REVISTA PĂDURILOR Bd. Magheru nr. 31. sector 1. București • Tel.: 021 317.10.05 int. 267. 236 Fax: 021 317.10.05 int. 236 • E-rnail: revistaf rosilva.ro Coperte: foto Cristian Becherii Tipărit la lipoyraHa INTACT REVISTĂ TEHNIC0-ȘTIINȚ1F1CĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMS1LVA Șl SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" Colegiul de redacție CUPRINS (Nr. 6 / 2009) Redactor șef: prof. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea dr. ing. Florin Borlea acad. Victor Giurgiu ing. Florian Munteanu dr. ing. Ion Machedon prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu dr. ing. Romică Tomcscu Redacția: Rodica - Ludmila Dumitrescu Cristian Becheru ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: www. revistapadurilor ro ISSN 2067-1962 FILIMON CARCEA: O jumătate de secol de aplicare a tăierilor de transformare spre grădinărit în pădurile Ocolului silvic Văliug 3 NICOLAE DONIȚĂ, CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU: Despre cataloagele regionale de tipuri de ecosisteme și de stațiuni fo- restiere..........................................................13 CONSTANTIN BANDIU: Un nou criteriu de caracterizare ecologică a pădurilor: dimensiunea spiritual-estetică..............................17 CRISTIAN GIIEORGHE S1DOR: Analiza comparativă a reacției ar- borilor la influența factorilor de mediu în condițiile de vegetație din Carpații Orientali ....................................................20 RADU VLAD: Fundamente științifice privind reabilitarea funcționalității ecosistemelor de molid afectate de cervide 25 NICOLAE DONIȚĂ, GIIEORGHE FLORIAN.BOR- LEA: Pro Silva Europa - douăzeci de ani de pro- movare a silviculturii apropiate de natură.............................33 CRONICĂ...........................................................38 Repmducen» part ud* 4uu totalii a linicolclot unu ilustnimlorpv.ihi fi tâcmâ cu acontul redacției rwiKd I mc obligatoriii nă Hi' metilloiiai nomele auto •■•••• ;i ii w ■ ■ \riKulck ['utilitate de rt. i iarpM» ui.-;' nu im ■ dciAi rc>pi>n;ijhihMicj autorilor lor. CONTENTS 2009 FILIMON CARCEA: 50 years of application of convcrrsion cutting towards selection structura in the forasts helonging to the Valiug Forest District ... 3 NICOLAE DONIȚĂ, CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU: About the regional ealalogs of forest ecosystem and forest stand types.........13 CONSTANTIN BÂNDIU. A new entenon of the ecologic characterization of forasts: the aesthetic-spiritual dimension............................... 17 CRISTIAN GHEORGHE SIDOR: Comparative analysis of tree reaction to environmental factors under the vegetation conditions of Eastem Carpathians..............................................................20 RADU VLAD: Scientiiic principlcs for the funcțional rehabilitation of Norway spruce stands affccted by deer species............................25 NICOLAE DONIȚĂ, GHEORGHE FLOR1AN BORLEA: Pro Silva Europe - 20 years of promoting close-to-nature forest management................33 Chronicle.............................................................. 38 SOMMAIRE REVISTA PĂDURILOR 1886 2009 FILIMON CARCEA: 50 ans d’application des coups de transfonnation vers jardinnagc dans Ies forcts du District forestier de Valiug..............3 NICOLAE DONIȚĂ, CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU: Sur des catalogues regionaux de types de ecosystdmes de stationes forestieres..13 CONSTANTIN BÂNDIU: Un nouveau critere de caracterisation ecologique des forcts: la dimension spirituelle esthetique........................17 CRISTIAN GHEORGHE SIDOR: Analyse comparative de la reaction des arbres â l’influence des facteurs d’environncment dans Ies conditions de vegetation des Carpathes Oriantaux.....................................20 RADU VLAD: Bases scientifiques en ce qui concerne la rehabilitation du fonctionnement des ecosystemes de meleze alfectes par Ies cervidees....25 NICOLAE DONIȚĂ, GHEORGHE FLORTAN BORLEA: Pro Silva Europe - Vingt ans de forestrie proche de la natura....................33 Cronique ..............................................................38 124 ANI 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 • 2009 • Nr.6 O jumătate de secol de aplicare a tăierilor de transformare spre grădinărit în pădurile Ocolului silvic Văliug1 1. începuturile acțiunii Experimentul de la Văliug privind transformarea spre structură grădinărită a unor păduri cchiene a început odată cu întocmirea amenajamentului din 1951. La data respectivă, barajul de acumulare a apei de la Gozna era în construcție. Pentru a proteja acumularea respectivă - destinată aprovizionării cu apă a municipiului Reșița - pădurile situate în amontele barajului trebuiau să fie gestionate intensiv, în special pentru a se evita dezgolirea solului și pentru a asigura continuitatea funcției hidrologice a arboretelor. Era vorba de circa 4500 ha din unitatea Obârșia Bârzavei. în scopul atingerii obiectivelor de protecție menționate, chiar de la începutul lucrărilor de amenajare, devenea necesar ca pădurilor respective să li se aplice tăieri de transformare, în vederea realizării unor structuri pluriene de tip grădinărit. Sub raport silvotehnic, transformarea respectivă era favorizată de compoziția, de condițiile de vegetație ale arboretelor (fag și amestecuri de fag cu rășinoase pe stațiuni de bonitate superioară și mijlocie), precum și de capacitatea de regenerare sub adăpost a principalelor specii componente, în special a fagului și a bradului. La acestea, se adăugau și condițiile de relief, caracterizate preponderent prin pante relativ ușoare și moderate. Din păcate însă, la vremea respectivă, ideea trecerii la grădinărit era mult prea îndrăzneață deoarece: i) vârsta arboretelor era cuprinsă între 50 și 80(90) ani, iar structura lor era echicnă; ii) nu exista o experiență privind o transformare de acest gen și mai ales pe asemenea suprafețe (cele mai multe încercări dc până atunci vizau transformarea spre grădinărit a unor arborete pluriene sau relativ pluriene, cu suprafețe restrânse); iii) rețeaua de transport era foarte redusă, singurul drum practicabil, pietruit, fiind cel situat de-a lungul Văii Bârzava. în această situație, s-a simțit nevoia de a alege, 1 Lucrare prezentată la simpozionul “Aplicarea tșierilor de transformare spre grădinărit în podurile Ocolului silvic Văliug” organizat de Secția de silvicultură a ASAS (29 Septembrie, 2009). Filimon CARCEA pentru început, arboretclc cu funcțiile de protecție mai intensive, din apropierea lacului dc acumulare, urmând ca, pentru restul arboretelor, lucrările dc transformare să înceapă într-o etapă ulterioară, după ameliorarea condițiilor menționate, în special sub raportul accesibilității. Aceasta a impus să se realizeze în prealabil o repartizare a arboretelor pe „tipuri funcționale”, în scopul diferențierii măsurilor dc gospodărire ce urmează a fi aplicate, în acest demers, s-a beneficiat de sprijinul și sfaturile regretatului prof. I. Popescu Zeletin, inițiatorul sistemului de gospodărire funcțională a pădurilor țării. Repartizarea pc „tipuri” s-a făcut pe baza instrucțiunilor provizorii elaborate de profesor și a constituit prima încercare practică de acest gen, o altă premieră pe țară înregistrată în pădurile Ocolului silvic Văliug, dat fiind că Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 114 privind zonarea funcțională a pădurilor și instrucțiunile de aplicare a acesteia au apărut ulterior, în anul 1954. Pe baza repartizării menționate, pentru începerea lucrărilor de transformare, a fost delimitată o subunitate de circa 600 ha pe versantul stâng al Bârzavei, în imediata vecinătate a barajului și a lacului de acumulare (actuala unitate de producție a Vl-a). Pentru restul de 3900 ha - fără a se renunța la ideea aplicării ulterioare a grădinăritului - s-au prevăzut modalități de intervenție prin tăieri succesive și progresive în cazul arboretelor exploatabile (puține la număr) și printr-un sistem adecvat de operațiuni culturale. în cadrul subunității dc grădinărit s-au constituit 10 cupoane permanente, pe cât posibil egale ca întindere, iar posibilitatea fiecărui cupon s-a obținut prin însumarea posibilității stabilite pentru fiecare parcelă sau subparcelă, respectiv pentru fiecare arboret component. în acest scop, s-a aplicat formula clasică: P = 1+ (Fr- Fj / a. Fiind vorba de arborete echiene și de prima intervenție de transformare, creșterea (I) s-a stabilit cu ajutorul tabelelor de producție austriece utilizate la acea vreme. Tot cu ajutorul tabelelor s-a stabilit și fondul de producție normal (Fj, luându-se în REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 6 3 considerare clase de vârste egale, după sistemul codrului regulat. La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere că, dacă se acceptă limite dimensionale relativ similare, mărimea fondului normal din codru grădinărit nu diferă substanțial de cea din codru regulat, ci doar structura, sub aspectul distribuției teritoriale a arborilor pe vârste, este cu totul alta, în plus, s-a avut în vedere că, stabilit în acest fel, fondul de producție normal respectiv reprezintă doar o valoare de referință, dat fiind că în etapele ulterioare el urma să fie modificat/corcctat pe bază experimentală, prin intermediul controlului. De altfel, o modalitate asemănătoare de stabilire a fondului de producție normal pentru grădinărit a fost prezentată în Revista pădurilor, cu detalieri și exemplificări pe specii și clase de producție (Rucăreanu, 1953). Fondul de producție real (F), a fost determinat pe bază de inventariere în benzi, distribuite în mod mecanic, procedeu introdus - tot la propunerea prof. I. Popescu-Zcletin - în practica amenajării pădurilor prin instrucțiunile din 1948/49. Perioada de lichidare a diferenței dintre fondul real și fondul normal (a) a variat între 40 și 80 ani, pentru majoritatea arboretelor aceasta situându-se în jurul a 50 ani. Pentru subunitatea de grădinărit constituită, posibilitatea anuală medie stabilită prin amenajamentul din 1951 a fost de 2970 m3, revenind aproximativ 4,8 m3/an/ha. Volumul mediu de recoltat decenal a reprezentat 12 - 13% din volumul lemnos pe picior. Intervențiile au fost destul de prudente, iar rezultatele demonstrează că prudența respectivă a fost justificată. Este de observat că, în ceea ce privește stabilirea posibilității, nu s-a utilizat termenul „perioadă de transformare”, ci termenul de „perioadă de lichidare a diferenței dintre volumul real și volumul normal”. Aceasta se explică prin faptul că transformarea im- plică obligatoriu modificarea, în sensul dorit, și a structurii arboretelor. Or, de regulă, asemenea mo- dificare se realizează - în special când se porneș- te de la structuri echiene - într-un interval de timp mult mai îndelungat decât cel al lichidării diferenței dintre volumele menționate. în literatura de specia- litate s-a estimat adesea că perioada de transformare ar putea fi de 60 - 100 ani. în realitate, ea poate fi și mai lungă. în fond, la codru grădinărit este vorba de o transformare permanentă: mereu trebuie să se corecteze, să se regleze, să se „transforme” ceva, pe baza rezultatelor controlului efectuat. Transformarea structurii este, ce-i drept, influențată de mărimea posibilității, ca element de reglare, dar ea depinde în aceeași măsură de modalitățile de intervenție în arboret. Din acest punct de vedere, în literatura de specialitate este cunoscut atât codrul grădinărit pe buchete și grupe, cât și codrul grădinărit pe fir. Chiar prin amenajamentul din 1951, s-a optat pentru un grădinărit pe buchete și grupe de diferite mărimi, ținând seama că prin aceasta: i) se evită revenirea repetată (practic, permanen- tă) cu tăieri pe aceiași porțiune și distrugerea în mare parte a semințișului instalat; ii) semințișul instalat se dezvoltă, cel puțin în prima parte a vieții, în condiții de. arboret echien, evitându-se astfel, pentru arborii de viitor, apariția defectelor specifice grădinăritului pe fir (conicitate, lipsă de elagaj, noduri etc.); iii) se creează posibilitatea de a menține închise porțiuni de arboret valoros, unde se acumulează lemn de valoare ridicată (furnire estetice, rezonanță etc.); iv) dirijarea compoziției viitoarelor arborcte este mult mai ușoară. Foto 1. Aspect cu tineret și semințiș instalat recent în u.a. 7 din U.P. UI Băile. (Foto: C. Becheru). De altfel, grădinăritul pe fir - bun pentru o înțelegere didactică - este în realitate impracticabil. Prin extragerea unui arbore (fir) nu se creează condiții corespunzătoare de regenerare. Și, chiar dacă, asta se întâmplă câteodată, pentru dezvoltarea semințișului respectiv, punctele de regenerare trebuie să fie lărgite; se ajunge, în final, tot la un grădinărit pe grupe, dar cu întârzieri mari și cu celelalte inconveniente bine cunoscute. Dificultățile începutului - și mai ales lipsa accesibilității pădurilor din etapa respectivă - au făcut ca prevederile amenajamentului din 1951 cu privire la aplicarea tăierilor de transformare spre 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009*Nr. 6 grădinărit să fie aplicate doar sporadic, în zone apropiate de unele drumuri de pământ existente. 2. Extindere și dezvoltare Apariția Hotărârii Consiliului de Miniștri 114/1954 privind zonarea funcțională a pădurilor și trecerea, în 1959 - 1960, la întocmirea și aplicarea planului de dotare a pădurilor cu drumuri forestiere au făcut posibil ca, începând cu amenajamentul din anul 1961, lucrările/tăierile de transformare spre grădinărit să fie extinse treptat: inițial la întreaga suprafață a vechii UP VII Obârșia Bârzavei (actualele unități de producție II - VI), așa cum se preconiza prin amenajamentul din 1951, iar ulterior și în alte unități de producție din ocol. S-au luat în considerare în special unele păduri cu rol hidrologic din actuala UP I, situată în apropierea vechii acumulări din aval de Văliug, pădurile din actuala UP VIII, situată în amonte de acumularea de la Secu, realizată între 1965 - 1968 pe râul Bârzava (în raza Ocolului silvic Reșița), precum și pădurile din unitățile de producție de la Obârșia Timișului, din UP IX - XII, situate în amonte de acumularea de la Trei Ape, realizată între 1967 - 1968. în prezent, suprafața pe care se aplică tăieri de transformare spre grădinărit este de 9050 ha și reprezintă peste 65% din suprafața totală a pădurilor din Ocolul silvic Văliug. Asemenea lucrări se aplică, practic integral, în 10 din cele 12 unități de producție ale ocolului. Extinderea respectivă și-a dovedit pe deplin justificarea. Dacă la început trecerea la aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit a avut la bază în special funcțiile hidrologice și antierozionale ale arboretelor, importanța acestei acțiuni a crescut substanțial după apariția Legii 230/2003, în baza căreia, prin definitivarea limitelor ariilor naturale protejate, pădurile respective au fost integrate, ca zonă tampon/de conservare durabilă, în Parcul Național Semenic - Cheile Caraș. Evident că, pe măsura extinderii lucrărilor de transformare, prin amenajamentele care au urmat (1961 - șef dc proiect C. Fantaziu, 1971, 1981 - șef de proiect G. Smejkal, 1991 - șef de proiect G. Stroe, 2001 - șef de proiect G. Man), s-au înregistrat îmbunătățiri importante, atât în privința stabilirii posibilității, cât și a tehnicilor de aplicare a tăierilor de transformare. Foto 2. Diversificare structurală în u.a. 6 din U.P. III Băile. (Foto: C. Becheru). în ceea ce privește stabilirea posibilității, s-a beneficiat de rezultatele unor valoroase studii și cercetări, preluate parțial în edițiile succesive ale normelor tehnice de amenajare, care vizau: fundamente ale metodei grădinăritului funcțional (Popescu - Zeletin, Amzărescu, 1953); structuri optime pentru pădurile de protecție (Rucăreanu, 1953; Rucăreanu, Leahu, 1965; Leahu, 1984; Giurgiu, Dissescu ș.a., 1987); aspecte teoretice și practice ale metodei controlului și ale tăierilor de transformare spre grădinărit (Carcea, 1961; Costea, 1962; Dissescu, 1968, Giurgiu, 1988 etc.); realizarea instrumentarului necesar pentru stabilirea corectă a fondului de producție și a creșterilor (Popescu - Zeletin etal., 1957; Giurgiu et al., 1972 etc.). Volumul de recoltat decenal prin tăieri de trans- formare (reprezentând în primele amena-jamente 12 -13% din fondul de producție al arboretelor parcur- se) a crescut treptat - ca urmare a modului de calcul, dar și a dezvoltării arboretelor - fără a depăși, de regulă, 17% din volumul pe picior. Evident, volu- mul de recoltat este mai scăzut, sub nivelul creșterii, în arboretele cu volum real mai mic decât cel co- respunzător fondului normal. în prezent, la nivelul ocolului silvic, posibilitatea anuală pentru unitățile de gospodărire în care se aplică tăieri de transforma- re spre grădinărit este de peste 43000 m3, reprezen- tând aproape 75% din volumul recoltat anual. Din punctul de vedere al tehnicii de aplicare a lucrărilor de transformare s-au înregistrat REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 6 5 îmbunătățiri apreciabile, în special ca urmare a apariției Instrucțiunilor de aplicare a tratamentelor (Carcea, 1966), care cuprindeau un capitol special referitor la tratamentul codrului grădinărit și la tăierile de transformare spre grădinărit, capitol preluat și dezvoltat ulterior și în normele tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor, edițiile 1988 și 2000. în baza instrucțiunilor respective, amenajamentele care au urmat tindeau în continuare la realizarea unor structuri caracterizate prin b uchctc, grupe și pâlcuri, care să permită o dezvoltare normală — iară tulburări prin reveniri repetate cu exploatări pe aceiași suprafață - a tineretului și semințișurilor instalate și care să asigure condiții favorabile de lucru cu ocazia intervențiilor viitoare. Urmărindu-se realizarea unei asemenea structuri, punctele de regenerare - la început cu mărimi mergând de la cele corespunzătoare buchetelor până la cele corespunzătoare pâlcurilor mici de arbori - trebuiau dispersate mai mult sau mai puțin uniform pe întreaga suprafață a arboretului. In privința mărimii lor, cu ocazia diverselor revizuiri, prin amenajament s-au propus și unele modificări. Așa de exemplu, la revizuirea din 1981 s-au recomandat preponderent puncte dc regenerare de 0,1 — 0,2 hectare (Smejkal, 1986) — evident, tară deschideri unice — și urmărind realizarea treptată a unui mozaic specific structurilor pluriene. întrucât recomandarea vizând realizarea unui asemenea mozaic nu are un caracter rigid, deschiderile de mărimi diferite — de la cele Foto 3. Aspect de arboret plurian u.a. 7, U.P. III Băile. (Foto: C. Becheru). corespunzătoare buchetelor, grupelor, pâlcurilor mici și în cazuri justificate mergând chiar până la 0,3 hectare — au fost și trebuie avute în vedere și în continuare. Deschideri mai mari, de până la 0,5 hectare, pot fi admise numai în situații de excepție, impuse de considerente de ordin silvicultural (necesitatea exploatării unor specii provizorii ajunse sau trecute de vârsta cxploatabilității, imperativul menținerii în amestec a unor pâlcuri dc semințiș din specii valoroase și cu regenerare dificilă etc). Evitându-se tendințele dc șablonare, în fiecare caz trebuie să se țină seama de condițiile de regenerare, de starea arboretelor și de necesitatea modificării în sensul dorit a structurii acestora. Este de menționat că, la început, deschiderea unor puncte de regenerare de mărimi relativ apropi- ate celor specifice tratamentului tăierilor progresive (în ochiuri) au determinat pe unii specialiști să con- sidere că tăierile de transformare aplicate în acest mod ar putea conduce la rezultate similare cu cele ale aplicării tăierilor progresive. De regulă, acest lu- cru nu s-ar putea întâmpla decât în situațiile în care nu sunt respectate prevederile amenajamentului re- feritoare la posibilitatea pădurilor și nici tehnica aplicării tăierilor de transformare, care este strict condiționată, cel puțin sub raportul ritmului și in- tensității tăierilor, de mărimea posibilității respecti- ve (Carcea, 1966). Spre deosebire de codru regulat, în grădinărit posibilitatea se stabilește pentru fiecare arboret. Aici, deschiderea unor noi puncte de rege- nerare se face numai în limita posibilității respecti- ve și numai după degajarea eventualelor pâlcuri de semințiș valoros și după eliminarea cu discernământ a arborilor bolnavi, lâncezi, vicioși sau din specii necorcspunzătoarc (evident, cu excepția celor desti- nați conservării biodiversității). în ceea ce privește pădurile de la Văliug, este de menționat că, chiar după 40 — 50 de ani, în marea majoritate a arbo- retelor în care se aplică tăieri de transformare spre grădinărit, fondul de producție real este considera- bil superior fondului de producție normal stabilit prin normele tehnice de amenajare a pădurilor. Este deci evident că regenerarea este permanentă și că nu poate fi vorba de rezultate similare cu cele obținu- te prin tratamentul tăierilor progresive sau prin alte tratamente cu regenerare sub adăpost. 3. Rezultate semnificative în scopul evidențierii unorrezultatcrcprezentative pentru aplicarea tăierilor de transformare de la Văliug, au fost selectate arboretele din trei unități amenajistice, cu procesul de transformare relativ 6 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 92009 •Nr. 6 avansat: u.a. 6 și 7 din UP III Băile și u.a. 1 din UP VI Crivaia. Datele sintetice de caracterizare a ar- boretelor respective, din amenajamentele prin care s-a prevăzut trecerea la aplicarea tăierilor de transformare (respectiv ame- najamcntul din 1961 pentru cele din UP III Băile și amenajamentul din 1951 pen- tru cele din UP VI Crivaia), sunt prezen- tate în Tabelul 1. în același tabel, pentru comparație, au fost înscrise informații dm mentul elaborat în anul 2001, Pentru fiecare din um- Tabelul 2 Volume de extras prevăzute prin amenajament $1 volume extrase pe decenii de aplicare Deceniu ua 6, UP HI ua 7, UP III ua 1, UI’Vl de Prevăzut Extras Prevăzut Extras Prevăzut Extras aplicare mVha 19524961 - • *- 35 20 1962-1971 119 113 103 137 39 1972-1981 65 101 46 86 30 10 1982-1991 75 45 54 8 55 74 1992-2001 45 37 43 23 32 38 2002-2011 84 80 93 x) 42 47 x) Volumul urmează a fi extras în ultimul an al deceniului de aplicare, amenaja- — prin Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice tățile amcnajistice menționate, volumele de extras stabilite prin amenajamente pe deceniile de aplica- re, precum și volumele efectiv extrase în decenii- le respective sunt cele prezentate în Tabelul 2. Din analiza datelor din tabel, rezultă că —- chiar dacă au existat anumite abateri de la un deceniu la altul — în intervalul considerat volumul extragerilor a fost în general corespunzător, el reprezentând: 81% (u.a. 1 din UP VI), 96% (u.a. 6 din UP III) și 102% (u.a. 7 din UP III) din volumul stabilit prin amenajamente. Este de precizat că în cazul u.a. 7 din UP III Băile, s-au luat în considerare doar volumele pe patru de- cenii, deoarece posibilitatea deceniului în curs ur- mează a fi recoltată în anul 2011, unitatea respectivă făcând parte din ultimul cupon. în legăturăcu evoluția procesului de transformare, este de importanță deosebită cunoașterea distribuției arborilor pe categorii de diametre. Până în prezent, această distribuție a fost urmărită pe bază de inventarieri efectuate în suprafețe de probă volante și cu reprezentativități diferite de la o amenajare la alta. Ținând seama că arboretele din unitățile amenajistice analizate se aflau după 4 și, în cazul parcelei 1 din UP VI, după 5 rotații de la începerea procesului de transformare spre grădinărit, în anul 2004, cu acordul Ocolului silvic Văliug și al Direcției silvice Caraș — Sevcrin, am solicitat ca Rate sintetice de caracterizare a arboretelor din amenajamentele din anii 1951/1961 și 2001 Unitatea amenajistică si unitatea de producție Suprafața Anul amenajării Compoziția și clasa de producție Vârsta (ani) Consis- tența Volum la hectar Im3) 6-III 1961 0,9Fa-ll; 0,lBr-n 90 l.o 663 20.8 ha 2001 0,70Fa-II; 0,30Br-H 20-120/130 0,9 543 7-ni 1961 0,9Fa-n;0.1Br-n 90 1,0 565 21,0 ha 2001 0.78Fa-n; 0,22Br-n 20- 120/130 0,9 522 1 -VI 1951 0,8Fa-II; O.lBr-H; 0,7 Ca-n 75 0,8 270 26,4 ha 2001 0,8Fa; 0,lBr; 0,lCa 20-120 0,8 393 — în unitățile respective să se treacă 1a inventarieri statistice pe suprafețe dc probă permanente. S-a considerat că, dată fiind structura realizată în cazul acestor unități amenajistice, cunoașterea cât mai corectă a creșterii și a distribuției arborilor pe categorii de diametre prezintă — începând cu amenajarea viitoare (2011) — un interes deosebit, atât pentru reglementările din amenajament, cât și pentru orientarea intervențiilor silviculturale. în baza solicitării menționate, prima inventariere statistică pe suprafețe de probă permanente a arboretelor din unitățile amenajistice menționate a fost efectuată de către ICAS, în luna august a anului 2004. în prezent, dispunem și de o inventariere recentă, realizată în cadrul unei teme de cercetare de profil a Stațiunii ICAS Mihăiești (Guiman, 2009). De bună seamă, datele inventarierilor menționate vor fi valorificate deplin cu ocazia întocmirii noului amenajament. Deocamdată, în baza datelor respective s-au stabilit distribuțiile arborilor pc categorii de diametre la etapele menționate mai sus. Aceste distribuții - comparativ cu cele din anul începerii procesului de transformare spre grădinărit și cu distribuțiile corespunzătoare fondului de producție normal - sunt prezentate grafic în figurile 1 și 2 pentru u.a. 6 și 7 din UP III Băile și în Fig. 3 pentru u.a. 1 din UP VI Crivaia. în cazul acesteia , din urmă - singura pentru care s-au găsit rezultatele unei inventarieri anterioare complete - în grafic s-a prezentat, ca fază intermediară, și distribuția arborilor pe categorii de diametre din anul 1991. în legătură cu fondul de producție normal, sunt necesare câteva precizări. Prin amenajamentul în REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 92009 • Nr. 6 7 vigoare (2001) se consideră ca fond optim / normal un volum de 410 m3/ha pentru u.a. 1 din UP VI Crivaia și un volum de 420 m3/ha pentru u.a, 6 și 7 din UP III Băile. în primul caz (u.a. 1 din UP VI), în care atât fagul, cât și bradul sunt de clasa a Il-a de producție, situându-se totuși în partea inferioară a acesteia, un fond de producție normal de 410 m3/ha este în concordanță cu prevederile normelor tehnice de amenajare în vigoare. în cazul u.a. 6 și 7 din UP III, unde speciile componente, deși de clasa a Il-a de producție, tind spre limita superioară a acesteia - fapt ce reiese chiar din datele amenajamentului - se consideră că volumul de 420 m3/ha este subevaluat. Potrivit unor calcule sumare și luând în considerare și volumele reale preliminare ale inventarierii din acest an (circa 630 m3 în u.a. 6, valoare de care se va apropia probabil și volumul din u.a. 7, după extragerile de masă lemnoasă prevăzute pentru acest deceniu), se recomandă ca, prin amenajamentul următor (2011), fondul de producție normal pentru aceste unități amenajistice să fie de circa 510 m3/ ha, cifră relativ apropiată de prevederile normelor tehnice. în plus, dat fiind faptul că, după includerea în zona de conservare durabilă a unei arii protejate de interes național, funcțiile ecologice și sociale ale arboretelor se vor amplifica în mod substanțial, s-a considerat necesar ca diametrele limită de 64 cm, avute în vedere la întocmirea amenajamentului în vigoare să fie majorate la 72 cm în cazul arboretelor din u.a. 1 din UP VI și la 76 - 80 cm în cazul arboretelor din u.a. 6 și 7 din UP III. Este de menționat că modificările propuse au fost avute în vedere la stabilirea distribuției normale a arborilor pe categorii de diametre în graficele din figurile 1-3. Graficele respective evidențiază trecerea treptată de la distribuția specifică pădurilor de codru regulat (după clopotul Gauss) spre cea specifică codrului grădinărit (curba - de Liocourt). Chiar dacă la anu- mite categorii de diametre mai apar diferențe semni- ficative, sensul modificărilor este pozitiv, în special pentru u.a. 1 din UP VI Crivaia și u.a. 7 din UP III Băile. Este de remarcat că - în toate cele trei unități amenajistice - noile generații se dezvoltă succesiv în buchete, grupe și pâlcuri și că acest fapt constituie un avantaj remarcabil. La parcurgerea arboretelor în cauză, se observă că grupurile respective se dez- voltă de-o manieră favorabilă, arborii ajutându-sc reciproc, iar prin trena specifică fiecărui punct de regenerare, se realizează o îmbinare corespunzător între porțiunile de diferite vârste. Desigur, la ex- ploatabilitatc, din fiecare grup vor rămâne doar câți- va (poate 1 - 3/5) arbori, iar faptul că, până atunci, aceștia se dezvoltă într-o colectivitate de arbori de vârste și stadii de dezvoltare apropiate nu are efecte defavorabile asupra structurii de ansamblu, ci dim- 160 1961 -----2004 140 2009 NORMAL 120 100 80 60 40 20 0 -20 100 CATEGORII DE DIAMETRE Fig. 1. Distribuția numărului de arbori la hectar pe categorii de diametre - u.a. 6 din U.P. III. 160 140 120 ----1961 ----2004 2009 -----NORMAL CATEGORII DE DIAMETRE Fig. 2. Distribuția numărului de arbori la hectar pe categorii de diametre - u.a. 7 din U.P. III. potrivă. între timp, în porțiunile încă neparcurse cu tăieri și cuprinzând exemplare din cele mai valoroa- se, se acumulează lemn de cea mai bună calitate. Dacă s-ar exploata un arbore de ici, un arbore de colo, aceste porțiuni ar fi deteriorate, și efectul sub raportul acumulării cantitative și al calității arbore- 8 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 »2009 • Nr.6 tului ar fi mult diminuat. De altfel, în legătură cu acest aspect, un distins specialist străin, președinte al Societății Pro Silva din Austria, după ce a vizitat în două rânduri pădurile de la Văliug, își exprimă opinia că aici este vorba de „punerea în practică a cunoștințelor dobândite în pădurea seculară ” și că „rezultatul este un mozaic structural extrem de complex, cu dispunere neregulată pe orizontală și verticală, foarte apropiat de aspectul primar, arhe- tipal al pădurii naturale virgine ” (Reininger, 1997). Evident, fiind vorba de aplicarea unor lucrări cu un pronunțat caracter de noutate și extinse la suprafețe de ordinul miilor de hectare, de-lungul unui interval de timp de 50 de ani s-au înregistrat și unele inconveniente și uneori, pe suprafețe restrânse, chiar și rezultate nesatisfacătoare. Acestea au fost, de regulă, determinate dc nerespectarea volumelor de extras stabilite prin amenajament (prin nerecoltare ori prin depășire) sau de abateri de la tehnica de aplicare a tăierilor de transformare. Un caz pregnant legat de nerecoltarea posibilității prevăzute îl constituie u.a. 22 din UP III Băile. Aici, în decursul a patru decenii de aplicare s-a 1951 2004 2009 NORMAL ----1991 120 100 80 ! 