REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICÂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC“ ANUL 118 Nr. 6 2003 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. ing. Ion Dumitru - președintele colegiului de redacție, prof. dr. ing. Ion Florescu - redactor responsabil, conf. dr. ing. Ion Abrudan, conf. dr. ing. Mihai Daia, ing. Gheorghe Dumitriu, ing. Gheorghe Gavnlescu, conf. dr. ing. Nicolae Geambașu, ing. Filip Georgescu, prof. dr. ing. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, conf. dr. ing. Ovidiu lonescu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Milescu, ing. Gheorghe Pâslaru, dr. ing. Constantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș. Redactor șef: Rodica Dumitrescu CUPRINS pag. IOAN MILESCU: Considerațiuni privind conținutul învățămân- tului superior silvic și rolul personalității în silvicultura națională .............................. FILIMON CARCEA: Amenajamentul silvic românesc și conser- varea diversității biologice .........................3 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Diversificarea măsurilor de protecție a culturilor de rășinoase împotriva atacului de Hylobius abietis în funcție de gradul de risc de atac.6 VASILE I. BENEA: Necesitatea protejării și conservării resurselor genetice de plopi autohtoni - Populus alba L., Popu- lus x canescens Sm., Populus nigra L., Populus tremula L., în contextul mondial....................................10 .1OHANN KRUCH, NOROCEL-VALERIU NICOLESCU: Cercetări privind sortarea fructelor de nuc negru {Juglans nigra L.) ... 17 ADRIAN ANGELESCU: Evaluarea trofeelor de șacal auriu .22 DIN ACTIVITATEA M.A.P.A.M..................26 DIN ACTIVITATEA R..N.P. 27 DIN ACTIVITATEA I.C.A.S....................28 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC" 33 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI . .34 CRONICĂ................................ . . .40 RECENZII...................................51 ANIVERSĂRI .. .53 Secretar general de redacție: Cristian Becheru CONTENT page IOAN MILESCU: Considerations regarding the Romanian forest education and the part of the personality in the național forest management .............................I FILIMON CARCEA: Romanian forest management planning and biological diversity conservation ..................3 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Diffcrentiation of protective measures against the large pine weevil attack in conifer- ous cultures according to the risk of attack ...........6 VASILE I. BENEA; Necessity of protection and conservation of native poplar genetic resources - Populus alba L., Popu- lus x canescens Sm., Populus nigra L., Populus tremula L., in the World context ..............................10 JOHANN KRUCH, NOROCEL-VALERIU NICOLESCU: Research on sorting of black walnut {Juglans nigra L.) fruits .17 ADRIAN ANGELESCU: The evaluation of the Jackal trophies .22 FROM THE ACTIVITY OF M.A.P.A.M.....................26 FROMTHE ACTIVITY OF R.N.P. . .27 FROM THE ACTIVITY OF I.C.A.S.......................28 FROM THE ACTIVITY OF „PROGRESUL SILVIC" . . . .33 FROM THE ROMANIAN FORESTRY HISTORY.................34 NEWS . . . ............... .40 BOOKS.................................... .51 ANNIVERSARY.............................. .53 Fotografii copcrți: C. Becheru Tehnoredactare computerizată: Liliana Suciu ISSN: 1583-7890 Mesajul directorului general Ion Dumitru către silvicultorii Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva Parcurgem împreună ultimele zile ale anului 2003. Este, indubitabil, pentru fiecare dintre noi, dar mai ales pentru noi toți, împreună, un nou prilej de a aduna acumulările, realizările, faptele durate pentru canton, pentru district, pentru ocol, pentru direcție, pentru institut, pentru Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, în ansamblul său, pentru mai binele pădurii încredințată nouă, spre corectă si performantă administrare. îmi îndeplinesc o onorantă datorie făcând o succintă trecere în revistă a unora dintre pașii facuți împreună în jumătatea a doua a anului, când, ne-am asumat sarcina cârmuirii regiei, ani- mați fiind de obținerea de performante numai prin munca asiduă, bine organizată si îndrumată. Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, se prezintă azi, în prag de An Nou - 2004, ca un agent economic solid, ce-și desfășoară activitatea, de mare responsabilitate la nivel național, admi- nistrând fondul forestier proprietate a statului, în suprafață de 4.467.105 hectare. Deși s-au retroce- dat peste 1.909.574 hectare vechilor proprietari, activitatea regiei nu s-a restrâns, nici nu s-a diminuat, ba dimpotrivă. Dovada de netăgăduit este producția unităților silvice: peste 9000 de mi- liarde lei, o cifră la care nimeni nu credem că se gândea cu ceva timp în urma. Suntem la fel de preocupați de conservarea si regenerarea pădurilor statului, precum suntem preocupați de finalizarea retrocedării pădurilor către foștii proprietari și de creșterea suprafeței pădurilor prin atragerea în circuitul bioproductiv a terenurilor degradate inapte folosințelor agri- cole. Este relevantă, socotesc, în acest ultim sens suprafața de 4162 hectare de terenuri degradate pe care s-au executat plantații în acest an, cu deose- bire în campania din toamnă, când în partea de sud a tării, s-au mai identificat încă 8100 hectare ce vor fi parcurse cu lucrări de împădurire în următoarele trei campanii. Ne este crez asigurarea conservării pădurii, regenerând la termenul stabilit prin amenajament, atât pe cale naturală, cât si prin plantații toate suprafețele parcurse cu ultimele tăieri de regene- rare. întregii game de lucrări silvotehnice, de regenerare, de protecție, de îngrijire a arboretelor tinere, le-am acordat toată atenția, insistând zi de zi pentru profesionalism si performanță. De fapt, performanța a fost ținta pe care am urmărit-o, convinși fiind că, în afara pădurilor, bogăție fără seamăn a țării acesteia, bogăția spiri- tuală, reprezentată prin potențialul specialiștilor regiei este deosebită, de asemenea. De aceea, ne-am concentrat o mare parte din efortul nostru pe realizarea unui climat de muncă efervescentă, de competiție perpetuă, de stimulare a efortului creator al specialiștilor noștri. De altfel, aceasta este si chintesența noii hotărâri de guvern, care stă la baza reorganizării regiei Credem în capacitatea specialiștilor noștri și de aceea ne îndreptăm toată atenția spre crearea cadrului necesar de punere în valoare a ideilor, a eforturilor bine sistematizate, concentrate spre un țel precis, realizabil, printr-o urmărire continuă si profundă Că drumul pe care am pornit a fost corect ales, ne stau mărturie rezultatele obținute, demne de reținut în raport cu programele foarte ambițioase pe care ni le-am asumat. Ne-am impus un salt economic substanțial, obținut pe criterii de performanță ambițioasă si îndrăzneață, neuitând nici un moment că par- curgem împreună o perioadă grea, marcată de griji, atât pentru pădure, cât si pentru silvicultori. Presiunea exercitată asupra pădurii a conti- nuat să se manifeste la un nivel ridicat, personalul silvic angrenat în activitatea de pază a pădurilor s-a confruntat cu probleme deosebite, pe fondul diversificării continue a modului de acțiune a delincvenților privind tăierea, transportul si co- mercializarea materialului lemnos. Pentru contracararea acțiunilor ilegale, îndreptate împotriva pădurii, regia a organizat și a coordonat activități specifice, având ca scop apărarea integrității fondului forestier național, proprietate publică a statului, prevenirea fur- turilor de material lemnos, depistarea si sancționarea contravenienților si a infractorilor. S-au perfectat si s-au pus în aplicare cu rezultate deosebite doua planuri de acțiune cu Inspectoratul General al Politiei, sub auspiciile celor două mi- nistere care coordonează activitatea de silvicultură si a politiei Realizând că cea mai mare parte a agresiunilor sunt îndreptate nu împotriva pădurilor adminis- trate de regie, ci asupra acelora retrocedate vechilor proprietari, Regia Națională a Pădurilor și-a asumat si sarcina asigurării pazei pădurilor aparținând persoanelor fizice, sarcină concretiza- tă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 98/2003. Așadar, Romsilva este pregătită din toate punctele de vedere să asigure, după caz, atât gospodărirea cât si paza pădurilor ce au fost retro- cedate. S-au executat, la nivelurile stabilite prin ame- najamente silvice, toate lucrările de îngrijire a pădurilor tinere; exploatarea, dar mai ales valori- ficarea masei lemnoase au fost abordate cu mult mai mare responsabilitate, prețurile de adjudecare au crescut, iar capacitatea regiei de a exploata ea însăsi acolo unde masa lemnoasă nu este atractivă pentru agenții economici, sau acolo unde îndeobște se obțineau prețuri mici, a crescut substanțial. Am pus mai multă ordine în circuitul mate- rialului lemnos, documentele de însoțire sunt mai atent și mai eficient controlate, gestiunile sunt mai bine verificate, bonurile de vânzare, trecute în responsabilitatea gestionarilor, sunt cu mai multă grijă urmărite. Monitorizăm cu toată responsabilitatea starea de sănătate a pădurilor, ținem sub control popu- lațiile de defoliatori printr-o permanentă activitate de depistare, prognoză și combatere a acestora, dar mai ales printr-o hărțuire permanentă a acestora prin mijloace ecologice. Am urmărit cu multă atentie activitatea de investiții: am realizat capacități de producție, am achiziționat utilaje performante, am construit can- toane, sedii de ocoale, capacități foarte utile si efi- ciente, dar cu deosebire am construit drumuri forestiere, punând în funcțiune o lungime de peste 315 km, cifra neatinsă în ultimii 13 ani Am realizat pași uriași în activitatea de creștere și selecție a cailor de rasă, activitate nouă a regiei, pe care am tratat-o în modul cel mai responsabil. Acordăm o mare atenție gospodăririi ariilor protejate, dovedind că suntem cei mai îndreptățiți să administrăm cele 17parcuri naționale și natu- rale care includ suprafețe de fond forestier. Am pus bazele constituirii administrațiilor acestora si am asigurat cadrul adecvat pentru dezvoltarea acestei noi activități. După o vară extrem de secetoasă, în care cu totii am simțit nevoia să creștem ponderea suprafețelor de pădure în partea sudică a țării, am răspuns cu promptitudine solicitării guvernului de a crea perdele de protecție a câmpurilor. Am iden- tificat imediat, am proiectat, am finanțat si am exe- cutat în campania de toamnă peste 340 de hectare de perdele, 190 de hectare chiar în preajma hergheliilor. Am dat în acest mod, proha capacității noastre de mobilizare si de reacție la un semnal necesar si > > , benefic. Am crescut, dragi colegi, pas cu pas capacitatea de a răspunde unor comandamente de mare anvergură. Am dorit și sperăm că în mare măsură am reușit, să punem baze solide realizării în Noul An - 2004 a unor obiective reprezentative, emblema- tice pentru silvicultura românească, necesare si oportune în același timp. Dorim ca Anul 2004 să însemne sporirea sub- stanțială a capacităților de producție pentru creșterea in tensivă a vânatului, pentru prelucrarea fructelor de pădure și a plantelor medicinale, pen- tru exploatarea în regie proprie a masei lemnoase, pentru creșterea randamentului la lucrările sil- vice. Dorim să dăm o nouă haină, o sporită funcționalitate unora dintre bazele Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, care merită o nouă înfățișare. Dorim sa punem bazele unor noi clădiri pentru regie și pentru institut. Dorim sa muncim mai mult, mai eficient, cu mai bune și mai vizibile rezultate, cu o imagine din ce în ce mai bună, clădită pe rezultate, pe dovezi durate pentru generațiile viitoare. Dorim să fim cu toții mai sănătoși și mai pros- peri. Asta dorim să realizăm împreună. Vă dorim pace și bunăstare. La Mulți Ani ! Dr. ing. Ion DUMITRU Director general al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva Considerațiuni privind conținutul învăță- mântului silvic superior și rolul persona- lității în silvicultura națională 5 9 Se înregistrează în acești ani o proliferare activă a unităților de învățământ silvic superior. în raport cu capaci- tatea de absorbție a administrației silvice, ne întrebăm dacă este pe deplin motivată înființarea în învățământul de stat și în rețeaua instituțiilor de învățământ universitar privat a unui mare număr de unități care pregătesc ingineri silvici. Pe această temă se fac comentarii, se formulează opinii, se emit strategii. Principial, consider că oportunitatea înfi- ințării de școli silvice de nivel superior este justificata numai în anumite limite. Apreciez, de asemenea, ca neîntemeiate pretențiile unor responsabili din administrația silvică, pre- cum și ale unor persoane din interiorul profesiunii de fores- tier, de a se organiza procesul fonnativ în domeniu după vi- ziuni proprii, motivate de momente conjuncturale. Propunerile noastre din 1990 și 1993 de a se examina în mod organizat dimensiunea și conținutul profesiunii de sil- vicultor cu studii superioare în contextul cerințelor și reali- tăților din silvicultura europeană nu au întrunit ecoul dorit, între timp s-au amplificat inițiativele cu privire ia apariția unor noi centre de pregătire a inginerilor silvici. Secția de sil- vicultură din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice a organizat o dezbatere (5 octombrie 2001) pe tema ..