Nr. 6/2010 Anul 125 REVISTA PĂDURILOR BD. Maghcru, nr. 31, sector 1, București • Tel./Fax: 021 317.10,05, im.: 267 E-mafl: revista^rnp.rosilva.ro; contact@revistapadurilor.ro < 'operta 1,2 și 4; Pagele mature in pădurile administrate de R.PJ..R Săcek, jud. Brașov, foto V.N. Nicole.sc u Tipărit la Tipografia QuaLMcdia REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATE A „PROGRESUL SILVIC" Colegiul de redacție CUPRINS (Nr. 6/2010) Redactor șef: prof. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea prof. dr. ing. Ghcorghe-Florian Borlea dr. doc. Dorota Dobrowolska (Polonia) conf. dr. ing. Maria Bcatriz Fidalgo (Portugalia) acad. Victor Giurgiu dr. ing. Raphael Thomas Klumpp (Austria) cerc.ing. Francois Ningre (Franța) dr. ing. Ion Machedon dr. ing. Bogdan Strîmbu (SUA) prof. dr. ing. Dumilru-Romulus Târziu dr. ing. Romică Tomescu Redacția: Rodica - Ludmila Dumitrescu Cristian Becheru VICTOR GIURGIU. Contemporaneitatea operei silvice a savantului Gheorghe lonescu-Șișești...............................3 BOGDAN STÎMBU. Defining conditions for a measure describing the composing of mixed-species stands.................. 11 VICTOR-DAN PĂCURAR, VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, VLAD-EM1L CRIȘAN. Air temperature spațial variation modelling - a prerequisitc for modem mountain forestry in a changing environmcnl.......................................... 17 DAN-MARIAN GUREAN, DARIE PARASCAN. Particularități ale regimului hidric la laricele carpatin spontan în arborete dc limită din Munții Bucegi.....................................22 VLADIMIR GANCZ, BOGDAN APOSTOL, MAR1US PETRILA, ADRIAN LORENȚ. Detectarea cu ajutorul imaginilor satelitare a doborâturilor de vânt și evaluarea efectelor acestora.30 ELENA-CRISTINA BELEȚU. Aspecte generale privind echilibrul financiar la Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA...37 SORIN GEACU, ION ANTONESCU. Populația de cerb lopătar din ocolul silvic Bolintin - Jud. Giurgiu.................42 Cronică............................................. 48 Recenzie............................................ 55 ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: www.revistapadurilor. ro ISSN 2067-1962 RqModuocnai iwlmU mu ‘-m ii fcutâ lu .icurtlul ntEn iici mnivi E^ic dblijw wriu Ji lit nuitmlr juiprului p .«rwi snkok'k' publiv.itc 7? | for any moment i | O, T, | | O, Tj | for some moment i / j In algebraic explicit form the equations 6 are Sj-' k^ ^k^ for any moment i j for some moment i ?£ / Eq. 7 where ko j are the coordinates of the point i on the axis p from the plane with origin O] used to compute the measure, and k’pj are the coordinates of the point i on the axis p from the plane with origin O2. The relationship between the two coordinates system is k =0,0 +k’ . Eq.8 pj 1 2,p pj A simple algebraic manipulation of the equati- ons 7 and 8 reveals that the moments that have the same value for different compositions have the pro- perty that = for some moments i andj Eq.9 Therefore, the moments that could have the same measure for different compositions are the moments for which the sum of all coordinates is a constant. Therefore, the translated coordinate system O2 for which the measure is uniquely identified could be obtaincd by shifting the original coordinate system (i.e., with origin in O,) on all axes with a quantity that wouldensure thatSp=JV . f 'L3p_1k’pJ. The quantity en- suring the injectivity of the measure, in the sense of Bonic and Hajian (1971) is obtained by sorting the T^k?, and determining the min 1 k p r+]| where kp is the value on the coordinated system of the moment having rank i’. The value min H3 fr s3 ,k .,+ II n+1 to which Oj would be shifted to bccome O2 guaran- ties that the measure of the eomposition of mixed- species stands is an injective function (i.e., diffe- rent measures correspond to different compositi- ons). The general function for the measure quan- tifying the eomposition of mixed-species stands is: + Eq.10 The measure determined using Eq. 10 has a com- plicated formula as k. does not have a simple repre- sentation based on the inițial weights used to quan- tify the stand’s eomposition. One could ask if there is a sigma space that has a simple formula for the mea- sure used to characterize the stand’s eomposition. Such a space would not be a plane or hyper-plane, if there arc more than three species / dimensions, but a Banach space isomorphic with a linear space by a nonlincar function (Kolmogorov and Fomin, 1999). Such spaces, which could be a sphere or ellipsoid, are difficult to identify as obvious identifications violate the sub-space condition. For example the sphere with the center on the point (0, 0, 0), the center of the co- ordinate system used to compute the weights, does not contain all the points defining the eomposition (obvious result considering that all the points are on a piane). For ellipsoid the situation is more nuanced, but one can add a significant amount of points (i.e., moment in time when the eomposition is assessed) such that not all arc located on the same ellipsoid. REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 6 Therefore, a special metric have to be developed (i.e., similar to the one in Eq.10), which would allow the inclusion in the same computations of the metrics de- scribing the stand composition at different moments. The development of such a metric for spaces more complicated than a plane if not impossible is cumber- some and would impede the applicability of the mea- sure to complex environmental situations. As any measure is comparable with D1 - measure (Kolmogorov and Fomin, 1975), a similar negative conclusion would hold for any measure developed on the multidimensional space determined by the set of weights describing the stand’s composition. An interesting situation is represented by the Shannon’s index (Eq. 11), which is a measure develo- ped on the multidimensional space induced by the spe- cies weights but having the additional weights (i.e., p from Eq. 4) the logarithm of weight, which does not sum up to 1 (a natural condition for weights): p = - E"=7w. x In w. Eq. 11 If Shannon’s index is used to represent the spe- cies mixture besides the difficulties in the develo- ping a measure to be used within a particular non- linear space that were mentioned above, the lack of injectivity is also present (Bonic and Hajian, 1971). An illustration of the inability of the measure based on Shannon’s index to describe stand composition through time is illustrated by the following exam- ple. Let assume that a stand had at a certain moment 70% beach and 30% Spruce and at another moment 30% beech and 70% spruce. The measure based on the Shannon index would be the same in both cases: p - - (0.7 x In (0.7) + 0.3 x In (0.3)) = 0.61. In fact the lack of injectivity is associated with all the mea- sures based on Eq. 3 or 4, such as Simpson index (Simpson, 1949). The measure based on Simpson index of the previous stand would be p=\ - ^=]p‘ = 1 - (0.72 + 0.32) = 0.42 for both moments. The difficulties associated with the development of a measure of composition for mixed-species stan- ds are induced by the requirement to fulfillment the set of following conditions: The space representing the mixed-species com- position should be organized a sigma-space, on whi- ch a linear space is based; The measure should be a true measure (i.e., posi- tivc and sigma-additive); and the measure should be injective, in the sense that different stand compositi- ons are represented by different values. Additionally, the measure should be simple enou- gh to avoid complicated formulations that can lead to diffîcult implcmentations and is prone to human errors. To ensure that the conditions are met a vector space has to bc developed that is not a plane, or hypcr- plane if more than 3 species are present in the stand. Such a space cannot be derived from obvious mani- pulations of a vector space but should be determined by mathematical formulations. 4. Conclusion Mixed-species stands play a central role in the bi- odiversity maintenance and in biomass production. However, the representation of the species mixture is commonly performed using weights computed as ra- tio between the species importance in respect with the entire set of species. This description of mixed- species stands composition is visually appealing but encounters difficulties when implemented in mana- gement or growth and yield applications, as it uses a vector description of the stand. To overcome vector illustration of a stand with more than one species di- fferent measures of stand composition were used; commonly measures associated with diversity inde- xes, such as Simpson or Shannon. However, the re- presentation of mixed-species stand composition using diversity indexes encounters difficulties in associating different values to different compositi- ons. Therefore, a special measure of composition has to be developed such that it ensures an injective sca- lar representation of the species mixture. Besides u- nivariate description of the stand the new measure should fulfill two additional conditions, namely the measure should be a true measure, as dcfined by Kolmogorov and Fomin (1975), and the space on which the measure operatcs should be a sigma-alge- bra. The development of such a measure that has a simple formula should use nonlinear transformations of the weights used to rcpresents the species impor- tance, as the linear space induced by the weights lead to complicate cquations. REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 *Nr. 6 15 Referenccs Bonic, R.A., Hajian, G.V., 1 971: Freshman Calculus. D.C. Heath and Company, Lexington. Kolmogorov, A.N., Fomin, S.V., 1975: Introductory Real Analysis. Dover Publications, Mineola. Kolmogorov, A.N., Fomin, S.V., 1999: Elements of the theory of functions and funcțional analysis. Dover Publications, Mineola. Poole, D., 2005: Linear algebra. 2nd ed. Thomson Brooks/Cole, Toronto. Shannon, C.E., 1948: A mathematical theory of communication. Bell System Technical Journal 27:379-423. Simpson, E.H., 1949: Measurementofdiver- sity. Nature 163: 688. Bogdan STRÎMBU School of Forestry Louisiana Tech University #201-1201 Rcese Dr Ruston LA 71270 USA Email: strimbu@latech.edu Defining conditions for a measure describing the composition of mixed-species stands Rezumat Arboretele amestecate au un rol central în menținerea biodiversității și a producției de biomasă. Reprezentarea ame- stecului de specii este, în mod curent, realizată folosind ponderi calculate ca raportul dintre importanța unei specii în ra- port cu toate speciile. Această descriere vectorială a arboretelor amestecate este atractivă din punct de vedere intuitiv dar crează dificultăți în implementare, în special în managementul forestier, al deciziei economice sau al investigațiilor biometrice. Pentru a depăși descrierea vectorială a arboretelor amestecate, o serie de metrici a fost dezvoltată, dintre care cei mai populari sunt indicii de diversitate, cum ar fi indicele Shannon sau indicele Simpson. Din păcate, reprezentarea simplificată a arboretelor amestecate introdusă de indicii de diversitate crează dificultăți în reprezentarea diferențiată a compozițiilor diferite. Prin urmare, o măsură specială de cuantificare a compoziției arboretelor amestecate trebuie dezvoltată, care nu numai că reprezintă scalar amestecul de specii, dar este și injectivă. Pentru a măsura compoziția, măsura trebuie să fie nu numai scalară și injectivă, dar trebuie să îndeplinească și condițiile de definiție pentru o măsură, așa cum simt menționate de Kolmogorov și Fomin (1975), și să opereze pe un spațiu organizat ca o sigma-algebră. Dezvoltarea unei astfel de măsuri pe spațiul vectorial indus natural de ponderi conduce la ecuații complicate ale măsurii. Așadar, o măsură descrisă de o formulă simplă trebuie să folosească transformări neliniare ale ponderilor care reprezintă amestecul de specii. Cuvinte-cheie: arboret amestecat, indici de diversitate, condiții de definiție 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr 6 Air temperature spatia! variation modelling - a prerequisite for modern mountain forestry in a changing environment Victor-Dan PĂCURAR Valeriu-Norocel NICOLESCU Vlad-Emil CRIȘAN 1. Introduction Air temperature represents a parameter of cruci- al importance for the accurate description of forest site conditions, thus the analysis of its spatia! variati- on in steep terrain should be considered a prerequisi- te, as stated above, for a modem silviculture. Many aspects of plant ecology secm tightly con- trollcd by temperature (Adams, 2007). Although it is a subjective parameter, established by humans with respect to some reference thresholds (e.g. water fre- ezing and boiling points), it reflects the available heat (and light), affecting directly the physiological pro- cesses, and indirectly the water consumption (throu- gh potențial evapotranspiration). The strong correlation between forest vegetation extent, species range etc. and climate variablcs, in ge- neral, and, particularly, temperature distribution is obvious when at large scale analysed. These close rela- tionships stand also at local and even micro level, whe- re the climate Controls the basic tree life processes, lea- ding to tree growth and revealing themselves through different observable events, like the phenology phases. For both the silviculturist and the caretul mountain to- urist, the spațial differcnces in leaf development, flowe- ring or seed maturation are obvious, reflecling the sub- scquent pattem of temperature distribution. 2. Material and Methods The contemporary technological development, espccially in electronics, with previously undreamed possibilities of easy using computers and automatic measurement devices (e.g. sensors, sensor-loggers, etc.), cnables a new approach in the study of spațial variability of forest site conditions. This paper present s some cxamples of air tempe- rature spațial variation analysis, based on such a mo- dern approach, with data collection using temperatu- re (and relative humidity) sensor loggers (Hobo Pro v2, U23-001), installed in the field, in different posi- tions and forest contexts, respectively using GIS te- chniques (Păcurar, 2009) and mathematical mo- delling for synthesising and structuring the set of point information. The research works were located in the mountain area surrounding the city of Brașov, more precisely in the Postăvaru Mountains, as shown in Figure 1. The sensor loggers were installed in a clustered man- ner, with groups of sensors in three test arcaș: test arca 1: on the northern hillslope of Postăvaru Mountain, above the 1.000 m platform, where the well known ski resort Poiana Brașov is situated (Figure 1); test area 2: on the western slopes of the low clcvati- on summit, spanning fam Brașov to Poiana Brașov; test area 3: on the castem side of Postăvaru, wi- thin the watershed of Varna, one of the Timiș river tributaries. In each test area, there were 3-4 sensor loggers installed, in different conditions, with a special focus on onc or more factors, such as: elevation in the first test arca (sensors Ml, M2, A2, from top downwards), aspect and forest closure in the second plot (A6, A7, A8 close together and A5 in a lower position - only marked in the overview image - Figure 1), aspect, tree species and age in the third test area (sensors M4, M5, M6 and M7). 3. Results The paper presents only a small part of these resear- ch outcomes, which are integrated in a vast research projcct, aiming to contribute at the scientific basis of an improved forest management of Romanian mountain forests, focusing the challenges of a dynamic environ- ment, and the possible climate changes in particular. As regards the influcnce of the elevation, the analysis gains in relevancc when comparing tempe- ratures recorded in different test areas. For cxample, in Figure 2, one can observe the air temperature time scrics for the last decade of August 2009, recorded in the uppcr Postăvaru (sensors Ml and M2 from test area 1), respectively at lower elevation, on the Warthe summit, dominating the west side of old Brașov City (sensor A5, from test area 2), REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 6 17 Figure 1. Research location. Sensor loggers positi- ons in the Postăvaru Mountain and the detailed test areas location. Test area 1 Test arsa 2 By analysiag the charts above, it is easy to obser- ve that -even for short time intervals- the expected di- fferences, in accordance with the mean lapse rate (Geiger et al., 2003), are confirmed when comparing sites with a higher difference in altitude (865 m betwe- en Ml and A5), and other local factors, such as sha- ding and wind exposure (Ahrens, 2007), are explai- Figure 2. Air temperature series recorded at the end of August 2009, by sensors in the Postăvaru Upper Area (Ml at 1680 m and M2 at 1460 m), respectively ou the ridge, west of Brașov old city. ning temperature variation in the same elevation sec- tor (spân ning over 250 m). As regards the daily os- cillations, there are cases confirming the temperatu- re-elevation negative gradient (- 0,53oC/100 m, at noon) as showing the chart for August 24th, 2009 (Figure 2) and other situations (August 28th, 2009 - Figure 2), when at noon time, temperatures are higher 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010‘Nr 6 in the plot situated 220 m above (Ml). Obviously, this is not a case of typical temperature inversion, as occurs in valleys and depressions, due to heavier cold air sedimentation but the explanation is most proba- bly related to a higher wind exposure in the upper po- sition, which determines a warmer air advection. This is a problem, observed in few other cascs, which will bc further investigated and addressed in a future pa- per, because in the simple model (Păcurar, 2010) de- vcloped for temperature spațial distribution assess- ment, we assumed (in accordance with the overwhcl- ming number of observed cases) that the advection component acts toward the temperature decrcase trend with elevation, as opposed to the net radiation factor (availablc energy at ground level, which could bc determined in a GIS environment, using the digital elevation model), determined by aspect, slope, hillsha- ding, etc. (Păcurar, 2009) that brings a local variation August23rd, 2010 Time (hours) Figure 3. Daily variation of air temperature (on August 23rd, 2010) for the sensors in the second test area (A6, A7, A8). The example of the daily temperature variation, in a summcr sunny day, for the three sensors from test area 2, presented in Figure 3, outlines the impor- tance of the forest cover that makes the aspect influ- cnce obsolete. During night time the temperature va- lues are closet, but in day time the incoming solar ra- diation heats significantly more the sunny position (A6) in a clear cut area. The sensor A7 is on a lower position on the same hillslope, with identical aspect (SV), but under the cover of the old stand (oak-beech mixture) and the sensor A8 is installed in a position with another aspect (NV) in a pure becch stand. The analysis of the temperature datasets measu- red in the Vama watershed test area (3) shows a simi- lar pattern for almost all sunny days, illustrated by the example in Figure 4. The higher tcmperatures Figure 4, An example of air temperature daily vari- ation (July 23rd, 2010), as recorded by the sensors in the third test area (Varna Valley). occur in the upper area of the Southern slope (sensor M4), followed by the lower sector with the same as- pect (M5). For the northern slope, under the closed cover of the spruce stand (sensor M6 in a lower and M7 in an upper position) the tempcratures are almost similar during day time and significantly smaller than those recorded on the sunny aspect. A special note is required by the night time situation, when of- ten (as also shown in Figure 4) the highest values occur at the sensor M7, due to its particular context, especially to the very high soil humidity and sub- sequent air moisture. In order to establish patterns for the distribution of air temperature values, these research works were carried by an analysis of the normalised relative va- lues, obtained by eliminating the influence of eleva- tion (using the average lapse rate), of local landform context (using potențial available energy calculati- ons, performed in SAGA GIS - Bohner, 2006) and to some extent of the forest stand conditions, as presen- ted in other articles (already published or in press). These were aftcrwards used for establishing climate change sub-scenarios, useful in analysing the possi- ble adaptation strategies at management unit (forest stand) level. 