\\ N r. 4/2018
JJ Anul 133
Revista
Pădurilor
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-062
Revista Pădurilor
disponibil Online la: www.revistapadurilor.com
Revista tehnico-științifică editată de „Societatea Progresul Silvic"
COLEGIUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil:
CUPRINS
Stelian A. Borz
Prof.Dr.Ing.
Stelian A. Borz
Revista Pădurilor aderă la un nou format........................1
Membri:
Prof.Dr.Ing- loan V. Abrudan
Ing. Codruț Bîlea
Prof.Dr.Ing. Alexandru L. Curtu
Conf.Dr.Ing. Mihai Daia
Conf.Dr.Ing. Gabriel Duduman
Prof.Dr.Ing. Ion I. Florescu
Ing. Olga Georgescu
Acad.Prof.Dr.Ing. Victor Giurgiu
loan Clinciu, Mihai D. Niță, Șerban Davidescu, Nicu C. Tudose,
Cornel C. Tereșneu
O metodă simplificată pentru estimarea riscului torențial în bazinete
mici, predominant forestiere...................................3
Alexandru Dascaliuc, Petru Cuza, Gheorghe Florența
Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor stejarului
pedunculat, gorunului și stejarului pufos în funcție de
anotimp.......................................................21
Conf.Dr.Ing. Sergiu Horodnic
Dr.Ing. Mafiei Leșan
Ing. Ciprian Pahonțu
Dr.Ing. Rotnică Tomescu
Adrian Lorenț, Ștefan Neagu, Marius Petrila, Bogdan Apostol,
Vladimir Gancz, loannis Mitsopoulos, Giorgios Mallinis
Evaluarea hazardului la incendii de pădure la nivel de unitate
administrativ-teritorială în perioada 2006-2015................37
ISSN: 1583-7890
ISSN (Varianta online): 2067-1962
Indexare în baze de date:
loan Clinciu
Stelian Munteanu -100 de ani de la naștere.......59
CABI
DOAJ
Google Academic
SCIPIO
Reproducerea parțială sau totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi făcută cu acordul redacției revistei. Este obligatorie
menționarea autorului și a sursei. Articolele publicate de Revista Pădurilor nu angajează decât responsabilitatea autorilor
lor.
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-062
Revista Pădurilor
available online at: www.revistapadurilor.com
Journal edited by the "Progresul Silvic Society"
EDITORIAL BOARD
Editor in Chief:
Prof.Dr. Stelian A. Borz
CONTENTS
Stelian A. Borz
Revista Pădurilor in a New Format.............................1
Editorial Members:
Prof.Dr. loan V. Abrudan
Eng. Codruț Bîlea
Prof.Dr. Alexandru L. Curtu
Assist.Prof.Dr. Mihai Daia
Assist.Prof.Dr. Gabriel Duduman
Prof.Dr. Ion I. Florescu
Eng. Olga Georgescu
Acad.Prof.Dr. Victor Giurgiu
Assist.Prof.Dr. Sergiu Horodnic
Dr. Maftei Leșan
Eng. Ciprian Pahonțu
Dr. Romică Tomescu
ISSN: 1583-7890
ISSN (ONLINE): 2067-1962
Indexed by:
CABI
DOAJ
Google Academic
SCIPIO
loan Clinciu, Mihai D. Niță, Șerban Davidescu, Nicu C. Tudose,
Comei C. Tereșneu
A Simphfied Methodology for Estimating the Torrential Risk in Small,
Predominanții/ Forested Mountainous Watersheds.............3
Alexandru Dascaliuc, Petru Cuza, Gheorghe Florența
Seasonal Oxido-Reductive Potențial cfthe Quercus robur L., Quercus
petraea Liebl. and Quercus pubescens Willd. Buds..........21
Adrian Lorenț, Ștefan Neagu, Marius Petrila, Bogdan Apostol,
Vladimir Gancz, loannis Mitsopoulos, Giorgios Mallinis
Forest Fire Hazard Assessment at Territorial Administrative Unit
Level During 2006-2015 Period............................37
loan Clinciu
Stelian Munteanu -100 Years from Birth....................59
Parțial orfull reproduction cfarticles and figures may be done pending the agreement cfthe joumal. In case cf parțial or
full reproduction, it is mandatory to mention the authors and the source article. Articles published by Revista Pădurilor
hold solely the responsibility cf their authors.
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-062
Revista Pădurilor
disponibil online Ia: www.revistapadurilor.com
Revista Pădurilor aderă la un nou format
Stelian A. Borza *
departamentul de Exploatări forestiere, amenajarea pădurilor și măsurători terestre, Facultatea de
Silvicultură și exploatări forestiere, Universitatea Transilvania din Brașov, Șirul Beethoven Nr. 1, 500123,
Brașov, România.
s '
REPERE
•	Revista Pădurilor apare într-un
nou format.
•	Formatul se aliniază noilor
trenduri editoriale.
•	Formatul are scopul creșterii
vizibilității revistei.
•	Instrucțiunile pentru autori vor
fi disponibile, în scurt timp, pe
website-ul revistei.
INFORMAȚII ARTICOL
Istoricul articolului:
Acceptat: 05.12.2018
Număr de pagini: 2 pagini.
Tipul articolului:
Editorial
Editor: Stelian Alexandru Borz
Cuvinte cheie:
Proces editorial
Creșterea vizibilității
,	9
Format nou
Instrucțiuni noi
Keywords:
Editorial Process
Visibility
New Format
Instructions for Authors
REZUMAT
In an aniversar pentru România, Revista Pădurilor se reînnoiește prin
aderarea la un nou format de prezentare și de publicare a articolelor.
Demersul schimbării formatului de publicare a fost necesar datorită
schimbărilor ce au avut loc, în ultima perioadă, în procesele editoriale
internaționale și în cursa de creștere a vizibilității informației științifice
publicate de jurnalele de prcfil. Principalele schimbări aduse de noul
format al revistei sunt următoarele: trecerea de la forma de raportare pe
două coloane a textului la cea pe o singură coloană, folosirea unui font
din categoria celor ușor de citit, adaptarea la cerințele internaționale cu
privire la raportarea de metadate, aderarea la un nou format de raportare
a elementelor grefice și a relațiilor, restructurarea și diferențierea între
prima pagină a articolului și restul textului prin includerea de
informație descriptivă pentru un articol dat, în antet, începând cu a
doua pagină a articolului, reformatarea modului de raportare a
referințelor bibliografice în text și în lista de referințe bibliografice
pentru a facilita citirea mai ușoară a textului, respectiv identificarea mai
ușoară a referinței în listă. Prima pagină a fiecărui articol a fost
recorfigurată complet, astfel încât să sintetizeze și să cfere cât mai multe
detalii cu privire la modul de abordare și principalele rezultate raportate.
Revista Pădurilor păstrează în continuare obiceiul publicării de articole
în limbi de circulație internațională. Pentru a facilita schimbul de idei,
articolele publicate în limba română sunt însoțite, în noul format, de un
rezumat extins în limba engleză. La fel, articolele publicate în limbi de
circulație internațională sunt însoțite de un rezumat extins în limba
română. Noile instrucțiuni pentru autori vor fi disponibile în scurt timp
pe website-ul Revistei Pădurilor, în limba română și în limba engleză,
sub formă de șabloane ce includ și stiluri deformatare a textului pentru
diverse secțiuni ale manuscriselor. Lectură plăcută!
* Autor corespondent. Tel.: +40-742-042-455.
Adresa de e-mail: stelian.borz@unitbv.ro
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-002
Borz S.A.: Revista Pădurilor aderă la un nou format
NOUL FORMAT AL REVISTEI PĂDURILOR
în an aniversar pentru România, Revista Pădurilor se reînnoiește prin aderarea la un nou
format de prezentare și de publicare a articolelor. Demersul schimbării formatului de publicare a
fost necesar datorită schimbărilor ce au avut loc, în ultima perioadă, în procesele editoriale
internaționale și în cursa de creștere a vizibilității informației științifice publicate de jurnalele de
profil. Astfel, revistele de specialitate moderne au introdus, mai demult sau mai recent, formate de
raportare a informației științifice care să faciliteze accesul și interesul cititorilor din domeniu și nu
numai. Astfel de schimbări se referă, în principal, la structura generală a formelor de raportare a
articolelor precum și la detalii de raportare cum ar fi tipul de text utilizat și forma în care acesta este
introdus în pagină, pentru a încuraja lecturarea acestuia. Dat fiind faptul că, în prezent, există foarte
multe jurnale științifice specifice diverselor domenii, o mare parte a comunității academice utilizează
frecvent, în căutarea de resurse, elemente ale articolelor precum titlul și rezumatul. Prin urmare, de
măsura în care sunt formatate și prezentate informațiile specifice primei părți ale unui articol (i.e.
titlu și rezumat) depinde în mare măsură modul de interacționare cu un jurnal, deci vizibilitatea
internațională a acestuia. în aceeași măsură, citirea textului integral al unui articol depinde de modul
de organizare al textului, precum și de utilizarea unor tipuri de text și forme de organizare care să
încurajeze citirea. Principalele schimbări aduse de noul format al revistei sunt următoarele: trecerea
de la forma de raportare pe două coloane a textului la cea pe o singură coloană (aspect ce facilitează
urmărirea mai atentă a textului de către cititor), folosirea unui font din categoria celor ușor de citit,
adaptarea la cerințele internaționale cu privire la raportarea de metadate (depozitarea tabelelor
foarte mari sau a rezultatelor indirecte în secțiuni precum cele de anexe și de materiale suplimentare,
declararea eventualelor conflicte de interes, declararea entităților care au finanțat cercetările ce se
raportează), aderarea la un nou format de raportare a elementelor grafice și a relațiilor
(ecuațiilor/formulelor), restructurarea și diferențierea între prima pagină a articolului și restul
textului prin includerea de informație descriptivă, pentru un articol dat, în antet, începând cu a doua
pagină a articolului, reformatarea modului de raportare a referințelor bibliografice în text și în lista
de referințe bibliografice pentru a facilita citirea mai ușoară a textului, respectiv pentru identificarea
mai ușoară a referinței în listă. Pentru creșterea vizibilității articolelor ce se raportează în revistă,
prima pagină a fiecărui articol a fost reconfigurată complet, astfel încât să sintetizeze și să ofere cât
mai multe detalii cu privire la modul de abordare și principalele rezultate raportate de articole. în
acest sens, pe lângă rezumatul tradițional al lucrării, noul format al revistei încurajează introducerea
unui rezumat grafic care să descrie cât mai mult din ceea ce se raportează în articolul în cauză.
Principalele rezultate sau interpretări ale acestora pot fi incluse, în noul format, într-o scurtă secțiune
care descrie în fraze scurte astfel de probleme - secțiunea de repere ale articolului. Pentru formarea
unei opinii cu privire la timpul necesar procesării manuscriselor primite, prima pagină a unui articol
include și informații cu privire la istoricul procesării acestuia. Dat fiind faptul că nu se poate crește
vizibilitatea unei reviste fără articole științifice ce provin din alte țări sau regiuni geografice, Revista
Pădurilor păstrează în continuare obiceiul publicării de articole în limbi de circulație internațională.
Pentru a facilita schimbul de idei, articolele publicate în limba română sunt însoțite, în noul format,
de un rezumat extins în limba engleză. La fel, articolele publicate în limbi de circulație internațională
sunt însoțite de un rezumat extins în limba română. Noile instrucțiuni pentru autori vor fi
disponibile în scurt timp pe adresa web a Revistei Pădurilor, în limba română și în limba engleză,
sub formă de șabloane ce includ și stiluri de formatare a textului pentru diverse secțiuni ale
manuscriselor. Lectură plăcută!
2
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-062
Revista Pădurilor
available online at: www.revistapadurilor.com
A simplified methodology for estimating the torrential risk in
small, predominantly forested, mountainous watersheds
loan Clinciua *, Mihai D. Nițăa, Șerban Davidescub, Nicu C. Tudoseb, Cornel
C. Tereșneu3
’Department of Forest Engineering, Forest Management Planning and Terrestrial Measurements, Faculty
of Silviculture and Forest Engineering, Transilvania University of Brașov, Șirul Beethoven No.l, Brașov
500123, Romania, mihai.nita@unitbv.ro (M.D.N.), cteresneu@unitbv.ro (C.C.T.).
bInstitute for Research and Development in Forestry "Marin Drăcea", Cloșca St. No. 13, Brașov 500040,
Romania, serydavidro@yahoo.com (Ș.D.), cntudose@yahoo.com (N.C.T.).
HIGHLIGHTS
•	The risk index attributed to the
torrentiality degree wasjoined with
the risk index attributed to the
characteristics of the receivers.
•	The approach enables the
creation of digital maps for
torrential risk assessment and the
informed decision making.
ARTICLE INFO
Article history:
Manuscript received: 12,h November 2018
Received in revised form: 2701 November 2018
Accepted: 28fh November 2018
Page count: 18 pages.
Article type:
Research
Editor: Stelian Alexandru Borz
Keywords:
Simplified methodology
Torrential risk
Risk
Torrentiality degree
Characteristics of receivers
Small watershed
GRAPHICAL ABSTRACT
ABSTRACT
The described methodology is termed "simplified" because it is not risk
that is evaluated, but a torrential risk index associated with the
probability cfexceeding the maximum discharge cfl%. To this end, the
risk index attributed to the torrentiality degree cf the watershed was
joined with the risk attributed to the main characteristics cfthe receivers.
In order to join the two indexes into a single one, dijferentiated weights
were allocated to six irfluential factors, and the values specific to each
factor were converted to a unique scale (0 to 10), which required the use
cf correction cotjficients for each case separately. Applicable to small
(<2500 ha), predominantly forested watersheds, the proposed
methodology rtfers to one cfthe most frequent cases cf deșign activity:
forest roads are present in the watershed to be managed, the watershed
itseifmay be crossed by other public transport irfrastructure and there
is a water accumulation downstream that needs to be protected against
siltation.
* Corresponding author. Tel.: +40-721-586-163.
E-mail: ioan_clinciu@yahoo.com
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
1.	INTRODUCTION
Torrential flows and their consequence - floods - represent, as known, one of the most
important risk sources. The fact that these types of events (i.e. floods) cause around 70% of the yearly
damage and losses worldwide [1] justifies the assertion that "torrentiality is not consistent with
sustainable development" [2], On the other hand, in what regards the small, torrential, predominantly
forested watersheds, located in the mountainous area of Romania, there is a considerable
discordance between the amount of the necessary funds for preventing and fighting torrential flows
and the limited financing possibilities from the central public authority responsible for forestry [3],
This is why questions such as the following need a careful analysis: "What should be the order of
priority in developing and applying projects regarding torrential watersheds management? To
which forestry departments and to which watersheds should the priority be given to justify the
limited financial resources?
In response to such questions, we propose a simplified method for the determination, at watershed
scale, of a "convențional" level of risk for the 1% exceedance probability [40] computed as a "torrential
risk index", depending on which the decision-making authority can proceed to a informed allocation of
resources. This means that the available resources should be directed, with priority, in those watersheds
where the torrential risk index values are the highest. In other words, if we determine this index for small
watersheds in a given territory and if the resulting values are divided into classes (in a convenient way),
digital maps can be developed to characterize the priority of interventions in accordance with the
"convențional" level of risk.
The method for estimation of torrential risk described herein is convenient because there is a wide
variety of opinions and Solutions regarding the estimation of the risk caused by extreme pluvio-
hydrological phenomena [4-29]. In addition, there are different approaches in this domain explaining
the lack of a unitary methodology regarding the determination of the vulnerability of receivers [30-
39], Also, if we refer to the thousands of small watersheds located in Romanian mountainous forested
area, we observe that negative effects of torrential flows - considerable in terms of material damage -
have a completely different economic and social dimension compared to the effects of floods occurring
in the case of the large watersheds of rivers that cross rural and urban areas. Last, but not least, one
should take into account the fact that the procedure of preparing natural flood risk maps (stipulated by
Government Resolution no. 447/2003) [41] is a very laborious one; furthermore, the boundaries of the
floodable zones marked on these maps, that are associated with different exceeding probabilities of the
maximum discharge (20%, 10%, 5%, 2%, 1% and 0.1%) are given in detail only for human
communities and not for all riverbeds throughout small, elementary watersheds, located, in general,
in the mountainous forested area of Romania.
This is the reason why these methodological difficulties could be arguments and challenges at the
same time, regarding the rațional allocation of available funds and the priori tization of new investments,
by a less complex approach that is based on the determination of a torrential risk index instead of the
rigorous expression of this risk as the "product cfthe probability of occurrence cfthe generating event and the
value cf material damage and human losses" [13-15],
4
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
2.	MATERIALS AND METHODS
2.1.	The simplifying assumption
In accordance with the stated purpose, we have accepted the following simplifying
assumption: a "convențional" level of risk attributed to torrential flows characterized by 1%
exceedance probability, in small, predominantly forested watersheds, can be obtained by associating
three categories of features involved in the occurrence of the phenomenon (Figure 1): features of
rainfalls generating torrential flows, features of watersheds where torrential flows are formed and
features of flows' receivers.
Figure 1. Connection and interdependence of features depending on which the "convențional" level of
torrential risk for the 1% exceedance probability, in small, predominantly forested watersheds can be
expressed. Source: [9].
The first two categories of features can be coupled and integrated in the expression of the
"torrentiality degree cf the watershed" [42], a synthesizing metric that can characterize the two
components of torrential flows: the liquid component and the solid component. Two indicators of
the torrentiality degree correspond to these components: the peak discharge for the 1% exceedance
probability and the annual average volume of transported alluvia.
2.2.	Torrentiality degree
For mapping small watersheds in the forested area of Romania by their torrentiality degree,
two methods have been developed and applied until now: the Gaspar's method, introduced in 1967
and revised by the same author in 2002 and the Lazăr-Clinciu's method, introduced in 1995 and
recently adapted [21] for GIS technology applications. For both methods, the torrentiality degree of
the watershed is defined by means of two coefficients: torrentiality coefficient of stream flow (Ktor)
and torrentiality coefficient of debris flow (Kero). According to the Gaspar's approach, which is one
5
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
of the well-established methods in the field of torrent hydrology (also known as the method of the
active surface, the method of discharge parallelograms, the method of isochrones etc.), the peak
discharge for the considered watershed is estimated, for a rainfall associated with the 1% exceedance
probability, whose duration (t) is equal to the effective duration (te). The "effective duration" refers to
the interval of rainfall during which, at the same time as the rainfall, there is runoff.
Let Qmax 1% (m3 x s1) be this discharge. Further on, through the same method and for the same
rainfall, the peak discharge is estimated, in two opposed hypothetical situations, regarding the superficial
retention capacity of rainfalls: 1 - the minimum capacity and 2 - the maximum capacity. Let Qm i% (m3 x s1)
be the maximum discharge corresponding to the first situation and Qmi% (m3 x s1) the maximum discharge
corresponding to the second one. By using the three mentioned variables, we can calculate (Equation
1) the torrentiality coeficient cf stream flow as follows [43]:
2maxl% Qml%
TOR =------------
2^1% “2m]%
(1)
For categorization purposes, the author recommends a scale consisting of 10 torrentiality
classes, where class 1 stands for the minimum torrentiality and class 10 stands for the maximum
torrentiality, which are defined as: 0 < Ktor < 0.1; 0.1 < Ktor < 0.2;...; 0.9 < Ktor < 1.0. Denoted by Kero,
this coefficient renders the specific annual average alluvial production, expressed in t x ha1 x year1,
by taking into account the pluviometric dynamics in the considered area and by applying one of the
accredited design methods in Romania: Gaspar-Apostol's method (1985 variant) [44] or the “Urnit
load method" [45], Torrentiality classes of debris flow can be defined, for instance, following this scale
[42]: 0-0.5; 0.5-1; 1-2; 2-4; 4-8; 8-16; 16-32; 32-64 and so on. According to Lazăr-Clincu's method, in
order to establish the torrentiality degree [46], we determine first “the hydrologic characteristic" (Kh),
and then “the transport characteristic" (Kt); afterwards, in order to convert the results on the scales
used for the Gaspar's method, we introduce correction factors for each characteristic, obtaining
therefore the torrentiality coefficients (Ktor and Kero) as follows (Equations 2-5):
Kh = Qmax.1%! Qe.1%	(2)
Ktor = 1.43 x Kh
Kt = Wa/F	(4)
Kero = 2 x Kt	&
The terms used in Equations 2-5 have the following meaning:	2% (m3 x s1) is the peak
discharge for the 1% exceedance probability, calculated through the rațional method, Qe.i% (m3 x s1)
6
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
- the “morpho-standard" maximum discharge, associated with the same exceedance probability,
determined by the use of graph version corresponding to the rațional method (Figure 2), Wa (m3 x
year1) - annual average alluvial transport estimated by the Gaspar-Apostol's method (1985), F (ha)
- area of the watershed.
Figure 2. Graph version of the rațional method, used to determine the specific maximum morpho-standard
discharge (Qe,i%), depending on area (F), in torrential, predominantly forested watersheds, located in the
mountainous area of Romania [47]. The F x Qe,i% product defines the Qe,i% term in Equation 2.
Torrentiality classes for Ktor and Kero are defined for the same intervals as for the Gaspar's
method. The "morpho-standard" is the maximum discharge calculated in the simplifying hypothesis
of a “morpho-standard" watershed [47], According to this hypothesis, superficial retention and water
infiltration into the soil are considered nuli; in other words, the flow coefficient is equal to 1. A
preliminary classification of the watersheds can be made with the values of Kh and Kt features. Then,
by harmonizing the resulting categories, the torrentiality degree of the watershed is determined
(Table 1). Should the two characteristics lead to the same category, denoted 1 to 6, the watershed is
classified in the torrentiality degree corresponding to the considered category but it is denoted by
Roman numerals: I - “non-torrential", II - "weakly torrential", and so on to VI which stands for
"excessively torrential".
In many cases, however, it is possible to obtain different classifications of the two
characteristics. For instance, for a watershed located in the hills and characterized by forests of
medium, or reduced hydrologic quality, but growing on an erosion-resistant lithological substratum
(crystalline schists, limestones etc.), hydrologic category 4 and transport category 3 may result.
7
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
Table 1. Determination of torrentiality degree, based on the classification of the watershed into hydrologic
categories (Kh) and transport categories (Kt)
Categories of the hydrologic characteristic			Categories of the transport characteristic Kt (t x year1 x ha')		Characterisation of watershed in terms of torrentiality degree	
	Kh (-)					
1	K,	<0.2	1	K<1	I	Non-torrential
2	0.2 <	Kh < 0.3	2	1 < Kt < 5	II	Weakly torrential
3	0.3 <	Kh < 0.4	3	5 < Kt < 10	III	Moderately torrential
4	0.4 <	K, < 0.5	4	10 < Kt < 20	IV	Strongly torrential
5	0.5 <	Kh < 0.6	5	20<K(<40	V	Very strongly torrential
6	Kh	>0.6	6	K(>40	VI	Excessively torrential
In such cases, the torrentiality degree is adopted depending on the nature of the damage that
occurred, namely: if the objective is a water storage lake, a catchment for water supply etc., a
torrentiality degree denoted by the transport characteristic (level III respectively) will be taken into
account, because diminishing the alluvial transport is particularly pursued; but if it comes to the
protection of communication infrastructure, industrial sites, or human settlements, then both
characteristics are equally important and the torrentiality degree corresponding to the highest
category (e.g. in the above-mentioned example - torrentiality degree IV), will be adopted.
