ASOCIAȚIA SLAVIȘTILOR DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎN ROMANOSLAVICA vii DIALECTOLOGIE BUCUR EȘT I — 1963 https://biblioteca-digitala.ro comitetul.de redacție Acad. Emil Petrovici- (redactor responsabil),; Acad. Al. Rosetti, -prof. M. Nomcov. I. C. Chițimia, G. Mihăilă, 1. Pătruț, E. Vrabie Adresa redacției : Str. Pitar Moș, 7—15, raionul 30 Decembrie, București Telefon : 11.22.41 i https://biblioteca-digitala.ro R OMAN O SLAVICA ; '' VII ■ https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro CONFERINȚA DE DIALECTOLOGIE SLAVO-ROM ÎNĂ Dialectologia slavo-romînă este una din cele mai noi ramuriale slavistic romînesti Cu cîtiva. ani. în urmă abia puteau fi numite, citeva lucian consacrate graiurilor slave’ de pe teritoriul țării noastre, dintre care, prima și cea mai cunoscută Ira monografi* academicianului E Petrovrcr despre" carașoveni, publicată ta 1935 b Acestui studiu care s-a bucurat je o duroasă nrimire din partea slaviștilor, i-au urmat mai tirziu după eliberarea tării noast ” citeva lucrări si articole tratînd despre grawnle ucrainene, IXtiÏ WăLti de pe teritoriul R.P.R, datorite lui L Pătruț, Gb. Bolocan, V Ârvmte E Vrabie, N. Pavliuc și altor cercetători < _ . A ’ Intensificarea cercetărilor dialectologie* în ultimii doi-trei am m cadru! Asociației Slaviștilor din R.P.R., al Institutului^ al Universităților din București, Clu] și Iași și al Institutului d literatură rusă „M. Gorki“ a avut ^ept-rezultat.orgamzare^^ de dialectologie slavo-romînă, care s-a desfășurat la București m zilelei ae 27—28 iunie$ 1961 3. Pregătind ■ comunicările pentru aceasta confeimța, Asociația Slaviștilor din R.P.R. a urmărit două obiective principale : 1) stu- diul graiurilor slave (rusești, ucrainene, bulgare, sîrbocroate, cehe slovace si poloneze) vorbite'pe teritoriul Republicii Populare Romme și 2) studiu repartiției geografice a toponimicelor și a cuvintelor comune de origine slava . ISbâ roS - pornind, printre altele, de la discuțnle ta jurul prorectuhu , în rina de 27 iunie, acad. Emil Petrovici, pre,e- • dtatSXSdiă Slaviștilor din R.P.R, a făcut o scurtă, expuag activității Comisiei internaționale pentru Atlasul lm8™t^ Comitetul Internațional al Slăvirilor (C.I.Ș.) care a elaborat pma chestionarele pentru anchetă, supumndu-le o serie de principii ce vor sta la baza realizam acestei importante lucrări ?tim’înCpriXterina au fost prezentate comunicările : acad. É Petrovici, . Raportul dintre izoglosele dialectale slave și izofosele elementelor slave ale Umb ^^lăl^sovenilor. studia de dialectologie slavă meridională, Cluj. 1935. . 3 Vezi RSL. IV, 1.960, p. 24-25. ■ 3 C{ scl, XII, 1961, nn 4, p. 579-582. o domine (în legătură cu Atlasul lingvistic slav); G.^Mjhăilă, Contribuții la studierea geografiei împrumuturilor slave m limba romma (pe baza „Atlasului lingvistic romîn“ ) Îl. Vrabie, Stadiul actual, însemnătatea, sarcinile- și per- spectivele cercetării graiurilor slave din Republica Populară Romînă, Maria Dûmitrescu si E. Novicicov, Lexicul graiului rusesc din satul Mila 23 (reg. Do- brogea) ; V. Vascenco, Observații asupra graiului rusesc al lipovenilor din satul Pisc, raionul Brăila (în ședința de dimineață) ; acad. E. Petrovici, Izoglose slave pe teritoriul Romîniei stabilite cu a-jutorul toponimiei; Clara Paszternak,. Ladislau Lukâcs si Magdalena Nagy, Cîtcva trăsături caracteristice ale graiului lipovenilor din comunele Sarichioi și Jurilovca (reg. Dobrogea); A. Vraciu, Note de dialectologie slavo-romînă (Observații asupra unui grai ucrainean* si a unui grai rusesc din R.P.R.) ; N. Pavliuc, Aspecte ale vocalismului graiurilor ucrainene din Maramureș; L C. Chițimia și Elena Deboveanu, Graiul^ și folc- lorul polonez din Bulai, raionul Suceava (în ședința de după amiază). în cea de a doua zi a conferinței (28 iunie) au fost prezentate urmă- toarele comunicări t P. Olteana, Graiurile slovace din Banat; Gr.^Benedek, Aspecte ale graiului slovac din Varzuri și Borumlaca (reg. Crișana) ; Gh.^Ciplea, Cantitatea vocalică în graiurile cehe din. Banat; Zlatca luffu, In legătură cu sistemul fonetic al graiului bulgar din comuna Chiajna (reg. București) ; B. Beric, Accentul în graiul sîrbesc din Clisura (reg. Banat) ; V. Vescu, Fonetisme arhaice în graiurile sîrbocroate din Banat. _ _ _ .. „ După cum se poate observa, comunicările au îmbrățișat graiuri aparținând tuturor minorităților slave care conviețuiesc cu poporul romîn pe teritoriul patriei noastre. Aceasta constituie un fapt îmbucurător și elocvent în același timp pentru dezvoltarea slavisticii rommești m condițiile regimului democrav- . popular. . . Pe marginea celor 16 comunicări, care au ridicat numeroase probleme interesante în legătură cu geografia lingvistică a elementelor slave în hmba romînă și cm studiul concret al graiurilor slave din R.P.R., au luat cuvmtul, la întrebări și discuții, numeroși participant care au adus o serie de completări si sugestii în legătură cu cercetările viitoare. ... .. în concluziile sale, acad. Emil Petrovici a subliniat importanța studiilor de geografie lingvistică referitoare la împrumuturile slave în limba romînă si a cercetării graiurilor slave de pe teritoriul țării noastre. Conferința de dialectologie slavo-romînă a. arătat că în acest domeniu există un cîmp vast de cercetări și că slaviștii din țara noastra iși pot : aduce contribuția la rezol varea unor probleme importante de dialectologie slavă. în ceea ce privește Atlasul lingvistic slav, materialul dialectal romînesc,. respectiv cuvintele de origine slavă m limba rommă pot fi folosite ca material auxiliar la rezolvarea unor probleme care decurg din chestionarul atlasului cum sînt mai ales cele de fonetică comparativă-istorică, de lexicologie și de formarea cuvintelor. Utilitatea unor astfel de materiale dialectale a fost subli- niată, printre altele, la conferința de la Praga (1961) a Comisiei internaționale pentru Atlasul lingvistic slav, în cadrul căreia a fost constituită o subcomisie a țărilor neslave (R. P. Romînă, R. P. Ungară, Austria, R. D. Germană) .care vor participa la întocmirea atlasului, subcomisie al cărei responsabil a fost numit acad. Emil Petrovici. . . A . Nu încape îndoiala că dialectologii slaviști din țara noastra iși vor aduce contribuția Ia strîngerea și prelucrarea materialului pentru Atlasul limbilor slave, precum și la studierea aprofundată a tuturor graiurilor slave din țara 6 . https://biblioteca-digitala.ro noastră. în acest sens, la sfârșitul conferinței de dialectologie slavo-romînă a fost adoptată o hotărîre, care prevede, printre altele : 1. Intensificarea cercetărilor asupra tuturor graiurilor slave din R.P.R. prin activitatea coordonată a colectivelor de dialectologi slaviști din cele trei centre universitare—-București, Cluj și Iași. __ 2. Constituirea unei comisii de lucru în vederea colaborării la Atlasul lingvistic al limbilor slave, condusă de acad. E. Petrovici, comisie care să studieze proiectele chestionarului (vocabular, fonetică, morfologie, sintaxă, formarea cuvintelor) în vederea studierii, din acest punct de vedere, a ele- mentelor de origine slavă din limba romînă. ... . 3. Organizarea în cele trei orașe universitare a unor discuții colective asupra metodologiei cercetărilor de dialectologie slavă pe teritoriul R.P.R. și convocarea în anii viitori unei noi conferințe de dialectologie slavo-romînă. ’ Realizarea acestor sarcini și a altora legate de ele^va constitui un pas înainte în dezvoltarea acestei ramuri a slavisticii romînești, va reprezenta o nouă contribuție a slaviștilor romîni la dialectologia limbilor slave. * * * în volumul de față — primul de acest fel în slavistica romînească ~ smt reunite comunicările prezentate la conferință de acad.. E. Petrovici, G. Mihăilă, E. Vrabie, V- Vascenco, Maria Dumitrescu și E. Novicicov, A. Vraciu, Zlatca luffu, I. C. Chițimia și Elena Deboveanu, V. Vescu, _B. Beric, Gh. Ciplea și Gr. Benedék. în același, timp se publica aici două articole ale lui E. Vrabie și I. Pătruț, strîns legate de problemele dezbătute la conferință precum și considerațiile acad. E. Petrovici și ale lui E, Vrabie in legătură cu atlasul lingvistic slav. КОНФЕРЕНЦИЯ ПО СЛАВЯНО-РУМЫНСКОЙ ДИАЛЕКТОЛОГИИ ' (РЕЗЮМЕ) Славяно-румынская диалектология является одной из новейших отрас- лей румынской славистики: ее начало связано с монографией акад. Э. Петро- вича о говоре крашоваиских сербов (1935), за которой следовало, в последние годы, несколько работ и статей посвященных украинским, русским и болгар- ским говорам (И. Пэтруц, Г. Болокан, В. Арвинте, Е. Врабие, Н. Павлюк и др.). Расширение диалектологических разысканий за последние два-три года позволило Ассоциации славистов PHP организовать первую Конференцию по славяно-румынской диалектологии (Бухарест, 27—28 июня 1961 г.), кото- рая имела две главные цели: 1) изучение славянских (русских, украинских, болграских, сербохорватских, чешских, словацких и польских) говоров на территории Румынской HP и 2) изучение географического распространения топонимических названий и слов славянского происхождения в румынском языке (в связи с проектом общеславянского лингвистического атласа). Открывая конференцию, акад. Э, Петрович кратко охарактеризовал дея- тельность Международной комиссии по общеславянскому лингвистическому атласу при МКС, которая составила вопросник для собирания материала для атласа и представила его к обсуждению вместе с принципами составления этой большой международной научной работы. - https://biblioteca-digitala.ro На конференции было представлено 16 докладов и сообщений из кото- рых 12 печатаются в настоящем сборнике: доклады и сообщения акаде- мика Э. Петровича, Г. Михаилэ, Э. Врабие, В. Васченко, Марии Думитреску Е. Новичкова, А. Врачу, Златки Юффу, И. К. Кицимия и Елены Дебовяну, В. Веску, Б. Берича, Г. Чипля, Гр. Бенедека. Остальные сообщения пред- ставили: Клара Пастернак, Л. Лукач и Магдалена Надь {Некоторые харак- терные черты говора русских липован сел Сарукъол и — Журиловки, Добруд- жанской обл.), Н. Павлюк {Некоторые аспекты вокализма украинских го- воров Марамуреша), П. Олтяну (Словацкие говоры в Банате). В обсуждении докладов и сообщений приняли участие многочисленные участники, которые внесли ряд дополнений, замечаний и предложений для будущих исследований. В заключении акад. Э. Петрович подчеркнул значение славяно-румынских диалектологических исследований и указал на то, что славянские элементы ру- мынского языка могут быть использованы как дополнительный материал в решении ряда вопросов славянской лингвистической географии. Конференция приняла решение, предусматривающее ряд конкретных мероприятий по расширению исследования славянских говоров на территории PHP и по сотрудничеству в работе Международной комиссии по общесла- вянскому лингвистическому атласу, в рамках которой была организована подкомиссия неславянских стран, участвующих в работах по составлению атласа (отв. акад. Э. Петрович). Выполнение этих задач явится новым шагом вперед в развитии этой отрасли румынской славистики, оно внесет новый .вклад румынских славистов в диалектологию славянских языков. LA CONFÉRENCE DE DIALECTOLOGIE SLAVO-ROUMAINE ' ' (RÉSUMÉ) . - ' . La dialectologie slavo-roumaine constitu e P une des branches les plus jeunes de la slavistique roumaine. Ses débuts remontent à la monographie que E. Petrovici. a consacrée en 1935 au parler, serbo-croate de Garașova, ouvrage auquel ont fait suite durant ces dernières années quelques travaux et articles .consacrés aux parlers ukrainiens, russes et. bulgares par I. Pătruț, . Gh. Bolocan, V. Arvinte, E. Vrabie, N. Pavliuc etc. . , . . . L’essor que les recherches de dialectologie ont pris au cours des deux ... -ou trois dernières années a incité l’Association des Slavistes de la République Populaire Roumaine à organiser la première conférence de dialectologie slavo- roumaine (Bucarest, 27—28 juin 1961), laquelle a poursuivi deux objectifs principaux:!) l’étude des parlers slaves (russes, ukrainiens, bulgares, ..serbo- croates, tchèques, slovaques et polonais) de Roumanie et 2) l’étude de la répartition géographique des toponymes et des mots d’origine slave de la langue roumaine (en rapport avec. le projet d’Atlas linguistique slave). L’académicien E. Petrovici a ouvert la conférence par un rapport sur l’activité dé la Commission internationale pour l’Atlas linguistique slave . instituée par le Comité international des Slavistes, qui a élaboré les question- naires en vue de les soumettre aux discussions des spécialistes, et a établi les principes qui présideront à la réalisation de cette oeuvre si importante pour la science mondiale. . t 8 ■' ■ . . . ' https://biblioteca-digitala.ro A la conférence ont été présentées 16 communications,^ dont* sont publiées dans le présent volume celles de E. Petrovici, G. Mihăilă, E. Vrabie, V. Vascenco, Maria Dumitrescu et E. Novicicov, A. Vraciu, Zlatca luffu, I. C. Chițirma et Elena Deboveanu, V. Vescu, B. Beric, Gh. Ciplea, Gr. Benedek. Les’autres communications ont été présentées par Clara Paszternak, Ladislau Lukacs et Magdalena Nagy (Quelques traits caractéristiques du parler des Lipovenes des communes de Sarichiot et de Junlovca, reg. de Dobroudqd), N. Pavliuc (Aspects du vocalisme des parler s ukrainiens du Maramureș), P. Olteanu (Les parler s slovaques du Banat). . _ De nombreux participants à la Conférence ont pris part aux discussions, contribuant ainsi par leurs observations et leurs suggestions au progrès de la dialectologie slave en Roumanie. En conclusion l’académicien E. Petrovici a relevé l’importance des. recherches de dialectologie slavo-roumaine en remarquant,que les éléments slaves du roumain peuvent être utilisés comme des matériaux auxiliaires pour résoudre des problèmes du géographie linguistique slave. , ' La Conférence s’est achevée sur l’adoption d’une décision prévoyant toute une série de mesures concrètes qui permettront d’intensifier l’étude, des parlers slaves de la République Populaire Roumaine et la collaboration avec la Commission pour l’Atlas linguistique slave, au sein de laquelle a été créée une sous-commission des pays non-slaves participant a. l’élaboration de cette grande oeuvre (le responsable en est l’académicien E. Petrovici). De cette façon notre Association contribuera elle aussi au développement de, la dialectologie slave. https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro' RAPORTUL DINTRE IZOGLOSELE DIALECTALE SLAVE ȘI IZOGLOSELE ELEMENTELOR SLAVE ALE LIMBII ROMÎNE (în legătura cu Atlasul lingvistic slav*) Acad. E MI L I’ E T R O V I G I I imba romînă a împrumutat din graiurile slave vecine și în primul rînd -de- la Slavii care au locuit odinioară pe același teritoriu pe care au locuit și strămoșii romînilor — slavii numiți de A. M. Sehșcev slavii daco-moesici1 — un număr mare de elemente. Influența aceasta slavă a pătruns m toate ■Com- partimentele limbii, cu toate că nu în mod egal. Elemente slave , găsim în primul rînd ■—• precum era de așteptat — în lexic, .dar ele au ^pătruns și m ■derivație, fonetică (fonologie) și chiar în morfologie și sintaxă. _ Cele mai vechi și mai numeroase elemente slave ale limbii romîne provin din graiurile slavilor daco-moesici, graiuri care aparțineau grupului bulgar. Pe întreg teritoriul ocupat de graiuri romînești — mă refer la graiurile dace- romîne -- întîlnim forme ca brazdă, grădină, ogradă, mlădiță, mreajă^a osmdi, .a pindi, răspîntie,. cring, deal, veac (yac) nevastă, pag, sfat, peșteră, praștie, grajd, primejdie etc. 2 Pe temeiul unor forme ca acestea — care smt foarte numeroase —am putea afirma că izoglosele corespunzătoare tratamentelor lui *tort, nolt, ^tert, *tebi, *Q, *kț, *dj slave^conțune reunesc teri- toriul limbii romîne cu acela al graiurilor bulgare răsăritene, unde găsim, .aceleași’reflexe, inclusiv ’a (a) pentru sl. corn. în. poziții asemănătoare celor . din limba romînă. Unele izoglose reunesc graiurile romînești numai cu graiurile . bulgare si macedonene. Există însă izoglose care cuprind graiurile romînești, bulgărești, macedonene, sîrbocroate, albaneze și grecești. Acestea, privesc . trăsăturile structurale comune ale limbilor balcanice ca, de exemplu articolul enclitic, formarea viitorului cu auxiliarul „a vrea", tendința spre dispariție a infinitivului etc. . .. .. . '* Versiunea romînească a comunicării făcute la a 3-a ședință de lucru a Comisiei inter- nationale pentru Atlasul lingivstic slav, ținută la Fraga în iunie 1961. Comunicarea a aparut in „Slaviă", XXXI, 1962, 1, p. 34—41. ■ . 1 A. M. Селищев, Славянское население в Албании, bona, iy Дел h Скоп)е 1957. р. 97. , 3 Privitor la magh. mostoha, mustuha, prezentînd un tratament aberant (o, respectiv w) al lui a slav, vezi Kniezsa Istvân, A magyav nyelv szlâv jovevenyszavai, 1/1, Budapesta, 1955, p. 344. - . „ 4 E. Petrovici, Славяно-болгарская топонимика на территории Румынской Народ- , ной Республики „Romanoslavica", I, р. 14 urm., 21 urm. în ceea ce privește toponomicul : Tuștea, vezi „Cercetări de lingvistică“, II, p. ‘30 urm. t 12 ' https://biblioteca-digitala.ro I ancheta n Q boro^nă Q) boronă 0 barunâ nor ană Q oorînă O borsnă 4“ V 534 Î525 £72 273 260 204 510 250 95 Tî Uf f 02 (05 <30; 7S 27. 633- 80R0ANA ■ [5114] /3(6 Vî A 3& j 64 i46- .353 349 784 MEBLENOROMINI 012 I5TROROMÎNI 02 brânci AROMiNI 010 Harta. 1 Atlasul lingvistic romîn (serie nouă) PORUMBEL [5750] "JĂMCHET4 n, Q porumbe! O pormnbe/ [p] Q porumb, porumbe^ © parimbi [p] J □ buiub . /4. p hulubi^ --- AROMlNi ■ 0(0 — MESLENOROMINI 6(2-" A gofumb «Ai gulumb, goiumbe! A golimb ISTROROMÎNÎ 02 — 349 — 362“ 260- liarta 2 ALR (serie nouă) https://biblioteca-digitaia.ro o PORUMBEL SĂLBATIC o 5 55 £6<7 13 6$ ? IQSaa agoco 70 o , aromini mhiterf: 06 ljS a/hiter 7r'u 07 : iMEGlJNOROMÎNP^f^ ISTROROMÎNI 0! gohjb P^ pdut Harta 3 ALR 1 https://biblioteca-digitala.ro sar © 0 J8I § A {A Porumbe! (sglbshc) Porumbel, turturică, turturea Porumbe!, goujmb Porumbei, graur Ooilmbel Porumb (aălbatk ge pădure) Porumb, gotumb Porump Porîmb Q Poromb Hulub (sălbatic) Hulub, turturică tiu dup tiurlub Odumb bolumb, goiimb Gotumb, golumboi Oolumboâ 6o!îmb Turturel buguș Gustiuc Ml Kt» Din întîmplare în Crișana, în centrul, nordul și estul Transilvaniei, nu dis- punem — ca în sud-vestul acestei provincii — de toponimice care să pre- zinte grupurile sl. com. *tj,. *kt’, *dj și în felul acesta ne lipsește o dovadă peremptorie că graiuile slave vorbite odinioară în aceste regiuni erau de tip bulgar. în ceea ce privește pe mostoha maghiar, e de presupus că el s-arăspîndit în toate graiurile maghiare pornind de undeva din est (sud-est). Dar poziția neobișnuită a ariei vreunui element slav al limbii romîne, fără contact cu o arie slavă corespunzătoare, s-ar putea datora și faptului că elementul, respectiv nu a fost împrumutat direct dintr-un grai slav. Astfel situația ariei lui golîmb (golumb) (vezi hărțile nr. 2 și 3 : Porumbel) în vestul teritoriului romîn pare a se datora faptului că termenul a fost împrumutat, în respectivele graiuri romînești, din maghiară (cf. magh. galamb1). în nici un caz aria aceasta nu poate dovedi prezența în trecut în aceste regiuni a unei populațiuni sud-slave occidentale cum presupune I. Popovic2. Trata- mentul un, um al lui sl. com. *0 în unele elemente slave ale limbii romîne nu indică originea sud-slavă occidentală a acestora. Forme ca dumbravă, luncă, muncă, scump etc. sînt răspîndite pe întreg teritoriul romînesc, ceea ce ne obligă să le considerăm de origine slavă daco-moesică, asemenea celorlalte elemente vechi slave ale limbii romîne. De altfel în această arie forma cea mai obișnuită nu este golumb, ci golîmb. Mai degrabă putea servi aria formei pup (vezi harta nr. 6) ca argument pentru existența unei populații sud-slave apusene (sîrbo-croate) în vestul. Romîniei. Dar aria lui pup se datorește cu siguranță răspîndirii recente pe un teritoriu mai întins a unui element de origine sîrbocroată (s.-cr. pup 'boboc de floare'). în nordul Transilvaniei și în Maramureș cuvîntul romînesc dialectal ar putea fi de origine ucraineană (cf.ucr. n^n^KK, nyn’uHOK 'boboc de floare’). Unei răspîndiri relativ recente a unui element de origine ucraineană se datorește și aspectul ariei lui dohot (vezi hărțile nr. 4 și 5). O dovadă că răs- pîndirea lui dohot e recentă ne este furnizată de vechile toponimice slave din. aria acestui termen, care l-au păstrat pe g și nu prezintă fenomenul polno- glasiei : Moigrad, Bălgrad, Zagra 3, Zlatna etc. La fel și aria lui baroană (harta nr. 1) s-a extins spre sud-vest peste regiuni unde vechea toponimie slavă prezintă metateza lichidelor în grupul ^tort [Prahova, Drajna), a pentru [Snagov, CH'krog) și pentru *0 [Cîmpina, Dîmbovița ka, *Recbka, *Sadovb, *BasevT>, ^Radobvci1.. Restul teritoriului Romînei este împărțit în trei arii : o arie întinsă de sud, unde toponimicele slave se caracterizează prin reflexele sud-slave orientale (bulgare) st,zd, ’a(a), în (îm) ale grupurilor, .slave eomune *tj, *dj și ale fonemelor fcf. toponimicele Coșuștea), Breazova (Brazua), Doftana, Smadovila, Dîmbovița < sl. *Ko§utja, *Medvedje *Berzova, *De^btena, *SmSdovica, *Dgbovica)2; o a doua arie, mai puțin întinsă, apuseană, prezentînd în toponimia slavă refelexele sud-slave occi- dentale u, e, g ale sunetelor slave comune *g, *1, *e, *dj (cf. toponimicele Muthnuk, Vucova, Belareca, Cdr^gitț’k, CanaskH < sl. *Mgtbmk'&> *Vlkova, *Bela-reka, *Sadjavbcbf; în sfîrșit, o a treia arie, de nord-vest,'unde meta- teza lichidelor și păstrarea caracterului ocluziv al lui g sînt însoțite uneori de pronunțarea închisă a lui *e (cf. toponimicele Bălgrad, Moigrad, Zlatna, Craiova, Zagra, Gimbuț (magh. Gambuc), Rișca (Rișca), Sici (magh. Szecs) < sl. *Belgord'&, *Mojbgord'&, *ZoUbna, *Korl'evo, *Zagora, *Ggbbcb, *Recbka, *Secb) 4. Din întîmplare, în această arie de nord-vest nu există toponimice, create de slavi, care să conțină grupurile sl. com. *tj, *kt', *dj\ . Cu aceste izoglose ale toponimicelor slave nu coincid izoglosele efemer.?- telor slave ale limbii romîne. în interiorul ariei toponimicelor slave cu pol- noglasie și cu trecerea lui *g, *q, la h, u, i, graiurile romînești întrebuin- țează obișnuit sute de forme generale romînești ca grădină, ogradă, crîng, mindru, deal, sfat etc., (< sl. daco-moesic * gradina, ^ograda, *kra"g,b, *mă”dr'&, ^d’al'b, *s(’b)vlatfb) prezentînd metateza lichidelor, reflexele în, a’ (a) a lui *9, *e și păstrînd caracterul ocluziv al lui *g. în schimb în aria 1 Toponimicele înșirate mai sus au fost create probabil într-o epocă mai recentă, după apariția polnoglasiei și după trecerea lui g, a nazal și iat Ia h, u, i: Nu e exclus însă ca un hidronim ca. Putna să fi existat deja pe timpul, ctnd se pronunța încă o nazal, devenit ulterior' u. ■ 2 Și aceste toponimice au fost create probabil într-o epocă mai recentă., după metateza lichidelor și alte schimbări fonetice mai noi. ■ 3 Vezi nota 'precedentă. • 4 Vezi nota, precedentă. . , ' ° Asemenea toponimice au fost create fie de romîni (de ex. rom. Peștera, Peșiere, magh., Pestyere), fie de maghiari (de ex. magh. Pestes, roni. Peșieș, Peștiș). Privitor la toponimicele slave de pe teritoriul Romîniei prezentînd reflexe slave de est sau sud-slave orientale și sud- slave occidentale ale unor sunete slave comune vezi articolele mele publicate în „Dacoromania", VIII, p. 175, urm., „Dacoromania", X, p. 233 urm., „Studii și cercetări lingvistice“ IV. p. 63 urm.,; V, p. 19 urm., „Cercetări de lingvistică“, II, p. 23 urm., „Romanoslavica“, I,' p. 9 urm;, Contributions onomastiques publiées à l’occasion du IVe Congrès international des sciences onomastiques à Munich du 24 au 28 août 1958, București, 1958, p. 33 urm., ,,Roma< noslavica“, IV, p. 41 urm., „Cercetări de lingvistică“, IV, p. 153 urm:, „Romanoslavica“;' VI, p. 5 urm. . . t 18 . . : . https://biblioteca-digitala.ro Harta 7 ALR (serie nouă) Harta 8 ALR (serie nouă) 19 https://biblioteca-digitala.ro toponimică a metatezei lichidelor și a păstrării lui g s-au raspîndit forme ca boroana, dohot, semnalate mai sus. Așadar, ariile toponimicelor slave nu coincid cu ariile elementelor slave ale limbii romîne. Izoglosele acestora din urmă nu sînt izoglose slave, ci — precum am susținut mai sus —izoglose romînești. Este oare indicat de a trasa asemenea izoglose neslave pe hărțile Atlasului lingvistic slavi Datele românești (și, în general, neslave) ar constitui adevărate corpuri străine pe hărțile Atlasului lingvistic slav și ar turbura imaginea răspândirii pe teren a diferitelor fenomene lingvistice slave. De aceea, după îndelungi reflecții și repetate ^consultări cu slaviști români și străini, am ajuns la concluzia că nu e indicat să se treacă pe hărțile Atlasului lingvistic slav datele furnizate de graiurile românești (și, în general, neslave). Totuși folosirea acestor date prezintă un mare interes atît pentru studiul limbilor slave, cât și pentru studiul problemei de interes general a contactului, a influențelor reciproce între limbi, a evoluției paralele, convergente a idiomurilor învecinate de origini diferite. De aceea trebuie salutată propunerea de a prezenta într-o anexă la ALS rezultatele anchetelor neslave care prezintă vreun interes pentru geografia lingvistică slavă. în această anexă vor putea fi menționate nu numai împrumuturile slave în limbile neslave, ci și elementele de origine neslavă ale limbilor slave. De asemenea, aici își vor găsi locul și paralelismele și afinitățile structurale dintre limbile slave și limbile neslave învecinate (cum sînt, de exemplu, așa- numitele „balcanisme“). în legătură cu răspândirea, în Peninsula Balcanică, a unor termeni ca ser. astal sau bulg. maced. маса, vor fi amintite într-o notă a anexei formele magh. asztal, rom. masa. . , La capitolul tratând derivația slavă vor fi menționate în notă sufixele de origine slavă ale limbilor neslave ca, de exemplu, rom. -iște, iță, -nic, eț, ■ -că, -ean etc.), precum și sufixele comune de diferite origini (ca, de exemplu rom. -ar, -giu, sl. -ar, -ar\ bulg. -джия, ser. —dzija etc.). . . Vor fi amintite în anexă și forme românești ca haide- — haidem — haideți (cf. bulg. хайде — хайдете ser. hajde -— hajdemo — hajdete) x. . în cazul că vor intra ân chestionarul Atlasului lingvistic slav și formule frazeologice, cum propune Jaromir Belic 2, atunci, alături de formulele ceh. jak se mâțe, rus. как поживаете, pol. jak sie panu ponodzi etc., va fi men- ționată în anexă și expresia romînă ce mai faci (cf. bulg. какво правите),precum și cea maghiară hogy vagy {van} (cf. ser. како cme.) . ’ Nu e nevoie să înmulțim exemplele. Putem conchide că în cea mai măre măsură e de dorit ca pentru Atlasul comun- slav să fie anchetate și graiuri românești. De aceea propun, ca pentru Atlasul lingvistic slav să fie anchetate 13 graiuri românești: câte unul în. Banat, Crișana, Maramureș, Oltenia și Dobrogea, două în Moldova și cîte trei în Muntenia și Transilvania. Ne-am putea gândi.să fie anchetat și un grai maghiar în regiunea Mureș-Autonomă Maghiară. De asemenea e de dorit să fie anchetate și trei graiuri slave relativ arhaice de pe teritoriul Romîniei: cel sîrbo-croat al carașovenilor sau al satului Svinița, cel bulgar din Beșenova Veche sau din Vinga (Banat) și un grai ucrainean din Maramureș. Celelalte graiuri slave din Romînia (cele 1 Vezi propunerea făcută de JanFetr și Jan" Sedlâcek în „Slavia" 29, I960, p. 258, de a introduce în chestionarul Atlasului lingvistic slav asemenea forme constituite din cuvinte de origine 'neverbală (interjecții) care au primit desinențe verbale. “ „Slavia“, 29, 1960, p. 249. ■ 20 . ' . https://biblioteca-digitala.ro rusești ale lipovenilor, ucrainiene din Bucovina și Dobrogea, sîrbo-croate, bulgare, cehe și slovace) nu prezintă un interes deosebit în comparație cu restul graiurilor respective. СООТНОШЕНИЕ СЛАВЯНСКИХ ДИАЛЕКТНЫХ ИЗОГЛОСС И ИЗО- ГЛОСС СЛАВЯНСКИХ ЭЛЕМЕНТОВ РУМЫНСКОГО ЯЗЫКА (В связи с общеславянским лингвистическим атласом) (РЕЗЮМЕ) Изоглоссы славянских элементов румынского языка представлены не- регулярно. Они не дают четкого представления о диалектальных славянских ареалах на территории PHP периода, предшествовавшего периоду ассими- ляции славян румынским населением. Своим появление они обязаны славян- ским элементам, проникшим в румынский язык из различных славянских языков (иногда через венгерское посредство). Обычно ареал славянского элемента румынского языка граничит с территорией славянского языка, из которого был заимствован этот элемент. Изоглоссы, с помощью которых можно будет установить территориальное распределение различных древних славянских говоров в пределах Румынии, можно получить лишь на базе топонимики, созданной славянами. Изоглоссы славянских элементов румынского языка (румынские изоглоссы) не совпадают с изоглоссами топонимических названий, созданных славянами (чисто славян- ские изоглоссы). При всем несоответствии ареалов славянских элементов румынского языка и ареалов славянской топонимики на территории Румынии, для изучения славянских и румынских языков, для решения проблемы языковых связей и параллельного развития языков, сходящихся соседних идиом, различных по происхождению, представляет большой научный интерес использование в «Общеславянском лингвистическом атласе» румынского материала, собран- ного в 13 румынских населенных пунктах, в одном венгерском населенном пункте (Венгерская-Муреш автономная область) и в трех населенных пунк- тах PHP со славянскими говорами. Этот материал, а также данные, собран- ные из других неславянских языков, будут привлекаться в примечаниях в приложении к картам Общеславянского лингвистического атласа. LE RAPPORT DES ISOGLOSSES DIALECTALES SLAVES ET DES ISOGLOSSES DES ÉLÉMENTS SLAVES DE LA LANGUE ROUMAINE (À propos de l’Atlas linguisti ne général slave) . . (RÉSUMÉ) Les isoglosses des éléments slaves du roumain ne présentent guère de régu- larité. Elles ne peuvent pas nous offrir une image claire des aires dialectales slaves existant sur le territoire de la République Populaire Roumaine à l'épo- que qui a précédé l’assimilation des Slaves dans la masse roumaine, étant donné qu’elles sont dues à la diffusion dans des directions et des régions 21 https://biblioteca-digitala.ro diverses des éléments slaves .provenant de langues slaves differentes (ele- ments pénétrés parfois dans la langue roumaine par 1 intermediaire du magyar) Néanmoins une aire d’un élément slave de la langue roumaine est située ordinairement à proximité de la frontière du territoire de la langue slave à laquelle il a été emprunté. ................ Les isoglosses à même de nous procurer des indications au sujet de la répartition territoriale des divers idiomes slaves parlés autrefois sur le terri- toire roumain ne peuvent être obtenues qu'en fonction des toponymes crées par les Slaves. Les isoglosses des éléments slaves du roumain -lesquels sont des isoglosses roumaines—ne coïncident pas avec les isoglosses des topony- mes créés par les Slaves, lesquelles sont de véritables isoglosses slaves. Malgré cette discrépance qu’on observe entre les aires des éléments slaves de la langue roumaine et les aires toponymiques slaves du territoire de la Roumanie, pour l’étude des langues slaves et de la langue roumaine, du problème d’interet général que soulève le contact des langues et Involution parallele convergente des idiomes avoisinants d origines différentes il sera d’un intérêt tout particulier d'utiliser pour l’Atlas linguistique slave les matéri- aux recueillis dans 13 localités roumaines, 1 magyare (de la Région Mureș- Autonome Magyare) et 3 slaves. Ces matériaux, de même que les maté- riaux fournis par d’autres langues non-slaves, seront présentes en notes dans une annexe à l'Atlas, linguistique slave. https://biblioteca-digitala.ro CONTRIBUȚII LA STUDIEREA GEOGRAFIEI ÎMPRUMUTURILOR SLAVE ÎN LIMBA ROMÎNĂ (pe baza „Atlasului lingvistic romîn“)1 ■ G. MTHĂILĂ Studierea elementelor slave din limba romînă. a intrat într-o^ fază noua o dată cu publicarea primelor volume ale Atlasului lingvistic romîn, care au permis să se localizeze, cu precizie nebănuită înainte, diversele împrumuturi slave pe teritoriul limbii romîne. Importanța geografiei lingvistice pentru cercetările etimologice, în particular pentru cele de etimologie slayo-romma, a început să fie tot mai des subliniată, atît de către cercetătorii dm țara, cît și din străinătate. ... în ultimul timp., la cel de al IV-lea Congres internațional al slaviștilor (Moscova, 1958) si Ia ședințele Comisiei pentru atlasul comun al limbilor slave (Conferințele din 1959 — Varșovia, 1960—Budysin, 1961 -Praga, 1962^ ^ Budapesta), s-a pus problema în ce măsură elementele slave dm limba romina (si din alte limbi neslave) pot fi folosite în atlasul comun al limbilor slave si — ceea ce este mai important — ce valoare pot avea datele dialectale respective pentru realizarea țelurilor pe care și le pune atlasul. In acest sens s-au pronunțat profesorii S. B. Bernsțein, R. I. Avanesov și Zd. Stieber m referatele prezentate la Congresul/de la Moscova 2, care au subliniat necesitatea folosirii datelor dialectelor romînești, maghiare etcЛа întocmirea atlasului. Problema a fost ulterior dezbătută la conferința. dialectologică internaționala de ia Varșovia, la care dr. P. Kirăly a prezentat un referat din partea delegației maghiare, în care punea sub semnul întrebării utilitatea materialului-dialectala maghiar pentru Atlasul comun al limbilor slave3. Un referat similar, dar cu 1 Versiune modificată și completată a articolului Geografia zapozyczen slowianskiah w jgzyku rumwMkim (na pbdsiawie RumwAskiego Atlasu J^zykowego}, careva aparea m „ race Filologiczne", XIII (volumul omagial WDoroszewski). 2 Vezi R. I. Avanesov și S. B. Bernstein, Лингвистическая география и структура языка. О принципах общеславянского лингвистического атласа, Moscova, 1958; г.Btreber, О Projekcie ocdlnostowiati-skiego ailasu dialehtologioznego, în Славянская филология, , • 1958, p. 129-135; cf. G. Mihăilă, Problemele atlasului comun al limbilor slave la al l --ea Congres al slavisiilor (Moscova, 1. —10 sept. 1958), SCL IX, 1958, nr, 4, p. / ■ • ’ a Cf. cele'scrise de prof. S. Urbadczyk pe marginea Conferinței de la Varșovia - „b-a discutat, în legătură cu aceasta, ce poate da cercetarea elementelor slave dm vocabularul graiurilor romînești șimaghiare. Referatul dr. Kirăly despre elementele slave n gr' ur < g . . a provocat un anumit scepticism, în schimb mari speranțe se leaga de grai (Migdzynarodowa konfcrenela stowiaAskich diaiehiplogâw -w Warszawte. 0 S vl ’ "" ' 1959, z. 5, p. 391). " : 23 https://biblioteca-digitala.ro alte puncte de vedere, a fost prezentat de acad. E. Petrovici la Conferința de la Praga a Comisiei atlasului (1961), publicat. în volumul de față. în sfârșit, revista „Вопросы языкознания" a deschis în 1960 o anchetă consacrată atlasului comun al limbilor slave, în care una din întrebări este formulată astfel: „Ce poate da pentru atlasul comun al limbilor slave cercetarea teritoriilor neslave, in care a existat înainte o populație slavă (de ex., teritoriul romînesc, maghiar), si cum trebuie să se facă această cercetare? în ce măsură trebuie avute în vedere fenomenele din limbile slave legate de fapte aparținînd „uniunilor lingvistice"? L La această întrebare au răspuns, în genere, pozitiv deși cu unele rezerve, decurgând din însăși complexitatea problemei — Comisia dialectologică cehoslovacă, acad. Al. Rosetti, prof. M. Pavloviâ, P. Ivic, A. Lamprecht. Astfel, în răspunsul Comisiei dialectologice cehoslovace se arată : „Cercetarea teri- toriului neslav se poate realiza prin stabilirea reflexelor fonetice și morfologice în toponimia și în împrumuturile vechi din limbile slave", deși apar o serie de probleme complexe, legate de răspîndirea ulterioară pe. teritoriul neslav a unor toponimice de origine slava sau de faptul că materialul lexical nu e uniform din punct de vedere cronologic și al conținutului 2. Acad. Al. Rosetti atrage de asemenea atenția asupra răspîndirii ulterioare a elementelor lexicale vechi de origine slavă pe teritoriul limbii romîne, subliniind însă importanța acestui material pentru fonetica comparativă-istorică, lexicologia și sema- siologia slavă 3. Includerea unor astfel de date în atlasul comun al limbilor slave prezintă o serie de dificultăți — arată P. Ivid — dar forme fonetice slave arhaice se întîlnesc tocmai pe teritoriile unde nu se mai vorbește în prezent vreo limbă slavă 4. Din cele spuse mai sus, reiese clar importanța deosebită pe care o pre- zintă geografia împrumuturilor slave pe teritoriul limbii romîne, atît din punctul de vedere al slavisticii, cît și din acela al romanisticii. a într-adevăr, dacă vom lua în considerare proiectul chestionarului pentru atlasul comun al limbilor slave, și anume acea parte a chestionarului lexical care este intitulată „De la cuvînt la sens", elaborată de Institutul de limba rusă al Academiei de Științe a U.R.S.S. s, vom constata că din cele 267 .. cuvinte slave comune propuse a fi cercetate din punct de vedere semantic, peste 80 se întîlnesc și în limba romînă : bolovan, blana, buruiană, birlog, ceas, cireada, cird, drob, dîrz, gunoi, logodi, grăbi, grindă, grijă, păgubi, ocări, clăti, coasta, - coteț, laz, movilă, nevastă, obor, obraz, lacom, pod, plaz, prund, porni, noroc, rit, scump, streașină, trup, tuli, hrăni, var, veac, voi, virstă, vvrf, vraf, jelui, jir etc. Pentru unele dintre acestea, dispunem încă de pe acum — cum se va vedea mai jos —— de hărți întocmite pe baza Atlasului lingvistic romm. ' 1 Об общеславянском лингвистическом атласе, ВЯ, 1960, nr, 5, р, 45, întrebarea nr. 5. 2 ВЯ, 1961, nr. 3, р. 47 — 48. 8 Ibidem, р. 48 — 49. . * Ibidem, р. 50. . s Академия Наук СССР. Институт: русского языка. Вопросник общеславянского атласа. Раздел «От слова к знанию», Moscova, 1961 (întocmit de V. F. Konnoyaia,. sub red.. prof. R. I. Avanesov, membru coresp. al Acad, de Șt. a U.R.S.S. Cu un articol introductiv de R. I. Avanesov). ' 24 ' https://biblioteca-digitala.ro La fel, se poate constata cu ușurință ca și în cadrul celeilalte părți a ches- tionarului lexical „De la noțiune la cuvînt", pe întreg teritoriul limbii romîne sau pe o bună parte a lui numeroase întrebări vor căpăta drept răspunsuri cuvinte, de origine slavă. Făcînd un sondaj al bogatului chestionar, întocmit, în a treia variantă, de către lingviștii polonezi și cei iugoslavi 2, vom vedea că în toate compartimentele există posibilitatea de a completa tabloul cu cuvinte de origine slavă din limba romînă (regnul animal, pescuit, creșterea animalelor, regnul vegetal, agricultura, prelucrarea inului, cînepii și lînii, mij- loace de transport, construcții, hrană, îmbrăcăminte, părțile corpului, grade de rudenie, viață socială, obiceiuri, relief, meteorologie etc.). înainte însă de a se trece la interpretarea, materialului romînesc din punctul de vedere al atlasului comun al limbilor slave, așa cum se propune în referatul acad. E. Petrovici, prezintă interes discutarea rezul- tatelor la care se poate ajunge prin studierea datelor ^cuprinse în hărțile publicate pînă acum ale Atlasului lingvistic romîn.^ După cum se știe, acest impresionant atlas, unul „dintre... cele mai bune în lingvistica romanică" 2 care cuprinde date din domeniul foneticii, morfologiei, sintaxei, dar mai ales al vocabularului, a fost întreprins în cadrul fostului Muzeu al limbii romîne condus de S. Pușcariu (în prezent Institutul de lingvistică al Filialei Cluj a Academiei R.P.R.), materialul fiind cules, în anii 1929—1937, după două chestionare de către doi dialectologi de seamă, prof. S. Pop și prof. E Petrovici. Trei volume si uri supliment ale acestui atlas (ALR, I, II), cuprin- zînd 618 hărți, au fost publicate în anii 1938—1942, concomitent cu cele trei volume ale Micului atlas lingvistic romin (ALRM L II), cuprinzînd. 840 hărți. Ulterior, Academia R.P.R. (Institutul de lingvistică din Cluj) a publicat, în 1956, două volume mari și unul mic, serie nouă., cu date din ancheta efec- tuată de acad. E. Petrovici, cuprinzînd 622 hărți (ALR n I, II), respectiv 422 hărți (ALRM n I). în ultimul timp (1961) a apărut volumul al III-lea al seriei noi (ancheta Petrovici), cuprinzînd încă 287 hărți. în prezent se pregătesc volumele II și III mici, însumînd peste 800 hărți 3. Rezultă deci că în pre- zent dispunem de 1527 hărți mari și de peste 2 000 de hărți mici, consacrate, în cea mai mare parte, lexicului. Un număr apreciabil din aceste hărți — cîteva sute —~ ne dau un mate- rial deosebit de interesant și în foarte multe cazuri inedit privind repartiția geografică a cuvintelor de origine slavă în limba romînă. E suficient să spunem că hărțile publicate pînă acum (inclusiv cele date la tipar) cuprind țermmo- logia corpului omenesc, a relațiilor familiale și obiceiurilor, terminologia r agricolă, a grădinăritului, creșterii vitelor, meseriilor, cuvinte referitoare la animale sălbatice, plante, configurația terenului, relații sociale, comerț etc. Interesant de remarcat că, în ultimele volume ale atlasului, care cuprind mai ales lexicul referitor la cultura materială, elementele slave sînt mai numeroase decît în volumele precedente (corpul omenesc, familia etc.). lata ce spunea în această privință cunoscutul dialectolog polonez M. Malecki, 3 Pracownia Dialektologiczna Zakladu Jșzykoznawstwa PAN w Warszawie, Jugoslo- venski Komitet za Dijalektoloăke Atlase, Kwestionariusz bgolndstowictâski do badan siowmctwa gwavowego (Projekt Nr. 3), czșsd I — II, Varșovia, 1961, XVIII + 351 p. (litogr). * I. Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii vomi-ne. București, 1961, p. 37. a Prin bunăvoința acad. E. Petrovici și a colaboratorilor săi, am consultat aceste harți, cu ocazia unei vizite făcute la Cluj în zilele de 1 — 5 aprilie 1960. https://biblioteca-digitala.ro în recenzia la primul volum al atlasului, publicată în 1.939 : „în momentul în care întregul material al Atlasului ne va fi accesibil, compararea inten- sității și a tipurilor de împrumuturi slave în cele patru dialecte romînești (daco-romîn, istro-romîn, meglenit și aromîn) va duce incontestabil la rezul- tate deosebit de interesante, avînd o mare importanță atît pentru istoria limbii romîne, cît și pentru aceea a limbilor slave, în special a grupei sudice" l. Dar, avînd în față doar primul volum al Atlasului, care cuprindea cuvintele referitoare la corpul omenesc și bolile lui, Malecki observa — pe buna drep- țafe___că aici numărul cuvintelor slave este relativ redus, deși recunoștea că aproape fiecare hartă prezintă un anumit interes din punctul de vedere al slavisticii. în încheiere, dialectologul polonez sublinia că Atlasul lingvistic romin este „o adevărată mină de material slav, fapt pentru care^ toți slaviștii trebuie să-i acorde o deosebită atenție și să-1 studieze în profunzime" 2. în același sens se exprima cu cîțiva ani mai tîrziu și prof. S.B. Bernsțein, în recenzia 'pe care a publicat-o în „Buletinul sectorului de dialectologie al Institutului de limbă rusă", subliniind importanța datelor atlasului pentru studierea formării limbii romîne și a rolului influenței slave în istoria ei 3. în cele două decenii care s-au scurs de la apariția primului volum al Atlasului lingvistic romin, datele lui au fost interpretate din punct de vedere al relațiilor slavo-romîne într-o serie de lucrări și articole ale lingviștilor români si străini, printre care pot fi amintiți în primul rînd inițiatorul și autorii înșiși ai Atlasului, precum și lorgu Iordan, Al. Rosetti, M. Malecki, S. B. Bernsțein, G. Reichenkron, B. Unbegaun, Iv. Popovic, B. Cazacii, I. Coteanu. I. Pățruț, M. Sala, Iv. Gălăbov și alții4. în lucrarea împrumuturi vechi sud-slave în limba 1 „Rocznik Slawistyczny", XV, 1939, p. 128. ■ - Ibidem, p. 131. 3 Румынский лингвистический атлас, «Бюллетень диалектологического сектора Инсти- тута русского языка», fase. 3, Moscova-Leningrad, 1948, p. 93-100. _. 4 Vezi, de exemplu : S. Pușcariu, Les enseignements de l'Atlas linguistique da Roumanie, extras din „Revue de Transylvanie", 3, 1 (1936), 12 p -j- 15 hărți, dintre care 8 se referă la probleme de vocabular slavo-romîn; Ide m, Limba romină, vol. I, Privire generala, București, 1940, passim (35 hărți, dintre, care 7 se referă la cuvinte de origine slava în limba romină); E. Petrovici, lucr, cit.; arii ale cuvintelor de origine slavă sînt comentate și în articolul acad. E. Petrovici, Repartiția graiurilor dacoromîne pe basaAtlasului lingvistic romîn, LR, III, 1954, nr, 5, p 5____17; S. Pop, Sinonimele cuvîntului tîrg în lumina geografiei lingvistice, extras din ..Revista Geografică Romină",.1, .1938, p. 1 — 19 ; I d e m, L’influence slave dans la terminologie de quelques noms de fêtes roumaines, d'apres l’Allas linguistique roumain, în III МеЬународни Конгрес Слависта, vol. 2. Belgrad, 1939, p. 200 — 201; / d e m La dialectologie, Apercu historique et méthodes d'en- quetes linguistiques. Première partie, Dialectologie romane, Louvain, 1950, p. 667 și urm. (passim), Iorgu Iordan, Les dénominations du „crane” d'après l’Atlas linguistique roumain (carte /) (avec 4 cartes hors texte), „Bulletin linguistique", VIII, 1940, p. 95 — 411; Al. Rosetti, Sur le daco- slave și Sur la méthode de la géographie linguistique, în Mélangés de linguistique et de philologie, Copenhague - București, 1947, p. 317-323; M. Malecki, rec. cit;' S.B. Bernstein, rec. cit ; G. Reichenkron, Der rumänische Sprachatlas und seine Bedeutung für die Slavistik, „Zeitschrift für slavische Philologie", B. 17, p. 143—168 (vezi recenzia critică a lui E. Petrovici, în „Daco- romania“, X, p. 120 — 125. și a lui Al. Rosetti, în op. cit.) ; I d e m, Slavo-Rumänisches. Teil I ibid., В. 18, 1942, p. 389 —417; B. Unbegaun, Les noms de la neige en roumain, „Orbis", II, 2, 1953, p. 346 — 351; Iv. Popovid, Geschichte der serbokroatischen Sprache, Wiesbaden, 1960 (passim, cf. hărțile 3, 7, 8) ; В. Cazacu, Les dénominations roumaines du foie et des poumons d’après ’l’ALR. Étude de vocabulaire, „Bulletin linguistique", XI, 1941, p. 83 — 94; I Coteanu, Flemente de dialectologie a limbii romîne. București, 1961, passim; I. Pătruț, Influences slaves et magyares sur les parlers roumains Rsl, I, 1958, p, 31-43 ; M. Sala, Termenii pentru „unchi.” după Atlasul lingvistic romîn, SCL, VI, 1955, 1-2, p. 33-155; Iv. Gălăbov. Стари български езикови ареали па дакорумънската езикова територил, «Бзик и литература», XVI, 1.961, пг. 4, р. 39 — 18. . ' 26 https://biblioteca-digitala.ro romînă. Studiu lexico-semantic (București, 1960), am încercat să determinăm cu ajutorul hărților Atlasului și al altor izvoare răspîndirea unui număr destul de mare de cuvinte sud-slave în limba romînă (cf.~și cele 26 hărți reproduse), fără să fi ajuns la o concluzie generalizatoare. în cele ce urmează vom aduce unele fapte noi, inclusiv pe baza hărților nepublicate încă, încercînd să sistematizăm datele pe care le avem pînă în prezent, mai ales în ceea ce pri- vește elementele sud-slave răsăritene (bulgare), precum, și în ceea ce privește împrumuturile slave răsăritene (ucrainene) și sud-slave apusene (sîrbe). Este știut faptul că în limba romînă există mai multe straturi lexicale de origine slava, care au pătruns în diverse epoci și din diferite limbi și dialecte slave, atît pe cale orală (populară), cît și prin intermediul limbii scrise, al cancelariei și administrației. Cel mai vechi și mai. bogat strat e format din cuvintele care provin din epoca bilingvismului slavo-romîn, epocă pe care am putea-o denumi „slavo-daco-moesică“ și care datează cu aproximație din sec. al Vl-lea (pătrunderea slavilor de sud pe teritoriul țării noastre și în Balcani) pînă la sfîrșitul sec. al Xl-lea (ocuparea Transilvaniei de către unguri). Dintr-o epocă ulterioară (începînd cu sec. al Xll-lea) datează împrumuturile orale mai noi din limba bulgară (în Muntenia și Oltenia, uneori extinse și ceva mai la nord, est și vest), din dialectele sîrbești (în Banat, în parte răspîndite și mai spre nord și est) și din cele ucrainene (în Moldova, Bucovina, Maramureș și, parțial, în Transilvania de nord și de est). în ceea ce privește împrumuturile cărturărești, culte, acestea pot fi grupate’ astfel : 1) împrumuturile slavone medio-bulgare, care încep să pătrundă în limba romînă, teoretic vorbind, odată cu apariția scrierii slave pe teritoriul României de astăzi (sec. X)1, dar mai ales în epoca slavonismului cultural intens (sec. XIV — XVI) și a prime- lor traduceri romînești (sec. XVI—XVII), cînd, alături.de elementele slavone medio-bulgare, apar și unele împrumuturi slavone din redacția sîrbă, în Țara Românească și Transilvania, și din redacția rusă (apuseană), mai ales în Moldova; 2) împrumuturi poloneze, care se fac cunoscute, în Moldova, încă în primele documente slavo-romîne păstrate de la sfîrșitul sec. al XlV-lea și din sec. al XV-lea și care devin mai numeroase în secolele următoare (pînă în sec. al XVIII-lea — epoca lui Neculce); 3) împrumuturile rusești propriu-zise, care pătrund în sec. al XVIII-lea — primele decenii ale sec. al XlX-lea, iar apoi după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și în special după 23 August 19442. ■ în cercetarea etimologiei cuvintelor de origine slavă, geografia lingvistică joacă un rol deosebit, mai ales în unele cazuri în care ne lipsesc alte criterii (cel fonetico-gramatical și cel semantic). Repartiția teritorială a unor cuvinte ne permite de cele mai multe ori să stabilim dacă avem de a face cu un împru- mut vechi, „slav daco-moesic“3, sau cu unul mai nou, din dialectele bulgare, ' ■ ■ 1 Cf. Istoria Rominiei, voi. II, Ed. Acad. R.P.R., București, 1962, p. 181 și urm. .. a Cf. V. Vascenco, Elementele slave răsăritene în limba romînă (Periodizarea împrumuturi- lot lexicale}, SCL, X, 1959, nr. 3, p. 394—408. ' 8 Cf. acad. E. Petrovici, articolul publicat în volumul de față', Idem, Problema limitei sud-vestice a teritoriului de formare a limbii romine, LR, IX, 1960, p. 82 — 83 : „...leritoriul sud- dunărean din care ar fi putut pleca în evul mediu spre nord roiuri de populație romanică se re- duce la o zonă mărginită la sud de linia Jire&k și la vest de izologlosa Si, zd“ (p. 83. cf. harta dintre p. 82 — 83). „Conviețuirea romano-slavă din spațiul daco-moesic a luat sfîrșitprin romani- zarea slavilor din Dacia și slavizarea romanicilor din Moesia; dintre aceștia din urmă o bună parte a migrat ca păstori atît spre sud, sud-vest și vest,.., cît și spre nord". (Istoria Rominiei, voi. I, Ed. Acad. R.P.R., 1960, p. 797; cf. și p. 807-808). . ' ■ ■ 27 https://biblioteca-digitala.ro sîrbe, ucrainene, chiar dacă trăsăturile lui fonetice nu ne permit datarea lui cu aproximație (termenul ab quo și ad quem) și identificarea sursei dialectale. O altă problemă, asupra căreia trebuie să ne oprim, poate fi formulată ast- fel : în ce măsură putem compara izolglosele împrumuturilor vechi sud-slave (slavo-bulgare) din limba romînă cu granițele răspîndirn triburilor sud-slave răsăritene pe teritoriul Daciei? în ce măsură izoglosele împrumuturilor mai noi din bulgară, sîrbo-croată, ucraineană se apropie de granițele ră.spmdirii populațiilor respective pe teritoriul Romîniei, din evul mediu’timpuriu pînă astăzi? Fără îndoială că aici trebuie sa ținem seama de ceea ce în geografia lingvistică se numește iradierea sau expansiunea cuvintelor, răspîndirea lor din anumite centre în direcții diferite, într-un timp mai mult sau mai puțin îndelungat, în funcție de anumite condiții cultural-istorice și economice1. în același timp, nu se. poate face o identificare mecanică a răspîn- dirii celor mei vechi împrumuturi sud-slave în limba romînă cu teritoriul pe care s-au așezat triburile slave de sud în secolele VI—XI, întrucît se știe că pe teritoriul actualei Romînii au avut loc mișcări ale populației rom’înești,. legate în primul rînd de transhumantă și de stabilirea în anumite regiuni’ la un moment dat a unor populații agricole. Cu toate acestea, însemnătatea răs- pîndirii geografice a împrumuturilor slave nu poate fi minimalizată, deoarece un studiu complex istoric, lingvistic și geografic ne poate duce la stabilirea celui mai vechi strat lexical slav în limba romînă. Astăzi este un .fapt îndeobște recunoscut că aceste cuvinte prezintă trăsăturile fonetice ale dialectelor bulgare din epoca slava veche (bulgară veche, pînă în sec. XI) și bulgară medie timpurie (sec. XII) : ’a, < ; un (um} < (dar și în, î-m < — tratament ceva mai nou) ; in < i < * y ; trat* Hat, tr’at, ti’at (<_ tret, Lei) <*10/1, *tert, *teit; st, zd.(ALRM n (6308)], boz (ALRM n [6326]), buruieni, bureni (ALRM n I 31), trestie (ALRM n [6284]), răchită (ALR n III 627, cf. și ALRM n I 411), cea;« (ALRM n I 414, aici h. 9). 8. Cuvinte care denumesc forme de relief, ape, fenomene ale naturii, noțiuni legate de timp : val (cf. cu sensul 'sul de pînză’: (ALRM n I 316, aici h. 10), iezer (mai ales în munți, cf. ALRM n [2512]), nisip, năsip (cf. ALRM I 3, împr. h. 14: nisipos), poiană ALRM n I 398, aici h. 11), peșteră. (ALRM n [2481] ), zori (ALRM n [2376]), vreme (ALR n III 776, 786), ceas (ÂLR n III 756, 754). . 1 Cităm, de regulă, hărțile ALRM, ca fiind mai clare din punct de vedere lexicologie. De asemenea, unele hărți se citează după S. Pușcariu, Limba romînă, I, Buc,. 1940, și după lucrarea noastră. împrumuturi... 3 La hărțile încă nepublicate și nenumerotate la data consultării ale ALRn și ALRMn se citează în paranteze drepte numărul întrebării din ancheta acad. E. Petrovici. 35 https://biblioteca-digitala.ro Harta 13 : Doică-mancă (ALRM I 307) Harta 14: Slab'(ALBM П 141, 142) https://biblioteca-digitala.ro Harta 15 : Gîngav (ALRM II 40) Harta 16 : Л clipi (ALRM II 11) https://biblioteca-digitala.ro Harta 17 : A se (ră^suci (ALRM n I 287) Hartă 18 : Oglindă (ALRM П 374) 38 https://biblioteca-digitala.ro 9. Cuvinte referitoare la părțile corpului și bolile lui : trup (ALRM I 1), obraz (ALRM I 35, împr. h. 18), (Pușcariu, h. 7, ALRM I 52), crac și a se crăci (ALRM II129, ALR IL67 ; cf. și ALRMnII [2497] : crac „braț de apă"), gleznă (Pușcariu, h. 9, cf. ALRM II 98), rană (ALRM I 151, împr. h. 19), nădușală „astmă“ și „sudoare“ (ALRM I 159, 9, aici h. 12). 10. Termeni de rudenie si referitori la relațiile sociale : nevastă (ALRM I 359, 397, 278, ALR II 166),' babă (ALRM I 282, 238, 293), lele, leliță, lelică, lită (ALRM I 321, 234, 286, 287, împr. h. 20), slugă (ALRM n [2877]), doică (ÂLRM I 307, aici h. 13). 11. Cuvinte denumind noținui abstracte : sfat și a sfătui (ALRM n [3128]), glumă, a glumi și glumeț (ALRM n (3669]), lene, leneș, alene (ALRM n [3724], [3113]), pagubă (ALRM n [3623]). _ . . 12. Cuvinte care denumesc însușiri fizice și psihice (adjective) : drag (ALRM n [4389]), slab (ALRM II 141, 142, aici h. 14), gol și a goli (ALRM n [3261], [3431], [3545]), gingav (ALRM II 40, aici h. 15), știrb (ALRM I 101). 13. Cuvinte care denumesc acțiuni fizice și psihice (verbe) : a {se} învîrli (ALRM n [3563]), a {se} grăbi (ALRM n [3441], [3552]), a osteni (ALRM I 140, împr. h. 24), a se odihni (ALRM II 153, 154, 155), a clipi (ALRM II 12, aici h. 16), a pofti (ALRM n [3546], [4843]), a {se} iubi (ALRM I 340, ALR n [4389]), a se (ră)sud (ALRM n I 287, aici h. 17), a se oglindi și oglindă (ALRM II 374, aici h. 18). 14. Adverbe și particule : iute (cf. ALRM n I 280), da {împr. h. 26). Exemplele citate mai sus nu epuizează desigur numărul cuvintelor *de origine veche sud-slavă (bulgară) răspîndite pe întreg teritoriul limbii romîne sau pe cea mai mare parte a lui (nu numai în sud), constituind uneori, împreună cu alte cuvinte, perechi sau serii de sinonime „teritoriale". Unele dintre aceste cuvinte domină întreg teritoriul limbii romîne, ca, de exemplu, snop, vîrtelniță, sucală, țeava, clește, țesală, buruieni, zori, ceas, trup, obraz, rană, nevastă. Mai mult, ele sînt adesea polisemantice, fiind răs- pîndite pe anumite arii cu un sens sau altul, ca sinonime parțiale, ale altor cuvinte, uneori tot de origine slavă. De exemplu, snop apare și ca sinonim al cuvîntului polog (h. 1). Val a fost înregistrat aproape în întreaga^ țară cu sensul de „sul de postav", iar regional, în sud, apare cuvînțul trimbă (h. 10). Nădușală (< a năduși} formează două arii bine distincte : în sudul țării cu sensul . de ’sudoare’, iar în nord cu acela de ’astmă’ (în prima arie astma e denumită năduf, vezi h. 12). Slab, cuvînt polisemantic, formează două arii care se întretaie, dar totuși suficient de distincte : cu sensul ’care nu e gras’ mai ales în sud și est, iar cu sensul ’fără putere* mai ales în nord-vest; evident că în unele părți (Banat, Oltenia, estul Munteniei, nordul Moldovei)^ cele .două sensuri apar concomitent (h. 14). Alături de ceas ’60 minute’, s-a înregistrat în unele puncte din Moldova oară (variantă populară a cuvîntului oră, ^care e un neologism), tot așa cum alături de trup a fost notat în unele părți cuvînțul corp, probabil neologism pătruns din limba literară în graiurile populare. Obraz se folosește pe o mare parte a teritoriului romînesc ca sinonim parțial al cuvîntului polisemanitic față, dar cu sensul fr. ’joue’, rus. . ’щека’ (pi. obraji} este unic în limba romînă. în sfârșit, unul din cele mai interesante cuvinte polisemantice, nevastă, e răspîndit în toată țara, însă cu diverse valori concrete — 'soție (mai ales tînără)’,’soția mea’, ’femeie’, fiind sinonim cu cuvintele de origine latină soție, femeie, muiere (cf. împr., p. 123). 39 https://biblioteca-digitala.ro - Pentru alte cuvinte se pot stabili anumite arii, în restul teritoriului apărînd alte cuvinte, fie moștenite din latină, fie împrumutate din limbile maghiară, turcă, greacă sau chiar din limbile slave. Ceea ce ne obligă sa consi- derăm însă cuvintele slave respective ca fiind împrumuturi vechi de tip bulgar este faptul că le întîlnim și în nordul și. estul țării. Și aici raporturile pot fi din cele mai diferite. Război (de țesut) este general pe teritoriul limbii romîne, cu excepția nordului Moldovei, Bucovinei și Maramureșului, unde s-a răspîndit termenul de origine ucraineană stative, avînd sensul inițial de ’tălpile războiu- lui’. Față de grădină {de pomi}, livadă (ngr. XtpdcSt, probabil prin intermediu bulgar) este un termen regional în estul Moldovei și nord-estul^Munteniei (vezi h. 2). Alături de termenul sfredel, în sudul țării și în Banat se folosește burghiu, cuvînt de origine turcească, mai ales cu sensul 'sfredel mic’ (în Banat și burghie, evident pătruns prin intermediul limbii sîrbe, vezi h. 4). Față de strung, strug, aproape general, în extremul nord-est al țării арах pstergă, estergal, estergai, de origine maghiară. Pe lîngă pinteni, în Moldova și Buco- vina apare cuvîntul spori (vezi h. 7), iar alături de doică, în aceeași, arie s-a răspîndit manca (vezi h. 13), de origine ucraineana, ca și spori-. . în ceea ce privește aspectul fonetic al cuvintelor citate mai sus, trebuie menționat că numai unul dintre ele pare a păstra vechiul grup *tolt : 'daltă (< si. sud. înaintea metatezei *dalto . .. ... în revista „Културний порад- 56 https://biblioteca-digitala.ro dacă autorul și-ar publica lucrarea, pentru ca dialectologii-slaviști de la noi s-o poată folosi în adîncirea studiilor asupra graiurilor ucrainene din țara noastră. în anii 1960 și 1961 N. Pavliuc a prezentat la sesiunile științifice ale cadrelor didactice de la Facultatea de filologie din București două comu- nicări asupra lexicului graiurilor ucrainene din regiunea Maramureș : una privitoare la terminologia agricolă, legumicolă și pomicolă, terminologia țesu- tului, termenii și unitățile de măsură; cea de a doua — privitoare la denu- mirile obiectelor casnice. Cercetări dialectale asupra unui grai ucrainean (localitatea Benea rn. Cîmpulung, leg. Suceava) a întreprins în ultimul timp și A. Vraciu (Iași), care a prezentat la Conferința de dialectologie slavo-romînă din iunie 1961, organizată de Asociația Slaviștilor din R.P.R. la București, o comu- nicare în legătură cu unele rezultate ale anchetei făcute acolo. (Vezi volu- mul de față, p. 131—139). Cu totul necercetate au rămas pînă în prezent graiurile ucrainene din Banat, din Dobrogea1 și din cîteva raioane ale regiunii Suceava. Ținînd seama de vechimea așezărilor ucrainenilor de pe teritoriul țării noastre, precum și de caracterul relațiilor pe care le-au avut și le au aceștia cu romînii din nordul țării, se poate aprecia că studiile efectuate pînă în prezent în dome-' niul dialectologiei ucrainene, deși însemnate, sînt deocamdată prea puține la număr. Este necesar ca în acest domeniu să fie atrași și alți cercetători. b) Graiurile (ruse~fJ lipovenești“) Cele circa 40 de colonii lipovenești din țara noastră, situate, în majo- ritatea lor, în regiunile Suceava, Iași, Galați și Dobrogea, au fost cercetate în ultimii ani destul de asiduu. Cu totul neexplorate au rămas pînă în prezent doar cinci-șase localități. în urma sondajelor și anchetelor întreprinse de cercetătorii graiurilor ruse de la noi s-a strîns un material însemnat, care însă a fost valorificat pînă acum doar în parte. Primul articol care tratează probleme de limbă pe baza datelor culese de la lipoveni aparține lui V. Arvinte (lași), care a cercetat cîteva fenomene de bilingvism ruso-rcmîn în satul Dumasca din raionul Vaslui 2. în 1960 au apărut două articole întocmite de noi, din care unul tratează problema influenței pe care o suferă graiurile ruse actuale din țara noastră din partea limbii romîne3, iar altul reprezintă cîteva observații asupra sistemului fonetic și morfologic al graiului rus de la Lipoveni (raionul Suceava) 4. Alte studii ale cercetătorilor graiurilor rusești din țara noastră au fost prezentate sub formă de comunicări, în cadrul sesiunilor științifice de la universități și de la Institutul „Maxim Gorki". Dintre acestea menționăm : i anii 1961. și 1962 membrii colectivului de slavistică de la Institutul de lingvis- tică din București (Gh. Bolocan, V. Rudeanu, A. Nestorescu) au întreprins cîteva depla- sări în regiunea. Dobrogea, unde au înregistrat pe bandă de magnetofon texte dialectale de la purtătorii graiurilor ucrainene și ruse din cîteva localități de aici. 2 V. Arvinte, Un caz de bilingvism slavo-romîn. în legătură cu elementele romînețti din graiul lipovenilor din Dumasca. SCL, 1/1958, p. 45 — 69. 3 E. Vrabie, Influența limbii romîne asupra graiurilor rusesti („lipovenești"') din R.P.R,, SCL, 4/1960, p. 927-956. ’ ' . 4 E. Vrabie, Observații asupra unui grai rus de pe teritoriul R.P.R., în „Romanoslavica", IV, București, 1960, p. 107 — 129. 57 https://biblioteca-digitala.ro comunicarea despre graiul lipovenilor de la Sarichioi și Jurilovca (reg. Do- brogea), susținută la Facultatea de filologie din Cluj, în 1959, de colectivul alcătuit din tovarășii Paszternăk Clara, L. Lukâcs și M. Nagy, membri ai catedrei de limbă rusă; informarea asupra anchetei-sondaj în satul cu populație lipovenească Mila 23 din reg. Dobrogea, prezentată la sesiunea științifică a cadrelor didactice de la Institutul „Maxim Gorki", în 1959, de M. Dumitrescu și E. Vrabie i. Continuînd cercetarea acestui grai, M. Dumi- trescu, în colaborare cu E. Novicicov, a prezentat la Conferința de dialecto- logie slavo-romînă din iunie 1961 comunicarea Lexicul graiului rus din satul Mila 23. (Vezi volumul de față, p. 113—130). în cadrul aceleiași Conferințe au fost prezentate încă 3 comunicări consacrate unor probleme de dialecto- logie rusă : una — a colectivului menționat anterior de la Cluj, despre graiul din satele Sarichioi și Jurilovca ; alta, elaborată de V. Vascenco, despre graiul lipovenilor din satul Pisc (reg. Galați) și a treia, prezentată de A. Vraciu, despre graiul lipovenilor de la Tîrgu-Frumos (reg. Iași). (Vezi, volumul de față, p. 131 și p. 146). în ansamblu se poate spune că în studierea graiurilor ruse din țara noastră s-a angajat un număr suficient de cercetători și că rezultatele muncii de pînă acum sînt satisfăcătoare. c) Graiurile bulgare Graiurile bulgare actuale din țara noastră sînt concentrate în cîteva localități diri regiunea Banat, precum și într-o serie de localități din regiu- nile Argeș, Ploiești și București. Graiurile bulgare, din Banat au fost pînă acum studiate de cîțiva ling- viști bulgari, printre care cunoscuții învățați L. Miletic și St. Stoikov. Stu- diile acestora, deși profunde și cuprinzătoare, nu au epuizat problemele pe care le ridică cercetarea graiurilor bulgare de aici. Cu toate acestea, dacă facem abstracție de ancheta efectuată de acad. E. Petrovici, pentru AER, la Beșenova-Veche, nici un alt slavist de la noi nu a cercetat graiurile destul de vechi ale bulgarilor de aici2. Graiurile bulgare din regiunea București sînt cercetate în ultima vreme de Gh. Bolocan, care pregătește, din cîte știm, o monografie asupra cîtorva dintre ele. Deocamdată Gh. Bolocan a publicat două articole consacrate unor probleme de fonetică 3. Graiul bulgar de la Chiajna (reg. București) este studiat de cîtva timp de Z. luffu, lector la catedra de limbi slave a Facultății de filologie din București, care a prezentat la Conferința de dialectologie slavo-romînă din iunie 1961 o comunicare asupra acestui grai. (Vezi volumul pe față, p. 147—158. Față de numărul localităților cu graiuri bulgare din R.P.R., se poate aprecia că dialectologii-slaviști care efectuează cercetări în acest domeniu sînt, deocamdată, prea puțini. . 1 Informarea, sub titlul Об исследовании русских говоров в Добруджской области PHP, a apărut în „Culegere de studii“ nr. 2/1961 a Inst. „M. Gorki“ din București, p. 221 — 225. 2 Demn de menționat este faptul că materialul adunat de acad. E. Petrovici în. deceniul al IV-lea la Beșenova-Veche a fost prelucrat recent de prof. Stoiko Stoikov, v. Говорът на село Бешеное в Банат, în „Болгарски език", пг. 2 — 3/1960, р. 188 — 217; 4/1960, р. 320-331; 5/1960, рр. 385-401. . 3 Gh. Bolocan, С« privire la corelația de sonoritate in graiul bulgar din comuna Hrănești, în. SCL, 4/1958, p. 491—495: Observații asupra grupurilor coosonantice în graiul bulgar din comuna Hrănești, „Fonetică și dialectologie", II (I960), p. 105 —120. 58 https://biblioteca-digitala.ro . d) Gi'aiurile sîrbocroate După anchetele efectuate de acad. E. Petrovici pentru Atlasul lingvistic romîn și după apariția lucrării Graiul carașovenilor (1935), nimeni nu s-a mai ocupat’ la noi de graiurile sîrbocroate din Banat, pînă în anii din urma, în anul 1958, un colectiv de cercetători, membri ai catedrei de limbi slave de la Facultatea de filologie din București, alcătuit din M. Jivcovici, B. Berici și V. Vescu, a decis să pornească la cercetarea sistematică a graiu- rilor sîrbocroate din regiunea Banat. în anii 1958, 1959 și 1960 membrii colectivului au efectuat sondaje și anchete dialectale în 24 de localități în care există vorbitori în graiuri sîrbești și croate, folosindu-se un ches- tionar propriu, întocmit ad-hoc. . . Membrii colectivului au prezentat la sesiunea științifică din mai 1961 a cadrelor didactice de la Facultatea de filologie din București o comu- nicare amplă, întitulată Problemele studierii graiurilor sîrbocroate din Banat, în care se da și o încercare de clasificare a acestor graiuri. Pînă acum au fost publicate două articole privitoare la graiurile sîrbo- croate : unul despre influența limbii romîne asupra graiurilor sîrbești din Banat, de V. Vescu1, altul, cu caracter monografic, despre graiul sîrbesc de la Svinița, alcătuit de întregul colectiv2. ... , în cadrul Conferinței de dialectologie slavo-romînă din iunie 1961 B. Berici a prezentat comunicarea Accentul în graiul sîrbesc din Clisura. (Vezi volumul de față, p. 203—210). e) Graiurile slovace De cîțiva ani în țara noastră s-au întreprins și studii de dialectologie slovacă. Pînă în prezent în acest domeniu sînt angajați mai ales doi cer- cetători : P. Olteanu, de la facultatea de filologie din București, și Gr. Be- nedek, de la facultatea de filologie din Cluj. în ultimul timp P. Olteanu a efectuat cîteva anchete în diferite loca- lități din vestul țării și a elaborat cîteva comunicări : una — despre graiul horniaților din satul Pereg, prezentată la o sesiune științifică de la Facul- tatea ’de filologie din București în 1956, alta — despre particularitățile graiurilor slovace din Bihor, prezentată în 1961, în același loc și, o a treia, intitulată Particularitățile graiurilor slovace din Banat, expusă la Conferința de dialectologie slavo-romînă din iunie 1961. Celălalt cercetător al graiurilor slovace de la noi, Gr. Benedek, a strîns pînă cum un însemnat material de la slovacii din 11 localități situate în părțile Bihorului (Budoi, Tria, Sacalasău, Vărzari, Borumlaca, Valea-Cerului, Socet, Șinteu, Valea-Ungurului, Borod, Șeran) și a prezentat doua comu- nicări asupra rezultatelor anchetelor sale : una —• la filiala din Cluj a Aso- ciației Slaviștilor din R.P.R., în 1960, iar alta — în cadrul Conferinței de dialectologie slavo-romînă din iunie 1961, la București. 1 V. Vescu, Румынское вляние на синтаксис сербского диалекта в Ванате, in ■„Romanoslavica" 1/1958, р. 63 — 72. 