Nr. 6/2011
Anul 126

REVISTĂ TEHNICO-ȘTUNȚIFICÂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC“
Colegiul de redacție
CUPRINS
(Nr. 6/2011)
Redactor șef:
prof. dr. ing.
Valeriu-Norocel Nicolescu
Membri:
prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan
dr. ing. Ovidiu Badea
prof. dr. ing. Gheorghe-Florian Borlea
dr. doc. Dorota Dobrowolska (Polonia)
conf. dr. ing. Maria Beatriz Fidalgo
(Portugalia)
acad. Victor Giurgiu
dr. Ignacio J. Diaz Maroto Hidalgo
(Spania)
dr. ing. Raphael Thomas Klumpp (Austria)
ccrc.ing. Franșois Ningre (Franța)
dr. ing. Ion Machedon
dr. ing. Bogdan Strîmbu (SUA)
prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu
dr. ing. Romică Tomcscu
Redacția:
Rodi ca - Ludmila Dumitrescu
Cristian Becheru
VICTOR GIURGIU: Revista pădurilor: 125 de ani de existență.. 3
ARCADIE CIUBOTARU, ELENA CAMELIA DAV1D: Cerce-
tări privind unele caracteristici ale nodurilor plopului negru
(Populus nigra L.) din aliniamente.......................8
GHEORGHE PÂRNUȚĂ, MARIN TUDOROIU: Treebrecdex-
o rețea activă model de ameliorare a arborilor pentru o silvicultură
europeană competitivă, multifuncțională și durabilă.....13
MARIN ANDREI, VIOREL ROȘCA, GABRIELA PASCALE:
Starea actuală a Pădurii Letea, rezervație naturală de pădure
virgină din Delta Dunării...............................18
ARCADIE CIUBOTARU, VALERIU-NOROCEL NICOLESCU:
Cercetări privind prejudiciile produse solului prin activitatea dc
exploatare a pădurilor..................................22
NICOLAE BOȘ: Geomatica și realizarea bazei cartografice a
fondului forestier din România..........................27
MAGDALENA MAR1CA: Cauzele degradării arboretelor din
Piemontul Cândești.......................................37
SORIN GEACU, GHEORGHE BOTOȘAN: Populația de cerb
lopătar din regiunea Pătrăuți (jud. Suceava).............41
Cronică..................................................47
Recenzie.................................................55
Revista revistelor.......................................56
ISSN: 1583-7890
Varianta on-line:
www. revistapadurilor. ro
ISSN 2067-1962
Rtpmjmctcapaunili Uiu kii.Hw u articulek*r uu tlumritutor |X«ic n
ficuia cu taunluj rcilucjtți tcvtMci Eik- ohliipimiu d tic mciuumtit uimirk
miorului yi ni iurtei Arti,iik'|r pnbhtate <fc Revutu /•jdutihir nu uluuicnzJ
drdA mpowhil Hule> umorilor hir
6
2011
CONTENTS
(Nr. 6/2011)
VICTOR GIURGIU: Revista pădurilor (Journal of forests): 125
years of cxistence.....................................3
ARCADIE CIUBOTARU, ELENA CAMELIA DAVID:
Research on some peculiarities of knots in European black poplar
(Populus nigra L.) trees cultivated in road alignments.8
GHEORGHEPÂRNUȚĂ, MARIN TUDOROIU: Treebrecdex: a
working model network of trec improvement for competitive,
multifuncțional and sustainablc European forestry.....13
MARIN ANDREI, VIOREL ROȘCA, GABRIELA PASCALE:
Present stalus of Letea Forest, nature reserve of virgin forest in the
Danubc Delta..........................................18
ARCADIE CIUBOTARU, VALERIU-NOROCEL
NICOLESCU: Research on damages produced by logging
activities to the forest soils........................22
NICOLAE BOȘ: Geomatics and map-making of forestland in
Romania...............................................27
MAGDALENA MARICA: The causes of forest stand
degradation in the Cândcsti Piemont...................37
SORIN GEACU, GHEORGHE BOTOȘAN: The Fallow Dccr
population in Pătrăuți region (Suceava County)........41
Chronicle.............................................47
Books.................................................55
Review of the reviews.................................56
REVISTA
PĂDURILOR
2011
1886
126 ANI
SOMMAIRE
(Nr. 6/2011)
VICTOR GIURGIU: Revista pădurilor (La Revue des forets): 125
ans d'existence....................................3
ARCADIE CIUBOTARU, ELENA CAMELIA DAVID:
Recherchcs concemant certaincs caractdristiqucs des noeuds du
peuplier noir situes dans Ies alignements..........8
GHEORGHE PÂRNUȚĂ, MARIN TUDOROIU: Treebreedex:
un reseau actif modele d'amelioration des arbres pour une fores-
terie curopeenne competitive, multifonctionnelle et durable 13
MARIN ANDREI, VIOREL ROȘCA, GABRIELA PASCALE:
L’etat actuel de la Foret de Letea, reservation naturelle de foret
viergeduDeltaduDanube.............................18
ARCADIE CIUBOTARU, VALERIU-NOROCEL
NICOLESCU: Recherches conccmant Ies degâts dc sol lors des
travaux d'exploitation des forets.................22
NICOLAE BOȘ: La Geomatique et la realisation de la base
cartographique du fond forestier de la Roumanie...27
MAGDALENA MARICA: Les causes dc la degradation des
peuplements situes dans le Piemont de Candesti (region d'Argcs,
Roumanie).........................................37
SORIN GEACU, GHEORGHE BOTOȘAN: La population de
daim etablie dans la region de Patrauti (Suceava,
Roumanie).......................................  41
Chronique.........................................47
Livres............................................55
Revue des revues..................................56
2
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
REVISTA PĂDURILOR:
125 de ani de existentă
Odată cu înălțarea domnitorului Carol I la con-
ducerea țării, apar în România și primele publicații
economice și științifice. în acest context menționăm
meritul silvicultorului C.F. Robescu și al agronomu-
lui P.S. Aurel ian, care, împreună cu Gr. Ștefanescu au
înființat în 1870 Revista științifică, la care primul
autor a publicat 23 de note de profil silvic. Adoptarea
în 1881 a primului Cod silvic a stimulat interesul
pentru activitatea științifică, făcând posibilă apariția
primei publicații de profil: Revista pădurilor, editată
și susținută financiar de renumitul silvicultor P.S.
Antonescu-Rcmuși. A dăinuit însă numai doi ani
(1881 - 1882). Dar, Revista științifică a continuat
publicarea de articole și note cu caracter silvic.
Ulterior, dar concomitent cu înființarea în apri-
lie 1886 a Societății „Progresul Silvic”, s-a născut și
publicația acesteia, acordându-i-se același nume, dat
anterior primei reviste, de Revista pădurilor, „spre a
se conforma principiului continuității care stă la
temelia gândirii silvicultorului
Totuși, din lipsa mijloacelor financiare, apariția
revistei a fost posibilă doar în noiembrie 1886, în
A In U 1» J	—37.	*•
REVISTA PĂDURILOR
ORGAN Al S0C(E7ăT£l .TBOCMMJt, 811,^0“
rulați suli Mi iiE CM&W & ti &W
T O M l J L 1
I
Prjțul	if/
I’clUh rjvftiUi!	.u p/ai	pita* >.■
h IV I." | .
TmnvT H, ..W*lL ?■ vmiMc î» 1:4 l •
El'CURJÎSci
IMPARA QUTBMBBQ’.JW.r-U COBI
Victor GIURGIU
urma unui generos act de donație oferit de Adminis-
trația Domeniilor Coroanei, adminstrație condusă de
acad. Ion Kalinderu, președintele de onoare al
Societății „Progresul Silvic” și sfetnic al regelui
Carol I(SPS, 1936).
Din aceeași sursă, aflăm că Revista pădurilor
este, după Economia națională (1873), Buletinul
Societății de Geografie (1876), Spitalul (1881) și
Buletinul Societății Politehnice (1885), una dintre
publicațiile românești de cea mai îndelungată și
regulată apariție. Alte periodice cu caracter eco-
nomic sau științific - Revista științifică (1870) și
Economia rurală - și-au încetat apariția demult.
între timp și-au întrerupt activitatea și primele
reviste menționate mai sus. Astfel, în prezent Revista
pădurilor este publicația tehnico-științifică cu cea
mai îndelungată apariție din România și una dintre
cele mai vârstnice reviste de profil silvic din lume.
Revista, în fiecare din epocile pe care le-a tra-
versat, a fost elogios omagiată, succesiv, la împlini-
rea vârstelor de 50, 70, 80, 90 și 100 de ani1. în acest
context, în privința valorii revistei noastre, s-au pro-
nunțat personalități din afara silviculturii, de cel mai
înalt prestigiu al intelectualității românești, inclusiv
academicieni. Prezentăm o parte dintre aceste evalu-
ări și omagieri.
După ilustrul agronom academician Gh.
lonescu-Șișești, „ Revista pădurilor este o operă pro-
fesională și culturală care reprezintă un pivot în cul-
tura și economia țării noastre. Ea nu este revista
unui corp, este revista unui imperativ național”
(lonescu Șișești, 1956).
Ulterior, eminentul istoric, academician C.C.
Giurescu recunoaște că „în «Istoria pădurii româ-
nești», apărută la finele lui 1975, am calificat
Revista pădurilor drept un adevărat tezaur pentru
istoria silviculturii românești. într-adevăr, paginile
acestei reviste însumează un foarte valoros material
științific, informativ și statistic, precum și num eroase
studii semnate de cei mai competenți cunoscători ai
pădurii românești. Fără consultarea și utilizarea
Revistei pădurilor n-aș fi putut scrie istoria pădurii
românești în ultimii 90 de ani ” (Giurescu, 1976).
Mai recent, președintele Academiei Române,
1 Cei aflați laputere în anii 1996 și 2006 au refuzat aniver-
sarea Revistei pădurilor la 110 și 120 de ani de existență ai
acesteia!
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • Nr. 6
3
regretatul academician Radu Voinea, a ținut să recu-
noască faptul că „Este o deosebită bucurie pentru
membrii titulari și membrii corespondenți ai Acade-
miei R.S. România, ca în biblioteca acestei prestigi-
oase instituții să se păstreze întreaga colecție secu-
lară a Revistei pădurilor, cea mai vârstnică revistă
tehnico-științifică din țară, organ de înaltă ținută
științifică... De-a lungid gloriosului ei secol, revista
s-a dovedit stegarul ideilor înnoitoare în silvicultu-
ră, dar și barieră împotriva supraexploatării pădu-
rilor țării, a exploatării nemiloase, a secătuirii izvo-
rului nostru forestier. Sărbătorim astăzi, de aseme-
nea, pe cei care, în perioada respectivă au militat
pentru o silvicultură autentică, cu specific național,
contribuind la formarea științei silvice românești'’
(Voinea, 1985).
Dintre marile personalități silvice marcante ale
comunității academice românești, în privința
Revistei pădurilor s-au pronunțat Marin Drăcea,
acum membru post-mortem al Academici Române,
precum și acad. Constantin Chiriță, după cum
urmează.
După primul academician silvic, Marin Drăcea,
„ Generația actuală, prin cei ce răspund de evoluția
lumii noastre silvice, a cugetat bine ca din patrimo-
niul material și moral creat de înaintașii noștri în
domeniul complexului om pădure - lemn - în an-
tropo-silvo-lignum - să păstreze Revista pădurilor, și
bineînțeles, s-o amelioreze. Șaptezeci de ani de per-
severare a unei reviste de specialitate la un popor
tânăr și fără tradiții forestiere este într-adevăr un
eveniment impresionant, care trebuia comemorat.
Șapte decenii revista noastră a fost organul central
și permanent al cugetării silvice în spațiul carpato-
ponto-danubian. Timp de 70 de ani, cei mai buni și
devotați truditori din serviciul pădurii au sădit în
revistă germeni de știință, de practică, de conștiință
forestieră și de etică profesională. Generația noas-
tră de astăzi are o revistă completă, bogată și varia-
tă, dar puțini cunosc drumul greu pe care a trebuit
să-l parcurgă pentru a ajunge la situația de astăzi.
Revista n-a fost numai un organ de informare știin-
țifică și practică, ci și un organ activ de atitudine,
care a apărat cu curaj bunăstarea economiei fores-
tiere și a lemnului... Ca vechi slujitor al pădurii și
colaborator al revistei, împărtășesc, alături de toți
prietenii și susținătorii ei, cea mai înaltă satisfacție
cu ocazia acestei aniversări și îi urez ani mulți pe
drumul pe care a mers și merge, astfel ca, inspi-
rându-se din interesele permanente ale patriei și din
cea mai curată doctrină forestieră, să știe să rămână
viabilă, să se facă respectată și să se impună opiniei
publice” (Dracea, 1956).
Academicianul C. Chiriță intervine după cum
urmează: „Creație a Societății «Progresul Silvic»,
înființată în același an, Revista pădurilor, în dezvol-
tarea ei continuă, a fost timp de un secol oglinda larg
cuprinzătoare a tuturor idealurilor și luptelor pentru
apărarea existenței și integrității pădurilor și pentru
prevenirea folosirii lor greșite și abuzive. în același
timp, revista a urmărit cu competență și stăruință,
toate problemele privind gospodărirea lor tot mai
științifică, tot mai bine fundamentată ecologic,a pă-
durilor țării, corespunzător mediului nostru natural
de viață. Tribună a spiritului forestier românesc,
purtătoare de drapel în luptele pentru mai binele
pădurii românești și al corpului silvic român, organ
științific de înaltă ținută, reprezentativ nu numai în
țară, ci și în întreaga lume forestieră internațională,
element de sudură spirituală între generațiile de
slujitori ai pădurii, Revista pădurilor și-a îndeplinit
cu prisosință marea, nobila ei misiune. De aceea,
noi, ca și cei care vor veni după noi, îi datorăm
devotament total și recunoștință profundă ” (Chiriță,
1985).
De-a lungul existenței, revista s-a confruntat cu
numeroase dificultăți și perioade critice de mai mică
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr. 6
sau mai marc dificultate, create în cadrul Corpului
silvic sau din afara acestuia. Astfel, după primul
război mondial, un segment al Corpului silvic
constituit din tineri silvicultori de înaltă ținută,
nemulțumiți de unele stagnări în procesul de moder-
nizare a silviculturii, în frunte cu Marin Drăcea și
Vintilă Stinghe, au înființat în 1919 o nouă revistă:
Economia forestieră. Aceasta a avut un efect pozitiv
și, după doi ani, a fuzionat cu revista tradițională. O
altă tentativă de scindare s-a manifestat în ultima
perioadă interbelică, când, un alt grup de silvicultori
cu doctorate obținute în străinătate, în frunte cu dr. C.
Chiriță, dr. 1. Popescu-Zeletin și dr. V. Dinu, au
înființat în anul 1934 revista Viața forestieră, publi-
cație interesantă, dar care, din păcate, o perioadă, a
fost înregimentată în Mișcarea legionară. După 11
ani dc existență, în 1944, s-a integrat în aceeași
revistă tradițională.
Deosebit de critici pentru revistă au fost primii
ani ai perioadei comuniste, după desființarea Socie-
tății „Progresul Silvic” și preluarea acestei publicații
de structurile statului, în combinație formală cu aso-
ciații profesionale controlate dc partidul aflat la pute-
re (Giurgiu, 2002). Directivele Partidului Comunist
deveniseră atotstăpânitoare, revista fiind obligată să
promoveze politica partidului, în principal prin edi-
toriale elaborate de demnitari comuniști. Treptat, re-
vista, grație Comitetului dc redacție constituit din
specialiști de marcă, și-a păstrat și chiar întărit
calitatea de revistă științifică, recunoscută ca atare pe
plan intern și internațional. Dovadă în acest sens sunt
numeroasele citări ale articolelor din Revista pădu-
rilor, citări prezente în reviste silvice europene cu o
largă vizibilitate, inclusiv în Forestry Abslracts,
Forstliche Umschau, Lesovedenie ș.a. Frecvent,
autori străini au optat să ofere articole spre publicare
în Revista pădurilor.
în 1974, când s-a impus de oficialități restrân-
gerea numărului de publicații, revista noastră s-a
aflat în pragul desființării. S-a găsit însă o soluție de
compromis prin înființarea unei reviste eterogene:
„Revista pădurilor, industriei lemnului, celuloză și
hârtie”, având un caiet distinct „Silvicultură și
exploatarea pădurilor”, denumit ulterior „Revista
pădurilor”, cu numai 4 apariții pc an. După aniver-
sarea revistei la un secol de existență, aceasta și-a
dobândit independența; ulterior, numărul anual dc
apariții a fost mărit la 6.
La adunarea dc aniversare a 100 de ani de exis-
tență a revistei s-a adoptat o declarație de credință
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
către cei care vor elabora raportul de activitate a
acesteia pe 200 de ani, cu următorul conținut:
„Noi, generația Centenarului, învățând din
trecut și cu gândul la viitor, am dat noi dimensiuni
dialogului milenar dintre poporul român și pădure
„ Voi, generația bicentenarului, veți pătrunde
mai mult în tainele pădurii - dar, înainte de toate,
apărați-o de voi înșivă [...] Transmiteți mesajul
vostru în eternitate! ” (Giurgiu, 1986).
Cu excepția primului deceniu al perioadei
comuniste, mulțumită devotamentului, demnității și
curajului (însoțit de riscuri) majorității membrilor
colegiilor de redacție, s-a reușit să se asigure atât
continuitatea și ritmul strict al aparițiilor, cât și
exercitarea principalelor funcții tradiționale ale re-
vistei: de tribună adevărului științific, de punte de
legătură spirituală între generații de silvicultori, de
militantă pentru conservarea și dezvoltarea durabilă
a pădurilor pentru progres tehnic, economic și
ecologic în silvicultură, de cronicar al silviculturii
românești etc., după exemplul precursorilor. Arămas
în continuare o revistă a unui imperativ național. A
nega excepționala contribuție a Revistei pădurilor
din perioada economiei de comandă la dezvoltarea
științelor silvice ar fi o neiertată greșeală. S-ar revol-
ta, în primul rând, silvicultori din țările europene
avansate, care în toată această perioadă, nu numai că
au primit Revista pădurilor, dar au valorificat
exhaustiv informații tehnice și științifice ale aces-
teia, prin recenzii elogioase, trimiteri bibliografice și
note în cele mai prestigioase reviste în profil silvic.
După evenimentele politice din decembrie
1989 Revista pădurilor a intrat într-o perioadă criti-
că, de nesiguranță. Centrul de Documentare Fores-
tieră, care asigura editarea revistei, a fost desființat.
în final, după o serie de tatonări, revista a fost
preluată sub protecția Regiei Naționale Pădurilor și a
Societății „Progresul Silvic” proaspăt reînființată,
sub coordonarea științifică a unui nou colegiu de
redacție, frecvent restructurat, în corelație cu fluctu-
ațiile politice. Calitatea revistei a fost afectată semni-
ficativ, inclusiv în privința relațiilor internaționale,
valorii științifice a unor articole, sistemului de difu-
zare a acesteia, acreditării ș.a., cu deosebire în pe-
rioada 1992-1998 (Giurgiu, 1998).
Nu putem lăsa nemenționat adevărul potrivit
căruia în ultimii 22 de ani - cu excepția unor perioade
extrem de nefavorabile, Revista pădurilor, conform
tradiției, prin articole și cronici necenzurate, a scos
în evidență carențele de substanță ale silviculturii
5
postdecembriste, precum și suferințele pădurii româ-
nești, oferind, totodată, soluții benefice pentru o
legislație silvică modernă, pentru reconstituirea
rațională a dreptului de proprietate asupra terenurilor
forestiere, pentru redresarea stării pădurilor agresate
și a economiei forestiere bulversate. Dacă propune-
rile promovate prin revistă nu au fost luate în
considerare, răspunderea față de actuala stare a
pădurilor și silviculturii cade, în primul rând, asupra
clasei pol itice, asupra guvernanților de toate culorile.
în schimb, ne face plăcere să consemnăm ade-
vărul potrivit căruia în ultimii ani se constată semne
clare de redresare a Revistei pădurilor, redresare
susținută pe multiple planuri de Regia Națională a
Pădurilor - Romsilva, căreia comunitatea academică
din silvicultură îi transmite respectuoase și sincere
sentimente de recunoștință.
Creșterea calității și vizibilității revistei de-
pind în mare măsură de adoptarea următoarelor mă-
suri minime: înălțarea revistei la o treaptă superioa-
ră pe scara acreditării interne și internaționale; rein-
troducerea revistei în circuitul internațional al pu-
blicațiilor științifice; creșterea exigenței la accep-
tarea manuscriselor spre publicare; îmbunătățirea
calității tehnoredactării; reintroducerea difuzării re-
vistei prin abonamente; restructurarea colegiului dc
redacție asigurând o prezență echilibrată pe disci-
pline cu participarea unor personalități elevate de
specialitate din străinătate; creșterea frecvenței arti-
colelor elaborate de autori străini scrise în limbi dc
circulație internațională.
Ne exprimăm, totodată, convingerea conform
căreia, în actualele condiții, apartenența Revistei
pădurilor la structura RegieiNațioanle a Pădurilor-
Romsilva constituie condiția fundamentală pentru
supraviețuire și performanță în domeniul dat.
Acum, cu prilejul aniversării a 125 de ani de
existență a Revistei pădurilor, ne îndreptăm gânduri
de înaltă recunoștință către generațiile de silvicultori
care au dat viață și continuitate acestei opere de
știință și cultură națională, tezaur al silviculturii
românești: Revista pădurilor.
Noi, cei de astăzi, avem sufletul încărcat nu
numai de bucuria oferită de acest eveniment aniver-
sar, ci și dc răspunderile față de prezentul și viitorul
Bibliografic
Chiriță, C.,1985, întru perenitatea pădurii româ-
nești, Revistapădurilornr.4.
D r â c e a, M., 1956-Revista pădurilor nr. 11.
6
pădurilor țării, acum agresate și neîngrijite pe multi-
pleplanuri. Consemnăm următoarele stări:
-	păduri private ale persoanelor fizice având su-
prafețe reduse sunt, în mare parte, scăpate de sub
rigorile unui regim silvic adecvat;
-	ecosisteme forestiere virgine și cvasivirgine -
patrimoniu inestimabil al României și Uniunii
Europene, chiar mai valoros decât vestigiile de la
Roșia Montană sunt în continuare destructurate,
îngustându-li-se înalta lor biodiversitate (prin apli-
carea unor tratamente extensive); acest proces este
prezent și în cazul pădurilor virgine și cvasivirgine
constituite în parcuri naționale și parcuri naturale,
proces favorizat chiar de recenta lege a ariilor
naturale protej ate (Legea 49/2011);
-	deficiențe ale actualului Cod silvic, dar și ale
recentei (neinspiratei) inițiative parlamentare prin
care se urmărește cosmetizarea Codului silvic în
funcțiune; această inițiativă încurajează degradarea
unor păduri private neamenajate (permițând recol-
tarea an de an de produse de igienă până la nivelul
creșterii curente anuale), reduce iresponsabil fondul
de conservare și regenerare, minimalizează necesi-
tatea ocrotirii biodiversității, ignoră oportunitatea
adaptării pădurilor și a silviculturii la schimbările
climaterice și multe altele.
Pădurea românească așteaptă o nouă lege sever
protecționistă și durabilă, nu una „peticită” pe un su-
port șubred.
Cele menționate mai sus nu sunt decât o parte
dintre multiplele probleme grave și urgente care
așteaptă să fie luate în dezbatere și în Revista
pădurilor, cu speranța că factorii de răspundere vor
recepționa mesajul nostru izvorât din suferințele
pădurii românești.
*
Revista pădurilor, alimentându-se din trecut,
din obiectivele permanente ale țării și din cele mai
elevate performanțe ale științelor silvice, cu certitu-
dine, va rămâne credincioasă tradiției sale, ca purtă-
tor de steag în lupta pentru apărarea pădurilor și folo-
sirea rațională a multiplelor resurse ecoprotcctive și
productive ale acestora, spre binele general al nați-
unii noastre, în noul context al aderării țării la
Uniunea Europeană și al schimbărilor climatice.
G i u r e s c u, C., 1976- La 90 de ani. Revista pădu-
rilor, nr. 4.
Giurgiu,V.,1976 - Revista pădurilor, promotoare
a ideilor de conservare afonduluiforestier și de progres în
silvicultură. Revista pădurilor, nr. 4, pp. 195-198.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
G i u r g i u V., M u r e ș a n, G., 1985, Un secol de
existență a Revistei pădurilor. Revista pădurilor, nr. 4,
pp. 181-200.
G i u r g i u, V., 1986, Sărbătorirea centenarului
Revistei pădurilor. Revista pădurilor nr. 1.
G i u r g i u, V., 1998, înnumele tradiției și progre-
sului. Analiză și propuneri pentru redresarea Revistei
pădurilor. Revista pădurilor, nr. 3,pp. 33-40.
G i u r g i u, V., 2002, Publicațiile forestiere: trecut,
prezentșiviitor. Meridiane forestiere nr. l,pp. 22-24.
lonescu-Șișești, Gh., 1956, Revista pădurilor
nr.4,1985,p.211.
SPS, 1936, Societatea „ProgresulSilvic”. Cincizeci
de ani de existență (1886-1936). Tipografia „Bucovina”
I.E.Toronțiu, București, 102 p.
Voinea,R., 19^5, Revista pădurilor, wtA.
Acad. Victor Giurgiu,
e-mail: asasmeca@asas.ro
Academia Română, Calea Victoriei 125
Revista pădurilor (Journal of forests) 125 years of existence
Abstract
The history of the Revista pădurilor (Journal of forests) was presented since its setting up (in 1886, by the non-
govenunental organization Progresul silvic) unlil nowadays. The joumal was issued pennanently for 125 years
representing a domestic and internațional record.
During the communist regime the joumal was integrated into the govemmental structures, a fact which partially still
persista. The measures for strengthening the joumal are also presented.
Keywords: history ofsilviculture, forestry retrology, silviculture.
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 •Nr. 6
7
Cercetări privind unele caracteristici
ale nodurilor plopului negru
(Populus nigra L.) din aliniamente
Introducere
Nodurile, deși sunt defecte inevitabile ale arbo-
rilor rezultate prin uscarea sau îndepărtarea crăcilor,
limitează, uneori drastic, domeniul dc utilizare in-
dustrială a lemnului, ceea ce explică interesul cerce-
tătorilor pentru studierea acestora. De-a lungul tim-
pului, în acest domeniu au fost realizate numeroase
cercetări și sinteze, dintre care amintim pe cele reali-
zate de: Filipovici (1964), Nimară și Voiculescu
(1964), Corlățcan (1978), Beldeanu (1999, 2004),
Lunguleasa (2001), Balleux (2004), Câmpu (2008).
Referitor la caracteristicile nodurilor și condiți-
ile calitative impuse pentru realizarea sortimentelor
de lemn de plop, au fost luate în considerare criteriile
din standardul SR EN 1310 „Lemn rotund și cheres-
tea. Metodă dc măsurare a particularităților” și stan-
dardul EN 1316-2 „Lemn rotund de foioase. Clasifi-
care calitativă. Partea 2: Plop”. Conform primului
standard menționat, nodurile se clasifică în: nod apa-
rent, nod ascuns, roză, nod ac, nod oval și nod musta-
ță. în ceea ce privește condițiile de sortare, conform
celui de-al doilea standard menționat, lemnul rotund
de plop se poate clasifica în trei clase de calitate,
respectiv: clasa de calitate excepțională (Po-A), cla-
sa de calitate obișnuită (Po-B) și clasa de calitate Po-
C, care include buștenii, bilele și buturile care nu fac
parte din clasele menționate anterior, condiția de
bază fiind ca volumul de lemn utilizabil să fie mai
mare de 40% din volumul total. Astfel, în prima clasă
de calitate se admite fie un nod sănătos aparent cu
diametrul mai mic de 20 mm, fie un nod acoperit cu
diametrul mai mic de 60 mm. Pentru cea de-a doua
clasă de calitate se admit fie două noduri sănătoase
aparente, cu diametrul mai mic de 40 mm, fie două
noduri uscate aparente cu diametrul mai mic de 20
mm, fie un nod sănătos cu diametrul mai mic de 40
mm și un nod uscat cu diametrul mai mic de 20 mm.
Numărul și dimensiunile nodurilor sc raportează la
lungimea minimă standardizată a piesei: 3 m pentru
clasa PO-A și 2 m pentru clasa Po-B. Cea de a treia
clasa calitativă (Po-C) este cea mai permisivă admi-
țând, fără limite numerice sau dimensionale, toate
categoriile de noduri.
Arcadic C1UBOTARU
Elena Camelia DAVTD
Cercetările întreprinse au urmărit să stabilească
măsura în care există o corelație între numărul de
noduri pe un arbore, respectiv numărul de noduri pe
1 m de trunchi, și diametrul de bază al arborilor de
plop negru analizați. într-un studiu asemănător,
realizat de Lipinsh și Sarmulis (1998), au fost anali-
zate nodurile depistate pe trunchiurile de pin, pentru
care s-au determinat media diametrelor și suma aces-
tora pe tipuri de noduri, precum și distribuția noduri-
lor în funcție de înălțimea la care au fost depistate,
stabilindu-se totodată corelațile dintre diametrele
medii, respectiv diametrele maxime, și poziția nodu-
rilor pe trunchi. Alți autori au analizat, pentru molid,
legătura dintre diametrul nodurilor și localizarea lor
pe trunchi (Barszcz și Gjerdrum, 2008).