2.3.	Flow receivers
Besides the torrentiality degree of the watershed - that synthetically expresses the magnitude
(intensity) of torrential flows and their erosional capacity on conventionally chosen scales - when
estimating torrential risk, the characteristics of the objectives tapped and (or) endangered by these
phenomena must be taken into account. In other words,//ow receivers must be considered. Indeed,
the ‘'convențional'' level of torrential risk depends on the importance category of receivers, exposure
degree and their vulnerability and on the extent of the (potențial) damage caused.
Economic and social importance features can be defined in accordance with the provisions of
standards in the hydro-technical field. For instance, in STAS 4273-83 [48], constructions for different
purposes are classified by classes of importance from 1 to 4; among these, there are those frequently
affected by torrential flows such as the hydro-technical structures for regulation of riverbeds,
creating water storage lakes, land reclamation, fisheries as well as the hydro-technical structures
associated with industrial sites, human settlements (water supply and sewage), public roads and
others. Also, in STAS 5576-88 [49], forestry objectives are designated and classified by categories
(also from 1 to 4): forest lands, forest railways, forest roads, forest plant complexes, timber factories,
forest warehouses, forest nurseries, workshops for the forestry sector, and other forestry structures.
For objectives located near the hydrographic network where the flow occurs, such as the
communication routes (roads, railways) or other constructions for economic and social purposes,
8
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
the exposure degree can be estimated, in a first approximation, depending on the height difference
existing between the location of these objectives and that of the riverbed thalweg along which the
flow stream moves. If the objective to be protected is represented by a downstream water storage
lake, the exposure degree can be differentiated depending on the distance from the mouth of the
watershed in which the flow is formed to the location of the dam that created the water storage lake.
Receivers that are presented in detail in the existing standards and classified in terms of their
economic and social significance, can be ranked, by approximation, on a scale with several values,
starting from the characteristics regarding their construction, functionality and use. For instance, the
category of receivers that are very vulnerable may include lands located in the proximity of
riverbeds (exposed to flooding), slightly improved forest roads, forest cabins, seed warehouses, and
workshops for the forestry sector, built in a major riverbed or on the banks of a minor riverbed etc.
In the category of receivers with reduced vulnerability can be included the main lines, highways,
național and county roads, main forest roads and others. When the objective to be protected is a
water storage lake, the vulnerability to a flow that forms in an upstream receiving watershed can be
rendered on a differentiated basis, from one watershed to another, depending on the alluvial
contribution to the lake per year, or for a certain period, by considering also the "dead volume" of the
lake. The damage that may be caused by a flow that forms in the watershed subject to analysis is
estimated in the hypothesis in which the management operations needed for the protection of a
given objective were not carried out. The estimation can be done in terms of monetary value and it
can be based on unit cost indexes specific to each of the objectives that could be affected, damaged
or destroyed by the flow. If the objectives are only flooded, the problem consists of removing
torrential alluvia. For estimating the costs of this operation, one can rely on standardized data [50]
which should be updated. Using the same approach, the damage resulting from alluvial contribution
to a water storage lake can also be assessed.
3.	RESULTS AND DISCUSSION
3.1.	Weight allocation for factors
As previously shown, for each watershed, the torrential risk index is obtained by associating
two components: the risk index attributed to the torrentiality degree, and the risk index attributed
to the characteristics of the receivers. The first index can be expressed depending on the two factors
which characterize the torrentiality degree (Ktor and Kero), and the second depends on four
characteristics of the receiver: importance, exposure degree, vulnerability, and value of potențial
damage. In order to combine these two indexes into one, it is necessary to allocate different weights
to the six characteristics that determine the risk level. A possible solution for weight allocation is
given in Table 2. In a given case, the decision-maker or financer may change these weight values.
As the number of factors used in this approach differs from one index to another (2 and 4,
respectively), in their association, the index attributed to the torrentiality degree is used with the
weight of 2, and the index attributed to the receiver characteristics is used with the weight of 1.
9
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
Table 2. Weight allocation for the criteria on which the torrential risk index is estimated. Source: [9].
Group	Criterion	Characteristic (factor)	Allocated weight
		Torrentiality of stream flow (Ktor)	3
I	Torrentiality		
	degree	Torrentiality of debris flow (Kero)	2
		Importance (I)	1
	Torrential	Exposure(E)	1
II	flow's		
	receiver	Vulnerability (V)	1
		Value of potențial damage (P)	2
		TOTAL	10
Because the values of the six factors are expressed, initially, according to specific scales
(determined by the different nature of factors), in order to get comparable values for the
characteristics used in estimating the “convențional" risk level, it is necessary to convert all of these
values to a unique scale (for example from 0 to 10), which entails setting and introducing certain
correction coefficients for each individual factor.
3.2.	Risk index attributed to torrentiality degree
In order to define this index (Rgt), we take into consideration the joint influence of the two
factors specific to the torrentiality degree (Ktor and Kero), as well as different weights allocated to
these factors and the fact that the assessment scales are different: the first factor (Ktor) is expressed
on a scale from 0 to 1, and the second one (Kero) on a scale from 0 to 64. Consequently, the conversion
factors for one and the same scale [0 to 10] will be: 10 for the Ktor factor and 10/64 for the Kero factor.
If the converted values of these two factors (namely 10 Ktor and 10/64 Kero) are multiplied by the
corresponding weights (3 and 2, respectively, according to Table 2) and the results are added, we
obtain Equation 6.
3 x 10 x Ktor + 2 x 10/64 x Kero = 30 * Ktor + 0.3125 x Kero
(6)
Rgt = y[6Q-Ktor+0.625-Kero	(7)
10
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
Multiplying by 2 the Equation 6, as this operation is necessary because, according to Table 2,
the number of factors that define the torrentiality degree (2) multiplied by the sum of weights
allocated to these factors (3+2=5), that is 10, is two times lower than the product of the factors which
characterize the receivers (namely: 4x5 = 20), and by extracting the square root, we obtain the
Equation 7 for the calculation of the risk attributed to the torrentiality degree.
3.3.	Risk index attributed to receiver characteristics
Different values of this index are determined by the different number of receivers identified
for each individual watershed, but also by the range of constructive features, layout and
functionality of receivers, which gives them a different vulnerability and a different risk level to
torrential flows. The following refer to one of the most frequent cases encountered in the design
activity: the managed watershed includes forest roads, it may be crossed by other public transport
routes (național, county, rural roads, railways etc.) and downstream there is a water storage lake
that has to be protected against siltation. Solving the problem is easier if there is one receiver and it
becomes more complicated when the number of receivers increases. This is the reason why these
two cases will be analyzed in the following.
The first case is that in which the objective to protect is either a public transport route or a
water storage lake. In both cases, the risk is attributed to the four characteristics in Table 2 and the
values of the allocated weights are the ones specificd in the same table. The differences among the
various cases are visible in the way the values of these characteristics are expressed, except for the
economic and social importance (I) which, according to the relevant standards categorizes the
constructions into four classes (1 to 4), in their desccnding order of importance. But, given that the
risk level increases when the category of the importance decreases and that it would be useful to put
it on a 0 to 10 scale, in the Table 3 we have set the values of the conversion factor (a).
Consequently, in the formula that estimates the risk attributed to the receivers' characteristics,
we will replace the importance category (I) with "the converted value cf the importance category" (L),
rendered by the product a x I, where "a” is the conversion factor. As for the risk level attributed to
the receiver exposure (E), the approach and expression can be differentiated as follows: when the
receiver is a transport route (regardless of its destination: forest, rural, county, național road), the degree
of exposure to the flow formed in the watershed can be expressed depending on the average height
difference (weighted by the length of the road) between the road axis and the thalweg of the river
transporting the stream of the flow. This will be denoted hereinafter by The smaller this
difference is, the higher the risk index attributed to the receiver. It is clear that the most endangered
road sections are the ones whose axis run along the river thalweg or very close to it (up to 0.5 m). As
the height difference from the thalweg increases (for example up to 5 m), the road sections are less
exposed to risk. If the road does not have an axial run but crosses a torrential stream on a bridge, the
height difference A//f is measured based on the vertical of the bridge spân.
If, in a first approximation, we accept the hypothesis according to which, in small,
predominantly forested watersheds, the road sections for which the height difference AHț is smaller
than 5 m are actually exposed to torrential flows, in order to render the value of the risk inducing
factor on a 0 to 10 scale, the exposure degree of the receiver will be calculated using Equation 8.
11
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
Table 3. The converted value of the importance category (L)				
Standard category (I)	4	3	2	1
Conversion factor (a)	1/4	2/3	2	10
The converted value of the category (L = a * I)	1	2	4	10
10 - 5	(8)
2-AHf XH?
The factor 2 from the denominator (Equation 8) was used because the maximum accepted
height difference was 5 m, and the maximum value on the scale is 10. This formula is motivated by
the fact that the risk intensity increases when the height difference decreases and vice-versa. More
realistic is the hypothesis according to which the receiver's (road's) exposure increases as the height
difference decreases, and the depth of the flow (h) increases. The latter can be expressed depending
on the peak discharge for the 1% exceedance probability (Qmaxi%), on the surface of the watershed F
(which determines the width of the riverbed, La) and on the riverbed's slope Ia, starting from the
well-known relation for the discharge in uniform continuous movement (Equation 9).
Q = AC-JrĂ	(9)
To simplify, we accept the equality between the hydraulic radius and the stream depth and,
implicitly, the equality between the wet perimeter and the riverbed width. To account for the speed
coefficient (C) we use the Manning's relation, by adopting a convenable value (n = 0.1 - mountain
rivulets) for the roughness coefficient (n); the riverbed width (La) is expressed depending on the
surface (F) according to the literature's recommendations for riverbeds Crossing forest areas: La =
0.575 x F0.363 [51], then we obtain the Equation 10 which can be used to calculate the depth of the
stream for a flow generated by a rainfall associated with 1% exceedance probability. Then, starting
from Equation 10, the exposure degree of receiver can be calculated using Equation 11.
(10)
0.35
^1%	y0.3	0.2 178
In the second case, where the receiver is a water storage lake, the exposure degree can be
calculated depending on the distance measured from the lake dam to the watershed where the flow
is formed; for example, this distance (Dw0 can be calculated as multiples of the lake length (Lhc). In
this case, the receiver's exposure (E) is very high for watersheds that fulfil the condition Dbh < Lhc
12
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
(they are located on slopes that open directly into the water storage lake) and decreases when
watersheds supplying alluvia to the lake are farther from the water plane and implicitly from the
location of the lake dam. If we admit the hypothesis according to which the receiver's exposure is
low when the upstream watersheds are located at a distance Dbh (measured from the lake dam) equal
to at least 4 x Liac and to at most 10 x Liac, then this characteristic of the receiver, on a 0.1 to 10 scale,
can be calculated using Equation 12.
_ L[gC
Dbh
(12)
Placed as a denominator, the distance Dwi reduces the exposure degree (E) when it increases.
The formula is applicable to the interval: 0.1 *Liac < Dbh < 10xL/«c. In terms of receiver's vulnerability (V)
the type of expression differs, depending on its nature. If the receiver is a road, the vulnerability can
be approximated according to its type, construction and funcțional properties. But, given that these
properties are also taken into consideration when classifying objectives into importance categories,
the "vulnerability'' characteristic could be rendered by correlating it with the "importance"
characteristic, starting from the observation that the objectives classified as less important according
to the standards are also the most vulnerable to flows. Because we also intend to convert the specific
values to a scale from 0 to 10, we will be able to use, in a first approximation, an expression identical
to the one introduced for the receiver's importance, namely we will accept the Equation 13, where
V is the vulnerability, and E - the importance category extracted from the specific standard and
corrected with the conversion factor.
V=L
(13)
When the receiver is a water storage lake, the risk level attributed to its vulnerability could be
expressed depending on the annual contribution of alluvia to the lake, originating from the
watershed where the flow is formed. The estimation can be done by multiplying the surface of the
watershed (F, ha) by the torrentiality coefficient of the debris flow (Kero, t x year1 x ha1). Admitting
that the maximum values for F and Kero are of 2.500 ha and 64 t x year1 x ha1, respectively, and
based on the conversion of the values to a 0-10 scale, we will obtain Equation 14.
625-KERO-F
IO7
(14)
Finally, in order to introduce the influence cf potențial damage, it is necessary to determine, right
at the beginning, the maximum value of this damage (A), estimated for one of the watersheds in the
study area; then the estimation of potențial damage is extended to each of the other watersheds for
which the torrential risk index is calculated. If the endangered receiver is a road, the estimated length
13
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
to be destroyed, Ld (in km), is multiplied by the specific unit cost, iA'. When the receiver is a water
storage lake, the vahie of the (potențial) damage resulting from siltation can be evaluated by
assimilating it to the cost of the operation of removing torrential alluvia from the basin. This cost is
estimated by multiplying the alluvia flow in the water storage lake (Wr) by the unit price valid for
removing, loading and transporting the alluvia to a certain distance (ză). Therefore, the value of the
potențial damage converted to a scale of 0 to 10 will be that calculated by Equation 15 in case of a
road and by Equation 16 in case of a water storage lake, where Al stands for the equivalent value of
the most important damage caused by siltation in one of the watersheds in the upstream area of the
water storage lake.
pU _	ț , 5 ■ ^i%	~~	■ i
krec - . 2 ■ a ■ 1 +-5- + 20---
\	\Hț	Ap
pL _
^REC “
a. j + Llac + ^ KErq F + ? 0 KERO F iț
Dbh 107	“ AL
(18)
If the values of the four terms that define the receivers' characteristics (I, E, V and P) are
calculated using the Equations 15-16, the value of the risk index attributed to the receiver's
characteristics may be obtained by multiplying the values of I, E, V and P by the weights allocated
in Table 2 and by extracting the square root from the sum of the calculated products (Equation 17
for public transport infrastructure and Equation 18 for water storage lakes). If the flow formed in a
certain watershed affects more receivers (n, n, ... rn), whether they belong to the same category or
not, in order to express the risk index attributed to all receivers it is required to successively
determine the values of the risk index attributed to each receiver (Rrec’Rrec’--^ Afterwards,
the obtained individual values (z to n) are summed (Equation 19), standing for the risk index
attributed to all the receivers.
" r-	(19)
RREC - ^rrec
z=i
p — i?DF[ p^^2
rRec - RREC + rrec
14
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
RREC ~ RREC + RREC + RREC
(21)
In the case of two receivers of the same type, for example, that are further included in the same
category, such as two forest roads (n = DFi and n = DFi), the risk index attributed to the receivers
can be estimated by the use of Equation 20. If we add one more receiver, for example, rs - a water
storage lake, then the risk index can be estimated by the use of Equation 21.
3.4.	Risk index attributed to torrentiality degree and receivers' characteristics
The risk index (R) can be expressed, further on, as the product between the risk index
attributed to the torrentiality degree (Rgt) and the one attributed to the characteristics of the receivers
(Rrec), or as the square root of this product (Equations 22-24).
R = Rgt ■ Rrec	(22)
R = y]RGT -RREC	(23)
" =	<24>
In Equation 24, x and y stand for the exponents that have to be provided by the decision-
maker.
5.	CONCLUSIONS
An objective decision-making system designed to rationally allocate available financial
resources and to prioritize new investments is essential for the authorities in charge of preventing
and fighting torrential flows. This is the reason why, starting from the almost complete lack of
natural flood risk maps for this type of watersheds, on the one hand, and taking into consideration
the laborious procedures described in the literature for risk estimation, on the other hand, this paper
presents the underlying principles and the calculation algorithm of a simplified methodology to
estimate torrential flow risk. The following may be concluded:
1.	Instead of determining the boundaries of floodable zones, for flows with different exceedance
probabilities (20%, 10%, 5%, 2%, 1% and 0.1%), as stipulated in the procedure for drafting flood
risk maps, one can estimate, for each watershed, a "convențional" flow risk level generated by
rainfalls associated with 1% exceedance probability, by associating the risk index attributed to
the torrentiality degree of the watershed with the risk index attributed to the characteristics of
the receivers;
15
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
2.	Following the classification and reclassification of the values obtained for watersheds in a
certain area, one can generate a digital map of the torrentiality risk index, on the basis of which,
available financial resources can be directed towards promoting new management operations
in the watersheds for which the torrential risk index has the highest value;
3.	It is highly likely that the proposed methodology, although simplified, will lead to comparable
results, that differentiate each watershed from the others in the same area, enabling informed
decision-making and prioritization of new investments;
4.	However, we do not exclude the recommendation according to which, after the use of
proposed methodology, a map should be drafted containing the limits of floodable zones for
various flow exceedance probabilities and a more precise estimation of the vulnerability of
exposed objectives, and of the material damage, should be made.
SUPPLEMENTARY MATERIALS
No supplementary materials were submitted by the author.
FINANCING
This study was financed by the Romanian National Forest Administration - RNP Romsilva, through the
project referenced in [52],
ACKNOWLEDGEMENTS
The author would like to thank RNP Romsilva for their support and for financing this work.
CONFLICT OF INTEREST
The author declares no conflict of interest.
APPENDIX
No appendixes were provided by the author.
EXTENDED ABSTRACT - REZUMAT EXTINS
Titlu în română: O metodă simplificată pentru estimarea riscului torențial în bazinete mici, predominant
forestiere.
Introducere: După cum se știe, persistă de multă vreme o considerabilă discordanță între valoarea fondurilor
necesare pentru prevenirea și combaterea viiturilor torențiale în aria forestieră a țării și posibilitățile limitate de finanțare
de care dispune autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură. Iată de ce, ca răspuns la întrebarea: „Care ar
trebui să fie ordinea de prioritate în dezvoltarea și aplicarea proiectelor de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale?", se
propune o metodologie simplificată pentru determinarea, la scară de bazin hidrografic, a unui indice al riscului la viituri
torențiale, în funcție de care autoritatea decidentă să poată realiza o alocare rațională a fondurilor de investiții. Aceasta înseamnă
ca resursele financiare disponibile să fie direcționale cu prioritate către amenajarea acelor bazine hidrografice torențiale care au
fost identificate, în urma aplicării metodologiei, cu indicele de risc cel mai mari mare.
16
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
Materiale și metode: în construcția metodologiei a fost adoptată următoarea premisă simplificatoare: o măsură
"convențională" a riscului indus de viituri torențiale în bazine hidrografice mici, predominant forestiere, poate fi obținută prin
asocierea celor trei categorii de caracteristici implicate în producerea fenomenului și anume: caracteristicile ploilor generatoare
de viituri torențiale, caracteristicile bazinelor în care se formează viiturile torențiale și caracteristicile receptorilor viiturilor
torențiale. Primele două categorii de caracteristici se pot cupla împreună în expresia „gradului de torențialitate a
bazinului", care se definește cu ajutorul a doi coeficienți specfici: coeficientul de torențialitate a scurgerii lichide (Ktor)
și coeficientul de torențialitate a scurgerii solide (Kero).
Rezultate și discuții: Pentru exprimarea indicelui de risc indus de gradul de torențialitate (Rgt), se procedează
la reunirea coeficienților Ktor și Kero, după ce, în prealabil, coeficienții respectivi sunt convertiți la aceeași scară (0-10)
și sunt multiplicați prin dublul ponderilor alocate (3 pentru Ktor și 2 pentru Kero ). Relația stabilită (7) se redă în partea
de prezentare a rezultatelor. Privitor la indicele de risc indus de caracteristicile receptorilor (Rrec), metodologia propusă
s-a dezvoltat numai pentru unul dintre cazurile frecvent întâlnite în activitatea de proiectare: cazul în care viiturile
torențiale periclitează drumuri forestiere și/sau alte căi de comunicație terestră, iar imediat în aval există un lac de
acumulare. Patru caracteristici ale receptorilor sunt reflectate în expresia cotei de risc induse de aceștia: importanța
economică și socială (conform clasificării din standardele de specialitate), gradul de expunere la viiturile torențiale,
vulnerabilitatea în fața viiturilor torențiale și valoarea pagubei (potențiale) estimate. în cazul unui receptor din categoria
drumurilor, indicele de risc se exprimă conform relației 16 în funcție de: un factor de conversie a categoriei de importanță
a drumului, diferența de nivel dintre axa plaiformei drumului și talvegul văii (calculată ca o medie ponderatăpe lungimea
căii), adâncimea curentului viiturii la probabilitatea de depășire de 1%, lungime estimată a fi scoasă din funcțiune în
urma producerii viiturii și costul unitar specific al operațiunii de reabilitare a căii. în cazul lacului de acumulare, indicele
de risc indus de caracteristicile obiectivului se exprimă prin relația 17 în funcție de: un factor de conversie a categoriei de
importanță a acumulării, lungimea lacului de acumulare, distanța măsurată de la barajul acumulării si până la bazinul
în care se formează viitura, suprafața bazinului, coeficientul de torențialitate a scurgerii solide și costul unitar specific
pentru excavarea, încărcarea în mijloacele de transport și transportarea aluviunilor la o anumită distanță. Pentru
estimarea riscului indus de toți receptorii, se determină succesiv indicele de risc al fiecărui receptor, după care valorile
individuale obținute se însumează. în final, indicele de risc R indus (simultan) de gradul de torențialitate și de
caracteristicile receptorilor se exprimă prin rădăcina pătrată a produsului dintre cei doi indici specfici (Rgt și Rrec).
Concluzie: în urma aplicării metodologiei propuse pentru bazinele dintr-un anumit teritoriu, prin clasificarea și
reclasficarea valorilor R astfel estimate, se poate genera o hartă digitală a indicelui de risc la torențialitate, în baza căreia
resursele financiare disponibile pot fi direcționale către promovarea de noi lucrări de amenajare în cazul bazinelor
identificate cu indicele de risc torențial cel mai mare.
Cuvinte cheie: metodologie simplificată; risc torențial; risc; grad de torențialitate; caracteristicile receptorilor,
bazinete mici.
REFERENCES
1.	lonescu Ș„ 2006: Riscul nostru cel de toate zilele. Inundații și cutremure. Editura MatrixRom
București, Romania, 60 p.
2.	Giurgiu V., 1998: Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale în contextul dezvoltării durabile. în
Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale în actualitate. Lux Libris Publishing House, Brașov,
10-16.
3.	Hortopan I., 2006: Considerații referitoare la elaborarea unei strategii pentru combaterea
inundațiilor în Romania. Hidrotehnica, 51 (1-2), 29-35.
4.	Alexander D.E., 1993: Natural disasters. Springer Netherlands, ISBN 978-0-412-04741, 632 p.
17
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
5.	Amendola A., 1998: Approaches to risk analysis in the European Union. In: Risk assessment and
management in the context of the Seveso II Directive, Kirchsteiger, C., Eds., Elsevier, Amsterdam,
Netherlands. ISBN 0-444-82 881-8.