60 ti 40 20 0 CATEGORII DE DIAMETRE Fig. 3. Distribuția numărului de arbori la hectar pe categorii de diametre - u.a. 1 din U.P. VI Crivaia. extras în medie doar un volum aproximativ egal cu 1,3 posibilități decenale. Din fericire, punctele de regenerare, cele mai multe create în deceniul 1972 - 1981, au fost relativ bine amplasate și dimensionate, dar, oricum, în raport cu vârsta arboretului respectiv, procesul de transformare este întârziat. în ceea ce privește tehnica de aplicare a tăierilor, rezultate nesatisfacătoare s-au obținut în situații în care extragerile s-au făcut prin rărirea uniformă a arboretului (de exemplu, u.a. 2 și 3 din UP IV, u.a. 9 din UP V, u.a. 3 și 4 din UP VI, cel puțin parțial), indiferent dacă extragerile respective au fost timide și repetate, vizând un grădinărit „pe fir” sau dacă au Foto 4. Nucleu de regenerare recent deschis în u.a. 22 din U.P. III Băile. (Foto: C. Becheru). avut de la început caracterul unor tăieri preparatorii sau de însămânțate - chiar de intensitate mai redusă, dar totuși uniforme - specific tăierilor succesive. Au existat și situații în care, în faze de început, s-a recurs la deschideri prea mari față de cele recomandate de amenajament, fapt care a determinat chiar constituiri temporare de noi subparcele. Dacă prin aceasta - în special în perioada de extindere a rășinoaselor - s-a urmărit punerea în valoare a unor semințișuri valoroase de brad (inclusiv în u.a. 6 și 7 din UP III, analizate anterior), uneori asemenea deschideri s-au făcut nejustificat (u.a. 13, 21, 28 din UP VIII), și, pe alocuri, chiar fără a se ține seama de necesitatea adaptării intervențiilor de regenerare la condițiile staționate date (u.a. 24 din UP IV). întârzieri în declanșarea transformării s-au înregistrat și din cauza refuzului unor beneficiari (agenți economici) de a accepta „partizi” cu material lemnos considerat necorespunzător sub raport dimensional (cazul unor arborete exploatabile din unități amenajistice situate în partea superioară a UP II Bolnovăț ș.a.) Atât nerespectarea posibilității, cât și abaterile de la tehnica de aplicare a tăierilor (care trebuie să vizeze regenerarea permanentă în buchete, grupe și pâlcuri cu dimensiuni în limitele de suprafață precizate mai sus), pot duce la îngreunarea și la întârzierea semnificativă a procesului de transformare. Soluțiile de redresare care se impun în asemenea situații au fost și vor fi în continuare stabilite de comun acord cu specialiștii de la ocol REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 92009 9Nr 6 9 și de la direcția silvică. Ele vor fi avute în vedere la întocmirea noului amenajament și la aplicarea practică a lucrărilor de transformare din etapa următoare. Atenție deosebită se impune în legătură cu grupurile de șemințiș și de tineret, de calitatea cărora depinde calitatea arboretelor viitoare. Din acest punct de vedere, exigența și responsabilitatea personalului silvic de teren trebuie să fie mult sporite, atât în ceea ce privește controlul riguros al respectării regulilor de exploatare, cât și în legătură cu întreținerea, îngrijirea și conducerea grupurilor respective. 4. Aspecte privind condițiile de aplicare O problemă mult discutată în legătură cu dificultățile întâmpinate în aplicarea grădinăritului - inclusiv a lucrărilor de transformare spre grădinărit - a fost cea privind împrăștierca tăierilor. De regulă se afirma că aici, într-un deceniu de aplicare, este obligatorie parcurgerea cu tăieri a întregii unități de gospodărire luată în considerare, în timp ce în cazul codrului regulat suprafața de parcurs este mai mică, ea depinzând dc ciclu, respectiv de întinderea arboretelor incluse în rând dc regenerare. Afirmația era însă valabilă numai dacă pentru codrul regulat era luată în considerare doar recoltarea posibilității de produse principale. Este evident că dacă și aici se are în vedere o gospodărire intensivă, în cadrul căreia tăierile de îngrijire se execută pentru toate arboretcle tinere și de vârste mijlocii și cu respectarea periodicităților necesare, afirmația respectivă nu mai este valabilă. în asemenea cazuri - care de fapt trebuie să constituie regula - suprafața de parcurs în codru regulat este egală sau chiar Foto 5. Aspect din u.a. 1 din U.p. VI Crivaia. (Foto: C. Bechcru). ceva mai mare decât într-o unitate de grădinărit cu suprafață echivalentă. In ceea ce privește accesibilitatea, ca regulă generală, aceasta trebuie să fie. într-adevăr, mai marc în cazul pădurilor tratate în grădinărit, dar evident nu din cauza împrăștierii tăierilor. Fiind vorba de un tratament cu regenerare permanentă, aici este foarte important ca distanțele de scos- apropiat să fie mai scurte, pentru a se evita cât mai mult rănirile / vătămările atât ale semințișului, cât și ale arborilor de diferite vârste. în prezent, Ia Văliug densitatea rețelei de drumuri este de 12m/ha. Suficientă pentru etapa de acum 15 - 20 de ani, când la scos-apropiatul lemnului mai erau folosiți caii, ea este deja nesatisfacătoare, impunându-se creșterea până la un nivel de cel puțin 20m/ha. Concomitent, trebuie dezvoltate și pistele / drumurile de scoatere, trecându-se la interzicerea categorică a intrării TAF- urilor în interiorul arboretelor, practică, din păcate, întâlnită destul de frecvent în exploatările actuale. Măsurile propuse sunt de importanță capitală pentru regenerarea și pentru calitatea arboretelor și de realizarea lor trebuie să se țină scama atât la nivelul direcției silvice, cât și la cel al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. O altă problemă cu implicații asupra calității viitoarelor arborete este cea referitoare la respectarea regulilor de exploatare și mai ales la interzicerea lucrărilor de exploatare pe durata sezonului de vegetație. Oricum, chiar și în cazul arboretelor aflate în faze incipiente de regenerare / transformare, restricțiile trebuie să fie mai mari decât în cazul codrului regulat, chiar și în situațiile în care proporția semințișurilor este relativ redusă. Aici este importantă evitarea vătămării arborilor din toate generațiile, precum și a oricărei prejudicieri posibile a solului forestier. De importanță capitală pentru aplicarea corespunzătoare a tăierilor de transformare spre grădinărit este stabilitatea și formarea profesională a personalului tehnic. Explicația constă nu numai în faptul că transfonnarea în sine constituie un proces îndelungat, ci și în faptul că experiența în domeniul conducerii acestui proces se câștigă în timp și presupune o cunoaștere temeinică a pădurii în cauză, a dezvoltării și a reacției ei la diversele intervenții silviculturale. Din păcate, mai ales în ultimul timp, atât stabilitatea personalului, cât și REVISTA PĂDURILOR* Anul 124 *2009 • Nr. 6 10 Foto 6. Aspect de arboret cu structură plurianâ relativ realizată în u.a. 1 din U.P. VI Crivaia. (Foto’ C. Becheru) problema pregătirii și formării continue a acestuia lasă mult de dorit. Este suficient să se precizeze că, din anul 2000 și până în prezent, la Văliug s-au schimbat șapte șefi de ocol, că niciunul din cei trei șefi de district silvic n-are o vechime mai mare de trei - patru ani în același loc de muncă și că, pe linia formării profesionale, de multă vreme nu au mai fost organizate cursuri, schimburi de experiență sau alte manifestări profilate pe aplicarea grădinăritului sau chiar a aplicării tratamentelor, în general. Pe linia stabilității personalului unităților în care se aplică tratamente intensive, se impun reglementări și chiar stimulări speciale. Pentru ca prevederile din amenajamentele silvice să poată fi aplicate corespunzător este necesar ca acestea să fie întocmite, pe cât posibil, de echipe care cunosc specificul grădinăritului și al tăierilor de transformare spre grădinărit. Urmărindu-se aplicarea consecventă a promovării regenerării în buchete, grupe și pâlcuri, prin prevederile amenajamentelor trebuie să se evite deschideri mari care să conducă la constituiri de subparcele și la fărâmițări care îngreunează și întârzie procesul de transformare spre structurile de tip grădinărit. De asemenea, în scopul fundamentării științifice și tehnice a amenajamentului, precum și a aplicării practice a grădinăritului și a tăierilor de transformare spre grădinărit, este necesară reluarea cercetărilor științifice în legătură cu readucerea în actualitate a metodei grădinăritului funcțional (Popescu — Zeletin, 1959), prin noi investigații privind mărimea și structura fondului optim / normal, cu diferențieri corespunzătoare în raport cu funcțiile multiple ale pădurilor (Giurgiu, Dissescu et al,, 1987), precum și în legătură cu tehnica aplicării tratamentului și cu reducerea prejudiciilor provocate semințișurilor și arborilor (Copăceanu, 1970), fondului de producție în ansamblul său. In legătură cu ultimul aspect (tehnica aplicării), o atenție deosebită trebuie acordată interferării permanente a actului de exploatare cu cel de cultură silvică și stabilirii clare a obligațiilor și răspunderilor părților implicate. 5. Considerații finale în încheiere, sunt de relevat unele considerente privind două avantaje fundamentale ale amplei acțiuni de transformare spre grădinărit a pădurilor de la Văliug. Primul este un avantaj de ordin economic. Acesta se referă la recoltele de lemn și mai ales la continuitatea acestor recolte. Referiri la aceste aspecte au fost prezentate în Revista pădurilor - ce-i drept, doar sumar și tangențial - chiar în etapa de început a procesului de transformare (Carcea, 1961). Acum, se impune o detaliere. Așa cum s-a arătat, la întocmirea amenajamentului din 1951, pădurile respective aveau preponderent vârste cuprinse între 50 și 80(90) de ani. Dacă în baza amenajamentelor succesive care au urmat, ele ar fi fost în continuare tratate în codru regulat (potrivit metodei claselor de vârstă aplicată la vremea respectivă), s-ar fi impus o perioadă de așteptare de cel puțin 20-30 de ani. în perioada respectivă s-ar fi putut recolta cel mult produse secundare obținute prin executarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor și poate un volum neînsemnat din produse principale (din arborete necorespunzătoare, formate din specii moi ajunse la vârsta exploatabilității etc.) După această perioadă, într-un interval de 30 - 50 de ani, toate arboretele ar fi devenit exploatabile, fapt care impunea două alternative, ambele neconvenabile: ori exploatarea grăbită, cu depășiri ale posibilității normale, cu inconveniente ecologice majore și cu intrarea într-o nouă perioadă de așteptare (dezavantaj economic important), ori asigurarea continuității tăierilor, dar cu inconvenientul îmbătrânirii excesive și al scăderii productivității și calității arboretelor. Prin trecerea spre grădinărit, posibilitatea a crescut treptat și nivelul recoltelor se va menține relativ constant, pe măsura realizării unui fond de producție echilibrat, relativ normal. REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr 6 11 în legătură cu avantajul de ordin ecologic - de fapt cel mai important, dacă se ține seama de funcțiile pădurilor de la Văliug - trebuie precizat că el este asigurat în primul rând prin permanența pădurii. Referitor la acest aspect, fără a ști că peste șase ani pădurile respective aveau să fie incluse într-o arie naturală protejată, specialistul din Austria citat anterior scria următoarele: „Este de subliniat faptul că menținerea permanentă a masivului în stare închisă, fără întreruperi semnificative, temporare sau locale, (...) constituie un avantaj necontestat: un microclimat mai mult sau mai puțin constant, o largă gamă de condiții de mediu favorabile Bibliografie Carcea, F., 1 9 6 1: fn legătură cu amenajarea și gospodărirea pădurilor virgine și cvasivirgine. Revista pădurilor nr. 5, București. C a r c e a, F., 1966: Instrucțiuni privind aplicarea tratamentelor. Centrul de Documentare pentru Economia Forestieră, București. Copăceanu, D., 1970: Interdependența dintre tratamentul aplicat arboretelor și tehnologia lor de exploatare. Revista pădurilor nr. 11, București. C o s t e a, C., 1962: Codru grădinărit. Editura Agro-Silvică, București. D i s s e s c u, R., 1989: Contribuții la determinarea fondului de producție optim în codrul grădinărit. Revista pădurilor nr. 1, București. D u d u m a n, G., 2009: Rezultate ale aplicării codrului grădinărit în arboretele din ocoalele silvice Văliug și Sinaia—studiu de caz. Revista pădurilor nr. 3, București. G i U r g i u, V. ș.a., 1972: Biometria arborilor și arboretelor din România. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., D i s s e s c u, R. ș.a., 1989: Structuri optime pentru pădurile de protecție. In: IC AS Seria a Il-a, București. Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții multiple. Editura Ceres, București. G u i m a n, Gh., 2009: Cercetări privind aplicarea tratamentelor cu perioadă lungă și continuă de conviețuirii mai multor specii de floră și faună forestieră (nișe ecologice diverse și numeroase), constanța recoltelor de masă lemnoasă, efecte sanogene și estetice asigurate pe termen lung” (Reininger, 1997). Evident că, odată cu încadrarea pădurilor de la Văliug în zona de conservare durabilă a Parcului Național Semenic — Cheile Carașului, acțiunea intensificării modului de gospodărire, prin aplicarea în cadrul lor a unei silvicultori apropiate de natură, este de importanță deosebită pentru viitorul pădurilor respective și pentru accentuarea continuă a rolului multifuncțional pe care îl îndeplinesc. regenerare. Tratamentul codrului grădinărit. Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - manuscris, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București. L e a h u, I., 1984: Metode și modele structural funcționale în amenajarea pădurilor. Editura Ceres, București. P o p e s c u - Z e 1 e t i n, I., A m z ă r e s cu, C., 1953: Schița unei metode de amenajare pentru codrul grădinărit. Revista pădurilor nr. 12, București. Popescu-Zeletin, I. ș.a., 1957: Tabele dendrometrice. Editura Agro-Silvică de Stat, București. Popescu-Zeletin, I., 1959: Metodă pentru amenajarea pădurilor grădinărite. Centrul de Documentare pentru Economia Forestieră, București. R u c ă r e a n u, N., 1953: Amenajarea codrului grădinărit. Revista pădurilor nr. 10-12, București. Rucăreanu, N., L e a h u, I., 1965: Cercetări privind importanța practică a distribuțiilor tip pentru îndrumarea arboretelor spre structura grădinărit normală. Lucrări științifice, Universitatea Brașov. Reininger, H., 1997: Pădurea seculară românească, arhetip pentru o silvicultură pe baze ecologice. Revista pădurilor nr. 3-4, București. S m ej k a 1, G., 1986: Contribuții ale amenajamentului la trecerea de la codru regulat la codru grădinărit a unor arborete din Ocolul silvic Văliug. Revista pădurilor nr. 3, București. Dr.ing. Filimon CARCEA Membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești” 50 years of application of conversion cuttings towards sclcction structura in the forests belonging to the Văliug Forest District Abstract Based on the forest management plan released in 1951, a large programme of conversion of some even-aged stands, providing important hydrological functions, towards uneven-aged structure was launched in the Văliug Forest District (Caraș-Severin Branch of the Romanian State Forest Administration-ROMSILVAj.The area of these forests presently cover ahout 9,000 ha. The paper emphasizes the onset and evolution-development of conversion process, the most significant results regarding the structural changes existing at present, as well as some recommendations for the future of conversion process. Without underestimating the economic importance of Văliug Ibrests, the paper outlines the need for a more intensive management, concordant to thei r ecologica! and social functions, cspecially after the inclusion of these forests into the sustainable conservation area of Semenic-Cheile Carașului National Park. Keywords: forest management, selection cuttings, conversion cuttings, even-aged structure, uneven-aged, selection-like structure. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 6 Despre cataloagele regionale de tipuri de ecosisteme și de stațiuni forestiere1 1. Introducere Ideea că pădurea are caracter regional și că deci și silvicultura trebuie diferențiată regional nu este nouă. în introducere la cursul de silvicultură, G. Morozov (1912) a argumentat necesitatea diferen- țierii tipologice (de fapt ecologice) și geografice a pădurilor. în capitolele 5 și 6 ale acestui curs era prevăzută prezentarea clasificării tipologice a pădurilor și descrierea lor pe regiuni „botanico- geografice”. La nivel european ideea a căpătat contur prin cunoscutele lucrări ale profesorului de silvicultură K. Rubner și a colaboratorilor săi (Rubncr el al. 1942; Rubner et Reinhold 1953). Iar materializarea ideii de diferențiere a tipurilor de stațiuni pc regiuni și sectoare s-a realizat de către școala stațională formată în Germania (Krauss și colab. 1949, Schlenker 1950 ș.a.). într-o sinteză a concepțiilor acestei școli, G. Schlenker (1964) arată că în clasificarea stațiunilor forestiere sunt două etape: 1. Stabilirea unităților teritoriale mai mult sau mai puțin omogene din punct de vedere al condițiilor naturale (climă, relief, roci, soluri), așa-numitele Wuchsgcbicte și Wuchsbezierke (regiuni și sectoare de creștere). 2. Diferențierea, în cadrul sectoarelor, a tipurilor de stațiuni regionale prin gruparea stațiunilor asemănătoare sub raport productiv și silvicultural. Pe această bază s-a înfăptuit clasificarea sta- țiunilor forestiere în mai multe regiuni de creștere din Germania (Schlenker, 1950; Hauff, 1953; Muhlhaiiser, 1964 ș.a.). Acum 25 de ani și specialiștii francezi s-au an- grenat în această fructuoasă direcție de cercetare elaborând mai multe cataloage regionale de tipuri de stațiuni și punând la punct și o metodologie complexă de studiu a stațiunilor dar și a fitoccnozelor forestiere (Timbal, 1984; *** 2004). Cataloage regionale de tipuri de stațiuni au fost elaborate și în alte țări. 1 Lucrare prezentată la simpozionul “Noi concepții și realizări în dome- niul ecologiei forestiere” organizat de Secția de silvicultură a ASAS (2 noiembrie, 2009). Nicolae DONIȚĂ Constantin ROȘU Florin DĂNESCU 2. Stadiul cercetărilor efectuate în acest domeniu în România, necesitatea continuării lor, direcții de abordare și posibilități de valorificare în România, în domeniul tipizării pădurilor și a stațiunilor s-a mers pc altă cale. Tipurile dc pădure și tipurile de stațiune au fost descrise pe întreaga țară și nu pe regiuni (Pașcovschi și Leandru 1958; Purcelean și Pașcovschi 1968; Chirițâ și colab. 1964; Chiriță și colab., 1977). Totuși, autorii acestor prime inventare de tipuri crauconștienți de variabilitatca regională pronunțată a pădurilor și stațiunilor dm cauza variabilității mari a condițiilor de viață (climă, relief, roci, soluri). Chiar în lucrările citate sunt descrise unele tipuri regionale și se relevă necesitatea dezvoltării cercetărilor tipologice pe regiuni. în cazul tipurilor de pădure se indică în acest sens 26 regiuni. în cazul tipurilor de stațiuni se menționează la fiecare mare unitate bioclimatică diviziunile regionale. în total este vorba de 50 asemenea diviziuni. Nu se dau însă inventare de tipuri din aceste unități. în stabilirea tipurilor de ecosisteme (Doniță și colab., 1990) s-a adoptat aceeași linie de descriere a tipurilor pe țară, neexistând suficient material pentru a diferenția tipurile în profil regional. Pe de altă parte, nevoia regionării era resimțită în practica silvică în domeniile producției forestiere, a utilizării materialelor de împădurire, a stabilirii formulelor de împădurire, a protecției pădurilor, a optimizării efectivelor de vânat. Aceasta a determinat inițierea de cercetări speciale concretizate într-o serie de lucrări științifice și de îndrumare pentru producție. în I.C.A.S. este elaborată o zonare (dc fapt și regionare) a producției pădurilor (Giurgiu și colab., 1968), o zonare (de fapt și regionare) a utilizării materialelor de împădurire (Enescu și colab. 1976), o zonare și regionare ecologică a pădurilor (Doniță și colab. 1980) (pe baza careia s-a făcut de fapt zonarea utilizării materialelor de împădurire). în cadrul Colectivului de Ecopedologie al Academiei R.S.R. și apoi al Institutului de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie, un colectiv condus de academicianul C. Ciriță a elaborat de asemenea un REVISTA PĂDURILOR»Anul 124 »2009»Nr 6 13 vast material de descriere a condițiilor de viață a pădurilor din întreaga țară, pe unități regionale (din păcate nepublicat). în zonarea producției pădurilor sunt stabilite 19 tipuri fîzico-geografîce și 40 de unități silvo- economice regionale. în celelalte două lucrări s-au delimitat 5 mari regiuni forestiere cu 37 subregiuni și 144 sectoare regionale ale principalelor 10 for- mațiuni forestiere naturale zonale din România. Pentru fiecare sector se indică elemente climatice și potențialul termic, hidric și trofic al stațiunilor, iar pe subregiuni sunt prezentate și caracteristici diferențiale ale producției forestiere, ale dăunătorilor pădurii, ale gospodăririi în trecut, ale efectivelor optime de vânat etc. în regionarea efectuată de colectivul condus de C. Chiriță au fost stabilite 85 de districte și 99 de subdistricte de condiții de viață a pădurilor. Trebuie menționat că au existat însă și cercetări de tipologie a pădurilor și a stațiunilor care pot fi considerate cataloage regionale de tipuri (Pașcovschi și colab., 1954; Leandru, 1954; Pașcovschi și colab., 1955; Pașcovschi și colab., 1956; Dămaceanu și colab., 1964, Pașcovschi și Doniță, 1967; lonescu 1968). Studiile naturalistice pe ocoale silvice, din diferite districte, efectuate de C. Chiriță și colab. între anii 1970-1982, conțin practic și inventare de tipuri de stațiuni valabile pentru acele districte. Există și teze de doctorat care conțin caracterizări tipologice regionale. Dar abia în anul 2006 a fost lansat, în cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), un amplu program de stabilire a cataloagelor regionale de ecosisteme și de stațiuni forestiere. în primul an s-au luat în studiu 4 subregiuni din nord- estul țării (după regionarea publicată în 1980). Dar decesul regretatului dr. Nicolae Geambașu, conducătorul programului, a stopat cercetările. Este însă imperios necesară reluarea acestui program, deoarece fără o definitivare a cercetărilor tipologice pe plan regional nu se poate trece la gospodărirea durabilă a pădurilor și la utilizarea corectă a stațiunilor, geografic și ecologic diferențiată. Prin cercetările ce se vor efectua în acest program se vor putea descrie noi tipuri sau variante regionale de tipuri, dar în special se vor putea redefîni multe tipuri de stațiuni puternic modificate în ultimii 50 de ani din cauza unor acțiuni antropice care au alterat echilibrul condițiilor de viață (de exemplu stațiunile din lunci, cele de terenuri erodate din fondul forestier, cele de terenuri poluate, aridizate etc.). Trebuie precizat că pe plan regional trebuie să fie stabilite atât tipurile de ecosisteme pentru pădurile în care s-a păstrat compoziția naturală, indicată staționai, cât și tipurile de stațiune pentru toate situațiile din fondul forestier sau din alte terenuri care ar urma să fie împădurite. Este vorba în primul rând de terenurile agncole degradate care formează în prezent mare parte din terenurile ce se împăduresc și în care se întâmpină dificultăți în stabilirea soluțiilor adecvate în plan regional. Este vorba apoi de stabilirea tipurilor de stațiuni de stepă în care de asemenea se vor face împăduriri sau se vor înființa perdele forestiere de protecție. După întocmirea cataloagelor regionale va fi necesară monitorizarea evoluției rapide a unor tipuri sub influența condițiilor de mediu (în special de climă) foarte schimbătoare, ca și a impacturilor antropice tot mai puternice. Ca unități regionale pentru elaborarea cataloagelor se pot folosi regionările din 1968 și 1980 care coincid în linii mari. în programul amintit anterior s-a luat ca bază regionarea din 1980. Ca unități de lucru au fost admise subregiunile în care condițiile de viață și vegetația naturală au, mai mult sau mai puțin, aceeași diversitate, dictată în special de climă, relief, roci, soluri. Aceste subregiuni sunt redate înfig. 1. Pentru a ilustra deosebirile dintre subregiuni sub raportul aprovizionării cu apă, factor determinant în producția forestieră, în tabelul nr. 1 se prezintă Fig. 1. Harta regionării pădurilor din 1980. A] - OA subregiuni forestiere. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 »Nr.6 precipitațiile anuale în raport cu intervalul altitudinal al unității. Acest tabel pune în evidență deosebirile mari dintre subregiuni (de exemplu între cele de pe macroversanții vestici și estici ai Carpaților Orientali, ai Munților Apuseni, între subregiunile din Dobrogea și cele vecine, între Podișul Sucevei și Podișul Central Moldoveneasc etc.). De exemplu, între macroversantul vestic și estic al Carpaților Orientali diferența de precipitații anuale este de 100 - 150 mm, iar în cazul Munților Apuseni această diferență este de până la 400 mm. Dar deosebiri însemnate sunt și în compoziția fîtocenozelor forestiere, marcată prin specii cu răspândire regională, în productivitatea arboretelor formate din aceeași specie de arbori, în relief, roci, soluri (Doniță și colab., 1980). Desigur se mai pot face precizări ale limitelor acestor unități, eventual o grupare a unităților vecine, în principiu însă, regionarea tipurilor trebuie făcută pe unități teritoriale cât mai omogene (de peisaj). în acest sens trebuie luate în considerare și regionările efectuate de geografi (vezi Atlasul R.S.R.). în Franța, de exemplu, regionările s-au făcut chiar pe teritorii mult mai mici decât subregiunile forestiere din România. 