ROMANOSLAVICA Vol. LII, nr.1 https://biblioteca-digitala.ro Reproducerea integrală sau parțială, multiplicarea prin orice mijloace și sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziția publică, inclusiv prin internet sau prin rețele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informațiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum și alte fapte similare săvârșite fără permisiunea scrisă a deținătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare. https://biblioteca-digitala.ro UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI FACULTATEA DE LIMBI ȘI LITERATURI STRĂINE ASOCIAȚIA SLAVIȘTILOR DIN ROMÂNIA Departamentul de filologie rusă și slavă ROMANOSLAVICA Vol. LII, nr.1 Volumul cuprinde comunicări prezentate la Simpozionul internațional „Zilele culturilor slave în România”, București, 2-3 octombrie 2015 editura universității din bucureștiK 2016 https://biblioteca-digitala.ro Referenți științifici: prof.dr. Constantin Geambasu prof.dr. Octavia Nedelcu COLEGIUL DE REDACȚIE: Prof.dr. Constantin Geambașu, prof.dr. Mihai Mitu, conf.dr. Mariana Mangiulea, Prof.dr. Antoaneta Olteanu (redactor responsabil) COMITETUL DE REDACȚIE: Prof.dr. Virgil Șoptereanu, cercet.dr. Irina Sedakova (Institutul de Slavistică și Balcanistică, Moscova), prof.dr. Mieczyslaw Dqbrowski (Universitatea din Varșovia), prof.dr. Panaiot Karaghiozov (Universitatea „Kliment Ohridski”, Sofia), conf.dr. Antoni Moisei (Universitatea din Cernăuți), conf.dr. Ewa Kocoj (Universitatea Jagiellonă, Cracovia), prof.dr. Corneliu Barborică, prof.dr. Dorin Gămulescu, prof.dr. Jiva Milin, prof.dr. Onufrie Vințeler, asist. Camelia Dinu (secretar de redacție) Tehnoredactare: prof.dr. Antoaneta Olteanu © Asociația Slaviștilor din România (Romanian Association of Slavic Studies) kgeambasu@yahoo.com mariana.slave@yahoo.fr antoaneta_o@yahoo.com IMPORTANT: Materialele nepublicate nu se înapoiază. ISSN 2537 - 4214 ISSN-L 0557 - 272X https://biblioteca-digitala.ro LITERATURĂ https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro БЪЛГАРСКА ИСТОРИЧЕСКА ПРОЗА ОТ 20. и 21. век. ГЕОСТРАТЕГИЯ И ГЕОПОЛИТИКА Антоанета АЛИПИЕВА The article discusses emblematic Bulgarian historical novels of the 20th and 21st centuries. It refers to various types of nationalisms and their strategies towards the geopolitics of the Balkans. Literary interpretation of historical events contains Bulgarian perspective on the important geopolitical processes in the Balkan region Key words: Bulgarian historical novels of the 20th and 21st centuries, nationalisms, geopolitics, strategies В рамките на една национална култура историческата проза представя много възможности за тълкуване: очертаване на географска и манталитетна карта на действащия национализъм, манипулация на историческото събитие и от страна на автора, и от страна на рецепцията, геополитическа стратегия, включваща бъдещи амбиции за територии, влияние или вливане в господстващи конюнктури. В тази статия представителни български исторически романи ще бъдат гледани през призмата на идеята за „свещеното в националното”1, която идея беше много популярна (всъщност неизкоренима и до ден днешен) за социалистическия период на българската литература, според който един исторически или философски тренд трябва да се превърне в тържествена декларация на единствен културен език. Краят на 20. и началото на 21. век силно развенчаха тази гледна точка на тоталитарното общество, като й противопоставиха постмодерната идея за „края на историята”2, както и идеята за мултикултуризма. Но още преди няколко години германският канцлер Ангела Меркел обяви: „Опитите да бъде изградено мултикултурно общество в Германия, в което представителите на 1 Тази идея ревностно защитава К.К. О’Брайън, напр., който счита, че националността се крие в самата природа на нещата, че националността основополага политическия ред. (O’Brien, C. C., GodLand: Reflections on Religion and Nationalism, Harvard University Press: Cambridge, 1988). 2 Fukuyama, F. The End of History and the Last Man“, 1992. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 различните култури да живеят в съгласие помежду си, напълно и окончателно се провалиха”1. Следователно, в няколокото български романа ще се търси метафизиката на националното, фаворизирана от социалистическия период, и съответно една обобщена европейска идея за национализма, според която да бъдеш българин, руснак или французин не е толкова лесно, колкото да си американец, защото американските вариции върху национализма предлагат много по-лесен начин да станеш американец или да бъдеш глобалист. Поради това, че САЩ е всъщност еклектично поле на емигрантски култури. Историческата проза е отлична възможност за реализация на националния разказ, базиран върху османското владичество, насилието над идентичността и страданието (комбинирано със саможертвата на отстояването). Точно така формулиран, националният разказ и до ден днешен е популярно-обществен и училищен канон, чрез който действа педагогическият модел на почти век и половина еволюиращ национализъм. Бидейки малка държава, при това на Балканите, България често пъти е осмисляна чрез цинизма на „малките” държави в „многополюсния” свят: „Очевидно политиката на баланс на силите е, на първо място, политика на Великите сили. Малките държави, освен ако не успеят успешно да се комбинират помежду си, могат само да играят ролята на тежести във везните, използвани от други. Малката държава е вакуум в пространство с високо политическо налягане. Тя не съществува поради своята собствена сила, а поради това, че никой не желае територията и или, че някоя по-силна нация има интерес от запазването и като буферна зона или като тежест в равновесието на силите.”2 Такава външна гледна точка към една малка балканска култура провокира дефанзивния патос на героическо страдание и дълбоки духовни корени, които отстояват чиста идентичност. Изолационният период на социализма втвърдява този патос, като изравнява по значение географските, идеологическите, политическите и културните граници на национализма като романтично-патетичен, неповторим и расов. В подобни образци на историческата ни проза няма геостратегия, има геополитика. Липсата на точни географски граници е всъщност липса на държавност и институционалност, поради което национализмът се легитимира чрез природни обекти, легенди, вяра и етнография, героически жестове на чистата 1 Вж. Иванов, Г. Краят на мултикултурната идилия - в: Геополитика, 2011 кн. 1, http://geopolitica.eu/2011/1024. 2 Вж. напр. Spykman, Nicholas John, Op. Cit., 2007, р. 20. 8 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 българска идентификация. Този националистически модел е метафизиката на идеята за „национална държава”, която в българската еволюция е първоположена от идеята за локалното като обобщение на духовно националното. Така са направени едни от най-популярните (и канонизирани) български исторически романи като „Под игото” от Иван Вазов, „Време разделно” от Антон Дончев или „Цената на златото” от Генчо Стоев. В българското литературознание подобно явление е наречено „национа- лекзотизъм”1. През 50-те и 60-те години на 20. век излизат редица широки епични платна с историческа тематика. В тях национализмът е адмириран, забраняван, манипулиран или коригиран чрез критически интерпретации, но при всички случаи национализмът подава множество значения, и тази плуралистичност говори за ограничаване на изолационизма. Настъпва т.н. „период на размразяване”, говорещ, че в политическата конюнктура настъпва промяна2. Тогава се появява романът на Антов Дончев „Време разделно” (1964) , за когото се твърди, че е поръчков. Той събира патетичната енергия на националната митология, чрез която държавата се афишира като древна сила, но без представата за територия, т.е. за държава. Идентичността е завършен и безкризисен модел на националната метафизика, базиращ се предимно на утробните символи. В този модел няма геостратегическа претенция, а е съсредоточване на национализма в локалното и доказването му чрез идеология, т.е. чрез „фалшиво съзнание”, както казва Светлозар Игов3 това спомага на комунистическия национализъм да се самопредстави и като вековна национална митология. Със своя дефанзивен, метафизически национализъм „Време разделно” и до ден днешен има огромна масова популярност, защото отработва расовата идентичност в изчистен вид. Подобни рефлекси са активни или във време на силен изолационизъм, или във време на пиков неолиберализъм. „Абстрактната идентичност”, 1 Манчев, Б. Модерност и антимодерност. Българският националекзотизъм. - Електронно издателство LiterNet, 19.04.2003 Култура и критика. Ч. III: Краят на модерността? Съст.: Албена Вачева, Георги Чобанов. LiterNet, 2003, http://liternet.bg/publish2/bmanchev/index.html. 2 Вж. Дойнов, Пл. Литература на размразяване. Разлом. 1962, С., 2015. 3 Игов, Св. Третият случай. Емилиян Станевият Иван Кондарев - в: Електронно списание LiterNet, 29.07.2007, № 7 (92), http://www.liternet.bg/publish/sigov/tretiat.htm. 9 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII пг.1 представена първо като жертвена, после като героическа , е непробиваема по време на социализма, защото е одържавена. Държавата знае своите граници, успокоена е в управленската си легитимация, затова и може да си изработва емблеми чрез изкуството. По време на неолибералната културна многоезичност „абстрактната идентичност” придобива чисто отбранителни функции, защото масовата ирационалност търси в нея твърда почва. В подобна рецепция на националния разказ се ценят онези вариации, които не афишират криза на ценности и с това защитават общото благо. В колониалното мислене на социалистическия изолационизъм такава гледна точка е официозна, което значи че тя е мислене във вертикал. Афишира и отработва дълбочина, защото се чувства защитена от граници. В постколониалното мислене безкризисният метафизичен национализъм се реципира по хоризонтала: на този национализъм му се налага да влиза в спорове и конфликти, тъкмо защото границите са отворени, размити и неясни. В съвременния постмодерен период на българската култура романът „Време разделно” е страстно защитаван от една страна, и остро обвиняван от друга. Което показва крайните полюси, оформени от локалния расов национализъм и също тъй абстрактно-метафизичен неолиберализъм, доведен и той до клише на конюнктурата. В рамките на 60-те години от 20. век излиза друг роман - последната част от Димитър Талевата националистическа тетралогия, озаглавена „Гласовете ви чувам” (1966). През 50-те години от тетралогията са публикувани първите три части, чиято съдба е сложна именно като монипулация на геостратегията. Говорейки за борбите на Македония против Османската империя от началото на 20. век, тетралогията влиза в манипулациите на комунистическия режим чисто „технологично”, което е описано от Светлозар Игов: „Но връщането на Талев в литературния живот и издаването на неговия "националистически" от гледна точка на правоверните комунисти роман е вече фундаментално отричане на основната догма на комунизма - "пролетарския интернационализъм". Този път обаче дори най- преданите на Кремъл български комунисти не вдигат глас срещу "националистическия роман" - не защото у тях се е събудил заспал патриотизъм, а защото много добре знаят, че "българският национализъм" в случая е само инструмент на Москва в битката срещу по-опасния враг - отцепника Тито. По-късно този "български национализъм" ще бъде ту подтикван (или допускан), ту потискан от Кремъл в зависимост от промените 10 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, пг.1 в политическата конюнктура, тоест от отношението на Москва към Белград в контекста на световната политика.”1 Пак в същата статия Игов говори, че „(...)че комунистическите режими не са "идеологически", а "технологически" (...)”2. През 60-те години на 20. век политиката на България към Социалистическа Република Македония в състава на бивша Югославия е вече различна. На пленум от ЦК на БКП от 11 март 1963 г. Тодор Живков публично признава Македонската република, но се противопоставя на провежданата от нея антибългарска политика, защото македонският език е един от нашите диалекти. Последният роман от Талевата тетралогия - „Гласовете ви чувам”, е откровена официозна конюнктура от 60-те, толерираща чрез историческите сюжети сепарирането на Македония като географска и ментална територия. Ако първият роман от Димитър Талева тетралогия - „Железният светилник”, е със съдбата на бестсейлър, то последният роман - „Гласовете ви чувам” е най-непопулярният, но затова пък най-конюнктурният и изпълнен с декларации и декламации. Геостратегията на социалистическия лагер, прокарана чрез доклада на Тодор Живков, е облечена в художествен патос: „Автономията е само един изход, един политически модус. Националното съзнание иде от общия произход, от общото минало, от общия език, от общия дух и от всичко онова, което те свързва толкова здраво с твоите сънародници, където и да са те, с каквито и прегради да си раздебен от тях.”3 „Железният светилник” успява да влезе в образцовия списък на нацията, т.е. да стане „класически” роман, защото по органичен начин представя етническото като политическо. Де факто романът не отделя Македония от България, не разсъждава за съдбата и манталитета им като за държави. Етническият национализъм тук е разработен в огромна дълбочина и е по-скоро органика, отколкото идеология. Романът става по естествен начин популярен и едва тогава се влива в руслото и на държавния национализъм от 50-те години нататък. Щемпелът, положен върху него, е „родолюбив роман” и този щемпел осигурява пътя на „Железният светилник” в националната култура. Всъщност естествен път, реализиран чрез прекрасния език на старината, на родовите корени. 1 Пак там.. 2 Пак там. 3 Талев, Д. Гласовете ви чувам, С., 1989, с. 44. 11 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII пг.1 Както пояснява Светлозар Игов, този роман е канонизиран от комунистическата власт, защото „естетическите" изисквания на тоталитарния режим се определят единствено от политическата конюнктура.”1 Канонизиран, романът тръгва със собствениия си етнически национализъм, постигнал абсолютната естетизация патриархалното и историческо битие на Македония на границата между 19.ти и 20. век. Не това се случва с останалите части на тетралогията, и особено с „Гласовете ви чувам”, чиито наратив е първо политически, а после каквото и да е друго. Македония и България са вече отделни държави и гледната точка на романа е гледната точка на официалната българска позиция от 60-те: „(...) щом вече сме се отделили от нашите сънародници в България, разделя ни една държавна граница, ние трябва да вървим докрай по своя път и без никакви отклонения.”2 . Или пък: „В Македония нема сърби, има сърбомани. Ако ги признаем за сърби, ние сами ще вкараме вълка в кошарата. Това е отдавнашна цел на сръбската политика.”3 Автономистите са само сръбски, но не и български. Бидейки вече само държавен, национализмът на „Гласовете ви чувам” се лишава от природните си функции и не може да добие популярност. Един от героите на романа, социалистът Кибаров, също проповядва автономистка филисофия. Според него македонците са едно цяло, без оглед на вера и етнос, живеещи върху обща територия. Те трябва да са сплотени в отвоюване на тази „собствена” територия: „Ще се отделят ли от своите сънародници всички македонци - гърци, власи, турци? Сега са с оръжие едни срещу други, а как ще стигнат до едно общо съзнание?”4 Всъщност това е гледната точка на комунистическия интернационализъм, който в средата на 20. век има интерес да назове мултиетническия състав на Македония „нация” и да сепарира територията й. Както и актуалната гледна точка на Москва, която пък има интерес към Югославия и Йосиф Броз Тито да се отправят колкото се може повече стрели. Мъчейки се да пригоди неудобната си биография към социалистическия режим, Димитър Талев недвусмислено удовлетворява една конюнктурна геополитическа стратегия на България към Македония и нейното присъствие в състава на Югославия. 1 Игов, цит.раб. 2 Талев, цит.раб., с. 44. 3 Пак там, с. 82. 4 Пак там, с. 45. 12 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, пг.1 Когато през 1958 г. и през 1964 г. се появяват двете части на романа „Иван Кондарев” от Емилиян Станев, той „(...) в своето време бе официално приет под чадъра на едно идеологическо алиби - като "роман за септемврийското въстание".1 Не интерпретирайки териториалните граници на държавата, романът полага други граници - манталитетни, които тридесетина години по-късно ще станат официални езици на политическата ни геостратегия. Реципиран страхливо, или по-скоро неразбрано- манипулативно по време на социализма, романът не успява да стане популярен, защото посланията му са по-скоро гласове от бъдещето. Разнопосочното възприемане на „Иван Кондарев” идва от разнопосочните идеологии от началото на 20. век, реставрирани от Емилиян Станев. Въпреки „периода на размразяване” от 60-те, такъв плурализъм е недопустим, затова и основната рецепция е сведена до основния идеологически сблъсък между Кондарев и Христакиев, който по време на социализма притегля симпатиите към Кондарев и неговото „ляво”, „комунистическо” , както и отпраща негациите към „буржоазното”, „фашисткото” на Христакиев. Едва в днешно време рецепцията активира изравняването между радикалните идеологии и тяхната античовешка утопийност: „А те представят не само политически антагонисти, но и "глъбинни" идеологически и политически съмишленици в разбирането си за употребата на човека в политиката. Лявата идеология (на социалния ресантиман) и дясната идеология (на националния ресантиман) се оказват единосъщи в общото си разбиране за човека като обикновен инструмент в името на "високата" цел. И макар че тези "цели" са различни (пролетарската държава - националната държава), средствата за постигането им и при двете идеологии са еднакво инструментализиращи (тоест - незачитащи) човека като живо същество.”2 Със своята плуралистична идеологичност, реставрираща България през 20-те години на миналия век, „Иван Кондарев” интуитивно се изплъзва от твърдия скелет на „правилната държава” и нейните изманипулирани „правилни” исторически събития. По принцип „правилната” държава преформатира начина на мислене като създава „истината” и „врага на 1 Игов, цит.раб. 2 Пак там. 13 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII пг.1 истината”. Нещо, което романът на Емилиян Станев не прави, но затова пък чрез 20-те години препраща идеологическите послания на радикалните идеологии, които в началото на 21. век се стремят да поддържат „контролирания хаос” в редица държави (самата България беше в „контролиран хаос” през 90-те години на миналия век). Радикалните социални политики и радикалните националистически идеи са важни езици в България, а и далеч не само в нея. „Иван Кондарев” всъщност представя модел, който в началото на 21. век е обективен геостратегически анализ в световен мащаб: „След края на колониалната епоха става очевидно, че за запазването на тези изкуствени граници и предотвратяване дезинтеграцията на въпросните образувания се налага управлението им да бъде предадено в ръцете на диктатори, способни да запълнят вакуума, възникнал след оттеглянето на колониалните държави. С няколко изключения, демократичните норми биват използвани в тези части на света само за да улеснят идването на власт. "Арабската пролет", на която станахме свидетели през последните години, действително помогна на хората да се избавят от диктаторите и авторитарните лидери, но само за да видят, как на тяхно място идват хаосът и воюващите помежду си групировки (като в Либия и Ирак) или нови автократи, както стана в Египет. В това отношение историята на Югославия е изключително поучителна. След Втората световна война маршал Тито ликвидира Кралство Югославия, създавайки вместо него т.нар. Социалистическа федеративна република Югославия. Всички знаем, обаче, че Югославия не успя да преживее смъртта на своя диктатор.”1 „Налагането на демокрацията” след края на колониализма и тоталитарните режими доведе до това, че гражданите все по-често се асоциират с политическите партии, които повече отколкото държавата, националната идея или социалните идеологии изразяват интересите им. Точно този механизъм ражда радикални поведения и идеи, плод на „контролирания хаос” и на актуални геостратегически преразпределения. Историческият роман „Иван Кондарев” на Емилиян Станев представя такъв геостратегически модел, но и социалистическата му, и днешната му рецепция 1 Савио, Р. Десет причини за хаоса в света - в: Геополитика, 2014, кн. 6, http://geopolitica.eu/2014/1705-deset-prichini-za-haosa-v-sveta. 14 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 не му обръщат достатъчно внимание, защото и социалистическото, и днешното общество трябва да се изплашат от себе си. И до този момент като цяло българската историческа проза интуитивно реставрира историко-географското формиране на балканската територия като ползва доста остарелия вече модел за фрагментация на Балканите. „Балканизацията” е модел, който не само отделя Балканите като идентификационно различие (предимно негативно) от целия останал свят, но и който вижда балканското битие на България като „география на властта”. Върху българската идентификация се реализират множество претенции за власт на идеологии, на геополитически агентури, изразяващи сблъсъка между Изтока и Запада, власт за икономическо и културно доминиране върху географската й и манталитетна същност. Точно това поражда страдалческите исторически визии, които в обсега на националния разказ за робството представят титаничната героическа саможертва като възможност за преодоляване на комплекса за изолираност, а в обсега на съвремието акцентират върху процеси като „разруха”, „емиграция”, „бажанци”, „преселници”, „загуба на идентичност”. С други думи, историческата ни проза от 20. и 21. век разработва „географията на властта” на външни сили над България. Един от успешните български романи - „Бежанци” (2013) от Весела Ляхова, е точно мостра на традиционната балканска фрагментация, според която Балканите са миграционни и бежански потоци, тласнати от историческите събития. „Българската гледна точка”, както твърди авторката, към тези събития е отново сакрално-националното, което вади от паметта си нови и неразглеждани историко-географски територии и ги представя като предпоставен прочит на морала. В предговора си Ляхова обявява: „Романът описва реални исторически събития: Драмското въстание от 1941 г., обезбългаряването на Егейска Македония след Втората световна война, трагичната участ на българското малцинство в Гърция до средата на ХХ век, понесло насилието на всички балкански правителства - турски, гръцки, сръбски, български. (...) Загиналите гърци в Драмското въстание имат своите паметници, а българските жертви в същите събития са обречени на забвение.”1 „Националният паметник” на българите е колкото желание за 1 Ляхова, В. Бежанци, Пловдив, Жанет 45, 2013, с. 7ю 15 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII пг.1 държавен национално признат код (романът е обвявен за най-добрия български роман през 2014 година), толкова и съвременна тенденция, според която национализмът продължава да се тълкува като исторически ресантимент. И пак като цяло, историческата ни проза рядко надхвърля географските очертания на Балканите, които традиционно продължават да се възприемат като произлезли - географски и исторически - от Османската империя (това е и една от основните тези на Мария Тодорова).1 Това поражда не само национализъм, но и балканизъм (в обсега Турция, Сърбия, Македония, Черна гора, Албания, Гърция, Румъния, Босна и Херцеговина, Хърватска, ). Географски, културното ни съзнание се примирява със загубените територии. Също така рядко се захваща с проблеми, ситуирани в централна Европа или някъде другаде по света. Балканите са територията, която можем да овладеем като културни идентичности, извън тях говорим за „другост”. Исторически, прозата ни слиза дълбоко по вертикала, като ползва юнгианската формула за колективното като несъзнавано, затова обяснява историческите събития с философията на манталитета (етнически национализъм) и с господстващи социални практики (социален национализъм). Ограничеността в балканизацията (и географски, и манталитетно) определя историческата ни проза в българската гледна точка, която е поглед към лимитираното познато. В наложилите се художествени образци тази гледна точка даже и в началото на 21. век не търси наднационална интеграция. Тя, разбира се, ползва едно поведенческо, или по- скоро ритуално европеизиране, но е повече близко до идеята за „Европа на регионите”, отколкото до общността на интегрирането. Факт, който в 2015 година определя романи като „Под игото” от Иван Вазов и „Време разделно” от Антон Дончев за емблематични и дълбоко вкоренени в масовото съзнание. С други думи, митовете на национализма и в този момент са предпочитани пред постмодерната колажност, десакрализация и демитологизация. 1 Тодорова, М. Балкани - балканизъм, С., 2004ю 16 https://biblioteca-digitala.ro INDIFFERENS și DIFFERENS ÎN CADRUL SPAȚIULUI GENULUI POEZIEI RELIGIOASE (RUGĂCIUNEA - IMNUL RELIGIOS - PSALMUL) Volodîmîr ANTOFICIUK In the article there is attempt to outline genre peculiarities of spiritual poetry: literary prayer and Psalm, religious literary anthem (or styling or rehashing), The author tried to find their universal mutual specific properties (indifferens), and, along with it, and their inherent special (differens) signs of each of these genres. Key words: genre, literary prayer, literary Psalm, religious literary anthem. Studiul rugăciunii literare , a psalmului literar, a imnului religios literar (sau a stilizării lor, ori a cântului) în literatura ucraineană, ca și în oricare alta, nu este posibil fără o conturare clară a specificității acestui gen de creație spirituală. Pentru diferențierea lor este necesar să se descopere anumite caracteristici universale ale speciilor acestui gen (indifferens) și în același timp și caracteristicile lor specifice (differens). Toate trei specii ale acestui gen, într-o formă sau alta, se regăsesc în religiile de bază ale lumii. Chiar și cultele religioase, de asemenea, au multe caracteristici differens, au și acele indifferens, care îi unesc, le creează integritatea specifică: „Cum toate religiile pot fi comparate între ele, cum ele sunt variantele unui unic fenomen, afirma Emil Durkheim, fără îndoială, există elemente principale comune lor”. Cel mai important este faptul că „aceste asemănări exterioare mărturisesc prezența altor asemănări, care sunt mult mai profunde”1. Speciile rugăciunea, psalmul, imnul, în cadrul diferitelor religii capătă însușiri specifice, anume sub influența differens ale acestor religii diferite. Pusă într-un asemenea racursi, problema s-a discutat deja în literatura științifică. Cu toate acestea, anumite aspecte, declarate specifice ei, necesită precizări. De aceea scopul demersului nostru este evidențierea caracteristicilor de bază ale speciilor rugăciunii, psalmului, imnului (în special a celor literare) în cadrul discursului religios, iar sarcina - evidențierea acelor caracteristici de bază specifice, 1 E. Durkheim. nepBicHi ^opMu pe^iriuHoroxurnrna: TomeMHa cucmeMa b ABcmpaAii', Kiev, 2002, p.8. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 care să creeze posibilitatea de a individualiza, separa cânturile poetice ale psalmilor de cele ale rugăciunii literare sau ale imnului literar. Unii dintre cercetători numesc printre speciile înrudite cu rugăciunea, în afară de psalm și imn, și descântul1. Referitor la ultimul, așa cum considerăm noi, această specie nu s-ar înscrie întrutotul în spațiul genului poeziei religioase. Cunoscutul fenomenolog al religiei, suedezul Geo Widengren accentuează că „religia și magia sunt două reacții psihice diametral opuse. În religie omul simte dependența sa de o putere care îi conturează rostul existențial; în magie omul se consideră el însuși acea putere, ori, măcar, are asupra acestei puteri un control”2. Deosebirea descântului magico-sacral (sau a blestemului ori formulelor magice) de speciile rugii constă în apartenența lor de concepția despre lume: primele sunt caracteristice reflecției magico-rituale a lumii. Obiectul influenței lor este lumea înconjurătoare, procese în care însuși omul produce schimbări prin forța cuvântului său. Acele trei alte specii create în cadrul acestui gen (rugăciunea - imnul religios - psalmul) reflectă concepția religioasă despre lume, credința în posibilitatea influențării asupra lumii exterioare cu ajutorul dialogului cu zeitatea (acest subiect lipsește din descântece). Cu toate acestea descântecul se poate transforma, de pildă, în rugi populare, care au multe caracteristici specifice rugii3. Definirea creștină canonică a rugăciunii deosebește rugăciunile Vechiului Testament de rugăciunile Noului Testament. „Constantele permanente ale rugăciunilor din Vechiul testament constituie legătura nemijlocită cu viața poporului”, ele „se bazează pe ceea ce a fost și ceea ce este. Laitmotivul lor este ca în viitor (...) mântuirea lui Dumnezeu să fie dăruită pământului... După conținut rugăciunea Israelului este indisolubilă de istoria lui”4. Rugăciunea din Noul Testament deschide o nouă perspectivă: este trecerea de la „ruga instinctivă” la „rugăciunea adevărată”; aici „iubirea creștină este axa de bază a rugăciunii. Ea trebuie să fie condiția rugăciunii și desăvărșirea ei”5. Mircea Eliade indică, cu toate acestea, o legătură nemijlocită și apropiată a poeticii și ideaticii, a plinului semiotico- semantic din rugăciunile Vechiului și Noului testament. Rugăciunea „Tatăl nostru”, ca „expresie a evlaviei ebraice” „nu se referă la persoana întâi singular a unei 1 Irina Danilenko, Молитва яклтературний жанр: генеза та еволюцiя, Nikolaev, 2008, p.12. 2 Geo Widengren, Fenomenologia religii, Varșovia, 2008, p.20. 3 Igor Guncik, Укра/нський магiчно-сакральний фольклор: структура тексту та особливостi функцiонування, Lvov, 2011. 4 Словник бiблiйного богословя, Lvov, 1996, p.437. 5 Idem, p.441. 18 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 personalități aparte, ea folosește clar pluralul: Tatăl „nostru”, pâinea „noastră” cea de toate zilele, dă-ne nouă astăzi, iartă greșelile „noastre”, „ne” mântuiește de cel viclean. Conținutul ei are ca model rugăciunea „cadiș” din vechea sinagogă și reflectă dorul regăsirii (refacerii) stării (emoției) religioase primare: a epifaniei lui Iahve ca Tatăl. Cu toate acestea, textul pe care îl propune Iisus Hristos este mult mai scurt și mai dinamic. În același timp orice rugăciune trebuie să fie străbătută de o credință adevărată...”1. Episcopul Kallist Uer, analizând caracteristicile teologice ale rugăciunii, afirmă că „prima condiție a realizării sfintei liturghii sau a rugăciunii este așezarea în fața lui Dumnezeu. (...) A te ruga - nu înseamnă neapărat a dori de la Dumnezeu ceva. Nu este nevoie chiar să folosești cuvintele, pentru că, deseori, cea mai profundă și mai puternică dintre toate rugăciunile esta pur și simplu a-l aștepta pe Dumnezeu în liniște”2. În timpul rugăciunii, continuă el, homo religiosus simte în același timp mila și dreptatea lui Dumnezeu, bunătatea Lui și severitatea” (urmând psalmul 100, 101)3. În timpul rugăciunii „ne folosim, în primul rând, cuvintele și aceste cuvinte au sensuri denotative, conștientizate de o gândire rațională”. Dar alături, „dincolo de sensul lor primar, anumite cuvinte și fraze, încărcate de asocieri și semitonalități, conțin în interiorul lor o putere și o poezie tainică. Adică, în rugăciunea noastră folosim cuvintele nu numai cu sensul lor propriu, ci și cu o anumită coloratură. Cu ajutorul unor mijloace poetice, chiar dacă textele în cea mai mare parte sunt proză ritmată și nu strofe cu rimă - noi aducem cuvintelor sensuri noi”4. Cu această ocazie, se cuvine să accentuăm aici că legătura atât de strânsă dintre rugăciune și poezie a așezat bazele viitoarelor transformări ale rugăciunilor canonice în cântările lor și bazele tradiției artistice de creație a rugăciunilor literare. Tocmai acest fenomen este, mai cu seamă, acel indifferens , comun, care unește toate trei specii ale genului, care se analizează în demersul nostru. Pe baza exemplului rugăciunii lui Iisus Hristos și a altor rugăciuni din Biblie se pot stabili astfel de trăsături caracteristice ale acestui gen literar: 1) un anumit patos emoțional (solemnitate); 2) o anumită stare sufletească sau o stare de înălțare religioasă- 1 Mircea Eliade, Historia wierzen i idei religijnych, Varșovia, 2008, vol. 2, p.278. 2 Kallist Uer, Внутрiшнe царство. Kiev, 2003, p.65. 3 Ibidem, p.66. 4 Ibidem, pp.68-69. 19 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 sufletească; 3) structură tradițională (chemare, rugă și slăvire), cu ajutorul cărora devine posibil dialogul omului cu Dumnezeu1. În același timp „sentimentul unității în rugăciune, pe care îl resimțea poporul ales, este pus la baza creării Psaltirii și acceptării ei de către Biserică”. Și împreună cu toate acestea, adaugă autorii Vocabularului teologiei biblice, „Psaltirea este culegerea formulelor închegate și a preceptelor ceremoniale”2. Adăugăm că această „închegare” este specifică și rugăciunilor canonice în general: ea crează o matrice artistică specifică, care permite diferențierea în ea a acelei prime baze care indică apartenența de gen a rugăciunii literare, a imnului literar, a psalmului literar sau a cântării religioase... Înrudirea atât de apropiată între rugăciune și psalm este sesizată cu mult înaintea tradiției iudeo-creștine - deja în tradiția sumero- akkadiană, unde „în cadrul cultului o mare importanță are rugăciunea personală și psalmii canonici. Textele și imaginile din Psaltire sunt consonante cu poezia orientului apropiat, în mod deosebit cu tradiția culturală canaananiană și siriano- palestiniană. Serghei Averințev atrage atenția că Psaltirea este aceea dintre cărțile Vechiului testament care „a obținut unica relevanță de acest tip pentru viața liturgică cotidiană a creștinilor...”3. Psaltirea este cartea unică a Vechiului Testament, care (alături de evanghelii și Apostolul din Noul Testament) a fost inclusă în canonul liturgic. Rostirea lor în timpul liturgiei divine alcătuia ciclul anual, ceea ce era un element important în structurarea anului calendaristic creștin, ca a unui întreg „sacrocronotop”. Anume acest lucru dă Psaltirii un statut specific, deosebit, între cărțile Vechiului testament în tradiția creștină. Psalmii erau o formă populară de dialog al omului cu Dumnezeu, de aceea, deseori, se foloseau cu acest scop, la egalitate cu rugăciunea, iar toată culegerea era considerată „nu ca o carte de poezie lirică, ci ca o carte a imnurilor de rugăciune. Pe lângă diversitatea lor tematică, ele păstrează tradiția literară comună și „spiritul” poporului evreu.”4. 1 Veronika Ciotari, Проблема гeнoлoгiчнo^ дифepeнцiaцi^ та термiнологiчного окреслення napaMempie жанрового дianaзoну духовно/ поези (на мamepiaлi meopie noemie Зaхiднo/ Укра/ни) / în vol. V. Ciotari, Актуальн проблеми сучасно/ фмологи. Лimepamуpoзнaвсmвo: збipник наукових праць, Rivne, 2007, p.70. 2 Slovnik..., p.438. 3 Serghei Averințev, Ветхий Завет как пророчество о Новом: общая проблема - глазами переводчика // Serghei Averințev, Собрание сочинений. Переводы: Евангелия. Книга Иова. Псалмы, Kiev, 2004, p.465, 4 Zoriana Lanovik, Hermeneutica sacra, Ternopil, 2006, p.344. 20 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 S. Averințev accentuează și asupra faptului că „în limba evreilor (ivrită - V.A.) Cartea Psalmilor se numește așa cum se numea deja în timpul comunității qumrane - Cartea Laudelor (...). Încă o denumire, poate și mai veche, a Cărții Psalmilor, care s-a păstrat în Talmudul din Ierusalim (...) este Cartea Cântărilor (3,23). Cartea Psalmilor sau Cartea Laudelor, în istoria tradiției culturale europene, a devenit unul dintre fundamentele pe baza cărora, în această tradiție se năștea poezia religioasă: „Lirica religioasă creștină tot timpul, de la începuturi chiar, se orienta după poetica și ordinea generală de prezentare a „Cărții Laudelor” - acest lucru privește atât imnografia bizantină, cât și cea europeană. Trecerea poeziei religioase a țărilor creștine la limba națională vie a creat condiția apariției unui număr mare de traduceri poetice și ale cântărilor psalmice.”1 Tematica psalmilor este foarte variată: „cele mai multe creații au conținut religios laudativ, ale căror motiv central este slăvirea lui Dumnezeu și a măreției Dumnezeiești a universului. O parte din ei redă chipul omului în relația sa cu Creatorul și creația Lui, viața lui pământească, ca o călătorie temporară către eternitate; o mare parte este închinată motivelor istoriei Israelului, descrie evenimentele importante, evidențiază mâna lui Dumnezeu în cursul istoriei; o altă parte se referă la Legi și literatura înțelepciunii - în care se vorbește despre adevărul Cuvântului lui Dumnezeu și necesitatea respectării poruncilor pentru bunăstarea și binecuvântarea fiecărui individ, neam, popor.2 Rugăciunea, declară Gerard van der Leeuw, „este exprimată în cuvinte ca o confruntare a voinței omului cu voința divină, care asuprește voința omenească (...) Rugăciunea se evidențiază printr-o varietate largă de tonalități: de la amenințare până la cea mai mare supunere, de la cele mai penibile rugăminți până la încrederea incontestabilă”. În general, rugăciunea este „în esența ei un dialog. Acest dialog are un scop foarte concret: rugămintea pentru ceva. Uneori, cu toate acestea, el este pur și simplu o exprimare a credinciosului, plină de respect a unui fricos, sau a unei altfel de stări”3. Mitropolitul Ilarion adaugă: „fără tăgadă, sensul inițial al acestui cuvânt 1 Ha pikax BaBUMHCbKux. 3 HaudaBHiwoî aimepamypu Wywepy, BaBuiohy, naaecmuHu, red. N. Moskalenko, Kiev, p.23. 2 Lanovik, op.cit., pp.345-346. 3 Gerardus Van der Leeuw, Fenomenologia religii, Varșovia, 1997, p.373. 21 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 era ,a ruga, a implora’1. Mircea Eliade indică faptul că „terminologia legată de rugăciune derivă din două rădăcini diferite”: „În grupa dialectală primară, în care intră grupele getă, slavă, baltică, armeană (și, probabil, germanică), sunt consemnate expresii înrudite cu geticul *maltai* - a ruga, în timp ce în grupele dialectale iraniană, celtică și greacă sunt consemnate cuvintele care derivă din rădăcina *ghwedh* - a ruga, a dori2. Particularitățile rugăciunii și ale psalmului declarate aici sunt și moduri importante de diferențiere a lor: dacă rugăciunea este o adresare, atunci psalmul este de cele mai multe ori o slăvire. Dacă vorbim despre imn, atunci mitropolitul Ilarion constată că „acesta este un cântec de laudă în cinstea zeilor și a eroilor, este un cântec solemn în general.”3 Întrucât varietatea imnurilor „cu greu se subordonează unei ordini de clasificare” și, „în această situație o greutate deosebită capătă titlurile, care reflectă punctul de vedere al autorului asupra percepției imnului ca gen, de către publicul cititor, care, la urma urmei, nu este garantul adecvării structurii unor asemenea opere la fenomenul de gen al imnului.”4 Cântarea psalmilor (Epistola către efeseeni, 5.19) mută câmpul specific psalmului la particularitățile de specie literară ale imnului. Michael Kunzler scrie despre imnuri, care se interpretau alături de psalmi: „La moștenirea de rugi ale creștinismului timpuriu, în afară de psalmi, se adaugă și imnurile; unele se regăsesc în Noul Testament. Ca „psalmi compuși individual” (Psalmi idiotici ca o contrapondere la psalmii Psaltirii), se bucurau de o popularitate atât de mare, că grupurile eretice se străduiau să lărgească învățăturile lor anume prin imnuri. De aceea, în catedrala din Laodiceea (...) imnurile erau interzise, iar ca rezultat, din vechile imnuri creștine până în timpurile noastre au ajuns doar osanalele liturgice.”5 Întoarcerea către tradiția de creere a psalmilor, în literaturi diferite și secole diferite, se poate considera ca un element repetabil deosebit, născut din aceea că în anumite epoci apare necesitatea exprimării prin această specie a acestui gen, a propriilor, aici și acum, sentimente, care, într-o anume măsură, rezonează cu ideile, convingerile, sentimentele creatorilor psalmilor biblici. Unul dintre exemplele 1 Mitropolitul Ilarion, Етимолог1чно-семантичний словникукрашсько!'мови,. vol. I, Winnipeg, p.96. 2 Eliade, op.cit., I, p.197. 3 Mitropolit Ilarion, op.cit., I, p.275. 4 Лексикон загального та пор1вняльного лтературознавства, Cernăuți, 2001, p.122. 5 Michael Kunzler, Лтург{я Церкви, Lvov, 2001; Vasil Laba, Патрологя, Roma, 1974, p.466. 22 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 strălucite al unei asemenea întoarceri la aceste rarități ale speciei psalmului, în secolele viitoare poate fi poezia metafizică. Pe baza exemplelor unor detalii artistice și ale tropilor se poate urmări cum anumite elemente ale poeticii genului poeziei mistice călătoresc în timp. Nortrop Frei atrage atenția că „în Psalmul al 19-lea Dumnezeul biblic, până într-o anume măsură, este arătat în ipostaza unui alt Dumnezeu - Dumnezeul cerului sau al soarelui”1. Pentru poeții creștini ai Renașterii și Barocului acești Dumnezei devin „deja metafore depline, ca atare, se înscriu în poezie cu cele mai mici corecturi.”2 În același timp, cu un context istoric, politico-socal important, care naște psalmii, se cuvine să atrag atenția asupra încă a unei trăsături specifice lor, care îi situează aparte de rugăciuni (care, în forma lor canonică se pot numi general-umane, fără specific național) -, pe o bază etnopsihologică: „acestea sunt cele mai frumoase perle ale poeziei evreiești a Vechiului testament.” Ele „s-au născut în inima sufletului oriental semit”, au crescut pe solul ideilol epocii de atunci și s-au întărit prin influența biruitoare a monoteismului. Tematica psalmilor este variată - de la caracterul general-religios până la momentele personale ale sentimentelor omului care își deshide inima către Creator. Compoziția lor „se remarcă deseori prin refrenele repetate.” Psaltirea este plină de forme poetice înălțătoare, precum : epiteton ornans, limbaj expresiv, caracteristic pentru Vechiul testament, sinonime, paralelisme sintetice și antitetice, anafore, simbolica, etc. În afară de stilul oriental dominant întâlnim aici și momente dramatice3. Astfel, rugăciunea literară, cântarea ritmată a psalmilor, ale căror prim izvor au fost rugăciunea, psalmul și imnul religios, se pot considera o expresie originală și irepetabilă a dialogului-rugă cu Dumnezeu, a tendinței exprimate artistic ca într-o altă lume, în parte și în cea contemporană, să demonstreze aceleași sentimente care îl inspirau pe creatorul/creatorii liricii religioase. Conform observației pertinente a cercetătorului - „speciile poeziei religioase, strâns legate între ele, alcătuiesc un sistem literar-religios unic. Comune pentru ele sunt, în primul rînd, tematica religioasă canonică, iar în al doilea rând - dialogismul interior (dialogul omului cu 1 Tetiana Riazanțeva, Cmuxia b cucmeMi. GBponeucbKa Mema^i3UMHa noe3M XVII - nepwoî no^oBUHu XX cm.: MomuBO-meMamuMHUu KOMn^eKC, noemuKa, cmu^icmuKa. Kiev, 2014, p.56. 2 Ibidem, p.56. 3 Oleksander Dombrovski, MnepamypHi e^eMeHmu b EiS^ii', Kiev, 1952, nr.5-6, p.286. 23 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Dumnezeu). În același timp, fiecare dintre ele este plină de un conținut deosebit și se raportează printr-un anume mod al actului de exprimare.”1 Deci, o disociere clară a acelor indifferens în spațiului speciilor de rugă (înainte de toate a rugăciunii, a psalmului și imnului), descoperirea acelor differens care indică irepetabilitatea lor sau, măcar, caracterul particular, este posibilă. Metaforic, o asemenea disociere a acestor trei specii se poate prezenta în forma unei flori, unde sepala constituie acele carecteristici de gen (indifferens), care sunt comune pentru toate florile, care hrănește acele petale-specii aparte, le întăresc și le țin împreună, iar fiecare dintre petale - specie creată aparte - , în același timp se aseamănă cu petalele vecine, și în același timp este irepetabilă, adică posedă anume caracteristici differens. Ca perspecstivă pentru cercetările viitoare a problemei dezbătute, o constituie aprofundarea și precizarea particularităților fiecăreia dintre aceste specii și studierea transformărilor lor în poezia diverselor popoare. Bibliografie: Antoficiuk, Volodîmîr, Своeрiднiсть штерпретацп бiблiйного тексту у циклi Т. Шевченка 'Давидова псалми" // Тези donoeideü Х Всеукрашсько/ славiсmичноî конференци “Духовне вiдродження слов'яну контектi европейсько/ та свтово/ культури", vol. 1, Cernăuți, 1992, pp. 72- 73. Averințev, Serghei, Ветхий Завет как пророчество о Новом: общая проблема - глазами переводчика // Аверинцев Сергей. Собрание сочинений. Переводы: Евангелия. Книга Иова. Псалмы, Kiev, 2004, pp. 465-481. Averințev, Serghei, Вслушиваясь в слово: три действия в начальном стихе Первого Псалма - три ступени зла // Аверинцев Сергей. Связь времен, Kiev, 2007, pp. 23-30. Betko, Irina, Бiблiйнi сюжети i мотиви в украшськш поези Х1Х - початку ХХ ст. - Zielona Gora-Kiev, 1999 Betko, Irina, Псалтир в украшськш поетичнiй традици: 1стор1я i поетика рецепцй // Swiat przedstawiony w dziefach pisarzy Wschodniej Sfowianszczyzny / Red. W. Wilczynski, Zielona Gora, 1994. pp. 310-328. Ciotari, Veronika, Проблема генологiчно^ диференцiацil та термiнологiчного окреслення параметрiв жанрового дiапазону духовно/ поези (на матерiалi творiв поетiв Захiдно/ Укра/ни) / 4omapi // Актуальнi проблеми сучасно' фiлологi^ Лiтературознавство: збiрник наукових праць. - [Редкол.: Давидюк В. Ф., Денисюк I. О., Голомб Л. Г. та 1н.]. - Вип. XVII, Rivne, 2007, pp. 67-75 Danilenko, Irina, Молитва як лiтературний жанр: генеза та еволюцiя, Nikolaev, 2008 1 Ciotari, op.cit., p.68. 24 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Dombrovski, Oleksander, Лiтературнi елементи в Вебли, Kiev, 1952, nr. 5-6., pp. 284-288 Durkheim, Emil, nepeicHi форми релейного життя: Тотемна система в АвстралН', Kiev, 2002 Eliade, Mircea, Historia wierzen i idei religijnych, Varșovia, vol. 1-2, 2008 Gunciuk, Igor, Укра/нський магечно-сакральний фольклор: структура тексту та оcобливоcтi функцеонування, Lvov, 2011 Kunzler, Michael, Лiтуpгiя Церкви, Lvov, 2001 Laba, Vasil, Патрологея, Roma, 1974 Lanovik, Zoriana, Hermeneutica sacra, Ternopil, 2006 Mitropolitul Ilarion, Етимологечно-семантичний словникукра/нсько/ мови: У 4-ох томах. vol. I., 1979; vol . III, 1983, Vinnipeg-Volînia Nabîtovîci, Igor, Уневерсум sacrum'y в художнш npозi (вiд Модернезму до Постмодернезму), Drogobîci-Lublin, 2008 Novikova, Marina, Пpаcвiт укранських замовлянь // Укра/нське замовляння, Kiev, 1993, pp. 7-29 Riazanțeva, Tetiana, Сmuхiя в системе Ввропейська мeтафiзична nоeзiя XVII - першо'' половини ХХ ст.: мотиво-тематичний комплекс, поетика, стилестика, Kiev, 2014 Uer Kallist, Внутршне царство, Kiev, 2003 Van der Leeuw, Gerardus, Fenomenologia religii, Varșovia, 1997 Widengren, Geo, Fenomenologia religii, Varșovia, 2008 Ви, зорВзорице.. Украшська народна магечна поезея (Замовляння) - [Упорядники М. Василенко, Т. Шевчук], Kiev, 1992 Лексикон загального та пcрiвняльного лтературознавства, Cernăuți, 2001 На реках Вавилонських. З найдавшшо!' летератури Шумеру, Вавелону, Палестини / Упорядкув. Н. Москаленко, Kiev, 1991 Словник беблейного богослов’я, Lvov, 1996 25 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro STRATEGII NARATIVE ALE SUCCESULUI ÎN PROZA LUI IREN ROZDOBUDKO Maria HOȘCIUC Украинская проза конца ХХ-го - начала ХХ1-го века является частью очень разнообразной картины с точки зрения стилистических тенденций, развития худежественных систем, которые сформировались как в постмодернизме, так и отднльно от этого течения. Художественная проза современной украинской писательницы Ирен Роздобудько представляется как плод «новой волны», которое независимо идеологически и отличается творческой свободой автора. Целью нашей статьи является определение повествовательных стратегий автора, которые являються его ключом к успеху, при помощи понятия доступности. Ключевые слова: женская проза, доступность, лонгселер. Proza ucraineană de la sfârșitul secolului al XX-lea - începutul secolului al XXI-lea face parte dintr-un tablou destul de divers al tendințelor stilistice, al dezvoltării sistemelor artistice individuale care s-au format atât în cadrul postmodernismului, cât și independent față de acest curent artistic. Creația unor scriitori, precum Oksana Zabujko, Iuri Andruhovîci, Serhii Jadan, Iurii Vînnîciuk și mulți alții se bazează pe diferite tradiții culturale, aparțin unor tendințe stilistice variate și, desigur, sunt marcate de influența postmodernismului. Proza artistică a scriitoarei ucrainene contemporane Iren Rozdobudko reprezintă creația „noului val”, este independentă din punct de vedere ideologic și se remarcă prin libertate creatoare a autoarei. Astăzi, textele ei sunt actuale, căci reflectă stilul epocii contemporane, îndeamnă la regândirea canoanelor și a regulilor de viață stabilite, sunt orientate spre păstrarea tradiției spirituale prin introspecție și contemplație. Scopul comunicării noastre este de a identifica cu ajutorul conceptului de accesibilitate strategiile narative ale scriitoarei care reprezintă cheia succesului ei în rândul cititorilor. Iren Rozdobudko este reprezentanta literaturii fashion din Ucraina, care între anii 2005-2011 a reușit să pună bazele unui „brand literar propriu”1, foarte bine consolidat pe piața cărții. De la bun început, odată cu apariția primului roman polițist Merți (Cadavrele, 2001), proza scriitoarei devine populară pentru un 1 Iaroslav Holoborodko, Ukrajinska fashion-literatura. Teksty i cinnosti Iren Rozdobudko// „Visnyk NAN Ukrajiny”, 2010, nr. 1, pp. 44-50. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 auditoriu foarte larg, diferit ca vârstă, datorită manierei de scris ușoare și abordării temelor actuale, de viață și de interes pentru fiecare cititor. Rozdobudko face parte din rândul acelor scriitori populari care au deja un cititor permanent. Acest lucru este demonstrat de un sondaj făcut în anul 2011 de revista „Fokus”, care spune că din douăzeci și cinci cei mai de succes scriitori ucraineni, Iren Rozdobudko se află pe locul al șaptelea. Numărul de exemplare, vândute anual de această autoare, este de 15.0001. Această cifră vorbește, desigur, despre popularitatea creației lui Rozdobudko, iar termenul „popularitate” se identifică cu conceptul de „cerere”. Punctul de plecare în analiza noastră va fi percepția cititorului și conceptul de lizibilitate a textelor scriitoarei, ca principalul criteriu în evaluarea „noii” literaturi. În sens larg, accesibilitatea (engl. readability) reprezintă o caracteristică a textului din punct de vedere al percepției lui generale de către om (perspectiva stilistică și poligrafică). În sens restrâns, lizibilitatea este un semn al valorii artistice a unei opere literare, capacitatea autorului de a-i trezi cititorului interesul, de a-i influența modelarea valorilor și gusturilor estetice. După cum afirmă criticul Sofia Filonenko, conceptul lizibilității se aplică la întregul domeniu al literaturii, atât al celei de masă, cât și celei elitare. Cu toate acestea, termenul este cel mai adesea folosit pentru caracterizarea domeniului „beletristicii populare, care vizează un succes rapid și o faimă mare”2. În mod particular, Ivan Andrusiak definește lizibilitatea ca fiind o caracteristică a „celeilalte proze” sau a „prozei psihologice existențiale”, iar printre obiectivele principale ale acesteia se numără: să răspundă la problemele actuale și la provocările timpului nostru și să-l îndemne pe cititor la reflecții serioase3. Despre accesibilitatea literaturii ucrainene vorbesc și scriitorii Roman Kuharuk și Anatoli Dimarov în articolul Despre accesibilitatea literaturii și nu numai. Kuharuk împarte proza în „reflexivă” și „dinamică”, iar conceptul accesibilității îl raportează, în primul rând, la capacitatea autorului de a construi un dialog „viu”. Pentru Dimarov, cel mai important într-un text este factorul emoțional, adică capacitatea autorului de a „trece textul prin inimă” dar și modelarea abilă a intrigii la începutul romanului. Dimarov subliniază că „fiecare text cu adevărat lizibil are 1 25 samyh uspesnyh ukrainskih pisatelej. Rejting „Fokusa", http://focus.ua/culture/216871/ (accesat la data 22.09.2015). 2 Sofia Filonenko, Masiva literatura v Ukrajini: dyskurs/ hender/ zanr: monohnfija, Donețk, Landon - XXI, 2011, p.72. 3 Ivan Andrusiak, „Insa proza" pocynajet'sja z „Zertvoprynesennja”, http://inlit.org.ua/node/83 (accesat la data 22.09.2015). 28 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 ascuns un cârlig cu momeală. Iar această momeală este înghițită instantaneu de cititor”1. Pentru ca textele Irenei Rozdobudko să nu-și piardă niciodată popularitatea și caracterul lizibil, un rol esențial îl joacă următoarele elemente: 1. Alegerea temei, care se află mereu în câmpul de interes al cititorilor și care face parte din așa-numita „categorie fără vârstă”. Proza scriitoarei se caracterizează prin abordarea unui spectru larg de teme general umane: dragoste și trădare (Hudzek/ Nasture), iubire și ură (Eskort u smert'/ Escortă la moarte, Zivjali kvity vykydajut/Florile ofilite se aruncă), alegerea de viață și cea morală (Sosti dven/ Ușa a șasea, Amulet Paskalja/ Amuleta lui Pascal), iubire pentru Patrie (Rankovyj prybyral'nyk/ Omul de serviciu de dimineață, Ja znaju, sco ty znaies, sco ja znaju/ Eu știu că tu știi că eu știu), valoarea și efemeritatea umană (Perejty temrjavu/ Să treci de întuneric, Dvanacjat', abo Vyhovannja zinky v umovah, ne prydatnyh do Zyttja/ Douăsprezece, sau educarea femeii în condiții de viață imposibile), trezirea întârziată a sufletului (Dvi hvylyny pravdy/ Două clipe de adevăr), relația reciprocă dintre trecut și viitor (Jakby/ Dacă) etc. 2. Diversitatea de gen a textelor scriitoarei, adresate unui public eclectic. Proza acesteia nu poate fi încadrată într-un gen literar sau altul, deoarece ea cuprinde: roman polițist, thriller psihologic, roman-viziune, melodramă și altele. Criticul ucrainean Iaroslav Holoborodko numește textele lui Iren Rozdobudko ca fiind trendy, pentru că acestea sunt orientate către „aproape toate valorile și toate gusturile”2. Criticul observă, de asemenea, și importanța fanteziei și inventivității autoarei, care reprezintă conceptele de bază ale creației acesteia. Apelând de regulă la genurile literaturii de masă, scriitoarea încearcă să insereze în proza ei un conținut destul de serios și actual. 3. Caracteristica emoțională: sentimentele și emoțiile provocate de textele scriitoarei au ca scop reținerea atenției, stimularea intersului cititorului pentru desfășurarea acțiunii etc. Pe Iren Ronzdobudko o interesează nu numai acțiunea romanului, ci și protagoniștii lui „Psihologismul accentuat al eroilor”3, prezentarea stării lor emoționale și psihologice, a gândurilor sau trăirilor determină crearea 1 Pro cytabel'nist' literatuty i ne til'ky. Rozmova Anatolia Dimarova z Romanom Kuharukom// „Kurier Kryvbasu”, 2000, Nr. 125-126, pp. 3-9, p.4. 2 Holoborodko, op.cit., p.45. 3 Nina Herasîmenko, Osoblyvosti tvorcoji manery I. Rozdobudiko// „Slovo i cas”, Nr. 11, pp.36-39, p.37. 29 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 completă a imaginii unei lumi exterioare ca lumii intrapersonale. O asemenea construire a textului este motivată nu numai de logica genului, ci și de gândirea romantică a autoarei. Analizând proza scriitoarei, criticul Iaroslav Holoborodko observă că aceasta este în totalitate pătrunsă de percepția romantică a scriitoarei, căci aici „stilistica emotio domină fără nici o alternativă cultura ratio”1. O altă cercetătoare ucraineană, Nina Herasîmenko, numește proza lui Iren Rozdobudko „lectură psihologică” și o scoate în afara oricăror limite de gen. În acest fel, psihologismul este o parte integrantă a idiostilului scriitoarei, datorită căruia aceasta însuflețește „eul” interior al cititorului, cultivă lumea valorilor lui morale. 4. Caracterul cinematorgrafic reprezintă una dintre caracteristicile dominante ale creației lui Iren Rozdobudko. Potrivit Hannei Uliura, textelor scriitoarei le sunt inerente astfel de tehnici cinematografice, precum aspectul de scenariu, montajul și aspectul vizual2. Romanele autoarei au o structură complexă, pe mai multe planuri, cu un număr mare de personaje a căror viață este prezentată pe mai multe planuri temporale și spațiale. Este greu să-i clasifici pe eroii scriitoarei în personaje principale și secundare, deoarece fiecare dintre ele joacă un rol esențial în text. Elementele care o ajută pe scriitoare să-și construiască într-un mod original romanele polițiste, melodramele sau cele de aventură sunt lucrurile concrete și detaliile, imaginația dezvoltată, imaginile cadru, toate acestea contribuie la reproducerea schemei de acțiune a textului și produc un efect de cinema. Datorită acestor caracteristici esențiale a romanelor scriitoarei, acestea pot fi foarte ușor ecranizate3. Scriitoarea nu le oferă cititorilor o rezolvare unică și simpă a coliziunilor sale psihologice, ci dimpotrivă, încearcă să evidențieze și să justifice în mod obiectiv poziția fiecărei părți a conflictului. Iar uneori își lasă romanul neterminat din punctul de vedere al compoziției, încurajându-l astfel pe cititor să inventeze un final propriu (așa se întâmplă, de exemplu, în romanele Hudzek, Dvi hvylyny pravdy, Amulet Paskalja, Rankovyj prybyral'nyk). Această strategie auctorială servește drept indiciu la o posibilă continuare a cărții, ceea ce ne amintește de filmul serial în televiziune. 5. Un stil de narațiune „ușor”. În ciuda faptului că textele lui Iren Rozdobudko sunt bogate în acțiuni complicate de-a lungul narațiunii, au multe 1 Holoborodko, op.cit., p.45. 2 Hanna Uliura, Teatr: pomylkovist' aksiomy// Kyjivs'ka Rus', Kn. II: Iljuzija, Kiev, 2006, pp.144-149, p.148. 3 Filmul după romanul Hudzek poate fi vizionat la următorul link: https://www.youtube.com/ watch?v=oRXQbGNwjUk (filmul este în limba rusă). 30 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 digresiuni lirice, asociații literare, aluzii, „modelele narative ale sciitoarei posedă o ușurință în prezentare, o desfășurarea a acțiunii calmă, o transparență a aluziilor și accentelor semantice”1. Narațiunea este scrisă într-o limbă ucraineană contemporană, vie și clară. Descrierile sunt făcute într-un mod dinamic, care se realizează datorită abundenței evenimentelor, a iscusinței autoarei de a crea cât mai real scenele și imaginile centrale, precum și abilității acesteia de a menține intriga narațiunii. Acest lucru duce la imposibilitatea de a prevedea pasul următor al protagoniștilor și modul în care va continua textul. 6. Prezența în text a citatelor și aforismelor autoarei. Proza lui Iren Rozdobudko este pătrunsă de o puternică energie vitală care îl îndeamnă pe cititor să reflecteze asupra problemelor importante ale vieții. Depre viață: „Mâine înseamnă ziua de azi care încă n-a sosit” (Hudzek); „Viața nu are nici un gust, în forma sa pură este precum apa distilată. Noi singuri îi adăugăm sare, piper sau zahăr. Când viața prinde gust, inima doare mai tare” (Hudzek); „Viața e ca un săpun. La început e miroase bine, cu aromă de căpșuni, iar apoi, doar o bucățică amărâtă de așteptări, de șanse pierdute, de puteri, minte, rațiune, memorie” (Dvanadcjat', abo Vyhovannja zinky v umovah, ne prydatnyh do zyttja); „În această viață, fiecare își duce propria cruce. Cu cât mai multe greșeli face omul, cu atât crucea e mai grea” (Hudzek). Despre iubire: „Oamenii care nu iubesc, mai devreme sau mai târziu, se transformă în zombi, într-un nimic amorf, ei sunt nemulțumiți de viață, oricum ar fi aceasta” (Zivjali kvity vykydajut'); „... Iubirea este un dar. Se primește la naștere alături de celelalte simțuri, cum ar fi auzul sau văzul. Uneori acest dar se transformă într-o piatră grea, într-o cruce, într-o bulă de săpun. Dar nu ai cum să scapi de el: nu este opțiunea ta personală. Așa s-a întâmplat la naștere. Iar dacă un artist nebun sau un simplu nebun este capabil să-și taie mâna, să-și scoată un ochi sau să-și taie o ureche - o poate face cu ușurință, dar de acest dar poți scăpa numai dacă inima încetează să-ți mai bată” (Dvanadcjat', abo Vyhovannja zinky v umovah, ne prydatnyh do zyttja); „Oamenii comunică mai bine atunci când tac” (Ostannij diamant miledi); „Iubirea nu are explicații! Dar are consecințe și... continuare” (Ja znaju, sco ty znaies, sco ja znaiu); „Iubirea este ultima și unica șansă pentru a supraviețui” (Hudzek). Despre libertate: „Omul are dreptul la o singură libertate - libertatea de a fi el însuși” (Hudzek); „... Cel mai bun mod de a reține pe cineva este de a-l lăsa liber!” 1 Holoborodko, op.cit., p.46. 31 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 (Dvanadcjat', abo Vyhovannja zinky v umovah, ne prydatnyh do zyttja); „Libertatea înseamnă să-ți asumi cât mai mult, de zeci de ori mai mult, decât poți duce. Îți va fi greu, te vei sufoca, dar la un moment dat vei simți că nu mai ai nici o greutate: ți-a fost luată, ești liber - în cuvânt, în viață, în dragoste... Ai învățat să înțelegi mai multe decât ceilalți” (Hudzek). Despre creație: „Artistul trăiește mii de vieți pentru că vrea să învingă moartea. Iar creația, în general, este lupta cu frica de moarte” (Ja znaju, sco ty znaies, sco ja znaiu). Astfel, în proza lui Iren Rozdobudko sunt sintetizate organic orientările analitico-cognitive și estetico-creative, este corelată opoziția dintre individual/ colectiv, masculin/ feminin, personal/ social. Fiecare text al scriitoarei este un fel de enciclopedie de subiecte complicate, trăiri profunde și povești interesante. Datorită compoziției romanelor sale, a subiectului, a problematicii actuale pentru toate timpurile, creația Irenei Rozdobudko își poate revendica titlul de longseller, căci se află în câmpul de interes al cititorului contemporan și este mereu căutată pe piața de carte. Bibliografie: Andrusiak, Ivan, „Insa proza" pocynajet'sja z „Zertvoprynesennja", http://inlit.org.ua/node/83 (accesat la data 22.09.2015). Filonenko, Sofia, Masova literatura v Ukrajini: dyskurs/ hender/ zanr: monohrafija, Donețk, Landon - XXI, 2011 Herasymenko, Nina, Osob’yvosti tvorcoji manery I. Rozdobudiko// „Slovo i cas”, Nr. 11, pp.36- 39 Holoborodko, Iaroslav, Ukrajinsika fashion-literatura. Teksty i cinnosti Iren Rozdobudiko// „Visnyk NAN Ukrajiny”, 2010, Nr. 1, pp. 44-50 Pro cytabel'nist' literatury i ne til'ky. Rozmova Anatolia Dimarova z Romanom Kuharukom// „Kurier Kryvbasu”, 2000, Nr. 125-126, pp. 3-9 Uliura, Hanna, Teatr: pomylkovist' aksiomy// Kyjivs'ka Rus', Kn. II: Iljuzija, Kiev, 2006, pp.144- 149 25 samyh uspesnyh ukrainskih pisatelej. Rejting „Fokusa", http://focus.ua/culture/216871/ (accesat la data 22.09.2015) 32 https://biblioteca-digitala.ro POSTMODERNA A SÜCASNÄ SLOVENSKÄ LITERATÜRA V RUMUNSKU (POSTMODERNISTICKE TENDENCIE V TVORBE ANNY RĂU-LEHOTSKEJ) Martina MATYÄSOVÄ Postmodernism is one of today’s most read and beloved literary movements, one which allows authors to freely experiment in writing and readers to freely interpret texts. A Scroll of Resolutions and A Bit of Space are thematically quite heterogeneous works that both allow for various interpretations and analyses of the stories contained in them. Anna Rau-Lehotska, a Slovak writer living in Romania, has, on one hand, publicly embraced Postmodernism; yet, at the same time, she uses only individual devices from the cannon, refusing to explicitly adopt it as a whole. Existence, being, and emotionality are the dominant phenomena she addresses and deeply cares about in her prose. In the study, these aspects are examined from the point of view of their functions and meanings in individual texts. Key words: Postmodernism, Anna Rau-Lehotska, A Scroll of Resolutions, A Bit of Space, Existence and being. Emotionality V poslednom obdobf mozno vnfmat slovensku literaturu v Rumunsku cez prizmu rozkvetu, tak kvantitatfvneho ako aj kvalitatfvneho. Pestrost’ je pozorovatel’nâ nielen v oblasti generacnej, ale aj zânrovej ci tematickej. Zamerajuc sa prioritne na problematiku autorskych poetfk a umeleckych postupov si budeme vsimat rozvfjanie postmoderny a jej znakov v prozach Anny Rău - Lehotskej. Anna Rău-Lehotskâ, 1964, sa narodila v Nadlaku. Po stredoskolskych studiâch si za svoje zivotne povolanie zvolila ucitel’stvo a odisla do Bukuresti, kde absolvovala studium fyziky a chemie. Po jeho ukoncem sa navracia do rodneho mesta a zacfna pâsobit ako profesorka v Skolskom stredisku Jozefa Gregora Tajovskeho, kde pracuje aj v sucasnosti. A zatial co v intenciâch ucitelskeho povolania odovzdâva studentom vedomosti, osobne skusenosti a vychovne pâsobenie, vo volnom case sa, popri rodine, venuje aj tvorivej prâci spisovatelky. Dominantne postavenie mâ u autorky proza, na druhej strane vsak zaznamenâvame aj pokusy o pisanie poezie. „... Najma jej proza je novym, ale sucasne aj „inym dychom“ v literârnom prostredf slovenskej literatury z Rumunska. Iste aj vol’bou epickych miniutvarov si sama vymedzila priestor na literârne obrazy zivota, ale z jej textov cftime aj inu, generacne odlisnu autorsku mentalitu, menej literâtsku, vacsmi civilnu, ostatne ako u vsetkych mladsfch autorov, a to nielen v rumunskom https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 prostredf...“ (Andruska, 2009, s. 109). Debutovala v roku 1994 suborom kratkych proz Jednym dychom. Svoju tvorbu prezentovala na strankach viacerych casopisov, spomenme naprfklad Nase snahy, Rovnobezne zrkadlâ, Eudove noviny a ine. Lehotska sa venuje aj prekladatel’skej cinnosti, pricom ide hlavne o preklady zo slovenciny do rumunciny a jazyka esperanto. Postmodernisticke tendencie zaznamenavame u autorky v jej prozaickych dielach, vydanych po roku 2000, konkretne ide o knihy Zvitok predsavzati (2009) a VoEry küsok priestoru (2011). Tematicko-motivicka pestrost’ a röznorodost z nich robi diela s vel’kou vypovednou hodnotou a moznostou sirokospektralneho uchopenia zo strany citatel’skej verejnosti. Prfjemca je konfrontovany aj s inou, v oboch dielach dominantnou, crtou - vyraznym synkretizmom a z hl’adiska zanroveho zaradenia pomerne zlozitou identifikaciou jednotlivych prfbehov. Mozno ich nazvat crtami, kresbami, poznamkami, spravami, zaznamami, ci kratkymi prozami. Iba niektore z nich sa rozsahom a kompozicnou vystavbou priblizuju k poviedke. Nielen na presnu zanrovu, ale aj druhovu nezaradenost, spomenutych diel, upozornila Dagmar Maria Anoca, ked’ o Lehotskej diele povedala, ze je to subor „malych i drobnych prozaickych prac tvoriacich kaleidoskop o cloveku a jeho udele. Tieto kusky dusevneho a v znacnej miere celkom urcite i literarneho priestoru sa vsak iba tym, ze su napfsane neviazanou recou, mözu zaradit vylucne k epike, lebo obsahom a lexikalno-semantickou zlozkou sa, tak ako i pred tym, casto umiestnuju na limite medzi epikou a lyrikou, alebo este lepsie skratkovou a nedynamickou epikou ci dejovou lyrikou“ (Anoca, 2012, s. 61). Vo svojom konstatovanf nacrtla aj obsahovu napln prfbehov, ktora nie je nicfm inym ako vyjadrenfm umeleckeho zameru samotnej autorky. Existencia a bytie. To su fenomeny, ktore Lehotska postupne odhaluje a otvara pred citatelom ako zvitok papiera, aby ich kontinuitne, v dokonalosti a uplnosti, predstavila na malom kusku zivotneho priestoru, ktory si vyhradila v druhom diele. Dominantou je zivot, vo vsetkych podobach a premenach, odhalovanie jeho dobrych aj zlych stranok, prekazok a problemov, ktore su neoddelitelnou sucastou akejkolvek existencie. Autorkin pohlad vsak smeruje na cloveka, zobrazujuc ho v intenciach existencie a bytia. Dalo by sa povedat, ze sucasna autorska generacia postmodernu priam vyhl’adava, nerozlisujuc pri tomto konstatovanf narodny ci literarny kontext. Tento umelecky smer poskytuje znacnu davku slobody a volnosti, avsak nielen na strane autora, ale aj samotneho citatela. Neuplatnovanie zasad tradicnej poetiky, absencia konvencnych atributov literarneho diela, ci strata dominantneho postavenia estetickej funkcie otvaraju priestor na takpovediac „svojvolne zaobchadzanie“ 34 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 autora s textom a prakticky neobmedzene moznosti interpretâcie. Postmoder- nistickâ diferentnost’ je vsak najlepsie pozorovatel’nâ az pri prâci s dielom. Zvitok predsavzati a Volny kusok priestoru su spate znakom zânrovej pestrosti, az ambivalentnosti, a tematickej râznorodosti. Aj napriek nâsmu tvrdeniu o ich prfslusnosti k oblasti sucasnej postmoderny im nechyba sujetovâ vystavba, estetickâ linia prfbehov, ci precfzna prâca autorky s jazykom a umeleckymi prostriedkami. Nejde tu o uplatnovanie postmoderny ako takej, skâr len o vytycenie a zdâraznenie jej niektorych znakov. Anoca (2012) sa, v recenzii na autorkinu druhu knihu, vyjadrila nasledovne: „Fragmentârnost na urovni textu ci hypersyntaxe, kaleidoskopickost struktury knihy by nasvedcovala aj postmodernym tendenciâm, ale ideovâ a tematickâ rovina ju radsej zarad’uje k tomu vyrazovemu registru, ktory dominoval v predchâdzajucej knihe, k modernizmu“ (s. 61). Kym v prvej zbierke dominuje silnâ emocionalita, druhâ sa venuje otâzkam zivota, spolocnosti a cloveka. Pri riesenf emocionality postupuje proporcne, zameriavajuc sa rovnakym dielom na pol kladny i zâporny, sucasne vsak nazerâ aj na premeny l’udskej psychiky v procese ich pâsobenia. „Svojimi crtami nastavuje zrkadlo dusevnym pohnutkam, ktore ovplyvnuju situâciu cloveka a jeho myslenia v dnesnom svete“ (Knichal, 2013, s. 53). V proze Nâvsteva dostâva citatei moznost preniknut do myslienok a pocitov hlavnej postavy, na jednej strane citovo rozkolfsanej, no na strane druhej plnej odhodlania a bojovnosti zvlâdnut zatazkâvajuce zivotne situâcie. Utly priestor prfbehu autorke postacil na zachytenie zivota hrdinky v celej jeho sfrke, od detstva cez dospelost, az po uvahy zrelej zeny. Pred citatelom sa otvâra sonda do jej vnutra, sirokâ splet pocitov a myslienok, vykriky podvedomia, ci psychicke zâchvevy, vypovedajuce mnoho o cloveku a jeho osobnosti. Putovat zacfname s dietatom, nazerajuc na svet jeho pohl’adom, kontinuitne doplnenym citovym rozpolozenfm tohto veku. Vyznamne miesto zohrâva v prfbehu noc. Nie vsak vo vyzname odpocinku, ale ako priestor strachu, premyslania a drâsavych psychickych suvah. V klucovych momentoch a situâciâch rozpomfna sa hrdinka na detstvo. Ako dietamâvala casto strach, nevediac presne definovat jeho pâvod. Skryvala sa pod perinou a cakala na prfsery, ukryte v zâkutiach detskej izby. „V detstve sa, naopak, bâla zaspat, noc co noc viackrât otvârala oci a vyvalovala ich do temnoty, aby tak mohla zachytit aj ten najnepatrnejsf pohyb alebo priam vydych prfsery, ktorâ by sa 35 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 nenâpadne bola mohla dostat’ do jej izby potom, ako dâkladne skontrolovala cely priestor“ (Rău-Lehotskâ, 2009, s.9). V tomto momente pozorujeme vnfmanie sveta a reality cez optiku detskeho videnia. Noc sa stâva symbolom temnoty a neistoty, pochybovania o sebe samom a vlastnom konanf. Rozprâvky a svet strasidiel sa v podvedomf hrdinky prelfnaju s realitou, vyust’ujuc do strachu z niecoho vymysleneho, fantastickeho. Avsak nemozno tu hovorit len o iracionâlne a detskej predstavivosti. Prfzraky sa objavuju v noci, ked’ je sama. Samota v poviedke indikuje potrebu, no zâroven aj absenciu opory zo strany niekoho alebo niecoho. Postupom casu dochâdza u postavy k dusevnemu prerodu. Moment psychickeho dozrievania, prekonâvania detskych nâvykov a iluzornych problemov je prftomny v zivote kazdeho cloveka, nevztahuje sa len na prostredie literârne. Autorka volf opacny postup, zasadiac do epickej struktury skutocnost ako taku. Zbytocne neprikrâsl’uje fakty, opisuje ich ako prichâdzaju, s kazdodennou tvrdost’ou a problemami. Margita zije na prvy pohl’ad bezny zivot. Pracuje, starâ sa o domâcnost, prezfva radosti aj starosti tak, ako jej ich osud prinâsa a nadel’uje. Vo chvfl’ach samoty si vytvâra vlastny, imaginârny, svet, majuc ho ako vychodisko v zlozitych chvfl’ach. Detsku ustrâchanost vystriedala odvaha pustat sa do novych a neznâmych veci, nepoznanych dobrodruzstiev. Prâve v tychto momentoch vnfma svoje bytie ako plnohodnotne. Ale potom na cely ten smrad lahko zabudla, zostalo jej len okuzlenie prveho samostatneho dobrodruzstva, na chvi'l'u bola v inom svete, ktory patril len jej, robila to, co chcela ona sama. Tento prvy pokus o osamotnenie potom opakovala stâle castejsie, so vsetkymi nevyhnutnymi nâsledkami, a tie sa neraz ozyvali, ved predsa vybocovala z rutiny dedinskych obycajov, ale ona si ich nevsi'mavo ukladala do svojho tajomneho sveta, tak ako si chlapci ukladali farebne sklenene gulâcky do kozeneho vrecuska (Rău - Lehotskâ, 2009, s.13). Lehotskâ tu nacrtâva komplexnu splet existencnych problemov, strachom a samotou zacfnajuc a otâzkou zaradenia cloveka v spolocnosti konciac. Jej hrdinka vsak nepodlieha postmodernej apatii a pocitu uzkosti. Vzpierajuc sa normâm a zabehanej konvencif sa pysi svojou inakost’ou, ktorâ je pre nu typickâ. U Margity sa namiesto uzkosti a deziluzie, vyplyvajucej z neprijatia kolektfvom, stretâvame s odhodlanfm znâsat vsetky prfkoria a vyrovnanost’ou, s akou prijfma nadobudnuty spolocensky status. Diametrâlne odlisne vnfmanie vlastneho miesta vo svete a spolocnosti je zaznamenane v proze Marta. Sirokâ splet pocitov, prezfvanych az s vyraznou 36 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 intenzitou, sa citatel’ovi zjavuje opisom jej rozbureneho vnutra a nepretrziteho prudu myslienok, snaziac sa o vyrovnanie so situâciou, v ktorej sa tak nâhle a necakane ocitla. Marta je typom nevyrovnaneho cloveka. Je zmietanâ strachom a pocitom neistoty. „Opretâ plecom o st^p sa snazila sprâvat sa cfm nenâpadnejsie, aby sa nakoniec ona nestala stredobodom pozornosti okoloiducich. Vytiahla z vrecka mobil a tvârila sa, ze telefonuje. To naozaj nikoho nezaujfmalo, kazdy prechâdzal popri nej nedbalo, az na chlapceka v kocfku, ktory sa jej usmial, zamâval jej a ona mu to opatovala" (Rău-Lehotskâ, 2009, s. 40). Kym Margita bola postavou odvâznou a sebestacnou, nemajuc strach zakusit nove a blâznive dobrodruzstvâ aj za cenu odsudenia zo strany kolektfvu, Marta mâ az panicky strach z moznosti vyclenenia sa. Silnâ tuzba po splynutf s davom z nej robi postavu fâdnu a na prvy pohl’ad nezaujfmavu. „Existenciâlnost’ vyrazu je casto prepojenâ s kvalitami ako tragickost’ ci absurdnost. Jej specifikom je, ze je postihnutel’ny vo vypovedi, ktorâ sa tyka zâkladnych otâzok l’udskej existencie, kde je azda najdâlezitejsie pytanie sa na zmysel. Postihuje pocity a stavy vedomia vyvolâvane tajomnostou, skrytostou, nejasnostou odpovedf na tieto otâzky" (Spotâk, 2008, s. 7). Sujetovâ linia sa vsak odvfja od uplne inych aspektov, ktore chcela autorka zdâraznit a pertraktovat. Opatovne sa navraciame k otâzke emocionality a jej deklarovania v diele. Nezacielujuc pozornost na vybrane pocity, autorka ich vykresluje tak, ako v jednotlivych prozach plynu a vyhranuju sa. Odkrytie je sprevâdzane silnymi prejavmi navonok aj vo vnutri. Dominuje vyraznâ gestikulâcia a pohyby tela, doplniac to prfslusnym recovym a hlasovym vystupom. Vnutornu strânku reprezentuju psychicke a dusevne zâchvevy, aktivita podvedomia, snove predstavy az halucinâcie. Martina existencnâ potreba niekam patrit je limitovanâ ustrâchanym a uzkostlivym sprâvanfm voci okoliu, ktore jej vsak nevenuje vacsiu pozornost ako hocikomu inemu z okoloiducich. Psychickâ labilnost, ktorou trpi, ju dozenie az k uteku. Unikâ ale pred niecfm, co v skutocnosti nejestvuje a zostâva iba vyplodom jej podvedomia. Marta vydesene mykla kl'ucku a dvere zaskri'pali. Chvatne sa obrâtila a vybehla. Zacala utekat, tak rychlo, ako len vlâdala. Najprv sa vâbec neobzerala, hl'adela len ci'm skâr dostat sa naspat medzi l’udi. Az ked’ sa pribli'zila k sediacim babkâm a k ich bezzubemu zhovâraniu, opovâzila sa otocit hlavu a pozriet za seba. Neprenasledoval ju nikto, tak 37 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 spomalila a sotva lapajuc dych presla okolo nich tak, aby vel'mi neputala pozornost“ (Rău-Lehotskâ, 2009, s. 45-6). Cizmy su prfbehom deklarujucim silu a dosah pocitov na cloveka a jeho sprâvanie. V tomto prfpade vsak prevlâda vonkajsia strânka nad vnutornou, prezfvajuc hnev az vo vyhrotenej podobe. „Halo, Maja? - ozval sa dievcensky hlas. - Nie, tu ziadna Maja nie je. Uz je to dnes tretfkrât. Clovek by mal najprv porozmysiat, potom vytocit’ cfslo! - vykricala sa poburene a tresla sluchadlom, ani nepocuvajuc ospravedlnenie z druheho konca drâtu“ (Rău-Lehotskâ, 2009, s. 36). Bezvyznamnâ situâcia, akou je hiadanie ciziem, je pre hlavnu postavu impulzom k neprfjemnemu vystupovaniu voci okoliu i sebe samej. Banalita riesenej veci posluzila autorke na odkrytie prchkosti iudskych povâh, a zâroven jedinecnosti kazdej z nich. Problematiku emocii odhaluje paletou râznorodych zenskych postâv. Hrdinky ziju pocitovo navonok aj vnutorne. Postavy muzov su vynimocne a emocionâlne obmedzene. O ich zivote sa citatei dozvedâ len prostrednfctvom opisov podvedomia a myslienkovych operâcif. Kym zeny problemy riesia, muzi ich dusia vo vnutri a potlâcaju do uzadia. Mozno tu teda konfrontovat zensku vyrovnanost na jednej strane s muzskou zâdumcivostou a nerozhodnostou na strane druhej. Obe roviny sa vsak vzâjomne dop^naju a vyvazuju, aby mohli v zâvere vytvorit harmonicky celok. Hoci su Lehotskej diela oddelene casovo aj tematicky, na prvy pohlad javiaca sa râznorodost je v zâvere zosuladenâ, vytvârajuc jednotu a prepojenost. Volny kusok priestoru je venovany cloveku. Nie vsak ako individuâlnej entite, ale cloveku zmietajucemu sa vo vfre zivota, spolocnosti, sveta, snaziaceho sa zaradit v zlozitej spleti medzil’udskych vztahov. „Tieto lyricky ladene prfbehy svojfm tematickym zameranfm aj nad’alej ostâvaju viac ci menej v blfzkosti autorkinho okolia, avsak na rozdiel od predoslych obrazov z kazdodenneho zivota jej drobnokresby zvyraznuju duchovny rozmer“ (Knichal, 2013, s. 53). Istu mieru duchovna a zivotnej filozofie nachâdzame v prfbehu, s nâzvom rovnomennym celej knihe. Diferenciou medzi dielami je aj psychicke uspâsobenie hrdinov, ich dusevnâ zrelost a triezvy pohlad na veci, ci vzniknute situâcie. Postavy su uz akoby dospele, rozvâzne, neovlâdane pudmi a emociami do takej miery, ako v prfpade Zvitku predsavzati'. Su postavene pred problemy, ktorym treba nielen celit, ale predovsetkym ich riesit. Apatia by viedla k upadku a „destrukcif". Mladâ zena, z prozy Volny kusok priestoru, je prototypom cloveka dnesnej doby. Vecne uponâhianeho, pracovne vytazeneho, nevsfmaveho, egoisticky reflektujuceho vylucne vlastny zivot, pretoze na problemy inych jednoducho nezvysi cas. V momentoch najvyssieho vypatia sa zrazu stane nieco, co ju prinuti zastavit, 38 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 spomalit, zmenit smer. Autonehoda a pobyt v nemocnici zmenia cely jej zivot i doterajsf pohl’ad nan. Okliestenâ stenami bytu sa citi ako vazen. Bezvychodiskovâ situâcia sa vsak postupne meni doslova na vykûpenie. Hrdinka dospieva k zâvaznym rozhodnutiam, naberâ odvahu zmenit tok existencie, ktorou sa prezentovala navonok, avsak zrazu mâ pocit, ze vlastne nikdy poriadne nezila. Iba prezfvala. Hnala sa za kariérou, peniazmi, ûspechom, nevnfmala okolie, blfzkych l’udf ani priatel’ov. Az vo chvfli ûplnej samoty si naplno uvedomuje, ze nemâ takmer nic, co by ju robilo stastnou a nap^nalo pocitom zadostucinenia. Zauzfvané spôsoby trâvenia vol’ného casu sa javia ako bezcenné a neplnia svoj ûcel, tak ako zvycajne. Dostavuje sa pocit, ktory predtym nepoznala - ûzkost, samota. Celou vâhou na nâs tâto problematika dol'ahne vo chvfl’ach, kedy nevieme ako d’alej, v tzv. existenciâlnych, teda medznych situâciâch. Najtypickejsi'm prejavom alebo nâsledkom tychto situâcif je ûzkost. (...) Dôlezitejsie je odli'senie ûzkosti od hrôzy, strachu, zdesenia ci ostychu. Vsetky tieto pocity (kvality) vyrastajû z konkrétneho dôvodu a miznû spolu s jeho odstrâneni'm. Naproti tomu ûzkost nezapri'cinuje nic urcité a skutocné, a teda nemôze len tak pominût“ (Spotâk, 2008, s. 2-3). Vychodisko z hranicnej situâcie nachâdza v, na prvy pohl’ad, bezvyznamnej cinnosti. Sediac na balkone pozoruje okolie, ludi nâhliacich sa do prâce, vtâky poletujûce povetrfm, okolité panelâky a zivot v nich. Uvedomuje si, co vsetko celé tie roky prehliadala. „Len teraz si zacala vsfmat, ze obloha okolo balkona je rovnako obrovskâ a krâsne modrâ ako tâ z dediny jej detstva. A oblâciky, pravdaze, v tychto horûcich dnoch také zriedkavé, ze vytvârajû rovnako ûzasné obrâzky. A vtedy zabûdala na nehodu, na bolest, na nemocnicu“ (Rău-Lehotskâ, 2011, s. 26-27). Hoci uvedomenie si chyb a osobnych nedostatkov prichâdza v obdobf tzv. psychickej zrelosti a vyrovnanosti, je intenzfvne, precftené a, co je najdôlezitejsie, podporené odvahou a rozhodnutfm zmenit kazdodennû rutinu na plnohodnotné prezfvanie bytia ako takého. Zdanlivâ prfslusnost ku kolektfvu, nadobudnutâ z predoslych cias, sa menf na ciel’avedomé naplânovanie si krokov do budûcnosti. Mozno tu pozorovat pohyb hlavnej postavy po novej existencnej lfnif, spôsobeny fyzicky aj psychicky vypatou situâciou. Vyskyt existencného motfvu v autorkinej prvej zbierke, a jeho protikladnost k 39 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 prâve interpretovanej proze, nas priviedli k rozhodnutiu vrâtit sa spät. Prfbeh, rozprâvany muzskou postavou, deklaruje silu odvahy, akej je clovek schopny. Hrdina naberâ odvahu prekonat strach, uzkost a nocne mory, ktore ho noc co noc sprevâdzaju, znemoznujuc pokojny odpocinok. Zadi'val sa na kyvajuce sa konâre a sâm seba sa v duchu opytal, co bude d’alej. Hned’ si zasemotil aj odpoved: aj ja sa budem tak vetvit, ako tie stromy. Mozno sa este budeme stretat v spânku, mozno aj cez den, ale uz len niekde za ciarou horizontu... teraz uz budu platne celkom ine argumenty. Zamknem krutu brânu do zhoreniska a prestaviam vsetky veci do noveho tvaru. Vstal, povystieral sa a vykrocil v ustrety blyskavemu rânu“ (Rău- Lehotskâ, 2009, s. 51). Obidve postavy dospievaju k presvedceniu o nutnosti zmeny v ich zivote. Mladâ zena je ovplyvnenâ tvrdou ranou osudu, Richard sa vsak rozhoduje sâm. Stâva sa „strojcom vlastneho stastia“ a reprezentuje silu l’udskej vâle a neochvejneho odhodlania. Cloveka postretnu v zivote mnohe problemy a prekâzky, objaviac sa castokrât v tom najnevhodnejsom momente, ci obdobi. Vyber proz a ich sujetove ustrojenie nie je vâbec nâhodne. Autorka dâva citatelovi moznost volby, ako nalozit s vlastnym zivotom a bytfm. Ukazuje mozne spâsoby riesenia: vol’ba na zâklade rany osudu, alebo spontânne precitnutie a nutnost vyslobodit sa z necinnosti a apatie. Volba tu naberâ vseobecne konotâcie nevyhnutnosti, avsak jej realizâcia je uz vylucne individuâlna. „Kazdy z nâs mâ onen symbolicky priestor, v ktorom sa mâze celkom slobodne pohybovat, ale v ktorom nan cfhaju aj nâstrahy najrâznejsieho druhu“ (Knichal, 2013, s. 53). Pre druhu autorkinu zbierku je charakteristickâ râznorodost. Tento aspekt pozorujeme nielen v oblasti motfvov, ale aj postâv a prostredia. Zobrazujuc ludf rozlicneho postavenia, ci prfslusnosti, ponuka citatel’ovi moznost nazriet do celej skâly zivotov, osudov a situâcif. Eudia z mesta alebo dediny, centra ci periferie. Sirokâ splet prfbehov a medzil’udskych vztahov, skutocnych aj vymyslenych prfzrakov, predstâv a halucinacnych vizii. Spojivom medzi nimi je vsak strach a samota, uzkost, neistota. Hviezda je prfkladom sprâvania sa cloveka v momentoch absolutnej samoty, ked’ chyba blfzka osoba, ci priatel’ na rozhovor. Nocnâ sceneria vzniknute pocity zosilnuje a dodâva prfbehu na tajomnosti, ba az zâzracnosti okamihu. Neschopnost spânku vedie hrdinu k stavom tzv. denneho snenia, oziviac hviezdu, ktorâ sa mu stâva spolocnfckou, az kym nakoniec, zmoreny unavou, nezaspf. „Je tmavâ noc vonku aj vnutri. Do uzkeho priezoru poodchylenych okenfc vhupla hviezda. Ustrnuto ju sledujem, pokym ma nezacnu stfpat oci. Privriem jedno 40 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 oko. Je tam. Otvorfm ho a zatvorfm druhe oko. Jej blikot uz tam zrazu nie je. Roztvorfm oci a snazfm sa znehybniet. Hviezda sa medzicasom posunula trosicku blizsie k pravej okenici. Ale nie rovnomerne. Jej svetielko sa placho trepoce, poletuje, kmitâ na vsetky strany“ (Rău-Lehotskâ, 2011, s. 28). Samotu vsak nemozno spâjat’ vylucne s clovekom - jednotlivcom, dotyka sa kazdeho, castokrât aj ludi v spolocnosti. Prfbeh s nâzvom Tichy vecer neodhal’uje samotu fyzicku, ale naopak samotu ducha, srdca, mysle. Harmonicke spolunazfvanie manzelskeho pâru je len zdanlive. Ide o hru, ktoru predvâdzaju verejnosti. Nikto ani len netusi, ze vztah medzi nimi uz dâvno ochladol. Zostali spolu a zâroven kazdy sâm, neschopnf preriect slovo, zacat rozhovor, zdiel’at problemy. Zijuc spolu kazdy bojuje so samotou vlastneho vnutra. „Zaziadalo mi spytat sa ta hocico, otvorit usta, vydat co len hlâsku, hoci som nesmela klâst ziadne otâzky. V akej reci by som aj bola mohla rozprâvat, ked’ ticho bolo mocnejsie nez ja, mocnejsie nez my vsetci dokopy a prikryvalo aj nâs, aj nase slovâ. Cez vzâcne strbinky svetla som vse zaskulila na teba, zmietajuceho sa pod tou istou tarchou desivej nemoty“ (Rău-Lehotskâ, 2011, s. 33). Ani zivot vo dvojici a rodinnom kruhu nemusf cloveku poskytnut istotu stastia, porozumenia a harmonie. Autorka pertraktuje az paradoxne dâsledky zivota a doby, ktorej sme ucastnf. Prâca, stres a neustâly zhon doslova vzd’al’uju ludf navâkol, okrâdaju cloveka o aspekt osobneho a humânneho prfstupu. Zijeme v spolocnosti a castokrât sme osamelejsf ako ti, ktorym bola samota jedinou zivotnou partnerkou. Lehotskâ sa prioritne venuje otâzke existencie a bytia cloveka, zobrazujuc ho v najrozmanitejsfch zivotnych situâciâch a okolnostiach. Jej postavy su diferentne statusom a postavenfm v spolocnosti, zamestnanfm, vekom, no predovsetkym psychickym ustrojenfm a nazeranfm na zivot, schopnostou riesit problemy a vyrovnat sa s nimi. Jednotlive prfbehy su sucastou mozaiky, ktorej kazdâ cast mâ stabilne a nenahraditelne miesto. Konfrontujuc citatela s tvrdou realitou, prinâsaju nâvod, alebo vystrahu, ako k problemom pristupovat a comu sa naopak vyhnut. Postmoderna sa pre autorku stâva kulisou na rozhovor s citatelom i celym svetom. Prostrednfctvom vybranych atributov kladie otâzky, podâva podnety, vyjadruje osobne stanovisko. Aj jej texty sa stâvaju postmodernou hrou, avsak iba dovtedy, kym neprezrieme realizovany autorsky a osobnostny zâmer. Pobâda nâs k zamysleniu a vol’be o vlastnom zivote a bytf v nom. 41 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 LITERATURA ANDRUKSA, P.: Literârna tvorba Slovâkov z Dolnej zeme. Bratislava: Odkaz 1994. 