NOTA CĂTRE AUTORI
I Pentru secțiunea I a “Revistei pădurilor" (cu caracter tehnico-științific)
1. Au prioritate spre publicare articole originale, din domeniile de vârf ale științei și
tehnicii forestiere, cu aplicabilitate practică, redactate cât mai clar și concis, potrivit stan-
dardelor internaționale. O atenție deosebită se va acorda problemelor referitoare la ges-
tionarea durabilă a pădurilor (indiferent de forma de proprietate), conservarea și ameliorarea
biodiversității ecosistemelor forestiere, adaptării silviculturii românești la cerințele
economiei de piață. Articolele vor fi susținute prin rezultate experimentale sau de sinteză,
concretizate în tabele, grafice și fotografii. Vor fi evitate, pe cât posibil, articolele cu gene-
ralități sau opinii nefundamentate științific prin experimentări și observații.
2. în cazul unor articole de înaltă valoare științifică și de interes internațional,
colegiul de redacție va accepta spre publicare și articole scrise în limbi străine (de preferat în
limba engleză), cu rezumate ample în limba română.
3. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare concomitent,
altor publicații.
4. Răspunderea asupra conținutului lucrării revine autorului (autorilor).
5. Se vor publica numai articolele care sunt avizate favorabil, de 1 - 2 referenți, spe-
cialiști cu grad academic, științific sau didactic (aprobați de Colegiul de redacție). Referatele
de recenzie, vor fi solicitate numai de către redacție.
6. Articolele vor fi redactate în următoarele condiții:
• textul articolului, inclusiv tabelele, graficele, fotografiile și bibliografia să nu
depășească 8 pagini A4 (max. 2000 semne pe pagină, la 2 rânduri, pe o singură față);
• bibliografia să fie redactată după norme statuate pe plan internațional (numele
autorului, inițiala prenumelui, anul de apariție a lucrării, titlul acesteia, denumirea editurii sau
a revistei, cu indicarea numărului acesteia și a paginilor. La bibliografie nu se vor trece
lucrări necitate în text și invers;
• articolul va fi însoțit de un rezumat tradus în limba engleză, având între 500 și 1000
de semne;
• se vor indica 3-5 cuvinte cheie;
• numele autorului (autorilor) va (vor) fi precedat (precedate) de prenume;
• pentru facilitarea procesului redacțional, autorii vor depune un CD sau o dischetă cu
materialul cules în Word, (maxim 16000 de semne, culese la un rând, font Times New Roman,
cu diacritice, 11 puncte, circa 2 pagini), iar figurile separat de text, în fișiere de tip: jpg, tif,
bmp, pe cât posibil la lungimea de 8 cm.
1. Articolele vor fi însoțite de o scurtă notă care va cuprinde: numele autorilor, pro-
fesia, titlurile academice, științifice sau didactice, locul de muncă, adresa, numărul de telefon,
e-mail.
II. Se primesc, de asemenea, pentru secțiunea a doua a revistei, scurte materiale
(1-3 pagini A4) pentru rubricile:
• Cronică, referitoare la: simpozioane, sesiuni tehnico-științifice, consfătuiri, relatări
privind contacte la nivel internațional;
• Puncte de vedere;
• Aniversări, comemorări, necrolog;
■ Recenzii, pentru lucrări importante apărute în țară și străinătate;
• Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații
forestiere străine, predominant europene;
• Din activitatea M.A.P.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societății “Progresul
Silvic”, facultăților de silvicultură ș.a.
Se vor publica, de asemenea, materiale legate de practica silvică.
Materialele primite la redacție nu se înapoiază.
Corespondența cu colaboratorii se va purta prin: poștă (București, B-dul Magheru
nr. 31, sector 1), telefon: 021/3171009 int. 267, 236, fax: 021/3171005 int. 236 sau prin
e-mail (revista@rosilva.ro).
REVISTA PĂDURILOR
B-dul Magheru nr. 31, sector 1, București • Tel.: 021/317.10.05 int. 267; 236
Fax: 021/317.10.05 int. 236 • E-mail: revista@rosilva.ro
Coperta 1 : foto Cristian Becheru, “Pădurea de argint’’, D.S. Neamț
Coperta 2 : foto prof. dr. ing. Ștefan Tamaș
Redacția revistei: u
dr. ing. Ion Machedon '
prof. Rodica Dumitrescu
ing. Becherii Cristian
Stela Liliana Suciu
REVISTA PĂDURILOR
86
REVISTĂTEHNICO-ȘTIINȚIRCÂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA Șl SOCIETAIEA ..PROGRESUL SILVIC’
CUPRINS
(Nr. 6 / 2007)
Colegiul de redacție
Președinte
ing. Dan loan Aldea,
Redactor șef:
prof. dr. ing. Ștefan Tamaș,
Membri:
prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan,
dr. ing. Ovidiu Badea,
prof. dr. doc. Victor Giurgiu,
prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu,
dr. ing. Gheorghe Mohanu,
prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu,
dr. ing. loan Seceleanu,
prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu,
dr. ing. Romică Tom eseu.
IOAN CATRINA: Bazele ștințifice și perspectivele înființării
perdelelor forestiere de protecție în România ......................3
IOSIF LEAHU: Fundamente biometrice, metode și modele pluricrite-
riale privind stabilirea posibilității, conducerea și reglarea structurală
și funcțională a pădurilor printr-un control periodic și sustenabil al
bioproducției forestiere (I)........................................11
ILIE POPESCU. RUDOLF DERCZENI, SOTOC HORIA; Influ-
ența lucrărilor de pregătire a patului germinativ în pepiniere asupra
dinamicii de răsărire a plantulelor de salcâm.......................20
GHEORGHE GUIMAN: Cercetări asupra creșterii și calității
arboretelor pluriene de fag gospodărite în codru grădinărit ........26
DORU LEONARD 1R1MIE: Forest Land Reforms in Romania from
the Instituțional Economics Perspective.............................32
CRISTIAN POPA: Analiză auxologică la zâmbru (Pinus cembra L.) -
studiu de caz .....................................................3 8
NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Mesteacănul creț (Betula
pendula var. corelica) cel mai valoros component al pădurilor
finlandeze .........................................................44
DEZBATERE: MARIAN IANCULESCU: Considerații pe marginea
proiectului noului Cod Silvic ........................................47
CRONICĂ:
54
ISSN: 1583-7890
Revistă acreditată CNCSIS
categoria B
Reproducerea pnrilulă sau totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi
făcută cu acordul redacției revistei Este obligat ori u si fie menționat
numele autorului și al sursei. Articolele publicate dc Revista pădurilot nu
angajează decât responsabili taica autorilor lor
"I
6
2007
CONTENTS
I0AN CATRINA: Scientific substantation and prospects of the establish-
ment of forest shelterbelts in România ..........................3
JOȘIF LEAHU: Biometrics foundations. multicriterial methodes and mod-
els regarding establishment of allowable cut, tending and structural and func-
țional improvement of forests by periodica! and sustainable control of forest
yield........................................................... ] ]
1LIE POPESCU, RUDOLF DERCZEN1, SOTOC HOR1A; The
influence of the preparation works of the germinating bed to the locus seeds
emergence and seeding depth .....................................20
GHEORGHE G UIM AN: Researches regarding the wood growth and qual-
ity ofbeech stands with uneven-aged structure managed underthe selection Sys-
tem .............................................................26
DORU LEONARD IRIMIE: Forest land reforms in Romania from the
instituțional economics perspective..............................32
CRISTIAN POPA: Stern analysis of a stone pine (Pinus cernbra L.): a case
study...........................................................3 8
NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Curly birch (Betula pendula var.
carelica), the most valuable component of Finnish forests .......44
DEBATS: MARIAN 1ANCULESCU: Considerationsonnewdraftofthe
Forest Code .....................................................47
NEWS ............................................................54
SOMMAIRE
IO AN CATRINA: Bases scientifiques et perspectives de la creation des
rideaux forestiers de protection en Roumanie ........................................3
IOSIF LEAHU: Fondementsbiometriques.methodesetmodelespluricritdri-
aux concemant l'dtablissement de la possibilite, le conduit et le reglement struc-
tural et fonctionnel des forets par un controle periodique et sustenable de la bio-
production forestiere..............................................11
IL1E POPESCU, RUDOLF DERCZEN1, SOTOC HORIA influence
des travaux de preparation du lit germinatif en pepiniăres sur la dynamique de
pousse des plantules d'accacia .............................................20
REVISTA
PĂDURILOR
GHEORGHE GUIMAN: Recherches sur lacroissance et laqualit6des peu-
plements pluriens de hetre conduits en futaie jardinee..................26
DORU LEONARD IRIMIE: Reformes fonciaires forestieres en Roumanie
vues par la perspectives de l’dconomie politique et fonctionnelle........32
1886
CRISTIAN POPA: Analyse auxologique du pin arolle (Pinus cernbra L.) -
dtude de cas........................................................3 8
2007
122 ANI
NOROCEL VALERIU NICOLESCU: (Belulapendula var. carelica)', le
composant le plus valeureux des forets borâales de Finlande ....44
DIiBÂTS: MARIAN JANCULESCU: Consid^ration sur le projet du
nouveau Code Forestier
47
CRONIQUE ................................54
Bazele științifice și perspectivele înfi-
ințării perdelelor forestiere de protecție
în România
1. Introducere
Schimbările mai mult decât perceptibile în com-
poziția atmosferei, generate de emanațiile de dioxid
de carbon și de unele carburi până în stratosfera
înaltă, au condus la aridizarea climei pe mari zone
ale globului, fenomenul căpătând amploare și în
România. Asistăm la apariția unei tendințe de
deșertifîcare îndeosebi în Câmpia Română.
Dobrogea și nu numai. De fapt, aceste teritorii sunt
cunoscute din vechime a fi supuse unor secete
frecvente, cu o periodicitate de 5,10,20 sau 30 de
ani, în condițiile în care. în mod normal, regimul
pluviometric și cel termic sunt caracteristice stepei
și silvostepei .
Ca factor cu efecte agravante este și regimul
eolian foarte activ în zonele de stepă și silvostepă
menționate, unde în intervalul octombrie-martie
este predominant crivățul, cu o frecvență de 80-
90%, care în timpul iernii aduce mase de aer rece și
spulberă zăpada, atingând viteze până la 60-70
km/oră . în schimb, în perioada estivală, vânturile
din N-E și nord aduc mase de aer fierbinte, cu tem-
peraturi de 30-36°C.
Solurile în aceste spații sunt cemoziomice sau
bălane, formate pe loess cu apă freatică la adâncimi
de 20-30 m și la 6-8 m în Bărăganul nordic.
Vegetația naturală din trecutul nu prea îndepărtat
era formată din asociații de graminee. ierburi de pâr-
loagă, asociații arbustive de porumbar, migdal pitic
și măceș, iar în crovuri (mici depresiuni), din ste-
jărete cu stejar brumăriu, rărite și înierbate .
în vechime, aceste teritorii au fost slab populate,
ocupația de bază fiind păstoritul, după care, odată cu
colonizarea, a început și agricultura, de bază fiind
cultura porumbului și a grâului. în anii cu secete
puternice, aceste culturi erau compromise în totali-
tate, iar starea economică a țăranilor devenea foarte
precară.
Din aceste motive, datorită propagandei servici-
ului silvic al statului, a crescut interesul pentru
împădurirea stepelor românești, acțiuni care au
început în anul 1886 în Dobrogea și în 1894 în
Bărăgan, în scopul schimbării în bine a efectelor
loan CATRINA
nefavorabile ale climei, pentru asigurarea și, even-
tual, mărirea recoltelor agricole în perioadele de
secetă.
Primele perdele de protecție au fost create în
1880 de Stănculeanu. pe moșia sa din fostul județ
Ialomița. Ulterior, ideea și inițiativele s-au extins, cu
fluctuațiile timpurilor.
Cert este că astăzi problema perdelelor forestiere
de protecție este de mare actualitate în țara noastră,
într-un concept ecologic mai larg, privind amelio-
rarea mediogenă a spațiilor sensibile, protecția cul-
turilor agricole, a localităților, a căilor de comuni-
cație, a apelor și echilibrului în economia apei.
2. Scurt istoric
încă prin 1850, în cuprinsul Bărăganului existau
suprafețe nesfârșite, ocupate cu graminee, colilie și
ierburi înalte, cu insule formate din lese de porum-
bar, migdal pitic și măceș. îndeosebi în satele
Grindu. Macovei și Cocora, până la Slobozia, pre-
cum și în jurul pădurii Comățele, la sud de Ialomița.
Totodată, în câmpia stepică dintre Buzău și
Dunăre sunt cunoscute trupurile de pădure izolate,
cantonate în crovuri sau terenuri joase, ca: Spătarul,
Crângul Buzăului. Frasinu, Maxenu. Gherăseni,
Brebeanca, Brădeanu, Călțuna, Văleanca. Redea.
Meteleu, Rușetu, Padina. Căldărești, iar la sud de
Ialomița: Sudiți. Comățele. Bazarghideanu, Ciunga,
Groasa, Lehlia, Chirana. Cotul lui Epure, Vărăști.
Brăția, Odaia Călugărului, Vadu Anii, precum și
Viișoara și Lacul Sărat din județul Brăila.
în stepa din Dobrogea Centrală sunt de mențio-
nat pădurile Hagilar, Comarova, Murfatlar, iar în
Cadrilater, Bazargic-Cavama și Caraomer.
în compoziția acestor păduri, predominant a fost
stejarul brumăriu. Arbori seculari izolați din această
specie au dăinuit în jurul pădurii Comățele și pe
nisipurile din zona Brădeanu-Pogoanele la sud de
Călmățui, până de curând.
Unele din pădurile menționate au fost defrișate,
iar în cele rămase s-au efectuat în proporție însem-
nată substituiri cu salcâm. în parte, în aceste păduri
s-au efectuat plantații tot cu stejar brumăriu cu
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 6
3
arbuști (Lacul Sărat, Brădeanu, Pogoanele, Groasa).
Toate aceste relicve păduroase din cuprinsul sub-
zonei de stepă , cantonate în Bărăgan și Dobrogea
sunt cartea vie de interes silvologic pentru crearea
perdelelor forestiere de protecție, aceste păduri
ocupând 2% din suprafața totală a teritoriului con-
siderat.
Cu privire la perdele, după anul 1880. sub influ-
ența experiențelor din Danemarca, Ungaria. SUA și
Rusia, o parte din moșieri și administrația CFR au
inițiat crearea de perdele de protecție pe terenurile
din proprietatea lor.
Am amintit perdelele de pe moșia Stănculeanu,
după care au urmat, în 1902-1907, cele de la dome-
niul Coroanei „Sadova", unde s-a urmărit în princi-
pal fixarea nisipurilor zburătoare. întreaga moșie a
domeniului, în suprafață de 10.000 ha, a fost
împărțită în tarlale de 25 ha, pe marginea cărora
s-au plantat câte 3-4(11) rânduri de salcâm, alinia-
mente care au însumat 550 km. în jurul fermelor,
au fost create perdele cu 10 rânduri de salcâm. Prin
aceasta, terenurile respective nefertile au devenit
productive în numai 20 ani.
în anii 1914-1916 s-au plantat perdele de-a lun-
gul căii ferate Cioara-Dudești, în județul Brăila.
Sunt de reținut și perdelele de salcâm plantate în
1924, pe moșia Berteștii de Jos, din județul Brăila,
proprietate a succesiunii principelui G. Știrbei, situ-
ată pe nisipuri mobile. Perdelele aveau lățimi între
5-100 m și erau din salcâm pur. De menționat și
perdeaua de salcâm împotriva înzăpezirilor pentru
protecția căii ferate Ciulnița-Călărași.
După marile secete din 1929-1930 și 1933-1935.
când s-a înregistrat un dezastru de proporții al agri-
culturii din zonele de stepă, proprietarii și inginerii
silvici au trecut hotărât la extinderea perdelelor
forestiere de protecție.
în perioada 1930-1937, s-au plantat 624 ha pe
islazuri și 25 ha pe terenurile agricole, în frunte
fiind județul Ialomița, fiind urmat de Buzău și
Brăila. Exemplificăm astfel, perdelele plantate de pe
moșiile „G.Garoflid“ și „Filotti“ din zona
Pogoanele-Buzău și ,.loan Stănculeanu-1 din zona
Mărculești.
Nu lipsită de importanță este rețeaua de perdele
de pe moșia ..Popeia" dc la Ciocârlia de Jos din
Dobrogea, într-un caroiaj de 400 m, cu salcâm și
cătină roșie pe rândurile marginale, perdelele având
lățimi de 10-12 m. Tot Popeia a creat o perdea de
15-20 m. pe drumul de la conacul său până la gara
Ciocârlia.
începând cu anul 1938 se trece Ia crearea de
perdele forestiere de protecție pe baze științifice.
Sunt cunoscute rețelele realizate de inginerul silvic
Petcuț Marin la Schitu și de Ion Stănculeanu, în
1936 la Cuichioi. în Dobrogea, între care cele pe
moșia statului de la Herghelia Mangalia și cele
realizate de Stănculeanu la Cărvuna, în Cadrilater,
acestea din urmă existând și astăzi, prin grija
vecinilor noștri bulgari.
După anul 1945. inginerul silvic Lupe Z. ioan se
dedică acestui domeniu și realizează rețele experi-
mentale de perdele forestiere de protecție. De fapt, a
început în 1938, cu rețeaua de la Herghelia
Mangalia, sub îndrumarea lui Petcuț Marin, acestea
fiind primele în care s-au folosit și alte specii ca:
ulmul de Turkestan, glădița, plopul de Canada,
frasin, jugastru și arbuști.
în rețelele de la stațiunea I.C.A.R. Pasteur -
Jegălia, Mărculești - Ialomița. Jegălia - Gară.
Ciocârlia. Izvorul Mare, Schitu și Cuiuchioi din
Dobrogea, cu lățimi de 10-12 m, s-a utilizat salcâ-
mul pur, cu sau fără arbuști, ulm de Turchestan. plop
de Canada, frasin uneori jugastru, frasin de
Pennsylvania. vișin turcesc și arbuști ca: sălcioara.
caragana, lemn câinesc, paliur, cătina roșie.
Odată cu înființarea Stațiunii I.C.A.S. Bărăgan,
profilată pe perdele forestiere, pe moșia proprietaru-
lui Pană, cele 328 ha preluate au fost plantate pe
hotare cu perdele de salcâm cu glădiță și arbuști, cu
ulm de Turkestan, stejar brumăriu pur sau în
amestec cu paltin de munte, jugastru și arbuști. La
această stațiune, s-a mai creat o rețea experimentală
cu plop de Algeria, având coacăz, agriș și vișin pe
rândurile marginale.
Lupe Z. Ioan a procedat în mod susținut la extin-
derea rețelelor de perdele forestiere de la stațiunile
1CAR Mărculești, Valul lui Traian, Tg. Frumos.
Ceanu, Câmpia Turzii, Măicănești, Boldu, Nancu-
Alexandria. Giubega, pe suprafețe agricole înjur de
300 ha. Ca specii predominante, a folosit salcâmul,
stejarul brumăriu în amestec cu gladiță și paltin de
munte, jugastru, zarzăr și arbuști.
în 1956, Catrina Ioan a plantat perdele la stați-
unea ICAR Moara Domnească, în care a utilizat ste-
jarul pedunculatîn amestec cu jugastru și arbuști, iar
4
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
în rândurile marginale, cireș și vișin. A mai plantat o
perdea de frasin comun cu arbuști, una de salcâm cu
arbuști și o perdea mai lată de ulm de Turkestan. pe
marginea unei pășuni învecinate cu balta din incinta
acestei stațiuni. Tot în acest timp, a plantat perdelele
experimentale de la stațiunea LC.A.S. pentru irigații
de laChișcani-Brăila. Pe hotare, s-au plantat perdele
late de salcâm, în amestec cu alte specii și arbuști și
semănături de stejar brumăriu, toate cu bună reușită.
Pe canalele de irigație au fost create pe câte 3 rân-
duri adiacente, formate din plopi euramericani
(R16).
Cam în aceeași perioadă, începând cu anul 1950,
pe canalul Dunăre-Marea Neagră, administrația sil-
vică din acel timp a plantat 6000 ha de perdele,
folosind masiv, mașini de plantat sovietice. Pentru
aceste perdele s-au utilizat, pe scara mare, salcâmul,
ulmul de Turchestan. glădița, sălcioara și alți
arbuști.
în paralel, sub îndrumarea I.C.A.S.-ului. au fost
create perdele de protecție a căilor ferate, pe
traseele, București - Fetești, Hârșova - Tulcea,
București - Craiova și alte sectoare.
în jurul anului 1960, existau perdele forestiere de
protecție a câmpului, căilor ferate și a șoselelor în
lungime totală de 14000 km, respectiv 18000 ha.
Paradoxal, după anul 1962, au fost defrișate practic
toate aceste perdele realizate cu foarte mare trudă.
Chiar și cele de pe căile ferate au fost brăcuite, până
la desființare.
Până în anul 1986, întregul patrimoniu al țării
format din perdele forestiere de protecție a fost
practic lichidat, supraviețuind numai 120 ha perdele
de protecție a culturilor agricole și 1350 ha pentru
protecția căilor de comunicație.
De dată mai recentă, ideea a fost reluată dar
timid, în ciuda faptului că a apărut și Legea
289/2002 care reglementează statutul acțiunii de
plantare a perdelelor forestiere de protecție.
Ca o excepție, în anii 1970-1975 s-au plantat
1700 ha perdele forestiere de protecție la Stațiunea
de Irigații Dăbuleni-Bechet, pentru stabilizarea
nisipurilor, dispersarea mai bună și economisirea
apei pe sole și din canalele de irigație.
Aceste perdele au lățimi de 7,5 m, sunt din sal-
câm sau salcâm cu glădiță, cu rânduri marginale de
sălcioară. cu distanța între perdele de 288 m, orien-
tate pe direcția nord-sud pentru atenuarea efectelor
austrului. La acestea se mai adaugă perdele secun-
dare de pe canalele de irigații orientate est-vest, cele
de plop de pe canalele de aducțiune late de 30 m,
cele de pe drumurile de exploatare, late de 7-20 m,
în jurul localităților, late de 15 m și cele de legătură,
late de 50 m, O parte au fost exploatate și s-au
regenerat din lăstari și drajoni Pe canalele de irigații
s-au plantat perdele de plopi euramericani.
După 1990, s-au creat perdele de protecție în
județul Vaslui, la sud de Focșani și în câmpia dintre
Șiret și Rm. Sărat. în majoritate izolate și, peste tot,
plantându-se numai salcâm.
în momentul de față, în baza Legii 289/2002 și H
G 994/2004, se întocmesc proiecte pentru crearea de
perdele de protecția câmpului în județele Mehedinți,
Dolj, Olt și Teleorman, în suprafață totală de 42.000
ha, suprafața câmpurilor protejate însumând
870.000 ha. perdelele ocupând 4,8% din această
suprafață. Perdelele principale au lățimea de 10 m,
distanța dintre ele este de 300-600 m. cu orientare
nord-sud, iar cele secundare au lățimea de 8 m, dis-
tanțate la 800-1200 m și au orientare est-vest. Ca
specii principale de amestec și arbuști se reco-
mandă: cer, stejar roșu, gârniță, stejar brumăriu, sal-
câm, glădiță, frasin, tei, mojdrean, jugastru, zarzăr,
corcoduș, dud, păr pădureț și o gamă largă de
arbuști, ținând seama de ariditatea climatului și a
solurilor zonale.
Pentru căile de comunicație sunt proiectate, până
acum, perdele în suprafață totală, la nivelul țării, de
3145 ha, din care 803 ha pentru căile ferate și 2.342
ha pe drumurile naționale.
3. Fundamente științifice
Prima idee, îndeosebi în România, cu privire la
efectele favorabile ale masivelor de pădure asupra
climei și protecției culturilor agricole în zonele de
stepă a fost aceea de a împăduri cu salcâm, mari
suprafețe în Bărăgan și Dobrogea.
Prin cercetări proprii, folosind căruța cu coviltir,
pentru a se deplasa, silvicultorul D.R.Rusescu a
determinat nivelul apelor freatice în Băragan. A
descris solurile și pădurile naturale existente, pub-
licând în anul 1906, lucrările „Chestiunea împă-
duririlor artificiale în România'1 și „Nesiguranța
recoltelor agricole".
Deosebit de interesant este faptul că a stabilit
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
5
linia până unde se pot efectua împăduriri în
Băragan. Cu privire la perdele, a recomandat
perdele de păduri, în linii mari, de-a lungul râurilor
și apelor, în lungul șoselelor și a zonelor căilor fe-
rate, iar pentru restul regiunii a opinat pentru crearea
a numeroase păduri mici, sub formă de pâlcuri. Ca
specie de bază, a optat pentru salcâm, fără a exclude
ulmul (de Turchestan) și stejarul (brumăriu). în con-
text, în anul 1907. subdirectorul Institutului
Meteorologic București. Șt. Murat, comunica rezul-
tatele cercetărilor sale de la Stația meteorologică
Ghimpați, potrivit cărora, la liziera protejată de
pădure, de sub crivăț, viteza curenților de aer scade
cu 3-12 km/oră la distanța de 50 m de la marginea
pădurii și aceasta se resimte până la 100 m și numai
la distanța de 500 m. vântul atinge viteza inițială din
regim liber.
Concepția lui D.R. Rusescu. privind problemele
agro-silvice legate de Câmpia Bărăganului, a găsit
un larg ecou în lucrările lui E. Murgoci. P.
Enculescu, M. Protopopescu Pache și în lucrarea
„Irigația aeriana", întocmită de profesorul
Chirițescu Arva, în 1930.
De mare interes sunt însă și arboretele experi-
mentale create după 1938 de silvicultorul Ștefan
Rubțov, în zona Pogoanele-Buzau. în aceste experi-
mente. a urmărit comportarea stejarului brumăriu în
amestec cu alte specii de foioase și a salcâmului în
amestec pe rânduri pure cu soc, arțar tătărăsc sau
lemn câinesc. Cercetările mele în arboretele de sal-
câm menționate au relevat o foarte bună dezvoltare
a salcâmului la vârsta de 30 ani. existența unei
bogate litiere de soc și lipsa totală a gramineelor și
a altor buruieni. Condiții apropiat de bune am con-
statat și în salcâmetele cu arțar tătărăsc. în schimb,
în cele cu lemn câinesc, litiera practic lipsea, iar
înierbarea era puternică.
Ca efecte ale masivelor de pădure asupra climei
și microclimei în zona de stepă, sunt relevante
cercetările în staționar efectuate în anii 1956-1960
de loan Catrina la stațiunea l.C.A.S. Băragan. lângă
gara Jegălia.
într-un arboret experimental, s-a urmărit com-
portarea stejarului brumăriu în amestec cu jugastrul.
în coridoare cu lățimea de 7 m. flancate cu câte un
rând de vișin turcesc, sofora. ulm de Turchestan sau
salcâm, în vârstă de 10 ani. cu înălțimea medie de
7 m, situat pe un cernoziom castaniu de stepă.