3. Concluzii Dacă se organizează colective de cercetare pe unitățile I.C.A.S. și de învățământ care dispun de personal și baza materială necesară, elaborarea cataloagelor regionale se poate finaliza în 5-7 ani. Condiția este de a lucra cu colective complexe având specialiști în ecologie, floră, soluri, climă, auxologie, și evident silvotehnică, pentru a propune și măsuri de gospodărire diferențiate regional (pe baza experienței existente). Vor fi necesari cel puțin doi ani pregătitori pentru a sintetiza toate informațiile utile pentru caracterizarea unităților de regionare și punerea la punct a metodologiei. Utilizarea cataloagelor regionale de tipuri de eco- sisteme și de stațiuni forestiere se va face în primul rând în amenajarea pădurilor. Folosirea cataloagelor va simplifica încadrarea ecosistemică și stațională a pădurilor în lucrările de amenajare dar, ceea ce este mai important, va asigura evidențierea tocmai a particularităților regionale ale pădurilor, obligând amenajiștii și silvicultorii de la ocoale să propună și să utilizeze măsuri silvotehnice adecvate acestor particularități. Tabelul 1 Altitudinea și precipitațiile medii anuale pe subregiuni ecologice forestiere * Subregiunea ecologică forestieră Interval altitudinal (m) Precipitații anuale (mm) Grupa central-carpatică de vest Câmpia Transilvaniei (11) 200-500 500-600 REG. CARPATICĂ Trascău-Muntele Mare (G4) 200-1650 545-1050 Grupa est-carpatică Vlădeasa-Gilău (G3) 300-1650 670-1150 Obcinele Bucovinei (A2) 400-1600 655-945 Giurgeni-Ciuc (B2) 700-1650 730-1080 Subregiunea ecologică Interval Precipitații Bistrița-Tarcău (B3) 200-1700 530-960 forestieră altitudinal (m) anuale (mm) Vrancea-Buzâu (C2) 200-1700 600-1080 REGIUNEA ESTICĂ Grupa sud-carpatică Podișul Sucevei (Jl) 300-500 600-725 Ciucaș-Bucegi (C3) 150-1700 550-1150 Depresiunea Jijia-Bahlui (J2) 25-200 450-570 Făgăraș-sud (D2) 200-1800 620-1210 Platforma Tutovei (Kl) 75-550 475-650 Parâng-Vâlcan (E2) 150-1750 570-1410 Platforma Fălciului (K2) 15-350 400-600 Grupa vest-carpatică REGIUNEA SUD-ESTICĂ Cema-Semenic (FI) 150-1450 625-1340 Delta Dunării (LI) 0-20 350 Țarcu-Poiana Rusca (F2) 100-1750 625-1275 Dobrogea de Nord (L2) 100-450 450-600 Zarand-Metaliferi (Gl) 100-1250 625-1275 Dobrogea Centrală (L3) 50-150 350-400 Pădurea Craiului (G2) 100-1600 650-1450 Dobrogea de Sud-vest (L4) 50-200 400-550 Podișul Someșan (HI) 150-900 575-1025 Bălțile Dunării (Ml) 2-15 400 Grupa nord-carpatică Bărăgan-Câmpia Șiretului (M2) 5-50 400 Maramureș (Al) 200-1600 800-1350 REGIUNEA SUDICA Rodna-Năsăud (H2) 300-1750 700-1450 Câmpia Vedea-Argeș (NI) 15-200 450-600 Grupa central-carpatică de est Câmpia Olteniei (N2) 15-200 440-550 Gurgliiu -Harghita (Bl) 700-1600 800-1340 REGIUNEA VESTICĂ Țara Bârsei (CI) 450-1750 680-1100 Câmpia Timișului (Ol) 75-200 580-680 Țara Făgărașului (Dl) 400-1700 665-1190 Câmpia Crișurilor (02) 75-200 550-650 Cindrel-Retezat (El) 200-1800 560-1290 Câmpia Someșului (03) 100-200 570-670 Podișul Tâmavelor (12) 300-800 590-810 * Date din lucrarea Doniță și colab, 1980 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 ^2009 •Nr. 6 15 Dar cataloagele, prin tipurile staționale regionale, vor permite o corectă alegere a speciilor și a lucrărilor de împădurire și dc îngrijire a culturilor nu numai în fondul forestier, ci și în terenurile degradate ce urmează a fi împădurite, ca și în regiunile aride sau supuse aridizării în care se prevede înființarea perdelelor forestiere de protecție. Bibliografie C h i r i ț ă, C., și colab., 1964, Fundamente naturalistice și metodologice ale tipologiei și cartării staționale forestiere, Editura Academiei București, 301 pag. C h i r i ț ă, C., și colab., 1977, Stațiuni forestiere, Editura R.S.R. București. D ă m ă c e anu, C, și colab., 1964, Cercetări privind ameliorarea pădurilor degradate din Nordul Dobrogei, Editura Agrosilvică București. Doniță, N., și colab., 1980, Zonarea și regionarea ecologică a pădurilor din Republica Socialistă România, ICAS, București, seria II. D o n i ț ă, N., C h i r i ț ă, C., S t ă n e s c u, V, (coordonatori) și colab., 1990, Tipuri de ecosisteme forestiere din România, Editura Tehnică Agricolă, București, 400 pag. E ne s cu, V., D o n i ț ă, N., și colab., 1975, Zonele de recoltare a semințelor forestiere din România, ICAS, seria II, București, 84 pag. G i u r g i u, V., și colab., 1968, Contribuții privind zonarea pădurilor și a producției forestiere din Republica Socialistă România, ICAS, București. H a u f f, R., 1953, ffuchsbezierksgliederung in Oberschwaben, Mtt. Verein Forstl, Standortskarl 3. I o n e s c u, A., și colab., 1968, Cercetări staționaleprivind cultura plopilor euramericani în Lunca Dunării, Ccntr. Doc. Tehn., Ec. Forest., București, 123 pag. K r a u s s, G., H o r n s t e i n, F., S c h 1 e n k e r, G., 1949, Standortskartierung im Rahmen der Forsteinrichtung, Allg. Forstz. 4. în concluzie, elaborarea cataloagelor regionale de tipuri de ecosisteme și de tipuri de stațiuni este o problemă de mare actualitate care se cere rezolvată în timp cât mai scurt. Numai astfel cadrul tipologic al gospodăririi pădurilor va deveni suficient de detaliat pentru a se ajunge cu adevărat la silvicultura durabilă, conservatoare, ecologic fundamentată. M o r o z o v, G., 1912, Ucenie o lese, S. Petersburg. M uh 1 h au s e r, G., 1964, Die Standortsverhâltnisse im Deckenschotter - undAHmorănen Gebiet, Ln Standort, Wald und Waldwirtschaft in Oberschuwaben, pp. 69-84. Pa școv schi, S, Lea ndru, V, 1958, Tipuri de pădure din Republica Populară Română, Editura Agrosilvică, București. P a ș c o v s c h i, S., D o n i t ă, N., 1967, Vegetația lemnoasă din silvostepa României, Editura Academiei București, 294 pag. Purcelean, S., Pașcovschi, S., 1968, Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor fundamentale de pădure din România, Centr. Doc. Tehn. pentru Econ. Forest., București, 106 pag. R u b n e r, K., et. al. 1942, Neudammerforstliche Lehrbuch. Neutnann, Neudamm. R u b n e r, K., R e i n h o 1 d, F., 1953, Das natilrliche. Waldbild Europas, Hamburg. Schlenker, Co., 1950, Forstliche Standortskartierung in Wurttemberg. Allg. Forstz. 5. S c h 1 e n k e r, G., 1964, Entwicklung des in Sudwestdeutschlands angewandten Verfahren der forstlichen Standortskunde, In, Standort, Wald und Waldwirtschaft in Oberschwaben. 5-26. T i m b a 1, J., 1984, Recommandations pour la presentation des catalogues de stations forestieres. 42 pag. * * *, 2004, La typologie des stations forestieres. Dr. ing. Nicolae Doniță Membru titular al Academiei dc Științe Agricole și Silvice Tel. 0726201702 Conf. dr. ing. Constantin Roșu Tel./fax 0217777974 Dr. ing Florin Dănescu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice B-dul Eroilor 128, Voluntari, jud. Ilfov, E-mail: icas@icas.ro About the regional catalogs of forest ccosystem and forest stand types Abstract The extant forest typologies include inventories of types for thc cntirc land. But the regional differentiation of climate, soils, rocks in Romania make necessary the claboration of regional catalogs of forest ccosystem types and forest stand types. One project started in 2006 was not accomplicd and must be continued in the nextyears. Keywords; regional catalogs, forest ecosystem types, forest stand types 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 •Nr. 6 Un nou criteriu de caracterizare ecologică a pădurilor: dimensiunea spiritual-estetică1 în infinitul creațiilor naturale, pădurea nu este o entitate oarecare, ci o ființă vie cu totul specială, despre care putem spune metaforic că are un suflet, iar acest suflet se poate percepe atât epifenomenal, în ritmicitatea formelor, a volumelor, golurilor și culorilor, cât, mai ales, în funcțiile sale integratoare, ca ființă colectivă. De aici atmosfera sa de mister, de necunoscut, care ne întâmpină de îndată ce i-am trecut pragul, de aici fascinanta sa mitologie și, tot de aici pornește gândul în mișcarea sa către infinit. Cel care trăiește în spiritul pădurii simte în subconștient o prezență vie reconfortantă, care-i dă speranță și forță de luptă împotriva stresurilor vieții și, totodată, găsește liniștea necesară vindecării sale. Conectarea cu transcendentul, dialogul cu înaltul, ca într-un templu, în pădure se produce. Dar, dacă pădurea are suflet, ea ne îndeamnă să și simțim, să și gândim frumos, ceea ce înseamnă „a filosofa”. Iată cum, pătrunzând într-un alt spațiu, în metaspațiu, ajungem la ceea ce se poate defini ca o „silvosofie”. La baza noii discipline stă o silvocalie, elaborată de noi mai înainte (Scripcaru și Bândiu, 1997; Bândiu, 2004), care vede în frumusețea pădurii o stare specială de spirit, similară cu cea care rezultă din contemplarea artelor. Văzută, deci, prin prisma artei, ca o realitate de dincolo de noi, pădurea se transfigurează, oferindu-ne o altă realitate, mai eterică, spiritualizată, impregnată de emotivitate, poezie și mit. Este punctul final spre care tinde silvocalia sau, metaforic vorbind, este o „închidere a cercului”, după un periplu prin lumea ideilor, ceea ce poate însemna și „o silvosofie după silvocalie”, cu toate consecințele pragmatice care decurg de aici, în principal prin modificarea paradigmelor ecosistemice, care, în concepția noastră, primesc o nouă dimensiune: cea spiritual-estetică. înțelegând prin frumos ecosistemic perfecta armonie dintre structură și formă, dintre funcție 1 Lucrare prezentată la simpozionul „ Noi concepții și realizări în dome- niul ecologiei forestiere ", organizat de Secția de Silvicultură a ASAS pe 2 noiembrie 2009 cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la nașterea dr.ing. Nicolae Doniță, membru titular al ASAS. Constantin BÂNDIU și substrat, dintre intrări și ieșiri, proprietăți care, într-o formă modificată, redau principiul lui Platon („echivalentul Binelui este Frumosul”), pentru o mai rotundă definire, vom mai adăuga o serie de concepte, preluate din estetica lui Immanuel Kant: „plăcere, în absența durerii”, „finalitate, în absența scopului”, „universalitate, în absența normelor particulare” și „ordine, în absența legii”. Aceste concepte, care, în fapt, exprimă esența artei, aplicate la pădure devin principii călăuzitoare, ajutându-ne să distingem între scop, necesitate și gratuitate: frumosul natural este o generoasă și gratuită ofertă făcută nouă, pentru a ne reda pe noi înșine și a ne vindeca de alienare și a regăsi bucuria de a trăi. Dar noua estetică, de tip silvestru, ne mai permite să descoperim și alte asemenea principii, menite să constituie punctul de plecare, decalogul unei silvicultori pe baze estetico-ecosistemice. Acestea ar fi: 1. Idealitate, ca arhetip de frumusețe naturală, 2. Armonie, sau perfecțiune dc organizare structural-funcțională, 3. Pluralitate, 4. Durabilitate- cvasietemitate, 5. Poartă de pătrundere în lumea fabuloasă a visului și a poeziei, 6. Spațiu de regăsire a miturilor copilăriei, 7. Invitație la înțelepciune și melancolică filosofare, 8. Spiritualitate, 9. Sacralitate, topos purificator, 10. Speranță pentru binele, sau siguranța ecologică de mâine. Două sunt coordonatele arhitecturale ale frumosului silvestru: o anumită succesiune a formelor și volumelor în timp și spațiu, deci ritmica interioară, și o îmbinare armonioasă a spațiului gol, din afară sau din interior, cu spațiul împădurit, deci ritmica exterioară, tradusă în peisaj. Privită din afară, pădurea este componentă a peisajului geografic; privită din interior, ea este undă, ondulație, sau înșiruire de coloane, care sugerează templul. în termeni silvici, aceasta înseamnă că în intervalul a două structuri fundamentale: plurienul și echienul, sau mai precis unienul, ambele larg răspândite în natură. De aici o primă distincție de ordin estetic: încadrarea unei păduri cu o structură dată în stilul arhitectonic specific, care i se potrivește. REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 *2009 • Nr. 6 17 în acest sens, după specie și modul de dispunere în spațiu a trunchiunlor, se pot distinge: a. Goticul. îl regăsim în special la pădurile echiene de molid și brad. Trunchiurile drepte ale acestor arbori, înalte și ușor conice, cu linii verticale ce urcă și se apropie, sugerează fuga, îndepărtarea, la fel ca la catedralele gotice la care coloanele ghidează privirea spre înălțimi, iar coroanele în arcuri frânte formează cerul de deasupra noastră. b. Clasicul este specific pădurii de fag, unde regăsim toate virtuțile cardinale ale stilului - armonie, echilibru, închidere a formelor, limitare, mișcarea în cerc - redate într-un registru coloristic luminos, aproape apolinic. Impresionează în primul rând cilindricitatea trunchiurilor, simetria frunzelor, alternanța suprafețelor curbe cu suprafețele drepte, luminozitatea formelor și a volumelor. c. Alte stiluri. Ne referim aici la unele stiluri deschise, întâlnite la structurile amestecate, cum sunt barocul și expresionismul, care însă apar mai mult accidental, în biotopuri ecotonice, sau de limită. De regulă, ele sunt deosebit de expresive, ecologic bine realizate, dar silvicultural neproductive. Felul în care apreciem aceste stiluri, impresia pe care ne-o lasă, depinde și de modul în care ne este direcționată privirea: - când privirea merge în sus spre transcendent, căutând lumina într-o tragică dorință de a atinge infinitul și de a ne apropia de Dumnezeu, ne aflăm în plin gotic, pe terenul catolicismului; - când privirea coboară, odată cu razele de lumină ce vin de sus și ne învăluie ca o apă aurie, caldă și blândă, ne aflăm în plin ortodoxism; - când privirea merge pe orizontală, spre interiorul pădurii, sondând întunericul și nepătrunsul, ne aflăm pc terenul epicului și al mitologicului, eventual al altor forme de manifestare a culturalului. Văzută pe verticală, pădurea este lirică, poetică, sacrală; văzută pe orizontală ea este epică, epopeică, misterioasă, profană. Când este undă, mișcare universală, plurienul poate fi asimilat cu cosmicul, sau cu mioriticul, după limbajul propriu al poporului român. Această pădure devine pentru români, în plan filosofic, spațiu transcendent, mit, religie. Pădurea unienă este mai transparentă și poate avea în basme funcție de zid despărțitor între două lumi, cea bună și cea rea, sau ca obstacol în calea unor acțiuni homerice (de ex. o perie, care se transformă într-o pădure deasă, de netrecut). Dar pădurea nu este numai formă; ea este în același timp culoare, sunet, mișcare pe verticala timpului și a spațiului. Din combinarea acestor elemente rezultă o multitudine de peisaje, cu tot atâtea stări de spirit speciale. Gândit metaspațial, ca impresie și reflectare în psihicul uman, peisajul silvestru ni se relevă astfel ca o realitate care depășește forța de seducție a lumii materiale, primind acea dimensiune proprie, cunoscută dar nemenționată încă, pe care, pentru prima dată o definim printr-o sintagmă aparent opozabilă ideii de pădure: „dimensiunea spiritual-estetică”. Este dimensiunea care ne-a condus la elaborarea unei semantici silvanești, care se referă atât la peisajul împădurit (sau cu pădure, în proporție semnificativă), cât și la arborele individual, privit ca element de peisaj, purtător de suflet colectiv. Sub acest aspect, arborele (specia) este o metaforă, ce poate fi tratat și ca un veritabil personaj (liric, sau epic) pe scena virtuală a unei păduri spiritualizate. Prezențe vii, cu mare potențial psihogen, singuri sau în colectivitate, arborii pot fi protagoniștii următoarelor tipuri de peisaj: a. Ca realitate concretă, fizico-geografică: peisaj ritmic (ondulatoriu), curbiliniu, zdrențuit (zimțat), de tip portal și geometric; b. Ca stare de spirit (prezență virtuală, transfigurată: peisaj consonantic, sacral, romantic (mitologizant), paradisiac și clasic (echilibrat). în natură, toate aceste tipuri interferează sau se suprapun, peisajul fiind după Amiel „o stare de spirit”, sau, spunem noi, viziuni proprii, personale, asupra naturii contaminate de ideile pe care fiecare dintre noi le avem despre artă. Vom arăta, în încheiere, că fiind cosmos și templu (biserică) în același timp, în plan filosofic pădurea conține și ideea de Bine absolut, idee străveche lansată încă de Platon, prin expresia „Kalokagathon”. Dc aici rezultă și tripla valență fenomenologică sub care se prezintă pădurea arhetipală: ca fenomen geografic, ecobiologic și spiritual-estetic. 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr 6 Bibliografie Bândiu, C, 2004: Esteticăforestieră. Introducere în Silvocalie. Ed. Media Star, Reșița. Bândiu, C., 2005: Dupăsilvocalie, osilvosofie. Rcv. Pad. Nr. 4/2005, pp. 51-52. Burkitt, C.F., 2008: Biserica și gnoza. Ed. Herald, București. CălinescuG., 1990: Pagini de estetică. Ed. Albatros, București. Eco, U., 2005: Istoria frumuseții. Ed. RAO, București. Eliade; M., 1992: Tratat de istoria religiilor. Ed. Humanitas, București. Ghyka; M., 1998: Filosofia și mistica numărului. Ed. Univers Enciclopedic, București. Meslin; M., 1983: Știința religiilor. Ed. Humanitas, București. Oxford, 1999: Dicționar de filosofic. Ed. Univers Enciclopedic, București. Papu, E., 1985: Apollo, sau ontologia clasicismului. Ed. Eminescu, București. Peters, E. F., 1993: Termeniifilosofieigrecești. Ed. Humanitas, București. Platon: Dialoguri. Trad. Cezar Papacostea. Dr. ing. Constantin BÂNDIU Membru de onoare al ASAS Bd. Mărăști Nr. 61 Telefon: 021/7452096 A new criterion of the ecologic characterization of forests: the aesthetic-spiritual dimension Abstract In the author’s vision, the forest is more than a simple community of trees with its own environmcnt; it is a living entity with structures that suggest art products and metaphorically speaking it has an infinite, ineffable “soul”, a sourcc of poetry and myth. From the aspiration for heights, the connection with transcendental space rcsults, from the way to structure vertically and horizontally the characteristic aesthetîc styles: gothic referring to the catholic religion in the case of uneven-aged, classic to orthodoxy and in the case of unicn and expressionism for the mixed undifferentiated structures. From the phenotnenological point of view, we can speak about a triple semantic aptitude: the forest, as a gcographical, eco- biological and aesthetic-spiritual phenomenon. Another distinction can be made from the landscape point of view: the physical-geographical landscape and spiritualized landscape (meta-landscape) considered as a special spiritual condition and an epic-lyrical open scene, as well. Keywords: silviculture, philosophy, forestry esthetics REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 6 19 Analiza comparativă a reacției arborilor la influența factorilor de mediu în condițiile de vegetație din Carpații Orientali Cristian Gheorghe SIDOR 1. Introducere în cercetările privind sistemul climă-creștere radială a arborilor, ca indicator sintetic al proceselor de biosinteză la nivelul arborelui, se folosesc datele și informațiile furnizate dc inelul anual. Acesta prezintă o serie de caracteristici care sunt rezul- tatul variației factorilor de mediu asupra proceselor ecofiziologice ce determină cantitatea și calitatea creșterii (Fritts, 1976). Variația caracteristicilor inelului anual poate fi corelată cu variația unuia sau mai multor factori de mediu care influențează procesele biologice și con- duc la formarea inelului anual (Popa, 2004). O mare parte din variabilitatea inelului anual este pusă pe seama condițiilor climatice, analiza acestuia oferind informații empirice asupra modului în care arborii reacționează la influența climatului, atât la nivel spațial cât și temporal (IPCC, 2007). Studiul relațiilor complexe dintre factorii clima- tici și ecosistemele forestiere permite evidențierea unor elemente de maxim interes pentru cunoașterea răspunsului arborilor la variația climatului și a variabilității spațiale a climatului (Frank și Esper, 2005). în prezentul material se are în vedere realiza- rea unei analize comparative a reacției arborilor la influența factorilor de mediu, cu referire principală Ia factorii climatici, în condițiile de vegetație din ecosistemele forestiere de molid cu brad localizate pe clinele de est și de vest ale Carpaților Orientali. 2. Material și metodă Zona de studiu Zona de studiu este situată în 2 arborete ames- tecate de molid cu brad de la nivelul Carpaților Orientali, localizate aproximativ la aceeași altitu- dine (1.050 m) și latitudine (fig. 1). Primul arboret este situat în munții Ciuc (clina de est a Carpaților Orientali), în cadrul Ocolului Silvic Comăncști, la 46°24'00” latitudine nordică și 26° 10'30” longitu- dine estică. Al doilea arboret este localizat în munții Harghita (clina de vest a Carpaților Orientali), în • Abie-atfo Fi» aba- 20 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 •2009*Nr 6 zona Harghita Băi, la 46°21'30” latitudine nordică și 25°38'60” longitudine estică. Arboretele din care s-au prelevat probele de creștere au o structură plurienă, sunt situate pe soluri brune de pădure, iar panta terenului variază între 30 și 35 grade în am- bele zone. Cercetările au vizat ca lucrări de teren preleva- rea a 159 carote de creștere, iar metoda de cercetare utilizată la prelucrarea și analiza materialului de teren a fost specifică fiecărui obiectiv abordat. Elaborarea seriilor dendrocronologice Seriile dendrocronologice au fost elaborate con- form principiilor dendrocronologice (Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis, 1990; Popa, 2004), Astfel, au fost selecționați 20-25 de arbori, de la care s-au ex- tras câte două probe de creștere de la înălțimea de 1,30 m de la sol, pe direcții perpendiculare. Caro- tele prelevate au fost transportate și păstrate în tu- buri speciale din hârtie, asigurându-se uscarea lentă a acestora, iar după uscare acestea au fost montate pe suporți speciali de lemn, fiind ulterior șlefuite cu bandă abrazivă cu granulație de 200-800 în vederea evidențierii inelelor anuale. Măsurarea lățimii inele- lor anuale s-a realizat cu digital pozițiometrul Lintab cu o precizie de 0,001 mm (Rinntech, 2005). Seri- ile de creștere s-au interdatat cu ajutorul programu- lui informatic TSAPwin, iar verificarea fiabilității interdatării s-a realizat cu programul informatic COFECHA (Hohnes, 1983; Cook et al„ 1997). Toate seriile de creștere individuale au fost stan- dardizate în vederea eliminării semnalelor non- climatice și a maximizării informației climatice din seria dendrocronologică. în acest scop s-a aplicat o funcție spline cubică cu o periodicitate egală cu 67% din lungimea fiecărei serii de creștere radială medic (Cook și Kairiukstis, 1990). Seria medie de indici de creștere standardizați s-a obținut prin intermediul mediei biponderate, utilizându-se în acest scop programul informatic ASTRANwin (Cook și Krusic, 2006). în analiză s-a utilizat se- ria dendrocronologică reziduală datorită faptului că autocorelația este eliminată din seria indicilor de creștere radială. Datele climatice în vederea utilizării unui set omogen de date climatice pentru toată zona de studiu, cu serii de timp pentru ultimul secol, s-a apelat la baza de date climatice cu rezoluție de 0.5°x0.5° CRU 2.1. (Mitchell și Jones, 2005). Pentru fiecare se- rie dendrocronologică analizată s-a extras setul de date meteorologice (temperaturi și precipitații lu- nare) din celula grid cea mai apropiată, din perioada 1901-2002. Analiza variabilității spațiale a seriilor dendro- cronologice în vederea evidențierii diferențelor privind răspunsul arborilor la semnalul climatic, s-a apelat la un instrument statistic complex, respectiv la ana- liza componentelor principale. Aceasta este o metodă statistică de reducere a variabilelor la un număr de factori care explică majoritatea variabilității, putându-se pune în evidență modul de stratificare a seriilor dendrocronologice în raport cu reacția la modificarea parametrilor climatici (My- stat 12, 2008). Aplicând această metodă la analiza seriilor dendrocronologice a fost posibilă o analiză statistică mai fină de evidențiere a eventualelor diferențe între seriile dendrocronologice. Analiza relației creștere radială a arborilor - climat Reacția arborilor la variația climatului a fost analizată prin intermediul coeficienților de corelație de tip Pearson (Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis, 1990; Guiot, 1991) și a funcțiilor de răspuns. în cazul coeficientului de corelație, pentru calculul gradului de semnificație statistică s-a apelat la testul bilateral (Giurgiu, 1972). în ceea ce privește cea de-a doua metodă utilizată, aplicarea metodei funcțiilor de răspuns a permis estimarea coeficienților modelului statistic al funcțiilor de răspuns precum și eroarea standard a acestora. S-au considerat semnificativi din punct de vedere statistic coeficienții ale căror limite ale valorii duble a abaterii standard nu includ valoarea nulă. Studiile s-au realizat pentru perioada 1901 -2002, pentru care este asigurată acoperirea statistică pen- tru toate seriile dendrocronologice luate în studiu. Analiza corelației dintre seria dendrocronologică și parametrii meteorologici s-a realizat atât pen- tru valori lunare individuale (din luna mai a anu- lui precedent formării inelului anual până în luna septembrie a anului curent formării inelului de REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr 6 21 creștere), cât și pentru valori sezoniere: Mp-Sc (din mai precedent până în septembrie curent); lIASp (iunie, iulie, august, septembrie precedent); Np-Fc (din noiembrie precedent până în februarie curent); MAMc (martie, aprilie, mai curent); IIASc (iunie, iulie, august, septembrie curent); Op-Mc (din oc- tombrie precedent până în mai curent). Calculul funcțiilor de răspuns s-a realizat pentru intervalul de timp cuprins între luna mai a anului precedent formării inelului de creștere radială și luna septem- brie a anului curent formării inelului anual. 