168 s. ANDRUSKA, P.: Osobnosti a osobitosti dolnozemskej kultury. Nitra: Fakulta stredoeuropskych studii' UKF 2005. 154 s. ANDRUSKA, P.: Sucasni' slovenskf spisovatelia z Rumunska. Nitra: UKF 2009. 136 s. ANOCA, D. M.: Pevne zabyvanâ vo svojom literârnom priestore. In: Nase snahy Plus, 2012, roc. IX, c. 4, s. 61 - 62. HRIVNÂKOVÂ, V.: Existencializmus vo filozofii a literature. Nitra: Pedagogickâ fakulta 1991. 59 s. KNICHAL, O.: Prâvo na vol'ny priestor. In. Dolnozemsky Slovak, 2013, roc. 18, c. 1 - 2, s. 53. RĂU-LEHOTSKÂ, A.: Vol'ny kusok priestoru. Nadlak: Ivan Krasko 2011. 130 s. RĂU-LEHOTSKÂ, A.: Zvitok predsavzatf. Nadlak: Ivan Krasko 2009. 100 s. SPOTÂK, R.: Existencializmus ako vyrazovâ kvalita. Nitra: Univerzita Konstanti'na Filozofa 2008. 28 s. VITEZOVÂ, E.: Vol'ny kusok priestoru Anny Rău- Lehotskej. In. Nase snahy Plus, 2012, roc. 99, c. 1, s. 52 - 53. 42 https://biblioteca-digitala.ro POSTMODERNUL MEREU VERDE...1 Raluca Daniela MIHAI Literature has always taken the shape of a manifest, the indulgement of thoughts, feelings, phantasms and uprising, times and often expressing that inner courage to take a step, say something, unravel with writing being the entity that completes it through the transfer of thoughts and ideas in the best possible way. Literature is on a path of continuous change and its' cycles have the urge to always bring something new, a new way of thinking, this being the set in which postmodernism came to light, a cosmopolite phenomenon that brought along a denial to the majority of the techniques used in literature, this giving literature a new face in a new and original way by studying people in their everyday life not by creating an exact copy of reality but rather by generating a fictional world to represent reality. Slovak literature has seen remarkable changes when, at the end of the nineteenth century, it has entered a new stage, creating adequate conditions conducive to modern literature, given the changes in the social condition of the writer. Literary life will undergo a major change on the topic of literary works, but also the method of creation, which is destined to highlight the artistic virtues of the writer and altogether satisfying taste reader. Among those who contributed to the development of good translations in English, which broke into the phenomenon of postmodernism, have brought attention writings literature, facilitated change the image of their own people, the spirit, contributing to the evolution of literary canon in Slovakia was writer Pavel Vilikovsky, slovak writer, journalist and translator. It has become increasingly known as a literary figure major post-communist period in Central Europe. Keywords: Slovak literature, postmodernism, Vilikovsky, innovation, game Literatura slovacă a înregistrat schimbări remarcabile atunci când, la finele secolului al XIX-lea, s-a intrat într-o nouă etapă, propice creării premiselor literaturii moderne, date fiind schimbările în ceea ce privește condiția socială a scriitorului. Viața literară va suferi o schimbare majoră privind tematica operelor literare, dar și metoda de creație, care are ca menire punerea în evidență a virtuților artistice ale scriitorului și satisfacerea întru-totul a gustului cititorului. 1 Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Cercetări doctorale multidisciplinare competitive pe plan european (CDocMD)”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013, contractul de finanțare nr.POSDRU/187/1.5/S/155559 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Dupa anii 1960, Slovacia a cunoscut o perioada fructuoasă în ceea ce privește experimentele literare, făcându-se trecerea de la perioada în care scriitorii moderniști activau, la o perioadă cu numeroase influențe postmoderne. Însă această nouă perioadă nu a fost privită pozitiv, datorită regimului politic din acea vreme, în care libertatea de exprimare și de creație erau considerate pericole la adresa respectivului tip de regim dictatorial, astfel încât scrierile au fost cenzurate în marea lor majoritate, scriitorii fiind nevoiți să își întrerupă activitatea, în mod direct, o perioadă de timp. Influențele postmoderne au pătruns în literatura slovacă, cel mai adesea, prin intermediul traducerilor din limba engleză, amintindu-l aici pe John Barth cu scrierea sa Lost in the funhouse, publicată în revista slovacă ,,Revue svetovej literatury”, din anul 1963, dar și traducerea romanului Un veac de singurătate al lui Gabriel Garcia Marquez. Romanul lui Marquez a fost ca o revelație pentru lumea literară, întrucât creatorii au descoperit un nou limbaj literar, absorbind multe influențe din realismul magic latino-american, dar și din postmodernismul nord-american. Printre cei care au contribuit la dezvoltarea unei bune traduceri din limba engleză, care au pătruns în fenomenul postmodernismului, au adus în atenție scrierile literaturii universale, au înlesnit schimbarea imaginea propriului popor, a spiritului, contribuind astfel la evoluția canonului literar din Slovacia a fost scriitorul slovac Pavel Vilikovsky, prozator, publicist si traducător. Acesta a devenit din ce în ce mai cunoscut drept o figură literară majoră a perioadei post-comuniste din Europa Centrală. Scrierile sale au adus o reîmprospătare a literaturii vremii, scoțând în evidență aspirațiile, sentimentele, simțirile, atitudinile și eforturile tinerilor în descoperirea izvoarelor fericirii umane. Prin intermediul lor, Vilikovsky a căutat să înțeleagă care este factorul declanșator al felului în care oamenii acționează și să explice fundamentul tradițiilor literare naționale, utilizându-se de termeni stricți și preciși pentru exprimarea gândurilor, trăirilor sau a sentimentelor. Acesta a urmărit firul narativ postmodernist care a fost abordat în cadrul literaturii Americii de Nord, iar mare parte din opera sa a fost redactată într-o perioadă profundă de criză politică și persiflare, de parodie, de discursuri politice și rapoarte științifice, dar și de literatură în sine. Datorită faptului că societatea și atmosfera politică a anilor 1970 nu erau pe gustul scriitorului, majoritatea creațiilor fiind afectate de cenzură, acesta nu a fost dispus să accepte compromisuri, alegând să întrerupă publicarea textelor oficiale, 44 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 însă nu a renunțat la scris, deoarece a continuat să traducă din limba engleză literatură cu caracter ficțional, până în apropierea anilor 1990, când atmosfera s-a mai detensionat și a crescut interesul pentru literatura postmodernă. Astfel că noul val avea să vină cu abolirea tuturor trăsăturilor impuse până atunci și prin libertate de creație, fără a ține cont de presiunea ideologică care domina în acea perioadă sau de ceea ce publicul de rând era obișnuit să primească. Această libertate de gândire și de exprimare, care a devenit posibilă începând cu anii 1990 a constituit și o regăsire, o redescoperire a unei noi forme de exprimare, a unui nou limbaj diferit față de cel existent, care a fost destul de bine primit de către opinia literară. Scrierile prin care Vilikovsky s-a remarcat în cadrul literaturii slovace, cu puțin înainte și după perioadă postdecembristă au fost: Calul la etaj, orbul în Vrable, Mereu verde..., Un Casanova slovac, Crudul mecanic de locomotivă - colecție de povestiri scurte, Ultimul cal din Pompei, Prima și ultima iubire, Papagalul magic etc. În abordarea nuvelelor sale, Pavel Vilikovsky folosește o construcție interesantă, textul său întinzându-se pe o linie dreaptă, fără fluctuații evidente, având însă nenumărate puncte de oprire, precis delimitate temporal, fiecare punct în parte, având o anumită importanță în cadrul povestirii. Autorul se joacă, parcă, premeditat cu poveștile pe care le expune, trăind cu intesitate fiecare moment, căutând contacte între personajul său și cititor. Opera sa se caracterizează prin ironie, umor negru, parodie, absurditate dusă până la extreme, abordând teme precum aventura, erotismul sau chiar teme polițiste. Totodată se pot remarca scepticismul, evidențiat prin căutarea sensului acțiunilor umane, digresiile prin care naratorul exprimă o atitudine subiectivă, dar și notele de subsol prin care autorul se concentrează pe unele detalii relevante pentru subiectul operei. În același timp, abundența dialogului, stilizările si descrierile telegrafice, reușeșc să construiască situații fără participarea directă a autorului în cadrul subiectului. Vilikovsky prezintă un caracter și un limbaj diferit față de alți scriitori slovaci care au fost la rândul lor influențați de noile tendințe postmoderne. Regăsim o ușurință în utilizarea termenilor, în folosirea jocului de limbaj, lucruri care dovedesc, astfel, măiestria ca scriitor a acestuia, dar și dăruirea sa față de literatură. 45 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Desigur, întâlnim și lucruri comune, însă cel mai bine putem observa diferențele1. Autorul jonglează cu kitsch-ul, demonstrând astfel măiestria cu care acesta stăpânește inteligența lingvistică și originalitatea propoziției. S-a inspirat pentru kitsch de la moderniști, dorind în mod deliberat să testeze limitele artei din ziua de astăzi. Vilikovsky este considerat de către criticii slovaci, scriitorul care a utilizat într-un mod bine definit tehnicile postmoderne pe care le-a evidențiat în nuvela Mereu verde..., publicată în octombrie 1989, având parte de o primire nesperată atât din partea criticilor, cât și din partea cititorilor intelectuali. Mereu verde..., conform lui Pavel Unatinsky, poate fi considerat un proces intentat societății/ societăților totalitare în care eroul este un ,,om fără însușiri”- un spion bătrân, dement și alienat, creație a regimurilor totalitare în care a trăit, a căror soartă a împărtășit-o, erou-neerou, vinovat fără vină, ratat al oricărei societăți în care a trăit, acuză fără a acuza, este acuzat fără a fi pedepsit, apără fără a avea ce, judecă fără a avea discernământ2. Naratorul este un pensionar bătrân, fost spion, care se încadrează perfect perioadei cuprinsă între cele două Războaie Mondiale. Pentru a completa tabloul prăfuit al acelei perioade, nu puteau lipsi din cadrul peisajului Asociația Spionilor, Poliția Secretă, referirea la slovaci, unguri sau români, dar nici aluziile la condițiile de viață actuale, autorul făcând trimiteri la ghidurile de ficțiune și cele turistice. Acest erou pe care Pavel Unatinsky îl caracterizează consider că se apropie simțitor în anumite ipostaze de felul în care sunt caracterizate personajele lui Dostoievski, ducându-ne cu gândul înspre romanul Frații Karamazov, întrucât trăsăturile fizice ale personajelor sunt uneori descrise succinct, cu paloare bolnăvicioasă, cel mai adesea dominate de un tremor neobișnuit, însă ceea ce le face să iasă din tipar este tocmai vocea acestora, vocea isterică, adesea nervoasă. Personajul principal al nuvelei Mereu verde..., în ipostaza unui colonel, era o persoană extrem de autoritară și destul de șireată când venea vorba de propriile interese, știind să se impună și să dea impresia că deține controlul interlocutorului. Printre activitățile preferate ale acestuia se numără seducția și interogatoriul, amândouă forme ale puterii care ne duc cu gândul către un alt tip de roman și anume, romanul polițist, unde le regăsim aproape în totalitate. 1 L. Cuzy, P. Darovec, Panorăma slovenskej literatuiy, III, Slovenske Pedagogicke Nakladatel'stvo, Presov, 2006, p. 179. 2 Ștefan Pavel Unatinsky, postfață la opera Mereu verde..., a scriitorului Pavel Vilikovsky, Ed. Universal Dalsi, București, 2003, p. 169. 46 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Dintotdeauna aceste forme au conlucrat și au surescitat atât mintea scriitorului cât și a cititorului, obținând cele mai bune rezultate întrucât reprezintă două moduri destul de facile ale obținerii înformației și controlului încă din cele mai vechi timpuri. Amalgamul de situații îl poartă pe cititor pe tot felul de cărări asemenea unui labirint care se află de cele mai multe ori la limita realului cu fantasticul, cu fantasmagoricul, sub forma unui teritoriu în care contrariile coexistă deoarece, în acest text, realul reprezintă modul cum existența, realitatea și alienarea conlucrează în conșțiința individului care dă impresia de cele mai multe ori ca este fără conștiință, dominat aproape în totalitate de obsesii și idei fantasmatice. Antieroul nuvelei este de cele mai multe ori preocupat de psihologie, întrucât are speranța că aceasta l-ar putea face să înțeleagă epoca, omul și comportamentul acestuia, felul în care acționează, dar și propriul comportament care este de cele mai multe ori haotic, societatea și natura acestuia. Incultura acestuia se dovedește a fi multidirecțională, multilaterală, încât nu este capabil de nicio răzvrătire, nu urăște, în ura lui, ci doar constată vag.1 Autorul reușește să se infiltreze în mai toate coltisoarele minții unui om din astfel de spații pentru a analiza și cerceta alienarea socială, umană, politică, culturală, se joacă de cele mai multe ori cu sutele de piese puzzle din care, în final, creează o imagine trist al sistemului care este asemenea unei rulete. Acest antierou este preocupat de tot ce ține de psihologia umană, dă dovadă de nepricepere, aroganță, prostie, nu este lipsit de calități în puținele clipe de franchețe, dar acestea se pare că nu ajung pentru a corela aceste calități pentru o opțiune. Dezordinea care se creează, în care faptele, personajele comunicarea, descripția dialogul și monologul, aduce în proza slovacă o nouă abordare, o nouă viziune. Prin ea se creează un nou stil, o nouă formă, un mod de abordare a eroului. Autorul abordează strategia deconstrucției, deconspirand mecanismele tradiționale ale generării textului. De-a lungul primelor pagini, naratorul apelează la convențiile narative tradiționale, cu scopul de a parodia și de a ironiza, de a lua în derâdere, producând o cauzalitate simplă și lineară ,,s-a întâmplat, după cum știți, 1 Ibidem, p.169. 47 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 tinere prieten, pentru că deja cunoașteți regula clasică a narațiunii: dacă în prima propoziție Cehov scria despre pușcă, atunci acesta a tras în ultima”1. Naratorul însă, pe întreg parcursul nuvelei, își induce în eroare cititorul, deoarece ceea ce reiese din povestirea relatată nu este o poveste, ci mai degrabă un amalgam de cuvinte, fără o cronologie exactă, se fac salturi de la o idee la alta, de la un eveniment la altul fără a se ține cont de regula clasică de scriere (expozițiune, intrigă, desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul), creând impresia cititorului că acesta nu întelege nimic, spre exemplu: ,,Altul, în situația mea, s-ar fi lăsat în voia soartei, căutând în ea părțile mai luminoase : eu, cu toată vârsta mea fragedă, dar flăcău cu mintea ageră, perspicace... Vă dau o problemă de perspicacitate, vreți ? Distanța de la stația A la stația B este exact dublu fată de distanța dintre A și C. Da ? Problema sună : cele trei stații se află pe aceeași rută ? Ha-ha. Unde am rămas? Aha, da, mâna cu degetele-i lungi, prin care parcă se scurgea curentul electric‘’2. Dacă cititorul se așteaptă ca romanul Mereu verde... să fie un discurs narativ, este de la sine înțeles că așteptările sale vor soldate cu sentimente contradictorii și confuze. În nuvelă, călătoria nu este justificată de o cauză obișnuită, tradițională sau de una istorică, în care un pas este automat urmat de cel de-al doilea pas. Nu se va pune accent pe cum apare istoria în cadrul textului și pe felul în care aceasta a influențat această perioadă, ci felul în care naratorul se joacă cu personajul sau invers, felul în care personajul se joacă cu naratorul, abordând o nouă perspectivă, diferită de cea clasică. Polifonia vocilor narative generează ambiguitate asupra înțelegerii textului ,,cine vorbește sau cui se adresează”, permițând de multe ori salturi și modificări de la o propoziție la alta. De cele mai multe ori nu este clar dacă naratorul se adresează colonelului sau dacă naratorul se adresează cititorului, producând astfel, de cele mai multe ori, confuzii. Această ambiguitate conduce la concluzia că nu doar colonelul seduce naratorul, ci, în mod simultan, naratorul seduce și el, la rândul lui, cititorul. În mod similar, în timp ce naratorul este sedus, colonelul îl interoghează. În acest joc ambiguu, asemenea unui labirint, în care autorul ne introduce, provoacă, cel mai adesea, nelămuriri cititorului. 1 Ibidem, p. 11. 2 Ibidem, p. 16. 48 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Textul lui Vilikovsky asigură un model pentru creativitate atât în literatură cât și în jocurile sociale, datorită lejerității și ușurinței cu care acesta scrie astfel că, într-un joc în care regulile nu se cunosc, unul trebuie să mascheze regulile celuilalt și să se completeze ca într-un întreg. Jocul dintre el și ea, în măsura în care cititorul este concentrat, este ca un cerc vicios, aceștia fiind manipulați și seduși de către narator la fel cum, la rândul lui, naratorul este manipulat și sedus de către colonel. Naratorul însă trebuie să își disimuleze propriile reguli în citirea nuvelei. În concluzie, putem afirma că prin intermediul acestei nuvele, Vilikovsky a dorit în primul rând să ducă mai departe proza slovacă, integrând-o astfel în contextul european, căutând, în același timp, să evidențieze cele mai intense trăiri ale acelei perioade măcinată de probleme. Toate acestea văzute prin ochii unui om nebun, dominat de obsesii, care pare că a fost înnebunit de însuși sistemul bolnav în care a trăit, de greutățile și de neajunsurile perioadei. Acest bătrân nebun nu aparține doar poporului slovac, ci tuturor popoarelor care au fost afectate de această perioadă și care au lăsat totodată răni adânci, atât fizice cât și mentale. Referințe bibliografice: CORBU, DANIEL, Postmodernismul pe înțelesul tuturor, Iași, Princeps Edit, 2004 CUZY, LADISLAV, DAROVEC, PETER, Panorăma slovenskej literatury, III, Presov, Slovenske Pedagogicke Nakladatel'stvo, 2006 HARPÂN, MICHAL, Teoria literatury, Bratislava, ESA, 1994 HAUSER, MICHAEL, Cesty z postmodernismu, Filosofia, Praga, 2012 HOCHEL, IGOR, CUZY, LADISLAV, KÂKOSOVÂ, ZUZANA, Slovenskă literatura po roku 1989, Bratislava, Literârne informacne centrum, 1993 KRAUSOVÂ, NORA, Rozprăvac a romănove kategorie, Bratislava, Ed. Slovensky MARCOK,VILIAM, Dejiny slovenskej literatury, III, Bratislava, Literârne informacne centrum, 2006 MARCOK, V., Postmoderne modulăcie narăcie, „ Romboid”, nr.3, p.13, 1994 McHALE, BRIAN, Ficțiunea postmodernistă, Iași, Polirom, 2009 PETRESCU, LIVIU, Poetica postmodernismului, Pitești, Ed. Paralela 45, 1998 SEDLÂK, IMRICH și col., Dejiny slovenskej literatury, Martin, Bratislava, 2009 URSA, MIHAELA, Optzecismul și promisiunile postmodernismului, Pitești, Paralela 45, 1999 VILIKOVSKY, PAVEL, Mereu verde, București, Ed, Universal Dalsi, 2005 49 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro IVO ANDRlC ÎN CULTURA ROMÂNĂ - RECEPTĂRI Octavia NEDELCU Le but de notre épreuve est de présenter la réception de l'oeuvre de l'écrivain serbe, Ivo Andric, lauréat du prix Nobel pour la littérature en 1961, en Roumanie. Notre épreuve contient trois parties. Au début on passe en revue l'activité des traductions littéraire du serbe en roumain au cours des années. Ensuite on présente et on analyse toutes le traductions de la création littéraire de l'écrivain publiées en roumain et leur réception dans les revues littéraires. A la fin on montre la modalité dans laquelle est présenté Ivo Andric dans les enciclopédies ou les lexicons roumains et les études culturologiques écrites le dernier temps. Mot clés : rapports littéraires roumaino-serbes, traductions, Ivo Andric, traductologie, culturologie Traduceri literare înainte de Andric. Retrospectivă De-a lungul timpului s-au scris multe studii de traductologie privind semnificația și importanța traducerilor literare în patrimoniul cultural al unei țări, dar poate niciodată suficient, având în vedere faptul că actul traducerii este una dintre cele mai concrete și mai prestigioase activități sociale de intermediere a valorilor culturale. Deși contactele culturale dinte două țări vecine și prietene cum este România și Serbia, cu o istorie, mentalitate și tradiții comune nu se limitează doar la activitatea de traducere, dat fiind faptul că în țara noastră trăiește o comunitate importantă formată din câteva zeci de mii de reprezentanți ai minorității sârbe și că pentru nevoile acestora se tipăresc ziare, reviste, manuale școlare și cărți de beletristică, considerăm totuși că actul traducerii este un indicator important în contextul receptării literare reciproce. Cercetările de până acum privind receptarea operelor literare din spațiul ex- iugoslav în România1 demonstrează un interes constant, mai ales pentru literatura sârbă. Astfel, există mențiunea că cea mai veche traducere literară din literatura 1 Voislava Stoianovici, Jugoslovenske knjizevnosti u Rumuniji în Actele simpozionului dedicat relațiilor sârbo(iugoslavo)-române, Pancevo, 1971, pp.383-397; Mircea Muthu, Spațiul iugoslav în Europa de Sud- Est în memoria culturală românească. Bibliografie, ed. Academiei române, București, 2011, pp. 133-171; Octavia Nedelcu, Literatura sârbă în Bibliografia traducerilor din literaturile slave 1945-2011, coordonator Constantin Geambașu, EUB, București, 2011, pp.77-90. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 sârbă este o povestire a scriitorului realist Laza Lazarevic, La puț - scene din viața sârbă, în „Convorbiri literare”, datând din 18961. Primul studiu literar consistent de aproape 30 de pagini privind literatura sârbă îi este dedicată lui Borisav Stankovic, publicat în 1934, sub semnătura reputatului slavist Anton B.I. Balotă2, doctor în filologie al Universității din Belgrad. După o retrospectivă privind evoluția literaturii sârbe de la Vuk Stefanovic Karadzic până la reprezentanții modernismului, după o amplă prezentare a vieții și operei lui Borisav Stankovic, autorul adaugă și un fragment în traducere proprie a romanului Sânge stricat/Necista krv. Dacă până la începutul secolului al XX-lea traducerile aveau un caracter sporadic, după primul război mondial până în 1947, acestea sunt o constantă, e drept însă cu o tematică variată, frecvent religioasă, istorică, de cele mai multe ori de circumstanță, de o calitate satisfăcătoare. În această categorie ar intra și traducerile din creația poetului Jovan Ducic3, primul ambasador al Iugoslaviei la București, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, tălmăciri însă de o înaltă ținută. După cel de-al doilea război mondial 1945-1989 (cu o scurtă perioadă de întrerupere a relațiilor dintre țările noastre, 1948-1955 care a însemnat printre altele și interzicerea publicării traducerilor din literaturile popoarelor iugoslave) a crescut vizibil interesul pentru literatura i cultura, cu precădere din țările socialiste și nu numai. Numărul traducerilor și a studiilor de critică literară despre literaturile iugoslave este într-o continuă creștere, fiind cea mai prolifică perioadă.4 Considerăm că la această schimbare benefică majoră a contribuit substanțial înființarea Catedrei de slavistică5 în 1955. Activitatea de traducere este legată direct de truda cadrelor universitare care pe lângă tălmăcirea propriu-zisă, făceau selecția și clasificarea și ierarhizarea celor mai valoroase opere literare (evident în conformitate cu ideologia vremurilor). În ceea ce privește calitatea acestora, trebuie să menționăm că traducerile erau semnate de doi traducători, dintre care unul era scriitor profesionist cu misiunea de a stiliza traducerea în spiritul limbii țintă ceea ce nu era 1 Apud Muthu, op. cit., p. 139: Lazar Lazarevitch, La puț - scene din viața sârbă, traducere de D.N. Svilokossitch, „Convorbiri literare”, 1896, nr. 3. 2 Apud Stoianovici, op.cit. p. 42; Anton I. Balotă, Borisav Stankovic, prozator sârb, București, 1934. 3 Iovan Ducici, Comoara Împăratului Radovan. Cartea despre soartă. Traducere de B. Pisarov, București, 1938, 388 p.; Iovan Ducici, Cetăți și himere. Scrisori din St. Beatenberg, Geneva, Paris, Corfu, Roma, Delphi, Avila, Atena și Ierusalim. Traducere din sârbește de B. Pisarov, București, 1939, 357 p.; Iovan Ducici, Legende albastre. Poeme în proză. Traducere din sârbește de B. Pisarov, București, 1939, 85 p. 4 După opinia noastră în jur peste 250 de traduceri, cronici, recenzii, studii literare. 5 Catedra de slavistică, înființată în 1955 și condusă de Mirco Jivcovici în cadrul Facultății deFilologie a rezultat din unirea Catedrei de limbi slave și cea de rusă. 52 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 întotdeauna în favoarea limbii sursă. Existau edituri specializate pe un anume segment de public: literatura pentru copii, literatura pentru tineret, literatura minorităților naționale, literatura universală, tehnică, știință, artă, sport etc. Noua editură „Univers” care publică traduceri din literatura universală se bazează pe propunerile și informațiile avizate din partea colaboratorilor externi, respectiv a traducătorilor literari. În această perioadă se traduce majoritatea operelor literare de valoare din literaturile iugoslave, dar, remarcăm și absența unor mari scriitori, mai puțin agreați de țara lor de origine (Crnjanski). Tirajul putea ajunge la cifre inimaginabile pentru editorii de astăzi, de câteva sute de mii de exemplare la un preț accesibil (e drept pe hârtie de ziar de cele mai multe ori). Dintre genurile literare, se traducea cu precădere proza, respectiv romanul, în vreme ce povestirea, poezia (cu excepția lui Vasko Popa1) sau piesele de teatru erau publicate în general în periodice. Numărul de traduceri de eseuri ori critică literară este aproape nesemnificativ. Ecourile traducerilor literare nu pot fi întotdeauna măsurate după numărul de recenzii ori cronici literare din presa culturală, întrucât se scriu mai rar recenzii la apariția unor traduceri, succesul unei cărți măsurându-se în vânzările acesteia. În această perioadă publicul românesc este avid după literatura universală, se traduc opere din literatura sârbă, iar calitatea acestora este una de excepție. Din punct de vedere statistic în această perioadă de cea mai mare popularitate se bucură comediile lui Nusic, apoi romanele lui Branko Copie (două dintre ele destinate copiilor) și de abia în al treilea rând Ivo Andric cu două romane și un volum de povestiri. Andric în perioada iugoslavă Difuzarea scrierilor lui Ivo Andric (1892-1975) în peisajul cultural românesc nu este legată neapărăt de decernarea premiului Nobel pentru romanul Na Drini cuprija/E un pod pe Drina în 1961, dovadă fiind mulți laureați a căror notorietate apune după apariția primei traduceri. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem faptul că un premiu literar de o asemenea prestanță universală este extrem de motivant pentru popularizare din partea editurilor. Andric înseamnă însă mult mai mult 1 Vasko Popa, Versuri, traducere și prefață de N. Stănescu, București, 1966. 53 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 pentru români, dat fiindcă în biografia autorului există o perioada interbelică, chiar dacă de scurtă durată pe care a petrecut-o în București, o capitală în plină efervescență culturală, în calitate de diplomat.1 Chiar dacă în opera autorului această perioadă bucureșteană a lăsat puține urme2, considerăm că măcar tangențial, tânărul scriitor a intrat în contact cu lumea literară românească a vremii, cu atât mai mult cu cât mărturisește în corespondența sa: „... Învăț și citesc mult. Româna este o limbă ușoară și nu este atât de urâtă precum se crede.” Iar la sosirea în București, după o perioadă petrecută la Roma, este surprins și plăcut impresionat: „Bucureștiul este un oraș zgomotos și luxos”, de parcă tot timpul ar fi „Crăciun și sărbătoare”.3 Pe de altă parte, există în opera sa corespondențe istorice și spirituale cu aria românească analizate parțial de câțiva exegeți din țara noastră și nu numai. La un an după decernarea Premiului Nobel pentru literatură, în 1962 apare prima traducere din creația lui Ivo Andric a romanului E un pod pe Drina4/ Na Drini cuprija, la Editura pentru literatura universală, dintr-o versiune franceză. Chiar dacă în carte apare mențiunea că traducerea este realizată după ediția sârbească a editurii Prosveta, Belgrad din 1955, considerăm că această informație nu este exactă: pe de o parte pentru că cei doi traducători, Gellu Naum și Ioana Seber nu erau cunoscători de limbă sârbocroată, iar pe de altă parte titlul din limba română este similar ediției franceze Plon din 1961: Il est un pont sur Drina: chronique Vichegrad. Evident autenticitatea traducerii din această cauză lasă de dorit, mai ales că turcismele sunt redată descriptiv, pierzându-se în acest fel componentă balcanică. Traducerea este însoțită de o prefață semnată de scriitorul și criticul literar Dumitru Micu care scrie printe altele: Scriitorul a cărui cunoștință o faceți în această carte este unul din cei mai de seamă artiști ai cuvîntului [...], laureat al Premiului Nobel pe 1961. Poet, nuvelist și romancier, evocator inspirat al vremurilor de demult, subtil analist al stărilor sufletești, stilist remarcabil, Ivo Andric a înălțat la expresie inedită, într-o operă al cărei răsunet a depășit 1 E cunoscut faptul că Ivo Andric a lucrat din octombrie 1921-noiembrie 1922 ca înalt funcționar la Consulatul general al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor la București. A se vedea volumul Mirco Jivcovici, Svedocanstva/Mărturii, Kriterion, București, 1976, pp. 39-40. 2 Ne referim la povestirea Noc u Alhambri/ Noaptea la Alhambra, unul dintre cele mai cunoscute cabareturi și baruri de noapte din București în perioada interbelică, frecventat de protipendada vremii și la câteva personaje cu nume românesc presărate în romanul Omar Pasa Latas și în câteva povestiri ale sale. 3 Radovan Popovic, Ivo Andric. Zivot, Belgrad, 1988, p. 36. 4 Ivo Andric, E un pod pe Drina, traducere de G. Naum și J. Seber, prefața de D. Micu, București, ELU, 1962. 54 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 hotarele țării sale, sentimente și concepții umanitar-democratice. [...] În paginile acestei cărți învie imagini pline de forma veridicității ale unor timpuri de apăsare și întuneric. [...] Admirăm în E un pod pe Drina.. arta portretistică a prozatorului, darul istorisirii străbătute de o undă de lirism, prospețimea și relieful expresiei, melodicitatea frazei, știința descifrării stărilor sufletești . (pp.5-21) Recenziile laudative nu au întârziat să apară în revistele literare ale vremii.1 Chiar dacă romanul nu a mai fost reeditat, din păcate, tirajul fiind demult epuizat, devenind o raritate de anticariat, romanul E un pod pe Drina a pătruns adânc în conștiința culturală a cercetătorilor, fiind o sursă permanentă de inspirație pentru noi studii literare. Astfel, criticul Dumitru Tucan analizează romanul dintr-o perspectivă modernă, introducând în studiul său Povestea spațiilor impure2 o sintagmă nouă: Preocuparea lui Andric va fi aceea de a spune povestea unui spațiu „impur”, a unui „spațiu dintre lumi”, așa cum el însuși, în discursul de acceptare a premiului Nobel, își caracteriza regiunea din care vine. Această „impuritate” a spațiului descris se va răsfrânge și asupra narațiunii. Romanul e „impur” în primul rând pentru că se află la răscrucea dintre povestirea scurtă și cronica obiectivă, dintre tradiția eclectică și inegală a Cărții celor o mie și una de nopți și obiectivitatea observației realiste caracteristică secolului al XIX-lea, dar și numeroaselor prelungiri ale sale de secol XX. Impuritatea se raportează, de asemenea, la ceea ce am putea observa a fi în roman amestecul minuțios de date istorice și de tradiție orală, dar și aceea dintre destinul colectiv și cel individual, dintre istorie și viață pur și simplu. Toate acestea populează romanul așa cum musulmani, sârbi, evrei, croați sau unguri populează împreună (dar și despărțiți) orașul Visegrad. Cel mai important punct de legătura (pod!) va fi metafora esențială a podului, cea care se va desprinde de Istorie, trecând mai degrabă în registrul semnificațiilor de natură paradigmatică. Această metaforă va fi reperul esențial al semnificațiilor romanului, semn care leagă și desparte în același timp. Construit pentru a unifica, a reuni, a întregi, orice pod poate deveni oricând prag, filtru, cumpănă sau loc primejdios. Însă atât timp cât podul există, există speranță, există încredere în continuitatea vieții, există posibilitatea vieții. Căci metafora podului are și această semnificație: viață.[^] „Podul” e singura soluție a spațiilor „impure”, pare să spună Andric, avertizând profetic că dărâmarea oricărui pod aduce viața cu un pas mai aproape de neant. (p. 78) 1 C. Căpușan în „Steaua”, 1962, nr. 12, pp. 103-104; Ion Șerdeanu în „Tribuna”, 20.XII 1962, nr. 51. 2 Dumitru Tucan, Povestea spațiilor impure, „Transilvania”, nr. 12, Cluj-Napoca, 2008, pp. 74-78. 55 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 În perioada între 1961-1989 au apărut în periodice literare traduceri din proza sa, în vreme ce versurile au rămas în plan secundar. Este vorba despre un fragment din romanul Domnișoara/ Gospodica 1, povestirile Surcele/ Snopici2, În zbor deasupra mării/ Leteci nad morem, Vacanță în sud/ Letovanje na jugu, Vinul/ Vino3, Podurile/ Mostovi4, Potecile/ Staze, Bayron la Sintra/ Bajron u Sintri5. După această ediție reprezentativă, apare la aceeași editură în 1966 o selecție din povestirile lui Andric intitulată Povestea cu elefantul vizirului/ Prica o vezirovom slonu 6 în tălmăcirea Voislavei Stoianovici și a lui Gellu Naum. Volumul conține 16 povestiri: Drumul lui Ali Gerzelez/ Put Alije Derzeleza, Vremurile Anikăi/ Anikina vremena, O femeie pe stînci / Zena na kamenu, Aska și lupul / Aska i vuk, Podul de pe Zepa/ Most na Zepi, Povestea cu elefantul vizirului/ Prica o vezirovom slonu, Coasa/ Kosa, Panorama, Veletovenii/ Veletovci, Vis și realitate. Sub carpen/ San i java pod grabicem, Povestea clăcașului Siman/ Prica o kmetu Simanu, Grevă la țesătoria de covoare/ Strajk u tkaonici cilima, Scrisoarea din anul 1920/ Pismo iz 1920, O ușă închisă/ Zatvorena vrata, Surcele/ Snopici, Taifas/ Prica. Volumul este precedat de o prefață amplă despre viața și opera autorului, precum și despre povestirile traduse, semnată de Voislava Stoianovici. Am selectat câteva observații: De ce ocupă Andric un loc atît de însemnat în literatura popoarelor iugoslave și de ce se bucură de o apreciere unanim recunoscută în lume? [...] Pentru că opera lui dezbate temele majore ale omenirii; pentru că autorul ei s-a aplecat cu grijă asupra omului, căutînd să-i înțeleagă frămîntările de-a lungul veacurilor; a recunoscut suferința ca o componentă a existenței umane, dar s-a străduit să-i descifreze mecanismul și să demonstreze că omul este capabil și dator să se opună forțelor răului. [.] Din povestirile și romanele sale viața se revarsă ca un șuvoi năvalnic, în nesfârșita bogăție a formelor ei de manifestare. [.] Narațiunea lui Andric este intelectualizată pînă la acea limită, unde începe speculația filozofică și psihologică pură; este deschisă, nemijlocită, poetică și emotivă pînă la acea graniță, unde se rupe cu hotărîre de sentimentalism și de o sensibilitate falsă și superficială. În ea colaborează fericit analistul, logicianul, psihologul, 1 Andric, Ivo, Domnișoara , trad. de Pop Simion, „Secolul XX”, 1961, nr. 5, pp. 95-99. 2 Ivo Andric, Surcele, trad. de Mirco Jivcovici, „Secolul XX”, 1964, nr. 7-8, pp. 213-219. 3 Ivo Andric, În zbor deasupra mării; Vacanță în sud; Vinul, traducere de Sanda Nenoiu, „Secolul XX”, 1967, nr. 12, pp. 111-132. 4 Ivo Andric, Podurile, traducere și prezentare de Voislava Stoianovici, „ România literară”, 25.XI. 1971, nr. 40. 5 Ivo Andric, Potecile; Byron la Sintra, almanahul „Contemporanul”, București, 1983, pp. 411-420. 6 Ivo Andric, Povestea cu elefantul vizirului, traducere de G. Naum și V. Stoianovici, prefață de Voislava Stoianovici, București, ELU, 1966. 56 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 artistul. Stilul lui este desăvîrșit în sobrietatea lui, avînd strălucirea discretă a valorilor autentice. (pp. 5-19). Volumul de povestiri a avut parte de câteva ecouri elogioase în presa literară a vremii.1 Cea de-a treia traducere vizează romanul Cronică din Travnik. Viziri și consuli/ Travnicka hronika. Konzulska vremena 2, publicat de aceeași editură în 1967 după ediția Prosveta din 1961. Traducerea este semnată, conform uzanței, de doi traducători: Virgil Teodorescu și Dragan Stoianovici cu un tiraj de peste 20.000 de exemplare. Rolul scriitorului profesionist care semna traducerea era acela de a îmbunătăți traducerea printr-o stilizare literară a textului, fără să unoască însă limba sursă și subtilitățile discursului narativ. Uneori însă această „stilizare” nu era întotdeauna în spiritul expresiei lingvistice a scriitorului tradus, ci mai degrabă a scriitorului „traducător”. Așa s-a întâmplat și cu această traducere care, deși în versiune românească are cursivitate și naturalețe, la o analiză mai atentă prezintă inadvertențe de expresie și stil. Din păcate romanul nu a fost însoțit de o prefață sau o postfață care ar fi oferit cititorului român o reprezentare imagologică a Bosniei, de astă dată din perspectivă identitară, etnică și religioasă. Deși presa culturală a vremii nu a semnalat apariția acestui roman de excepție, acesta rămâne o sursă inepuizabilă de inspirație pentru mulți cercetători. Astfel, Carmen Dărăbuș dedică acestui roman un studiu amplu intitulat Levantinul și alte structuri identitare3, descriind cronica unui timp (perioada 1807-1814) și a unui loc (orașul Travnik) în care „reverberează micile și marile evenimente ale regiunii, ale Europei, dar și ale Imperiului Otoman” (129). Loc de întâlnire a Orientului cu Occidentul, Balcanii sunt locul în care și consulii vor înțelege, dificil și cu dezamăgire, ceea ce vizirii și oamenii locului praticau de multă vreme: că fiecare trebuie să se descurce singur, după cum îl țin puterile și îl duce mintea. [...] De la un secol la celălalt problema balcanică se nunanțează pe fundalul unui tip special de aculturație, în ciuda dorinței de conservare a identităților, fenomen care se poate observa pe ruinele tuturor imperiilor până în istoria îndepărtată. (pp.129-130). 1 T.N.Trâpcea, Povestea cu elefantul vizirului, recenzie în „Orizont”, 1967, nr. 3, p. 104. 2 Ivo Andric, Cronică din Travnik, traducere de. V. Teodorescu și D. Stoianovici, Bukurești, 1967. 3 Carmen Dărbuș, Levantinul și alte structuri identitare în În lumea ex-iugoslavă. Literatura ca studiu cultural, Cluj-Napoca, Risoprint, 2014, pp. 103-131. 57 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Odată cu răsturnarea regimului comunist după 1989, prin dispariția cenzurii și prin apariția inițiativei de privatizare liberă, în perioada de tranziție are loc o adevărată explozie editorială prin apariția unui număr mare de edituri noi, tipografii, reviste literare pentru toate categoriile de cititori. Într-o economie de piață în care cartea a devenit o marfă din ce în ce mai scumpă și ca atare, inaccesibilă, odată cu scăderea puterii de cumpărare, criteriul dominant este cel financiar impus de legea implacabilă a economiei capitaliste, de cerere și ofertă. În acest context încep să fie traduse opere literare trecute la index până atunci, așa-zisa literatură de sertar, fiind promovați scriitorii disidenți și emigranți (Bora Cosic, Milovan Djilas), se impun genuri literare marginale de conjunctură și multă literatură religioasă, interzisă până atunci. Odată cu creșterea numărului de titluri traduse scade însă drastic tirajul acestora, de la sute ori zeci de mii de exmplare în timpul regiului comunist la câteva sute de exemplare. Astăzi, în peisajul editorial românesc s-au impus câteva edituri sau grupuri de edituri puternice care au preluat rolul de promovare a valorilor cultural-literare. Se deshide problema drepturilor de autor, iar selecția este făcută în urma prospectării pieței, respectiv a târgurilor de carte. Cititorul are la dispoziție o paletă extrem de bogată și variată de carte, necenzurată, dar neselectată, unicul criteriu fiind cel al vânzărilor, care nu este întotdeauna același cu cel al valorii. Andric în perioada post-iugoslavă Din 1989 până în prezent a avut loc o nouă etapă în receptarea operei lui Ivo Andric când apar încă două volume, un roman, un volum de eseuri, o povestire în volum, un eseu în revistă. După aproape două decenii de pauză, în 1989 apare o antologie de proză scurtă sârbească contemporană, gen literar mai puțin agreat de edituri, care conține o povestire a lui Ivo Andric, Vacanță în sud. Nuvela sârbă contemporană. Este vorba de povestirea care dă și titlul volumului1, fiind, de fapt o reeditare. Volumul conține cincisprezece autori sârbi de proză scurtă printre care îi menționăm pe: Isidora Sekulic, Antonije Isakovic, Aleksandar Tisma, Milorad Pavic, Miodrag Bulatovic, Dragoslav Mihailovic, Danilo Kis, Vidosav Stefanovic, Milisav 1 Ivo Andric, Vacanță în sud (pp.36-44), în Vacanță în sud. Nuvela sîrbă contemporană, antologie, traducere și note de Mariana Ștefănescu, prefață de Petar Dzadzic, Povestirea sîrbă postbelică (pp.5-11), București, Univers, 1989. 58 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Savic, David Albahari și alții, cu note biobliografice ale fiecăruia dintre aceștia. Menționăm că este prima și singura antologie de proză scurtă sârbească de până acum. Tot în premieră este și prefața scrisă de un critic literar sârb, Petar Dzadzic care în studiul intitulat Povestirea sârbă postbelică/ Posleratna srpska pripovetka pledează pentru proza scurtă, pe nedrept marginalizată și face o retrospectivă a povestirii sârbești contemporane de la reportajul social la foiletonul sentimental, de la factografie la poezia ermetică a simbolurilor, de la discursul laconic la cel alegoric, dezvăluind cititorului român diversitatea de tonalități, numindu-l pe Andric „primul poet autentic al destinelor umane din povestirea sîrbă”1 (p. 8) Odată cu destrămarea fostei Iugoslavii încep timid să se configureze noi spații culturale și totodată receptarea literaturilor acestora. În ciuda apropierii geografice, a spiritualității înrudite, a istoriei nu de puține ori comune ori similare privind popoarelor noastre, receptarea literaturii sârbe în România s-a realizat după 1990, de cele mai multe ori, în urma succesul literar repurtat de scriitorii spațiului ex-iugoslav pe piața occidentală, premii, ierarii, reeditări etc. În ciuda acestor condiții, aparent avantajoase pentru un laureat Nobel, contextul politic al unui scriitor sârb, deși clasic, a cărui multiplă identitate națională este pusă sub semnul întrebării, creează confuzii în rândul editorilor. Ni se pare relevant în acest sens articolul lui Emil lordache, intitulat Ivo Andric - actualitatea unui laureat Nobel2, în care spune: Acum un deceniu și jumătate, când apărea în românește antologia Nuvela sîrbă contemporană, pentru cititori, ca și pentru antologator și prefațator, apartenența lui Ivo Andric la literatura sârbă părea indubitabilă. De atunci s-au întâmplat mai multe evenimente, s-au consumat mai multe războaie și lucrurile au devenit problematice. Împărțirea teritoriilor din fosta Iugoslavie a dus și la adjudecarea artiștilor și, așa cum numeroase probleme teritoriale au rămas nerezolvate, „grădina literară” (vorba lui Esenin), altădată comună, a fost jalonată strict, defrișată pe alocuri și chiar lăsată în paragină. (...) Un scriitor, un laureat al Premiului Nobel, este învinuit pur și simplu de naționalism și asta nu în virtutea ideilor și opiniilor cuprinse în cărțile sale, ci datorită faptului că a fost transformat, de către diferite grupări, în instrument politic. (...) Mă voi limita doar la a-l cita pe Vladimir Nabokov, care a declarat răspicat că „apartenența națională a unui scriitor de valoare are o importantă secundară” . În cele ce 1 Petar Dzadzic, prefața Povestirea sîrbă contemporană, p. 8, la volumul Vacanță în sud. Nuvela sîrbă contemporană, traducere de Mariana Ștefănescu, București, Univers, 1989. 2 Emil Iordache, Ivo Andric- Actualitatea unui laureat Nobel , în „Convorbiri literare”, Iași, nr. 8, 2012. 59 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 urmează voi considera că Ivo Andric aparține Literaturii - cu majusculă, fără vreo precizare (bosniacă, sârbă, croată) menită să trezească pasiuni. (p.8) Astfel, după mai bine de cincisprezece ani de la ultima semnalare a unei traduceri a lui I. Andric (o povestire într-o antologie) și după mai bine de treizeci și cinci de ani de la traducerea ultimului roman, în 2005 apar romanul Curtea blestemată/ Prokleta avlija1 editat însă de Uniunea Sârbilor din România. Ecourile nu întârzie să apară, dar, din păcate nu în presa culturală din țară, ci în cea românească din străinătate. Este vorba de revista „Agero”, un magazin cultural de opinie și informație a disporei românești din Stuttgart, în care apare sub semnătura jurnalistului Teodor Negulescu o cronică pertinentă a romanului din care selectăm câteva observații: Ca să atingă acea stare de angoasă, de suspans, din Colonia penitenciarelor, a lui Kafka, Ivo Andric ne propune în Curtea blestemată o meditație atât asupra destinului uman, cât și a naturii arbitrare, discriminatorii a puterii. Acțiunea romanului este plasată într- un spațiu al captivității și al înstrăinării personajelor, topos configurat în chiar titlul romanului. De altfel, se știe că alienarea, claustrarea, dezumanizarea au constituit teme centrale ale romanului modern și aici pot fi invocați, în calitatea lor de întemeietori, R. Musil, B. Schulz, E. Canetti sau F. Kafka. Treptat, acest spațiu ostil se transformă într- unul al evadării prin intermediul ficțiunii, al povestirii. O idee pe care o dezvoltă și Mario Vargas Llosa în romanele sale este că, pentru a supraviețui, ființa umană are nevoie de ficțiune, de eliberare prin actul povestirii. Situând povestea în postura de instrument de bază al comunicării, dar și al salvării prin comunicare, Ivo Andric reeditează, fragmentar, ceva din misterul celor „1001 de nopți”. Făcând parte din familia spirituală a unor prozatori ca Miroslav Krleza, Mesa Selimovic, Milos Crnjanski, Vasko Popa sau Milan Kundera, Ivo Andric, diplomat de carieră, s-a dovedit a fi în cărțile sale partizanul reconcilierii „combatanților”, al sintezelor identitare istorice și culturale din spațiul balcanic, un spațiu al contrastelor violente, perceput ca zonă- tampon între Occident și Orient, între lumea creștininătății și cea a islamului. [...] Dacă ar fi beneficiat de o mediatizare pe măsura valorii sale, romanul Curtea blestemată ar fi meritat să se înscrie, cu siguranță, printre evenimentele literare ale anului 2005, din România. (.www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Ivo Andric -) De la an la an decernarea Premiului Nobel pentru literatură se bucură de o mediatizare tot mai puternică și interesul publicului crește vizibil. Astfel editurile se îndreaptă spre adevăratele valori. Pentru prima oară, în ceea ce-l privește pe Andric, se face o mediatizare avant la lettre a unei traduceri în pregătire. În revista 1 Ivo Andric, Curtea blestemată, traducere de Stevan Perinaț și Ion Pachia Tatomirescu, Ed. USR, Timișoara, 2005. 60 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 literară „România literară”, nr. 30, în 2009 se publică fragmente din ceea ce va fi evenimentul literar al anului: Avanpremieră editorială - Ivo Andric. Despre frumos și creație de Dragan Stoianovici. Este vorba despre o traducere de excepția a volumului de aforisme, însemnări făcute de scriitor de-a lungul vieții și reflecții : Semne lângă drum/ Znakovi pored puta1 în 2010, la una dintre cele mai prestigioase edituri din România, Curtea Veche și sub semnătura profesorului de filosofie, Dragan Stoianovic, cunoscut tălmăcitor de literatură de specialitate din engleză, franceză și sârbă. Această „cronică intimă a sufletului său” cuprinde patru cicluri tematice: I. Neliniști din veac/ Nemiri od vijeka, II. Pentru scriitor/ Za pisca, III. Imagini, priveliști, umori/ Slike, prizori, raspolozenja, IV. Inspomnia/ Nesanica. Traducătorul menționeză că a omis deliberat din primele trei cicluri tematice un număr de însemnări ce conțin date mai puțin reprezentative pentru cititorul român, anumite fragmente literare ce urmai a fi incluse în romanele sau povestirile sale și chiar un întreg ciclu de întindere mai mică despre cuvinte și expresii ideomatice. În Nota traducătorului de la sfârșitul volumului, Dragan Stoianovici menționează cum a luat naștere a cest volum: Andric nu a ținut jurnal, nici nu a scris memorii. Față de cultivarea acestor genuri literar-documentare a nutrit anumite reticențe. (...) Deși a citit mult și cu pasiune alți scriitori și gânditori. În volum sunt înregistrate impresii și observații despre peisaje naturale sau citadine pe care a avut prilejul să le contemple sau despre cercurile pe care le-a cunoscut în timpul vieții, în propria țară și în țările în care, ca diplomat, a petrecut perioade mai lungi sau mai scurte, apoi meditații despre creația artistică, despre viață, bătrânețe și moarte, în fine despre propria alcătuire sufletească, activitate și poziție în lume. (p. 434) Traducerea de excepție a fost semnalată cu o recenzie și în prestigioasa revistă „Letopis Matice srpske”2 în 2011. De asemenea au fost traduse două eseuri în revista „Lettre internationale” de limba română: Poveste japoneză/ Japanska prica3 1 Ivo Andric, Semne lângă drum, traducere de Dragan Stoianovici, București, Curtea Veche, 2010. 2 Octavia Nedelcu, Ontoloske hipostaze/ Ipostaze ontologice în „Letopis Matice srpske”, volumul 488, caietul 6, 2011, pp. 1167-1171. 3 Ivo Andric, Poveste japoneză, traducere de Alice Dumitrescu din limba franceză, în „Lettre internationale”, București, nr. 10, 1994, p. 54. 61 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 în 1994 și Convorbiri cu Goya/ Razgovor sa Gojom1 în 2013. În aceeași revistă, eseul dedicat lui Goya este însoțit de un alt eseu Rigoarea diplomației și zborul fanteziei2 sub semnătura redactorului șef, criticul literar Adrian Mihalache în care prezintă fațetele de diplomat3 și de poet ale lui Ivo Andric, două ipostaze aparent contradictorii, aflate, de fapt, într-o relație complementară. „Nu poți fi ambasador al Franței și poet!”, susțineau cu tărie suprarealiștii, într-o scrisoare deschisă adresată lui Paul Claudel, în acea vreme ambasador al Franței în Japonia, în iulie 1925. Dar pentru romancieri, este oare valabil acest lucru? Ivo Andric s-a găsit în poziția ingrată de reprezentant al unei țări care urma să se formeze. Primind provocarea, s-a descurcat onorabil. [...] Magia romanului constă în capacitatea lui de a crea o lume, pentru că este singurul gen literar în care creația transcende scrierea, pentru a da naștere unui spațiu posibil marcat corespunzător. Prin romanele sale, Ivo Andric a construit, impunând în istoria și cultura Balcanilor, dublul virtual al unei țări care nu mai există. (p. 92) Menționăm, de asemenea că există traducerea romanului Gospodica/ Domnișoara, din păcate încă nepublicat. Au existat, de asemenea critici și istorici literari care au contribuit într-o anume măsură la receptarea creației lui Ivo Andric de-a lungul timpului. În aceste studii critice cu caracter științific care se înscriu într-un cadru mai larg al raporturilor literare româno-iugoslave (sârbe) trebuie să subliniem faptul că accentul este pus pe de o parte pe locul pe care-l ocupă Andric în contextul literaturilor iugoslave, iar astăzi cel european, iar pe de altă parte asupra elementelor caracteristice care constituie specificul operei sale. Criticul literar Nicolae Balotă apreciază într-un eseu4 dedicat operei lui Andric că opera sa „ [...] reprezintă viziunea unui scriitor care n-a sacrificat niciodată gravitatea eposului unor divertismente ludice și pasagere” (p. 375). De asemenea, ni se pare remarcabilă contribuția profesoarei Luisa Valmarin de la Universitatea din Roma, catedra de limba și literatura română care a introdus în volumul Studii de literatură română modernă și comparată un capitol consistent despre Andric. Este vorba despre un 1 Ivo Andric, Convorbiri cu Goya, traducere de Octavia Nedelcu, „Lettre internationale”, București, nr. 87, 2013, pp. 86-90. 2 Ibidem, Adrian Mihalache, Rigoarea diplomației și zborul fanteziei, pp. 91-92. 3 E cunoscut faptul că Ivo Andric a lucrat din octombrie 1921 până în noiembrie 1922 ca înalt funcționar la Consulatul general al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor la București. 4 Nicolae Balotă, Gesta lui Ivo Andric, în Mapamond literar, București, Cartea Românească, 1983, pp. 373-375. 62 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 studiu comparat: Ivo Andric și cultura română: Convergențe și paralelisme1 în care autoarea aduce în prim-plan un fond comun spiritual, cel sud-est european, dintre cele două culturi, anumite afinități, convergențe culturale care ne pot ajuta să-i înțelegem și să-i prețuim opera. În acest studiu se fac conexiuni interesante cu câțiva scriitori români (Hortensia papada Bengesc, Mihail Sadoveanu, Panait Istrate), ilustrând această corespondență istorică și spirituală în aria românească cu o analiză fină a romanului Na Drini Cuprija: „[...] Andric a construit un pod între trecut și prezent, între nenumărate istorii diverse, individuale sau colective, dar a construit, mai presus de toate, un pod ideal prin care, înlocuind aripile îngerilor cu arta, cultura, solidaritatea umană, marele scriitor îngăduie semenilor săi să treacă de la o civilizație la alta, de la o lume la alta pentru a comunica și a se cunoaște mai bine.” (p.185). Tot dintr-o perspectivă contrastivă cu Bruno Schulz este analizată creația lui I. Andric în cheie (post)modernistă într-un studiu culturologic, intitulat Ivo Andric - un Homer balcanic modern2, semnat de Octavia Nedelcu: În fiecare creație a sa, Ivo Andric se dovedește a fi un gânditor inspirat, un umanist profund și un virtuoz al logosului, un artist, pe drept cuvânt numit Homer balcanic. [...] Ca la toți umaniștii, însă, omul rămâne acea valoare universală, reprezentând măsura tuturor lucrurilor, depășind ermetismul sumbru al angoasei existențialiste, al apologiei suferinței și al defetismului în fața încercărilor vieții, retragerii și izolării în sine, opunându-le credința în om și iubirea pentru oameni. (pp. 36-37) Pentru receptarea operelor lui Andric în România, din punct de vedere cantitativ și calitativ al traducerilor, prefețelor, postfețelor, eseurilor, studiilor contrastive și articolelor științifice publicate în diverse volume, anale, periodice, un merit incontestabil îl are regretata profesoară Voislava Stoianovic3 care prin aportul, truda și talentul său a contribuit din plin la cunoașterea creației acestui scriitor universal în peisajul cultural românesc. Unul dintre studiile edificatoare îl reprezintă 1 Luisa Valmarin, Ivo Andric și cultura română: Convergențe și paralelisme în Studii de literatură română modernă și comparată, ed. Eminescu, București, 1987, pp. 177-188. 2 Octavia Nedelcu, Ivo Andric și Milos Crnjanski, precursori ai (post)modernismului sârb? în Ipostaze (post)moderniste în literaturile sârbă și croată, București, București, EU, pp. 31-80. 3 Voislava Stoianovici, Folklorni elementi u delu Ive Andrica i Mihaila Sadoveanua, „ Analele Universității București. Limbi și literaturi străine”, II, XXVI/1977, pp.93-99; Ivo Andric, „Banatske novine”, XXXII, 3341/20.03.1975; Osvrt na istorijske romane I. Andrica i M. Sadoveanua. „Mostovi”, 36/1977, pp. 43-48. 63 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 cel care analizează romanul sârb contemporan. Este vorba despre studiul Aspecte ale romanului sârb contemporan1în care autoarea face o trecere în revistă a creației în proză a lui Andric, concluzionând la final: „Toate romanele lui Andric au mesaje profund umaniste și de o stringentă actualitate, astfel că premiul Nobel care i-a fost acordat scriitorului în anul 1961 a însemnat deopotrivă cinstirea unui mare artist și a unui mare spirit umanist al epocii contemporane.” (p. 181) Caracterul universal umanist al întregii creații a scriitorului față de viață este dezvoltat în studiul Mesajul umanist al operei lui Ivo Andric2: „... unul din sensurile majore ale atitudinii umaniste a lui Andric constă în legătura indestructibilă a omului cu locul său de baștină, cu patria sa, legătură ce-i determină destinul, dar nu numai atât, legătură prin care omului i se dezvăluie pentru prima oară și în modul decisiv minunatul chip al lumii, ca o valoare pozitivă care dă un sens existenței.” (p. 268) În contextul studiilor comparatiste se înscriu și cele care vizează o paralelă documentată între romanele istorice dintre patriarhul literaturii române, Mihail Sadoveanu și Ivo Andric3, apropiați prin structura compozițiilor istorice, tradiția literară orientală în arta lor narativă, oralitatea discursului, baza documentară extrem de vastă și de riguroasă a prozei lor, concluzionând: „Astfel, în esența lor, romanele istorice ale celor doi scriitori se dovedesc a fi niște sinteze ale experienței literare orientale și occidentale, din timpuri străvechi și până la cele moderne, părți ale unei sinteze existențiale și spirituale mai generale, caracterizând universul civilizației și culturii balcanice”. (p. 235). Aportul Voislavei Stoianovici este mai mult decât concludent prin contribuțiile sale4 în încercarea de a pune în lumină cele mai interesante aspecte din creația acestui scriitor. 1 Voislava Stoianovici, Aspecte ale romanului sârb contemporan în Studii de literatură comparată, XVI, 1969, pp. 167-181. 2 Voislava Stoianovici, Mesajul umanist al operei lui Ivo Andric (1892-1975), în Studii literare româno- slave, București, 1978, pp. 267-275. 3 Voislava Stoianovici, Observații asupra romanelor istorice ale lui Mihail Sadoveanu și Ivo Andric. Raporturi literare româno-slave, București, 1976, pp. 230-243. 4 Voislava Stoianovici, Romanul iugoslav contemporan în contextul european în Probleme de literatură comparată și sociologie literară, București, 1090, pp.437-445; Jugoslovenske knjizevnosti în Actele Simpozionului dedicat relațiilor sîrbo(iugoslavo)-române, Libertatea, Pancevo, 1971, pp. 383-397; Romanul iugoslav contemporan, teza de doctorat, București, 1972, pp. 119-188. ; Folklorni elementi u delu Ive Andrica i Mihaila Sadoveanua, în Analele Universității din București, Limbi și literaturi străine, 1977, (XXVI), II, pp. 93-99; Studii literare iugoslave în țara noastră în ultimele trei decenii, în Din istoricul slavisticii românești, București, TUB, 1982, pp. 138-148 ș.a. 64 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Receptarea operei lui Ivo Andric în mediul cultural românesc este completat de informațiile despre biografia și opera sa pe care le regăsim în diverse lexicoane, dicționare și enciclopedii despre scriitori străini. Astfel în dicționarul dedicat scriitorilor străini1 cu peste 2.300 de personalități literare universale, este menționat și Ivo Andric unde, pe lângă informații biobibliografice se menționează: „Narator de largă respirație, analist al frământărilor istorice și al dramaticelor acte ale vieții umane. [...] Remarcabil stilist. Lirică umanitară. (pp. 33-34). Texte mai ample despre scriitor și creația sa le regăsim și în alte asemenea dicționare2. Nu lipsesc, firește, nici articole cu caracter simplu informativ care, din paginile unor ziare literare ca „Tribuna”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Orizont” ș.a. întregesc difuzarea operei lui Andric, prezentând-o unui public mai puțin avizat, dar nu mai puțin avid de informații culturale, ori traduceri ale unor studii de critică literară.3 Nu trebuie să uităm nici zona de frontieră dintre România și Serbia (Iugoslavia), Banatul, unde în virtutea bilingvismului determinat de o multiseculară comuniune istorică, politică și culturală, din paginile periodicelor editate în limba sârbă la Timișoara („Novi zivot”, „Banatske novine”, „Knjizevni zivot”) scrierile romancierului sârb sunt cunoscute și în limba lor originală. În loc de concluzii La finalul acestei prezentări care s-a străduit a fi exhaustivă, credem că sunt necesare câteva observații vizând receptarea românească a lui Ivo Andric. a. Difuzarea scrierilor lui Andric în România nu a fost determinată doar de decernarea pemiului Nobel. b. Opera scriitorului sârb continuă să fie și astăzi obiect de studii și interpretări critice în cadrul masteratelor și școlilor doctorale de specialitate. 1 Scriitori străini. Mic dicționar, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1981. 2 Dicționar de scriitori străini. Coordonator: Manuele Georges, Cluj-Napoca, Ed. Hyperion 2000; Laureații premiului Nobel pentru literatură, almanah „Contemporanul”, București, 1981; Florentin Popescu, Dicționar de literatură universală pentru elevi. Autori. Opere. Personaje., Ed. Floarea Darurilor, București, 1998 ș.a. 3 Dragan Jeremic, Filcscfia lui Ivo Andric, în „ România literară”, 1970, nr. 50. 65 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 c. Continuitatea, cu sincope determinate istoric, a prezenței în România a valorilor culturale ex-iugoslave, respectiv a operei lui Andric a fost impulsionată și de existența mediatoare a minorității sârbe din Banatul românesc. d. Traducerile în limba română se datorează, în mare parte, unor vorbitori nativi, ceea ce explică gradul înalt de adecvare expresivă și caracterul selectiv și valoric foarte pronunțat. e. Statistic vorbind, opera lui I. Andric se regăsește în patrimoniul național al traducerilor în limba română cu trei romane, un volum de eseuri, douăzeci și cinci de povestiri în volume și reviste, două eseuri în reviste prin truda a zece traducători în vreme ce lirica sa nu a fost abordată aproape deloc. O mare parte a prozei moderne a sud-estului European care se caracterizează prin oscilarea între adevăr și ficțiune, istorie și mit, narațiunea urmând traiectoria unei mișcări de mitizare, urmată de cea opusă, demitizatoare, cum este cazul valorificării legendei în opera lui Ivo Andric a fost și va fi inspiratoare pentru cercetările de comparatistică în spațiul balcanic. Deseori asociat termenului de ,,echilibru instabil”, spațiul balcanic este, în fond, și rămâne o punte între culturi și civilizații, iar ,,lecția” sud-estică a lui Ivo Andric este un profund apel la solidaritatea umană. Bibliografie Traduceri Andric, Ivo, Domnișoara (fragmente din roman), traducere de Pop Simion, „Secolul XX”, nr. 5, 1961, pp. 95-99 Andric, Ivo, E un pod pe Drina, traducere de Gellu Naum și Ioana G. Seber, prefață de Dumitru Micu, București, ELU, 1962 Andric, Ivo, Surcele (povestire), traducere de Mirco Jivcovici, „Secolul XX”, nr. 7-8, pp. 213- 219, 1964 Andric, Ivo, Povestea cu elefantul vizirului (nuvele), traducere de Gellul Naum și Voislava Stoianovici, prefață de Voislava Stoianovici, București, ELU, 1966 Andric, Ivo, Cronică din Travnik. Viziri și consuli (roman), traducere de Virgil Teodorescu și Dragan Stoianovici, București, ELU, 1967 Andric, Ivo, În zbor deasupra mării, Vacanță în sud, Vinul (povestiri), traducere de Sanda Nenoiu în „Secolul XX”, nr.12, 1967, pp. 111-142 Andric, Ivo, Podurile (povestire), traducere și prezentare Voislava Stoianovici, „România literară”, nr. 40, 1971 66 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Andric, Ivo, Vacanță în sud în vol. Vacanță în sud. Nuvela sârbă contemporană (antologie), traducere de Mariana Ștefănescu, București, Univers, 1989, pp. 36-44 Andric, Ivo, Poveste japoneză, traducere de Alice Dumitrescu din limba franceză, în „Lettre internationale”, nr. 10, ediția iarnă, București, 1994, p. 54 Andric, Ivo, Curtea blestemată (roman), traducere de de Stevan Perinaț și Ion Pachia Tatomirescu, Timișoara, Ed. USR, 2005 Andric, Ivo, Semne lângă drum (aforisme, însemnări, reflecții), traducere de Dragan Stoianovici, București, Curtea Veche, 2010 Andric, Ivo, Convorbiri cu Goya, eseu, traducere de Octavia Nedelcu, în „Lettre internationale”, ediția toamnă, nr. 87, București, 2013, pp. 86-90. Bibliografie critică Bugarski, Stevan, Zavicajna knjizevnostSrba iz Rumunije, Timișoara, Ed. USR, 2007 Dărăbuș, Carmen, În lumea ex-iugoslavă. Literatura ca studiu cultural, Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2014 Muthu, Mircea, Europa de Sud-Est în memoria culturală românească. Bibliografie, București, Ed. Academiei române, 2011 Nedelcu, Octavia, Ipostaze (post)moderniste în literaturile sârbă și croată, București, EU, 2009 Valmarin Luisa, Studii de literatura modernă română și comparată, București, Ed. Eminescu, 1987 Literatura sârbă. în Bibliografia traducerilor din literaturile slave 1945-2011, coordonator Constantin Geambașu, București, EU, 2011 67 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro MENTALITĂȚI https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro IMAGINEA OCCIDENTULUI ÎN PROZA UCRAINEANĂ POSTMODERNISTĂ Aliona BIVOLARU Наше исследование направлено на изучение образа Европы в украинской современной литературе, на презентацию отношений между Украиной и Западом, а также определение образа Другого в культурном и литературном плане. Особое внимание уделяется проблемам изучения межкультурного взаимодействия, а также этнической и национальной идентичности. Ключевые слова: идентичность, западный миф, демифологизация, постколониализм. Mai actuală ca oricând problema integrării sau neintegrării în lumea occidentală a spațiului ucrainean, precum și căutarea permanentă și nefinalizată a propriei identități naționale transpar, în mod recurent, din literatura ucraineană modernă. Prinși în mrejele încurcate ale istoriei între Occident și Orient, scriitorii ucraineni încearcă să definească locul pe care trebuie să îl ocupe patrimoniul ucrainean în sistemul valorilor europene. Împărtășind opinii personale de cele mai multe ori ascunse sub forma unor trimiteri simbolice, scriitorii intrigă cititorul și de cele mai mute ori îl determină să reflecteze pentru ca până la urmă acesta să iasă din „zona de confort” și să își formeze propria părere despre identitate. În acest sens, studiul se ocupă de cercetarea noțiunilor mitologizate de reprezentare a Occidentului, de relațiile dintre Ucraina și Occident, imaginea Celuilalt pe plan cultural și literar, precum și modurile de definire a propriei identități. Discursul literar critic actual despre Occident este relevat de studiile Tamarei Hundorova, Меланхолiя по dopo3i в Рим, або дискурс украшського окцидетналiзму (Melancolie pe drumul spre Roma sau discursul occidentalismului ucrainean și Постколошальний меланхолiйний ressentiment (Resentimentul melancoliei postcoloniale), O. Zabujko, Хрошки eid Фортiнбраса (Cronicile din Fortinbras), L. Tarnașînska, ...Чи iдеал вiчно^ Европи e нашим iдеалом ...? (Idealul Europei veșnice este oare și idealul nostru...?), R. Movcean, «Европа i ми» : Колiзii та особливостi украшського окциденталiзму 1920-х рокiв (Europa și noi: Conflictele și particularitățile occidentalismului ucrainean în 1920), O. Pahliovska, https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Укратська культура у euMipi «пост»: посткомутзм, постмодертзм, поствандалiзм (Cultura ucraineană în dimensiunea "post": post-comunism, postmodernism, postvandalizm), cercetările lui Marko Pavlîșîn, V. Kostiuk, A. Lebedințeva și alții în culegerea de articole Европейська меланхолiя. Дискурс украшського окцuденталiзму (Melancolia europeană. Discursul occidentalismului ucrainean). Aceste cercetări se referă la sfera de constituire a „eurocentrismului", la analiza influențelor culturale, la percepții ale europenilor sau autopercepții, la crearea identității personajelor în relația lor cu Celălalt. Diferențele între interpretările științifice cu privire la occidentalism se concentrează pe imposibilitatea soluționării definitive a legitimității istorice și culturale de incluziune a Ucrainei în Europa, definirea clară dacă relațiile dintre Ucraina și Europa sunt o realitate sau un mit. Esența mitului occidental este înțeleasă ambiguu, proiectele de „demitologizare” se bazează pe diferite abordări metodologice, dar punctul comun de focalizare, recunoscut de majoritatea cercetătorilor, este natura postcolonială a fenomenului. Din acest punct de vedere formarea „mitului occidental” este o consecință istorică naturală a marginalizării naționale, ceea ce a contribuit la formarea unor reflecții artistice, culturale, cultivarea „dorului” european și răspândirea unor stereotipuri în conștiința publică. Abordările care pun accentul pe factorii politici și economici responsabili pentru apariția mitului occidental, indică ca motiv principal credința elitelor, dar și a poporului, în faptul că „Occidentul ne cunoaște și știe ce rețetă să ne prescrie și ce program să ne ofere pentru dezvoltare"1, însă acest lucru, la rândul său, trădează probleme mai profunde cum ar fi reticența de a prelua inițiativa si fuga de responsabilitate, lipsa de încredere în propria putere și competență proprie tarilor post-coloniale. Imaginea mitologică a societății occidentale ca „societate ideală care promovează libertatea și șansele egale"2 s-a înregistrat în conștiința ucraineană, precizează Grițenko, evaluând, în general, negativ orientarea vădit „pro-occidentală" fără să se facă trecerea printr-un filon critic. Mitul occidental, în calitate de concept cultural apărut în procesul de restructurare a identității naționale, reprezintă o componentă importantă a 1 K. Țîievski, Центрально-cxidHa Европа 1994 року, Або як бути собою, în „Сучаснкть”,1995, nr. 3, pp. 156-163. 2 O. Grițenko, «Своя мудреть»: Нацiональнi мiфологil та «громадянська релiгiя» в Укран, Kiev, UȚKD, 1998. 72 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 „ideologiei de auto-afirmare națională, ideea de recuperare a „identității europene pierdute”, consideră Tamara Hundorova. În acest sens, Europa reprezintă atât o categorie psihologică, o valoare, cât și întruchiparea culturii înalte, precum și un fel de opoziție față de ideologia populistă1. Imaginea Europei este un ideal la care se aspiră, dar și o sursă de frustrare (realitatea sovietică subminează încercările de a construi identitatea dorită), astfel occidentalismul este relevat ca discurs melancolic (pe care într-o anumită măsură o moștenește și literatura modernă). Dintr-un alt punct de vedere privește „atracția europeană" Liudmila Tarnașînska subliniind dilema filosofică și culturală a occidentalismului ucrainean, care poate fi poate fi atât „un impuls idealist în continuumul valorilor umane încorporate în auto-definirea filosofică a locului ocupat în lume”, cât și „atitudinea subconștientă globalizatoare a apartenenței la „bătrânul continent”. Exprimându-și preferința pentru prima explicație, cercetătoarea interpretează imaginea „Europei intuitive” ca imagine imediată și completă, ca un fel de arhetip cu codul său temporal”2, cu sentimentul de nerealizare europeană în discursul artistic, publicistic și de analiză critică. Această imagine „implicită” a Europei este o consecință naturală a relațiilor permanente culturale, de aceea polemizează în mod latent cu versiunea originii postcoloniale și caracterul melancolic al occidentalismului. În literatură discursul occidental este controversat în principal din cauza reprezentării sale ambivalente în operele artistice. În mod convențional, discursul pare să aibă două tendințe de bază: una „pro-occidentală” care examinează impactul și interacțiunea cu Europa ca un lucru pozitiv sau cel puțin ocupă o poziție neutră; și una „antioccidentală”, care refuză orice influență occidentală, considerând că este în detrimentul identității și culturii ucrainene originale. În proză aceste tendințe se reflectă printr-un sentiment de „melancolie” (occidentalism) și o recepție „ironică” (antioccidentală), care se suprapun parțial cu stilul operei. Percepția melancolică se observă cu preponderență în operele scriitorilor postmoderniști. Dacă majoritatea cercetătorilor literari tind să acorde atenție identificării afinităților literaturii ucrainene cu literatura europeană la nivel de tendințe, 1 Tamara Hundorova, Меланхолiя по dopo3i в Рим, або дискурс украИнського окцидетналiзму în „ бвропейська меланхолiя: дискурс украшського окциденталiзму”, seria Teoretîcni Revizii, ediția 1, Kiev, Stilos, 2008, p.7. 2 L. Tarnașînska, Презумпця доцiльностi: Абрис сучасно! лiтературознавчоî концептологи, Kiev, Ed. Kievo-Mohileanska Akademia, 2008, p.434. 73 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 personaje, stiluri și influențe, de obicei se omite reflectarea percepției publice a Europei în literatură, percepția autorului și percepția colectivă socială a ideii europene reflectată în opera scriitorului, adică așa-numita dubla percepție, în care este actualizat și reflectat de autor subconștientul social și subconștientul individual, transformat de conștiința artistica într-o anumită imagine. O astfel de dublă percepție, mediată de subiectivitatea artistului, apare în romanele actuale sociale. Accentul nu se pune prea mult pe imaginea Europei sau a identității europene, ci pe reprezentarea și stereotipurile percepției acestor imagini/ stereotipuri de către societatea ucraineană în viziunea scriitorilor. Subliniem aici modelarea politizată a „mitului european” includerea/ eclipsarea motivelor istorice și culturale sau utilizarea lor într-un aspect utilitar și pragmatic. Important pentru înțelegerea scriitorilor este faptul că mitul occidental se suprapune pe conceptul de inferioritate națională (marginalitate). În acest sens se exprimă personajul din romanul У пастцi (În capcană) al lui I. Mușketîk, care arată că omniprezența discursului europenității Ucrainei, a afirmațiilor insistente privind apartenența la „marea cultura” și căutarea argumentelor relevante reprezintă de fapt dovezi care demonstrează opusul: „locuim la periferia Europei, dar repetăm mereu: noi suntem europenii, noi suntem europenii [...], în suflet însă, încă suntem sarmați de stepă”1. Astfel, conștiința marginalității nu încurajează eroul să caute identitatea dincolo de realitățile naționale și chiar îl determină să își recunoască apartenența asiatică. Europa este încă la distanță, dar este totuși centrul incontestabil care manevrează un spațiu cultural și poate să își extindă funcția constructivă și pe teritoriile „Sarmației spirituale”. Viziunea intelectuală a Europei, care capătă un caracter subiectiv și reflexiv, fiind pătrunsă de aluzii sociale și istorico-filozofice, cu spații compacte și închise, se desprinde din eseurile lui I. Andruhovîci, Дезорieнтацiя на мiсцевостi (Revizuiri central-răsăritene) și Моя Европа (Europa mea). De fapt este o încercare de a construi o identitate europeană pe o matrice mitologică a „reconstrucției” (modelând așa-numitul „mit habsburgic” cu Galiția ca parte a Imperiului Austro- Ungar). Cu toate acestea, în conformitate cu opinia lui Marko Pavlîșîn nu este vorba nu este doar de un proiect de reconstrucție nostalgic și melancolic, ci de o componentă ironică de demonizare a spațiului reconstruit. De exemplu, în romanul Douăsprezece inele și culegerea de eseuri Dezorientare la fața locului cercetătorul 1 L. Mușketîk, У пастц!, Kiev, Ukrainski pîsmennîk, 1994, p.156. 74 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 arată că scriitorul înlocuiește treptat vraja nostalgică a Europei Centrale ca utopie culturală pierdută pentru totdeauna și se concentrează pe o europenizare activă, mai responsabilă și reformistă, constată o revenire la sine nu numai în opoziție cu Celălalt, ci și construirea meticuloasă a identității cu ajutorul surselor autentice și originale1. Specific pentru Andruhovîci este topografia mitologică (în combinație cu crearea conceptului de istoricitate), ca urmare a necesității de a stabili limitele spațiale ale existenței ca trăsătură a propriei viziuni. Acest lucru îl ajută să modeleze propria variantă de poziționare a ordinii mondiale și poziționarea individului și a națiunii în lume. Melancolia care se remarcă în scrierile lui Andruhovîci se explică prin conștientizarea problemelor culturale și istorice naționale. Spre deosebire de reflecțiile științifice (și cu excepția Revizuirilor central-răsăritene) în care Europa este în mod clar împărțită într-o Europa Centrală, de Est și de Vest, care sunt tratate în diferite sfere temporale, reflectarea artistică nu dezvoltă aceste tendințe, de cele mai multe ori intervine o altă schimbare semantică: Europa, în general, este identificată cu lumea (Europa reprezintă lumea, iar crucială pentru explicația artistică a ordinii mondiale este opoziția Ucraina - Ceilalți, și nu Ucraina - Europa). În timp ce în colecția de eseuri Dezorientare la fața locului Europa este privită cu euforie, optimism și credibilitate, în romanul Douăsprezece inele autorul inserează dezamăgirea și meditația. Printr-o combinare a accidentalului, a carnavalescului, a poeziei și a umorului negru, Andruhovîci subliniază și dezvăluie în romanul său stereotipurile estice și vestice, pune pe tapet miturile vechi și noi pentru a face o revizuire și o reinterpretare a acestora. Stilul romanului este subtil și aparent de neînțeles, iar întreaga acțiune pare absurdă și comică, ciudată și incredibilă, confuză și halucinantă. Numai după o perioadă de timp după citirea cărții efectul celor citite se face resimțit și reies mesajele în care rolul Occidentului devine mai clar. Aluziile și referințele lui Andruhovîci pot fi interpretate ca o parte a unui puzzle, care, împreună cu imaginile Europei centrale, capătă o componentă politizată. Cu ajutorul protagonistului, fotograful austriac Karl-Joseph Zumbrunnen, autorul personifică istoria Galiției în prezent dar, și ignoranța Europei de Vest: Karl- Josef Zumbrunnen se întoarce mereu în Ucraina fără să cunoască limba ucraineană și fără să conștientizeze motivul pentru care se întoarce mereu. 1 GBponeucbKa MeAaHxoAM. ßucxypcyKpaiHcbKoro окцидента^iзму, Kiev, Stilos, 2008, p.71. 75 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Pentru a explica mai clar și mai detaliat motivele protagonistului său, Andruhovyci descrie în detaliu arborele genealogic al eroului principal: „Întru totul credibil pare însă faptul că prima sa călătorie ucraineană, Karl-Josef a înfăptuit-o sub influența mitului de familie despre străbunicul său, un șef de ocol silvic fanatic de activ din Vorohta, mutat ulterior cu serviciul la Ciortopole”1. Cu toate că a efectuat multiple călătorii și în ciuda gândirii sale analitice și profunde, Karl-Josef nu a înțeles nici Ucraina ca țară, nici ce se întâmpla în această țară. Ucraina a rămas pentru el terra incognita, un loc exotic atât de „diferit” în comparație cu „patria sa europeană”. Astfel, melancolic, dar și critic, Andruhovîci sugerează că soluția ar fi menținerea și promovarea propriei identități pentru crearea unor valori proprii, care pot desigur să coincidă cu valorile europene, dar trebuie să se „nască” pe teren ucrainean, valori în care ucrainenii să creadă cu adevărat, nu doar să fie preluate dintr-o altă cultură și civilizație. Această abordare este specifică și prozei Oxanei Zabujko care, în Studii de teren despre sexul ucrainean, dezvoltă tema „patriotismului masochist”, explicată prin absența ucrainenilor în lume și dorință corespunzătoare de a se opune, de a se autodefini, de a se autoidentifica ca națiune față de lume în general, nu neapărat față de Europa. Astfel autoarea nu se concentrează să își stabilească componentele identității exclusiv față de Europa. „Apartenența la neființă”, conform O. Zabujko, este determinată de alegerea ucrainenilor: o „alegere între neființă și realitatea, care ucide”. Apartenența la neființă înseamnă nu numai incapacitatea de integrare, dar și transformarea treptată a unei identității proprii în „nimic”, deoarece te privează de dialogul cu Ceilalți și astfel se pierde posibilitatea de autodefinire. Acceptând totul dintr-o dată cu toate inconveniențele, iar tu erai capabilă de așa ceva pentru că obosiseși sa mai iubești lumea singură, fără a avea un loc al tău, să treci anonimă și necunoscută și să răspunzi la aceleași întrebări: „Where ar you from?”, „Ukraine?”, „Where is that?”[...] Ai obosit să nu mai aparții acestei lumi, să te întorci acasă, iar acasă te așteaptă o tară nenorocită și tembelă.2 Acest sentiment persistent transmis de el, care m-a doborât în final: cum că totul este posibil, pentru că juca fără reguli, mai exact după propriile sale reguli. El era propriul land of opportunities, iar între opportunities nu exista nimic prevăzut pentru viitor - în loc să se rupă și să renunțe la acea eternă apartenență la neființa ucraineană3. 1 I. Andruhovîci, Douăsprezece inele, Ed. Rao, București, 2010, p. 14. 2 O. Zabujko, Studii în teren despre sexul ucrainean, Ed. Art, București, 2008, p.37. 3 Idem, p. 38. 76 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Motivația ontologică a mitului occidental este relevată de protagonista romanului, astfel nerealizarea națiunii în istoria universală și orientarea permanentă spre Occident sunt fenomene interdependente: Europa a reușit să ne contamineze cu febra tulbure a dorinței de individualism și credința în propriul „eu pot!”, însă noi nu am creat niciodată fundamentul pentru realizarea lui și structurile de legătură care să fixeze și să mențină acest „eu pot”, am reușit doar să transformăm în zile secolele de istorie și, de aceea, acest „eu pot!” ucrainean este izolat și lipsit de forță1. Operele scriitorilor postmoderniștii se învârt în mod constant în jurul câmpului gravitațional al occidentalismului, însă imaginea Europei prefigurată în proză "nu constă într-o imagine completă, rămânând un simplu set de fragmente"2, reflecții ocazionale, mituri culturale. Tatiana Maliarciuk își construiește viziunea sa despre Europa sub formă de mozaic, Europa reprezentând culoare, fericire, autosuficientă și vis. Pentru toată lumea, spune autoarea, Europa reprezintă un anumit set de valori umane obligatorii, nu doar orașe și peisaje. Europa este libertatea pe care oamenii care o creează; sunt istorii concrete de viață și fapte. Pentru că cel mai mult acum Europa se mândrește cu libertatea, care depinde nu numai de la mine, ci de la mulți alții care vor sau nu vor să mi-o dea. Prin urmare, Europa este o înțelegere a diferitor ideologii și tradiții diferite, la intersecția cărora se naște libertatea fiecăruia. „Acesta este Europa pe care am primit-o ca moștenire. Nu am altceva de făcut decât ca să cred în ea, până vor veni schimbări, am ce să iubesc la ea"3. Descriind imaginea ideală a Europei, Maliarciuk susține eurocentrismul său prin geografia Ucrainei, subliniind în mod constant că teritoriul ucrainean a fost întotdeauna parte a continentului, nu numai din punct de vedere cultural, dar chiar din punct de vedere istoric. O viziune ironică a conceptului simbolic al Europei și „culturii occidentale în calitate de ideal de neatins" este oferită de Serhii Jadan în nuvela EepmH, hkuu mu 1 Idem, p. 27. 2 бвропейська меланхолiя, p.70. 3 T. Maliarciuk , Покажи мен свою Европу, iя скажу, хто ти, în „Krîtîka”, 2007, părțile 1-2, pp. 9-10. 77 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 втратили (Berlinul pe care l-am pierdut). Ignorarea conceptelor culturale, a memoriei, a percepției selective a realității, contribuie la formarea unui alt tip de percepție a identității europene „ei sunt la fel ca noi”, care poate fi interpretat ca rezultat al mecanismelor unificatoare a globalizării. „Noua Europă” pentru Jadan este o „casă pentru persoanele fără adăpost”, întruchiparea unui amestec de eclectism și imigranți. „Am văzut deja curvele, am văzut un drogat, am avut chiar timp să salut câțiva vecini turci [...]