6
în acest climat, suma precipitațiilor anuale nor-
male este de 476 mm. față de 466 mm cât este nor-
mal pe întregul Bărăgan, cu distribuție 182 mm în
sezonul rece și 294 în sezonul estival. Datele plu-
viometrice din perioada menționată de 5 ani arată că
în intervalul octombrie-martie cad 185.9 mm. în
aprilie-septembrie, 274,0 mm, însumând pe anul
hidrologic 459.9 mm, în condiții de câmp deschis,
în schimb. în arboret ajung la sol 185,9 mm în
sezonul de vegetație (aprilie-septembrie). față de
274,0 mm în câmp deschis, reprezentând 67,8%.
Deci structura de pădure în speță reține în corona-
ment înjur de 32%, contribuind la agravarea secetei
estivale în interiorul masivului.
Pentru comparații, factorul de bilanț (DR =P+RI
-ET) a avut. în medie valorile: +19.7 mm în arbore-
tul cercetat +35.9 mm într-un salcâmet vecin. +45,2
mm într-o asociație de pârloagă. +255,0 mm într-o
cultură de porumb, +231.4 mm într-o cultură de
mazăre și +368,8 mm în ogorul negru. în timp ce
suma precipitațiilor anuale a fost de 460 mm. Aceste
rezultate vorbesc de la sine .
Regimul radiativ determinat cu solarimetre arată
că la 30 cm de la sol, radiația este mai redusă cu
35.5% în arboret, față de câmpul deschis, ecartul
fiind, în medie, între 30,8°C (arboret ) și 47.7°C
(câmp deschis).
Tot la 30 cm, deasupra solului. în perioada esti-
vală, temperatura aerului este mai scăzută cu 1-5°C,
iar în nopțile senine, mai mare cu 1-2°C față de
câmpul deschis. La înălțimea standard de 2 m, tem-
peratura aerului este în medie mai redusă cu 0.6-
0,7°C în arboret, în timp ce maximele sunt cu 2-3’C
mai reduse, iar cele minime cu 1-2°C mai mari, față
de câmpul deschis.
Temperatura solului, la adâncimea de 2 cm este,
în medie, mai redusă cu 6-10°C în arboret, față de
câmpul deschis, în lunile calde. Legat de umiditatea
relativă a aerului, aceasta este mai mare în arboret
cu 7%, într-un ecart de 3-11%.
Regimul eolian. deosebit de important în regiu-
nile de stepă, este puternic modificat în interiorul
arboretelor și în vecinătatea apropiată. In cazul stu-
diat, în arboret, la o viteză a vântului deschis de
6 m/s, până la înălțimile de 2-3 m. se înregistrează
un calm relativ, la 4 m viteza este de numai 10-17%,
la 5 m de 20-40%, la 6 m de 40-60%, iar la 7 m pe
vârful coroanelor de 60-80%, din viteza în câmpul
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
deschis. Pădurile din stepă sunt un obstacol
redutabil în calea vânturilor frecvente și puternice,
care bat în aceste spații.
Evaporația de la suprafața liberă a apei. în
condițiile din Bărăgan, este de 916 mm în câmp
deschis, iar în arboret de numai 229 mm (25%).
Evapotranspirația a înregistrat, în medie,
442,3 mm în arboret de stejar brumâriu cu jugastru.
452.8 mm într-un salcâmet, 512,5 mm. în pârloagă
de stepă și 270,6 mm în ogorul negru.
Consumul de apă anual al arboretului studiat a
fost cuprins între 203-422 mm, media fiind de
310 mm față de o pluviozitate de 460 mm, diferența
de 149 mm fiind evapotranspirația reală a apei din
cuprinsul arboretului.
Toate aceste rezultate atestă rolul ameliorator
deosebit de important al insulelor de pădure din cli-
matele stepice și cuantumul resurselor de apă pentru
existența vegetației forestiere în aceste condiții de
limită.
Cu privire la elaborarea bazelor științifice pentru
perdelele forestiere de protecție, ele au fost inițiate,
sub influența cercetărilor aprofundate din Rusia,
înainte de 1920. Sunt remarcabile cele efectuate în
România de loan Z. Lupe. Ștefan Rubțov, loan
Catrina și loan Neșu.
Un prim obiectiv a fost determinarea efectului
perdelelor asupra diminuării vitezei vântului. în
spațiile protejate. Cercetările în acest domeniu sunt
destul de restrânse, ele fiind efectuate vara, când
perdelele sunt înfrunzite, întrucât iama, pe viscole,
este greu de instalat un lanț anemometric și de citit
aparatele.
O investigație de aprofundare întreprinsă în
rețeaua de la Mangalia, de către I.Z. Lupe, la
perdele înfrunzite, a scos în evidență o reducere a
vitezei vântului. în partea din vânt, începând de la
distanța de 100 m (10 înălțimi de perdea ) și mai
pronunțat. în partea de sub vânt (adăpostită), pe o
lățime de 300 m (30 înălțimi de perdea).
în privința zăpezii, perdelele orientate perpen-
dicular pe direcția vânturilor principale determină
acumularea unor valuri de zăpadă în partea adăpos-
tită pe lățimi 50 - 100 m (10-20 înălțimi de perdea).
Grosimea maximă a stratului de zăpadă se real-
izează lângă liziera de sub adăpost și este variabilă
în raport cu cantitatea căzută. De regulă. înălțimea
maximă a valorilor de zăpadă este de 40 - 100 cm.
la ninsorile mai slabe și până la 600 cm. așa cum am
constatat în iama 1953-1954 în rețeaua „Popeia” de
la Ciocârlia de Jos. Acest caz este deocamdată unic,
când în perdelele de salcâm, grosimea zăpezii era de
100 - 200 cm. după care, în partea adăpostită de la
vest, grosimea valului creștea, atingând 600 cm la
15-20 m de marginea perdelei (2 înălțimi de
perdea). De la această cotă maximă, valul scădea
treptat până la 100 - 150 m de la marginea perdelei,
după care terenul era acoperit cu un strat de zăpadă
de 30-40 cm. până la 10-20 m de marginea din vânt
(est) a perdelei următoare.
Cercetările efectuate în zona Pogoanele (Rubțov.
1937-1938) și la Mangalia (Lupe. 1941-1945), la
perdele tinere de salcâm sau amestecuri de salcâm,
glădiță. sofora, frasin, ulm de Turchestan etc. arată
frecvent că perdele mature de salcâm cu arbuști în
rândurile marginale (Catrina. 1954) formate din
10-12 rânduri, favorizează în partea adăpostită acu-
mularea valurilor de zăpadă pe lățimi de 15-20
înălțimi de perdea (150-200 m). cel mai adesea pe
solele dintre perdele, păstrându-se un strat de
zăpadă de 10 - 30cm.
Pentru condițiile din Bărăgan și Dobrogea.
rețelele de perdele forestiere de protecție au cea mai
puternică influență favorabilă în acumularea și păs-
trarea stratului de zăpadă pe solele agricole prote-
jate. Un efect favorabil, ca și în cazul zăpezii, este
cel privind atenuarea eroziunii eoliene a solului de
pe câmpurile agricole și din zonele cu nisipuri. Sunt
cunoscute influențele benefice ale plantațiilor și
perdelelor de arbori în zona nisipurilor din sudul
Olteniei. Sudiți-Ialomița. Hanul Conachii și din
zona litorală a Danemarcei. Spulberarea solului este
un fenomen cunoscut în Ucraina, unde în aprilie
1928. un vânt de 15m/s a descoperit o suprafață de
400 000 km;, ajungând până în Carpați. O altă fur-
tună. din mai 1934. la un vânt de 20m/s, a spulberat
solul, cu semănături cu tot. pe 30 ha. Asemenea
fenomene sunt frecvente în Nevada și în partea
sudică a Canadei. La noi este cunoscută furtuna din
aprilie 1927. când un lan de in a fost spulberat pe o
suprafață de 30 ha. la Ciocârlia de Jos, iar în primă-
vară furtuna a dezvelit o semănătură de păducel din
pepiniera Stațiunii 1CEF Mangalia. De asemenea, în
primăvară anului 1954, am constatat o spulberare a
solului în pepiniera silvică de la Medgidia. în urma
căreia. în perdelele forestiere din jurul acesteia, va-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
7
Iurile de sol fertil erau de 2-4m și ajungeau până la
coroanele arborilor. Deși acest fenomen nu este
urmărit prin observații la obiect, el se manifestă
destul de frecvent, iar pădurile și perdelele
forestiere din zonele de stepă joacă un rol esențial în
conservarea solului și protecția terenurilor agricole
și a localităților.
După unele cercetări (Bodrov,1935), umiditatea
relativă a aerului înregistrează valori între 26-27%,
pe o fâșie de 100 m, la liziera expusă vântului și
între 20-27% în partea adăpostită pe o distanță de
500 m de la perdea, față de 18,3% în stepa deschisă.
Cu privire la transpirația plantelor agricole în
solele protejate de perdele, într-o cultură de grâu de
primăvară din stepa Camennaia, în anul 1935, s-a
constatat că pierderile de apă (substanță uscată) din
perioada mai-iulie au fost cuprinse între 6,44-12,60
g/g între perdele și între 2,85-15,44 g/g în câmpia
deschisă.
în cazul evaporației, în solele protejate de
perdele, evaporația apei se reduce în proporție de
25-30%. comparativ cu câmpul deschis, efect care
se resimte pe o lățime de până la 20 înălțimi de
arbore, aproximativ 150-200 m.
Cu privire la modificarea regimului hidric al
solului, în solele dintre perdele, rezultatele obținute
nu sunt de natură să demonstreze că perdelele ar
favoriza păstrarea unor rezerve de apă de importanță
ecofiziologică semnificativă pentru culturile agri-
cole.
Sunt de reținut rezultatele deosebit de interesante
obținute într-o rețea de perdele forestiere din
Ucraina, în perioada martie-iulie cu îngheț -
dezgheț, iar în lunile următoare, vreme caldă și
secetoasă, favorabilă pentru culturile de grâu. S-a
înregistrat cu claritate că, înainte de topirea zăpezii,
umiditatea solului era aproape uniformă în întreg
spațiul dintre perdele și. numai după topirea zăpezii,
aceasta s-a diferențiat, în raport cu distanța de la
perdea, pe adâncimile între 0-150 cm (Bodrov,
1935). Imaginea mai exactă are configurația (g/100
g SU) prezentată în tabelul 1.
La topirea zăpezii în perdele și în solele prote-
jate, solul se umezește la capacitate, în timp ce, în
câmp deschis, umiditatea solului este mult mai
redusă. La seceratul grâului, în toate situațiile, solul
pierde cea mai mare parte din rezervele acumulate
prin consumul plantelor și evaporație, mai mult în
Tabelul I
Adâncimea sol (cml Poztlia profilului Pali de perdea _
Dala mijloc perdea 22 m 50 m 500 ni (câmp deschis]
27 marne c -25 22.9 27,3 26.3 23.8
25-50 19.4 22.S 22.0 20.9
50-100 16.8 19.6 19.7 19.2
I00-150 14.8 14.8 19.1 18
Media 17.6 21.4 20.9 19.9
27 aprilie 0-25 34.7 31.6 34.1 28.0
25-50 30.9 27.7 32.4 24.8
50-100 27.1 24.4 30.1 21.2
100-150 25.9 21.8 28.7 30.8 17.9
Media 28.6 25.1 22.0
29 mai 0-25 27.5 31.1 31,7 28.0
25-50 25.4 26.3 26,5 23.7
50-100 23,4 22.7 23.0 20.8
100-150 21.1 20,8 21.4 18.0
Media 23.7 24.J 24.4 21,5
29 iunie 0-25 21.6 28.6 27.6 20
25-50 20.1 24,0 22.1 23.1
50-100 16.8 20.8 22.6
100-150 18.2 19.7 21.7 16.8
Medio 19.3 24,1 23.5 21.5
iulie 0-25 20.9 21.8 23.0 21.1
25-50 19,2 20.6 22.9 19,5
50-100 17.8 18.8 20.9 17.8
100-150 16.2 19.0 20.4 16.5
Media 18.1 19.7 21.6 igj
interiorul perdelelor și câmpu deschis.
Determinări relativ asemănătoare, dar pe întrea-
ga perioadă hibernală și numai pe lunile martie-mai.
în sole cu grâu protejate de perdele forestiere în
paralel cu zonele neprotejate în stratul de sol de la
0-40 cm. scot în evidență un regim hidric net mai
favorabil în culturile protejate de perdele (Krenz,
1952).
Tabelul 2
Adâncime cm Grâu in solA subproiejaiâ Grâu in solă ptoieiaiâ
12 XJ1-2 III (1949)1950 2m- 25 ."'.950 Media 12 XH-2II1 (1949)1930 2Hb 25 V 1950 Media
o-io 20.1 11.4 16.6 22.8 15.0 19.7
10-20 18.4 11.1 15^8 20.9 17.0 îs. i
20-30 16.1 12.5 14.6 17.8 17.7 163
30-10 17.5 13.4 15.9 16.0 16.7 16.3
Media 18,0 12.1 15.7 19,0 15.1 17.7
în acest caz, solul a fost mai nisipos, având o
capacitate de câmp mai redusă.
Lupe I. arată că din măsurătorile făcute în anul
1949, la Mangalia, în rețelele de perdele de ulm de
Turchestan, cu salcâm, cu plop de Canada și glădiță,
a constatat că umiditatea solului, pe adâncimea de
2 m, în solele protejate, a fost cu 9-45% mai mare
decât în solele neprotejate. Sub perdele și în imedi-
ata apropiere a acestora, umiditatea a fost mai
scăzută decât în cuprinsul solelor protejate și chiar
din câmpul deschis (Lupe. 1951).
O serie de determinări efectuate la noi, în
sezonul de vegetație al anului 1953, în rețeaua de
perdele forestiere „Popeia“ de la Ciocârlia de Jos
REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nn 6
Tabelul 3
Dala Adâncimea (cm) 0-t57m (sub vini) 157-0 m (în vânO Media "Stepa deschisă
15 martie 0-15 26.2 26.2 26.7 25.2
15-75 23.4 23.4 23.6 24.1
75-140 22,0 28.0 22.6 21.7
0-140 23.4 23.8 23.7 23.3
10 iunie 0-15 16 2 13.2 14.7 11.9
15-75 16.0 14.6 15.3 15.2
75-140 17.0 14.6 15.8 15.4
0-140 16.4 14.3 15.4 14.6
20 septembrie 0-15 12.7 12.4 1-2.6 11.4
15-75 15.0 14.9 15.0 15.4
75-140 13.7 14,3 14,0 13,6
0-140 14.0 14.2 14.0 13.9
Media pe sezon vcxeiatie 0-140 1S.0 17.4 17.7 17.3
din sudul Dobrogei, scot în evidență o influență
favorabilă a perdelelor asupra umezelii solului;
într-o solă solă cu grâu protejată (Catrina, 1955),
conform datelor din tabelul 3.
După iama 1952-1953, cu zăpadă foarte puțină,
în luna martie nu s-au înregistrat diferențe de umi-
ditate pe pofîlele de Ia 0 - 140 cm între sola prote-
jată și stepa deschisă.
în luna iunie s-a produs o influență favorabilă în
stratul arabil (0-15 cm), până Ia 15 înălțimi de
arbore, la vest de perdea, în partea de sub vânt pro-
tejată, care s-a menținut la nivele mai reduse pe
întregul profil (0 - 140 cm), dar superioare compa-
rativ valorilor înregistrate în stepa deschisă.
Rezultă cu claritate că, după iernile secetoase cu
zăpadă, fără formare de valuri sub adăpostul
perdelelor, regimul hidric al solului între perdele
este slab influențat, cu excepția stratului arabil de la
suprafață .
De altfel, la o experiență efectuată la aceleași
date calendaristice, între perdelele 19 și 23, vecine
cu cele menționate mai sus, determinarea umidității
solului în scopul evidențierii influenței de margine
a acestor perdele, prin izolarea cu carton asfaltat a
rădăcinilor arborilor de sola cultivată cu grâu, a con-
dus la următoarele concluzii (Georgescu, 1954):
• Efectele concurenței rădăcinilor arborilor de
salcâm din perdele apar către sfârșitul verii. Până în
septembrie, umiditatea solului a scăzut până în
dreptul puieților izolatori cu 35%, pe când în martor
aceasta a scăzut cu 50% față de luna martie, precip-
itațiile fiind factor comun .
■ Rezerva de umiditate, care se realizează pe
fâșia de 10 m de lângă perdele, în urma scoaterii din
funcțiune a rădăcinilor arborilor reprezintă, în
medie, pe sezonul de vegetație, 12-15% din umidi-
tatea solului din aceeași fâșie, unde rădăcinile arbo-
rilor au funcționat normal.
■ în adâncime, concurența pentru apă are loc
până la 100 - 120 cm.
Din aceste cercetări rezultă că în anii secetoși, cu
zăpadă puțină în timpul iernii, în perdele și în
apropiata vecinătate, pe fâșii cu lățimi de 1-5 înălți-
mi de perdea (10-60m), în solele protejate, se acu-
mulează în sol cantități de apă apreciabile, în
condițiile de stepă. Aportul de apă se consumă inte-
gral în perdele, iar în solele cultivate agricol și pro-
tejate de perdele mai rămân rezerve de apă accesi-
bile în toamnă. Din cele arătate ,se poate constata că
în rețelele de perdele forestiere de protecție, se înre-
gistrează o ameliorare a microclimatului, cu efecte
favorabile asupra culturilor agricole.
Cercetările privind efectul perdelelor asupra
recoltelor agricole, de Bodrov V. (1940) și efectu-
ate la Gussel în fosta URSS, în rețele de perdele în
care solele aveau lățimi de 200-300 m, producțiile
agricole în spațiile protejate au fost mai mari cu:
69% la grâul de toamnă, 42% la grâul de primăvară,
58% la floarea soarelui , 63% la linte, 104 % în
cartof, 76% la tomate, 101 la castraveți, 114% la
sfecla de zahăr, 122% la morcov, 31 % la dovlecei,
față de stepa deschisă.
După alte date obținute de mai mulți ani de stați-
unile experimentale din Ucraina se constată urmă-
toarele rezultate obținute (tabelul 4).
Tabelul 4
Producția! Kg/Ha) Spor producție
Stațiunea Cultura Sole protejate de perdele sole în stepa deschisă (%) în sole protejate
Kamennaia Secară boabe 1630 1.390 17
Lucerna (masă verde) 3000 9 990 203
Saralov Secară boabe 2.380 1.730 38
Cartofi 10.150 5.970 70
Lucemă (masă verde) 5.170 2.450 111
Mariupol Grâu boabe 1.710 970 76
Orz boabe 1.520 1.020 49
Krasnokutsk Secară boabe 1.310 1.180 11
Grâu boabe 1.170 620 88
Orz boabe 2.370 1.850 28
Grâu boabe 1.120 910 23
Ouselșki Linie boabe 1.690 1.070 58
Sub protecția perdelelor, în condițiile arătate,
s-au realizat
deschisă:
• 11-38%
■ 23- 88%
sporuri de producție față de stepa
secară
grâu
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
9
• 28- 49% orz
• 70% cartof
■ 111-203% lucerna
De asemenea. în stepa camenă. în anul secetos
1921, comparativ cu anul umed 1922. s-au obținut
recolte (kg/ha) ca:
Tabelul 5
Cultura Sole 1921 1922 Spor |%) față de câmp deschis
Secară boabe Protejate 960 1-870 384
Câmp deschis 250 11.570 100
Diferența (%) + 184 L+ 19
Ovăz. boabe Protejate 1160 2.630 227
Câmp deschis 460 1880 100
Diferența (%) +52 +40
Sporul de recoltă sub influența perdelelor repre-
zintă la secară 84%, față de producția din câmpul
deschis în anul secetos și 52% la ovăz.
Cercetări mai bine organizate, efectuate în
România cu privire la influența favorabilă a
Tabelul 6
Rețele perdele Cultura Produci ta de boabe
Anul Sub adăpost Media pe județ Kg/haj Spor(% 1 fațâ de media pe județ
Comarova Grâu de loamnS 194? 1 730 700 64
1944 1.750 800 54
1947 400 3’ 83
1947 600 33 95
Ciocârlia Orz de primâs ari 1946 2 700 600 77
Comarova Ovăz 1943 2.231 700 69
1944 I.7Î0 800 55
1945 2 400 700 72
Ciocârlia Porumb dobrogean 1943 3.350 1.500 55
1947 2 379 636 75
Comarotâ Borceag uscaj 1946 5 870 1 187 80
perdelelor 'orestîere asupra reco telor agricole s-au
desfășurat în perioada anilor 1942-1946 în
Dobrogea de Sud (Stațiunea I.C.E.F. Comarova) și
Bărăgan (stațiunea I.C.E.F. Bărăgan-Jegălia), în
rețele de perdele tinere (Lupe, 1952).
De remarcat, că în stepa dobrogeană, sporurile
d»recoltă obținute la adăpostul perdelelor au fost de
54-95% la grâu de toamnă, 77% la orz de primă-
vară, 55-69% la ovăz, 55-73% la porumb dobrogean
și 80% la borceag ca fân uscat. în ani cu precipitații
reduse de 319-485 mm, excepție anul 1944 cu 654
mm.
în stepa Bărăganului, în anul 1946. cu precipi-
tații de 430 mm, au fost între 870-2 560 kg/ha (56-
85) la adăpostul perdelelor și de numai 379 kg/ha pe
județ sporul de recoltă, fiind de 56-85%, în rețelele
de la Mărculești și Jegălia.
Tabelul 7
Rețeaua de perdele Anul Cult ui a Recolta in sole Kgrlia Boabe protețatc Spor fata dc mâner Recolta pate £ pleavfl în sole protejate Kg ha Spor fată de martoi (%)
JetU.M LiZ (rrAu di- 1 169 1 5 3 38 12
Jeuaba 2 loumna 1 5'5 50 3 65? 7,1
expoz vest Ovă? 1 386 Q 2 3|O 15
Jcgăha expor biid QO [ ’S l 870 22
Ciocarba dc Jti$ 1^3 G’dU de toamna 2 066 9 ' 916 15
In perioad a anilor 1951-1953. cu precipitații
anuale de 450 mm la Jegălia și 446 mm la Ciocârlia
de Jos, în rețele de perdele cu înălțimi de 6 m,
respectiv 10 - 12 m, s-au obținut următoarele rezul-
tate (Lupe, Catrina, Marcu. 1956):
în aceste condiții, influențele favorizate de
perdele sunt de proporții moderate și se manifestă
pe distanțe până la 10-20 înălțimi de arbori în
partea de sub adăpost (sud) și 5 înălțimi de arbori în
partea din vânt (nord).
O sinteză a rezultatelor obținute, încheiată într-o
perioadă lungă de timp în 1961, în rețelele de
perdele de protecție din Bărăgan și Dobrogea,
scoate în evidență sporuri de recoltă în solele prote-
jate, în limitele (Lupe, 1992):
■ 11-143% grâu de toamnă;
• 15-257% porumb de boabe;
• 14-19% orz de toamnă;
• 19-27% orz de primăvară;
- 10-106% secară;
• 12-45% ovăz;
• 15-28% floarea soarelui;
• 29-78% mazăre boabe;
• 45% fasole;
32-133% lucemă fân;
32-133% lucemă;
29-36% lucemă masă verde;
21-47% borceag fân;
■ 44% borceag sămânță;
■ 83% iarbă de Sudan fân;
• 275% iarbă de Sudan masă verde;
■ 30-42% porumb verde siloz;
■ 27-62% amestec ierburi masă verde;
44% conveier verde;
• 29-36% struguri în viile de pe nisipuri
Investigații mai recente (1994) făcute într-o solă
de soia în partea de sub vânt a unei perdele de lățime
de 12 m și înălțime de 15 m de nuc și cireș cu arbuști
de la stațiunea ICAR Mărculești scot în relief
obținerea următoarelor recolte :
10
REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
Tabelul 8
Distanta de la perdea Recolta de boabe Kg/ha Spor fată
m înălțimi
arbore de martor
15 u 2 410 ■9
30 2 2 370 + 18
4’ 3 3 023 -22
60 4 2 716 + 12
J23 2 433 JQ_. _J
Efectul maxim s-a realizat la 3 înălțimi de
arbore, respectiv 45m (Neșu, 1998).
într-o lucemieră de la Stațiunea ICAS Bărăgan,
la adăpostul unei perdele de stejar brumăriu în
amestec cu frasin și ulm cu înălțimi de 8-13 m, s-au
efectuat cercetări într-o solă irigată și într-una neiri-
gată. Comparativ, s-au făcut măsurători și într-o
lucemieră irigată și alta neirigată din vecinătatea
stațiunii (comuna Ștefan cel Mare), luate ca martor.
Rezultatele măsurătorilor din anul 1996 sunt
următoarele:
Tabelul 9
Sub adăpost perdele
Masa Irigat(kgfha) Neirigat (kg/ha) Diferență fată de neirigat (%)
Lucerna \ crde 19400 5670 +242
Lucerna uscată 2910 850 +242
Irigat
Masa Sub adăpost (kg/ha) Câmp deschis (kg/ha) Diferențiere față de câmp deschis (%)
Lucernâ verde 19400 17 160 + 1
Lucernă uscată 2910 2574 + 1
Sub adăpostul perdelei, irigația a determinat o
sporire a cantității de masă verde și de masă uscată
cu 242%. iar în câmp deschis cu 251%, efectul iri-
gației fiind determinant.
Irigația sub adăpost sporește recolta de lucemă,
atât masa verde cât și cea uscată, cu 13-14% față de
câmpul deschis irigat, iar în culturile neirigate cu
16%.
în final, numai prin protecția oferită de perdea, în
acest caz, recolta a sporit cu 16%.
Din întreaga experiență acumulată în România,
sub toate aspectele, privind conservarea și extin-
derea vegetației forestiere în zonele secetoase, în
scopul ameliorării condițiilor de mediu și a ambien-
tului, economia apei, protecția pânzei freatice și ca-
litatea apei, protecția culturilor agricole, căilor de
transport, pășunilor, fânețelor, livezilor de pomi,
viilor și localităților, se desprind obiectivele majore
ale dezvoltării rurale pe mari spații geografice.
Ca prefigurare și acțiuni practice, pe baze științi-
fice, trebuie avute în vedere următoarele :
Conservarea și extinderea micilor masive de
pădure existente în Câmpia Româna și în Dobrogea
de sud, ca specii fiind indicate salcâmul, ulmul de
Turkestan, stejarul brumăriu. frasinul, teiul argintiu,
părul argintiu, jugastrul, arțarul tătărăsc, socul,
păduceluL scumpia, cornul, păducelul.
• Conservarea și refacerea perdelelor forestiere
ce mai există cu speciile din compoziția actuală.
- Perdelele principale, într-o primă etapă, este
mai practic să fie plantate cu salcâm, glădiță sau ste-
jar brumăriu. pe rânduri pure. în cazul stejarului,
rândurile marginale să fie plantate cu arțar tătărăsc.
iar schema de plantare să fie de l,5xl,5m. Dacă se
doresc perdele cu arbuști între rândurile de salcâm
sau de glădiță, distanța să fie de 3 m, iar între aces-
tea la 1.5 m se poate planta soc negru, arțar tătărăsc
sau păducel în rânduri pure la 1.5 m distanța pe
rând. Sunt de preferat perdele cu 5 rânduri (lățime
8m), 7 rânduri (lățime II m) și 9 rânduri ( lățime 14
m).
