*'4

RE IIS TA PĂD URI L OR
REVISIA TEIÎNlCt>ȘTIIN'nHCÂEDriA1ADE:REGlANAnONAlAAP,\DURlLOR-ROMSILVA.ȘI SOCIETATEA..PROGRESUL SILVIC
Colegiul de redacție
CUPRINS
Președintele colegiului
de redacție:
dr. ing. Ion Dumitru,
m a nager-di rector general al
Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva
Redactor responsabil:
prof. dr. ing. Ion Florescu
Membri:
conf. dr. ing. loan Abrudan
dr. ing. Valentin Bolea
dr. ing. Ion Barbu
ing. Anatolie Costin
ing. Adam Crăciunescu
dr. ing. Mihai Daia
ing. Gheorghe Gavrilescu
conf. dr. ing. Nicolae Geambașu
prof. dr. doc. Victor Giurgiu
dr. ing. Marian lanculescu
prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu
dr. ing. Ion Machedon
prof. dr. ing. loan Milescu
prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu
prof. dr. ing. Aurel Negruțiu
dr. ing. Nicolai Olenici
conf. dr. ing. Constantin Roșu
ing. Ion Sbera
dr. ing. loan Seceleanu
prof. dr. ing. Ștefan Tamaș
prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu
DĂNUȚ CHIRA. MIHAI FILAT. FLORENTINA CHIRA: Rezistența la cancer
a elenelor de plop din cultura comparativă ..Turcoaia" ........3
MARIA - MAGDALENA VASILESCU: Perdelele forestiere de protecție -
istoric, problematică, etape în dezvoltarea concepției despre perdele......7
ION BARBL: Bazele gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere.........15
CRISTIAN D. STOICULESCU: Din contribuția și rolul ICAS la conservarea
biodiversității prin arii naturale protejate (III) ......................20
COSTACHE RUSU: Procedee de valorificare performantă a fructelor de pădure
prin congelare în cadrul Direcției Silvice Piatra Neamț..................30
CORNELIU MAIOR. DIMITRIE STOI: Aspecte cinegetice în heraldica și
sfragistica arădeană.....................................................37
CRONICĂ
VICTOR GIURGIU: Consecințe ale modificărilor de mediu pentru pădure și
Șef birou: dr. ing. Ion Machedon
Redactor șef: Rodica Dumitrescu
Secretar general de redacție: Cristian Becheru
Tehnoredactare: Li liana Suc iu
silvicultură în România.......................................40
1LIE MUȘAT: 50 de ani purtând cu cinste titlul de silvicultor...42
RECENZII .......................................................44
ANIVERSARE
Un profesor pentru toți: Marin Marcu............................49
Dr. ing. loan Seceleanu la împlinirea 60 de ani de viață .....53
IN ME.MORIAM - Ing. V. LBcnea ................................55
Reproducerea parțială ^au totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi
tăcută iu acordul redacției rev-tei Este obligatoriu -.a tic nrctilirmal
numele autorului și al sursei Articolele publicate de pâiluni^r nu
anua.ieaZn decât re^Hin-iabilitateii autorilor iot
6
2004
CONTENT
DÂNLT CHIRA. MIHAI FILAT. FLORENTINA CHIRA: Poplarclones resis-
tance to canker in the comparative cultura ofTurcoaia .................3
MARIA - MAGDALENA VAS1LESCL': The shelterbeits - history. issues.
stages of thetr development............................................7
ION BĂRBI: Background for the sustainable management of forest ecosys-
tems .................................................................15
CRISTIAN D. STOICLLESCl: Aspects from the contributions and role of
ICAS in biodhersily conservation through natural protected areas .....20
COSfACHE RISC: Procedura.- of performant urilization of forest fruits.
through freezing....................................................  30
CORNELIE MAIOR. DIMITRIE STOL Cynegetic aspects related to theheral-
dry of Arad District tX!X^1 century)..................................37
NEWS
VICTOR GIL'RGll: Environement changes consequences for the roma-
ni an forest and forestry ...........................40
ILIE MLȘAT: 50'^ years beeing forest engineer with honour.42
BOOKS ................................................44
ANNIVERSARY: Prof. M. Marcu: Dr. ing. loan Seceleanu.49
IN MEMOR1A.M: Ing. V. Benea..........................55
SOMMAIRE
DANI Ț CHIRA. MIHAI FILAT. FLORENTINA CHIRA: R6sistance au can-
cer des clones de peuplier de Ia cultura comparative de „Turcoaia".3
MARIA - MAGDALENA VASILESCU: Rideaux forestiers de protection, his-
toire. problemes. etapes du developpement de la conceplion.........7
ION BARBL: Fondement de la gestion durable de ecosyslemes forestiers .15
CRISTIAN D. STOICLLESCL': Contribulion et role de C Institut de Recherche
et d'Amenagement des Forets a la conservation de la biodiversite par des aires
natural Ies protegees..........................................20
REVISTA
PĂDURILOR
1886
2004
119 ANI
COSTACHE RL'SL: Procedees de valorification performante des fruits de forat
par refrigeration a D. S. Piatra Neamț...........................30
CORNELIE MAIOR. DIMITRIE STOI: Aspects cinegetiques dans la
heraldique de la region d'Arad (le XIX-eme siecle)...............37
CRON’IQUE
VICIOR GILRG1L: Consequences des modifications de lenvironnement
pour la foret et la foresterie de Românie .................40
IL1E MLȘAT: 50 ans d'elre ingenieur forestier avec honneur.42
ANNIVERSAIRE: Prof. M. Marcu: Dr. ing. I. Seceleanu .......49
CRONIQVE ... EN LIBRA1RJE..................................44
IN MEMORIAM - Ing. V. Benea ...............................55
Rezistența la cancer a clonelor de plop
din cultura comparativă „Turcoaia“
1.	Introducere
In ultimul deceniu, cancerul bacterian al plo-
pului (produs de Xanthoinonas popul! sau
Pseudomonas syringae f. populea) a apărut în
masă în unele arborete de plop euramerican (mai
sensibilă fiind clona ..Ro 16") din Lunca și Delta
Dunării (Chira et al.. 2000: Simionescu et al..
2001: Filat et al.. 2003). Plopișurile bolnave au
fost slăbite, anterior sau simultan, de diverși fac-
tori destabilizatori: seceta (luncile interioare sau
Lunca Dunării), rupturile de vânt (Insula
lalomiței). insectele defoliatoare (în special
infestări ± succesive cu Lymantria dispar - Delta
Dunării).
Dintre plopii negri (Secția Aigeiros). culti-
vatele speciei Populus deltoides sunt insuficient
rezistente la cancer. în timp ce ale speciei P.
nigra sunt satisfăcător rezistente la infecțiile
bacteriene. Hibrizii euramericani P. x canadensis
(= P. x euramericana: P. deltoides x P. nigra) au
o reacție foarte variată față dc cancerul bacterian.
probabil datorită rezistenței diferite a părinților
și a acțiunii de selecție inițiale după rezistența la
cancer a clonelor nord europene. Dintre plopii
balsamiferi (secția Tacaniahaca). cultivaturile
speciei P. triehocarpa s-au comportat relativ
omogen, având o bună rezistență la cancer.
Hibrizii P. x interamericana (P. deltoides x P. tri-
chocarpa) s-au dovedit a fi. adeseori, rezistenți
la infecțiile bacteriene, fiind selecționați pentru
acest caracter (Pinon și Valadon. 1997).
în vestul europei, clonele ..1214". ..Robusta"
și „Marilandica" au fost considerate rezistente.
..Serotina". ..Harvard". ..Gelrica" și ..Heidemij"
relativ rezistente. în timp ce clonele ..1 45 51".
„Dorskamp". ..Lons" și mai ales ..Grandis" s-au
dovedit sensibile la boală (Abgrall și Soutrenon.
1991). în România, sensibile au fost diferitele
clone de ..Robusta" (..Hârțova Ro 16" și ..Ro
18". ..Oltenița") sau ..Grandis" (..Argeș"): mo-
derat rezistente au fost ..Marilandica".
..Serotina" (..Ro 1 ") și ..Virgin iana" (..Cetate").
iar rezistente au fost ..Serotina" (..Ro 3") și
„Thevestina" (..R 103") (Petrescu. 1971: lliescu.
Benea și Nicolae. 1993).
Unii autori consideră că această bacterioză nu
este o boală de slăbiciune, putând fi afectați
arbori sănătoși situați în cele inai bune condiții
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Ar. 6
Dănut CHIRA
Mihai FILAT
Florentina CHIRA
de vegetație, dar că umiditatea ridicată a aerului
și a solului, respectiv temperatura relativ scăzută
favorizează dezvoltarea cancerelor în vestul
Europei (Abgrall și Soutrenon. 1991).
2.	Metodă
Cultura comparativă de plop de la Turcoaia
(O.S. Macin) a fost instalată de Papadopol și Filat
în 1978. cuprinzând 19 clone de plopi hibrizi.
Cultura se află pe malul Brațului Macin al
Dunării. în zona inundabilă (dig-mal). Boala a fost
urmărită în 2000. 2001 și 2003 pe baza
simptomelor caracteristice: cancere închise
(vechi) sau active (cu scurgeri brun-negricioase
relativ recente).
3.	Rezultate
3.1.	Observații efectuate în anul 2000
Climatul a fost excesiv secetos, fond care proba-
bil a favorizat apariția cancerului bacterian al plo-
pului la aproape toate clonele de plopi hibrizi din
experiment (tabelul 1):
-	Clone imune: ..Bajdi II":
-	Clone rezistente: ../ 214" (frecvență 10%,
intensitate foarte slabă-FS). ..Baden 431" (10%,
S. a-active). „Harff" (10%. S, v-vechi). ..Lons"
(10%. S. v), ..Dorskamp" (10%. S-M. a);
-	Clone relativ rezistente: „Veronese" (20%, M. a);
-	Clone cu rezistență fluctuantă: .Donk" (0% - în
porțiunile neafectate de uscare: 60%. P. a - în ochiurile
de uscare);
-	Clone relativ sensibile: ..Ro 16" (70%. FS, a).
.Sacrau 79" (70%. S, v/a). ..Grandis" (90%. FS, a),
.Sap" (90%. S. a). .J 45/51" (90%. FS. a). .Sajdi 1"
(100%. FS. a);
-	Clone foarte sensibile: ..Guardi" (100%. FP, a).
..Veneziano" (100%. FP. a). ..T 30“ (100%. P, a).
..Giorgione" (100%. MP. a). .Deaupre" (100%. M. a).
Frecvența infecțiilor la nivel populațional a
fost de peste 60% la 13 clone din cele 19 testate,
printre care ..Ro 16", „Sacrau ~9", „Beaupre" și
..Rap". La hibridul interamerican ..Donk".
frecvența cancerului a fost mare numai în pâl-
curile afectate de uscare. în rest cultura fiind nea-
fectată. ..I 214" s-a dovedit relativ rezistentă
(tabelul 1). Intensitatea infecțiilor a fost slabă la
majoritatea clonelor, doar șase clone (..Guardi",
3
^Veneziano", „T 30", „Giorgione", „Beaupre"
și parțial ..Donk") fiind mai sensibile (moderat la
puternic afectate).
3.2.	Observații efectuate în anul 2001
Considerații multianuale (cancere dez-
voltate în toată perioada). Cancerele au apărut la
toate clonele. infecțiile fiind mult mai
numeroase, chiar și la clonele considerate rezis-
tente în anul 2000 (probabil datorită unei
aprecieri mai puțin riguroase în primul an de
studiu sau unei evoluții ulterioare, în iarna 2000-
primăvara 2001. a cancerelor):
-	Clone imune:
-	Clone rezistente: -:
-	Clone relativ rezistente: ..I 214“ (frecvență:
30%; intensitate: FS: stare: v-vechi. inactive / a-
active). ..Harff" (30%. S. a/v), „Bajdi II" (40%.
FS. v), ..Grandis" (40%. FS. v):
-	Clone cu rezistență fluctuantă: ..Donk"
(10%. FS. v - în porțiunile neafectate de uscare:
respectiv 90%. P. a - în ochiurile de uscare):
-	Clone relativ sensibile: ..Ro 16" (60%. FS.
v). „Bajdi 1" (60%. FS. v), ..Baden 431" (50%.
S. v). „Dorskamp" (60%. S. v/a). „1 45/51"
(70%. S. v). „Sacrau ~9" (80%. S. a/v).
„Veronese" (80%. M. v/a), ..Lons" (90%. S. a/v):
-	Clone foarte sensibile: ..Guardi" (100%. FP.
a. inclusiv 30% arbori uscați). ..Veneziano"
(100%. P. a). ..Beaupre" (100%. FP, a).
Tabelul 1
Starea sanitarii a clonelor de plop din cultura comparativi Turcoaia. în perioada 2000 - 2003. Sanitary state of poplar ciones
in Turcoaia trial, betwcen 2001 and 2003
Clona	Cancer 2000			Cancer 2001			Cancer 2003			G/ *V	TR 2003	LL Int./Fr.	Jcor 2002	Ld
	Fr.	A	Int	Fr.	A	Int.	Fr.	A	Int.				R/Int./Fr	
	%			%	%		%	%		%	%	%	- / - ' %	%
Rezistente														
Bajdi 11	0	-		40	0	FS	0	0	-		10	S 10	-	50
Baden 431	10	a	s	50	0	S	10?	0	FS(0,5)		15	FS 30	-	30
Relativ rezistente														
Harff	10	V	s	30	20	FS	30	10	FS(0.5)	20	15	FS-M80	-	50
1214	10	V	FS	30	10	S	40	10	FS(0.5)	-	40	S-P 70	-	40
Rezistentă variabilă														
Donk	0			10	0	FS	30	10	FS(0.5)		26	S-M100	sănătoși	
	60	a	FP	30	10	P							în uscare	
					60								uscați	
Lons	10	V	S	90	60	S	70	50	FS(0.7)	90	12	FS-S 70	-	20
Veronese	20	a	M	80	20	M	90	10	M (2.0)		22	(F)S 80	L. S / 20	10
Dorskanip	10	a	S	60	20	S	100	100	SM(1,5)		16	M-P 10	-	20
Relativ sensibile														
Bajdi 1	100	a	FS	60	0	FS	100	50	S (0,8)		17	FS-S 30	-	20
145/51	90	a	FS	70	0	S	100	20	S(l.l)	20	24	M-F 100	-	20
Grandis	90	a	FS	40	0	FS	90	90	FS(0,5)		16	M-P 90	L / S / 20	
Ro 16	70	a	FS	60	0	M	90	60	M (2.3)	-	27	FS-M20	-	
Sensibile														
Rap	90	a	S	100	30	P	100	0	S(l,3)		10	FS-S 90	-	10
Sacrau 79	70	a	s	80	30	S	100	70	P (2.7)	100	19	S 10	L ' S / 20	30
Giorgione	100	v/a	M-P	100	80	FP	100	10	P (3.1)	*100	30	S-M 100	-	
Foarte sensibile														
Beaupre	100	a	M	100	90	FP	100	70	P (2,9)		42	P 100	LC/SP/20	40
T 30	100	a	P	100	60	S	100	100	FP(3.5)		48	S-P 30	LC/SM/ 70	
Veneziano	100	a	FP	100	100	P	100	100	FP(3,5)		30	S-P 100	L / M/ 20	10
Guardi	100	a	FP	100	100*	FP	100	100	FP(3.5)		41	M-P 100	LC/ M/ 20 30%uscați	
Fr.: frecvența (ponderea arborilor afectați): Int.: intensitatea bolii (frecvența cancerelor pe un arbore): FS(0,5)-foarte slabă.
S( l)-slabă; M(2)-moderată. P(3)-putemică, FP(3.5)-foarte puternică. în paranteze: indicele mediu; A,a: stadiul activ; G;
gelivuri; TR: transparența coroanelor (defoliere); LL; lăstari lacomi; Ucor: uscări în coroană: R:ramuri: L-lujeri, C-crăci:
V: rupturi dc vânt; Ld: Lymantria dispar____________________________________________________________________________________
4
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
„Giorgione" (100%. FP. a/v). ..T 30" (100%. P.
a/v). „Rap" (100%. P. v/a).
Considerații anuale (după cancerele dez-
voltate în perioada dinaintea observațiilor). Pe
fondul unui climat relativ mai umed, cancerul
plopului mai era activ doar la 13 clone, din care
doar la 6 (cam aceleași clone foarte sensibile din
2000. plus clona ..Lons" și mai puțin clona inter-
americană „Donk" - datorită uscării și extragerii
arborilor afectați), frecvența depășea nivelul de
60%. Dintre clonele cultivate în silvicultura
românească. ..Ro 16" și ..1214" (0-10% cancere
active) s-au dovedit relativ mai rezistente în
acest an decât „Sacrau 79" (30% cancere active).
3.3.	Observații efectuate in anul 2003
Considerații multianuale. Au fost înregis-
trate atât cancerele vechi (din anii trecuți. cica-
trizate) cât și cele noi (active în 2003. sub forma
scurgerilor brune pe scoarță). Cancerul plopului
a fost consemnat la marea majoritate a hibrizilor
testați, excepție făcând, la fel ca în 2000. clona
maghiară Bajdi Ih
-	Clone imune: ..Bajdi II"'.
-	Clone rezistente: „Baden 431" (10%. FS. v);
-	Clone relativ rezistente: „Harff" (30%. FS.
al0%). ..Donk" (30%. FS. a 10%. după
extragerea arborilor uscați). „I 214" (40%, FS.
al0%);
-	Clone relativ sensibile: ..Lons" (70%. FS-S.
a50%). ..Bajdi 1" (100%, FS-S. a50%).
„Grandis" (90%. FS. a90%). „Rap" (100%. S.
v). I 45/51 (100%. S, a20%), „Dorskamp"
(100%. S-M. a 100%). ..Ro 16" (90%. M. a60%).
„Veronese" (90%. M. a 10%);
-	Clone foarte sensibile: „Guardi" (100%. FP.
al00%), „Veneziano" (100%, FP. al00%), „T
30" (100%. FP. a 100%). „Giorgione" (100%. P,
a 10%). „Beaupre" (100%. P. a70%), ..Sacrali
79" (100%, P. a70%).
Considerații anuale. Frecvența infecțiilor active
a fost de peste 50% la 10 clone din cele 19 testate,
printre care ..Ro 16". „Sacrau ^9". „Beaupre".
.Dorkamp" ș.a. La hibridul interamerican ..Donk".
frecvența cancerului a fost mică după extragerea
pâlcurilor uscate. .J 214" s-a dovedit relativ rezis-
tentă. infecțiile active fiind întâlnite doar la 10% din
arborii examinați. Intensitatea infecțiilor a fost slabă
la majoritatea clonelor, doar la șase clone fiind pu-
ternică sau foarte puternică (cele cinci care an de an
au fost foarte afectate de cancer - ..Guardi".
„Veneziano", „T30", „Giorgione". „Beaupre". la
care se adaugă anul acesta și „Sacrau 79" !). iar la
alte două clone a fost moderată (..Ro 16" și
REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 • 2004 • Nr.6
., Peron ese “).
Se remarcă comportamentul foarte diferit al
clonelor „I 214" (relativ rezistentă, intensitatea
bolii foarte slabă, frecvența cancerelor de 40%.
din care doar 10% active) și ..Sacrau 79" (foarte
sensibilă, intensitatea puternică, frecvența can-
cerelor de 100%. din care 70% active în 2003).
pe plan mondial considerate identice.
Sensibilitatea la cancerul bacterian este un carac-
ter considerat a fi puternic influențat de bagajul
ereditar al clonelor de plop, fapt care susține în
continuare delimitarea celor două clone (care
diferă și prin adaptabilitatea și uneori producti-
vitatea în diferite condiții staționate) în silvicul-
tura românească.
3.4.	Alte caracteristici
Dintre celelalte caracteristici studiate, se
remarcă câteva aspecte:
-	Transparența mare a coroanelor (defolierea)
la clonele foarte sensibile Ia cancer „T 30"
(48%). ..Beaupre" (42%). ..Guardi" (41%).
„Peneziano" și „Giorgione" (30%). bacterioza
părând astfel a fi parțial legată de starea generală
de slăbiciune a clonelor, fapt indicat și de
prezența masivă a cancerelor îndeosebi pe arborii
în curs de uscare de la clona ..Donk".
Transparența coroanei este însă un caracter influ-
ențat de forma coroanei, determinată genetic
(ceea ce explică parțial valoarea mare la „I
214"). Prezența uscărilor în coroană și a lujerilor
lacomi sunt simptome ale stării de slăbiciune a
clonelor. determinate de reacția acestora la ca-
racteristicile staționate și la condițiile climatice.
-	Frecvența mare a rupturilor de vânt (în
coroana ulterior refăcută, tulpina a rămas
înfurcită) la „Giorgione".
-	Prezența pontelor de Lyniantria dispar
(infestare slabă) este relativ variabilă la diferitele
clone testate.
4.	Concluzii
După sensibilitatea la cancerul plopului,
clonele observate în perioada 2000-2003 se pot
grupa în:
Rezistente: ..Bajdi II" (maghiară, imună în
vara-toamna 2000 și 2003. inactivă în vara-toam-
na 2001), „Baden 431" (germană, cu frecvența
cancerelor foarte mică în 2000 și 2003. cu
infecții inactive în vara-toamna 2001 și 2003);
Relativ rezistente: ..Harff", „I 214" (cu
frecvență redusă și intensitate foarte slabă în
toată perioada examinată);
5
Cu rezistență fluctuantă: „Donk" (relativ
rezistentă în porțiunile neafectate de uscare, dar
sensibilă în ochiurile de uscare). ..Lons" (rezis-
tentă în 2000. dar relativ sensibilă în 2001 și
2003. când frecventa infecțiilor active crește la
50-60%. doar intensitatea bolii fiind slabă).
..Dorskamp" (rezistentă în 2000. devine din ce în
ce mai sensibilă în anii următori. în 2003 având
cancere active la toți arborii, intensitatea bolii
fiind slabă la moderată). ..Grandis" (relativ sen-
sibilă în anii secetoși și moderat rezistentă în
2001). „Veronese" (rezistentă în 2000 și apoi re-
lativ sensibilă):
Relativ sensibile: „Bajdi /" și „I 45/51"
(constante în toți anii, cu cancere foarte
frecvente, dar cu intensitatea slabă a bolii). „Ro
16" (frecvența 60-90%. intensitatea FS-M.
active în anii secetoși 2000 și 2003):
Sensibile: „Rap". „Sacrau 79" (frecvență
mare și intensitate slabă. în unii ani chiar puter-
nică) și ..Giorgione" (foarte sensibilă în 2000-
2001. dar cu infecții active puține în 2003);
Foarte sensibile: ..Guardi". „Veneciano". „T
30". „Beaupre" (frecvență 100%. intensitate
BIBLIOGRAFIE
A b g r a I I . J. F.. S o u t r e n o n . A.. 1991: La fonii et
ses ennemis. CEMAGREF-DICOVA. 333-336.
I ! i e s c u . M.. Benea. V.. N i e o I a c . C„ 1993:
.V arme tehnice pentru cultura și protecția plopilor și sălciilor.
RAP Romsilva. ICAS. 97-117.
Chira. D.. I ă u t . L. C h i r a . F.. 2000: Cancerul bac-
teria» al foioaselor. în Simionescu. A. ji Mihalaehe. Gh. (ed.):
Protecția pădurilor. 547-549.
F i 1 a t. M.. C h i r a . D.. Chira. F.. Vals. S.. 2003:
puternică în toți anii).
în condițiile de la Turcoaia. la o vârstă
apropiată de cea a exploatabilității. dintre clonele
frecvent cultivate în România s-a reconfirmat că
„I214" este relativ rezistentă la cancer, iar „Ro
16" este relativ sensibilă. în timp ce „Sacrau ~9"
(cea mai productivă cionă din România) s-a
dovedit chiar ușor mai sensibilă decât „Ro 16".
Acest comportament diferit al clonei „Sacrau
"9" față de „1214" este un indiciu suplimentar al
diferenței genetice dintre cele două clone (pe
lângă adaptarea și productivitatea uneori sensibil
diferită ale acestora la diferite condiții
staționale). fapt nerecunoscut pe plan mondial
{..Sacrau 79" fiind considerată a fi identică cu „I
214". din care a fost desprinsă). în mod constant.
„1 45/51" a fost relativ sensibilă ia cancer.
Dintre clonele productive în Europa. Rap a
fost la fel de sensibilă ca „Sacrau "9". „Donk" a
avut un comportament contradictoriu, iar
„Beaupre" s-a dovedit foarte fragilă. Pentru ve-
rificarea comportamentului lor sunt necesare noi
teste. în cât mai multe condiții staționale.
Cercetări pentru introducerea in cultură de specii și clone de
plop și salcie eu potențial xilvoproductiv superior și rezistentă
sporită la adversități. Referat Șl.. IC AS.
P e l r e s c u . M.. 1971: Pseudomonas synnpae f. popul-
nea (Cancerul bacterian al plopilor). In Simionescu. A. (ed.):
Dăunătorii pădurilor. Ld. Ceres. 41-42.
Pinon. .1. V a I a d O n . A.. 1997; Comporlement des
eultivars de peupliers eommercialisables dans CI nion
Europeene vis-a-vis de cpteliptes părăsite;, maieurs. Inii Sci
For.. Elsevier. IXRA. 54 : 19-38.
Ing. Dănut CHIRA
Ing. Florentina CHIRA
I.C.A.S. Brașov
E-mail: chira^Trdsbv.ro
Dr. ing. Mihai FILAT
I.C.A.S. TULCEA
E-tnail: icastl'Ș x3m.ro
Poplar clones resistance to canker in the comparative culture of Turcoaia
. thsirad
Between 2000 and 2003 sensithity to bacteria! canker of 19 poplar clones have been observ ed in the comparative trial of I urcoaia.
settled in 1978 in the Danube periodica! tlooded holrn.
The tested clones have had the following resistance to bacteria! canker: resistant were..BajdiII"and ..Baden 431relative resis-
tanl were „Ilarii" and „1214"; variable resistance had „Donk " (generaily relative resistant but sensitive in some dy ing areas). „Lons".
„Dorskamp" and ..Veronese' (resistant only in the first year). „(jrandts" (relative sensitive in dry seasons and medittm resistant in
normal oue - 2001): relative sensitive: „Baidi I ... 145 51" and „Robusta 16"; sensitive: „Rap". „Sacrau ~9". and „(iiorpionc very
sensitive; „Guardi". „Veneziano". „T 30". „Beaupre" (maximum frequency. high inlensity in entire period).
In Turcoaia condilions. on exploitability age. among the frequent cullivated clones in Romania ../ 214" vvas relative resistant to
canker. whiie Robusta „Ro 16" vvas relative sensitive and „Sacrau "9" (the most productive in Romania) vvas sensitive. Ihe diffe-
rent comportment of „Sacrau ~9" and 214" is a supplementary sign ol'the genetic differentialion between the tvvo clones (besides
different adaptalion and productiv ity ofthe two clones in some site condilions) that is not internațional aecepted {..Sacrau ~9" being
eonsidered identicul with „1 214'3. Among the productive clones from Europe. „Rap" vvas as sensitive as .„Sacrau "9". „Donk" had
a fluctuate comportment. and „Beaupre" was very sensitive.
Keywords: bacterial canker; poplar clones; comparative trial, Romania.
6	REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Perdelele forestiere de
problematică, etape în
cepției despre perdele
“Agricultura, în război cu pădurea, luptă con-
tra propriilor ei interese "
M. Chirițescu-Arva. 1932
1.I	ntroducere
„In evoluția sa. depășind condiția de culegător
de fructe și vânător, omul a parcurs diferite etape,
dar succesele pe care le-a înregistrat au fost însoțite
tot timpul de aceeași greșeală. distrugerea vegetației
forestiere prin incendierea pădurilor pentru mărirea
suprafețelor agricole, prin pășunatul nerațional,
prin folosirea materialului lemnos drept combustibil,
în construcții sau pentru dezvoltarea industrială.
Prin inconsecvența unui popor care, pe de o parte,
cere păduri in stepă, iar pe de alta distruge pădurile
naturale sau create pe cale artificială" (Drăcea.
1936. în Giurgiu. 1995) s-a ajuns ca unele județe din
sudul țării noastre (Brăila. Ialomița. Teleorman etc.)
să dețină o suprafață păduroasă foarte redusă (numai
4-8%) în comparație cu procentul optim pentru aces-
te zone (20-25%). Retragerea hotarelor pădurii a fost
mai activă la șes. unde pășunatul și agricultura au
acționat succesiv, iar specia care a înregistrat cele
mai mari prejudicii, atât cantitativ, cât și calitativ, a
fost stejarul. Astfel, pădurile specifice silvostepei au
dispărut, iar cauza primordială a degradării fondului
forestier o constituie impactul antropic (Rădulescu.
1995). Bărăganul nu a fost o stepă bântuită de vânt și
de secetă, dar pe măsură ce s-au defrișat pădurile, au
crescut ariditatea câmpiei și frecvența secetei. încât
ritmul schimbărilor în această direcție este acum
mult mai rapid ca altădată (lonescu Șișești. 1964, în
Giurgiu. 1995).
In momentul de față nu le mai este peniiis
agricultorilor și silvicultorilor țării noastre să
privească nepăsători - înconjurați dc țările vecine în
care câmpiile sunt apărate de perdele de protecție -
cum secetele, vânturile, furtunile și alte adversități
de natură climatică dijmuiesc recoltele agricole,
aduc pagube economiei țării și ne viciază mediul de
viață. Trebuie să se treacă neîntârziat și cu toate
forțele la replantarea celor ce mai sunt necesare în
restul teritoriului (Lupe. 1991. în Giurgiu, 1995). în
așa fel încât agricultura să devină silvo-agricultură.
adică agricultură cu ajutorul pădurilor (Rubțov,
1947). “
protecție - istoric,
dezvoltarea con-
Maria - Magdalena Vasilescu
2.	Stadiul cunoștințelor în domeniu pe plan
mondial
2.1.	în Rusia
Numărul mare al anilor de secetă înregistrați în
Rusia în secolele al XVIII-lea (34) și al XlX-lea
(40) au făcut ca istoria perdelelor forestiere de pro-
tecție din această țară să fie bogată în evenimente
(Ciortuz. 1965).
Primele culturi în stepă și silvostepă au fost ste-
jăretele semănate în sudul Ucrainei în 1696 din
ordinul țarului Petru I (Lupe et al.. 1959).
în prima jumătate a secolului al XlX-lea.
Brinchen. cu ocazia întocmirii proiectului de împă-
durire a câmpurilor, propune crearea unor masive
păduroase sub formă de fâșii mai mult sau mai puțin
uniform repartizate, late de 2-6 km și lungi de 5-10.
chiar 20 km. Ideea a câștigat și mai mult teren după
1837 când au fost comunicate rezultatele privind
influențele favorabile ale masivelor păduroase
asupra culturilor agricole (pe proprietatea
Lomikovski). La scurt timp (1843-1844) s-a înfi-
ințat primul institut având ca scop principal
lucrările forestiere de luptă împotriva secetei (Lupe.
1947).
Prima încercare cu "perdele de pădure” s-a real-
izat în 1882. când pe terenul unui moșier (Karier)
din Kamenovatovca s-au instalat circa 80 ha de
perdele orientate pe direcția N-S și câteva pe
direcția E-V. iar în 1893 a apărut și prima lucrare
tipărită privind efectele favorabile ale acestor
perdele (Rubțov. 1947).
La început perdelele au fost late de zeci sau chiar
sute de metri, dar forma de fâșie s-a definit și mai
mult. în urma cercetărilor efectuate cu ocazia expe-
diției din stepele rusești (1892-1899) sub conduc-
erea profesorului Dokuceaev. După această expe-
diție au fost create trei stațiuni experimentale (Lupe.
1947; Rubțov. 1947) și s-au extins cercetările. în
1912 Morozov publicând lucrarea Culturi forestiere
in ocolul de experimentare Kamenaia Step.
Observ ații sistematice au început să se facă după
anul 1918, de către V.A. Bodrov, N.M. Gorșenin,
D.I. PanfUov. G.l. Matiakin etc. (Lupe, et al.. 1956).
între 1921 și 1941 au fost create 486.300 ha de
perdele de protecție împotriva vântului, iar la 20
octombrie 1948 a fost lansat Planul sovietic de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
7
transformare a naturii. în 1965. când acest plan lua
sfârșit, se prevedea ca în regiunea de stepă din
partea europeană a U.R.S.S. să existe peste 100.000
ha de perdele de stat instalate pe cumpenele de apă
și de-a lungul apelor și peste 6.000.000 ha de
perdele de protecție pe terenurile agricole (Ciortuz.
1965).