. Mă întreb dacă pe aici chiar sunt nemți?”1 Așadar, imaginea scriitorului despre Europa este asociată cu globalizarea „cultura de masă și amenințările sale”, imaginea fiind neatractivă, simplificată, expunând transformarea istorică a nucleului occidental. În paradigma „antisistemică” de organizare socială și spațială a existenței individuale pentru Jadan factorul decisiv îl reprezintă autorealizarea spirituală independentă, sensul de împlinire a vieții, care nu poate fi limitat spațial de marcherii mitului „european”, „asiatic”, „național”: „Spațiul nu se împarte în spațiul propriu și spațiu străin, spațiul este fie liber fie controlat, înțelegi? Sincer mă doare în cot unde trăiesc, important este cum trăiesc”2. Având în vedere că intriga nuvelei se referă la conflictul cunoștințelor culturale și percepția directă a Occidentului, negarea declarativă a naratorului a diferențelor esențiale mentale și culturale și afirmarea globalizării (chiar „Berlinul pierdut” este un simbol al Babilonului biblic) are o funcție mitologică. Serhii Jadan subliniază asimetria dihotomilor tradiționale (European - național, eu - Celălalt) oferind valoare uneia dintre poziții, care sunt în mod imanent în opoziție (deși, aparent autorul le unifică) imaginile Ucrainei și a Europei rămânând într-un context al discursului antioccidental. Salvarea în fața asimilării culturale este indicată de Jadan prin existența memoriei: politică, estetică, istorică, socială, personală. Memoria istorică este un semn al identității, al creației: „cu o tonalitate caldă, generoasă, Jadan creează un catalog al memoriei, care include peisajele urbane din copilărie laolaltă cu gunoiul de muzeu al vieții sovietice. Dar realitatea din trecut cauzează recunoștință și respect, nu dispreț și ironie, pentru că acolo, adânc în istorie, se ascunde misterul iubirii filiale care ne dă putere și inspirație să trăim acum"3. Într-o anumită măsură, opinia publică ucraineană cu privire la Europa este exprimată de Lyubko Deresh în eseul său, 3D для бвропи (3D pentru Europa). 1 S. Jadan, Бiг Мак та iншi icmopii: книга вибраних onoeidaHb, Harkov, Folio, 2011. 2 Idem, p.257. 3 L. Berezoviciuk, Творчий портрет Сергiя Жадана, http://www.liter.net/=/Zhadan/bereza.html 78 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Această percepție a „străinului", care este obiectul identificării sau asimilării culturale și spirituale, percepția antagonistă a Ucrainei față de Europa, accentuată de autopercepția umilitoare a sinelui, este nivelată până la urmă de admiterea finală a ucrainenilor în comunitatea europeană. „Lumea [...] cere schimbări de la noi, societatea europeană...”1. Încorporând Ucraina în contextul „limitelor” între Est și Vest acționează în conștiința receptorului nu numai conceptul de marginalitate, dar și sistemul „Eu - Celălalt”, care permite separarea mentală de problema exprimată de autor a „aroganței europene": „Europa este mare, Asia și mai mare, iar Ucraina este mică și disproporționată în raport cu acești giganți. Eu sunt ucrainean, și părerea mea despre procesele continentale sunt la fel de neimportante și marginale, ca și poziția țării mele"2. Percepția constantă stereotipă a imaginii Europei este cea a burgheziei, a autosuficienței, sațietății, păcii, calmului, încrederii în sine: „Vestul european este limitat de dimensiunea îndestulării și, scuzați-mă, a autosuficienței tâmpe”3. Acesta este un spațiu bidimensional „plat”, nepotrivit să aibă o reacție adecvată a schimbărilor din lume. Liubko Dereș subliniază imposibilitatea izolării, autoexcluderea din procesele globale, perspectivele de conservare a opiniilor cu privire la evenimentele mondiale de astăzi, dar toate acestea continuă să fie afișate de purtătorii de cuvânt ai comunității europene, ignorând ceea ce este evident din exterior, adică absență stabilității de durată (efectul „timpului oprit”), spre deosebire de incertitudinea totală într-un viitor plin de amenințări. Acest tip de percepție a imaginii Occidentului de către scriitori, nu este unul ironic și melancolic, ci „grav” și „realist”, este cel mai reprezentativ pentru percepția publică, mitologizată în esență, care aparține paradigmei occidentale. În general, imaginea Europei nu deține funcția de bază în niciuna dintre operele analizate/ Nefiind în prim plan, de cele mai multe ori Europa este prezentă fragmentar și episodic. La anumiți scriitori imaginea Europei are accente mitologice a paradisului pierdut sau a visului pierdut, pe când alți scriitori au percepția ironico-satirică a mitului occidental. În absența unei percepții necritice și lipsa identității proprii, izolarea în dimensiunea „post-” - occidentalizarea Ucrainei ar fi un fenomen „nu mai puțin 1 I. Andruhovîci, L. Dereș, L,S. Jadan, Трици^iндровиu dBuryH ^^6oBi, Harkov, Folio, 2009, p.75. 2 Idem, p 58. 3 Idem, p.57. 79 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 distructiv, ca sovietizarea”1. Astfel repulsia și atracția pentru europenitate sunt considerate de scriitori ca manifestări dihotomice necesare pentru procesul de construire a unei identități culturale proprii în oglinda metafizică a Europei, pe de altă parte atracția europeană este explicată de efectele provocate de trecutul totalitar. Bibliografie Andruhovîci, I., Douăsprezece inele, Ed. Rao, București, 2010 Andruhovîci, I., Дезорieнтацiя на мiсцевостi, Lileia-NV, Ivano-Frankivsk, 2006 Andruhovîci, I., Stasiuk, А А., Моя Европа, Lvov, Klasîka, 2000 Berezoviciuk, L., Творчий портрет Сергiя Жадана, http://www.liter.net/ =/Zhadan/bereza.html Grițenko, O., «Своя мудреть»: Нацюнальт мiфологil та «громадянська релiгiя» в Укран, Кiev, UȚKD, 1998 Hundorova, Tamara, Меланхолiя по дорозi в Рим, або дискурс укра/нського окцидетналiзму, în „Evropeiska melanholia: diskurs ukrainskoho okțîdentalizmu”, Ediția 1, Teoretîcni Revizii, Kiev, Stilos, 2008, pp.5-44 Hundorova, Tamara, Постколонiальний меланхолшний ressentiment în „Evropeiska melanholia: diskurs ukrainskoho okțîdentalizmu”, Ediția 1, Teoretîcni Revizii, Kiev, Stilos, 2008, pp.103-117 Jadan, S., Бiг Мак та iншi ктори: книга вибраних оповiдань, Harkov, Folio, 2011 Maliarciuk, T., Покажи мен свою Европу, i я скажу, хто ти, „Krîtîka”, 2007 Movcean, Raisa, «Европа i ми»: Колiзu та особливостiукра/нського окциденталiзму 1920х рокiв, în „Slovo i ceas”, nr.1, 2009, pp. 3-16 Mușketîk, I., У пастцi, Kiev, Укр. письменник, 2004 Pahliovska, Oksana, Укра/нська культура у вимiрi «пост»: посткомунiзм, постмодернiзм, поствандалiзм, în „Suceasnisti”, nr.10, 2003 Tarnașînska, Liudmîla, ...Чи iдеал вiчноl Европи e нашим iдеалом ...?, în „Evropeiska melanholia: diskurs ukrainskoho okțîdentalizmu”, Ediția 1, Teoretîcni Revizii, Kiev, Stilos, 2008, pp.118-127 Tarnașînska, Liudmîla, Презумnцiя доциьностп Абрис сучасно/ лiтературознавчоî концептологи, Kiev, Ed. Kievo-Mohileanska Akademia, 2008 Țîjevski, K., Центрально-схiдна Европа 1994 року, Або як бути собою, „Suceasnisti”, nr.3, 1995 Zabujko, O., Studii în teren despre sexul ucrainean, București, Ed. Art, 2008 Европейська меланхолiя: дискурсукра/нського окциденталiзму, seria Teoretîcni Revizii, ediția 1, Kiev, Stilos, 2008 1 O. Pahliovska, Укра/нська культура у вимiрi «пост»: посткомунiзм, постмодернiзм, поствандалiзм, „Suceasnisti”, 2003, nr.10, p.84. 80 https://biblioteca-digitala.ro PERSONALITĂȚI ALE EMIGRAȚIEI RUSE ÎN ROMÂNIA INTERBELICĂ. NIKOLAI SABLIN ȘI „GOLOS BUHARESTA”1 Ala GĂINĂ Статья посвящена темой русской эмиграции в межвоенной Румынии, представляя последние работы изданных в нашей стране и подчеркивая необходимость продолжения исследований в этой сфере. Статья содержит: сведения о жизни и творчестве русского эмигранта Николая Саблина, как он был воспринят румынской и советской власти, информации о газете Голос Бухареста и опубликованных статей, мемуаров написанных Н. Саблина во время ареста в советских лагерях и об опыте в качестве капитана 2-го ранга на императорской яхте Штандарт. Ключевые слова: белая эмиграция, Голос Бухареста, Н. В. Саблин, персоналии русской эмиграции, первая волна русской эмиграции, русское зарубежье, Штандарт. Institutul de Istorie „George Barițiu” a publicat recent câteva volume în seria „Afaceri Orientale”: Emigrația belarusă, caucaziană, rusă și ucraineană în timpul celui de al Doilea Război Mondial: organizarea activitatea și orientarea în corespondență diplomatică română și note ale Serviciului Special de Informații; Chestiunea refugiatilor de peste Nistru; Indezirabilii: aspecte mediatice, umanitare și de securitate privind emigrația din Uniunea Sovietică în România interbelică; Emigrația albă și Biserica Rusă pe teritoriul României Socialiste: documente din arhiva fostei Securități. Aceste studii cercetează cauzele și modalitățile de emigrare, reacția autorităților și a populației autohtone în contextul transformărilor sociale și politice din perioada interbelică. Este necesară o completare a cercetărilor efectuate din perspectivă culturală prin efectuarea unei analize a periodicelor comunității ruse și a volumelor publicate în această perioadă. Volumul Comandorul Sablin: liderul monarhiștilor ruși urmărit de Siguranță și de Securitate, 1926-1959 conține peste patru sute de documente din Arhivele 1 Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Cercetări doctorale multidisciplinare competitive pe plan european (CDocMD)”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013, contractul de finanțare nr.POSDRU/187/1.5/S/155559. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Securității, materiale ce ne permit reconstruirea activității emigrantului rus de pe teritoriul României. Nikolai Sablin emigrează în România în 1921, ajungând aici prin Finlanda, Anglia și Franța, împreună cu familia (soția și fiul de 9 ani). Soția lui, născută Pommer, era originară din Basarabia și deținea suprafețe importante de pământ în Soroca. Fiind reprezentant al firmei de automobile „Studenbaker”, ducea o viață destul de îmbelșugată la București; era președinte al filialei române a Uniunii Militare Navale Ruse și directoral tipografiei „Litera”; înființează „Societatea de Ajutor Mutual a Ofițerilor Ruși Combatanți pe Frontul Român 1916-1918 și aflați în România”.1 În anul 1930 a fost numit reprezentant al Marelui Duce al Rusiei, Kirill Vladimirovici Romanov (devenit capul Casei Romanov), în București cu misiunea de a stabili „legături spirituale între supușii ruși; să apere drepturile și interesele lor și să ia toate măsurile care depind de Domnia sa, pentru binele poporului rus”2, astfel că, începând cu 23 decembrie 1930, a devenit reprezentant al monarhiștilor ruși în România.3 În perioada în care s-a aflat în România a colaborat cu centrele emigrației monarhiste ruse europene și a înființat publicația bilingvă „Golos Buharesta” împreună cu generalul Aleksandr Herois, ziaristul Aleksandr Mihailov și avocatul Viktor Roth. Apariția ziarului a fost de câteva ori amânată datorită necesității clarificării situației create în urma semnării Pactului de neagresiune româno- sovietic. Primul număr al ziarului a apărut în data de 13 august 1933, având sediul redacției pe Calea Griviței nr. 33, în locuința lui Nikolai Sablin. Redactorul-șef al ziarului este Aleksandr Mihailov, iar partea ziarului în limba română este redactată de A. Vișinescu, redactorul ziarului „Curentul”. În primul număr al ziarului se anunță că acesta va apărea provizoriu o dată sau de două ori pe săptămână, până când redacția va face rost de fondurile necesare pentru ca ziarul să devină cotidian. Iată care este programul publicației: 1 Notă a Direcției Generale a Poliției și a Siguranței, ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 17. 2 V. Guzun, Comandorul Sablin: liderul monarhiștilor ruși urmărit de siguranță și de securitate, 1926- 1959, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014, p.14. 3 Notă a Direcției Generale a Poliției și a Siguranței, ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 3. 82 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 1. Noi nu suntem organul niciuneia dintre mișcările emigranților ruși. 2. Suntem călăuzitorii intereselor Basarabiei și ale grupărilor din această provincie. 3. Nu dorim a lega de soarta noastră pe niciunul din partidele politice, avem în vedere numai interesele comune ale acestei provincii și oferim sprijinul ziarului nostru pentru reprezentanții oricărei grupări parlamentare, sociale și comercial-industriale, întru exprimarea dorințelor sau pentru indicarea neajunsurilor care împiedică dezvoltarea provinciei. 4. Noi stăm pe baza că Basarabia este o parte a României și ziarul nostru va păzi Constituția și legile existente. 5. Pentru toți minoritarii din Basarabia noi oferim posibilitatea expunerii doleanțelor și intereselor lor juste în coloanele ziarului nostru.1 Este lesne de înțeles că ziarul are un caracter antisovietic și este împotriva reluării raporturilor cu Rusia sovietică. Comitetul de redacție nu a permis niciunui evreu să fie colaborator al ziarului, iar chestiunea evreiască nu a fost pusă în discuție în coloanele acestuia.2 Scrisorile primite din Basarabia la redacția ziarului a demonstat că programul publicației „a găsit un ecou favorabil în populația rusă din această provincie, care simte nevoia de o presă cu caracter conservator-național și nicidecum de presa pseudo-rusească „Nașa reci” și de ziarele evreiești din Basarabia”.3 N. Sablin a fost o personalitate controversată. Deși acțiunile sale vădeau o aversiune antisovietică, el a fost receptat ca un individ suspect, atât de autoritățile române, cât și de cele sovietice. SMERȘ4 l-a condamnat pentru activitate antisovietică, înrolarea în Armata Română și participarea la război în calitate de comandant al Convoiului de aprovizionare nr. 1 „Sulina”, iar autoritățile române l-au acuzat pentru menținerea corespondenței cu emigranții ruși din Europa (Germania, Marea Britanie, Franța), „activitate de uneltire contra ordinei sociale”, rezident al spionajului englez, legătura cu organele informative militare române înainte de 23 1 ACNSAS, fond documentar, dosar 12668, f. a. 2 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 336. 3 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 338. 4 Direcția Generală de Contrainformații Militare; termen provenit din prescurtarea cuvintelor „смерть шпионам!” 83 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 august 1944 și pentru că „nu se împacă cu regimul actual, visează la răsturnarea comunismului și întronarea regimului burghez”1. N. Sablin era perceput ca o persoană suspectă chiar în rândurile emigrației ruse și se spune că recunoașterea sa ca cetățean român în rezerva Armatei Române cu gradul de comandor s-a făcut pe bază de acte ilegale,2 totuși ministrul Rusiei la București, St. Poklevski-Kozel, îl considera „corect și loial”.3 În Arhivele Securității s-au păstrat documente din care reiese că s-a încercat în mai multe rânduri discreditarea, împiedicarea activității și distribuirii ziarului rus-român. De aceste acțiuni sunt responsabili „Gaziev Serghie, fostul director al ziarului „Nașa reci”, căruia nu-i convine apariția regulată a ziarului”, comuniștii, „cărora nu le convine caracterul anticomunist al ziarului”4 și cercurile evreilor refugiați din Rusia, care „continuă să fie ostile și să boicoteze noul ziar (...), răspândind zvonuri neîntemeiate despre antisemitismul și programul ultramonarhist al conducătorilor sus-numitului ziar.”5 Atașatul militar francez a încercat, în zadar, suspendarea ziarului chiar prin dna Sablin, de origine evreică din Franța și prin dna Gafencu, care au insistat pe lângă generalul Herois să-l convingă pe să înceteze activitatea ziarului.6 D-na Sablin a reușit să împiedice reeditarea ziarului făcând demersuri pe lângă George Verglas, decanul coloniei franceze din capitală și proprietarul tipografiei „Litera”.7 Din documentele găsite la Arhive aflăm că d-na Sablin era bănuită ca agentă sovietică și a Serviciului Secret al francezilor. În luna decembrie a anului 1933 ziarul și-a suspendat activitatea din motive financiare și din această cauză s-a organizat o serată pentru strângere de fonduri care vor servi la reeditarea ziarului, păstrând același caracter filoromân și antisovietic.8 1 Nota agentului „Avram Lazăr” privind biografia și caracterizarea lui N. Sablin, ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. I, f. 176. 2 Notă a Direcției Generale a Poliției și a Siguranței, ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 61. 3 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. II, f. 281. 4 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 348. 5 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 350. 6 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 374-375, fond documentar, dosar 12668, 1933- 1934, f. 40. 7 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 433, 8 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 425. 84 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 În aproape fiecare număr al ziarului, N. Sablin a publicat fragmente din memoriile sale, din experiențele pe care le-a trăit în calitate de căpitan de rang doi (comandor) în flota maritimă. Iată o parte dintre aceste articole: • Pe vasul imperial Ștandart, nr.1 al ziarului, 13 august, 1933, (amintiri din viața familiei Țarului Nikolai al II-lea) • Ștandart, nr. 2, • Flota germană, 26 august, 1933 • Amintiri din Petersburg, nr. 5 al ziarului, 11 septembrie • Amintiri din viața marinarilor (sfârșitul), 14 septembrie • Amintiri, nr. 6, 17 septembrie • Amintiri din Ialta, nr. 7, 23 septembrie • Junimea, nr. 9, 8 octombrie (amintiri din viața elevilor de la Școala de Marină) • Amintiri despre Țarul Rusiei, nr. 12, 6 noiembrie • Ziua armistițiului la Casa Franceză, nr. 13, noiembrie, (despre searata ce a avut loc în data de 11 noiembrie la Casa Francezilor, în prezența ministrului Franței D’Ormesson) O parte dintre articolele publicate apără cauza emigrației ruse, lansând un apel de ajutor pentru cei care ar putea face un gest umanitar în acest sens. De exemplu, articolul Motive de toamnă, de A. Mihailov, descrie sărăcia emigranților ruși, care nu au strictul necesar pentru a intra în iarnă, iar Cerșetori cu diplomă de Ksenia Hrjanovskaia arată starea materială deplorabilă în care se găsesc emigranții intelectualii. În coloanele ziarului puteau fi citite recenzii ale celor mai valoroase cărți publicate la Moscova sau București (recenzia romanului Rusoaica de Gib Mihăescu), traduceri în rusă ale poeților români sau traduceri în română ale poeților ruși (versuri de O. Goga, A. Pușkin și M. Lermontov - traduceri în limba rusă și română de N. Mihailova), mesaje de felicitare adresate scriitorilor conaționali pentru premiile obținute, articole despre necesitatea traducerilor din clasicii români în limba rusă. În luna septembrie, 1936, N. Sablin și cu Al. Mihailov au desfășurat o intensă 85 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 activitate pentru a-i determina pe toți conaționalii lor să-l recunoască pe Marele Duce Kirill ca viitor împărat al Rusiei. În acest scop a fost pregătită o broșură pentru a fi răspîndită în rândul emigrației ruse din România și Iugoslavia.1 N. Sablin își consemnează memoriile din perioada detenției din lagărele sovietice RASS Komi și lagărul „Spassk” din Kazahstan în Impresiile din călătoria mea prin Eldorado. Din corespondența cu fratele său, Evgheni Vasilievici Sablin, ultimul reprezentant al Rusiei Imperiale la Londra, colaborator al serviciilor britanice și președintele Comitetului Emigranților Ruși, datată cu 3 mai 1937, Londra, aflăm despre intenția fratelui de a găsi un editor pentru manuscrisul său, „fiindcă ar fi păcat să rămână nepublicat. El nu poate fi publicat în limba engleză, fiindcă asemenea descrieri nu interesează pe englezi. Pentru publicarea lui în limba rusă sunt necesare fonduri.”2 N. Sablin a petrecut mai bine de un deceniu în lagărele sovietice, apoi în cele române. Cu toate acestea, el și-a consemnat memoriile pe care ulterior le-a și publicat. Manuscrisul, scris pe teritoriul României, a fost publicat la New York în perioada în care se afla în detenție în provincia Karaganda din centrul Kazahstanului. Lucrarea memorialistică descrie ultimii ani de bunăstare a Rusiei Imperiale, 1906-1914, la care a fost martor și participant N. Sablin. Memoriile conțin informații despre viața privată a familiei imperiale și a apropiaților acesteia, vizitele oficiale și întâlnirile pe care le-a avut Nicolai al II-lea cu conducătorii altor state sau cu alte personalități pe vasul „Ștandart”. Cu o deosebită atenție la detalii, măiestrie și umor, N. Sablin a prezentat episoade din viața marinărească, din epoca imperială apusă. Cele mai bine de două sute cincizeci de fotografii, pe care le-a făcut însuși Sablin, întregește tabloul descris, redându-i culoarea autentică a epocii. Memoriile sunt însoțite cu un indice al numelor care apar în carte, indice ale vaselor și un dicționar de termeni specializați. În concluzie, menționez că memoriile emigrației ruse au fost publicate în străinătate pentru că doar în afara granițelor adevărul putea fi spus. Regimul totalitar a rezistat vreme îndelungată și refugiații și-au pierdut speranța de a se întoarce în patrie; au fost nevoiți de împrejurări să învețe limba țării gazde și să se integreze în noua societate. Iată o parte dintre scriitorii-emigranți din primul val care și-au publicat memoriile în secolul al XX-lea: A. Bahrah, S.K. Makovski, Zinaida 1 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 482. 2 ACNSAS, fond informativ, dosar 263759, vol. III, f. 174-175. 86 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Hippius, B. Zaițev, A. Sedîh, I. Terapiano, N.A. Berdiaev, Nina Berberova, V. Nabokov ș.a. N. Sablin este unul dintre acești scriitori care a plătit cu propria viață curajul de a-și tipării memoriile. După ispășirea termenului de detenție în lagărele sovetice a fost arestat de autoritățile române și trimis la Dej, rămânând aici până-n ultima clipă a vieții sale. Bibliografie Arhivele ACNSAS, dosar 263759, dosar 12668 Grosul, Vladislav, Russkoe zarubej'e v pervoi polovine XIX veke, Ed. „Rossiiskaia politiceskaia ențiklopedia”, 2008 Guzun, Vadim, Comandorul Sablin: liderul monarhiștilor ruși urmărit de siguranță și de securitate, 1926-1959, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2014 Guzun, Vadim, Indezirabilii. Aspecte mediatice, umanitare și de securitate privind emigrația din Uniunea Sovietică în România interbelică, Filos, București, 2014 Miroslav, lovanovici, Russkaia emigrația na Balkanah 1920-1940, Bibioteka-fond „Russkoe Zarubejie”, Moscova, Russkii put’, 2005 Rossiiskie ucionîe i injenerî v emigrații, Rossiiskaia Akademia Nauk. Institut istorii estestvoznania i tehniki. Mejdunarodnaia akademia informatizații; red. V.P. Borisov, Moscova, Perspecktiva, 1993 Russkoe Zarubej’e. Zolotaia kniga emigrații: Pervaia tret’ XX veka. Ențiklopediceskii biograficeskii slovar’, Moscova, 1997 V poiskah luc’șei doli. Rossiiskaia emigrațiia v stranah Țentral’noi i lugo-Vostoc'noi Evropî (vtoraia polovina XIX — pervaia polovina XX v.), red. T.A. Pokivailova, Moscova, Ed. „Indrik”, 2009 87 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro SECOLUL MEU DE ALEKSANDER WAT ÎN RECEPTAREA CRITICII Constantin GEAMBAȘU Autor zajmuje sie odbiorem krytycznym Mojego wieku Aleksandra Wata, skupiajqc sie na dwu zasadniczych wqtkach ksiqzki: na komunizmie i religii. Wat przezywa podwojny kryzys: nihilizmu i komunizmu. Religia, do ktorej dochodzi poprzez nawrocenie, staje sie ocaleniem, chociaz jest to proces zlozony i nie do konca przyswojony. Wsrod krytykow toczyta sie rowniez dyskusja na temat struktury i charakteru Mojego wieku: w jakim stopniu jest to dokument historyczny czy utwor literacki? Autor artykulu podkresla wartosci poznawcze i hermeneutyczne tego cennego i oryginalnego swiadectwa o XX-ym wieku. Siowa klucze: Komunizm, religia, historia, polityka, ideologia, wieziennictwo Primul receptor al cărții a fost Czeslaw Milosz, având în vedere calitatea sa de interlocutor, căci trebuie spus încă de la început că această carte nu a fost scrisă, ci povestită. De aceea, în polonă are subtitlul Jurnal vorbit sau povestit (Pamiqtnik mowiony). Autorul, Aleksander Wat1, unul dintre cei mai de seamă intelectuali polonezi din prima jumătate a secolului al XX-lea, s-a implicat inițial în mișcarea avangardistă, cultivând curentul futurist (vezi în carte secvențele consacrate lui Maiakovski, pe care l-a cunoscut personal)2, iar, ulterior, odată cu redactarea revistei „Miesișcznik Literacki”, a devenit promotorul mișcării de stânga în Polonia, alături de personalități precum Andrzej Stawar, poetul Wladyslaw Broniewski, regizorul Leon Schiller și scenograful de teatru Wladyslaw Daszewski. Din cuprinsul revistei pe care o redacta aproape integral rezultă temele și ideile pe care le-a susținut și răspândit, dezvăluind o anumită atracție față de această ideologie a cărei victimă 1 S-a născut la Varșovia într-o familie de evrei cu vechi tradiții. Printre strămoșii săi s-au aflat filozoful Rashi din Troyes, din secolul al XI-lea, Isaac Luria, renumitul cabalist din secolul al XVI-lea, Gaona, mare rabin de Kutno, străbunic din partea mamei. Bunicul lui Wat era proprietarul unei moșii și al unei fabrici de armament, iar tatăl era un om extrem de instruit, cunoscător al Cabalei și al filozofiei moderne. Frații și surorile sale capătă o instrucție solidă în domeniul limbilor străine, al artei și filozofiei, iar politic se orientează spre socialism. Fratele mai mare al lui Wat era un bun social- democrat (a dispărut în lagărul de la Treblinka), un alt frate, membru al Partidului Socialsit Polonez (PPS) a emigrat și s-a stabilit la Bruxelles, fratele mai mic, pictor, a dispărut la Auschwitz, una dintre surori a devenit actriță, cunoscută pe scena teatrelor din Varșovia. 2 Vezi și volumele publicate ulterior futurismului: Wiersze (1957), Wiersze srodziemnomorskie (1962), Ciemne swiecidto, antologie editată postum (Paris, 1968). https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 avea să devină mai târziu. În contextul complicat și confuz al vieții politice poloneze din perioada interbelică, Wat a fost arestat în urma unei înscenări cu caracter subversiv, în anul 1940. Din acest moment începe odiseea închisorilor, mai întâi la Varșovia, apoi, odată cu izbucnirea războiului, când s-a îndreptat spre Lvov, la Zamarstînov, Lubianka, Saratov, Alma-Ata. În total, treisprezece închisori care i-au marcat destinul. Îmbolnăvindu-se grav de o migrenă incurabilă, nu a mai fost în stare să scrie. Pentru a-i veni în ajutor, directorul Centrului de studii Slave din California, Gregory Grossman, i-a acordat o bursă în Statele Unite, la începutul anului 1964. După o scurtă perioadă de acomodare și de euforie, starea de sănătate a lui Wat s-a agravat. Ca soluție de ameliorare, directorul centrului i-a propus lui Czeslaw Milosz să organizeze un ciclu de convorbiri pe care să le înregistreze pe bandă de magnetofon. Încântat, Wat a acceptat acest proiect care a constat în două serii de convorbiri, prima în America, iar cea de a doua, în Franța, după plecarea la Paris. Aceste „interviuri”, mai ales în partea a doua, devin treptat un fel de monolog, „o incursiune în propriul interior”, „o recapitulare a experienței personale”, - Milosz intervenind foarte rar1 și lăsând câmp liber interlocutorului său să-și dezvolte confesiunile -, se transformă în adevărate microradiografii ale vieții intelectuale și artistice nu doar din Polonia, dar și din Europa, Wat fiind un excelent cunoscător al ideilor din această perioadă. Atent observator al vieții literare și politice încă din tinerețe, reflecțiile și analizele sale dezvăluie sensibilitatea unui intelectual dornic să înțeleagă mecanismul pe care se bazează relația dintre individ și comunitate, mecanismul «conviețuirii» cu comunismul, rolul individului în cadrul acestui mecanism complex și, de multe ori, ermetic sau confuz. Ca urmare, aceste convorbiri dintre cei doi intelectuali polonezi se constituie într-o analiză detaliată a secolului al XX-lea, marcat, după cum se știe, de două războaie mondiale, de regrupări și reconfigurări pe scena geopolitică, cu impact asupra destinului a milioane de oameni (vezi lagărele de concentrare, gulagurile, migrațiile, transferul de populație, exilul etc.). După cum afirmam la început, primul receptor al confesiunilor lui Wat a fost Czeslaw Milosz care, în prefața volumului, dincolo de informațiile despre autor și familia acestuia, atrage atenția de la început asupra problematicii religioase, mereu prezente în poezia lui Wat și în confesiunile sale, educat și format la confluența 1 „Mi-am redus la minimum întrebările, formulându-le numai atunci când era indicat să-l îndemn pe interlocutorul meu la un nou monolog”, în Czeslaw Milosz, prefață la Aleksander Wat, Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european, București, Humanits, 2014, p. 15. 90 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 dintre iudaism, catolicism și ateism1. Prin intermediul doicii sale, în copilărie el a suferit influența catolicismului, îndeosebi a liturghiei slujbelor de seară sau de dimineață. Tot datorită doicii s-a apropiat de tradiția populară. Angrenat putermic în viața literară interbelică, Wat traversează totuși o cale proprie: „... pe Wat, afirmă Mifosz, nu ar trebui să-l asociem cu niciuna dintre formele de avangardă estetizantă”2. Înzestrat însă cu o intuiție politică de excepție, ca și alți intelectuali din această perioadă, el prefigurează criza axiologică, declanșatoare de schimbări radicale ale sistemului de până atunci (...exista în primul rând nevoia intelectuală, dar și afectivă, a unei schimbări totale,. pierderea încrederii în posibilitatea unei viitoare civilizații europene, contestarea civilizației europene)3. Intelectualii se confruntă cu sentimentul nihilismului, cu nevoia de a conferi un sens existenței, de a depăși sentimentul absurdității absolute. Însuși Wat declară deschis : „Nu am rezistat în fața nihilismului”, „.m-am azvârlit în singura credință care exista pe atunci, ca răspuns global la negație”4, chiar dacă, la scurt timp, și-a dat seama că nu aceasta este calea („sprijin comunismul, deși știu că va duce la lucruri grave”5). Prin scrisul și atitudinile sale, formulate verbal, Wat încerca să explice esența filozofică a comunismului sovietic, care, în viziunea sa, „sintetziza degenerarea secolului al XX-lea”6. Scrisul transpare, așadar, ca datorie morală față de nefericirea a milioane de oameni, nefericire pe care a întâlnit-o în închisorile sale succesie. Pe Wat îl interesau geneza și cauzele sistemului care apăruse în Rusia. Reflecțiile sale în această privință se bazează și pe discuțiile purtate cu scriitori ruși, precum Viktor Șklovski, Zoșcenko, Konstantin Paustovski. Fără a intenționa să fie un cronicar al secolului său, poetul polonez căuta „în miezul evenimentelor conținutul lor ascuns”7. Un asemenea factor ascuns ar fi de esență demonică. Amestecul diavolului în istorie constituie un argument de care pomenesc mai mulți critici. Printre alții, Mafgorzata Czerminska, dincolo de alte caracterizări referitoare la importanța cărții (operă inedită, cu caracter autobiografic, ce reînnoiește întrebările 1 Idem, p. 8. 2 Ibidem, p. 10. 3 Ibidem, p. 30. 4 Ibidem, pp. 79-80. 5 Ibidem, p. 85. 6 Ibidem, p. 11. 7 Ibidem, p. 12. 91 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 cu privire la rău și vină, la Dumnezeu și necredință, la durere și suferință etc.), subliniază efortul autorului de a înțelege demonismul prezent în istorie1, aspect asupra căruia insistă profesorul Aleksander Fiut, în studiul Egorcyzmy Aleksandra Wata (Exrocismele lui Aleksander Wat)2, pornind de la afirmația lui Wat: „comunismul mi s-a înfățișat în ipostază diabolică”3 și întrebându-se în ce anume constă „alungarea diavolului comunist din istorie”. Demersul critic pune în discuție legătura dintre creștinism și comunism, despre care a scris și unul dintre cei mai avizați cunoscători ai fenomenului, și anume filozoful Leszek Kofakowski. În esență, este vorba de o preluare în practica și doctrina comunistă a tradiției religioase creștine și de o răsturnare și deformare a acesteia („divinitatea pe dos”). În prefață la Povestiri fantastice ale lui Abram Terț (pseudonimul scriitorului rus Andrei Siniavski), Wat face o serie de legături între doctrina sovietică și creștinism (foamea religioasă a sufletului, nevoia de idol, de autocrație părintească, de universalism (...), nevoia de adorație, de ritual, de spovedanie, cultul sfinților, autoritatea persoanelor și instituțiilor înzestrate cu carismă”4. De altfel, revoluția din octombrie, după cum observă profesorul Al. Fiut, a stârnit prin victimele sale „groază și fascinație”, conturându-se pregnant convingerea „cât de curată și de măreață trebuie să fie cauza pentru care se varsă atâta sânge, sânge nevinovat”5, ceea ce readucea în minte victimele primilor creștini6. Wat vorbește despre trei nevoi pe care comunismul în versiune stalinistă părea să le satisfacă: „foamea de catehism”, dorința de fraternitate și dorința de schimbare a ordinii lumii. El revine la această problemă în convorbirile cu Mifosz, demostrând că sistemul comunist s-a ridicat „pe ruinele marilor religii ca un soi de sectă, ca o variantă a «religiei deformate»”7. „Deformarea” religiei ar trebui pusă în legătură, credem, cu perioada iluministă, care în viziunea lui Mifosz, de exemplu, a însemnat criza conștiinței europene prin îndepărtarea de religie și încrederea excesivă în raționalitate. „Marea ispită”, după cum susține Al. Fiut, fascinația în fața „Noii Credințe” l-a preocupat și pe Mifosz, încă înainte de a publica Gândirea captivă, în anul 1953. Ca și Wat, Mifosz observă că „Noua Credință” 1 Matgorzata Czerminska, Swiadek takze mojego wieku, în Aleksander Wat, Mcj wiek, red. lui Rafat Habielski, vol. II, Cracovia, Universitas, 2012, p. 423. 2 Cf. Wat, Secolul meu, pp. 55-72; Vezi și Wat și Mifosz - „exorciști", în Czesfaw Mifosz la București. Mateialele colocviului internațional, 7-8 octombrie 2011, București, Editura Universității, 2012, pp. 7-13. 3 Wat, Secolul meu, p.62. 4 Apud Fiut, op. cit., în Czeslaw Milosz la București, p. 8. 5 Wat, Secolul meu, p. 84. 6 Al. Fiut, Egzorcyzmy Wata, în Moj wiek, p. 455. 7 Fiut, Wat și Milosz -„Exorciști" în Czesfaw Mifosz la București, p. 8. 92 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 îi atenuează intelectualului sentimentul inutilității sociale, punându-l în legătură cu masele și scoțându-l astfel din izolare1. În locul credinței apar conformismul și ipocrizia, statul totalitar fiind o parodie diabolică a Statului Confesional2 În acest context merită subliniate câteva idei din discuțiile pe care Wat le-a purtat, în anul 1941, cu Taiț în închisoarea Lubianka despre sensul comunismului3. În aceste discuții transpar dorința și curiozitatea lui Wat de a afla ce anume constituie marca specifică a sistemului sovietic (acest lucru se vede nu doar din lecturile parcurse la Lubianka, dar și din întâlnirile cu anchetatorul Lalașvili). Orice răspuns însă se izbea de dificultatea de a stabili gradul în care marxismul avea legătură cu realitatea construită în Rusia. „Baza economiei sovietice era o negare nu doar a marxismului, afirma marxistul Taiț, ci a economiei în general, devenind servitoarea săracă a deciziilor strict politico-sociale; (...) suprastructura devenise bază și invers”4. Taiț considera că teoria lui Marx a fost răsturnată, industrializarea excesivă și irațională neavând nimic în comun cu legitățile economice (vezi proletarizarea avansată și pauperizarea maselor, creșterea parazitismului, extinderea și proletarizarea administrației, controlul la toate nivelurile, 90% fiind un control militar”)5. Explicând rostul colhozurilor, Taiț dezvăluie esența funcționării statului totalitar: menținerea majorității populației în sărăcie avea efecte scontate: căutarea hranei zilnice face ca omul să nu mai dispună de timp și energie pentru a se gândi la existența sa; remunerația mult mai mică decât valoarea forței de muncă îl obligă să fure ce poate, pentru a-și completa bunurile; în felul acesta toți se simt vinovați și pot fi culpabilizați; la rândul său, bunăstarea stârnește, printre altele, apetitul pentru libertate, ceea ce intră în dezacord cu controlul general. Cu alte cuvinte, pe fondul sărăciei generale și sub amenințarea permanentă a mizeriei generale se creează condiții favorabile manipulării, statul devenind în sine din ce în ce mai puternic, pe 1 Ibidem, p. 12; nevoia de a fi util, de a influența deciziile politice și de a ieși dincolo de preocupările științifice, este pe larg dezvoltată de J. Benda, în lucrarea Trădarea cărturarilor, București, Humanitas, 1990 (ce-i drept cu privire la intelectualii francezi). 2 Fiut, Watși Milosz, p. 12. 3 Vezi Sensul comunismului - amintiri din discuțiile cu Taiț, materiale găsite printre hârtiile lui Wat după moartea sa și publicate în Anexa de la sfârșitul volumului, Secolul meu, București, 2014, pp.650-663. 4 Ibidem, p.651. 5 Ibidem, p. 652. 93 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 măsură ce populația sărăcește1. Absurditatea structurală a economiei sovietice, transpunerea în viață a unui sistem bazat pe control militar permanent (obligația de a accepta, de a recunoaște că „există ceva ce trebuie să existe”) au condus la un comportament duplicitar, generator de schizofrenie: „În lumea noastră schizofrenică, afirmă Taiț, singura salvare pentru a nu o lua razna este separarea strictă a personalității interioare de cea exterioară”2. Este ceea ce mai târziu Mifosz numește ketman, noțiune de sorginte orientală. La rândul său, Wat se întreba retoric în finalul discuțiilor cu Taiț: „Oare adaptarea la comunism să fi fost precedată de orientalizarea gândirii occidentale?”3. Latura religioasă în evoluția spirituală a lui Aleksander Wat constituie o altă temă a preocupărilor criticii. În studiul sugestiv intitulat „Lupta pentru Dumnezeu”4, părintele Stanisfaw Obirek încearcă să formuleze câteva reflecții în această privință. Wat a crescut mai degrabă în spiritul toleranței religioase, deși tatăl său era un om pios, iar în casa părintească s-au păstrat anumite ritualuri evreiești5. Aceasta nu înseamnă că nu cunoștea tradiția și valorile iudaice. Dimpotrivă, așa cum rezultă din „confesiuni”, ele fac deseori obiectul reflecțiilor intelectuale, dezvăluind un fin analist și comparatist. Din cauza atitudinii antisemite a Bisericii, tânărul Wat manifestă aversiune față de catolicismul polonez, în care vedea „exclusiv bigotism și obscurantism”6. În căutarea credinței, în perioada, când încearcă să se detașeze de ideologia marxistă („pe atunci nu credeam deloc, nu eram nicidecum credincios”7), Wat traversează primele trăiri religioase în închisoarea de la Zamarstînov, sub influența rugăciunilor deținuților care formaseră o adevărată comunitate de credincioși. Mai târziu, la Lubianka, trăirile nocturne, dialogul cu sine, l-au apropiat de Isus: „Când mă identificam cu Isus pe cruce nu era nimic impertinent, nu-l coboram pe Isus, ci cu prețul chinului interior mă înălțam pe mine, căci pentru mine era doar omul Isus, în el se concretizau figurat soarta omului și crucea”8. Wat îl percepe pe Isus ca evreu, nu ca potențial creștin, delimitându-l în mod clar de Biserică: „Isus însuși era pentru mine atunci evreu de la început până la sfârșit, era 1 Ibidem, p. 654. 2 Ibidem, p. 663. 3 Ibidem, p. 663. 4 Stanislaw Obirek, Aleksandra Wata walka z Bogiem, în Mcj wiek, vol. II, p. 472. 5 Wat, Secolul meu, p. 335. 6 Ibidem, p.643. 7 Ibidem, p. 642. 8 Ibidem, p. 644. 94 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 întruchiparea supremă nu doar a psihologiei evreiești, ci și a destinului evreiesc”1 interesează de Cristos ca evreu, („...simțeam că omenirea nu a creat nimic mai sublim și mai frumos decât chipul lui Cristos”2). De asemenea, Wat face distincție între credință și Biserică (de Biserică m-a îndepărtat istoria ei), Biserica fiind privită prin prisma slujitorilor ei, în care nu are încredere (vezi contextul în care este prezentat padre Pio de la catedrala San Giovanni di Rotonda din munții Gargan). Se poate vorbi, totuși, de convertire în cazul lui Wat din cauza suferinței generate atât de „mizeria invaziei bolșevice”, cât și de „propria rătăcirea morală”. Suferința îl determină să se identifice cu Isus, să vadă în imaginea Lui „cel mai sublim și frumos chip”. Pe de altă parte, omul izolat, încarcerat, anchetat și terorizat psihic și fizic, așa cum se întâmpla în închisorile staliniste, supraviețuiește datorită speranței că existența sa este supravegheată de divinitate (”există nu numai padre Pio, există cineva mai sus: Isus Cristos”)3. Wat reprezintă exemplul intelectualului care străbate o cale lungă și sinuoasă, de la ateism la religiozitate. Atitudinea sa, situată la granița dintre iudaism și creștinism, se încadrează, așa cum afirmă părintele Obirek, într-un curent mai larg, alcătuit atât din exegeți creștini, cât și evrei, care caută rădăcinile primare ale creștinismului în iudaism4. Dincolo de tema comunismului și a religiei, criticii subliniază unanim valoarea cognitivă a cărții (vezi informațiile despre ierarhia valorică din perioada interbelică, despre sistemul sovietic, despre Gulagul văzut din interior, despre tipurile de anchetă și de anchetatori, despre psihologia deținuților etc.)5. O adevărată dezbatere a declanșat strucutra cărții: în ce măsură este document sau izvor istoric, în ce măsură este literatură (imaginea trecutului văzută „cu ochii poetului”). Criticul Jacek Trznadel, de pildă, contestă dreptul de a atribui amintirilor și jurnalelor calitatea de sursă istorică”6. Wat însuși considera confesiunile sale mai curând „un document al protestului, al exorcizării, decât memorii”7. RafalHabielski, 1 Ibidem, p.647. 2 Ibidem, p. 475. 3 Ibidem, p. 650. 4 Obirek, op. cit., p. 479. 5 Boguslaw Sonik, Przepustka do wiedzy zakazanej, în Moj wiek, vol. II, pp.447-452; J. Jarzebski, „Moj wiek”: przygody idei i ciala, pp. 427-430. 6 Cf. Rafal Habielski, O czytaniu Mojego wieku, în Moj wiek, vol. II, p. 550. 7 Ibidem, p. 550. 95 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 îngrijitorul științific al ediției critice, consideră, pe bună dreptate, că de la apariția primei ediții1 până în zilele noastre, Secolul meu „a devenit un fel de tratat istoriozofic, dezbatere teologică, variantă contemporană a mitului lui Iov, incursiune în trecut a autorului în căutarea propriei identități”2. Indiferent de aceste aprecieri, Secolul meu se remarcă prin intensitatea și bogăția trăirilor, prin capacitatea de rememorare și interpretare a experienței personale, autorul înscriindu-se printre cei mai de seamă intelectuali ai secolului al XX-lea. 1 Prima ediție a apărut la Londra, în anul 1977, urmată de ediții succesive: 1980, 1981, 1983, 1984, 1998, 2012. 2 Habielski, p. 551. 96 https://biblioteca-digitala.ro PORTRETUL VARȘOVIEI ÎN ROMANUL MORFINA AL LUI SZCZEPAN TWARDOCH Cristina GODUN The essey depicts the portrait of Warsaw as we see it unfolding in Szczepan Twardoch’s hugely acclaimed novel Morphine. The narrative revolves around its protagonist, Konstanty Willemann, a man entangled in love, death, war, in short - a man caught up not only in history but in social as well as national stereotypes. In the novel Warsaw is a character in itself, having a life and a destiny of itself, as tragic as the main protagonist’s one. It is very interesting to discover the artistic life of interwar Warsaw as reflected by the literary cafes and restaurants frequented by the capital’s upper class. Even though most of them did not survive the WWII, the author succeeded in describing them so vividly, it seem they are real and tangible. Morfina este un roman captivant, pluristratificat, dintre care cele mai interesante trame aduc în atenția cititorilor capcanele identității și primejdiile manipulării în scopuri ideologice a stereotipurilor naționale. Scris într-un stil alert și captivant, adeseori psihedelic și halucinant1, romanul dezvăluie o extraordinară atenție pentru detalii. Autorul, Szczepan Twardoch, urzește și urmărește cu minuție destinul complicat al eroului/anti-erou Konstanty Willemann, fiul unui ofițer german de origini aristocrate și al unei sileziene de etnie germană, convertită însă prin proprie alegere la „polonitate”. Cine este și cine se dovedește a fi Konstanty Willemann pe parcursul celor 580 de pagini ale romanului este greu de spus în câteva cuvinte, întrucât întreaga lui identitate e definită de stereotipurile naționale, sociale, etnice, culturale și, nu în ultimul rând, personale. În primele zile ale celui de- al II-lea război mondial, când ne întâlnim pentru prima dată cu eroul nostru, facem cunoștință cu un bărbat răvășit, dezorientat, care evadează de realitate în alcool, ascuns în odaia unei cunoștințe ocazionale. Fragmentul de început al romanului este definitoriu atât pentru personalitatea laxă, amorfă, imprecisă a personajului principal, pentru atmosfera care domnea în Varșovia în primele zile ale războiului, cât și pentru retorica întregului roman: 1 Sintagma aceasta se regăsește aproape în fiecare recenzie prilejuită de roman, menționăm aici cu titlu informativ doar Justyna Sobolewska, Polska, mqskosc, ciemnosc - „Morfina" Szczepana Twardocha, „Polityka”, 14.09.2013, idem, M^zczyzna w r^kach kobiet, „Polityka”, 4.12.2012; Damian Piwowarczyk, Szczepan Twardoch „Morfina" pe portalul culture.pl (http://culture.pl/pl/dzielo/szczepan-twardoch- morfina) ș.a. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Așadar s-a trezit? S-a trezit? Nu s-a trezit. Să mai doarmă? Visează. În vis suferința dispare? Nu dispare. Dar în vis... A fost un vis? Așadar se trezește. Mă trezesc. M-am trezit. Ochii îl ustură, își scoate urdorile, le scoate cu degetul, are genele lipite de puchi. Deschid ochii. Unde mă aflu? Nu sunt la mine acasă. Trebuie să mă ridic, să mă ridic, trebuie să ajung la closet să-mi ușurez vezica. Nu-i vine să se ridice, nu-i vine. Ar mai zăcea întins, aș mai zăcea. Unde? Nu la mine acasă. Trebuie să mă ridic. Mă ridic. M-am ridicat. [...] Sunt eu. Konstanty Willemann. Și efectele consumului de votcă. Mai exact, ale consumului de vin, ultimele patru sticle, de unul singur, la masa din bucătărie, rozând din pâinea coaptă de Aniela pe tavă, unsă cu usturoi și presărată cu sare. Ultimele patru sticle. Nu mai e vin. N-o să mai fie vin. Poate n-o să mai fie niciodată vin? Ce tâmpenie, întotdeauna o să fie vin. Dar nu pentru mine. A cincizeci și treia zi de abstinență de tipul M. A paisprezecea zi de când sunt nemții în Varșovia. Am alcoolizat de unul singur, pe la jumătatea celei de-a doua sticle am lălăit cântece deocheate, la a treia sticlă - cântece patriotice, chiar așa, la a patra m-a bufnit plânsul, plânsul, plânsul1. Treptat însă ajungem să cunoaștem identitatea exterioară a lui Konstanty Willemann. Pentru cei din jur, Kostek este polonez prin alegere, în pofida originilor sale pur germane, sublocotenent de cavalerie în rezervă la regimentul nouă de ulani Malopolska, înainte de război era un bonvivant, artist diletant, afemeiat, morfinoman. Identitatea socială a lui Konstanty este concretă, palpabilă, consfințită de rolul pe care îl joacă în societate: fiu, soț, tată, ofițer în rezervă ș.a., dar Willeman simte că este un om fără chip și însușiri, pierdut într-o lume a cărei ierarhie de valori îi e străină. Până la război, Konstanty Willemann nu a avut probleme identitare, era mulțumit de viața pe care o ducea și de statutul său social, avea aroganța pe care ți-o dă traiul îndestulat, lipsa de griji și aprobarea socială. Războiul se dovedește însă catalizatorul tuturor transformărilor și prefacerilor pe care le va suferi personajul. Din momentul izbucnirii conflagrației mondiale, Konstanty Willemann nu mai știe cine este cu adevărat și evoluția sa pe parcursul întregului roman stă sub semnul căutării propriei identități și a răfuirii cu stereotipurile naționale: Bog. Honor. Ojczyzna. (Dumnezeu. Onoarea. Patria.). Nu întâmplătoare în roman este și prietenia lui Konstanty Willemann cu poeții grupului Skamandrer, printre postulatele cărora era și îndemnul ca literatura să se îndepărteze de tradiția îndelungată a tematicii patriotice, naționaliste și militante, mai ales într-o epocă în care polonezii și-au 1 Toate citatele provin din Szczepan Twardoch, Morfina, Wyd. Literackie, Cracovia 2012, apărută și în traducere românească la Ed. Casa Cărții de Știință din Cluj, în 2015. 98 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 dobândit, în sfârșit, neatârnarea: „Patria mea e liberă, liberă... Arunc așadar de pe umeri haina lui Conrad1”, scrie Antoni Slonimski în poezia Czarna wiosna (Primăvara neagră). Războiul este în Morfina mâna destinului care seamănă distrugere și haos. În roman observăm paralelismul între nimicirea lumii la scară micro, reprezentată de viața lui Konstanty, dar și a macrouniversului: devastarea Varșoviei și invadarea Poloniei. La două săptămâni de la începerea războiului, Polonia independentă nu mai există, armata este împrăștiată și debusolată, în țară domnește haosul, dar polonezii sunt încă optimiști, agățându-se de iluzia intrării în război a marilor puteri aliate. Prin intermediul personajului său, Szczepan Twardoch atacă în stil gombrowiczian prototipul mitologiei naționale, ironizând trufia și naivitatea polonezilor care continuă să perceapă viața în aceleași coordonate perimate, depășite, ale tradiționalei ideologii patriotice2: Pentru că de aia mă trimite acolo iubitul meu socru, ca să-mi demonstrez magistral polonitatea, sunt nemaipomenit de mândri de cei ca mine, tatăl prusac, poftim, mama poloneză, chiar dacă doar de curând, vorbește o polonă aleasă, cu toate că strămoșii lui nu știau nici boabă în polonă, iar el e aici, la noi, la Varșovia și alege să trăiască întocmai ca un polonez. Oh, ce minunat! Ce poveste! Ce lucru grandios e patria și alte căcaturi de genul ăsta. Destrămarea mitului polonității se produce odată cu dispariția Poloniei și distrugerea Varșoviei. Grija pentru detaliu pe care o observăm în roman transpare mai ales din reconstituirea desăvârșită, meticuloasă a Varșoviei anului 1939. Orașul nu este un simplu fundal pe care se desfășoară acțiunea romanului, este un personaj cu propriul destin atins de criză. În istoria literaturii polone, Varșovia a fost un topos literar adeseori valorificat de scriitori în creațiile lor. Prima mențiune a orașului 1 Îndemnul lui Stonimski și al poeților skamandriți se referă la eliberarea literaturii de obligația de a fi modelatorul conștiinței naționale și sociale a polonezilor, impusă de modelul literaturii romantice, al cărei simbol în literatură era Konrad Wallerond, eroul operei omonime a bardului național Adam Mickiewicz. 2 Pentru mai multe detalii pe tema demitologizării naționale în romanul Morfina vezi articolul nostru intitulat Pierdut identitate. Găsitorului recompensă". Despre subminarea mitului polonității în romanul „Morfina" de Szczepan Twardoch, „Romanoslavica”, ISSN0557-272X, XLIX, nr. 4 (49.4), București, 2013, pp. 37-46, http://www.romanoslavica.ro/ 99 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 apare sub forma descrierii unui pod peste Vistula, într-o epigramă semnată de poetul renascentist Jan Kochanowski. Portretul Varșoviei de secol al XVII-lea reiese plenar din poemul lui Adam Jarzșbski, Gosciniec, albo krotkie opisanie Warszawy. De- a lungul secolelor până în prezent, Varșovia a fost descrisă și surprinsă în mai multe ipostaze de reprezentanții tuturor curentelor literare1, de la un înfloritor centru cultural, industrial și artistic, focar al răului până la Varșovia bombardată și distrusă de război. Cu Varșovia primelor zile ale lui octombrie 1939 facem cunoștință prin ochii lui Konstanty Willemann încă din primele pagini ale romanului: Am ieșit în oraș, un oraș care nu mai este al meu. Ferestrele nu aveau geamuri, iar cele care aveau, erau lipite cu benzi de hârtie în cruce, crucile sf. Andrei din ferestre, pe crucile acelea viața noastră răstignită, dar, cel mai adesea, în loc de geamuri vedeai la ferestre placaj obișnuit și orbitele negre, rămase în urma tocurilor smulse și a geamurilor sparte. Magazinele închise, bătute în scânduri sau cu vitrinele sparte, în loc de magazine, comerțul se desfășura direct pe stradă, oamenii vindeau orice: ghete englezești de călărie, piepteni, lămpi și mâncare la prețuri din cauza cărora îți venea să-i împuști. Nemții au ocupat orașul după câteva zile de rezistență a polonezilor. Bombardată, devastată, cu pietrele caldarâmului dezgropate de varșovieni pentru construirea baricadelor, cu șinele tramvaielor smulse, cu ministerele și instituțiile sale culturale închise, Varșovia nu mai seamănă deloc cu orașul strălucitor plin de restaurante de lux, localuri de noapte și cafenele literare unde își pierdea vremea Konstanty Willemann. Varșovia devine în ochii lui Konstanty personificarea victimei de război. Cuvintele repetate ca o mantră în paginile romanului - Asta nu e Varșovia mea. Nu e Varșovia mea... - reprezintă proiecția în exterior a răvășirii lăuntrice a eroului romanesc. Structura planului identitar și imagologic al romanului este construită în jurul a două întrebări fundamentale, recurente: cine sunt eu?, se întreabă constant eroul și cine (și nu ce) e Varșovia sfârșitului de an 1939? Vidul interior și pierderea identității personale, pe care le experimentează Konstanty, sunt în consonanță cu devastarea Varșoviei și cu pierderea identității de capitală strălucitoare a unui stat independent. Nu întâmplător Varșovia, la fel ca toate 1 Enumerăm doar câțiva dintre autorii care, din romantism până în prezent, au valorificat în operele lor motivul Varșoviei: Juliusz Stowacki, Adam Mickiewicz, Adolf Dygasinski, Boleslaw Prus, Stefan Zeromski, Stanislaw Wyspianski, Wiktor Gomulicki, Antoni Stonimski, Julian Tuwim, Jan Lehon, Czestaw Mitosz, Krzysztof Kamil Baczynski, Leopold Tyrmand, Miron Biatoszewski, Adolf Rudnicki, Tadeusz Konwicki, Andrzej Stasiuk ș.a. 100 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 personajele puternice și reprezentative din roman, este de gen feminin și reprezintă simbolul energiei feminine creatoare și modelatoare suprimată de forța masculină a războiului. Într-un stil pe alocuri pur reportericesc, Szczepan Twardoch ne introduce în topografia orașului, reproducând cu migală de documentarist, dar un limbaj plin de lirism și sensibilitate, imagini secvențiale ale orașului, care se succed uneori haotic și halucinant, întocmai ca stările de spirit ale eroului și recreează cu autenticitate atmosfera și înfățișarea Varșoviei epocii. Simțim ritmul străzilor varșoviene, suferința locuitorilor, distrugerile provocate de bombardament ca niște răni deschise pe corpul „aproape neînsuflețit” al Varșoviei. „Un oraș pe jumătate mort, și totuși viu”, spune eroul. De altfel, metafora la care apelează des Konstaty Willemann în peregrinările sale prin Varșovia pustiită este aceea a unei femei siluite. Varșovia nu mai este a mea, nu mai este Varșovia mea, nu mai e a lui, Varșovia ciuruită, Varșovia învăluită în frig, noroi și lapoviță, Varșovia siluită, Varșovia mormintelor, Varșovia căruțelor trase de cai și a anunțurilor lipite pe garduri, Varșovia ca Salome a mea, pălmuită, zăcând pe jos, Varșovia cu picioarele larg desfăcute și desișul părului aspru, negru. [...] Pământul se ridică și coboară în ritmul respirației Varșoviei, în Vistula Varșovia își spală vulva inflamată. Personificând Varșovia, Twardoch îi consacră și întărește poziția de personaj autonom cu propriul destin și istorie. Traseul pe care îl parcurge prin Varșovia jalonează câteva puncte de reper care se suprapun peste partea centrală a orașului: casa de ciocolată, unde locuiește, echivalentul raiului pierdut, apartamentul mizer, rece și jilav al senzualei Salome de pe strada Dobra, cuibul conspirației din piața Mântuitorului, reprezentat de locuința partizanei tubienska, domiciliul socrului lui Konstanty de pe strada Powisle, Casa Generalilor și Clubul German, iar în perimetrul acesta se desfășoară drama existențială a eroului și solilocviile sale amețitoare ca o transă: Varșovia, un oraș care deja nu mai era al meu. Orașul distrus, deja nu-mi mai aparține. Orașul meu și totuși nu mai e al meu, ciuruit, merg pe Krakowskie Przedmiescie [...] merg pe Nowy Swiat, pe Nowy Swiat până nu demult încă mai vedeam [...] voluntari pentru 101 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 apărarea Varșoviei mergeau să sape tranșee, iar acum acolo unde altădată era carosabilul sunt numai gropi, căruțe țărănești în loc de tramvaie, nu mai există tramvaie, nu mai există autobuze, există numai căruțe, chiar acum trece una, iar în ea șed liniștit vreo cincisprezece varșovieni în paltoanele și pălăriile lor, cu servietele pe genunchi, puțin mai lipsește să nu stea chiar picior peste picior și unul se apucă să citească ziarul sau mai bine zis „Wiadomosci”, de parcă ar fi mers cu taxiul la Ateneu, la premiera noii piese a lui Szaniawski. Pe ziduri în loc de afișe - bilețele. Putem bineînțeles citi Morfina ca o ficțiune - și firește, într-o oarecare măsură, este o ficțiune literară - fără ca intriga în sine să aibă de suferit, întrucât povestea foarte bine structurată, complexitatea personajului principal și stilul foarte dinamic al narațiunii garantează succesul romanului. Pe de altă parte, un cititor neavizat și neinițiat pierde foarte mult din savoarea operei dacă nu e introdus în straturile mai profunde ale romanului, pentru că fiecare loc descris sau pomenit fie și în treacăt de autor în roman nu numai că a existat sau există în realitate, dar e încărcat de istorie. Aproape toate sunt locuri de cult în conștiința culturală a Varșoviei. Nu exagerăm afirmând că Morfina e o mărturie vie a Varșoviei interbelice, un film foarte dinamic care poartă cititorii în cele mai reprezentative locuri sau edificii din viața capitalei poloneze. Iar strădania scriitorului de a reconstitui cu atâta meticulozitate topografia Varșoviei, dublată de inserarea abilă pe alocuri a unor versuri din șlagăre la modă sau a unor nume de artiști polonezi nu face decât să potențeze atmosfera romanului. În peregrinările sale, eroul ajunge și în locuri care nu mai există astăzi în mod fizic, nesupraviețuind războiului, dar s-au păstrat vii în conștiința varșovienilor: modernele Uzine de Distilare și Purificare a Votcii „Koneser”, un exemplu interesant al arhitecturii industriale europene din cărămidă roșie și elemente ale stilului neogotic1; cinematograful Femina, bazarul Kercelak2, uzinele mecanice Lilpop, Rau & Loewenstein3, închisoarea Pawiak1, palatul Bruhl2 ș.a. 1 Interesant este faptul că în perioada sa cea mai înfloritoare, reprezentată de anii 1920, fabrica avea peste 400 de angajați și producea un sfert de million de sticle de alcool pe zi, printre care și mărci de votcă întâlnite și astăzi în magazine precum Wyborowa, Luksusowa sau Zytnia. 2 În perioada interbelică, Kercelak era cel mai mare bazar varșovian, care se întindea pe un hectar și jumătate pe multe străzi, pe axa est-vest a capitalei. Era considerat un orășel de sine stătător cu propria sa viață și atmosferă specifică, un loc unde se desfășurau nu numai afaceri legale, ci și ilegale. 3 Lilpop, Rau & Loewenstein, pe scurt Lilpop sau LRL a fost o companie de inginerie poloneză, înființată în 1918 ca topitorie de fier și dezvoltată cu timpul, devenind o întreprindere holding specializată în producția de oțel și fier, instalații mecanice și produse de metal. Uzina cea mai mare se afla la Varșovia, iar între 1860 și până la al II-lea Război Mondial a fost cel mai mare producător polonez de instalații 102 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Primul drum pe care îl face Konstanty Willemann prin Varșovia distrusă este la Spitalul Ujazdowski - locul unde lucrează cel mai bun prieten al său, Jacek Rostanski, principalul furnizor de morfină. Astăzi inexistent, Spitalul Ujazdowski ocupa din anul 1794 Castelul Ujazdowski și câteva pavilioane de pe terenul aferent, fiind o emblemă a Varșoviei interbelice. Spre sfârșitul celui de-al II-lea război mondial a fost bombardat, iar după război, spitalul nu a mai fost redeschis, pavilioanele care au rămas neatinse fiind treptat închise sau mutate în alte zone, conform noului plan urbanistic al orașului. Existența spitalului e în prezent evocată de un șir de tăblițe comemorative situate în scuarul Leon Strehl. De la spital, Konstanty Willeman intenționează să se ducă să-și vadă soția și fiul, care locuiau în casa de ciocolată sau imobilul producătorului de ciocolată Wedel. Este vorba despre o clădire în stil modernist din cartierul Mokotow, la colțul dintre străzile Madalinski și Pulawska, al cărei fronton seamănă cu un vapor în derivă în spațiul urban. Construit între anii 1935-1936 după proiectul arhitectului Juliusz Zorawski pentru Jan Wedel, imobilul, considerat azi un exemplu ideal al funcționalismului varșovian, respectă cele cinci principii ale arhitecturii moderne, formulate de Le Corbusier: mecanice, mașini, camioane și echipamente feroviare. Gama de produse manufacturizate la Lilpop includea motoare de tren, șine de cale ferată, vagoane, motoare cu ardere internă, autocamioane produse sub licență (Chevrolet și Buick), turbine cu aburi, instalații electrice și alte tipuri de mașinării. Uzina principală Lilpop din Varșovia a fost devalizată de naziști în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, iar clădirile anexe demolate. Compania nu a mai fost reînființată după război. Interesant este faptul că Anna Lilpop, fiica industrialistului Lilpop, s-a măritat, în pofida împotrivirii tatălui, cu scriitorul polonez Jarosfaw Iwaszkiewicz, pe atunci poet debutant. Anna Lilpop a scris la rândul său și publicat sub pseudonimul Adam Podkowinski, eseuri prilejuite de creația lui Marcel Proust, Thomas Mann și Joseph Conrad și a tradus din literatura franceză și engleză. Spre sfârșitul vieții a publicat Dzienniki i wspomnienia (Jurnal și memorii) care cuprind tablouri de viață foarte interesante din perioada interbelică. 1 Închisoare din Varșovia, acum inexistentă, de pe strada Dzielna 24/26, construită în anii 1830-1836 după proiectul arhitectului Henryk Marconi. Închisoarea a fost distrusă de naziști în timpul insurecției varșoviene din august 1944 și nu a mai fost recontruită după război. În perioada 1939-1944 a fost cea mai mare închisoare politică nazistă de pe teritoriul Poloniei ocupate. După statisticile istoricilor, între 2 octombrie 1939 și 21 august 1944 prin Pawiak au trecut cca. 100.000 persoane, dintre care 37.000 ucise, iar cca. 60.000 transportate la lagărele de concentrare sau alte locuri de detenție. 2 Palatul Bruhl, unul dintre cele mai frumoase palate varșoviene, în stil roccoco, construit pentru Jerzy Ossolinski între anii 1639-1642. Pe 19 decembrie 1944 a fost aruncat în aer de nemți împreună cu Palatul Saxon. 103 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 1. mutarea fundației din sol pe stâlpi de beton armat, 2. camere configurate la dorință și fațade libere, prin lipsa pereților portanți, 3. benzi de ferestre orizontale care duc spre curtea interioară, 4. grădina de pe acoperiș, menită să compenseze spațiul verde ocupat de clădire, e mascată de un grilaj de beton pe care a fost instalat neonul de reclamă al firmei Wedel, 5. numeroase elemente decorative, de ex. basoreliefuri. Întoarcerea acasă reprezintă și catalizatorul acțiunii, întrucât eroul acceptă rugămintea soției sale de a livra un pachet unei organizații conspirative care îl va arunca pe Konstanty Willemann în vârtejul istoriei. Fiecare din locurile unde ajunge reprezintă un alt prilej pentru sondarea propriei identități și oglindește un alt aspect al personalității eroului. Casa de ciocolată, pe care și-o imaginează ca paradisul originar, ca locul unde altădată a fost fericit și lipsit de griji, devine de acum înainte prilejul celor mai chinuitoare și transformatoare introspecții care iau forma unui delir oniric: Și nu mai dorm până dimineața. În loc de somn: întrebări. Cine sunt eu? Care este rostul meu? Sau poate mai degrabă: de ce sunt un ticălos, un porc, un zero moral, un nemernic. Aș putea fi cine vreau, am tot ce-mi trebuie pentru a fi celebru, am fost crescut să fiu celebru, aș putea să fiu celebru în jumătate de Europa, la Berlin și la Varșovia, mi s-au oferit șanse de care puțini au parte în număr atât de mare, iar eu nu fac decât să beau, am băut la Cristal sau la Gastronomia, beau, mă droghez și desenez dame despuiate, iar fiecare damă goală pe care o desenez iese învingătoare în fața mea, mă biruiește, mă înfrânge, fiecare damă goală pe care o desenez mă are în stăpânire. De aceea, aproape că am renunțat să mai desenez. Nu sunt artist, numai am pretins puțin c-aș fi. Sunt un nimeni și cu cât mai mult mi se oferea, cu cât mai mult mi se dădea, cu atât mai mare era netrebnicia mea, nevrednicia mea și eșecul meu. Eu, ne-eu, eu-nimeni. Mai interesante decât străzile sau instituțiile vieții culturale și administrative se dovedesc în roman cofetăriile, cafenelele și restaurantele ca simboluri ale Varșoviei interbelice și adevărate legende urbane: Lours, Oaza, Paradiso, Ziemianska, Lardelli, Adria și La Vrăbiuța. După I Război Mondial, odată cu redobândirea independenței, Polonia cunoaște o perioadă de maximă înflorire, iar societatea poloneză primește cu mare deschidere și entuziasm prefacerile sociale, economice, tehnice și culturale pe care le aduce epoca modernă: automobilele, motociclete, telefoanele, radiotransmițătoarele, inovațiile în arhitectură etc. 104 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Celebră în epocă era eleganta cofetărie a elvețianului L. Lours, deschisă în anul 1821 în centrul vechi al Varșoviei, mai exact la intersecția dintre străzile Miodowa și Kapitulna, vizavi de Biserica Capucinilor, frecventată de intelectualii vremii, care apreciau atât atmosfera localului, cât și rafinamentul produselor de patiserie cu specific franțuzesc. Succesul de care se bucură face ca Lours să mai deschidă o cafenea în holul Hotelului Europa, un loc binecunoscut de gurmanzii vremii. Interiorul opulent al cofetăriei cu oglinzi uriașe, candelabre de cristal, mese de marmură și scaune plușate, băuturile și prăjiturile servite în servicii de porțelan și tacâmuri de argint te duceau cu gândul la cafenelele din marile orașe europene, de la Viena, Roma sau Paris, și contrastau cu interioarele austere și modeste ale cafenelelor varșoviene tradiționale, cu mese și bănci de lemn. La Lours varșovienii veneau mai ales în orele după-amiezei, la „bursa bârfelor”, cum i se spunea, pentru a se delecta cu ultimele știri mondene, dar și pentru a citi ziarele, savurând o cafea servită cu dulceață de vișine. Înaintea primului Război Mondial, Lours era locul de întâlnire preferat al unor scriitori precum Boleslaw Prus, Henryk Sienkiewicz sau Wladyslaw Reymont. În Morfina, cafeneaua Lours e doar o palidă umbră a strălucirii de altădată, oglindind și mai mult declinul Varșoviei prin relația de antiteză dintre prezentul sumbru și trecutul fastuos, pe care îl cunoaștem din evocările eroului. Ilustrator și relevant pentru dihotomia trecut-prezent este următorul fragment din roman: În timpul zilei, între orele 12-16, nu se servește alcool, orice local gastronomic care oferă de mâncare este obligat să pregătească pentru clientela sa bucate gustoase și hrănitoare, preparate într-o singură oală. Felurile de mâncare respective nu pot fi o simplă supă, ci trebuie să conțină neapărat ingrediente care le fac să fie dese și nutritive (cartofi, paste făinoase, cașă, legume și carne). Orice tentativă de pregătire a unei asemenea mâncăruri sub forma unei supe subțiri va fi sancționată atât sub forma unei pedepse personale, cât și prin închiderea definitivă a localului gastronomic respectiv. Prețul unei asemenea mâncăruri la un local de prima categorie: un zlot și cincizeci de groși. Așa scria pe perete, și pe avizier scria la fel, și la Lours, unde mirosea de obicei a cardamom, scorțișoară, cafea, ciocolată și glazură, și a fum de țigări fine, la Lours, unde femeile miroseau a parfum, iar bărbații erau bărbați de prim rang, astăzi duhnește ca într-o bucătărie socială a mâncare hrănitoare, gătită într-o singură oală, care costă un zlot și cincizeci de groși porția. 105 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Cafeneaua (Mala) Ziemianska, deschisă în 1918 pe strada Mazowiecka nr. 12 în apropierea Universității și a Academiei de Arte Frumoase, era frecventată preponderent de critici, editori, ziariști, profesori universitari. Ziemianska a devenit un loc de cult pentru elita varșoviană după ce grupul celor cinci poeți skamandriți (Julian Tuwim, Jaroslaw Iwaszkiewicz, Antoni Slonimski, Jan Lecho și Kazimierz Wierzynski) s-a mutat aici de la cafeneaua Picador, care s-a închis. La Ziemianska poeții skamandriți discutau, polemizau, glumeau, își prezentau creațiile, comentau evenimentele politice și pregăteau numerele revistei cu același nume - „Skamander”. În anul 1927, localul a fost renovat și lărgit cu o sală și un mezanin - masa skamandriților a fost mutată aici, într-un spațiu destinat numai lor. Interiorul cafenelei a fost împodobit cu picturi murale, reprezentând anotimpurile anului, iar intrarea în cafenea se făcea printr-o ușă turnantă, o noutate la vremea respectivă. Skamandriții mâncau marțea la restaurantul „Oaza”, un local preferat de ofițeri, diplomați și artiști. După ocuparea Varșoviei de către naziști, gloria cafenelei a pălit, bineînțeles, lucru surprins foarte bine de Twardoch în roman: Iar acum am venit aici, la Ziemianska, și totuși nu la Ziemianska am venit. Nu am găsit nicio față cunoscută. La masa de la etaj stătea un coate goale și sorbecăia supă, lucru de neconceput nu numai înainte de război, dar chiar și înainte de capitulare - ca de la masa de sub ceașca pictată pe perete chelnerul să nu izgonească un oaspete accidental. Iar ăsta nici măcar nu arăta a varșovian, ci a refugiat străin. Își fixau asupra lui privirile furioase, revoltate, dar nu puteau face nimic, și când te gândești că doar cu vreo două săptămâni și ceva în urmă cel mai robust dintre chelneri l-ar fi aruncat pe impostor de pe scări, apoi l- ar fi dat afară din cafenea, după ce mai întâi i-ar fi tras un șut în fund. În octombrie 1929, într-o perioadă de criză economică mondială, când prețurile au crescut și multe dintre localurile varșoviene au dat faliment, se deschide „Adria”, un restaurant pe care proprietarul îl definește ca fiind o firmă cu profil de cafenea-dansing-cabaret. Localul are mai multe săli: o cafenea în stil vienez pentru 300 de persoane cu un cocktail-bar, separată de un gard viu din cactuși înfloriți de prima grădină de iarnă din Varșovia cu acoperiș de sticlă și o mare varietate de plante, păsări exotice precum și o fântână arteziană din marmură. La subsolul clădirii existau mai multe săli de dans, dintre care una cu parchet rotativ, primul de acest gen din Polonia. Localul avea de asemenea primul aer condiționat din oraș care încălzea și filtra aerul. Cafe Adria a avut imediat un succes fulminant, fiind în epocă un loc modern, avangardist, unde divertismentul se întâlnea cu literatura și muzica de jazz. Așa se explică faptul că, într-o perioadă de recesiune economică, pragul 106 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 firmei cu profil de cafenea-dansing-cabaret a fost trecut de două milioane cinci sute cincisprezece mii de oameni, o cifră record, notată de publicația „Polski Przemysl Restauracyjny”. După capitularea Varșoviei, localul a fost mai întâi închis, apoi redeschis, dar rezervat doar nemților - Adria nur für Deutsche. În perioada interbelică, „Paradiso” era un club de noapte varșovian de lux, amplasat la subsolul și parterul unei clădiri de cinci etaje în stil funcționalist de pe bulevardul Nowy Swiat 3, în care se afla și Banca Comercială. Radioul Polonez transmitea adeseori de la Paradiso reprezentațiile orchestrei de dans dirijate de compozitorul Julian Front1. La Paradiso, Konstanty Willemann își aducea amantele, cu care nu dorea să fie văzut în locurile frecventate împreună cu soția: Ai dansat cu femei sub orificiul eliptic din tavan, sub privirile femeilor de la etaj cu care nu dansai și care o invidiau pe cea din brațele tale, iar la Paradiso mergeai cu femeile cu care nu doreai să fii văzut la Adria sau Oaza, cu toate că uneori frecventați și salonul grill, pentru cotlete, dar în salonul grill era altfel decât în sala unde se dansa, așa că pe urmă adeseori mergeai cu olympia din Piața Teatrului în Piața Trei Cruci, pe locul de lângă tine ședeau fete zvăpăiate cu care de obicei nici măcar nu te culcai, chiar dacă erau dornice, dornice erau mereu. Legendar era și restaurantul „Pod Wroblem” de pe strada Mazowiecki 14, în vecinătatea cafenelei Mala Ziemianska, frecventat de politicieni, industriaști bogați și artiști, un local cu interior nu foarte elegant, dar cu o bucătărie nemaipomenit de apreciată pentru bucatele gustoase și porțiile generoase. În Morfina citim: Mergeam pe Mazowiecka, pe care vedeam cândva cum Tuwim îl căra pe Wieniawa de la Ziemianska la restaurantul Vrăbiuța, ca să-i vadă cât mai multă lume împreună, pe Mazowiecka, pe care trebuia să te plimbi într-o companie strălucită, pe Mazowiecka, unde Konstanty Willemann era un dandy care se juca cu bastonul, satelitul artiștilor cărora Jaroslaw le îngăduia prin cine știe ce forță misterioasă a formei interumane să ia contact cu cei mai de seamă, spre invidia adevăraților artiști și creatori, care, spre deosebire de mine, chiar erau dăruiți de natură cu talent sau spre invidia altora, care 1 A compus multe șlagărele celebre în anii treizeci, printre care menționăm Nie pfacz și Zal interpretate de Mieczystaw Fogg sau To sip zwykle tak zaczyna și Ty jeszcze wrocisz do mnie din repertoriul Vierei Gran. 107 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 totuși nu erau invitați sus la etaj, dar pe mine mă invitau. Nu întotdeauna și nu de fiecare dată, dar mă invitau. Din evocările lui Konstanty Willemann reiese că Varșovia perioadei interbelice era un oraș foarte dinamic și înfloritor, care după 1918 a suferit o accelerată dezvoltare economică, politică și socială, transformându-se dintr-un oraș oarecum provincial, în comparație cu restul capitalelor europene ale vremii, într-un oraș supranumit Perla Nordului sau Parisul Nordului. Cărțile poștale, filmele și fotografiile de epocă susțin această comparație și prezintă un oraș cu o arhitectură frumoasă, cu străzi și piețe curate și îngrijite. Pentru mulți locuitori ai capitalei sau călători străini, realitatea era însă alta. Varșovia era considerată de unii „înspăimântător de urâtă”, un oraș cenușiu, foarte trist și plat, cea mai urâtă capitală din lume cu o infrastructură deficitară și cartiere sărmane, lucru cât se poate de adevărat, ținând cont de prăpastia foarte mare care separa în acele vremuri clasele sociale. Dacă venea la Varșovia cineva din URSS, i se părea că a ajuns la Paris, dar dacă ajungea aici un călător de la Berlin, de pildă, i se părea că era în Asia1. Imaginea negativă a Varșoviei reiese și din poezia Mieszkancy a lui Julian Tuwim, care scrie: „Locuințe îngrozitoare. În locuințele îngrozitoare / în condiții îngrozitoare locuiesc orășeni îngrozitori”. Provincialismul Varșoviei, mai ales pe fundalul distrugerilor provocate de război, devine evident pentru Konstanty Willemann abia în momentul când ajunge în misiune la Budapesta și descoperă un oraș european strălucitor, fostă capitală imperială, față de care Varșovia se situează la periferie: Peste tot felinare și ard felinarele acelea, dar de ce aici clădirile sunt mai mari decât în Varșovia? Sunt mai mari, pentru că sunt mai mari, pentru că Budapesta a fost capitala unui imperiu care acum nu mai există, dar capitala a rămas imperială, iar Varșovia mea ce, Varșovia mea nimic, un oraș provincional, evreiasc, rusesc care a fost declarat brusc capitală, nu se știe de ce, fiindcă e mare? Poate că e mare, dar Budapesta e și mai mare, iar clădirile mai înalte cu un etaj sau chiar mai mult, străzile mai largi și mai frumoase, e Pesta, Pesta, Buda este pe partea cealaltă, iar aici e Pesta. În plus, totul arată altfel, parcă nu e cum ar trebui să fie: pentru că e noapte și încă o noapte din timpul săptămânii, pentru că e noaptea de marți spre miercuri, și totuși o noapte luminată. 1 Adam Lesczynski, Nqdza przedwojennej Warszawy, „Gazeta Wyborcza”, 18.05.2015. Și în Morfina personajul face aluzie la aerul asiatic al Varșoviei: „M-am învârtit pe străzile Kassei, un orășel centraleuropean ca oricare altul, atât de diferit de asiatica Varșovie, diferit, biserici diferite, case diferite”. 108 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Nu e beznă, nu sunt felinare doborâte la pământ de bombe, în schimb, asfaltul e neted, pe asfalt automobile, circulă automobile și tramvaie [...]. Iar la noi în Varșovia e întuneric și frig, dacă mergi noaptea pe stradă, iar noaptea pe stradă merge doar patrula nemțească sau un pungaș evreu, ba poate chiar și un pungaș polonez sau cam așa ceva, nimic altceva nu vezi noaptea pe stradă, nu sunt tramvaie de noapte, nu sunt vinării din care să iasă oameni chercheliți, iar dacă totuși au deschis vreuna, oamenii ies din ea pe furiș, în loc să iasă amețiți [...]. Stilistica repetițiilor, la care apelează scriitorul frecvent, monoloagele eroului prilejuite de deplasările în spațiul urban eminamente străin, construiesc atmosfera romanului, potențează decorul apocaliptic și complinesc portretul psihologic al lui Konstanty Willemann. În fiecare loc pe unde trece, personajul își dezvăluie o altă latură a personalității, iar Varșovia oferă prilejul potrivit, ba chiar pretextul necesar, pentru introspecțiile personajului și chestionarea stereotipurilor naționale. „Când am devenit omul care sunt?”, se întreabă Konstanty Willemann în decorul apocaliptic al Varșoviei anului 1939. „Cum sunt, cine sunt, ce se întâmplă cu mine? Cine sunt? Oare sunt...? Ce e cu mine? De ce nu sunt...?” iată câteva din întrebările care îl urmăresc constant până spre sfârșitul romanului, când începe să- și găsească propria voce. Bibliografie selectivă Gomulicki, Wiktor, Ilustrowany przewodnik po Warszawie, 1880, http://na-warszawskich- papierach.blogspot.com/2013/12/normal-0-false-false-false.html; Herbaczynski, Wojciech, W dawnych cukierniach i kawiarniach warszawskich, Wyd. Veda, 2005 Kolebuk, Andzelika, Nie moja Warszawa. O „Morfinie"Szczepana Twardocha, w tomie Zmierzch i nowy swit zydowskiego miasta w dramaturgii pierwszej potowy XX wieku: „Dybuk" Anskiego i „Ta ziemia" Aszmana, Pp. 65-69, http://www.academia.edu/8732891/Zmierzch i nowy %C5%9Bwit %C5%BCydowskiego miasta w dramaturgii pierwszej po%C5%82owy XX wieku Dybuk Anskiego i Ta ziemia Aszmana; Meller, Beata, U Lours'a, „Almanah Muzealny” nr. 1, 65-84, 1997, pp. 65-84 Mitzner, broșura Muzeului de Istorie a Poloniei din seria „Arhiva Istoriei Orale”, Warszawa 2010, 72p.; ' Tuwim, Julian, Biblia cyganska i inne wiersze, volum consultat la adresa: 109 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 http://www.biblionetka.pl/book.aspx?id=17655; Twardoch, Szczepan, Morfina, Wydawnictwo Literackie, Cracovia, 2012 Warszawa migdzywcjenna w pami^cijej mieszkancow, red. Ewa Kubaczyk, Katarzyna Madon- 110 https://biblioteca-digitala.ro „FERAL TRIBUNE” - O PROVOCARE PRIN CONȚINUT ȘI LIMBAJ Maria LAȚCHICI „Feral Tribune” was a Croatian political magazine. It first started as a political satire supplement in Nedjeljna Dalmacija (the Sunday edition of the Slobodna Dalmacjja daily. Keywords: „Feral Tribune”, croatian weekly magazine, political satire, humor newspaper „Feral Tribune” a fost un săptămânal politico-satiric croat cu orientare de stânga. Săptâmanalul a luat ființă cu aproape trei decenii în urmă, atunci când ziaristul Germano Senjanovic Cico a numit „Feral” (Felinar) suplimentul de duminică („Nedjeljna Dalmacija”), al cotidianului din Split, „Slobodna Dalmacija”. În anul 1989, jurnaliștii Viktor Ivancic, Predrag Lucic și Boris Dezulovic au extins conținutul suplimentului cotidianului din acea epocă. Însă, odată cu preluarea cotidianului de către noile autorități ale vremii, jurnaliștii menționați părăsesc cotidianul în care au lucrat, în calitate de colaboratori externi, și inițiază „Feral”-ul ca o publicație independentă. După efectuarea serviciului militar în 1989, când Viktor Ivancic a revenit în redacție, numele publicației a fost schimbat în „Feral Tribune”. De-a lungul celor aproape trei decenii de apariție săptămânalul s-a evidențiat prin titluri și imagini provocatoare obtinute prin montaje foto, cu o atitudine extrem de critică față de aproape de tot ce însemna personalitate publică nu numai în Croația, ci și în țările fostului spațiu iugoslav. Critica vremii a replicat cu reproșuri dure la comentariile și imaginile jignitoare la adresa persoanelor publice. Au fost rostite multe acuzații și au fost intentate numeroase procese împotriva jurnaliștilor săptămânalului. Din punct de vedere al conținutului, „Feral Tribune” a introdus de la bun început rubrici și un stil care vor deveni moștenirea definitorie a „Feral”-ului: nonsensul, parafraza, parodierea genurilor jurnalistice standard, jocul cu perspectivele de timp. Din start a fost respins limbajul birocratic, de lemn, lipsit de conținut, falsul revoluționarism. În schimb, ca o noutate, au introdus limbajul https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 cotidian, redând cuvintelor sensul lor primar și eliberând cititorul de absurdul discursului de partid.1 Deși a fost mereu iubit de cititori, perioada de aur a săptămânalului este cea cuprinsă între 1990-1999. Este o perioadă extrem de grea pentru Croația, mai ales perioada 1990-1995, perioada Războiului de independență2. Însă la fel de complicată este și perioada postbelică, de tranziție, cu tot ce a adus această tranziție, (schimbări economice, privatizarea publicației „Feral Tribune”), privatizarea haotică, profitori din timpul și de după război, o nouă clasă politică, noii îmbogățiți (practic, peste noapte), deci, material din abundență pentru penele ascuțite și harnice ale jurnaliștilor de la „Feral Tribune”. Iar „Feral Tribune” scria neobosit și într-o manieră deschisă, chiar zgomotoasă și extrem de critică, despre diferite teme de actualitate. Relata despre crimele de război, despre amestecul în războiul din Bosnia și Herțegovina, despre traficul ilegal de arme, precum și despre alte teme cu caracter provocator. Nu este de mirare, deoarece și regiunea în care a luat ființă, Dalmația, orașul Split, este cunoscută ca fiind „mai vocală”, mai pestriță în modul de exprimare, mai lejeră în discuții, spre deosebire de nordul Croației (cu capitala la Zagreb), cu o mentalitate mult mai reținută și mai calmă, datorată și îndelungatei influențe germane. Una dintre cele mai răsunătoare și scandaloase investigații făcute de jurnaliștii de la „Feral” a fost în 1994, când „Feral”-ul a prezentat numeroase fapte acuzatoare care subminau prestigiul partidului de guvernământ Uniunea Democrată Croată (Hrvatska demokratska zajednica). Din acest motiv săptămânalului i-a fost impus de către autorități un impozit pe circulație de 50%, pe care, de regulă, îl plăteau revistele pentru adulți, însă, un an mai târziu, în 1995, Curtea Constituțională a Croației a revocat respectiva decizie. Totuși, pentru a proteja într-un fel demnitarii, a fost adoptată o lege prin care se stipula că reprezintă o faptă penală criticarea publică a demnitarilor. Cu toate aceste presiuni politice și acuzații de calomnie, „Feral Tribune” a continuat să publice liber. Cum ar spune cei de la Split, orașul de baștină al „Feral” - ului, u dispet, adică „în ciudă”. „Feral Tribune” a reușit să supraviețuiască, însă cu ajutorul donațiilor financiare din străinătate. În anul 1999 președintele Franjo Tudman a 1 Luând în considerare faptul că săptămânalul a apărut și pe vremea fostei Iugoslavii, numeroase au fost articolele care au stârnit nemulțumirea liderilor locali ai Uniunii Comuniștilor din Iugoslavia care s-a soldat cu darea în judecată a ziariștilor. Unii din membrii grupului VIVA LUDEZ au fost, de asemenea activi în Omladinska iskra (Scânteia tineretului). 2 Este vorba despre războiul din perioada 1990-1995, Domovinski rat. 112 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 încetat din viață, iar, trei luni mai târziu, partidul de guvernământ, Uniunea Democrată Croată, a pierdut alegerile parlamentare din anul 2000. Atunci a început o nouă perioadă în istoria Croației, aceea a guvernării lui Ivica Racan, fost lider al Partidului Comunist Croat, iar apoi al Partidului Social-Democrat. Deși se aștepta o revigorare financiară, „Feral Tribune” a continuat să se confrunte cu numeroase probleme. Unii dintre jurnaliștii de marcă ai „Feral”-ului au părăsit redacția din pricina salariilor prea mici, alții au pleacat din motive personale, cum a fost plecare lui Boris Dezulovic. „Feral Tribune” a continuat să aibă o poziție critică la adresa guvernului, a clasei politice, a deciziilor și ezitărilor politice ale acesteia. Cum era și de așteptat, Feral-ul a început să scrie despre numeroasele scandaluri de corupție în care era implicat noul guvern. A urmat apoi declinul, din cauza tirajului redus și a ostilității sponsorilor. În anul 2007 a apărut știrea că, din cauza unor probleme de natură financiară, „Feral Tribune” ar trebui cumpărat de cel mai mare editor din Croația, ceea ce a dat naștere la speculații cu privire la independența pe viitor a „Feral”-ului. La 15 iunie 2007, pentru a doua oară în cei 14 ani de existență ca publicație independentă, „Feral”-ul nu a fost scos la vânzare la chioșcuri din cauza încasării silite a impozitului pe valoarea adăugată, iar, un an mai târziu, pe 15 iunie 2008, „Feral Tribune” publică ultimul său număr. Deși textele erau cele care dădeau savoare publicației, ilustrațiile și montajele foto erau pe măsură. Aproape tot ce apare scris își regăsește și imaginea grafică, datorită maestrului într-ale ilustrației și desenelor suprarealiste, Alem Curin. În acest context, pentru istoria „Feral”-ului extrem de importantă și ilustrativă din punct de vedere politic, am putea spune chiar antologică, este o imagine care îi prezintă pe președintele Franjo Tudman și Slobodan Milosevic îmbrățișați în pat (aluzie mai mult decât transparentă la visul celor doi președinți de a împărți între ei Bosnia și Herțegovina)1. Însă punctul forte al publicației l-a constituit limbajul și stilul. Menționăm în acest sens câteva din nenumăratele expresii care l-au consacrat și care i-au adus 1 În acea perioadă, președintele Croației a fost Franjo Tudman, pe cât de apreciat și meritoriu pentru dobândirea independenței Croației, pe atât de criticat pentru unele decizii politice. Președintele Serbiei era Slobodan Milosevic, considerat principalul responsabil pentru destrămarea fostei Iugoslavii și pentru războiul sângeros din Croația și Bosnia și Herțegovina. 