învățământul silvic românesc: realități și perspective". S-au susținut cu acest prilej puncte de vedere diferite, fără a se examina și împrejurările, subiective desigur, care au generat o asemenea situație. Noi păstrăm rezerve față de opiniile exprimate cu acel prilej și față de modul cum acestea au fost afirmate și susținute. Pornim de la ideea ca în țările vest europene au luat ființă școli de învățariiânt silvic superior în zonele împădurite și nu neapărat în capitalele administrative. De peste un secol și jumătate aceste instituții funcționează fără convulsii și cu rezultate pe care ni le dorim și noi. Absolvenții acestor școli sunt pregătiți după programe de învățământ stabile, care rareori se modifică și atunci când se face acest lucru se argu- mentează temeinic necesitatea introducerii în structura pro- cesului formativ a unor discipline noi, de perspectivă pentru profesiunea de silvicultor. Avem în vedere aprofundarea cunoașterii unor noțiuni și fenomene cu caracter biologic, lărgirea conținutului tehnic în unele domenii ca: procesarea și comercializarea produselor pădurii, construcții civile și instalații de transport, tehnici de informatizare și proiectare asistată, finanțe-bănci, ergonomie, psihologie și relații cu publicul etc. Prin structura planurilor de învățământ, ne referim la Facultatea de Silvicultură din Suceava, se urmărește armo- nizarea în proporții apropiate a disciplinelor cu caracter bio- logic, tehnic, cibernetic și economic, astfel încât conținutul învățământului silvic superior să corespundă imperativului de competitivitate europeană și cerințelor prezente și viitoare ale practicii silvice. Să ne fie iertată afinnația că știm prea bine și de mulți ani modul cum s-a procedat și se procedează în această direcție la alte facultăți de profil. Socotim ca „pur capriciu", al celor care insistă încă pe funcționarea unor secțiuni distincte de silvicultura și de exploatări forestiere, faptul că s-au înființat numeroase REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 « 2003 • Nr.6 Prof. dr. ing. loan MILESCU colegii pentru care se structurează planuri de învățământ și discipline de studiu din dorința de a asigura și unora cu mai puțină vocație didactică un titlu universitar. Este acesta un aspect regretabil al modului de lucru din ultimii ani, care în fapt a generat proliferarea menționată anterior. Procesul fonnativ începe din familie și continuă până în meserie. în etapa modernă a dezvoltării sociale, activitatea economică și culturală depinde de școlarizarea și pregătirea individului. De gradul de școlarizare al populației depinde însăși forța organizării social-politice, depind nivelul și starea națiunii. Pregătirea profesională angajează condiția umană, fac- torii și trăsăturile lor depinzând atât de student, cât și de nivelul de disciplină și de înzestrarea tehnico-inateriala. Perspectiva viitorului apropiat este de actualitate imediată. Din acest considerent nouă nu ne este îngăduit să oferim sis- teme închise de gândire și acțiune, ci soluții deschise, accesi- bile progresului continuu. Ea, școala, trebuie să dezvolte și spiritul cercetării însăși, cu care suntem chemați să rezolvăm noi înșine problemele noi, emergente. în orientarea profesională, aptitudinile inte- lectuale, cum sunt inteligența și învățarea precumpănesc. Esențiale au devenit trăsăturile de caracter, ca, de pildă, conștiinciozitatea și cooperarea. Acestea fac că potrivirea dintre om și profesiune să fie și învățată, elaborată, nu numai înnăscuta. Cerințele modeme ale procesului fonnativ aduc o pon- dere deosebită a trăsăturilor de caracter, de stabilitate emo- tivă, de fire și temperament. Pe asemenea considerente, condiția umană privește atât candidatul, cât și nevoile socie- tății, precum și dezvoltarea lor. De nivelul și calitatea conți- nutului învățământului silvic superior depind și formarea personalităților în domeniu, rolul și aportul lor la cristalizarea silviculturii naționale. Personalitatea se conjugă cu lumea din care face parte, influențându-se reciproc cu aceasta. Trasaturile personalității simt și ele moduri de conjugare cu societatea, având o finalitate și determinare dublă. Ele se află permanent în slujba bunăstării materiale și spirituale, pe care o definește cultura. Modurile de conjugare a individului cu societatea depind astfel, și simultan de individ, societate și cultura. Deosebirile dintre indivizi sunt explicabile prin inteligența și școlarizarea acestora, caracterul și profunzimea fiecăruia. în satul patriarhal din care provenim majoritatea dintre noi, deosebirile dintre oameni sunt de inteligență, ca- racter, emotivitate și temperament. La fiecare treaptă de școlarizare apare diferențierea profesională și culturală, adusă de diviziunea muncii. Profesiunea unui om constituie una dintre cele mai relevante informații asupra coeficientului său de personalitate. In orice proces de instrucție și educație, profesorul este și rămâne factorul cel mai important. El este, cum se spune, sufletul școlii. Pe lângă arta predării, el are nevoie, trebuie să dovedească „entuziasmul ideii", precum și dorința de a servi profesiunea aleasă. Pentni a preda și altora din cunoștințele, gândurile și priceperea sa, este nevoie pe lângă cunoștințe și sistem, de entuziasm, de dragoste pentru bine, pentru adevăr, pentru frumos și pentru sufletul națiunii. 1 Coeficientul de inteligență la un individ se definește prin: - dezvoltarea cât mai bogată și mai cuprinzătoare a orizontului despre lume și viață a individului sub semnul completitudinii; - integrarea logică a ideilor sale în sistem, integrarea civică a faptelor de conduită; - simetria și armonia orizontului și a profunzimii sale, pe care integrarea logică, etică și estetică o aduce; - conjugarea armonioasă cu societatea, pe bază de liber- tate ji dreptate. în fapt personalitatea reprezintă suprema sinteză a coefi- cientului de inteligență, caracter și trăire emotivă, instruite și educate în familie, școală, profesiune, căsătorie și națiune constituită ca stat. Dacă cerem despre individ o informație, ea trebuie să privească coeficientul său de personalitate. în acest scop trebuie cercetat și cunoscut atât orizontul său, anume multilateralitatea sau unilateralitatea sa, cât și profun- zimea și integrarea sa, precum și armonia și simetria ambe- lor. întrebarea primă asupra ființei umane trebuie completată cu o a doua: este această personalitate pozitivă sau negativă, versus sănătoasă și onestă, ori bolnavă sau neonestă ? După modesta noastră judecată sunt puțini dintre cei care se con- sideră sau se erijează în personalități ale silviculturii naționale care pot răspunde acestor cerințe. Inteligența plus caraterul dau profunzime de gândire și seriozitate; inteligența ridicată și caracterul inferior dau doar isterie strălucitoare (Spearman, Ch., 1923). Profunzimea de gândire și conduită izvorăsc din inte- grare; simțul măsurii și bunul simț rodesc din simetria și armonia pe care individul trebuie să le respecte atât în multi- lateralitatea sa, cât și în calitatea și cantitatea sa. Onestitatea de cuget, vorbă și faptă se poate explica numai pe bază de integrare. Nu este vorba de o simplă integrare impusă cu forța sau liber consimțită: integrarea trebuie să fie armo- nioasă și simetrică în raport cu legea firii. Sunt frecvente cazuri când o asemenea integrare este dezarmonioasă și asi- metrică, adică în dezacord cu legile naturii însăși. In viață, adevărul nu țâșnește numai din cunoașterea sen- zorială sau din pătrunderea ei rațională, ci din întregirea lor reciprocă cu ponderea cuvenită fiecăruia. Caracterul nu se fonnează numai din organizarea tendințelor sau sistemati- zarea valențelor, ci din întregirea reciprocă, cu pondere pro- prie fiecărei părți. Fericirea însăși nu înseamnă bucurie eternă, ci ea izvorăște din învingerea conflictelor (Mărgineanu, N., 1973). Armonia și simetria de volum și integrare sunt mai importante decât volumul și integrarea împreună. Prin gradul și tipul de dezvoltare al conținutului și integrării, prin armonia și simetria lor se definește și stilul național. în acest spirit, coeficientul de personalitate definește gradul de dezvoltare al persoanei, estimat după lărgimea, adâncimea și armonia orizontului ei de cunoaștere, acțiune și trăire emotivă. Coeficientul de personalitate reflectă finalmente un raport dintre dezvoltarea normală (pozitivă) și cea anormală (negativă). Cercetări contemporane de psihologie sociologie și antropologic social culturală, efectuate în Germania, S.U.A. și Franța relevă șanse optime de dezvoltare din partea coeficientului superior de personalitate. în susținerea acestui punct de vedere cercetările respective pornesc de la opiniile exprimate de Socrate și Goethe cu privire la condiția geniu- lui. Ca titlu de informare, menționăm că aprecierea coefi- cientului de personalitate se înscrie în limite foarte largi: 2,4% în cazul populației mijlocii și 87%. Cercetări din Gennania (Remplain și Wellek) și din S.U.A. (Allport, Mursay) determină acest coeficient pe baza unor dimensiuni factoriale, 16 la număr cum ar fi: ciclotimie-schizotimie; inteligență generală versus debilitate mintală; tăria eului inte- grat și stabil sau slăbiciunea celui neintegrat și instabil; do- minare-supunere; optimism și încredere sau stare depresivă sau lipsă de încredere; curajos și persistent versus plin de inhibiții; ascuțit la minte și cinic sau naiv; suficiență de sine; sentiment de culpă; control de sine, voința; energie puternică sau slabă. Este vorba în cazul acestor studii de o cercetare multila- terală, cu caracter structural, socotită a stăpâni atât inter- pretarea logică a persoanei umane, cât și pe cea matematică, în primul caz variabilele se leagă între ele în mod logic, intrând unele în altele pe bază de semnificație și direcție de evoluție. în al doilea caz variabilele nu se leagă, iar structura persoanei rămâne o multiplicitate de dimensiuni juxtapuse analitic nu și sintetic, cauzală nu și prospectivă. Cu timpul, ne încumetăm sa exemplificăm câteva cazuri de personalități din silvicultura europeană și autohtonă. Pentru moment pot spune, după credința creștină că nu toți „cei săraci cu duhul" au un coeficient de personalitate inferi- or. Așadar, tipul de personalitate definește precumpănirea cunoașterii, acțiunii sau emotivității, gradul și modul lor de integrare, precum și simetria conținutului și armonia inte- grării. Neglijate conceptele de armonie și simetrie pot intro- duce discriminarea de valoare. Nu este cazul să facem o examinare caracteriologică, dorim doar să subliniem exis- tența unor evidente discrepanțe dintre a fi și a apărea în raport cu insul însuși și mai ales cu semenii. Acest fapt are o mare semnificație și în profesiunea de silvicultor, mai ales acum când se împuținează pădurile și se lărgește rețeaua de învățământ silvic superior. FW. dr. ing. Foan MILO LWversiUtea ©el Mare*4 Sueeava Tel. 92311521664 BIBLIOGRAFIE B y s e n c k , H., J., 1952; The scientific study of person- ality, London Măr g i n eanu ,K, 1973: Condiția umana, Ed. Științi- fică, București, 390 pg. Spearman, Ch., 1923: The nature of intelligence. Mc. Millan, New-York 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 Amenajamentul silvic românesc și servarea diversității biologice* Definiția gestionării durabile a pădurilor, așa cum a fost adoptată la Conferința ministerială