Complexul de măsuri (D.K.V.) elaborat de
cercetătorii ruși Dokuceaev-Kostâcev-Viliams a fost
important pentru noi. deoarece prin metodele și acți-
unile pe care le propunea, se preconiza realizarea
unui regim de umiditate mai ridicat. Metoda
Lâsenko de instalare a perdelelor forestiere (cu
însâmânțarea în cuiburi a ghindelor de stejar) a fost
încercată și la noi, dar ulterior s-a abandonat, rezul-
tatele fiind nesatisfăcătoare.
Efectele perdelelor forestiere de protecție nu au
întârziat să apară, iar profesorul Vâsoțki studiind
perdelele plantate la Kamenaia Step în 1893, con-
stata: "x-a schimbai clima stepei, s-a schimbat totul,
s-au schimbat recoltele " (Rubțov. 1947),
Dintre primele observații ale cercetărilor ajunse
la noi prin traduceri (Rubțov. 1947). sunt:
-	media vitezei anuale a vântului scade cu 29%
(cercetări efectuate timp de 15 ani la școala agricolă
Harcov);
-	precipitațiile atmosferice din stepa cu
perdele sunt cu 14% mai mari decât în stepa
deschisă:
-	zăpada se acumulează între perdele (cele mai
vechi măsurători s-au efectuat în anii 1901-1902 și
1902-1903. în perdele de 1,5-3 m înălțime, cu vârs-
ta de 3-9 ani);
-	în perdele zăpada se topește cu 17-41 zile mai
târziu decât în stepa deschisă:
-	până la adâncimea de 50 cm solul are un maxim
de umezeală în aprilie și un minim în august față de
stepa deschisă: de la această adâncime mai jos nu s-
au observat diferențe:
-	umiditatea atmosferică relativă a fost de
69.3% între perdele și 66.7% în stepa deschisă:
influența este mai pronunțată cu cât aerul este
mai uscat;
-	procentul mai ridicat de humus în spațiul apărat
de perdele s-ar datora după unii cercetători faptului
că perdelele au proprietatea de a opri norii de praf
aduși de vânt, între perdele, la fel și zăpada;
-	recolta din stepa dintre perdele este în anii sece-
toși de 2-3 ori mai mare decât în stepa deschisă, în
anii mijlocii cu 20-30% mai mare, iar în anii ploioși
diferențele sunt neînsemnate.
2.2.	în alte țări
Perdele forestiere de protecție s-au instalat și în
alte țări din Europa, cât și în S.U.A., Canada.
Japonia etc.. însă tară să se atingă amploarea celor
din Rusia.
în Olanda, cercetările referitoare la influențele
exercitate de perdelele forestiere de protecție au fost
urmărite de van der Linde (1955). Hellings și
Kooinen (1957). Van Rhee (1957 și 1959) și au vizat
influența adăpostului creat de perdele asupra
livezilor de meri. peri, dar și asupra culturilor de
fasole verde, căpșuni, secară (van der Linde, 1967).
în Danemarca, efectul adăpostului datorat
perdelelor de protecție asupra recoltelor de secară,
grâu, orz. sfeclă de zahăr, napi, cartofi, lucernă, tri-
foi, graminee, mere, căpșuni a fost cercetat de
Andersen (1943). Fransen (1942). Dullun și Fich
(1947). Kreutz (1952) etc.. iar în Germania, rezul-
tate pozitive privind producția agricolă pe terenurile
împerdeluite au obținut Kreutz (1952). Bender
(1955), Bringmann și Kaiser (1955), Miiler (1956).
Hanke și Kaiser (1956 și 1957) în culturi de secară,
grâu, alac. orz. ovăz, cartofi, sfeclă de zahăr și sfe-
clă furajeră, fasole pitică, soia, varză, tutun, ardei
(van der Linde. 1967).
Culturile de grâu la adăpostul perdelelor de pro-
tecție din Sardinia (Italia) au fost urmărite de Pavari
și Gasparini (1943). Pavari (1956) în timp ce în
Cehoslovacia, Smolik (1947) a constatat creșterea
recoltelor la culturile de grâu aflate la adăpostul
perdelelor (van der Linde. 1967).
Cercetarea influențelor exercitate de perdele a
fost realizată în Ungaria de Babos (1951). în
Bulgaria de Georgiev (1960). dar și în Macedonia
etc. (Lupe, 1981).
în S.U.A., Bates (1911, 1944 și 1948), Metcalf
(1936). Stoeckeler și Williams (1949) au cercetat
culturile de grâu, porumb, lucernă. bumbac, lămâi,
aflate la adăpostul perdelelor de protecție (van der
Linde, 1967), însă planul de perdeluire a câmpurilor
din vestul S.U.A. (Planul Roosevelt). deși elaborat
în 1935. nu a reușit, lucrările decurgând într-un ritm
foarte lent (Ciortuz. 1965).
în preeriile Canadei, din 1921 până în 1934 au
fost create circa 23.000 ha de perdele (Rubțov.
1947), iar Staple și Lehane (1955) au urmărit influ-
ențele acestora asupra culturilor de grâu (van der
Linde. 1967).
în Japonia, problema este mult mai recentă,
lucrările de împerdeluire începând după al 2-lea
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 •Nr.6
război mondial (Simion. 1997).
In aceste țări cercetările au vizat toate influențele
pe care le exercită perdelele forestiere de protecție
(asupra vântului, radiației și temperaturii, umidității
relative și evapotranspirației. precipitațiilor solide și
lichide, umidității solului etc.). încercându-se chiar
să se determine lățimea zonei pe care se face simțit
efectul adăpostului în câmp. într-un tunel aerodi-
namic. Concluziile acestor cercetări sunt reco-
mandări practice privind lățimea perdelelor, distanța
dintre perdele pentru diferite tipuri de culturi agri-
cole (van der Linde. 1967).
Astăzi, cercetări legate de perdelele forestiere de
protecție se realizează cu continuitate de Montana
State University. lovva Department of Natural
Resources și lovva State University în S.U.A.. de
M.R.N.Q. (Ministere des ressources naturelles du
Quebec) și P.F.R.A. (Prairic Farm Rehabilitation
Administration) în Canada, de Universitatea din
Moscova în Rusia, etc.
3.	Problematica perdelelor forestiere de pro-
tecție la noi în țară
Pentru că în țara noastră interesul acordat
perdelelor forestiere de protecție a variat în timp și
spațiu, trebuie precizat încă de la început faptul că
problematica perdelelor va fi tratată pe trei etape
(tabelul 1) surprinse de autorul lucrării prin
analizarea evenimentelor care s-au succedat.
Etapa 1. de orientare și de expunere a prob-
lemelor privind culturile forestiere in canele semi-
aride (până in 193").
Necesitatea perdelelor forestiere de protecție a
fost sesizată în 1860 și acestea au fost realizate pen-
tru prima dată sub formă de "plantații de adumbrire
contra vântului" de marele agronom Ion lonescu de
la Brad. în anii 1870-1872 (Giurgiu. 1995). Până la
Tabelul 1
Etape în problematica perdelelor forestiere de protecție la
noi în țară
ETAPA 1	E I'APA a 11-a	ETAPA a 111-a
- orientarea și expunerea problemelor privind culturile forestiere în zonele semiaride	- realizarea de perdele forestiere de protecție pe baze științifice - apariția celor mai importante studii și cercetări	- sistarea și defrișarea perdelelor - stagnarea cunoașterii -reluarea problemei
Planul de împădurire a Bărăganului	Stațiunea silvică Bărăgan	Legea 83'1993: Legea 289'2002
[1860	1906	1937)	[1937	1946	1961)	[1961... 1993	2002	
această dată s-au remarcat doar încercările de împă-
duriri artificiale prin semănături la stejar ("dumb-
răvile roșii") făcute de Ștefan cel Mare în a doua
jumătate a secolului al XV-lea în Moldova, la
Cotnar și Botoșani, precum și împăduririle pe
nisipurile din sudul Olteniei, la Băilești (1852) și
mai târziu la Desa (1860-1870). Pătulele și Dincea
(1872-1878). Sadova (1886-1898) (Lupe et al..
1959).
Referatul și proiectul de lege „pentru plantarea
de păduri in județele Brăila și Ialomița" întocmite
de Ion Ghica la 6 mai 1860. reprezintă primele acte
oficiale elaborate în sprijinul împăduririlor în zonele
afectate de secetă (Lupe, 1956).
în 1880 moșierul Stănculeanu a instalat primele
perdele de protecție în județul Ialomița (Rubțov.
1947). iar în 1881. B. Pizu propunea „niște lungi
perdele de protecție intre dealuri și munte" pentru
combaterea crivățului în Câmpia Română (Giurgiu.
1995).
înainte de primul război mondial au apărut în
Revista pădurilor (Danilescu. 1894. Belinschi.
1902. Gheorghiu. 1903. Crăciunescu. 1904. în
Lupe. 1956) articole referitoare la necesitatea
perdelelor în stepă și silvostepă. dar și referitoare la
posibilitatea împăduririi nisipurilor mobile.
După seceta din 1890. D.R. Rusescu a demon-
strat științific oportunitatea împăduririi Bărăganului
în lucrarea Nesiguranța recoltelor agricole in
România (1904), care și astăzi rămâne în actualitate
(Giurgiu. 1995).
D.R. Rusescu. primul cercetător care a făcut ast-
fel de observații înainte de 1900. a trezit interesul
altor cercetători (E. Murgoci. P. Enculescu și M.
Protopopescu-Pache) și a stabilit linia până la care
se pot efectua împăduririle în Bărăgan (Rubțov,
1947).
în 1906. an bogat în evenimente, sunt de remar-
cat lucrarea lui D.R. Rusescu Cestiunea împădurir-
ilor artificiale în România, studiul și harta apelor
freatice, dar și Planul general de împădurire a
Bărăganului (Lupe. 1956). Datorită mișcărilor
sociale din anul 1907 și războaielor din 1913 și
1916-1918. plan-
ul de împădurire
din 1906. deși
aprobat și premiat
cu Medalia de
Aur a Expoziției
Economiei
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
9
Naționale din 1906. nu a fost realizat decât pe
terenul câtorva proprietăți agricole mari (Lupe,
1986).
în 1907. l.St. Murat. în cadrul Institutului
Meteorologic din București, a întocmit un referat
privind influența pădurilor asupra vitezei vântului.
Acesta a însemnat și trecerea de la etapa de lămurire
și orientare la o etapă superioară de elaborare a
soluțiilor concrete. Astfel. în perioada 1914-1916 au
fost instalate 3-4 perdele de-a lungul căii ferate
Cioara-Dudești, în județul Brăila, iar în 1924 pe
moșia Berteștii de Jos (proprietate a succesiunii G.
Știrbei) au fost create perdele pure de salcâm de jur
împrejurul moșiei.
Tot după război s-au mai instalat 3-4 perdele
având 15-30 m lățime și la distanța de 1 km una de
alta, pe proprietatea satului Istrița. județul Buzău,
precum și perdele de salcâm pentru protecția căii
ferate Ciuhiița-Călărași.
Secetele din 1928 - 1929 și 1933 - 1935 au adus
o opinie favorabilă creării perdelelor forestiere, ast-
fel că, în 1929, în județul Buzău marii proprietari au
instalat perdele de salcâm contra vânturilor domi-
nante pe 3 - 4 ha. iar acțiunea a continuat în
1932 - 1936. In județul Brăila, în perioada
1933 - 1937. au fost create 89 ha de perdele pe
islazurile comunale, iar în Ialomița. între 1937 și
1939. circa 425 ha perdele de salcâm pe islazuri și
circa 40 ha pe loturile agricole (Rubțov. 1947).
Astfel, s-au instalat mai mult de 1000 ha de
perdele forestiere de protecție în perioada
1906 - 1935 la Dâlga. Mărculești, Rușețu.
Râmnicelu. Poarta Albă, Ciocârlia. Zorleni etc.
(Giurgiu. 1995).
în 1936. cu ocazia semicentenarului Societății
„Progresul Silvic". M. Drăcea. Gh. Agapie. St.
Bărbulescu. St. Rubțov au demonstrat oportunitatea
acestui mijloc silvic pentru ameliorarea condițiilor
de mediu (Giurgiu. 1995).
Etapa a Il-a (1937-1961) a marilor realizări în
domeniul perdelelor forestiere de protecție, cu două
faze: 1937-1948 și 1948-1961
O primă rețea de perdele concepută după indi-
cațiile și rezultatele obținute în alte țări (Rusia și
America de Nord), s-a înființat abia în anul 1937. pe
moșia ing. M. Petcuț în corn. Schitu, jud. Constanța.
în 1938. la inițiativa lui Gh. lonescu Șișești. a
luat ființă Stațiunea experimentală silvică Dobrogea
(la Schitu), iar prin decizia nr. 895 din 11 ianuarie
1938 M. Petcuț este delegat ca „în conformitate cu
art. 158. pet. 6, din Legea pentru organizarea și
încurajarea agriculturii, să urmărească lucrările în
legătură cu precizarea tehnicii perdelelor de pro-
tecție. "
Institutul de Cercetări și Experimentale
Forestieră (I.C.E.F.) folosește terenul d-lui
Stănculeanu pe moșia sa din satul Cuiuchioi. înfi-
ințând al doilea centru de experimentare. La
Cuiuchioi. plantarea a început încă din 1936 . iar
rețeaua a fost completată în 1938 și 1939-1940.
Lucrările nu au mai putut fi continuate și urmărite,
moșia împreună cu Cadrilaterul fiind cedate
Bulgariei în urma Convenției de la Craiova (Lupe.
1947).
în punctele Schitu și Cuiuchioi s-au realizat
primele cercetări științifice din țara noastră în
materie de perdele de protecție și s-au obținut
primele rezultate pe baze științifice în legătură cu
efectele perdelelor de protecție asupra microclimei.
solului și recoltelor agricole.
Lucrările apărute în această perioadă conțin. în
general, informații preluate de la cercetătorii ruși,
dar și primele din concluziile cercetărilor de la noi:
■	în 1937 M. Petcuț și C.D. Chirilă propun “benzi
și blocuri de păduri” în lucrarea împăduririle în
sprijinul agriculturii:
•	In 1941 apare Geneza solurilor de stepă, autor
C.D. Chiriță;
•	în 1942 At. Haralamb prezintă criteriile de
instalare a perdelelor din S-V Transnistriei:
■	în 1943 apare lucrarea Influența perdelelor
forestiere asupra factorilor meteorologici, solului și
culturilor agricole în Rusia, după V.A. Bodrov.
autor 1. Lupe;
•	în 1947, I. Lupe realizează prima sinteză a
cercetărilor efectuate până în anul 1945. Experiențe
cu perdele forestiere in România în perioada 1937-
1945:
■	Tot în 1947 apare lucrarea lui St. Rubțov.
Contrihuțiuni la problema perdelelor forestiere din
România.
Rezultatele acestor cercetări constau în
numeroase precizări în legătură cu efectele
perdelelor asupra masei verzi de lucerna. asupra
înmagazinării zăpezii, dar și în legătură cu speciile
forestiere indicate în stepe (în funcție dc tipul de
sol) și precizări privind distanțele dintre perdele și
lățimea acestora (pentru Bărăgan).
Această perioadă a însemnat un salt calitativ
privind cunoașterea criteriilor de instalare a
perdelelor, dar cele mai mari realizări științifice s-au
10
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
obținut în perioada următoare (după 1948) (Lupe.
1956).
In 1943. mareșalul Antonescu a semnat
Decretul-lege nr, 418 privind întregirea domeniului
forestier și. pentru prima dată, s-a instituționalizat
acțiunea de înființare a perdelelor forestiere de pro-
tecție. fiind transferate de la moșia armatei la
l.C.E.F. 1222 ha de teren, la Jegălia în Bărăgan,
unde. în 1946 s-a înființat stațiunea pentru cercetare
în domeniul perdelelor forestiere de protecție
(Giurgiu. 1995).
O fructuoasă colaborare între silvicultori și
agronomi s-a realizat după 1949, când președintele
Academiei Române, profesorul Traian Săvulescu.
atunci director al Institutului de cercetări agronom-
ice și ministru al agriculturii a dispus ca la toate
stațiunile experimentale agricole să se planteze
perdele în colaborare cu l.C.E.F. și să se întreprindă
studii, cercetări și experimentări pentru precizarea
tehnicii și eficienței perdelelor, iar la academie a
înființat colectivul Dokuceaev-Kostâcev-Viliams
(Lupe, 1986).
Până în anul 1954 s-au mai creat perdele la stați-
unile experimentale agricole și silvice de la
Mangalia. Gara Jegălia. Valul lui Traian. Mărculești.
Chișcani. Moara Domnească. Studina. Lovrin.
Cenad. Ceanu, Câmpia Turzii și Târgu-Frumos. în
afara acestora au fost instalate și perdele izolate sau
grupate câte 2-3 în punctele de sprijin de la
Tulucești. Măicănești. Boldu. Nanov-Alexandria și
Giubega. realizate în numeroase variante. în
suprafață de peste 200 ha.
în anii 1960-1961 s-a inițiat o experiență la
scară de producție cu perdele de protecție a câmpu-
lui la 8 unități agricole etalon din Dobrogea și
Bărăgan (Lupe, 1986).
în perioada 1948-1961 au apărut numeroase
studii și cercetări referitoare la necesitatea, condiți-
ile și modul de amplasare, tehnica de instalare,
îngrijire și conducere, compoziția și structura
perdelelor, dar și referitoare la influența acestora
asupra vântului, solului, faunei, culturilor și pro-
ducției agricole (Lupe, 1991). Astfel, se pot
menționa:
•	In 1949 a apărut volumul îndrumări tehnice în
silvicultură, cu un capitol intitulat Culturi forestiere
cu destinație specială, care tratează problema
perdelelor, inclusiv executarea pe teren a acestora:
•	în 1950. la l.C.E.F. s-au studiat modalitățile de
pregătire a solului în vederea instalării perdelelor
forestiere de protecție în zona Canalului Dunăre-
-Marea Neagră;
•	Tot în 1950 a apărut lucrarea Perdele forestiere
în zona semiaridă. autor A.E. Diacenco:
■	în 1951 I. Lupe și V. Jianu au adus contribuții la
stabilirea criteriilor de așezare a perdelelor
forestiere de protecție:
■	In 1952 1. Lupe și S. Pașcovschi au redat con-
cluziile cercetărilor privind indicarea ecotipurilor de
cvercinee recomandate în perdelele de protecție în
lucrarea Contribuții la cunoașterea ecotipurilor
speciilor de Ouercus și comportările lor în
perdelele forestiere de protecție;
• în același an a apărut valoroasa lucrare a lui I.
Lupe. Perdelele forestiere de protecție și cultura lor
în câmpiile R.P.R . pentru realizarea căreia au fost
utilizate date din toate rețelele de perdele instalate
până la acea dată:
•	In 1953 C.C. Georgescu, I. Lupe. 1. Catrina au
publicat rezultatele cercetărilor referitoare la influ-
ența perdelelor forestiere asupra transpirației la cul-
turile de mei și floarea soarelui din cadrul Stațiunii
Bărăgan;
■	Tot în 1953. E. Costin și alți colaboratori, sub
îndrumarea lui 1. Lupe au analizat culturile silvice
de protecție posibile în cadrul complexului D.K.V.;
■	în același an I. Lupe a elaborat volumul de
îndrumări tehnice Perdelele forestiere de protecție a
câmpului'.
•	în 1954 E. Costin a cercetat problema ame-
liorării condițiilor climatice în zonele secetoase prin
raportarea la lucrările realizate în U.R.S.S.;
■	în același an. C.C. Georgescu, I. Lupe, 1.
Catrina și Gh. Marcu au studiat la Stațiunea Bărăgan
influența perdelelor forestiere de protecție asupra
umezelii solului din imediata apropiere:
•	Tot în 1954 au apărut lucrările Cercetări în
legătură cu tehnica de creare a perdelelor de pro-
tecție și Studiul condițiilor de instalare a culturilor
forestiere de protecție in Dobrogea. autor I. Lupe:
•	în anul 1954 s-au publicat rezultatele
cercetărilor realizate de Gh. Mihai privind studiul
solurilor din platforma dobrogeană, destinate cul-
turilor forestiere prin aplicarea complexului D.K.V.,
dar și cele ale grupului de lucru Chiriță-Ceuca-
Avramescu în legătură cu ameliorarea și lucrările
solului în Stepa Dobrogei centrale. în cadrul
aceluiași complex, iar V. Discuțeanu a publicat
lucrarea Din practica perdelelor de proiecție din
Dobrogea;
• Succesul obținut de C.I. Popescu, autorul tezei
de doctorat Condiții de instalare a perdelelor
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
II
forestiere de protecție a câmpului in Oltenia, dar și
studiile anterior menționate au făcut ca 1954 să fie
anul cu cele mai mari realizări în domeniul
perdelelor forestiere de protecție;
• în 1955. I. Catrina și Gh. Marcu au publicat
contribuțiile lor la cunoașterea influenței perdelelor
forestiere asupra umezelii solului în câmpul vecin,
dar și asupra viilor de pe nisipurile mobile din sudul
Olteniei;
■ Tot în 1955 a apărut în Manualul inginerului
forestier un capitol scris de I. Lupe și intitulat
Culturi forestiere de protecție:
■	în 1956 I. Lupe. I. Catrina și Gh. Marcu au
prezentat influențele perdelelor de protecție asupra
recoltelor de grâu și ovăz în Bărăgan și Dobrogea pe
baza cercetărilor efectuate în anii 1952 și 1953:
■	în 1957 I. Lupe. St. Mihail. P. Sabie și N.
Drăguț au adus contribuții la cunoașterea influenței
perdelelor de protecție asupra culturilor de păioase
în Dobrogea. iar I. Lupe a contribuit la cunoașterea
producției de fructe în perdelele de protecție a câm-
pului;
• în același an, A. Chirițescu a publicat
Necesitatea perdelelor de protecție în Dobrogea:
• în 1960 au apărut studiile Metode agrotehnice
pentru sporirea producției agricole în Bărăgan, dar
și pentru alte zone (Oltenia. Muntenia, etc.), cu
recomandarea perdelelor forestiere de protecție din
partea agronomilor.
în anul 1960 s-au analizat rezultatele introducerii
perdelelor forestiere de protecție și au fost con-
statate următoarele:
-	perdelele forestiere de protecție, modificând
microclimatul, au îmbunătățit condițiile de creștere
și dezvoltare a culturilor agricole până la o distanță
de 20-30H (H=înălțimea medie a perdelei) sub vânt
și 5-I2H în partea din vânt prin: modificarea radi-
ației solare din imediata apropiere pe distanța 1-2H.
micșorarea cu 1-4°C a amplitudinilor diurne ale
temperaturii aerului ți cu l-2°C a celei anuale,
reducerea vitezei vântului cu 31-55% în partea adă-
postită și cu 10-15% în cea expusă, reținerea zăpezii
căzute direct pe distanța 25-30H și a celei trans-
portate de vânt din terenurile deschise pe distanța de
6-1 OH, reducerea evaporației cu până la 30%.
sporirea umidității aerului la suprafața culturilor cu
3-5%;
-	perdelele forestiere au îmbunătățit condițiile de
fertilitate și conservare a solului prin reducerea
scurgerii de apă pe versanți. a eroziunii, reducerea
până la oprirea deflației pe nisipuri și soluri ușoare;
-	procentul buruienilor care infestează terenurile
de cultură s-a redus, perdelele funcționând ca ade-
vărate bariere împotriva răspândirii acestora:
-	perdelele au creat condiții pentru combaterea
mai eficientă a dăunătorilor animali și insectelor
prin concentrarea lor pe spații mai restrânse și prin
cuibărirea păsărilor insectivore;
-	apicultura a beneficiat de condiții de dezvoltare
mai bune în cazul câmpurilor împerdeluite;
-	s-au înregistrat rezultate pozitive în ceea ce
privește recoltele agricole:
-	perdelele forestiere de protecție au furnizat can-
tități însemnate de lemn și fructe comestibile, frun-
ze de dud;
-	după instalarea perdelelor, efectivele de vânat
au crescut, animalele beneficiind de condiții favora-
bile;
-	perdelele au avut o influență bună asupra
condițiilor de muncă din câmp. etc. (Lupe. 1991. în
Giurgiu. 1995).
Etapa a HI-a. după 1961. cuprinde i faze: făcu
sistării acțiunii de imperdeluire și defrișării
perdelelor (1961-1962). faza stagnării cunoașterii
in domeniu! perdelelor forestiere (până în 1989) și
faza reluării problemei (după 1989)
Cu toate că efectele pozitive ale perdelelor
forestiere de protecție au fost evidențiate și cuantifi-
cate, prin H.C.M. nr. 257 și 385 din 1962 s-a oprit
plantarea acestora, cele existente fiind defrișate
aproape în totalitate. Au rămas nedefrișate numai
perdelele de la Cean și o parte din cele de la Târgu-
Frumos și Moara Domnească.
Plantarea perdelelor s-a reluat după anul 1970
însă numai pe nisipurile mobile din sudul Olteniei și
în anul 1989 în Câmpia Șiretului Inferior și în
Depresiunea Elanului.
în plus, din 1971 s-au reluat manifestările științi-
fice și publicistice prin câteva dezbateri ale proble-
mei (Lupe. 1991. în Giurgiu. 1995).
După 1989 Societatea Progresul Silvic are mer-
itul de a fi contribuit la renașterea ideii pedelelor
forestiere de protecție, printr-o dezbatere la care I.
Lupe a adus cele mai solide argumente științifice
pentru reintroducerea lor în România.
Multe din perdelele forestiere de protecție a solu-
lui din sudul Olteniei, ca și numeroase perdele de
protecție a căilor de comunicație au fost distruse
prin tăieri în delict (Giurgiu. 1995).
în perioada 1993-1996 a existat cadrul legislativ
necesar înființării perdelelor forestiere de protecție.
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Este vorba despre întocmirea și adoptarea
Programului de măsuri pentru prevenirea efectelor
cu caracter de calamitate survenite in perioada
1992-1993 in Câmpia Română, in județele
Mehedinți. Dolj. Olt și Teleorman și de promulgar-
ea Legii nr. 83/1993 referitoare la sprijinul acordat
de stat producătorilor agricoli, care, la aii. 6,
prevedea posibilitatea ca toii deținătorii de terenuri
agricole, persoane fizice și juridice, care doresc să
schimbe destinația unei părți din terenul agricol în
pădure, să beneficieze de sprijinul integral al statu-
lui pentru lucrările de împădurire necesare și să
rămână proprietari pe pădurile sau perdelele
forestiere respective. cu condiția ca acestea să fie
gestionate cu respectarea regulilor silvice în așa fel
încât să-și exercite rolul de protecție pentru care au
fost înființate. în această perioadă, la nivel național,
au fost împădurite circa 4000 ha. După 1997.
nemaiexistând baza legală, din cauza abrogării
Legii nr. 83/1993. acțiunea a fost sistată.
Strategia de dezvoltare a silviculturii elaborată
în 1995 de Ministerul Apelor. Pădurilor și Protecției
Mediului prevede 2 alternative de realizare a
perdelelor:
-	exproprierea terenurilor necesare cu despăgu-
birea proprietarilor de terenuri agricole, iar insta-
larea perdelelor și gestionarea lor să se facă prin
unitățile Romsilva existente sau de către primării:
-	acordarea de subvenții proprietarilor particulari
sau fermelor agricole pentru crearea și îngrijirea
perdelelor de protecție, cu compensarea anuală, de
către stat, a recoltelor aferente suprafețelor ocupate
de perdele, acordarea gratuită a materialului de
împădurire și asistenței tehnice de către Romsilva.
în decembrie 2002. la inițiativa deputatului M.
lanculescu. a fost promulgată Legea perdelelor
forestiere de protecție, constituind o premisă pentru
extinderea suprafeței de pădure în România și pen-
tru asigurarea unui echilibru ecologic stabil la scară
globală.
Lucrările și cercetările din această etapă, majori-
tatea din ultima fază la care asistăm și astăzi, au
relansat interesul pentru perdelele forestiere de pro-
tecție. Astfel, se pot aminti:
•	Lucrările lui 1. Lupe Culturi forestiere de pro-
tecție și mediu! înconjurător! WQ) și Perdele
forestiere de protecție și solul agricol (1986) prin
care autorul a încercat menținerea problemei în
actualitate;
•	în 1990. în cadrul volumului îndrumări tehnice
pentru silvicultură, I. Neșu a prezentat pentru
diferite tipuri de perdele metodele de regenerare,
îngrijire și ameliorare a structurii perdelelor
forestiere de protecție:
•	în 1992, în cadrul Institutului de Biologie, s-au
realizat cercetări asupra zoofaunei edafice. epigeice
și din coronamentul perdelelor de protecție
amplasate în Stațiunea Experimentală Bărăgan:
•	în același an. E. Popescu a susținut teza de doc-
torat cu titlul: Comportarea principalelor specii de
arbori în rețeaua de perdele antierozionale Cean in
raport cu condițiile staționate și tipul de cultură;
■ Primele măsuri pe plan legislativ au fost solici-
tate în 1998 de ing. 1. Neșu în lucrarea Perdele
forestiere de protecție a câmpului care prezintă
influențele perdelelor forestiere de protecție a câm-
pului. modul de vegetație al acestora în Oltenia.
Dobrogea. Bărăgan și tehnica de instalare a
perdelelor;
•	în 2001 E. Popescu și F. Popescu au publicat
Considerații asupra istoriei perdelelor forestiere de
protecție în România in perioada 1860-2001. cu
propuneri de îmbunătățire a inițiativei parlamentare
privind includerea în lege și a perdelelor forestiere
de protecție a pășunilor;
■ în 2003 au apărut articolele Perdelele forestiere
de protecție - o problemă de mare actualitate, autor
M.M. Vasilescu și Contribuții privind influența
perdelelor forestiere de protecție asupra vântului în
Câmpia Boianului. același autor.
4. Concluzii
Astăzi este necesară mai mult ca oricând reînfi-
ințarea perdelelor forestiere de protecție acolo unde
acestea au fost distruse sau înființarea acestora
acolo unde nu au existat (cum este cazul Câmpiei
Munteniei de Vest în care au început să apară nuclee
de deșertificare).
La nivel național, suprafața de teren arabil care
necesită a fi protejată prin perdele forestiere este de
cca. 7.5 mii. ha. din care 3.4 mii. ha în urgența I.
Aceasta înseamnă că suprafața efectivă ocupată de
rețelele de perdele trebuie să fie de 300.000 ha. din
care 140.000 în urgență I.
Istoria ne-a arătat că se poate izbuti, iar acum
avem suportul oferit de Legea perdelelor forestiere
de protecție I
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 9 2004 • Nr.6
13
Bibliografie
C iortuz, I.. 1965: Ameliorați! silvice. Partea a 2-a.
Ameliorarea terenurilor cu deficit de apă. Institutul Politehnic
Brașov. 102 p.
Giurgiu. V.. ș.a.. 1995: Protejarea si dezvoltarea
durabilă a pădurilor României. Editura Arta Grafică. București.
400 p.
lanculescu. M..1995: Acțiuni ale Ministerului
Apelor. Pădurilor și Proiecției Mediului, pe linia strategiei de
protejare, conservare și dezvoltare a pădurilor. în: Revista
Pădurilor, nr. 1. p. 2-9.
L i n d e . R„ 1967: Arbori in afara pădurii. în: Influente
exercitate de pădure asupra mediului. F.A.O.. București, p. 145-
208.
Lupe. I.. 1947; Experiențe cu perdele forestiere in
România în perioada 1937-1945. Imprimeria Națională.
București. 31 p.
Lupc.LI.Catrina.Marcu. Gh„ 1956: Influența
perdelelor de protecție asupra recoltelor de grâu și ovăz in
Bărăgan și Dobrogea în anii 1952-1953. în: Buletin științific.
Secția de Biologie și Științe Agricole, voi. VIU. p, 199-208.
Lupe. L. 1956: Din istoria culturilor forestiere de pro-
tecție în R.P.R. în: Revista Pădurilor, nr. II. p. 757-760.
Lupe. I.. Rădulescu. M„ V o i n e a. FI. 1959:
Tipuri de culturi forestiere pentru stepă și silvostepă. Editura
Agro-Silvică dc Stat. București. 96 p.
L u p e . I.. 1981: Perdelele forestiere de protecție. în; C.
Chintă (sub red.). Pădurile României. Editura Acad. R.P.R..
București, p. 411 -420.
Lupe.!.. 1986: Pădurea și agricultura: trecut, prezent și
viitor. în: V, Giurgiu (sub red.). Pădurile noastre: ieri, astăzi,
mâine. I.C.A.S.. seria a ll-a. București, p. 107-121.
N e ș u . 1.. 1990: Metode de regenerare. îngrijire și ame-
liorare a structurii perdelelor forestiere de protecție. în:
îndrumări tehnice pentru Silvicultură. Ministerul Apelor.