2.	Locul cercetărilor, materiale și metode
Cercetările s-au desfășurat pe raza localității
Feldioara, județul Brașov, în aliniamentul de plop
negru de la Vadul Roșu.
Metodologia de cercetare a cuprins: documen-
tare referitoare la defectele specifice plopului negru;
lucrări de teren; analiza, prelucrarea statistică a
datelor și interpretarea rezultatelor.
Pentru documentare s-au folosit referințe bibli-
ografice din domeniu, precum și informații accesi-
bile prin Internet.
Lucrările de teren au constat din măsurarea
înălțimii și a diametrului de bază ale arborilor, identi-
ficarea, clasificarea și măsurarea nodurilor. Deoare-
ce marea majoritate a nodurilor au o formă (ampren-
tă) care poate fi asimilată cu un dreptunghi, pentru
fiecare nod au fost măsurate (fig. 1): lungimea (L),
lățimea (f) și înălțimea nodului (h).
Dar standardele fac referire doar la diametrul
nodurilor de aceea, pentru fiecare dintre acestea, s-a
calculat diametrul echivalent, considerat ca fiind
valoarea medic a lățimii și lungimii măsurate.
Aparatura folosită pentru lucrările de teren a
constat din: clupă forestieră, pentru măsurarea
diametrelor de bază; ruletă, pentru măsurarea
dimensiunilor nodurilor accesibile de pe sol;
aparatul Criterion RD 1000, pentru măsurarea
8
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • Nr 6
Fig. 1 Elementele măsurate ale unui nod: L - lungi-
mea; £-lățimea; h-înălțimea.
lățimii nodurilor inaccesibile; aparatul TruPulse TM
200, pentru măsurarea înălțimii arborilor, înălțimii la
care apar nodurile și a lungimii nodurilor
inaccesibile. Au fost analizați 163 arbori, cu
diametre cuprinse între 32 și 72 cm.
După executarea lucrărilor de teren, datele au
fost centralizate într-un fișier Excel, pentru fiecare
arbore fiind determinat numărul total de noduri,
numărul mediu de noduri pe un arbore și numărul de
noduri pe 1 m lungime de trunchi.
Analiza statistică a datelor s-a făcut cu
programul ANOVA folosind regresia liniară simplă,
recomandată în lucrări de specialitate (Giurgiu,
1966,1972) și exprimată prin ecuația de forma:
y=a+bx
în care:
x = categoria de diametre (variabila indepen-
dentă);
y=parametrul analizat (variabila dependentă);
a și b=coeficienții ecuației de regresie.
Semnificația regresilor și corelațiilor a fost
analizată cu ajutorul următorilor parametri statistici:
coeficientul de corelație (r) pentru determinarea
intensității și sensului legăturii dintre variabile;
testul Fisher (F), în cazul a (1; 10) grade de libertate și
a probabilității de transgresiune de 5%, pentru
testarea semnificației coeficientului de regresie;
testul Student (t), în situația în care f = 9 grade de
libertate și probabilitatea de transgresiune de 5%,
pentru testarea semnificației corelației variabilelor;
coeficientul de determinație (R2) pentru stabilirea
variației variabilei dependente față de model.
3.	Rezultate și discuții
Prin cercetările efectuate s-a urmărit stabilirea
numărului mediu de noduri la un arbore precum și o
serie de caracteristici ale distribuției nodurilor, res-
pectiv numărul mediu de noduri la un arbore și
numărul mediu de noduri pe 1 m de trunchi repar-
tizate după dimensiunile standardizate ale acestora,
așa cum rezultă din datele prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Caracteristici ale arborilor și codurilor
			Numărul mediu de noduri:				
Categoria de diametre, cm	înălțimea	Numărul de arbori	Numărul	pe un	arbore	pe Im de trunchi	
	medie.		mediu de noduri	Diametrul echivalent al nodului:			
	m		pe un arbore	< 20 mm	20-40 mm	< 20 mm	20-40 mm
32	15,6	2	16,0	16,0	0,0	1,03	0,00
36	14,5	13	15,6	14,1	1,5	0,97	0,10
40	17,6	35	18,4	17,2	1,2	0,98	0,07
44	19,5	35	17,9	16,4	1,5	0,84	0,08
48	20,0	28	17,2	15,0	2,2	0,75	0,11
52	20,8	24	15,5	13,3	2,2	0,64	0,11
56	21,0	8	15,8	11,6	4,2	0,55	0,20
60	22,8	10	22,1	14,1	8,0	0,62	0,35
64	21,4	2	24,3	13,2	11,1	0,62	0,52
68	22,3	2	23,6	6,1	17,5	0,27	0,78
72	25,8	4	26,4	7,2	19,2	0,28	0,74
Total	-	163	-	-	-	-	-
REVISTA PÂDURILOR ■ Anul 126 • Nr 6
9
Se constată că, pc cei 163 de arbori analizați,
numărul mediu de noduri pc un arbore variază între
15,5 și 26,4. Repartiția numărului de noduri în iunc-
ție de diametrul echivalent al acestora arată că pe un
arbore se găsesc între 6,1 și 17,2 noduri cu diametrul
mai mic de 20 mm și între 0 și 19,2 noduri cu dia-
metrul de 20-40 mm. Nu au fost depistate noduri cu
diametrul echivalent mai mare de 40 mm. Indica-
torul numărul de noduri pe Im de trunchi se caracte-
rizează prin valori cuprinse între 0,27 și 1,03 noduri
cu diametrul mai mic de 20 mm și între 0 și 0,78 cm
pentru nodurile cu diametrul de 20-40 mm.
Valorile rezultate au fost analizate statistic, cal-
culându-se parametri ecuațiilor de regresie liniară
referitoare la corelațiile dintre categoriile de diame-
tre ale arborilor analizați și repartiția nodurilor pe ar-
bori sau pe 1 m de trunchi. Rezultatele sunt prezen-
tate în tabelul 2 și graficele din figurile 1 -5.
Tabelul 2
Parainetristatistici analizați__________________________
Dependența	______Parametri statistici
______________________________r R2 t F
Diametrul de bază - numărul mediu n
Fig. 2. Corelația dintre diametrul de bază și numărul
mediu de noduri cu diametrul mai mic de 20 mm ne un
arbore.
Diametrul de bază - numărul mediu
de noduri cu diametrul echivalent < 0,81	0,65	4,13	17,11
20 mm, pe un arbore__________
Diametrul de bază - numărul mediu
de noduri cu diametrul echivalent 0,91	0,81	4,53	39,58
de 20 ... 30 mm, pe un arbore_______________
Diametrul de bază - numărul mediu
de noduri cu diametrul echivalent < 0,95 0,91	9,76	95,32
20 mm, pe 1 m de trunchi_______________ _ _____________________
Diametrul de bază - numărul mediu
de noduri cu diametrul echivalent 0,90 0,81	4,47	40,73
de 20 ... 30 mm, pe I m de trunchi
Fig. 3. Corelația dintre diametrul de bază și număra’
mediu de neduri cu diametral de 20-40 mm pc un
arbore.
Fig. 1. Corelația dintre diametrul de bază și numărul
mediu de noduri pe un arbore.
Fig. 4. Corelația dintre diametrul de bază și numărul
mediu de noduri cu diametrul mai mic de 20 mm pe 1
m de trunchi.
10
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
Diametru! de bază, în cm
Fig. 5. Corelația dintre diametrul de bază și numărul
mediu de noduri cu diametrul de 20-40 mm pe 1 m de
trunchi.
Datele din tabelul menționat anterior susțin
următoarei e afi rrnații:
-	valorile coeficientului de corelație multiplă (r
= 0,81-0,95) sugerează că între diametrul de bază și
distribuția nodurilor este o legătură puternică și
directă;
-	testul Student (t) arată că diametrul de bază și
repartiția numărului de noduri pe un arbore și pe 1 m
de trunchi sunt corelate semnificativ, valorile abso-
lute calculate (tcalcula = 4,28-9,76) fiind mai mari decât
valoarea teoretică (tcrtllc= 2,26);
-	valorile parametrului F (Fcalculal= 18,32-99,79),
comparate cu valoarea teoretică (F„ite= 4,96), arată
că regresia liniară corespunde situațiilor analizate și
că ipoteza nulă (Ho: b=0) este invalidată;
-	valorile coeficientului de determinațic (R2 =
0,65-0,91) confirmă că regresia liniară corespunde
datelor expe rimentaie.
Referitor la poziția nodurilor pe trunchi (A) și
diametrul de bază al arborilor analizați, nu au putut fi
stabilite legături semnificative, deși cercetări ante-
rioare efectuate pentru speciile molid și pin sugerea-
Bibliografic
B a 11 e u x, P., 2004: Les defauls du bois. In: Silva
Belgia, no. 5, pp. 23-28 (I-VI).
Barszcz,A.,Gjerdrum,P.,2008: Thezonalityof
occurrence of knots and relations between their location
and size in large-dimensioned spruce stems in south-
eastern Norway. în: Electronic Journal of Polish
Agricultural Universities, voi. 11(3), secțiunea Forestry,
ză astfel de corelații (Lipinsh și Sarmulis, 1998;
Barszcz și Gjerdrum, 2008).
în plus, din analiza datelor din tabelele și grafi-
cele prezentate rezultă că:
-	nodurile cu diametrul echivalent de 20-40 mm
constituie un defect numai pentru arborii cu diame-
trul de bază mai marc de 60 cm;
-	pentru arborii cu diametrul de bază mai mare
de 64 cm, nodurile cu diametrul mai mic de 20 mm
nu mai constitui e un defect;
-	nodurile cu diametrul echivalent de 20-40 mm
apar numai la arborii cu diametrul de bază mai marc
de 36 cm.
4.	Concluzii
Cercetările efectuate referitoare la distribuția
nodurilor la plopul negru (Populus nigra L.) din
aliniamente au scos în evidență existența unei
dependențe între diametrul de bază al arborilor și
numărul și dimensiunile acestora. Dependența poate
fi exprimată prin regresii liniare, parametri statistici
ai regresiilor confirmând semnificația unor corelații
de acest fel.
Nodurile constituie un defect important, care
influențează sortarea lemnului, respectiv proporția,
calitatea și, prin aceasta, valoarea sortimentelor
rezultate. Pentru situația analizată s-a constat că
nodurile care influențează semnificativ condițiile dc
sortare sunt cele cu diametrul de 20-40 mm, pentru
arborii cu diametrul dc bază mai mare de 60 de cm, și
cele cu diametrul mai mic dc 20 mm, pentru arborii
cu diametrul de bază mai mic de 64 cm.
Recunoaștere
Lucrarea a fost realizată în cadrul Programului
Operațional Sectorial „Dezvoltarea resurselor
umane” (POSDRU), finanțat de către Fondul Social
European și Guvernul României prin contractul
POSDRU/6/1.5/S/6.
Cracovia. Sursa: http://www.skogoglandskap.no/
filearchive/the_zonality_of_occurrence_of_knots.pdf,
accesat în iulie 2011.
Beldeanu, C.E., 1999: Produse forestiere și stu-
diul lemnului. Voi. I. Editura Universității „Transilvania”
din Brașov, 362 p.
Beldeanu, C.E., 2008: Produseforestiere. Editura
Universității „Transilvania” dinBrașov, 331 p.
Câmpu,R., 2008: Cercetări privind posibilitățile
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
11
de evaluare a calității lemnului pe picior, în arborele pure
de fag (Fagus sylvaticaL.), din Bazinul Tărlungului. Teză
de doctorat. Universitatea „transilvania” din Brașov,
196 p.
Corlățeanu,S., 1978:Produseforestiere. Partea
I: Lemnul. Editura Universității „Transilvania” din
Brașov, 198p.
F i 1 i p o v i c i, J„ 1964: Studiul lemnului. Voi. I.
Editura didactică și pedagogică, București, 424 p.
G i u r g i u, V., 1966: Aplicații ale statisticii mate-
matice în silvicultură. Editura Agro-Silvică, București,
195 p.
Giurgiu, V., 1972: Metode ale statisticii mate-
matice aplicate în silvicultură. Editura Ceres, București,
567 p.
L i p i n s h, L., S a r m u 1 i s, Z., 1998: Evaluation of
knots of pine stern. în: Wood structure and properties,
Editura Arbora, Zvolen, pp. 39-42.
L u n g u 1 e a s a, A., 2001: Știința lemnului. Editura
Universității „Transilvania” din Brașov, 248 p.
N i m a r ă, D., V o i c u 1 e s c u, P., 1964: Cartea
sortatorului de produse lemnoase de pădure. Editura
Agrosilvică, București, 224 p.
***, 1997: Standardul european EN 1316-2:1997:
Hardwood round timber - Qualitative classification. Part
2: Poplar.
***, 2001: Standardul românesc SR EN 1316-
2:2001 — Lemn rotund de foioase - Clasificare
calitativă. Partea a U-a: Plop.
Prof. univ. dr. ing. Arcadie CIUBOTARU, e-mail: ciuboarc@unitbv.ro,
Drd. ing. Elena Camelia DAVID, e-mail: david clenabv@yahoo.com
Universitatea "Transilvania” din Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Research on some pecuilarities of knots in European black poplar
{Populus nigra L.) trees cuitivated in road aiignments
Abstract
The paper presents the results of a research conceming the number and dimensional distribution of knots in European
black poplar (Populus nigra L.) from road alignments. 168 trees with diameters between 32 and 72 cm have been analyzed.
For each tree the number of knots, their size (Icngth and width) and their location on the stern has been registered. An
equivalent diameter (mcan value of length and width) for the inclusion in the dimensional categories stipulated by the
standards SR EN 1310 “Round wood and Timber. Method of measurement for characteristics” and EN 1316-2
“Broadleaves round wood. Qualitative classification. Part 2: Poplar” has been calculated for each knot. Some specific
parameters have been calculated: average number of knots/tolal tree/standardized dimensional categories; average
number of knots/1 m of stern distributed by standardizcd dimensional categories.
The statistical analysis of data resulting from the research cmphasized a linear correlation between the dbh of trees
and the number of knots/tree/1 m of tree stern. Also, it has been noticed that the knots significantly influcncing the sorting
conditions are those with a diameter of 20 to 40 mm for trees with a dbh over 60 cm and those with a diameter lower than 20
mm for trees with a dbh 1 css than 64 cm.
Keywords: European black poplar, knots, standards
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
TREEBREEDEX - g rețea activă model
de ameliorare a arborilor pentru o
silvicultură europeană competitivă,
multifuncționaiă și durabilă
Gheorghe PÂRNUȚĂ
Marin TUDOROIU
5.	Introducere
TREEBREEDEX este un proiect finanțat de
Uniunea Europeană prin Programul Cadru 6 (FP6),
Contract nr. 026076. Tipul proiectului este de Suport
pentru Infrastructuri de Cercetare - Acțiune de
Coordonare.
Proiectul a fost coordonat de INRA (Institut
National de la Recherche Agronomique, Franța), s-a
desfășurat în perioada 1.06.2006 - 31.03.2011. La
proiect au participat 28 de instituții de cercetare
(universități și institute de cercetare cu cea mai
relevantă expertiză în domeniul geneticii forestiere
și ameliorării arborilor) din 18 țări (Austria, Belgia,
Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda,
Italia, Lituania, Marea Britanie, Norvegia, Olanda,
Polonia, Republica Cehă, România, Slovacia,
Spania, Suedia). Țările participante acoperă aproape
în întregime toate tipurile fitogeografice de pădure
din Europa (de la pădurile boreale la cele medi-
teraneene, de la cele din zonele atlantice la cele
continentale și montane) și se ocupă cu cele mai
importante specii forestiere.
Ca urmare a noilor provocări datorate modifi-
cărilor de mediu, contextului social și economic, cer-
cetătorii din domeniul ameliorării arborilor trebuie
să realizeze o activitate mai bine organizată prin uni-
rea eforturilor la nivel european.
Silvicultorii, în general, și geneticienii foresti-
eri, în particular, sunt nevoiți să abordeze aspecte
care depășesc granițele regionale și naționale pre-
cum efectele modificărilor climatice și presiunea
crescândă asupra pădurilor și resurselor pădurii ca
urmare a necesităților economice, de mediu și socia-
le tot mai mari. Abordând astfel de aspecte referitoa-
re la specii cu un larg areal de răspândire, care, de
regulă, depășește granițele unei țări și în același timp
complexitatea acestor probleme, se impune din ce în
ce mai mult schimbul de experiență în mai multe
domenii științifice și tehnice. Un motiv în plus pentru
ca cercetătorii din domeniul ameliorării arborilor să
își unească resursele științifice și tehnice și să își
împartă eforturile pentru ameliorarea speciilor de
interes comun îl constituie scăderea numărului de
specialiști și posibilităților de finanțare din domeniu
la nivel european.
2.	Scopul și obiectivele proiectului
Obiectivul strategic al acestui proiect a fost
crearea unui Centru Virtual European de Ameliorare
a Arborilor, care să funcționeze ca o structură per-
manentă și durabilă, ca o platformă cheie de natură
științifică, tehnică și de pregătire pentru geneticienii
forestieri din consorțiu, dar și pentru o comunitate
științifică mai largă.
Această platformă permite: pregătirea și
susținerea implementării de programe de ameliorare
în colaborare sau chiar nașterea unor programe coo-
perative europene de ameliorare a arborilor; inițierea
și sprijinirea colaborării în cadrul unor proiecte de
cercetare multidisciplinare; platforma va funcționa
ca o casetă de prezentare indispensabilă și punct de
contact pentru specialiștii din sectorul forestier, or-
ganizații publice și private, publicul larg, cu privire
la managementul resurselor genetice ale arborilor și,
în special, privind crearea, producerea în masă și
utilizarea materialelor forestiere de reproducere ge-
netic ameliorate.
3.	Activitățile proiectului
Principala activitate a proiectului a constituit-o
dezvoltarea de instrumente de comunicare (inter-
conectare) pentru a asigura o circulație mai bună a
informației între cercetătorii din domeniul ameli-
orării arborilor și geneticii forestiere, dar și către o
comunitate științifică mai largă. Scopul activităților
de infrastructură este acela de a pune în legătură
„infrastructurile” mici și dispersate precum colecții
de plante, rețele de culturi experimentale, facilități și
echipamente de cercetare, metodologii și expertiză.
Considerate în ansamblul lor, aceste infrastructuri
regionale și naționale devin o resursă de cercetare-
dezvoltare impresionantă.
Acest fapt este, în special, valabil pentru cerce-
tători i din domeniul ameliorării arborilor forestieri,
care de mai bine de 50 de ani creează largi colecții de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
13
genotipuri pentru cele mai importante specii fores-
tiere din punct de vedere economic din Europa,
incluzând specii exotice, rețele extinse de culturi
comparative (IUFRO, UE, bilaterale, naționale etc.)
și care, dc-a lungul timpului, au creat metodologii și
tehnici originale de cercetare legate de experimen-
tele din teren, analize de laborator, activități de ame-
liorare a arborilor etc.
Așadar, per ansamblu, activitățile proiectului
s-au concentrat pe formarea de grupuri internațio-
nale de experți din diferite domenii de cercetare,
organizarea dc seminarii științifice și tehnice, sesiuni
de instruire, dezvoltare de web-site și forum, redac-
tare de lucrări legale de diferite aspecte științifice.
Unul din instrumentele principale pentru realizarea
sarcinilor din proiect l-au constituit sondaj e/ches-
tionare pe teme diverse precum facilitățile și instru-
mentele de cercetare disponibile, standardizarea me-
todologiilor și crearea de baze de date comune.
Au fost create baze de date cu scopul de a îm-
părtăși informația referitoare la rețelele de culturi
experimentale și colecțiile de materiale genetice la
nivel național pentru fiecare partener. Informația
prezentă în baza de date permite evaluarea resurselor
existente din mai multe puncte de vedere: interogări
privind reprezentarea genetică a arealului natural al
speciilor în populațiile dc ameliorare, evidențiere a
materialelor genetice periclitate din programe de
ameliorare care necesită măsuri urgente de conser-
vare/protejare, posibilități de a împărți material pen-
tru programe comune de ameliorare, identificarea
materialului optim (genotip, experiment, set dc date)
pentru proiecte comune de cercetare.
Datorită complexității obiectivelor proiectului,
acesta a fost structurat în șase activități:
-	Activitatea nr. 1 (WPI): Managementul activi-
tăților
Se referă la organizarea aspectelor administra-
tive ale proiectului, monitorizarea progresului și rea-
lizărilor din cadrul celorlalte activități incluzând:
promovarea accesului și diseminarea rezultatelor,
suportul administrativ pentru Centrul Virtual de
Ameliorare, punct de contact cu UE.
-	Activitatea nr. 2 (WPII): Crearea unui Centru
virtual de ameliorare a arborilor — pentru o mai
bună integrare, educare și diseminare a activităților
de cercetare-dezvoltare de ameliorare a arborilor
Centrul Virtual de Ameliorare arc rolul de a deveni
un centru de referință pentru amelioratori și
geneticieni și să găzduiască mai multe instrumente
de lucru în rețea (web-site, forumuri, baze de date,
sondaje etc.), cu scopul de a centraliza cunoștințele și
expertiza din acest domeniu, de a ușura schimburile
și accesul la informații, încuraja activități dc
ameliorare, identifica nevoi de cercetare și posibile
viitoare orientări ale ameliorării arborilor forestieri
în Europa, de a fi punct de contact cu factori de
decizie, oameni politici și publicul larg. Va fi punct
de plecare pentru realizarea programelor de
ameliorare în cooperare.
-	Activitatea nr. 3 (WP III): Structura geogra-
fică a diversității genetice a speciilor - pentru deli-
mitarea mediilor de adaptare și a zonelor de cultură
la nivel european.
Obiectivele stabilite pentru durata proiectului
au fost:
-	pregătirea bazei științifice necesare pentru de-
limitarea zonelor de ameliorare la nivel european;
-	îmbunătățirea accesului la facilitățile experi-
mentale din teren precum și din laborator, pentru a
studia potențialul de adaptare a speciilor pe o scară
largă și pentru a evalua implicațiile pentru amelio-
rare, în special în legătură cu schimbările climatice;
-	atingerea unui nivel cooperativ, atât din punct
de vedere științific cât și tehnic, suficient de ridicat
pentru a putea realiza viitoare colaborări privind stu-
dii de diversitate genetică pentru principalele specii
forestiere din Europa
După finalizarea proiectului, această activitate
are rolul de a furniza baza științifică și tehnică pentru
dezvoltarea și implementarea de programe
cooperative la nivel european precum și dezvoltarea
de reglementări pentru transferul și utilizarea
materialelor forestiere dc reproducere pc fondul unei
mai bune baze științifice.
-	Activitatea nr. 4 (WP IV): Structura, organi-
zarea și managementul pe termen lung al materia-
lului de ameliorare a arborilor forestieri - pentru
managementul comun al populațiilor de ameliorare
Obiectivele stabilite pentru durata proiectului
au urmărit: să conecteze colecțiile biologice ale spe-
ciilor forestiere importante din Europa, reprezentate
de populațiile de ameliorare (bănci de clone, colecții
de semințe/polen); să permită accesul la aceste
colecții participanților la proiect și comunității știin-
țifice în general; să realizeze baza științifică și
tehnică pentru organizarea și managementul popula-
țiilor de ameliorare pentru ameliorare pe termen
lung.
-	Activitatea nr. 5 (WP V): Optimizarea stra-
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
tegiilor de ameliorare: punerea în rețea a instrumen-
telor și metodologiilor de experimentare a ameliora-
torilor pentru o dezvoltare comună a activităților de
ameliorare și cercetare genetică
Această activitate a avut ca obiective:
-	organizarea de seminarii, sesiuni de instruire,
cu scopul de a realiza un schimb intensiv de
experiență tehnică și științifică și pentru a identifica
constrângerile și nevoile de cercetare;
-	ușurarea accesului la facilitățile și instrumen-
tele existente;
-	standardizarea protocoalelor experimentale și
analitice, precum și a metodologiilor dc cercetare în
domeniu.
După finalizarea proiectului, activitatea își pro-
pune să furnizeze baza științifică și tehnică (proto-
coale standard) pentru viitoare programe coopera-
tive de ameliorare sau proiecte comune de cercetare;
-	Activitatea nr. 6 (WPV1): Optimizarea produ-
cerii în masă a varietăților ameliorate și a utilizării
acestora în păduri - împărtășirea experiențelor pen-
tru o mai bună diseminare a varietăților
Această activitate și-a propus realizarea unei
rețele de cercetători europeni care lucrează direct cu
resurse genetice ameliorate și care încearcă să dez-
volte mijloace eficiente pentru producerea în masă a
acestor materiale pe cale generativă (prin semințe) și
prin propagare vegetativă. Pentru aceasta, s-au luat
în considerare constrângerile de ordin tehnic și eco-
nomic asociate producerii în masă, utilizării materia-
lelor forestiere de reproducere ameliorate în pădure,
precum și preocupările societății privind ameliora-
rea, diversitatea genetică și aspectele multi-funcțio-
nale ale pădurilor.
Se propune crearea unei rețele de experți în
domeniile producerii de semințe (înflorire, plantaje,
management, aspecte genetice) și în propagarea
vegetativă (aspecte legate dc pepinieră, micropropa-
garc, embriogeneză somatică, aplicații ale markeri-
lor moleculari).
4.	Principalele rezultate ale proiectului
1.	Crearea Centrului virtual european de ame-
liorare a arborilor, materializat prin web-site-ul pro-
iectului http://treebreedex.eu, care conține date ge-
nerale legate de proiect, evenimentele importante
desfășurate în cadrul proiectului, mai multe mijloace
de comunicare pentru comunitatea științifică și nu
numai (forum, adresa de email de grup), o serie de
linkuri utile, precum și o bază de date comună care
conține, pe de o parte, rețeaua de culturi experi-
mentale incluzând toate tipurile de experimente (cul-
turi de proveniențe, de descendențe, de clone, de va-
rietăți și demonstrative), existente sau nu, dar pentru
care încă există date sigure, iar pe de altă parte mate-
rialul genetic (tot ce este legat de fondul de gene al
lucrărilor de ameliorare: proveniențe, descendențe,
clone, varietăți). Datele din baza de date sunt dispo-
nibile pentru membrii consorțiului proiectului și,
treptat, vor fi făcute disponibile unei comunități ști-
ințifice mai largi. Datele introduse în baza dc date
s-au concentrat pe speciile țintă ale proiectului: pin
silvestru, specii de molid, specii de larice, duglas,
brazi și pini mediteraneeni, cireș, frasin, paltin de
munte și plopi, dar baza de date a fost astfel creată
încât să permită și introducerea datelor legate dc alte
specii care pot deveni de interes.
2.	Realizarea unorghiduri (viitoare protocoale
comune) pentru o evaluare mai bună și comună la
nivel european a unor caractere fie de natură
morfologică (de exemplu: rectitudinea tulpinii), dc
natură fenologică, dar și de evaluare a rezistenței față
de factori biotici (boli și dăunători) și abiotici
(îngheț), care vor constitui baza comună pentru
inițierea de programe de ameliorare comune.
3.	Realizarea de chestionare (sondaje) privind
principalele informații legate de speciile proiectului,
având ca scop redactarea de monografii pentru
speciile țintă ale proiectului, monografii ce vor
conține informații specifice fiecărei țări participante
în proiect și care vor fi publicate la Editura Springer
(Germania).
4.	Organizarea de numeroase conferințe, semi-
narii și sesiuni de instruire, cu scopul păstrării unui
nivel ridicat de comunicare între parteneri (de
schimb de cunoștințe și informații) pentru o realizare
mai eficientă a sarcinilor proiectului.
5.	Implicarea Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice (ICAS) în proiect
ICAS a participat la toate activitățile proiec-
tului. Au fost furnizate informații privind cercetarea
din domeniul Geneticii și Ameliorării Arborilor din
România, realizată în perioada 1960-2010, cu preci-
zarea obiectivelor din programele de ameliorare a
arborilor și a rezultatelor obținute privind evaluarea
unor caractere de interes silvo-economic, morfolo-
gice, fenologice și adaptative (în perspectiva reali-
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126'Nr. 6
15
zării de programe comune de ameliorare), transferul
de semințe forestiere, optimizarea strategiilor de
ameliorare, instrumente metodologice pentru ameli-
orare pe termen lung.
ICAS a contribuit la realizarea monografiilor
pentru 8 specii (molid, pin silvestru, larice, cireș,
frasin, paltin de munte și plopi). Au fost prezentate
informații generale legate de aceste specii la nivel
național și, în special, a unor date privind rezultatele
cercetărilor din domeniul ameliorării arborilor.
A fost creată o bază de date care a fost încărcată
pe site-ul proiectului, ce conține principalele date
privind rețelele dc culturi experimentale și plantaje
de semințe pentru speciile menționate la nivelul
României. Se găsesc atât date legate strict de cultu-
rile experimentale și plantaje, cât și date detaliate
legate dc clementele genetice existente în aceste
experimente.