2 М. Jivcovici, В. Berici, V. Vescu, Нека запитан>а о свиничанском говору, in „Novi Zivot" I, Timisoara, 1960. ■ ' 59 https://biblioteca-digitala.ro în anul 1957 Gr. Benedek a publicat un articol despre perspectivele cercetării graiurilor slovace din nord-vestul teritoriului R.P.R. 1. (Vezi și articolul din volumul de față, p. 219-—240). f) Graiurile cehe Grauirile cehe din țara noastră, concentrate în cîteva localități din sudul regiunii Banat, au fost investigate în totalitatea lor, prin anchete- sondaj, în anii 1959 și 1960, de către Gh. Ciplea, membru al catedrei de sla- vistică de la Facultatea de filologie a Universității din Cluj. în prezent Gh. Ciplea intenționează să facă cercetări detaliate asupra acestor graiuri. La Conferința de dialectologie slavo-romînă din iunie 1961 el a prezentat o co- municare cu privire la cantitatea vocalelor dintr-un grai ceh pe care îl studiază. (Vezi volumul pe față, p. 211—218). Unele cercetări de dialectologie cehă a făcut în 1960 și T. Pleter, asistent la catedra de limbi slave a Facultății de filologie din București. g) Graiurile polonei Cercetarea celor cîtorva graiuri polone din țara noastră, concentrate în regiunea Suceava, a început recent, în 1960, dnd I. Chițimia și E. Debo- veanu (Fac. de filologie din București) au efectuat o anchetă în satul Bulai, strîngînd un material interesant de limbă si de folclor. Unele rezultate ale aceptej anchete au fost prezentate la Conferința de dialectologie slavo- romînă din iunie 1961, în comunicarea Graiul polon din satul Bulai (raionul Suceava). (Vezi volumul de față, p. 159-—18(), ■ . 9|8 Zi * * • în afară de cele menționate pînă aici, în ultimii ani s-au făcut și cerĂ citări cu caracter genera],privind așezările slavilor actuali din R.P.R. și graiu- rile lor. Astfel, în 1959E. Vrabie a prezentat la Asocicția Slaviștilor din R.P.R. o comunicare, cu titlul Date asupra limbii materne a minorităților naționale slave din R.P.R., iar în 1960 o comunicare, expusă la sesiunea științifică a cadrelor didactice de la Institutul „Maxim Gorki“ din București,’cu titlul Graiurile. slave actuale din R.P.R. Date statistice și istorice. ’ Cu sprijinul Asociației Slaviștilor din R.P.R. și cu concursul Direcției Centrale de Statistică, E. Vrabie a întocmit Harta graiurilor slave actuale din R.P.R. 2, care dă o imagine de ansamblu asupra așezărilor din țară unde se pot efectua cercetări de dialectologie slavă. ’ ’ , în concluzie, se poate vorbi, în perioada de după 23 August 1944 și, mai ales, în ultimii ani, de creșterea interesului pentru problemele de dialecto- logie slavă. Aceasta a. și făcut posibilă organizarea unei. conferințe de dialec- țologie slavo-romînă, în iunie 1961, la București, prima de acest fel în istoria șlavisticii romînești. 1 Gr. Benedek, Planul studierii graiului slovac din Bihor și Sălaj, în „Studia universitatum Babeș et Bolyai", Cluj, 1957. - 2 Harta este însoțită de două anexe : Catalogul alfabetic al localităților din R.P.R. avînd în 1930 vorbitori care au declarat ca limbă maternă o limbă slavă și Catalogul localităților cu graiuri slave din R.P.R. Liste descrescînde. Anexele pot fi consultate la sediul „Asociației Slaviștilor" din București. 60. . . https://biblioteca-digitala.ro и ÎNSEMNĂTATEA cercetării graiurilor slave din r.p.r. Studierea graiurilor slave actuale din țara noastră are o deosebită însem- nătate pentru istoria Vmbilor slave respective, pentru slavistica generală, pentru istoria limbii romîne și pentru lingvistica generală. Vom aduce cîteva ilustrări în această privință. 1 . Graiurile slave actuale din Republica Populară Romînă, desprinzîn- du-se de mult din masivele principale ale graiurilor azi convergente, dar inițial de aceeași structură, sau evoluînd mult timp la periferia acestora și doar în contact sporadic cu ele, păstrează unele particularități fonetice, gramaticale și lexicale arhaice. în unele cazuri, arhaismele din graiurile popu- lare slave de’la noi ar putea sa constituie confirmări vii, orale, ale unor fapte de limbă stabilite pînă acum în istoria limbilor slave respective numai pe bază de izvoare scrise, sau să aducă în cîmpul cercetărilor date absolut necu- noscute pînă acum. Un deosebit interes prezintă particularitățile graiurilor slave actuale de la noi care evoluează pe teren lingvistic romînesc de mai mult de două secole, adică dintr-o perioadă în care încă nu existau preo- cupări sistematice de dialectologie și nu se făceau înregisrări dialectale libere de normele ortografice tradiționale. Astfel, după cum observă și dialectologul ucrainean F. T. Jilko, în struc- tura gramaticală și în lexicul graiurilor ucrainene din nordul țării noastre se conservă mai multe urme ale etapelor precedente de dezvoltare ale limbii ucrainene decît în celelalte graiuri ucrainene P Același lucru este valabil și pentru aspectul fonetic al acestor graiuri. De pildă, în graiul ucrainean huțul din valea Sucevei, se păstrează bine sonoritatea consoanelor finale : %Ub „pîine“, niz „cuțit“ ș.a. 2. Arhaismele lexicale conservate în graiurile ucrainene din țara noastră au început în ultimul timp să atragă atenția cercetătorilor 3. Prezența unor astfel de arhaisme este confirmată și de mate- rialul adunat de la huțulii de la Brodina de acad. E. Petrovici. Observăm, de pildă, că la întrebarea 2696 „Cum ziceți averii (pămînt, vite sau bani) pe care o dau părinții fetei cînd se mărită?“ în punctul 366 din ALR II ' i v . s-a răspuns cu un arhaism: uziela uîd mame uino^. Astăzi în limba ucrai- neană la „zestre“ se spune în mod curent прйдане sau посаг^. . . Pe baza particularităților de limbă arhaice ale graiurilor ucrainene din nordul țării se pot trage concluzii însemnate asupra perioadei de imigrare sau colonizare a acestei populații slave de răsărit pe teritoriul unde locuiește astăzi .și asupra contactului timpuriu al romînilor din aceste ținuturi cu ucrainenii. Trăsăturile arhaice ale graiului sîrbesc de la Carașoya^ (Banat) au fost relevate și analizate la timpul său de acad. E. Petrovici, în lucrarea men- ționată anterior. 1 Vezi F. T. Jilko, Говори yKpaÎHCbKOi моей. Kiev, 1958, p. 48. 2 Vezi, I. Pătruț, op. cit., 75 — 77; cf. și F. T. Jilko, op. oii,. p. 53.^ .. 3 Vezi, de ex., despre arhaismele lexicale la huțuli, recenzia scrisă de V. M. Illici-Svitîci și G. K. Venediktov la lucrarea lui I. O. Dzendzelivski Л1нгв1стичний атлас укршнсъких народних zoeopie .ЗакарпатъскхЯ области УРСР (лексана), partea l-a, Ujgorod, 1958, în „Voprosî iazîkoznaniia", 3/1960, p. 117, nota 5. 4 ALR II, redactat de E. Petrovici, Sibiu-Leipzig, 1940, p. 84. _ . _ „ 6 Vezi РоЛйско-украшський словник, sub red. acad. M. I. Kalinovici, Kiev, 1956 ,p. 50/. 61 https://biblioteca-digitala.ro Ne-am convins că și alte graiuri slave de pe teritoriul țării noastre păstrează, intr-o măsură, mai mare sau mai mica, particularități arhaice. 2. Totodată, în condițiile izolării lor, graiurile slave din Romînia. au dezvoltat și continuă să dezvolte inovații, care fie că nu sînt cunoscute de loc în graiurile convergente respective, fie că sînt frînate de influența tot mai puternică a limbilor slave literare x. ’ Toate graiurile slave actuale din țara noastră oferă ilustrări numeroase si variate în ceea ce privește inovațiile și tendințele de dezvoltare ale diver- selor compartimente și categorii ale limbii. De exemplu, în graiul polon de la Bulai se constată actualmente o puternică tendință de generalizare a dezinenței de genitiv plural masculin -6w la toate genurile. Este interesant că tendința de generalizare a dezinenței -ov se manifestă și în unele graiuri ruse (lipovenești) de la noi, ceea ce nu poate să nu fie pus în legătură, cu tendința analoagă din graiurile polone genetic, deși în mod indirect, înrudite : în condiții normale de dezvoltare (adică fără intervenția limbii literare) purtătorii unor graiuri slave ținînd de limbi diferite ajung, în pro- cesul simplificării structurii morfologice, Ia același morfem. Iată unul dintre fenomenele de interes teoretic general, pe care slaviștii le pot urmări îndea- proape în graiurile slave actuale de pe teritoriul țării noastre. 3. Studierea sistematică și amănunțită a graiurilor slave actuale din RP.R. poate să sugereze soluții interesante în domeniul cercetărilor etimo- logice. Considerații demne de reținut cuprinde, în acest sens, un articol relativ recent al lingvistului sovietic O. N. Trubaciov,—Geografia lingvistică și cercetările etimologice 2, unde, printre altele, se arată că fără studierea graiu- rilor de trecere între limba ucraineană și limba romînă nu ar fi fost cu putință stabilirea cu preciziune a etimologiei cuvîntului ucrainean Mauace. în graiurile ucrainene convergente există destule elemente lexicale care pot fi studiate în același fel 3. 4. Cercetarea structurii și istoriei graiurilor slave actuale din RomîĂia oferă multe posibilități în adîncirea problemei contactelor lingvistice inter- slave, problemă de importanță teoretică incontestabilă. a Datorită împrejurărilor istorice concrete și specifice pentru fiecare caz în parte, unele graiuri slave de pe teritoriul țării noastre au intrat de-a lungul timpului, iar uneori continuă să fie și astăzi, în contact: fie cu alte graiuri slave aparținînd aceleiași limbi, fie cu graiuri slave aparținînd altor limbi slave. De exemplu, rușii din coloniile lipovenești de la CÎimăuți, Lipoveni și Suceava (regiunea Suceava), după stabilirea lor aici, au avut un contact larg și îndelungat cu purtătorii graiurilor ucrainene (așa zise „pocuto-buco- vinene“) din aceste părți. Același lucru se poate spune despre purtătorii graiului polon de la Cacica (rn. Gura-Humorului, reg. Suceava), unde există și mulți vorbitori în limba ucraineană. Cehii, slovacii și bulgarii, din regiunea Banat, după stabilirea lor aici, au avut și continuă să aibă un contact mai л Vezi, de ex., articolul proi. St. Stoikov, Фонетические изменения в языке, publicat m „Краткие сообщения“ editate, de Acad, de Științe a U.R.S.S. (Институт славяноведения!’ nr. 25, Moscova, 1958, p. 56. ' 2 O.N. Trubaciov, Лингвистическая география и этимологические исследования, publ. In „Voprosî iazîkoznaniia“, nr. 1/1959, p. 25. 3 Vezi, de ex., F. T. Jilko, op, cit., p. 96 ■ 97. 62 https://biblioteca-digitala.ro mult sau mai puțin intens cu purtătorii graiurilor sîrbești din această regiune. Slovacii din regiunea Suceava, pînă la asimilarea lor lingvistică \ au avut legături strînse cu purtătorii graiurilor polone de aici. Se pot aduce și alte exemple de contacte de această natură pe teritoriul R.P.R. Cercetarea repercusiunilor pe care le au pe plan lingvistic raporturile dintre purtătorii diverselor graiuri slave izolate prezintă interes, pe de o parte, pentru slavistică, iar pe de alta, pentru lingvistica generală. Contactele lingvistice inteslave la nivelul graiurilor populare izolate duc la apariția unor forme interesante și variate de contaminări, la reetimonologizări, la împrumuturi de mijloace gramaticale, la crearea unor „dublete“ în lexic și la o serie de alte fenomene de interpăti undei e (sau de influență unilaterală). Iată o ilustrare, din care se vede că un cuplu sinonimic format din îm- prumutarea de către rușii din regiunea Suceava a cuvîntului țibulea din graiurile ucrainene de aici, a dus, în cele din urmă, la instalarea temei- nică a acestui împrumut în vocabular, în detrimentul cuvîntului rusesc tra- dițional, adus aici de primii coloniști lipoveni, luk — „ceapă“, cf. rus. лук. O informatoare rusoaică (lipoveancă) în vîrstă din satul Lipoveni (reg. Su- ceava) ne asigura nu de mult că, dintre din doi termeni pe care ni i-a comu- nicat pentru a denumi ceapa, cel „curat lipovenesc“ ar fi țîbulea (pe care, de altfel, localnicii îl folosesc aproape în mod exclusiv), pe cînd luk, cuvînt pe care îl știe din copilărie, ar fi „puțin ucrainesc“. în realitate lucrurile stau invers : în limba ucraineană nici nu există un cuvînt лук cu sensul de „ceapă“2. De notat este că informatoarea, nu știe deloc ucrainește. Presupunem ca fenomenul prezentat aici s-a produs cu concursul relațiilor de schimb, prin piață, căci în localitate nu există familii în care să se vorbească sau să se fi vorbit ucrainește. Am adus un exemplu dintre cele mai simple. Mai inte- resante, dar mai greu de explicat, sînt cazurile de interpătrundere sau de influențare unilaterale în domeniul foneticii sau gramaticii. De pildă, aceeași informatoare, paralel cu forma de nom. sg. mase, șastoi „al șaselea", cf. rus. шестой, folosește și o formă șostii, cf. ucr. шостий. Numai în urma unui studiu aprofundat s-ar putea stabili dacă într-adevăr șostîi (Lipo- veni) este un rezultat al contactului cu vorbitorii în graiuri ucrainene și nu cumva o variantă proprie, explicabilă prin deplasarea accentului pe prima, silabă (ca în пятый „al cincilea"). Merită, credem, toată atenția prevenirea, pe care o face lingvistul sovietic B.A. Serebrennikov, care spune că nu tre- buie să se exagereze rolul contactelor între limbile sau dialectele înrudite pentru explicarea inovațiilor». Instructiv în acest sens este și exemplul la care ne-am referit ceva mai înainte (pct. 2), în legătură cu dezinențele -ow și -ov : tendințele de aceeași; natură pot preexista contactului dintre limbile sau graiurile înrudite4. Este de remarcat că membrii Comisiei dialectologice cehoslovace consi- deră problema interacțiunii dintre diversele limbi și dialecte slave drept una . 1 Vezi Ion I. Nistor,Cehoslovacii și romînii, în revista „Codrul-Cosminulului“ VI1929 —1930, p. 300. ' ' a Vezi Росшско-укра1нський словник, Kiev, 1956, p. 229; cf. și B.D. Hrincenko Словарь, украинского языка. Kiev, 1908, voi. II, p. 380. ■ 8 Vezi B. A. Serebrennikov, Теория волн И. Шмидта и явления языковой атрак- ции, în „Voprosî iazîkoznaniia nr. 4/1957, p. 15. . 4 Considerații interesante în această, privință face V. M. Jirmunski, Немецкая диалек- тология, Moscova, 1956, pp. 119 — 120. . ' . ■ 63 https://biblioteca-digitala.ro din problemele teoretice principale la care ar urma să răspundă proiectatul Atlas general slav1. 5. O problemă legată de precedenta este studierea contactului și ames- tecului diverselor graiuri slave de la noi aparținînd aceleiași limbi slave,dar reprezentînd zone teritoriale și etape de dezvoltare independentă diferite. Ar fi, de pilda, interesant să se cerceteze în ce măsură se poate vorbi de o „coine“ rusească în regiunea Dobrogea, care să fi apărut pe baza ameste- cului graiurilor ruse („lipovenești") de la Sarichioi, Jurilovca, Slava-Rusă, Slava-Chercheză, localități relativ apropiate, ai căror locuitori întrețin din generație în generație legături economice, religioase și de rudenie. Probleme similare ridică și alte graiuri slave din R.P.R. De un interes deosebit ar fi, de pildă, să se stabilescă gradul de omogenitate al graiurilor sîrbești din sa- tele „carașovene". ’ 6. De un anumit interes teoretic este, credem, cercetarea influenței pe care o exercită asupra graiurilor slave actuale de la noi limbile literare slave respective. Se știe că în Republica Populară Romînă este asigurat dreptul la învățătură în limba maternă tuturor minorităților naționale. într-o serie de localități cu populație care vorbește graiuri slave s-au înființat școli în care se predă în limba slavă literară respectivă. Drept urmare a acestui fapt, se constată unele indicii de diferențiere între graiul generațiilor vîrstnice, care nu au putut învăța la școala din trecut în limba maternă, și graiul tine- retului, care are astăzi această posibilitate. De asemenea, prezintă interes urmărirea influenței pe care au avut-o și, pe alocuri, ornai au, asupra purtătorilor unor graiuri slave de la noi, limbile de cult (de pildă, slavona rusă asupra graiurilor lipovenești)2. 7. Influența limbii romîne asupra dezvoltării graiurilor slave actuale din R.P.R. este o problemă largă și complexă, asupra căreia dialectologii slaviști din țara noastră și din alte părți au atras deja atenția3. ’ Compartimentul graiurilor slave de la noi în care se resimte cel mai intens influența limbii romîne este lexicul. Se observă că graiurile slave din R.P.R. împrumută aproximativ aceleași cuvinte din limba romînă : termenii care denumesc raporturile și instituțiile social-politice, denumirile noi de mărfuri, termeni din procesul muncii ș.a. Limba romînă suplinește astfel, într-un anumit sens, funcția pe care o au în țările slave limbile literare res- pective. Iată un exemplu. în griurile cehe convergente și în limba cehă li- terară pentru noțiunea de „etaj" există cuvintele poschodi și patro. O infor- matoare originară din satul cu populație cehă Eibental ’(raionul Orșova, reg._ Banat), vorbind în graiul matern, a folosit în mod spontan, în timpul unei anchete dialectale, cuvîntul etaz, împrumutat din limba romînă și inexis- tent în ceha comună1. Am constatat același împrumut la informatori avînd ca limbă maternă graiuri ruse, ucrainene, bulgare. 1 Comisia dialectologiei cehoslovacă, Об Общеславянском лингвистическом атласе, în „Voprosî iazîkoznaniia" nr. 2/1961, p. 63. 2 Vezi articolul lui R. I. Avanesov, Вопросы методики наблюдений над говорами, în Бюллетень диалектологического сектора русского языка", vol. 2, Moscova-Leningrad, 1948, p. 20 u. . . 3 V. M. Illici-Svițîci și G. К. Venediktov, recenz. cit., unde se vorbește de interesul pe care îl prezintă atlasul recenzat pentru caracterizarea raporturilor reciproce dintre graiurile ucrainene și cele învecinate : poloneze, slovace, maghiare și romînești. 4 Acest exemplu ne-a fost comunicat de tovarășul Gh. Ciplea. 64 https://biblioteca-digitala.ro Influența limbii romîne asupra graiurilor ucrainene de sud-vest este un fenomen cunoscut de mult și studiat în repetate rînduri1. Totuși, pînă în prezent lipsește o lucrare de ansamblu consacrată acestei probleme. Este vorba nu numai de semnalarea împrumuturilor ca atare, ci și de aprofunda- rea variatelor fenomene de ordin lexicologie pe care le oferă cercetătorilor studierea atentă a efectelor contactului lingvistic dintre romînii și slavii de pe aceste locuri. Iată, în acest sens, un exemplu. în graiurile ucrainene huțule din nordul țării noaste există verbul ловйтися cu sensul de „a se închega (despre lapte)". Dicționarul citat al lui B.D. Hrincenko (II, 374) înregistrează acest sens laolaltă cu celelalte înțelesuri ale verbului ловйтися. De fapt însă, nu este vorba de un sens ucrainean-comun, ci de o inovație lexicală periferică, locală, care are la bază calchierea semantică a cuvîntului rominesc „a se prinde, a se închega (despre lapte)"2. Nu întîmplător deci acest sens al cuvîntului ucrainean ловйтися, pe care îl menționează B.D. Hrincenko, este întîlnit în graiul huțulilor : шд впливом тепла та вщ глягу ловит ся молоко „sub influența căldurii și datorită cheagului laptele se prinde“^. Este de remarcat că sensul romînesc apare și în alte limbi romanice. Cf., de pildă, ital. rapprendersi, latte rappreso*. Limba romînă exercită o anumită influență și asupra limbilor literare locale ale unor slavi de la noi, de pildă asupra variantei scrise a bulgarei din Banat. Ziarul Banâtsci bulgar sei glâsnic, care a apărut un timp la Timi- șoara, oferă în această direcție un bogat material de studiu. De pildă, în anul 1935, un inginer-agronom de proveniență bulgar localnic, scriind pentru acest ziar un articol despre întreținerea culturilor agricole, introduce în mod deliberat termenul klîma, cf. rom. „climă", pe care, spre a-i ajuta pe cititori să asimileze mai ușor inovația sa, îl însoțește de cuvîntul maghiar corespunză- tor : tukasnata klima (eghajlat) ij opasna „clima de pe aici e periculoasă5". Dacă împrumutul s-ar fi făcut din limba bulgară literară, ar fi avut altă în- fățișare : klimat, cf. bulg. климат în același ziar găsim împrumutul cuj valoare terminologică putera (< rom. putere), în următorul context: „Gu ij ubila elekticnata -putera...“, „l-a omorît curentul electric"7. De remarcat este că putera are în limba lite- rară a bulgarilor de aici și sensul de „forță“. Astfel, într-un articol comemo- rativ despre frații Kiril și Metodiu, citim : „... Ud gornite redve vidim ci kblku glavna bes makata na tezi dva brajeâ, vidim puterata na sluvâta8". Este intersant că și alți slavi care stau în contact cu romînii au împrumutat 1 Vezi, de ex,, D. Scheludko, Rumänische Elemente im Ukrainischen, în „Balkan-Archiv“, II, Leipzig, 1926: cf. și F, T. Jilko, op. cit., p. 96, 97, 105. : 2 Vezi I. A, Candrea. Dicționarul limbii romîne din trecut si de astăzi, Bucuresti, 1931, pi 1004. . ' . 3 Vezi Voludimir Șuhevici, Гуцульщина, II, p. 213, în „Материяли до украТнско- русьскоТ етнологи", voi. IV, L’vov, 1901. 4 Vezi Enrico Mestica, .Dizionario della lingua itaUa-na, ed. a 7-a, Torino, 1940, pi 1352. 5 Vezi Banatsci balgarsâi glâsnic, nr. 10 din 1 sept. 1935, p. 4-, articolul KaÄo da sejmi? de ing. agr. A. Dermend^in. 6 Vezi St. Romanski, Правопасен речник“ на българския книжовея език, Sofia 1933, р. 193. ‘ . 7 Vezi Banatsci balgarsci glâsnic, ibid., p. 3. ‘ • 8 Ibid., nr. 4 din 1 iunie 1935, p. 1. 5-5507 ' ■ 65 https://biblioteca-digitala.ro acest cuvînt: huțulii1 și lipovenii2. Se pot aduce și alte exemple de cuvinte romî» nești pătrunse în mai multe graiuri slave în mod independent. în asemenea cazuri e vorba, se pare, de un fel de afinitate comună a graiurilor slave pentru anumite cuvinte si îmbinări de cuvinte românești, dictată, poate, de considerente de ordin expresiv. Altfel e greu să ne explicăm de ce în cazurile de mai înainte nu s-a folosit cuvîntul sila, existent și în bulgara, și în ucraineană, și în rusă. Pe de altă parte, trebuie să se aibă în vedere că nu totdeauna cînd anu- mite forme, construcții sau sensuri lipsesc în limbile slave literare contem- porane respective, dar există în graiurile slave izolate de la noi și în limba romînă, ele ar fi numaidecît de proveniență romînească. De pildă, astăzi în imba rusă literară exprimarea vîrstei se face prin cunoscuta construcție cu subiectul logic la dativ : мне тридцать лет. în graiurile ruse ale lipo- venilor din Romînia se folosește însă construcția (я) маю (sau имею) трид- цать лет (sau годов), identică cu construcțiile similare romînești, adică avînd subiectul la nominativ : я. De fapt însă, în cazul de față nu este vorba de o influența romînească asupra graiurilor ruse izolate de la noi, ci de păstrarea unui procedeu rusesc propriu, dar mai vechi, de exprimare a vîrstei. Studii interesante de tipologie slavo-romînă ar putea oferi cercetarea categoriilor gramaticale proprii limbii romîne și graiurilor bulgare de la noi : articolul, complementele pleonastice, ș.a.. 8 . Adîncirea studiilor de dialectologie slavă din țara noastră prezintă un anumit interes și pentru istoria limbii romîne, mai ales pentru stabilirea specificului graiurilor romînești locale. Unii dintre lingviștii noștri au emis ipoteza că la constituirea particularităților unor subdialecte romînești a con- tribuit contactul de dată mai recenta al romînilor cu ungurii, cu sîrbii, cu ucrainenii și cu bulgarii. Considerații interesante și, după cîte ni se pare, con- vingătoare, face în această direcție I. Pătruț3. Este limpede, de pildă, că fără cunoașterea structurii fonetice a graiurilor ucrainene din nordul țării, cărora le sînt străine fricativele- dentale „tocite" ă și z și fără admitere^ ipo- tezei că unii dintre ucrainenii din Maramureș, romînizîndu-se, au preluat aceste consoane ca s, resp. z, pe care, apoi, le-au însușit și romînii din aceste părți, fonetismele maramureșene de tipul sir „fir", zin „vin“ nu pot fi ex- plicate. Prin acceptarea evoluției de care vorbește I. Pătruț se răspunde implicit și la o chestiune de cronologie a faptelor : fir > sir > sir (iar nu : fir > sir > sir); vin > zin > zin (iar nu : vin > zin > zin)4. . ■ 1 Vezi V. Șuhevici, op. cit., voi. V, 1902, p. 9: „...таку путершо мае...“ „...avea așa. o putere..." . ' a în timpul unei anchete dialectale, un informator rus din satul Lipoveni, comentînd faptul câ nu mai este tânăr, a adăugat: „puterea u._.nis" „puterea e-n scădere". 3 I. Pătruț, Contribuții slave și maghiare la formarea subdialectelor dacormîne, în „Cercetări de lingvistică" ale Filialei din Cluj a Institutului de lingvistică, anul III, 1958, p. 63—72. 4 în articolul citat al lui I. Pătruț, p. 67, se aduc fapte similare și în ceea ce privește sub- dialectul bănățean, asupra căruia a avut loc o influență din partea graiurilor sîrbești locale. De altfel, explicații metodologic similare, date unor fenomene fonetice rezultate din con- tactul cu alte limbi, întîlnim la mai mulți lingviști. De ex.. ipoteza potrivit căreia schimbările accentologice din graiurile sîrbocroate s-ar datora contactului cu limbile învecinate o întîlnim la P. Ivic în articolul Основные пути развития сербохорватского вокализма, în „Voprosî iazîkoznaniia" nr. 1/1958, p. 20. La fel explică F. T. Jilko 1 „european" din graiurile ucrainene, vezi art. Современное изучёние диалектов украинского языка, în „Voprosî iazîkoznaniia" 5/1956 p. 94. Prof. R. I. Avanesov, în lucrarea sa Очерки по русской диалектологии. Moscova, 1949, pornește de cîteva ori, în explicarea unor fenomene din graiurile ruse, de la ipoteza, contactului cu alte limbi. Cf. p. 51 — 52, 139, 171, 206, Vezi și P. S. Kuznețov, Русская диа- лектология, Moscova, 1960, p. 100. 66 https://biblioteca-digitala.ro Cunoașterea amănunțită, a lexicului unora dintre graiurile slave de pe teritoriul R.P.R. poate să fie utila în precizarea etimologiei acelor cuvinte romînești, care se aseamănă ca formă și sens cu cuvintele corespunzătoare dintr-o limbă slavă anumită. De pildă, în dicționarul Iui. I.A. Candrea, men- ționat anterior, la sfîrșitul articolului în care se explică sensul cuvîntului turcă (p. 1363) citim, în loc. de indicarea etimologiei : „comp, rut., rus. curka" în felul acesta indicația rămîne însă destul de vagă. După părerea noastră, se poate presupune că rom. turcă provine din ucr. цурка (vezi dicționarul lui B. D. Hrincenko, citat anterior, IV, 437—438) și că împrumutul s-a făcut de la purtătorii graiurilor ucrainene din nordul țării, în care acest cuvînt există 1. Referirea la cuvîntul rusesc цурка nu ni se pare necesară. în graiurile locale ale subdialectului maramureșean aî dacoromânei exista actualmente numeroase elemente lexicale de proveniență ucraineană, nesemnalate pînă acum deloc. Instructivă în acest sens este consultarea recentei culegeri de Lexic regional 2 romînesc, unde întîlnim, de pildă, cuvinte cu aspect ucrainean ca: lezniță „măr pădureț“, a zărobi „a cîștiga" (muncind), brihân „pîntece", a cușăi „a gusta, a mînca", horincă „țuică“ și multe altele. Nu este, credem, suficientă constatarea acestor cuvinte cu aspect slav. Cer- cetătorii graiurilor slave de la noi își pot da contribuția la stabilirea cu pre- ciziune a. cronologiei și căilor concrete de pătrundere și adaptare a unor asemenea cuvinte. în astfel de cazuri va fi de fapt vorba nu numai de dia- lectologie slavă sau romînă, ci de aspecte ale relațiilor lingvistice slavo-romîne (sau romino-slave). Perspective similare de studiu oferă, într-o măsură sau alta, și celelalte graiuri slave actuale din R.P.R., chiar și acelea care nu sînt concentrate laolaltă și nu formează un grup teritorial, cum ar fi graiurile bulgare izolate dintre Dunăre și Carpați. Sugestiv ni se pare următorul exemplu : elevii de la școala romînească din satul Ceacu (rn. Călărași), unde există și unele familii de bulgari, pe cale de a părăsi însă graiul bulgar matern, practică jocul numit „cămăcele“, cf. bulg'. кймъче,, pietricică“, fără a cunoaște însă cîtuși de puțin limba bulgară. în exemplele de acest fel vedem o con- firmare a părerii exprimate în articolul precitat al lui I. Pătruț, potrivit căreia „influența bulgară a pornit nu numai din sud, ci și din graiul bulga- rilor care s-au amestecat cu romînii și s-au romînizat pe teritoriul subdialec- tului muntean“ s. Credem că acest fapt trebuie reținut de toți cercetătorii graiurilor slave și romînești. Nu ar fi, de pildă, exclus ca numeroasele gru--‘ puri de coloniști slovaci din Transilvania, aduși aici în secolul trecut și, în bună parte, romînizați, să fi lăsat urme interesante în graiurile romînești locale 4. 9. Dialectologii slaviști din țara noastră au de altfel posibilitatea să observe și să studieze în chip nemijlocit procesul de bilingvism slavo-romîn, 1 Vezi V. Șuhevici, op, cil,, voi. IV, p. a 2-a, L’vov, 1901, p. 253. 3 Vezi : Lexic regional. Redactor coordonator Gh. Bulgăr. Editura Acad. R.P.R., București, 1960. 3 I. Pătruț, Contribuții..., p. 56. Despre răspîndirea grupurilor de bulgari pe teritoriul Olteniei și Munteniei în secolul trecut v., de ex., St., Romanski, Българите въ Влашко и Молдова. Документа, Sofia,1930; cf. și G. Weigand, Linguistischer Atlas des dakorumânischen Sprachgebietes, harta nr. 67." * Vezi lucrarea lui Kadâr Joszef Szolnok-Doboka-Vărmegye Monogrâfiăja, voi. I-IV, Des, 1898 — 1900, volumul al Il-lea, p. 144, 273, 354, 542, unde se vorbește de coloniști slovaci romîni- zați (satele Nima din rn.' Gherla, Bodin din m. Beclean, Ceaca din rn. Dej ș.a.), 67 https://biblioteca-digitala.ro aflat în diferite stadii la purtătorii diverselor graiuri slave actuale din R.P.R. în satul Pătrăuții-Sucevei, de pildă, numai reprezentanții generației celei mai vîrstnice vorbesc, uneori, în mediul familial în limba ucraineană, ceea ce arată clar că bilingvismul ucraineano-romîn se încheie în fața noastră. Studierea bilingvismului, iar pe alocuri chiar a tri- și cvadrilingvismului populațiilor cu graiuri slave din țara noastră prezintă un deosebit interes și pentru lingivistica generală. Pe alocuri se constată și cazuri de bilingvism romwo-slav, adică de romîni care vorbesc deopotrivă de curent în limba romînă și în graiul slav local. Se pare că nici acest fenomen nu a fost pînă în prezent studiat. 10. Cercetarea graiurilor slave actuale din țara noastră prezintă nu numai interes teoretic, așa cum am arătat pînă aici, ci și un anumit interes ■practic, legat de nevoile învațămîntului și ale culturii. Nu este nevoie să se demonstreze că de cunoașterea temeinică de către învățători și profesori a specificului graiurilor slave locale depinde, în bună măsură, îmbunătățirea predării în școli a limbilor literare slave respective, precum și a limbii romîne. în concluzie, se poate afirma că graiurile slave actuale din R.P.R. pre- zintă interes pentru istoria limbilor slave, pentru slavistica generală, pentru lingvistica generală și pentru studierea diverselor aspecte din istoria limbii romîne. Rezultatele cercetărilor de dialectologie slavă pot fi folosite totodată și în scopuri practice, în învățămînt. ni . SARCINILE ȘI PERSPECTIVELE CERCETĂRII GRAIURILOR SLAVE DIN R.P.R. ■ Rezultatele cercetărilor de pînă acum în domeniul dialectologiei slave din țara noastră pot fi apreciate, în ansamblu, ca pozitive. Important în. această privință este, în primul rînd, faptul că printre slaviștii noștri tineri a fost trezit interesul pentru cercetarea graiurilor slave. (Ar fi bine dacă ia catedrele de slavistică și de limbă rusă de la facultățile de filologie din București, precum și de la Cluj și Iași, s-ar întreține și s-ar cultiva și în vii- tor înțelesul pentru dialectologia slavă). Este, de asemeni, important că au fost întreprinse pînă acum un număr însemnat de deplasări pe teren, la purtătorii graiurilor slave, că s-au efectuat anchete-sondaj și că s-a strîns un volum considerabil de date concrete. Dar, rezultatele cercetărilor din ultimii ani în domeniul dialectologiei slave din R.P.R. arată și unele deficiențe, inerente etapei de început în care ne găsim încă în acest domeniu. Raportate la ansamblul cercetărilor, slăbiciunile și lipsurile principale de pînă .acum sînt, așa cum rezultă din analiza informațiilor pe care ni le-au furnizat cercetătorii diverselor graiuri, cîteva. a) S-a realizat prea puțin pe linia coordonării eforturilor celor care s-au angajat în cercetarea graiurilor slave de la noi. Este cazul graiurilor slovace și, în parte, al celor rusești. Din această cauză nu s-a făcut pretu- tindeni și totdeauna o planificare motivată și de perspectivă a cercetărilor, cu stabilirea precisă a obiectivelor concrete ale diverselor deplasări pe teren și cu stabilirea anumitor termene de îndeplinire a obiectivelor fixate. ’ b) Nu s-a realizat încă un echilibru între ritmul de strîngere a materia- lului brut de pe teren și prelucrarea și publicarea sa. 68 . https://biblioteca-digitala.ro c) Nu s-au efectuat anchete-sondaj în toate localitățile în care există graiuri ale uneia și aceleiași limbi slave, în timp ce în alte localități s-au efectuat cîte două-trei deplasări consecutive. (Fac excepție în această privință localitățile cu graiuri cehe). Credem că este bine ca mai întîi să se acopere, cu ajutorul unor anchete-sondaj, toate localitățile cu graiuri slave despre care există informații și aiba apoi sa se procedeze la studii mai deta- liate, în funcție de rezultatele sondajelor. _ _ d) Pînă în prezent nu au fost elaborate și supuse unor discuții colective minuțioase principiile anchetării slavilor de la noi în condițiile bilingvis- mului. De asemeni, nu s-au elaborat și adoptat încă principii unice de tran- scriere pentru graiurile diverselor limbi slave. _ în vederea obținerii unor noi succese în activitatea lor și în scopul ridi- cării nivelului cercetărilor pe o treaptă superioară, dialectologii-slayiști din țara noastră, membri ai Asociației Slaviștilor din R.P.R. și ai diverselor catedre de la facultăți, ar trebui să țină seamă, după părerea noastră, de considerentele de mai jos. 1. Problema acumulării de material dialectal Cea mai însemnată și mai urgentă sarcină, care stă de o potrivă în fața cercetătorilor tuturor graiurilor slave de la noi, este strîngerea unui volum cît mai mare de informații de limbă de pe teren. Întrucît ritmul de evo- luare a diverselor stadii de bilingvism slavo-romîn spre unilingvism este pe alocuri accelerat, tineretul și chiar adulții ne mai practicînd activ graiul tradi- țional slav, se impune cercetarea cu precădere a graiurilor pe cele de dispariție. ’ Căile de acumulare a materialului dialectal brut sînt variate și trebuie folosite toate, ținîndu-se însă seama de specificul fiecăreia. Cel mai important și mai sigur mijloc de acumulat sînț, se înțelege, anchetele directe, efectuate în mijlocul populațiilor care păstrează graiurile slave respective. O bună orientare asupra informatorilor și o organizare rațio- nală a timpului în diversele localități trebuie să asigure acest prim obiectiv —- acumularea materialului. _ în afară de anchetele nemijlocite, trebuie, credem, să se extindă sis- temul de strîngere și de îmbunătățire a materialului brut prin intermediari, în primul rînd prin studenți-filologi instruiți special pentru această muncă. (Inițiativa colectivului de cercetători ai graiurilor sîrbocroate de la Facultatea de filologie din București, care a utilizat acest procedeu pentru scopuri de sondare a terenului, trebuie extinsă). _ . . Concluzii interesante asupra particularităților graiurilor slave de la noi se pot trage și din analiza datelor pe care le oferă diverse izvoare scrise : corespondența de familie, corespondența personală cu informatorii, caietele de cîntece, lucrările școlare ale elevilor (analiza greșelilor) ș.a. _ Prin intermediul Asociației Slaviștilor din R.P.R. s-ar putea organiza, ;la inițiativa cercetătorilor, corespondențe sistematice cu diverși informatori. (Prudența, absolut justificată, față de informațiile obținute pe aceasta cale, nu trebuie să ajungă pînă la scepticism. Datele indirecte pot constitui puncte ide orientare în cercetarea nemijlocită sau pot reprezenta confirmări noi ale unor observații pentru care îri timpul anchetelor directe nu s-au obținut ilustrări suficiente sau suficient de clare. Cf. în acest sens experiența dialec- tologilor din R. S. Cehoslovacă, de exemplu inițiativele lui Văzny). . 69 https://biblioteca-digitala.ro 2. Despre calitatea materialului dialectal brut. Nu este nevoie sa argumentăm însemnătatea capitală pe care o prezintă, în materie de dialectologie, calitatea materialului brut strîns de la informatori, în legătură cu aceasta, se pune problema metodelor și procedeelor de anchetare. Considerăm că toți cercetătorii graiurilor slave (ca, de altfel, și ai celorlalte graiuri) de la noi pot cîștiga imens în această privință din studierea expe- rienței acumulate în elaborarea Atlasului lingvistic romîn. (în treacăt fie zis, există o bogată literatură consacrată, direct sau indirect, problemelor de metodă în cercetarea graiurilor populare, atît la noi, cît și în alte țări). în orice caz, socotim ca cercetătorii graiurilor slave de la noi trebuie să studieze aprofundat experiențe strîngerii și interpretării materialului dialectal cules și prelucrat în țările slave respective, unde în ultimii ani s-au efectuat și s-au publicat lucrări însemnate de dialectologie. a Întrucît o bună. parte dintre graiurile slave actuale din țara noastră sînt izolate complet și de mult timp de limbile slave respective, iar purtătorii lor trăiesc din generație în generație în mediu lingvistic romînesc și, parțial, unguresc, devenind bilingvi (iar în unele cazuri trilingvi și cvadrilingvi)’, se impune sarcina elaborării unor procedee de anchetare speciale,’ care să țină seamă de acest fapt. Experiența din ultimii ani în domeniul dialectologiei slave din R.P.R. arată clar că aplicarea automată a procedeelor de anche- tare ? monolingvilor în condițiile unor informatori bilingvi poate să se răs- frîngă în mod negativ asupra calității materialului adunat. Va fi, de ase- menea, necesar să se poarte discuții asupra problemelor pe care le ridică inter- pretarea datelor dialectale culese de la slavii bilingvi de la noi. 3. Despre programul cercetărilor Din informațiile primite de la diverși cercetărori ai graiurilor slave actuale de la noi rezultă că pînă în prezent nu s-au. purtat discuții în vederea stabilirii unor programe minime de cercetare pentru graiurile fiecărei limbi slave în parte și, tot în legătură cu aceasta, nu au fost încă elaborate și adoptate chestionarele corespunzătoare. Orientarea spre programele de cercetare a graiurilor populare elaborate în țările slave, unde se alcătuiesc actualmente atlase dialectale naționale sau regionale, fie că s-a făcut în mod spontan (graiurile lipovenești, bulgare, ucrainene), fie că nu s-a făcut de loc, procedîndu-se la întocmirea unor chestionare proprii. _Pe.de altă parte, chiar cercetătorii graiurilor slave de la noi aparținînd uneia și aceleiași limbi slave nu au stabilit încă cerințele minime unice pe care le impune studierea graiurilor respective în ceea ce privește programul cercetărilor, chestionarele și transcrierea fonetică. ’ , Sarcinile care ar reveni pe aceasta linie dialectologilor-slaviști din țara i noastră sînt următoarele. ’ ’ . a) Să se adopte, pentru graiurile slave de la noi aparținînd diverselor limbi slave, programe și chestionare minime obligatorii, suficient de largi, pentru a se putea obține în toate compartimentele limbii date comparabile. b) în țările slave unde s-au elaborat sau se elaborează atlase lingvistice naționale există, după cum se știe, programe de anchetare stabilite cu preci- 70 https://biblioteca-digitala.ro ziune (de pildă pentru graiurile ruse, ucrainene, bulgare, polone ș.a.). Acestea trebuie sa fie aplicate neapărat și purtătorilor graiurilor slave de la noi, pentru a se putea apoi raporta rezultatele obținute de pe teren la ansamblul graiurilor de aceeași structură ale limbii slave respective, ceea ce va ușura mult localizarea graiului divergent cercetat. c) Notația fonetică, gradul de detalizare a acesteia, trebuie să cores- pundă cu cea preconizată de programele pentru strîngerea de material în vederea alcătuirii atlaselor lingvistice naționale din țările slave, pentru stu- diile monografice putîndu-se însă proceda la adîncirea detalizării. La nevoie, de pildă, pentru notarea împrumuturilor din limba romînă care conțin sunete aparte, se va putea recurge la preluarea unor semne din ALR. Problemele pe care le ridică delimitarea volumului și caracterului ches- tionarelor-sondaj, chestionarele pentru studierea efectelor bilingvismului și a altor aspecte ale realității lingvistice din localitățile cu ^graiuri slave din R.P.R. ar urma să constituie obiectul unor dezbateri restrînse, fie în cadrul Asociației Slaviștilor, fie la nivelul catedrelor sau chiar al colectivelor restrînse de cercetători, de la caz la caz. 4. Despre oportunitatea elaborării unor atlase, a unor monografii și a altor studii de dialectologie slavă din R.P.R. Este cunoscut faptul că unele dintre graiurile slave actuale de la noi sînt practicate de vorbitori care trăiesc din generație în generație într-un număr apreciabil de localități. Avem de pildă, peste 90 de localități cu populație stabilă vorbind graiuri ucrainene, peste o sută de localități cu graiuri’sîrbocroate circa 40 de localități cu graiuri ruse (lipovenești), peste 40 de localități cu graiuri slovace și destul de multe localități cu graiuri bulgare, active sau în dispariție. (Graiurile cehe și polone sînt concentrate într-un număr mai mic de localități). Pornind de la această stare de fapt, cîțiva dintre cercetătorii noștri s-au întrebat dacă n-ar fi oportun să se procedeze Ia întocmirea unor atlase dialectale pentru acele graiuri slave de la noi, care sînt mai bine reprezentate din punct de vedere numeric. . Sîntem de părere că graiurile ucrainene din nordul țării, ca și graiurile sîrbești din Banat, ar putea fi studiate și pe baza alcătuirii unor atlase dialectale : în decursul timpului purtătorii lor au avut legături strînse cu pur- tătorii graiurilor slave vecine din țările slave respective. In aceste cazuri, dată fiind apropierea teritorială, s-ar ajunge, poate, la obținerea unor izo- glose comune sau în prelungirea celor din atlasle lingvistice naționale slave respective, ceea ce nu ar fi de loc lipsit de interes, nu numai pentru dialecto- logie, ci și pentru alte discipline, filologice și istorice. Cît privește celelalte graiuri slave actuale din țara noastră, apărute la noi mai tîrziu, prin imigrări sporadice și intermitente și prin colonizări, socotim că cele nu oferă condiții pentru alcătuirea unor atlase lingvistice L . 1 Vezi de pildă, în această problemă, observațiile lui Fr. Slawski cu privire la Atlasul, graiurilor bulgare din U.R.S.S., Moscova, 1958, în „Voprosî iazîkonaniia" nr. 3/1960, pp.121 -125 71 https://biblioteca-digitala.ro Aceste graiuri trebuie să fie cercetate prin mono graf iii și studii speciale*. Un exemplu de studiu de această natură, aplicabil și pentru unele situatii din țara noastră, ar fi cercetarea comparativă, de către prof. St. Stoikov, a unui grai bulgar din U.R.S.S. și a graiului convergent din Bulgaria din care acesta s-a desprins în prima jumătate a secolului trecut 2. Astfel, se poate efectua un studiu comparativ al graiului rusesc (lipovenesc) din satul Ghindărești (rn. Hîrșova) și al celui din care acesta s-a desprins, acum circa 90 de ani, aflat pe teritoriul regiunii Odesa : Bol’șoie-Ploskoie. în același fel ar putea fi studiate graiurile ucrainene din raioanele Caransebeș și Lugoj (reg. Banat), desprinse la începutul secolului nostru din masivul ’graiurilor ucrainene carpatice. O altă sarcină a dialectologilor noștri slaviști este strîngerea de material corespunzător pentru întocmirea unor dicționare dialectale. în această direcție se poate aduce o contribuție însemnată și’originală la istoria lexicului limbilor slave reprezentate pe teritoriul țării noastre de purtătorii graiurilor slave din R.P.R. Ca o etapă premergătoare elaborării unor asemenea dicționare se pot publica glosare dialectele. Se știe, de pildă, că actualmente în R.’p. Po- lonă se lucrează intens la alcătuirea unui Dicționar al graiurilor polone s (la Krakow), în care scop are loc strîngerea de materiale din cele mai diverse izvoare. Este de presupus (iar în parte s-a și dovedit acest lucru) * că graiurile polone de la noi, deși puține și nu prea vechi, ar putea oferi în această direcție unele. materiale interesante. Cu atît mai mult, bineînțeles, celelalte graiuri slave din R.P.R., dintre care unele se află în stare de izolare față de graiurile convergente, de secole. De altfel, problema alcătuirii unor dicționare dialectale și istorice este la ordinea zilei și în alte țări slave, unde, în legătură .cu aceasta, au apărut și continuă să apară studii’ privitoare la principiile de alcătuire a unor astfel de lucrări 5. ' * * * . Există suficiente premize să sperăm că pînă la cel de al V-lea Congres internațional al slaviștilor, care se va ține la Sofia în 1963, slaviștii din Repu- blica Populară Romînă vor da contribuții însemnate în domeniul atît de important și de interesant al cercetătrii graiurilor slave de pe teritoriul Patriei noastre. . . 1 Cf. V. M. Jirmunski, op. cit., p. 142; К. I. Avanesov și V. G. Orlova, К очередным задачам русской диалектологии, articol publicat în culegerea „ Материалы и исследования по русской диалектологии ", vol. I, Moscova, 1959, р. 4, 5. * т 1 : Stoikov I овор села Твырднцы (Сливенской околии в Болгарии) и села Твардицы, MCCP), In „Статьи и материалы по болгарской диалектологии", vol. 8/1958 р. 3 — 63. . ’ 3 Vezi: М. Karas, Польская диалектология после второй мировой войны,' în „Voprosî- iazîkoznaniia" nr. 2/1960, p. 114. 4 Vezi: I. Chițimia și E. Deboveanu, Graiul polon din satul Bulai (rn. Suceava}, în volumul de față. . 3 Vezi: В. O. Larin, Принципа укладання обласних словников укра1нсько1 моей, articol publicat Jn culegerea .,Д1алекТ0Л0Г1ЧНИЙ бюлетень ",vol. VI, Kiev, 1956 ;F.T. Jilko, Запас zoeipKoedi лексики i д1алектологЫна лексикография. în. „Укр. мова в шк“, 3/1957;* cf. și R. I, Avanesov și V. G. Orlova, art. cit., p. 5. . https://biblioteca-digitala.ro СОВРЕМЕННЫЙ ЭТАП И ЗАДАЧИ ИЗУЧЕНИЯ СЛАВЯНСЙХ ГОВОРОВ НА ТЕРРИТОРИИ PHP (РЕЗЮ М Е) ' Статья состоит из трёх разделов. В разделе Современный этап изучения славянских говоров на территории PHP автор подводит итог научным исследованиям в области славянской диа- лектологии, уделяя основное внимание периоду после 1944 года. Во втором разделе, Значение изучения славянских говоров на территории PHP, указывается, что современные славянские говоры следует изучать, исходя из того, что: 1. архаизмы, сохранившиеся в них, дают интересный мате- риал для истории соответствующих славянских языков; 2. славянским гово- рам PHP свойственны иновации', 3. часть диалектного материала можно исполь- зовать при этимологических исследованиях', 4. диалектный материал проли- вает свет на межславянские языковые связи в условиях обособленного сущест- вования отдельных славянских говоров; 5. славянские говоры PHP могут служить иллюстрацией того, как, в результате смешения первоначально раз- личных «говоров одного и того же языка, формируется «койнэ»’, 6. славянские говоры дают возможность изучать вопрос о влиянии соответствующих лите- ратурных языков в условиях, отличных от тех, в которых находятся народные говоры в славянских странах; 7. современные славянские говоры на терри- тории PHP предоставляют широкое поле для изучения влияния румынского языка на славянские говоры, различных этапов и форм билингвизма (9). Одновременно автор показеыват (8), что изучение современных славянских говоров на территории PHP представляет интерес и для исторической диа- лектологии румынского языка. Наконец, он считает что систематическое изучение современных славянских диалектов на территории. PHP может и должно содействовать улучшению преподавания родного и румынского языков в школах славянских напиональиых меньшинст в PHP. В третьем разделе. Задачи и персепктивы изучения современных славян- ских говоров на территории PHP, автор указывает на круг основных задач, стоящих перед исследователями славянских говоров на территории PHP, а именно: ускоренное накопление доброкачественного конкретного мате- риала, выработка программ-минимумов, создание монографий, диале- ктных словарей и словников и т.д. L’ÉTAT ACTUEL ET LES TÂCHES DE L’ÉTUDE DES PARLERS SLAVES DE LA RÉPUBLIQUE POPULIARE ROUMAINE (RÉSUMÉ) La présente étude renferme trois chapitres. _ _ J Le premier est intitulé L’état actuel des recherches de dialectologie slave en R.P.R. L’auteur y fait le bilan des recherches de dialectologie slave effec- tuées en Roumaine ces dernières années, en insistant notamment sur la période d’après 1944. 73 https://biblioteca-digitala.ro Le second chapitre — L'importance de l’étude des parler s slaves de la R.P.R. — montre que les parlers slaves actuels de notre pays présentent de l’intérêt tout au moins pour les raisons suivantes : 1) Ils conservent des archaïsmes intéressants pour l'histoire des langues slaves considérées. 2) Ils offrent de nombreux cas d'innovations. 3) Ils peuvent fournir un matériel intéressant pour les recherches sur l'étymologie. 4) Ils permettent l'étude des effets des contacts linguistiques interslaves dans les conditions de leur isolement des principaux noyaux des parlers slaves en question. 6) Ils peuvent illustrer les voies de formation de certains du mélange des parlers initialement differents d'une seule et même langue. 6) Ils permettent d’étudier l’influence des langues slaves littéraires respectives dans des conditions différentes de celles où se trouvent, à ce point de vue, les parlers slaves convergents. 7) L'auteur montre que. les parlers slaves actuels de la R.P.R. offrent un vaste champ d’activité à l’étude de ^influence du roumain sur les parlers slaves de la R.P.R. et 9) à celle des divers stades et formes de bilinguisme. De même, au paragraphe 8, l’auteur insiste sur l’intérêt que l'étude des. parlers slaves actuels de la R.P.R. présente aussi pour la dialectologie historique de la langue roumaine. Enfin, il est d’avis que la recherche systématique des parlers slaves actuels de la R.P.R. peut et doit contribuer à améliorer l’enseignement dans les écoles des minorités slaves de la R.P.R. Quant au troisième chapitre — Les tâches et les perspectives de l'étude des parlers slaves actuels de la R.P.R. — il fait connaître les principales obli- gations qui incombent dorénavant et directement aux chercheurs dans le domaine des parlers slaves de la R.P.R., à savoir: de réunir un nombre aussi grand que possible de faits précis, une préoccupation accure pour perfectionner les méthodes en vue de rassembler sur le terrain les données concernant le sujet, la détermination de programmes minimums de recherche, l’élabora- tion de monographies, de dictionnaires et de glossaires dialectaux etc. 4 https://biblioteca-digitala.ro PRIVIRE ASUPRA LOCALITĂȚILOR CU GRAIURI SLAVE DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÎNĂ EMIL VRABIE Pînă în prezent nu există, din cîte știm, o lucrare de ansamblu privi- toare la răspîndirea graiurilor slave actuale din țara noastră. De aceea, cu sprijinul Asociației Slaviștilor din R.P.R., am procedat, mcepînd din anul 1958, la strîngerea unor informații din diferite izvoare (lingvistice, istorice, demografice, etnografice, turistice și de altă natură) în vederea întocmirii unei evidențe cît se poate mai precise asupra localităților din țară în care se păstrează graiuri slave și care, prin urmare, prezintă interes pentru .slaviști. Dăm în cele ce urmează cîteva rezultate, ale cercetăriloi noastre. * * * O imagine de ansamblu asupra graiurilor slave actuale din R.P.R. ne-o oferă rezultatele recensămîntului general al populației R.P.R. din anul 1956, publicate în anul 1959 P . în subsidiar vom menționa, că în instrucțiunile de înregistrare s-a prevă- zut că pentru fiecare persoană „se înregistrează ca limba maternă limba decla- rată de cel recenzat11, prin termenul de limba maternă înț.elegîndu-se „limba pe care o persoană o vorbește în cadrul familiei sale, indiferent de naționa- litatea pe care o are" 2. Prima concluzie generală, ce se desprinde pentru filologii slaviști din analiza rezultatelor Recensămîntului la indicele „limba maternă", este că pe teritoriul Republicii Populare Romîne trăiește actualmente un număr important de vorbitori în limbi slave. Astfel, din. totalul de 17.489,450 de persoane, reprezentînd populația țării la data recensămîntului, 200.152 au declarat ca limbă maternă o limbă slavă. 1 Recensământul populației din 21 februarie 1956. Rezultate generale. București, 1959. 2 întrebări și răspunsuri în legătură cu recensământul populației din 21/11/1.956, editate de Comisia Centrală de Recensămint. București, 1956, p, 10. 75 https://biblioteca-digitala.ro Grupînd limbile slave din R.P.R. în ordinea descrescîndă a numărului vorbitorilor, căpătăm următorul tablou 3 : 1) limba ucraineană. 68.252 2) limba rusă 45.029 3) limba sîrbocroată 43.057 4) limba slovacă 18.935 limba bulgară 13.189 6) limba cehă 6.196 7) limba polonă 5.494 Așadar, în țara noastră există condiții de cercetare, nemijlocită a unor graiuri reprezentând principalele limbi slave. Prin studii în acest domeniu, dialectologii-slaviști de la noi pot să aducă o contribuție personală și originală la îmbogățirea patrimoniului general al slavisticii. ■ Remarcabile prin valoarea lor științifică, lucrările de pînă acum privi- toare la unele graiuri slave din Romînia sînt, deocamdată, prea puține la număr. Pe baza consultării unor izvoare scrise și orale variate, precum și prin contact nemijlocit cu realitatea lingvistică de pe teren, am procedat la sta- bilirea nominală a localităților din Republica Populară Romînă în care se pot efectua actualmente cercetări în domeniul dialectologiei slave și am întocmit o Hartă a graiurior slave actuale din R.P.R. 2. 1. Graiurîle ucrainene Purtătorii graiurilor ucrainene din R.P.R. sînt concentrați, în majoritatea lor, în nordul țării (regiunile Maramureș și Suceava), în apropiere de masivul graiurilor ucrainene carpatice. După cum rezultă din izvoarele istorice, ucraineni existau deja în Maramureș, de pildă în satele Poienile-de-sub- Munte, Repedea, Ruscova, încă'acum cel puțin cinci secole și jumătate3. După unii istorici, slavii de est au pătruns în aceste regiuni mult mai. înainte4.. O vechime remarcabilă au și graiurile ucrainene din Moldova5. Localitățile din regiunea Maramureș în care se pot face în prezent studii de dialectologie ucraineană se cifrează la circa 25 : Poienile-de-sub- Munte, Ruscova, Crasna, Bistra, Petrova, Leordina, Repedea, Valea-Vișeului Vișeul-de-Sus, Borșa (raionul Vișeu); Sighet, Lunca-la-Tisa, Rona-de-Sus, Remeți, Bocicoiul-Mare, Cimpulung-la-Tisa, Crăciunești, Teceul-Mic, Viris- mort (raionul. Sighet) Tîrna-Mare (raionul Oaș), Sarăuad (raionul Tășnad) ș.at 1 Recensămîntul populației din 21 februarie 1956, p. 562. ■ 2 Harta, poate fi consultată la sediul Asociației Slaviștilor din R.P.R. (București). 3 Despre o populație ucraineană în nordul teritoriului RPR în a doua jumătate a seco lului al XlV-lea vezi Очерки Истории СССР, sec. XIV — XVI, Moscova, 1953, p. 520 — 521. Vezi și loan Mihâlyi, Istoria comitatului Maramureș. Diplome maramureșene din sec. XIV și- XV, adunate și comentate de loan Mihâlyi de Apșa, Sziget, 1900, p. 65 — 67 și 315. Cf. și lucrarea lui K. Czoernig Etnographie d. Oesterreichischen Monarchie, "Wien, 1855, voi. II, p. 293. Pentru unele indicații bibliografice v. broșura lui M. P. Șesan : Teodor Koriatovici în Rusia subcarpatică ctitor al mănăstirii Sf. Nicolae din Munkacs la 1360?, Cernăuți, 1936, p. 13, 14, 20. 4 Vezi P. Olteanu, Numiri slave în Transilvania de Nord. Extras din culegerea „Limbă și literatură", voi. III, editată de „Societatea de Științe Istorice și Filologice din R.P.R.", București, 1957, p. 190. 5 Vezi acad. E. Petrovici, Elementele slave din limba romînă — mărturie a legăturii isto- rice dintre poporul nostru și poporul rus. „Limba romînă“, I (1952), nr. 1, p. 23. https://biblioteca-digitala.ro în regiunea Suceava se pot efectua anchete dialectale ucrainene în primul rînd în următoarele localități : Argel, Moldovița, Sicrieș-Putna, V alea- Boului, Breaza, Ciumărna, Moldav a-Sulița, Pîrîul-Berzei, Izvoarele-Sucevii, Lucina ,Demăcușa, Măgura,'Gemenea, Porocescu (raionul Câmpulung); Cir- libaba, Edu, Fluturica, Vatra-Dornei (raionul Vatra Dornei) ; Bălcăuți, Sinăuți, Șerbăuți, Vășcăuți, Călincștii~lui-Cuparenco, Negostina, Rogojești, Gropeni, Botoșenița-Mare, Cîndești-Unu, Șiret (raionul Șiret); Brodina (cu cătunele Ehriste/Kilometrul 14, Sadău, Hepa, Cununschi), Ulma,. (cu cătunele Lupcina, Măgura, Nisipitu, Costileava), Milișeuți, Rădăuți (raionul Rădăuți) ; Dăr~ mănești, Ipotești, Dănila, Călineștii-lut-Vasilache, Călineștti-lui-Enache, JMări- țeia-Mare, Mărițeia-Mică, Găureni, Siminicea, Huțani, Todirești, Pățrăuțt, Suceava, (raionul Suceava) ; Soloneț, Cacica (raionul Gura-Humorului). Cu totul izolate de graiurile ucrainene din nordul țării, concentrate în localitățile menționate mai sus, sînt graiurile ucrainenilor din Banat : Copăcele, Ruginos, Zorile (raionul Caransebeș); Cireșul, Crictova, Paniova, Honorici, Secaș (raionul Lugoj). , _ . , Așezarea ucrainenilor în aceste locuri este de dată mai recent.^ ha s-au strămutat aici din Ucraina Transcarpatică și din zonele învecinate, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea și la începutul secolului al XX-lea L Se pare că existența grupului dialectal ucrainean din regiunea Banat nu este prea bine cunoscută. Observăm, de pildă, că în lucrarea sa relativ recentă, despre graiurile ucrainene F. T. Jilko nu menționează coloniile ucra- inene din Banat, deși semnalează asemenea colonii în Voivodina (Novi-Sad) G Studii de dialectologie ucraineană se pot efectua în Republica Populară Romînă si în regiunea Dobrogea, și anume în următoarele localități : Dwnavățu, SfîntuLGheorglw, Murighiol, Crișan, Ccatalchioi, Ilganii-de-Sus, Letca, Pardvna, Pirlita, Poșta, Lascăr-Catargiu, Lelița, Uzlina (raionul Tulcea) ; Balabancea Geaferca-Rusă, Hamcearca (raionul Macin); Ciucur ova, Lunca (raionul Istria) ș.a. _ _ a . . Cele mai vechi colonii ucrainene din Dobrogea m care populația și-a păstrat pînă. astăzi graiul, datează, se pare, din secolul al X\ IH-lea 3. 2. Graiurile ruse (velicoruse) ■ Purtătorii graiurilor ruse din țara noastră, „lipovenii' 4, sînt concentrați în peste 30 de localități rurale și urbane din regiunile Suceava, Iași, Bacau, Galați și Dobrogea. ’ _ л _ • „ . . - ■ . în regiunea Suceava lipovenii care și-au -păstrat pma astazi graiul jus pe care l-au adus cu ei primii imigranți, trăiesc în următoarele localități . Socolinti (Lipoveni), Suceava (raionul Suceava) ; Climăuți (raionul Șiret) și Manolea (raionul Fălticeni) ; orașul Botoșani, (mahalaua lipoveneasca). Г 1 Vezi I. Pereni, Из истории закарпатских украинцев (1849 — 1914), publicat in „Studia historica Academiae Scientiarum Hungaricae", 14, Budapesta 1947, p. 39. a Vezi F. T. Jilko, Говори украшсъко! моей, Kiev, 19o8, p. 48. 3 Vezi A P Arbore Așezările lipovenilor și rușilor din Dobrogea, m „Arhiva Uobrogui , voi III nr. 1/1920, București, p. 5, 8 ș.u. Cf. și articolul Informațium etnografice p mișcan de populațiune în Basarabia sudică și Dobrogea în veacurile XVIII șt XIX, m „Analele ЬГ0^ ’D^e terenul C,lipoveln^v2 istorii kolonij staroo^^dowcow rosyjskich na Mazurach, publ. în „Slavia Orientalis", X, nr. 1/1961. Warszawa, p. 83, no . 77 https://biblioteca-digitala.ro . ie^lu^ f^și P^cipalele localități în care se pot studia la fata locului gramn ruse smt .Bratești Balușești Lepezi (raionul Pașcani); Focuri (raionul Vladem), 7wgu~Frwnos~ (raionul Tirgu-hrumos); Dumasca (raionul Vaslui) De ademeni, se pastreaza graiuri ruse la lipovenii din cartierele lipovenești ah orașelor Iași, și Vaslui. * 'vuașu an r »»cbete dialectale la rușn din satul 1 ’ ?1 ” “rt“«1« hpovenești ale orașelor Pialra-Neamț „ *“ regi’jnea Galați localitățile în care se păstrează graiuri n» «f„i Braila (cartierul Brăilița) și Piscu. ' ..................... 1 rp numerȘas^ colonii lipovenești din R.P.R. sînt concentrate iu IstS : 9 Slava-Cercheză (raionul zXi’ fraiomd nPP Mila 23, Mahmwiia, Salina, dlrlti (Sonul CpPp..pcCea. MUcin (raionul Macin); GK^- NeX-Vod“1 H ? ’’ Nmodan (™onnl Medgidia); Două-Mai (raionul al me"Ponat »atol Bordușani, situat pe malul sting ai uunani, intre retești și Hîrșova. fe mentiXe Care “1 du? la a?e2area ru5Uor din localitățile populației lioovenls« a JT1 n-°- e Smt c.unoscute' Cercetătorii istoricului de ordin rXiTSre Io Rommia au sc°? nsă prea mult în relief motivele au trecut are au provocat emigrările „staroverților" din Rusia = si ,4« s ^3 U b ,taceie faptul ca aceste emigrări s-au datorat si unor cauze de ordin social-economic a. ’ cauze CU nn™THIerCriSe pe C^reJe~am consulat arată că cea mai veche localitate veche — SocoIintnTin^ dȚ R-P-K- ar fi satul Lipoveni (denumirea mai încă de la 172^’ Colon^0^ Sl^eava’ unde s-ar fi așezat emigranți din Rusia cea de la Mano£ datează cel Putin din anul 1730 \ cea de la Manolea — dm 1/43*. cea de la Sarichioi — dinainte de >» fi *7 Cercetări asupra cultului lipovensesc din Romînia £ ' L Nlstor* Senarii, tom. XXIX, mem. 9, București, 1947* Analele Acad- Romme. Mem. secț. ist. lui), editată %VI1 eeK (Perioadafeudalismu- U: XVIII веЛ, ская энциклопедия, ed. a II-a, Moscova,' 1955. Cf‘ ?1 articolul Rask°l din Большая совет- Bucovina în anul ^24^ Pe^T altă^arte Se arată Că au Pătruns în ны или старообрядцы в Б^^ Vorobkevxci, în articolul Раскол и липова- nr. 7 din 1883 Cernăuți / X ! РУ^ии, publicat, în revista „Candela", anul II, vina este Mitocul-Draglmhnei °'adjrT ™ Vech? localitate lipovenească din Buco- Mitocul-Dragomimei. De aceeași 5°соНп^ (Lipoveni) din comuna Bucovina, „Candela" 1894 n $ цК 4 „ SS 6 9* Demetriu Dan, în articolul Lipovenii din 5 I. I. Nistor/^r. ’«Г p 4 DG>- IV. p. 232-234. (Meu- 100.000 dezrobi descaUca« de ЯмЙ.^’м' 1р°уег1е?ъ d™ i“det " ii „descendenti din cei luptei de la ± țcute In Polonia in urma îl presupune). e insa & acceptată, dat fiind anacronismul pe care 78 . . https://biblioteca-digitala.ro anul 1761 l. Colonia de la Climăuți datează din anul 1783, cînd, la îndemnul ofițerului austriac Redange, un grup însemnat de lipoveni emigrează de la gurile Dunării (pe atunci în Imperiul Otoman) în Bucovina (pe atunci sub stăpînirea Austriei) 2. Tot- din secolul al XVIII-lea datează Sfiștofca si Periprava, care ar fi fost fondate de lipoveni, veniți de la Vîlcov 3. Pro- babil că tot din secolul al XVIII-lea datează și coloniile Jurilovca 4 și Slava-Rusă 5 Pentru celelalte colonii lipovenești, nu dispunem decît de atestări din secolul al XlX-lea. Este de menționat însă că în unele cazuri vechimea reală a unui grai poate fi considerabil mai mare decît aceea care rezultă din calcularea timpului ce s-a scurs de la prima atestare în documentele istorice a populației res- pective pe teritoriul R.P.R. O ilustrare în acest sens este, de pildă, colonia lipovenească de la Ghindărești. Acum un secol această licalitate încă nu exista : ea a fost înființată în deceniul al 8-lea al secolului al XlX-lea, de emîgranți din Rusia. Dar, cu toate că satul are la noi o vechime de numai vreo nouă decenii, graiul rus de aici este cu mult mai vechi : întemeietorii localității au venit aici din satul Ploskoie, raionul Velikomihailovsk, regiunea Odesa, unde populația, formată din starovierți, s-a stabilit, la rîndul ei, acum mai bine de două secole. Așadar, vechimea graiului rus de la Ghindărești trebuie stabilită în funcție de momentul cînd întemeietorii satului Ploskoie au emigrat din guberniile centrale ale Rusiei în regiunea Odesa6. 3. Graiuri le sîrbocroate Graiurile sîrbocroate din Republica Populară Romînă sînt concentrate în regiunea Banat. De cel mai mare interes pentru dialectologia sîrbocroată și pentru sla- vistică în genere este, fără îndoială, grupul de localități cunoscut sub numele de „satele carașovene“ : Carașova, Nermet, Clocotici, Lupac, Vodnic, Rafnic, — toate în raionul Reșița. Acad. Emil Petrovici a scris în 1935 cunoscuta mono- grafie „Graiul Carașovenilor", pe baza unei anchete efectuate în localita- tea Carașova. Întrucît nu dispunem de date din izvoare mai noi, vom arăta, în ordinea descrescîndă a populației, care sînt principalele localități din Banat în care localnicii, cu prilejul primului recensămînt general al populației din Romînia (1930), au declarat că au ca limbă maternă un grai sîrbocroat : Timișoara, Moldav a-Veche, Sîmpetru-Mare, Diniaș, Sînmartinul-Sirbesc, Variaș, Socol, 1 Al. P. Arbore în Așezările... se referă la cartea lui Josepli Boscovici Voyage de Con- stantinopole en Pologne (p. 161), unde se menționează că la Sarichioi erau în acel timp 150 de creștini care par a fi fost lipoveni. (Călătoria a avut loc în anii 1761 —1762). Cf. și DG, voi. V, p. 314. ' 2 Vezi N. Docan, Explorațiuni austriace pe Dunăre, București, 1914, p. 42 : . în. octom- brie 1783 trecută prin Iași la Cernăuți doi delegați care arătau generalului Enzemberg că 2000 de familii lipovenești ar fi gata să se mute în Austria; împăratul le primi rugămintea,, încuviințîndu-le felurite înlesniri". . 3 Vezi DG, voi. IV, p. 679. . . * Vezi DG, voi. IV, p. 19. 5 Vezi DG, voi. V., p. 423. De altfel, în Marele dicționar geografic al Romîniei se dau informațiuni sumare și despre lipovenii din aproape toate celelalte localități menționate aici. * Vezi, despre graiul rus al populației din Ploskoie, M. Tihomirova, Южновеликорус- ский говор на территории Одесской области, Autoreferat, Kremeneț, 1955, р. 3, 5. 79 https://biblioteca-digitala.ro Svinița, Genei, Cenadul-Mare, Liubcova, Gelu, Arad, Belobrcșca, Saravale, [vanda, Rudna, Stanciova, Cimpia, Șoca, Beregsăul-Mic, Satu-Mare (rn. Pecica) Sînnicolaul-Mare, Măceșii, Pdrovasdo, Radimna, Checea, Recaș, Cralovăt, Denia. Lescovița, Divid, Zlatița, Percosova, Gad, Pojejena-de-Sus, Beciche- recul-Mic și altele 6 _ Pentru orientare, vom. menționa că la Timișoara se declaraseră atunci cu limbă maternă sîrbocroată 1820 de persoane, la Moldova Veche — 1814 și asa mai departe, descrescînd, pînă la Beichcerecul-Mic, unde au declarat ca limba maternă sîrbocroată 491 de persoane. într-o serie de alte localități din Banat numărul celor care au declarat în 1930 ca limbă maternă sîrba e mai mic. Graiuri croate au fost descoperite pînă în prezent numai la Recaș 2 și la Checea. . Sub raportul vechimii, cele mai vechi graiuri sîrbocroate actuale din RPR sînt graiurile carașovene : cel puțin patru secole și jumătate de dez- voltare independentă 3. . . „ Despre vechimea celorlalte graiuri sîrbocroate actuale din R.P.R. există mai. multe, indicații globale, în care se menționează însă doar trecerea din Serbia în Banat și’ în Țara Romînească a unor grupuri mai mici sau mai mari de emigranți, fără a se preciza și numele localităților pe care aceștia le-au întemeiat. Astfel, sînt cunoscute din izvoarele istorice strămutările în masă ale sîrbilor, care încep în Banat încă în prima jumătate a secolului al XlV-lea. Prima strămutare de proporții mari ar fi cea de pe la 1440, cînd Gheorghe Brancovici, venind din Ungaria, aduce pe moșiile sale o mulțime de sîrbi. Strămutarea în aceeași direcție a mereu altor grupuri de sîrbi, dintre care de menționat este cea a lui Pavel Chinezul cu circa 50.000 de inși, continuă și în secolele următoare. ’ în anul 1690 circa 80.000 de sîrbi, în frunte cu patriarhul Cernojevici, se strămută în Banat și în alte ținuturi stăpînite pe atunci de imperiul habsburgie 4. • . . Strămutările sîrbilor în Banat continuă în perioada preiosefină (17(j3—■ 1740) și în epoca iosefină (1743—1792)5. . Prin urmare, faptul că graiurile sîrbești din Banat nu sînt omogene se explică prin aceea că în decursul timpului imigranții și coloniștii au venit aici din cele, mai diferite părți ale Serbiei, iar uneori și din zone cu graiuri croate. . ■ . 4. Graiurile slovace Populația vorbind graiuri slovace din Republica Populară Romînă. trăiește într-o serie de localități din cele trei regiuni apusene ale țarii : Maramureș, Crișana și Banat. Cîteva localități rurale cu graiuri slovace se află și în vestul regiunii Cluj. 1 Vezi Rezultatele recensământului general al populației Romîniei din 29/ПД930. Volumul al II-lea, secțiunea ,,limba maternă.". 2 Vezi: Acad. E. Petrovici, Elementele slave..., „Limba romînă“, 1/1952. 3 E. Petrovici, Graiul Carașovenilor, București, 1935, p. 15. 4 Vezi articolul Сербия din Большая советская энциклопедия, ed. а II-a, voi. 38, p. 45, semnat de I. S. Dostean, V. G. Karasev, și V. A. Upenik. - 5 Indicații asupra localităților din Banat colonizate cu sîrbi dă Nicolae M. Popp în lucrarea Populația Banatului în timpul lui losif II, publicată în volumul VII din 1942 al „Lucrărilor Institutului de geografie al Universității din Cluj la Timișoara", p. 19. .. 