de la Helsinki pentru protejarea pădurilor în Europa (1993), include ca o condiție sine qua non menținerea biodiversității ecosis- temelor forestiere. în aceste condiții, rolul amanajamen- tului - ca instrument de reglementare a gospodăririi - tre- buie apreciat nu numai sub raportul asigurării continu- ității funcțiilor ecologice, sociale și economice ale pădurilor, ci și în ceea ce privește preocupările și acțiu- nile pe care le promovează pe linia conservării și ame- liorării diversității biologice. De la început este de precizat că, din acest punct de vedere, aportul amenajamentului românesc a fost și este cu totul remarcabil. El s-a concretizat atât pe linia pro- movării regenerării naturale a arboretelor, condiție esențială a menținerii biodiversității pădurilor îndeplinind funcții de producție și protecție, cât și în ceea ce privește identificarea și delimitarea unor arborele sau a unor zone largi de pădure, în vederea supunerii lor regimului de ocrotire integrală sau regimului de conser- vare deosebită. în cele ce urmează, ne vom opri pe scurt asupra aces- tor aspecte, insistând, în final, și asupra preocupărilor sporite pentru biodiversitate, reflectate în noile norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Amenajamentul și regenerarea naturală Pe această linie este de subliniat meritul deosebit al unor eminenți silvicultori înaintași - unii cu pregnante preocupări în domeniul amenajamentului - care, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, au militat cu perse- verență pentru renunțarea la sistemul de exploatare al parchetelor cu seminceri și la așa zisul „grădinărit" cu tăieri pe alese și de la anumite dimensiuni în sus. Sunt de menționat - evident, cu riscul unor scăpări inevitabile - nume cu mare rezonanță în silvicultura și amenajamentul vremii, ca Scarlat Trăsnea, Milan Tănăsescu, N. G. Popovici, Th. Petraru, P. S. Antonescu Remuși, Gh. Stătescu, Petre Antonescu ș.a. Cu personalități de mare devotament pentru pădurea românească și de înaltă ținută și competență profesională - Marin Drăcea, Vintilă Stinghe, 1. Popescu Zeletin, Nicolae Rucăreanu, I. Vlad, C. Nettea și alții - generațiile următoare aveau să imprime amenajamentului nostru importante valențe conservative și preocupări susținute pentru restrângerea crângului și pentru diversificarea tratamentelor de aplicat, în scopul realizării pe scară largă a regenerărilor naturale din sămânță. Stabilirea, chiar de la început, prin normele de * Lucrarea a fost prezentată în cadrul consfătuirii „Cercetarea științifică pentru gestionarea durabilă a pădurilor11 - ICAS București, 70 de ani de activitate, București 29 octombrie 2003. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 ® Nr.6 Dr. ing. Filimon CARCEA amenajare a proporției regenerării naturale în cadrul tratamentelor cu regenerarea sub adăpost, adoptarea cu îndrăzneală, prin amenajamente, a unor tratamente inten- sive, cum ar fi cel al codrului grădinărit sau ale tăierilor de transformare spre grădinărit, au sporit substanțial, pentru arboretele în cauză, șansa conservării biodiver- sității și chiar a dezvoltării acesteia, daca se iau în con- siderare aspectele modificării structurii verticale. în legătură cu promovarea regenerării naturale, este de menționat că prin amenajamente s-au promovat și inițiative remarcabile, uneori încununate de succes, vizând regenerarea prin tratamente cu regenerare sub adăpost a unor molidișuri de valoare deosebită (ocoalele silvice Coșna, Cârlibaba, Dorna Candreni, Zetea ș.a.) deși normele tehnice în vigoare nu cuprindeau prevederi de acest gen. Este și aceasta o contribuție a amenajamen- tului la menținerea biodiversității, mai ales dacă se ține seama că, în anumite perioade, împădurirea după tăierile rase practicată în molidișuri se făcea cu material de împă- durire nesupus unui control riguros sub raportul prove- nienței, transferuri de asemenea material facându-se, uneori, de la un capăt la altul al țării. Rolul amenajamentului în constituirea de arii pro- tejate și în instaurarea regimului de conservare deosebită Evident, forma cea mai deplină de conservare a bio- diversității biologice a ecosistemelor forestiere o consti- tuie trecerea acestora în regim de ocrotire integrală, ca urmare a încadrării în diverse categorii de arii protejate prevăzute de lege. După anul 1948, când s-a trecut la amenajarea unitară a fondului forestier național, unele neclarități legislative în ceea ce privește ariile protejate au făcut ca, până la apariția Legii nr.9/1973 privind protecția mediului încon- jurător, principalele rezervații științifice, rezervații natu- rale, monumente ale naturii și alte categorii de rezervații forestiere care urmau a fi supuse regimului de ocrotire să fie identificate și delimitate în primul rând prin amenaja- mentele silvice. Sub acest raport rolul amenajamentului s-a accentuat substanțial după introducerea, în 1954, a sistemului de zonare funcțională a pădurilor, sistem care avea să se implementeze și să se perfecționeze în cadrul acțiunii de amenajare a pădurilor, în special prin sta- bilirea categoriilor funcționale de păduri, care includeau și diversele rezervații la care ne-am referit. Așa se explică faptul că prin amenajament s-au con- stituit - evident, cu participarea reprezentanților fostei Comisii a monumentelor naturii din Academia Română - rezervația Goșman din Tarcău-Neamț, rezervația pentru bujorul sălbatic din pădurea Padina Tătarului din Ocolul 3 silvic Comana, rezervația de gârniță de productivitate superioară de la Seaca Oplășani, rezervația pentru tisă dc la Cenaru din Ocolul silvic Focșani, rezervația între Galde din Ocolul silvic Teiuș, codrul secular din Ocolul silvic Strâmbul Băiuț, rezervația de la Petrosul Rodnei, cu extinderile ulterioare bine cunoscute și altele de acest gen. în numeroase situații, prin amenajament s-a schim- bat amplasamentul unor importante rezervații constituite în perioada interbelică, puternic afectate de calamități, cum ar fi cele de la Cocora-Prahova, Gimalău-Pojorâta ș.a. Un fapt cu totul remarcabil este acela că, pentru unele zone din fondul forestier, prin amenajament s-a instituit chiar un regim de ocrotire, fără a exista în prealabil actele normative de declarare oficială ca arii protejate a zonelor respective. Un caz cu totul aparte l-a reprezentat Parcul Național Munții Apuseni, care a fost constituit prin ame- najamentul din 1962 al Ocolului silvic Sudrigiu, cu par- ticiparea regretaților profesori I. Popescu Zeletin și Valeriu Pușcariu. Având ca principală componentă bazi- nul endoreic Padiș, parcul a fost preluat, cu unele com- pletări și dezvoltări, în toate amenajamentele de după data respectivă, zonele de rezervații fiind excluse de la intervenții silviculturale și având delimitate înjur zone de pădure tampon, cu restricții care s-au respectat riguros de la o amenajare la alta. Aceste măsuri de conservare s-au datorat în exclusivitate specialiștilor amenajiști și spe- cialiștilor din conducerea direcțiilor silvice și a ocoalelor silvice din zonă, dat fiind că declararea mai mult sau mai puțin oficială ca parc național s-a făcut de abia prin Ordinul ministerial nr. 7/1990. Este de menționat și dez- voltarea pe care a cunoscut-o prin amenajamentele sil- vice succesive Parcul Național Retezat, care, de la o suprafață forestieră de ordinul a 10000 de hectare, include acum peste 38000 hectare de pădure. Potrivit Legii nr. 9/1973, constituirea de rezervații științifice, de rezervații naturale, de monumente ale naturii și de alte arii supuse ocrotirii trebuia să se facă, în funcție de importanța lor, prin decret sau prin hotărâre a consiliului dc miniștri. Or, din cauza unor rețineri expli- cabile din etapa respectivă, de la apariția legii și până la abrogarea ei prin Legea protecției mediului din 1995, nici un act normativ de acest gen nu a fost promovat în ve- derea constituirii de arii protejate cu specific forestier. Acest fapt pune și mai mult în evidență rolul important pe care l-a avut amenajamentul în constituirea de asemenea arii protejate, care au și fost recunoscute și oficializate ca atare prin legea din 1995. O contribuție de seamă a amenajamentului la menținerea și sporirea biodiversității biologice a reprezentat-o și instaurarea regimului de conservare deosebită în pădurile încadrate în tipul II funcțional. Pentm aceste păduri, ocupând circa 10% din întinderea fondului forestier, intervențiile silviculturale au un pro- nunțat caracter conservativ. Intensitatea redusă a extragerilor de material lemnos și natura intervențiilor respective asigură în condiții optime atât menținerea speciilor existente, cât și diversificarea structurii arboretelor în cauză. Este foarte important faptul că acest regim de conservare include păduri din toate formațiile forestiere și cu o mare variabilitate sub raportul condiți- ilor de vegetație și al productivității. Preocupări privind conservarea biodiversității reflectate în noile norme tehnice pentru amenajarea pădurilor La elaborarea noilor norme tehnice, o preocupare de bază a constituit-o alinierea amenajamentului silvic românesc la orientările apărute pe plan mondial și euro- pean în domeniul gestionării durabile a pădurilor în con- cordanță cu „Principiile forestiere" adoptate la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992) și a angajamentelor asumate de țara noastră prin semnarea rezoluțiilor adoptate de conferințele ministeriale pentru protecția pădurilor în Europa (Strasbourg, 1990, Lisabona, 1998 și Viena, 2003). Printre altele, o atenție deosebită s-a acordat pro- blemei biodiversității ecosistemelor forestiere, ca latură esențială a durabilității lor. Alături de continuitate și eficacitate funcțională, normele includ în rândul principiilor generale de amena- jare principiul conservării și ameliorării biodiversității. Problema este, desigur, discutabilă. Biodiversitatea nu se referă numai la pădure și nici numai la organizarea ei, care face obiectul de bază al preocupărilor din amenaja- ment; ea arc în vedere biologicul la nivelul lui general și, ca atare, nu va rămâne ca principiu de amenajament și, probabil, nici ca principiu silvicultural. Ce este important este faptul că, pentru etapa actuală, înscrierea lui în rân- dul principiilor de amenajare este de natură să sublinieze atenția care trebuie să fie acordată conservării și ame- liorării biodiversității, mai ales ținând seama că, adesea, atât în amenajament, cât și la nivelul aplicării acestuia, problema nu a fost suficient aprofundată. Ca și în edițiile anterioare, normele tehnice pun accent pe promovarea regenerării naturale și pe consti- tuirea de arii protejate, în vederea menținerii și con- servării biodiversității. în plus, prin norme se oficia- lizează calitatea amenajamentului de a propune ocrotirea provizorie a unor ecosisteme forestiere de valoare deosebită sub raport științific sau al genofondului forestier. De asemenea, noile norme tehnice prevăd ca prin bazele de amenajare adoptate, prin planurile de amenaja- ment și prin textele referitoare la acestea, să fie avute în vedere soluții și recomandări vizând conservarea și ame- liorarea biodiversității pădurilor, dintre care sunt vizate în mod expres: stabilirea corespunzătoare a compozițiilor țel; diversificarea structurii orizontale și verticale a arboretelor prin tratamente și sisteme adecvate de con- ducere; menținerea în arborete a unor exemplare din specii rar întâlnite, a unor preexistenți cu dimensiuni 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 ® Nr.6 ieșite din comun sau a unor arbori cu particularități evi- dente sub raportul diversității biologice; identificarea și menținerea unor porțiuni cuprinzând elemente cu aseme- nea particularități, mergând, eventual, până la consti- tuirea unor subparcele distincte, supuse regimului de ocrotire integrală sau regimului dc conservare deosebită. Măsurile preconizate sunt de natură să accentueze preocupările amenajamentului românesc pentru biodiver- sitatea ecosistemelor forestiere. în viitor, această pro- blemă va fi analizată și tratată cu atenție sporită și în întreaga ei complexitate, fără limitări la nivelul compo- ziției și al altor elemente caracterizând, cu precădere, structura arboretelor sub raport dimensional și calitativ, în procesul de elaborare a amenajamentelor - de la culegerea și interpretarea datelor de teren și până la sta- bilirea măsurilor silvotehnice pentru