ICAS a avut în responsabilitate organizarea a
două întâlniri ale proiectului.
a.	Un Instructaj pe probleme de GIS în luna
Martie 2007, realizat cu ajutorul Colectivului de
Geomatică forestieră a ICAS, care a avut ca obiectiv
principal o instruire primară privind crearea și
exploatarea unei baze de date GIS folosind software
precum ArcGIS 9.2, precum și preluarea dc date din
teren cu GPS-ul și prelucrarea lor cu un software GIS
b.	Un seminar pe tema „ Genetic variability and
adaptive potențial of temperate and boreal forest
tree species ”, în perioada 23-25 Februarie 2010, care
a avut ca obiective generale: stabilirea unui sinteze
privind cunoștințele existente legate de variabilitatea
genetică și potențialul de adaptare a speciilor din
climatul temperat și boreal, prezentarea principale-
lor aspecte privind cercetarea din domeniul ameli-
orării arborilor pentru speciile forestiere din zona
temperată și boreală și evaluarea implicațiilor schim-
bărilor climatice asupra ameliorării arborilor, La
această conferință științifică au participat 24 dc
cercetători din 15 instituții de cercetare din 10 țări
europene.
Participarea ICAS in acest proiect a fost opor-
tună, oferind posibilitatea diseminării (vizibilității)
la nivel european a rezultatelor cercetărilor științifice
Bibliografie
*** Web-site: http://treebreedex.eu, TREEBREEDEX: a
din domeniul geneticii și ameliorării arborilor desfă-
șurate la noi în țară în ultimii 50 de ani. Aceste rezul-
tate sunt incluse în baza de date a Centrului virtual
european de ameliorare a arborilor și în monografiile
elaborate pentru speciile țintă ale proiectului. De
asemenea, prin participarea la real izarea protocoa-
lelor și metodelor de lucru comune pentru abordarea
obiectivelor de cercetare din acest domeniu, s-a cieat
premisa pentru inițierea dc programe comune de
ameliorare a arborilor, ceea ce conduce la integrarea
deplină a cercetării științifice din țara noastră cu
cercetările cc se desfășoară la n i vel european în acest
domeniu.
6.	Perspective ale proiectului
Centrul virtual de ameliorare a arborilor ar tre-
bui să devină un spațiu de referință pentru cercetă-
torii din domeniul Ameliorării arborilor, prin funcți-
ile lui de stocare dc informații actualizate privind
accesul la resursele și facilitățile de „ameliorare”, de
a facilita schimbul și accesul de cunoștințe științifice
și tehnice, de a realiza infrastructura pentru viitoare
programe cooperative de ameliorare, diseminarea
noutăților din domeniul geneticii și ameliorării arbo-
rilor în rândul comunității științifice, de a deschide
posibilități de colaborare cu alte domenii de cerce-
tare din domeniul silviculturii.
Proiectul TREEBREEDEX prin principalul lui
rezultat „Centrul virtual european de ameliorare a
arborilor”, va rămâne deschis pentru orice echipă de
cercetare care împărtășește aceleași interese cu
membrii consorțiului. Utilitatea lui ca suport pentru
viitoare programe cooperative de ameliorare a arbo-
rilor va fi sprijinită de toate resursele legate de
ameliorare existente în baza de date și cea mai bună
expertiză din domeniu existentă în Europa. Platfor-
ma creată în acest proiect a constituit temelia elabo-
rării unei noi propuneri de proiect „Trees4Future”
care a fost aprobat pentru finanțare de UE în
Programul Cadrul 7(FP7), proiect ce se va desfășura
în perioada 2011-2015 și 1a care ICAS este în conti-
nuare partener.
working model network of tree improvement for
competitive, multifuncțional and sustainable European
forestry
16
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr. 6
Dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ, gh_pamuta@icas.ro,
Ing. Marin TUDOROIU, marin.tudoroiu@icas.ro,
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
TREEBREEDEX: a working model network of tree improvement for
competitive, multifuncțional and sustamable European forestry
Abstract
TREEBREEDEX is an EU financed project within the FP 6, TREEBREEDEX is a Research Infrastructure-
Coordination activities project. It was coordinated by INRA (Institut National de la Recherche Agronomique, France) and
lasted since 1“ of June 2006until 31” ofMarch 2011. The consortium of the project was composedby 28 partners (research
institutes and universities with high relevance in the field of Forest Genetics and Tree Breeding) from 18 countries. The
objective of this project was to create a Virtual Tree Breeding Research Centre for Europe, which will act as a permanent
sustainable structure: as akey scientific, technical and training platfoma for forest tree breeders and geneticists within the
consortium but also more broadly to a larger scientific community.
The main results were: a) the creation ofthis Virtual centre materialized through the project web-site which contains
general data related to the project, main events of the project, severalnetworking tools for the scientific community and not
only (forum, group e-mail), useful links, and a complete database for the experimental trials network (all types of
experiments for which reliable data exists), including information related to all the genetic units which are present in the
trials; b) creation of guidelines for a common evaluation of morphological and phenological traits, as well as the resistance
to biotic and abiotic factors as a base for the start up of future common breeding programmes; surveys with the aim of tree
breeding species monographs creation for the target species of the project, monographs which will be published in
Springer Edition.
The TREEBREEDEX project and its output (the Tree Breeding Centre) remains open to any other candidate research
team sharing similar interest and concems. The richness and thereby the usefulness of the Tree Breeding Centre as support
for joined research and breeding activities will largely benefit from all available genetic and breeding resources and
expertise existing in Europe and beyond. TREEBREEDEX and the Tree Breeding Centre could serve thus as a model to be
developed in other research fields of Silviculture.
Keywords: tree breeding, data base, field trial, genetic unit, common protocol, species monograph.
REVISTA PĂDURILOR - Anul 126 • Nr. 6
17
Puncte de vedere
Starea actuală a Pădurii Letea,
rezervație naturală de pădure
virgină din Delta Dunării
Vă prezentăm succint o pădure despre care se
vorbește numai ca despre un spațiu unde trebuie să
trăiască și să se înmulțească peste 2.000 de cai aban-
donați de locuitorii pe care mass-media și ignoranții
i-au calificat ca fiind criminali.
Este vorba de Pădurea Letea, rezervație natura-
lă situată în NE Deltei Dunării, pe teritoriul comunei
C. A. Rosetti, județul Tulcea, intrată demult în patri-
moniul universal pentru unicitatea ei. Pentru cei mai
puțin informați, menționăm că Pădurea Letea are o
suprafață de 5.246,8 ha, din care 2.825 ha intră în
categoria zonelor strict protejate și a fost în atenția
oamenilor de știință încă din anul 1930, când a fost
pusă ocrotire. Din anul 1938, o suprafață de aproape
500 ha a fost declarată Rezervație naturală, în zona
cunoscută sub numele dc „Hasmacul Mare". Ea a
fost inclusă în Rezervația Biosferei Delta Dunării,
conform Legii 82/1993 (Giurgiu etal., 2001).
Specialiștii sunt de acord că acest teritoriu este
cel mai recent relief al României, el formându-se din
contribuția Dunării și a bazinului Mării Negre. Din
acest motiv, Gâștescu și Știucă
(2008) încadrează Letea,
Caraorman și Crasnicol într-
un compartiment distinct
numit delta fluvio-marină. Ca
urmare, substratul litologic al
pădurilor Letea și Caraorman,
cele mai reprezentative, este
constituit din aluviunile Dună-
rii și nisipul cochilifer marin,
dispuse sub formă de șiruri/
fâșii de dune succesive de
înălțimi diferite; unele fixate,
altele mobile, așezate sub
formă de evantai pe direcția
NV-SE(fig. 1).
Pe acest substrat nisipos
fluvio-marin, numit de popu-
lație hasmac (pl. hasmacuri),
s-au creat condiții favorabile
dezvoltării unei păduri intrate
Marin ANDREI
Viorel ROȘCA
Gabriela PASCALE
în patrimoniul universal, Pădurea Letea, aflată pe
aceste hasmacuri de lungimi diferite, așezate sub
formă de arcuri de cerc cu deschiderea spre Marea
Neagră.
Hasmacurile împădurite alternează cu hasma-
curi lipsite de pădure, sub formă de dune de nisip;
acestea din urmă sunt fie mobile (dune active), fie
fixate de o vegetație caracteristică (dune inactive).
Ca urmare, pădurea se distribuie pe hasmacuri împă-
durite care alternează cu hasmacuri neîmpădurite,
creând imaginea unui evantai original. Pe hasmacu-
rile neîmpădurite se întâlnesc din loc în loc, în mici
depresiuni, „oaze” de verdeață în care cresc: stejari,
plopi, frasini, sălcii ș.a., în funcție de adâncimea la
care se află apa freatică. Solurile formate pe hasma-
curile împădurite aparțin tipului de psamosol cu
puțin humus molie, cu orizont A de culoare negri-
cioasă (în depresiuni) sau gleic (în depresiuni cu apa
freatică la suprafață).
Corelat cu acest substrat, vegetația forestieră va
avea un caracter mezofil, iar fâșiile lipsite de esențe
BE. lik^Statn Pădure
fig. 1. Pădurea Letea: localizarea rezervației naturale de pădure virgină și
detaliul distribuției pădurii pe hasmacuri (preluare din Giurgiu et aL, 2001).
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 6
lemnoase un caracter xerofil.
Acest teritoriu unic în țara noastră și în Europa,
cu temperaturi medii anuale del 1,3°C și precipitații
anuale de 350 nun, a permis instalarea unor fitoce-
noze alcătuite din stejari (Quercus robur L., Q. pe-
dunculiflora K. Koch), frasini (Fraxinus angustfolia
Vahl., F.pallisae Willm.), plopi (Populus alba L., P.
nigra L.), anin negru (Alnus glutinosa (L.) Gaertn.),
soc negru (Sambucus nigra L.), păducel (Crataegus
monogyna Jacq.), dracilă (Berberis vulgaris L.),
călin (Viburnum opulus L.), iederă (Hedera helix L.),
hamei (Humulus lupulus L.), periploca (Periploca
graeca L.), viță de vie sălbatică (Vltis sylvestris C.C.
GmcL), salcie târâtoare (Salix rosmarimfolia L.),
cârcel (Ephedra distachya L.), Fumana procumbens
(Dunal) Gren. et Godr. ș.a. Dintre speciile erbacee
menționăm: rogozul de nisip (Carex colchica Gay
subsp. colchica), secara sălbatică (Secale sylvestre
Host), Koeleria glauca (Sprcng.) DC., pelinul de
nisip (Artemisia tschernievianaBesser) ș.a.
O mențiune specială o facem pentru orhideele
identificate aici: Anacamptis pyramidalis (L.) Rich.,
Cephalanthera longifolia (L.) Fritsch, Dactylorhiza
incarnata (L.) Soo, Limodorum abortivum (L.) Sw.,
câteva specii deporoinic (Orchis sp. L.) ș.a.
Au fost semnalate câteva endemisme: Fumana
procumbens (Dunal) Gren. et Godr. subsp. sabulosa
Ciocârlan, Fraxinus pallisae Willm. f. acuta și f.
obtusa, Mentha aquatica L. var. lanigera, Quercus
pedunculiflora K. Koch f. brevipedunculata,
Helichrysum arenarium (L.) Moench. f. aurantium,
Dianthus bessarabicus (Kleopow) Klokov, Litho-
spermum arvense L. subsp. glandulosum (Velen.)
Ciocârlan ș.a.
La toate acestea adăugăm speciile dc animale
sălbatice, care sunt integrate în ciclurile de viață ale
pădurii.
Pădurea Letea, în special, a atras atenția atât a
specialiștilor români cât și a celor străini, începând
cu secolul al XlX-lea, prin valoarea ei științifică și
peisagistică. P. Antonescu (1881) spunea despre
Pădurile Letea și Caraorman că „aceste păduri sunt
de o reputație europeană. Ele sunt cunoscute de mulți
specialiști străini care le admiră” (Giurgiu et al.,
2001). Pădurile menționate sunt încadrate de
silvicultorii români la categoria pădurilor virgine
(Giurgiu et al., 2001).
Mai recent (2008), în „Delta Dunării - rezer-
vație a biosferei”, lucrare semnată de Petre Gâștescu
și Romulus Știucă, se menționează că „relieful
eolian cu dune, mobile și semifixate, constituie,
împreună cu pădurea mezoxerofilă și vegetația
arenicolă, un peisaj complex, unic pe teritoriul țării
noastre, ceea ce a impus protecția lui prin declararea
rezervației încă dinainte de 1940”.
Situația actuală a pădurii
Am făcut aceste precizări pentru a atrage aten-
ția cercetătorilor, în general, și a silvicultorilor, în
special, a turiștilor admiratori ai naturii virgine și ma-
relui public, deoarece Pădurea Letea, unicat univer-
sal, a fost invadată, cu 11 ani în urmă, de caii abando-
nați de către populația din jurul acestei rezervații.
Am încercat, fără rezultat, să prezentăm opiniei
publice problema cailor din Pădurea Letea pentru
respectarea factorilor naturali care guvernează buna
desfășurare a proceselor complexe care au loc în
pădurea virgină menționată. Impactul produs de
menținerea cailor în Pădurea Letea afectează grav
rețeaua de legături în care speciile (plante, animale,
fungi, microorganisme) sunt prinse direct sau indi-
rect unele de celelalte. Se înțelege ușor că orice inter-
venție externă (tăieri de arbori, pășunat ctc.) într-un
ecosistem forestier se repercutează asupra pădurii ca
întreg, deoarece intervențiile menționate perturbă
anumite raporturi sau legături între organismele
componente. Este evident că perturbările posibile
depind de intensitatea intervenției, de natura legătu-
rilor afectate; unele intervenții sunt anihilate dc
pădure prin capacitatea sa de autoreglare și control,
altele însă pot provoca dereglări ireversibile, chiar
destabilizarea în totalitate a ecosistemului. Pășunatul
intensiv și permanent (pe toată perioada anului) al
celor peste 2.000 de cai distruge semințișul, subar-
boretul, împiedică dezvoltarea viitorului arboret. Pe
măsură ce arborii bătrâni dispar din cauza limitei de
vârstă, pădurea se rărește puternic și, în cele din
urmă, esențele lemnoase sunt înlocuite de ierburi
banale. Iată câteva motive pentru care noi ne adre-
săm forurilor naționale și internaționale de a inter-
veni pentru scoaterea cailor dintr-o rezervație natu-
rală uni că în lume - Pădurea Letea.
Așa cum am menționat și cu alt prilej (Natura
2/2011), mass-media a prezentat unilateral și nepro-
fesionist problema cailor abandonați în rezervație.
Astfel a fost omisă soarta rezervației în viitorul apro-
piat, conservarea și protejarea acesteia pentru gene-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
19
rațiile ce ne urmează.
Calul nu a făcut parte niciodată din fauna Păd-
urii Letea, el este acum un animal invaziv, de presi-
une, prin numărul mare (peste 2.000 de exemplare) și
prin dereglarea funcțiilor pădurii (dc reglare și con-
trol, de susținere, de producție și informațională).
Am sintetizat în figura 2 daunele produse pădu-
rii de caii sălbăticiți (și nu sălbatici), la care se mai
adaugă și un număr redus dc erbivore rumegătoare
(cu pășunat sezonier, intermitent) ale cetățenilor din
localitățile vecine rezervației.
De ce caii din Pădurea Letea trebuie scoși, de
urgență, din această rezervație unică în lume?
1)	Calul sălbăticit în Pădurea Letea nu a făcut
parte niciodată din acest habitat. Este un animal
intrus, care a devenit invaziv pentru această arie pro-
tejată. Să nu uităm că, an de an, numărul lor sporește
în progresie geometrică și astfel calul devine un fac-
tor de presiune sau de comandă, permanent.
2)	Numărul mare de cai, în prezent peste 2.000,
afectează biodiversitatea prin:
a)	consumarea scoarței și lăstarilor tineri de
plante lemnoase (mai ales în timpul iernii) determină
uscarea ramurilor; scoarța consumată nu se regene-
rează și pe arbori rămân cicatrice de diferite dimen-
siuni, creând un aspect neplăcut pentru o rezervație
națională și internațională; în cazul când scoarța este
consumată de jur împrejurul trunchiului, arborele se
usucă;
b)	rănile făcute atrag prin seva dulce insecte,
ciuperci parazite și alte microorganisme, constituind
un adevărat mediu de cultură pentru paraziți, contri-
buind astfel la infestarea și a altor plante sănătoase,
c)	prin consumarea puieților proveniți din se-
mințe și drajonare se blochează regenerarea naturală
a pădurii și, în cele din urmă, aceasta va dispărea.
3)	Prin cutrofizarea substratului cu bălegarul dc
cal se schimbă ciclurile de viață a unor organisme:
a)	se schimbă compoziția floristică a dunelor de
nisip și a pădurii, ca urmare se schimbă întregul lanț
'''Uscarea parțiala" \
sau totală a unor
plante lemnoasa.
blocarea regenerării
s păduri /
/ Scăderea x
* biodiversității/
I distrugerea
! CoeiBiai lăstaiiT^
i peri ți it teta iți! j
Reducerea N
până la dispariție ’
a unor sperii rare i
si endemite J*
t Cwnpactizarea^ —, <1
\ substratului J
Distrugerea ,
cuiburilor
de păsări /
Suprapășunai +
călcare +
emiditaie + turism
Degradarea
comunităților
vulnerabile
Scăderea

| I itroflzarea
i iiifitratulai
' Schimbarea '
acoperirii specii ier
< deplznte >
fragmentarea
țcotistemiiîui
Ruderalizarea
rezervației
( Modificarea \
\Diramidei trofice/
/ Deteriorarea \
populațiilor
, de plante, ânimalo.
\ microorganisma/
Schimbarea
compoziției floristice i
v și faiinistice )
Schimbări
climatice
Fig. 2. Impactul cailor sălbăticiți (peste 2.000) în Pădurea Letea din Rezervația Biosferei Delta Dunării are ca
urmare dezechilibre ecologice și afectarea dras-tică a biodiversității (Orig.).
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126-Nr. 6
de organisme originare producătoare și consu-
matoare;
b)	se schimbă aspectul natural al dunelor de
nisip;
c)	eutrofizarea substratului determină modifi-
carea frecvenței și abundenței speciilor, a compo-
ziției specifice și, în cele din urmă, abiodiversității.
4)	Copitele animalelor, prin suprapunere cu
pășunatul, au efecte dramatice asupra vegetației,
asupra cuiburilor de păsări, care sunt strivite și păsă-
rile alungate. Călcatul combinat cu umiditatea a dus
deja la reducerea sau dispariția unor plante sensibile,
cum sunt orhideele. Lăsând la o parte aspectul neplă-
cut al dunelor naturale de nisip, practic la fiecare pas
întâlnești gropi lăsate de copite și grămăjoare dc
bălegar (o pădure „călcată în picioare” zilnic de peste
2.000 de caii).
5)	Menținerea cailor în Pădurea Letca ar trans-
forma această perlă a R.B.D.D. într-o crescătorie de
cai domestici sălbăticiți.
6)	Fragmentarea ecosistemelor prin călcarea
zilnică a vegetației de către peste 2.000 de cai ampli-
Bibliografte
A n a s t a s i u, P., A n d r e i, M., A r d e 1 e a n, A.,
Cristurean, I.,Lițescu,S.,Neacșu,P.,Negrean,
G., N i c o 1 e s c u, A. C., O p r e a, A., P a s c a 1 e, G.,
P o p e s c u, A., R ă d u ț o i u, D., R o ș c a, V., Ș e s a n, T. E.,
S o a r e, C. L., T ă n a s e, C., T o m a, C., T u r c u ș, V.,
2011: Conservarea biodiversității sarcină majoră a
tuturor țărilor - S.O.S. - Pădurea Letea (Delta Dunării).
Natura, voi. (2), București, sub tipar.
fîcă modificările determinate de climă, modifică
piramida trofică, având consecințe negative asupra
microorganismelor, polenizatorilor și, ca urmare,
asupra biodiversității. Este unanim acceptat faptul că
scăderea biodiversității și degradarea ecosistemelor
pun în pericol bunăstarea uman ității acum și în viitor.
7)	Având în vedere numărul mare de cai sălbă-
ticiți în pădure, daunele provocate de aceștia (v. 1-6)
determină plasarea acestora în categoria animalelor
invazive care produc dezechilibre ecologice și afec-
tează grav biodiversitatea.
Nu există, în lume, o situație similară, acolo nu
ai voie să extragi o plantă (chiar în interes științific!)
dintr-o rezervație naturală.
Dacă în România anului 2011 nu există exigen-
țe pentru aplicarea legilor privind respectarea rezer-
vațiilor naturale cu păduri virgine, extrem de puține
în țară și în lume, atunci comunitatea internațională
va interveni pentru Pădurea Letea, având în vedere
că este dureros să monitorizezi un număr atât de
mare de animale invazive într-o rezervație unică în
lume!
G â ș t e s c u, P., Ș t i u c ă, R., 2008: Delta Dunării -
rezervație a biosferei. Editura CDPress, București, 400 p.
Giurgiu, V, Doniță, N.,Băndiu,C., Radu, S.,
Cenușă, R., Di ssescu,R., St oi cule seu, C.,Biriș,
L-A., 2001: Pădurile virgine din România. A.S.H.L. Foret
Wallonne Belgique, 206 p.
M i 1 e s c u, L, 1990: Pădurile și omenirea. Editura
Ceres, București, 199p.
V ă d i n e a n u, A., 2004: Managementul dezvoltării
- o abordare sistemică. Ars Docendi, București, 394 p.
Prof. univ. dr. Marin ANDREI
Asist, univ. Gabriela PASCALE, e-mail: pasgabi@yahoo.com
Universitatea din București, Facultatea de Biologie
Ing. drd. Viorel ROȘCA, e-mail: viorelrosca_68@yahoo.co.uk
Parcul Natural Munții Măcinului
Present sta tu s of Letea Forest, nature reserve of virgin forest in the Danube Delta
Abstract
The Letea Forest, a nature reserve established back in 1938, part of the Danube Delta Biosphere Reserve is now
under pressure induced by approximately 2,000 horses living in the area. This unique virgin forest of Europe is now
threatened by horses because they are outnumbered and they can irreversibly modify in time the existing links in this
fragile ecosystem.
Keywords: virginforest, nature reserve, invasive animals
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
21
Cercetări privind prejudiciile
produse solului prin activitatea
de exploatare a pădurilor
1.	Introducere
Activitatea de exploatare, parte integrantă a
gospodării durabile a pădurilor, este considerată a fi
cel mai fin act de cultură (Andreescu, 1967). Influ-
ențele benefice ale acestei activități asupra instalării,
dezvoltării și igienizării arboretelor, precum și asu-
pra valorificării produselor lemnoase rezultate, sunt
însoțite și de efecte negative datorate prejudiciilor
produse pe parcursul desfășurării procesului dc pu-
nere în valoare a masei lemnoase.
Aceste prejudicii sunt acceptabile în măsura în
care nu depășesc nivelul maxim de suportabilitate a
ecosistemelor forestiere în care s-a intervenit, fiind
justificate de caracteristicile condițiilor de lucru, de
dotarea tehnică disponibilă, precum și de nivelul
cunoștințelor teoretice și practice actuale.
în prezent, din punct de vedere strict legal,
interesează prejudiciile produse arborilor pe picior
(Ciubotaru et al., 2009a), semințișului (Ciubotaru et
al., 2009b) și solului.
Având în vedere importanța deosebită pe care o
arc solul, ca parte integrantă a pădurii, lucrarea de
față abordează problematica prejudiciilor produse
acestei componente a ecosistemelor forestiere prin
activitatea de exploatare a pădurilor.
Cercetări semnificative privind prejudiciile
produse solului pot fi semnalate începând cu anii '60
ai secolului trecut, perioadă care coincide cu intro-
ducerea masivă a tractoarelor în exploatările fores-
tiere, utilaje folosite, la început, pentru realizarea
procesului de colectare a lemnului prin târâre.
Direcțiile prioritare pe care s-au axat, până în
prezent, cercetările în acest domeniu, au fost cele
referitoare la:
-	clasificarea și definirea tipurilor dc prejudicii
produse solului (Badea, 1964; Bălăncscu et al.,
1981; Curran și Thomson, 1991; Dămăceanu și
Gava, 1991; Ciubotaru, 1992, 1998, 1999, 2001,
2002; Carter și McDonald, 1997; Preston, 1996, citat
deAustetu/., 1998);
-	influența mijloacelor de colectare și a unor
caracteristici tehnice ale acestora asupra mărimii
prejudiciilor (Badea, 1964; Lupușanschi etal., 1980;
Bălănescu et al., 1981; Rotaru, 1983; Ciubotaru,
1992; McDonald și Seixas, 1997; Froese, 2004);
-	corelația dintre tratamentul aplicat și mărimea
Arcadic CIUBOTARU
Valeriu-Norocel NICOLESCU
prejudiciilor (Ciubotaru, 1992);
-	corelația dintre natura produselor și mărimea
prejudiciilor (Dămăceanu etal., 1991);
-	influența condițiilor climatice asupra mărimii
prejudiciilor (HolmaneiaZ. 1978;Austetu/., 1998);
-	evoluția în timp a gradului de compactare a
solului (Holman etal., 1978; Rantala, 2001);
-	evoluția fenomenului de eroziune generat de
prejudiciile produse solului prin colectarea lemnului
pe drumurile de tractor (Tomasic, 1996; Wang, 1997;
Elliot și Robichaud, 2001);
-	modificarea proprietăților fîzico-chimice ale
solului (Wang, 1977; Carter și McDonald, 1997;
Aust et al., 1998; Rohand et al., 2000; Hope, 2001;
xxx, 2003);
-	nivelul maxim acceptat al prejudiciilor pro-
duse solului (Bulmer, 1998, în Soil Rehabilitation
Guidebook, 1997; xxx. 2001; Ciubotaru, 1998,
2001);
-	influența gradului de compactare a solului
asupra procesului dc instalare a regenerării naturale
(Della-Moretta, 1979;ConlinșiDriessche, 1996);
-	influența prejudiciilor produse solului asupra
creșterii arborilor (Hope, 2001; Owende et al., 2002;
Murphy etal., 2004).
Din păcate, ca și în cazul prejudiciilor produse
arborilor pe picior (Ciubotaru et al., 2009b) și rege-
nerării naturale (Ciubotaru et al., 2009a), în cerce-
tările referitoare la prejudiciile produse solului prin
activitatea de exploatare s-au folosit metodologii de
lucru și sisteme de clasificare foarte diferite, astfel
încât rezultatele acestora nu pot fi “asamblate” și,
deci, nu pot conduce la concluzii cu caracter general,
valabile pentru anumite categorii de condiții de
lucru.
2.	Clasificarea, măsurarea și evaluarea pre-
judiciilor produse solului
O problemă importantă referitoare la prejudi-
ciile produse solului prin activitatea de exploatare a
pădurilor este aceea a stabilirii, pe baza unor norme
clare, a mărimii și gravității acestora. De aceea, se
impune, în concordanță și cu cele prezentate anterior,
adoptarea unui sistem unitar de clasificare, măsurare
și evaluare a prejudiciilor produse solului
(Ciubotaru, 1999,2001,2002).
în cercetările efectuate s-a adoptat un sistem de
22
REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 • Nr. 6
clasificare a prejudiciilor produse solului care cu-
prinde: compactarea - modificarea structurii solu-
lui; răvășirea - răscolirea sau îndepărtarea parțială a
litierei; răscolirea parțială a orizontului A; frămân-
tarea - îndepărtarea totală a litierei și parțială a
orizontului A; rănirea - îndepărtarea totală a litierei
și a orizontului A; denudarea - îndepărtarea solului
până la roca mamă.
Prejudiciile produse solului prin activitatea de
exploatare a pădurilor au drept cauze: deplasarea
lemnului pe trasee de colectare la adunat prin cor-
hănire, cu atelaje sau prin tras cu cablul de sarcină al
tractorului sau funicularului; amenajarea căilor de
colectare (drumuri de vite, drumuri de tractor); faso-
narea lemnului; amenajarea platformei parchetului.1
Deplasarea lemnului la adunat, prima cauză
menționată ca generatoare de vătămări ale solului,
produce prejudicii care, în general, au forme nere-
gulate, alungite. Stabilirea mărimii acestor suprafețe
s-a făcut hiându~se în considerare traseele a căror
lățime medie a fost mai mare de 0,5 m și lungimea
mai mare de 20 m.
Mărimea suprafețelor ocupate de platforma
parchetului sau tasoane s-a calculat diferențiat după
cum suprafața este regulată, aplicând relația clasică
de calcul (L x I), sau neregulată (fig. 1), folosind
relația:
3
(1)
în care:
S este suprafața ocupată de prejudiciu, în m2;
l,... 4-lățimi caracteristice ale prejudiciului, înm;
L - lungimea prejudiciului, măsurată
aproximativ pe lungimea acestuia, înm.
Fig. 1. Elementele necesare pentru evaluarea mărimii
suprafețelor prej u diciate.
1 Considerăm că este mai sugestivă noțiunea platforma
parchetului în loc de platforma primară. Denumirea plat-
forma primară nu mai corespunde structurii actuale a pro-
cesului de producție a exploatării pădurilor și nici rolului
pe care trebuie să-l îndeplinească platforma în acest proces.
Pentru suprafețele ocupate de drumurile de vite
și drumurile de tractor s-au măsurat lungimile
acestora și lățimile pe zone caracteristice.
Distanțele mai mari de 10 m s-au măsurat cu
aparatul TRUE PULS 1000, iar cele mai mici de 10
m cu ruleta. Au fost luate în considerare doar
suprafețele prejudiciate mai mari de 10 m2.
3.	Rezultatele cercetărilor
în evaluarea nivelului prejudiciilor aduse solu-
lui prin activitatea de exploatare a pădurilor au fost
luate în considerare suprafețele ocupate de căile de
colectare (drumuri de tractor, drumuri de vite),
suprafețele ocupate de platforma parchetului, alte
suprafețe cu prejudicii (trasee de corhănire, locuri de
tasonare, trasee de tras cu cablu de sarcină al
tractoarelor sau funicularelor, trasee de colectat cu
tractorul2).