■ Perdelele secundare să fie proiectate și execu-
tate ca și cele principale, să aibă numai 3 sau 5 rân-
duri, folosindu-se salcâm glădiță. corcoduș, sofora
sau păr argintiu ca arbori, iar ca arbuști arțar
tătărăsc, scumpie. com sau cătină roșie.
■ Ca specii, mai pot fi avute în vedere: mălinul
american, stejarul roșu, paltinul de câmp, jugastrul,
teiul argintiu, scorușul, sângeriii.
■ Perdelele să fie concepute pe module, care să
asigure protecția a 1000 ha. în rețele complete.
■ Se impune elaborarea și aprobarea normelor
metodologice de aplicare a Legii 289/2002.
■ în conformitate cu această lege, să se facă
ajustările necesare în „Codul Silvic”.
• întrucât atât proiectarea, cât mai ales lucrările
de amplasare și plantare a perdelelor întâmpină
greutăți insurmontabile, Ministerul Agriculturii și
Dezvoltării Rurale să promoveze o lege, care să dea
dreptul ca inginerii agronomi și inginerii silvici să
execute măsurătorile cadastrale, să întocmească
documentele pentru înscrierea terenurilor în cartea
funciară și acordarea despăgubirilor proprietarilor
opozanți.
Aceasta este imperios necesar, deoarece prin
monopolul sever instituit de Agenția de cadastru și
forțele de care dispune, perdeluirea zonelor afectate
grav de deșertificare rămâne un vis inocent.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 6
11
Bibliografie
B o d r o v . V , A.. 1935: influenfa perdelelor de pro-
tecție asupra microclimei teritoriului învecinat. Vnialme-
Moscova-Lcningrad.
Catrina. 1.. 1961: Contribuții la ecologia asociațiilor
lemnoase din ..Stepa Danubiană". Comunic. Acad. R.P.R..
tom. XI. nr.6.
Catrina. I.. 1964: Cercetări asupra regimului
hidrotermic al arboretelor de stejar brumăriu din Câmpia
Bărăganului (Rezumat teză de doctorat).
Catrina. I.. 1955: Contribuții la cunoașterea influ-
enței perdelelor forestiere asupra umezelii solului în câmpul
vecin. Bul. Șt. Secția St. Biol.Șt. Agr.. Acad. RPR. Tom. VIII,
nr.4.
Dissescu. C„ A.. 1948: Un fenomen meteorologic
neobișnuit Seceta anului 1946. Anul Acad. RPR. Seria III.
Tom. XXIII. București.
I a n c u 1 e s c u M.. 2006: Perdelele forestiere de pro-
tecție în contextul majorării suprafeței pădurilor și a! atenuării
modificărilor climatice. Silv. Vo). IV A Pădurea și modificările
de mediu Ed. Acad. Română.
Lupe I.. 1952: Perdele forestiere de protecție și cultura
lor în câmpiile RPR. Ed. Acad. RPR.
Lupe I.. 1956: Influența perdelelor de protecție asupra
recoltelor de grâu și ovăz în Bărăgan și Dobrogea în anii 1952-
1953. Bul. Șt. Secția Biol. Și Agr. Tom. VIII. nr. 1.
Lupe I.. 1992 : Cercetări științifice și realizări practice
privind rolul și tehnica perdelelor de protecție a câmpului în
România Bul. Șt. ASAS.
N e ș u I.. 1998: Perdelele forestiere de protecție a câm-
pului Ed. ..STAR TIPP” Slobozia.
Rubtov St.. 1947 : Contribuțiuni ta problema
perdelelor forestiere în România. Târgu-Mureș.
Dr. ing. loan CATRINA
membra titular A.S.A.S
Scientific substantiation and prospecta of the establishment of forest shelterbelts in Romania
Abstract
The paper is an in-depth review of the scientific understanding status as well as of the practicai approaches for the establishment
of forest shelterbelts in Romania. The long history of forest shelterbelts establishment in Romania is outlined. A thorough survey of
types and effects of forest shelterbelts is achieved. Microclimatic influences. effects on soils and neighbouring crops production. pro-
iective effects of infrastructura works (irigation channels. communication ways. settlements) are described and analysed and sup-
ported by scientific data acquired in long-tcrm experiments. Solutions for forest shelterbelt establishment from are outlined silvicul-
tura! perspective, are suggested. Practicai Solutions to overcome the cadaster problems. a hurdle for putting into practice the National
Program for Forest Shelterbelts Establishment.
Keywordsr forest shelterbelts, history, scientific substantiation, național forest shelterbelt system
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 •Nr.6
Fundamente biometrice, metode și mo-
dele pluricriteriale privind stabilirea
posibilității, conducerea și reglarea
structurală și funcțională a pădurilor
printr-un control periodic și sustenabil
al bioproducției lor forestiere (I)
losifLEAHU
1. Considerații introductive
Procesul de optimizare, conducere și reglare a
fondului de producție al unei păduri, cuprinde, în
esență, stabilirea posibilității și planificarea în timp
și spațiu a tăierilor pentru crearea condițiilor nece-
sare desfășurării raționale a lucrărilor de teren în
interesul culturii, exploatării, administrării și ges-
tionării durabile a pădurii.
Stabilirea mărimii recoltelor, deci, este prima
sarcină de proiectare, în vederea conducerii pădurii
spre starea optimă. Realizându-se prin tăierea unei
anumite cote din fondul de producție, posibilitatea
trebuie calculată, iar calculul nu este totdeauna ușor,
de aceea trebuie să se țină seama, pe de o parte, de
nevoile de ordin silvicultural ale pădurii, iar pe de
alta, de interesele de ordin social-ecologic și eco-
nomic ale gospodăriei silvice, care nu rareori sunt în
contradicție cu cele dintâi. Din această cauză, sta-
bilirea posibilității a format totdeauna, în amena-
jarea pădurilor, obiectul unor preocupări speciale.
Astfel, s-au elaborat de-a lungul timpului un însem-
nat număr de procedee pentru stabilirea posibilității,
procedee care au fost apoi integrate în diferite
metode de amenajare.
în acest context, posibilitatea se stabilește, în
condițiile precizate de normele tehnice, prin pro-
cedee specifice mai multor metode de amenajare:
metoda creșterii indicatoare, metoda claselor de
vârstă, metode bazate pe ideea normalizării mărimii
fondului de producție etc., unnărindu-se o cât mai
„corectă reglementare a procesului de producție”,
asigurată, strategic și tactic, printr-un control per-
manent, bazat pe conexiunea inversă și încorporat
adânc în unele metode de amenajare aplicate, mai
ales, în spiritul lor performant și dinamic, propriu
concepției ecodezvoltării pădurii.
în această ordine de idei, remarcăm faptul că
datorită caracterului schimbător atât al metodelor
silvotehnice cât și al concepțiilor și nevoilor social-
ecologice și economice, procedeele pentru deter-
minarea posibilității suferă. în mod curent, modi-
ficări de la o perioadă la alta și diferă de la o țară la
alta. Totuși anumite criterii își păstrează valabili-
tatea. impunându-se. alături de altele sau împreună
cu altele, Ia fundamentarea soluțiilor optime.
Ne referim în primul rând la suprafață, care, într-
adevăr, prin compararea suprafețelor ocupate de
diferitele clase de vârstă, constituie mijlocul cel mai
simplu și mai sigur dc apreciere atât a structurii fon-
dului de producție - și, deci, a măsurii în care aceas-
ta poate asigura sau nu continuitatea producției de
lemn -, cât și a tendinței exploatărilor de a se abate
de la ritmul lor normal și a periclita deci echilibrul
sistemului (fondului de producție) și, implicit,
funcționarea lui normală.
Dar cunoașterea structurii pădurii numai sub
aspectul distribuției arboretelor pe vârste sau pe
clase de vârstă nu ne spune nimic despre starea
arboretelor, despre volumul și creșterea lor;
privează deci pe amenajist de perspectiva evoluției
arboretelor și a pădurii, ca și de posibilitatea de a
folosi prognoza în procesul de conducere structural-
funcțională a fondului de producție, în scopul luării
unor măsuri cât mai potrivite, lată de ce, în procesul
planificării și, în primul rând, la stabilirea posibi-
lității, dacă aceasta se determină pe volum, se
impune verificarea ei după criteriul suprafeței și
invers. Mai exact, la stabilirea posibilității este
necesar ca rezultatul obținut printr-un anumit pro-
cedeu de determinare să fie comparat cu diferiți
indicatori ai producției, precum și cu rezultatele
obținute prin aplicarea altor procedee de calcul; în
plus, rezultatul trebuie să fie apreciat și prin prisma
efectului pe care posibilitatea îl are asupra mărimii
fondului de producție și asupra structurii acestuia pe
clase sau subclase de vârstă, ceea ce permite, în cele
din urmă, stabilirea unor soluții optime de natură să
releve un anumit mod de a gândi în probleme de
amenajament, reflectând noua concepție, modemă,
despre rolul amenajării în organizarea și conducerea
structural-funcțională a pădurilor. în lumina acestei
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
13
concepții (Botnariuc, 1976), pădurea fiind tratată ca
sistem cibernetic, amenajistul vede în ea, nu doar o
rezervă de lemn, ci mai ales un sistem (fondul de
producție) mai mult sau mai puțin organizat. în ve-
derea îndeplinirii unor funcții, și pe care el este
chemat să-l conducă spre structura cea mai core-
spunzătoare acestor funcții; să-1 optimizeze, folosin-
du-se în acest scop de conexiunea inversă, realizată
prin control periodic și permanent. Pregătit în
această concepție a dezvoltării durabile, amenajistul
de azi va căuta să lase, din perioadă în perioadă,
pădure tot mai bună, tot mai productivă, asigurând
continuitatea pentru totdeauna, cu recolte tot mai
bune și mai mari, ori cu o protecție cât mai eficien-
tă, în spiritul teoriei ecodezvoltării fondului de pro-
ducție.
Așadar, interpretarea biocibemetică a pădurii și
stabilirea unor tratamente silviculturale de tipul
tăierilor integrate (holiste) presupune renunțarea la
scheme rigide sau modele statistice în definirea
stării normale prin adoptarea unui sistem elastic
bazat pe date cât mai bogate și mai precise, obținute
printr-o organizare a bioproducției forestiere de tip
experimental și încorporarea lor în modele dinamice
și flexibile care să exprime starea optimă a
arboretelor și a pădurii întregi,
Ținând seama de necesitatea ca posibilitatea să
fie calculată prin mai multe procedee și să se defi-
nitiveze numai după confruntarea rezultatelor astfel
obținute, mai departe se vor arăta unele dintre
modalitățile de calcul al mărimii posibilității, sus-
ceptibile de a fi aplicate în amenajamentul românesc.
Metoda creșterii indicatoare
Bazată pe ideea normalizării fondului de pro-
ducție prin optimizarea structurii lui, are particular-
itatea că stabilește posibilitatea atât pe suprafață, cât
și pe volum, în funcție de creșterea pădurii. într-ade-
văr, creșterea indicatoare Ci reprezintă creșterea
unui model al pădurii în cauză, normal structurat pe
clase sau subclase de vârstă (Carcea, 1969, 1978,
Carcea, Seceleanu 2003; Seceleanu, 1998, 2003).
Ea constituie, așadar, un reper principial, sigur pen-
tru conducerea pădurilor spre starea normală,
deoarece reprezintă volumul de material lemnos de
pe un parchet de întindere medie; 20 Ci, deci,
reprezintă volumul corespunzător unei suprafețe
periodice normale, iar rCt (r-ciclul), volumul ce se
poate recolta de pe întreaga suprafață a pădurii.
Dar pentru determinarea posibilității se folosește
formula P = mC„ unde m reprezintă un factor care
face ca parchetul anual, respectiv volumul core-
spunzător, să fie mai mare sau mai mic decât cel
mediu, și anume astfel încât posibilitatea să con-
tribuie la asigurarea continuității recoltelor. în toate
cazurile, factorul m se calculează în funcție de volu-
mul arboretelor exploatabile, al celor din penultima
clasă de vârstă (preexploatabilitate), precum și al
celor din antepenultima clasă de vârstă (neexploata-
bile), după criterii multiple, stabilite fie de autorul
metodei, fie de organele de specialitate.
Posibilitatea prin intermediul creșterii indica-
toare se stabilește cu ajutorul formulei cunoscute P
= mC,, unde: C, este creșterea indicatoare; iar m -
un factor modificator stabilit în funcție de minima
valorilor
^20C,
( V.
20C,
( 2^
( 20^ }
K /
(1)
în care:
j - reprezintă numărul de ordine al perioadei;
Vd - volumul arboretelor exploatabile în primul
deceniu, majorat cu creșterea pe 5 ani a producției
lor principale, potrivit relației:
/ y'
= 10 ^- +
10
20
(2)
- volumul arboretelor exploatabile în primii
20 de ani, majorat cu creșterea curentă pe 10 ani a
producției lor principale, după expresia:
(
=20
E2 K3
—!—I—;—F
20 30
10n
(3)
V2 - volumul arboretelor exploatabile în primii
40 de ani, majorat cu creșterea curentă a producției
lor principale pe intervalul de timp considerat, după
^3‘
(4)
(5)
V2 - volumul arboretelor exploatabile în primii 60
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
de ani, plus creșterea curentă a producției lor princi-
pale pe intervalul de timp luat în considerare;
w - numărul de decenii prevăzut pentru recoltarea
volumului de masă lemnoasă din arboretele cu
perioade de regenerare mai mari de 30 (40) de ani,
n > 3 (4), arborete, care datorită întinderii lor reduse,
nu au îndeplinit condiția de a se constitui în unități
de gospodărire ( UG) separate.
Calculul volumelor Kp Vj, V,; V3 și a creșter-
ilor în volum a arboretelor din relațiile (2) -(10), se
poate efectua prin intermediul ecuațiilor de regresie,
folosite la elaborarea tabelelor de producție, de
forma:
• Pentru volumul la hectar (m3/ha),
V = a0 +axhg + a2h* + 6^ (6)
• Pentru creșterea în volum pe o perioadă de t ani
(nPt-'ha-1)
T+l
An. = (7)
/ +i
unde:
este înălțimea arborelui mediu al suprafeței de
bază;
x - vârsta arboretului.
In sinteză, se pot scrie următoarele expresii
matematice:
• în raport cu distribuția arboretelor din unitatea
de gospodărire pe clase de vârstă
V -V .
TT TT J ) A + ldl .
y h - V ■*' ’ 2
sau
V -V
y _ A*20l r .4*20(z+;) (g)
E' 2
/ = 20’(r-A)
1; 1,25; 1,5; 1,75; 2; 2,25; 2,5 perioade de 20
de ani
• în funcție de structura fondului de producție pe
subclase de vârstă (Seceleanu, 2003)
rz _ 1/
y li = ^*10, +--------’
sau
v + r
y _ ^+10'l-IO|>* /1 ^2)
i = I O'(rA)
j = 2; 2,5; 3; 3.5; 4: 4,5; 5 decenii
ori
V = V j- ’ E"4*5' .
A*5' • 2
sau
V + V
y _ (10)
f 2
i = 5-'(M)
j = 4; 5; 6; ...; 10 perioade de 5 ani
în care:
V,. reprezintă volumul arboretelor la exploatabi-
litate (E), în raport cu mărimea ciclului fixat;
VA - volumul arboretelor la vârsta actuală G4);
i - numărul perioadelor de 20, 10 sau de 5 ani,
stabilit în raport cu ciclul (r), după care arboretele
devin exploatabile și când acestea realizează un
volum egal cu cel deținut prin adăugarea la vol-
umele actuale ale arboretelor din clasele sau sub-
clasele de vârstă respective a creșterii producției lor
principale pe intervale de timp de 20/, 10/ sau de 5/',
necesare ca arboretele să devină exploatabile: i = 0,
1,2, 3, .... 20-1(r-20) pe clase, sau i = 0, 1, 2, 3, ...,
lO'(r-ZO) pe subclase de vârstă; ori pe intervale de
5 ani: / = 0. 1.2,3, ..., 5-'(r-5);
j - intervalul de timp, exprimat în perioade de 20,
10 sau de 5 ani, în care urmează să se recolteze inte-
gral volumul arboretelor în rând de exploatare-
regenerare, în raport cu starea acestora, cu trata-
mentul și cu lungimea perioadei lor de regenerare: j
= 1, 1,25; 1,5; 1,75; 2; 2,25; 2,5 perioade de 20 ani
sau j ~ 2; 2,5; 3; 3,5; 4,5; 5 decenii, ori j = 4, 5, 6,
..., 10 perioade de 5 ani.
In raport cu minima valorilor Q din seria (1) se
disting două cazuri: unități de gospodărire cu deficit
de arborete exploatabile, când valoarea minimă
P<1, fi unități cu arboretele exploatabile normal
reprezentate sau în excedent, când valoarea minimă
^1.
în cazul întâi (min (XI), posibilitatea trebuie să
fie mai mică decât creșterea indicatoare (C,) care, la
rândul ei, este de regulă mai mică decât creșterea
curentă reală (ZJ a pădurii (Cz < Zv). Ea depinde
numai de volumele arboretelor exploatabile în
primele 6 decenii (Carcea, 1986). în acest caz, fac-
torul modificator m este egal cu cel mai mic dintre
rapoartele:
15
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 6
. v2 . y.
10C, ’20C, ’40C, ’60C,
(II)
m= 1—-
। 1 .
+ — j min
L
20/C,
-J + l -
In sinteză, rapoartele Qt din seria (1), în funcție
de mărimea intervalului de timp, devin:
• pentru perioade de 20 de ani.
O _ V^i ,• , 1
20C, J 1
sau
y. ■ v.
min — = mm ——
20/C, 20/
(q.e.d)
In aceste condiții, relația generală de stabilire a
posibilității poate fi scrisă în funcție de mărimea
perioadei adoptate, după cum urmează:
• perioade de 20 de ani,
/
min----
20/
- J + 1
(12)
y,
^ = Po+£| 7-^min^)~/ + 1 K =
C, 20j
în care: / este numărul de ordine al perioadei de
20 de ani;
• pentru perioade de 10 ani,
Q =^--j + \
' 10C,
sau
K V,
(min-----C, )C, = min-------
20/------20/
■ perioade de 10 ani,
(15)
Q, min—— -/ + 1
' C, 10/
10/
(13)
j reprezentând numărul de ordine al deceniului
din ciclu;
în acest caz (min £>,C =
0 1 C, 10/
V V
(min —2— C,1 )C, = min ——
k 10/ ' ' 10/
(16)
sau, notând, în raport cu mărimea perioadei de
20 și 10 ani:
^o = min^r7
20j
. v.
(p,n = imn---
10/
(17)
(18)
și introducând apoi diferența Â,v dintre creșterea
producției totale și creșterea producției principale pe
următorii 10 ani a arboretelor exploatabile în dece-
niul întâi (Vj), formula posibilității, în diferitele ei
variante de aplicare, devine de fiecare dată:
pentru perioade de 20 de ani (/ = 1; 2; 3)
sau
V l(/min^—^+^.7— =
min = «p + £1» (20)
io; v; 2 r'° k; 2
Coeficienții bn și bt din relația (14) se stabilesc în
raport cu numărul de ordine j al perioadei de 20 sau
10 ani din intervalul de timp pentru care se
urmărește asigurarea continuității recoltelor. Se
poate observa însă contribuția din ce în ce mai mare
a coeficientului b^ din relația (14) la valoarea fac-
torului modificator w pe măsură ce crește intervalul
de timp j (tabelul 1).
Valorile coeficienților din formula:
m =
Tabelul 1
Numărul de Mărimea perioadei de . . ani
ordine j 20 10
al perioadei de Coeficienții
20 sau 10 ani
1 0 1.000 0 1.000
2 0,500 0,500 0,500 0,500
3 0.667 0.333 0.667 0.333
4 0,750 0.250
5 0,800 0,200
6 0,833 0.167
7 0,857 0.143
8 0,875 0,125
9 0,889 0.1 II
10 0.900 0,100
11 0,909 0.091
12 0,917 0.083
Formula se aplică mai ales în cazul tipurilor/,, J,
£>, Ăd (descrescător) de distribuție a arboretelor
dintr-o unitate de gospodărire pe clase de vârstă.
Termenul al doilea din formulele (19), (20) poate fi
neglijat în situațiile în care datorită stării
arboretelor, diferențele nu sunt semnificative. în
acest caz posibilitatea P devine egală cu valoarea
dată de una din ecuațiile (15), (16).
Condiția de a stabili posibilitatea pornind de la
raportul cel mai mic din seria de rapoarte din expre-
sia (I) asigură continuitatea pe intervalul de cel
puțin 60 de ani (Carcea, J978) sau chiar pe durata
ciclului, asigurându-ne însă că elementele care
intervin în calculul volumelor V,, V5, V6. ... pot fi
stabilite de fiecare dată cu precizia necesară, mai
ales atunci când evoluția auxologică a arboretelor
este imprevizibilă - abătându-se de la modelele de
creștere și dezvoltare incorporate în tabelele de pro-
ducție și că, Ia stabilirea mărimii recoltelor,
respectăm atât principiul solidarității dintre gener-
ații. cât și pe cel al prudenței, fidelității și sincer-
ității. Amintim aici și faptul că prin introducerea
structurii optime a fondului de producție în calculul
creșterii indicatoare, respectiv în mărimea recoltelor
ca mijloc de realizare a stării normale a pădurii, con-
tinuitatea recoltelor poate fi considerată ca fiind
asigurată pe durata întregului ciclu, numai că în
acest caz (0j1). rapoartele din seria (1)
sunt ori mai mari ori egale cu 1. Posibilitatea (P)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
17
poate fi și ea mai mare (m ’C,) sau cel puțin egală cu
creșterea indicatoare (C,) care, de data aceasta, este
în general mai mare decât creșterea curentă lv a
pădurii (C, > /„), unde m’ reprezintă factorul modifi-
cator stabilit în funcție de parametrul Qt, după
relația:
+ (24)
Coeficienții atj și a, la rândul lor, se stabilesc în
raport cu mărimea ciclului fixat (tabelul 2). A se
observa însă contribuția decisivă mai ales la cicluri
mari a coeficientului a0 din relația (24) la valoarea
lui m' și, în consecință, la mărimea posibilității;
contribuția raportului Q la mărimea factorului mod-
ificator m' din relația amintită, înregistrând o însem-
nată diminuare odată cu creșterea ciclului. Așa
încât, în condițiile adoptării unor cicluri mari, zbu-
ciumul informatic de a ajunge la un înalt nivel de
performanță privind precizia determinării vol-
umelor 1^ din rapoartele Q apare disproporționat de
mare în raport cu influența acestui parametru asupra
mărimii recoltelor lemnoase.
Valorile coeficienților din ecuația: m' = alt + a/Qj
Tabelul 2
Valorile coeiîcienților a. și a peniru ciclurile de . ani
80 90 100 HO 120 130 140 150 160
0,651 0.756 0.825 0.867 0.895 0.916 0.931 0.942 0 951
a 0.340 0.244 0.175 0.133 0.105 0.084 0.069 0.058 0 049*
Aceste valori sunt stabilite pentru pădurile desti-
nate producției de lemn. Pentru unitățile de
gospodărire în care intervin restricții funcționale:
arborete cu funcții speciale de protecție și arborete
destinate să producă lemn de calitate superioară
(lemn de furnire estetice și tehnice, lemn de rezo-
nanță și claviatură), mărimea factorului modificator
(m) se va adopta în așa fel încât posibilitatea să nu
depășească nivelul creșterii indicatoare. In rest, se
va stabili o valoare optimă a factorului modificator
(m) care va fi cuprinsă între 1 și m' = atl + <2^ (pen-
tru ciclurile de 90 și 130 ani, 0.756 + 0,244.
respectiv m' = 0,916 + 0,084 Q^, a„ și at - coefi-
cienți stabiliți în funcție de ciclul fixat (.aya, =7). în
acest sens se pot simula pe calculator diferite situații
spre a se obține informații utile cu privire la dinam-
ica mărimii posibilității pe durata ciclului în mai
multe variante în raport cu restricțiile și exigențele
unei silviculturi intensive și dinamice, fără a abdica
însă de la principiul prudenței și cel al solidarității
dintre generații, respectiv dintre trecut, prezent și
viitor.
Factorul modificator m astfel optimizat, posibili-
tatea anuală se stabilește cu formula: P = m Ce
Se consideră (Carcea, 1969. 1978), că pentru
lichidarea excedentului de arborete exploatabile
„soluția cea mai avantajoasă” este adoptarea unei
posibilități mai mari la început (P) și apoi din ce în
ce mai mici (Pyk), scăzând treptat de la o perioadă la
alta (k) după o progresie geometrică descrescătoare
cu rația y, pe măsură ce se micșorează excedentul,
până se ajunge la normal (C,). Așadar, posibilitatea
inițială (P) va fi și ea, proporțional, cu atât mai mare
cu cât excedentul de arborete exploatabile, exprimat
prin raportul Q} și reflectat în factorul modificator
m = x, este mai mare.
în sfârșit, se mai consideră necesar să se
condiționeze ritmul tăierilor și de sacrificiile de
exploatabilitate, impunându-se ca, în cazurile
extreme, adică în situațiile în care toată pădurea ar fi
constituită numai din arborete exploatabile, ele să
nu fie lichidare în întregime decât într-un timp cu 20
de ani mai scurt (r-20) decât ciclul (r), iar în ultima
perioadă (n-/) a acestui timp 20(n-/), respectiv în
penultima perioadă a ciclului posibilitatea să fie
egală cu creșterea indicatoare (Py-2 —C^.
Urmărindu-se acest raționament, ritmul tăierilor
poate fi determinat pornind de la ecuațiile (Carcea,
1978):
P+Py+ Py2 + ... Py2 = nC, (25)
Și
Py2 = C, (26)
Ținându-se seama că P = mC, = xC,, ecuațiile de
mai sus devin:
x + xy + xy2 + ... + x y'-2 ~n (27)
xy1 = 1 (28)
unde: x este factorul modificator, iary - rația pro-
gresiei geometrice descrescătoare după care acest
afactor, scade de la o perioadă la alta.
Dacă se restrânge relația (27) și se folosește o
proprietate a progresiei geometrice, suma celor n-l
termeni din relația (27), care este o progresie
descrescătoare cu rația y, se poate scrie sub forma:
n = ^~x (29)
y-^
sau. în raport cu relația (28) se obține:
(30)
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
de unde rezultă factorul modificator (x) în
funcție de numărul perioadelor (n) din ciclu și de
rația y
x = (l-n)y+n (31)
Dacă se înlocuiește apoi x din relația (31) cu val-
oarea lui dedusă din ecuația (30) se ajunge la expre-
sia:
(n-l)yx-i - «y* + 1=0, (32)
care permite determinarea rației y prin încercări
după procedeul preconizat de matematicianul
Froda. iar, apoi, în funcție de această rație - pentru
care se iau în continuare numai rădăcinile reale și
subunitare -, se află valoarea lui x din relația (31)
pentru diferite valori ale lui n, adică pentru mărimi
diferite ale ciclului.
Valorile factorului modificator m au fost stabilite
pentru pădurile destinate producției de lemn. Dacă
intervin și alte funcțiuni, aceste valori urmează să
fie optimizate în raport cu restricțiile funcționale
impuse de condițiile concrete ale pădurii de amena-
jat, apreciind de fiecare dată corecțiile ce trebuie
aduse posibilității calculate în ipoteza adoptării unor
criterii bazate doar pe producția de lemn.