Pădurilor și Mediului înconjurător. București, p. 75-82.
N e ș u . I.. 1999: Perdele forestiere de protecție a câmpu-
lui. Editura „Star Tipp". Slobozia. 184 p.
P o p e s c u . E.. P o p e s c u . F„ 2001: Considerații
asupra istoriei perdelelor forestiere de proiecție în România în
perioada 1860-200!. în: Revista de Silvicultură, nr. 13-14. p.
103-1II.
Rădulescu. I. Gh.. 1995: Pădurea și mediul în S-l'
României. Editura POPA’ART. Timișoara. 194 p.
Rubțov. Șt.. 1947: Contribuțiuni la problema
perdelelor forestiere din România. Editura autorului. Târgu-
Mureș. 176 p.
Simion. D.. 1997: Scurtă prezentare a specificului
forestier japonez, cu referiri asupra perdelelor forestiere de
protecție. în: Revista de Silvicultură, nr. 2. p. 50-54.
Asist, ing. Maria - Magdalena VASILESCU
Universitatea „Transilvania" Brașov
Șirul Beethoven I
500123 Brașov
E-mail: vasilescumm@unitbv.ro
The shelterbelts - history, issues, stages of their development
Abstract
The paper is a synthesis of accomplishments in the fieid of shelterbelts at both world and Romanian level. Its main task is to out-
line the studied topic as well as the areas where research activities have been carried oul.
The present situation of this fieid ofters us a substanțial support in designing the eslablishmcnt of shelterbelts. Such task is much
easian io fulfil since the relcase of The Forest Shelterbelts Law in 2002.
Keywords: drought, forest shelterbelts, shelterbelt infuences, techniques of shelterbelt establishment.
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Bazele gospodăririi durabile a
temelor forestiere
Gospodărirea durabilă a ecosistemelor este
definită ca intersecția dintre cerințele populației
actuale și viitoare și ceea ce poate produce biologic
și fizic un ecosistem în anumite condiții date. într-o
reprezentare schematică putem exprima
gospodărirea durabilă a unui ecosistem natural sau
seminatural ca intersecție a două mulțimi;
A = mulțimea cerințelor societății actuale și ale
generațiilor viitoare
B = mulțimea producției posibile biologic și fizic
pe termen lung
ecosis-
lon BARBU
Fig. 2. Reprezentarea schematică a producției (dobânzii)
pe care o realizează un fond de producție (financiar) într-o
perioadă de timp
Ecosistem durabil ArvB
Fig. I. Reprezentarea schematică a gospodăririi durabile a
unui ecosistem
Această intersecție A n B trebuie văzută în
dinamică, deoarece atât mulțimea A cât și B sunt în
continuă schimbare. In funcție de presiunea pe care
mulțimea A o exercită asupra mulțimii B putem
identifica următoarele situații:
-	degradarea ecosistemului - caracterizată prin
reducerea capacității ecosistemului de a asigura
durabil bunurile și serviciile pentru care a fost con-
ceput;
-	restaurarea ecosistemului - caracterizată prin
creșterea capacității sistemului de a produce durabil
bunuri și servicii după o perioada de degradare
rezultată în urma acțiunii factorilor naturali (pertur-
batori) sau antropici (de management);
-	ecosistem echilibrat - sinonim cu ecosistem
durabil.
Un alt exemplu care sugerează gestionarea dura-
bilă se referă la dobânda pe care un depozit de bani
din bancă (fond) o poate aduce proprietarului.
Proprietarul poate beneficia în fiecare an de
dobândă la infinit (fără a ataca fondul).
In măsura în care an de an proprietarul extrage o
valoare mai mare decât dobânda, fondul se reduce și
în scurt timp dispare cu toate consecințele previzibile.
I
F, = fondul anual
D=D.-D; dobânda anuala
Fig- 3. Schema utilizării durabile a unui fond Financiar
prin extragerea (recolta) dobânzii anuale
F^F^F^h ... > F„ -
... > D„
Fig. 4. Schema evoluției unui fond financiar dacă anual se
extrage (se recoltează) mai mult decât acumularea dobân-
da
Fig. 5. Schema acumulării capitalului la un fond din care
nu se extrage dobânda
A Schema acumulării într-un sistem fizic sau financiar
0 Schema acumulării într-un sistem biologic (Ogiva Galton)
1	- degradare bruscă
2	- degradare progresivă
3	- prin îmbătrânire
Fig. 6. Dinamica acumulărilor într-un sistem financiar și
într-un sistem biologic (organism, populație, ecosistem)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
15
TO
fică periodic prin intermediul monitoringului
forestier.
Gestionarea durabilă a ecosistemelor naturale în
Input - -»- Ecosistem —>■ Output (produse și servicii)
--------------——I	Instrumenmte de control:
- criterii și indicatori accep-
tați la nivel european
Fig. 7. Reprezentarea schematică a acumulării anuale a
masei lemnoase într-un arbore
Volumul însumat al creșterilor anuale în volum
de la toți arborii dintr-o pădure reprezintă volumul
(teoretic) ce poate fi recoltat din acea pădure într-un
an. In funcție de stadiul de dezvoltare (vârsta) al
arborilor - gestionarul - poate decide dacă extrage
tot xolumul acumulat anual sau optează și pentru
consolidarea ..fondului".
Gestionarea durabilă a unui ecosistem poate fi
definită (din perspectivă ecosistemică) ca abilitatea
sau capacitatea de a păstra diversitatea, productivi-
tatea, rezistența la factori perturbatori, sănătatea și
capacitatea de regenerare pe timp îndelungat (	)
recoltând produsele și serviciile pe care le generează
fără a afecta integritatea în timp a ecosistemului.
Exemplu : Practici în ecosistemele forestiere și
posibile efecte biologice
1’raclKJ	hk c’t biologice posibile
Recoltarea lemnului	•	Receptarea aihvretelor banane -	Fragmentarea arboretelor •	Degradarea solului -	Degradarea regenerăm naturale
Pășunatul	’ Degradai ea florn eibacrc și a JVgi-netâni naturale -	Extinderea atacurilor produse dc ciuperci -	1 a sarea solului -	Degradarea zonelor npancne etc
Introducerea speculai străine	- Competinc cu specule naturale - Degradarea solului • Riscuri ridicate
C ombalciea insectelor cu pcsticide	- \ ătămarea speciilor dn» sol. apă ele - Reducerea dnerMJittn biolomec			।
Abordarea complexă (nu numai din punct de
vedere al biologilor) a problemelor gestionării eco-
sistemelor naturale trebuie să țină cont de impactul
asupra solului, apei, aerului, peisajului, faunei, flor-
ei etc.. dar în același timp să ia în considerare
ciclurile nutrienților și dinamica ecosistemelor.
Efectele gestionării trebuie văzute global și pe ter-
men lung. Durabilitatea (sustenabilitatea) trebuie
evaluată prin intermediul unor criterii și indicatori
bine concepuți și sensibili la acțiunea antropică
(Barbu, 1.. Marin. Gh., 1999).
Ecosistemul poate fi privit și ca o cutie neagră
fără a fi interesați de procesele interne care au loc
acolo. Outputul. poate estima nivelul gestionării pe
baza unor criterii și indicatori specifici care se veri-
general și a celor forestiere în special face parte din
strategia de dezvoltare durabilă a omenirii bazată pe
valorificarea durabilă a resurselor regenerabile.
Pentru România gospodărirea durabilă a
pădurilor reprezintă o componentă a potențialului de
dezvoltare economică bazată pe utilizarea resurselor
regenerabile deoarece :
•	Lemnul reprezintă o materie primă cu utilizări
multiple care se produce prin „procese tehnologice"
nepoluante care contribuie în același timp la ame-
liorarea mediului.
•	Utilizarea lemnului în locui altor materiale
mult mai energofage reprezintă o contribuție majoră
la protecția climatului pe planetă, prin diminuarea
consumurilor de energie fosilă (care ar fi necesară
producerii materialelor pe care le înlocuiește lemnul
- oțel, ciment, mase plastice etc.) și prin stocarea pe
termen lung a CO2 în lemnul arborilor și în pro-
dusele de lemn care se realizează din prelucrarea
arborilor exploatați.
•	Mediul natural dominat de păduri reprezintă
locuri preferate pentru dezvoltarea turismului și
agrementului.
•	Lemnul și produsele secundare ale pădurii
reprezintă baza pentru dezvoltarea unei game vari-
ate de produse și servicii, care ar putea crește de
câteva ori valoarea actuală a pădurii și produselor
realizate în țară.
Aceste considerente dacă ar fi atent analizate și
integrate în strategia de dezvoltare durabilă a țării,
ar permite o dezvoltare exponențială a investițiilor
în domeniul utilizării lemnului de mici dimensiuni
în industria celulozei și hârtiei, a plăcilor aglomer-
ate din lemn și a construcțiilor din lemn. Astfel, pro-
prietarii dc păduri vor fi stimulați prin investiții în
domeniul accesibilizării pădurilor și a realizării
lucrărilor silvolehnice adecvate fiecărui stadiu de
dezvoltare al arboretelor care fac obiectul
gospodăririi.
Rezultă clar că aspectele economice ale pădurii,
în general, și silviculturii în special, nu se află în
16
REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 • 2004 • Nr.6
contradicție cu protejarea pădurii pentru exercitarea
serviciilor ecoprotective, ci reprezintă o componen-
tă esențială pentru salvgardarea acestora.
Până în prezent, toate aceste servicii ecoprotec-
tive nu fac obiectul unor taxe sau compensări din
partea societății sau a beneficiarilor direcți și indi-
recți. dar menținerea în stare funcțională a pădurii
reclamă cheltuieli importante (pază, protecție,
regenerare etc.) care sunt suportate doar din valori-
ficarea produselor lemnoase și nelemnoase ale
pădurii.
Gestionarea ecosistemelor forestiere în care se
conservă diversitatea biologică și care oferă
numeroase servicii ecoprotective este posibilă dar
mai ales necesară - majoritatea pădurilor având o
structură care necesită intervenția umană pentru a o
dirija spre eficiență maximă.
Asigurarea unei dezvoltări durabile a pădurilor
și a industriei lemnului în România este posibilă
numai prin integrarea eforturilor și cunoștințelor
specialiștilor din silvicultură, exploatarea și indus-
trializarea lemnului.
Interesul tuturor trebuie să îl constituie asigu-
rarea continuității producției și desfacerii produselor
la un preț care să asigure rentabilitatea activității,
într-un cadru convenabil. Din această perspectivă
diversitatea mare a profesiilor și specializărilor tre-
buie privită ca o echipă complexă, de care depinde
funcționarea durabilă a filierei lemnului și valorifi-
carea unei resurse regenerabile care este pădurea.
Analiza situației actuale a filierei lemnului în
România ne va permite formularea unor obiective
care să armonizeze interesele tuturor membrilor
echipei mai sus menționate.
Realizarea inventarului fondului forestier într-o
abordare modernă, bazată pe inventarierea statistică
(după un raster de 4 * 4 km) la anumite intervale de
timp (5-10 ani) va oferi o imagine realistă a stării
pădurilor și potențialului lor de producție.
•	Inventarierea, în cadrul amenajamentelor, a
tuturor arboretelor. cu scopul unei evaluări corecte a
Stării lor sub raportul fondului de producție și cal-
ității masei lemnoase și al parametrilor de stabilitate
de care depinde probabilitatea de a ajunge la vârsta
exploatabili tații
•	Evaluarea și prognoza recoltelor de masă lem-
noasă din produse secundare și principale (dacă este
posibil și sortimente comerciale). Pe această bază
vor fi posibile programări și prognoze realiste pen-
tru :
-	evaluarea volumului de lucrări silvotehnice și a
fondurilor necesare pe o perioadă de 5 - 10 ani și
eșalonarea pe urgențe de intervenție a arboretelor.
-	furnizarea periodică a unor prognoze către cele-
lalte verigi ale filierei lemnului cu scop dublu, pc de
o parte de a-și asigura desfacerea produselor în per-
spectivă la un preț acoperitor, iar pe de altă parte, cu
scopul de a stimula apariția pe piață a unor ..con-
sumatori" care să valorifice toate sortimentele prog-
nozate a se obține din gestionarea durabilă a
pădurilor.
Sectorul forestier și în special administrația
pădurilor reprezintă nu numai o componentă extrem
de importantă a conservării și ameliorării mediului
înconjurător, dar și o resursă regenerabilă care nu
are nevoie de suport extern pentru dezvoltarea sa
durabilă. Pădurea generează produse și servicii care
la rândul lor - pentru valorificarea optimă -
generează locuri de muncă și profit. Problema
esențială pentru valorificarea durabilă a acestei
resurse o constituie costurile de producție astfel
încât produsele noastre să facă față concurenței pe
piață.
O primă analiză pune în evidență că silvicultura
românească este prea extensivă, iar costurile de pro-
ducție prea mari (pentru unitatea de produs).
Raționalizarea lucrărilor în raport cu starea fiecărui
arboret ar permite minimizarea și eficientizarea cos-
turilor. In prezent, modelul de executare a unor
lucrări de îngrijire este ineficient, datorită inten-
sității reduse (curățiri, rărituri) sau nerealizării aces-
tora la momentul oportun. Ex. :1a lucrările de împă-
duriri se folosesc prea mulți puieți la hectar - cel
puțin în zona montană - în detrimentul calității
acestora. Calitatea plantării lasă în multe zone de
dorit, neurmărindu-se poziția rădăcinilor - adesea
îngenunchiate încă de la repicare - ceea ce conduce
la o rată de supraviețuire scăzută etc.
Valorificarea lemnului pe picior reprezintă o fază
depășită, prețul obținut de ocolul silvic fiind depășit
uneori de costul pagubelor produse de agenții eco-
nomici care exploatează masa lemnoasă (vătămări
produse semințișului. solului și arborilor rămași).
Vânzarea de către ocolul silvic a lemnului în sor-
timente dimensionale la drum auto sau pe platfor-
mă. ar permite maximizarea veniturilor obținute din
valorificarea sortimentelor valoroase și reducerea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
17
prețurilor pentru sortimentele de lemn de foc care
trebuie să fie asigurate populației locale la prețuri
modice (în acord cu posibilitățile de cumpărare).
Această nouă abordare ar reduce tensiunile în rapor-
turile dintre administrația silvică, agenții economici
și populația locală care în prezent blochează o mare
parte din personal în mod inutil.
O altă analiză pune în evidență că necesarul de
forță de muncă este dificil de acoperit iar tehnici-
tatea lucrărilor în scădere. Personalul tehnic este
mai puțin folosit pentru fundamentarea și controlul
tehnic al lucrărilor și mai mult pentru controlul
tăierilor ilegale sau arbitrarea unor conflicte cu
agenții economici. Aceștia reclamă sistematic ..lipsa
masei lemnoase" adică neconcordanțe între APV și
volumele raportate de aceștia. Totdeauna agenții
economici reclamă diferențe care trebuie acoperite
sau acceptate de către ocolul silvic.
Concomitent, o mare parte din populația locală
se află în șomaj și este în căutare de locuri de
muncă.
Propunerea noastră concretă constă în stimularea
apariției prestatorilor de servicii specializați (ocolul
silvic sau alte structuri pot organiza programe inten-
sive de formare a personalului etc.) din rândul pop-
ulației locale.
Astfel, majoritatea (sau toate) lucrările silvice,
de la recoltarea semințelor, lucrări în pepinieră . . .
până la exploatarea lemnului, va fi făcută de presta-
torii de servicii care nu vor fi interesați să taie arbori
nemarcați sau să fure lemn, deoarece ci au ca
sarcină contractuală doar prestarea lucrării la para-
metrii specificați în caietul de sarcini nu și valorifi-
carea lemnului sau a produselor rezultate. în acest
mod. personalul tehnic va fi folosit pentru realizarea
proiectelor de execuție a lucrărilor și pentru con-
trolul calitativ și cantitativ al realizării acestora.
Pârghia dc control pentru calitatea lucrărilor
realizate de prestatorii de servicii o constituie nu
numai procesul verbal de recepție (în conformitate
cu proiectul și caietul de sarcini) ci și interdicția de
a mai participa la licitarea lucrărilor pentru firmele
care au dovedit lipsă dc control intern și rezultate
slabe calitativ.
Avantaje ecologice ale pădurilor României în
contextul integrării în UE
•	Majoritatea pădurilor țării sunt păduri naturale
sau seminaturale
•	Principiile silviculturii ..apropiate de natură"-
Naturnaheforstwirtschaft - sunt integral aplicabile
și aplicate în gospodărirea pădurilor.
•	Arboretele regenerate natural și diversificate în
plan orizontal și vertical asigură în mare măsură sta-
bilitatea pădurilor din zona forestieră.
•	Strategia de dezvoltare a silviculturii prevede
extinderea în locul culturilor intensive de plopi,
sălcii, rășinoase, salcâmi etc, a pădurilor ameste-
cate, ca soluție de minimizare a riscurilor, inclusiv
la schimbările climatice.
•	Rezultatele experimentale obținute din testarea
tehnologiilor concepute și realizate de ICAS în
gospodărirea durabilă a pădurilor sunt aplicabile cu
bune rezultate în pădurile viitorului. Se impune
diferențierea regională a normelor tehnice și dez-
voltarea unor variante locale sau regionale a tehni-
cilor și tehnologiilor clasice.
Dezavantaje
•	Rețeaua de drumuri forestiere este insuficientă
pentru a asigura controlul și valorificarea produselor
pădurii. Lipsa de accesibilitate face inutilizabilă o
cantitate de circa 5-10 mii. mc/an datorită cos-
turilor ridicate de punere în valoare și exploatare.
•	Neaplicarea adecvată a intensității lucrărilor de
îngrijire (curățiri și rărituri) determină o sensibi-
lizare a arboretelor. nevalorificarea lemnului mărunt
și creșterea riscului la factori perturbatori (zăpadă,
furtuni, insecte, ciuperci etc.).
•	în cazul unor calamități, se declasează cantități
imense de material lemnos din zonele greu accesi-
bile.
•	Lipsa unor tehnologii și utilaje alternative
(funiculare, procesoare) la actualele tehnologii de
exploatare bazate pe utilizarea aproape exclusivă a
tractorului articulat forestier (TAF).
•	Lipsa unei corelații dintre tehnica de aplicare a
tratamentelor fine și utilajele existente.
Ex.: tăieri grădinărite - TAF
•	Lipsa unei piețe a lemnului mărunt din pădurile
zonei montane (se estimează că anual circa 2-5
mii. m.c. lemn mărunt nu sunt recoltate, ca urmare a
lipsei de rentabilitate (costuri ridicate, cerere redusă
etc.).
•	Lipsa unei organizări tehnologice a arboretelor
care să permită aplicarea tratamentelor în conformi-
tate cu doctrina silvotehnică (Ex. tăieri rase la mar-
gine de masiv, tăieri succesive la margine de masiv.
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
tăieri succesive, tăieri progresive). In absența aces-
tora, pagubele produse semințișului și solului sunt
inacceptabile pentru silvicultură, iar pentru agenții
economici din domeniul exploatării lemnului, lipsa
de rentabilitate a utilajelor conduce la rezultate eco-
nomice modeste.
•	Normele tehnice sunt prea teoretice și nu inte-
grează suficient aspectele economice și de fezabili-
tate a soluțiilor propuse. Generalizarea normelor
tehnice la nivelul național nu este posibilă,
impunându-se mai multă libertate dc decizie pentru
inginerul de la ocol în funcție de starea actuală a
arboretului și în acord cu obiectivele „țelurile" sta-
bilite prin amenajament.
•	Mărimea actuală a unităților de gospodărire a
pădurilor (ocoale silvice) în anumite zone, este mult
prea mare în raport cu capacitatea personalului
tehnic ingineresc de a asigura realizarea în condiții
mulțumitoare a lucrărilor silvotehnice și derularea
contractelor cu agenții economici specifici.
Reducerea mărimii ocoalelor silvice, la mărimea
unei unități de producție (L’P) sau district din zona
montană ar stimula intensivizarea activităților la
nivelul arboretului, creșterea rentabilității și inte-
grarea în mai mare măsură a absolvenților din fac-
ultăți și școli tehnice de profil în domeniul silvicul-
turii.
•	Birocrația exagerată și lipsa unui sistem infor-
mațional standardizat de raportare și încadrare în
Bibliografie
Barbu.I.. 2003: Managementul ecosistemelor naturale.
Universitatea „Alexandru loan Cuza" lași. Facultatea de
Geografie. 194 p.
B a r b u . I.. Marin Gh.. 1999: Studiu pentru adoptarea
criteriilor si indicatorilor de gestionare durabila a pădurilor
din Ramau ia. MAPPM. București. 236 p.
Vadineanu. A.. 2001: Sustainable devetopment.
The Or: and Practice Regarding the Transition of Socio-
criteriile și indicatorii europeni de gestionare dura-
bilă a pădurilor face dificilă certificarea pădurilor și
analiza activității tehnico - economice.
•	Mărimea exagerată a ponderii pădurilor din
grupa I funcțională (de la 13% în 1957 la peste 50%
în prezent) a determinat în mare măsură nerentabil-
itate. pagube economice și posibilități reduse de
investiții în accesibilizarea pădurilor (drumuri
forestiere), personal redus și tehnicitate limitată.
■	Asigurarea unei rentabilități durabile pentru
toate sectoarele - silvicultură, exploatarea și indus-
trializarea lemnului - reprezintă o mare provocare la
intrarea în Uniunea Europeană.
■	Statul. în calitate de proprietar a circa 70 - 75%
din pădurile țării trebuie să transmită - prin minis-
terele de resort - un semnal foarte clar asupra
potențialului de investiții pe care îl reprezintă sec-
torul forestier din România, atât în domeniul
gospodăririi pădurilor - construcții de drumuri
forestiere - cât și în domeniul utilizării lemnului
pentru producția de PAL. PFL. panel, hârtie, celu-
loză. case din lemn - care practic a dispărut din
România, prin declararea ..nerentabilă" a vechilor
capacități de producție construite în perioada 1960 -
1990. Aceste investiții trebuie să beneficieze de
facilități deoarece vor genera noi locuri de muncă și
vor contribui la creșterea standardului de viață al
populației și la dezvoltarea durabilă a sistemului
socio-economic.
Economici Systems towards Sustainability. UNESCO CEPES.
Bucharest. 326 p.
I	.eahu. I.. 2002: Amenajarea pădurilor. Ed. Ceres.
București. 289 p.
Giurgiu. V.. 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții
multiple. Ed. Ceres. București. 289 p.
D r a g o i . M.. 2000: Economie forestiera. Ed.
Economica. București. 288 p.
Dr. ing. Ion BARBU
I.C.A.S. - Câmpulung - Moldovenesc
Background for the sustainable management of forest ecosystems
Abstract
Using the concepls ol'sustainable development. the author presents in an accesible form the forestry sustainability. In the present
context, the forest. and the forest products and service play an important role for the sustainable developinent of the socio-econo-
mics system. Based on the analysis of forestry in Romania and Europe, for the improv ement of the economic and ecologic results are
summarised. The analysis also presents the advantages and disadvantages of the Romanian forestry. in the context of the Romania’s
admission in European Union, in 2007.
Keywords: sustainable forest management.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
19
Din contribuția și rolul I.C.A.S. la conser-
varea biodiversității prin arii naturale
protejate (III)
Considerații finale și perspective
Procesul de reintegrare europeană a României
implică atât integrarea rețelei naționale de arii și
monumente naturale protejate în rețeaua europeană,
cât și extinderea rețelei NATURA 20005’ și
INTEREG III B'*' în România, lată de ce elaborarea
listei parcurilor naționale, rezervațiilor și monu-
mentelor naturale constituite și propuse în fondul
forestier, inițial pentru 403 unități, extinsă ulterior la
450 unități, urmată de proiectul vastului sistem uni-
tar de peisaje naturale protejate în fondul forestier,
emiterea ordinelor MAPM1 nr. 7 și 43 din 1990. a
OUG nr. 236/2000, apoi a Legii nr. 5/2000 etc. -
parte datorate exclusiv I.C.A.S.. parte adoptate cu
implicarea și contribuția directă a I.C.A.S. - sunt
înfăptuiri de maximă importanță din ultimii 15 ani.
Realizările privind conservarea biodiversității
prin ..rezervații naturale provizoriu protejate" în
fondul forestier precum și cvasitotalitatea ariilor
forestiere naturale protejate actuale se datorează sil-
vicultorilor. Din rândul lor s-a ridicat promotorul
protecției ambianței din România, prof. P.
Antonescu (1858-1935). Tot ei. prin V. Golescu
(1912), au cerut conservarea pădurilor virgine și a
peisajului natural prin parcuri naționale. După
crearea I.C.E.F.. aceștia s-au angajat plenar în con-
stituirea și oficializarea rezervațiilor naturale (M.
Drăcea. At. Haralamb, S. Pascovschi, Al. Beldie7',
apoi au fundamentat și determinat adoptarea chiar
sub ocupație sovietică (1944-1958) a HCM nr.
114/1954 privind zonarea funcțională a pădurilor,
..al doilea eveniment de importanța istorică in
evoluția economiei forestiere române, după națion-
alizarea pădurilor din anul 1948" (Popescu-Zeletin.
1954). temelia pe care au elaborat și aplicat sistemul
actual de amenajare funcțională a pădurilor
(Popescu-Zeletin. 1970, 1971) care, contrar ocu-
pației străine și directivelor politice, a permis tacit
conservarea biodiversității: au procedat la caracteri-
zarea estetico-turistică a 13 obiective ale patrimoni-
ului forestier (Oarcea. 1967). nuclee ale viitoarelor
parcuri naționale românești (Oarcea. 1972): au ofer-
it baza teoretică pentru amenajarea parcurilor
naționale (Rucăreanu și Oarcea, 1968): au relevat
specificul viitoarelor noastre parcuri naționale care
20
Cristian D. STOICULESCU
..vor avea un pregnant caracter forestier' (Oarcea.
1969) și pot ..rezolva magistral problema funcțiunii
științifice în peisajul natural" (Enășescu, Oarcea.
1974); au propus soluții pentru organizarea marilor
arii naturale protejate (Oarcea. 1971) și pentru
extinderea celor existente (Oarcea. 1974); au
proiectat sistemul unitar de parcuri naționale
(Oarcea. 1976). apoi vastul sistem unitar de peisaje
naturale protejate în fondul forestier (Stoiculescu și
Oarcea. 1997); au propus o zonare economico-
socială a pădurilor (Giurgiu Doniță. Pătrășcoiu,
Almasan, Oarcea. lanculescu. 1978); au elaborat
primele studii pentru constituirea a 11 parcuri
naționale (Oarcea. 1999); au demonstrat impactul
infim al sistemului unitar de parcuri naționale
asupra posibilității pădurilor (Fevga. Oarcea.
Pătrășcoiu. 1979) etc. Totodată, constatând dev-
astarea gratuită a ..Rezervației de dune marine", a
.Stațiunii Zoologice de Cercetări Marine Prof I.
Borcea" de la Agigea și alterarea zonei litorale în
cvasitotalitatea acesteia, au militat hotărât pentru
prezervarea biodiversității zonei litorale românești
prin arii naturale protejate și renaturarea acesteia81
(Stoiculescu, 1983, 1988-a.-b, 1989-a). au con-
tracarat acțiunea politică de amenajare silvo-
cinegetică a Rezervației naturale ..Pădurea
Hagienî' (Bândiu și Stoiculescu. 1988: Stoiculescu
și Bândiu. 1989-a). au propus strategii pentru con-
servarea biodiversității zonei litorale române
(Stoiculescu. Bândiu. 1989-b) și au prefigurat
rețeaua de rezervații și dc mari arii naturale prote-
jate deltaice și litorale (Stoiculescu, Bândiu. 1991)-
fig. 10; au conceput metode pentru determinarea
deficitului funcțional (Oarcea, 1976 a, 1988. 1991).
pentru cuantificarea biodiversității, a naturaleții
terenurilor păduroase și a potențialului peisagistic
(Stoiculescu. 1991-b. 1999-d. 2003-g); au contribuit
direct în ultimii 15 ani la creșterea: - de 9 ori a
numărului dc mici arii protejate legalizate în fondul
forestier și anume de la 40 la 356 unități. în afara
celor incluse în marile arii protejate; - de 17 ori a
numărului de parcuri naționale și alte mari arii pro-
tejate oficializate, adică de la I la 17. iar suprafața
acestora s-a mărit numai în fondul forestier de 21
ori, respectiv de la circa 20.000 ha la 419.802 ha.
sau de 50 ori dacă se ia în considerare și suprafața
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Fig. 10. Rețeaua de rezervații și de mari arii na-
turale protejate deltaice și litorale: A - Parcul
Național Delta Dunării (aproximativ 500.000 ha), B -
Parcul Național Complexul lagunar Razelm-Podișul
Babadag (circa 410.000 ha). C - Complexul de „rezer-
vații naturale" (în sensul legislației actuale „rezer-
vatii științifice") Agigea-Techirghiol (circa 6.000 ha),
D - Rezervația marină Mangalia-Sud (aproximativ
5.000 ha). Propunere făcută de Bândiu și Stoiculescu
la a X-a Sesiune de comunicări științifice
„Conservarea naturii pe baze ecologice”. Miercurea
Ciuc, 4-6 iunie 1987. The network of reserves and
large protected natural areas in the Danube Delta
and by the seaside: A - The Danube Delta Național
Parc (about 500.000 ha), B - The lagoon complex
Razelm-Babadag Plateau National Parc (about
410,000 ha). C- The complex of „Natural Reserves”
(with the meaning of present legislation „Scientifical
Reserves") Agigea-Techirghiol (about 6.000 ha), D -
The South-Mangalia Marine Reserve (about 5,000
ha). Proposed by Bândiu and Stoiculescu on the lOth
Scientifical Symposion „Conserving nature on an eco-
logical basis". Miercurea Ciuc, 4-6 June 1987
(Stoiculescu, Bândiu, 1991).
acestora din afara fondului forestier, respectiv de la
circa 22.500 la 1.132.176 ha: - dc 14 ori a suprafeței
naționale protejate, adică de la 86.696 ha (22.500 +
64.196), respectiv 0.37 % în anul 1989 la 1.233.966
ha (1.132.176 + 101.790), respectiv 5.19 % în anul
2003 (tabelul 1); au participat nemijlocit la elabo-
rarea strategiilor de dezvoltare durabilă și s-au
implicat activ în procesul de fundamentare și elabo-
rare a legislației de profil.
De asemenea, pentru gestionarea durabilă a
resurselor naturale din golurile montane situate de
regulă în mijlocul parcurilor naționale, cercetătorii
silvici au mai propus includerea împreună a acesto-
ra în rezervații ale biosferei după numeroasele
exemple deja existente în lume (Stoiculescu. 1994-
d. 1995. 1996. 1999-b. 2000-d. 2001-a. b. 2003-a. b.
e): au propus diferențierea regimului de manage-
ment in cadrul categoriilor de arii naturale protejate
din fondul forestier în raport cu categoriile de spațiu
specifice acestora desemnate internațional
(Stoiculescu. 1994-d. 2003-e). precum și concilierea
acestor imperative în perspectiva restituirii
terenurilor (Stoiculescu. 1998-e). Nu în ultimul
rând, se mai impune amintită contribuția
proiectanților silvici la informarea marelui public
asupra unor eșantioane reprezentative ale patrimoni-
ului natural forestier (Toader, Nițu. 1976). Aceste
fapte și împliniri au impus restabilirea adevărului în
privința rolului prioritar al silvicultorului în prote-
jarea și conservarea naturii românești (Stoiculescu.
Varga. 1983. 1986; Stoiculescu, 1994-c, 1998-a,b,
2002-b.d, 2003-c.d). Subestimarea acestor înfăptuiri
și nefinanțarea continuării cercetărilor în acest
domeniu riscă să ducă la pierderea locului dirigent
deținut în țară de cercetarea silvică.
Este de relevat faptul meritoriu că. în pofida
tuturor vicisitudinilor și inerțiilor. în ultimii 15 ani.
România a demonstrat că poate oficializa bazele
unei rețele moderne de arii naturale protejateq> în
curs de extindere care, prin valoarea și importanța
habitatelor naturale și prin diversitatea estetică,
peisagistică, floristică și faunistică a acestora. îi
poate consolida un loc de frunte în ierarhia țărilor
europene.
Obținerea acestor realizări nu a fost ușoară. în
țară nu exista o școală în acest domeniu. Deși Legea
nr. 9/1973 privind proiecția mediului înconjurător.
prin art. 50 dispunea clar că ..Academia R.S.
România stabilește normele specifice privind con-
servarea. întreținerea, explorarea științifică și paza
rezervațiilor și monumentelor naturii...", aceste
norme nu au fost emise niciodată (Stoiculescu.