4. Conclusions In mountain forested areas, the spatia! distributi- on of air temperature follows complex patterns, due to the influence of multiple factors. The local lan- dform conditions affect net radiation through aspect, slope, visible sky and hillshading and additionally the heat balance, according to the induced differcn- ces in soil properties (particularly regarding its hu- midity, dependent on water runoff). The structure of REVISTA PĂDURILOR *Anul 125 • 2010* Nr. 6 19 the forest canopy plays an extremely important role. The dense spruce stands canopy Controls very effici- ently the temperature regime beneath, reducing at a minimum the influence of some topographic factors, such as the position along the hillslope. As compared with the sunlit locations, for instance within open, clear cut, areas, the measuredtemperatures in shaded positions are much lowcr and closely grouped. despi- te the differences in tree species composition. The improved knowlcdge regarding air tempera- ture distribution in mountain areas, as detailed and accurate as possible today, is very important not only in research but also for assisting the forest manage- ment decision-making process. Presently, the utilisa- tion of an adequate modclling approach, based on the GIS representation of the watershed geosystem com- bincd compulsory with intensive field measure- Refercnces Adatns, J., 2007: Vegetation-Climatelnteraction. How vegetation Makes the Global Environment. Praxis Publishing Ltd., Chicester, UK. Ahrcns, C.D., 20 07: Meteorology Today. An Introduction to Weather, Climate and Environment. Eighth Edition, Thomson Brooks/Cole. Bohner, J., McCloy, K.R. et al., 2006: SAGA- Analysis and Modelling Applications. Gottinger Geographische Abhandhingen, Voi.115. ments, using sensor loggers, could produce a sound basis for understanding the complex interactions between forest vegetation and site conditions. This should be considered as a vital issue not only in re- search, but also for establishing “pro active”, dyna- mic response strategies in order to create highiy sta- ble forest ecosystems, able to cope with the futurc environmental challenges and especially to face the possible climate changes threats. Acknowledgcments The authors gratefully mention that this research work was supported by CNCSIS-UEFISCSU, pro- ject number PNII-Idei, ID 206/2007 (contract 310/1.10. 2007). Geiger, R., Aron, R.H., Todhunter, P., 20 03: The Climate Near the Ground. Sixth Edition. Rowman & Littlefield Publishers. Păcurar, V.D., 2009: Mountain Areas Solar Radiation Spațial Distribution Analysis by Using Watersheds Digital Elevation Models. Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Voi. 2 (51), Series II. Păcurar, V.D., 2010: Spațial distribution of some climate parameters in Brașov Mountains for di- fferent climate change scenarios. Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Voi. 3 (52), Series II. Conf.dr.ing.Victor-Dan PĂCURAR Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU Ing. Vlad-Emil CRIȘAN “Transilvania” University of Brașov, Romania E-mail: vdpacurar@unitbv.ro Cuantificarea variației spațiale a temperaturii aerului - o necesitate imperativă pentru silvicultura montană modernă, în contextul unui mediu înconjurător în schimbare Rezumat Lucrarea prezintă unele aspecte privind analiza variabilității spațiale a temperaturii aerului în zone montane, împădurite, bazată pe folosirea unor metode de lucru modeme. O astfel de abordare cantitativă este deosebit de importantă pentru o silvicultură modernă, mai ales în contextul unor posibile modificări ale mediului, precum mult discutatele schimbări climatice. Temperatura aerului este un parametru subiectiv (definit în raport cu așa-numitele scări de temperatură și reperele caracteristice), care reflectă însă în bună măsură interacțiunea dintre factorii ecologici de natură climatică și vegetație, atât la scară regională (unde se poate observa această influență în determinarea limitelor zonei forestiere, în delimitarea arealului speciilor etc.), cât și la scară locală și micro (unde condiționează desfășurarea unor procese fiziologice funda- mentale și implicit creșterea și dezvoltarea arborilor). Diferențierea în spațiu a regimului temperaturii aerului se poate cu ușurință deduce pe baza observațiilor fenologice sistematice și chiar ocazionale. 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 Distribuția în spațiu a valorilor temperaturii aerului, măsurate cu ajutorul senzor-loggerilor (Hobo Pro V2), este de- osebit dc complicată datorită influenței unor factori diverși, după cum arată și exemplele prezentate în lucrare. Astfel, condițiile de relief afectează atât radiația netă prin expoziție, pantă, bolta cerească vizibilă, umbrire etc., cât și bilanțul caloric (dependent, de exemplu, dc umiditatea solului, condiționată la rândul ei de circulația apei). Vegetația forestieră are o influență hotărâtoare, coronamentul des estompând în foarte mare măsură influența factorilor orografici. Analiza distribuției spațiale a temperaturii aerului în regiuni cu relief accidentat nu este doar o problemă interesantă pentru cercetarea științifică, ci în egală măsură și pentru practica silvică, eventual interesată de fundamentarea unui mod de gospodărire dinamic („pro activ”), care să contribuie la crearea unor ecosisteme forestiere stabile, adaptate unui me- diu în schimbare, gata să facă față pericolului posibilelor schimbări climatice. Cuvinte cheie: temperatura aerului, senzori, variație spațială, regiuni montane, factori condiționali REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010-Nr 6 21 Particularități ale regimului hidric la laricele carpatin spontan în arborete de limită din Munții Bucegi1 Dan-Marian GUREAN Darie PARASCAN 1. Introducere Recunoscut uneori ca infrataxon regional cu rang de subspecie a laricelui european {Larix deci- dua Mill. (L. europaea DC.) ssp. carpatica (Dom.) Simari) (Beldie, 1977-1979; Ciocârlan, 2000), mai adeseori însă doar ca varietate a acestuia (L. d. var. polonica (Racib.) Ostenfeld et Syrach-Larsen, L. d. var. adenocarpa (Borb.) Sob, L. decidua Mill. ssp. polonica (Racib.) Domin var. carpatica Domin, L. decidua Mill. var. carpatica Domin) (Dumitriu- Tătăranu, 1970; Farjon, 1990), laricele carpatin are pe teritoriul României un areal disjunct, desăvârșit la sfârșitul pleistoccnului sub influența modificări- lor climatice și fîtogeografice dar mai ales datorită expansiunii în postglaciar a molidului și foioaselor (Vlase, 1961), constituit din populații considerate re- lictare (Raciborski, citat de Grințescu și Antonescu, 1924), distribuite în 11 centre muntoase din toate ca- tenele Carpaților dc Sud-Est (Gurean, 2007): - Carpații Orientali - Munții Ceahlău și Călimani - Carpații de Curbură - Munții Ciucaș, Baiului (Gârbova) și Muntele Piatra Marc - Carpații Meridionali - Munții Bucegi, Latoriței, Lotrului și Căpățânii - Carpații Occidentali - Munții Trascău și Gilău El se concentrează pe suprafețe restrânse, canto- nate aproape exclusiv la limita superioară a pădurii, rareori la altitudini mai mici, de regulă în stațiuni greu accesibile, pe terenuri cu declivități foarte pronunțate, stâncării, acolo unde capacitatea de concurență a spe- ciilor cu care se asociază este în general redusă. Laricele este o specie pionieră, colonizatoare, cu temperament pronunțat de lumină, recunoscut pen- tru transpirația sa activă - cea mai intensă dintre ră- șinoase și comparabilă cu a foioaselor sau chiar depă- șindu-le pe unele dintre acestea (Schubert, 1940, citat de Mocanu, 1973) și, implicit, pentru preferințele sale ce vizează în principal condiții staționale de natură să favorizeze desfășurarea acestui proces fiziologic. 1 Comunicare prezentată la simpozionul “Noi contribuții și perspective în domeniul fiziologiei forestiere”, organizat de A.S.A.S. la 23.02. 2010 2. Localizarea cercetărilor. Metodologia de cercetare Cercetările s-au desfășurat în arborete natura- le reprezentative de larice carpatin din Munții Bucegi, care, cu cele 1532 ha de arborete de sau cu participarea laricelui, inclusiv diseminat, repre- zintă cel mai important centru de răspândire natu- rală a acestui taxon sub raportul extinderii în su- prafață (Gurean, 2001, 2007), opinie exprimată dealtfel și anterior (Fekete și Blatnny, 1914; Beldie, 1953). Localizarea și caracterizarea supra- fețelor de cercetare selectate pentru determinarea dinamicii transpirației diurne se prezintă în cele ce urmează; - s. - Suprafața redusă la orizont; 1000 m2 - Localizare: Valea Albă, în punctul „La Verdeață”, la baza „Peretelui Văii Albe” - Localizare sub raportul administrației silvice: u.a. 8B, U.P. II Valea Cerbului, O.S. Azuga Altitudine: 1450 m; Expoziție: S; Panta: 42° - Tipul de sol; cutricambosol mollic (P3-Bucegi) - Tipul de stațiune: Subalpin de stâncărie și eroziune excesivă (1120) (după amenajament) - Tipul de pădure: Molideto-laricet de limită pe stâncărie (1521) (după amenajament) - Observații: rariște orografică pură de larice - Flora și vegetația: peste 100 de specii ierboase și lemnoase aparținând as. Saxifrago cuneifoliae- -Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991, variantă ecologică individualizată prin buna reprezentare a speciilor caracteristice megaforbietelor din al. Adenostylion alliariae și ord. Adenostyletalia, cu pătrunderea unor specii de Pinion mugi, Soldanello majori-Picenion, Piceion abietis, Vaccinio-Piceetalia și Vaccinio-Piceetea, Cystopteridion, Festuco saxatilis-Seslerion hiel- zii, Potentillo-Nardion și numeroase specii de făgete (Symphyto-Fagion, Fagetalia sylvaticae și chiar Querco-Fageted) și tăieturi de pădure (Epilobion angustifolii, Atropetalid) 22 REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 • Nr. 6 - Valoare conservativă: foarte ridicată, fiind identi- ficate 10 specii rare, una vulnerabilă/rară și 5 ende- mite (patru ale Carpaților Românești și unul al între- gului lanț carpatic). - Investigații realizate: inventariere integrală, profil de sol cu recoltare de probe pe orizonturi pentru analiză, releveu fitocenologic, dinamica diurnă a transpirației, prelevare de lujeri cu ace pentru analize foliare în vederea studierii nutriției minerale. - s2 - Suprafața redusă la orizont: 500 m2 - Localizare: Munții Bucegi - Peștera lalomiței, pe „Colțul lui Nicodim” - Localizare sub raportul administrației silvice: în a- fara fondului forestier al U.P.V Obârșia lalomiței, O.S. Moroeni - Altitudine: 1610 m; Expoziție: E; Panta: 32° - Tipul de sol: districambosol litic - Observații: rariște de larice și molid cu ienupăr - Flora și vegetația: peste 30 de specii ierboase și lemnoase aparținând as. Saxifrago cuneifoliae-La- ricetum (Beldie 1967) Coldea 1991, cu elemente de Pinion mugi, Soldanello majori-Picemon, Piceion abietis, Vaccinio-Piceetalia și Vaccinio-Piceetea, Epilobion angustifolii, Symphyto-Fagion și nume- roase specii de pajiști din cadrul alianței Potentillo -Nardion - Valoare conservativă: relativ scăzută, fiind identificată o singură specie rară (Larix decidua MUL ssp. carpatica (Dom.) Siman). - Investigații realizate: releveu fitocenologic, dina- mica diurnă a transpirației. Intensitatea transpirației a fost determinată prin metoda cântăririi rapide (Parascan și Danciu, 1982; Gurean și Indreica, 2004), cu ajutorul unei balanțe de torsiune cu precizia de 0,001 g, și s-a calculat cu relația: It = ——— x — x 1000 [mg/g/h] Gf+Ga 4 în care: It - reprezintă intensitatea transpirației [mg/g/h] Ga - reprezintă diferența de masă (diferența între cântărirea din minutul 1’ și cea din minutul 5’) [g] Gf- reprezintă masa frunzelor [g]. Determinările s-au realizat pe repetiții de câte 4 lujeri, separat pentru macroblastele termi- nale, cu acele inserate spiralat și respectiv creșterile din anul anterior cu acele grupate în fascicule pe brachiblaste, pentru exemplare arbo- rescente și juvenile și în mai multe intervale ora- re pentru a evidenția dinamica diurnă a acestui proces. Prelucrarea statistică a datelor s-a realizat prin metode consacrate, constând în calcularea mediei aritmetice și a indicatorilor dispersiei (amplitudinea de variație, varianța, abaterea standard și coeficientul de variație). S-au calcu- lat, de asemenea, eroarea mediei și intervalele de încredere ale acesteia. Având în vedere volumul redus de informații privind structura acelor de larice carpatin, s-au re- coltat lujeri cu ace iar preparatele permanente reali- zate au fost analizate la un microscop binocular Olympus CX31 referitor la unele caractere de structură cu impact în desfășurarea transpirației (poziționarea stomatelor în raport cu epiderma, gra- dul de reprezentare a hipodermei ș.a.), fotografiate cu ajutorul unei camere digitale Olympus SP-350 și transferate într-un calculator cu software specializat (Quick PHOTO MICRO 2.2)\ 3. Rezultate și discuții Primele determinări ale transpirației în arborete na- turale de larice din Carpații Românești (Munții Bucegi - Poiana Stânii) îi aparțin lui V. Mocanu, fiind realizate în perioada mai-iulie 1968, publicate ulterior (1971) (tab. 1), și incluse apoi în teza sa de doctorat (1973). Concluzia autorului menționat este că durata de transpirație activă la larice este mai mare decât la molid sau brad, ritmul și intensitatea transpirației apropie laricele mai mult de foioase decât de răși- noase, dinamica diurnă a acestui proces evidențiază două maxime și o depresiune în jurul prânzului, iar valorile medii sunt mult mai ridicate în comparație cu molidul sau bradul. 2 Echipamentele menționate au fost achiziționate de către disciplina de Botanică și Fiziologia plantelor de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov în cadrul platformei de cercetare RENATSIL, cu sprijinul domnului prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan, decanul facultății, căruia îi mulțumim și pe această cale. REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 • Nr 6 23 Tabelul 1. Valori medii ale transpirației zilnice, în perioada mai- iulic 1968 (după Mocanu, 1971) Supr. de cercetare Data Transpirația, pe specii și categorii poziționale de arbori.. medii diurne intervale de variație [mg/g s.v./h] Lari ce Molid I IV I IV 7.V 274 (150-445) 219 (107-369) 137 (35-277) 105 (48-215) Șețu (lance plantat) 12.VI 136 (50-250) 227 (130-375) (41-108) 70 (30-148) n.vn 146 (100-245) 174 (100-270) 70 (38-158) 52 (20-125) Lance Brad I IV I IV Cumpăni 9.V 207 (100-300) 241 (115-330) 107 (50-175) 104 (50-170) (lance plantat) 13.VI 104 (48-181) 125 (61-190) 45 (13-82) 54 (14-100) 10. VII 154 (82-244) 152 (58-278) 56 (26-99) 42 (11-67) Larice w * I IV • - Poiana Stânii ll.V 157 (40-325) 210 (145-310) - (lance spontan) 17. VI 128 (35-215) 124 (40-300) - - 9.vn 114 (75-165) 123 (50-195) - Valorile intensității transpirației la arbori din clase- le Kraft I și IV (fig. 1 a, b și c) relevă faptul că lari- cii dominați transpiră aproape invariabil mai intens decât cei predominanți, raportul de consum al apei fiind de circa 4 ori mai mare în cazul exemplarelor dominate (Mocanu, 1973). (Gurean, 2007) au evidențiat corelarea directă a transpirației active a laricelui carpatin spontan de la noi cu unele caractere anatomice ale acelor sale (fig. 2) și anume: celulele epidermice prezintă cuti- culă dar nu sunt sclerificate; hipoderma este unistrată, repre- zentată doar prin câte 10-12 celule po- ziționate subiacent epidermei și ex- clusiv în dreptul nervurii, atât abaxial cât și adaxial; celulele stomatice, prezente pe ambele fețe ale acelor, sunt situate practic la nivelul celulelor epidermei sau uneori foarte puțin adâncite în ra- port cu acestea. In suprafața de cercetare Sj (Bucegi - Valea Albă) laricele vegetează bine, exemplarele fiind în general corespun- zător conformate, diametrul mediu es- te de 44 cm, înălțimea medie de 22 m iar consistența 0,5 la o vârstă de cca. 100 ani. Etajul arbustiv este relativ slab reprezentat, în schimb stratul ierbos es- te remarcabil sub raportul acoperirii și diversității floristice (Danciu etal., 2003). Solul interceptat în se încadrează sub raport sistematic la tipul eutricambosol, subtipul mollic și este mijlociu profund până la superficial, slab la moderat scheletic, cu textură ușoară, nisipo-lutoasă, a. 11. V. 1968 b. 17. VI. 1968 Fig. 1 Dinamica transpirației la arbori din clasele Kraft extreme (suprafața Poiana Stânii) (Mocanu, 1973). Bândiu și Doniță (1988) menționează unele date privind transpirația principalelor specii lemnoase din zona pădurii de limită: laricele din Bucegi realizează o intensitate a acestui proces dc 203 mg/g/h; molidul înregistrează 72 mg/g/h în Retezat și 107 în Călimani; zâmbrul 138 mg/g/h în Călimani și 156 în Munții Retezat, Bârsei și Bucegi; transpirația jneapănului es- te cea mai intensă (235 mg/g/h în Călimani). Cercetările realizate în cadrul tezei de doctorat pe întreg profilul, slab acid în primii 10 cm și slab al- calin în profunzime, intens humifer la moderat humi- fer, cu humus de tip mull forestier, tranziție spre mull calcic, cu o capacitate foarte mare de schimb cationic pe tot profilul, datorită conținutului ridicat de humus, eubazic pe întregul profil, foarte bine aprovizionat cu azot total în primii 30 cm, mijlociu aprovizionat cu potasiu asimilabil și slab aprovizionat cu fosfor mobil, conform buletinului de analiză prezentat (tab.2). 