80 . https://biblioteca-digitala.ro V om indica, pe regiuni și raioane, princip alele localități în care se pot face în prezent studii de dialectologie slovacă. Regiunea Maramureș : Certeze, Negrești, Vama, Boinești (rn. Oaș); Chegea (rn. Tășnad). Regiunea Crișana: Budoi, Borumlaca, Săcălăsău, Cuzap, Fegernic, Suplacul-de-Barcău, Valea-Cerului, Vărzari, Chioag, Brusturi, Ciutelec, Pătai, Saliște, Trie, Margita și alte cîteva (m. Marghita), Valea-Ungurului, Halmășd, Plopiș, Ip, Iaz, Tusa, Zalnoc, Aleuș, Camăr și alte cîteva (rn. Șimleu); Borod, Șinteu, Huta-Voivozî, Valea-Tîrnei, Socet, Peștiș, Groși, Lugaș, Țigă- neștii-de-Criș, Cuieșd, Luncșoara, Pădurea-Neagră, Aleșd, Aușeu și alte cîteva (rn. Aleșd); Bicaci, Tăut (rn. Salonta); Tipar, (rn. Criș); Chereluș, Mocrea (m. Ireu); Buteni, Prunișor, Sebiș (rn. Gurahonț). Regiunea Banat: Nădlac, Petica, Semlac, Șeitin, Felnac, Peregul-Mare (rn. Pecica); Brestovăț, Scăiuș, Teș (rn. Lugoj); Lovrin, (rn. Sînnicolau-Mare); Bulgăruș, Gottlob (rn. Jimbolia); Herneacova, Recaș (rn. Timișoara) ; Jupa, Oțelu-Roșu (rn. Caransebeș); Pîncota (rn. Ilia), Surducul-Mare, Mertina, Vrani (rn. Ora vița); Pornești (rn. Făget) și alte cîteva localități1. Din toate acestea, la sfîrșitul primului pătrar al secolului al XX-lea erau considerate comune slovace majoritare următoarele 2 (în ordine alfabetică) : Borod, p. 72; Borumlaca, p. 73, Budoi, p. 76; (Socet-) Fordulău, p. 108; Huta-Voivozi, p. 118; Nădlac, p. 139; Peregul-Mare, p. 149; Săcălăsău, p. 161 ; Tipar, p. 187; Valea-Termei (azi : Valea-Tîrnei), p. 193; Valea-Ungu- rului, p. 193; Vărzari, p. 194. în secolul al XlX-lea existau cîteva colonii slovace și pe teritoriul regiunii Suceava 3. Localitățile din R.P.R. în care sînt semnalați cel mai devreme slovacii se află în Banat. După cum informează Karl von Czoernig, slovacii ar fi fost colonizați aici precum urmează : la Czakovar (districtul Torontal) — în 1724; la Bakovar (districtul Temes) — în 1783; la Ebendorf (azi com. Știuca din raionul Lugoj) —în 1786; la VecsMsa (districtul Krasso) —în 1791 4. Cea mai mare localitate slovacă și totodată centrul cultural al slovacilor din R.P.R. — Nădlac, datează de peste două secole (1749), iar graiul de aici prezintă identități cu graiurile slovace centrale 5. Coloniștii slovaci stabiliți în secolele al XVIII-lea și al XlX-lea pe teri- toriul Crișanei, Ardealului și Banatului reprezintă nu un singur, ci diverse graiuri slovace. Aceasta atrage necesitatea de a se studia graiurile actuale din fiecare localitate în parte. . . . [5. Graiurile bulgare Purtătorii graiurilor bulgare actuale din țara noastră sînt concentrați în cîteva localități din regiunea Banat : Vinga (m. Arad), Benta, Ceacova, Breștea, (rn. Ceacova) ; Beșenova-Veche, Colonia-Bulgară sau Telep (rn. Sînni- colau-Mare). 1 Vezi I. St. loachimescu și A. Kudrnak, Republica Cehoslovacă, București, 1924, p. 116. 2 N. Istrate, Indicatorul comunelor din Ardeal și Banat, Cluj, 1925. 3 Vezi Ion I. Nistor, Cehoslovacii și romînii, în revista „Codrul Cosmînului“ VI, 1929—1&30, p. 300. 4 Vezi N. M. Popp, op. cit., p. 49—53. 5 Vezi P. Olteanu, op. cit., p. 214, nota 208. 6-1507 . ? 81 https://biblioteca-digitala.ro Date mai amănunțite despre coloniile bulgarilor din Banat se găsesc într-o lucrare ocazională, apărută la Timișoara, în 1938, cu prilejul împlinirii a două secole (1738—1938) de la stabilirea bulgarilor aici h Din lucrarea lui Nicolae M. Popp, citată anterior, rezultă că la Beșenova bulgarii s-ar fi stabilit și mai devreme, și anume în anul 1728 2. împrejurările istorice care au dus în cele din urmă la înființarea colo- niilor bulgare din Banat sînt cunoscute. Este vorba de eșecul răscoalei de la Ciproveț din 1688, îndreptată împotriva Turcilor. Istoricul Ivan Dujcev scrie : „Dopo la distruzione di Ciprovec, in seguito all’infelice ribellione, Knezevic (episcop, E.V.)... fuggi in Valacchia, con una moltitudine dei suoi fedeli..." 3 și, mai departe : „...i turchi incominciarono una terrible perse- cuzione. Una parte dei cattolici pote foggire in Ungheria ed in Valacchia. Una parte di quelli ehe si salvarono si stabili definitivamente nelle parti di Siebenbürgen e del Banato" 4. Aici bulgarii s-au bucurat de privilegii foarte întinse din partea austriacilor, ca și sîrbii0. Informații bogate asupra coloniilor bulgare de aici și asupra limbii și modului de viață al coloniștilor dă învățatul bulgar L. Miletic 6. ’ în afară de graiurile bulgare din Banat, în țara noastră se păstrează graiuri bulgare într-o serie de localități rurale dintre Dunăre și Carpați 7. în unele părți, în urma încheierii procesului de bilingvism bulgaro-romîn și 1 Titlul lucrării : 200 gudini м Banala (1738 —1938). Zivota i abilă ja na banaiscite bulgare. Timișoara, 1938, 159 p. Editarea s-a făcut de „Banatsdi balgarsdi glasnid", ziar al bulgarilor din Banat. Despre Vinga v. p. 23, 25 — 45; despre Beșenova — p. 23, 47—65. Despre cele- lalte localități v. p. 67 — 83. 2 Vezi N. M. Popp, op. cit., p. 49. 3 Dr. Ivan Dujöev : II cattolicesimo in Bulgaria nel secolo XVII. Secondo i processi informativi sulla nomina dei vescovi cattolici. Roma, 1937, p. 67. * Ibid., p. 73. Vezi și Stoiko Stoikov, Българска диалектология Sofia, 1954, p. 107. s Vezi N. Iorga, Istoria statelor balcanice în epoca modernă. Vălenii de Munte, 1913 p. 104. v ' * • L. Miletic : Заселението на католишкшпе Българи въ Семиградско и Банат, studiu, publicat în „Сборник за пародии умотворения, наука и книжнина", tomul XIV, Sofia, 1897. р. 284-543 și în studiul Книжнината и езикът на Банатските българи, publ. în Сборник...“ 1900, р, 339 — 482. 7 în 1898 —1899 G, Weigand, autorul cunoscutei lucrări Linguistischer Allas des daco- rumänischen Sprachgebietes, călătorind prin țară pentru efectuarea anchetelor, a întîlnit în multe localități bulgari. După cum rezultă din harta nr. 67 a Atlasului menționat aici, aceste localități erau următoarele (de la vest spre est) : Băilești, Urzicuța, Tîrnava (pe Desnățui, la s-v. de Craiova); Ciutura, Mîrza, Runcul (la sud de Drăgășani); Piatra-Olt, Corlătești-Sîrbi, Boanta, Frăsinet, Grădinile, Stoinești, Gostavăț, Seliștioara (lîngă Corabia); Vătănești, Sîrbii- Măgura (la confluența Cotmanei cu Vedele); Balta-Lungă (la s-e. de Roșiori); Caravaneți (DG II, 194 —195), Butculești (v. DG II, 89); Licurici (v. DG IV, 165), Săptărei, Calomfirești, Mărzănești, Atârnați (v. DG I. 135); Starobăneasa, Găurici (v. DG III, 489); Frumoasa —'în jurul Alexandriei și spre Zimnicea; Turnu-Măgurele, Puntea-cu-Greci, (pe Neajlov, Ia sud de Găiești); Sîrbenii-de-Sus, Sîrbenii-de-Jos, (v. DG III, 190), Gratia (v. DG III, 141) — pe rîul Dîmbovița; Băleni-Sirbi (pe Ialomița, v. DG I, 295), Tîrgoviște, Ploești; în jurul Bucu- reștilor : Copaci, Bila, Epurești (v. DGIV, 36), Domnești, Ciorogîrla, Chiajna, (v. DG II, 359) ; Jilava (v. DG IV, 105), Băneasa, Tunari, Cioplea, (v. DG II, 427), Popești-Leorăeni, Sîrbi, Brăneșii (v. DG I, 624 — 625), Funâulea, Șeinoiu, Pîrlila, Codreni, Plătărești Frumușani; Oltenița, Surlari, Mărgineni, Ceacu (lîngă Călărași); Giurgiu, Brăila, Buzău, Tecuci, Vas- lui, Huși. Despre numărul apreciabil al imigranților bulgari care se stabilesc după pacea de la Iași (1791) și cea de la Adrianopol (1829) în Moldova, v. Nicolas Soutzo, Notions siatistiques sur la Moldavie, Jassy 1849, p. 52. Despre bulgarii numiți „grebenți" din satele Ceacu și Ciocănești vezi L. Miletic, Старото българско население в северната България, Sofia, 1902, р. 161. 82 https://biblioteca-digitala.ro de trecere la unilingvism, aceste graiuri sînt pe cale de dispariție k Dar si localitățile în care procesul de bilingvism s-a încheiat prezintă interes pentru lingviști, deoarece, după cum se știe, în asemenea cazuri graiul ieșit din uz își poate lăsa amprenta asupra celui adoptat în noua ambianță lingvistică. De asemeni, abandonînd graiul tradițional, populația imigrată’ poate păstra în continuare alte elemente specifice ale trecutului, oglindite în producțiunile folclorice, în onomastică, toponimică, în cultura materială 2. ' Cercetătorii graiurilor bulgare din Muntenia (regiunile București, Ploiești, Argeș) pot găsi informații utile despre populația de origine bulgară la nordul Dunării la sfîrșitul secolului al XlX-lea în lucrarea deja menționată aici -— Marele dicționar geografic al Romîniei, voi, I—V, 1898-—1902. O lucrare mai nouă, bazată însă nu pe cercetări de teren, ci numai pe documente aflate la Arhivele Statului din București, a întocmit învățatul bulgar Stoian Romanski, în 1930 3. ’ Ocupîndu-se de istoricul orașului Alexandria (reg. București), un cer- cetător romîn din deceniul al IV-lea al sec. al XX-lea constată că înteme- ietorii acestui oraș (1834) au fost bulgari refugiați din calea turcilor și că proveneau de la Șiștov. Ulterior populația a început să se împestrițeze, iar în cele din urmă vestigiile trecutului au rămas numai în onomastică 4. Destul de bine cunoscut este și istoricul emigranților bulgari care s-au stabilit în 1832 la Slivenul-Nou în apropiere de Ploiești 5. 6. Graiuri le cehe Purtătoiii graiurilor cehe din țara noastră sînt grupați în cîteva localități din regiunea Banat : Berzasca, Cozla, Bigăr, Sintelena, Girnic, Șumița6, Zlatița (rn. Moldova-Nouă) ; Ravensca, Bozovici (rn. Bozovici).; Eibental, Baia- Nouăt Ogradena-Nouă, Mehadia, Orșova (rn. Orșova); Vucova, Clopodia (rn. Gă- taia) ; Peregul~Mare (m. Pecica); Jupa (rn. Caransebeș); Scăiuș (rn. Lugoj). Purtătorii graiurilor cehe actuale din R.P.R. sînt descendenți ai colo- niștilor aduși aici în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Astfel, în 1 Procesul de trecere la unilingvism este menționa.t încă Ia sfîrșitul secolului al XlX-lea. Astfel, în DG IV, 165 citim : „Licuriciul, jud. Teleorman..., 986 suflete... Cea mai mare parte din locuitori sînt Bulgari, stabiliți aici de pe timpul răzmerițelor și pribegiilor. Ei își păstrează,, încă limba, portul și obiceiurile. De cîțiva ani asimilarea cu elementul romîn a început să fie mai vădită". 2 Vezi, în această privință, DG I, 624; „Brănești și Vadul Anei cu o populație de 1511 loc., în 276 de case. Cea mai mare parte sînt bulgari... Populația e... formată din bulgari emigrați din Bulgaria prin sec. al XVIII-lea. Obiceiurile lor diferă de ale romînilor; DG II, 89 : „...Popu- ațiunea unei părți din cătunul Sîrbi-Sfințești este de origină bulgară; ea își păstrează încă limba portul și obiceiurile"; DG, II, 695: „...mulși dintre locuitori(e vorba Bre&emi-Sîrbi rn. Slatina E. V.) păstrează costumul național bulgar" ; DG II, 241 : „Gratia-Drâgkinești (pe valea Drîmbo- vhicului)... locuitorii sînt în cea mai mare parte sîrbi (citește : bulgari, E. V.))..., poartă chiar acum costumul lor". ' 3 Vezi Stoian Romanski: Българите въ Влашко и Молдова, Sofia, 1930, 863 р .Viitorii, cercetători pe teren ai graiurilor bulgare dintre Dunăre și Carpați se vor putea orienta și după localitățile menționate de St. Romanski în această culegere de documente. 4 Vezi Ilie Cătălină: Orașul Alexandria. Monografie (1834 —1934), București, p. 78 — 87 6 Vezi Gh. Zagoriț, Tîrguri și orașe între Buzău, Tîrgoviște și București. București, 1915, pp. 67 ș.u. Cf. și M. Sevastos, Monografia orașului Ploesti. București, 1937, p. 40—41; 379-383; 728-729. ’ ’ • Vezi Emil Petrovici, Folclor din Valea Almăjului, Buc., 1935, p. 37. 83 https://biblioteca-digitala.ro anul 1778 au fost aduși coloniști din Boemia la Moldova-Nouă, iar în anul 1791. —■ la Orșova 1. ■ Este de menționat că la recensămîntul din 1956 s-au declarat de națio- nalitate cehă 11.821 persoane, pe cînd limba maternă cehă au declarat-o numai 5.935 de persoane 2. Explicația acestui fenomen o găsim în studiul introductiv al Recensămîntului populației din 21 februarie 1956 : „Diferența între structura populației pe naționalitate și structura după limba maternă este mai accentuată în mediul urban, unde procesul obiectiv de asimilare este mai intens, datorită schimburilor economice și relațiilor culturale mai dezvoltate între naționalități" 3. . 7. Graiurile polone în Republica Populară Romînă există cîteva localități în care se pot efectua cercetări de dialectologie polonă. Majoritatea acestor localități sînt situate în regiunea Suceava : Soloneț-Maidan, Poiana-Micului, Pleșa* Păr- teștii-de-Sus (rn. Gura-Humorului); Vicșani (rn. Șiret) ; Moara, Bulai, Bosanci, Teo dorești, Mihoveni, Buninți (rn. Suceava) ; Putna (rn. Rădăuți); Moldovița (rn. Cîmpuhmg). Din izvoarele istorice rezultă că graiurile polone de la noi nu sînt mai vechi de 15—16 decenii. Imigrarea în Bucovina și Moldova a unor grupuri de poloni și stabilirea unei părți dintre aceștia pe teritoriul R.P.R. începe din 1795 (consecință a luptei de la Macejoiwce, 10.X.1794) și continuă pînă în a doua jumătate a secolului al XlX-lea 5. CONCLUZII 1. în țara noastră există um număr însemnat de localități în care sejpot efectua cercetări de dialectologie ucraineană, rusă, sîrbocroată, slovacă, bulgară, cehă și polonă. . 2. Unele dintre graiurile slave actuale din R.P.R. au o vechime remar- cabilă și de aceea prezintă un interes deosebit pentru istoria limbilor slave respective și pentru slavistica generală. 3. Întrucît purtătorii graiurilor slave actuale din țara noastră sînt, în genere, blingvi, iar bilingvismul evoluează întotodeauna spre unilingvism, se impune cercetarea acestor graiuri într-un ritm cît mai susținut. 1Vezi Nicolae M. Popp. op. cit., p. 49 — 53'. 2 Recensămîntul..., București, 1959, p. 562. 3 Ibid., p. XVIII. Pentru aspectul teoretic al problemei v. V. I. Benin, Opere, vol. XX, p. 4 și urm., articolul „Note critice în problema națională". Ediția în limba romînă, Ed. P.M.R., București, 1951. 4 Vezi I. Nistor, Cehoslovacii și romînii, în revista „Codrul Cosminului", VI, 1929 —1930, p. 302. ■ 3 Unele informații despre apariția imigranților poloni pe teritoriul R.P.R. se găsesc în următoarele izvoare : T. Bălan, Emigranții poloni în Bucovina și Moldova în sec, al XlX-lea. Cernăuți, f.a., 25 p., la p. 4, 11—14, 16, 21—23; P. P. Panaitescu, Emigrația polonă și revo- luția romînă de la 1848. Studiu și documente. București, 1929, p, 4 — 6; Stanislas Lukasik, Pologne et Roumanie, Paris, 1938, p. 85, unde se arată că după insuccesul Iui T. Kosciuszko o parte dintre poloni „remplirent la Moldavie et même la Valachie" ; la p. 94- autorul spune că după eșecul revoltei din 1863 „bon nombre d’émigrés trouvèrent un-refuge et s’établièrent défi- nitivement en Moldavie et en. Valachie". ' .84 . ' https://biblioteca-digitala.ro Folosind condițiile optime de studiu pe care le-a creat regimul democrat popular pentru dezvoltarea tuturor științelor, slaviștii din Republica Populară Romînă au pornit în ultimul timp la cercetarea sistematică a graiurilor slave actuale de pe teritoriul R.P.R. ОБЗОР НАСЕЛЁННЫХ ПУНКТОВ СО СЛАВЯНСКИМИ ДОБОРАМИ НА ТЕРРИТОРИИ РУМЫНСКОЙ НАРОДНОЙ РЕСПУБЛИКИ (РЕЗЮМЕ) С помощью лингвистического, исторического, статистического, этногра- фического, туристического и др. материала, а также диалектальных данных, автор номинально перечисляет населённые пункты PHP, подлежащие обсле- дованию. В ряде случаев приводятся данные из истории носителей славянских говоров, проживающих в обозначенных населенных пунктах. Как свидетельствует собранный материал, на территории Румынской Народной Республики можно изучать украинские, русские, сербохорватские, словацкие, болгарские, чешские я польские говоры. COUP D’OEIL SUR LES LOCALITÉS À PARLERS SLAVES DE LA RÉPUBLIQUE POPULAIRE ROUMAINE (Résumé) L’auteur se fonde sur des informations d’ordre linguistique, historique, démographique, ethnographique, touristique et d’autre nature, ainsi que sur certaines recherches effectuées sur les lieux, г fin de présenter la liste nominale des localités de la R.P.R. où l’on peut actuellement se livrer à des études de dialectologie slave. Le cas échéant, il fournit aussi certaines données por- tant sur la provenance des slavojhones des diverses localités qu'il a enre- gistrées. Les dites localités permettent d’entreprendre des travaux de dialecto- logie ucraïnienne, russe, serbo-croate, slovaque, bulgare, tchèque et polonaise. https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro CONSIDERAȚII ÎN LEGĂTURĂ CU VOCATIVUL ROMÎNESC ÎN -o I. PĂTRUȚ Originea slavă a desinenței -o de vocativ singular, la substantivele feminine și la unele masculine (soro, Ano', popo, Tomo), este acum unanim acceptată’i. într-adevăr proveniența slavă a acestei desinențe nu se poate contesta 3. Pot fi însă aduse precizări referitoare la originea și vechimea acestei influențe. ■ * * * Vom arata întîi răspîndirea vocativului în -o. Pe baza materialului Atlasului lingvistic romin, a unor lucrări de dialec- tologie și a informațiilor personale, am încercat să stabilim aria vocativului în -o. . în materialul Atlasului lingvistic romîn (ALR I și ALR II) nu există nici o hartă și, în materialul nepublicat, nici răspunsuri la vreo chestiune din care să se vadă exact răspîndirea formelor de vocativ în -o. în chestionarul ALR I figurează cîteva întrebări prin care se urmărea înregistrarea acestor forme de vocativ, așa cum se vede din unele hărți ale volumului al II-lea : harta 152, Tată (cu întrebarea : „La tatăl d-tale, cînd vrei să vorbești cu el, cum îi zici?"); h. 153, Tată (vitreg), (întrebarea: „Dacă, Doamne ferește, ți-a murit tata, cum îi zici la «acela» care s-a căsătorit cu mama d-tale, atunci cînd vrei să vorbești cu el?"); h. 155, Mamă 3; h. 156, Mama (vitregă); li. 162, Nene (bade) (ci. îoȚmAe* nano/1, băso/10; ăco/75 ; bădițo/395 etc.); 1 Vezi acad. lorgu Iordan, Limba romînă contemporană. București, 1956, p. 299 — 300. Cf. O. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, I, Paris, 1901, p. 244; E. Bourciez, Éléments de linguistique romane, ed. III, Paris, 1930, p. 578; Kr. Sandfeld, Linguistique bal- canique. Paris, 1930, p. 147; acad. Al. Rosetti, Istoria limbii romîne. III. Limbile slave meridio- nale, București, 1940, p. 66; id.. Influența limbilor slave meridionale asupra limbii romîne (sec. VI —XII), Editura Academiei Republicii Populare Romîne, [1954], p. 32; E. Seidel, Ele- mente sintactice slave în limba romînă, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, 1958, p. 16 ; D. Macrea, Probleme de lingvistică romînă, București, 1961, p. 22. Părerea lui Fr. Miklosich, susținută și de AI. Philippide, nu e nevoie să mai fie discutată (vezi acad. lorgu Iordan, op. cit., p. 299, notă). 2 în slavă au vocativ în -o substantivele feminine și masculine cu tema în -a- : zeno, slugo. 3 A se vedea și întrebările hărților următoare. 4 Cifrele, sub formă de numitor, de după răspunsuri reprezintă numerele cartografice ale localităților. Unele răspunsuri le reproducem într-o transcriere simplificată. . 87 https://biblioteca-digitala.ro h. 164, Țață (lele); h. 165, Unchiu (cf. uicoți) ; h. 166, Unchiu ; h. 167, Mătușă^ ; h. 168, Mătușă^ ; h. 170, Bunică; h. 196, Babă', h. 196, Coto- roanța; h. 199, Fă ; h. 202, Bade (cf. nânoji, digdollG, bâdio/398 etc.). în majoritatea cazurilor, la întrebările respective informatorii au răspuns, la singular, prin forme de nominativ1. E posibil, de asemenea, ca pe alocuri, chiar în regiunile în care vocativul în -o este obișnuit, informatorii să fi răspuns prin forme de vocativ egal cu nominativul. în legătura cu aceasta, să subliniem un fapt, de altfel cunoscut. Vocativele în -e sînt obligatorii, în graiurile populare, — cel puțin la unele substantive, comune sau proprii —, ele deci nu pot fi înlocuite prin formele de nominativ (cf. vecine, cuscre, Ioane ). Se pare însă că alături de vocativele în -o, care sînt caracteristice stilului familiar — unele au și nuanță peiorativă ■—, coexistă și formele egale, cu nominativul2. Situația aceasta este confirmată și de răspunsurile înregistrate la trei întrebări din ALR II : pe cînd pentru vocativul substantivelor care înseamnă „naș" și „cumătru" s-a răspuns regulat prin forme în -e (nasule, nănașule etc.3, cumetre etc.4), femininele corespon- dente au totdeauna vocative egale cu nominativul (nașă. nănașă etc.5, cumătră etc.). Materialul ALR — cu inconvenientul semnalat — ne permite totuși să cunoaștem destul de bine răspîndirea vocativului în -o. Utilizînd și alte lucrări de dialectologie, am stabilit că el apare în două arii : una mare, compactă, care cuprinde Dobrogea, Muntenia, o mică regiune din sudul Moldovei, Oltenia, Banatul și sudul Ardealului 3 , și alta, mai mică, în nordul țării, în regiunea Maramureș 7. 1 Cauzele pot fi diferite : felul în care a fost pusă întrebarea sau, de asemenea, răspunsul de nominativ a fost provocat de partea a II-a a întrebării precedente („la doi — sau două — cum Ie ziceți?“), care, evident, vizează un nominativ plural. De altfel anchetatorul însuși nu a fost sigur uneori asupra cazului răspunsurilor : „Potrivit felului cum am pus întrebare^ răs- punsurile cu forma de singular par a fi toate în vocativ. Din această pricină am. pus întotdeauna după singular semnul!" (ALR I, voi. II, h. 152, legendă, sub .III). 8 Asupra valorii stilistice a formelor de vocativ a se vedea articolul Laurei Vasiliu, Obser* vații asupra vocativului în limba romînă, în „Studii de gramatică", voi. I (1956), p. 5 și urm., unde se găsesc și indicații bibliografice. Cf. și cele spuse de noi asupra vocativului numelor proprii în limba literară, în SCL, VII (1956), p, 116. ■ ! 3 ALR II. voi. 1, pag. 79, MN, întrebarea [2682]. 4 Ibid., voi. I, pag. 70, MN, întrebarea [2644]. Cf. forma cumătră la I. Creangă, în Capra cu trei iezi. . 6 ALR II, voi. I, pag. 79, MN, întrebarea [2683]. ' . 8 Harta nr. 1, alăturată, ne dă o imagine destul de clară și, cred, exactă a ariei mari, sudice, în care se întrebuințează formele de vocativ în -o. Harta e întocmită pe baza materialului din ALR I și ALR II. Formele de vocativ din ALR I le-am găsit în mai multe hărți, m.ai ales în cele amintite mai sus (p. 87 — 88); cele din ALR II sînt din cîteva hărți publicate, din mate- rialul nepublicat și din Texte dialectale. Suplement la Atlasul lingvistic romîn II (ALRT II), Sibiu-Leipzig, 1942. în cuprinsul ariei indicate sînt mai multe localități anchetate pentru ALR din care nu am găsit forme în -o, ceea ce, evident, nu înseamnă că asemenea forme nu există. 7 Forme de vocativ în -o din nordul țării am găsit la T. Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului (București, 1925) : mîndro (p. 5, 8, 10, 98), dado (p. 155), Petro (p. 78), Pinteo (p. 91), Florico (p. 135). Ele însă sînt mult mai rare decît cele în -ă : mamă (ibid., p. 7), mămucă (p. 4), păsăruică (p. 6, 7), mierlă (p. 6) etc. etc. Vocative în -o apar, rar, și în Țara Oașului: fetița, mîndro (I. Mușlea, Cercetări folclorice în Țara Oașului, în „Anuarul Arhivei de folclor", I [1932], p. 165), alături de forme în -ă, mult mai dese; soacră (id., ibid., p. 157), nevastă (ibid., p. 163), mîndruca, mîndră (ibid., p. 164) etc. , 88 https://biblioteca-digitala.ro '2 ; :a- ,ru ste ite si- ită ie- tiv •be să. Și as- isa 'no 10 • ire eci* ma- ?ro- >id., 178. id., 278. area ;cats acte 821} late 951. •ino eute, ă că țand ma 89! https://biblioteca-digitala.ro h. Ma roa la în ■ noi Vo sut de m - coe și ( VO( pri dei etc сш de cai 011 în de cun a fc pur duț vaț; une pro cu în < din în < rial Sib nu Ma Pii P- in mu P- 88 https://biblioteca-digitala.ro Vocative în -o există și în dialectele sud-dunărene. în aromînă : dada, mamo 1; în meglenoromînă (în -u < -o) : mamu „mamo", suăru „soro“ 2; în istroromînă : svâdvițo „cumătro" , f^to, maico, maio, mâmo3. * Daca ALR nu ne oferă informații complete privitoare la răspîndirea voca- tivului în -o, în schimb el ne dă indicații mult mai precise, cel puțin pentru dialectul dacoromîn, asupra formelor de imperativ în -o. Fără îndoială că, așa cum s-a arătat, desinența -o a imperativului este împrumutată de la vocativ 4. Legătura sintactică dintre vocativ, care poate fi subiectul unui imperativ ■— în felul acesta se înțelege ușor trecerea desi- nenței -o de la o formă la alta (cf. soro, mamo, Ano, vino) -—, a fost arătată în ultimul timp de M. Zdrenghea 5. De fapt răspîndirea formelor de impe- rativ în -o este aproape identică, în dialectul dacoromîn, cu a celor de vocativ în -o. în dacoromînă, după informațiile pe care le avem, numai două verbe au forme de imperativ în -o : vino și ado G. Prima apare într-o arie întinsă, care cuprinde estul Banatului, Oltenia, Muntenia, sud-estul Ardealului și Dobrogea7 ; ado nu formează o arie compactă ; forma e destul de puțin răs- pîndită, în cadrul ariei lui vino ®. Și dialectele transdanubiene au imperative în -o, fără să putem însă arăta (mai ales în dialectul aromîn) răspîndirea lor : la aromîni forma yino „vino", rostită azi yinu (-u < -o) menționată și de Th. Capidan40; și de la maglenoromîni avem atestată forma vinu (< vino), despre care 1 Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932, p. 394, 395. Autorul preci» zează că formele în -o se întrebuințează rar. Obișnuit vocativul are aceeași formă ca nomina- tivul (ibid., p. 394). 2 Id., Meglenoromânii. I. Istoria și graiul lor. București, 1925, p. 149. Și la meglenoro- mîni sînt foarte dese formele de vocativ egale cu nominativul: soră, il’ă (< lat., filia} (ibid,, p. 49). 3 S. Pușcariu, Studii istroromâne, II, București, 1926, p. 149. 4 Cf. Academia Republicii Populare Romîne, Gramatica limbii române, voi. I, 1954, p. 278. 6 în legătură cu vocativul, în „Limba romînă", V (1956), nr. 6, p. 59, și, mai ales, id.. Este vocativul un cazi, în SCL, XI (1960), nr. 3, p. 800 — 801. 6 Cf, Academia, Republicii Populare Romîne, Gramatica limbii romîne, voi. I, 1954, p. 278. 7 Vezi în harta noastră aria trasată după materialul nepublicat al ALR II, întrebarea 14783]. . . Forma vino, notată pentru ALR I, Ia întrebarea [331] „Vino pe aici", material nepublicat, are aproape aceeași întindere,, cu deosebirea că apare în întreagă Dobrogea, în cîteva puncte din nordul Banatului (56, 69, 87) și în două puncte izolate din Moldova (424, 512). 8 Imperativul verbului a aduce a fost notat tot pentru ALR II, la întrebarea [4821] (material nepublicat). Alături de ado, mai apar, în aria lui vino, formele adü și âdu, modelate ’după du (cf. Academia Republicii Populare Romîne, Gramatica limbii romîne, voi. I, 1951, p. 278). 8 Vezi harta noastră, punctul 010. 40 Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932, p. 451; cf. și forma negativă nu yino (ibid., p. 450). De la aromînii din Olimp G. Weigand ne dă, pe lîngă vino, și formele bago „stelle!“, lasso „laß los!“ (Die Sprache der Olympo-W alachen nebst einer Einleitung über Land und Leute, Leipzig, 1888, p. 91), acceptate ca atare și de Th. Capidan (Aromânii, p. 451). Se pare însă că -o din „bago, lasso" este complement direct (deci : bag-o, las-o}. „Bago" apare la G. Weigand în contextul bago pre trapăză, tradus „stelle es auf den Tisch" (op. cit,, p. 124); cf. și forma de imperativ cu -ă, bagă (ibid., p. 118). . 89' https://biblioteca-digitala.ro Th. Capidan spune că e aproape dispărută *; în ALR II sînt notate de la istroromîni formele viro 2 și oâdo, singurele existente, după afirmația lui S. Pușcariu 3. Deci, după cum se vede și din harta alăturată, ariile vocativului și impe- rativului în -o, foarte asemănătoare, nu cuprind cea mai mare parte a Ardea- lului, cu Crișana, și aproape întreaga Moldovă cu Bucovina. în aceste regiuni apar numai forme de vocativ egale cu nominativul {soră, Ană) 4. S-a spus că vocativul romînesc în -o este anterior despărțirii dialectelor romînești3, deci a existat în așa-numita romînă comună. Acad. lorgu Iordan afirmă chiar că vocativul în -o a pătruns din „limba veche slavă" în latina „adusă de romani prin cuceriri în părțile de răsărit ale imperiului lor" 6. Pătrunderea vocativului în -o încă în latina răsăriteană nu credem că poate fi susținută. Ne îndoim, de asemenea, de existența lui în perioada veche a romînei comune. Mai întîi trebuie precizat că -o al vocativului din nordul țării — a cărui arie nu o putem precis delimita deocamdată, însă existența acestor forme e neîndoielnică 7 — nu are nici o legătură, ca origine directă, cu cel din aria mare sudică. Desinența -o din aria nordică, în zona influenței ucrainene, trebuie să fie și ea de proveniență ucraineană s, Apariția vocativelor în -o, în această regiune, poate fi destul de veche, căci toponimice cu caracter slav de est sînt atestate aici din secolul al XlV-lea 9. Vocativul din sudul țării s-ar părea, la prima vedere, că trebuie împărțit în două arii : una mai mare, care coincide aproximativ cu subdialectul muntean, unde s-ar crede că e vorba de o influență bulgară mai nouă i®, și o arie mai mică, în vest, în limitele subdialectului bănățean, unde ar trebui să ne gîndim la o influență sîrbească n. în cazul acesta -o al vocativului în dialectele aromîn și maglenoromîn ar fi tot din bulgară, iar în dialectul ........................ 1 Meglenoromânii. I. Istoria și graiul lor. București, 1925, p. 162. 2 Vezi harta alăturată, punctul 02. 3 Studii istroromâne, București, 1926, p. 178. 4 Vocativele în -o la scriitorii originari din aceste părți sînt de proveniența literară.Cf. în articolul citat al Laurei Vasiliu forme în ~o (alternînd cu cele în -ă) la Creangă (noro), Coșbuc (copilo) (la p. 19); cf. la Alecsandri : Aristițo (ibid., p. 21). ■ 5 S. Pușcariu, Limba romînă, I, București, 1940, p. 285; cf. O. Densusianu, op f cit., I, p. 244. “ ' 6 Op. cit., p, 325, cf. nota 1. 7 Cf. exemplele citate la p. 88, nota 7. L-am găsit și în textele noastre vechi, din secolul al XVI-lea, scrise în această regiune : fio (de la fie < lat. filia „fUcă"), în Psaltirea Hurmuzachi (I. —A. Candrea, Psaltirea scheiană comparată cu celelalte Psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, [voi. I], Introducere, București, 1916, p. CLXXXIII). 8 Ucraineana a avut și are desinența -o la vocativul singular. Pentru graiurile ucrainene transcarpatice, vezi I. Paâkevyfi, Ukrajinski hovory Pidkarpatțkoii Rusy i sumiznych oblastei, I, Praga, 1938, p. 216. 9 Acad. E. Petrovici, Toponimice slave de est pe teritoriul Republicii Populare Romîne. I. Toponimice prezentând h provenit din g, în ,,Romanoslavica" (RS1), IV (1960) : Rozavlea, rn. Sighet, atestată la 1390 sub forma Hroz(a]wla (p. 52) (< ucr. Hrozavlja). 10 Pentru influența bulgară mai nouă din subdialectul muntean, cf. I. Pătruț, Influences slaves et magyares sur Ies parlers roumains, în RS1 I (1958), p, 34 și urm. ,* cf. id., în „Cer- cetări de lingvistică" (CL), III (1958), p. 66 și urm. 11 Cf. id., art cit., în RSI, I, p. 36 și urm.; id., în CL, III, p. 66 și urm. E greu de acceptat că desinența -o în Banat să fie de proveniență sîrbească și din motivul că ea nu apare în vestul Banatului, regiunea cea mai expusă influenței sîrbești. 90 https://biblioteca-digitala.ro istoromîn ar proveni din croată k Această explicație însă nu poate fi accep- tată, din cauza imperativului în -o. Evident că imperativul în -o este o creație romînească 2. Deoarece există în toate patru dialectele și la aceleași verbe, e neverosimil ca el să fi apărut independent în fiecare dialect. Deci sîntem constrînși să acceptăm că această inovație a apărut înaintea separării dialectelor. Așadar și vocativul în -o, cu excepția celui din nordul țării, este tot romîn comun, prin urmare desi- nența -o provine de la slavii care vorbeau graiuri bulgărești. Influența bulgărească cea mai veche este însă generală în dialectul dacoromîn sau, în tot cazul, ea apare și în nordul țării. Astfel, cuvintele care prezintă trăsături bulgărești, ca metateza în grupurile slave comune *ol, *er, *el : drag, grădină, prag etc.; ea < sl. et leac, nevastă (< ne- veastă) ; șt, jd (< sl. corn. *tj, *kt', *dj) : grajd etc. 3. Să amintim că nume- ralele 11—19 și zecile 20, 30...90, decalcate după model slav, sînt de ase- menea general răspîndite în dacoromînă (și în dialectele sud-dunărene; aromîna însă a păstrat pe yingiț „douăzeci" < lat. vîgintâ). Se știe ca romînă comună nu era unitară, ci avea unele deosebiri regio- nale de grai, considerate inovații, care nu ajunseseră să se generalizeze *. O asemenea inovație este și vocativul și imperativul în -o din aria mare, sudică. Să încercăm totuși să aducem cîteva completări referitoare la răspîn- direa și vechimea acestei inovații. Credem că toponimia ne poate da unele indicații prețioase. După cum s-a spus mai sus, cuvintele vechi de origine slava de sud, care au trăsături specifice bulgărești, sînt general răspîndite în dacoromînă. Numele topice însă se găsesc în altă situație. Acad. E. Petro viei a arătat că nume de loc care prezintă șt, jd (< sl. *tj, ^kt', *dj\ (Coșuștea < sl. kosutja-, Medvejde = ă, proprie celor mai multe graiuri și limbii literare bulgare). Acad. E. Petrovici a arătat că toponimicele românești au numai reflexul în (îm) 2. Prin urmare ele au fest im] n n vii ic de rcmîni mai tîrriu decît cuvinte ca scump, muncă, luncă (cu un -— um). Din perioada împrumuturilor care prezintă reflexul în (îm) ] cate data și vocativul în -o. Din cele văzute pînă acum poate fi trasă încă o concluzie : o parte a dacoromânilor ■—strămoșii ce Ier care nu cunosc acest vocativ — trebuie să fi fost din vechime așezați la nordul arici în care au apărut și s-au răs- pîndit vocativul și imperativul în -o. ★ Se afirmă că există o legătura între vocativul romîncsc în -e (cun^lre, cuscre, vere)-—cunoscut și în dialectele sud-dunărene— și cel în -o Unii au susținut că desinența -e a vocativului rcmîncsc ar jutea fi de origine slava, așa ca și -o 8; alții, ca vocativul în -c, de origine latină, s-a menținut și consolidat datorită mediului slav în care au trăit rcmînii 4. Nici una nici cealaltă dintre aceste păreri nu poate fi acceptată. Voca* tivul în -o exista, cum s-a arătat, numai într-o parte a teritoriului dacoromân și este o influență slavă relativ mai ncuă. Vocativul în -e este general răspîndit în daccicmînâ 5, deci el nu jcate fi explicat decît din limba latina. 1 Vezi O. Densusianu, op. cit., I, p. 270. 2 Contribuitoms onomastiques..., citat, p. 37 și urm. 3 Cf. Kr. Sandfeld, op. cit., p. 147 : E. Bourciez, op. cit., p. 579. în slavă aveau și au (în bulgară, sîrbocroată etc.) vocativ în -o substantivele masculine cu tema în -o- : cf. v. sl. clovece, robe. 4 Cf. Acad. Al. Rosetti, Istoria limbii romîne, III, op. cit., p. 66 — 67; acad. lorgu Iordan, op, cit. p. 298; cf. E, Seidel, op. cit., p. 98. Raportarea vocativului în -e la cel în -o și deci la influența slavă a fost determinată fără îndoială și de faptul că nici o altă limbă romanică, în afara romînei, nu a păstrat vocativul latin în -e. 6 Vezi ALR I, voi, I, h. 205 (Bărbate!), h. 201 (Bătrînule!), cf. h. 202 (Bade)- ALR II, voi. I, pag. 79, MN [2682] (Nanasulef). 92 https://biblioteca-digitala.ro НАБЛЮДЕНИЯ НАД РУМЫНСКИМ ВОКАТИВОМ ?НА -о (РЕЗЮМЕ) ' Автор настоящей статьи; используя данные «Румынского лингвистичес- кого атласа» и другие работы по диалектологии, устанавливает ареал румын- ского вокатива на -о (soro, Апо ; роро, Тото), южнославянское (болгарское) происхождение которого в настоящее время является общепринятым. Вока- тив на -о представлен в двух ареалах: в большом, сравнительном, охваты- вающем Добруджу, Мунтению, небольшую область южной Молдовы, Олте- нию, Банат и южный Ардял, и в другом, меньшем, на севере страны, в Мара- мурешской области. Этот вокатив появляется также и в южно-дунайских диа- лектах: арумынском, мегленорумынском, исторорумынском (см. карту). Параллельно автор устанавливает и ареал форм императива на -о, заимствованное из вокатива в глаголах vino и ado. Vino представлен в широ- ком ареале, охватывающем западный Банат, Олтению, Мунтению, юго-за- падный Ардял и Добруджу (ado не образует компактного ареала; он распрос- транен в ареале vino). Подобного рода императив появляется и в арумынском, мегленорумынском, истрорумынском диалектах. На карте видно, что эти два ареала очень сходны. Автор приходит к заключению, что на севере страны вокатив на -о является украинским влиянием. В южном ареале вокатив на -о проник в румынский язык из болгарсих говор в период, когда в него вошли и слова с în (im) при общеслав. *q (ср. ареал соответствующих топонимий, уста- новленный акад. Э. Петровичем). CONSIDERATIONS SUR LE VOCATIV ROUMAIN EN -о (RÉSUMÉ) Mettant à profit les indications de Г „Atias linguistique roumain“ et d’autres travaux de dialectologie, l'auteur du présent article détermine l’aire d’expansion du vocatif roumain en -o (soro, Апо; popo, Tomo), dont l’origine ■sud-slave (bulgare) est à présent reconnue unanimement. Le vocatif en -o apparaît à l’intérieur de deux aires : l’une, vaste et compacte, embrasse la Dobroudja, la Munténie, une petite partie de la Moldavie méridionale, l’Olté- nie, le Banat et le sud de la Transylvanie, et l’autre, plus réduite, dans le nord de notre pays, dans la région du Maramureș. Ce vocatif apparaît égale- ment dans les dialectes sud-danubiens : aroumain, mégléno-roumain et istro-roumain (voir la carte). Parallèlement, l'auteur fixe aussi l’aire d’expansion de la forme de l’im- pérativ en -o, empruntée au vocatif, pour les verbes vino et ado Vino apparaît dans une vaste aire qui comprend l'est du Banat, l’Olténie, la Munténie, le sud-est de la Transylvanie et la Dobroudja (ado ne constitue pas une aire compacte et est disséminé à travers l’aire de vino). De semblables impératifs apparaissent aussi dans les dialectes aroumain, mégléno-roumain et istro-roumain. La carte montre que les deux aires en question sont très ressemblantes entre elles. En conclusion l’auteur considère que dans le nord du pays le vocatif en -o est une influence ukrainienne. Dans la grande aire du sud du pays le vocatif en o provient des parlers bulgars et pénètre en roumain à la même époque que les mots en in (îm) pour le slave commun q (cf. l’aire des toponymes respectifs identifiée par le professeur Emil Petrovici). . 93 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro OBSERVAȚII ASUPRA GRAIULUI RUSESC AL LIPOVENILOR DIN SATUL PISC, RAIONUL BRĂILA VICTOR VASCENCO . Adunarea materialului. Studierea graiului velicorus al populației lipo- venești din Pisc s-a făcut prin anchete directe, efectuate pe teren de autorul acestui articol, ajutat de asist. R. Chivescu, în vara anului 1960. Pentru o mai bună orientare, de ansamblu, asupra particularităților limbi’ ruse vorbite de lipoveni, adunarea materialului a fost precedată de o anchetă de sondaj, efectuată în iulie 1959 în localitățile dobrogene Carcaliu, Slava Rusă și Sulina. Anchetatorii și-au propus drept scop precizarea, pe plan sincronic, a prin- cipalelor trăsături (fonetice, morfologice, lexicale și -— într-o măsură mai mică. — sintactice) ale structurii graiului velicorus din Pisc, sprijinindu-se în stu- diul lor pe datele geografiei lingvistice privind graiurile velicoruse din U.R.S.S. Studiul de față nu pretinde să examineze exhaustiv fenomenele amintite. Am considerat că este necesar să relevăm, în primul rînd, cele mai carac- teristice particularități ale graiului, urmînd ca ulterior să extindem cerce- tările noastre într-un plan mai larg (studierea detaliată a fenomenelor de sintaxă, a raportului dintre grai și limba literară etc.). Strîngerea materialului s-a făcut pe baza Chestionarului general slav pentru studierea lexicului dialectal x, întocmit sub formă de proiect de Secția l-a de dialectologie a Institutului de lingvistică al Academiei Poloneze de Științe (Varșovia, 1958)2. Cele aproape 1700 de întrebări grupate în jurul a 25 de teme centrale (regnul animal; pescuit; păstorit; creșterea animalelor; regnul vegetal; livada, grădina de flori și zarzavat; agricultura etc.) au permis o explorare destul de largă a lexicului. Întrucît, însă, chestionarul 1 Chestionarul ne-a fost pus la îndemînă în traducere românească de către Asociația slaviștilor din R.P.R. Verificarea și lărgirea materialului cules pe baza acestui chestionar va avea loc în cursul anilor 1961 —1962. I 2 Problema structurii chestionarului general slav și, implicit, a atlasului comun al limbilor slave depășește, evident, limitele articolului de față. Despre aceasta vezi : R. I. Avanesov și S. B. Bernștein, Лингвистическая география и структура языка. О принципах общесла вянского лингвистического атласа (IV Международный съезд славистов. Доклады), Moscova, 1958; Z. Stieber, О projekcie ogâlnoslowîaAskîego atlasu dialektologicznego, „Славянская фило- логия. Сб. статей“, Moscova, 1958, р. 129 —135; G. Mihăilă, Problemele atlasului comun al limbilor slave la al IV-lea Congres al slaviștilor (Moscova, 1—10 sept. 1958) SCL, 4, 1958, p. 537 — 541. .' 95. https://biblioteca-digitala.ro Institutului de lingvistică din Varșovia, în forma în care, ne-a parvenit, nu prevede întrebări pentru fenomenele fonetice, morfologice și sintactice, ne-am folosit parțial și de Chestionarul Atlasului lingvistic al limbii ruse i. Tinînd seama de experiența anchetelor de probă din anul precedent, am căutat — în vederea unei notări cît mai fidele a fenomenelor lingvistice —• să aplicăm o gamă variată de metode și procedee de chestionare și înregis- trare a. răspunsurilor. Ne-am folosit, bunăoară, de întrebări directe, indicînd obiectul în natură sau pe desen (după formula : „Как это называется?", „Cum se numește la dumneavoastră obiectul cutare?"), de întrebări indirecte bazate pe răspunsul anterior (de regulă, pentru a întregi un răspuns deja primit sau pentru a pieciza. eventualele variante ale fenomenului dat), urmă- rirea discuțiilor libere între cetățeni sau provocarea de către anchetator a unor convorbiri menite să facă lumină în jurul fenomenului studiat (în- deosebi, pentru materialul fonetic), folosirea gesturilor și a mimicii (pentru indicarea, de pildă, a unei acțiuni), repetarea întrebării (cînd informatorul ezita în a da răspunsul sau în cazul unor îndoieli din partea anchetatorului) în general, atunci cînd ne-am îndoit de exactitatea notării unor anumite sunete sau forme gramaticale, chiar dacă primeam răspunsuri repetate, am preferat să subliniem fenomenul în dubiu, revenind asupra lui a doua zi sub forma unor întrebări indirecte. Trebuie remarcat că în procesul anchetării sarcina noastră a fost mult ușurată de faptul că informatorii sînt bilingvi, stăpînind în egală măsură limbile maternă și romînă. De aceea, am recurs, de regulă, la întrebări în limba romînă (după formula : „Cum se numește în limba dumneavoastră cutare obiect?"), ceea ce a contribuit ,în același timp, la o mai mare obiec- tivitate și fidelitate în obținerea și notarea răspunsurilor. în adunarea mate- rialului am ținut seama adeseori și de observațiile marginale ale informa- torilor, pe care le-am fixat în fișe sub formă de comentarii. Astfel, la între- barea „Cum se numește în limba dumneavoastră vulturul?" (pct. 67, cap. I din chestionarul lexical), subiectul anchetat a răspuns „ар’ол", adăugind după aceea : слыхали, но не видали. Asemenea cazuri de cunoaștere „pasivă" a unor cuvinte ne-au ajutat să facem precizări atît asupra circulației lor în vocabularul sătenilor, cît și cu privire Ia condițiile de mediu (geo- grafic, regn animal etc.) din localitățile și regiunile învecinate. Au existat, firește, și întrebări din chestionar la care n-am primit nici un răspuns (am folosit în asemenea cazuri un semn convențional în notare), întrucît ele erau legate de realitățile improprii populației din sat (de pildă, o parte din între- bările privind prelucrarea inului și țesutul pînzei). Materialul dialectal, în primul rînd lexical, pe care încercăm să-1 pre- zentăm aici, a fost cules de un grup mic de cercetători (2 anchetatori) care au participat simultan Ia notarea tuturor răspunsurilor primite de la unul și 1 Academia de Științe a U.R.S.S., Программа собирания сведений для составления Диалектологического атласа русского языка, Moscova —Leningrad, 1947. 2 Cu privire la varierea procedeelor de anchetă și a metodelor geografiei lingvistice vezi, in ultimul timp : Методические указания к «Программе собирания сведений для составления Диалектологического атласа русского языка», Moscova, 1957, р. 6 — 12, 21—22; R. I. Avanesov și S. В. Bernștein, op. cit., p. 27 — 28; R. I. Udler, Приемы регистрации ответов и методы их картографирования в региональном атласе, «Тезисы докладов на V всесоюзном коор- динационном совещании „посвященном вопросам изучения диалектов и говоров на террито- рии СССР», Chișinău, 1959, р. 8—9; Кестионарул Атласулуй лингвистик ал лимбий мол- довенешть, Chișinău, 1960, р. 7 — 13. 96 - . ' https://biblioteca-digitala.ro același informator. în timp ce anchetatorul principal punea întrebarea sau dirija convorbirea în sensul dorit, anchetatorul secund nota, în afara răspunsului la întrebare, și date privitoare la vîrsta, profesia și gradul de instruire al infor- matorului, istoricul localității, preocupările populației etc. O asemenea practică este justificată de faptul că subiectele fac, de regula, în timpul anchetei numeroase digresiuni care oferă un interesant material informativ, în afară de aceasta, este mai indicată aflarea și consemnarea datelor cu pri- vire la vîrstă, profesie etc. în procesul firesc al discuțiilor pe o temă dată, întrucît informatorii se simt stingheriți, de obicei, cînd li se pun întrebări directe care vizează persoana lor. Materialul pe care îl folosim este adunat de la cinci informatori, dintre care doi sînt exponenți tipici ai graiului: Pricop Ecaterina, 50 ani, și Kiprianov Olga, 30 ani. Atît primul, cît și al doilea subiect sînt puțin știutori de carte, trăiesc permanent în sat, pe care nu-1 părăsesc decît rareori pentru a face cumpărături la Brăila. Pentru anumite întrebări din chestionar, mai dificile sau care depășeau sfera de preocupări a informatorilor, au fost atrași în anchetă și membrii familiei. înainte de a începe strîngerea sistematică a materialului pe baza întrebărilor pregătite, informatorilor li s-a explicat în cîteva cuvinte scopul și utilitatea anchetei. Este de remarcat faptul că cu acest prilej cetă- țenii și-au exprimat dorința ca materialul pe care ni-1 furnizează sa fie folosit pentru întocmirea unor „cărți de limbă lipovenească" care îi interesează în mod deosebit. în notarea răspunsurilor ne-am ghidat, în principiu, după normele transcrierii fonetice folosite de școala fonologică de la Leningrad, adăugind numai cîteva semne pentru a reda anumite sunete romînești (în împrumuturi) x. în traducerea romînească a cuvintelor din graiul lipovenilor este dat numai sensul prevăzut în chestionar sau sensul înregistrat de anchetatori. Cadrul geografic, istoric și social. Satul Pisc este așezat într-o regiune de șes pe malul stîng al Dunării, la liziera de N—E a Brăilei, în prezent făcînd joncțiune cu acest oraș prin intermediul cartierului Brăilița (vezi schița). Localitatea este cunoscută și sub denumirea Satul lipovenesc, care putea fi întîlnită, în deosebi mai demult, în limbajul locuitorilor romîni din comunele învecinate. Cît îi privește pe săteni, în exclusivitate lipoveni, ei își numesc localitatea Hutor (adeseori cu pronunțarea unui / în loc de h), dînd valoare de toponimic unui apelativ, folosit curent pentru denumirea cătunelor din Ucraina, regiunea Donului și a Kubanului. înainte, satul ținea < administrativ de comuna Islazul, situată spre S—V la aproximativ 3 km, deși Piscul este mai aproape de Brăila și legăturile oamenilor sînt mult mai strînse cu acest oraș. La începutul veacului satul avea o populație de 1602 suflete,2 astăzi numărul locuitorilor fiind de aproximativ 2000 de oameni. Piscul este locuit 1 în transcrierea fonetică pe care o folosim în articolul de față am recurs, pentru a ușura redarea grafică a sunetelor, la alfabetul latin. Am menținut, însă, cîteva semne folosite inițial :& (variantă fonetică, din seria vocalelor medii neutre, a fonemelor o, a), a (variantă fonetică a fonemelor e, a, întîlnită după consoane moi în a doua silabă protonică sau în prima silabă post-tonică), y (g fricativ), j (medio-lingu ala yod), i (variantă fonetică a sunetului yod,, întîl- nită înaintea vocalelor neaccentuate, înaintea consoanelor și la sfîrșitul cuvintelor) ș. a. Cît privește cuvintele din limba rusă comună, la care apelăm uneori pentru exemplificări c >mpa- rative, ele sînt redate prin transliterare. 2 Marele Dicționar Geografic al Romîniei, voi. IV, fasc. I, București, 1901, p. 726. 7—1507 97 https://biblioteca-digitala.ro Schița 1 în întregime de coloniști velicoruși, ai căror strămoși s-au așezat pe aceste meleaguri cu cîteva generații în urmă. Se știe că după sinodul convocat la Moscova în deceniul șase al secolului al XVII-lea de către patriarhul Nicon, o parte din credincioșii ruși au refuzat să se supună hotărîrilor sinodale și pentru a scăpa de persecuții din partea bisericii oficiale, au luat drumul pri- begiei i. O ramură a acestor băjenari, anume adepții sectei lui Filip (de unde și denumirea de lipoveni}, s-au răspîndit în țările de la frontiera de sud a Rusiei, unde s-au bucurat de toleranță religioasă din partea Poartei și a autorităților austro-ungare. Fiind sectanți desprinși de biserica pravoslav- nică, era și firesc să caute protecție în deosebi din partea unei administrații neortodoxe. în Principate, un punct de atracție pentru ei l-a constituit și fostul județ Brăila, supus turcilor pînă la 1828. Orașul Brăila 2, de pildă, datorită tra- diției sale lipovenești (un cartier al orașului, Comorovca, este locuit în cea 1 Amănunte cu privire la istoricul lipovenilor pot fi găsite la : I. V. Goehlert, Die Lippo- waner in der Bukowina, „Sitzungsberichte der phil. - hist. Klasse der K. Akademie der Wissen- schaft", 41 Band, Viena, 1863, p. 478; Episcopul Melchisedec, Lipovenismul, adică schismaticii sau rascolnicii și ereticii rusești. București, 1871, p, 21; I. Polek, Die Lippowaner-Colonien in der Bukowina, „Mitteilungen der К. Königs. Geographischen Gesellschaft", t. XXVIII, Viena, p. 301; D. Demitriu, Lipovenii din Bucovina, „Candela", Cernăuți, 1894, R. F. Keindl, Das Entstehen und die Entwicklung der Lippowaner - Colonien in der Bukowina, „Archiv für oester. Geschichte", Bd. LXXXIII, II Hätte, Viena, 1896, p. 237-305; Al. P. Arbore, Așezările lipo- venilor și rușilor din Dobrogea, „Arhiva Dobrögei", voi. III, nr.l, București, 1920, p. 1—23; I. I. Nistor, Cercetări asupra cultului lipovenesc din Romînia, „Analele Academiei Romîne", Memoriile secț. ist., seria III, t. XXIX, mem. 9, București, 1947, p. 355 urm.; V. Arvinte, Un caz de bilingvism slavo-romîn. în legătură cu elementele romînesti din graiul lipovenilor din Dumasca, SCL, 1, 1958, p. 46-50. ' 2 Potrivit datelor recensămîntului din februarie 1956, în Brăila există 2730 de vorbitori de limbă rusă (după limba maternă). Rubrica „după naționalități" indică, însă, numai 241 de ruși. Diferența se explică prin aceea că majoritatea vorbitorilor de limbă rusă sînt lipoveni care sînt considerați, după cum socot ei înșiși, ca fiind de „naționalitate lipovenească". 98 https://biblioteca-digitala.ro mai mare parte de lipoveni) a devenit cu timpul reședință mitropolitană a. starovierților. în aceste împrejurări a. luat ființă și așezarea lipovenească, de care ne ocupăm. Despre, trecutul lor istoric sătenii din Pisc nu pot da, însă, decît lămuriri foarte vagi. Limba, lor maternă este rusa, cei mai mulți. dintre ei stăpînind destul de bine și limba romînă. Este demn de remarcat că rusa — sau limba „lipovenească", cum o numesc deobicei sătenii — exer- cită o influență tot mai mare asupra slavonei care este folosită ca limbă de cult în cele două, biserici din Pisc, una a popoviilor, iar cealaltă a bezpo- povților. Restricțiile de ordin religios, printre care și acelea cu privire la căsătoria cu persoane de alte confesiuni, tradițiile și obiceiurile patriarhale ■— ce-i drept, tot ma^ puțin respectate de generațiile tinere — explică. în mare măsură menținerea nealterată a specificului lor etnic, rezistența față de asimilarea firească la care ne-am fi așteptat din partea mediului național înconjurător. Cu toate acestea, contactul cu realitatea romînească care are loc. permanent prin intermediul instituțiilor de stat, a serviciului militar, a organizațiilor economice etc. nu poate să nu-și pună pecetea pe diversele aspecte ale vieții lor. Aceasta se reflectă concludent în limba lipovenilor, în primul rînd în vocabularul lor, împestrițat cu numeroase elemente romînești. Ocupația principală a oamenilor este pomicultura, legumăritul și creș- terea vitelor. De aceasta se ocupă în special femeile. Bărbații sînt în cea mai mare parte lucrători terasieri, săpători de canale și muncitori zilieri la lucră- rile de îndiguire. Aceste munci sînt efectuate atît în diferitele comune din raion, cît și. mai ales în Brăila, orașul înspre care se dirijează în general inte- resele economice ale locuitorilor din sat. La lipovenii din Pisc pescuitul e mai puțin dezvoltat ca în alte regiuni. în trecut, producția agricolă se găsea la un nivel scăzut, iar productivitatea muncii era redusă. Majoritatea oame- nilor duceau o viață destul de anevoioasă. Din cauza lipsei mijloacelor de trai, țăranii săraci se angajau ca zilieri la chiaburii din sat sau la agricultorii de prin alte părți. 1 în anii regimului de democrație populara, îngrădirea și lichidarea-exploa- tării, avîntul- economic și impetuoasa dezvoltare culturală au schimbat, ea și în alte regiuni, viața satului. Astăzi funcționează o școala elementară cu 7 clase, copiii lipovenilor avînd posibilitatea să învețe și în limba lor maternă. Analfabetismul a fost lichidat în întregime. Culturalizarea maselor se află în plină desfășurare. Electrificarea și rețeaua de radioficare se extind tot mai mult, risipind superstițiile și prejudecățile trecutului retrograda Lipovenilor, ca și celorlalte minorități naționale, le sînt asigurate acum drepturi largi de participare la viața politică, economică și culturală a țării noastre. Din cuprinsul satului iau naștere și se. afirmă în ultima vreme o serie de inte- lectuali și meșteșugari iscusiți, învățători, medici, ingineri, ofițeri — mărturie grăitoare a grijii partidului și statului nostru democrat-popular pentru ridi- carea bunăstării materiale și a nivelului cultural al maselor de oameni ai muncii. împrejurările istorice, în primul rînd desprinderea din trunchiul slav răsăritean și pierderea contactului cu mediul lingvistic velicorus, configurația etnică a regiunilor înconjurătoare formate din așezări romînești, bilingvismul populației. — toate acestea n-au putut să nu exercite o anumită influență asupra’graiului din Pisc, cît și, de altfel, asupra limbii lipovenilor de la noi, în genere. în această ordine de idei, putem aminti, ca fiind pe deplin apli- cabile și în cazul de față, observațiile făcute la vremea lor de acad. E. Petro- . 99 https://biblioteca-digitala.ro viei în cunoscutul său studiu cu privire la graiul carașovenilor : „în urma poziției lui izolate, acest grai a păstrat, pe de o parte, o seamă de trăsături arhaice, pe de altă parte a creat o seamă de inovațiuni, toate prezentînd un. interes deosebit pentru dialectologia slavă.,.“ ]. Faptul că graiul acestor coloniști velicoruși a avut o evoluție aparte, sustragindu-se influentei nive- latoare a limbii ruse literare și încorporînd în structura sa, îndeosebi lexicală, o serie de elemente lingvistice străine, neîntîlnite în graiurile velicoruse din URSS, ne și îndreptățește să-i consacram acest studiu modest 2. w Observații asupra graiului. Vom încerca să sistematizăm mai jos cîteva trăsături fonomorfologice, sintactice și lexicosemantice ale graiului în discuție, oprindu-ne atenția îndeosebi asupra fenomenelor diferențiale. PARTICULARITĂȚI FONETICE Vocalism; Akanie de tip nedinmilativ (o în prima silabă protonică> a)a ; lajr'âl „vultur^, v]ajron’& „cioară“, bllațhd „purice“, mbl/a/doi kon’ „cîrlan“, dv/alrnăi'6 pt ies păsări domestice“, k/a/rd „scoarță“, smlajrâd'm'b „coacă- ze“, m^ja/iok „ciocan", tj^pâr „topor", kw/a/bâk ’„ladă", m^la/kâ „lapte", k[afl câ< „verighetă“, p/a/ld „pulpane.e hainei", vlaflâs’i „păr“, p(aldo§v& „talpă ,vlajdâ „apă", sla/i’dnk'b „solniță", plaftiosk'b „căruță cu gratii", k/a/sd „coasă", sk/aldina „animale de casă", kla/mdr’ „țînțar". , ^kan}e (ewsau a neaccentuat proton, după consoane palâtale> i} : c’/zj- r esn o „cireașă, c’ plsnok „usturoi", p’ [i/inso k „lalea", |г|cm>en, „orz", z!'[îp’onyi cv et „culoare verde", k'&c’]ijryâ „vătrai", p’ar’ jz/dok „partea din față a căruții", „st’lijklâ „geam", yr’^b'/i/sok „coama acoperișului", m’lilhji „foaie", s’pllo „sat", pjt/r’iwb ,„pilotă", ad’ji[jafe „plapumă", v’pldro „găleată", l'/ifzdnk'b „cuptor , m „a frămînta aluatul", sm’liltdwb „smîntînă", st'plkld^k'b „sticlă de lampă", bqniâk „albuș de ou", v'libert „cină", p’lill'ânkb „sdh- tec", p'jilrc’dtk’i „mănuși". o sau a neaccentuat post-ton> y (inconsecvent) : akat’illyls’z „a fătat vaca", vytlyls’iif „a scoate", ldst[y]ck'& hl’eb'b „felie de pîine", on d’&l/yliât' uș'6 sam „el face totul singur“, sytfylst’ „grăsime". Comp. însă : zdp'bn „sort", r’dmtck'i „tablouri" etc. ' ' o neaccentuat,de regulă în prima silabă protonică> u (inconsecvent) : sju/sdvb „șosea", sțuls'&ty „șosete", had’it’ nd^b{u/su „a umbla desculț". In cele mai multe cazuri are loc, însă, fenomenul obișnuit (akanie). ’ Consonantism ; Tratamentul fonetic g oclusiv>y fricativ : a/yfur’ec „castravete", adnajylotk'i „gălbinele", ly^arnu^kb „vatră", k'bc’irjy/d „vătrai", siru/y/dt’ ,,a ciopli cu toporul", lyll’in^ „lut", dard/yl^ „drum" ly[ar’is':0 „podul casei". 1 Petru viei, Graiul carașovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională București 1935, p. XI. ’ r ’ / . 2 sî3tematizarea materialului ne-am ghidat, în parte, după modelul folosit de cercetătorii clujeni. V., de pilda : Romulus Todoran, Material dialectal II. Graiul din Vîlcele (raionul Turda}, „Materiale și cercetări dialectale", Academia R.P.R., Filiala Cluj, Institutul de ling- vistică, 1960, p. 29 — 126. & 8 Vezi P. S. Kuznețov, Русская диалектология, Moscova, 1954, p. 41—42. ‘ 100 https://biblioteca-digitala.ro dôlyjr'ep „pivniță", jy/as „gaz", a]y}ôn’ „foc", tar'élkb jylhibokbib „farfurie adîncă", ly/alâv’it’ „a găti de mîncare", lyjôr’kT> „amar", s’érjy’p „cercei", ly/dlstuk „cravată", l y jilavă „cap", jy/orp „cocoașă", /ylldd’it’ ,a călca", kn'ilyl'b „carte" ș.a. ■ Tratamentul fonetic v > w (u nesilabic), de regulă, înaintea unei consoane sau în poziție finală: ras’:ădylyfod „a răsădi", paly/ôsk'b „căruță", rukdly/ „mîneca", padoslyfo „talpa piciorului", kroju/ „sînge", klad6fylk'& „magazie de lemne", zdarôjulyi „sănătos",/>cW«/w/o£ „apicultor", nôlylyi yot „Anul nou". La începutul cuvintelor se aude, însă, un u obișnuit, silabic : uôlny „fire", u6z’:i „hățuri“, udavâ „văduvă“ uôr „hoț", u^sât „în grădină". Diferențierea clară a sunetelor c și c (absența fenomenului țokanie) : jclai „ceai", {c/dsk'z „ceașcă", r’ămbftlk’i „tablouri", /c^rnabrot/yi kon’ „cal corbiu", kolcjk'â „cloșca", p[c[ilâ „albină", l’isojb’lffk „pădurice" ; ayu- r’éjc/ „castravete", Icfar’ilcfo „regină la albine", akâ/c/yi'b „salcîm", Icjybul’d „ceapă", zup[c!y „dinți de grebla", [cjv’et „culoare", sp’ijcjy „spițe la roată", ruc’i/cjy „gratiile de la căruță". : Prezența fricativelor palatale lungi z\, s’: drâjz’fi „drojdie", ub/’z’-Ji „hățuri", kl’i/s’tfûh„ căpușă", „știucă", Is’fit’in’b „păr la porci", Is’fok’i „obraji", kl’él§’:/i „clește", rubăl’j s’: jik „tăietor de lemne", yar^jd’:^ „podul casei", predau / s’ficb „vânzătoare", nacnôi „paznic de noapte", dénis’ -fin'b „femeie". Accentul. Se accentuiază altfel ca în limba rusă comună : puyâuk’i „nasturi", yalos’i „păr", ûsy „mustăți“, „ciumă", parvân-.yte zyl’i „varice", nay’î „picioare", ylâzy „ochi", r’&duyă „curcubeu", s’dl’iz’én’ „rățoi“. Deplasarea accentului pe cuvîntul ajutător (potrivit legii lui Șahmatov) : had’it’ nd^busu „a umbla desculț", s’éiâm nă^z’imu „facem semănături de toamnă", updl nâ^p^l „a căzut pe podea", udâr’ilb sÿnb pô^bbku „l-a lovit pe copil pe șold". . Metateză : k’irb’ity, k’irb’itk’i „chibrituri" (comp. tc. kibrit, rom. chibrit}, miz’én'&c „degetul mic" (rus. com. mezinec}. Proteză : iyrûsy „pere" (rus. com. grusy}, vakoskn „fereastră" (rus. com. okosko}, skltdavâi'&i „magazie" (rus. com. kladovaia}. Anaptixă : asvâ „viespe" (rus.com. osa}, sărăm „cicatrice“ (rus. com. sram}, uyăl’i „cărbuni" (rus. com. ugli}. Afereză, sincopă : sp6rt’dh'bp& jibkb „ou stricat“ (rus. com. isporc&nnoe iaicko}, patr’éty „portrete“ (rus. com. portrety}, fard él’kb (rus. com. flanel’}. Fonetica împrumuturilor romînești : Reducerea diftongului oa la ô : abljô/n’i (< obloane), z&swchï/d/r’a ( >răsu- citoare). Comp., însă: z/ă/y^r (cjoagăr). Vocalele o, ă în prima silabă protonică> a : k'bn/alp’id'b ( u, propriu graiurilor velicoruse din aria fenomenului akanie. Comp. : blujkdnc (< bocanci), s/ulf’er (< șofer) sjulsăv^ (< șosea). ■ Vocalele neaccentuate o, ă din silabele premergătoare celei protonice sau din silabele care urmează după silaba accentuată> (variantă fonetică din seria vocalelor medii neutre) : kl'&]nap,id/'&l (< conopidă), kl'&lram’id/'&l 1 Posibil, însă, și prin analogie cu sklat „depozit". 101 https://biblioteca-digitala.ro I ■ i (< cărămidă), batâzj-bj (< batoză), b’ic’ikl’eljtj (< bicicletă), lamb}^ (>lambă), lum’in/ibj (< lumină), gj^jraf’iclbl (l (>cătăramă). ■ ' Vocala romînească î este redată inconsecvent în silabele neaccentuate (cîndprin y, cîndprin a): tlyjmplâr' ( „din cer", tri stult „trei scaune", s’em stul’iu „șapte scaune" etc. La plural, substantivele prezintă o tendință pronunțată de unificare a formelor de gen. Astfel, desinența cazului genetiv -ou (fonetic -ou-*&%), proprie substantivelor masculine (comp, d’idou „a bunicilor"), apare și lă substantivele neutre și feminine care în limba literară au desinență zero. Comp, prauou, I6§k&u, jâblt>ktrtt ș.a. în construcții de felul : (Pilau’ek b’as^prayoii „braconier", jâs’-.ik ddi„sertar pentru linguri", mnoyb jâbvbkbu „multe mere“. ■ 1 . Forma gramaticală, de femeii in, a substantivului yr’lp'b s-ar putea explica prin influența limbii romîne. . ‘ 102 https://biblioteca-digitala.ro La substantivele de declinarea a III-a se observă, unele forme cazna le, proprii declinării a H-ab Astfel, substantivele de tipul st'cp’ „cîmp “ au la singular în dativ și prepozițional desinența -c (în loc de-f) : had^t' ръ^Чр’с „a umbla pe cîmp", adVit' kasu пъ^Чр’ё „a bate coasa pe cîmp". : Se observă, surprinzător, prezența desinenței у neaccentuat la nomi- nativul plural al unor substantive masculine și neutre care în limba comuna au terminația -a. Comp, drouy „lemne , ycazy „ochi , r obry „coaste . , Se întrebuințează numai ca substantive „pluralia tantum : mozyi „creier", yar’âck'i „friguri", uyădi „cărbuni" ъьйпЧ „salivă , tbbar eik t t stburct - Ne înrimpină în grai numeroase diminutive dezmiei dătoare formate cu ajutorul sufixelor substantivale - ock(a), - ock(o), - ick(a}, ~ eck(ap -ik, - k(a), dintre care unele au numai aspect, nu și sens diminutival: v4lbckb „furculiță", г’атъскъ „tablou“, polbckb „poliță , mblacko^,„lapte , I'esn4ck4 „scară", тр^ъскъ „șoarece", no^yk „cuțit" vapâtkb „lopată', r eckb „rîu", mayilkb „mormînt", pbhar6nk4 „înmormîntare". Menționam oa m întrebările puse informatorilor, cuvintele romînești la . care s-au obținut aceste răspunsuri (cu excepția lui furculiță} nu aveau nici aspect și nici sens diminutival. , . Verbul. Spre deosebire de limba comună, toate verbele,, atit de conju- garea I cît si de conjugarea a. Il-a, formează prezentul și viitorul simplu la persoana a III-a, singular și plural, prin adăugarea unor desinențe în -t muiat : dosi’ id^of I „plouă", bdby td/ut’l „femeile merg" (conjug. I-a, timpul pre- zent), dosi’ paid’lot’l „va ploua", bdby paidfât’l „femeile vor merge (conj. I-a, viitorul simplu), $6псъ ushod’ jit’ I „ răsare soarele (conj . a Il-a, prezent) etc. Pronumele. Pronumele personal de persoana, a III-a plural este an e Se poate auzi, însă, îndeosebi la tineri, și rostirea апЧ, explicabilă la aceștia prin influența limbii literare învățate în școală. , Pronumele demonstrativ de apropiere este jelyi (jetyi, yot „anul acesta ). Pentru depărtare se întrebuințează pronumele toi (toi pбут'cp „pivnița aceea"). * т • • * - Interjecția. Printre aceste cuvinte unele smt de origine romineasca. Este vorba de interjecțiile cu care se cheamă animalele domestice : kucu-kucu (pentru chemarea câinelui), p4s-p4s-p4s (pentru chemarea pisicii)., zyt (pentru gonirea pisicii), pui-pui-pui (pentru chemarea găinilor), Ьосг-Ьосг (pentru chemarea gîștelor). Morfologia și derivarea împrumuturilor lexicale romînești: Adaptarea împrumuturilor substantivale romînești la ^sistemul mor- fologic al graiului are loc în felul următor. Substantivele romînești de decli- narea I (dominante sînt cele terminate în -ă} se încadrează în declinarea a II-а rusească (unde domină substantivele terminate în -a meaccentuat, fonetic-»). Comp, къпарЧйъ (< conopidă), sa^dtb (< salată), kbram idb (< cărămidă), v’îsynb (< vișină). Substantivele, romînești de decimarea a Il-a (terminate în consoană dură sau - i semivocalic)3 se mea- i Aici ca si mai departe, ținem seama de gruparea pe declinări din Грамматика рус- ского языка (I), Academia de științe a U.R.S.S., Moscova, 1953, p. 133 — 134. . 2 împrumuturile substantivale terminate în consoană muiată, и silabic și и nesilabic smt numeric cu totul neînsemnate. 103 https://biblioteca-digitala.ro drează în declinarea I rusească. Tot aici se încadrează și substantivele romînești a căror consoană finală, dură, devine palatalizată în grai1. Comp p’itpabăk (< pitpalac), kastdn (< castan), bahăn (< bîtlan); ptuyâr’ (< plugar), yratăr’ (< grătar), tympMr’ (< tîmplar); tr’ifoi (< trifoi), susai < susai). Substantivele romînești de declinarea a III-a (terminate în -e se încadrează în categoria substantivelor rusești din declinarea a H-a (de tipul rus. dâl’â, mbl’ar'iib): fasdl’a (< fasole) nsuc’ itor's (< răsuci toare), sp’icari'ib (< spițarie). Cele mai multe împrumuturi substantivale intră, așadai, în declinarea a H-a. Se înțelege de la sine că în procesul flexiunii nominale toate aceste cuvinte adoptă paradigmele respectivelor declinări rusești. Comp., de pildă: kbram’idb (nom,), kbram’idy (gen.), kbram’id’d (dat.), kbram’idu (acuz,), kbram’idbi (instr.) etc. Adaptîndu-se specificului fonomorfologic al limbii ruse, împrumutrile romînești nume de agent în - ar capătă în grai o terminație palatalizată : tympt,âr’ (< tîmplar), paStăr’ (< poștar), yratâr’ (< grătar), skaiâr’2} (< șco- lar), sp’icăr* (<. spițer). Comp, formații asemănătoare în limba rusă comună : pekar’ „brutar“, vekar’ „vraci, medic“ bondar' „dogar“, s^esar’ „lăcătuș", tokar’ strungar" ș.a. ’ Substantivele de origine romînească sînt folosite adeseori drept cuvinte primitive pentru formarea unor derivate cu sufixe rusești: :ik {aieraptăn^ tik „aviator", yrbd’indrS’ :ik „grădinar"), -ocn’ik (kbram’idbcn’ik „cărămidar“), ~k(a)% (pbpuSoikb „păpușoi", t’iyâikb „cratiță", kânkb „cană"), -ock(ă) kănbckb „ceașcă", r’ămbbkb „tablou"), - onok [kwrkan’onbk „pui de curcă", -ih (a) (kurkan'ihb „curcă"), ~ atk’(i) (kbcel’âtk’i „căței"). Adaptarea împrumuturilor verbale din limba romînă la sistemul mor- fologic al graiului arată că cele mai multe verbe romînești folosite de lipoveni aparțin, după cum este și firesc, conjugărilor productive, l-a și a IV-a. Verbele romînești care formează infinitivul cu sufixul - a (conj. I) se înca- drează în conjugarea I rusească,' iar cele care formează infinitivul cu sufixul -i sau - î (conj. a IV-a) se încadrează în conjugarea a Il-a rusească. Comp. treierat’ „a treierea" (conj. I-a), karpăc’it’ „a cîrpăci", kutkudâb’it' „a cot- codaci" (conj. a H-a). în flexiunea verbală a acestor împrumuturi apar, evi- dent, desinențele personale ale respectivelor conjugări rusești. Singura deo- sebire față de limba comună constă în palatalizarea consecventă a finalei - t la persoana a III-a singural și plural. Comp.,'de pildă : tr’&ierăijul, tr’e~ ierdi}&§l, tr’aierăilffd[, tr’dieraifaml, tr^ierai/at’^l, ir^ierailuf f. PARTICULARITĂȚI SINTACTICE Atributul adjectival este așezat de cele mai multe ori după substan- tivul determinat : br^nzb av'e&iib „caș", m’âsb av’ec’iib „carne de oaie", sâ^b tapl’onbib „untură", câmbb ybzavăib „lampă de gaz". Se inversează uneori și ordinea subiectului și a predicatului, fără ca accentul să cadă, după cum ne-am aștepta, pe primul cuvînt : dosi’ id’ot’ „plouă" (comp. în limba literară : id’ot dost’). 1 Vezi despre aceasta în. alineatul următor. 3 Substantivele paătdr’, skaldr’ sînt-rostite uneori și cu o în locul primului a, adică aproape ca în romînește. 3 Acest sufix (probabil, însă, nu numai acesta) poate fi întîlnit și la lipovenii din Dumasca. Vezi V. Arvinte, ari. cit., p. 56. 104 https://biblioteca-digitala.ro Verbul tranzitiv znat’ „a ști, a avea cunoștință de ceva“ care în limba comună se întrebuințează, ca predicat simplu urmat de un complement, direct sau indirect, exprimat printr-un substantiv sau prin substitutul unui sub- stantiv (comp, znat* namereniia protivnika „a ști intențiile dușmanului", znat’ o bolezni kogo-libo „a avea cunoștință de boala cuiva") se folosește în grai ca echivalent al verbului um’ei’ „a ști, a putea", pentru a forma predicatul verbal compus : tăi t’ilav'ek n^znaizi? d’ elbt’ loskbv „omul acela nu știe sa confecționeze linguri". Pentru a comunica unele idei ce se exprimă în limba comuna printr-un singur predicat, vorbitorii din Pisc folosesc uneori două verbe care capătă unul și același înțeles și joacă rol de predicat simplu (folosite izolat, în pro- poziții diferite, fiecare din ele își are sensul său de sine stătător). Astfel, it’i „a merge" și hramât’ „a șchiopăta", deși luate izolat au înțelesuri dife- rite, în propoziția c ’ilav’ek id’6t‘ hramăiat’ exprimă o singură ideie : omul șchiopătează. Ne întîmpină în grai numeroase sintagme calchiate după clișee romî- nești, cele mai multe din acestea avînd în componența lor împrumuturi lexi- cale din limba romînă : kâr baVSâi „carul-mare", Um&a ybzavâib „lampă de gaz", gum’in^ia sbpay’i „cisme de cauciuc, de gumă", mbyar'inyi kăsbl’ „tuse măgărească", d’ikbi trandafir „trandafir sălbatic", cârcă/ nb^ad'ijâlb „cearceaf de plapomă", b’ua’v’ek bylbyityi „om bîlbîit". Comp, echivalentele lor în limba rusă comună: Bol’saia medvedica „carul-mare", kerosmovaia lampa „lampă de gaz", rezinovyie sapog’i „cisme de cauciuc", koklutâ „tuse măgărească", dikaia roz« „trandafir sălbatic", pododeial’nik „cearceaf de pla- pumă," zaika „om bîlbîit". îmbinări de cuvinte sau propoziții folosite curent în loc de post-verbale sau derivate abstracte : str’it av’ec „tunsul oilor", rbzd’irât’ uolnu „dărăcitul lînei", zbvaVit’ d’er’avb „doborîrea copacilor", kacăiut’ "legănatul copilului", pbiasriikb bal’it’ „sciatică", ja bl’iju „vărsături", s’eiam nâ^z’imu „semănă- turi de toamnă", udâr udăr’il „paralizie", nabor d’elbiut' „recrutare", npnc’a budut ub’irât’ „alegeri". Lexicul Elemente și variante rusești dialectale: ad’ôzb „îmbrăcăminte", tb- pal’inb „plop tremurător", pr’idarozn’ik „pătlagină", burâk „sfeclă", cybul’a „ceapă", rôzb „nalbă", pâhbtn’ik „cosaș", pr’idăhb „torcătoare", v’irt’inô „fus", zalô-uyi cv’ét „culoare cenușie", d’éskb „butoi", riis „vad“, babăikb „vîslă", r’éik’i „șină de tren", l’ésn’ick’i „scară", yaris’:^ „podul casei", kacÿ „preșuri", kr'in’icb „fîntînă", dv’ôrkb „ușă la sobă", kruzôk „copac", rpnkb „cratița", sn’idânk’i „micul dejun", v’icérb „cină", zăpbn „șorț", nôzrii „foarfecă", man’isty „mărgele", prăimt „bretele", kbnapl’i „pistrui", Șur’âk .