1998-a). cu atât mai puțin metode și instrucțiuni
pentru fundamentarea propunerilor de noi rezer-
vații. Când I.C.A.S.. a elaborat în anul 1988 o
metodică complexă care a făcut obiectul
..Carnetului de teren pentru descrierea rezervațiilor
naturale" și potențiale (40 pag) vizând 37 factori cu
I - 20 trepte (Stoiculescu. 1991 -b) și l-a supus spre
analiză CMN. aceasta l-a găsit .prea laborios", fără
a propune însă altceva. în consecință, rezultatele
cercetărilor sistematice ale I.C.A.S. asupra stării ari-
ilor naturale protejate avizate în consilii științifice.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
21
recepționate de comisii superioare de recepție, ulte-
rior însușite de comunitatea științifică, publicate
(Stoiculescu, 1991-b) și oficializate, au infirmat
lipsa dc ..abateri față de normele specifice de pro-
tecție" susținută și publicată de reprezentanții
CMN101. ceea ce contravenea flagrant cu realitatea.
Abia în anul 2000, Ministerul Apelor. Pădurilor și
Protecției Mediului a emis ..Formularul standard
pentru caracterizarea ariilor naturale protejate".
dar CMN lasă justificarea propunerii fiecărei rezer-
vații la latitudinea celui care o propune.
Oficializarea suprafeței naționale protejate, deși
majorată în ultimii 15 ani de la 0,37 % la 5.19 %.
nu reprezintă decât jumătate din valoarea mediei
europene, de 10.19 % la nivelul datei de 27 iunie
1994(IUCN. 1994-b. fig. 13). Acest rezultat modest
este în discordanță frapantă cu valoarea și variabili-
tatea impresionantă a patrimoniului natural al
României care, la integrarea în UE, va trebui adus la
nivelul dc 12-15 %. estimat a fi atins de Uniune în
anii 2007-2010. Voita neînțelegere a realității sau
nerecunoașterea acestor adevăruri11’ explică de ce
multe din rezultatele cercetărilor I.C.A.S. au fost
cenzurate1-’ și tipărite în publicații nesilvice.
Așadar, efortul României în acțiunea de recuperare
a marilor întârzieri acumulate în domeniul con-
servării biodiversității prin arii protejate, deși apre-
ciabil, nu se află încă nici măcar la jumătate din
nivelul țel.
Extinderea rețelei de arii protejate presupune
prezervarea de noi unități peisagistice naturale cu o
mare atracție estetică și de noi habitate naturale cât
mai nealterate. Cum astăzi acestea s-au menținut cu
precădere în locurile greu accesibile și în bazine
înfundate din zona montană est-carpato-balcanică și
cu prioritate în fondul forestier al României, sil-
vicultorilor români le revine misiunea responsabilă
pentru continuarea cercetărilor în vederea identi-
ficării, delimitării și oficializării acestora, mai ales
prin salvgardarea pădurilor virgine și cvasivirgine.
Acestea au fost reperate satelitar iar datele sunt
accesibile factorilor interesați. Aici se găsește
..caseta cu bijuterii' cu cele mai mari focare ale bio-
diversității13’ fără de care Europa ar fi privată de
multe din speciile și comunitățile arhetipale de
viață. Aceste păduri, practic dispărute în vestul
Europei, minate prin ..igienizări" și ..tăieri de con-
servare". se mai mențineau. în anul 1998. mai com-
pact grupate în 30 zone principale pe 246.700 ha,
din care doar 18 % erau incluse în arii protejate
(Stoiculescu, 1999-a). Existența acestor vestigii
relictare, cu diversitatea și abundența biologică
originară specifică, dezvăluie omului contemporan
tabloul lumii primordiale, adesea uitată, așa cum
revederea acestora îi provoacă o emoție dintre cele
mai vii, îi suscită interesul și curiozitatea legitimă și
explică astfel forța de seducție a pădurii virgine
(Stoiculescu. 1999-b).
Au fost și neîmpliniri. Spre exemplu, multe arii
naturale protejate stabilite și propuse de I.C.A.S. nu
au fost promovate de autoritățile silvice centrale.
Această categorie este formată din trei părți. O
primă parte a fost preluată „osmotic" de autoritățile
de mediu centrale și județene care le-au inclus în
ordine ininisterialeNrespectiv în hotărâri ale con-
siliilor județene (HCJ)15) iar. ulterior, au fost oficial-
izate prin Legea nr. 5/2000. A doua parte, neoficial-
izate prin legea amintită, au intrat sub efectul altor
legi. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii protecției
mediului nr. 137/29.X11.1995. declararea rezervați-
ilor prin acte sau reglementari cu caracter normativ,
inclusiv prin amenajamentele silvice până la data
intrării în vigoare a acestei legi, a asigurat păstrarea
calității obținute, acum recunoscută legal (art. 54).
Paradoxal, aceasta dispoziție, deși reactualizată prin
OUG nr. 236/2000 (art. 13) aprobată prin Legea nr.
462/2001. nu se aplică, situație rezervată și altor dis-
poziții ale acestor acte normative16’. A treia parte
este formată din rezervațiile planificate, incluse
legal în anexa proiectului viitoarei Legi nr. 5/2000 și
excluse abuziv de secretarul de stat al pădurilor în
anul 1998 (Stoiculescu. 1998-d). rămase nevalorifi-
cate.
Deși rezultatele cercetărilor LC.A.S. au funda-
mentat acte normative, au fost preluate în statistici
naționale (Anonimus, 1994) și internaționale
(IUCN. 1980: l990-a.-b; 1991; 1994-a.-b) și în
strategii oficiale de dezvoltare durabilă (MAPPM.
1995; 1996; 1999-a.-b) totuși, astăzi, aplicarea lor
întârzie. Totodată, se constată erodarea și sub-
clasarea arcalelor reprezentative ale patrimoniului
natural. Contrar biodiversității ei remarcabile, care,
sub raportul proporției de specii de fanerograme
endemice (fig. II)17’. respectiv prin numărul speci-
ilor de fanerograme (fig. 12) o situează în ierarhia
țărilor europene în pătrimea superioară (WCMC.
1992) totuși, datorită suprafeței naționale protejate
de aproape 87.000 ha (22.500 + 64.196) adică sub
0,37 % în anul 1989. România se situa pe unul din
ultimele locuri (tabelul I), După adoptarea Legii nr.
22
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr6.
5/2000. România ocupă abia locul 26 (fig. 13), cu
5.19 % suprafața teoretic protejată, practic jumătate
din media europeană de la mijlocul deceniului tre-
cut de 10.19 %(IUCN. 1994-b). Cele 122.706 ha de
rezervații strict protejate din fondul forestier
(tabelul 1) încadrate în tipul I de categorii
funcționale, în care „sunt interzise orice fel de
exploatări de masa lemnoasă sau de alte pro-
duse..." (Norma MS. 1986, p. 172) nu reprezintă
decât insignifianta pondere de 0,51 % din suprafața
națională.
Dar, România a fost și poate să redevină
California Europei. Prin multiplele lor valențe natu-
rale. Carpații reprezintă un imens ..parc natural"
încununat cu o diademă de parcuri naționale. De ce
parcuri naționale? Pentru că. așa cum bine a sinteti-
zat Z. Oarcea (1999). „acestea sunt organismele
care pot asigura o îmbinare optimă a intereselor
naționale și internaționale de conservare și de val-
orificare diversă în aceste zone puțin modificate de
om. Pentru că aceste parcuri naționale sunt într-un
fel cartea de vizită a unei țări care ține la trecutul,
la viitorul și la integritatea ei. Pentru că aici se
păstrează cea mai valoaroasâ și caracteristică
parte a fondului genetic al țării, a fondului de infor-
mații și relații ecologice și poate și a fondului de
frumusețe și implicit de spiritualitate a țării. Pentru
că acestea sunt veritabilele sanctuare ale unității și
continuității noastre multimilenare". Așadar, dintre
cele trei categorii de mari arii protejate posibil de
declarat, rezervație a biosferei, parc național sau
parc natural, singura care corespunde plenar nece-
sităților de conservare a biodiversității este parcul
național. Parcul natural are un caracter preponderent
recreativ, rezervația biosferei este „rezervatăprote-
jării. îngrijirii și dezvoltării peisajului natural și
cultivat" (Anonimus, 1992) și reprezintă o preroga-
tivă exclusivă a unui for internațional (UNESCO).
In viziunea prof. dr. H. D. Knapp, directorul
Academiei Internaționale pentru Protejarea Naturii
din Germania, „parcurile naționale românești
includ cele mai valoroase zone nealterate din Estul
Europei și un capital natural considerabil.
Legalizarea lor constituie una din cele mai mar-
cante contribuții românești la conservarea biodiver-
sității europene prin care, la integrarea în struc-
turile euro-atlantice. România își va asigura per-
petuarea identității sale". Față de cele 312 parcuri
naționale existente pe continent în 1997, în
suprafață de 16 mii. ha (Knapp. Kleinn. Guther,
Fig. 11. Ierarhizarea țărilor europene în raport cu pro-
porția de fanerogame (plante cu Dori) endemice.
Prelucrare, corectată pentru România, după WCMC
(1992). Ranking the European countries according to the
phanerogames endemic flora. Processing, corrected for
Romania, according to the WCMC (1992).
Fig- 12- Ierarhizarea țărilor europene după bogăția în
fanerogame. Ranking the European countries according to
their richness in phanerogames flora (WCMC, 1992).
Fig. 13. Ierarhizarea țărilor europene în raport cu pro-
porția ariei protejate conform categoriilor internaționale de
gestiune (1UCN, 1994). Ranking the European countries
according to their land protected area concording to the
internațional management categories (IUCN, 1994-b).
1997, 1998 - Fig. 1418', aportul României va fi
remarcabil. Legalizarea rețelei celor 25 de parcuri
naționale cvasiforestiere în suprafață totală de circa
650 mii ha (dar în care ponderea rezervațiilor inte-
grale forestiere e minoritară) reclamă un minim
efort de voință politică, dar rezultatul va avea efecte
considerabile. Acestea vor satisface nu numai senti-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
23
Fig. 14. Parcuri naționale și regiuni de vegetație în Europa: I - Regiunea de tundră circumarctică. II - Regiunea de păduri
de conifere circum boreale. III - Regiunea de păduri cu frunze căzătoare central europeană, IV - Regiunea montană alpină-
carpatică, V - Regiunea montană și submediteraneeană de păduri termofile cu frunze căzătoare. VI - Regiunea de stepe pon-
tico-sud siberiene, VII - Regiunea montană caucaziană, VIII — Regiunea mediteraneeană de păduri de esențe tari și de tufișuri
uscate, IX — Regiunea macronesiană, X - Regiunea de deșerturi turano-orientală. I — Parcuri naționale categoria II IUCN, 2
- idem, alte categorii: a > 100.000 ha, b 10.000 - 100.000 ha, c < 10.000 ha. National Parks and Vegetation Regions in Europe:
I - Circumarctic tundra-region, II - Circum boreal coniferous forest region, III - Centrai-European deciduous forest region,
IV - Alpino-carpatic mountain region, V - Mountain - and submediterranean region of thermophile deciduous forests, VI -
South-Siberian-pontic steppe region, VII - Caucasian mountain region, VIII - Mediterranean region of hard-species-forest
and drv shrubs, IX - Macronesian region, X - Turano-Oriental desert region. 1. National parks category II ILCN, 2 - idem,
other cat.: a > 100.000 ha, b 10.000 - 100.000 ha, c < 10,000 ha (H.D. Knapp, E. Kleinn, 1997).
mentul legitim de mândrie națională, dar vor con-
tribui direct la creșterea prestigiului românesc cu
repercusiuni din cele mai favorabile și durabile
asupra țârii (Stoiculescu. 2002-a).
Riscul precipitării distrugerii pădurilor virgine, o
dată cu schimbările climatice și prefigurarea deșerti-
ficării zonei extracarpatice (fig. 15) impune
creșterea suprafeței naționale protejate în concor-
danță cu poziția României spre vârful ierarhiei
țărilor europene sub raportul biodiversității și cu
eforturile forurilor europene și naționale pentru
asigurarea dezvoltării durabile. în conformitate cu
prevederile strategiilor și convențiilor internaționale
la care România a aderat și este parte.
Fig. 15. Avansarea stepei euro - asiatice (1) spre centrul
Europei. The advancement of the Euroasiatic steppe
towards the centre of Europe (B. Bruun, A. Singer, C.
Konig, 1982).
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
5)	Instrument nl l'numii Europene conceput ti» vederea împAiențenirii Europei cu
0 rețea unitara dc rezervații naturale Pt<! gram ui se bazează pe dmrâ directive
Directiva "9 409 dm 2 apnhc I9"‘) relei doare la pioieclia avi faunei sălbatice și
Directiva 92 43 dm 21 mai 1992 cunoscuță sub denumirea de Florâ4aună*
Habitat (FHHi Scopul urmărit este dublu Acesta vizează conservarea btodiver-
sitâtn pnn salvgardarea (a) anumitor habitate vegetale și animale, ibl anumite
specii floristice și taumstjce de importanță europeană iA îeușan. ȘtTeușan.
2002)
6)	Program european care urmărește cooperarea reciprocă intre anumite regiuni
din Europa Centrală, repunea Mării Adnalicc și spațiul carpalo-ponto-danubian
(A Teușan. Șl Teu șan. 2002)
7)	Cr D Stoiculescu 1987 Inginerul silvic doctor docent Alexandru Beldie la a
75-a aniversare ONML M. 2 155
8)	Constatând inerția CMN. au declanșat o acțiune de informare a comunității
științifice și a niass-medta Ci D Stoiculescu Salvgardarea rezervațiilor naturale
dc la Agigea >i a obiectivehu adiacente - Comunicate in plen peste program la a
II-a Conferință (naUonalâi de ecologie. Sibiu. 11-12 sept 19X4 Cr D
Stoiculescu Salvgardarea, conservarea și refacerea ecosistemelor unice de la
Agtgea și a obiectiv doi adiacente - Comunicare peste program la Sesiunea dc
referate și comunicări științifice "Știinta in serviciul vieții" Constanta 22-23
ncuembne 1984. Cr D Stoiculescu Reconstrucția ecologică a rezervațiilor natu-
rale și a ecosistemelor de la Agigca ■ Comunicare la Simpozionul "Reconstrucția
ecologică, curente și opinii". Filiala Academiei Române dm Cluț-Napoca. 24-25
aprilie 1985. Ui D Stoiculescu Ion Botcea. o viată dăruită șuuiiei și Contribuții
românești la dezvoltarea științei ■ Comunicări la Reuniunile cultural-educahve și
Irterar-artishce ale revistei "Ateneu". Bacău. 8 noiembrie 1986. Cr D
Stoiculescu Prezent și perspective ecologice ale litoralului românesc *
Comunicare la a IIl-a Conferință < națională i de ecologic Arad. 4-7 iunie 19X6.
Cr D Stoiculescu Probleme actuale și de perspectivă ale ocrotim naturii speci-
fice zonei literale • Simpozionul "Piobleme actuale și de perspectivă ale ocrotirii
naturii in Românta“orgamzat dc Academia Română și Muzeul Național de Islone
Naturală "Gr Antipa”. București. 17 apnhe 198*’. C Bâtidiu și Cr D
Stoiculescu Pădurea Hagiem. o rezervație in acut dezechilibru ecologic dm cauze
antropice - Simpozionul Echilibre naturale și impactcle umane". Filiala
Academiei Române dm Cluj-Napoca. 20 mai 1987. Cr D Stoiculescu Spre o
conștiință ecologică a națiunii române - Simpozionul Muzeului județean Ialomița,
ediția a XIV-a Slobozia. 30-U mai 1987. C Bândiu și Cr D Stoiculescu
Strategia conservării mediul ui natural național în general și a celui dobrogean in
special - Comunicare la cea de a X-a Sesiune de comunicări științifice
“Conservarea naturii pe baze ecologice" organizat de Academia Română.
Miercurea-C iuc. 4-6 iunie 1987. Cr D Stoiculescu Strategii contemporane in
direcția protejării naturii naționale - A Xl-a sesiune de comunicări științifice
"Conservarea nat uni pe baze ecologice' organizat dc Academia Română. Băile
Hcrculane. 25-27 mai 1988 Cr D Stoiculescu Diversitatea și conservarea geno-
fondulm forestier național • Comunicare ta Simpozionul ‘‘Conservarea genul nu-
dului și funcțiile ecoprotective ale naturii" organizat de Academia Română. Baia
Mare. ” septembrie 1988. Cr D Stoiculescu Strategii pentru asigurarea echili-
brului ecologic în zona literală românească - A IV-a Conferință < națională i de
ecologie. Piatra Neamț. 8-10 nune 1989 Pane dm aceste comunicări au fost
menționate in cronici "Ocrotirea naturii și a mediului inconturător" ini 2 1985.
p. 155. 2 198'. p 156. 158. 161. 2 1988. p 155 I 1989 p 80 etc ). ‘Revista
pădurilor" (nr " PNT. p !68i. 'Buletinul de ecologie” ti ol l 1984. p ’2l. "Studii
și Cercetări de geologie, geografie. Sena geografie- Huni 36 1989. p *8). publi-
cate in periodice ștnnnJice. integral Pomus Euxmiis Studn șt Cercetări
Complexul muzeal de Stnnte ale Naturii Constanta. 1986. voi III <Cr D
Stoiculescu Profesorul loan Bor cea. protector al naturii șt creator de peisațe
forestiere htorale 259-264. Cr D Stoiculescu. D Varga Profesorul inginer sil-
vie Petre Antoncscu. promotor al protecției mediului ambiant in România 265-
2711 sau rezumativ A IV-a Conferință < națională i de ecologie, lași. 1989 <Cr D
Stoiculescu Strategii pentru asigurarea echilibrului ecologic iu zona htoială
românească 234) și extrapolate în presă Revista România pitorească, nr 10 J987
IN Doesănescu Pădurea Hagiem mai poale b salvară» Tinerelul nou revoluții
agrare nr ] 3 martie 1989. Editor CC all' TC iC Bândiu. Cr D Stoiculescu
Impacturi antropice tn rezervația naturală "Pădurea Hagiem". p VIi. Revista
Știință și tehnică, nr 9 [989 fim Tudorancea O rezervație așteaptă oameni de
bine 18-19. Vtonca Padină Agigca. o valoroasă rezervație boianico-pedologică
19). Almanah '"Scânteia tineretului 1990" ț Cr D Stoiculescu Argument 30-311.
Ziarul Eco. nr 7 3ț mame 1990iN Docsânescu Canalul a trecut peste Agigca».
nr 53 apnhe 199 HN Docsănescu Aberanta distrugere a unei rezervații naturale
Dunele marine dc la Agigca) etc Aceste eforturi nu au fost inutile deoarece, ime-
diat după schimbarea dm decembrie 1989. Universitatea din Iași, fosta deținătoare
a Stațiunii Agigca. a reluat administrarea acesteia ea bază experimentală iar legis-
lația adoptată a oficializat cea mai mare parte a propunerilor
9)	Pentru acceiași acliune. dar cu o pondere procentuală dublă a suprafeței
naționale proiețațe, in fosta Republică Democrată Germană a fost suficient un sin-
gur an (Cr D Stoiculescu 1998-a)
10)	Controlul stăn i de conservare efectuat in cuprinsul a peste 50 rezervam na-
turale. prin concursul membrilor comisiei, ai subcomisiilor și a custozilor onorifi-
ci ai comisiei, nu au semnalat abateri fața de normele specifice de protecție O
mențiune specială in acest sens se cuvine acotdată custozilor onorifici din
județele Constanța ” ONMLt U nr 2 I987.pag l7l In perioada 1986-1988
acest control "a fost realizat aproape in toate județele țârii" idem. 1 32. nr 1 1988.
pag 7"
11)	V Giurgiu. 1999
12)	Cr D Stoiculescu. 1996. p 8.9. 1998-a. p 106
13	j Reamintim, in acest sens pane din declarația finală a președintelui Uniunii
europene "PRO SILVA", prof dr abilitat Hans-Jurpen Olto. la încheierea
Simpozionului miemațicinal "Silvicultura și pădurea naturală" desfășurat la
imnșoara intre 19-25 septembrie 1998 “Pădurile virgine dm România consti-
tuie o bogăție unică în 1‘uropa (acestea) reprezintă o moștenire culturală mon-
dială de cca mai mare importanță (care) mentă a fi conservate și prote-
jate PRO Sil.VA E uropa recomandă insenerea pădurilor virgine dm România in
registrul patnmoniului umantlăin al Organizației Națiunilor Unite” (Otlo. 1999»
In cinci am de la publicarea acestei declarații, autoritățile române abilitate încă nu
au reacționai In schimb, exceptând modul de eludare a prevederilor legale
amintite m partea a ll-a a acestui articol. în perioada 1996-2003 suprafața
forestieră sinet protejată s-a redus alarmam de la I6n 952 ha la 122 706 ha
(tabelul 1. corectat conform notei infrapagmale ’♦ ), respectiv cu 45 246 ha%
adică cu 2" %
14)	Spre exemplu Ord MAPPM nr 90 2 02 1998 privind declararea speciei
Romanichihvs valsanitola ea Monument al Naturii, “cu întreg bazinul hidrogra-
fic al râului Vâlsan pe o suprafață de 10 000 ha”, la fel pentru Parcul Național
Defileul Dunăm. impropriu denumii “Porțile dc Fier", subclasa! arbitrar "parc na-
tural" (Ord MAPPM nr 84 30 oi J998i și menținut întocmai, ca ș> in cazul
Munților Bucegi. Apuseni. Balta Mică a Brăilei etc și pnn H G R nr 230 2003
15» precum HCJ Vranceainr 12 18 IX 1992). Mureș(nr 19 16 IX )W). Caraș-
Severm înr 8 20 X11 1994). Argeș (nr 18 21 XII [994). Haighita (nr
(3 5 V IM5>. Gorț <nr 82 25 X 1994) etc
16)	Bunăv'ară dispoziția dm Anexa I dm OL'G nr 236 2000. aprobată prin Legea
nr 462 2001. potrivit căreia "Managementul parcurilor naționale asigură exclu-
derea oricărei forme de exploatare a resurselor naturale și a folosințelor terenurilor
incompatibilă scopului urinăm" este eludată prin Ord ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor și mediului nr 552 2003 Ordinul permite de la desfășurarea
unot activități penurbaioare ‘în zonele de conservare specială din parcurile
naționale și parcunk naturale precum turism controlat, cosit și pășuna! cu animate
domestice, intervenții in scopul reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare
■au degradate, acțiuni de prevenire a înmulțim in masă a dăunătorilor forestieri"
ele rari 3. ahn 2i până la derularea unor acux ilân economice “în suprafețele si-
tuate în afara zonelor de conservare specială" cum sunt cele dm ahn precedent,
plus "activnă|] tradiționale de utilizate a unor resurse regenerabile . lucrări de
îngrijite și conducere a arboretelor tinere, lucrări de conservare și lucrăn dc igie-
nizare. aplicarea de tratamente tu grad mare de mtensivirate tratamentul tăte-
rilot de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor grădinărite și cvasigră-
drtiănie. tratameniul tăierilor progresive cu perioadă lungă de regenerare, trata-
mentul tăierilor rase in benzi sau in parchete mici. în cazul mohdișunlor pure și
arboretelor de plop eunimencan și tratamentul tăierilor în crâng în salcâmete și
zăvoaie dc plop și salcie In parcurile naturale se mai pot aphea șt tratamentele
tăierilor succesive și progresive clasice sau în margine de masiv, onee alte acti-
vități aprobate dc administrai ta parcului și de consiliul știmțific.carc nu pun în
pericol conservarea patrimoniului natural aî parcului ’ (art 4). ce-t drept "până la
aprobarea planului de management' De asemenea, se mai prevede ca "suprafața
zonei de conservare specială dm proiectul planului de management al parcului nu
poate să difere cu mai mult de 5 % lată de suprafața zonei dc conservare specială
aprobată pnn prezentul ordin decât in eazun bine justificate, in baza unor studii
dc specialitate aprobate de către autoritatea publică centrală care răspunde de sil-
vicultură și mediu" ian 6. alin 2) Aceste măsun diminuează drastic suprafața
pădurilor virgine și cvasivirgine și. implicit, contracarează conservarea biodner-
sitâții
17)	Ciinoml e rugat a completa legenda fig 7 sintagma a ’ b = - au > 75% și.
totodată, a corecta unele grupe de cifre din partea I a prezentului articol publicat
in nr 2 2004. pag 35. col 2S rândurile 18-23 dc jos Astfel, pe rândul 23 de jos.
in loc de 133. va cm 130. rândul 22 de jos. în loc de * 18. va cm *15. rândul 21
de jos. în loc de 118. respectiv - 3. va cin 115. respectiv * 0. rândul 20 de jos, in
loc dc 195 252. va citi 186 152. rândul 19 de țos. la valorile 144 652 * 50 600, va
adjuga și - 9 100. iar. in loc dc 149 777 va citi 144 652. rândul 18 dc jos, in loc
de • 5 125, va cili • 0
18)	Autorul mulțumește directorului și profesorului dr H D Knapp,
Internationale Naiurschutzakademic Insei Vi lin <1NA), pentru amabila permisiune
de publicare a acestei hărți
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
25
BIBLIOGRAFIE
ABREVIERI:
AFZ = Algemeine ForstzeitschrilL Der Wald. MOnchen.
AHBB = Acta Horti Botanici Bucurestiensis. București.
AINCDDD = Analele științifice ale Institutului Național de
Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea.
AUO. FS = Analele Universității din Oradea. Fascicula
Silvicultura.
Bl * Buletinul informativ al Academiei de Științe Agricole
și Silvice. București.
BCMN = Buletinul Coinisiunii Monumentelor Naturii.
București.
FH = Forst und Holz. Alfeld.
HCM = Hotărârea Consiliului de Miniștri.
HGR - Hotărârea Guvernului României.
MAPPM = Ministerul Apelor. Pădurilor și Protecției
Mediului.
MF = Meridiane forestiere. București.
MO = Monitorul Oficial al României. Partea I. București.
ONMI = Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător.
București.
OUG = Ordonanța de urgență a Guvernului.
PN = Pădurea noastră. București.
RG=Revisla Geografică. Institutul de Geografie al
Academiei Române. București.
RP = Revista pădurilor. București.
RS (C) = Rev ista de Silvicultură (și Cinegetică). Brașov.
WCMC= World Conservation Monitoring Centre.
*
Anonimus. 19-16: Dare de seama asupra activității
institutului de Cercetări și Experimentație forestieră pe anii
financiari 1940. 1941. 1942. Publicații ICI.F. Seria II. nr. 61.
București. 80 pp.
Anonimus. 1979: România. Hartă turistică rutieră. (Scara:
I: 850.000). Editura Sport-Turisin. Direcția Topografică
Militară. București.
Anonimus. 1992: Deutsche MAB-Xationalkomitee. Bundes-
forschungsanstalt fur Xatursehulz und Landschqfisukologie
Umwelt-bundesamt. MOnchen: 4.
Anonimus. 1994: Anuarul statistic al României. București,
p. 59.
Anonimus. 2002: Bli F and 1KEA Co-operation on Forest
Projects. A partnership to promote responsible forestry.
Roennovvsgatan & Gland. 2 pp.
Antonescu. P.. 1881: Pădurea Letea șt Cara-Orman. RP. I.
7; 215-223.
Antonescu. P.. 1907: Al TUI-lea Congres internațional de
agricultură și silvicultură de la I iena. RP. 21.3: 73-78 and the
next numbers.
Antonescuu. P.. 1908: Silvicultura ta Congresul internațion-
al de Agricultură din Ciena. RP, 22. 4: 107-126.
Antonescu. P.. 1915: Trăiască Regele! RP. 29. 3: 81-91.
Antonescu. P.. 1923: Pădurile și Constituțiunea. RP, 35, 2:
65-78,
Antonescu, P.. 1925: Protejarea monumentelor naturale.
RP, 37, 12: 985-1005.
Barbu. L. Marin. Gb„ 1999: Studiu pentru adoptarea cri-
teriilor pan-europene de gospodărire durabilă a pădurilor.
Manuscris ICAS, București, p, 140.
BCMN (1933-1944). 1-X1I. Imprimeria Națională.
București.
Bândiu, C.. Stoiculescu. Cr. D.. 1988: Dezechilibre și
impacturi antropice in Rezervația naturală Pădurea Hagieni.
lonescu. Al.. Bercea M. (redactori) 1988: Ecologie și protecția
ecosistemelor. Voi. 6. București: 206-212.
Borisov. V.. A.. Belonsova L.. C.. Vinocurov. A.. A.. 1985:
Ohranaraemia prirodnie teritorii mira. Apromivdat. Moskva.
Borza. AL. Pop. E.. 1930: întâiul Congres al naturaliștilor
din România. Cluj. 518 pag.
Bruun. B.. Singer. A..Konig, C„ 1982: Der Kosmos-
Togelfuhrer.SiMgart: 7.
Carcea, F„ 2003: Amenajamentul silvic românesc și con-
servarea diversității biologice.RP. 118. 6: 3 -5.
Carcea. F.. Gheorghiu. E.. Pisson. J.. M„ 1998: Raport gen-
eral de identificare a unor proiecte de dezvoltare a sectorului
forestier. Conservarea pădurilor virgine etc. Proiect FAG
TCP/ROM/6612. București. 24 pp. + 21 anexe.
Coanda. Cocina. 2000: Ecosisteme cvasivirgine și naturale
din parcurile naționale. Manuscris ICAS. București. 76 pag.
Coanda. Corina. Stoiculescu, Cr., D., 2003: Research on the
forest biodiversity of the large protecled areas in the Romanian
Carpathians. Natural Resources and Suslainable Development.
Universities of Oradea and Debrecen: 40-42.
Donița. N„ 1987: Rețeaua aciuală și de perspectivă a rez-
ervațiilor naturale și științifice din fondul forestier. ONMI. 31.
2: 117-119. Oarcea./., 1969: Actualitatea parcurilor naționale.
RP. 84. 12:653-655.
Enasescu. St.. Oarcea. Z„ 1974: Funcțiunea științifica in
fondul forestier și parcurile naționale RP. 89. 1: 5-8.
Fevga. N.. Z. Oarcea. N. Pătrășcoiu. 1979: Studiu privind
oportunitatea constituirii unor parcuri naționale, naturale șt
diverse rezervații și influența lor asupra posibilității de produse
principale și secundare. Manuscris ICAS București.
Giurgiu. V.. 1999: Pădurile virgine și cvasivirgine din
România, patrimoniu natural național și european. R. P.. 114.
3:	6-7.
Giurgiu. V.. N. Doniță. N. Pătrășcoiu. H. Almășean. Z.
Oarcea. M. lanculescu. 1978: Zonarea economico-socialâ a
pădurilor din R.S. România. Manuscris ICAS București.
Giurgiu. V.. Stoiculescu. Cr.. D.. 1999: Xaturschutz im
rumdnisehen Karpatenbogen. AFZ. 54. 23: 1217-1218.
Giurgiu, V.. Donița. N.. Bândiu. C.. Radu, St.. Cenușa, R.,
Dissescu. R.. Stoiculescu. Cr.. Biris. I - A 2001: Les forets
vierges de Roumanie. Edite par 1‘Asbl Forțt Wallonne Louvain-
la-Neuve - Belgiqtie. 208 pp.
Golescu. V.. 1912: Protecția peisagerilor. RP. 27: 168-172.
IUCN 1980: 1980 Cnited Xations List of Xational Parks
and Equivalent Reserves. IUCN. Gland. Suisse. 121 pp.
IUCN 1990-a: Protecled Areas in Eastern and Central
Europe and the CSSR. Oxford: 84 - 87.
IUCN 1990-b; 199P Cnited Xations List oj Xational Parks
and Protected Areas. IUCN. Gland. Svvitzerland and
Cambridge. UK. 284 pp.
IUCN 1991: Environmental Status ReportsA990. Oxford:
86- 132.
IUCN 1994-a: 1993 Cnited Xations List of Xational Parks
and Protected Areas. Cambridge and Gland: 160.
IUCN 1994-b: Parks for LifetAction for Protected Areas in
Europe. IUCN. Gland. .Svvitzerland and Cambridge. CB3 0DL.
UK. 154 pp. p. 104.
Knapp. II.. D.. Eva Kleinn. A.. Guther. 1997: The
Management and Protection ofCategory I! - Sites in Europe.
Bundesamt fur Naturschutz-lnternationale Naturschutz.
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Akademie Insei Vilm.
Knapp. ÎL. I).. Eva Kleinn. A.. Guther. 1998: irehueites
Guetesiegel Xatitmalpark. Nalionalpark. Grafenau. 2: 8 - 15.
I.istingul CMN. 8 febr. 1989. coloanele 6. 7. Mss..
București.