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr 6 > - ? ^3 h i nu Fig. 2 Detalii anatomice privind poziționarea hipo- dermei și a stomatelor în acele de larice carpatin (original). Tabelul 2 Profilul de sol nr.3 - Munții Bucegi, Valea Albă3 E £ e E a E 1 1S S n § o 5 5 E Z 8 .1 3 (0 a E s ni P Q O :3 z Aotn 0-10 6,70 12,0 13,38 35,2 6,4 41,6 84,61 0,52 4,70 18,15 - - - - A/B 15-25 7,61 6,0 11,6 27,6 3,6 31,2 88,46 0,30 2,40 9,38 53,94 29,36 13,30 3,4 N.L. Bv 25-35 7,84 4,2 8,41 30,4 2,0 32,4 93,82 0,29 2,37 9,40 58,21 22,24 15,55 4,0 N.L. Analiza rezultatelor privind dinamica transpira- ției laricelui în suprafața Sj în datele de 14.07.2001 și 1.09.2001 (tab. 3 si tab. 4, fig. 3 și fig. 4), scoate în evidență variabilitatea uneori importantă a datelor primare la arbori și puieți de larice carpatin, reflecta- tă în coeficienții de variație cu fluctuații relativ mari (5,80% - 31,73% în 14.07.2001 și 3.83% - 27.79% în 1.09.2001), probând o colectivitate relativ puțin omo- genă sub raport statistic (Gurean, 2007). Alura curbelor dinamicii diurne a transpirației laricelui carpatin din 14.VII.2001 este cea caracte- ristică plantelor hidrostabile (izohidrice), cu bilanț al apei echilibrat, remarcându-se forma bimodală, fiind evidentă depresiunea de la ora 1300 la toate categoriile de ace investigate, carac- teristică zilelor de vară calde și uscate și datorată micșorării sau chiar închi- derii hidroactive a ostiolelor ca urma- re a reglajului stomatic ce intervine la mijlocul zilei, când puterea de evapo- rare din atmosferă este maximă (după Binet și Brunei, 1967, citați de Parascan și Danciu, 2001),Aceste re- zultate le confirmă pe cele obținute an- terior de Mocanii (1971), remarcându- se doar o deplasare spre stânga a inter- valului de înregistrare a depresiunii. în cazul arborilor, depresiunea de la prânz, asociată reducerii rezervelor de apă din sol, este mai accentuată în cazul frunzelor de la baza coroanei (ca- zul lujerilor investigați), întrucât transpirația acesto- Analiza granulometrică e n u <2 e xd 2 ZJ O E E rS e e z ra scade mai mult decât la cele din vârf, ce prezintă o forță de sugere mai mare și pot înlocui cu mai multă ușurință apa pierdută (Parascan și Danciu, 2001). Rezultatele determină- rilor efectuate în data de 1.09. 2001 relevă faptul că, spre toamnă, ca urmare a scăderii temperaturii aeru- lui și reducerii evaporației, rezervele de apă din sol sunt mai importante și, ca urmare, curbele dinami- cii diurne a transpirației laricelui tind să capete o formă unimodală, fără a se mai remarca depresiu- nea de la prânz (cu excepția acelor din fascicule - Fig. 4b), fapt sesizat de altfel și anterior (Binet și Brunei, 1967, citați de Parascan și Danciu, 2001). Cercetările efectuate nu relevă, în general, deo- sebiri semnificative sub raportul dinamici i transpira- ției între acele spiralate ale macroblastelor din anul în curs („ace lujeri 2001”) și cele dispuse în fascicule sau rozete pe brachiblastele lujerului din anul anteri- or („ace lujeri 2000”) (Fig. 5). REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 25 X media aritmetică; s2- varianta; s - abaterea standard; s% - coeficientul de variație; s; eroarea mediei; ± Sj t5%- intervalele de încredere ale mediei; LA - larice; MO - molid; JN - jneapăn Intensitatea transpirației Dinamica diurnă a transpirației laricelui carpatin (Munții Bucegi-Valea Albă) (original). 14.07. 2001 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr 6 Intensitatea transpirației [mg/g s.v./h] Dinamica diurnă a transpirației laricefui carpatin (Munții Bucegi-Valea Albă) (original). 1.09.2001 2- p REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 *Nr. 6 27 —•—arbore, ace lujeri 2001 arbore, ace lujeri 2000 valori medii arbore 12.00 13.00 14.00 15.00 16.00 17.00 Fig. 5 Dinamica diurnă a transpirației laricelui car- patin din Bucegi în 14.07. 2001 (arbori - diferite ca- tegorii de ace și valori medii) (original). larice arbore, valori medii larice-puiet —*— molid-puiet jneapan —•— tance-arbore, ace lujeri 2001 —larice-arbore, ace lujeri 2000 larice-puiet —»— molid-puiet jneapan 700 - 600 J e 500 = î 400 E ■ S 300 200 - £ 100 • 0 12 13 14 15 16 17 Ora Fig. 6 Dinamica transpirației medii comparativ la arbori și puieți de larice carpatin, molid și jneapăn (Bucegi-V. Albă, 14.07. 2001) (original). 10O0 900 800 1 700 o. « Ț 600 £ “ 500 " CT 400 5 c S “ 300 1 200 “ 100 o 11.00 12.00 13.00 14.00 15.00 16.00 Ora Fig. 7 Dinamica transpirației medii comparativ la arbori și puieți de larice carpatin, molid și jneapăn(Bucegi -V. Albă, 1.09.2001) (original). In schimb, dacă la arbori intensitatea transpirației a variat în 14.VII, 2001 între 173.56 [mg/g s.v./h] în timpul depresiunii din intervalul 1230-1330 și 398.36 [mg/g s.v./h] în jurul orei 1700, cu o medie de 271.44 [mg/g s.v./h], la puieți minimul de la prânz atinge 219,11 [mg/g s.v./h], maximul de după-amiază al pier- derii de apă este de 590,36 [mg/g s.v./h] și media zil- nicâ de 368,72 [mg/g s.v./h]. Practic, pe tot parcursul lunii iulie se constată că transpi- rația exemplarelor juvenile este mai intensă (Fig. 6) decât a celor adulte, concluzie rele- vată anterior și la fag (Parascan et al., 1972), fapt ce se datorează, cel puți n în parte, acti- vității fiziologice mai intense în cazul puie- ților, fără a putea fi excluse și eventualele influențe ale unor factori externi. Graficele ilustrează, de asemenea, făptui că laricele - atât exemplarele adulte cât și ce- le juvenile - deține supremația sub raportul intensității procesului de transpirație, în comparație cu celelalte gimnosperme cu care cohabitează în rariștea din supra- fața de probă SI (Buccgi-Valea Albă) (368,72 și 271,44 [mg/g s.v./h] în cazul puieților și re- spectiv exemplarelor mature de larice la data de 14.07.2001, în raport cu 153,31 și 180,14 [mg/g s.v./h] la molid și respectiv jneapăn) (fig. 6), constatare valabilă și pentru perioa- da de debut a sezonului autumnal (1.09. 2001), așa cum rezultă din fig. 7. Se remarcă, așa cum s-a mai mențio- nat, tendința de apariție a unor curbe uni- modalc de variație diurnă a intensității transpirației, deosebit de activă de această dată la exemplarele ar- borescente de larice carpatin - probabil pe seama unor rezerve de apă mai importante în sol, a zilei se- nine și adierilor frecvente de vânt - și, în special, la acele inserate spiralat pe lujerii lungi terminali („ace lujeri 2001”), la ca- re acest proces atinge o medie maximă de 913,02 [mg/g s.v./h] în intervalul 1PM230 (maxima absolută înregistrată a fost de 1019,42 [mg/g s.v./h] în intervalul menți- onat). în a doua parte a zilei se observă, de asemenea, o intensificare a transpira- ției la exemplarele juvenile, ce înregis- trează un max i m întârziat în raport cu ce- le arborescente (cea mai ridicată medie - 698,59 [mg/g s.v./h] în intervalul 1330-1430, iar intensitatea maximă absolută, determinată în același interval, a fost de 818,18 [mg/g s.v./h], 4. Concluzii Măsurătorile realizate în suprafețele dc cercetare din Munții Bucegi au evidențiat faptul că alura cur- 28 REVISTA PĂDURILOR •Amil 125 • 2010-Nr. 6 belor dinamicii diurne a transpirației laricelui carpa- tin spontan în România este cea caracteristică plante- lor hidrostabile, cu bilanț al apei echilibrat, forma fi- ind evident bimodală vara, cu depresiune la prânz, la toate categoriile de ace investigate. Comparativ cu gimospcrmcle cohabitante la li- mita superioară a pădurii, lariccle deține practic su- premația sub raportul pierderii de apă prin procesul de transpirație, fapt ce se corelează cu structura ace- lor sale, caracterizată printr-o slabă conturare a xero- Bibliografie Beldie, Al., 1953: Răspândirea naturală a spe- ciilor forestiere înR.P.R.: tisa, loricele, zâmbrul, stejarul brumarul ș.a. I.C.E.S. St. și cerc. voi. XIV, pp. 11-47. Beldie, Al., 1977-1979: Flora României, voi. I, II. București. Bîndiu, C., Doniță, N., 1988: Molidișurile presubalpine din România. Edit. Ceres, București. Ciocârlan, V., 2000: Flora ilustrată a României. Ed. Ceres, București. Danciu, M., Ularu, Pant., Gurean, D., 2002: Cercetări fitocenologice în laricetele de limită din Munții Bucegi și Ceahlău. BuL Scs. Șt. „Pădurea și viitorul”, Facult. de Silv. și Expl. Forest., Brașov. D umitriu-Tătăranu, I., Florescu, I., D u m i t r e s c u, A., 19 70: Cercetări privind selec- ția unor proveniențe și forme de larice natural din R.S.R. Studiu biosistematic. I.C.S.P.S., Sector Documentare, 167 p. Fekete, L., Blattny, T., 1914: Die Verbreitung der Forstlich wichtigen Băume und Străucher im Ungarischen Staate. Selmecbănya. morfozelor caracteristice acestui grup sistematic. în marca majoritate a cazurilor s-a constatat că exemplarele juvenile au o transpirație mai activă, pu- să, cel puțin în parte, pc seama unei activități fiziolo- gice caracteristic mai intensă. Sub influența factorilor interni și externi ce in- tervin în modelarea acestui proces, transpirația lari- celui poate să varieze în limite foarte largi, dar, ori- entativ, valoarea medic la arbori, pe ansamblul deter- minărilor efectuate, este de 333,63 [mg/g s.v/h], Grințescu, I., Antonescu, G.P., 1924: Contribuțiuni la studiul laricelui din Carpați. Rev. Păd. An XXXVI, no. 8. Gurean, D., Indreica A., 2004: Fiziologia plantelor. Lucrări practice. Edit. Univ. „Transilvania” din Brașov. Gurean, D., 2007: Cercetări corologice, fito- cenologice și ecofiziologice în laricetele naturale din Carpații Sud-Estici (Carpații Românești). Teză de doc- torat, Univ. “Transilvania” din Brașov, 238 p. Moca nu, V., 1971: Transpirația zilnică și se- zonală a laricelui și a unor specii de amestec, la diferi- te categorii de arbori și relațiile ei cu creșterea radia- lă. Rev. pădurilor, 86, nr. 4, pp. 169-173. Mocanu, V., 1973: Cercetări privind crește- rea radială în perioada de vegetație a laricelui din ba- zinul râului Prahova. Teză de doctorat, Universitatea din Brașov. Parascan, D., Danciu, M., 2001: Fiziologia plantelor lemnoase, cu fundamente de fizio- logie vegetală generală. Edit. „Pentru Viață”, Brașov. Vlase, I., 1961: Studiul laricelui european in- trodus în făgetele și amestecurile de. fag cu rășinoase din Bucovina de Sud. Teză de doctorat, Brașov. Conf.dr.ing. Dan-Marian GUREAN Prof.dr.ing. Darie PARASCAN Universitatea „Transilvania” din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Șirul Beethoven nr. 1 500432 Brașov Peculiarities of water regime of the natural Carpathian larch in high altitude stands from Bucegi Mountains Abstract Located almost at the uppcr altitudinal limit of forests, on rocky slopes, the spontaneous Carpathian larch has a disjunctive natural range in Romania, represented by small, relict populations. Concerning the water loss dynamics it holds obviously the supremacy in comparison with the associated gymnosperm species, a fact which is related to the anatomical structura of its leaves. Keywords: Carpathian larch, water loss dynamics REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 29 Detectarea cu ajutorul imaginilor satelitare a doborâturilor de vânt și evaluarea efectelor acestora 1. Introducere Riscurile producerii doborâturilor de vânt în pă- durile din România sunt destul de mari, așa cum ara- tă cercetările și statisticile existente. Astfel, se esti- mează că din suprafața totală a fondului forestier (6.025.587 ha), pădurile încadrate la riscfoarte ridicat ocupă 12 % (39 de ocoale silvice) și cele incadrate la risc ridicat 16% (48 de ocoale silvice) (Dincă et al., 2008). Rezultă că 28% (mai mult de un sfert) din pă- durile aflate în fondul forestier au risc ridicat și foarte ridicat de producere a doborâturilor dc vânt. Pădurile cu risc foarte mare de producere a doborâturilor de vânt sunt concentrate, aproape exclusiv, în partea de nord a Carpaților Orientali (Dincă et al., 2008). Doborâturile de vânt pot produce efecte grave, pe suprafețe mari, cum s-a întâmplat în noiembrie 2005, când suprafața afectată s-a ridicat la 69.000 ha în Direcția silvică Miercurea Ciuc și 23.293 ha în Direcția silvică Sfântul Gheorghe (Vlad, 1999). După producerea acestui fenomen este necesară evaluarea pagubelor produse, pentru organizarea efi- cientă a extragerii arborilor doborâți. Evaluarea se face prin lucrări de teren, care sunt anevoioase și ne- cesită timp și mijloace, în funcție dc mărimea supra- fețelor doborâte. O alternativă la lucrările de teren este utilizarea imaginilor satelitare pentru detectarea și delimitarea suprafețelor afectate și apoi utilizarea analizei geo- spațiale, în mediu GIS, pentru evaluarea pagubelor produse. Condiția efectuării rapide a unei analize ge- ospațiale este existența bazelor de date geospațiale amenajistice în zonele afectate, care pot fi exploatate cu ajutorul unui software GIS. In ceea ce privește disponibilitatea imaginilor sa- telitare, trebuie menționat că datele de tip Landsat sunt, începând cu anul 2009, disponibile gratuit și pot fi descărcate de pe sitc-ul USGS1. Atunci când se dorește o evaluare cu acuratețe ridicată există ima- gini satelitare de rezoluție spațială mai mare (2-5 m) și, ceea ce este mai important, cu frecvență de trece- 1 United States Geological Survey = Prospecțiunile Geologice ale Statelor Unite Vladimir GANCZ Bogdan APOSTOL Marius PETRILA Adrian LORENȚ re deasupra zonei de interes de o zi, care trebuie achi- ziționate contra cost. Utilizarea seriilor temporare a imaginilor dc tip Landsat pentru detectarea schimbărilor în covorul ve- getației forestiere, pentru diverse scopuri, a fost testată de mai mulți cercetători, fiind revelată utilitatea acestei abordări încă din anii ’90 (Colins și Woodcock, 1996). Prin procesări specifice, imaginile satelitare în- registrate înainte și după producerea fenomenului sunt utilizate pentru detectarea și delimitarea supra- fețelor afectate. In cuprinsul cercetărilor prezentate în această lu- crare au fost testate metode de detectare, delimitare și analiză a efectelor prin exploatarea imaginilor sateli- tare multitemporale și utilizarea analizei geospațiale. 2. Locul cercetărilor Pentru testarea metodelor de detectare și evalua- re a doborâturilor produse de vânt a fost ales ca zonă test UP I Dcmăcușa din ocolul silvic Tomnatec, aflat în zona de foarte mare risc și afectat de doborâturi (Vlad, 1998), mai mult sau mai puțin extinse în ulti- mii ani, inclusiv în anul 2009. Cercetările au avut în vedere mai multe zone din cuprinsul UP 1 Demăcușa care au suferit doborâturi de vânt în diverse perioade de timp. In articolul de față este luată pentru exemplificare o zonă din nordul UP I, care a fost afectată la începutul lunii martie 2002. 3. Materiale, mijloace și metode 3.1. Materiale 1. Un set multitemporal de imagini Landsat 7 ETM+ (6 benzi spectrale - 30 m rezoluție spațială, 1 bandă pancromatică - 15 m rezoluție spațială) înre- gistrate la date diferite: 17 iulie 2001, anterioară pro- ducerii doborâturilor de vânt; 14 martie 2002, imediat după producerea doborâturii. Imaginile Landsat 7 ETM+ au fost descărcate gratuit dc pe site-ul http:// glovis.usgs.gov/ 2. O imagine Formosat 2 (4 benzi spectrale - 8 m rezoluție spațială, o bandă pancromatică - 2 m rezo- luție spațială) înregistrată la data de 3 iulie 2008. 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 Nivelul de corecție este IA (corecții radiometricc de egalizare a senzorilor, dar fără corecții geometrice). 3. Modelul digital al terenului SRTM2 (Jarvis et al., 2006), realizat prin interferomctric radar de o mi- siune a navetei spațiale Endeavour în februarie 2000 (http://www2.jpl.nasa.gov/srtm/mission.htm). Modelul digital al terenului (DTM) a fost prelucrat și este pus la dispoziție gratuit de „International Centre for Tropical Agriculture (CIAT)” pe site-ul http://srtm. csi.cgiar.com. 3.2. Mijloace tehnice utilizate Pentru prelucrarea imaginilor satelitare s-a utili- zat software-ul specializat ERDAS Imagine 9.0 și modulul pentru fotogrametrie digitală Leica Photograrnmctric Suite (LPS). Software-ul ArcGIS 9.2 a fost mediul GIS utilizat pentru operațiile finale, inclusiv analiza geospațială. Pentru determinarea coordonatelor din teren s-a utilizat un receptor GPS Trimble ProXH cu antenă Zephir și dataloger Recon dotat cu software-ul de cu- legere a datelor Terrasync Professional. Descărcarea și prelucrarea datelor ridicate cu GPS-ul a fost efec- tuată cu software-ul Trimble PathFindcr Office. 3.3. Metode cu ajutorul echipamentului GPS, într-o campanie efectuată în iulie 2009. Imaginea astfel prelucrată a fost utilizată, printre altele, ca imagine de referință pentru georeferenție- rea imaginilor Landsat ETM+. în final, toate imagi- nile satelitare necesare au fost georeferențiate în pro- iecție Stereografic 1970. 3.3.2. Detectarea și delimitarea doborâturi- lor de vânt Detectarea doborâturilor de vânt se bazeză în principiu pe comparația a două imagini ale zonei afectate înregistrate înainte și după producerea feno- menului. In acest sens s-au utilizat imaginea Landsat 7 ETM+ înregistrată pe data de 17 iulie 2001, anteri- oară producerii doborâturilor de vânt, și imaginile de același tip înregistrate pe data de 14 martie 2002, imediat după producerea doborâturii. Inspecția vizuală a imaginilor dinainte și după astfel de evenimente poate revela zonele afectate. Acest mod simplu de interpretare este eficient pen- tru zone relativ reduse (dc exemplu o U.P.) și presu- pune o bună experiență a intcrpretatorului. In figura 1 sunt prezentate cele două imagini menționate mai sus unde se observă, după îmbunătățirea contrastu- lui, zona afectată. 