Intr-o primă etapă, cercetările au urmărit stabi-
lirea mărimii suprafețelor ocupate de căile de colec-
tare în parchete din zonele de munte, deal și câmpie.
Măsurătorile s-au făcut în parchete de produse prin-
cipale în care activitatea de exploatare a fost finali-
zată, respectiv: 8 parchete din zona de munte, 4 par-
chete din zona de deal și 4 parchete din zona de
câmpie. Suprafața medie a acestor parchete a fost de:
21,72 ha în zona de munte, 16,15 ha în zona de deal și
15,84 ha în zona de câmpie.
Rezultatele sintetice ale măsurătorilor efectu-
ate sunt prezentate în tabelul 1.
Tabelul 1
Mărimea suprafețelor ocupate de căile de colectare
Indicator		Zona geografică3 :		
		Munte	Deal	Câmpie
Lățimea medie, în m, pentru:	drumul de tractor	3,67	4,24	3,96
	drumul de vite	1,58	1,81	-
Desimea, în m/ha, a drumurilor de:	tractor	84,32	44,87	29,15
	vite	31,45	11,64	-
Suprafața, în m2/ha, ocupată de:	drumurile de tractor	309,45	190,25	115,43
	drumurile de vite	49,69	21,07	-
Din acest tabel se poate observa că:
-	lățimea efectivă a drumurilor de tractor și de
vite este mai mare în zona de deal, respectiv 4,24 m și
1,81 m.
-	valorile maxime ale desimii drumurilor de
tractor și de vite (84,32 m/ha și 31,45 m/ha) se înre-
gistrează în zona de munte.
-	suprafața ocupată de drumurile de tractor
(309,45 m2/ha) și de vite (49,69 m2/ha) este mai mare,
2 Suprafețe pe care s-au deplasat tractoarele, cu sau tară
sarcină, în afara drumurilor de tractor.
3 în zona de câmpie nu pot fi identificate clar, pe teren,
drumurile de vite.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
23
întotdeauna, în zona dc munte.
în ceea ce privește suprafețele ocupate de plat-
formele primare, se constată că, în general, mărimea
lor este dificil de măsurat după exploatare, mai ales
în zona de munte, acolo unde, frecvent, acestea sunt
amplasate dispersat, de-a lungul drumurilor auto.
Date referitoare la mărimea suprafețelor ocupate de
platformele parchetelor sunt date în tabelul 2, cons-
tatându-se că în zona de deal se înregistrează cea mai
mare mărime medie a acestei caracteristici (832
m7p lat formă).
Tabelul 2
Suprafața ocupată de platforma parchetului
Zona	Suprafața medie a platformei
geografică_______________parchetului, în m2
Munte___________________________673_________________
___Deal_________________________832	___________
Câmpie	514
Referitor la cel de al treilea aspect menționat
(distribuția tipurilor dc prejudicii ale solului într-un
parchet, altele decât cele apărute ca urmare a amena-
jării căilor de colectare și a platformei parchetului),
în urma măsurătorilor efectuate în parchetele men-
ționate au rezultat datele prezentate în fig. 2.
Din analiza acestor date rezultă următoarele:
-	în toate situațiile, răvășirea este prejudiciul cel
mai răspândit, înregistrându-se valoarea maximă a
acestuia(3,6 %) în parchetele din zona de câmpie;
-	în parchetele din zona de deal apar numai
prejudiciile compactare, răvășire și frământare, iar în
zona de câmpie prejudiciile compactare și răvășire;
-	în zona de munte dominante sunt prejudiciile
răvășire (2,9 %) și frământare (2,4 %), în timp ce în
zona de deal și câmpie dominante sunt prejudiciile
răvășire și compactare;
-	prejudiciile totale maxime sc înregistrează în
zona de munte (7,2 % din suprafața parchetelor).
Pentru evidențierea nivelului prejudiciilor din-
tr-un parchet s-au calculat indicatorii sintetici pre-
zentați în tabelul 3.
Tabelul 3
Indicatori sintetici al mărimii suprafețelor prejudiciate
Sursa prejudiciilor	Indicatori sintetici, în m2/ha, pentru:		
	zona de munte	zona de deal	zona de câmpie
Drumuri de tractor	309,45	190,25	115,43
Drumuri de vite	49,69	21,07	-
Trasee de colectare	21,72	16,15	15,84
Platforma parchetului	30,98	51,51	32,44
Total	411,84	278,98	163,71
Referitor la acești indicatori se pot afirma ur-
mătoarele:
-	cele mai mari suprafețe prejudiciate prin ame-
najarea căilor de colectare și folosirea traseelor de
adunat sunt în zona de munte, cu un total de 380,86
m7ha;
-	pentru platformele parchetului, suprafața ma-
ximă se înregistrează în zona de deal (51,51 m7ha);
-	suprafața maximă totală prejudiciată se înre-
gi strează în zona de munte (411,84 m2/ha).
4. Concluzii
Fig. 2. Repartizarea categoriilor de prejudicii ale solu-
lui: a-în zona de munte; b - în zona de deal; c-în zona
de câmpie; Cm - compactare; Rv - răvășire; Fr -
frământare, Rn-rănire; Dn-denudare.
Analiza structurii și mărimii prejudiciilor pro-
duse solului prin activitatea de exploatare a pădurilor
trebuie să constituie o preocupare permanentă pentru
cercetare și producție în domeniul forestier, având în
vedere, în primul rând, importanța deosebită a aces-
tei componente a pădurii în cadrul ecosistemelor fo-
restiere. Pentru aceasta este necesară adoptarea unui
sistem unitar de clasificare și evaluare a prejudiciilor
produse solului și stabilirea nivelului maxim al pre-
judiciilor acceptabile corespunzătoare condițiilor de
lucru, nivelului de dotare tehnică și cheltuielilor de
realizare a sortimentelor de lemn brut acceptate de
societate la un moment dat.
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 6
Bibliografie
Andre e s cu, V., 1967: Exploatarea pădurilor.
Editura Didactică și Pedagogică, București, 375 p.
A u s t, W.M., B u r g e r, J.A., C a r t e r, E. A.,
P r e s t o n, D.P., P a t t o n, S.C., 1998: Visually
Determined Soil Disturbance Classes Used as Indices of
Forest Harvesting Disturbance. Northern Journal of
Applied Forestry, voi. 22(4), pp. 245-250.
Badea, M., 1964: Influența mijloacelor mecani-
zate și nemecanizate folosite la scos-apropiatul lemnului
asupra regenerării arboretului. în Revista pădurilor, nr. 5,
pp.41-46.
B ă 1 ă n e s c u, E. et al., 1981: Sistem de exploatare
mecanizată a făgetelor, în mod diferențiat, pe grupe
funcționale și ecologice prin care să se asigure extinderea
rășinoaselor și creșterea productivității pădurilor.
Manuscris, ICAS, Contract 77/1979,148 p.
B u 1 m e r, C.E., 1998: Forest Soil Rehabilitation in
British Columbia: A Problem Analysis. British Columbia,
Ministry of Forest Research-Program. Land Management
Handbook, 44 p.
Carter,E.A.,Mc DonaldT.P., 1997:Interaction
among machine traffic, soil physical properties and
Loblolly pine root proliferation in a Piedmont soil.
ProceedingsoftheNineth Biennial Southern Silvicultural
Research Conference, Clemson, USDA General
Technical Report SRS-20, pp. 368-372.
C i u b o t a r u, A., 1992: Aspecte privind impactul
ecologic al unor mijloace de colectare forestiere.
Buletinul celei de a 2-a Conferințe Naționale dc Protecția
Mediului prin Metode și Mijloace Biologice și
Biotehnice, Brașov, pp. 14-15
Ciubotaru, A., 1998: Exploatarea pădurilor.
Editura Lux Libris, Brașov, 352p.
Ciubotaru, A., 1999: Considerații privind nece-
sitatea introducerii unui sistem unitar de evaluare a
vătămărilor produse ecosistemelor forestiere prin
activitatea de exploatare. In lucrarea “Pădurea
românească în mileniul trei”, Editura Universității
Transilvania din Brașov, pp. 329-336.
Ciubotaru, A., 2001: Cercetări privind necesi-
tatea introducerii unui sistem unitar de clasificare și
măsurare a prejudiciilor în exploatările forestiere. în
„Pădurea românească la cumpăna mileniilor”, Editura
Universității Transilvania din Brașov, pp. 351-356.
Ciubotaru, A., 2002: Sistem unitar de evaluare și
măsurare a prejudiciilor. în „Pădurea și viitorul”, Editura
Universității Transilvania din Brașov, pp. 385-388.
Ciubotaru, A., Câmpu, R., Cemeștean, R., 2009a:
Cercetări privind prejudiciile produse regenerării
naturale prin activitatea de exploatare a pădurilor.
Revista pădurilor,nr. 3,pp. 33-36.
C i u b o t a r u, A., C a r p e a, L., D a v I d, E., 2009b:
Cercetări privind prejudiciile produse arborilor pe picior
prin activitatea de exploatare a pădurilor. Revista
pădurilor, nr. 4, pp. 7-12.
C o n 1 i n, T.S.S., D r i e s s c h e, R., 1996: Soil
Compacting Studies. Forest Resource Development
Agreement, Report 264,14 p.
Curran,M.,Thomson, S., 1991: Measuring Soil
Disturbance Following Timber Harvesting. British
Columbia, Ministry of Forests, Land Management
Handbook, Field Guide Insert 5,25 p.
Daddow,R., Warrington,G., 1983: Growth-
Limiting Soil BulkDensities as Influenced by Soil Texture.
USDA Forest Service, WSDG Report, WSDG-TN-
00005,17p.
D ă m ă c e a n u, C., G a v a, M., 1991: Vătămări
produse arborilor, semințișului și solului prin folosirea
tehnologiilor de exploatare a arborilor cu coroană, în
trunchiuri și catarge. în Revista pădurilor, nr. 3, pp. 135-
140.
Della-Moretta,L., 1979: VehicularClassifica-
tion of Forest Soils and Slopes. Forest Service, US
Department of Agriculture, ED&TProjectNo. 8058,23 p.
E11 i o t, W., R o b i c h a u d, P., 2001: Comparing
Erosion Risks from Forest Operations to Wildfire. The
International Mountain Logging and llth Pacific
Northwest Skyline Symposium. Sursa: iternet
(http://www.treescarch.fs.fed.us/pubs/23559 accesat:
iunie 2011).
F r o e s e, K., 2004; Bulk density, soil strength, and
soil disturbance impacts from a cut-to-length harvest
operation in North Central Idaho. University of Idaho,
College of Graduate Studies, Mașter of Science Thesis.
Sursa: internet (http://www.uihome.uidaho.edu/
documents/Frocse.pdf?pid=99807&doc~l accesat: iulie
2011).
Holman, G., Knight,F.,Struchtenmeyer,
R., 1978: The effect of mechanized harvesting on soil
conditions in the spruce-fir region of North-Central
Mâine. Life Science and Agricultura Experiment Station.
University of Mâine at Oronto, Bulletin 751,13 p.
H o p e, G.D., 2001: Effects ofBladed Skid Roads on
Soil Properties and Early Growth on Two Steep slope in
the Southern Interior of British Columbia. British
Columbia, Ministry of Forests, Research Program,
Research Report voi. 21,30p.
Lupuș ans chi, St., Ciob a nu, R.Ungureanu,
Șt., 1980: Soluții în problema protecției solului,
semințișului și arborilor pe picior în tăierile grădinărite.
în Revista pădurilor, nr. 1, pp. 33-37.
M c D o n a 1 d, T., S e i s ax, F., 1997: Effect ofSlash
on Forwarder Soil Compaction. Journal of Forest
Engineering, voi. 8, no. 2,pp. 15-26.
Murphy,G.,Firth. J., Skinner,M.,2004:Long-
Term Impacts of Forest Harvesting related Soil
Disturbance on Long Product fields and Economic
Potențial in a New ZealandForest. Silva Fennica, 38(3),
pp. 279-289.
O wende,P.M.O.,Ly ons, J., W ard, S.M., 2002:
Operations Protocol for Eco-Wood Harvesting on
Sensitive Sites. ECOWOOD Project, Contract No. QLK5
-1999-00991 (1999-2002), 74 p.
R a n t a 1 a, M., 2001: Comparison ofsome measure-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
25
ment methods for predicting the site sensitivity (root
formation). în: The practicai harvesting of wood.
ECOWOOD Project No. QLK5-1999-00991. Sursa:
internet (http://ethesis.helsinki.fi/julkaisut/maa/
mvaro/publications/31/comparais.pdf accesat iunie
2011).
R o h a n d, K., V a n Molie, M., H e r b a u t s, J.,
Ve r brugg e, J.C., 2000: Effects du debardage sur Ies
proprietes physiques et mecaniques d'un sol lessive sur
lass en Foret de Soignes. Biotechnologie, Agronomie,
Societe et Environnement, 4(3), pp. 181 -189.
R o t a r u, C., 1983: Tassement du sol forestier et
recolte mecanise du hois. Courrier de lexploitant et du
scieur,nr. l,47p.
T o m a s i c, Z., 1996: Soil erosion on several longi-
tudinal slopes of a trial skid trail over afour-year period
(1992-1996). Proceedings of the Seminar on
Environmentally Sound Forest Road and Wood transport,
Sinaia, Romania. Sursa: internet (http://www.fao.org/
docrcp/X0622E/x0622e0v.htm accesat iulie 2011).
W a n g, L., 1997: Assesement of Animal Skidding
and Ground Machine Skidding under Mountain
Conditions. Joumal of Forest Engineerine, voi. 8, no. 2,
pp. 57-64.
***, 2001: Soilconservation survey. Guidebook. 2"“
Edition. Forest Practices Code of British Columbia Act,
50p.
***, 2003: Wisconsin Forest Management
Guidelines. PUB-FR-226 2003. Chapter 7. Forest Soil
Productivity, pp. 95-104.
Prof.dr.ing. Arcadie CIUBOTARU, e-mail: ciuboarc@unitbv.ro
Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU, e-mail: nvnicolescu@unitbv.ro
Universitatea "Transilvania” din Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Research on damages produced by logg'ng activities te the forest soils
Abstract
The paper emphasizes the problem of damages produced to the soil during logging activities. After the presentation
of state-of-the-art in the above field, the authors consider that the adoption of a unitary System for the classification and
measurement of this category of damages is necessary.
The classification of soil damages proposed by the authors is as follows: compaction (modification of soil structure);
scattering about (mixing up or parțial removal of litter, parțial mixing up of A horizon); kneading (total removal of litter
and parțial removal ofAhorizon); wounding (total removal of both litter and A horizon); denudation (removal of soil down
to the bedrock).
The structure and level of soil damages were analysed in 16 logging areas (8 in the mountain region, 4 in the hill
region, and 4 in the plain region). The area occupied by skidding trails was 309.45 m2/ha in the mountain region and 190.25
m2/ha in the hilly region.
The wood collecting platforms occupies mean areas of673 sq.m in the mountain regions, 832 sq.m in the hill regions
and 514 sq.m in the plain regions.
The total damages produced to the soil by logging activities (based on measurements performed in the 16 logging
areas) are: 411.84 sq.m/ha in the mountain regions, 278.98 sq.m/ha in the hilly regions, and 163.71 sq.m/ha in the plain
regions.
Keywords: logging, soildamages, classification and measurement.
26
REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
Geomatîca și realizarea
bazei cartografice a fondului
forestier dha România
Nicolae BOȘ
1.	Introducere
Gestionarea durabilă a resurselor naturale și a
mediului ambiant a devenit, în ultimele decenii, o
preocupare permanentă a specialiștilor grupați în
organizații internaționale, a ecologiștilor și „verzi-
lor”, problematica regăsindu-se pe agenda unor reu-
niuni ale conducătorilor principalelor state dezvol-
tate și chiar în „Bula papală” de anul trecut. în toate
ocaziile se evidențiază cu tărie viitorul sumbru al
planetei noastre, spre care ne îndreptăm, de la încăl-
zirea globală ca urmare a efectului de seră, la deșerti -
zare și lipsa apei potabile, până la limitarea unor re-
surse alimentare, strict necesare asigurării unui trai
decent.
Managementul privind folosirea rațională a
acestor resurse și menținerea, respectiv ameliorarea,
condițiilor de mediu, nu este nici simplu și nici ușor.
Se au în vedere suprafețele întinse ce trebuie urmă-
rite, la nivel regional, național sau global și, evident,
complexitatea fenomenelor, cu caracterul lor trans-
frontalier, și efecte pe alte teritorii decât cele pe care
sunt generate, cât și timpul îndelungat necesar unor
observații sistematice. în plus, implementarea unor
programe specializate, de perspectivă, presupune
acoperirea unor cheltuieli legate de personalul nece-
sar, de dotare cu o logistică modernă și de o anumită
structură organizatorică.
Pădurile, ca o componentă de bază a uscatului,
acoperind o treime din suprafața acestuia, devin fac-
torul determinant, unanim recunoscut, pentru menți-
nerea și restabilirea echilibrului ecologic zonal sau/și
mondial. Din păcate, fondul forestier a fost și este
supus sistematic unor presiuni continue: în ultimul
secol a dispărut un miliard de hectare de pădure prin
defrișări masive, iar poluarea atmosferică excesivă,
atacurile de insecte și de ciuperci, conduc, în ansam-
blu, la scăderea capacității de luptă a pădurilor și,
implicit, la destabilizarea mediului înconjurător.
Starea fondului forestier din România, care
cuprinde aproape 30% din fondul funciar al țării, se
înscrie, din păcate, în acest tablou cenușiu generat de
unele aspecte negative, evidențiate prin raportare la
nivelul țărilor europene. La cauzele cunoscute se
adaugă schimbările intervenite în ultimii 20 de ani,
prin trecerea în proprietate privată a peste 50% din
pădurile țării, care nu a fost dublată de o politică
forestieră coerentă și un management corespunzător
situației. Dificultățile au fost și sunt accentuate prin
apariția târzie și cu unele lipsuri a codului silvic și,
mai ales, prin nerespectarea prevederilor acestuia,
precum și prin diminuarea lucrărilor, sistematice și
unitare, de amenajament, prin care se coordonează
întreaga activitate din sector.
Alinierea la cerințele europene, definite prin
criteriile gestionării raționale, inclusiv extinderea
suprafeței ocupate de păduri până la 42%, consi-
derată ca prioritară, a condus, în timp, la elaborarea
unor programe naționale aplicate, din păcate, doar
într-o proporție redusă, de 10% (Giurgiu 2010). în
rest, acțiunile „salvați pădurea", „pădurea este
viața” și conceptul generos al „dezvoltării durabi-
le ”, au devenit simple lozinci, folosite în ocazii fes-
tive, cu prea puține urmări practice. în aceste condi-
ții, suntem departe de o gospodărire rațională a pădu-
rilor, care să fie pusă în slujba îndeplinirii efective a
funcției de protecție a mediului și a producției de
lemn, în spiritul principiului continuității formulat
de Hartig acum două secole.
Efectiv, pentru depășirea crizei actuale privind
gestionarea durabilă a pădurilor, ca parte compo-
nentă a dezvoltării durabile în general, se impune
cunoașterea detaliată a fondului forestier și a feno-
menelor negative distructive amintite, sub două
aspecte de bază:
-	localizarea geografică a sitului (locației)
acestuia, în cadrul unui sistem de referință geodezic,
operație concretizată prin planuri, hărți, imagini
aeriene și satelitare;
-	descrierea amănunțită a structurii și stării
pădurilor, prin indicatori specifici și unele date des-
criptiv-atribute.
Pentru atingerea acestor obiective, complexe și
de durată permanentă, se dispune azi de tehnologii
modeme, performante și de mare eficiență econo-
mică, cunoscute si accesibile, ce reduc în mod sub-
stanțial deplasările din teren. în aceste condiții, este
posibilă cunoașterea situației la un moment dat, se
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • Nr. 6
27
pot aprecia măsurile luate și se pot stabili strategii
manageriale de durată, privind menținerea funcțio-
nalității și integrității fondului forestier actual, pre-
cum și extinderea lui la nivelul cerințelor.
2.	Geomatica în slujba gestionării durabile a
pădurilor
2.1.	Prezentare generală
Practic, până nu demult, pentru poziționarea și
descrierea unei locații, inclusiv a pădurilor, s-au fo-
losit mijloace clasice, destul de sigure dar, de multe
ori, greoaie și costisitoare. Astfel, pentru ridicarea în
plan, rețelele geodezice necesare s-au determinat
prin triangulații și s-au îndesit prin intersecții, meto-
de precise dar puțin eficiente, iar ridicarea detaliilor
s-a realizat cu tahimetrul si busola; abia din anii '60 s-
a apelat la metoda acrofotogrammetrică, net avanta-
joasă pe suprafețe mari. La rândul său, cunoașterea
structurii și stării fondului forestier s-a realizat prin
deplasări, pe trasee și în puncte caracteristice, prin
inventarieri statistice în suprafețe de probă și, even-
tual, prin fotointerpretarea imaginilor aeriene.
Tehnologia informației și realizările spectacu-
loase din ultimele decenii și-au găsit rapid utilizări
prin tehnicile modeme de poziționare și descriere a
componentelor învelișului terestru, respectiv uscat,
apă și aer. Datele geospațiale necesare, care definesc
sub raport cantitativ și calitativ o locație, pot fi achi-
ziționate, stocate și prelucrate automat, prin tehnici
geotopofotogramctrice și de teledetecție aeriană și
satelitară. Implementate azi în țările civilizate și nu
numai, acestea asigură un randament sporit și costuri
reduse comparativ cu procedeele clasice și o precizie
satisfăcătoare pentru multe cerințe ale economiei
forestiere.
Cu timpul, s-a simțit nevoia ca aceste realizări
modeme, numeroase și de calitate, în domeniul
investigării și cunoașterii scoarței terestre, în an-
samblu și/sau pe porțiuni, să fie integrate într-o știin-
ță nouă „ geomatica ”, având obiective și domenii de
aplicabilitate bine conturate. Termenul, similar în
engleză și franceză, formulat pentru prima dată în
Canada de către Duboisson (1969) și însușit de
Organizația Internațională de Standardizare, a rezul-
tat din combinarea noțiunilor de geodezie și
geoin/ormatică, fiind considerat mai cuprinzător și
preferat celui de „ tehnologie geospațială ”.
într-un sens larg, după același autor „geoma-
tica este arta, știința și tehnologiile legate de mana-
gementul informațiilor geografice despre o supra-
față de teren, poziționată într-un sistem de refe-
rință”. Ulterior au apărut și alte definiții, în același
spirit, din care reținem:
-	geomatica este un termen ștințific, modem,
care se referă la abordarea integrată a măsurătorilor,
analizelor, managementul, stocarea și afișarea date-
lor care descriu locațiile de pe teren, numite adesea
date spațiale, care provin din diferite surse, sateli-
tare, aeriene și terestre și sunt prelucrate cu precizie
(Școala de geomatică inginerească, Universitatea
New South Wales, SUA);
-	geomatica (inginerească) este o disciplină
modernă care integrează achiziția, modelarea, anali-
zele și managemetul datelor spațiale, georeferen-
țiate, bazate pe suportul ștințific al geodeziei și al
înregistrărilor terestre, aeriene și satelitare (Univer-
sitatea Calgary, Canada).
Elementele definitorii ale abordării geomatice
a informațiilor pot fi formulate astfel (fig. 1):
-	scopul urmărit este investigarea scoarței teres-
tre, în ansamblu sau pe porțiuni, pentru furnizarea de
informații privind poziționarea sitului în cadrul unui
sistem geodezic de referință, reprezentarea lui carto-
grafică și în imagine, precum și clasificarea supra-
feței prin descrieri și indicatori specifici;
-	mijloacele folosite, pentru culegerea, stocarea
și prelucrarea datelor geospațiale, sunt tehnicile și
tehnologiile modeme, terestre, geotopografice, foto-
grammetrice și de teledetecție aeriană și satelitară;
-	informațiile furnizate, asupra unor caracteris-
tici structurale ale suprafețelor urmărite, se obțin di-
rect, prin analiza și interpretarea automată a imagi-
nilor aeriene sau/ și satelitare sau indirect, prin
stabilirea unor corelații între indicatorii „vizibili” în
imagine și alții ce nu se pot observa. Privite în
ansamblu, utilitatea și avantajele gcomaticii pot fi
mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, în raport cu
cerințele și pretențiile beneficiarului, respectiv cu
nivelul silviculturii practicate.
2.2.	Tehnici componente și domenii de utilizare
Tehnicile integrate în sfera geomaticii, folosite
pentru realizarea bazei cartografice și descrierea
unei suprafețe din scoarța terestră, sunt multiple și
într-o continuă dezvoltare, astfel (Boș și lacobescu)
(fig. 1, nivelul 3):
-	geodezia, care urmărește determinarea formei
28
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • Nr. 6
Fig. 1. Structura geomaticii forestiere.
și dimensiunilor Pământului, iar pentru ridicările în
plan realizarea rețelelor geodezice, prin sistemul de
poziționare GPS;
-	topografia, utilizată în ridicări terestre și la
determinarea reperajului fotogrammetrie, folosind
stații totale, field map-urile sau scanere 3D cu laser,
pe baza unei rețele de sprijin proprii, realizată prin
îndesi rea celei geodezice;
-	aerofotogrametria modernă, bazată pe imagini
digitale, multispectrale și prelucrarea modelului di-
gital al terenului (MTD), rezultând planuri numerice,
3D și ortofotoplanuri;
-	cartografia, ca știință a proiecțiilor, care per-
mite reprezentarea plană a suprafeței curbe a Pămân-
tului, la noi fiind oficializată cea stcreografică '70;
-	teledetecția aeriană, ca tehnică de preluare și
interpretare a imaginilor, studiate pe benzi individu-
ale sau combinate, în cupluri stereoscopice sau ca or-
tofotoplanuri, rezultând date geospațiale, poziționa-
te în sistemul național de referință;
-	teledetecția satelitară, bazată pe achiziționa-
rea, georeferențierea și interpretarea automată, nu-
merică, a imaginilor multispectrale, cu putere de
rezoluție spațială corespunzătoare;
-	alte tehnici, modeme, spre exemplu sistemul
LIDAR, 3D terestru sau aerospațial, de scanare cu
laser, apar mereu, în completarea posibilităților și
domeniile de investigare a resurselor naturale și a
mediului ambiant.
Principiile acestor tehnici sunt evident respec-
tate, dar rolul de conducere al geomaticii și implica-
rea lor în rezolvarea obiectivelor amintite și alegerea
unor soluții optime, pentru o situație dată, sunt bine
conturate și hotărâtoare sub raport calitativ și al efici-
enței economice.
Domeniile de utilizare ale tehnologiilor geoma-
tice sunt, în general, numeroase, corespunzătoare
unor activități de bază care lucrează cu date spațiale:
prin excelență agricultura, silvicultura și monitoriza-
rea mediului, apoi organizarea teritoriului, manage-
mentul terenurilor, construcții, dar și hidrologia,
oceanografia, administrația, lucrări tehnice ingine-
rești ș.a. Numărul aplicațiilor este în continuă crește-
re, pe măsura solicitărilor sectoarelor interesate și
perfecționării componentelor de hard și soft.
Privitor la raportul geomatică/GIS, din nume-
roasele definiții disponibile, rezultă că, în multe ca-
zuri, prima activitate ar cuprinde, contrar celor
arăta-te, și sistemul GIS (Geomatics Canada Web
Site 2000, Dep of Geomatics at Univ. of Melboume).
In același timp, achiziționarea datelor, operație de
bază a geomaticii, este inclusă, de unii autori citați de
Tamaș și Tereșneu (2010), în definiția GIS (Burrogh
și McDonnell, 1998).
în concluzie, geomatica, denumită de la început
ca „Știința viitorului”, este o disciplină modernă,
bazată pe integrarea tehnicilor topogeodezice teres-
tre, a celor de teledetecție aeriană sau/și satelitară,
LIDAR ș.a, de achiziționare, procesare și gestionare
a datelor spațiale, în scopul furnizării de informații
specifice asupra unei suprafețe din scoarța terestră.
2.3.	Geomaticaforestieră
Din prezentarea generală a geomaticii rezultă
că sectorul forestier este unul din principalii bene-
ficiari ai tehnicilor componente, care își găsesc aici
un câmp larg de aplicabilitate, cu rezultate din cele
mai benefice, având în vedere că:
-	fondul forestier ocupă suprafețe întinse de te-
ren, la noi reprezentând aproape 30% din fondul fun-
ciar al țării;
-	amplasamentul acestuia se extinde, de multe
ori, în zone accidentate și/sau greu accesibile, par-
curgerea lor presupunând eforturi fizice și cheltuieli
suplimentare;
-	etapele de lucru, respectiv achiziționarea, sto-
carea, prelucrarea și interpretarea datelor se reali-
zează automat sau în modul interactiv, prin asistare
de către operator;
-	logistica, de hard și soft, este în prezent acce-
sibilă ca preț și cunoscută practicii curente;
-	utilitatea rezultatelor se apreciază în funcție
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • Nr 6
29
dc precizia acestora și de nivelul de gospodărire a
pădurilor.