6.	Anselmo V., Galeati G., Palmieri S., Rossi U., Todini E., 1996: Flood risk assessment using an
integrated hydrological and hydraulic modeling approach: a case study. J. Hydrol., 175, 533-544.
7.	Aulitzky H., 1994: Hazard mapping and zoning in Austria: Methods and legal implications.
Mountain Research and Development, 14(4), 307-313.
8.	Clinciu I., 2001: O prioritate a cercetării științifice la început de mileniu, pădurea și inundațiile.
Revista pădurilor, 3, 7-13.
9.	Clinciu I., 2006: Pădurea și regimul apelor, de la primele abordări ale înaintașilor la recentele
preocupări de exprimare cantitativă și de zonare a riscului la viituri și inundații. In: Silvologie voi.
V, Forest and water management, Giurgiu V., Clinciu I., Eds., Romanian Academy Press, Bucharest,
107-154.
10.	Clinciu I., 2008: Estimarea și zonarea riscului hidrologic în bazine hidrografice mici din aria
forestieră. Revista Pădurilor, 5,26-31.
11.	Drobot R., Chendeș V., 2008: Metodologie simplificată pentru identificarea bazinelor generatoare
de viituri rapide. In: Silvologie voi. V, Forest and water management, Giurgiu V., Clinciu I., Eds.,
Romanian Academy Press, Bucharest, 265-284.
12.	Gilard O., Givone P., 1997: Flood risk management: new concepts and methods for objective
negotiations. In: Destructive water: water-caused natural disasters, their abatement and control,
IAHS Publ., no 239, Leavesley G., Lins H., Nobilis F., Parker R., Schneider V. and van der Ven F.,
Eds., 145-155.
13.	Heinimann H. R., 2002: Risk management - A framework to improve effectiveness and efficiency of
resource management decisions. 23rd Session of the Working Party on Mountain Watershed
Management, Swiss Agency for the Environment, Forests and Landscape, Berne, 59-68.
14.	lonescu Ș, 2006: Unele precizări și sugestii privind întocmirea hărților de risc natural la inundații
(HRN1). Partea I. Hidrotehnica, 51(7), 22-35.
15.	lonescu Ș., 2006: Unele precizări și sugestii privind întocmirea hărților de risc natural la inundații
(HRN1). Partea a Il-a. Hidrotehnica, 51(8-9), 9-14.
16.	Kandilioti G., Makropoulos C., 2012: Preliminary flood risk assessment: the case of Athens. Nat
Hazards, 61, 441-468.
17.	Liu X., Lei J., 2003: A method for assessing regional debris flow risk: an application in Zhaotong of
Yunnan Province (SW China), Geomorphology, 52 (1-2), 181-191.
18.	Mazzorana B., Hîibl J., Fucs S., 2009: Improving risk assessment by defining consistent and reliable
system scenarios. Nat Hazards Earth Syst Sci, 9,145-159.
19.	Mazzorana B., Zischg A., Largiarder A., Hîibl J., 2009: Hazard index maps for woody material
recruitment and transport in alpine catchments. Nat Hazards Earth Syst Sci, 9,197-209.
20.	Mazzorana B., Comiți F., Fucs S., 2011: A structured approach to enhance flood hazard assessment
in mountain streams. Nat Hazards. doi: 10.1007/sl 1069-011-9811-y.
18
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
21.	Niță M., Tudose N., Clinciu I., 2011: Estimating and mapping torrentiality risk in small forested
watersheds. Bulletin of Transilvania University of Brașov, Series II: Forestry • Wood Industry •
Agricultural Food Engineering, 4(53)1, 61-66.
22.	O'Keefe P., Westgate K., Wisner B., 1976: Taking the naturalness out of natural disasters. Nature,
260, 5552, 566-567. DOI 10.1038/260566a0.
23.	Petraschek A., Kienholz H., 2003: Hazard assessment and mapping of mountain risks in
Switzerland. In: Debris-flow hazard mitigation: mechanics, prediction and assessment, Rickenmann
D. Chen C.L., Eds., Millpress, Rotterdam, 25-38.
24.	Sinha R., Bapalu G., Singh L., Rath B., 2008: Flood risk analysis in the Kosi river basin, north Bihar
using multi-parametric approach of analytical hierarchy process (AHP). Indian Soc Remote Sens 36,
335-349.
25.	Stănescu V.A., Drobot R., 2002: Măsuri nestructurale de gestiune a inundațiilor. HGA Publishing
House, Bucharest.
26.	Stefanidis S., Stathis D., 2013: Assessment of flood hazard based on natural and anthropogenic
factors using analytic hierarchy process (AHP). Nat Hazards, 68, 569-585.
27.	UNISDR, 2004: Living with risk: a global review of disaster reduction initiatives. United Nations
Office for Disaster Risk Reduction, Geneva, 429 p., ISBN/ISSN 9211010640.
28.	***, 2000: Natural hazards and risk research. Joanneum Research. Working group for risk research
and natural hazard management. Graz, Austria, 6 p.
29.	***, 2006: Forest and water in a changing environment. Extended abstracts from the International
Conference organized by Southern Research Station (USDA), The Chinese Academy of Forestry,
Beijing Forestry University and IUFRO, Liu S., Sun G., Sun P, Eds., Beijing, China, 240 p.
30.	Dow K., Downing T., 1995: Vulnerability research: where things stand. Human Dimensions Quaterly,
1,3-5.
31.	Fuchs S., Heiss K., Hiibl J., 2007: Towards an empirical vulnerability function for use in debris flow
risk assessment. Natural Hazards and Earth System Sciences, 7(5), 495-506.
32.	Fuchs S., 2009: Susceptibility versus resilience to mountain hazards in Austria - paradigms of
vulnerability revisited. Natural Hazards and Earth System Sciences, 9(2), 337-352.
33.	Jakob M., Stein D., Ulmi M., 2012: Vulnerability of buildings to debris flow impact. Natural Hazards,
60(2), 241-261.
34.	Leone F., Aste J.P., Leroi E., 1996: L'evaluation de la vulnerabilite aux mouvements de terrain: Pour
une meilleure quantification du risque. Revue de Geographique Alpine, 84(1), 35-46.
35.	Lo W., Tsao T., Hsu C., 2012: Building vulnerability to debris flows in Taiwan: a preliminary study.
Natural Hazards, 64, 2107-2128.
36.	Oberndorfer S., Fuchs S., Rickenmann D., Andrecs P., 2007: Vulnerabilitătsanalyse und monetare
Schadensbewertung von Wildbachereignissen in Osterreich. BFW, 139, Wien.
37.	Totschnig R., Sedlacek W., Fuchs S., 2011: A quantitative vulnerability function for fluvial sediment
transport. Natural Hazards, 58(2), 681-703.
19
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 003-020
Clinciu et al.: A simplified methodology for estimating torrential risk...
38.	UNDRO, 1979: Natural disasters and Vulnerability Analysis. Department of Humanitarian
Affairs/United Nations Disaster Relief Office, Geneva, p. 53.
39.	Weichselgartner J., 2001: Disaster mitigation: the concept of vulnerability revisited. Disaster
Prevention and Management, 10, 85-94.
40.	Miță P., Simona Mătreață, 2012: Some methods for establishing extreme values of the maximum
discharges in small basins. In: International Conference of INHGA „Hazarduri hidrologice și
managementul riscurilor asociate", Bucharest, 337-345.
41.	***, 2005: Norme metodologice privind modul de elaborare și conținutul hărților de risc natural la
inundații. Anexa 2 din HGR nr. 447/2003 - MO nr. 305 din 7 mai 2005.
42.	Gaspar R., 1967: Contribuții la determinarea gradului de torențialitate al bazinelor hidrografice și a
eficienței hidrologice a lucrărilor de corectare a torenților. Revista Pădurilor 8,410-414.
43.	Gaspar R., 2002: Determinarea rapidă a debitului maxim al viiturilor torențiale în bazinele mici,
forestiere. Revista Pădurilor 6, 26-35.
44.	Gaspar R., Apostol AL, 1985: Methode approximative d'evaluation du transport annuel d'alluvions
dans un petit bassin-versant torrentiel. Forstliche Bundesversuchsantalt, Wien.
45.	Gaspar R., 1998: Metoda „încărcării limită" (M.I.L) de evaluare a producției de aluviuni care provin
din albii și malurile aferente, în bazine hidrografice mici. In: The proceedings of the symposium
Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale în actualitate. Lux Libris Publishing House, 61-67.
46.	Lazăr N., Clinciu I., 1995: Gradul de torențialitate a bazinelor hidrografice mici, predominant
forestiere. In: Normativul pentru proiectarea lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice
torențiale, ICAS București, 31-35.
47.	Clinciu L, 1985: Formula rațională și conceptul de bazin torențial "morfo-etalon," premise in
stabilirea unor diagrame de calcul al debitului maxim lichid. Revista Pădurilor, 1, 38-40.
48.	STAS 4273-83: Construcții hidrotehnice. Clase de importanță.
49.	STAS 5576-88: Amenajarea bazinelor hidrografice ale torenților. Lucrări hidrotehnice. încadrarea în
clase de importanță.
50.	Adorjani A., 2000: Normativ pentru stabilirea eficienței economice a lucrărilor de amenajare a
torenților, a indicatorilor de fundamentare a investiției și a indicatorilor tehnico-economici.
Manuscript. Forest Research and Management Institute, Bucharest.
51.	Davis - Colley R.J., 1997: Stream channel are narrower in pasture than in forest. New Zeeland
Journal of Marine and Fishwater Research, 31, 599-608.
52.	Clinciu L, et al., 2015: Bases and Solutions regarding the designing and monitoring of the torrential,
predominantly forested, watersheds management works. Research project supported by the Forest
National Administration (2012-2015), 580 p.
20
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-062
Revista Pădurilor
disponibil online la: www.revistapadurilor.com
Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor stejarului
pedunculat, gorunului și stejarului pufos în funcție de anotimp
Alexandru Dascaliuca, Petru Cuzab*, Gheorghe Florențăc
aInstitutul de Genetică, fiziologie și protecția plantelor, Str. Pădurii, Nr. 20, Chișinău MD-2002, Republica
Moldova, dascaliuca@yahoo.com.
bUniversitatea de Stat din Moldova, Str. Alexei Mateevici, Nr. 60, Chișinău MD-2009, Republica Moldova,
petrucuza@mail.ru.
‘Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Str. Calea leșilor, Nr. 69, Chișinău MD-2069, Republica
Moldova, florentagheorghe@mail.ru.
REPERE
•	Activitatea substanțelor
antioxidante în mugurii stejarilor
în funcție de anotimp.
•	Diferențele dintre activitatea
antioxidantă a substanțelor din
mugurii stejarilor.
•	Diferențele dintre activitatea
oxidazelor din mugurii stejarilor.
•	Specificul activității catalazelor
din mugurii stejarilor.
INFORMAȚII ARTICOL
Istoricul articolului:
Manuscris primit la: 05 noiembrie 2018
Primit în forma revizuită: 27 noiembrie 2018
Acceptat: 29 noiembrie 2018
Număr de pagini: 16 pagini.
Tipul articolului:
Cercetare
Editor: Stelian Alexandru Borz
Cuvinte cheie:
Stejari
Muguri
Potențial oxido-reductiv
Anotimp
REZUMAT
Starea fiziologică a arborilor în perioada de trecere de la un anotimp la
altul depinde de activitatea enzimelor care participă în procesele oxido-
reductive din muguri. în studiul de față a fost determinată activitatea
sumară a oxidazelor, catalazelor si substanțelor antioxidante a
extractelor din mugurii de stejar pedunculat (Quercus robur L.), gorun
(Q. petraea Liebl.) și stejar pufos (Q. pubescens Willd.) prelevați pentru
analiză toamna, iarna și primăvara de la arbori care vegetează la distanțe
considerabile unii de alții. între aceste specii de stejar se manifestă
diferențe în dinamica de adaptare la modificarea condițiilor de mediu de
la un anotimp la altul. Ca urmare a activității specifice a substanțelor
antioxidante din muguri, stejarul pufos intră în repaus mai devreme și
iese mai greu din dormanță. La gorun, mugurii intră mai târziu în
starea de repaus, iar primăvara ies mai repede din dormanță. Activitatea
catalazei din muguri este un indicator al rezistenței speciilor de stejar la
temperaturi joase. Această activitate relevă că stejarul pufos este mai
puțin adaptat la condițiile iernii decât stejarul pedunculat și gorunul. în
celulele mugurilor apicali ale speciilor de stejar, primăvara, schimbările
componentelor care determină potențialul redox se manifestă mai
timpuriu, în comparație cu cele din mugurii laterali. Această defazare se
datorează inițierii mai timpurii a proceselor metabolice, ceea ce asigură
eliminarea mai timpurie a dormanței mugurilor apicali în comparație cu
cei laterali.
* Autor corespondent.
Adresa de e-mail: petrucuza@mail.ru
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
1.	INTRODUCERE
Riscul încălzirii globale [1] a impus necesitatea unor preocupări speciale ale Conferințelor
ministeriale pentru Protejarea Pădurilor din Europa, astfel încât, prin efort comun, în anul 1993 a
fost elaborată „Strategia pentru procesul de adaptare pe termen lung a pădurilor la schimbări
climatice". Problema eventualelor consecințe ale schimbărilor climatice asupra stării pădurilor a
căpătat un impact concret doar după semnarea Protocolului de la Kioto (1997), deoarece în acesta se
menționează, în mod explicit, că efectele de seră pot fi atenuate prin stocarea carbonului în
ecosistemele forestiere. în acest document, o atenție deosebită se acordă extinderii suprafețelor
împădurite cu specii care vor fi mai bine adaptate la noile condiții de mediu [2], Datele din literatură
consemnează că alegerea speciilor pentru împăduriri trebuie să se facă cu mult discernământ, în
acord cu exigențele lor bioecologice, astfel încât acestea să supraviețuiască în anumite condiții de
mediu caracterizate de temperaturi mai mari și secetă [3]. Pronosticurile oamenilor de știință
referitoare la evoluția vegetației forestiere, în acord cu presupusa încălzire globală, prefigurează o
creștere importantă a suprafețelor ocupate cu specii de stejar în toată Europa [4].
De-a lungul timpului, speciile de stejar din zona temperată s-au adaptat la condițiile
schimbătoare ale factorilor de mediu și, în special, la cele climatice [5, 6]. în ultimul secol, însă, a
sporit numărul anomaliilor climatice, cum ar fi perioadele lungi de secetă, fluctuațiile mari ale
cuantumului precipitațiilor și intensității ploilor, frecvența înghețurilor târzii etc. [7], Mai
primejdioasă pentru stejari este trecerea de la un anotimp la altul. Supraviețuirea în condițiile unor
temperaturi ridicate este asigurată de procesele oxido-reductive care au loc în țesuturile plantelor și
în muguri [8].
în pădurile din Republica Moldova sunt răspândite spontan trei specii de stejar: stejarul
pedunculat (Quercus robur L.), gorunul (Quercus petraea Leibl.) și stejarul pufos (Quercus pubescens
Willd.). Răspândirea stejarului pufos în Republica Moldova se extinde, în nord, până în raionul
Ungheni (trupul de pădure Petrești din Ocolul silvic Sculeni), în sud, coboară până în raionul Cahul
(trupul de pădure Valea Haiducului din Ocolul silvic Slobozia). Exemplare izolate de stejar pufos
pot fi întâlnite și în pădurile raionului Edineț (trupul de pădure Fetești din Ocolul silvic Filimon
Carcea) [3, 9]. Răspândirea către nord a acestei specii este limitată de temperaturile coborâte din
timpul iernii; aici cedează terenul gorunului și stejarului pedunculat [10], Se presupune că gorunul
este mai rezistent la secetă decât stejarul pedunculat, deoarece, în cazuri frecvente, este răspândit pe
povârnișurile pantelor sudice, sud-estice și sud-vestice [11],
Adaptarea diferitelor specii de stejar la factorii de stres abiotic includ strategii de contracarare-
diminuare a influenței factorilor de stres (materializate prin structura xeromorfă a unor organe,
pilozitatea și pubescența frunzelor, fenologia înfrunzirii, înrădăcinarea pivotantă etc. [3, 12, 13]),
precum și factorii de adaptare la nivel funcțional (biochimic) [14-16], Unele cercetări au demonstrat
că frunzele speciilor de stejar menționate se deosebesc după toleranța la temperaturi înalte, atât prin
mecanisme de evitare, cât și prin adaptări funcționale. După imersarea frunzelor speciilor de stejar
în apă cu diferite temperaturi (factorul intensiv) și durate ale șocului termic (factorul extensiv) [17],
abilitatea lor de a menține echilibrul electroliților [18, 19] și activitatea fotosintetică [16] s-a dovedit
a fi diferită. în plus, a fost demonstrat că, în anumite condiții staționale ale Republicii Moldova,
22
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
potențialul oxido-reductiv al extractelor din mugurii stejarului pufos colectați primăvara depinde
de dinamica pierderii dormanței mugurilor [20],
Pentru a evita influența condițiilor climatice și staționale asupra potențialului oxido-reductiv
(redox) în mugurii diferitor specii, în cercetările noastre a fost analizată starea mugurilor prelevați
de la arborii de stejar pedunculat, gorun și stejar pufos, din arborete care vegetează la o distanță ce
nu depășește 3 km, în pădurile din Ocolul silvic Zloți. Distanța dintre arborii cei mai îndepărtați
unul de altul în fiecare trup de pădure nu a depășit 20 m.
Cercetările noastre au ca scop stabilirea particularităților biologice ale speciilor de stejar, cu
implicarea proceselor de reglare a potențialului redox în procesele care se desfășoară în mugurii
plantelor în perioada de inițiere a dormanței, supraviețuirii la acțiunea temperaturilor negative
(iarna) și inițierea creșterii frunzelor (primăvara).
Se știe că inducerea și pierderea dormanței, supraviețuirea în condiții de ger, precum și
inițierea creșterii arborilor sunt determinate de procese metabolice și energetice, care includ
reducerea oxigenului în următoarele trei etape [21]: O2 —>HCh*—> OH* + H2O2 —> 2H2O. Reiese că,
până la reducerea totală a oxigenului în celule, apar specii reactive de oxigen, care includ radicalul
superoxid, radicalul hidroxil și hidrogenul peroxid. Evitarea ieșirii de sub control a speciilor reactive
ale oxigenului în urma „scurgerii" din ciclurile metabolice are loc prin sinteza unor antioxidanți [22],
și prin activitatea sistemelor enzimatice de neutralizare [23]. Activitatea acestor două sisteme
asigură echilibrul conținutului de oxigen, determinat de participarea lui în procesele de oxido-
reducere și detoxificare a speciilor reactive ale oxigenului care părăsesc ciclurile metabolice, de către
substanțele antioxidante, precum și de activitatea reacțiilor enzimatice (a oxidazelor și
peroxidazelor), sau de eliminare a oxigenului ca urmare a descompunerii enzimatice a
superoxidului (2HO2*—> O2 + 2H2O) și peroxidului de hidrogen (2H2O2 —»• 2H2O + O2). Procesele
menționate au fost puțin studiate la plantele spontane și în special la stejari.
Scopul final a cercetărilor de față a fost de a determina activitatea sumară a proceselor oxido-
reductive în extractele din mugurii apicali și laterali ai speciilor de stejar menționate mai sus,
prelevați pentru analiză în perioada de toamnă, iarnă și primăvară.
2.	MATERIALE ȘI METODE
A fost realizată analiza biochimică a mugurilor apicali și axilari colectați toamna (25.10.2012),
iarna (29.01.2013) și primăvara (11.04.2013), prelevați de la arbori de stejar pedunculat, stejar pufos
și gorun de pe raza Ocolului silvic Zloți. Probele de muguri, cântărind circa 0,1 g, au fost mojarate
la rece. Materialul rezultat a fost extras timp de 30 minute, la temperatura 25°C, în 2 ml de soluție
tampon care a conținut 0,2 M Tris, pH 7. Ulterior, extractul a fost centrifugat pe parcursul a 15 minute
la 4000 g. Supernatantul a fost separat și trecut printr-o mini-coloană de Sephadex G25, substanțele
din supernatant fiind separate în două fracții: cu masă moleculară mare (fracția 1) și cu masă
moleculară mică (fracția 2).
Pentru a determina capacitatea sumară a fracțiilor 1 și 2 de a reduce conținutul oxigenului
liber, datorită potențialului de reducere directă de către substanțele antioxidante din fracția 2,
23
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
precum și a activității enzimatice din fracția 1, la 1,56 ml din soluția tampon menționată mai sus s-
au adăugat 40 pl de substanțe din fracția 1 sau 2 urmată de incubare la 25° C. în toate experimentele
a fost determinată, cu ajutorul oximetrului YSI (SUA), dinamica diminuării conținutului de oxigen
în soluțiile experimentale în comparație cu cea din soluția martor (ea conținea doar 1,6 ml de soluție
tampon). La 15-30 minute de la inițierea incubării la temperatura de 25 °C, conținutul oxigenului în
soluție atinge faza staționară, atunci când procentul de oxigen utilizat devine egal cu cel care
penetrează în soluție prin procesul de difuzie [24], Diferența dintre procentul de oxigen în soluția
martor (fără extract) și cea experimentală (cu extract) s-a determinat în funcție de capacitatea
substanțelor antioxidante din fracția 2 și a oxidazelor din fracția 1 de a lega oxigenul. Astfel,
activitatea substanțelor antioxidante și a oxidazelor a determinat diminuarea conținutului de oxigen
în soluție la faza staționară în comparație cu cea din varianta martor.
Pentru a determina activitatea catalazelor din fracția 1, s-au adăugat 40 pcl de soluție din
fracția 2 la 1,46 ml din soluția tampon a 60 pcl de 0,05% H2O2, urmată de incubarea la temperatura
de 25 °C. Dinamica schimbării conținutului de oxigen a fost influențată de activitatea eliminării
oxigenului în urma degradării peroxidului de hidrogen de către catalaze, precum și de activitatea
legării oxigenului de către oxidaze. Rezultatul sumar al proceselor menționate a fost apreciat în baza
procentului de oxigen în soluție la faza staționară. După cum a fost menționat, în experimentele
acestui studiu, faza staționară s-a atins la 15-30 minute de la începutul incubării componentelor de
reacție în soluția tampon. Astfel, a fost determinată, în mod separat, capacitatea antioxidantă a
substanțelor din fracția 2, activitatea oxidazelor din fracția 1 și rezultanta activității concomitente a
oxidazelor și catalazelor din fracția 1. Cercetările au fost realizate în trei repetiții, fiind determinată
valoarea medie și abaterea standard a valorii medii [25],
3.	REZULTATE
3.1.	Activitatea antioxidantă a componenților chimici din muguri
în Figura 1 sunt prezentate rezultatele privind activitatea substanțelor antioxidante în
extractele din mugurii stejarului pedunculat, stejarului pufos și gorunului, colectați în sezonul de
toamnă. Din Figura 1 reiese că trecerea de la perioada de vegetație activă de vară la starea de repaus,
toamna, reprezintă un proces fiziologic care implică procese metabolice desfășurate atât în mugurii
apicali, cât și la cei laterali. Datele reliefează nivelul înalt al activității catalazei, asociată cu
necesitatea descompunerii peroxidului de hidrogen, a cărui conținut în celule este cu atât mai înalt,
cu cât sunt mai active procesele metabolice.