Machedon. I.. Androne St.. Enasescu St.. Popa Adr.. 1999:
Codul silvic <Legea nr 26 1996> Comentai și adnotat
București. 222 pp.
MAPPM	1995: Strategia dezvoltării silviculturii.
București: p. 22 and Fig. 13-14.
MAPPM	1996:	Environment protection strategy.
Bucharest. Monitorul Oficial. București: III.
MAPPM 1999-a: Strategia dezvoltării durabile a silvicul-
turii românești in perioada 2MO-2O2O. p. 17.
MAPPM 1999-b: Strategia Sațională pentru Dezvoltare
Durabilă, Editura Nova. București. 120 pp.
Matei. H.. Negul. C.. Nicolae. S.. Stefica. N„ 1981:
Enciclopedia statelor lumii. Edit. Științifică și Enciclopedică.
București. 600 pp.
Ministerul Silv iculturii 1986: Sortite tehnice pentru amena-
jarea pădurilor'. 117-118.
Morariu. I.. 1977: Conservarea și protecția naturii în
Munții Bucegr. Studii și comunicări de ocrotirea naturii.
Suceava. IV: 41-48.
Oarcea. Z„ 1967: Obiective forestiere de interes turistic din
România. RP. 82. 10:513-517.
Oarcea. Z.. 1969: Actualitatea parcurilor naționale RP. 84.
12: 653-655.
Oarcea. Z„1971: Propuneri de organizare a marilor rezer-
vații naturale din vestul României, Lucrările celui de al doilea
colocviu național de geografia turismului (Publicate în 1975).
București. Edit. Sport-turism: 131-135.
Oarcea. Z.. 1972: In perspectivă, parcurile naționale ale
României Știință și tehnică. București, nr. 8.
Oarcea. Z..1974: Principii de extindere și organizare a
Parcului Saționat Retezat. Sargetia. X. Seria de Știinte natu-
rale. Deva: 79-84.
Oarcea. Z.. 1976: Cercetări privind stabilirea principiilor
organizatorice pentru amenajarea turistică a pădurilor și a
zonelor adiacente. Teza dc doctorat. Manuscris. Facultatea de
Silvicultură și exploatarea pădurilor. Brașov. 139 pp.
Oarcea. Z... 1979: Silvicultura și parcurile naționale. RP.
94. 2: 95-99.
Oarcea. Z.. 1981: Sistemul de parcuri naționale proiectat in
România. Studii și comunicări de ocrotirea naturii. Suceava,
voi. V: 116-129.
Oarcea. Z..1982: Sistemul românesc de parcuri naționale.
Pontus Euxinos. Studii și cercetări. Constanța, voi. II: 90-93.
Oarcea. Z„ 1999: Ocrotirea naturii. Filozofie și împliniri.
Parcuri naționale. Parcuri naturale. Editura Presa Universitara
Româna. Timișoara 252 pp f 1 harta.
Otto. H.- J. 1999: Ce viitor ar putea avea pădurile virgine
in România.’ RP. 114, 1:5-10.
Phillips. A.. 1994: Hărțile de distribuție a ariilor protejate
din Europa. Document IUCN. Buc.. 5 sept.. 4 pp.
Pop. E.. Salageanu. N„ 1965: Monumente ale naturii din
România. Editura Meridiane. București. 176 pp + 1 harta.
Popescu-Zeletin. 1.. 1954; Principiile zonării funcționale a
pădurilor. RP. 69. 3: 97-98.
Popescu-Zeletin. L. 1970: Der Saturschutz im heutigen
Forsteinrichtungsysiem Rumăniens. Stiftung F.V.S. zu
Hamburg: 25-34.
Popescu-Zeletin. I.. 1971: Gospodărirea funcțională a
pădurilor intre ..ieri" și „mâine". RP. 86, 7: 333-336.
Robescu. C.. F„ 1870: Despre păduri. Revista științifică.
București. 1. 12: 188-189.
Rucăreanu. N.. Oarcea. Z._ 1968: Die Einrichtung des
W tionalparks Retezat. Travaux de symposion sur Ies premiss-
es et Ies principcs de Tamenagement des Ibrets avec funcționa
hvdrologiques et socials. 22-27 Septembre 1969. Bucarest-
Roumanie: 105-112.
Seghedin. 1.. G.. 1983: Rezervații naturale din Bucovina.
Edil. Sport Turism. București, 128 pag.+ I harta.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1989: Cercetări privind starea actuală
și perspectiva dezvoltării rețelei de rezervații naturale in fondul
forestier. Manuscris ICAS, București, 2 voi.. 273 pp.+ l harta
color 1: 1.000.000.
Stoiculescu. Cr„ D„ 1990: Pro silva Romaniae. lonescu.
AL. Udrescu. S.. Nicolae I. (redactori) Ecologie și protecția
mediului. Târgoviste. 7: 255-363.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1991-a: Imperative silvo-proteetive in
Delta Dunării. RP. 106. 3: 141-144.
Stoiculescu, Cr.. D„ 1991-b: Cercetări privind starea actu-
ală a rețelei de rezervații naturale din fondul forestier. BL 20:
211-231.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1992-a: Recrudescența atentatelor
ecologice. Cotidianul național ..România liberă". București, an.
L. nr. 14694. joi. 28 mai.
Stoiculescu. Cr.. D„ 1992-b: Imperative privind ges-
tionarea ariilor forestiere protejate. A V-a Conferința
Națională de ecologie „Redresarea ecologică a ambianței".
Cluj-Napoca. 2-5 iulie, p. 238.
Stoiculescu. Cr.. D„ 1994-a: Problema ariilor forestiere
protejate din România. Prosit. Timișoara. 2. 2: 3-5.
Stoiculescu. Cr.. D„ 1994-b: Forest protection in the
național parks of Romanța. Natur und Nationalpark. Grafenau.
32. 122:3-8.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1994-c: Rumăniens Satur brauchl
Hilfe. Euronatur. 4: 11.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1994-d: Cercetări privind constituirea
unei rețele de rezervații naturale și monitorizarea acesteia.
Manuscris ICAS București. 217 pag. îndrumări tehnice, II
pag.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1995: Arii protejate în fondul forestier
din România. Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor
României. Societatea „Progresul Silvic". Arta Grafică. Buc.
111-132.
Stoiculescu. Cr. D., 1996: Patrimoniul natural românesc în
pericol. Terra XXL II. 9. București: 7-14.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1998-a: Reglementări legale europene
privind ariile protejate. RP. 113. 3-4:106-110.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1998-b: Prezervarea patrimoniului
natural forestier. PN. 373: 2-15.
Stoiculescu. Cr.. D„ 1998-c: Regresul pădurii înseamnă
declinul biodiversității. PN 374: 2-16.
Stoiculescu. Cr.. D„ 1998-e: Referitor la conservarea bio-
diversității pădurilor prin arii protejate. PN. IX. 359-360: 22-
24.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1999-a: Pădurile virgine și cvasivir-
gine românești, un patrimoniu natural european de excepție.
RP. 114. 2: 14-22.
Stoiculescu. Cr,. D.. 1999-b: Defileul dudui, teritoriu pro-
pus spre constituire in parc național. RG, VI: 100-107,
Stoiculescu. Cr.. D„ 1999-d: Cuantificarea biodiversității
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
27
in arii forestiere protejate din Rezervația Biosferei Delta
Dunării. AINCDDD. VII: 47-62.
Stoiculescu. Cr.. D.. 1999-e: Biodtversitat im rumunischen
Raum. AFZ. 54. 23: 1220-1221.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2000-b: The Romanțau virgin forests.
protection. and models for productive fbresls. 3rd International
Congress Pro Silva Europe. FallingbosteL Juh 2-7. Congrcss
Report: 126-150.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2000-e: Bălțile Mici ale Brăilei, un
viitor parc național de interes european. RS. V. 11-12: 11-15.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2000-d: State forest lerritory of the
Ciucas Mountains. a future Rațional Park AHBB 28: 353-365.
Stoiculescu. Cr.. D.. Pâmulă. Gh.. lonesett. Ov„ 2000:
Conservation oj Tirgin Forest. a Step Tmvards Romanța's
Reintegration in Europe. Summit on Environment and
Suslainabfe Development in the Carpathian and Danube
Region. Bucharest. Romania. April 29-30.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2001-a: ( n posibil parc național in
Munții Țanu. RG. VU: 156-165.
Stoiculescu. Cr.. D„ 2001-b Dabube Strait - a future trans-
border park of European importanee. AHBB. 29: 249-266.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2001-c: Repartition terntoriale des
forets vierges. Les forets vierges de Roumanie. Edite par FAsbl
Forct Wallonne Louvain-la-Neuve - Belgique : 85-94.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2002-b: L'n vast sistem unitar de
peisaje naturale protejate in fondul forestier. RG. VIII; 100-
107.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2002-c: Cercetări asupra biodiver-
sității in ecosisteme forestiere naturale cuprinse fi propuse în
arii protejate reprezentative din Sudul Transilvaniei. Anale
ICAS. 2:
Stoiculescu. Cr.. D.. 2002-d: Programul verde pentru dez-
voltarea durabilă a României. AHO. FS. VIL 7: 67-74.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2003-a: Parcul Xațional Bucegi in
derivă 1 RSC. VIII. 17-18: 52-60.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2003-b: Parcul național potențial
Masivul Parâng - lersanltd nordic. RG. IX: 102-113.
Stoiculescu. Cr.. D„ 2003-c: începutul conservării biodi-
versității prin arii protejate in zona de est a României. RSC.
VIII. 19.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2003-d; România- Forest Grazing as
Rejlected by Forest Lms and Seientifîc Research. FH. 58. 5:
117-119.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2003-e: Reglementări siivo-protective
necesare in vederea reintegrării europene. L'n mediu pentru
viitor. Editura Promota! București: 434-440.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2003-E X'orthern slope of the Făgaras
Mountains. a future Xational Park. AHBB (30): 101-112.
Stoiculescu. Cr.. D.. 2003-g: Ouantifing the naturalness of
forests. Hamor. F.D.: CommannoL B. (eds) 2003: Natural
Forests in the Temperate Zone of Europe - Values and
Utilisation. International Conference in Mukachevo.
Transcarpatina. Ukrainc. Octoher 13-17. 2003. Rakhiv.
Carpathian Biosphere Reserve: Birmensdorf. Svviss Federal
Research Institute WSL. 276 pp.
Stoiculescu. Cr.. D.. Achîm. FL. 2001: Conservarea
pădurilor virgine. un pas spre reintegrarea europeană a
României. Anale ICAS. I: 132-140.
Stoiculescu, Cr.. D.. Teusan. A.. 2001; The Romanian
Carpathian: The Remnat of Firgin Forests and Refuge oj
Broun Bears. FH. 56. 8: 243-246.
Teusan. A.. Stoiculescu. Cr.. D.. 2002; Xachhaltige
li'alduirtseha/t in der Domau-Karpatenregion Oslerreichis-
che Forstzeitung. Wien. 113. 4: 34-35.
I eusan. A.. Teusan. St.. 2002: Xaturla 2000: un lour d'
honzon. MF. 3. 3: 12-15.
Toader. T„ Nitu. C. .1976: Invitație la drumeție. Edit.
Ceres. București.
Toniuc N.. Oltean M.. Romanca G.. Zamfir M.. 1992: Lista
ariilor protejate din România. ONMI. 36. 1: 23-33.
Vadineanu. A.. 1998: Dezvoltarea durabilă. Editura
Universității din București. 1. 247 pp.
W ebster R.. Hoit S.. Avis C.. 2002: The Status of the
Carpathians. W.W.F.. Viena. 66 pp.
WCMC. 1992: Global Biodiversity. Status of the Earth s livmg
resources. Champman & Hali. l.ondon. xx + 594 pp. p. 80.
*** 2003: Constituția României. Edil. Ștefan. București. 64
pp.
*** Legea nr. 13 1993 pentru aderarea României la
Convenția privind conservarea vieții sălbatice fi a habitatelor
naturale dm Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 19"9.
MO. an. 161 (V). nr. 6 din 25.03.1993.
*** Legea nr. 58 1994 pentru ratificarea Convenției
privind diversitatea biologică, semnată la Rio de Janeiro la 5
iunie 1992. MO. an. 162 (VI). nr. 199/2.08.1994.
*** HGR nr. 248 1994 pentru adoptarea unor măsuri in
vederea aplicării Legii nr. 82 1993 privind constituirea
Rezervației Biosferei ..Delta Dunării". MO an. 162 (VI).
nrJ 68/4.07.1994.
*** Legea nr. 5 2000privind aprobarea Planului de ame-
najare a teritoriului național -Secțiunea a IH-a - zone protejate.
MO. an. 168 (XII), nr. 152/12.04.2000.
*** O.l. G nr 236 2000 privind regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei fi faunei
sălbatice. MO. an.168 (XII), nr. 625/4.12.2000.
*** Legea nr 462 2001 pentru aprobarea Ol'G nr.
236 2000 privmd regimul ariilor naturale protejate, conser-
varea habitatelor naturale, a florei fi faunei sălbatice MO.
an.169 (XIII), nr. 433 din 2.08.2001.
*** HGR nr. 230 2003 privind delimitarea rezervațiilor
biosferei, parcurilor naționale fi parcurilor naturale fi consti-
tuirea administrațiilor acestora. MO. an. 171 (XV).
nr. 190/26.03.2003.
*** Ordinul nr.552 26.08 2003 al ministrului agriculturii,
pădurilor, apelor și mediului privind aprobarea zonării inte-
rioare a parcurilor naționale fi a parcurilor naturale, din punct
de vedere al necesității de conservare a diversității biologice.
M.O.. P.l. anul 171 (XV). nr. 648 din 11.09.2003: 1-28.
Dr. ing. Cristian D. STOICULESCU
I.C.A.S. București
28
REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 9 2004 • Nr.6
Aspects from the contributions and role of ICAS in biodiversity conservation through natural protected arcaș
. Ibstraet
In order to continue the activ ity for virgin forest conservation ofour predecessors. the Ibrest researchers have strongly involved
themselves form the vers beginning ol' the ICAS. 1933 both in nature conservation through natural protected arcaș and in the direct
management of the tens of reserves of ICAS.
In order to diminish the deplclion oflbrest resources during the soviet occupaney (1944-1958). the forest researchers have devel-
oped and implcmented an appropriate forest management planning systern. In this respect they have promoted a Resolurtion of the
Minisiry Comicii No. 114 1954 regarding the forest funcțional zoningwhieh provided the efficient endemic conservation ofthe envi-
ronment by setting up temporarily protected natural reserves in forest areas. in forest management plâns endorsed by the Ministry of
Forestry (Fig. 1). Al the end of the ‘60s a concept vvas developed in ICAS for a unitary system of național parks and. after 35 years.
of a large unitary system of natural protected landseapes in forest arca (Fig. 5). For selecting and conserv ing the mast valuable forest
samplcs. original methods have been developed to quantificalion the biodiversity. the naturalness ofour vvoodlcands and ofthe land-
scape potențial.
Due to the contribution of 15 years of researches (1988-2002):
I)	the land area protected increased 14 limes, front 867 km2 (0.37 %). in 1989 to 12.340 km2 (5.19 %) in 2003:
2)	the numberof small recognized protected areas in the forest fund increased 9limes, from 40 to 356. except those from the large
protected areas:
3)	the number of național parks and olher large protected areas increased from I to 17. and their area increased 50 limes, from
about 225 km2 to about 11.300 km2 and oulside the forest arca (I able 1):
4)	the problem of the Romanian virgin forests and the need to conserve them through protected areas (Fig. 4. 6) vvas inoculaled
to the Romanian and European authorities and mass-media.
5)	Biodiversity conservation in protected areas vvas laken over in govemmental strategie* for sustainable developmenL in lavvs.
național and internațional statistics.
Ihe censoring of the natural reserve (ist in the annex of l.avv 5 2000. the noncompliance of the dispositions of the Government
Emergcncv Ordinance No. 236 2000 and of the lavvs No. 5 2000 and 462 2001 in forest management-planning regarding the natural
protected areas. conservation of natural habitats. Hora and fauna during the forest management planning is against the slipulations of
the Constitution (An. 11) and are obstacles for the conservation of biodiversity in protected areas.
Keywords: forest management plan, protected areas, biodiversity. național parks, reiict. virgin and quasivirgin forests, tem-
porarily protected natural reserve, forest area.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • ST.6
29
Procedee de valorificare performantă a
fructelor de pădure prin congelare în
cadrul Direcției Silvice Piatra Neamț
Costache RUSU
Scurt istoric privind frigul artificial
Producerea mecanică a frigului industrial
debutează în secolul a! XlX-lea. Tehnica frigorifică
este perfecționată de numeroși inventatori. Jacob
Perkins (SUA) brevetează în 1834 prima mașină cu
compresie, pentru producția frigului și răcirea
lichidelor. Herschcl (1834). J.Gorrie (1845) și
Windhausen (1855) construiesc mașini frigorifice,
bazate pe comprimarea și destinderea aerului.
Ferdinand P. E. Carre (1827 - 1900) construiește
în anii 1857-1868 prima mașină frigorifică cu
funcționare continuă (1862. Expoziția Mondială de
Ia Londra) și perfecționează patentul Perkins-
Harrison. înlocuind eterul cu amoniac (1863). în
1860. Nicolle și Mort construiesc la Sidney (Darling
Harbour) prima fabrică de gheață, iar în 1865. în
S.U.A.. se introduc in comerț primele alimente con-
gelate.
Inginerul Ch. Tellicr (1828 - 1913). supranumit
..părintele frigului”, concepe în 1868 un nou tip de
mașină frigorifică cu compresie (cu eter metilic și
trietil amină). In anii 1875 - 1877 primele două
nave. ..Paraguay” echipată după planurile lui F.
Carre și ..La Frigorifique” echipată de Ch. TelIier cu
un agregat frigorific cu compresie, transportă de la
Buenos Aires (Argentina) la Le Havre și Rouen
(Franța) came, fructe și legume congelate.
Germanul Cari von Linde (1842 - 1934) con-
struiește, în anul 1873, prima sa mașină de refrige-
rare cu compresie, iar în 1876 o adaptează la
funcționarea cu amoniac. Treptat, apar antrepozite
frigorifice dotate cu agregate în două trepte (pentru
congelare). în principalele orașe și porturi ale țărilor
dezvoltate, dar și pretutindeni în lume, acolo unde
se colectau produsele alimentare brute destinate
acestor țări.
Secolul al XX-lea a fost și secolul valorificării
frigorifice a produselor horticole. Congelarea și
refrigerarea au oferit o vastă gamă de posibilități,
mai ales la scara unor țări cu un teritoriu întins, ca
S.U.A. în 1910. se introduc în comerțul american
fructele congelate.
Transportul frigorific al fructelor pe calea ferată,
testat inițial fără succes în SUA (1887). va depăși
primele greutăți, pentru a atinge volumul de 659.611
30
vagoane de legume și fructe în 1920 și 914.542 în
1924. în 1933, în S.U.A.. Italia și Anglia se dau în
funcție primele autocamioane frigorifice. Din anii
1933 - 1934 se introduc electroaspiratoarele la
vagoanele cu gheață hidrică, începe folosirea CO-,
solid (gheață uscată) și se utilizează prerăcirea pen-
tru mărirea duratei de păstrare a calității pe parcur-
sul valorificării legumelor și fructelor.
Congelarea rapidă s-a răspândit încă din 1938
(S.U.A.. procedeul Hoverman), iar din 1947
numeroase țări, printre care și Anglia au reconvertit
unele capacități de la utilizarea piscicolă la uti-
lizarea horticolă. De-abia după al II-lea război mon-
dial această ramură a cunoscut o dezvoltare rapidă,
prin apariția industriei produselor congelate, a agre-
gatelor (congelatoarelor) de dimensiuni medii și
mici, precum și a comerțului, bazat pe cerere și ofer-
tă. cu astfel de produse. în sfera desfacerii se
răspândesc vehiculele frigorifice, vitrinele frigori-
fice și chiar congelatoare casnice.
în România, păstrarea frigorifică a fructelor este
inițiată la Frigoriferul din București, care păstrează
în anul de recoltă 1931/1932 cca. 250 tone de fructe,
iar în anul 1933/1934 peste 400 de tone de fructe.
în 1949 se înființează fabrica Tehnofrig la Cluj,
iar în 1954 la Întreprinderea Frigocom București se
realizează un compresor frigorific de 750 kcal/h,
care funcționa cu SO2. în perioada 1956-1960 sunt
realizate primele depozite de stat moderne pentru
păstrarea producției horticole.
Tehnica frigorifică a evoluat foarte mult pe plan
mondial, putându-se vorbi de lanțul frigorific al va-
lorificării de la producător la cumpărător. în care
fructul este permanent protejat de frig, de la preră-
cirea efectuată imediat după recoltare și până în
frigiderul sau congelatorul casnic. încă din ultimele
decenii ale secolului al XX-lea consumul pe locuitor
într-un an era de 40 kg alimente congelate în SUA.
de 25 kg în țările nordice și de 7 - 9 kg în Franța și
Germania.
In prezent, congelarea este tot mai mult apreci-
ată, ca metodă fizică de conservare, deoarece nu
implică folosirea substanțelor chimice, asigurând
păstrarea alimentelor perioade considerabile de
timp, de ordinul lunilor și chiar anilor.
Diversificarea sortimentului de produse congelate
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
semipreparate sau finite, este la fel de importantă ca
și aplicarea in proporție tot mai mure a congelării
în logistica asigurării materiilor prime. Prin pro-
duse congelate finite se înțeleg acele produse care
rezultă după sortare, curățare, spălare, opărire etc.
reprezentând partea comestibilă a materiei prime,
supusă procesului de înghețare, după o tehnică și
norme în prealabil stabilite. în scopul conservării
produsului pe o durată de timp cât mai îndelungată,
cu menținerea unor însușiri cât mai apropiate de
cele ale materiei în stare proaspătă.
Congelarea este utilizată astăzi în proporție tot
mai mare, ca procedeu de conservare pentru unele
materii prime stocate (semifinite). în vederea unei
prelucrări ulterioare. Exportul sub formă semi-
finită. în trecut realizat prin chimioabioză (SCE.
acid benzoic / benzoați etc.) se realizează în prezent
în procent predominant prin intermediul congelării,
iar viitorul va face loc și altor procedee, cum este
păstrarea aseptică.
Temperaturile scăzute au 2 trepte: de refrigerare
și de congelare. Temperaturile de refrigerare nu
opresc proliferarea lentă a unor microorganisme,
nici nu blochează activitatea multor enzime.
Temperaturile de congelare opresc proliferarea
microorganismelor, dar formele sporulate pot
supraviețui. Enzimele pot acționa doar foarte lent,
până la -25...-35°C. iar sub —40uC încetează defi-
nitiv. După Niculiță. P. et al.. 2002. efectul conser-
vant al congelării este de 5 - 50 ori mai puternic
decât în cazul refrigerării.
Prin congelare, cea mai mare parte a apei ali-
mentelor se transformă în gheață, separându-se de
celelalte constituente. Alimentele își păstrează
integritatea, calitățile nutritive și uneori chiar co-
merciale. fenomenele de alterare fiind reduse la
minim. Caracteristicile organoleptice evoluează
foarte lent, dar după decongelare consistenta unor
țesuturi se modifică ireversibil, având un aspect lux,
de opărit.
Timpul de congelare, cu cât este mai scurt, cu
atât asigură o calitate mai bună a alimentului conge-
lat. în interiorul celulelor se formează un număr
marc de cristale mici de gheață, repartizate uniform,
care nu perforează membranele. Apa din vacuole nu
migrează în spațiile intercelulare. Cristalele de
gheață se formează numai în interiorul celulelor. La
decongelare, procesul de absorbție al apei de către
țesuturi se face mai bine, datorită numărului mare de
cristale care se topesc mai ușor și mai uniform.
Produsele congelate rapid se încadrează într-o cate-
gorie superioară de calitate (deep-frozen food-
-stuffs). Ele își pierd această încadrare, dacă pe par-
cursul depozitării intervin discontinuități în
menținerea temperaturii constante de -18°C.
La congelarea lentă, apa din vacuole îngheață
începând de la exterior spre interior. Apa din celule
difuzează prin membrane, transformându-se în
cristale de gheață în spațiile intracelulare. O dată cu
scăderea temperaturii, cristalele astfel formate își
măresc volumul în meaturi, perforează membranele
și favorizează scurgerea sucului la decongelare.
Datorită concentrării sucului celular, apar pe parcur-
sul congelării lente și o serie de fenomene care nu
mai permit la decongelare reabsorbirea în întregime
a apei pierdute. Țesuturile rămân laxe. Pierderile de
suc celular, de arome și de principii nutritive
micșorează valoarea produsului. Aceste produse
constituie o categorie inferioară de calitate (frozen
foodstuffs.
Transformările chimice și biochimice din timpul
congelării și al depozitării sub formă congelată, pro-
duc în țesuturile vegetate o serie de implicații nega-
tive asupra valorii lor nutritive. Aceste modificări
sunt declanșate uneori și de tratamentele sau ope-
rațiile pregătitoare, mai ales dacă se fac incomplet
sau necorespunzător.
Acidul ascorbic (vitamina C) se oxidează mai
rapid sau mai lent. în funcție de temperatură și va-
loarea pl-I. în medii mai acide și la temperaturi mai
coborâte, oxidarea este mai lentă (de exemplu:
căpșunile la -18°C consevă acidul ascorbic tară
modificări: la -12"C. după 6 luni, cantitatea scade la
jumătate).
pH-u! (aciditatea) se modifică. întâi datorită
tratamentelor de inactivare a enzimelor. apoi prin
crioconcentrare (krios = frig, gheață), iar în cele din
urmă prin precipitarea sărurilor din compoziția
sucului celular. Separarea citratului de sodiu și pota-
siu determină creșterea pH - ului, în timp ce sepa-
rarea fosfaților de potasiu provoacă scăderea pH -
ului. Aceste modificări alterează și modifică negativ
echilibrul biochimic și enzimatic, se produc modi-
ficări inclusiv la nivelul membranei.
Modificări de culoare se produc mai ales dacă se
fragmentează produsele. între tăiere și congelare
apare brunificarea enzimatică, prin oxidarea
compușilor fenolici. Brunificarea se observă și la
decongelarea merelor, piersicilor, vișinelor etc. în
general, acest fenomen apare mai intens la
suprafață. Polifenoloxidazele pot fi inactivate prin
ținerea fructelor tăiate într-o soluție de dorit de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 9 2004 • Nr.6
31
sodiu 3%. Unele fructe, care se congelează pentru
semipreparate tip desert (piersicile, caisele, merele)
se pot blanșa (opări cu apă sau abur la o anumită
temperatură, un timp scurt). Alți inhibitori ai
brunificării sunt dioxidul de sulf, sulfiții. acidul sul-
furos. acidul citric, acidul malic. acidul ascorbic etc.
Clorofila fi pigmenții antocianiei se modifică
parțial, mai ales la produsele neblanșate sau când
oscilează temperatura frigorifică. Carotenul se
păstrează mai bine, dar se degradează în oarecare
proporție pe parcursul depozitării.
Aromele se pierd prin volatizarea din celulele
traumatizate, precum și prin hidroliză sau oxidate
(degradare chimică). Atât pentru pigmenți cât și
pentru arome, bianșarea este un tratament imperfect.
Deși oprește o degradare ulterioară, le diminuează,
în țesuturile congelate se pot acumula unii produși
ai degradărilor enzimatice (glucide, lipide) care
imprimă o aromă specifică. Gustul se pierde mai
puțin prin congelare, datorându-se unor compuși
mai stabili.
Efectele fizice aparente ale congelării sunt soli-
diflcarea parțială a apei (apa liberă) din produs,
mărirea volumului și întărirea pe moment a consis-
tenței. Pe parcursul congelării apar și alte fenomene
fizice:
Deshidratarea este cea mai importantă. în ceea
ce privește consecințele. Apa din produsul congelat
se evaporă (iar în stare solidă sublimează), dacă
acesta nu este protejat de un ambalaj corespunzător.
Evaporarea (sublimarea) se produce atât pe durata
congelării, cât și în timpul depozitării. Cu cât proce-
sul dc congelare este mai rapid, cu atât pierderile de
apă sunt mai reduse. Un efect al deshidratării este
pierderea în greutate. Pierzând apa din straturile
superficiale, oxigenul îi ia locul, provocând o
brunificare la suprafață (arsuri produse de frig).
Cristalele de gheață pot sublima, lăsând spații celu-
lare golite, spongioase.
Pierderea consistenței prin decongelare este
provocată atât de cristalele mari de gheață din spați-
ile intercelulare. cât și de transformările chimice
apărute prin blanșare sau prin hidrolizarea pro-
topectinei. Căpșunile congelate lent au 90% din
pereții celulelor distruși, pe când la congelare
rapidă, se distrug numai 10%.
Efectul de plasmoliză apare la alimentele conge-
late lent. în celule apare o diferență de presiune
osmotică, deoarece primele cristale de gheață, for-
mate în spațiile intracelulare. constituie centre de
cristalizare pentru restul apei din țesuturi. Datorită
acestei diferențe de presiune, apa din interiorul
celulei migrează către centrele de cristalizare inter-
celulare. In afara celulelor se acumulează cristale
mari de gheață, iar celula plasmolizată se
deshidratează cu toate consecințele (deformare,
deteriorare, ruperea membranelor pierderea la
decongelare a sucului celular). în timpul depozitării
în stare congelată și în prima fază de decongelare. în
țesuturile vegetale se produce o creștere fi mai mare
a dimensiunilor cristalelor de gheață. Fenomenul se
numește recristalizare sau recristalizare migralorie
și este caracteristic atunci când apar oscilații de tem-
peratură. Cristalele de gheață mici dispar, alimen-
tând cristalele mari. Cristalele mari fuzionează une-
ori. accentuând consecințele plasmolizei.
Pentru a asigura calitatea fructelor congelate, tre-
buie respectate patru reguli de bază: materia primă
să fie de calitate. îndeplinind normele igienico-sa-
nitare; congelarea să se aplice cât mai repede: asi-
gurarea unei igiene perfecte în spațiile de congelare:
după congelare să fie folosit constant frigul până la
decongelare (fără întreruperi).
Frigul menține, dar nu poate îmbunătăți cali-
tatea produselor.
Rezultate bune se obțin numai ținând seama de
consistența, textura, structura, caracteristicile
organoleptice și aptitudinea pentru păstrare a
diferitelor specii horticole. Căpșunile, zmeura,
coacăzele, afinele dau rezultate bune la congelare.
Alte specii trebuie în prealabil pregătite, pentru a se
putea congela corespunzător: caisele, piersicile,
prunele, merele și perele. Se pretează mai bine
soiurile cu organe de consum ferme, cu un conținut
ridicat în zaharuri sau aciditate, bine colorate, aro-
mate și suculente.
Congelarea fructelor se face în 2 - 5 ore de la
recoltare. Cu cât congelarea se face mai operativ,
produsele sunt mai ferite de alterare timpurie, cali-
tatea se menține, iar decongelarea are rezultate mai
bune. Dacă nu este posibilă respectarea termenului
de 2 - 5 ore. produsele se vor păstra în acest timp la
temperaturile de refrigerare optime.
Pe lot timpul depozitării după congelare și apoi
pe parcursul comercializării, produsele congelate
trebuie menținute la temperaturi negative de -18°C
(temperatura optimă) până la ~12°C (limita maxi-
mă). De la depozite, la vehicule, camere speciale și
vitrine frigorifice, acest flux se numește lanțul fri-
gorific al congelării. în prezent, lanțul frigorific s-a
32
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
completat prin apariția congelatoarelor casnice și a
lăzilor sau cutiilor congelatoare cu elemente
conținând gheață eutectică.
Decongelarea este procesul de readucere a pro-
duselor congelate la o temperatură superioară (de
refrigerare sau la o temperatură necesară utilizării
lor ulterioare imediate). Decongelarea durează mai
mult decât congelarea. Dacă se aplică corect, acest
proces dă măsura calității tehnologiei de congelare
utilizate (congelare rapidă / lentă, antrepozitare
corectă / incorectă etc.).
Produsele decongelate au transformări iremedi-
abile care sunt datorate revenirii după înghețare a
apei libere in urma topirii cristalelor de gheață, in
toată masa lor. Acest fenomen, indiferent cum se
produce, determină transformări fizice (resolubi-
lizări. recristalizări, modificări de volum etcj.
chimice (modificări de structură macromoleculară,
oxidări etc.) fi biochimice (reactivare enzimatică
etc.). Imediat după decongelare, produsul este
expus din nou contaminării microbiologice.
Valorificarea modernă pentru export, în stare
congelată, a fructelor de pădure.