113 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 numeroase premii pe plan național și internațional: „Săptămânalul anarhiștilor, protestanților și ereticilor croați” (Tjednik hrvatskih anarhista, protestanata și heretika), „Bogu-mili, a ni davlu nisu mrski” (Iubiți de Dumnezeu, dar nici urâți de diavol)1, „Feral Tribune je vlasnistvo onih koji ga pisu i citaju” („Feral Tribune” este proprietatea celor care îl scriu și îl citesc) etc. A curs multă cerneală despre limbajul și stilul săptămânalului „Feral”. Printre alții, lingvista Snjezana Kordic menționa: autorii „Feral”-ului sunt maeștri ai maeștrilor. Creativitatea lor în materie de limbaj este fără egal. Inegalabile calambururi pline de spirit și mobilitate, de ingeniozitate care se opun încremenirii ideologice. Expresia lor lingvistică e plină de prospețime, este imaginativă, simplă și plină de vitalitate. Editorii s-au dovedit a fi stiliști și scriitori de înaltă clasă. Pe lângă o apariție politico-jurnalistică, „Feral Tribune” este și o importantă operă artistică2. Aceeași lingvistă remarca și faptul că proporția paginilor satirice comparate cu cele serioase variază în „Feral”; uneori paginile serioase reprezintau 90% față de cele satirice de 10%, cu toate că jocul de limbaj era oricum prezent și în paginile serioase. Uimește deosebitul simț al limbii, strălucita variație lingvistică, cunoașterea profundă a nivelului dialectal al limbii, mânuirea cu măiestrie a argoului urban. Redactorii revistei nu se limitau la exigențele lingviștilor autohtoni care publicau doar informație, pretinzând o disciplină coercitivă dublată de purismul lingvistic. Autorii „Feral”-ului nu acceptau să li se impună uniforma cenușie a limbajului administrativ3. Dealtfel, însuși Boris Pavelic, autorul volumului Smijeh slobobe, întrebat fiind de jurnalistul Amir Bahtijar despre limbajul adoptat de „Feral”, menționa: Cu siguranță și, poate, în primul rând, Viktor Ivancic spune în cartea mea tocmai acest lucr, că limbajul „Feral”-ului reprezintă „fundamentul tuturor lucrurilor". Întotdeauna s-a acordat atenție textelor jurnalistice, ca ele să conțină nu numai investigații de calitate, bine argumentate, ci și să fie frumos scrise. Nu trebuie să ne îndoim că la un moment dat acest lucru li se va recunoaște - pur și simplu nu poate fi altfel - însă de ce să așteptăm să se tocească complet ascuțișul criticii lor și abia apoi să ne amintim cât de valoroși au fost? Există în „Feral” texte istorice, programatice, inegalabil de frumos scrise. Valoarea literară a satirei lor și al jocului lingvistic le-a adus ziariștilor de la „Feral” premiul Veselko Tenzera pentru realizările lor în domeniul ziaristicii din anul 1991 subliniind 1 Aici expresia Bogu-mili se poate citi în două feluri: Bogumili, adică eretici față de confesiunea predominantă, catolică, dar și Bogu-mili, iubiți de Dumnezeu. 2 Snjezana Kordic, Feral je petfekcija na svim razinama, articol publicat la 05.04.2015, pe www. tacno.net 3 Idem. 114 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 laudativ stilul lor literar și jocul satiric al limbajulului... Da, este important de știut că Feral n-a fost doar un fapt ziaristic, ci, în egală măsură, și un fapt literar.1 Deși oficial criticat aspru pentru comentariile piperate și deseori fără perdea mai ales la adresa clasei politice, „Feral Tribune” a câștigat câteva premii naționale și internaționale importante. Astfel, în 1991, a obținut premiul Veselko Tenzera; a câștigat Premiul Internațional pentru Libertatea Presei acordat de International Press Directory iar în 1997, a câștigat Pana de aur a libertății acordată de Committee to Protect Journalists. În anul 1998 i s-a decernat premiul pentru cel mai bun săptămânal politico-satiric din lume la Festivalul internațional de satiră politică de la Forte dei Marmi, iar Viktor Ivancic, redactorul șef de la „Feral Tribune”, a obținut la Roma, în 2007, distincția Colombe d'Oro per la Pace, acordată de Institutul Italian pentru Cercetări Internaționale în Domeniul Dezarmării, Archivio Disarmo. În 2015, la aproape un deceniu de la dispariția săptămânalului, unul dintre jurnaliștii acestuia a publicat un volum despre „Feral”: Râsetul libertății: Introducere în „Feral” (Smijeh slobode. Uvod u „Feral Tribune”), semnată de Boris Pavelic. Cartea a fost primită cu mare entuziasm de toți cei care au citit „Feral Tribune” și nu numai. Volumul dedicat „Feral”-ului reprezintă, atât o carte despre mijlocul anilor ‘90, dar, la fel de bine, și o carte despre zilele noastre. De fapt, cine dorește să cunoască în profunzime prezentul politic, în actualitatea mediatică ori academică în care trăiește, în corupția și fățărnicia societății noastre, le va afla pe toate răsfoind-o. Cartea constituie o inepuizabilă sursă pentru politologi, ziariști, istorici, sociologi, pentru cei care studiază lingvistica și literatura. În stilul propriu „Feral”-ului, Boris Pavelic apostrofează clar lucruri și oameni. Volumul Smijeh slobode (Râsul libertății) este o lectură tensionată. Este o carte care te îmbogățește și o infinită desfătare, pentru că posedă acele calități pe care le are și „Feral”. Omul râde citind și văzând fotografiile, fotomontajele, titlurile preluate din „Feral”. Se bucură și în planul cunoașterii, fiindcă volumul informează, iar cititorul află multe lucruri. Se bucură pentru pozițiile umaniste, prin care, într-o perioadă, „Feral”-ul a influențat oamenii și pe cei mai de seamă intelectuali ai tinerei generații ai Croației care diseminează și vorbesc public despre influența „Feral”-ului asupra lor. După cum fiecare număr al 1 Boris Pavelic, autorul cărții Smijeh slobode, în interviul acordat jurnalistului bosniac Amir Bahtijar pentru tacno.net la data de 23.12.2014. 115 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Feral-ului este o capodoperă, și acest volum este, în felul său, o autentică capodoperă.1 De asemenea, au apărut în ediție digitală, pe patru DVD-uri, toate numerele publicației „Feral Tribune” din perioada 1993-2008. Și acesta este doar începutul. În presa croată există indicii conform cărora ar putea urma o ecranizare a fenomenului „Feral Tribune”. Până atunci va curge încă multă cerneală despre această provocatoare publicație da satiră politică, provocatoare atât prin conținut, dar mai ales prin limbaj. BIBLIOGRAFIE „Feral Tribune", în Hrvatska enciklopedija, www.enciklopedija.hr Kordic, Snjezana, expunere cu prilejul lansării volumului Smijeh slobode: Uvod u Feral Tribune, a lui Boris Pavelic, la Zagreb, 02.04. 2015 Kordic, Snjezana, Feral je perfekcija na svim razinama, articol publicat la 05.04.2015, pe www. tacno.net Interviul lui Boris Pavelic, pentru www.tacno.net, la 23.12.2014 Pagini web: snjezana-kordic.from.hr/.../smijeh-slobode/ www.tacno.net/interview/boris-pavelic-feral www.enciklopedija.hr www.lzmk.hr 1 Kordic, op.cit. 116 https://biblioteca-digitala.ro CONSTRUCȚIA IMAGINII IUDEO-CONVERTITULUI ÎN PAMFLETUL MEDIEVAL ALBORAYQUE (SFÂRȘITUL SECOLULUI AL XV-LEA)1 Mihaela SUCIU In the article I shall demonstrate the way in wich the identity of Judeoconvert is constructed at the end of the medieval period in Spain. The medium of this construction is the pamphlet, a minor literary genre, with an important political goal, aimed to portrayal the marginal. The anonymous author of the libel that I analyse, Alborayque, finds in this medium the ideal ground for stigmatization of the Judeoconvert. Due to the popularizing of this libel, begins the real construction of the image of Judeoconvert, and, at the end of the process, of the Spanish imaginary toward the otherness. But how is this Judeoconvert? He is the impure heir of the Jew, because the Jew himself is impure and much more than this. I shall demonstrate that the Judeoconvert is a radical alterity, something that transgresses the category of the humanity and, because of his condition, must be punished and outlawed from the vital space of the humans. Key words: Judeoconvert, converso, Alborayque, radical alterity, hidden Jew. În societatea iberică medievală, identitatea iudeo-convertitului se va construi mai ales în opoziție cu creștinul vechi, dar, deloc de neglijat, cel puțin până la dispariția evreilor sefarzi (spanioli) din peninsulă, și în opoziție cu evreul. Această situație se va schimba, treptat, după 1492. În ochii evreilor, convertitul era fie anus, adică acel evreu convertit la creștinism cu forța, așa cum a fost cazul majorității covârșitoare, în perioada 1391- 1415, fie meshumad, evreul convertit la creștinism din proprie voință. Drept urmare, raportarea evreului la iudeo-convertit este de două tipuri - mai tolerant cu primul, intransigent cu al doilea, cu atât mai mult cu cât convertitul meshumad, nu de puține ori, se pune în slujba misionarismului catolic. Acesta fie e participant activ la disputatio2, fie pur și simplu se opune și se dezice de cosangvinitatea evreiască. 1 Această lucrare a fost realizată în cadrul proiectului „Cercetări doctorale multidisciplinare competitive pe plan european (CDocMD)”, cofinanțat de Uniunea Europeană și Guvernul României din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007- 2013, contractul de finanțare nr.POSDRU/187/1.5/S/155559. 2 Miza acestor dezbateri publice în lumea creștină medievală era aceea de a arăta superioritatea creștinismului și a doctrine catolice în raport cu iudaismul și, în final, determinarea unor convertiri în masă ale evreilor. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Pentru meshumad, situația se va schimba, în mod dramatic, mai ales după pogromurile la adresa iudeo-convertiților din 1449 și după apariția statutelor de puritate a sângelui. În ochii creștinilor, iudeo-convertitul devine, încetul cu încetul, opusul, nelegitimul. El nu este de mai multe feluri, ci este evreul prin excelență. În societățile creștine, unde se dezvoltă stereotipul despre evreu, care îi va supraviețui și atunci când acesta nu va mai exista fizic, evreul reprezintă elementul alogen prin excelență. Marele său defect provine din însăși evreitatea sa, identitate conferită de religia sa, o religie pe care creștinismul o neagă și o desființează. Considerați infideli - și pe linie patristică, și pe linie politică - evreii adună toate elementele fizice și psihologice ale trădătorului de Dumnezeu și ale trădătorului în raport cu statul-gazdă. În Peninsula Iberică, tot imaginarul colectiv legat de evrei și evreitate a fost transferat în percepția despre conversos. Ei erau moștenitorii nu doar sangvini ai evreilor, ci evreii înșiși, cu tot arsenalul de epitete negative, la care s-au adăugat elemente noi, antisemite. După expulzarea evreilor din Peninsulă, interesele sociale vor transforma convertitul într-o marionetă la mâna oricui dorea să-l oprească din ascensiune. Discriminarea convertiților trebuie, așadar, înțeleasă în strânsă legatură cu lupta pentru putere. Vocabularul cu care operează întregul aparat ideologic al persecuției asupra noului creștin este format din termeni precum nuevo cristiano (nou creștin) marrano, judaizante (iudaizant), crypto-judfo (cripto-evreu sau evreu ascuns), nacion (națiune), mala generacion (sămânță rea), tornadizo (apostat). Chiar și termenul de converso și acela de confeso vin să arate descendența impură a celui care deține acest statut și, implicit, îl vulnerabilizează și îl discriminează. Sigur, convertirile forțate din anul 1391 vor alimenta permanent suspiciunile legate de loialitatea acestor convertiți față de stat și religie, în fapt, aceeași suspiciune cu care au fost mereu gratulați evreii - perfidia și infideli - și vor face parte din retorica antisemită a celor care doresc înlăturarea convertiților din pozițiile de putere. De altfel, în prima etapă a organizării lor, convertiții erau un fel de castă - mulți aleseseră să își conserve identitatea iudaică, și să rămână în aljamas (comunitate). Unitatea lor venea și din faptul că puteau să practice meseriile liberale, prin inserararea, cu facilitate, datorită pregătirii superioare, în pozițiile de putere din cadrul diferitelor ghilde sau ordine militare și religioase creștine. Acest fapt va genera invidii și revolte. 118 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Percepția asupra convertiților ca fiind evrei este elocventă dacă analizăm pamfletul antisemit Alborayque, scris de un anonim și datat spre sfârșitul secolului al XV-lea, undeva între 1467-1490, în Castilla, mai precis în provincia Llerena. Llerena fusese una dintre localitățile afectate de ziua numită „focul Magdalenei”, care a debutat în Toledo, în 1467, ca o continuare a ceea ce se petrecuse în 1449. Toledo fusese scena principală a revoltelor, a uciderilor și locul primar al apariției edictelor de puritate a sângelui. Foarte important, în perioada în care este datat pamfletul, Constantinopolul căzuse în mâna otomanilor, iar mulți îi vedeau pe evrei drept „colaboraționiști”, reactivând astfel ideea datată la 711, când spaniarzii și-au gravat în memoria colectivă marea trădare a evreilor, care au deschis porțile cetăților vizigote în fața invaziei maure. Or, așa cum demonstrează pamfletul, dacă vorbim despre convertiți, în fapt, vorbim despre evrei. Deja până la momentul difuzării pamfletului, se întâmplaseră o serie de evenimente anticonverso, antisemite, care să fundamenteze apariția unui asemenea produs, menit a populariza, în rândul maselor, propaganda antisemită despre convertiți și, implicit, despre evrei, folosind toate stereotipurile despre aceștia din urmă și realimentând o ură viscerală, atât de clar manifestată în revoltele sociale din ultimul secol. În studiul său, Panfletos, coplas y libelos injuriosos. Palabras silenciadas en el Siglo de Oro, Antonio Castillo Gomez susține că, spre deosebire de alte materiale injurioase scrise în perioada Evului Mediu, care se puneau fie în zidurile mănăstirilor, fie în cele ale caselor, dar care aveau, în acest fel, o receptare limitată, Alborayque, scris pe 12 pagini, a circulat și a fost citit în piețele publice sau în întâlnirile diferitelor confrerii. În acest sens, după cum demonstrează documentele existente de după jumătatea secolului al XVI-lea, pamfletul era cumpărat cu acest scop precis: „s-au făcut diferite lecturi publice în magazinele care dădeau în piață, acolo unde se așteptau să se formeze mulțimea de oameni care veniseră cu același scop”1. Documentele consemnează cumpărătorii, locurile unde se citea textul, mai ales în magazine, dar și atmosfera de râsete și atenția acordată înțelegerii corecte a mesajului pamfletului2. 1 Traducerea mea din Antonio Castillo Gomez, Panfletos, coplas y libelos injuriosos. Palabras silenciadas en el Siglo de Oro. În Manuel Pena Diaz (coordonator), Las Espanas que (no) pudieron ser: herejfas, exilios y otras conciencias (s. XVI-XX). 2009. Huelva: Universitatea de Huelva, p. 62: “(...) se hicieron diferentes lecturas publicas en las tiendas que daban a la plaza, donde también soli'an formarse corillos de gente con idéntico proposito.” 2 Ibidem, p. 63. 119 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Alborayque este un pamflet despre conversos, fapt lămurit încă din Prolog, unde ni se comunică evenimentele care au debutat în 1391: „S-au făcut creștini acum șaptezeci de ani și mai bine și din războiul care s-a făcut atunci în toată Spania, cu moarte de sabie, trebuie știut, distrugere a fost în comunitățile evreilor. Iar cei care au rămas vii, în majoritatea lor au fost botezați cu forța.”1 În legătură cu evenimentul geopolitic cel mai important al acelor ani, căderea Constantinopolului și bănuiala de infideli care plana asupra evreilor și care adăuga un plus situației tensionate din anumite regiuni dintre creștinii vechi și creștinii noi, textul pare să aibă ceva de spus: „Și este experiență dovedită că cei care mergeau la turc și au ars în Valencia de Aragon în acest an și cei care au plecat, și cei care au rămas dintre acești oameni, urmau să îl ajute pe turc să verse sângele creștinilor.”2 Evident că nu trebuie să punem semnul egal între ceea ce se întâmpla efectiv în momentul scrierii textului și ceea ce textul dă seamă ca fiind o realitate aproape la zi a evenimentelor, utilizând cuvântul „azi”, de pildă. Încercarea de a crea un „aici și acum” al evenimentelor petrecute deja, al oamenilor, al locurilor este tipică pentru Evul Mediu și, cu atât mai mult, pentru a susține teza antisemită pe care autorul își propune să o argumenteze. Jeremy Lawrance amintește, în legătură cu pasajul citat, de faptul că în anul 1464 Inchiziția romană care exista în Valencia „a acuzat un grup de convertiți andaluzi că au încercat să fugă în Orient pentru a se reîntoarce la iudaism”3. Tentativele de a fugi sau chiar fuga propriu-zisă, pare-se, reprezentau deja o problemă, de vreme ce, în acea perioadă, spune Lawrance, inchizitorii Coroanei de Aragon supravegheau cu atenție emigrarea clandestină a victimelor persecuției antisemite. Cum bine au subliniat Pilar Bravo Lledo și Miguel Fernando Gomez Vozmediano, argumentul pamfletului se cimentează pe patru piloni: religios (deicidul), economic (acapararea bunurilor, avariția și cămătăria), psihologic 1 Traducerea mea din Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editora Regional de Extramadura, pp. 67-68: „Se tornaron christianos agora ha setenta anos y mas, y de la guerra que entonces se fizo en toda Espana por muerte de espada, conviene a saber destruycion en las aljamas de los judi'os. E los que quedaron bivos por la mayor parte los baptizaron por fuerça.” 2 Ibidem, p. 76: „E ahé esperiencia provada que los que yvan al turco, e quemaron en Valencia de Aragon este ano, e los que fuyeron e los que restaron desta gente, yvan ayudar al turco por derramar sangre de los christianos.” 3 Traducerea mea din Jeremy Lawrance, Alegoria y apocalipsis en El Alboraique. În „Revista de poética medieval”, nr. 11, 2003, p. 12: „acuso a un grupo de conversos andaluces de haber intentado huir al Oriente para volver al judai'smo.” 120 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 (înfumurarea și inteligența specială) și cel fizico-rasial (aspectul dezagreabil)1. În el, nou-creștinii sunt stigmatizați nu doar pentru originile evreiești, ci, mai ales și mai grav, pentru faptul că nu puteau fi asimilați niciunui grup religios - nici evrei, nici musulmani, nici creștini. Convertiții erau asemnănați cu al-Burăk, animalul supranatural - nici cal, nici măgar -, despre care tradiția musulmană spune că ar fi fost trimis din cer de Allah prin intermediul arhanghelului Gabriel și pe spatele căruia Mahomed ar fi călătorit de la Mecca la Ierusalim. Acest animal, alborayque, care nu e nici, nici, devine arhetipul maranului. Textul ne lămurește în privința caracterului periculos pe care acești convertiți îl au prin translatarea trăsăturilor dubios-miraculoase ale lui al-Burăk în identitatea psihologică a maranilor. Textul spune că nu sunt nici evrei (deși țin Shabbat-ul), nici musulmani (deși sunt circumciși, asemenea lor), nici creștini (deși au nume asemenea lor), dar reprezintă răul. Ei sunt animalul mahomedan, care este format din nepermisa transgresiune a speciilor: un fel de măgar și cal, dar nici, nici. Convertiții devin, astfel, entități ale periculosului, ale necunoscutului, ale alunecosului, ale necuprinsului, ale nedefinitului. În linia deschisă de Jean Baudrillard, voi folosi o sintagmă definitorie: alteritatea radicală, ceea ce este „ireconciliabilă, incomprehensibilă și chiar inimaginabilă.”2. Ei sunt circumciși precum maurii și țin sabatul precum evreii și doar numele îl țin de creștini - și nici nu sunt mauri, nici evrei, nici creștini, deși prin voință evrei, dar nu țin Talmudul, nici toate ceremoniile evreilor, nici măcar legea creștină - și din acest motiv le- a fost pus supranumele, din cauza marii lor vituperii, trebuie știut, alboraycos, tuturor, și doar unuia alborayco. Și eu, căutând în Legea veche și în cea nouă, acest nume nu am găsit, nici în glosele Scripturii, dar l-am găsit în Coran. Căci Mahomed, conducătorul maurilor, s-a prefăcut că Allah a trimis din cer să-l cheme prin Arhanghelul Gabriel și că pentru a ajunge acolo i-a adus un animal, care se numea așa, Alborayque, pe care să călărească. Care animal este mai mic decât un cal și mai mare decât un măgar. Și cum niciunul dintre animalele naturii nu se găsește în Lege, nici în cartea De natura animalium, conform semnalmentelor care în amintitul Coran și în glosele înțelepților maurilor se află, în fine, cum asemenea animal nu este în legea Scripturii, nici în legea 1 Pilar Bravo Lledo, Miguel Fernando Gomez Vozmediano, El Alborayque. Un impreso panfletario contra los conversos fingidos de la Castilla tardomedieval. În revista „Historia. Instituciones. Documentos”, nr. 26, 1999, p. 57. 2 Jean Baudrillard, Marc Guillaume, Figuri ale alterității, Introducere, Ed. Paralela 45, București: 2002, p.132. 121 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 grației, tragem concluzia că ei nu sunt nici evrei, nici creștini, nici măcar mauri, căci în secta maurilor nu cred, nici măcar în cea a creștinilor [creștini] se numesc, dar nu cred.1 Înainte de toate, însă, autorul ne arată o distincție importantă în sânul aceleiași categorii - convertiții cu forța, adică anusim, și convertiții de bună voie, adică meshumadim. Această distincție, care se opera deopotrivă în lumea creștină și în lumea iudaică, este esențială în construcția percepției asupra identității convertitului. Deși clericii vor încerca să facă o separare importantă - deja începută de Juan de Torquemada, cum am văzut - între cele două feluri de a exista religios ale convertitului, masele și cei interesați să manipuleze masele nu făceau această distincție. Drept rezultat, toți convertiții vor fi înglobați în același șablon antisemit al evreului trădător și, ca atare, „iudaizant”. Iată ce spune textul despre aceste două subcategorii ale aceleiași categorii: Și-au luat între ei un supranume în ebraică, anusim, care vrea să însemne „forțați”. Și dacă unul se face creștin cu adevărat și păstrează legea creștină, îl numesc meshumad în ebraică, ceea ce vrea să însemne „rebel”, pentru că se asociază cu creștinii. Și dacă unul din această ascendență ajunge într-un loc unde există această sămânță rea, îl întreabă: „ești anus?”, adică, „creștin cu forța”, „sau meshumad?”, „creștin prin propria voință”. Și dacă răspunde „sunt anus”, îl gratulează și îl onorează; și dacă zice „meshumad”, nu îi mai vorbesc.2 1 Traducerea mea din Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editora Regional de Extramadura, pp. 69-70: „(...) ellos tienen la circumcision como moros, y el sabado como judi'os, e el nombre solo de christianos - e ni sean moros, ni judi'os, ni christianos, aun por la volundad judi'os, pero no guardan al Talmud, ni las cerimonias todas de judi'os, ni menos la ley christiana -, e por esto les fue puesto este sobrenombre, por mayor vituperio, conviene a saber, alboraycos a todos ellos, e a uno solo, alborayco. E yo, buscando la Ley vieja y nueva, este nombre no fallé, ni en glosas de la Escriptura, pero fallélo en el Alcoran. Ca Mahomad, caudillo de los moros fingio que Hala embio del cielo a lo llamar con el angel Gabriel, e que para yr alla le traxo un animal, que assf se llamava: Alborayque, en que fuesse cavallero. El qual animal es menor que cavallo y mayor que mulo. E como no sea ninguno de los animales de natura que en la Ley se falla, ni en libro De natura animalium, segund las senales que en el dicho Alcoran e en glosas suyas de los sabios de los moros se falla, por ende, como tal animal no sea en ley de Escriptura, ni en ley de gracia, assf se concluye que ellos ni son judi'os, ni christianos, ni menos moros, ca la seta de los moros no la creen, ni menos la de christianos,[2v] que se llaman, e no la creen.” 2 Traducerea mea din Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editora Regional de Extramadura, p. 68: „tomaron entre si un sobrenombre en ebrayco hanuzyn, que quiere dezir „forçados”. E si alguno se torna christiano de grado e guarda la ley christiana llamanle messumad, en ebrayco, que quiere dezir „rebolvedor”, porque los rebuelve con los christianos. E si alguno deste linaje llega a algun lugar donde ay aquesta mala 122 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Diferența dintre convertiți, care, așa cum spune autorul, sunt făcuți din multe metale, este o temă care revine spre finalul pamfletului. Indiferent de timpul în care au fost convertiți, sunt trădători ai credinței creștine. Chiar dacă au fost convertiți de însuși Isus, au preferat să se reîntoarcă la sinagogă, crezând că trebuia să îl mănânce la propriu. Alboraicii convertiți de către apostoli și Sfântul Petru, au trădat și ei credința creștină și, la fel, și aceia care, în timpurile contemporane autorului pamfletului, au fost botezați cu forța. Că unii au fost convertiți de către Cristos și nu au continuat în legea sa, căci atunci când le-a spus: Nisi manducaveritis carnem filii hominis, etcetera, au răspuns: „Grea este această predică. Cine să creadă în ea?” Și au făcut apostazie evreii convertiți și nu au mai vrut să-l urmeze pe Cristos, crezând că trebuia să-i mănânce carnea și nu au mai vrut să fie creștini și s-au întors la sinagogă. (...) Ceilalți alboraici au fost convertiți de Sfântul Petru și apostoli, după înălțarea lui Cristos. Și după aceea, după spusele lui Caiafa și ale altor conducători, au lăsat viața creștină. Alții sunt cei din timpurile moderne, la care face referire prologul, care au fost botezați cu forța, și aceștia nu sunt creștini.1 Autorul ne spune că, în timp ce creștinii adevărați trăiesc în Castilia, majoritatea falșilor creștini pot fi găsiți în Toledo, Murcia, Andaluzia sau Extramadura. Această distincție geografică între convetiții buni și răi, pe care o face autorul, este cel puțin bizară. Ea pare a avea însă o explicație politică - la vremea respectivă, nu se dorea de către notabilități crearea unei Inchiziții în zona Castiliei, cum susține Jeremy Lawrance. De asemenea, poate indica faptul că autorul este un convertit autentic și, prin acest text, încearcă să protejeze de furia vechilor creștini pe acei nou-creștinați care cred cu adevărat și să arate unde se află adevărata culpă: generaciön, preguntanle: “^eres anus”, id est, “christiano por fuerça”, '^o messumad?”, “chrisitano por voluntad”. E si responde ”anus soy”, danle dadivas y hönrranle; e si dize ”mesumad ”, no le fablan mas.” 1 Ibidem, pp. 96-97: “que unos fueron convertidos por Christo e no permanecieron en su fe e ley, que quando les dixo: “Nisi manducaveritis carnem filii hominis, etcétera”, respondieron: “^Duro es este sermön. Quien lo creera?”. E tornaronse atras los judi'os convertidos e no quisieron mas seguir a Christo, pensando que carnalmente lo avian de comer, e no quisieron ser christianos, mas tornaronse a la Sinagoga. (...) Los otros alboraycos fueron los que converti'o Sant Pedro e los Apöstoles después de las ascenciön de Christo. E después, por dicho de Cayphas e otros principes, dexaron la vida christiana. Otros son de los tiempos modernos, de quien el prologo faze menciön, e se babtizaron por fuerça, e estos [11r] no son christianos.” 123 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 în evrei. Fie, poate indica originea unui creștin vechi, dornic să înfiereze prezența convertiților care au ocupat locurile cele mai bune în societatea creștină, fiind rivali periculoși, din perspectiva „autenticilor” creștini. Trăsăturile animalului mahomedan, spune textul, devin trăsăturile sine qua non ale neofiților și sunt douăzeci de asemenea condiții de a fi ale convertitului. Iată- le: gura de lup, chipul de cal, ochii de om, urechile de ogar, gâtul de ponei cu coamă, corpul de bou, coada de șarpe, iar în vârful cozii un cap de gruie, în capătul cozii un corp de fluture-păun, un braț de picior de om cu ciorap pană elegant și piciorul încălțat, alt braț de picior de cal cu potcoavă, un picior de vultur cu labă cu unghii, picior de leu fără unghii, cu părul în toate culorile, mănâncă numai delicatese, nu este pe de-a-ntregul mascul, nici pe de-a-ntregul femelă, stă pe un jilț așezat pe o platformă bogată, iar lemnul jilțului este de smochin, scărițele sunt din multe metale, iar frâna e de foc încins și garda spadei îngrijită și din oțel fin1. De aici înainte, folosind această bază, autorul anonim construiește, prin trăsăturile fizice ale monstrului descris, care nu-și găsește corespondent în normal, caracteristicile psihologice ale convertitului, pe care le consideră per se. Pentru a da pamfletului nota de autoritate, autorul, care pare a fi cunoscător deopotrivă al latinei și ebraicei, interpretează pasaje din textele sacre - creștine și ebraice -, pentru a le potrivi tezei sale antisemite. Așadar, convertitul este ipocrit, fals profet precum lupul, a cărui gură o are, pentru că spune că este creștin, dar nu este. Mai mult, susține autorul, Isus a avertizat asupra acestor lupi care au aparența unor oi, instrumente ale Satanei. Acești falși creștini, spune în continuare autorul, neagă evenimentul major al creștinătății - venirea lui Mesia la Ierusalim -, spunând că acesta va veni fie în Sevilla, fie în Lisabona, iar venirea sa este iminentă într-un viitor apropiat2. Ajutând cititorul să decripteze a doua semnificație a chipului de cal al alboricului, autorul spune că în luptele în care oamenii se omoară între ei, dintre toate animalele sunt aleși caii pentru agilitatea și curajul de care dau dovadă. Această „sămânță blestemată” este agilă precum caii și a devenit puternică cu scopul de a omorî oameni sacri precum profeții, pe Isaia și pe Zaharia și pe apostoli și pe martiri. Mai mult, ei au vărsat însuși sângele Domnului, al lui Isus Hristos3. Sintagma „sămânță blestemată” se referă la etnicitatea evreiască, pentru că autorul continuă 1 Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editora Regional de Extramadura, pp.70-71. 2 Ibidem, p. 72. 3 Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editora Regional de Extramadura, p.75 124 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 să creeze o confuzie voită între evrei și convertiții evrei, speculând stereotipurile deja existente. Precum caii, aceste animale aproape supranaturale, alboraicii reușesc să traverseze mările și țările. Ochii lor sunt de oameni, spune autorul, însă e doar o aparență, pentru că, în realitate, sunt inumani și cruzi, diavoli prin fapte. Textul are un crescendo al urii și al grobianismului. Iată că semnificația urechilor de ogar pe care alboraicii le dețin trădează o psihologie a omului nerușinat - față de Dumnezeu, față de rege și față de oamenii care își văd de treburile lor, chiar și față de ceremoniile iudaice. Ei nu au nicio jenă în a-și susține ereziile și minciunile. Și pentru a nu uita care este originea lor genealogică, autorul ne redesenează felul lor de a fi evrei, dar nu oricare, ci apostați, cei mai răi dintre cei mai răi, ilegitimii creștini și trădători ai purității catolicismului. „Așa cum câinele întoarce vomitatul pentru a mânca ceea ce a regurgitat, așa acești câini se întorc la Sabat, și la azimă, și la preparatele lor, și la circumcizie, și la ceremoniile pe care le-au practicat când s-au botezat.1 Din acest moment, maranul este câinele care își mușcă domnul cu o furie diabolică. În fapt, autorul face trimitere la Psalmul 22:16-18, parte a liturghiei din Vinerea Patimilor, pentru a arăta că acești convertiți sunt asemnenea acelor infideli care continuă să îl persecute pe Domnul2. Gâtul de ponei cu coamă al alboraicului arată că nu e destinat să muncească din greu, nici să lupte pentru poporul creștin, ci, asemenea poneilor, umblă pe la Curtea Regală și pe străzile creștinilor, înșelându-i pe aceștia. Corpul lor de bou arată plinătatea vintrelui lor și averea lor, pe care au construit-o prin însușirea bunurilor altora. Coada de șarpe arată natura eretică, târându-se precum acest animal pe pământ, iar mușcătura îi este veninoasă. Condiția sa de gruie arată un spirit de echipă a acestui alborayque. El își adună membrii precum gruia și toți 1 Ibidem, pp. 77-78, traducerea mea: “como el perro torna el vomite a comer lo que bosso, assf estos canes tornan al sabad, e adafina, e cațuelas, e circumcision, e cerimonias que usaron ya quando se baptizaron.” 2 Aceasta este notarea Psalmului în ediția jubiliară a Bibliei lui Bartolomeu Anania, apărută la Institutul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, dar acesta apare în alte ediții și ca Psalmul 22: „Că mulțime de câini m-a înconjurat,/adunarea celor vicleni m-a împresurat,/mâinile și picioarele mi le-au străpuns./Toate oasele mi le-au numărat,/iar ei priveau și se holbau la mine./Împărțit-au hainele mele loruși,/ iar pentru cămașa mea au aruncat sorți.” 125 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 vorbesc același limbaj ocult. Deși primiți în sânul comunității creștine, ei iudaizează, dar autorul este convins că vor plăti acest păcat. Și așa, cum aceste grui vin în anotimpul friguros și apoi vor să se întoarcă în țările lor, și am avut aici pagube din partea lor, așa au venit ei captivi și deși am primit mari pagube de la ei, tot voiau să se întoarcă în Iudea. Și de aceea în cartea ereziilor lor se roagă, spunând: „Adonai, eliberează-ne de puterea creștinilor și du-ne liberi în pământurile noastre din Iudea, etcetera. Și de aici le va veni condamnarea.”1 Sunt vanitoși și opulenți, precum coada de fluture de păun, dar fricoși și leșină imediat. Și este momentul ca autorul să se întrebe și să răspundă pentru ce evreii se tem, mai mult ca alți oameni, de toate creaturile pământului? Din cauză că l- au supărat pe cel ce le-a creat. Brațul lor din picior de om cu ciorap elegant și încălțat arată, chipurile, înfumurarea maranilor și dorința lor nestăpânită de a subjuga și de a umili creștinii din teritoriile în care ei se află. Acesta este motivul, spune autorul anonim, pentru care „Dumnezeu îi ridică pe creștini deasupra lor și îi umilește.”2 Celălalt braț de cal cu potcoavă indică îndatorarea pe care o practică aceștia cu creștinul autentic, subjugându-l, „storcându-l precum niște boabe de struguri în butoi și distrugându-l.”3 Piciorul de vultur cu labă cu unghii este o caracteristică tipică a maranilor, care își cumpără demnitățile bisericești, fără măcar să creadă în catolicism și, din înaltul funcției lor, care le este dat și legitimat de către regi și senori ai pământurilor, aceștia fură văduve și orfani și săraci. Așadar, iată, avem în mod clar imaginea convertitului, care nu doar că, prin abilitățile sale ajunge în cele mai importante poziții ale Sfintei Biserici Catolice, dar, sprijinit de putere, persecută poporul. Convertitul devine, astfel, exponent al unei clase sociale opresive, portavocea puterii căreia autorul anonim i se opune, făcându-se mejager al celor umiliți de către acești convertiți. Așa alboraicii trăiesc din expoliere, furând bisericile, cumpărând demnități de episcopi, de canonici și alte demnități ale Sfintei Biserici Mame, luând ordine (sic) de clerici și 1 Traducerea mea din Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editera Regional de Extramadura, p. 82: “E assf, como las grullas vienen en tiempo fri'o e después quieren tornar a sus tierras, e recibimos aca danos dellas, assi venieron ellos captivos e recibimos grandes danos dellos, e todavi'a querri'an tornar a Judea. E por esto, en el libro de sus heregi'as oran, diziendo: ”Adonay, li'branos de poder de los christianos, e liévanos horros a nuestras tierras de Judea, etcétera”. E por esto les vendra condenaciön.” 2 Ibidem, p. 84: “Dios ensalça los christianos sobre ellos, e a ellos abate”. 3 Ibidem : “estrujanlo como uvas en el lagar e quebrantanlo.” 126 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 necrezând în sfânta credință catolică, nici în slujba euharistiei, așa cum spun. Și astfel, prin funcțiile lor de taxatori de impozite și de administratori, împuterniciți de către regi și stăpâni de pământuri, care le dau puteri nelegitime, ca să mărească rentele, și fură văduve și orfani și iau de la săraci și de la muncitori; împreună cu bogații, luând din drepturi tot ce pot, iar de la săraci mai mult decât datorează (...) împotriva cerinței Domnului (...)1. Celălalt picior de leu fără unghii va rămâne așa până în ziua în care îl vor recunoașe pe Isus ca fiu al lui Dumnezeu și Mesia. Părul lor multicolor arată cameleonismul lor, faptul că se declară creștini când sunt în compania acestora și evrei când sunt în mijlocul evreilor. Semn al duplicității lor, varietatea de culori este semn al unei boli interioare. Convertiții sunt asemănați cu liliecii care nu sunt nici păsări, nici animale și umblă noaptea, ascunși de lumina zilei. Ei mănâncă de toate - și de la creștini, și de la evrei, și de la mauri, fără diferență. Ei nu sunt nici masculi, nici femele, căci „Sodomia a venit de la evrei (...) Tribul lui Benjamin a păcătuit în sodomie și au murit, în ziua CXXV, mii de bărbați și mai multe femei și copii. (...) De la evrei a venit la mauri și de la mauri la creștinii răi, precum Diego Arias, etc., cel care a fost începutul și cauza pierzaniei care se va face în Spania.2 Convertit, pare-se, de copil, când se numea Isaque Abenazar, Diego Arias a fost un puternic om politic și a făcut parte din nobilimea spaniolă. El s-a aflat în serviciul regelui Juan II de Castilia și al fiului acestuia, Enrique II de Castilia. Puterea extraordinară de care s-a bucurat i-a adus ura și injuriile creștinilor vechi, el fiind menționat negativ în multe dintre coplas ale vremii. El este reprezentarea vie a alboraicului prin excelență, știindu-se că este un evreu ascuns, care păstrează toate 1 Traducerea mea din Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editera Regional de Extramadura, p. 85: “Asi, los alboraycos biven de rapina, robando las yglesias, comprando los obispados, canongi'as e las otras dignidades de la Madre Sancta Yglesia, tomando ördines de clérigos, e no creen la sancta fe cathölica ni la missa que dizen. E assf e los recaudamientos e mayordomi'as que han poder de los reyes e senores de la tierra, dandoles quadernos desaforados, por que les pujan las rentas, e roban biudas e huérfanos e pobres e labradores; con los ricos levando de los derechos lo que pueden e de los pobres mas de lo que deven (...) contra el mandamiento de Dios (...)". 2 Ibidem, pp. 94-95: “La sodomia es venida de judi'os. (...) El tribu de Benjamin pecö en sodomia e morieron en un dia CXXV mill ombres e mas las mugeres e criaturas. (...) De los judi'os vino a los moros e de los moros a los malos christianos, como Diego Arias, ecétera, el qual fue principio e causa de la perdiciön que sera fecha en Espana." 127 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 riturile, inclusiv căsătorindu-se cu o evreică și ea convertită și marană. Într-una dintre coplas care i-a fost dedicată este caracterizat astfel: Ție Diego Arias, homosexualule1,/ care ai fost și ești evreu,/ cu tine nu mă cert/ că ești mare senior/ai vultur, castel și cruce/ evreule, de unde îți vin toate?/căci prepuțul mădularului tău / nu le-a avut nici nu le are/ vulturul este al Sfântului Ioan/ castelul al lui Emaus/ și crucea a lui Isus/ unde ai fost căpitan.2 Autorul ne spune că pe alboraici îi interesează doar bogățiile lumești, și nu cele spirituale, trăsătură moștenită de la rudele lor evreii, care nu i-au cerut niciodată altceva lui Dumnezeu decât lucruri futile. Faptul că monstrul alboraic stă așezat pe o construcție creată din lemn de smochin simbolizează fundamentul credinței sale. Asemenea smochinului, nu are fruct, nici viitor. Or, credința alboraicului se trage din sinagoga evreilor, care a venit după Hristos, spune autorul. Și această sinagogă este locul Antichristului, care se numește sinegoz, iar convertiții sunt precum smochinul pe care Isus l-a blestemat să nu dea fruct. La fel s-a întâmplat cu sinagoga, care nu a dat fruct și nu a salvat niciun suflet și care nu va salva niciun evreu3. Finalul pamfletului produce și „soluția finală” pentru acești alboraici, o soluție care derivă din lupta între bine și rău, din lupta finală mesianică dintre Crist și Anticrist. Autorul cere imperios să li se pună frână acestor alboraici. Cum? Prin acțiuni de reprimare a lor, chiar și prin moartea cu sabia, împlinindu-se astfel Ceea ce a spus Moise: (...) („Auziți, ceruri, cuțitul meu va tăia carnea”), ceea ce vrea să spună: „Voi da răzbunare adepților mei și necredincioșilor le voi da o rea recompensă”. Și 1 Termenul puto, care apare în original, în spaniolă, înseamnă, printre altele, conform dictionarului Real Academia Espanola, și „persoană care întreține relații sexuale cu o altă persoană de același sex”. În perioada medievală, spaniolii credeau că actul circumciziei era un act al mutilării care îi făcea eunuci și, de aceea, homosexuali. Autorul, îl numește, astfel, pe Diego Arias evreu homosexual, deși un pleonasm, arătând astfel că, deși convertit, el rămâne un evreu. 2 Traducerea mea din Coplas del provincial, în Jaime de Salazar Acha, Limpieza de sangre. În Revista de la Inquisicion, nr.1,1991, pp. 289-308. Madrid: Editorial Universidad Complutense.p. 304: “A ti Diego Arias puto/ que eres e fuiste judi'o/ contigo no me disputo/ que tienes gran senorio/ aguila, castillo i cruç/ judi'o ^de do te viene / pues que tu pixa capuç/ nunca le tuvo ni tiene/ el aguila es de San Juan/ el castillo de Emaus/ i la cruç de Jesus/ donde fui'ste capitan.” 3 Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editora Regional de Extramadura, pp. 95-96. 128 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 San Isidor spune: ”S-a ridicat erezia în Spania din partea oamenilor care l-au crucificat pe Cristos și va dura LXX ani și la capătul anului LXX vor fi distruși prin foc și sabie.1 Jeremy Lawrance spune că, în fapt, scopul final al cărții este acela de a crea o relație intrinsecă între alboraici, Bestie și Anticrist, „pentru a atrage atenția asupra necesității de a extermina monstrul prin foc și sânge.”2 Trecând în revistă injuriile și ofensele pe care evreii și convertiții le aduc credinței catolice și simbolurilor acesteia, autorul își justifică soluția finală pe care o propune, argumentând astfel, încă o dată, de ce sunt demni de moarte. Răutățile pe care le spun evreii și convertiții împotriva legii noastre sunt următoarele: Domnului Nostru îi spun Maus herbar hanida, care vrea să însemne procreat ca urmare a unui act sexual contra naturii, fiu al unei perverse. Fecioarei Noastre îi spun timea, lucru murdar. Când se arată trupul Domnului Nostru3, spun că arată trupul murdar. Crucii Adevărate, când o văd, îi spun zopheba, aceasta este iertarea celor pe care noi îi disprețuim. Vinerea Sfântă o numesc tifla, zi obscenă. Pe Sfinți îi numesc quedesim, codoși care au convertit oamenii. Pe cele unsprezece mii de virgine și pe celalalte sfinte le numesc quedesoth, codoașe. Sfinților Părinți, cardinalilor, arhiepiscopilor, episcopilor, și celorlalți din cler le spun galaym, tunși în batjocură. Credincioșii sunt numiți homaryn, măgari ignoranți. Predicii, yeliala, strigătul blestemului. Zilei de duminică, pizhah, ziua plângerii. Bisericii, ilderisim derasin, biserica celor răi, pe care Dumnezeu îi va judeca drept casă a celor încrezuți. // Când trec prin cimitire spun jahana goym oara quelayn. Iubirea creștinilor este iubire de câini. Nici măcar în înmormântare să nu mă unească Dumnezeu cu ei. Regelui, când îl primesc în sinagoga lor, îl blesteamă etc. Pe regele îngâmfaților să îl bată Dumnezeu în zilele noastre în fața ochilor noștri. Bunilor convertiți care sunt cu 1 Ibidem, pp. 99-100, traducerea mea: “lo que dixo Moysen (...) (”Oyd, cielos, el mi cochillo cortara la carne”), que quiere decir: “Dare venganța a mis apassionadores e a mis malquerientes dare mal galardon”. E Sant Ysidoro dize: “Levantar se ha una heregi'a en Espana de las gentes que crucificaron a Christo, e durara lxx anos, e al cabo del ano lxx seran destruydos por fuego y espada.” 2 Traducerea mea din Jeremy Lawrence, Alegoria y apocalipsis en El Alboraique. În Revista de poetica medieval, nr. 11, 2003, p. 29: “y de advertir a la necesidad de exterminar el monstruo a fuego y sangre.” 3 Se referă la ostia din timpul misei catolice. 129 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 noi le spun mesumadim alcihi, adică să nu fie mântuire pentru ei. Când bat clopotele spun therobem bech seuch barsil, înseamnă-i cu fier încins.1 Pamfletul este, în bună măsură, inspirat din apologetica latină, chiar și atunci când autorul face anumite referiri la tematici iudaice. Drept exemplu, cum relevă Jeremy Lawrance, nu era necesar să ai o copie a siddur-ului, „pentru a a cunoaște birkat ha-minim sau „binecuvântarea ereticilor”, care a cauzat atâta scandal, încât în 1336 Alfonso XI a interzis să se mai folosească ruga în sinagogi”2. Acest fapt demonstrează că o parte a tradițiilor iudaice deveniseră de notorietate în rândul creștinilor, până la data scrierii pamfletului. Pe lângă legislație și apologetică, Alborayque speculează stereotipuri preexistente în mentalul colectiv și care au ca bază de inspirație, printre alte surse, și cartea Fortalitum Fidei scrisă de Alfonso de Espina, un călugăr dominican din secolul al XV-lea și confesor al regelui Castiliei, Enrique al IV-lea. Influența scrierilor lui Espina ar fi fost fundamentală în cimentarea stereotipurilor în Spania, susține Janet Liebman Jacobs. Conform autoarei, Espina este „primul care a introdus acuzația de ucidere rituală în Spania, acuzând un grup de evrei din Tavara de crucificarea unui copil creștin”3. După ce procesul din Tavara 1 Traducerea mea din Alborayque, facsimil din Biblioteca Bacarrota, cu studiu preliminar ediție și note de Dwayne Eugène Carpentier. 2005. Editora Regional de Extramadura, pp. 100-103: “Las maldades que dizen los judi'os e conversos contra nuestra ley son las que se siguen. A nuestro Senor llaman maus herbar hanida., que quiere decir: “fecho en fornicion, fijo de la encondenada”. A Virgen Nuestra Senora llaman timea, ”cosa suzia”. Quando alçan el cuerpo de Nuestro Senor, gusta me, agora alçan el ”cuerpo suzio”. A la vera cruz, quando la ven, dizen zopheba, ahé el perdon de ”aborrencia”. Al Viernes Sancto llaman tifla, di'a ”enconado”. A los sanctos llaman quedesim, e ”alchauetes” que convertieron las gentes. A las xi mill vi'rgenes e a las otras sanctas llaman quedesoth, ”alcahuetas”. A los sanctos padres, cardenales, arçobispos e obispos, e a la otra clerezia llaman galaym, ”trisquilados” por escarnio. A los religiosos llaman homaryn, nescios ”asnos”. A la predicacion, yeliala, ’’clamor” de maldicion. Al di'a de domingo, pizhah, di'a de ”quebranto”. A la iglesia, queilderesim derasin, ”yglesia de malos” ai'na la debata Dios, casa de offanos. \\ Quando passan por los cimenterios, dizen jahana goym oara quelayn, ”Amor de christianos, amor de perros”, aun en la sepultura no me junte Dios con ellos. Al rey quando lo resciben en su sinagoga, malgad zando etcétera, al ”reynador de la sobervia” ayna lo debata Dios en nuestros di'as ante nuestros ojos. A los buenos conversos que son con nosotros, dizen mesumadim alcihi, ”no sea a ellos” salvacion. Quando tanen las campanas, dizen therobem bech seuch barsil, ”quebrântalos con vara de fierro.” 2 Traducerea mea din Jeremy Lawrence, Alegoria y apocalipsis en El Alboraique. În Revista de poética medieval, nr. 11, 2003, p. 16: “para conocer la birkat ha-minim o „benedicion de los herejes”, la cual causaba tanto escandalo que en 1336 Alfonso XI prohibio que se rezase en las sinagogas.” 3 Traducerea mea din Janet Liebman Jacobs, Hidden Heritage. The Legacy of the Crypto-Jew, 2002. University of California Press, p. 24: “It was Espina who first introduced the charge of ritual murder to 130 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 s-a finalizat, Espina a dezvoltat tematica în cartea sa Fortalitum Fidei: „Păcatele și nelegiuirile ereticilor evrei și natura blasfemiatoare a sistemului credinței evreiești (...), desacralizarea ostiei comisă de evrei și încercarea lor de a-l otrăvi pe rege.”1. Concluzii Iudeo-convertitul este, așa cum o demonstrează pamfletul Alborayque, străinul prin excelență, acea alteritate radicală, inimaginabilă și de necuprins, care trebuie, cu orice preț oprită din ascensiunea sa socială către putere. În caz contrar, acesta ar uzurpa o lume care nu-i aparție de drept nici prin sânge, căci este evreu la origine, nici prin botez, căci acesta nu-l va converti la ceea ce nu poate fi, adică un adevărat creștin. Identitatea sa voit confuză, așa cum o prezintă pamfletul Alborayque nu este o necunoscută în lumea spaniolă de sfârșit de Ev Mediu. Este o construcție care începe pe mai multe planuri - ecleziastic, juridic, laic, regal, literar. Cum am arătat, pamfeltul de față se înscrie într-un tip de polemică anti-converso care este la mare modă în preajma apariției miliției spirituale spaniole, Inchiziția, creată tocmai cu scopul de a stârpi erezia din sufeltul iudeo-converiților. Alborayque, pamfletul pe care îl analizez, servește autorului său anonim drept propagandă pentru stigmatizarea și marginalizarea iudeo-convertitului lui. Iudeo-convertitul devine străinul prin excelență. El este impur din punct de vedere moral și etnic, deoarece este moștenitorul impur al evreului. Textul reușește să construiască un tip de alteritate aflată dincolo de condiția umană, o alteritate radicală, și, deci, demnă de a fi exilată din spațiul umanului. Însuși termenul pe care îl utilizează autorul pentru a eticheta alteriatea iudeo-convertitului, acela de alborayque, este menit să îl separe, conceptual, fizic și spiritual de societatea majoritar creștin-catolică a Spaniei. Alborayque este o spaniolizare a termenului arăbesc al-Burak, așadar un exponent al exotismului malefic, islamo-arab, din tradiția coranică despre Mahomed. Iată-ne, așadar, în fața unui amestec de concepte, tradiții și povești inventate, cu scopul de a sublinia periculosul și straniul pe care îl conțin subiecții pamfletului. Ne aflăm, fără Spain with accusations against a group of Jews of Tavara who were charged with the crucifixion of a Christian child.” 1 Ibidem: “the sins and the crimes of the Jewish heretics and the blasphemous nature of the Jewish belief system. (...) desecration of the host and their attempt at poisoning the king”. 131 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 doar și poate, în fața uneia dintre cele mai interesante scrieri polemice, cu miză politică, a sfărșitului de Ev Mediu. Mai mult, textul ne arată cum se construiește discursul separării între majoritate și alteritate și cum se legitimează, discursiv, conceptul rasial de puritate a sângelui, care va duce la o marginalizare fără precedent a categoriilor care se vor înscrie în categoria „străinului”. 132 https://biblioteca-digitala.ro LINGVISTICĂ https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro SLOVENSCINA NA TUJIH UNIVERZAH - KULTURNI PROJEKT SVETOVNIDNEVI Bostjan BOZIC The most important aspect of the teachers’ work at Slovenian language lectureships is class teaching, together with mentoring of the students, but we are also representatives of Slovenia, who provide our students with information about Slovene culture and topical events in Slovenia. At most lectureships there are every year various cultural events. Since 2004, a number of projects for the promotion of culture have taken place every year or every two years at all the foreign universities where Slovene is taught under the shared title of World Festival. The projects aim to present as widely as possible Slovene language, literature and culture, and to promote Slovene at foreign universities where the language is taught. Keywords: Slovene at Foreign Univesities, lectureships, cultural projects, World Festival 1 Center za slovenscino kot drugi in tuji jezik V Sloveniji je ze od ustanovitve leta 1991 osrednja slovenska ustanova za podrocje slovenscine kot drugega in tujega jezika Center za slovenscino kot drugi in tuji jezik (v nadaljevanju: Center), ki deluje v okviru Oddelka za slovenistiko Filozofske fakultete Univerze v Ljubljani. Njegovo dejavnost danes sestavlja osem programov, in sicer Slovenscina na tujih univerzah; Seminar slovenskega jezika, literature in kulture; Simpozij Obdobja; Tecaji slovenscine; Slovenscina za otroke in mladostnike; Izpitni center; Izobrazevanje in Zaloznistvo. 2 Program Slovenscina na tujih univerzah (STU) Program Slovenscina na tujih univerzah (v nadaljevanju: STU) v okviru Centra skrbi za slovenistike in ucitelje na tujih univerzah ter vodi in povezuje delovanje vseh lektoratov od leta 1992. Danes v okviru programa STU deluje ze 58 lektoratov slovenscine na univerzah po svetu v 27 drzavah. V tujini se slovenscino uci ali studira ze preko 2500 studentov. Program STU »je namenjen skrbi za organizacijo in delovanje lektoratov ter studijev slovenistike na univerzah po svetu, vzpostavljanju in vzdrzevanju stikov z ucitelji in univerzami s slovenisticnimi studijskimi programi v tujini, stalnemu izobrazevanju uciteljev, zagotavljanju delovnih pogojev, ki uciteljem na delu v tujini omogocajo strokovno delo, ter pripravi ustreznih ucnih https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 gradiv. Celovita podpora, ki jo zagotavlja program, ima za cilj kakovostni studij slovenscine ter promocijo slovenske kulture, jezika in literature po svetu.«1 3 Kulturni projekti Ucitelji slovenscine na tujih univerzah v prvi vrsti poucujemo v razredu in smo pogosto mentorji studentom pri pisanju seminarskih in diplomskih nalog, poleg tega pa je nasa naloga tudi predstavljati slovensko drzavo in svoje studente seznanjati s slovensko kulturo ter z aktualnim dogajanjem v Sloveniji. Na vecini lektoratov v organizaciji uciteljev veckrat na leto potekajo stevilni kulturni dogodki, za katere pridobimo financna sredstva na vec razpisih, prispevajo pa jih lahko se posamezni zalozniki ter tudi program STU. Ob dogodkih ucitelji s svojimi studenti pogosto pripravimo gradivo v obliki knjizic, zlozenk, pri prireditvah pa pogosto sodelujejo tudi slovenska diplomatsko-konzularna predstavnistva. Velikokrat ucitelji organiziramo tudi strokovne ekskurzije studentov s slovenistik po svetu v Slovenijo. Z vsemi temi aktivnostmi pa ucitelji slovenscine na tujih univerzah poleg spodbujanja k raziskovanju in vedenju o slovenskem jeziku, literaturi in kulturi skrbimo tudi za vedno boljse stike med univerzami. 4 Kulturni projekt Svetovni dnevi Poleg vseh ze nastetih kulturnih dejavnosti pa od leta 2004 potekajo na slovenistikah po svetu praviloma na dve leti se Svetovni dnevi, velik skupni kulturnopromocijski projekt programa STU, pri katerem sodelujejo vse v ta program vkljucene univerze na tujem, kjer je prisotna tudi slovenscina kot samostojni studij ali zgolj izbirna vsebina. Na ta nacin zelimo se bolj spodbuditi povezovanje slovenistik in sodelovanje uciteljev slovenscine na univerzah v tujini med seboj in s Slovenijo ter predstavljati in siriti slovenski jezik, literaturo in kulturo po svetu, tako na univerzah, kjer je prisotna slovenscina, pa tudi sirse. Pobudniki projekta Svetovni dnevi smo pogosto kar ucitelji slovenscine na tujih univerzah, zato ni cudno, da odlocitve za dolocen projekt in osnovne smernice 1 Pravilnik programa Slovenscina na tujih univerzah, Ljubljana, Filozofska fakulteta Univerze v Ljubljani 2014, str. 1-2. 136 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 izvedbe vedno sprejmemo na centrovih srecanjih uciteljev v Sloveniji. Projekt koordinirajo kolegi na sedezu programa STU, kjer s sodelovanjem razlicnih strokovnjakov in institucij pripravijo skupne publikacije, promocijske materiale, priskrbijo filme, knjige in drugo gradivo. Na slovenistikah v tujini pa ucitelji s svojimi studenti pripravimo dogodke v osrednjem tednu projekta, ki je praviloma konec novembra ali v zacetku decembra v letu projekta. Takrat hkrati na vseh univerzah po svetu potekajo stevilni kulturni dogodki, kot so gostovanja iz Slovenije, prevajalske delavnice, literarni veceri, predavanja in druge aktivnosti, s katerimi zelimo tuji javnosti se priblizati slovenski jezik, literaturo in kulturo. Sredstva za izvedbo projektov deloma zagotovi pristojno Ministrstvo za visoko solstvo, znanost in tehnologijo, dodaten denar pa pridobimo na javnih razpisih Ministrstva za kulturo, Javne agencije za knjigo in s sofinancerji, kot so Slovenski filmski center itn. Slovenska veleposlanistva po svetu pripravijo sprejeme in sodelujejo pri organizaciji dogodkov, pri promociji le-teh pa vedno aktivno sodelujeta tudi slovenska nacionalna televizija in radio. 4.1 Prevajanja slovenskih literarnih besedil (2004) Leta 2004 je na lektoratih in v organizaciji STU prvic potekal velik skupni projekt, ze nekaksen predhodnik poznejsih Svetovnih dni, in sicer projekt Prevajanja slovenskih literarnih besedil. V zborniku Prevajanja slovenskih literarnih besedil, ki je izsel na decembrskem srecanju uciteljev leta 2004, so zbrani prevodi slovenskih literarnih besedil v 18 svetovnih jezikov. Objavljeni so odlomki in prevodi odlomkov izbranih del nagrajenih sodobnih slovenskih avtorjev: Erike Vouk, Iztoka Osojnika, Tomaza Letnarja, Mareta Cestnika, Maje Gal Stromar, Dragice Potocnjak in Vinka Oslaka. Pri zares obseznem projektu je sodelovalo 32 uciteljev slovenscine na tujih univerzah, besedila so prevedli 103 studenti, prevode pa je strokovno pregledalo 33 strokovnjakov, v glavnem z jezikovnih oddelkov Filozofske fakultete Univerze v Ljubljani. V okviru tega prvega skupnega projekta pa se je poleg objave zbirke prevodov in promocije sodobne slovenske literature prvic v tako velikem obsegu zgodila se tesnejsa povezava uciteljev in stevilnih studentov slovenscine v mednarodnem okolju, kar je nedvomno se okrepilo zanimanje za slovenski jezik, 137 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 literaturo in kulturo ter nadaljnje ucenje in raziskovanje na univerzah v tujini. Nenazadnje pa je bil uspeh tega projekta ze napoved naslednjega, ki se je pod skupnim imenom Svetovni dnevi nato odvil ze leta 2005. 4.2 Svetovni dnevi slovenskega filma (2005) S projektom Svetovni dnevi slovenskega filma, ki smo se ga lotili leta 2005, smo v sodelovanju s Slovenskim filmskim centrom, s tujimi univerzami ter s slovenskimi diplomatsko-konzularnimi predstavnistvi po svetu obelezili 100-letnico slovenskega filma. S projekcijami stirih slovenskih filmov, in sicer Ples v dezju, Kajmak in marmelada, Selestenje, Z vzhoda, s spremljajocimi dogodki ter z izdajo informativne zlozenke smo slovenski film in slovensko kulturo zeleli predstaviti sirokemu krogu ljudi na univerzah po svetu in tudi sirse. Koordinacija projekta je ponovno potekala na Centru v Ljubljani, projekt pa smo izvedli ucitelji in slovenska veleposlanistva v tednu od 21. do 24. novembra 2005 na 53 univerzah. Filmskih vecerov se je udelezilo vec kot 5000 ljudi - studentov, uciteljev in uradnih predstavnikov tujih univerz, predstavnikov slovenskih skupnosti in v tujini zivecih Slovencev (od 20 do kar 200 na posamezni filmski projekciji), projekt pa je bil v Sloveniji in tujini tudi medijsko zelo uspesen in do tedaj najvecji projekt vseh casov po obsegu promocije slovenske kulture. Na mnogih slovenistikah so tudi po projektu slovenski filmski veceri postali ze uveljavljena stalnica, na nekaterih univerzah pa so postali zgled tudi za prireditve na drugih oddelkih. 4.3 Svetovni dnevi slovenske literature (2006) Med 20. in 25. novembrom 2006 je na kar 53 univerzah v tujini, kjer so lektorati slovenscine oz. slovenisticni studiji, gostovalo 38 slovenskih literarnih ustvarjalcev s svojim najkakovostnejsim literarnim opusom. Ucitelji slovenscine na tujih univerzah smo tokrat v sklopu projekta Svetovni dnevi slovenske literature skupaj z avtorji vsebinsko in organizacijsko pripravili gostovanja in kulturne dogodke. Ob tem so nastali tudi stevilni studentski prevodi literarnih del. K obisku prireditev smo skusali pritegniti cim sirsi krog ljudi, tudi predstavnike slovenskih skupnosti in slovenskih organizacij v tujini pa predstavnike tujih zalozb in medije. V okviru programa STU smo pripravili in natisnili se Almanah Svetovni dnevi slovenske literature - publikacijo v slovenskem in angleskem jeziku, v kateri je predstavljena sodobna slovenska literarna ustvarjalnost in 38 reprezentativnih gostujocih avtorjev. Projekt je bil zahteven tako organizacijsko kot tudi financno, podporo je izrazilo Drustvo slovenskih pisateljev, financno in organizacijsko so ga podprli 138 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Ministrstvo RS za kulturo, Ministrstvo RS za zunanje zadeve in Urad RS za Slovence v zamejstvu in po svetu, pri organizaciji kulturnih dogodkov pa so sodelovala slovenska diplomatsko-konzularna predstavnistva. Na ta nacin smo zeleli prispevati k poznavanju in promociji sodobnega slovenskega literarnega ustvarjanja, slovenske kulture, jezika in Slovenije po svetu. Projekt je izredno uspel in presegel nasa pricakovanja, prav tako pa tudi pricakovanja gostujocih avtorjev tako glede prijetnega vzdusja na literarnih vecerih, delavnicah in druzenjih kot tudi po odmevnosti. Dogodkov se je udelezilo vec kot 3000 ljudi. Vecino je predstavljala studentska publika, pred katero so knjizevniki nastopali s predavanji in prevajalskimi delavnicami, predvsem na maticnih oddelkih fakultete; sirsa publika pa se je udelezila kulturnih dogodkov v okviru projekta na univerzi ali izven njenih prostorov (literarni veceri, branje izvorne in prevedene literature, ogled filmov, gledaliski in glasbeni dogodki ...). Projekt je bil zasnovan kot proces in se je 25. novembra 2006 zakljucil zgolj formalno, saj so se marsikje povezave med fakulteto, avtorji, studenti, mediji in zalozbami sele vzpostavile in omogocile moznosti za individualne projekte v prihodnosti. 4.4 Svetovni dnevi slovenske literature na filmu (2008) Od 1. do 5. decembra 2008 smo na univerzah v tujini zainteresirani publiki v okviru se enega skupnega projekta, tokrat z naslovom Svetovni dnevi slovenske literature na filmu, prikazovali slovenske filme, ki so nastali na podlagi literarnih predlog. Filme Petelinji zajtrk (po istoimenskem romanu Ferija Lainscka; 2007), Sladke sanje (po scenariju Mihe Mazzinija; 2001) in Zvenenje v glavi (po istoimenskem romanu Draga Jancarja; 2002) ter se dodatna kratka filma Vrtoglavi ptic in Otrok v casu je prispeval Slovenski filmski center. RTV Slovenija pa je ob tej priloznosti za lektorate prispevala se v letu 2008 posneti dokumentarni film o Primozu Trubarju Pot, s predvajanjem katerega smo obelezili 500-letnico njegovega rojstva. Ucitelji slovenscine smo s svojimi studenti ze v poletnem semestru studijskega leta 2007/2008 prebirali literarna dela, ki so bila uvrscena v program, in prevajali odlomke. Poleg tega pa smo uspeli podnasloviti vecino filmov s podnapisi v 139 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 kar nekaj tujih jezikih in tako priblizati filme tudi obiskovalcem filmskih vecerov, ki slovenscine ne razumejo. Na vseh lektoratih smo v tuje jezike prevajali zlozenko, ki so jo o slovenskih romanih in filmih pripravili kolegi na programu STU ter jo natisnili v 3.000 izvodih. Filmski in literarni veceri, ki so se nato na lektoratih po svetu zvrstili v tednu od 1. do 5. decembra 2008, so bili zelo dobro obiskani, saj se jih je v istem tednu udelezilo vec kot 5.000 ljudi. Poleg dobre obiskanosti prireditev se je v promocijo vkljucila tudi RTV Slovenija s svojimi dopisnistvi po svetu, mnogi lokalni mediji pa so objavili prispevke, intervjuje in programe prireditev. S projektom smo uresnicili vec pomembnih ciljev, in sicer cim sirsi publiki po svetu smo predstavili slovenske avtorje s kakovostnim literarnim opusom ter uspesno slovensko filmsko produkcijo po slovenskih romanih posnetih filmov. Na ta nacin smo konec leta 2008 obelezili leto predsedovanja Slovenije Evropski uniji, Trubarjevo leto ter evropsko leto medkulturnega dialoga v mednarodnem prostoru kot sticiscu kultur. 4.5 Svetovni dnevi sodobne slovenske literature (2010) V okviru projekta Svetovni dnevi sodobne slovenske literature je leta 2010 izsel zvezek Antologija sodobne slovenske literature, v katerem so zbrana dela 66 sodobnih slovenskih avtorjev, ki so nastala v casu od leta 1980 do 2010. Na vec kot 50 univerzah po svetu smo ucitelji in studentje v okviru projekta prevajali besedila iz Antologije, pripravili knjizice s prevodi literarnih besedil v stevilne tuje jezike, v tednu od 29. 11. do 3. 12. 2010 pa smo ucitelji slovenscine na mnogih tujih univerzah skupaj s studenti pripravili zelo lepo obiskana gostovanja avtorjev, literarne, glasbene in filmske vecere ter prevajalske delavnice. S projektom smo tuji publiki se enkrat vec predstavili sodobno slovensko literarno ustvarjalnost in jo spodbudili k branju, studente slovenscine na tujih univerzah pa tudi k prevajanju slovenskega leposlovja. Tudi ta projekt je bil medijsko zelo odmeven in je se spodbudil gostovanja slovenskih avtorjev v tujini ter prevajanja slovenskih literarnih besedil. 4.6 Svetovni dnevi slovenskega dokumentarnega filma (2012) V okviru programa STU smo v letu 2012 pripravili se en zelo odmeven mednarodni kulturni projekt, in sicer Svetovne dneve slovenskega dokumentarnega filma. Projekt je v obliki filmskih vecerov, tudi z gosti iz Slovenije, potekal v tednu od 26. novembra do 3. decembra 2012 na vec kot 50 univerzah po svetu, ponekod tudi v kinodvoranah. Cilj projekta je bil tuji javnosti predstaviti slovensko kulturo, jezik 140 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 in literaturo s pomocjo kakovostnih slovenskih dokumentarnih filmov. Kot glavni partner je pri projektu sodelovala RTV Slovenija, poleg nje pa se producentske hise Luksuz produkcija, VPK, Vertigo/Emotion film in Fabula Ljubljana. Obenem smo na lektoratih slovenscine na univerzah v tujini zeleli kar cim vec filmov prevesti in podnasloviti v tujih jezikih in na ta nacin na filmske vecere pritegnili se vec obiskovalcev. Tako smo ze od zacetka leta 2012 ucitelji slovenscine s svojimi studenti na lektoratih dokumentarne filme prevajali v tuje jezike, organizirali prevajalske delavnice in krozke, na RTV Slovenija pa so filme nato podnaslovili in pripravili DVD-je. Za projekt smo pripravili devet dokumentarnih filmov z razlicnih podrocij: Plecnik : Fabiani (arhitektura, umetnost), Toporisic - Samotni hodec skozi neprijazni cas (jezikoslovje in znanost; o jezikoslovcu Jozetu Toporisicu), Aleksandrinke, 20. stoletje Jurija Gustincica (novinarstvo, slovenska in svetovna politika), V letu hip-hopa (o sodobni slovenski glasbi - rapu, hip hopu itn.), Mila, nasa Mila - Z okusom po grenkem (gledalisce, literatura; o igralki in pesnici Mili Kacic); Ivana Kobilca - portret slikarke (umetnost, slikarstvo), Spomini med kosi - Ivo Daneu (sport) in Zadnji coln - Presihajoce jezero (naravna dediscina; o Cerkniskem jezeru). Filmi so prevedeni vsak v 6 do 17 jezikov (skupaj 20 razlicnih jezikov). Uciteljev, ki so prevajali s svojimi studenti, je bilo skupaj 39, poleg njih pa je prevode pregledovalo 69 strokovnjakov, naravnih govorcev s tujih univerz, vseh prevajalcev filmov, v veliki vecini studentov, pa je bilo 260. Nastalo je 99 prevodov dialoskih list dokumentarnih filmov. Tudi ta skupni projekt je bil zelo obsezen in organizacijsko zahteven, zato so pri organizaciji filmskih vecerov poleg tujih univerz ponovno sodelovala tudi slovenska diplomatsko-konzularna predstavnistva po svetu. Na programu STU, ki je bil krovni organizator projekta, so pripravili gradivo o filmih in produkciji dokumentarnih filmov v Sloveniji, za medijsko pokritost projekta pa je poskrbela RTV Slovenija s svojimi dopisnistvi po svetu. Na ta nacin smo dosegli kar najvecjo odmevnost v mednarodnem in slovenskem prostoru ter siroko udelezbo na filmskih vecerih. 4.7 Svetovni dnevi slovenskega jezika (2014) Od 1. do 5. decembra 2014 je na vec kot 50 univerzah po svetu, kjer se 141 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 izvajajo lektorati in studiji slovenscine, ponovno potekal obsezni kulturnopromocijski projekt, tokrat z naslovom Svetovni dnevi slovenskega jezika. Na univerzah po svetu so se se enkrat vec odvijali raznovrstni dogodki s ciljem tuji univerzitetni in sirsi javnosti predstaviti slovenski jezik. Pod okriljem programa STU, ki je bil tudi tokrat koordinator tega prevajalsko, tehnicno in organizacijsko izredno zahtevnega projekta, smo dogodke ponovno organizirali in izvedli ucitelji slovenscine na tujih univerzah s svojimi studenti, v sodelovanju z diplomatskimi predstavnistvi Republike Slovenije po svetu. Osrednji dogodek projekta je bila predstavitev dvojezicnih knjizic Zepna slovenscina, ki smo jih ze v studijskem letu 2013/2014 na slovenistikah na tujih univerzah prevedli ucitelji slovenscine s svojimi studenti in s pomocjo tujih uveljavljenih prevajalcev v kar 22 tujih jezikov, uredili in natisnili pa so jih na Centru. V projektu je sodelovalo vec kot 45 uciteljev slovenscine po svetu, 220 prevajalcev in 43 jezikovnih pregledovalcev. Knjizice Zepna slovenscina so natisnjene v anglescini, argentinski spanscini, bolgarscini, cescini, francoscini, hrvascini, italijanscini, japonscini, kitajscini, litovscini, madzarscini, makedonscini, nemscini, nizozemscini, poljscini, portugalscini, romunscini, ruscini, slovascini, srbscini, spanscini in ukrajinscini. Namenjene so prvemu srecanju tujcev s slovenscino, Slovenijo in slovensko kulturo, vsebujejo uporabne teme in povezave. Vsebino so pripravili sodelavci na Centru, zato je knjizica pripravljena strokovno in didakticno ustrezno ter s kanckom humorja ob predstavljanju slovenskih jezikovnih in kulturnih znacilnosti. Gre za prvo tako domisljeno predstavitev slovenskega jezika v toliko raznovrstnih tujih jezikih, ki naj bi pripomogla k sirsi rabi slovenskega jezika ter prepoznavnosti Slovenije in njene kulture. Poleg samih predstavitev knjizic Zepna slovenscina so se v okviru projekta na lektoratih slovenscine po svetu zvrstili se stevilni dnevi odprtih vrat, tecaji slovenscine, predavanja, konference in gostovanja. Svetovni dnevi slovenskega jezika so bili tudi medijsko izredno odmevni, tako v Sloveniji kot tudi v tujini. 5 Zakljucek Projekt Svetovni dnevi se je vsekakor izkazal kot zelo dobra praksa, saj lektorate slovenscine po svetu se bolj zdruzuje in povezuje v nameri, svetovni javnosti skozi mnozico kulturnih prireditev priblizati slovenski jezik, literaturo in nasploh Slovenijo in slovensko kulturo. Tudi studentje, ki po svetu studirajo ali se le 142 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 fakultativno ucijo slovenscino, imajo moznost pri projektih aktivno sodelovati in tako poleg ucenja jezika aktivno spoznavati se slovensko civilizacijo in kulturo ter jo predstavljati v svojih kulturnih okoljih. Literatura in viri: Center za slovenscino kot drugi/tuji jezik, Filozofska fakulteta Univerze v Ljubljani. http://www.centerslo.net/ Letno porocilo Centra za slovenscino kot drugi/tuji jezik 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013. Filozofska fakulteta Univerze v Ljubljani. Pravilnik programa Slovenscina na tujih univerzah. Filozofska fakulteta Univerze v Ljubljani, 2014. http://www.ff.uni-lj.si/Portals/0/Dokumenti/Pravilniki Merila/Pravila/pravilnik%20stu.pdf Zbornik Centra za slovenscino kot drugi/tuji jezik, 1999, Filozofska fakulteta Univerze v Ljubljani. 143 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro JAZYKOVY OBRAZ CTI V SUCASNEJ SLOVENSKEJ KULTURE Katarina DUDOVA In this report we bring reconstruction of linguistic worldview of honor ‘cest’ in contemporary Slovak culture. We come out from methodology of linguistic worldview, which has ethnolinguistic character. In accord with this approach our research is based on system, questionaire and text's data, which we analyse and synthetize to the form of basic aspects (perspectives), on the basis of which is in current Slovak language conceptualized honor. As we can see, honor is semantic stabilized mostly as external expression of a deference to somebody. Complex of honor attributes acquired from system data is relatively poor, because it includes only aspects psychological, social and ethical. Questionaire material extended especially ethical, psychological and social aspect with other relevant attributes and semantic perspectives. Text's date manifest more aspekcts of honor (e. g. physical, religious aspects). Key words: honor, linguistic worldview, Slovak language. Uvod Cest ma v existencii kazdeho naroda dolezite miesto, pretoze od toho, ako sa konceptualizuje v jazykovom vedomf jeho prfslusnfkov, zavisf vo vel’kej miere sposob fungovania celej spolocnosti. Je to teda kl’ucova hodnota potvrdzujuca nielen charakter medzil’udskych vztahov v spolocnosti, ale aj kvalitu vztahu cloveka k sebe samemu. Vztah sucasnych Slovakov k tejto hodnote je mnohostranny a do vel’kej miery poznaceny dejinnym vyvojom slovenskej kultury od pohanskych cias cez obdobie prijatia krestanstva, rozne historicke obdobia a politicke diktatury az po sucasnost. V hesle prinasame rekonstrukciu jazykoveho obrazu cti v povedomf sucasnej slovenskej spolocnosti, ktora po pade komunizmu (v roku 1989) presla vyraznou transformaciu v myslenf a postojoch ludf, co sa odrazilo aj v chapanf sledovaneho konceptu CEST. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 1. CEST ako stabilizovană hodnota Slovnfky slovenskeho jazyka1 odlisuju cest od ostatnych javov sveta tak, ze ju vecne identifikuju ako: [1] vysoko hodnoteny spolocensko-morâlny stav, ktory vyzaduje a pozfva vseobecnu vâznost; [2] dobre meno, dobrâ povest; [3] prejav alebo vyraz ucty, ocenenia ci vâznosti, pocta; [4] poctivost, panenstvo, mravnâ cistota dievcata, zeny, neposkvrnenost. Ilustracne prfklady (medzi nimi aj ustâlene pomenovania a frazeologizmy) zachytene v slovnfkoch vsak ukazuju, ze cest je este vyraznejsie semanticky diferencovanâ, ako to naznacuju slovnfkove definfcie. Mâze to byt: a) hodnota, ktorâ sa prejavuje v râznych oblastiach l’udskeho zivota: osobnâ cest, obcianska c., nârodnâ c., stavovskâ c., prcfesionâlna c., vcjenskâ c., (SSSJ, 2006, s. 497; KSSJ, 2003, s. 96), prfp. s predchâdzajucim politickym rezimom suvisiaca stramcka c., bolsevickâ c. (SSJ, I, 1959, s. 205); b) chrânenâ hodnota: zachrânenâ c., brânit si cest, chrânit nieciu c., (SSSJ, 2006, s. 497; SSJ, I, 1959, s. 205); c) znevâzenâ hodnota: pohanenâ c., urâzka na cti, utrhat na cti, ublizenie na cti, uberat na cti, siahnut na cest, niekcmu, pcspinit, pcskvrnit cest a i. (SSSJ, 2006, s. 479; SSJ, I, 1959, s. 205); d) vlastnost a schopnost patriaca cloveku: cestny chlap, cestnâ zena (SSJ, I, 1959, s. 205); cestny clovek, cestny pracovnik (KSSJ, 2003, s. 96; SSSJ, 2006, s. 497); je tc vec mcjej cti, zachcvat si svcju cest, zarucit sa svcjcu ctcu, prisahat na svcju cest (SSSJ, 2006, s. 497; KSSJ, 2003, s. 96; SSJ, I, 1959, s. 205); e) vyraz ocenenia niekoho, niecoho: cestny titul, cestne uznanie, cestnâ funkcia, cestny dcktcrât (KSSJ, 2003, s. 96; SSJ, 1959, s. 205; SSSJ, 2006, s. 497); vzdat, preukâzat niekcmu cest, cest vynimkâm (SSSJ, 2006, s. 497; KSSJ, 2003, s. 96; SSJ, I, 1959, s. 205), prfp. vyraz ucty voci zosnulemu cloveku: preukâzat niekomu poslednu cest ‘zucastnit sa na pohrebe’, cestjehc pamiatke! ‘vzdanie ucty zomretemu’ (SSSJ, 2006, s. 497; SSJ, 1959, s. 205); f) oznacenie tej oblasti osobnosti cloveka, ktorâ je predmetom kritickeho hodnotenia ci dohovârania: vstupcvat niekcmu dc cti ‘dohovârat niekomu’, nemâ (ani trcchu) cti (v tele) ‘je velmi necestny clovek’, tc nâm (ne)robi cest ‘(ne)svedcf o nâs dobre’ (SSJ, 1959, s. 205, KSSJ, 2003, s. 96), g) prostriedok uistenia (prfp. zâruky) o pravdivosti ci vierohodnosti niecoho: na mcju cest (SSJ, 1959, s. 205), cestne slovo!, cestne vyhlâsenie ‘pfsomne vyjadrenie zarucene 1 Zarad’ujeme sem najma vykladove slovni'ky (uvadzame aj ich skratky): 1) KSSJ 4 = Kratky slovni'k slovenskeho jazyka 4. Red.: J. Kacala - M. Pisarcikova - M. Povazaj. Bratislava: Veda 2003. 988s.; 2) SSJ = Slovni'k slovenskeho jazyka I. ( A - K). Red. S. Peciar. Bratislava: Vydavatel'stvo Slovenskej akademie vied 1959. 811 s.; 3) SSSJ = Slovni'k sucasneho slovenskeho jazyka A - G. Red. K. Buzassyova - A. Jarosova - kol. Bratislava: Vydavatel'stvo Slovenskej akademie vied 2006. 1134 s. 146 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 osobnou ctou’ (KSSJ, 2003, s. 96; SSJ, 1959, s. 205); h) hovor. mravnâ cistota: panenskâ c., pripravit devu/pannu o cest (KSSJ, 2003, s. 96; SSSJ, 2006, s. 497; SSJ, 1959, s. 205); i) prfstup k veciam a l’udom: cestnâ prâca, cestnâ hra, cestnejsie by bolo priznat sa (KSSJ, 2003, s. 96; SSSJ, 2006, s. 497); j) zdvorilostnâ frâza v recnfckych prejavoch ci oficiâlnej komunikâcii je mi/bolo mi/bude mi ctou, mat [tu] cest, s kym mâm cest, byt pocteny (SSSJ, 2006, s. 497; SSJ, 1959, s. 205); dokonca k) pozdrav za socializmu: cest [prâci]! (SSSJ, 2006, s. 497; SSJ, 1959, s. 205). Ako ukazuje Slovnfk korenovych morfem slovenciny (2007, s. 88), v jazykovom vedomf Slovâkov je cest dynamickym javom, ktory sa vyznacuje relatfvne vyraznou produktfvnostou dalsfch 59 derivâtov prejavujucich sa v tychto semantickych oblastiach: a) uznanie kvalft, zâsluh a dâlezitosti (napr. poctit, ucta, pocest); b) zasluzit si uctu (napr. uctyhodny, ctihodny); c) prejav vâznosti, dâlezitosti (cteny); d) osoba ne/prejavujuca uctu (ctitet, nactiutrhac); e) pocitovanie vlastnej hodnoty (sebaucta); f) ambfcia (napr. ctiziadost, ctibazne, ctibazmk); g) ublizovat na cti (napr. neucta, nactiutrhanie, zneuctit); h) vztah k mravnym hodnotâm (napr. poctivy, nepoctivy, nepoctivo); i) charakternost a statocnost (napr. cestne); j) nedostatok charakternosti (napr. necestnost, pocestny). Na rozdiel od polstiny a bielorustiny1 koncept CEST mâ v slovencine iba minimâlny suvis s derivâtmi z korena honor-. Ked zosumarizujeme predchâdzajuce systemove udaje, CEST sa ukazuje predovsetkym ako etickâ, psychickâ a spolocenskâ hodnota so specifickymi vyznamami (konkretizovanymi v predchâdzajucom vyklade). Slovnfky slovenskeho jazyka a dalsie typy slovnfkov nezachytâvaju cest z inych aspektov (napr. z aspektu bytoveho, ekonomickeho, politickeho, nâbozenskeho, fyzickeho, kulturneho a pod.). II. CEST ako aktuălna a zivă hodnota Materiâl zfskany z dotaznfkoveho vyskumu (realizovaneho v roku 2015 na 100 respondentov: 50 muzov a 50 zien) preh^bil najma eticky, psychologicky a spolocensky aspekt o dalsie relevantne prfznaky, ktore specifikuju jazykovy obraz cti v povedomf devatnâst- az styridsatrocnych Slovâkov. V dotaznfkoch sme od 1 Bielorusky sa tento vyznam oznacuje roHap a pol'sky honor. 147 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 respondentov ziadali, aby zo svojho pohl’adu doplnili myslienku: Ked hovorm skutocnâ cest, myslfm tym.. Dotaznfkovy prieskum ukâzal, ze na ûzemf celého Slovenska sa vnfma CEST primârne z etického hl’adiska (39,7%)1. Tento aspekt je spojeny predovsetkym so silnym vztahom a) k pevnym morâlnym hodnotâm a zâsadâm (napr. stât si za hodnotami; dodrziavanie morâlnych zâsad; vôla konat morâlne napriek zdanlivym osobnym nevyhodâm plynûcim z konania)2, ale dôlezitû ûlohu mâ aj b) pravda v konanf a hovorenf (napr. pravdivo konat a hovorit; cestny clovek hovon pravdu a pod.), c) nepodvâdzanie (napr. vlastnost cloveka alebo skupiny nepodvâdzat; neokrâdat podvodmi; zivot bez klamstiev; neklamat a „stât si za svojm slovom'3, d) sprâvanie sa podla svedomia (konat co najlepsie podta svojho svedomia, i ked by to malo mat na prvy pohtad nepnjemné nâsledky; „mat cisty stit"; „vediet sa pozriet do zrkadla" a pod.), e) dodrzanie slubu (dodrzat, co je slubené; plnenie svojich stubov a pod.) ci f) ûcta (napr. ucta vocisebe, ucta od ostatnych ludi). Vyrazne nizsie zastûpenie mal v dotaznfkovom prieskume psychologicky (30,4%) a spolocensky aspekt (17,4%). Zo psychologického hl’adiska tu ide predovsetkym: a) o ûprimnost’ (napr. skutocnâ uprimnost; byt absolutne uprimny; clovek si nenasadzuje „masku" podla toho, s kym trâvi cas a nie je sâm sebou) a b) hrdost (byt hrdy na nieco; hrdost na svoj pôvod; hrdost na zivot, ktory praktizujem/vediem), no svoje miesto tu mâ aj c) vlastnost pevného charakteru (charakternost; mat pevny charakter), d) odvaha bojovat (bojovat za pravdu, za rodinu ...; bojovat za svoje presvedcenie, pravdu; pravé hrdinstvo), e) pokora, schopnost priznat si chybu (cestny clovek pre mna znamenâ cloveka, ktory poznâ svoje chyby; dokâzat svoju cest aj priznanm chyby), f) dosahovanie ciel’a (emocionâlna hranica, ktoru clovek neprekroci’ na ceste k dosiahnutiu svojho ciel’a; nieco, co sme dosiahli vlastnymi silami a pod.). Zo spolocenského hl’adiska je CEST vnfmanâ ako a) vhodny prfstup k inym l’ud’om, pomoc okoliu (napr. tolerantnost voci inym ludom; sûvisz s tym, ako clovek pristupuje k svojmu okoliu; vhodné sprâvanie voci bllzrym a kazdému, nehl'adiac na to, akej su nârodnosti, rasy), b) spravodlivost (napr. obrana spravodlivosti za kazdu cenu; clovek, ktory je férovy, spravodlivy), c) verejnâ mienka (verejnâ mienka o danej osobe, ktorâ by mala byt kladnâ; clovek, ktory je prïkladom mne i mnohym, ak nie 1 Percentuâlne vyjadrenie poctu vsetkych odpovedf, ktoré sa dotykali jednotlivych aspektov sledovaného konceptu. 2 Pri'klady niektorych odpovedf respondentov, ktoré sû spolocné pre dany vyznam zaradeny do aspektu. 148 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 rovno vsetkÿm), d) povinnosti (plnenie svojich povinnost'; nevyhÿbanie sa povinnostiam; neschovâvatsa pred povinnostami) a e) respekt (napr. skutocnâ cest je pre cloveka to, ked' ho druhf respektujû, oslavujû za prfnos v akejkol'vek sfére bytia). Sem zarad’ujeme aj psychologicko-spolocenské znaky cti (12%), z ktorych respondenti uviedli a) ocenenie, uznanie kvalft (); uznanie v zmysle skutocrÿch tudskych pozitivrych kvalft; clovek hodrÿ uzraria), b) poctivost (poctivÿ prfstup k zivotu a svetu; mâ nâs viest k poctivému konaniu), c) zodpovednost (napr. zodpovedné prijatie nâsledkov svojich cinov), d) dôlezitost, vynimocnost (napr. nieco, co je pre mna vetmi vÿznamné, dôlezité). V odpovediach respondentov sa dokonca objavil aj politicky aspekt cti (0,5%), ktory mal iba periférne zastùpenie v zmysle kritickej negâcie ( protikladom cti je zavâdzanie a politickâ cinnost). Cest respondenti vôbec neuvâdzali ako nârodnù hodnotu, ktorâ sùvisf s existencnou ci ekonomickou strânkou jednotlivca alebo spolocnosti. Dotaznfkové ùdaje tiez neukâzali, ze cest by mohla byt vnfmanâ aj ako kultùrna ci nâbozenskâ hodnota, co vyrazne nasvedcuje textovy materiâl. III. CEST ako kulturna hodnota Ako ukazuje databâza textov rozlicnych funkcnych stylov a zânrov (parémie, publicistické clânky od roku 1989 dodnes, diela umeleckej literatùry, odbornâ literatùra, autobiografie, internetové texty, blogy, ako aj personâlny archfv autora stùdie), v sùcasnej spolocenskej komunikâcii vystupuje cest dvojakym spôsobom: bud v sùvislosti s aktuâlnymi spolocenskymi otâzkami stimuluje privâtnu (vnùtornù) strânku osobnosti cloveka (co vnâsa do konceptualizâcie cti dynamiku a progres), alebo sa stâva prostriedkom oficiâlneho kontaktu cloveka so svetom (tu dochâdza k vyraznejsej sémantickej stabilizâcii). Medzi obidvoma spôsobmi nie sù jednoznacne vyznacené hranice, existujù tu v jednotlivych aspektoch plynulé prechody. Cest v oficialnej spolocenskej konverzacii. Cest v râmci oficiâlnej spolocenskej komunikâcie sa odkryva na materiâli zfskanom zo Slovenského nârodného korpusu (SNK, prim-6.1-public), kde predovsetkym v textoch 149 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 informacneho charakteru (12 483 vyskytov; SNK, prim-6.1-public-inf)1 je cest najcastejsie sucastou ustâlenych slovnych spojenf a frazeologizmov: je (bolo/bude) mi ctou, je pre mna ctou, mat tu cest, sluzi mu (jej) ku cti, prfp. cest vynimkâm, vsetka cest, cest prâci, cest pamiatke a pod. Ustâlenost a kniznost takychto frâz, ako aj ich vyssia frekvencia v textoch nevyzadujucich postoj autora (napr. nâucnych ci administratfvnych textoch) naznacuje, ze cest je tu relatfvne semanticky stabilizovanâ, ba az ritualizovanâ. Dâlezitu ulohu v tomto smere plnf ich pevne zakotvenie v historicko-politickom kontexte (pozdrav Cest prâci) ci v specifickej komunikacnej situâcii (napr. zoznamovanie sa s neznâmym clovekom: je mi ctou, mat tu cest, pri umrtf: cest jeho pamiatke), kde sa vyzaduje zdvorilost a zachovanie isteho spolocenskeho bontonu, normy. Cest vo folklornom diskurze. Iny spâsob petrifikovanosti pozorujeme v takych malych zânroch (mikrotextoch), akymi su slovenske prfslovia a porekadlâ zaznamenane Adolfom Petrom Zâtureckym (1974, s. 138 - 449). Tu mâ dâlezitu ulohu obraznost, ktorâ sa dotyka jednotlivych aspektov cti dlhodobo ulozenych v povedomf pouzfvatetov slovenciny ako materinskeho jazyka. Niektore z tychto semantickych znakov sa v sucasnosti dostali do uzadia, ba dokonca sa aj vytratili (najma fyzicky aspekt), ine sa naopak zacali vyraznejsie tematizovat (najma psychologicky a nâbozensky aspekt). Slovenske prfslovia konceptualizuju cest predovsetkym ako spolocensku hodnotu, ktorâ je vsak uzko prepojenâ s existencno- ekonomickou sferou cloveka. a) Cest v paremiologickom obraze sveta je vnfmanâ abstraktne iba minimâlne (Cest a dobre meno nadovsetko. Skâr sa ctf to, co je mozne vidiet zvonku a pozorovat zmyslami, najma zrakom: V com ta vidfm, v tom ta ctim, Ako ta vidia, takeho ta uctia. Mâze to byt nieco vel’mi konkretne, co dop^na fyziologicky vzhl’ad ucteneho cloveka alebo je vonkajsfm signâlom o jeho funkcii ci postavenf: Aky odev, takâ cest. Prejavy ucty voci druhemu su tiez spojene s konkretnym gestom: Dolu klobuk pred takym clovekom. b) Z ekonomickeho hladiska sa cest prirovnâva k peniazom najma vtedy, ked’ je posliapanâ a zneuctenâ (Nenechal na nom za polgrajciar cti. Vtedy je spolu s ekonomickou strânkou cloveka ohrozenâ aj jeho existencia. Inâc je cest cloveka hodnotenâ viac ako vsetok majetok (Dobre meno viac stoji ako vsetky bohatstvâ), pretoze mâ nevycfslitetnu hodnotu (Cest a dobre meno nekupis na trhu). Nemozno 1 S vyrazne nizsi'm zastupeni'm tohto komponentu sa stretâvame v textoch odbornych (2475 vyskytov; SNK, prim-6.1-public-prf) a umeleckych (1677 vyskytov; SNK, prim-6.1-public-img-sk). 