„fratele soției", rbznakôsnyi „șașiu", yblavăiyi „încăpățînat“, krav’éc „croi- tor", r’izn’ik „măcelar", duzb „foarte", skakùn „dansator", cubatâr’ „cismar". Dintre acestea unele sînt împrumuturi din ucraineană : burâk, cybûl’a, babăikb, yar'iè’a, krav’ éc, dû&b, skakûn, cubatăr’1. 1 Comp. ucr. бурак, цибуля, бабайка, горице, криниця, кравецъ, буже, скакун, чоботарь (В. D. Hrincîeiiko, Словарь украинского языка , I—IV, Kiev, 1907 —1909, s.v.). 105 https://biblioteca-digitala.ro Semnalăm cîteva cuvinte cu sensuri interesante, diferite de cele din limba literară : ni es’scn ik „lună (astru)", n 6Ьъ „boltă cerească", ub'irât' „a alege, a vota", naboikb „bătătură", plot’ „mătreață", kruzâk „capac", kr^Vi (în sintagma kr^l’i at^sl’ăpy} „boruri". O trăsătură pregnantă a graiului o constituie, după cum am amintit deja, prezența unor numeroase împrumuturi lexicale romînești. Vom încerca mai jos să le clasificăm semantic, folosindu-ne de unele rubrici tematice din chestionarul polonez : Regnul animal : p’itpalâk (< pitpalac), batlăn (< bîtlan), тъгтмбкЧ (< mormoloci), mayâr’ (< măgar), kbcet’âtk’i (< căței), kurkân (< curcan) h kurkan’ ihb ( < curcă), kurkariбпък (după rom. pui de curcă}, kutkudâc'it’ ( < a cotcădăci), kukur’iybiat’ (după rom. cucurigu}, mâkbt’ ( < a măcăi), stup (< stup). Interjecții : kucu-kucu ( < cuțu - cuțu), p’is-p’is-p’is (< pis- pis-pis), zyt (< zît), pui-pui-pui . ( (< rețetă), sp’icâr' (< spițer). sp’icar’iia (< spițerie), formam etru (< termometru), bandaj (< bandaj). Profesii și viața socială : karpâc (< cîrpaci), karpâc’it’ (< a cîrpaci), yr^d’inârsPik (după rom. grădinar), makân (< mocan), tymplâr’ 1 (< tîm- plar), suf’er (< șofer), palmâs (< pălmaș), funkcyanâr’ (< funcționar). lukratâr’2 (< lucrător), §kalâr* {< școlar), pastâr (< poștar), m'tl'icyia (< miliție), r’dg’im’ ent (< regiment). Termeni legați de procesul de învățămînt : tablt (< tablă), c’ern’ăl'b ,(< cerneală), k^Vimârb (< călimară), tok {< toc), p’enicb (< peniță),gum^ (< guma), ab’zcidăr (<. abecedar), zar (< ziar); i’imbru (< timbru). Forme de relief și meteorologie : rpp'b (< rîpă), lâk (<. lac4), furtuna (< furtună), brumă (<_ brumă), kar bal’soi (după rom. carul- mare). * * . * ■ Se impune, sub formă de concluzie, precizarea apartenenței, graiului vorbit de lipovenii din Pisc la una din ariile dialectale ale limbii ruse. Din analiza, structurii fonomorfologice a graiului în discuție se desprind trei categorii de. particularități ; prima categorie, dominantă, cuprinde o serie de trăsături proprii exclusiv graiurilor sud-velicoruse; a doua categorie înglo- bează unele trăsături comune graiurilor sud-velicoruse și graiurilor de tram ziție; în sfîrșit, a treia categorie, cu totul neînsemnată, constă din cîteva particularități velicoruse de nord. . Aspectele dominante ale graiului (prima categorie) : tratamentul fonetic £ oclusiv > y fricativ, transformarea consoanei v în u nesilabic (y), de regulă, înaintea unei consoane sau în poziție finală, diferențierea clară a sunetelor c și c (absența fenomenului țokanie), prezența unor desinențe verbale la per- soana a IlI-a, singular și plural, în - t muiat5 ne îndreptățesc să-i atribuim o origine sudică. . . ■ . Printre trăsăturile care pot fi întîlnite atît în fîșia de tranziție, cît și în sud, amintim : fenomenele fonetice akanie (în cazul nostru, de tip nedisi- milativ) și ikanie, dispariția parțială a genului neutru, tendința spre uni- ficarea formelor de gen a substantivelor la plural. ■ Graiul prezintă, sporadic, și. unele particularități nordice: transfor- marea Iui o, de regulă în prima silabă protonică, în u (fenomenul se întîl- nește, de obicei, în vestul ariei nord-velicoruse)«, rostirea unor cuvinte) cum ar fi. hutor, cu f în loc de h, (n-am înregistrat decît o singură dată acest fonetism), prezența unor forme cazuale, proprii substantivelor de declinarea a II-a, în procesul flexiunii nominale a substantivelor de declinare a IlI-a (ca, de pildă, în gr ai urile din regiunea Vologda)7. Prezența ultimelor două categorii de particularități, mai puțin impor- tante în determinarea originii graiului, alături de unele trăsături dominante ■ ' 1 Exista, însă, și cuvîntul plâtn'ik. . 2 Poate fi întîlnită și rostirea lukvător. . 3 Se rotește și Zkolăr’. ' 4 E folosit, însă, și âz'an. 5 Cu privire ia aceste trăsături, tipice, ale graiurilor velicoruse de sud vezi, de pildă, P. S. Kuznețov, op, cit., p. 57,59,63,84,124. . . ■ B Ibidem, p. 41. . : < ■ ~ Ibidem, p. 72. . . , . IOT https://biblioteca-digitala.ro care-1 leagă genetic de aria dialectală sud-velicorusă, nu trebuie să ne surpindă, întrucît „... grăbirile sud-velicoruse se caracterizează printr-un aspect deosebit de pestriț. Pe teritoriul dialectului sud-velicorus s-au deplasat în diferitei perioade istorice tîrzii numeroase grupuri de populație din alte regiuni ale țării. Această populație a adus cu sine pe noile teritorii unde s-a statornicit nu numai obiceiurile, ci și particularitățile limbii sale“ b Trăsăturile dialectale tipice, de care am amintit ceva mai înainte, ne permit, așadar, să tragem concluzia încadrării structurale a graiului locui- torilor din Pisc în aria graiurilor rusești de tip meridional. Patria de origine (vatra) lipovenilor din acest sat o constituie deci, în linii mari, teritoriul de sud alR.S.F.S.R. de care este legat prin isoglose comune și Caucazul de Nord2. Cecetările ulterioare, de detaliu, vor putea duce, firește, la o delimitare și mai precisă. ’ ’ Cît privește împrumuturile romînești din acest grai, însemnate sub raport cantitativ și ca circulație sînt numai cele lexicale, întîlnite, după cum am arătat mai sus, sub forma unor adevărate straturi semantice. Prezența, în cazuri cu totul răzlețe, a oclusivei g, a fricativei palatale s’, a africâtei f* și a vocalei ă sau rostirea unor sunete ca în limba romînă — fenomene întîl- nite exclusiv în cuvintele împrumutate— n-au alterat sistemul fonetic, sud-velicorus, al graiului. Dimpotrivă, adaptarea în întregime a celor mai multe împrumuturi lexicale la sistemul fonologie și morfologic ai graiului dovedește deosebita putere de asimilare a limbii ruse vorbite de lipoveni. GLOSAR DIALECTAL® A ab’ac’idâr, s.m. Abecedar. abyr, interj. Abîr (pentru gonirea. oilor). ablon’i, s. pl. Obloane. abr6tki>, s.f. Frîu. . adukăt, s. m. Advocat. ajaraplână’:ik, s.m. Aviator. al’ej, s.m. Ulei, râp’isnyj al’ei. Ulei de r ap iță. B babâik'b, s.f. Vîslă. bandâs, s.m. Bandaj. barkân, s.m. Borcan, z’iml'inoj barkân. Vas de pămînt. bâskTa, s.f.. Fustă. baston, s.m. Baston. batlân, s.m. Bîtlan. biC’ikl’^t'b, s.f. Bicicletă. i brimar'ininyi, adj. Bleumarin, bl'imar’fnnyyi cv'et. Culoare bleumarin. * . boc’i - b66’i, interj. Boci-boci (pentru che- j marea gîștelor). ■ bry2y, s. pl. Volane (fîșii de dantelă). brumă, s.f. Brumă. bukânâ, s.pl. Bocanci. bumbâk. s.m. Bumbac. burâk, s.m,. Sfeclă, b’ălyj burâk. Sfeclă de zahăr. burav’ec, s.m. Bormașină. . * butâk, s.m. Butuc. C • ă'ern’alb, s.f. Cerneală. d’fmbru, s.m. Cimbrușor. c’irfi'âf, s.m. Cearceaf, 6’ir6’âf irb^ad’iiălb. Idem. - 6’ubatăr’, s.m. Cismar. c’ubbtar’fhb, s.f. Soția cismarului. б’йтъ. s.f. Ciumă. ' D d’eski>, s.f. Butoi. d’fsn'i, s.pl. Gingie. d’it’om>k, s.m. Copil. duzi>, adv. Foarte. duzt> Yiâtk'bi, Foarte gras. d'v’ork'b, s. f. Ușă de sobă. 1 V. V. Ivanov, Русские народные говоры, Moscova, 1956, p. 40 — 41. 2 Vezi harta anexată la sfieșitul lucrării lui P. S. Kuznețov. 3 Sînt înserate cuvintele dialectale velicoruse și împrumuturile lexicale romînești pe care le-am înregistrat potrivit întrebărilor din chestionar. 108 https://biblioteca-digitala.ro F fâlk'i, s. pl. Fălci. fasol’o, s.f. Fasole. f’it’fl', s.f. Fitil. fr’ez'h, s.f. Freză (pieptănătură), fundâcyi*b, s.f. Fundație. funkcyanâr', s.m. Funcționar. furtuni» s.f. Furtună. G garafici» s.f. Garofiță. g'iaă’dl, s.m. Ghiocel. g’erg’fm», s.f. Gherghină. gyt’icb, s.f. Gîtiță. gunrb, s.f. Gumă. Y- H yaluski>, s.f. Gălușcă. yblavătyj, adj. Încăpățînat, yăr'b, s.f. Gară. Yar’âăk’i, s.pl. Friguri, yar’is'a, s.n. Podul casei, yas, s.m. Gaz lampant. h’lebusn'ik, s.m. Brutar, hoc, s.m. Hoț. yr'bd'inârS’ik, s.m. Grădinar. Yr’ip'b, s.f. Gripă. ■yr’ipt’im>, s.f. Șira spinării, yryp, s.m. Ciupercă. yr^ndli, s.f. Grindă. I jâbll>k, s.m. Măr. il’âk, s.m. Liliac, il’ikouyj il’âk. Liliac albastru. fn’imii s.f. Inima căruței. iyl’fc'b, s.f. Croșetă. - ifrăSl», s.f. Pară. iynîsyn'b, s.f. Păr. J zây'br, s.m. Joagăr. K kad’el’i, s.pl. Bomboane. kaf’â, s.f. Cafea. kajel’i, s.pl. Caiele. k'bl’imâr'b s.f. Călimară. knnap’id'b, s.f. Conopidă. kâm»ă’ki>, s.f. Căniță. kânk'b, s.f. Cană. k"bnapl’i, s.pl. Pistrui, k'bnapl’fstyj, adj. Pistruiat. kapsun’a, s.f. Căpșună. kar, s.m. Car. kar bal'soi. Carul-mare. k'bram’fd'b, s.f. Cărămidă. k'bram’id'bc’n’ik, s.m. Cărămidar. karpăC, s.m. Cîrpaci. karpâc’it’, v. II. A repara. kas’fnkt, s.f. Batistă. kastân, s.m. Castan. k'btarâm'b s.f. Cataramă, kacâps'ik, s.m. Măcelar. k'bcel’âtk’i, s. pl. Căței. kacy, s.pl. Preșuri. kavâdli., s.f. Nicovală. k'irb'ity, s. pl. Chibrituri. kl’opk'i, s.f. Doage la butoi. kopc’, s. pl. Copci. korâstă, s.f. Corastă. krav’ec, s.m. Croitor. kr’^m'b, s.f. Cremă de ghete. kr'in’ic^, s.f. Fîntînă. kruăevl’â, s.pl. Dantelă. kruăok, s.m. Capac. kryl’i, s.pl. Boruri, kryl’i at^sl’âpy. Borurile de la pălărie. kukur’ÎY'biât’, v.I. Cîntă (despre cocoș). kurkân, s.m. Curcan. kurkan’fhi» s.f. Curcă (femela curcanului). kurkan’6ni>k, s.m. Pui de curcan. kuăârkt, s.f. Moașă. kutkudâC’it’, v. II. Cotcodăcește (despre găină). kiîcu-kucu, interj. Cuțu-cuțu (pentru che- marea cîinelui). L laptih-b, s.f. Nufăr, lazâ, s.f. Salcie. l’dsn’ifi’k’i, s. pl. Scară. 1’euSâk, s.m. Stîngaci. lukrător, s.m. Lucrător, hun’fav s.f. Lumină. M mag’iin, s.f. Marmeladă. makân, s.m. Mocan. , matinal’, v. I. Măcăie (despre rață). man’isty, s.pl. Mărgele. marovyL adj. Maro, marovyj cv’et. Culoare maro. masyn'b, s.f. masyn-b at^lâmby. Mașină de lampă de gaz. masyn'b, s.f. masynij bal’ăâii>. Autobuz. maYăr’, s.m. Măgar. m’iTfcyio, s.f. Miliție. morkv'b, s.f. Morcov. mu^țîk, s.m. Soț. m'brmalok’i, s. pl. Mormoloci. . m'byar’inyi, adj. Măgăresc. m-bYar’fnyj. kâsbV. Tuse măgărească. 109 https://biblioteca-digitala.ro n is, s.m. Vad. nozn'i, s.pl. Foarfecă. ■ P pâh'btn’ik, s.m. Cosaș. pâl’ac, s.m. Deget, p’ervyj (pâl’ac) at^bal’ăov'b. Degetul arătător, ftaroi (pârac) at^.bal’sov'b. Degetul mijlociu. ‘ tr’et'ii at^bal’Mvb. Degetul inelar, pal’ot’, v.I. A plivi. pal’to, s.n. Haină, în expresia : pal'to karot- k'bja. pT>dbarodn'ik, s.m. Bărbie. padmysk'h, s.f. Subțioară. ptiasn’fki», s.f. Șale. p%|asn*ikb baFit’. Durere în șale, sciatică. palmâă, s.m. Pălmaș. pbpad'â, s.f. Păpădie. piipusâ, s.f. Păpușă (rodul porumbului). pT>pu§6ikl>, s.f. Păpușoi. patr'et, s.m. Portret. păturii, s.f. Pătură. p’en’ic'b, s.f. Peniță. p’is-p’is-p’is. Interj. Pis-Pis-pis (pentru che- marea pisicii). ’ p'itpalâk, s.m. Pitpalac. plot', s.f. Mătreață. pluyâr’, s.m. Plugar. pliîti>, s.f. Plută (ambarcație din trunchiuri de copac). postâr', s.m. Poștar. pot, s.m. Pod (fundul cuptorului de pîine). priidayă'ik, s.m. Vînzător. ■ pr^sfină, s.f. Cuvertură de pat. în expresia : pn»st’inâ d’nrbjhb. pr’idardzn’ik, s.m. Pătlagină. pr'iddîrb, s.f. Torcătoare. proimy, s.pl. Bretele. pui-pui-pui. interj. Pui-pui-pui (pentru che- marca puilor). * R r'bsud’itorb, s.f. Răsucitoare. r'bznakosnyj, adj. Sașiu. raspâryv'bt’, v.I.A descoase. . rbg’im’ent, s.m,. Regiment, r’eik'b, s.f. Șină de tren, r'icet"b, s.f. Rețetă. rypi>, s.f. Rîpă. rozi>, s.f. Nalbă. S salâtii, s.f. Salată. sk-brlant’fnii, s.f. Scarlatină. skltdavăj'b s.f. Magazie. s'igurânci>, s.f. Ac de siguranță, sn'edank'i, s.pl. Micul dejun. sp’icâr’, s.m. Farmacist, no sp'icar'fp, s.f. Farmacie. stup, s.m. Stup de albine, susai s.m. Susai. svat'ă, s.f. Socri. Ș . sapron, s.m. Șopron, s'ipk'b, s.f. Șipcă. syr’^tur’ s.pl. Șireturi, skolar’, s.m.. Școlar, ăp’itâl' s.m. Spital. suf’er, s.m' Șofer. sur'ăk, s.m. Fratele soției, sus’et’i, s.pl. Șosete. T tăblii, s.f. Tablă (de școală), tabloțl, s.m. Tablou. tipărim,, s.f. Plop. t’armam'ătru, s.m. Termometru. t'iyăjk-b, s.f. Tigaie. t’iyăid’k'b, s.f. Tigăiță. t’fmbru, s.m. Timbru (poștal). triindaf'ir, s.m. Trandafir. d'iki>i trandafir. Trandafir sălbatic. tr’ajerât’, v.I.A treiera. tr’ifoi, s.m. Trifoi. t'ul’, s.m. Perdele. tymplâr’, s.m. Tîmplar. tok, s.m. Toc de scris. ț cybuhu, s.f. Ceapă. u * uom'br'bk, s.m. Leșin. udmi>rbk uz’âl. A leșinat. upat'et', v. 1. A transpira * . uspal’en'ip, s.n. Aprindere, uspal’en'ip l'oh- kym. Aprindere la plămîni. uskii, s.f. Urechea acului. în expresia : uăk"b at^yyolk'i. , V ' ? vakdăk'b, s.f. Fereastră. vabizii, s.f. Valiză. valos’i, s.pl. Păr. ‘ var, s.m. Var. v'brayusi», s.f. Malarie. v’id'erb, s.f. Cină. v’entuzi, s.f. Ventuză. v’iăyn, s.f. Vișin. Vișină. z zabăl’a, s.f. Zăbală. zalovyi, adj. Cenușiu, zalovyj cv’et. Culoare cenușie. zăpim, s.m. Șorț. z’ar, s.m. Ziar. zyt, interj. Zît (pentru gonirea pisicii). ' ■ 1 https://biblioteca-digitala.ro НАБЛЮДЕНИЯ НАД РУССКИМ ГОВОРОМ ЛИНОВАН СЕЛА ПИСК, БРАИЛЬСКОГО РАЙОНА (P Е 3 Ю М Е) Статья посвящена изучению великорусского говора липованского (ста- рообрядческого) населения села Писк, расположенного на берегу Дуная к северо-востоку от города Браила. Задача автора заключалась в том, чтобы определить в синхроническом плане наиболее важные фонетические, морфо- логические и — в меньшей степени — синтаксические особенности говора, опираясь при этом на данные лингвистической географии, касающиеся основ- ных наречий русского языка, на котором говорят в СССР. При собирании материалов был использован в основном Общеславянский вопросник по изучению диалектной лексики, составленный в 1958 г. в виде про- екта диалектологическим отделом Варшавского института языкознания Поль- ской Академии наук. : Работа состоит из следующих частей: Собирание материалов (изложение методов й приемов проведения опроса). Сведения о селе и жителях села (дан- ные географического, исторического и социального порядка), Наблюдения над говором (основная часть, где рассматривается ряд вопросов, связанных с вока- лизмом, консонантизмом, морфологией, словообразованием и лексикой гово- ра) и Глоссарий, в котором перечислено свыше 200 слов диалектного харак- тера или заимствованных из румынского языка. Из анализа собранного материала вытекает, что изучаемый говор, лек- сика которого пестрит множеством румынских элементов, относится к южно- великорусскому наречию русского языка. Таким образом, местом происхож- дения линован села Писк является — в общих чертах — южная часть РСФСР, с которой связан общими изоглоссами Северный Кавказ. Что касается влияния со стороны румынского языка, то значительными с точки зрения количества и употребительности являются лишь лексические заимствования, встречающиеся в виде семантических пластов. Наличие отдель- ных звуков, чуждых русскому языку (притом исключительно в заимство- ванных словах), не привело к изменению южновеликорусской фонетической системы говора. OBSERVATIONS SUR LE PARLER GRAND-RUSSE DES LIPOVÈNES DU VILLAGE DE PISC, DISTRICT DE BRAILA Cet article est consacré à l’étude du parler grand-russe de la population lipovène du village de Pisc, localité de la rive gauche du Danube, au nord- ouest de Brăila. Son but est de préciser, sur le plan synchrone, les princi- paux traits phonétiques, morphologiques, et — dans une moindre mesure,— 'syntaxiques de ce parler, en ce fondant pour cela sur les données de la géo- graphie linguistique des parlers grand-russes de TU.R.S.S. , , Le matériel a été recueilli principalement à l’aide du Questionnaire général slave pour l’étude du lexique dialectal, établi sous forme de projet par la lère section de dialectologie de l’Institut de linguistique de l’Academie Polonaise des Sciences (Varsovie, 1958). 111 https://biblioteca-digitala.ro Le présent travail comprend les parties suivantes : La récolte de la docu- mentation (exposé des méthodes et procédés d’enquête) ; Le cadre géogra- phique, historique et social (données démographiques et données concernant le milieu ambiant) ; Observations sur le parler (c’est la partie essentielle de la présente étude : on y examine une série de questions se rapportent au voca- lisme, au consonantisme, à la morphologie, à la formation des mots, à la syntaxe, au lexique) et Glossaire dialectal (mots dialectaux sud-grand-russes et emprunts lexicaux faits au roumain). . L’analyse de tout ce matériel permet d’affirmer que ce parler, bigarré de maints éléments lexicaux roumains, rentre dans l’aire des parlers russes du type méridional. La patrie d'origine des Lipovènes de Pisc est donc, dans ses grandes lignes, le sud de la R.S.F.S.R., à laquelle se rattache aussi par des isoglosses communes la Caucase du Nord. En ce qui concerne les emprunts roumains faits à ce parler, importants sous le rapport de la quantité et de la circulation sont seulement ceux d’ordre lexical que l’on rencontre sous la forme de véritables couches sémantiques. La présence de certains sons étrangers à la langue russe (phénomène que l’on rencontre exclusivement dans les mots empruntés) n’a pas altéré le sys- tème phonétique grand-russe de ce parler. 112 https://biblioteca-digitala.ro LEXICUL GRAIULUI RUSESC DIN SATUL MILA 23 (REGIUNEA DOBROGEA) M. DUMITRESCU și E. NOVICICOV ■ Bogăția lexicului unui dialect poate fi relevată doar printr-un studiu atent al elementelor componente. Studiul dialectelor limbii ruse de pe teritoriul U.R.S.S. urmărește să determine 3 categorii de elemente : 1. elemente dialectale care lipsesc în limba literară. 2. elemente comune dialectului și limbii literare, 3. elemente care în trecut n-au aparținut lexicului dialectalr, dar care pătrund treptat într-însul din limba literară, în perioada actuală. în cazul nostru — ca și în cazul altor graiuri velicoruse de pe teritoriul R.P.R. — cea de a treia categorie își schimbă oarecum conținutul date fiind condițiile de izolare teritorială în care ele se dezvoltă. în schimb, avem de a face cu o cate- gorie nouă de elemente, aceea a împrumuturilor, apărute pe diverse căi și în majoritatea cazurilor din limba romînă. în materialul pe care-1 prezentăm ne-am străduit să separăm, pe cîț a fost posibil, elementul rusesc de cel ucrainean și să determinăm elementul propriu, specific graiului. Menționăm că n-am avut la dispoziție nici o lucrare similară care să ne fi ajutat în analiza materialului lexical pe care l-am înregistrat cu ocazia a două anchete organizate în vara anului 1959 și 1960 în satul Mila 23. Graiul lipovenilor din acest sat n-a fost încă cercetat 2 și lexicul pe care-1 analizăm aci este supus pentru prima dată unor observații de această natură. Pentru anchetarea informatorilor ne-am folosit de chestionarul polonez, de cel romînesc, precum și de alte mijloace care ne-au stat la dispoziție ca : fotografii, cărți, desene, pe care le-am folosit în cazul în care chestionarele au fost insuficiente și informatorii nu erau bilingvi. ' Dispunem de peste o mie de unități lexicale de valori diferite pe care le supunem analizei fără a le include pe toate în material 3. 1 v. R. I. Avanesov, Очерки русской диалектологии,Moscova, 1949 și Проблемы линг- вистической географии русского языка, „Атлас русских народных говоров“ Moscova, 1957, р. 29-30. . . . 3 Dealtfel, cum remarcă V.V. Ivanov, nici lexicul graiurilor rusești de pe teritoriul U.R.S.S. n-a fost studiat în suficientă măsură (vezi V.V. Ivanov, Русские народные говоры. Moscova, 1956, p. 50. și urm.) 3 Se analizează, substantivele. ' 8—1507 1 13 https://biblioteca-digitala.ro Sarcina noastră constă în relevarea trăsăturilor principale ale lexicului graiului amintit : în ce măsură s-a păstrat fondul lexical rusesc; în ce raport se găsesc împrumuturile, fie ele ucrainene, romînești sau de altă proveniență, față de elementul rus; ce inovații prezintă graiul pe plan lexical și care este tendința lui de dezvoltare. Materialul pe care l-am avut a fost grupat sub titlurile : I. Cuvinte referitoare Ia regnul animal II. Cuvinte referitoare la regnul vegetal. III. Cuvinte referitoare la viața materială și culturală. IV. Cuvinte referitoare la corpul omenesc, boli, tratament popular și igienă. V. Cuvinte referitoare Ia relațiile sociale ale oamenilor. VI. Din terminologia pescuitului. CUVINTE REFERITOARE LA REGNUL ANIMAL. Numele de animale, mai ales ale celor domestice sau bine cunoscute omului, fac parte din fondul relativ stabil al unei limbi și deci acestea vor fi comune limbii ruse literare contemporane și graiului lipovenesc cercetat de noi. Informatorii ne-au dat următoarele denumiri1: [yws’J, [sblav’ej], [ГёЪ’ьР], [v6rbn], [varânb], [savâ], [kukdskb], [baklân], (-Dai’, 1.40—pasăre marină; P., 13 — împr, din greacă), cunoscute, de altfel, și multor altor graiuri rusești de pe teritoriul U.R.S.S. Alături de acestea graiul cunoaște o serie de denumiri care se întîlnesc și în limba ucraineană ca [zurav’drj, rvbrab’ecj, [vdtkb], d’ikbțb], [mart’in), [lâstbukb] (hirundo urbico) și ucr. ласпвка (H. II 346). rus. ласточка Considerăm că sînt specifice graiului denumiri ca : [dblbunok] (m.) — ’ghionoaie (ciocănitoare)’; ucr. дятел (H.I. 462), rus. дятел ; cele- lalte limbi slave au denumirea respectivă apropiată de cea cunoscută* de ucr. și rusă. în graiul nostru cuvîntul s-a format de la tema verbală dolb — (rus. долбить ) cu sens de „a ciocăni", „a lovi", similar denumirii din lim- bile germanice (v. P. 211). [sul’ik] — ’uliu, vultan’ (v. ucr. шулик—dial. și rus. шуляк (P. 110). [nosj — ’cioc’ (v. rus. клюв ), reprezentînd un omonim. [kukuvâlkb] — 'cucuvea’ — împrumut din limba romînă, reprezentînd în grai un derivat cu sufix și o schimbare de ordin fonetic (voc. > 1) exis- tentă și în romînă pentru plural — cucuvdle (v, D. 203). - INSECTE Fondul rus (est-slav) este reprezentat prin cuvintele [ЬаЪъс’къ], [шйакъ], [шйхъ], [mol’], [Ььгакап], [Ыъха], [kamâr] și [kamâr’] (graiul cunoaște pentru țintar t atît denumirea rus. cît și pe cea ucr. (H. II 275 комарь ), respec- tîndu-se pentru ambele cazuri schimbările în paradigmă (adică g.s. Гкъта- rou] și [кътагё1] fără să reținem aici frecvența unei forme sau a alteia). Denumirile de proveniență ucraineană din această categorie sînt : [zura- у’ёГ], [pavtik] (v. H. III 85), dar pentru ’păienjeniș, pînză de păianjen’am notat [раиГтъ] ca și în? limba rusă contemporană. 114 https://biblioteca-digitala.ro Prezintă un oarecare interes denumirile [sm/il'] (v- rus. шмель), cu vocalism ucrainean, dar consoana inițiala este identică formei rusești; ivasvâj (v. rus. вошь, ucr. вош, воша (cf. H. I 257) și împrumutul romînesc [buxâj] pentru „buhai de baltă". Mai amintim aci și denumirea viespei [asvâ] (v. rus, și ucr. ocă), care la Dai’ (693) si P. (660) figurează cu indicația „cunoscut în reg. Pskov, Orlov, Kursk". ’ . Tăunul, foarte răspîndit prin aceste locuri, se numește [vad’en’] (indicat la P. 635 ca specific pentru localitatea Sevsk; localitatea se găsește în apro- pierea Ucrainei, nu departe de Kursk). ANIMALE în această categorie deosebim următoarele denumiri comune graiului și limbii ruse literare : [zâibc], [krdl’ik], [rozykj (derivat format prin sufi- xare — procedeu caracteristic graiului în general), [krysb], [krot], [kun’icb] Гхог’], [myăkb] (de aici și myskb ГеЧйс’ьу» — ’liliac’), [kază], [v’eMm’et’] (ucr. vddme’t’ — H, I 130) — denumirea este cunoscută deși animalul lipsește cu desăvîrșire în aceea parte a teritoriului R.P.R. Din aceeași serie fac parte și denumirile păstrate de grai ca ; [volk], [l’is’icb]; este ^interesant de semnalat faptul că în grai găsim și denumirea cerbului [al’dn’] în absența totală a animalului. „ „ Unii informatori după explicațiile necesare, după ce le-a fost arătată imaginea respectivă a cocoșului de munte, deci fără să fi cunoscut pasărea, ne-au indicat denumirea lucru care ni se pare cu totul întîmplător. Neobișnuite sînt denumirile cunoscute de locuitori pentru un animal nou în deltă și pentru vidră : [b’ezăn — bu£ân], [par'esn’bj. Aparține graiului denumirea melcului — [l’e^un] formata, probabil, de la tema verbală (v. rus. лезет —■ și în grai) cu ajutorul sufixului —un după modelul cunoscut de limba rusă și graiurile acesteia — крикун, бол- тун, бегун, хвастун (și în grai — [c’irkân]). Celelalte limbi slave cunosc : rus. — улитка, ceh. — sltmak, pol. — sâmak (în ultimele este vorba de un împrumut lat. limax < gr. Xstptfs). La Dai’ această denumire lipsește, găsim citat doar nom. sg. лазун, лазунья —- охотник лазить, взбираться куда напр. на деревья, по горам (II, 234). Menționăm ca ucraineană denumirea șopîrlei țiâs’c’erkb] (H.IV 546), rus. ящерица folosește alt sufix. Binecunoscută vorbitorilor este și denumirea lipitorii [р’аикъ] (Hirudo officinalis) care păstrează elementul fonetic specific graiului v > и (v. rus. cont, пиявка, ucr. пиявка v. rus. пьявка). Pentru „păsări domestice11 în grai se folosește o singură denumire gene- rală [pt’icy]. Dintre acestea în cadrul anchetei am notat următoarele ^denu- miri comune rusei și altor limbi slave ca : [yolup’] ’porumbel’, [кйгЗсъ] ’găină’; [p’eddx] 'cocoș* (ca în dialectele nordice : pentru cele de sud avem în general кочет, кокот, кокошь ș.a.) ; [кбс’къ] ’găina care a scos pui sau care clocește’ (< ucr. квочка, H. II, 230) în care avem o schimbare fonetică; yus’j— ’gîscă' alături de [yusăk] (cf. ucr. H I 342) și [viîtkb] (ucr.), s’eT ezdn’ (rus. селезень) — ’rață' și ’rățoi (v. ucr. кач^р). 115 https://biblioteca-digitala.ro Rețin atenția denumirile folosite pentru curcan : [у’шЬ'ик] și [kurkânj. Cea de a doua este romînească, fapt indicat atît de fonetică, cît și ■ de înșiși informatori. Prima, spre deosebire .de alte dialecte și limbi slave prezintă un i v] inițial pe care îl mai întîlnim în polabă (v. P., 271—handyki; 271 mai’ găsim pentru ucr. индык și гындык; Dai' dă кур^н, кур^х cu indicația „cunoscute în reg. Riazan..., sau „курухан" cu indicația — estic — ifl, 44). Prin sufixarea m. kurkan avem fem. [кигкапкъ] —- unic în grai. Fondul lexical al graiului menține și denumiri ca : [stadu], [barân], [afcâl, [karovu], Lsv'in'âj, [kazâ], [kaz'61], [kon'], [stre^un] (cal tînăr, ucr. voc. 4 cf. H, IV 215), [kabyib], [as'61], [kot], [kos'kb], [suku], [sabâku], рбэ'ъС], care se întîlnesc și în celelalte graiuri ale limbii ruse. Proprie graiului este denumirea boului -[val], întîlnită încă în polabă (cf. P. pg. 94—95) și pentru care în dicționarul lui Dai' avem indicația „incorect pentru вол în reg. Novgorod și Pskov" (pg. 162). Includem aci și diminutivele : [сурГбпък]’рш de găină' (v. rus. цыплёнок), Гуиэ'опък] (v. rus. гусёнок, în grai у — specific) 'boboc de gîscă’, [ръгаз'- бпък] 'purceluș', [гауп'бпък] 'miel', [t'eTonbk] 'vițel', cunoscute și multor altor graiuri rusești. Caracteristice și specifice rămîn totuși pentru graiul cercetat unele diminutive de ex. : [kac'in'onnk] 'boboc de rață’ (rus. утёнок, ucr. каченя, няти (cf. H. II 228) și каченятко, каченяточко), format prin sufixare conform modelului existent pentru alte diminutive. Interesant este faptul că pentru „pui de curcă" graiul nu are decît un diminutiv cu totul nou [kurkan'onbk], format tot după un model mai vechi prin sufixarea unui împrumut. Același model este urmat de [kat'- in'onuk] 'pisicuț' (v. rus. котёнок, ucr. котя, тяти (cf. H, II 294) și kît, кота (cf. H, II 246). ’ Aparțin în aceeași măsură graiului și diminutivele : [las'onbk] ’mînz’ (v. ucr. лошак, лошачок (cf. H, III 378), întîlnit doar la Dai' —лошэдк (II 270) cu indicația „sudic"; [sbbac'onbk] (m.) — 'cățeluș' (alături de [sabâkbj) care indică, o inovație morfologică. Pentru domeniul apiculturii dispunem doar de cîteva denumiri, ocupația nefiind specifică regiunii și mai ales locuitorilor satului Mila. 23. Cităm pe cele comune rusei și graiurilor ei: [pă'elă] — 'albină', [mătku] — 'regină', [tryntor] (v. rus. трутень, ucr. трут), reprezentînd un nou împrumut romînesc (cu păstrarea vocalismului și accentului specific cuvîntului în limba romînă). Vocala posterioară se reduce conform legilor graiului. Pentru apicultor avem două denumiri : [pc'elavot] — mai puțin frec- ventă și [m'eddun'ikj — specifică graiului. Ultima formată, probabil, conform modelului existent prin adăugarea suf. — nik. Denumirea nu figurează la .Dai' (Srezn., II 121 — da медовары — „cel ce se-ocupă cu pregătirea mierii, idem O.— 304 și Uș., 2,171), iar în ucr. este cunoscut cuvîntul cu alt sufix—- медовчйк (H, II 415). Pentru stup am reținut [kbrabok] de ; origine foarte veche (vrus. коробъ pe care o găsim la Dai' cu sensul de „cutie, cutie mică" (II, 166) fără însă ca în graiul nostru să mai păstreze sensul de diminutiv (v. rus. коробка și коробочка). Acesta din urmă e repre- zentat de [kbraboc'ik] notat de asemenea la Dai' (II, 166). Cuvîntul acesta nu-1 mai întîlnim în alte , graiuri rusești cu sensul pe care-1 are aci. Printre alte denumiri legate de regnul animal cităm ca existente în grai : [vym'u] 'uger'; [fost] — 'coadă', [yr'ivu] —■ 'coamă', [s'â'et'mb] — 116 https://biblioteca-digitala.ro ’păr (Ia porc)’, [volns] — ’păr (la alte animale)3, [kap^tn] — ’copită (de cal)’, [nayâ] — 'picior3; [zyvot]. [puzn], [Ьг'йхъ] — ’abdomen, burtă (la animale)3; [xr'e’b'ot] — ’coloana vertebrală3 (v. rus. позвоночник, хребет -pop.), ȘVz^k] — ’limbă3, [yubă, — у ’buză’. ■— e, [ndzdr'n] — ’nară’ (v. rus. ноздря sg., accentul trece de pe ultima pe prima silabă1), [гу!ъ] — 'rit (la porc)3, [rot] — ’bot (la vacă, cal)', [krou] — ’sînge’, [zolă'] — ’fiere’, [p'e^conkn] — ’ficat'; [l'dxkyib] ■—■ ’plămîni’, [k'isman^] — 'intestine'. Ultima denumire pare a fi specifică graiului. La Dai' și P. ea nu figurează; H. dă pentru intestine denumirea cunoscută și rusei — кишка (242), [ylas, — zy] ■— 'ochi3, [rox] ■— ’corn’, [lys'inb] — 'semn alb în frunte la cal, steluță’ (același sens notat la Dai', II 276, avînd accentuată prima silabă). Am înregistrat și cîteva verbe : [zuiot3]— 'rumegă (se spune doar despre vacă)'; [voibt'] — 'urlă', [lâiet'l — ’latră’, [xare'ît'] — 'mîrîie (despre cîine)’; [m'adkbibt'] — 'miaună’, [r'ehz'ot'] — 'muge (vaca)’; [ierz'ot'] — 'nechează fon. cunoscută pentru limba ucr. cu t prot.)'; [vzdox] ■— ’a pierit (despre (acă)^ II. CUVINTE REFERITOARE LA REGNUL VEGETAL Denumirile referitoare la regnul vegetal : livadă, grădină de legume, flori, cît și unii termeni din agricultură vor fi analizați în cadrul unei singure categorii2. Numărul cuvintelor ce aparțin acestei categorii este redus, dat fiind specificul teritoriului. Locuitorii se bucură de puțin teren arabil, majoritatea spațiului e ocupată de apă. Satul este așezat pe un grind și foarte aproape trece vechiul braț al Dunării. în majoritatea cazurilor locul de lingă casă, redus ca întindere, este folosit atît pentru grădina de zarzavat și pentru cîțiva pomi fructiferi foarte răspîndiți aici ca gutural, caisul, mărul, cît și pentru flori. Am reținut ca deosebit de prețioase pentru istoria graiului două denumiri din domeniul agriculturii și anume verbul [arat'] (III sing. [ar'ot']) pentru ’a ara' și substantivul [pluy] (-x?) — plug — ca denumiri care s-au păstrat în grai din cele mai vechi timpuri, cînd vorbitorii, înainte de așezarea în aceste locuri, se ocupau, probabil, mai intens cu agricultura. în genere, uneltele agricole lipsesc, cu atît mai mult mijloacele mecanizate, moderne, foarte cunoscute îh alte regiuni ale țării și chiar în alte raioane ale acestei regiuni. Excepție fac doar cele mai necesare ca [lapâtb] — ’lopată3, [bbrană] •— ■ ’grapă’, [s'erp], [v'eiblkb], [yrâbl'i]. Obișnuite sînt denumirile [kamys] — ’stuf’, [păpușă] — ’porumb’; ț^tb], secară'; griul de toamnă păstrează vechea denumire [azimkb] (fem.) (v. rus. ; озимь, ucr. озимина), care nu mai poate fi considerată ca derivat în absența cuvîntului [ozim'] (v. rus. ручка), deci ca diminutiv. Denumirea nu figurează la Dai' în aceasta formă. Deși griul se cultivă în cantități ! reduse și pîinea și făina sînt procurate de la magazinul alimentar din sat în orice perioadă a anului, denumirea amintită, este cunoscută bine și de copii. 1 Accentul va fi studiat într-un paragraf separat în cadrul foneticii graiului. Menționăm că graiul oferă numeroase exemple de schimbare a accentului. Are loc schimbarea în ambele direcții : de la început către sfîrșit și invers. 2 Flora deltei urmează a fi cercetată separat. ■ 117 https://biblioteca-digitala.ro Pentru „pămînt arabil“ se cunoaște cuvîntul [n'ivbjm cunoscut și în limba rusă literară contemporană, și care în; Dicționarul etimologic al limbii ruse (P. 605) figurează cu indicația „loc. Sevsk“. Locul de pe care s-a secerat griul, ca și cel de pe care s-a recoltat stuful se numește [st'drn'â], la P. găsim стернь, â — ucr. bielorus, pg. 385). Aria pentru treierat este denumită ca și în alte graiuri rus. de sud si în ucr. [yarmân] (cf. И. I 274); verbul va fi [yarmân'it']1. ’ Pentru grăunțe în general (de grîu, secară ș.a.) folosesc [z'erno]. Este interesant faptul că o suprafață de pămînt cultivabilă (cca. 2000 m.) se numește [lan] sau [plan] î la Dai' primul cuvînt figurează cu indicația „sudic", cunoscut în regiunea Tuia ș.a, suprafață egală cu 10 deseatine; La P. găsim indicația „dial." — măsură de pămînt ca și în alte limbi slave (433); ucr. лан, pol. lan. Cea de a doua denumire rămîne neclară, nu e atestată de dicționarele care ne-au stat la dispoziție. , Dintre denumirile de plante alimentare am notat; [yarox]—mazăre, cunoscută în limbile est-slave; [kapustb] ’varză’, [ayur'ec] ’castravete’ ; [baklazăn'e]— ’tomate’, sau [krâsnyib]— ’roșii’; [ukrop] --’mărar’; rp'etruskb] — ’pătrunjel’; [c'isnok] — ’usturoi’ [xr’en] — 'hrean ; [cybul'aj — ’ceapa’ (v. ucr., rus. — sudic); [morkvb] (ucr.) — ’morcov’; [kabâk] ’dovleac’, probabil sub influența denumirii romînești avem flex. -a în [fa- sol'a] (v. rus. фасоль) — ’fasole’. Aci amintim și denumirea [str'uk] ’păstaie’, în care deocamdată ne apare inexplicabilă palatalizarea lui r. Fonetismul nu este cunoscut altor graiuri sau limbi slave. * ,, Pentru „zarzavaturi" în general vorbitorii folosesc cuvîntul „zeJen'“ dar graiul cunoaște și sinonimul romînesc zarzavat, ca și împrumutul praz (în grai apare și praza, probabil prin analogie cu [суЬйГа]). , Pentru fructe am notat denumiri comune și altor graiuri rusești ca : [klubn'ikb], [sl'ivb], [c'ir'es'n'b], [v'is'n'b], [lâblbkb] și [lâbWb] — pentru copac. . ... * Altoirea —- [къИгбикъ] cunoaște o reducere a vocalei primei silabe, înlocuind și [и-] cu [-ъ-], iar v >u; rus. окулировать — înlocuirea este evidentă. Ne oprim asupra denumirii [yutulkb] — ’gutuie’; ’gutui’ ^[yutul'bj, dintre care prima este un derivat obținut prin sufixarea unui împrumut romînesc 2. Cuvîntul cunoscut în grai nu e atestat de dicționare, rusa cunoaște alt cuvînt —■ айва. Nu există nici o îndoială asupra faptului că denumirea a fost adoptată de vorbitori doar după stabilirea lor în aceste locuri. . Mai includem aci două denumiri, aceea a dudului și a trandafirului : [salkov'icb] (semnalăm schimbarea accentului (cf. Dai' 627 —• шекловйца); [rozik] — ’tufa și floarea’ — denumirea specifică graiului (Dai' dă — розовик — 'de culoare ’roz’, la H. nu figurează, iar în ucr. avem ca și în rusă роза}, fără să fie percepută ca derivat —- diminutiv în absența cuvîntului роза în grai. „ . . - . Păduri prin apropiere nu sînt. Pentru încălzit iarna se folosește stuful. Cea mai cunoscută și mai apropiată este pădurea de la Letea ~care găsește totuși la o distanță apreciabilă. Vorbitorii folosesc pentru „pădure" cuvîntul 1 'a armâni' — comun pentru Dobrogea (v. ALR). _ _ , 3 Dicționarul limbii romîne moderne, București, 1958, DLR.M. (vezi prescurtări) (cydonia vulgaris) — lat. cotoneus (malus) + sb. gdunja, p. 351. . 118 https://biblioteca-digitala.ro general ™ slav — [Tes] și pentru „lemne“ de asemenea \dr6vy\ (ucr. дрова rus. дрова). Cei mai cunoscuți copaci sînt : [akâciia] — salcîmul și [v'erbâ]_ salcia (ni s-a părut interesantă construcția и v'erb^, pe care ne-au relatat-o unii dintre informatorii care au trecut în vara anului 1959 prin București și au văzut Cișmigiul cu renumitul restaurant „Buturuga"). Pentru frunză folosesc la sing. [fist] și pi. — i, ca și [suk], i 'ramură'; scoarța copacului are denumirea [койъ] — denumire ce s-a generalizat (v. pentru 'piele' și 'coajă de ou’ — kâzb) prin sensul de „înveliș". Rădăcina are denu- mirea comună multor graiuri rusești și limbii literare kâr'en’l. III. CUVINTE REFERITOARE LA VIAȚA MATERIALĂ ȘI CULTURALĂ (casa și curtea, hrana și obiectele casnice, îmbrăcămintea) Satele lipovenești pe care le-am cunoscut în 1959—1960 ne-au oferit un singur fel de construcție, casa de locuit, care are, cu mici excepții, un plan unic atît pentru cele vechi, cît și pentru cele noi1 . Materialul din care se fac este același —■ [lampâc] — 'cărămidă din pămînt amestecat cu stuf sau paie tocate’. Planul casei este următorul : două camere : una pentru membrii familiei și alta pentru oaspeți, sau, în cazul în care în familie există tineri, la căsătorie li se dă lor această cameră de oaspeți. între aceste două camere se găsește un spațiu mult mai îngust care se desparte în două : partea din față reprezintă un antreu, cealaltă este o bucătărie mică, folosită de familiile mai puțin numeroase și, numai în iernile foarte grele, ca dormitor. Fiecare cameră are cîte două ferestre și cîte o ușă. Să ne oprim asupra denumirilor mai importante : casa păstrează denu- mirea larg răspîndită în graiurile rusești de sud și în limba ucraineană — xărz. Camera are aceeași denumire însoțită de un atribut care determină poziția acesteia față de restul casei — [p'eh^dn'i.p] — 'din față’ și [zădn'Mt]. Prispa casei, element arhitectural obligatoriu, mai mică sau mai mare, după posibilități, are o unică denumire — [zavâl'emki,] și care față de sol se găsește la o înălțime de 20—25 cm. Obiceiul locului spune că un gospodar așezat este obligat să construiască în decursul vieții trei case, mai precis să reconstruiască aceeași casă de 2—-3 ori (xto tr'i xăty n'epastroil, tor n'e cocuitâr). De ce se întîmplă așa? Apa fiind foarte aproape pereții nu rezistă vreme îndelungată, se înmoaie și casa se dărîmă, înălțîndu-se astfel locul. în acest fel a doua și a treia casă construită ajung să fie cu un metru, și chiar mai mult, mai sus decît prima construcție. Curtea și casa la un loc sînt cunoscute sub denumirea [dvor]. în curte se mai găsește o construcție ușoara din stuf împletit, reprezentînd un acoperiș și trei perți, folosind ca bucătărie sau loc de odihnă, pentru care există doar denumirea de [^av'etkt] (v. ucr . nosiTKa = rus. capaft, magazie). Podul casei menține denumirea cunoscută în ucr. [yar'is's'i.], iar aco- perișul pe cea rus. [kr^s'XJ. Partea de jos a acoperișului se numește [str'exi,, —- ex'i] (v. rus. CTpexa, ucr. crpixa și rom. streașină (< slav.) în interior tavanuc [pttalok], cf. lit. e despărțit de o grindă solidă cu numele de [măt'icb] 1 Mila 23, Svistovca, Periprava. ....... 119 https://biblioteca-digitala.ro (Dal' 307) de care se sprijină perpendicular alte cîteva grinzi [bâlkb, — kil, care în grai definesc o anumită parte a construcției și se prezintă ca ter- meni speciali. Colțul camerei, [caseif se numește aci. [kut] (u^kutu dar și. u^kut'e ’în colț’). într-unul din colțurile camerei a doua se găsește soba [р'ёс'къ] care încăl- zește și pe care hrana se prepară doar în perioada rece a anului”. Ferestrele, care pe măsură ce casa e de construcție mai recentă se măresc, au denu- mirea [vokny] cu sg. [vakno], denumirea slavă adaptată folosirii graiului prin proteza inițială cca mai frecventă. Sticla ferestrei. Ia origine un dimi- nutiv (vakoskb], în grai nu mai e percepută ca derivat: de la acest cuvînt s-a format ulterior [vakos'ec'kb]. Vîrful casei — [уг'еЪ'еэок]. Casele mai noi sînt pardosite și podeaua din scînduri are denumirea cunoscută limbii literare și majorității graiurilor rusești [pol], în cele mai vechi aceasta lipsește și atunci avem denumirea [z'ăm] (v. la Dai', 678 denumirea are sens de podea). . Treptele scării, dacă este o casă construită la un nivel mai ridicat, păstrează denumirea ucr. [pr'istüpk'i] . (H. 443), iar tinda — [s'ency] și bucătăria — /kuxn'a]. Ca și acestea din urmă cămara poartă denumirea rusească [катбгъ] (v. Dai' 82, îl dă ca sudic cu sensul de cămară). Ușa — dv'ei'i (pluralia tantum în grai [adn'i dv^r'i], v. rus. ворота) are clanța [kl'âmkb] (ucr.) alături de care întîlnim și cuvîntul rusesc [s'c'ikoldbj și cîrligele în care se prind balamalele [zav'esy]. Pe. lîngă casă, dacă sînt flori plantate, se face un gard împletit din nuiele sau stuf, cu o înălțime de 20—25 cm. care poartă denumirea rus. [pal'isâdn'ik] (v. rus. палисадник 0.441). Pentru soba de gătit construită în curte sub șopron (pav'etkb) sau pe loc liber, deschis, există o altă de- numire decît pentru cea din casă — [yarnüskb) (v. Dal', I 380 indică doar cu sens de „parte a sobei" și anume aceea în care se aprinde focul, se pune jarul) în grai nefiind un derivat. La această sobă se deosebesc încă ^rei părți^ cu denumiri separate : [trubă] — ’coșul sobei’, [sv’in'a] pe care o con- siderăm specifică graiului și adoptată pentru partea voluminoasă a cuptorului, dată fiind forma acestuia; cuptorul poartă denumirea [р'её'къ] care în grai nu mai este un derivat; [zasldnkb] — ’capacul cuptorului’, poate fi din lemn, tablă sau pămînt. De cele mai multe ori sub cuptor sînt adăpostiți puii mici de găină, sau acest loc este folosit drept cuibar al găinii și atunci poartă denumirea de [kur'âtn'ik] cunoscută graiurilor și limbii literare. Pentru „deschizătura cuptorului" folosesc un ucrainism’[d'irkb] (H. 392; v. și omonimul Д1рка — deschizătură, ruptură, tăietură). Menționăm că sobele în general sînt construite de femei și că aspectul exterior al sobei sugerează și aprecierea care poate fi dată gospodăriei, con- form obiceiului locului. Cu cît soba este mai corect construită și are liniile mai drepte, este mai netedă, cu atît mai bun poate fi acest calificativ. La Mila 23 se întîlnește, dar mai rar, și fîntîna — [kr’in’icb] (H. 306 — ця), care este nelipsită, de exemplu, la Svistovca, unde o parte a satului este aproape lipsită de apă* potabilă. Aceasta este o groapă adîncă, acope- rită, de unde se scoate apa cu ajutorul căldării [v’edro]. 2 Locurile respective au fost în timpuri îndepărtate fund al mării și apa într-o jumătate a satului este foarte sărată. Această parte a satului, cît și pămîntul sînt denumite cu cuvîntul general [s'&lan’dc] 120 https://biblioteca-digitala.ro Vitele stau în [sas] (cf. rus саж) și acesta este reconstruit din doi în doi ani. Casa, curtea și toate construcțiile anexe sînt îngrădite cu un gard care se întîlnește numai’ în aceste locuri și este împletit artistic din stuf. Denumirea folosită pentru acesta este [рГеЧ’ёп’] — împletitură1. Cîțiva informatori ne-au relatat faptul că este cunoscută și denumirea rusească [tyn], dar nu se folosește. Satul are denumirea rus. și ucr. — [slaba da]. Denumirile referitoare la viața materială sînt foarte numeroase și pentru cele ce privesc obiecte casnice sau produse alimentare am înregistrat unele asupra cărora nu ne vom opri : [vadă], [xl'e^], [v'ino], [p'ivbj, [butylkbf, Гргбркъ], [kanfdty], [sol'], [sâxar], [c'am'ik], [mukâ], [sâlb], [m'asb], Цехсб], [syr], [kas], [mblako], [sm'etăm>[, [drozz'i], [t'ăstb], [nozyk] [v'ilkb], [loăkb], [stakân], [tar'dlkb], [skavbradâ'], [ayon'], [iskrn], [s'c'epkb], [syrn'ik'i], [kac’âlkb], [t'6rkb], [krâiuskb], (fig. la Dai' 184«, [kdxl'ik] (nu e perceput ca diminutiv) v. [kuxl'ic'dk], [caskb], [tabur'dtkb], [tava], [yarsok], [с'е^'ерб^], [1атръ], [st'eklo], [sv'eă'kn], z'ărkblb, [zanav'eskb], [sunduk], cok], [stul], [ad’eiălb], [kravăt'], [paduskb], [nap'ern'ik[ (v. H, 508 î < e), [pras- t'inâ] —' cuvertură' (P. 135 — indică aci loc. Sevsk, Dai' idem III 513). Ne oprim asupra unor denumiri ca : [zomy] —' rîșniță' comun unor' graiuri rus. din reg. Pskow și ucr. (cf. H. 491 ; DaFindică doar „piatră de moară", 835); (pasl'ânkb] — 'zer', cuvînt format, probabil, de ja prep, posSe cu sensul inițial „ceea ce rămîne după..." și pe care-1 considerăm ca specific graiului (la Dai' nu figurează) ; [kvasn'ă] — 'vas pentru aluat' (fig.la Dai', 103; lipsește în ucr.), (vezi și [prastbkvâăb]) pe lingă care am înregistrat, ca fiind mai frecvent, sinonimul [d'eskb] (— z > — s —, comp, тпбуъ d'ezbk). Cu aceeași valoare se întîlnește și împrumutul romînesc l'id'eân (lighean). [ubor xatnyi] în sens de „podoabe în casă" are ca sinonim la. unii infor- matori [mobyF], care se întrebuințează și pentru rom. „mobilă" și care pare a fi împrumut deși aspectul fonetic este oarecum straniu. [patr'dt] cu sens de : I. portret, 2. tablou, 3. fotografie (aci am înregistrat și sinonimul [кагЬьс'къ], reprezentînd în grai un împrumut diformat din punct de vedere fonetic. [masynt] — (fier de călcat electric) fier de călcat cu cărbuni; [masynkb] —* mașina de lampă’; denumirea în grai nu reprezintă un derivat ■— diminutiv. . [bl'ostbukb] —' scînteie', inexistent în alte limbi slave, neatestat de dicționare și probabil specific graiului (v. și verbul rus. блестеть subst. блеск). ’ Este cunoscut faptul că termenii referitori la obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte suportă de-a lungul timpului, în toate limbile, modificări simți- toare’ datorite schimbării modei și apariției unor sortimente noi. Pe lîngă acestea sînt însă denumiri care nu s-au schimbat de secole. întregi și pe care ) graiul le păstrează. Vom trece în revistă aceste denumiri și vom indica și corelația existentă față de limba literară, dialecte sau limbi ,șlave. Nu ne vom opri asupra unor denumiri ca : [Ь'еЧ'хб]' lenjerie', [p'eT onk'i] — scutece'. 1 V. P., II 74; изгородь DaT, III 125 — idem; Srez . II 963; бяше бо плетенемъ опле- тено то м^сто и насовано колья. Сузд. л. 6724 г. (по Ак. сп.) reprezintă о denumire foarte veche în rusă. 121 https://biblioteca-digitala.ro pl., [platok] — 'basma' și diminutivul [kas'inbCkb], [poly] și [pala] — pl..' poalele hainei', [kuzuc'dk],' cojocel', rpbtstân'ik'i] pl. tantum (Dai') 217 ca și O., 496 ---indică „pop", 'indispensabili'; [pat'âsk’i]— ’bretele’, pl. tantum (Dai', 212 și cont. lit. 0., 494 — idem); [рг'азкъ] — ’curea’, [stany] 'panta- loni’, [yalstukj ’cravată’ (probabil nou împrumut ucrainean), [zyl'ătkb] — vestă', [кагтап], buzunar’ [rukâf]’ mînecă’, [зГаръ], pălărie, șapcă' [тйркъ] — fustă’, [koxtb]’ bluză’ (ucr. koxta, rus. кофта) și sinonimul rom? [bldza]; [rubâxb], [zâpbn] —’ șorț’ (fig. la Dal'615 ca „pînză" și „șorț"; la H. nu fig?), Гкпбркъ]’ capsă; se păstrează și denumirea veche pentru’ agățătoare’ Гтбс'къ] (Dai' 354; v. lit. петлица). ’ ' Se mai păstrează un element de podoabă a capului pentru femeile căsă- torite, cunoscut sub două denumiri (zbom'ik], [k'iă'kb] (menționat la 0., 241); prima denumire are în vedere obiectul folosit în zile de sărbătoare și con- fecționat din mătase, a doua denumire este pentru același obiect folosit din zilele de lucru. Este important de amintit că l-am întîlnit mai mult la femeile din satele Periprava și Svistovca și mai puțin la Mila 23, unde vechile obiceiuri sînt părăsite și moda își spune mai intens cuvîntul. Acesta însă este singurul detaliu pe care l-au mai păstrat din vechiul costum. Ca obiecte de podoabă mai au [s'ery'i] —■ ’ cerceii' și [man'fsk'i] pl. t. — mărgele’, ultimul avînd un aspect fonetic deosebit de cel cunoscut în rusa lit. монисто (Dal'indică doar монисто). Mai adăugăm aci denumiri ca : [pal'to] care se folosește cu sensul de „haină", [plât'a]’ rochie’ (aci fem.), [kalosb] denumire folosită pentru 'jumă- tate de pantalon’ și neclară (la Dai’ nu figurează) ; [рйуъ1къ] — ’ nasture’ (lit. пуковица, ucr. ця), care după părerea noastră este specifică graiului și nu e percepută ca diminutiv (Dai' nu o dă). Pentru încălțăminte am notat : [sapay'i] 'cisme' [padm'dtkb] 'pingea'(și sin. rom. [tâlpb] asĂa] 'cap’ și rămas în rusește doar în proverbul менять баш на баш (Dai' I 56). Р., îl notează ca turcesc bas — cap, dînd însă șibaska-cap, cap de pește, cap deștept; la H. și O. nu figurează. Vorbind despre pescuitul cu capacul, un informator ne spune : [po 30 bas lov'is... usamom buyr'bn'ik'b yd'e kamys na dn'e]. împrumuturile ucrainene în terminologia pescuitului sînt destul de rare. Am notat doar două, dintre care unul [sandol'b] (H.IV, 101), este cunoscut sub acest nume și de pescarii romîni sandole sau țăpoaie (ostii) de Dunăre’. E un instrument format dintr-o prăjină lungă la capătul căreia se găsește un fel de furcă prevăzută cu 2—3 dinți, [zuby] bine ascuțiți. Cu această unealtă ; se vînează crapul în stufării și ape mici și limpezi unde peștele se poate vedea. Se poate folosi în tot timpul anului, dar lipovenii o folosesc în special toamna : și iarna : [va^vr'em'b zimy-ds'bn'i гуЬъ s'il'nb xavâibcb]. (la O., P. și Dai' nu figurează). Un caz particular îl prezintă [matulb] — termen ucr. denumind 1 v. A. F. Leskutkin și V. G. Andreev, Лов рыбы речными закидными неводами в дельте Волги ,Пищепромиздат. Moscova, 1951. 126 https://biblioteca-digitala.ro întreaga rețea a năvodului în afară de. matiță (H., II 411). Antipa (op. cit., 491), vorbind despre năvoade, spune că rușii (adică ucrainenii — M.D. și E.N.) le numesc matuia, iar lipovenii nevod. în momentul de fața, lipovenii folosesc matulb pentru a indica întregul ansamblu de operațiuni legate de o formă specială de pescuit cu năvoadele : [matuly paidut' sp'^rvbyb]. Probabil că termenul a fost împrumutat odată cu aceeastă formă de organizare a pescu- itului cu năvodul. Din aceeași categorie face parte și kazulkb —’ cazulcă, o undiță specială’ (H. II 266—козуля și dim. козулька). în nord, un instrument asemănător se numește [ragulkb]. De remarcat că și în poloneză există un fel de undiță care se numește kozulka (Br. 262). Neclară este însă proveniența termenului matica — sacul la năvod. La Dai', O. și P., nu figurează. Ucrainenii folosesc матня (H, II 411). S-ar putea să fie o formație proprie. Formații proprii par a fi și alte cuvinte : [sac'mâ], [ris'c'otkb], [sv'et'ilkb], [branddskâ]. [sac'mâ] —1 prostovolul sau sașmaua’ nu este atestat în niciuna din lucră- rile lexicografice consultate. Dai' (IV, 129) și P. (245) notează сак ca unealtă de pescuit. în ucr. aceeași unealtă poartă numele de саку ля (H, IV 97). Un semn de întrebare îl constituie [ris'c'otkb] —’ lișciotka, cleștele de cîrlige, cîscîci' — un instrument scurt cu două brațe apropiate pentru așe- zarea cîrligelor (la O.D.P. și H. nu figurează). Prezentăm pentru aceasta o etimologie probabilă: [dl'is'cdta] < l'is'c'dta <^ka < l'is'c'otkb. [sv'et'ilkb] — ’luminiță —- scîndurică pentru a face umbră în apa în timpul pescuitului la copcă' (nu figurează la Dai', O, Uș. H). Pare a fi o for- mațiune proprie de la светить. [branduskb] ■— 'capul acului de undiță', lățit, de unde se leagă firul [d'e zav'âzyvaibă bambâk]. Nu figurează la Dai', O, P., și H. O singură referire găsim la Srezn. (I 163) брады — брадъвь — секира, ascia, deci un obiect ascuțit, lățit. Forma să fi condiționat apariția acestui termen? în ceea ce privește peștii, lipovenii păstrează numele rusești1, doar cîteva dintre ele fiind împrumutate de la romîni datorită faptului că acolo unde își plasau peștele, acesta era cerut în limba romînă. Astfel, pe lîngă [vi'tin], [b'el'iznâ] [sudâk], [s'6'йкъ] ș.a. găsim rom. — sau intrate prin intermediul limbii romîne — krap (sărân), ghiban, plătică, șalău. De altfel, pătrunderea elementului romînesc în sfera lexicului pescuitului se face din ce în ce mai simțită. Se înregistrează, destul de frecvent forme ca : [nremasurnbia гуЬъ] (pește a cărui măsură nu corespunde normelor fixate), [гуЪъ na procap] (specialitate de pește prăjit), [l'ipsa ryby], [rybb n'e mâikt' c'irkulâciiw], [etu plăsu d'erzis], [nailon — xaroăbib pasudb], [mom'entâl'nb slam'ilb pynzu] ș.a. Lista împrumuturilor ar putea continua, dar asupra acestor elemente nu ne vom opri acum. & ; * # Materialul analizat aci, deși incomplet, ne permite să tragem unele con- cluzii parțiale. 1 Pentru terminologia pescuitului v. și V. V. Vakurov, Из истории рыболовного про- мысла в русском языке (на материале деловых памятников XIV—XVI вв. în «Вопросы истории русского языка», Moscova, 1959. 127 https://biblioteca-digitala.ro 1 Condițiile în care s-a dezvoltat graiul în ultimele două secole .au dus, pe plan lexical, la schimbări mai mult sau mai puțin vizibile, dar în linii genera- le, fondul lexical rusesc s-a păstrat foarte bine. Aceasta o confirmă denumirile ce aparțin regnului animal, vegetal, relațiilor sociale ale oamenilor ș.a.m.d. 2. In lexic se constată, pe lingă fondul rusec, prezența unui număr mare de ucrainisme, ceea ce arată că vorbitorii fie că au fost în relații strînse cu ucrainenii, fie ca au locuit vreme îndelungată pe teritoriu ucrainean. 3. îmbogățirea, lărgirea lexicului a avut loc în trecut (avem în vedere perioada care a trecut de la desprinderea graiului de masivul dialectal din care a făcut parte și pînă în 1944) pe baza „preluării", „adoptării" unor termeni, denumiri noi, pentru obiectele pe care le importau (de ex. uneltele pentru pescuit de la Astrahan și Nijni-Novgorod), pe baza împrumuturilor făcute mai ales din limba romînă și pe baza unor inovații locale, dialectale. 4. Problema împrumuturilor rărmne deschisă, dar menționăm că ele au putut fi făcute în diverse perioade, că s-au putut face pe diferite căi și că ele la un Ioc cu fondul rusesc, reprezintă o bază pentru derivare în cadrul graiului, împrumuturile existente s-au adaptat sistemului fonetic și morfologic al graiului. 5. Inovațiile constatate nu sînt prea numeroase, ele însă reprezintă ele- mente stabile, create conform legilor interne ale graiului. 6. în cadrul graiului se constată o nouă dezvoltare a sinonimiei care are loc mai ales pe baza împrumuturilor și inovațiilor realizate prin derivare. 7. Derivarea se realizează frecvent prin sufixare cu ajutorul elementului-k 8. Limba romînă exercită asupra graiului o puternică influență prin radio, presă, turism, prin relațiile existente între acest sat și orașul Tulcea pe calea apei. Aceasta se reflectă în numărul mare de cuvinte romînești folosite frecvent de vorbitori fie că ele coexistă cu echivalentele rusești sau, fiind denumiri ale unor elemente noi, nu au aceste echivalente. 9. Schimbărilde de sens constatate sînt normale, fără a fi prea frecvente iO. Majoritatea elementelor (atestate în lucările lexicografice principale însoțite de indicația „cunoscut pentru localitatea Sevsk" sugerează ipoteza originii graiului și'a apartenenței acestuia la masivul dialectal care cuprinde și graiul cunoscut în localitatea amintită sau în apropierea acesteia. * * * Considerăm că n-am epuizat toate problemele pe care le ridică lexicul graiului din satul Mila 23; materialul mai are .nevoie să fie îmbogățit și completat, dar pentru aceasta sînt necesare : 1. deplasarea suplimentară în localitatea respectivă pentru verificarea și completarea unor date de care dispunem, și ’ 2. deplasarea în localitățile de la nord de Dunăre (eventual la Vilkovo în R.S.S. Ucraineană) pentru confruntarea materialului, aceasta pentru că vorbitorii de graiul cărora ne cocupam au locuit (înainte de a se stabili în aceste Г părți) multă vreme în acele locuri. ABREVIERI Br. — Aleksander Brückner, Slownik etymologiczny jțzyka polskiego, Warszawa, 1957 Dai' — Владимир Даль, Толковый, словарь живого великорусского языка, т. I—IV Москва, 1955. DLRM — Dicționarul limbii romîne moderne, Buc. 1958. 128 https://biblioteca-digitala.ro н. м. о. — Словарь украинского языка, собранный редакцией журнала «Юевская старина» Редактировала съ добавпешемь собственныхъ матер! ал овъ Б Д т. I—IV, К1евъ, 1907—1909. ринченко -- Vaclav Machek, Etymobgicky slovnfk jazyka ceskeho a slovenskeho, Praha 1957 — С. И. Ожегов, Словарь русского языка, Москва 1952. — А. Преображенский, Этимологический словарь русского языка, Москва 1910___ —1914. Згезп. — И. И. Срезневский, Материалы для словаря древнерусского языка, т. I___________щ Москва 1958. и$- — Толковый словарь русского языка, под ред. проф. Д. Н. Ушакова, т. I—IV,Москва Э. — Antipa, Dr. Gr., Pescăria și pescuitul în Romînia, Buc. 1916. ALRM — Micul atlas lingvistic romîn, Serie nouă, voi. I, 1956. ЛЕКСИКА РУССКОГО ГОВОРА СЕЛА „Mila 23" ДОБРУДЖАНСКОЙ ОБЛАСТИ . (РЕЗЮМЕ)] В данной статье авторы анализируют лексику русского говора села «МПа 23». Материал, собранный в экспедициях 1959 и 1960 гг., распределяется по 6 группам: I. слова, относящиеся к животному миру; II. слова, относя- щиеся к растительному миру; III. слова, относящиеся к материальной куль- туре; IV. слова, относящиеся к человеческому телу, болезням, народной меди- цине, гигиене; V. слова, связанные с общественными отношениями людей; VI. слова, относящиеся к терминологии рыболовства (рыболовство — основ- ное занятие жителей этого села). В пределах этих разделов авторы стараются а) установить русский лекси- ческий фонд, влияние украинского языка, возникшее в результате совместной прошлой жизни линован с украинцами и влияние румынского языка на данный говор с лексической точки зрения; б) выделить специфические лексические элементы только для данного говора и возникшие, в условиях отдельной жизни его носителей, в отрыве от других русских говоров; в) установить, насколько это возможно, к какому говору, или группе русских говоров, относится,' или относился в прошлом, изучаемый говор. В результате внимательного изучения имеющегося материала авторы- приходят к выводу о том, что 1. русский лексический фонд сохранился исклю- чительно хорошо; 2. влияние украинского языка представлено широко; 3. вли- яние румынского языка особенно усилилось после 1944 года; 4. те немного- численные новые лексические элементы, возникшие за период отдельного существования этого говора, образованы согласно его внутренним законам, и в них выделяется в качестве самого продуктивного словообразовательного элемента суффикс -к-; 5. многие лексические элементы были (согласно данным словарей Даля и Преображенского) характерными для Севска. Это ведёт к частичному выводу о том, что говор этих линован, в значительной степени приближается к тому говору, который был известен для Севска и его соседних местностей. Вопрос остается открытым и может быть окончательно разрешен только после всестороннего изучения данного говора. 0 — 1507 129 https://biblioteca-digitala.ro LE LEXIQUE DU PARLER RUSSE DU VILLAGE DE MILA 23 (Région de Dobroudja) (Résumé) Les auteurs de cet article présentent le lexique du parler russe en usage dans le village de Mila 23. Le matériel, enregistré lors de deux enquêtes ef- fectuées en 1959 et en 1960 est classé en 6 groupes : I) Mots relatifs au régne animal • II) Mots relatifs au régne végétal ; III) Mots relatifs a la vie materielle et culturelle ' IV) Mots relatif au corp, human, maladies traitement populaire, hygiène ; V) Mots relatifs aux relations sociales entre individus ; VI) La termi- tis s’efforcent d'v déterminer le fonds lexical russe ; l'influence ucrainienne résultant du contact que les individus utilisant ce parler ont eu avec les ucrai- niens avant de se fixer dans les localités qu'ils occupent aupurd hui ; 1 influence du roumain sur ce lexique. Ils essayent egalement de délimiter les éléments propres q ce parler, ceux apparus dans le lexique dans les conditions d isole ment de son développement. Ils tentent aussi de préciser sur le plan lexical pareillement et dans le mesure du possible, le parler ou le groupe de, par 1er s auquel ce parler a appartenu par le passé, durant le période qui a précédé la SepaVétude du matériel dont ils disposent leur permet d'aboutir â la conclu- sion que : 1) le fonds lexical russe s'est excellemment conserve ; 2) 1 influence ucrainienne s'est fait sentir très fortement; 3) 1 influence de la langue rou- maine s'est particulièrement intensifiée depuis 1944 ; 4) les éléments lexicaux qui sont apparus au sein de ce parler et qui lui sont propres ne sont pas très nombreux, mais se sont formés conformément aux lois de développement~du dit parler notamment par suffixation, l'élément le plus frequent étant , 5) de nombreux éléments lexicaux de ce parler, q eu juger d apres les indications fournies par les dictionnaires eu Dal' et de Preobrajenski caracténstiques pour la localité de Sevsk. Ceci même a la conclusion partieUe que le^ parler de ces Lipovénes s'approche dans une mesure appréciable de celu quiétait en usage dans cette dernière localité et ses environs immédiats II appartient maintenant a l'étude phonétique et morphologique de le confirmer. https://biblioteca-digitala.ro NOTE DE DIALECTOLOGIE SLAVO-ROMÎNĂ (Observații asupra unui grai ucrainean și asupra unui grai rusesc din R.P.R.) A. VRACIU I. INTRODUCERE § 1. Notele de față au la bază două sondaje dialectale efectuate Ja popu- lațiile de limbă ucraineană și rusă din R.P.R. De aceea, menționăm de la început că faptele pe care le-am avut la îndemînă n-au fost suficiente pentru a întocmi, pe baza lor, un studiu complet1. Deplasările pe teren fiind de foar- te scurtă durată, n-am reușit să surprindem toate particularitățile — poate nu le-am notat nici pe cele esențiale — specifice graiurilor respective. In viitor intenționăm a continua cercetările pe teren în scopul de a realiza o descriere și o analiză cît mai cuprinzătoare a graiurilor de care ne-am ocu- pat. De altfel, pentru a pune în lumină întreaga complexitate a structurii graiurilor slave de la noi, sînt necesare cercetări monografice sau studii spe- ciale de felul celor întreprinse de acad. E. Petrovici pentru. graiul carașo- venilor2, de I. Pătruț pentru graiul huțulilor din valea Sucevei3 și de E. Vra- bie pentru graiurile rusești4. Rezolvarea acestor sarcini este strîns legată de intensificarea studiilor de dialectologie slavo-romînă preconizată de Aso- ciația Slaviștilor din R.P.R. la conferința din 27-28 iunie 19615. §2. Comentariile de mai jos pornesc de la două anchete dialectale — prima asupra unui grai ucrainean, cealaltă, asupra unuia rusesc (lipovenesc) efectuate în anii 1956 și 1960 în regiunile Suceava și Iași. Ambele anchete au fost organizate de cadre didactice de la Catedra de limbă și literatură rusă și sovietică a Universității „Al. I. Cuza". La prima au participat 1 Cf. și mărturia lui I. Pătruț, Fonetica graiului huțul din Valea Sucevei, Editura Academiei R.P.R., 1957, p. 3, care a studiat numai partea fonetică, lăsînd la o parte celelalte comparti- mente ale limbii pentru care n-a avut material suficient. , . „ . .no. 2 Graiul carașovenilor. Studiu de dialectologie slavă meridională, Eucurești, 1935. 8 Lucrarea lui I. Pătruț a fost recenzată de G. Mihăilă, în SCL, IX (1958), nr. 2, p. 286 289 si de A. Zacordoneț, în „Studii și cercetări științifice ", Filologie, Academia R.P.R., Filiala Iași, IX (1958), fasc. 1-2, p. 195-201. nr/iofim 4 Vezi Observații asupra unui grai rus de pe teritoriul K.P.F., „Romanoslavica , LV (LuvU), p. 107-129. _ 5 Vezi și G. Mihăilă, Slavistica romînească după 1944 și sarcinile ei actuale (Lucrările ae pngvistică), „Romanoslavica", IV, p. 30 — 31. 131 https://biblioteca-digitala.ro tovarășii, lect. R. Priscornic și lect. A. Vraciu, iar la cea de-a doua, iniți- ată cu’sprijinul material al Asociației Slaviștilor din R.P.R., conf. V. Harea, R. Priscornic, lect. P. Popa, lect. N. Costin și A. Vraciu. . . Atît în primul, cit și în cel de-al doilea caz am căutat să stabilim ce fapte, care ar interesa deopotrivă istoria și dialectologia slavă sau pro- . blemâ influențelor exercitate de limba romînă asupra graiurilor respective, pot fi scoase ia iveală în urma cercetărilor pe terenk Trebuie să spunem însă că n-au lipsit nici preocupările teoretice, de lingvistică generală, care apar în procesul de studiere a limbilor și dialectelor în contact. 2 Cu prilejul acestor anchete subsemnatul a folosit din experiența cîș- tigată în vara anului 1953, cînd a participat, ca student, la o expediție dialec- tologică organizată de Catedra de limbă rusă a Universității „A.A.Jdanov“ din Leningrad asupra graiurilor rusești de tranziție în vederea strîngerii materialului pentru Atlasul graiurilor rusești. De asemenea, am profitat de pe urma cercetărilor pe teren întreprinse în anul 1956 la Dumasca, împreu- nă cu R. Priscornic și V. Arvinte, de unde am cules unele materiale discu- tate în studiul deja pomenit al lui V.Arvinte. II GRAIUL UCRAINEAN DIN BENEA, RAIONUL CÎMPULUNG, REGIUNEA SUCEAVA §3. Prima anchetă dialectală am întreprins-o în toamna anului 1956 în rîndul populației ucrainene din satul Benea, com. Moldova-Sulița, raio- nul Cîmpulung, regiunea Suceava^. . Satul Benea, cu anexa sa, cătunul Porcescu, e așezat pe rîul Moldova, la o depărtare de 34 de km. de Cîmpulung. La nord se află Moldova-Sulița, la sud — Breaza, la est — Moldovița, iar la apus — Cîrlibaba și Lucina. Benea este înconjurată de munții Răchitiș, Cocoșul, Găina, Mînăilă, Glodu, Prislop, Dere — Moxa (Dermoxa), Feredeul, Porcescul, Petrișul și Vîjul Mare (Vejîi). Afară de rîul Moldova, sînt de menționat pîraiele Benea, Tătatca, Tătărcuta, Pașcanii, Jecalo și pîrăul Dronenilor. . La întrebarea noastră de ce satul se numește Benea, am primit urmă- torul răspuns: „în' Benea a fost o baie de argint, s-a săpat. De aceea Benea, c-o fost baie". Din informațiile culese de la oamenii mai învîrstă se confirmă existența unei mine de argint*. § 4. Cei mai vechi locuitori ai Benei se crede ă ar fi familiile Droniuc și Serghie. în ordine cronologică au venit familiile : Voucuk și Rotariuk. Pe moșia fostului boier Guber s-au stabilit familiile Cornel, Pohak, Polan- J 1 Pentru influența limbii romîne asupra graiurilor lipovenești, vezi V. Arvinte, Un caz de bilingvism slavo-romîn. în legătură cu elementele romînești din graiul lipovenilor din Dumasca, SCL, IX. (1958), nr. 1, p. 46 — 69, articol reprodus, în versiunea rusească, în „Revue de linguistique ", IV (1959), nr. 1, p. 71 — 94. E. Vrabie, “Influența limbii romîne asupra graiurilor rusești („lipovenești“) din SCL, XI (1960), nr. 4, p. 927 956. ’ 2 Vezi și E. Stankewicz, Towarăs a phonemic typology of the slavic languages, 's- Graven- hage, 1958. H. Kucera, Inquiry inio coexistent phonemic systems in slavic languages, 's — Graven- hage* 1958. Vezi și articolul acad. E. Petrovici, Dezvoltarea studiilor de slavistică în țara noastră, în uitimii 15 ani' SCL, X (1959), nr. 3, p. 340, unde se arată că cercetarea graiurilor slave din R.P.R. constituie o problemă de lingvistică generală. . 8 Paragrafele 3 — 9 (p. 132 — 134) se sprijină pe datele cuprinse în comunicarea Observații asupra graiului ucrainean din Benea, prezentată de A. Vraciu și R. Priscornic la sesiunea științifică a cadrelor didactice de la Universitatea „AI. I. Cuza" din Iași, în anul 1957. 4 Vezi mai jos. i 132 https://biblioteca-digitala.ro ski, Marocku, Cenkaliuk, Setriuk, Motriuk și Prokopiuk. Din Cîinpulung au venit familiile Ursache, din Pătrăuți-Turturenii, din Galiția-Iecek si Nikiforeak, din Moldova-Sulița : Șerafescu, (originar din Maramureș), apoi Bouhar, 2ekalo, Haraseniuk, Rebencuk, Spetko; din Putila — Kobelica, Kocerhan, Rozvadovski, Maciopa; din Breaza—Ungurean, Polohan, Maco- vei și Bodnar; din Sadova—Chirilă; din Pojorîta — Prundean; din Rădă- uți — Burjui; din Fundul Moldovei — Lițu, iar din Cîrlibaba — Hilbert. în fine, poate fi semnalată prezența în Benea a unor familii originare din Pașcani și părțile lașilor. § 5. în timpul dominației austriece numeroși galițieni pătrundeau pînă în Benea, unde erau angajați la diferite munci sezoniere, mai ales la cosit1. Iarna nu rare sînt cazurile cînd o parte din populația băștinașă ■—■ tîmplari pricepuți din Benea — pleacă la lucru prin Pojorîta, Cîrlibaba, Cîmpulung și Rădăuți. § 6. Pînă în anul 1816 Benea a fost o anexă a comunei Fundul Moldo- vei; din 1816 pînă în 1930 — a comunei Breaza; din 1930 pînă în 1931 — a comunei Moldova — Sulița. Din mai pînă în august 1931 satul Benea for- mează, împreună cu cătunul Porcescu, o comună de sine stătătoare, apoi trece din nou la Moldova — Sulița, în cadrul căreia continuă să figureze pînă în prezent. § 7. într-o condică parohială, pe care am consultat-o, se spune că satul Benea datează de dinainte de 1224. în continuare, este citat numele profe- sorului cernăuțean Victor Prelici, care consideră Benea — pentru perioada de timp cuprinsă între secolele XIII și XIV — un apendice al minelor de argint din Rodna. Condica parohială din Breaza (satul vecin) conține, între altele, o notă cu privire la trecutul istoric al punctului cercetat. Potrivit acestei informații, în anul 1565 o ceată de tătari călări, năvălind în Benea, a incendiat satul și a exterminat populația. De pe urma acestui pîrjol ar fi scăpat doar paz- nicul rămas de veghe la mină. Sursa informației de mai sus ar fi constituit-o un document adus în 1841 stăpînului minelor din lacobeni -— Venzeug, cavaler de Manz. Aflînd de existența unor zăcăminte de argint în Benea, proprietarul minelor din lacobeni trimise în același an un grup de 10 oameni, sub conducerea unui oarecare Johan Eder, să facă prospecțiuni la fața locu- lui. însă săpăturile efectuate pe pîrăul Benea au dat greș. N-ar fi exclus ca aceste zăcăminte să existe între Tătarca și Tătărcuța, unde pămîntul pare surpat în urma prăbușirii unor galerii. ’ ’ _ § 8. în documentele bucovinene n-am găsit atestat numele satului Benea înainte de 1647. într-un act dat la curtea lui Vasile Lupu, în anul 1647, prin care se întărea Mănăstirii Putna braniștea primită de la Ștefan cel Mare este pomenit pîrăul Benea. S-ar putea presupune că la această dată satul încă nu se repopulase. Mina de argint părăsită n-a favorizat ■— pentru o perioadă de timp — apariția de noi așezări omenești. Trebuie însă cercetate arhi- . vele pentru a se ^urmări, pe bază de documente, existența satului Benea înainte de anul 1565, dacă ,bineînțeles, invazia cetei de tătari, pomenită mai sus, nu este cumva o legendă. 