Fructele de pădure constituie un aliment com-
plex. compus din apă. zaharuri. acizi organici, săruri
minerale, substanțe pectice. pigmenți, vitamine,
enzime. proteide vegetale etc. Aceste produse ali-
mentare care au o compoziție complexă, pot ti păs-
trate cu ajutorul frigului natural, tară a li se diminua
prea mult din calitățile avute la recoltare.
în acest sens. în decursul timpului și în special în
perioada anilor (1968 - 1980). păstrarea fructelor de
pădure în vederea livrării lor în stare proaspătă la
export, se făcea prin utilizarea gheții naturale ce era
recoltată din râuri sau din lacurile naturale existente
în raza Direcției Silvice Piatra Neamț.
Recoltarea gheții se făcea în calupuri sau cuburi,
care aveau greutatea inițială de 10 - 15 kg și erau
păstrare în locuri special amenajate care purtau de-
numirea generică de ..Ghețării '. Caracteristica prin-
cipală a acestor ghețării era amplasamentul umbrit
și izolația termică din lemn și'pământ în scopul ca
aceasta să reziste până Ia comercializarea fructelor
la export. în momentul livrării fructelor, calupurile
de 10 - 15 kg gheață se puneau în saci de plastic la
mijlocul butoiului, având rolul de a conserva
fructele pe timpul transportului.
în situația în care fructele de pădure nu sunt
livrate imediat către unitățile contractante sau dacă
transportul acestora se face pe distanțe foarte mari
care sunt parcurse în mai mult de 24 de ore (inclu-
siv la export), este absolut necesară conservarea lor.
care se face cel mai bine prin congelare, deoarece
temperatura scăzută împiedică fermentarea
fructelor, iar nefolosirea conservanților chimici con-
stituie un criteriu european de acceptabilitate. Cea
mai ridicată cerere de fructe de pădure, cotate la
prețuri avantajoase și plătite totdeauna la timp, vine
din partea unor țări vest-europene, dintre care pe
primele locuri se situează Olanda. Germania și
Franța.
Programele europene au permis realizarea în
cadrul unor direcții silvice a dotărilor moderne
necesare exportului în stare congelată a fructelor de
pădure. în acest scop. Direcția Silvică Piatra Neamț
a avut în vedere dotarea Centrului de Fructe de
Pădure Piatra Neamț cu o instalație frigorifică per-
formantă și ecologică care utilizează agenți de răcire
freon R404A . Instalația are în componentă o
cameră de prerăcire (DR1). două camere de conge-
lare rapidă (tunele de congelare TC1 si TC2 ). două
camere frigorifice de păstrare a produselor conge-
late (DCI si DC 2). o cameră frigorifică pentru
vânat (DCv) și un coridor de manipulare (CM).
Camerele frigorifice sunt executate din panouri
izolate cu poliuretan expandat, tip sandwich,
suprafața panourilor fiind acoperită cu tablă zincată.
vopsită electrostatic și lăcuită, pentru uz alimentar,
asigurând o foarte bună etanșeizare și izolare ter-
mică. Pardoseala executată din podea întărită cu
panouri termoizolante și strat antiderapant, permite
excesul și transportul produselor cu transpaleta cu
sarcina de 250 kg/roata. Accesul în spațiile frigori-
fice se face prin uși termoizolante. cu un singur
canat, pivotante, cu toc încălzit și accesul protejat cu
o perdea de aer și jaluzele transparente tip PVC.
reglajul temperaturii facându-se automat.
Redăm în cele ce urmează, câteva caracteristici
tehnice și dimensionale ale camerelor frigorifice:
-	camera (depozitul) de prerăcire - DRI
-	dimensiuni: 10.4x2.95x2,15 m
-	capacitate de depozitare: 10 tone
-	compresor BITZER GH-25.2 Y
-	condensator GUNTNER GVV 052B/N
-	vaporizator GUNTNER S-GNN 071 A/28-E
-	dispozitiv de comandă și control ELIWELL
EWPC 974 care realizează în cameră o temperatură
de -3 grade Celsius. ceea ce permite fructelor o
răcire de la +25 grade Celsius (temperatura medie
de intrare ). la +5 grade Celsius (temperatura de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
33
transfer la tunelul de congelare)
-	camerele frigorifice (lunetele) de congelare
rapidă TC1 și TC2 au menirea de a prelua produse-
le (fructele) prerăcite de la DR1 și a efectua conge-
larea propriu-zisă. asigurând o temperatură în
cameră de -32 grade Celsius.
Dimensiunile camerelor sunt:
-	pentru TC1: 6.55 x 3.6 x 3 m
-	pentru TC2: 9.0 x 3,0 x 3.0 m, asigurând o
capacitate de depozitare de câte 5 tone dc fiecare
spațiu, în total 10.0 tone.
Fiecare tunel de congelare dispune de o
aparatură deosebit de performantă compusă din:
-	compresor BITZER S66G50. 2Y
-	condensator GUNTNER GVV 052C/3N
-	vaporizator GUNTNER S-GNN 065 A/412-E
-	dispozitiv de comandă și control EL1WELL
EWPC 901
Instalația asigură o congelare rapidă a produselor
de la temperatura medie de +5 grade Celsius cu care
vin de la depozitul de prerăcire, la temperatura nece-
sară de -6 grade Celsius, după care produsele sunt
transferate la depozitul de produse congelate.
-	Depozitul de produse congelate (DCI) are
dimensiunile de 5,25 x 6,55 x 3 m și permite depo-
zitarea unei cantități de produse de 10,5 tone.
Aparatura frigorifică este compusă din:
-	agregat BITZER LH 114/4P-10,2Y
-	vaporizator GUNTNER S-GHF 050D/27E
-	dispozitiv electronic de comandă și control
EL1WELL EWPC 974
întreaga instalație asigură o temperatură de -20
grade Celsius în camera propriu-zisă și o tempe-
ratură de -22 grade Celsius în spațiul alăturat DCv
(depozit păstrare produse congelate vânat) care per-
mite păstrarea a 2,5 tone produse de vânătoare.
-	Depozitul de produse congelate (DC2) are
dimensiunile de 8.6 x 5.65 x 3 m și permite depo-
zitarea unei cantități de produse de 11.0 tone.
Aparatura frigorifică este compusă din:
-	agregat BITZER LH 124/4N-12.2Y
-	vaporizator GUNTNER S-GHF 050E/27-ED
-	dispozitiv electronic de comandă și control
EL1WELL EWPC 974
întreaga instalație asigură o temperatură de -20
grade Celsius în camera propriu-zisă pentru păs-
trarea în condiții optime a produselor congelate care
intră cu o temperatură medie de -6 grade Celsius și
se livrează cu temperatura medie de -18 grade
Celsius. Toate camerele frigorifice dispun de sis-
teme de siguranță care permit deschiderea ușilor din
interior prin apăsarea unui buton fluorescent chiar și
din poziția de ..încuiat" precum și dispozitive de
semnalizare și alarmare pentru situația închiderii
unor persoane. în mod accidental. în interiorul
camerelor, cu instalația de frig în funcționare.
Capacitatea totală a instalației, rezultată prin
însumarea capacităților tuturor camerelor este de
41,5 tone, la care se adaugă capacitatea de 2.5 tone
a camerei pentru vânat. Coridorul de manipulare
(CM), are dimensiunile (1.15 x 8.5 + 1.7 x 4 x 2,15
H m + 3,3 x 3.0 x 3.0 H m). Este executat din
panouri termoizolante de același tip. fiind dotate cu
ușă frigorifică pivotantă. similară celulelor, corpuri
de iluminat și instalație de perdea de aer.
Beneficiarii solicită fructele de pădure în amba-
laje specifice (pungi de plastic în cutii de carton) sau
refrigerate (la butoaie sau la cisternă). Fructele sunt
recoltate tară exces de umiditate exterioară (nu se
recoltează după ploaie), curate, proaspete, sănă-
toase, fără urme de fermentație, fără urme de trata-
mente fitosanitare, fără urme de mucegai, iar înainte
de congelare trec prin procesul de prerăcire.
Fiecare specie are indicații specifice de prerăcire
și de ambalare, în funcție de caietele dc sarcini. Se
încarcă seara și dimineața (ora 4.00) în ambalajele
menționate (cisterne Thermo-King sau termos,
respectiv butoaie paletizate). Transportul se execută
cu LKW-uri frigorifice, comandate de cumpărător,
care au capacitatea dc 18-19 tone netto.
Valoarea nutritivă a fructelor de pădure con-
gelate, comparativ cu cele proaspete.
Congelarea este considerată o metodă de păstrare
a produselor alimentare. în speță a fructelor de
pădure, care modifică sensibil calitățile senzoriale și
valoarea nutritivă a acestora. Trebuie remarcat că la
fructe. în general, se pierd însemnate cantități din
conținutul lor de vitamine în perioada de la recoltare
și până la congelare.
Cu toate acestea, este necesar să facem pre-
cizarea că în timpul pregătirii fructelor pentru con-
gelare și în timpul procesului de congelare propriu-
zis, cât și în perioada păstrării sub formă congelată,
au loc unele modificări în ce privește valoarea nutri-
tivă a fructelor. în general, cele mai mari modificări
au loc în cazul elementelor mai puțin stabile, așa
cum sunt vitaminele, cu deosebire cele hidrosolu-
bile și chiar în cadrul substanțelor minerale.
Modificări mai mici apar chiar și la proteine și
hidrații de carbon.
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Pierderi de principii active cu caracter alimentar
au loc atât în procesul de pregătire pentru congelare
(sortare, spălare, ambalare, stivuire), în timpul con-
gelării propriu-zise și a păstrării în stare congelată,
cât și în perioada decongelării, principii ce se regă-
sesc în lichidul rezultat la decongelare și care nu pot
fi considerate pierderi efective, acestea modificând
sensibil compoziția chimică și însușirile fizice ale
fructelor proaspete care au trecut prin acest proces.
Astfel, zmeura păstrată timp de 24 ore la tem-
peratura obișnuită, pierde circa 17% din conținutul
de vitamina C. iar după 48 ore. pierderea este de
30%. în situația în care zmeura este păstrată între
0-10 grade C. timp de 2-4 zile, pierderile în vitami-
na C sunt cu mult mai reduse. Din aceste conside-
rente. se recomandă ca fructele să fie congelate în
câteva ore de la recoltare.
în situația în care procesul de congelare nu se va
putea realiza imediat după recoltare, fructele de
pădure vor fi păstrate la temperatura de refrigerare
și nici într-un caz în mediul obișnuit. Din analizele
făcute, s-a constatat că în timpul procesului propriu-
zis de congelare, oricare ar fi metodele uzitate, fie
cu zahăr, în sirop sau în suc propriu, pierderile dc
vitamine sunt limitate.
Pierderile de vitamina C în timpul depozitării
fructelor congelate au fost studiate la câteva specii:
astfel, după 9 luni de păstrare în stare congelată la -
18 grade C, vitamina C s-a pierdut în proporție de
8% din zmeura congelată în sirop și respectiv 24%
din căpșunile congelate fără zahăr. Precizăm că în
perioadele mai scurte de depozitare în stare conge-
lată, pierderile sunt mai reduse.
în tabelul I se detaliază, la patru specii de fructe,
(afine, vișine, mure și zmeură), constantele analitice
pe parcursul congelării, în comparație cu produsele
respective proaspete (Mihalcea, 1986). Pierderile în
vitamina C pot fi puse nu atât pc seama congelării,
cât pe prelucrarea preliminară acesteia. Conservarea
cu zahăr are un efect conservant suplimentar asupra
păstrării componentelor de aromă și de gust.
La decongelarea fructelor, pierderile din compo-
nentele nutritive sunt practic nesemnificative, pen-
tru că acestea se regăsesc fie în sirop, fie în sucul
rezultat în urma decongelării, chiar dacă migrează
din componentele nutritive. Aceste pierderi se pro-
duc în funcție de specia de fructe supuse procesului
de decongelare.Exemplificăm în acest sens că la
zmeura congelată în sirop, vitamina C, care este
foarte labilă, s-a pierdut în proporție de 15% când a
fost decongelată, timp de o zi, la 20 grade celsius.
Tabelul 1
Compoziția biochimică a unor specii de fructe de pădure în stare proaspătă și congelată (după Mihalcea, 1986)
Va- loa- re Cal	Pro- teine (g)	Gră- simi (g)	Hidrali de carbon		Cenușă (g)	Substanțe minerale					Vitamine						
						Ca mg	P mg	Fe mg	Na mg	K mg	A UI.	Bl mg	B2 mg	B3 mg	B5 mg	B6 mg	c mg
			Total (g)	Fibre (g)													
3.	4.	5.	6.	7.	8.	9.	10.	11.	12.	13. _	14.	15.	16.	17.	18.	19.	20.
																	
62.0	0.7	0.5	155	1.5	0,3	15.0	13.0	1.0	1.0_	81	11X1	0.03	0.06	0.5	0.16	0.07	14.0
55.0	0,7	0.5	13.6	1.5	0,2	10.0	13.0	0.8	1.0	81	70	0.03	(1.06	0.5	0.15	0.06	7.0
105.0	0,6	0.3	26.5	0.9	0,3	6.0	11.0	0.4	1.0	66	30	0.04	0.05	0.4	0.12	0.05	8.0
																	
58.0	1.2	0.3	14.3	0.2	0.5	22.0	19.0	0.7	2.0	191	1000	0.05	0.06	0.4	0.14	0.03	10.0
55,0	1.0	0,4	13.4	0.3	0.3	13.0	17.0	0,4	2.0.	188	1000	0.04	0.07	0.3	0.10	0.06	5.0
112.0	1.0	0,4	27.8	0.2	0.2	12.0	15.0	0.5	2.0	130	480	0.03	0.06	0.3	0.08	0.06	6.0
																	
58.0	1.2	0.9	12.9	4.1	0.5	32.0	19.0	0.9	1.0	145	200	0.03	0.04	0.4	024	0.05	21.0
48.0	1.2	0.3	11.4	2.7	0.3	25.0	24.0	0.6	1.0	141	1711	0.02	0.10	0.6	-	-	13.0
96.0	0.8	0.3	24.4	1.8	02	17.0	17.0	0.6	1.0	141	140	0.02	0.13	1.0		-	8.0
																	
57 0	1.2	0.5	13.6	3.0	0.5	22.0	22.0	0.9	1.0	168	130	130	0.09	0.9	024	0.06	25.0
98.0	0.7	0.2	24.6	2.2	02	13.0	17.0	0.6	1.0	100	70	70	0.06	0.6	0.21	0.04	21.0
35
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
BIBLIOGRAFIE
Beceanu . D. și eolab.. 2003: Tehnologia produselor
horticole. Edît.Economică. București.
1	I i e s c u . Gh.. M. și eolab.. 1982: Caracteristici ter-
mptizice ale produselor alimentare. Edit. Tehnică. București.
I o n e s c u . M„ C.. 1994: Mașini și instalații frigorifice.
Edit. de Vest. Timișoara.
M a fa r t. P.. 1991: Genie industriei alimenraire. Vol.l.
Les procedes physiques de conservation. Edit. Apria. Paris.
M i h a 1 e e a . Gh..: Tehnica de păstrare a alimentelor
prin frig. Edit. Tehnică. București.
N i c u 1 i l ă . P. și eolab.. 1986: Tehnologii frigorifice in
valorificarea produselor alimentare de origine vegetală. Edit.
Ceres. București.
N i c u I i l ă . P.. 1998: Tehnica și tehnologia frigului în
domenii agroalimentare. București. E.D.P.R.A.
R O UX J.. L. 1994: Conserver les aliments. Comparativii
des methodes el des teehnologies. Paris. 1EC & DOC.
Lavoisier.
S â r b u . 1.. 1998: Instalații frigorifice. Teorie și aplicații.
Edil. Mirton. I imișoara.
* * * — A.P.R.I.A. Des teehnologies de conservation des pro-
dmts alimentaires. Chaleur-Froid- Rayonnements. 1987. Paris
Dr. ing. Costache RUSU
Directorul D.S. Piatra Neamț
Procedures of performant utilization of forest fruits, through freezing
Abstract
The mechanie manufacturing of industrial cold beginns in the XlX-th century and the freezing technic has been irnproved by dif-
ferent inventers. in time.
In Romania. the freezing keeping of fruits has been innitiated by the Refrigerator in Bucharest. which keeps in the harvest year
1931-1932. ca. 250 tones of fruits and in the year 1933-1934 over 400 tones of fruits.
At present. the freezing is appreciated as a physical conservation method. becausc it does not invohe the usc of Chemical sub-
stanees. being able to assure the keeping of the food products for long periods of time (months or even years).
The freezing is used today in a greater proportion. as a conservation procedare for some stocked (semi-tmished) raw materials.
w ith a v ievv to a subsequent processing.
The export under semi-finished form. performed in the past through chimioabiosis (SO2. benzoic acid, benzoates. etc.) is per-
formed at present. în a predominant percentage. by means of freezing. and the future will make room for other procedures. sueh as
aseptic keeping.
During freezing and keeping of (freezed) forest fruits. some Chemical and biochemical changes take place, with implications over
the vegetal tissues and their nutritive value. which in some cases are started by the preparing treatments and operations. if these are
being incompletele and inadequately performed. Sueh modifications appear at theaseorbic acid (vitamin C). vvhich oxidizes fasteror
slower. depending on temperature and the pil value.
Usually more pH (acidity) or colour changcs may appear. especially if the fruits break up.
We underline also a series of physical effeets. apparcnt to the defreezing. as a result of parțial solidifieation of the vvater (frec
vvater) from the product, the increase of the volume and the momentary consolidation of the fruit s substanee.
During the freezing other physical phenomena appear. such as: dehydration of the fruits. the loss of substanee by defreezing as
well as the plasmolisis cffect that appears at the slovvly frozen food products.
We think as vvorthy to be emphashized the faci that cold keeps. but it cannot improve the quality of the products.
Great results are obtaîned only taking into consideration the substanee. texture. structura, organoleptic characteristics and the
keeping ability of some species of vvood or garden fruits. The straw berries. raspberry. gooseberries. bilberrics give great results at
freezing. Other species involve adequatc training measures for freezing.
The freezing of the fruits must be done only 2-5 hours after the harvesting.
The defreezing is the process of bringingback the frozen products at a high temperature (of refrigerating or at a temperature necce-
sary for their immediat subsequent utilization).
The defrozen products have irrcversiblc changes. which are ovved to the retum of the free vvater after freezing as a result of melt-
ing the ice cristals.
This phenomenon. indifferently how it is produced. leads to physical (resolubilizations. recristalizations. changes of volume, etc.).
Chemical (macromoiecular structure changes. oxidizations. etc.). and biochemical changes (cnzymatic reactivation).
The forest fruits are a complex food product, composed of vvater. sugars. organic acids. mineral salts. pectic subslances. pigments.
vitamins. enzymes. vegetal proteines.
These products with a complex composition and food value. are used by the Forest Board Piatra Neamț through modem proce-
dures. in a frozen condition (thorough erinoeoncentralion Krios = cold plus ice).
In the tabel no.l. they make an analysis ofthe nutritive values ofthe frozen vvood fruits in comparison with the fresh ones. result-
ing the following:
-The freezing is considered a method of keeping the food products. especially the fruits. vvhich sensitively changes their sensori-
al qualities and the nitritive value:
-	We may notice the fact that at fruits big quantilies from the vitamines content arc lost. especially from harvesting until freezing:
-	Loss of active principles. with a food character. take place in the process of preparing for freezing (sorting. washing. packing.
piling up). during the proper freezing and the keeping in a frozen condition and also in the period of defreezing. principles that are
found again in the liquid resulted from defreezing aml which cannot be considered effeclivc loss. these tnodifying the Chemical com-
position and the phy sical characteristics of the fresh fruits that passed through this process.
Keywords: freezing technic, fruits, forest, frozen food stuffs, defreezing,
36	REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr6.
Aspecte cinegetice în heraldica și sfragis-
tica arădeană
Reprezentările heraldice s-au impus ca o nece-
sitate încă din Evul Mediu timpuriu. Cavalerii
purtau armuri complete și coifuri închise. Pentru
a fi identificați, mai ales la turniruri. scutul era
ornat diferit spre a nu fi confundați între ei. De
atunci majoritatea blazoanelor și a stemelor local-
ităților sau instituțiilor au formă de scut, cu vari-
ate contururi și elemente specifice.
Mai târziu, aceleași însemne erau prezente pe
scară mai mică, pe crupele cailor. Blazoanele
iubiților aflați în luptă erau brodate pe piepții
rochiilor domnișoarelor pentru a căror frumusețe
și demnitate se întreceau în turniruri cavalerii.
Comelui MAIOR
Dimitrie STOI
Aspectele legate de faună și cinegetică sunt
prezente cu deosebire în blazoanele familiilor
nobile din județul Arad. Nobilimea fostului comi-
tat Arad era foarte numeroasă. Pe la mijlocul sec-
olului al XlX-lea. în evidențele comitatului erau
cuprinse 5.737 persoane. Fauna este prezentă în
majoritatea blazoanelor noi. analizând aspectele
din cele patru blazoane din fig. 1.
Astfel, în blazonul familiei Karoly este
prezentată o pasăre răpitoare, pornită spre zbor,
ce ține în gheara dreaptă o inimă. Imaginea sug-
erează că inobilatul. la solicitarea suveranului,
este gata să pornească la luptă, jertfindu-și chiar
Fig. 1 Blazoane ale unor familii nobiliare arădene (sec. XIX)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 •Nr.6
37
și viața. Șarpele încoronat are o semnifi-
cație multiplă. Această mobilă heraldică
este inspirată din iconografia mitică hin-
dusă. având denumirea de „șarpele timpu-
lui". A fost preluat în heraldică având
menirea să sugereze că respectiva familie
nobilă se va realiza în timp. Prezența unei
cervide cu o coronație foarte bogată indică
bogăția în aceste specii. în zonă.
în blazonul familiei Lazăr sunt
prezente cornutele, iar în cel al familiei
Aczel este prezentă barza, ca și legendara
pasăre Phoenix.
Ultimul blazon, cel a familiei Mocioni
„de Foeni" are cele mai multe valențe
cinegetice care se cer explicate. Regele
Carol al I l-lea a făcut o adevărată pasiune
pentru vânătoare. Cu acceptul
Parlamentului, a conceput organizarea și
amenajarea domeniilor regale de vână-
toare. în vederea realizării unui asemenea
demers era nevoie de un om ce trebuia să
fie un bun gospodar, dar și un iubitor al
vânatului și vânătorii. în al doilea rând, acesta
trebuia să provină dintr-o familie distinsă, cu
merite în istoria poporului român. După câteva
tatonări, alegerea s-a oprit asupra baronului
Antoniu Mocioni de Foen ce își avea reședința și
domeniul la Bulei, județul Arad, (foto 1).
Acesta, bun cunoscător al fondului cinegetic, a
contribuit la definitivarea domeniului regal de
Foto 1. Antonio Mocioniilc Fncni mare maestru «I tAnJtt»-
rilor regale
acestor localități, prezentate în fig-2 și 3.
Antoniu Mocioni de Foen a gospodărit pe baze
științifice acest fond, cu preocupări pentru
selecție. în câțiva ani domeniul a devenit un teri-
toriu favorit al suveranului. La partidele de vână-
toare îl lua și pe regescul fiu, Mare Voievod de
vânătoare care cuprinde pădurile de foioase din
zona Chișineu-Criș-Socodor-Pădureni. De altfel
prezența pădurilor este evidentă și în sigiliile
Fig- 2 Sigiliul satului Adea comuna Sintea Mare
38
Fig. 3 Sigiliul cartierului Pădureni orașul Chișineu Criș
REVISTA PĂDURILOR • Anul H9 • 2004 • Nr.6
Alba lulia (foto2.).
în stația C.F.R. Chișineu-Criș s-a și realizat o
construcție care adăpostea trenul regal, care
venea foarte des în zonă pentru vânători. Mare
maestru al vânătorilor regale ANTONIU
MOCIONI DE FOEN s-a lacul repede remarcat și
în rândul corpului diplomatic acreditat la
București, participant la vânătorile de la
Chișineu-Criș. Prin realizările cinegetice funda-
mentate științific, acesta a început să capete și o
recunoaștere internațională. La Sectorul istoric al
Arhivelor Naționale ale ROMÂNIEI, docu-
mentele din Fondul MOCIONI. (27 unități de
păstrare), o confirmă din plin. Acolo se află și
atestarea faptului că Marele maestru al vânăto-
rilor regale din ROMÂNIA a fost declarat, mem-
bru de onoare al Societății Naționale de
Geografie din S.U.A.
BIBLIOGRAFIE
B O t i ș . I..: Monografia Familiei Mocioni. Ed. Fundației
pentru literatură ți artă ..Regele Carol II". București. 1939
B e r z e s c u . A...Memento. Ed. ..Memento” C. L.
Timișoara, nr.6. 2004.
Ciuhandru. GH..: Români din câmpia Aradului. Ed.
Foto 2. Regele Carol al II-lea și Marele Voievod de Alba
lulia Mihai. la vânătoare
Diecezana. Arad. 1940.
Ciuhandru. GH..: Mihai al României. Ed.
Humanitas. București. 2001.
M a r k i . Ș„: Istoria comitatului Arad și a orașului liber
regesc Arad. Ed. Monographia. Arad. 1895.
Papa e oștea. V..: Civilizația românească și civiliza-
ția balcanică, Ed. Șt. E.. București. 1983.
Conf. univ. dr. Comeliu MAIOR
Prof. Dimitrie STOI
Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” Arad
Cy negetic aspects related to the heraldry of Arad District (XIXlh century)
Abstract
The .Arad heraldry present aspects related to fauna and cynegetics. especiallly in the crcsts of noblc familics. «hich in the 19 th
century were numerous. The paper offers further details regarding the crest of the Mocioni famih. Antoniu De Foen having become
a realh appreciated mașter of royal hunts during thereign of Carol the 2nd.
Keywords: Arad heraldry, fauna.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
39
Cronică
Consecințe ale modificărilor de mediu pentru pădure
și silvicultură în România
La 24 septembrie 2004 în amfiteatrul ..Eliade
Rădulescu" al Bibliotecii Academiei Române a avut
loc un prestigios simpozion cu tema ..Consecințe ale
modificărilor de mediu pentru pădure și silvicul-
tură". organizat de Comisia de științe silvice a
Academiei Române și de Secția de silvicultură a
Academiei de Științe Agricole și Silvice.
Simpozionul a fost dedicat împlinirii a 50 de ani de
Ia moartea marelui silvicultor Dimitrie Rusescu
(1858 - 1954) și a 100 de ani de la apariția lucrării
sale ..Nesiguranța recoltelor agricole în România".*
Tema simpozionului răspunde obligațiilor inter-
naționale ale țării noastre, asumate o dată cu
semnarea ..Convenției cadru asupra schimbărilor
climatice", care cheamă țările semnatare să deter-
mine impactul acestor modificări, să stabilească
zonele cele mai vulnerabile și să elaboreze planuri
de răspuns la diferite modificări climatice. Pe plan
silvic, țara noastră are. de asemenea, obligații inter-
naționale de nivel european, asumate de Guvernul
României prin semnarea Rezoluției H4 a
Conferinței Ministeriale pentru Protejata Pădurilor
din Europa (Helsinki, 1993), referitoare la impactul
potențial al schimbărilor climatice asupra pădurilor
și silviculturii țărilor europene.
Motivația predominantă care se află la sorgintea
organizării acestui simpozion sunt însă hazardurile
climatice, hidrografice și geomorfo logice
dezlănțuite în țară în ultima perioadă, inclusiv în
anul 2004. cu mai mare intensitate decât în trecut.
La simpozion au participat membri ai Academiei
Române și ai Academiei de Științe Agricole și
Silvice, profesori universitari, cercetători și spe-
cialiști din Ministerul Agriculturii. Pădurilor și
Dezvoltării Rurale, precum și din Regia Națională a
Pădurilor - Romsilva. Deosebit de benefic a fost
aportul specialiștilor de marcă din alte domenii
decât silvicultura (geografi, climatologi, pedologi
ș.a.)
După cuvântul introductiv adresat de prof. Victor
Giurgiu, membrii corespondent al Academiei
*A se vedea articolul ..Actualitatea operei lui D. R.
Rusescu. Revista pădurilor, nr. 3/2004. pp. 47-53.
40
Române, au fost prezentate următoarele comunicări:
-	Impactul potențial al modificărilor globale ale
mediului in România (dr. Dan Bălteanu - membru
corespondent al Academiei Român, dr. Vasile
Cuculeanu, dr. Cătălin Simota).
-	Impactul potențial al modificărilor climatice
asupra ecosistemelor forestiere (dr. Vasile
Cuculeanu. dr. Anton Geicu, dr. Nicolae Pătrășcoiu)
- Sistemul național al perdelelor forestiere de
protecție, mijloc pentru atenuarea consecințelor
modificărilor climatice (dr. Marian lanculescu)
- Inițiative legislative pentru reconstrucții eco-
logice prin mijloace silvice. în contextul modi-
ficărilor de mediu (ing. Viorel Marinescu)
- Tehnologii noi de plantare, ca urmare a unor
modificări ale condițiilor de mediu (dr. Ion
Dumitru, dr. Mihai Daia, dr. Mihai Filat)
- Aspecte privind efectul schimbărilor climatice
asupra pădurilor fi contribuția ecosistemelor
forestiere la diminuarea efectului de seră (conf.
loan Abrudan, dr. Viorel Blujdea)
- Repere strategice privind prevenirea fi combat-
erea procesului de defertificare in România (conf.
Nicolae Geambașu)
- Vegetația forestieră și modificările de mediu în
Lunea Dunării, Delta Dunării, luncile marilor râuri
interioare, la câmpie fi coline (dr. Constantin Roșu)
- De la Ștefan Hepites la schimbările climatice.
Atitudini și strategii de precauție în silvicultură
(prof. Marin Marcu)
- Amplificarea inundațiilor, consecință a unor
modificări de mediu ? (prof. loan Clinciu)
- Posibile corelații între starea de sănătate a
pădurilor și modificările climatice (dr. Ovidiu
Badea)
- Efecte ale modificărilor climatice în agricul-
tură (dr. Cătălin Simota)
- Pădurea românească. încotro ? (dr. Constati n
Bândiu)
- Recultale al monitoringului secetei în pădurile
României (dr. Ion Barbu)
- Doborâturile produse de vânt în contextul mod-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
iftcărilor de mediu (dr. Ionel Popa)
în cadrul dezbaterilor care au urinat, alți partici-
panți la simpozion au abordat noi aspecte, aducând
importante contribuții la elucidarea relației dintre
starea pădurilor și impactul potențial al modi-
ficărilor de mediu.
O sinteză a valoroaselor contribuții aduse la
această prestigioasă manifestare științifică este difi-
cil de formulat. Totuși, câteva concluzii cu caracter
general și. evident, provizorii. îndrăznim să le
prezentăm în cele ce urmează.
Creșterea concentrației dioxidului de carbon,
urmată de ridicarea temperaturii atmosferei,
scăderea debitelor multor râuri și secarea unora din-
tre acestea, subțierea stratului de ozon din atmos-
feră. extinderea deșertilicării, intensificarea furtu-
nilor devastatoare, topirea ghețarilor și ridicarea
nivelului oceanului planetar, amplificarea inundați-
ilor. prezența procesului de uscare anormală a
pădurilor și alte dereglări ale echilibrului ecologic
sunt tot atâtea argumente care dovedesc că ipoteza
apariției unor modificări globale ale mediului nu
poate ft exclusă.
Consecințele acestor modificări globale de
mediu. îndeosebi ale celor climatice, sunt tot mai
evidente în diferite zone ale planetei, inclusiv în
România. Din păcate, cu toate convențiile intemați-
nale adoptate în scopul redresării acestei stări, „pră-
pastia dintre ceea ce trebuie să facem pentru a stopa
deteriorarea mediului și ceea ce facem continuă să
se lărgească" (Brown. 2001). Din nefericire, peste
evoluția lentă de încălzire postglaciară. începută în
urmă cu aproape două mii de ani, se suprapune pro-
cesul mult mai rapid al încălzirii antropice a atmos-
ferei. proces generat de intensificarea efectului de
seră.
în România, pădurile, mai ales cele de stejari din
sudul și sud - estul țârii, reacționează negativ la
acești factori. Importante modificări de mediu, cu
impact asupra pădurilor țării, sunt provocate de con-
strucțiile hidrotehnice din Lunca Dunării și din lun-
cile marilor râuri interioare, de poluare, dar și de
defrișări favorizate de retrocedări nechibzuite de
terenuri forestiere către foștii proprietari, precum și
de alte acțiuni antropice destabilizatoare. De exem-
plu în Lunca Dunării microclimatul de luncă s-a
transformat într-unul de stepă. Hazardurile geomor-
fologice. generatoare de eroziuni și alunecări de
terenuri sunt o consecință a defrișărilor din zonele
de munte și dealuri. în silvostepă, se extind așa-
numitele ..stepe de cultură", cum sunt cele din
Bumaz, sudul Moldovei ș.a..