3. Rezultate Cercetările s-au realizat în baza a patru se- ni dendrocronologice elaborate pentru speciile molid și brad din cele două zone de studiu. Seria dendrocronologică elaborată pentru molidul din zona Comănești (COMC) acoperă perioada 1817- 2006, lungimea seriilor individuale variind între 64 și 190 ani, cu o medie de 99 de ani. Seria de indici de creștere elaborată pentru specia brad din aceeași zonă (COMB) este cuprinsă între anii 1730 și 2006, iar lungimea seriilor individuale variază între 74 și 277 ani, cu o medie de 153 de ani. în ceea ce privește seriile dendrocronologice elaborate în a doua zonă de studiu, seria dc molid (HABA) acoperă perioada 1 901-2002 0,80 ® B R O MO 0,60 0,40 0,20 COMB • O COMC -0.60 PC1 Fig. 2. Analiza în primele 2 componente principale a seriilor dendrocronologice elaborate. cuprinsă între anii 1810 și 2007 (creșterea medie anuală este de 2,78 mm, iar autocoreiația de ordi- nul 1 are o valoare de 0,87), iar seria pentru brad (HABB) este cuprinsă în intervalul de ani 1823- 2007 (creșterea medie anuală este de 2,22 mm, iar autocoreiația de ordinul I are o valoare de 0,84). Prin analiza primelor două componente princi- pale (fig. 2) se observă o segregare spațială clară a seriilor dendrocronologice localizate în clina de vest (HABA, HABB) față cele din clina de est (COMC, COMB) a Carpaților Orientali. De asemenea, prin reprezentarea grafică a mo- dului de organizare a punctelor dendrocronologice în raport cu primii 2 factori principali, s-a ajuns la concluzia că prima componentă principală surprinde semnalul climatic, iar a doua componentă influența altor condiții de mediu. Din calculele statistice re- alizate s-a constatat faptul că prima componentă principală explică 63% din variabilitatea seriilor de creștere radială, iar cea de-a doua 23%. Din figura 2 se observă și faptul că seriile de molid și brad de la Harghita Băi și seria de brad de la Comănești sunt separate între ele, în proporție însemnată, în raport cu cea de-a doua componentă principală, în timp ce seria de molid de la Comănești este separată spațial față de celelalte serii dendro- cronologice în raport cu ambele componente prin- cipale. Referitor la analiza relației dintre climat și creșterea radială a arborilor, în condițiile de climă Fig- 3. Corelația dintre seriile dendrocronologice elabo- rat® u rc8iniul temperaturilor (liniile orizontale — valori limită ale coeficientului de corelație semnificativ). Fig- 4. Funcțiile de răspuns pentru regimul termic. specifice zonelor studiate, se constată că molidul și bradul de la Harghita Băi și bradul de la Comănești au relativ același comportament în relație cu regimul revista pădurilor •Anul 124 *2009 »Nn6 22 temperaturilor, atât în ceea ce privește direcția de influență cât și intensitatea răspunsului dendrocli- matologic (fig. 3 și 4). Se remarcă, în principal, o corelație negativă cu temperaturile din sezonul dc vegetație precedent și o corelație pozitivă cu temperaturile din timpul re- pausului vegetativ și de la începutul sezonului de vegetație curent (acestea din urmă având un nivel de semnificație mai ridicat). în cazul molidului de la Comănești se constată aproximativ același răspuns al arborilor la variația regimului termic în ceea ce privește direcția de influență, însă nivelul de intensitate al relațiilor din- tre regimul termic și creșterea radială a arborilor are un nivel mai scăzut. De asemenea, se observă în această zonă și fap- tul că un rol însemnat în procesele de acumulare de biomasă lemnoasă în arborii dc molid din această mCIFITATh Fig. 5. Corelația dintre seriile dendrocronologice elabo- rate cu regimul precipitațiilor (liniile orizontale - valori limită ale coeficientului de corelație semnificativ). Fig. 6. Funcțiile de răspuns pentru regimul precipitațiilor. zonă îl are și regimul termic de la începutul sezonu- lui de vegetație curent formării inelului anual (lunile aprilie și mai). Regimul pluviometric din zonele studiate deter- mină relativ același răspuns din partea celor 2 specii în ceea ce privește creșterea radială (fig. 5 și 6). Se evidențiază, în principal, influența pozitivă a precipitațiilor căzute în timpul repausului vege- REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 • 2009 •Nr. 6 tativ asupra cuantumului depunerilor de biomasă lemnoasă pe trunchiul arborilor. Totuși, în cazul molidului din zona Comănești (COMC), se observă faptul că regimul precipitațiilor are un nivel dc semnificație mai ridicat în procesele de acumulare de biomasă în inelele anuale ale arborilor. 4. Discuții și concluzii Studiul variabilității spațiale a seriilor dendro- cronologice și analiza relației dintre climat și arbori a oferit posibilitatea delimitării ccoregiunilor omo- gene din punct de vedere al răspunsului arborilor la variația factorilor de mediu, precum și evidențierea răspunsului dendroclimatologic al arborilor de mo- lid și brad din zonele luate în studiu. Prin cercetările efectuate s-a demonstrat faptul că, pe ansamblu, condițiile de mediu generale de pc clina de vest a Carpaților Orientali sunt diferite față de cele de pe clina de est, influența condițiilor dc mediu asupra creșterii radialc a arborilor fiind mai puternică com- parativ cu influența speciei. Referitor la relația dintre climat și arbori, s-a evidențiat adevărul potrivit căruia răspunsul dendro- climatologic al arborilor de molid și brad de la Harghita Băi și al celor de brad de la Comănești este asemănător. Corelații pozitive cu temperaturile din repausul vegetativ s-au constatat că există și în cazul bradului din centrul și vestul munților Alpi (Frank, 2005). Rezultate similare au fost evidențiate și pnn studierea relației climat-arbore în zona Stâna de Vale din munții Apuseni (Kem și Popa, 2007), observându-sc faptul că temperaturile de la sfârșitul sezonului de vegetație anterior și din timpul iernii sunt factorii-chcic pentru creșterea radială a bradu- lui. Aceeași relație a fost descrisă și pentru bradul din Slovenia (Schichler et al., 1997). De asemenea, pentru Alpii francezi s-a ajuns la concluzia potrivit căreia temperaturile din sezonul de vegetație ante- rior induc o reacție negativă, semnificativă atât la molid cât și la brad (Desplanque et al., 1999). Studii dendroclimatologice realizate la molidul din valea Trockcntal din Elveția (munții Alpi) au scos în evidență relații asemănătoare cu cele evidențiate în cazul molidului de la Comănești, evidențiindu- se faptul că molidul reacționează favorabil la regimul termic din aprilie și mai, iar bradul arc o reacție negativă sau indiferentă, nesemnificativă din 23 punct de vedere statistic (Lingg, 1986). Totodată, la molidul din Lituania s-a remarcat răspunsul pozitiv al proceselor auxologice la temperaturile din aprilie și răspunsul negativ la temperaturile din sezonul dc vegetație precedent (Vitas, 1998). Temperaturile din prima parte a sezonului de vegetație, ca și rezerva de apă din anul precedent, sunt elementele esențiale în producerea lemnului timpuriu la conifere, care este dominant în inelul anual (Buentgen et al., 2006). în ceea ce privește regimul pluviometric, rezultate similare cu cele obținute în prezentul studiu au fost Bibliografie Buntgcn, U., Frank, D.C., Nievergelt, D., Esper, J. 2006: Summer temperature variations in the European Alps, A.D. 755-2004. Journal of Climate 19(21), pp. 5606-5623. Cook, E.R., Kairiukstis, L.A. (eds.), 1990: Methods of dendrochronology. Applications in the environmen- tal Sciences. Kluwer Academic Publisher». Dordrecht. 394 p. Cook, E.R., Holmes, R.L., Bosch, O., Grissi- no, M.H.D., 1997: International tree-ringdata bankpro- gram library. http://www.ngdc.noaa.gov/ paleo/treering.html. Desplanque, C., Rolland, C., Schweingru- ber, F.H., 1999: Influence of species and abiotic factors on extreme trec ring modulation: Picea abies and Abies alba in Tarentaise and Maurienne (French Alps). Trees 13, pp. 218— 227. Frank, D., 2005: Temperature reconstructionsfrom Alpine tree-rings. Thesis, Unîversity Berna, 107 p. Frank, D., Esper, J. 2005: Temperature recon- structions and comparisons -with instrumental data from a tree- ring network for the European Alps. International Journal of Climatology 25(11), pp. 1437-1454. Fritts, H.C., 1976: Tree Rings and Climate. Aca- demic Press, 567 p. Giurgiu, V., 1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Editura Ceres, București, 566 p. Guiot, J. 1991: The bootstrapped response function. Tree-Ring Bullctin 51, pp. 39-41. Holmes, R.L., 1983: Computer-assistedqualitycon- trol in tree-ring dating and measurement. Tree Ring Bullctin 43, pp. 69-75. identificate și pentru bradul de la Stâna de Vale (Kem și Popa, 2007) și bradul din Slătioara (Popa, 2003). In sinteza celor expuse anterior se poate formula convingerea conform căreia analiza variabilității spațiale a reacției arborilor la variația factorilor de mediu și a relației dintre climat și creșterea radială a arborilor la o scară spațială mai mare va permite cunoașterea reacției arborilor la influența factorilor de mediu, la nivel micro- și macrozonal, precum și evidențierea similarităților dintre seriile dendrocro- nologice din zone geografice diferite. IPCC, 2007: Climate change 2007: the physical Science basis. In: Solomon, S. et al. (eds), Contribution of Working Group I to the Fourth Assessment Report of the Intergovem- mental Panel on Climate Change. Cambridge University Press. Kern, Z., Popa, I. 2007: Climate-growth relation- ship of tree species from a mixed stand of Apuseni Mts., Româ- nia. In: K. Kufar, M. Romagnoli, and U. Sass-Klaassen, eds., EuroDendro 2005: Humans and Environment. Dendrochrono- logia 24(2-3), pp. 109-115. Lingg, W., 1986: Dendrookologische Studien an Na- delbaumen im alpinen Trockental Wallis (Schweiz). Eidg Anst forstl VersWes 287, pp. 1—81. Popa, I. 2003: Analiza comparativă a răspunsului dendroclimatologic al molidului (Picea abies (L.) Karst.) și bradului (Abies alba MUL) din nordul Carpaților Orientali. Bucovina Forestieră 11(2), pp. 3-14. Popa, I. 2004: Fundamente metodologice și aplicații de dendrocronologie. Editura Tehnică Silvică, Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului, Câmpulung Moldove- nesc, 200 p. Schichler, B., Levanic, T., Cufăr, K., Eck- stein, D., 1997: Climate—growth relationship offir in Dinaric Mountains in Slovenia using different standardizations and response function calculations. Dendrochronologia 15, pp. 207—214. Vitas, A., 1998: Dendroclimatological research of spruce forests in the west and central Lithuania. Mater Thesis. Vytautas Magnus University. Kaunas, 60 p. Cercetător științific dr. ing. Cristian Ghcorghc SIDOR LC.A.S. — Câmpulung Moldovenesc E-mai1: cristi.sidor@yahoo.com Comparative analysis of tree reaction to environmental factors under the vegetation conditions of Eastern Carpathians Abstract The paper presents a comparative analysis of tree responses to environmental factors, with primary reference to climatic factors, in forest ecosystems with Norway spruce and silver fir located on the eastem and western slopes of Eastern Carpathians. The research was conducted using four dendrochronological series (two for Norway spruce and two for Silver fir) from two Norway spruce-silver fir stands of Eastern Carpathians. The fust stand is located in the Ciuc Mountains (eastem slopes of Carpathians), in Comănești area, and the second stand is located in Harghita Mountains (western slopes of Carpathians), in Harghita Băi area. The results of this research project show that the general environmental conditions from the western slopes of Carpathians are different fiom those of eastem slopes, the influence of environmental conditions on radial growth of trees being stronger compared to the influence of species. The relationship between climate and trees rcvcal that the dendroclimatological response of Norway spruce and silver fir from Harghita Băi and the response of silver fir trees from Comănești area are similar. In the casc of Norway spruce trees from Comănești area it was found about the same response of trees to the thcrmal variation in terms of direction of influence, but the intensity of relations between the thermal regime and radial growth of trees has a lower level. The rainfall regime has caused relatively the same response of the two species in terms of radial growth. Keywords: environmentalfactors, Eastern Carpathians, Norway spruce, silver fir, dendrochronological series 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009*Nr. 6 Fundamente științifice privind reabili- tarea funcționalității ecosistemelor de molid afectate de cervide Radu VLAD 1. Introducere Gospodăria silvică are în general menirea de a îngriji și transforma ecosistemul forestier în direcția valorificării maximale a produselor și însușirilor sale. Dezvoltarea viitoare a activității silviculturale trebuie să pornească de la tendințele înregistrate pe plan mondial în legătură cu gestionarea resurselor forestiere și de la necesitățile îmbunătățirii modu- lui de gospodărire a fondului forestier (Gcambașu, 1980; Saint-Andrieux, 1994; deCalesta și Stout, 1997; deCalesta, 1998; Bachmann, 1999). Reglementările silvice trebuie să urmărească asigurarea cadrului adecvat promovării unei gestionări durabile, cu accentuarea preocupărilor pentru conservarea și ameliorarea biodiversității și pentru valorificarea rațională și continuă a funcțiilor multiple ecologice și social-economice ale ecosiste- melor forestiere (Giurgiu, 1978, 1982; Vlad, 2002). Având în vedere aceste coordonate, fundamen- tele științifice pentru gestionarea durabilă a pădurilor trebuie să se circumscrie celor trei categorii dc principii de amenajare definite și anume: a). Prin- cipiile tehnice (continuitatea și raportul susținut); b). Principiile economice (mărirea producției și productivității pădurilor, sporirea la maximum a calității produselor) și c). Principiile sociale (satis- facerea nevoilor generale și locale cu produse ale pădurii, realizarea condițiilor de folosire maximală a rolului protector al pădurilor) (Giurgiu, 1988; Ichim, 1990; Vlad, 2004, 2005, 2006, 2007). în acest context, obiectivul lucrării a fost de a pune în evidență o scrie de fundamente științifice privind reabilitarea funcționalității ecosistemelor dc molid afectate de cervide, prin analiza princi- palelor elemente componente, specifice amenajării pădurilor, silvotehnicii și a elementelor economice pe care le implică daunele produse de cervide în arboretclc de molid. Principiile științifice expri- mate, în corelație cu studiul intensității vătămărilor produse de cervide pe spații mari forestiere, cu efectele ecologice și economice negative pe care le generează, vor crea premisele adoptării unui set de măsuri specifice de management adaptativ, pe ter- men mediu și lung, pentru arboretele afectate. 2. Rezultate și discuții 2.1. Fundamente științifice privind reabilitarea funcționalității ecosistemelor de molid afectate de cervide 2.1.1. Fundamente amenajistice La alegerea bazelor de amenajare (regimul, tratamentul, compoziția, exploatabilitatea, ciclul), prin care se definesc structurile optime spre care tre- buie să fie conduse arboretele și pădurea pentru a-și îndeplini în condiții corespunzătoare funcțiile atri- buite, se va acorda, din ce în ce mai mult, o atenție deosebită conservării biodiversității, asigurării stabilității arboretelor și pădurii de amenajat în an- samblul ei. Dintre bazele de amenajare, compoziția și ex- ploatabilitatea reprezintă elemente primordiale, cu rol determinant în gestionarea durabilă a ecosis- temelor artificiale dc molid vătămate de cervide, asupra cărora silvicultorul poate interveni semnifi- cativ pentru a dirija evoluția acestei categorii de ecosisteme montane artificializate, în primul rând, în direcția refacerii echilibrului ecologic al acestor păduri. Definind o condiție ce trebuie realizată pen- tru normalizarea structurii arboretelor și a pădurii, compoziția-țel constituie o bază de amenajare. In zone de risc la acțiunea cervidelor, combinația de specii stabilită pentru un arboret urmărește să armonizeze amestecul de specii sub raportul proporției și al modului de grupare a lor, ținând sea- ma deopotrivă de cerințele ecologice, de cerințele social-economice și de eficacitatea funcțională în orice moment al existenței arboretelor. Este vorba despre o punere de acord a compoziției arbore- telor în limitele admise de potențialul staționai, REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 124 o2009 •Nn 6 25 compoziția și starea lor reală. In conformitate cu rezultatele cercetărilor efectuate până în prezent, este indicat ca, în zone de risc la acțiunea cervidelor, compoziția-țel a arboretelor nou înființate să aibă în vedere formarea de structuri optime sub raport compozițional, respectiv de reglare a numărului de arbori pe unitatea de suprafață, apărând probleme legate și de optimizarea densității arboretelor. Aceste deziderate vor fi atinse prin sporirea proporției foioa- selor, prin menținerea diseminată în arboret a speci- ilor de interes silvocinegetic menționate anterior și în spiritul conceptului modem de menținere respec- tiv de sporire a biodiversității pădurilor. Producția de lemn, respectiv creșterea în volum a arboretelor regulate, prezintă de-a lungul vieții un ritm caracteristic, care începe de la un timp să scadă, devenind spre bătrânețe tot mai slab. Variația aceasta face ca eficiența economică a arboretelor să varieze în funcție de vârstă. Exprimată în mod obișnuit prin creșterea medie pe an și pe hectar a producției totale de lemn, eficiența economică a unui arboret regulat variază întocmai ca și aceasta, după o curbă clopot, atingând la început un maxim pentru a scădea încet cu trecerea timpului. Este evi- dent că, în momentul în care eficiența economică a arboretului începe să scadă, el trebuie înlocuit. în cazul ecosistemelor de molid vătămate de cervide este necesar de cuantificat efectul generat de rănile produse prin cojiri și roaderi (efectul putregaiului de trunchi), din punctul de vedere al producției de lemn și al productivității specifice, asupra acestei categorii de arborete. Calitatea de a fi exploatabil atribuită unui arbore sau arboret în momentul când recoltarea devine necesară, spre a se putea realiza cu maximum de folos țelurile urmărite prin gospodărirea pădurii, corespunde unei anumite stări a acestora și nu poate fi determinată în realitate decât identificându-se pe teren starea respectivă (spre exemplu frecvența vătămărilor în arboretele de molid) și corelarea cu o sene de parametri experimentali teoretici determinați pentru stabilirea stării de maximă efi- cacitate a arboretelor. Nerespectarea acestei condiții face ca atât productivitatea pădurilor, în general, și a arboretelor de molid vătămate de cervide, în special, cât și eficiența lor în funcțiile ecologice, sociale sau economice ce le revin, să rămână mereu la un nivel inferior potențialului pe care l-ar putea atinge. în trecut, când pădurile se exploatau aproape exclusiv în vederea satisfacerii nevoilor de lemn, gospodăriile silvice s-au străduit să le conducă spre forme structurale corespunzătoare scopurilor urmărite, căutându-se să se stabilească, în raport cu diferite destinații ale pădurilor, caracteristicile cele mai convenabile ale acestora. Deoarece expresia caracteristică a stării proprii a unui arboret o consti- tuie exploatabilitatea, în înțelesul de stare de maximă eficacitate, una din problemele amenajării pădurilor, căreia îi revine sarcina conducerii pădurilor spre această stare, a fost și este stabilirea exploatabilității (respectiv a vârstei exploatabilității). Vârsta exploatabilității constituie o caracteristică individuală a fiecărui arboret, stabilindu-se în raport cu funcțiile atribuite, potențialul silvo-productiv și ecoprotectiv al stațiunii, starea fiecărui arboret, res- pectiv urgența de regenerare. Pentru arboretele de molid vătămate de cervide, expresive din punctul de vedere al bazei de amenajare considerate în for- mularea de principii științifice pentru gestionarea durabilă a acestei categorii de ecosisteme montane ar putea fi exploatabilitatea absolută precum și ex- ploatabilitatea maximului de efect economic. Exploatabilitatea absolută exprimă starea la care un arboret devine exploatabil după criteriul producției totale de lemn și se consideră realizată în momentul în care creșterea medie a producției totale a devenit maximă. In condițiile creșterii importanței eficienței economice în silvicultură, nu pot fi neglijați indicatorii economici la stabilirea vârstei exploatabilității economice. Comune celor două categorii de exploatabilitate exprimate și arbore- telor de molid vătămate de cervide este influența pe care o exercită prezența putregaiului de trunchi asu- pra creșterii medii a producției principale, respectiv influența considerată din punctul de vedere al indi- catorilor economici specifici (exprimarea creșterii medii a producției totale în unități valorice). Creșterea vătămărilor aduse fondului forestier prin poluare, atacuri de insecte, secete, doborâ- turi de vânt, rupturi de zăpadă, corelate cu starea actuală din punct de vedere calitativ a unor catego- rii de ecosisteme forestiere montane, vor impune în viitorul apropiat decizii amenajistice adecvate și atente precontări din posibilitățile calculate, pre- cum și riguroase măsuri de reconstrucție ecologică a arboretelor vătămate, de prevenire a extinderii 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 •Nr. 6 calamităților și de creare a fondului dc rezervă, ab- solut necesar pentru asemenea situații. Regenerarea pădurii cultivate se realizează sub influența întregului complex de factori ai mediului natura], dar și cu hotărâtoare contribuție antropică. Regenerarea, pentru arboretele afectate de cer- vide, nu mai trebuie lăsată să se producă oricând și oricum, ci este necesar să fie condusă după un program dinainte stabilit, prin care să se adopte modalitatea practică cea mai eficace de conducere cât mai sigură, neîntârziată și mai puțin costisi- toare în spațiu și timp, în conformitate cu scopurile economice și structura dorită a viitoarei păduri. în general, pentru stabilirea urgențelor de regenerare se folosesc criterii ecologice, auxologice, silvicul- turale și economice. Pentru încadrarea arboretelor de molid vătămate de cervide pe urgențe de regenerare s-a propus lua- rea în considerare a următoarelor criterii (categorii) și elemente silviculturale: caracteristici structurale ale arboretelor (indicele de densitate); caracteris- ticile calitative ale arboretelor (vârsta; frecvența vătămărilor); regenerarea (proporția ocupată de semințiș în cadrul arboretelor); sortarea primară a arboretelor (volumul ocupat dc lemnul cu putregai); sortarea dimensională a arboretelor (procentul cu care se diminuează sortimentele dimensionale ca urmare a prezenței lemnului cu putregai de trunchi). Până la elaborarea de criterii bazate pe cercetări multidisciplinare, pentru arborete de codru reg- ulat, analizând rezultatele obținute în proble- matica fundamentării auxologice și amenajistice a gestionării durabile în ecosisteme artificiale de molid din nordul țării vătămate de cervide, s-a pro- pus următoarea clasificare a acestora pe urgențe de regenerare: - în urgența I vor fi încadrate toate arboretele de molid vătămate de cervide care, în raport cu starea lor dc vegetație și sănătate, nu mai pot fi menținute pe picior, fără riscul degradării lor totale și al unor influențe negative asupra pădurii însăși; - din urgența a Il-a se propune a face parte toate arboretele de molid vătămate de cervide la care di- namica procesului de regenerare se face mulțumitor, iar arboretele se află într-o stare precară din punct de vedere structural și calitativ, având o productivitate inferioară celei potențiale; - în urgența a III-a se vor încadra arboretele de molid vătămate dc cervide la care structura, vitali- tatea și starea lor de sănătate pot compensa frecvențe mici ale vătămărilor, arborii vătămați putând fi extrași cu ocazia lucrărilor de îngrijire (Vlad, 2002, 2005, 2007). 2.1.2. Fundamente silvotehnice întemeierea culturilor este unul din punctele hotărâtoare în reușita instalării și conducerii arbore- tclor spre structuri funcționale polivalente, capabile să răspundă la cerințe multiple, pentru a păstra cât mai puțin alterată stabilitatea pădurilor naturale și ar- tificiale nou instalate, guvernată de legile biologice caracteristice echilibrului dinamic al ecosistemelor forestiere, fără a fi afectate structurile de rezistență ale acestora. Pentru pădurile cu funcții multiple, așa cum sc doresc majoritatea celor din țara noastră, stabilirea compoziției de regenerare, optimizarea compoziției arboretelor, precum și determinarea compoziției-țel, nu poate fi decât policriterială. In- tervin, deci, criterii multiple ecologice, economice și sociale în crearea de arborete noi în zonele expuse acțiunii negative a cervidelor. Vor fi avute în vedere specii și compoziții optime pentru noile arborete instalate, ținând cont de noile orientări în domeniu pe plan european și mondial, precum și de perspec- tivele culturii principalelor specii forestiere. Potrivit criteriului ecologic, în zonele de risc la acțiunea cervidelor se vor promova speciile și compozițiile natural-potențialc, cât mai apropiate de cele ale ecosistemelor naturale ce au vegetat în zonă, asigurând, astfel, din momentul instalării cul- turilor, condițiile necesare stabilității ecosistemelor forestiere în condiții de înaltă eficacitate funcțională. Asigurarea stabilității ecologice devine criteriul fundamental la stabilirea compoziției viitoarelor arborete. Când se vorbește de stabilitatea ecosiste- melor forestiere trebuie avute în vedere nu numai menținerea structurii și a modului de funcționare a biomasei, ci și condițiile abiotice (clima, structura solului, regimul hidrologic), care în mare măsură depind dc stabilitatea biocenozei. Alegerea speciilor este o operație deosebit de importantă, deoarece ea determină nu numai nivelul cantitativ și calitativ al producției de masă lemnoasă ci și siguranța producției viitoare. Dacă se are în ve- dere numai criteriul producției de lemn, întemeierea culturilor va rezolva numai o singură problemă din REVISTA PĂDURILOR ® Anul 124 *2009 »Nr. 6 27 multitudinea celor existente, conducând în final la un unilateralism economic și la o uniformizare a structurii pădurilor, cu consecințe negative pe ter- men lung, din care unele sunt imprevizibile. Substi- tuirea speciilor locale și introducerea altora, precum și realizarea de monoculturi, nu înseamnă numai modificarea compoziției populației de arbori din ecosistem. Se produc modificări profunde asupra întregului sistem, se schimbă structura biocenozei în ansamblul ei, se elimină multe specii din fluxu- rile de materie și energie, adăugându-se altele, se influențează evident asupra biotopului în direcții diferite, uneori se afectează echilibrul ecologic, subminând capacitatea biocenozei de a ține sub con- trol factorii dc mediu. Alegerea speciilor în compozițiile de regene- rare după criterii ecologice nu vine în contradicție cu interesele economice ale viitorului. Chiar dacă s-a dovedit experimental superioritatea variantelor de lucru care folosesc un număr mic de exemplare de molid la plantare, în zonele de risc la acțiunea cervidelor din subzona amestecurilor de rășinoase cu fag se va evita crearea monoculturilor artifici- ale de molid, primele expuse acțiunii destabiliza- toare a factorilor biotici și abiotici din zona supusă cercetărilor. Nu pot fi concepute păduri stabile și rezistente acțiunii factorilor perturbatori biotici și abiotici, fără compoziții de regenerare de tip natu- ral sau cvasinatural, constituite din specii autohtone rezistente și adaptate de milenii la condițiile de me- diu respective. La punerea în aplicare a principiului ecologic pentru crearea de arborete în zone expuse acțiunii cervidelor, trebuie înțeles rolul ecologic și economic al tuturor speciilor autohtone, chiar dacă unele au fost pe nedrept neglijate (frasinul, paltinul, mesteacănul, plopul, salcia), ele având un excepțional rol ecologic, mai ales sub raport silvo- cinegetic. Având în vedere cele expuse, în compozițiile de regenerare din zone cunoscute ca fiind vulnera- bile acțiunii cervidelor, din stațiuni specifice ames- tecurilor de rășinoase și fag, este indicată mărirea proporției de participare a foioaselor (fag, paltin de munte, frasin) chiar până în jurul valorilor de 50-60%, tocmai în spiritul diversificării din start a structurii orizontale specifice acestor arborele și al posibilității creării de arborele cu parametri de stabilitate optimi. Lucrările de îngrijire și condu- cere a arboretelor ce se vor efectua pe parcursul dezvoltării acestora se vor preocupa de atingerea compoziției-țel propuse, de diversificarea profilului vertical specific, de menținerea parametrilor de sta- bilitate între valori optime conform zonei forestiere de lucru și de asigurare a stării calitative și fito-sa- nitare corespunzătoare scopului propus la înființarea culturilor forestiere. De asemenea exemplarele bine conformate de paltin, fag, anin, mesteacăn, plop, salcie se vor menține peste tot unde este posibil în zonele cu interes cinegetic sau în zonele expuse acțiunii nefavorabile a cervidelor, pentru a reduce presiunea exercitată asupra molidului. Prin cercetările anterioare (Ichim, 1975, 1990; Vlad, 2002, 2006) s-a demonstrat că daunele pro- vocate de vânat acționează pc două planuri: unul prin care se aduc prejudicii masei lemnoase (prin declasarea calitativă) ca urmare a apariției putregai- ului pe trunchi, iar celălalt prin slăbirea rezistenței arborilor (arboretelor) la vânt și zăpadă. Până la alegerea modalităților de lucru efective, este necesar să se stabilească valoarea cantitativă și calitativă reală a materialului lemnos ce rezultă din astfel de arborete, afectate în diferite grade de vânat. Vătămările provocate de cervide pun, în unele zone, probleme grele pentru gospodărirea arbo- retelor în viitor. Factorul hotărâtor în luarea deci- ziilor îl constituie gradul de dezvoltare, respectiv înălțimea putregaiului pe trunchiul arborelui și vite- za sa de propagare. Pentru reconstrucție ecologică se impune în primul rând: corelarea efectivelor de vânat cu posibilitățile de hrană oferite de pădure (așa încât pagubele să fie minime), aplicarea unor tehnologii de regenerare și conducere a arboretelor care să ducă la diversificarea structurală și prin ea la o sta- bilitate mai ridicată a arboretelor. Pentru stabilirea oportunității includerii unor arborete dăunate de vânat în cadrul lucrărilor de reconstrucție ecologică, precum și a alegerii varian- tei de lucru, sunt necesare lucrări de teren și de bi- rou specifice. Din cadrul lucrărilor de teren fac par- te: inventarierea arboretului; stabilirea zonelor cu frecvența cea mai mare a vătămărilor și distribuția spațială a acestora în arboret; identificarea și delimi- tarea unor porțiuni (dacă există) care se deosebesc pregnant de restul arboretului din punct de vedere al compoziției sau al altor criterii amenajistice, unde 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 •Nr.6 nu ar trebui să se intervină cu astfel de lucrări; sta- bilirea vechimii rănilor. Lucrările de birou constau din: stabilirea procentului de vătămare; determi- narea pierderilor cantitative și calitative de mate- rial lemnos ca urmare a vătămărilor provocate de vânat; încadrarea arboretelor investigate pe urgențe de regenerare; stabilirea “intervalului de redresare”; alegerea variantei de lucru se va face în funcție de: vârsta arboretului, forma unității amenajistice, procentul de vătămare, clasa de producție, indicele de densitate, distribuția spațială a vătămărilor în arboret, pierderile cantitative și calitative de masă lemnoasă, valoarea „intervalului de redresare” (Vlad, 2007). în cadrul aplicării lucrărilor de reabilitare a funcționalității arboretelor de molid vătămate de cervide prin tăieri rase în benzi și pe parchete mici, se va acorda o atenție deosebită următoarelor e- lemente: a) Mărimea (lățimea se stabilește la 1-1,5 H medic a arboretului, ținându-se cont de distanța până unde pot ajunge semințele purtate de vânt și de asigurarea protecției laterale necesară germinării semințelor și dezvoltării puieților în primii ani); b) Orientarea (se va face perpendicular pe direcția vân- tului periculos); c) Direcția de înaintare a tăierilor (se va stabili împotriva vântului periculos); d) Modul dc regenerare (în benzile practicate pe cale naturală, din sămânța arboretului rămas, sau pe cale artificială prin plantații); e) Timpul de revenire cu tăieri (va fi corelat cu periodicitatea fructificației, repeziciunea de instalare a semințișului, dezvolta- rea puieților ce se vor planta, restricții pe linie de protecția pădurilor); 1) Numărul de intervenții prin care se va înlătura arboretul (va fi stabilit în funcție de starea sa actuală, mersul regenerării, efectele posibile ale diferițiior factori perturbatori - vânt, zăpadă); g) Lucrările cu caracter special (fac refe- rire la protejarea arboretului rămas și la protejarea semințișului instalat, respectiv a puieților plantați) (Vlad, 2007). 