3.3.1. Georeferențierea imaginilor satelitare In prima fază a fost georeferențiată imaginea Formosat pancromatică deoarece arc rezoluția geometrică cea mai bună din setul de imagini folosite (2 m). Pentru geo- referențiere s-au utilizat imaginile aeriene, deja georeferențiate (ortorectificate), reali- zate de Agenția Naționlă de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Pentru georeferenți- erea imaginii multispectrale s-a utilizat din nou ace- eași procedură ca în cazul georeferențierii imaginii pancromatice, fiind utilizată ca imagine de referință imaginea pancromatică georeferențiată în prealabil, în final a fost realizat un singur pachet (fișier imagi- ne), conținând atât benzile multispectrale cât și banda pancromatică. S-a procedat apoi la estimarea acurateței geore- ferențierii imaginii utilizată ca referință (Formosat). în acest scop au fost culese puncte de reperaj în teren, 2 Space Shuttle Radar Topographic Mission Fig. 1. Imagini Landsat ETM+ din iulie 2001 (a) și martie 2002 (b). Se poate observa zona afectată de doborâturi de vânt (indicată cu săgeată). Combinație infraroșu color (B4, B5, B3=R, G, B). Pentru obiectivizarea detectării zonelor afectate precum și pentru cercetarea unor zone întinse (de di- mensiunile unei direcții silvice/județ sau mai mare) este necesară detectarea automată și interactivă, cu utilizarea unor zone test a căror situație este certă. Cercetările întreprinse au testat mai multe me- tode de prelucrare care au fost evaluate. Au fost REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 31 utilizate două principii de comparare: prin efectu- area diferenței între valorile pixelilor celor două imagini și prin efectuarea raportului între valorile pixelilor. Trebuie menționat că sistemul ERDAS Imagine are implementată prima metodă iar pen- tru a doua metodă a fost realizată programarea obiect, oferită ca facilitate tot de acest sistem. Ambele metode au ca input două straturi de infor- mații raster, unul pentru imaginea pre- și unul pentru imaginea post- eveniment. Cum imaginile satelitare au mai multe benzi spectrale (fie- care bandă spectrală reprezintă un strat de informații privind reflectivitatca suprafeței terestre în banda respectivă), este necesar să se extragă, într-o modalitate sau alta, câ- te un strat din fiecare imagine. în experi- mentul descris aici au fost utilizate, pentru fiecare din cele două modele (diferențe și rapoarte), câte patru straturi, două neprelu- crate și două obținute prin procesarea imaginilor: banda spectrală 5 (infraroșu apropiat: 1,55 - 1,75 pm), aleasă pentru că prezintă cel mai bun contrast între zonele acoperite de vegetație forestieră și cele cu alte tipuri de vegetație; banda pancromatică (0,52-0,90 pm), care înregistrează energia reflectată pe un spec- tru larg; NDVF realizat în prealabil deoarece, teore- tic, prezintă diferențe între suprafețele de teren cu di- verse acoperiri de vegetație (și alte acoperiri ale tere- nului) și Componenta Principală nr. 1 (PCI), realizată în prealabil pentru fiecare imagine. După cum se știe, transformarea PCA este o schimbare de coordonate în spațiul spectral prin care rezultă benzi noi, complet decorelate. Componenta principală 1 conține peste 90% din informațiile spectrale conținute în toate ben- zile spectrale. In urma aplicării celor două metode pentru fie- care din cele patru tipuri dc input s-au obținut opt produse diferite. Aceste produse au fiecare câte un strat și pot fi vizualizate ca imagini alb/negru. Ele sunt, de fapt, hărți raster tematice: hărți ale intensi- tății și sensului schimbărilor în reflectanța pixelilor în benzile spectrale utilizate (B5 și respectiv PAN) sau între valorile pixelilor pentru produsele derivate utilizate ca input (NDVI și respectiv PCI). După 3 NDVI - Normalised Differentiai Vegetation Index=Indicele diferențial normalizat al vegetației (NDVI=(banda4- banda3)/(banda4+banda3)) analiza vizuală s-a constatat că nu există diferențe semnificative între metoda diferenței și metoda ra- portului între valorile pixelilor din cele două ima- gini. In figura 2 sunt prezentate comparativ diferen- țele și rapoartele pentru PCI ale celor două imagini utilizate. De asemenea, se constată că utilizarea PCI dă cele mai bune rezultate. Pentru exploatarea ulterioară a fost aleasă dife- rența între PCI pentru cele două imagini Landsat 7. Fig. 2. Detectarea schimbării acoperirii terenului utilizând ca input PCI: a - prin diferență, b - prin raport (zona afectată indicată de săgeată). Pentru determinarea extinderii precise a zonei afectată s-a utilizat felierea de densitate progresivă. Felierea de densitate s-a realizat prin utilizarea func- ției “Atribute editor”, care permite schimbarea culo- rilor pixelilor în funcție de necesități. Felierea s-a realizat progresiv, de la pixelii cu va- lorile cele mai mari spre pixeli cu valori mai mici pâ- nă în momentul când pixelii selectați acoperă zona afectată, luată ca zonă test. Pe întraga imagine sunt astfel puse în evidență zonele afectate (fig. 3). Pentru realizarea analizei geospațiale în me- diu GIS este necesară trecerea de la modul de re- prezentare raster la modul de reprezentare vector. In acest scop, este necesară recodarea imaginii diferenței PCI, pe care o putem considera o hartă raster (pe un bit), în doar două valori: 0 - pentru zonele care nu prezintă schimbări sau schimbările nu sunt semnificative pentru scopul urmărit (nu reprezintă efectul doborâturilor de vânt) și 1 - pentru zonele care reprezintă doborâturi de vânt. Operațiunea a fost realizată cu ajutorul funcției „recodc” existentă în meniul „GIS Analyses” al ERDAS Imagine (fig. 4). Pentru a „netezi” harta, s-a utilizat o operațiune de analiză spațială raster, funcția „Majority”, care a fost aplicată hărții raster. Efectul este prezentat în figura 5. 32 REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010'Nr. 6 (b)_ •* M»' . (c) Fig. 3. Efectuarea felicrii de densitate pe zona test (a) cu ajutorul funcției „raster editor” (b) și efectul pe întreaga imagine: punerea în evidență a tuturor zo- nelor similare (c). Următoarea operațiune este de trecere de la re- prezentarea raster la reprezentarea vector. Acest lu- cru s-a realizat cu funcția „Raster to vector” din modulul „Vector” al software-lui ERDAS Imagine. Rezultatul este un strat de tip poligon, în format „Coverage” (ESRI Arclnfo), care este prezentat în figura 6. Sistemul trasează automat limita de tip vector a poligoanelor la limita dintre pixelii cu va- lori diferite (în acest caz cu valorile 0 și 1). Rezultatul se poate vedea în figura 6. Din acest moment s-a Fig. 4. Hartă raster pe 1 bit: suprafața afectată de doborîturi de vânt pentru zona test. Fig. 6. Strat vector de tip poligon obținut prin con- versia hărții raster Fig. 5. “Netezire” cu funcția “Majority” a hărții ras- ter pe 1 bit. preluat stratul de tip vector prin import într-un for- mat specific ArcGIS (software-ul ESRI) și anume „File geodatabase” pentru prelucrări ulterioare. Pentru a elimina zimții datorați formei pătrate a pi- xelilor din harta raster s-a aplicat o procedură de analiză geospațială pe vectori, în mediu GIS, prin utilizarea funcției „Smooth polygorT (ArcToolbox- Data Management Tools-Generalization). Efectul este prezentat în figura 7, unde poligonul care reprezintă suprafața afectată de doborâturi este suprapus peste harta amenajistică a arboretelor. 3.3.3. Analiza geospațială pentru estimarea efectelor doborâturilor de vânt Pentru a se determina cantitativ efectele doborâ- turi! de vânt în termeni de suprafețe și volume s-a REVISTA PĂDURILOR »Anul 125 • 2010 • Nr. 6 33 utilizat analiza geospațială în care a intrat baza de atribut a elementelor de arboret, realizată odată cu date geospațială a unităților amenajistice (u.a.), reali- zată dc către colectivul GIS din cadrul compartimen- tului proiectare (responsabil ing. Marius Dumitru), din ICAS București, cu prilejul revizuirii amenaja- mentului O.S.E. Tomnatec în anul 2003 (I. Popovici), înaintea producerii doborăturii de vânt. Fig. 7. Strat de tip poligon netezit (cu linie roșie), su- prapus în mediul GIS peste harta arboretelor (Geogr. Iu liana Palaghiu, 2009). Fig. 8. Strat de tip poligon cu u.a. afectate de doborâ- turi (cu linie roșie), suprapus în mediul GIS peste harta arboretelor Acest strat a fost „decupat” cu stratul poligon al zonei afectate prin utilizarea funcției „Clip” (ArcToolbox-Analysis Tools-Extract) și s-a obți- nut un nou strat care conține u.a. urile/porțiunilc dc u.a. din zona afectată (fig. 8). In momentul re- alizării acestui nou strat se produce automat și si- multan baza de date atribut aferentă, extrasă din baza de date inițială a stra- tului u.a. Această nouă ba- ză de date atribut este cu- plată logic la baza de date stratul u.a. pe baza datelor dc amenajare din pro- gramul AS (fig. 9). In următoarea etapă, datele din bazele de date atri- but au fost transferate prin export în fișiere Excel (Microsoft), unde s-a continuat analiza cantitativă a efectelor. Au fost realizate două tabele, unul cu elemen- tele de arboret care prin însumare a dat suprafețele și volumele de arbori doborâți pe specii și un al doilea, derivat din primul în care s-a făcut însumarea pe u.a. 4. Rezultate și discuții A fost elaborată o metodologie clară de detectare și evaluare a zonelor afectate de doborâturi de vânt. în ur- ma diverselor metode de prelucrare a datelor satelitare multitemporare și studierii și evaluării produselor re- zultate s-a revelat făptui că, prin utilizarea ca input a componentei principale nr. 1 (PCI) pentru cele două imagini comparate (pre- și post- eveniment) și prin uti- lizarea metodei diferenței valorilor pixelilor, se va obți- ne produsul cel mai bun. Metoda felierii de densitate progresivă a produsului rezultat în urma procesului, prin utilizarea unei zone test (etalon) certă, pentru pu- nerea în evidență a tuturor zonelor posibil afectate, este rapidă și cu grad mare de încredere. Metodele, puse la dispoziție de software, de punere în evidență automată a zonelor posibil afectate, pe baza unor praguri presta- bilite, prezintă un grad mare de incertitudine față dc metoda interactivă a felierii progresive de densitate. O a doua secvență a procesului, analiza geospați- ală, în prima fază în format raster și apoi în format vector, permite evaluarea efectelor în termeni de su- prafețe afectate care permit apoi estimarea volumelor, în această lucrare s-a folosit un exemplu de evaluare, pe o zonă limitată. Rezultatele evaluării sunt prezen- tate atât sub formă de hartă dc situație, având ca fun- dal harta amenajistică a arboretelor (vezi figura 8), precum și sub formă cantitativă, pe specii (tab. 1) și pc u.a. (tab. 2). Este posibilă analiza și după alte criterii și detalierea rezultatelor în funcție de elemente de arbo- ret, de diametre/elementc de arboret și altele. Tabelul 1 Rezultatul analizei geospațiale a efectelor doborâturii de vânt pe specii MO FA BFPAM Total Suprafața totala (ha) 77, 51 7,45 36,330,01 121,32 Volum total (mc) 1525,23 101.28 584,28 0,09 2211,51 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr 6 Peard: WM | £ > H 5*o.. A! S^er-rr ! R«ordsfi wlaCl? v Fig. 9. Baza de date atribut generală a zonei afectate (a) cuplată logic cu baza de date atribut a elemente- lor de arboret (b) prin intermediul codului u.a. Tabelul 2 Rezultatul analizei geospațiale a efectelor doborâturi! de vânt pe u.a. Beneficiarii pot fi Ministerul Mediului și Pădu- rilor, Regia Națio- nală a Pădurilor- Romsilva, direcții- le silvice și ocoale- le silvice, de stat sau private. Pentru a se poate face aceste evaluări rapide, pentru zonele cu probabilitate mare de producere a doborâturilor de vânt, ar fi necesare: a) Existența ba- zelor de date geospațiale, realizate/actualizate cu ocazia ultimei revizuiri a amenajamentului și b) O u.a. 96B 96D 96G 97B 98A 98B 98C 99A Suprafața afectată (ha) 0,2 0,2 0,1 1,7 12,9 4,3 10,5 13,9 Volum doborâturi (mc) 4,25 6,58 0.99 64,00 152,49 50,51 211.48 319,09 u.a. 99B 99C 99F 99G 100B 10OD 100M 102A 102B Suprafața afectată (ha) 36,7 10,9 14,3 1,3 0,2 5,4 2,7 0,0 5,9 Volum doborâturi (mc) 393,62 204,61 333,54 125,40 1,54 134,58 116,28 0,44 92,11 Total Suprafața afectată (ha) 121,32 Volum doborâturi (mc) 2211,51 5. Concluzii și recomandări Concluzia cercetărilor este aceea că metoda propusă permite o evaluare rapidă a efectelor dobo- râturilor de vânt pentru o zonă dată, pe baza datelor existente în baza de date geospațială a zonei afecta- te. Metoda este clară și relativ simplu dc aplicat, fi- ind necesare câteva ore până la o zi, maximum do- uă, de la momentul declanșării operațiunii. Căutarea și descărcarea imaginilor de pe Internet poate dura o zi, maximum două, iar prelucrarea imaginii până la realizarea hărții digitale și extragerea datelor cantitative poate dura câteva ore. Datele pot fi livra- te sub format digitală sau imprimate pe hârtie, după dorința utilizatorului. Bibliografie Collins, J.B. and Woodcock, C.E., 1996: An Assessment of Several Linear Change Detection Techniques for Mapping Forest Mortality Using Multitemporal Landsat TM Data. Remote Sensing of Environment, Voi. 56, No. 1, pp. 66-67. Vlad, R., 1998: Cercetări asupra impactului produs de vânt și zăpadă asupra pădurilor de rășinoa- imagine de referință în zonă, de același tip cu imagi- nea ce ar urma să fie achiziționată după producerea evenimentului. Dacă această imagine nu există se poate comanda simultan cu imaginea la zi, din arhi- vă. Această imagine poate fi utilizată în momentul realizării bazei de date geospațiale (sau ulterior) pen- tru verificarea și corectarea limitelor amenajistice. Este de menționat că metoda prezentată în acest material se poate utiliza și pentru detectarea și evalu- area schimbărilor în vegetația forestieră produse din alte cauze decât doborâturile de vânt (de exemplu tă- ieri rase) pentru orice zonă de pe teritoriul național. Aceste cercetări au fost efectuate în cadrul pro- iectului RISCASAT, finanțat de ANCS, în cadrul programului PNCDI. se din zonele expuse. Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului, Câmpulung Moldovenesc, Raport de activitate, pp. 44-50. Vlad, R., 1999: Cercetări cu privire la im- pactul doborâturilor de vânt și a rupturilor de zăpa- dă asupra pădurilor de rașinoase din nordul țării. Sesiunea anuală a I.C.A.S. București "Cercetarea științifică pentru gestionarea durabilă a pădurilor“, 12 martie. REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 35 Popovici, I., 2003: Amenajamentul OSE Tomnatec, Studiu General, arhiva ICAS. Jarvis, A., Reuter, H.I., Nelson., A, Guevara, E., 2006: SRTMv3. International Centre for Tropical Agriculture (CIAT) - http://srtm.csi.cgiar.com Dincă, L., 200 8: Definirea, evaluarea și zona- rea riscurilor pentru pădurile României — CLIDOIN” - Contract CEEX 736/2006-2008, raport științific, arhi- va ICAS. Dr.ing. Vladimir GANCZ Ing. Bogdan APOSTOL Ing. Marius PETRILA Ing. Adrian LORENȚ ICAS București Tel: 021 350 32 38, fax: 021 350 32 45 e-mai 1: vladimi r.gancz@icas.ro The windthrow detection based on satellite imagery and the assessment of their effects Abstract The windthrow risks in Romanian forests are quite large, as shown in existing research and statistics. We can esti- mate that the very high risk windthrowforests is 12% (39 forest districts) and the high risk windthrowforests is 16 % (48 forest districts) from the total forest area (6,025,587 ha) (Dincă et al., 1999). After the windthrow occurred it is necessary to assess the damage. This assessment consists of field work, which most of the time is time and resource consuming according to the windthrow-affected area. An alternative to the field work is the use of satellite imagery for detection and delimitation of affected areas and then assessing the damage using geospatial analysis in GIS environment. To test the windthrow detection and evaluation methods we chose a test area in Forest Management Unit I Demăcușa, Tomnatec District Forest, locatcd in a very high risk windthrow area. The detec- tion method is based on a comparison (change detection) of two Landsat 7 ETM+ satellite images of the affected areare- corded before and after the windthrow occurrence. Two principles were used for the comparison: the difference and the ratio of the two satellite images pixel values for four layers (two spectral bands - near infrared (NIR) and panchromatic (PAN); two processed ones - the normalized differential vegetation index (NDVI) and the first principal component (PCI)). After a visual interpretation the conclusion was that the first principal component gave the best results. In order to fulfill the geospatial analyzes of the windthrow area the raster data were converted to vector data to be used in GIS environment. To quantify the effects of the windthrow in terms of area and volume the vector data and the existing geospatial database for Forest Management Unit 1 Demăcușa were used. After using various methods for proces- sing time series satellite images and studying and evaluating the results has revealed that the use of the first principal com- ponent (PCI) like input data and the use of difference of the two satellite image pixel values (pre and post event) will get the best product detection and assessment of the windthrow effect. The results were presented both as a map with the fo- rest management map of stands as backdrop as well as quantitative tables with species and management units affected. In conclusion, the proposed mcthodology allows a fast assessment of the windthrow effects for a given area, based on the existing geospatial database of the affected area - created/updated during the latest review of the forest management plâns and based on a reference satellite image that should be the same type with satellite image purchased after the event. If the reference satellite image docs not exist, it can be ordered in the same time with the satellite image recorded after the event. The method presented in this article may be used at național level for detecting and evaluating changes in the forest vegetation occured from other causes than the windthrow (i.e. clear cutting) Keywordst windthrow detection, forest, satellite imagery time series, image processing, GIS, geospatial data analyses. 