150 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 tuto jej hodnotu pripodobnit k cene jedla, remeselnych vyrobkov a pod., pretoze sa dâ vyvâzit iba vzâjomnou uctou (Cesc za cesc, a bryndzu za grose), ktorâ tvorf zâklad pre harmonizâciu spolocenskych vztahov. c) Cest je v Zâtureckeho paremiâch zachytenâ predovsetkym ako spolocenskâ hodnota vyjadrujuca charakter medzil’udskych vztahov (Aky host, taky obrus), ktore sa casto odvfjaju od postoja k sebe samemu, sebaucty (Kto sâm nemâ cti, ten ani druheho necti ci od vlastnych zâsluh (Komu cest, tomu cest, pastierovi truba). V strukture spolocenskych vztahov existuje v prejavoch ucty vzâjomnâ reciprocita (Kto druheho cti, sâm z toho chvâlu mâ), Kto mna cti, ja ho vic; kto mna necti, ja ho nic), ktorâ sa v zâvislosti od râznych okolnostf meni (Prv si mne dvojil, a uz mi tykâs), Najprv sa uctili, potom sa vyctili ), co mâze byt spojene s krivdou a s istymi vycitkami ukrivdeneho No, nech ta to cti!). Predmetom ucty je ten, kto je v pomere k niecomu inemu (napr. k zvieratu, najcastejsie k psovi) nadradeny (Nehtati na psa, ale ci je pes). Je to statocny clovek, bez zretel’a na jeho majetnost, pretoze svoju cest mâ aj chudobny, ked’ zije dobre (Chudoba cti netrat^). Ak ucta patrf aj podradenemu zvieratu, jeho pân (clovek) ju zfskava automaticky (Kto ucti psa, ucti pâna). d) Cest je v slovenskych prfsloviach a porekadlâch vnfmanâ aj z nâbozenskeho aspektu, kde sa zvyraznuje rozdielnost medzi l’udskym a Bozfm pohladom: Bohu ku cti, tutiom na posmech). Respektovanie tejto odlisnosti clovekom a zâroven stâle hlbsie prijfmanie Bozej perspektfvy vnâsa do vyvoja konceptu cti istu mieru dynamiky, co mozno dobre sledovat v râmci nâbozenskeho diskurzu. Cest v nabozenskom diskurze. V nâbozenskom diskurze nadobuda cest nielen prfznaky spojene a) so spirituâlnou sferou cloveka (cest Bohu a jeho prikâzaniam), ale cest sa objavuje aj b) z hladiska spolocenskeho (cest voci autoritâm, nârodnâ cest), c) ekonomickeho (cest ako prostriedok dosahovania ekonomickeho zisku) ci d) psychologicko-rodoveho (cest muza a zeny). Dokazuju to viacere sucasne populârno-nâucne, umelecke, publicisticke a internetove texty nâbozenskej proveniencie, ktore najmarkantnejsie zachovâvaju kontinuitu s tradfciou, a tak vyraznym spâsobom odkryvaju religiozny rozmer cti v jej sucasnej podobe. a) Uz najstarsia pâvodnâ slovanskâ bâsen, Proglas (uvod k staroslovenskemu 151 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 prekladu evanjelia), ukazuje, ze vsetka cest a ucta patrf predovsetkym Bohu. Konstantfn - Cyril v tejto svojej versovanej skladbe vyjadruje, ze ten, kto rozumie Boziemu slovu vo svojej reci a prijfma ho do svojho srdca, ten zfskava od neho vsetku mudrost a silu, a tak skutocne Boha cti a chvâli. Tento ideovy odkaz diela z 9. storocia, opierajuci sa o Evanjelium, vyrazne rezonoval v povedomf slovenskeho nâroda aj v d’alsfch storociach, o com svedcia mnohe literârne diela vysokej umeleckej hodnoty (napr. diela J. Holleho, J. Kollâra, A. Slâdkovica, P. O. Hviezdoslava), hymnicke piesne (Nitra, milâ Nitra), no nachâdza silnu odozvu aj v sucasnom nâbozenskom diskurze, ktory sa realizuje v râmci cirkevnych obradov (Litânie k sv. Cyrilovi a Metodovi, 2010), na internete (napr. www.cestaplus.sk), v casopiseckych periodikâch (Katolfcke noviny, 2015, roc. 130), v râznych kniznych publikâciâch odborneho a antologickeho charakteru (Svaty Cyril a Metod v slovenskej literature, 2012; Svatf Cyril a Metod medzi slovanskymi nârodmi, 2013) ci v literârnej tvorbe (M. Ferka, I. Hudca). Tu sa stretâvame so ctou v kontexte ucty k Bohu a jeho prikâzaniam, co bolo hlavnym zmyslom odkazu vierozvestcov Cyrila a Metoda. b) Od ucty ku Kristovi sa odvfja aj spolocensky aspekt, a to poslusnost ci ucta voci d’alsfm tudom ci autoritâm, teda k rodicom, manzelovi (napr. krestansky casopis www.nahlas.sk; Vasecka, 2014), knazom (Stancek, 2004). Tieto texty explikuju, ze cest je prejavenâ nielen tomu, kto si to z l’udskeho pohtadu zasluzi, ale najma tomu, kto sa dokâze zriect seba sameho, svojich potrieb a zâujmov v prospech druheho. To znamenâ, ze ctit si druhych je prostriedkom k poslusnosti a ucte ku Kristovi. Podriadenost ludskej autorite mâ viest cloveka k ucte a poslusnosti voci Bohu. c) Nâbozensky diskurz zachytâva aj rodovo-psychologicke prfznaky cti, ako to najvyraznejsie mozno pozorovat v populârnych publikâciâch poslanca a pedagoga R. Vasecku z krestanskej edfcie Milovat a ctit (2014 - 2015). Je to prâve manzelka, ktorâ muzovi prejavuje uctu najma svojou vernostou ci podriadenostou manzelovej lâske k nej. Aj sucasnâ beletria (napr. Pronskâ, 2014) zachytâva, ze z rodoveho hladiska je cest oddâvna vysadou hlavne muza, ktory si ju brâni a zâroven ju potrebuje upevnovat vo vztahu k inym ludom, kym zena je uctenâ najma ako matka (Kuffa, 2015, s. 39). d) Cest z ekonomickeho aspektu je dnes tiez preniknutâ nâbozenskym pohtadom, ktory hladâ Bozf „nâvod“, ako si vytvorit dobry financny zâklad pre rodinu do buducnosti. Dokladaju to dalsie populârne publikâcie poslanca a pedagoga R. Vasecku (napr. Financie v rodine, 2015), J. Kosturiaka (2010) ci Edfcia 152 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 publikâcif pre podnikatel’ov Prsten a kl’üc (napr. Krestania a podnikanie, Prâvne minimum zacfnajüceho podnikatel’a a iné). V oblasti marketingu a financif sa Cest vnfma ako pozitfvna perspektfva pri dosahovanf ekonomického zisku. Cest v kulturnom diskurze. Tu sa Cest vnfma zo spoloCenského aspektu ako a) Cest nâroda, b) profesionâlna Cest, prfp. c) Cest v sükromnom prostredf Cloveka. a) Cest nâroda sa tematizuje pri odkryvanf duchovného bohatstva i kultürneho odkazu nasich slovanskych predkov (internetovy Casopis Rodnâ cesta: http://www.rodnacesta.sk/co-je-to-cest/.). No Cest mâ svoje miesto aj v süvislosti s ocenovanfm a oslavovanfm Cinnosti a zâsluh vyznamnych osobnostf slovenského nâroda (napr. E. Stüra, S. Smâlika), ktorf v nepriaznivych historickych Casoch brânili „otâzku nasej nârodnej cti“ (Literârny tyzdennfk 2000/40) prostrednfctvom kodifikâcie a zvel’ad’ovania nârodného jazyka (napr. Chvâla slovenCiny, 1994). InâC sa ukazuje nârodnâ Cest na navstevovanom sportovom internetovom portâli sport.sk, kde sa Cest pripodobnuje reprezentovaniu Ci zviditelnovaniu Slovenska v râmci medzinârodnych sportovych zâpasov (napr. interview s trénerom slovenskej hokejovej reprezentâcie: Reprezentâcia je cest, preto aj takéto ponuky, akû som dostal sa neodmietajû. (...) (Dostupné na internete: http://sport.aktuality.sk/c/191844/zdeno-ciger-bojkot-reprezentacie-si-neviem- predstavit/). b) Profesionâlna Cest sa objavuje najmä v slovenskej publicistike (Hospodârske noviny, SME), a to najmä ako politickâ a prâvnickâ Cest, ktorâ je üzko prepojenâ s jej spoloCenskym hodnotenfm, üctou (Dostupné na internete: http://www.cas.sk/clanok/112069/bela-bugar-madari-si-gasparovica-nemozu-ctit- ako-prezidenta.html). Stretâvame sa s populârno-nâuCnymi publikâciami a literatürou faktu (Beke, 1999, Pajtinka, 2006), ktoré priblizujü pedagogickü profesiu, poslanie i postavenie uCitela v spoloCnosti z hladiska psychologického i nâbozenského. Cest uCitelovej osobnosti je v pokornej sluzbe ziakovi a rastu jeho charakteru, osobnosti, vzdelania. Objavuje sa tu vsak i prepojenie s nârodnym a spoloCenskym aspektom, ked ctit si prâcu uCitela znamenâ mat v ücte vzdelanie a tych mladych ludf, studentov, ktorf svojimi „skolskymi üspechmi robia Slovensku dobré meno“ (Dostupné na: http://aktualne.atlas.sk/caplovic-den-studentstva-a- boj-za-slobodu-treba-ctit-a-zveladovat/slovensko/skolstvo/). 153 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 c) Hoci Cest sa v kultürnom diskurze spâja predovsetkym s verejnym Zivotom, do istej miery sa prejavuje aj v sükromnom prostredf, v ktorom si Cloveka vytvâra vhodné (kultürne) podmienky pre svoj Zivot. (napr. http://lepsiebyvanie.centrum.sk/kuchyne/853131/kuchyne:-ctit-si-poriadok). Z textovych üdajov vidno, Ze CEST sa konceptualizuje vo viacerych diskurzoch (folklornom, nâboZenskom, kultürnom, oficiâlnom) ako hodnota nâboZenskâ, nârodnâ, ekonomickâ, spoloCenskâ, profesionâlna, rodovâ Ci rodovo- psychologickâ. Zaver Na zâklade üdajov systémovych (S), dotaznfkovych (D) a textovych (T) môZeme rekonstruovat jazykovy obraz cti v süCasnej slovenskej kultüre s tymito aspektmi a prfznakmi: Etické priznaky: [1] konat podl’a pevnych morâlnych hodnôt, zâsadovost (D); [2] byt pravdivy v konanf a hovorenf (D); [3] nepodvâdzat (D); [4] chovat sa podla svedomia (D); [5] chrânenâ alebo znevâZenâ hodnota (S, T). Psychologické priznaky: [6] psychickâ vlastnost, schopnost Cloveka (S, T); [7] Cest Zeny (S,T); [8] Cest muZa (S, T); [9] mat svoju hrdost (D); [10] byt üprimnym a nebyt pokrytcom (D); [11] mat pevny charakter (D); [12] mat odvahu bojovat za svoje presvedCenie (D); [13] byt schopny priznat si chybu a zlyhanie (D). Spolocenské priznaky: [14] Cest v medzil’udskych vztahoch (S, T); [15] prfstup k l’ud’om (S, D); [16] spravodlivost (D); [17] verejnâ mienka (D); [18] Cest voCi autoritâm (S, T); [19] Cest nâroda, nârodnâ Cest (S, T); [20] profesionâlna Cest (S, T); [21] prejav zdvorilosti (S, T); [22] povinnosti (D); [23] mat respekt (D). Psychologicko-spolocenské priznaky: [24] vyraz ocenenia (S, T, D); [25] poctivy prfstup k Zivotu a svetu (D); [26] zodpovednost za svoje skutky (D); [27] Cest muZa a Zeny (S,T, D). Fyzické priznaky: [28] Cest na zâklade fyzickych (vonkajsfch) znakov Cloveka (T); [29] Cest vo vonkajsfch prejavoch Cloveka (T). Bytové/ ekonomické priznaky: [30] Cest v sükromnom prostredf a Zivote (T); [31] Cest ako prostriedok dosahovania ekonomického zisku (T); [32] Cest je viac ako ekonomicky zisk (T). Nabozensky priznak: [33] Cest Bohu a jeho prikâzaniam (T). Politicky priznak: [34] Cest nie je v politike (D). 154 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Literatura a) Slovmky: Kratky slovni'k slovenskeho jazyka. Red.: J. Kacala - M. Pisarcikova - M. Povazaj. Bratislava: Veda 2003. 988s. Slovni'k korenovych morfem slovenciny. Red.: M. Sokolova - M. Olostiak - M. Ivanova - kol. 2. vydanie. Presov: Filozoficka fakulta Presovskej univerzity v Presove 2007. 586 s. Slovni'k slovenskeho jazyka I. ( A-K). Red. S. Peciar. Bratislava: Vydavatel'stvo Slovenskej akademie vied 1959. 811 s. Slovni'k sucasneho slovenskeho jazyka A-G. Red. K. Buzassyova - A. Jarosova - kol. Bratislava: Vydavatel'stvo Slovenskej akademie vied 2006. 1134 s. ZÄTURECKY, Adolf Peter: Slovenske pri'slovia, porekadla, uslovia a hadanky. Bratislava: Tatran 1974. 756 s. b) Knizne publikacie: BEKE, E.: Bol som ucitelom. Presov: Vydavatelstvo M. Vaska 1999. 148 s. Chvala slovenciny. Dokumenty, svedectva a vyznania. Zost. P. Hudi'k. Bratislava - Martin: Spolok slovenskych spisovatelov 1998. 187 s. Cyril a Metod medzi slovanskymi narodmi. Zost. J. Tomko - C. Vasil. Trnava: Dobra kniha 2015. 276 s. KOSTURIAK, J.: Uvahy na kazdy den. Bratislava: Karmelitanske nakladatel'stvo 2010. 151 s. KUFFA, M.: Kazatel'nica zivot. Stara Eubovna: KUMRAN, s.r.o. 2015. 95 s. Litanie k sv. Cyrilovi a Metodovi. In: Obrad prijatia a uctenia relikvif sv. Cyrila. Nitra: Biskupsky urad 2010, s. 22 - 24. PAJTINKA, E: Ucitelia patria do neba (alebo mala pocta velkemu povolaniu). Bratislava: IS-Set. 2006. 210 s. PRONSKÄ, J.: Rytierova cest'. Bratislava: Slovensky spisovatel 2014. 255 s. STANCEK, E.: Knaz. Spisska Kapitula: Knazsky seminara biskupa J. Vojtasaka 2004. 248 s. Sväty Cyril a sväty Metod v slovenskej literature. Zost. P. Liba - S. Laukova. Nitra: UKF v Nitre. 2012. 232 s. VASECKA, R.: Milovat a ctit - Navzdy. Bratislava: Christian Project Support s.r.o. 2014.34 s. VASECKA, R.: Milovat a ctit - Financie v rodine. Bratislava: Christian Project Support s.r.o. 2015. 34 s. c) Publicisticke clanky: Denni'ky (roky 2014, 2015): SME, Hospodarske noviny Dalsia periodicka tlac (2000 a 2015): Katoli'cke noviny, Literarny tyzdenni'k 155 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 d) Internetove pramene: Publicisticke clanky zverejnene na internetovych portaloch (2015): www.cestaplus.sk, www.nahlas.sk, www.rodnacesta.sk, sport.aktuality.sk, www.cas.sk, aktualne.atlas.sk, lepsiebyvanie.centrum.sk. Co je to cesC? Dostupne na internete: http://www.rodnacesta.sk/co-je-to-cest/ Zdeno Ci'ger: Bojkot reprezentacie si neviem predstaviC. Dostupne na internete: http://sport.aktuality.sk/c/191844/zdeno-ciger-bojkot-reprezentacie-si-neviem-predstavit/ Bela Bugar: Mad’ari si Gasparovica nemözu ctiC ako prezidenta. Dostupne na internete: http://www.cas.sk/clanok/112069/bela-bugar-madari-si-gasparovica-nemozu-ctit-ako- prezidenta.html Caplovic: Den studentstva a boj za slobodu treba ctiC a zvel’adovaC. Dostupne na: http://aktualne.atlas.sk/caplovic-den-studentstva-a-boj-za-slobodu-treba-ctit-a- zveladovat/slovensko/skolstvo/ Kuchyne: CtiC si poriadok. Dostupne na internete: http://lepsiebyvanie.centrum.sk/ kuchyne/853131/kuchyne:-ctit-si-poriadok Slovensky narodny korpus - prim-6.1-public-inf; prim-6.1-public-prf; prim-6.1-public-img- sk. Bratislava: Jazykovedny ustav E. Stura SAV 2013. Dostupne na internete: http://korpus.juls.savba.sk [Cit. 2015-10-12] 156 https://biblioteca-digitala.ro DESPRE FRECVENȚA VERBELOR FRECVENTATIVE SLOVACE Marilena Felicia LUȚĂ (ȚIPRIGAN) În acest articol, ne propunem să analizăm verbele frecventative slovace din perspectiva frecvenței, ceea ce conduce, pe de o parte, la o imagine de ansamblu a acestei categorii de verbe și, pe de altă parte, demonstrează stabilitatea și dinamismul limbii slovace ca sistem. Verbele iterative, care fac obiectul acestui articol, au fost recuperate din SLEX99, versiunea digitală a Micului dicționar al limbii slovace (Krâtky slovn^к slovenského jazyka), publicat la Editura Academiei Slovace în anul 1987, și reflectă norma limbii slovace-standard. Deoarece inventarul verbelelor frecventative slovace este limitat, conceptul în sine nu este foarte clar. Pentru Jozef Mistrfk1, de pildă, iterativul reprezintă „sloveso vyjadrujûce opakovany dej, resp. dej, ktory mâ vseobecnû platnost’: chodievat' chodit.” (Iterativul este verbul care exprimă o acțiune repetată, respectiv, o acțiune cu character general: chodievat' chodit. ) Imperfectivele iterative slovace exprimă o acțiune care se repetă la anumite intervale de timp cu pauze, fiindu-i caracteristic sufixul -va-: volat-volâvat (a chema, a apela), cesat-cesâvat (a pieptăna), prosit-prosievat (a ruga). Pe de altă parte, perfectivele iterative, care se formează tot prin derivare, însă cu ajutorul prefixelor po- și vy-, anexate imperfectivelor deja prefixate, exprimă o acțiune fragmentară, prin care o persoană realizează aceeași acțiune de mai multe ori sau mai multe persoane realizează aceeași acțiune o singură dată ca în exemplele2: Brat povyrezâval do dubu vselijaké figûrky. (Fratele a cioplit în stejar tot felul de figurine.) Bratia si povyrezâvali do dubu menâ svojich mileniek. (Frații și-au cioplit în stejar numele iubitelor lor.) E. Pauliny3 consideră că acțiunea verbală poate fi una singulară, adică are loc o singură dată și se desfășoară fără sincope, într-o unică direcție, ca în exemplul: Idem do divadla. (Mă duc la teatru.) sau, dimpotrivă, acțiunea are loc de mai multe ori, se desfășoară cu sincope, disipându-se în diferite direcții, ca în exemplul: Chodm 1 Jozef Mistrik, Lingvistickyslovmk, Bratislava, SPN, 2002. 2 Col., Encyklopédia jazykovedy, Bratislava, Ed. Obzor, 1993, p. 403. 3 Eugen Pauliny, Odvodzovanie slovies podïa slovesného vidu, „Slovo a tvar”, 3, 1950, pp. 88-93. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 na anglictinu. (Merg la cursuri de limba engleză.) Cu excepția verbelor perfective care exprimă acțiuni fragmentare, toate celelalte perfective prezintă acțiunea verbală ca fiind singulară: skocim (sar), vyskocim (sar în afară, mă arunc). Spre deosebire de perfective, imperfectivele redau fie o acțiune singulară, fie o acțiune care are loc de mai multe ori. În schimb, verbele care exprimă acțiuni fragmentare și iterativele redau acțiuni desfășurate în mai multe etape, excepție făcând doar verbele: niest, viezt, ist, hnat, letiet, sediet, vidiet, bezat, slysat, care reflectă o acțiune singulară și cărora le corespund verbe imperfective (nosit, vozit, chodit, honit, lietat, sedat, vidat, behat, slychat), acestea din urmă reprezentând simple acțiuni repetate. Așadar, E. Pauliny pledează pentru ideea că aspectul verbal este indisolubil legat de semantica verbului și derivă, implicit, din însăși structura semantică, intrinsecă, a verbului. Pentru lingviștii francezi Martin Riegel, Jean-Christophe Pellat și René Rioul1, opoziția perfectiv - imperfectiv (perfectif - imperfectiv) se concretizează în însuși sensul verbului. Astfel, perfectivul exprimă o acțiune care, atingând punctul final, nu mai poate continua, ci doar poate fi reluată și, în acest caz, vorbim de acțiuni frecventative, repetate, obișnuite, de exemplu: a ieși, a intra, a se naște, a muri, a atinge, a găsi, a deschide, a închide, a sparge, a repara etc. Imperfectivul, dimpotrivă, redă un proces în curs de desfășurare, care nu vizează un punct final și care poate fi prelungit până într-un punct nedefinit, deși, în realitate, pot inteveni diferiți factori limitativi (oboseala, constrângerile exterioare), de exemplu: a iubi, a aștepta, a alerga, a ninge, a privi, a dura, a exista, a vorbi, a umbla, a se târî, a trena, a lucra, a trăi etc. Desigur, unele verbe pot fi perfective sau imperfective în funcție de context sau de prezența ori absența unui complement: a scrie, a ocupa, a citi. În boemistică, verbele de repetiție și verbele multiplicative constituie al treilea aspect verbal. Pe de o parte, acestea nu exprimă prezentul actual ca imperfectivele și, pe de altă parte, nici nu sunt perfective. Altfel spus, ele nu sunt nici perfective, nici imperfective2. Fr. Kopecny3 insistă asupra frecventativelor neactuale de tipul: delâvat (a face), vidat' (a vedea), nosivat (a purta) și asupra iterativelor: brâvat (a lua), chodievat (a merge), pe acestea din urmă considerându-le imperfective. 1 Martin Riegel, Jean-Christophe Pellat, René Rioul, Grammaire méthodique du français, Paris, PUF, Linguistique nouvelle, 1999. 2 F. Kopecny, Slovesny vid v cestine, Praga, Cesko-slovenska akadémia vied, 1962, p. 144. 3 Ibid., p. 16. 158 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 B. Panzer1, dimpotrivă, susține că verbele frecventative nu constituie al treilea aspect verbal, deoarece, din punct de vedere semantic, se apropie de imperfectivele de la care au fost derivate, deși nu se suprapun perfect pe acestea și, la urma urmelor, nu este obligatoriu ca imperfectivele să exprime întotdeauna prezentul actual, caracteristic verbelor multiplicative. Mai mult, caracterul multiplicativ se asociază și altor verbe - nefrecventative, distributive, care exprimă o acțiune neactuală, repetată. Cu alte cuvinte, în cazul frecventativelor, este vorba de un banal procedeu lexical, prin care nu se modifică aspectul verbal, ci se creează lexeme noi, al căror sens lexical este doar îmbogățit cu noi seme în raport cu verbul imperfectiv de la care au fost derivate. În lingvistica slovacă, frecventativele și iterativele nu constituie un al treilea aspect verbal. Acestea se formează de la imperfective cu ajutorul sufixelor -âv-, -av-, - iav-, -iev-, -v-, fiind rezultatul derivării semantice, prin care sufixele menționate mai sus nu modifică sensul gramatical al verbului, ci doar pe cel lexical, fiind folosite rar, mai ales la timpul trecut. Verbele imperfective ist (a merge) și chodit (a frecventa, a umbla) au un regim morfologic aparte. Viitorul verbului ist se formează pri prefixarea cu prefixul po-, specific verbelor de mișcare (pojdem), dar și forma neprefixată de prezent are sens de viitor, ca și cum ar fi vorba de un perfectiv, de exemplu: Budüci tyzden idem k moru na dovolenku. (Săptămâna viitoare, mă duc în concediu la mare.). În cazul verbului chodit, însă, posibilă este doar forma de viitor descriptivă, formată cu ajutorul auxiliarului a fi. Așadar, ambele verbe, ist și chodit, sunt imperfective, dar, din punct de vedere morfologic, se comportă diferit: în anumite contexte, , ist se comportă ca un verb perfectiv, iar chodit se manifestă ca un imperfectiv autentic, care exprimă o acțiune obișnuită, cu caracter regulat, fiind deseori însoțit de adverbe (spre distincție de frecventativul chodievat, utilizat mai ales la trecut, care exprimă o acțiune cu sincope, neregulată, și care nu presupune utilizarea adverbelor de timp). Verbele frecventative mâvat (a avea mereu), patrievat (a aparține mereu), chodievat (a frecventa, a umbla), myslievat (a se gândi mereu), verbele determinative și nedeterminative de tipul ist - chodit (a merge, a frecventa, a umbla) constituie imperfectiva tantum. Unele verbe pot avea până la două sau trei 1 Miroslava Sokolova, Aspektologia v Regensburgu, „Jazykovedny casopis”, 52, Bratislava, 2001, pp. 101- 119. 159 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 forme diferite pentru iterativ, de ex.: byt' (verb de referință), byvat (iterativ) - byvavat (iterativ bis). Unele verbe iterative stau la baza formării imperfectivelor secundare, de exemplu: hrat (imperfectiv) - hrâvat (iterativ) - vyhrat (perfectiv prefixat) - vyhrâvat (imperfectiv secundar). Verbele de mișcare, care sunt perfective, dar au două tipuri de imperfective (determinat și nedeterminat) pot fi, de asemenea, completate de verbe iterative: ist (imperfectiv determinat) - chodit (imperfectiv nedeterminat) - chodievat (imperfectiv iterativ). În limbile neslave, sensul frecventativelor este exprimat cu ajutorul adverbelor de timp: adesea, de obicei, întotdeauna. Propunem spre analiză șapte categorii de iterative, identificate în funcție de verbul de referință și aspectul verbal al acestuia: 1. verbe imperfective cu o singură formă de iterativ 2. verbe imperfective cu două sau mai multe forme de iterativ 3. verbe imperfective/ perfective având și o formă de iterativ 4. verbe imperfective/ perfective având și două forme de iterativ/ imperfectiv secundar 5. verbe perfective cu o formă de iterativ și o altă formă de imperfectiv 6. verbe perfective cu o formă de iterativ/ imperfectiv 7. verbe perfective cu mai multe forme de iterativ/ imperfectiv 1. Verbe imperfective cu o singură formă de iterativ Această primă categorie este cea mai complexă, cuprinzând aproximativ 195 verbe de referință: Verb imperfectiv Verb iterativ behat sem a tam alebo casto bezat behăvat Exemple Deti behali v zăhrade. (Copiii alergau prin grădină.) Eva behăvala za mnou. (Eva alerga adesea după mine.) Traducerea în limba română a alerga a alerga (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 160 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 boliet sposobovat telesnu alebo dusevnu bolest bolievat Exemple Răno ma bolela hlava. (Dimineață, mă durea capul.) Răno ma bolievala hlava. (Dimineața, mă durea capul.) Traducerea în limba română a durea a durea (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ brat chytat rukami, nastrojom brăvat Exemple Berie si tlmocn^ka. Își ia un interpret Museli sme brăvat tlmoc^kov. Trebuia să luăm interpreți. Traducerea în limba română a lua a lua (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ cakat zotrvâvat na istom mieste, kym pri'de ocakâvanâ osoba cakăvat Exemple Cakal na autobus. (Aștepta autobuzul.) Vecer ma cakăval pred domom. Seara, mă aștepta în fața casei. Traducerea în limba română a aștepta a aștepta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ cesat hrebenom, kefou uhlâdzat vlasy, srst cesăvat 161 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Matka cesala dceru. Mama își pieptăna fata. Kazdÿ den si cesăvala vlasy. În fiecare zi, se coafa. Traducerea în limba română a coa fa, a pieptăna a coafa (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ citat vnimat zrakom, prip. i nahlas reprodukovat, co je napi'sane citavat Exemple Mcj otec cita noviny. Tata citește ziarul. Radsej citavam băsne. Adesea, prefer să citesc poezii. Traducerea în limba română a citi a citi (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ debatovat viest debatu, diskutovat debatuvat Exemple Debatujem s kolegami o ncfnovsich udalostiach. Discut cu colegii despre evenimentele cele mai recente. Debatuvame o problème s Ivanom. Discutăm adesea cu Ivan despre această problemă. Traducerea în limba română a dezbate, a discuta a dezbate, a discuta (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ duniet ozyvat sa silnym, hlbokym a tupym zvukom dunievat Exemple Vdial'ke dunel hrom. În depărtare, răsuna tunetul. Kanony dunievali casto. Adesea, răsunau tunurile. Traducerea în limba română a hăui, a vui, a răsuna a hăui, a vui, a răsuna (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 162 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 dupkat' dupat (s mensou intenzitou) dupkăvaf Exemple Teraz dupkă od zlosti. Acum, bate mânios din picioare. Dupkăva od zlosti. Adesea, bate mânios din picioare. Traducerea în limba română a bate din picioare a bate din picioare (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ durdifsa expr. hnevat sa, zlostit sa durdievaf sa Exemple Matka sa durdi na deti. Mama se zborșește la copii. Otec sa na mna răd durdieva. Tatei îi place să se zborșească la mine. Traducerea în limba română a se burzului, a se zborși a se burzului, a se zborși (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ durif hnat, vyhanat, odhanat durievaf Exemple Pes duri zver. Câinele aleargă fiarele. Vlk durfeva ovce. Lupul vânează adesea oile. Traducerea în limba română a vâna, a alerga, a alunga a vâna, a alerga, a alunga (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ dusit neumoznovat dychat, zastavovat prfstup vzduchu dusievat (sa) Exemple KaseV ho dusf. Îl îneacă tusea. Zasa sa zacne dusievat. Iarăși va începe să se înece. Traducerea în limba română a îneca a (se) îneca (adesea) 163 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Verb imperfectiv Verb iterativ duchat fukat (zuzenymi) perami duchavat Exemple Ducha do polievky. Suflă în supă. Duchava tam vietor. Adesea, vântul suflă ușor. Traducerea în limba română a sufla ușor a su fla ușor (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ aychat naberat vzduch do pl'uc a vypust'at' ho aychavat Exemple Dychal som nosom. Respiram pe nas. Dychava prilis zhlboka. Adesea, respiră prea profund. Traducerea în limba română a respira a respira (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ d’akovat vyjadrovat vd’aku d'akuvat' Exemple Dakoval som priatel'om za pomoc. Le mulțumeam prietenilor pentru ajutor. Eve d'akuvam hlavne za pomoc Evei îi mulțumeam adesea mai ales pentru ajutorul acordat Traducerea în limba română a mulțumi a mulțumi (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ fajcit vdychovat a vydychovat dym z tlejuceho tabaku fajcievat1 Exemple Mcj otec fajcf tri cigarety za den. Tata fumează trei țigări pe zi. Fajcieval fajku. Obișnuia să fumeze din pipă. Traducerea în limba română afuma a fuma (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ 164 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 fukal (o vetre, vzduchu) intenzi'vne sa pohybovat v prude, viat fukaval Exemple Fuka severny vietor. Vântul bate dinspre nord Vietor fukaval cey den. Adesea, vântul sufla toată ziua. Traducerea în limba română a bate, a sufla a bate, a sufla (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ hădal robit dohady, intuiti'vne zistovat, domystat sa hădaval Exemple Hădal mi buducnost z ruky. Îmi ghicea viitorul în palmă. Hădaval casto, ale mălokedy uhădol. Adesea încerca să ghicească, dar rareori reușea. Traducerea în limba română a ghici a ghici (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ hădalsa vadit sa, skriepit sa hădaval sa Exemple Hădali sa o peniaze. Se certau pentru bani. Zacali sme sa hădavat. Am început să ne certăm mereu. Traducerea în limba română a se certa a se certa (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ hladil hladkat, pohladzat hladieval(sa) 165 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Matka hladf dietatu tvăr. Mama îl mângâie pe copil pe față. Macka sa hladieva. Pisica se linge adesea. Traducerea în limba română a mângâia a (se) linge (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ h/ăsit uradne podavat spravu hlăsievad (sa) Exemple Hlăsil sprăvu stfovi. Îi comunica știrea șefului. Hlăsieval som, ie som chory. Adesea, anunțam că sunt bolnav. Traducerea în limba română a anunța, a comunica a anunța (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ h/odat obhryzat, ohlodavat hlodăvad Exemple Zajac hlodă koru. Iepurele roade scoarța. Vidy mu hlodăva srdce. Mereu îl roade sufletul. Traducerea în limba română a roade a roade (adesea) Verb impei fectiv Verb iterativ hiadat usilovat sa najst hladăvat Exemple Hi'adăm knihu. Caut o carte. Hl’adăva pomoc na zlom mieste. Adesea, caută a jutor la locul nepotrivit. Traducerea în limba română a căuta a căuta (adesea) Verb impei fectiv Verb iterativ hiadiet zrakom vnimat, pozerat (sa) hladievat (si) Exemple Kaiay den ti hi'adi'm do oci În fiecare zi, te privesc în ochi. Hladievam na Iris s obdivom. Adesea, mă uit la Iris cu admirație. Traducerea în limba română a privi, a se uita a privi, a se uita (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 166 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 hniezdit (o vtâkoch) mat hniezdo hniezdievat' Exemple Orol hniezdi na skalăch. Vulturul își face cuib pe stânci. Pri zemi hniezdievcju drozdy. De obicei, mierlele își fac cuib aproape de sol. Traducerea în limba română a-și face cuib a-și face cuib (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ holit odstranovat z pokozky holievat' (sa) Exemple Mcj otec si holrfuzy. Tatăl meu își rade mustața. Holievas sa? Tu te razi ? Traducerea în limba română a se rade a se rade (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ horiet spatovat sa, byt stravovany, niceny ohnom horievat Exemple Dom hori. Casa arde. Ohen horfeva v kozube hlavne v zime. Focul arde în șemineu mai ales iarna. Traducerea în limba română a arde a arde (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ hovorit vyjadrovat myslienky recou, rozprâvat, vraviet hovorievat 167 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Profesor hovorf pravdu. Profesorul spune adevărul. Hovorievala mi niekedy zvlăstne veci. Uneori, îmi spunea lucruri ciudate. Traducerea în limba română a vorbi, a spune a spune (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ hrat venovat sa hre, zamestnavat sa hrou hrăvat (sa) Exemple Deti hraju tenis v zăhrade. Copiii joacă tenis în grădină. Vo vlaku sme hrăvali karty. Obișnuiam să jucăm cărți în tren. Traducerea în limba română a juca a (se) juca (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ hresit prestupovat Bozie prikâzania hresievat Exemple Matka hresf dieta. Mama îl dojenește pe copil. Mama ma hresievala. Mama mă dojenea mereu. Traducerea în limba română a dojeni a dojeni (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ hrozit i hrozit sa robit vystrazne pohyby hrozievat (sa) Exemple Hrozil mu palicou. Îl amenința cu o bâtă. Podl'a povesti socha hrozievala. După cum spune legenda, statuia inspira teamă. Traducerea în limba română a amenința a amenința, a inspira teamă (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 168 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 hundrat vyslovovat' nespokojnost, somrat hundrăvat Exemple Hundră na zenu. Bombăne la nevastă. Vacsinou si hundrăva pod nos. În general, bombăne printre dinți. Traducerea în limba română a bombăni a bombăni (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ hutat premysl'at, uvazovat hutavat Exemple Huta nad problemom. Reflectă asupra problemei. Jan hutaval nad kazdym problemom. Jan reflecta asupra fiecărei probleme. Traducerea în limba română a reflecta a reflecta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ hybat robit pohyb, pohybovat hybavat Exemple Vietor hybe lfstfm. Vântul mișcă frunzele.. Mă zlozvyk, kedsedi, hybava stolickou. Are un obicei prost, când stă jos, mișcă scaunul. Traducerea în limba română a mișca a mișca (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ chladit zbavovat tepla, ochladzovat chladievat (sa) 169 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Studeny obklad ma pr.jemne chladil. Compresa rece mă înviora în mod plăcut Neviem, ako sa chladieva sampanske. Nu știu cum se răcește șampania. Traducerea în limba română a înviora, a răci a răci (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ chodit pohybovat sa robeni'm krokov, krâcat, ist chodievat Exemple Dieta sa uci chodit Copilul învață să meargă. Na prăzdniny sme chodievali na dedinu. În vacanță, mergeam la țară. Traducerea în limba română a merge a merge (de obiceie) Verb imperfectiv Verb iterativ chovat venovat sa chovu zvierat chovâvat Exemple Mcj stary otec choval kone. Bunicul creștea cai Na vidieku chovăvali kone aj somăre. La țară, se creșteau cai și măgari Traducerea în limba română a crește a crește (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ chrânit ochranovat, brânit, hâjit chrânievat Exemple Chrănim verejne zăujmy. Apăr interesele publice. Stară mama ma chrănievala pred kazdym nebezpecenstvom. Bunica mă apăra de toate pericolele. Traducerea în a apăra a apăra (adesea) 170 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 limba română Verb imperfectiv Verb iterativ chutif posobit' prfjemne na chut'ove orgâny chutievaf Exemple Ako ti chutf pivo? Cum îți place berea? Bryndza cudzincom chutieva În general, străinilor le place brânza de burduf Traducerea în limba română a aprecia gustul, a plăcea a aprecia gustul, a plăcea (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ chvastaf sa vychval’ovat' sa, pysit' sa chvastâvaf sa Exemple Chvastal sa, ie vyhră. S-a lăudat că va câștiga. Princeznă sa rada chvastăvala. Prințesei îi plăcea să se laude. Traducerea în limba română a se lăuda a se lăuda (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ chystaf pripravovat, hotovit chystâvaf (sa) Exemple Matka chystă veceru. Mama pregătește cina. K obedu sa chystăvali vidy neskoro. Întotdeauna se pregăteau foarte târziu pentru prânz. Traducerea în limba română a pregăti a pregăti (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ chybaf pocitovat nedostatok chybavaf (sa) 171 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Chyba mu otec. Îi este dor de tata. Ziak chybava pravidelne. Elevul lipsea în mod regulat Traducerea în limba română a-i fi dor, a lipsi a lipsi (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ jazdit pohybovat sa po zemi s pouziti'm niektorych zvierat jazdievat Exemple Moja sestra jazdila na aute, kedmala 18 rokov. Sora mea conducea când avea 18 ani. Vtedy sme casto jazdievali do Prahy. Pe atunci, adesea mergeam la Praga. Traducerea în limba română a conduce (un autoturism), a circula, a merge a merge (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ jest prijlmat potravu ustami jedăvat Exemple Nejem nikdy chlieb. Nu mănânc niciodată pâine. Vel'mi casto jedăvtju zemiaky. Cartofi mănâncă foarte des. Traducerea în limba română a mânca a mânca (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ kamarătit sa priatelit sa kamarătievat sa Exemple Kamarătim sa s Măriou. Sunt prieten cu Maria. Za detstva sa kamarătievali. Erau prieteni din copilărie. Traducerea în limba română a prieteni, a fi prieten a fi prieten (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ kaslat, kasl’at mat kasel' kaslăvat, kasliavat 172 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Exemple Kaslal/kasl'al som celu noc. Am tușit toată noaptea. V noci kaslăval/kasliaval. Noaptea, tușea. Traducerea în limba română a tuși a tuși (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ k/ebetit robit, slrit klebety k/ebetievat Exemple Rad klebetf. Îi place să bârfească. Anna klebetieva s kazdym. Ana bârfește cu toată lumea. Traducerea în limba română a bârfi a bârfi (de obicei) Verb imper fectiv Verb iterativ k/epat udieran^m vydăvat tupe zvuky, k/opat klepăvat Exemple Jano klepe kladivom. Jano bate cu ciocanul. Kazdy vecer klepăva na oblok În fiecare seară, bate la fereastră. Traducerea în limba română a bate a bate (în mod repetat) Verb imperfectiv Verb iterativ k/epkat expr. jemne k/epat k/epkăvat Exemple Kto klepkal na okno ? Cine a bătut la fereastră? Kazdy vecer klepkăva na oblok În fiecare seară, bate la fereastră. Traducerea în limba română a bate ușor a bate (în mod repetat)) Verb imperfectiv Verb iterativ k/esat pohybovat sa smerom nadol k/esăvat 173 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Ceny teraz klescju. Acum, prețurile scad. Ceny domov v zime klesăvaju. Iarna, scade prețul caselor. Traducerea în limba română a scădea, a coborî a scădea (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ klopat' klepat klopăvat' Exemple Niekto klopal na dvere. A bătut la ușă cineva Predtym kudia klopăvali na dvere. Înainte, oamenii băteau la ușă. Traducerea în limba română a bate a bate (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ klopkaf expr. jemne klopat' klopkăvat' Exemple Klopkala podpătkami. Bătea ușor cu tocul. Klopkăval na okno. Bătea ușor la fereastră. Traducerea în limba română a bate ușor a bate (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ konat robit konăvat (sa) Exemple Konal vojensku sluzbu. A efectuat stagiul militar. Vies, kde sa konăvali koncerty ? Știi unde se desfășurau concertele de obicei? Traducerea în limba română a face, a t fectua, a se des fășura a se desfășura (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ koncit obit koniec, zakoncovat koncievat' (sa) 174 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Exemple Film koncil neskoro. Filmul se termina târziu. Ich vecery sa koncievtju mlcani'm. Serile lor se terminau în tăcere. Traducerea în limba română a termina a termina (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ krăcat' i' st krăcavat Exemple Krăcali sme po chodmku. Mergeam pe trotuar. Pamatăm si, ako zvykol cey den krăcavaf sem a tam. Îmi amintesc că obișnuia să se plimbe toată ziua de colo colo. Traducerea în limba română a merge a merge, a se plimba (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ krătit' robit kratsi'm, skracovat krătievat' Exemple Dni sa krătia. Zilele se scurtează. V novembri sa dni krătievaju vel'mi tychlo. În noiembrie, zilele se scurtează foarte repede. Traducerea în limba română a se scurta a se scurta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ kreit' robit nepravidelne zâhyby, krkvat, huzvat krcievat (sa) 175 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Krcila si tym saty. Astfel, își șifona rochia. Mama sa krcievala uz ako mlada. Mama se încovoia încă din tinerețe. Traducerea în limba română a da din, a șfona a se încovoia (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ kreslit ciarami zobrazovat kreslievat Exemple Dieta kreslf po stene. Copilul desenează pe perete. Pocas detstva kreslievala priserky. În copilărie, desena monștrișori. Traducerea în limba română a desena a desena (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ kropit pokryvat kvapkami kropievat Exemple Jana pred zehlemm pradlo kropt Înainte de a călca rufele, Jana le stropește cu apă. Po horucich dnoch kropieval chodmk După zilele toride, stropea trotuarul cu apă. Traducerea în limba română a stropi cu apă a stropi cu apă (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ krutit uvadzat do kruhoveho pohybu, otacat, tocit krătievat (sa) Exemple Krutim kl'ukou. Rotesc manivela. Preco sa okolo tvcjtj matky vsetci krutievali ? De ce toată lumea se tot rotea în jurul mamei tale? Traducerea în limba română a se roti a se roti (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 176 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 krmit podavat, predkladat' potravu, chovat krmievat (sa) Exemple Moja stară mama krmi husi. Bunica hrănește gâștele. Krmievali spolu labute. Obișnuiau să hrănească lebedele. Traducerea în limba română a hrăni a hrăni (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ kupat ponorenfm do vody umyvat kupavat (sa) Exemple Răd sa kupem v rieke. Îmi place să mă scald în râu. Küpavali sme sa v rieke. Ne scăldam în râu. Traducerea în limba română a se scălda a (se) scălda (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ kyvat uvâdzat do pohybu nieco visiace, zavesene kyvavat (sa) Exemple Pes lyva chvostom. Câinele dă din coadă Vzdy, ked ho pes videl, lyvaval od radosti chvostom. Când îl vedea, câinele dădea din coadă fericit Traducerea în limba română a mișca, a da din a mișca, a da din (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ lezat spocivat vo vodorovnej polohe na nejakom podklade leziavat 177 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Lem v posteli. Stă întins în pat Leziaval vedl'a neho. Adesea, stătea întins lângă el. Traducerea în limba română a sta întins a sta întins (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ lietat pohybovat sa, vznasat sa vo vzduchu lietavat Exemple Muchy lietaju v celom dome. Muștele zboară în toată casa. Lietadlă lietavaju obvykle vo vyss^ch vyskach. De obicei, avioanele zboară la cele mai mari altitudini. Traducerea în limba română a zbura a zbura (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ lustit tlakom vylupovat' semena, jadra lustievat Exemple Lustime krizovku. Dezlegăm un rebus. Dedo lustieval vecer krizovly. Seara, bunicul dezlega rebusuri. Traducerea în limba română a dezlega, a rezolva a dezlega, a rezolva (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ marit sa javit sa v neurcitych obrysoch marievat sa Exemple V ociach sa mi mari. Nu văd clar. Marievaju sa mi cudesne predstavy. Se întâmplă să am idei bizare. Traducerea în limba română a i se părea a arăta, a-și imagina, a-și închipui, a i se năzări (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 178 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 mat byt vlastni'kom, vlastnit măvat (sa) Exemple Măm pekny dom. Am o casăfrumoasă. Vtăk măva ostry zobăk. În general, pasărea are ciocul ascuțit Traducerea în limba română a avea a avea (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ maznat privel'mi sa o niekoho starat a byt k nemu prilis zhovievavy maznăvat (sa) Exemple Matka sa s bratom maznă. Mama îl răsfață pe fratele meu. Adam sa s nimi nemaznăval. Adam nu obișnuia să se alinte în fața lor. Traducerea în limba română a răfăța, a alinta a răfăța, a alinta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ meskat oneskorene ist, oneskorovat sa meskăvat Exemple Vlak meskă. Trenul întârzie. Ja meskăvam casto. Adesea întârzii. Traducerea în limba română a întârzia a întârzia (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ mlâtit narazmi uvolnovat zrno z klasov mlătievat Exemple Teraz mlătia obilie stroje. În ziua de azi, mașinile sunt cele care treieră cerealele. Kedysi mlătievali obilie rucne. Pe vremuri, grîul se treiera manual 179 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Traducerea în limba română a treiera a treiera (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ mocit davat na isty cas do nejakej tekutiny mocievat Exemple Mocf zeml'u v mlieku. Înmoaie chifla în lapte. Kazdy rok mocievali Pan. În fiecare an, înmuiau inul. Traducerea în limba română a înmuia, a urina a înmuia (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ modlit sa konat modlitbu modlievat sa Exemple Modlsa k Bohu. Se roagă lui Dumnezeu. Modlievame sa kazdy vecer. Ne rugăm în fiecare seară. Traducerea în limba română a se ruga a se ruga (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ motat sa navijat, namotavat motavat sa Exemple Motal priadzu. Răsucea firul de tort. Motăval sa mu popod nohy. Îl tot deranja. Traducerea în limba română a răsuci, a încurca pe cineva a încurca (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ mrziet vzbudzovat pocit neprfjemnosti, nespokojnosti alebo zlosti mrzievat(sa) Exemple Mrzi ma, ze musti cakat. Îmi pare rău că trebuie să aștepți. Neviem, co ju tak casto mrzievalo. Nu șiu ce anume o supăra atât de des. Traducerea în limba română a-i părea rău a supăra (adesea) 180 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Verb imperfectiv Verb iterativ nâhlil surit, pobadat năhlieval (sa) Exemple Nâhlim sa do skoly. Mă grăbesc să a jung la școală. Po prăci sa năhlievala domov. După serviciu, se grăbea spre casă. Traducerea în limba română (se) dépêcher se dépêcher (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ niest/nosit drzat nieco a s tym sa pohybovat nosievat (sa) Exemple Nesiem tri batoziny. Duc trei valize. Katka nost okuliare. Katka poartă ochelari. Ked' idem na türu, nosievam ruksak de obicei, port un rucsac. Traducerea în limba română a duce, a purta a purta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ notit spievat, pospevovat notievat Exemple Jăn notf pesnicku. Jăn fredonează un cântec. Kazdy vecer notieva piesen. Seară de seară, fredonează un cântec. Traducerea în limba română a fredona a fredona (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 181 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 nutit naliehavo alebo nâsih'm privadzat k cinnosti, pohanat, prinucovat nutievat (sa) Exemple Nuti dieta do ucenia. Îl obligă pe copil să învețe. Nutievali sme ho, aby năm pomăhal. Îl obligam să ne ajute. Traducerea în limba română a constrânge, a obliga a obliga (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ obedovat jest (ako) obed obeduvat Exemple Obedujem neskoro. Iau prânzul târziu. Obeduvali vzdy spolu. Întotdeauna luau prânzul împreună. Traducerea în limba română a lua prânzul a lua prânzul (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ odriekat mechanicky prednasat odriekavat Exemple Odriekam băsen. Recit o poezie. Celu noc odriekavali carovne formulky. Toată noaptea, invocau formule magice. Traducerea în limba română a recita a recita, a invoca mecanic (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ orat obracani'm pomocou pluhu kyprit, rozryvat orăvat Exemple Jăn oral pole. Jăn ara câmpul. Orăvam s nimi pole. Adesea, ar câmpul cu ei. Traducerea în limba română a ara a ara (adesea) Verb impei fectiv Verb iterativ 182 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 pălit vydăvat velke teplo, horucost, vel'mi silne hriat pălievat Exemple Slnko păli ako ohen. Soarele arde ca focul Na Jăna pălievajü ohne. De Sf Ioan, aprind focul Traducerea în limba română a arde a face focul, a aprinde focul (de obicei Verb imperfectiv Verb iterativ pestovat sadit a osetrovat, opatrovat' pestuvat Exemple Pestijem ovocie. Cultiv fructe. MCj otec pestüva psenicu. Bunicul cultivă, de obicei, grâu. Traducerea în limba română a cultiva a cultiva (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ piect pripravovat jedlo priamym posobenfm vysokej teploty pekăvat Exemple Peciem chlieb v stare peci. Fac pâine în cuptorul vechi. Casto pekăval chlieb. Adesea făcea pâine. Traducerea în limba română a pregăti la cuptor a pregăti la cuptor (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ pichat zasahovat nieci'm zahrotenym, bodat pichăvat Exemple Pichol som sa do prsta. M-am înțepat la deget Zacalo ma pichăvat dost casto v ociach. A început să mă înțepe în ochi destul de des. Traducerea în limba română a înțepa a înțepa (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 183 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 pilit rezat, spracuvat pi'lou pilievat Exemple Pllili drevo. Tăiau lemnul.. Mrtve stromy p^lievali na jar Primăvara tăiau copacii uscați. Traducerea în limba română a tăia a tăia (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ pisat zaznacovat (rec) pi'smom pisavat Exemple Ptsem list Scriu o scrisoare. Pfsaval som mu listy cey zivot. Toată viața, îi scriam scrisori. Traducerea în limba română a scrie a scrie (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ piskat utvarat vysoko prenikave zvuky fukani'm do nejakej strbiny piskavat Exemple Pi'ska na psa. Fluieră la câine. Obycajne piskavame nase oblubene pesnicky De obicei, fluierăm cântecele noastre preferate. Traducerea în limba română a fluiera, a cânta a fluiera (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ plakat slzit (obycajne so vzlykani'm) od zial'u, bolești plakăvat Exemple Preco places? De ce plângi? Ako dieta som plakăval len velmi zriedka. Când eram copil, rareori plângeam. Traducerea în limba română a plânge a plânge (de obicei) 184 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Verb imperfectiv Verb iterativ pliest vyhotovovat' prevliekanfm ohybneho materialu pletăvat Exemple Mama pletie sveter. Mama tricotează un pulover. V zime zeny pletăvaju svetre. Iarna, femeile tricotează pulovere. Traducerea în limba română a tricota a tricota (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ plnit robit plnym, nap^hat plnieval (sa) Exemple Plm pohar mliekom. Umple paharul cu lapte. Sluby si vzdy plnieva. Își onorează întotdeauna promisiunile. Traducerea în limba română a umple a onora (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ polovat usilovat sa zmocnit lovnej zveri (najma strelnou zbranou), lovit potuvat Exemple Po/uje na diviaky. Vânează mistreți. Kazdy rok tam poluvam. În fiecare an, vânez acolo. Traducerea în limba română a vâna a vâna (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ prat cistit s pouziti'm vody a praci'ch prostriedkov prăvat Exemple Periem pancuchy. Îmi spăl ciorapii. Otyccjne, prăva len bielizen. De obicei, nu spală decât lengeria. 185 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Traducerea în limba română a spăla a spăla (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ prazit opekat' na rozpalenom tuku, skvarit prazievat Exemple Prazfm vajcia Prăjesc ouă. Mäso prazievali na masle. Carnea o prăjeau în unt (de obicei). Traducerea în limba română a prăji a prăji (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ prăsit (sa) vint, rozvirovat prach prăsievat (sa) Exemple Neprăs mi tu! Nu-mi fă praf pe-aici! Vzdy sa tu prăsievalo. Mereu era praf pe-aici. Traducerea în limba română a face praf a face pra f (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ priast spracuvat na nite, na priadzu priadavat Exemple Măria vie priast Pan. Maria știe să toarcă inul. Kedysi priadavali l’an doma. Pe vremuri, inul se torcea în casă Traducerea în limba română a toarce a toarce (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ prsat (o dazdi) padat v drobnych kvapkâch z oblakov prsiavat Exemple Dnes bude prsat. Astăzi, va ploua. Casto prsievalo. Adesea, ploua. Traducerea în limba română a ploua a ploua (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 186 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 prudit (o tekutine) prudom tiect' prudievat Exemple Krv prudi v zilăch. Sângele curge în vene. Voda zvykla v potoku prudievat po cey rok. De obicei, apa curgea în pârâu pe tot parcursul anului. Traducerea în limba română a curge a curge (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ radit (sa) davat radu radievat (sa) Exemple Lekăr mu radi fst do kupel'ov. Medicul îl ssfătuiește să facă o cură de băi termale. Răd radieva ostatrym. Mereu îi place să dea ssfaturi altora. Traducerea în limba română a sfătui a sfătui, a da s faturi (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ razit prudkym tlakom, narazmi, lisovanfm tvorit razievat Exemple Tu sa razia peniaze. Aici se bate monedă. Tu razievali peniaze. Aici se bătea monedă. Traducerea în limba română a bate, a lansa a bate (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ recnit prednasat prejav, mat, drzat rec recnievat 187 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple RiaditePpri otvorenf novej vyrobntj haly dlho recnil. La deschiderea unei noi hale de producție, directorul ținea un lung discurs. Casto recnieval prilis dlho. Adesea, ținea câte un discurs prea lung. Traducerea în limba română a ține un discurs a ține un discurs (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ riadit starat' sa o riadny chod, priebeh, cinnost niecoho, usmernovat, spravovat riadievat Exemple Peter riadi podnlk Peter conduce firma. Za svojho casu riadieval aj tri divadla naraz. Pe vremea lui, conducea și trei teatre deodată. Traducerea în limba română a conduce a conduce (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ riadit 2 upratovat riadievat Exemple Misko riadi lyt. Misko face curat în apartament Vzdy najprv riadieva svoju izbu. Întotdeauna face curat în camera ei mai întâi. Traducerea în limba română a face curat a face curat (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ robit konat, vykonavat pracu, pracovat; byt' zamestnany robievat (sa) 188 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Exemple Silvia robi kolăc. Silvia face o prăjitură. Co si najradsej robieval v detstve ? Ce-ți plăcea să faci în copilărie? Traducerea în limba română a face a face (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ rodit privâdzat na svet deti, mlâd’atâ rodievat (sa) Exemple Anna rodila doma. Anna a născut acasă Kedysi zeny rodievali len doma. Pe vremuri, femeile nășteau acasă. Traducerea în limba română a naște a naște (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ rokovat iest rozhovor s istym ciel'om, oficialne sa radit rokuvat Exemple Rokovali sme s ruskym premierom. Am purtat discuții cu premierul rus. V parlamente zacinali roküvat az koncom septembra. În Parlament, am început dezbaterile abia la sfârșitul lunii septembrie. Traducerea în limba română a dezbate, a purta discuții, a negocia a dezbate, a purta discuții (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ salat vyzarovat teplo (a svetlo) sălavat 189 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Zpece săla teplo. Din cuptor se degajă căldură. Zo strechy v horücich dnoch sălava teplo. Din acoperiș, în zilele fierbinți, se degajă căldură. Traducerea în limba română a dega ja, a răspândi a degaja (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ sediet mat zadnu cast tela ulozenu na niecom sedăvat Exemple Sedf na stolicke. Stă pe scaun. Otycajne, sedăvajü ved/a seba. De obicei, stau jos unul lângă altul. Traducerea în limba română a sta jos a sta jos (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ sedlat davat konovi sedlo sedlăvat Exemple Sedlaju kone. Înșeuează caii. Kone sedlăva maj brat Fratele meu este cel care înșeuează caii. Traducerea în limba română a înșeua a înșeua (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ sekat ostrym predmetom narusat celistvost, zatinat sekăvat Exemple Sekala som drevo. Tăiam lemne. V detstve som casto sekăval drevo s otcom. În copilărie, adesea tăiam lemne cu tata. Traducerea în limba română a tăia a tăia (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 190 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 sluzit pracovat ako sluha alebo sluzka sluzievat Exemple Musi'me sluzit vlasti. Trebuie să ne slujim țara. Chmel'slüzieval ako korenina. Hameiul servea drept condiment Traducerea în limba română a servi a servi (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ slzit vypustat slzy slzievat Exemple Oci mi slzili od dojatia. Îmi lăcrimau ochii de emoție. Ked' sa pozeră na romanticke filmy, vzdy mu slzievajü oci. Când se uită la filme romantice, întotdeauna îi lăcrimează ochii. Traducerea în limba română a lăcrima a lăcrima, a plânge (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ smradit robit, si'rit smrad smradievat Exemple Aută smradia. Mașinile răspândesc un miros urât. Kone nesmradievali ako aută. Caii nu răspândeau un miros urât ca mașinile. Traducerea în limba română a răspândi un miros urât a răspândi un miros urât (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 191 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 smrdiet vydavat smrad, zapachat smrdievat Exemple To maso smrdt Această carne miroase urât. Cey byt smrdieval od cigariet. Mai totdeauna, întreg apartamentul puțea a țigară. Traducerea în limba română a puți, a mirosi urât a puți (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ smutit prezivat smutok, byt smutny smutievat Exemple Smuti za rodicmi. Plânge după părinții săi. Casto smutievate. Adesea sunteți triști. Traducerea în limba română a fi trist, a plânge a fi trist (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ sn^vat vo sne si predstavovat, mat sen sn^vavat Exemple Smvam o buducnosti. Visez la viitor. Snvaval o dievcenskych perăch. Visa la buzele fetelor tinere. Traducerea în limba română a visa a visa (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ solit davat sol’ do jedla na dochutenie solievat Exemple Polievku nesolia. În supă nu pun sare. Na zimu otec solieva mäso. Tata sărează carnea pentru iarnă. Traducerea în limba română a săra, a pune sare a săra (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ 192 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 spievat hlasom utvarat tony a spajat ich do melodie spievavat Exemple Jăn spieval tri piesne. Jăn a cântat trei cântece. Spievaval v detstve. Cânta în copilărie. Traducerea în limba română a cânta a cânta (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ stat zaujimat vzpriamenu polohu na nohâch stavat Exemple Stojj v pozore. E în gardă. Stâvali v pozore celé hodiny. Erau în gardă ore întregi. Traducerea în limba română a sta în picioare a sta în picioare (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ stat mat cenu (vyjadrenu v peniazoch) stavat Exemple Kolko to stoji? Cât costă? Kedysi to stâvalo len korunu. Pe vremuri, nu costa decât o coroană. Traducerea în limba română a costa a costa (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ stenat/stonat vydâvat stony, nariekat, vzdychat stenăvat/ stonăvat 193 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Ludia stenu /stonu. Oamenii gem. Pamätam si, ako stenăval/stonăval jeho otec. Îmi amintesc cum gemea tatăl său. Traducerea în limba română a geme a geme (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ strasit podl'a povery ukazovat sa ako strasidlo (obyc. v noci), matat strasieva? Exemple Strasidlo strasf v dome. O fantomă bântuie casa. Deti strasievali staru matku. Copiii o speciau pe bunica. Traducerea în limba română a speria, a bântui hanter (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ străzi? davat pozor (aby sa nieco nestalo, nestratilo) străzieva? Exemple Must străzi? vazna. Trebuie să păzească închisoarea. Popoludm străzieval Kim. După-amiaza, Kim era de pază. Traducerea în limba română a păzi, a sta de pază a păzi, a sta de pază (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ strihat noznicami oddel'ovat', odstranovat, skracovat strihăva? (sa) Exemple Mcj otec strihă brata. Tata îl tunde pe fratele meu. Ve/mi zdriedka strihăval syna. Rareori își tundea fiul. Traducerea în limba română a tunde a tunde (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ 194 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 struhat rozdrobovat' na struhadle struhavat Exemple Anna struhala syr. Anna rădea cașcavalul. Otec strühaval len cerstvy chren. Tata rădea doar hreanul proaspăt. Traducerea în limba română a rade a rade (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ stykat sa byt v styku, v spojeni, stretavat sa stykavat sa Exemple Stykam sa so svojimi priatel'mi stăle. Mereu sunt în contact cu prietenii mei. V poslednom case sa stykaval len s kolegami. În ultima vreme, era în contact doar cu colegii. Traducerea în limba română a fi în contact cu a fi în contact cu (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ susit (teplom) zbavovat vlhkosti, davat schnut susievat (sa) Exemple Susil bielizen. Usca lenjeria. Jeho zena susieva bielizen na zăhrade. Soția sa usucă lenjeria în grădină. Traducerea în limba română a usca a usca (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ sudit (sa) byt sudcom v sudnom procese sudievat (sa) 195 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Sudi'm sa s Jănom. Sunt în proces cu Jăn. Kedysi sudievali richtări. Pe vremuri, primarii erau cei care judecau. Traducerea în limba română a judeca/a fi în proces cu a judeca (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ sukaf skrucani'm tvorit, pliest sukavaf Exemple Suka povraz. Răsucește frânghia. Povrazy si sukaval săm. Frânghiile și le răsucea singur. Traducerea în limba română a răsuci a răsuci (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ svatif cirkevnym obradom robit posvatnym, posvacovat svatievaf Exemple Knaz svatil vodu. Preotul sfințea apa. V tento den svătievcju jordănsku vodu. În acea zi binecuvântau apa loradanului. Traducerea în limba română a sfinți, a binecuvânta a sfinți, a binecuvânta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ svedcif vypovedat pred sudom, uradom (ako svedok) svedcievaf Exemple Svedcil proti obzalovanemu. A depus mărturie împotriva acuzatului. Svedcieval casto proti podvodnikom. Adesea depunea mărturie împotriva escrocilor. Traducerea în limba română a atesta, a depune mărturie a depune mărturie (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ svietif (sa) vydâvat svetlo, ziarit svietievaf (sa) 196 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Exemple Slnko svieti. Soarele strălucește. Slnko nebude svietievat ce^y rok Soarele nu va străluni tot anul. Traducerea în limba română a străluci a străluci (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ svrbiet spôsobovat pâlcivy pocit na kozi nutiaci na skrabanie svrbievat Exemple Svrbf ho celé telo. Îl mănâncă tot corpul. Caste ho svrbieva koza. Mereu îl mănâncă pielea. Traducerea în limba română a furnica, a mânca a mânca (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ sypat (sa) nechat padat prudom (nieco sypké, drobné) sypăvat (sa) Exemple Z diery sa sypal piesok Din gaură curgea nisip. Z tej diery sa pravidelne sypăva piesok Din acea gaură, curge nisip în mod regulat Traducerea în limba română a (se) vărsa, a curge a curge (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ santit vystrâjat' samopasné kusky, nezbedy santievat Exemple Deti santia. Copiii zburdă. Deti rady santievali. Copiilor le plăcea să zburde. 197 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Traducerea în limba română a zburda a zburda (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ satif starat' sa o osatenie, obliekat' satievat Exemple Je lepsie ho satit ako zivit. Mai bine-l îmbraci decât îl hrănești. Jeho deti satievali susedia. Vecinii erau cei care-i îmbrăcau copiii. Traducerea în limba română a îmbrăca a îmbrăca (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ sepkaf hovorit septom, septat sepkăvat Exemple Cosepkăs? Ce tot șușotești? Casto mi sepkăval pekne slovă. Adesea îmi șușotea cuvinte dulci. Traducerea în limba română a șușoti a șușoti (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ septaf sepkat septăvat Exemple Nieco mu septă do ucha. Îi șoptește ceva la ureche. Vzdy mi septăval prosty do ucha. Mereu îmi șoptea rugile lui la ureche. Traducerea în limba română a șopti, a murmura a șopti, a murmura (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ sibaf udierat (ohybnym) predmetom, sl’ahat sibăvat Exemple Chlapci sibali len mlade dievcată Băieții le biciuiau pe tinerele fete. Chodilisibăvatskoro răno. Mergeau la biciuit dis-de-dimineață. 198 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Traducerea limba română în a biciui a biciui (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ sikovat viest sikovat Exemple Sikovali vaznov. Însoțeau deținuții. Vaznov zdy sikuvali po desiatich. Întotdeauna însoțeau câte zece deținuți. Traducerea limba română în a conduce, a însoți a însoți (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ skriekaf vydavat ostre, prenikave hrdelne zvuky, skrecat skriekavat Exemple Papagâje skriekaju. Papagalii țipă. Papagtje casto skriekavaju. Papagalii țipă adesea. Traducerea limba română în a țipa a țipa (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ skulit mat ocnu chybu, pri ktorej osi ocf nie si rovnobezne skulievat Exemple Vase dieta skuli. Copilul dumneavoastră se uită cruciș. Skulieva od detstva. Se uită cruciș încă din copilărie. Traducerea limba română în a se uita cruciș a se uita cruciș (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ 199 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 sliapat klast nohu a tym stlâcat sliapavat Exemple Nemus^te sliapat na kvety. Nu trebuie să căleați în picioare florile. Rădsliapaval po mokrej trăve. Îi plăcea să calce pe iarba umedă. Traducerea în limba română a călca în picioare a călca în picioare (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ snupat nosom vdychovat (obyc. druh tabaku) snupăvat Exemple Snupe tabak. Prizează tutunul. Snupăva len kubănsky tabak. Prizează doar tutunul cubanez. Traducerea în limba română a priza/a trage pe nas a priza (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ somrat expr. hundrat, dudrat somrăvat Exemple Somre si podfuzy. Bombăne pe sub mustață. V kostole som somrăval modlitty. În biserică, îngăimam rugăciuni. Traducerea în limba română a bombăni, a îngăima a îngăima (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ stekat vydâvat prenikave, prudko vyrâzane zvuky, brechat stekăvat Exemple Pes stekal celu noc. Câinele lătra toată noaptea. Pes stekăval len na zlodejov. Câinele lătra doar la hoți. 200 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Traducerea în limba română a lătra a lătra (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ stepai' delii po vrstvach (nieco tvrde) stiepavat Exemple Stiepa drevo. Taie lemne. Drevo stiepaval na jesen. Tăia lemne iarna. Traducerea în limba română a tăia, a despica a tăia, a despica (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ stikat dierkovat, presekavat stikăvat Exemple Stikă cestovne h'stky. Compostează biletele. Nikdy nestikăva cestovne listky. Nu-și compostează niciodată biletele. Traducerea în limba română a pet fora/a composta a composta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ siichat1 triet', drhnut, brhlit săchavat Exemple Eva si stăle sucha oci. Eva se freacă neîncetat la ochi. Kazdy vecer si Jăn süchaval telo snehom. În fiecare seară, Jăn își freca corpul cu zăpadă. Traducerea în limba română a freca a freca (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ tarat expr. nepremyslene, nerozvazne hovorit, trepat tăravat 201 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Tăra dve na tri. Spune verzi și uscate. Vzdy tărava hluposti. Mereu debitează tâmpenii. Traducerea în limba română a spune verzi și urcate, a debita a debita (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ teșit sposobovat radost tesievat (sa) Exemple Prăca ma test. Munca mă face fericit Na vianocne koledy sme sa tesievali. Ne bucuram la ideea de a asculta colindele de Crăciun. Traducerea în limba română a face plăcere a se bucura (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ tkat prepletani'm utku a osnovy zhotovovat tkaninu tkavat Exemple Matka tkala plătno. Mama țesea pânză. Vzime spolu tkăvali. Iarna, țeseau împreună. Traducerea în limba română a țese a țese (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ topit ponoreni'm pod hladinu (vody) usmrcovat topievat (sa) Exemple Topil sa v rieke. Era gata să se înece în râu. Macată topieva v rieke. De obicei, îneacă puii de pisică în râu. Traducerea în limba română a (se) îneca a îneca (de obicei) Verb impei fectiv Verb iterativ topit teplom rozpust'at', roztâpat topievat (sa) Exemple Sneh sa topi. Kazdy rok sa tu sneh topieva neskor. 202 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Zăpada se topește. În fiecare an, aici, zăpada se topește mai târziu. Traducerea în limba română fondre fondre (de obicei) Verb impei fectiv Verb iterativ trăpit (sa) sposobovat telesne alebo dusevne utrpenie; suzovat, znepokojovat trăpievat (sa) Exemple Bolestho trăpi. Durerea îl chinuie. Neviem, co ho to vtedy trăpievalo. Nu știu ce-l chinuia atunci. Traducerea în limba română a chinui t a chinui (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ trăvit prezivat, zdrziavat sa trăvievat Exemple Kde trăvis dovolenku ? Unde-ți petreci vacanța? Ako zvyknete trăvievat leto ? Cum vă petreceți vacanța de obicei? Traducerea în limba română a petrece a petrece (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ triast (sa) trhavymi pohybmi vychyl’ovat' z pokojnej polohy triasavat (sa) Exemple Burka triasie stromom. Furtuna scutură copacul. Burka nebezpecne triasava statym stromom. De fiecare dată, furtuna scutură bătrânul copac periculos de tare. Traducerea în limba română a scutura, a agita a scutura (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ 203 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 triedit rozdel'ovat' do tried, klasifikovat triedievat Exemple Triedim vyrobky. Clasf produsele. Knihy najprv triedievame. De obicei, mai întâi, clasificăm cărțile. Traducerea în limba română a clasfica a clas, fica (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ trpiet znasat telesne alebo dusevne utrpenie trpievat Exemple Măria suferă teribil. Pamatăm sa, ako som vtedy trpievala. Îmi amintesc cât de mult sufeream pe atunci. Traducerea în limba română a suferi a suferi (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ tupit urazlivo sa vyjadrovat hanobit, znevazovat tupievat Exemple Tupil vlastnu rodinu. Își denigra propria familie. Tupieval vlastnu rodinu. Obișnuia să-și denigreze propria familie. Traducerea în limba română a calomnia/ a denigra a calomnia (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ tușit mat tusenie, pocitovat tusievat Exemple Tusf nebezpecenstvo. Presimte pericolul. Otycajne nebezpecenstvo tusieva. De obicei, presimte pericolul. Traducerea în limba română a presimți a presimți (de obicei) 204 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Verb imperfectiv Verb iterativ tulal sa zit bez domova tûlaval sa Exemple Tula sa po bulvăroch. Hoinărește pe bulevarde. Tulaval sa celé tyzdne. Hoinărea săptămâni întregi. Traducerea în limba română a hoinări a hoinări (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ tuzil pocitovat tuzbu tûzieval Exemple Eva tuzi po stasd Eva tânjește după fericire. Dusa po tele tuzieva. Sufletul tânjește după corp. Traducerea în limba română a tânji, a jindui a tân ji, a jindui (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ tvrdil hovorit ako iste, dokazatel'ne, uistovat tvrdieval Exemple Jan tvrdil, ze je hladry. Jăn aafirma că îi este foame. Vzdy tvrdieval, ze je Slovăk Întotdeauna afirma că e slovac. Traducerea în limba română a afirma a a firma (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ tahal (sa) tahat za jeden povraz vzâjomne sa podporovat dahdvad (sa) Exemple Kto tahă kartu pny ? Cine trage cartea primul? Kone este vzdy dahăvali vozy. Caii continuau să tragă căruțele. 205 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Traducerea în limba română a trage a trage (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ ucit (sa) stalym posobeni'm pomahat v zfskavanf zrucnosti ucievat (sa) Exemple Ucfm sa hrat nagitare. Învăț să cânt la chitară. Kim sa kazdy den ucieval. Kim studia în fiecare zi. Traducerea în limba română a învăța, a studia a studia (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ udit (sa) konzervovat dymom udievat (sa) Exemple Udil sunku. Afuma jambonul. Ryby sa üdievali na povale. Peștii se afumau la mansardă. Traducerea în limba română a afuma (carnea) a a fuma (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ varit (sa) pripravovat, upravovat varom varievat (sa) Exemple Varim maso. Gătesc carnea. Varievali si ryzu alebo zemiaky ? De obicei, găteau orez sau cartofi? Traducerea în limba română a găti a găti (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ vabit lakat, pritahovat văbievat Exemple To ma văbi. Mă atrage. Nevăbieva ma nic. În general, nimic nu mă atrage. Traducerea în limba română a atrage a atrage (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ 206 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 văzit zistovat vâhu, hmotnost văzievat Exemple Musi'm văzit kazdu zăsielku. Trebuie să cântăresc pachetul. Otycajne văzievam cukor a muku. De obicei, cântăresc zahărul și făina. Traducerea în limba română a cântări a cântări (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ vecerat jest (ako) veceru veceriavat Exemple Vpondelok veceriame doma. Lunea, cinăm acasă Kazay vecer veceriavala sama. În fiecare seară, cina singură. Traducerea în limba română a cina a cina (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ velit viest, riadit z voj. hl'adiska velievat Exemple Velf elitnej jednotke. Comandă o unitate de elită. Velieval len elitrym jednotkăm. Comanda doar unități de elită. Traducerea în limba română a comanda a comanda (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ vesat (sa) upevnovat, klast' do visiacej polohy vesiavat (sa) Exemple Vesia bielizen. Întinde lenjeria. Nevie, kde si vesiava kabăt. De obicei, nu știe unde se agață paltonul. 207 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Traducerea limba română în a agăța/a întinde a agăța (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ viezf vozidlom dopravovat' vozievaf (sa) Exemple Vlak moze viezt aj tovar. Trenul poate transporta și marfă. Vozieval k năm turistov. Transporta turiștii care veneau la noi. Traducerea limba română în a transporta a transporta (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ visief byt upevneny nad taziskom, byt zaveseny visievaf Exemple Obraz visf na stene. Tabloul este agățat pe perete. Kde visieval ten obraz prediym ? Unde era agățat acest tablou înainte? Traducerea limba română în a atârna/ a fi agățat a fi agățat (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ v^taf slovami alebo inou formou pozdravovat prichâdzajuceho vftavaf Exemple Vitali sme hosta. Am întâmpinat oaspetele. Pamătăm si ako kedysi vftavali krăi'ov. Îmi amintesc cum erau întâmpinați regii odinioară. Traducerea limba română în a întâmpina, a saluta a întâmpina (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ vlâcif (sa) vliect vlacievaf (sa) 208 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Exemple Kon vlacil jazdca za sebou. Calul tăra călărețul Nevesty vlăcievali dlhe zăvoje. Miresele aveau trene lungi. Traducerea în limba română a trena, a târî a trena (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ vodit (sa) viest vodievat (sa) Exemple Pes vodf slepca. Câinele îl conduce pe orb. Vodievam ju vecer do zăhrady. Seara, o conduc în grădină. Traducerea în limba română a conduce, a ghida a conduce (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ volal (sa) silnym hlasom (na dial'ku) oznamovat, kricat volăvat (sa) Exemple Ako sa volas ? Cum te cheamă? VeCmi casto jej volăvam. O sun deseori. Traducerea în limba română a chema a apela, a suna (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ volil rozhodovat sa pre jednu z viacerych moznostf volievat Exemple Dnes voh'me prezidenta. Astăzi, ne alegem președintele. Namiesto mudrych prezidentov, hlupych volievame. În loc să alegem președinți înțelepți, alegem niște idioți. 209 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Traducerea în limba română a alege a alege (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ vozif vozidlom premiestnovat vozievat Exemple Eva vozf dieta v kocîku. Eva transportă copilul în cărucior. Casto som vozieval ludiz Bratislavy. Adesea îi transportam pe oamenii din Bratislava Traducerea în limba română a transporta a transporta (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ vravief hovorit vravievat Exemple Musti vraviet pravdu. Trebuie să spui adevărul. Vravievali vzdy len pravdu. Întotdeauna spuneau doar adevărul. Traducerea în limba română a spune a spune (întotdeauna) Verb imperfectiv Verb iterativ vrtaf (sa) vrtâkom alebo inym podobnym nastrojom vnikat, robit otvory vrtavat (sa) Exemple Do betonu sa vrta tazko. Egreu să spargi betonul. Do betonu otec vrtaval zvlăstnou vrtackou. Pentru a sparge betonul, tata folosea un burghiu special. Traducerea în limba română a sparge, a fora a sparge (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ vybtakovaf expr. vel’mi bl’acat lybl'akuvat 210 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Exemple Ovce xybtakuju. Oile behăie. Ovce vybtakuvali nad rănom. De obicei, oile behăiau dis-de- dimineață. Traducerea în limba română abehăi a behăi (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ vzdychat vydâvat vzdychy vzdychăvat Exemple Vzdychă od bolești. Geme de durere. Zvykol takto vzdychăvatod bolesti. Obișnuia să geamă așa de durere. Traducerea în limba română a suspina/ a geme a geme (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ zimovat preckâvat zimu zimuvat Exemple Zimoval som na juhu. Am iernat în sud. Posledne roky zimuval na juhu. În ultimii ani, ierna în sud. Traducerea în limba română a ierna a ierna (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ zvonit vydâvat zvonivy zvuk zvonievat Exemple Telefon zvoni Telefonul sună. Zvonec na vezi zvonieval presne. Clopotul din turn suna la timp. 211 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Traducerea limba română în a suna a suna (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ za? kosit (obilniny) znievat Exemple Zal som jacmen. Seceram orzul. V lete som znieval psenicu. Vara, seceram grâul. Traducerea limba română în a secera, a recolta a secera (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ zehnal davat pozehnanie obradnym pohybom ruky zehnmal Exemple Knaz zehnă veriacich. Preotul îi binecuvântează pe credincioși. Zehnăval v mene Krista. Binecuvânta în numele lui Cristos. Traducerea limba română în a binecuvânta a binecuvânta (de obicei) Verb imperfectiv Verb iterativ zici? byt priaznivo nakloneny zicievat' Exemple Zicm ti uspech. Îți urez succes.. Vzdy ti zicievam vela stastia. Îți urez întotdeauna multă fericire. Traducerea limba română în a ura a ura (adesea) Verb imperfectiv Verb iterativ zmuril privierat oci zmurieval Exemple Dieta zmuri oci. Copilul clipește din ochi. Ked'nevidf dobre, zmürieva oci. Atunci când nu vede bine, clipește din ochi. Traducerea limba română în a clipi a clipi (adesea) 212 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Verb imperfectiv Verb iterativ zrat prijimat potravu zrăvat Exemple Kone zeru ovos. Caii mănâncă ovăz. Pes zrăval vsetko. De obicei, câinele mânca tot. Traducerea în limba română a mânca a mânca (de obicei) 2. Verbe imperfective cu două sau mai multe forme de iterativ Această categorie cuprinde doar opt verbe de referință: Verb imperfectiv Verbe iterative bit trestat' bitkou, tlct bjat bjavat Exemple Niektort rodicia bju deti. Unii părinți își bat copiii. Otec mamu casto bjal. Tata o bătea adesea pe mama. Vminulostf ma Jăn bjaval În trecut, Jăn mă bătea. Traducerea în limba română a bate a bate (adesea) Verb imperfectiv Verbe iterative byt jestvovat, zit tyvat tyvavat 213 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Kniha je na stole. Cartea e pe masă. Slovo mrăz tyva olyctjne v mnoznom cisle. Cuvântul "ger" este, de obicei, la plural. Teraz budem byvavat casttjsie tu. Acum, voi fi mai des aici. Traducerea în limba română afi, a se afla afi (de obicei) Verb imperfectiv Verbe iterative listovat obracat listy v knihe listuvat listovâvat Exemple Listoval v slovmku. Răsfoia dicționarul. V detstve v starych knihăch răd listuval. Îi plăcea să răsfoiască, în copilărie, cărțile vechi. V detstve v staiych knihăch răd listovăval. Îi plăcea să răsfoiască, în copilărie, cărțile vechi. Traducerea în limba română a răsfoi a răsfoi (adesea) Verb imperfectiv Verbe iterative ma/Ovat zobrazovat farbami ma/uvat mal’ovavat Exemple Ma/ujem portret. Pictez un portret. Ja budem maluvatcey zivot. Voi picta toată viața. On je ludovy umelec, mal'ovdval ikony. E artist popular, picta icoane. Traducerea în limba română a picta a picta (adesea) păst (sa) dozerat na zvierata na pași păsat (sa) păsavat (sa) Exemple Ovce sa musia păst Trebuie să paști oile. Kon sa păsa na poli. Calul paște pe câmp. Cez leto sa păsavali pri potoku kravy. Vara, se pășteau vacile lângă râu. 214 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Traducerea în limba română a paște a paște (de obicei) Verb imperfectiv Verbe iterative pil glgani'm prijimat tekutinu pjat pijavat Exemple P,jem vino. Beau vin. Răno p.jal kăvu. Dimineața, bea cafea. Răno p.javal kăvu. Dimineața, bea cafea. Traducerea în limba română a bea a bea (de obicei) Verb imperfectiv Verbe iterative sil pomocou ihly a nite spajat kusy tkaniny sjal sijaval Exemple Sjem saty. Cos rochia. Kazay den s.jal kosele. În fiecare zi, cosea cămăși. Zena si saty sjavala sama. Femeia își cosea singură haine. Traducerea în limba română a coase a coase (de obicei) Verb imperfectiv Verbe iterative vidiel mat schopnost vnimat zrakom vidat vidavat Exemple Nic nevidim. Nu văd nimic. Casto ho v^dam. Îl văd adesea. Niekedy ho vidaval. Uneori, îl vedea. Traducerea în limba română a vedea a vedea (adesea) 215 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 3. Verbe imperfective/perfective având și o formă de iterativ Această categorie cuprinde cinci verbe de referință, care au o unică formă pentru ambele aspecte verbale- perfectiv și imperfectiv, precum și o formă de iterativ, care acoperă, de asemenea, ambele aspecte: Verb imperfectiv / perfectiv Verb iterativ menovat uvadzat, uviest' menom menuvat Exemple Nebudem ich menovat. Nu le voi numi. Menuju ho za riaditePa. Îl vor numi director. Nebudem pokazde menuvat vsetky organizăcie. Nu voi numi de fiecare dată toate organizațiile.. Traducerea în limba română a numi a numi (în mod repetat) Verb imperfectiv / perfectiv Verb iterativ obetovat prinasat, priniest ako obetu obetuvat Exemple Rodicia obetuju vePa casu detom. Părinții sacrifică mult timp pentru copii. Obetuju dovolenku prăci. Îșisacrifică, de dragul muncii, concediul. Ked' sa obetuvas, dostăvas viac, ako dăvas. Când te sacrifici, primești mai mult decât oferi. Traducerea în limba română a sacrfica, a da a sacri fica (de obicei) Verb impei fectiv / pei fectiv Verb iterativ 216 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 pomstit(sa) vykon(âv)at pomstu za niekoho, za nieco pomstievat (sa) Exemple Teraz sa pomstfs za vsetko. Acum, tu te răzbuni pentru tot. Raz sa im pomsts. Într-o bună zi, te vei răzbuna pe ei. Pomstieval sa răd. Îi plăcea să se răzbune. Traducerea în limba română a (se) răzbuna a (se) răzbuna (de obicei) Verb impei fectiv / pei fectiv Verb iterativ venovat d(âv)at ako dar venuvat (sa) Exemple Autor venuje svoju knihu rodicom. Scriitorul le dedică părinților cartea Venujem ti to ako dar. Ți-o voi oferi în dar. Len jedna firma zo siestich venuva dary. O singură firmă din șase oferă cadouri. Traducerea în limba română a oferi, a dedica a oferi (de obicei) Verb imperfectiv / perfectiv Verb iterativ zvestovat oznamovat, ohlasovat' zvestuvat Exemple Jeho prfchod zvestuje vzdy hluk Vacarmul vestește întotdeauna sosirea sa. Rozkvitnute kry năm zvestuvali prfchod jari. Arbuștii înfloriți ne vesteau sosirea primăverii. Traducerea în limba română a vesti a vesti (de obicei) 4. Verbe imperfective/perfective având și două forme de iterativ/imperfectiv secundar Această categorie cuprinde un singur verb de referință, care are o unică formă pentru ambele aspecte verbale - perfectiv și imperfectiv, precum și două 217 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 forme de iterativ: Verb imperfectiv / perfectiv Verbe iterative / imperfective secundare sprostredkovat' byt prostredni'kom, umoznit sprostredkuvaf sprostredkovăvaf Exemple Sprostredkuje mi zamestnanie. Îmi va găsi de lucru. Jedna institucia sprostredkuvala poluchăcom informăcie. O instituție furniza informații asistenței. Nebudu mi sprostredkovăvaf rozhovoiy s novinărmi. Nu-mi vor media discuțiile cu jurnaliștii. Traducerea în limba română a oferi, a propune a propune (adesea)/ a propune 5. Verbe perfective cu o formă de iterativ și o altă formă de imperfectiv Această categorie cuprinde verbe de referință, care formează cinci perechi aspectuale, în care perfectivul și imperfectivul sunt fie neprefixate, fie prefixate, prefixul modificând doar sensul lexical al verbului, nu și aspectul verbal: Verbe perfectiv Verb imperfectiv Verb iterativ l'ahnût' (si) ulozit sa do vodorovnej polohy lihat' (si) lihavat' (si) 218 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Exemple Idem si talmud. Mă duc să mă culc. Kazcy vecer do poștele l^ha. În fiecare seară, se culcă în pat Ako chlapec som casto l^haval na chrbte a pozoroval oblaky. Când eram băiețandru, mă culcam adeseori pe spate și priveam norii. Traducerea în limba română a se culca a se culca (adesea) Verbe perfectiv Verb imperfectiv Verb iterativ skupif postupne (vsetko) vykupit, pokupit skupovaf skupuval Exemple Skupili tovar. Au cumpărat toată marfa Firma chce skupovat nove akcie. Firma vrea să cumpere noile acțiuni. Vtedy skupuvali stare m'yry Pe atunci, cumpărau toate morile vechi. Traducerea în limba română a cumpăra tot (progresiv) a avea obiceiul de a cumpăra tot (progresiv) Verbe perfectiv Verb imperfectiv Verb iterativ spif sa expr. opit sa spijaf sa spjavaf sa 219 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Exemple Spila sa vnom. S-a îmbătat cu vin. Spjal sa celu noc. Bea toată noaptea până se îmbăta. Spomenul si na svoju mladost, kedy sa chodil tiez spjavat. Și-a amintit de tinerețe, când mergea adesea la băut ca să se îmbete. Traducerea în limba română a se îmbăta a se îmbăta (adesea) Verbe perfectiv Verb imperfectiv Verb iterativ strck' (sa) sunuti'm vlozit strkaf (sa) strkăvaf (sa) Exemple Strcil si ruku do vrecka. Și-a băgat mâna în buzunar. V krtze netreba striat hlavu do piesku. În situații de criză, nu trebuie să-ți bagi capul în nisip. Deti tam strkăvaju prsty. Copiii își bagă degetele acolo. Traducerea în limba română a băga, a în funda, a împinge a băga (de obicei) Verbe perfectiv Verb imperfectiv Verb iterativ strelif (si) vystrelit, vypalit strietaf (si) striel’avaf (si) Exemple Strelili z pistole. Au tras cu pistolul. Behă s pistolou a chystă sa strielat Aleargă cu pistolul în mână și se pregătește să tragă. Tam chodievam striel'avat zo vzduchovky. Deseori mă duc acolo pentru a trage cu arma cu aer.comprimat Traducerea în limba română a împușca, a trage cu arma a trage cu arma (adesea) 220 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 6. Verbe perfective cu o formă de iterativ/imperfectiv Această grupă cuprinde opt verbe de referință, imperfectivul derivat de la perfectiv fiind considerat, în același timp, verb iterativ complementar: Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv darovaf dat ako dar, venovat darûval Exemple DarovalZenesperk I-a oferit femeii o bijuterie. Knihy darûvcjû kniZniciam. (verb iterativ) De obicei, oferă cărți bibliotecilor. Teraz mu daruva vsetko. (verb imperfectiv) Îi oferă totul acum. Traducerea în limba română a oferi a o feri (de obicei)/ a o feri Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv schovat (sa) skryt (sa) schovăvat (sa) Exemple Schoval darcek do skrine. A ascuns cadoul în dulap. Ludia sa schovâvali do obchodov. (verb iterativ) Les gens se cachaient dans les magasins d'habitude. Chlapec sa schovăva. (verb imperfectiv) Băiatul se ascunde. Traducerea în limba română a (se) ascunde a (se) ascunde (de obicei)/ a (se) ascunde Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv 221 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 zakopat (sa) zakryt zeminou vo vykopanej jame zakopăvat (sa) Exemple Zakopal poklad. A îngropat comoara Bohuzial', nemozeme vsetko zakopăvat (verb iterativ) Din nefericire, nu putem îngropa totul. Prăve sa zakopăvali, ked spadla prvă bomba. (verb imperfectiv) Erau pe cale să se îngroape când căzu prima bombă. Traducerea în limba română a (se) îngropa a (se) îngropa (de obicei)/ a (se) îngropa Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zaliat prikryt' tekutinou zalievat Exemple Zalial kapustu vodou. A udat varza cu apă Pocas sucha musme casto zalievat rastliny. (verb iterativ) În timpul secetei, trebuie să udăm mereu plantele. Prăve zalievaju paradajky. (verb impetfectiv) Se pregătesc să ude roșiile. Traducerea în limba română a uda a uda (de obicei)/ a uda Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zamdliet stratit vedomie, omdliet zamdlievat Exemple Vodic zamdlel. Șoferul a leșinat. Pri pohtade na nu vsetci zamdlievali. (verb iterativ) Văzând-o, toată lumea leșina. Mysleli si, ze budem zamdlievat od radosti. (verb imperfectiv) Credeau că am să leșin de bucurie. Traducerea în limba română a leșina a leșina (de obicei)/ a leșina Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zaslat poslat, odoslat zasielat Exemple Otec zaslal synovi peniaze. Tata i-a trimis bani fiului. Kazdy mesiac zasiela platobny prikaz. (verb iterativ) 222 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 În fiecare noapte, trimite un ordin de plată. Zasielam to do zahranicia. (verb imperfectiv) O trimit în străinătate. Traducerea în limba română a trimite a trimite (de obicei)/ a trimite Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zaspat oddat' sa spanku zaspdvat Exemple Nemozem zaspat. Nu pot să adorm. Chcem ved/a teba zaspovatkazay vecer. (verb iterativ) Vreau să adorm lângă tine în fiecare seară. Dieta prove zaspova. (verb imperfectiv) Copilul este pe cale să adoarmă. Traducerea în limba română a adormi a adormi (de obicei) Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zastat prestat postupovat zastavat' (sa) Exemple Zastal sa ma. M-a apărat. Casto sa ho/udia zastâvcjâ. (verb iterativ) Oamenii îl apără adesea. Teraz sa ma zastâvas? (verb imperfectiv) Acum, mă aperi? Traducerea în limba română a apăra a apăra (de obicei)/ a apăra 223 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 7. Verbe perfective cu mai multe forme de iterativ/imperfectiv Această grupă cuprinde patru verbe de referință, care sunt perfective și care au cel puțin două forme diferite pentru iterativ, una din ele având desinența -ovat, specifică verbelor neologice. Forma de iterativ coincide cu imperfectivul. Două dintre aceste verbe sunt derivate de la verbele de mișcare (odbehnut și zaletiet). Celelalte două sunt verbe perfective prefixate. Verbul odbehnut are trei forme diferite: odbiehat, odbehâvat/ odbehuvat, odbehovat (iterativ/ imperfectiv) dat fiind faptul că formele odbehâvat/ odbehuvat sunt simple variante (â/u) ca și zhrabâvat/ zhrabuvat. Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv odbehnut' behom sa (trocha) vzdialit' odbiehat' odbehâvat' odbehuvat odbehovat' Exemple Diet'a odbehlo za loptou. Copilul a fugit după minge. Martin neustâle odbiehal na balkon fcjcit'. Martin se tot ducea în balcon la fumat. Stâle odbehâva len za tebou. El tot fuge numai după tine. Kazdy den nemozeme odbehuvat' do dediny. Nu putem să tot alergăm, zi de zi, până în sat și-napoi. Pocas treningu nemâm cas odbehovat do satne. În timpul antrenamentului, nu am timp să fac ture-ture până la vestiar. Traducerea în limba română a se îndepărta, a fugi, a pleca, a se duce (de obicei) Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zakusit' skusit', zazit', prezit' zakusat' zakusovat' Exemple Zakusil mnoho biedy. A cunoscut multă sărăcie. Hâdam kazdy clovek zakusa obcas rovnaky cit Mai tot omul trăiește, din când în când, același sentiment Vel'ke nest'astie budeme zakusovat' po celu vecnost'. Vom trăi etern o mare nefericire. 224 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Traducerea în limba română a simți, a trăi, a suporta a simți, a trăi, a suporta (de obicei) Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zaletiet' letom sa niekam dostat' zalietat' zaletovat' Exemple Vtăk zaletel do hory. Pasărea și-a luat zborul spre munte. Rakuski piloti vyuzili zasa sancu zalietat'. Piloții austrieci au profitat din nou de șansa de a efectua teste de zbor. Zrak mi stăle zaletuje kstene. Privirea îmi zboară mereu spre perete. Traducerea în limba română a-și lua zborul, a testa în zbor a-și lua zborul, a testa în zbor (de obicei) Verb perfectiv Verb iterativ / imperfectiv zhrabat' hrabanfm zhrnut' zhrabăvat' zhrabuvat' zhrabovat' Exemple Zhrabal listie. A strâns frunzele. Opadne listie nemusime hned zhrabăvat'. Frunzele moarte nu trebuie strânse imediat. Na jesen treba zhrabuvat' listie. Toamna, trebuie strânse frunzele moarte. Potom musela zhrabovat' cey trăvnik. Apoi, a trebuit să grebleze tot gazonul. Traducerea în limba română a strânge (greblând) a strânge (greblând) (de obicei) Concluzii: 1. Din punct de vedere terminologic, noțiunile „frecventativ” și „iterativ” sunt sinonime. 2. Din punctul de vedere al aspectului verbal, majoritatea verbelor frecventative slovace sunt imperfective, iar frecventativele perfective exprimă o acțiune care se repetă (vezi J. Mistrfk). 225 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 3. În general, verbele frecventative slovace sunt redate, în limba română, cu ajutorul adverbelor și locuțiunilor adverbiale (adesea, întotdeauna, mereu, din când în când etc.), fapt pentru care frecventativele sunt cunoscute și sub denumirea de „aspect adverbial”, deoarece sensul circumstanțial se regăsește implicit în structura semantică a verbelor frecventative. 4. În limba slovacă, aspectul verbal este considerat categorie lexico- gramaticală, ceea ce înseamnă că aspectul și sensul lexical al verbelor se regăsesc în mod implicit în afixele verbale. 5. Din punct de vedere formal, verbele frecventative slovace se formează cu ajutorul următoarelor sufixe: • dacă verbul de bază se termină în -at, verbele frecventative se formează cu ajutorul sufixelor -âv- sau -av- (în cazul în care ultima silabă din radical este lungă) : • behat imperf. - behavat iterat zakopat' (sa) perf. - zakopavat (sa) iterat. /imperf. citat imperf. - citavat iterat. lezat imperf. - leziavat iterat. prsat imperf. - prsiavat iterat. vesat (sa) imperf. - vesiavat (sa) iterat. Alternanțe vocalice apar în cazul verbelor al căror radical se termină în consoană moale, astfel încât -âv- devine -iav-, iar -â- devine -ia-, de ex.: lezat imperf. - leziavat iterat., prsat imperf. - prsiavat iterat., vesat (sa) imperf. - vesiavat (sa) iterat. Verbul cu două variante vizând ultima consoană din radical (1, respectiv, lQ presupun două verbe frecventative, de ex.: kaslat imperf. - kaslavat iterat., kaslat imperf. - kasliavat iterat. Unele verbe neregulate, precum și anumite verbe a căror formă de infinitiv nu se termină în -at formează forme de frecventativ cu ajutorul sufixului -âv-: jest imperf. - jedavat iterat. piect' imperf. - pekavat iterat. pliest imperf. - pletavat iterat. priast imperf. - priadavat iterat. sediet imperf. - sedăvat iterat. triast (sa) imperf. - triasavat (sa) iterat. byt imperf. - byvat, byvavat iterat. bit imperf. - bijat, bijavat iterat. 226 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 pit imperf. - pi'jat, pjavat iterat. sit imperf. - sjat, sfjavat iterat. spit sa perf. - spjat sa iterat. - spijavat imperf. • dacă verbul de bază se termină în -ovat, verbele frecventative se formează cu ajutorul sufixului -uvat: debatovat imperf. - debatuvat menovat imperf. /perf. - menuvat iterat. Unele verbe în -ovat au două forme de frecventativ: în -uvat și în - ovâvat, de ex.: listovat imperf. - listuvat, listovâvat iterat. maPovatimperf. - maluvat, malovâvatiterat. sprostredkovat imperf./perf. - sprostredkuvat iterat./imperf. secundar, sprostredkovâvat iterat/imperf. Secundar • dacă verbul de bază se termină în -it, verbele frecventative se formează cu ajutorul sufixului -ievat: fajcit imperf. - fajcievat iterat., pomstit imperf. /perf. - pomstievat (sa) iterat 6. Verbele frecventative slovace presupun o mare varietate lexico- semantică. 7. Din punctul de vedere al frecvenței, prima clasă de verbe frecventative, verbele imperfective cu o singură formă de iterativ, constituie grupa cea mai cuprinzătoare, incluzând peste 190 de verbe de referință. Acestea sunt urmate de verbele imperfective cu două sau mai multe forme de iterativ și de verbele perfective cu o formă de iterativ/ imperfectiv, fiecare din aceste două grupe cuprinzând căte opt verbe de referință. Verbele perfective cu o formă de iterativ și o altă formă de imperfectiv conțin cinci verbe de referință, ca și verbele imperfective/ perfective având și o formă de iterativ. A 227 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 șaptea grupă, verbele perfective cu mai multe forme de iterativ/imperfectiv, este reprezentată de patru verbe de referință, iar a patra grupă, verbele imperfective/ perfective având și două forme de iterativ/ imperfectiv secundar, conține un singur verb. 228 https://biblioteca-digitala.ro SPISOVN SLOVENCINA VO VOJVODINE V 21. STOROCÎ V KONTEXTE SLOVENSKO-SRBSKYCH JAZYKOVYCH VZTAHOV (ÛSTNY PREJAV SLOVENSKEJ VOJVODINSKEJ MLÂDEZE)1 2 Samuel KORUNIAK In this paper we present a brief overview of the development of literary Slovak language among Slovak people in Vojvodina through 20th and beginning of 21st century. Currently literary variety of Slovak language among Slovaks people in Vojvodina is alive, and is persist as long as the literary form in its home country, in Slovakia. The centre of interest of the entire contribution is to review the status of the literary language of the young generation of the Slovak minority in Vojvodina. We analyze oral interview of young actors in the youth session RTV Vojvodina, of which excerpt the essential features and characteristics of the present form of the literary Slovak language in Vojvodina through to the young generation. We focus primarily on the impact of the contact Serbian language on the form of the Slovak language. Key words: Slovak in Vojvodina, literary Slovak language, language of youth, Serbian language, sociolinguistic V sucasnom slovenskom lingvistickom svete sme svedkami silnejsieho sociolingvistickeho vplyvu a vzt’ahu k spisovnej podobe jazyka, jazykovo- kontaktovym prvkom v spisovnej variete, otazkam jazykovej kultury, kultivovania jazyka a pre nas vyskum, ako i pre mnohe narodne a mensinove spolocenstva, vel’mi dolezita otazka stavu a potreby sucasneho spisovneho jazyka, ako najvyssej zlozky narodnej kultury daneho etnika. V suvislosti so sociolingvistikou sa prichadza k potrebe liberalnejsieho prfstupu k pravidlam a zakonitostiam, k otvorenosti, odrazom v spolocnosti na nove jazykove prvky a vseobecna demokratickejsia atmosfera v skumanej problematike spisovnej variety jazyka. Kultivovanie, jazykova politika, jazykova kultura, pravidla, zakonitosti, vo vztahu k spisovnej slovencine, platia nad’alej. Tendencia vsak smeruje k tomu, ze v slovenskom lingvistickom dianf sa silne udomacnuju take europske smery, ktore si vsfmaju spisovnu varietu 1 Clanok vysiel s financnou podporou projektu VEGA 10694/13 Sucasna slovencina v srbskych a slovenskych elektronickych mediach KSJ FF UKF v Nitre. 2 Zber udajov potrebnych k realizovaniu vyskumnej bazy pri'spevku bol financovany z projektu UGA 2015 cislo: I-15-210-02 Dejiny spisovnej slovenciny v kontexte vojvodinskych Slovakov (od kodfikovania spisovnej slovenciny az po prvu svetovu vcjnu). https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 slovenciny z celkom inych strân, nenarusajuc jej doterajsiu, viac ako 170 rocnu, spisovno-jazykovu kontinuitu. Paralelne si sucasnâ slovenskâ jazykoveda do obsahu svojho vyskumu pridala aj rozbor slovenciny zahranicnych Slovâkov, cez prizmu vsetkych variet jazyka. Spisovnu slovencinu mimo hranfc dnesneho Slovenska, by sme predsa mali hodnotit’ a analyzovat’ v inom kontexte, pretoze zahranicnâ slovencina nadobudala a zfskavala, pocas svojej existencie, specificku povahu, oproti slovencine v materskej krajine. Rovnaky nâzor, k tejto problematike, vyjadrili slovakisti zo zahranicia (myslfme predovsetkym na rumunskych, madarskych a vojvodinskych slovenskych lingvistov1), ktorf sa otâzke vyvinu enklâvnej slovenciny venovali komplexne, odborne a vedecky. Zâvaznym diferenciacnym momentom zahranicnej slovenciny je ekvivalent mensinoveho jazyka s obmedzenou, alebo zmensenou moznostou jazykoveho vyuzitia. Pritom nie vsetky variety slovenskeho jazyka v zahranicnych enklâvach sa rozvfjaju rovnako, subezne. Slovencina v zahranicf, jej spisovny variant, sa v sucasnej dobe kultivuje iba v niektorych stâtoch. Hovorfme o takej forme spisovnej mensinovej slovenciny, ktorâ sa vyskytuje vo verejnych, spolocensko-prâvnych, osvetovych, kulturnych, masmediâlnych instituciâch. Je to podoba jazyka, ktorâ sa lfsi od nârecovej, uzemnej, ci teritoriâlnej, jednoducho povedane, ide o vseobecne platnu slovencinu, ktorâ zachovâva a predovsetkym uplatnuje prvky kodifikovaneho jazyka z jadroveho uzemia, cize zo Slovenska. Stâty Srbsko, Rumunsko, Madarsko a v sucasnej dobe aj Cesko, z casti (tvrdfme to s rezervou) sem patria aj Ukrajina, Pol’sko a Chorvâtsko, su krajiny, v ktorych sa spisovnâ slovencina a spomenute charakteristicke paralelne znaky, spisovnej slovenciny, udrzuju s materskym uzemfm. Spisovnâ slovencina sa tak stâva polycentrickym jazykom (Dudok, 2008), kedze sa uplatnovanie a zachovâvanie spisovnej slovenciny uskutocnuje mimo uzemia jadra. Juhoslovanskâ, a teraz srbsko-vojvodinskâ spisovnâ slovencina2 ako nâsledok polycentrickeho vyvoja slovenciny, sa historicky udrzala a je prftomnâ uz 1 O vojvodinskej a tym aj enklâvnej slovencine sa vo svojich studiâch a v knihe Zachrâneny jazyk (Nadlak, 2008) zaoberal slovakista a slavista Miroslav Dudok. 2 Uviedli sme pri'vlastok juhoslovanskâ a srbskâ, ako i vojvodinskâ, lebo sa priamo zhoduje s nâzvom uzemia, na ktorom sa slovencina nepretrzite vyvi'jala v spomenutom prostredf v priebehu 20. storocia a az po sucasnost. 230 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 270 rokov1, ako organickâ sûcast materskej, nielen slovenskej, kultûry, historié, ale aj materskej spisovnej slovenciny vôbec (Myjavcovâ, 2006, s. 14). Z historického hladiska spisovnâ slovencina, vtedy este v juznych castiach Uhorska a nâsledne aj v novom stâtnom ûtvare (v Krâlovstve Srbov, Chorvâtov a Slovincov), nezaostâvala za spisovnou normou slovenciny, pretoze v rozkolfsanych jazykovych, ale predovsetkym spolocenskych normâch, pôsobila ako pevny a stycny bod pre udrzanie si slovenskej identity, nârodnosti, postoja, kultûry. Samozrejme, a to dokazuje aj vojvodinsky slovakista Daniel Dudok, uz v spolocensky sa meniacom obdobf pôsobili na tomto ûzemf intencné a priam nezastavitelné prvky na sfriacu sa spisovnû slovencinu (Dudok, 1983, s. 458). V obdobf pred zaclenenfm vojvodinskych Slovâkov do juznoslovanského zvâzku naberala kontûry kontaktovâ lingvistika, cize vplyv ûzemno-blfzkych jazykov, ako naprfklad madarciny, nemciny a prinesenej pozmenenej nârecovej, podoby slovenciny na spisovnû varietu rodiacej sa vojvodinskej slovenciny (Dudok, 1984, s. 87). Situâcia v priebehu minulého storocia posunula, z lingvistického hl’adiska, vojvodinskû, vtedy slovencinu juhoslovanskych Slovâkov, do vlastnych kolajf, z ktorych sa vytvoril variant tzv. dolnozemského, panonskeho archetypu spisovnej slovenciny (Dudok, 2008). V novom stâtnom ûtvare, mimo priameho styku s materskym stâtom, stûpa slovenské nârodné povedomie vtedajsfch vojvodinskych Slovâkov v oblasti jazyka, aby spisovnû podobu slovenciny kultivovali sûbezne s upravenymi normami z medzivojnového Ceskoslovenska. Historické, kultûrno-spolocenské a politické udalosti 20. storocia sa podiel’ali na budovanf zâkladov enklâvneho vyvoja spisovnej slovenciny vo vojvodinskom prostredf. Zalozenie tlaciarne, a tym vydâvanie vlastnych slovenskych knfh, casopisov a novfn, s dennou alebo tyzdennou periodicitou, otvorenie jedinej slovenskej stredoskolskej institûcie mimo ûzemia materského stâtu (vytvoriac podmienky pre kontinuitu vzdelâvania aj na dalsfch stupnoch), ozivovanie kultûrneho, spolkového a divadelného zivota, v râmci ktorého sa vyuzfvanie spisovnej slovenciny rozsfrilo na celû spolocnost Slovâkov vo Vojvodine. V neposlednom rade bolo markantnym impulzom aj zalozenie kultûrnej a osvetovej, scasti politickej organizâcie2, v ktorej stanovâch bola zakomponovanâ aj revitalizâcia 1 Tohto roku vojvodinskf Slovâci oslavujû 270 rokov od pri'chodu Slovâkov do prvej slovenskej dediny - Petrovec. 2 Mâme na mysli zalozenie Matice slovenskej v Juhoslâvii, dnes Matica slovenskâ v Srbsku. 231 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 a zvel’ad’ovanie spisovnej slovenciny. Sled tychto udalostf nasmeroval slovensku mensinu vo Vojvodine k udrziavaniu vlastnej kultury, jazyka a identity v multietnickom prostredf. Zalozenie ustavu po druhej svetovej vojne, nasledne katedry, a v sucasnosti Oddelenia slovakistiky na Filozofickej fakulte v Novom Sade, vyprofilovalo odbornu a vedecku slovakisticku vojvodinsku zakladnu, vlastne, domace kadre, ktore variant vojvodinskej, nielen spisovnej slovenciny exaktne objasnili. Zaciatocne odborne prace v oblasti skumania vojvodinskej slovenciny si uvedomovali prftomnost’ a posobenie vojvodinskych narecf na podobu spisovnej slovenciny. V spomenutom obdobf vznikaju i prve odborne publikacie z oblasti skumania spisovnej vojvodinskej slovenciny, cez prizmu kontaktoveho väcsinoveho jazyka - srbciny. Postupne explanacia vojvodinskej slovenciny smerovala k oblasti hodnotenia slovensko- srbskeho bilingvizmu a determinacii bilingvalnych (slovensko-srbskych) pouzfvatel’ov jazyka. Vedecke a odborne prace vojvodinskych slovakistov su sucastou vseobecneho lingvistickeho vyskumu slovenskeho jazyka. Rozvinuty system vzdelavania v materinskej reci na vsetkych troch stupnoch studia, moznost vyuzitia printovej, masmedialnej, audiovizualnej, elektronickej komunikacie v spisovnej slovencine v ramci okresnej, regionalnej urovne1, zakonom schvalene mensinove prava v oblasti pouzfvania jazyka, a tym aj akceptovanie slovenciny ako jedneho z uradnych mensinovych jazykov vo Vojvodine, rozsfrilo oblast vyuzitia spisovnej slovenciny - vydavanie dokladov, spisov, uradnych, administratfvnych zaznamov, zrod slovenskeho mensinoveho politickeho diskurzu, organizovany a sustredeny slovensky zivot v roznych, uz spomenutych, instituciach2, charakterizuju moznosti presadzovania, kultivovania a pouzfvania spisovnej slovenciny v 21. storocf. Zakladna vfzia a poslanie uvedenych institucif je pozitfvne vplyvat na spisovnu varietu vojvodinskej slovenciny, kde je v ramci nich rozvinuty system jazykovej kultury a starostlivosti o jazyk, s prfznacnymi vlastnostami sociologickeho a spolocenskeho charakteru skumaneho uzemia. Specificky a autenticky (bipolarny negatfvny) prvok sucasnej vojvodinskej slovenciny - enklavneho typu (Dudok, 2008) charakterizuje naklonnost a pozitfvny vztah k prfbuznemu slovanskemu jazyku - srbcine, ktory vznika na zaklade uzemnej 1 RTV Vojvodina, Televi'zia Petrovec, Radio Petrovec, Radio Kysac, Radio Stara Pazova, tyzdenni'k Hlas Eudu, kupin.net, mesacni'k Novy zivot, ... 2 Matica slovenska v Srbsku, Narodnostna rada slovenskej narodnostnej mensiny, Ustav pre kulturu vojvodinskych Slovakov, Slovenske vydavatelske centrum... 232 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 blfzkosti a spolocnej jazykovo-kmenovej paralely. Logicky vyplyva, ze srbcinu ako kontaktovy jazyk z ochrano-lingvistického hl’adiska hodnotfme skôr negatfvne, pretoze srbcina nepriaznivo vplyva na vyvin a kultivovanie spisovnej slovenciny. Komplexny a neustâle trvajûci stav vo vojvodinskej spisovnej slovencine ozrejmila, a taktiez sa sûstavne otâzke vyvfjajûceho sa slovensko-srbského bilingvizmu venuje Mâria Myjavcovâ1. Svojfm lingvistickym vyskumom vyexcerpovala zâkladné znaky konfrontacného vplyvu a dosahu srbciny na vojvodinskû slovencinu - kalkovanie (doslovné prekladanie), srbsko-slovenskû homonymiu, doslovné preberanie srbskych slov do slovenciny, jazykovû ekonomizâciu, adoptovanie srbskej syntaxe, srbského sklonovania, ako aj srbskej paradigmy, prispôsobovanie sa k srbskej vyslovnosti, suprasegmentalite, srbskej stylistike pisania prejavov a taktiez je prftomnâ protipolovâ situâcia - prebratym srbskym slovâm sa pridel’ujû pravidlâ slovenskej gramatiky, flexie, vyslovnosti. Prakticky na skûmanom ûzemf je prftomny akomodacno-asimilacny princip v oblasti vojvodinskej slovenciny (Myjavcovâ, 1996). Pouzfvatelia slovenského jazyka inklinujû k negatfvnemu jazykovému trendu, kedze svojvol’ne preberajû srbské slovâ, posrbcené tvary slov, a tym ich uplatnujû vo verejnych prejavoch, cfm vplyvajû na ûroven spisovnej slovenciny. Zo sûcasného sociolingvistického hladiska srbcinu povazujeme aj ako prvok obohacovania slovnej zâsoby slovenciny, kedze sa do fondu vojvodinskej slovenciny kompozicne zaclenujû slovâ, ktoré menia podobu hovorenej spisovnej slovenciny. Dôkazom toho sû administratfvno-prâvne termfny2, ktoré srbcina vniesla do spisovnej variety vojvodinskej slovenciny, v râmci ktorych spisovnâ slovencina na Slovensku pouzfva iné ekvivalenty. V oblasti jazykovej kultûry a kultivovania spisovnej slovenciny, okrem kontaktového prûdu srbského jazyka, zaznamenâvame aj vplyv vojvodinskych nârecf a inych substandardnych foriem. Nârecovej problematike vojvodinskych 1 Spomenieme iba jej systematické odborné publikâcie: Slovencina v jazykovej enklâve (Bâcsky Petrovec, 2001), State o nasej slovencine (Bâcsky Petrovec, 2006) a najnovsie sa bilingvizmu venuje v knihe O slovensko-srbskom bilingvizme vo Vojvodine (Bâcsky Petrovec, 2015). 2 Administratfvno-prâvne termfny boli v 70-tych rokoch pâlcivym problémom vsetkych nârodnostnych mensi'n vo Vojvodine, pre zmenu ûzemno-administrati'vneho zriadenia stâtu. Preto museli zasadat' komisie pre zrovnoprâvnenie administrati'vno-prâvnych termi'nov pre mensinové jazyky. Kazdâ komisia vypracovala slovni'k tychto termi'nov, pricom slovenskâ odbornâ verejnost vydâva: Slovni'k samosprâvnych a inych spolocensko-politickych termi'nov a vyrazov, Srbochorvâtsko-slovensky (Novy Sad, 1979). 233 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Slovakov sa venovali lingvistickf odbornfci vo viacerych studiach a publikaciach. Vcelku hodnotfme, ze narecie v minulosti nadmieru bolo a v sucasnosti je zivym ovplyvnovatel’om spisovnej variety slovenciny. Pouzfvatelia jazyka disponuju silnym povedomfm o narecovej podobe, ako jedinej moznej komunikacie v slovencine, a pridavaju mu vel’ke miesto pri neformalnych prehovoroch, ale predovsetkym v ustnych, verejnych prejavoch, kde by mala byt v popredf spisovna slovencina (Myjavcova, 2015, s. 53-54). Eahostajnost, nezaujatost, nerespektovanie pravidiel spisovnej variety, konstantne uplatnovanie pomocnych slovnych, vetnych konstrukcif vo verejnom prejave zo srbciny, uprednostnovanie kontaktoveho vacsinoveho jazyka pri kazdodennych pragmatickych situaciach (naprfklad ak ucastnfk rozhovoru neovlada slovencinu, alebo pasfvne slovencine rozumie, predsa sme komunikacne ustretovf voci partnerovi, vyuzfvame naprfklad srbcinu) - jazykova ustretovost (Myjavcova, 2015, s. 61), interferencia vel’keho poctu odbornych termfnov, z kontaktoveho jazyka, vztah medzi ruralnymi a urbannymi podmienkami jazykoveho vyvinu, v urbannom prostredf je vacsf kontakt s linguou communis (Myjavcova, 2015, s. 26), so srbskym jazykom, su charakterove znaky specifickeho, svojskeho vyvinu spisovnej vojvodinskej slovenciny v 21. storocf v oblasti kontaktu so srbcinou. Z hladiska hodnotenia vztahu slovenskej mladeze vo Vojvodine k spisovnej variete sa vyskytuju rovnake sociolingvisticke charakteristiky, ktore su prfznacne aj pre celu vojvodinsku komunitu. Silnejuci vplyv inorecoveho, srbskeho partnera, nezaujatost a neaktualnost materinskeho jazyka v srbskom prostredf, averzia voci uplatnovaniu spisovnej slovenciny (gramatickych a lexikalnych pravidiel), ako aj prfpadna neznalost pravidiel spisovnej slovenciny, absencia podpory jazykovej kultury, jazykovej politiky. Medzi mladymi je prftomna nfzka uroven vyuzitia narecovych slov, pretoze silnie vplyv urbanneho srbskeho prostredia. Paradoxne narodne povedomie a identita su zivymi entitami nielen slovenskej mladeze, ale celej vojvodinskej slovenskej mensiny. V explaracnej casti prfspevku sa zameriavame na analyzu a hodnotenie prehovorov mladej populacie, pricom si vsfmame prave charakteristicke, specificke prvky vojvodinskej slovenciny, z hladiska vztahu vytycenej generacie k srbskemu jazyku. Mladf pouzfvatelia na Slovensku pri formalnej komunikacii, kde vyuzfvaju prvky spisovnej slovenciny, podliehaju pochopitelne inym problemom v komunikacnom akte - naprfklad, prftomnost vel’keho poctu bohemizmov, anglicizmov. Zaklady stanovenej problematiky zo sociolingvistickeho aspektu vo vojvodinskom prostredf, nielen v ramci spisovnej slovenciny, priblfzili uz spomenutf 234 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 slovakisti, kym sa analyze slovenciny mladej populacie, ich vzt’ahu a parametrom vyuzfvania spisovnej slovenciny sa venovala univerzitna asistentka Zuzana Tyrova1. Obsahova jednotka vyskumu bola vytvorena z mladej populacie studentov, ktorf sa vzdelavaju na srbskych univerzitach, strednych skolach v srbskom prostredf (Novy Sad, Zrenanin, Belehrad), ako aj v slovenskom prostredf (slovenske gymnazium s uplnou recou slovenskou pösobf iba v Bacskom Petrovci2), a tak v oblasti profesionalneho vyvinu a zfskavania odbornych poznatkov sa majoritna skupina nachadza v neustalom kontakte s väcsinovym jazykom - srbcinou, prfpadne anglictinou. Do obsahu vyskumnej entity sme taktiez zaradili jednotlivcov, ktorf uz v mladom veku buduju svoju profesijnu, pracovnu karieru. Pri prehovoroch zamestnancov z lingvistickeho hl’adiska vstupuje do popredia tiez okolnost nadobudnutia vzdelavania v domacom, alebo v srbskom prostredf, vyuzitia svojich znalostf a pracovnych zrucnostf v slovenskom prostredf, alebo sa mlady zamestnanec pohybuje a tym aj zije v srbskom prostredf, pricom v kazdodennej komunikacii väcsinou manipuluje so slovnym fondom srbskeho jazyka. Spolocna vlastnost pre uvedenych a hodnotenych jednotlivcov je prfslusnost k slovenskej narodnostnej mensine, ako i skutocnost, ze slovencina pre nich predstavuje formu materinskeho jazyka. Zakladnou obsahovou naplnou bude zistenie palcivych, odlisnych a specifickych vlastnostf z ustnych formalnych prehovorov slovenskych vojvodinskych studentov na domacich, srbskych univerzitach, konciacich stredoskolakov a mladych zamestnancov v rozmedzf rokov 19 az 26. Üdaje, a tym aj material, sme zfskavali a vyexcerpovali z mladeznfckej relacie Hore-Dolu krajskej Radio-Televfzie Vojvodiny3, ktore boli odvysielane v rokoch 2013 a 2014. Prave vo 1 Z jej clankov k tejto problematike uvadzame: TYROVA, Zuzana: Ako sa mem slovencina vo Vojvodine (Novy hybridny jazyk - srboslovencina alebo jazyk „esemesiek“ vojvodinskych Slovakov). In: Slovakisticky zborn^k 1, Novy Sad: Slovakisticka vojvodinska spolocnost 2006, s. 45 - 52, TYROVA, Zuzana: Tvare vojvodinskej slovenciny na internete. In: Slovakisticky zborn^k 4, Novy Sad: Slovakisticka vojvodinska spolocnost 2009, s. 80- 89. 2 Plny nazov spomenutej stredoskolskej institucie: Gymnazium Jana Kollara so ziackym domovom v Bacskom Petrovci. Z casti sa vyucba slovenciny uskutocnuje aj na Gymnaziu Mihajla Pupina v Kovacici a na Strednej zdravotni'ckej skole v Novom Sade, kym fakultati'vne sa slovencina vyucuje aj na Strednej odbornej skole v Starej Pazovej. 3 Pokrajinova, cize krajska Radio-Televi'zia Vojvodiny bola zalozena v 70-tych rokoch minuleho storocia. V priebehu prvych rokov pösobenia umoznila, narodnostnym mensinam vytvarat vysielania 235 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 formâlnych, ustnych prehovoroch by sa podla lingvistickych standardov mala odzrkadlit snaha ucastnfkov komunikâcie vyuzfvat tu podobu jazyka, ktorâ je vseobecne platnâ, uznâvanâ, jednoducho povedane kodifikovanâ, spisovnâ. Spontânne prejavy ucastnfkov rozhovorov tak poukazuju na reâlny stav ustnej, ortoepickej strânky vojvodinskej slovenciny. Pri skumanf sme sa snazili vyhnut analyze reci a prejavu moderâtorov, kedze tieto prejavy boli pripravene vopred a lektorsky posudene. Moderâtori, nielen spomenutej teievlzie1, maju vysoku uroven spisovnosti, kvalitnej vyslovnosti a su jedni z nositel’ov kultivovania a obohacovania spisovnej slovenciny. Paradoxne relâcie, v slovenskej reci, okresnych televfzif, nesleduju prfslusnfci mladej generâcie, cfm by sa aj tymto spâsobom mohlo vplyvat na ich uroven spisovnej podoby jazyka. Logicky z hodnotenych prejavov citit nadmerne silnu prftomnost jazykoveho kontaktu s blfzkou srbcinou, pricom tento jazykovy jav nehodnotfme ako nieco nove a prekvapive. Skutocnost, ze existuje vplyv srbciny v prehovoroch vojvodinskych Slovâkov, predovsetkym v spontânnom prejave, si uvedomuje iba nepatrny pocet akterov analyzovanej komunikâcie. Prâve ustny prejav umoznuje komunikujucim, aby svoje nenâlezite pouzite slovâ modifikovali, zmenili a tym aj opravili. Takuto moznost vyuzfvaju hodnotenf prfslusnfci iba ojedinele. Prftomnâ je skâr tendencia k tomu, ze si akteri neuvedomuju nespisovne, srbske slovo, ale hodnotia ho ako sucast vlastneho, mozno aj slovenskeho, slovneho fondu. Takto sme sucastou tvorby novej slovnej zâsoby vojvodinskej slovenciny, kde sa do repertoâra slovenciny pretlâcaju srbske slovâ. Prevzate slovâ zo srbciny, neraz nadobudaju pravidlâ slovenskej morfologie, ale aj ortoepie, alebo sa do kruhu slovenskeho mlâdeznfckeho slovnfka dostâvaju celkom prebrate srbske vyrazy, pricom sa ich pouzfvatelia jazyka nesnazia vymenit spisovnym, slovenskym ekvivalentom. V skumanych prehovoroch mladych sa zvacsa vyskytuju slovâ, termfny, vyrazy, ktore sa priamo tykaju ich profesionâlneho, akademickeho zivota, kedze vzdelâvanie nadobudaju v srbskom jazyku a v srbskom prostredf: ispit (slovensky ekvivalent skuska), ispitni rok (skuskove obdobie), semestar (semester)... Zâroven sme spozorovali vel’ku skupinu kazdodenne pouzfvanych slov zo srbciny, na ktore vo svojej vlastnej, materinskej reci. Slovenskâ redakcia kontinuitu spravodajského, kulturneho a spolocenského vysielania v slovenskej reci zachovâva dodnes, pricom v roku 2015 Slovenskâ redakcia RTV Vojvodiny oslavuje 40 rokov. 1 V sucasnosti vysielanie v slovenskom jazyku prebieha vylucne iba na okresnej Televizii Petrovec (Bâcsky Petrovec) a na dalsich televiznych staniciach pocut slovencinu iba okrajovo, parciâlne, kde je minutâz relacif po slovensky vel'mi nizka. 236 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 jazykovâ kultùra vo Vojvodine upozornuje a hodnotf ich ako nespisovné, prevzaté srbizmy, pricom vzdy pre srbské vyrazy uvâdza spisovny, slovensky ekvivalent. Medzi ne patria celkom prevzaté srbské vyrazy, slovné spojenia, pri ktorych sa neuskutocnuje ziadna adaptâcia a prispôsobovanie k systému slovenciny: „Ambalâza, ako jedna vrstva toho, co ja spracuvâvam...“(v spisovnej slovencine: Obal, ako jeden druh toho, co ja spracùvam...), „.Ja som zavrsila, potom som upisala muzickû skolu.“ (Ukoncila som a zapfsala som sa na hudobnù skolu.), „Nie je vel’kâ obaveza pre mna, aby...“ (Nie je vel’ky zâvazok pre mna, aby...), „10 posto casu venujem inym veciam.“ (10 percent casu venujem inym veciam), „Prvâ opcija mi je Bratislava.“ (Prvâ moznost mi je Bratislava.), „Mala som vel’kù podrzku od rodicov, aby som sa tam upisala.“ (Mala som vel’kù podporu rodicov, aby som sa tam zapfsala.), „To je jediny smer na fakulte, ktory...“ (To je jediny studijny odbor na fakulte, ktory...), „Ked’ nâs sminkaju profesionâlny sminkeri, citim sa ako...“ (Ked’ nâs lfcia profesionâlni maskéri, tak sa citim ako...), „Tak som sa ucil preko internetu...“ (Tak som sa ucil cez internet...). Druhù sirokù kategoriu prevzatych srbskych vyrazov dop^najù slovâ, ktoré predovsetkym pod vplyvom srbského okolia, komunikâcie v srbskom prostredf, si aktéri komunikâcie prispôsobujù slovenskej vyslovnosti, alebo aj k slovenskej ohybacej paradigme. Spomenieme iba specifické slovâ, casti viet, kde sa takâto jazykovâ zmena vyskytuje: „Seci mi prfdu cestitat.“ (Vsetci mi prfdu gratulovat. - prispôsobuje sa srbské sloveso cestitati k slovenskému infinitfvnemu zakonceniu), „V novom meste sa misme (nârecové slovo) trosku snalazit'.“ (V novom meste sa musfme trosku vynachâdzat. - znova je pridanâ slovenskâ koncovka infinitfvu oproti srbskému infinitfvnemu tvaru snalaziti se) „Najviac zaoberâm sa klasicnou muzikou.“ (Najviac sa zaoberâm klasickou hudbou. - ohybanie srbského vyrazu klasicna muzika na zâklade slovenskej ohybacej paradigmy), „Mala som samostatnie (vplyv nârecia - samostatné) izlozbi doma, ale aj v inych mestâch.“ (Mala som samostatné vystavy doma, ale aj v inych mestâch - typickâ slovenskâ koncovka druhého pâdu), „... pre ktory je ten plakât (je to doslovne prebraté slovo, ktoré znie v slovencine plagât) namenjem.“ (... pre ktory je ten plagât urceny - slovenskâ adjektfvna prfpona), „Mâme posluchâcov z inych drzavov.“ (Mâme posluchâcov z inych stâtov - slovenskâ ohybacia koncovka, v srbcine by to bolo: iz drugih 237 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 drzava), „Chodfm na takmicenia hlavne doma.“ (Chodfm na sutaze predovsetkym doma. - pricom sa tu k srbskemu tvaru sklonovania takmicenja pridâva slovenska vyslovnost)... Vyskytuju sa aj take prfpady, kde je vyslovenâ predlozka v duchu spisovnej slovenciny, pricom za nou nasleduje nespisovne, srbske slovo: „Bola som v Spânii.“ (Bola som v Spanielsku.), „Mali by mi poslat sertfikât z Londonu“ (Mali by mi poslat certifikât z Londyna.), „Chcel by som mat byt, s pohl’adom na Eiffelovu kulu (Eiffelovu vezu). V oblasti adaptâcie srbskych slov slovenskej ortoepii sa vyskytuje rad slov, pri ktorych sa pridâva slovenskâ mäkkost hlavne v pozfciâch de, te, ne, le, di, ti, ni, li, pricom sa tieto skupiny v srbcine vyslovuju tvrdo (slika zo srbskeho slova slika, prfl’ika zo srbskeho slova prilika). Pri jazykovom cine preberania srbskych slov funguje aj princip udomâcnenia typickej srbskej vyslovnosti: chobbi namiesto slovenskeho hobby, sertifikât namiesto slovenskeho slova certifikât, chala namiesto slovenskeho hala, kurse namiesto slovenskeho kurze, instrument namiesto instrument, studentom namiesto studentom, atd’. Vyslovnost inklinuje k tomu, ze sa srbske slovâ nadobro zakorenili v slovnej zâsobe Slovâkov, kedze priamo odrâzaju neznalost akterov o slovenskom spisovnom ekvivalente daneho slovo. Specifickym znakom kontaktu srbciny a slovenciny, alebo prepojovanie tychto jazykov je aj tzv. rodovâ interferencia. Vznikâ pri slovâch s rovnakou semantikou a totoznou vyslovnostou v oboch blfzkych jazykoch, avsak s inou rodovou prfslusnostou vymedzenych slov. Ide o vel’mi casty jav, ktory sa uskutocnuje aj v ustnych prehovoroch vojvodinskych Slovâkov. Prevzatâ gramatickâ kategoria rodu ako nositel’a ohybacej paradigmy vyrazu, vplyva tak na nespisovne sklonovanie slova. Ozrejmfme to iba niektorymi prfkladmi zo skumanych prehovorov: „Zahrnuty je tam vizuâlny indentitet“ - vizuâlna identita, cize v srbskom jazyku slovo identitet muzsky rod, v spisovnej slovencine zensky rod - identita; „Nemâzem dostat stupendiu.“ - Nemâzem dostat stipendium, preberâ sa zensky rod daneho slova v srbcine, kym v slovencine je vyraz stipendium stredneho rodu, „...,co mâ pravy kvalitet.“ - co mâ ozajstnu kvalitu, cize v srbcine kvalitet muzskeho rodu a v slovencine slovo kvalita zenskeho rodu. V syntaktickej jazykovej rovine sme svedkami rovnakej situâcie, ako aj pri morfologii, vyslovnosti, alebo v „obohacovanf“ slovnej zâsoby srbskymi vyrazmi. Syntax ako problemovâ rovina kazdeho jazyka zasahuje aj komunikâciu pouzfvatel’ov slovenskeho jazyka vo Vojvodine, kde sa aj pri syntaxy vyuzfvaju pravidlâ, konstrukcie viet, srbskeho jazyka. Vsimneme si iba typicke srbske konstrukcie viet z prehovorov Slovâkov: „Hudba je samâ po sebe...“ (po srbsky: sama 238 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 po sebi) - Hudba je sama o sebe...,.za ktorym ma inspirovala jedna afro zena.“ (po srbsky: ...sa kojom me je inspirisala...) - ...s ktorym ma inspirovala jedna africkâ zena., „Za nâs, co sme zo Srbska...“ (po srbsky: Za nas, sto smo iz Srbije,...) - Pre nâs, ktorf sme zo Srbska, „Za skolu, ked nieco robim...“ (po srbsky: Za skolu, kad radim nesto...) - Do skoly, ked’ nieco robim, „..vsetko to robili po modeli(...radili su po modelu.) - vypracovali na zâklade modelu. Okrem ineho sa vyskytuju aj nespisovne konstrukcie viet, ktore spisovnâ slovencina nepoznâ, pretoze akteri prehovorov nepoznaju, alebo nevedia pouzit spisovnu stavbu viet: „Znamenâ, ze mâm viac casu...“ - To znamenâ, ze mâm viac casu..., „...aby co viac mladych sa zapâjali...“ - aby sa cfm viacej mladych zapâjalo, „hrat so srdcom“ - hrat srdcom. Nârecovej problematike v hodnotenych prehovoroch, mladych clenov slovenskeho spolocenstva vo Vojvodine, sme sa nevenovali. Je to, samozrejme, sirokâ oblast dialektologickeho skumania vojvodinskej slovenciny, ktorej sa venuje aj sucasnâ slovakistickâ odbornâ verejnost. Nârecie medzi vojvodinskymi Slovâkmi, ako ustrednâ forma vyjadrovania sa, dominuje nielen v kazdodennej komunikâcii, ale neraz sa dostâva aj do verejnych ustnych prejavov. Ako prfklad uvedieme iba jeden prejav: „V ociach sa secko vidf. Prâve umenie je za mna. Maze sa povedat, to je mcj zivot, to som si vybrav. To robim ni, ke mism, ale navzaj stâle. Ednoducho to chcem robit, tak chcem prezit zivot v umenf.“1 Zaujfmave pritom je, ze pri skumanych prehovoroch mladych citit absenciu, alebo nfzke vyuzitie anglickeho jazyka, alebo anglicizmov, s ktorymi si mladf clenovia skâr pomâhaju v neformâlnych rozhovoroch, alebo pri pfsanf na sociâlnych sietach. Uroven spisovnej variety vojvodinskej slovenciny sa z hl’adiska uzemia normatfvne menf, pricom prostredie, ci je to srbske, alebo slovenske, cize vojvodinsko-domâce ovplyvnuje a spâsobuje zmeny v jazykovom povedomf slovenskeho etnika. Opodstatnene - cfm dlhsie sa clen slovenskeho spolocenstva pohybuje v srbskom prostredf, tym silnejsf je vplyv vacsinoveho jazyka. Preto nie je zle zopakovat si vyrazne spolocenske znaky, ktore intencne pâsobia na uroven spisovnej slovenciny: ci pocas studia student aj zije v srbskom prostredf, alebo cestuje domov do slovenskeho prostredia, ci sa dal na odbor, kde sa permanentne vyuzfva odbornâ srbcina, alebo si odborne poznatky dopfaa aj slovencinou 1 Spisovne by spomenutâ veta mala zniet: „V ociach sa vidf vsetko. Prâve umenie je pre mna. Mâzem povedat, ze je to mâj zivot, to som si vybral. Robi'm to nie ked musi'm, ale vzdy. Jednoducho to chcem robit a chcem svoj zivot prezit v umeni'.“ 239 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 (naprfklad oddelenie slovakistiky, alebo (z casti aj odbor zurnalistika), ci sa v sûkromf pohybuje v skupine slovenskych kamarâtov, alebo nadobûda vzt’ahy s novymi srbskymi rovesnfkmi. Parciâlne sme ozrejmili problematiku vplyvu srbciny ako blfzkeho a kontaktového jazyka medzi sûcasnou vojvodinskou mlâdezou. Samozrejme, nespomenuli sme a dopodrobna sme ani neanalyzovali vsetky jazykové roviny - problematika nesprâvneho sklonovania je taktiez vyrazne prftomnâ pri ûstnej verejnej komunikâcii (ovplyvnenâ nârecfm). Konfrontacny vyskum nielen ûstneho podania, ale aj pfsomnej formy Slovâkov vo Vojvodine by celkovo podal vseobecnejsf a komplexnejsf obraz o sûdobej slovencine mladej generâcie. Naisto vsak vieme, ze sûcasnâ slovencina vo Vojvodine, pricom ju kreujû aj mladf clenovia, si konstruuje areâl vlastného vyvinu, kde prâve jazykovâ kultûra mnohokrât musf zasiahnut, aby sa kultivovala, mozno aj chrânila spisovnâ zlozka slovenciny. V modernej dobe sû preto potrebné efektfvnejsie a pre mladych kvalitnejsie formy kultivovania spisovnej variety slovenského jazyka. Nepriaznivému trendu prenikania srbskych slov, slovnych spojenf, ci aj vetnych konstrukcif nemozno zabrânit. Je to sociolingvistickâ realita vyvinu slovenskej mensiny nielen v Srbsku, ale aj v ostatnych stâtoch, kde je prftomny vplyv iného vâcsinového jazyka1. Pre silny vyvin masovokomunikacnych technoiogif, internetu sa tento vplyv nezastavf zrejme ani v budûcnosti. Pozitfvne vsak na tom je, ze slovenskâ mensina mâ vyvinuté silné kultûrne, nârodné, a teda mensinové sebavedomie, ktoré do kruhu svojho povedomia ponalo aj povedomie o slovenskom jazyku. LITERATURA DUDOK, D.: Prehl'ad deji'n spisovného jazyka Slovâkov v Juhoslâvii do pol. 19. st. In: Novy zivot, roc. 36, c. 2, 1984, s. 83-91. DUDOK, M.: Zachrâneny jazyk. Nadlak: Ivan Krasko 2008, 205 s. MYJAVCOVÂ, M.: O slovensko-srbskom bilingvizme vo Vojvodine. Bâcsky Petrovec: Slovenské vydavatelské centrum 2015, 164 s. MYJAVCOVÂ, M.: Slovencina v kontakte so srbcinou. In: Sociolingvistika slovaca. 2. Ed. S. Ondrejovic. Bratislava: VEDA 1996, s. 100 - 141. MYJAVCOVÂ, M.: State o nasej slovencine. Bâcsky Petrovec: Kni'hüaciaren Kultûra 2006, 243 s. 1 Naprfklad v Mad’arsku je znacny vplyv mad’arského jazyka medzi madarskymi Slovâkmi, kym v Rumunsku je to pôsobenie rumunského jazyka na ûroven spisovnej slovenciny rumunskych Slovâkov. 240 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 TYR, M.: Slovencina v praxi. Novy Sad: Futura publikacije 2004, 120 s. TYROVÄ, Z.: Tvare vojvodinskej slovenciny na internete. In: Slovakisticky zborni'k 4, Novy Sad: Slovakisticka vojvodinska spolocnost 2009, s. 80 - 89. Archiv slovenskeho vysielania RTV Vojvodiny Dobry vecer Vojvodina http://media.rtv.rs/sr ci/dobry-vecer-vojvodina. [Cit. 2015-11-25]. Cast archi'vu mladeznickej relacie Hore Dolu https://www.youtube.com/user/horedolu [Cit. 2015-11-25]. 241 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro PRÂCA A BOHATSTVO V SLOVENSKEJ A RUMUNSKEJ FRAZEOLOGII1 Zuzana KOVÂCOVÂ, lanko GUBANI2 The idioms we use also reflect our social worlds. They come into existence in human work interactions and reflect the degree of wealth attainable through work. In the same way antonyms help delimitate the meaning of a word, so does poverty phraseology help define the idiomatic language of wealth and prosperity. Thus, phraseology serves as a time capsule of the linguistic view of the world and the shared knowledge of a certain group of speakers. Key word: idiom, significance, metaphor, cognition, concept, imagery. V epicentre analyz kognitfvnej lingvistiky, ci v nasom prfpade kognitfvnej frazeologie, je sledovanie procesu smerovania od semantiky jazykovych struktur k porozumeniu ich kognitfvneho substrâtu. Vlastnosti, ktorymi sa frazemy vyznacuju, napovedaju, ze skumat frazemu znamenâ rozumiet’ jej vyznamu a v nom implicitne obsiahnutej pragmatickej strânke frazemy. Porozumenie frazemy je zfskanie informâcie, ktoru dedukujeme zo semantickej struktury frazemy. Demjankov (1992), Alefirenko (2008), ale i d’alsf autori radia do sustavy kognitfvnej lingvistiky kognitfvnu frazeologiu. Za zâkladny vektor lingvokognitfvnej analyzy povazuje Alefirenko (2008, s. 13) smerovanie od skumania semantiky jazykovych struktur k porozumeniu ich kognitfvnemu substrâtu. Alefirenko (tamtiez) v etablovanf kognitfvnej lingvistiky vidf novoobjavenie mentalingvistiky vo vede o jazyku, ktorâ jej navracia jej antropocentricku podstatu. Ide o vseobecny znak vel’keho vseobecneho metodologickeho zdvihu, ako ho citovany autor nazval, ktory zacal v lingvistike koncom 50-tych rokov. Kognitfvnu frazeologiu na sucasnom stupni jej rozvoja nepovazuje za novu disciplfnu, ale za program kognitfvne 1 Studia vznikla v ramci riesenia grantoveho projektu VEGA 1/0243/15 Text a textova lingvistika v interdisciplinarnych a intermedialnych suvislostiach. 2 Autor je zodpovednym riesitel'om projektu UGA I-14-214-02 Prejavy jazykovej identity a generacny aspekt bilingvizmu slovenskej mensiny v Rumunsku. Bazou studie su vyexcerpovane a prelozene frazeologicke jednotky zo slovni'kov (Marele dicționar de expresii românești = MDER; Dicționar frazeologic al limbii române = DFLR; Slovensko-rumunsky frazeologicky slovn^k : Dicționar frazeologic slovac/român = SRFS a pod.) a taktiez aj tie, ktore autor zaznamenal pri zbere udajov v terene. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 orientovanych vyskumov frazeologickej sûstavy jazyka s vyuzitfm sûcasného pojmovo-kategiorâlneho aparâtu. Za jednu z jej ûloh povazuje skûmanie kognitfvno- synergetickej podstaty frazémy, hromadiacej a harmonizujûcej v sebe energiu lingvokreatfvneho myslenia, ktoré formuje jazykové poznanie. Problematika kognitfvnej metafory ako vychodiska nâsho poznania - uvâdza Kubrjakova (2001, s. 8-9), rezonuje v prâcach kognitivisticky orientovanych lingvistov; Intenzfvne sa tejto problematike venujû ruskf kognitivisti ako A. P. Cudinov a E. V. Budajev ci A. N. Baranov a Ju. N. Karaulov. Kognitfvna lingvistika (Kubrjakova, tamtiez) sa zaoberâ odrazom kognfcie v jazyku, dâva odpovede na otâzky spojené s podstatou l’udského myslenia a poznania, z aspektu ich spojenia s jazykom. Spomedzi viacerych prâc z oblasti kognitfvnej lingvistiky je za jedno z vychodiskovych diel povazovanâ publikâcia Georga Lakoffa a Marka Johnsona Metafory, ktorymi zijeme (v originâli Metaphors We Live By. Chicago, University of Chicago Press,1980). Autori tvrdia, ze „nâs pojmovy aparât hrâ centrâlnu ûlohu v definovanf kazdodennej reality. Ak sme oprâvnenf tvrdit’, ze nâs pojmovy aparât disponuje predovsetkym metaforickym charakterom, tak nase myslenie, kazdodennâ skûsenost a sprâvanie je v znacnej miere podmienené metaforou“ (Lakof - Johnson, 2002, s.13). Obraznost frazémy je v jazykovom système opfsanâ ako lexikâlno- sémantickâ kategoria, zovseobecnujûca struktûrno-sémantické vlastnosti frazém. Jej podstata sa odkryva v dispozfcii/schopnosti frazémy odrâzat javy mimojazykovej skutocnosti v asociatfvnom spojenf s inymi javmi, ktoré nie sû totozné s oznacovanym, ale jej nominatfvna funkcia vznikâ na zâklade reâlnej ci mienenej podobnosti a realizuje sa prostrednfctvom metaforickej jazykovej cinnosti. Slovâ, ktoré do frazémy vstupujû, samy osebe nemajû expresfvny nâboj. Ako dochâdza k transformâcii bezprfznakovych nominâcif na expresfvno-emocionâlny celok, vyjadril Alefirenko (2008 s. 20) takto: „Premena bezprfznakového znaku na expresfvno-obrazny a stvorenie v procese takej metamorfozy individuâlneho zmyslu frazémy sa uskutocnuje vd’aka citovému prezfvaniu frazémou predstavovaného obrazu denotatfvnej situâcie.“ Pri charakteristike vyznamu frazémy je, na prvom mieste, dôlezité uvedomovanie si faktu, ze ide o elementy etnokultûrneho vedomia a ako také sa stâvajû sûcastou individuâlneho jazykového vedomia. Jazykové vedomie je vysledkom jazykového poznania, ktoré je subjektfvnym obrazom sveta. Sûcasne ide o taky subjektfvny obraz poznania sveta, ktory je spolocny/vlastny prfslusnfkom jazykového spolocenstva. 244 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Vo frazeologii sa odrâza sociâlne i spolocenske bytie cloveka, jeho tuzby, predstavy, ale i kazdodennâ prâca a miera blahobytu, ktory si nou vie clovek zabezpecit. Oba koncepty sa vymedzuju aj okruhom frazem, ktore su ich semantickou opozfciou, teda obrazom cloveka leniveho a chudobneho. V konkretnych konceptoch, v nasom prfpade v koncepte prâce a bohatstva, je mozne identifikovat medzi jazykmi znacnu mieru zhody, a naopak aj iste odlisnosti. Ak porovnâme frazemy s kl’ucovou lexemou prâca v slovencine a rumuncine, nâjdeme spolocny prienik v tychto prfpadoch: A avea mâini de aur = a fi (foarte) îndemânatic, co doslova1 znamenâ Mat zlate ruky, mat' ruky zo zlata; analogicky v slovencine. Mat zlate ruky - v slovencine o velmi zrucnom cloveku, vo vztahu synonymie sa pouzfva i frazema Co mu oci uvidia, to mu ruky urobia. V prfpade, ze ide o vynimocne pracoviteho cloveka, v slovencine pouzijeme frazemu robit za dvoch; v rumuncine A lucra cât doi doslova2: pracovat ako dvaja. Na rozdiel od slovenciny mâ rumuncina v tomto vyzname varianty3 s inymi - vyssfmi cfslovkami: A lucra căt patru = Pracovat za styroch; A lucra cât șapte = Pracovat za siedmich. V prfpade mimoriadnej intenzity pracovneho nasadenia slovenskemu Ide sa pretrhnut od prâce/od roboty, zodpovedâ rumunske A lucra cu ruptu4 = Robit do roztrhania. D^zka prâce sa meria v slovencine aj v rumuncine d^zkou dna: V rumuncine sa spomfna len zore - t.j. zaciatok A lucra de zori5 = Robit od svitu. V slovencine sa identifikuje cely interval: Pracovat od svitu do mrku. Prflisne pracovne nasadenie mâze spâsobit ujmu na zdravf, v slovencine: Ide si ruky po lakte zodrat, v rumuncine: 1 A avea mâini de aur = a fi (foarte) îndemânatic (MDER s. 26). Doslovny preklad: A avea - mat / mâini - ruky / de - zo / aur - zlato / a fi - byt/ (foarte - vel'mi) îndemânatic - zrucny /. Vo vyzname: Matzlate ruky, mat ruky zo zlata = byt (vel'mi) zrucny. 2 A lucra cât doi: A fi deosebit de harnic; v. și A lucra căt patru; A lucra cât șapte; A munci căt doi; A munci cât patru; A munci cât șapte (DFLR, s. 400). Doslovny preklad: A lucra - pracovat / cât - ako / doi - dva / : A fi - byt / deosebit - nesmierne / harnic - usilovny /. Vo vyzname: Pracovat za dvoch: Byt vel'mi usilovny; varianty: Pracovat za styroch; Pracovat za siedmich; Robit za dvoch; Robit za styroch; Robit za siedmich. 3 Kompletne znenie variantov je sucastou frazemy uvedenej v poznâmke c 2. 4 A lucra cu ruptu: A munci fără odihnă (DFLR, s. 401). Doslovny preklad: A lucra - robit / cu ruptu - do roztrhnutia / A munci - pracovat / fără - bez / odihnă -oddych/. Vo vyzname: Robit do roztrhania: Pracovat bez oddychu). 5 A lucra de zori: A lucra toată ziua (DFLR, s. 401). Doslovny preklad: A lucra - robit / de zori - od svitu / A lucra - robit / toată - ce'y / ziua - den/. Vo vyzname: Robit od svitu: Robit ce'y den. 245 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 A lucra de-și scoate ochii1 = Pracuje, ze mu idù oci vypadnùt. Aj v rumuncine aj v slovencine sa vyskytuje frazéma, ktorâ vypovedâ o pretrhnutf sa v robote: v slovencine: Ide sa pretrhnùt od roboty, v rumuncine A lucra pe spetite la ceva2 = Pracovat na niecom az do pretrhnutia. Rumunskâ frazéma A trăi din sudoarea frunții3 = Zit z potu svojho cela. Je vel’mi podobnâ slovenskej zarâbat si na chlieb vpote prâce. Najpravdepodobnejsia je motivâcia frazém v oboch jazykoch Svatym pfsmom. V slovencine sa v tejto sûvislosti asociuje parémia Bez prace nie sù kolâce; ale aj Ziaden bez prace neje kolâce, resp. frazéma s vyraznym didaktizujûcim akcentom: Kto nepracuje, nech ani neje. V rumuncine sa meni modus, najma podmienkovo-ûcinkovâ stavba sûvetia je substitucnâ - nahradf ju oznamovacf spôsob ako naprfklad: Cine nu muncește nu mănâncă4, prfpadne Leneșul mănâncă puțini colaci5, alebo Lenea e cucoană mare care n-are de mâncare6. Rovnako je pracovitost’ ocenenâ: După faptă și răsplată7 = Akâ prâca, takâ plâca8. Popri tom v slovencine sa pracovity clovek reflektuje cez jednotlivé vysledky 1 A lucra de-și scoate ochii: A lucra foarte mult; A depune o muncă grea (DFLR, s. 401). Doslovny preklad: A lucra - robit / de-și scoate - vybratsi / ochii - oci / A lucra - robit / foarte - vel’mi / mult - vela / A depune - vynalozit / o muncă - robotu / grea - tazkă/. Vo vyzname: Robi, ze mu az idu oct vypadnut: Robitvelmi vela; Vynakladatvelku nămahu. 2 A lucra pe spetite la ceva: A munci până la istovite, până la epuizare fizică (DFLR, s. 401). Doslovny preklad: A lucra - robit / pe spetite - do pretrhnutia / la ceva - na niecom / A munci - pracovat / până la - az do / istovite - unava / până la - az do / epuizare - vycerpanie / fizică - fyzicke/. Vo vyzname: Pracovat na niecom az do pretrhnutia: Pracovat az do uplneho fyzickeho vycerpania. 3 A trăi din sudoarea frunții = a-și câștiga existența prin munca (MDER, s. 427). Doslovny preklad: A trăi - zit / din - z / sudoarea - pot / frunții - celo / a-și câștiga - zarobit si / existența - zivobytie / prin - prostrednfctvom / munca -prăca/. Vo vyzname: Zit z potu tvăre - zarăbat si prostrednfctvom prăce na zivobytie. 4 Cine nu muncește nu mănâncă (SRFS, s. 148). Doslovny preklad: Cine - kto / nu muncește - nepracuje / nu mănâncă - neje/. Vo vyzname: Kto nepracuje, neje. Bez prăce nie su kolăce. 5 Leneșul mănâncă puțini colaci (SRFS, s. 148). Doslovny preklad: Leneșul - lenivec / mănâncă - je/ puțini - mălo/ colaci - kolăcov /.Vo vyzname: Lenivec je mălo kolăcov. Bez prăce nie su kolăce. 6 Lenea e cucoană mare care n-are de mâncare (SRFS, s. 148). Doslovny preklad: Lenea - lenivost / e - je / cucoană - panicka / mare - velkă / care - ktoră / n-are - nemă / de mâncare - co zjest /. Vo vyzname: Lenivost je velkă panicka, ktoră nemă co zjest. Bez prăce nie su kolăce. 7 După faptă și răsplată (SRFS, s. 148). Doslovny preklad: După - za / faptă - skutkom / și răsplată - aj odmena/. Vo vyzname: Akă prăca, takă plăca. 8 V tomto vyzname Garancovska (2014, s. 148) uvadza aj d’alsie rumunske frazeologicke jednotky vztahujuce sa na odmenu za vykonanu pracu ako naprfklad: Nici o faptă fără plată; Cum muncești, așa ți se plătește; Cum ți-e lucru, așa ți-e plata. 246 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 prâce, najma rolnfckej ci sedliackej prâce. Z toho pramenf paremia: Komu sa nelen^, tomu sa zelem, vypovedajuc o zazelenanych poliach skoro na jar, ked’ dobremu gazdovi vzisli huste oziminy, lebo vcas zoral a sial. Naopak, o povrchnej prâci v rumuncine: Graba strică traba1, Lucru făcut îm grabă mu-i de mici o trabă2. Aj v slovencine: Prâca chvatna, mâlo platnâ. Ale v tom istom vyzname sa pouzfva aj jednotlivost’, ked sa o vysledku chvatnej prâce hovorf. Je to horucou ihlou site. O chuti do prâce v rumuncine Lucru început e pe jumătate făcut3. A vel’mi podobne slovenske versovane prfslovie: Kto co robi s chutou râd, moze z prâce kratochvil'u mat. V slovencine nâjdeme specificku frazemu pre zensku prâcu. O pracovitej zene sa hovorf, ze je do roboty ako osa/ohen/ vreteno; Vrti sa v robote ako vrtieika; Robota jej len tak hori pod rukami. O zenskej prâci tiez platf, ze zenskâ prâca skrytâ, ale syta. V rumunskej frazeologii sme nasli frazemy, ku ktorym nemâme ekvivalent v slovencine s tymi istymi elementmi A ajunge cal de poștă4. Rumunskym prfsloviam, v ktorych je kl’ucovym slovom voda A căra (sau a duce) apă cu ciurul (sau a căra apă la puț)5, tvorf pendant nosit drevo do hory. 1 Graba strică traba (SRFS, s. 148). Vo vyzname : Prâca chvatnâ, mâlo platnâ; Robota nâhlivâ dobrâ nebyva. 2 Lucru făcut în grabă nu-i de nici o trabă (SRFS, s. 148). Vo vyzname: Prâca chvatnâ, mâlo platnâ; Robota nâhlivâ dobrâ nebyva. 3 Lucru început e pe jumătate făcut: Ce se începe se și termină; E important să începi că de terminat vei termina (DFLR, s. 1075). Doslovny preklad: Lucru - robota / început - zacatâ / pe jumătate - na polovicu / făcut - urobenâ / Ce se - co sa / începe - zacne / se și - sa aj / termină - dokonci / E important - je dolezite / să începi - aby si zacal / că de terminat vei termina - pretoze uz aj dokoncîs/. Vo vyzname: Zacatâ robota je uz do polovice urobenâ : Co sa zacne, sa aj dokonci; Dolezite je aby si zacal, pretoze uz aj dokoncis. 4 A ajunge cal de poștă (pop.) = a munci fără odihnă (MDER, s. 11). Doslovny preklad: A ajunge - stat sa / cal - kon / poștă - posta / a munci - pracovat / fără - bez / odihnă - oddych/. Vo vyzname: Stat sa postovym konom = pracovat bez oddychu. 5 A căra (sau a duce) apă cu ciurul (sau a căra apă la puț) = a. a face încercări zadarnice; b. a lucra fără spor; c. a depune o mucă inutilă. (MDER, s. 16). Doslovny preklad: A căra (sau a duce) - vlâcit (alebo nosit) / apă - voda / cu - s / ciurul - sito / (sau - alebo / a căra - vlâcit, nosit / apă - voda /; la - do / puț - podzemny pramen, studna) a face - robit / încercări - pokusy / zadarnice - mârne / a lucra - pracovat / fără - bez / spor - osoh / a depune - vynalozit / o mucă - prâca / inutilă - zbytocnu/. Vo vyzname: (Vlâcit (alebo nosit) vodu so sitom (alebo vlâcit / nosit vodu do podzemneho pramena / studne) = a. robit mârne pokusy; b. pracovat bez osohu; c. vynalozit zbytocnu nâmahu / prâcu. 247 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 V suvislosti s nadobudanfm bohatstva - v slovencine sa naprfklad casto pouzfva Remeslo mă zlate dno. V rumunskych paremiâch je frekventovane slovo majetok a peniaze, nasledovne frazemy su v slovencine s identickym lexikâlnym obsadenfm neznâme. Len prvej paremii by zodpovedalo slovenske mat penazf ako pliev. Rozdiel spocfva v tom, ze zatial’ co v slovenskom variante je bohatstvo identicke s peniazmi, v rumunskej frazeologii je funkcnâ synekdocha, ked’ sa celkom - majetky - pomenuje cast. A avea avere cât praful de pe tobă1; A avea avere s-o mănânce cu lingură2; A avea averile lui Noe3; A avea bani ca la Turci4; A avea bani cu carul5; A avea bani gârlă (sau a se culca pe bani, reg. a măsura banii cu dimerlia)6; A avea bani la saltea7; A face avere8; A fi doldora (sau plin, putred) de bani9. Obidve nârodne spolocenstvâ si najviac cenia zdravie: v slovencine Kto mâ zdravie, mâ 1 A avea avere cât praful de pe tobă (reg.): A nu avea nimic (DFLR, s. 37). Doslovny preklad: A avea - mat / avere - majetok / cât - ako / praful - prachu / de pe - z / tobă - bubon / A nu avea - nemat, nevlastnit/ nimic - nic/. Vo vyzname: Mat majetku ako prachu z bubna: nemat nic. 2 A avea avere s-o mănânce cu lingură: A fi foarte bogat (DFLR, s. 37). Doslovny preklad: A avea - mat/ avere - majetok / s-o mănânce - ze ho moze jest / cu - s / lingură - lyzica / A fi - tyt / foarte - vel'mi / bogat - bohaty/. Vo vyzname: Mat tol'ko majetku, az ho moze jests lyzicou : tyt vel'mi bohaty. 3 A avea averile lui Noe: A fi foarte bogat (DFLR, s. 37). Doslovny preklad: A avea - mat / averile - majetky / lui Noe - Noemove /: A fi - tyt / foarte - vel'mi / bogat - bohaty /. Vo vyzname: Vlastnit Noemove majetky: tyt vel'mi bohaty. 4 A avea bani ca la turci = A avea mulți bani (DFLR, s. 37). Doslovny preklad: A avea - mat / bani - peniaze / ca la - ako u / turci - Turci /. : A avea - mat, vlastnit / mulți - vela / bani - peniaze/. Vo vyzname: Mat penazf ako Turci = mat vela penazi. 5 A avea bani cu carul: A fi putred de bogat; v. și A avea bani cu sacul; A avea bani gârlă; A avea bani groși (DFLR, s. 37). Doslovny preklad: A avea - mat / bani - peniaze / cu - s / carul - voz / A fi - tyt / putred - prehnity / de bogat - bohaty/. Vo vyzname: Mat za voz penazf: Mat penazf ako hncja; Mat za vrece penazf; Mat nesmierne vela penazf; Mat iba bankovky. 6 A avea bani gârlă (sau a se culca pe bani, reg. a măsura banii cu dimerlia) = A fi foarte togat (MDER, s. 34). Doslovny preklad: A avea - mat / bani - peniaze / gârlă - velmi vela / (A se culca - lahnut si / pe - na / bani - peniaze /. A măsura - merat / banii - peniaze / cu - s / dimerlia - merica). A fi - tyt / foarte - vel'mi / bogat - bohaty/. Vo vyzname: Mat vel'mi vela penazf (Spat na peniazoch, merat peniaze mericou) = tyt velmi tohaty. 7 A avea bani la saltea : A fi foarte togat. A avea tani ascunși (DFLR, s. 37). Doslovny preklad: A avea - mat / bani - peniaze / la saltea - v matraci / A fi - tyt / foarte - velmi / bogat - tohaty /. A avea - mat / bani - peniaze / ascunși - ukryte /. Vo vyzname: Matpeniaze v matraci: tyt vel'mi bohaty; mat ukryte peniaze. 8 A face avere = a. a agonisi; b. a parveni (MDER, s. 30). - Nadotudat majetok. 9 A fi doldora (sau plin, putred) de bani = A fi foarte togat (MDER, s. 34). Doslovny preklad: A fi - tyt / doldora - nadmieru naplneny / (sau - aleto / plin - plny / putred - prehnity) de bani - od peniaze /. A fi - tyt / foarte - velmi / bogat - tohaty/. Vo vyzname: Byt preplneny peniazmi = tyt velmi tohaty. 248 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 vsetko. V rumuncine Sănătatea e cea mai bună avuție1 a Sănătatea e mai scumpă ca aurul din lume2. Tradicne sa s bohatym clovekom spâjajû v slovencine negatfvne konotâcie a naopak, s chudobnym pozitfvne. O bohatom cloveku sa naznacuje, ze mu pomâhajû aj nadprirodzené bytosti: Mâ skriatka, co mu peniaze vlâci. Tusïm ti rarasok peniaze nos^'. Narobil penazï ako cert zeleza. Rastû mu peniaze ako vlkovi pecienka. Vo frazémach je na intenzifikâciu miery bohatstva funkcne vyuzitâ ironia: Mâ biedu ako mlynârova sliepka. Mâ vsetko, okrem vtâcieho mlieka. Bohatf l’udia byvajû aj skûpi: A ședea (ca dracu) pe comoară3. Takmer absolûtne vyjadrenie miery bohatstva nâjdeme vo frazémach: A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani4, co doslova znamenâ: Byt (bohaty) ako ûl s peniazmi = byt, alebo stat sa bohatym. Mat velké majetky: Mat penazï ako vciel v ûli. V slovencine sa vel’ky objem penazï prirovnâva k plevâm: Mâ penazï ako pliev. Ironia je prftomnâ aj vo frazémach o chudobnom cloveku: Mâ penazï ako chlpov na dlani. Pozitfvne sa hodnotf stedrost: Kto chudobnému dâva, bohu poziciava. V tomto kontexte treba châpat aj frazému Lucru la timp dăruit, prețuiește îndoit: Dacă vrei să dăruiești, dăruiește la timp -- doslova: Vec darovanâ nacas / robota vykonanâ nacas mâ dvojnâsobnû hodnotu: Ak chces nieco darovat / odovzdat, daruj / odovzdaj to vo vhodnom case; comu zodpovedâ slovenské: Kto vcas dâva, dvakrât dâva. Rumunskej frazéme A arde dracului tămâie: A face un lucru inutil; A nu face nimic folositor doslova: pâlit certovi kadidlo: robit zbytocnû robotu; Nerobit nic 1 Sănătatea e cea mai bună avuție (SFRS, s. 27). Doslovny preklad: Sănătatea - zdravie / e cea mai bună - je najlepsie / avuție - bohatstvo/. Vo vyzname: Bohaty je ten, ktory je zdravy. 2 Sănătatea e mai scumpă ca aurul din lume (SFRS, s. 27). Doslovny preklad: Sănătatea - zdravie / e mai scumpă - je drahsie / ca - nez / aurul - zlato / din - z / lume - svet/. Vo vyzname: Zdravie je drahsie nez zlato z celeho sveta. 3 A ședea (ca dracu) pe comoară (pop. și fam.) = a fi bogat și zgârcit (MDER, s. 435). Doslovny preklad: A ședea - sediet / (ca - ako / dracu - cert) pe - na / comoară - poklad / a fi - byt / bogat - bohaty / și - a / zgârcit - skupy/. Vo vyzname: Sediet (ako cert) na poklade = byt bohaty a skupy. 4 A fi (bogat) ca un stup [sau a fi (ori a se face) stup de bani] = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multă avere (MDER, s. 425). Doslovny preklad: A fi - byt / (bogat - bohaty ) ca - ako / un - jeden / stup - ut / [sau - alebo / a fi - byt / (ori - alebo / a se face - stat sa ) stup de bani - ut z penaz^] = a fi - byt / (sau - alebo / a deveni - stat sa) foarte - vetmi / bogat - bohaty / a aduna - z bierat / multă - vetke / avere - majetok/. Vo vyzname: Byt (bohaty) ako ut s peniazmi, stat sa utom z penazf = byt, alebo stat sa bohatym. Mat vetke majetky. 249 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 uzitocneho vyznamovo zodpovedâ slovenskâ frazema so znacnou mierou absurdity: Nemala co robit', dala sa (zacala) zâplaty obsfvat. Ak je niekto vel’mi sikovny a dokâze aj nemozne, v rumuncine povieme: A stoarece apă din piatră seacă1 = doslova: Vyzmykat vodu zo skaly = zrealizovat nemoznu robotu; alebo: A apuca (sau a prinde) luna cu dinții și soarele cu picioarele2 = doslova: Chytat mesiac zubami a slnko nohami = pokusat sa o realizâciu takmer nemoznej, alebo tazko dostupnej roboty. V slovencine tomu zodpovedâ frazema : Aj z jalovej kravy tela vymâmi. Ironia je najucinnejsfm vyrazom postoja pretransformovaneho do frazeologickych jednotiek voci tym, ktorf sa len chvâlia, ze vela pracuju, no v skutocnosti neurobili nic - A asuda sub limbă3. Identicky tiez s ironickym podtextom aj v slovencine: Pracuje, az sa mu jazyk pot'. O cloveku, ktoremu sa nechce pracovat vypovedâ v rumuncine frazeologickâ jednotka A nu lua (sau a nu ridica) un pai de jos. Doslova: Nezdvihnut ani slamku zo zeme = nerobit absolutne nic. V slovencine sa vyraz intenzifikuje tiez prostrednfctvom slamy ako najmensej a najl’ahsej veci: Neprelozit ani krizom slamy. Slovo slama je v tvare partitfvneho genitfvu, cfm sa podciarkuje vyjadrenie minimâlnej miery. V rumunskych frazemach A sta cu burta la pământ (reg.) = a trâdăvi, a sta cu burta la soare. Znamenâ doslova lezat bruchom k zemi = flâkat sa, zahâlat; podobne v inej frazeme A sta cu burta la soare = a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi - doslova: lezat bruchom k slnku = nic nerobit, lenosit, flâkat sa, zahâlat; sa intenzifikuje miera zâhalcivosti; analogicky v slovenskej frazeme lezat hore 1 A stoarce apă din piatră seacă = a realiza un lucru imposibil (MDER, s. 421). Doslovny preklad: A stoarece - vyzmykat / apă - voda / din - z / piatră - skala / seacă - suchă/ = a realiza - zrealizovat / un lucru - jednu robotu / imposibil - nemozny/. Vo vyzname: Vyzmykat vodu zo skaly = zrealizovat nemoznu robotu. 2 A apuca (sau a prinde) luna cu dinții și soarele cu picioarele = a încerca realizarea unui lucru aproape imposibil sau greu accesibil (MDER, s. 408). Doslovny preklad: A apuca (sau a prinde) - chytat / luna - mesiac / cu - so / dinții - zubami / și - a / soarele - slnko / cu - s / picioarele - nohami / a încerca - pokusat sa / realizarea - realizăcia / unui lucru - jednej roboty / aproape - takmer / imposibil - nemoznej / sau - alebo / greu - tazko / accesibil - dostupnej/. Vo vyzname: Chytat mesiac zubami a slnko nohami = pokusat sa o realizăciu takmer nemoznej, alebo tazko dostupnej roboty. 3 A asuda sub limbă (ir.), se zice în bătaie de joc despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic (MDER, s. 23). Doslovny preklad: A asuda - potit sa / sub - pod / limbă - jazykom / se zice - hovorf sa / în bătaie de joc - vysmesne / despre cei - o tych / care - ktorf / se plâng - sa stazuju / că - ze / au muncit - robili / din greu - tazko/ fără să fi făcut - bez toho aby urobili / în realitate - v skutocnosti / (mai) nimic - nieco/. Vo vyzname: Potit sa pod jazykom (ironicky), hovorf sa o tych, ktorf sa stazuju, ze tazko robili bez toho, aby reălne nieco urobili. 250 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 pupkom je kl’ûcovou lexémou brucho - pupok. S bohatstvom a pracovitostou sa viaze aj otâzka sporovlivosti ci naopak, rozhadzovacnosti: A aduna doi cu doi : A face economii mici ; a aduna puțin câte puțin. - Doslova: Odkladat grajciar ku grajciaru : odkladat si peniaze po malych ciastkach; v slovencine: Babka k babce, budu kapce (babka - tu peniaz bezvyznamnej hodnoty). Clovek, ktory mâlo pracuje, resp. prflis rozhadzuje a mâlo spori, sa stane chudobnym. Găina când se vede în tărâțe dă cu piciorul1. Doslova: - Ked sa ocitne sliepka v otrubâch, zacne rozhrabâvat, V slovencine sa didaktizujûco vyuzfva opozfcia dieta - dospelf na jednej strane a mûdry a hlûpy na druhej strane, ako analogia rozumnosti a nerozumnosti: Diet'at'u nedâvaj nôz do ruky a hlupemu peniaze. Pre rumuncinu je typické spojenie: A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn2, co znamenâ ûplne ochudobniet, prfpadne zruinovat sa, stratit vsetko3. V slovencine by sme pouzili spojenia: vyjst na psi tridsiatok; prfst na zobrâcku palicu; resp. byt chudobny ako kostolnâ mys, ale aj Mâ penazf ako zaba srsti. Miera chudoby, ktorâ sa v slovencine vyjadruje metaforicky cez kostolnu mys, sa v rumuncine vyjadruje synekdochickou transpozfciou: A ajunge la blide (a ajunge sărac) - doslova: Stat sa chudobnym, mat iba tanier, nic iné. Rumunskej frazéme A avea casa sub pălărie (reg.) = a fi foarte sărac.; doslova: Mat namiesto domu iba klobuk = byt vel’mi chudobny, zodpovedâ slovenskâ frazéma nemat strechu nad hlavou; resp. nemat kde hlavu sklonit/zlozit. Uvedené komparâcie svedcia tak o mnozine frazém, v ktorej je znacny spolocny prienik, ako aj o skupine frazém, ktoré sû charakteristické len pre jeden 1 Găina când se vede în tărâțe dă cu piciorul, se spune despre cei care nu știu să păstreze cu grijă ceea ce au agonisit (MDER, s. 4). Doslovny preklad: Găina - sliepka / când - ked / se vede - (sa vid^) sa nachădza / în - v / tărâțe - otruby / dă cu piciorul - rozhrabuje /, se spune - hovorf sa / despre cei - o tych / care - ktorf / nu știu - nevedia / să păstreze - udrziavat / cu grijă - starostlivo / ceea ce - co / au agonisit - nazhromazdili, nagazdovali /. Vo vyzname: Ked sa ocitne sliepka v otrubăch, zacne rozhrabăvat, hovorf sa o tych, ktorf nevedia rozumne vynakladat s tym, co krvopotne nagazdovali, nazhromazdili. 2 A ajunge (sau a se vedea, a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a sărăci, a (se) ruina (MDER, s. 385). Doslovny preklad: A ajunge - stat sa, dostatsa / (sau - alebo / a se vedea - vidietsa /, a aduce - priniest /, a lăsa - nechat / etc. - a pod.) la - na / (sau - alebo / în - v) sapă - motyka / de - z / lemn - drevo / = a sărăci - ochudobniet /, a (se) ruina - zruinovatsa/. 3 Uvedenâ frazeologickâ jednotka je prfznacnâ pre rumunsky hovoriacich. Je vel’mi casto pouzi'vanâ a znamenâ uplne ochudobnenie, prfpadne zruinovanie sa, stratenie vsetkeho hmotneho. 251 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 z porovnâvanych jazykov. Prâve tâto druhâ skupina frazem sa stâva moznym nâstrojom na identifikovanie osobitostf jazyka a identifikâciu specifickosti nârodneho spolocenstva. V rumunskej frazeologii sa casto objavuju aj, v suvislosti s prâcou a bohatstvom ci lenivostou a chudobou, nebeske telesâ, najma slnko, nebo, mesiac, hviezdy, vietor. Osobitne je kl’ucovym slovom voda, more. Oproti tomu v slovenskych frazemach je viac jednotlivostf z oblasti pol’nohospodârstva, najma pestovania psenice - zrno, plevy, z prfrodnych utvarov je to hora, les, oproti rumunskej skale ci piesku. Mnohoaspektovost frazem je dâkazom Mikom identifikovanej vyrazovej dispozfcie frazem. Kl’ucovym pre komunikatfvne ponatie frazeologickeho bohatstva jazyka je, ze frazema je obraznou alternatfvou reci. Frazema vznikala ako reakcia na kontext ci situâciu a je pre situâciu aj urcenâ, v com spocfva jej komunikacnâ podstata. Z didaktickeho aspektu je vhodne poznâvat frazemu v texte, osobitne v procese percepcie umeleckeho textu, v ktorom sa modeluje svet ako jeho obraz: „Prâve umelecke texty mohou byt nosnym materiâlem, rozvfjejfcfm samostatne kriticke mysleni, tolik potrebne k akceleraci osobnosti dftete" (Bednârovâ, 2005, s. 36). LITERATURA ALEFIRENKO, N. F.: Frazeologija v svete sovremennych lingvisticeskich paradigm. Minsk: Elips 2008. 271 s. ALEFIRENKO, N. F.: Spornyje problemy semantiki. Moskva: Gnozis 2005. 326 s. АЛЕФИРЕНКО, Н. Ф. - КОРИНА, Н. Б.: Проблемы когнитивной лингвистики. Нитра: Университет им. Константина Философа в Нитре, Философский факультет 2011. 216 s. BEDNÄROVÄ, J.: Cteni' jako nâstroj mysleni'. In: Tradicni' a netradicni' metody a formy prâce ve vyuce ceskeho jazyka na zâkladnf skole : sborni'k pracf z mezinârodnf konference konane 19. brezna 2004 na Pedagogicke fakulte UP v Olomouci . Ed. M. Polâk - K. Vodrâzkovâ. Olomouc: PdF - UP 2005, s. 34 - 46. CUDINOV, А. P.: Rossija v metaforiceskom zerkale. Kognitivnoe issledovanie politiceskoj metafory (1991-2000). Ekaterinburg: Ural'skij GPU 2001. 238 s. CUDINOV, A.P.: Politiceskaja lingvistika. Moskva: Flinta-Nauka 2007. 254 s. DEM'JANKOV, V. Z.: Kognitivnaja lingvistika kak roznovidnost' interpretirujuscego padchoda. In: Vaprosy jazykoznanija, 1994, c. 4, s. 17 - 33. Dicționar frazeologic al limbii române. Red. M. Tomici. București: Seaculum vizual 2009. 1280 s. DUMISTRĂCEL, S.: Lexic românesc : cuvinte, metafore, expresii. Iași: Casa Editorială Demiurg Plus 2011. 252 s. HECKO, B. Nehâdzte perly sviniam. Bratislava: VEDA, vydavatelstvo SAV 2005. 420 s. 252 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 JANDA A, L.: A methaphor in search of a source domain: The categories of Slavic aspect. In: Cognitive linguistics, 2004, roc. 15 c. 4 s. 471 - 527. DOI: 10.1515/cogl.2004.15.4.471 JOHNSON, M.: The Body in the Mind : The Bodily Basis of Meaning, Imagination, and Reason. Chikago: University of Chicago Press 1987. 272 s. KARAULOV, J. N.: Russkij jazyk i jazykovaja licnost. Moskva: Nauka 1987. 261 s. KARAULOV, J. N.: Russkij associativnyj slovar. Tom I Oz stimula k reakcijam. Tom II Ot reakciji k stimulam. Moskva: AST. Astrel 2002. 800 s. KORINA, N. B.: Kognitivnyje aspekty slovacko-ruskogo jazykovogo paralelizma. In: Dialog kultur. Hradec Kralove, 2011. s. 1 - 13. KORINA, N. a kol.: Jazykovaja kartina mira i kognitivnye prioritety jazyka. Nitra: FF UKF 2014. 204 s. KOVÂCOVÂ, Z.: Obraz cloveka v kogniti'vnej frazeologii. In: Obraz cloveka v jazyku : Zborni'k pri'spevkov z medzinarodnej vedeckej konferencie. Ed. J. Vanko. Nitra: FF UKF 2014, s. 193 - 207. KOVÂCOVÂ, Z.: Vyznam ziveho slova v evolucii slova. In: Jazyk a kultura z kogniti'vneho aspektu : Zborni'k vedeckych prac s medzinarodnou ucastou. Ed. N. Korina - J. Sokolova. Nitra: FF UKF 2014, s. 69 - 79. KUBRJAKOVA, J.: Razmyslenija o sudbach kognitivnoj lingvistiky na rubeze vekov. In: Vaprosy filologii, c. 1. 2001, s. 8- 17. LAKOF, G. - JONSON. M.: Metafory, kterymi zijeme. Brno: Host 2002. 280 s. MUNTEANU, C.: Frazeologia românească. Formare și funcționare. Iași: Istitutul European 2013. 251 s. Marele dicționar de expresii românești. Red. M. Bucă. București: Meteor Press 2011. 552 s. Pînă-n pînzele albe : dicționar de expresii românești. Red. S. Dumistrăcel. Iași: Institutul European 2001. 536 s. Slovensko-rumunsky frazeologicky slovni'k : Dicționar frazeologic slovac/român. Red. L. Garancovska. București: Editura Universității din București 2013. 284 s. ZÂTURECKY, A. P.: Slovenske pri'slovia, porekadla, uslovia a hadanky. Bratislava: Tatran 1974. 756 s. 253 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro VZTAH JAZYKA A ZDVORILOSTI V ZRKADLE TEORETICKYCH KONCEPCIÎ Lucie TRUBACOV The main purpose of the paper The Relation of the Language and Politeness in the Reflection of the Theoretical Conceptions is to see the linguistic politeness phenomenon through its various scientific descriptions and explanations which also sheds the light to the scientific tendencies and movements within this field of interest. We presume that the understanding of the phenomenon of linguistic politeness - as one of the key topics in sociolinguistics - may provide also an understanding of the social interaction in general. We seek to embrace comprehensively various approaches, their background, contribution but also the later criticism. We start our exploration with the pre-pragmatic conceptions, which have their roots in Europe of the early 20th century, and with a brief glance to the eastern - Chinese and Japanese - point of view. We continue with the pragmatic approaches which create the base of the current linguistic politeness research. Here we focus closely on the influence of three main pragmatic theories within the three individual subchapters - Robin T. Lakoff and the Logic of Politeness; Geoffrey Leech and his Model of General Pragmatics; Penelope Brown and Stephen C. Levinson and Politeness as One of the Universals of the Language Usage. Apart of these theories we consider also the research of the Japanese and Chinese Politeness - represented by researchers Yuego Gu and Sashiko Ide - which also has its roots within the linguistic pragmatics. The third part of our exploration is focused on the post-pragmatic or postmodern approach to linguistic politeness phenomenon. We look closely at the works of Richard J. Watts and Gino Elen and their interesting findings. In conclusions we consider the main tendencies within the linguistic politeness research while the main tendency seems to be the transition from the modern, objective point of view, to more opened postmodern point of view. In other words, we may see how deductive research methods are slowly being replaced by more inductive ones. The question how to use the theory of emergence within our studies of the politeness phenomenon could be also interesting. Key words: Politeness. Linguistic Politeness. Etiquette. Robin T. Lakoff. Geoffrey Leech. Penelope Brown and Stephen C. Levinson. Richard J. Watts. Gino Elen. Japanese and Chinese Politeness research. Emergence Theory. Uvod Vzivote sa vyskytuju okamihy, ked'je v zăujme d'alsieho poznăvania nevyhnutne polozitsi otăzku, ci dokăzeme mysliet inak, nez myslme, a vnmat inak, nez vidme, ak chceme nazriet a vnmat d'alej. Michel Foucault https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Vyskum jazykovej zdvorilosti v sûcasnosti zahrna pomerne siroké spektrum prfstupov, pricom doteraz najvplyvnejsia a najrozsfrenejsia pragmalingvistickâ teoria Penelope Brownovej a Stephena C. Levinsona (1978, 1987) je podrobovanâ kritike a stretâva sa s mnohymi vycitkami vyplyvajûcimi predovsetkym z empirickych vyskumov, no ciel’om kritiky sû aj jej metodologické zâklady. Pri snahe vypracovat’ jednotnû teoriu, respektive spolocny prfstup, oficiâlne vznikla v roku 1998 vyskumnâ skupina Linguistic Politeness Research Group1, ktorâ v sûcasnosti spâja bâdatelov prakticky z celého sveta a svoje vysledky prezentuje v casopise Journal of Politeness Research a na spolocnych vedeckych podujatiach, konferenciâch ci kolokviâch. Odborné texty na danû tému nâjdeme aj na strânkach casopisov, ako naprfklad Language Sciences, Journal of Sociolinguistics, Multilingua a Journal of Pragmatics, pricom v poslednom z nich bola v roku 1994 uverejnenâ bibliografia s vyse 900 odkazmi knfh a clânkov. Richard J. Watts v roku 2003 uvâdza rozsah nazhromazdenych odkazov s poctom priblizne 1200 jednotiek. V roku 1990 Bruce Fraser predostrel vo svojom prfspevku Perspectives on Politeness styri najvplyvnejsie sûcasné prfstupy skûmania zdvorilosti: 1. uchopenie cez sociâlnu normu - tradicny prfstup (the social norm view); 2. uchopenie cez konverzacné maximy (the conversational maxim view; Lakoff, 1973; Leech, 1983); 3. uchopenie cez „zachovanie tvâre“ (the face-saving view; Brown a Levinson, 1987) a 4. uchopenie cez „konverzacnû spoluprâcu“ (the conversational contract view; Fraser, 1990). V râmci dalsieho, tzv. postmodernistického prfstupu k sledovanému fenoménu - ktory sa vyznacuje aj tym, ze sa vyhyba tvrdeniam o stâlosti/ukotvenosti vyznamu vypovede a dôraz kladie na dynamickû a nepredvfdatel’nû povahu vyznamu v interakcii, vrâtane zdvorilostnych vyrazov - sû pozoruhodné naprfklad prfspevky Richarda J. Wattsa (1992, 2003), Gina Eelena (2001), Sary Mills (2003), Miriam Locher (2004) atd. Pozornost sa sûstreduje aj na medzikultûrny vyskum (naprfklad: Sifianou, 1992; Kasper a Blum-Kulka, 1993; Bayraktaroglu a Sifianou, 2001; Lakoff a Ide, 2005) a vyskum nezdvorilosti (napr. Culpeper, 1996; Bousfield, 2008). 1 Clenkou spomi'nanej skupiny som sa stala v roku 2010. Oficiâlnu internetovû strânku skupiny je mozné nâjst pod odkazom: http://research.shu.ac.uk/politeness/ 256 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Jazykova zdvorilost a jej vyskumy Zdvorilostsa dotÿka zdlezitostf, ktoré su klucové nielen pre sociolingvistov a sociàlnych antropolôgov, ale taktiez v zivote kazdej individuàlnej ludskej bytosti. Richard J. Watts, Sachiko Ide, Konrad Ehlich 1 Predpragmaticky vyskum Rozvoj zâujmu o jazykovu zdvorilost (= linguistic politeness) sa väcsinou spâja s pragmatickym a sociolingvistickym prfstupom, takze mnohf autori kladù jeho pociatky na koniec 60. a zaciatok 70. rokov 20. storocia. Avsak Richard J. Watts (2003, pred nfm naprfklad aj Held,1992 alebo Ehlich, 1992) poukazuje na to, ze zâujem o jazykovù zdvorilost mâ omnoho dlhsiu tradfciu a neobmedzuje sa iba na europsky ci americky priestor. Prfstupy k zdvorilosti, ktoré boli rozvinuté pred vznikom lingvistickej pragmatiky (teda skôr ako v 60. rokoch) preto oznacuje ako predpragmatické a analogicky prfstupy vyrastajùce z princfpov pragmatiky ako postpragmatické. Centrâlne postavenie pragmatickych prfstupov vyplyva predovsetkym z ich rozsfreného pouzfvania a vyznamného vplyvu na sùcasné uvazovanie o jazykovej zdvorilosti. V nadväznosti na Wattsa oznacujeme konkrétne prfstupy rovnako. Gudrun Held (Held, 1992) poukazuje na to, ze zâujem o zdvorilost z lingvistického hl’adiska - tzv. predpragmatické pristupy boli v Europe uz skôr, a to v râmci „idealistickej skoly“ (Spitzer, 1922; Beinhauer, 1930; Lerch 1934) a zenevskej skoly (Bally, Gabelentz, Brunot, Dauzat, Kainz a inf). Lingvisti ako Spitzer, Beinhauer, Lerch a inf verili, ze jednotlivé vypovede oznacené ako „zdvorilé“ sù urcite neopakovatel’nymi kreatfvnymi aktmi, ale zâroven sù vzdy individuâlnou krystalizâciou kolektfvneho stylu, t. j. Umgangssprache - „hovorového jazyka“ l’udf, ktorych typické zâujmy tieto vypovede reflektujù. Z tohto pohladu jedinec nekonâ pragmaticky a intencne, ale v istom rozsahu ako bâbka. Jedinec je vnfmany ako „jedinecny a kreatfvny zâstupca jazykovej komunity, ktorej hodnoty a normy sù 257 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 ukotvene v kvâzimagickom termine Wesen alebo Wesenart - „bytie alebo druh bytia““ (op. cit., s. 138). V râmci zenevskej skoly je zdvorilost povazovanâ za „sociâlnu modalitu (Gabelentz, 1969, s. 474), ktorej je prisudenâ objektfvna hodnota a determinuje jazykovy system relevantnej spolocnosti zvonku ako nadradenâ norma. Z toho vyplyva, ze mâze byt - a bola - lingvisticky studovanâ ako jazykovy fakt, t. j. gramatika“ (Held, 1992 s. 137). Held tvrdf, ze sociâlne a psychologicke vplyvy mali dosah na lingvisticke deskripcie viacerych rovfn, najmä na lexikon a morfosyntax. Zdvorilost v uvâdzanych prfstupoch teda nie je pod kontrolou jednotlivca, pozostâva zo sociâlnych obmedzenf povazovanych za sucast kolektfvneho nârodneho charakteru, co vylucuje jej strategicky a intencny rozmer - typicky pre mnohe sucasne teorie. Zâujem o jazykovu zdvorilost sa vsak neobmedzuje na europsky ci americky kontext a spomfnany Watts (2003, s. 56) upozornuje na to, ze omnoho dlhsiu tradfciu mâ na Dalekom vychode, predovsetkym v Cine a v Japonsku. V Cine sledujeme zâujem o dany fenomen v râmci teorii retoriky a v Japonsku zasa v râmci teorii nârodneho jazyka. Song Mei Lee-Wong poukazuje na to, ze v starovekej Cine mala zdvorilost ako sucast teorii retoriky centrâlnu ulohu: „„zmiernenie nârazov“ (= easing the jolts) bolo hlavnym ciel’om retoriky v starovekej Cine natol’ko, ze jednou zo zâkladnych funkcif sociâlnych procesov bolo vyhnut sa neprfjemnostiam alebo v dnesnom ponfmanf „zachovanie tvâre““ (Lee-Wong, 2000, s. 21; cit. podl’a Watts, 2003, s. 56). Janet S. Shibamoto (1985) zasa rozoberâ dva smery akademickeho zâujmu o jazyk v Japonsku, ktore nemaju ekvivalenty v zâpadnych krajinâch. Konkretne ide o studium nârodneho jazyka a tzv. „studiâ jazykoveho zivota“. Prvy smer s vyse dvetisfcrocnou tradfciou zahrna aj detailnu teoreticku analyzu a reflexiu struktur zdvorilosti v japoncine (op. cit., s. 56). 