1 I. Pătruț menționează, op. cit., p. 11, că fonetismul amestecat al graiului huțul din Valea Sucevei a fost pricinuit „și de adaosul continuu al elementului etnic nou din Galiția1'. 133 https://biblioteca-digitala.ro Din relatările informatorilor mai vîrstnici (Ion Serghie, Gavrylo Pin- tiuk) reiese că la sfîrșitul secolului trecut (pe la 1875) comuna era slab populată1) § 9. Ocupația de bază a locuitorilor din Benea a fost și este creșterea vitelor și exploatarea lemnului. După 23 August 1944 unii dintre ei înde- plinesc diverse funcții administrative și culturale în viața satului. Mai adău- găm că atît Moldova — Sulița, cît și Benea au școli cu limba de, predare ucraineană. § 10. Avînd în vedere că populația din Benea este eterogenă, că, pe de altă parte, aici s-au manifestat influențe multiple, mai ales lexicale, romî- nești, germane, rusești, polone și că, în fine, graiul acesta a venit mereu în contact cu alte graiuri huțule, la care mai trebuie adăugată infiltrarea, permanentă în trecut, a elementului etnic nou din Galiția, este de așteptat ca structura lui să fie în multe privințe mixtă. Fonetismul amestecat al gra- iului huțul din Valea Sucevei a fost relevat mai ales de I. Pătruț în opera cita- tă, care', alături de monografia acad. E. Petrovici, Graiul carașovenilor, au deschis drumuri noi în dialectologia slavo-romînă. Observațiile care urmează se referă : a) la unele fapte mai caracte- ristice din sistemul consonatic și b) la vocabularul graiului ucrainean din Benea. Ele vor fi precedate de o scurtă caracterizare generală a acestui grai. ' 1 Ion Serghie, în vîrstă de 88 de ani, reține de Ia tatăl său, care murise la 106 ani, că bunicul (care ar fi trăit 150 de ani) pomenea adeseori de existența, în Benea, a unei mine de argint. _ ... . 2 în privința stadiului actual al cercetării dialectelor ucrainene vezi F. T. Jilko, Димек- тологёчний атлас украёнськоё моей (Проспект), Kiev, Editura Academiei de Științe a R.S.S. Ucrainene, 1952, p. 5—19. Id., Надриси з дёалектологёё украёнсъкоё моей. Kiev, 1955. О неко- торых особенностях современного изучения диалектов украинского языка., «Вопросы языкознании, пг. 5/1957, р. 93 — 97. Р. I. Gorețki, Изучение украинского языка в до- советский период, «Изучение украинского и белорусского языков». Moscova, 1958, р. 5—43. I. К. Beloded, Изучение украинского языка в советский период, ibidem, р. 44 — 108.1. Рапке- vici, Закарпатський диалектний варёант украгнськог литературное моей ХУII—ХУIII ев., „Slavia“, XXVII (1958), fasc. 2, р. 171 — 181. Unele articole de dialectologie ucraineană au fost publicate în volumul Питания îcmopiî i диалектологи схёднослов’янських мое, Editura Universității de Stat din Cernăuți, 1958. O cercetare monografică a graiurilor urcrainene din Maramureș a întreprins N. Pavliuc în disertația sa pentru obținerea titlului de candidat în științe filologice. Vezi autoreferatul Украинские говоры Мараморщины {область Бая-Маре Румынской Народной Республики), Harkov, 1958- Pentru bibliografia mai veche, vezi I. Pătruț, op. cit. Asupra stadiului actual al studierii graiurilor slave de pe teritoriul R.P.R., vezi articolul lui E. Vrabie în prezentul volum. Unele date statistice și istorice în legătură cu istoria graiurilor slave din țara noastră sînt cuprinse în comunicarea lui E. Vrabie, ținută la cea de-a Il-a sesiune a cadrelor didactice de la Institutul Pedagogic „M. Gorki“ în zilele de 26 — 27 martie 1960. Vezi tezele referatului în programul sesiunii, p. 12. De istoria „lipoveni- lor" vorbește V. Arvinte, în lucrarea citată. 3 Pentru materialul ucrainean am folosit notația adoptată în Прдграма для збирання матерёалёв до дёалектологлчного атласа украёнськоё моей, ed. a Il-a, Kiev, Editura Acade- miei de Științe a R.S.S. Ucrainene, 1949, p. 94 — 101. Vezi și indicațiile cuprinse în broșura lui F.T. Jilko, Дёалектологёчний атлас украёнськоё моей (Проспект), Kiev, 1952, р. 24—25. Pentru graiul lipovenilor am utilizat transcripția din Программа собирания сведений для составления диалектологического атласа русского языка, Editura Academiei de Științe а U.R.S.S., Moscova-Leningrad, 1947, p. 185 — 218 cu precizările din Методические указания к «Программе собирания сведений для составления диалектологического атласа русского языка». Moscova, Editura Academiei de Științe a U.R.S.S., 1957, p. 14 — 18. Unele cazuri speciale de transcriere vor fi însoțite de explicații. * 134 https://biblioteca-digitala.ro §1 1. Dintre particularitățile fonetice și morfologice proprii graiului ucrainean din Benea menționăm: . , „ lt 1. trecerea lui Ъ la i, indiferent de locul, accentului: л imo „vara , сЧно „fîn", цЧлий „tot, întreg", 7^05^ „în șură" ; fAiAax» 2. trecerea vocalelor r și e, în silaba mchisa, la г . в i3 „căruță, telega , de’ip „curte", кЧн’ „cal", нЧч’ „noapte", порЧх^; 3. păstrarea vechiului e după șuierătoare și v<( _ 4. afonizarea lui г: мбрйа (sau мора} „mare", бурйа furtuna , зориа „zori", на^зорйах „în zori de zi", порйёдок „ordine etc. > 5 la pers. I a verbelor de conjugarea a П-a consoanele a, t, z și s nu alternează cu f (di), t, O x6№y, сМу-кр^У (кр^У), ' ш 6. cînd accentul cade pe temă, verbele au, la prezent indicativ pers. 11 sg., forme trunchiate : возе, кбсе, нбсе, робе 3; 7. t la prez. ind. pers. III sg. și ph este dur : робл ym, говор am, працУйут, спЧвбйут, читбйут etc.; , , 8. utilizarea cu precădere a desinențelor -oe t, -ев * la nat., sg. ai sub- stantivelor de declinarea a Il-a: батковЧ, братов'i, зубов'!, ножов i, конев * Ș-a. 4 12. La consoane relevăm ceva mai pe larg unele aspecte specifice. 1 Sub influența vocalelor din seria anterioară dentala surda (г) trece la к’ : кЧсто, кЧсний, скЧна, кЧло „corp, trup", к'ежко, к^еунути. După părerea lui I. Pătrut, acest fenomen nu s-a produs sub influența ronuneasca . 2. La fel, dentala sonoră (й), trece uneori la г sub influența lui г următor : гЧло „treabă", г'гука „fată". . 3. înaintea consoanelor sau în poziție finala и trece la ж воук, поунеи, слаз&У etc» » 4. în mod inconsecvent se observă prezența lui v , protetic : в^лец'а, на^в^лецУ, dar și $лиц’а, вбреу „vultur", во риз „orez", eopâme, вохбта, воден, „unu" etc. . , . . , i л • \ . 5. Fonemul ф apare foarte des (uneori chiar m locul grupului xe) . фЧст, фЧртка, фасолЧ, фатати, фаршах ș.a. , 6. Am notat la Benea două feluri de r vibrant : r dur {град, рана, границ'a etc.) și r moale : бур'а (б^р'е}, пор'адок (пор'едок) (dar și . бурйа, порйедок}, косар', чоботар', секретар' etc. 7. Ca și r, laterala л se prezintă sub două aspecte : un l dur (de regula, înaintea vocalelor, în locul vechiului l velar : вал, мелник etc.) și un l palatal (înaintea vocalelor i, a, o, y, e în locul vechiului~ Z^ moale). De observat că, înaintea consoanelor apare cînd l, cînd Z , fără a se putea stabili în această privință vreo lege. Cf. мелник, тЧлки, пилно, dar стибил^це; мел'ник, к’ил'ко, тЧл'ки, dar бЧлш, далше, палцим, силний, стибилце, дал ше, 1 în poziție finală prin x (ort. г) redăm fricativa velară surdă (varianta larmgalei sonore ff). : 3 Am notat însă și forme de tipul хожу, сежу și вожу. . s Trebuie însă să menționez, că am înregistrat atît forme în -i (носи, проси, ходи) cît și forme în - ii (носит, просит, ходит}. Această instabilitate (variație) de la un vorbitor la altul ne-a frapat și la Tg. Frumos. . . я 4 Fenomenul este și vechi, și caracteristic. Vezi și F. T. Jilko, О некоторых особен- ностях современного изучения диалектов украинского языка, «Вопросы языкознания», 1957, пг. 5, р. 97. . „ _ , , . j. 6 Op. cit., р. 53. La fel, pentru п velar. Cf. p. 56 : „originea romîneasca a sunetului o clin unele regiuni huțule este posibilă. însă atîta timp cît proveniența lui străină din alte graiuri ucrainene nu este dovedită, ținînd seama și de faptul că la huțulii cei mai apropiați de romîni n velar este o raritate, nu putem considera decît ca îndoielnică această influență romîneasca . 135 https://biblioteca-digitala.ro пил'но, шлцэм etc. Spre deosebire de limba literară și de alte graiuri ucrai- nene, adeseori l epentetic lipsește la Benea : лбв'йа (лбвйё), л^бйа (л'убйе), ломйа (ломие). în schimb, uneori l epentetic apare în cuvinte care în limba literară nu cunosc fenomenul : голубл'ата, здорбвл'а ș.a. N-am 'putut identifica prezența lui l semipalatal, despre care vorbesc J. Zi/ybski și I. Pătruț. ■ § 13. După cum s-a putut vedea din analiza rapidă a unor consoane din graiul ucrainean de. la Benea, influența limbii romîne în acest compartiment este neînsemnată. Ca și în alte graiuri slave de pe teritoriul țării noastre, influența romînească se resimte mai ales în materie de vocabular. . Constatările noastre concordă, așadar, cu cele la care au ajuns alți cer- cetători ai graiurilor huțule : „N-am găsit, după cum se vede, — afirmă I. Pătruț —, nici o trăsătură caracteristică fonetică străină limbii ucrainene. Influențele străine, dintre care cea romînească e mai accentuată, destul de însemnate în domeniul lexical, n-au alterat sistemul fonetic, ucrainean, al graiului huțul" i. Prin urmare, studierea graiurilor slave prezintă importanță mai'ales pentru fonetica și dialectologia istorică a limbilor respective. în vocabular, în sintaxă influența romînească este, în schimb, evidentă și trebuie studiată în toată întinderea. § 14. Lexicul graiurilor slave de la noi își revendică dreptul de a fi cer- cetat în monografii speciale, de felul celor preconizate recent de R. I. Ava- nesov și V. G. Orlova pentru dialectele velicoruse 2. Alături de elementul slav, trebuie urmărit și cel romînesc sau de alte origini. în materie de vocabular influența romînească asupra graiurilor ucrainene e destul de veche. Astfel, I. Pankevici 3 menționează exemple ca май < rom. mai 4 și сокотять „стережуть" < rom. a socoti, pătrunse în graiurile ucrainene în sec. XVII—-XVIII, iar D. Scheludko — încă în sec. XIII—XIV 5. Unele din aceste cuvinte au ieșit din uz, o dată cu rînduielile vechi : пражйна < prăjină (la ucrainenii din Benea cu ă trecut la a, fenomen caracteristic și graiurilor rusești, căci nici ele nu posedă fonemul), фалчаиэр'’иэтп. IV. ÎNCHEIERE Deși au un caracter mai mult provizoriu, observațiile de mai sus ne permit să tragem totuși unele concluzii cu caracter general. 1. După cum s-a văzut, graiul ucrainean de la Benea și cel lipovenesc de la Tg. Frumos au în multe privințe o evoluție asemănătoare. Cam aceeași este și situația celorlalte graiuri slave de pe teritoriul R.P.R. ’ 2. Coexistența diverselor sisteme lingvistice în același grai constituie un fenomen, care nu mai lasă loc nici unei îndoieli1. Un aspect al acestei coexistențe îl constituie desele fluctuații înregistrate de noi atît la ucraineni, cît și la lipoveni. 3. Limba și dialectele reprezintă sisteme deschise în vocabular și sin- taxă2 și aproape închise în fonetică și morfologie. Astfel, n-am găsit în graiurile cercetate sunete romînești decît în cuvintele împrumutate din limba noastră. Cînd inovațiile lingvistice nu mai sînt alimentate de limba comună, ele- mentele lexicale pătrund în masă din afară și imprimă o notă cu totul spe- cifică graiurilor. 4. Cît privește identificarea elementelor arhaice sau pe cale de dispa- riție, aceasta se va putea face numai după un studiu amănunțit, exhaustiv chiar, al tuturor particularităților proprii graiurilor respective. Rezultatele vor trebui apoi confruntate cu ceea ce ne oferă, pe de o parte, istoria limbilor slave, iar pe de alta, geografia lingvistica3. Așadar, cercetarea graiuri- lor slave de pe teritoriul R.P.R. continuă să rămînă încă una din sarcinile actuale ale slavisticii romînești. . a ЗАМЕТКИ ПО СЛАВЯНО-РУМЫНСКОЙ ДИАЛЕКТОЛОГИИ (L Об украинском говоре деревни Беня, Сучавской области. П. О говоре линован Тыргу-Фрумос, Ясской области) (РЕЗЮМЕ) Статья основывается на данных двух диалектологических анкет, прове- денных автором в 1956 и 1960 гг. над славянскими говорами, распространен- ными на территории Румынской Народной Республики. В обоих случаях автор 1 lu afară, de lucrările citate mai sus, vezi printre altele și C. Fries — К. Pike, Coexistent phonemic Systems, „Language", XXV (1949). G. Francescato, A case of coexistence of phonemic Systems, „Lingua", VII (1959), fasc. 1, p. 78 — 86. Id., Systèmes coexistants ou systèmes diachroni- ques, „Neophilologus", 1961, fasc. 1, p. 37 — 44. 2 Domeniul sintaxei este considerat sferă penetrabilâ de L. A. Bulahovski și B. A. Serebren- nikov și impenetrabilă de T. P. Lomtev, iar recent de I. A. Sprinceak. Vezi cartea acestuia din urmă : Очерк русского исторического синтаксиса, Kiev, 1960, p. 20. 8 Pentru istoricul dialectologiei ruse, ale cărei date trebuie neapărat luate în considerație la cercetarea graiurilor lipovenești de la noi, vezi studiile cuprinse în voluml colectiv История русской диалектологии (redactor responsabil В. V. Gomung), Moscova, Editura Academiei de Științe a U.R.S.S., 1961. 142 https://biblioteca-digitala.ro использовал опыт одной диалектологической экспедиции, организованной Кафедрой русского языка Ленинградского Университета летом 1953 г., в Вели- колукской области, экспедиции, в которой он участвовал, а также опыт одной анкеты 1956 г. в Ясской области. Помимо чисто диалектологических вопро- сов, нас интересовали и некоторые общелингвистические проблемы, связанные особенно с изучением контакта между различными языками и различными говорами. Настоящая работа состоит из двух частей: в первой рассматриваются фонетические, лексические и, отчасти, и морфологические особенности одного украинского говора, распространненного в Сучавской области, а во второй — характерные черты в фонетической системе и грамматическом строе (морфо- логии и синтаксисе) говора линован Тыргу — Фрумос. Здесь же автор остана- вливается на влиянии, оказанном румынским языком на лексику этого рус- ского говора. Из фонетических и морфологических особенностей, встречающихся в изученном нами украинском говоре, отметим здесь следующие: переход -к в I, переход о, е в /, сохранение старого е после шипящих, оглушение соглас- ного р, наличие твердых и мягких р и л, частое употребление согласного ф, переход ли’ и д’ в к’ и, соответственно, в г’, переход в > у, протетическое в, твердое ли в Ш л. ед. и мн.ч. глаголов в формах настоящего времени изъяви- тельного наклонения, частое употребление флексий ■— овЧ — евЧ в дат. пад. ед.ч. имен существительных и др. Кроме этого, в первой же части подробно исследован и вопрос о лекси- ческом составе данного украинского говора. Переходя ко второй части, автор останавливается сперва на таких фоне- тических явлениях, которые свойственны и говору линован с Тыргу — Фрумос: переход г в у \ « и в у наличие У в начале слов перед гласными (уиэтъ, juз, риУот, juм,um>) или внутри слова между гласными (напр. из Рас'щи); в словах, заимствованных из румынского языка, встречаются согласные и /; безударное е, а иногда и ударное, переходит в ’а: т'ап^ер (и тап^ер’ с утратой мягкости лк’), ц’аркъгУи2; как правило, без ударное е переходит в и (н’и могу уим’ит’). В некоторых случаях в говоре линован имеются особенности в ударении слов: ср. могу и мбжу, наряду с «правильным» могу3), с'ьр^эду с 54 гада и др. Наличие твердого т в Ш л. ед. и мн.ч. глаголов (уид’бт, знщут, ум'ирауут) составляет общую изоглоссу. Интересными являются также морфологические, синтаксические и лек- сические особенности говора. Из них можно отметить (в области морфологии и синтаксиса): наличие флексий —у (» у существительных I скл.; отсутствие наращения у косвенных падежей существительного «время»; переход неко- торых существительных м.р. в ж.р. (ср. поймал'ин’ку]у стаканЧику); утрата У и э в род. -вин.пад. местоимения «свой»: свое о; у глагола «иметь» П л.ед.ч. наст.вр. изъявит, накл. обнаружили форму ^имщиш; глагол «судить» построен Ь дополнением в дат. пад.: суд’ит нам ^аспот; со значением наречий «очень», 1 Но имеется однако и сохранение г: могу; кроме того в I л.ед.ч. наст. вр. изъяви- тельного наклонения у глагола «мочь» наблюдается переход г вж: мбжу, вероятно под влиянием форм II и III л.ед.ч. и I и II л.мн.ч. 8 Все же иногда е (’э) сохраняется: т^эп^эр'' 3 Хотя говор и характеризуется аканьем, тем не менее в этом слове о не перехо- дит в а; ср. также мест, свовб. 143 https://biblioteca-digitala.ro «сильнее» в говоре употребляется дужъ: дужь уъвар’и, н’и дужь хърашб; вместо «даром» выступает за""дуру или задурнъ-. н’и cmojum задуру д,иэлът\ н"и задурнъ нъзывауут; довольно часто предлоги требуют других падежей: с -г вин.пад., вм. через + вин.: с н^бд’эл’у значит «через неделю» ; из + род., вм. с + род.: jue cÛMbj ос’ин'и; ио+предл., вм. в + предл.: па^ус’их уърадах; на-г предл., вм. по + дат. : нашы (т.е. староверы) пъръзб^эжал'ис на фс^ом свиэт'и (вм. по всему свету); союз чи употребляется у линован Тыргу-Фрумос наряду с или, а зачто — в значении почему. В области лексики говора линован автор подчеркивает особенно влияние румынского языка, которое выражается в наличии таких слов и калек: fierar «кузнец», serviciu «служба, работа», producție «продукция, производство», școala (с дифтонгом < рум.), наряду со школа, pofta «апетит», прилаг. viu «жи- вой», некоторые глаголы и частица mai. Относительно калек можно указать на употребление конструкции «он имеет столько-то лет» (вм. «ему столько- то лет») под влиянием румынской модели: «a avea atiția ani »; «делать службу скем-нибудь» (вм. «служить с кем-нибудь») < рум. a face serviciul cu cineva «делать свадьбу» (вм. «справлять свадьбу») < рум. «a face nuntă»; слож- ное наречие нъп'иэр'иэт (вм. «раньше») образовано под влиянием рум. « mai înainte » и др. . В заключение автор подчеркивает некоторые особенности, характерные для развития славянских говоров на территории PHP, судьба которых в усло- виях отрыва от общенародного языка во многом одинакова (или сходна). Об этом и говорится в данной работе на примере украинских и русских говоров. Сосуществование в говорах различных систем является бесспорным фак- том. Одно из проявлений этого процесса составляют, напр., многочисленные языковые варианты, отмеченые нами в исследованных говорах. Наши наблюдения показывают, что языки и диалекты представляют собой системы, совсем открыте в лексике и синтаксисе и почти замкнутые (непроницаемые) в фонетическом и морфологическом отношении. Так, в иссле- дованных украинских и русских говорах румынские фонемы выступают только в словах, заимствованных из румынского языка, в то время как в лексическом составе и синтаксической структуре такое влияние огромно. . Изучение архаичных черт или черт, исчезающих на наших глазах в слав- янских говорах на территории Румынии, является одной из задач, которую призваны решить дальнейшие исследования в этой области у нас. NOTES DE DIALECTOLOGIE SLAVO—ROUMAINE (Observations sur un parler ucrainien et sur* un parler russe de la R.P.R) , ( Résumé, . ■ Le présent article repose sur les données recueillies à l’occasion de deux d enquêtes dialectales effectuées en 1956 et 1960 au. sujet du parler ucrainien. en usage à Benea (district de Cîmpulung, région de Suceava) et du parler ; russe („lipovène“) de la commune de Tîrgu-Frumos (district de Pașcani. région de Jasșy). Dans les deux cas, l’auteur a mis à profit l’expérience acquise, en 1953 lors de l’expédition dialectologique • entreprise dans la région de Velikie Luki (U.R.S.S.) et en 1956 dans le village de Dumasca (district de Vaslui, région de 'Jassy). / 144 . https://biblioteca-digitala.ro Outre les questions strictement dialectologiques, l’auteur s'est également intéressé a des problèmes de linguistique générale qui apparaissent toujours lorsque l’on examine les langues et les dialectes en contact. Son travail consiste en deux parties : la première analyse les particu- larités phonétiques, lexicales et, partiellement, morphologiques du parler ucrainien ; et la seconde, les traits caractéristiques du système phonétique et grammatical du langage lipovène mentionné ci-dessus. À cette occasion l’auteur examine aussi l’influence exercée par la langue roumaine sur le parler respectif. Parmi les particularités phonétiques et morphologiques qui apparaissent dans le parler ucrainien de Benea, on note le passage de fi a i, de о et e a i ; la conservation de l’ancien c après des sifflantes ; l’aphonisation de r ; l’existance des liquides r et l dures et molles ; l’emploi fréquent de la consonne f, le passage de t’ et d’ à è’ et respectivement, a g’ ; le passage de v à w, la présence de v prothétique, t dur à la III personne du singulier et du pluriel de l’indicatif présent; l’utilisation fréquente des désinences -ov'i, -ev'i au datif sing. des substantifs etc. L’auteur examine encore en détails dans la première partie la question de la composition lexicale du parler ucrainien de Benea. Dans la seconde partie de son article, hauteur s'arrête d'abord aux phéno- mènes phonétiques appartenant en propre au parler lipovène de Tg. Frumos. Il s’agit du passage de г à y1 de в à y, de l'existence du j au commencement des mots ou à l'intérieur en position intervocalique (cf. ]иэтъ, jus, jud'om, /из Рас щи etc. ; dans les mots empruntés au roumain apparaissent les consonnes g et l ; le e non accentué, et parfois même accentué, passe à 'a ; m'an^âp’ (et тап’иэр’}, ц’аркъ^'гР; en règle générale, e non accentué passe à и (н’и Moyÿ juM'umP). Dans certains cas, on a noté des mots dont l’accent diffère de celui de la langue commune : cf. могу et можу, à coté de la forme Moyÿ3, Рбр^эду, c^54 yadâ etc. La présence du m dur à la III pers. du singulier et du pluriel des verbes constitue une isoglose commune aux parlers lipovènes de Moldavie : jud'om, зищут, ум'ирщут. ; De même les particularités morphologiques, syntactiques et lexicales de ce parler russe sont intéressantes. On peut citer en ce sens pour la phonétique-et la morphologie, des phénomènes tels que la désinence .— y (—’y) au gén. sing. des substantifs de la F" déclinaison ; l'absence de l'augment des cas obliques substantifs du type „время" ; le passage de certains substantifs du genre masculin dans la catégorie des féminins (cf. na~'MaAUH'Kyjy стакан'ч'ику) ; disparition de j et de э au gén. et acc. sing. du pronom „свой": свово; exis- tence de la forme/u.wjOuz à la II personne du singulier du présent de l'indicatif du verbe „иметь“ ; le verbe „судить" se construit avec un complément au datif; cÿd'um нам yacnôm; дужь est utilisé avec le sens des adverbes „очень, сильнее"; par ex. дужъ уъвар’й, »'и^дужь хърашо; au lieu de „даром» on a couramment noté за-" дуру ou зад^рнъ: H'u^cmôjum за^д^ру д'иэлът', н'и зад^рнъ нъзывщут; dans le parler des lipovènes de Tg. Frumos, les prépo- 1 II existe cependant de cas ou г subsiste parfois dans les mêmes mots, par ex. могу. On a noté, à la I-ère pers. du présent de l'indicatif du verbe „мочь" le passage de г аж, probable- ment par suite de l'analogie des formes des II et TH pers. sing. et I et II pers. du pluriel. 2 Pourtant parfois e (э) subsiste; T'uen'wep'. 3 Bine que le parler se caractérise par „akanie", cependant dans ce mot о ne passé pas à a; cf. aussi le pronom ceoeô (gén. et acc. sing.). 10-1507 145 https://biblioteca-digitala.ro étions sont souvent construites avec d'autres cas que dans la langue commune. S +a“ au Heu de «p« + ace.; oV-эд^у signifie через неделю" ; £T+ gin. au lieu de c + gén. juc~eâMj no + le prépositionnel, au lied de no + dat. ; ноты (c'est-à-dire „starovery") трьзб “э^лиспа фсом ce'im— (au lieu de „по всему свету"), la conjonction «и est utilisée a coté de IMU’ DanT°le domaine du lexique, l'auteur souligne surtout l'influence de la langue roumaine sur le parler lipovène étudié ici (emprunts et calques hnguis- tiques). Le roumain a fourni des mots tels que fîerar, sermciu, ^roduche,^ swala&vec diphtongue du roumain), à coté de школа, pofta, vtu, vie, mai et certains verbes. Au sujet des calques on mentionne des constructions comme он имеет столько-то лет» (au lieu de „ему столько-то лет ) sous 1 influence du modèle roumain „a avea atî|ia ani» ; „делать службу с кем-нибудь (au lieu de „служить» с кем — нибудь») , u, e. Consoanele : 6 B r 4 — 3 — x n m h n p c T III I I I I I i I I I I I 6' B' r'4 a' 3K 3' Ä K' JI/ m' h' n' p' C' T/ H — — — 5 ■ i । II I | — H ni V ““ în graiul bulgar din comuna Chiajna nu găsim fonemele x, xrt și s, existente în limba bulgară literară, iar fonemel e x, u, ut nu au perechi dure. 1 Vocala h din slava veche (bulgara veche) se redă cu ’a — e, alternanță condiționanta de accent și de caracterul (palatalizat sau nepalatalizat) al’ consoanei următoare. Pe baza acestei particularități, graiul din Chiajna se încadrează între graiurile nord-estice bulgare. Vocalismul § 2. Cele șase vocale de bază nu se deosebesc în poziție accentuată, din punct de vedere al articulării și al efectului acustic, de vocalele corespunză- toare din limba bulgară literară. în poziția neaccentuată însă, vocalele deschise a, o, s se închid •—-a < &(a), o> y (o), e> «6. în felul acesta graiul posedă numai trei vocale (a, y, u). Vocalele închise nu sînt foneme, ci numai variante. § 3. Vocala a. Cînd este accentuată se păstrează ca vocală posterioară, deschisă, nerotunjită : ptcunâ (femeie), d&cxă (scîndură), MbZJiâ (ceață), znâdeH (flămînd), Kânb (cană), csâQdb (sic) (nuntă). Vocala a în poziție neaccentuată, în interiorul cuvîntului și în majoritatea cazurilor în poziție finală, se închide puternic trecînd la &; KpbKâ (piciorul), zpbduHb (grădină), cwymt (sîmbătă). Dar, închiderea vocalei a neaccentuate în poziție finală este uneori mai slabă (a). Exemplele analizate nu ne-au dat posibilitatea să precizăm cînd anume a neaccentuat din poziția finală trece la q și cînd în &. Unul și același vorbitor pronunță pe a final neaccentuat în același cuvînt, o dată cu & și altădată ca q, de exemplu : KyKOiuKb șÎKyKoutKq, 1 L. Andreicin, K. Popov, M. Ivanov, Съвременен български език, v. I, Sofia, 1955,p. 109, ; 2 Stoiko Stoiko v, Увод в българската фонетика, Sofia, 1955, р. 98. j 3 Gh. Bolocan semnalează în graiul bulgar din Brănești 34 consoane; vezi Cu privire la corelația de sonoritate în graiul bulgar din Brănești, în S.C.L., an. IX, voi. IV, 1958, p. 491 —491. 4 Consoana г’ a fost întîlnită numai în cuvîntui гергъовден. în йерг'ен (flăcău) г urmat de e are un caracter palatal mai pronunțat decît în alte cuvinte, în care el este urmată de e sau u, de exemplu герг’овден (și герг'еуден}, куги (cînd), тугие (atunci). s în graiul bulgar din Brănești ж.ч, ш, p. sînt întotdeuna dure — nu au corespondente moi; vezi Gh. Bolocan, op. cit., p. 491. 3 închiderea puternică a vocalelor a, o, e în poziția atonă, este un fenomen specific graiuri- lor bulgare de nord-est (balcanice). 151 https://biblioteca-digitala.ro кукошкьть (găină), сълбъ — сълбътъ — сълбъта (scară), л'ёшть — л'ештътъ (linte); б^лкь — б^лкътъ (mireasă) etc.1. а . . Întrucît în majoritatea cazurilor există o tendință spre închiderea puterni- că a lui a neaccentuat la &, în toate pozițiile, îl vom nota în studiul de. față cu ©, deoarece indiferent de gradul de închidere, cuvîntul nu-și schimbă sensul. . _ _ O trăsătură a graiului din Chiajna care-1 apropie de graiurile balcanice din regiunea Sliven, de graiul din Ștrăclevo și de graiurile sud-estice, dar îl deose- bește de majoritatea graiurilor balcanice, este păstrarea vocalei a accentuate în poziție finală și anume, în desinența substantivelor de genul feminin singular și la persoana l-a singular a prezentului verbelor de conjugarea l-a și a II-af de exemplu : глъва (cap), уда (apă), гура (pădure), жина; плитй^ (a^croșeta), чата (a citi), кълна. (a blestema), въра (a merge). In Chiajna întîlnim. rar forme ca : удь*, козъ' (capră), гуръ', caracteristice multor graiuri balcanice, în care desinența ъ provine din vocala ж 2. în graiul din Chiajna, ca și în majoritatea graiurilor estice, 'a etimologic (ia) urmat de consoană palatală și după й, ж, ч alternează cu e : пул'сшъ пулёни (poiană), пийан — пийени (beat), Стуйан — Стуйене, йаслъ — йёсли (iesle), чашъ— чёши (pahar), жабъ — жёби (broască). Această alternanță este rezultatul analogiei aletrananței 'a — e (din h)3. § 4. Vocala e accentuată în orice poziție se păstrează ca vocală deschisă anterioară: селу (sat), студёну (frig, rece), зилёну (verde), ид ин (un). Neaccentuată însă trece în w și foarte rar în ъ : жина, систра (soră), изик (limbă), итървъ (cumnată), зъмъм (a lua), кйсъл (și кисел) (acru), мъ, тъ, съ, мёнь etc. . . Există cîteva excepții pe care le găsim însă și în unele graiuri bulgare din R.P.Bulgaria. w Vocala e neaccentuată se păstrează : 1) în grupul чер-, ca în majoritatea graiurilor, răsăritene : червёну roșu), черва (mațe), черкбвну (bisericesc) etc. în, graiurile apusene și în unele graiuri sud-estice întîlnim цьр- sau цр. : цървено (roșiu), црн (negru), 2) în poziție finală la unele adverbe : горе (sus), доле (jos), коле (de cînd), зоре. (mîine dimineață), $6e (bine), пгвърде (foarte) etc; 3) în silaba finală închisă urmată de cele mai multe ori de consoanele sonore (л, p, м, h), dar și de alte consoane, de exemplu : вързел' (nod)t пёпел’ (cenușă), Павел', вёчер (seară), у беем (opt), сирен (brmză), въглен (tăciune), гребен' (pieptene), червей (vierme), белек (semn), сурек (turmă), лёбец (punica) мёсец (lună), дёвет (noua), decern' (zece) etc. în forma plurală sau articulată a unora din cuvintele enumerate vocala e se păstrează, deși în felul acesta rămme m silabă interioară deschisă . бёлеце, суреце, мёсеце, нъмёстену (aranjat) etc. 1 P. Panaiotov în lucrarea citată arată că gradul de închidere a lui a neaccentiat este deter- minat de locul accentului. în cazul nostru închiderea nu este condiționată de locul accentului. a Despre originea și răspîndirea așa-numitului casus generahs în limba bulgara vezi B. Tonev, История на българский езикь, voi. 3, Sofia, 1937 , p. 116—118; G. P. Klepi ova- к вопросу о происхождении формы casus generalis существительных женского рода един- ственаво числа а основ е болгарском языке, în «Статьи и материалы» v. 9, М. 1959, р. • 3 В. Tonev, Ibidem, voi. 3, р. 120; Stoiko Stoikov, Българскадиалектология, p. izo. 152 https://biblioteca-digitala.ro în majoritatea graiurilor răsăritene, vocala e neaccentuată se închide, în condițiile arătate, în & (’&) sau e: греб'ън', бол'ън (bolnav) ; гребен болен1. î n unele cuvinte ca : 6epă (dar избйръм) (a strînge, a culege), пера (a spăla rufe), керлб (sic) (aripă), кучеатъ (cîinii), мумичеатъ (băieții) etc.; 5) într-un număr însemnat de substantive polisilabice de genul masculin, care fac pluralul în e în loc de и (cum. este în limba bulgară literară), de exemplu : гбст'е (musafirii), усчере (ciobani), чубане(ciobani), суреце, чурапе (ciorapi), кълцуне (ciorapi), бу лере (boieri), биле (au fost), брате (frați) etc. Desinența e este un fenomen morfologic mai nou, pe care îl întîlnim în graiurile apusene și sud-estice 2. ’ 6) în formă de vocativ al numelor proprii masculine : Иване, Стуйене, Петре, dar și la vocativul următoarelor substantive comune feminine : мале, (mamă), 6$ ле (și бу л’о), кукбнке, гуспудйнке. 7) e provenit din Ф în genere se păstrează (nu trece în u), de exemplu : в^енец coroană), в'енчйлу (cununie), гнезда (cuiburi), бр'егб (malul) se'езда (stea), (și зв’езда, эв’изда), глâeunre (capetele), дрефит'е (hainele), тебе (pe tine), мене (pe mine) (și менъ) etc. Amestecul de populație din diferize regiuni a făcut ca în graiul chiejne- nilor să existe forme duble, folosite la fel de frecvent chiar de unul și același vorbitor. Astfel, alături de formele : две (două), дубрё (bine), къде (unde), caracteristice graiuiilor balcanice centrale și apusene, găsim și formele de'a дубр'а, къд'а, caracteristice graiului din regiunea Sliven, (precum și alte forme ca б'аф și ба у (fusei), фyбъвyșiyбe! cum și сми (sîntem), (д^зв'езда-зв'езда), вйдъ •— вйд'ъ etc., fără să putem determina regiunea lor de raspîndire) § 5. Vocala o se păstrează ca vocală posterioară deschisă rotunjită numai în poziție accentuată și în unele forme de vocativ : сол' (sare), мисо (carne) кблку (cît), кукбшкъ, скомен, (scaun), Mapuito, Поткано. în toate pozițiile o neaccentuat se închide în у : мл'бку (lapte), нушта (noaptea), събутъ, пили суку лову (pui de uliu). o inițial, accentuai se diftonghează : убгън' (foc), убдър (pat de scîn- dură), у брей (nuci), убсем (opt), убстър ((ascuțit). , Întîlnim o inițial preiotat în : йутйдъ (a se duce), йусъдй (osîndi), йуда (apă), (și уда, удъ'), йужуви (a readuce la viață, a învia) dar există și forme ca : убадъ (a spune), утбръ (a deschide), уртувъм (a vorbi), ypâ (a ara). Trecerea lui ъ la o se constată numai în cazul articolului substanti- velor de genul masculin la singular : нусо (nasul), гърбб (spatele), листа (frunză), кръкб, плитб (gardul). în poziție neaccentuată acest o se închide aproape regulat în у : ублу (boul) кбн’у (calul), пугбн'у (pogonul) пёпел'у (dar și пепел’о (cenușă) 3 § 6. Vocala ъ s-a păstrat ca vocală posterioară închisă nerotunjită, ca și în limba bulgară literară. Această vocală este foarte frecventă, deoarece ■ 1 Stoiko Stoikov, Българека диалектология, p. 54. i 2 Stoiko Stoikov, ibidem, p. 135. 3 Articolul o pentru substantivele de genul masculin la singular îl găsim astăzi în graiurile apusene și în unele graiuri moesiene (vezi Stoiko Stoikov, Българска диалектология, p. 55, 88 și G.P. Ivanov Особености на шуменскип говор în „«Сборник на българската академия на вауките», voi, XXIV, 1940, р. 359. într-un trecut mai îndepărtat, el a fost caracteristic și pentru unele graiuri balcanice, cum se vede din studierea graiurilor bulgare de pe teritoriul U.R.S.S. (Vezi S. B. Bernstein și V. Ceșco, Опыт классификации болгарских говоров СССР. în «Ученые записки Института Славяноведения», voi. I, 1951; р. 327 — 353. 153 https://biblioteca-digitala.ro înlocuiește nu numai pe & etimologic, dar și pe ж și pe л, atunci cînd acesta nu trece în e. în afară de aceasta a etimologic neaccentuat se închide aproape regulat în ъ. § 7. Vocala y. în graiul bulgar din Chiajna vocala у nu suferă schimbări condiționate de accent. Ea se pronunță ca vocala posterioară închisă rotun- jită : булкъ, фуркъ’, furcă), суф (uscat), dyiuâ (suflet), кукувицъ (cucu). ‘ în unele cuvinte, după consoana moale, у (’у) se delabializează : клич (cheie),jiumu (ustură), плйъм (a scuipa), лйбъ (a iubi), кише (colț), dar și зъл'убиу, л'убойник (amant). ’ л Trecerea lui у în и se întîlnește astăzi atît în graiurile bulgare răsăritene, cît și în cele apusene ca un fenomen fără prea mare extindere § 8. ^ Vocala u. în majoritatea cazurilor и își păstrează caracterul său de vocală anterioară închisă, indiferent de accent : слйвъ (prună), мумйчи (fată), рйбъ (pește), иди (dute), гудйни (ani). Labializarea lui и în у are loc după ж, ч, iu — чучу (și чичу) (unchi), жуф (vin), чуфт (pereche), шуроку (larg), шубъм (a lovi cu ceva). § 9. Sistemul consonantic Sistemul consonantic al graiului din Chiajna coincide în linii generale cu sistemul consonantic din limba comună. De exemplu: 1) consoanele finale sonore se asurzesc : л'an (pîine), бр'ак (mal), кръф (sînge), глат (foame), мъш (bărbat), дъш (ploaie) etc.; 2) consoanele surde se sonorizează înaintea celor sonore și invers : зденки în loc de с(е)денки (șezători), ръсцъфнълу în loc de ръзцъфнълу (înflorit), исфърлъ (a arunca), пгъргбфчи (negustor), слатку (dulce): 3) consoanele se deosebesc între ele formînd corelații de sonoritate (sonoră-surdă) și de timbru (dură-palatală) : боп (fasole), non (popă), зит (zid), cum (sătul),дам (a da), там (acolo), гура (pădure), кура (coajă), жилу (acul albinei), шилу (sulă), d'âciiy (dreapta), m'âcny (strîmt), вар (var), в'аръ (credință), бабь (bunică), 6’ac (turbare), dâdoy (dădui), d'âdy ((bunic), плавь (a nota), пл'авъ (pleavă) etc. 4) Prezența grupurilor шт, жд : дъштер'а (fiică), къштъ (casă), свешти (luminări), усештъм (a simți), вежди (sprîncene), пумижду (între) гуждьм (a pune). Dar în grai există și unele deosebiri față de limba bulgară literară : 1) graiul din Chiajna are un număr mai redus de consoane (vezi p. 151); 2) șuierătoarele ж, ч, ш, у, sînt palatale : ж'абъ (ж’абъ) ч'ашъ, ч’аш&), ич'мик (orz), мълч'ау (tăcui), ш'убъм (ш^бъм) (a lovi cu biciul) уоп (фоп) (buzunar), нъу’ак (topor), дъруа (a ține). 3) un număr mic de consoane își păstrează la sfîrșitul cuvintelor carac- terul palatal: кон', пугон\убгън\ гребен', зет' (ginere), пет', девет', пепел' фъсул', care articulate sună : кон'у, пугбн'у, уогън'у etc. 4) într-un număr însemnat de verbe de conjugarea a П-a, consoana care precede desinența verbală la persoana l-a singular și la a IlI-a plural ale timpului prezent și-a pierdut caracterul palatal inițial, devenind dură, de ex. : cna — спът (a dormi), търпа-търпът (a răbda) (în limba bulgară 1 K. Mircev, Исторически граматика на българския език Sofia, 1958, р. 130. 154 https://biblioteca-digitala.ro literară спя — спят, търпя тЪрпят. Foarte rar găsim forme duble ca въра și вър’а (a merge), вйдъ și вид'ъ (a vedea), 5) instabilitate în rostirea fonemului x, care dispare sau trece în alta consiană (vezi mai jos), § 10. Consoana x se întîlnește numai în cuvinte străine ca : михле (roșii), пъхаре, хъсуи (hamuri), кахър și în cuvintele : лахти (coate), нохти (unghi), pe lîngă лъфто, лъфуёт’е, некът, нёктит’е. în celelalte cuvinte x dispare sau trece în consoanele ф, й,у. x dispare în poziție inițiala înaintea unei vocale, cu excepția vocalelor o și y, precum și înaintea consoanei lichide l : шпър în loc de хйтър (șiret), албсан_ (scrîntit la cap), айдути (haiduc), лапинци (pușt), л'an, лъцнъ (a sughița) уркъ (și фурк&). , _ ’ în poziție inițială înaintea vocalelor o și y, precum și la sfîrșitul cuvin- telor, x trece în ф : форо (horă), фбръ (oameni), фубе (убе), улёф (влах), страф (frică). în interiorul cuvintului, x între două vocale dispare sau trece în ф ; муфа (muscă), суфу (uscat), заар (zahăr), спад, (noră), у брей (nuci), думъъ (au spus). Consoana x din terminațiile timpurilor aorist și imperfect, la persoana l-a singular și la persoana l-a, a Il-a și a IlI-a plural trece în у consonantic (y) : 6'ay (fusei, am fost), пуйау (cîntai), убърнъу (întorsei), удърт'ау (îmbă- trînii), удърт'уами (îmbătrînirăm), dar la oamenii mai în vîrstă și în cîn- tecele populare întîlnim și: б^аф, удърт’аф, удърт’афми. Pînă în prezent în nici unul din graiurile studiate pe teritoriul U.R.S.S. nu a fost constatat acest fenomen. Trecerea consoanei x în у din terminațiile timpurilor trecute simple, dă naștere la diftongii : ay (-ъу ) (cmy- ^ây, убърнъу), — ey (pâ6ymey (am lucrat); -py (yy), (нъс’акру) -uy (купиу). în unele cazuri, consoana x aflară în interiorul cuvîntului a trecut în й : чёйли (papuci), ръз’бждъм съ (a se plimba) în loc de чёхли, разхождам ce бъйлй-бъйли (purece) (cu metateză). Dispariția lui x sau trecerea lui în ф, mai rar în у și й, este fenomen cunoscut în unele graiuri estice bulgare C § 11. Consoana в. în poziție inițială, înaintea vocalelor posterioare o și y, ca și înaintea unor consoane (с, з, m, d etc.), в dispare : ydâ în loc de вода, удинйцъ (moară), сичку. (totul), з'еф (luai), тбрник (marți). Excepție facjmvintele : уол (bou), уосък (ceară) în care в inițial înaintea lui o a trecut în y, sau se poate admite că după dispariția lui в inițial, o deve- nind inițial și fiind sub accent, s-a diftongat în 'уб ca și în cuvintele : 'убгън, 'убеем, 'у6кб (ochi). Dispariția lui в din interiorul cuvintelor înaintea unei vocale este frec- ventă : д’йул (divol), сой (a său), сихървъ (socră). ; Consoana в trece în ф, indiferent de poziția sa în cuvînt : фл’азъ (a intra), търгофчи, кръф, диф (sălbatic). într-un număr redus de cuvinte și în sufixul-важ в trece în у : дуор) (și dop (curte), свйулъ (свивала), пл'ауъ (pleavă), крауъ (vacă) стаурм (ставам. нъпуйаурм, чуурм (чувам) (a auzi). în cuvintul влах, в inițial trece în у.улаф 1 Stoiko Stoikov, Българска диалектология, p. 129. 155 https://biblioteca-digitala.ro în graiul din Chiajna prepoziția в nu se întîlnește, fiind înlocuită regulat cu prepoziția у : у дуору (în curte), у мървъ (în cenușă). § 12. Consoanele y, s se întîlnesc într-un număr redus de cazuri, de exemplu : уил'азу (fier), уоп, бъруи (repede), уам (geam), нъуйк (topor), бътлйг — бътлазе (butiu), бързъм (a se grăbi), нъзат (în urmă) etc. § 13. Consoana й apare în toate pozițiile : йёсен (toamnă), йаблъкъ (măr) йузън (izmă), пуйем (cîntăm), мойу (al meu), тъй (așa), ний (noi). § 14. în graiul bulgar din Chiajna se produce asimilarea дн>нн>н: ино (едно) г лань (гладка), нес (днес), сёнъ (седна) fenomen frecvent în graiurile răsăritene. * # * După scurta prezentare a principalelor aspecte fonetice ale graiului bulgar din cimuna Chiajna, putem trage următoarele concluzii : 1) Alternanța ’a—e (din ъ), caracterizează graiul din Chiajna ca un grai nord-estic bulgar. 2) Din cauza amestecului de populație venită din diferite regiuni ale Bulgariei nord-estice, în graiul studiat găsim unele elemente caracteristice graiurilor moesiene, iar altele specifice graiurilor balcanice din regiunea Sliven. 3) Sistemul fonetic al graiului bulgar din Chiajna comparat cu limba bulgară literară, prezintă multe asemănări, dar și o serie de deosebiri ca : păstrarea caracterului palatal al unor consoane la sfârșitul cuvîntului ((л’, н’, m' a șuierătoarelor ж, ч, ш și fricativa у; folosirea vocalei o ca articol; închi- derea vocalelor deschise, lipsa unor consoane (ф, x, x , s’) etc. 4) O trăsătură specifica a graiului studiat este larga răspîndire a lui у consonantic, provenit din x în terminațiile timpurilor trecute simple, care cu vocala temei formează diftongii — ay (&F)» 9У иУ- К ВОПРОСУ О ФОНЕТИЧЕРКОЙ СИСТЕМЕ БОЛГАРСКОГО ГОВОРА СЕЛА КЯЖНА, БУХАРЕСТСКОЙ ОБЛАСТИ (РЕЗЮМЕ) В период турецкого господства и, особенно, после русскотурецких войн XVIII века и в первое тридцатилетие XIX века различные по численности группы болгар вынуждены были эмигрировать на север по Дунаю. Одна из таких групп болгар обосновалась в Бухарестской области на месте тепереш- него села Кяжна. В первой части работы автор пытается определить время прихода этих беженцев в село Кяжна на основе двух надписей на камне, найденных в сельской церкви, а также на основе ведений, полученных от жителей села. При уста- новлении их более раннего местожительства используются фонетические явле- ния говора, на котором они говорят. Как свидетельствуют надписи на камне, село Кяжна, было основано ранее 1828 года, а в 1828—1829 гг. здесь поселились новые большие группы болгарс- ких эмигрантов. На основе анализа названий различных частей села и фоне- тических особенностей говора удалось установить, что они прибыли из раз- 156 https://biblioteca-digitala.ro личных населенных пунктов, расположенных по южному Дунаю. Далее ана- лизируются некоторые аспекты фонетической системы говора села Кяжна. Ав- тор устанавливает в говоре 41 фонему (ср. 45 (44) фонемы в литературном болгарском языке), из которых в гласных фонем (а, о, у, 35 согласных фонем. В артикуляционном отношении большинства фонем говора совпа- дает с фонемами литературного языка. В говоре отсутствуют фонемы х, х\ ф' и s’, а г’ была зарегистрована только в слове герг'оуден. В отличие от литературного языка согласные ж, ч, ш, в получаемом говоре являются палатальными. Характерными чертами говора являются: чередование ’а~е (< Ъ), переход открытых безударных главных а, о, е в ъ (а), у (о), н; использование гласного -о- в качестве артикля при именах существительных мужского рода в единст- венном числе; употребление окончания а при существительных женского рода в единственном числе под ударением и в первом лице единственного числа глаголов I и П спряжения; наличие чередования ‘а—e (< ta) ; небольшого количества палатальных согласных в конце слов ; твердость конечных согласных глагольной основы настоящего времени I лица единственного числа И спряжения; использование гласного е в качестве окончания при многосложных именах существительных мужского рода множественного числа; дифтонгизация начального ударного о; переход согласного х в ф, у или й в случае, когда он не утрачивается и т.д. На основе чередования ’а — е (<$) и перехода гласных а, о, е, в ъ, у^и говор села Кяжна относим к северо-источным болгарским говорам. В резуль- тате смешения населения, пришедшего в это село из различных частей северо- неточной Болгарии, в говоре найдем ряд элементов, характерных для мезийс- ких или для балканских говоров. À PROPOS DU SYSTÈME PHONETIQUE DU PARLER BULGARE DE LA COMMUNE DE CHIAJNA (RÉGION DE BUCAREST) (Résumé) De temps de la domination turque, et surtout après les guerres russo- turques du XVIIIe siècle et des trente premières années du XIXe siècle, des groupes plus ou moins compacts de Bulgares se virent contraints d’émigrer au nord du Danube. Ce fut les cas des premiérs Bulgares qui fondèrent la com- mune de Chiajna dans la région de Bucarest. La premère partie du présent travail cherche à déterminer le moment de l’arrivée de ces immigrants à Chiajna en s’appuyant sur deux inscriptions de e’église du village et en se fondant sur les informations livrées par les habi- tants du village. Pour déterminer les régions d’origine de ces réfugiés on a retours aux particularités phonétiques de leur parler. j II résulte des deux inscriptions mentionnées que le village de Chiajna a été fondé avant 1828 et qu’il a reçu en 1828—1829 une nouvelle vague d’émigrants. Les dénominations des différentes parties du village ainsi que les particularités phonétiques de la langue permettent de constater que les réfugiés provenaint de plusieurs localités sises au sud du Danube. L’auteur analyse ensuite certains aspects du système phonétique du parler de Chiajna. Il reconnaît l’existance dans ce parler d’un nombre de 157 https://biblioteca-digitala.ro 41 phonèmes (au lieu des 45 (44) du bulgare littéraire) dont 6 voyelles (a, e, y, b, u, e) et 35 consonnes. Du point de vue de l’articulation, la majorité des phonèmes coïncide avec les phonèmes de la langue littéraire. On n’y ren- contre pas les phonèmes x, x’, et s’ ; quant à z , on ne l’a enregistré que dans le mot zep^oydeH.. A la différence de la langue littéraire, les consonnes mc, u, lu et y du parler en cause sont des palatales. Les caractéristiques de ce parler sont l’alternance ’a—e (< G) ; le passage des voyelles ouverts non accentuées a, o, e à b (a), y (o), u ; l’emploi de la voyelle o comme article pour les substantifs masculins singuliers; la dési- nence à chez les substantifs féminins au singulier et à la lére . personne du singulier des verbes de la lÊre et de la IIe conjugaisons; l’alternance 'a—e (< ta); un petit nombre de consonnes palatales à fin du mot; le caractère dure des consonnes qui précédent la désinence verbale à la première personne du singulier du présent des verbes de la II conjugaison ; l’emploi de la voyelle e comme désinence du pluriel des substantifs polisyllabiques masculins; la diphtongaison de o initial accentué en; le passage de la consonne x à y eu ü lorsqu elle ne disparaît pas etc. ’ L’alternance ’a—e (< «) et le passage des voyelles a, o, e, à s, y, u per- mettent d’identifier le parler de la commune de Chiajna comme étant un parler bulgare du Nord- Est. Le mélange dans cette localité de populations venues des diverses régions du Nord-Est de la Bulgarie explique pourquoi on rencontre dans ce parler certains éléments caractéristiques des parlera mésiens ou des parlers balkaniques de la région de Sliven. https://biblioteca-digitala.ro GRAIUL ȘI FOLCLORUL POLONEZ DIN BULAI, RAIONUL SUCEAVA I. C. CHIȚIMIA și ELENA DEBOVEANU-MĂLĂESCU Satul Bulai face parte din comuna Moara și este așezat la cca. 4 km, sud-vest de Suceava, în depresiunea dintre șoselele Suceava-Fălticeni și Suceava-Liteni. Schița împrejurimilor satului Bulai. Scara 1 -.200.000. Cercetarea graiului populației polone din Bulai s-a efectuat între 18—23 iunie 1960. La data respectivă populația polonă din comuna Moara se com- punea din 79 de familii cu 281 de membri, cea mai mare parte fiind așezată în satul Bulai. ... ’ 159 https://biblioteca-digitala.ro Din cronica școlii elementare întocmită de învățătorul loan Viorescu, se observă că „înainte de anul 1885", pe vatra satului Bulai nu existau decît 3-4 case ale unor familii coborîte din Maramureș și așezate pe moșia lui Sturdza (Miron Sava, Popovici, Tomoioagă). Mai tîrziu a sosit aci familia polonă Skowronski, originară din Galiția, așezată pentru lucru tot pe moșia lui . Sturdza. ’ Andrzej Skowronski, în vîrstă de 78 de ani (n. 1882), spune că străbunii săi sînt originari din regiunea Rzeszdw (în Malopolska) și au pornit exodul din regiunea natală, fiindcă regimul austriac îi silea să vorbească nemțește. Familiile Kolodziej și Zubr (în stare civilă azi „Cologe“ și „Zubert“)’ sînt originare — după spusele aceluiași — din regiunea Dgbica, la vest de Rzeszdw. în fond, după cum vom vedea mai jos, fenomenele de limbă și de cultură etnografică, descoperite la populația polonă din Bulai, fixează vatra de dis- locare : regiunea sud-estică și sudică a Malopoloniei și anume Rzeszdw, Dgbica, Limanowa, Nowy-Targ. ’ în Bulai, populația polonă s-a localizat masiv în special după primul război mondial, coborînd progresiv dinspre Bucovina, pe linia centrelor de polonezi : Baineț, Vicșani, Mihoveni, etc. losif Tunia (n. 1914), venit din Miho- veni, vorbește de deplasarea a zeci și zeci de familii polone în căutarea unui rost mai bun, greu de găsit sub exploatarea burghezo-moșierescă. Astăzi populația polonă din Bulai constituie un grup compact, cu nume caracteris- tice de familie de tip popular : Bialek, Biesiada, Knurek, Lesniak, Macek, Zaraza, Ozimek, 2ubr, etc. sau general polone : Bartkiewicz, Kozakiewicz, Dziminski, Kwiatkowski, Skowronski, Walaszczuk etc. x. încă din 1911, după cronica școlii, a luat ființă o școală în limba polonă pentru polonezi. Actualmente pentru copiii populației poloneze există ore de predare a limbii materne. Cu toată învățătura în școală și mijloacele de difuzare a limbii polone literare prin presă și radio, populația polonă în general și copiii vorbesc în grai polon dialectal, cu unele folosiri incidentale de foqne literare. Polonii locali sînt bilingvi: cunosc și limba romînă. Pentru cercetarea graiului și a unor date de cultură etnografică, autorii prezentului referat au folosit proectul de Chestionar general-slav pentru cercetarea lexicului dialectal („Kwestionariusz ogdlnoslowianski do badan slownictwa gwarowego"), un chestionar construit ad-hoc pentru cercetarea formelor și problemelor de morfologie și de sintaxă și, de asemenea, au procedat la înregistrarea unor materiale folclorice, care s-au dovedit a păstra, adeseori, cel mai bine fenomenele dialectale de limbă. Materialele folclorice prezintă în plus o valoare literară. Populația polonă din Bulai se ocupă cu agricultura, încît în legătură cu acest fel de ocupație și instrumente de lucru lexicul prezintă în special bogăție și importanță. Pentru obiectele de cultură materială cercetarea s-a făcut cu obiectele în față. în cercetare au fost interogate, au dat lămuriri și au reprodus producții folclorice persoane de vîrstă diferită, dintre care cităm pe : Rozalia Zubert de 59 ani, Jan Zubert de 70 ani, Ludwika Biesiada de 64 ani, necunoscătoare de carte, Andrzej Skowronski de 78 de ani, Anton Walaszczuk de 48 ani, Maria Walaszczuk de 49 ani, Ana Faighel 34 ani, losif Tunia 46 ani, Czeslawa . 1 în actele comunale și în uzul scrisului numele sînt ortografiate în mare măsură, romînește : Bialec, Leșneac, Bartchevici, Kozachevici, Geminschi, Kfiatcofschi, Scovronsclii, Valașciuc etc. 160 https://biblioteca-digitala.ro Skowronski 13 ani, Mania Skowronski 10 ani, Matilda Faighel 9 ani Teofilia Turna 13 am etc. Copiu s-au dovedit a avea predilecție și talent în arta poves- . Graiul polonezilor din Bulai prezintă următoarele particularități ling- VlStlCC I * A. FONETICA Vocalism J 1 Fonemele-vocale sînt de două feluri după gradul lor de deschidere sau , . includere: deschise (jasne) a, e, i, o, u, y, și închise (pochylone sciesmone) a, o, e, + nazalele. Vocalele închise au apărut în limba polonă m secolul al XVI-lea în urma închiderii și reducerii vocalelor lungi păs- tnndu-se azi numai în graiurile populare. ’ r § 2. Vocalele i și y înaintea consoanelor lichide și nazale r, l, l, m w w n prezintă un grad de deschidere mai mare. De aici pronunția: ’derextor (dyrektor), muvemy (mowimy), za nem (za nim) .Aceasta este de altfel o carac- teristica generală a graiurilor «poloneze de pe teritoriul Republicii Popu- lare Polone.1 Ca și dialectul malopolon, graiul polonezilor din Bulai prezintă aceasta^ particularitate de deschidere a vocalei y înspre e și în r poziți: naucone cuooek (nauczony czlowiek) sfircek (swierszczyk) îendek (mdyk); Se remarcă totuși o alternarță în deschiderea și închiderea "lui y și i chiar la același vorbitor: iendek dar șiindyk (Tunia losif) sfircek ală- turi de sfi-rcyk (Biesiada Ludwika). ' A Deschiderea lui i înaintea lui r apare pe o scaiă largă în Polonia mcepînd cu secolele al XV-lea și al XVI-lea, înlocuindu-se astfel vechea pronunțare: smirc,.umirac, siekira, prin smierc, umierac, siekiera-. în graiul din Bulai s-a ajuns la o reînchidere a vocalei e, fenomen caracteristic dialectului malopolon3 : vybirac, sirpeh, otfira, pirvy alături de formele evoluate: vyb'erac, ăerpeh, otfira, pervy — nu numai la vorbitori diferiti dar și m rostirea aceluiași vorbitor. ' Vocala u prezintă o sensibilă trecere spre labializare (“o) sau chiar dif- tongare (uo) : uomyc se pentru umyc si^ : „I kazau iăd se uomy<5 i sprubovac panțofelka" (Mania Skowronski). Fenomenul se întîlnește, între altele, si m dialectul malopolon : „Jak se vyjme yjep s-peca, to-go &e uomyvâ vodorn, y° S2yx xțeba ne uomyc“'1. în interoirul cuvîntului, înainte de r, la unii informatori (ex. Tunia losif), gradul de deschidere al lui u ajunge pînă la confundarea acestuia cu o : ftazory (pazury), la alți informatori atinge valoarea a * Xmary (chmury) (Besiada L.). Acest proces reprezintă un stadiu mai J 1 Vezi Barbara Bartnicka — Dobkowska, Podstawowe wiadomosoi z dialektoloeii bolskiei z canczemamt, Varșovia, 1959, p. 34. . "° J Z. Klemensewicz, T. Lehr-Splawinski, S. Urbanczyk, Gramatyka, historyczna iezyka polskiego, Varșovia, 1955, p. 69. Br. Wieczorkiewicz și Roxana Sinielnikoff, Elementy gramatyki historyczna] jgzyka polskiego. Varșovia, 1959, p. 21—30. 3 _K. Nitsch, Dialekty jgzykapolskiago, ed. II Wroclaw, 1957, p. 32-33. Stanislaw Urban- czyk, £arys dialektologii polskiej, Varșovia, 1953, p. 13. 4 Cf. K. Nitsch, Wybör polskich takstâw gwarowych, ed. II, Varșovia, 1960, p. 131. 11—1507 161 https://biblioteca-digitala.ro înaintat față de situația din graiurile de pe teritoriul R.P. Polone, unde vocala u înainte de r si n nu depășește valoarea lui o : %mora, fora pentru lit. chmura, fura1. . § 3. în rostirea polonezilor din Bulai o provenit din vechiul o scurt este pronunțat ca și în limba literară. Sînt totuși cazuri cînd această vocală este diftongată în interiorul cuvîntului : zuobocyu (zobaczyl) și la început de cuvînt : uoko (oko). Acest fenomen este caracteristic dialectelor malopolon, wiel- kopolon și silezian, iar unde lipsește, faptul este considerat, cel puțin pentru- sud-estul Poloniei, ca o consecință a influenței străine (ucraineană sau slo- înainte de consoanele nazale m, n, vocala o se închide foarte puternic : dumovy yleb (domowy cheb), kun (kon), pSypuminam sob’e (pizypominam sobie). O (pochylone) este pronunțat uneori ca u : ryby yuduio (ryby hodujș), urmiani (Ormiani), kub’ita (kobieta). Această pronunțare este întîlnită în regiunea sudica și centrala a Poloniei. § 4. în graiul din Bulai â pochylone s-a păstrat, prezentînd trei grade de închidere : , o o 1 este redat printr-un sunet între a și o : gady, gacdk. 2 are o valoare egală cu o. Acest reflex este foarte _ frecvent în graiul din Bulai. în Polonia se întîlnește în dialectele centrale și de sud. Exemple: godaua (gadala), gornu^ki (garnuszki), mos (masz), mion (mial), ne zostauo (nie Costala), teroz (teraz), puakou (plakal), provde (prawdș), trova (trawa), kovol (kowal) pytou se gospodoS (pytalsiegospodarz), nazod (nazad), ne suuypu (nie sluchal), kozau (kazal), stou (stal), odkuoda ocy (odklada oczy), guodno fglodna) gvizdoi (gwizdaj), gvizdou (gwizdal), goto v o (gotowa) brou (bral) etc. etc. închiderea în acest al doilea caz atinge și valoarea lui u : gudauy (gadaly), grubaS (grabarz) etc. A , v , , , ■ ° 3 a pochylone are uneori valore de u înaintea lui l: sukuu (szukal), zbiruu (zbierai), pilnovuu (pilnowal), ubruu (ubral), zaie^uu (zajechal). < r 5. e precedat de consoană moale și provenit din e scurt alternează în unele cuvinte cu o : pVova (plewa), zobra (zebra). Alternanța e . o este mtil- nită si după consoane dure: zdoyfie (zdechnie), pod oknom (pod oknem). e pochylone se pronunță în dependență de consoana precedenta : cu valoare de y după o consoakă dură : ctyry, (cztery) tyz (tez) cyr^o (czer- wieci * cu valoare de î după o consoană moale : ml iko (mleko) zvouya (dzie- wuchâ) piyUsc (przywiezd), na solie (na. swiecie) urnite (umiecie), tpivac (ănievad), karnin (kamiefi) mni (mnie), di (wie), 6iS (wiesz), te mt Sa (siș miesza) (snieg) potul, (powiedz), hi ma (nie ma), kob’ita și kub tta (kobieta). S 6. în ceea ce privește tratamentul vocalelor nazale, se observa, pe de o parte păstrarea acestora, pe de alta, pierderea nazalității într-un grad mai mare decît în limba literară (înaintea sonantelor, sau, m cazul lui §, la sfîrșit de cuvînt). în cazul cînd se păstrează, observăm : , 1 e apare în locul lui G în cuvinte cu alternanța nazala U : *rj > vz > rz > > z. :2 Cf. K. Nitsch, op. cit., p. 47. Stanislaw Urbaâczyk, op. cit., p. 26. 3 Cf. Barbara Bartnicka — D^bkowska, op. cit., p. 29. 16T https://biblioteca-digitala.ro § '18. Labiodentala surdă f este înlocuită cu labiala surdă p în cuvintele kuper (kufer), trapic (trafid) în vocabularul Biesiadei : „a tam iest kuper s penezi"; „na svide moze.se tracic taki cuovek lak on se nazyvou". § 19. Remarcăm, de asemenea, trecerea labialei m la dentala n : kun (kum), dar în cursul flexiunii aceasta reapare : kwnuv (kumdw). Același lucru se petrece și cu m palatal m verbele de tipul : veziics (wezmiesz). § 20. Grupurile consonantice. . Ca Și în graiurile carpatice din Polonia, în graiul din Bulai există tendința simplificării grupurilor de consoane atît în interiorul, cît și la sfîrșitul cuvin- telor. Astfel pescen, si'as, kivou, pirsy corespund în limba literară cuvintelor : pierszczen, szklarz, kiwnqp. pierwszy, iar ies, ie — formelor verbale : je^c, jest. In studiile poloneze de dialectologie, se atestă și pierderea unei consoane finale în cazul părților de vorbire neflexionare. Astfel, sînt citate exemple ca zarâ, teră în Jirnba literară : zaraz, teraz i. în graiul din Bulai apare la fel zarâ. ^Frecventă este însă inexistența sau dispariția semivocalei j : fcora, pozafeora, (wezoraj, pozawczoraj), vence (wișcej), puziie (pozniej), bl'ize (bUze]/ naigoze (najgorzej), (pdjdziemy). De asemenea, dispare n în finalul unor substantive : ien&mi (jgezmien), ksemi (krzemien). . Exista și situația inversă, anume, apariția unei consoane suplimentare : vilgnoc. (wilgod). în rîndul accidentelor fonetice notăm și disimilarea r—r >-/—l, cînd vibranta r se găsește după labiala b : frybraZ>frybua\ srebra, srybray> srebua, srybua. LB- MORFOLOGIA Substantive § 21. în ceea ce privește declinarea substantivelor masculine, se observă următoarele fenomene : . „ Schimbarea de gen : substantive masculine trecute la declinarea femi- nină cmtla pentru tvzmiel (taune), parxa pentru pcwch (rîie), gzyba în loc de ’ grzyl• (ciuperca), mol’ia pentru mol (molie), uopuxa în loc de lopuch (brusture) observă și substantive neutre trecute la feminin: jedna nozta pentru Mozarze (nare). Tendința de feminizare a substantivelor, cu întrebuințarea terminației -a, este foarte puternică în graiul polonezilor din Bulai. ’ 2 . Terminații deosebite la genitiv singular față de limba literară : -botoka (lit. potoku). r 3 .^Folosirea terminației -owi la dat. sg. și la substantivele care în limba literara au -u : panowi : „i panovi ostaviu skape". La instrumental sg. apare alături de -em și terminația -om, necunos- cuta azi limbii literare : „tyton kraie se nozom"; -om există si la substantive J neutre : „pod oknom". ’ § 22. în declinarea substantivelor feminine e de notat : 1. Terminația vocalică a la substantive care în limba literară se termină m consoană sau în altă vocală : mysa (mysz), vesa (wesz), kravcyna (kra- wczym). ' 1 St. Urbanczyk, op, cit., p. 29. 165 https://biblioteca-digitala.ro Declinarea substantivului mysa în graiul dm Bulai : Singular N. mysa (în Joc de my^) G. myăy D. mysy Ac. myse Instr. mysom Loc. (o) mySy Plural mysy mysuv (în loc de myS) mysom. mysy, mysuv myăamy mysax 2. Acuzativul singular în -4 (în limba lit. -g) la unele substantive de tema tare : xco vzonc muzykQ. în graiurile poloneze de pe teritoriul Poloniei este cunoscută terminația pentru substantive!^ în temă moale L § 23. La pluralul substantivelor masculine se poate constata o carac- teristică principală : lipsa unei categorii distincte a genului personal, existent în limba literară. Forme specifice genului personal se întîlnesc în graiul dm Bulai alături de forme nepersonale : mou tsy syny * te syny go poxovâli; dva posuaitce ; tak’e Iuzcsq; roțicy ; dva xuopy ; dva luze; dva braca ; suovak i; rolnik’if dva naucyciele sq rumunsk’ie. . Inexistența categoriei personale se vede și din întrebuințarea la acuzativ plural a formelor de nominativ în loc de genitiv : mâm dva syny. Acuzativul egal cu nominativul (la substantive de gen personal) este păstrat și m cîteva puncte din sudul Poloniei, De asemenea, terminația -owie, care m limba literară este specifică substantivelor de gen personal, în graiul de care ne ocupăm apare la alte substantive, reproducînd situația din limba veche polonă : tsei ptaskooe. . Un fapt deosebit de caracteristic este tendința de generalizare ^geni- tivului plural în -ow la toate declinările substantivelor : suuguf, pscouuf, lampuf,£kowufșiskuu,kl’asuf, țecuf și țeci, cdentuf și cdont, pol uf, mo^uj, iaikuf și iaiek, gazetuf și gazd, poduoguf, bratuf și bracif in schimb, substan- tivul oko apare cu genitivul plural în temă : ni ma uc Jlit. oczu sau oczow). La instrumental este frecventă terminația -amy, my în loc de -ami, -m : nogamy, pscouamy, rcnkamy, lampamy, cidcntamy, konmy și konmi. Adjective, pronume, numerale. § 24. La declinarea adjectivelor e de notat : A „ 1. La genul feminin cazul nominativ, vocala -a este închisă (pochylona). Acest fenomen repiezintă o mărturie a contragerii vechilor terminații ale declinării substantivale a adjectivelor cu formele pronumelui ji, ja, je. Astfel -d (pochylone, care în graiul din Bulai se aude ca o) reprezintă terminația de nominativ a adjectivelor feminine -aja>-a (vysokaf-ja>vysokaja>vy- sokaa>vysokă>vysokâ). în Bulai : como kura, guodno kob’ita, ona je gotovo. 2. La genitiv femininele au terminația -y, căreia în limba literară h corespunde -ej : „kob’ita tego b’idnego brata posua do tir bogaty sfagrovy ; „a ^ivose țatkovy kozaua [baba]“. _ , . . 3. La acuzativ singular, adjectivele au de obicei terminația^ -e (<£> în loc de o sau om (<%) : maua suk’enke b’aue-, cytauem uadne ksonske; posed 1 Cf. Barbara Bartnicka-Dșbkowska, op. cit., p. 51. 2 Cf. K. Nitsch, op. cit., p. 67. 166 https://biblioteca-digitala.ro po babe panove. Această terminație (-e) se întîlnește în regiunile de la granița cu Ucraina și Bielorusia, dar, uneori, și în alte părți i. ’ 4. O caracteristică a graiului din Bulai, care reflectă influența limbii romîne, este folosirea particulei mai pentru formarea unui comparativ (de cele mai deseori pleonastic) al adjectivelor și adverbelor : mai starsy syn; mai faineisy ; mai b’elsy kolor; mgz iest mai starsy ode mne; so ma{ muodsi; trose mai vysa; krova byua mai gruba; mai dal’i, mai l’epi. Pentru superlativ se folosește pol. naj. § 25. Pronumele nedefinit wszystek, wszystka, wszystko se folosește ca în polona veche cu sensul de caty : „zuoto vsystko spsedau" ; „vsystko repede byuo na recniku". E de semnalat, de asemenea, existența pronumelui inacy, căruia în limba literară îi corespunde inny : inacy ieuzyk. § 26. Numeralul jeden, cu rol de atribut, are la genitiv sing. feminin, aceeași terminație ca și adjectivul și anume -y : doiexau do iedny vody și -e a ac. feminin : na iedne strane; mauy iedne % 'ivuxe. Verbul § 27. în linii mari, conjugarea verbului nu prezintă deosebiri față de limba literară. Dintre particularitățile constatate, notăm : 1. Pers, l-a pl. prezent are pe lîngă -my și terminația -wa pentru a de- semna numărul plural și nu dualul : my mutiva „sapa“. Desinența -wa se folosește și pentru modul imperativ: ai, xo^iva spac-, i^eva tutaido domu. 2. La generația vîrstnică, la pers. 1 pl. trecut, verbele nu cuprind vechea formă a auxliarului byc : obrab’ ial’imy, pisahmy (obrabialismy, pisalismy). Acest fenomen se întîlnește și în graiurile din partea de răsărit a Poloniei. 3. Observăm, de asemenea, lipsa desinențelor persoanei l-a plural timpul trecut : my zaceli, my zaceuy; my xceh, my xcauy; my napisaVi, my napisauy; my zernedi. Aceeași situație se întîlnește uneori și la pers. 2-a pl. : vy xcedi, vy xcauy; vy napisadi, vy napisauy; vy zernel’i și chiar la pers, l-a sg. : io zostaua' io ius se zami^ou. 4. Persoana 3-a sg. prezent a verbului byc are forma ie. Forma aceasta există și în unele dialecte poloneze. în graiul din Bulai are o frecvență mare, susținută fiind probabil și de influența limbii romîne. 5. în ceea ce privește schimbările din temele verbale, notăm lipsa alter- nanței fonetice e : o la unele verbe ca, de exemplu, brac : ia b’ere (lit. ja biorș), otii b’ero (oni biorș.). Prepozițiile § 28. Referitor la folosirea și sensul prepozițiilor remarcăm : 1. Folosirea cu precădere a prepoziției od cu sensul „de" : stado od koni (lit. stado koni), ramka od okna (lit. ramka okna). Asemenea construcții sînt susținute și de spiritul limbii romîne. 2. Amestecarea prepozițiilor bez și przez : ide bez pole (lit. idș przez pole), bez cano noc (lit. przez cala noc) ; io zostaua z^ecmi p^ez ie^ena (lit. ja zostalam z dziecmi bez jedzenia). 1 Cf. Stanislaw Urbanczyk, op. cit., p. 38. 167 https://biblioteca-digitala.ro 3. Folosirea prepoziției bez cu acuzativul cu sensul de „despre“, pe care nu-1 are limba literară : rațimy bez na^e țefcyne (mdwimy o naszej dziew- czynie). 4. Prepoziția za și na cu sensul de „despre“ : my rațimy za kob'ituf-, my razimy na țeci. C. LEXIC Lexicul graiului polonez din Bulai prezintă o importanță deosebită, atît prin termenii conservați și evoluția sensului unora dintre ei, cît și prin posi- bilitatea pe care ne-o oferă de a stabili vatra polonă din care s-a desprins această populație poloneză ajunsă în Bulai. K. Nitsch în lucrarea sa Z geografii wyrazow polskich publicat „în „Rocznik Slawistyczny", VIII (1918), p. 60—148 L a analizat o serie de termeni lingvistici caracteristici pentru anumite dialecte și regiuni. Hărțile cu ariile fiecărui termen sînt elocvente. Pe baza lor putem să facem unele corelații între graiul polonez din Bulai și dialectele polone. Pentru noțiunea de „grangur" (oriolus galbula) populația polonă din Bulai folosește termenul wilga, care domină în Malopolska. Dialectele centrale, nordice și apusene cunosc wywielga, wiewiotga, zofija, zolna etc.2. Wilga a intrat și în limba literară. Pentru „liliac" (vespertilio murinus), graiul polon din Bulai cunoaște termenul gacek (gac&k), existent numai în regiunea malopolonă Rzeszow- Limanowa —■ Nowy-Targ. Alte graiuri polone înspre nord și vest folosesc niedoperz, gacoperz, kacoperz, latoperz, szștoperz, mgtoperz etc.3. în limba literară a intrat forma nietoperz. în domeniul culturii materiale ne oprim la numele locului din șură (stodola) pe care se batea sau, cu un termen mai nou, se treiera grîul. în graiul polon din Bulai acestui loc i se spune boisko. La fel i se spune numai în partea sudică a regiunii Malopolska, termenul cel mai răs^îndit fiind klepisko (în centrul și nordul Poloniei), urmînd apoi bojowisko (în nordul regiunii Malopolska), bojewica (în Wielkopolska) și gumno (în Silezia)4. Termenul boisko are o arie restrînsă în Polonia și delimitează și mai bine locul de origine al populației și graiului din Bulai. De asemenea, este de amintit numele despărțituri! din șură, în care se așează snopii sau eventual grăunțele. în Bulai această despărțitură poartă denumirea sqsiek, așa cum se întîlnește într-o mică parte de sud a Malo- polski, restul din aceeași regiune cunoscînd termenul zapole și din nou mai îa nord și în vest, revenind sqșiek, apoi zasiek, zastronie, szopa etc. etc.