2.1.3. Fundamente economice Ținând cont de cele exprimate, gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere artificiale de molid vătămate de cervide trebuie să pornească de la obiectivul economic stabilit prin destinația atribuită, respectiv prin eficacitatea funcțională a pădurii, deoarece exploatabilitatea trebuie să corespundă acestui obiectiv și pentru că diferite funcțiuni im- pun, pentru determinarea exploatabilității, metode diferite. S-a constatat faptul că maximul creșterii cu- rente a producției totale corespunde cu maximul procentului mediu de vătămare în arboretele de molid vătămate de cervide, componente ale unității de producție studiate (fig. 1). Această dinamică a daunelor a fost generată probabil și de elimi- narea unor substanțe atractante în stadiul de dez- voltare specific producerii rănilor dc către cervide, ajungându-se la actuala situație în evoluția arbo- retelor tocmai în intervalul caracterizat și printr-o maximizare a proceselor fiziologice la nivelul aces- tora. De asemenea, intervalul când se înregistrează maximul valoric corespunzător elementelor specifi- cate coincide cu vârsta la care arboretele dc molid sunt expuse unui risc maxim din punct de vedere al vătămărilor cauzate de zăpadă. Ulterior aceste ar- borete vor fi potențial expuse doborâturilor produse de vânt. Și aceste constatări demonstrează necesitatea includerii arboretelor din clasa de vârstă a Il-a în Fig. 1 Dinamica creșterii curente a producției totale (Ict) (arborele de molid din clasa de producție a H-a) in corelație cu frecvența vătămărilor și cu vârsta arboretelor (U.P. I Demacușa, O.S. Tomnatic) cadrul primei urgențe de regenerare specifice arbo- retelor de molid vătămate de cervide, prin prisma efectelor generate de maximizarea procentului de vătămare, în corelație cu vârsta rănilor și mai ales cu proporția lemnului cu putregai, asupra creșterii me- dii a producției totale, respectiv asupra producției și productivității arboretelor dc molid afectate. Calitatea arboretelor de a fi exploatabile este caracterizată de starea lor ecologică, care la rândul ei este uneori determinată de anumiți factori pertur- REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 *Nr. 6 29 batori, a căror influență este atât de mare încât le periclitează însăși existența sau le reduc potențialul de producție și protecție. în asemenea situații este imperios necesară regenerarea lor înainte de vârsta normală a exploatabilității, recoltarea lemnului se impune cu atât mai degrabă cu cât este mai mare decalajul existent între potențialul productiv și eco- protectiv al stațiunii, pe de o parte, și efectele de producție și protecție ale arboretelor respective, pe de altă parte. In raport cu mărimea acestui deficit funcțional se stabilesc urgențe de regenerare pentru toate arboretele necorespunzătoare. Valorile exprimate de volumul lemnului cu pu- tregai de trunchi sunt însemnate, în primul rând, pentru că acestea reprezintă doar proporția lem- nului cu putregai, valorile reale ale lemnului de foc, în cadrul arboretelor de molid vătămate de cervide, se vor obține prin adăugarea procentelor corespunzătoare sortării primare a arboretelor. In al doilea rând, la frecvențe ale vătămărilor medii și mari (valori mai mari de 50% clasa de vârstă II, res- pectiv mai mare de 60% clasele de vârstă III și IV) proporția lemnului cu putregai se apropie și în u- nele cazuri depășește 25% din volumul arboretelor. în plus, volumul specificat se află localizat la baza trunchiului arborelui, acolo unde este cantonată cea mai mare cantitate de lemn de lucru (cu utilizări su- perioare în practica industrială) care, în urma rănilor produse de cervide și a apariției putregaiului de rană, suferă o declasare puternică, cu efecte nega- tive asupra producției calitative a arboretelor. Acțiunea cervidelor prin cojiri și roaderi (care generează prezența putregaiului de trunchi), asupra arboretelor de molid și exprimată prin structura- rea sortimentelor dimensionale în arboretele afec- tate este semnificativă. Acest lucru este susținut prin faptul că pierderile procentuale cele mai în- semnate se realizează la sortimentele superioare corespunzătoare lemnului de lucru (gros II și gros III - clasa de vârstă a Il-a, respectiv gros I, gros II și gros III - la clasele de vârstă III și IV), care dețin ponderea cea mai mare din punct de vedere al prețului lemnului de lucru (Vlad, 2002, 2005, 2006, 2007). Cercetările recente efectuate în domeniul pierderilor economice în arborete de molid vătămate de cervide indică faptul că, din totalul volumului propus spre recoltare, conform planului decenal al produselor secundare (rărituri), lemnul cu putregai de trunchi apărut ca urmare a vătămărilor produse de cervide reprezintă între 18% și 22%. De menționat este faptul că acest volum nu poate fi inclus decât în categoria lemnului de foc (Cuciurean, 2009). Conform prețurilor actuale pentru masa lemnoasă pe picior (prețurile de începere a licitației) destinată agenților economici (lemn de lucru și lemn de foc), rezultă că diferența față de valoarea inițială a ma- sei lemnoase considerată reprezintă între 15,7% și 18,6% din valoarea inițială. Raportând diferența de valoare obținută la suprafața pe care se vor aplica lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor - rărituri -, rezultă că influența daunelor produse de cervide se concretizează într-o pierdere de aproxi- mativ 300-358 RONha1 (Cuciurean, 2009). 3. Concluzii Perturbarea biocenozelor forestiere din anu- mite zone, organizate după legile de funcționare ale ecosistemelor naturale în raport cu strategia lor ecologică, a fost posibilă prin înlocuirea vechilor ar- borete naturale, cu structuri funcționale polivalente capabile să răspundă la cerințe multiple, cu mono- culturi artificiale. Aceste culturi, mult depărtate de modelul pădurilor naturale, sunt instabile și nu pot rezista în timp decât prin intervenții umane permanente și mari consumatoare de energie suplimentară, care să înlocuiască funcțiile de autoreglaj ale ecosiste- melor naturale; de aici decurg și daunele multiple înregistrate în cadrul acestora, o consecință de mari proporții a dereglajului ecologic fiind vătămările cauzate de cervide arboretelor artificiale de molid instalate în locul vechilor păduri naturale dotate cu structuri naturale, stabile, din etajul amestecurilor de rășinoase și fag. Refacerea echilibrului ecologic în ecosistemele artificiale de molid, în condițiile în care în ultimii ani nu s-au constatat vătămări semnificative provo- cate de cervide din punct de vedere al numărului de arbori vătămați și al suprafeței afectate, urmărește în primul rând sporirea stabilității la zăpadă și vânt a acestor arborete, pentru care accentul trebuie pus pe sporirea rezistenței lor interioare și conturarea direcțiilor de gestionare durabilă pe termen mediu și lung. 30 REVISTA PĂDURILOR o Anul 124 ®2009*Nr. 6 Măsurile indicate în vederea diminuării pagube- lor produse de cervidc se referă în principal la crearea și îngrijirea noilor arborete instalate pre- cum și la reconstrucția ecologică a pădurilor afec- tate, acționând pentru: a) Stabilirea oportunității și a necesității reconstrucției ecologice a arboretelor de molid afectate în diferite grade de cervide prin încadrarea acestora pe urgențe de regenerare, în funcție de criterii, categorii și elemente specifice; b) Formarea de arborele amestecate în concordanță cu compozițiile arboretelor naturale ce au vegetat în zonele forestiere afectate; c) Evitarea aplicării tăierilor rase și cvasirase, prin care se favorizează înmulțirea bazei trofice pentru cervide în perioada de vegetație, în dezechilibru cu lipsa ei pe timp de iarnă; d) Menținerea echilibrului ecologic necesar între răpitori și consumatorii primari. Momentele când se poate acționa cu eficiență pentru stabilizarea acestei categorii de ecosis- teme montane sunt trei: primul, la crearea arbore- telor, prin alegerea speciilor, respectiv stabilirea compoziției și schemelor de plantare, al doilea, când se realizează starea de masiv și se pune problema aplicării lucrărilor de îngrijire, respectiv a curățirilor Bibliografie Bachmann, P., 1999: Biodiversity and changes in forest management planning. Assessment of Biodiversity for improved forest management, pp. 125-134. Cuciurean, C., 2009: Cercetări tehnico-economice privind pagubele produse de vânat și căile de reducere a aces- tora în pădurile din bazinul superior al râului Moldova (ob- cinele Bucovinei). Teză de doctorat, Universitatea „Transilva- nia” din Brașov. 182 p. deCalesta, D., Stout, S., 1997: Relative deer density and sustainability: a conceptual framework for inte- grating dear management with ecosystem management ". Wild- life Society Bulletin nr. 25, pp. 252-258. deCalesta, D., 1998: Deer ecosystem damage and sustaining forest resources. Journal of Wildlife Management, nr. 53, pp. 711-718. Geambașu, N., 1980: Unele probleme ale gospodăririi pădurilor de molid din Bucovina. Revista Pădurilor, nr. l,pp. 12-15. Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București. 308 p. Giurgiu, V., 1 9 8 2: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. 407 p. Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții multiple. Editura Ceres, București. 290 p. Ichim, R., 1990: Gospodărirea rațională pe baze eco- logice a pădurilor de molid. Editura Ceres, București. 186 p. Saint-Andrieux, Ch., 1994: Degâts forestier et grand gihier. Office National de la Chasse, Supplement Bul- letin Mensuel nr. 195. 8 p. (în special) și a răriturilor, iar al treilea moment face referire la stabilirea urgenței de regenerare speci- fice arboretelor afectate de cervide în funcție de caracteristicile structurale și calitative generate de prezența rănilor, care de fapt implică reluarea cir- cuitului specific de creare, îngrijire și exploatare a pădurilor. în concluzie, trei sunt direcțiile de care silvicul- torul trebuie să țină seama în gestionarea arbore- telor de molid afectate de factori biotici perturbatori (cervide) și anume: amenajamentul, care stabilește direcțiile de gestionare, silvotehnica, care stabilește direcțiile tehnice de gestionare și economia, care stabilește oportunitatea și necesitatea reabilitării anumitor categorii de arboret. Mulțumiri Cercetările au fost efectuate în cadrul proiectului ID50: „Modele statistico-matematice și tabele de sortare în arborete dc molid vătămate de cervide”, finanțat de către Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, prin Planul Național de Cercetare, Dez- voltare și Inovare - PN II, Programul Idei, competiția 2008. Vlad, R., 2002. Fundamente științifice antologice și amenajistice privind gestionarea pădurilor de molid din nor- dul țării vătămate de cervide. Teză de doctorat, Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava. 267 pg. Vlad, R., 2004: Implicații ale vătămărilor produse de cervide pe spații mari forestiere în gestionarea pădurilor de molid. Analele Universității Ștefan cel Mare Suceava - secțiunea Silvicultura, serie nouă, nr.2/2004, pp. 15-28. Vlad, R., 2005: Stabilirea urgențelor de regenerare pentru arboretele de molid vătămate de cervide. Silvologie voi. IV B, Ed. Academiei Române, București, pp. 298-305. Vlad, R., 2006: Cercetări privind repartiția volumului pe sortimente dimensionale în arborete de molid vătămate de cervide. Revista pădurilor nr. 2, pp. 35-40. Vlad, R., 2006: The amplitude of the deer damage on large forest areas. Procccdings of the Romanian Academy series B: Chemistry, Life Science and Geosciences, nr. 1, pp. 47-55. Vlad, R., Cuciurean, C., 2007: Cercetări privind repartizarea volumului pe sortimente primare in arborete de molid afectate de factori hiotici perturbatori. Revista pădurilor nr. 1, pp. 10-16. Vlad, R,, 2007: Caracteristicidendrometriceșiauxo- logice ale arboretelor de molid vătămate de cervide. Editura Silvică, 182 p. Vlad, R., 2007: Fundamente silviculturale pentru gestionarea arboretelor de molid vătămate de cervide. Editura Silvică, 150 p. REVISTA PĂDURILOR e Anul 124 •2009 •Nr. 6 31 Dr. ing. Radu VLAD I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc E-mail: vlad.radu@icassv.ro Scientific principles for the funcțional rehabilitation of Norway spruce stands affected by deer species Abstract The durablc management of the deer-damaged Norway spurce artificial forest ecosystems should start from the chosen economic target, i.e. the funcționa! efficiency of the forest. Since forestry management should meet this aim, a first step should bc to specify clearly a few scientific bases regardmg the rehabilitation of the functionality of Norway spruce ecosystems affcctcd by biotic disturb- ing factors. In tlus respect, the issues rclated to the daniage causcd by deer will have to take into account a number of forest planning, forest-technical and economic bases. These are fundamental elements of the sustainable management, based on the ecology of eco- systems in the mountain forest areas exposed to the action of this biotic dislurbing factor. Keywords: Norway spruce, deer damage, ecologica! reconstruction 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 6 Pro Silva Europa - douăzeci de ani de promovare a silviculturii apropiate de natură Nicolae DONIȚĂ Gheorghc Florian BORLEA Acum 20 de ani, în Slovenia, la Ljubliana, un grup de silvicultori preocupați de viitorul pădurilor Europei au pus bazele unei asociații denumită Pro Silva Europa, menită să propage conceptul “silvi- cultura apropiată de natură“, formulat încă din se- colul al XlX-lea de Karl Gayer (1878) și apoi de Henry Biolley (1920, 1980). Conceptul silviculturii apropiate de natură a fost luat în considerare de nume ilustre ale silviculturii - Lcibundgut (1993), Schiitz (1997), Otto (1998) -, este bazat pe analiza dinamicii pădurii naturale și înseamnă (de Turckheim 1993): - promovarea și revenirea la compoziții ale arbo- retelor bazate pe specii indigene, indicate staționai; - crearea de structuri diversificate ale arbore- telor care să asigure permanența tuturor funcțiilor pădurii; - folosirea, în mai mare măsură, prin dirijarea adecvată a proceselor ecosistemice naturale, în spe- cial a capacității de regenerare și de autoreglare, pentru a asigura stabilitatea pădurii și eficiența economică a managementului forestier. Fondatorii Pro Silva Europa au fost un grup de silvicultori-practicicni, cercetători din domeniu și profesori de Silvicultură de renume din Europa, reuniți la Ljubliana dc către prof.dr. Dușan Mlinsek, fost Președinte al I.U.F.R.O. Asociația Pro Silva, pornind de la modele ale pădurii naturale, promovează o silvicultură durabilă bazată pe procesele naturale, un randament eco- nomic susținut în condiții dc minime riscuri eco- logice. Scopul acestei asociații este de a armoniza, de a crea un echilibru între economic și ecologic, și vine ca o reacție la intervenția antropică distructivă asupra pădurii. Bazându-se pe experiența de secole a silvicultorilor, Pro Silva își propune să corecteze, în timp, greșeli ale trecutului, prin măsuri silvi- culturale adecvate și să evite intervenții brutale de orice natură în ecosistemul forestier. Pornind de la funcțiunile îndeplinite dc pădure: naturală (bioecologică), dc protecție, de producție și culturală, Pro Silva arc în vedere o administrare a ecosistemelor forestiere care să cuprindă îndeplini- rea obiectivelor “economice” cât și “neeconomice”. Realizarea funcțiunii naturale este condiția indispensabilă a unei bune îndepliniri ale func- țiunilor de protecție, producție și culturale ale pădurilor. Pentru îndeplinirea funcțiunii naturale, Pro Silva recomandă luarea în considerare, la apli- carea tratamentelor silvicul turale cu precădere, a modelelor de vegetație corespunzătoare climei și solului, conservarea sau, după caz, reconstituirea lor, menținerea potențialului productiv al solului prin evitarea dezgolirii și prin menținerea unui nivel important al biomasei (inclusiv al “lemnului mort”), menținerea pădurilor de amestec, protejarea speci- ilor autohtone și utilizarea celor exotice în proporție mică, doar în cazuri speciale și cu o puternică motivație economică, precum și renunțarea la recoltă în anumite cazuri. în ceea ce privește funcția de protecție, se consideră că elementele sale (protecția solului, a biotopului, a speciilor rare sau în pericol, a apei, protecția împotriva eroziunii, împotriva emisiilor poluante și a zgomotului, protecția climatului local și planetar și protecția aspectului peisager) sunt im- posibil de studiat separat dc cele ale funcției natu- rale cu care se confundă în mare măsură. Pro Silva consideră că elementele definitorii ale funcției productive, pe fondul asigurării unei silvi- culturi durabile, sunt: menținerea fertilității solului, garantarea continuității ecosistemului forestier și a producției de lemn și menținerea energiei naturale și a ciclului mineralelor. Metodele adecvate pentru realizarea funcției productive ar fi: un înveliș fo- restier continuu, selecția individuală a arborilor de recoltat și extrageri în toate stadiile dc dezvoltare, menținerea permanentă a echilibrului între creștere și posibilitate, interzicerea tăierilor rase, renunțarea la utilizarea “vârstei exploatabilității” ca instru- ment ce arată când un arbore să fie tăiat, utiliza- rea regenerării naturale, minimizarea utilizării REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 *2009 • Nr. 6 33 fertilizanților, a combaterii chimice și controlul densității vânatului. Funcția culturală a pădurii își regăsește astăzi locul cuvenit prin recunoașterea importanței pădurii în asigurarea unui nivel acceptabil al sănătății fizice și mentale a populației în centrele aglomerate. Unul din cele mai importante obiective Pro Silva este cel al conservării întregului spectru al formelor de viață tipice ecosistemelor forestiere, chiar dacă ele nu prezintă aparent „valoare comercială” sau „socială”. Cu privire la speciile forestiere introduse în cultură, se recunoaște că aceste specii pot da re- zultate economice pozitive în anumite situații. Se recomandă introducerea lor în cultură limitat și numai după testări de lungă durată în zone în care tipul natural de pădure dă rezultate nesatisfăcătoare datorită intervenției antropice, efectelor schimbărilor climatice sau dezastrelor naturale. în cursul anilor, o serie dc specialiști din învă- țământ, cercetare și practică silvică, inclusiv propri- etari de păduri, animați de acest concept, au discutat la consfătuirile organizate de asociație și au căutat să-l aplice în multe țări din Europa. Astfel, după 20 de ani, în pădurile europene există experimente reușite de transformare a arbo- retelor echiene, multe create artificial, cu alte specii decât cele staționai indicate, în arborete cu structuri diversificate, cu compoziții naturale sau apropiate de cele naturale, asigurând continuitatea funcțiilor de producție și de protecție, generând randamente economice ridicate. în România concepția, principiile și obiectivele asociației Pro Silva Europa au fost cunoscute încă din anul 1990. Astfel, în statutul Societății „Pro- gresul silvic” s-a menționat că aceasta „se afîliează” la mișcarea ecologică europeană Pro Silva. Ulterior, după primul Congres Pro Silva Europa (Besanșon, 1993), la care a participat și președintele Societății „Progresul Silvic’’ (V. Giurgiu), în statutul acesteia s-a adoptat formularea potrivit căreia „Progresul Silvic ” este membru colectiv al mișcării ecologice europene „Pro Silva”. în literatura de specialitate s-a făcut recomandarea de a se promova concepția Pro Silva în silvicultura românescă (Giurgiu, 1995, 1997, 2001 ș.a.), acolo unde sunt condiții favorabile acestui scop. Din păcate, factorii de decizie n-au recepționat mesajul. Consfătuirea, care a marcat a 20-a aniversare a Pro Silva Europa, s-a desfășurat în Slovenia, în zilele de 24-27 septembrie 2009, în parcul peisagis- tic Logarska Dolina, într-un peisaj dc munți înalți, cu vârfuri de 2.000-2.500 m, aproape complet împăduriți până la 1.700-1.800 m. De altfel, întreaga Slovenie este bogată în păduri (1.169.196 ha), iar gradul de împădurire este de 57%, crescând cu 30% în intervalul 1947-2003. Peste jumătate din păduri sunt dominate de fag în arborete pure sau în amestec cu rășinoasc sau cu gorun. Productivitatea medie este dc 7,3 m3/an/ha, dar poate ajunge și la 10 m3/an/ha în brădeto-făgete. Tăierile rase și pășunatul au fost interzise prin lege încă din 1948; se fac doar tăieri sub adăpost. Pe suprafețe mari se practică cvasigrădinăritul sau chi- ar grădinăritul, bazat pe metoda controlului. Aseme- nea tăieri sunt posibile pentru că rețeaua de drumuri este în medie de 20 m/ha, dar ajunge în unele situații și până la 60 m/ha, iar cu drumurile de scoatere până la 100 m/ha. Din cele 1.169.000 ha pădure, 65% sunt în proprietate privată (314.000 proprietari), iar restul de 35% sunt de stat. întreaga activitate de management forestier este asigurată de serviciul sil- vic al statului, care întocmește amenajamentele cu planurile decenale și execută marcarea și controlul de regim silvic, far starea foarte bună a pădurilor constatată de noi pe teren, în mai multe situații, atestă eficacitatea acestui mod de gospodărire. De menționat că planurile decenale se întocmesc nu numai pe ocoale dar și pe regiuni. Se exploatează anual circa 2.700.000 m3 lemn, reprezentând numai 40% din creștere, managementul fiind orientat pe sporirea rezervelor de lemn. * In prima zi a consfătuirii, Ia care au participat peste 100 de specialiști, au fost susținute patru referate generale urmate de discuții și s-a lucrat în trei grupe tematice (știință, practică, educație- comunicare). Primul referat, prezentat de profdr. J.F. Schutz, președinte al Pro Silva Europa, a avut ca subi- ect „Dezvoltarea silviculturii apropiate de natură și rolul Pro Silva Europa”. S-a relevat că, față de cerințele sporite de asigurare a resurselor de apă și energie, de conservare a solurilor și a biodiversității, de reducere a emisiilor de CO, pentru prevenirea schimbărilor climatice, se pune tot mai mult accen- 34 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 •2009 • Nr. 6 tul pe funcțiile ecoprotective ale pădurii iară a se neglija producția de lemn, ci dimpotrivă, deoarece criza de energie necesită și utilizarea lemnului ca resursă energetică regenerabilă. Silvicultura apropiată de natură, prin care se realizează permanența, stabilitatea și productivita- tea ridicată a pădurii, satisface în mai mare măsură aceste cerințe comparativ cu alte sisteme silvi- culturale. Se reduc și cheltuielile de gospodărire prin dirijarea in sensul dorit a proceselor naturale din ecosistemele forestiere. Iar studiul proces- elor ce se desfășoară în pădurea virgină permite perfecționarea continuă a operațiunilor de dirijare. Conceptul promovat se aplică, din ce în ce mai larg, în 24 de țări europene în care există organizații Pro Silva funcționale. Peste tot sunt suprafețe de pădure în care se lucrează după principiile silviculturii ap- ropiate de natură, care pot servi ca modele. în al doilea referat, susținut de J. Bauhiis, profe- sor la Universitatea din Freiburg (Germania), intitu- lat „Știința în promovarea silviculturii apropiate de natură”, s-a ridicat problema managementului adap- tiv al pădurii bazat pe o informare științifică din ce in ce mai largă privind efectele aplicării în timp mai îndelungat a silviculturii apropiate de natură. Este necesară colaborarea strânsă a științelor cu practica pentru a stabili aceste efecte, pentru că se cunoaște încă prea puțin despre influența diversității compoziției și structurii arboretelor asupra funcțiilor pădurii. S-a relevat că există încă mulți silvicultori adepți ai unui management simplu de exploatare și regenerare artificială a arboretelor. Silvicultura apropiată de natură s-a aplicat mai mult în păduri private și mai puțin în cele publice, neavând încă o solidă bază științifică. Dar tocmai această bază trebuie creată pentru a demonstra performanțele ridicate ale acestei silviculturi. Al treilea referat, intitulat „Bune practici ale silviculturii apropiate de natură și provocări pentru cercetare”, a fost expus de F.S. Frolich, director al administrației forestiere private Lauenburg. S-au prezentat rezultatele practice ale aplicării concep- tului silvicultura apropiată de natură în făgetele și culturile artificiale din câmpia nord-germană. După 20 de ani de aplicare a tăierilor selective în grupe a crescut poporția de lemn gros și volumul de lemn la hectar, au scăzut costurile, rezultând un plus de venit de 5,15 Euro/an/ha. Subiectul celui de al patrulea referat, prezentat de J.B. Larsen, profesor la Universitatea din Copen- haga, a fost: „Silvicultura apropiată de natură, efort educațional și relații publice”. De fapt, s-a făcut referire la cele 19 tipuri de dezvoltare a pădurii cu funcții multiple, stabilite pentru Danemarca pe baza compoziției arboretelor (inclusiv cu specii de rășinoase autohtone), în care se aplică principiile silviculturii apropiate de natură. S-a insistat asupra necesității participării