perioadele unnă- toare - trebuie să se aibă continuu în vedere faptul că menținerea, conservarea și sporirea diversității biologice constituie un criteriu de primă importanță în evaluarea modului de gospodărire a pădurilor. Considerații finale Considerând - cu justificările la care ne-am referit - conservarea diversității biologice drept unul dintre prin- cipiile amenajării pădurilor, normele tehnice din domeniu oficializează reglementări pentru implementarea lui prin amenajamente și prin toate studiile vizând reglementarea gospodăririi pădurilor. Din păcate, ca și în cazul celor- lalte principii de amenajare, transpunerea lui în practică este în prezent dificilă, cel puțin pentru o parte importan- tă a fondului forestier național. Dificultatea decurge din faptul ca, în urma reconstituirii - legitime - a drepturilor de proprietate asupra terenurilor forestiere, s-a renunțat la întocmirea amenajamentelor pe unitățile de producție constituite anterior acestei reconstituiri, adoptându-se ideea întocmirii lor (sau a unor studii sumare pentru suprafețe mai mici de 30 dc hectare) pe proprietăți. Este ușor de înțeles că pentru suprafețe mici și foarte mici - în cazul pădurilor aparținând persoanelor fizice, acestea sunt de ordinul hectarelor sau chiar al arilor - reglemen- tările din studiile de amenajare nu pot răspunde, cât de cât satisfăcător, nici exigențelor pe care le impun prin- cipiile continuității și al eficacității funcționale, și nici celor specifice principiului conservării biodiversității ecosistemelor forestiere. Sub acest raport, este de subliniat că renunțarea la concepția întocmirii amenajamentelor silvice pe unități de producție, respectiv pe masive ori complexe de păduri cu suprafețe relativ mari, marchează în silvicultura noas- tră un important pas înapoi. Deși introdusă în practica amenajării pădurilor începând cu anul 1948, concepția respectivă s-a conturat în perioada dintre cele două războaie mondiale, în plin avânt al capitalismului româ- nesc. Aplicată corespunzător, cu luarea adecvată în con- siderare a drepturilor de proprietate asupra pădurilor incluse în unitățile respective, ea ar putea crea avantaje remarcabile atât proprietarilor, în special în privința con- tinuității produselor lemnoase și a veniturilor, cât mai ales societății în ansamblul ei, în ceea ce privește servici- ile indirecte, de natură ecologică și socială, ale pădurii. Evident, aici s-ar înscrie și efectele favorabile ale con- servării diversității biologice la care ne-am referit în cadrul prezentării. Dr, ing, FBimon CARCEA membru titular A.S.AX Sw. Presei, Bt 26, Se. A, Ap. 12 București sect. 1 tel. 66W52 Romanian forest management planning and biologica] diversity conservation Abstract The paper shows the role played by the forest management plâns in the conservation and improvement of the biological diversi- ty, essential component of sustainable forest management. It emphasizes the increasing concern for promoting the natural regenera- tion in forest management plâns and the concems for Identification and demarcation of some large forest areas, in order to manage them for protection or for special conservation. There are also bricfly presented the regulati ons of the new technical standards for forest management planning rclated to conservation of forest ecosystem biodiversity. In teh end the paper presents some general considerations on the implications of giving up the forest management planning by working sections on the practicai implementa- tion of the forest management planning principles, including the ones related to biological diversity. Keywords: forest management plan, diversity, natural regeneration, forest ecosystem biodiversity. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 5 Diferențierea măsurilor de protecție a culturilor de rușinoase împotriva atacului de Hylobius abietis în funcție de gradul de risc Dr. ing Nicolai OLENICI Ing. Valentina OLENICI 1. Introducere Hylobius abietis continuă să reprezinte un dăunător important al culturilor de rășinoase din unele țări ale Europei, inclusiv din țara noastră. Cu toate acestea, el nu provoacă pagube la fel de grave în toate situațiile (Olenici et al., 2002), așa după cum arată și datele din literatura străină (Nef & Minct, 1992; Wilson et al., 1997). Ca urmare, nu este necesar ca același set de măsuri să se aplice pretutindeni acolo unde se cultivă rășinoase. Acest lucru are avantajul că determină o reducere a cheltuielilor de pro- tecție în zonele mai puțin periclitate și totodată contribuie la reducerea poluării mediului înconjurător cu pesticide, fapt ce corespunde cerințelor, tot mai presante, de a gospodări pădurile în așa fel încât să nu se utilizeze tratamente chi- mice pentru combaterea bolilor și dăunătorilor pădurilor. în vederea diferențierii măsurilor de protecție în funcție de pericolul pe care îl reprezintă acest dăunător, este necesară stabilirea în prealabil a gradului de risc de atac la care ar fi expuse culturile ce urmează a se înființa, în lucrarea de față se prezintă modul în care se poate determina gradul de risc pentru suprafețele ce urmează a fi împădurite, dinamica sezonieră cea mai probabilă a vătămărilor și măsurile de protecție ce se recomanda pen- tru fiecare caz în parte. 2. Riscul de atac de Hylobius abietis. Definiție si clase de risc. Definiție. Prin risc de atac de Hylobius abietis se înțelege probabilitatea de apariție a unor vătămări grave cauzate de acest dăunător, care să afecteze un anumit pro- cent din numărul total de puieți plantați. în accepțiunea din prezenta lucrare, se consideră ca fiind vătămări grave roaderile puternice (100-200 mm2 scoarță roasa) și foarte puternice (peste 200 mm2 scoarță roasă) provocate de trombari pe tulpinile puieților, de natură să ducă la uscarea celor afectați. Se au în vedere puieții de talie mică, considerați apți de plantat în condițiile prevăzute de STAS 1347-73. Procentul de puieți afectați grav, luat în considerare la definirea claselor de risc de atac dc Hylobius abietis, este 25 %, întrucât - în conformitate cu îndrumările tehnice pentru efectuarea controlului anual al regenerărilor, ediția 1991 - pierderile normale admise în regiunea montană și premontană, până la declararea reușitei definitive a culturilor, nu trebuie să depășească acest procent în cazul culturilor din suprafețele încadrate în grupele ecologice IV-XX11, iar pentru cele din grupele ecologice I-III nu trebuie să depășească 30%, pierderile respective fiind calculate la o desime inițială de 4000- 6 5000 puieții/ha în cazul tuturor rășinoaselor cu excepția laricelui, la care desimea inițială este de 2000-2500 puiețifha. Clase de risc. Pentru diferențierea măsurilor de pro- tecție se au în vedere următoarele clase de risc: risc zero - probabilitatea apariției unor vătămări grave este nulă; risc redus - probabilitatea apariției unor vătămări grave este sub 25 %; risc moderat - probabilitatea apariției unor vătămări grave este de 26-50 %; risc mare - probabilitatea apariției unor vătămări grave este mai mare de 50 %. 3. Cheie pentru determinarea riscului de atac dc Hylobius abietis 1. a. Terenul se împădurește (anterior având o altă utilizare)... risc zero b. Terenul se reîmp'ădureștc..................................2 2. a. în compoziția vechiului arboret foioasele și/sau bradul au avut o pondere mai mare de 70 %....................'.........risc redus b. în compoziția vechiului arboret molidul sau pinii au avut o pon- dere mai mare de 30 % .. ț 3. a. Parchetul se află într-o zona în care nu s-au mai semnalat vătămări grave de Hylobius abietis.............................risc redus b. Parchetul se afla într-o zonă în care s-au mai semnalat vătămări grave ..................... 4. a. Parchetul se situează la o altitudine de până la 850 m (în partea dc nord a țării) sau de până la 1000 m (în restul țării).................5 b. Parchettd se află la altitudine mai marc..........................10 5. a. Parchetul arc mai mult de 3 ani (sezoane de vegetație după tăiere) vechime......................................................risc redus b. Parchetul are mai puțin de 3 ani vechime...........................6 6. a. Parchetul a fost parcurs cu tăiere rasă (regenerarea naturală lipsește sau este foarte rară) .................................risc mare b. Parchetul a fost parcurs cu tăieri de regenerare sub masiv...7 7. a. Regenerarea naturală este abundentă, relativ uniform distribuită pe întreaga suprafață și alcătuită din puieți de mărime comparabilă cu cei ce sc plantează....................................................risc redus b. Regenerarea naturală are aceeași pondere ca și puieții plantați, ori este neunifomi distribuită.....................................8 8. a. Vegetația erbacee lipsește sau este rară......risc moderat b, Vegetația erbacee este abundentă.............................9 9. a. Vegetația erbacee este alcătuită predominant din mușchi sau gra- minee ce formează covor continuu........................risc marc b. Vegetația erbacee este alcătuită din alte plante. . . . risc moderat 10. a. Parchetul arc mai mult de 4 ani vechime............risc redus b. Parchetul are mai puțin de 4 ani vechime...........6 Această cheie este similara celei propuse de Pendrel (1987, 1990), dar ia în considerare doar acei factori care s-au dovedit a fi principalii factori ce determină mărimea populațiilor și susceptibilitatea culturilor la atac (Olenici et al., 2002). Ea urmează a fi îmbunătățită pe măsură ce se vor acumula noi date și informații1 care sa permită o 1 în acest sens, utilizatorii sunt rugați să transmită observațiile lor pc adresa laboratorului de protecția pădurilor, Stațiunea Experimentală dc Cultura Molidului (ICAS) Câmpulung Moldovenesc. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 creionare și mai fină a situațiilor în care riscul de atac este diferit. 4 . Dinamica sezonieră a vătămărilor în funcție de vechimea parchetelor Diferențierea măsurilor de protecție a culturilor în funcție de gradul de risc are în vedere atât nivelul riscului estimat conform cheii de mai sus, cât și dinamica sezonieră a vătămărilor cauzate de Hylobius abietis. Dinamica sezonieră a vătămărilor cauzate de Hylobius abietis diferă în funcție de vechimea parchetului, de dura- ta de dezvoltare a unei generații (2,2-3 sau 3 ani), precum și de perioada în care s-au tăiat arborii de rășinoase din vechiul arboret (Olenici & Olenici, 2003). Se consideră: - parchet proaspăt, suprafața pe care cioatele de rășinoase sunt pentru prima dată de la apariția lor disponi- bile pentru depunerea ouălor de către gândacii de Hylobius abietis (ovipoziția având loc în intervalul mai- iulie); - parchet de un an vechime, cel în care cioatele de rășinoase au fost disponibile pentru gândacii de Hylobius abietis în sezonul anterior de vegetație etc. Astfel, în prima parte a sezonului de vegetație din 2003 s-au considerat parchete proaspete toate cele care au fost exploatate după sfârșitul lunii iulie 2002, în timp ce parchetele exploatate în intervalul august 2001 - iulie 2002 s-au considerat ca fiind în al doilea sezon de vege- tație de la exploatare sau de un an vechime. Durata de dezvoltare a unei generații (intervalul de timp de la depunerea ouălor până când gândacii ce ies din ouăle respective ajung să depună la rândul lor ouă) este de 2 ani în toate parchetele situate la altitudini2 sub 850 m, în nordul țării, respectiv sub 1000 m în restul teritoriului. La altitudini cuprinse între 850 (1000) m și 1300 m, o parte a populației are durata de dezvoltare a unei generații de 2 ani, iar o altă parte de 3 ani, ponderea fiecărei părți depinzând de condițiile staționale (altitudine, expoziție), de momentul ovipoziției, de evoluția vremii în perioada de dezvoltare larvară și de calitatea substratului în care se dezvoltă larvele. La limita inferioară a intervalului altitu- dinal menționat și pe expoziții însorite va predomina seg- mentul de populație care se dezvoltă după un ciclu de 2 ani, mai ales dacă ovipoziția a avut loc devreme (mai- iunie), vremea a fost caldă și substratul de calitate supe- rioară (cioate proaspete de pin sau molid). La peste 1300 m durata de dezvoltare a unei generații este de 3 ani. în funcție dc durata de dezvoltare a unei generații, gândacii tineri vor ieși din leagănele de împupare în momente diferite, astfel: - unde durata dc dezvoltare este de 2 ani - în al doilea sezon de vegetație după tăiere; - unde durata de dezvoltare este de 2-3 ani - o parte vor ieși în al doilea sezon de vegetație, iar o altă parte în al treilea sezon de vegetație după tăiere: - unde durata de dezvoltare este de 3 ani - în al treilea sezon de vegetație după tăiere. Ieșirea gândacilor tineri are loc, de regulă, începând de la sfârșitul lunii iulie până în septembrie, însă dacă vremea este nefavorabilă în intervalul de timp respectiv o parte din gândaci vor ieși abia în primăvara următoare. Imediat REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. 