în practică însă. în raport cu mărimea perioadei
de 20 și 10 ani, formula posibilității, în cazul valorii
minime din seria (1) a rapoartelor Q/ (min^>l),
poate fi aplicată în variantele:
pentru perioade de 20 de ani,
= +a1[/(min^)-C,(/-l)] (33)
înlocuind, în relația de mai sus, coeficientul a,
(tabelul 2) cu b, =- (tabelul 1; j fiind numărul de
decenii din ciclul r) se obține b, = — , iar expresia
r
(33) devine:
10 V
r 20/
C, + -;[min^— C,]=C,+-M,-CJ (34)
r 20 j r
pentru perioade de 10 ani,
P = a^C, + [/(min - C, (j -1)] =
C,+- J [min C, ] = C, + - An, - C, ] (3 5)
r 10/ r
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
Mai mult, introducând și aici creșterea normală
Cn din seria (21) a rapoartelor Qr în final, se obține:
P = C,+-/[min^TC;l-CJ =
r 20/
c,+-^c;'-c,] (3«
r
Și, similar relației (36) se poate scrie:
10 V
p = cl+ĂLj[^^-c^-c,-\ =
r 10?
c,+-4a>c;'-c,i (37)
r
Exemplu: UP11 Cucureasa. SUPA (1815,5 ha). Ocolul sil-
vic Coșna. Unitatea de gospodărire fiind excedentară în
arborcte exploatabile (min. P?=2.376>1). pentru calculul
mărimii recoltelor se folosesc formulele (12), (33). (34).
C, = 9586 m3/an r =110 ani
260789 m3; r,/10=26079m3: ay=0,867
Fy 404125 m3; r/20=20206m3; ayO.133
r2 = 695749 m3: K/40=l7394m3; m=1.183
= 838956 m3: Jy60=13983m3: /=3
Rela[ia(12) Q^-2—13983-3 + 1 =2.376 &>1
3 9586
Relația(33) P =0,867 9586 + 0,133[13983• 3-9586(3-))]=
11340m3/an
Relația(12) P =9586 +p^3|13983-9586] = 10785nP/an
în final, se stabilește o valoare optimă a factorului
modificator m între limitele \rapi
gropA s.-w'lti
idnd
%rc/i V
- Ui ălugi! -
4 «5| U
iTr>
<4 ei
(>opd *
onM emili
Pentru variantele tehnologice urmărite de noi, pe
soluri lutoase desfundate la epoci diferite, se con-
stată o amplitudine de 10% între răsărirea cea mai
bună și cea mai slabă. Valorile maxime ale procen-
telor de răsărire (49,43%) se întâlnesc la pregătirea
patului germinativ cu ajutorul frezei (un parcurs), în
cazul unui sol desfundat prin arătură de primăvară.
Aceste valori nu diferă semnificativ de cele rezul-
tate în cazul frezârii (43,56%) și discuirii (43,09%)
solului arat toamna, pentru semănături de primă-
vară.
între răsărirea înregistrată la cele două variante
specificate mai sus și cele clasate pe locul IV, există
însă diferențe semnificative dovedite statistic. Pe de
altă parte, se mai poate constata că variantele aflate
sub locul IV în clasificare nu diferă semnificativ
între ele.
Procentul ridicat al răsăririi plantulelor, la toate
variantele instalate pe arătură de toamnă, pledează
pentru desfundarea solului în această epocă.
Pământul arat toamna și lăsat ca brazdă crudă
„degeră”, înghețul și dezghețul favorizând descom-
punerea bulgărilor în agregate
mici, afanate, ceea ce permite
totodată păstrarea rezervei de
apă acumulată în timpul
iemii. Ca urmare, semințele
de salcâm semănate au benefi-
ciat de condiții mai prielnice
de germinare și răsărire. în
astfel de condiții ale solului
desfundat toamna, operațiile
de pregătire a patului germi-
nativ au influențe mai reduse.
Acest fapt este confirmat și de
diferența foarte mică (0,47%)
între procentul de răsărire
obținut în varianta de lucrare a
patului germinativ cu freza și
aceea în care s-a folosit grapa
cu discuri asociată cu grapa cu
colți.
Rezultate la fel de bune se
pot obține și în cazul arăturii
de primăvară, pregătită cores-
punzător la suprafață (0—10
cm) prin tehnologia frezării.
Explicația acestui spor pro-
centual de răsărire a culturilor trebuie căutată în
mărunțirea și afânarea uniformă a solului pregătit ca
pat germinativ. Ca efect principal al acestora, poate
fi amintită provizia mai mare de apă, ca urmare a
creșterii suprafeței specifice a particulelor de sol din
unitatea de volum.
Experiența referitoare la reușita de răsărire a
plantulelor de salcâm pe solurile luto - argiloase a
permis, de asemenea, constatări interesante.
Din compararea datelor din tabelul 4, se observă
că la cele mai bune rezultate s-a ajuns tot în vari-
antele de pregătire a patului germinativ cu ajutorul
frezei (43,75%). Dacă însă se ține cont și de epoca
de desfundare a solului se constată că răsărirea este
superioară (49,43%) în cazul solului arat toamna.
4W
1711
M.lfi
11.94
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
23
n
Locul următor (38,43%) este ocupat tot de o vari-
antă de frezare, dar pe un sol desfundat primăvara.
Intre cele două variante cu răsărirea cea mai
bună, există totuși diferențe semnificative în ceea de
privește capacitatea de răsărire determinată de
epoca în care s-a executat arătura. Această diferență
evidențiază influențele favorabile ale factorilor
meteorologici asupra solurilor cu textură luto-
argiloasă. desfundate prin arătură de toamnă. Cu
toate că prin pregătirea patului germinativ cu freza
s-a ajuns la unele compensări ale factorilor din sol.
frezarea n-a reușit totuși să exercite influențele po-
zitive pe care natura le-a avut asupra solului. Așa se
explică de ce rezultatele cele mai bune - deși dife-
rențiate semnificativ - s-au obținut atât la culturile
instalate după arătura de toamnă cât și după arătura
de primăvară.
Mai greu putem găsi însă o explicație pe baza
măsurătorilor efectuate, în legătură cu rezultatele
foarte slabe ale răsăririi culturilor de salcâm din
celelalte variante (grapă discuri și grapă cu colți)
instalate tot după arătură de toamnă. Aceste rezul-
tate se deosebesc semnificativ de cele obținute în
cazul solului pregătit ca pat germinativ după arătură
de toamnă.
Pe aceleași soluri cu textură luto - argiloasă. au
fost instalate și unele subvariante ale celor două
tehnologii de bază utilizate pentru pregătirea patului
germinativ (grapă discuri plus grapă cu colți și
freză), care au rezultat în urma tăvălugirii unor fâșii.
Subvariantele cu tăvălugirea patului germinativ deja
pregătit au fost experimentate atât la solurile des-
fundate prin arătură de toamnă, cât și la cele de
primăvară. Rezultatele măsurătorilor și calculele
statistice sunt redate tot în tabelele 3 și 4.
Din analiza rezultatelor obținute, în cazul
solurilor desfundate toamna, se poate vedea că
tăvălugirea avantajează răsărirea plantulelor.
Dacă însă tăvălugirea se aplică pe solul pregătit
anticipat cu freza, se ajunge, dimpotrivă, la influ-
ențe nefavorabile soldate cu o scădere de cca. 13%
a capacității de răsărire. Această diferență semni-
ficativă în minus, dovedită statistic, duce la con-
cluzii că tăvălugirea solului pregătit ca pat germina-
tiv prin frezare după arătură de toamnă este total
neindicată.
Făcând comparație între aceleași variante, dar în
cazul solului desfundat primăvara, pot fi remarcate
24
procente de răsărire reduse obținute pe solul
tăvălugit.
Analizând în detaliu situația patului germinativ
pregătit prin frezare și subvarianta acestuia prin
tăvălugire, se poate constata o diferență în minus a
răsăririi culturilor de salcâm de până la 18,64%.
semnificativă din punct de vedere statistic.
Aceste scăderi ale procentelor de răsărire la sub-
variantele tăvălugite ale frezării nu pot fi puse
numai pe seama umidității mai scăzute a solului (în
jur de 22%), ci ele pot surveni și din cauza reducerii
spațiului lacunar, ca urmare atașării solului de către
tăvălug. Este posibil ca'solul frezat, din cauza
gradului de mărunțire mai avansat, să sufere o com-
primare mai puternică în urma tăvălugirii, care să
determine scoaterea în afară a unei părți din aerul
existent în sol, înainte de efectuarea acestei operații
tehnice. întrucât prin măsurătorile efectuate nu s-a
urmărit în mod deosebit acest aspect, apreciem că
cercetarea lui ar putea să aducă unele lămuriri
esențiale cu privire la efectele frezării în combinație
cu tăvălugirea solului asupra răsăririi culturilor
forestiere în general și a celor de salcâm în special.
în concluzie, se poate susține că pregătirea patu-
lui germinativ prin frezare are avantaje incontesta-
bile față de metoda clasică, care presupune gră-
parea, utilizând grape de diferite modele construc-
tive. Efectul favorabil al frezării patului germinativ
asupra capacității de răsărire este cu atât mai mare
cu cât solul are textura mai grea și desfundarea lui
are loc primăvara. Astfel, pe soluri cu textură
lutoasă desfundate toamna, capacitate de răsărire
este aproximativ aceeași, indiferent de tehnologia
folosită la pregătirea patului germinativ (prin
frezare sau grăpare). Aici intervine complementar
efectul favorabil al înghețului și dezghețului de
peste iarnă. Când solul de textură lutoasă este des-
fundat primăvara, capacitatea de răsărire, în urma
frezării, este cu 5 - 10% mai mare în comparație cu
pregătirea prin grăpare.
Pe soluri relativ mai grele, cu textură luto -
argiloasă, influența favorabilă a frezării se resimte
atât la arăturile de toamnă cât și la cele de primă-
vară. Capacitatea de răsărire a culturilor în urma
frezării este cu aproximativ 20% mai mare față de
situația în care patul germinativ s-a pregătit prin
grăpare.
Cercetările întreprinse la alte specii forestiere
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr.6
arată că pregătirea patului germinativ prin frezare
modifică sensibil adâncimea optimă de semănat la
care răsărirea plantulelor are loc în proporția cea
mai mare. In legătură cu acest aspect, frezarea se
dovedește mai avantajoasă, deoarece creează și
menține condiții favorabile pe întregul profil al pa-
tului germinativ, ceea ce permite procente de
răsărire ridicată și în cazul când semințele se
seamănă la adâncimi mici. Cu alte cuvinte,
adâncimea optimă de semănat în urma frezării poate
fi mai redusă comparativ cu cea efectuată în urma
grăpării. cu atât mai mult cu cât semințele sunt mai
mici.
Tăvălugirea patului germinativ, pregătit anticipat
prin frezare, reduce sensibil capacitatea de răsărire
(cu 10 - 12%) a plantulelor. în consecință, se poate
Bibliografie
Chitea. G h .. 2001: Biostatistică. Editura Universității
Transilvania clin Brașov. 232p.
Florescu. Gh.. Abrudan. I.V.. 2003: împăduriri.
Semințe - Pepiniere. Editura Universității Transilvania din
Brașov. 243p.
Popescu. I.. 1973: Cercetări privind răsărirea
puieților în raport cu tehnica de lucrare a solului. Buletinul
Universității Brașov, seria B Economie forestieră. vol.XV.
susține că tăvălugirea patului germinativ după
frezare nu este indicată, independent de starea
umidității solului. Prin urmare, pregătirea patului
germinativ prin frezare prezintă atât avantaje de
ordin cultural, cât și de ordin economic, prin elimi-
narea unor operații tehnice (tăvălugirea) din sis-
temul de lucrare a solului.
Pregătirea patului germinativ prin frezare reali-
zează și menține condiții prielnice de germinare a
semințelor, favorizând și grăbind procesul de
răsărire. în patul germinativ pregătit prin frezare,
culturile de salcâm răsar cu 5 - 10 zile mai devreme
față de aceleași culturi instalate în solul pregătit prin
grăpare, iar durata de răsărire a culturilor este mai
scurtă.
Popescu. I,. 1975: Cercetări privind folosirea
Jrecelor de sol la pregătirea patului germinativ. Teză de doc-
torat (manuscris). Universitatea din Brașov, 182p.
S c h e I I. G .. 1969: Dependența vitalității și a mărimii
puieților de viteza de germinare. Traducere, Centrul de
Documentare Forestieră, I8p.
Stout. B.. Cheze, B., I999: Plant Production
Engineering, voi. UI. Published by The American Society of
Agricultural Engincares. 613p.
Prof. dr. ing. Ilie POPESCU
Asist, ing. Rudolf DERCZENI
Universitatea “Transilvania’" Brașov
Șirul Beethoven 1
500123 Brașov
derczeni@unitbv.ro
Ș.l.ing. Horia ȘOTOC
Universitatea din Oradea
B-dul Gen. Magheru, nr. 26
Oradea
The influence of the preparation works of the germinating bed to the locus seeds emergence and seeding depth
Abstract
The understaken researches present some contributions regarding teh inlluence of the preparation works of the germinating bed
on the emergence dynamics of the locust cultivalion. Also al’ew conclusions. with practicai importance to the secding depth specific
to each experimented technologicalmcchanîsation alternative are presented.
Keywords: germinating bed, seeding depth, emergence dynamic
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 •Nr.6
25
Cercetări asupra creșterii și calității
arboretelor pluriene de fag gospodărite în
codru grădinărit
1. Introducere
Pădurea cu forma și structura corespunzătoare
îndeplinirii funcțiilor de protecție și producție este
pădurea structurată după legile naturii și gospodărită
în codru grădinărit. Aplicarea tratamentului nu tre-
buie să conducă la brăcuirea arboretelor, ci la asigu-
rarea continuității lor prin recolte cu regenerare
simultană și permanentă. Structura grădinărită
echilibrată se obține printr-un îndelungat proces de
optimizare, realizat prin lucrări de transformare în
lungi perioade de timp.
Cercetările asupra creșterii și calității arboretelor
pluriene de fag gospodărite în codru grădinărit au
fost desfășurate într-o perioadă mai lungă și sunt
finalizate în lucrarea ..Optimizarea structurii
arboretelor prin aplicarea tratamentului codrului
grădinărit în făgetele din bazinul mijlociu și superi-
or al Argeșului" (Guiman, 2002; 2007). Acestea se
înscriu în preocupările existente pe plan național și
internațional de gospodărire a pădurilor după legile
naturii, în scopul asigurării polifuncționalității lor.
2. Locul, materialul și metoda de cercetare
Analiza creșterii și calității arboretelor pluriene
de fag a fost realizată în seria de codru grădinărit,
constituită prin amenajamentul experimental orga-
nizat pe serii naturalistice (♦**, 1964;1974; 1984;
1994; 2004) la Ocolul silvic experimental Mihăești
(administrat de I.C.A.S.).
Determinarea creșterii curente în volum pentru
arboretele pluriene de fag, parcurse cu lucrări de
transformare la codru grădinărit s-a realizat prin
metoda procentului creșterii în volum, metodă
cunoscută în literatură (Giurgiu, 1967;! 979).
Această metodă se bazează pe măsurarea creșter-
ilor radiale și determinarea creșterii radiate medie
(calculată pentru o perioadă de 10 ani) pe categorii
de diametre. în acest scop au fost recoltate câte 120-
130 carote cu burghiul Pressler, pentru fiecare din
cele 11 arborete grădinărite. Carotele au fost
recoltate din toate categoriile de diametre, numărul
majoritar de carote fiind recoltat din arborii cu
26
Gheorghe GUIMAN
diametrul în jurul de 50 cm. întotdeauna carotele au
fost recoltate pe aceeași direcție, în partea din
amonte.
Lungimea carotelor recoltate a depășit întotdeau-
na creșterea radială curentă (ij) pentru o perioadă de
10 ani, având în toate situațiile între 15 și 20 cen-
timetrii. Următorul pas a fost măsurarea creșterii
radiale curente (ir) periodice, pentru ultimii 10 ani,
măsurarea a fost efectuată cu aparatul Eklund de la
laboratorul de specialitate al I.C.A.S., care a permis
înregistrarea automată a datelor. Datele astfel
obținute au fost procesate prin programe informat-
ice adecvate.
Cercetările desfășurate au urmărit și deter-
minarea calității celor 11 arborete care formează
seria de codru grădinărit (***, 2000). Inventarierile
totale desfășurate (196 ha) au urmărit și stabilirea
clasei de calitate pentru toți arborii care formează
arboretele grădinărite.
3. Rezultate obținute
3.1. Structura arboretelor grădinărite în raport
cu volumul și creșterea curentă în volum
Pentru faptul că cele 11 arborete prezintă struc-
tură apropiată, considerăm suficientă analiza în
acest articol a caracteristicilor în discuție numai
pentru două arborete distincte, care caracterizează
în bune condiții întreaga serie de gospodărire în
codru grădinărit.
Stabilirea creșterii radiale pe categorii de diame-
tre în arboretele grădinărite pentru perioada analiza-
tă a fost realizată prin prelucrarea datelor experi-
mentale și compensarea după o ecuație de regresie
de gradul 2 (Giurgiu, 1967, 1979) de forma:
y=all + aIx + a^2
în care:
y - reprezintă creșterea curentă periodică (ultimii
10 ani);
x - categoria de diametre;
a0, a, și a, - coeficienți de regresie.
Prezentarea grafică a creșterii radiale (ir) com-
pensate pe categorii de diametre în arboretele gră-
dinărite se face după cum se arată în figura 1 pentru
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
Ir (mm) Ir (mm)
U.a. 206A
Volumul și creșterea curentă a arboretului de fag grădinărit din
u.a. 224A la nivelul anului 2003 (Ocolul silvic experimental Mihăești)
Tabelul 2
Categoria de diametre (cm) Inâliimea Compen- sata (m) Numânil de arbon Voituri unitar m’ Volum loial mrhaJ radialape 10 am (fArfl coajA) (mm) Procentul creștem în volum (%) curenta in volum pe 10 ani rnlha1
d h n V r*n I, A. Kr^np,.
8 119 0,016 1,920 4,75 26 0,499
12 12 96 0.070 6.720 6,50 30.58 2.055
16 16 64 0.161 10.304 8.50 27.42 2.825
20 18 36 0,279 10.044 10,25 25,40 2,551
24 20 24 0.445 10,680 11.75 23,72 2.533
28 22 15 0.348 5,220 13,25 22.56 1.178
32 24 14 0.953 13,342 14.50 2135 2,849
36 25 10 1,263 12,630 15,50 20.09 2.537
40 27 7 1.698 11.886 16.50 19.06 2,265
44 28 8 2.147 17.176 17.25 17.95 3.083
48 29 8 2.670 21,360 18.00 17.00 3.631
52 30 8 3.273 26.184 18.50 15.47 4.051
56 31 6 3.962 23,772 19.00 15.07 3.582
60 32 7 4.743 33,201 19.25 14,10 4.681
64 33 6 5,623 33.738 19.25 13,08 4,413
68 33 6 6.410 38.460 19.00 12.03 4,627
72 34 4 7,484 29.936 18,75 11,10 3,323
76 35 4 8,675 34,700 18.25 10,16 3,526
B0 35 2 9.710 19.420 17.75 9.32 1,810
«4 36 1 11.129 11.129 17,00 8.47 0,943
92 31 1 14.389 14.389 15,25 7.00 1,007
W 446 386,21! 57^70
tabelul 1 și
2 prezentăm
u.a. 224A
Fig. 1 - Variația creșterii curente radiale pe categorii de
diametre în două arborete grădinărite pentru perioada
1994-2003
arboretele din u.a. 206A și 224A.
Creșterea radială compensată pe categorii de
diametre, este elementul de bază pentru calculul
creșterii curente în volum. în acest fel a fost posibil
de determinat volumul și creșterea curentă în volum
a arboretelor de fag conduse în codru grădinărit. în
Volumul și creșterea curentă a arboretului de fag grădinărit din u.a. 206A,
la nivelul anului 2003 (Ocolul silvic experimental Mihăești)
Tabelul I
Caregona de diametre (cm) Inâllîmea Compen- sata (ml Numărul de arbdn Volum unilor m' Volum total m ha' Crejlerco radială pe 10 am (fără coajă) (mm) Procentul crejleni în volum (%) Creșterea curentfi In tolum pe 10 ani m ha 1
d A n v n 4 _ A, UT" v n p„
8 11 116 0,019 2.204 4.75 22.5 0.4^6
12 16 71 0.095 6,745 6.50 30.58 2.063
16 19 42 0.194 8.148 8,50 27,42 2.234
20 21 28 0,329 9.212 10.50 25.97 2.392
24 23 15 0.515 7.725 11.50 23.26 1.797
28 25 15 0.762 11.430 13.25 22,56 2.579
32 26 13 1.036 13.468 14,50 21,35 2.875
36 28 12 1.421 17.052 15.50 20.09 3.426
40 29 11 1.828 20.108 16.75 19.34 3.889
44 30 II 2.306 25.366 17,50 18.20 4.617
48 31 10 2.860 28.600 18.25 17,22 4.925
52 32 II 3.498 38.478 18,75 15,92 6.126
56 32 10 4.093 40,930 19.00 15.07 6.168
60 33 8 4.895 39,160 19.25 14,10 5.522
64 34 5 5.797 28.985 19.50 13.25 3.841
68 33 4 6.807 27.228 19,25 12.18 3,316
72 35 4 7.7Q8 30.832 19.00 11.24 3,466
76 36 3 8.928 26.784 18.75 10.42 2,791
80 36 1 9.993 9.993 18.25 9.58 0,957
84 37 1 11.443 11,443 17.75 8.84 1.012
88 37 1 12.686 12,686 17.00 8.09 1.026
92 0 0 0,000 0.000 0 0 0.000
96 0 0 0,000 0.000 0 0 0,000
100 39 1 17.805 17.805 13 5,69 1.013
Total 393 434.382 66.53
volumului și al creșterii curente în volum pentru
două din cele 11 arborete grădinărite. Cu această
ocazie se prezintă și structura celor două arborete
grădinărite respectiv: repartiția numărului de arbori
pe categorii de diametre; înălțimea compensată pe
categorii de diametre; volumul unitar și total pe ca-
tegorii de diametre, extras din tabelele de cubaj cu
două intrări (Giurgiu, Decei, Drăghiciu, 2004a);
volumul total; procentul creșterii în volum pe cate-
gorii de diametre (Giurgiu, 1967) și
creșterea curentă pentru perioada
ultimilor 10 ani pe categorii de diame-
tre și pe total arboret.
Valorile creșterii medii în volum
(1994-2003) și volumul (fondul de
producție real la nivelul anului 2003)
arboretelor conduse în codru gră-
dinărit sunt prezentate în tabelul 3.
Variația creșterii în volum (/v) pe cate-
gorii de diametre, pentru celor două
arborete analizate (1994-2003) este
prezentată în graficul 2. Graficul pre-
zintă și compensarea creșterilor în
volum după o curbă asemănătoare
curbei compensatoare prezentate la
graficul creșterilor radiale pe categorii
de diametre.
Analiza variațiilor creșterilor (radiale
și în volum) pe categorii de diametre,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
27
1
Creșterea medie și volumul arboretelor grădinărite
Tabelul 3
lNr cn Arboretul (u.a.) Supta lata Creșterea medie in lOanf'ha1 Volumul nr ha' Observații
0 7 •» d j
1 206A 29 9 66.53 434.582 Aîborete
2 212A 17.6 63.224 419,571 parcurse
3 2I3A 15.3 65.994 536 cu lucian
4 2I4D 8.1 52.644 402.495 grădinărite
5 2I5A 16.4 51.061 408.391 din anul
6 216B 27.1 48.731 450.714 1984
7 217A 18,0 52.559 <173 350
8 22 IA 124 50.168 340.30? Ai boi ele
9 222A 19.3 44.051 288 parcurse cu
10 223A 14.9 57.158 348.280 lucrări
11 224A 57,970 386.211 grădinărite din amil Ml
206A
224A
Fig. 1 - Variația creșterii curente în volum pe categorii
de diametre în două arborete grădinărite pentru perioada
1994-2003
prezentate în figura 1 și figura 2. arată o creștere
uniformă pentru ambele situații, până la categoriile
de diametre 40 - 60 cm, după care se produce o
oarecare aplatizare până la categoriile de 72-76cm,
în continuare curba creșterilor coboară, coborâre
care este foarte bruscă pentru creșterile în volum.
Aceste grafice confirmă cercetări anterioare
(Armășescu et al., 1967; Giurgiu, 1979), efectuate
asupra arboretelor de tip plurien.
Variația creșterilor arborilor medii pe categorii
de diametre, pentru perioada analizată (1994-2003),
este prezentată în graficul 3. Analiza situațiilor
prezentate în cele trei grafice arată un potențial au-
xologic ridicat, care așa cum se va arăta în cele ce
urmează, la arbori de dimensiuni mari și foarte mari,
este însă limitat de calitatea lemnului arborilor de
mari dimensiuni, calitate care scade brusc pentru
arborii cu diametre de peste 76-80 cm.
d(cm)
206A
224A
Fig. 3 - Variația creșterii medii în volum a arborelui
mediu pe categorii de diametre în două arborete grăd-
inărite pentru perioada 1994-2003
3.2. Structura arboretelor grădinărite în raport
cu calitatea lemnului arborilor
Datele experimentale la care am dispus au per-
mis întocmirea unor situații centralizatoare asupra
repartiției numărului de arbori pe clase de calitate în
cele 11 arborete grădinărite. Cu această ocazie a fost
constatată o mare variabilitate sub raportul calității
arborilor componenți ai arboretului, fapt de altfel
cunoscut și descris în literatură (Decei, 1972, 1975,
1976, 1981; Giurgiu. 1979).
Pentru fiecare arboret parcurs cu lucrări gră-
dinărite, astfel analizat a fost întocmită o situație
procentuală a distribuției numărului de arbori pe
categorii de diametre. clase de calitate și clase de
calitate medii ponderate (Tabelul 4).
Asupra informațiilor prezentate în tabel sunt de
precizat următoarele observații, care sunt relativ
valabile pentru toate arboretele care compun seria
gospodărită în codru grădinărit;
- pentru clasa I de calitate, procentul numărului
arborilor pe categorii de diametre crește (8%) de la
categoriile de diametre inferioare, atingând un
maxim 40 - 47%, la categoriile de diametre 40 cm
- 52 cm. după care scade (7%). după categoria de
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr.6
Tabelul 4
Situația procentuală a numărului de arbori pe clase de
diametre, clase de calitate și clase de calitate medii ponde-
rate în arboretul , u.a. 206A, (Ocolul silvic experimental
Mihăești )
Categoria de diametre <7 (cm) Clasa de calitate Clasa medie de calitate
1 II III IV Total
8 8 30 42 20 100 2,73
12 17 47 30 6 100 2,25
16 25 49 22 4 100 2,04
20 30 44 22 4 100 1,99
24 27 47 21 5 100 2,04
28 39 41 18 2 100 1,84
32 42 40 15 3 100 1,81
36 39 45 13 3 100 1,79
40 42 39 17 2 100 1,79
44 44 4) 14 1 100 1.71
48 37 46 15 2 100 1,81
52 47 36 16 1 100 1,71
56 40 39 20 1 100 1,82
60 36 42 19 3 100 1,88
64 31 38 24 7 100 2,08
68 24 39 26 11 100 2.23
72 18 42 35 6 100 2.28
76 18 27 40 15 100 2.48
80 3 15 56 26 100 2.50
84 7 14 61 18 100 2,89
88 - 32 42 26 100 2.95
92 - 25 50 25 100 3,50
96 33 - 33 34 100 2,66
100 - 6 47 47 100 3.41
TQtal , 2? 40 28 9 100 2.23
diametre 80 cm:
- pentru clasa a II - a de calitate, distribuția
păstrează aceeași formă, iar frecvența maximă se
păstrează pe un interval de categorii de diametre
tnult mai mare 12 cm - 60 cm;
- pentru clasele III și IV de calitate, prezintă dis-
tribuții ale numărului de arbori pe categorii de
diametre total diferite față de situațiile anterioare. în
sensul că. numărul de arbori scade de la categoriile
de diametre inferioare, atingând un minim la cate-
goriile de diametre 40 cm - 60 cm. după care crește
din nou.