2 Pragmaticky vyskum ... Gramatika (abstraktny formălny system jazyka) a pragmatika (princfpy jazykoveho pouzfvania) sü komplementărne domeny lingvistiky. Nemozeme pochopikpovahu jazyka bez stüdia oboch tychto domen a interakcie medzi nimi. Geoffrey N. Leech 258 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Väcsina sucasneho zâujmu o jazykovu zdvorilost viac-menej pramenf z pragmatickych prfstupov a pole vyskumu sa sustreduje okolo troch centrâlnych teorii, a to teorie Penelope Brownovej a Stevena C. Levinsona, Robin T. Lakoffovej a Goeffreyho Leecha. Tieto teorie v râznej miere ovplyvnuju empiricke i teoreticke vyskumy ako ideovâ a metodologickâ platforma, respektive vyvolâvaju kriticke ohlasy po zmene metodologickeho prfstupu. Hlavnym impulzom pre vznik tychto teorii jazykovej zdvorilosti bola studia Paula Gricea „Logic and Conversation“, ktorâ vysla v roku 1975, i ked Watts (2005, s. xxxiv) podotyka, ze kopie prednâsok Williama Jamesa kolovali medzi lingvistami uz minimâlne sest rokov predtym. Grice v prednâske Williama Jamesa, ktorâ formovala zâklad prfspevku z roku 1975, prezentuje svoj kooperacny princip so styrmi maximami kvality, kvantity, relevancie a spâsobu, ktore - s vynimkou maximy relevancie - boli rozdelene do viacerych submaxfm. V tom case sa zacfna pragmatika plne rozvfjat, pricom dovtedy sa do znacnej miery tykala snâh o vyclenenie semantiky - ako jazykovedneho studia vyznamu - z pragmatiky. V pragmatike sa stala signifikantnost jazyka v akcii a v kontexte jeho produkcie tak isto dâlezitou ako semioticke teorie referencie, denotâcie a konotâcie (Watts, 2005, s. xxxiv). Dalsou griceovskou inspirâciou bolo autorovo vyjadrenie, ze na konverzacnej kooperâcii sa mâzu podiefat aj ine maximy, naprfklad maxima zdvorilosti, co taktiez podnietilo zâujem o spâsoby, akymi sa zdvorilost podiefa na „hladkej“, nekonfliktnej a kooperatfvnej komunikâcii (op. cit., s. xxxiv). Sledovane centrâlne pragmaticke teorie sa teda odvfjaju od Griceovho princfpu kooperâcie, pricom narâbanie s tymto princfpom sa u autorov lfsi1. V nasledujucich podkapitolâch sa budeme snazit demonstrovat zâkladne vychodiskâ a charakter danych teorii a taktiez poukâzeme na ich podnetne i problematicke strânky. 1Watts vsak v danej suvislosti podotyka, ze chybou, ktorâ sa casto vyskytuje pri interpretâcii Gricea (1975), je ponfmat ho v zmysle postulovania modelu konverzâcie, v râmci ktorej je princip optimâlnej kooperâcie kontrolnym princfpom. Lakoff, Leech aj Brown a Levinson podl'a autora spadli prâve do tejto pasce. „Co sa filczcf Grice snazil zostavit, bolo vysvetlenie pre vyznam, ktory mâ na mysli hovoriaci popri vyzname vypovede, to znamenâ spâsob logickeho vysvetlenia pre spâsoby, ktorymi su adresâti schopnf odvodzovat nevypovedane implikâcie z vypovedf. S tymto zâmerom vytvoril ideâlny stav komunikacnej kooperâcie, aby naznacil, ze na pozadf tohto zâkladoveho princfpu su participanti v interakcii schopnf hodnotit odchylky od daneho princfpu (Watts, 2005, s. xxxiv). 259 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 2.1 Robin T. Lakoff a logika zdvorilosti Robin Lakoff moze bytpokojne nazvană matkou modernej teorie zdvorilosti, pretoze ako jedna z prvych skümala zdvorilostz jasne pragmatickej perspektny. Gino Eelen Robin T. Lakoff vychadza z generatfvnej lingvistiky respektive z generatfvnej semantiky a tieto jej korene vyznamne ovplyvnuju jej konceptualizaciu zdvorilosti. Gino Eelen ju nevaha oznacit za „matku modernej teorie zdvorilosti“ (Eelen, 2001, s. 2), kedze ako jedna z prvych skumala sledovany fenomen z pragmatickej perspektfvy. Svoj pohl’ad najobsaznejsie predostrela v prfspevku The Logic of Politeness; or Minding Your P's and Q's1 (1973) v ramci jedneho zo stretnutf Chicagskej lingvistickej spolocnosti2. Lakoff tu zdöraznuje naliehavost zaclenenia pragmatickeho komponentu do lingvistickych vyskumov, kedze ako tvrdf „podmienky aplikovatefnosti syntaktickeho pravidla obsahuju pragmaticke faktory, ako naprfklad taky ucinok vypovede na adresata, aky si hovoriaci praje.“ (Lakoff, 1973, s. 296). Pragmaticke pravidla kladie na rovnaku uroven ako semanticke a syntakticke a oznacuje ich ako pravidla pragmatickej kompetencie, menovite „bud zretefny" (= be clear) a „bud zdvorily" (= be polite). Pravidla zretel’nosti priamo spaja s Griceovym princfpom kooperacie (Grice, 1975). Ako podotyka Eelen, princip kooperacie spolu s maximami smeruju k vysvetleniu toho, ako si fudia vzajomne porozumeju na pozadf toho, co je doslovne povedane. Avsak v normalnej, neformalnej konverzacii nie je princip kooperacie a jeho maximy takmer nikdy striktne dodrziavany a v zaujme postihnut i tento fakt Lakoff navrhuje prave pravidlo zdvorilosti (porov. Eelen, 2001, s. 2). Griceov princip kooperacie autorka zaroven reinterpretuje v zmysle pravidiel konverzăcie s prfslusnymi styrmi pravidlami: kvantity (bud informatfvny tak, ako je 1 „Logika zdvorilosti alebo dbaj na svoje dobre spösoby" 2 Dalsie relevantne pri'spevky naprfklad: Lakoff 1973, 1975, 1977, 1989, 1990, 1995, 2005; Lakoff - Ide, 2005. 260 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 potrebné a nebud’ informatfvnejsf, ako je potrebné), kvality (povedz iba to, co povazujes za pravdivé), relevancie (bud relevantny) a spôsobu (bud zretel’ny, nebud nejednoznacny, nebud nezrozumitel’ny a bud strucny) (Lakoff, 1973, s. 297). Pravidlâ konverzâcie sù podla Lakoffovej tak casto porusované prâve konfliktnymi situâciami medzi pravidlami zretelnosti a zdvorilosti. Vo väcsine pripadov podlieha zretelnost zdvorilosti - v komunikâcii je dôlezitejsie vyhnùt’ sa konfliktom ako dosiahnut zrozumitelnost. Na zâklade daného tvrdenia potom vnima pravidlâ konverzâcie (teda princip kooperâcie) ako „podpripad“ pravidiel zdvorilosti, pricom prvé môzeme châpat ako „informacny obsah“ komunikâcie a druhé ako otâzku spolocenskych zâlezitosti (porovnaj s obrâzkom c. 1). Pravidlâ zdvorilosti sù tri: 1. Nikomu nic nevnucuj; 2. Daj moznost volby; 3. Dbaj na to, aby sa adresât citil dobre - bud priatel’sky. Neskôr autorka podotyka, ze prvé pravidlo priamo sùvisi s formâlnostou, druhé s nerozhodnostou a posledné s rovnocennostou (Lakoff, 1977, s. 88). Spâjajù sa s nimi konkrétne situâcie, dané jazykové formy, uplatnujù sa podl’a vzâjomnych vztahov komunikantov (sù zâroven indikâtorom tychto vztahov) a taktiez je ich preferencia relativna vzhladom na kultùru, ktorù sledujeme. Pravidlâ zdvorilosti sù podla Lakoffovej univerzâlne - rozlicné je ich usporiadanie a interpretâcia v râmci kultùr, takze jej model dostâva aj interkultùrny rozmer. 261 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Obr. с. 1: Pravidlâ pragmatickej kompetencie podl'a Lakoffovej (obr. transformovany podl'a: Watts, 2003, s. 60) Dôlezitou ertou tohto modelu zdvorilosti je prediktabilnost l’udskej interakcie a racionalita oboch participantov - najmä vsak hovoriaceho. Hovoriaci sa priklâna k niektorému z pravidiel (na jeho zâklade voll vhodné jazykové formy, sprâvny pomer „priamosti“ a pod.), ktoré zodpovedâ jeho komunikaenému ciel’u, zâroven odhaduje svojho komunikaëného partnera a vlastne aj jeho schopnosti (ako danü vypoved pochopi a ako bude reagovat). Ûloha poëüvajüceho je teda skôr pasivna. Zameranie pozornosti na hovoriaceho je slabinou aj ostatnych pragmatickych modelov, kedze - ako podotyka Eelen (2001) - tüto ülohu prakticky preberâ vyskumnik. Watts tomuto modelu pragmatickej kompetencie vyëfta aj nejasnost povahy pragmatickej kompetencie ako takej a taktiez nejasnost povahy pragmatickych pravidiel, vrâtane tych zdvorilostnych. Ako totiz naznaouje Lakoff „mali by sme mat nejaky druh pragmatickych pravidiel, ktoré urëujü, ai je vypoved pragmaticky dobre tvarovanâ (= well-formed) alebo nie je, a rozsah, v ktorom sa odchyluje.“ (1973, s. 296). Autor upozornuje na to, ze „akiste [tieto pravidlâ] nemôzu byt algoritmickymi pravidlami ako pravidlâ v generativnej gramatike a produkovat pragmaticky dobre tvarované vypovede“ (Watts, 2005, s. 61). Kladie 262 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 otazku, ci su to „jednoducho normatfvne pravidla predpisujuce sposoby, podKa ktorych by sa jednotlivci mali spravat, alebo skor opisuju, ako sa spravaju“ (op. cit., s. 61). Watts naznacuje, ze dana koncepcia vzhKadom na to, ze Lakoff trva na prirovnavanf pragmatickej kompetencie ku gramatickej kompetencii a snazf sa stanovit pravidla, prostrednfctvom ktorych moze byt zdvorile spravanie vysvetlene, nesmeruje k adekvatnemu teoretickemu modelu zdvorilosti. Podotkneme este, ze z danej koncepcie nevyplyva ani jasne ponfmanie spolocnosti a kultury - tieto dva pojmy splyvaju a ich aplikovateKnost je veKmi otvorena. 2.2 Geoffrey Leech a model vseobecnej pragmatiky Vzdy chcem studovatjazyk z hFadiska vysvetFovania toho, co môze bytpozorované. Geoffrey N. Leech Dalsou vyznamnou pragmatickou koncepciou, ktorü povazujeme za jednu zo zâkladnych teorii zdvorilosti, je teoria Goeffreyho Leecha1. Problematiku zdvorilosti rozoberâ v râmci budovania modelu vseobecnej pragmatiky, ktorü châpe ako „vseobecné podmienky komunikacného pouzitia jazyka“ (1983, s. 10). Pragmatiku vyclenuje v porovnanf so sémantikou, pricom v pozadf sémantiky je podl’a neho langue a spâja sa s otâzkou „co znamenâ X?“ (ide o dyadickü relâciu - vyznam je sücastou vyrazu v danom jazyku, abstrahovany od situâcie, hovoriacich aj pocüvajücich). V pozadf pragmatiky je potom parole a spâja sa s otâzkou „co si myslel X-om?“ (tu ide o triadyckü relâciu - vyznam je definovany relatfvne vo vztahu k pouzfvaniu jazyka). Sémantiku a pragmatiku teda vnfma komplementârne (porov. tamtiez, s. 5-9). Vseobecnü pragmatiku d’alej autor clenf na pragmalingvistiku (vseobecné podmienky komunikacného pouzitia jazyka - prfslusné zdroje, ktorymi dany jazyk disponuje pri vyjadrovanf prfslusnych ilokücif; süvisf s gramatikou2) a sociopragmatiku (konkrétne komunikacné pouzitie jazyka 1 Relevantné publikâcie naprfklad: Leech 1980, 1981, 1983. 2 Gramatika podl'a Leecha pozostâva z fonologie, syntaxe a sémantiky jazyka (1983, s. 12). 263 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 v râmci lokâlnych, specifickÿch podmienok - variabilita pouzitia principu zdvorilosti a principu kooperâcie v rôznych kultùrach a jazykovÿch spolocenstvâch, spolocenskÿch situâciâch a pod.; sùvisi so sociologiou). Dôlezitâ je tu distinkcia medzi ilokucnÿmi ciel’mi hovoriaceho, Cize Co chce hovoriaci vypovedanim vÿpovede dosiahnut (akÿ reCovÿ akt) a jeho sociâlnymi ciel’mi (do akej pozicie sa stavia, aby bol pravdivÿ, zdvorilÿ, ironickÿ, a pod.). Zvolenÿ pristup k vÿskumu vseobecnej pragmatiky Leech oznaCuje ako „rétoricky“, Cim mâ na mysli „efektivne pouzitie jazyka v najvseobecnejsom zmysle, jeho primârne uplatnenie v kazdodennej komunikâcii a iba sekundârne v pripravenejsich a verejnÿch pouzitiach jazyka.“ (op. cit., s. 15). Inak povedané ide o sùhrnné pomenovanie pre sùbor konverzaCnÿch principov pospâjanÿch svojimi funkciami. V porovnani s gramatikou, ktorâ je riadenâ pravidlami (= rules), je pragmatika riadenâ principmi, teda je rétorickâ (op. cit., s. 5). Autor rozoznâva dva systémy rétoriky - interpersonâlnu a textovù (porovnaj s obrâzkom C. 2). Interpersonâlna rétorika pozostâva z Griceovho principu kooperâcie a prislusnÿch maxim, principu zdvorilosti a prislusnÿch maxim, principu ironie a dalsich moznÿch principov - Cize ide o otvorenù mnozinu. Textovù rétoriku tvoria principy procesibility (spracovatel’nosti), jasnosti, ekonomie a expresivity. Ako sme si mohli vsimnùt, Lakoff vyuziva Griceov princip kooperâcie pretransformovanÿ na pravidlâ komunikâcie v kombinâcii s pravidlami zdvorilosti na vybudovanie modelu pragmatickej kompetencie (hladâ pritom ekvivalent ku gramatickej kompetencii). U Leecha tvori princip kooperâcie, zdvorilosti a ironie iba Cast rétoriky, konkrétne interpersonâlnu rétoriku. Podkladom tohto pristupu je snaha odhalit odpoved na otâzku, „ako je jazyk pouzivanÿ v komunikâcii“ (1983, s. 1) a s tÿmto zretelom autor hladâ principy, ktoré sù v pozadi komunikâcie. Rétorika sa mâ teda zamerat na cielovo orientovanù reCovù situâciu, v ktorej hovoriaci pouziva jazyk s ùmyslom vyvolat konkrétny efekt v mysli poCùvajùceho (op. cit., s. 15 ) a prâve to, akÿm spôsobom tento efekt dosahuje, naznaCujù aj tu uvedené principy. 264 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Obr. с. 2: Leechova predstava rétorického pri'stupu k vyskumu vseobecnej pragmatiky (transformované podl'a: Leech, 1983, s. 16) Princip kooperâcie (PK) a princip zdvorilosti (PZ) vnima Leech komplementârne - sù to rovnocenné, vzâjomne sa doplnujùce principy: ak je napriklad porusenâ jedna z maxim PK, signalizuje to zapojenie niektorej z maxim PZ. PZ Leech povazuje za riesenie otâzky, „preco sù ludia tak casto nepriami pri vyjadrovani toho, co majù na mysli“ (op. cit., s. 80). PZ vystupuje v sledovanej teorii v dvoch formâch. Negat^vna forma je definovanâ ako „minimalizuj vyjadrenie nezdvorilych presvedceni“ a pozitrvna forma ako „maximalizuj vyjadrenie zdvorilych presvedceni“ (op.cit., s. 81). Zdvorilé a nezdvorilé presvedcenia môzu byt’ pre pocùvajùceho alebo tretiu stranu prijemné/priaznivé alebo neprijemné, pricom Leech podciarkuje, ze reâlne presvedcenia hovoriaceho nie sù podstatné, podstatné je, aky dojem chce hovoriaci vzbudit. PZ je zâroven i prostriedkom na „zachovâvanie spolocenskej rovnovâhy a priatel’skych vztahov, co nâm umoznuje predpokladat, ze nasi komunikacni partneri sù kooperativni“ (op. cit., s. 82). 265 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Zdvorilost mâ taktiez dve podoby, a to absolütnu a relativnu. Absolutna je v podstate skâlou, ktorâ obsahuje negatfvny a pozitfvny pol - niektore ilokucne akty1 (napr. rozkazy) su inherentne nezdvorile, ine (napr. ponuky) su inherentne zdvorile. Relatfvna podoba zâvisf od kontextu alebo situâcie - napr. „Bud’ uz ticho“ je menej zdvorilâ vypoved ako „Prosfm ta, mohol by si byt chvfiu ticho?“ v absolutnom zmysle, ale v zâvislosti od kontextu to mâze byt i naopak (op.cit., s. 83-84). Naznacene je i rozclenenie na negativnu zdvorilost (minimalizâcia nezdvorilosti nezdvorilych ilokucnych aktov) a pozitivnu zdvorilost (maximalizâcia zdvorilosti zdvorilych ilokucif) (op. cit., s. 84; s. 107), ide teda o ine uchopenie tejto opozfcie, ako sledujeme v koncepcii Brownovej a Levinsona (porovnaj s kapitolou 1.2.3). PZ je riadeny suborom siestich maxim, ku ktorym su priamo priradovane formy ilokucnych aktov: 1. maxima taktu (pre impozitfva a komisfva: a) minimalizuj nâroky na inych; [b) maximalizuj prospech inych]; 2. maxima vetkoiysosti (pre impozitfva a komisfva): a) minimalizuj svoj prospech; [b) maximalizuj svoj vklad]; 3. maxima ocenenia (pre expresiva a asertfva): a) minimalizuj odsudzovanie inych; [b) maximalizuj uznanie inych]; 4. maxima skromnosti (pre expresiva a asertfva): a) minimalizuj chvâlenie seba; [b) maximalizuj odsudzovanie seba]; 5. maxima sühlasu (pre asertfva): a) minimalizuj nesuhlas medzi sebou a inymi; [b) maximalizuj suhlas medzi sebou a inymi]; 6. maxima sympatie (pre asertfva): a) minimalizuj antipatiu medzi sebou a inymi; [b) maximalizuj sympatiu medzi sebou a inymi]. Negatfvna zdvorilost (vyhybanie sa nezhodâm), je podia Leecha zâvaznejsfm cinitel’om ako pozitfvna zdvorilost (hl’adanie zhody), co vyplyva z toho, ze „submaximy“ (b) sa zdaju menej dâlezite ako (a). Z maxim vyplyva aj primârne zameranie zdvorilosti voci inym (op. cit., s. 132-133). Zâroven su maximy râznym spâsobom pouzfvane, respektive uprednostnovane v rozdielnych kulturach. Ich prostrednfctvom je tak mozne zachytit medzikulturne rozdiely pozorovatelne pri (jazykovej) zdvorilosti. V rozlicnych situâciâch podla Leecha uplatnujeme râzny stupen zdvorilosti. Vzhiadom na to autor rozlisuje kompetitivne situâcie: ilokucny ciei a sociâlny ciei si 1 Leech vychâdza zo Searleovej klasifikâcie recovych aktov (Searle, 1969) a rozlisuje asertfva (zaväzuju hovoriaceho k pravdivosti vyslovenej propozi'cie, napr. odporucanie, tvrdenie, stazovanie sa, atd.), direktfva (su zamerane na vyvolanie efektu u pocuvajuceho prostrednfctvom aktu, napr. objednâvanie, prikazovanie, pozadovanie, atd.), komisfva (zaväzuju hovoriaceho - viac-menej - k vykonaniu buduceho aktu, napr. siubovanie, pri'sahy, ponukanie, atd.), expresiva (maju funkciu vyjadrenia psychickeho stanoviska k stavu veci', ktory propozi'cia presuponuje, napr. dakovanie, gratulovanie, ospravedlnovanie, atd.) a deklaratfva (ilokucie, ktorych uspesnâ performancia prinesie korespondenciu medzi propozicnym obsahom a realitou, napr. rezignâcia, vylucenie zo skoly, krstenie, pomenovâvanie, atd.) (1983, s. 107). 266 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 konkurujù (napr. objednâvanie, ziadanie, a pod.), druzné : ilokucny a sociâlny ciel’ sa zhodujù (napr. ponùkanie, pozvanie, pozdrav, a pod.), d’alej kolaborativne : ilokucny ciel je indiferentny voci sociâlnemu cielu (napr. tvrdenie, oznamovanie, a pod.) a konfliktné : ilokucny a sociâlny ciel sù v konflikte (napr. vyhrâzanie sa, obvinovanie, a pod.). Zdvorilost je relevantnâ najmä pre prvé dva typy situâcii (v prvom prfpade redukuje implicitnù nezhodu - negatfvna forma zdvorilosti, v druhom je implicitne prftomnâ - pozitfvna forma zdvorilosti), pre druhé dva typy je irelevantnâ (tretf typ zahrna prevazne pfsany „diskurz“ a stvrty je zamerany na vyvolanie konfliktu). Vzâjomné pôsobenie maxfm, situâcif a skâl predstavuje pestré spektrum komunikacnych moznostf pre hovoriaceho a zâroven i interpretacnych moznostf pre adresâta, co je v oboch prfpadoch v zâujme dosiahnutia maximâlneho ùzitku s minimâlnou stratou ci minimâlnym vkladom. Autori Watts, Ide a Ehlich (1992, s. 6 - 7) upozornujù vsak na to, ze i ked Leech rozlisuje styri vyssie spomfnané typy zdvorilosti, nikde sa nedozvieme, „ako si hovoriaci vyberâ zo stylov jazyka, ktoré majù byt pouzité v sùlade s typom a stupnom zvolenej zdvorilosti. Model povazujù za privelmi teoreticky pre aplikâciu na skutocné pouzfvanie jazyka a privelmi abstraktny pre vysvetlenie bezného pojmu zdvorilosti, respektfve nejakého pojmu, ktory spadâ do vseobecnej teorie sociâlnej interakcie (op. cit., s. 7). Zdvorilost vsak Leech vo vseobecnosti ponfma ako prostriedok vyhybania sa konfliktom, co vyplyva zo specifikâcif danych maxfm a aj z tvrdenia, ze zdvorilost je zameranâ na dosiahnutie zhody. 2.3 Penelope Brown a Stephen C. Levinson a zdvorilost ako jedna z univerzăln jazykového pouz^vania ...zdvorilostje zàkladom vytvàrania sociàlneho usporiadania a predpokladom tudskej kooperàcie, takze akàkol'vek teoria poskytujûca pochopenie tohto fenoménu zàroven siaha i k zàkladom ludského spolocenského zivota. Penelope Brown a Stephen C. Levinson 267 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Najrozsirenejsia, a dâ sa povedat, ze aj najvplyvnejsia teoria Penelope Brownovej a Stephena C. Levisona1 - podobne ako predchâdzajûce prfstupy - vo vseobecnosti akceptuje Griceov princip kooperâcie (PK), pricom zdvorilostné stratégie sû racionâlnymi odchylkami od PK. PK predstavuje neprfznakové, sociâlne neutrâlne a teda predpokladané pozadie pre komunikâciu. Zdvorilost vsak musf byt vypovedanâ, signalizovanâ hovoriacim a jej absencia môze byt povazovanâ za neprftomnost zdvorilého postoja (Brown - Levinson, 1987, s. 5). Danâ koncepcia mâ vo svojom zâklade Goffmanov koncept tvare (face ) - ku ktorému sa neskôr vrâtime podrobnejsie - a Brown a Levinson ho reinterpretujû v zmysle „verejného vlastného imidzu, ktory chce kazdy clen (spolocenstva) pre seba dosiahnut“ (tamze, s. 66). Tvâr mâ dva samostatné, navzâjom sûvisiace aspekty, a to pozitfvny a negatfvny. Pozitfvna tvar predpokladâ tûzbu byt obdivovany a kladne hodnoteny vybranymi clenmi (sûvisf so sebahodnotenfm) a negati'vna tvar zasa potrebu cloveka byt neprerusovany, nehateny a mat slobodu v konanf. Tieto dva aspekty tvâre sû zâkladnymi potrebami kazdej interakcie, a preto je pocas kazdej interakcie potrebnâ kooperâcia medzi participantmi, ktorâ mâ viest k tomu, aby si navzâjom zachovali tvâr. Dalsfm dôlezitym aspektom je racionalita vyplyvajûca z praktického uvazovania v zmysle prostriedky - ciele (= means - ends; 1987, s. 64-65). Tvâr a racionalita sû zâkladné urcujûce vlastnosti tzv. modelovej osoby, ktorâ mâ zastupovat rodeného hovoriaceho a mâ slûzit na deskripciu kultûrne specifickych stylov verbâlnej interakcie. Je teda abstrakciou a zastupuje aj hovoriaceho aj adresâta, pricom obaja majû spolocny zâujem navzâjom si zachovat tvâr (op. cit., s. 58-60). Ohrozenie tvâre predstavujû tzv. akty ohrozujuce tvar - AOT (face- threatenig acts - FTA), ponfmané ako prejavy verbâlnej alebo neverbâlnej komunikâcie smerujûce proti potrebâm tvâre adresâta a/alebo hovoriaceho (op. cit., s. 65). Prfkladom takéhoto aktu môze byt poziadavka, pretoze poziadavkou hovoriaci „ûtoci"' na negatfvnu tvâr adresâta a presadzuje nou svoje potreby na ûkor jeho potrieb. Sem sû d’alej zarad’ované aj rozkazy, rady, varovania, ale aj komplimenty, sl’uby a pod. Ûtok na adresâtovu pozitfvnu tvâr znamenâ prejav nezâujmu o jeho potreby a tûzby, napr. vyjadrenie nesûhlasu, kritiky, odmietnutia, ale aj spomfnanie tabuizovanych tém, vyjadrenie prudkych emocif atd. Na druhej 1Relevantné publikâcie: Brown a Levinson 1978, 1987; Brown 1990. 268 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 strane, „ùtok“ proti negatfvnej tvâri hovoriaceho sa uskutoCnf v prfpade, ak tento podlieha sile prfjemcu, napr. pri vyjadreniach vd’acnosti, prijfmanf ponùk Ci ospravedlneniach. Jeho pozitfvnu tvâr zasiahne napr. akceptovanie komplimentu, priznanie viny, emocionâlny vybuch atd. Analogicky je nâsledne Clenenâ aj zdvorilost’ na negatfvnu (orientovanâ na negatfvnu tvâr) a pozitfvnu (orientovanâ na pozitfvnu tvâr) (porovnaj s obrâzkami C. 3 a C. 4). Zâkladom teorie zdvorilosti je zâroven aj fakt, ze hovoriaci vstupuje do interakcie s nejakym konkrétnym ciel’om, ktory chce dosiahnut, podl’a neho potom voll stratégiu este pred uskutoCnenfm aktu a zâroven aj prfslusné jazykové prostriedky. Tieto stratégie zahfnajù pät komunikaCnych moznostf alebo spôsobov, v podstate od najmenej zdvorilého po najzdvorilejsf (porovnaj s obrâzkom C. 5). Prvy spôsob je vykonanie aktu ohrozujùceho tvâr, a to priamo (= on record) alebo nepriamo (= off record). Ak vykonâvame tvâr ohrozujùci akt priamo, mâme moznost vykonat ho bez nâpravnej akcie (= redressive action), teda otvorene alebo s nâpravnou akciou zahfnajùcou pozitfvnu a/alebo negatfvnu zdvorilost. Piatou moznostou je ùplné vynechanie aktu ohrozujùceho tvâr. Volba stratégie je ovplyvnenâ aj tzv. zâvaznostou (= weightiness) reCového aktu, ktorâ sa dâ vypoCftat z troch sociâlnych premennych: P (relatfvna „sila“ - power - asymetricky vztah medzi hovoriacim a adresâtom), D (sociâlna vzdialenost - distance - symetricky vztah medzi hovoriacim a adresâtom) a R (kultùrne hodnotenie reCového aktu - ako „nebezpeCne“ je prijfmany v râmci specifickej kultùry). Tento vypoCet je charakterizovany danym vzorcom, priCom x oznaCuje reCovy akt, S hovoriaceho a H poCùvajùceho: Wx=D(S,H)+P(H,S)+Rx (op. cit., s. 76). 269 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Obr. с. 3 : Stratégie pre vol'bu „aktov ohrozujùcich tvâr" (transformované podl'a: Brown a Levinson, 1987, s. 69) Aj vzhl’adom na sociâlne premenné je teoria presadzovanâ ako univerzâlna, v zmysle jej uplatnitel’nosti v râmci akejkol’vek spoloenosti. Univerzâlnost’ podporuje aj modelovâ osoba, koncept univerzâlneho hovoriaceho/adresâta, ktorého charakteristiky (tvâr a racionalita) sù taktiez univerzâlne. Avsak mnohé empirické vÿskumy potvrdzujù opak a najvÿraznejsie sa to prejavuje pri nezâpadnÿch jazykovÿch spolooenstvâch, v ktorÿch sa châpanie zdvorilosti podstatne odlisuje. Sù to napr. vÿskumy dotÿkajùce sa ofnskej (Song Mei Lee-Wong, 1999; Gu, 1990), japonskej (Shachiko Ide, 1992; Saeko Fukushima, 2000) oi thajskej zdvorilosti (Manfred Kumer 1992). Barbara Pizziconi podotÿka, ze najvÿraznejsou kritikou tohto prfstupu je prâve etnocentrizmus - zdâ sa, ze individualistickâ koncepcia modelovej osoby nekoresponduje s „kolektivistickÿmi" znakmi sociâlnej organizâcie a zâroven dané ponfmanie tvâre zachytâva skôr atomistickù ako vzâjomnostnù (= interrelated) predstavu Ja (= self) (2006, s. 681). Sledovanÿ model zdvorilosti sa este vÿraznejsie odlisuje od bezného, laického châpania zdvorilosti ako v predchâdzajùcich prfstupoch (Eelen, 2001, s. 51). Brown a Levinson v râmci troch „superstratégif" zdvorilosti (teda pozitfvnej, negatfvnej a nepriamej) uvâdzajù mnozstvo „vÿstupov" a ku kazdému z nich prfslusné jazykové formy. Prejavom zdvorilosti je tak naprfklad aj klebeta, vtip, pouzitie nepriameho reœvého aktu, metafory, atd’. Tieto vÿstupy sù zâroven charakterovo odlisné, naprfklad pre negatfvnu zdvorilost je tretfm vÿstupom „bud pesimistickÿ", ktorÿ je evidentne vseobecnejsf a môze byt realizovanÿ viacerÿmi spôsobmi, ako siesty vÿstup „ospravedln sa" alebo este konkrétnejsf deviaty vÿstup „nominalizuj", vystihovanÿ specifickÿmi syntaktickÿmi prostriedkami pouzitelnÿmi na vytvorenie vzdialenosti medzi hovoriacim a adresâtom (napr. „Je to velkâ radost, 270 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Ze vâs môzeme privftat“, je formâlnejsia podoba ako „Tesfme sa, Ze vâs môzeme privftat.“) (1987, s. 173-209). Zâkladnù kritiku sledovanej teorie môZeme zhrnùt do piatich bodov (porovnaj: Janet Holmes, 2006, s. 688 - 689). Okrem spomfnanej charakterovej odlisnosti jednotlivych vystupov je to aj kritika spojenâ s pridrZanfm sa verzie teorie recovych aktov, ktorâ povaZuje vetu za zâkladnù jednotku a umiestnuje hovoriaceho do centra analyzy. Autori boli kritizovanf aj pre miesanie rôznych typov dât a taktieZ pre nfzke poskytovanie informâcif o zdrojoch tychto dât a ich kontexte. Dalej to bol aj nfzky pocet sociâlnych premennych ci faktorov, ktoré môZu byt relevantné pri analyze zâvaZnosti aktu ohrozujùceho tvâr a taktieZ ich ideâlny, vel’mi individualisticky intencny agent, teda modelovâ osoba. 2.4 Vyskum japonskej a trnskej zdvorilosti Za reprezentatfvne vyskumy japonskej a cfnskej jazykovej zdvorilosti povaZujeme prfstupy Yueguo Gu (1990)1, ktorej teoria je zaloZenâ na cfnskej konceptualizâcii zdvorilosti a Sachiko Ide (1999)2 predstavujùca japonsky prfstup. Gu explicitne spâja zdvorilost s morâlnymi spolocenskymi normami. Svoj prfstup v podstate zakladâ na Leechovej teorii, ale jeho ponfmanie princfpu zdvorilosti ako cisto regulatfvneho princfpu bez morâlnej a etickej povahy reinterpretuje. Prezentuje cfnsky koncept limao, korespondujùci so zdvorilostou a podciarkuje fakt, Ze v zâklade je jeho povaha morâlne preskriptfvna. Gu naznacuje, Ze koncept tvâre (tak ako ho prezentujù Brown a Levinson) nie je v cfnskom kontexte châpany ako vyraz psychologickych potrieb, ale skôr v zmysle spolocenskych noriem. Zdvorilost nie je iba instrumentâlna, je predovsetkym normatfvna. Tvâr cloveka teda nie je ohrozovanâ v prfpade nesùladu jeho individuâlnych potrieb, ale vtedy, ked’ zlyhâva v plnenf sociâlnych standardov, to znamenâ, ked zlyhâ v plnenf sociâlnych potrieb. Princfp zdvorilosti Gu cfnskemu kontextu prispôsobuje ako „spolocné presvedcenie (o tom), Ze sprâvanie indivfdua by malo splnit ocakâvania ùctivosti, skromnosti, srdecnosti a kultivovanosti“ (Gu, 1990, s. 245). Uvâdza styri maximy: „poniZovanie seba“ („poniZuj seba a vyzdvihuj inych“), „oslovenie“ („oslov svojho partnera 1 Dalsie relevantné publikâcie naprfklad: Gu, 1993. 2 Dalsie relevantné publikâcie naprfklad: Ide, 1989, 1992, 1993. 271 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 vhodnym kontaktovym vyrazom“), „takt“ a „vel’korysost“. Posledné dve maximy zahrnajü specifické recové akty, ktoré - na rozdiel od Leechovych - odlisne fungujü v râmci motivacnej a konverzacnej roviny. Motivacnâ rovina odkazuje na „funkcnü“ strânku impozitiv a komisiv, co môzeme châpat ako „reâlny“ vklad a zisk pocüvajüceho (napr. je rozdiel medzi spytanim sa na cestu a pytanfm si penazi alebo pytanfm si 50 centov a 50 eur a pod.). Konverzacnâ rovina zastresuje verbâlne narâbanie s impozitivami a komisivami. Impozitiva majü ülohu maximalizovat dosiahnuty zisk (napriklad „Spravis mi obrovskü radost, ked’...“) a komisiva minimalizujü vlastny vklad (napr. „Ziadny problém, aj tak idem tym smerom.“). Reciprocitu zdvorilosti zarucuje prindp rovnovahy, z ktorého vyplyva, ze ak nieco ziadame, musime spätne nieco ponüknut. Ide zdvorilost châpe ako prostriedok zachovâvania hladkej (= smooth) komunikâcie (Ide, 1999, s. 445). Centrâlne teorie (Brown a Levinson, Leech, Lakoff) kritizuje na zâklade ich prehnaného zaoberania sa strategickou interakciou, t. j. interakciou, v ktorej hovoriaci pouziva verbâlne stratégie na dosiahnutie osobného ciela. Tento typ zdvorilosti, podla Ide, ponechâva hovoriacemu priestor volby, a podl’a toho ho i oznacuje ako vôl’a (= volition) na rozdiel od sudnosti (= discernment). Südnost - v japoncine wakimae - povazuje za druhy samostatny komponent zdvorilosti typicky pre Japonsko. „Wakimae je zamerané na potrebu uznania pozfcif a roll vsetkych participantov a zâroven dodrziavanie predpisanych noriem formâlnosti, ktorâ je primeranâ pre danü situâciu. Vôl’a - na druhej strane - je zameranâ na zachovâvanie tvâre vsetkych participantov“ (op. cit., s. 447). V Japonsku nie sü sociâlne neutrâlne formy - hovoriaci si vzdy musi vybrat medzi „honorifickou“ a „nehonorifickou“ formou, a tak aj pri vyjadrovani banâlnych faktickych vypovedi produkuje zâroven (a nevyhnutne) i informâciu o vztahu medzi hovoriacim a adresâtom. „Toto pouzitie honorifickej slovesnej formy je socio- pragmatickym ekvivalentom gramatickej zhody, a môzeme ho teda nazvat socio- pragmatickou zhodou.“ (Ide, 1989, s. 227). Pouzitie honorifickych foriem je absolütne - nezâvislé od vol’by hovoriaceho - a süvisi s ponfmanfm zdvorilosti ako javu determinovaného spolocenskymi konvenciami. Konvencné pravidlâ sü tri: „bud zdvorily k osobe s vyssou spolocenskou poziciou“, „bud zdvorily k osobe s mocou (= power)“ a „bud zdvorily vo formâlnom prostredi, ktoré je determinované faktormi participantov, prflezitostf alebo tém“ (op. cit., s. 228). Z toho vyplyva, ze v japoncine a inych jazykoch so silne vyvinutym systémom honorifik, sü pravidlâ zdvorilosti pribuzné gramatickym pravidlâm. Sü neodmyslitel’nou sücastou jazyka a vyplyvajü zo spolocenskych charakteristik hovoriaceho a adresâta a zâroven z charakteristik 272 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 situâcie. Tieto charakteristiky sa musia verne odrâzat v jazykovych prostriedkoch, ktoré hovoriaci pouzfva. Na zâklade tychto specifickych vlastnostf japonskej zdvorilosti Ide prichâdza k zâveru, ze teoria Brownovej a Levinsona neposkytuje adekvâtny explanacny potenciâl pre jej vyskum. 3 Postpragmaticky - postmodernisticky vyskum ...Pokiat kazdyjednotlivec zije vjazyku a vytvaranie tohto jednotlivcovho sveta ho vtahuje do interakcie, diskurz^vna debata o termmoch ako zdvoriy drzy, nezdvoriiy, atd. môze bytpozorovana iba tak, ze je kladena dôkladna pozornost na sucasti interakcie. Richard J. Watts Postmodernisticky prfstup1 k jazykovej zdvorilosti predovsetkym kladie dôraz na subjektfvnost hodnotenf toho, co je povazované za zdvorilé sprâvanie a zâroven na to, ze „vyznam je spoluvytvârany (= co-constructed), a teda zdvorilost je zâlezitostou vyjednâvania medzi participantmi. Prijatfm tohto prfstupu je interakcia povazovanâ za dynamicky diskurzfvny zâpas (= struggle) s moznostou, ze rozlicnf participanti môzu interpretovat tû istû interakciu celkom odlisne“ (Holmes, 2006, s. 691). Postmodernistickf vyskumnfci sa vyhybajûtvrdeniam o stâlosti/ukotvenosti vyznamu vypovede a zdôraznujû dynamickû a nepredvfdatelnû povahu vyznamu v interakcii, ktorâ zahrna aj vyrazy ci formy zdvorilosti. Z râmca postmodernistickych, respektive postpragmatickych prfstupov sa zameriame na alternatfvne prfstupy k fenoménu zdvorilosti Richarda J. Wattsa a Gina Eelena. Ciel’om oboch autorov je snaha vystavat teoriu jazykovej zdvorilosti na podklade jej beznych interpretâcif - na tom ako ju vnfmajû prfslusnfci daného jazykového/kultûrneho spolocenstva. Richard J. Watts2 od seba odlfsil laické, 1 Relevantné publikâcie naprfklad: Watts, 1992, 2003, 2005; Eelen, 2001; Mills, 2003; Locher, 2004, atd’. 2 Relevantné publikâcie: Watts, 1989, 1992, 2003, 2005; Watts - Ide - Ehlich, 1992. 273 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 neodborne ci 1’udove (= lay) interpretacie (ne)zdvorilosti na jednej strane a teoreticke pojmy/termfny (ne)zdvorilosti vyplyvajuce z pragmatickej alebo sociolingvistickej teorie na strane druhej. Prve oznacuje pojmom primärna (ne)zdvorilost’ (= first-order (im)politeness) a druhe sekundärna (ne)zdvorilost’ (= second-order (im)politeness)1 (2003, s. 4). V tejto suvislosti upozornuje na fakt, ze vyskumnfci jazykovej zdvorilosti laicke a vedecke interpretacie casto zamienali, co viedlo k roznym nejasnostiam, nepresnostiam a dezinterpretaciam. Objektom skumania ma byt podia Wattsa rozvazne spravanie (= politic behaviour) zahrnajuce potencialne hodnotenia ucastnfkov komunikacie, ktorf mozu dane spravanie hodnotit ako zdvorile a/alebo nezdvorile, cfm v podstate opusta snahu o vytvorenie teorie jazykovej zdvorilosti. Rozvazne spravanie kladie do suvislosti s tzv. cinnostou tvare (= facework; podrobnejsie v kapitole c. 5) a neskor ho navrhuje skumat v ramci relacnej cinnosti (= relational work) (porovnaj s obrazkom c. 7), pricom v jej pozadf stojf idea, ze „prostrednfctvom diskurzu v socialnej interakcii vytvarame bezne svety, najvyznamnejsie bytie nasich interpersonalnych vztahov s inymi“ (Watts, 2005, s. xlii). Do pozornosti sa v tomto prfstupe dostava aj nezdvorilost ako „salientna (prfznakova) forma socialneho spravania, v tom zmysle, ze vystupuje proti zasadam akceptovaneho, prijate1neho spravania, ktore je zakladom prebiehajucej socialnej interakcie“ (Watts, 2003, s. 18). Zdvorilost je vo väcsine prfpadov neuvedomovana (vnfmana ako bezna, normalna, bezprfznakova), avsak nezdvorilost je vzdy prfznakovym javom narusujucim - alebo az znemoznujucim - priebeh komunikacie/interakcie. Watts - na rozdiel od inych autorov - vnfma aj zdvorilost ako prfznakovu formu a to, co je neprfznakove, akceptovane ako normalne a bezne, oznacuje spomfnanym termfnom rozvazne spravanie. V odbornej literature sa vsak stale castejsie nasto1uje aj otazka potreby skumania nezdvorilosti a objavuje sa kritika jednostranneho prfstupu k zdvorilosti ako ku kladnej alebo aj neprfznakovej forme spravania (porovnaj naprfklad: Jonathan Culpeper, 1996; Derek Bousfield, 2008). Watts, vychadzajuc z Eelenovych postulatov, poukazuje na dolezitost relatfvnosti pojmu zdvorilost (v zmysle „co je zdvorile pre jedneho, nemusf byt pre druheho“), vyzdvihuje hodnotiaci aspekt, a tak i potrebu skumania kontinua zdvorily - nezdvorily, pricom tieto dve stranky spolu uzko suvisia. (Ne)zdvorilost je 1 Gino Eelen, ktoreho koncepciu si vsimneme nizsie, primarnu (ne)zdvorilost oznacuje ako „(im)politeness1 a sekundarnu (ne)zdvorilost ako „(im)politeness2“ (Eelen, 2001). 274 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 podl’a neho vzdy priznakovou formou (jazykového) sprâvania, pricom nepriznakovou formou je teda rozvâzne sprâvanie (porovnaj s obrâzkom c. 6), ktoré môze byt „jazykové aj nejazykové, participantmi povazované za vhodné pre nadchâdzajùcu sociâlnu interakciu“ (Watts, 2003, s. 21). Termin „rozvâzne“ (= politic) autor navrhuje v zmysle sekundârneho, t. j. teoretického konceptu „prâve preto, ze nie je sùcastou bezného pouzivania a poukazuje na siroky rozsah foriem spolocenského sprâvania, ktoré zahfnajù, ale sù zâroven sirsie ako to, co by sme laickymi terminmi mohli oznacit ako ZDVORILÉ“ (2005, s. xlii). Väcsia cast relacnej prâce v akejkol’vek interakcii je podl’a neho nepriznakovâ a teda neuvedomovanâ. Jednotlivi participanti totiz pocitujù, ze sùcasti verbâlnej interakcie sù v sùlade s normami ustanovenymi v predchâdzajùcich interakciâch a teda sù rozvâzne. Pozitivne poznacené rozvâzne sprâvanie je potom otvorené voci interpretâcii v zmysle zdvorilosti (op. cit., s. xliii). podpornä cinnost' tvâre Obr. c. 4: Wattsov model cinnosti tvâre, jazykovej zdvorilosti a rozvâzneho sprâvania (transformované podla: Watts, 2003, s. 260) 275 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Obr. c. 5: Wattsov model relacnej cinnosti (transformované podl'a: Watts, 2005, s. xliii) Eelenovo rozclenenie pojmu zdvorilosti na zdvorilost’1 a zdvorilost’2 vychâdza z Vygotského definfcie vedeckych (zdvorilost2 ) a spontânnych (zdvorilosti) konceptov (Eelen, 2001). Vedecké koncepty sù exaktné a vopred definované, sù to abstraktné koncepty oddelené od kazdodennej reality - zacfnajù ako koncepty s abstraktne definovanou formou a az neskôr sù postupne dop^nané o empiricky obsah. Naopak spontânne koncepty patria do sveta kazdodennej reality a skùsenosti - ich pociatocnâ obsahovâ forma je empirickâ, ich vyvoj je teda opacny - od praxe (skùsenosti) smerom ku generalizovanej konceptualizâcii (op. cit., s. 33)1. Eelen povazuje zdvorilost za spontânny koncept - i ked’ neoznacuje ziadnu fyzickù entitu, jej povahu môzeme châpat ako denotatfvnu v tom zmysle, ze odkazuje na urcitù cinnost pozostâvajùcu zo specifickych aktov, na ktoré sa odkazuje ako na zdvorilé. Zdvorilost1 predstavuje koncept spojeny so sociâlnou interakciou, ktorého sùcastou sù tri ùzko sùvisiace komponenty: metapragmaticka zdvorilosti 1 Podobne sa vyjadruje aj Ehlich, ked’ konstatuje, ze „konceptualizacie zdvorilosti vytvorené vo vedeckom vyskume musia byt odh'sené od fenoménu zdvorilosti a konceptov zdvorilosti, ktoré existujû v spolocnosti. Vedecké konceptualizacie pouzfvajû kazdodenné/vsedné vyrazy na definovanie zdvorilosti a vel'mi casto nevysvettujûcim, samozrejmym spôsobom, inymi slovami - nevedecky“ (Ehlich, 1992, s. 73). 276 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 zahfnajùca metapragmatické hodnotenia o povahe a vyzname javu (vrâtane nezdvorilosti), klasifikacnâ zdvorilosti zahfnajùca komentâre neùcastnfkov interakcie, prfpadne aj jej ùcastnfkov, ktorf klasifikujù sprâvanie ako „(ne)zdvorilé“ a expres^vna zdvorilosti, pri ktorej sa participanti snazia explicitne produkovat „zdvorily jazyk“ (op. cit., s. 35). Pri expresfvnej zdvorilostil tak hovorfme o rôznych standardizovanych formâch ako naprfklad pouzfvanie vykania pri oslovenf (Prepâcte, pani doktorka ...), d’alej remediâlnych vypovedf, naprfklad ospravedlnenf (Mrzf ma to, ale...), alebo pouzitie modâlnych slovies (Chcem vâs poprosit...), podmienkou vsak je, ze ich ùcastnfci interakcie hodnotia ako zdvorilé. Objektom skùmania mâ byt podl’a Eelena prâve zdvorilosti - jav kazdodennej reality so vsetkymi jeho charakteristikami. Inak povedané tento novy prfstup mâ vyuzit laické hodnotenia primârnej zdvorilosti na vytvorenie pojmového aparâtu pre univerzâlnu teoriu sekundârnej zdvorilosti, ak je to teda vôbec mozné. 4 Zhrnutie V distinkcii modernistickych (pragmatickych) a postmodernistickych prfstupov - ako sa domnievame - sledujeme napatie medzi objektivistickym a subjektivistickym hladiskom. Autor teoretickej koncepcie jazykovej zdvorilosti sa sfce snazf o subjektivistickù interpretâciu zistenych dât - pripisuje ich ùcastnfkom komunikâcie - avsak jeho prfstup je objektivisticky (porovnaj: Dolnfk, 2009). Naprfklad Brown a Levinson odmietajù normatfvnu dimenziu svojho prfstupu. Tvrdia, ze tvâr a racionalita sù predpokladmi, ktoré spfeajù standardnf l’udia. Ich modelovâ osoba vyplyva z normy - je to „ideâlny“ interaktant zastupujùci reâlnych interaktantov. Modelovâ osoba je vsak vseobecne racionâlna, disponuje pozitfvnou a negatfvnou tvârou a je zdvorilâ, z coho vyplyva, ze aj zdvorilé sprâvanie je interakcnou normou. Stratégie, ich volby a vystupy sù taktiez prezentované ako cinnost komunikantov, co je vsak sporné. Brown a Levinson vytvârajù taxonomiu stratégif, vystupov a ich jazykového stvârnenia a nâsledne ju prezentujù ako bezné sprâvanie a konanie komunikantov. Zdâ sa, ze sa tu stretâvame s kvâzisubjektivistickou interpretâciou, ktorâ sa prejavuje prâve tak, ze 277 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 „pouzfvatel’om jazyka sa pripisuje intuitfvne ovlâdanie istÿch princfpov, ktoré riadia ich sprâvanie v komunikâcii.“ (Dolnfk, 2009, s. 185). Watts v sùvislosti s Lakoffovej pragmatickÿmi pravidlami podotyka, Ze tu „sledujeme modernistickü, racionalistickù tüZbu vytvorit „objekt poznania“ riadenÿ sùborom pragmatickÿch pravidiel, tak ako je riadenÿ pravidlami gramatickÿmi, fonologickymi a sémantickÿmi a tùZbu umiestnit l’udskÿ jazyk ako autonomny objekt stùdia mimo vlastnù l’udskù kontrolu v sociâlnej interakcii“ (2005, s. xxxv), Co je teda opät objektivistickÿ pohlad. Dalsou relevantnou pripomienkou je spomfnanâ mylnâ interpretâcia Gricea (1975), teda ponfmanie jeho princfpu kooperâcie ako modelu konverzâcie, v râmci ktorej je princfp optimâlnej kooperâcie kontrolnÿm princfpom. Lakoff, Leech aj Brown a Levinson podla Wattsa spadli prâve do tejto pasce. Autor konstatuje, Ze „Co sa filozof Grice snaZil zostavit bolo vysvetlenie pre vyznam, ktory mâ na mysli hovoriaci popri vÿzname vÿpovede, to znamenâ spôsob logického vysvetlenia pre spôsoby, ktorÿmi sù adresâti schopnf odvodzovat nevypovedané implikâcie z vÿpovedf. S tÿmto zâmerom vytvoril ideâlny stav komunikaCnej kooperâcie, aby naznaCil, Ze na pozadf tohto zâkladového princfpu sù participanti v interakcii schopnf hodnotit odchÿlky od tohto princfpu (Watts, 2005, s. xxxiv). Odklon od modernistického prfstupu a objektivistickej perspektfvy predstavujù uvâdzané postpragmatické koncepcie. SnaZia sa vytaZit uZitoCné poznatky vyplyvajùce z pragmatickych koncepcif alebo produktfvne vyuZit tzv. biele miesta a obrâtit pozornost na pouZfvatelskù (komunikaCnù) perspektfvu. Zdôraznujù dynamickù a nepredvfdatel’nù povahu vÿznamu v interakcii, ktorâ zahrna aj vÿrazy Ci formy zdvorilosti. Do popredia sa dostâva etnometodologia, zvysenâ pozornost je venovanâ laickym interpretâciâm a rôzne koncepty sù châpané ako sùCast diskurzfvneho „sùboja“ kaZdodenného Zivota. Inak povedané, môZeme sledovat prechod od deduktfvnych metod vÿskumu k metodam induktfvnym. To demonstruje naprfklad spomfnany Eelenov nâvrh, Ze objektom skùmania mâ byt prâve zdvorilosti - jav kaZdodennej reality so vsetkÿmi jeho charakteristikami. Do pozornosti sa tak dostâva aj emergencia v râmci sociâlnej reality. 278 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Literatura BAYRAKTAROGLU, Arin - SIFIANOU, Maria. 2001. Linguistic Politeness Across Boundaries: The Case of Greek and Turkish. Amsterdam : John Benjamins Publishing Company, 2001. 435 p. ISBN 90- 272-5107 X. BOUSFIELD, Derek. 2008. Impoliteness in Interaction. Amsterdam : John Benjamins Publishing Company, 2008. 297 p. ISBN 978-90-272-5411-5. BROWN, Penelope - LEVINSON, Stephen C. 1978. Universals in Language Usage: Politeness phenomena. In Questions and Politeness: Strategies in Social Interaction. Cambridge : Cambridge University Press, 1978. ISBN 0521217490, p. 56-310. BROWN, Penelope - LEVINSON, Stephen C. 1987. Politeness : Some Universals in Language Usage. Cambridge : Cambridge University Press, 1987. 345 p. ISBN 978-0-521-31355-1. CULPEPER, Jonathan. 1996. Towards an Anatomy of Impoliteness. In Journal of Pragmatics [online]. ISSN 0378-2166, 1996, vol. 25, no. 3, p. 349-367 [cit. 2012-1-20]. Dostupné na: http://www.sciencedirect.eom/science/journal/03782166/25/3 DOLNIK, Juraj. 1993. Axiologicka stranka jazykovej komunikacie. In Philologica, 1993, roc. XLI, ISBN 80-223-0693-2, s. 5-23. DOLNIK, Juraj. 2009a. Realne vz. idealne a spisovny jazyk. In Jazykovedny casopis. ISSN 0021- 5597, 2009, roc. 60, c. 1, s. 3-12. EELEN, Gino. 2001. A Critique of Politeness Theories. Manchester and Northampton : St. Jerome, 2001. 280 p. ISBN 1-900650-40-1. EHLICH, Konrad. 1992. On the Historicity of Politeness. In Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. Berlin - New York : Mouton de Gruyter, 1992. ISBN 3 11 018300 5, p. 71- 107. FRASER, Bruce. 1990. Perspectives on Politeness. In Journal of Pragmatics. ISSN 0378-2166, 1990, vol. 14, no. 2, p. 219-236. FUKUSHIMA, Saeko. 2000. Requests and Culture : Politeness in British English and Japanese. Bern : Peter Lang, 2000. 315 p. ISBN 9783039100453. GOFFMAN, Erving: Interaction Ritual: Essays on Face to Face Behaviour. Garden City, New York : Doubleday, 1967. 270 p. ISBN 0713902655. GRICE, Herbert Paul. 1975. Logic and Conversation. In Syntax and Semantics 3 : Speech Acts. New York : Academic Press, 1975, ISBN 0127854231, p. 41-58. GU, Yuego. 1990. Politeness phenomena in modern Chinese. In Journal of Pragmatics. ISSN 0378-2166,1990, vol. 14, no. 2, p. 237-257. Gu, Yuego. 1993. The Impasse of Perlocution. In Journal of Pragmatics. ISSN 0378-2166, 1993, vol. 20, no. 5, p. 405-432. HELD, Gudrun. 1992. Politenes in Linguistic Research. In Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. Berlin - New York: Mouton de Gruyter, 1992. ISBN 3 11 018300 5, p. 131- 153. 279 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 HU, Hsien Chin. 1944. The Chinese Concepts of „Face“. In American Athropologist [online]. 1944, vol. 46, no. 1 [cit. 2012-3-5], p. 45-64. Dostupne na internete: http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/aman.1944.46.issue-1/issuetocISSN: 1548-1433. IDE, Sachiko. 1989. Formal Forms and Discernment : Two Neglected aspects of Universals of Linguistic Politeness. In Multilingua. ISSN 1613-3684, 1989, vol. 8, no. 2-3, p. 223-248. IDE, Sachiko. 1993. Preface : The Search for integral Universals of Linguistic Politeness. In Multilingua. ISSN 1613-3684, 1993, vol. 12, no. 1, p. 7-11. IDE, S. - YOSHIDA, M. 1999. Sociolinguistics: Honorifics and Gender Differences. In The handbook of Japanese linguistics. Oxford : Blackwell Publishing, 1999. ISBN 0631234942, p. 444-481. IDE, Sachiko. 2005. How and Why Honorifics Can Signify Dignity and Elegance: The Indexicality and Reflexivity of Linguistic Rituals. In Broadening the horizon of linguistic politeness. Amsterdam : John Benjamins Publishing Company, 2005. ISBN 902725382X, p. 45-64. IDE, Sachiko et al. 1992. The Concept of Politensess : The Empirical Study of American English and Japanese. In Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. Berlin - New York : Mouton de Gruyter, 1992. ISBN 3 11 018300 5, p. 281-297. KUMMER, Manfred. 1992. Politeness in Thai. In Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. Berlin - New York: Mouton de Gruyter, 1992. ISBN 3 11 018300 5, p. 325-336. LAKOFF, Robin T.: The Logic of Politeness; or Minding Your P's and q's. In Papers from the Ninth Regional Meeting of the Chicago Linguistic Society. Chicago : Chicago Linguistic Society, 1973. p. 292-305. LAKOFF, Robin T. 1975. Linguistic Theory and the Real World. In Language Learning. ISSN 1467-9922, 1975, vol.25, no. 2, p. 309-338. LAKOFF, Robin T. 1977. What You Can Do with Words: Politeness, Pragmatics, and Performatives. In Proceedings of the Texas Conference on Performatives, Presuppositions, and Implicatures. Arlington : Center of Applied Linguistics, 1977. ISBN 87281-063-1, p. 79-105. LAKOFF, Robin T. 1989. The limits of politeness: Terapeutic and courtroom discourse. In Multilingua. ISSN 1613-3684, 1989, vol. 8, no. 2-3, p. 101-129. LAKOFF, Robin T. 1990. Talking power: The politics of language in our lives. New York : Basic Books, 1990. 324 p. ISBN 0465083587. LAKOFF, Robin T. 2005. Civility and its discontents: Or getting in your face. In Broadening the horizon of linguistic politeness. Amsterdam : John Benjamins Publishing Company, 2005. ISBN 902725382X, p. 23-44. LAKOFF, Robin T. - Ide, Sachiko. 2005. Introduction: Broadening the horizon of linguistic politeness. In Broadening the horizon of linguistic politeness. Amsterdam : John Benjamins Publishing Company, 2005. ISBN 902725382X, p. 1-22. LEECH, Geoffrey. 1980. Explorations in semantics and pragmatics. Amsterdam : John Benjamins Publishing Company, 1980. 113 p. ISBN 9027225060. LEECH, Geoffrey. 1981. Pragmatics and conversational rhetoric. In Possibilities and Limitations of Pragmatics : Proceedings of the Conference on Pragmatics. Amsterdam : John Benjamis Publishing Company, 1981. ISBN 9789027230065,p.413-42. LEECH, Geoffrey. 1983. Principles of Pragmatics. London : Longman, 1983. 250 p. ISBN 0582551102. LEE-WONG, Song Mei. 2000. Politeness and Face in Chinese Culture. Frankfurt : Peter Lang, 2000. 344 p. ISBN 3631320221. 280 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 LOCHER, Miriam. 2004. Power and Politeness in Action : Disagreements in Oral Interaction. Berlin - New York : Mouton de Gruyter, 2004. 365 p. ISBN 3110180065. MILLS, Sara. 2003. Gender and Politeness. Cambridge : Cambridge University Press, 2003. 284 p. ISBN 9780521009195. PIZZICONI, Barbara. 2006. Politeness. In Encyklopedia of Language and Linguistics. 2nd. Ed. Oxford : Elsevier, 2006. ISBN 978-0-08-044854-1, p. 679-684. Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. Eds. Watts, Richard J. - Ide, Sachiko - Ehlich, Konrad. Berlin - New York : Mouton de Gruyter, 1992. 404 p. ISBN 3 11 018300 5. SIFIANOU, Maria. 1992a. Politeness Phenomena in England and Greece : a Cross-cultural Perspective. Oxford : Oxford University Press, 1992. 254 p. ISBN 978-0-19-824132-4. SIFIANOU, Maria. 1992b. The Use of Diminutives in Expressing Politeness : Modern Greek versus English. In Journal of Pragmatics.ISSN 0378-2166, vol. 17, no. 2, p. 155-173. SHIBAMOTO, Janet S. 1985. Japanese Women's Language. London : Academic Press, 1985. 190 p. ISBN 978-0126400304. WATTS, Richard J. 1989. Relevance and Relational Work : Linguistic Politeness as Politic Behaviour. In Multilingua. ISSN 1613-3684, 1989, vol. 8, no. 2-3, p. 131-166. WATTS, Richard J. 1992. Linguistic Politeness and Politic Verbal Behaviour : Reconsidering Claims for Universality. In Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. Berlin - New York: Mouton de Gruyter, 1992. ISBN 3 11 018300 5, p. 43-70. WATTS, Richard J. 2003. Politeness. Key Topics in Sociolinguistics. Cambridge : Cambridge University Press, 2003. 304 p. ISBN 978-0-512-79406-0. WATTS, Richard J. 2005. Linguistic Politeness Research : Quo Vadis? In Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. 2nd. ed. Berlin - New York : Mouton de Gruyter, 2005. ISBN 3-11-018300-5, p. xi-xlvii. WATTS, Richard J. - Ide, Sachiko - Ehlich, Konrad. Introduction. In Politeness in Language. Studies in its History, Theory and Practise. Berlin - New York: Mouton de Gruyter, 1992. ISBN 3 11 018300 5, p. 1-20. 281 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro Lucrări prezentate în cadrul secțiunii Uralo-Romano- Slavica din cadrul Simpozionului internațional „Zilele culturilor slave în România”, București, 2-3 octombrie 2015 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro DID THE 1993 ORTHOGRAPHICAL CHANGE EFFECT THE PRONUNCIATION OF THE CLOSE CENTRAL VOWEL IN ROMANIAN? THE PHONOLOGICAL PERSPECTIVE. Dennis ESTILL Ortografia limbii române s-a modificat în 1993. Argumentele pro și contra acestei modificări s-au prezentat pe larg și sunt deja bine cunoscute. Totuși, după știința mea, nu s-au făcut studii serioase, care să analizeze mai atent perspectiva fonetică, cea mai relevantă până la urmă, deoarece limbajul este un element primar, afectând însușirea unei limbi precum și o pronunție corectă în ansamblu, acest lucru referindu-se și la mass media. Obiectul studiului este de a stabili dacă există elemente legate de ortografie, care ar necesita o examinare mai atentă și, eventual, o corecție, mai ales din perspectiva fonetică. Studiul s-a bazat pe analizarea pronunției unor informatori români din diverse părți ale țării (inclusiv unul din Moldova) precum și din mass media, bărbați și femei. Din rațiuni comparative, în cazul a 5 informatori, materialul înregistrat a fost același pentru toți, lecturarea fabulei lui Esop Vântul dinspre miazănoapte și soarele, în timp ce restul materialului a fost ales aleator. Alți informatori au fost selectați din mass media și din alte categorii sociale. Vorbitorii au fost selectați cu grijă, luându-se în considerare data nașterii și expunerea la o anume ortografie. Rezultatele arată că normele ortografice din 1993 nu au afectat calitatea pronunțării vocalei centrale închise din orice perspectivă am analiza acest lucru. Totuși, se pare că fonemul respectiv este pronunțat în medie mai lung dacă este grafiat [â], decât dacă este grafiat [î]. Cuvinte cheie: ortografie 1993, vocală centrală închisă, formanți, lungime vocalică. 1. Introduction Considerable adjustment was needed after 1993 in Romania after the orthographical change came into force and it was years before even the media (almost) totally accepted the new situation. Of course, Romanians were already used to seeing the diacritics left out of texts, but in the case of the orthographical change, for most Romanians who were born in the 1960s and later and who could not remember, or were not familiar with, the old system, the orthographical change of 1993 would now sometimes replace one grapheme with another. That is to say, under certain circumstances, observing rules that were perhaps hard for some to remember, /1/ became /a/. The premises for and against the change were and have since then been discussed at length, nearly all of these arguments having been based on general historical-linguistic considerations, yet the conclusion reached by experts has been https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 fairly unanimous: no scientific support for such a change has been brought forth. To the best of my knowledge no exhaustive studies have been carried out based on a phonetic-phonological approach. In view of the fact that spoken language is primary in the evaluation of language and the historical, written aspect secondary, decisions concerning the orthography ought to made more in the light of phonological than general linguistic information. The linguistic arguments are very well brought together and are clear in (Lombard, 1992), yet even Alf Lombard, the outside expert brought in by the Romanian Academy to assess the situation, does not consider the experimental phonetics case. This article will examine the speech of a number of native Romanian speakers, mostly from the present period of time, but with some representation from the past. The prime objective will be simple, that is, to determine whether the pronunciation of the open central vowel has been affected by the orthography or not. 2. Preparation for study The original plan was to divide the informants into two groups, those that had received their formal education under the earlier 1964 orthography and those that had received their formal education under the present 1993 orthography. This was found impractical because of the dearth of suitable recorded material, and it was decided to chose a mixed selection of informants, divide them into groups according to the quality of the material and study their results separately. The findings in this way would be just as reliable. The material used for the analysis consisted of recordings made at the Linguistic Campus of the University of Marburg (five informants, top quality), two news readers and a correspondent from Radio Romania (good quality), and an election address by Dinu Gheorghe (passable quality). The time frame for the recordings is a little more than ten years. First, however, certain important problems concerning the study and the material ought to be mentioned. In other words, the matter is not so simple: those educated in the years of the former orthography must have been greatly affected in their pronunciation by their parents and older acquaintances, and this would of course be conversely true of those who went to school after the orthographical change of 1993 had been made. Thus, the amount of interference of this type would vary from individual to individual and this supports the more qualitative type of study that I 286 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 had decided to employ. More important still in his case is the fact that recordings of sufficient quality from the earlier period are simply not available, it seems, neither in the internet nor elsewhere. The quality of the material and variety of informant profile were therefore made the main considerations and the analysis approached from the angle based on the individual. That is to say, the object would now be to compare speakers of different profiles (and especially different ages) assuming that in essence pronunciation is a constant factor from the time it is learnt, unless deliberate attempts are made to alter this, which is a variable which cannot easily be taken into consideration in a study of this kind. In any case, at least the five Marburg informants must have known that the purpose was to present an accurate example of Romanian pronunciation and those in the public eye (the other four informants) had an obligation to use exemplary speaking styles. 1 Analyses were therefore made of formants 1 and 2 for all speakers and all vowels, and corresponding charts constructed on this basis. In this way the position of /â/ relative to /î/ for these informants was determined. Duration was also measured. Table 1 below provides the available information on the informants. Table 1. Available information on speaker-informants Initials Gender Place of birth Age at time of recording Profession Year of recor ding cP female Bucharest 25? unknown 2004 sr female Câmpulung Muscel 25 student 2010 mo female Lozova, Moldova 24 student 2010 sp female Pitești 37 housewife 2009 fb female Sibiu 19? student 2009 sc male Bucharest 47? journalist 2012 ab female unavailable 25-30? journalist 2012 Ps male Dorohoiu, Botoșani 68 mathematician 2012 dg male Constanta 48 lawyer 2004 1 Because informant mo was from Moldova is should be mentioned that it was only in 2005 that the Moldovan Romanian orthography was changed to conform with Romania. However, its has not been necessary to alter the basis for the choice of informants. 287 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 The material used for the recordings in the case of the Marburg informants was a recitation of ^sop's fable The North Wind and the Sun and two short sentences of introduction, which are shown below in Appendix A, in all, an average of approximately 240 tokens for all five informants. Part of a news bulletin (Radio Romania, 12 a.m. 27.7.2012) provided the recorded material for the two journalists and interviewee, 35 tokens (only the vowels /a/ and /1/ were considered), and a randomly chosen extract from an election campaign speech, provided the material for dg, 505 tokens. The acoustic measurements made using the Praat 5.143 program. 3. Methodology Before making the calculations it was necessary to consider the accuracy and quality of the recorded materials. As far as the Marburg recordings go, only minor changes were necessary, and the wording was sometimes slightly different in the two short welcoming sentences in addition to the name. The texts were in a phonetically adapted form of the standard language. The quality of the sp recording was a little below that of the others, but certainly quite acceptable. The radio recording was of good quality, although there was slight background interference in the case of ps. The presidential address was not recorded under the best of conditions, yet the results are consistent and confirm the vowel pronunciation of dg. The main problem here is that it would seem virtually impossible to find better recorded material for the period under consideration and this was the best example that could be found. The values for formants 1 and 2 were calculated as means from short slices in the vocalic nuclei in order to ensure that possible misleading peaks and troughs were eliminated. Separate vowel charts for each individual were compiled for the Marburg informants and dg. In the case of the radio material, the results were combined and only the close central vowel was studied. Those cases in which the verb fi included /u/ in the present tense were left out of the analysis because of their different graphemic form. The final results upon which the main conclusion was founded were based on the total means for all three categories and a comparison with the other vowels. 288 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 4. Results A breakdown of vowels analysed for the study as totals and percentages is shown in Figure 1. Figure 1. Breakdown of all vowel tokens measured in study as totals and percentages, according to the graphemes used in the 1993 orthography. a/ and /1/ are shown in plain black ad white. The pie chart shows that the resulting vowel charts are based on an adequate sample of tokens for all vowels considered, with the vowel under consideration occurring 181 times in the material and evenly represented by the two graphemes /a/ and /1/. Since extra material was added for the sake of this study, the chart does not of course represent the frequency of occurrence of Romanian vowels as a whole. The neat vowel charts that were produced fit in well with present conceptions. The chart shown as Figure 2 displays the difference in position of /a/ on the F1 scale when compared to /1/. Bearing in mind the quality of the material and informant background this vowel chart well illustrates the pronunciation of 289 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 present day Romanian. F2/Hz 2500 2000 1500 1000 1--------------1---------------1--------------H 300 Figure 2. Romanian vowel chart based on measurements for five female informants. The two orthographical versions of the close central vowel are indicated in white. It should perhaps also be added that there was very little variation between speakers, even if there was no essential difference in the pronunciation of /â/ and /î/ in the case of the youngest informant fb, which was an exception. In summary, the vowel chart for these informants produced no major surprises concerning the vowels as a whole, although when /â/ and /î/ are studied as possibly separate sounds, there is a difference in closeness that it is the intention of this study to examine more closely. Although, as previously mentioned, the quality of the dg recording was not as good as the Marburg files, the vowel chart based on these measurements was, in principle, the same as that for the five informants. This chart is displayed as Figure 3. 290 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 F2/Hz 2000 1500 1000 350 - 650 L 750 Figure 3. Romanian vowel chart based on the measurements for dg. The two orthographical versions of the close central vowel are indicated in white The two orthographical versions of the close central vowel are indicated in white. The vowel chart for dg shown in Figure 3 fits in very closely with the values displayed in Figure 2. The obvious difference is with F2. In this figure /1/ is decidedly more frontal, approaching /i/. Could this be an indication of orthographical interference in the case of a speaker who received his formal education during the period of the 1964 orthography? The reliability of the vowel chart in other respects would seem to confirm the nearness of /1/ to /i/ and the general tendency for a more open and central pronunciation of /a/. This could of course be a personal feature. Figures 2 and 3 confirm the accepted placements of the vowels in the vowel chart for all six informants measured and it is not necessary to verify this any further. Figure 4 concentrates only on the close central vowel and its realisation in the case of the radio broadcast. 291 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 F2/Hz 2000 1500 1000 '-------------'-------------F 300 î 400 - 500 F1/Hz - 600 - 700 Figure 4. Placement in vowel chart of the close central vowel according to orthographical representation as pronounced by two Radio Romania news readers and one interviewee. The resulting pattern in Figure 4 is reminiscent of the values for dg with a tendency for /î/ to be closer, and nearer to /i/ compared to /â/. Given this situation it might well be asked whether the pronunciation of /î/ is always more open in Romanian than /â/, although as Figure 2 shows, not necessarily nearer to /i/ in the vowel chart. This latter feature appears to be speaker dependent, since of the five Marburg informants only sr's pronunciation was significantly nearer to /i/ (and at the same time more open compared to /â/) than /â/. 5. Questions that should be addressed The evidence so far would appear to justify a conclusion that the central vowel has a closer articulation if it is represented in the orthography by /î/ than if it is represented by /â/. But drawing conclusions would be jumping the gun. There are in fact a number of factors that should be considered first before a definite statement on this matter can be made. These are considered below. 292 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 5.1. Word-initial vowel behaviour in Romanian The results described above without further investigation suggest that in Romanian the initial close central vowel when occurring as /î/ is almost always significantly closer than the same phoneme written as /â/. This study confirms such a conclusion, at least in the case of the majority of speakers, since there was one notable exception, fb, who was educated during the time of the 1993 orthography and for whom there was virtually no difference in the pronunciation of the two central vowel graphemes. On the other hand, there are certain variables that have still to be taken into consideration, and one of these is the general behaviour of vowels occurring in specific positions in the word. The rules concerning the orthographical appearance of the close central vowel are as follows; if this vowel is at the beginning of, at the end of, or occurs in the middle of the word as the initial phoneme of a compound, it is written as /î/, for example, îndeplini, coborî, bineînțeles, otherwise the orthographic form is /â/, for example, până. As mentioned above, the present infinitive of the verb fi 'be' is an exception which was not considered in this study, because in the orthography this vowel is represented by /u/. It was decided to study the behaviour in general of all the other vowels in order to determine whether the same feature was true of these. That is to say, are all vowels closer if they occur at the beginning of the word?1 In order to resolve this question the Marburg material was calculated and the results are summarised in a chart showing the of both the initial vowels and non-initial vowels for all five informants. These are shown below as Figure 5. Error! Not a valid link. Figure 5. Vowel chart showing Romanian vowels both at the beginning of the word (vowel followed by a hyphen) and elsewhere in the word based on the measurements of five informants. The two orthographical versions of the close central vowel are indicated in white. /ă/ is missing from the chart because there were no examples of this vowel, which is seldom in initial position, in the material. 1 In this study only occurrences of the close central vowel as the initial phoneme were studied, since the material did not include examples of this vowel in other positions. In comparison, examples of this vowel occurring in a position other than initial are not so common. 293 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 The chart shown as Figure 5 is crucial to understanding the pronunciation of the close central vowel. It clearly demonstrates that in Romanian irrespective of the orthographical system to which a speaker has be subjected in childhood and early adolescence, all vowels with the exception of /a/ will be closer if they are in initial position. The chart shows the combined totals for all five informants, but not the variation between speakers, which is relevant to this study. Yet, in examining individual charts it was found that all follow the same pattern. Looked at individually all initial vowels with the exception of /a/, for which F1 and F2 were almost invariably the same, were closer than their counterparts. By definition /â/ occurs in the middle of words and, in the case above, /î/ is always found at the beginning of the word, so in this respect these two graphemes still represent one sound, and operate in precisely the same way as other vowels, which in the figure are split into two groups, initial and non-initial. This chart demonstrates that the closer position of the initial vowel is perfectly normal. 5.2. Possible effects of overlap Overlap could play some part in changing the quality of /1/ (Estill, 2015). In the material analysed /1/ was followed by /n/ three times out of four and in the case of /n/ a coefficient of 1.06 was calculated for anticipatory overlap for F1 and 1.03 for F2. As Figure 6 indicates, adjusting for anticipatory overlap caused by /n/ brings /1/ (which becomes 1 adjusted in Figure 6) nearer to /a/, although it still remains closer in the vowel chart than /a/. It can therefore be asserted that although the anticipatory overlap caused by /n/ has the effect of raising formant values, this is not strong enough in the case of the close central vowel to reverse its position relative to /a/ and the pattern remains consistent with the other vowels as shown in Figure 5. 294 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 • 1 adjusted F2/Hz 2000 1500 1000 - 300 - 400 F1/Hz - 500 - 600 - 700 Figure 6. New position of /1/ (i adjusted) compared to /a/ and /1/ in Romanian vowel chart after allowance has been made for anticipatory overlap caused by /n/. Results based on Marburg informant totals. This means that overlap is evidently a contributory factor in raising the frequencies of F1 and that this cannot be ignored in the case of /1/, since it cuts the distance to /a/, as it were, by half on the F1 scale. It should be observed that /1/ is the only example of this feature. 5.3. Possible effects of stress Another factor that ought to be taken into consideration is stress, and in particular word stress. In order to determine the part played by word stress in the pronunciation of vowels in Romanian the differences in formant values between stressed and unstressed vowels was compared for the five Marburg speakers and the results appear below in Figure 7. 295 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 2500 2000 F2/Hz 1500 1000 1------------1-------------1------------H 200 - 400 F1/Hz • unstressed • stressed - 600 - 800 Figure 7. Position in Romanian vowel chart of stressed and unstressed vowels as totals for all vowels for five informants based on 558 unstressed and 338 stressed tokens in polysyllabic words. Monosyllabic words were not included in the experiment because of the problems related to resolving the extent to which they may or may not represent word or sentential stress, that is, whether to classify them as stressed or unstressed. The results shown in Figure 7 provide an unequivocal answer to the problem of stress effect: in Romanian unstressed vowels are regularly and significantly closer than stressed vowels, while there is little or no change in F2 values. This chart is almost identical with the individual charts for all informants, although there was some slight variation on the F2 scale. This being the case it is safe to say that lack of stress is a factor in Romanian if not elsewhere that raises F1 values and makes vowels closer. In general the initial /1/ is unstressed because it is so often formed from a prefix, as it was in the material used in this research, whereas /a/ is nearly always stressed, again, as it was in this material (with the exception of one instance). Therefore, /a/ can be treated as stressed and /1/ as unstressed. In summary, the position in the vowel chart of /1/ relative to /a/ is also determined by stress factors, and this has the effect of heightening its position in the vowel chart. 5.4. The enigma of vowel length Until now this discussion has concerned the quality of vowels as reflected in the formants. However, in considering difference in durations, it becomes evident that, in this respect, /a/ and /1/ display different lengths. /a/ is regularly much 296 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 shorter than /î/ in the material studied. This can be seen from the chart shown as Figure 8, which is based on the information from the Marburg informants. Tokens Figure 8. Vowel durations for the graphemes /a/ and /1/. The grey line representing /1/ is regularly below the black line representing /a/. The means are /a/, 56 ms and /1/, 37 ms. On the other hand, although /1/ is word initial in the examples and /a/ is non-initial and difference in vowel length is evident, no such distinction can be found in connection with the other vowels, and the figures for these were 68 ms (non-initial) and 64 ms (initial) that is, there is no relationship between word- initialness non-initialness in terms of length of vowels in general other than the difference associated with /a/ and /1/. Duration of course does not directly effect the quality of the sound, but there could still be a tendency for speakers to extend the length of /a/ simply because in this case a different grapheme to /1/ is employed. This analogy hypothesis has not been established and this author would be happy if other phonologists were to make their own calculations. 297 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 6. Conclusion The foregoing clearly establishes that, from the point of view of quality, the graphemes used today for the close central vowel in Romanian do not affect and have not affected pronunciation. In the opinion of this author the 1964 orthography was better adapted to the Romanian language than the orthography now used, but changing history would be a very expensive undertaking subjecting the population to another spell of re-education, and so things will probably remain as they are. The reasons for this conclusion have been outlined above: the close central vowel acts in the same way as other vowels when in initial position, that is, /1/ is closer than /a/, although overlap plays an important part in the difference of quality, in the instance of /a/ and /1/ its effect is negligible, and the effect of stress on the close central vowel is exactly the same as on any other vowel. However, it does seem that there could be a difference between the length of the graphemes /a/ and /1/ in the pronunciation of these sounds. In a nutshell: there is no difference in quality, but the present orthography could have lengthened the closer pronunciation of the close central vowel. Let us hope this article helps to put an end to the main discussion concerning the question which is the title of this article. Acknowledgement I should like to thank the University of Marburg for allowing me to use the recorded material of five Romanian speakers which, in turn, made this study possible. References Estill, Dennis (2015). ‘Pre- and post-vocalic overlap effect on Meadow Mari and Udmurt vowels. A comparison.’, XII Congressus Octavus Internationalis Fenno-Ugristarum. Oulu. Lombard, Alf (1992). Limba română, nr. 10, p. 531, Despre folosirea literelor î și â. Appendix The North Wind and the Sun. Romanian version. 298 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Vântul de nord și soarele se certau care din ei e mai puternic când un călător apăru înfășurat într-o haină groasă. Au hotărât că acela care reușește primul să-l facă pe călător să își scoată haina trebuie considerat mai puternic decât celălalt. Atunci vântul de nord suflă cât mai tare putu, dar cu cât sufla mai tare, cu atât călătorul înfășura mai tare haina în jurul lui; și în cele din urmă vântul de nord renunță. Apoi soarele străluci puternic și imediat călătorul își scoase haina. Și astfel vântul de nord fu obligat să recunoască faptul că soarele e cel mai puternic dintre ei doi. Sententences of introduction (with slight variations): Le urez bun venit tuturor participanților acest curs de linvistică. Numele meu e ... și vorbesc românește. 299 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro SLOVENSKE A MADARSKE NEÜRADNE MENÄ SLOBODNYCH OSOB V DABASI-SÄRE A VENARCI V MADARSKU Miroslav KAZÎK In the paper we characterize the unofficial naming system in the villages Dabas-Sara and Vanyarc in Hungary, which were colonized by Slovaks in past. We deal with personal names of single person, which are used in unofficial contact. We analyse functional element of unofficial names. Keywords: first name, surname, living family name, individual characteristics, name of the house V nasledujucom prfspevku si vsfmame neuradne (neoficiâlne, zive) menâ detf a nezenatych muzov a nevydatych zien v dvoch obciach v Mad’arsku. Tieto obce boli osfdlovane Slovâkmi. Pri analyze a charakteristike neuradneho pomenovania osâb v tychto oblastiach vychâdzame z teorie V. Blanâra, ktory spolu s J. Matejcfkom v 70. a 80. rokoch 20. storocia opfsal system ziveho pomenovania osâb na strednom Slovensku. Sâra je sucastou mesta Dabas. Nachâdza sa juhovychodne od Budapesti. Cast jej obyvatel’ov tvoria Slovâci. Nârecie Sâry je zmiesanym zâpadoslovensko- stredoslovenskym nârecfm. Podla Katarfny Ballekovej (2011, s. 48) je nârecie Sâry slovenske nârecie zmiesaneho typu, v ktorom sa dnes miesaju vacsinove zâpadoslovenske prvky (z trencianskych, povazskych, hlohovskych, topolcianskych, trnavskych nârecf) s nârecovymi javmi zo stredoslovenskych nârecf (najma severonitrianskych, pozitavskych, ciatocne z juznostredoslovenskych - z okolia Modreho Kamena). Podrobnejsf opis nârecia Sâry mozno nâjst u J. Stoica v publikâcii Nârecie troch slovenskych ostrovov v Madarsku (1949). Podla J. Stolca (1949, s. 290) bol v Sâre pâvodne stav zâpadoslovensky. Hovorf o zâpadoslovenskom pâvode a zâpadoslovenskom kolonizacnom ohnisku, aj ked uz celkove, najma v tvaroslovf a do znacnej miery aj v hlăskoslovf, prevlâdol uz system juznostredoslovensky (Stolc, 1949, s. 297). Nâreciu obce sa venovala i M. Zilâkovâ. Obec Venarec (po madarsky Vanyarc) lezf v juznom Novohrade. Jeho nârecie je stredoslovenske. Obyvatelia Sâry su vacsinou rfmskokatolfci, obyvatelia Venarca evanjelici augsburskeho vyznania. https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 System neuradneho pomenovania tvoria pomenovacie modely, ktore pozostavaju z clenov rodne (krstne) meno, priezvisko, individualna Charakteristika, rodinne meno, meno domu a apelatfvneho clena. Frekvencia pomenovadch modelov v Sare 1. Priezvisko s prfbuzenskou motivaciou podl’a otca, ktoreho antropobaza nie je i v mene rodiny a ani v mene domu, a rodne (krstne) meno v hypokoristickej podobe /P1 + K/ (13) (2 muzi, 11 zien): Lanvari Jocika, Majros Pitu, Juracik Hajni, Lanvari Viki, Cernak Ciluska, Bozik Tereska, Bozik Terika, Bozik Terka, Petranova Ila, Petranova Tera, Garajski Zuzka, GarajskiJutka, Gombar Andi. 2. Rodne (krstne) meno v mad’arskej uradnej podobe a rodinne meno s prfbuzenskou motivaciou podla otca, ktore ma antropobazu zhodnu s antropobazou mena domu /K + RM1 = MD / (7) (2 muzi, 5 zien): Balint Tacikov, Anna Lopatova, Gabor Lopatov, Erika Parosova, Ilona Kolesarova, Ildiko Popos, Ildiko Poposova. 3. Rodne (krstne) meno v hypokoristickej podobe a rodinne meno s prfbuzenskou motivaciou podla otca, ktore ma antropobazu zhodnu s antropobazou mena domu /K + RM1 = MD/ (7) (5 muzov, 2 zeny): Tibi Badaci, Jani Valentjerov, Miso Kolesar, Anicka Tacikova, Pitu Tacikov, Janci Pengosov, Anicka Zosinova. 4. Rodne (krstne) meno v hypokoristickej podobe a priezvisko podla otca, ktoreho antropobaza je i v mene rodiny a v mene domu /K + P1 = RMD/ (7) (2 muzi, 5 zien): Tera Suhajdova, Terka Suhajdova, Ilka Suhajdova, Ilonka Suhajdova, Feri Pastierik, Ferko Pastierik, Erza Valentjerova. 5. Priezvisko podla otca, ktoreho antropobaza sa nenachadza v mene rodiny a v mene domu, a rodne (krstne) meno v madarskej uradnej podobe /P1 + K/ (7) (3 muzi, 4 zeny): Petranova Kamila, Majros Balint, Majros Anna, Cernak Cila, Jelenek Gergö, Jelenek Viktor, Viragova Eva. 6. Rodne (krstne) meno v hypokoristickej podobe a priezvisko podla otca, ktoreho antropobaza nie je i v mene rodiny a ani v mene domu /K + P1/ (5) (3 muzi, 2 zeny): Peti Kancar, Petko Kancar, Tibi Laja, Andika Gombarova, Niki Herceg. 7. Rodinne meno s prfbuzenskou motivaciou podl’a otca, ktore ma antropobazu zhodnu s antropobazou mena domu, a rodne (krstne) meno v hypokoristickej podobe /RM1 = MD + K/ (5) (2 muzi, 3 zeny): Zosina Gabi, Kolesar Miso, Kolesarka Ila, Valentjerova Erzika, Popos Ild^' (pouzfvaju Madari). 302 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 8. Rodné (krstné) meno v hypokoristickej podobe a rodinné meno s prfbuzenskou motivâciou podl’a otca, ktoré ma antropobâzu zhodnû s priezviskom /K + RM1 = P/ (4) (1 muz, 3 zeny): Pista Suhajdov, Tera Pastierikova, Heni Jurâcikova, Henuska Jurâcikova. 9. Rodinné meno s prfbuzenskou motivâciou podl’a otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s priezviskom, a rodné (krstné) meno v hypokoristickej podobe /RM1 = P + K/ (4) (1 muz, 3 zeny): Cernâkova Cila, Pravdov Zoli, Jurâcikova Henuska, Jurâcikova Heni. 10. Rodinné meno s prfbuzenskou motivâciou podl’a otca, ktoré nemâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena domu ani priezviska, a rodné (krstné) meno v hypokoristickej podobe /RM1 + K/ (3) (3 zeny): Pistova Tera, Pistova Ila, Rebekovâ Zuzka. 11. Rodinné meno s prfbuzenskou motivâciou podl’a matky, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena domu, a rodné (krstné) meno v mad’arskej ûradnej podobe (z hl’adiska slovotvorby treba uviest’, ze RM mâ v dvoch prfpadoch podobu posesiva utvoreného od muzského rodinného mena prfponou -ov, preto ho z hl’adiska prfbuzenskej motivâcie mozno povazovat za motivované starym otcom) /RM11 = MD + K/ (3) (3 muzi): Pârosov Adam, PârosovĂron, Stamprlâr Tamâs. Dalej s frekvenciou 2 nasledujû modely: 12. Krstné meno v ûradnej podobe /K/ (2 zeny): Sâra, Panna. 13. Individuâlna charakteristika s nejasnou motivâciou /CHn/ (2 muzi): Stupi, Krkûs. 14. Apelatfvny clen a individuâlna charakteristika s nejasnou motivâciou podl’a otca /A - CHn1/ (2 muzi): mal^Seki, mlad^Lego. 15. Krstné meno v ûradnej podobe a rodinné meno podla otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s priezviskom /K + RM1 = P/ (1 muz, 1 zena): Peter Suhajdov, Hajnalka Jurâcikova. 16. Krstné meno v ûradnej podobe a priezvisko podla otca, ktoré nemâ antropobâzu zhodnû s menom rodiny a menom domu /K + P1/ (2 muzi): Adam Bukovski, Ăron Bukovski. 17. Krstné meno v hypokoristickej podobe a priezvisko podl’a otca s nârecovym sufixom -ka, -ova /K + P1/ (2 zeny): Jutka Totka, Viki Kancârova. 18. Rodinné meno podla otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena 303 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 domu, a apelatfvny elen /RM1 = MD + A/ (2 muzské mena): Tăcikovi chlapci, Tăcikovi deti. 19. Rodinné meno podKa otca, ktoré ma antropobazu zhodnû s antropobazou mena domu, a krstné meno v ûradnej podobe /RM1 = MD + K/ (1 muz, 1 zena): Fojta Andrăs, Miklecovă Andrea. 20. Priezvisko podKa otca, ktorého antropobaza je v mene rodiny a v mene domu a rodné (krstné) meno v ûradnej podobe /P1 = RMD + K/ (2 muzi): Podoba Dăvid, Jelenek Âkos. 21. Priezvisko podKa otca, ktorého antropobaza je v mene rodiny a v mene domu a rodné (krstné) meno v hypokoristickej podobe /P1 = RMD + K / (2 zenské mena): Suhajdovă Tera, Suhajdovă Terka. 22. Apelatfvny elen, rodinné meno podKa otca, ktoré ma antropobazu zhodnû s menom domu, a krstné meno v hypokoristickej podobe /A - RM1 = MD + K/ (2 muzi): mladi Belăk Gabi, (mali) Zosinov Gabi. 23. Opisné zivé meno pozostavajûce zo zivého mena matky a apelatfvneho elena. Zivé meno matky je zlozené z rodinného mena jej otca, ktoré nema antropobazu zhodnû s menom domu ani s priezviskom, a krstného mena v hypokoristickej podobe /(RM1 + K)ll + A / (oznaeenie 2 muzov - Jelenek Gergô, Jelenek Viktor s rovnakym ZM): Hlavărkin Marikin sin, Hlavărkin Marikin sin. Poeetné sû modely, pri ktorych sme zachytili len jedno zivé meno: 24. - 56. Hajnôca /K/, Cicu /CHv/, mali Stamperlăr /A - RM11 = MD/, Zitka Zitina /K + K11/, Jutka Icina /K + Kll/, Pituho Vivika /Kll + K/, Găbor Krkùs /K + CHn/, Istvănovi, co sù Festoovi /K1 + CHzl/, Hajnalka Drôtarova /K + RM1/, Zuzika Rebekovă /K + RM1/, Jutka Svihla /K + RM44 = MD/, Jenö Pastierik /K + P1 = RMD/, Hajnalka Veisovă /K + P11/, Heni Weisovă /K + P11/, Krkùs Găbor /CHn + K/, stari kamas Fojtov /CHv + RM1 = P/, Festoovi deti /CHzl + A/, Pistovi défcence /RM1 + A/, Pistova Kamila /RM1 + K/, Trnci Zolt /RM11 + K/, Trnci Zolti /RM11 + K/, Slezăkov Gabi /Pl + K/, Pravda Zoli /Pl = RM + K/, mali Miki Panohov /A - K + RM1 = MD/, mladej Dabaski sin /(A - RM11)11 + A/, mladă Trncova Eva /A - RM11 + K/, Roli (Répovi sin) /K + 0(CHn3 + A)/, Gico Évanok a lanya/Evi Gicovej djéfca /[(K + RM) : MD]11 + A/, Miso Talapka Kolesărov /K + Pl + RM1 = MD/, Podobov Péter Festo /Pl + K + CHz/, Podoba Zoltăn Festo /Pl = RMD + K + CHz/, Drôtarovho Gabiho djévca (Henriet) /(RM = MD + K)l + A + 0K/, Drôtarovho Gabiho djévca (Hajnalka) /(RM + K)l + A + 0K/. 