6 după ieșirea din leagănele de împupare și până toamna, când se retrag în locurile de iemare, gândacii tineri (nema- turi sexual) se hrănesc rozând scoarța puieților aflați în parchetele în care ei s-au dezvoltat. Această hrănire de maturare se continuă și în primăvara următoare, imediat după topirea zăpezii și până în mai (iunie), când majori- tatea gândacilor tineri migrează spre parchetele proaspete. în funcție de schimbările ce survin în structura și efec- tivul populațiilor de gândaci, se modifică și dinamica vătămărilor cauzate de aceștia (fig. 1). Vătămările vor avea Fig. 1. Dinamica sezonieră a vătămărilor (indicelui de atac3) dc Hylobius abietis în funcție de vechimea parchetelor și de momentul instalării culturilor. (Seasonal dynamics of wee- vil damage index according to the age of cutting arcaș and the time of planting.) dinamica: - redată de curba „a“, în culturile instalate în parchete proaspete situate la orice altitudine, precum și în parchete de 1 an vechime situate la altitudini mai mari de 1300 m. Preponderente sunt „roaderile de vară“, din (mai) iunie- iulie, cauzate de gândacii maturi care invadează parche- tele respective atrași de mirosul de rășină al cioatelor și resturilor de exploatare proaspete; - redată de curba „b“, acolo unde - pe suprafețe mici - există un amestec de cioate proaspete și cioate de un an vechime - în zone cu durata de dezvoltare a unei generații de 2 sau 2-3 ani, sau amestec de cioate de un an vechime și de 2 ani vechime în zone cu durata de dezvoltare a unei generații de 3 ani. Este o combinație dc „roadeți de vară“ ce apar în iunie-iulie și „roaderi de toamnă" care apar mai ales în august-septembrie, acestea din urmă fiind cauzate de gândacii tineri ce s-au dezvoltat în rădăcinile cioatelor din parchetele respective; - redată de curba „c“, în al 2-lea sezon de vegetație după tăiere în zonele cu durata de dezvoltare a generației de 2 sau 2-3 ani, respectiv în al 3-lea sezon de vegetație în zonele cu durata de dezvoltare a generației de 3 ani. Preponderente sunt „roaderile de toamnă", din august- septembrie; 2 Stabilirea mai exactă a limitelor acestor intervale altitudinale necesită cercetări suplimentare. 3 . Indice de vătămare se determină cu formula: tv=lp1-t-2p2'+’ 3p3+4p4-5p5 unde P|=Nj/Nt, Nj - numărul dc puicți din clasa „i“ și N. - numărul total de puteți inventariați. Acest indice variază între 0 și 5, valoarea 0 însemnând lipsa oricăror vătămări de Hylobius, iar 5 înseam- nă că toți puieții s-au uscat din cauza atacului. Pentru calculul indicelui de vătămare puieții observați se încadrează în una din cele 6 clase dc vătămare, și anume: 0-puieți nevătămați, 1-puicți slab vătămați (cci care au 1-20 mm2 scoarță roasă), 3-puieți puternic vătămați (cei care au 100-200 mm2 scoarță roasă), 4-foarte puternic vătămați (cci care au mai mult dc 200 mm2 scoarță roasa) și 5-puicți uscați din cauza roaderilor dc Hylobius. 7 - redată de curba „d“, în al 3-lea sezon de vegetație după tăiere în zonele cu durata de dezvoltare a generației de 2 ani, respectiv în al 4-lea sezon de vegetație în zonele cu durata de dezvoltare a generației de 2-3 sau 3 ani. Preponderente sunt „roaderile de primavară“, din aprilie- mai, care sunt cauzate de gândacii tineri ce au ieșit din leagănele dc împupare spre sfârșitul sezonului de vegetație anterior sau la începutul sezonului de vegetație curent; - redată de curba „e“, în al 3-lea sezon de vegetație după tăiere în zonele cu durata de dezvoltare a generației de 2-3 ani. Este o combinație de „roaderi de primăvară1, din aprilie-mai și „roa- deri de toamnă1', din august-septembrie. în cazul curbelor „d“ și „e“ s-a considerat că plantația s-a instalat în primele două sezoane de vegetație după exploatare. Dacă plantarea se face mai târziu, respectiv în al 3-lea sau a! 4-lea sezon de vegetație, alura curbelor va ft similară, dar atacul va începe la o dată mai târzie (deoarece în zona montană arareori se împădurește în prima jumătate a lunu aprilie) și - ca urmare - și nivelul vătămărilor cauzate în primăvară va fi mai redus. în cazul parchetelor mari, a căror exploatare a durat câteva luni, este necesară separarea zonelor ce s-au exploatat până la sfârșitul lunii iulie, de cele ce s-au exploatat după sfârșitul lunii iulie, dinamica vătămărilor fiind diferită. In situațiile în care din același parchet s-au extras arbori timp de 2-3 ani succesivi (de exemplu în urma apariției unor doborâturi de vânt repetate), este dificil de anticipat dinamica vătămărilor și este foarte posibil ca vătămările să se extindă pe parcursul întregului sezon. Nivelul exact al vătămărilor (valoarea indicelui de atac) poate să difere de la un loc la altul, însă importante sunt punctele de inflexiune caracteristice ale curbelor, care definesc perioadele în care are loc o schimbare a rit- mului vătămărilor și care sunt în mică măsură influențate de intervențiile antropice ori de factorii de mediu. 5 . Diferențierea măsurilor de protecție a culturilor in funcție de gradul de risc de atac și de dinamica sezonieră a vătămărilor în funcție de riscul estimat înainte de plantare și de dinamica sezonieră a vătămărilor, măsurile dc protecție se vor diferenția astfel; - în parchetele cu risc zero, puieții se pot planta fără a fi îmbăiați în emulsie de insecticid și nu sunt necesare alte măsuri de protecție ulterioare; - în parchetele cu risc redus, plantațiile se pot face imediat după exploatarea vechiului arboret. Puieții se vor trata prin îmbăiere în emulsie de insecticid, dar ulterior nu sunt necesare alte măsuri de protecție; - în parchetele cu risc moderat, plantațiile se pot face imediat după exploatarea vechiului arboret. Puieții se vor trata prin îmbăiere în emulsie de insecticid, iar ulterior se vor aplica măsuri suplimentare de protecție (tabelul 1). Aceste măsuri suplimentare trebuie diferențiate în raport cu sezonul de vegetație în care se află parchetul după Tahelul 1 Măsuri minimale de protecție împotriva atacurilor de Hylobius abietis în culturile de rășinoase cu risc de atac moderat sau mare. (Minimal proiective measures against the large pine weevil attack in coniferous cultures wilh moderate and high risk of attack.) Cod Măsuri de aplicat Observații Ml. Scoarțe toxice tratate cu Sinoliutnx 10G (lkg/100 scoarțe) 13 serii dc scoarțe (100-400 huc./ha), în iunie-iulie*, de la apariția primelor roaderi M2. Scoarțe toxice tratate cu Sinolinîox 10G (1 kg/100 scoarțe) O serie de scoarțe (200 buc../ha), spre sfârșitul lunii iulie, numai dacă se întârzie stropirea puieților M3. Stropirea puieților cu emulsie de Fastac I % + Nu-Rhn 1 % (500-650 ml Fastac și 500-650 ml Nu-Film la 1 ha cu 5000 puieți) La sfârșitul lunii iulie-începutul lunii august. M4 Stropirea puieților cu emulsie de Fastac 1% + Nu Fihn 1%. Aceleași cantități ca si la M3, Imediat după topirea zăpezii * In primaverilc timpurii când plantațiile sc instalează mai devreme, este posibil ca prima serie dc scoarțe să trebuiască a fi amplasati încă din luna mai. tăierea arborilor (tabelul 2) și cu nivelul infestării cu gân- daci. Tabelul 2 Diferențierea măsurilor de protecție în funcție de vechimea4 parchetului și de durata de dezvoltare a unei generatii de Hylobius abietis. (Differentiation of proiective measures according to the age of cutting area and the duration of weevil generation development.) Durata de dezvoltare a unei generații Sezonul de vegetație după tăierea arborilor .... I II IV 2 ani Ml M2+M3 M4 2-3 ani Ml M2+M3 M4+M3 M4 3 ani Ml Ml M2+M3 M4 Pentru estimarea nivelului populațiilor de gândaci, se va utiliza metoda clasică (Olenici, 2000), bazată pe folosirea scoarțelor toxice de control (20-30 bucăți/ha), dar se pot utiliza și curse tip pâlnie, amorsate cu atractanți sintetici (Olenici & Olenici, 2002a). Acestea se con- fecționează din tablă zincată, iar ca vas colector se poate folosi un bidon de plastic de 21. Diametral pâlniei este de 25 cm și capacul are 52 orificii cu diametrul de 10 mm. Capcanele se îngroapă în pământ astfel încât capacul să fie situat la nivelul solului și terenul se amenajează în locul respectiv astfel încât insectele să ajungă fără difi- cultăți la orificiile din capac. Ca atractanți se folosește o nadă ce conține a-pinen (condiționat în pliculețe de poli- etilenă) și o fiola din plastic cu capacitatea de 44 ml și cu deschiderea dc 10 mm, în care se pun 25 ml etanol de 96°. Nadele cu atractanți sunt furnizate de către Institutul de Chimie din Cluj-Napoca. Cele două momeli se prind cu fire de sârma de capacul capcanelor, astfel încât să se situeze la 2-3 cm sub capac. Pentru o funcționare cores- punzătoare a capcanelor, nadele trebuie înlocuite la inter- val de 2-3 săptămâni. Numărul curselor trebuie să fie de minimum 3-5 bucăți/parchet, în funcție de mărimea acestuia și de varia- bilitatea condițiilor micro-staționale. Amplasarea curselor în teren trebuie să sc facă cel mai târziu o dată cu plantarea și în locuri reprezentative pentru fiecare parchet, evitân- 4 Acolo unde este de așteptat ca dinamica vătămărilor sS fie dc tipul „b“ (fig. I), sc va aplica o combinație dc măsuri, respectiv M1+M3 (tabelul 1). 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 du-se locurile cu exces de apă sau locurile așezate, unde se umplu ușor cu apă în perioadele cu ploi abundente. Daca în primele 3 săptămâni de la amplasarea în teren se capturează mai puțin de 10 gândaci (media la 3-5 curse), se consideră infestare slabă, la 11-50 gândaci- infcstare mijlocie, 51-100 infestare puternică și la peste 100 de gândaci - infestare foarte puternică. în raport cu gradul de infestare se diferențiază numărul seriilor de scoarțe toxice și densitatea acestora (bucăți/ha) ca și în cazul metodei clasice. - în parchetele cu risc mare, se recomandă amânarea instalării culturilor pentru o perioadă de 2 ani de la tăierea arborilor din vechiul arboret, adică plantația să se facă la începutul celui de-al 3-lea sezon de vegetație, în cazul parchetelor aflate în zonele unde durata de dezvoltare a unei generații este de 2 ani, și respectiv 3 ani în zonele în care durata de dezvoltare este 2-3 sau 3 ani (Olenici, 1993; Olenici & Olenici, 1994), după care se vor planta doar puieți îmbaiați în emulsie de piretroizi de sinteză (Supersect EC10 sau Fastac EC10,1% produs comercial), pe cât posibil în amestec cu un adjuvant care să mărească remanența insecticidului. în cazul în care culturile se instalează în al 3-lea, respectiv al 4-lea sezon de vegetație, stropirea puieților cu emulsie de insecticid și adjuvant imediat după topirea zăpezii este înlocuită de îmbăierea puieților în amestec de insecticid și adjuvant înainte de plantare. în toate situațiile în care se va recurge la stropirea puieților în teren forestier, se va face o stropire individu- ală care să asigure acoperirea cu insecticid a tulpinii fiecărui puiet, în special în apropierea solului, otrăvind însă cât mai puțin posibil din suprafața plantației. Ca adjuvant se recomandă produsul Nu-Film 17 care asigură o remanență sporită insecticidului, fiind greu so- lubil în apă, și nu are efecte fitotoxice (Olenici & Olenici, 2002b), urmând a se respecta întocmai instrucțiunile de utilizare prescrise de producător. Ni^»taeOLEW?l VatolmOLENICJ olenici .ni€vl-ie>O.icrt>sv.ii' BIBLIOGRAFIE N e f ,L. & M i n c t ,G, 1992: Evaluation des risques de degâts d'Hylobius abietis (L.) dans Ies jeunes plantations de coniferes. Silva Belgica 99: 15-20. Olenici, N., 1993: îndrumări tehnice privind protecția plantațiilor de molid împotriva atacurilor de Hylobius abietis ți Hylastes sp. Manuscris ICAS București, 13 p. O 1 e n i c i , N., 2000: Insecte care ataca tulpina ți rădăci- nă puieților de rășinoase din culturi. In Simionescu, A., Mihalache, Gh. (coord): Protecția pădurilor. Editura Mușatinii Suceava, pp. 68-82. O 1 e n i c i, N., O 1 e n i c i, V., 1994: Hyiobius abietis (L.) - unele particularități biologice, ecologice ți comporta- mentale, și protecția culturilor împotriva vătămărilor cauzate de acesta. Bucovina forestiera, 3: 34-59, 4; 49-64. O 1 e n i c i , N., O 1 e n i c i , V., 2002a: Utilizarea atrac- tanților sintetici pentru monitorizarea populațiilor de Hylobius abietis (L.). Revista pădurilor, 4: 11-23. Olenici, N., Olenici, V., 2002b: Protejarea puieților de rășinoase împotriva atacului de Hyiobius abietis prin îmbăiere în Supersect 10EC și Nu-Film 17. Bucovina forestiera, 1-2:25-32. Olenici, N., Olenici, V., 2003: Dinamica sezonieră vătămărilor și a capturilor de Hylobius abietis (L.) în primii doi ani după exploatare. Revista pădurilor, 4:12-22. Olenici, N., Olenici, V., Popa, I., T e o d o s i u , M., O p r e a n , I., 2002: Cercetări vizând cuantificarea riscului de atac de Hylobius abietis în culturile de rășinoase. Referat științific final. Manuscris ICAS București, 139 p. Pendrel , B., A., 1987: How to live with the seedling debarking weevil: a key to determine degree of hazard to plant- ing sites. Maritimes Region, Technical Note 171, Forestry Canada, 4 p. Pendrel, B., A., 1990: Hazard from the seedling debarking weevil: a revised key to predict damage on sites to be planted. Maritimes Region, Technical Note 236, Forestry Canada, 4 p. W i 1 s o n , W, L., D a y , K., R. & H a r t, E., 1997: Predicting the extent of damage to conifer seedlings by the pine weevil (Hylobius abietis L.): a preliminary risk model by multi- ple logistic regression. New Forests 12: 203-222. Differentiatîon of protective measures against the large pine weevil attack in coniferous cultures according to the risk of attack Summary The damages caused by the large pine weevil are very different depending on a lot of factors (site conditions, species of conif- erous harvested on the cutting area, presence of natural regeneration and so on). Therefore it is necessary to make a differentiation of protective measures that are applied in coniferous cultures taking into account the actual risk of attack. Wc propose a key for deter- minaiion of attack risk similar with that proposed by Pendrel. In addition we consider the specific seasonal dynamics of damages caused by this pest according to the age of cutting area and the duration of weevil generation development. For all the situations with low or moderate risk we propose the reforestation to be conducted immediately after harvesting, but for the cutting areas with high risk of attack we propose the postponement of planting for 2 or 3 years, according to the duration of one generation development: 2 or 2-3 and 3 years. However, when the planting occurs without a brake after harvesting in moderate and high risk areas, we recom- mend Chemical protection of cultures mainly by dipping the seedlings in insecticides (cypermethrin or alpha-cypermethrin) emulsion before planting and spraying of plants in the field at the emergence of young beetles (end of July - begin of August) as well as early in spring to prevent „autumn damages'1 and „spring damages" respectively. Keyword:coniferous cultures, Hylobius abietis, protective measures, risk of attack. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 9 Necesitatea protejării și conservării resurselor genetice de plopi autohtoni - Populus alba L., Populus x canescens Sm., Populus nigra L., Populus tremula L., în contextul mondial. Ing. Vasile I. BENEA Motivații Vegetația forestieră mondială, dominant tezaur verde al Terrei, însuma, la încheierea secolului douăzeci, 5300 milioane hectare, din care 3600 milioane hectare (68%) păduri propriu-zise, acoperind 40% din suprafața astru- lui pămâtesc. Suprafață satisfăcătoare pentru sănătatea omenirii, apreciată de Organizația Națiunilor Unite pen- tru Alimentație și Agricultură - FAO (xxx, 1995/2). Pădurile, în ansamblul regnului vegetal reglează, la nivel constant, concentrația de CO2 atmosferic, care are un rol determinant în desfășurarea fenomenelor și proce- selor meteorologice și biologice, menținând, prin absorbția radiațiilor de unde lungi, căldura optimă, sănă- toasă, a atmosferei terestre. Acest lucru se datorește ba- lanței echilibrului dintre activitățile fotosintetice și de respirație ale plantelor în general și ale arborilor în spe- cial, printre care complexele juvenile intensive au o mare pondere (Benea, I., V., Coroș, M., A., 2000, Benea, L, V., 2001, xxx, 1995/2). Vegetația forestieră a fost puternic perturbată prin defrișări necontrolate, devastatoare, care au avut loc în special în ultimele două decenii ale secolului trecut, culminând în zonele tropicale cu tăierea vegetației forestiere de pe cea. 15 milioane hectare anual. Acest fapt are influențe globale nefaste, determinând mărirea concentrației de CO2, degradarea echilibrului atmos- feric. efectul de seră. S-a estimat și prognozat, că în cazul în care concentrația de CO2 s-ar dubla, la nivelul de 0,05% ... 0,06%, aceasta ar produce o încălzire a climei cu 0,5°C ... 4,5’C, concomitent cu subțierea stratului de ozon, protector împotriva razelor ultravio- lete, care amplificate ar face imposibilă viața pe pământ (Benea, I. V., 2001, xxx, 1995/2). în același timp, diminuarea haotică, destructiva a pădurilor determină zdruncinarea și restrângerea structurilor genetice și biodiversitatea lor - de natură genică, speci- fică și ecosistemică, ducând la incompatibilități între ele și noile condiții eco-climatice (Benea, L, V., 2001, Enescu, Val., 2001, xxx, 1995/2). Consensuri decizionale internaționale Pentru stoparea dezastrului eco-climatic potențial, în deosebi datorită diminuării masive a pădurilor, un pas anticipativ s-a produs la nivelul zonal geografic euro- 10 pean, prin Declarația de la Strasbourg din 1990 a Conferinței Ministeriale pentru Protecția Pădurilor a Comunității Europene. Se stabilesc principiile și normele generale de combatere a neregulilor de conservare „in situ“ și „ex situ", prin reglementări amenajistice și silvi- culturale, pornind de la inventarierea și monitorizarea lor centralizată și stabilirea primelor patru rețele de coope- rare de specii, printre care și plopul negru (xxx, 1990). Un pas decisiv însă, ia scară mondială pentru oprirea exploatărilor abuzive de păduri și reglementarea con- servării resurselor genetice ale viețuitoarelor în general, a însemnat Conferința Națiunilor Unite asupra Mediului și Dezvoltării, ținută la Rio de Janeiro, în 1992, cu par- ticiparea a peste 100 de șefi de state și guverne naționale. Declarația de la finele conferinței consemnează bazele și orientările, la nivel axiomatic, de protejare a mediului în general și a vegetației forestiere în special, într-un parteneri at global al națiunilor. în rezoluția „Combaterea defrișărilor11 (Agenda 21, cap. 11) s-au adoptat patru pro- grame direcționale privind: a) protejarea rolurilor și funcțiilor multiple ale pădurii, b) accentuarea protecției și gestionării durabile, inclusiv extinderea înverzirii terenurilor degradate, c) promovarea utilizării eficiente și evaluarea reală a bunurilor și serviciilor emise de păduri, d) stabilirea și perfecționarea capacităților de planificare și monitorizare sistematică a programelor de menajament, inclusiv a aspectelor comerciale și proce- sare a produselor (xxx, 1992, 1993, 1995/2). în context, în Europa se derulează un Program al Resurselor Genetice Forestiere - EUFORGEN, pus în aplicare de Institutul Internațional al Resurselor Genetice dc Plante - IPGRI, care cuprinde și speciile de plop, cu prioritate plopul negru, periclitat prin restrân- gere arcală și poluare genică (xxx, 1995/1). S-a definit, de asemenea, conceptul de resursă genetică, prin totalitatea valorilor științifice, eco- nomice și sociale ale variațiilor fondului genetic intra și interspecifice, care acționează ca un tampon împotriva schimbărilor produse de mediul încon- jurător. în același timp, varietatea și variabilitatea organismelor vii, a complexelor ecologice, definesc biodiversitatea care înglobează factori genetici, fenotipici, specifici și ecosistemici. Dinamica aces- tui tampon biologic include și acțiuni umane, evi- dențiate prin investigații științifice și aplicații prac- tice de selecție și ameliorare genetică, în vederea REVISTA PADURJLOR • Anul 118 O 2003 • Nr.6 adaptării fa noi condiții de mediu sau/și oportunități sociale. (Bcnea, I., V., Coroș, A., M., 2000; Enescu, Val., 2001; xxx 1995/2). Implementarea națională în circuitul mondial Problematica națională a resurselor genetice forestiere a căpătat o formă investigațională științifică și aplicativă într-o concepție premergătoare, apropiată de înțelesul autentic de mai târziu, în cadrul programelor de cercetare a institutului dc specialitate, selecție și amelio- rare genetică a arborilor, începând din a doua jumătate a secolului trecut. Constituirea rezervațiilor de semințe și selecționarea de arbori superiori (plus) din speciile autoh- tone de rășinoase și foioase, se poate considera începutul prezervării „in situ“. Paralel, testările în plantații în diverse zone ecoclimatice, baze experimentale și de pro- ducție, prefigurează existența conservării „ex situ" a speciilor forestiere de bază, printre care plopii și sălciile având un rol semnificativ, de largă aplicabilitate. Sinteze monografice, înfățișate în țară și străinătate, ilustrează situația prezervărilor genice „in situ“ și „ex situ", menționate mai sus, de la începutul deceniului al optulea trecut. Erau înregistrate și valorificate „in situ" peste 6500 ha arborete și aproximativ 2000 arbori superiori, iar „ex situ", circa 600 ha plantații, din care 120 ha plopi și peste 3000 surse clonale în staționar de plopi și sălcii (Benea, I., V,, Decei, L, 1979; Benea, L, V., Stănescu, V., 1981). Tematica investigațională, programatică, inclusă în strategia națională de selecție și ameliorare genetică a plopilor și sălciilor privind resursele genetice ale acesto- ra, în contextul și conceptul contemporan definit mai sus, a implementat țara noastră în circuitul mondial, de la începutul acțiunilor întreprinse pe plan internațional. Astfel, planurile tematice ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - ICAS, București, au cuprins obiec- tive legate dc identificarea, evaluarea fenotipică, apărarea și conservarea „in situ" a arboretelor de plopi autohtoni - Populus alba L., Populus x canescens Sm., Populus nigra L. și Populus tremula L., începând din 1992, în două etape: 1992 ... 1994 și 1997 ... 1999. în acest timp, s-au delimitat, caracterizat fenotipic arborii reprezentativi și înregistrați în conservare „in situ", arborete de plop alb și cenușiu (18), plop negru (8) și plop tremurător (12) situate în 7 regiuni și subregiuni ecologice de vegetație, în 18 direcții silvice județene. Un debut izolat, ilustrativ, este de consemnat și conservarea „ex situ" a unor populații dc vitro plante de Populus alba L., în baza experimentală ICAS Cometu (Benea, I., V., 1999; Benea, L, V., Coroș, A., M., 2000). Tezaurul științific mondial a înregistrat și rezultate ale investigați- ilor naționale la congresele, sesiunile, simpozioanele ș.a., organizate în special de Comisia Internațională a Plopului și Sălciei - FAO (Coroș, M., A., Benea, I., V., REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 9 2003 9 Nr.6 1999; Dina, Gb., Benea, L, V., Coroș A., M., 1999; Filat, M., Benea, I., V., 1996). Reluarea din anul 2002 a cercetărilor privind temati- ca resurselor genetice de plopi autohtoni - Populus alba L., Populus x canescens Sm. și Populus nigra L., învede- rează hotărârea de a încheia înregistrarea și conservarea „in situ" a arboretelor potențiale resurse genetice. Concomitent, prevede extinderea cercetărilor și asupra identificării și evaluării cantitative și calitative, multi- plicării auto și heterovegetative și testării de arbori supe- riori, viitori cultivaruri-clonale, identificați în resursele genetice constituite „in situ". Se prevede, crearea de baze de conservare „ex situ", copii vegetative ale celor „in situ". (Filat, M. et al., 2002). Este de subliniat necesitatea, în continuare, a inte- grării țării noastre în Programul European al Resurselor Genetice Forestiere - EUROFORGEN, pentru garanția realizării la nivel contemporan, integrat, a obiectivelor prevăzute în acest domeniu. Conservarea resurselor genetice autohtone de plopi - particularități. Conservarea „in situ" Cercetările științifice privind conservarea resurselor genetice de plopi autohtoni se bazează pe metodologii și procedee programatice complexe, de concepție și orien- tare națională, care cuprind, în desfășurare două faze dis- tincte de abordare, și anume: - faza premergătoare de cercetare, de identificare prospectare a resurselor genetice potențiale, prin analize eco-zonale de vegetație, a unităților amenajistice plopi- cole, potrivit strategiei de cuprindere a teritoriului național, însoțite de investigații-sondaj de teren; - faza propriu zisă de cercetare, de caracterizare sin- tetică eco-stațională și amenajistică a resursei genetice în conservare „in situ", desemnarea și evaluarea fenotipică biometrică și calitativă a arborilor reprezentativi-sinteză fidelă intra-populațională de arboret, stabilirea valorii fenotipice intra și inter resursă genetică, ierarhizarea lor pe baza indicilor de calitate de bază. Identificarea prospectivă a resurselor genetice potențiale din regiunile și subregiunile ecologice de ve- getație, programate investigațional, are în vedere delimi- tările geografice și caracteristicile pedo-climatice pre- văzute de zonarea ecologică a fondului forestier național (Doniță, N. et al., 1980). Speciile de plop și salcie au separate trei zone, regiuni generale distincte: Lunca Dunării, Delta Dunării și luncile râurilor interioare, divizate în total, în 28 subregiuni ecologice, ilustrate schematic în harta anexată (figura nr.l). Iar prin analiza existenței dc unități amenajistice plopicole, ca structuri genetico-ecologice distincte, având în același timp o suprafață anumită (>0,3 ha ... 