populației la stabilirea ma- nagementului pădurilor, a întregului peisaj și asupra rolului deosebit al educației în acest sens. Ultimul referat, prezentat de T. Marghescu, di- rector regional al Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), intitulat „Punctul de vedere al ONG-urilor și al IUCN privind utilizarea durabilă a resurselor forestiere în legătură cu cer- cetarea și educația”, a conținut o scurtă expunere asupra obiectivelor IUCN și a posibilității de con- lucrare cu Pro Silva Europa pentru o mai largă apli- care a principiilor silviculturii apropiate de natură, cel puțin pentru pădurile cuprinse în rețeaua NA- TURA 2000. S-ar putea elimina astfel neconcordanțele între obiectivele ecologice, economice și sociale. Ar fi necesară însă și antrenarea altor organizații euro- pene: cea a proprietarilor de terenuri (ELO), a pro- prietarilor de păduri (CPFE) și cea a administrațiilor forestiere de stat (EUSTAFOR). în ultimii ani s-a cerut insistent de către Pro- gramul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și de către Comisia Europeană și la reuniunile celor opt țări dezvoltate economic să se stabilească „prețul naturii”, adică al produselor și funcțiilor pe care le asigură natura în care trăiește societatea umană. REVISTA PĂDURILOR eAnul 124 o2009^Nr 6 35 Este necesară educarea popularei pentru a impune politicienilor adoptarea de măsuri de conservare a naturii. Pro Silva Europa poate contribui la această educare printr-o mai largă răspândire a conceptului silviculturii apropiate de natură. * După discuții asupra referatelor, participanții la cele trei grupe de lucru au formulat idei și sugestii pentru activitatea viitoare a Pro Silva Europa. Acestea au fost prezentate sintetic la sfârșitul zilei. S-a pus ac- cent pe o mai extinsă implicare a cercetării științifice în studierea efectelor aplicării îndelungate a concep- tului silvicultură apropiată de natură, pe o mai bună comunicare a rezultatelor în cercurile specialiștilor, dar și în rândul populației prin metode variate. în 26 septembrie s-au organizat trei deplasări în păduri în care se aplică conceptul silviculturii apropiată de natură. Participanții din România au participat la de- plasarea C cu trei obiective. La primul obiectiv (pădurea Fundației Pahemik} s-a putut observa conversiunea arboretelor artificiale de molid în ar- borete amestecate de fag și rășinoase, prin regen- erare naturală și crearea dc structuri diversificate, la început prin tăieri în ochiuri, apoi prin tăieri se- lective individuale sau în grupe. După 50 de ani de aplicare s-a ajuns la compoziții complexe și struc- turi diversificate. Condițiile de vegetație deosebit dc favorabile sunt reflectate de arborii de molid de mari dimensiuni (48 m înălțime, 131 cm diametru, 21 m3 volum). La cel dc-al doilea obiectiv (pădurea privată a familiei fermierului Sgern) (39 ha) s-au cercetat ar- borete de amestec de brad, fag, molid, gospodărite prin tăieri selective de arbori și grupe de arbori. Volumul de lemn la ha este de 427 m3, creșterea anuală de 9 mVha, iar recolta 60% din creștere. Rețeaua de drumuri este de 70m/ha, iar drumurile dc scoatere 100 m/ha. S-au putut vedea atât arborete de molid artificiale, de calitate deosebită, în parte Bibliografie Biolley, H., 1980: Oeuvre icrite. Supplement aux organes de la Sociite Forestiere. Suisse, 458 p. Gayer, K., 1901: Futaie traitee par coupes succes- sives ayant un caractere jardinatoire. In: Trăite dc sylviculture, Bruges, Gustave Stock, pp. 145-148. Giurgiu, V., et al., 1997, Silvologie I. Editura Academiei Române, București, 161 p. relativ pluriene încă neconvertite, dar cu o bogată regenerare de brad, cât și arborete relativ pluriene de fag, molid și de brad. A fost admirat cel mai înalt molid din zonă de 61,8 m înălțime, 113 cm diametru și 30 m3 volum. Din păcate, din lipsă de timp nu s-a putut cer- ceta conversiunea molidișurilor echiene în arborete de amestec, pluriene, de la Mislinia, în care timp dc 60 de ani prof. R. Mlinșek, unul din fondatorii Pro Silva Europa, a reintrodus fagul prin plantații. Acum fagul este în plafonul mijlociu sau chiar su- perior al arboretelor. Consfătuirea Pro Silva Europa de la Logarska Dolina, care a marcat cea de a 20-a aniversare a întemeierii acestei importante organizații de pro- movare a silviculturii apropiate dc natură, a fost plină de învățăminte de ordin forestier și practic. Impresionante au fost rezultatele practice ale conceptului promovat dc Pro Silva atât în pădurile de stat cât și în cele private din Slovenia. Desigur, la aceasta a contribuit strădania silvicultorilor slo- veni, care și-au însușit ideile și îndemnurile prof. dr. R. Mlinșek, condițiile staționale deosebit dc fa- vorabile și existența unei rețele dense de drumuri și, mai ales, legislația corect aplicată și controlul riguros exercitat de serviciul silvic al statului. Nu mai puțin importantă este și atitudinea cooperantă a proprietarilor de păduri, care au înțeles avantajele aplicării acestui gen de silvicultură și o folosesc pe scară largă. Bazându-se pe principii consacrate din silvicultură, Pro Silva aduce elemente noi legate dc importanța tuturor componentelor ecosistemului forestier, oferă perspectiva unei rentabilități eco- nomice bazată în primul rând pe calitatea lemnului extras și promovând o viziune „holistică” aduce mai în lumină binefacerile oferite oamenilor de către pădure, subliniind că o societate normală reclamă existența pădurii cu o structură „normală” din toate punctele de vedere. Giurgiu, V., et al., 2001: Les forets vierges de Roumanie. Editions dc l’ASBL “Foret walorme”, 199 p. Leibundgut, H., 1 993 : Europiusche Urwălder. Weg- weiserzur natumahen Waldwirtschaft. Paul Haupt, Beme, 260 p. Otto, H.J., 1998: Ecologie forestiere. 1DF, Paris, 397 p. Schiitz, J Ph., 1997: Sylviculture 2. La gestion des forets irregulieres et melanges. Presses polytechniques et uni- versitaires romandes, Lausanne, n° 13, 178 p. Turkheim, B. de, 1993: Bases economiques de la 36 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 •2009 • Nr. 6 sylviculture proche de la nature. Actes du Congres PRO SILVA de Besanșon, pp. 65-84. xxx, 1993: PRO SILVA. Rapport du Congres de PRO SILVA Europe. Besanțon. xxx, 1997: PRO SILVA. Rapport du Congres de PRO SILVA Europe. Apeldoom. xxx, 2000: PRO SILVA. Rapport du Congres de PRO SILVA Europe. Fallingbostel. Dr. ing. Nicolae DONIȚĂ Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe lonescu-Șișești București Prof. dr. ing. Gheorghe Florian BORLEA U.S.A.M.V.B., Calea Aradului 119 300654, Timișoara E-mail: fborlea@yahoo.com Pro Silva Europe - 20 years of promoting close-to-nature forest management Abstract Pro Silva Europe was founded by a group of foresters in Slovenia in 1989 in order to promotc close-to-nature forestry, which is based on the sustainablc natura! forest dynamics proccsses which have been proven in time. Pro Silva promotes forest management strategies which optimise the mamtenance, conservation and utilisation/use of forest ecosystems and their diversity m such a way that the ecological and socio-economic functions are sustainable and profitable. The general approach to management which is advocatcd by Pro Silva, includes market and non-market objectives, and takes the whole forest ccosystem into consideration. The tradițional forestry (and agriculture) makes a separation/identifies between the production forest function and the regencra- tion and development forest function working with successive interventions. The Pro Silva forestry considcrs ah these functions together during the same intervention, the continuous improvetnent of forest stands and forest sites and properties for the individual development of forest trees. Keywords: Pro Silva Europe, close-to-nature forestry, forest functions, improvement offorest stands REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 *2009 »Nr. 6 37 Cronică Dezbaterea științifică „Aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit în pădurile Ocolului silvic Văliug” A intrat în tradiție organizarea dc către Secția de Silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS) a unor dezbateri științifice pe teme de regenerare naturală a arboretelor (Mihăiești, 2004; Săcele, 2005; Câmpulung Moldovenesc, 2006). In această tradiție se înscrie și organizarea, în 29 septembrie a.c., a dezbaterii „Aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit în pădurile Ocolului silvic Văliug”. Au participat membri ai Secției dc Silvicultură a ASAS, directori din centrala și direcțiile silvice ale Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, cercetători și proiectanți amenajiști din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), șefi de ocoale și ingineri silvici din direcțiile silvice Caraș Severin, Suceava, Argeș, Neamț și Prahova. Alegerea Ocolului silvic Văliug drept gazdă a dezbaterii nu a fost deloc întâmplătoare. Este cunoscut faptul că în pădurile acestui ocol silvic s-au aplicat, încă din anii ’50 ai secolului XX, primele tăieri de transformare spre grădinărit, astfel că după aproape 6 decenii, aici s-a acumulat o bogată experiență, oglindită în structurile actuale ale arboretelor „parcurse” sistematic cu asemenea tăieri. Dezbaterile s-au desfășurat în teren, unde participanții au avut posibilitatea de a parcurge arboretele din parcelele 6, 7 și 22 din UP III Băile, considerate ca reprezentative pentru evidențierea dinamicii structurale, efect al aplicării de-a lungul deceniilor a unor tăieri de transformare spre grădinărit. Cuvântul de deschidere din partea Secției de Silvicultură a AS AS a fost prezentat de moderatorul dezbaterii, care a subliniat, printre altele, importanța inițierii unor astfel de acțiuni în fundamentarea unor politici de extindere a tratamentelor care promovează regenerarea naturală și realizarea de arborele cu structuri diversificate, capabile să asigure în mod continuu funcțiile ecologice, sociale și economice atribuite. In alocuțiunea de bun venit, directorul Direcției silvice Caraș-Severin, ing. Ștefan Slănescu, a reliefat preocuparea silvicultorilor din această zonă pentru promovarea tratamentelor care asigură regenerarea naturală a arboretelor, fapt dovedit și de calitatea (încă) deosebită a pădurilor gospodărite cu simț de răspundere dc către aceștia. Foto 1. Doctorand ing. Belcea prezentând istoricul pădurilor din O.S. Văliug. (Foto: dr. I. Barbu). Istoricul gospodăririi pădurilor din Ocolul silvic Văliug până la naționalizare a fost prezentat în detaliu de către drd.ing. Ion Belcea. A rezultat faptul că până în anul 1920, pădurile Ocolului silvic Văliug erau incluse în „patrimoniul domenial” al Societății privilegiate austriece dc căi ferate de stat (St.E.G.). Acestea erau supuse unui regim silvic rațional, specific reglementărilor austriece, gospodărirea lor asigurând materialul lemnos și cărbunele de lemn necesare exploatărilor miniere și industriale (metalurgice). După anul 1880 (anul intrării în vigoare a Codului silvic ungar), amenajamentele elaborate, în intervalul 1884 - 1905, pentru toate pădurile aflate în proprietate, au preconizat regimul codrului, cicluri de 100 de ani și „metoda de exploatare a tăierilor succesive”. Exploatările concentrate din a doua jumătate a secolului al XIX- lea au avut ca efect dispariția quasitotală a pădurilor seculare de fag din zonă. 38 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 •2009* Nr. 6 Foto 2. Inițiatorul experimentului (șeful de proiect din anul 1951 !) susținând re- feratul privind rezultatele aplicării tăierilor de transformare spre grădinărit. (Foto: dr. Gh. Guiman). După primul război mondial, prin Decretul Lege nr. 2455/8 iunie 1920, statul român transformă vechea societate St.E.G. în Societatea Anonimă, cu capital majoritar românesc, a Uzinelor de fier și Domeniile Reșiței (U.D.R). Noile amenajamente, elaborate pentru suprafața de circa 95.000 ha, rămasă după expropierea prin reforma agrară a circa 31.200 ha, au avut în vedere prevederile Codului Silvic român din anul 1910. S-au adoptat pentru toate pădurile regimul codrului, cicluri de 100 de ani divizate în 5 perioade și tratamentul tăierilor succesive. Metoda dc amenajare utilizată la elaborarea amenajamentelor a fost metoda claselor dc vârstă, cu stabilirea posibilității pe suprafață. Beneficiind de condiții pedoclimatice favorabile, regenerarea arboretelor, în concordanță cu tratamentul aplicat, se asigura pe cale naturală, plantațiile executându- se doar în scopul completării suprafețelor incomplet regenerate. Se poate afirma că, până în anul 1948, în pădurile Ocolului silvic Văliug s-a practicat o silvicultură rațională, care a condus la crearea unor arborete echiene de fag de productivitate superioară și mijlocie, având caracteristici calitative deosebite. Modul de gospodărire aplicat în prezent pădurilor din acest ocol a fost prezentat de șeful ocolului, ing. Gheorghe Rotariu. După naționalizarea din anul 1948, pădurile au trecut în proprietatea statului, elaborându- se în anul 1951 amenajamentul Marii Unități Forestiere Bârzava- Pogonici. Având de îndeplinit funcții speciale dc protecție hidrologică, arboretele echiene din Ocolul silvic Văliug au fost incluse, pe măsura accesibilizării, în unități de gospodărire de grădinărit. în prezent, suprafața de 14.100 ha este distribuită în 12 unități de producție, arboretele fiind integral incluse în grupa I funcțională. Sub raportul compoziției, principalele specii întâlnite sunt fagul (81%), bradul (9%) și molidul (5%). Se remarcă faptul că 60% din pădurile ocolului sunt de productivitate mijlocie, 34% dc productivitate superioară, iar 6% inferioară. Aplicarea în decursul timpului a unor tratamente care au asigurat o regenerare naturală a determinat ca astăzi circa 86% din arborete să fie, din punctul de vedere al caracterului actual, încadrate în tipuri de pădure naturale fundamentale. O dovadă a nivelului intensiv de gospodărire a acestor păduri este dată dc faptul că, în 10 unități de producție, reglementarea procesului de producție se realizează în cadrul unor unități de gospodărire REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 6 39 de codru grădinărit, în care se practică cu succes tăierile de transformare spre grădinărit. Aplicarea acestor tăieri urmărește diversificarea structurii echiene a arboretelor de fag rezultate prin tăierile succesive practicate pe mari suprafețe începând cu deceniul al 8-lea al secolului al XlX-lea. Fenomenele de intensă uscare a rășinoaselor și de producere a doborâturilor și rupturilor datorate vântului, înregistrate în ultimele decenii, s-au constituit în factori perturbatori care au generat efecte negative în gestionarea durabilă a pădurilor din această zonă. Ampla prezentare făcută de dr. mg. F, Carcea sub titlul „O jumătate de secol de aplicare a tăierilor de transformare spre grădinărit în unele arborete din Ocolul silvic Văliug” a fost urmărită cu deosebit interes. De altfel, autorul prezentării, în calitate de șef de proiect, a elaborat amenajamentul pădurilor din acest ocol pentru perioada 1952-1961, constituind, cu această ocazie, o subunitate de gospodărire în suprafață de 600 ha pentru o parte din arboretele din bazinul Obârșia Bârzavei, situate în amonte de acumularea hidrotehnică Gozna (aflată la acea vreme în construcție). Mărimea suprafeței incluse în subunitatea de gospodărire a fost limitată de accesibilitatea redusă la acea vreme. în amenajamentul din anul 1962, suprafața arboretelor incluse în unități de gospodărire de grădinărit a crescut la 4.500 ha, iar treptat aceasta a ajuns în prezent să fie de circa 9.000 ha, reprezentând 65% din suprafața pădurilor din Ocolul silvic Văliug. De remarcat faptul că, deși arboretele sunt incluse în unități de gospodărire de grădinărit, marea lor majoritate aveau structuri echiene și au fost sau sunt încă „parcurse” cu tăieri de transformare spre Foto 3. Un grup de participând urmărind cu interes comunicarea dr. ing. F. Carcea. (Foto: dr. I. Barbu). Foto 4. Dezbateri pe marginea unor aspecte structurale ale arboretului din u.a. 7, UP III Băile. (Foto: dr. I. Barbu). grădinărit. în cei aproape 60 de ani de la elaborarea primului amenajament, dr.ing. F. Carcea a urmărit îndeaproape atât soluțiile adoptate în proiectele elaborate, cât și aplicarea în teren a lucrărilor propuse. Se justifică în acest fel calitatea dr.ing. F. Carcea de prezentator al bogatei și îndelungatei experiențe întreprinse pe o durată de peste o jumătate de secol, referitoare la aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit în aceste arborele. Rezultatele extrem de interesante care își vor găsi o largă aplicabilitate în extinderea tăierilor de transformare spre grădinărit sunt prezentate în extenso în acest număr al revistei1. Ne vom limita a prezenta doar unele aspecte care au suscitat interes și au determinat intervenții ale participanților Ia dezbateri. Așa cum am precizat, în teren au fost analizate arboretele din trei unități amenajistice din UP III Băile: unitățile amenajistice 6 și 7, în care procesul de transformare spre grădinărit este relativ avansat, și u.a. 22, unde, din cauza neaplicării consecvente a lucrărilor prevăzute prin amenajament, modificările structurale au înregistrat întârzieri semnificative. în primele două unități amenajistice, arboretele (amestec de rășinoase cu fag de clasa a Il-a de producție) aveau, la data întocmirii amenajamentului din anul 1961, vârsta medie de 90 de ani și o structură echienă, rezultată din aplicarea în secolul al XlX-lea a tăierilor succesive cu perioadă scurtă de regenerare, menționate în cele precedente. în prezent, după aplicarea în cinci perioade decenale a tăierilor de transformare, structura arboretelor este 1 Carcea, E: „O jumătate de secol de aplicare a tăierilor de transfor- mare spre grădinărit în pădurile Ocolului silvic Văliug”. REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 •Nr. 6 40 Foto 5. Faze inițiale aie procesului de transformare în arboretul din u.a. 22, UP III Băile. (Foto: dr. I. Barbu). substanțial diversificată, atât sub raportul vârstelor (între 20 și 120/130 de ani), cât și din punct de vedere al modului de grupare a entităților echicne, caracterizat printr-un complex de buchete, grupe și pâlcuri de diferite vârste, sugerând o apropiere relativă de structura plurienă a pădurilor naturale. Pentru cele două unități amenajistice (6 și 7 din UP IIT Băile), precum și pentru u.a. 1 din UP VI Crivaia (parcela 106 din fosta subunitate de grădinărit constituită în anul 1951), au fost prezentate volumele extrase pe deceniile de aplicare, în raport cu cele prevăzute prin amenajament. De asemenea, pentru aceste arborete a fost redată sub formă grafică și distribuția arborilor pe categorii de diametre la începutul procesului de transformare, în anul 2004 (când s-a realizat o primă inventariere pe suprafețe dc probă permanente) și în prezent (2009). Așa cum era de așteptat, evoluția în timp a distribuției respective evidențiază și sub acest raport modificări structurale importante. în special în cazul arboretelor din u.a. 1, UP VI Crivaia și u.a. 7, UPIII Băile, sensul modificărilor este pregnant pozitiv (a se vedea graficele din articolul menționat anterior). în u.a. 22 din UP III Băile - cu arboret caracterizat prin condiții de vegetație și de dezvoltare similare cu ale celor din unitățile amenajistice 6 și 7 a aceleiași unități - procesul dc transformare se află încă într-o fază incipientă. în decursul a patru decenii de la începerea transformării, aici s-a recoltat doar un volum aproximativ echivalent unei posibilități decenale. Se constată că, deși grupele sau pâlcurile de tineret instalate preponderent în deceniul 1971-1981 au fost amplasate corespunzător și se dezvoltă în bune condiții, din cauza sistării tăierilor în ultimele decenii, conducerea în continuare a lucrărilor va fi mai dificilă, date fiind vârsta înaintată și omogenitatea arboretului în porțiunile încă neparcursc cu tăieri. Intervențiile participanților, concretizate în întrebări, în opinii asupra referatului prezentat și în puncte de vedere personale, au creat un climat propice unor dezbateri de înalt nivel științific. Aspectele care au generat cele mai multe intervenții au fost legate de oportunitatea aplicării tăierilor de transformare spre grădinărit, de necesitatea asigurării accesibilității arboretelor parcurse cu astfel de tăieri, de natura și intensitatea intervențiilor, de mărimea și numărul punctelor de regenerare ce REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 »Nr. 6 41 se deschid într-un arboret, de necesitatea respectării ordinei de parcurgere cu tăieri a cupoanelor constituite într-o subunitate de gospodărire, de necesitatea pregătirii personalului silvic angrenat în aplicarea tratamentului și de asigurarea stabilității pe perioade lungi a personalului tehnic dintr-un astfel de ocol silvic. Un prim aspect abordat în discuții a fost legat de oportunitatea experimentului întreprins în pădurile de la Văliug. Opțiunea privind transformarea spre grădinărit în aceste pădun a avut la bază recunoașterea faptului că structurile pluriene, naturale sau de tip grădinărit, sunt mult mai eficiente sub raportul protecției hidrologice și antierozionale. Ea a fost, evident, înrâurită de preocupările Prof. I. Popescu-Zeletin privind crearea sistemului de zonare funcțională a pădurilor. Așa se explică faptul că aici s-a aplicat prima cartare pe „tipuri funcționale”, cu trei ani înaintea definitivării și aprobării oficiale a sistemului respectiv. Opțiunea menționată, axată inițial în principal pe funcțiile hidrologice, avea să-și dovedească oportunități și valențe multiple odată cu includerea pădurilor respective - începând cu anul 2003 - în zona de conservare durabilă a Parcului Național Semenic- Cheile Carașului. Din dezbaterile consfătuirii s-a desprins necesitatea dezvoltării în continuare a accesibilității pădurilor din raza ocolului. S-a apreciat că în aceste păduri în etapa actuală densitatea rețelei de drumuri, de 12 m/hectar, este nesatisfăcătoare, atât din punctul de vedere al exploatării lemnului, cât și sub raportul valorificării multiplelor funcții sociale, peisagistice și chiar de natură turistic-educativă. De asemenea, s-a convenit că, pentru o primă fază de dezvoltare, propunerile din materialul prezentat sunt corespunzătoare și trebuie să fie luate în considerare de către conducerile Direcției silvice Caraș-Severin și a Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva. în legătură cu natura și intensitatea intervențiilor, a fost pusă în discuție o sugestie vizând crearea unor condiții favorabile în activitatea de exploatare a lemnului: conducerea spre o structură mozaicată pnn deschideri de „puncte de regenerare” de până la 0,5 ha. Sub raportul regenerării, care la Văliug se realizează în condiții optime, o asemenea soluție ar fi posibilă. Ea are însă importante inconveniente. Procesul de transformare spre o structură grădinărită propriu- zisă ar fi substanțial întârziat, pnntr-o diferențiere tranșantă a naturii lucrărilor silvotehnice, fapt care ar impune frecvent constituiri de noi subparcele. Or, este știut că tăierile de transformare trebuie conduse în așa fel, încât chiar subparcelele existente - ca urmare a tratării anteriore în codru regulat sau a unor erori de aplicare - să fie integrate treptat în structura plurienă, pe cât posibil uniform distribuită la nivelul fiecărei parcele. S-a subliniat faptul că, chiar în cadrul unității amenajistice 22, inclusă în traseu, a putut fi observată o deschidere relativ mare (practic la nivelul unei subparcele), care evident va crea dificultăți în conducerea ulterioară a lucrărilor. Mărimea punctelor de regenerare este de importanță deosebită în procesul transformării spre grădinărit, Participanții au apreciat că dimensiunile recomandate prin referat sunt corespunzătoare și permit o adaptare convenabilă la diversele situații întâlnite pe teren, asigurând, în limite rezonabile, libertate de acțiune în aplicarea lucrărilor. în ceea ce privește numărul acestora, el depinde, evident, de mărimea și natura deschiderilor și de intensitatea intervențiilor impuse de mărimea posibilității stabilite prin amenajament pentru fiecare arboret în parte. O întrebare pe deplin justificată a fost pusă în legătură cu pericolul bietajării. Chiar dacă în arboretele vizitate fenomenul nu a putut fi observat, dr.ing. F. Carcea a precizat că sunt situații când el este prezent, acolo unde tehnica de aplicare a tăierilor de transformare nu este respectată. De regulă, la bioetajare se ajunge prin rărirea uniformă a arboretelor, fie prin intervenții repetate specifice așa zisului „grădinărit pe fir”, fie prin „tăieri preparatorii” similare cu cele specifice tratamentului tăierilor succesive. Tocmai de aceea, asemenea modalități de lucru trebuie să fie imperios evitate. Problema obligativității menținerii cupoanelor constituite și mai ales a respectării ordinei de parcurgere cu tăieri a acestora, în decursul dece- niului de aplicare, a făcut obiectul unor dezbateri interesante. Deși s-au exprimat opinii divergente, s-a ajuns la concluzia că, spre deosebire de tratamentul tăierilor grădinărite, în cazul tăierilor de transformare ordinea de parcurgere a cupoanelor nu devine obligatorie. Esențial, în etapele de început, este ca tăierile de transformare spre grădinărit să fie executate în arboretele în care dinamica procesului 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 »Nr 6 Foto 6. Vedere de ansamblu a unui arboret parcurs cu tăieri de transformare spre grădinărit din O.S. Văliug (Foto: C, Becheru). dc regenerare reclamă noi intervenții. Ulterior, când structura arboretului se apropie de cea grădinărită iar mărimea posibilității se stabilește prin controlul creșterilor înregistrate, respectarea ordinei de parcurgere a cupoanelor este deosebit de importantă. Discuții consistente s-au purtat în legătură cu necesitatea stabilității și pregătirii personalului tehnic. Pornind de la prezentările din referat cu privire la această problemă, s-a subliniat necesitatea ca ea să fie analizată la nivelul Direcției Silvice Caraș- Severin și a Regiei Naționale a Pădurilor Romsil va, cu propunerea ca, cel puțin la ocoalele silvice în care se aplică sisteme intensive de gospodărire, stabilitatea personalului - în limite convenabile - să fie asigurată, eventual chiar pe baze contractuale, ținând seama că, în cazul unităților respective, această stabilitate este de importanță esențială. Pe inia pregătirii continue a personalului, se impun programe speciale realizate cu ajutorul specialiștilor din învățământ, cercetare-dezvoltare, precum și a unor personalități cu experiență îndelungată din activitatea de producție. Merită subliniat faptul că, în luările de cuvânt, participanții la dezbateri au ținut să remarce ținuta științifică de excepție a expunerii, evidențiind totodată și unicitatea situației în care se aflau, dată de faptul că rezultatele unui experiment început în urmă cu 60 de ani au fost prezentate chiar de inițiator. Cu modestia-i recunoscută, dr. ing. Filimon Carcea a ținut să îndrepte elogiile aduse către pleiada de silvicultori din această parte a țării, mulțumind în mod deosebit personalului tehnic de la Ocolul silvic Văliug și de la Direcția Silvică Caraș-Severin, care de-alungul timpului, în condiții deseori vitrege, cu eforturi deosebite și de cele mai multe ori sub semnul anonimatului, au desfășurat o activitate susținută pentru a pune în operă un proiect de o asemenea amploare și importanță. într-o primă evaluare, pe baza dezbaterilor purtate, se pot sintetiza câteva concluzii: 1. Tăierile de transformare spre grădinărit reprezintă cea mai bună modalitate de diversificare structurală a arboretelor echiene, atunci când îndeplinirea cu continuitate a funcțiilor atribuite impune asigurarea permanenței pădurii prin crearea de arborete pluriene cu structuri grădinărite. 2. Experiența acumulată pe parcursul celor șase decenii se constituie într-un model de gospodărire reprezentativ pentru diversificarea structurală a arboretelor echiene, care necesită a fi extins și în alte păduri cu caracteristici similare. 