în condițiile accentuării actualelor tendințe de
modificare a condițiilor de mediu în România este
posibilă amplificarea și intensificarea hazardurilor
naturale menționate anterior, concretizate în secete
severe, inundații catastrofale, furtuni provocatoare
de doborâturi produse de vânt etc. Creșterea în con-
tinuare a temperaturii atmosferei poate sta și la orig-
inea înmulțirii unor insecte dăunătoare, la apariția
unor noi boli sau la amplificarea incendiilor în
păduri.
O altă concluzie, pe care nu o putem ocoli, se
referă la faptul că. în condițiile menționate, silvicul-
tura va deveni o activitate mult mai complexă și
deosebit de dificilă: va implica costuri majorate, iar
lemnul va fi tot mai scump față de nivelul prețurilor
de astăzi.
S-a accentuat asupra adevărului potrivit căruia
„Dacă nu se vor lua măsuri energice adecvate, la
nivelul întregii planete, atunci încălzirea globală în
curs, cu mers accelerat, va duce în spațiul carpato-
danubiano-pontic la tendința trecerii stepei în semi-
deșert, a silvostepei în stepă, a zonei de pădure din
câmpii în silvostepă” (Botzan. 1996).
Față de cele menționate mai sus se impune o
regândire a silviculturii în sensul adaptării ei la
noile, posibile condiții de mediu, deosebite de cele
avute în vedere la elaborarea și adoptarea actualelor
strategii, legi, programe și norme tehnice. Avem în
vedere, de exemplu:
-	promovarea în cultură. în mai mare măsură
decât până acum, a speciilor forestiere autohtone,
locale rezistente ia adversități, specii cu creștere
lentă în tinerețe dar susținută până la vârste înain-
tate, capabile să formeze arborete durabile, mani-
festând. cu perseverență, maximă prudență în priv-
ința speciilor alohtone (exotice sau autohtone culti-
vate în afara arealului natural de vegetație), never-
ificate experimental pe termen lung în condiții
staționale concrete;
-	creșterea proporției pădurilor încadrate în sub-
grupa celor destinate să îndeplinească prioritar
funcții de protecție climatică, mai ales în zonele de
câmpie (paradoxal. în prezent, doar 3% din
suprafața pădurilor țării este încadrată în categoria
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
41
celor având funcții de protecție climatică):
-	inițierea, amplificarea și intensificarea
lucrărilor de ameliorare a arborilor, pentru creșterea
rezistenței acestora la secetă și temperaturi extreme
(făcând astfel față accentuării stresului termic și
hidric). precum și la presiunea vântului și a zăpezii;
-	gestionarea pădurilor de stejari. îndeosebi a
celor din câmpiile țării. în regim special de conser-
vare. pentru a preîntâmpina dispariția unor tipuri de
ecosisteme, specii sau categorii biologice ale aces-
tora. rezistente la adversități. Conservarea în stare
nealterată a rezervelor de plasmă germinativă a
tuturor speciilor, subspeciilor, formelor, varietăților
etc.. adaptate la condițiile atât de diverse ale spațiu-
lui carpato-danubio-pontic. va oferi silvicultorului
șanse mărite de a trece și peste acest obstacol, pus
de însăși specia umană, obstacol care este modifi-
carea condițiilor climatice. Dar cu o singură
condiție: implicarea hotărâta, promptă și rapidă a
silvicultorului iu atenuarea acestui proces, in cadrul
unor politici, legi fi programe eficiente care să asig-
ure permanența actualelor păduri in toată diversi-
tatea lor genetică fi ecologică. Căci, pericolul
pierderii unor păduri din câmpiile și colinele țării
României este atât de mare, incâl factorii răspunză-
tori de destinele acestei țări au obligația supremă să
întreprindă toate măsurile necesare, recomandate
de știința silvică, pentru salvarea acestui patrimo-
niu natural.
Pe de altă pane silvicultura este chemată să-și
aducă contribuția ei la atenuarea proceselor impli-
cate în încălzirea atmosferei globale, acționând pen-
tru: majorarea suprafeței împădurite în primul rând
prin perdele forestiere de protecție: stagnarea activ-
ităților care contribuie Ia reducerea potențialului
ecoprotectiv al pădurilor, cum sunt: defrișările în
fondul forestier privat, aplicarea de tratamente
extensive, majorarea artificială a posibilității ș.a.
Țara are acum nevoie de o nouă politică
forestieră, de o nouă strategie, de o lege silvică efi-
cientă pentru a garanta, pe de o parte,
supraviețuirea actualelor păduri și, pe de altă parte,
pentru a crea noi păduri trainice și polifuncționale.
cu specii asociate in compoziții optime capabile in
același timp să atenueze efectele factorilor pertur-
batorii. inclusiv ale modificărilor de mediu. Se parc
că unii factorii responsabili de destinul nostru
național, dar și unii silvicultori, încă nu sunt pe
deplin conștientizați de faptul că silvicultura
românească este deja pusă în fața unu examen greu,
de readaptare, iar pentru sudul și sud-estul țării de
supraviețuire a pădurii: Academia Română, prin
simpozionul ..Consecințe ale schimbărilor de mediu
pentru pădure și silvicultură" a tras un necesar sem-
nal de alarmă.
Prof. dr. doc Victor GIURGIU
Membru al Academiei Române
50 de ani purtând cu cinste titlul de silvicultor
V	ineri. 25 iunie a.c., a fost sărbătorită la Brașov. în
incinta primitoare a Facultății de Silvicultura și
Exploatare a Lemnului, aniversarea a 50 de ani de la
absolvirea facultății de către cei 159 tineri ce au con-
stituit promoția 1954.
Participanții au primit cu satisfacție mesajul de
felicitare al domnului dr. ing. Ion Dumitru, director
general al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva,
mesaj prezentat de către decanul facultății, domnul
conf. univ. dr. I. V. Abrudan, care a transmis și salutul
facultății, precum și alocuțiunile domnilor prof. dr. A.
Rusu și R. Bereziuc. foști mentori ai respectivei pro-
moții în anii de studii.
Promoția 1954 de ingineri silvici se remarcă prin
câteva elemente definitorii. Astfel ea a fost cea de a
2-a promoție ce și-a început studiile după mutarea
facultății de silvicultură din cadrul Politehnicii din
București la Brașov și Câmpulung - Moldovenesc. A
fost prima promoție ce a absolvit Institutul Forestier
din Brașov, ce fusese format prin contopirea în 1953
a celor două facultăți menționate mai sus și. în plus
este prima promoție ce aniversează 50 de ani de la
absolvire.
Cu riscul de a ni se reproșa că facem o afirmație
des uzitată în asemenea ocazii, considerăm că pro-
moția 1954 de ingineri silvici reprezintă o promoție
de excepție.
Afirmația este susținută. în primul rând de munca
plină de abnegație desfășurată în slujba pădurii
românești de către numeroșii noștri colegi care, de la
absolvire și până la pensionare, și-au desfășurat activ-
itatea numai în cadrul ocoalelor silvice. Și. fără a
supăra pe careva dintre ei. nu putem să nu-l
menționăm aici pe Ștefan I lanter, care timp de 40 de
ani a slujit pădurea numai în cadrul Ocolului silvic
Agăș (jud. Bacău).
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Adrian Gheorghe. Bâzavan loan. Bradu Victor. Bundoi Anca Teodora. Catană Ion, Cârneci Radu, ( ondrea Axinte. ( rișan
Aurel, Daxid Popovici Elena, Dumitriu Constantin. Ercmia Costin. Feneșer loan. Focsa Antonie. Ganea CosticS. Gasa Mihai.
Gătej Pintilie. Hantăr Ster. Ibiinescu Toader. Ion Ilie, Lazâr Alexandru, Lupașcu l'udor. Lungu Mihai, Mușat Ilie. Nistor
Marin, Nițu Constantin. Pop luliu, Poghirg Adriana. Popescu Cornel. Popovici Viorel, Preoteasa Ilie. Puiu Cornel, Sihotă loan.
Spâtaru Sever, Stanciu Ion. Sendrei Vasile, Șerban Criști, I codorcscu Victor. A Iad VirgU. Voinescu Mircea, Zăvoianu Ion,
Varga Ini re. Rakontsay Zoltan
în același timp, ne mândrim cu faptul că doi dintre
colegii noștri au condus organisme de nivel guverna-
mental. unul departamentul silviculturii în România,
altul, comitetul de stat pentru mediu din Ungaria (au
urmat cursurile și au absolvit împreună cu noi și doi
colegi din Ungaria). Tot dintre noi au fost conducători
de unități economice de nivel național (director ge-
neral al Grupului de întreprinderi de Construcții
Forestiere), conducători de lucrări de mare importanță
națională (construirea drumului transfagărășan) pen-
tru realizarea cărora au primit cele mai înalte distincții
de stat, dar și numeroși conducători de inspectorate
silvice județene, cu rezultate remarcabile pentru care
li s-a decernat titlul de fruntaș pe ramura,
Nu putem omite faptul că numeroase generații de
silvicultori de nivel mediu sau ingineri silvici au fost
pregătite de colegi ai noștri, unii dintre ei atingând
treapta superioară de profesor universitar.
Nu în ultimul rând, colegi din promoția 1954 s-au
evidențiat în activitatea de cercetare științifică, unii
dintre ei fiind recunoscuți pe plan internațional.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • \r.6
desemnați să conducă grupuri de lucru internaționale
în domeniu și distinși cu diplome de excelență de către
prestigioase foruri științifice pentru această activitate.
Remarcabilă este și activitatea depusă de colegii
din promoție în domeniul proiectării lucrărilor silvice,
în special în domeniul amenajării pădurilor, aducân-
du-și pe deplin contribuția la încheierea de către țara
noastră, printre primele țări din lume, a amenajării
întregului fond forestier al țării.
în sfârșit, dar nu în ultimul rând, ne mândrim cu
activitatea depusă în domeniul literaturii de către
colegul nostru, cunoscutul poet Radu Câmcci. pentru
care pădurea este frecvent inspiratoare a poeziilor
sale.
Bucuria revederii nu nc-a putut opri să nu ne
amintim de cei mulți dintre noi (59) care au trecut în
neființă și în memoria cărora întreaga asistență a păs-
trat un moment de reculegere.
Dr. ing. Ilie MUȘAT
43
Recenzie
Pedrotti, F.. 2004: Cartografia geobotanică.
Pitagora Ed., Bologna.236 p,, 195 fig., bibliografie 416
titluri
A apărut de curând. în limba italiană, tratatul
„Cartografia geobotanică" a cunoscutului fitosociolog
și specialist în cartografie geobotanică. Franco Pedrotti,
profesor la Universitatea din Camerino și doctor ho-
noris causa al universităților din Cluj și din lași.
în volumul bogat ilustrat cu hărți în culori se pre-
zintă cunoștințele și tehnicile cartografice existente în
domeniul vast al reprezentării pe hărți a tuturor
fenomenelor lumii vegetale. Este valorificată din plin și
vasta experiență a autorului în acest domeniu.
Tratatul are 14 capitole și anume:
Cap. 1 Cartografia geobotanică și nivelele sale de
studiu
Cap. 2 Cartografia populațională
Cap. 3 Cartografia sinuzială
Cap. 4 Cartografia cronologică (a speciilor)
Cap. 5 Cartografia vegetației
Cap. 6 Tipologia hărților de vegetație
Cap. 7 Exemple de hărți de vegetație
Cap. 8 Cartografia geosinfitosociologică
Cap. 9 Cartografia fitogeografică
Cap. 10 Cartografia zonelor și etajelor de vegetație
Cap. 11 Cartografia biodiversității vegetale
Cap. 12 Cartografia geobotanică aplicată
Cap. 13 Cartografia geobotanică în Italia
Cap. 14 Cartografia ambientală
După cum se poate vedea chiar din sumarul lucrării,
autorul tratează toate problemele de cartografie a lumii
vegetale începând cu populația și terminând cu marile
unități geografice ale covorului vegetal - zone și etaje
de vegetație. Din acest punct de vedere tratatul pe care
l-a elaborat are caracter complex.
Formată ca știință și tehnică relativ recent (după
1800), cartografia geobotanică s-a ocupat la început de
întocmirea hărților de răspândire a speciilor și a marilor
unități de vegetație. în ultimul timp obiectivele acestei
științe s-au diversificat pentru că și studiul învelișului
vegetal s-a dezvoltat pe noi direcții.
Cercetarea populațiilor de plante, ca parte a fito-
cenozelor, a necesitat reprezentarea lor cartografică și
autorul tratatului analizat arată stadiul în care s-a ajuns
în această direcție. în legătură cu cartografia populați-
ilor este menționată și cea a sinuziilor, ca părți struc-
turale a fitocenozelor. formate din câteva populații
aparținând aceleași forme de viață.
Sunt prezentate, în continuare tehnicile de car-
tografiere a speciilor de plante.
Partea cea mai mare a volumului este însă con-
sacrată cartografiei vegetației, sub diversele ei forme:
asociații, serii dinamice (în concepția școlii franceze
Gaussen), serii evolutive, complexe de asociații, unități
geosinfitosociologice (cu reprezentare de geosigmete),
zone și etaje de vegetație. Nu este trecută cu vederea
nici cartografia fitogeografică a unităților floristice de
diferite nivele (sectoare, districte, provincii, regiuni,
regnuri floristice) și nici cartografia recenta a biodiver-
sității vegetale. Se discută și problematica utilizării car-
tografiei vegetației în diferite domenii economice,
printre altele și în silvicultură, praticultură. agricultură.
Nu este neglijată nici cartografia ambientală (a mediu-
lui), în care vegetația are rol de indicator.
Tratatul elaborat de prof. F. Pedrotti are mai puțin
text foarte concentrat dar mai multe ilustrații, majori-
tatea în culori, care sunt de fapt mai sugestive decât
orice descriere.
Este de menționat că autorul nu a trecut cu vederea
nici realizările cartografiei geobotanice din România,
reproducând în capitolul ..Tipologia hărților vegetale"
un fragment din harta de vegetație a României publi-
cată în Atlasul R. S. România (1976).
Acest tratat umple un gol în domeniu! geobotanicii.
mai demult resimțit pentru că până în prezent pro-
blemele de cartografie a lumii vegetale erau discutate
foarte sumar în lucrările generale de geobotanică.
Este o realizare de excepție care arată importanța
reprezentării prin hărți a fenomenelor acestei lumi ve-
getale și care va constitui baza pentru noi și importante
realizări în domeniu.
Dr. Nicolae DONIȚĂ
Membru titular al A.S.A.S.
Giurgiu, V.. 2004: Gestionarea durabilă a pădurilor
României. Editura Academiei Române.
Anul acesta la prestigioasa Editură a Academiei
Române în Seria de Silvologie voi. 111 B sub semnătu-
ra celui mai prolific autor din domeniul silviculturii, cel
ce și-a contopit practic întreaga viață cu problemele
majore ale sectorului silvic, reputatul specialist prof. dr.
doc. Victor Giurgu. membru corespondent al
Academiei Române, a apărut lucrarea intitulată
Gestionarea durabilă a pădurilor României.
Este bine cunoscut faptul că problema fundamentală
44
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
a lumii contemporane o constituie încercarea de armo-
nizare a raporturilor dintre ..Dezvoltarea economică și
socială" și ..Protecția mediului geografic al terrei".
Acestei spinoase probleme a lumii contemporane i-au
fost dedicate în întregime ultimele conferințe la nivel
înalt de la Rio de Janeiro din anul 1992 și de la
Johanesburg din anul 2002.
Concilierea dintre imperativele dezvoltării econom-
ice și sociale și cele ale protecției mediului trebuie să se
realizeze printr-o dezvoltare durabilă care izvorăște din
două cerințe majore; prima cea a gene-rației actuale
care aspiră la creșterea standardului dc viață printr-o
dezvoltare economică susținută, iar cea de a doua din
nevoile generațiilor viitoare care trebuie să beneficieze
și ele de cel puțin aceleași avantaje de care se bucură
generația actuală. Cu alte cuvinte dezvoltarea econom-
ică actuală trebuie să dureze în timp și să nu afecteze
iremediabil protecția mediului înconjurător prin
epuizarea resurselor naturale, prin poluare sau alte
efecte nefavorabile.
Durabilitatea trebuie să fie deci economică, ecolo-
gică și socială.
Pădurile, ca resurse naturale regenerabile cu rol
important în dezvoltarea economică și socială, dar și în
protecția mediului înconjurător, trebuie și ele gestionate
durabil.
Lucrarea redactată de domnul profesor Victor
Giurgiu conține trei părți și anume: în partea 1. intitulată
„Concepte, context internațional" se analizează esența
conceptului de dezvoltare durabilă și legătura sa cu
principiul continuității din amenajament, criteriile și
indicatorii paneuropeni și mondiali de gestionare dura-
bilă a pădurilor precum și unele schimbări de concepție
în gândirea economică privind gestionarea durabilă a
pădurilor.
In partea a H-a a lucrării se prezintă fundamentele
ecologice, silvotehnice și amenajistice pentru ges-
tionarea durabilă a pădurii.
în primul capitol al acestei părți autorul insistă
asupra specificului silviculturii românești determinat de
cadrul fizic și fitogeografic al României precum și de
condițiile socio-economice ale țării noastre.
Cel de al Il-lea capitol al acestei părți este dedicat
posibilelor consecințe ale schimbărilor climatice asupra
pădurii și silviculturii în general și a celor din România
în special.
în continuare, autorul insistă asupra câtorva criterii
și indicatori paneuropeni care evidențiază nivelul dc
gospodărire durabilă a pădurilor, cum ar fi conser-
varea biodiversității și menținerea integrității fondului
forestier.
Referitor la conservarea biodiversității se scoate în
evidență importanța acestui criteriu la toate cele trei
niveluri ale sale, genetic, specific și biocenotic și impor-
tanța pe care o au pădurile în conservarea biodiversității
la nivel genetic și specific. în acest sens se analizează și
factorii care au contribuit și contribuie încă la
îngustarea biodiversității pădurilor și necesitatea înfi-
ințării de arii protejate în fondul forestier al României
precum și a altor acțiuni pentru conservarea biodiver-
sității.
Un alt criteriu de apreciere a nivelului de
gospodărire durabilă este și acela al evoluției suprafeței
pădurilor de-a lungul timpului și tendințele de viitor.
Administrarea pădurilor pe bază de amenajamente
este un alt indicator al gospodăririlor durabile. De aceea
în lucrare se prezintă situația actuală de la noi din țară
și perspectivele de viitor.
Gestionarea durabilă a pădurilor presupune o
gospodărire pe bază de amenajamente prin care să se
stabilească condițiile pc care trebuie să le îndeplinească
pădurile în vederea atingerii obiectivelor de producție
sau de protecție (deci a bazelor dc amenajare), o repar-
tizare corectă a pădurilor în raport cu funcțiile pe care
urmează să le îndeplinească precum și structurile
optime ale arboretelor capabile să realizeze funcțiile
atribuite.
Un capitol special este dedicat necesității practicării
unei silviculturi ecologice prin care să se realizeze și o
durabilitate la nivel ecologic contribuind astfel la o mai
bună protecție a mediului geografic al terrei.
Un alt capitol al părții a doua este dedicat utilizării
durabile a resurselor forestiere prin corelarea prin inter-
mediul amenajamentului a volumului recoltelor cu
posibilitatea pădurilor.
în sfârșit ultimul capitol al părții a doua este consa-
crat exploatării pădurilor ca mijloc dc recoltare a masei
lemnoase și de asigurare a regenerării naturale.
Partea a treia a lucrării are un pronunțat caracter
aplicativ prin prezentarea modalităților de gestionare
durabilă a pădurilor pe zone și etaje bioclimatice
începând de la pădurile de molid și sfârșind cu cele din
Lunca și Delta Dunării. Demn de remarcat este și fap-
tul că autorul ia în discuție și asociațiile de jnepenișuri
din etajul subalpin precum și rariștile subalpine.
Pentru fiecare etaj sau zonă bioclimatică se prezintă
mai întâi o analiză a stării actuale a pădurilor după care
se evidențiază acțiunile pentru prezent și viitor punând
accent în special pe intervențiile de reconstrucție eco-
logică a arboretelor degradate sub raportul compoziției
și structurii.
Lucrarea se încheie cu o listă bibliografică ce
cuprinde lucrările la zi care abordează problematica
gestionării durabile a pădurilor atât pe plan mondial cât
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
45
și din România.
Cartea este scrisă cu mintea și sufletul de către prof.
dr. doc. Victor Giurgiu membru corespondent al
Academiei Române din dorința dc a contribui la
îmbogățirea literaturii științifice din domeniul silvicul-
turii și pentru a situa locul și poziția țării noastre în acest
important proces de gestionare durabilă a pădurilor
României.
Ea se adresează unui evantai larg de specialiști de la
studenții în silvicultură, ecologie sau protecția mediului
la inginerii silvici din cercetare, producție și învățământ
precum și tuturor specialiștilor din alte domenii de
activitate interesați de o dezvoltare economică durabilă
și de protecția mediului geografic al pământului.
Prof. dr. ing. Dumitru TÂRZIU
Giurgiu, V., Decei, I.. Drăghiciu. D. 2004: Modele
matematica - auxologice și tabele de producție pentru
arborete și Metode și tabele dendrometrice. Editura
Ceres.
Mai bine de un secol, silvicultura românească a fost
tributară, sub raport științific, țărilor din centrul și
apusul Europei. însuși marele nostru silvicultor Marin
Drăcea a fost nevoit să recunoască în anul 1939 că ..noi
avem o silvicultură de împrumut". De abia după înfi-
ințarea Institutului de Cercetări și Experiinentație
Forestieră în 1933 s-au creat condiții favorabile pentru
ca, în următoarele decenii, să se pună bazele științifice
ale silviculturii naționale în conformitate cu particula-
ritățile naturale și social - economice ale spațiului
geografic românesc.
Cele menționate se referă și la fundamentele bio-
metrice. respectiv dendrometrice și auxologice, ale sil-
viculturii noastre.
în ultima jumătate a secolului al XX-lea a apărut și
s-a dezvoltat o avansată școală românească de den-
drometric, auxologie forestieră și de amenajare a
pădurilor, cunoscută în țară, recunoscută și apreciată
pe plan internațional.
Monografiile Tabelele dendrometrice elaborate sub
îndrumarea științifică a profesorului Ion Popescu -
Zeletin în 1957 și Biometria arborilor și arboretelor
din România întocmită în anul 1972 cu participarea și
sub coordonarea profesorului Victor Giurgiu, ambii
membri ai Academiei Române, sunt cele mai reprezen-
tative și exhaustive realizări ale științei silvice
românești în acest domeniu. Ultima monografie a fost
considerată de renumiții oameni dc știință francezi Jean
Parde și Jean Bouchon (1988) ca fiind ..o realizare
unică în lume" în materie de dendrometrie.
Dc la apariția monografiei Biometria arborilor și
arboretelor din România s-au scurs peste trei decenii,
timp în care, pe plan științific, s-au acumulat noi și
importante realizări sub raport metodologic și al
numărului de specii forestiere cercetate din punct de
vedere dendrometrie și auxologie. în principal la
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice. Este rodul
creației științifice și al muncii fără preget al multor
cercetători români din acest domeniu, în primul rând al
profesorului doctor docent Victor Giurgiu, devenit
membru al Academiei Române, al regretatului doctor
Ilie Decei. doctorului Dorin Drăghiciu și al colaborato-
rilor acestora.
Pe această bază și sub impulsul cerințelor silvicul-
turii practice, amenajării pădurilor și învățământului sil-
vic din țara noastră, sub egida Regiei Naționale a
Pădurilor - Romsilva, a devenit posibil ca, prin presti-
gioasa Editură Ceres, să vadă lumina tiparului două
monografii: Metode și tabele dendrometrice. Modele
matematica - auxologice și tabele de producție pentru
arborete.
Acest eveniment editorial de excepție constituie
motivația prezentei lansări de carte, care are loc sub
patronajul distinsului doctor inginer Ion Dumitru
-directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor -
Romsilva. onorează Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice și. nu în ultimul rând, pe autorii acestor lucrări.
Față de publicațiile menționate anterior, aceste două
monografii aduc următoarele elemente:
-	modelarea matematică a legităților biometrice
referitoare la cunoașterea științifică a arborilor din
România, ceea ce creează condiții mult îmbunătățite
pentru informatizarea calculelor dendrometrice și, toto-
dată, realizează o necesara concordanță între rezultatele
obținute la calculatoarele electronice și cele stabilite
prin calcule clasice (manuale). într-adevăr. de data
aceasta, majoritatea tabelelor dendrometrice și auxo-
logice reprezintă o expresie tabelară a modelelor
matematice elaborate;
-	lărgirea sferei de cunoaștere științifică a biometriei
arborilor din România, pentru un număr foarte mare de
specii. De exemplu, pentru volumul arborilor se prezin-
tă informații pentru 43 specii, față de 28 specii descrise
biometric în monografia din anul 1972; tabele de pro-
ducție s-au întocmit pentru 30 de specii;
-	prezentarea de informații științifice referitoare la o
serie de caracteristici biometrice ale arborilor nestudiate
anterior (aparat fol iar. rădăcini, biomasă etc.), precum și
lărgirea sferei de cunoaștere științifică a biometriei
ramurilor;
-	introducerea în practica silvică a unor noi metode
dendrometrice performante pentru determinarea volu-
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 •Nr.6
mului la arbori și arborete, care permit atingerea unui
înalt grad de informatizare a prelucrării datelor dendro-
metrice;
-	stimularea pătrunderii în silvicultură a aparaturii
dendrometrice performante (clupe forestiere informati-
zate. înregistratoare de date electronice mobile, den-
drometre modeme multifuncționale etc.):
-	promovarea metodelor dendrometrice pentru
determinarea volumului sortimentelor de mare valoare
(lemn pentru furnire estetice, lemn de derulaj, lemn
pentru cherestea etc.);
-	elaborarea tabelelor de producție intr-o concepție
nouă, aliniată la tendințele manifestate pe plan euro-
pean, îndeosebi din țările Uniunii Europene:
-	în noua concepție, tabela de producție este așa cum
s-a precizat, o expresie tabelară a modelului matema-
tico - auxologic, ceea ce permite un înalt grad de
informatizare a dendrometriei și auxologiei forestiere.
Se creează noi posibilități performante pentru actua-
lizarea caracteristicilor biometrice ale arboretelor în
vederea elaborării inventarului forestier național;
-	se deschid noi perspective pentru modernizarea
sistemului informatic ai amenajării pădurilor și al eva-
luării volumului de lemn destinat exploatării.
Noile lucrări fac posibilă accesarea calculatorului
pentru utilizarea electronică a informaților dendrome-
trice și auxologice referitoare la biometria arborilor și
arboretelor.
Astfel concepute, cărțile sunt destinate specialiștilor
dc la ocoalele și districtele silvice de stat și private,
direcțiilor silvice teritoriale, inspectoratelor silvice teri-
toriale, agenților economici din domeniul exploatărilor
forestiere, precum și specialiștilor din instituțiile cen-
trale pentru silvicultură. Lucrările sunt de incontestabilă
utilitate pentru învățământul silvic de toate gradele, dar
și pentru cursuri de perfecționare profesională a per-
sonalului silvic. De asemenea, sunt necesare la amena-
jarea pădurilor și în cercetarea științifică din domeniul
silviculturii, inclusiv pentru elaborarea și funcționarea
modelelor de simulare pe calculator a structurii și
dinamicii arboretelor și a pădurii în ansamblul ei.
Pe bogatul lor conținut referitor la pădurile unui
important spațiu european, lucrările de față reprezintă și
o contribuție românească la cunoașterea științifică a
resurselor forestiere ale Europei în vederea utilizării lor
durabile.
După modul cum au fost gândite și realizate, cu
deschideri largi pentru matematică, modelare și infor-
matică. cărțile vor putea face față și exigențelor so-
cietății informaționale a viitorului. Desigur, se vor
impune noi cercetări pentiu cunoașterea exhausivă a
biometriei arborilor și arboretelor din România, precum
și adaptări ale aparaturii dendrometrice la perfor-
manțele tehnologiei informației.
Fără îndoială, cercetările în domeniul dat nu se vor
opri aici. Rămâne o misiune de onoare a tinerilor
cercetători de a continua și aprofunda cunoștințele
științifice în această materie începute de iluștrii noștri
înaintași, astfel încât școala românească de dendrome-
trie, auxologie forestieră și amenajament să-și mențină
și statornicească locul de frunte pe plan european,
cinstind astfel știința silvică românească și onorând
țara.
Felicitări autorilor pentru elaborarea acestor lucrări
remarcabile pentru știința și practica silvică românească
în concordanță cu standardele începutului de mileniu
III.
ing. Octavian POPESC LF
Beldeanu, E., 2004; Specii de interes sanogen din
fondul forestier. Ed. Universității „Transilvania"' din
Brașov. 260 pagini, 358 referințe bibliografice.
Speciile de interes sanogen din fondul forestier, în
concepția profesorului, universitar dr. ing. Eugen C.
Beldeanu, autorul lucrării de față, sunt cele cărora le
aparțin plantele medicinale, fructele, ciupercile
comestibile, resursele melifere, valorificate an de an pe
scară largă din pădurile țării noastre, și caracterizate
printr-un conținut ridicat de principii active și de bioelc-
mente minerale, substanțe care pe lângă valoarea ener-
getică le conferă multiple efecte terapeutice. în cazul
fiecăreia dintre acestea, sunt consemnate mai întâi o
serie de date de ordin arealistic. ecologic și morfologic,
necesare pentru o identificare precisă a lor pe teren,
după care se fac precizări privind recoltarea, păstrarea,
compoziția chimică și utilizările produselor pe care ele
le furnizează. Pentru speciile ale căror produse intere-
sează în mod deosebit se fac totodată unele referiri
privitoare la cultura lor.
în conformitate cu titlul menționat, s-a recurs la o
structură a cărții constând în prezentarea pe rând a
fiecărei specii în parte, fapt care a permis tratarea uni-
tară a lor sub raportul produselor oferite (fructe, frunze,
rădăcini și respectiv rizomi, corpuri de fructificație etc.)
și, în cazul unor arbori, a caracteristicilor de ordin
sanogen ale mediului pe care aceștia îl creează.
Cuprinsul ei a devenit în acest mod. o suită de adevărate
monografii, toate însumând principalele cunoștințe la zi
în domeniu. Pe ansamblu, cartea scoate în evidență
capacitatea speciilor forestiere de a conserva și crea
sănătate prin resursele și mediul ce decurg din însăși
existența lor. Succesiunea speciilor în ordine alfabetică,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
47
precum și indexul de denumiri populare și științifice
atașat la final le face foarte ușor de urmărit în lucrare.
Numărul de specii de plante medicinale din fondul
forestier cu valoare economică recunoscută pe piața
internă și externă, de circa 80. cum se menționează în
prefață, număr ce reprezintă circa 60% din totalul exis-
tent în țara noastră, vorbește de la sine despre valoarea
tezaurului vegetal medicamentos al pădurilor
României, încă insuficient cunoscut. Alături de
numeroasele specii arborescente și arbustive din
această categorie (tei. mesteacăn, soc comun, salcie,
păducel ș.a.). autorul menționează și multe specii
erbacee perene de pădure.
O atenție importantă se acordă fructelor de pădure,
majoritatea cu statut de aliment-medicamenL ca urmare
a conținutului însemnat în nutrienți plastici și energe-
tici, dar și în principii biologic active, justificându-se
astfel pe deplin încadrarea speciilor care Ic produc în
categoria celor de interes sanogen. Pe lângă unele care
se bucură de o largă notorietate sub raport terapeutic,
cum sunt de exemplu cele de cătină albă, se evidențiază
în acest sens și un număr important de fructe recunos-
cute mai cu seamă pentru valoarea lor comercială ridi-
cată. începând cu cele de zmeur. afin, mur. cireș
pădureț, frag, coacăz negru, soc comun, motivându-se
acest fapt prin compoziția chimică și posibilitățile de
utilizare a lor. Se relevă că, drept urmare a conținutului
chimic valoros, fructele de pădure au o capacitate
sporită de a neutraliza efectele negative ale solicitărilor
la care omul este supus, fiind considerate produse ali-
mentare de protecție, și că. totodată, provenind d intr-un
mediu în care nu se folosesc pesticide sau fertilizând
chimici, ele prezintă calitatea de produse naturale, eco-
logice.
Date interesante sunt consemnate în legătură cu
principalele ciuperci comestibile (hrib, gălbiori, ghebe,
păstrăv de fag ș.a.), care demonstrează că o parte dintre
acestea, pe lângă însușirile nutritive binecunoscute, au
și proprietăți terapeutice demne de reținut. Tot în legă-
tură cu ciupercile, sunt semnalate cercetările efectuate
pe plan mondial pentru cultura unor specii prin
micorizare controlată (hrib, gălbiori, trufe ș.a ).