Pentru stabilirea calității medii a arborilor pe
clase de diametre s-a recurs la prelucrarea automată
a datelor și compensarea lor după o curbă de forma:
y= a x2 + b .V + c
în care:
y reprezintă clasa medie de calitate, corespunză-
toare categoriei de diametre x;
x- categoria de diametre;
a. b. c - coeficienți de regresie.
S-a constatat că pentru majoritatea situațiilor,
coeficienții de corelație prezintă valori peste 0.9.
(u.a. 206A. 213 A, 214D. 221 A. 223 A și 224A) și că.
indicele mediu de calitate crește de la categoriile de
diametre mici până la categoria 52-56 cm, după care
clasa de calitate medie pe categorii de diametre
scade rapid pe măsura creșterii categoriei de diame-
tre. Se constată faptul că cea mai bună clasă de ca-
litate medie este înregistrată în categoriile de diame-
tre centrale și imediat superioare acestora, aspect
ilustrat grafic în figura 4. Se confirmă astfel și pen-
tru arboretele de fag tratate în grădinărit, legitățile
evidențiate în literatura de specialitate pentru alte
categorii de păduri (Giurgiu, Avăcăriței, 2005).
u.a. 206 A
32 oL------------—-----------------------
O 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
d(cm)
Fig. 4 - Variația clasei de calitate (medie ponderată) pe
categorii de diametre pentru arboretele pluriene conduse în
codru grădinărit (Ocolul silvic experimental Mihăețti)
3. Concluzii
Cercetările referitoare la creșterea și calitatea
arboretelor pluriene de fag gospodărite în codru
grădinărit au condus la obținerea unor rezultate per-
tinente sintetizate în cele ce urmează.
Volumul arboretelor grădinărite a scăzut în inter-
valul analizat (1964-2004) și a ajuns să fie cuprins
între 288 și 386 m-’ha-1 pentru grupa de arborete în
care lucrările de transformare au fost aplicate o
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
29
1
perioadă de 4 decenii. Pentru grupa de arborete în
care lucrările au fost aplicate doar două decenii,
volumul a ajuns la nivelul anului 2003 să fie cuprins
între 403 și 563 m3ha-'.
Creșterile în volum au oscilat în funcție de inten-
sitatea intervențiilor și au avut pe toată perioada în
general tendința de mărire a valorii ei. La sfârșitul
acestei etape (2003), creșterile medii anuale în
volum sunt cuprinse între 4,2 și 6,7 m^n-'ha1.
Calitatea lemnului arboretelor, stabilită prin
cercetări, demonstrează că făgetele conduse prin
lucrări de transformare la codru grădinărit se
situează la un nivel apropiat de calitatea arboretelor
de fag conduse în codru regulat. Diferențele referi-
toare Ia calitatea lemnului înregistrate în unele
cazuri izolate se datorează în principal arborilor de
mari dimensiuni, care depășesc cu mult diametrul
limită stabilit și a căror calitate scade vertiginos din
cauza defectelor ce apar la această vârstă.
Ameliorarea calității se realizează în timp, prin
lucrările grădinărite. Cercetările desfășurate asupra
creșterii și calității ne îndreptățesc să afirmăm că
arborii din zona centrală a distribuției au atât
creștere maximă, cât și calitate superioară.
Relația dintre creștere, clasa de calitate și
diametrul arborilor este de mare importanță și
dovedește faptul că în arboretele pluriene și relativ-
pluriene gospodărite în codru grădinărit, arborii care
prezintă cele mai bune însușiri tehnologice se
situează în categoriile de diametre de 40 - 70cm.
Arborii cu diametrul cuprins între 60 - 70 cm sunt
cei care au un potențial auxologic superior, acest
aspect fiind un argument fundamentat științific pen-
tru ridicarea diametrului limită în situația făgetelor
Bibliografie
Armășescu. S. et al.. 1967, Cercetări biometrice
privind creșterea, producția fi calitatea arboretelor de fag din
R.S. Română. Institutul de Cercetări Forestiere. Editura CDF
București.
Avăcăriței. D ,. 2005. Cercetări auxologice în
arborete de fag aflate în perioada de regenerare. Teză de doc-
torat. Universitatea ..Ștefan cel Mare". 387 p.
D e c e i. I.. 1972. Corelația între forma exterioară fi cali-
tatea lemnului de fag. Editura Ceres. București
D e c e i, l„ 1975, Cercetări privind calitatea lemnului de
fag în raport cu forma arborelui. Editura Ceres. București
D e c e î. |„ ]976. Cercetări privind calitatea arboretelor
de fag în raport cu condițiile staționate și măsurile de
gospodărire. Manuscris ICAS București
Drăghiciu. D.. Guiman. G h .. 2006. Cercetări
30
gospodărite în codru grădinărit la 72 — 76 cm pentru
arboretele din clasa a Il-a de bonitate, față de
diametrul limită de 64 cm, cât este el în recomandat
de normele tehnice în vigoare. Ridicarea diametru-
lui limită nu este posibilă prea mult și este limitată
de scăderea bruscă a calității lemnului arborilor de
mari dimensiuni.
In codrul grădinărit, alegerea arborilor de extras
se face pe baza mai multor criterii dintre care
amintim: criteriul diametrului limită; criteriul auxo-
logic care urmărește extragerea exemplarelor din
toate categoriile de diametre pentru realizarea struc-
turii grădinărite, care printre multiplele avantaje
favorizează regenerarea naturală; se acceptă și cri-
teriul calității tehnologice a trunchiurilor pentru
evitarea pierderilor calitative. Astfel, alegerea arbo-
rilor de recoltat în codru grădinărit trebuie realizată
prin îmbinarea tuturor criteriilor. Folosirea unui sin-
gur criteriu conduce cu siguranță la compromiterea
tratamentului codrului grădinărit atât din punct de
vedere silvicultural, cât și din punct de vedere eco-
nomic (Drăghiciu, Guiman, 2006).
în actualele condiții generate de reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor
forestiere, gestionarea arboretelor de fag prin apli-
carea tratamentului codrului grădinărit este favora-
bil micilor proprietăți, fapt explicabil dacă avem în
vedere că acest tratament este singurul capabil să
asigure cu continuitate lemn gospodăriilor particu-
lare, concomitent cu păstrarea structurii adecvate
funcțiilor de protecție ale pădurii, funcții atât de
importante în contextul gestionării durabile a
pădurilor, cât și în contextul schimbărilor climatice
privind calitatea lemnului arborilor de fag în raport cu vârsta,
condițiile staționale și intervențiile silviculturale. Manuscris
I.C.A.S. București, 114 p.
Giurgiu. V.. 1967, Studiul creșterilor la arborete.
Editura Agro-silvică. București. 322 p.
Giurgiu. V.. 1979, Dendrometrie și auxologie
forestieră. Editura Ceres. București, 692 p.
Giurgiu. V.. Decei. I. Drăghiciu. D..
2004a, Metode și tabele dendrometrice. Editura Ceres.
București, 575p.
Guiman. Gh.. 2002. Aplicarea tratamentului codrului
grădinărit în jagete din bazinul mijlociu și superior al Râului
Argeș. Lucrările sesiunii de comunicări științifice ..Pădurea și
viitorul”. Facultatea de Silvicultură, Universitatea
..Transilvania” din Brașov, pp 61-66.
Guiman. Gh„ 2007. Optimizarea structurii
arboretelor prin aplicarea tratamentului codrului grădinărit în
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
Jagete din bazinul mijlociu fi superior ai Argeșului. Teză de
doctorat. Universitatea ..Ștefan cel Mare" Suceava. 2 i 5p.
* * * 2000: Norme tehnice pentru evaluarea volumului de
lemn destinat comercializării. Ministerul Apelor. Pădurilor și
Protecției Mediului. București.
♦ ♦ * 1964. 1974. 1984, 1994, 2004: Amenajamentul
Ocolului Silvic Experimental Mihăești. Edițiile 1964. 1974.
1984, 1994. 2004 l.C.A.S, București.
Gheorghe GUIMAN
Cercetător științific gr.III
l.C.A.S. Mihăești jud.Argeș
icasmihaesti@yahoo.com
Researches regarding the wood growth and quality ofbeech stands with uneven-aged structure managed under the
selecti o n system
Abstract
The results of the researches confirm previous achievements regarding radial growth (ir) and volume growth (fv). variations spe-
cific to uneven - aged stands. An ascending curve for growth up to ihe dbn classcs of 40-60 cm was noticed. while with higher dbn
classes a relatively slow increase up to 72. even 76 cm dbh categories was recorded. with a sudden decrease in the top classes. As a
high growth rate of large - sized trees was recorded. this may substantiate the management of forcsts under the selection system, by
acccpting larger target diameters than those specified by the present technical norms. up to 72 cm or even 76 cm. This should bc
achieved however with reasonable constrains. due to the suddenly dropping quality of large - sized stems.
Keywords: selection system; radia! increment; volume increment; Wood quality; growth (increment, accretion); uneven-aged
stand;
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 6
31
Forest land reforms in Romania from the
instituțional economics perspective
Introduction, objectives and reference material
Until Coase's theory of transaction costs (1960).
property rights were considered as exogenous in the
economic analysis (Anderson and McChesney,
2003). Thus. entire bodies of economic theories
were developed without considering property rights
as production factors or policy instrumentă. The
field of management of natural resources in general
and of forests in particular made no exception.
To make things worse. studies conceming forest
property rights lagged, for reasons stemming in the
peculiar development of the forestry Science, behind
those conceming other ‘commons’. It is often
claimed that the role of property rights in forestry
has not yet been investigated thoroughly (Solberg
and Rykowski 2000; Gliick, 2002). An usual char-
acteristic of the existing studies is that they cover a
particular property regime and are bound to the
glance at a given moment in time. This is challenged
by the present paper, designated to the analysis of
different property regimes (i.e„ state, common and
private), whose expression is shaped by a frame-
work of evolving conditions.
Transition countries like Romania offer the best
opportunity to analyse the progress and the impacts
of changing instituțional arrangements (Voigt and
Engerer, 2002). The process of societal transforma-
tion faced by such countries following the conclu-
sion of World War II and the political changes of
1989 are unprecedented events in the human histo-
ry, with far reaching political. economic and social
implications. Unlike the situation in countries with
continuous tradition of democracy and free-market
economy, in transition countries, property change is
much more evident and hence worth studying. The
difference between the two situations was primari-
ly made by the conduct of the communist state
choosing not to secure property rights. In the case
of Romanian forest policy, the major political
events of the last century were followed by the
massive redistribution of forest lands and down-
streatn refonns.
This paper analyses the main land refonns with
32
Doru Leonard 1R1MIE
impacts on the Romanian forestry sector, from the
inter-war period until present. They are of interest
both because of their driving forces and of their
impacts on the attitude and conduct of the actors
with regard to forest resources. Understanding the
reciproca! relationship between forest property
rights and policy actors, in connection with the
impacts on the forests' status, represents the key
issue of research inquiry. Although the impacts of
the bilateral relationship actors-institutions on the
resource status were analysed by means of criteria
and indicators for sustainable forest management**,
this paper concentrates on the incentives and ratio-
nales for action.
Given the abrupt changes to the forest ownership
structure, three successivc periods were considered:
i) the period before the conclusion of World War II;
ii) the communist period entailed by the nationalisa-
tion of forests in 1948 and the creation of the cen-
tralised administration; and iii) the transition ensu-
ing the political changes of 1989 and the subsequent
land reforms (laws of 1991 and 2000). A synthesis
of the evolution of forest ownership structure is pre-
sented in the table below.
Theoretical framework
A core concept of new instituțional economics
(MIE) is North’s theory (1990), stating that institu-
țional arrangements and economic organisation are
key factors of socio-economic development. Thus,
institutions shape the conduct of policy and eco-
nomic actors. However, this is not a unilateral rela-
tion, since motivated actors can react and alter insti-
tutions that no longer serve their interests. This reac-
tion can largely explain the different paths of insti-
* Prezentul articol se bazează în mare măsură pe lucrarea
de doctorat intitulată ..Property Rights in Romanian Forest
Policy - An Instituțional Analysis in the Context of Societal
Transformation" elaborată și susținută. în limba engleză. în
cadrul Facultății de Silvicultură și Știința Mediului a
Universității ..Albert-Ludwigs"' din Freiburg, în anul 2006, sub
coordonarea prof. dr. dr. h.c. Hans Fricdrich Essmann.
** The set of Pan-European Criteria and Indicators tor
Sustainable Forest Management endorsed by the Vienna
Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe.
April 2003.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 9 Nr. 6
i
Forest ownership structure bound to the three successive research periods
Table 1
Categories of forest owners 1 (1947) 11 (1948-1990) 111 (2004)
ha % ha % ha %
State 1,785.000 29 6,370,000 100 4.231.000 67
Communes, public entities 1.268.000 21 *437.000 ♦7 884.000 14
Associations, communities 1,299.000 21 - - 600.000 9
Individuals 1.817.000 29 - - 667.000 10
Total 6,169,000 _J00 6,370.000 100 6,382,000 100
tutional change and consequently of socio-econom-
ic development throughout the world.
The relationship between institutions and actors
also impacts upon resources whose regime of use is
regulated by instituțional arrangements (i.e.< proper-
ty rights). Such pattems of interaction produce
physical outcomes subject to human evaluation. by
means of criteria such as efficiency and equity
(Oakerson, 1992). The bilateral relationship actors-
institutions becomes a triadic one. established
between institutions. actors and outcomes. This is a
key concept of “tradițional" instituțional econom-
ics, whose applications in environmental Science
were best synthesised by Bromley (1991).
This study relied preponderantly on the property
rights theory. Although this theory explains the role
and functioning of property rights over natural
resources. and in part their emergence (^x ante
design), it is of less help when the effects of proper-
ty rights are of interest (ex post enforcement).
Transaction costs theory and agency theory, the two
sister theories confined with theNlE. filled this gap.
Methodology
of forest policy. par-
ticularly aware
about the research
issues.
Research data were
analysed in two dif-
ferent steps. The
first consisted of an
integrated method of qualitative content analysis,
used as basis for the second step, the matrix analy-
sis. The matrix was meant to analyse synthetically
the reciprocal relationship between the theory-based
constituents of property rights (‘x’ variables) and
the so-called ‘factors and actors’ of forest policy
(‘y’ variables). According to Ostrom (2000). the
constituents of property rights are: 1) access; 2)
exclus ion, 3) withdrawal (use), 4) management, and
4) alienation (transfer). According to Krott (2001).
the three main categories of policy actors are I)
workers/bureaucrats, 2) citizens. and 3) owners.
Their action/reaction to the instituțional arrange-
ments (i.e„ constituents of property rights) consid-
ered the set of political, economic, social and natur-
al conditions (factors). To avoid the designation of a
tri-dimensional matrix, the two categories (i.e„ ‘fac-
tors’ and ‘actors’) were placed on the same axis.
Matrixes were designed for each of the three
research periods and the three property regimes,
respectively, as presented in the table below. They
were eight in total, as private property did not exist
during the communist period. Research data were
analysed both matrix by matrix and on the whole.
The results presented in the next point rest on both.
As mentioned before, the
phases of data collection and
analysis were based on a
historical approach to the
research issues. The period
by period inquiry was
designed both deductively
and inductively. The follow-
ing methods were used for
eliciting data: 1) interview-
Matrix designed for each property regime (*x‘ axis) and each research period (‘y’ axis)
Table 2
State property regime Common property regime Private property regime
I-actors and actors of forest policy
Period I (up to 1948) Theory- based constituents of property nghis
Period II (1948-1989) Not applicable
Period III (from 1989)
ing and questioning ‘experts’, in two successive
steps (2004 and 2005); 2) participant observation;
and 3) literature review and documentary analysis.
The persons approached were mostly forestry pro-
fessionals and forest owners, two influential actors
Results
The research findings are structured in two main
points. The first one concems the most important
land reforms and the influence of policy actors"
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
33
action on the structure of forest ownership at differ-
ent moments in time. The second one concems the
impact of property change on the conduct of policy
actors. In doing so, the theory-based reciprocal rela-
tionship actors-institution is highlighted.
Land reforms and the impact of policy actors'
actions on the forest oyvnership structure
The historical events of tremendous importance
for the structure of forest ownership at the national-
isation of 1948 can roughly be categorised into; 1)
the smooth historical process of gaining property,
common for the continental Europe; and 2) the
abrupt changes dictated by politically driven land
refonns. Among the first category, worth mention-
ing are the conquest of land, submission of the pop-
ulation and establishment of the manorial (feudal)
system in the early middle ages; the endurance of
free Romanian communities in remote areas that
preserved the tradițional forms of common use of
forest property (condominium); discretionary
actions of the politica! povver to acknowledge, deny
or grant forest property to some privileged, yet
politically subdued entities; political deliberations
favouring the change of property regime, such as the
provision of the Forestry Code of 1910 that permit-
ted the disablement of common property regimes
and individualisation of private property in the for-
mer Kingdom Vechiul Regat"); and the gradual
emergence of the state as distinct entity from the
country’s ruler and the establishment of state prop-
erty' regimes. Influential land reforms (the second
category) were: the Cuza’s reform of 1864. which
enriched (basically established) the state forest
property in the fonner Kingdom with 700,000 ha
(Giurgiu, 2000); the settlement of the tradițional use
rights of former serfs to manorial forests, by the
laws enacted in Transylvania in 1852 and 1871,
responsible for the creation of communal forests;
the agrarian law of 1921 for the establishment of
communal pastures, leading to the destruction of
some 800,000 ha of forests only in Transylvania
(Sabau, 1946); and the uncompleted agrarian reform
proclaimed by the Decree-Law of 1945, followed
by the law of 1947 regarding “the safeguard of the
național forest patrimony", i.e., the prologue of
nationalisation.
34
Consistent with the ideology of the communist
state, forests were the first natural resource to be
nationalised entirely as effect of the communist
Constitution of 1948. Besides the alleged equity, the
nationalisation of forests claimed also a strong eco-
nomic raționale, possible to comprehend if com-
pared to the agricultura! collectivisation. While agri-
cultura) lands were gradually and incompletely
tumed into cooperatives during a lengthy process
(1949-1962), forests became state property' and
were taken over by the rapîdly expanding state
administration ovemight. This difference was main-
ly made by the economic reasoning that the cost per
product and area unit (input) is lower in the case of
forests than of agricultura! lands, while the revenues
(output) are higher, at least in the short run. The
communists quickly leamed, with the help of the
documented advice from influential forestry profes-
sionals, that forests may play a crucial role in over-
coming the difficult situation of the country, shaped
by the famines determined by the droughts of 1945
and 1946, and the large war reparations towards the
USSR. And so they actually did during the activity
of SOVROMs in the 1950’s (see Irimie. 2007).
The only farm of non-state forest property that
endured, in part, the communist period, often over-
looked by related studies, is the communal forest
property. The 437,000 ha of communal forests
(Giurgiu, 2000) were established in 1954 to reduce
the negative impact of the centralisation policy and
satisfy the claims of (still) influential local leaders.
After a relatively short, but negative experience,
they were retaken by the centralised administration
in 1986, when the new set of norms for the use and
management of forests were adopted, That the com-
munal administration did not succeed to manage
forests at a level comparable to the state counterpart
was mostly an instituțional matter. The status of
these forests was never clearly defined, in terms of
the nature and extent of rights and duties of the dif-
ferent organisms of local and central authority. A
structure of incentives suitable for sustainable use
and management of these communal forests was
actually never created.
As broadly known, the political changes of 1989
created the prerequisites for the restitution of
forests, which started with the law no. 18/1991, was
furthered by the law no. 1/2000 and will most like-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
ly be concluded with the thorough implementation
of the law no. 247/2005. This complex process
should be seen as part of the general process of
reducing the role of the state in the economy and
empowering the private sector. There were no pre-
cise economic ends. so as to increase the utility of
forest use, as with the agriculture and industry, but
mere ‘equity’ rationales. Thus. restitution was
thought as a reparation measure for those expropri-
ated by the communist state, it was influenced by
cornmitments for individual rights and liberties, as
well as the demands expressed by interested people,
and was shaped by the changeable (increasing)
deșire and interest of decision-makers to honour
these demands.
The restitution was not a linear process, but a
back-and-forth one, for several reasons. It proved a
difficult issue. requiring not only political will. but
also proper consideration of changes undergone by
both forests and forest owners in the meantime. It
was opposed by the forestry personnel and other
interested actors, resulting in a continuous bargain-
ing conceming the design of restitution laws. It
showed limited consistency and strategic thinking in
the decision-making process, characterised by the
adoption of restitution laws bascd on changing eli-
gibility criteria. The result was that the maintenance
of the restitution as a permanent topic on the politi-
cal ‘agenda' and the multitude of legal and technical
problems, which resulted in the innumerable litiga-
tions the forest administration and the claimants are
still confronted with.
Conduct of policy actors following the abrupt
change of forest property
The conduct of forest owners following massive
redistribution of forest lands differs both from one
property regime to another and with the general set
of political, economic and social conditions in
which they are embedded. Inside the property
regime, a great difference is also made by the direc-
tion of property change. Regarding the property
regime (x variable in table 2), the reaction of policy
owners seems to depend on three parameters defin-
ing their ‘constitution’: interests, physical capacity
and position in the political arena (see Irimie,
2007). When the state assumed exclusive forest
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
ownership in 1948. it reacted by establishing a solid
centralised administration and investing in the
development of the forestry sector. It did not show,
however, the same capability to cope with the
reverse change of property and the socio-economic
conditions, half a century later. For private owners
who lost forest property' following the unassailable
confiscation, their option was to scale back the
extent of resource use or change the current occupa-
tion. For them to reclaim forest property following
the political changes of 1989 proved a greater chal-
lenge. whose negative impacts on the forests’ status
are largely known. Communities coped properly
neither with the acquisition, nor with the loss
entailcd by the communist land policy. They proved
seriously affected by the nationalisation, which led
to the reestabiishment of communal forestry in the
1950‘s. but they proved limited capacity to deal with
it. Things changed, however. with the re-establish-
ment of communal forests from 2000 on. which cre-
ated the prerequisites for community-based forest
management.
Forest owners do not react identically to institu-
țional change in all situations because property
rights are embedded within a framework of evolv-
ing political, social and economic conditions (y
variable in table 2), not necessarily related to the
property' rights per se, but influential for them. This
reaction may have a different expression in condi-
tions of democracy and authoritarian rule, on the
one hand, and of free-market and centrally planned
economy, on the other, as the general settings create
different incentives for economic conduct (i.e., plan
fulfîlment vs. profit making) and different sanction-
ing of rule-breaking or rent-seeking behaviour. With
the nationalisation of forests (the first ‘transition’),
abuses were registered in state forests due to the
need to solve some stringent problems (i.e., eco-
nomic issue), and were facilitated by the predomi-
nant role of the state in forest policy. On the con-
trary, abuses during the second 'transition' resuited
rather from poor govemance. caused by agency
problems and limited capacity to cope with reforms
entailed by the struggle of various actors for power,
income and wellbeing (i.e.. political issue). As
shown before, there was a different reaction of the
communal administration following the agrarian
reform of 1921, the communist reform of 1954 and
35
the restitution law of 2000. Unfortunately for the
purpose of this paper, there is no land reform in the
conteinporary history, in tenns of extent and direc-
tion of changes to private property. comparable to
the restitution of forests to individuals from 1991
on. The massive exploitation of some 100.000 ha of
newly created private forests (of which some 40,000
ha clear-felled)3, can be attributed to the long
absence of private owners from the forestry process-
es and the deficient adoption and implementation of
the restitution laws granting forests to persons with
little commitment and capacity to manage forests.
This conduct was favoured by the decreased state
authority and increased market pressure during the
Transition period', which would not have been pos-
sible, for example, under the communist rule.
Forest land reforms had impacts on the conduct
of the other categories of policy actors too. Forestry
professionals received with great satisfaction the
nationalisation of forests, as they considered this
event the best occasion ever to consolidate their
position and do whatever deemed necessary for for-
est management. The privileged position acquired
under the communists was obviously undermined
by the land reforms. starting with 1991. Forestry
professionals opposed the restitution of forests first-
ly because they correctly anticipated that in the
absence of a suitable instituțional framework, the
impacts on the forests’ status will be disruptive, and
secondly because they were interested in maintain-
ing the status quo. The opposition to restitution had
only lessened when it was leamed that this is
inevitable and that interests can be followed in non-
state forestry too. As for the impacts of forest prop-
erty change on the citizenry, most influential was
the relative decrease of appreciation of state proper-
ty following the nationalisation, from now on
regarded as informai ‘open access'. This was an
important incentive for the proliferation of the iile-
gal use of forests, but their extent during the com-
munist regime was definitely smaller compared to
the subsequent transition period, for the reasons
mentioned before.
Conclusions and discussion
Two main ways of establishing and enforcing for-
est property rights were identified during the research
period: 1) granting formal property titles to some
entities. privileged at a given moment in time; and 2)
defming and adopting generally applicable cules for
the use and management of forests. Passing from the
stage of satisfying claims to property titles to ascer-
taining the complex role forests play in general is
equivalent, on the whole, to the addition to the social
and the narrow economic dimensions of forestry, the
ecologic one and the principie of economic sustain-
ability. Based on the long Romanian history of redis-
tributing forest lands by claimed equity, this crucial
step has not yet been thoroughly made.
Changing or not, forest property rights are need-
ed because they slow down the race for capturing
rents from resource flow units and encourage the
race for capturing the stock: enable the regulation of
extemalities between ‘decision-making units’; regu-
late pattems of use and management and stipulate
responsibilities; and create the prerequisite for the
enhancement of resource utility. Idealiy. they are the
results of a historical process that makes thein
known, compatible with the users' customs and
hence enforceable at reasonable cost. There are cer-
tain differences conceming the way forest property
rights are exercised within different property
regiines, or how the different owners react to the
instituțional change, yet they should not be overes-
timated. As shown before, equally important may be
the general settings of change, so that the property
regime and its consol idation within the existing set-
tings should be of equal concern.
The importance of property consolidation is
revealed by the recent expcrience with forest resti-
tution. Although it started in 1991. it was only fol-
lowed by a new forestry code encompassing non-
state ownership five years later, by state agencies
responsible for private forests nine years later, and
by policies that are not thoroughly applicable for
private owners even at present. These facts denote
that the instituțional and organisational arrange-
ments required to deal with the change of forest
property can not always follow it. and the relative
delay in the required transposition from one setting
(property regime) to another determine costly
impacts on the forest conditions. Property change
should therefore be regarded not only as the redis-
tribution of property titles and diversion of the
strcain of benefits. but as an entire process with seri-
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 6
Works cited
Anderson. T. L.. McChesney, F, (Eds.),
2003: Property Rights: Cooperation. Conflict, and Law.