Din acest punct de vedere se evidențiază gorunul, în cazul căruia activitatea catalazelor a fost
mai ridicată în comparație cu mugurii stejarului pedunculat și ai stejarului pufos. O astfel de
activitate a catalazelor demonstrează că la gorun toamna, intrarea în dormanță întârzie în
comparație cu stejarul pufos și stejarul pedunculat. în extractele mugurilor stejarului pufos atât
activitatea catalazelor, cât și cea a oxidazelor și antioxidanților au fost mai reduse decât la gorun și
la stejarul pedunculat, fapt ce denotă inițierea mai timpurie a dormanței atât la mugurii apicali, cât
și la cei laterali.
24
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
Figura 1. Activitatea sumară a catalazelor, oxidazelor și substanțelor antioxidante extrase din mugurii
apicali (a) și laterali (b) ai stejarului pedunculat, stejarului pufos și gorunului, colectați toamna.
Datele ilustrate în Figura 2 indică faptul că iarna, atât în mugurii apicali, cât și în cei laterali,
activitatea catalazelor este cu atât mai înaltă, cu cât specia se consideră a fi mai adaptată la condițiile
iernii. Din acest punct de vedere, se evidențiază activitatea catalazelor în extractele din mugurii
stejarului pedunculat și o activitate intermediară se manifestă la gorun. Cea mai joasă activitate a
fost cea caracteristică extractelor din mugurii stejarului pufos. Se remarcă faptul că, în această
perioadă și pentru toate cele trei specii, activitatea catalazelor în extractele din mugurii apicali și
laterali este foarte apropiată. în același mod s-a desfășurat activitatea substanțelor antioxidante și a
oxidazelor. Doar la stejarul pufos activitatea oxidazelor și a substanțelor antioxidante din mugurii
laterali a fost mai înaltă în comparație cu cea din mugurii apicali ai arborilor aceleiași specii și în
comparație cu ambele tipuri de muguri (apicali și laterali) ai gorunului.
în ansamblu, aceste date susțin ideea că menținerea viabilității mugurilor iarna este un
fenomen asociat cu activitatea metabolică, menținută de activitatea oxidazelor, iar menținerea sub
control a speciilor reactive de oxigen care se „scurg” în celulele mugurilor arborilor, este determinată
în primul rând de activitatea catalazelor, care este cu atât mai pronunțată, cu cât specia de stejar este
mai rezistentă la ger - repartizarea speciilor după rezistența la ger se consideră în baza răspândirii
lor geografice [9], Mai multe studii precizează faptul că activitatea proceselor de dezactivare a
speciilor reactive ale oxigenului de către catalaze determină, în mare măsură, viabilitatea plantelor
în condiții de iarnă [10, 26],
Este de remarcat faptul că primăvara diferențele dintre activitatea catalazelor în extractele din
mugurii apicali și cei laterali la stejarul pedunculat și gorun sunt mai mici decât la stejarul pufos
(Figura 3). Acest rezultat ar putea fi explicat prin faptul că la stejarul pufos procesele metabolice
sunt asociate cu inițierea tardivă a creșterii primăvara și cu întârzierea pierderii dormanței la
mugurii laterali. în a doua decadă a lunii aprilie, la stejarul pufos, procesele de inițiere a creșterii (și
a metabolismului) s-au desfășurat activ doar la mugurii apicali. Totodată, acumularea oxidazelor și
a substanțelor antioxidante, concomitent cu activitatea moderată a catalazelor, demonstrează că
procesele de pierdere a dormanței se inițiază în mugurii laterali ai stejarului pufos. în ansamblu,
25
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
datele menționate sugerează ideea că, în luna aprilie, la stejarul pufos s-au inițiat procesele de
eliminare activă a dormanței în mugurii apicali și la un nivel moderat în mugurii laterali. Această
concluzie este susținută și de faptul că activitatea substanțelor antioxidante și a oxidazelor este mai
joasă în mugurii apicali ai acestei specii în comparație cu mugurii laterali. în consecință, dormanța
va fi pierdută mai târziu la stejarul pufos decât la gorun și la stejarul pedunculat.
12	3	12	3
1. Q. robur 2. Q. pubescens 3. Q. petraea	1. Q. robur 2. Q. pubescens 3. Q. petrarea
■ oxidaze ■ antioxidanți ■ catalaze	■ oxidaze ■ antioxidanți ■ catalaze
Figura 2. Activitatea sumară a catalazelor, oxidazelor și substanțelor antioxidante, extrase din mugurii
apicali (a) și laterali (b) ai stejarului pedunculat, stejarului pufos și gorunului colectați iarna.
1. Q. robur 2. Q. pubescens 3. Q. petraea
■ oxidaze ■ antioxidanți ■ catalaze
1. Q. robur 2. Q. pubescens 3. Q. petraea
■ oxidaze ■ antioxidanți ■ catalaze
Figura 3. Activitatea sumară a catalazelor, oxidazelor și substanțelor antioxidante, extrase din mugurii
apicali (a) și laterali (b) ai stejarului pedunculat, stejarului pufos și gorunului colectați primăvara.
Comparând activitatea catalazelor din mugurii gorunului și stejarului pedunculat, s-au
surprins diferențe evidente. Primăvara, la gorun, activitatea catalazelor, oxidazelor și substanțelor
antioxidante în extractele din mugurii laterali este mai înaltă în comparație cu cea din mugurii
apicali (Figura 3). La stejarul pedunculat diferențele dintre activitățile componentelor menționate la
mugurii apicali și laterali din această perioadă au fost mai puțin pronunțate. Cele precizate denotă
că la stejarul pedunculat s-au inițiat procesele de pierdere a dormanței la ambele tipuri de muguri;
26
Revista pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
la gorun, pierderea dormanței a fost mai activă în mugurii laterali atunci când în cei apicali
activitatea maximă de eliminare a dormanței a fost deja realizată.
3.2.	Variabilitatea interspecifică a activității antioxidante a componenților chimici
din muguri
în Tabelul 1 sunt incluse datele referitoare la valorile relative ale activității de legare a
oxigenului de către substanțele antioxidante din fracția 2 a extractelor din mugurii apicali și laterali.
Acestea au fost determinate în baza procentului de oxigen în soluția de incubare la faza staționară.
Datele prezentate în Tabelul 1 demonstrează că extractele din mugurii speciilor de stejar manifestă
capacitatea de a reduce semnificativ conținutul oxigenului în soluție. Această capacitate se manifestă
mai pronunțat în extractele din mugurii prelevați pentru analiză în condițiile in vitro în perioadele
de toamnă și primăvară.
Tabelul 1. Activitatea antioxidantă a substanțelor cu masa moleculară mică (fracția 2) în extractele din
mugurii apicali și laterali
Varianta	Surplusul de utilizare a oxigenului în soluția conținând fracția 2-a (substanțe cu masa moleculară mică)		
	Toamna (25.10.2012)	Iarna (29.01.2013)	Primăvara (11.04.2013)
Stejar pedunculat (Quercus robur)			
Mugurii apicali	6,300 ±1,411	4,225 ± 0,777	4,100 ± 0,500
Mugurii laterali	7,600 ± 0,252	3,967 ± 0,929	4,200 ± 0,586
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	-1,300 ± 1,159	0,258 ± 1,152	-0,100 ± 0,086
Gorun (Quercus petraea)			
Mugurii apicali	4,333 ± 0,058*	2,467 ±1,617	5,700 ± 3,061
Mugurii laterali	1,900 ± 1,039	2,667 ± 1,266	6,600 ± 2,265
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	2,433 ± 0,981	-0,200 ± 0,351	-0,900 ± 0,796
Stejar pufos (Quercus pubescens)			
Mugurii apicali	2,533 ± 0,751	2,467 ± 0,153	2,633 ± 0,473
		4,000 +	
Mugurii laterali	3,733 ± 0,751	0,643*	5,567 ± 2,219*
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	-1,200 ± 0,000	-1,533 ± 0,490	-2,934 ± 1,746
Notă: “extractele ale căror activitate antioxidantă o depășește semnificativ pe cea din mugurii alternativi (apicali sau
laterali)
27
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
Doar la stejarul pufos nivelul de legare a oxigenului de către substanțele antioxidante a fost
comparabil în extractele din mugurii prelevați pentru analiză toamna, iarna și primăvara. în funcție
de anotimp, diferențele dintre activitatea antioxidantă a extractelor din mugurii apicali și cei laterali
a demonstrat tendințe diferite. La toate speciile, activitatea antioxidantă a extractelor din mugurii
laterali a arătat o tendință de creștere primăvara. Totodată, extractele din mugurii laterali ai
stejarului pufos au demonstrat o activitate antioxidantă semnificativ mai mare în comparație cu
extractele din mugurii apicali. Este evident că primăvara, la gorun, activitatea reducerii oxigenului
este mai intensă, atât la extractele din mugurii laterali, cât și la cei apicali. Iarna, activitatea
antioxidantă a extractelor din mugurii apicali ai gorunului a fost, dimpotrivă, mai scăzută. La toate
cele trei specii, activitatea antioxidantă a extractelor din mugurii laterali a fost mai mare decât în
mugurii apicali. în perioada de primăvară, în comparație cu cea de iarnă, activitatea antioxidantă a
extractelor din mugurii gorunului s-a dublat. Se poate menționa că la gorun activitatea antioxidantă
a extractelor din mugurii prelevați pentru analiză primăvara a fost mai înaltă decât în extractele
mugurilor prelevați toamna și, în special, iarna.
Pe marginea celor rezultate, se poate afirma că substanțele antioxidante cu masa moleculară
mică joacă un rol important în transformarea speciilor reactive ale oxigenului care se formează în
mod diferit în mugurii plantelor în dependență cu starea lor în diferite etape de dezvoltare. Ritmul
acestor schimbări depinde de starea fiziologică a mugurilor. De exemplu, la sfârșitul celei de a doua
decade a lunii octombrie, la gorun este evidentă depășirea semnificativă a activității antioxidante în
extractele din mugurii apicali față de cei laterali. La această specie se manifestă și activitatea ridicată
a catalazelor (Figura 1), fapt care sugerează o activitate mai înaltă a proceselor metabolice în mugurii
apicali în comparație cu cei laterali. De aici rezultă că, în această perioadă, la gorun mugurii laterali
au intrat deja în starea de repaus, pe când cei apicali sunt încă activi. în desfășurarea proceselor
metabolice au fost implicate catalazele și substanțele antioxidante cu rol de anihilare a speciilor
reactive ale oxigenului, care se formează ca urmare a activității înalte a metabolismului celular în
mugurii apicali. Este interesant de menționat că la stejarul pufos activitatea substanțelor
antioxidante în extractele din mugurii apicali a fost mai scăzută (semnificativ mai scăzută iarna și
primăvara, Tabelul 1) în comparație cu cea din extractele din mugurii laterali. Totodată, indiferent
de sezon, activitatea catalazelor a fost mai înaltă în extractele din mugurii apicali în comparație cu
cea din mugurii laterali (Figurile 1-3).
Procesele de tranziție a mugurilor de la starea activă la dormanță și invers sunt influențate tot
de activitatea oxidazelor. Rezultatele privind activitatea oxidazelor extrase din mugurii apicali și cei
laterali se prezintă în Tabelul 2. Analizând datele incluse în Tabelul 2 observăm că fracția
substanțelor cu masă moleculară mare extrase din muguri demonstrează capacitatea de a lega
oxigenul, capacitate specifică oxidazelor. Datorită acestui fenomen, conținutul relativ al oxigenului
în extractele din muguri în timpul incubării substanțelor din fracția 1 s-a aflat în scădere. Ca regulă,
activitatea oxidazelor extrase din muguri a fost cea mai joasă toamna, a crescut iarna și, îndeosebi,
primăvara. în toate cele trei anotimpuri, extractele din mugurii apicali ai stejarului pufos au
demonstrat o activitate a oxidazelor mai scăzută în comparație cu cea din mugurii laterali. S-a
manifestat, de asemenea, tendința de sporire a activității oxidazelor în extractele din mugurii
prelevați pentru analiză iarna și, mai ales, primăvara. Subliniem că, în majoritatea cazurilor,
diferențele dintre activitatea oxidazelor din mugurii apicali și cei laterali s-au manifestat doar ca
tendință și nu au fost semnificative din punct de vedere statistic (Tabelul 2).
28
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
Tabelul 2. Activitatea oxidazelor din fracția substanțelor cu masa moleculară mare (fracția 1) a extractelor din mugurii apicali și laterali			
	Surplusul de utilizare a oxigenului în soluția ce conține fracția 1		
Varianta	(substanțe cu masa moleculară mare)		
	Toamna (25.10.2012)	Iarna (29.01.2013)	Primăvara (11.04.2013)
Stejar pedunculat (Qi	uercus robur)		
Mugurii apicali	1,600 ± 0,361	2,500 ± 1,212	2,667 ± 1,350
Mugurii laterali	2,333 ± 0,473	2,333 ± 1,400	2,600 ± 1,323
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	-0,733 ±0,112	0,167 ±0,188	0,067 ± 0,027
Gorun (Quercus petraea)			
Mugurii apicali	1,667 ±0,116*	2,000 ± 0,985	3,200 ± 0,794
Mugurii laterali	1,267± 0,252	1,567 ± 0,473	4,900 ± 0,985
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	0,400 ± 0,136	0,433 ± 0,512	-1,700 ± 0,191
Stejar pufos (Quercus pubescens)			
Mugurii apicali	1,267 ± 0,231	1,267 ± 1,286	2,467 ± 1,350
Mugurii laterali	1,467 ± 0,493	3,300 ± 0,819*	5,700 ± 0,100*
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	-0,200 ± 0,262	-2,033 ± 0,467	-3,233 ± 1,250
Notă: * extractele ale căror activitate antioxidantă o depășește semnificativ pe cea din mugurii alternativi (apicali sau
laterali)
Prin introducerea concomitentă a substanțelor macromoleculare (fracția 1 a extractelor) și a
peroxidului de hidrogen în mediul de incubare s-a elucidat activitatea catalazelor din extract. Din
datele incluse în Tabelul 3 observăm că în faza staționară de incubare, conținând extractul din
mugurii apicali și cei laterali, la adăugarea peroxidului de hidrogen în soluție, conținutul oxigenului
în diferite variante a sporit în mod diferit. Sporul a fost cuprins între 6,0 și 12,8% în comparație cu
martorul care, în mediul de incubare, a conținut doar soluția tampon și peroxid de hidrogen. Având
în vedere faptul că reacția a avut loc în 1,6 ml de soluție, care conținea substanțe extrase din 0,1 g de
muguri, se poate calcula cantitatea specifică de eliminare a oxigenului din extractul dintr-un gram de
muguri. Soluția incubată la temperatura de 25 °C conține 5,98 pl de oxigen sau 243 nM de oxigen într-
un mililitru de soluție. De aici reiese că schimbarea cu 1% a conținutului de oxigen în 1,6 ml de soluție
este asigurată de schimbarea conținutului de oxigen cu 3,89 nM. Astfel, în condițiile de față, activitatea
catalazelor extrase din 0,1 g de muguri a dus la eliminarea a 23,3-49,8 nM de oxigen.
29
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
Tabelul 3. Activitatea sumară de eliminare a oxigenului datorită activității catalazelor din substanțele cu
masa moleculară mare (fracția 1) a extractelor din mugurii apicali și laterali
Varianta	Surplusul de eliminare a oxigenului în soluția ce conține fracția 1 (substanțe cu masa moleculară mare) și peroxid de hidrogen		
	Toamna (25.10.2012)	Iarna (29.01.2013)	Primăvara (11.04.2013)
Stejar pedunculat (Quercus robur)			
Mugurii apicali	10,707 ± 1,767	11,633 ±7,193	12,767 ± 0,929
Mugurii laterali	10,300 ± 0,400	11,600 ±4,889	10,600 ± 1,588
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	0,407 ± 1,367	0,033 ± 2,304	2,167 ± 0,659
Gorun (Quercus petraea)			
Mugurii apicali	9,367 ± 0,493	8,367 ± 2,230	7,733 ± 4,143
Mugurii laterali	8,967 ± 0,839	6,867 ± 2,676	8,700 ± 1,001
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	0,400 ± 0,346	1,500 ± 0,446	-0,967 ± 3,142
Stejar pufos (Quercus pubescens)			
Mugurii apicali	10,267± 0,379	6,500 ± 2,700	10,400 ± 2,629
Mugurii laterali	9,200 ± 0,557	6,000 ± 2,533	9,500 ± 0,700
Diferența dintre mugurii apicali și cei laterali	1,067 ±0,178	0,500 ± 1,167	0,900 ± 1,929
De regulă, activitatea catalazelor în extractele din mugurii apicali a fost mai înaltă în
comparație cu cea din extractele de la mugurii laterali. Datele prezentate în Tabelul 3 sugerează că
activitatea catalazelor din extractele mugurilor stejarului pedunculat este relativ constantă, fiind
foarte apropiată între extractele din mugurii apicali și cei laterali. La gorun și la stejarul pufos se
observă tendința de diminuare a activității catalazelor iarna. Dacă luăm în considerare tendința de
sporire a activității oxidazelor din muguri primăvara, atunci, datorită concurenței dintre reacțiile de
eliminare a oxigenului de către catalaze și de legare a lui de către oxidaze, ajungem la concluzia că
primăvara are loc activarea catalazelor în mugurii celor trei specii de stejar.
4.	DISCUȚII
o
Anual, plantele lemnoase din zona temperată trec prin cicluri sezoniere cu două etape: o
perioadă de creștere în care condițiile de mediu sunt favorabile și o perioadă de repaus în timpul
30
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
iernii [27], Starea de repaus, cunoscută sub denumirea de dormanță, permite arborilor să
supraviețuiască condițiilor nefavorabile din timpul iernii [28], Datorită însușirii de a intra în starea
de repaus, mugurii arborilor devin mai rezistenți, tolerând temperaturile excesive și schimbările
rapide ale temperaturii.
La speciile de stejar investigate, activitatea substanțelor antioxidante în extractele din muguri
se modifică de la un sezon la altul. Toamna, activitatea catalazelor, oxidazelor și a substanțelor
antioxidante în extractele din mugurii apicali ai stejarului pufos a scăzut în comparație cu cea
caracteristică pentru mugurii apicali ai gorunului și stejarului pedunculat. în această perioadă,
activitatea catalazei la gorun a fost cea mai înaltă, iar la stejarul pufos a fost cea mai joasă. Reiese că
mugurii stejarului pufos intră mai timpuriu în starea repaus. Deosebirile menționate pot fi
dependente atât de particularitățile biologice ale speciei, cât și, parțial, de localizarea spațială a
arborilor în anumite suprafețele experimentale. Prin urmare, în perioada de toamnă, activitatea
catalazelor la mugurii celor trei specii de stejar manifestă tendința să fie cu atât mai înaltă, cu cât
crește altitudinea stațiunii forestiere în care aceste specii vegetează. De aici reiese că intrarea în
dormanță este influențată de altitudine.
Primăvara, la stejarul pufos au fost observate diferențe mai mari, în ceea ce privește activitatea
catalazei în extractele din mugurii apicali și cei laterali, decât la stejarul pedunculat și gorun. Totuși,
în această perioadă, la specia respectivă, mugurii laterali se aflau într-o dormanță puțin mai
profundă. Cele expuse sugerează că primăvara, la stejarul pufos, specificul proceselor metabolice se
reflectă în întârzierea înmuguririi.
în perioadele critice, de trecere de la vegetația activă de vară către cea de toamnă, mai ales la
instalarea repausului profund iarna, și la ieșirea din această stare primăvara, au loc procese de
tranziție finalizate cu instalarea unui nivel nou al echilibrului biodinamic [29,30], Dinamica
proceselor de tranziție spre acest echilibru este diferită în mugurii apicali în comparație cu cei
laterali, fiind specifică celor trei specii de stejar. Datele obținute de noi sugerează că tranziția, de la
starea de vegetație către cea de repaus și invers, este asociată cu variația proceselor de oxidare și
reducere, determinate atât de activitatea sistemelor enzimatice, cât și de cea a substanțelor
antioxidante. Datorită faptului că, în perioada de trecere de la un anotimp la altul, activarea
proceselor de oxidare și reducere în mugurii apicali are loc mai timpuriu decât în mugurii laterali,
ieșirea din dormanță se produce, de asemenea, mai timpuriu. Toamna, procesele de inițiere a
dormanței și a trecerii echilibrului biodinamic la un alt nivel au fost consemnate la stejarul pufos și
stejarul pedunculat, atunci când la gorun fenomenul respectiv încă nu s-a inițiat. De aici rezultă că,
la gorun, tranziția către starea de dormanță se realizează mai târziu în comparație cu cea proprie
stejarului pedunculat și stejarului pufos.
în perioada de iarnă, substanțele antioxidante se consumă la detoxificarea speciilor reactive
ale oxigenului, care apar în perioadele geroase. Iarna, la gorun și stejarul pufos, diferențele dintre
activitatea substanțelor antioxidante din mugurii apicali și cei laterali au fost negative (Tabelul 1);
aceste specii sunt, de altfel, puțin rezistente la ger. Primăvara, parametrul respectiv a avut valori
negative pronunțate la mugurii stejarului pufos (care în perioada respectivă se afla încă în starea de
repaus) și tindeau să devină pozitive la mugurii gorunului și stejarului pedunculat (la care s-au
inițiat procesele de ieșire din dormanță).
31
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
în ansamblu, rezultatele obținute consemnează existența unor diferențe esențiale între speciile
de stejar în ceea ce privește dinamica adaptării la condițiile de mediu în perioada de trecere de la un
anotimp la altul. Proprietățile de adaptare la condițiile de mediu sunt tipice pentru fiecare specie de
stejar. Stejarul pufos se distinge prin faptul că intră mai devreme și iese mai greu din starea de
repaus. Activitatea substanțelor antioxidante demonstrează că primăvara și toamna, din punctul de
vedere al derulării proceselor antioxidante în muguri, stejarul pufos se deosebește esențial de gorun,
iar stejarul pedunculat ocupă o poziție intermediară. Activitatea proceselor antioxidante arată că,
toamna, gorunul intră mai târziu în starea de repaus, iar primăvara iese mai timpuriu din această
stare. Astfel, datele privind activitatea substanțelor antioxidante din muguri denotă că intrarea
speciilor de stejar în starea de repaus toamna se manifestă în secvența stejar pufos - stejar pedunculat
- gorun, iar ieșirea din dormanță se manifestă în ordinea gorun - stejar pedunculat - stejar pufos.