Geomaticaforestieră reprezintă, așadar, o apli-
cație, o componentă de bază, a geomaticii generale,
având ca obiect investigarea și cunoașterea păduri-
lor, atât ca întindere și poziție geografică, cât și ca
structură și stare, prin abordarea integrată a tehni-
cilor moderne, geo-topo-fotogrametrice și de telede-
tecție aeriană și satelitară, pentru achiziția, stoca-
rea, modelarea, și manipularea datelor spațiale.
Sectorul silvic de la noi a beneficiat din plin, în
trecut, de asemenea tehnologii, prin ridicări în plan
fotogrametrice, inclusiv de interpretarea fotograme-
lor aeriene. Din păcate, de câteva decenii, tehnicile
geomatice amintite - terestre, aeriene și satelitare -
sunt cunoscute doar din cercetări izolate, fără a fi
privite, practic, în contextul geomaticii și fără a fi
extinse, într-o concepție unitară, la nivelul întregului
fond forestier. în raport cu situația precară ce se
permanentizează la noi, pentru gestionarea durabilă
a pădurilor, se impune implementarea, în regim de
urgență, a tehnicilor geomatice, ca o cale sigură,
modernă și eficientă de ieșire din impas. Beneficiare
sunt în primul rând activitățile dc bază, respectiv
amenajarea pădurilor, cadastrul general al aces-
tora, inventarul național forestier și sistemul GIS, la
care se pot adăuga evident amenajarea bazinelor
torențiale și a terenurilor degradate, instalațiile de
transport, vânătoarea, ecologia, administrația ș.a.
în consecință, prin obiectivele bine conturate și
abordarea integrată a achiziționării, stocării și
prelucrării datelor geospațiale, geomatica forestieră
devine un instrument performant, care are de spus un
cuvânt hotărâtor în sprijinul cunoașterii și gestionării
durabile a fondului forestier și, implicit, ca o disci-
plină nouă în programul de pregătire a silvicultorilor
și specialiștilor în cadastru.
3.	Baza cartografică a fondului forestier
3.1.	Scurt istoric
Cunoașterea pădurilor ca întindere și poziție s-
a impus din grija proprietarului, ca necesitate obiec-
tivă, apărută cu sute de ani în urmă, generată dc sim-
țul de stăpânire și de folosire a unui bun indispen-
sabil vieții, care poate fi recoltat după o perioadă
îndelungată. în acest spirit, la noi, o inventariere
sumară a pădurilor a început cu hotărnicia moșiilor,
inițiată de boierii proprietari, realizată acum un
secol, de Gh. Asachi și Gh. Lazăr, care au înființat, la
Iași și la București, primele școli de ingineri hotăr-
nici, străbunii celor cadastrali de azi. Planurile
obținute, prin măsurători simple, au reprezentat, în
același timp, acte de proprietate și începutul unei
evidențe necesară unor exploatări raționale, cu grijă
pentru viitor. Mai târziu, odată cu primele amena-
jamente, s-au executat ridicări în plan propriu-zise,
cu busola si cu tahimetrul, planurile topografice
rezultate servind la organizarea teritorială și planifi-
carea lucrărilor silvice în general.
După naționalizarea pădurilor (1948) s-a in-
trodus, în cadrul lucrărilor de amenajare, începând
din anii 1958-59, metoda acrofotogrammctrică, per-
formantă, de mare randament, prin care s-a realizat
un sistem cartografic al fondului forestier național,
unitar pe țară, de nivel european, cuprinzând:
-	planuri de bază, pe U.P-uri, restituite foto-
grammetrie, în format analogic, pe trapeze Gauss, la
scara 1/5000, în sistem 3D, cu linii de nivel,
încadrate în stereografic '70 și Marea Neagra '75, cu
o precizie de ± 25-30 cm în planimetrie și ± 20cm în
altimetrie, planuri folosite la proiectarea organizării
teritoriale (parcelarul amenajistic), determinarea
suprafețelor, la elaborarea unor anteproiecte de
geniu forestier ș.a.;
-	hărți amenajistice ale arboretelor, întocmite
pc U.P.-uri cu unitățile componente (u.a.) și compo-
ziția, vârsta și consistența lor, inclusiv cele ale lucră-
rilor de cultură, a instalațiilor de transport ș.a., ca
produse derivate din planurile de bază, la scara
1/20.000, în format 2D, de tip analogic, care au fost
și mai sunt încă folosite în scopuri lucrative, utile
unor activități din sectorul forestier;
-	fotograme aeriene, integrate și utilizate efec-
tiv, individuale sau în cupluri stereoscopice în cadrul
procesului dc descriere parcelară, respectiv la stabi-
lirea deplasărilor, la extragerea unor elemente dc sta-
țiune și, mai ales, de arboret, la separarea subparcele-
lorș.a.
Cele trei categorii de produse, la care se adaugă
și harta generală a ocolului silvic, au constituit com-
ponentele sistemului cartografic al pădurilor, reali-
zare de excepție din perioada în care acestea au fost
naționalizate; reținem că, în continuare, aceste piese
au fost în pennanență actualizate prin revizuirile
decenale ale amenajamentelor. întregul proces teh-
nologic, cu excepția aerofotografîerii executată de
serviciile militare, a fost realizat în regie proprie, a
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
Ministerului Silviculturii prin filialele ICAS și Cen-
trul dc fotogrammetrie Pipera, planurile restituite, de
bază, fiind realizate, verificate și recepționate con-
form Normelor tehnice unitare pe țară ale planului
topografic național 1/5000.
3.2.	Situația actuală, necesitatea și temeiul noi-
lor lucrări
în prezent, sistemul cartografic forestier, a cărui
utilitate în desfășurarea activităților de bază din sec-
tor este unanim recunoscută ca indispensabilă, se gă-
sește, de două decenii, în derivă. Piesele componente
amintite și, în special, planurile topografice de bază
1/5000, au dispărut în marc parte, iar cele rămase
sunt lipsite de actualitate datorită schimbărilor inter-
venite în structura juridică a fondului forestier și
întreruperea lucrărilor propriu-zise de amenajare pe
ocoale șiU.P.-uri.
Necesitatea imperativă de realizare, în regim
de urgență, a unui sistem cartografic modem al pădu-
rilor este, în esență, impusă dc:
-	lipsa cvasitotală a unei evidențe clare, actuali-
zată, a fondului forestier, în wma fărâmițării excesi-
ve a acestuia prin aplicarea legilor proprietății;
-	gestionarea durabilă a pădurilor, ca garant și
criteriu de menținere a integrității fondului forestier
național, inclusiv furnizarea unor informații privind
modificările în structura și starea acestuia;
-	asigurarea infrastructurii unor activități de
bază din sector (amenajament, cadastru, inventar
național forestier, GIS ș.a.) și ca suport al documen-
tațiilor pentru introducerea cadastrului general.
în acest sens, este demn de reținut conjunctura
favorabilă a raporturilor cu ANCPI, definită de inte-
resul pentru realizarea cadastrului general în fondul
forestier și autorizarea inginerilor silvici de a execu-
ta documentațiile necesare pentru întabularea pro-
prietarilor particulari din sector.
Temeiul realizării sistemului cartografic fores-
tier, ce reprezintă, de fapt, o obligație națională și o
cerință a Comunității Europene, este asigurat prin:
-	Legea nr. 7/1996, a Cadastrului și Publicității
Imobiliare, care prevede introducerea unui sistem
unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică
și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul
țării", deci inclusiv a fondului forestier național;
-	unele prevederi ale Codului silvic care se refe-
ră, indirect, la un asemenea obiectiv, în cadrul princi-
piilor gestionării durabile, prin „asigurarea integri-
tății fondului forestier și a permanenței pădurilor"
(art. 5) și precizarea că „amenajamentele se elabo-
rează la nivelul ocoalelor silvice pe unități de pro-
ducție" (art. 20);
-	Ordonanța de guvern nr 66/2010 privind insti-
tuirea Infrastructurii Naționale pentru Informații
Spațiale în România, în vederea implementării
Directivei 2007/2/CE (INSPIRE) cu același obiect.
Este evident că toate aceste prevederi nu pot fi
atinse decât pe baza unui sistem cartografic al pă-
durilor, modern și performan t, realizat și întreținut la
zi cu ajutorul tehnologiilor geomatice.
Unele încercări, legate mai ales de actualizarea
planurilor amenajistice existente, s-au efectuat în
cadrul Directivei europene (INSPIRE) cu termen
Martie 2009 și pe baza Ordonanței de guvern amin-
tite mai sus. în acest context, s-au efectuat unele cer-
cetări la ICAS București și în învățământul superior
silvic urmărind, cu precădere, extragerea unor indi-
catori de structură și stare a arboretului prin telede-
tccție aeriană și satelitară, posibilitățile tehnologiilor
moderne dc întocmire a planurilor ș.a. Din păcate,
experimentele, utile și încurajatoare, nu pot servi
decât la stabilirea unei metodologii unitare, ce ur-
mează a se concretiza în Normele tehnice de lucru,
care să conducă la realizarea unei baze cartografice
corespunzătoare.
3.3.	Structura și condițiile bazei cartografice
moderne
Conținutul, respectiv structura unui sistem car-
tografic modem, în adevăratul sens al cuvântului,
estins în mod unitar pe întregul fond forestier al țării,
trebuie studiat temeinic; acesta trebuie să asigure
piesele necesare care să satisfacă cerințele tuturor
activitățiilor din sector în spiritul gestionării durabi-
le a pădurilor (fig. 1). Reprezentările componente
sunt reduse ca număr dar complexe prin natura lor.
A	. Planul topografic de bază, ca piesă principa-
lă, de rezistență, a sistemului, ar trebui să îndepli-
nească următoarele condiții:
-	concepție unitară de execuție, fundamentată
temeinic și în perspectivă, redată pe unități de
producție (UP) și ocol silvic;
-	format digital, 3D (cu curbe de nivel), cores-
punzător scării 1/5000, încadrat în datumulgeodezic
național, respectiv în proiecția stereografică '70 și
sistemul de coteMareaNeagră 1975’,
-	condiții tehnice, de precizie și conținut, echi-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
31
valențe ridicărilor geotopografice de interes național
și corespunzătoare principalelor activități interesate
din sector.
Un astfel de plan de bază, schițat mai sus, per-
mite multiple utilizări, acoperitoare pentru majori-
tatea nevoilor practicii forestiere și nu numai.
B.	Planuri și hărți tematice, amenajistice, obți-
nute prin derivare din cel de bază și completate prin
teledetecție, inclusiv pe cale terestră, apelând la teh-
nicile geomatice modeme, respectiv:
-	planul amenajistic la scara 1/5000, rezultat
din proiectarea parcelelor, cu limite stabile, naturale
(culmi, ape) sau artificiale (drumuri, Unii somiere,
de înaltă tensiune ș.a.) și, în continuare, prin sepa-
rarea subparcelelor, cuprinzând astfel toate unită-
țile amenajistice (u.a.) definite prin arborete omoge-
ne ca structură și condiții staționale;
-	hărțile amenajistice, la scara 1/20.000, în for-
mat 2D, realizate prin transformarea și completarea
parcelarului cu unele date specifice, rezultând harta
arboretelor, cu numărul u.a., dublat de compoziție,
vârstă și consistență, harta operațiunilor culturale, a
claselor de vârstă, a construcțiilor (civile, drumuri),
cu un conținut specific, în culori, explicitat prin
legendă;
-planul cadastral la scara 1/5000,2D, rezultat
direct din cel de situație, prin ștergerea curbelor dc
nivel și menținerea rețelelor hidrografice, a instala-
țiilor de transport, a construcțiilor importante. In
schimb, sc aplică parcelele (cadastrale) și/sau cor-
purile de proprietate, mult mai reduse ca număr,
constituite după criterii specifice proprii, respectiv
după categoria de folosință și proprietar, având
numerotare proprie, pe UAT.
C.	Alte reprezentări tematice, 3D sau 2D,
constituite ca straturi, derivate din planul de situație
și completate, la nevoie, pot servi, după caz, la ela-
borarea unor studii preliminare și/sau anteproiecte,
privind amenajarea bazinelor hidrografice torenția-
le, a terenurilor degradate și instalațiilor de trans-
port, inclusiv în administrație, vânătoare, turism ș.a.
3.4.	Căi de realizare a planului topografic de
bază 1/5000
3.4.1.	Generalități
Piesa de bază a sistemului cartografic forestier
o constituie planul de situație, întocmit inițial, care
reprezintă efectiv 75-80% din volumul de muncă și
cheltuielile totale. Ca reprezentare 3D, la scara
1/5000, pe U.P., întocmit în condițiile amintite mai
sus, acesta poate servi activităților din sector dar și la
introducerea cadastrului general în fondul forestier.
Efectiv, realizarea unei astfel de piese cartografice
nu ridică, în prezent, la noi, nici un fel dc probleme de
ordin tehnic. în condițiile existenței rețelei geode-
zice naționale GPS, tehnologiile modeme ale geo-
maticii și logistica actuală de hard și soft oferă posi-
bilități cunoscute și recunoscute ca deosebit de avan-
tajoase, fezabile, de perspectivă, pentru implemen-
tarea lor efectivă și în țara noastră. Paradoxal, s-a
conturat și o altă cale, motiv pentru care cele două
oportunități se prezintă, în continuare, pe scurt.
3.4.2.	Ridicări în plan noi
Intr-o prima variantă, care se impune în mod
firesc, planul de bază 1/5000 s-ar realiza prin ridicări
noi apelând la aerofotogrametria digitală, ca metodă
modernă, consacrată, rapidă și sigură. Etapele de
parcurs sunt, în principiu, următoarele (fig. 2):
-	proiectarea înregistrărilor aeriene, cu stabili-
rea elementelor de zbor pentru scara 1/5000, precum
și a amplasamentului punctelor de reper și control;
-	poziționarea 3D a reperelor, în cadrul datum-
ului național, prin determinări GPS sau/și, după caz,
cu stația totală;
-	preluarea imaginilor, folosind camere aeriene
digitale, cu mai mulți obiectivi și înregistrări în 4-8
canale spectrale;
-	ortorectificarea imaginilor, respectiv geore-
ferențierea lor și construcția modelului digital al
terenului (DTM);
-	exploatarea propriu-zisă , respectiv valorifi-
carea intensivă a acestor i magini.
Produsele finale sunt și ele reprezentative, cu-
noscute și la noi:
-	ortofotoplanul, ca reprezentare imagistică, di-
gitală, rezultată din asamblarea înregistrărilor aerie-
ne sub forma unui mozaic și omogenizarea lor printr-
o prelucrare radiometrică;
-	planul digital de situație, 3D, la scara 1/5000,
obținut prin urmărirea, cu un cursor adecvat, pe mo-
delul digital al terenului, a detaliilor de planimetrie și
a formelor de relief, vizualizate direct și redate prin
curbe dc nivel, trasate automat cu un soft corespun-
zător prin intermediul unei rețele de triunghiuri;
-	imagini aeriene digitale, preluate în diferite
canale spectrale, care, studiate pe benzi indepen-
dente sau, mai eficient, prin combinațiile acestora,
pot furniza informații valoroase asupra structurii și
32
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 * Nr. 6
stării pădurii.
Implementarea acestor tehnologii geomatice
modeme satisface pe deplin cerințele actuale, repre-
zentând o cale sigură de obținere a unor reprezentări
cartografice riguroase, 3D și de tip imagine, ale fon-
dului forestier național, de încredere, cu un bogat
conținut informațional sub raport cantitativ și calita-
tiv, în timp scurt și cu eficiență economică ridicată.
3.4.3.	Folosirea planurilor existen te
A doua variantă presupune, în principal, utili-
zarea planurilor disponibile, corespunzătoare totuși
unor cerințe de precizie și conținut, a ortofotoplanu-
rilor, ca piese de mare valoare, relativ recente, inclu-
siv a unor ridicări topografice. Privite în linii mari,
etapele de lucru ar cuprinde (fig. 2):
Fig. 2. Schema dc realizare a planului topografic de ba-
ză. a) prin ridicări noi b) folosind materiale existente
-	procurarea planurilor de referință, rezultate
din conversia în format digital prin scanarea și geore-
ferențierea fostelor planuri de bază 1/5000 și a orto-
fotoplanurilor, ambele categorii disponibile, contra
cost, laANCPI;
-	colectarea planurilor vechi, existente, din zo-
nă și verificarea lor ca lizibilitate, precizie și conți-
nut;
-	transformarea celor utilizabile, prin scanare,
digitizare, vectorizare, respectiv omogenizarea lor;
-	delimitarea prin măsurători terestre a fondu-
lui forestier, a U.P.-ului în cauză, a trupurilor de pă-
dure și/sau a unor grupuri de parcele, care să ser-
vească drept cadru de control al suprafețelor;
-	asamblarea acestora, pe planurile de referință
amintite și adăugarea liniilor de nivel vectorizate de
pe planurile restituite fotogrammetrie;
-	actualizarea conținutului folosind ortofoto-
planurile recente și imagini aeriene digitale sau sate-
litare georeferențiate, completate cu unele ridicări
terestre;
-	definitivarea planului, cu înscrierea toponimi-
ei, a datelor de execuție etc.
Procesul se dovedește îndelungat și anevoios,
cu o sumedenie de operațiuni, fiecare însoțită de con-
cesii care afectează calitatea planului și încrederea
pe care o oferă. în plus, volumul mare de lucrări și
gradul redus de automatizare al acestora presupun
descentralizarea în puncte de lucru a unui personal
numeros, cu o calificare corespunzătoare, care afec-
tează evident unitatea, omogenitatea și randamentul
lucrărilor, inclusiv eficiența economică apreciată, la
prima vedere, ca avantajoasă.
3.5.	Privitor la strategia de urmat
A)	Necesitatea și importanța unei baze carto-
grafice modeme a fondului forestier național, având
ca piesă centrală planul de bază 1/5000, în format
digital, au fost clar formulate. De asemeni, sunt cu-
noscute și au fost, în parte, experimentate și la noi
oportunitățile oferite de tehnicile geomaticii pentru
cartarea și descrierea fondului forestier. Rămâne în
discuție conturarea unei strategii de urmat pentru
realizarea și întreținerea. în viitor, a acestui sistem, în
condițiile de la noi, respectiv lipsa cvasitotală a pla-
nurilor vechi, necesitatea stringentă a unora noi, lip-
sa fondurilor necesare ș.a. în acest sens, sunt de făcut
unele precizări suplimentare.
B)	Ca metode de lucru s-au prezentat două vari-
ante, ce pot fi luate în considerare, care se deosebesc
principial și prin rezultatele obținute.
a	) Ridicări noi, prin aerofotogrammetrie digi-
tală, a întregului fond forestier, eșalonate în timp,
metodă ce merită atenție deosebită deoarece asigură:
-	reprezentări digitale, cartografice (planuri,
hărți tematice) și în format imagine (ortofotop la-
nuri), ca bază sigură și de referință pentru viitor,
inclusiv ca suport al actualizărilor succesive;
-	precizie și conținut pe deplin corespunzătoare
cerințelor modeme, naționale și europene;
-	produse variate, prin derivare din planul
1/5000, necesare activităților din sectorul forestier
(amenajarea pădurilor, inventar forestier național,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
33
implementare, GIS etc.), dar și cadastrului păduri-
lor,
-	randament superior, definit prin automatiza-
rea întregului proces de înregistrare, depozitare,
transfer și procesare a datelor;
-	informații suplimentare, geospațiale, obținute
prin interpretarea imaginilor aeriene, apelând la teh-
nici de teledetecție, folosite la descrierea parcelară și
ca date descriptiv-atribute ale cadastrului general;
-	eficiența economică ridicată, recunoscută pe
plan mondial, apreciată prin calitatea produselor
finale și a randamentului privite comparativ, în ra-
port cu alte metode clasice.
In consecință, ridicările în plan noi, prin foto-
grammetrie digitală, pot conduce la realizarea unei
baze cartografice modeme, conformă cu cerințele
Comunității Europene, superioară calitativ și efici-
entă din punct de vedere economic.
b	) Utilizarea planurilor existente, prezentată ca
„economică” și „rapidă”, are la bază însă o metodo-
logie complexă, cu aspecte de improvizație, produ-
sul final, respectiv planul topografic de bază, digital,
la scara 1/5000, fiind definit prin:
-	precizia îndoielnică a planurilor vechi, dispo-
nibile, condiționată de aparatura și metoda de ridica-
re, inclusiv cea a ortofotoplanurilor existente, apreci-
ată oficial ca ± 1 -2 m, ce poate ajunge efectiv la ±5 m;
-	conținutul acestor planuri, puțin reprezenta-
tiv prin vechimea lor, care presupune actualizarea
prin ridicări terestre sau folosirea ortofotoplaurilor
existente;
-	produse finale limitate la planuri de bază
1/5000, de regulă 2D dar și 3D, cu linii de nivel
preluate după planurile vechi;
-	randament scăzut, marcat de metodologia
greoaie, discutabilă, încă nepusă la punct, condu-
când la planuri lipsite de unitate, fiind elaborate de
echipe diferite din țară.
Argumentele că procedeul este economic și
rapid, calitatea fiind exclusă din comparație, se do-
vedesc neconvingătoare prin aplicarea lui la imple-
mentarea cadastrului general; după mai bine de 15
ani, metodologia de lucru încă se discută, iar rezulta-
tele continuă să se lase așteptate.
C	) Modul de execuție, pentru realizarea bazei
cartografice a fondului, ar putea fi privit, cu îngădu-
ință, în două variante.
a)	Execuția în regie proprie, sub conducerea și
în grija Autorității Publice Centrale care răspunde de
Silvicultură, folosind ca personal ingineri silvici,
autorizați prin lege, o structură administrativ-organi-
zatorică proprie și o logistică de hard și soft cores-
punzătoare. în acest mod, este posibilă realizarea
coordonată a întregului proces tehnologic, de la
zborul fotogrametric până la întocmirea planului de
bază, ceea ce asigură unitatea și calitatea lucrărilor.
b)	Realizarea lucrărilor la comandă, contra
cost, prin contractarea lor de către persoane fizice
sau juridice autorizate, pe baza unor norme tehnice și
caiete de sarcini stabilite de organele în drept. Dată
fiind aria vastă și diversitatea problemelor de rezol-
vat, inclusiv unele condiții dificile de lucru, este greu
de presupus că tehnicienii străini de sector ar obține
rezultatele de calitate, omogene și unitare pe țară, ca
să nu mai vorbim de cost și de randament.
In concluzie, execuția în regie proprie s-ar în-
scrie în spiritul novator și tradiția onorantă a ingine-
rilor silvici, de promovare cu curaj a tehnologiilor
modeme, demonstrată și prin implementarea în pre-
mieră, acum 50 de ani, cu forțe proprii, a metodei
aerofotogrametrice, cu rezultate din cele mai bene-
fice pentru sectorul forestier și nu numai.
D	) Implicațiile administrativ organizatorice
ale reintroducerii fotogrammetrie!, în varianta mo-
dernă, digitală, și a executării lucrărilor în regie pro-
prie sunt, evident, numeroase. în acest sens, se im-
pun a fi luate în considerare următoarele aspecte:
-	stabilirea competenței în realizarea și întreți-
nerea bazei cartografice a fondului forestier, încre-
dințată unui serviciu independent, sau încadrarea ei
în problematica amenaj ării pădurilor;
-	reactivarea atelierelor de ridicare în plan
(geomatice) din cadrul filialelor ICAS și a unui
centru de fotogrammetrie cum a fost cel de la Pipera;
-	selectarea și pregătirea suplimentară, în do-
meniu, a unui grup de ingineri silvici, specializați în
tehnicile geomatice;
-	dotarea corespunzătoare a acestor unități,
existentă doar parțial, cu logistică de hard și soft
necesară, existentă și accesibilă în prezent.
-	colaborarea permanentă cuANCPI, ca for de
coordonare, control și avizare a lucrărilor de măsură-
tori terestre (Boș și lacobescu, 2009).
Lista problemelor dc rezolvat este lungă și nu
34
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126‘Nr. 6
poate fi analizată în cadrul unui articol care are me-
nirea de a le semnala și de a le pune în discuție pe cele
mai importante.
E	) Aspectele economice, legate de costurile
implicate, simt semnalate, de regulă, cu prioritate, ca
fiind cele mai importante și de nerezolvat. Plecând
de la ideea că realizarea sistemului cartografic fores-
tier trebuie realizat, totuși, cândva, într-o forma mo-
dernă, competitivă, și în perspectiva utilității aces-
teia, reținem că:
-	cheltuielile, în ansamblu, reprezentative la bu-
getul statului (al Regiei Naționale a Pădurilor-
Romsilva) și al proprietarilor particulari, nu pot fi
evitate, indiferent de calea de urmat și, în consecință,
trebuie temeinic justificate;
-	varianta folosirii planurilor vechi este doar
aparent mai economică, dar calitatea produselor ob-
ținute este evident inferioară și în consecință, nu poa-
te fi privită decât ca o soluție de avarie, provizorie și
nicidecum de perspectivă;
-	executarea în regie proprie, de către inginerii
silvici, asigură din start calitatea și unitatea tuturor
produselor cartografice și a informațiilor de telede-
tecție aeriană;
-	realizarea documentațiilor cadastrale pentru
întabularea în cartea funciară, întocmite, în conti-
nuare, cu aceeași bază de date, aduce cu siguranța
venituri substanțiale încasate de la proprietarii parti-
culari, reducând astfel cheltuielile regiei proprii.
Privind lucrările în perspectivă, un sistem car-
tografic modem, realizat prin fotogrammetria digi-
tală, se constituie ca referință sigură și pentru actua-
lizările viitoare, realizate prin reamenajarea dece-
nală.
4. Concluzii
1.	Gestionarea durabilă a pădurilor presupune
cunoașterea lor ca întindere, poziționare, structură și
stare, aspecte abordate cu succes de către geomatica
forestieră prin integrarea, în acest scop, a unor teh-
nologii modeme și performante, în continuă evo-
luție.
2.	Baza cartografică a fondului forestier, ca su-
port al dezvoltării durabile a pădurilor și al menți-
nerii integrității lor, lipsește la noi de câteva decenii,
cu consecințe nefaste, criza fiind accentuată de apa-
riția proprietății private și implicațiile de ordin finan-
ciar, având în vedere volumul și durata lucrărilor.
3.	Planul topografic de bază, la scara 1/5000, în
format 3D, ca piesă reprezentativă a întregului fond
forestier, din care rezultă toate componentele siste-
mului cartografic, se poate obține pe căi diferite, dar
soluția aleasă trebuie să asigure o precizie și un con-
ținut informațional corespunzător, un randament su-
perior, cost redus, respectiv o eficiență economică
ridicată.
4.	Problematica este asemănătoare cu cea din
anii 1958-1959 când, practic în aceleași condiții, s-a
apelat cu curaj la o metodă nouă, aerofotogramme-
trică, implementată cu structurile proprii sectorului
forestier. Situația este la fel de presantă, mai dificilă
prin apariția proprietății private, dar și mai avanta-
joasă prin prisma mijloacelor disponibile, mult mai
performante.
5.	Procedeul modem, al aerofotogrammetriei
digitale, consacrat pe plan mondial, se impune cu
autoritate în fața celui bazat pe utilizarea planurilor
vechi, aflat încă în faza de experiment în acțiunea de
introducere a cadastrului general și care s-a dovedit
anacronic, neproductiv și evident mai slab calitativ.
6.	Realizarea în regie proprie, cu toate greută-
țile debutului, privită în ansamblu și în perspectivă,
se dovedește a fi benefică, avantajoasă, sub raportul
cheltuielilor, al calității lucrărilor și al utilizării forței
de muncă excedentare a ingineriilor silvici. In plus,
sectorul beneficiază de sprijinul și interesul ANCPI
pentru realizarea, în paralel, și a documentațiilor
cadastrale pentru întabularea în C.F. a proprietăților
particulare.
7.	Redactarea Normelor tehnice, pentru reali-
zarea și întreținerea bazei cartografice a pădurilor,
trebuie precedată de o analiză atentă a situației de
către toate forurile competente, pentru stabilirea unei
soluții fezabile nu numai pentru prezent ci și în viitor.
8.	Paradoxal, există pericolul de neconceput de
a ne întoarce cu mult în urmă și a apela la o metodo-
logie anacronică, meșteșugărească, de provizorat,
experimentată timp de 15 ani la nivel național și care
s-a dovedit ineficientă, câtă vreme dispunem în
prezent de tehnologiile geomaticii forestiere, perfor-
mante, modeme, implementate cu curaj în trecut cu
sectorul silvic.
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 ■ Nr 6
35
Bibliografie
Boș, N,,Iacobescu, O., 2007: Topografie mo-
rfe/viă. Editura C.H. Beck, București, 540p.
B o ș, N., I a c o b e s c u, O., 2009: Cadastru și cartea
funciară. Editura C.H. Beck, București.
Boș, N., 2009: Cu privire la introducerea evidenței
amenajistice și cadastrale în fondulforestier al României.
Revista Pădurilor nr. 1.
G i u r g i u, V., 2007: Codul silvic și gestionarea
durabilă a pădurilor. Revista pădurilor nr. 4,
T am aș, Șt.,T ereșneu,C.,2010: Concepte și teh-
nici ale sistemelor de informații geografice. Editura Lux
Libris, Brașov.
Prof. dr. ing. Nicolae BOȘ
Membru corespondent al ASAS
Universitatea „Transilvania” din Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Geomatics and map-makmg of forestland in Romania
Abstract
The sustainable forest management assumes the existence of a thorough and updated database of the entire național
forest land, based on a map-making system with a proper precision and content. Unfortunately, even though the forests
have used topographical survey by aerial photographs in the past, such works have not been performed in the last two
decades, the crisis becoming even more criticai owing to the occurrence ofprivate ownership of forests.