36 REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 6 Aspecte generale privind echilibrul financiar Ia Regia Națională a Pădurilor-Romsilva „Echilibrul financiar exprimă egalitatea și co- relațiile dintre necesarul de resurse financiare și posibilitățile de colectare a acestor resurse” (Bătrâncca, 2008). De asemenea, presupune și un sistem de proporționalități și relații dinamice între diversele necesități și posibilități ale entității eco- nomice, implicând o alocare și utilizare a capitalu- rilor care să permită remunerarea la nivelul și în timpul angajat a investitorilor financiari, desfășu- rarea unei activități fluente și asigurarea creșteri- lor strategice prevăzute. Asigurarea echilibrului financiar reprezintă o condiție de bază pentru desfășurarea unei activități profitabile, iar realizarea acestuia se poate obține prin reglarea dezechilibrelor care se manifestă în ac- tivitatea curentă a entității. Echilibrul economico-financiar se realizează atunci când sc recuperează integral mijloacele con- sumate, respectiv când veniturile sunt egale cu cos- turile. Menținerea echilibrului financiar reprezintă un obiectiv permanent al politicii financiare, ce poate fi considerat ca realizat atunci când exercițiul finan- ciar se încheie cu o trezorerie pozitivă. Realizarea echilibrului financiar al unei enti- tăți economice este influențată de resursele econo- mice pe care aceasta le controlează, de structura fi- nanciară, lichiditatea și solvabilitatea, precum și de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care își desfășoară activitatea. în acest sens, in- formațiile despre resursele economice controlate de entitate și posibilitatea sa de a modifica aceste resurse sunt utile pentru a anticipa capacitatea enti- tății de a genera numerar sau echivalente ale nume- rarului în viitor. Obiectivul analizei echilibrului financiar este de a urmări, pe de o parte, corelarea utilizărilor cu sur- sele financiare din punct de vedere al duratei, și, pe de alta parte, asigurarea plăților pe seama încasărilor (Lala Popa și Miculeac, 2009). Informațiile despre lichiditate (disponibilități de numerar în viitorul apropiat, după luarea în calcul a obligațiilor financiare aferente acestei pe- rioade) și solvabilitatea (disponibilitățile dc nu- merar pe o perioadă mai lungă de timp care ur- Elena-Cristina BELEȚU mează să onoreze angajamentele financiare sca- dente) sunt utile pentru a anticipa capacitatea en- tității economice de a-și onora angajamentele fi- nanciare scadente. Abordarea echilibrului financiar se va face prin următoarele tipuri de analiză: - analiza statică - pe baza studiului bilanțului contabil; - analiza dinamică - pe baza studiului fluxurilor financiare. Pentru analiza statică a echilibrului financiar vom prezenta ratele de lichiditate și solvabilitate. Lichiditatea semnifică: a. Abilitatea unui activ de a fi transformat în bani rapid și cu o pierdere minimă de valoare. Această definiție este cunoscută și ca lichiditate externă atunci când este analizată o entitate economică și se referă la posibilitatea investitorului de a transforma în bani plasemcntul în acțiuni la entitatea respectivă; b. Abilitatea unei entități de a-și onora la scadență obligațiile de plată asumate pe scama activelor curente. Această definiție este cunoscută și sub denumirea de lichiditate internă. Lichiditatea patrimonială se caracterizează prin capacitatea entității economice de a-și onora la ter- men, cu mijloacele bănești de care dispune, obligați- ile scadente pe termen scurt, comparând activele cir- culante mai mici de un an cu datoriile pe termen scurt mai mici de un an. Lichiditatea generală se calculează ca raport în- tre activele curente și datoriile curente. Lg = active circulante/datorii curente Lichiditatea generală este cel mai utilizat mod de apreciere a lichidității, nivelul acestei rate trebuie să fie mai mare de 1. Conform recomandărilor diferitelor instituții de credit, lichiditatea generală se apreciază favorabil atunci când aceasta ia valori între 1,8 și 2. Lichiditatea curentă se calculează prin scăderea valorii stocurilor din valoarea activelor curente și îm- părțirea diferenței astfel obținute la datoriile curente. Lc (Active curente-Stocuri)/Datorii curente REVISTA PĂDURILOR * Anul 125 • 2010‘Nr 6 21 Acest raport se consideră un test acid pentru de- terminarea capacității entității economice de a-și onora obligațiile pe termen scurt, a cărui valoare tre- buie să fie cuprinsă între 0,8 și 1. Lichiditatea imediată reflectă capacitatea între- prinderii de rambursare rapidă a datoriilor exigibile imediat, pe baza disponibilităților existente. Pentru aprecierea corectă a acestei rate trebuie avute în vedere condițiile de desfășurare a activității entității economice, de corelația dintre termenele de plată a obligațiilor și cele de încasare a creanțelor. în teoria economică se apreciază că un nivel al acestei rate cuprins între 0,2 și 0,3 reflectă o bună ad- ministrare a entității din punct de vedere financiar. Solvabilitatea exprimă capacitatea entității eco- nomice de a face față scadențelor cu surse proprii. Solvabilitatea generală (Sg) se calculează ca ra- port între activele totale și datoriile totale: Sg = Active totale/Datorii totale Solvabilitatea patrimonială (Sp), numită și rata autonomiei financiare, se calculează ca raport între capitalul propriu și capitalul total: Sp = Capital propriu/Capital total Capacitatea de plată a entității economice expri- mă situația mijloacelor bănești disponibile la un mo- ment dat sau pe o perioadă scurtă de timp (de obicei până la 15-30 zile), în raport cu obligațiile de plată exigibile în același interval de timp. Pentru exprima- rea capacității de plată pot fi utilizate atât mărimile absolute, cât și cele relative. Astfel, în mărimi absolu- te, capacitatea de plată (Cp) rezultă din compararea disponibilităților bănești (lichide și potențiale Db), cu obligațiile curente ale firmei (Ob), adică: Cp = Db-Ob Pentru asigurarea solvabilității este necesar ca: Db>Ob Pentru a face față nevoilor financiare pe termen scurt, entitatea economică trebuie să dispună de re- surse financiare, respectiv resurse de trezorerie: T ~ Disponibilități—Datorii financiare curente Pentru asigurarea echilibrului financiar și menți- nerea lichidității entității economice, se impune o co- relare judicioasă a termenelor de plată a obligațiilor cu cele de încasare a creanțelor, precum și luarea unor măsuri manageriale, tehnice, economice și fi- nanciare corespunzătoare, care să asigure un circuit normal al capitalurilor. Pentru tratarea echilibrului financiar pe baza fluxurilor de trezorerie sunt necesare câteva preci- zări cu privire la noțiunea de „flux”. Noțiunea de flux corespunde unei mișcări sau transferului unei cantități de bunuri sau monedă în timpul unei perioade de timp (Bușe et al., 2007). De asemenea, conceptul de flux mai poate fi de- finit ca’reprezentând toate mișcările generate de operațiunile economice derulate de entitatea econo- mică, care vor avea impact, imediat sau ulterior, a- supra trezoreriei". Analiza financiară abordează studiul acestor mișcări într-un mod restrictiv. Astfel, dintre fluxurile economice ale unui agent economic, doar fluxurile financiare, exprimate în unități monetare, sunt luate în considerare. De asemenea, analiza financiară stu- diază doar fluxurile care tranzitează entitatea econo- mică și mediul său, nu și mișcările interne dintre sub- unitățile acesteia. Unul din principalele instrumente de apreciere a echilibrului financiar îl reprezintă situația fluxurilor de trezorerie. Acesta este documentul în măsură să furnizeze informații care să permită utilizărilor evaluarea mo- dificărilor în activele nete ale entității economice, structura sa financiară, inclusiv informații referitoa- re la lichiditate și solvabilitatea sa, precum și capaci- tatea entității economice de a influența valoarea și momentul apariției fluxurilor de trezorerie. Fluxurile de trezorerie sunt delimitate în trei ti- puri de activități, și anume: de exploatare, de investi- ție și de finanțare. Provenind din principalele activități producătoa- re de venit ale entităților economice, fluxurile de tre- zorerie care rezultă din activitățile de exploatare constituie o parte importantă, deoarece arată succe- sul sau insuccesul înregistrat dc aceste activități la generarea unor fluxuri insuficiente pentru rambursa- rea creditelor, plata dividendelor și realizarea de noi investiții Iară ca entitatea economică să apeleze la surse externe de finanțare. Lichiditățile determinate de această activitate sunt, în general, asociate cu contul de profit și pierde- re. Cu toate acestea, nivelul profitului net din contul 38 REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 • Nr. 6 de profit și pierdere nu surprinde întregul impact al deciziilor operaționale asupra fluxurilor de trezore- rie. O justificare a acestei afirmații se sprijină pe fap- tul că profitul net se obține prin scăderea unor chel- tuieli care nu implică numerar, cum ar fi ajustările de valoare. Achiziționările sau vânzările de active pe termen lung, precum și de alte investiții, au consecințe asu- pra fluxurilor de trezorerie și sunt aferente activită- ților de investiții. Prezentarea lor separată este moti- vată de faptul că reprezintă cheltuieli efectuate cu re- surse menite să genereze venituri și fluxuri de trezo- rerie viitoare. A treia categorie este reprezentată de activitatea de finanțare, care are ca efect modificări ale dimen- siunii și compoziției capitalurilor proprii și datoriilor entității economice. Prezentarea separată a acestor fluxuri este importantă deoarece este folositoare în estimarea cererilor viitoare de fluxuri de trezorerie din partea celor care finanțează entitatea economică. Trezoreria este definită ca diferență dintre acti- vele de trezorerie și pasivele de trezorerie și constitu- ie imaginea la un moment dat a rezultatului fluxuri- lor de trezorerie, ca intrări și ieșiri de numerar și echivalente ale acestuia. Având la bază noțiunile teoretice menționate mai sus vom prezenta în continuare câteva aspecte gene- rale privind realizarea echilibrului financiar la Regia Națională a Pădurilor-Romsilva. După cum este cunoscut, obiectivul economic al Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva este maximi- zarea profitului și a valorii de piață a produselor pe care le produce și le comercializează. De aceea, pre- zența profitului, în situațiile financiare, capătă o im- portanță majoră in condițiile în care se urmărește ob- ținerea acestuia și a valorii de piață generate. Actele de gestiune care țin cont de cuplul randament-risc au loc în condiții de incertitudini financiare, iar instru- mentele financiare sunt indispensabile în viața eco- nomică și financiară a entităților. Dezvoltarea și evo- luția economiei forestiere se traduce printr-o comple- xitate crescătoare a managementului Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva cât și a centrelor de profit ale a- cesteia (direcțiile silvice). Succesul sau eșecul în silvicultură este determi- nat de realizarea a două obiective: - rentabilitate - solvabilitate și echilibru financiar în ceea ce privește primul obiectiv, Regia Națională a Pădurilor-Romsilva și unitățile din sub- ordinea acesteia au rezultate financiare cu o evoluție favorabilă conjugate cu un respect absolut al scaden- țelor. în acest context, managerii silvicultori trebuie să se implice în realizarea finanțărilor necesare des- fășurării activității. Cel de-al doilea obiectiv este la fel de important întrucât rentabilitatea și echilibrul financiar constitu- ie un duplex dificil de disociat. Multe entități econo- mice au plătit scump, pentru nerespectarea unui bun echilibru financiar, deoarece numai rentabilitatea a fost principalul obiectiv. Efectuarea analizei diagnosticului echilibrului financiar din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva necesită folosirea unui sistem dc informații care să permită cunoașterea tuturor fenomenelor și proceselor care au loc în interiorul acesteia. Pe baza acestor informații se pot cunoaște rezultatele obținu- te de Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, factorii care acționează asupra formării lor și se pot lua deci- zii pentru reglarea și redresarea activității. Rezultatele procesului de analiză diagnostic de- pind, într-o mare măsură, dc calitatea, cantitatea, exactitatea și operativitatea informațiilor folosite în munca de analiză. în funcție de conținutul și obiectivele analizei di- agnostic se stabilesc sursele documentare și se trece la culegerea informațiilor necesare pentru efectuarea analizei. Reușita procesului de analiză depinde dc documentarea temeinică asupra fenomenelor și pro- ceselor economice supuse analizei, de calitatea și cantitatea informațiilor care reflectă fenomenele re- spective. Deoarece informațiile culese pot conține erori, este necesară verificarea lor atât sub aspectul exactității, cât și din punct de vedere al realității. în procesul de diagnosticare a echilibrului finan- ciar la Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, o atenție deosebită trebuie acordată verificării comple- xe a informațiilor de intrare în sistem, de care depin- de exactitatea calculelor ulterioare și concluziile ana- lizei economico-financiare. în interiorul regiei, compartimentele funcționale și, îndeosebi, cele financiar-contabile efectuează analize periodice privind activitatea economică și fi- nanciară desfășurată, modul de realizare a obiective- lor stabilite, disfuncționalitățile intervenite și măsu- REVISTA PĂDURILOR * Anul 125 • 2010 • Nr 6 39 rile necesare pentru reglarea și îmbunătățirea rezul- tatelor econom ico-financiare. Prin intermediul diagnosticului financiar, con- ducerea Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva urmărește să stabilească starea de sănătate a unită- ții și permite: - analiza situației prezente a regiei și studierea tra- iectoriei sale viitoare: - precizarea punctelor tari și a punctelor slabe ale ac- tivității desfășurate în mediul economic; - identificarea, plecând de la aspectele economice și financiare, a simptomelor, cauzelor și efectelor fiecă- rei situații în parte; - înțelegerea eventualelor măsuri, corective, necesare pentru a restaura coerența politicilor financiare. în aceste condiții, diagnosticul financiar poate furniza conducerii Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva elemente importante pentru fundamen- tarea deciziilor manageriale informând asupra: - consecințelor modificării unor condiții comerciale, asupra indicatorilor de rentabilitate și echilibrului trezoreriei; - impactului financiar al deciziilor majore care an- gajează viitorul pe mai mulți ani: investiții, creșteri de capital; - variabilelor economice cele mai sensibile și a indi- catorilor de gestionare esențiali: - rate dc rentabilitate; - fluxuri de trezorerie; - fluxuri de exploatare; - capacitate de autofinanțare; - rata de îndatorare. Analiza financiară constituie baza atitudinilor previzionale, in acest caz prezentul nefiind decât le- gătura între trecut și viitor. Analiza financiară constituie instrument al dia- gnosticuluifinanciar, urmărind să aprecieze, cu aju- torul informației disponibile, condițiile în care Regia Națională a Pădurilor-Romsilva își poate realiza propriul echilibru financiar. Instrumentele practice prin intermediul cărora se poate evidenția echilibrul financiar sunt bugetul de venituri și cheltuieli și situațile financiare de ra- portare periodică. La nivelul Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva, echilibrul economico-finnaciar se poate realiza, in principal, pe următoarele căi: - creșterea volumului producției realizate și vândute, în funcție și de evoluția cererii și a ofertei de bunuri pe piață; - îmbunătățirea structurii producției în favoarea ce- lor mai rentabile produse pe piață; - reducerea cheltuielilor pc unitatea de produs, prin: - reducerea cheltuielilor materiale, în principal prin scăderea consumurilor specifice și prin re- ducerea cheltuielilor cu amortizarea pe unitatea de produs; - reducerea relativă a cheltuielilor cu salariile pe u- nitatca de produs, care se poate atinge prin devan- sarea ritmului de creștere a salariului mediu de că- tre indicele productivității muncii. - reducerea cheltuielilor materiale prin achiziție, care trebuie să se facă pe bază de referat de nece- sitate după o analiză a oportunității cheltuielii acestora, urmând a se efectua sau nu; - reducerea cheltuielilor cu manopera, sistarea activităților cu pierdere și care sunt consumatoa- re de manoperă; - reducerea cheltuielilor cu transporturile, folo- sirea în principal a mijloacelor din dotare. - creșterea prețului de vânzare a masei lemnoase și a celorlalte produse, care poate fi acceptată numai da- că este o consecință a ridicării calității produselor și serviciilor și se află în corelație stânsă cu situația de pe piață. Analiza cifrei de afaceri prezintă o importanță deosebită, deoarece permite aprecierea locului entită- ții economice în sectorul său de activitate, a poziției sale pe piață, a aptitudinilor acesteia dc a lansa, re- spectiv, de a dezvolta diferitele activități în mod pro- fitabil. Mai mult, modificarea cifrei dc afaceri se re- flectă asupra principalilor indicatori economico-fi- nanciari, precum și a eficienței activității desfășurate cu consecințe asupra realizării echilibrului financiar. Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, împreu- nă cu unitățile sale, vor acționa în principal pentru îndeplinirea misiunii dc bază încredințată de către stat și anume gestionarea durabilă a pădurilor (Codul Silvic, 2008). In contextul economic actual, Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, ca și alte entități economice, es- te preocupată, în permanență, de realizarea echili- brului financiar având în vedere următoarele: - valorificarea integrală a cotei de masă lemnoasă alocată pentru anul 2010 și realizarea, la nivelul sta- bilit, a programului de producție silvică; 40 REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr. 6 - sporirea gamei de produse destinate pieței interne și externe; - încasarea în cel mai scurt timp a contravalorii pro- duselor livrate și serviciilor prestate; - urmărirea atentă a costurilor de producție, în spe- cial la activitățile importante, și încadrarea în consu- murile specifice aprobate și în devizele de cheltuieli; - urmărirea permanentă a existenței resurselor fi- nanciare, în vederea finanțării activității și apelarea la credite numai în condiții de strictă necesitate; - corelarea judicioasă a termenelor de plată a obliga- țiilor cu cele de încasare a creanțelor, precum și de luare a unor măsuri manageriale, tehnice, economice și financiare corespunzătoare, care să indice un cir- cuit normal al capitalurilor: - achitarea integrală și la timp a tuturor obligațiilor de plată către bugetul de stat și fondurile speciale, pentru a evita plata unor cheltuieli accesorii Bibliografie Bătrâncea, I., 2008: Analiza trezoreriei enti- tății economice. Ed, Roprint, Cluj Napoca, 353 p. Bușe, L., Siminică, M., Mar cu, N., (penalități); - ritmul de creștere a cifrei de afaceri să devanseze ritmul de creștere al cheltuielilor, astfel că, pe ansam- blu, aceasta va crește semnificativ; - rata profitului sa aibă un trend ascendent; - creșterea salariului mediu va fi posibilă datorită creșterii productivității muncii, indicele acesteia fi- ind superior indicelui salariului mediu; astfel, în pe- rioada următoare indicele de corelație dintre indicele salariului și indicele productivității ia valori subuni- tare în condițiile în care cei doi indicatori (ai salariu- lui și ai productivității) sunt supraunitari, aspect apreciat favorabil, și care va avea consecințe benefice asupra performanțelor economico-financiare ale uni- tății. Productivitatea muncii a fost, este și va rămâne o problemă sub aspectul modului de calcul. Cîrciumaru, D., 2007: Analiză economico-fi- nanciară. Ed. Sitech, Craiova, 230 p. Lala Popa, I., Miculeac, M., 2009: Analiza economico-financiară. Ed. Mirton, Timișoara, 382 p. *** - Legea 46/2008 privind Codul Silvic Ec. Elena-Cristina BELEȚU Direcția Silvică Dolj e-mail: cristinabel2009@yahoo.com General aspects of achieving financial balance in the National Forest Administration-Romsilva Abstract Economic development entity is inextricably linked to ensuring financial balance, which is a constituent part of eco- nomic equilibrium. The analysis of the financial balance of an economic entity requires, generally, two aspects: static analysis, based on the balance sheet, and dynamic analysis, based on financial flows. In this paper the theoretical and practicai aspects of achieving financial balance in the National Forest Administration- ROMSILVA are presented. Keywords: financial balance, liquidity, solvency, cash flows. REVISTA PĂDURILOR • Amil 125 • 2010 • Nr. 6 41 Populația de cerb lopătar din Ocolul silvic Bolintin - jud. Giurgiu Sorin GEACU lonANTONESCU 1. Cadrul fizico-geografic. Caracteristicile pădurii Specia a fost introdusă în pădurea aflată între satele Căscioarele (în nord), Crevedia (în vest) și Malu Spart (în sud-est) și extinsă pe 4.100 ha în cadrul fondului de vânătoare Căscioarele al Ocolului silvic Bolintin din cadrul Direcției sil- vice Giurgiu. Numită Malu Spart-Căscioarele, pădurea este un rest al Codrilor Vlăsiei, fiind printre cele mai ma- ri din Câmpia Română. Se află în extremitatea ne», cu adâncime până la 1-2 m și cu maxim 200 m diametru, alcătuind «luminișuri» în pădure. Administrativ, este încadrată teritoriilor comu- nelor Crevedia Mare, Găiscni și orașului Bolintin Vale. La marginea de est și nord-est a acesteia este valea Argeșului, iar în sud-vest cea a Neajlovului. Climatic, acest teritoriu este caracterizat printr-o temperatură medie anuală de 10°C, cu un maxim în iu- lie (21,4°C) și un minim de - 1,9°C în ianuarie (tab. 1). Tabelul nr. 1 Valorile medii lunare și anuale ale temperaturii acrului (DC) (a) la Titu (1976-1996) și precipitațiilor atmosferice (mm) (b) la Crevedia Mică (1901-1985) Luna I F M A M I I A S O N D An a -1,9 -0,9 4,3 10,4 16,1 19,9 21,4 20,3 16,3 10,3 3,9 -0,3 10,0 b 35,1 30,2 32,9 42,1 62,1 78,3 57,8 43,7 39,4 39,6 43,2 35,6 540,0 nordică a județului Giurgiu, la numai 4 km de hota- rul acestuia cu județul Dâmbovița și la 26 km vest de București. Are o lungime de 12 km de la nord-vest către sud-est și lățimi cuprinse între 1,8 și 6,2 km. Este cantonată pe interfluviul Argeș-Neajlov, din cadrul Câmpiei Găvanu (fig. 1). Fig. 1. Imaginea pădurii acolo unde este traversată dc linia electrică de înaltă tensiune Bucurcști-Pitești. Altitudinile în cuprinsul pădurii cresc de la 95 m în sud-vest la 125 m în nord. Configurația terenului este plană. Ca forme negative de relief se întâlnesc microdepresiuni închise (în care apa din ploi ori ză- pezi stagnează chiar și jumătate de an), numite «rovi- La stația meteorologică Titu (cea mai apropiată - la 18 km spre nord, în județul Dâmbovița), tempera- tura minimă absolută a fost de - 27,4°C (24 ianuarie 1985), iar cea maximă absolută de 39,4°C (5 iulie 2000). Tot aici, durata medie anuală de strălucire a soarelui este de 2085,1 ore, pe an înregistrându-se 287 zile cu soare. Precipitațiile medii anuale la Crevedia Mică în- sumează 540 mm (60% cad în semestrul cald și 40% în cel rece), cu un maxim de 78,3 mm în iunie și un minim de 30,2 mm în februarie. Numărul mediu anual de zile cu ninsoare este de 28. Valoarea anuală a calmului atmosferic este mare (46,8%). La Titu, vânturile predominante sunt din di- recția nord-est (18,3%), iar vitezele medii cele mai mari le au cele dinspre est (4,2 m/s). Acest șleau (fig. 2) se încadrează ecosistemului «păduri danubiene de stejar pedunculat, carpen și tei». Stratul arbustiv este reprezentat de: corn, sânger, lemn câinesc, păducel, porumbar, crușin. Dintre plantele ierboase menționăm : leurda (Allium ursi- num), vinarița (Asperula adorata), ccrcnțelul {Geum urbanum), silnicul (Glechoma hirsuta), colțișorul (Dentaria glandulosa, D. bulbifera), mărgică (Melica uniflorâ), untișorul (Ficaria verna), coada cocoșului (Pofygonatum officinalis), rogozul (Carex sylvaticâ), urzica (Urtica clinica), ș.a. 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr 6 Fig. 2. Harta pădurii Căscioarele-Malu Spart Sectorul nordic al pădurii (numit Căscioarele, 1.700 ha) este alcătuit din stejar pedunculat (37%), cer (17%), tei (14%), frasin (13%), carpen (10%) și al- te specii (9%), vârsta medie a arboretelor fiind de 75 de ani, iar cel sudic de 2.400 ha (numit și Malu Spart) este alcătuit din stejar pedunculat (43%), tei (22%), cer (7%), frasin (10%) și 18% alte specii. Se mai în- tâlnesc salcâm, pin, carpen etc. Stratul arbustiv este reprezentat de corn, sânger, lemn câinesc, păduccl, porumbar, crușin. Dintre plantele ierboase menționăm: leurda {Allium ursi- nuni), vinarița (Aspenda adorata), cerențelul (Geum urhanum), silnicul (Glechoma hirsuta), colțișorul (Dentaria glandulosa, D. hulhifera), mărgică (Melica uniflorâ), untișorul (Ficaria verna), coada cocoșului (Polygonatum officinalis), rogozul (Carex sylvaticâ), urzica (Urtica dioica), ș.a. Localitățile apropiate de pădure sunt: Căscioarele (corn. Găiseni) în nord, Suseni și Malu Spart (or. Bolintin Vale) în sud-est și Dealu (corn. Crevedia Mare) în sud. La 0,5-1 km de pădure se mai află sa- tele Stoenești (corn. Florcști-Stoenești), Bucșani, Vânătorii Mici, Crevedia Mare, Crevedia Mică (com. Crevedia Mare), Găiseanca (com. Crevedia Mare) și Zădăriciu (com. Vânătorii Mici). Pădurea este traversată dc autostrada București- Pitești (pe 5,5 km în nord) și șoseaua asfaltată București-Videle (pe 3 km în sud). în perioada 1963- 1966 a fost accesibilizată de o serie de drumuri fores- tiere în lungime de 20,3 km, din care unul central (dc 10,6 km), iar 9,7 km reprezintă laterale din acesta. 2. Colonizarea cu cerb lopătar. Dinamica popuiațională Din 1954 până la mijlocul anilor '70, pădurea Căscioarele-Malu Spart a avut rol de recreare pentru populația Bucureștiului (Pătrășcoiu et al., 1987), din punct de vedere cinegetic fiind inclusă în fondul de vânătoare Crevedia aparținând AGVPS. în 1976 s-a preluat de către Ocolul silvic Bolintin (pe atunci în cadrul Inspectoratului silvic Ilfov), schimbându-i-se denumirea din fondul Crevedia în fondul Căscioarele. Suprafața mare, resursele trofice variate și gradul restrâns al intervenției antropice au condus la alegerea acestei păduri pentru a fi colonizată cu cerb lopătar. Primele 10 de perechi dc cerbi lopătari au fost a- duse în 1964-1965 din pădurea Pișchia (jud. Timiș). Transportul s-a făcut cu vagonul pe calea ferată, pe o distanță de 550 km. Ele au fost lăsate direct libere. Efectivul a sporit dc 5,5 ori ajungând ca, în pri- măvara anului 1969, să fie 110 de exemplare, din care 40 masculi și 70 femele. Numeroase exemplare (pes- te 25) habitau atunci în pădurile Lipoveanca și Bucșani dc pe fondul de vânătoare Vadu Lat. Analizând dinamica popuiațională la această spe- cie, se evidențiază o alternanță a perioadelor dc creș- tere cu cele de diminuare a numărului de exemplare, sub directa influență a factorilor naturali și antropici. Comparativ cu 1969, în primăvara anului 1974, efectivul acestui mamifer înregistrase o re- ducere cu 23%, urmat apoi, în următorii 4 ani, de un spor de 33%, astfel că în 1978 existau circa 120 cerbi lopătari. Pentru împrospătarea sângelui, în 1978 s-au adus 6 viței, din care 3 de la Reșca (jud. Olt) și 3 de la Socodor-Chișineu Criș (jud. Arad). Ei s-au transpor- tat în lăzi cu vagonul pe calea ferată, de la 155 km și respectiv 640 km depărtare. Din gara București- Basarab, lăzile cu cerbi au fost aduse în pădure cu o remorcă tractată de ARO aparținând ocolului. Sporirea efectivului speciei a fost și o consecință a organizării pădurii în Unitate silvocincgetică de inte- REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 43 res național (USIN Căscioarele) în anul 1977, pentru creșterea și dezvoltarea vânatului, în principal a cerbi- lor lopătari (fig. 3), statut pe care l-a avut până în 1990. Fig. 3. Pereche de lopătari surprinsă în u.a 34 a pă- durii în anul 2009 Astfel, în luna martie a anului 1981, s-au numărat aproape 200 de indivizi. Intervalul următor (1981- 1984) are specifică o nouă reducere a efectivului de cerb lopătar (până către 120 exemplare). Menționăm aici și faptul că între 1981 și 1984 s-au vânat 30 din- tre acestea. O nouă perioadă de spor populațional (cu 35%) se constată între 1984 și 1989. în primăverilc anilor 1988 și 1989 s-a observat un număr similar de exemplare. în condițiile specifice anilor 1989 și 1990 s-au vânat 40 de cerbi lopătari (20 masculi și 20 femele). între 1991 și 2001, populația de cerb lopătar din arealul luat în considerație a înregistrat ușoare osci- lații, între 108 exemplare (45 masculi și 63 femele) în 1995 și 130 (41 masculi și 89 femele) în anul 2000. Pe parcursul ultimului deceniu, cei mai mulți indi- vizi (201) s-au observat în primăvara anului 2008, atunci înregistrându-se și maximul populațional. în tabelul 2 este menționată evoluția efec- tivului acestui mamifer în intervalul de la mo- mentul colonizării (1964) și până în anul 2008. Bucșani (aflate la 1-2 km depărtare, pe fondul de vâ- nătoare Vadu Lat) și mai departe în pădurea Stcrea (situată la 8 km, dincolo dc calea ferată București- Videle, în apropierea gării Zorile). în iama 1977- 1978, câteva exemplare ajunseseră și mai spre sud, către Drăgănești-Vlașca. în toate aceste locuri nu s- au stabilizat, ci au revenit la scurt timp în pădurea Malu Spart. Amenajamentul USIN Căscioarele a prevăzut ca e- fectiv optim 150 dc exemplare (75 masculi și 75 feme- le). Ulterior, valoarea acestuia s-a redus la 100 de exem- plare (cu raport egal între sexe), așa cum este și azi. La inițiativa din 2003 a RNP-Romsilva, în aceas- tă pădure a fost creat «Complexul de vânătoare Bolintin», pe o suprafață dc 480 ha (120-124 m altitu- dine), pentru creșterea intensivă a mistrețului, în prin- cipal, dar și a cerbului lopătar, în secundar, împrejmuirea, în lungime de 12 km, realizată în inter- valul iulie-septembrie 2003 cu personalul ocolului, este din sârmă-plasă înaltă de 2 m (din care 0,2 m în- gropată), fixată pe stâlpi din lemn de salcâm aduși din Ocoalele silvice Ghimpați și Giurgiu. Cele mai mari ochiuri ale plasei sunt în partea superioară a acesteia, dimensiunile acestora reducându-se spre contactul cu solul. Acest complex nu a fost populat special cu cerbi lopătari, aici înmulțindu-se indivizii rămași (în număr de 33, tab. 3) în momentul închiderii împrejmuirii. Tabelul nr. 3 Dinamica inicropopulațici existente în complexul de vânătoare (exemplare) An 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 Masculi 8 11 16 20 21 31 30 Femele 16 25 24 28 30 30 30 Viței 9 14 10 12 19 19 15 Total 33 50 50 60 73 80 75 Tabelul nr. 2 Crearea complexului de vânătoare a determinat Dinamica efectivului de cerb lopătar în perioada individualizarea a două micropopulații ale speciei, 1964-2008 (exemplare) între aces|ca legături- le nefiind întrerupte. Astfel, dacă în anul 2003 în complex exis- tau 33 exemplare, în a- fara acestuia erau 165; în 2008, în complex erau 80 de exemplare In anii cu efectiv mare s-au observat deplasări iar & afara 121 Astfel> sc cons(ală un spor spre sud ale unor indivizi, în pădurile Lipoveanca și cu 59% al efectivului din complex și o diniinuare cu An 1964 1969 1974 1978 1979 1980 1981 1982 1983 1984 Ex. 20 110 85 126 120 150 199 160 130 120 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 140 160 170 185 185 145 115 115 120 112 108 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 112 111 112 125 130 129 135 198 184 180 175 183 201 44 REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 •Nr. 6 27% a celui aflat în afara acestuia. Totdeauna însă, micropopulația din afara complexului a fost mai mare, depășindu-se anual 100 de exemplare (tab. 4). Tabelul nr. 4 Dimensiunea micropopulațiilor existente în complexul de vânătoare (A) și în afara acestuia (B) (exemplare) An 2003 2004 2005 2006 2007 2008 A 33 50 50 60 73 80 B 165 134 130 115 110 121 Total 198 184 180 175 183 201 După crearea complexului menționat, s-au evidențiat în perioada de boncănit trei locuri principale, din care unul în complex și altele do- uă în afara acestuia — unul la nord (către auto- stradă) și altul spre sud de acesta (spre șoseaua Malu Spart-Crevedia Mare). înspre aceasta din urmă, vin și exemplare care habitează în porțiu- nea aflată la sud de acea șosea. Perioada de bon- cănit începe ceva mai devreme la exemplarele din complex. Câteva exemplare albe (2- 3) au existat în anii 1977- 1979, dar au fost extrase în cadrul acțiunilor de selecție. Ulterior nu s-a mai constatat aici fe- nomenul de albinism la acest mamifer. Nici în anii cu efectiv mare și nici acum, cerbii lopătari nu prea ies pe terenurile agricole, pădurea fiind destul de întinsă. Raportul între sexe al populației (tab. 5) a evidențiat valori apropiate de normal (1/1) în mulți ani. Cele mai „necorespunzătoare’’ dintre acestea au caracterizat anii 1979 (30 masculi și 90 femele) și 2003 (47 masculi și 151 femele). Tabelul nr. 5 Raportul între sexe la populația de cerb lopătar (1969-2008) An 1969 1979 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 M/F 1/2 1/3 1/2,5 1/2,5 1/2 1/2 1/1,9 1/1,9 1/1,8 1/1,8 1/1,4 1/1,3 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2008 1/1,4 1/2,1 1/2,1 1/2 1/1,8 1/2,1 1/2 1/2 1/3,2 1/2,4 1/1,7 1/1,4 1/1,8 Iarna, la hrănitori li se administrează lucernă, frunzare, boabe de porumb, borhot de mere (pro- curat de la Voinești-Dâmbovița) ș.a. în toate hră- nitorile cu jgheaburi se distribuie și bulgări de sa- re. La hrana administrată pe sol se înregistrează o concurență cu mistreții, în sensul că primii vin cerbii lopătari și apoi mistreții. Adăpătorile create artificial au formă longitudi- nală (40 m lungime, 3 m lățime, 1,5 m adâncime). Apa se aduce cu cisterna din râurile Argeș și Neajlov sau este scoasă electric din puțuri „americane” adân- ci de 19 m. în anii bogați în precipitații, adăpătorile sunt „aprovizionate” natural. Cerbii lopătari nu produc pagube ecosistenmlui forestiere, doar în iernile grele și în unii ani cu efecti- ve mari au fost observate cojiri, îndeosebi la frasini. 3. Recolte. Trofee semnificative. Timp de trei decenii (1978-2008), pe acest fond de vânătoare s-au recoltat 351 cerbi lopătari (tab. 6), din care 30% (106) în intervalul 1986-1989. Tabelul nr. 6 Recolta de cerb lopătar în perioada 1978-2008 (exemplare) An 1978 1979 1980 1981 1982 1983 1986 1987 1988 Ex. 2 18 9 9 10 11 26 14 26 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1998 1999 40 12 2 17 7 1 1 3 5 5 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 6 8 11 19 25 23 12 14 15 Fig. 4. Cerb lopătar recoltat în anul 2009 Și în anul 2009 s-au recoltat exemplare valoroase (fig. 4 și 5). în unii ani, s-au re- coltat multe femele și viței în vederea corec- tării raportului între se- xe, cum a fost cazul în anii 1986 (21 exemplare), 1987 (12) și 1988 (24). Cei mai mulți indivizi s-au vânat în anii 1989 (40, din care 20 masculi și 20 femele), 1986 (26, din care 5 masculi și 21 femele) și 1988 (26, din care 2 masculi și 24 femele), de la unii obținându-se trofee REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 ‘ 2010-Nr. 6 45 Fig. 5. Cerb lopătar vânat în anul 2009 valoroase (fig. 6). Fig. 6- Trofeu de cerb lopătar recoltat în Ocolul Silvic Bolintin Au fost și ani (de exemplu 1997) când nu s-au vâ- nat cerbi lopătar i. Fig. 7. Trofeu de cerb lopătar datând din anul 2000 în 1966 s-a obținut un trofeu de 169,1 puncte CIC (Cotta, 1968). în ultimii ani, trofeele cele mai valo- roase s-au obținut de la populația aflată în afara țar- cului, și anume trei exemplare recoltate la: 7 noiem- brie 1996 (165,8 puncte CIC), 29 noiembrie 2008 (174,9 puncte CIC) și 26 octombrie 2004 (176 puncte CIC). Trofeele dc aici au ceva specific: spinul lățit în partea din spate a coamelor. La cabana „Argeș” din pădurea Malu Spart se află expus un frumos trofeu obținut în anul 2000 (fig. 7). 4. Situația actuală Concentrarea maximă a exemplarelor acestei specii se constată în partea ccntral-nordică a pădurii. Populația de cerb lopătar numără 185 exemplare, din care 110 (40 masculi și 70 femele) în afara com- plexului de vânătoare și 75 de exemplare (30 masculi și 45 femele) în interiorul acestuia. Raportul între sexe arc, pc ansamblu, valoarea de 1/1,6, pentru micropopulația din țarc fiind de 1/1,5, iar pentru cea din afara acestuia de 1/1,7. Toate sunt apropiate dc cea optimă. Pe întregul fond de vânătoare Căscioarele există 10 depozite pentru hrană, 73 hrănitori pentru cervi- de, 100 sărării, 20 adăpători, 10 observatoare și 5 km poteci ce facilitează observarea animalelor. Cerbii lopătari preferă sărăriile înalte. Pentru sezonul 2008-2009, culturile înființate pen- tru hrana vânatului au cuprins: luccmă (10 ha), ovăz (7 ha), grâu (6 ha), porumb (3 ha) și orzoaică (2 ha). Nucleul de cerb lopătar din pădurea Căscioarele- Malu Spart este cel mai mare din Muntenia. Bibliografie Cotta, V. (1968), Lopătarul în prezent, Vânătorul și Pescarul Sportiv, nr. 8, 10, București. Dumitrescu, Rodica (2007), Direcția Silvică Giurgiu, Pădurea și Viața, nr. 2, București. Pătrâșcoiu, N., Toader, T., Scripcaru, G. (1987), Pădurile și recrearea, Edit. Ceres, București. Păun, C. (2002), Clima județului Dâmbovița, Edit. Oraj 2001, Târgoviște. 46 REVISTA PĂDURILOR -Amil 125 • 2010 • Nr 6 Păun, Șt,, Păun, Elena (2007), Pădurile și așezări- le umane din județul Giurgiu, Edit. Cartea Universitară, București. * * * (1966-2009), Cronica Ocolului Silvic Bolintin, Malu Spart. * * * (1962, 1981), Amenajamentele Ocolului Silvic Bolintin, ICAS București. * * * (1978-2009), Arhivele Ocoalelor Silvice Bolintin și Comana, jud. Giurgiu. Dr. SORIN GEACU Academia Română, Institutul de Geografie Str. Dimitrie Racoviță, nr. 12, București Tel. 021 / 3135990 Ing. ION ANTONESCU Ocolului Silvic Bolintin, Direcția Silvică Giurgiu Tel. 0246 / 269084 The Fallow deer population within the Bolintin Forest District (Giurgiu County) Abstract The Fallow Deer were introduced within the large forest situated between Căscioarele (north), Crevedia (west) and Malu Spart (south-east) villages, covering a surface of 4,100 hectares. The area is situated in the northern extremity of Giurgiu County. The first 20 pairs were introduced in 1964-1965, from Pișchia (Timiș County). In order to refresh the specie, in 1978, 6 more calves were brought, out of which 3 from Reșca (Olt County) and 3 from Socodor-Chișineu Criș (Arad County). The favorable ecosystem’s conditions have determined, in time, an increase of population, hereby, in 2009, there were about 185 specimens. Key words: Fallow deerpopulation, Căscioarele-Malu Spart Forest, Giurgiu County. 