Cele prezentate denotă implicarea specifică a mecanismelor de anihilare a speciilor reactive
ale oxigenului în mugurii stejarului pufos în comparație cu cele caracteristice pentru gorun și stejarul
pedunculat. în general, datele obținute sugerează că activitatea antioxidantă sumară a
componentelor enzimatice și non-enzimatice ale extractelor din mugurii celor trei specii de stejar
incluse în cercetare este o caracteristică specifică a stării fiziologice a mugurilor. De regulă,
activitatea antioxidantă se diminuează la mugurii aflați în dormanță. Totodată, raportul dintre
activitatea componentelor enzimatice și non-enzimatice depinde de specie și anotimp. Pentru a
elucida diferențele dintre specii cu privire la fenologia biochimică a mugurilor sunt nesecare
cercetări suplimentare, care să evalueze dinamica activității substanțelor antioxidante în perioada
de tranziție a mugurilor de la dormanță către cea de desfacere a frunzelor. Modificarea dormanței
mugurilor în această perioadă ar putea fi detectată determinând termo-toleranța mugurilor cu
ajutorul metodei de scurgere a electroliților [18,19].
5.	CONCLUZII
1.	La speciile de stejar se manifestă diferențe în dinamica de adaptare la condițiile de mediu
specifice diferitelor anotimpuri. Astfel, stejarul pufos, ca urmare a diminuării activității
substanțelor antioxidante din muguri, intră mai devreme în repausul de toamnă. Primăvara,
dimpotrivă, se manifestă mai târziu sporirea activității antioxidante în extractele din mugurii
arborilor și ieșirea lor din dormanță. La cealaltă extremă se află gorunul, ai cărui muguri intră
mai târziu în starea de repaus toamna și care primăvara iese mai timpuriu din dormanță;
2.	Activitatea catalazelor din muguri, în condiții de iarnă, poate servi în calitate de indicator al
rezistenței speciei la temperaturi joase. Din acest punct de vedere, stejarul pufos, în comparație
cu stejarul pedunculat și gorunul, este specia mai puțin adaptată la condițiile iernii;
3.	în celulele mugurilor apicali, primăvara, schimbările componentelor care determină
potențialul oxido-reductiv se manifestă mai timpuriu în comparație cu cele din mugurii
laterali. Această accelerare poate fi cauzată de eliminarea mai timpurie a dormanței mugurilor
apicali în comparație cu cei laterali;
32
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
4.	Parametrii sumari ai activității substanțelor ce caracterizează potențialul oxido-reductiv în
celulele mugurilor speciilor de stejar pot servi ca indicatori ai instalării dormanței mugurilor
toamna și ai eliminării acesteia primăvara;
5.	Determinând capacitatea antioxidantă a extractelor din mugurii apicali și din cei laterali este
posibilă aprecierea intrării în starea repaus toamna și ieșirea din dormanță, primăvara, a
speciilor de stejar. Astfel, rezultatele obținute sunt de perspectivă pentru optimizarea cultivării
speciilor de stejar în funcție de condițiile mediului și, în special, ale celor de relief.
MATERIALE SUPLIMENTARE
Nu este cazul.
FINANȚARE
Această lucrare nu a fost finanțată din exteriorul organizației.
MULȚUMIRI
Nu este cazul.
CONFLICT DE INTERESE
Autorii nu declară niciun conflict de interese.
ANEXE
Nu este cazul.
REZUMAT EXTINS - EXTENDED ABSTRACT
Title in English: Seasonal oxido-reductive potențial cfthe Quercus robur L., Quercus petraea Liebl. and Quercus
pubescens Willd. buds
Introduction: In temperate zones, the multiannual plants are passing annually through seasonal cycles with two
distinct stages: (1) the growing seasons, in which the favorable conditions ensure the active vegetation cf plants; (2) the
resting period during the late autumn, winter and early spring. The resting period is termed as "period cf dormancy",
allowing plants to survive during seasons with low and negative temperatures. Induction cf dormancy during autumn,
survival during winter frosts, elimination cf dormancy and initiation cf growth during spring, are associated with
metabolic and energetic processes, which include oxidative-reductive reactions and formation cf the reactive oxygen
species (ROS) in cells cf plants' buds. Prevention cf damaging tjfects cf ROS that are partially "leaking" from the
metabolic cycles is achieved due to their reduction by the antioxidant substances, as well as due to the activity cfenzymes
that participate in oxido-reductive reactions. This study aimed to determine the activity cfthe metabolic and enzymatic
system cf ROS reduction during the autumn, winter and spring in apical and lateral buds cfthree oak species that are
well spread in the Republic cf Moldova.
Material and methods: The summary activity cf oxidases, catalases and antioxidant substances in extracts from
apical and lateral buds cf Quercus robur L., Quercus petraea Liebl. and Quercus pubescens Willd., collected in the
autumn, winter and spring was determined in this study. After crushing 0.1 g cfbuds in a porcelain mortar, the crushed
33
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
material was extractedfor 30 minutes, at 25 °C in 2 ml cfbujfer containing 0.2 M Tris, pH 7. Later, the extracts were
centnfuged for 15 minutes at 4000 g. The supernatant was separated and passed through mini-column filled with
Sephadex G25, the elute being separated into two fractions: one containing high molecular weight substances (fraction
1), and one containing low molecular weight substances (fraction 2). In all the experiments done by using a YSI oximeter
(USA), the dynamic cf oxygen content reduction in test Solutions (containing substances cf fraction 1 or 2) and blank
solution (it contained only 1.6 ml cfbujfer) was determined, resulting in the summary cf enzymatic activity cf catalases
and oxidases in fraction 1 and antioxidative activity cf substances in fraction 2.
Results and discussions: The dynamics cfadaptation to the environmental conditions that are characteristic for
autumn, winter and spring was dijferent in three oak species taken into study. Due to the specific activity cf antioxidant
substances, the buds cf Q. pubescens fall earlier into dormancy in the autumn and come out later from this state in the
spring. On contrary, Q. petraea buds fall later in dormancy in the autumn and come out earlier from this state in the
spring. During the winter period, the antioxidant activity cf extracts from the apicol and lateral buds cf Q. pubescens
and Q. petraea, suggests that in the buds cf these two species the metabolic processes are displaced from the biodynamic
eyuilibrium compared with that characteristic to buds cf Q. robur. This parameter, as well as the activity cfcatalase in
extracts from buds, proves that Q. pubescens and Q. petraea are less resistant to winter conditions in comparison to Q.
robur, which is a species better adapted to the frost. The changes in the activity cf components that determine the oxido-
reductive potențial in cells cf apicol buds in the spring appear to be induced earlier compared to those in the lateral buds.
This was proven by the earlier eliminat ion cf apicol buds' dormancy compared to that in the lateral buds. The
manifestation cf seasonal changes in the activity cf annihilation cf ROS in Q. pubescens buds was evident when compared
to that characteristic to the buds cfthe rest cfoak species supporting the hypothesis cflesser resistance to the frost cfthis
oak species. As a rule, antioxidant activity diminished in the buds that were in a state cf dormancy. At the same time, the
ratio cf the enzymatic and non-enzymatic components depended on species and season. Generally, the obtained results
support the assumption that summary antioxidant activity cfthe enzymatic and non-enzymatic components cfthe buds
can be a reliable characteristic cfthe physiological state in djferent seasonal conditions.
Conclusions: (1) The dynamics cf adaptation to specific seasonal environmental conditions cf the three species
was dijferent; (2) In winter, the activity cf catalases in buds can serve as an indicator cf species resistance to frost. In this
aspect Q. pubescens is known as a species less adapted to the winter conditions, compared to Q. petraea and Q. robur; (3)
In spring, the changes in the activity cf components that determine the oxido-reductive potențial were earlier in the cells
cfapical buds, compared to those in the lateral ones. This may be caused by the early removal cf the apical buds' dormancy
as compared to the lateral buds; (4) The activity cf substances that characterize the oxido-reductive potențial in buds may
serve as indicators cf the installation cf buds’ dormancy during autumn and its removal during the spring; (5)
Determining the antioxidant capacity cf extracts from apical and lateral buds gives the opportunity to estimate the length
cf dormancy period. Thenfore, the results have the potențial to support the management cfoak species according to the
environmental conditions.
Keywords: Oaks; Buds; Oxido-Reductive Potențial; Season.
REFERINȚE
1.	Hasselman K., 1997: Climate change research after Kioto. Nature 390, 225-226.
2.	Giurgiu V., 2004: Silvologie. Dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Editura Academiei de
Științe., Voi. III B., București, 230 p.
3.	Cuza P., 2017: Instalarea și menținerea speciilor de stejar (aspecte teoretice și practice). Editura
Mediul ambiant, Chișinău, 246 p.
4.	Barbu I., Curcă M., Barbu C., Ichim V., 2016: Adaptarea pădurilor României la schimbările climatice.
Editura silvică, București, 479 p.
34
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
5.	Boite A., Ammer C., Lof M., Madsen P., Nabuurs G., Schall P., 2009: Adaptive forest management
in central Europe: Climate change impacts, strategies and integrative concept. Scandinavian Journal
of Forest Research, 24, 473-482.
6.	Reif A., Bruckner U., Kratzer R., Schmiedinger A., Bauhuns J., 2010: Forest management in times of
climate change-synergies and potențial conflicts between forestry and nature conservation.
Naturschutz und Landschaftsplanung, 42, 261-266.
7.	Zhang X., Zwiers F.W., Hegerl G.C., Lambert F.H., Gillett N.P., Solomon S., 2007: Detection of
human influence on twentieth-century precipitation trends. Nature, 448, 461-465.
8.	Wang S., Faustb M., 1988: Metabolic activities during dormancy and blooming of deciduous fruit
trees. Israel Journal of Botany, 37, 227-243.
9.	Postolache G., 1995: Vegetația Republicii Moldova. Editura Știința, Chișinău, 340 p.
10.	Cuza P., Florența G., 2017: Antioxidant activity of substances extracted from buds of the trees of
spontaneous oak species. Journal of Botany, Voi. IX., 2(15), 96-103.
11.	Doniță N., Ursu A., Cuza P., Țîcu L., Bușmachiu G., Ostaficiuc V., 2007: Cercetarea ecosistemelor
forestiere din rezervația „Plaiul Fagului". Editura Universul, Chișinău, 176 p.
12.	Enicova E.I., 1976: Telermanovschii Ies i ego vostanovlenie. Izdatelistvo Voronejscogo Universiteta.
Voronej, 214 p.
13.	Kuster T.M., Bleuler P., Arend M., Giinthardt-Goerg M.S., Schulin R., 2011: Soil water, temperature
regime and growth of young oak stands grown in lysimeters subjected to drought stress and air
warming. Bulletin BGS, 32, 7-12.
14.	Cuza P., 2008: Capacitatea de adaptare a frunzelor stejarului pufos (Quercus pubescens Willd.) în
funcție de doză și durata fracționării dozelor șocului termic. Mediul ambiant, 6(42), 23-26.
15.	Dascaliuc A., Cuza P., 2008: Specificul adaptării frunzelor stejarului pedunculat (Quercus robur L.)
la șocul termic în funcție de valoarea temperaturii și durata de acțiune. Mediul ambiant, 3(39), 34-
37.
16.	Dascaliuc A., Cuza P., 2011: Capacitatea de adaptare a aparatului fotosintetic al speciilor de stejar
(Quercus robur, Q. petraea, Q. pubescens) la acțiunea temperaturilor înalte. Mediul ambiant, 2(56), 33-
36.
17.	Levitt J., 1980: Responses of plants to environmental stresses. Academic Press. New York, 568 p.
18.	Cuza P., 2010: Determinarea termotoleranței frunzelor la diferite specii de stejar răspândite în
Republica Moldova. Mediul ambiant, 4(52), 32-48.
19.	Dascaliuc A., Cuza P., 2007: Determinarea termotoleranței la gorun și stejarul pedunculat cu
ajutorul metodei de scurgere a electroliților. Mediul ambiant, 6(36), 27-31.
20.	Florență G., 2014: Potențialul oxido-reductiv ai extractelor din mugurii arborilor de stejar pufos
(Quercus pubescens Willd.) din diferite zone ale Republicii Moldova. Buletinul Academiei de Științe
a Moldovei, Seria „Științele vieții" 2(323), 67-75.
21.	Breusegem F.V., Vranova E., Dat J.F., Inze D., 2001. The role of active oxygen species in plant
transduction. Plant Science 161, 405-414.
22.	Saure M.C., 1985: Dormancy release in deciduous fruit trees. Horticultural Reviews, 7, 239-300.
35
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 021-036
Dascaliuc et al.: Potențialul redox al extractelor din mugurii arborilor de stejar...
23.	Hasanuzzaman M., Hossain M.A., Teixeira da Silva J.A., Fujita M., 2012: Plant response and
tolerance to abiotic oxidative stress: Antioxidant defense is a key factor. Stress and its management:
Perspectives and strategies, 261-315.
24.	Amorati R., Valgimigli L., 2018: Methods to measure the antioxidant activity of phytochemicals and
plant extracts. Journal of Agricultural and Food Chemistry, 66(13), 3324-3329.
25.	Giurgiu V., 1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Editura Ceres, București,
567 p.
26.	Prasad T.K., Anderson M.D., Martin B.A., Stewart C.R., 1994: Evidence for chilling-induced
oxidative stress in maize seedlings and a regulatory role for hydrogen peroxide. Plant Cell, 6, 65-74.
27.	Rohde A., Bhalerao R.P., 2007: Plant dormancy in the perennial context. Trends in Plant Science 12,
217-223.
28.	Faust M., Erez A., Rowland L.J., Wang S.Y., Norman H.A., 1997: Bud dormancy in perennial fruit
trees: physiological basis for dormancy induction, maintenance, and release. Hort Science, 32, 623-
629.
29.	Calabrese E.J., Mattson M.P., 2011: Hormesis provides a generalized quantitative estimate of
biological plasticity. Jurnal Cell Commun Signal, 5, 25-38.
30.	Demirovic D., Rattan S.I.S., 2013: Establishing cellular stress response profiles as biomarkers of
homeodynamics, health and hormesis. Experimental Gerontology, 48, 94-98.
36
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-062
Revista Pădurilor
disponibil Online la: www.revistapadurilor.com
Evaluarea hazardului la incendii de pădure la nivel de unitate
administrativ-teritorială în perioada 2006-2015
Adrian Lorențab, Ștefan Neagua \ Marius Petrilaa, Bogdan Apostol3, Vladimir
Gancza, loannis Mitsopouloscd, Giorgos Mallinise
a Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea", B-dul Eroilor nr. 128, 077190
Voluntari, Ilfov, România; bUniversitatea Transilvania din Brașov, B-dul Eroilor nr. 29, 500036 Brașov,
Brașov, România, lorentadrian@yahoo.co.uk.
cGlobal Fire Monitoring Center (GFMC), 79110 Freiburg, Germania.
dDepartment of Biodiversity and Protected Areas, Ministry of Environment and Energy, 11251 Atena,
Grecia.
eDepartment of Forestry and Management of the Environment and Natural Resources, Democritus
University of Thrace, 68200 Orestiada, Grecia.
REPERE
•	Suprafața medie a incediilor
forestiere a crescut cu 53%, iar
frecvența lor s-a dublat în ultimul
deceniu.
•	Zonarea hazardului prin metoda
kemel și cartarea probabilității a
reliefat județele cele mai expuse.
INFORMAȚII ARTICOL
Istoricul articolului:
Manuscris primit la: 28 noiembrie 2018
Primit în forma revizuită: 05 decembrie 2018
Acceptat: 05 decembrie 2018
Număr de pagini: 22 pagini.
Tipul articolului:
Cercetare
Editor: Stelian Alexandru Borz
Cuvinte cheie:
Incendii de pădure
Hazard
Probabilitate
Sisteme Informatice Geografice
Densitate kemel
Managementul dezastrelor
REZUMAT GRAFIC
Autoritățile naționale necesită o evaluare actualizată a hazardului la
dezastre pentru alocarea corespunzătoare a resursele de intervenție și
pentru elaborarea strategiilor integrate de răspuns și prevenție. Lucrarea
prezintă o evaluare a hazardului la incendii de pădure la nivel național,
prin care se determină probabilitatea de apariție a incendiilor pe baza
frecvenței acestora pe unitatea de suprafață și printr-o metodă de
interpolare pe baza estimării kemel a densității de probabilitate. Ambele
metode au evidențiat zone similare cu predispoziție ridicată la apariția
incendiilor (Mehedinți, Gorj, Dolj și Alba), metoda kemel punând în
evidență vulnerabilitatea județelor Caraș-Severin și Vâlcea. Analiza s-a
realizat pe baza incendiilor raportate în perioada 2006-2015, relevând
dublarea evenimentelor de incendii de pădure în deceniul analizat
comparativ cu media istorică (1956-2005) de 175. Suprafața medie
incendiată a crescut cu 25%, iar analiza temporală și spațială a pus în
evidență variabilitatea anuală și sezonieră a incendiilor de pădure, al
căror tipar se corelează cu activitățile umane.
* Ștefan Neagu. Tel.: +40-21-350-3238; fax: +40-21-350-3245.
Adresa de e-mail: stefanneagu@yahoo.com
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
1.	INTRODUCERE
Incendiile de pădure sunt fenomene complexe influențate de factori climatici și meteorologici
favorizanți (temperatura și umiditatea aerului, cantitatea de precipitații, direcția și intensitatea
vântului), cantitatea și inflamabilitatea combustibilului (litieră și lemn) și condiționate de
probabilitatea unor evenimente declanșatoare de origine antropică (accidente, neglijență, acte
premeditate sau iresponsabile) sau naturală (trăsnet, vulcanism, autoaprindere etc.) [1],
Terminologic, în conformitate cu [2], analiza de hazard se referă la probabilitatea și intensitatea
manifestării unui fenomen (natural sau artificial) asociat cu posibile pierderi sociale, economice și
de mediu. Riscul este definit ca produs între probabilitatea de producere și impactul evenimentului,
în timp ce probabilitatea se referă la posibilitatea ca un hazard să se producă într-un orizont de timp
prestabilit, luând în considerare informațiile disponibile.
Este necesar ca administratorii de terenuri, precum și personalul cu atribuții în stingerea
incendiilor să ia în considerare hazardul potențial la incendii de pădure, cu scopul de a identifica
amenințările în cazul incendiilor locale de vegetație, de a evalua riscurile în cazul comunităților, de
a educa și motiva proprietarii privați, de a crește implicarea comunității referitor la conștientizarea
și pregătirea pentru incendiu, de a ajuta administratorii de terenuri și liderii politici în luarea
deciziilor corespunzătoare în ceea ce privește gestionarea terenurilor, precum și a zonelor
predispuse incendiilor și de a ajuta forțele locale de protecție împotriva incendiilor în planificarea
acțiunilor de precursoare intervențiilor [3],
Tendința globală între anii 1979 și 2013 a fost de extindere a duratei sezonului de incendii pe
un sfert din suprafețele acoperite de vegetație și o creștere de aproape 19% a duratei medii globale
a sezonului de incendii [4], Totodată, studiul a constatat o dublare a suprafețelor susceptibile a fi
afectate de sezoane lungi de incendii cât și o creștere globală a frecvenței sezoanelor de incendiu
prelungite. Ultimele scenarii privind schimbările climatice [5] prognozează o creștere a numărului
de zile cu pericol ridicat de incendii de pădure [6,7] precum și a duratei sezonului de incendii în
Europa, prin extinderea zilelor de uscăciune în lunile mai-iunie și respectiv septembrie-octombrie
[8].
La scară regională, modelele climatice paneuropene indică faptul că țări care până în prezent
nu prezentau un risc deosebit la incendii de pădure, cum sunt cele din Europa de Est, se vor
confrunta în viitorul apropiat cu o intensificare a manifestării acestui tip de hazard [7], în acest
context, țări precum România sunt predispuse la schimbări de regim a incendiilor de pădure atât ca
urmare a efectelor generate de seceta prelungită, cât și ale activităților umane, cum ar fi practicile
locale de curățare a terenurilor de resturi de vegetație prin incendierea acestora [9],
Trendul ascendent al apariției incendiilor de pădure în România a fost subliniat și de cercetări
românești recente [10] care s-au bazat pe evaluarea condițiilor de producere a incendiilor de pădure
din județul Suceava pe o perioadă de 20 ani consecutivi, respectiv 1990-2009, unde s-a reliefat faptul
că, atât la nivelul județului Suceava, cât și la nivel național, s-a înregistrat o creștere fără precedent
a fenomenului de incendiere a vegetației uscate de pe terenuri agricole, pajiști și pășuni, fenomen
cunoscut sub denumirea de „curățire prin ardere", cu consecințe asupra vegetației forestiere.
38
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Totodată, autorul a constatat că, în ultimii ani, factorii meteorologici și derivați ai acestora au suferit
modificări fundamentale față de valorile normale istorice, în sensul creșterii aportului în
determinarea și creșterea amplitudinii de manifestare a hazardului și, implicit, a riscului la incendii
de pădure.
La nivel internațional, știința incendiilor de vegetație a ajuns la maturitate în urma acumulării
unui bagaj extins de cunoștințe atât în ceea ce privește instrumentele și tehnicile utilizate cât și în
ceea ce privește analiza factorilor și a variabilelor determinante care trebuie luate în considerare [11],
Cea mai frecventă abordare pentru a înțelege producerea spațială a incendiilor și forțele motrice care
ghidează fenomenul este modelarea distribuției pe baza locațiilor incendiilor istorice [12],
Abordarea de bază este de a analiza locațiile de aprindere a focului în raport cu variabilele
fiziografice, climatice și antropogene suspectate a influența distribuția spațială și temporală a
incendiilor, urmărind-se estimarea semnificației variabilelor predictive [13], însă, cele mai multe
dintre aceste abordări sunt aplicate la scări locale sau regionale, din cauza limitărilor și
constrângerilor constatate atunci când se procedează la colectarea și actualizarea datelor geospațiale
necesare [14], O abordare alternativă, care să depășească aceste limitări pentru a avea o estimare
realistă a riscului de incendiu, este utilizarea unor evenimente istorice, în ceea ce privește apariția,
frecvența și distribuția spațială a incendiilor. Astfel, studiile elaborate de [14-17] au prezentat
rezultatele componentei de hazard la incendiu pe baza hărților de densitate, pornind de la
localizarea punctelor de aprindere pentru reprezentarea pericolului de incendiu.
în România, primul demers pentru evaluarea riscului la incendii de pădure la nivel național a
fost întreprins în anul 2006 de către un colectiv de lucru din cadrul Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice condus de Adam I. [18,19], Evaluarea riscului incendiilor de pădure a fost
realizată, pe de o parte, printr-o metodă statistică, respectiv pe baza frecvenței de apariție a unor
astfel de evenimente la nivel de unități administrative silvice (unități de producție, ocoale și direcții
silvice), iar pe de altă parte, riscul a fost estimat prin luarea în considerare a comportamentului
vegetației după declanșarea incendiului, urmărind să estimeze amploarea și pagubele produse de
acesta. Aceste două metode de calcul al riscului sunt incluse în Normele de prevenire și stingere a
incendiilor în fondul forestier (2000) [20], Posea [21] a aplicat, pentru o unitate de producție test, o
metodă pentru evaluarea impactului incendiilor forestiere asupra solurilor forestiere, metodă care
ține seama de structura și compoziția vegetației. Burlui [10] a determinat coeficientul de risc la
incendiu prin metoda cumulativă și metoda regresiei pentru o unitate de producție din fondul
forestier sucevean, urmărind să determine factorii care se corelează cu apariția incendiilor de pădure
și încadrarea unităților amenajistice în grade de risc.