3. Principalele rezultate de ordin tehnic și practic, obținute în Ocolul silvic Văliug, în urma aplicării tăierilor de transformare pre grădinărit, se recomandă a fi avute în vedere la elaborarea viitoarei ediții a „Normelor tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor”. 4. Complexitatea problemelor de ordin tehnic și practic, ce trebuie avute în vedere la aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit, necesită un personal tehnic cu pregătire profesională deosebită și cu o experiență îndelungată în acest domeniu, cerință care se asigură în primul rând printr-o stabilitate îndelungată pe funcții a inginerilor silvici de la un ocol silvic. * înainte dc a încheia această cronică, în mod cu totul special, se cuvine a aduce mulțumiri conducerilor Regiei Naționale a Pădurilor- Romsilva, Direcției silvice Caraș-Severin și Ocolului silvic Văliug pentru generosul sprijin logistic asigurat, contribuind și în acest fel la succesul dezbaterii științifice organizate. Apreciem că acțiunea întreprinsă de Secția de Silvicultură a ASAS poate fi considerata o reușită menită să contribuie la cristalizarea unei concepții silviculturale de promovare a tratamentelor care asigură o diversificare a structurii arboretelor echiene de fag din România. Dr. ing. loan SECELEANU Membru corespondent al A.S.A.S. REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 *2009 »Nr 6 43 Simpozionul: Noi concepții și realizări în domeniul ecologiei forestiere Luni, 2 noiembrie 2009, la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu - Șișești’a avut loc Simpozionul „Noi concepții și realizări în domeniul ecologiei forestiere ", organizat de Secția de silvicultură cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la nașterea doctorului inginer Nicolae Doniță - mem- bru titular al ASAS. Au participat membrii Secției de silvicultură a ASAS și numeroși invitați din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și din alte instituții de cercetare și de învățământ superior. După cuvântul de deschidere ținut de acad. Vic- tor Giurgiu - președintele Secției de silvicultură a ASAS, au fost prezentate următoarele comunicări științifice: - Despre cataloagele regionale de tipuri de ecosisteme și de stațiuni forestiere (Dr. Nicolae DONIȚĂ) - Ecofiziologia în sprijinul gestionării durabile a pădurilor (Prof. Darie PARASCAN și Conf. Dan GUREAN) - Un nou criteriu de caracterizare ecologică a pădurilor: dimensiunea spiritual estetică (Dr. Con- stantin BÂNDIU) - Perspectivele dezvoltării cartografiei fores- tiere și a bazelor de date geospațiale pentru o silvicultură ecologică (Dr. lovu Adrian BIRIȘ și Dr. Vladimir GANCZ). Cu privire la aceste comunicări s-au pronunțat acad. V. Giurgiu, dr. C. Roșu, prof. I. Leahu, prof. D. Târziu, dr. C. Bândiu, prof. Gh. lonașcu, dr. F. Carcea, prof. A. Rusu, prof. LI. Florescu, dr. I. Se- celeanu, prof. Șt. Tamaș, dr. V. Gancz ș.a. Ca deosebit de valoroasă s-a dovedit contribuția adusă de dr. N. Doniță referitoare la cataloagele regionale de tipuri de ecosisteme și de stațiuni fo- restiere. S-a constatat că, prin această lucrare, se dezvoltă creativ gânduri și soluții exprimate cu decenii în urmă de autor referitoare la zonarea și regionarea ecologică a pădurilor. S-a apreciat că, numai astfel, silvicultura românească se va putea apropia de concepte și împliniri concrete promovate în mai multe țări avansate ale Uniunii Europene. în urma dezbaterilor a mai rezultat că dr. N. Doniță preia și dezvoltă creativ sugestii și recomandări formulate cu 3-4 decenii în urmă de regretatul acad. Constantin Chiriță, de dr. V. Giurgiu (1968) ș.a. Din păcate, aceste cercetări au fost ires- ponsabil abandonate de factorii decidenți. Acum, regionarea ecologică a pădurilor și a silviculturii necesită ample, profunde și urgente cercetări care să conducă la soluții concrete, după exemplul altor țări cu o silvicultură avansată ale Europei. Din domeniul ecofioziologiei s-a apreciat ca binevenită contribuția domnilor prof. D. Parascan și conf. D. Gurean, contribuție care deschide noi căi de cunoaștere a legităților de funcționare a ecosiste- melor forestiere, ceea ce se va putea înfăptui numai prin cercetări în staționar, nemijlocit în ecosisteme forestiere naturale, căci ecofiziologia forestieră este în primul rând o știință a ecosistemelor. Prin comunicarea sa, dr. Constantin Bândiu caută conexiuni între filozofie și silvologie. Ideile lansate de autor necesită însă cercetări suplimentare. Până atunci, teoria formulată de dr. C. Bândiu ar trebui lansată și pe plan internațional, unde se dezvoltă, de asemenea, creații filozofice referitoare la păduri. Confruntarea, în acest cadru, va fi benefică. Ample și necesare discuții a generat comu- nicarea referitoare la perspectivele cartografiei forestiere și la bazele de date geospațiale în silvicultură. în cadrul dezbaterilor s-a arătat necesi- tatea recunoașterii rolului amenajamentului, fără de care nu ar fi fost posibilă realizarea acestei lucrări. Destrămarea sistemului unitar de amena- jare a pădurilor (odată cu reconstituirea nerațională a dreptului de proprietate asupra terenurilor fores- tiere) va constitui însă o serioasă constrângere pentru dezvoltarea cartografiei fondului forestier național. 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 6 în final, lucrarea prezentată a fost apreciată pozitiv, pentru viitor fiind însă necesară însușirea de către autori a observațiilor și recomandărilor formulate în cadrul simpozionului. Caracterul aniversar al acestei manifestări științifice nu a constituit un motiv pentru a nu se formula concluzii și recomandări pentru continuar- ea cercetărilor în domeniul ecologiei forestiere. în- tr-adevăr, în baza comunicărilor prezentate și a dez- baterilor care au avut loc, au rezultat următoarele: 1. în ultimele decenii nu s-au mai înregistrat pro- grese remarcabile de sinteză în domeniul ecologiei forestiere, îndeosebi în privința clasificării pădurilor după tipuri dc pădure, tipuri de stațiuni, tipuri dc ecosisteme, impunându-se noi cercetări în privința clasificării tipologice a ecosistemelor forestiere. Un progres s-a realizat prin luarea în considerare a tipu- rilor de ecosisteme forestiere la clasificarea habita- telor din România (Doniță et al., 2005). 2. Continuarea cercetărilor pentru regionarea ecologică a pădurilor României și stabilirea de di- rective pentru gestionarea durabilă a pădurilor pe unități regionale, acest demers fiind o condiție pen- tru progres în silvicultura românească. 3. Reluarea cercetărilor fundamentale, interdis- ciplinare, pregnant ecologice în staționare de lungă durată, după modelul celor efectuate în trecut în Podișul Babadag, punând acum în aplicare mijloa- cele modeme dc investigație și abordând, în primul rând, pădurile virgine încă prezente în Carpații românești. Actualele cercetări dispersate pe teme mărunte, neintegrate în programe bine gândite, nu pot conduce la rezultate satisfăcătoare. Va fi nece- sar un program de interes național și internațional finanțat prioritar din fonduri comunitare. Ampli- ficarea și aprofundarea cercetărilor fundamentale de ecologie se vor putea înfăptui doar dacă se va renunța la multitudinea de studii și cercetări minore care abundă la institutul de profil și la facultăți dc silvicultură. 4. Dezvoltarea și amplificarea cercetărilor de eco- fiziologie forestieră atât la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, cât și la facultățile de silvicultură, cu obiective, pe cât posibil, corelate între ele. Astfel va fi posibilă o mai profundă cunoaștere a legităților de funcționare a ecosistemelor forestiere în ve- derea gestionării durabile a acestora în condițiile modificărilor climatice globale. 5. De asemenea, s-a propus acordarea importanței ce i se cuvine disciplinei dc ecologie forestieră în învățământul superior silvic. Strategii acestui învățământ nu trebuie să neglijeze adevărul potrivit căruia silvicultura este, în mare măsură, o ecologie aplicată. 6. Reluarea demersurilor pentru înființarea în România a unui institut european de cercetări pentru pădurile naturale, cu precădere pentru cele virgine. 7. Fundamentarea ecologică a programelor re- gionale referitoare la reconstrucția pădurilor degra- date și/sau destructuratc. 8. Dezvoltarea unor noi cercetări pentru evidențierea rolului ecologic al perdelelor forestiere de protecție în condițiile consecințelor modificărilor climatice globale. 9. Promovarea în silvicultură a conceptului de eco-economie în gândirea și fapta factorilor de de- cizie, știind că ecologia este, de fapt, o economie concepută și înfăptuită pe termen foarte lung. Partea a doua a simpozionului a fost dedicată aniversării a 80 de ani dc la nașterea doctorului in- giner Nicolae Doniță, membru titular al ASAS. După un excelent Laudatio expus de dr. Constan- tin Bândiu - membru de onoare al ASAS și de prof. Darie Parascan - membru titular al ASAS, au rostit cuvântări omagiale membri ai Academiei și invitați. Președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”, acad. Cris- tian Hera i-a conferit sărbătoritului înalta distincție terni wiimșriiwAinunH t țiinr 1 ri i ..Vtwrwfrke ''imit' nraursnni im ani * «MERITUL ACADEMIC’ sj tnwR t Șlimțs yi.siMa ‘țlfcmjjlSr itnetLv-Șiftfn eu paitjelbtrptuurit tirsest da pentru cr-Ktnbuțta n&jti adusă in wnirimăntiu a rm rttrrs fiuntifei dm dtmen-.ut tdnadttr» REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 •Nr. 6 45 „Meritul Academic” în semn de recunoaștere a va- loroasei sale opere. La încheierea simpozionului, acad. Victor Giur- giu, în numele Secției de silvicultură a ASAS, a ținut să menționeze că „Cercetătorul și profesorul Nicolae Doniță, la împlinirea a 80 dc ani de viață, ne oferă un exemplu de înzestrare nativă creatoare, precum și înalte performanțe științifice în domeniul ecologiei forestiere, în care a fost chemat. Acum, când împlinește opt decenii de viață, mărturisim că noi, membri ai Academiei, suntem bucuroși să constatăm adevărul potrivit căruia nici înfățișarea fizică, nici hărnicia profesională nu trădează cei 80 de ani încrestați pe răbojul existenței sale, de la naștere până în prezent. Colegul nostru Nicolae Doniță este, într-adevăr, o mare personalitate a sil- vologiei românești, îndeosebi a ecologiei forestiere, autor al unor opere perene care se constituie în fun- damente științifice ale silviculturii practice, opere având o certă recunoaștere internațională, dar și întemeietor de școală științifică de prestigiu la care s-a format o pleiadă de tineri cercetători hotărâți să ducă mai departe destinele ecologiei forestiere românești”. Biroul Secției de silvicultură a ASAS Prof. dr. ing. Nicolae DONIȚĂ la 80 de ani1 Este cunoscut faptul că popoarele trăiesc și rămân în istorie prin cultură, iar cultura o tac elitele. De aceea, cei care-și prețuiesc marile personalități fac operă de dreptate socială și sunt demni dc admirația noastră. Sub acest aspect, nu știm ce loc va ocupa Nicolae Doniță în istoria silviculturii românești, dar noi vedem în el o mare personalitate științiifică, deschizător de drumuri, creator de școală, care a adus și desigur va mai aduce mari servicii, mari contribuții la creșterea și dezvoltarea silvologiei din țara noastră, în domenii-cheie cum sunt ecolo- gia, fitocenologia (tipologia forestieră), ccofiziolo- gia, ca autor dc hărți geobotanice, teoria și practica silvică, ecoprotccția etc. Lista sa bibliografică este impresionantă: 220 de lucrări științifice, din care 47 publicate în străinătate. A-l omagia, a-1 sărbători acum, după opt decenii de viață și peste cinci decenii de intensă și bogată activitate științifică, reprezintă pentru noi o datorie și un act de colegială recunoaștere. S-a născut la Chișinău, la 20 noiembrie 1929, din părinți intelectuali (bunicul preot, tatăl judecător și avocat), și a urmat primii ani de scoală în orașul său natal. După refugiul din 1940 își continuă studiile 1 Lucrare prezentată la simpozionul „Noi concepții și realizări în domeniul ecologiei forestiere", organizat de Secția de Silvicultură a ASAS pe 2 noiembrie 2009 cu prilejul împlini- rii a 80 de ani de la nașterea dr.ing. Nicolae Doniță, membru titular al ASAS. la Turda (cele liceale), iar cele superioare, la Facu- ltatea de Silvicultură, pe care a absolvit-o în 1955 cu notă maximă. Pe lângă drama dezrădăcinării, situația dc refugiat i-a adus de timpuriu și alte neca- 46 REVISTA PĂDURILOR e>Anul 124 *2009 •Nr. 6 zuri, de ordin socio-politic. Student fiind, s-a aflat la un moment dat în pericol de a fi expulzat din facu- ltate, din cauza originii sale sociale, considerată la acea vreme „nesănătoasă”. L-au salvat colegii care, în ședința publică, au re- fuzat în unanimitate să voteze eliminarea lui. Era un prea bun, prea îndrăgit coleg, primul pe toată silvi- cultura, de aceea drama unei discriminări nedrepte nu putea fi aprobată de inimile unor tineri cu suflet curat, cum sunt în genere studenții. A avut șansa ca perioada de început, formarea sa ca cercetător, să se facă sub îndrumarea sau lucrând cu mari oameni de știință, specializați în diferite ra- muri ale științelor despre natură, inclusiv silvicul- tura, precum: C.C. Georgescu (cel care l-a adus în Colectivul de Silvicultură al Academiei Române) (1956), Sergiu Pașcovschi, I. Popescu-Zeletin, Al. Beldie, I. Vlad, C. Chiriță, Gr. Eliescu, Alice Săvulescu, Ana Paucă, Ev. Soroceanu-Pușcariu, Emil Negulescu, Nicolae Rucăreanu, At. Haralamb ș.a., apoi H. Ellenberg din Germania. A mai avut șansa de a avea o soție naturalist, ceea ce l-a ajutat în carieră. Drumul său spre consacrare, în continuă creștere și perfecționare, trece pe rând prin Cen- trul de Cercetări Biologice al Academiei Române (1959-1961), Institutul de Biologie al Academiei Române „Traian Săvulescu” (1961-1970) și Insti- tutul de Cercetări și Amenajări Silvice (1970-1997), instituții în care a deținut gradele de cercetător, cercetător principal III, II și I, apoi în calitate de co- ordonator, ca șef de colectiv începând cu 1975, timp de 25 de ani, a activității Laboratorului de Ecologie Forestieră din ICAS, de unde de altfel, a ieșit la pen- sie în 1997. Aparcurs două perioade de pregătire profesională în Germania, ca bursier Humboldt la Institutul de Sistematică și Geobotanică al Universității din Gdttingen (1970-1971), apoi al Institutului de Silvicultură a landului Baden Wurttemberg (1985- 1986). Participă cu lucrări la numeroase congrese, conferințe și simpozioane internaționale și națio- nale, iar în ultima perioadă de timp s-a dedicat învățământului silvic superior, unde a predat și predă cursuri de ecologie, dendrologie, geografie a plantelor, silvotehnică, silvicultură etc., valorificând astfel, în lumea generațiilor care ne urmează, bogata sa experiență profesională. Prima sa mare lucrare care a atras atenția spe- cialiștilor a fost Harta geobotanică a României (1961); interesant că, spre final, dar nu printre ul- timele, se află tot o hartă: Harta pădurilor din România, pe unități ecosistemice (1995-2008). Intre timp, câmpul preocupărilor sale științifice s-a lărgit, cuprinzând noi și noi sectoare ale silvologiei și ale unor discipline înrudite, cu rol de fundamentare și dezvoltare a bazei teoretice silviculturale (biologie, fîtocenologie, ecologie, biogeografie etc.) în toate aceste direcții, Nicolae Doniță a dat ope- re fundamentale, care au modernizat gândirea și au adus științele silvice românești la nivel european. De reținut că, încă de la început, după valoroasa lucrare „Vegetația lemnoasă din silvostepa României” (1967), care-i definește profilul, el vine în peisajul literaturii noastre cu două lucrări de referință, care pun bazele ecologiei românești și introduc în circuit metoda originală de cercetare a vegetației, denumită „cercetări ecologice în staționar”, anume: „Flora și vegetația Podișului Babadag" (1970) și „ Cercetări ecologice în Podișul Babadag” (1971). Sunt lucrări cu un bogat conținut științific, în care ecosistemul este văzut complex, holistic, ca un tot unitar, o sinteză între floră, faună și factorii de mediu. Ul- tima lucrare depășește interesul local, fiind o antici- pare cu cinci ani a cunoscutului Program Biologic Internațional (IBP), lansat de H. Ellenberg. „Karte der naturlichen Vegetation Europas” (2000), sub coordonarea acad. prof. R. Neuheusel și prof. U. Bohn, reprezintă o altă operă fundamentală, la care participă confratele nostru Nicolae Doniță. Bucurându-se de o recunoaștere internațională, acestuia i s-a încredințat redactarea și reprezen- tarea cartografică a două mari unități fîtocenotice: pădurile de stejari termofili (secțiunea G) și silvo- stepele europene (secțiunea I). Pentru o mai bună edificare, găsim necesară o trecere în revistă a celor mai importante realizări, pe domenii: • In domeniul ecologiei. Ideea centrală prezentă în multe din lucrările sale este că baza firească a sil- viculturii este și trebuie să fie ecologia ecosistemică, disciplină fără de care nu pot fi pe deplin înțelese relațiile vegetație-ecotop, și nici rolul circuitelor biogeochimice în menținerea echilibrului ecologic, în această direcție, în afară de lucrările mai înainte citate, Nicolae Doniță se remarcă printr-o serie REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr 6 47 de lucrări foarte valoroase, unele cu rang de tratat {„Ecologieforestieră 1977), altele cu rol de sinteză fitogeografîcă: „Zonarea și regionarea ecologică a pădurilor din România” (1983), „Făgetele din România - cercetări ecologice” (1989), „Tipuri de ecosisteme din România” (1990), „Potențialul eco- logic forestier al României” (2004). • în domeniul fitocenologiei (geobotanicii). Bun cunoscător al florei și faunei din țara noastră, căreia i-a înțeles specificul ecologic și structural, Nico- lae Doniță a contribuit la îmbogățirea literaturii ști- ințifice din acest domeniu, prin lucrări de referință, fiind primul, ba, s-ar putea spune, chiar singurul nostru tipolog, după S. Pașcovschi, dar la un alt ni- vel, acela de ecosistem. Sinteze precum „ Pădurile de șleau din România” (1975), „Geobotanica” (1983), „Dazisch-karpatische Buchenwaldzone” (1983), „ Vegetația României” (1992), „Pădurile virgine din România” (2001), plus altele mențion- ate deja, îl recomandă în acest sens. De remarcat că ultimele două lucrări sunt primele sinteze pe această temă din țara noastră, alcătuite după normele euro- pene de studiu al vegetației. • Ca autor al unor hărți de vegetație. Este ac- tivitatea cea mai specifică pentru Nicolae Doniță, definitorie, prin care acesta s-a manifestat constant și frecvent pe toată cariera sa de cercetător și om de știință, domeniul său caracteristic, în care a realizat o bogată operă de reprezentare cartografică a vege- tației din țara noastră și, în ultima perioadă, la nivel european. Pe parcursul întregii sale perioade de făuritor de hărți (începutul în 1960, când a realizat prima hartă privind vegetația, apărută în „Mono- grafia Geografică a României”', finalul în 2008, cu „Pădurile României pe unități ecosistemice", premiată de AGIR), el a elaborat nu mai puțin de 14 hărți cu conținut geobotanic, fitocenolog sau eco- sislemic. Printre acestea sunt de enumerat și valo- roasele monografii arealografice pe grupe de specii (cvercineele, acerineele, frasinii, fagul), racordate la corologia europeană și publicate de FAO în perioa- da 1998-2004. Având în vedere competența și vastele sale cunoștințe în domeniu, el poate fi considerat ca fi- ind cel mai mare autor de hărți al nostru, la nivel național, recunoscut și pe plan european (de ex. co- laborator la Harta Vegetației Europei - 2000). Să reamintim că datorăm lui Nicolae Doniță pri- ma hartă privind trecutul nostru fitogeografic: harta privind răspândirea în neolitic a pădurilor din spați- ul nostru carpato-ponto-danubian. • Ca silvolog și silvicultor. Convins că o silvi- cultură modernă, funcțională, rațională, nu se poate face decât pe baze ecosistemice, Nicolae Doniță a în- zestrat acest sector cu lucrări de un înalt nivel științi- fic, foarte importante pentru dezvoltarea în con- tinuare a acestuia. Sub acest aspect, dintre multele sunt de menționat: „Reconstrucția ecologică a pădurilor ”(1995), Silvicultura pe baze ecosistemice (1997) și Cultura pădurilor (2006). Lucrările publicate în acest domeniu, demon- strează că toate eforturile creative ale lui Nicolae Doniță au fost și sunt orientate spre o silvicultură modernă, spre cunoașterea aprofundată a fenome- nului pădure, spre evidențierea ecosistemului, ca unitate de bază, funcțională. • Ca ecofiziolog. Numeroase și variate, abordând o mare varietate de teme și metodologii, lucrările din acest sector au avut în principal rolul de a aprofunda și lărgi baza de cunoaștere a unor procese esențiale pentru evoluția și starea de sănătate a pădurilor, printre care: transpirația și consumul de apă în con- diții normale și de stres pedohidric, fructificația la arbori, regenerarea naturală din sămânță, fenolo- gia speciilor forestiere (arbori și arbuști) în stațiuni de limită etc. O lucrare fundamentală, de sinteză ecoclimatică și ecofiziologică, este „Molidișurile presubalpine din România” (1989). Cu rol metodo- logic deosebit, de început în ale ecofiziologiei, apare lucrarea „Aspecte privind transpirația în ecologia vegetală” (1964), care a dat imboldul, a generat, o bogată și variată literatură științifică pe tema rela- țiilor plantelor cu factorul apă, în special în regiuni de interferență climatică (ex. Dobrogea). • In domeniul protecției naturii și a mediului. Conștient că sub impactul civilizației modeme multe specii și habitate vor dispărea, Nicolae Doniță a înțeles că lupta pentru salvgardarea naturii trebuie dusă pe mai multe planuri: prin publicații cât mai percutante, prin educație, prin extinderea rețelei de arii protejate. în toate aceste direcții sunt de menți- onat opere remarcabile, precum: • Publicații: „Probleme actuale ale conservării genofondului și ecofondului” (1980), „Mensch und Vegetation in Rumanien” (1981), „Ecological de- cline of spruce forest ecosystems in the Carpathians 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 * 2009 •Nr. 6 Mountains (1994), „Some remarks on scienlific re- serves and natureprotection’’ (1994), „Conserva- rea pădurilor virgine" (2004) etc. • Educație: Alocuțiuni în aule universitare, la cursuri pentru studenți (Oradea, Arad, Timișoara, Brașov, București), demonstrând o veritabilă vocație didactică. • Arii protejate: Participarea la acțiunea de con- stituire a actualei rețele de parcuri naționale (1991- 1995) și elaborarea documentației pentru declararea unor importante unități de protejare și conservare, cum sunt: Parcul Natural Comana (2000) și Parcul Național Măcin (2006). - în calitate de teoretician silvolog. Prezența în literatură a lui Nicolae Doniță trebuie asociată și cu lansarea unor concepte de mare densitate teoretică, menite să modifice vechi paradigme. într-o formă condensată, acestea ar fi: • bivalența semantică a pădurii: fenomen geo- grafic și fenomen bio-ecologic în același timp; • arealul ecologic diferă, nu se suprapune cu cel geografic; • zonele dc vegetație trebuie dublu definite: după latitudine și după altitudine; • silvicultura ecologică se bazează pe conceptul de regionare geografică și ecologică (1992) și, ca un corolar; • teoria genezei pădurii (2006): un compromis între presiunea de concurență din partea vecinilor (comunității) și aspirația spre lumină a indivizilor. • Ca participant la diferite manifestări știin- țifice și programe internaționale și naționale. Pe lângă participarea cu valoroase lucrări la congrese și conferințe internaționale de prestigiu (Japonia, Rusia, Germania, Italia, Grecia), Nicolae Doniță a contribuit la realizarea unor proiecte de mare importan- ță pentru conservarea naturii, precum CORINE, HABITATE 92/43, NATURA 2000, HARTA DE VEGETAȚIE A EUROPEI, LIFE, 1PGRI, PĂDURI VIRGINE, PĂDURI CU VALOARE RIDICATĂ DE CONSERVARE ș.a. Aceste colaborări, precum și numeroasele vizite în străinătate, i-au prilejuit întâlniri cu cele mai mar- cante personalități ale vremii, în materie de științe ale naturii, personalități care deopotrivă l-au iubit și apreciat ca pe un veritabil și valoros om de știință, născut și format în umbra Carpaților. Dintre aceștia menționăm: H. Walter și H. Ellenberg (Germania), E. Landolt (Elveția), P. Ozenda și Jean-Marie Gehu (Franța), F. Pedrotti (Italia), R. Neuhausel (Cehia), Zoia Karamâșeva (Rusia) etc. Devine conducător dc doctorat din 1990, având sub îndrumare 15 doctoranzi, dintre care 9 au și ob- ținut titlul, ca de ex. lovu-Adrian Biriș (ICAS), Eca- terina Fodor (Univ. din Oradea), M. Petrescu (Tul- cea), I. Frățilă (Timișoara). Din 1991 este membru titular al ASAS. Este, de asemenea, membru al Asociației Inter- naționale pentru Studiul Vegetației și al Societății Generale pentru Studiul Stațiunii. Activează și în colectivele de redacție ale unor prestigioase reviste de specialitate: „Braun-Blan- quetia”, Studii și Cercetări de Biologie ale Aca- demiei Române, Analele ICAS, Revista Pădurilor. în calitate de prim autor (sau de colaborator) are patru lucrări premiate de Academia Română (tra- tatul de Ecologie Forestieră, Harta geobotanică, Făgetele din România - Cercetări ecologice, Habitatele din România) și una de AGIR (Harta Pădurilor din România, pe unități ecosistemice). în final, putem spune că Nicolae Doniță este un om de știință complet, de formație enciclopedică, generos și deschis în relațiile sale cu partenerii, tot- deauna gata să ajute, să dea îndrumări competente, fără a pretinde nimic în schimb. Arc talentul rar întâlnit de a ști să lucreze cu oamenii, de a-i face să dea mai mult decât ei înșiși cred că o pot face, de a se face iubit și ascultat, evitând cu delicatețe con- flictele. Este prietenos, îndatoritor și bun, emanând o atmosferă de calm olimpian, de parcă ar aparține altor timpuri, mai bune decât cele în care trăim. Pe dc altă parte, trebuie să arătăm că încerca- rea de a cuprinde în câteva pagini această mare și complexă personalitate este iluzorie. La el, viața se împletește strâns cu opera, vibrând în tot ceea ce a gândit și scris, formând o sinteză cu profunzime de cristal. Dr. ing. Constantin BÂNDIU Prof. dr. ing. Darie PARASCAN REVISTA PĂDURILOR o Anul 124 *2009 •Nr. 6 49 Cuvânt de răspuns la aniversare Mulțumesc conducerii Secției de Silvicultu- ră, președintelui ei, pentru organizarea acestei sărbătoriri a celui ce pășește în cel de al nouălea deceniu de viață. Mulțumesc celor ce mă onorează cu prezența și mai ales celor care au vorbit despre activitatea mea din cei 54 dc am de cercetare ce s-au scurs atât de repede. Prea laudativele aprecieri nu mi se cuvin doar mie. Trebuie să le împart cu cei care au contribuit la formarea mea ca om, ca cercetător, în nișa socială în care m-am aflat. Pentru că așa cum nișa ecologică își pune am- prenta pe organismul care trăiește în ea, prin relațiile pe care le are cu mediul abiotic și biotic, tot așa nișa socială influențează puternic formarea individului care se dezvoltă în ea. Chiar dacă genetic el are anu- mite însușiri, întreaga sa devenire depinde în marc măsură de relațiile pe care le are cu cei cu care vine în contact prelungit, dar uneori și de scurtă durată. De aceea, în această zi, memorabilă pentru mine, aș vrea să amintesc, desigur în linii mari, pc cei ce s-au aflat în această nișă și sub influența cărora am devenit ceea ce am fost și sunt. Este vorba în primul rând de familia și cercul de prieteni pe care i-am avut și îi am. Am crescut în vremuri grele de timpuriu fără tată. Mama și rudele apropiate m-au ajutat să termin liceul și facultatea să-mi încep cariera. Datorez mult soției melc Doina Ivan, și ea cadru didactic și cercetător în domeniul pajiștilor. Este un mare privilegiu de a avea alături un om care te înțelege și tc susține, cu care poți dis- cuta problemele care te preocupă. Interesul pentru natură mi l-au trezit doi eminenți profesori de la liceul din Turda - Nicolac Hristca și Gheorghe Botezatu. M-au învățat să iubesc natura și mi-au determinat opțiunea pentru a studia Silvi- cultura. La facultate am avut ca mentori profesori și oa- meni de știință din generația de aur: regretații C.C. Georgescu, Grigore Eliescu, Teodor