47 REVISTA PĂDURILOR *Anul 125 ■ 2010 • Nr. 6 Cronică Sesiunea științifică dedicată comemorării a 125 de ani de la nașterea academicianului Gheorghe lonescu-Șișești Academia Română prin Secția de științe agricole și silvice și Academia de Științe Agricole și Silvice au organizat vineri, 15 octombrie 2010, o sesiune ști- ințifică dedicată împlinirii a 125 de ani de la nașterea academicianului Gheorghe lonescu-Șișești. După cuvântul de deschidere ținut de acad. Cristian Hera, au fost prezentate următoarele comu- nicări științifice: - Din viața și opera marelui savant Gheorghe lonescu-Șișești (acad. Cristian Hera, vicepreședinte al Academiei Române) - Contribuția lui Gheorghe lonescu-Șișești în ameliorarea plantelor (acad. Nicolae Săulescu) - Gheorghe lonescu-Șișești promotor al științe- lor agrofitotehnice (prof. Gheorghe Sin, membru co- respondent al Academiei Române, președinte al ASAS) - Concepțiile acad. Gheorghe lonescu-Șișești cu privire la dezvoltarea rurală a României în peri- oada interbelică (acad. Păun loan Otiman, secretar general al Academiei Române) - Contemporaneitatea operei silvice a savantu- lui Gheorghe lonescu-Șișești (acad. Victor Giurgiu) - Gheorghe lonescu-Șișești, în calitate de ministru al agriculturii (prof. Valeriu Tabără, vicepreședinte ASAS, ministrul agriculturii si dezvoltării rurale) - In Germania, pe urmele profesorului Gheorghe lonescu-Șișești (prof. Fritz Lauer) - Contribuții la „Memorialul Gheorghe lonescu-Șișești” (ing. Roxanalonescu-Șișești) Au participat membri ai Academiei Române, membri ai Academici de Științe Agricole și Silvice, cercetători din institutele acestor academii, personal didactic din universități agricole, cercetători din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, repre- zentanți ai Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, senatori și deputați, ziariști (lucrările sesiunii au fost televizate). Comunicările menționate au pus în lumină mari- le contribuții ale academicianului Gheorghe lonescu- Șișești la fundamentarea științifică a agriculturii ro- mânești în perioada 1910-1967, în calitatea sa de pro- 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 * 2010 • Nr. 6 r fesor universitar, cercetător științific, director al Institutului de Cercetări Agronomice (înființat în 1926 dc cel comemorat), ministru al agriculturii (de 4 ori în perioada interbelică), membru corespondent (1926) si, apoi, membru titular al Academiei Române (1935), vicepreședinte al Academiei Române (1959 1963). în plenul dezbaterilor au fost evidențiate contri- buțiile definitorii ale acad. Gheorghe lonescu- Șișești la conservarea și apărarea pădurilor. în do- meniul științelor silvice acesta a publicat 14 lucrări, pledând constant pentru o eficientă colaborare între agronomi și silvicultori. A contribuit la reîncadrarea în activitatea științi- fică în institute de cercetări ale Academiei Române a celor patru membri corespondenți ai acestei acade- mii (C. Chiriță, I. Popescu-Zeletin, Gr. Eliescu, C.C. Georgescu), după ce au fost eliberați din detenția de 14 luni (1959-1960), motivată politic. A fost demonstrată contemporaneitatea operei acad. Gheorghe lonescu-Șișești, operă utilă în proce- sul de normalizare a silviculturii românești și de apă- rare a pădurilor în perioada actuală. S-a amintit că sa- vantul comemorat a militat eficient pentru o normală colaborare între agronomi și silvicultori în scopul dezvoltării durabile a spațiului rural. S-a pus în lumi- nă, de asemenea, rolul acestui mare agronom pentru salvarea pădurilor din Câmpia Română, programate în anul 1962 de regimul comunist pentru defrișare. A susținut teoretic și practic campania pentru re- alizarea sistemului național al perdelelor forestiere de protecție; din păcate, nu a reușit să oprească desfi- ințarea lor după anul 1961. în cadrul sesiunii a fost scoasă în evidență cola- borarea dintre agronomul Gheorghe lonescu-Șișești și silvicultorul Marin Drăcea. S-a amintit că între acești doi corifei, în numele agriculturii și silvicultu- rii, a intervenit înțelegerea istorică țpax fundi) potri- vit căreia „în interesul întregii economii naționale este ca aceste două ramuri de producție să se cunoască, să se înțeleagă și să se prețuiască reciproc. Agricultorul, în interesul câmpului, trebuie să ia energic poziție ală- turi de silvicultor, contra devastării pădurilor, pentru conservarea și exploatarea lor rațională și pentru o cât mai uniformă distribuție a lor în câmpie”. Din comunicările prezentate și din discuțiile ca- re au urmat s-au desprins concluzii și recomandări multiple pentru depășirea actualelor dificultăți din agricultura și silvicultura prezentei perioade de cri- ză prin care trece acum țara noastră”1 Acad. Victor GIURGIU Dezbaterea științifică: Dendrocronologia în România. Realizări și perspective1 Vineri 3 septembrie 2010, Secția de științe agri- cole și silvice a Academiei Române, Secția de silvi- cultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Sisești” și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice au organizat dezbaterea științi- fică “Dendrocronologia în România. Realizări și per- spective”. Au participat membri ai Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu- Sisești”, profesori universitari și cercetători dc la Universitatea de Vest din Timișoara, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea „Transilvania” din Brașov, Universitatea „Ștefan cel Marc” din Suceava, Universitatea din Oradea, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Secuiesc alCiucului, Institutul Național de Cercetare- Dezvoltarc pentru Protecția Mediului, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice. Simpozionul a fost onorat printr-o comunicare științifică de către cerce- tătorul Kern Zoltan de la Academia dc Științe a Ungariei, Institutul de cercetări geochimice. în cuvântul de deschidere a dezbaterilor, distin- sul academician Victor Giurgiu, inițiator și promotor al studiului inelului anual în România, a prezentat as- pecte privind importanța dendrocronologiei pentru cercetarea din domeniul științelor mediului și socia- le, trecând în revistă principalele repere istorice refe- ritoare la dezvoltarea dendrocronologiei în România. Printr-o comunicare de înalt nivel științific, dis- tinsul secretar general al Academiei de Științe 1 A se vedea și articolul “Contemporaneitatea operei silvice a savantului Gheorghe lonescu-Șișești" publicat în prezentul număr al Revistei pădurilor. REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 6 49 Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Sisești”, prof. dr. ing. Marian lanculescu, a prezentat audienței un amplu material privind începuturile și evoluția cerce- tărilor dendrocronologice în România. Prin aceste două lucrări distinșii profesori au reușit surprinderea auditorului arătând adevărul potrivit căruia cerceta- rea silvică românească a avut preocupări continue în domeniu dendrocronologiei încă din anii 1960. Dr. ing. Ionel Popa, prin comunicarea „Scrii den- drocronologice multiseculare - sursă de informații paleoclim atice”, a evidențiat potențialul foarte ridicat al ecosistemelor forestiere din Carpații românești în a oferi informații relevante privind condițiile de me- diu din ultimul mileniu. Colegii de la Universitatea de Vest din Timișoara, beneficiind de o experiență recunoscută în studiul avalanșelor, au prezentat rezultate referitoare la posi- bilitățile de reconstituire a avalanșelor cu ajutorul tehnicilor de dendrocronologie. Geomorfologi de calibru internațional, prof. Virgil Surdeanu și tinerii săi colaboratori, au prezen- tat în cadrul acestei dezbateri o excelentă comunica- re, de înalt nivel științific, privind aplicarea metode- lor de analiză a inelului anual în studiul spațial și temporal al proceselor geomorfologice. Colegul cercetător Kern Zoltan din Ungaria a in- trodus audiența în tainele chimiei inelului anual, re- levând atât problemele, cât mai ales informațiile ce pot fi extrase prin dendrochimie. Beneficiind de echipamente de ultimă generație, în colaborare cu cercetători de la ICAS Câmpulung Moldovenesc, s-a reușit reconstituirea dinamicii activității din fosta ex- ploatare de sulf din Călimani în baza compoziției chimice a inelelor anuale. Un interes deosebit a prezentat lucrarea „Cercetarea dendrocronologică a structurilor de lemn din Transilvania”, susținută de arheolog Istvan Botar de la Muzeul Secuiesc al Ciucului. Prin aceas- tă comunicare s-a dovedit adevărul potrivit căruia a- plicarea tehnicilor dendrocronologice în datarea ar- heologică în România nu mai este la început, exis- tând deja serii de referință și rezultate semnificative din punct de vedere științific. Dezvoltarea dendrocronologiei în România a intrat pe un făgaș normal, având un ritm foarte accelerat, fapt dovedit de valoroasele lucrări prezentate de tinerii cer- cetători dr. ing. Cristian Sidor de la Stațiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc, dr. ing. Voichița Timiș de la Universitatea din Oradea și ing. Cătălin Roibu de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Atât comunicările științifice, cât mai ales dezba- terile pe problema dendrocronologiei, au concluzio- nat adevărul potrivit căruia, în prezent, în România, dendrocronologia beneficiază atât de o infrastructu- ră dc cercetare de ultimă generație cât mai ales de cercetători implicați și pasionați de descifrarea har- ddisk-ul arborelui. S-au impus următoarele recomandări: - includerea dendrocronologiei ca disciplină de stu- diu în programele universitare (mașter, doctorat) de la facultățile de silvicultură, geografie și mediu, pași concreți în această direcție existând deja la Universitatea dc Vest din Timișoara; - organizarea anuală a unor dezbateri științifice pe probleme de dendrocronologie; - inițierea dc proiecte interdisciplinare cu finanțare națională și internațională în vederea valorificării po- tențialului natural, tehnic și uman românesc din do- meniul științei inelului anual; - organizarea unor școli de vară și implicarea activă a studenților, masteranzilor și doctoranzilor în cerce- tările dendrocronologice; - promovarea rezultatelor cercetărilor întreprinse la nivel internațional printr-o prezență activă la confe- rințe și articole de cercetare în reviste din circuitul internațional. Asemenea unor istorici care încearcă să decodi- fice o scriere veche bazată pe un alfabet pierdut (scri- ere hieroglifă egipteană sau scrisul maya), în mod si- milar dendrocronologistul încearcă să înțeleagă și să scoată la lumină istoria scrisă de arbore. Pe măsură ce înțelegi o foarte mică parte din acest dendroalfa- bet complex, cu sintaxă complicată, cu intercone- xiuni multiple, dorința de a merge mai în amănunt, în intimitatea proceselor de formare a inelului anual, devine un imbold de a continua cercetările. Sperăm că prin această dezbatere științifică se poate vorbi de existența în România a unei școli au- tentice multidisciplinară de dendrocronologie. Dr. ing. Ionel POPA 50 REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 •2010 • Nr. 6 Inaugurarea Biroului Regional pentru Europa Centrală și de Est al European Forest Institute - EFICEEC 1. Introducere In data de 12 aprilie 2010 a avut loc ceremonia de inaugurare a Biroului Regional pentru Europa Centrală și de Est al Institutului Forestier European (EFI), în sala de festivități a Universitatății de Resurse Naturale și Științe Aplicate ale Vieții din Viena (Universitât fur Bodenkultur BOKU Wien -Foto 1), Foto 1. Reprezentanții instituțiilor partenere ai EFICEEC Noul birou regional al EFI se vrea a fi un centru de cercetare-dezvoltare în domeniul forestier, pre- cum și un centru de legătură între politica și practi- ca forestieră, cu un accent special pus pe țările din regiunea Central și Est-Europeană. 2. Scurt istoric al EFICEEC în anul 2001, un consorțiu format din institute de cercetare forestieră din Regiunea Central și Est Europeană a inițiat și înființat Centrul Regional de Proiecte EFI-INNOFORCE (EFI Regional Project Centre - INNOFORCE), găzduit de Universitatea BOKU din Viena. în anul 2004, consorțiul care a inițiat și înființat EFI Regional Project Centre - INNOFORCE s-a ex- tins la 25 de institute de cercetare forestieră, inclusiv din România (ICAS). Țara noastră a ratificat Convenția EFI în data de 6 iulie 2005, data intrării sale în vigoare fiind 4 sep- tembrie 2005. Ea este reprezentată la EFI de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice. Strategia EFI pana în anul 2022 a prevăzut înfiin- țarea unui număr de birouri regionale (Regional Offices - RO) în câteva din țările membre, cu ro- lul de a transpune obiectivele strategice ale EFI în regiunile respective. în virtu- tea acestui tăpt, EFI a lansat invitația că- tre EFI Regional Project Centre - INNOFORCE de a depune documenta- ția de stabilire a unui birou regional la Viena până în data de 15 august 2008. Documentația întocmită pentru înființa- rea EFICEEC a fost depusă de EFI Regional Project Centre - INNOFORCE în data de 15 august 2010. La 18 septembrie 2010, cu ocazia conferinței anuale a EFI de la Orvieto (Italia), s-a decis înființarea EFI CEEC pentru perioada 2009-2013, urmând ca la finele acestei perioade decizia dc funcționare a bi- roului regional să fie prelungită pentru o perioadă nedefinită, în urma unei evaluări a EFI. Adoptarea deciziei de înființare a EFI CEEC a fost precedată de o perioadă în care inițiatorii au de- marat o serie de contacte cu potențialii finanțatori, cu instituția gazdă și cu viitorii parteneri, pentru a se clarifica aspectele legate de finanțarea și găzduirea biroului, respectiv de colaborarea dintre parteneri. După obținerea aprobării înființării biroului EFI CEEC, inițiatorii acestuia au reluat contactele cu re- prezentanții institutelor care și-au exprimat dorința de a participa în consorțiu, prin scrisori de intenție. Inițial s-a făcut un sondaj printre parteneri, prin poșta elec- tronică, pentru a se cunoaște care sunt domeniile ma- jore de interes pentru ei în cercetarea forestieră, pentru a se ști în ce teme/proiecte de cercetare erau implicați la momentul respectiv, dar și pentru a se centraliza noi REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 6 51 propuneri pentru viitoare teme/proiecte de cercetare. în a doua fază s-au organizat două întâlniri cu po- tențialii parteneri ai biroului. Aceste întâlniri au fost organizate pentru discutarea viitorului acord de cola- borare dintre EFI și fiecare dintre parteneri, pentru clarificarea modalităților viitoare de colaborare în ca- drul consorțiului, pentru reevaluarea domeniilor ma- jore de interes în cercetarea forestieră a partenerilor implicați, precum și pentru identificarea grupelor ma- ri de proiecte în care aceștia ar dori să fie implicați. Tot acest proces, demarat în luna august 2008, a culminat în data de 12 martie 2010 prin semnarea acordului de înființare a EFI CEEC între Dr. Rislo Păivinen - Directorul European Forest Institute și: - dr. Martin Gerzabek, Rectorul Universității BOKU - instituție gazdă a biroului EFI CEEC, - dl. Gerhard Mannsberger, Directorul Departa- mentului Silvicultură din Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Mediului și Managementului Apelor din Austria - instituție finanțatoare a biroului EFI CEEC; - reprezentantul primăriei orașului Viena - instituție finanțatoare a biroului EFI CEEC; - reprezentantul guvernului Austriei Inferioare - in- stituție finanțatoare a biroului EFI CEEC. 3. Parteneri ai EFICEEC Partenere ale EFICEEC sunt considerate acele instituții care contribuie cu regularitate la implemen- tarea planului de lucru al EFICEEC: universități, in- stituții de cercetare sau alte instituții relevante ca in- stituții de învățământ (altele decât universitățile), fir- me de consultanță etc. în funcție de nivelul de res- ponsabilitate și de implicare în activitățile EFICEEC se disting două tipuri de parteneri: - parteneri principali (core partners), - parteneri secundari (network partners). Partenerii principali în activitățile din rețeaua EFI CEEC sunt cei care își asumă responsabilități pe care le implică activitatea și dezvoltarea strategică a biroului regional. Ei își vor asuma și vor realiza părți semnificative din planul de lucru al biroului și se vor implica în formularea strategiilor biroului prin parti- ciparea la întâlnirile regulate ale grupului consultativ (Advisory Group). Parteneri principali sunt considerați acei parteneri care sunt dispuși și capabili de a înainta biroului regi- onal o scrisoare de susținere pentru o propunere con- cretă dc proiect și de a contribui „în natură” (ore-mun- că cercetători, spații de lucru, birotică, etc.) sau finan- ciar la activitățile EFI CEEC. Contribuția minimă „în natură” trebuie să fie de cel puțin o jumătate de normă de cercetător cu titlu dc doctor Q,l/2 post-doc resear- cher”) sau cel puțin norma întreagă a unui cercetător debutant sau fără titlu de doctorat. Echivalentele mo- netare ale celor funcții reprezintă contribuția financia- ră minimă a oricărui partener principal. Viitorii partenerii principali ai EFI CEEC sunt: - Universitatea BOKU din Viena, Departmentul de Științe Economice și Sociale, Departamentul Silvicultură și Științele Solului - instituția gazdă (Austria); - Universitatea Cehă dc Științe Biologice Praga (Republica Cehă); - Universitatea „Tartu” de Științe ale Naturii (Estonia); - Institutul Forestier (Lituania); - Institutul de Cercetări Forestiere „IBL” (Polonia); - Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Silvicultură (România); - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București (România); - Centrul Național Forestier - Zvolen (Slovacia); - Universitatea Tehnică din Zvolen (Slovacia). - Nu sunt considerate partenere principale ale EFI CEC (în sensul terminologiei EFI) acele instituții care colaborează doar intr-un singur proiect de cercetare. Partenerii secundari sunt acei parteneri care și-au exprimat angajamentul de a colabora și de a se implica în rețeaua EFI CEEC prin participarea lor activă în proiectele de cercetare ale biroului sau prin participarea la întâlnirile de lucru, dar care nu contribuie în mod regulat nici în natură, nici financiar. Partenerii secundari vor face parte din cercul de comunicații a EFI CEEC, se vor implica în activită- țile biroului într-o cât mai marc măsură, vor lua par- te cu regularitate la întâlnirile biroului și sunt con- siderați potențiali parteneri pentru noi proiecte de cercetare-dezvoltare. Ei pot deveni parteneri princi- pali dacă pe parcurs vor îndeplini criteriile cerute pentru această calitate. Viitorii parteneri secundari ai biroului sunt: - Institutul de Cercetări Forestiere de pe lângă Academia de Științe a Bulgariei (Bulgaria); - Universitatea „Mcndel” de Agricultură și 52 REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr. 6 Silvicultură - Bmo (Republica Cehă); - Universitatea de Vest din Ungaria - Șopron (Ungaria); - Universitatea de Științe Biologice - Varșovia (Polonia); - Universitatea din Belgrad - Facultatea de Silvicultură și Agricultură (Serbia); - Universitatea Națională de Agricultură din Ucraina - Kiev (Ucraina); - Universitatea Națională de Silvicultură - Lvov (Ucraina); - Universitatea de Silvicultură - Sofia (Bulgaria); - Institutul de Cercetări Forestiere „Silava” (Lituania); - Universitatea din Zagreb (Croația); - Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Timișoara (România). Reprezentanți ai tuturor instituțiilor partenere sus-menționate au fost prezenți la ședința de deschi- dere a EFICEEC. România a fost reprezentată la ce- remonia de inaugurare a EFI CEEC de: - conf. dr. ing. Marian DRĂGOI, reprezentantul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava; - prof. dr. ing. Gheorghe Florian BORLEA, repre- zentantul Universitatății de Științe Agricole și Medicină Veterinara - Timișoara; - dr. ing. lovu Adrian BIRIȘ și ing. Remus Radu BRAD, reprezentanții Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - București. Statutul EFI CEE dă posibilitatea și altor institu- ții din alte regiuni geografice, ce nu fac parte din Europa Centrală și de Est, să devină parteneri princi- pali sau secundari ai biroului. Statutul de partener principal EFI CEEC va de- veni oficial pentru ICAS (sau pentru oricare alta din instituțiile din lista de mai sus care și-au exprimat dorința în acest sens) în momentul în care va fi semnat acordul de parteneriat cu EFI, parafarea do- cumentului fiind de competența conducerilor celor două instituții. 