în acest context, dată fiind intensificarea pericolului la incendii de pădure în țara noastră și
trecerea unei perioade de timp semnificative de la ultima evaluare a hazardului la nivel național a
acestui tip de dezastru, a apărut ca o necesitate reluarea cercetărilor la acest tip de hazard pentru a
identifica zonele cele mai vulnerabile și a determina tendințele de evoluție înregistrate în ultima
perioadă de timp. Totodată, în conformitate cu Decizia Europeană nr. 1313/2013/UE [22] privind un
mecanism de protecție civilă a Uniunii, articolul 6(c) prevede că: „Statele Membre: pun la dispoziția
Comisiei evaluarea capabilității lor de management al riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional
corespunzător, o dată la trei ani [...]". Totodată, Comisia Europeană a condiționat posibilitatea de
accesare de fonduri comunitare pentru prevenirea dezastrelor de implementarea de către țările
membre UE a unui sistem de prevenire și management al riscului. în acest sens, țările membre
39
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
trebuie să realizeze o evaluarea unitară la nivel național și regional a riscului la dezastre naturale
care să ia în considerare efectele schimbărilor climatice [22],
Pentru a răspunde acestor condiționalități și deziderate. Ministerul Afacerilor Interne, prin
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), a fost desemnat ca instituție coordonatoare
în vederea implementării proiectului Evaluarea Riscurilor de Dezastre la Nivel Național (RO-RISK)
care a avut ca obiectiv evaluarea riscului de dezastre la nivel național pentru 10 tipuri de dezastre și
a fost finanțat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020 (POCA) în
care IGSU a avut calitate de solicitant și lider de parteneriat alături de alți 13 parteneri. Institutul
Național de Cercetare și Dezvoltare în Silvicultură - INCDS „Marin Drăcea"a fost responsabil pentru
realizarea evaluării riscurilor de incendii de pădure la nivel național pentru trei scenarii cu acoperire
națională (cu probabilitate de apariție de 10,100 și 1000 de ani) și două scenarii cu acoperire locală.
Lucrarea de față își propune să prezinte o parte din rezultatele obținute în cadrul acestui
proiect, respectiv evaluarea hazardului la incendii de pădure la nivel de unitate administrativ
teritorială (UAT) prin aplicarea a două metode de analiză: o metodă statistică simplă prin care se
determină probabilitatea de apariție a incendiilor pe baza frecvenței acestora pe unitatea de
suprafață și o metodă de interpolare respectiv estimarea kernel a densității de probabilitate. Analiza
de hazard este realizată pe baza evidențelor de incendii de pădure oficiale, raportate în perioada
2006-2015. Totodată, lucrarea analizează cauzele de declanșare a incendiilor de pădure,
caracterisicile și specificitățile spațiale și temporale, precum și resursele alocate pentru stingerea
acestora.
2.	MATERIALE ȘI METODE
2.1.	Baza de date geospațiale cu incendiile de pădure raportate în perioada 2006-2015
Evidențele detaliate privind incendiile de pădure produse și raportate au fost obținute pentru
perioada 2006-2015 de la Regia Națională a Pădurilor (RNP) ROMSILVA pentru pădurile
proprietate publică a statului și pentru pădurile proprietate privată administrate de RNP, iar pentru
perioada 2011-2015 au fost obținute evidențele de incendii centralizate de către Ministerul Mediului,
Apelor și Pădurilor (MMAP) pentru întregul fond forestier național. Aceste evidențe au fost
furnizate în format tabelar și conțin, pentru fiecare incendiu, informații cu privire la localizare,
suprafața arsă, data de aprindere, data de stingere, compoziția arboretelor (detaliat sau pe grupe de
specii), cauza incendiului, pagubele estimate în valoare monetară (date parțiale), forțele implicate în
stingerea incendiului defalcate pe categorii (personal silvic, pompieri, poliție, jandarmi, cetățeni
voluntari) și tipul incendiului (e.g. litieră, coronament, date parțiale). Localizarea incendiilor a fost
înregistrată descriptiv, la nivel de unitate administrativ teritorial silvică până la unitatea
amenajistică de bază (e.g. subparcelă, parcelă). Dată fiind lipsa coordonatelor spațiale în înregistrări,
s-a procedat la geolocalizarea fiecărui incendiu în sistemul de proiecție național Stereografic 1970 pe
baza hărților amenajistice georeferențiate ale Unităților de Producție la scara 1:20.000 sau 1:10.000,
după caz. Hărțile amenajistice sunt disponibile în format GEOTIFF și au fost obținute prin scanarea
hărților analogice și georeferențierea acestora pe baza unor imagini aeriene cu rezoluția spațială de
0,5 m.
40
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Geolocalizarea incendiilor s-a realizat în mediu GIS (Geographic Information System) sub
formă de puncte, după care s-au atașat punctelor datele brute descriptive pentru incendii, pe baza
unui identificator unic. După identificarea evenimentelor de incendii care pentru anii 2011-2015 se
regăseau atât în evidențele RNP cât și ale MMAP, au fost eliminate duplicatele, menținându-se deci
doar lina dintre înregistările duble, obținuținându-se la final un total de 3410 înregistrări unice.
Pentru un număr de 2844 de puncte de incendiu geolocalizarea s-a realizat cu cea mai mare precizie
posibilă, respectiv la nivel de parcelă sau unitate amenajistică, în timp ce în cazul a 566 de incendii
locația a fost stabilită aleatoriu într-o zonă cu pădure din interiorul UAT-ului în care a fost raportat
incendiul, neputându-se identifica parcela menționată în registre. Situațiile în care nu s-a reușit
geolocalizarea precisă a incendiilor au apărut îndeosebi în cazul incendiilor de pădure declanșate în
proprietățile private, din cauza lipsei hărților amenajistice. Pentru perioada cuprinsă între anii 1956-
2005 au fost obținute doar evidențe sumare privind incendiile de pădure, respectiv numărul total de
incendii pe an și suprafața de pădure afectată de incendii [23].
2.2.	Elaborarea hărților de hazard prin metoda calcului probabilității de apariție a
incendiilor de pădure
Pe baza datelor specifice incendiilor din perioada 2006-2015, descrise în Subsecțiunea 2.1,
fenomenul incendiilor forestiere a fost caracterizat prin intermediul probabilității anuale a
producerii unui incendiu (Pa), utilizându-se Ecuația 1 [18],
Pa=Fi/Sp*100 (%)
(1)
unde:
Pa este probabilitatea anuală a producerii unui incendiu, Fi - frecvența anuală a incendiilor din
ultimul deceniu, Sp - suprafața (km2) de pădure din regiunea luată în considerare.
Tabelul 1. Nivelurile de clasificare a probabilității de manifestare a evenimentelor de incendiu. Sursa: [2]
Scara probabilității	Interval de timp	Probabilitate (%)
Scăzută	Evenimente care pot apărea la cel puțin 1000 de ani	<0,1
Scăzută-medie	Evenimente care pot apărea între 101 și 1000 de ani	0,1-1,0
Medie	Evenimente care pot apărea între 11 și 100 de ani	1,0-10,0
Medie-ridicată	Evenimente care pot apărea între 1 și 10 ani	10,1-100,0
Ridicată	Evenimente care pot apărea de mai multe ori pe an	>100
Pe baza acestui indicator, a fost determinat intervalul de timp mediu (ani) pentru producerea
unui incendiu forestier la nivel județean și național și toate UAT-urile au fost clasificate în raport cu
probabilitatea de realizare a evenimentelor de risc conform Metodologiei de evaluare unitară a
riscurilor și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale [2], conform claselor de probabilitate din
Tabelul 1. Ulterior au fost elaborate hărțile de hazard la nivel de UAT pe baza probabilității astfel
calculate.
41
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
2.3.	Elaborarea hărților de hazard prin metoda estimării kernel a densității de
probabilitate
înainte de zonarea hazardului este necesară convertirea setului de date cu punctele de incendii
într-o reprezentare sub forma unei suprafețe continue a densității de aprindere, pentru a fi folosită
ca sursă de date în realizarea hărților de hazard [24], Un avantaj al utilizării unei densități continue
este posibilitatea de a integra aceste informații cu alte tipuri de date tip suprafață, în special în cadrul
evaluării riscului de incendiu [25], Există mai multe tehnici de interpolare pentru a converti datele
din observații punctuale în câmpuri continue. Deși cele mai multe tehnici necesită o variabilă care
să fie estimată în funcție de locație, atunci când ne confruntăm cu incertitudini în privința localizării
datelor și transformarea lor într-o suprafață continuă, pentru estimarea densității de probabilitate
este utilizată pe scară largă, în diferite discipline, o metodă statistică non-parametrică și anume
estimarea kernel a densității de probabilitate (kemel density estimation, kernel ~ nucleu sămânță inițial)
[26]. Estimatorul kernel al densității de probabilitate cu două variabile este definit matematic conform
Ecuației 2.
unde:
n este numărul de puncte, h - parametrul de netezire sau lățimea de bandă, K - o funcție de
densitate kemel, x - un vector de coordonate care definesc locația în care funcția este estimată si Xi -
»	s	s
vectori de coordonate care definesc fiecare observație i.
Un aspect important, atunci când se implementează interpolarea densității kernel, este alegerea
metodei kemel și a parametrului de netezire. în modul de lucru cu kemel fix, parametrul de netezire,
care este definit în unități de distanță, este constant pe întreaga suprafață de interes. în modul de
lucru adaptiv, parametrul de netezire, care este definit prin utilizarea unui număr minim de
observații punctuale găsite prin metoda kemel, variază în funcție de concentrația de observații
punctuale [16,26], Metodologia generală de zonare a hazardului pe baza densității kernel este
prezentată în Figura 1.
în urma procedurilor de evaluare vizuală a fost adoptată abordarea în modul de lucru cu kernel
fix, cu scopul de a menține parametrul de netezire (i.e. lățimea benzii) al kernel-ului constant pe
întreaga suprafață de studiu pentru a se evita un tratament diferit al punctelor de incendii în zone
cu grade de concentrație diferită. în acest caz, distanța medie cea mai apropiată a punctelor de
aprindere a incendiilor a fost luată în considerare la definirea dimensiunii lățimii de bandă. Dublul
distanței aleatorii medii a fost recomandat ca valoarea lățimii de bandă în studiile anterioare [16],
Hărțile de densitate kernel ale punctelor de aprindere ale incendiilor au fost generate folosind atât
abordări subiective cât și abordări bazate pe dublul distanței aleatorii medii în care suprafața de
densitate kernel a fost divizată în funcție de numărul de incendii pentru a obține probabilitatea la
incendiu. în cazul metodei de calcul bazată suprafața de densitate kernel, valorile de densitate sunt
42
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
atribuite și zonelor cu non-aprinderi, de asemenea, dat fiind că focul este considerat un fenomen
continuu.
în prima fază au fost aplicate diferite lățimi de bandă (5 km, 10 km, 20 km și 30 km), cu scopul
de a selecta lărgimea de bandă în mod subiectiv, vizual. în timp ce gradul de netezire era prea ridicat
la lățimi de bandă mari, lățimile de bandă mai mici au produs hărți de densitate kernel mai
fragmentate.
Figura 1. Fluxul de lucru al metodei estimării kernel a densității de probabilitate
Suprafața de densitate kernel pentru lățimea de bandă de 10 km a fost divizată în funcție de
numărul de incendii pentru a obține probabilitatea la incendiu. Probabilitățile kernel rezultate au fost
reclasificate utilizând o mască pentru suprafețele fără pădure, rezultatele kernel fiind normalizate
pentru zona de pădure în conformitate cu specificațiile Corine Land Cover 2006 [27], în final, pentru
obținerea hărții de hazard, au fost clasificați pixelii pe clase de probabilitate conform limitelor
stabilite în Metodologia de evaluare unitară a riscurilor și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale
[2], Această metodă este simplă și ușor de utilizat pentru o estimare la nivel național a hazardului la
43
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
incendii de pădure în cadrul stabilit al metodologiei unice care, în final, a fost utilizată pentru
generarea hărților de probabilitate la nivel de UAT.
3.	REZULTATE
3.1.	Baza de date cu incendii de pădure din perioada 2006-2015
Harta incendiilor de pădure geolocalizate pe baza surselor de date oficiale (RNP, MMAP) este
prezentată în Figura 2. Numărul total de incendii raportate în România, în perioada 1956-2015, este
de 9.974, rezultând o medie de 166 incendii pe an, cu o suprafață totală afectată de 50.538 ha (în
medie 880 ha anual și 5,1 ha pe incendiu). Distribuția numărului de incendii de pădure pe ani și pe
suprafețe afectate pentru perioada 1956-2015 și, în detaliu, pentru perioada 2006-2015 sunt
prezentate în Figura 3.
Legendă
Figura 2. Harta incendiilor de pădure înregistrate în perioada 2006-2015. Stratul de păduri este extras din
Corine Land Cover 2006 [27]
44
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Figura 3. Distribuția numărului de incendii de pădure înregistrate în perioada 1956-2015 (a), și suprafața
afectată de acestea (b) și distribuția numărului de incendii de pădure înregistrate în perioada 2006-2015 (c)
și suprafața afectată de acestea (d)
Perioada de studiu luată în calcul pentru analiza de hazard (2006-2015) se suprapune peste
tendința de extindere a fenomenului, consemnată în ultimii ani, înregistrându-se practic dublarea
frecvenței incendiilor (341 în ultimul deceniu, comparativ cu 166, în perioada 1956-2005), care au
însumat un total de 21.772 ha (43% din totalul suprafețelor incendiate). De asemenea, suprafața
medie a incendiilor forestiere a înregistrat o creștere de 53%, de la 5,1 la 7,8 ha, în ultimii 10 ani.
3.2.	Analiza de hazard pentru incendii de pădure pe baza analizei statistice a
evenimentelor înregistrate în evidențele oficiale
Pentru perioada 2006-2015, pentru fiecare UAT, a fost determinată probabilitatea anuală de
producere a unui incendiu pe o suprafață de 1 km2 de pădure la nivel de UAT, conform Ecuației 1.
Din numărul total de UAT-uri (3.186), 1.750 (54%) au fost încadrate în categoria scăzută, 571 (18%)
în categoria scăzută-medie, 524 (16%) în categoria medie, 92 (3%) în categoriile medie-ridicată și
ridicată, restul de 249 de UAT-uri (8%) neavând vegetație forestieră (Figura 4). Conform acestei
metode elementare de calcul, la nivel național, ca de altfel în majoritatea județelor, probabilitatea
(Pa) se încadrează în categoria scăzută-medie (101-1000 ani), cu excepția județelor Constanța, Dolj,
Galați, Gorj, Mehedinți și Olt, semnalând regiunile din sudul și sud-estul României, unde nivelul de
probabilitate este mediu (11-100 ani).
Din analiza pe regiuni administrative, cele mai mari suprafețele medii de incendiu au fost
înregistrate în județele Hunedoara (21,1 ha), Caraș-Severin (14,0 ha) și Gorj (12,1 ha), iar suprafețele
cele mai mici au fost consemnate în județele Suceava, Iași (1,4 ha) și Vrancea (1,2 ha). în privința
clasificării incendiilor forestiere în funcție de mărimea suprafeței, mare parte din UAT-uri (45%) au
45
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
fost încadrate în categoria incendiilor cu o suprafață cuprinsă între 1,1-5,0 ha, urmate de incendiile
cu o suprafață mai mică de 1,0 ha (31%) și de incendiile cu o suprafață mai mare de 5,0 ha (24%)
(Figura 5).
Legendă
Probabilitatea anuală de
producere a incendiilor de
pădure pe UAT [3186]
Fără pădure |249|
■ Scăzută|1750|
Scăzută-medic [571]
Medie |524|
Medie-ridicată |79|
Ridicată [13]
|	| Județ
Figura 4. Harta de hazard obținută prin calculul probabilității anuale de producere a incendiilor de pădure
la nivel de UAT
Figura 5. Suprafața medie (ha) a incendiilor forestiere în perioada 2006-2015
46
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Arboretele cu vârste de maxim 80 de ani au fost cele mai vulnerabile la incendii, având o
pondere de 88% din totalul suprafeței afectate din ultimul deceniu, repartizată relativ uniform pe
clase de vârstă, spre deosebire de arboretele cu vârste mai mari de 80 de ani care au reprezentat doar
12%, cu mențiunea că din analiză au lipsit aproape o treime dintre datele cu privire la vârstă.
Cu privire la perioada din an a producerii incendiilor de pădure, s-a constatat că majoritatea
sunt consemnate în sezonul de primăvară (51,8%), cea mai vulnerabilă perioadă fiind reprezentată
de lunile martie și aprilie, urmată de sezonul de vară (26%) la care perioada cea mai vulnerabilă este
reprezentată de lunile cele mai secetoase, respectiv iulie și august, după care urmează sezonul de
toamnă (16,6%) și de iarnă (5,5%) (Tabelul 2).
Tabelul 2. Repartiția lunară a incendiilor de pădure
Luna	Frecvența		Suprafața	
	Nr.	(%)	(ha)	(%)
Ianuarie	86	2,5	217,7	1,0
Februarie	42	1,2	130,6	0,6
Martie	1.118	32,8	7.598,5	34,9
Aprilie	551	16,2	2.612,7	12,0
Mai	97	2,8	326,6	1,5
Iunie	51	1,5	152,4	0,7
Iulie	410	12,0	1.872,4	8,6
August	426	12,5	2.155,5	9,9
Septembrie	281	8,2	2.133,7	9,8
Octombrie	93	2,7	457,2	2,1
Noiembrie	195	5,7	3.222,5	14,8
Decembrie	60	1,8	892,7	4,1
Total	3.410	100	21.772,5	100
Cauzele incendiilor forestiere au fost reclasificate conform nomenclaturii comune europene
instituită de European Forest Fire Information System (EFFIS) [28], în ultimul deceniu, majoritatea
incendiilor au fost cauzate de factori antropici (64,2%), naturali (0,8%) și necunoscuți (35%). Cauzele
cele mai frecvente sunt reprezentate de arderea resturilor agricole (circa 23%) și managementul
vegetației (circa 30%), reprezentând activitățile de „curățare" a terenurilor agricole, fânețelor și
pășunilor (Tabelul 3). Referitor la ponderea semnificativă a cauzelor neidentificate (circa 35%)
trebuie menționat faptul că, în baza de date, foarte multe dintre incendiile respective au fost
catalogate drept evenimente „în curs de cercetare", deci care au fost încadrate la cauze necunoscute.
în privința resurselor umane alocate pentru controlul și stingerea incendiilor, pe baza
numărului de persoane și a duratei intervențiilor, a fost determinată valoarea medie a manoperei
(ore x om) în funcție de suprafața incendiilor de pădure, care a variat între aproximativ 500 și 6.800
de ore x om (Tabelul 4). Durata medie necesară pentru stingerea incendiilor a fost cuprinsă între 23
de ore pentru incendiile cu suprafața între 0,1-5,0 ha și 117 ore în cazul incendiilor cu suprafața mai
mare de 100 ha. Intensitatea medie a incendiilor, exprimată prin raportul dintre suprafață (ha) și
durată (ore) variază de la 0,2 ha x oră1 pentru incendiile reduse ca suprafață (0,1-0,5 ha) și poate
ajunge până la 4,2 ha x oră1 pentru incendiile care depășesc 100 ha, valori determinate de lungimea
frontului de ardere, a tipului de incendiu și de combustibil și de condițiile meteorologice.
47
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Tabelul 3. Cauzele incendiilor de pădure din perioada 2006-2015 (după EFFIS)			
Categoria	Cauze	Frecvența absolută	Frecvența relativă (%)
Necunoscut	Necunoscute	1.206	35,4
Total		1.206	35,4
Natural	Natural	2	0,73
	Trăsnet	25	0,06
Total		27	0,79
Accidente	Energie electrică	22	0,65
	Căi ferate	6	0,18
	Vehicule	2	0,06
	Industrie	1	0,03
	Arme și explozivi	1	0,03
	Autocombustie	19	0,56
	Alte accidente	5	0,15
Total		56	1,64
Neglijență	Utilizarea focului deschis	83	2,43
	Managementul vegetației	1.008	29,56
	Arderea resturilor agricole	769	22,55
	Managementul deșeurilor	28	0,82
	Recreare	9	0,26
	Alte acte de neglijență	110	3,20
	Țigarete	70	2,05
Total		2.077	60,88
Acte	Piromanie	2	0,06
premeditate	Răzbunare	1	0,03
	Motivație necunoscută	19	0,56
	Boli psihice	0	0
	Copii	1	0,03
Total		23	0,67
Reaprindere	Reaprindere	21	0,62
Total		21	0,62
	Total general	3.410	100,00
Tabelul 4. Valorile medii caracterizând resursele umane mobilizate la intervenții și durata de stingere a
incendiilor forestiere în perioada 2006-2015
Suprafața incendiu (ha)	Suprafața totală incendiată (ha)	Intensitate medie (ha x oră4)	Durata medie (ore)	Număr mediu de persoane	Durată medie de intervenție (ore)	Manoperă medie (ore x om)
0,1-5,0	3.775	0,2	23	28	18	491
5,1-40,0	3.498	0,8	47	35	42	1.436
40,1-100	3.941	2,4	73	44	70	3.094
>100	10.558	4,2	117	78	87	6.828
Media		0,4	33	30	26	784
48
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
în ceea ce privește natura incendiului în funcție de stratul de vegetație afectat, nu dispunem
de date concludente întrucât acestea lipseau din evidențele oficiale în cazul a 80% dintre incendii.
Din datele disponibile, circa 87% dintre incendii sunt de litieră, iar circa 13% incendii de coronament.
3.3.	Analiza de hazard pe baza metodei estimării kernel a densității de probabilitate
Harta kemel a desității probabilitate normalizată pentru suprafețele cu pădure este prezentată
în Figura 6. în final, pentru obținerea hărții de hazard, au fost clasificați pixelii pe clase de
probabilitate conform limitelor stabilite în Metodologia de evaluare unitară a riscurilor și de
integrare a evaluărilor de risc sectoriale [2] (Figura 7).
|	| Județe
0 25 50	100 km
I i i i I i i i I
Figura 6. Harta densității de probabilitate kernel ajustată cu suprafețele de pădure
în urma clasificării kernel, în cazul unui scenariu cu o probabilitate de apariție de o dată la
fiecare 10 ani, sunt expuse un număr de 92 de UAT-uri la incendii forestiere din șase județe (Alba,
Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Mehedinți, Vâlcea), având o suprafață totală de 6.043 km2 și 2.501 km2 de
păduri. în cazul unui an cu probabilitate de manifestare într-o perioadă de 100 de ani, sunt expuse
964 de comunități din 37 de județe, având o suprafață de 72.377 km2 din care 30.688 km2 de păduri.