Depending on the requirements of forest management planning, land surveying, național forest inventory, GIS and
not only, the production of a modem and unitary mapping system, in accordance with the performing technologies of
geomatics is compulsory. In these circumstances, a strategy to produce the topographical plan at 1:5000 scale, the
milestone of the system is emphasized. Such complex strategy should ensure its quality as precision and content as well as
a high productivi ty and efficiency.
Taking into account the scale of works and volume of costs, the technical Solutions should be analyzed thoroughly,
based on our own experience and modem requirements. The final product should be a unitary methodology, Technical
norms respectively, approved by the National Agency for Land Surveying and Real Estate Advertising.
Keywords: development, geomatics, orthophotoplan, mapping system,projection plan
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 6
Cauzele degradării arboretelor
din Piemontul Cândești
1.	Introducere
(ioana după profituri cât mai mari și rapide a
determinat înlocuirea pădurilor naturale cu arborete
artificiale alcătuite din specii repede crescătoare, cu
care nu se realizează ecosisteme asemănătoare celor
naturale, care au o marc capacitate de autoreglare și
dc realizare a echilibrului dinamic și, deci, cu stabili-
tate.
Principalele efecte ale activității umane asupra
mediului, care reprezintă una din cauzele importante
ale dispariției speciilor și distrugerii biodiversității,
sunt următoarele:
-	distrugerea biotopurilor prin defrișări, dese-
cări, incendii etc;
-	degradarea mediilor naturale prin poluare, a-
mcnajarca cursurilor dc apă (indiguiri, baraje de
retenție etc.)
-	fragmentarea biotopurilor.
într-un document strategic publicat în același
timp de către World Resources Institute, Uniunea
Mondială pentru Natură și Programul Națiunilor
Unite pentru Mediu sunt recunoscute șapte cauze
primare ale sărăcirii biodiversității și anume:
-	creșterea ridicată și necontrolată a populației
umane și a consumului resurselor naturale;
-	reducerea continuă a gamei produselor manu-
facturate provenite din agricultură, silvicultură și
pescuit;
-	existența unor sisteme economice și politice
care nu iau în considerare mediul și resursele natu-
rale;
-	inegalități în repartizarea proprietății, gestio-
narea și împărțirea avantajelor rezultate din folosirea
și conservarea resurselor biologi ce;
-	existența unor sisteme legislative și instituțio-
nale care favorizează exploatarea nedurabilă;
-	insuficiența cunoștințelor despre raporturile
dezvoltare-mediu.
Realitățile forestiere evidențiază că, urmare a
acțiunilor repetate ale unor factori perturbanți vătă-
mători și, cel mai adesea, din cauza aplicării inadec-
vate a intervenției antropice, sc produc cazuri în care
pădurea trebuie îndrumată, pe o perioada de timp
variabilă, spre o altă stare structurală corespunzătoa-
re tipului natural fundamental de pădure.
Magdalena MARICA
Fig. 1. Urmările unei poluări cu apă sărată într-o
suprafața de fond forestier din U.P. V Leordeni, Ocolul
silvic Topoloveni
In acest context, în lucrarea de față se vor
analiza factorii care au determinat existența unor
arborete structural și (sau) funcțional necorespunză-
toarc din Piemontul Cândești.
2.	Materialul și metoda de cercetare
Ca metodă de cercetare s-a folosit analiza
evoluției în timp a fondului forestier din raza
Piemontului Cândești, în vederea stabilirii măsurilor
dc conservare a biodiversității forestiere și amelio-
rării structurii și compoziției pădurilor degradate,
brăcuite, necorespunzatoarc condiților staționate,
prin aplicarea lucrărilor de reconstrucție ecologică.
Factorii care au contribuit la apariția arbore-
telor structural și(sau) funcțional necorespunzătoare
sunt următorii:
-	împădurirea unor suprafețe cu specii impro-
pri i tipului de stațiune (salcâm, pin ctc);
-	tratarea acestora timp îndelungat în regim de
crâng;
-	acțiunea antropică (obiective petroliere po-
luante, pășunat abuziv, tăieri în delict etc).
Aceste aspecte în evoluția arboretelor nu sunt
rezultatul acțiunii negative a omului dintr-o perioadă
de 10-20 de ani, cum nici tăierile rase din păduri
particulare din ziua de azi nu vor avea efect mâine.
După principiul ecologiei generate și anume „orice
lucru trebuie să conducă undeva” sau, cu alte cuvin-
te, nici o acțiune din interiorul unui sistem nu rămâne
fără răspuns, se constată că gospodărirea din trecut a
REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • Nr 6
37
pădurilor din Piemontul Cândești, trecut în care au
existat mai multe perioade cu specific determinat de
condițiile economice, tehnice și politice din vremea
respectivă, a influențat în mod negativ structura pe
clase de vârste a arboretelor, modul lor de regenerare
(64 % din arborete provin din lăstari), cât și faptul că
16 % din arboretele din raza de lucru studiată prezin-
tă cioate cu fenomene de uscare.
în evoluția lor, pădurile din Piemontul
Cândești, administrate acum, în parte, de Ocoalale
silvice Topoloveni și Pitești, au trecut prin patru
trepte distincte în ceea ce privește cultura, îngrijirea
și regenerarea, și anume:
-	perioada anterioară punerii în aplicare a ame-
najamentelor și regulilor tehnice silviculturale, adică
până în anul 1864;
-	perioada dintre anii 1864 și 1948, când au luat
naștere și s-au dezvoltat primele concepții de cultură
silvică și s-au scris primele amenajamente și reguli
de exploatare;
-	perioada cuprinsă între 1948 și 1994, când
toate pădurile au trecut în patrimoniul statului și s-au
întocmit amenajamente care prescriu și urmăresc
aplicarea unor principii avansate în tehnica silvicul-
turală, în vederea unei gospodărir i intensive a pădu-
rilor;
-	perioada de după 1994, în care au fost aplicate
legile retrocedării fondului forestier (Legea 18/1991
și, cu rol hotărâtor în evoluția arboretelor din raza
Ocolului silvic Topoloveni, în special, Legea
1/2000).
în perioada anterioară anului 1864, pădurile
erau în cea mai mare parte proprietatea mănăstirilor,
a bisericilor și a familiilor boierești. în aceste păduri
nu s-au efectuat aproape niciodată exploatări regu-
late ci se tăiau arbori potriviți necesităților proprieta-
rilor, degradându-se astfel suprafețe întinse, care
apoi erau vândute locuitorilor spre a le transforma în
terenuri agricole.
După anul 1864, când o parte din păduri, în
urma secularizării averilor mănăstirești, au trecut în
patrimoniul statului, încep să se organizeze primele
servicii silvice, regimul pădurilor fiind reglementat
încă după „Legiuirea pentru cruțarea pădurilor de pe
moșiile mănăstirești și altele” tăcută în 1863 în
Moldova și generalizată, în scurt timp, și în
Muntenia. Această lege stabilea ca pădurile de stejari
sau brazi de pe fiecare moșie nu vor putea cuprinde
mai mult de 80 de parchete. Pentru pădurile consti-
tuite din alte specii, numărul minim de parchete pe
moșie nu putea fi mai mic de 40.
Tot această lege prevedea că,, trebuie lăsat câte
un copaciu de fiecare prăjină de loc”, adică cca 56
rezerve la hectar.
Un regulament din anul 1868 prevedea „dispo-
zițiunile privitoare la vânzarea spre exploatare a pă-
durilor statului și a personalităților pentru antrepre-
nori care vor tăia din acestea”, lăsarea de rezerve, al
căror număr va fi stabilit de silvicultori pentru fieca-
re pădure în parte, care număr trebuia trecut apoi în
„condițiunile speciale de exploatare”.
Potrivit obiceiului, se lăsau 80 rezerve de
parchet care, după introducerea sistemului metric, s-
au socotit la hectar.
După 1870, Ministerul de Finanțe (care admi-
nistra în acea vreme și domeniul forestier) a introdus
un model de statistici și de amenajament tipic în
crâng cu rezerve. Prin aceste măsuri, aproape toate
pădurile statului și ale instituțiilor publice puse în
tăiere s-au amenajat aproape uniform cu cicluri de
producție de 30-35 sau 40 de ani și cu 80 rezerve la
hectar.
După 1890, se naște un curent care imprimă o
faza de tranziție în care se începe renunțarea la crân-
gul compus și trecerea la codru regulat, căutându-se
să se reglementeze exploatările în majoritatea pădu-
rilor.
în această perioadă, apar primele amenajamen-
te întocmite după reguli silvotehnice superioare, în
special pentru pădurile statului.
Spre sfârșitul acestei perioade, se părăsește
concepția de a se face regenerarea exclusiv pe cale
naturală și se adoptă și ideea ajutorării acesteia pe
cale artificială, acolo unde cea naturală nu s-a putut
obține. Totodată, s-a urmărit substituirea arboretelor
degradate, mai ales în stațiunile slab productive.
Pădurile particulare țărănești, precum și toate
luncile și zăvoaiele, au fost tratate în această perioa-
dă în crâng simplu, cu cicluri de producție de 10-20
ani, fapt ce a dus la degradarea lor intensivă.
Astfel, în această perioadă, modul de gospodă-
rire a fondului forestier a dus la scăderea productivi-
tății arboretelor, în unele cazuri chiar la degradarea
lor totală.
Primul amenajament pentru acest pentru pădu-
rile administrate de actualul Ocol silvic Topoloveni a
fost întocmit în anul 1949/1950. Prin acesta s-au
prevăzut regimul codrului, cu ciclul de 120 ani, și
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
crângul cu ciclul de 20-25 ani. în compoziția țel s-au
prevăzut speciile de bază importante (GO, FA, DT),
iar pentru zăvoaie, plop și salcie.
Tratamentele prevăzute au fost tăierile progre-
sive și tăierile rase în crâng, iar organizarea pădurilor
s-a făcut in 18 unități de producție.
în prima perioadă de aplicare a amenajamentu-
lui (1949-1957), din lipsa materialului săditor, s-au
făcut foarte puține plantații cu stejar și semănături cu
fag. După 1958, în urma asigurării necesarului de
puieți, s-a început a se renunța la monoculturi, folo-
sindu-se formula de împădurire adecvată stațiunilor.
Prin constituirea pădurilor de folosință comu-
nală în anul 1954, o parte din suprafața ocolului a
trecut la păduri comunale, astfel că, după 2-4 ani de
aplicare, amenajamentele din 1949 nu mai cores-
pundeau.
Aceste amenajamente au constituit totuși un
ghid în ceea ce privește cadrul general de reglemen-
tare a producției și culturii forestiere.
în anul 1968 s-a întocmit al doilea amenaja-
ment pe baza datelor de teren culese în anul 1967, iar
rezultatele aplicării amenajamentului în deceniul de
valabilitate sunt următoarele:
1,	Cota medie de produse principale recoltată
anual depășește posibilitatea cu 14%, cele mai
sol icitate unități de producție fiind IV, VI și VII - una
din cauze fiind instalarea unor balastiere în fondul
forestier, de pe care a fost necesar să se exploateze
materialul lemnos.
2.	Tăierile de îngrijire nu s-au executat pe
întreaga suprafață din cauza inaccesibilității relative
a unor arborete situate la obârșia pâraielor și în care
erau necesar a se executa lucrări precum răriturile
(din 139 ha prevăzute s-au realizat doar 77,6 ha);
3.	Suprafața mare împădurită între 1968 și 1977
a dus la necesitatea aplicării degajărilor pe o supra-
fața mult mai mare decât cea prevăzută în amenaja-
ment;
4.	Formulele de împădurire propuse nu au fost
respectate. S-au folosit la împăduriri rășinoasele în
proporție de 66% din totalul suprafețelor destinate
regenerării artificiale și în cea mai mare parte din
suprafețele parcurse cu tăieri de substituire, rezul-
tând astfel arboretele de pin, molid, duglas, larice,
pure sau în amestec.
Preferința pentru cultura rășinoaselor s-a dato-
rat ușurinței de întemeiere a acestor arborete, faptu-
lui că au o creștere mai rapidă față de foioasele
autohtone gorunul și fagul și pentru obținerea
lemnului de celuloză.
Introducerea rășinoaselor pe o suprafață mare
într-un interval atât de scurt s-a demonstrat a fi
exagerată. S-a constatat că aceste arborete create în
afara arealului lor suferă de doborâturi de vânt și
zăpadă iar, sub aspectul calității, materialul lemnos
nu este valoros.
Din anul 1978 s-a pus bază pe promovarea
speciilor locale valoroase (gorun, fag, stejar etc.) și s-
a propus introducerea rășinoaselor numai în cazuri
deosebite ca: terenuri degradate, stațiuni de produc-
tivitate inferioară pentru speciile de bază și în com-
pletarea unor mici goluri în regenerări naturale.
Un fenomen deosebit, declanșat în perioada de
după 1930, este uscarea cvercineelor. Fenomenul s-a
agravat de la o etapă la alta în stejărete, gorunete,
șleauri cu gorun etc.; după 1980, s-au semnalat
uscări cu urmări grave și în pădurile de rășinoase din
afară arealului.
Apariția și evoluția uscării anormale a arborilor
se atribuie fenomenelor de stres climatic, cu deose-
bire secetelor excesive și de durată, precum și
poluării industriale. Pe fondul debilitării arboretelor
din aceste cauze principale, acționează alți factori
(insecte defoliatoare, gândaci de scoarță, bacterii,
vătămări produse de pășunat, măsuri de gospodărire
aplicate defectuos etc.), care conduc la uscarea parți-
ală sau integrală a unor trupuri de pădure.
Au fost frecvente cazurile de uscare semnalate
ca urmare a modificărilor condițiilor naturale de
vegetație prin lucrări hidrotehnice efectuate de-a
lungul cursurilor de apă, având ca rezultat coborârea
nivelului apelor freatice și, respectiv, dereglarea
regimului de aprovizionare cu apă a arborilor - regu-
larizarea albiei râului Argeș a dus la uscarea
arboretelor specifice de luncă (anin, plop eurame-
rican, salcie).
Arboretele de cvercinee în care s-a manifestat
fenomenul au fost cartate pe grade de intensitate;
cele cu grad avansat de uscare au fost incluse în rând
de exploatare, iar pentru cele cu grad inferior de
uscare s-a prevăzut extragerea arborilor uscați și
împădurirea golurilor.
Astfel, se poate concluziona că, la nivelul
anului 1990, înainte de aplicarea primei legi a retro-
cedării terenurilor forestiere, se remarcă o dispunere
necorespunzătoare pe clase de vârstă a pădurilor,
cauzată de exploatările masive din trecut, toate
REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 “Nr 6
39
unitățile de producție fiind deficitare în arborete
exploatabile. Totodată, este de menționat că și nere-
alizarea la timp, în mod sistematic dc la o amenajare
la alta, a tratamentelor prevăzute, a determinat un
dezechilibru în structura pe clase de vârstă a
arboretelor.
La nivelul fiecărui arboret, cât și la nivelul unor
complexe de arborete ce constituie o unitate de
gospodărire, tratamentul adoptat influențează frec-
vent structura viitoarei păduri, iar structură de mo-
Bibliografie
C h i r i ț ă, C. et a/., 1977: Stațiuniforestiere. Editura
Academiei Republicii Socialiste România, București.
C h i ț u, C., 1972: Relații între factorii fizico-geo-
grafici din regiunea piemontană și subcarpatică dintre
râurile Dâmbovița și Argeș, Fac. Geografie. București.
D a i a, M., 2003: Silvicultura. Editura Ceres,
București.
F1 o r e s c u, L, NI c o 1 e s c u, N., 1996: Silvicultura,
Voi. I Studiul pădurii, Editura LuxLibris, Brașov.
F1 o r e s c u, L, NI c o 1 e s c u, V.N., 1998: Silvicul-
tura. Voi. II Silvotehnica. Editura Universității
"Transilvania" din Brașov.
Negule seu, E.G., St ane seu, V., Fior eseu, L,
T â r z i u, D., 1973: Silvicultura, vol.I și II. Editura Ceres,
București.
NI c o 1 e s c u, N., 2003: Silvicultura. Editura Aldus,
Brașov.
T â r z i u, D., 2003: Ecologie generală șiforestieră.
ment a fiecărui arboret devenit exploatabil influen-
țează uneori chiar decisiv eficacitatea ecologică și
economică a tratamenului adoptat.
De aceea, pentru îndrumarea pădurii spre struc-
turi de detaliu și de ansamblu care să permită apli-
carea eficientă a unui tratament în raport cu țelurile
fixate, este necesar ca acest obiectiv să fie urmărit cu
consecvență încă de la întemeierea pădurii și pe tot
parcursul dezvoltării fiecărei generații arborescente.
„Vasile Goldiș” University Press, Arad.
T â r z i u, D., 2006: Pedologie și stațiuni forestiere.
Editura SILV ODEL, Brașov.
Tr aci, C-, 1985: Împădurirea terenurilor degrada-
te. Editura Ceres, București.
*	* * 1961: Clima României, Voi. II. Institutul de
Meteorologie și Hidrologie, București.
*	* * 1936: Amenajamentul Pădurilor Statului din
Ocolul Silvic N. G. Popovici.
*	* * 1949: Amenajamentul Unității de Producție I
Fundățeanca din Marea Unitate Forestieră, Grupa
Butoiu, Centrul de amenajare Găești.
*	* * 1949: Amenajamentul Marei Unități
Forestiere, Grupa Leordeni.
*	* * 1998: Amenajamentele Ocolului silvic
Topoloveni, RNP, I.C.A.SBucurești.
*	* *, 2005: Amenajamentele Ocolului silvic
Topoloveni, RNP, I. C.A.S București.
*	* * 2003: Amenajamentele Ocolului silvic Pitești,
RNP, I. C.A S București.
Ing. Magdalena MARICA
Ocolul Silvic Topoloveni, Direcția Silvică Argeș
The causcs of forest stand degradation in the Gândești Piemont
Abstract
In this paper an analysis of the evolution of forestland located in the Cândești Piemont is carried out. It is targeting the
elaboration of conservation measures for forest diversity as well as improvement of structure and species composition of
degraded stands, not corresponding to site conditions, by performing various interventions for their ecological
reconstruction.
Keywords: evolution offorestland, improvement ofdegraded stand, site conditions, ecological reconstruction.
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
Populația de cerb lopătar din
regiunea Pătrăuți (jud. Suceava)
Sorin GEACU
Gheorghe BOTOȘAN
1.	Condiții naturale
Regiunea Pătrăuți se află la 5-8 km nord de
Suceava în Podișul Dragomimei. Pădurile sunt ex-
tinse pe numeroase dealuri (Prisaca, Robilor, Obștea,
Călinești, Pătrăuți, Țigănia, Crujana, Vărăria,
Năruișu, Adâncată, Zamostea) și văi (Pătrăuțeanca,
Crujana, Dragomima, Cirincău, Călinești, Humăria,
Baranca, Valea Mare și alți afluenți mai mici ai
acestora), care se îndreaptă spre râurile Suceava și
Șiret. Altitudinea maximă (520 m) se află în partea
central-nordică (la obârșia pârâului Crujana), iar cea
minimă în lunca Șiretului, lângă Zamostea (280 m).
Sectorul central al regiunii împădurite are altitudini
de 420-500 m.
Datele stației meteorologice Suceava indică o
temperatură medie anuală a aerului de 7,4°C (maxim
ue 18,5°C în iulie și minim -5,1°C, în ianuarie) și o
cantitate de precipitații atmosferice de 578,7 mm/an,
cu maximul în iunie (92,9 mm) și minimul în martie
(24,3 mm). Populația de cerb lopătar a fost afectată
de iernile grele 1985/1986 și 1995/1996, găsindu-se
atunci multe exemplare moarte.
Pădurea (fig. 1), extinsă pe 9 km de la vest la est
Fig. 1. Pădurea și pârâul Crujana.
(Călinești-Călugăreni) și pe 15 km de la sud către
nord (Pătrăuți-Zamostea), are o suprafață de circa
11.000 ha, fiind alcătuită din fag (61%), carpen
(16%), stejar și gorun (12%) etc. Arboretele - cu
vârsta medie de 75 de ani -, se încadrează ecosis-
temului „pădurilor est-carpatice de gorun cu carpen
Și fag”.
Satele din jur sunt: Pătrăuți, Mitocu Dragomir-
nei, Lipoveni, Adâncată, Măriței, Călinești, Șerbă-
uți, Calafindești, Călugăreni, Poiana și Zamostea.
Extinderea pădurii și faptul că nu este traversată
de drumuri modernizate sunt factori favorabili supli-
mentari pentru menținerea cerbilor lopătari în acest
areal.
2.	Aducerea primelor exemplare
în 1955 s-a realizat studiul pentru colonizarea
speciei pe fondul de vânătoare Pătrăuți. Lângă canto-
nul silvic Crujana s-a construit, în 1956, un țarc în
suprafață de 3 ha (cu gard înalt de 2,5 m, realizat din
nuiele de către locuitori din satul Pătrăuți și angajați
ai ocoalelor silvice Pătrăuți și Suceava), în care s-au
amplasat 3 hrănitori (fig. 2) - unde s-au administrat
trifoi, lucemă, castane și 3 sărării, pârâul Crujana
traversându-1 prin mijloc (Motrescu, 1960).
Fig. 2. Hrănitoare aflată la marginea fostului țarc de
cerbi lopătari. Și-a păstrat amplasamentul din 1956,
fiind refăcută în anii' 80.
Țarcul era amplasat în Poiana Crujana, la 380 m
altitudine (azi la contactul u.a. 20 și 39 din U.P. IV
Pătrăuți), la 4 km nord de satul Pătrăuți. Tot în 1956,
din parcul Șarlota (jud. Timiș) s-au adus, în două
REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • Nr 6
41
transporturi, 22 cerbi lopătari1, care, în anul 1957 au
fost lăsați liberi. în 1961-1962, țarcul a fost deza-
fectat (putrezise împrejmuirea).
Lăzile cu cerbi lopătari au fost încărcate într-un
vagon CFR în gara Șarlota, fiind atașat la mai multe
trenuri. Transportul a durat o săptămână și s-a desfă-
șurat pe un traseu de 620 km, pe ruta Șarlota-Lipova-
Simeria-Teiuș-Dej-Vatra Domei-Suceava. Din gara
Succava-Burdujeni, cuștilc au fost transportate până
la țarc cu căruțele Ocolului silvic Pătrăuți. S-au adus
atât exemplare mature, cât și viței. Hrana adminis-
trată pe durata transportului se afla în același vagon
și se distribuia în principal la staționarea în gări.
în luna decembrie 1957, temperaturile scăzute
(până la -25°C) au afectat efectivul.
Deși lupii erau rar întâlniți, s-a acționat totuși
pentru eliminarea lor din regiune, astfel încât, în pe-
rioada 1956-1960, se împușcaseră 10. în 1979 au
apărut din nou lupi care nu au produs pagube efec-
tivelor. După puțin timp lupii s-au retras în zona de
munte.
45,	iar în 1960 erau 50 exemplare care se răspândi-
seră în pădurea din bazinul Crujanei (fig. 3). Astfel,
numai în câțiva ani, efectivul a crescut de 2,2 ori.
Fig. 3. Arealul cerbilor lopătari în regiunea Pătrăuți. 1.
Țarc de colonizare: 2. Arealul speciei în 1960; 3. Are-
alul speciei în Î96S; 4. Arealul speciei din 1974 până în
prezent; 5. Apariții sporadice în unii ani. 6. Păduri.
în 1967 s-au depășit 200 exemplare (210), în
anul următor constatându-se 255. Același efectiv s-a
3. Dinamica populațională	menținut și în 1969 (tab. 1), an în care specia devine
stabilă și pe fondul dc vânătoare Adâncată, în
în 1958, numărul cerbilor lopătari ajunsese la pădurile de la nord-vest și vest de Pătrăuți.
Tabelul 1
Dinamica efectivului de cerb lopătar (exemplare) din regiunea Pătrăuți în intervalul 1956-2009 pe fonduri de
vânătoare (F.V.)
F.V./An	1956	1960	1969	1971	1972	1974	1976	1977	1978	1979
Zamostea	-	-	5	-	-	20	45	45	45	55
Adâncată	-	-	20	25	2	75	90	100	95	140
Pătrăuți	22	50	230	250	280	270	360	365	310	250
Total	22	50	255	275	282	365	495	510	450	445
										
F.V./An	1980	1981	1982	1983	1984	1985	1986	1987	1988	1989
Zamostea	70	80	80	55	60	50	65	55	55	30
Adâncată	180	170	130	50	60	55	60	60	30	45
Pătrăuți	340	350	280	320	375	140	110	155	150	145
Mitoc	-	-	-	-	-	-	-	-	20	-
Total	590	600	490	425	495	245	235	270	255	220
										
F.V. / An	1990	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998	1999
Zamostea	20	20	45	20	10	20	30	45	10	20
Adâncată	40	45	85	50	40	40	35	40	40	35
Pătrăuți	125	110	100	110	100	110	120	80	100	90
Mitoc	-	-	15	10	-	-		-	-	-
Total	185	175	245	190	150	170	185	165	150	145
										
F.V. / An	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007	2008	2009
Zamostea	20	20	10	10	5	5	5	5	5	5
Adâncată	30	30	10	10	5	5	5	5	5	5
Pătrăuți	80	80	80	80	80	70	70	65	50	55
Total	130	130	100		100	90	80	80	75		60	65
1 Autorii aduc mulțumiri pentru informațiile furnizate, în vara anului 2009, dc domnul Valerian Cramarciuc (în vârstă de 85
de ani) din satul Pătrăuți, fost pădurar dc vânătoare, care a însoțit de la Șarlota la Pătrăuți transporturile de cerbi lopătari.
42
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr 6
în 1969, cea mai mare populație - 230 exem-
plare (95 masculi și 135 femele) era în pădurile
fondului cinegetic Pătrăuți, mai puține întâlnindu-se
în pădurile fondului Adâncată (20 exemplare - 5
masculi și 15 femele), câteva (5 ciute) ajungând până
spre Zamostea.
După lăsarea în libertate, s-a constatat o crește-
re a taliei exemplarelor și o ameliorare a calității
coamelor (Motrescu, 1960, Goicea, 2002).
în 1973, populația speciei atinsese 300 de
exemplare (110 masculi și 190 femele).
Din anul 1974, acest ierbivor devine stabil și în
pădurile aflate la 10-13 km spre nord pe fondul
cinegetic Zamostea, atunci existând acolo 10 pe-
rechi.
între 1977 și 1989, masivul forestier Pătrăuți a
avut statut de unitate silvo-cinegetică de interes
național (USIN). Astfel, beneficiind de protecție
totală, efectivele cerbului lopătar au crescut. în acel
an, se depășește valoarea dc 500 de exemplare, din
care: 135 masculi și 230 femele pe fondul Pătrăuți,
40 masculi și 60 femele pe fondul Adâncată și 25
masculi și 20 femele pe fondul Zamostea.
Biotopul cerbului lopătar a fost îmbunătățit
prin deschiderea de linii parcelare și linii somiere,
care apoi au fost cultivate cu plante trifoliene.
Populația maximă (600 exemplare) s-a înre-
gistrat în primăvara anului 1981, când s-au numărat:
150 masculi și 200 femele pe fondul Pătrăuți, 70
masculi și 100 femele pe fondul Adâncată și 40
perechi pe fondul Zamostea.
între 1977 și 1984 s-au înregistat efectivele
maxime pe cele trei fonduri de vânătoare: 375 exem-
plare (140 masculi și 235 femele) pe fondul Pătrăuți
în 1984, 180 exemplare (80 masculi și 100 femele)
pe fondul Adâncată în 1980 și 80 exemplare (40 mas-
culi și 40 femele) pe fond ul Zamostea în 1981 -1982.
lama grea 1984- 1985 a determinat reducerea la
jumătate a efectivului - de la 495 la 245 exemplare!
în anii 1988, 1992 și 1993, specia se extinde și
în pădurile aflate la sud de Adâncată, către Fetești-
Siminicea, toate incluse fondului cinegetic Mitoc
(10 perechi în 1988 și 5 în 1993). Atunci s-a înregis-
trat dimensiunea maximă a arealului speciei -18 km
dc la vest la est și 20 km de la nord la sud, cuprinzând
4 fonduri de vânătoare (Pătrăuți, Adâncată,
Zamostea și Mitoc). Menționăm și faptul că un taur a
fost vânat pe fondul Mitoc în anul 1980.
După 1990, condițiile de liniște dar și trofice
s-au înrăutățit (exploatări forestiere, prezența cule-
gătorilor de ciuperci, cei care adună crengi uscate,
pășunat abuziv), ceea ce a determinat tulburarea li-
niștii și reducerea locurilor de adăpost. La toate se
adaugă și problema braconajului, dar și înmulțirea
câinilor vagabonzi care atacă cerbii lopătari prinzân-
du-i dc gât, mai ales iama când, datorită frigului,
slăbesc mult. Un astfel de caz - o ciută ruptă de câini -
s-a constatat pe 9 ianuarie 2002 în subparcela 20 D a
pădurii Pătrăuți. Menționăm și faptul că pădurile
unde există cerbi lopătari au fost accesibilizate,
dinaintea anului 1970, cu peste 20 km de drumuri
forestiere.
Anul 1992 a fost ultimul în care s-au înregistrat
peste 200 exemplare: 40 masculi și 60 femele pe
fondul Pătrăuți, 20 masculi și 65 femele pe fondul
Adâncată, 15 masculi și 30 femele pe fondul Zamos-
tea și 5 masculi cu 10 femele pe fondul Mitoc.