^ Interesant este și termenul kotowrot („vîrtejul" carului) existent în graiul din Bulai. Aria acestui termen este restrînsă la o zonă sudică a Poloniei, înaintînd spre Silezia, în rest fiind în uz termenii : ryczan, kierownik, obartel etc. ®. . 1 Studiul reprodus în K. Nitsch, Wyb6r pism polonisiycznych, t. II. Studia, wyrazowe,.. Wroclaw-Krakdw, 1955, p. 20 — 85. 3 K. Nitsch, Wybfr pism polonisiycznych, II, p. 27 (harta ariilor). 8 Ibidem, p. 31 (harta ariilor). 4 Ibidem, p. 61. Pentru delimitarea ariei termenului boisko vezi și Jozef Gajek, Zarys etnogvaficzny zachodniej czçsci Podola, Lublin, 1947, p. 51. 5 K. Nitsch, op. cit., p. 68. * . . . .... 6 Ibidem, p. 79. ' . ■ . 168 https://biblioteca-digitala.ro . Așadar, prin termenii de tipul wilga, gacek, boisko, kolowrot si altii graiul polonez din Bulai se leagă de vatra Rzeszow — Dșbice — Limanowa — Nowy-Targ, de care amintește și tradiția orală, păstrată de unii din cei mai bătrmi locuitori. Totuși m exodul ei, pe o direcție aproximativa sud-est populația aceasta originară din Malopolska, cu elemente în componenta ei* negreșit, și din alte regiuni, a întîlnit în cale alte graiuri, alt mod de. viată și elemente noi de cultură materială, în regiunea răsăriteană a Pocutiei si Podoliei și apoi pe teritoriul românesc, acceptând în limbă termeni și forme noi . Astfel, cultivarea porumbului până înainte de ultimul război nu se prac- tica intens^ decât în Podolia pînă la o limită nu prea înaintată spre nord. „Fătului" în care se depozita porumbul se numea aci kosznica, plecând de la faptul că era de obicei împletit din nuiele. Termenul nu se găsește în nici unul din dialectele de bază polone, dar apare în graiul polonezilor din Bulai pentru același obiect. , De asemenea „soba" poartă între altele numele ucrainean de gruba cu forma diminutivală grubka, ceea ce a dus la o simplificare, fiindcă în regiunea Podoliei și a Pocuției grubka, hrubka înseamnă „soba mică", adică „cenu- șarul" i. Este însă cunoscut și termenul comun polon piec (sobă). în contact cu limba germană, în graiul polonez din Bulai a intrat și termenul szparchat szpargat == cuptor), provenind din nemțescul Sparherd : „Patrzy do szpar- chatu a ogin dawno zgaszony " (Mania Skowroriski). în lexicul polonez din Bulai se găsesc cuvinte cu sensuri deosebite de cele din alte graiuri sau din limba comună. De exemplu, în domeniul faunei termenul gady are sensul din românește de gadine, dihănii și nu de reptile : „1 ta baba godala zeby pilnowala gady z lasu (Matilda Faighel) 2. Pentru „bufniță se spune bucha (probabil sub influența limbii române, buhă), și sowa, dar nu puchacz, nici puszczyk. Nu se face distincție între specii : bucha, puchacz (bubo, bubo, bufniță), sowa (athene noctua, cucuvea), puszczyk (strix oluco, huhurez) etc. Termenii cunoscuți (pucha, sowa) sînt sinonimi. La „furnică" se spune mrocka în loc de mrowka din limba comună, dar și kowale, în special în povești („Jak zobocyla ona kowale w leșie...", L. Bie- siada). în creațiile folclorice rămân adeseori forme împietrite, arhaice, eloc- vente pentru dezvoltarea limbii. Wieprzek (purcel) se aude rar, fiind folosit mai cu seamă termenul pacuk și pacyucek, în legătură cu pac, rar și el în dialectele polone, cu sensul uneori de szczur (șobolan). La „șobolan", în schimb, i se spune în Bulai scur și guzan (după limba româna). Sensul de „purcel" al lui pacuk există și în limba ucraineană : nauybK, ca și în chemarea purceilor : naunx, napHK! pioHKa-Ha! s. în terminologia regnului vegetal se constată, de asemenea, unele schim- bări. Din cauza paralelismului romînesc mărgăritar, mărgăritarele (convallariă majalis). și mărgărite, margarete (bellis perennis), termenul polon konwalia, (mărgăritar) începe să fie confundat și înlocuit cu margaretki (losif Tunia), 1 J6zef Gajek, op. cit., p. 14 —147. . a Vezi și K, ÎNitsch, Zapiski gwarowe w srodkowej Galiciji, în Wybor pism polonistycz'nych, IV, Wrociaw-Krakâw, 1958, p. 1Ș2. ® Cf. B. D. Hrmcenko, Словарь укратског моей ed. III, Chiev, 1959, t. III, p. 103. : ; . 169 https://biblioteca-digitala.ro care însă în alte graiuri polone (margieritki, margarytki), în rusă și în ucrai- neană (маргаритки) au sensul nu de „mărgăritar", ci de „mărgărite" i. în schimb, pentru „mărgărite" în Bulai se folosește termenul din limba polonă comună „stokrotki" (bellis perennis)2, avînd același sens ca dialectalul mar- garytki. De asemenea, în loc de bratki, nume foarte vechi pentru „panseluțe" (rezultate din încrucișarea florilor viola tricolor și viola Iuțea apare ter- menul de aksamitki de la aksamit „catifea" și deci cu sensul nuanțat de ‘ „flori catifelate", „catifeluțe", această ultimă denumire fiind folosită și de romîni. în limbajul local la speciile de „gura-leului" (linaria vulgaris) se spune cu un termen popular polon Iwia paszcza. Faptul că floarea poartă nume identic (ca traducere) și în rusă, în formă veche și nouă (ливйный зеб și ливиная пасть), pune, alături de alte denumiri, interesante probleme de cultură etnografică pe arie largă. Notăm ca interesant numele de. ostr^ga (rubus), foarte rar, dat „rugului de mure", pentru care graiurile mazovian și wielkopolon ău termenul jezyna, iar graiul malopolon ostrgzyna și ostr^znica^. în ucraineană și bielorusă există forma ожина. în orice caz, forma ostr^ga se leagă de formele și graiul malo- polon. în același sens, termenul pentru „dovleac", harbuz, se leagă de ter- menul malopolon arbuz cu același înțeles, în Mazovia și o parte a Malo- poloniei fiind întrebuințat cuvîntul dynia (intrat și în limba literară), iar în Wielkopolska korbal. De fapt, arbuz s-a impus în limba polonă comună și literară cu sensul de „pepene verde". Excepția graiului din Bulai are deci rădăcini în graiul de baștină malopolon. Aceeași demonstrație ne-o face, într-un fel, numele „albăstrelelor" (centaurea cyanus), care în graiul mazovian este chaber, în cel wielkopolon modrak, iar în cel malopolon și în graiul din Bulai blaza atki. între cuvintele vechi și rare (unele atestate în sec. al XV-lea), astăzi cu rară întrebuințare dialectală, notăm kadlub pentru dziupla (scorbură), st^pa pentru instrumentul de pisat arpacașul, meiul sau alte boabe, nume căutat în mod special de Chestionarul general slav al lexicului dialectal la capitolul Pregătirea mîncărurilor (Przygotowanie pokarmow), întrebarea 103, studzieniec, atestat încă la 1500, (de la studzic „a raci") pentru galaretka (piftii), brechun (palavragiu) pentru sinonimul klamca, înregistrat și el în Bulai sub forma klamiec.frybla („trowa de frybly"), care nu este decît o nouă formă pentru dialectalul frybra,. frebra, febra (< lat. febra), folosit în locul răspînditului malaria. E de amintit, de asemenea, modul vechi de luminat cu bețe rășinoase cunoscut aci sub numele luczywo, în alte graiuri polone drzazgi sau pyrgle. La „amnar" se spune krzesadlo (ksesodlo), pentru krze~ siwo, krzesidlo din alte graiuri, de la krzesac „a scoate scîntei", Termenul din Bulai este mai aproape de etimon și de modul de formație veche al numelor de instrumente : krzesac : krzesadlo, kowac : kowadlo, spinac : spi- 1 A. G. Preobrajenski, Этимологический словарь русского языка ed. II, Moscova, 1958, p. 510. S. Hrabiec, P. Zwolinski, Slownik ukraiiîsko-polski, Varșovia, 1957, p. 445. 2 Wl. Szafer, St. Kulczynski, B. Pawlowski, Rosliny polskie, Varșovia, 1953, p. 660. 3 Szafar, Kulczyhsld, Pawlowski, op. cit., p. 213. 4 Cf. K. Nitsch, Odr^bnolci stownikowe Poznania, Krakowa, Warszawy, în J șzyk Polski, II (1914), p. 266 și în Wybor pism polonistycznych, II, Cracovia, 1955, p? 213. 6 în Malopolonia stcmpka, cf. K. Nitsch, Dwie gwary matopolskie, în Wybor pism polonis- lycznych-, IV, Cracovia, 1958, p. 131. .......... .......................... 170 : i https://bibiiOteca-digitaia.ro nadlo (în schimb de la verbe de altă conjugare avem : kadzic : kadzidlo mvc ■ mydlo etc.). Pentru „chibrituri" în loc de zapalki se spune siarniki ’ de la fabricația dm siarka „pucioasă", „sodiu". ’ ’ în graiul polonez din Bulai există un însemnat număr de cuvinte noi sau cu sensuri diferite, uneori surprinzătoare. De pildă, termenul kolodziej, foarte vechi, existent și în alte limbi slave (ceh. kolodejp are în Bulai sensul de „frînghier" și nu de „rotar", pentru care se folosește kolarz^ (ceh. kolar) Kolarz însă în limba polonă și-a pierdut azi sensul vechi de „rotar" și a căpă- tat numai pe cel de „ciclist". Păstrarea vechiului înțeles a cuvîntului kolarz ca m alte limbi slave, este interesantă dar interesant este și sensul nou de „frînghier“ al lui kolodziej. S-a ajuns probabil aci de la lucrul cu instru- mentul de răsucit funii, el însuși în formă de roată (kolo). ' ■ Termenul niedzida în limba literară și polonă comună cu înțelesul de „duminecă" are uneori în Bulai pe cel de „săptămînă" ca în unele graiuri polone și în rusă : „i zashizyl rok i szesc niedzid“ spunea Mania Skowronski povestind un basm. La „sîmburii" de prună, sau de alte fructe asemănătoare, se spune koscie și nu pestki : I jadl sliwki i rzucol koscie na ziemie". Același sens al lui „os" apare în romînește în graiul popular și în rusă : косточка (și плода). ’ „Mușuroiul de furnici" este desemnat^ prin „mușuroiul de cîrtiță" : krgtowisko (< kr^t = cîrtiță) și nu mrowisko. în basme apare însă și termenul „kupka kowoli" (mușuroi de furnici). ’ De asemenea, la „buboi", „furuncul" se spune swiniak sau bolesnica și nu czyrak; paprye ppapryky* la „mătreață" (probabil avînd în minte semințele de ardei) și nu lupiez. La „plugar" se spune plugarz și mai rar orac (oracz), pentru „morar se folosește midnik și nu mlynarz, se aude mlynarecka pentru mlynarka (morăriță), poselnik pentru swat (pețitor), szkolnik pentru uczen (elev, școlar), sklepiarz pentru sprzedawca (vînzător),gluchoc (gluchacz) pentru gluchy (surd) etc. Pentru „coada" sapei sau furcii se folosește termenul styl („styl od sapy" și „styl od wideD), din germ. Stid. л Verbul robie cu sensul de „a face", „a lucra" ceva concret se folosește cu înțelesul de pracowac „a lucra", „a munci" în general : „ita chlopowa dziwucha robila a ta babina siedziala" (Matilda Faighel). E folosit, de asemenea, în calc după limba rommă, cu sensul de -,,a se face", „a se preface" : „i wyci^gnșla spirtu i sie robila ze pije". (Mania Skowronski). în polonă în acest caz e folosit verbul „udac". Verbul robie, este folosit și cu sensul de „a se transforma" : „i z ptaka sie zrobil ji braț" (idem), de asemenea, ca un calc după limba romînă. Există o serie de formații, care se sprijină pe limba romînă. Astfel, cităm verbul swadzic,. inexistent în limba polonă, cu sensul de „a certa" : „A ona zadyna go (mgza) swadzic" (L. Besiada). E o formație după „a se sfădi". De asemenea, verbul turbowac are în polonă literară înțelesul de”,a turbura", „a tracasa" pe cineva. în Bulai se folosește ca reflexiv cu sensul de „a se tur- bura", „a se neliniști" : „I on ji mdwi: nie turbuj sie teroz" (Besiada). Pentru „corpul omenesc nu este cunoscut cuvmtul cialo, ci se spune trup, ca în romî- nește (în ceha, sîrbă trup = trunchi), deși în limba polonă trup înseamnă în general „hoit , „cadavru" (ca și în limba ucraineană, sau rusă: труп). 1 Vezi și Alfred Zargba, Kwestionariusz do atlașu jgzykowego Slqska, Katowice, 1961, p. 9, 171 https://biblioteca-digitala.ro Pentru palie papierosa (a fuma o țigară),care are ia bază sensul de „a aprinde" o țigară, în graiul polonez din Bulai se spune kurzyc cygare „a fuma, o țigară", kurzyc (de la kurz, „praf") păstrînd sensul mai vechi de „dymic", „a fumega", „a afuma". E de notat că termenul kurzyc cu înțelesul de „a fuma"' apare și în alte graiuri polone, de pildă în dialectul silezian*. Intervin în vorbire și termeni rominești sau semicalcuri ca : skapac (a scăpa) : „i mowili te zboje ze z ich ronk nie skapie (nie wyjdzie)", apoi falsz pentru ifalce de pămînt, moszyja în loc de majq.tek, burdel și bordej {chalpa} : „m^z siedzial w bordeju“, fudul1 ny (fudul, mîndru), blondny (blond), izekcji (zaszczyki) kalimarka (kalamarz), iandar („a ten sie bal ze go wyda do . zandardw"), biesika (bășică) pentru p echerz etc. ... Negreșit, nu lipsește terminologia legată de viața nouă și de instituțiile social politice din țara’ noastră. De la stat (în polonă pahstwo} s-a format un adjectiv local statowy : gospodarki staiowe (gospodării de stat), zgromadzenie wiejskie (adunare sătească), pentru termenul tipic polonez zebranie gromadzkie (gromada—comună), h^min kultury (cămin cultural), „skomasowac ziemie“ (a comasa pămîntul) etc. De asemenea, se aude faktor pocztowy întru totul după românescul factor poștal, în polonă circulând de fapt termenul listonosz, apoi pompiery pentru straz ogniowa, szofer pentru kierowca, prokuror în loc de prokurator etc. Am prezentat mai sus un număr de exemple, care dau o idee de importanța lexicului din graiul polonez din Bulai, în ce privește existența unor termeni specifici polonezi, vechimea și schimbarea de sens a altora, formații noi locale etc. Desigur, sînt încă, în graiul respectiv, termeni în legătură cu regnul ani- mal și regnul vegetal, în legătură cu munca agricolă și instrumentele de muncă : numele părților componente ale carului, părților componente ale războiului de țesut, instrumentelor anexe la războiul de țesut, termeni în legătură cu prelucrarea lemnului și fierului, cu construcțiile, cu obiecte casnice, cu numele bolilor și leacurile populare, care nu odată sînt revelatori pentru lexicologia polonă.’Mai jos, dăm, în ordinea întrebărilor din Chestionarul general-slav pentru cercetarea lexicului dialectal, (Kwestionariusz ogâlnoslowiahski do badan slownictwa gwarowego), răspunsurile care aruncă unele lumini în probleme de lexicologie dialectală polonă. Pentru ușurința coordonării materi- alelor păstrăm întrebarea din chestionar și dăm, unde este cazul, la regnul animal și vegetal, numele latin al speciei, identificarea precisă, fiind, în dese cazuri, absolut necesară. Pentru formele dialectale din Bulai întrebuințăm, transcrierea fonetică. ■ Regnul animal (Swiat zwierzgcy) ■ 17 îasica Uaska (mustella nivalis) „nevăstuică". 24 szezur guzan (rattus) „guzgan". 25 mysz mysa (mus domestica) „șoarece". ■ 26 nietoperz gacak (chiroptera) „liliac". : ....—. 32 ptak fruwa ptak fură, „pasărea zboară". 38 wilga vilga (oriolus galbula) „grangur“. 57 orzel orze^p (aquila) „vultur". 75 wrâbel cwieka vrubel speva „vrabia ciripește". 103 wșz pelza ves scogne- „șarpele se tîrăște". 1 Cf. Alfred Zargba, Siownik Slarych Sioikowic w powie-cie opolskim, Cracovia,, 1960, p. 62. 172 https://biblioteca-digitala.ro 113 zaba rechocze zaba Je se (drze sig) „broasca orăcăie". 131 mrowka mrocka, „furnica". . 132 mrowisko krentowisko „mușuroi de furnici", prin confuzie cu mușuroiul de cî’ (ArpZ). ’ 133 trzmiel cmila (bombus) „bondar". . ■ 137 konik polny saranca (orthoptera) „lăcusta". 140 boza krowka maiova krufka (coccinela) „vaca lui dumnezeu". 149 dzdzownica glizda (nu glista) — lumbricus — „rimă" și „limbric". 164 wesz vesa „păduche". 165 mol mola (ținea) „molie“. Pescuit (Rybolostwo) f karp krap „crap". III. Creșterea animalelor (Hodowla) 10 sieczka sekarnă „secică". ' 21 w6l dzwiekuje vuit "fr'ieka „boul rumegă". 51 ozor (u krowy) igzyk „limba" (la vacă). 65 racice (u krowy) racyny „unghii" (la vacă).- . ■ 76 wștroba votromba „ficat". 100 krowa linieje krova lefii se „vaca năpîrlește". 103 krowa latuje sig krova b’ega se „vaca se gonește". . 126 jaiowica țalovka „vacă tînără“. ' ’ 127 ogierek zrebak, losak (ucr. JioiuaK) „cal tînăr", „cîrlan". 128 kobylka z/ebica „iapă tînără“. . 129 wieprzek pacjucek „purcel“. ■ 130 kastrowanie (u konia) miskovanie „castrare". ■ 131 kastrowanie (u innych zwierzșt) krenconie (u wolu) „întoarcere" (la bou). 132 kastrownik miskas „castrator". 133 byk cio^ek „bic", „taur tînăr", (se face distincție deci între cielg „vițel" și ciolek „gonitor“). 149 pies skomle pes skovycye „clinele schiaună". 194 jajko zepsute iaiko zasețcme „ouă stătute" (calc). 201 kaczgta kacuski „pui de rață". 211 pili, pili, pilu, pilu chemarea rațelor. V. Regnul vegetal (Swiat roslinny) 1 drzewo rosn^ce ksacek „lăstar", „arbust“. 2 korzenie kozen „rădăcină“. . ■ 4 odziemek pen „trunchi“. . 30 dziupla kad~up „scorbură". . 101 jezyna osirgga (rubus fruticosus, rubus caesius) „rug de mure". 117 konwalia margavetki „mărgăritar", confuzie intre convallaria majalis și bellis peren- nis). - 196 Inianka lya pasca (linaria vulgaris): „gura-leului". i 213 iopian Hopuxa (lappa major) „brusture". ' 228 wiklina f:oză „răchită", „loză". . VIJ Livada, grădina de legume și flori (Sad, ogrod warzywny i kwiatowy) 2 jablon iab~onka „măr". ■' 19 szczepieme scipionka „altoire". . 23 agrest angresi (ribes grossularia) „agriș“. 27 porzeczki pozycki (ribes rubrum) „coacăze". 51 dynia harbuzy (pl.) „dovleac". . 53 flancowac sa^ic „a răsădi“... . . ' 178: https://biblioteca-digitala.ro 54 flanca rossada (rozsada) „răsad", 71 plec plevic „a plivi". 88 bratki aksamiiki „panseluțe“. 94 peonia pivonia (paeonia) „bujor“. 114 georginia dalia, (dahlia) „dalie“. VII. Agricultura (Rolnictwo) 7 odkladnia bla^a „corman" (la plug) 10 lemiesz zelazo „fierul plugului". • 30 oracz p^ugas (plugarz) „plugar". . 37 skiba brazda „brazdă". 38 bruzda bruzda „răzorul" (brazdei). 60 odldg pet’ioga (perloga) „pîrloagă". 62 wykarczowac korcovac „a defrișa". 63 porgba vyromp lasu „laz", „curătură". 76 siewacz sac „semănător"; siewnik“ mașină de semănat „nu „semănător" (om). 94 gryka recka (pentru hrecka) ucr. xpuwca (fagopyrum) „hrișcă". 96 chaber b^avatki (centaurea cyanus) „albăstrele". 121 kanianka vylup (cuscuta epithymum) „torței". 152 preț obrembek „muchea“ de la pînza coasei. VIII. Prelucrarea inului și țesutul pînzei (Uprawa Inu i obrobka wlokna) 3 wyrwac (len) mykac „a smulge" (inul), sens foarte vechi al lui mykac. 43 a krezolck hfenzel partea de sus a furcii de tors. 77 lugowac zoi'ic „a înălbi" (pînza). 116 czolnek cuina „suveică". X. Prelucrarea fierului (Obrobka &elaza) 4 hak (do poprawiania ognia) pogzebac „vătrai". 6 dornik vybiiac „priboi", 16 hufnale do podkow cf’eki, ucr. y&ax „caiele". ■ 18 kamien do ostrzenia brus „tocilă". XI. Prelucrarea lemnului (Obrobka drzewa) 18 pila tracka tracka „joagăr". 30 hebel hybel „rindea". . 33 olsnik osnik „cuțitoaie ". în alte graiuri polone : strug. 36 klepki bednarki „doage" (nu „dogărit"). 38 wștorek vântur „gardină". ... 39 wștornik zacur „instrumentul de făcut gardina".- XIV. Transport și comunicație (Transport i komunikacja) 86 W czym siedza kionice koldovrut (în alte graiuri polone kierownik, ryczan) „vîrtej" (la car). 96 piasta g^ofka „căpățîna roții . 122 nalustki kul csk (kdleczko?) „ghijer . 145 resory spryzyny „arcuri". 146 wachlarze ubvycki „apărători (Ia roți). „ . , 149 taczka tarabonca „tărăboanță", „roabă". 174 ' . https://biblioteca-digitala.ro XV. Construcții (Budownictwo) 65 okap sirexa „ștreașină. . ■ 105 drzwi stodoly bramye „ușile" (magaziei.) ■ 109 klepisko boisko, locul din șură unde se batea girul. 110 sasiek sonsek locul din. șură unde se păstrau grăunțele. 137 male drzwi w plocie furtka. perpelag „pîrleaz" (în polonă prezelaz = scîndura de pus piciorul la. pîrleaz). ' XVI. Obiecte casnice (Sprzșty domowe) 9 0,szUo do lampy cylinder „sticla" de lampă. ■ 91 kominek (do lampy) capka. „nuca mașinii de lampă". 100 luczywo Uucyvo bețele râșinoase folosite pentru luminat (în vechime). 103 Czy lampa sig swieci czy pali"? lampa pali „lampa arde " (nu „luminează"). XVII. Pregătirea mîncării (Przygotowanie pokarmow). -17 zapaiki sarniki „chibrituri". 18 krzesiwo kSesadtto „amnar". 19 kamien (do krzesadla) kSemiU „cremene". 20 huba pruxno „iască". 32. fajerki ku^ka „cercurile“ de la plită. 42 rondel vynha „tigaie". 57 spodek podstavek „farfurioară" 81 82 d zic za “^iSka (dziezka) „putinică de frămîntat plinea", niecka ‘Aecutki „copaie" (de pîine). 103 narzgdzie do robienia kaszy stempa vas de lemn de pisat arpacasul si meiul (termen polonez vechi). ’ ’ ’ K 126 tluczek laska „matcă" (de putinei). 202 kolacja vece^a „cină". XVIII. îmbrăcăminte (Odziez) 37 heklowanie hackovac „a croșeta". 49 falbanki pliSki „volane". 63 powijak povoinik, povițac „fașă" de înfășat copilul. . 66 rondo (u kapelusza) daSek „bor“ (la pălărie). . 89 sprzșczka gpțcka „cataramă". - 120 zdejmowanie butowwy^uwc, roz(z)uvac, „a descălța" ghetele. XIX. Părțile corpului omenesc (Cz0ci ciala) 18 uszy uxy „urechi" (formă ca pentru „urechi“ de vas). 20 usta usta, gemba „gură“. 31 gardlo gavUo „gît". ■ ] 47 pacha podpawz și pu-j-a „subsuoară". 63 Paznokcie paznoty „unghii". ..... ...XX. Higena populară (Higiena ludowa) .......... . 13 obcișc (wiosy) scyc se „a se tunde“. în alte graiuri polone ostrzyc. 36 maglownica magi’orka „scîndura cu jghebulețe de spălat rufele". 35 zmaglowad zmagl'ovac" a spăla rufele la „magforka". 52 kurz prov. „praf". i ■ 57 wybielid (sciany) vapnic „a vămi „(pereții). în polona comună wapmc, wapniowaâ „a stropi" pomii, sau cerealele de sămînță. 175 https://biblioteca-digitala.ro XXI. Medicina populară (Lecznictwo ludowe) 9 zgaga zgoga „arsuri în. gît". . . « 20 czerwonka sa £ ha și cervonka „dezinterie".' , , „ 90 malaria fryblia (pentru feybra, febra din. alte graiuri) „friguri „malarie • 44 jaglica (chorobaoka) 4uska (pentru;luszczka din alte graiuri) „trahomă (boala Ia ochi), 53 wrzodzianka vZody, syi^ak „buboi". : . 63 odcisk odbit „bătătură" (Ia picior)^ 77 lupiez na giowie paprye „mătreață . 1 87 apoteka iapteka „farmacie". 88 aptekarz fepiekaS „farmacist . 92 babki ventuzy „ventuze". ■ 109 kobieta cigzania kobita pSy na^ei „femeie însărcinata . 110 akuszerka moSa „moașă". XXII. Gradele de rudenie (Stopnie pokrewienstwa) 54 swat poselnik „pețitor". . 55 wuj uiek „fratele mamei". 56 wujenka uinâ „soția fratelui, mamei". . 60 stryj stryk „fratele tatei". , . , 61 stryjenka siry&â „soția fratelui tatei „ Ufek.M stryk, stryma șx în dialectul maiopolon XXIII. Caracteristici personale. Porecle. (Cechy osobwe, przezwiska). 8 czlowiek gluchy gUu^oc „om surd" . 13 czlowiek zezowaty czlow. ifidrowaty „om sașiu' . . и 18 kuleje kutavefe^^kulavoâ, 1 pl.kutaveiemy, 2pl kulayeiece, 3.pl. kul ^plșchioapata. 19 czlowiek garbaty kSyvulec „om cocoșat^ . 22 czlowiek bez zgbow, Sberbaty „om știrb". . 23 czlowiek piegowaty pegaty „om pistruiat". Forma pwgaty, fața de piegowaty, piggowaiy este veche. Se găsește într-o Esopie polonă din sec. al XVI-leaa. 35 czlowiek pracujșcy lewQ, r$kș »stîngaci „ (de mînă); 41 leniuchowai le^uxova6 „a lenevi" ; în schimb tenii sig „a napîrh" (m loc de „a lenevi ) pentru liniec „a năpîrli". . „ 42 czlowiek pracowity robotny „om harnic' . . „ . . „ 50 klamca brexun fe^atkiec (ucr. rus. pop. -.брехун} „palavragiu , „mincinos . 51 kiamad zcttuzyc (pentru „zludzid"?) „a minți", „ a înșela". 55a czlowiek kt6ry pyskuje pysAa^y® „om limbut , < 63 czlowiek ktâry Iubi si§ chwalib x^alec (în loc de chwalca) ) „om lăudăros . 63a kobieta ktora plotkuje ptotkarka, baicarka" femeie care bîrfește 64 mezczyzna ktory plotkuje ptbikas baicaS „bărbat care bîrfește . * „ 69 czlowiek wybrșdny w jedzeniu Skartny (zgardny) do w^sna „om ligav la mmcare . In unele graiuri polone garny, in teme vechi polone garăy : „kto gardy jada chleb twardy (îigavul mănîncă plinea tare") ®. XXIV Profesiile și viața socială (Zawody i zycie spoleczne). 17 hodowca kwiatow i warzyw ogroâAik“ cultivatorul de flori și legume". în alte graiuri polone.: zielnik. ............. . . . 53 murarz mula^ „zidar". . . 58 zdun mulaS do pscuf „sobar" Zdun din dialectul mazovian necunoscut. 59 kominiarz koSaS (koszarz) „coșar ‘. .. 67 drwal rembec ^eva „tăietor de lemne" , 69 mysliwy scelec „vînătbr". . 77 kolodziej kolaS „rotar". . : ’ Cf. K. Nitsch, Dwie gwary tnak>f>olskie, în „Wyh6r pism,polonistycznych'‘. t. IV, Cracovia* 1938» Ж Ш.,, 2 Cf. Al. Brückner Егору polsUit, Cracovia, 1902, p. 69. 3 Cf. Al. Bückner, op. cit., p. 64. 1 176 , https://biblioteca-digitala.ro 95 m lynarz melnik „morar", 139 kalamarz kalimarka „călimară". 142 obsadka roncka „toc". 143 stalowka piuro „peniță". 147 elementarz abecedUo „abecedar". ■ ' 170 znaczek listowny mark' i „mărci poștale". 172 listonosz faktor pocztovy „factor postai". ■ 177 prokurator prokuror „procuror". 185 wișzenie kryminaU „închisoare“, ■ 190 strazacy pompery „pompieri". 192 poborowy vekrut „recrut". 193 pobdr do wojska asenteruk ( Kasia za nxem chodzila ■ . I dziecionko na renke nosila. ' ' ■ On ji mdwi : . . . „Rzuc to dzicie do w“ody . . . r b ■ ' Nie bedzies miala przeskody". ' v ' ' ; Kasia dzicie rzucila ' ■ . . ■ I za glowe sie chycila, . . ■ W niedziele rano dzwone dzwonily ,. ’ , Aby sie panienki schodzily. , • . . ■! . .. ’ t Wszyskie panienki we wieniuszkach . . ... • ■ • : . ...■■ AVojtowa Kasia w lancuszkacli. : ■ ■■ ■ ■ ■■ ■ ; Wszyskie panienki do domu .. '■■■■".. ..... Wojtowa Kasia do suondu................... .....0 . . „Poromcie mie i posijcie mnie . ■ . . . , Wyrosnie na. mnie rumianek ■ Zaplace za mno kochanek Poromcie mnie i posijcie mnie , . Wyrosnie na mnie lilia ■ .. . * zapalki. . . . . .IKi https://biblioteca-digitala.ro Zaplace za mno rodzina Poromcie mie i posijcie mnie . Wyrosnie na muie rozy kfiat Zaplace za mno caly swiat. Ludwika Biesiada, 64. ani, neștiutoare de carte înregistrare: ar iunie 1960. A învățat-o demult de ia un romîn care a făcut armata într-o unitate poionâ. Syn kowol Byî raz chlop i baba i mieii trzech synow. Dwa robily, chodzily orac a ten trzeci siedzi na iozku w trzech poduszkach. I jadl sliwki i rzucol koscie na ziemie. Przyszedl raz ojciec i sie go pyta czym chce sie nauczyd. I ojciec : moze krawcem ? A on sie pyta co krawiec robi. A ojciec mu mowii ze szyje i kroi. A syn mowii ze krawcem nie chce byd, bo se podziobie palce i giba na plecach mu roănie. A ojciec go sie pyta : moze za szewca ? A syn sie pyta co robi szewc. A ojciec mu odpowiada ze szyje trzywiki. Syn mu mowi ze nie chce byc szewcem, bo se podziobie palce. — A to moze kowolem ? . — A co kowol robi ? — Kowol bije zelazo. Wzieni trzy poduszki na fure i pl’acka ze sliwkami i pojechali do kowala. Ojciec mowi kowal’owi 2eby nauczyl syna kowolem. A syn se likl w trzech poduszkach patrzy co kowol robi. I zesziy trzy roki i trzy tygodnie i ojciec przyjechal po niego. I kowol synowi dai zelaza i przyjechali do dom/1 dwa bracia rozpalili ogieh i ten trzeci syn robii siekire. Bil, bil i az w zelazie zrobiia sie dziura. I potem bracia mowili zeby robii sape1, bo na siekire za malo zelazo. I bil w zelazo zeby zrobii sape a w zelaze sie zrobiia dziura. I ojciec mowi ze sie nic nie naucyl, bo lezai w trzech poduszkach. . I syn poszedl sam do kowala i nie wzion ani siliwek ani poduszek. " Poszedl do kowala i mowi ze nic sie nie naucyl. A teraz nie bșdzie lezai w poduszkach ino bșdzie bil i on zelazo. . Przyszedl jeden chlop do kuzni zeby kowal zrobii mu karyte na wesele bez noc. A kowal mowi ze nie moze zrobic bez noc. A syn mowi do chlopa ze on zrobi do ponocka. Kowal poszed spad a syn zrobii karyte do miesi^ca 2. I nie mial trzech poduszek i se lik na kamieniu. Przychodzi rano kowal a syn spi na'kamieniu. Patrzy do szparchatu a ogien dawno zga- -szony. Budzisyna bo przyszed chlop po karyte. I wzion se karyte, A syn wesol zyl trzy roki i trzy tygodnie. I poszedl do dom. I w doniu juz robii siekire i sape i kul konie. Mania Skovroâski, 10 ani • înregistrare : as iunie 3:960. Scensie bidnego brata Bylo dwa bracia. I jeden byl bogaty a jeden byl bidny î ni miol co jesâ. I bidny posedl do brata aby mu doi cos pieniedzy aby se kupil ehleba. A on mowi tak : Nie dom ci, bracie, naprzod. Jak mi zerzniesz falsz 3 pszenice, to ci dom piniondze. I braț bidny zerznol calo ten falsz pszenicy. W niedziele sie chmuralo a on tej pszenicy nie miol oviqzane. I mowi do zony : — Pojdziemy do pszenicy wiq.zac, bo bșdze deszez. Bo jak deszez pokropi pszenice, to nam braț nie zaplaci. Oni obidwoje wiqzali pszenice a dzieci chodzily po scielni (sic) i zbierali kusza i, aby nie zostalo na âcierni, bo „by nam braț nie zaplacU". I z tego konca przysed na ten koniec. I patrzy' se on : na tamtem koheu chodzil ktos rzbieroî kusza, I on przychodzi do tego czlowieka nieznajomego i pyta sie jego : — Cos ty za j eden ? 1 Termen romînesc sapa, pentru rydel. 2 Pentru ksiezyc „lună“. . . . . . . ? Termen romînesc : pămînt pentru, măsură ..polonă .de suprafețe de tipul worg. 4 klosy. 182 https://biblioteca-digitala.ro A on mowi ie jest scenăcie „brata twojego". A on jego zlâpol pot szyje i pyta sie gdzie jego scensie. A on(o)siedzil(o)w ziemi: . 6 — A to sciensie twoje jest u tego i u tego pana. Tam jest, kolo bramy kopiec a w tym jest twoje âcienscie. ■ On przysed do domu. Dzieci i zona i on wybrali sie isc w dr«oge. A on sobie zostawil w tij budzic ch“odoki. I uszli kawelek drogi. I mowi on. do zony ze on sie powroci pa chodoki. I jak sie powrocil, ta bida jego uobuwala sie w chodoki. Jak go zuobocyla, wyskocyiâ mu na kark. I mdwi mu tak ze go nie opusei wience. I idzie do zony. Mowio dzieci; ’ ' — Mamo, tata cos niesie na plecach. I przychodzi blisko. «ona mowi : ■— Co ty niesiesz ? A on. mowi. — Jak jo zased do burdela, ona sie uobuwala w moje chodoki i wyskocyiâ mnie na plecy. Mowi zona do tij bidy ze wstyd im nise na plecach ja, bo jest bardzo chudo. I poszlido miasta, kupili flaszke, kozali ji wlcsc do tij flaszki, tij bidzie. I bida wlazla do flaszki i za tkaîi kurkiom. I ido dali. I przysli do jednego Tasu. A tam zdybali kowole *. I tam pokladli te flaszke z bidom i ido dali. I ido, ido, i zaszli do tego dwura, gdzie bylo ich scensie. I on sie pyta tego pana cy on dostanie u niego siuzbe. A on mowi do niego : — Ty moiesz dostac a twoja zona i dzieci nie. Bo to bylo jesieni. Kto w lecie robii to zostaje na zime u niego. A on mowi panu ze on sobie wykopie burdel w tym kopcu. A pan mowi tak, ze on w ziemie siedzil i teroz tei bedzie tam siedzil, w ziemi. I posed kopaA Na jeden ryskol2 ukopoi i tam cos dzwoni. Kopie jesce dali. A tam jest kuper z piniedzmi. Odkopai go fajnie dookoia. I przysed do niego pan i mowi jemu : — Ty chcesz brac piniondze z mojego pola ? Nie daje ci, zabiraj sie stont. I (na) te piniondze (pan) przyprowadzii swoich slugâw. Jak te slugi przyszly kopâd, piniondze padiy w ziemie. I te pieniondze stoly az do jutra do rona. W nocy wysedl kuper do .gory i bylo napisane zlote litery na wiszku. I bylo napisane : „kto wezmie te piniundze (i) pok* ladzie renke na kuper, to urwe mu glowe. To jest jego scensie, tego bidnego". ■ Teroz pan co zrobil ? Mowil tak : — Daj mi polowe tych piniendzy, to wszystko tobie oddom, calo moszyje 3. Io ze sobom nie wezme nic, tylko kosz piniendzy, bătu i konia, to wszysto. Moszyja cala jest twoja. I pan wyjechol a bidny zostal tam gospodarzem. Za rok napisal po swojego brata bogatego aby przyjechol na wesele do niego, bo wydaje dziewczyne. A ta bratowa mowi ; — Z cego on wesele zrobi, jak on taki bidny ? Upiekla ehleba w piec jeden, i wziena masla i sera i jechali porom koni do niego na wesele. I jado i jado. Przyjechali do tij wsi i widzili duzo chudoby. I pytali sie ludzi ze wsi czyja ta chudoba tam sie pasze. A. te ludzie mowio ze tego a tego pana. I jado dali naprzod, widzo duzo swin. I pytajo sie cyje te swinie so. A ta (sic) mowio ze tego i tego pana. A jado jesce mai dali. Widzo duzo gșsi. I pytajo sie cyje te gșsi so. ’ — Tego i tego pana. Zona tego mșza bogatego mowi do niego : — On sie tak nazywa jak i ty. Co to moze byc? A on mowi do nij ze na swicie moze sie trapic4 taki czlowiek jak on sie nazywol. I przyjechali do tij wsi i pytajo sie gdzie i ten a ten clowiek siedzi s. A oni pokazoli: — Ten dwor co tam jest. W ten dworze siedzi. Matko bosko, strasznie sie przelenkli. Przyjechali do bramy. Stroz tam stol nie chciol ich puâcid do srodka. A zuobocul braț brata i przysed po niego. Slugi jego wzieni od tego brata fure i konie i pochowali gdzies. I wziol braț brata pot poche i zaprowadzil go do swoich pokojow. A ten braț nic nie mowil. Tylko zona tego brata strasznie byla felsiwom: skond on tyla mo wszystkiego. I cymol ich braț tydzien u siebie. zona tego bogatego brata strasznie sie pytala swojego imșza aby sie pytal brata skont on ma ten xnajq,tek. I Braț sie pytol: ..................................... \............ . .. : — Bracie, powidz ty mnie skont ty takis majontek wielgi masz? Brata to bardzo obrazîlo : 1 mriwlii „furnici“. 2 Informatoarea a explicat: hirlec „sapă“. 3 Termen romînesc moszyja pentru ma^tek. * Pentru trafic sie „a se înțîmpla“. * sicdzic cu sensul după rom. a sta „a locui“. 183 https://biblioteca-digitala.ro — To ty sie nie cieszysz ze mnie pan bog dol takie scensie ? I m6wi mu tak: . ■ — Jak pojedziesz do domu, to tarn jest, w jednem lesie, kupka kowoleb Tam jest flaszka i w tej flaszce jest tarn twoje scensie. _ _ _ _ Zona ni mogla w nocy spad tak sie strasznie cieszyla. Rano wyjechali i jado, jado i patrzy sie furt-w las, aby tego, kupki kowoli nie przejechali. Jak zobocyla ona kowâle w lesie, przesko- cyla fure i poleciala do kowoli. I grzebie renkom. I zdybala flaszke z tom bidom A ta bida mowi: ' — Ocho! nie opuszcze cie na wieki. _ , Do domu nie dojechou oba konie zginely w drodze. Zajechotdo domn,, spolil sie mu dom Ț sprzedal kowul1 pola i wybudowol sie drugi raz. I spolil sie jeșcu roz. Taki zostal bidni jak ten jego brat byl, przez zazdroăd. I brat przyjol go do siebie z calcm jego familiom. I m6wil mu : — Popatrz sie, to nie j estem felsiwy dla ciebie, jakiâ ty byl na mnie. Ja cie bede cymol do smierci twoji, ciebie i dzieci twoje. . Ludwika Besiada, 64 ani. Nu. știe carte. înregistrare : 2a iunie . i960. Auzită spune informatoarea ■— de la un om bătrîn, Paremiologie Proverbe (Przyslowia) Bez pracy nie ma kolacy. Nie kop dolka pod drugim bo sam w niego padasz. Darowanemu koniowi nie zarzyra w zemby. Nie kupuj kota we worku. Mowa za wilka a wilk za plecami. ïnso vues inso pies[n]. Pies psowi ogona nie uje. Kruk krukowi oka nie wykoli. Wlazasz miçdzy wrony, krakaj jak i one. Mș.dra glowa wystarczy dwa slowa. Gdzie kucharek szeéé tam nie ma co jesc Gôra z gura sie zderzy tym wiece czlowiek z czlowiekiem. Nié rdb drugiemu co tobie nie dobrze. Nie ma jak komu a nam najlepiej w domu. Jan Zubert, 70 ani. . înregistrare: 21 iunie i960. Ghicitori (Zagadki) Na niebieskiej lace ■ Owieczek tysi^ce . A pasterz ubogi Czasem ma rogi. . (niebo, gwiazdy, ksiezyc „cerul, stelele .luna") Poszedi chlop do miasta Kupil konia bez ogona Przyszed do dom Przyprawiî mu ogon. (igla „acul") Culeseede Ia Ana Faighel, 34 ani înregistrare; 23 iunie 1960* Auzite din bâtrîni. Cztyry rogi, cztyry nogi Raz jest tani a raz drogi (stöl „masa") Agnieszka Macek„ 11 ani. înregistrare; 23 iunie 1960. Auzită de la mama. 1 hamal „bucată”. 184 https://biblioteca-digitala.ro Jocuri de copii (foliilor, dzieciçcy) Czyrwiec to czarodziej . ' . Znalazit о pôlnocy Kwiat paproci Da go table, da go mnie Kiedy nocom, gdzies we snic : .. . (Versuri pentru luna iunie) . . Czeslawa Skowronski, 13 йф ' ' . înregistrate: 2s iunie i960. Czuczubaba (Baba oarbă) ■ — Kto tain ? ■ ' :, . — Варка. . — Co dice? . . — Ciasta. ~ — Jakiego? ' .. . — Cichutkiego . — Ana cem stoi bapka? : — Na becce (beczce). . . ■ — A co f tij becce? - ’ ' - Kfas. ' . . — To tapcie nas. Baba oarbă începe să caute pe cei liberi, Cel prins se face babă oarbă după același dialog. • Mania Skowronski, 10 ani. Matilda Faighel, 9 ani. . înregistrare: 23 iunie i960. ПОЛЬСКИЙ ГОВОР И ФОЛЬКЛОР СЕЛА БУЛАЙ, СУЧАВСКОГО РАЙОНА (РЕЗЮМЕ) , Исследование говора и фольклора польского населения сёла Бул ай Сучав» ского района было проведено 18—23 июня 1960 года. Говор, в основном, имеет черты малопольского диалекта: южная зона характеризуется так называемым «мазурением», наличием флексии wa, в I лице множественного числа, отсутствием (в большинстве случаев) или разложением носовых, наличием малопольских элементов в словаре и т.д. К числу местных элементов относим: смягчение 1 перед -а- и -о- (l’as, magl’orka), тенденция к утрате флексий в формах прошедшего времени гла- гола-(jo zostala, ty zostala; my napisali, wy napisali) распространение флексии — 6w —- родительного падежа множественного числа на все типы склонения, выравнивание существительных мужского и среднего рода под женский род (trzmila, parcha, grzyba, nozdrza) наличие плеонастических форм сравнительной степени имен прилагательных и наречий образованных с помощью румын, mai (mai starszy, mai dali). В словаре сохранились некоторые древние или редко употребляемые в польском языке термины ostrgga вместо jezyna, frybla вместо malaria; studzieniec вместо galaretka, siarniki вместо zapalki, kolarz вместо kolodziej и т.д.). Фольклорный материал интересен как с точки зрения языка, так и с точки зрения содержания — как литературный источник. В нем представлено ряд редких вариантов и тем, возникших в результате взаимодействия польского и румынского фольклора (в области сказки). ................ . ................ ' 185 https://biblioteca-digitala.ro LE PARLER ET LE FOLKLORE POLONAIS DE BULAI DISTRICT DE SUCEAVA) ' (RÉSUMÉ) , La présente étude est le fruit de recherches effectuées à propos du parler et du folklore polonais du village de Bulai, district de Suceava (Buco- vina) du 18 au 23 juin 1960. . Le parler de la population locale conserve dans les grandes lignes les caractéristiques du dialecte de la Petite Pologne, à savoir que la zone du sud présente le phénomène de la „mazurzenie“, l’apparition de la désinence - wa à la 1-ère personne du pluriel, la disparition, dans une grande mesure, ou la décomposition des nasales, des éléments lexicaux spécifiquement malo polonais. Au nombre des caractéristiques locales on peut noter l mcm'lié devant a et o (lias, magtorka), la tendence à la disparition qu’ont les désinences au passif (jo zostala, ty zostala; my napisali, wy napisalïj, la tendence à l’unifor- misation du génitif pluriel en-6w à tous les substantifs, sans distinction de genre, la féminisation de nombreux substantifs masculins ou neutres (trzmila, parcha, grzyba, nozdrza), la formation pléonastique du comparatif des adjectifs et des adverbes à l’aide du roumain mai (plus) : mai starszy, mai dali). Le lexique renferme un grand nombre de termes polonais rares ou archaïques (ostr^ga au.lieu de jezyna, frybla au lieu de malaria; studzîeniec au lieu de galaretka, siarnikï au lieu de zapalki, kolarz au lieu de kolodziej etc.). La folklore fournit des textes intéressants du point du vue de la langue et de la littérature. Il renferme des variantes rares ou bien des thèmes résultant de la contamination du folklore polonais par le folklore roumain (dans le domaine des contes). https://biblioteca-digitala.ro ÎN LEGĂTURĂ CU ATLASUL LINGVISTIC SLAV Acad. E. PETROV1C.I și E. VRABIE Studierea proiectelor Chestionarului general al Atlasului lingvistic slav elaborate în ultimul timp ne-a sugerat cîteva considerații în legătură cu even- tualitatea folosirii . în Atlas, ca material auxiliar, a unor date din graiurile limbilor neslave vorbite în țările învecinate cu teritoriul lingvistic slav. " 1. Despre chestionarul pentru localitățile din țările neslave. Considerăm ca chestionarul pentru efectuarea anchetelor în localitățile cu graiuri neslave trebuie să fie un extras din Chestionarul general, si anume un extras adecvat, care să țină seamă de datele pe care le pot oferi pentru Atlas diversele graiuri din țările neslave. ' Să ne oprim asupra elementelor din graiurile romînești care ar putea să lie folosite ca material auxiliar în Atlasul lingvistic slav, CM ' ca întrebările prevăzute în „Proiectul de chestionar general“ . (Aiavrh zkouskoveho dotaznîku pro slovanskp jazykovp atlas, elaborat de slavi știi cehoslovaci)^, secțiunea „Fonetica“, sînt, aproape toate, aplicabile și în punctele lommeștp dat fiind că elementele de origine slavă din limba romînă reflectă, intr-o măsură sau alta, fenomenele a căror studiere este prevăzută de chestionar. J De exemplu, la întrebarea nr. 1 din. „Proiectul de chestionar general“. „Ce sunet corespunde protoslavului e?“ — în localitățile romînești se poate prevedea obținerea unor răspunsuri, comparabile cu’cele primite în țări ir slave pe baza unor cuvinte ca : (la pct. 1 aa) nevastă, neveste, nevăstuică; sfat Iu sfătui $'a‘’ Pct- deal, deluros : (la pct. icc) țeavă, țevi; (la pct. Idd) leasa, lese; leat; hrean; (la pct. 1b) veac, veci ș.n. La întrebarea nr. 2a din același proiect de chestionar —- „Ce sunet corespunde protoslavului. r sonans ; dur. în punctele romînești se poate prevedea obținerea unor răspun- suri comparabile cu cele primite în țările slave, pe baza unor cuvinte ca.... i gwbo'C twg Ș-a- Pentru întrebarea nr. 2b — „Ce sunet corespunde protoslavului r sonans moale?“ cf. rom. dirjală ș.a. ;......... ...................... întrebările pe nare le prevede „Proiectul de chestionar general“ în sec- , țiunea „Morfologia" nu sînt aplicabile la graiurile romînești, a căror structură ; morfologică este de tip romanic. ’ Cu toate acestea, considerăm că la unele întrebări pe care, probabil, le ^ prevedea. Chestionarul general, în punctele -romînești se vor putea obține și în domeniul morfologiei date comparabile cu cele primite în țările slave.’ - - 187 https://biblioteca-digitala.ro De exemplu, vocativul singular în -o al numelor feminine romînești (de tipul loanol, soro!} ar putea fi utilizat în Atlasul lingvistic slav ca material auxiliar pentru harta care va arăta vocativul în -o din limbile slave. Un alt exemplu. Datele obținute în punctele romînești în legătură cu procedeul de formare a viitorului cu auxiliarul avînd sensul de „a voi" vor permite să se stabilească, o arie mai întinsă a acestui fenomen, decît cea care s-ar obține numai pe baza răspunsurilor obținute în graiurile bulgare, mace- donene’și sîrbocroate, în care exista un procedeu analog de formare a acestei -•categorii morfologice. . ' în ceea ce privește derivația, în punctele romînești se poate prevedea, de asemenea, obținerea unui material comparabil cu cel cules în țările slave. . De exemplu, întrebarea nr. 7а. din „Proiectul de chestionar general^ prevede obținerea unor cuvinte cu sufixele -isko, isce. Cf. în limba romînă iniste, cinepiște, rariște, toporîște ș.a. _ ' După cum se știe, în limba romînă există un număr mare de cuvinte cu radical de origine slava sau neslavă, formate cu ajutorul unor sufixe sau, mai rar, al unor prefixe slave. De aceea, considerăm ca m Atlasul lingvistic slav s-ar putea folosi, ca material auxiliar, și alte fenomene romînești din domeniul derivației (Cf., de exemplu, asemenea sufixe romînești de origine slavă ca -enie, -ean, -nic, -iță ș.a.). . _ (f « ■ întrebările prevăzute de „Proiectul de chestionar general" în secțiunea „Sintaxa" (întrebările nr. 8,9 și 10) nu sînt aplicabile în punctele romînești. Cu toate acestea, credem că Chestionarul general al Atlasului, va permite alegerea și pentru domeniul sintaxei a cîtorva întrebări pe baza cărora să se obțină răspunsuri comparabile cu cele culese în țările slave. . . . , în domeniul lexicului, Chestionarul general al Atlasului lingvistic slav, așa cum se conturează el, judecind după proiectele de chestionar propunse pînă în prezent, ar putea fi aplicat în întregime și în localitățile cu graiuri . romînești, urmînd să fie reprezentate însă în Atlas, ca material auxiliar, migrai acele răspunsuri, care presupun o legătură, materiala sau semantică, cu cuvintele corespunzătoare obținute în țările slave; Ar fi de prisos, credem, să fie folosit, de pildă, la comentarii, cuvîntul romînesc de origine latină vacă. în Atlas va trebui sa se aibă în vedere; însă acele cuvinte romînești de origine neslavă, care au fost împrumutate de purtătorii unor graiuri slave de la romîni (Cf., de exemplu, răspunsurile probabile la întrebarea 128^ din „Proiectul de chestionar nr. 3“ pentru lexic, privitoare la denumirea brmzei de oi : ceh. brynza, slov. bryndza, pol. bryndza, ucr. бриндза, rus брынза < rom. brînză. în unele cazuri,' aria de răspîndire a fenomenelor jlin domeniul vocabularului, comune graiurilor romînești și slave, poate fi, întregită și cu ' răspunsuri din alte țări neslave în afară de Romînia (Cf., de pildă, rom. masă, bulg., maced маса, iar pe de altă parte magh. asztal și s.-cr. астал). 2. Despre .Proiectul de chestionar nr. 3“ în ansamblu, socotim că „Proiectul de chestionar nr. 3" pentru lexic este bine întocmit și că va putea sta la baza Chestiona,rulm general al Atlasului lingvistic slav h i Proiectul de chestionar nr. 3 — Kwestionariusz ogâlnoslowiaiiski do badaA siownictwa gwdrowego, Warszawa, 1961, a fost elaborat în comun, de шг colectiv format din lingviști din R. P. Polonă și R.S.FL Iugoslavia. i 188 ' https://biblioteca-digitala.ro „Proiectul de chestionar nr. .3 cuprinde 1590 de întrebări și este alcătuit după principiul „ele la noțiune la cuvînt" întrebările sînt grupate în cadrul a 27 de teme : I. Animalele (87 de întrebări); II. Pescuitul (9 întrebări); III. Pâsloritul (39 de întrebări); TV. Creșterea vitelor 131 de întrebări) V. Regnul vegetal .(91) de întrebări) etc. ’ în afara celor 27 de teme, „Proiectul de chestionar nr. 3" conține un capitol (al XXVlII-lea) intitulat Diverse (37 de întrebări), care prevede obținerea unor pronume, numerale, adverbe particule ș.a. și un capitol (al XXIX-lea) intitulat Anexă onomastică. Am avea de făcut cîteva observații și propuneri numai în legătură cu tema a Ш-a (Păstoritul) și cu tema a XXVLa (Formele de relief). După părerea noastră, terminologia păstorească din Carpați, așa cum este ea oglindită în „Proiectul de chestionar nr. 3", trebuie să fie inclusă pe de-a-ntregul în Chestionarul general al Atlasului, dată fiind răspîndirea teri- torială considerabilă a unora dintre cuvintele prevăzute în cadrul acestei teme 2. Am avea însă de observat că la întrebarea nr. 131 din cadrul acestei teme, „Jak si§ nazywa serwatka z mleka owczego?" figurează cuvîntul pol. zștyca. în realitate însă zgtyca (rom. jintița) nu înseamnă „zer din lapte de oaie" în general, ci numai zerul fiert, din care încă nu s-a extras „urda". (Cf. în această privință și B.D. Hrincenko, Словарь украинского языка, Kiev, 1907, voi. I, p. 259, unde citim: „вурда..., сыр, вываренный из сыворотки". De aceea, în locul întrebărilor 131 (v. mai sus) și. 132 — „Jak siș nazywa tlusciejsza zetyca z wierzchu kotla ?" (la care se are în vedere obținerea cuvîntului pol. hurda și a cuvintelor s.-cr. скоруп, каймак am propune să se formuleze următoarele trei întrebări : ■ 131 ) Cum se numește zerul din lapte de oaie închegat? (rom. zer, rus. сыворотка, ucr. сироватка, bul, суроватка, s.-cr. сурутка). 131’) Cum se numește brînza extrasă din zerul fiert? (rom. urdă, ucr. вурда, pol. hurda, bulg. урЭй3). . 132) Cum se numește zerul fiert din care încă nu s-a extras urda? (rom. jintița, ucr. жентйця, pol. zgtysa). în cadrul temei a XXVI-a din „Proiectul de chestionar nr. 3“ pentru lexic —Formele de relief— credem că ar fi bine să se includă încă vreo cîteva întrebări privitoare la formele de relief întîlnite în zona Carpaților și a Balcanilor. . Astfel, observăm că în „Proiect" nu figurează o întrebare pentru noți- unea denumită în limba rusă cu cuvîntul ущелье (rom. cheie). De asemenea, lipsește o întrebare pentru noțiunea denumită în limbă rusă cu cuvîntul перевйл rom, pas). în afară de aceasta, propunem să se includă în chestionar o întrebare pentru noțiunea de „rîu care dispare sub pămînt" (în s.-cr. пднор- nuua) și pentru noțiunea de „loc în care un rîu dispare sub pămînt" (în rom. ponor, cf. bulg. понбр, s.-cr. пднор). ...... ...... 2 Propunerea de a a,e restrânge numărul întrebărilor privitoare la terminologia păstorească . a fost formulată de A. Nabovst’ak (Bratislava) în cadrul discuțiilor despre Atlasul lingvistic slav organizate de revista «Вопросы языкознания» (Vezi nr. 5. 1961, p. 67, pct. 3). , .... 8 Vezi V. DeUv, Среднеродопско овчарство, în Сборник за.........пародии умотворения наука и книжнина, Sofia, 1903, XIX, partea a doua, р. 8 și 81 . . ..... .......................189 https://biblioteca-digitala.ro 5. Despre proiectul de chestionar Lexicul (secțiunea „de la cuvînt la sens"). Considerăm că proiectul de chestionar Lexicul {secțiunea „de la cuvînt la sens“ !) este bine întocmit și că va putea sta la baza Chestionarului general al Atlasului lingvistic slav Proiectul cuprinde un număr de 267 de cuvinte din slava comună (reconstituite), in paran- teză indicîndu-se cuvintele corespunzătoare din limbile slave. De ex. : Verbul bajati (rds. баять, баить, ucr. баяти, bielorus, баяцъ, pol. bajac, luj. bac, bajas, ceh. băjiii, s.cr. бати, sloven, bâjati, bulg. бая). In legătură cu fiecare cuvînt se cere să se răspundă la următoarele întrebări'formulate la începutul listei : ,,Există la dvs. următorul cuvînt? Dacă există — cum se rostește și ce înțelesuri are?1'. întrebările pe baza cuvintelor din acest proiect de chestionar sînt în mare parte aplicabile și în localitățile cu graiuri rominești care ar urma să fie repre- zentate în Atlasul lingvistic slav. De exemplu, în legătură cu răspîndirea, pronunțarea și sensurile cuvintelor corespunzătoare substantivului sl.c. balvanv (întrebarea a 2-a din proiect) va putea fi menționat, ca material auxiliar, și cuvîntul romînesc bolovan cu sensul său de „bulgar mare", „piatră“, eventual și cu alte sensuri. Menționăm că și în chestionarul Atlasului lingvistic romin au existat, unele întrebări „de la cuvînt la sens" și ca ele au dat rezultate destul de bune (Vezi, de ex., întrebarea Nr. 2240 „Ziceți sălii Ce înseamnă?“ și răspunsurile primite, în ALR II, voi. I, p. 45). Am vrea să facem cîteva observații de amănunt în legătură cu proiectul de chestionar Lexicul {secțiunea „de la cuvînt la sens“}. a} La p. 52 (pct. 246) se cere să se obțină cuvintele corespunzătoare sub stantivului din sl.c. *vorxb, indicîndu-se în paranteză numai variantele din limbile slave de răsărit : rus. ворох, ucr.. ворох bielorus, ворах. Adăugăm ш. acest cuvînt există, sub forma epax, și în graiurile bulgare2, de unde, a pătruns în limba romînă, cf. rom. vraf. b) La p. 53 (pct. 252) se prevede obținerea cuvintelor corespunzătoare verbului clin sl.c. ^zaverti. Poate că ar fi mai indicat să se ceară cuvintele și sensurile corespunzătoare verbului sl.c. ^verti, ținînd seamă că asemenea verbe există în unele graiuri slave (cf., de ex., bulg. epa}. Ele. ar putea, forma în Atlas o arie comună cu verbul romînesc a vîrî, care provine.de la același radical. . c) Se pot întîlni cazuri cînd în graiurile romînești exista cuvintele de origine slavă cu același radical ca și cele prevăzute în proiectul de chestionar, însă numai însoțite de afixe. De exemplu, observăm că la p. 30 (pct. 98) proiectul de chestionar Lexicul {secțiunea „de la cuvînt la sens“} prevede : obținerea cuvintelor corespunzătoare substantivului sl.c. *kosa „părul de pe cap", „coadă împletită (pe cap)", „coamă la cai". în. graiurile rominești nu este cunoscut un asemenea cuvînt. în schimb, în limba romînă există cuvîntul 1 Вопросник Общеславянского лингвистического атласа. Лексика. Раздел «от слова к значению». Editura Acad, de Științe a U.R.S.S., Moscova, 1961. Proiectul a fost elaborat sub auspiciile Institutului de limbă rusă al Academiei de Științe a U.R.S.S. 3 Vezi- St. Mladenov, Български тълковен речник с оглед към - народните говори, .Sofia, 1951, р. 539. ■ 190 ■ . https://biblioteca-digitala.ro de origine slavă cosiță „coadă împletită (pe cap)", unde -ită, în prezent neanalizabil, este de origine sufixală. In Atlas acest cuvint ar putea, credem să fie menționat la comentariile din anexa la harta răspîndirii în ’ graiurilc slave a cuvintelor corespunzătoare sl.c. ^kosa. 4. Despre transcrierea fonetică în punctele neslave reprezentate în anexă la Atlasul lingvistic slav Notarea răspunsurilor obținute în punctele neslave reprezentate în anexă la Atlasul lingvistic slav va trebui, credem, să aibă la bază același sistem de semne ca și cel folosit în punctele slave. De pildă, cuvintele românești zori, deal, grădină, tîrg, dîrjală, breaslă, coasă, ceas, hagiu ar urma să fie redate astfel (conform proiectului de transcriere fonetică polonez) : zof, dă al, gr O dino, fl tbirg, ăbiCzalo, drr’asls, ^koasg cas, ha^iu. ОБ ОБЩЕСЛАВЯНСКОМ ЛИНГВИСТИЧЕСКОМ АТЛАСЕ РЕЗЮМЕ ■ Статья содержит несколько соображений и замечаний по вопросам, свя- занным с использованием в Общеславянском лингвистическом атласе дан- ных неславянских языков вообще и румынских, говоров в частности. В первой главе (<9 вопроснике для неславянских населенных пунктов) про- водится мысль о том, что вопросник для анкетирования неславянских насе- лённых пунктов долежен быть построен на материале общего вопросника Общеславянского лингвистического атласа, с учётом данных, которые могут предоставлять те или иные неславянские говоры. Приводятся примеры, из которых явствует, что вопросы по фонетике, содержащиеся в проекте общего, вопросника N dvrh. zkouskoveho dotazmcu pro slovansky jazykovy atlas почти все могут быть использованы: и при анкетировании румынских населенных пунктов, так как славянские элементы румынского языка в той или иной мере отражают явления, изучение которых предусмотрено вопросником. . Вопросы по морфологии, предлагаемые этим проектом вопросника, не применимы, к румынским говорам, имеющим романский тип морфологической структуры. Однако, считают авторы, на некоторые вопросы, которые, вероятно, , будут включены в общий вопросник, в румынских населенных пунктах можно будет получать ответы, сравнимые с ответами по славянским языкам, и в области морфологии (напр., вокатив на -о, будущее время с глаголом j «хотеть» и др.). .... В области словообразования ответы, полученные в румынских населённых , пунктах, также смогут дать материал, сравнимый со славянскими данными. Судя по тем проектам, которые были составлены до сих пор, авторы статьи считают, что в области, лексики общий, вопросник Общеславянского лингвистического атласа сможет, быть использован целиком и в румынских населённых пунктах, причём, в комментарии к картам следует включить .только те явления, собранные в румынских населенных пунктах, которые так 191 https://biblioteca-digitala.ro или иначе (т.е. материально или семантично) связаны с ответами, полученными- в славянских странах. ' ■ Вторая глава статьи касается Проекта № 3 вопросника. Авторы делают от- дельные замечания и предложения, касающиеся III темы проекта (Пастушество) и XXVI темы (Рельеф). В третьей главе статьи указывается, что вопросник по лексике (Лексика-., Раздел «от слова к значению») целиком применим и к неславянским говорам, в том числе румынским. Следуют отдельные замечания и предложения частного характера. . В четвертой главе (О фонетической транскрипции в неславянских пунктах) авторы считают, что при регистрации ответов в неславянских пунктаж следует использовать ту же систему знаков, что и для славянских говоров. À PROPOS DE L’ATLAS LINGUISTIQUE SLAVE Cet article se livre à certaines considérations et propositions concer- nant les problèmes que ..soulève l’utilisation pour l’Atlas linguistique slave des données obtenues dans'les pays non slaves et,notamment, en Roumanie. Le premier chapitre (Du questionnaire pour les localités des pays non slaves) développe l’idée que le questionnaire destiné à l’enquête dans les pays non slaves doit représenter un extrait du questionnaire général, à savoir un extrait adéquat qui tienne compte des données que les divers pari ers des pays non slaves peuvent offrir pour l’Atlas. Les auteurs produisent des exemples dont il ressort que les questions concernant la phonétique que renferme le projet de questionnaire général Nâvrh zkouskového dotaznîku pro slovanskÿ jazykovp atlas s’appliquent presque toutes à l’enquête qp terri- toire roumain, étant donné que les éléments slaves du roumain reflètent, d’une façon ou d’une autre, les phénomènes dont l’étude est prévue par le questionnaire. Les questions relatives à la morphologie prévues par le dit projet ne s’appliquent pas aux parlers roumains, dont la structure. morphologique est du type roman. Les auteurs considèrent toutefois que pour certaines questions que le questionnaire général va probablement prévoir, on pourra obtenir aussi, en ce que concerne les localités roumaines, des informations comparables à celles reçues des pays slaves (cf. par ex. le vocatif en -o, le futur exprimé à l’aide d’un auxiliare signifiant „vouloir“ etc.). - . Dans le domaine de la dérivation, les réponses recueillies en territoire roumain pourront fournir également un matériel comparable à celui des pays slaves.-. ..................y v -- ■ ■ -, ' ........ / - Quant au lexique, le questionnaire général, tel qu’il se dessine à en juger d’après..les projets proposés jusqu’à present,.pourra' s’appliquer en entier aux localités roumaines aussi, à condition de mentionner. dans les commentaires seulement les phénomènes qui ont rapport d’une manière ou d’une autre (c’est à-dire matériellement ou sémantiquement) avec les .réponses recueillies dans les pays slaves. ...............„ Le second chapitre de cet article- porte sur le Projet de questionnaire * no. 3. Les auteurs se livrent à quelques observations et font quelques ■ pro- 192 https://biblioteca-digitala.ro au suiet du ü'™e 1H du projet (Elevage) et au thème XXVI (Relief). . . Le troisième chapitre montre comment le projet de Leximie Section „Du mot au sens 1 est appliquable aussi en entier aux localités non slaves y compris les localités roumaines. Suivent quelques observations et pro- positions de détails concernant le dit projet. 1 Au chapitre IV \De la transcription phonétique dans les localités non slaves) les auteurs considèrent que la notation des réponses obtenues dans les localités non slaves devra se fonder sur le même système de signes que celui utilisé pour les localités slaves. L https://biblioteca-digitala.ro FONETISME ARHAICE ÎN GRAIURILE SIRBOCROATE DIN REGIUNEA BANAT V. VESCU în urma unor cercetări recente ачнпп * г teritoriul R.P.R. s-a stabilit sirbocroate vorbite pe Unele din ele prezintă o dezvoltare яc -C“ îtea Se Srupeaza m șapte tipuri, dialectului ștokavian, fie datorită vecinătătiMo^6 CU graiurilor luiași dialect (este cazul eramlm * $ 1 Г dU ^aiun care aparțin ace- că s-au separat XîXSlle datOri‘ă ,aptuk" ximativ sec. XVII —XVIII) AImIa î Or dialectului ștokavian (apro- lor de celelalte graiuri ale dialectului "-1П ca^za desprinderii și izolării de dezvoltare al acestuia Iu păstrat ? ?РЛфП ‘Un Stadiu ™ai fonetic cît și în cel тойй Fle™^ aA?lce atît în domeniul stat: a) graiul din Carașov? șf b) graiul dS svMta Unele ";рГ““1?11™ pentru stabilirea ^ai^reclă a nu numai ci mai ales pentru studiul istorieflimbii ’ ™!n dialectul respectiv, în general. Iată cîtevaXXacS stbocroată pastrarea unor forme arhaice în reflexul I v Y ?^т1ш sistem de accentuare, (b. b), păstrarea lui l “voca^ in domeniul foneticii păstrarea veHfa я ® РУ! pastrarea africatei^ line la nominativ plukl le X l V*e a sub®t“tivelor mascul Singular (-e) etc„ fa domeniul morfolit bubsfantlvelor feminine la dativ fonetice Și anumtVtrataMtuKerarifa?1^ CÎteVa arhaisme & și atacata d, existente fa uLTe grlSlri^^^ (Z vocalic), Z final, grupul 4 uncie graiuri sirbocroate din Banat V tratamentul ierurilor (®, &). ‘ păruți iar cele taUp<^tie lerrile.îa Poziffe slabă au dis- 5V. Aceasta s-a JetreXtbpreX fal «le a™V" "ri V°CaIizat raton, chiar și mai devreme 2. ' 1 1 XUI-lea, iar după unii cerce- gra'1U1 din Checea’. dar aces4.este un grai.kajkavian,. ... M. Pavlovid, Примеры развитии ерпскохреатског jesuua, Belgrad, 1956, p. 17. 195 https://biblioteca-digitala.ro oU /HnW+ului stokavian au rămas însă la faza de trecere, r " Păstrează semivocala rezultată din ierurile în poziție forte. Acest luciu adica pastrcaza scmi - ; +imocean în unele graiuri ale dia- se constată în găurile în > l satelor din lectului lin Svinita. Problema semivocalei rezultată dm jurul Carașovei și£>. J d £ teritoriul Iugoslaviei a fost studiată ama- fanată. .Faptul comuni " cdor două^erun^ t^feîn maiorii dialectului ștokavian de nuanța a (»“)». Totuși 3a fie in ma]omaied gidiuu : semivocala, pe lînga nuanța a (r) în graiunle care mai pastr - ă j unele graiuri și nuanțele o X (de pildă^ intre a și Șl w (i , * ), ba cmar și io i • timocean se întîlnesc patru nuanțe Astfel, ta graiunle dialectului pnzreno umocea a'l«^7a^^ ale dialectului zeto-seitațean, aproape tot- deauna'numa i‘ gFdljiv') *. Desigur că exista și cazun and semivocala s-a vocalizat complet ți î’pp R asa cum s-a arătat mai din iurta Carașovei (dar nu îndeajuns studiaJ ca dobâr> ie^> kad*t kraiăk*, mogăl* firmata de acad. K petro . v |nic si Nermet. în unele cuvinte în locul semn (ir" în RavnîC Și (caRler a vocalei apare . • ^rieprinse de noi am notat în Clocotici și Nermet nakiia, „rachiu", l^k, „ușor arad F Petrovici consideră că erau în Peninsula Balcanică'-. b > a mea”dl^ p presupune că lâ venirea carașovemlor pe locurile unde Mai dePar ’ tăsue afla pe o treaptă intermediară, între & și a, ceva așe- XăS cu ipoteză mai justă, pentru că altfel nu s-ai.putea explica mănător cu w , i priori alte sate dm jurul Carașovei. existența semivocalei m grai prnrpcnii s_a netrecut după venirea carașo- In'graiul din Carașpva a > «e “ta s â petrecut o p venilor la noi. ,In ceea ce privește graiul (sau ; ' ffujaAeKmojiozuia cpnfKOX^^ de dialec’ .. ■ Studiile cele mai de ^eKmo^ 36oPhuK, I, H, tologie 'ffujajieKmu uemo^ne u jywme ^pouje, ...'Belgr^Vezi^ A. Belid, CpncKU dujaJteKmoAOiuKU 3S°PHU^ I( ■ urm ................ ' Vezi A. Belii, CpncKU dujaAeKmojtoiuKii 36opnuK, I, p. Ș • I?. Ivic, P* , .. 159 ’ '/S K,mn.r in Sdd-Ung«». r1' “ .....-.. . $ s 10 Op. cit., p.,82. Ibidem. 196 https://biblioteca-digitala.ro jurul Carașovei, acestea s-au comportat ca niște graiuri periferice față de centru. Trebuie subliniat, însă, că și. aici uneori b > a. Am întîlnit forme paralele : di^n dva, „o zi, două" dar iedi^n dan, „o zi" osăl și osial, „am plecat" fekal și rek^l, „am spus" etc. în graiul din Svinița semivocala are două nuanțe : %a și r. Din materialul de care dispunem rezultă că sînt mult mai numeroase cazurile cînd semi- vocala are nuanța a (ia) skobic“, „uliu“, vrabiac, „vrabie", koYiam, „stomac", gusiak, „gînsac", Han, „in", dî^ska, „scîndură", gmiac, „oală", dv^k, „miner", \ataniac, „cataramă", Urzica, „lingură", nokiat, „unghie", ot^c, „tată“, tiasta, „soacră", etc. față de e : zavfc, „iepure“, peiiel, „cocoș", ov^sk, „ovăz", dien, „zi", Vdigdi'n (dar Djurdjevdan), pesiek, „nisip", vel^r, „vînt", etc. Considerînd normală apariția semivocalei cu nuanța a ca formă de tre- cere la vocala a, e necesar să stabilim ce,-factori au determinat apariția semi- vocalei cu nuanța e. O. Broch înceacă să explice că apariția semivocalei cu nuanța a în graiurile dialectului prizreno-timocean se datorește caracterului consoanei precedente care trebuie să fie consoana velară k sau orice consoană labială, iar cazurile cînd în locul semivocalei apare £ reprezintă împrumuturi din lim- bile bulgară sau macedoneană1. O explicație mai completă o dă A. Belic. El consideră că semivocala cu nuanța e apare în graiurile dialectului prizreno- timocean cînd aceasta este accentuată, sau cînd se găsește înaintea sau în urma consoanelor palatale (atunci și vocala a trece la ă-e}; în celelalte cazuri semivocala se vocalizează în a sau o, sau capătă nuanța a sau o2. Mai tîrziu, comentînd observațiile lui O. Broch, Belic adaogă că semivocala trece ia e, sau capătă nuanța e înaintea consoanelor d, t, și z, s 3. Anălizînd formele din graiul din Svinița, notate mai sus, este ușor de constatat că aceste explicații corespund doar în parte. în aproape toate for- mele ia se găsește sub accent nu numai înaintea sau după consoanele indicate de Belid. în schimb, în ceea ce privește constatarea făcută se aplică aproape întrutotul. Cu toate acestea trebuie să ținem seama și de explicația dată de O. Broch, deoarece acest reflex al ierurilor nu este caracteristic numai pentru graiurile sîrbo-croate. în dialectele macedonene de pildă & > o sau a, iar b > e, (reflexe caracteristice pentru macedoneana literară 4). în graiul mace- donean din Polog, care are și alte trăsături comune cu graiurile vecine ale dia- lectului prizreno-timocean, pe lingă o și e ca reflexe ale ierurilor, există și semivocale cu nuanța o și e 5. în graiurile bulgărești de apus ierurile s-au unificat în &, sau au trecut la vocalele o, e, a (sau la o vocala cu nuanța a). Vocala o apare ca reflex al ambelor ieruri, vocala e în locul &, iar a de cele mai multe ori în locul b și rareori în locul & 6. j 1 A. Belic, О диЗалектолошком материалу О. Броха у кнмзи, Die Dialekte des süd- ichsten Serbien, in Српски дудалектолошки зборник, II, Belgrad, 1911, p. 11 — 12. 2 A. Belid, Диуалекти, p. 46, 71, 78, 89. ; 3 A. Belic, О материалу Броха, р. 11 — 12. : 4 В. Koneski, Граматика на македонскиот уазик, I. Skopje, 1952, р. 46. 5 А. М. Seliscev, Полог и его болгарское население, Sofia, 1929, р. 227 — 228. 6 Т, Todorov, Северозападните бьлгарски говори, «Сборник за пародии умотворения и народопис», XXII, Sofia, 1926, р. 48—72. ' . 197 --------https://bibiiotec3-digitgf3.ro' în graiurile bulgărești din regiunea Vidin și Lom ierurile s-au unificat în ъ, sau й > ъ" (pa) iar ’i > c. Numai în două cazuri a trecut la o x. în graiul din regiunea Ciustendil й > ъ, a, o iar i > ъ, e, a s, etc. Deci, ținînd seama de aceste fapte de limbă, precum și de acela cătrăni- rile dialectului prizreno-timocean, din care se pare că face parte și graiul din Svinița, se găsesc în vecinătatea graiurilor macedonene de nord și bulgărești de apus, se poate admite o influență a acestora din urmă în ceea ce privește apariția semiv ocalei cu nuanța e sau o sau a vocalei e sau o ca reflex al lui ь. Însfîrșit,ar mai trebui adaogat că și în graiul din Svinița am întîlnit unele cazuri (e drept foarte puține) de vocalizare completă a i în a : lâkat, „cot", magia, „ceață", sabrâla, ,’am adunat", opînak, „opincă", Запас „șanț“ (în toate aceste cazuri a < Г1* nu se găsește sub accent): sau în e : osel, „am “am plecat" dosel, venit", (pe lingă osi'l, dosî'l). în concluzie, ca și în unele graiuri ale dialectelor prizreno-timocean și zeto-sienițean, în unele graiuri sîrbocroate din țara noastră evoluția ierurilor se află într-un stadiu înapoiat față de majoritatea celorlalte graiuri ale dialec- tului ștokavian și anume într-o fază de trecere între ъ și a. Nuanța semivocalei este în general a. Nuanța c constituie o inovație, (ca și nuanța o sau w) și în aceasta privință s-ar putea admite și o influență a unor graiuri macedonene și bulgărești, care au avut aproximativ aceeași evoluție. 2. I (l vocalic). Aproximativ în aceeași perioadă a vocalizării ierurilor (sec. al XII - XIII) în majoritatea graiurilor ’dialectului ștokavian l a trecut la и (yuk, s&za, sunce). El se menține, totuși, neschimbat într-o parte a dialectului prizreno- timocean (irai precis în subdialectul timoro-lujițean : vlk iabțka, pin, slza, sau își pierde, în parte sau complet, caracterul vocalic, dezvoltînd o semivoca.lă sau o vocală posterioară : li, la (slince, dlug) 3, sau li (dlibok)*. Dintre graiurile sîrbocroate dinR.P.R., I și-a păstrat, complet sau în parte, caracterul vocalic în graiul din Carașova : blva, „purice", mize, „mulge", slze, „lacrimi", dar d“lb6ka! „adîncă", d4k, d*lk, „lung", plln {pin „plin") 5 etc. și în graiul din Svinița : v4na, „Knă", z4t, „galben", sălnoc'ogled, „floarea soarelui“, sdlnde, z4va,' d*lbokâ, s^ce, bălva, m5lzi, etc.6. Prin urmare, în timp ce în graiul din Carașova există unele forme cu l, în graiul din Svinița, în toate cazurile l între^două consoane tinde să dezvolte înaintea sa o vocală redusă (o semivocală). în Carașova aceasta este ă sau î, în Svinița numai ă. Tendința de a dezvolta o vocală redusă numai înaintea lui l reprezintă o caracteristică a acestor graiuri și totodată le deosebește, în această privință, de alte graiuri care păstrează pe l. _ A. Beliă notează numai cîteva forme în dialectele sîrbești de est și de sud : ja6uka, ja54nko, засълнрла ce, pe care nu le consideră caracteristice. 1 Ț. Todorov, Говорът на град Лом, «Сборник», XXXVIII, Sofia, 1930, р. 11 12. 2 î. Zaharcev, Кюстендилско крайще, «Сборник», XXXII, Sofia, 1918, р. 180 — 181. 3 Р. Ivii, Дщалектологиуа, р. 109 și A. Belii, Ди^алекти, р. 90—125. 4 A. Belii, Ди^алекти, р. 122. 5 Е. Petrovici, op. cit., р. 84. . й în Clocotici am notat numai formele dâlg, dălge; fără îndoială, însă, că păstrarea lui l este un fenomen frecvent și în graiurile celorlalte sate din jurul Carașovei. Am notat tot aici și formele miize, muzem, miizemo, considerăm, însă, că subiectul a folosit în acest caz limba literară. în graiul din. Recaș există forma dibok, l > i prin forma intermediară li (*dlibok). Vezi A. Belii, Ди^алекти, p. 122. 