49
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Figura 7. Harta de hazard la incendii de pădure obținută prin metoda estimării kernel a densității de
probabilitate pe baza incendiilor înregistrate în perioada 2006-2015
în cele din urmă, 2.703 de comunități au fost identificate ca fiind susceptibile la hazardul cu
probabilitate de apariție de 1000 ani, ocupând o suprafață de 207.897 km2 de pe teritoriul național al
României, din care 71.656 km2 de păduri.
4.	DISCUȚII
o
Rezultatele analizei statistice a evenimentelor de incendii au pus în evidență aspecte cu privire
la distribuțiile spațiale a probabilității anuale de producere a incendiilor forestiere, a cauzelor
preponderent de ordin antropic (neglijența în 58% din UAT-uri), a suprafeței medii afectate, precum
și cu privire la distribuțiile temporale pe anotimpuri, a duratei (ore) și intensității (ha x oră1).
Condițiile favorizante meteorologice, de vegetație și de stațiune și cauzele preponderent antropice
declanșatoare a incendiilor forestiere se constituie într-un sistem complex de factori independenți și
respectiv, condiționați.
Evidențele la incendii pentru perioada 2006-2015 au relevat o mare variabilitate anuală a
acestora, cu valori cuprinse între 68 de incendii în 2010 și 1.350 în anul 2012. în ultima perioadă (cca.
15 ani), anii cu număr ridicat de incendii și suprafață incendiată extinsă (2000, 2002,2007,2011, 2012,
2015) au fost mai frecvenți decât în toată perioada analizată (1956-2005). Anul 2012 a fost un an
50
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
excepțional pentru care numărul ridicat de incendii și suprafața incendiată extinsă se încadrează la
probabilitatea de apariție la 100 de ani. Această situație este posibil a fi atribuită schimbărilor
climatice, aspect care mai trebuie studiat. Detalierea analizei în cazul unor incendii de pădure cu
intensitate ridicată, prin evidențierea contextului climatic specific, permite obținerea în etapele
ulterioare de informații mai relevante privind influența condițiilor climatice asupra riscului la
incendii forestiere.
Cauzele cele mai frecvente ale incendiilor au fost de origine antropică, fapt consemnat atât în
cercetări întreprinse în țara noastră [9,16,17] cât și din străinătate [29], Cu privire la perioada
producerii incendiilor de pădure, s-a constatat că majoritatea sunt consemnate în sezonul de
primăvară, cea mai vulnerabilă perioadă fiind reprezentată de lunile martie și aprilie, urmată de
sezoanele de vară, toamnă și iarnă. Distribuția sezonieră și spațială a incendiilor este diferențiată,
având o pondere vizibil mai ridicată în zonele subcarpatice primăvara și toamna, în funcție de
lucrările de management al vegetației din pășuni și livezi, cu un maxim vara în zona de câmpie și în
Dobrogea datorită practicilor de ardere a miriștilor și resturilor agricole. Pe timpul verii crește
incidența incendiilor și în zona montană, când este vârful de activitate și prezență umană în aceste
regiuni. O analiză mai extinsă asupra cauzelor apariției și propagării incendiilor forestiere în această
perioadă și a factorilor antropici care le influențează a fost efectuată în lucrarea [8]. Distribuția
temporală a incendiilor de pădure poate fi corelată cu condițiile climatice, majoritatea incendiilor
fiind provocate în timpul sezonului de primăvară, pe fondul unei perioade de uscăciune din
perioada martie-aprilie, în intervalul de timp cuprins între topirea stratului de zăpadă și ploile de
primăvară din lunile mai-iunie, precum și în perioadele de uscăciune/secetă din august-octombrie,
perioade în care și combustibilii (litiera) sunt în cantitate sporită.
Analiza de hazard prin metoda statistică simplă a fost aplicată la nivelurile inferioare de
subdiviziune ale teritoriului României (NUTS IV - comună/municipiu), permițând compararea
rezultatelor la diferite scări spațiale, prin ponderarea numărului de evenimente cu suprafața de
pădure la fiecare nivel al nomenclatorului comun al unităților teritoriale de statistică. Această
metodă prezintă totodată avantajul că este rapidă, simplă și prezintă o imagine de ansamblu
informativă cu privire la zonele de hazard la nivel național. însă, această metodă prezintă și o serie
de limitări cum ar fi: i) din cauză că hazardul este calculat la nivel de UAT, cum este în cazul
prezentului studiu, UAT-urile cu evenimente de incendii numeroase dar cu suprafață împădurită
scăzută apar cu probabilitate de hazard ridicată; ii) evaluarea hazardului în perimetre administrative
fixe neglijează atât gradienții topografici și ecologici, cât și caracterul dinamic al comportamentului
incendiului, precum și influența acestuia asupra teritoriilor învecinate; iii) nu exploatează avantajul
localizării cu precizie a incendiilor, fiind dezvoltată înainte de apariția metodelor moderne de
analiză spațială; iv) nu relevă indicii cu privire la factorii determinând ai apariției incendiilor.
O parte dintre aceste neajunsuri au fost abordate prin aplicarea metodei estimării kernel a
densității de probabilitate prin care s-au interpolat evenimentele de incendiu din perioada 2006-
2015, respectiv cele 3.410 de înregistrări care au fost utilizate și în cadrul metodei statistice simple.
Prin această metodă punctele de incendii au fost convertite într-o reprezentare sub forma unei
suprafețe continue a densității incendiilor care, ulterior, au fost preluate pentru generarea hărților
de hazard. Densitatea kernel este o valoare relativă, care poate îmbunătăți înțelegerea hazardului de
incendiu și a zonelor cu densitate ridicată a incendiilor.
51
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Procedura generală pentru estimarea riscului bazată pe metoda estimării kernel a densității de
probabilitate are atât puncte forte cât și limitări, care ar trebui luate în considerare, cum ar fi: i) pragul
valoric pentru ceea ce definește o zonă de hazard de incendiu este stabilit subiectiv de către analist;
ii) metodele de zonare disponibile sunt diverse iar alegerea celei indicate trebuie adaptată scopurilor
urmărite (de exemplu, în studiul de față, reclasificarea suprafețelor de densitate în clase de
probabilitate s-a realizat pe baza pragurilor din metodologia [2]); iii) alegerea valorii parametrului
de netezire optim este de mare importanță și oarecum dificil de stabilit (o valoare scăzută determină
ca observațiile apropiate să domine estimările de densitate, în timp ce o valoare ridicată favorizează
locațiile îndepărtate); iv) lungimea perioadelor temporale de observații a datelor cu serii de timp ar
putea avea, de asemenea, o influență semnificativă în estimarea suprafețelor kemel rezultate și a
densității asociate, în special în țările predispuse la un nivel scăzut de incendiu și v) similar metodei
statistice simple, metoda kemel nu supune analizei factorii determinați incendiilor de pădure. Cu
toate acestea, mai ales la scară națională, suprafețele de densitate kemel sunt o soluție viabilă ca și
procedură standard pentru sisteme de avertizare timpurie mai sigure și cu specific local, pentru
minimizarea costurilor și a timpului asociat cu asamblarea unor baze de date spațiale necesare
estimării indicelui static, ceea ce permite focalizarea către zonele de risc cu grad ridicat de hazard
cât și pentru a dezvolta modele detaliate de risc de incendiu [26].
în ceea ce privește zonarea la hazard obținută prin cele două metode se constată, în general, o
convergență a rezultatelor obținute, însă apar și diferențe, pe alocuri semnificative. Astfel, prin
ambele metode s-au pus în evidență zone comune în care hazardul la incendii are probabilitatea de
apariție cea mai ridicată, respectiv județele din sud-vestul țării (Mehedinți, Dolj, Gorj) și județul Alba
din zona central-vestică. Diferențe notabile apar în cazul UAT-urilor din județele Caraș-Severin și
Vâlcea, unde analiza kemel a încadrat zone extinse la hazard cu probabilitate medie și medie-ridicată,
în timp ce prin metoda statistică simplă s-au încadrat majoritar la o probabilitate scăzută sau scăzută-
medie. Diferențe mai mari apar și în cazul UAT-urilor din județele Constanța, Galați, Olt sau
Teleorman în care metoda statistică simplă a acordat cu preponderență un grad de hazard superior
cu un nivel comparativ cu metoda kemel. Dezacordul în cazul situațiilor mai sus prezentate se poate
explica, așa cum a fost menționat anterior, prin faptul că, prin metoda statistică simplă UAT-urile
cu evenimente de incendii numeroase dar cu suprafață împădurită scăzută apar cu probabilitate de
hazard ridicată, în timp ce în cazul perimetrelor cu suprafață de pădure extinsă hazardul tinde să
fie subevaluat.
Prima evaluare la nivel național a riscului de incendii de pădure a fost realizată în anul 2006
[16,17]. Prin aplicarea metodei statistice simple, similar prezentului studiu, s-a calculat numărul de
incendii anuale la 10.000 ha pentru perioada 1990-2003 la nivel de unități administrativ-teritoriale
silvice (i.e. Direcție Silvică, Ocol Silvic și Unitate de Producție) și s-a încadrat într-o scară de risc pe
patru niveluri (redus, mediu, ridicat și foarte ridicat). Scara gradelor de risc s-a stabilit în funcție de
numărul maxim de incendii din zonele cu risc de incendiu ridicat. Numărul total de incendii pentru
perioada 1990-2003 a fost de 3.113, din care în perioada 1999-2003 s-au produs 1.623 de incendii
reprezentând, prin urmare, peste jumătate din total. Perioada 1999-2003 a fost tratată separat
deoarece s-a prezumat că schimbările de proprietate ca urmare a retrocedărilor de terenuri agricole
și forestiere coroborate cu modificările climatice, au condus la schimbarea regimului incendiilor
forestiere. Pe baza analizei frecvenței incendiilor de pădure, s-a constatat că cele mai multe incendii
s-au produs în partea central-vestică a țării, relativ grupat, în șase Direcții Silvice: Gorj, Mehedinți,
Hunedoara, Alba și Cluj. Metoda statistică simplă a fost combinată cu o metodă care ia în calcul
52
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
comportamentul vegetației la incendiu și s-au determinat 71 de Unități de Producție cu risc de
incendiu ridicat și 137 de Unități de Producție cu risc de incendiu mediu.
într-un alt studiu [23] a rezultat că direcțiile silvice Caraș-Severin, Mehedinți, Gorj, Alba,
Brăila, Constanța și Tulcea prezintă un grad foarte ridicat de risc la incendii de pădure. Evaluarea s-
a bazat pe incendiile din perioada 1976-2000, fiind estimat un risc global de incendii calculat în
funcție de numărul total de incendii, numărul de incendii la 10.000 ha de fond forestier, suprafața
incendiată la 1.000 ha de fond forestier și de suprafața medie afectată de un incendiu. în cadrul
studiului s-a realizat o zonare a pericolului, deci nu și o evaluare a impactului fenomenului, ceea ce
ar corespunde conform terminologiei unei analize de hazard. O comparație între zonarea de hazard
prezentată în lucrarea de față și cele două studii menționate trebuie privită cu rezerve dat fiind că
metodele aplicate nu sunt similare. Diferențe apar la unitatea teritorială la care s-a realizat analiza
(i.e. UAT, Unitate de Producție, Direcție Silvică) sau la scara de încadrare pe grade de hazard, autorii
abordând criterii diferite de încadrare. în prezentul studiu încadrarea în grade de hazard s-a realizat
în conformitate cu cerințele Metodologiei unitare [2] care impunea construirea de scenarii cu o
probabilitate de apariție de 10,100 și respectiv 1000 de ani, ceea ce a creat dificultăți în stabilirea cu
obiectivitate a zonelor afectate îndeosebi în cazul scenariului de 1000 de ani, dat fiind că perioada
de timp analizată este de doar 10 ani. Pentru îmbunătățirea metodei kernel în ceea ce privește gradul
de încredere și acurațetea este preferabil să se aibă la dispoziție seturi mai extinse de date.
Mallinis et al. [8] au realizat zonarea la riscul de incendii de pădure în România prin modelare
cu metoda regresiei logistice univariate și multivariate pe baza aceluiași set de date de incendii
utilizat în prezentul studiu (a se vedea Secțiunea 2.1) și pe seama unor variabile de mediu, socio-
economice și demografice disponibile pe întreg teritoriul național. Interesant este că, prin metoda
aplicată a reieșit faptul că Suceava este județul cel mai predispus la incendii dat fiind că 60,42% din
suprafața sa (i.e. 3.776 km2) reprezintă zone cu risc ridicat (29,76%) și foarte ridicat (30,66%) de
incendii. Urmează județul Caraș-Severin care, la rândul său, este expus unui risc semnificativ cu
3.581 km2, respectiv 57,30% din suprafață caracterizate de un risc ridicat (38,74%) și foarte ridicat
(18,83%) de incendii. Au fost identificate, totodată, județele Hunedoara și Harghita din centrul țării
ca fiind vulnerabile la incendiile de pădure, fiecare cu cca. 40% din suprafață clasificată în zone de
risc ridicat și foarte ridicat. Ca factori determinând, dintre variabilele luate în considerare în modelul
univariat, incendiile de pădure au fost pozitiv corelate cu expozițiile sud-vestice, cu pante mari ale
terenului și au apărut, preponderent, în pădurile xerofite de stejar, precum și în zonele cu peisaj
eterogen (natural/agricol), relaționat cu temperatura medie a celui mai uscat trimestru. Modelul de
regresie logistică multivariat a ales ca variabile statistice semnificative densitatea efectivelor de
caprine, distanța față de drumurile naționale, zonele cu peisaj eterogen (natural/agricol),
temperatura maximă și precipitațiile lunii celei mai secetoase.
în ceea ce privește modul de colectare și înregistrare a datelor referitoare la incendii, acesta ar
putea fi îmbunătățit prin implementarea unui sistem de tip geoportal care să permită introducerea
standardizată și unitară a datelor precum și localizarea precisă a punctelor de incendii.
Geolocalizarea incendiilor după hărțile amenajistice georeferențiate prezintă dezavantajul că, pe de
o parte, este o operațiune migăloasă, iar pe de altă parte, un procent semnificativ din puncte riscă să
nu fie amplasate cu precizie (i.e. 16,5% în cazul de față) dat fiind că nu există la ora actuală o sursă
de date centralizată care să dețină toate hărțile amenajistice (în sistem GIS sau analogic) la nivel
național, indiferent de forma de proprietate sau de administrare a pădurii.
53
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
5.	CONCLUZII
în urma rezultatelor obținute se pot formula următoarele concluzii:
1.	A fost verificată și demonstrată aplicabilitatea celor două metode analizate pentru estimarea
hazardului incendiilor de pădure. Recomandăm alegerea metodei celei mai potrivite, în
funcție de scopul studiului și de precizia necesară. Pentru rezultate de o precizie sporită ar fi
necesar ca înregistrările instituțiilor abilitate să conțină informații mai detaliate cu privire la
localizarea incendiilor, inclusiv coordonate.
2.	Metodele analizate converg prin prisma rezultatelor obținute, cu mici diferențe, pe alocuri
semnificative, și vor contribui la zonarea și prognoza hazardului reprezentat de incendiile
forestiere la nivel național cu o precizie din ce în ce mai ridicată, pe măsura acumulării de noi
date.
3.	Cauzele apariției incendiilor forestiere sunt preponderent de ordin antropic, iar frecvența și
suprafața afectată au crescut semnificativ în ultimul deceniu, în condițiile unei instabilități
climatice sporite, impunând reconsiderarea cadrului instituțional și juridic.
4.	Pentru îmbunătățirea metodei kernel, pe viitor se poate lua în considerare includerea în calcule
a aspectelor legate de suprafața afectată și severitatea incendiilor.
5.	Analiza de hazard va putea fi extinsă prin includerea variabilelor climatice, fizico-geografice
și antropice și va constitui baza unor viitoare măsuri de diminuare a riscului, reprezentate prin
acțiuni preventive și intervenții de protecție civilă, silviculturale și de conștientizare a
autorităților locale și a populației.
MATERIALE SUPLIMENTARE
Nu este cazul.
FINANȚARE
Cercetările au fost realizate în cadrul proiectelor: „Evaluarea Riscurilor de Dezastre la Nivel Național
(RO-RISK)" finanțat în cadrul Programului Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020 (POCA) și în
cadrul proiectului Proiectul Nucleu 18040104 „Elaborarea de metode pentru evaluarea hazardului și riscului
de incendii forestiere bazate pe tehnologii geospațiale".
MULȚUMIRI
Autorii mulțumesc Regiei Naționale a Pădurilor RNP-ROMSILVA și Ministerului Mediului, Apelor și
Pădurilor pentru punerea la dispoziție a evidențelor privind incendiile de pădure pe perioada analizată.
CONFLICT DE INTERESE
Autorii nu declară niciun conflict de interese.
54
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
ANEXE
Nu este cazul.
REZUMAT EXTINS - EXTENDED ABSTRACT
Title in English: Forest fire hazard assessment at territorial administrative unit level during 2006-2015 period
Introduction: Forest fires are complex phenomenafavored by climatic and meteorological factors (air temperature
and humidity, rainfall, direction and intensity cf wind), fuel quantity and flammability (litter and wood) and triggered
by events cf anthropogenic (accidents, negligence, arson or irresponsible acts) or natural origin (lightning, volcanism,
seif-ignition, etc.). An essential component cf ejfective fire prevention policies and strategies is a long-term fire risk
assessment based on robust methods that take into account the spațial and temporal dimension cffire risk. An up-to-date
assessment cfforest fire hazard as a component cf risk comes to meet these challenges by highlighting the fire-prone areas
where prevention cjforts should be focused, as well as to support an appropriate allocation cf intervention resources. The
paper presents the results cf the forest fire hazard assessment at național level for each NUTS-4 territorial administrative
unit (TAU) by applying two methods cf analysis: a simple statistical method which determines the probability cf fire
occurrence based on their frequency on the sui face unit and, secondly, an interpolation method based on kernel density
estimation. The hazard analysis was based on cjficial forest fire records reported during 2006-2015. Furthermore, the
causes cf the forest fires, the spațial and temporal features and characteristics, as well as the resources allocated for their
extinction are analyzed.
Materials and methods: The working material used as a basisfor analyzes consisted cfdetailed records cf forest
fires produced and reported for the period 2006-2015. From the National Forest Administration - ROMSILVA (RNP)
the records were obtained for the state-owned forests and privately-owned forests managed by RNP for the entire period,
while for 2011-2015 the centralized fire records were obtained alsofrom theMinistry cf Environment, Waters and Forests
(MMAP) for the entire național forest area. Each fire event was geolocated in a GIS environment based on georeferenced
forest management maps. The fire points were integrated into a geospatial database and were assigned the descriptive
attributes from the raw data. Two methods were used to assess the forest fires hazard: a simple statistical method by which
the forest fires phenomenon was characterized by the annual fire probability calculated on the basis cf the annual fire
frequency cf the last decade over the considered forested area (km2) and an interpolation method using the kernel density
estimation.
Results and discussions: The total nurnber cf fires reported in the period 1956-2015 was 9,974, on average 166
per year, with a total area cjfected cf50,538 ha (an average cf880 ha per year and 5,1 ha per fire). The study period taken
into account for the hazard analysis (2006-2015) overlaps the trend cfwidening the phenomenon recorded in recent years,
basically doubling the frequency cffires (341 in the last decade, compared to 166, between 1956-2005), which amounted
to a total cf 21.772 ha (43% cfthe total area bumed). Also, the average area cfforest fires has grown with a ratio cf53%
from 5,1 to 7,8 ha over the past 10 years. As a result cf applying the simple statistical method, from the total nurnber cf
TAUs (3.186), 1,750 (54%) were classified as low hazard, 571 (18%) in the low-medium category, 524 (16% 92 (3%) in
the medium-high and high categories, while the remaining 249 UATs (8%) lack forest vegetation. At county level,
Constanța, Dolj, Galați, Gorj, Mehedinți and Olt were classfied in the highest hazard class, i.e. where the probability
level is average (11-100 years). Following the kernel class fication, the scenario with an occurrence probabiliti/ cf once at
every 10 years, 92 TAUs are exposed to forest fires in six counties (Alba, Caraș-Severin, Dolj, Gorj, Mehedinți, Vâlcea)
with a total area cf 6.043 km2 (2.501 km2 cfforests). In the case cfa year with a probability cf manifestation over a period
cf 100 years, 964 communities from 37 counties are exposed, with a total area cf 72.377 km2 cf which 30.688 km2 consists
cfforests. Finally, 2.703 ATUs have been identified as being susceptible to a 1000-year probability hazard, accounting
for an area cf207.897 km2over the Romanian național territory (71.656 km2 cfforests). In general, both methods revealed
similar areas with high and medium-high forest fire hazard (Mehedinți, Gorj, Dolj and Alba), while the kernel method
also emphasized the vulnerability cf Caraș-Severin and Vâlcea counties. The temporal and spațial analysis has highlighted
55
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
the annual and seasonal variability cfforest fires, revealing that the distribution patterns correlate with human activities
that are the predominant cause cfthe forest fires.
Conclusions: Concerning the hazard zoning obtained by the two methods, there is generally a convergence cfthe
obtained results, but there are also dijferences, in some cases. Both methods have advantages and limits, and the
appropriate method should be chosen according to the targeted objectives. The results cf forest fire hazard analysis
highlighted aspects cf predominantly anthropogenic causes, the main factors cfthe forest fires occurrence and spreading,
and a sigmficant increase in frequency and cjfected areas in the last decade.
Keycvords: Forest Fires; Hazard; Probability; Geographic Information Systems; Kernel Density; Disaster
Management.
REFERINȚE
1.	Petrila M., Lorenț A., Neagu S., Apostol B., Gancz V., Popa L, Mallinis G., Mitsopoulos I.,
Goldammer J., 2016:. Evaluarea Riscurilor de Dezastre la Nivel Național RO-RISK - Raport
consolidat pentru riscul de incendii de pădure. Raport științific. INCDS "Marin Drăcea", p. 210.
2.	IGSU, 2016, Metodologia de evaluare a riscurilor și de integrare a evaluărilor de risc sectoriale,
Disponibil la: https://www.igsu.ro/documente/RO-RISK/Metodologia (Accesat 15.11.2018).
3.	Calkin D.E., Ager A.A., Thompson M.P., 2010: A comparative risk assessment framework for
wildland fire management, The 2010 Cohesive Strategy Science Report. Gen. Tech. Rep. RMRS-
GTR-262. Fort Collins, CO: US Forest Service Rocky Mountain Research Station.
4.	Jolly W.M., Cochrane M.A., Freebom P.H., Holden Z.A., Brown T.J., Williamson G.J., Bowman
D.M.J.S., 2015: Climate-induced variations in global wildfire danger from 1979 to 2013. Nature
Communications, 6(May), 1-11. http://doi.org/10.1038/ncomms8537.