Princeton Universily Press.
B ro mley. D. W„ 1991: Environment and Economy:
Property Rights and Public Policy. Basil Blackwell. Inc..
Cambridge.
Coase. R.. 1960: The Problem of Social Cost. Journal
for Law and Economics 3: pp. 1 -44.
Giurgiu. V. (2000): Evoluția Structurii Pădurilor
Rom?niei după Natura Properietații. Revista Pădurilor 115(1):
1-12
Glîick. P.. 2002: Property Rights and Multipurpose
Forest Management. In: Ronkovic.
Irimie. D.. L„ 2007: Property Rights in Romanian
Forest Policy. An Instituțional Anaiysis in the Context of
Socictal Transformation. p. 446. Verlag Dr. Kcsscl, Remagen -
Oberwinter.
N .. N o n i c D . (Eds ): Proceedings Conference 11-14
April 2002. Belgrad: pp. 75-91.
K r o 11. M .. 2001: Politikfeldanalyse Forstwirtschaft:
Eine Einfuhrung fur Studium und Praxis. Parey. Berlin.
North. D.. 1990: Institutions, Instituțional Change,
and Economic Performance (Political Economy of Institutions
and Decisions). Cambridge University Press.
O a ke r s o n. R.J.. 1992: Analyzing the Commons: A
Framework. In Bromley. D. W. (Ed.): Making the Commons
Work: Theory. Practice and Policy, pp. 41-59. Institute for
Contemporary Studies. San Francisco.
O S t r o m . E., 2000: Private and Common Property
Rights. Encyclopedia of Law and Economics: pp. 332-379.
W'eb-source: http://users.ugent.be/--gdcgeest/ tablebib. htm
Sa bau. V. (1946): Evoluția Economiei Forestiere in
Rom?nia. Publicațiile Societății Progresul Silvic: București
Solberg. B.. Rykowski. K.. 2000:
Instituțional and Legal Framework for Forest Policies in ECA
Region and Selected OECD Countries: A Comparative
Anaiysis. The World Bank Group: Forest Policy Review and
Strategy Development. Analytical Studies. Issues Paper.
Washington DC.
Voigt. S.. Engerer, H., 2002: Institutions and
Transformation: Possible Policy Implications of the New
Instituțional Economics. Jn: Zimmermann. K. F. (Ed.),
Frontiere in Economics. pp. 127-184. Springer. Berlin.
Dorn Leonard IRIMIE
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Direcția de Dezvoltare Forestieră și
Consolidare Păduri Private
Bd. Carol 1 nr. 24, Sector 3 București
Tel: +40 21 3078 502; Fax: +40 21 3079 803
E-mail: doru.irimie@madr.ro
Reformele fondului funciar silvic din Romania din perspectiva economiei politice și instituționale
Recumat
Drepturile de proprietate asupra resurselor naturale reprezintă un domeniu distinct de cercetare în economia și politica de mediu,
însă este recunoscut faptul că rolul lor nu a fost încă cercetat în profunzime. Prin prisma proceselor de transformare socială, țările cu
economia în tranziție oferă o excelentă ocazie pentru analiza diferitelor reforme legate de regimul de folosință a resurselor naturale,
în acest articol este analizată relația reciprocă dintre reformele fondului funciar silvic din România și comportamentul actorilor
politicii forestiere (proprietari, lucrători/birocrați și cetățeni de rând), cu referire specială ta factorii și circumstanțele acțiunilor între-
prinse de aceștia. Baza teoretică a lucrării constă în economie politică și instituțională, cu cele trei teorii interdependente: teoria drep-
turilor de proprietate, utilizată în principal, precum și teoria costurilor de tranzacție și teoria relației titular-agent. utilizate în subsidiar.
Un concept de baza al cadrului teoretic este că interacțiunea dintre instituții (drepturile de proprietate aflate în evoluție) și actori (sau
organizațiile acestora) produce rezultate tangibile, care pot fi evaluate cu ajutorul unor criterii precum echitate și eficiența. Datele
necesare analizei instituționale au fost colectate prin interviuri, analiza literaturii existente și observații prin participare directă.
Acestea au fost analizate printr-o metodă integrată de analiză calitativă a conținutului și prin analiza matriceală (tabelară). în urma
analizei a trei perioade distincte, respectiv I) până la naționalizarea din 1948. 2) în perioada regimului comunist și 3) după schim-
bările politice din 1989. și a regimurilor de proprietate aplicabile pentru fiecare perioadă în parte, a fost scos în evidența atât impactul
acțiunii actorilor asupra structurii proprietății, cât și al reformelor funciare asupra comportamentului actorilor. O concluzie importan-
tă este că nu doar tipul de regim de proprietate este determinant pentru reacția actorilor în sensul schimbării. într-un sens sau altul, al
acesteia (din stat în privat sau viceversa), ci și setul de condiții politice, economice și sociale de ordin general. Cu alte cuvinte, un
actor poate acționa și reacționa diferit vis-a-vis de diversele forme de schimbare a proprietății forestiere. în funcție de sensul schim-
bării și de circumstanțele schimbării. O altă concluzie este că reformele agrare nu reprezintă doar devieri ale fluxului de bunuri oferite
de pădure, dinspre un proprietar spre altul, ci procese complexe, cu implicații serioase pentru starea pădurii.
Cuvinte cheie: politica forestierii a României, drepturi de proprietate, reforme funciare, economie politică și instituțională,
organizații, actori, rezultate
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
37
Analiză auxologică la zâmbru (Pinus
cembra L.) - studiu de caz
Cristian POPA
1. Introducere
Zâmbrul (Pinus cembra L.) este specia care a
fascinat mulți cercetători de-a lungul timpului prin
faptul că deși este o specie adaptată excelent
condițiilor pădurii de limită, totuși nu deține un
areal foarte întins. Localizat în Elveția, Austria, nor-
dul Italiei, sud-estul Franței, România, Slovacia,
Polonia și Ucraina (Schimdt, 1992), arealul destul
de restâns al speciei este reprezentat de populații
izolate de arbori din Carpați și dintr-un areal frag-
mentat din Alpi. In Elveția, ca urmare a activității
umane intense, desfășurate în ultimele decenii, com-
poziția speciilor și structura pădurii de limită s-au
modificat considerabil. Distribuția zâmbrului și a
laricelui în partea nordică a Elveției face ca zonele
abrupte și inaccesibile să fie ocupate cu asociații
vegetale de tipul Larici-Pinetum ceambre sau Larici
Cembretum. Cu privire la arealul acestei specii în
Carpații Românești, zâmbrul este răspândit natural
în văile cu fenomene glaciare din Bucegi, Făgăraș,
Cibin, Godeanu, lezer-Păpușa, Lotru, Cemei, Țarcu,
Retezat, Rodnei și Călimani (Doniță, 1990).
In Munții Rodnei, distribuția speciilor subalpine
a fost puternic influențată de practicile pastorale, în
care întinse zone accesibile au fost defrișate, for-
mându-se pajiști secundare sau asociații de
Rhododendron ferrugineum și Juniperus nana.
declanșându-se procese de eroziune deosebit de put-
ernice. Odată cu schimbarea proporției arborilor, au
avut loc și schimbări puternice de microclimat, iar
refacerea ecosistemului reprezintă un proces de
lungă durată. Edificatoare este mărturia lui Artur
Coman, care, în anul 1934, identifică un număr de
peste 300 de exemplare de zâmbru în Pietrosul
Rodnei cantonate în punctele Iezer, Piciorul
Moșului sau Preluci (Pânzaru, Soran, 1983). în
prezent, în Pietrosul Rodnei numărul exemplarelor
mature nu depășește 60 - 70 de exemplare. în număr
mai mare, mai poate fi întâlnit, în mod natural, pe
văile glaciare cu expoziție nordică din bazinul Lala,
Bila, Putredu sau Izvorul Bistriței (Popa, C., 2007).
Analiza evoluției spațiale și temporale a
pădurilor de limită cu Pinus cembra L. Ia scară
națională sau regională, respectiv de stabilire a prin-
cipalelor cauze ale degradării ecosistemelor de li-
mită și de evidențiere a nivelurilor critice privind
starea factorilor negativi declanșatori se poate face
numai prin cunoașterea corectă a caracteristicilor de
creștere a acestei specii. Refacerea ecosistemelor de
limită presupune trecerea unei perioade de ordinul
zecilor de ani, iar cunoașterea dimensiunilor pe care
arborele le-au avut la diferite etape ale dezvoltării
sale este necesară în această direcție.
2. Material și metodă
Deoarece zona Masivului Lala este cuprinsă sub
raport administrativ în Parcul Național Munții
Rodnei și, astfel, este supusă unui regim de protecție
totală, nu s-a putut recolta rondele de la două exem-
plare de arbori seculari din specii diferite (unul pen-
tru moh’d și unul pentru zâmbru). Pentru zona luată
în studiu s-a identificat un exemplar de zâmbru în
u.a. 54, U.P.1I Șesuri, Ocolul silvic Cârlibaba.
exemplar doborât de vânt în iama anului 1998.
Acest arbore a fost secționat cât mai aproape de
rădăcină și s-au prelevat rondele din metru în metru
astfel: 0,0; 1,3; 2,3; 3,3; ... 16,3, arborele având
17,4 m lungime și 47 cm diametru, la lungimea de
1,30 m. Pe fiecare rondea s-a înscris numărul și
direcția nordului. Rondelele au fost prelucrate
mecanic prin șlefuire, iar lățimea inelelor anuale s-a
determinat prin utilizarea programului Carota 2.0
(Popa, L, 1999).
Metoda de analiză folosită este de tip clasic,
specifică acestor tipuri de investigații. Datele
obținute și stocate în baza de date de tip *xls care au
fost grupate pe perioade mai mari (20 ani). în ved-
erea reconstituirii secțiunii longitudinale a arborelui
și evidențierea unor dinamici de creștere atât în lun-
gul fusului, cât și în secțiune transversală (în
înălțime, în diametru, în suprafața de bază. în
volum). Pentru studiul lățimii inelului anual s-au
folosit tehnici specifice de dendrocronologie (Popa,
2004).
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
3. Rezultate obținute
Productivitatea ecosistemelor de limită este în
mare măsură condiționată de modul în care arborii
și celelalte componente reușesc să utilizeze resurse-
le energetice, trofice și hidrice. Presupunând că bio-
cenoza forestieră de limită este înzestrată cu indivizi
dotați cu însușiri genetice superioare, producția de
biomasă poate fi influențată printr-o organizare
(structurare) eficientă a acesteia.
Pentru ecosistemele de limită, natura prin propri-
ile sale „modele“ de optimizare rezolvate numeric
foarte lent, dar sigur, a ales cea mai potrivită com-
poziție (biocenoză) pentru fiecare biotop. Soluția
aleasă de natură în raport cu propria ei strategie,
care înseamnă maxim de stabilitate ecologică și
perenitate, este permanent ameliorată prin sisteme
de autoreglare ale ecosistemului forestier.
Diminuarea fructificației, odată cu creșterea altitu-
dinii, se face atât cantitativ, cât și ca frecvență a
fructificațiilor bogate, acestea din urmă fiind sin-
gurele care asigură dominanța și expansiunea speci-
ilor în cadrul ecosistemului. Astfel, la molid, de la o
periodicitate a fructificațiilor abundente de 3 - 4 ani
la altitudini mijlocii, din centrul arealului, se
coboară la o periodicitate de 6 - 7 ani și chiar mai
rară la altitudinea de peste 1500 m. Semințele sunt
mai ușoare, mai mult seci și au un procent de ger-
minație scăzut.
Situația nu este mai favorabilă nici zâmbrului,
deși această specie se găsește în optimul său eco-
logic comparativ cu molidul. Frecvența anilor de
sămânță este cam aceeași, de 5-8 ani, în schimb anii
de stropeală, de fructificație submediocră sunt mai
numeroși, putându-se conta pe o rodire relativ
mulțumitoare la fiecare 2-3 ani. Dar fondul de sem-
ințe, care se produce anual, nu ajunge să germineze
în întregime din cauza gaiței de munte și într-o
măsură mai mică a rozătoarelor. Totuși, în acest con-
text, gaița joacă un rol pozitiv în pădurea de limită,
contribuind la răspândirea zâmbrului și la extin-
derea sa de areal. Un fapt important, ce trebuie sub-
liniat, îl reprezintă marea capacitate a zâmbrului de
a ocupa cu puieți grohotișurile. Zâmbrul se
instalează cu o oarecare ușurință pe cele mai aride
terenuri goale, cu condiția să găsească un loc cât de
mic în care să-și ancoreze rădăcinile. Numai
jneapănul are această capacitate, dar nu în aceeași
măsură. Molidul se instalează mai ales pe margini,
la adăpostul primelor două specii. Fondul de semi-
nțe care se produce și intră în circuitul anual de reîn-
tinerire a ecosistemului pădure de limită este redus.
înțelegerea modului în care creșterea devine
activă, începe și se termină, perioada în care se
formează anumite structuri ale lemnului atât la
nivelul trunchiului, cât și la nivelul rădăcinilor sau
ramurilor este esențială pentru explicarea procesului
de formare a inelelor anuale într-un sezon de vege-
tație.
Creșterea și forma arborilor este dictată în primul
rând de către bagajul genetic al fiecărui arbore, dar
trebuie luat în considerare și caracteristicile sub-
stratului litologic. Mărimea inelului anual, proporția
dintre lemnul târziu și cel timpuriu, structura aces-
tuia este rezultatul interacțiunii dintre determinanții
genetici ai arborilor și factorii de mediu.
Lumina, temperatura, rezervele de apă,
nutrienții, vântul, poluarea solului sau a aerului,
activitatea umană etc„ toți acești factori de natură
abiotică sau antropică au impact pozitiv sau negativ
asupra creșterii arborilor. Factorii abiotici pot influ-
ența creșterea radială a arborilor în maniere și inten-
sități extrem de diferite. în mod obișnuit, este
imposibil de probat influența unui singur factor,
creșterea arborilor fiind consecința acțiunii conju-
gate a tuturor factorilor. De asemenea, reacția la
nivelul diferitelor organe ale arborilor este diferită.
Acumularea de biomasă lemnoasă se realizează
pe perioade lungi de timp, fapt observat din analiza
dinamicii creșterilor în diametru, înălțime sau
volum. Atât în cazul diametrului de bază cât și în
cazul volumului se constată o creștere susținută
până la vârste înaintate. Există diferențe în ceea ce
privește forma ultimului segment și a numărului de
inflexiuni. Modificarea formei curbei din convexă
în concavă pentru diametru pune în evidență tend-
ința regresivă a creșterii în diametru în raport cu
vârsta. Acumularea de biomasă nu este ridicată can-
titativ, dar se realizează pe perioade lungi de timp,
fapt observat și din analiza creșterilor principalelor
caracteristici dendrometrice (fig. 1).
Pentru arborele de zâmbru studiat, creșterea în
înălțime susținută până la vârste înaintate de 100-120
ani, după care creșterea se reduce. Creșterea în
diametru, respectiv volum are un trend ascendent con-
tinuând să crească și la vârste de 140 - 170 ani (fîg. 2).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
39
o 20 40 60 SO 100 120 140 160 1 80
vârsta (ani)
50
U.7
0 10 20 30 40 50 M 70 K OO 100 110 120 1M 140 ISO 100 170 190
\fifliji (am)
□ 10 20 30 40 50 W 70 80 90 10Q 11Q 1ÎD 130 MO 150 IM 170 180
\4mli («i)
Fig., 2 Dinamica creșterii curente ți medii în diametru,
înâlțime și volum pentru arborele de zâmbru analizat.
vâsta(aru)
Fig. 1 Evolufia înălțimii, diametrului de bază ți a volu-
mului în raport cu vârsta pentru arborele de zâmbru anal-
izat.
Studiind în dinamică caracteristicile dendrome-
trice, precum cele prezentate mai sus (diametru,
înălțime, volum), se pot enunța unele legități deja
confirmate în literatura de specialitate precum:
- creșterea curentă realizează valoarea maximă
mai repede decât creșterea medie pentru toate cele
trei cazuri (diametre, înălțime și volum);
- valoarea maximă a creșterii curente este întot-
deauna mai mare decât valoarea maximă a creșterii
medii;
- în toate cele trei cazuri linia creșterii curente
intersectează linia creșterii medii în momentul când
aceasta înregistrează maximul;
- în momentul culminării creșterii medii, crește-
rile sunt egale;
- momentul realizării maximului de creștere
medie in volum, denumit vârsta exploatabil ității
absolute nu este încă realizată, creșterea medie în
volum are valori susținute și la vârsta de 176 ani,
continuând să crească;
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
Cunoașterea vârstei
momentului de realizare
a maximului creșterii
medii are importanță în
producție, deoarece în
funcție de acest moment
se poare cunoaște
momentul când volu-
mul este optim. Astfel
în momentul realizării
vârstei exploatabilității
absolute se realizează
cea mai mare acumulare
de masă lemnoasă.
Analizele efectuate la
un număr redus de
arbori nu sunt reprezen-
Fig. 3 Variația creșterii radiale Ia diferite înălțimi pen-
tru arborele considerat.
tative pentru întreg arboretul.
Marea variabilitate a creșterilor arborilor obligă
la mare prudență în încercarea de a exprima dina-
mica creșterilor la întreg arboretul, dar, pentru
arbori individuali, analiza arborilor ne oferă infor-
mâții deosebit de interesante. Marea variabilitate a
creșterilor este redată și de variația lățimii inelului
anual la diferite înălțimi pe fus (fig. 3).
Distribuția Ia diferite înălțimi pe fus a lățimii
inelelor anuale pune în evidență diversitatea crește-
rilor de-a lungul fusului și în special a celor din zona
coroanei. Trendul de creștere este evidențiat și de
distribuția coeficientului R2 (ca urmare a asocierii
unei ecuații polinomiale de gradul trei) la diferite
înălțimi pe fus. Creșterea medie pe ultimii 5 sau 10
ani evidențiază o tendință similară de variație a
creșterilor (fig. 4).
Creșterea curentă în diametru și înălțime prezin-
tă două maxime. Primul maxim este realizat în
primii 40-50 de ani, când arborele reușește să ajungă
în plafonul superior al arboretului de limită și unde
beneficiază de un aport mai ridicat de lumină, apă și
spațiu ecologic. Se înregistrează și un al doilea
maxim la vârste de 100 - 120 de ani, mai reprezen-
tativ în înălțime, respectiv volum. Această creștere
este pusă pe seama răririi brușce a arboretului de
limită ca urmare a producerii unei doborâturi de
vânt.
înălțimea de 8 m este pusă în evidență în ambele
situații ca fiind limita inferioară a coroanei arbore-
lui. Procesele fotosintetice și asimilatoare cele mai
0.00
vârsla (eni)
Fig. 4 Variația coeficientului de corelație R2 (a) și a creșterii medii la diferite înălțimi pe fus (b) pentru exemplarul de zâm-
bru considerat.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
41
Parametrii statistici ai seriilor de creștere la diferite înălțimi ale arborelui
Tabelul l
aroba la ungimea de .. m Nr. ani An minim Creți ere a medie (mm) Creșterea minima (mm) Creșterea maxima (mm) Vajianța Abaterea standard Senziti- vi tatea Antocorelalia de ord.I
0 l 176 1823 1.44 0 35 3 71 0 55 0 74 0 19 0.89
1.3 163 1836 1.40 0.40 4.28 0.67 0.82 0.21 0.89
23 157 1842 1 30 0 35 3 73 0.78 0.88 0.17 0 94
3.3 150 1849 1 46 0 50 4.60 0 89 0 94 0.17 0 93
4.3 148 1851 I 12 0 30 3.80 0.62 0 79 0.19 0 94
5.3 144 1855 1 49 0 50 5.28 091 0 95 0 19 0 88
6.3 140 1859 1 03 0 30 3 77 0 59 0 77 0.23 0 94,
7.3 136 1863 1.15 0 50 2 87 025 0 50 0.20 080
8.3 129 1870 0 99 041 3.52 051 0.71 0 19 0 96
93 127 1872 1.15 061 2 72 0 13 0.36 0 17 072
10 3 119 1880 1 II 045 2 16 0 16 0 40 0 18 0.78
11 3 110 1889 1.29 0 65 2.50 0 14 0 37 0.19 0 63
12 3 99 1900 1 19 043 1.95 0 12 0.35 0 16 0 75
13.3 87 1912 1 10 042 2 55 0.19 0 43 0.22 0 78
14.3 7] 1928 099 0 53 1.77 0 07 0.27 0 23 0 45
15.3 58 1941 0.74 0 43 1 80 0.06 0 24 0.22 0 51
163 43 19J6 0 93 0 58 1 46 0.04 0 19 au 0-21
1 cuprinse
se realizează la
14 m, zonă. în care este localizată proporția cea mai
mare a volumului coronamentului. Raportat la
lungimea fusului, lățimea unui inel anual variază
foarte mult. Această variație a lățimii inelului anual
este pusă în evidență în tabelul 1, în care se prezin-
tă parametrii statistici ai seriilor de creștere, la
diferite înălțimi ale arborelui.
Din analiza parametrilor statistici constatăm că
creșterea medie a lățimii inelului anual variază de-a
lungul fusului de la 0,74 la 1,49 mm. Se pune în evi-
dență legitatea deja cunoscută (Giurgiu, 1979), con-
form căreia lățimea inelului anual nu este aceeași
de-a lungul fusului arborelui atingând un maxim în
zona coroanei (10-14 m) (fig. 5 și 6).
Din analiza figurilor 5 și 6, se constată că rapor-
tat la diferite înălțimi pe fus, atât varianța cât și
abaterea standard ating valorile cele mai ridicate în
prima jumătate a fusului arborelui
la înălțimi cuprinse între 4 și 6 m.
Senzitivitatea ca indicator al
reacției arborelui la variația fac-
torilor climatici înregistrează trei
maxime: unul la bază, unul la
mijloc și unul la vârf. Putem afir-
ma că se poate stabili o corelație
directă între limita plafonului
inferior al arboretului și cel al
plafonului superior. între cele
două limite senzitivitatea scade,
iar o cauză poate fi considerată
protejarea părții superioare a
arborelui de coronamentul
arboretului. Sensitivitatea ca măsură a potențialului
dendrocronologic prezintă valori cuprinse între 0.16
și 0.23. confirmând potențialul dendrocronologic al
speciei pe toată lungimea arborelui. Autocorelația
de ordinul 1 se menține ridicată pe toată înălțimea
arborelui indicând o interdependență mare a inelelor
anuale la diferite perioade de timp. Aici semnalul
climatic este maximizat, iar relațiile concurențiale
între arbori sunt nule.
Această analiză a creșterii arborelui constituie
baza primară de date în interpretarea influenței fac-
torilor perturbatori privind creșterea arborilor indi-
viduali. Pădurea de limită devine astfel un indicator
important pentru cuantificarea impacturilor sau a
schimbărilor climatice globale asupra pădurii în
ansamblu ei. Starea pădurii de limită exprimă cali-
tatea pădurilor normale de molid.
Fig. 5 Repartiția variantei și a abaterii standard seriilor
de creștere a arborelui de zâmbru la diferite înălțimi pe fus
Fig. 6 Variația senzitivității și a autocorelațîei de
ordinul I a seriilor de creștere a arborelui de zâmbru la
diferite înălțimi pe fus.
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
Bibliografie
Donifă, N.. Chiriță. C.. Stănescu. V.. et. al..
1990, Tipuri de ecosisteme forestiere din România. ICAS, Seria
a Il-a. CMDPA. București. 390 p.
Pânzaru. G., Soran. V„ 1983. Dendroecoiogia zâm-
brului (Pinus cembra LJ din Rezervația Biosferei Pielrosu
Mare. Munții Rodnei. Rezervația naturală Pietrosul Rodnei la
50 ani. Baia Marc.
Popa. C.. 2007- Cercetări privind structura fi dendro-
cronologia ecosistemelor cu Pinus cembra L. din Munții
Rodnei. teză de doctorat. Universitatea "Ștefan cel Mare"
Suceava. 241 p.
Popa. I.. 1999. Aplicații informatice utile în cercetare
silvică. Programul CAROTA și programul PROARB. Revista
pădurilor, nr. 2. p. 41-42.
Popa. I.. 2004. Fundamente metodologice fi aplicații
de dendrocronologie. Editura Tehnică silvică. 200 p.
S c h i m d t. W .. 1992. Distribution of Stone Pine, In:
Proceedings - International Workshop on Subalpine Stone
Pincs and Their Environment: the Status of Our Knowledge, St.
Morîtz. pp. 1-6.
Ing. Cristian POPA
consilier A.P.i.A. Suceava
tel: 0766225705
E-mail: popacristianl@gmail.ro
Stem analysis of a Stone pine (Pinus cembra L.): a case study
Abstract
This article presents a stem analysis realized on an individual Stone pine. The time dynamics of height growth. basal arca incre-
ment and volume growth were assessed. The ring width was found to vary along the stem with a maximum value observed between
10 and 14 m. The potențial for dendrochronological studies. quantified by means ofthemean sensitivity index, was not varying. This
analysis constitutes a firsl step towards the understanding of the effect of disturbancc factors over the radial growth up the stem.
Keywords: stem analysis, dendrocronology, Stone Pine, Rodnei Mountains
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
43
Mesteacănul creț (Betula pendula var.
carelica), cel mai valoros component al
pădurilor finlandeze
Valeriu - Norocel NICOLESCU
1. Introducere
Mesteacănul {Betula pendula Roth syn Betula
verrucosa Ehrh.) este o specie de foioase care, în
majoritatea țărilor europene, prezintă o importanță
economică și silviculturală minoră. Rolul său este
mai ales de specie pionieră, importantă pentru
prima împădurire a suprafețelor lipsite de vegetație
sau exploatate și, de aceea, exemplarele de
mesteacăn sunt extrase preferențial prin operațiunile
culturale aplicate în arborete tinere.
Există însă și țări din nordul și estul Europei
(Finlanda, Suedia, Rusia, Belarus) unde importanța
care i se atribuie este una cu totul deosebită, atât
datorită speciei obișnuite, care formează arborete
pure valoroase (foto 1) cât, mai ales, varietății
Betula pendula var. carelica.
Foto 1. Arboret valoros de mesteacSn în Finlanda
Aceasta prezintă un lemn cu fibră ondulată
asemănătoare frasinului sau paltinului creț (foto 2),
cu o valoare economică deosebită și utilizări supe-
rioare în industria mobilei.
în acest context, articolul urmărește prezentarea
celor mai reprezentative aspecte privind silvicultura
și utilizările mesteacănului creț în Finlanda. Un ast-
fel de demers este necesar pornind de la realitatea că
specia de bază, Betulapendula Roth, este pe nedrept
ignorată și defavorizată în România. Acest fapt este
anormal în condițiile în care valoarea lemnului de
mesteacăn este recunoscută de multă vreme în
Europa (Lorentz și Parade, 1883; Boppe, 1889;
Foto 2. Secțiune trnnsver.culA într-un arbore de
mesteacăn cu lemn creț
Fron, 1923; Jacquot. 1931) și la noi (Drăcea. 1923-
1924; Negulescu și Săvulescu, 1965; Haralamb.