0,5ha), consistența (>0,6), compoziția specifică (>0,5) și vârstă de fructificare, pen- ii subținme al fibrelor, dinamicii creșteri lor anuale și starea sanitară, pe bază de carote de sondaj. - parametrii calitativi, exprimați prin indici/coefi- Fig. 1. Harta zonelor ecologice de cultură a plopilor și sălciilor din România și amplasamentul resurselor genetice de plopi autohtoni. tru a permite realizarea unei gospodăriri și utilizări viitoare eficiente științifice și practice, se stabilește uni- tatea/parcela de investigare ca resursă genetică „in situ“. Confirmarea „de facto“ a caracteristicilor eco-staționale și amenajistice ale resursei genetice în investigare se realizează prin sondaje specifice de arboret și pedolo- gice, inclusiv extinderea evoluției capacității productive și a stării sanitare, în condițiile unei gestionări durabile. Alegerea și evaluarea fenotipică a arborilor reprezen- tativi asigură stabilirea caracteristicilor dimensionate și calitative ale resursei genetice investigate. Repartizarea uniformă a acestora, în raport cu omogenitatea biome- trică și calitativă a arboretului, suprafața și consistența acestuia, însumând cel puțin 5% ... 10% din numărul arborilor, rămași într-o gestionare managerială optimă, ilustrează valoarea fenotipică echivalentă cu a arboretu- lui resursă genetică. Valoarea fenotipică este evaluată și înregistrată pe fișa specială, de concepție națională, pen- tru fiecare arbore reprezentativ, care în esență cuprinde: - denumirea speciei (varietății), localizarea în unitățile administrației silvice și amenajistice, datele staționale și silviculturale, vârsta; - parametrii biometrici, prin măsurători directe și analize de laborator a diametrelor la 130 m de la sol, înălțimilor totale, elagate și la prima ramură verde, a diametrelor, înălțimilor și simetriei coroanelor, zvelteței și ovalității trunchiului, grosimii scoarței, a densității și conținutului în celuloză a lemnului, coeficientului de cienți de la 1 ... 3 (4), echivalați ca valori de la superior la inferior, cuprind: poziția arborelui în arboret, formarea și desimea coroanei, grosimea și unghiul de inserție al ramurilor, rectitudinea trunchiului, culoarea scoarței și forma ritidonului. Privitor la valoarea fenotipică intra și inter resursă genetică sunt de precizat: - valoarea fenotipică intra resursă genetică se bazează pe caracteristicile fenotipice de bază, cu un grad înalt de ereditate - rectitudinea, zveltețea și ovalitatea trunchiu- lui, raportul dintre înălțimea elagată și cea totală a trunchiului, finețea ramurilor, plus starea sanitară; - valoarea fenotipică inter-resursă genetică, la nivel național, reflectă gradul calitativ ierarhizat al acestora. Lucrări anterioare prezintă date și exemplificări reale despre evaluarea fenotipică biomctrică și calitativă (Benea, I., V., Coroș, A., M., 2000; Coroș, A., M., Benea, I., V, 1999; Dima, Gh., Benea, I., V., Coroș, A., M., 1999; Filat, M., Benea, L, V., 1996). Arboretele resurse genetice „in situ" necesită lucrări de îngrijire silviculturală și protecție sanitară, planificată și înregistrată în amenajamentele silvice, constând în: - extragerea arborilor calamități, uscați, a altor specii, a celor în conservare peste consistența optimă treptat și a subarboretului copleșitor, inclusiv mobilizarea solului și fertilizarea Iui, în vederea menținerii și/sau ameliorării capacității productive și reproductive; - combaterea dăunătorilor și bolilor în cadrai pro- 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 gramelor sanitare ale administrației silvice ges- tionare. în sfârșit, obiectivul prioritar al resurselor genetice „in situ“, inclusiv al celor de plop de protejare și conser- vare a structurii genetice, a biodiversității ei biologice, cuprinde utilizarea științifică și aplicativă, dintre care sunt de menționat: - aplicarea selecției individuale pentru alegerea de arbori superiori, dintre cei representativi (orteți) ca surse de materiale de reproducere vegetativă (rameți), în vederea obținerii de viitoare varietăți (cultivaruri clonale), prin testări com- parative, multiclonale și multi- staționale; - folosirea, cu precădere, a reproducerii arboretelor „in situ“ pentru înființarea resurselor genetice „ex situ", copii vegeta- tive ale acestora; - realizarea de polenizări controlate pentru producerea de descendenți bi și multi- parentali, cu obiective opționale, superiori cantitativ și calitativ, mai resistenți la adver- sități, cultivarurilor clonale omologate uti- lizate în silvicultura practică (Benea, I., V., Coroș, A., M., 2000). Conservarea „ex situ^ Protejarea și conservarea autentică, pe cale vegeta- tivă, a resurselor genetice naturale „in situ^ în alte zone silviculturale sau/și baze centralizate, științifice și/sau aplicative, alcătuiesc resursele genetice artificiale „ex situ“. în cazul plopilor distingem două categorii și anume: juvenile (arbustive), denumite bănci sau parcuri clonale, plante-mamă, în vederea reproducerii lor vege- tative cu materiale de împădurire și mature (arbores- cente) reprezentate prin Populetum-uri sau Arboretu- muri, plantații semincere, dc testare clonală ș.a. Conservarea „ex situ“ poate cuprinde, de asemenea, colecții-criogene (semințe, polen, țesuturi, celule), uti- lizate în cadrul programelor de selecție și ameliorare genetică. Obiectivul de bază al resurselor genetice „ex situ“ este identic cu al celor „in situ“, respectiv de prote- jare și conservare a structurii genetice și a biodiver- sității ei biologice, în afara arealului de origine. De asemenea, utilizarea lor științifică și practică, cuprinde, atât obiective și acțiuni similare, cât și diferite, printre care determinările fenologice și den- dro-botanicc, biometrice și productivitate, însușiri ale lemnului, surse de rameți reproductivi ș.a. (Benea, I., V., Coroș, A., M., 2000; Coroș, A., M., Benea, I., V., 1999; Enescu, Val., 2001; Lucă-Dănilă, Ancuța, Mihaela, 1997). Evidența resurselor genetice de plopi autohtoni Rezultatele investigațiilor științifice privind identifi- carea evaluarea fenotipică și conservarea „in situ“ a resurselor genetice de plopi autohtoni-alb, cenușiu, negru și tremurător, efectuate în perioada 1992-1999 cu întreruperi și reluate în 2002, sunt sintetizate, pe direcții silvice gestionare, în tabelul nr. 1. Tabelul 1 Numărul, suprafața și distribuția pe directii silvice a resurselor genetice ,jw situ^ de plopi autohtoni, invesiigați și conservați în perioada 1992-2002 Specia Nr. crt Nr. resursa genetica Supra- fața (ha) Direcția Silvică Nr. crt Nr. resursă genetică Supra- fața (ha) Direcția Silvica Populus alba L., Populus X canescens Sm 1 1 11,6 Suceava 7 2 10,3 Ploiești 2 1 17,5 Piatra Neamț 8 2 11,7 București 3 3 12,7 Bacău 9 2 5,1 Târgoviște 4 1 1,9 Focșani 10 1 2,2 Rm. Vâlcea 5 1 1.5 Tulcea 11 1 1,8 Tg. Jiu 6 3 17,5 Slobozia 12 1 13,5 Oradea Total 19 107,3 Populus nigra L. 1 I 11.5 Suceava 6 1 5.5 Constanța 2 1 0,8 Piatra Neamț 7 2 1,4 Târgoviște 3 1 6,1 Bacău 8 1 4,6 Rtn. Vâlcea 4 1 13,7 Focșani 9 1 2,9 Dr. Tr. Severin 5 1 3,0 ’ Tulcea - - - - Total: 10 49,5 Populus tremula L. 1 1 9,1 Suceava 4 2 32,6 Deva 2 1 2,6 Sf. Gheorghe 5 1 2,6 Oradea 3 6 7,1 Brașov 6 1 22,0 Alba Total: 12 76,0 Total general: 41 232,8 însumarea resurselor genetice „in situ" de plopi autoh- toni pe direcții silvice pune în vedere ponderea și impor- tanța acestora în conservarea și gestionarea durabilă a patrimoniilor genetico-biodiversitate, incluse în circuitul internațional. Această însumare este prezentă în tabelul nr. 2. Din datele ilustrate în tabelele nr. 1 și nr. 2 se pot desprinde, în principal, următoarele: - ponderea speciilor autohtone de plopi, în raport cu suprafețele ocupate este repartizată, în ordine: Populus alba L. și P. x canescens Sm. cu 107,3 ha (46,1%), Populus tremula L. cu 76,0 ha (32,6%) și Populus nigra L. cu 49,5 ha (21,3%). în timp ce, în raport cu numărul acestora ordinea este: Populus alba L. și P x canescens Sm. cu 19 (46,3%), Populus nigra L. cu 10 (24,4%) și Populus tremula L. cu 12 (29,3%); - cele mai mari suprafețe și număr de resurse gene- tice (r.g.) se află la direcțiile silvice Suceava cu 32,2 ha și 3r. g, Bacău și Slobozia cu 18,8 ha și 4 r.g., respectiv 17,5 ha cu 3 r.g., și Deva cu 32,6 ha și 2 r.g., urmează Piatra-Neamț cu 18,3 ha și 2 r.g., Oradea cu 16,1 ha și 2 r.g. și Focșani cu 15,6 ha și 2 r.g. Pe total, numărul direcțiilor silvice cu resurse genetice „in situ“ reprezintă 66,7% din cele existente; - Populus tremula L. este preponderent în direcțiile silvice, cu suprafețe apreciabile, Brașov, Deva, Alba, Sf. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 13 Tabelul 2 Situația resurselor genetice „în sftw“ dc plopi autohtoni, însumate pe direcții silvice Nr. cit. Direcția Silvică Nr. resurse genetice Supra- fața (ha) Specii Nr. cit Direcția Silvică Nr. resurse genetice Supra- fața (ha) Specii 1 Suceava 3 32,2 Populus alba, nigra, tremula 10 Rin. Vâlcea 2 6,8 Populus alba, Nigra 2 Piatra Neamț 2 18.3 Populus alba, nigra 1! Tg. Jiu 1 1,8 Populus alba, 3 Bacău 4 18,8 Populus alba, nigra 12 Oradea 2 16,1 Populus alba, tremula 4 Focșani 2 15,6 Populus alba, nigra 13 Constanța 1 5,5 Populus nigra 5 Tulcea 2 4,5 Populus alba, nigra 14 Dr. Tr. Severin 1 2,9 Populus nigra 6 Slobozia 3 17,5 Populus alba. 15 Sf. Gheorghe 1 2,6 Populus tre/nula 7 Ploiești 2 10,3 Populus alba, 16 Brașov 6 7,1 Populus tremula 8 București 2 11,7 Populus alba. 17 Deva 2 32,6 Populus tremula 9 Târgoviște 4 6,5 Populus alba. 18 Alba 1 22.0 Populus tremula Total 41 232.8 Gheorghe, acumulând 83,3 % (10 r.g.) din numărul resurselor genetice și 84,6% (64, ha) din suprafața lor. Ilustrativ se înfățișează în figurile 2 și 3 două arborete resurse genetice „in situ“ de Populus alba L. Populus x canescens Sm. și respectiv Populus nigra L., iar în figura nr. 4 o resursă genetică „ex situ“ de vitro- plante de Populus alba L. Distribuția pe regiuni și subregiuni ecologice de ve- getație a resurselor genetice de plopi autohtoni „in situ“ - alb, cenușiu, negru și tremurător, investigate și conser- vate în perioada 1992-2002, precum și pe direcții silvice aferente, este prezentată pe harta anexată (figura 1), pe care sunt marcate, distinctiv, speciile respective. în tabelul 3 se cuprinde o sinteză a distribuției, resurselor genetice „in situ“ de plopi autohtoni, pe re- giuni și subregiuni ecologice de vegetație, cu precizarea numărului suprafețelor și procentajul acestora. Din datele prezentate în harta ecologică (figura 1) și tabelul 3, se pot reține, îndeosebi, următoarele: - Lunca Dunării, cea mai favorabilă zonă de vegetație a salicaceaelor, se situează pe locul secund, atât ca suprafață cu 22,0 ha (9,5%), cât și ca resursă genetică în număr de 8 (19,5%), realizată pe raza a 6 direcții silvice Tabelul 3 Distribuția resurselor genetice de plopi autohtoni - alb, cenușiu, negru și tremurător, „in situ^, pe regiuni și sub- regiuni ecologice dc vegetație, numărul și suprafața lor. Regiunea și Sub regiunea ecologica Resurse genetice Suprafața Regiunea și Subtegiuneu ecologică Resurse genetice Suprafața. Nr % Ha % Nr % Ha % . Lunca Dunării /NiL, N,L, MjL/ 8 19,5 22,0 9,5 sr 5 12,2 18,3 7.9 5 12.2 5D„5 21,7 rn4 Vraticii tot/ 2 4,8 16,1 6,9 Sud-estică 7 17.1 43.7 18,7 Carpatică IH5 B,. Ch C^. 