198 https://biblioteca-digitala.ro Iată ce spune el în această privință : „există și cazul invers, cînd articulată sunetului l nu se produce imediat în urma exploziei consoanei după care se găsește acesta, ci mtirzie puțin; și în acest caz apare înaintea lui l o semi vocala (&) care insă nu trece la vocală plină (&), astfel că l rămîne vocalic Am notat citeva asemenea cazuri și pred că nu au o însemnătate prea mare pentru aceste dialecte, dar sînt totuși interesante pentru natura lui l vocalic" 1 Dintre limbile slave, bulgara cunoaște acest fenomen, dar numai în parie 2 be poate deci considera că dezvoltarea unei semivocale înaintea lui 1 este o inovație proprie graiurilor sîrbești de la noi. Și nu este exclus ca această inovație să fie urmarea unei influențe a limbii romîne. Ipoteza capătă temei daca, vom face o comparație între aceste cuvinte și maniera de a se pronunța de către romîni împrumuturile slave care conțin pe r sau pe l : pîlc t*pilk} gîlcă (*gblka), mire, tîrbănos, gir clean, mîrșav », etc. din mrk, trbuh srklian mr^av. J 6 3. I final. în limba sîrbocroată comună l consonantic a trecut la o atunci cînd se gasea la sfîrșitul silabei sau la sfîrșitul cuvîntului. Fenomenul s-a petrecut în sec; XIV—XV și a cuprins majoritatea graiurilor dialectului stokavian exceptmd unele graiuri ale dialectului prizreno-timocean ' In graiurile sîrbești de pe teritoriul, R.P.R., l final se păstrează în graiul dm Svmița, m graiul carașovenilor și, în parte, în graiul din Recas Svmița : sUlna, „stearpă", teici, „viței", stol, „masă", sol, „’sare okisel, „s-a acrit", bil, „am fost", kazâl, „am spus", etc. Carașova : kotal, u^dol, d^b^l, bel, popivâl, ostâl, pobilel, etc. 5. Clocotici : pitâl, „am întrebat", imăl, „am avut", tuvăl, „am păzit" kazal, umrl, etc. se Nermet : bil, pitâl, posial, osial, „am plecat", etc. . Fenomenul este normal pentru aceste graiuri, avînd în vedere că ele păstrează unele arhaisme a căror evoluție întregistrată în limba comună este anterioară acestuia cu cel puțin două secole. De aceea, ne vom limita doar la semnalarea lui. Mai interesantă este, însă, situația lui l final în graiul din Recaș, despre care vom spune cîteva cuvinte. ’ în capitolul „Graiuri cu $ neschimbat" în care se ocupă și de Recaș, 7 \ i î ara*a că în acest grai uneori l final se pronunță ca un sunet bilabiaî . In realitate, l final în graiul din Recaș se găsește în trei situatii : 1) se păstrează : okrâgal, „rotund", tofal, „cald", vesel, bel, debel, ,’gros"; 2) a trecut la o : ie bacio, udario; ’ ' 3) se pronunță w : kupiu, uzeu, biu. Deși materialul de care dispunem nu ne permite să tragem concluzii definitive, se pare totuși că l final se păstrează la adjective, a trecut la o la 1 A. Belic, ffujaaeKtnu, p. 91. .. ... depinde de poziția Iui l: lb trece la bl cînd e urinat de o consoană. Vezi K. “«W HcmopuuecKa zpaMațnuKa Ha 6bAzapcKUH cjuk, Sofia, 1958, p. 127—129, precum și bibliografia citată pentru dialecte. Fenomenul este consemnat în locul respectiv de A. Belic dar fără să se tragă concluzii. A. Belic, op. cit., p. 110. 3 Ultimele patru exemple sînt dialectale. Vezi resp. ALR II harta Nr. 275. ALR II harta nr. 2214, ALR I harta Nr. 38, ALR I harta Nr. 62. Vezi si mai jos grupul cr 4 Vezi P. Ivid, op. cit., p. 109. ’ 5 Vezi E. Petrovici, op. cit., p. 84 ...... 6 P. Tvîc, op. cit., p. 210. ; ’ ' ' .......................” 199 https://biblioteca-digitala.ro substantive, și uneori în forma participiului activ (radni pridev) la verbe, alteori în aceleași forme se pronunță u. Așadar l final în graiul din Recaș se găsește în faza de trecere la o. în ceea ce privește pe u, el reprezintă forma intermediară între l și o. 4) Grupul Ir. Trecerea grupului cr la cr este un fenomen foarte vechi, care a cuprins cea mai mare parte a dialectului ștokaviam Au rămas înafara lui unele graiuri ale dialectului zeto-sienițean \ graiurile muntenegrene de sud-est2, iar la noi, graiurile din Svinița și Carașova 3. Sînt puține cazurile cînd grupul cr se păstrează intact : 6’rmac (Svinița), cm a, crf (Carașova). De obicei între cele două sunete se introduce o vocală redusă sau plină după cum se va vedea din exemplele ce urmează. Svinița : c'hv, mrven, c'^rn, c^rvena, c'irmo: Carașova : c^n, c’rvf, cerven, ceresn'e. Introducerea vocalei reduse sau pline în mijlocul grupului a fost deter- minată de caracterul lui r din acest grup. Fenomenul a fost explicat de acad. E. Petrovici în felul următor: dacă r este vocalic, atunci între cele două sunete se introduce o vocală redusă (î) sau r își păstrează integral acest ca- racter (de vocală); în cazurile cînd r este consoană, între 6 și r se intercalează un e 4 (în Svinița am întîlnit un exemplu cu i : c'irevo). Așadar, cu excepția cîtorva cazuri, r din grupul tinde să-și piardă parțial caracterul de vocală și asemenea lui Z, de care am vorbit mai sus, dezvoltă înaintea sa o vocală redusă, c se păstrează în toate cazurile. Men- ționăm numai că în Svinița acesta se pronunță mai moale, dar se deosebește de c (l-am notat pretutindeni cr). 5. africata d. Africata sonora d, deși este un” sunet foarte vechi, în comparație cu cele- lalte arhaisme de care am vorbit mai sus, are o arie de răspîndire foarte mare. Nu vom înșira aici toate dialectele și graiurile în care se întîlnește 5. în ceea ce privește graiurile sîrbocroate de la noi, aceasta se întîlnește în graiul din Svinița, graiul din Carașova, și graiul bănățean propriu zis : Svinița : dvezda, „stea", di&âdi, kukurud. pundâika, „față de pernă", budcs budovîna, madarîkct, prodebo, etc. Carașova : d^ezda, dvonar, dvrni, buda, kukuruda., spuda, etc. 0. Graiul bănățean propriu zis : bude, budova, $indovt etc. După cum se vede d se pronunță în locul lui z atît în cuvintele sîrbești (de origine slavă) cît și în împrumuturile romînești. în cuvintele slave, după cum arată P. Ivic, apariția lui d este determinată de consoanele v sau r (dvezda, nadrem) sau cînd consoana următoare în cuvînt este d (dadnji, didam) 7. 1 P. Ivic, op. cit., p. 158 2 I. Popovid, Ucmopuja cpncKoxpeamcKOS KtbuofceSHOZ' je3UKd, Novi Sad; 1955, p. 88 — 89. 3 în graiul bănățean propriu zis se întîlnește forma terez, atestată și în subdialectul voivodean. P. Ivic, op. cit., p. 75. Vezi acolo și explicația. * E. Petrovici, op. cit., p. 115.. Explicația este valabilă cu excepția formei cerven (în Svinița am notat c’ervenâ). 6 Vezi A. Belic, op. cit., 203 — 204 și P. Ivic, op. cit., p. 112. ........ '■ E. Petrovici, op. cit., p. 115. .. . • . . . . .............. 7 P. Ivic, op. cit., p. 112. 200 https://biblioteca-digitala.ro în concluzie : arhaismele din unele graiuri sîrbocroate de la noi — în specia! în graiul din Svinița și graiul carașovenilor - care s-au păstrat dato- rita izolam acestora de masa graiurilor din care făceau parte datează dintr o perioada cînd încă nu avuseseră loc principalele transformări fonetice în graiunle dialectului ștokavian. Izolarea n-a atras însă după sine stagnarea evoluției acestor graiuri ci numai încetinirea ei în comparație cu marea maio- ntate a celorlalte graiuri ale dialectului ștokavian. Au apărut si unele ino vațu cum ar fi de pildă tratamentul lui Z și a grupului însă Imia de dezvol- tare este m general aceeași ca și a celorlalte graiuri ștokaviene. Importanta arhaismelor păstrate constă^m primul rînd în aceea că ele ilustrează un moment al evoluției limbii sîrbocroate și a dialectelor ei. АРХАИЧЕСКИЕ ФОНЕТИЗМЫ В СЕРБОХОРВАТСКИХ ГОВОРАХ ОБЛАСТИ БА HAT (РЕЗУФМЕ) В статье освещается факт наличия ряда архаизмов, большинство которых относится к области фонетики, в сербохорватских говорах на территории PHP. Это является следствием того, что некоторые сербохорватские говоры (говор Свиницы, говор Карашовы и окружающих его сел) выделились в более древний период из сербохорватских говоров, изолируясь от них; тем самым нормальное развитие редуцированных (ъ, ь) было нарушено, сохранился I слоговой, I — конечный, группа сг и d. * В своем развитии редуцированные в настоящий момент находятся в ста- дии полугласного с разными оттенками: в большинстве случаев — это га и в некоторых случаях — Г. Полугласный встречается в говоре Свиницы и в говорах некоторых сел около Карашовы. В говоре Карашовы и в других гово- рах редуцированные прояснились в а. Наряду с 7 (г слоговым) говоры Свиницы и Карашовы сохраняют иногда и к U слоговой) и всегда I конечный. Говор Рекаша находится в стадии перехода Z > о, использует формы с I конечным (okrugal, bel) формы с I о (bacio, udario) и формы, в которых I — конечное произносится как билабиальный звук (uzeu, kupiu). В Свинине и Карашовой группа согласных ст не перешла в ст (&rv, &тп, cerven), а аффриката d появляется как в словах румынского, так и сер- бохорватского происхождения. Ария ее распространения больше; охвачен и собственно банатский говор (bude, budova, dindov). PHONÉTISMES ARCHAÏQUES DES PARLERS SERBO-CROATES L DE LA RÉGION DU BANAT j . (RÉZUMÊ) L'article met en évidence le fait que dans les parlers seibo-croates en usage sur le territoire de la R.P.R. il se maintient une série d’archaïsmes, dont la plupart ressortent du domaine de la phonétique. ’ Ceci est la.conséquence du fait que certains parlers serbo-croates (ceux ...........bvmrtap de Carașova ainsi que des.villages environnants) se-sont dégagés 201 https://biblioteca-digitala.ro de la masse des parlers serbo-croates à une période ancienne, tout en s’isolant entre eux, retardant de la sorte l’évolution normale des yers (,& &) maintenant le l {l vocalique) le l final, le groupe cr, ainsi que l’affriquée " L’évolution des yers se trouve présentement au stade d'une demivoyelle à nuances différentes : dans la majorité des cas ïa et en partie Ie . La demi- voyelle se rencontre dans le parler de Svinița et dans celui de certains vil- lages des alentours de Carașova. Dans ce parler et dans d’autres encore, les yers se sont vocalisée en a. _ A coté de r (r vocalique), les parlers de Svinița et de Carașova, main- tiennent parfois aussi le Z (Z vocalique) et toujours le Z final. Le parler de Recas se trouve à la phase de ^transition l >o, employant des formes a l final (okrûgal, bel), ainsi que des formes à l > o (bacio, udario) et des formes où le l final se prononce comme deux labiales (uzeu, kupiu). À Svinița et à Carașova le groupe cr, n’est point passé à cr (&rv, &rn, cerven) et l’affriquée d apparaît dans les mots d’origine roumaine en même temps que dans les mots serbo-croates. Son aire d'expansion est plus vaste et comprend aussi le parler du Banat proprement dit (bude, bu^ova, diu^ov). https://biblioteca-digitala.ro ACCENTUL ÎN GRAIURILE SÎRBEȘTI DIN CLISURA B. BERIC . Obiectul cercetării de față îl constituie accentul în trei graiuri sîrbești din Clisura, o valea îngustă din regiunea Banat, care se întinde în lungul Dunării, de la Orșova pînă la Baziaș, Localitățile din care am cules materialul prezentat sînt : Svinița., la 60 de km de Orșova, sat cu populație sîrbească compactă (cele cîteva familii romîneșt'i care se găsesc aici sînt venite de curînd), încon- jurat de sate cu populație romînească; Liubcova (sbcr. Ljupkova), la 83 km de Orșova, sat cu populație mixtă (predominînd însă cea sîrbească), de asemenea izolat de celelalte sate sîrbești; Moldova-Veche (sbcr. Stara Moldava), la 100 km de Orșova, cu populație mixtă, predominînd cea sîrbească. Spre deosebire de primele două sate, care sînt izolate de restul satelor sîrbești din Banat, Moldova-Veche e primul din șirul satelor sîrbești (Măierici, Pojejena, Belobreșca, Divici, Zlatita si Socol). ’ ’ Locuitorii din aceste trei sate, în special bărbații și tineretul, sînt bilingvi în timp ce majoritatea femeilor nu știu romînește și folosesc în toate împre- jurările numai sîrbocroata. ’ în 1959 ne-am deplasat în Clisura pentru o anchetă dialectală și, cu acest prilej, am înregistrat pe bandă de magnetofon trei basme populare : Povestea fiului babei și al moșului1 (motiv asemănător cu cel din „Po- vestea porcului" de I. Creangă), Cenușăreasa 2 și Povestea apei vii3. . * * * . înainte de a prezenta situația accentului în aceste trei graiuri, așa cum reiese ea din materialul înregistrat de noi, vom face un scurt istoric al evo- hiției accentului în sîrbocroată. ....... După cum se știe, în limba sîrbocroată accentele sînt muzicale și mobile. Din..slava comună, sîrbocroata a moștenit trei accente : două cu intonație- descendentă și anume unul scurt și altul lung, și un accent cu intonație ascen- dentă, acut, din care mai tîrziu s-a dezvoltat „cakavski akut", accentul lung 1 Povestită de Maksimovid Marija, din Svinița, în vîrstă de 15 ani. 2 Povestită de Nistorovid Stana, din Liubcova, în vîrstă de 35 de ani....J... . 3 Povestită de Stankovid Nika, din Moldova-Veche, n vîrstă de 59 de ani. 203 https://biblioteca-digitala.ro ascendent. Deoarece acest sistem de trei accente frog, devojka, govor^ti) s-a păstrat bine în dialectul cakavian, el a căpătat denumirea de accentuarea cakaviană. în același timp sistemul menționat aici este, după cum a arătat încă A. Belic, și accentuarea protosîrbă 1. Dealtfel, accentuarea. cakaviană" se întîlnește și în unele graiuri kaikaviene și stokaviene. în graiurile stokaviene acest sistem de accentuare a fost simplificat prin, contopirea accentului ascendent, acut, cu accentul descendent : dev'ojka > devojka. Astfel a apărut sistemul de două accente păstrat mai ales în dialectul cosoyo-resavian și în graiurile dialectului zeto-sienițean, ca și în graiurile ikaviene din Istria2. în afară de graiurilor stokaviene cu două accente, există, și graiuri eakaviene cu acest sistem de accentuare 3. Graiurile stokaviene din Serbia de est și de sud au simplificat și acest sistem de două accente, prin reducerea lor la un singur accent scurt, care a suferit și o transformare calitativă, devenind din accent muzical, accent expirat or 4. în limba sîrbocroată literară și în graiurile care stau la baza limbii lite- rare există așa numita accentuare neostokaviană, adică sistemul de patru accente. Acest sistem de patru accente s-a dezvoltat din sistemul de două accente, prin trecerea accentelor vechi (lung și scurt) pe silaba precedentă : pisati > pisați, dev'ojka > devojka. în felul acesta, în afară de cele două, accente vechi cu intonația descendentă lungă: rog și scurtă k^sa, au apărut încă două accente, de data aceasta ascendente : lung, dacă silaba pe care accentul vechi s-a mutat era lungă, de ex. glăva < glăvd și scurt, dacă silaba era scurtă, de ex. yunak < ^un^k, nbga, o). La sfîrșitul cuvîntului, pe silaba închisă accentul lung descendent se întîlnește în doua exemple : nemoi; onai. Am constatat un singur caz cu accent lung descendent în loc de lung ascendent : ni mi dali. însă paralel cu acesta avem și nisu dali. Accentul pe silabele finale lungi se păstrează și în Carașova, însă cu tendința de mutare a lui *. Aceasta este o trăsătură caracteristică dialectului cosovo-resavian5, căruia îi aparține și graiul din Liubcova. . ” Moldova-Veche Accentuarea în graiul din Moldova-Veche este asemănătoare accentuări pe care am constatat-o în graiul din Liubcova. Mutarea accentului a dus și aici la apariția accentelor noi : scurt ascendent: iedan; imo; moia; vbda; da mog ( = da mogu); pidovo; bpet; bvai; diac; ] ko toga; Ide; donesi; ispec'e (prez.); tâko; oni; dbneli; naimlâdega; kbîi; itzo; pokaze; c’ov&ka; . 1 A. Belid, AKițeHamcKje cmyduye, p. 25; P. Ivid, op. cit., p. 56—67, 87, 100. ® E. Petrovici, op. cit., p. 50—54. 3 Acest cuvînt l-a înregistrat acad. Petrovici ta Carașova cu accentul lung ascendent și cu cantitate pe silaba finală. ■- * E. Petrovici, op. cit., p. 52 — 54. ... :...." ' .......".......... ' ’ ® P. Ivid, op. cit., p. 100. . 207 https://biblioteca-digitala.ro și lung ascendent : vreme; prolivio; dvdncs; bunâra (gen. sing.); luna; sluzio; nisu. Același accent se găsește și în exemplele u veliku ^wmi; za zivu vodu în. loc de u veliku sumu; za zîvu vodu. Această schimbare a accentului, apare fără îndoială, clin cauza pronunțării emfatice. Dispunem de două exemple cu accent lung oscendent în loc de scurt oscendent : tdko; vedro. Ultimul se întîlnește și în alte graiuri sîrbești din Banat cu accentul/. Pare-se, totuși, că în Moldova-Veche există, ca și în Liubcova, „kanovacki akcenat“. Sînt puține exemplele cu accente lungi noi, cu toate că, în general, în limba sîrbocroată accentul se mută mai ușor pe silaba lungă decît pe cea scurtă1. însă, deoarece toate celelalte exemple cu accentul nemutat au silabe scurte înaintea accentului, numărul mic de exemple cu accentul lung nou nu ne poate duce la concluzii greșite. Accentul scurt descendent poate sta pe prima silabă, ca și în limba literară : bio; car; po^staros; deco; traiala; sinonima; svdkem; lafu; mene; iz burede; da 'ima. Acest accent poate sta însă și pe orice altă' silabă, în afară de ultima. Am notat un singur exemplu cu " pe ultima silabă : danas. Exemplele cu accentul nemutat în interiorul cuvîntului sînt destule : n'egovu; na kapi ii; imble; ruk'dma; zavati; c'arapu; uni stu; ovoga; iste- radu ;p utuiu; izvadio; osamnaes; podgov oru; ka^seprobudila; naistariii. Deci accentul scurt descendent își păstrează în Moldova-Veche locul vechi, în afară de cazul cînd se găsește pe ultima silabă, de unde îl găsim mutat pe silaba precedentă. Accentul — stă pe prima silabă, ca și în limba literară : șina; kaze; vas; carski; n'^nom; tai etc. însă, spre deosebire de limba 'literară, acest accent poate sta și pe oricare altă silabă, inclusiv pe ultima. Exemple : în interiorul cuvîntului : pomlddim; naiedu; iednoga; unutra; izPde; pol'ubi; ukupa se; racunali; ofidnu; dopuSta; onoga; koiega; pe silabă finală deschisa : . takd; ond zenagposb X Jî paie™ ca' 111 ana de trecere cehe propriu-zise, sau apar și sub formă de vocale scurte miIungI' ca în graiurile recenzia lucrării lui SI Uteten/ îsi - interna (analogie etc.). Fr. Kopednf în vocalice, trebuie incluse în arii' graiuXr polo^XTceT111” în privinta cantității Cantitatea în limba cehă literara si în vraînrîlo reb/ < i <• ce în După ce amvăzut pe scurt părerea unor dialectologi cehoslovaci fn privește cantitatea vocalică, să revenim la probleiS cantită graiurile cehe din Banat. în aceste graiuri arar °?alK? ™ v,°f’« scurte 5* semilungi. în articolul de fată ne vom A^Aum^de vocalele lungi și semilungi 4. ocupa numai de în majoritatea localităților vocalele lungi anar anrnan₽ îr> a i • . ea Șl în limba literară cehă. De ex. : kî^rb ”1™’$“ ’ .șeorugiu", musime (musim?) ind. prez per? A' al veibulm „a trebui", răfki „rafuri", uvăza „va lega" loc" Jte k + frecvent lungimea vocalică e redată prin diftongi? ei 0« fn'ioc de : ..străin", oulerei „marți" hliboka XUA ”sac"’ mo^-x "ai ^ceixa „marcă"iobrei tfeiska „înălțime , mle^n „moară" s.a. Uneori si nentm / . a o \ ; ciiuAmareA ° fetă miA AfrS 1 di in aceste cazun s-a dezvoltat pe cale analogică (cu d — i fa au devenit6 în unfle SzuTsc St? a HWenit din vechea cehă^ vocala accentuată veâeten^itabă A “ au avut intonație acută (ascendentă) și au devenit scurte1 cefe care auamit intonație circumflexă (descendentă) K CC£ Ca e 1 av . . p găurile studiate de noi am notat vocale semilungi în imn^mrpP anftăia*'"_»nudeu", mame posekâno, pers. I p] (noi) a ? ^d™0 »(noi) am cules", mame za^alcino „(noi) am plătit" mm- -teto" « „ n ■ U, " ’J L „a mmca , w „a merge : „tata , ZKe „lingura»ostăva „locuiește". MMa „fîmînă", Si • I,ra8a- csav> ”• A. feri,,,,.'voi. f. Fraga,' WSI, p. 2()9: R , . Semilunigmea o notăm cu semnul \ deasunra vomlelnr z _ > ' • j \ j , . de lungime redată ca Jn limba cehă literară .(te ............ b Spre deoseb^ d (X Hujer, op. cil., p. 9 și urm. . . . 213 https://biblioteca-digitala.ro „cobiliță", postăr „periniță", dâleic „mai departe" na^upănku „la Juplanic", vino „vin", snidani,,dejun" dble „jos",pole „cîmp", bere „(el) ia", rozvedenâ zena ,femeie divorțată"’’horkă nomoc „tifos", zacâtek iara „începutulprimăverii'', fe- menar„curelar", văs „căruță",răd’i bisme bidlili „am locui bucuroși", splvai „(ei, ele) cîntă", atf> ie rec valaska (â) nebo ceska(-â) „fie că este limba romînă sau cehă",’ mă dva „are doi", flct „a zice", levibăk* „stîngaci", seliaki d’lri „diferite găuri (gropi)", tfilime „împușcăm", s pr atei ama „cu^ prietenii", vo hoxăx „despre băieți", mă „are", spin a „ciută , levă ruka „mina stingă vâpno „var", zăda „spate", podraska „talpă , nit e „ață , zla nemoc „boală, rea" zacâtek „început", pfefclrem „alaltăieri", kanăl „canal", deSt'ovă „de ploaie", snlh „zăpadă", hUra „pod", biiăk „îmblăciu", pili „jumătate", z măkem „cu mac", vlxod „răsărit“, dăshi „gingii" etc. In toate aceste cuvinte cu vocale semilungi în limba literară le corespund vocale lungi. Sînt numeroase cazurile cînd am notat și vocale scurte acolo unde în limba literară cehă sînt vocale lungi : xlif „grajd xlivek „grăjduleț , șlu- nicko „soare", feminek ,,curelușa , Ihar „mincinos , spicab „dinte canin , povidai spune", koSeni „de piele", knoflik „nasture". polifka „supă", rohlik „corn", po druhi vorat „a ara a doua oară , spatni cas „timp rău^, zebrak, „cerșetor", drat peri „a scărmăna pene", dobri tro „bună dimineața , cerveni vaiicko „ouă roșii", răni „matinal", falar „preot , suxi ovoce „fructe (poame) uscate","pod'ivei se „uită-te", prefeirem vecir „alaltăieri seara'', kazdi „fiecare", slibil „a promis", btrnact rokux „patrusprezece ani", iednim vokem „cu un ochi", viei „de lup", neivic „cel mai mult", vo klucix „despre băieți", pocasi piekne „timp frumos", iasni nebe „cer senin", topi se sAih^„se topește zăpada“, pasak „cioban de vite", prosiiak „cerșetor", zaseti „semănat (vb.), zavorani „arat "(vb.), ciza Sena „femeie străină , hluboki „adine , zice „lingură , rebik „cui", ziSen „sete", mame dobriho ucitele „avem învățător bun , kamen „piatră", ribnik „eleșteu", staveni „construcție", hliheni „de lut", spiva „el (ea) cîntă", spominat aminti", hesci „mai frumos", do roklax „în vîlcgle", rîpe", k voiakum „spre soldați", kapeciiik „batistă", plice „plămîni", svateeni „de sărbătoare", mladi „tînăr", drube? „pasăre", kiseli „acru", kamencni „de piatră", pili druheho „jumătate la doi (orele 1%), d ira „gaură , muzi xod i „oamenii merg", dlouhi noce „nopți lungi", k tim viecam „spre lucrurile acestea (acelea)", vo tix breilix ,,despre ochelarii aceia , u dztx lid ix „la oameni, străini", cizi Senska „femeie străină", iist „a mînca", plecati „oval", pul iret'iho „jumătate la trei", vim „știu", praminek „izvoraș , ie takova ktsela zama kera ma „este așa o zeamă acră, care are...", mlic „minge", tend „mai îngust", Siroki „lat", tane&iik „dansator", novi rok „anul nou", spatni „rău (stricat)“, barevni „colorat", hniske „scunde", velke „mari , mladi „tmăr , slabi „slab , prasebi „de porc", zeii „varză", kmin „chimion", stul „masă", stări „bătrîn , vobliknout se „a se îmbrăca". în general vocalele par a fi mai lungi în poziție accentuată, dar am notat vocale semilungi și în silabe neaccentuate. în felul acesta suspi- ciunea că am fi notat semilungimea numai din cauza accentului este înlăturată1 1 Referitor la raportul dintre cantitate și accent cf. J. Haller, loc. cit., p. 84; acad. E. Petrovici a notat, pentru Atlasul lingvistic romtn, la huțulii din Valea Sucevei, vocale semilungi numai în silabe accentuate. Vezi I. Pâtruț. Fonetica graiului huțul din Valea Sucevei, București, 1956, p. 46. 214 https://biblioteca-digitala.ro Constatînd existența vocalelor semilungi în graiurile cehe de la noi precum și a pierderii cantității, se pune întrebarea cărui fapt i se datoreste acest fenomen și care vor fi și sînt consecințele lui pe plan fonologie. ’ Există cuvinte în care vocalele lungi nu au valoare fonologică. în cazul acesta pierderea cantității nu are repercusiuni de natură semantică sau mor- fologică. Cînd însă cantitatea sau lipsa acesteia are valoare fonologică, sensul cuvîntului este lămurit de context. Existența vocalelor semilungi din graiurile cehe din Banat poate avea următoarele explicații : 1. fie că ele sînt mai vechi și au fost aduse din Cehia : 2. fie că sînt o inovație de dată mai recentă și au apărut în mediul romînesc. Ar putea fi însă și o îmbinare a acestor două posibilități : vocalele lungi să fi devenit semilungi într-o epocă mai îndepărtată, încă pe teritoriul lingvistic ceh (în Cehia), și apoi, sub înrîurirea limbii romîne, ele să-și fi pierdut în unele cazuri lungimea, fenomen care pare că se va generaliza1. Noi credem că semilungimea vocalelor din graiurile studiate este un stadiu de trecere spre dispariția totală a cantității vocalice, care s-a produs în parte și sub influența graiurilor romînești. Motivul care ne face să înclinăm spre această părere este, pe de o parte, faptul că vocalele semilungi sînt mai frecvente în general în localitățile mai apropiate de cele romînești (Jupalnic, Șumița, Cozla, Ogradena Nouă, Sfînta Elena, Gîrnic, Baia Nouă și Eibenthal). Nu sînt excluse, după cum se vede, nici alte localități mai îndepărtate din punct de vedere geografic, însă care au relații mai strînse cu mediul lingvistic romînesc. Pe de altă parte, ele apar mai cu seamă la „pemii" care vorbesc bine limba romînă, mai ales la bărbații care au făcut serviciul militar sau au trăit mai multă vreme în mediu romînesc. în Jupalnic, de pildă, există cehi care nu mai vorbesc de loc limba maternă. Alții mai vorbesc limba cehă dar, în ge- neral, fără vocale lungi. într-un text de șaptezeci de cuvinte, cules de la un astfel de informator, am notat de două ori vocale semilungi în locul celor lungi : na Zupanku „la Jupalnic", dâleic „mai departe", în fraza Mi mluvime valaski, proteze nemuzu mluvit s mim mu&em ceski „noi vorbim romînește, pentru că nu pot vorbi cu soțul meu în limba cehă", nici o vocală nu apare lungă, deși în limba literară cehă cuvintele mluvime, s mpm au i (it p) lung. Sînt întîlnite și cazuri în care cantitatea vocalică este întrebuințată greșit. De exemplu, sînt rostite lung vocalele care în limba literară sînt scurte, sau sînt semilungi vocalele lungi din limba literară. în cuvîntul muzem (mH- zem), care în limba literară are u scurt, informatorul nostru a rostit un u. (ii) (lung). De altfel, pemii sînt conștienți că unii dintre ei rostesc vocalele mai lungi decît alții și de aceea cei mai mulți tind să le rostească mai scurt. Un informator din Eibenthal îmi spunea, cu o nuanță de ironie, că locuitorii din Bigăr lungesc cuvintele : Voni tam na Bigru moc iăhaii „Cei din Bigăr lungesc mult“. El însuși a întrebuințat o vocală semilungă atunci cînd mi-a relatat cele de mai sus. Pierderea lungimii vocalice în aceste graiuri se datorează și influenței limbii romîne, care nu deosebește vocalele din punct de vedere cantitativ. Astfel, am constatat că la femei, mai ales la cele care nu cunosc bine limba romînă, se mai pot încă observa deosebiri cantitative ale vocalelor. E de remarcat că cele care trăiesc printre maghiari (ca muncitoare etc.) au păstrat 1 Se știe că și pe teritoriul Republicii Socialiste Cehoslovace în unele graiuri cehe există vocale semilungi sau vocale care și-au pierdut complet lungimea, așa cum am arătat mai sus. 215 https://biblioteca-digitala.ro cantitatea vocalică, pe cînd cele care trăiesc printre romîni tind să rostească mai scurt vocalele lungi. Și în alt grai slav de pe teritoriul Republicii Populare Romme, în al carașovenilor, s-au scurtat vocalele lungi. Acad. E. Petrovici susține ca în acest grai cantitatea vocalică a dispărut sub influența graiurilor învecinate, romînești1. A. Belic, de asemenea, este de părere ca dispariția cantității, vocalice din graiurile din Serbia de sud-est se datorează unei influențe externe 2 în graiurile cehe din Banat s-ar putea stabili o ierarhie a factorilor care au favorizat și cauzat pierderea parțială sau totală a cantității vocalice, în primul rînd, un rol activ în această privință îl are și limba romînă. E posibil însă ca tendința spre dispariția cantității vocalice să fi existat în aceste gra- iuri, sau în unele din ele, încă înainte de așezarea cehilor în Banat. Eaptul însă că aceste graiuri sînt în contact cu graiurile romînești (fără cantitate vocalică) accelerează mersul spre dispariția totală a cantității vocalice. Făcînd o statistică a vocalelor smilungi din graiurile cehe din Banat, am constatat următoarele : sînt semilungi mai ales vocalele a și i, apoi г , și o, iar и apare extrem de rar în această situație. Dacă am adopta criteriul cantității vocalice, am putea crede că graiurile din Banat, în care întîlnim cazuri de dispariție a cantității vocalice, ar aparține graiurilor cehe din Moravia de nord-est (sileziene-lahe), care nu deosebesc vocalele din punct de vedere cantitativ. Dar aceste graiuri au alte particu- larități lingvistice, care le deosebesc de toate celelalte graiuri cehe. Asfel, în graiurile lahe accentul este pe penultima silabă 3. Cum în graiurile cehe din Banat accentul este pe prima silabă, sînteni pe deplin îndreptățiți să afirmăm că graiurile studiate de noi aparțin graiurilor cehe propriu-zise (din Cehia) 4. Deocamdată nu am încercat să plasăm mai exact graiurile cehe din Banat în cadrul graiurilor cehe din Republica Socialistă Cehoslovacă (adică în cadrul graiurilor cehe centrale, a graiurilor cehe sud-vestice, a graiurilor nord^estice etc.). Acest lucru ne propunem să-l facem după ce vom ancheta toate loca- litățile în care se vorbește limba cehă și după ce vom studia și alte probleme și fenomene ale acestor graiuri. КОЛИЧЕСТВО ГЛАСНЫХ В ЧЕШСКИХ ГОВОРАХ ВАНАТА ,, (РЕЗЮМЕ) ' После исторической части, где указывается на давность поселения чехов «Пемы» в Ванате, и обзора точек зрения некоторых чешских лингвистов, кото- рые исследовали количество гласных в различных чешских говорах, автор ..■ приступает к анализу полудолгих и кратких гласных (в сравнении с долгими ,,= гласными литературного языка) в четких говорах Баната. ! В общем, в большей части населенных пунктов, обследованных автором, . Н.....долгие гласные появляются почти в тех же случаях что и в литературном языке: musime (muSime), изъявит, накл. I лицо множ. ч. глагола «должен- : 1 Е. Petrovici, Graiul carașovenilor, București, 1935, p. 34. 2 A. Beli6, Dialekti istocne i juzne Srbije, Belgrad, 1905, p. LXVIII. 3 B; Havrânek, op. cit., p. 116. -....... - ...X In graiurile din Cehia accentul.este pe prima.silabă.. Cf. Zdzislav: Stieber, Хбсу.; dialek- 1 tologii jezykâw zachodniostowia'Askich, Varșovia, 1956, p. 74; B. Havrânek, op. cit., p. 102. , 216 https://biblioteca-digitala.ro ствовать», rebicek — «гвоздик», râfkr — «полки», mișto «место» и т д Очень часто долгота гласных передается дифтонгами ci ou вместоÿ — г — й : mladei «молодой», outerei — «вторник» hlibokei «глубокий» т.д. ' ” Автор отметил полудолгие гласные'в большом количестве слов, в котор литературном языке представлены долгие гласные: iàdro — «ядро», prist — «прясть», iidlo «еда», vostàva— «живет», femenàf — «шорник», biiàk_«цеп» mxod — «восток», destôvà — «дождевая, pfefclrem — «позавчера» и т.д. Были отмечены краткие гласные там, где в чешском литературном языке встречаются долгие гласные: slunicko — «солнышко», lhaf —«лжец», kozeni_ «кожаный», cizi zenska — «Чужая женщина», kamen — «камень», novi rok ____- «новый год» и т.д. Наличие полудолгих гласных в чешских говорах Баната можно обленить следующим образом: 1) или они являются более древними и были занесены из Чехии, 2) или же являются иновацией недавнего времени и появились в румынской среде. Автор приходит к выводу, что в процессе частной или полной утраты количества гласными значительную роль играл румынский язык. Вероятно, тенденция к утрате количества гласными имела место в этих говорах или в некоторых из них еще перед послением чехов в Банате. Эти говоры находились в контакте с румынскими говорами (не имеющими количества гласных). Дан- ный фактор способствовал усилению процесса полной утраты количества гласными в изучаемых говорах. LA QUANTITÉ DES VOYELLES DANS LES PARLERS TCHÈQUES DU BANAT (RÉSUMÉ) , Après avoir donné quelques certaines informations historiques indiquant l’ancienneté des Tchèques ou „Pèmes" dans le Banat et après avoir examiné l’opinion des linguistes tchèques qui ont étudié la longueur des voyelles dans les différents idiomes tchèques, l’auteur constate l’existence des voyelles demi- longues et brèves (en regard des voyelles longues de la langue littéraire), dans les idiomes tchèques du Banat. . L auteur constate,, en général, que les voyelles longues se retrouvent dans la plupart des localités qui ont fait l’objet de ses recherches, dans les mêmes cas que dans la littérature tchèque, à savoir: musîme (musîme), première personne du pluriel de l’indicatif présent du verbe „falloir", rebicek „petit clou", râfki „jantes en fer", misto „lieu" etc. Très souvant la longueur des voyelles est rendue par les diphtongues ei, ou, au lieu de ÿ-, -î, û : mladei „jeune", outerei „mardi", hlibokei „profond"" etc. " ■ L’auteur a noté des voyelles demi-longues dans plusieurs vocables dans lesquels, dans la langue littéraire on trouve des voyelles longues : iàdro „noyau", . . prist „filer", irdlo „nourriture", vostàva „il habit", femeàf „corroyeur", biiàk „fléau" (pour battre le blé), vlxod „levant", deStovà „de pluie", préfcïrem „avant-hier" etc. 1 L’auteur note aussi des voyelles courtes là où dans la langue littéraire on retrouve des voyelles longues: slumcko „soleil“, lhaf „menteur", kozeni „en cuir f, cîzî zenska „femme étrangère", kamen „pierre", novi rok „nouvel an" etc... .... . ' ' ......................... .......' ..... ... ’ : 217 https://biblioteca-digitala.ro L’existence des voyelles demi-longues dans les. idiomes tchèques du Banat peut s'expliquer de deux manières : L — ou bien elles sont plus an- ciennes, ayant été importées de Bohême, 2. — ou bien elles constituent une innovation plus récente, parue dans le milieu roumaine. , L’auteur conclut que la perte partielle ou totale de la longueur des voyelles est due en grande partie à la langue roumaine. Il est cependant possible que la tendance à la disparition de la longueur des voyelles ait existé dans ces idiomes ou dans certains d'entre eux, avant 1 établissement des tchèques dans le Banat. . . . . Le fait que ces idiomes sont en contact avec les idiomes roumains (qui ne connaissent pas les voyelles longues) est de nature à accélérer la tendance vers la disparition totale des voyelles longues des idiomes étudiés. https://biblioteca-digitala.ro DESPRE UN GRAI SLOVAC MIXT DIN REGIUNEA CRIȘANA (Graiul din Borumlaca și Vărzari) GR. BENEDEK Cercetarea graiurilor slovace din reg. Crișana 1 stă de cîțiva and în centrul atenției noastre. Am început adunarea materialului dialectal slovac în vara anului 1957 2 în vederea întocmirii unei monografii despre aceste graiuri. Pînă în prezent am întreprins anchete în următoarele 13 localități : Borod- Șeran, Valea-Ungurului, Șinteu, Huta-Voivozi, Socet, Sacalasăul-Nou, Bo- rumlaca, Vărzari, Valea-Cerului, Budoiu, Tria, Fegemic și Chioag3. Sînt cîteva comune (Budoiu, Borumlaca și Vărzari) unde, pentru completarea ma- terialului și verificarea datelor, am revenit de mai multe ori. Acest lucru a fost necesar fiindcă în localitățile respective se vorbesc graiuri influențate unul de altul, ceea ce a necesitat anchete mai temeinice. Primele anchete au avut caracter de sondaj, după care am trecut, pe baza unui chestionar compus din peste 4.000 de întrebări, la anchete mai complexe. Avînd la dis- poziție materialul adunat cu ocazia primelor deplasări, la întocmirea acestui chestionar au fost luate în considerație caracteristicile graiurilor. în el am mai inclus : chestionarul întocmit pentru Atlasul lingvistic slovac* și chestio- narul lexical, întocmit pentru Atlasul comun slav 5. în cîteva comune (Borum- laca, Vărzari, Budoiu și Sacalasăul-Nou) am înregistrat pe bandă de mag- netofon texte și o parte din răspunsurile informatorilor primite la întrebările 1 în literatura lingvistică și istorică această regiune este amintită și sub numele de „Bihor“. a Planul mai amănunțit al cercetărilor și rezultatele primelor anchete a fost prezentat într-un articol în „Studia universitatum V. Babeș et Bolyai", Tbmus III, nr. 6, Series IV, 1958, p. 193 — 196. 3 în aceste părți au rămas numai 4 — 5 localități, cu un număr restrîns de familii slo- vace, în care pînă acum încă nu au fost efectuate anchete. Anchetele au fost întreprinse în următoarea ordine : în vara anului 1957, — 11 zile, în localitățile: Budoiu, Borumlaca, Șinteu, Valea-Ungurului; în vara anului 1959, — 18 zile, la Budoiu, Tria, Sacalasăul Nou, Borumlaca, Valea Cerului, Șinteu, Valea Ungurului. (Pri- mele două anchete au fost întreprinse împreună cu tov. Ban Alexe); în toamna anului 1960, — 4 zile la Borod-Șeran; în toamna anului 1961, — 11 zile la Fegemic, Chioag și Budoiu; în februarie anului 1962, — 11 zile la Șinteu, Socet și Huta-Voivozi. _ . 4 Dotaznik pro vyshum slovenskych nâve&i {Atlas slovenskâho jazyka)* Sostavili univ. prof, Dr. E. Pauliny a Dr. Jozef Stoic, riaditel', JUSAVU. Vydala Slovenskâ akademia vied a umeni v Bratislave, 1947. * _ ■■■■■ ..s Kwestionanusz ogilnoAowicmski do badaw slowniotwa gwarx)Wego.AA?rojskt.№ I—II, Warszawa, 1961. 219 https://biblioteca-digitala.ro fonetice ale chestionarului. Transcrierea fonetică a fost controlată în cadrul exercițiilor de notare (ascultînd și notînd textele. înregistrate) de către acad. E. Petrovici si conf. I. Pătruț, din partea cărora am primit în tot cursul lucrărilor un ajutor multilateral și. prețios. De asemenea, mi-au fost foarte utile indicațiile profesorului I. Mârton, privitoare la. unele probleme de me- todă în cercetările de dialectologie. O parte din materialul înregistrat pe bandă, de magnetofon, împreună cu transcrierea fonetică, a textelor, a fost trimisă, pentru verificarea notării, la Institutul de limbă slovacă din Bratislava. în această privința ne-a dat concursul A. Habovstiak, de la care am primit unele sugestii, și observații. . în transcrierea, fonetică am întrebuințat semnele folosite în dialectologia, slovacă. _ Dăm mai jos numai valoarea acelor semne, care, pentru citirea corectă a exemplelor, necesită eventuale explicații : w = 1) u nesilabic în diftongul «o; " 2) u nesilabic pronunțat în locul lui v, după, vocale., la 'sfîr- șitul silabei; .3) u nesilabic pronunțat în locul lui l, după vocale, la sfîrșitul silabei; i = i nesilabic în diftongii ie, ia, iu1; j — j — fricativă palatală sonoră ; a = cea mai deschisă vocală din seria anterioară: i, c, d', t', h, l' = d, t, n, l moi; c = africata palatală surdă; £ = africata palatală sonoră; s = fricativă palatală surdă; i = fricativă palatală sonoră; c = africată alveolară surdă; r = africată alveolară sonoră; h = fricativă laringală sonoră; x = fricativă velară surdă; hr = l, r silabici g — vocală de timbru posterior pronunțată în unele cazuri în locul lui l silabic. în afară de adunarea materialului dialectal, referitor la istoria așezărilor cu populație slovacă din regiunea Crișana, am făcut cercetări în diferite- arhive; Arhivele statului (regiunea Crișana) din Oradea, Arhivele statului (regiunea Cluj), din Cluj și Arhivele diecezei romano-catolice din Oradea. Deși în urma anchetelor efectuate dispunem de un material dialectal re- lativ bogat din aproape fiecare localitate slovacă din regiune, în cele ce urmează ne vom ocupa numai de graiul slovac din două localități învecinate : Borum- laca: și Vărzari. Prin aspectele sale fonetice și morfologice, graiul de aici prezintă, față de celelalte graiuri slovace din regiune, o unitate. în urma încrucișării și 1 Acest i (vocală scurtă, nesilabică) nu trebuie confundată cu j, consoană fricativă. Pentru descrierea lui f vezit E. Pauliny,— J. Stoic, gv-amatika, 1955. —-N. P. Martin, ,p. 38 — 39. 220 https://biblioteca-digitala.ro nivelării mai multor graiuri, în aceste două comune se vorbește un erri mixt. în limba populației slovace din Borumlaca si Vărzari coexistă două sisteme dialectale : unul slovac central, și unul slovac răsăritean între cele doua sisteme are loc un proces de influențare reciprocă : se observă tendință de formare, din cele două sisteme, existente inițial, a unui singur sistem unic pentru toți vorbitorii. Din punct de vedere al originii, părțile constitutive ale răsăriteanU apar’m atît slovac central, cît și tipului slovac Coexistența în aceeași localitate a elementelor care aparțin diferitelor sisosme dialectale e,ste caracteristică nu numai graiului slovac din Borumlaca și Varzan. O trăsătură esențială a graiurilor slovace din regiunea Crisana este tocmai aceea ca în ele sînt prezente particularități ale diferitelor graiuri1 încrucișarea diferitelor graiuri slovace, caracteristică într-o măsură sau alta pentru oricare grai slovac din regiune, a fost mai puternică tocmai la Borum- laca și Varzan. . . împrejurările care au favorizat încrucișarea graiurilor slovace din re- giunea Cnșana smt următoarele. Populația slovacă s-a stabilit aici venind m mai multe valuri, din diferite părți ale Slovaciei 2. în urma acestui fapt in una și aceeași comuna se stabileau slovaci care vorbeau diferite raiuri’ Dm cauza coexistenței mai îndelungate, aceste graiuri s-au influențat reciproc și s-au nivelat. La aceasta a contribuit și faptul că, după stabilirea lor pe aceste locuri, m urma frecventelor mutări dintr-o comună în alta, amestecarea giaiurilor a devenit și mai puternică și a căpătat un nou caracter _ fiind vorba de încrucișare de graiuri, studiul problemei prezintă interes și pentru lingvistica generală. Avînd în vedere că la Borumlaca si Vărzari procesul de formare a unui grai mixt din diferite graiuri este încă în curs ev ine cu putința observarea nemijlocită a acestui proces lingvistic. Pot fi Probleme ca : a) motivul pentru care din două forme dia- lectale, coexistente m cele dm urmă se impune una si nu cealaltă- b) rolul analogici m raspmdirea uneia sau alteia din cele două forme dialectale inițial coexistente; c) soarta dubletelor de proveniență slovacă centrală-răsăriteană • ) proporția elementelor aparținînd diferitelor sisteme intrate în contact ’s.a’ Localitățile Borumlaca Șl Vărzari se află la circa 2 km distanță una de J™ raionul Marghita, dm regiunea Cnșana, pe panta apuseană a Mun- ți10 r Plopișului. In ambele localități există mine de lignit, deschise după 23 August 19-4-1. Ocupația de bază a slovacilor de aici a fost, la început, exploa- tarea forestiera. Locurile unde s-au stabilit erau acoperite cu păduri, după taierea carora s-a trecut, la agricultură. Cu toate acestea, slovacii continuă sa.lucreze și ca muncitori forestieri. Din cauză că pămîntul neroditor nu le-a asigurat, de-a lungul timpului, cele necesare traiului, bărbații au fost nevoiți sa-și^ caute de lucru în alte părți,. muncind din toamnă pînă în primăvară nț pădurile Carpaților. In anii regimului democrat popular, această situație P^diele °lt®anu’ Parlicularit^ graiurilor slovace din regiunea Crisana (în ma- dlve”e,locaii^ au intrat în contact nu aceleași, ci diferite f de aceasta’ gradul încrucișării în unele comune a fost mai mare, în altele . la. stabilirea ..slovacilor în regiunea- Crisana vezi R. Urbăn/"L^ munsku, București, 1930, capitolul, „Cnșana“, p. 1.16 —153. 221 https://biblioteca-digitala.ro =-a schimbat. în urma industrializării regiunii, s-a ridicat mult nivelul.de trai si cultural al populației. în prezent, la Vărzarh majoritatea bărbaților lucrează în mină, iar Ia Borumlaca și m agricultură.^ In ambele localități, funcționează școli cu limbă de predare slovacă și romînă. Populația celor două localități este mixtă : romînă și slovacă. Bărbații slovaci cunosc bine limba, romînă,’ femeile — slab. Influența limbii române asupra graiului slovac de aici se manifestă în deosebi în lexic. / Referitor la stabilirea slovacilor în aceste comune, am cercetat doua izvoare : unele materiale arhivistice 1 și o scurtă istorie a parohiei romano- catolice din Borumlaca 2. Primul izvor cuprinde, printre altele, .o petiție, a slovacilor din Borumlaca, cu data de 2 decembrie 1833, adresată episcopiei din Oradea, în care se amintește că în urmă cu doi ani din „Neograd" (fostul județ Novohrad) au venit la Borumlaca 120 de suflete s. Intr-un recensământ al populației din 16 iulie 1836 se menționează chiar numele țăranilor, care s-au stabilit cu familiile lor la Vărzari și Borumlaca *. După acest recensămmt, locuitorii celor două sate, în total 607 de suflete, au venit aici între anii 1832 ; si 1836, din județul „Zolyom" (Zvolen). în „Historia domus" a parohiei dm Borumlaca se amintește localitatea „Detvan Huța" (fostul județ Zvolen), de unde au plecat slovacii stabiliți aici. Așa dar, izvoarele istorice studiate amintesc 2 județe învecinate de unde au venit slovacii: Novohrad și Zvolen, ambele în Slovacia Centrală. Faptul că diferitele izvoare istorice amintesc diferite locuri de unde au venit slovacii, nu este contradictoriu, ci înseamnă că slovacii care s-au stabilit la Borumlaca și Vărzari au pornit din diferite localități. ’ Faptele de limbă sînt în concordanță cu datele istorice. Pe. baza cerce- tării graiului se poate constata că la baza lui, luînd în considerație în primul rînd limba generației mai in virstă, stă un grai de tip slovac central, mai precis slovac central de ’sud. în grai sînt însă prezente numeroase elemente dialec- tale slovace răsăritene, care se explică prin încrucișarea graiului slovac central originar cu un grai de tip slovac de răsărit. în urma acestei încrucișări s-a constituit un grai, care nu este nici slovac central pur, nici slovac răsăritean pur, ci unul de tranziție: central-răsăritean. Un asemenea grai nu există pe teritoriul Slovaciei. Elementele constitutive ale graiului le găsim însă în diferitele graiuri din Slovacia. . . în felul de a vorbi al generației mai în vîrstă din. Vărzari graiul originar slovac central s-a păstrat cu mai multă puritate. Graiul actual al majorității localnicilor slovaci diferă însă considerabil de cel al bătrânilor. Mulți dintre informatorii noștri își aduc aminte că părinții și bunicii lor vorbeau altfel decît ei, și dau exemple concrete de felul cum.pronunțau aceștia unele cuvinte. Reproducând asemenea cuvinte, informatorii le pronunță cu particularități . p slovace centrale. în urma unui studiu minuțios, am ajuns la concluzia că la Borumlaca , și Vărzari în locul graiului de tranziție slovac-central slovac-răsăritean vorbit 1 Arhivele diecezei romano-catolice din Oradea. Dosar Nr. 3042, Szeplak-Baromlak (SuplacuT de Barcău—Borumlaca). , 2 „Historia domus“, aflată la parohia roman o-catolică din Borumlaca. 3 Arhivele diecezei rom. cat. din Oradea. Dosar Nr. 3042. ...... 4 Ibidem. 222 ■httpsT77bTbTTOtecă-dTgTtăTâ7ro' astăzi, în trecut se vorbea un grai slovac de fin intrai c a de ce proveniență sfat elementele slovace răsă/tene din grifa“ cele doua comune? graiul vorbit azi m Smt posibile două explicații : 1) Printre primii slovacii care s-au stabilit la Borumlaca si V^ri fi fost și slovaci originari din Slovacia de Răsărit, care vorbeau’ deH Ă ™ slovace răsăritene. voroeau, deci, graiuri , 2) Elementele dialectale slovace răsăritene au 011+11+ cu „s-, j- * graiul inițial slovac-central din Borumlaca si Vărzari din loSitătil? “ nate cu populație slovacă Socet, Huta-VoiVozi, Șinteu si Vale^T?™ -1' care se vorbesc graiuri slovace răsăritene 1 ’ ’ e Tîrnei, m cu ipoteză se poate admite că o serie de elemente slovace răsăritene s-au raspîndit la Borumlaca si , demente unor coloniști și din Slovacia de Răsărit. După părerea noastră însă direa elementelor dialectale slovace răsăritene în Borumlaca si Văr s.Pm" rol hotărUor^ jucat nu acest factor, ci coletul perZn nt cu «XfaXsfa vace răsăritene vorbite fa localitățile învecinate : Socet, Ata-Sia’ în sprijinul acestei explicații pot fi invocate mai multe argumente a , a).^voarele istorice existente menționează ca puncte de plecare ale temeietonlor celor două comune numai localități din Slovacif Centrală. b) belul de a vorbi al generației în vîrstă arată că în trecut craiul din dedataZZTUne avea un caracter sIovac central mult mai ^ntnca, ț c) .particularitățile de tip slovac-răsăritean existente la Borum d® dp slwac -ăritea“ di^comunefe a jvLOHdu, . oocer, nuta-Voivozi, Șinteu ș.a. Influența graiurilor slovace răsăritene din Socet Huta-Vnivmi d m., 3—^ v- Sl°VaCI din Bihor asu₽ra graiuluTsfavarcentZ vorbit la din u tV'1 Varza™ s-a exercitat ta urma mutării unei părți a populației din Huța-Voivozi, Șinteu etc. ta localități cu așezare și sol mai fa vom bifa 5nîn A“St P?roces are ,oc de aitfei Șl 111 prezent rnn urmare, la Borumlaca și Vărzari amestecul dintre erahirile slovace de tip central și răsăritean nu s-a încheiat încă. Se poate coStata o ParahZn ZZ1 dC F întărire a elementelor slovace răsăritene a ce^st?> ? seriAe de trasaturi dialectale de tip slovac central dispar de T1'“1 S1°Vac central este ™l°cuit complet manifestă elemente dialectale de tip slovac central maniiesta o puternica tendința de conservare. * ale eîaiurilorfan tLS,™/0“ n"“ai ctt№a din trăsăturile dialectale ațe graiurilor dm Borumlaca și Varzan, trasaturi din care se vede că în acest răsăritean1Sta d°Ua ststeme dialectale: unul slovac central și unul slovac idbdniean. și Huța-Voivozi, Șinteu, Valea Tîrnei se întîlnesc din centrale Totuși, . în ceea ce privește caracterul lor general, graiurile..... am aceste localități sînt graiuri slovace răsăritene. . 6 223 https://biblioteca-digitala.ro 1 în graiul din Borumlaca și Vărzari, ca și în graiurile, slovace răsăritene , vocalele nu se deosebesc din punct de vedere al cantității : pretutindeni se pronunță, numai vocale scurte. De ex. : oni rospravaju „ei povestesc ; om idu „ei merg"; rukaf „mînecă"; kabat „haină ; dobri „bun etc. 2 Ca si în graiurile slovace răsăritene, accentul cade pe, silaba penultima-. De ex. rospravaju „ei povestesc"; sinbvja „fii"; rozitmja „ei înțeleg ; streborni „de argint" etc. 3 Nivelarea celor două graiuri în cazul diftongilor ie, ia, iu, uo din limba literară și din graiurile slovace centrale3 a dus la rezultate pe care le pre- zentăm mai jos. _ a) Sub influența graiurilor slovace răsăritene, în graiul slovac din Borum- laca și Vărzari *, diftongii nu se mai pronunță. Rostirea cu ie, ia, uo se mai aude uneori, dar ea nu mai are caracter de sistem. Compromisul, între cele doua graiuri se manifestă în felul următor : în unele cuvinte, poziții și forme gramaticale, în loc de ie, ia se pronunță e, a (în loc de iu am auzit în mod constant u, iar în loc de uo, cu rare excepții, am notat o). Aceasta este o parti- cularitate slovacă răsăriteană 4. în graiurile slovace din localitățile apropiate, ca Socet, Șinteu, Valea Ungurului etc., se pronunță de asemenea e, a, u, o. b) în alte cuvinte, poziții și forme gramaticale, în loc de ie, ia se pro- nunță je, ja. în aceste cazuri, diftongii nu au fost înlocuiți cu formele slovace răsăritene e, a, ci i semivocalic a trecut la j, deci în loc de i -ț- vocală se pro- nunță j + vocală. Așadar, formele preiotate je, ja pot fi considerate o. moș- tenire slovacă centrală. Corespondentele diftongilor în diferite poziții, forme gramaticale și cuvinte, prezintă următorul tablou : . 1 .) Diftongul uo, respectiv vo, l-am notat numai în următoarele cuvinte : kuora, kvora, kvorka, „scoarță"; kuoiî „cal" dar și kuone „cai (în loc, de k^nej paralel cu koiî și kone\ muoj „al meu", pe lingă moj, uosmi și osmi „al optulea". în toate celelalte cazuri în loc de uo am notat o : post „post"; stol „masă"; kostka „gleznă"; voi „bou"; skor „mai repede"; nos „cuțit ; id'em do hor „mă duc în munți" ; potocek „pîrîiaș" etc. 5. i V. Vâiny, Nâreti slovenskâ, harta nr. 47. Ceskoslovenskâ Vlasțiveda III. Jazyk, „Fraga, 1934; J. Stoic, Vărecie troch slovenskych ostrovov v Mad'arsku. Bratislava, 1949, p. 452, Sț. Tdbik, Prechodnâ jazykovă oblast’ streÂoslov&nsho-vycho^ Șbprnfk Matice Slovcnskej, XV, 1937, p. 104 — 105............ 2 V. Vâzny, op. cit., harta nr. 48; J. Stoic, op. cit., p. 452. ............. 3 V. Vâzny, Nărecî slovenskâ, p. 275 și hărțile nr. 51, 52; j. Stoic, Nârecie troch..., p. 290. * Abrevieri pentru Borumlaca și Vărzari: Bl, Vz. , , 4 V. Vâzny, op. cit., harta nr. 51, 51; J. Liska, K otâzke pâvodu vychodoslovenskych narea. Turc. Sv. Martin, 1944, p. 40 și harta, izoglosele Nr. 10, 11. _ 5 Avînd în vedere că majoritatea exemplelor enumerate în cele două comune le-am notat în aceiași formă, nu menționez dacă cuvîntul respectiv provine din Borumlaca sau Vărzari. Vorbind despre graiul slovac din Vărzari, am în vedere numai graiul acelor familii, care sînt băștinașe. (Restul locuitorilor au venit în această comună numai acum 10 — 15 ani). 224 https://biblioteca-digitala.ro 2) în loc de iu se pronunță u : o lupanii „despre cojite"; o și p0 prad'enu „despre, după tors ; o tamarin „despre rupere"; po pisanii „după scriere" ■ po cestovanu „după călătorie"; pana „pe doamna" ș.a.; ju am notat numai o singură dată : v dobrim zdravju je „este sănătos“’. 3. a) Pronunțarea diftongilor cu i nesilabic, cum s-a amintit mai sus nu este caracteristică graiului. O parte din cuvintele auzite cu ie, ia le-am notat și cu je, ja. i nesilabic se poate considera ca o variantă de pronunțare a lui i Diftongii au fost notați în cuvinte ca : zriedlo „izvor"; povrieslo „legătoare“' d'ieva „gaură" ; sa ut'ieram „mă șterg" ; nie „nu" ; miera „măsură" ; zomiera „e^în agonie"; svietka „lumînare"; sviet'i „luminează"; rosievam „risipesc"; i ml'ieko „lapte"; tie „acelea"; siedmi „al șaptelea"; miesia „ei plămădesc , ciel i „ochește ; driek „trunchi ; rieka „rîu"; poviem „voi spune" - viem „știu"; vieter „vînt"; potpieraju „ei proptesc"; ^a^fe/„hîrtie"; piesfii „cîntece"; spieva „cîntă"; piesku „nisipului"; vravia „ei vorbesc" - drzia „ei țin"; pal'ia „ei ard"; pil'ia „ei taie (cu fierăstrăul)"; xod'ia „ei umblă"; sinovia „fii"; mesiacna „luminat de lună"; sed'ia „ei șed"; vid'ia „ei văd" - bljacia „behăie", motia „ei topesc (cînepa)"; robia „ei’ lucrează"; v maziari „în piuliță"; iiak „elev"; rozumia „ei înțeleg". ” " 3. b) Sînt o serie de cuvinte în care în locul diftongilor ie, ia se pronunță în mod^ consecvent je, ja. De ex. : zomjera, umjera „este în agonie"; mjera „vtâsyy.“ pbjel'it „a albi"; bjedni „sărac"; podnebje „cerul gurii";' papjer „hîrție" ; pjera „pene"; pjesen „cîntec"; potpjerat' „a propti", vjera „credință" ; ovocje „fruct“j rosjevam „risipesc"; rosjevac „semănător"; rjecica „ciur"; drjek „trunchi"; rjeka* „rîu"; rjecka „rîuleț"; pjati „cinci"; d'evjati „șase"; zemjan^ „nobil" ; stavjaha „construcție, clădire" ; povjazal'i „au legat“; uvjazani „legat"; zdravja „sănătate"; svjatek „sărbătoare“; vjanoce „crăciun"; svja- . »sfințenie ; vjac „mai mult ; gazdovja „stăpîni"; kmotrovya „cumetri"; rod'ibja „părinți"; Heporjadek „desordine"; rjat „veselă"; prjat'el'ja „prie- teni"; sused’ja „vecini" ș.a. ” 3. c) în- alte cuvinte, în locul diftongilor ie, ia se pronunță în mod con- secvent e/'e/,al'a/. De ex. : smesni „ridicol, caraghios"; perec^o „penișoară"; hvezda „stea"; zvera „animai"; prepasf „prăpastie"; prelox „paragină"; trezvi „treaz" strei'a „el trage /cu arma/“; streblo, sreblo „argint"; streborni „de argint"; xl'ef „cocină"; xl'evec „coteț"; l'evik „pîlnie"; l'ek „medicament" ; sl'epka „găină"; pol'efka „supă"; l’efc „leucă"; l’etadlo „avion"; gol'er „guler" ; l eskove oreski „alune"; l'eskofce „alune"; kl'e&t'e „clește"; tes „de asemenea"; d’et'a „copil"; d'eza „ciubăr"; d’erka „găurice"; hnezdo „cuib"; hrnec „oală" ; taher ^„farfurie"; yenec „cunună"; kohec „sfîrșit"; zacatek „început"; capka „șapcă"\ prsa „piept"; strasak „sperietoare"; pozar „incendiu"; zar a „zori"; zaden „nici unul"; trași' „a scutura"; zaprahnuf „a înhăma"; l'aca „hățuri"; mal'ar „fotograf"; oknl'are „ochelari"; braț'a „frați"; kreSt'ana „creștini" ; penas „ban" ș.a. ' ^3 . d) Sînt cuvinte pe care mulți vorbitori le pronunță o dată cu je, ja, alță dată cu e/'ej, a/'a}. De ex.; mjesi - mesi „plămădește“; 'povrjeslo -poureslo „legătoare";, vjeter - veter „vînt"; xl'jep - xl'ep „pîine" ; svjet'i - svet'i „Tumi- nează",; ml'jeko - ml'eko „lapte" ; svjecka - svebka „lumînare" ; trjeda - treda „clasă"; vjem - vem „știu" ; mesjac - mesac „lună"; hrjesni - hresni „păcătos" ; zjak-zak „elev"; sjedmi - sedmi „al șaptelea"; kal'ja-kal'a „ei văruiesc"; - sesti „al șaselea"; sed'ja - sed'a^^ei șed"; tie-te „acelea"; vid'ja - vid'a „ei văd“; zrjedlo ~ zredlo „izvor" ș.a. ' 15 =1507 225 https://biblioteca-digitala.ro înlocuirea diftongilor ie, ia cu je, ja sau e, a într-o parte a cazurilor are loc fără regularitate. Se poate observa în același timp tendința ca prezența sau lipsa lui j să depindă de consoana precedentă. După consoanele bilabiale b m, p în majoritatea cazurilor se rostește je, ja. După consoanele moi d , t! ii l' se pronunță mai ales e, a. După celelalte consoane se pronunța ne. je, ja, fie e, a. . . . Sînt categorii gramaticale în care, prin, analogie, se rostește numai e. a. La substantivele cu sufix diminutival : kamenok „pietricică“ ; . ret'aska „lănțișor"; castka „părticică"; pecka „mic cuptor^; pecenka „friptură"; „floricică" ; sadelko „slăninică" ; jaderko „sămînță" ; kridelko „aripioara ; drefko „lemn"; firasatko „purceluș"; kurcatko „puișor"; jahnatko „mielușel ; husaiko „boboc" ș.a. . . « La genitivul plural al substantivelor de tip „zena „икса șxjnesto în locul lui ie se pronunță e : hrusek „a perelor"; ceresen „a cireșelor"; jader a semințelor" ■ ovec „a oilor"; sl’ivek „a prunelor ; t ehei „a cărămizilor , stovek,^ sutelor" -videi „a furcilor". (Trebuie să remarcăm că de regulă sub- stantivele au la genitiv plural terminația -ox : xlapox „a bărbaților ; gazdox a stăpînilor"; konox „a cailor"; dubox „a stejarilor"; zenox „a femeilor ; paVicox „a betelor"; kost'ox „a oaselor"; vajcox „a ouălor" etc. Genitive ca hrusek, ceresen etc., care se întrebuințează paralel cu hruskox, ceresnox etc. sînt sporadice și reprezintă formele slovace centrale mai vechi ale acestui grai). Substantivele de tip vajce „ou" la nominativ plural se termină în loc. de -ia în -a', vajca „ouă" : pl’eca „umeri"; vreca „saci" ș.a. . _ La terminațiile adjectivelor de tip moale, în loc de ța se ^pronunță c a-cu^a „străin", cu^e, cu^eho, cu^emu; boza „dumnezeiesc", boze, bozeho, bozemu, ftace „de pasăre"; rahajse „de dimineață"; vecerSe „de^seara j najl'ak^a „cea mai ușoară"; ofcace „de oaie"; sl eficace „de gama ; ,mai mare"; tret'e „al treilea"; kacace „de rață"; zajaca „dejepure ;dlukse „mai lung"; lastoviâkihe „de rîndimea"; rjece „mai rar ; bjelse „mai alb ^.a. La infinitiv, în loc de ie se pronunță e : sed'ivef „a încărunți"; rozumef a înțelege"; tubnei „a se îngrășa"; cernet' „a se înnegri"; lujiret' „a șterge"; zemret’ „a muri"; udret' „a lovi"; podepvet' „a propti"; zapreț încuia ; vistref „a așterne"; vid'ei „a vedea" ; bol’et^ „a durea ; , rmsl et ,,a gmdi , vranei' „a vorbi"; vedef „a ști"; ir fief „a răbda. ; horet „a arde ș.a. La infinitivul și trecutul verbelor de tipul fiicei' se pronunța^, a pest „a coace" - pekol; obl'esf „a îmbrăca" - obl'ekol; vVest' „a tiri , - vlekob; fesf „a curge" -t'ekol-, trași' „a scutura" - trasol; nest „a aduce - nesol; fii'est'”„a împleti" -pl'etol; prăsi' „a toarce" -pradol. „ La prezent, în locul lui ie se pronunță e : hesem „aduc" ; vezem „transport^ ; pl'et'em „împletesc"; petem „coc"; t'ece „curge“j tlucem ~ ilcem „eu sparg^, obl'ecem „eu voi îmbrăca"; navl'ecem „eu bag ață în ac I ezem „eu tirasc^, hrizem „eu rod" ; pasem„eu pasc"; prad'em „eu torc"; minem „eu cheltuiesc^ ; hinc „el piere"; irem „șterg"; zemrem „eu voi muri"; udrem „eu voi lovi j podeprem „eu proptesc"; vistrem „eu aștern"; berem „eu rau j. ^re „el mi- nîncă"; d’ere „el jupoaie"; zene „el gonește"; mefie, „el macină ; ore dar și orje „el ară". , La terminația prezentului de tip „volat'“, în loc de -ia se rostește -a . .мега „el măsoară"; cică „el suge"; veceram „eu cinez"; sa тг vraca „îmi vine să vomez"; pofteam „eu împrumut" etc. Excepție prezintă verbul 226 https://biblioteca-digitala.ro stavjam „eu clădesc", care se conjugă cu ja și la pers..3 prez., la infinitiv si la perfect: stavjaju, stavjat', slavj al'i. v ' • La verbele iterative, în Ioc de -leva -... se pronunță -eva — xod'evaw eu umblu"; robcvaw „eu lucrez" etc............" Sînt categorii, gramaticale în care, pe lingă, e, se întîlnește și. forma. pr<- iotată je. ' ’ La verbele imperfecte : dozrjeva „se coace" ; rosyevam „risipesc" ; spjevam- spevam „cînt“; umjera, zomjera „este în agonie“ ; potpjeram - poiperam „prop- : tesc“ ; ut'jeram sa „mă șterg"; zbera „culege". ” Verbul viem se pronunță în trei feluri : vjem „știu", vjes „știi", etc ■ vem, ves etc.; în derivatele : povim „voi spune", neoptovim „nu ’răspund“' La persoana a treia plural a timpului, prezent verbele de tipul vidiet' . robit', drzaV primesc de regulă terminația ja : krmja „hrănesc" ; sa dimja ! „fumegă"; robja „lucrează"; svrbja „mă mănîncă (de ex. palmele)", farbja „.colorează"; st'epja „vaccinează"; kupja „cumpără"; spja „dorm"; trpja „rabdă" ; oblapja „prind" ; popravja „aranjează" ; natrafja „nimeresc" ; fajcja „fumează" ; ucja „învață" ; bl’acja „behăie“ ; jojtya „se văietă" ; ricja „mugesc" ; '■kvtâja „guiță"; vrcja „mîrîie“; ml'aucja „miorlăie"; sicja „sîsîie"; hucja „fac zgomot"; tlacja „ei apasă"; krocja „pășesc"; sa koncja „se termină"; stacja „sînt de ajuns"; vlacja „tîrăsc"; brusja „ascut"; kosja „cosesc"; mjesja „plă- mădesc" ; hasja „sting"; musja „ei trebuie"; prosja „roagă" ; nosja „aduc" ; zavesja „ agață"; cusja „tac"; hresja „păcătuiesc"; l’ezja „stau culcați"; sluzja „slujesc"; prazja „prăjesc"; horja „ard"; sa iskrja „scînteiază"potkurja „încălzesc"; varja „fierb"; brahja „grăpează"; naplnja „umplu"; sa l'erija. „năpîrlesc" ș.a. După consoanele d’, f, l’ se pronunță ja sau a. : ja : sa hol’ja „se bărbieresc"; bel'ja „albesc". a : strei’a „trag cu arma"; sa modl'a „se roagă"; kal'a „ei, varuiesc" • cjel’a „ochesc". ’ ja ; mlat’ja „treieră ; sa host'ja „se ospătează."; mutja „tulbura"; sa pot'ja „transpiră" ; krui'ja „sucesc" ; l'et'ja „zboară" ; sa okot'ja „fată" (oile); xit'ja „prind"; cit'ja „simt"; post'ja „postesc"; krst'ja „ei botează". ’ a: cist'a „curăță"; svet’a „luminează"; mlat’a „treieră"; ja : xod'ja „umblă"; ced’ja „ei strecoară"; ud’ja „afumă"; hl'ed'ja „caută". a\ smrd'a „miros"; povcd'a „spun"; ved'a „conduc"; sed'a „șed“; sud'a „judecă"; vid'a „văd"; hod'a „aruncă"; vod'a „duc". ■ ' Sînt cuvinte pe care le-am auzit și cu ja și cu a : ma bol'ja - ma bol'a „mă dor"; pal'ja-pal'a „ei ard"; pil'ja - pil'a „ei. taie (cu fierăstrăul)"; jed'a-jed'ja „mănîncă"; hl'ad'ja-hl'ad'a „caută". i în loc de ie am auzit numai în următoarele cuvinte : rozd'il, pe lingă „deosebire"; rozumim „înțeleg“, rozumis „înțelegi"; povim pe lingă povem și povjem „eu spun"; d'ifka, pe lîngă d'efka și d'ouka „fata"; pastir '„păstor". ’ Concluzii. Formele care corespund lui uo, iu se întîlnesc în acest grai într-un număr restrîns de cuvinte. în schimb, pentru, corespondentele lui ie, da. avem numeroase exemple. De aceea, analiza acestora 'ne prezintă un tablou mai amplu al graiului. Cu excepția cazurilor, cînd je, ja sau e, a se întîlnesc fără regularitate, pronunțarea unei sau alteia din aceste forme depinde de următoarele condiții : '227 https://biblioteca-digitala.ro 1) De cuvîntul în. care se întîlnește. în unele cuvinte se pronunță numai forme preiotate je, ja {mjera, papjer, vjera, prjat'el' etc.), în altele numai e, a (hvezda, trezvi, xl'ef, hiîezdo, prsa, zaden etc.). Sînt însă cuvinte pe care același vorbitor le pronunță și cu je, ja și cu e, a {vjeter - veter, hrjesni - hresni, mesjac - mesac, zjak - zak, etc.). 2. De consoana precedentă. După consoanele labiale b, m, p, în parte și după v, se pronunță de obicei forme cu j (umjera, bjel'it', pjera, vjera etc.), iar după consoanele d', t', n', l' în majoritatea cazurilor se pronunță e, a Tefc, d'et'a, taner etc.). După celelalte consoane vorbitorii oscilează între rostirea cu je, ja și e, a. 3) De categoria gramaticală. într-o serie de categorii gramaticale, ca în desinențele substantivelor, adjectivelor și verbelor, cu rare excepții, se . pronunță numai e și a. De ex. kamenok, castka, pl'eca, cu^a, cu^e, cu^eho, sed'ivet’, pest' pekol, pecem, berem, veceram etc. 4 în loc de din slava comună, în silabă scurtă după consoane labiale la Vărzari se rostește e sau a, de proveniență slovacă centrală1 și ja, caracte- ristic anumitor graiuri slovace din Spis 2 (Slovacia de Est), Gemer 3 și Ora va* (Slovacia Centrală), ă față de e se întîlnește mai frecvent în graiul generației, vîrstnice iar e și mai ales ja, în graiul generației mai tinere. De ex. ă și e : nepamăcem „nu-mi aduc aminte", pamat' „memorie", make „moale"; napâtek „toc"; pat’ și pet' „cinci"; ja : vjadnu „se ofilesc"; vjaci „mai mare"; smjat „sete"; ja som smjadni „mi-e sete"; hovjado „vită". Sînt cuvinte pe care le-am notat și cu e (a) și cu ja : d'evăt' - d’evet' - d'evjaf „nouă", păst' - pjast' „pumn“ ; zmăk - zmjak „dezgheț" ; maso - meso - mjaso „carne". La Borumlaca este răspîndită pronunțarea cu ja : hovjado, mjaso, pj^st’ ovjadnu ș.a., c l-am notat numai în următoarele cuvinte : pet’ dar și pjat'; veci, pe lingă vjaci. La Vărzari se întîlnește mai frecvent pronunțarea cu e (a). - 5 ' în loc de v la sfîrșitul silabei, se pronunță w nesilabic caracteristic graiurilor slovace centrale 5, paralel cu v, resp. f, caracteristice graiurilor slovace răsăritene, w se întîlnește mai frecvent la Vărzari și mai rar la Borumlaca. Pronunțarea lui u este pe cale de dispariție. Unele cuvinte le-am notat cu w : rouni „neted"; pouras „frînghie"; paunica „cratiță"; mrauce „furnici"; cuca „oaie"; vo xl'euci „în coteț"; uujazeme 1 V. Vâzny, Narezi slovenskâ, harta Nr. 30. . 2 J. Fedâk, Zo Sarisskâho hlâskoslovia, Sbornik na pocest' Jozefa Skultetyho, T. Sv. Martin, 1933, p. 512; J. Stoic, Dialekticke clenenie spiâskych nâreci. Linguistica Slovaca, I —II, 1939 — 1940, Bratislava, p. 193. 8 Tobik, op. cit., p. 110; V. Vâzny, Nâreci slovenskâ, harta Nr. 45. 4 V. Vâzny, Slovenskâ nârecia v Orave, Sborn. Mat. Slov., I, 1922; V. Vâzny, Nâreci slovenskâ, subcapitolul „O jednotlivych nârecich anebo nâreâovych skupinâch na oblasti stredneho Slovenskâ". " 6 V. Vâzny, Vâfo&i slovenskâ, p. 261 și harta Nr. 20; J. Stoic, Nâfeâie troch..., p. 290. 2283 . https ://bibitoteca-digitaia.ro „noi legăm kreu gospodărie"; beli™ „leagăn" pd^^ dumnezeu"; oteo« braț „Ale taW; i^o^osl „coj delrTe"”«!1 Alte cuvinte le-am notat CU V} f * pTCbZCffllC noi Jpp^m“ * c/z ’ rosprafka „poveste“; stofka „sutar“-d'efta „fată“- cer/ „vierme“ Vz; pokrifka „capac"• usilovni ’ vrstovnik „de aceiași vîrstă"; povd'acni recunosca^^ krf „sînge“; braf „vier“ Bl. »recunoscător , rukaf „mînecă“; Multe cuvinte le-am auzit, de la același sau de la diferiti vorbitori c‘ SA te ’ kra^ske ~ krafske „de vacă“; valon-valof jgheab iesle"-4/4«^ 1 pravda, dauno-davno „de mult“ Vz. floare , prauda- 6 _ în loc de Aa șfîrșitul silabei pe lîngă l, obișnuit în acest cni m giaiunle slave răsăritene), se întîlneste snoradic si <и ' • ч slovace centnb'i i AcfZi i i - (caracte- ristic graiurilor ^vace centrale) . Astfel, la sfirșitul cuvîntului ; bon „a fost“ - тоЫи я muncit ; ukradou „a furat"- vid'eu а -ряупг'- Г0^гИ »a a nlecat“- \ я d» »a căzut“; i^ou >> p ecat , spau „a dormit ; vecerau „a cinat“- Prseu а п1пна1< l ezau „a stat culcat“- kriceu a etricrn^. js„x-v ’ ?rse™ ”a Ф10иа1 , biserică“- siou 4 1 , f°^cau „a împrumutat“; kostou iumătâ м НА ’i id ■■ - lnt?norul cuvîntului : poudna dar și poldna î în loî de p nu ’s^aut“i'° )Umatate Ь И’ “ ^re excepții, în loc de l, nu se aude _ Consoanelor silabice ristice graiurilor slovace l> %r> ^'b> *bbl> *lb> caracte- } centrale1 le corespund următoarele rostiri • silabic se pronunța în cuvintele : slsa „lacrimă“ - blni nlin“- z,7a„a- „mar , vlk „lup , vlct „lupi ; vlxki , umed“ ■ klbasa cimat"- bUsim k « s«o „soare" Bl, Vz; Ajung"; tlcek „pisălog ; tlcem „pisez, sparg“Vz- slza lacrimă"- a’- raJZĂo mar"; botina; „vată"; vlki „lupi"; slneini „însorit" Bp™e“S ’ .......... răsăriteS^ta^M A dMlă (Particularitate slovacă . lasanteana) m următoarele cuvinte: dluzoba „datorie" Vz Bl- iablnb^ mS ”-™C; fpuko1 -a pisat"; iiezadMio „în cu'rînd" / potlusc- pouust -utlusl „a pisa'; step - stup „stîlp"; dlulni „dator". ■ 3 V. Mareei slovenskă, harta Nr. 33. . Harta, Nr, 50; St. Т«ЖПГЖ p. 107-10Sși 3 Ibidem. ....... 