1967), existând propuneri de revalorizare a speciei
în România încă de acum 10 ani (Stănescu, 1997).
2. Silvicultura și utilizările mesteacănului creț
în Finlanda
După Hagqvist (2007), mesteacănul creț este o
varietate genetică a mesteacănului obișnuit, cauzată
de mutația uneia sau mai multor gene. Acest carac-
ter al lemnului prezintă o heritabilitate ridicată, ceea
ce face ca până la 60 - 70 % din descendenții arbo-
rilor cu fibra creață, proveniți din semințe recoltate
în plantaje, să îl manifeste la exterior începând de la
vârsta de 6 - 10 ani.
în Finlanda, primele plantații cu mesteacăn creț
datează din anii 1930, când METLA (organism de
cercetare similar ICAS în România) a împădurit 20
ha. Lucrările de acest gen au cunoscut o deosebită
amploare după 1980, odată ce semințele provenite
din plantaje și puieții multiplicați vegetativ (donați)
au devenit disponibili pe scară largă, ceea ce a făcut
ca aprox. 5.000 ha cu mesteacăn creț să fie plantate
până în prezent.
Actualmente, în Finlanda se regenerează anual
300-400 ha cu mesteacăn creț. Materialul de împă-
durire constă din (a) puieți din semințe (1.600 exem-
plare/ha. cu schema de 2,5 x 2,5 m), (b) material
clonal (400-800 puieți/ha. datorită costului ridicat al
44
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 6
acestor puieți, de 3 ori mai mare decât al puieților de
mesteacăn din sămânță - foto 3), precum și (c) a
combinației celor două (1.200 puieți/ha din semințe
și 400 puieți clonați/ha).
Foto 3. Plantație de mesteacăn creț folosind material
clonal
însămânțarea artificială cu mesteacăn creț se
practică mai rar, cu precădere pentru substituirea
arboretelor de molid.
După pregătirea terenului și a solului, care ade-
sea include și drenarea terenurilor cu exces de umi-
ditate, puieții sunt plantați și protejați contra roză-
toarelor cu tuburi din plastic, la care se adaugă apli-
carea substanțelor repetente contra roaderii vârfului
de către indivizii maturi de elan (Alces alces).
După doi ani de la plantare, se recomandă apli-
carea tăierilor de formare a coroanei, cu precădere
pentru îndepărtarea înfurcirilor. Ramurile tăiate
anual sau la interval de doi ani sunt verzi (vii) și nu
trebuie să depășească diametrul de 2 cm (de prefe-
rat maximum 1,5 cm), altfel crește riscul de colorare
anormală sau putrezire a lemnului.
Lucrările de elagaj artificial, practicate în luna
iulie numai cu ajutorul foarfecelor normale sau
montate pe prăjini telescopice (ferăstraiele de elagaj
nu se recomandă!), continuă până la o înălțime a
trunchiului de 2,3-5 m (maximum 50 % din
înălțimea totală a arborilor elagați) (foto 4).
Culturile de mesteacăn încep să fie rărite la vârs-
ta de 10-13 ani (înălțimea medie 7-9 m), când se
extrag exemplarele care nu prezintă, în mod evident,
fibră ondulată. Cea de-a doua răritură se aplică după
3-5 ani împotriva arborilor fără fibră creață eviden-
tă, cu formă arbustivă, cu furci numerose sau pro-
bleme sanitare. Următoarele rărituri. care se repetă
Foto 4. Exemplar de mesteacăn elagat artificial
la interval de 5-10 ani, urmăresc obiective identice
cu cea de-a doua intervenție.
Arborii de mesteacăn creț devin exploatabili la
40-50 de ani, vârstă de la care calitatea lemnului se
reduce cu repeziciune. Lemnul creț în verde se
vinde la kilogram, cu prețuri variind de la 500
EURO/nP (lemn cu noduri sau de dimensiuni mai
mici) la 4.500 EURO/nP (lemn fără noduri, pentru
fumire) Principalii cumpărători ai lemnului creț de
cea mai ridicată calitate sunt Germania și Elveția,
unde buștenii sunt transformați în fumire estetice
sau mobilă de lemn masiv, unele dintre piese fiind
adevărate opere de artă (foto 5 și 6).
Și lemnul
creț de calitate
mai slabă (cu
noduri) sau de
dimensiuni mai
mici se utili-
zează în indus-
tria mobilei,
pentru obiecte-
cadou, mânere
de cuțit, etc.
Fiind recu-
noscută de se-
cole importanța
lemnului de
mesteacăn creț,
cercetările fin-
Foto 5. Scaun cu tablia din lemn de
mesteacăn creț, creație a marelui arhi-
tect finlandez Alvar Aalto (preluare de
pe site-ul www.aalto.com)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
45
L
Foto 6. Masă din lemn masiv de mesteacăn creț (prelu-
are de pe site-ul www.wilsonwoodwork.com)
landeze referitoare la această varietate au fost înce-
pute în 1910 și susținute de către METLA și VISAS-
EURA (Societatea mesteacănului creț). Prin inter-
mediul acestora se urmăresc obiective de ameliorare
genetică (plantaje, culturi clonale), silvicultură (ela-
gaj artificial) și ameliorare a calității lemnului de
mesteacăn creț. Pe baza acestor rezultate ale
cercetării, precum și a suprafețelor de plantații în
continuă creștere, se speră ca volumul de lemn de
mesteacăn creț produs în Finlanda să crească de 30
de ori în următoarele trei decenii, ceea ce va
deschide sau va extinde piețe de desfacere impor-
tante (America de Nord, Japonia, China, Rusia).
Bibliografie
B o p p e. L .. 1889: Trăite de Sylviculture. Berger-
Levrault et Cie. Libraires-Editeurs. Paris el Nancy. 444 p.
D răcea. M.. 1923-1924: Silvicultura. Școala
Politehnică. București. 1024 p.
F r o n . A .. 1923; Sylviculture. Librairie J.-B. Baillierc et
Fils. Paris. 334 p.
Hagqvisi. R.. 2007: Curly birch (Betula pendula var.
carelica') and its management in Finland. Conferință susținută
la întâlnirea Acțiunii COST E42 Growing broadleaved tree
species. Lahti. Finlanda. 10-14 iunie 2007. 7 p.
Haralamb, At.. 1967: Cultura speciilor forestiere.
Ed. a IlI-a. Editura Agro-Silvică. București. 755 p.
J ac q u o t, A.. 1931: Sylviculture. Librairie J.-B.
Baillifire et Fils. Paris. 333 p.
Lorentz. B.. Parade. A.. 1883: Cours elemen-
taire de culture des bois. Octave Doin. Editeur. Paris. 720 p.
Negul eseu. E.G.. Săvulescu. Al.. 1965:
Dendrologie. Ed. a Il-a. Editura Agro-Silvică. București. 511 p.
Stănescu. V.. 1997: Genul Betula L. în: Flora
forestieră lemnoasă a României (autori V. Stănescu, N. Șofletea
și 0. Popescu). Editura Ceres. București, p. 143-149.
Prof. dr. M. Sc. ing. Vaieriu-Norocel NICOLESCU
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Șirul Beethoven nr. 1. 500123 Brașov
E-mail: nvnicolescu@unitbv.ro
Curly birch (Betulapendula var. carelica). the most valuable component of Finnish forests
Abstract
In Europe, silver birch (Betula pendula Roth) is usualiy considered as a pioneer species of a low silvicultural and economic impor-
tance, Only in some northem and eastem European countries such as Finland. Sweden, Rusia. Belarus the species is given a major
importance owing especially to the presence of curly birch (Betula pendula var. carelica). one of its high-value varieties.
In this context and related to the fact that silver birch should be reconsidered in Romania in both silvicultural and economic terms.
the paper emphasizes the most important pcculiarities of curly birch silviculture and end-uses in Finland. Regeneration techniques and
densities. pruning (formative and high). thinning. as well as rotation age. wood use and prices are described in detail.
Keywords: silver birch, curly birch, silviculture, end-uses.
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
1
Dezbatere
Considerații pe marginea proiectului
noului Cod Silvic
Marian 1ANCULESCU
1. Introducere
Revista pădurilor a lansat, în numerele 4 și 5 din anul
acesta, dezbateri în legătură cu proiectul noului Cod Silvic.
Ca răspuns la această inițiativă prezint în lucrarea de față
unele considerații pe marginea proiectului noului Cod
Silvic.
Acțiunile de gestionare durabilă a pădurilor pentru a fi
eficiente trebuie să-și găsească suport într-un cadru
legislativ adecvat. Codurile silvice au fost și sunt
considerate legi fundamentale pentru silvicultură. Primul
Cod Silvic din țara noastră a fost elaborat în anul 1881,
odată cu apariția și dezvoltarea administrației silvice. La
elaborarea lui au contribuit în mod special oamenii de știință
P.S. Aurelian și C.F. Robescu, care ulterior au devenit primii
președinți ai Societății Progresul Silvic. Următorul Cod
Silvic a apărut în anul 1910, sub coordonarea unui alt
reprezentat de seamă al comunității științifice, și anume
Petre Antonescu, la aproape treizeci de ani după apariția
celui din 1881. De regulă, pentru ca aplicarea prevederilor
unui Cod Silvic să fie eficientă și cu continuitate, trebuie ca
durata medie de viață a acestuia să fie cât mai lungă, având
în vedere că silvicultura operează cu alte ritmuri ale vieții,
de regulă de peste 100.de ani. De aceea, următorul Cod
Silvic datează din 1962, după aproape 50 de ani de la
apariția celui din 1910. Coordonator și de aceasta dată, a
fost o altă personalitate marcantă a silviculturii românești,
anume profesorul loan Milescu. După 36 de ani de aplicare,
în anul 1996 Parlamentul României a votat, după dezbateri
aprinse (a se vedea spicuirile din stenogramele dezbaterilor
din Parlamentul României, prezentate în Revista pădurilor
nr. 2/1996, pp 24 — 56), un nou Cod Silvic, sub coordona-
rea doctorilor Carcea și lanculescu (1996), care face
obiectul Legii nr. 26/1996.
De subliniat este faptul că între aparițiile codurilor
silvice din 1881, 1910 și 1962 au existat, desigur, o serie de
modificări și completări făcute pe parcursul perioadelor de
aplicare a acestora, din necesitatea de a adapta unele
prevederi la realitățile sociale și economice în permanentă
schimbare, de-a lungul vremurilor. Numai în perioadele de
dictatură nu au avut loc asemenea modificări și completări,
multe din ele fiind chiar necesare, în special în perioada de
dictatură comunistă.
Din păcate aceiași lucru se întâmplă și în cazul Legii nr.
26/J996 - Codul Silvic. în loc să se facă modificările și
completările necesare s-a preferat abrogarea acesteia și
promovarea unui proiect nou de Cod Silvic după numai 11
ani de aplicare. Iar acest lucru se întâmplă cu o lege,
considerată de distinșii parlamentari, juriști de profesie, din
tot spectrul politic, ca una din cele mai bune legi
postdecembriste, prin prevederile ei clare, care nu lasă loc
la interpretări. De altfel, în timpul dezbaterilor de la Camera
Deputaților a actualului Cod Silvic, unul din cei mai buni
juriști, președintele Comisiei juridice din acea perioadă,
avocatul de renume Emil Popescu, la un moment dat, după
încercări repetate de a da o altă interpretare conținutului
unora dintre articole, a replicat în felul următor la
argumentele aduse: „Apoi, domnule ministru, dumneavoas-
tră vreți să ne luați pâinea de la gură (a avocaților n.n.) prin
modul precis în care vreți să fixați conținutul articolelor”.
Cu toate acestea, s-a preferat varianta abrogării actualului
Cod Silvic și elaborarea unui alt proiect de Cod Silvic, în
condițiile în care marea majoritate a prevederilor actuale,
peste 95%, se regăsesc și în actualul proiect, multe din ele
chiar și ca formulă de exprimare, cu punctuații cu tot. Mai
mult, pentru a demonstra necesitatea adoptării unui nou Cod
Silvic, în prima fază, la începutul anului 2005 s-a ales o
variantă de lucru, mai puțin fericită, anume de abrogare a
altor legi, importante, cum sunt Ordonanța Guvernului nr.
81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea prin
împădurire a terenurilor degradate, cu modificările și
completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 313 din 27 august 1998 și Legea nr.
289/2002 privind perdelele forestiere de protecție, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 338 din 21
mai 2002 și introducerea lor, sub forma unor capitole
distincte, în proiectul noului Cod Silvic, desigur cu omisiuni
importante, care ar fi făcut nefuncționale respectivele legi,
dacă s-ar fi perpetuat în greșeala respectivă.
Din fericire, începând cu anul 2007 s-a renunțat la unele
idei aberante și s-a trecut la elaborarea unui nou proiect de
Cod Silvic, prin consultarea a numeroși specialiști din
administrație, producție, organizații neguvemamentale,
asociații private de proprietari etc.
Nu voi insista pe ideile aberante din primele variante ale
proiectului noului Cod Silvic și mă voi opri asupra formei
votate de Plenul Senatului, reamintind totuși, pe scurt,
structura și principiile care guvernează actualul Cod Silvic.
2. Precizări privind structura actualului Cod Silvic
și principalele reglementări ale acestuia.
La elaborarea Codului Silvic — Legea nr. 26 /1996 s-a
avut în vedere crearea condițiilor necesare pentru asigurarea
permanenței pădurilor și pentru gospodărirea acestora într-o
concepție unitară și sistemică, vizând îmbunătățirea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
47
continuă a structurii lor, în raport cu țelurile urmărite. De
asemenea s-a ținut seama ca reglementările specifice să fie
în concordanță cu principiile forestiere adoptate de primul
Summit al Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, din
1992 de la Rio de Janeiro, cunoscut sub numele prescurtat
de Summitul de la Rio, și cu conceptul gestiunii durabile a
pădurilor.
Legea nr. 26/1996 — Codul Silvic a adus unele idei noi,
cum sunt:
• includerea unor părți distincte privind administrarea și
gospodărirea fondului forestier proprietate privată, precum
și reglementări de principiu, privind fondul cinegetic și
fondul piscicol din apele de munte;
• definirea regimului silvic, cu diferențieri privind mo-
dalitățile aplicării lui, în raport cu natura proprietății și cu
funcțiile ecologice și social — economice ale pădurilor;
• reglementări mai clare și mai ferme privind obligațiile
respectării posibilității pădurilor, stabilită prin amenaja-
mentele silvice;
• accentuarea preocupărilor pentru conservarea geno-
fondului valoros și a biodiversitâții ecosistemelor forestiere;
• încurajarea și susținerea materială a acțiunilor de dez-
voltare a suprafeței fondului forestier și a terenurilor cu
vegetație forestieră;
• modificarea unor competențe privind aprobarea scoa-
terii din fondul forestier, în condiții bine justificate, a unor
terenuri necesare dezvoltării altor ramuri economice;
• sporirea eficienței în acțiunile de apărare a fondului
forestier național și altele.
Din păcate multe din prevederile bune ale Legii nr.
26/1996 — Codul Silvic au rămas numai pe hârtie, fără a fi
aplicate în practică, cu implicații majore asupra mediului și
în gestionarea durabilă a pădurilor. Este vorba, printre altele,
de aplicarea prevederilor art. 67, care se referă la modul în
care trebuia să se procedeze pentru regenerarea pădurilor
proprietate privată, după exploatarea sau tăierea acestora,
în acest articol se prevede ca în cazul în care proprietarul
nu împădurește în decurs de 2 ani de zile suprafața de
pădure tăiată, atunci, autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură, după somație, dispune Regiei
Naționale a Pădurilor executarea, prin ocolul silvic, pe
contul proprietarului, a lucrărilor de împădurire și de
întreținere până la regenerarea definitivă. Devizul lucrărilor
întocmit de ocolul silvic și aprobat de forul ierarhic superior
al acestuia se comunică proprietarului. Acest deviz, acceptat
de proprietar, în mod expres sau tacit, prin necontestare în
termen, constituie titlu executoriu și temei al executării
silite. Așadar, din cele câteva zeci de mii sau poate chiar
peste o sută de mii de hectare de pădure, proprietate privată,
rasă de pe fața pământului, după anul 1990, multe din ele în
zone cu echilibru ecologic instabil, practic nu s-a împădurit
aproape nici un hectar. Consecința: au urmat alunecări
masive de terenuri, cu case cu tot, inundații catastrofale,
urmate de pierderi de vieți omenești, furtuni de nisip cu
amenințarea acoperirii culturilor agricole și a unor localități
etc. De asemenea, tot numai pe hârtie au rămas și
prevederile de la art. 12, lit. c) și art. 13 din Legea nr. 26 —
1996 — Codul Silvic care reglementează obligațiile
persoanelor fizice, juridice și instituțiilor publice care
beneficiază, sub raport economic, de efectele funcțiilor de
protecție ale pădurilor, de a plăti ocoalelor silvice
contravaloarea acestor efecte. Nici prevederile art. 94 n-au
fost aplicate. Aici, s-a prevăzut ca statul, prin autoritatea
publică centrală care răspunde de silvicultură, încurajează
crearea de perdele forestiere de protecție a terenurilor
agricole, plantarea cu specii forestiere a unor terenuri
degradate, proprietate privată, neconstituite în perimetre de
ameliorare, precum și a altor terenuri disponibile, asigurând
gratuit, la cererea proprietarilor, material de plantat și
asistența tehnică necesară, cheltuielile acestea fiind
suportate din fondul de ameliorare a fondului funciar și din
alocații de la bugetul de stat. Și exemplele ar putea să
continuie.
Amănunte, pe marginea Legii nr. 26/1996 — Codul
Silvic, cititorul interesat găsește în lancuiescu și Carcea
(1996); Carcea și lancuiescu (1996); Giurgiu (2007).
Demnă de semnalat este remarca profesorului Giurgiu
Victor, membru al Academiei Române, potrivit căreia „după
cum era de așteptat, această lege (Codul Silvic—Legea nr.
26/1996 n.n ) atât de mult așteptată, cu toate părțile ei
pozitive, din păcate nu a putut stăvili declinul pădurilor și
regresul silviculturii, începute anterior. Defrișările,
farămițarea proprietății forestiere, tăierile ilegale și corupția
au continuat să submineze silvicultura românească. Totodată
nu s-au înregistrat progrese notabile în direcția sporirii
suprafeței fondului forestier și gestionării durabile a
pădurilor. în schimb au crescut: instabilitatea administrativă
a silviculturii, politizarea acesteia și implicit gradul de
învolburare și dezbinare a comunității silvicultorilor. Pozitiv
este faptul că acest ultim Cod Silvic (Legea nr. 26/1996) a
consolidat poziția Regiei Naționale a Pădurilor ca model de
gestionare durabilă a patrimoniului forestier, ea dovedindu-
și în ultimii ani utilitatea și pentru viitor" (Giurgiu, 2007)
3. în legătură cu proiectul noului Cod Silvic
Proiectul noului Cod Silvic, așa după cum am mai
afirmat mai sus, este rodul muncii unui colectiv mai larg de
specialiști din administrație, producție, organizații
neguvemamentale etc. Se cuvine sa menționăm numele
senatorilor și deputaților, care au acceptat să preia sub forma
unei inițiative legislative proiectul noului Cod Silvic, anume
— Senatori: Comeliu Pascu, Gheorghe David, Doina
Silistru, Alexandru Pereș, Constantin Dumitru, Ilie Sârbu,
Mircea Mereuță,. Petre Daea, Petru Stan, Sever Șter, și
Ștefan Pete — Deputafi: Attila Bela Ladislau Kelemen,
Adrian Emanuil Semcu, Dragoș Petre Dumitriu, Vasile
Mocanu, Romică Andreica, Ion Dumitru, Filip Georgescu,
Valeriu Gheorghe, lonesie Ghiorghioni, Mircia Giurgiu,
loan Hoban, Ion Mocioalcă, Dan Ștefan Motreanu, loan
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
Munteami, Ionel Paler, Dumitru Pardău, Nicolae Popa,
Dumitru Puzdrea, Ioan Stan, Levente Csaba Szekely,
Constantin Tămagă și Liviu Timar.
Proiectul noului Cod Silvic a fost preluat și însușit ca
propunere legislativă, sub semnătură, de distinșii
parlamentari enumerați mai sus și înregistrat la Biroul
Permanent al Camerei Deputatilor cu nr. 575 din 5.06.2007.
Prezint în continuarea structura proiectului noului Cod
Silvic în forma în care a fost depus și înregistrat la
Parlamentul României:
TITLUL I — Dispoziții generale-, TITLUL II — Auto-
ritatea Națională Silvică; TITLUL 111 — Administrarea
fondului forestier național; TITLUL IV — Gestionarea
durabilă a pădurilor, cu următoarele capitole: CAPITOLUL
I —Amenajarea pădurilor; CAPITOLULII - Conservarea
biodiversității; CAPITOLULUI- Regenerarea și îngrijirea
pădurilor; CAPITOLUL IV — Asigurarea integrității
fondului forestier național; CAPITOLUL V — Prevenirea și
stingerea incendiilor; CAPITOLUL VI — Paza și protecția
pădurilor; CAPITOLUL VII— Produsele specifice fondului
forestier național; CAPITOLUL VIII — Exploatarea masei
lemnoase; CAPITOLUL IX — Proveniența și circulația
materialelor lemnoase; CAPITOLUL X — Cercetarea
științifică din silvicultură; CAPITOLUL XI — Dezvoltarea
conștiinței forestiere; CAPITOLUL XII —Accesibilizarea
pădurilor; TITLUL V —■ Dezvoltarea durabilă a fondului
forestier național, cu următoarele capitole: CAPITOLUL 1
— Dezvoltarea fondului forestier național; CAPITOLULII
— Forme asociative ale proprietarilor de păduri;
CAPITOLUL Iii —• Modalități de sprijin pentru dezvoltarea
durabilă a pădurilor; TITLUL VI — Colegiul inginerilor
silvici; TITLUL VII — Controlul aplicării și respectării
regimului silvic; TITLUL VII — Răspunderi și sancțiuni;
TITLUL IX — Dispoziții finale și tranzitorii și o anexă cu
terminologia utilizată.
Din analiza structurării pe titluri, capitole și secțiuni ale
proiectului noului Cod Silvic se remarcă următoarele:
• Actuala propunere de Cod Silvic nu mai face
reglementări separate pentru fondul forestier proprietate
publică, pentru fondul forestier proprietate privată, pentru
vegetația forestieră din afara fondului forestier și pe
dispozițiuni comune dintre cele trei forme de vegetație
forestieră, așa cum se prezintă în actualul Cod Silvic, ci
abordează în comun întregul fond forestier național,
constituit din cele doua forme de proprietate: publică și
privată, făcându-se o singură referire, într-un articol, la
vegetația forestieră din afara fondului forestier, definită în
anexa proiectului.
• Se remarcă încorporarea în proiectul noului Cod Silvic
a marii majorități a articolelor din O. G. nr. 96/1998privind
reglementarea regimului silvic și administrarea fondului
forestier național, cu modificările și completările ulterioare,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr
122 din 26 februarie 2003, din care cauză se propune
abrogarea acesteia.
• In proiectul noului Cod Silvic apar patru titluri noi față
de actualul Cod Silvic și anume: TITLUL II — Autoritatea
Națională Silvică, menită să crească autoritatea și prestigiul
corpului silvic atât de necesară pentru stabilitatea
administrativă, economică și de ce nu și politică, a autorității
centrale care răspunde de silvicultură. în prezent cuvântul
păduri a dispărut și din denumirea Ministerului Agriculturii
și Dezvoltării Rurale. Sperăm să se repare această
nedreptate și totodată eroare regretabilă, dacă acceptăm
rolul primordial al Pădurilor în viața societății, în contextul
modificărilor climatice majore, tot mai evidente în ultimul
timp; TITLUL V —• Dezvoltarea durabilă a fondului
forestier național, unde sunt aduse aspecte noi, în special
cele legate de suportul financiar, de modalitățile de sprijin
pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor. Este îmbucurător
faptul că au fost preluate în acest proiect de Cod Silvic, în
cadrul acestui Titlu, unele propuneri făcute de subsemnatul
în Parlamentul României, încă din anul 2003, pentru
despăgubirea deținătorilor de terenuri agricole, care acceptă
să-și schimbe folosința terenului din agricol, în vegetație
forestieră, sub formă de perdele forestiere de protecție.
Dezvoltarea fondului forestier național trebuie
să constituie o prioritate națională, în condițiile hazardelor
climatice (secete excesive, inundații cu consecințe
devastatoare, alunecări de teren etc) care au loc tot
mai frecvent pe teritoriul țării noastre și nu numai. De aceea
este necesar să acordăm toată atenția acestui aspect și
să-l considerăm prioritate națională, după cum s-a exprimat
primul ministru Călin Popescu Tăriceanu la o recentă
consfătuire cu specialiști din agricultură, silvicultură, mediu,
pe probleme de prevenire și combatere a secetelor excesive
(lanculescu, 2007). Tot în cadrul acestei consfătuiri
s-a acceptat ca acțiunile din silvicultură trebuie să vizeze,
în următorii 50 de ani, realizarea unui procent de împădurire
în țara noastră de circa 40%, față de 26,7% cât este în
prezent; TITLUL VI— Colegiul inginerilor silvici, pentru
care, așa după cum vom prezenta mai departe, am propus
să se intituleze mai adecvat Corpul inginerilor silvici;
TITLUL VII — Controlul aplicării și respectării regimului
silvic preluat din O. G. nr. 96/1998 privind reglementarea
regimului silvic și administrarea fondului forestier național,
cu modificările și completările ulterioare și din Legea
nr. 26/1996 — Codul Silvic.
De asemenea, se regăsesc în proiectul noului Cod
Silvic unele capitole noi, constituite din prevederi ale unor
articole din Legea nr. 26/1996, actualul Cod Silvic,
cum sunt: Capitolul II — Conservarea biodiversității;
Capitolul V Prevenirea și stingerea incendiilor;
Capitolul X Cercetarea științifică din silvicultură;
Capitolul XI — Dezvoltarea conștiinței forestiere; Capitolul
XII — Accesibilizarea pădurilor, toate capitole de la
TITLUL IV; Capitolul II - Forme asociative ale
proprietarilor de păduri; Capitolul IV — Modalități de
sprijin pentru dezvoltarea durabilă a pădurilor, ambele
capitole de la TITLUL V.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
49
Din această succintă prezentare, a prevederilor
proiectului noului Cod Silvic, las cititorilor și urmașilor
noștri latitudinea judecății despre cum ar fi fost mai bine de
procedat: să se fi adaptat prevederile actualului Cod Silvic
la evoluțiile obiective ale societății, printre care un loc
principal ar fi trebuit să-l constituie necesitatea adaptării
cadrului legislativ la legislația din Uniunea Europeană sau
calea aleasă, de abrogare a actualului Cod Silvic, după
numai 11 ani de funcționare? De menționat că, începând cu
anul 2005, practica de a abroga legi bune în vigoare nu este
singulară. Această practică, de a anula legi și alte acțiuni
benefice pentru oameni odată cu alternanța la guvernare,
este profund dăunătoare pentru o societate care se dorește să
fie democratică.