Peste 100 de cerbi lopătari s-au înregistrat ulti-
ma dată în 2003.
Cele 65 exemplare observate la începutul anu-
lui 2009 în regiune sunt concentrate în proporție de
85% pe fondul cinegetic Pătrăuți.
Cerbii lopătari se întâlnesc cu precădere în pă-
duri, mai rar ieșind pe terenurile agricole din jurul
acestora.
Aproximând arealul speciei după întinderea
pădurilor de pe fondurile de vânătoare pe care s-a
semnalat, notăm faptul că, de la suprafața de 5.000 ha
în perioada 1957-1968, arealul a sporit la 8.000 ha în
intervalul 1969-1973 și 11.000 ha din 1974 până în
prezent (cu excepția anilor 1988 și 1992-1993, când
ajunsese la 13.000 ha).
în ansamblu, populația de cerb lopătar a sporit
de 27,3 ori în intervalul 1956-1981, după care s-a
redus dc 9,2 ori în perioada 1981-2009.
Raportul între sexe a variat, în majoritatea ani-
lor fiind corespunzător (tab. 2).
Au fost însă și ani când valorile sex-ratio au fost
necorespunzătoare. De exemplu, pe fondul
Adâncată, în 1992, erau 65 femele și numai 20
masculi, iar în anul următor 40 de femele și doar 10
masculi. Pe fondul Zamostea, la începutul anilor
1994, 2008 și 2009, grupul de cerbi lopătari era
alcătuit numai din femele, situație similară în cazul
ultimilor doi ani și pentru fondul Adâncată. Numărul
de masculi l-a depășit pe cel al femelelor în 1976-
1977 pe fondul Zamostea (erau atunci 25 masculi și
20 de femele).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
43
Tabelul 2
Raportul între sexe (M/F) la populația de cerb lopătar calculat pe fonduri de vânătoare (FV) (1969-2007)
An/FV	1969	1971	1972	1973	1974	1975	1976	1977	1978	1979	1980
Zamostea	0/5	-	-	-	1/1	1/1,6	1/0,8	1/0,8	1/1,2	1/1,2	1/0,7
Adâncată	1/3	1/1,5	1/1	-	-	1/1,5	1/1,5	1/1,5	1/1,1	1/1,3	1/1,2
Pătrăuți		1/1,4	1/1,5	1/1,5	1/1,7	1/1,7	1/2	1/1,7	1/1,7	1/1,8	1/1,5	1/1,4
An/FV	1981	1982	1983	1984	1985	1986	1987	1988	1989	1990	1991
Zamostea	1/1	1/1	1/1,2	1/1,4	1/1	1/1,6	1/1,2	1/1,2	1/1	l/l	1/1
Adâncată	1/1,4	1/1,1	1/1	1/1,4	1/1,2	1/1	1/1	1/1	1/1,2	1/1	1/1,2
Pătrăuți	1/1,3	1/1,3	1/1,6	1/1,6	1/1,3	1/1,7	1/1,8	1/1,5	1/1,6	1/1,7	1/1,7
An/FV		1992	1993	1994	1995	1996	1997		1998	2008	2009	
Zamostea		1/2	1/3	0/10	1/3	1/1	1/1,2	1/1	0/5	0/5	
Adâncată		1/3,2	1/4	1/3	1/3	1/2,5	1/1,6	1/1,6	0/5	0/5	
Pătrăuți		1/1,5	1/1,7	1/1,5	1/1	1/1	1/1,2	1/1,5	1/1,5	1/1,7	
Mărimea cârdurilor s-a redus de la 30-40	Iul 3). Cele mai multe, pe cele trei fonduri de vână- exemplare/cârd, în perioada 1975-1984, la 15-20	toareaufostînanii: exemplare/cârdîn intervalul 1985-1990, apoi la 9-10	- la Pătrăuți: 91 în 1984 (1 mascul și 90 femele); exemplarc/cârd în deceniul 1991-2000. Din 2001 și	75 în 1985 (22 masculi și 53 femele); 65 în 1977 (20 până în prezent, cârdurile sunt foarte mici, fiind	masculi și 45 femele) și 64 în 1978 (44 masculi și 20 formate dinnumai 4-5 cerbi lopătari.	femele); multe din exemplarele din 1984 și 1985 de fapt au fost găsite moarte datorită iernii aspre de 4. Recolte	atunci; - la Adâncată: 43 în 1980 (2 masculi și 41 feme- Exemplarele recoltate au fost numeroase (tabc- le); 42 în 1982 (doar femele); 32 în 1979 (2 masculi și Tabelul 3 Numărul cerbilor lopătari recoltați în intervalul 197 ■ -2006 (exemplare)									
F.V./An	1971	1972	1973	1974	1975	1976	1977	1978	1979	1980
Zamostea	-	-	-	-	3	8	13	20	14
Adâncată	-	-	-	-	1	7	12	32	43
Pătrăuți	5	8	12	45	55	65	64	-	13
Total	5	8	12	45	1	58	80	89	52	71
									
F.V./An	1981	1982	1983	1984	1985	1986	1987	1988	1989	1990
Zamostea	30	4	-	1	21	5	6	6	-	-
Adâncată	30	42	-	5	19	3	7	7	5	2 .
Pătrăuți	1	21	-	91	75	4	27	26	19	12
Total	61	67	-	97	115	12	40	39	24	14
									
F.V. / An	1991	1992	1993	1994	1995	1996	1997	1998	1999	2000
Zamostea	1	2	1	2	3	1	-	1	-	-
Adâncată	1	4	5	3	2	2	2	1	-	-
Pătrăuți	19	20	17	15	13	12	13	4	2	2
Total	21	26	23	20	18	15	15	6	2	2
F.V./An	2001	2002	2003	2004	2005	2006
Zamostea	2	-	-	-	-
Adâncată	-	1	-	-	-
Pătrăuți	5	8	9	9	6	3
44
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126'Nr 6
30 femele) și 30 în 1981 (2 masculi și 28 femele);
-laZamostea: 30în 1981 (3masculi și27 feme-
le); 21 în 1985 (3 masculi și 18 femele) și 20 în 1979
(10 masculi și 10 femele).
Majoritatea au fost recoltate în cadrul acțiunilor
de selecție. De asemenea, s-au vânat și exemplare
pentru trofee (fig. 4,5).
Fig. 4 și 5. Exemplare recoltate pentru trofee în anul
1996.
Pe fondul cinegetic Pătrăuți, cele mai valoroase
trofee au obținut următoarele punctaje CIC: 183,8
puncte (16 noiembrie 1991), 171,8 puncte (3 decem-
brie 1990), 166,6 puncte (8 ianuarie 1986), 166,2
puncte (2 noiembrie 1995), 157,6 puncte (8 ianuarie
1986) și 148,1 puncte (1 noiembrie 1999). Unele
dintre acestea s-au obținut în cadrul vânătorilor
oficiale, cum au fost cele din 1986. Un trofeu al cărui
punctaj îl încadra la medalia de aur a fost obținut în
anul 1976.
Pe fondul Adâncată s-a obținut un trofeu valo-
ros (140 puncte CIC) pe 22 octombrie 1998, iar pe
fondul Zamostea un trofeu de 135,2 puncte CIC pe 6
noiembrie 1998.
S-au găsit și exemplare moarte (din diferite
cauze) aflate în putrefacție. în regiunea Dărmănești-
Pătrăuți-Dragomima, numai în intervalul 1973-1978
s-au identificat 19 astfel de cazuri: 4 în 1973 (un
mascul și trei femele), 2 în 1974 (un mascul și o
femelă), 4 în 1975 (2 masculi și 2 femele), 4 în 1977
(2 masculi și 2 femele), 5 în 1978 (2 masculi și 3
femele). Un mascul mort de bătrânețe a fost găsit în
ziua de 15 decembrie 1983 în apropierea satului
Lipoveni. Alte exemplare au murit accidentate, ca de
exemplu pe fondul Pătrăuți - două în luna februarie
1988 și altul (mascul de 3 ani) pe 15 iulie 2002, iar pe
fondul Adâncată unul în anul 1977 (accidentat pe
șoseaua Suceava-Dorohoi).
5.	Alte aspecte
în perioada cu efectiv mare, exemplare afectate
de fenomenul de albinism erau numeroase, îndeo-
sebi femele, dar și masculi cu trofee valoroase. De
exemplu, în 1995, pe fondul de vânătoare Pătrăuți
existau 7 femele albe. Indivizi albinoși s-au constatat
și în 2004. Mai puține erau închise la culoare
(negricioase).
Atunci când populațiile erau mari, mulți cerbi
lopătari ieșeau pe câmpurile vecine pădurii, produ-
când daune culturilor de cartofi și sfeclă de zahăr (le
consumau frunzele).
Pentru administrarea de hrană complementară
în sezonul rece, numărul de hrănitori a crescut de la
27 în 1960 la 100 în 1971, apoi la 226 în 1978 și 241
în 1998. în 2009 erau 160.
A sporit și numărul sărăriilor de la 28 în 1960 la
120 în 1971 și la 176în 1998. în2009 erau 166.
6.	Concluzii
în pădurile Pătrăuților se menține unica
populație a acestei specii din Bucovina. Originea
acesteia este în nordul Banatului. De la locul inițial
de populare (țarcul Crujana), cerbii lopătari s-au
extins spre nord-vest și nord. Populația maximă (600
exemplare) s-a înregistrat în primăvara anului 1981.
Actualmente, cerbii lopătari sunt răspândiți pe fon-
durile de vânătoare Pătrăuți, Adâncată și Zamostea,
arealul speciei fiind de circa 11.000 ha. Cele 65
exemplare observate la începutul anului 2009 în
regiune sunt concentrate în proporție de 85% pe
fondul cinegetic Pătrăuți.
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • Nr 6
45
Bibliografie	M o t r e s c u, T., 1960: Cerbi lopătari la Pătrăuți.
Vânătorul și Pescarul Sportiv, nr. 6.
G o i c e a, N., 2002: Valoarea cinegetică și economi-	* * * (1970-2000): Arhiva Direcției Silvice Suceava,
că a cervidelor din nordul Moldovei. Editura Mușatinii, Suceava.
Suceava.
Dr. Sorin GEACU
Academia Română, Institutul de Geografie, București
Ing. Gheorghe BOTOȘAN
Direcția Silvică Suceava
The Fallow Deer population in Pătrăuți region (Suceava County)
Abstract
The only population belonging to this species in Bucovina lives in Pătrăuți Forest. It originates from the north of
Banat (Șariota Park, Timiș County), Crujana Enclosurc and extended further to the north-west and north. The maximum
population size (600 specimens) was registered in the spring of 1981. The Fallow Deer currently occurs in the Pătrăuți,
Adâncată and Zamostea hunting lands over some 11,000 hectares; in early 2009, 85% of the 65 specimens in the region
were registered on Pătrăuți hunting land.
Keywords: Fallow Deer population, Pătrăuți Forest, Suceava County, Romanța
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 6
Cronică
O excursie de studiu în landul Baden-Wurttemberg (Germania)
La începutul lunii august 2011 a avut loc o excursie
de studiu tematică în regiunea de sud-vest a Germaniei
(landul Baden-Wurttemberg), organizată de domnul dipl.
ing. Johann Femmig1, cu participarea a patru studenți/ab-
solvenți promoția 2011 ai Facultății dc Silvicultură și
Exploatări Forestiere din Brașov2 și a prof.dr.M.Sc.ing.
Valeriu-Norocel Nicolescu.
Excursia a avut o tematică foarte variată și bogată și
a beneficiat de aportul personalului de specialitate de la
toate ocoalele silvice vizitate, ca și de prezența permanen-
tă a organizatorului excursiei.
în landul Baden-Wurttemberg, practica silvică se
bucură de o veche tradiție, la fel ca și învățământul supe-
rior silvic care, prin Facultatea de Silvicultură din
Frciburg, constituie unul din cele mai vechi centre de spe-
cialitate din Europa.
Silvicultura din landul Baden-Wurttemberg se
caracterizează prin câteva cifre (Grefier, 1999):
-	suprafața fondului forestier: 1,38 milioane ha (pro-
cent de împădurire 3 9, superior mediei naționale de 3 0);
-	landul Baden-Wurttemberg deține pădurile cele
mai bogate în lemn din Germania sau chiar din Europa, cu
un volum pc picior de 361 mVha (landul Bayem: 347
m3/ha, landul Ilamburg: 317 m3/ha. Austria: 289 mVha,
Germania: 270 mVha, România: 218 mVha, Franța: 140
mVha, Italia: 169 m’/ha etc.);
-	din întreaga suprafață împădurită, pădurile de stat
au o pondere relativ scăzută (24%), restul dc 76% fiind
împărțit între comunitățile locale (39%) și proprietarii
privați de păduri (37%);
-	principalele specii forestiere (în procente din su-
prafața pădurilor cu funcție de producție) sunt: molid
(45%), fag (19%), brad (8%), duglas (8%), cvercinee (ste-
jar pedunculat și gorun) (6%), pini (2%), larice (2%).
Rășinoasele se găsesc în proporție de 65%, iar foioasele
35%;
-	accesibilitatea (sub forma drumurilor auto), care
este strâns corelată cu posibilitatea unei gospodăriri inten-
sive și raționale a pădurilor, este în medie de 55 m/ha
pentru pădurile de stat și de 45 m/ha pentru pădurile comu-
nale și pădurile private mari (peste 200 ha/proprietar);
-	volumul dc 1cmn recoltat anual la nivelul landului
1	Expert silvic și arboricoi, absolvent al Facultății de Silvicultură
și Exploatări Forestiere din Brașov, promoția 1986.
1 Ing. Cristea Nicolcta, ing. Dănescu Adrian, ing. Pop Antonia-
lulia, stud. Nițulcscu Alexandru.
este de cea. 11,5 milioane m3, reprezentând aprox. 90%
din creșterea curentă anuală (12,6 milioane m3);
- există 25.000 de salariați în silvicultură și alți
60.000 de salariați în prelucrarea lemnului.
Pădurile din Baden-Wurttemberg reflectă diversita-
tea geografică, geologică și climatică a landului, ca și bo-
nitatea excepțională a stațiunilor. Clima favorabilă și ferti-
litatea ridicată a terenurilor3 au făcut ca, în cursul istoriei,
agricultura să capete o mare amploare, la ora actuală
suprafețele agricole ocupând cca. 48% din întreaga supra-
față a landului. Pe terenurile cele mai fertile s-a instituit
folosința agricolă astfel că, în multe situații, suprafețele
împădurite sunt constituite din trupuri de pădure dispuse
ca niște insule în mijlocul terenurilor agricole și situate, de
regulă, pe terenurile de fertilitate mijlocie sau inferioară
dar care, și ele, ar fi potrivite pentru agricultură. Decizia
de a nu extinde și mai mult agricultura, în detrimentul
pădurilor, a fost dictată de necesitatea de a satisface cerin-
țele de lemn la nivel local, de obligația de a perpetua nu-
meroasele funcții îndeplinite de pădure, precum și de
necesitatea de a asigura existența nelimitată în timp a
faunei cinegetice și a drepturilor de vânătoare. în ultimul
timp, se înregistrează o creștere a importanței silviculturii
în zonele rurale, afirmându-se ca un tot mai important
factor economic și sursă de locuri dc muncă.
în ultimii 60 de ani s-a înregistrat o creștere a supra-
fețelor împădurite cu cca. 10%, respectiv mai mult de
130.000 ha. Distribuția lor este neuniformă iar, la ora
actuală, suprafețele de pădure câștigate în zonele rurale
echilibrează pierderile de pădure (pentru terenuri de cons-
trucții și amenajări de infrastructură) din zonele foarte
dens populate.
Până la mijlocul secolului al XlX-lea, balanța s-a
înclinat, în mod evident, în favoarea speciilor de foioase,
acestea fiind predominate (cca. 60%). După acest mo-
ment, corelat cu dezvoltarea industrială tot mai accentuată
a Germaniei și, mai apoi, ca urmare a penuriei de lemn în
anii de după cel de-al doilea război mondial, s-a impus
necesitatea de a crește producția de lemn. Acest deziderat
a fost atins prin creșterea proporției râșinoaselor (în
special a molidului), mai ales în detrimentul fagului, spe-
cie a cărei pondere a scăzut de la cca. 60% în momentul
800 î.Chr. la cca. 40% în anul 1850 și la numai 19% în
3 O dovadă a bonității ridicate a stațiunilor o constituie și
proporția redusă a pinului, eliminat natural de celelalte specii,
mult mai competitive în aceste condiții.
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126'Nr. 6
47
prezent. în acord cu noile concepte și principii ale silvicul-
turii durabile și cu cerințele sistemelor de certificare a
pădurilor (FSC, PEFC), dar și datorită instabilității de-
monstrate a monoculturilor de rășinoase, se urmărește
atingerea în viitor a unei proporții egale între rășinoase și
foioase, prin promovarea puternică a acestora din urmă.
Ceea ce, luând în considerare durata creșterii pădurii,
reprezintă o sarcină pe termen lung.
în prima zi a excursiei, pădurarul (absolvent de
colegiu silvic) Claus Schall a organizat un circuit tematic
în pădurea orașului Bad Rappenau, circuit menit să pună
în lumină o parte din problemele pe care le întâmpină în
gospodărirea cvercineelor, precum și soluțiile pe care le-
au preconizat acesta și predecesorii săi. Pădurea orașului
Bad Rappenau are o suprafață de 518 ha și un volum
mediu pe picior de 3 3 3 m3/ha; creșterea curentă este de 9,1
m3/an/ha, din care se recoltează 7,3 m3/an/ha (2.150 m3
prin lucrări de îngrijire și 1.450 m3 prin tratamente).
Atribuțiile unui pădurar constau, printre altele, din
marcarea arborilor de viitor și a arborilor de extras, supra-
vegherea exploatării pădurilor (care, în acest caz, este
făcută de localnici cu utilaje proprii), stabilirea sortimen-
telor de bușteni, recepționarea buștenilor și vânzarea di-
rectă a 90-95% din masa lemnoasă recoltată (doar buștenii
pentru furnir se valorifică prin licitație), parcurgerea arbo-
retelor împreună cu amenajistul și stabilirea împreună a
lucrărilor pentru următorii 10 ani etc. în acest context,
trebuie amintit faptul că amenajamentul este considerat
numai un instrument ajutător pentru practicienii silvici și
se realizează în colaborare cu aceștia, instrument care nu
trebuie aplicat în mod rigid (după 5 ani de la intrarea în
vigoare a amenajamentului sau după dereglări masive
accidentale cauzate, de exemplu, de doborâturi de vânt, se
face o revizuire a acestuia și se poate adapta).
Un prim punct al vizitei a fost un arboret tratat în
Foto 1. Rezerve de stejar în fostul arboret de crâng
compus (foto: V.N. Nîcolescu)
trecut în regimul crângului compus, cu vârsta arborilor
cuprinsă între 81 și 180 de ani, fostul etaj de crâng fiind
constituit din fag și carpen, iar rezervele din cvercinee.
La exemplarele de cvercinee de calitate se urmărește
obținerea unui diamctru-țel de 90 cm și o creștere radială
regulată (de 2-3 nun/an), astfel putând fi aleși ca arbori de
viitor și exemplare cu coroane mici, dar numai dacă au o
calitate ridicată. In acest caz, calitatea devine primul cri-
teriu la alegerea arborilor de viitor. în arboretul vizitat, cu
un volum pe picior de 400 m3/ha și o creștere curentă a
cvercineelor de 8 m3/an/ha, s-a propus aplicarea în dece-
niu a două rărituri, urmând să se recolteze cea. 40
m3/ha/intervenție (în special arbori groși și de calitate
slabă).
Urmărindu-se regenerarea naturală din sămânță a
arboretelor, principalele probleme de gospodărire sunt
legate de periodicitatea mare a fructificațiilor abundente
la cvercinee (8-10 ani), ca și de tendința de succesiune
naturală spre carpen și fag. Alte probleme se referă la vârs-
ta înaintată a cvercineelor, care încep să fie afectate de
defoliatori, și la prezența schijelor în lemnul trunchiurilor,
datând din cel de-al doilea război mondial. Arboretele
aflate în cea de-a doua situație sunt cartate și suferă o scă-
dere cu cca. 10% a prețului de comercializarea lemnului.
în multe ochiuri în care s-a instalat semințișul de
cvercinee se observă copleșirea acestuia de către frasin. în
acest caz, există doi factori care acționează în favoarea
cvercineelor: pe de o parte căpriorul, căruia semințișul de
frasin, fiind mai înalt, îi este mai la îndemână și, în conse-
cință, îl consumă, iar pe de altă parte ciuperca vasculară
Chalara fraxinea, care afectează într-o proporție ridicată
semințișul de frasin, producându-i ofilirea.
Nefiind îngrădit de amenajament și în lipsa unui
diametru-țel impus, pădurarul urmărește ca toți arborii
valoroși să-și atingă maximul valorii financiare și stabi-
lește momentul recoltării în funcție de apariția semnelor
de depreciere a arborilor pe picior, de evoluția pieței lem-
nului, de sortimentele dimensionale cerute de ramura pre-
lucrării lemnului etc. Prețul obținut pentru buștenii de
cvercinee scoși la drum auto este de 70-80 €/m3; în cazul
buștenilor de cvercinee pentru furnir estetic, acest preț
poate ajunge 1a 1.500 €/m3, în condițiile în care chel-
tuielile de exploatare (doborât, adunat și scos la drum
auto) ating 15-20€/m3.
Cu prilejul celei de-a doua zile a excursiei, în Ocolul
silvic Eppingen/Neuenstadt, a avut loc prezentarea și
ilustrarea modului de realizare a inventarului forestier în
Germania (dipl.ing. Kurt Wellmann, absolvent al facul-
tății de profil din Brașov, promoția 1983), precum și o
exemplificare pe teren a problemelor pe care le întâmpină
48
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr 6
amenajistul/expertul silvic la realizarea amenajamentului,
în special datorită limitelor stabilite de sistemele de certi-
ficare FSC și PEFC (dr.ing. HelmutRau).
Foto 2. Exemplar foa rte valoros de stejar destinat pro-
ducției de furnire esteticeț foto: A. Dănescu)
Foto 3. Participanții și gazdele celei de-a doua zile a
excursiei alături de un exemplar foarte valoros și de
mari dimensiuni de stejar (foto: V.N. Nicolescu)
Sistemul de inventariere actual se aplică în
Germania de cca. 17 ani, astfel încât cele mai multe păduri
se află acum la cel de-al doilea inventar. Principalul scop
al inventarierii îl constituie obținerea parametrilor de bază
necesari amenajării pădurilor: volumul de masă lemnoa-
să, creșterea curentă, medie și totală. Un avantaj față de
metodele mai vechi de inventariere îl constituie posibilita-
tea de a determina structurile orizontale și verticale ale
arboretelor neregulate. Mai mult, sistemul actual oferă
posibilitatea de a evalua și calitatea lucrărilor silvice exe-
cutate, nu doar ca litatea arborilor.
Datorită faptului că, în Germania, cotele de recoltă
la speciile de vânat nu se stabilesc pe bază de inventariere
(numărătoare), ci indirect, pe baza evaluării pagubelor
produse de acestea în pădure, inventarul forestier are și
scopul de a stabili frecvența vătămărilor cauzate de vânat.
De asemenea, cu ocazia inventarului se estimează și anu-
miți parametri ecologici: cantitatea de lemn mort, numă-
rul de arbori-habitat, ambele elemente incluse pe agenda
sistemelor de certificare forestieră, precum și pe agenda
Rețelei europene Natura 2000, materializată prin planu-
rile de management pentru siturile existente în domeniul
forestier.
Metoda folosită pentru inventariere este cea a cercu-
rilor de probă concentrice, dispuse într-o schemă pornind
de la 100 x 100 m (1 punct la ha) până la 200 x 200 m (1
punct la 4 ha), în funcție de mărimea suprafeței de pădure
inventariate.
Cu toate că se utilizează instrumente modeme, iar
cercurile de probă existente au poziția marcată pe GPS și
prezintă chiar și un țăruș metalic îngropat în centrul cercu-
lui (în vederea localizării acestuia cu ajutorul detectoa-
relor de metale), principala problemă o constituie desco-
perirea punctelor vechi. Datorită acestui impediment, dar
și în funcție de accesibilitatea terenului, nu pot fi vizitate
într-o zi decât 8-10 puncte. Onorariul operatorului se ne-
gociază cu proprietarul și pornește de la circa 20 €/punct.
Lucrările de amenajare a pădurilor se bazează atât pe
datele furnizate de inventarul forestier, pe amenajamen-
tele vechi, precum și pe lucrări de cartare deja existente
(cartare a biotopurilor, cartare staționată).
în ocolul amintit, o parte din problemele întâmpina-
te de amenajist se leagă de obligația de a crea în pădure
refugii de biodiversitate (se preconizează ca aproximativ
10% din suprafața landului să fie constituită din refugii de
biodiversitate). Refugiile este necesar să aibă o suprafață
de minimum 1 ha, trebuie dispuse la 500 1.000 m distanță
și se impune scoaterea din producție a arboretelor respec-
tive pentru o perioadă lungă de timp sau până se va schim-
ba politica landului. Interesant este faptul că legislația
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
49
germană garantează dispunerea amplă a proprietarului
asupra dreptului său de proprietate astfel că, ceea ce în
pădurile de stat este obligatoriu, pentru proprietarii
privați este opțional. Totuși, chiar dacă încă nu se acordă
compensații bănești, se oferă în schimb “eco-puncte” pro-
prietarilor care se conformează noilor cerințe, element
care le permite obținerea unor facilități administrative. O
soluție pentru a nu scoate din producție arborete valoroa-
se, prejudiciind astfel interesul proprietarului, este aceea
de a rezerva pentru refugii de biodiversitate arboretele
care se gospodăresc cel mai greu (cu pantă mare, cu o
calitate slabă a arborilor, arborete neparcurse la timp cu
lucrări etc.).
Probleme mai grave în lucrările de amenajare se re-
feră, spre exemplu, la necesitatea de a propune intervenții
cu intensități slabe, datorită regimului de conservare
impus, în cvercete foarte valoroase aflate la vârste mari
(140-190 ani), avantajând - total nedorit și nerecomandat
—regenerarea fagului și a carpenului în ochiurile prea mici
create.
Organizatorul și gazda celei de-a treia zi a excursiei
a fost dipl.ing. Roland Harz, șeful Ocolului silvic
Neuenstadt. Acest ocol arc o suprafață de cca. 10.000 ha și
beneficiază de existența unor soluri foarte fertile, care ar
putea fi folosite la fel dc bine și pentru agricultură - în
zonă predomină culturile de sfeclă de zahăr. Regiunea
prezintă și avantajul unei clime favorabile, cu o tempera-
tură medie anuală de 9-10 °C și precipitații medii de 700-
800mm/an.
La nivelul ocolului, volumul mediu pe picior este
foarte ridicat (365 m3/ha), depășind media înregistrată la
nivelul landului (361 m3/ha). Creșterea curentă a arbo-
retelor este, de asemenea, impresionantă, atingând 12,5
m3/an/ha (fag: 13-14 m3/an/ha; cvercinee: 6-7 m3/an/ha;
frasin, paltin de munte: 8 m3/an/ha; molid, duglas: 16-22
m3/andia).
Anual, din cuprinsul pădurilor administrate, ocolul
exploatează în regie proprie (toate ocoalele silvice din
zonă dispun de personal și utilaje proprii) un volum de
masă lemnoasă de 50.000-60.000 m3.
Toate pădurile ocolului sunt certificate FSC, ceea ce
conduce la obținerea unor prețuri mai ridicate la vânzarea
lemnului industrial. Mai mult, datorită scumpirii în ulti-
mul timp a combustibililor fosili, a crescut cererea pe pi ață
pentru lemnul de foc, care a atins un preț dc vânzare de 50
€/m3. Această cerere mărită de lemn de foc a condus la o
reducere a cantității de lemn industrial disponibil pentru
comercializare, antrenând astfel creșterea prețului pentru
ambele categorii de produse lemnoase.
Desigur, în concordanță cu principiul de a avea “o
magazie bine asortată”, ocolul este preocupat și de proble-
ma foioaselor prețioase (cireș, paltin de munte, tei) și a ră-
șinoaselor de mare randament economic (larice, duglas),
care sunt îngrijite și conduse, dc obicei, în amestecuri.
Exemplarele valoroase de foioase prețioase și duglas se
elaghează artificial, cu un randament de 2,5 arbori/oră și
un cost de 10-15 €/arbore. Prețul obținut pentru lemnul de
duglas elagat este de 250-320 €/m3, mult mai ridicat decât
cel neelagat (100 €/m3). Lemnul de larice se vinde cu cca.
450 €/m3, iar un buștean de paltin de munte “creț” s-a
vândut cu incredibilul preț de 20.000 €/m3, în condițiile în
care diametrul-țel la paltin este de minimum 60 cm.
Buștenii de fag cu schije simt preluări pc piața locala
de către un unic cumpărător, cu prețuri de 130-140 €/m3.
în problema fagului cu inimă roșie, eforturile de marke-
ting ale silvicultorilor au dat rezultate: vânzările de buș-
teni de fag cu inimă roșie (numit “fag structurat”) au cres-
cut simțitor în ultimul timp, dar este o tendință care nu
prezintă siguranță pe termen lung.