Bălănică, Al- exandru Săvulescu, Constantin Păunescu, Emil Negulescu, Atanasie Haralamb, Nicolae Rucărcanu. Mă bucur de onoranta prezență a profesorului Au- rel Rusu, care a făcut parte din aceeași echipă. Dc la fiecare dintre acești mari profesori am rămas nu numai cu solide cunoștințe dar și cu un anumit mod de a gândi cu orientări pentru viitor. Conducătorul meu de doctorat a fost profeso- rul Negulescu, deosebit de exigent, iar președinte a comisiei de doctorat profesorul Constantin Costea. Profesorul C.C. Georgescu mi-a deschis calea spre știință, insistând să mă aducă din producție la Colectivul Forestier al Academiei, pe care-1 con- ducea. L-a ajutat C.I. Popescu, doctorandul său, pe atunci ministru. Mi-am făcut ucenicia în cer- cetare, la Sergiu Pașcovschi, care de la început mi-a dat ocazia dc a colabora la lucrări importante de cartografie, dendrologie și geografie forestieră, profilându-mă ca cercetător. La Institutul de Biologie al Academiei am avut ca șefi de laborator oameni de știință prestigioși: la început profesoara Ana Paucă, distins fitosociolog, apoi profesorul I. Popescu-Zeletin, auxolog, după ce a revenit din închisoare împreună cu profesorii Georgescu și Gr. Elicscu, încadrați la același institut. Am avut colegi deosebiți în Colectivul Forestier și apoi în Institutul de Biologie: Constantin Bândiu, Vasile Tutunaru, Vasile Mocanu, Gheorghe Dihoru, Mihaela Paucă și alții, împreună cu care am dema- rat primele cercetări ecologice în staționarea asupra pădurilor. Prin străduința profesorilor I Popescu-Zeletin și CC Georgescu am făcut o specializare în Germania, cu o bursă Humboldt, sub îndrumarea profesorului Heinz Ellenberg, creatorul Programului Biologic Internațional și al primei clasificații ecologice a vegetației lumii. în timpul specializării i-am cu- noscut pe cei mai mari cercetători ai vegetației din Europa: H. Walter, autor al „Vegetației Globului”, R Tuxen, promotor al cercetării și cartării vegetației în Germania, E Oberdorfer, care a publicat sinteza fotosociologică a Germaniei, H. Gams, care a pus bazele teoretice ale studiului vegetației, E. Schmid, care a creat teoria Horelor zonale, P. Ozenda care a publicat o primă sinteză asupra vegetației Europei. I-am cunoscut pe marii ecologi P. Duvigneaud, H. Whittater și alții. La reluarea bursei i-am cunoscut pe profesorii M. Prodan H. Moosmar și am lucrat cu H. Spicker acum și el profesor la Freiburg. în două deplasări am putut cunoaște și modul de gospodărire 50 REVISTA PĂDURILOR © Anul 124 • 2009 • Nr. 6 a pădurilor de stejar în Germania și Franța luând contact și discutând cu mulți practicieni. Reîntors în țară, am continuat activitatea de cercetare, de astă dată la Institutul de Cercetări și Amenajări silvice, alături de apreciați cercetători: I. Z. Lupe, A. Beldie, I. Vlad, V. Giurgiu, I. Catrina, Alexe Alexe, Traian Ivanschi, A. Popa, I. Dumitru- Tataranu ș. a. Participând timp de 20 dc ani la marea operă Harta dc Vegetație a Europei am lucrat cu cei mai reputați specialiști în cartare din toate țările conti- nentului atât din vest cât și din est, până în Cau- caz. Amintesc, doar câteva nume Robert și Zdenka Neuhausl din Cehoslovacia, Franco Pedrotti din Ita- lia, Undo Bohn din Germania, P. Ozenda din Franța, Atila Borhidi din Ungaria, un mare colectiv de la In- stitutul Botanic din Rusia, condus de academicianul E. Lavrenco și mulți alții. Am avut privilegiul de a fi ales ca membru a ASAS, fiind timp de 18 ani în contact cu specialiști dc frunte din învățământ și cercetare. De altfel și în calitate de conducător de doctorat am avut frumoa- se colaborări cu mulți profesori de la facultate. Am învățat mult chiar în procesul de îndrumare a celor nouă doctoranzi care și-au susținut tezele. în proiectele internaționale, în care am lucrat în ultimii ani, am colaborat cu mulți alți cercetători și profesori din generația mea, dar și din generațiile mai tinere. Multe contact benefice pentru formarea mea am avut și în facultățile în care am predat. Dc la toți cei amintiți, dar și de la mulți cei neamintiți am avut de învățat și am căutat să aplic tot ce a fost mai bun din ce am preluat de la fiecare. Tuturor le rămân profund îndatorat și recunos- cător pentru îndrumările, discuțiile, ideile , îndem- nurile de care m-am bucurat. Devenim ceea ce suntem prin ce ne-am transmis părinții prin efort propriu, dar în mare parte și prin influențele din nișa în care soarta ne așază. Și eu am avut parte de o nișă foarte diversificată și bogată în oameni de valoare. Dr. Nicolae DONIȚĂ REVISTA PĂDURILOR o Anul 124 *2009 •Nr. 6 51 Profesorul Dumitru - Romulus Târziu la 70 ani Stimate Domnule Președinte al Secției de Silvicultură, Onorat auditoriu Acceptând ideea, de altfel nelipsită de temei, că vârstele venerabile încep cu cea de 70 de ani, secția noastră onorează azi împlinirea acesteia de către prof. dr. ing. DUMITRU TÂRZIU, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, personalitate a școlii silvice românești, specialist de prestigiu în domeniile silviculturii și pedologiei forestiere, apreciat și recunoscut ca atare atât în țară cât și preste hotare. Domnul prof. univ. Dumitru Romulus Târziu s-a născut la 9 august 1939, în localitatea Novaci-Gorj, așezată la poalele maiestuosului Parâng, ținut cu vechi rezonanțe istorice, zonă folclorică păstrătoare de alese datini strămoșești. Măreția munților și frumusețea peisajului natural dominat de păduri, i-au legănat copilăria și i-au sădit în suflet, încă de atunci, dragostea de natură și dorința deslușirii tainelor sale, precum și atracția spre cunoașterea de noi tărâmuri geografice. Crescut și educat în spiritul virtuților străbune, respectiv iubirea de țară și de neam, respectul față de Biserică, cinste și corectitudine, ca și puterea de a înfrunta vicisitudinile vieții, tânărul Dumitru Târziu a pășit, pe drumul realizării sale, cu elanul vârstei și cu încrederea în forțele propriului său destin. Strălucit elev al liceului „Teoretic” din Tg. Jiu susține bacalaureatul în anul 1957, după care, în toamna aceluiași an, se prezintă, cu deplin succes, la concursul de admitere la Facultatea de Silvicultură al fostului Institut Politehnic Brașov. Mi-a fost student. Inteligența sa nativă, înclinația spre studiu, puterea de muncă, ca și nelipsita ambiție (de oltean) dc a fi mereu în frunte, a făcut ca să se situeze, chiar de la început, în rândul studenților de elită ai facultății. în anul 1962, în urma examenului de stat, obține diploma de inginer silvic și, în mod firesc, datorită rezultatelor la învățătură, este retinut 52 la facultate și încadrat la Catedra de Silvicultură, mai întâi ca preparator și apoi, după scurt timp, ca asistent universitar. Aici are ocazia să lucreze alături de profesori de înaltă ținută precum Emil G. Negulescu, Ovidiu Petruțiu și Victor Stăncscu. Fiecare din cei trei dascăli, trecuți de-acum în eternitate, a avut influența sa asupra formării profesionale a tânărului inginer. Ca un postum omagiu, colegul Dumitru Târziu păstrează, în cabinetul său de lucru, fotografiile lor înrămate. Chiar dacă, în acei ani de început de drum, activitatea didactică și-o desfășoară la disciplina de Silvicultură, predată de conf. Ovidiu Petruțiu, iar teza de doctorat o elaborează sub îndrumarea profesorului emerit Emil G. Negulescu, tânărul inginer se atașează mai mult de profesorul Victor Stănescu, pe care și azi îl consideră mentorul și magistrul său, omul care l-a ajutat să pătrundă tainele fenomenelor din viața pădurii și să le coreleze cu măsurile și căile de practicare a unei gospodăriri durabile. Alături de regretatul profesor Victor Stănescu, domnul Dumitru Târziu a parcurs, în mod sistematic, în decurs de 15 ani (perioadă fragmentată din cauza plecării sale în Zair), pădurile întregului lanț al Carpaților și Subcarpaților României. Nu au fost omise nici pădurile din zonele de câmpie și de luncă ale țării. în anul 1974, lăsând în urma sa postul de șef de lucrări și câteva articole, de certă valoare științifică, publicate în revistele noastre de specialitate și în Buletinul Institutului Politehnic Brașov, colegul Dumitru Târziu pleacă, în baza unor convenții internaționale, în fosta Republică Zair, azi R.P.D. Congo, unde funcționează, la Universitarea Națională din Kisangani (fost Stanleyville), ca profesor asociat, predând disciplinele de Silvicultură generală, Silvicultură tropicală, Fitogeografie și Fitosociologie forestieră. Aici rămâne doi ani, impunându-se ca un specialist și cadru didactic de mare valoare. Credincios pasiunii sale de a cunoaște locuri noi, călătorește mult. Astfel, în primul rând, străbate REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 o2009 •Nr. 6 teritoriul zairez dc la podișurile joase până la munții vulcanici, în parte încă activi, care domină marca fractură est-africană, ce adăpostește salba de lacuri adânci, în frunte cu Tanganyika. în al doilea rând, vacanțele legale de care beneficiază, le folosește pentru a colinda Europa, în special pentru a cunoaște pădurile scandinave și cele mediteraneene, precum și modul de desfășurare a învățământului superior silvic în țările vest-europene. Se reîntoarce în țară în anul 1976 și își reia activitatea de șef de lucrări la Catedra de Silvicultura a Universității din Brașov, continuatoarea fostului Institut Politehnic. I se incredințează predarea cursului de Silvicultură tropicală. în acest mod devine primul titular al noii discipline înscrise în planul de învățământ al facultății. Anii petrecuți în Zair se soldează, pe plan științific, prin elaborarea și publicarea în perioada 1973-1983 a unui număr de 10 lucrări, inclusiv cursul de „Silvicultură tropicală”, lucrări care au stârnit un interes deosebit atât în rândul specialiștilor, cât și al studenților. Dc fapt introducerea „Silviculturii tropicale”, ca disciplină facultativă s-a datorat, în primul rând, faptului că exista un specialist. Urmează ani în care desfășoară o muncă de intensitate deosebită, atât pe plan didactic, cât și pe cel al cercetării științifice. Prelegerile pe care le susține se bucură de multă audiență și fac dovada talentului său pedagogic. Urcă treptele ierarhiei universitare, fiind promovat conferențiar în anul 1990 și devine profesor universitar, în anul 1991, încredințându-i-se predarea cursului de Pedologie și stațiuni forestiere, precum și a celui de Ecologie forestieră. Manualele și tratatele elaborate stau ca mărturie a muncii sale asidue. Mai întâi participă, în calitate de coautor, la monumentalul tratat „Silvicultură” (1973, 929 de pagini), după care scrie: „Pădurile tropicale” (1987), „Pedologie și stațiuni forestiere” (1997), „Solurile României” (2002), „Ecologie generală și forestieră” (2003). Unele dintre ele au fost reactualizate și editate recent. Pe lângă lucrările de sinteză, profesorul Târziu a publicat și numeroase articole științifice în revistele de specialitate de la noi, precum și în cele din Franța și Zair. Contribuțiile sale științifice, deosebit dc valo- roase, fundamentează și aduc elemente noi în domeniile cunoașterii pădurilor ca ecosisteme terestre, cunoașterii solurilor și stațiunilor forestiere, fundamentării tipologice staționale a gospodăririi pădurilor, aplicării tratamentelor silviculturale în pădurile montane cu rol de protecție, gospodăririi pădurilor tropicale etc. Un moment deosebit în activitatea didactico- științifică a profesorului l-a constituit câștigarea, de către Domnia Sa, a concursului organizat în Franța, în anul 1996, pentru preluarea poziției de profesor asociat de Silvicultură, dc la „Ecole Naționale de Gcnie Rurale des Eaux et des Forets” - Nancy, școală superioară de renume mondial. Anul petrecut acolo a fost anul deplinei sale afirmări profesionale și recunoașteri internaționale. Este membru IUFRO, iar în țară membru al Societății Române de Știința Solului, inclusiv președinte al filialei Brașov. între anii 1998- 2001 a fost președintele Societății „Progresul Silvic”. De asemenea, menționăm că în paralel cu activitatea didactico-științifică, a desfășurat, con- form cerințelor universitare, și o apreciată activitate metodico-educativă. Fără a intra în detalii reținem că a fost șef al Catedrei de Silvicultură (timp de 12 ani) și director educativ al studenților silvicultori (1978- 1987). Nu poate fi trecută cu vederea nici contribuția sa consistentă la dezvoltarea „Laboratorului de Pedologie Forestieră” din cadrul facultății. Pe parcursul anilor, în întrega sa activitate, domnul prof. D. R. Târziu a fost sprijinit de distinsa sa soție, care l-a urmat în Africa și în peregrinările sale europene, preluând asupra sa grijile cotidiene și care, întotdeauna, a știut să creeze, din viața de familie, o oază de liniște sufletească, cu un climat propice muncii intelectuale. Permiteți-mi să aduc și pe această cale, un ales omagiu stimatei doamne ing. Elena Târziu. închei adresând familiei Târziu un prietenesc „La mulți ani, cu sănătate” și urarea de obținere a unor noi succese. București, 9 sept. 2009 Prof. dr. ing. Rostislav Bereziuc Membru titular ASAS Prof. dr. ing. Darie Parascan Membru titular ASAS REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr 6 53 Cuvântul de răspuns al profesorului Dumitru-Romulus Târziu la aniversarea a 70 de ani Stimate Domnule Președinte! Onorați membri ai Secției de silvicultură a ASAS! încep prin a vă mulțumi tuturor pentru onoarea ce mî-ați facut-o prin această mică sărbătoare. Mulțumiri deosebite se cuvin președintelui secției noastre, acad.prof.dr.ing. Victor Giurgiu, cel care, de-a lungul timpului, a organizat omagierea tuturor reprezentanților de frunte ai silviculturii românești fie ei în viață sau dispăruți. Multe mulțumiri se cuvin și d-lui profesor R. Bereziuc pentru frumoasele cuvinte rostite la adresa mea. Aceleași mulțumiri se cuvin și celor care au luat cuvântul și s-au referit la activitatea mea. Dați-mi voie să rostesc o strolă memorabilă și adecvată acestui moment a marelui nostru poet M. Eminescu: „ Cu mâine zilele-ți adaugi Cu ieri viața ta o scazi Dar ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi Când unul pleacă altul vine în astă lume a-l urma Precum când soarele apune El și răsare undeva. ” Intr-adevăr, pentru mine, această zi dc 9.09. 2009 va rămâne ca una dintre cele mai frumoase, unice și mai de conținut din viața mea. Este o mare onoare pentru mine că un colectiv alcătuit din asemenea personalități ale Silviculturii românești îmi omagiază activitatea mea ca silvicultor. Acum, la împlinirea celor 70 de ani de viață, privind cu nostalgie în urmă, cu realism în prezent și cu încredere și speranță în viitor, pot afirma că am fost un norocos. Deși am pornit în această minunată aventură, care este viața, într-o zi de miercuri 9 august 1939, zi de post din postul Sfintei Mării, cred că poziția astrelor și ursitoarele mi-au fost favorabile. M-am născut în zodia Leului în frumoasa localitate Novaci, așezată la poalele Parângului și populată de locuitori dintr-un amestec de olteni pământeni și ungureni veniți de peste munți din satele Mărginimii Sibiului: Poiana, Tilișca, Rod, Jina, Șugag, Cut, Pianu de Sus etc. Am văzut lumina zilei în ajunul celei mai mari conflagrații mondiale pe care a cunoscut-o omenirea, cu toate consecințele sale sub raport politic, economic și social. Ce a însemnat pentru România ca și pentru întreaga Europă anul 1939 este bine cunoscut. După cum se știe, în formarea și devenirea unei persoane, trei factori joacă un rol esențial hotărâtor: familia, școala și societatea. Fiecare din aceștia, ca factori ai mediului geografic, istoric și social, contribuie la modelarea zestrei genetice cu care fiecare individ pornește în viață. Dintre cei trei factori, lără a-i neglija pe ceilalți doi, astăzi aș dori, în câteva cuvinte să aduc un omagiu școlii și slujitorilor ei. Am crescut într-o familie de țărani formată și educată în cultul muncii, cinstei și dreptății, al credinței în Dumnezeu și a! respectului pentru semenii săi. Poate că de aici provine și exigența mea, ca și o oarecare severitate în profesia de dascăl. Am fost educat și am rămas convins că numai prin muncă, cinste și dreptate se poate progresa în viață și că numai, singură, munca, este rezultatul tuturor bunurilor materiale și spirituale aducătoare de satisfacții și împliniri. Școala, al doilea factor de cultură și civilizație, este cea care contribuie decisiv în modelarea și devenirea oricărui individ. 54 REVIS7A PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 6 Din acest punct de vedere, cu toate greutățile întâmpinate de contextul politic și social în care am urmat-o, pot afirma că am avut și din acest punct de vedere șanse. Școala primară și gimnazială le-am urmat în localitatea natală, unde am beneficiat de prezența unor dascăli, învățători și profesori, adevărați apostoli ai neamului. Ei sunt cei care mi-au îndemnat părinții să merg la școală, inclusiv la liceu și facultate. în primele două clase primare, pe care le-am urmat în anii 1946-1948 înaintea așa-zisei reforme a învățământului, am mai apucat să fac doi ani dc religie și să mergem în fiecare duminică cu școala la biserică, unde eram obligați să rostim Tatăl nostru sau Crezul în fața enoriașilor. Dacă școala primară și gimnazială te inițiază în tainele cunoașterii, liceul îți asigură nivelul de cultură generală. Cursurile liceale le-am urmat în perioada 1953-1957 la Craiova și Tg-Jiu, unde am avut șansa de a mai avea încă profesori de croială universitară și de factură enciclopedică. Chiar și în acele vremuri tulburi, sinistre sub raport politic, am întâlnit profesori care ne-au prezentat pentru prima dată istoria literaturii române a lui G. Câlinescu și care ne-au învățat că, în afară de A. Toma, M. Beniuc, E. Jebeleanu, M. Banuș, au mai existat în literatura română și un Arghezi, Blaga, Barbu, Goga și alții, și că Eminescu a mai scris și alte poezii în afară de împărat și proletar. La istorie, pe care am învățat-o după manualul lui Roller, profesorul ne-a mai spus și cine a fost lorga sau ce rol a jucat regalitatea în devenirea modernă a României. Școala de nivel superior, facultatea, te formează pentru viața socială, pentru o anumită profesiune pe care o vei exercita în agrenajul social. Și din acest punct de vedere mă consider un norocos, pentru că pentru studiile universitare am ales Silvicultura. în toamna anului 1957 am susținut examenul de admitere la Facultatea de Silvicultură din cadrul fostului Institut Politehnic din Orașul Stalin unde, pentru 30 de locuri rezervate absolvenților de liceu, au concurat 427 de candidați, respectiv 14 pe un loc, reușind al treilea, cu media 8,33, media maximă fiind 8,60, după un concurs foarte sever cu opt probe: Matematică scris și oral, Chimie scris și oral, Botanică scris și oral, Zoologie și Bazele darwinismului numai scris. După cum se știe, Silvicultura, ca specializare de învățământ superior, oferă o pregătire multilaterală atât în domeniul științelor biologice cât și al științelor tehnice. Ea este o profesiune frumoasă, nobilă și atrăgătoare întrucât îmbină activitatea de teren cu cea de birou, oferind satisfacții multiple celor care o practică și oarecare invidie din partea altor specializări. Acum, la sfârșitul carierei, cred că această specializare mi s-a potrivit cel mai bine și nu cred că în alt domeniu m-aș fi putut realiza la fel de bine. Prestigiul unei școli superioare îl dau în primul rând dascălii săi și în al doilea rând calitatea studenților și absolvenților. Și din acest punct de vedere, Silvicultura a fost favorizată. Chiar dacă, după reforma învățământului din anul 1948, și Silvicultura a trecut printr-o reformă nu tocmai fericită, prin transferarea sa de la fosta Școală Politehnică din București la Brașov, după nouă ani de funcționare s-a realizat și aici un învățământ de calitate. Aici, la Brașov, la Faculatatea de Silvicultură am avut șansa de a fi studentul unor profesori de elită și de mare prestigiu, cum ar fi: prof. Aurel Rusu la Topografie și Fotogrametrie, luliu Morariu la Botanică, Rostislav Bereziuc la Meteorologie și Climatologie, acad. C.C. Georgescu la Fiziologia plantelor, Maria Vidrașcu și Tâmoveanu la Matematică, Al. Săvulescu la Dendrologie, prof. emerit Emil G. Negulescu și conf.dr. Ov. Petruțiu la Silvicultură, Temistocle Redlov la Mecanică și Rezistență, Mircea Ene la Protecția Pădurilor, N. Rucăreanu la Amenajarea pădurilor, Vasile Andreescu la Exploatarea pădurilor, Silviu Corlățeanu la Produse forestiere, acad. Stelian Munteanu la Corectarea torenților, Constantin Costea la Organizare și planificare și alții. Foștii asistenți, ca prof. Darie Parascan la Botanică, N. Boș la Topografie, V. Stănescu la Silvicultură, Dendrologie și Genetică, losif Ciortuz la Ameliorării Silvice, s-au ridicat la nivelul maeștrilor lor. REVISTA PĂDURILOR ° Anul 124 •2009 *Nr.6 55 Fiind format într-un asemenea climat de studiu și exigența, nu mi-a fost greu să mă încadrez după absolvire în calitate de viitor cadru didactic în această atmosferă cu adevărat universitară. Chiar dacă parcursul ierarhici didactice, datorită condițiilor politice și sociale, nu mi-a fost întotdeauna favorabil, pot spune că sunt totuși mulțumit și împăcat. Poate că acest lucru m-a ambiționat și mai mult și m-a obligat să muncesc și mai asiduu. Faptul că după 21 de ani dc activitate la disciplina de Silvicultură am fost obligat să mă transfer la Pedologie și Stațiuni Forestiere îl consider până la urmă un avantaj, care mi-a permis să încerc să adaptez cunoștințele despre soluri și stațiuni la nevoile Silviculturii. De un real folos în pregătirea mea profesională mi-au fost și noile discipline introduse în planul de învățământ după anul 1990 și anume Ecologie generală și forestieră, Silvicultură în alte zone geografice și Elemente de geologie și geomorfblogie. Foarte profitabili sub raport profesional și uman mi-au fost și cei 2 ani petrecuți în calitate de profesor asociat la secția Geniu Rural, Ape și Păduri din cadrul Universității Naționale din Zair (actuala R.D. Congo), secție înființată de Facultatea de Silvicultură de la Universitatea Laval din Quebec, Canada. Aici am avut posibilitatea să-mi lărgesc orizontul de specialitate prin cunoașterea pădurilor ecuatoriale, cele mai complexe ecosisteme de pe glob, care constituie o adevărată școală vie pentru Silvicultură. Tot aici am cunoscut o serie de profesori canadieni dc la Universitatea Laval precum și din Belgia, Germania, Polonia, Haiti etc. și am reușit să fac cunoscută școala românească de Silvicultură. La vârsta aceea, de 35 de ani, cu ambiția și dorința de afirmare, l-am impresionat pe profesorul canadian Marius Pineau, decanul facultății noastre, care m-a gratulat cu calificativul de L’enfant terrible de la sylviculture roumaine. Cei 2 ani petrecuți în Zair m-au îmbogățit și sub raport cultural, social și uman, constituind un reper în existența mea. în sfârșit, anul petrecut în calitate de profesor asociat la Ecole Naționale de Genic Rural, des Eaux et des Forets de la Nancy - Franța, obținut după un concurs cu 12 candidați din diverse țări, îl consider punctul culminant al carierei mele didactice. Aici, la această prestigioasă școală superioară de Silvicultură, una dintre cele mai vechi din Europa, la care între anii 1850 și 1950 au absolvit peste 100 de ingineri silvici din România, mi-am dat seama ce înseamnă un învățământ silvic de calitate desfășurat într-o societate normală, așezată, unde numărul de studenți dintr-un an era cuprins între 30 și 40, într-o țară posesoare a 14 mii. ha de pădure și unde în cadrul disciplinei de Silvicultură am efectuat 34 de zile de marcări și 5 turnee de câte o săptămână într- un an prin toată țara. Și, pentru că dragostea dintâi nu sc uită și e cea mai intensă, eu mă consider totuși un produs al disciplinei de Silvicultură grație prof. Emil G. Negulcscu și Ovidiu Petruțiu, dar mai ales a regretatului prof. Victor Stănescu, cel care nu a avut șansa dc a fi omagiat la vârsta de 70 dc ani așa cum ar fi meritat, fiind după umila mea părere unul dintre cei mai străluciti Silvicultori ai acestei țări. Acum, la împlinirea celor șapte decenii de viață, țin din toată inima să aduc omagiul meu școlii ca instituție și educație și mai ales slujitorilor săi, care au contribuit la devenirea mea ca om și profesionist (atâta cât este). Nu în ultimul rând țin să mulțumesc din suflet soției mele, specialist în informare și documentare forestieră, care, dc-a lungul întregii melc activități, mi-a fost un sprijin și ajutor de nădejde, contribuind la formarea mea ca specialist, dar mai ales ca om. Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru onoarea ce mi-ați făcut-o și vă asigur de întregul meu respect și de întreaga mea gratitudine. Prof. univ. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu Membru corespondent al ASAS 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 • 2009 o Nr. 6 INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI a. Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice) Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în limba engleză, în cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații. Lucrările pentru secțiunea I pot fi atât articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de sinteză, pentru domenii de vârf ale științelor silvice. Materialele pentru secțiunea 1 vor fi redactate în următoarele condiții: - articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat de datele despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși 10 pagini față format A4, cu marginile de 2 cm, redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la 2 rânduri; - în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci capitole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda dc cercetare; 4. Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări); - denumirile științifice ale specilor de plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu excepția numelui autorului (FagussylvaticaL.)', - citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab. 5, fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât posibil cu lățimea de 8 cm. - citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un autor Marcu, 1989; doi autori Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori Marcu et al., 1989; - titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură, grafic sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate; - lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a nume lui autorilor, se vor prezenta sub forma: autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera următoare: - periodice: Scohy, J.-P., 1990: Lefrenecommun (2 eme pârtie). Silva Belgica, voi. 97 (5), pp. 43-48. - cărți: Thill, A., 1970: Le frene et sa culture. Lcs Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L., Gembloux, 85 p. - după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon și de fax, adresa e-mail. în cazul în care mai mulți autori ai unui material au același loc de muncă, numele lor se vor menționa grupat, iar adresa electroni că se va prec iza numai pentru autorul principal. - după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză. Rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu caractere îngroșate și înclinate. b. Pentru secțiunea a IT-a Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea 1(1-3 pagini format A4) și se includ în rubricile: Cronică privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel internațional; Puncte de vedere; Aniversări, Comemorări, Necrolog; Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate; Revista revistelor, referitoare la articole dc mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene; Din activitatea M. A.D.R., R.N .P.-Romsilva, A.S.A.S., Societății „Progresul Silvic”, facultăților de silvicultură etc. Pentru secțiunea a Il-a se acceptă spre publicare și materiale legate de practica silvică. Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor. Lucrăriie imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (dischetă, CD, DVD), se depun sau transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru ar. 31, sector 1, București, telefon: 021/3171009 interior 267, fax: 021/3171005 interior 236, e-mail: revista@rosilva.ro).