5.	IPCC, 2014, Climate Change 2014: Impacts, Adaptation, andvulnerability. Part B: Regional aspects.
Contribution of Working Group II to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel
on Climate Change (sub red. Barros, V.R., Field, C.B., Dokken, D.J., et al.).
6.	Arca B., Pellizzaro G., Duce P., Salis M., Bacciu V., Spano D., Finney S.E., 2011: Potențial changes
in fire probability and severity under climate change scenarios in Mediterranean areas. In: D.
Spano, V. Bacciu, M. Salis, and C. Sirca, eds. Modelling fire behaviour and risk. Muros, Italy: Nuova
Stampa Color, 92-98.
7.	Lung T., Lavalle C., Hiederer R., Dosio A., Bouwer L.M., 2013: A multi-hazard regional level impact
assessment for Europe combining indicators of climatic and non-climatic change. Global
Environmental Change, 23(2), 522-536, http://doi.Org/10.1016/j.gloenvcha.2012.ll.009.
8.	Pellizzaro G., Ventura A., Arca B., Arca A., Duce P., 2010: Estimating effects of future climate on
duration of fire danger season in Sardinia. In: Proceedings of VI International Forest Fire Research
Conference, 15-18, November 2010, Coimbra, Portugal, 123 p.
9.	Mallinis G., Petrila M., Mitsopoulos L, Lorenț A., Neagu Ș., Apostol B., Gancz V., Popa L,
Goldammer J.G., 2018: Geospatial patterns and drivers of forest fire occurrence in Romania.
Applied Spațial Analysis and Policy, https://doi.org/10.1007/sl2061-018-9269-3.
10.	Burlui 1,2013: Managementul riscului de incendiu la păduri. Teză de doctorat. Universitatea Ștefan
cel Mare din Suceava, Universității 13, 720229, Suceava, România, 160 p.
11.	Rodrigues M., Jimenez-Ruano A., Peha-Angulo D., de la Riva J., 2018: A comprehensive spatial-
temporal analysis of driving factors of human-caused wildfires in Spain using Geographically
56
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
Weighted Logistic Regression. Journal of Environmental Management, 225(August), 177-192.
http://doi.Org/10.1016/J.JENVMAN.2018.07.098.
12.	Massada A.B., Syphard A., Stewar, S.I., Radeloff V.C., 2012: Wildfire ignition-distribution
modelling: a comparative study in the Huron-Manistee National Forest, Michigan USA.
International Journal of Wildland Fire, 22,174-183, http://dx.doi.org/10.1071/WF11178.
13.	Mundo LA., Wiegand T., Kanagaraj R., Kitzberger T., 2013: Environmental drivers and spațial
dependency in wildfire ignition pattems of northwestern Patagonia. Journal of Environmental
Management, 123, 77-87, doi.org/10.1016/j.jenvman.2013.03.011
14.	Koutsias N., Allgower B., Kalabokidis K., Mallinis G., Balatsos P., Goldammer J.G., 2015: Fire
occurrence zoning from local to global scale in the European Mediterranean basin: implications for
multi-scale fire management and policy. iForest, 9,195-204.
15.	Chuvieco E., Camia A., Bianchini G., Margaleff T., Koutsias N., Martinez J., 2005: Using remote
sensing and GIS for global assessment of fire danger. Proceeding of the 22nd International
Cartographic Conference, Global Congresos, Coruna.
16.	Koutsias N., Kalabokidis K.D., Allgower B., 2004: Fire occurrence pattems at landscape level:
beyond positional accuracy of ignition points with kernel density estimation methods. Natural
Resource Modeling, 17, 359-375.
17.	Koutsias N., Karteris M., Balatsos P., Kalabokidis K.D., 2005: Strategic planning approach in
wildland fire danger zoning: a geographical perspective with historical fire observations.
Geographies, 10, 62-79.
18.	Adam L, 2007: Metodă de evaluare a riscului de incendiu în pădurile României, Analele ICAS, 50,
261-271.
19.	Adam L, 2006: Asistență tehnică privind elaborarea riscului de incendiu pentru pădurile României.
Raport științific (manuscris). Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), 80 p.
20.	Norme de prevenire și stingere a incendiilor în fondul forestier, 2000: Ministerul Apelor, Pădurilor
și Protecției Mediului.
21.	Posea I.V.M., 2012: Managementul riscului la incendii forestiere, Teză de doctorat, Universitatea
Transilvania din Brașov, B-dul Eroilor nr. 29, 500036, Brașov, România,198 p.
22.	Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013
privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii, https://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32013D1313&from=IT (Accesat 16.11.2018).
23.	Barbu L, 2008: Modelarea și prognoza riscului de apariție a secetei și incendiilor în ecosistemele
forestiere din România, Raport științific (manuscris), Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
(ICAS), 91 p.
24.	Amatulli G., Rodrigues M. J., Trombetti M., Lovreglio R., 2006: Assessing long-term fire risk at local
scale by means of decision tree technique. Journal of Geophysical Research: Biogeosciences, 111(4),
1-15. http://doi.org/10.1029/2005JG000133
25.	Oliveira S., Oehler F., San-Miguel-Ayanz J., Camia A., Pereira, J. M. C., 2012: Modeling spațial
patterns of fire occurrence in Mediterranean Europe using multiple regression and random Forest.
Forest Ecology and Management, 275,117-129. https://doi.Org/10.1016/j.foreco.2012.03.003.
57
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 037-058
Lorenț et al.: Evaluarea hazardului la incendii de pădure...
26.	Koutsias N., Allgower B., Kalabokidis K., Mallinis G., Balatsos P., Goldammer J. G.: 2016: Fire
occurrence zoning from local to global scale in the European Mediterranean basin: Implications for
multi-scale fire management and policy. iForest, 9(APR2016),	195-204.
http ://doi .org/10,3832/ifor 1513-008
27.	Setul de date Corine Land Cover. Disponibil online la: https://land.copernicus.eu/pan-
european/corine-land-cover/clc-2006?tab=download. (Accesat 15.11.2018).
28.	Camia A., Durrant T., San-Miguel-Ayanz J., 2013: Harmonized classification scheme of fire causes
in the EU adopted for the European Fire Database of EFFIS. Executive report, Joint Research Center,
Luxembourg, Publications Office of the European Union, doi:10.2788/86859.
29.	Schmuck G., San-Miguel-Ayanz J., Durrant T., Boca R., Libertă G., Petroliagkis T., Di Leo M.,
Rodrigues D., Boccacci F., 2014: Forest fires in Europe, Middle East and North Africa 2014, JRC
Technical Reports, Joint Research Centre and Directorate-General Environment, Luxembourg, 107
P-
58
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 001-062
Revista Pădurilor
disponibil online la: www.revistapadurilor.com
Stelian Munteanu -100 de ani de la naștere
loan Clinciua b *
'Departamentul de Exploatări forestiere, amenajarea pădurilor și măsurători terestre, Facultatea de
Silvicultură și exploatări Forestiere, Universitatea Transilvania din Brașov, Șirul Beethoven, nr. 1, Brașov
500123, România. bAcademia de Științe Agricole și Silvice, B-dul Mărăști nr. 61, București 011464, România.
REPERE
REZUMAT GRAFIC
•	Titular al disciplinei Corectarea torenților
la Facultatea de Silvicultură și exploatări
forestiere - Universitatea din Brașov, din anul
1948 până în anul 1981;
•	Membru corespondent al Academiei de
Științe Agricole și Silvice din anul 1974;
•	Vicepreședinte (1967-1970), președinte
(1970-1982) și președinte de onoare (1982-
1990) al Grupului de lucru pentru amenajarea
bazinelor hidrografice montane din cadrul
Comisiei Europene a Pădurilor.
INFORMAȚII ARTICOL
Istoricul articolului:
Manuscris primit la: 13 septembrie 2018
Primit în forma revizuită: 07 noiembrie 2018
Acceptat: 8 noiembrie 2018
Număr de pagini: 4 pagini.
Tipul articolului:
Comunicare
Editor: Stelian Alexandru Borz
Cuvinte cheie:
Sesiune omagială
Centenarul nașterii
Personalitate marcantă
Creator de școală
Recunoaștere internațională
9	9
Keywords:
Honorary Session
Birth Centenary
Remarkable Personality
School Establisher
International Recognition
REZUMAT
în data de 6 septembrie 2018 s-a desfășurat în Aula Academiei Române
sesiunea omagială „Contribuții ale prcfesorului Stelian Munteanu,
membru al Academiei Române, la progresul amenajării bazinelor
hidrografice torențiale", cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea
acestuia. Prin alocuțiunile omagiale și comunicările științifice din
programul sesiunii, s-au proiectat în contemporaneitate elementele
definitorii ale tabloului de viață și de carieră ale silvicultorului Stelian
Munteanu, insistându-se asupra dimensiunilor personalității sale și
asupra contribuțiilor aduse la progresul amenajării bazinelor
hidrografice torențiale. în condițiile specifice perioadei de dinaintea
anului 1989, Stelian Munteanu a reușit să se afirme puternic dincolo de
granițele țării și să dobândească o largă recunoaștere europeană și
internațională, ca specialist de prim rang în domeniul amenajării
bazinelor hidrografice torențiale, ca prcfesor universitar de cea mai
înaltă ținută, creator de școală în domeniu, ca om de știință total dedicat
specialității sale, deschizător de noi drumuri în cercetarea științifică
fundamentală și aplicativă. Rămâne în memoria posterității prin
contribuțiile cuprinse în cele peste 200 de lucrări elaborate și prin opera
pe care a înfăptuit-o pe teren, în raza miilor de bazine hidrografice
torențiale dotate cu lucrări hidrotehnice de corectare a torenților si
lucrări de ameliorare silvică a terenurilor degradate.
* Autor corespondent. Tel.: +40-721-586-163.
Adresa de e-mail: ioan_clinciu@yahoo.com
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 059-062
Clinciu L: Stelian Munteanu -100 de ani de la naștere
IN MEMORIAM
în data de 6 septembrie 2018, în Aula Academiei Române, s-a desfășurat sesiunea omagială
dedicată profesorului Stelian Munteanu, membru al Academiei Române, cu prilejul împlinirii a 100
de ani de la nașterea acestuia. Sesiunea a fost organizată de Academia Română (Secția de științe
agricole și silvice), Academia de Științe Agricole și Silvice „Gh. lonescu-Șișești" - ASAS (Secția de
silvicultură), Universitatea Transilvania din Brașov (Facultatea de silvicultură și exploatări
forestiere) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură (INCDS) „Marin Drăcea".
Au participat academicieni, membri ai ASAS, cadre didactice din învățământul superior (Brașov,
București, Cluj-Napoca), specialiști din INCDS și din alte unități de profil din domeniul silviculturii,
agriculturii și gospodăririi apelor, foști colaboratori și foști studenți ai profesorului Stelian
Munteanu. în cuvântul rostit la deschiderea sesiunii, academicianul Cristian Hera, președintele
Secției de științe agricole și silvice a Academiei Române, a omagiat personalitatea profesorului
Stelian Munteanu, membru al Academiei Române (ales la data de 1 martie 1974), subliniind
contribuția adusă de acesta la progresul amenajării bazinelor hidrografice torențiale, la
fundamentarea și dezvoltarea unei silviculturi pe baze hidrologice și, implicit, ecologice. în atenția
auditoriului au fost aduse și unele îngrijorări privitoare la starea actuală a pădurilor României. în
alocuțiunea omagială susținută de academicianul Victor Giurgiu s-a evidențiat adevărul potrivit
căruia „fondatorul școlii românești de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale a rămas în memoria
posterității prin opera sa durabilă, prin personalitatea sa puternică și inegalabilă, prin modul său de a gândi
și crea valori trainice (...). Reușita de excepție a acestuia se poate explica (și) prin faptul că orice
concepție, metodă, procedeu sau inovație nu a rămas doar în pagini de reviste, cursuri, tratate și
monografii, ci prin propriile sale stăruințe, i s-a dat viață, a fost transpusă în practică, an trenând
și stimulând în acest scop instituții de specialitate, specialiști din domeniu, colaboratori și chiar
studenți". Programul sesiunii a continuat cu prezentarea următoarelor comunicări
științifice: „Prcfesorul Stelian Munteanu, personalitate marcantă a învățământului superior silvic, creator
al școlii românești de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale" (Prof. Aurel Rusu, Prof. loan Clinciu,
Conf. Mihai Daniel Niță), „Integrarea învățământului superior silvic cu practica amenajării bazinelor
hidrografice torențiale, preocupare de seamă a prcfesorului Stelian Munteanu" (Dr. Șerban Davidescu, Dr.
Viorel Popovici, Ing. Vasile Oprea), „Rolul pădurii în amenajarea bazinelor hidrografice torențiale în
concepția prcfesorului Stelian Munteanu" (Prof. Ion I. Florescu, Dr. Șerban Davidescu, Dr. Nicu
Constantin Tudose), „Contribuții pe plan internațional ale prcfesorului Stelian Munteanu în domeniul
amenajării bazinelor hidrografice torențiale" (Prof. loan Clinciu, Conf. Mihai Daniel Niță, Dr. Nicu
Constantin Tudose). în încheierea manifestării a fost lansat volumului omagial: Stelian Munteanu
(1918-1990) - Viața și opera, la împlinirea a 100 de ani de la naștere (Ed. loan Clinciu). Referatul de
prezentare l-a avut ca autor pe profesorul Ion I. Florescu.
Fiind vorba de o omagiere centenară și având în vedere că profesorul omagiat, Stelian
Munteanu, a fost un devotat autor și membru în Colegiul de redacție al Revistei Pădurilor,
contribuind la creșterea prestigiului pe plan intern și internațional al acestei seculare publicații
forestiere, vom reaminti cititorului câteva fragmente de viață și de carieră profesională, precum și
contribuțiile de seamă aduse la progresul amenajării bazinelor hidrografice torențiale. Născut la 6
august 1918, în comuna Sânpetru din județul Brașov, Stelian Munteanu a urmat școala primară în
60
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 059-062
Clinciu L: Stelian Munteanu -100 de ani de la naștere
9
localitatea natală, după care fost admis la renumitul liceu „Andrei Șaguna" din Brașov, pe care l-a
absolvit în anul 1937. în perioada 1938-1942 a efectuat studiile universitare la Politehnica din București,
Secția silvică (devenită ulterior Facultatea de Silvicultură). Tot aici, între anii 1943 și 1945, și apoi în
perioada 1947-1948, a urmat cursurile Facultății de Construcții - Secția hidrotehnică. Timp de peste 8
ani a profesat în producție, în cadrul Ministerului Agriculturii și Domeniilor și apoi în Ministerul
Silviculturii, ca inginer responsabil cu problemele de corectarea torenților și ameliorarea terenurilor
degradate, fiind, pe rând, șeful serviciului de Geniu forestier și șeful primului Șantier de corectarea
torenților din România, de la Valea lui Bogdan (Sinaia, județul Prahova). De la reforma învățământului
din 1948 și până în toamna anului 1981, a profesat neîntrerupt în învățământul silvic superior de la
Brașov, fiind titularul următoarelor discipline: Drumuri și căi ferate forestiere (1948-1949), Corectarea
torenților și respectiv Construcții civile și forestiere (1949-1952), Corectarea torenților (1952-1981). în
intervalul 1950-1957 a fost șeful Catedrei de Corectarea torenților, iar în anul universitar 1953-1954 a
îndeplinit funcția de decan al Facultății de Ameliorații Silvice din Institutul Forestier. Conducător
științific de doctorat în specialitatea Corectarea torenților și ameliorarea terenurilor degradate a fost
numit în anul 1965. Si-a susținut teza de doctorat în anul 1970. Pentru meritele sale științifice, în anul
1974, a fost ales membru corespondent al Academiei Române și membru titular al Academiei de Științe
Agricole și Silvice. Ascensiunea pe plan internațional a fost marcată de cooptarea sa în Comitetul
Executiv al Comisiei Europene a Pădurilor (din cadrul FAO) și de alegerea, în anul 1970, ca președinte
al „Grupului de lucru pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane", funcție în care a fost reales,
succesiv, de trei ori (în 1972,1974 și în 1978). în anul 1982, a fost numit președinte de onoare al acestei
organizații. S-a stins din viață la data de 7 aprilie 1990. Urmărind cronologic și analizând tematic opera
silvicultorului Stelian Munteanu, pot fi remarcate trei categorii principale de contribuții și anume:
reașezarea pe noi baze științifice, a amenajării bazinelor hidrografice torențiale; cristalizarea și
dezvoltarea concepțiilor și metodelor de dimensionare a barajelor mici, de greutate, folosite în
amenajarea rețelei hidrografice torențiale; fundamentarea, promovarea și afirmarea concepțiilor
moderne în domeniul amenajării bazinelor hidrografice torențiale. Pentru toate aceste trei direcții, îl
putem caracteriza pe cel omagiat într-o dublă ipostază: pe de o parte, putem spune că a fost omul
potrivit la timpul potrivit, deoarece a găsit soluții originale la problemele concrete de atunci ale
domeniului; pe de altă parte, putem spune că a fost și un om înaintea timpului, întrucât previziunile
sale științifice s-au bucurat de validare odată cu scurgerea anilor. Pădurea, silvicultura și amenajarea
bazinelor hidrografice torențiale constituie un trinom cu multiple reflectări în concepția profesorului
Stelian Munteanu. într-adevăr, datorită prestigiului și prestanței de care s-a bucurat în cercul larg al
silvicultorilor, Stelian Munteanu a influențat benefic nu numai politica dusă în activitatea de
amenajare a torenților, ci și politica forestieră și politica privind refacerea și protecția mediului. însăși
activitatea de amenajare a torenților, căreia i s-a consacrat în totalitate, a fost concepută și dezvoltată
ca o activitate inginerească indisolubil legată de valențele hidrologice și anti-erozionale ale pădurii. S-
a statornicit astfel principiul primordialității lucrărilor biologice și biotehnice în raport cu cele hidrotehnice și
s-a anticipat, cu multe decenii în urmă, ideea, astăzi atât de modernă, a realizării unui echilibru între
funcțiile atribuite pădurii, prin îmbinarea cât mai echilibrată a avantajelor economice cu cele ecologice
și sociale. Cu ocazia simpozionului organizat de IUFRO la București în anul 1969, pe
tema „Amenajarea pădurilor cu funcții hidrologice și sociale", Stelian Munteanu a dezvoltat
ideea „Responsabilității omului în fața peisajului geografic", scoțând în evidență rolul
arborelui ca factor primordial al echilibrului fizic al muntelui, subliniind importanța
funcțiilor hidrologice ale pădurii și scriind apăsat despre consecințele despăduririlor, pe
care le descria ca realități îngrijorătoare, alături de poluarea apelor, de poluarea atmosferei
61
Revista Pădurilor 133(4) (2018) 059-062
Clinciu L: Stelian Munteanu -100 de ani de la naștere
și de efectele negative ale turismului. în același context, profesorul aducea argumente
convingătoare atunci când își exprima propria opinie vis-a-vis de rolul pe care pădurea îl poate juca
în conservarea funcțiilor hidrologice. El scria următoarele: „pădurea întârzie scurgerea superficială și
favorizează infiltrația, asigurând o bună protecție a solului, dar și debite constante de apă limpede. (...) după
reîmpădurire, aceiași torenți, unde sursele de apă (izvoarele) dispăruseră, se transformă încetul cu încetul în
mici cursuri permanente de apă, care cu timpul își recâștigă echilibrul hidrologic (...). Acesta este echilibrul
din timpul scurgerii la care noi ne gândim când afirmăm că de modul de gospodărire a pădurii din punctul de
vedere al conservării funcțiilor hidrologice depinde regimul cursurilor de apă".
îndelungata și prodigioasa activitate didactică, anvergura operei și originalitatea actului de
creație, contribuțiile remarcabile la crearea școlii moderne românești de amenajare a bazinelor
hidrografice torențiale, participarea la fundamentarea unor măsuri de politică forestieră și, nu în
ultimul rând, prezența și manifestarea activă în viața științifică a țării, l-au apropiat pe profesorul
Stelian Munteanu nu numai de galoanele celei mai înalte consacrări naționale, ci și de o binemeritată
prețuire și recunoaștere internațională. Pentru reușita acestui demers în profesiune, rolul cel mai
important l-au jucat reuniunile de specialiști desfășurate sub egida diverselor organisme ale F.A.O.,
acolo unde profesorul Stelian Munteanu avea să devină, rând pe rând, membru în Comisia Europeană
a Pădurilor (inclusiv în Comitetul ei executiv), vicepreședinte, președinte și apoi președinte de onoare
al „Grupului de lucru pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane". Cu ocazia manifestărilor
acestor organizații, profesorul Stelian Munteanu a întocmit (singur sau împreună cu cei mai apropiați
colaboratori) și a prezentat peste 30 de rapoarte și/sau lucrări științifice, fiind cunoscut și recunoscut,
timp de peste trei decenii (1958-1990), ca una dintre cele mai prestigioase personalități europene ale
domeniului. Cât de apreciată și prețuită i-a fost prestația la nivel internațional o demonstrează faptul
că, la încheierea mandatului de președinte al Grupului de lucru (în anul 1982), a fost investit, în
continuare, cu calitatea de președinte de onoare a organizației pe care a condus-o timp de aproape 13
ani. într-o scrisoare ce i-a fost transmisă cu acea ocazie de către M. A. Flores Rodas, pe atunci director
general adjunct al F.A.O. și șef al Departamentului Pădurilor, se subliniau următoarele: „Datorită
marelui Dvs. interes, capacității și eforturilor Dvs., Grupul de lucru a făcut excelente progrese și a adus o
contribuție importantă la activitățile noastre în domeniul bazinelor hidrografice montane; pentru aceasta
Departamentul Pădurilor vă este recunoscător. în timpul sesiunii (n.n. sesiunea a 13-a, din Italia) membrii
Grupului și-au amintit de Dumneavoastră ca de un excelent președinte, cu foarte largi cunoștințe și înalte calități
umane, și ați fost numit în unanimitate Președinte de Onoare."
Onorante pentru persoana sa, dar și pentru școala românească - al cărui arhitect și lider
incontestabil a fost timp de aproape 40 de ani - aceste recunoașteri și aprecieri îl așază pe profesorul
Stelian Munteanu în galeria celor mai ilustre personalități ale învățământului superior silvic și științei
silvice românești și europene din a doua jumătate a secolului XX, personalități care, prin vizionarismul
lor, au descoperit și slujit adevărul științific, au creat pentru viitor. Iată de ce, la încheierea primei
comunicări din cadrul programului, odată cu reafirmarea prinosului de recunoștință față de
profesorul și silvicultorul omagiat cu prilejul centenarului, autorii s-au adresat respectuos
Academiei Române cu propunerea ca STELIAN MUNTEANU să fie înscris în portofoliul
personalităților academice care, în condițiile specifice perioadei de dinaintea anului 1989, au reușit
să se afirme puternic dincolo de granițele țării și să dobândească o largă recunoaștere europeană și
internațională în ramura de știință pe care au slujit-o.
62