Printre alte prevederi noi, pozitive, din cadrul proiectului
de Cod Silvic supus dezbaterii Parlamentului României, aș
enumera pe următoarele:
• includerea în fondul forestier național, deci în
administrare sub regim silvic, a pășunilor împădurite, a
jnepenișurilor și a perdelelor forestiere de protecție. Acest
lucru înseamă că toate aceste categorii de vegetație
forestieră vor intra sub incidența gestionării lor în regim
silvic, aspect deosebit de benefic pentru protejarea lor, astfel
încât ele să-și exercite eficient funcțiile de protecție de care
sunt capabile. Este cunoscut faptul că, de pildă,
jnepenișurile, constituie un scut eficient de protecție, cu rol
hidrologic și antierozional în calea precipitațiilor abundente
din zona subalpină;
• revenirea la amenajarea pădurilor pe unități de
producție sau protecție, prevedere existentă în actualul Cod
Silvic, dar anulată prin O. G. nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic și administrarea fondului
forestier național. De menționat faptul că O. G. nr. 96/1998
a fost modificată printr-o inițiativă legislativă a
subsemnatului, în care am prevăzut, printre altele,
amenajarea pădurilor pe unități de producție sau protecție
și păstrarea, la amenajarea pădurilor a actualelor unități
teritoriale amenajistice. Este vorba de Legea nr. 75/2002
pentru modificarea și completarea O. G. nr. 96/1998privind
reglementarea regimului silvic și administrarea fondului
forestier național;
• administrarea pădurilor, indiferent de forma de
proprietate prin ocoale silvice autorizate. Totuși, modul în
care este prevăzută realizarea acestui deziderat, dorit de-a
lungul timpului de comunitatea academică, este destul de
ambiguu și lasă loc la diverse interpretări în legătură cu
această obligativitate. De aceea am simțit nevoia unui
amendament concis și clar, fără a mai lăsa loc la interpretări,
prezentat în cadrul propunerilor de îmbunătățire a acestui
proiect de lege;
• dreptul institutelor de cercetare sau de învățământ
superior, publice, cu profil silvic, de a adminstra fond
forestier proprietate publică a statului. Cercetarea silvică a
fost dotată pentru prima data cu ocoale silvice
experimentale prin Decizia ministeriala nr. 1438 din 18
septembrie 1942, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea l, nr. 226 din 28 septembrie 1942 și anume
cu ocoalele silvice Sinaia, Carol I Mihăiești-Muscel și
Huffel-Țigănești-Ilfov, realizându-se astfel, potrivit lui
Marin Drăcea, directorul fondator al Institutului de Cercetări
Forestiere, năzuința acestuia în dotarea cu ocoale silvice
experimentale, care sunt considerate „laboratoarele firești
de cercetări și aplicațiuni practice în vederea unei cât mai
raționale gospodării, pe care administrația noastră silvică,
cât și întreaga noastră economie națională o așteaptă de la
luminile cercetărilor forestiere” (Marin Drăcea, citat de
lanculescu, 2006). Este deci firesc ca în continuare
instituțiile de cercetare și de învățământ superior, publice, cu
profil silvic, să aibă în administrare fond forestier
proprietate publică a statului;
• finanțarea de la bugetul de stat a cadastrului aferent
fondului forestier național, a inventarului forestier național
(1FN ) și a monitoringului sol-vegetație forestieră;
• instituirea indemnizațiilor aferente gradelor profe-
sionale pentru personalul silvic din cadrul Autorității
Naționale Silvice și ale subunităților teritoriale ale acesteia
și altele.
Desigur, nu toate lucrurile sunt perfecte în cadrul noului
proiect de Cod Silvic. Ca urmare, pentru a îmbunătăți acest
proiect de Cod Silvic am elaborat, ținând seama și de
sugestiile profesorului Giurgiu (2007), o serie de amenda-
mente, pe care le-am pus la dispoziția senatorilor și
deputaților, semnatari ai acestei inițiative legislative, ca de
pildă:
• s-a eliminat sintagma din zona alpină, de la art. I alin.
(2) lit i), deoarece jnepenișurile nu se află în zona alpină, ci
în subalpin, lăsând în felul acesta fără obiect această
reglementare;
• s-a propus menținerea TITLULUI II — Autoritatea
Națională Silvică, cu atribuțiile ei principale și cu modul de
înființare (art. 8 și art. 9), eliminată în cadrul dezbaterilor
de la Senat, fiind de altfel singura modificare efectuată în
unna dezbaterilor de la această Cameră. Motivele înființării
acestei structuri silvice sunt esențiale, în condițiile în care se
dorește existența unei structuri silvice care să asigure
protejarea eficientă a pădurilor din țara noastră, supuse în
ultimul timp la presiuni din ce în ce mai mari. Nu este
normal să lipsească dintr-un Cod Silvic atribuțiile acestei
structuri silvice, existente în O. G. nr. 96/1998 privind
reglementarea regimului silvic și administrarea fondului
forestier național, anulate prin propunerea de abrogare în
cadrul proiectului noului Cod Silvic a respectivei Ordonanțe
de urgență. De asemenea consider că nu este bine să fie
fixată, prin lege, dimensionarea personalului tehnic de
specialitate din structurile teritoriale de specialitate ale
Autorității silvice în raport cu suprafața fondului forestier,
acest atribut fiind cel mult al Guvernului și astfel poate
deveni mai ușor de modificat numărul personalului tehnic
de specialitate, în minus sau în plus, în funcție de sarcinile
și răspunderile care le revin la un moment dat;
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
• administrarea obligatorie a pădurilor, indiferent de
forma de proprietate, prin ocoale silvice autorizate (art. 15
alin. (4)), în așa fel încât nici o suprafață de pădure din
cadrul fondului forestier național, indiferent de forma de
proprietate, publică sau privată, indiferent că este constituită
din jnepenișuri, pășuni împădurite, perdele forestiere de
protecție, să nu rămână în afara administrării prin ocoale
silvice autorizate;
• reintroducerea, din actualul Cod Silvic, a conceptului
de reconstrucție ecologică, eliminat din cuprinsul
proiectului de Cod Silvic (TITLUL III, Capitolul III, art. 27,
alin. (1)). Ar fi un mare regres dacă ar lipsi din viitorul Cod
Silvic conceptul de reconstucție ecologică, mai ales în
condițiile în care marea majoritate a ecosistemelor noastre
forestiere sunt destructurate din punct de vedere ecologic și
continuă să se destructureze ca urmare a modificărilor de
mediu tot mai frecvente în ultimul timp;
• limitarea mărimii suprafeței tăiate ras la maxim I ha și
la 3 ha pentru culturile de plopi și salcie, având în vedere
dezastrele ecologice tot mai evidente în ultimul timp (art.
28, alin. (2)) și eliminarea tăierilor rase din ariile naturale
protejate de interes național (art. 28, alin. (5)). Tăierile rase
pe suprafețe mari, în special în zonele cu energie de relief
mare, pot avea efecte catastrofale, așa cum s-a întâmplat în
1999 la Râu de Mori, în Retezat, când a fost spulberată de
pe fața Pământului o colonie de muncitori, înrcgistrându-se
13 victime omenești, din cauza torentului care s-a format în
urma unor averse puternice. în perioada 1997 — 2000 și
îndeosebi în lunile mai-iulie 1999, martie — aprilie 2000
au avut loc cele mai mari inundații și alunecări de teren din
ultimii 50 de ani, la acea dată, soldate cu 114 morți și alte
sute de persoane suferind vătămări corporale, 98000 de
gospodării și anexe gospodărești distruse sau deteriorate,
73000 de animale pierdute, aproape 2 milioane hectare
terenuri agricole și forestiere inundate sau afectate de
doborâturi, peste 15000 km de drumuri, rețele electrice și
telefonice, mii de poduri și podețe afectate. (Parlamentul
României, Camera Deputățiilor, 2000). Pentru a preveni
repetarea unor astfel de catastrofe ecologice, este bine să
manifestăm prudență față de tăierile rase și să le limităm la
maximum 1 hectar. în schimb, să promovăm tratamentele
intensive (grădinărit, cvasigrădinărit, tratamentul codului
neregulat — promovat cu succes în țări ale Uniunii
Europene) ca și lucrările speciale de conservare care au fost,
în general, marginalizate (Giurgiu, 2007);
• reintroducerea conceptului de conservare a resurselor
genetice forestiere (art. 30, alin. (1)) în formularea existentă
la art. 26 din Legea nr 26/1996 — Codul Silvic;
• revenirea la procentul de 20% din valoarea masei
lemnoase autorizată spre exploatere Ia constituirea fondului
de conservare și regenerare (art. 32, alin. (2)), pentru a
acumula resurse financiare mai mari, necesare gestionării
durabile a pădurilor;
• introducerea obligativității administratorului fondului
forestier proprietate publică a statului și a proprietarilor de
păduri de a executa toate lucrările de reconstrucție ecologică
și a celorlalte lucrări de îngrijire (art. 33');
• eliminarea prevederilor care limitează posibilitatea
majorării suprafeței de pădure în silvostepă și chiar în stepă,
atât de necesară pentru prevenirea și combaterea secetelor
excesive (art. 37, alin. (6) și (7));
• restricționarea aprobărilor de scoatere definitivă de
terenuri din fondul forestier național, proprietate privată,
persoane fizice și juridice, în sensul că până la Iha,
aprobările să se dea de conducătorul Autorității Naționale
Silvice, iar peste Iha, prin hotărâre a Guvernului (art. 40).
Potrivit prevederilor din proiectul noului Cod Silvic se
ajunge la situația paradoxală, atunci când subunitățile
teritoriale de specialitate avizează și tot ele aprobă scoaterile
din fondul forestier de până la 1 hectar. Scoaterea definitivă
de terenuri din fondul forestier proprietate publică trebuie să
se efectueze, indiferent de suprafața solicitată, numai prin
hotărâre a guvernului, pentru a ne alinia la prevederile Legii
nr. 213/1998 privind regimul juridic al proprietății publice.
Este bine să crească exigența și controlul asupra scoaterilor
definitive din fondul forestier național;
• eliminarea excepțiilor de la interzicerea pășunatului în
fondul forestier, cunoscute fiind efectele, în timp, ale
pășunatului asupra stabilității ecosistemelor forestiere (art.
52 alin (2)). Pășunatul în pădure are influențe deosebit de
grave asupra stabilității și funcționalității ecosistemelor
forestiere. Prin bătătorire, solul își pierde permeabilitatea,
ceea ce pe terenuri plane duce la îmlăștinare, iar pe versanți
favorizează eroziunea, degradarea coastelor, colmatarea
albiilor și acumulărilor de apă (lancuiescu, 1995). Codul
Silvic din 1981 și cel din 1910 interzicea pășunatul în
pădurile supuse regimului silvic. Mai mult chiar, Codul
Silvic din 1910 asimila pășunatul în pădurile tinere cu
defrișarea (art. 12) și îl sancționa ca atare. în realitate,
tocmai regimul totalitar — ignorând punctul de vedere al
specialiștilor a fost cel care a legiferat pășunatul în pădurile
țării prin Codul Silvic din 1962;
• instituirea înființării Corpului inginerilor silvici, iar în
cadrul acestuia a Colegiului inginerilor silvici, constituit din
personalități marcante ale silviculturii românești, care se
bucură de prestigiu și încredere, a cărui menire să fie de a da
verdicte în cazul celor care încalcă normele de bună practică
în silvicultură (TITLUL V, art. 1021 și art. 103).
Prin acceptarea acestor amendamente prezentate mai sus
și prin noi dezbateri cu o participare activă a comunității
academice din silvicultură, nutrim speranța că Parlamentul
României, prin Camera Deputaților, care este Cameră
decizională pentru acest proiect de lege, va dărui silviculturii
un nou Cod Silvic, la fel de bun sau chiar mai bun decât cel
actual, care să contribuie la gestionarea durabilă a resurselor
forestiere, la ameliorarea și dezvoltarea fondului nostru
forestier, la asigurarea integrității acestuia, la creșterea
prestigiului și autorității de care trebuie să se bucure Corpul
silvic, la formarea unei conștiințe forestiere în rândul
populației, atât de necesară pentru protejarea pădurilor.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
51
Bibliografie
Carcea. F.. lanculescu. M.. 1996: Gestionarea
durabilă a pădurilor și reflectarea ei în noul Cod silvic și în
Strategia dezvoltăriisilviculturii. Revista Pădurilor, anul III. nr.
3. pp 2: 7
Giurgiu. V.. 1995: Apărarea și întregirea patrimoni-
ului forestier. în "Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor
României" (sub redacția V. Giurgiu), editura Arta Grafică,
București, pp 246 - 256
Giurgiu. V.. 2007: Codul Silvic și gestionarea dura-
bilă a pădurilor, Revista pădurilor, anul 122. nr. 4. pp 45: 51
lanculescu. M.. 1995: Codul Silvic apără Carpafii.
nu-i sălbăticește. Revista pădurilor, anul 110. nr. 5. pp 2: 5
lanculescu. M.. Carcea. F.. 1996: Considerații
pe marginea noului COD SILVIC. Revista pădurilor, anul 111.
nr.2. pp 2: 5
lanculescu. M.. 2006: Ocoalele silvice experimen-
tale: o necesitate pentru cercetarea științifică românescă.
Analele ICAS. Seria II. voi. 49. Editura Tehnică Silvică.
București, pp 221: 231
lanculescu. M .. 2007: Perdelele forestiere de pro-
tecție: mijloc eficient pentru prevenirea și combaterea secetei.
Expunere prezentată la Consfătuirea pe probleme de secetă în
prezenta Primului Ministru al României Călin Popescu
Tăriceanu. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Cereale
și Plante Tehnice Fundulea.
Stoiculescu, C r.. 1995: Suprimarea pășunatului
în păduri. In "Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor
României" (sub redacția V. Giurgiu), editura Arta Grafică.
București, pp 47 - 59
* ♦ ♦ . 1996: Spicuri din stenogramele dezbaterilor proiec-
tului Legii CODULUI SILVIC în Parlamentul României.
Revista pădurilor, anul 111. nr. 2. pp 24: 56
Parlamentul României. Camera Deputățiilor. 2000:
Raportul Comisiei Speciale privind investigarea cauzelor care
au produs dezechilibre ecologice majore, urmate de pierderi de
vieți omenești, generate de ploile torențiale, căzute în unele
zone ale țârii. 150 p
♦ ♦ ♦ . 1996: Legea 26: Codul silvic: Monitorul Oficial.
Partea 1 nr. 93 din 8 mai 1996.
* * * . 1998: O. G. nr. 96 privind reglementarea regimului
silvic și administrarea fondului forestier național, republicată.
Monitorul Oficial al României. Partea I. nr. 122 din 26 febru-
arie 2003.
Prof. dr. ing. Marian IANCULESCU
Vicepreședinte al A.S.A.S.
E-mail: ianculescumarian@yahoo.com
tel.: 0744303669
0722303669
Considerations on new draft of the Forest Code
Abstract
Up to the present in Remania were issued 4 Forest Codes. The first one. in 1881. was followcd by those issued in 1910 and 1962
and the vety last one date from 1996. In this article are presented the characteristics of the current Forest Code (Law no. 26/1996)
along with few considerations rclated to advantages of the new draft of the Forest Code and its limitations. Also were discussed the
proposals for improvement of the Forest Code draft. such as: establishmenl of the Forest National Authority: administration by for-
est units regardless the ownership țype state/private of the forests: limiting the clearcuts to 1 hectare maximum and promote intensive
treatments: introduction of a special paragraph dedicated to the ecologic reconstruction of forests; limitation of changes to the forest
land use and have the forest land use changes be subject to Government approvals: banning cattle grazing in the forest and others.
Keywords: Law, Forest Code
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
@ Husqvarna
Husqvaraa Pădure & Gradină
Șus. 0ti3i 33-37 Sector 1, 013601, Bucuroșii, CP 37-133
Tel: 021-352 IE 02, hx: 021-352.18.0Q
e-m.il: uilicc@husqvarna.ro, www; husqyarna.ro
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
53
Cronică
Cea de a IV - a întrunire a inginerilor silvici brăneni
Sâmbătă 17 noiembrie 2007, inginerii sil-
vici din comunele brănene s-au întâlnit a patra
oară, din inițiativa Asociației „Fiii și prietenii
Branului’' (președinți de onoare: prof. Victor
Giurgiu membru al Academiei Române și
prof. Nicolae Boș membru al Academiei de
Științe Agricole și Silvice; președinte drd.
Emil Stoian). întâlnirea a avut loc într-un
decor feeric prilejuit de complexul turistic
„Cheile Grădiștei” din comuna Moeciu -
Bran. Alături de o parte dintre cei peste 100 de
ingineri silvici originari din comunele
brănene, la reuniune au participat profesori
universitari de la Facultatea de silvicultură din
Brașov, primari ai comunelor brănene, parla-
mentari originari din această zonă ș.a.
Important de menționat este adevărul potrivit căruia
Branul, față de oricare altă localitate din țară (inclusiv
București, Brașov), se află în frunte, după:
- numărul de ingineri silvici, de peste 100 (primii au
absolvit facultăți de silvicultură din Viena, Schemnitz și
Brănești, încă din secolul al XIX- lea);
- numărul de universitari silvici (8);
- numărul de doctori în silvicultură (peste 10);
- numărul de membri silvici ai academiilor.
Putem vorbi de o autentică vocație silvică a brănea-
nului, dar și de o voință spre înălțare în domeniul silvi-
culturii și silvologiei.
După cum a observat profesorul Victor Giurgiu, per-
formanța Branului raportată Ia numărul de silvicultori, se
află însă în opoziție cu gradul de împădurire a zonei mon-
tane date, acesta din urmă având cel mai redus nivel com-
parativ cu procentele de împădurire ale celorlalte trecă-
tori din Carpați. Explicația este dată de următoarele două
împrejurări:
- culoarul Bran - Rucăr, încă din antichitate, a fost
cea mai frecventată trecătoare din Carpați, având o
deosebită importanță militară, ceea ce a impus o largă
vizibilitate și, în consecință, masive defrișări;
- în zonă s-a dezvoltat puternic zootehnia și, implicit,
praticultura.
Conservarea și gestionarea durabilă a actualelor
păduri precum și creșterea substanțială a gradului de
împădurire a zonei Branului urmează să constituie pre-
ocupări de primă importanță a autorităților locale, dar și
a silvicultorilor originari din această zonă mirifică a țării,
având un potențial turistic de excepție.
S-a constatat că, în perioada de tranziție, spre deose-
bire de multe alte zone ale țării, pădurile brănene nu au
fost afectate în mărimea și structura lor.
Dezbaterile prilejuite de această reuniune s-au axat pe
următoarele două comunicări:
- Proiectul noului Cod silvic între speranțe și dezamă-
giri (referent prof. Victor Giurgiu)
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 6
Arondarea
ocoalelor, problemă
actuală a adminis-
trației silvice (refe-
rent ing. Dan
Runceanu, director
tehnic al D. S.
Brașov).
Dezbaterile pri-
lejuite de prima
comunicare au scos
în evidență consta-
tarea potrivit căreia
„proiectul noului
Cod silvic conține,
pe de o parte, com-
ponente generatoare
de satisfacție și spe-
ranțe pentru îndrep-
tarea nedreptăților
care au afectat starea
pădurilor țării în perioada de tranziție și, pe de altă parte,
cuprinde componente contrare, dezamăgiri, care umbresc
speranțele pentru o gestionare durabilă și performantă a
pădurilor’'.
„Din prima categorie, a componentelor pozitive, con-
cordante cu propunerile formulate și promovate constant
în ultimii 17 ani de comunitatea oamenilor de știință din
silvicultură, profesorul Victor Giurgiu a menționat urmă-
toarele:
- adoptarea principiilor fundamentale ale gestionării
durabile a pădurilor (primordialitatea funcțiilor ecolo-
gice; recunoașterea polifuncționalității ecosistemelor
forestiere; conservarea și ameliorarea biodiversității;
recunoașterea rolului predominant al silviculturii pentru
dezvoltarea rurală și durabilă ș.a.);
- includerea în fondul forestier a jnepenișurilor și a
pădurilor improprii denumite „pășuni împădurite”;
- obligativitatea ca pădurile țării să fie amenajate la
nivel de ocol silvic pe unități de producție/protecție, inde-
pendent de mărimea și forma de proprietate a acestora,
dar cu extrase pe proprietari;
- limitarea fărâmițării proprietății forestiere prin
moșteniri (succesiuni);
- implicarea financiară a statului în cazul unor lucrări
silvice nerentabile pentru proprietari, inclusiv pentru
amenajarea pădurilor cu suprafețe mici (de sub 100 ha);
- încurajarea efectuării serviciilor silvice prin ocoale
silvice de stat sau private;
- recunoașterea necesității unui program național pen-
tru întregirea domeniului forestier al țării (cu încă două
milioane hectare);
- reorganizarea activității de cercetare silvică în
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice „Marin
Drăcea” în instituție de interes național în subordinea
autorității publice centrale care răspunde de silvicultură;
- recunoașterea necesității și rolului Regiei Naționale
a Pădurilor - Romsilva pentru administrarea pădurilor
statului”.
S-a afirmat că „prin aceste prevederi (și multe altele)
proiectul noului Cod silvic aduce îmbunătățiri sub-
stanțiale față de Codul silvic din 1996. (Din ‘păcate
această lege prin nefuncționalitatea ei nu a fost în măsură
să stăvilească declinul pădurilor și regresul silviculturii
din lunga perioadă de tranziție.)”
Același autor a arătat necesitatea unor îmbunătățiri
ale actualului proiect de Cod silvic, prin amendamente la
viitoarele dezbaterii în Camera Deputaților. Dintre aces-
te propuneri de ameliorare a proiectului de lege au fost
menționate următoarele:
- introducerea unui articol potrivit căruia orice
pădure, independent de mărime și de natura proprietății,
să aparțină de un ocol silvic, arondat după principiul teri-
torialității;
- problemele conservării și ameliorării biodiversității
ecosistemelor forestiere să fie tratată la nivelul impor-
tanței lor, după exemplul legilor silvice adoptate în unele
țări ale Uniunii Europene;
- adoptarea unei dispoziții referitoare la reconstrucția
ecologică a pădurilor deteriorate și de funcționalitate
redusă, ceea ce se justifică prin faptul că circa 40% din
pădurile țării sunt destructurate, unele chiar degradate;
- introducerea de condiții mai severe în privința scoa-
terii de terenuri din fondul forestier, cu precizarea ca
aprobările în acest scop să fie date numai de instituții de
înalt nivel;
- limitarea suprafeței cu tăieri rase (în cazul
molidișurilor și al arboretelor de protecție din zona dig-
mal) la un hectar (excepțional, la 2 hectare);
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
55
- interzicerea pășunatuluî în pădurile țării, fără
excepții;
- renunțarea la tăieri rase în cazul pădurilor constitu-
ite în arii naturale protejate;
- majorarea la nivelul actual a fondului de conservare
și regenerare, respectiv de 20 - 25% din va-loarea pro-
duselor principale și secundare;
- adoptarea de soluții legislative pentru constituirea
întreținerea și repararea drumurilor forestiere în cazul
masivelor forestiere cu mai mulți proprietari;
- atribuțiile Colegiului inginerilor silvici trebuie asi-
milate cu cele ale Colegiului medicilor, astfel încât să fie
evitate sau diminuate cazurile de mal-praxis silvic (atât
de frecvente și nesancționate în silvicultură)”.
S-a exprimat „speranța că la nivelul Camerei
Deputaților, cu înțelepciune, clarviziune și voință politică
pozitivă, se va da curs cerințelor pentru adoptarea unui
Cod silvic aliniat la legislația silvică a țărilor din Uniunea
Europeană și adaptat la împrejurările generate de schim-
bările climatice manifestate în țara noastră prin creșterea
frecvenței și a intensivității hazardelor naturale, respectiv
a inundațiilor catastrofale, secetelor severe, alunecărilor
de teren ș.a.".
în finalul comunicării sale, profesorul Victor Giurgiu
s-a adresat factorilor de decizie pentru:
- reînființarea Departamentului Silviculturii în cadrul
actualului minister de care depinde silvicultura;
- reintroducerea cuvântului „pădure" în denumirea
acestui minister.
Cel de al doilea referent, ing. Dan Runceanu, după o
sintetică descriere a pădurilor din zona Branului, s-a
referit la modul în care este administrat fondul forestier
din județul Brașov unde numărul ocoalelor silvice -
multe private - a crescut considerabil: de la 11 câte au
fost în trecut la 17 în prezent. Evident, s-au majorat ast-
fel costurile de administrare cu toate consecințele ce
decurg de aici. Există suprapuneri teritoriale între unele
ocoale silvice, iar unuia dintre ocoalele noi (Ocolul
Bucegi - Piatra Craiului), pentru a putea îndeplini
condiția de suprafață, i s-au atașat păduri dintr-un județ
din Moldova (!).
Din cele prezentate a rezultat necesitatea adoptării la
nivel central a unei concepții sănătoase refe-ritoare la
arondarea ocoalelor silvice și administrarea pădurilor
luând în considerare și experiența din perioada interbe-
lică (când un singur ocol de regim silvic at statului
(finanțat de la buget) admi-nistra toate pădurile din
această zonă, independent de natura proprietății (păduri
composesorale, comunale, bisericești, ale persoanelor
fizice).
Profesorul loan Clinciu, membru al Academiei de
Științe Agricole și Silvice, în valoroasa sa cuvântare, a
56
demonstrat necesitatea restrângerii tăierilor rase îndeose-
bi în teritoriile montane superioare. în susținerea acestei
teze s-a referit și la recenta inundație catastrofală care
s-a produs pe Valea Popii situată chiar în apropierea
Complexului turistic „Cheile Grădiștei” în care a avut loc
întâlnirea inginerilor silvici din Bran. A mai scos în evi-
dență rolul flotanților, proveniți în urma exploatărilor
forestiere, la agravarea consecințelor provocate de inun-
dații în zonele montane.
Deosebit de interesante, oportune și utile au fost
cuvântările: profesorului loan Abrudan - decanul
Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din
Brașov; profesorului losif Leahu - membru corespondent
al A.S.A.S.: profesorului Constantin Costea-membru de
onoare al A.S.A.S.; profesorului losif Voinescu (decanul
de vârstă al inginerilor silvici din Bran); ing. Dan Viciu
Olteanu - șeful Ocolului silvic Kronstadt; prof. Nicolae
Clinciu - primarul comunei Moeciu - Bran; Gheorghe
Hermeneanu - primarul comunei Bran - poartă.
Domnul Ion Gonțea, fondator al Asociației „Fiii și
prietenii Branului". acum deputat în Parlamentul
României, a apreciat ca binevenite dezbaterile referitoare
la proiectul noului Cod silvic și, în consecință, a promis
că va interveni în favoarea pro-punerilor formulate la
prezenta întrunire, atunci când acest proiect va ajunge în
dezbateri la Camera Deputaților.
în încheiere, profesorul Nicolae Boș, cei care cu mult
aplomb și competență (făcând apel la specificul natural al
zonei Branului și la hărnicia și perseverența brăneanului)
a moderat lucrările întrunirii, a recomandat publicarea în
„Revista pădurilor" a concluziilor șt recomandărilor
desprinse din această prestigioasă manifestare tehnico -
științifică, ea având și o profundă încărcătură sufletească.
Pagini realizate de
ing. Cristian BECHERU
REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 6
'■ c
Silva Fruct
^ectaruri naturale