229 https://biblioteca-digitala.ro In cuvîniul oskubal’ - osknbac „a. curăță de pene (Bl), este înlo- cuit cu vocale u. _ _ , Sînt cuvinte care au pronunțare dublă, cu i (silabic) șt cu l (nesnabim : klpko- Mupko\ blxi-blexa: tist’ ,'a pisa“, dar în derivate am notat potlusf, potlusc, utlust', zile - zolte „galben“' Vz. în unele cazuri, mai ales la Vz, se. poate observa că / silabic este de foi- matie incompletă, vîrful limbii nu atinge dinții de sus și produce impresia unei vocale de timbru posterior : jab3ko „măr"; buxa „purice ; h^bina >i hlbina „admcime"; vlk. (prin l ridicat deasupra rîndului este notat un l de formație incompletă). r silabic s-a păstrat cu consecvență în ambele comune :^sinrt^ „moaite^ , stvrt' „sfert" ; prvi „primul" ; krf „sînge" ; krvavi „însîngerat" ; krt „crampa ; urba salcie"- sma „căprioară"; hrbati „cocoșat"; trhaf „a sfîșia, a rupe s.a. Bl, Vz; hrstf „pumn, palmă, mînă"; hrdlo „gît"; mrtvi „mort“; krdd' ftackox „stol de păsări“ Vz; tvrde „tare, dur" ț wkoc „chică, coadă de par";. ■ strbavi „știrb"; pokrm „nutreț, furaj"; vrstovnik „de aceiași vîrsta" ; zbrznute ml’eko „lapte covăsit“; zamrznuti „înghețat", Bl; . în concluzie, se. poate constata că l și r silabice sînt caracteristice pentru ambele comune, iar rostirea de tip slovac răsăritean cu l însoțit de o vocala se întîlnește doar sporadic, mai ales la Vz. 8 ■ La Bl și Vz, pe lingă o și a (din *&, % din slava comună sau o și a epbntetici sau de altă proveniență,) caracteristici pentru graiurile slovace centrale, se întîlnește și e, caracteristic graiurilor slovace răsăritene h în radicalul cuvântului, în sufixe și în ultima silaba : A o. a\ soptat' „a șopti" Vz, Bl; zobrak „cerșetor“; smotana „smîntînă" Vz- daska „srîndură" Bl; naramni „uriaș"; darobm „zadarnic"; statocm „cinstit" Vz, Bl; spravodl'ivi „drept, just"; srcborm „de argint" ; Bl; vjdor ^vînt"; kostoî „biserică"; cintor „cimitir", Vz, Bl; blazon „nebun" ; ovos „ovăz Vz; potom „apoi" Bl; „ . • e : deska Vz, Bl; Zebrak Bl; smetana, uzitecni „util" Bl; jamecka „gropița h . satecka „batistă"; cuker „zahăr"; ocet „oțet"; xrbet „spate"; uhel „colț , Vz, Bl; Șvager „cumnat" ; svoker „socru" ; kmoter „cumătră ; svegertna „cum- nată"; ovos „ovăz"; bubert „tobă"; osel „măgar ; ord „„vultur , popd „cenușă"; kufer „geamantan"; tizei „nod"; blazen „nebun"; kotel „cazan, : ceaun"; sater „șatră" Bl. * Sînt cuvinte care se întîlnesc sub două forme ; vjetor - vjeter, veter „vînt . kotol - kotel Vz; vjetor, vetor ■ veter, soptat - septat' „a șopti"; zdoxnuț’ - zdexnat ........„a murț (despre animal)“; daska deska, podosva - pode^va „talpă" Bl. ■ în sufixul -ok : pond'elok „luni"; statok „vită" țVz; jarmok „tîrg" ; ; lalok „pielea de sub bărbia vitei" Vz., Bl; kamenok „pietricică Bl, 1 S. Czambel, Slovenskâ rec a jej miesio v rodine slovanskych jazykov. Turc. Sv. Martin, 1906, p. 579; V. Vâzny, NâfeH sîovenskâ, p. 275; J. Fedâk, Zo SariSskâho hlâskoslovia, Sbormk, na poiest’ J. Skultetyho Turc. Sv. Martin, 1933, p. 516; St. Tobik, Pre.chodnd.., p. 117-118 ,și harta, izoglosa Nr. 16; J. Stoic, NâfeSie troch..., p. 290, 426. 230 https://biblioteca-digitala.ro -ekj mlatek „ciocan"; stvrtek „joi"; heporjadek „desordine": pjatek „vineri ; pond elek „luni ; zaludek „stomac" ; utcrek „marți" • na'bnaiek tnr“ Bl, Vz; sM „miez"; nozicek „mic cuțit" Vz; ^^’„început" sM „sărbătoare" ; obrazek „tablou" ; poskrobek „aluat, aluătel" ; l'istek „frunzuliță" • zadek vozu „spatele căruței"; podbradek „bărbie (dublă)"; jarek ,pîrîu"-’ majetek „avere"; naprstek „degetar" Bl. De asemenea am notat si rostiri diferite : pjcsok și pesek „nisip" Bl. ' ‘ Substantivele de genul masculin și neutru la cazul instr. sing. primesc de regula, terminația -em: pluhem „cu plugul"; nozem „cu cuțitul"; $ ocem „cu tatăl"; s ucitel'em „cu învățătorul"; z bratem „cu fratele"; s kl'ucem „cu cheia" etc. Terminația -om am întîlnit-o numai în cîteva cazuri: pluhom s xlapom „cu bărbatul" Vz; pot stolom „sub masă"; s konom „cu calul"; z bicorn „cu biciul"; z ut’eracom „cu ștergarul" Bl. ” ’ ~ La Vz., în prepoziții și prefixe se aude o și e, la Bl. -- numai e. în prepoziții : 1 . vo : vo skol'e „în școală"; vo vetri „în vîntul"; vo ml’ihe „în moară"; vb xl'euci „în coteț". ' ve\ ve vod'e „în apă"; ve vajci „în ouă“'; ve fajke „în pipă" ; ve vaze „în căruță" Vz; ve tme „în întuneric"; ve of si „în ovăz"; ve praxu „în praf"; ve ml’ihe „în moară" ; ve vod'e, ve Varzal'u „în Vărzari" ; ve studhi „în fîntînă" ; ve hrncu „în oală"; ve hhezd’e „în cuib"; ve oct’e „în otet"; ve skol'e în școală." Bl. ■ ’ zo, so, podo : zo zel'eza „din fier"; zo stami „din paie"; zo studhi „din fîntînă; zo singl'ox „din șindrile"; zo sebu „cu sine"; zo zlata „din aur"”; zo sl'ivek^ „din prune"; zo srebla „din argint"; zo slamu „cu paie"; zo stiroma ’„cu patru"; zo sebu „cu sine"; so mnou, zose mnu „cu mine"; podo mnu, dar si pode mnu „sub mine", Vz. ’ ze, se pode, preze, ode : ze zahradi „din grădina"; ze stromu „din pom, de* pe pom"; ze sekriha „din dulap"; ze sinem „cu fiul", Vz; pode mnu, ode mha „de la mine", Vz. Bl; preze miza „fără mine"; ze sebu „cu sine": se mnu „cu mine" Bl. ' în prefixe : o : je podopreti „este proptit"; dar sa podeprel „s-a proptit"; zomrem „eu voi. muri"; zomreti „mort"; vopxal dar și vepxal „a băgat", Vz; f ■ odehnal „a alungat“; zehnal „a dat jos"; zeml’et „a măcina"; zet'af „a tăia (copac)"; zedrat’ „a jupui"; zehhe sa „se apleacă"; zesol „a coborît"; je zezata „este secerat"; vepxal „a băgat"; odesl'i „au plecat"; podeprel „a proptit"; rozepnut' „a descheia (haina)"; zemrel „a murit", Bl. Dublete : zomrel - zemrel Vz, Bl. ; în pronume și adverbe, am notat o numai la Vz : komu „cui"; comu, paralel cu kemu, cernu. ... . . j în toate celelalte cazuri, în ambele comune am notat e : ot kehol „de la cine? ; ot cehol „de la cet"; kemud „cui?"; ku cernut „spre ce?"; ot teho „de la aceasta"; ku temu „spre aceasta"; keri, kera, kere „care"; ot kereho „de la care"; ku keremu „spre care"; o kerim „despre care"; kd’o „cît"; tel'o „ătît". - Din exemplele enumerate se poate constata că o se înlocuiește din ce în1 ce mai mult cu e, această vocală răspîndindu-se mai repede în formele gra- maticale în care se poate exercita analogia și anume: în sufixe, în ~er, -el, . 231 https://biblioteca-digitala.ro -ei, -en final, în terminația -em a substantivelor de genul masculin și neutru la instr., în prepoziții și prefixe, o- se aude mai ales în graiul generației mai vîrstnice; o se întîlnește mai frecvent la Vz și mai rar la BL ’ ‘ 9 ' . Grupurilor inițiale *ort-, *olt-, din slava comună le corespund, ca și în graiurile slovace centrale, val-, lai-1 : razeh „frigare"; razvora „brațele de lemn fixate pe osia din dărat și cruciș de inima căruței"; rakita „grozamă, răchită", razd'e „vreascuri, găteje" Bl, Vz; rașca „chimen" Vz; rassa „chimen" Bl; vlahi „în anul trecut"; vlanski „de anul trecut“; laxei' „cot" Bl, Vz. caracteristic graiurilor slovace răsăritene 2, l-am întîlnit numai în cuvîntul rosporek „tăietură din partea de sus a fustei" Bl; lot-, nu l-am întîlnit în niciun caz. 10 Grupului ^cer- inițial din slava comună la Vz îi corespunde ere- (parti- cularitate slovacă centrală) și Sere- (particularitate slovacă răsăriteană): crep - cerep „țiglă"; crevo - cerevo „maț"; cerenove zubi „măsele"; cereslo „brăzdai". La Bl am întîlnit numai cere- : cerep, cereva, cerenove zubi, cereslo. 11 Ca și în unele graiuri slovace centrale3, la Bl și Vz în locul consoanelor duble din alte graiuri și din limba literară se pronunță consoane scurte : măke „moale"; pana „virgină"; kameni „de piatră"; hi si „mai jos"; rane „de dimineață" Vz; jacmena muka „făină de orz"; je visi „mai înalt"; bl'isi „mai aproape" ; mjaki „moale" Vz, Bl; odix. „odihnă"; povinost' îndatorire"; odavna „de mult"; rosipat' „a risipi"; veci, vjaci. „mai mare"; mlaci „mai tînăr"; Ana „Ana" Bl; Consoane lungi am notat numai în cuvintele : jama vapenna „groapă de var"; oddavna „de mult“; d'enna „de zi" BL 12 . La Vz am notat grupul de consoane st', caracteristic graiurilor slovace centrale. La Bl, pe lingă st' se întîlnește și sc. caracteristic graiurilor slovace, răsăritene 4. st': est'e „încă" ; st'est'a „noroc" ; st'asl'ive „norocos" ; $t'efan „Ștefan", Vz; kusi'ik „bucățică"; st'ipat' „a pișcă"; st'ipl'avi „usturător, înțepător"; sa. bl'ist'i „strălucește" ; pust'at’ „a lăsa" ; dast'icka „scîndurică" ; st'ava „măcriș" ; st’etka „pămătuf"; st'eha „pui, cățel" Bl; sc :pl'așcicka „sticluță" ; jașcurica „șopîrlă"; dasc „ploaie"; scuka „știucă" ; roscepit' „a despica, a crăpa" Bl; Am întîlnit o serie de cuvinte ’care se 1 V. Vâăny, NâfeEî sloveiiskâ, p. 261 și harta Nr. 19; J. Stoic, Narccie troch..., p. 290 2 V. Vâzny, Năreci slovenskă, p. 301 ; J. Stoic, Nâfecie troch..., p. 426; St. Tobik, op. cit. p. 106 — 107. ......... '................................... ................................. 3 J. Stoic, Nărecie troch..., p. 243, 290 — 291, 294. 4 V. Vâzny, Nâreci slovenskă, p. 261 și harta Nr. 21; J. Stoic, Nărecie troch..., p. 290. 232 https://biblioteca-digitala.ro pronunță și cu st' și cu sc : pist' elka-piscalka „fluier, tilincă" - sVekit’- scepii „a vaccina"; st'ast'e- scest'a,„noroc"; frist’ejsi- jriscejsi „mai iute"; est eSti-esce „încă"; St'cfdn - Scepan. în locul lui vst’ se pronunță of în cuvmtul nacftvtt' „a vizita" BL ’ ' " 13 Cuvintele de tipul zdravie, la nominativ singular, în Vz primesc termi- nația ya, -a (de proveniență slovacă centrală sau -je, (de origină slovacă rasanteana 2). De ex.j a : poludna „amiază"; je, e : ovocje „fructe“; podnebie „cerul^gurn , mlat ene, mlat enje „treierat“; fazd'e, Isuskane „șoptire". . , Sînt cuvinte care au două variante : zdravja - zdvavje „sănătate"; uhl'a- uhl’e „cărbuni"; poZehnaiia-pozehnane „binecuvîntare", doiena - dolehe muls mulgere". J ’ După cum se vede din exemplele enumerate, la Vz. formele slovace răsăritene sînt preponderente. în schimb la Bl am notat numai a, ja : zdravja, stavjana „clădire" • ces- tovana „călătorie", jed'ena „mîncare"; spevana „cîntare"; l'ist'a „frunze"- hnojena „gunoire"; dojeîîa „muls"; post'elana „așternut“; mut'eha „bătutul (untului) ; prad'ena „toarcere"; sjat'a „semănat“; razd'a „vreascuri gateje . . " * 14 Substantivele de tip srdce la nom. acc. sing. se termină în e (particula- ritate slovacă centrală3 sau în o (particularitate slovacă răsăriteană4: srce „inimă"; oje „oiște"; pol'e „cîmp“; more „rame“ Vz.; o : vreco „sac" Vz, Bl. ’ Unele cuvinte se pronunță și cu -o și cu -e : vajce-vajco „ouă"- prece- pt eco „umăr". Bl, Vz. . 15 ■ , ^Substantivele de tipul l’udia, otcovia la nominativ plural primesc termi- națiile -ja, -a și -ovja,^ de origină slovacă centrală 5 : rod'icja „părinți" l ud a^ -ludja „oameni" brat'a „frați" susedja „vecini"; zat'ja „gineri"; ucițelya „învățători" Bl; siiwjva „fiii"; ocovja „tati, părinți"; zat'ovja „gineri"; gazdovja „gospodari"; kmotrovja „cumetri", Bl, Vz. ’ / 16 în cazul genitiv și locativ plural al substantivelor de toate trei genurile, ia Bl și Vz este răspîndită terminația -ox, obișnuită în graiurile slovace răsă- 1 V. Vâzny, NâreSi slovenskâ..., p. 261 si harta Nr. 26. 2 Ibidem. ’ , 3 v-V^zny, Ndreci slovenskâ, p. 261 și harta Nr. 25; J. Fedâk, Zo sarisskeho hlăskoslawa. Sbornik Skultdtyho, p. 512; ăt. Tobik, op. cit., p. 110 și harta, izoglosa Nr. 6, .... 4 V. Vă2ny, Nâreci slovenskâ, p. 261 și harta Nr. 25; J- Fedâk, Zo sariSskeho ..hUskoslovia. ,. SBdmik Skultetyho, p. 512; St. Tobik, op. cit., p. 110 și harta izoglosa Nr. 6. . ' 6 V. Vâîny, Năreci slovenskâ, p. 261 și harta Nr. 23. 233 https://biblioteca-digitala.ro ritene1: sinox „a fiilor"’; metlox „a măturilor" ; dusox „a sufletelor" ; do dlaăox „în palme" ; slovox „a cuvintelor" ; ve vajcox „în ouă"; na husl'ox „pe vioară" ; do prsox „în piept" etc. La genitiv plural formele caracteristice graiurilor slovace centrale L-am auzit sporadic. De ex. : zo sl'ivek „din prune" ; vjacej sl'epek „mai multe găini" ; stvoro topanok „patru pantofi"; do ruk dar și z rukox „în mîmi"; do prsi, do hor și do horox „în munți" ; s t'ehcl și t'ehlox „din cărămizi" ; 5 vajec și 5 vajcox „5 ouă"; do usi „în urechi" ; vel'a pehazi „mulți bani" ; do dveri „în ușă" Vz; oi koni „de la cai" ; 5 kraf „cinci vite" ; 10 kridel „10 aripi" ; z hrusek „din pere" ; z ovec pofcox „din oi"; 5 sl'ivek „5 prune"; 5 t'ehel „5 cărămizi" ; vel'a l'ud'i „multi oameni"; od videi si od vidlox „de la furci"; do hrabl'i „în greblă" Bl. ’ ’ La locativul plural al substantivelor de genul feminin terminația -ax caracteristică graiurilor slovace centrale am notat-o, numai într-un singur caz : na lukax „pe cîmpuri“ Bl. ' 17 La dativ plural substantivele de toate cele trei genuri primesc terminația. -om (particularitate slovacă, răsăriteană) : sinom „fiilor"; k usom „la urechi"; d'efcatom „fetelor"; ku prsom „la piept"; g dverom „la ușă"; ku zenom „la femei s.a. Vz, Bl. t ' 18 La instrumental plural substantivele de toate trei genuri primesc ter- minația -ami, răspîndită în graiurile slovace răsăritene : s kohami „cu^ caii"; s xlapami „cu bărbații"; me^i kostolami „între biserici"; za usami ’„după urechi" Bl, Vz. Am întîlnit excepții numai în următoarele cazuri : s vojakmi, „cu soldații"; s xlapi „cu bărbații" Vz; z vojaci „cu soldatii": z l’icama „cu fetele", Bl. ' ’ . 19 Substantivele, adjectivele, pronumele, și numeralele la instr. sing. ferm în locul lui -ou din graiurile slovace centrale 2 primesc terminația -u, răspîn- dită. în graiurile slovace răsăritene 3 : z jednu Zenu „cu o femeie"; preț tu izbu „în fața casei aceleia" ; pisu krejdu „ei scriu cu cretă“; z dobru zenu „cu femeia bună"; pod lavicu „sub banca"; podo mnu „sub mine"; zose mnu „cu mine"; 5 t'ebu, „cu tine"; s nu „cu ea"; zo șebu „cu sine“, etc. Vz. plna z vodu „plin de apă“; z hlavu „cu capul"; z moju sestru „cu sora mea"; se mnu „cu mine" ; -s t'ebu „cu tine" \ pode mnu „sub mine"; s nu „cu ea“ etc. Bl. Terminația -ou am întîlnit-o numai în trei cazuri : so mnou, id'eme dol'inou „mergem în jos (spre vale)" Vz. nad zemou „deasupra pămîntului" Bl. 1 Ibidem, p. 303 și harta Nr. 253; J. Fedâk, op. cit., p. 66, 68 — 69; St. Tobik, op. cit., p. 114 — 115 și harta izoglosa Nr. 12. 2 V. VâznL Nâfeci slovenskă, p. 261 și harta Nr. 22. 3 Ibidem. 234 https://biblioteca-digitala.ro Substantivele de tipul, „luka", „пока", „mucha" la locativ sg primesc terminația -i, rășpîndită în unele graiuri slovace centrale3 : v rttki „în mină“; na nohi „pe picior" ; na luki „pe cîmp"; na maxi „pe muscă" etc. Bl Vz-' 21 Adjectivele., pronumele, și numeralele de genul masculin, și neutru, la cazul prepozițional singular, primesc terminația -im (particularitate slovacă de est) : o dobrim „despre bun", o mojim „despre al meu" ; o nim „despre el" • o hm „despre acela"; o kvm? „despre cine""; o cim? „despre ce“?; o kerimî „despre care“?; o nasim „despre al nostru"; o jednun „despre unul" Vz, Bl. * * . * Graiul slovac din Borumlaca și Varzari mai are o serie de particularități care, din punctul de vedere al originii, aparțin diferitelor graiuri (graiuri slo- vace centrale și graiuri slovace răsăritene). în articolul de față am urmărit doar prezentarea cîtorva trăsături, care ilustrează coexistența în graiul de la Borumlaca și. Vărzari a două .sisteme dialectale. ’ , Presupunerea că elementele slovace răsăritene au pătruns în Bl și Vz din comunele slovace învecinate este îndreptățită mai ales dacă luăm în' con- siderație faptul că toate elementele slovace răsăritene existente în graiul, din Bl și Vz se găsesc și în graiurile slovace din Socet, Huța-Voivozi Șinteu ș.a. Pentru graiurile din aceste comune sînt caracteristice, între altele, urmă- toarele. trăsături dialectale de tip slovac răsăritean : _ 1) In loc de clin slava comună, în silaba scurtă, după consoanele labiale, pe pronunță ja : mjaso, pjast, hovjado etc. 2) în loc de l silabic în aceleași cuvinte ca și la Bl și Vz, la. Socet, Șinteu etc. se pronunță l nesilabic însoțit de vocală : klupko, potlust', dluhe ș’a. ’ a 3) Vocalelor *i>, în poziție forte din slovaca comună le corespunde în genere c : jarek,. darebm, xrbet,. preze mna, w vod'e, kost'el, jamecka zemret' deska ș.a. . ' ’ ’ 4) Substantivele de tipul srce se termină la nom sg. în -o psrco. pl'eco, vajeo, vreco, ojo ș.a. ' ’ o) La genitiv și locativ plural toate substantivele primesc terminația cj.v ; jasl'ox, sluhox ș.a. ’ 0) La instr. sing. substantivele adjectivele, pronumele și numeralele de genul feminin primesc terminația -u : z dobru zenu, s t'ebu, z jednu ș.a. . Trebuie, să remarcăm însă că nici graiurile slovace din Socet, Huta- Voivozi și Șinteu nu sînt graiuri slovace pur răsăritene. în limba vorbitorilor din aceste comune găsim multe trăsături slovace centrale. • ~ Astfel, într-o parte a cazurilor l — r silabici s-au păstrat; în loc de *ort-, din slava comună, pe lîngă rot-, lot- se pronunță și rat-, lat-; în locul consoanelor duble din limba literară se pronunță consoane simple; în cuvintele de tipul zdravie, în afară de -e în terminație se pronunță, și a, ja; verbul auxi- liar byf la prezent persoana 3 plural are forma sa : oni sa „ei. sînt"; cuvintele ; X. • Vâîny, Nâfetî slovenskd, p. 281, harta Nr. 35; E. Jona, O povahe velăr v sirednej ■sloven'Hne. SMS Х1П, 1935, p. 36; §t. T6bik, op. cot., p. 116—117 și harta, izoglosa Nr. 15. . ' 235 https://biblioteca-digitala.ro snech, nech, nechat, chcem din limba literară se pronunță în forma slovacă centrală: snax, „zăpadă"; nax „fie"; nahat' „a lăsa"; kcem „vreau". Proporția elementelor slovace centrale în graiurile comunelor Socet, Huta-Voivozi, Șinteu este însă mică. Graiurile acestor localități prin carac- terul lor general, sînt graiuri, de tip răsăritean. Prezența elementelor slovace centrale în graiurile din Socet și din cele- lalte localități se explică prin faptul că slovacii care s-au stabilit în aceste comune au venit nu numai din Slovacia de Răsărit L ci și din Slovacia Cen- trală 2, și din Gemer, cu graiuri slovace de tranziție, central-răsaritene. Dacă comparăm graiul slovac din Bl și Vz cu graiurile slovace din Slo- vacia și încercăm să stabilim pe baza faptelor dialectale, din ce părți ale Slovaciei au putut veni coloniștii slovaci în aceste două comune, ajungem la următoarea concluzie : graiul slovac din Bl și Vz are o serie de particula- rități 3 care sînt proprii graiurilor slovace centrale de sud (în fostele județe Hont, Novohrad, Zvolen și în parte Gemer). De ex., cuvîntul chcem »eu vreau" din limba literară se pronunță la Bl și Vz în forma kcem 4. Pentru graiul din cele două comune este caracteristic grupul inițial de consoane sr- în cuvinte ca sreda „miercuri", sreborni „de argint"5 ș.a. Cuvîntul snech „zăpadă" din limba literară, la Bl și Vz se pronunță „shax“ 6. La dativ și locativ cuvintele de tip ruka, пока, mucha, la Bl și Vz au ter- minația -i : ruki, nohi, muxi 7. în graiul slovac din Bl și Vz nu se pronunță consoane duble, ci numai consoane simple 8 : jacmeni, pana, rane ș.a. în loc de l, la sfîrșitul silabei la Vz adeseori se pronunță и nesilabic : kostou, bou som, beucou ®. . în cele două comune se pronunță d’ouka „fată"; Vouc „leucă"; pol'ouka „supă", de proveniență slovacă centrală de sud10. Aceste particularități dialectale arată că slovacii care s-au stabilit în cele două comune au venit din Slovacia Centrală de sud. ОБ ОДНОМ СМЕШАННОМ, СЛОВАЦКОМ ГОВОРЕ КРИШАНСКОЙ ОБЛАСТИ (Говор сел Борумлака и Вэрзарь) (РЕЗЮМЕ) В первой части статьи автор излагает результаты своих исследований, предпринятых с целью создания монографии о словацких говорах Кришан- ской области. Начиная с 1957 года, были обследованы следующие села, насе- 1 Urban, op. cit., р. 116 — 153. 2 Ibidem. ... 3 Dăm aici și unele trăsături care n-au fost amintite în articol, dar care ne pot servi la stabilirea locului de unde au venit slovacii. 4 J. Stoic, Nărecie troch..., p. 298; P. Ondrus, op. cil., p. 187. 5 J. Stoic, op. cit., p. 290. . ® P. Ondrus, op. cit., p, 189. - 7 V. Vâzny, Ndreii slovenskâ, p. 28Г, harta Nr. 35; E. Jona, O povahe..., p. 36. .......... 8 J. Stoic, Ndrecie troch..., p. 243, 290-291, 294. ......... ........ 9 V. Vâzny, Nâfedi slovenskâ, harta nr. 33. 10 J. Stoic, Nărecie troch..., p. 298. . 236 https://biblioteca-digitala.ro ленные словаками: Бород-Шеран, Валя-Унгурулуй, Валя-Тырней, Шинтеу Хута-Воивозь, Сочет, Сакаласэу л-Ноу, Борумлака, Вэрзарь, Валя-Черулуй Будою, Трия, Феджерник и Киоаг. ’ Словаки пришли в эти места в первые десятилетия XIX ве ка из различных частей Словакии (больше всего из Центральной и Восточной Словакии). В ре- зультате их длительного совместного проживания говоры подверглись взаи- мному влиянию и нивелировке, образуя смешанные говоры. На таком смешан- ном словацком говоре говорят в селах Борумлака и Вэрзарь Маргитского района. В соответствии с историческими источниками, словаки пришли в эти села между 1832 и 1836 годами из уездов Зволен и Новоград (уезды с цен- тральными словацкими говорами). На основе изученного материала можно сделать вывод о том, что говор, который употребляется в этих двух населен- ных пунктах, восходит к словацкому говору юго-центрального типа. В нас- тоящее время, однако, в этот говор проникли многочисленные восточно- словацкие элементы, что, по мнению автора, объясняется сильным влиянием восточно-словацкого говора, на котором говорят в соседних населенных пунктах: Сочет, Хута-Воивозь, Шинтеу и т.д. В результате скрещивания и ниве- лировки двух говоров в Борумлаке и Вэрзарь образовался смешанный сло- вацкий говор — центрально-восточный. Процесс формирования этого сме- шанного говора еще не завершен. По сравнению с Борумлакой в Вэзарь в языке представителей старшего поколения первичный центральный словац- кий говор сохранился в большей чистоте. В статье перечислен ряд фонетических и морфологических явлений, кото- рые показывают,что в двух селах говорят на смешанном словацком говоре: Произносятся только краткие гласные. Например, idu, rukaf, dobri. Ударение падает на предпоследний слог. Например, rospravăju. " Вместо дифтонгов ie, ia, употребляемых в литературном языке и цен- тральных словацких говорах, в некоторых положениях произносится je. ja, а в других позициях и словах — е, а (восточно-словацкого происхождения). Например mjera, papjer, pjati, vjac, fajcja, smesni, trezvi, d'et'a kamenok, petenka, hrusek, jader, cu^eho, rozumet', obl'est', petem, ret’aska, prasatko, voter am. Вместо общеславянского в кратком слоге после губного согласного произносится, с одной стороны, е или а (центральнословацкая черта), а, с другой стороны, ja (произношение, характерное для говоров Спиша, Гемера и Оравы) Например, pet', pat’, pjat', maso, meso, mjaso. Вместо v в конце слога реже произносится неслоговое и (центрально-сло- вацкая черта), чаще г, соответ, f (восточно-словацкая черта). Например, гоипа rukau, sVifka, usilovnt. Вместо I в конце слога реже произносится неслоговое «(центрально-словацкая черта), чаще — I (восточнословацкая черта). Напри- мер, vid'eu, spadnuu, poudha\ robii, poldha. I слоговой в некоторых случаях сохраняется (центрально-словацкая черта), в Других—-становится неслоговым в сочетании с гласным (восточнословац- кая черта). Например, plni, vlk, dluzoba, potlust'. Вместо общеславянских редуцированных ъ, ъ в сильной позиции произ- носится о и а (центральнословацкая черта)-или е (восточнославянская черта). Например, daska, vjetor, potom, blazon, lalok, s xlapom vo skol'e podo mnu, zo sebu vopxalpodoprel; potent, cuker, ocet, xrbet, blazon, voter, mlatek, s ucitel'em, ve vajct, pode mnu, ze sinem, vepxal, podeprel. 237 https://biblioteca-digitala.ro Общеславянским начальным, сочетаниям *о77-, как и в центральных словацких говорах, соответствуют формы, rat-, lut, Например, razcn, razde, vlani, laxet'. Как и в некоторых центральных словацких говорах, вместо двойных со- гласных, употребляемых в других говорах и в литературном языке, произно- сятся краткие согласные: jacmeni, odix. Встречается как сочетание согласных si' (центрально-словацкая черта), так и sc (восточнословянская черта). Например, est'e - eScc, st'epit - scepit'. Слова типа zdravie получают в именительном падеже единственного числа окончания ja. -а (центральнословацкого происхождения) и je, с (восточнословацкого происхождения). Например, poludha, zdravja} podhebje, mlat'ehc. Существительные типа srdce оканчиваются в именительном w винитель- ном падежах единственного числа на е (центральнословацкая черта) или на о (восточнославянская черта). Например, srce, oje, vajce - vajco. Существительные типа l'udia, otcovia получают в именительном мно- жественного числа окончания -ja, а, и -ovja, центральнословацкого проис- хождения. Например, rod'icja, brat'a ocovja. В родительном и местном падежах множественного числа существитель- ных всех трех родов распространено окончание ох, употребляемое в восточно- словацких говорах. Например, sinox, metlox, dusox, vajcox, do prsox. Существительные, прилагательные, местоимения и числительные полу- чают в творительном падеже единственного числа женского рода вместо -ou, распространенного в центральных словацких говорах, окончание и, харак- терное для восточных словацких говоров. Например, z jednu zenu, podo mnu, z moju sestru. Прилагательные, местоимения и числительные мужского и среднего рода получают в предложном падеже единственного числа окончание -im (восточ- нословацкая черта). Например,.о dobrim, о mojim, о nim. SUR UN DIALECTE SLOVAQUE MIXTE DE LA RÉGION DE CRIÇANA. (Les parlers de Borumlaca et de Vàrzari) (RÉSUMÉ) ■ Dans la première, partie de l’article l'auteur expose les recherches qu’il .a faites dans le but d’établir une monographie des parlers slovaques de la région de Crisana. Depuis l’année 1957 il a entrepris des enquêtes dans les communes suivantes habitées par des Slovaques : Borod-Seran, Valea Ungu- rului, Valea Tîrnei, Sinteu, Huta-Voivozi, Socet, SacalasàuLNou, Borumlaca Vàrzari, Valea Cerului, Budoiu, Tria, Fegernic et Chioag. Les Slovaques sont arrivées dans ces localités au cours des premières décennies du XIXe siècle, venant de différentes parties de la Slovaquie (surtout de la Slovaquie1 Centrale et Orientale). Par suite d’une coexistence assez longue, leurs parkis se sont influencés réciproquement et se sont nivelés en donnant naissance à des parlers mixtes. ‘ Un parler slovaque de ce genre est en usage à Borumlaca et à Vàrzari localités voisines, du district de Marghita. D’après les données fournies par 238 https://biblioteca-digitala.ro les sources historiques, les Slovaques y sont arrivés, entre 1832 et 1836, des départements de Zvolen et de Novohrad, départements parlant des dia- lectes de la Slovaquie centrale. Les recherches entreprises ont permis à l’au- teur de constater que l’idiome utilisé dans ces deux localités dérive d’un langage slovaque de type centro-méridional. Mais à présent ce langage, a. reçu de nombreux éléments slovaques orientaux ce qui, selon lui, s’explique par la forte influence de l’idiome slovaque oriental parlé dans les localités avoisi- nantes : Socet, Huta-Voivozi, Șinteu, etc. Par suite de l’entrecroisement et du nivellement de deux langages, un parler slovaque mixte, centro-oriental, s’est constitué à Borumlaca et à Vărzari. Mais ce parler mixte, suit une évo- lution qui n’est pas encore terminée. Par rapport à Borumlaca la langue parlée à Vărzari par les personnes âgées a conservé plus pur le parler origi- naire slovaque. L’article énumère une série de phénomènes phonétiques et morpholo- giques qui prouvent, que dans ces deux communes on parle un idiome slo- vaque mixte. On ne prononce que les voyelles courtes, p. ex. : idu, rukaf, dobri. L’accent tombe sur l’avant-dernière syllabe. P. ex. rospravàju. A la place des diphtongues ie, ia de la langue littéraire et des idiomes de la Slovaquie centrale, on prononce, dans certaines situations, je, ja et dans d'autres ainsi que dans des mots e, a (d'origine slovaque orientale). P. ex. : mjera, papjer, pjati, vjac, fajeja, smesni, trezvi, d’et'a kamenok, pecenka, hrusek, jader, cu^eho, rozumet', obi'est', pecem, ret'aska, prasatko, veneram. Au lieu de*c de la langue slave commune, dans la syllabe courte on pro- nonce, après des consonnes labiales, d’une part e ou d (trait cent ro-s. lova que) et d'autre part ja (prononciation caractéristique à certains parler de Spis, Gemer et Orava). Par ex. pet', pjat', maso, meso, mjaso. A la fin de la syllabe, au lieu de v on prononce plus rarement u non- syllabique (trait centro-slovaque) et plus fréquemment v, resp. f (trait slo- vaque oriental). Par ex. rouna, rukau, sl'ifka, usiloni. Au lieu de l, à la fin de la syllabe on prononce plus rarement u non-sy- llabique (particularité centro-slovaque) et plus fréquement l (particularité slovaque orientale). Par exemple vid'eu, spadnuu, poudna-, robii, poldna. L’1 syllabique est conservé dans certains cas (particularité centro-slo- vaque, dans d’autre, il devient non-syllabique, étant accompagné d’une voyelle (particularité slovaque orientale). Par ex. : plni, vlk, dluzoba, potlust'. Au lieu des %, *6 de la langue slave commune, on prononce, en position forte, o et a (particularité centro-slovaque) ou e (particularité slovaque orien- tale). Par ex. : daska, ujetor, potom, blazon, lalok, s xlapom vo skol'e podo mnu, zo sebu vopxal, podoprel', potem, cuker, ocet, xrbet, blazen, veter, mlatek, s uci- tel'em, ve vajci, pode mnu, ze sinem, vepxal, podeprel. Aux groupes initiaux *o7t-, *o~lt- de la langue slave commune corres- pondent, tout comme dans les idiomes centro-slovaques, les formes rat, lai-. Par ex. : razen, razd'e, vlatïi, laxet'. De même que dans certains langages centro-slovaques, à la place des consonnes doubles d’autres idiomes et de la langue littéraire on prononce des consonnes courtes : jacmeni, odix. On rencontre aussi bien dans le groupe de consonnes st (particularité centro-slovaque) que sc (particularité slovaque orientale). Pam..........ex. est'e - e£ce, st'epit - s&epit'. ----- -- -------- -- ' . 239 https://biblioteca-digitala.ro Des mots du type zdravie reçoivent an nominatif singulier les termina- sons -ja, -a (de provenance centro-slovaque) et je, & (d'origine slovaque orien- tale). Par ex. -poludna, zdravja, podnebje, mlat'ene. Les substantifs du type srdce se terminent au nominatif et à l’accusatif singulier en e (particularité centro-slovaque) ou en o (particularité slovaque orientale). Par ex. srce, oje, vajce, -vajco. . Les substantifs du type l'udia, octovia reçoivent au nominatif pluriel les terminaisons -ja, -a et ovja d’origine centro-slovaque. Par ex. rod'icja, brat'a, ocovja. Aux génitif et locatif pluriels des substantifs des trois genres on trouve la terminaison -ox, habituelle aux parlers slovaques orientaux. Par ex. sinox, meltox, du^ox, vajcox, do -prsox. Les substantifs, les adjectifs qualificatifs, les pronoms et les adjectifs numéraux reçoivent à l'instrumental féminin singulier, au lieu du -ou des dialectes centro-slovaques, la terminaison -u, répandue dans les idiomes slo- vaques orientaux. Par ex. z jednu zenu, podo mnu, z moju sestru. . Les adjectifs qualificatifs, les pronoms et les adjectifs numéraux mas- culins et neutres reçoivent au prépositionnel singulier la terminaison -im (particularité slovaque orientale). Par ex. : o dobrim, o mojim, o nim. https://biblioteca-digitala.ro CINCI ANI DE ACTIVITATE A ASOCIAȚIEI SLAVIȘTILOR DIN R.P.R. (1956—1961) La 6 octombrie 1961 s-au împlinit 5 ani da la înființarea Asociației Slaviștilor din R.P.R., sub auspiciile Ministerului Învățămîntului, pe baza actului constitutiv întocmit în ședința de roganizare a Asociației, care a avut loc în ziua-de 13 septembrie același an. Creată din inițiativa acad. Emil Petrovici, membra în Comitetul Internațional al Slaviștilor, a acad. Al. Rosetti și a unui grup de alți 20 de slaviști, această asociație științifică corespundea unei necesități demult simțită în știința noastră. Constituirea Asociației Slaviștilor din R.P.R. a fost salutată ca un pas important spre desfășurarea unei activități științifice organizate în domeniul cercetărilor lingvistice, literare și istorice slavo-romîne. Climatul internațional care a favorizat organizarea noii asociații l-au constituit intensi- ficarea relațiilor științifice între slaviștii din toate țările — în primul rînd din țările slave — , convocarea Conferinței internaționale a slaviștilor de la Belgrad (15 — 21 sept. 1955} și pregă- tirea celui de al IV-Iea Congres internațional al slaviștilor, care s-a desfășurat ulterior la Moscova, în zilele de 1 —10 septembrie 1958. ’ în legătură cu această aniversare, Asociația Slaviștilor a ținut la 19 decembrie 1961 o adunare generală festivă, în cadrul căreia acad. E. Petrovici a vorbit despre activitatea, Aso- ciației în cei 5 ani de la înființare și sarcinile slaviștilor romîni în vederea celui de al V4ea Congres internațional al slaviștilor (Sofia, 15—22 sept. 1963). Activitatea Asociației Slaviștilor — a arătat acad. Emil Petrovici — a fost orientată încă de la început spre pregătirea contribuțiilor romînești în cinstea congresului internațional al slaviștilor. Au început să fie ținute cu regularitate comunicări științifice în cadrul Asociației și s-au pregătit primele trei volume „Romanoslavica“, care cuprindeau în primul rînd textele comunicărilor ce urmau să fie prezentate la congresul de la Moscova. Aceasta a fost prima etapă a activității Asociației Slaviștilor, încununată de participarea delegației romînești la congres cu un număr de 8 referate și comunicări, care s-au bucurat de o bună apreciere în cadrul secțiilor congresului. . A doua etapă a activității Asociației Slaviștilor a fost marcată prin lărgirea rîndurilor membrilor ei și organizarea în 1959 a celor trei secții — de lingvistică, literatură și istorie — și înființarea filialelor din alte două centre universitare — Cluj și Iași. Pe baza unor pla- nuri de muncă anuala, s-au ținut în continuare numeroase comunicări științifice, atît la Bucu- rești, cît și la Cluj și Iași, și s-au organizat ședințe de comunicări axate pe anumite teme sau prilejuite de aniversări ale unor mari personalități. Printre acestea pot fi citate ședințele festive consacrate aniversării marelui scriitor rus A. P. Cehov, comemorării marelui scriitor ucrainean R )G. Șevcenko, împlinirii a 100 de ani de studii slavo-romîne, precum și prima conferință de dialectologie slavo-romînă. în acest răstimp a apărut voi. IV „Romanoslavica" și au fost date la tipar volumele V (Istorie) și VI (Filologie), urmate de voi. VII (Dialectologie). în planul de activitate a Asociației Slaviștilor sînt prevăzute o serie de alte activități științifice, participarea activă ia lucrările comisiilor internaționale de pe lîngă C. I. S, și pregătirea lucrărilor slaviș- tilor romîni în vederea celui de al V-lea Congres internațional al slaviștilor, care se va desfă- șura la Sofia în septembrie 1963. ț' în continuare, acad. E. "Petrovici a prezentat" mi morilor Asociației rezultatele conferinței Comitetului Internațional al Slaviștilor (Belgrad —:Skopje — Ohrida, 9 —15 oct. 1961), la 16 -1507 https://biblioteca-digitala.ro care a participat împreună, cu prof. M. Novicov. Conferința a definitivat tematica si structura, congresului, precum și ancheta științifică adresată participanților la congres, luînd de asemenea o seric de hotărîri organizatorice. în vederea congresului, Comitetul Asociației Slaviștilor a stabilit, în urma, consultărilor cu numeroși membri, un proiect de tematică a lucrărilor pe care le vor pregăti slaviștii rom Ini și care vor fi publicate în preajma congresului. Lista acestor lucrări a fost prezentată de conf. G. Mihăilă, care a arătat că au fost fixate pînă acum o serie de lucrări axate pe tematica congresului, în special referitoare la relațiile ling- vistice, literare și istorice slavo-romîne, dar și la alte probleme generale de slavistică. O serie de membri ai Asociației s-au angajat să prezinte aceste lucrări la timp, pentru ca ele să poată fi tipărite în volumele „Roman oslavica" dedicate congresului. Fe marginea acestei informări au luat cuvîntul mai mulți membri ai Asociației, care au făcut unele completări și precizări sau au propus teme noi, care au fost consemnate în redac- tarea definitivă a tematicii. în continuare, conf. I. C. Chițimia a dat citire planului Asociației Slaviștilor pe anul 1962 și a comunicat adunării numele membrilor primiți în Asociație de la ultima adunare generală. (1 aprilie 1961) : prin noile primiri de membri, numărul lor a crescut de la 98 la 115. Planurile filialelor din Cluj și Iași au fost prezentate de conf. I. Pătruț și conf. Al. Zacordoneț. Participanții la discuții au aprobat planurile expuse, aducînd unele completări și sugestii privind activitatea viitoare a Asociației Slaviștilor din R.P.R. Realizarea lor — a spus acad. E. Petrovici în încheiere — depinde de activitatea susținută a tuturor membrilor Asociației. Rezultatele obținute în primii cinci ani de activitate, cu toate dificultățile inerente începutului, sint o garanție a succeselor viitoare. Avînd în permanență sprijinul Ministerului Învățămîntului, Asociația Slaviștilor din R.P.R, va depune o activitate din ce în ce mai intensă pentru rezolvarea sarcinilor de cinste ce-i stau în față pe tărîmul cercetării relațiilor slavo-romîne și al strîngerii legăturilor de prietenie și colaborare cu slaviștii din U.R.S.S., din celelalte țări slave și din toate țările în care se cultivă slavistica. ■ Jji Potrivit tradiției stabilite, prezentăm mai jos activitatea membrilor Asociației Slavi- știlor din R. P.R. în. cadrul ședințelor de comunicări, care au avut loc în lunile aprilie — decem- brie. 1961 1: , La București 1) 5 mai 1961 : T. Holban, Din relațiile romîno-pclone. Misiunea iezuită din 1589. 2) 19 mai 1961 : Ședință festivă închinată împlinirii a o sută, de ani de la moartea marelui scriitor ucrainean Taras Grigorievici Șevcenko (1814—1861), — Conf. Ecatcrina Fodor, Cuvînl de deschidere. — Conf. I. C. Chițimia, Legăturile lui T. Șevcenko cu scriitorii și revoluționarii poloni. — Lect. Magdalena Laszlo, C. Dobrogeanu-Gherea despre, marele scriitor ucrainean Ț. G. Șevcenko. — Lect. N. Pavliuc, T. Șevcenko și limba literară ucraineană. • — Asist, Gr. Stelian lațentiuc, Imaginea muncii în creația lui Șevcenko. 3) 15 iunie 1961 : Dan Zamfirescu, „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie". Problema autenticității. 4) 23 iunie 1961 : Acad. Emil Petrovici, Toponimice slave cu polnoglasie pe teritoriul R.P.R. ■ 5) 27 — 28 iunie 1961 : Conferința de dialectologie slavo-romînăȘ ............... 6) 18 noiembrie 1961 : Prof. P. Dinekov (Universitatea din Sofia), Unele probleme de poetică a cîntecului popular bulgar actual. ....... ................... 7) 5 decembrie 1961 : Lect. Magdalena Laszlo, B. P. Hasdeu despre folclorul ucrainean. 8) 19 decembrie 1961 : Adunarea generală festivă consacrată împlinirii a 5 ani de la înfiin- țarea Asociației Slaviștilor din R.P.R. * Titlurile comunicărilor precedente, din 1956 piuă in aprilie 1961, sint menționate în Rsl, III, p. 337—338; IV , p. 408—409; VI, p. 319—321, ' Lucrările sînt menționate în articolul introductiv din volumul de față, p. 5—6. . 242 https://biblioteca-digitala.ro La filiala din Cluj . 1) 30 aprilie 1961 : N. Dunăre, cercetător principal, Din preocupările etnografilor polone-, ce/n șt slovaci, • - i 2) 25 mai 1961 : Acad. E. Fetrovici, Probleme discutate la conferința, de. la- Sofia (oct 19am a Comitetului Internațional al Sla-viștilor. ' ’ v ' ' ' 3) 21 iunie 1961 : — Acad. E. Pctrovici, Informarea asupra conferinței de la Fraga (iunie 1961) a Comisiei internaționale pentru Atlasul lingvistic slav. ' ‘ "" “Asist. Gr. Benedek, Trăsături caracteristice ale graiului slovac din Vărsări si Borumlaca (reg. Crișana). k ■ . . — Asist. Gh. Ciplea, Despre cantitatea vocalelor în graiurile cehe din Banat. 4) 3 noiembrie 1961 : Acad. E. Pctrovici, Informare asupra conferinței Comitetului Inter național al Slamșttlor (Belgrad - Skopje - Ohrida, oct. 1961} și asupra conferinței Comisiei de onomastică slavă (Berlin, oct. 1961). 5) 1 decembrie 1961 : Conf. L Pătruț, Considerații în legătură cu vocativul românesc în ~o. La filiala din Iași 1) 8 septembrie 1961 : — Lect. A. Vraciu, Recenzii asupra cărților: T. Lehr-Splawiâski și Czeslaw Bartula, Zarys'gramatyki jșzyka staro-cerkiewno-slowiaiâskiego na tle pordwnawczym (ed. IV, Wroclaw- Krakow, 1959); St. Stoianov și M. lanakiev, Старобългарски език. Текстове и речник (ed. II, Sofia, 1960). ' — Asist. M. Trocin, Recenzie asupra cărții : N. M. lolkina, Старославянский язык (Moscova, 1960). ' ' 2) 11 septembrie 1961 : Lect. A. Vraciu, Problema vechilor raporturi lingvistice dintre ballo-slavă și germanică. 3) 26 septembrie 1961 : — Lect. Katalia Costin, Pe marginea traducerilor din poezia lui IVI. Beniuc în limba rusă. - Lect. A. Vraciu și asist. V. Rotundu, Observații Ia cartea lui G. Mihăilă, împrumuturi vech-i. sud-slave în limba romînă (București, 1960). 4) 29 septembrie 1961 : ’ — Lect. zi. Vraciu, Prima conferință ele dialectologie slavo-romînă. — Asist. M. Lozbă, Observații asupra graiului velicorus (lipovenesc) din satul Mila 23, reg. Dobrogea (substantivul). ’ Comunicările prezentate în cele trei centre au fost urmărite cu mult interes de numeroși participanți. Discuțiile purtate pe marginea lor au permis un larg schimb de păreri asupra problemelor dezbătute. O serie din aceste comunicări au fost pregătite ulterior pentru a fi publi- cate în „Romanoslavica" și în alte reviste. La București, ședințele s-au ținut în sala Muzeului de istorie a orașului București, iar la Cluj și Iași la Facultățile de filologie ale Universităților „Babeș — Bolyai" și „Alexadru loan Cuza". Comitetul Asociației Slaviștilor aduce pe această cale mulțumirile sale Direcției Muzeului și Decanatelor celor două facultăți. ■ - . G. M. ' https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro INDICE. DE NUME PROPRII A Adrianopol, pacea de la, 82 Afumați, comună, 147 Alecsandri, V., 90 Aleșd, comună, 81 Aleuș, comună, 81 Alexandria, oraș, 83 Ampeium, azi Zlatna, 12 Andreev, V. G., 126 Antipa, Gr., 124, 125, 127, 129 Apulum, azi Băl grad, 12 Arad, oraș, 80 Arbore, Al. P., 77, 79, 98, 124 Argel, comună, 77 Arvinte, V., 5, 8, 57, 98, 104, 132, 134 Astrahan, localitate în U.R.S.S., 128 Atîrnați, comună, 82 Au seu, comună, 81 Avanesov, R. I., 23, 24, 64, 66, 95, 96, 11.3, 136 B ■ Baia-Nouă, comună, 83, 211, 215 Băile Herculane, comună, 211 Băilești, comună, 82 Bakovar, comună, 81 Balabancea, comună, 77 ,< Bălan, T„ 84 - ' Bălcăuți, comună, 77 Bălenii Sîrbi, comună, 82, 147 Bălgrad, 12, 15, 18, toponimic, 91 Balta-Lungă, comună, 82 Băluești, comună, 78 , Băneasa, comună 82 1 Ban, Alexe, 219 '.Bartnicka — D^bkowska, Barbara, 161, . 164, ; 166 .................... i Bașîu, toponimic, 18 Baziaș, comună, 203 Becicherecul-Mic, comună, 80 Belareca, toponimic, 18 . Belid, A., 196-200, 204, 206, 207, 216, Belic, Jar om ir, 20 Belobreșca, sat, 80, 203 ! Beloded, I. K., 134 ..... .Benea, sat, 57, 132 — 137, 139, 142, 144, 145 Benedek, Gr., 6, 7, 9, 55, 59, 60, 219, 243 Benediktov, G. K., 137 Beniuc, M., 243 Beregsăul-Mic, comună, 80' Berid, B., 6, 7, 9, 59, 103 Bernstein, S.B., 23, 26, 40, 95, 96, 153 Berzasca, comună, 83 Besen ova-Veche, comună., 6, 20, 58, 81, 82, 147, 148 Bicaci, comună, 81 Biesiada, Ludowika, 160, 161, 163 — 165, 171, 177, 179, 182, 184 Bigâr, comună, 83, 211, 215 Bila, comună, 82, 147, 148 . Bilca, toponimic, 18 . Bistra, comună, 76 Boanta, comună, 82 Bocicoiul — Mare, comună, 76 Bodin, sat, raion Beclean, 67 ’ Boinesti, comună, 81 Bolocân, Gh., 5, 8, 57, 58, 151 Bordușani, sat, 78 . Borod, comună în Bihor, 59, 81 Borod-Șeran, comună, 219, 238 Borșa, comună, 76 Borumlaca, comună reg. Crișana, 6, 59, 81. 219, 221-224, 228, 235, 238, 239, 243 Bosanci, comună, 84 Boscovici, Joseph, 79 ■ Botoșani, oraș, 77 • Botoșenița —Mare, comună, 77 Bourciez, E„ 87 Bozovici, comună, 83 : Brăila, oraș, 82, 99 ' Brăilița, cartier din Brăila, 78, 97 . Brancovici, Gheorghe. 80 ... .. Brănești, comună, 58, 78, 82, 83, 147, 148, 151 ’ Brazua, vezi Breazova, 12, 18............. Breaza, comuna, 77, 132, 133 Breazova, toponimic, 12, 18 Brebenii-Sîrbi, comună, 83 Breștea, comună, 81, 147 ' Brestovăț, comună, 81 Broch, O., 197 .. Brodina, localitate, 56, 61, 77 245 https://biblioteca-digitala.ro Bruckner, Al., 176 Brusturi, comună, 81 Budoi, localitate în Bihor, 59, 81, 219, 238 Budziwoj, comună în Polonia, 177 Bulahovski, L.A., 142 Bulai, comună, raion Suceava, 6, 60, 62 84, 159—172, 178-180, 186 ' Bulgăr, Gh., 67 Bulgăruș, comună, 81 Buninți, comună, 84 Butculești, comună, 82 Buteni, comună, 81 Buzău, oraș, 82 C Cacica, comună, 62, 77 Călineștii-lui-Cuparenco, comună, 77 Călineștii-lui-Enache, comună, 77 Călineștii-lui-Vasilache, comună. 77 Calomfirești, comună, 82 Camăr, comună, 81 Candrea, I.A., 50, 65, 90, dicționarul lui, 67 Capidan, Th., 89 — 91 Caransebeșul Nou, comună, 211 Carasova, comună, 8, 56, 61, 79, 195—202, 206, 207, 210 Caravaneți, comună, 82 Carcalin, comună, 78, 95 Cătălină, Ilie, 83 Cătană, Gh., 180 Cazacu, B., 26 Ceaca, sat, raion Dej, 67 Ceacova, comună, 81 Ceacu, sat, raion Călărași, 67, 82 Ceatalchioi, comună, 77 Cehov, A. P., 241 Cenadul-Mare, comună, 80 Cenei, comună, 80 Cernojevici, patriarhul, 80 Certeze, comună, 81 Ceșko, E. V., 150, 153 Checea, comună, 80, 195 Chege, comună, 81 Chereluș, comună, 81 . Chiajna, comună, 6, 58, 82, 147 — 152, 154, 156-158 Chilia-Veche, comună, 78. Chinezul, Pavel, 80 Chioag, comună, 81, 219, 238 Chirii intemeietor al culturii slave, 65 i Chițimia, I. C„ 6, 7, 9, 55, 60, 159, 179, 180, .... ■ 242 . ... : - . ■ .. . ■ ■ . i Chivescu, R., 95 i Cîmpia, comună, 80 Cîmpina, 15 Cîmpulung, 132, 133 Cîmpulung-la-lTisa, comună, 76 Cîndești-Unu, comună, 77 Cioplea, comună, 82 Ciorogîrla, comună, 82, 149 ..Ciplea, Gh., 6, 7, 9, 55, 60, 64, 211, 243 Ciprovăț, răscoala de la 82 Cireșul, comună, 77 Cîrlanul, Ilie, 149 Cîrlibaba, comună, 77, 132, 133 Ciucurova, comună, 77 Ciumărna, comună, 77 Ciustendil, regiunea, 198 Ciutele, comună, 81 Ciutura, comună, 82 Cleanov, toponimic, 91 Climăuți, comună, reg. Suceava, 62, 77 79 Clisura, comună, reg. Banat, 6, 59, 195, 203, 209, 210 ■ Clocotici, comună lingă Carașova-Banat, 6, 79, 191, 196, 198, 199 Clopodia, comună, 83 Codreni, comună, 82 Coloman I Cărturarul (1095 — 1116) 43 Colonia-Bulgară, comună, vezi Telep, 81, 147 Constautinescu-Iași, P., 147 . Constantinopol, 124, 125 Copăcele, comună, 77 Copaci, comună, 82 Corlătești-Sîrbi, comună, 82 Coșbuc, Gh., 90 Costileava, cătun, 77 Costin, Natalia, 132, 243 Coșuștea, toponimic, 18, 91 Coteanu, I., 25, 26, 50 Cozla, comună, 83, 211, 215 Crăciunești, comună, 76 Craiova, toponimic, 18 Cralovăț, comună, 80 Crasna, comună, 76 Creangă, I., 88, 90, 203 Criciova, comună, 77 * Crișan, comună, 77 Cuieșd, comună, 81 Cunuschi, cătun, 77 Cuzap, comună, 81 Czakovar, comună, 81 Czambel, S., 203 . Czoernig, Karl von, 76, 81 D Dănilă, comună, 77 Dărmănești, comună, 77 , Dealul, toponimic, 28 Dșbica, reg. în Polonia, 160 Deboveanu-Mălâescu, Elena, 6, 7, 60, 159 Dei'ev, V., 189 Demăcușa, comună, 77 Demetriu, Dan. 78, 98 Densusianu, O., 87, 90, 92 Denta, comună, 80, 81, 147 Dermendzin, A., 65 Detvan Huța, localitate în Cehoslovacia, 222 Dîmbovița, 15 Dinekov, P., 242 Diniaș, comună, 79 Divici, sat, 80, 203 Dlugosz, Wl., 177 246 https://biblioteca-digitala.ro Docan, N., 79 Doftana, toponimic, 18 Domnești, comună, 82, 147 Dorohoi, toponimic, 18 ■ Doroszewski, W., 23 Dostean, I.S., 80 Două-Mai, comună, 78 Dragomirești din Deal, comună, 148, 149 Dragomirești din Vale, comună, 148 —150 Drajna, 15 Dudești-Cioplea, comună, 147 Dudu, comună, 148 —150 Du j dev, Ivan, 82 Dumasca, sat, 57, 78, 139, 144 Dumbrava, toponimic, 28 Dumitrescu, Maria, 6, 7, 9, 58, 113 Dunăre, N., 243 Dunavătu, comună, 77 Dzendzelivski, I. O., 61, 137 E Ebendorf, comună,vezi Știucă, 81 Eder, Johan, 133 Edu, comună, 77 Ehriște, cătun, 77 Eibental, comună, raion Orșova, 64, 83, 211, 215 Epurești, comună, 82 F Faighel, Ana, 160, 169, 178, 184 Faighel, Matilda, 161, 171, 179, 180, 185 Fedăk, J., 228, 230, 233, 234 Fegemic, comună, 81, 219, 238 Felnac, comună, 81 Filip, secta lui, 98 Fiuturica, comună, 77 Focuri, comună, 78 Fodor, Ecaterina, 242 Francescato, G., 142 Frăsinet, comună, 82 Fries, C., 142 Frumoasa, comună, 82 Frumușani, comună, 82 ' Fundulea, comună, 82 Fundul Moldovei, comună, 133 G Gad, comună, 80 : Gajek, Jozef, 168, 169 Galiția-Iecek, comună, 133 Gălăbov, Iv., 26 Găurici, comună, 82 : Găureni, comună, 77 Ceaferca-Rusă, comună, 77 Gelu, comună, 80 ■ Gemenea, comună, 77 Gemer, localitate în Slovacia Centrală, 228, 236, 239 Geza I (1074 — 1077, rege ungur, 43 Ghindărești, comună, 78, 79 Gillieron, J., 28 Giulești, comună, 147, 148 Giurgiu, oraș, 82 Gîmbuț, toponimic, 18 Gîrnic, comună, 83, 211, 215 Gladna, toponimic. 91 Glîmboaca, toponimic, 91 Glimboca, toponimic, 91 Goehlert, I. V. 98 Golovețki, I. F., 138 Gorețki, I., 134 Gornung, B.V., 142 Gostavăț, sat, 82 Gottlob, sat, 81 Gratia, comună, 82 Gratia-Drăghinești, comună, 83 Grădinile, comună, 82 Grek-Pabisowa, Iryda, 139 Gropeni, comună, 77 Groși, comună, 81 Habovstiak, A., 189, 220 Haller, J„ 212, 214 Halmășd, comună, 81 Hamcearca, comună, 77 Harea, V„ 132 Havrânek, B., 212, 213, 216 Hepa, cătun, 77 Herneacova, comună, 81 Holban, T„ 242 Honorici, comună, 77 Hont, județ în Slovacia, 236 Horodnic, toponimic, 18 Hrabiec, S., 170 Hraste, M„ 204 Hrincenko, B.D., 63, 65, 105, 137, 169, 177, 189, dicționarul lui, 67. Hujer, O., 212, 213 Huși, draș, 82 . Huta-Voivozi, comună, 81, 219, 223, 235 236, 238, 239 Hutor, numirea de către lipoveni a cartie- rului Brăilița, 97 Huțani, comună, 77 I lacobeni, comună, 133 lanakiev, M., 243 Iași, cartier lipovenesc din, 78, pacea de la, 82 lațentiuc, Gr. Stelian, 242 Iaz, comună, 81 Iepurești, comună, 147 Ilganii-de-Sus, comună, 77 Illici-Svitîci, V. M„ 61, 64, 137 loachimescu, I. Șt., 81 lolkina, N. M., 243 Iordan, lorgu, 26, 28, 87, 90, 92 lorga, Nicolae, 82 Ip, comună, 81 247 https://biblioteca-digitala.ro Ipotești, comună, 77 Isaccea, comună, 78 Istrate, N., 81 Istria, 204 luffu, Zlatca, 6, 7, 9, 58, 147 Ivanda, comună, 80 Ivanov, G. P., 153 Ivanov, M„ 151 Ivanov, V.V., 108, 11.3, 124 Ivănescu, G., 136 Ivie, P. 24, 66, 196, 198—200, 204, 206-209 Izlaz, comună, 97 Izvoarele-Sucevii, comună, 77 J Jakubowski, Wiktor, 77 Jedliäka, A., 213 Jilava, comună, 82 Jilko, F. T„ 61, 62, 65, 66, 77, 134, 135 JireÖek, K., 27, 147 Jirmunski, V. M., 59 Jivcovici, M., 59 jona, E„ 235, 236 . Jupa, comună, 81, 83, 211 Jupalnic, comună, 211, 214, 215 Jurilovca, comună reg. Dobrogea, 6, 9, .58, ' 64, 78, 79 K Kâdâr, Joszef, 67 Kalinovici, M. I., 61 Karasev, V. G., 80 . Karpenko, I. O., 137 Keindl, R.F., 98 Kirăly, P. 23 Kilometrul 14, cătun, 77 Kiprianov, Olga. 97 Klemensewicz, Z., 161 Klepikova, G. P., 152 Knezevid, episcop, 82 Kniaznin, D., 178 Kniezsa, Istvân, 12, 15 Koneski, B., 197 Konnovaia, V. F., 24 Kopedn^, Fr. 213 Kosciuszko, T., 84 Kosinski, W„, 179 Krzyzanowski, J., 179 : Kucera, II., 132 Kudrnak, A., 81 i Kulczynski, St., 170 ■ Kuriacița, cartier al Carașovei, 196 i..Kuznețov, P. S., 66, 100, 107, 108 ' L Ladislau I (1077-1095), 43 Lamprecht, Arnost, 24, 212 Lascär-Catargiu, comuna, 77 Laszlo Magdalena, 242 Lehr-Splawinski, T., 161, 243 Leonova, M. V., 138 . Leordina, comună, 76 Lescovița, comună, 80 Leskutkin, A. F., 126 Lespezi, comuna, 78 Letea, comunä, 77 Licuriciul, comună, 82, 83 Limanowa, reg. în Polonia, 160 Lipoveni, sat, numire veche, vezi Socolinți, 57, 62,' 63, 66, 78 ' Liska, J-, 224 Liubcova, comună, 80, 203, 204, 206—210 Lom, regiunea, 198 Lomtev, T.P., 142 . Lovrin, comună, 81 . ■ Lozbă, M., 243 Lucina, comună, 77, 132 Lugaș, comună, 81 Lukăcs, Ladislau, 6, 9, 55, 58 Lukasik, Stanislas, 84 Lunca, toponimic, 28, 77 Lunca-la-Tisa, comună, 76 Luncșoara, comună, 81. Lupac, sat, 79, 196 Lupcina, cătun, 77 Lupu, Vasile, domnul Moldovei, 133 M Macejowice, lupta de Ia, 10. X. 1794, 84 Macek, Angnieszaka, 179, 181, 184 Macești, comună, 80 Macin, comună 78 Macrea, D., 87 Măgura, cătun, 77, comună, 77 <* Magyarly, George, 211 Mahmudia, comună, 78 Măierici, sat, 203 Maksimovid, Marija, 203 Malecki, M., 25, 26 Manolea, comună, 77, 78 Mărgineni, comună, 82 -Margita, comună, 81 Mârițeia-Mare, comună, ’ 77 Marițeia-Mică, comună, 77 ', Martin, N. P., 220 - Mârton, I., 220 Mărzănești, comună, 82 Mehadia, oraș, 83 Melchisedek, Episcop, 78, 98 Mercina, comună, 81 Mestica, Enrico, 65 Metodiu, întemeietor al culturii slave, 65 Mihăilă, G„ 6, 7, 9, 11, 15, 17, 23, 55, 56, 95, 131, 242, 243 Mihalyi, Ioan, 76 Mihoveni, localitate în Polonia, 84, 160 Miklosich, Fr„ 87 Mila 23, sat, 6, 58, 78, 116, 119, 120, 122, 123, 128, 130 Miletic, Lj., 58, 82, 147-149, 196 248 https://biblioteca-digitala.ro Milișeuți, comună, 77 Mircev, K., 154, 199 Mîrza, comună, 82 Mitocul-Dragomimei, comună, 78 Mladenov, St., 150, 190 Moara, comună, 84, 159 Mocrea, comună, 81 Moigrad, 12, 15, 18 Moldova-Noua, comună, 84 Moldova-Sulița, comună, 77, 132 —134 Mol do va-Veche, comună, 79, 203, 204, 207-210 Moldovița, comună, 77, 84 Murighiol, comună, 77 Mușlea, I., 88, 147 Muthnuk, toponimic, 18 N Nădlac, comună, 81 Nagy Magdalena, 6, 9, 55, 58 Năvodari, comună, 78 Neculce, Ion, 27 Negostina, comună, 77 Negrești, comună, 81 Neograd, localitate în Cehoslovacia, 222 Nermet, sat, 79, 196, 199 ■ Nestorescu, A., 57 Nicon, patriarh, 98 Nijni-Novgorod, localitate în U.R.S.S., 128 Nikov, P., 147 Nima, sat în Gherla, 67 Nisipitu, cătun, 77 Nistor, Ion I., 63, 78, 81, 84, 98 Nistorovic, Stana, 203 Nitsch, K., 161, 163 164, 166, 168-170, 176. Noska, Fr. Jiri, 211 Novicicov, E., 6, 7, 9, 58, 113 Novicov, M., 242 Novohrad. județ în Slovacia, 222, 236, 239 Nowy-Targ, reg’ în Polonia, 160 O Orgradena-Nouă, comună, 83, 211, 215 Olteanu, Pândele, 6, 9, 55, 76, 81, 221 ' Olteni, comună, 82 Ondruș, R, 236 • Or ava, localitate în Slovacia Centrală, 228, 239 Orlova, V. G., 136 Orșova, oraș, 83, 84, 203, 211 Oțelu-Roșu, comună, 81 P Pădurea Neagră, comună, 81 Panaitescu, P. P., 84 Panaiotov, P., 150, 152 Panaiova, comună, 77 Pankcvyc, I., 90, 134, 136 Papahagi, T., 88 Pardina, comună, 77 Părteștii-de-Sus, comună,. 84 Paszternak, Clara, 6, 9, 55, 58 Pățal, comună, 81 Pătruț, I., 5, 7, 26, 56, 61, 66, 67, 87, 90, 131, 133-135, 137, 214, 220, 242, 243 Pătrăuți, comună, 77 Pătrăuții-Succvci, sat, 68 Pătrăuți-Turturenii, comună, 133 Pauliny, E., 219, 220 Pavliuc, N., 5, 6, 8, 9, 55-57, 134, 242 Pavlovic, M., 24, 195 Pawlowski, B., 170 Pecica, comună, 81 Percosova, comună, 80 Pereg, sat, 59 Peregul-Mare, comună, 81, 83, 211 Pereni, I., 77 Periprava, sat, 78, 79, 119, 122 Peștera, toponimic, 18, 28 Festere toponimic, 18 Peșteș, toponimic, 18 Peștiș, toponimic, 18, 81 Petr, Jan, 20 Petrova, comună, 76 Petrovaselo, comună, 80 Fetrovici, Emil, 5 — 9, 11, 12, 24 — 28, 35, 43, 45, 46, 50, 51, 55, 56, 58, 61, 76, 79, 80, 83, 90-93, 99, 100, 121, 132, 134, 187, 196, 198, 199, 220, 241, 242, 243 Piatra-Neamț, cartier lipovenesc din, 78 Piatra-Olt, ora, 82 Pike, K„ 142 Pîncota, comună, 81 . Pintiuk, Gavrylo, 134 Pîrîul — Berzei, comună, 77 Pîrlita, comună, 77, 82 _ Pisc, sat, raionul Brăila, 6, 58, 78, 95, 9/, 99, 102, 107, 108, 111 Plătărești, comună, 82 Pleșa, comună, 84 Pleter, T., 60 Plevna, 147 Ploești, oraș, 82 Plopana, sat, 7 8 Plopiș, comună, 81 Ploskoie, sat din raionul Velikomihailovsk, reg. Odesa, 79 . Poiana-Micului, comună, 84 Poienele-de-sub-Munte, comună, 76, 191 Pojejena, sat, 203 Pojejena-de-Sud, comună, 80 . Pojorîta, comună, 133 Polek, I., 98 ... Polog, localitate, 197 ...... Pop, S., 25 Popa, P., 132 Popești-Leordeni, comună, 82, 147, 148, 191 Popivanov, G., 150 Popov, K., 151 Popovid, I-, 15, 26, 200 Popp, Nicolae, M., 80 — 82, 84 Porcescu, cătun, 77, 132, 133 Porolissum, vezi Moigrad, 12 https://biblioteca-digitala.ro Poșta, comună, 77 Prahova, 15 Prelici, Victor, 133 Preobrajenski, A. G., 170 Pricop, Ecaterina, informator, 97 Priscornic, R., 132 Prunișor, comună, 81 Puntea cu Greci, comună, 82 Pușcăria, S., 25, 26, 35, 39, 46, 89-91 Putila, comună, 133 Putna, comună, 84, mănăstire, 133, topo- nimic, 18 R Rădăuți, comună, 18, 77, 133 Radimna, comună, 80 Rafnic, sat, 79 Ravensca, comună, 83, 211 Ravnic, comună, 196 Recaș, comună, 80, 81, 195, 198 — 200, 202 Redange, ofițer austriac, 79 Reichenkron, G., 26 Remeți, comună, 76 Repedea, comună, 76 Rișca, toponimic,. 18 Rogojești, comună, 77 Roman, cartierul lipovenesc din, 78 Romanski, Șt., 83, 65, 67 Rona-de-Sus, comună, 76 Resetti, AL, 24, 26, 40, 51, 87, 92, 241 Roșu, comună, 147 Rotunda, V., 243 Rudeanu, V., 57 Rudna, comună, 80 Ruginos, comună, 77 Runcul, comună, 82 ' Ruscova, comună, 76 RuăRka, J„ 220 Rzetow, regiune în Polonia, 160 S Săcălăsău, comună în Bihor, 59, 81 Sacalasăul-Nou, comună, 219, 238 Sadău, cătun, 77, toponimic, 18 Sadova, comună, 133 Salai, M., 26, 49 Săliște, comună, 81 Saloni, A., 179 Sandfeld, Kr„ 87, 92 Săptărei, comună, 82 Sărăuad, comună, 76 Saravale, comună, 80....... ... Sarichioi, comună, reg. Dobrogea, 6, 9, 58, 64, 78, 79 Satu-Mare, comună în reg. Pecica, 80 Sava, Miron, 160 Scăiuș, comună, 81, 83 Scheludko, D., 65, 135 Secaș, comună, 77 Sebiș, comună, 81 Sedlâăek, Jan, 20 . Seidel, E„ 87, 92 Selișcev, A. M., 11, 197, 212 Seliștioara, comună, 82 Semlac, comună, 81 Serebrennikov, A.B., 63, 142 Serghie, Ion, 134 Sevastos, Cf., 83 Sevastos, M., 83 Sevsk, localitate în U.R.S.S., 115, 128, 130 Sfînta-Elena, comună, 211, 215 Sfîntul-Gheorghe, comună, 77 Sfiștofca, comună, 78, 79 Sici, toponimic, 18 Sicrieș-Putna, comună, 77 Sighet, comună, 76 Siminicea, comună, 77 Simpetru-Mare, comună, 79 . Sinăuți, comună, 77 Sinielnikoff, Roxana, 161 Sînmar ținui-Sir besc, comună, 79 Sînnicolaul-Mare, comună, 80 Sîntelena, comună, 83 Sîrbenii-de-Jos, comună, 82 Sîrbenii-de-Sus, comună, 82 Sîrbi, comună, 82 Sîrbii-Măgura, comună, 82 Sîrbi-Sfințești, comună, 83 Șiret, comună, 77 Showronski, Andrzej, 160, 164 Skowronski, Czeslawa, 161, 185 ■Skowronski, Mania, 161, 169, 171, 179, 182, 185 Skultetyho, J., 230 Slatina, toponimic, 28 Slava-Chercheză, comună, 64, 78 Slava-Rusă, comună, 64, 78, 79, 95 Siawski, Fr., 71 * Sliven, localitate în Bulgaria, 149 Slivenul-Nou, comună, 83 Smadovița, toponimic, 18 Snagov, 15 Spi§, localitate în Slovacia de Est, 228, 239 Sprinceak, I., 142 Șoca, comună, 80 Socet, comună în Bihor, 59, 81, 219, 223, 224, 235, 236, 238, 239 Socol, sat, 79, 203 Socolinți, sat, vezi Lipoveni, 77, 78 Soloneț, comună, 77 Soloneț-Maidan, comună, 84 Soutzo, Nicolas, 82 Stănescu, D., 179 Stanciova, comună, 80 Stankewicz, E., 132 Stankovic, Nika, 203 Starobăneasa, comună, 82 Stieber, Zdzislav, 23, 95, 216 Stoianov, St., 243 Stoikov, Stoica, 12, 58, 62, 82, 147, 148 150-153, 155 Stoinești, comună, 82 Stoic, Dr. Jozef, 219, 220, 224, 228, 230, 232, 236 250 https://biblioteca-digitala.ro Suceava, comună reg. Suceava, 62, 77 Salina, comună, 78, 95 Suplacul-de-Barcau, comună, 81 , Suplacul-de-Barcău-Borumblaca, comună, 222 Surducul-Mare, comună, 81 Surlari, comună, 82 Svinița, comună în Banat, 6, 20, 80, 191, 1.95 -206, 208-210 Sviștovca, sat, 119, 120, 122 Szafar, W., 170 ș Șeinoiu, comună, 82 Șeitin, comună, 81 . , Șeran, comună în Bihor, 59 Ser bău ti, comună, 77 Șesan, M. P., 76 Șevcenko, T. G,, 241 Șinteu, comuna în Bihor, 59, 81, 219, 223, j 224, 235, 236, 238, 239 : Șiștov, localitate în Bulgaria, 83 _ , Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, 78, 133 Ștefan V al Ungariei, 147 Ștefănești, comună, 147 Știucă, comună, 81 Ștrăclevo, localitate în Bulgaria, 152 Șuhevici, Volodimir, 65 — 67 Șumița, comună, 83, 211, 215 T Tătarca, toponimic, 133 Tătărcuța, toponimic, 133 Tăut, comună, 81 Teceul-Mic, comună, 76 Tecuci, oraș, 82 , _ Telep, comună, vezi colonia Bulgară, 81 Telița, comună, 77 Teodorești, comună, 84 Teș, comună, 81 Tihomirova, M., 79 Timișoara, oraș, 79 Tîrgoviște, oraș, 82 Tg. Frumos, oraș, 58, 78, 139, 140, 142, 144, 145 Tîrna-Mare, comună, 76 Tîrnava, comună, 82 Tobik, §t„ 224, 228-230, 232-235 Todirești, comună, 77 : Todoran, Romulus, 100 Todorov, Ț., 197, 198 ..Tomești, comună, 81 Tomoioagă, 160 Trâvnidck, Fr., 213 Tria, localitate în Bihor, 59, 219, 238 ; Trie, comună, 81 Trocin, M., 243 Trubaciov, O. N., 28, 62 Tulcea, comună, 78 Tunari, comună, 82 Tunia, losif, 160, 161, 163, 164 Tunia, Teofilia, 161, 164 Turciansky Sv. Martin, localitate, 230 Turnu-Măgurele, oraș, 82 Tusa, comună, 81 Tusta, vezi Tuștea, 12 Tuștea, toponimic, 12 T Țigăneștii-de-Criș, comună, 81 Țonev, B-, 149, 152 Țipar, comună, 81 U Udler, R. I., 96 Ulma, comună, 77 Unbegaun, B., 26 Upenik, V. A., 80 Urban, R., 221, 236 Urbanczyk, Stanislaw, 23, 161, 162, 164, 165, 167 Urzicuța, comună, 82 Uteseny, Siavomir, 213 Uzlina, comună, 77 V Vadul-Anei, comună, 83 Vakurov, V. V., 127 Vama, comună, 81 Valea-Almăj ului, comună, 83 Valea-Boului, comună, 77 Valea-Cerului, comună în Bihor, 59, 81, 219, 238 Valea-Sucevei, localitate, 131, 133, 134, 214 Valea-Tîrnei, comună, 81, 223, 238 Valea-Ungurului, comună în Bihor, 59, 81, 219, 224, 238 Valea-Vișeului, comună, 76 Vărăști, comună, 147, 148 Variaș, comună, 79 _ Vărzari, comună în reg. Crișana, 6, 59, 81, 221-224, 228, 231, 235, 238, 239, 243 Vășcăuți, comună, 77 Vascenco, V., 6, 7, 9, 27, 95, 140 Vasiliu, Laura, 88, 90 Vaslui, oraș, 82, cartier lipovenesc din, 78 Vătănești, comună, 82 Vatra-Dornei, comună, 77 Vâăny, V„ 224, 228-230, 232-234, 236 Vecshâsa, comună, în, districtul Krassâ, 81 Velichi, C„ 147, 149 Velikie Luki, localitate în U.R.S.S., 144 Venediktov, G. K., 61, 64 Vescu, V., 6, 7, 9, 59, 195 Vicșani, comună, 84 Vidin, regiune, 147, 198 Vîlcov, comună, 79 Vilkovo, localitate în U.R.S.S., 128 Vinga, comună, 81, 82, 147 https://biblioteca-digitala.ro Viorescu, Ioan, 160 . Viriș-mort, comună,, 76 Viseul-de-Sus, comună, 76 Vodnic, sat, 79, 196 Vojvodina, colonie în Banat, 77 Vorâc, Jaroslav, 212 Vorobkevici, Isidor, 78 Vrabie, E., 5-9, 55, 57, 58, 60, 75, 131, 132, 134, 136, 187 Vraciu, Ariton, 6, 7, 9, 57, 59, 131, 1.32, 243 Vran, comună, 81 Vucova, toponimic, 18, 83 W Walaszczuk, Maria, 160 Walaszczuk, Anton, 160 Weigand, G., 67, 83, 89 Wieczorkiewicz, Br., 161 Zacordonet, Al., 131, 242 ' Zagoriț, Gh. 83 Zagra, toponimic, 15, 18 Zaharcev, I,, 198 Zalnoc, comună, 81 Zamfirescu, Dan, 242 Zar^ba, Alfred, 171, 172 Zdrenghea, M., 89 Zilynski, J., 136 Zlasd, vezi Zlaști, 12 Zlaști, toponimic, 12, 91 . ■Zlatița, sat, 80, 83, 203 Zlatna, 12. 15, 18 Zorile, comună, 77 Zubert, Jan, 160, 163, 164, 179, 184 Zubert, Rozalia, 160 Zvolen, județ în Slovacia, 222, 236, 239 Zwolinski, P., 170 https://biblioteca-digitala.ro CUPRINSUL Pag. Conferința de dialectologie slavo-romînă ................................................. 5 Acad. Emil Petrovici, Raportul dintre izoglosele dialectale slave și izoglosele elementelor ' slave ale limbii romîne (în legătură, cu Atlasul lingvistic slav)........ 11 G. Mihăilă, Contribuții la studierea geografiei împrumuturilor slave în limba română (pe baza „Atlasului lingvistic romîn")................................................ . 23 Emil Vrabie, Stadiul actual și sarcinile cercetării graiurilor slave din Republica Populară Romînă, ........................................................................... 55 Emil Vrabie, Privire asupra localităților cu graiuri slave din Republica Populară Romînă. 75 I. Pătruț, Considerații în legătură cu vocativul românesc în -o....................... 87 Victor Vascenco, Observații asupra graiului rusesc al lipovenilor din satul Pisc, raionul Brăila ............................................................................ 95 Maria Dumitrescu și Eugen Novicicov, Lexicul graiului rusesc din satul Mila 23 (reg. Dobrogea) ............................................................ 113 Anton Vraciu, Note de dialectologie slavo-romînă (Observații asupra unui grai ucrai- nean și a unui grai rusesc din R.P.R.)................................................ 131 Zlatca luffu, în legătură cu sistemul fonetic al graiului bulgar din comuna Chiajna (reg. București)............................................................ 14" Ion C. Chițimia și Elena Deboveanu-Mălăescu, Graiul și folclorul polonez din Balai, raionul Suceava......................................................................... 159 Acad. E. Petrovici și E. Vrabie, în legătură cu Atlasul lingvistic slav.. ............... 187 V. Vescu, Fonetisme arhaice în graiurile sîrbocroate din regiunea Banat.............. 195 B. Beric, Accentul în graiurile sîrbești din Clisura . ............................ 203 Gh. Ciplsa, Cantitatea vocalică în graiurile cehe din Banat............. 211 Gr. Benedek, Despre un grai slovac mixt din regiunea Crișana (graiul din Borumlaca și Vărzari) ......................................- ................. - • • 219 1 Cinci ani de activitate a Asociației Slaviștilor din R.P.R. ((1956 —1961) (G. M.) ....... 241 Indice ............................................... ;...................... 245 https://biblioteca-digitala.ro СОДЕРЖАНИЕ ^'р- Конференция по славяно-румынской диалектологии............................... 5 Академик Эмиль Петрович, Соотношение славянских диалектных изоглосс и изоглосс славянских элементов румынского языка (В связи с общеславянским линг- вистическим атласом)....................................................... и Г. Михаила, К изучению географического распространения славянских заимствований в румынском языке (на материале «Румынского лингвистического атласа»). 23 Эмиль Врабие, Современное состояние и задачи изучения славянских говоров на терри- тории PHP.......................................................... 55 Эмиль Врабие, Обзор славянских говоров на территории Румынской Народной Респу- блики...................................................................... 75 И. Пэтру ц, Некоторые вопросы славяно-румынской исторической диалектологии. 87 В. Васченко, Заметки о русском говоре линован села Писк, Браилского района. Мария Думитреску— Е. Новичков, Лексика русского говора села «Mila 23», Добруд- 95 жанской области........................................................ 113 Аритон Врачу, Заметки по славяно-румынской диалектологии................... 131 Златка Юффу, К вопросу о фонетической системе болгарского говора села Кяжна, Бу- харестской области.. ..................................................... 147 И. К. Кицимия и Елена Дебовяну-Малаеску, Польский говор и фольклор села Булай^ Сучавского района...................................................... 159 Академик Э ■ Петрович и э . Врабие, В связи с общеславянским лингвистическим атласом 187 В. Веску, Архаические фонетизмы в сербохорватских говорах Банатской области 195 Б. Берич, Ударение в сербских говорах Клисуры......................... 203 Гр. Бенедек, О смешанном словацком говоре Кришанской области (говор сел Борум- лака и Вэрзарь) ....................................................... 211 Г. Чипля, Количество гласных в чешских говорах Баната..................... 219 Пять лет деятельности Ассоциации славистов PHP (1956—1961) (Г. М-)......... 241 Указатель .......................................................... 245 https://biblioteca-digitala.ro SOMMAIRE , Pages La conférence de dialectologie slavo-roumaine. ................................... <5 Acad. Emil Peirovici, Le rapport des isoglosses dialectales slaves et des isoglosses des élé- ments slaves de la langue roumaine (À propos de l’Atlas linguistique géné- ral slave)........................................................................ jl G. Mih&ilà, Contributions à l’étude de la géographie des emprunts slaves en roumain (d’après l’„Atlas linguistique roumain") .......................................... 23 Emil Vrabie, L’état actuel et les tâches de l’étude des parlers slaves de la République Populaire Roumaine. . ....................................................... 55 Emil Vrabie, Coup d’oeil sur les localités à parlers slaves de la République Populaire Roumaine.................................................................... 75 I. Fâtrup Considérations sur le vocatif roumain en -o. .......................... 87 Victor Vascenco, Observations sur le pârler grand-russe des Lipovènes du village de Pisc, district de Brada............................................................. 95 Maria Dumitrescu et Eugen Novicicov, Le lexique du parler russe du village de Mila 23 (région de Dobroudja)......................................................... 113 Ariton Vraciu, Notes de dialectologie slavo-roumaine. (Observations sur un parler ukrai- nien et sur un parler russe de la R.P.R.). ............................;........... 131 Zlatca luffu,  propos du système phonétique du parler bulgare de la commune de Chiajna (région de Bucarest)............................................................. 147 Ion C. Chifimia et Elena Deboveanu-M àlàescu, Le parler et le folklore polonais de Bulai (district de Suceava)............................................................ 159 Acad. E. Peirovici et E. Vrabie, À propos de l’Atlas linguistique général slave......... 187 V, Vescu, Phonétismes archaïques des parler® serbo-croates de la région de Banat 195 B. Beric, L’accent dans les parlers serbes de Clisura ........................... 203 Gh. Ciplea, La quantité das voyelles dans les parlers tchèques du Banat ........... 211 Gr. Benedek, Sur un dialecte slovaque mixte de la région da Crisana (Les parlers de Borumlaca et de Vàrzari) ................................. ........’......... 219 inq ans d’activité de l’Association des Slavist.es de la R.P.R. (1956 — 1961) (G. M). 241 Index ........................, ............................................... 245 i https://biblioteca-digitala.ro ROMANOSLAVICA jiu apărui Vol. I, 1958 - legat II, 1958 — epuizat III, 1958 - legat ■ lei 18,80 lei 20,70 IV, 1960 — broșat lei 21 IV, 1960 - legat lei 26 V, 1962 — Istorie (broșat) lei 11,60 V, 1962 — Istorie (legat) lei 17,90 VI, 1962 — Filologie (broșat) lei 14,80 VI, 1962 — Filologie (legat) lei 21 VII, 1963 — Dialectologie (broșat) lei 12 VII, 1963 — Dialectologie (legat) • Iei 17 Sub tipar Volumul VIII. ' Volumele apărute, cu excepția volumului II, pot fi comandate direct la sediul. Asociației Slaviștilor din R.P.R., str. Pitar Moș nr. 7—15, raion 30 De- cembrie, București. Manuscrisele nepublicate nu se restituie. EDITURA ȘTINȚIFIC . Tiparul executat sub comanda nr. 1507 la întreprinderea Poligrafică „13 Decem- brie 1918“, "str. -Grigore Alexandrescu 93—95, București — R.P.R. https://biblioteca-digitala.ro ERATA Pag. rîndul în loc de : se va citi : din vina ■ ' Harta dintre t-- p. 46—47 Harta 25 redacției. 1 191 17 'bt'ala ' 'br’asls redacției ț 1507 — Roman osia vica, VII. https://biblioteca-digitala.ro