în ceea ce privește resursele melifere, se prezintă
date din care rezultă că specii de pădure ca salcâmul,
teiul, zmeurul, arțarul tătărăsc, zburătoarea, dețin recor-
duri neegalate ale producției la hectar și calității mierii
de albine. Se precizează că fondului forestier îi revine
circa 73% din totalul resurselor melifere ale țării.
în paralel cu însemnătatea pentru consumul uman,
se subliniază de asemenea importanța unor specii din
fondul forestier pentru hrana vânatului, ca de exemplu
fagul și stejarii pentru jir și respectiv ghindă, mătura
verde pentru lujeri și frunze, amorfa pentru semințe. Se
citează totodată afirmații din literatura de specialitate
din care reiese că fructele de pădure servesc în proporție
de 30-40% din producția anuală pentru consumul ani-
malelor sălbatice.
Pe lângă conținutul bogat în cunoștințe privind
resursele oferite de speciile forestiere, cartea se remar-
că. de asemenea, prin numeroasele date inedite con-
semnate în legătură cu caracteristicile de ordin sanogen
ale mediului, specific unora dintre ele. Se arată că me-
diul pădurii, în general, are o puternică influență bine-
făcătoare. contribuind în mod substanțial la refacerea și
conservarea sănătății și că silvoterapia. tratamentul cu
ajutorul ambianței pădurii, poate avea un rol însemnat
în sanogeneza organismului uman. în același timp însă,
având în vedere datele științifice existente, se arată că.
în pădurile de molid, brad, pin, în principiu de
rășinoase. în perioadele cu activitate biologică foarte
intensă a arborilor (sfârșitul primăverii-începutul verii),
starea persoanelor cu afecțiuni cardiovasculare este
influențată negativ, din cauza volumului mare de
substanțe fitoorganice volatile emanate în atmosferă. Se
precizează că pentru această categorie de bolnavi sunt
favorabile arboretele de specii foioase, mai cu seamă
cele de stejar și mesteacăn.
Bazată pe o amplă documentare, concretizată în
foarte numeroasele citări bibliografice care asigură au-
tenticitate datelor prezentate, lucrarea cuprinde în cazul
unora dintre speciile tratate (cătina albă, aninul.
mesteacănul, zmeurul, nucul comun, leurda), o serie dc
contribuții originale, consistente, ale autorului, rezultate
ca urmare a cercetărilor personale întreprinse. Rețin de
asemenea atenția, recomandările autorului privind
introducerea în cultură a unor specii. între acestea,
îndeosebi, scorușul negru, arbust capabil de a realiza
producții ridicate de fructe, utilizabile în scop medicinal
și alimentar, experimentat deja la noi cu bune rezultate
și ginsengul, plantă medicinală de pădure, cultivată în
multe țări, inclusiv în vecinătatea țării noastre.
Adresată cu precădere celor ce lucrează în dome-
niul silviculturii, cadrelor didactice din învățământul
mediu și superior silvic, precum și studenților de la fa-
cultățile de profil, din a căror bibliotecă nu trebuie să
lipsească, lucrarea analizată constituie un elaborat de
înalt nivel științific și, în același timp, deosebit de bogat
în informații de ordin practic, care îl fac extrem de util
specialiștilor din producție, cu sarcini concrete în va-
lorificarea produselor accesorii ale pădurilor.
Dr. ing. Ion MACHEDON
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Aniversare
UN PROFESOR PENTRU TOȚI: MARIN MARCU
12 noiembrie 2004. zi de sărbătoare la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din
Brașov.
Sunt puține și săi ace cuvintele pentru a descrie atmosfera de la aniversarea domnului prof.
Marin Marcu. Și nici nu contează vârsta pe care a împlinit-o dat fiind soiul hun din care a fost
plămădit acest om. Sunt oameni care numai prin simpla lor prezentă reușesc să destindă atmos-
fera. să îmblânzească conflictele, să aducă o boare de proaspăt, așa ca ploaia sau ca zăpada, pe
care a reușit atât de bine să le cunoască și să le prevadă prin esența ocupației sale, aceea de a
preda cursul de meteorologie și climatologe forestieră. Tinerețea sa. felul său direct de a trata
studenții, apropiindu-se de ei ca și cum dintr-o privire ar reuși să le cunoască toate îndoielile,
temerile dar și ambițiile, ca un părinte, ca un educator, ca un adevărat PROFESOR. (R.Dj
Omul în date și fapte:
-	2 noiembrie 1929 - anul nașterii, corn.
Dorobanții, jud. Călărași
-	1950 - 1955 - student a! Facultății de
Silvicultură din Brașov
-	15 martie 1955 - asistent la disciplina împă-
duriri din cadrul facultății
-	octombrie 1959 - șef de lucrări la disciplina
meteorologie și dimatologie forestieră
-	1961 - înființează laboratorul de meteorolo-
gie forestieră
-	1962 - 1963 - înființează rețeaua meteoro-
logică din masivul Postăvarul alcătuită din 43 de
stații meteorologice și fenologice prin care s-a
urmărit cercetarea sistematică a climei de munte
pe forme de relief și etaje fitodimatice
-	1964 - 1968 - rețeaua funcționează cu un
program de observații zilnice: aceasta este
activă și în prezent, cu un număr de 4 stații
-	1972 - ocupă prin concurs postul de confe-
rențiar universitar
-	1984 - primește diploma și medalia jubi-
liară eu ocazia centenarului Institutului de
Meteorologie și Hidrologie București
-	1990 - ocupă prin concurs postul de profe-
sor universitar
-	1994 - este numit conducător de doctorat,
are în îndrumare 14 doctoranzi
Activitate științifică concretizată în 120 de
lucrări publicate (9 având caracter didactic:
manuale. îndrumare, monografii și 111 arti-
cole științifice)
Contribuție valoroasă la: cunoașterea sis-
tematică a Carpaților românești prin clarifi-
carea rolului climatogen al diferitelor forme
de relief: depresiuni și văi intramontane, ver-
sanți, platouri, culmi muntoase etc. și carac-
terizarea climatologică a acestora; delimitarea
și caracterizarea exactă (parametrică) a eta-
jelor morfofitoclimatice din Carpații de cur-
bură; stabilirea tipurilor de variație altitudi-
nalâ a parametrilor climatici în regiunile
muntoase: determinarea valorilor gradienților
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
49
climaticii altitudinaii utilizabili în alte regiuni
carpatice (prin extrapolarea valorilor din
Postăvarul) în vederea obținerii datelor cli-
matice necesare, fără executarea de măsurători
meteorologice locale: elaborarea unor hărți
cimatice ale României.
34 comunicări științifice prezentate în
sesiuni științifice naționale și internaționale.
25 articole de interes larg științific, publicate
în presa locală și centrală.
Ce zice profesorul despre viață și nu
numai:
......într-un moment sărbătoresc, atât de
onorant pentru mine și familia mea. cred că ne
putem cere permisiunea să mai adăugăm câte
ceva, adică „ceva" care aș dori să însemne, nu
neapărat. pitorescul unei vieți, ci
învățămintele ei, acele laturi ale a ceea ce
numim „o viață de om" și „învățămintele ei".
..[...] Doresc, totuși, să menționez că am
încercat să le transmit zecilor de promoții de
studenți „crezul meu profesional", convin-
gerea fermă privind rosturile și farmecul pro-
fesiunii de silvicultor și că nu au greșit cu
nimic atunci când au optat pentru această
nobilă carieră inginerească, atunci când și-au
legat întreaga viață de pădurea română.
Procedând astfel, am dorit să cultivăm
dragostea, pasiunea studenților față de profe-
siunea de silvicultor, față de obiectul acestei
profesiuni - pădurile țării. [.,.] Explicându-le
studenților cât de complexă, de plină de
conținut și frumusețe este profesiunea de
inginer silvic. [...] minunata noastră meserie
nu înseamnă numai pitoresc, numai satisfacții,
că nici silvicultura nu este o grădină mereu
înflorită. că are și ea rigorile ei. mai puțin ...
romantice. [...] în întreaga mea activitate
didactică am considerat că în procesul de
învățământ, rolul profesorului, al educatorului
este determinant. Nici un fel de alte
tehnologii, oricât de utile sunt acestea în
ansamblul vieții universitare, nu pot înlocui
personalitatea educatorului, autoritatea profe-
sional - științifică și morală a profesorului.
[...] în munca directă cu studenții am procedat
totdeauna așa cum se cuvine a lucra cu viitori
colegi de breaslă, cu oameni maturi, viitoare
personalități ale silviculturii românești,
apropiindu-mă de ei cu înțelegere și exigență
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
în același timp, cu toată căldura sufletească,
cu convingerea că „la caid" omul „se prelu-
crează" mai ușor ca și metalul. [...] In activi-
tatea de cercetare științifică am abordat
domenii pe care le-am considerat legate direct
de specificul silviculturii românești - o silvi-
cultură prin excelență de relief accidentat - și
am urmărit, toată viața aș putea spune,
descifrarea interacțiunii: relief-climă pădure.
[...] Aruncând o privire mai generală
asupra vieții și activității de până acum, cred
că ar mai trebui adăugat că datorez părinților
și fraților mei ceea ce am reușit, esențial. în
viața mea [...] ce înseamnă să fii un om cu
teama de Dumnezeu, ce înseamnă, de fapl. vir-
tuțile formative ale muncii cinstite, ce înseam-
nă demnitatea de român care nu se pleacă și că
nimic nu se poate clădi „în poziție de drepți".
Marin Marcu
METEOROLOGIE
SI CLIMATOLOGE
FORESTIERĂ
Deși timpul a trecut ireparabil,
în inimile lor, profesorul își are locul său de onoare:
Cuvântul domnului dr. ing. Ion Dumitru
(extras)
Participăm astăzi, cu imensă bucurie și sa-
tisfacție sufletească, la o nouă aniversare
organizată de conducerea Facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere din
Brașov, dedicată unuia dintre marii noștri
dascăli. Este vorba de aniversarea împlinirii
vârstei de 75 de ani, de către domnul profe-
sor dr. ing. Marin MARCU.
Așa cum afirmam, cu emoție și cu profund
respect, și acum câteva luni de zile, când
aniversam un alt mare dascăl al nostru, pe
domnul profesor Costea, noi, generațiile mai
tinere de silvicultori, vii considerăm și pe
dumneavoastră, domnule profesor Marcu, ca
făcând parte dintre „stâlpii de rezistență" ai
facultății, timp de peste patru decenii.
Generații întregi de absolvenți. între care
mă regăsesc, desigur, și eu, nu pot uita dizer-
tația dumneavoastră susținută în primele zile
de „bobocie". în anul I. înaintea primului curs.
despre ce înseamnă să fii student silvicultor
în Brașov. Cu vocea dumneavoastră incon-
fundabilă, plină de căldură, care nouă ne
dădea încredere și curaj, ne explicați, cu
mândrie și demnitate profesională, dar și cu
modestia cuvenită, cât de complexă, de
plină de conținut și de frumusețe este mese-
ria de inginer silvic, prevenindu-ne totodată
că ea nu se confundă cu tradiționalul
„ferice de pădurar !“
Așa luau primul contact cu dumneavoas-
tră studenții și poate că și din acest motiv, ați
fost în permanență unul dintre cei mai
respectați și mai iubiți dascăli.
In ce mă privește, îmi voi aduce întot-
deauna aminte cu plăcere, că prima notă ca
student a fost nota 10, pe care rni-ați acor-
dat-o la examenul de „Meteorologie și cli-
matologie forestieră", lucru care m-a stimu-
lat în mod deosebit și mi-a dat acea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Xr.6
51
încredere tonifiantă, de care are atâta
nevoie orice student începător.
Dumneavoastră ne-ați fost și decan, în
patru din cei cinci ani de studenție, iar în
această calitate ați fost, de asemenea, un
exemplu și un model pentru studenți. în primul
rând prin atașamentul dumneavoastră față de
instituție, prin strădaniile și eforturile extraor-
dinare. pe care le-ați făcut pentru asigurarea
stabilității facultății, în momente deosebit de
dificile pentru învățământul superior silvic
brașovean.
Chiar dacă unii, poate, au uitat, noi. cei din
generația pe care o reprezint, nu vom putea
uita ceea ce ați făcut dumneavoastră pentru a
zădărnici o hotărâre politică aproape luată,
prin care se dorea strămutarea facultății în altă
localitate, în anul 1977.
Pentru faptul că, atunci, nu ați acceptat
să luați poziția de „drepți“, vă rugăm
astăzi, domnule profesor Marcu, să primiți
încă o dată, omagiul și respectul nostru pro-
fund.
Stimate domnule profesor.
Ați împlinit, de curând, frumoasa vârstă a
înțelepciunii, reprezentată prin cei 75 de ani.
Văzându-vă însă, cum vă țineți, oricine din cei
care nu vă cunosc, și chiar și noi. cei care vă
știm mai bine, la declararea acestei vârste, am
fi tentați să vă cerem buletinul de identitate!
în contextul unei asemenea constatări,
folosesc acest prilej deosebit, pentru a vă
adresa din toată inima, cele mai calde și mai
sincere urări de sănătate în continuare, de
satisfacții și împliniri, alături de cei dragi!
Să vă țină bunul Dumnezeu, tot așa, mulți
ani de acum înainte, iar noi să ne bucurăm,
ca de o adevărată sărbătoare, ori de câte ori
vom avea privilegiul de a vă revedea!
LA MULȚI Șl FERICIȚI ANI. DOMNULE
PROFESOR!
Cuvântul domnului dr. ing. Mihai Daia
(extras)
Azi. suntem în preajma domnului profesor
MARIN MARCU. magistrul nostru. într-un
moment cu o semnificație aparte, cu o sem-
nificație cu totul aparte pentru domnia sa și
pentru noi toți, cei prezenți.
De la altitudinea celor 75 de ani, împliniți
în urmă cu 10 zile, pe care îi atestă prin docu-
mente, fără însă a-i arăta, domnul profesor
Marcu privește astăzi cu întemeiată mândrie
spre cele 49 de generații de studenți silvicul-
tori. în fața cărora s-a prezentat, cu demnitate,
și pe care i-a cucerit prin forța pledoariei,
izvorâtă din convingerea și atașamentul cu
care slujea disciplina devenită-i crez.
Dacă azi, profesorul Marcu ar da un semn,
un semn de chemare către studenții ce i-au
audiat cursul, azi oameni cu griji și răspunderi
în silvicultura țării, nutresc convingerea că cei
mai mulți dintre cei aflați în viață l-ar urma,
așa cum l-au urmat când a ars cabana de pe
Tâmpa și când au salvat muntele de la pârjol.
Ori. cum l-au urmat, când pericolul mutării
facultății la Pitești s-a izbit de hotărârea de
nezdruncinat a unui Decan, susținut de 768 de
studenți ai facultății pe a căror hotărâre s-a
sprijinit fără nici o ezitare, având puterea să
învingă miniștri, prim-secretari. oameni cu
funcții înalte.
Ambițios de foarte mic. fiul lui Ștefan și al
Măriei Marcu (Dumnezeu să-i odihnească în
pace!) țărani ai câmpiei Dorobanțiului
călărășan avea să dea o primă măsură a
ambiției sale. în clasa a II-a de liceu, la Liceul
..Știrbei Vodă" din Călărași, când. în același
an de studiu avea să absolve și clasa a 11l-a de
liceu. încheie în forță. în 1950, cursurile
liceale, vine la Brașov, la silvicultură, se
remarcă de la prima strigare, e bun la toate,
absolvă cursurile facultății la 19 februarie
1955 și în 15 martie este asistent universitar.
L-am cunoscut pe domnul profesor în 1974.
când m-a cucerit. A fost dragoste la prima
vedere. La primul curs de climatologie
forestieră, am avut impresia, pentru prima
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
oară în viața mea. că pe mine și pe colegii mei.
cineva ne ia în serios, ne considera inși pe care
se poate conta, care-și pot asuma o responsa-
bilitate și pot confirma. De mai multe ori până
atunci, mă încercase sentimentul că sunt mai
mic și neputincios, că este bine să mai stau să
învăț, să acumulez etc. Contactul cu domnul
profesor Marcu. pentru mine a însemnat o altă
raportare la mine. A fost prima persoană care
mi-a spus ..domnule student", iar când ne-a
dus, cu întregul an la Predeal și ne-a prezentat
stația meteorologică, vorbindu-ne. am avut
senzația că particip împreună cu colegii mei.
Ia prima ..lecție de viață".
Sunt bucuros și mulțumit că astăzi am
prilejul să-i spun public domnului Profesor că
l-am apreciat și admirat pe tot parcursul
devenirii mele. Poate că au fost și motive de
ordin subiectiv, poate faptul că de la
Dorobanțu la Gogoșari nu trebuie să treci
Carpații. iar dorul de pădurea adevărată poate
fi considerat un numitor comun.
Conserv în memoria mea atât cât va
funcționa ea, memoria unui dascăl hotărât și
energic, popular și înțelegător, dotat cu harul
comunicării și al mobilizării, iubit de cei căro-
ra li se adresa, cărora le insufla încredere,
încredere în dânsul, dar mai ales în ei înșiși.
Domnule Profesor, fiți tare, la Dorobanțu
plouă iar noi plantăm la Călărași, gândindu-ne
la dumneavoastră.
Iar dacă Dumnezeu ne-o ajuta, vom face, în
locurile din care v-ați pornit pașii, ca pădurea
să fie mai prezentă.
Dr. ing. loan Seceleanu
la împlinirea a 60 de ani de viață
Există în viața fiecărui om. momente
aniversare în care, cu sau fără vrere. îl împre-
soară aducerile aminte și dacă nu o face el. o
fac cei ce-1 cunosc, o recapitulare a eveni-
mentelor trăite și a faptelor împlinite.
La 3 octombrie 2004. distinsul nostru coleg
și reprezentativ specialist în amenajarea
pădurilor, dr. ing. loan Seceleanu. a trecut
prinlr-un asemenea moment.
S-a născut în 1944, la Pietroșița (jud,
Dâmbovița) unde a urmat școala generală, pe
care a părăsit-o în 1958. pentru a continua
pregătirea la Liceul teoretic nr. 6 din
București, iar apoi. în 1962. Facultatea de
Silvicultură și Exploatări Forestiere, din
cadrul Universității „Transilvania” din
Brașov, pe care a absolvit-o ca șef de promoție
în 1968 și la care și-a susținut cu brio și cu
media 10 și examenul de stat. Angajat imediat
în I.C.S.P.S. ca inginer proiectant și-a
desăvârșit stagiatura prin munca practică de
culegere și prelucrare a datelor necesare orga-
nizării bioproducției forestiere, inclusiv a pla-
nurilor de recoltare a posibilității și de cultură
a pădurilor din câteva ocoale silvice, proiecte
foarte bine apreciate de Consiliul tehnic al
institutului.
Dornic de a-și pune în valoare capacitatea
creatoare, se înscrie pentru pregătirea docto-
ranturii la aceeași facultate de la care a primit
și diploma de ..inginer silvic" și își cere în
1970, încadrarea în sectorul de cercetare
științifică a Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice. în colectivul condus de dr.
doc. V, Giurgiu. Aici. începe o documentare și
o experimentare asiduă. în domeniul
cercetărilor operaționale, calculatoarelor elec-
tronice și informaticii, în vederea aplicării lor
în dezvoltarea ainenajamentului românesc și a
cunoașterii resurselor forestiere naționale.
Primele rezultate ale acestei pregătiri apar la
numai doi ani dc la încadrarea în sectorul de
cercetare, prin publicarea în Revista pădurilor
(nr. 12. 1972) a unui sistem de „prelucrare
automată a datelor privind elaborarea evi-
denței structurii și mărimii fondului de pro-
ducție în amenajament". iar după încă un an,
printr-o comunicare privind „modele matema-
REVISTA PĂDURILOR • Amil 119 • 2004 • Nr.6
53
tice de stabilire a recoltelor lemnoase în aine-
najament". la un simpozion internațional orga-
nizat la Dresda (Germania) în 1975 publică în
\olumul 33. din „Studii și cercetări” I.C.A.S.
două importante lucrări referitoare la:
„Simularea matematică a organizării procesu-
lui natural de producție forestieră" și
„Obiectiv izarea deciziilor în planificarea ame-
najistică. cu ajutorul programării matematice"
și îi apare comunicarea trimisă la simpozionul
grupei IUFRO S 4.04 de la Belgrad, cu titlul
Computation of allowuhle cui in regular high
forest through indiciilor încremeni and stand
exploilahility ”.
Sub impulsul perfecționării soluțiilor
prezentate în aceste lucrări, elaborează și
propune în anii următori „un sistem integrat
de prelucrare a informațiilor amenajistice"
(Buletinul informativ nr. 5. A.S.A.S.. 1977) și
„utilizarea simulării la stabilirea influenței
modului de reglementare a producției
forestiere asupra structurii pădurii" (Revista
pădurilor nr. 1. 1978) - comunicată în 1977 la
simpozionul grupei de lucru IUFRO S4.04 de
la Praga. Nu a rămas indiferent nici la nevoile
de automatizare și evidență ale administrației
silvice, pentru care a conceput atât un „sistem
informatic al evaluării volumului de lemn des-
tinat comercializării (APV - EVLC)". cât și
un „sistem informatic al fondului forestier".
Cum din 1986 s-a reîntors în sectorul de
proiectare al I.C.A.S.. ca inginer tehnolog
principal și membru al Consiliului tehnic, iar
în 1991 este promovat ca director tehnic, apoi
director al institutului, astfel că este nevoit
a-și restrânge în mod simțitor activitatea de
cercetare. în schimb, bine apreciat pentru
activitatea profesională și rezultatele obținute,
este numit între 1992 - 1993 și 1997 - 1998.
secretar de stat pentru silvicultură în
Ministerul Apelor. Pădurilor și Protecției
Mediului. In această funcție de mare răspun-
dere. loan Seceleanu își dovedește încă o dată
competența și corectitudinea. Inițiază în acest
sens elaborarea unui nou Cod silvic și pro-
movează măsuri hotărâte pentru gospodărirea
judicioasă a pădurilor. în condițiile de tran-
ziție spre o economie de piață și de apărare a
integrității fondului forestier.
în intervalul 1993 - 1996 își reia funcția
avută în sectorul de proiectare al I.C.A.S..
reușind a-și încheia și teza de doctorat, cu
titlul „Cercetări privind aplicarea programării
matematice și a mo-delelor de simulare în
reglementarea procesului de producție în ame-
najament" pe care o susține la 5 februarie
1999. la Facultatea de Silvicultură și
Exploatări Forestiere din Brașov. Obține astfel
titlul de doctor în științe agricole pe care îl
adaugă aceluia de membru corespondent al
Academiei de Științe Agricole și Silvice
(A.S.A.S.) dobândit încă din 1991.
Din 1998 îndeplinește funcția de șef al
Serviciului Cadastru Forestier și Amenajarea
Pădurilor din Regia Națională a Pădurilor
(R.N.P.). fără a-și întrerupe însă preocupările
științifice. Participă astfel cu regularitate la
dezbaterile organizate de Secția de Silvicul-
tură din A.S.A.S. cu teme de mare actualitate
pentru sectorul forestier și pu-blică noi și va-
loroase contribuții în domeniul specialității
sale. Ca o încununare a eforturilor depuse și
cu deosebire pentru lucrarea „Fundamentarea
în amenajarea pădurilor a deciziilor de con-
ducere a fondului de producție cu ajutorul
modelelor de simulare" publicată în volumul
al ll-lea „Silvologie" în editura Academiei
Române. în 1993. Academia de Științe
Agricole și Silvice îi acordă premiul
„Constatin Chiriță" în adunarea generală din 3
iunie 2004. iar toți cei ce îl prețuiesc îi urează
cu prilejul jubiliarei sale aniversări, multă
sănătate, viață lungă și putere de muncă pentru
noi și frumoase realizări.
dr. ing. Radu DISSESCU
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Necrolog
Inginer Vasile losif Benea
1921 - 2004
Pe data de 26 octombrie 2004 a plecat dintre noi.
inginerul silvic Vasile I. Benea. care și-a dăruit cea
inai mare parte din viață unei profesiuni pe care a
îndrăgit-o. lăsând în urma sa o familie îndurerată,
precum și colegi și colaboratori, care pierd un pri-
eten scump și un prestigios silvicultor.
Născut în Salonta. județul Bihor. în 1921.
urmează clasele primare în comuna Micula, unde
tatăl său era notar, continuându-și cursurile medii la
liceul Mihai Eminescu din Satu Mare: în 1941 se
refugiază cu părinții din Ardealul de nord. în
România amputată.
în 1941 intră în facultatea de silvicultură din
Politehnica București, pe care în primăvara anului
1946 a absolvit-o cu succes. în același an este anga-
jat la Ocolul silvic Baia Mare și apoi la ocolul Baia
Sprie. iar în final, la Ocolul silvic Negrești - Oaș.
unde ocupă progresiv funcții de inginer - ajutor, re-
ferent tehnic și șef de ocol, făcând cunoștință treptat
cu pădurea și tainele ei.
în 1949 este transferat în ministerul silviculturii.
La sectorul de învățământ, unde funcționează
până în 1950. ca referent principal și apoi ca inspec-
tor. participă activ la reorganizarea învățământului
silvic din țara noastră.
între 1950 - 1975, ing. V. Benea lucrează la
Institutul de Cercetări Silvice - laboratorul de se-
mințe și selecții, secția de genetică și ameliorare a
arborilor, mai întâi în calitate de cercetător principal
și apoi ca șef de secție.
Dorința de a se consacra activității de cercetare a
speciilor repede crescătoare din Lunca Dunării și
din luncile râurilor interioare. îi este satisfăcută, prin
încadrarea sa la Stațiunea de Cercetare a Plopului și
Sălciei Cornetu. într-un valoros colectiv de spe-
cialiști (Alexandru și Suzana Clonaru. Costică
Nicolae. Rădoi Dumitru ș.a.), unde va deține timp
de 17 ani funcția de locțiitor al șefului stațiunii.
Pregătit temeinic pe linie de selecții și amelio-
rare, ing. V. Benea a contribuit efectiv la extinderea
centrului republican de plante - mame de plopi și
salcie din cadrul stațiunii, precum și la difuzarea în
producție a butașilor din clone recent selecționate de
plopi și salcie, pentru crearea de plante-mame
Ing. Vasile Benea, în activitate, la 82 de ani, la ultima
deplasare, într-o cultură comparativă de salcie, din raza
Ocolului silvic Călărași. împărtășind din experiența sa unei
tinere inginere (septembrie 2004)
regionale, acțiune desfășurată cu multă rigurozitate
(cu prioritate în unitățile silvice din Lunca și Delta
Dunării). Astfel, ing. V. Benea. prin activitatea sa de
excepție, a contribuit, pe parcurs, la crearea unei
veritabile școli românești de plopicultură de nivel
tehnic superior.
De asemenea, a participat la redactarea capi-
tolelor referitoare la selecția și ameliorarea plopilor
și a sălciei, capitole componente ale ..îndrumărilor
tehnice priv ind cultura și protecția plopilor și sălci-
ilor în România”, care au valabilitate și în prezent.
Totodată, a acordat asistență tehnică autorizată pe
teren cu ocazia creerii și îngrijirii culturilor de
plante - mamă din cadrul pepinierelor centrale de
plopi e.a. și salcie răspândite pe teritoriul țării.
Ca urmare a activității tehnico - științifice
depuse, ing. V. Benea a fost nominalizat de către
..Comitetul Director al Comisiei Internaționale a
Plopului", organism pendinte de FAO. ca specialist
în plopicultură, recunoscut pe plan mondial.
Dar ing, V. Benea nu s-a rezumat numai la acti-
vitatea sa strict profesională, ci a desfășurat și alte
munci științifice colaterale, printre care menționăm:
•	Studii post - universitare:
-	la Facultatea de Fizică din București: a studiat
aplicarea izotopilor radioactivi în silvicultură:
-	în Statele Unite ale Americii (North Carolina
State University și College of Forest Resources.
Raleigh) a studiat: genetica, ameliorarea arborilor,
statistica experimentală ș.a.
•	Specializări de lungă durată în domeniu'.
-	în Ungaria - Budapesta:
-	La FAO - Divizia Forestieră din Roma:
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Xr.6
55
-	în S.U.A. (North Carolina State Universitv și
College of Forest Resources. Raleigh);
•	Perfecționări - documentări
Desfășurarea acestor activ ități a avut ca obiectiv
principal: ameliorarea și selecția arborilor,
gospodărirea semințelor, crearea plantațiilor ener-
getice. Realizarea acestor acțiuni au avut la bază
numeroase deplasări în țări ca: Austria. Anglia.
China. Danemarca. Finlanda. Franța. Germania.
.Iugoslavia, Ungaria. U.R.S.S.. materializate prin
schimburi privind: literatură și studii de specialitate,
schimburi de materiale genetice etc.
•	Congrese și simpozioane
Cu această ocazie ing. V. Benea a întocmit refe-
rate și comunicări științifice. în domenii ca: amelio-
rarea arborilor, variația interspecifică cu experimen-
tări de proveniențe, baze seminologice naturale și
artificiale, producerea de butași performanți din
punct de vedere cantitativ și calitativ, omologate
pentru producție, crearea și testarea de vitroplante
de plopi. înființarea unor resurse genetice și conser-
varea lor.
•	Activitatea in învățământul superior
în București:
-	la Facultatea de Industrializarea lemnului cu
predarea ,.Silv iculturii generale'*, ca șef de lucrări;
-	la Facultatea de Horticultura din cadrul
Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu. cu
predare în domeniul selecției speciilor forestiere, ca
șef de lucrări
în Brașov: la Facultatea de Silvicultură, ca lec-
tor, pentru cursurile de genetică și ameliorarea arbo-
rilor. meteorologie și climatologie.
•	Cursuri de perfecționare'.
-	la ..Casa silvicultorului" din Azuga și Bușteni,
cursuri privind: rezervațiile de semințe, ameliorarea
și selecția plopilor și salcie;
-	participări la consfătuiri zonale și republicane.
• Activitate profesională pe plan internațional
- în cadrul IUFRO (la grupele de lucru privind:
proveniențe și resurse de semințe, reproducerea
vegetativă și grupe de lucru pentru nucifere (unde a
funcționat ca președinte timp de 8 ani):
- la Romconsult București: a participat în calitate
de proiectant, la înlocuirea proiectului privind ame-
najarea dendrohidrotehnică Byr-Avad din Republica
Libia.
** *
Datorită unor stări conjuncturale față de speciile
repede crescătoare, activitatea Stațiunii de Cercetare
Cornetu a fost diminuată, fiind în cele din urmă des-
ființată. Cu toate acestea, colectivul său de spe-
cialiști. printre care și ing. V. Benea. a continuat să
colaboreze cu cei destinați să continue activitatea în
acest domeniu, cu credință nestrămutată că în viitor
cercetările și experimentările în acest domeniu vor
fi reconsiderate. De asemenea, a militat până în
ultimele zile ale vieții sale, pentru elaborarea unei
..agende" privind plopul și salcia în România, ce
urmează să apară în curând. Astfel, el rămâne un
model de conduită profesională, construit cu pri-
cepere, răbdare și generozitate, continuând să
împărtășească cu amabilitate și discernământ, din
experiența și erudiția sa. Printr-o asemenea atitu-
dine. el a continuat să colaboreze efectiv cu cei
rămași în activ itate în acest domeniu, domolindu-și
zbuciumul și mascându-și suferința, pentru a asi-
gura procesul de continuitate.
în tot ce a realizat, s-au obținut bune rezultate,
îndelung gândite și bine organizate. A plecat însă pe
neașteptate dintre noi. lăsând încă neîmpărtășite o
parte din tainele profesionale, gol care, din păcate,
poate fi greu completat.
Să lăsăm să cadă lacrimile noastre peste țărâna
care îl acoperă, pentru odihna sufletului său
generos!
Să-i fie țărâna ușoară !
Ing. Gheorghe POPESCU
Ing. Costică NICOLAE
Dr. ing. Mihai FILAT
Ing. Vasile Benea, în activitate, la 82 de ani, la ultima
deplasare, într-o cultură comparativă de salcie, din raza
Ocolului silvic Călărași, împărtășind din experiența sa unei
tinere inginere (septembrie 2004)
56
REVISTA PĂDURILOR • Anul 119 • 2004 • Nr.6
Foto:
copera 1 C. Becheru
coperta 2,4 Oprea Popescu
coperta 3 Alexe Nicolae
ISSN: I583-7Ș9U
REDACȚIA. „REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, b*dul Magheni. nr. 31, sector 1. telefon; 212b7i^
Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum ți al te materiale destinutf publicării iu irviaiâ se