în cuprinsul ocolului există numeroase arborete de
fag cu o structură neregulată (“Dauerwald”), în cazul că-
rora recoltarea arborilor se face numai atunci când aceștia
și-au atins cea mai mare valoare financiară.
Datorită accesibilității ridicate (pe lângă rețeaua de
drumuri forestiere există la nivelul fiecărui arboret culoa-
re de acces din 40 în 40 m) se poate interveni mai des, cu
intensități moderate, în mod curent recoltându-se arborii
cei mai groși și exemplarele „cu probleme”, aceștia din
urmă indiferent de dimensiuni.
S-au efectuat, de asemenea, studii pentru cunoaș-
terea cât mai amănunțită a structurii făgetelor neregulate
și s-a încercat chiar compararea structurii unui făget din
cuprinsul ocolului cu cea grădinărită “ideală” a făgetelor
din Thuringen. Un element destul dc semnificativ, care
explică întrucâtva diferențele descoperite la nivelul distri-
Foto 4. Făget cu structură neregulată (“Dauerwald”)
(foto: V.N. Nicolescu)
50
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • Nr. 6
buției volumelor pe categorii de diametre sau al distribu-
ției numărului de arbori pe categorii de diametre, îl repre-
zintă volumul la hectar, arboretele din Thiiringen având
cca. 250 m3/ha, iar cel luat în studiu 450 m3/ha, comparația
fiind astfel una forțată. Pe de altă parte, nu este recoman-
dabil să se încerce trecerea spre o structură grădinărită „pe
fir” (cu realizarea unei curbe exponențiale descrescătoa-
re), fiindcă aceasta ar însemna o reducere forțată a numă-
rului mare de arbori groși pe picior, arbori care nu și-au
atins încă valoarea financiară maximă.
Gazda celei de-a patra zile a excursiei a fost ing.
Lothar Achstetter, șeful Ocolului silvic județean Main-
Tauber, alături de care s-a aflat Elmar Kirsch, expert
forestier.
Pădurile ocolului sunt cuprinse intr-un ecart altitu-
dinal de 200-450 m. Temperatura medie anuală este de 5-9
°C, precipitațiile medii de cca 650 mm/an. Structura pe
specii a ocolului cuprinde 60% foioase (FA, ST, PAM, FR,
CI etc.) și 40% rășinoase (MO, PI, DU, LA ș.a.).
în anul 2005, cinci ocoale silvice au fost comasate,
rezultând actualul ocol silvic, cu o cotă anuală de tăiere în
pădurile de stat de cca. 41.000 m3, în condițiile în care
aceste păduri, aflate în administrarea ocolului, însumează
5.700 ha.
Un punct important al vizitei l-a constituit un goru-
neto-faget foarte valoros amplasat pe o stațiune optimă
pentru fag (elementul de gorun a fost instalat artificial), cu
vârsta arborilor cuprinsă între 90 și 180 de ani. La ora
actuală se aplică tăieri jardinatorii, deschizându-se ochiuri
cu o suprafață de 0,1 -0,2 ha și mizându-se pe o perioadă de
regenerare de 40-50 ani.
Anii cu fructificație abundentă se succed cu o perio-
dicitate de 2 ani la fag și minimum 7 ani la gorun, iar creș-
terea curentă este de 6-7 mVan/ha la gorun și de cca. 11
m3/an/ha la fag.
Foto 5. Ochi cu regenerare naturală în care predomină
tineretul de gorun (foto: V.N. Nicolescu)
O situație foarte interesantă vizitată este aceea a mai mul-
tor arborete artificiale formate din benzi de brad și cverci-
nee, arborete cu vârste diferite și cu lățime variabilă a ben-
zilor. Acolo unde benzile sunt mai înguste (de cca. 10 m)
apar probleme de umbrire laterală a cvercineelor și se res-
trânge numărul de posibili arbori de viitor (nu pot fi alese
cvercinee decât în centrul benzii). în arboretele în care
benzile simt mai late, alegerea arborilor de viitor pentru
elementul de stejari se realizează după ce a fost atinsă o
înălțime medie de 12 m și s-a realizat elagajul natural pe o
înălțime potrivită (5-6 m). Intervențiile sunt dese și cu
intensitate slabă-moderată.
Cu ocazia parcurgerii unui stejăret tânăr, aflat în sta-
diul de codru tânăr, a avut loc și un exercițiu practic, în
care li s-a cerut celor patru studenți/absolvenți să realizeze
alegerea și marcarea arborilor de viitor și a arborilor de
extras, pe de o parte pentru a stabili un punct de plecare
pentru discuții ulterioare pe această temă, dar și pentru a se
constata nivelul pregătirii acestora. în plus, s-a format și o
echipă a celorlalți participanți la exercițiu, care a realizat
aceeași lucrare în paralel cu cele două echipe de stu-
denți/absolvenți. Exercițiul a reconfirmat faptul că, deși
sunt utilizate criterii uniforme (calitate, vigoare și spați-
ere) la alegerea arborilor de viitor, de cele mai multe ori nu
se ajunge la rezultate identice, perspectiva subiectivă a
fiecăruia având o influență demnă de luat în seamă.
Foto 6. Participanți la exercițiul de alegere a arborilor
de viitor și a arborilor de extras (foto: J. Femmig)
La mvelul landului Badcn-Wurttemberg există cca.
100 de așa-numite “păduri oprite” (Bannwald), în cuprin-
sul cărora nu este permisă nici o intervenție culturală, iar
accesul turiștilor este permis numai pe trasee special
amenajate.
în ultima zi a excursiei, ing. Roland Harz a prezentat
istoricul și caracteristicile unei astfel de păduri aflate pe
raza orașului Bad Rappenau. Respectiva pădure, cu o
suprafață de 37 ha, reprezintă un fost crâng compus
convertit prin îmbătrânire, în care nu s-a mai efectuat nici
o lucrare din anul 1970, când și-a căpătat actualul statut.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 6
51
Foto 7. Discuție pe teren în pădurea cu regim special dc
protecție (foto: J. Femmig)
Pădurea este constituită în proporție de 95% din
specii de foioase, dominante fiind fagul și cvercineele, și
numai 5% rășinoase. Volumul pe picior este de 536 m3/ha,
în timp ce volumul însumat de lemn pe picior și lemn mori
este de 570 m3/ha.
Valoarea netă a masei lemnoase din această pădure a
fost estimată la 1 mii. Euro, în mare parte datorită numă-
rului mare de exemplare valoroase de cvercinee. Decizia,
aparent inexplicabilă, de a atribui un statut special de con-
servare acestei păduri se datorează și pantelor mari ce
caracterizează o mare parte din suprafața sa și, deci, chel-
tuielilor mari de exploatare aferente. Oricum, scoaterea
din producție a pădurii constituie un efort financiar consi-
derabil din partea gospodăriei silvice regionale, dar și o
dovadă de bunăvoință în sensul politicii “verzi” din ulti-
mul timp.
Problemele care îi preocupă pe silvicultorii de aici
se referă, în special, la riscul pierderii stejarului datorită
neparcurgerii arboretelor cu lucrări, specie care este domi-
nată de fag și a cărei regenerare cere multă lumină. De la
ultimul inventar (1990), procentul volumetric al fagului a
crescut dc la 39% la 42%, fapt ce se explică prin toleranța
la umbrire mai ridicată a fagului în competiția cu cverci-
Bibliografie
Gretter,D., 1999: Verantwortungim Wald. Zahlen
neele și invadarea spațiului fototrof al acestora din urmă,
acolo unde amestecul este intim. în mod paradoxal, cver-
cineele sunt dorite și de către ecologiști, acestea furnizând
un număr mai mare de nișe ecologice decât fagul.
***
Pe parcursul celor cinci zile, organizatorul excur-
siei, domnul dipl.ing. Johann Femmig, a organizat și două
vizite în orașele Heilbronn și Ileidelberg, în cursul cărora
s-au purtat discuții (pe exemple concrete) legate de îngri-
jirea, conducerea și controlul vizual al arborilor din spații
verzi.
Acești arborii fiind un bun public investit cu
numeroase funcții, este de dorit ca exercitarea funcțiilor
lor să se facă pe o perioadă cât mai lungă, fără ca ei să
ajungă să prezinte pericol pentru circulația publică. în
Germania, toți arborii din spațiile publice sunt inventări -
ați, iar starea lor de sănătate trebuie evaluată periodic pe
baza unui control vizual. Răspunderea în caz de accidente,
care inițial o poartă proprietarul terenului pe care se găsesc
arborii, poate fi delegată prin contract către firma de spe-
cialitate/expertul care realizează evaluarea periodică. Toți
arborii din spațiile publice au asociată o anumită valoare
monetară (poate să ajungă la câteva zeci de mii de euro...),
care se evaluează după o metodologie specifică, aplicată
uniform la nivel național și denumită după autor „Metoda
Koch” iar, în cazul în care apar vătămări la nivelul arbo-
rilor (ex. ca turnare a activității unor șantiere de construc-
ție, a unor accidente auto sau ca urmare a conducerii
necorespunzătoare a arborilor), trebuie plătite despăgu-
biri. Acestea sunt câteva elemente care, chiar dacă nu au
pătruns încă în România (deși cadrul legislativ există
deja!) vor ajunge cu siguranță la ordinea zilei în câțiva ani.
Ing. Adrian DĂNESCU
und Fakten nachhaltiger natumaher Waldwirtschaft in
Baden-Wurttemberg. Mmisterium Lăndlicher Raum,
Baden-Wurttemberg, 17p.
52
REVISTA PĂDURILOR "Anul 126 • Nr. 6
Din activitatea Societății „ProgresulSilvic”
Dezbatere la Societatea „Progresul Silvic” consacrată împlinirii a 85
de ani de viață ai omului de știință și profesor universitar francez de
origine română, Cicerone Rotaru
în ziua de 7 iulie 2011 a avut loc la sediul Societății
„Progresul Silvic” din București (Bd. Magheru nr.31 Sec-
tor 1 București) o amplă dezbatere prilejuită de omagierea
prof. dr. H.C. Ing. Cicerone Rotaru la împlinirea vârstei de
85 de ani de viață și a peste 5 decenii dăruite științei și
tehnologiei exploatărilor forestiere și învățământului sil-
vic. Așa cum a precizat, peste tot unde a activat, profesorul
C. Rotaru este acum cetățean francez de origine română,
care s-a format și consacrat ca un prestigios specialist în
domeniul tehnologiei exploatărilor forestiere și nu numai
la școala de silvicultură din România. Din calitatea sa de
cercetător științific și de cadru didactic de aleasă ținută și
profund devotament față de profesiunea aleasă, a depus
eforturi continui în plan științific și didactic și a adus con-
tribuții științifice remarcabile care l-au consacrat ca pres-
tigios și valoros om de știință și dascăl în învățământul
forestier academic cunoscut și recunoscut în Romania, în
Franța și în plan internațional, pentru valoroasele sale
contribuții la teoria și practica exploatărilor forestiere mai
ales din regiunile montane. La început în România, iar
după 1976 în Franța, a contribuit cu mare generozitate și
cu remarcabile realizări la afirmarea științelor silvice în
general și a tehnologiei exploatării ecologice a lemnului în
special. La această dezbatere au participat membrii
Consiliului dc conducere al Societății „Progresul Silvic”,
unii președinți ai filialelor teritoriale ale Societății
„Progresul Silvic”, reprezentanți ai Regiei Naționale a
Pădurilor-Romsilva (dir. general adjunct ing. Balogh
Sandor, director ec. Gâțu Gabriela, dr.ing. Mihai Daia,
ing. Bîlea Codruț, ing. Munteanu Florian), ai Consilva
(ing. Stoicescu Marian), ai ASFOR (ing. loan Sbera), ai
pensionarilor silvici și alți invitați. La dezbatere a parti-
cipat, de asemenea, prof. dr. h.c. Cicerone Rotaru, revenit
pentru o vacanță binemeritată în țara sa de origine.
La dezbaterile care au avut loc au rostit alocuțiuni
prof. dr. ing. loan Milescu, prof. dr. ing. Marian
lanculescu, dr. ing. Mihai Daia, prof. dr. ing. Ion Florescu,
dir. gen. adj. ing. Balogh Sandor, ing. I. Sbera, ing. M.
Munteanu, precum și ing. Gavrilescu Gh., președintele
Societății „Progresul Silvic”, care a moderat dezbaterea,
în alocuțiunea sa, prof. dr. h.c. C.Rotaru a evocat cu emo-
ție amintiri despre activitatea sa de la terminarea facultății
în România și până în prezent, marcând și momentele
importante prin care s-a făcut cunoscut și consacrat în
comunitatea academică din România și din străinătate și
îndeosebi din a doua sapatrie, Republica Franceză.
Pentru contribuțiile sale de mare prestigiu în știința
și tehnica exploatării, a fost distins, pe parcurs, cu nume-
roase titluri și distincții ca: profesor doctor honoris causa,
membru al Academiei de Științe din New York, membru al
Academiei de Agricultură din Franța, membru al Asoci-
ației Internaționale a Specialiștilor în Biometrie Forestieră
cu sediul la Freiburg (Germania), a primit înalte distincții
din partea statul ui francez.
Participanții la discuții au evocat în scurte sinteze
opera științifică și didactică a sărbătoritului, cu accent mai
ales asupra realizărilor științifice care l-au consacrat mai
ales după 1975, de când activează în Franța Forestieră.
Din cele peste 60 de lucrări științifice publicate în Franța,
participanții la dezbatere au subliniat cu deosebire acele
lucrări în care prof. C. Rotaru a adus contribuții de mare
prestigiu. Acestea au început cu Tehnologia Exploatării
lemnului publicat în România în 1974 și au continuat cu
manualul de tehnică forestieră, publicat la Universitatea
Constantine, Algeria, în 1975. Influența mecanizării
asupra silviculturii și exploatării forestiere (1979), studii
asupra efectelor exploatării total mecanizate în crâng
compus (1980), studii asupra efectelor exploatării parțial
mecanizate în arboretele tinere de rășinoase (1980),
tasarea solului forestier și recoltarea mecanizată a lemnu-
lui (1983), studii tehnico-economic asupra metodelor de
recuperare de subproduse sau deșeuri rezultate din ex-
ploatări în codru (1984), interacțiuni între metodele de
exploatare și silvicultură (1984), fenomenele de tasare a
solului forestier indus de exploatarea mecanizată a lemnu-
lui (1985), utilizarea în Franța a unei mici mașini cu
funcții multiple în tăierile la prima răritură în arborete de
rășinoase (1987), compartimentarea în arboretele tinere
de rășinoase: reconcilierea economiei și silviculturii
(1987), exploatarea la prima răritură în arboretele de
rășinoase, costul exploatării și incidența compartimentării
asupra acestor costuri (1987), dificultăți în exploatările
forestiere montane (1987), culoarele de exploatare cu
cablu: rol și importanță (1990), exploatarea forestieră și
protecția mediului (1991), mecanizarea forestieră și
protecția mediului (1991), exploatarea la a doua răritură în
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
53
plantațiile de rășinoase (1993), coautor la manualul de
exploatare forestieră (1993), cercetarea interdisciplinară
și conceptul global de apărare a mediului, raport prezentat
la Conferința la nivel înalt privind mediul și dezvoltarea
durabilă în regiunea carpato-danubiană, București, 2001.
în alocuțiunea sa, printre alte mărturisiri care i-au
călăuzit opera și viața, a subliniat că a dezvoltat un con-
cept bogat pe raționamente științifice că „se pot obține
bunuri de la natură fără a o distruge”, concepție care l-a
călăuzit pe parcurs în elaborarea tehnologiei de exploatare
a lemnului din pădure care s-ar putea denumi acum apro-
piată de natură, dar ca o tehnologie de producție „daca
vrea să fie apropiată de om și de natură, trebuie să fie
concepută interdisciplinar, problemele ecologice ocupând
un loc de prim-plan” în opera sa științifică (2001).
S-a menționat și faptul că prof. C. Rotaru a desfă-
șurat în România și în străinătate o activitate de afirmare a
tehnologiei exploatării lemnului din pădure prin care ex-
ploatarea lemnului trebuie să devină cu adevărat, „un mij-
loc cultural de prima importanță” în asigurarea perenității
(durabilității) pădurii, în optimizarea capacității pădurii
de „regenerare, creștere și dezvoltare, de recoltare rațio-
nală a lemnului și a altor produse, de conservare a biodi-
versității și a mediului intern al pădurii, dar și din afara sa
pe mari spații geografice, având în vedere rolul inegalabil
al pădurii, la scară locală și planetară în menținerea și
optimizarea interrelațiilor dintre om și natură”. Prin con-
tribuțiile sale științifice remarcabile, prof. C. Rotaru a
dobândit un binemeritat prestigiu internațional, impu-
nându-se ca o personalitate de primă mărime a științei și
învățământului din domeniul exploatării forestiere. Prin
contribuțiile sale valoroase, prof. C. Rotaru a adus o larga
contribuție și la afirmarea școlii românești de exploatare
ecologică a lemnului din păduri.
Se cuvine să subliniem și faptul că, după 1990, prof.
C. Rotaru a militat cu succes îh reluarea colaborării și
cooperării între francezi și români. Numai în perioada
1990-1994 au vizitat Franța forestieră cadre didactice și
studenți de la facultățile de silvicultură din Brașov și
Suceava, precum și silvicultori din administrația silvică
centrală și teritorială, totalizând un număr de circa 235
oameni.
A sprijinit colaborarea dintre ONF Franța și Regia
Națională a Pădurilor-Romsilva în perioada 1991-1996,
perioadă în care au vizitat România 53 de experți silvici
francezi, pentru întocmirea de studii de specialitate și au
beneficiat de stagii de instruire în Franța între 7-90 zile
peste 160 specialiști silvici din cadrul Romsilva.
Cu prilejul acestui colocviu, Consiliul de conducere
al Societății „Progresul Silvic” a hotărât, în unanimitate, și
a acordat prof. dr. h. C. Cicerone Rotaru titlul de membru
al Societății noastre și i-a înmanat o diplomă de excelență
din partea Societății, în semn de omagiu adus pentru
întreaga sa operă științifică și slujire devotată a rosturilor
pădurii ca sursă regenerabilă de produse forestiere și
inegalabilă componentă a mediului în exercitarea unor
importante funcții fizico-geografice și antropo-
geografîce.
Participanții au apreciat dezbaterea ca o acțiune
importantă a Societății menită să promoveze în continuare
ideea de unitate a silvicultorilor români și a celor care s-au
dedicat silviculturii din alte țări, care va trebui sa fie
continuată și cu organizarea unor noi dezbateri viitoare cu
alte mari personalități ale silviculturii românești care s-au
impus peste hotarele țării și au contribuit din plin la
afirmarea științei și tehnicii forestiere românești pe plan
internațional.
Ing. Gheorghe GAVRILESCU
Președinte al Societății „Progresul Silvic”
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 6
Recenzie
Starea pădurilor Canadei. Raport pe an ul 2011
x	xx, 2011: The state of Canada's forests. Annual
report 2011 (Starea pădurilor Canadei. Raport pe anul
2011). Natural Resources Canada/Ressourccs naturelles
Canada, Ottawa, 47 p.
Așa cum subliniază în Mesajul său Joe Oliver,
ministru federal al resurselor naturale, ediția 2011 a lu-
crării privitoare la starea pădurilor Canadei coincide cu
două evenimente semnificative pe plan național și interna-
țional:
-	prima aniversare, în Canada, a Zilei Arborelui,
o zi de apreciere a multiplelor influențe pozitive ale
arborilor asupra medi ului și vieții oamenilor, respectiv
-	Anul Internațional al Pădurilor, declarat de
O.N.U. pentru a celebra importanța acestora și rolul jucat
de societate în gospodărirea durabilă, conservarea și
dezvoltarea pădurilor.
Documentul referitor la starea pădurilor Canadei
este prezentat Parlamentului țării ca parte a implicării
continue în informarea completă a cetățenilor țării refe-
ritor la starea actuală a pădurilor, precum și pentru a ajuta
la crearea unei viziuni comune și la găsirea unor noi
modalități de lucru pentru viitor.
Raportul oferă informații bogate și din cele mai
variate privitor la sectorul forestier al Canadei, dintre care
cele mai semnificative considerăm că sunt următoarele:
-	Canada (țară cu o populație de doar 34,3 milioane
locuitori la 1.04. 2011) deține 397,3 milioane ha fond
forestier, din care 347.710 milioane ha păduri, 41.779
milioane ha alte terenuri împădurite, 7.773 milioane ha
terenuri cu arbori; cele aproape 400 milioane ha fond
forestier reprezintă 10% din suprafața patrimoniului
forestier mondial și 30% din pădurile boreale ale globului;
-	pădurile de rășinoase pure sunt dominante (67%),
urmate de cele amestecate rășinoase-foioase (16%) și de
foioasele pure (11 %);
-	93% din fondul forestier canadian este proprietate
publică (77% sub jurisdicție provincială sau teritorială și
16% sub jurisdicție federală);
-	doar 7% din fondul forestier al țării este proprietate
privată, aceste păduri aparținând la peste 450.000 proprie-
tari;
-	provinciile și teritoriile au autoritate legislativă a-
supra conservării și gospodăririi resurselor forestiere
situate pe terenurile provinciale sau teritoriale;
-	guvernul federal este responsabil pentru probleme-
le referitoare la economia națională, la comerțul și relațiile
internaționale, la terenurile și parcurile federale și are res-
ponsabilități constituționale, politice și legale privind
populația aborigenă;
-	cca 8% din suprafața pădurilor canadiene sunt pro-
tejate prin lege, în timp ce cca 40% din fondul forestier
este supus la diverse grade de protecție;
-	volumul de lemn recoltat în anul 2009 (din 611.874
ha păduri) a fost de 118 milioane m3;, față de o creștere
curentă totală de 207 milioane m3 (164 milioane mJ răși-
noase și 43 milioane m3 foioase)
-	suprafața împădurită (2009): peste 389 mii ha;
-	suprafața însămânțată pe cale naturală: peste 20,6
mii ha;
-	suprafața pădurilor defoliate de insecte și afectată
de gândaci de scoarță (2009): peste 15,2 milioane ha;
-	suprafața pădurilor incendiate (2010): peste 3,1
milioane ha, în 7.319 incendii;
-	până la finele anului 2010, 149,8 milioane ha de
păduri au fost certificate ca fiind “gospodărite durabil” de
unul din cele trei standarde de certificare recunoscute
global {Canadian Standards Association CSA,
Sustainable Forestry Inițiative SFI și Forest Stewardship
CouncilFSC);
-	contribuția sectorului forestier (22,539 miliarde
dolari, din care 4,308 miliarde dolari silvicultura și ex-
ploatarea pădurilor, 8,652 miliarde dolari industria de
celuloză și hârtie, respectiv 9,579 miliarde dolari industria
de prelucrare a lemnului) la produsul intern brut al
Canadei este de aproximativ 1,8%;
-	principalele produse forestiere: sirop de arțar (pes-
te 41 milioane litri, cu valoarea de 353,8 milioane dolari),
pomi de Crăciun (1,878 milioane bucăți = 39,407 mili-
oane dolari), cherestea de rășinoase (52,356 milioane m3),
cherestea de foioase (954,9 mii m3), pastă papetară (18,53
milioane tone), hârtie de scris și imprimare (peste 4
milioane tone),
-	valoarea totală a exportului de produse forestiere în
2010:25,952 miliarde dolari (majoritatea- 17,233 miliar-
de dolari - din celuloză și hârtie);
-	valoarea totală a produselor lemnoase importate
(2010): 9,454 miliarde dolari (balanța comerțului cu pro-
duse lemnoase este pozitivă, cu un surplus de peste 16,6
miliarde dolari în 2010);
-	ca valoare, Canada este liderul mondial al exportu-
lui cu cherestea de rășinoase, hârtie de ziar și pastă papeta-
ră, iar S.U. A. sunt cel mai important beneficiar al produse-
lor forestiere canadiene;
-	numărul de locuri de muncă directe în sectorul
forestier: peste 222 mii, la care se adaugă peste 343 mii
angajați indirecți.
Prof.dr.M.Sc.ing.
Valeriu-Norocel NICOLESCU
Notă: mulțumim și pe această cale colegului și prie-
tenului dr.mg. Cosmin Filipescu, fost cadru didactic la
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din
Brașov ș actualmente cercetător științific în domeniul
forestier canadian, care ne-a pus cu amabilitate la dispozi-
ție lucrarea prezentată.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 6
55
Revista revistelor
SPRINGMANN, S., MORHART, C., SPIECKER,
H., 2011: Astung von Edellaubbaumarten zur
Wertholzproduktion (Elagajul artificial la specii nobile de
foioase pentru obținerea de lemn de valoare). în: AFZ-Der
Wald,nr. 6,pp. 4-7.
Cercetările privind elagajul artificial al cireșului pă-
dureț, realizate în cadrul facultății forestiere din Freiburg-
Germania, au condus la câteva concluzii interesante:
-	elagajul artificial trebuie aplicat numai asupra
arbo-rilor de viitor;
-	diametrul din centrul trunchiului care conține crăci
trebuie să nu depășească 1/3 din diametrul țel care este, la
cireș, de regulă, de cca 60 cm;
-	elagajul artificial trebuie realizat cât mai de
timpuriu, respectiv începând de la vârsta de 4 ani. în acest
SPRINGMANN, S., MORHART, C., SPIECKER,
H., 2011: Astungmethoden im Vergleich (Metode compa-
rate de elagaj artificial). în: AFZ-Der Wald, nr. 6, pp. 8-11.
în cazul elagajului artificial al cireșului pădureț se
poate interveni prin două metode:
(1)	Verticil cu verticil. Se taie toate ramurile de pe
trunchi, de jos în sus, până la atingerea unei înălțimi pre-
stabilite. Este metoda folosită preponderent până în pre-
zent.
(2)	Alternant (pe sărite). Se prevede eliminarea pri-
mordială a crăcilor groase, precum și a acelora ascen-
dente, care formează un unghi ascuțit cu tulpina princi-
mod rezultă răni mici (sub 3 cm în diametru), precum și o
mare parte din diametrul trunchiului fără craci/noduri;
-	elagajul se poate efectua începând de iama târziu
(înainte dc intrarea în vegetație) până la sfârșitul primăve-
rii/începutul verii;
-	se elaghează în mai multe etape, care se succed la
intervale scurte de timp, până la o înălțime finală care
trebuie să nu depășească 1/3-1/4 din înălțimea finală a
arborelui;
-	după fiecare intervenție cu elagaj artificial, lungi-
mea coroanei vii nu trebuie să scadă sub 50% din înălți-
mea totală a arborelui;
-	tăietura se face neted, fără îndepărtarea scoarței și
protejînd umflătura (manșonul) de la baza crăcii elagate.
Ing. Johann FEMMIG
pală. în acest fel, în timp ce rănile create prin elagaj se
cicatrizează, cele subțiri rămase pe această porțiune de
trunchi mai contribuie la creșterea în diametru a arborelui.
După câțiva ani se îndepărtează și aceste crăci.
Prin această metodă se urmărește evitarea produ-
cerii de răni prea mari, care nu se cicatrizează bine și rapid.
Cercetări recente la cireșul pădureț au arătat că, prin
aplicarea metodei (2), se previne și apariția prea abunden-
tă dc crăci lacome pe trunchi, fenomen frecvent la aplica-
rea primei metode. în plus, prin aplicarea acestei metode,
există premise mai favorabile pentru mărirea proporției de
lemn de valoare, de cea mai bună calitate.
Ing. Johann FEMMIG
56
REVISTA PĂDURILOR * Anul 126'Nr. 6
INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI
a.	Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice)
Revista pădurilor publică lucrări originale, dc regulă în limba română, dar și în alte limbi (engleză,
franceză, germană), în cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se
primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații.
Lucrările pentru secțiunea I pot fi atât articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de
sinteză, pentru domenii dc vârf ale științelor silvice.
Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții:
-articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat de datele
despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși 10 pagini față format A4, cu marginile de 2 cm,
redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la2rânduri;
-în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci
capitole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda de cercetare;
4.	Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări);
-	denumirile științifice ale specilor de plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu excepția
numelui autorului (Fagus sylvatica L.);
-	citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab. 5,
fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât posibil cu lățimea de
8 cm,
-	citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un autor
- Marcu, 1989; doi autori - Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori - Marcu et al., 1989;
- titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură, grafic
sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate;
-lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma:
autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera următoare:
-periodice: Scohy, J.-P., 1990: Lefrene commun (2emepârtie). SilvaBelgica, voi. 97 (5),pp, 43-48.
-cărți: Thill, A., 197(1: Le frene et sa culture. Les Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L.,
Gembloux, 85 p.
-după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon și
de fax, adresa e-mail.
-după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză.
Rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu caractere
îngroșate și aplecate.
b. Pentru secțiunea a Il-a
Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea 1(1-3 pagini format A4) și
se includ în rubricile:
-	Cronică - privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel
internațional;
-	Puncte de vedere',
-Aniversări, Comemorări, Necrolog',
-	Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate;
-	Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predomi-
nant europene;
-	Din activitatea M.A.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societății „Progresul Silvic”, facultăților de silvi-
cultură etc.
Pentru secțiunea a 11-a se acceptă spre publicare și materiale legate depractica silvică.
Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor.
Lucrările, imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (CD, DVD), se depun sau
transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru nr. 31, sector 1, București,
tel./fax: 021/3171005 interior 267, e-mail: revista@rnp.rosilva.ro; contact@revistapadurilor.ro)