4. Structura EFI CEEC Structura operațională a EFI CEEC (flg. 1) impli- că următoarele: - Directorul EFI. ca entitate legală subordonată EFI, EFI CEEC, este administrată de Directorul și Consiliul de Administrație al EFI. Fig. 1. Organizarea EFI - Comitetul Director al EFI CEEC {Steering Group - SG) este format din reprezentanții partenerilor prin- cipali ai EFI CEEC. El are rolul de a revizui și reori- enta activitatea biroului. - Comitetul Consultativ al EFI CEEC {Advisory Group - AG) este o interfață între EFI CEEC, pe dc o parte, și mediul științific și factorii de decizie (finanța- tori, grupuri de interese, decidcnți politici etc.), pe de altă parte. - Conducerea EFI CEEC este oficial asigurată de un Director și este structurată pe trei domenii de activi- tate {Work Areas - WA). Ea este responsabilă de ma- nagementul operativ al biroului și este găzduită de Departamentul de Științe Sociale și Economice al Universității BOKU din Viena. - Coordonatorii domeniilor de activitate ale EFI CEEC sunt desemnați pentru a optimiza activitatea partenerilor în cele trei domenii de activitate. Conform propunerii documentației inițiale depusă pentru aprobarea înființării biroului regional, cele trei domenii de activitate sunt prevăzute a fi menținute până în anul 2013. - Partenerii de consorțiu ai EFI CEEC sunt cei care duc la îndeplinire sarcinile biroului regional. In funcție de nivelul de responsabilitate și implicare sunt două categorii de parteneri: parteneri principali și parteneri secundari. Comitetul director al EFI {Steering Group) are atribuite următoarele sarcini: - îndrumă conducerea Biroului Regional în ceea ce privește chestiunile strategice legate de activitatea EFI CEEC în domeniile de activitate asumate; - discută și amendează planul general și anual de activitate; REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr 6 53 - analizează gradul de realizare a planului anual de lucru al EFI CEEC; - are rol consultativ și de arbitraj, dacă situația o impune. Comitetul director al EFI CEEC este alcătuit din reprezentanții tuturor partenerilor săi principali, inclu- siv ai instituției gazdă. Partenerii principali au dreptul la reprezentare în comitetul director al EFI CEEC în urma semnării acordului de parteneriat cu EFI. Ei își pierd acest drept la expirarea acordului de parteneriat sau la cerere, cu o perioadă tampon de un an. Comitetul director se întrunește cu regularitate o dată pe an cu directorul EFI CEEC și cu reprezentanți ai conducerii EFI sau oricând starea de lucruri o impu- ne. De asemenea, se mai întâlnește și cu Comitetul consultativ pentru schimb de opinii, și împreună cu partenerii la întrunirile acestora sau la conferințe. Comitetul consultativ are rolul de a asigura consul- tanță pentru conducerea biroului regional în chestiuni legate de activitatea acestuia ca dc exemplu: identifica- rea de noi teme (direcții) de cercetare, stimularea și co- ordonarea activității de cercetare, furnizarea de infor- mații necesare în derularea anumitor proiecte în cadrul consorțiului, organizarea de workshopuri, programe de schimb de informații științifice, ca de altfel și în instru- irea de personal și în diseminarea rezultatelor. Componența Comitetului consultativ este asigu- rată de un grup de până la 10 experți din afara con- sorțiului, cu o distribuție echilibrată a specializărilor relevante pentru activitățile biroului regional, repre- zentanți ai practicienilor sau ai lumii științifice. Experți i grupului consultativ sunt selectați pe baza rezultatelor personale; ei nu vor fi reprezentanți ai ță- rilor sau instituțiilor lor de origine. Membrii Comitetului consultativ sunt nominali- zați de către Directorul EFI pe baza recomandărilor primite de la Directorul EFI CEEC pe o perioadă ini- țială de 3 ani, cu posibilitatea extinderii acesteia. Ei pot fi sugerați directorului EFI-CEEC de către Comitetul director. Comitetul consultativ își va defini propriul regu- lament intern și își va alege propriul președinte; iniți- al el poate fi numit de către directorul EFI. Membrii săi se vor întâlni direct ori de câte ori va fi necesar sau/și vor utiliza mijloacele de comunicare electroni- că. Comunicarea activităților Comitetului consulta- tiv va fi făcută de directorul Biroului Regional și de președintele Comitetului. 5. Programul de lucru pentru perioada 2010-2013 Programul de lucru al EFI-CEEC pentru perioa- da 2009-2013 se va desfășura pe trei domenii princi- pale de activitate (WA - working areas), fiecare fiind reprezentată prin acțiuni concret specificate în pla- nurile de lucru anuale (WP - Working Plans)-. 1. Politici și economie forestieră (WA 1); 2. Schimbarea folosinței terenurilor în contextul schimbărilor climatice și bioenergie (WA 2); 3. Managementul ecosistemelor forestiere (WA 3). Domeniul de activitate 1 (WA 1) se divide în ur- mătoarele trei subdomenii: a. Analiza politicilor forestiere; b. Inovația în domeniul forestier; c. Continuitate și durabilitate în domeniul forestier. El este o continuare a activităților desfășurate în cadrul programului INNFORCE și a acțiunii E51 din cadrul programului COST, care însă vor fi extinse Ia nivelul întregului consorțiu al Biroului regional (RO - Regional Office). Activitățile programate pentru acest domeniu de activitate sunt: - comunicarea regulată și întâlniri ale partenerilor în cadrul Biroului regional; - cooperarea în cadrul acțiunii E51 din programul COST; - schimburi de cercetători în cadrul diferitelor pro- grame de cercetare; - colaborări în diferite proiecte de cercetare; - formularea în comun de propuneri de finanțare pentru proiecte de cercetare; - participarea la activitățile de instruire a studenți- lor, tinerilor cercetători etc., în cadrul programelor cu finanțare deja asigurată; - colaborarea în scrierea de articole științifice și cărți de specialitate, organizarea de seminarii și conferințe etc. Domeniul de activitate 2 (WA 2) constituie o punte de legătură între politicile forestiere și economia forestieră, respectiv științele naturale - obiectul Domeniului de activitate 3 (WA 3). El va fi axat pe stu- dierea unor noi modele de folosință a terenurilor pre- cum și a celor deja aplicate în aria de cercetare a EFI- CEEC: Regiunea Central și Est Europeană (CEEC), precum și în formarea profesională a tinerilor cercetă- tori în abordarea multidisciplinară a modelelor dc folo- sință a terenurilor. O atenție specială va fi acordată schimbării climatului și energiei obținute din surse 54 REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 125 • 2010 • Nr. 6 bio, chestiuni legate dc schimbările de folosință a tere- nurilor și inventarul gazelor cu efect de seră. Domeniul de activitate 3 (WA 3) va fi centrat pe studiul metodelor de management al ecosistemelor fo- restiere, cu un accent pus pe tehnicile moderne dc si- mulare și modelare. El va acoperi următoarele aspec- te: amenajarea pădurilor, abordarea integrata și parti- cipativă a procesului decizional, complexul pădure/ peisaj și serviciile ecosistemice. Se va avea în vedere și chestiunea impactului potențialelor schimbări climati- ce în pădurile destinate producerii de biomasă pentru uz energetic, în coroborare cu activitățile din WA 2. în plus, se preconizează a se desfășura activități în dome- niul geneticii forestiere, al protecției pădurilor și al monitorizării stării de sănătate a pădurilor. 6 . Viziunea și misiunea EFI-CEEC pentru perioada 2010-2013 Scopul EFI-CEEC este de a armoniza interesele sectorului forestier cu politicile de folosire a terenuri- lor pe de o parte, iar pe dc altă parte cu metodele ino- vatoare și durabile de gospodărire a pădurii, rod al u- nei cercetări multidisciplinare, recunoscută internați- onal, orientate spre nevoile practicienilor. Biroul regional EFI-CEEC aspiră să devină o in- stituție științifică marcantă în regiune, recunoscută ca atare de comunitatea științifică internațională. El se ambiționează să depășească un anumit plafon atins de teoria și practica forestieră și să contribuie la creșterea impactului științific al anumitor domenii de cercetare specializată precum analiza și evaluarea politicilor forestiere, inovare și dezvoltare rurală, schimbarea folosinței terenului și managementul in- tegrat al ecosistemelor forestiere. Recenzie Cojocaru-Țuiac, C: „Plutăritulpe Bistrița - incursiune istorică", Editura Universitas XXI, București Anul acesta la Muzeul dc artă din Municipiul Piatra Neamț, a fost lansată cartea „Plutăritul pe Bistrița” scrisă de profesorul de istorie Constantin Cojocaru. La eveniment au participat foști plutași, toți sep- tuagenari sau octogenari, specialiști în economic fo- restieră, muzeografi, etnografi, și multe alte persona- Misiunca EFI-CEEC este de aceea de a implica practicieni valoroși în proiectele sale și dc a le oferi rezultate relevante, asigurând astfel un mai bun transfer tehnologic în silvicultură și gestionarea pei- sajului. Ea este dedicată în special promovării meto- delor de cercetare inter- și transdisciplinare în gestio- narea resurselor naturale. Obiectivele biroului regio- nal sunt următoarele: - încurajarea elaborării de politici forestiere prin furnizarea de elemente-suport a deciziilor de luat, prin fundamentarea lor științifică și prin formularea dc răspunsuri concrete la probleme punctuale; - constituirea miei baze de date privind schimbarea folosințelor funciare, politicile forestiere și măsurile dc management adoptate în Europa, cu o atenție spe- cifică acordată Regiunii Central și Est-Europene; - instruirea cercetătorilor în cadrul unor programe de specializare, în baza rezultatelor științifice obținute; - consolidarea dezvoltării instituționale în Europa Centrală și de Est. Biroul EFI-CEEC va iniția și susține activ în vii- tor relații de colaborare internațională cu institute de cercetare la nivel pan-curopean și internațional pre- cum și un prolific parteneriat între știința și practica silvică. Relațiile dintre comunitatea științifică și practicieni vor constitui baza de pe care vor demara viitoarele proiecte de cercetare, necesitățile practicii silvice constituind priorități ale activității viitoare a EFI-CEEC. Ing. Remus Radu BRAD Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice lități care au avut de-a face într-o formă sau alta cu activitatea de plutărit. Lucrarea acoperă un gol în istoria acestei vechi îndeletniciri, dar, în același timp, reprezintă un oma- giu adus miilor de bărbați de pe Valea Bistriței, care au practicat plutăritul sute de ani, din tata în fiu, pen- tru a-și asigura existența materială. Autorul, fiind de formație istoric și lucrând în tinerețe ca plutaș, a reușit să prezinte, în cunoștință de cauză, din interior, istoria plutăritului de la pri- mele atestări documentare și până la dispariția acestei îndeletniciri, în deceniul al șaptelea al seco- REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr. 6 55 lului trecut, după punerea în funcțiune a Hidrocentralei de la Bicaz. Cartea este judicios structurată, pornind dc Ia ro- lul lemnului în economie și de la comerțul cu lemn și continuând cu tehnologia exploatării și transportului acestuia de la cioată și până la malul apei, unde se le- ga în plute. O bună parte a lucrării este rezervată tehnologiei legării plutelor și conducerii acestora de către plutași, amenajărilor hidrotehnice necesare, atât pentru asi- gurarea unui debit de apă favorabil plutirii lemnului, cât și pentru realizarea unei albii Iară pericole majore pentru oamenii care conduceau plutele. Sunt tratate unele fenomene naturale, cum ar fi puhoaiele, sau greșelile de proveniență umană, pre- cum închisorile de plute care afectau grav desfășura- rea fluentă a transportului pe apa. Un capitol distinct se referă la plutași, (bărbați ro- buști, curajoși, isteți, foarte buni profesioniști), cu re- feriri ample la condițiile vitrege în care își desfășu- rau munca, modul de recrutare și de pregătire al aces- tora în meserie. Cartea profesorului dc istorie C. Cojocaru se sprijină pe un foarte bogat material bibliografic stu- diat la Biblioteca Națională a României, la Biblioteca Academiei Romane și în arhive. Autorul încadrează cu pricepere întreaga activi- tate a plutăritului din România în contextul istoric în care a avut loc. Așa sc face că cititorul se infor- mează atât despre evoluția plutăritului de-a lungul timpului cât și asupra condițiilor istorice care au de- terminat aceasta evoluție. Lucrarea conține 326 de pagini și are un pronun- țat caracter tehnico-științifîc. însă talentatul autor nu a ezitat să presare în paginile ei, numeroase artificii de stil folcloric moldovenesc și întâmplări din viața sa și a plutașilor, pc care le povestește cu un ascuțit simț al umorului. Prin felul cum a fost concepută și redactată, cartea sc detașează ca fiind cea mai cuprinzătoare < OXX'.AXdx fOM» im p IA< lucrare despre plutărit din România și sc adresea- ză atât specialiștilor din istorie și cât și din econo- mia forestieră, dar și celor care într-un fel sau al- tul sunt legați de-o asemenea îndeletnicire, sau vor să se intereseze de ea. Prezent la lansarea cărții, dr. ing. Victor Chiribau, fost ministru adjunct la Ministerul Industriei Lemnului, Hârtiei și Celulozei, originar din Piatra Neamț, în încheierea aplaudatului său discurs, a apreciat cartea cu „Magna cum laudae”. Ca pensionar silvic, subsemnatul, care a citit cu mult interes lucrarea, felicit conducerea Regiei Naționale a Pădurilor, care a sprijinit financiar edi- tarea acestei utile cărți menită să îmbogățească te- zaurul literaturii silvice și istorice românești. ing. Gheorghe Gânsac 56 REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 •Nr. 6 INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI a. Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice) Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în limba engleză, în cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații. Lucrările pentru secțiunea I pot fi articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de sinteză, pentru domenii de vârf ale științelor silvice. Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții: - articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat de datele despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși 10 pagini față format A4, cu marginile de 2 cm, redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la 2 rânduri; - în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci capi- tole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda de cercetare; 4. Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări); ■ denumirile științifice ale speciilor dc plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu excepția numelui autorului (Fagus sylvatica L.); - citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab. 5, fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere Jpg, tif, bmp, pe cât posibil cu lățimea de 8 cm. - citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un autor Marcu, 1989; doi autori Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori Marcu el al., 1989; - titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură, grafic sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate; - lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma: autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera următoare: - periodice'. Scohy, J.-P., 1990: Lefrene commun (2-emepârtie). Silva Belgica, voi. 97 (5), pp. 43-48. - cărți: Thill, A., 1970: Le frene et sa culture. Les Presses Agronomîques de Gembloux, A.S.B.L., Gembloux, 85 p. - după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon și de fax, adresa e-mail. în cazul în care mai mulți autori ai unui material au același loc de muncă, nu- mele lor se vor menționa grupat, iar adresa electronică se va preciza numai pentru autorul principal, după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză. Rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu caractere îngroșate și înclinate. b. Pentru secțiunea a Il-a Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea 1(1-3 pagini format A4) și se includ în rubricile: - Cronică privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel internațional; - Puncte de vedere; - Aniversări, Comemorări, Necrolog; - Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate; - Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în pubficații forestiere străine, predo- minant europene; Din activitatea M.A.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societăți „Progresul Silvic”, facultăților de sil- vicultură etc. Pentru secțiunea a Il-a se acceptă spre publicare și materiale legate de practica silvică. Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor. Lucrările imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (dischetă, CD, DVD), sc depun sau transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru nr. 31, sector 1, tel./fax: 021 317.10.05, interior 267, e-mail: revista@rnp.rosilva.ro).