304 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Frekvencia pomenovadch modelov vo Venarci V triede slobodnych osôb vo Venarci dominujû tieto modely: 1. Priezvisko podKa otca, ktoré ma antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena rodiny a mena domu, a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: P1 = RMD + K (57) (29 muzov, 28 zien): Nedelicki Zoli, Chrtan Bandi, Chrtan Bandus, Badin Peti, Kovac Roli, Kovac Lacika, Pavko Zolti, Krajc Tibike, Sujan Ati, Mlinko Sebi, Mlinko Nândi, Fehfr Matika, Fehfr Boti, Krizanik Arni, Krizanik Arnika, Hodbabni Janika, Tagai Feri, Karman Pali, Duhoni Bencus, Tisovski Barni, Hodbabni Andris, Hodbabni Ondris, Hodbabni Bandi, Hodbabni Janko, Hodbabni Janci, Laska Jani, Hering Peti, Conka Rici, Tisovski Bâlintka (m.), Kukucka Beti, Kukucka Dori, Kukucka Dorka, Badin Jutka, Badinova Jutka, Tomas Zuzi, Kovac Anci, Kovac Anus, Kovac Erzike, Kovac Eni, Kovâc Nori, Kis Olgi, Krajc Katika, Krajc Kati, Sujan Reni, Rüc Agi, Rajcok Timi, Feh fr Fanika, Celovski Eni, Komjaki Zofi, Komjaki Zofka, Komjaki Vera, Pleva Estike, Hering Orsi, Hering Orsika, Petrovic Zuzi, Mlinârcek Zuzika, Conka Andi (f.). 2. Priezvisko podKa otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena rodiny a mena domu, a rodné (krstné) meno v mad’arskej ûradnej podobe, PM: P1 = RMD + K (24) (16 muzov, 8 zien): Chrtan Dâvid, Pavko Zolt, Fehfr Atila, Ferik Kristiân, Komjaki Bâlint, Duhoni Kristof, Duhoni Bence, Celovski Gergô, Lâska Jânos, Ember Alex, Madari Kristof, Kulik Kristian, Sabo Milan, Hering Péter, Conka Bâlint, Blahuta Hunor, Chrtân Kitti, Râc Rebeka, Fehfr Edit, Komjaki Anna, Celovski Enikö, Madari Kitti, Pleva Petra, Ponikaj Ester. 3. Priezvisko podKa otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena rodiny, a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: P1 = RM + K (5) (5 zien): Sabo Marti, Sabo Mârtika, Sabo Agi, Sabo Âgika, Sabo Esterke. 4. Priezvisko podKa otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena domu, a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: P1 = MD + K (5) (5 muzov): Kollâr Laci, Kollâr Lacika, Kollâr Lacko, Berceli Zolti, Budaj Lacika. 5. Apelatfvny clen, priezvisko podKa otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena rodiny a mena domu, a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: A - P1 = RMD + K (4) (3 muzi, 1 zena): malâ Kukucka Kati, mladf Sujan Janika, mali Râc Pista, mladf Krizanik Miki. 305 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 6. Rodinné meno podl’a otca s antropobâzou jeho priezviska a rodné (krstné) meno v ûradnej podobe, PM: RM = P + K (3) (2 muzi, 1 zena): Fehïrova Edit, HeringovPéter, Blahutô Hunor. 7. Rodinné meno podla otca s antropobâzou jeho priezviska a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: RM1 = P + K (3) (2 muzi, 1 zena): Fehïrov Boti, Heringov Peti, Heringova Orsika. 8. Rodinné meno podl’a matky s antropobâzou jej rodného priezviska a apelatfvny clen vyjadrujûci prfbuzensky vzt’ah, PM: RM11 = P + A (3) (1 muz, 1 zena a 1 meno spolocné pre dvojicu jedného chlapca a jedno dievca): Saskich deti, Saskich diôuca, Saskich chlapec. 9. Priezvisko podla otca, ktorého antropobâza nie je v mene rodiny a mene domu, a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: P1 + K (3) (3 muzi): Ferik Bali, Némedi Tomika, Sarvas Zolti. 10. Priezvisko podla otca, ktorého antropobâza je v mene rodiny a rodné (krstné) meno v ûradnej podobe, PM: P1 = RM + K (3) (2 muzi, 1 zena): Chrtan Âkos, Chrtan Balâz, Sabô Ester. Frekvenciu 2 majû modely: 11. Rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe a rodinné meno podla otca s antropobâzou jeho priezviska, PM: K + RM1 = P (2 muzi): Janko Lâskov, Zolti Kollârov. 12. Rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe a priezvisko podla otca, ktorého antropobâza je v mene domu, PM: K + P1 = MD (2 muzské menâ): Lacika Budaj, Laci Budaj. 13. Rodinné meno podla starého otca, ktoré mâ antropobâzu zhodnû s menom domu, a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: RM4 = MD + K (2 zenské menâ) : Micich Zuzika, Mici Zuzi. 14. Predpokladané rodinné meno podla otca s antropobâzou priezviska a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: *RM1 = P + K (1 muz, 1 zena): Pustaich Bea, Pustaich Jôzi. 15. Rodinné meno podla matky s antropobâzou jej rodného priezviska a rodné (krstné) meno v domâckej (hypokoristickej) podobe, PM: RM11 = P + K (1 muz, 1 zena): Saskich Bea, Saskich Jôzi. 16. Priezvisko podla otca, ktorého antropobâza nie je v mene rodiny a mene domu, a rodné (krstné) meno v ûradnej podobe, PM: P1 + K (2 zeny): Gubô Dorina, Kulik Virâg. 306 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 17. Rodinne meno podKa stareho otca, ktore mâ antropobâzu zhodnu s menom domu, apelatfvny clen oznacujuci prfbuzensky vzt’ah a fakultatfvny clen, ktorym je rodne (krstne) meno v uradnej podobe, PM: RM4 = MD - A + 0K (2 muzi): Micich vnücok (Dăvid), Micich vnücok (Tamăs). V nasom materiâli z terenneho vyskumu mâme dolozenych aj niekoKko pomenovacfch modelov s frekvenciou 1 (s jednym zivym menom): 18. 32. Marcika //, co je u Conko /MD[1] = P/, Lacika Simăk /K + RM1/, Skerov sin /CHn1 + A/, Micich dievka /RM4 = MD - A/, (Beno) Levi /0P1+ K/, Rajcok Pista /P[1] = RMD + K/, mladf Fehfr Atila /A - P1 = RMD + K/, Kristofer Berki co je u Conko /K + P1 + MD[1] = P/, Mlinărcekova Palova diouka /(RM = P + K)1 + A/, Kukucka Laci mladf /P1 = RMD + K - A/, Nedelicki Tündi lăna/Nedelicki Tündi djovka /(P1 = RMD + K)11 + A/, Dorina Ferfk Zuzi lăna /K + (P3 + K)11 + A/, Fehfr Misi öci fia /(P = RMD + K + A)1 + A/, Rüc Zoli (Kukucka Agi fia) /P1 = RMD + K + 0(P1 = MD + K)11 + A/. Rodne meno ako funkcny clen V sustave zivych mien sa rodne (krstne) meno vyznacuje potenciâlnym expresfvnym prfznakom [+ konotatfvnost] a pouzfvanfm v [uzsom spolocenskom uze], preto mâva hypokoristicku podobu, ktorâ je niekedy prfznacnâ pre danu rodinu, obec, areâl. V mnohych prfpadoch ide o hypokoristicku podobu, ktorâ je v miestnom uze citovo neutrâlna. Rodne meno v zivych menâch sa istym spâsobom odlisuje od rodneho mena v uradnej sustave z hKadiska obsahoveho i formâlneho (Blanâr - Matejcfk, 1978, s. 28). Rodne meno v Sare S FC K su jednoclenne 2 modely a 3 ZM, dvojclennych je 34 modelov a 94 ZM, trojclennych 9 modelov a 11 ZM (+ 1 madarske ZM), stvorclenne su 2 modely a 2 ZM. Dve K maju: Zitka Zitina /K + K11/, Jutka Icina /K + K11/, Pituho Vivika /K11 + K/, Drotarovho Gabiho djevca (Henriet) /(RM = MD + K)1 + A + 0K/, Drotarovho Gabiho djevca (Hajnalka) /(RM + K)1 + A + 0K/. V Sâre mâ hypokoristicku podobu 63,48 % krstnych mien v zivych menâch a uradnu podobu 36,52 %. 7,83 % rodnych (krstnych) mien mâ prfbuzensku motivâciu, 6 mien je podKa matky, 3 podKa otca. 307 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Dve krstne menâ v zivych menâch sa pouzfvaju fakultatfvne, co je 1,74 %. Tabul'ka c. 1. FC K v modeloch a ZM v triede slobodnych osob v Sâre FC V jedno- clennych V dvoj- Clennych V troj- clennych V stvor- clennych Spolu K % 14/32 3/3 18/37 0K 2/2 2/2 K 1/1 19/61 4/5 24/67 K1 1/1 1/1 K1 2/2 2/2 K11 1/1 1(+1mad.)/1 2/2 K11 2/2 1/2 3/4 Spolu 2/3 37/97 9/11 4/4 52/115 Rodne meno vo Venarci S FC K je jednoclenny 1 model a 1 ZM, dvojclennych je 17 modelov a 118 ZM, trojclennych je 7 modelov a 12 ZM, stvorclenny je 1 model a 1 ZM a patclenny je 1 model a 1 ZM. Dve K su v stvorclennom ZM Dorina Fer^k Zuzi lăna /K + (P3 + K)11 + A/ a v patclennom ZM Ruc Zoli (Kukucka Agi fia) /P1 = RMD + K + 0(P1 = MD + K)11 + A/. Vo Venarci je 27,21 % rodnych (krstnych) mien v uradnej podobe, 72,06 % v hypokoristickej podobe, jedno K mâ formâlne adaptovanu podobu. 4,41 % FC K mâ prfbuzensku motivâciu (podl’a matky, podl’a otca). Dve krstne menâ v zivych menâch sa pouzfvaju fakultatfvne, co je 1,47 %. Tabulka c. 2. FC K v modeloch a ZM v triede slobodnych osob vo Venarci FC V jedno- clennych V dvoj- clennych V troj- Clennych V stvor- clennych V pat- clennych Spolu K 4/32 2/2 1/1 7/35 0K % 1/2 K 13/86 2/5 1/1 16/92 K1 1/1 1/1 2/2 K11 1/2 (1 sl., 1 mad’.j 1/1 1/1 3/4 1/1 1/1 Spolu 1/1 17/118 7/12 3/3 2/2 30/136 308 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Priezvisko ako funkcny elen Podl’a V. Blanâra a J. Matejcfka (1978, s. 28) priezvisko v neùradnej antroponymickej sùstave nie je takym stâlym a nemennym clenom ako v ùradnom pomenùvanf. Kategoria priezvisk v sùstave zivych mien sa celkove vyznacuje prfznakmi [+ dedicnost] a [- konotativnost]. Pre priezvisko je charakteristicky znak ustâlenie [administratfvno-prâvnym ùzom] a sùcasne [uzsfm spolocenskym ùzom], ktory mâ oproti ostatnym funkcnym clenom spolocné s rodnym (krstnym) menom. Priezvisko v Sare V Sâre s FC P nie je jednoclenny ziaden model a ZM, dvojclennych je 13 modelov a 45 ZM, trojclenné 3 modely a 3 ZM, stvorclenné nie sù ziadne modely a ZM. 27,08 % priezvisk mâ antropobâzu zhodnù s menom rodiny a menom domu, jedno priezvisko, ktoré tvorf 2,08 % vsetkych priezvisk, mâ antropobâzu zhodnù len s antropobâzou mena rodiny. Najviac - 70,83 % priezvisk nemâ antropobâzu zhodnù ani s antropobâzou mena rodiny ani mena domu. 4,17 % priezvisk mâ prfbuzenskù motivâciu podl’a matky, zvysné sù motivované priezviskom otca. 8,33 % priezvisk mâ podobu s nârecovym sufixom (u zien -ka, -ova: Jutka Totka /K + P1/, Viki Kancàrova /K + P1/; u muzov -ov: Slezàkov Gabi /P1 + K/, Podobov Péter Festo /P1 + K + CHz/). Tabul'ka c. 3. FC P v modeloch a ZM v triede slobodnych osôb v Sâre FC V jedno- clennych V dvoj- clennych V troj- clennych Spolu P1 - 4/27 1/1 5/28 P1 - 2/3 1/1 3/4 P1 = RM - 1/1 1/1 P1 = RMD - 4/12 1/1 5/13 P11 - 2/2 2/2 Spolu 13/45 3/3 16/48 Priezvisko vo Venarci S FC P je 10 dvojclennych modelov a 103 ZM, 5 trojclennych modelov a 9 ZM, 2 stvorclenné modely a 2 ZM, 1 pätclenny 1 model a 1 ZM. Dva FC P sù v pätclennom 309 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 ZM Rüc Zoli (Kukucka Agi fia) /P1 = RMD + K + 0(P1 = MD + K)11 + A/. 3,45 % priezvisk ma prfbuzenskû motivâciu podl’a matky, okrem jedného priezviska podl’a nevlastného otca, ktoré tvorf 0,86 % vsetkych priezvisk, ostatné majû prfbuzenskû motivâciu podl’a otca, co predstavuje 95,69 %. 79,3 % priezvisk mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena rodiny a mena domu. 6,9 % priezvisk mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena rodiny, rovnako 6,9 % mâ antropobâzu zhodnû s antropobâzou mena domu a 6,9 % je takych, ktoré nemajû antropobâzu zhodnû ani s antropobâzou mena rodiny, ani mena domu. Dve priezviskâ sa pouzfvajû fakultatfvne, co predstavuje 1,72 %. Tabul'ka c. 4. FC P v modeloch a ZM v triede slobodnych osôb vo Venarci FC V dvoj- clennych V troj- Clennych V stvor- clennych V pät- clennych Spolu P1 2/5 1/1 3/6 0P1 1/1 1/1 P1 = RM 2/8 2/8 P1 = MD 2/7 2/7 P1 = RMD 2/81 3/6 1/1 6/88 (P = RMD)1 1/1 1/1 P[1] = RMD 1/1 1/1 o(p1 = MD)11 1/1 1/1 (P1 = RMD)11 1/2 (1 sl. a 1ma^.) 1/2 (P3)11 1/1 1/1 Spolu 10/103 5/9 2/2 2/2 19/116 Individuâlna Charakteristika ako funkcny clen Individuâlna Charakteristika sa vyznacuje antroponymickymi sémantickymi prfznakmi [+ jednotlivec bez vzt’ahu k inym (prfbuznym/neprfbuznym) osobâm ] a [- dediCnost]. Tymito prfznakmi sa vydel’ujù individuâlna charakteristika i rodné (krstné) meno oproti ostatnym clenom ako individuâlne, nededicné funkcné cleny. Individuâlna charakteristika podobne ako zivé rodinné meno a meno domu je ustâlené uzsfm spolocenskym ùzom. Pri vybere a tvorenf individuâlnej charakteristiky sa môzu uplatnovat hodnotiace postoje pomenùvatel’ov, pokial ide o expresfvnost [+ konotatfvnost] a pokial ide o tzv. spolocenskù prfznakovost [+ spolocenské zaradenie a hodnotenie] (Blanâr - Matejcfk, 1978, s. 29). Individuâlna charakteristika môze byt v niektorych prfpadoch dedicnâ, mâ vztah k inym, zväcsa prfbuznym osobâm. 310 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Individuälna Charakteristika v Säre S FC CH sù jednoclenné 2 modely a 3 ZM, dvojclennych 6 modelov a 7 ZM, trojclenné 3 modely a 3 ZM, stvorclenné nie sù ziadne modely a ZM. Sedem (63,64 %) individuâlnych charakteristfk je priamych. Styri majù prfbuzenskù motivâciu podl’a otca, z toho jedno sa pouzfva fakultatfvne. 18,18 % charakteristfk sù individuâlne charakteristiky podl’a vlastnostf, 36,36 % charakteristfk sù CH podl’a zamestnania, 45,45 % charakteristfk mâ inù alebo nejasnù motivâciu. Tabul'ka c. 5. FC CH v modeloch a ZM v triede slobodnych osôb v Sâre FC V jedno- clennych V dvoj- clennych V troj- clennych Spolu CHv 1/1 1/1 2/2 CHz 2/2 2/2 CHn 1/2 2/2 3/4 CHz1 2/2 2/2 CHn1 1/2 1/2 0CHn1 1/1 1/1 Spolu 2/3 6/7 3/3 11/13 Individuälna Charakteristika vo Venarci FC CH sa objavuje len raz, v jednom dvojclennom modeli a ZM. Mâ nejasnù motivâciu a prfbuzenskù motivâciu podla otca: Skerov sin /CHn1 + A/. Meno domu ako funkcny clen Meno (do) domu funguje ako samostatné zivé meno, ale môze byt’ aj sùcastou zivého osobného mena ako jeho funkcny clen. Vyznacuje sa prfznakmi [+ dedicnost], [+ prfbuzensky vztah k rodine ako celku], [+ uzsf spolocensky ùzus] a specifickym sémantickym prfznakom [+ lokalizacny vztah], ktory signalizuje, ze osoba je cez meno domu spâtâ so svojfm bydliskom (Blanâr - Matejcfk 1978, s. 30). Meno domu v Säre V Sâre sa MD nevyskytuje. 311 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Meno domu vo Venarci S FC MD je len jeden jednoclenny model a ZM a jeden trojclenny model a ZM: co je u Conko /MD[1] = P/, Kristofer Berki co je u Conko /K + P1 + MD[1] = P/. FC MD mâ antropobâzu priezviska a prfbuzensku motivâciu podl’a nevlastneho otca. Rodinne meno ako funkcny elen Zive rodinne meno sa vyznacuje predovsetkym prfznakmi [+ dedicnost] v râmci pokrvneho prfbuzenstva a signalizovanie [+ prfbuzenskeho vztahu k rodine ako celku]. Dedicnostou rodinneho mena sa oslabuju, az ustupuju prfznaky [konotatfvnost] a [spolocenske zaradenie a hodnotenie] (Blanâr - Matejcfk, 1978, s. 29-30). Rodinne menâ sa mâzu vztahovat aj na jedneho muzskeho, resp. zenskeho nositel’a, ked’ je rodinne meno sucastou ziveho osobneho mena ako jeho funkcny clen. Zive rodinne menâ sa viazu na rodinu a dedia sa v rodine z pokolenia na pokolenie. Na strednom Slovensku sa traduju v rodine po mnohe generâcie, niekedy su dolozene aj v styroch zijucich generâciâch (Blanâr - Matejcfk, 1983, s. 601). Rodinne meno v Sare S FC RM nie je jednoclenny ziaden model a ZM, je dvojclennych 19 modelov a 48 ZM, trojclennych 7 modelov a 9 ZM (+ 1 mad. ZM - variant), stvorclenne su 2 modely a 2 ZM. Slovenske zive meno Evi Gicovej djefca /[(K + RM) : MD]11 + A/ mâ madarsky nâprotivok „Gico Evânok a lânya“. 18,64 % FC RM mâ antropobâzu zhodnu s antropobâzou priezviska, 57,63 % mâ antropobâzu zhodnu s antropobâzou mena domu, 23,73 % je takych, ze nemaju antropobâzu zhodnu ani s antropobâzou priezviska, ani mena domu. 79,66 % FC RM mâ prfbuzensku motivâciu podla otca, 18,64 % podla matky, 1,69 % podla starej matky. Tabul'ka c. 6. FC RM v modeloch a ZM v triede slobodnych osâb v Sare FC RM v zivych menâch a modeloch FC V jedno— clennych V dvoj— Clennych V troj— clennych V stvor— clennych Spolu RM1 — 5/7 5/7 RM1 = MD — 5/23 3/4 8/27 RM1 = P 4/11 4/11 RM11 — 2/2 1/1 3/3 (RM)1 1/1 1/1 (RM = MD)1 1/1 1/1 (RM:MD)11 1/1(a 1/1 312 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 mad. variant) (RM1)11 1/2 1/2 (RM11)11 1/1 1/1 RM11 = MD — 2/4 2/4 RM44 = MD — 1/1 1/1 Spolu 19/48 7/9 2/2 28/59 Rodinné meno vo Venarci S FC RM je 9 dvojclennych modelov a 19 ZM, 2 trojclenné modely a 3 ZM. FC RM s antropobâzou priezviska je 72,73 %, s antropobâzou mena domu 22,73 % a takych, ktoré nemajù antropobâzu zhodnù ani s antropobâzou priezviska a ani mena domu je 4,55 %. 22,73 % FC RM mâ prfbuzenskù motivâciu podl’a starej matky, 22,73 % podl’a matky, zvysné (54,55 %) podl’a otca. Tabul'ka c. 7. FC RM v modeloch a ZM v triede slobodnych osôb vo Venarci FC V dvoj— clennych V troj— clennych Spolu RM1 1/1 1/1 RM1 = P 3/8 3/8 *RM1 = P % 1/2 RM11 = P 2/5 2/5 RM4 = MD 2/3 1/2 3/5 (RM = P)1 1/1 1/1 Spolu 9/19 2/3 11/22 Apelatfvny funkcny elen Sùcast’ou zivého osobného mena byva i apelatfvny clen. Mâ osobitné postavenie medzi funkcnymi clenmi. Charakterizuje sa ako nededicny funkcny clen, ustâleny uzsfm spolocenskym ùzom, ktory poukazuje na muzského/zenského nositel’a, na jeho prfbuzenské, spolocenské, prfpadne generacné zaradenie. Vyjadrenie prfbuzenského vztahu pomenovanej osoby, vekové a generacné zaradenie kvalifikujù osobu podl’a prfbuzenského vztahu, oslovenie a titul bez vztahu k inym osobâm (Blanâr, 1983, s. 605). V zhode s V. Blanârom (1978, s. 31) 313 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 rozlisujeme nasledovne vyznamove skupiny apelatfvneho elena: vyjadrenie prfbuzenskeho vzt’ah pomenovanej osoby (muz, syn, dcera, vnuk, vnueka, zat, nevesta a pod.), vekove a generaene zaradenie (mlady, mlada, stary, starâ), oslovenie starsej osoby a titul (ujo, teta, pân, pani). Apelatfvny FC v Sare S apelatfvnym elenom je dvojelennych 5 modelov a 7 ZM (malf Seki, mladf Lego /A - CHn1/, malf Stamperlăr /A - RM11 = MD/, Festoovi deti /CHzl + A/, Pistovi defcence /RM1 + A/, Tăcikovi chlapci, Tăcikovi deti /RM1 = MD + A/), trojelennych 7 modelov a 9 ZM (malf Miki Panohov /A - K + RM1 = MD/, mladej Dabaski sin /(A - RM11)11 + A/, mladf Belăk Gabi, (mali) Zosinov Gabi /A - RM1 = MD + K/, mladă Trncova Eva /A - RM11 + K/, Roli (Repovi sin) /K + 0(CHn3 + A)/, Gico Evânok a lânya/ Evi Gicovej djefca /[(K + RM) : MD]11 + A/, Hlavărkin Marikin sin, Hlavărkin Marikin sin /(RM1 + K)11 + A/ /Jelenek Gergo a Viktor/), stvorelenny 1 model a 1 ZM (Drotarovho Gabiho djevca (Henriet) /(RM = MD + K)1 + A + 0K/, Drotarovho Gabiho djevca (Hajnalka) /(RM + K)1 + A + 0K/). Z apelatfvnych elenov generaene zaradenie predstavuje 44,44 % a prfbuzenske zaradenie 55,56 %. Tabul'ka c. 8. Apelatfvny FC v modeloch a ZM v triede slobodnych osöb v Sâre FC V dvoj- Clennych V troj- Clennych V stvor- elennych Spolu malf 2 1 3 (mali) 1 1 mladf 1 1 2 mladă 1 1 mladej (A)11 1 1 sin 2/3 2/3 (sin) 1 1 djevca 1/2 1/2 djefca/ a lânya 1 1 deti 1 1 defcence 1 1 chlapci 1 1 Spolu 6 9/10 1/2 16/18 Apelatfvny FC vo Venarci S apelatfvnym elenom su dvojelenne 3 modely a 5 ZM (Skerov sin /CHn1 + A/, Micich dievka /RM4 = MD - A /, Saskich deti, Saskich diouca, Saskich chlapec 314 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 /RM11 = P + A/), trojclennych 6 modelov a 11 ZM (mladf Fehfr Atila /A - P1 = RMD + K/, malâ Kukucka Kati, mladf Sujan Janika, malf Râc Pista, mladf Krizanik Miki /A - P1 = RMD + K/, Micich vnücok (Dâvid), Micich vnücok (Tamâs) /RM4 = MD - A + 0K/, Mlinârcekova Palova d'iouka /(RM = P + K)1 + A/, Kukucka Laci mladf /P1 = RMD + K - A/, Nedelicki Tündi lâna, Nedelicki Tündi djovka /(P1 = RMD + K)11 + A/), stvorclenne 2 modely a ZM (Dorina Ferfk Zuzi lâna /K + (P3 + K)11 + A/, Fehfr Misi öci fia /(P = RMD + K + A)1 + A/) a pätclenny 1 model a ZM (Rüc Zoli (Kukucka Agi fia) /P1 = RMD + K + 0(P1 = MD + K)11 + A/). 70 % apelatfvnych clenov vyjadruje prfbuzensky vztah, 30 % generacne zaradenie. Tabul'ka c. 9. Apelati'vny FC v modeloch a ZM v triede slobodnych osöb vo Venarci FC V dvoj- clennych V troj- clennych V stvor- clennych V pät’- clennych Spolu sin 1 1 chlapec 1 1 dievka 1 1 diouca 1 1 d’iouka 1 1 djovka 1 1 lăna 1 1 2 fia 1 1 öci 1 1 2 deft 1 1 vnücok 1/2 1/2 mlad^ 4/4 4 mad 1 1 mală 1 1 Spolu 5 10/11 3 1 19/20 Vyuzitie funkcnych clenov v zivych menăch V Sare 45,45 % tvorf funkcny clen rodne (krstne) meno, 18,97 % priezvisko, 23,32 % rodinne meno, 5,14 % individualna charakteristika, 7,11 % apelatfvny clen. Vo Venarci rodne (krstne) meno predstavuje 45,79 % funkcnych clenov, priezvisko 315 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 39,06 %, rodinné meno 7,41 %, apelatfvny clen 6,73 %, meno domu 0,67 % a individuälna Charakteristika 0,34 %. Graf c. 1 - Vyuzitie funkcnych clenov Vyuzitie funkcnych clenov 1,2 1 0,8 0,6 0,4 0,2 0 1 0 1 ■ Series1 BSeries2 Zaver V zivych menäch predstavenych mad’arskych obcf mozno pozorovat mad’arské poradie funkcnych clenov, stretävame sa vsak aj so slovenskym poradfm. Do zivého pomenovania v triede slobodnych spravidla vstupujù mad’arské hypokoristické podoby rodnych (krstnych) mien, so slovenskymi sa stretävame menej casto. Madarsky jazykovy a onymicky systém zivé pomenovanie vyrazne ovplyvnuje, ale u najstarsej generäcie este pri rodinnych menäch pretrvävajü relikty slovotvornych typov S-ov, S-ova, (aj S-ovä), ktoré sa späjajü so slovenskou podobou rodného mena (Janko Lâskov, Jurâcikova Henuska), ale castejsie s mad’arskou ùradnou alebo hypokoristickou podobou (Zolti Kollârov, Feh^rov Boti, Heringov Peti, Heringova Orsika), cfm dochädza k miesaniu dvoch onymickych sùstav. Slovenské obyvatel’stvo oboch dedfn zije v interakcii s mad’arskym etnikom. V obci Sära je viac zachovany slovensky antroponymicky systém nez vo Venarci, kde je asimilacny proces slovenského obyvatel’stva vyraznejsf. Strednä a mladsia generäcia z Venarca 316 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 dochâdza za prâcou inde, obyvatelia Sâry sû viac uzavrenejsf, so susednymi obcami majû relatfvne slabé kontakty. V Sâre a vo Venarci je jazyk, miestne nârecie, ale aj lokâlny neûradny pomenovacf systém sûcastou slovenskej identity ich slovenskych obyvatel’ov. V Sâre majû vyraznû pozfciu doteraz dochované dedicné rodinné menâ. Literatura: BALLEKOVÄ, Katarina: Zo zivého jazyka Sâranov z Dabasa. In: Materiâlové pri'spevky ku kultûre a spôsobu zivota v Dabasi-Sâre. Zost. A. Kovâcovâ - T. Tuskovâ - A. Uhrinovâ. Békesskâ Caba : Vyskumny ûstav Slovâkov v Mad’arsku, 2011, s. 48-55. ISBN 978-963-88583-6-8 BLANÄR, Vincent: Teoria vlastného mena. (Status, organizâcia a fungovanie v spolocenskej komunikâcii.) Bratislava : Veda, 1996. 250 s. ISBN 80-224-0490-X BLANÄR, Vincent - MATEJCIK, Jân: Zivé osobné menâ na strednom Slovensku (1. diel). Designâcia osobného mena. Bratislava : SPN, 1978. 413 s. BLANÄR, Vincent - MATEJCIK, Jân: Zivé osobné menâ na strednom Slovensku (2. diel). Distribûcia obsahovych modelov. Martin : Osveta, 1983. 647 s. STOLC, Jozef: Nârecie troch slovenskych ostrovov v Madarsku. Bratislava : Slovenskâ akadémia vied a umenf nâkladom Stâtneho nakladatel'stva, 1949. 543 s. + mapa. 317 https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro THE PROBLEM OF SLAVIC VLACH^ AND MEDIEVAL LATIN BLACHUS, WHICH ETHNIC GROUP(S) DO THESE FORMS REFER TO? Sorin PALIGA Autorul reia cu noi date un studiu recent (Paliga 2015), pornind de la mult citatul fragment din Anonymus, Gesta Hungarorum; într-adevăr, muitl citat dar, din păcate, eronat tradus de mulți autori, români și maghiari. Numele etnic V^cht, în latina postclasică și medievală Blachus, pl. Blachi, de asemenea Blasi a avut conotații variabile. Sensul de bază a fost „(orice) grup etnic romanizat”, ulterior s-a referit, cel mai adesea, fie la italieni, fie la români. În textul lui Anonymus însă, în cazul menționat, se referă - fără doar și poate - la populația romanizată din Pannonia (cultura arheologică Keszthely). În alte părți, textul se referă într-adevăr la români (pastores Romanorum and Blasi). Cuvinte cheie: Blachus, Sclavi, Sclaveni, Rutheni, grupe etnice, grupuri romanizate, slavi. In general In the spirit suggested by the title of this brief paper, I shall try to clarify the initial meaning of the ethnic name Vlach&, used by the Slavs with reference to ANY Romanised group. This form was later used in postclassical and Medieval Latin documents as Blachus, with its graphical variants like Blasi, gen. pl. (terra) Blachorum, etc. Even if more and more used with reference to the Romanians, including contemporary documents written in English wherein Vlachs, Vlakhs regularly refer to the Balkan Romanians (and in order to avoid the use of Romanian as ethnic name), the ethnic name Blachi in the Medieval documents does NOT necessarily refer to Romanians, even if it often does. There exists, in fact, a multi- stratified issue. I shall try to clarify this in this brief study, as a part of a more ample work dedicated to ethnicity in general. Blachus may be a very instructive case-study. Origins and evolutions As with most Celtic groups of Central and Western Europe, the Central European Celtic group Volcae was, at a given moment, Romanised. Their ethnic name was borrowed as *walxaz by the Germanic groups; hence, as Vlachb by the https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 neighbouring, more eastern Slavic groups, with the expected metathesis of liquid [l]: *valch- > vlach-. The story does not stop here: the Slavic form was borrowed in Post Classical Latin as Blachus, with several variants, reflecting the local versions in circulation, for example, Blasi. As I shall try to show below, such spectacular ‘ethnic shifts’ were common in those remote times, when the former ethnic names ceased to exist and/or were used with their geographical associated meanings rather than ethnic meanings proper. If we look at the initial meaning of this form, in fact at its postclassical meaning, we see that it referred to ANY ROMANISED GROUP, and from a given moment on any Romanised group was labelled Vlachъ by the Slavs, in a move which took place at that time, that is, the beginning of the 6th century onwards. As time went on, this form was applied to those ethnic groups with which the Slavs had intense contacts: for the Eastern (later Orthodox) Slavs, Vlachъ referred to the precursors of the Romanians; for the Western (later Catholic) Slavs, the term referred to the Italians, rarely (as I will try to show below) to other Central European Romanised groups. This explains why, over the centuries, this meaning has consolidated in the modern and contemporary Slavic languages with these two basic meanings: for the Bulgarians and Serbs, the Vlasi refer to the Romanians; in Polish, on the other hand, Wtochy is the usual term for ‘Italy’, and in Old Czech Vlassky dvur means ‘the Italian Court’; yet a region of north-east Moravia, north of Brno that reminds us of a Romanian immigration from Transylvania in the 17th century, is named Valassko. The meaning ‘Italy’ for Slavic Vlachъ was usual in Slavonic documents of the 9th- 10th centuries (see Pleter, Lambru and Puiu 2001: 60, text XVII, The Life of Method): [...] въ ны въшьли оучителе мнози крьстигани из Влахъ и из Грькъ и из НЪмьць [...] [...] and came there [in Moravia] many Christian teachers [priests] from Italy, from Greece and from Germany. In Slovene, the personal family name Lah means ‘Italian’, and shows that the precursors of that person had Italian origins. An ethnic origin of some personal family names is usual, for example, Romanian Ungurean(u), Rus(u), Sarbu, Neamtu, etc. point to the original ethnic origin of that family. This typology is widespread in personal names, that is, showing the initial origin of that family as seen or imagined by others. 320 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 This is why the ‘translation’ of the Late Latin term Blachus must be carefully analysed in the context intended by the author of a given text, and not automatically as ‘Romanian’, as situations may vary. This may be in contradiction with OUR view on ethnicity, as we may see and analyse the ethnic groups in a different way. From the point of a Medieval writer, such a detail was not so relevant. From the perspective of an author in the Middle Ages—naming ANY Romanised ethnic group offered sufficient identification details and information. Let it be noted again that, in those times, ethnic names were in continuous change, and their connotation far from being stabilised. In fact, the first millennium C.E. witnessed many radical changes in former ethnic names, along with the emergence of new names, initially those of tribes. The problem has been highly politicised in modern times. The English term Vlakh, pl. Vlakhs or Vlach, pl. Vlachs is mainly used now with reference to the Romanians living outside Romania, specifically in the Balkans (see a recent study on this topic, Madgearu 2015; the author analyses the situation of the ‘Vlachs’ in the Byzantine sources)1. The term is not used in the official documents of the European Union, but it has a large, more or less ‘official’ use in English language documents concerning the Balkan countries. According to ethnologue.com (http://www.ethnologue.com/ language/ron), Romanian is now alternatively used together with Daco-Romanian, Moldavian (‘limba moldovenească’) and (in English) Rumanian or Roumanian. In its English version, wikipedia.org, uses the term Vlachs with exclusive reference to ‘Romanians’, even if the definition is ‘several Latin peoples’, but practically speaking with direct reference to the Romanians only (including the ‘Moldavians’, of course, and the other Romance groups of the Balkans). The contemporary use of the term Vlachs, Vlakhs in documents written in English has, of course, a political influence, trying to suggest that these Balkan Romanians would not be ‘pure Romanians’ (echt-Rumanen), but a different Neo- Latin group, vaguely connected to the Romanians proper (living in Romania). The confusing use of several ethnic names referring to the same ethnic reality defined as Romanian(s), reflects a tortuous political terminology, with its Medieval 1. The Balkans proper, i.e. south of the Danube. The geographical name Balkans has been often used inappropriately, with various cultural, political and linguistic connotations. As this is a complex issue which I approached on an earlier occasion, it shall not be discussed here. 321 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 roots and indeed with its confusing use of ethnic names from Late Latin and the Early Middle Ages. Ethnicity was and still is, to a large—but variable—extent a political issue, too. Illyrian, for example, was already extinct in the 2nd century C.E., for which reason the use of terms like Illyria, Illyri in the documents of Post Classical antiquity gradually took on geographical connotations, even if some may be tempted to read them ‘as is’, that is, with ethnic connotations. In an attempt to clarify the meanings and evolution of the ethnic name Vlakh, Vlach a minimal survey has shown that: 1. In late antiquity, approximately at the beginning of our Common Era, the Celtic group of the Volcae was Romanised, like most of the Celtic groups in fact, which were in a gradual the process of being Romanised. Surviving communities, now in Ireland, Wales and some other isolated Celtic linguistic ‘islands’ of north- west Europe are indeed rare. 2. This ethnic name was borrowed by the Germanic groups as *walxaz and, not very late, by the Slavic groups in full expansion from the 6th century C.E. The Slavs adapted the form as Vlach^, with the expected metathesis of the group -al - to -la-. The initial meaning in Early Slavic was evidently, as we may surmise, ‘Romanised group’ and was applied to ANY ethnic group speaking Latin, then a Romance language. 3. In the evolution of ethnicity in the Early and Mid Middle Ages, Slavic Vlacht was used with two basic meanings: ‘Romanian’ for the east Orthodox Slavs; ‘Italian’ for the west Catholic Slavs. This use is reflected in traditional terminology in Serbian and Bulgarian, where this ethnic name refers to the Romanians; and to ‘Italian’ in modern Polish, also—obsolete—in Czech and Slovene. Sclavi, Bulgari, Blachi ac pastores Romanorum. A case study I recently analysed the famous, widely quoted and, I am afraid, rarely read fragment in the Gesta Hungarorum attributed to Anonymus, where he refers to FOUR ethnic groups (ch. IX, end): Sclavi, Bulgari, Blachi ac pastores Romanorum. For Romanian readers the best known translation is by Popa-Lisseanu in Fontes Historiae Dacoromaniae. Here, the translator turns the four ethnic names into THREE by astonishingly changing the meaning of Lat. ac, an intensive of ‘and’, into ‘that is, for example.’, changing the whole meaning of the text in Romanian: 322 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 slavii, bulgarii, românii ADICĂ păstorii romanilor, or, by translating the Romanian translation into English: The Slavs, the Bulgarians, the Romanians, THAT IS, the shepherds of the Romans. A further step has recently been achieved by Madgearu, who turns the FOUR ethnic groups into TWO by an ‘ingenious’ method: ignoring the original text and modifying the meaning under the pretext that the author, the notary of one of the kings known as Bela, was ignorant and did not know what he was wring about! In his interpretation, the translation should be: The Bulgarian Slavs and the Romanian shepherds. A Hungarian historian has recently published a translation into English of the same text, where he writes: The Slavs, the Bulgarians, the Vlakhs and the shepherds of the Romans. The advantage of this translation, also incorrect (see below), is that it at least preserves the original meaning intended by the author, mentioning FOUR ethnic names. There is no doubt that Anonymus did know what he was writing about, as I shall try to prove below. What was the meaning of Blachi in Anonymus? Did he really refer to ‘the Romanians’ in that very part of the text? And who were the pastores Romanorum? The Romanians too? And what about ac? Should this conjunction be translated as an explanatory ‘id est’? The Anonymus’ text is, despite its numerous interpretations and ‘translations’, limpid clear, if we abstain from re-interpreting its basic meaning. The Latin text is the following: Dicebant enim, quod ibi confluerent nobilissimi fontes aquarum Danubius et Tuscia et alii nobilissimi fontes bonis piscibus habundantes, quam terram habitarent Sclavi, Bulgari et Blachii ac pastores Romanorum. 323 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 (Anonymus, ch. 9: de pace inter ducem et ruthenos, final part). The part of ethnographic interest is: [...] Sclavi, Bulgari, Blachi ac pastores Romanorum. How many ethnic names are found here? Four, as the author obviously notes? Three, as Popa-Lisseanu translates? or two, in Madgearu’s interpretation? And who are the Blachs? and the pastores Romanorum? 1. Sclavi. This is the Post-Classical Byzantine and Medieval Latin term referring to Slavs in general. Any Slavic group was generically named Sclavi. Anonymus can only refer to the Slavs living in Pannonia and the neighbouring area, that is, to the precursors of the Slovaks and Slovenes of modern times. Therefore, the Sclavi in this very paragraph means ‘the Central European Slavs’ or ‘our Slavs’, if you wish, that is, those Slavs neighbouring the Magyars. 2. Bulgari. Anonymus carefully distinguishes the Slavs discussed under #1, that is, the Central European Slavs, from the Balkan Slavs, the Bulgarians. Therefore, Bulgari refers to the Slavs originating from the Balkans, and settled in more northern areas. 3. Blachi. This seems the most difficult place in this paragraph. Nevertheless, Anonymus refers to the Romanised population living there, in Pannonia, known from a very small number of inscriptions. It is indeed difficult to find a modern or contemporary equivalent, because that population has been meanwhile assimilated. The Pannonian Romance population is yet a historical fact. In a recent translation into English, Martyn Rady used the term ‘Vlakhs’ entirely incorrectly, because in contemporary English this has been used (incorrectly) to denote those Romanians living in the Balkans. A back-projection to those times is of course incorrect. Those Blachi should be named, in good contemporary English, albeit too descriptive, as ‘the Pannonian Romanised population’. This Romanised group has not survived, but—in those times—represented the natural link between East Romance (the precursors of the Romanians) and the Central European Romanised groups, now represented by the Romansh or Rumansh (Romantsch, Romansch) and Friulan as the main representatives of Rhaeto-Romance. At the end of the first millennium C.E., these groups were more numerous, and did represent an ethnic reality. 4. as pastores Romanorum. It is also limpid clear that ac means ‘as well as’. The author clearly refers to FOUR ethnic groups, distinguishing the Central European Slavs (Sclavi) from the Balkan Slavs (Bulgari), and also distinguishing the Central European Romanised population (Blachi) from the pastores Romanorum ‘the 324 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 shepherds of the Romans’, who are, without any reasonable doubt, the transhumant shepherds, the precursors of the Romanian transhumant shepherds living east of Pannonia, in the Western Carpathians and the neighbouring area. Anonymus therefore builds his description on a dual dichotomy: a. the Central European Slavs ~ the Balkan Slavs; b. the Central European Romanised groups ~ the (more eastern) Romanised groups represented by the transhumant shepherds. Entirely clear, logical, beautifully presented and absolutely correct from the historical point of view. All in all, following the general version of Martyn Rady, but with our corrections, the paragraph would run: For they said that there flowed the most noble spring waters, the Danube and Tisa [Hungarian spelling Tisza, in Anonymus Tyscia] and other most noble springs, abounding in good fish, in which land there lived the [Central European] Slavs [Lat. Sclavi], Bulgarians [Bulgari, that is, Balkan Slavs] and the Central European Romanised groups [Blachii, obviously not the Vlachs, as Martyn Rady says, as this would indicate the Balkan Romanised groups], and [as well as] the shepherds of the Romans [= pastores Romanorum, that is, the transhumant shepherds, the precursors of the Romanian transhumant shepherds, well attested in the Middle Ages]. Gelou quidam Blacus In the 24th chapter, Anonymus refers to a certain Blacus named Gelou (Gelu). It is again clear that this Blacus is just a variant of Blachus, this time with reference to the more eastern groups of Blachi. And, several lines below, in the 25th chapter, we read again of Blasii et Sclavi ‘about the Blasii and the Slavs’. Here, again, Blasii is a graphic variant of Blachi. This time the author clearly refers to the Romanians, more exactly to their Medieval precursors, because the location is more eastern than that in ch. IX. And the story ends with the death of Gelu (Gelous) in ch. XXVII (de morte Gelu). Blachi, Blasi The text in Anonymus is, in our interpretation, entirely coherent, presenting a 325 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 beautiful story of the long and dangerous exodus of the early, pre-Christian Magyars from their initial homeland to the North Pontic area, inhabited by the Scythians (Scithi, Scithia); then how they moved towards the north-west where they met the Kiev Slavs (Rutheni), and where they were defeated; and how they finally settled in Pannonia, where the prosperous land and rivers abundant with fish offered them good living conditions. There, the Hungarians met the local, Central European Slavs (Sclavi), some other Slavic groups originating in the Balkans (Bulgari); and also the local, Central European Romanised groups (Blachi) and, from a more eastern area, the shepherds of the Romans (pastores Romanorum). Further east, the Magyars later met the Blasi(i) and their leader Gelu. Here, Blasi refers, beyond any doubt, to the Romanians living in the Carpathian mountainous area. How, then, must we translate Blachi, Blasi? The answer is very brief: depending on the context! As long as the Slavic form Vlachb, later adopted in the Medieval Latin texts as Blachus, pl. Blachi and Blasi, gen. pl. (terra) Blachorum, referred to ANY Romanised group it is obvious that the translation must consider these local differences. For the authors of the early and mid Middle Ages, when the ethnic names had not yet been stabilised, Blachi and Blasi referred to a vast area of Romanised population. The translation cannot be unique therefore, as our understanding of ethnicity does not correspond to that specific of the historical period when Anonymus wrote his chronicle. The variable connotation of Blachus occurs obviously in the modern Slavic languages, where the derived forms from Vlach^ refer to either the Italians (in the west Catholic Slavic countries) or to the Romanians (in the eastern Orthodox Slavic countries). The Central European Romanised groups still exist in very isolated, scattered areas, like the Friulani in north-east Italy and the Romansh groups in Switzerland. The Blachi of Pannonia and the neighbouring area, whom Anonymus mentions in his text, do not exist any more, but those less important, mentioned last, pastores Romanorum. have had a persistent role and have survived down to our times. History is ‘as is’, it does not need making-ups and does not need wrong translations. History is as good as we are and as we interpret it. For a recent view of the period around the year 1,000 see Curta 2001; and for the long evolution of Blachus see Skok 1971-1974, 3: 606-608 (s.v. Vlah). 326 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Instead of a conclusion: the long way from Volcae to Blachi The evolution of a Celtic ethnonym to be later adapted to the Romanised groups reflects the changes of Late Antiquity and the first millennium in general. Etymologically, Slavic Vlach^ is related to Welsh and Wales, and in their turn related to their more southern ‘brethren’ the Volcae of Central Europe. Such spectacular relationships and changes were common in those times. Other examples: - The Germanic group of the Franks conquered the Romanised area of western Europe and transferred their name onto that group, later known as Français, the French. - The Turkic group Bulgari, sometimes (incorrectly) labelled Proto-Bulgars transferred their names to the Slavic groups they dominated for approximately two centuries. When Anonymus wrote his Chronicle, the Proto-Bulgars had been completely assimilated, therefore the Bulgari in Anonymus did not refer to the Turkic groups, but to the Balkan Slavs. Given the limited scope of this paper, the analysis must stop here. A continuation would require a wider horizon to be analysed in a volume. But the purpose has been hopefully achieved: to explain the meaning and connotation of Slavic Vlach^ and postclassical Latin Blachi and Blasi. Acknowledgments Many thanks to Dennis Estill for revising the text as a native speaker. References 1. Gesta Hungarorum. Text and translation. Popa-Lisseanu, G. 1934. Anonymi Bele Regis Notarii Gesta Hungarorum. Izvoarele istoriei românilor, vol. I. Faptele ungurilor de secretarul anonim al Regelui Bela. Translated by G. Popa-Lisseanu. București. (Electronic version of the original, bilingual text, www.dacoromanica.ro). Tonciulescu, Paul-Lazăr 1996. Cronica notarului Anonymus. Faptele Ungurilor. Traducere de pe 327 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 fotocopia originalului de la Viena. București: Miracol. Rady, Martin f.a. The GESTA HUNGARORUM of Anonymus, The Anonymous Notary of King Béla. A translation. Electronic version available on translator’s webpage: https://ucl.academia.edu/MartynRady. 2. Studies Curta, Florin 2001. Transylvania around A.D. 1000. Europe around the year 1000, ed. by P. Urbanczyk. Warsaw:DiG. Madgearu, Alexandru 2005. The Romanians in the Anonymous GESTA HUNGARORUM. Truth and Fiction. Bibliotheca Rerum Transsilvaniae XXXIV. Romanian Cultural Institute: Cluj-Napoca. Madgearu, Al. 2015. Vlach military units in the Byzantine army. Samuel’s state and Byzantium: history, legend, tradition, heritage. Proceedings of the International Symposium ‘Days of Justinian I’, Skopje, 17-18 October 2014, ed. by Mitko B. Panov. Skopje: Universitet Evro-Balkan. pp. 47-55. Paliga, S. 2015. Sclavi, Bulgari, Blachi ac pastores Romanorum. Omagiu profesorului Ioan Rebușapcă la 80 de ani. Volum coordonat de Constantin Geambașu. București: Editura RCR Editorial, pp. 467-476. Pleter, Tiberiu - Lambru, Ruxandra - Puiu, Cătălina 2011. Limba slavă veche. Culegere de texte. Ed. a 3-a revăzută și adăugită. București: Editura Universității din București. Skok, Petar 1971-1974. Etimologijski rjecnik hrvatskoga ili srpskoga jezika, I-IV. Zagreb: Jugoslavenska akademija znanosti i umjetnosti. 3. Webographie http://www.ethnologue.com/language/ron https://en.wikipedia.org/wiki/Vlachs 328 https://biblioteca-digitala.ro BODY STORY - USING TOUCH TO OVERCOME LANGUAGE BARRIERS RussPALMER, Riitta LAHTINEN, StinaOJALA Cum ați interpreta o povestire care însoțește muzica dacă nu puteți folosi vorbirea, dacă povestirrea ar fi prezentată într-un mod pe care nu-l puteți auzi? Acest scenariu ar putea fi, de exemplu, muzica prin imagine dirijată (GIM) dintr-o anume sesiune de lucru (Bonny, 1989; 2002). Vocea terapeutului are nevoie să fie calmă pentru a conduce la o atmosferă liniștită, iar interpretul nu poate folosi vorbirea pentru a repeta povestirea, așadar trebuie inventate nișe metode alternative. Singurul canal deschis pentru comunicare se dovedește a fi cel tactil, deoarece cel vizual ar fi fost prea vag. Primele mesaje bazate pe elementul tactil s-au bazat pe mișcările corpului și pe senzații, cum ar fi căldura nisipului, soarele și pașii în mișcare (Lahtinen și Palmer, 2005). Mesajele bazate pe elementul tactil s-au dezvoltat între timp într-un sistem simbolic larg, incorporând 8 subcategorii specializate (Lathtinen, 2008). În acest articol ne vom referi la o asemenea subcategorie specifică. Cuvinte cheie: tactil, atingeri, GIM, percepție multisenzorială, comunicare interpersonală 1. Introduction Where there is spoken language together with background noise or music the situation is challenging for a hearing impaired individual. In a Guided Imagery and Music (GIM) session music is a vital part, not just noise, nor is it in the background. This presents a second sound source in addition to the storyline. So, music and the story are equally important to create the atmosphere needed for a successful GIM therapy session. This setting proves difficult for a hearing impaired person as the dim lighting needed for the right atmosphere hinders lip reading even with normal vision, let alone in a case of visual impairment. Some aspects of the complex soundscape, even if it sounds perfectly balanced in loudness scale for both the therapist and the normally hearing client, may create a loudness imbalance for the hearing impaired client. This can be balanced somewhat with hearing aid device technology, but to overcome all challenges in the session, careful planning, co- operation and new methods in relaying information have to be considered. The identification and recognition of using touch as an additional method in these situations will help the hearing and visually impaired or deafblind (both henceworth DB) person in saving energy and reducing stress. This collection of https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 touch messages, i.e. haptices arised spontaneously during these sessions and is here analysed further. 1.1. Hearing impairment and its effect on communication All types of hearing impairment affect spoken language communication, be it restricted to certain situations as difficulty in group situations only, as in milder hearing impairments or a more profound effect in every day life affecting all situations as in severe hearing impairment. The challenges become multifold if there is additional visual impairment however minor it might be. 1.1.1. Speech perception in noise in hearing individuals Listening in noisy conditions is one of the most challenging situations for an individual. That requires extracting speech from the masking noise in the first stage and only after that is one able to decipher the meaning in the message. The first step in the perception chain requires extra concentration and energy. The lower the SNR (signal-to-noise ratio) is the more difficult the first phase of the perception chain is. That is, the more noise there is in the environment, the harder it is to listen to speech in that environment (Lavandier & Culling, 2010 and others). Different types of noise result in differencies in types of difficulty for speech perception. White noise covers the whole of the soundscape masking all frequencies equally while pink noise is concentrated onto speech frequencies. Thus white noise resembles GIM session (Bonny, 1975 and others) music in the background as a type of perturbation for speech perception. Babble noise, especially when in one's native language, is extremely disturbing for speech perception as it is so similar to the speech in source signal, i.e. conversation (Hawley et al., 2004). The human ability to be able to distinguish two or more spoken messages from each other is often referred as cocktail party effect (Bronkhorst, 2000 [here NB p. 124-125 on hearing impairment], Wood & Cowan, 1995, Hawley et al., 2004 and others). The ability to attend to one message also depends on the languages used - it is easier to listen to your native language and foreign language babble (Rhebergen et al., 2005 and others). Often when listening to speech in noise one uses so-called visemes to enhance the speech signal, that is, the articulatory patterns visible as mouth movements (Carney et al., 1990). This is sometimes called lip reading. If a person has a hearing loss, lip reading is used in all suitable lighting conditions. However, if the person has a visual impairment the possibility to use lip reading as an additional support for speech perception is not available. 330 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Speech recognition is reduced in noise despite the human ability to adapt speaking in noisy environment when having a conversation. This automatic ability is called Lombard effect, and it has applications in treating various diseases affecting articulatory muscles, such as Parkinson’s disease (Adams & Lang, 1992 and others) or studying the effects of speech disorders (Howell, 1990 and others). The effect has also been called Lombard reflex to honour its discoverer Etienne Lombard (main publication on effect 1911), and has evolved to facilitate the mediation of an acoustic signal in noisy conditions (Brumm & Zollinger, 2011). 1.1.2. Speech perception in noise with a hearing impairment One of the first arising issues when a person has a hearing impairment is that speech recognition in noise is reduced, in other words, having a conversation in noisy situation is difficult. Especially non-frequent words (e.g. champagne might be misheard as sausage) and similar-sounding words are difficult to perceive (five vs. life; sock, clock, lock vs. rock). These words and word groups are used in various audiological evaluation and speech perception tests (Mendel & Danhauer, 1997). The confusion matrices of similar-sounding words are extensive and not all problems are solved by contextual information as a lot of words might be used in similar contexts in a conversation. That requires more also from the other parties in conversation - to make sure that the hearing impaired person gets all the information correct. This can be achieved by using different sentence structures and choosing easily distinguishable, synonymous words for concepts. Using top-down hierarchy within e.g. meeting planning helps as well as clear sentence and word stress patterns. Using visual clues to enhance structures will also benefit the hearing impaired person within conversation (Munhall et al., 2004). On the other hand, slowing speech-rate does not improve intelligibility (Nejime & Moore, 1998). In milder hearing impairments it might be difficult for the others to notice that one of the conversation partners has a hearing impairment as its implications will only arise later, e.g. in a situation where the next meeting has been settled with time and date and only later one of the conversation partners is searching for confirmation for when the next meeting is or where will it be. Having information about the context, i.e. what is talked about, helps in deciphering what has been said. 331 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Parity principle (Liberman, 1993; Studdert-Kennedy, 1998) and the human mirror neuron system (MNS), (Oztop, Kawato & Arbib, 2013 and others) enable the speaker to adapt to the hearing impairment of the listener, that is, to take into account the parameters in speech which help the listener with a hearing impairment (so-called clear speech). In more severe hearing impairments clear speech and suitable environment might not be enough for spoken language communication, but alternative and augmentative communication methods (AAC) might be needed to support spoken language recognition and spoken language communication. These include various visual support methods, such as fingerspelling in its various forms (visual and tactile) and sign supported speech. Adaptation to a conversation partner with a severe hearing impairment includes enhancing spoken message with shorter, condensed sentences, clearer articulation patterns, but also verbalizing emotions within speech (e.g. I am smiling), because emotional context might result in unintelligible signal for a hearing aid or cochlear implant (CI) user (Lahtinen, 2008, p. 61). These are methods that interpreters working with hearing impaired and DB people use in ensuring the equal rights for involvement of their clients in the society. 1.1.3. Simultaneous use of music and speech as a soundscape for a hearing impaired person Unfortunately, the simultaneous use of music and speech is relatively common in everyday life, e.g. shops tend to use background music in relatively high sound pressure levels (SPL). However, in some circumstances simultaneous speech and music are the core of a special setting, such as in a concert event or music therapy sessions. In these situations hearing impaired people are presented with challenging listening environment although for hearing people the environment is quite suitable. In relation to speech in noise research field, the music in the background here can be related to noise in the literature, though here music is not regarded as noise in the traditional sense of the word. For a specialized, relaxing-oriented music therapy session, such as GIM (also please see chpt 1.2. below), hearing impairment represents a challenge, which requires additional thought about possible solutions. A client with a hearing impairment might not hear either of the precisely-thought sound sources required for a successful therapy session. The situation might be helped with technical solutions present in some of the modern hearing aid devices, such as telecoil options (T) or combinatory techniques with simultaneous telecoil and air-conduction 332 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 listening (M/T) or additional hearing solutions, such as conference microphones or personal FM devices attached to the client’s hearing aids or CIs. However, these options are not available for everyone, nor do they solve the problem of multiple sound sources but partially (Limb & Roy, 2014, also Phillips-Silver et al., 2015). Therapist working with a client with a mild to moderate hearing impairment might benefit from using clear speech techniques, such as word selection by frequency and using clear word and sentence stress patterns or arranging the session so that lip reading can be used. Interpreting services might also benefit the client and reduce the need for struggling to hear. One method that has been used successfully in these situations is storytelling by touch (please see chpt 2.1. below) 1.2. Guided Imagery and Music (GIM) The original concept of GIM stems from Bonny (1975, 2002). It is defined here as allowing an interactional process between therapist and client enabling the client to listen to music and/or for the therapist to either tell a story or evoke certain images using words which may allow the client to either reflect or come to terms with their own feelings or past experiences. It is not just the listening to music but to enhance music with vibrations as such. Hearing impaired people rely on visual clues and lip reading. During the session the lights are dimmed to create a relaxing environment. This makes it very difficult to follow what the therapist is saying. For this reason some hearing impaired people use interpreting services but even so, it might prove difficult to follow the storyline. This is one of the reasons why and how the Body Story Creative Musical Images through Touch (CMIT) (henceforth BS) evolved (Lahtinen & Palmer, 2005). In general music is present in the GIM session to provide a relaxed atmosphere and to evoke images. As the acoustics of the music per se cannot be heard by the hearing impaired person the person focusses on the vibrations and physiological and emotional responses created by the music. This can be defined as a "vibro-sensoric" experience. The word was coined within a meeting (Palmer & Ojala, 2016). The purpose of a GIM 30-45 min. session is to get the client to a relaxed state 333 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 of mind and feeling safe about sharing the problems with the therapist. Bonny concentrates on normally hearing clients while this approach enhances the vibrations to create a vibro-sensoric experience for hearing impaired clients. Augmenting spoken story with touch elements enables the hearing impaired client to concentrate on relaxation as such without having to struggle with hearing either the spoken language story or the acoustics of music. Music may be used as a tool to enhance the holistic experience. Bonny uses classical music which is suitable for hearing people whereas this approach uses New Age, avantgarde or pop music as the music needs to have a good vibrational pattern which can be felt through the body. Sometimes this style of music is referred as "open space music". This can be defined as a style where rhythm, tones, melody and dynamics of the music are clear and well-defined. Examples include Sky (1992), Vangelis (1992) or John Barry (1988) (popular music), Brian Eno (1987) or Steve Reich (1970/1971) (avantgarde). The music should be instrumental to avoid predetermined images or distraction to storytelling. During one guided imagery course which was set up in a small room with 10 students the teacher had a music hifi centre with two speakers and in a GIM exercise the students were lying on the floor in a relaxed posture. The aim was to induce guided imagery using music. One student was hearing and visually impaired and was using hearing aids and a personal FM system. The student had an interpreter present. Unfortunately this student who usually relies on spoken language in communication was not able to follow the storyline of the GIM process even with the FM system as this would have disturbed the atmosphere. The student’s language and communication methods included spoken language, deafblind manual alphabet, individual signs, visual and tactile body language and written language, none of which was feasible to use in this situation. At this point, new touch messages had to be created. Furthermore, in order to hear and feel the vibrations, it was necessary for the student to be close to the speakers and in conjunction to use a balloon to enhance the vibrations (Palmer, Lahtinen & Ojala, 2014, p. 353). When the music was being played, the perception of the music by the student is perceived differently to a hearing student, depending on the type of hearing aid devices used, such as hearing aids or CIs. If using hearing aids, they may pick up more low frequencies than high frequencies while the situation might be vice versa for a CI user. This means the music perceived by the hearing impaired student has an artificial soundscape. In addition the student will have a vibro-sensoric experience (Palmer & 334 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Ojala, 2016). Different types of vibrations may evoke different responses on the body (Palmer, 1999). 1.3. GIM - touch images When a DB person participates in a GIM session he cannot hear the storyline nor the music as the hearing aid devices cannot properly cope with simultaneous multiple sound sources. When the GIM method includes simultaneous use of spoken storyline and music, it yields into a very challenging soundscape. The visual impairment manifests in difficulty in using lipreading and other visual methods. Thus the only information channel available is touch, i.e. the body. Music in the situation creates a vibro-sensoric experience in addition to the storyline being condensed and transferred by touch. BS provides additional techniques for this. These techniques consist of haptices produced on a neutral area, here arm or hand by an interpreter, i.e. an additional person ensuring the information flow as a whole. The client gives feedback to the interpreter instantaneously by naming it, acting on it or copying the appropriate body movements. The individual haptices are repeated until feedback is given. The spoken storyline is recreated with haptices onto the body. The therapist tells the story in well-spaced, condensed parts. There are pauses in between these story parts with only music being played. This enables the interchange of story by haptices. This also allows the client to organise a logical mental storyline based on these haptices and later to give feedback to the therapist. 2. Social-haptic communication and its hierarchy Social-haptic communication is based on a longitudinal process and development of communication using touch with DB people. The first article to describe some social quick messages was published in 1993, where the concept haptic was used as a framework for the first time (Lahtinen & Palmer, 1993, 1994). Haptic information is transmitted by skin, hands, arms, feet, legs and whole body (Gibson, 1966; Goldstein, 1989). Gibson and Goldstein have investigated how 335 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 different body areas are involved in information flow to the body. Raanes (2006) on the other hand examined how different body parts were included when using Norwegian tactile, hands on, sign language during a dialogue between two DB people. So called natural touch messages in family unit interaction were introduced for a wider audience for the first time within a lecture in a deafblind conference in 1996. The theoretical background work started in 1997 (Lahtinen & Palmer, 1996, 1997). After the theoretical framework had been established the methods were adopted by the DB community in different countries through courses and workshops. The first academic module on holistic and interactive communication methods was adopted within the curriculum at the University of Manchester from the academic year 1999 onwards (Lahtinen & Palmer, 1999). The widest collection of haptices was later published in a monograph (BS). There are currently nine social-haptic communication research areas, each with its own set of haptices. They include: emotions, social-haptic confirmation system, social quick messages, messages when moving together, private messages, movements of the body, orientation in the environment i.e. drawing onto the body, contact to the people and the environment and sharing art and hobby experiences through touch. However, this has only been expanded after the publication of Lahtinen, (2008). 2.1. Haptices, i.e. touch messages BS had bases for categories of haptices, how they are formed and what kind of natural components they have. Repeating haptices indicates qualitative or quantitative changes, such as heavy rain, high winds, stormy sea etc. Those are indicated with variations of speed, size or duration of touch. These are basic touch grammar elements called haptemes (Lahtinen, 2008, p. 147). Haptices in the BS developed to encompass landscape and natural phenomena as the GIM lectures were based on stories about individuals enjoying nature adventure. In BS 44 haptices were presented. They were categorised into 6 groups as follows (p. 21-41): 1. general signals such as wait, start, music starting, breathing slowly, relaxing, thinking, listening, waking up and sleeping 2. nature and landscape elements such as island, beach, sand, sea, lake, hill, mountains, tree and river 3. weather elements such as rain, wind, storm, warm and cold 336 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 4. seasonal elements such as morning, evening, summer, winter, spring and autumn 5. images of kinaesthetic movements such as standing, walking, jumping up and down, sitting, lying down and two people walking 6. some advanced signs and elements such as fish, ants, crab, horse, snake, bird and boat. Grouping and definition of haptices was still in process. At that stage the concept "signs" was used, which later was replaced by the correct definition haptice (Lahtinen, 2008, p. 147). The current analysis (2015) yielded 10 subcategories, all related to human reaction to weather elements and phenomena, interactive feedback, experiences and agreed messages of nature topography. The first haptices were copying actions and reactions to situations. The 10 subcategories are presented with 44 haptices including pictures to illustrate the production and perception of haptices and their place of articulation and location on the body. The examples are presented in the same order as in BS. 337 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 1. Natural body reactions to heat, cold, etc. (rain, wind, storm, warm, cold, summer, winter, spring and autumn). Figure 1. Cold or chill - shaking of arm as if shivering (BS, p. 32) 2. Holistic description of a natural phenomenon - indicates how does rain and wind feel on the skin or face (sand, sea, rough sea, lake and river). Figure 2. Rain - tips of the fingers tapping (BS, p. 30) 3. Movement transferred onto the body - how a moving animal would feel on the skin (ants, crab and snake). 338 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Figure 3. Snake - a single finger slithering from side to side onto the arm (BS, p. 40) 4. Description of a body part - pointing the areas of the body involved (breathing slowly, relaxing, thinking and listening). Figure 4. Listening - pointing the side of the ear with fingertip (BS, p. 23) 5. Movements emphasising part of a whole (waking up, sleeping, standing, walking, jumping, sitting, lying down, fish, horse, bird and boat). Figure 5. Sleeping - thumb and index finger imitate closing of the eyes (BS, p. 24) 339 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 6. Reflex-like messages onto the body (wait). Figure 6. Wait / stop - palm of the hand with pressure onto the body (BS, p. 21) 7. Interaction including feedback (start and music starting). Figure 7. Start / yes - flat hand repeated tapping with rhythm of the head nod (BS, p. 21) 8. Indication of number (two people walking and forest). 340 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Figure 8. People walking - two hands with two fingers as for walking (BS, p. 38) 9. Mental images, agreed and discussed together on context (tree, morning and evening). Figure 9. Tree - close fist, pivoting on the side of the hand to simulate a tree trunk (BS, p. 28) 10. Topography, landscape elements (island, beach, hill and mountains). Figure 10. Hill - palm of the hand simulates the shape of the hill (BS, p. 27) These 10 categories can be divided into 4 stages of information flow: natural and direct reaction on the body (1, 2, 3), movements on the body (4, 5, 6), interactive (7, 8) and agreed partial representations of a whole phenomenon (5, 9, 10). Thus, all of these categories are based on physical experiences, either reflexes, 341 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 communicative interaction or body movements. 3. Conclusions and discussion Within the first GIM sessions introduced in BS first haptices were produced with music-induced rhythm and intensity, very similarly to a child imitating the speech of adults with movement envelopes with a meaning without specific inner structure, but the envelope more affected by the situation than specific, precise combination of elements. At the next stage these envelopes are treated as more specific independent wholes, condensed representations of natural elements. This is a similar development to what happens in a child acquiring a language. The main input for a developing system are repeated language elements from which the child induces the phonological system. Similarly, the haptice system has developed further as the elements have been repeated more and more times by first a core group, but at later stages of the development more and more people from different backgrounds have adopted the different categories for use. And similarly to language development there seems to be individual variation in producing and perceiving these touch elements called haptices. This development can also be seen as a parallel to the evolution of language ability in human. Other such cognitive functions include mathematics, music and social intuition (Hauser, Chomsky & Fitch, 2002). Research has also revealed similar underlying features and structures shared by all these functions. Here, BS contains a set of condensed touch messages, which have combinatorial elements originating from both language (story-telling) and music. In the case of individual language development and word formation processes we can trace the individual word forms back to their hypothesised and older proto-languge forms (Paliga, 2007 and others). Here we are on the verge of a new, emerging system similar to the situation described by Goldin-Meadow (2003) in relation to the emergence of Nicaraguan Sign Language (NSL) from the individuals' so-called home-sign systems. She described the process of agreeing and discussing the signs, which have since then formed the basis of the new NSL. Recently the first native NSL signers have been reported. By adopting some of these principles described in the beginning of the conclusions and incorporating them into the new haptice system allows the hearing impaired person to interact in the therapy session more without having additional 342 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 psychological and physiological stress. Combination of using haptices and feeling music (Palmer, 1999) was essential in the client's experience of the session. The process in which a person is able to feel music what is defined as vibro-sensoric experience (Palmer & Ojala, 2016), needs to be recognised with therapists and other professionals who are working with hearing impaired people. During the session it was noticed that the interpreter using haptices also had to consider the dynamics of the music, e.g. the rhythm of sea waves. That resembles "singing through touch". It means that music also is transferred via haptices. There are individual variations on how strong this tendency is. From a hearing impaired person's perspective this allows them focus more on the human responses instead of having to rely on different forms of technology in the situation, i.e. it allows the person to be free to enjoy the holistic experience and to concentre on the therapy itself. In other words, the use of haptices enables a harmonious therapy session. This method is adaptable to use and can be applied with a wide range of people. As the method of BS has since been adopted by a wider audience with regards to story telling by touch, a new textbook on the principles has been published (Lahtinen & Palmer, 2014). It promotes the user's participation in art activities (Lahtinen, Palmer & Ojala, 2014; Palmer, Lahtinen & Ojala, 2014; Lahtinen, Palmer & Lahtinen, 2010). Furthermore, the BS haptices can be applied to overcome the language barriers. References A. Literal references Adams, S.G. & Lang, A.E., (1992). Can the Lombard effect be used to improve low voice intensity in Parkinson's disease?. European Journal of Disorders of Communication, 27(2), 121-127. Bonny, H.L., (1975). Music and consciousness. Journal of music therapy, 12(3), 121-135. Bonny, H.L., (2002). Music consciousness: The evolution of guided imagery and music. Barcelona Publishers, USA. Bronkhorst, A.W., (2000). The cocktail party phenomenon: A review of research on speech 343 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 intelligibility in multiple-talker conditions. Acta Acustica united with Acustica, 86(1), 117-128. Brumm, H. & Zollinger, S.A., (2011). The evolution of the Lombard effect: 100 years of psychoacoustic research. Behaviour, 148(11-13), 1173-1198. [BS] Lahtinen, R. & Palmer, R., (2005). The Body Story. Creative Musical Images through Touch (CMIT). Cityoffset Oy, Tampere. Carney, A.E., Kienle, M. & Miyamoto, R.T., (1990). Speech Perception with a Single-Channel Cochlear Implant. A Comparison with a Single-Channel Tactile Device. Journal of Speech, Language, and Hearing Research, 33(2), 229-237. Gibson, J.J., (1966). The senses considered as perceptual systems. Prospect Heights, I.L. Waveland Press, Houghton Mifflin Co. Boston, USA. Goldin-Meadow, S. (2003). The Resilience of Language: what gesture creation in deaf children can tell us about how all children learn language. Essays in Developmental Psychology. Psychology Press. Goldstein, E.B., (1989). Sensation and perception. Brooks/Cole Publishing Company, USA. Hauser, M., Chomsky, N. & Fitch, W.T., (2002). The language faculty: What is it, who has it, and how did it evolve?, Science, 298, 1569-1579. Hawley, M.L., Litovsky, R.Y., & Culling, J.F., (2004). The benefit of binaural hearing in a cocktail party: Effect of location and type of interferer. The Journal of the Acoustical Society of America, 115(2), 833-843. Howell, P., (1990). Changes in voice level caused by several forms of altered feedback in fluent speakers and stutterers. Language and Speech, 33(4), 325-338. Lahtinen, R., (2008). Haptices and Haptemes - a case study of developmental process in social- haptic communication of acquired deafblind people. Academic dissertation. University of Helsinki. Cityoffset Oy, Tampere. Lahtinen, R. & Palmer, R., (1993). Communication with Usher People, practical ideas for the family and professionals. 7th EUSSG, Potsdam, Germany. Lahtinen, R. & Palmer, R., (1994). Communication with Usher People. Deafblind Education, July-December, 7-9. Lahtinen, R. & Palmer, R., (1996). Holistic Family Communication, Spoken Language by Touch is More than Just Words. 4th European Deafblind Conference Espoo, Finland. Lahtinen, R., & Palmer, R., (1997). Theoretical Basis of Holistic Communication for Dual- Sensory Impaired People & Family Members. EUSSG & DBI Proceedings, Madrid, Spain. Lahtinen, R. & Palmer. R., (1999). Holistic & Interactive Communication Methods with Acquired Deafblind People & Families - A Practical Approach. Joint Training Initiative, Distance Learning Course (incl. Video). Manchester University, UK. Lahtinen, R. & Palmer, R., (2014). Kehotarinoita haptiiseilla - kosketusviestejä kaikenikäisille. Lönnberg Print & Promo, Helsinki. Lahtinen, R., Palmer, R. & Lahtinen, M., (2010). Environmental description for visually and dual sensory impaired people. Art-Print Oy, Helsinki. Lahtinen, R., Palmer, R. & Ojala, S., (2012). Visual art experiences through touch using haptices. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 45, 268-276. Lavandier, M. & Culling, J.F., (2010). Prediction of binaural speech intelligibility against noise in rooms. The Journal of the Acoustical Society of America, 127(1), 387-399. Liberman, A.M., (1993). In speech perception, time is not what it seems. Annals - New York Academy of Sciences, 682, 264-264. 344 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica vol. LII, nr.1 Limb, C.J. & Roy, A.T., (2014). Technological, biological, and acoustical constraints to music perception in cochlear implant users. Hearing research, 308, 13-26. Lombard, E., (1911). Le signe de l’elevation de la voix. Ann. Maladies Oreille, Larynx, Nez, Pharynx, 37(101-119), 25. Mendel, L.L. & Danhauer, J.L., (1997). Audiologic Evaluation and Management and Speech Perception Assessment. Singular Publishing Group, London. Munhall, K.G., Jones, J.A., Callan, D.E., Kuratate, T. & Vatikiotis-Bateson, E., (2004). Visual prosody and speech intelligibility head movement improves auditory speech perception. Psychological science, 15(2), 133-137. Nejime, Y. & Moore, B.C., (1998). Evaluation of the effect of speech-rate slowing on speech intelligibility in noise using a simulation of cochlear hearing loss. The Journal of the Acoustical Society of America, 103(1), 572-576. Oztop, E., Kawato, M., & Arbib, M.A., (2013). Mirror neurons: functions, mechanisms and models. Neuroscience letters, 540, 43-55. Paliga, S., (2007). Etymologica et Anthropologica Maiora. Fundatia Evenimentul, Bucharest. Palmer, R., (1999). Using music with sensory impaired people including those with profound learning disabilities. Course unit leisure and relationships involving people with complex learning disabilities. University of Manchester. Palmer, R., Lahtinen, R. & Ojala, S., (2012). Musical experience and sharing musical haptices. Procedia-Social and Behavioral Sciences, 45, 351-358. Palmer, R. & Ojala, S. working notes 5.1. 2016 (unpublished). Phillips-Silver, J., Toiviainen, P., Gosselin, N., Turgeon, C., Lepore, F. & Peretz, I., (2015). Cochlear implant users move in time to the beat of drum music. Hearing research, 321, 25-34. Raanes, E., (2006).  gripe inntrykk og uttrykk. Interaksjon og meningsdanning i d0vblindes samtaler: En studie av et utvalg dialoger pâ taktilt norsk tegnsprâk. Academic dissertation. NTNU, Norwegian University of Science and Technology, Trondheim. Rhebergen, K.S., Versfeld, N.J., & Dreschler, W.A., (2005). Release from informational masking by time reversal of native and non-native interfering speech. The Journal of the Acoustical Society of America, 118(3), 1274-1277. Studdert-Kennedy, M., (1998). Chapter 13. The particulate origins of language generativity: from syllable to gesture. In: Hurford, J., Studdert-Kennedy, M. & Knight, C. (eds.), Approaches to the Evolution of Language. Cambridge University Press. Wood, N.L. & Cowan, N., (1995). The cocktail party phenomenon revisited: attention and memory in the classic selective listening procedure of Cherry (1953). Journal of Experimental Psychology: General, 124(3), 243. B. Musical references Barry, J., (1988). Film Music of John Barry. Music CD. Eno, B., (1987). Ambient 1. Music for Airports. Music CD. 345 https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Reich, S., (1970/1971). Drumming. Music CD. Sky, (1992). Sky 2. Music CD. Vangelis, (1992). 1492 Conquest of Paradise. Music CD. 346 https://biblioteca-digitala.ro Despre autori Alipieva, Antoaneta - prof. dr., specialist în literatură bulgară și universală, Universitatea „Konstantin Preslavski” din Șumen, Bulgaria, director adjunct al Departamentului pentru informare, calificare și învățare pe tot parcursul vieții din Varna, Bulgaria (alipievaan@abv.bg) Antoficiuc, Volodîmîr - prof.dr. la Universitatea națională „Iuri Fed’kovici” din Cernăuți, domenii de interes: literatură ucraineană Bivolaru Aliona - doctor în filologie, absolventă a Universității din București; domenii de interes: limgvistică ucraineană (a_bivolaru@yahoo.com) Bozie, Bostjan - profesor la Centrul de slovenă ca limbă străină, Facultatea de Arte, Universitatea din Ljubljana; domenii de interes: lingvistică, metodică Găină, Ala - doctorand la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București; domenii de interes: literatură și cultură rusă (milaia_ala@yahoo.com) Geambașu, Constantin - prof.dr. la Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Departamentul de filologie rusă și slavă; domenii de interes: literatură contemporană, cultură polonă, literaturi slave comparate (kgeambasu@yahoo.com). Godun, Cristina - lect.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: literatură polonă (cristinas 777@yahoo.com) Hoșciuc, Maria - lect.dr. la Departamentul de Filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București,; domenii de interes: literatură rusă și ucraineană (mszemeniuk@yahoo.com) Kovâeovâ, Zuzana - Mgr., PhD, Catedra de limbă și literatură slovacă, Catedra Culturilor Mediului a Facultății de Studii Central Europene a Universității „Constantin Filozoful” (Univerzita Konstanti'na Filozofa), Nitra, Slovacia; domenii de interes: literatura, literatura comparată; zkovacova@ukf.sk Lațchici, Maria - asist.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: literatură și lingvistică croată Luță (Țiprigan), Marilena-Felicia - lect.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: filologie slovacă (marilena_tiprigan@yahoo.com) Matyâsovâ, Martina - Mgr., drd., Catedra de Literatură slovacă, Facultatea de Filozofie, Universitatea „Constantin Filozoful” din Nitra, Slovacia (martina.matyasova1@gmail.com) Mihai, Raluca Daniela - doctorand la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București; domenii de interes: literatură și cultură slovacă (mihai_raluca_daniela@yahoo.com) Nedelcu, Octavia - prof.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: literatură și cultură sîrbă, literaturi iugoslave (cnedelcu2004@yahoo.com) Paliga, Sorin - conf.dr. la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: lingvistică slavă, tracologie, relații lingvistice româno-slave (sorin.paliga@gmail.com). https://biblioteca-digitala.ro Romanoslavica LII nr.1 Suciu, Mihaela - doctorand la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București; domenii de interes: literatură și cultură ebraică (mihaelasuciu11@gmail.com) Trubacovă, Lucia - lector de limba slovacă la Departamentul de filologie rusă și slavă al Facultății de Limbi și Literaturi Străine de la Universitatea din București, domenii de interes: filologie slovacă (malaanna68@gmail.com) 348 https://biblioteca-digitala.ro CUPRINS Volumul cuprinde comunicări prezentate la Simpozionul internațional „Zilele culturilor slave în România”, București, 2-3 octombrie 2015 Literatură Antoaneta Alipieva, Българска историческа проза от 20. и 21. век. Геостратегия и геополитика .................................................. 7 Volodîmîr Antoficiuk, Indifferens și differens în cadrul spațiului genului poeziei religioase (Rugăciunea - imnul religios - psalmul)...................17 Maria Hoșciuc, Strategii narative în proza lui Iren Rozdobuzko ............. 27 Martina Matyâsovâ, Postmoderna a sucasnâ slovenskâ literatura v rumunsku (Postmodernisticke tendencie v tvorbe Anny Rău-Lehotskej)....................33 Raluca Daniela Mihai, Postmodernul „Mereu verde...” ........................ 43 Octavia Nedelcu, Ivo Andric în cultura română - receptări....................51 Mentalități Aliona Bivolaru, Imaginea Occidentului în proza ucraineană postmodernistă ............................................................. 71 Ala Găină, Personalități ale emigrației ruse în România interbelică. Nikolai Sablin și „Golos Buharesta” ................................................ 81 Constantin Geambașu, „Secolul meu” de Aleksander Wat în receptarea criticii...................................................................... 89 Cristina Godun, Portretul Varșoviei în romanul „Morfina” al lui Szczepan Twardoch ................................................................... 97 Maria Lațchici, „Feral Tribune” - o provocare prin conținut și limbaj ..... 111 Mihaela Suciu, Construcția imaginii iudeo-convertitului în pamfletul medieval „Alborayque” (sfârșitul secolului al XV-lea) .............................. 117 Lingvistică Bostjan Bozie, Slovenscina na tujih univerzah - kulturni projekt Svetovni dnevi ..................................................................... 139 https://biblioteca-digitala.ro Katarina Dudovâ, Jazykovy obraz cti vsucasnej slovenskej kulture.............135 Marilena Felicia Luță (Țiprigan), Despre frecvența verbelor frecventative slovace ................................................................... 157 Samuel Koruniak, Spisovnâ slovencina vo Vojvodine v 21. storocf v kontexte slovensko-srbskych jazykovych vzt'ahov (ustny prejav slovenskej vcjvodinskej mlâdeze)....................................................................229 Zuzana Kovâcovâ, lanko Gubani, Prâca a bohatstvo vslovenskej a rumunskej frazeologii.................................................................243 Lucie Trubacovâ, Vzt'ah jazyka a zdvorilosti v zrkadle teoretickych koncepcif...................................................................255 Lucrări prezentate în cadrul secțiunii Uralo-Romano-Slavica din cadrul Simpozionului internațional „Zilele culturilor slave în România”, București, 2-3 octombrie 2015 Dennis Estill, Did the 1993 orthographical change effect the pronunciation of the close central vowel in Romanian? The phonological perspective ......... 285 Miroslav Kazfk, Slovenske a madarske neuradne menâ slobodnych osob v Dabasi-Sâre a Venarci v Madarsku..........................................301 Sorin Paliga, The problem of Slavic Vlach^ and Medieval Latin „Blachus", which ethnic group(s) do these forms refer to? .................................. 319 Russ Palmer, Riitta Lahtinen, Stina Ojala, Body Story - using touch to overcome language barriers ......................................................... 329 Despre autori .............................................................. 347 https://biblioteca-digitala.ro Tiparul s-a executat sub c-da nr. 4019/2016, la Tipografia Editurii Universității din București https://biblioteca-digitala.ro https://biblioteca-digitala.ro