14 34,2 82,2 353 —leul: 4] . 100 232,8 100 - Constanța, Tulcea, Târgoviște, Rm. Vâlcea, Tg. Jiu și Dr. Tr. Severin. Ele sunt, apreciem, insuficiente pentru cuprinderea variațiilor staționale eco-genetice, oferite de cele peste 800 km al cursului fluviului, cu o luncă inundabilă de circa 500 mii ha, cuprinse între Cetate și primul ceatal al Deltei Dunării; - regiunile luncilor râurilor interioare, cu arborete natu- rale de plopi autohtoni, se situează, în ordine, astfel: III2, Sud-Estică, cu 43,7 ha (18,7%) și 7 resurse gene- tice (17,1%) din raza a 4 direcții silvice - Bacău, focșani, Tulcea și Slobozia; III3, Estică, cu 50,5 ha (21,7%) și 5 resurse gene- tice (12,2%) localizate în 2 direcții silvice - Suceava și Piatra Neamț; Fig. 2. Arboretul resursă genetică „in situ“ de Populus alba L. si Populus x canescens Sm., Malu Roșu, din lunca Șiretului, Ocolul silvic Brăila. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 14 Fig. 3. Arboretul resursă genetică „in situ“ de Populus nigra L., Vadul Oii - Hârșova, din lunca inundabilă a Dunării, Ocolul silvic Hârșova. HI15 Sudica, cu 18,3 ha (7,9%) și 5 resurse genetice (12,2%) aflate în raza a 3 direcții silvice - Ploiești, București și Târgoviște; III4, Vestică, cu 16,1 ha (6,9%) și 2 resurse genetice (4,8%), intrata într-o singură direcție silvică - Oradea. III5, Carpatică, cu 14 resurse genetice (34,2%) și o suprafață de 82,2 ha (35,3%), din raza a 6 direcții silvice - Bacău, Brașov, Sf. Gheorghe, Ploiești, Deva și Alba Iul ia, ca rezultat al perioadei de început (1992) a investi- gațiilor, fără o strategic de prioritate specifică și regio- nală conturată. Singura resursă genetică „ex situ“ de plop autohton - Populus alba L., situată în baza experimentală ICAS Cornetu, ca rezultat singular al biotehnologiei mo- deme, concretizată prin vitro-plante, se prezintă în tabelul 4. Sunt de remarcat: - creșterile medii anuale în înălțime și diametre situează cultivarurile clonale de vitro-plante, în ordine: Ro-366, R0-DI8, Ro-361 și Ro-345; - peste media generală a creșterilor în înălțime (0,91 m) și diametru a vitro-plantelor, se află cultivarurile clonale Ro-366 și R0-DI8, cu 0,94 m și respectiv l,33cm și l,23cm. Tabelul 4 Resursa genetică „ex situ“ de vitro-plante de Populus alba L. dc la Baza experimentală ICAS Cornetu, la vârsta de 10 ani Specia Vitro-planta cultivar-clonal Nr. plante Suprafața m.p. Creșteri medii anuale înălțime (m) Diametru la 130m (cm) Populus Alba L. Ro-345 25 760 0,86 1,21 Ro-361 26 760 0,91 1,25 Ro-366 20 760 0,94 1,33 R0-DI8 22 760 0.94 1,23 Total/Medie 93 3.040 0.91 1.26 Măsuri necesare, cu caracter general - Verificarea directă, pe teren a resurselor genetice „in situ“, protejate și conservate în vederea menținerii celor corespunzătoare ca suprafață, stare silviculturală și sanitară, de proprietate. - Continuarea, pentru finalizarea identificării, eva- luării fenotipice, protejării și conservării reale „in situ^ a plopilor autohtoni, nominalizați repetat în text, cu precădere a celor de la plop alb, cenușiu și negru în toate regiunile și sub-regiunile ecologice de vegetație, rele- vante cu structuri genetice și biodiversitate aferentă. Stabilirea, concomitent, a metodelor și procedeelor de gospodărire durabilă și utilizare științifică și practică operațională. - Amplificarea alegerii și testării de arbori superiori. Fig. 4. Plantația resursă genetică „ex situ" de vitro-plante de Populus alba L., baza experimentală ICAS Cornetu, din lunca Argeșului. Fotografii: Cristian Becheru REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 15 viitori cultivaruri-clonali, în resursele genetice „in situ", multiplicării lor auto și/sau hetcrovegetative, în vederea creerii resurselor genetice „ex situ", copiile lor fidele. Cu prioritate, într-un centru / baza de sinteză-națională a resurselor genetice de plopi autohtoni. - Oportunitatea includerii în circuitul național și implicit și internațional, și de arborate resurse genetice de sălcii autohtone, „in situ" și „ex situ", având în vedere importanța lor economică și silviculturală națională, a poziției dendro-botanice și riveranității de vegetație ală- turi de plopi. Ing. Vasrie I- Tel 0216477548 București BIBLIOGRAFIE B c n e a , I., V., D e c e i , I., 1979: Fast growing forest tree species resources in România, Int. Symposion Innsbruck, Austria, 5 pag. Benea, L, V., Stănescu, V., 1981: Resursele genetice vegetale ale pădurilor. Pădurile României, Edit. Acad.Rom., pag. 125-141. Benea, L, V., 1999: Despre strategia naționala de selecție și ameliorare genetica a plopilor și sălciilor. Pădurea noastră, nr. 392, pag. 4-7; Benea, I., V., Coroș, A., M., 2000; Crearea, gospodărirea și conservarea resurselor genetice de plopi autohtoni. Pădurea noastră, nr. 447, pag. 1, 5-6; Benea, I., V., 2001: Plantațiile intensive juvenile de plopi, resurse complementare de bio-alcooli și bioxid de carbon atmosferic, Rev. pădurilor nr. 6, pag. 29; Coroș, A., M., Benea, I.,V., 1999: Valoarea fenotipica a resurselor genetice de plopi indigeni (Populus alba L., P. nigra L., Populus tremula L.), destinate conservării „in situ". Rev. pădurilor nr. 4, pag. 14-18; D i m a , Gh., B e n e a , I., V., C o r o ș , A., M., 1999: Phenotypical traits of native poplars (Populus alba L., P. nigra L., P. tremula L.) genetic resources - Intern Poplar Symp (II), Program witli abstracta, Orleans, WRA Doniță, N. et al. 1980: Zonarea și regionarea eco- logică a pădurilor din România, ICAS, seria a Il-a E n e s c u , Val., 2001: Conservarea biodiversității și dez- voltarea durabilă. Rev. pădurilor nr. 3 pag. 2-4; Filat, M., Benea, I., V., 1996: Characteristiques phenothpiques des resources genetiques des peupliers autoh- tones. Proc. IPC- 20 th session, voi. I., pag. 314-317; Filat, M., et al., 2002: Identificarea, evaluarea fenotipica și selecția de arbori superiori (cap-de-clonă) din speciile autohtone de plop negru (Populus nigra L.), plop alb (Populus alba L.) și plop cenușiu (Populus x canescens Sm.), ICAS Ref șt. parțial, 23 pag.+16 anexe (MS) Lucă-Danilă, Ancuța, Mihaela, 1997: Problema gestiunii resurselor genetice forestiere, Rev. pădurilor nr. 2, pag. 38-41; XXX, 1990; Conservation of Forest Genetic Resources, Resolution nr.2, International Report, pag. 59-64; xxx, 1992: Combating deibrestation. United Nat. Conferance on Environmcnt and Dcvelopment, Agenda 21, Chapt. 1; xxx, 1993: Convention cadre sur la biodiversite. La conf. des Nations Unies sur i’Environment et Development. Gen. Res. nr. 20 pag. 2-6; xxx, 1995/1: The European Forest Genetic Resource Programmes, EUROFORGEN-IPGRI, xxx, 1995/2: The chellcnge sustainable forest management, FAG, pag. 19, 26-28, 39-44, 71-72, 107-108 Necessity of protection and conservation of native poplar genetic resources - Populus alba L., Populus x canescens Sm., Populus nigra L., Populus tremula L., in the world context Abstract A general ytew regarding the deforestation and its negative impacts on the world living beings and the atmosfere, with the green-house affcct. To avoid a future possible desaster, a global nation-consens has established general pnnciples and niles accord- ing the protection and conservation all genetic resources and their biodiversity. In context, are presented the național scientifical and practicai contributions on the protection and conservation, as genetic resource „in situ" and „ex situ", the native poplar - Populus alba L., Populus x canescens Sm., Populus nigra L., and Populus tremula L., developed between 1992 and 2002. Are pre- sented: a) the național methodologies and proccdures regarding the identification, phenotypical assesstnent and conservation the genetic resources of native poplars; b) the ecological and forest administration, mapped and tabled with their number and surfaces, distribution areas, c) existence (end 2002) of with 232,8 ha „in situ" and one „ex situ" with 3040 sq. m., spccified in tables no. 1 to 4, and illustrated some in figures nr 2, 3 and 4; d) rccommendations to accomplish the național strategy on the Salicaceae species genetic resources. Keywords: environmenl protection, deforestation, sustainable management, genetic resources and biodiversity protection and conservation „in situ“ and „ex situ", native poplars, ecological distribution areas. 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 Cercetări privind sortarea fructelor de nuc negru (Juglans nigra L.) Conf. dr. ing. Johann KRUCH Conf. dr. ing. Noroccl-Valeriu NICOLESCU 1. Consideratii introductive. Scopul cercetării Sortarea produselor de natură vegetală, rezultate sub influența complexului de factori naturali cu acțiune aleatoare, implică exis- tența unor categorii sau clase de calitate clar definite și ușor de apli- cat Pentru producția dc fructe sau semințe sortarea este strict nece- sară deoarece acestea prezintă o diversitate foarte largă sub raportul masei, volumului și formei. Cum stabilirea claselor de calitate se face m raport cu unele dintre caracteristicile fizico-geometricc menționate, este evident ca sortarea se va putea realiza mai ușor sau mai dificil în funcție de criteriul ales. La speciile noastre forestiere, m conformitate cu nonnele provi- zorii din 1949 (Lupe, 1949) și STAS-ul 1808 din 1962, 1971 și 1989, unul din cei trei indici calitativi luați în considerare pentru clasificarea materialului seminologicesternasaa 1.000 de semințe. în cazul nucului negru (Juglans nigra L), pentru care indicele amintit este reprezentat prin masa a 1.000 de nuci, acest mod de determinare a calității este puțin productiv pentru practica silvică deoarece nuca este învefita cu un pericaip indehiscent, atașat intim și deosebit de puternic datorită brazdelor aspre, adânci și neregulate ale cojii. După un proces de macerare, desprinderea pencarpului se poate fiice ceva mai ușor, dar în brazdele nucii mai rămâne o parte importantă care influențează liotărâtor stabilirea corectă a masei acesteia și, ca atare, repartizarea într-o categorie corectă de calitate devine imprecisa. Pentru a înlătura dificultățile amintite mai sus, prin cercetarea întreprinsa, baza® pe cunoașterea intimă a dependențelor care exis® între diferitele părți componente ale fructelor și a modului de repartiție după fonna lor geometrică, s-a încercat sa se fundamenteze o nor® metoda de sortare, de da® aceasta a fructelor, dar care să rămână în concordanța cu caEtatea stabilita prin intermediul masei nucilor. 11,5 13 ______închis la F_______________ stânga 1 ~ NacareepunzMoj* | Calitatea a Nu Interesează ' Păstrează media 13g 2. Corespondența biunivocă medic-iuterval de calitate Conform normativului românesc în vigoare (STAS 1808-89), nucile nucului negru se clasifică în trei categorii de calitate în raport ai masa acestora, după cum urmează: • calitatea L având masa de 19.000 g1.000 bucăți (19 g'nucă); • calitatea a H-a, având masa de 16.000 g'1.000 bucăți (16 gnucă): • calitatea a ni-a, cu masa dc 13.000g'1.000bucăți(13gAiuca). în legătura cu aceste valori este necesar de făcut câteva comen- tarii. Astfel, considerând masa nucii ca variabilă observata, este evi- dent că ea prezinta diferite valori și, în acest caz, este necesar să se aplice repartiția pe intervale (grape) de valori. Astfel, domeniul dc variație al variabilei trebuie împărțit într-un număr “convenabil” de intervale (clase) consecutive, de amplitudine egală sau nu, și să se indice pentru fiecare limitele (cxlremitațilc X^ și Xj intervalului, a căror diferență constituie intervalul de clasă sau clasa de calitate. Se atribuie unităților clasei de calitate aceeași valoare a vari- abilei, m general mijlocul intervalului, egal cu semisuma valorilor extreme [(X^+Xj/ZJ. în acest mod se poate stabili corespondența biunivocă dintre medie și intervalul de calitate. Procedând astfel, pentru calitatea a H-a se considera ca limi® inferioara a intervalului de calitate valoarea de 14,5 g/nucă, iar ca limi® superioara 17,5 gznucă Dacă, totuși, pentru calitatea I, limita inferioara sc considera 17,5 gmucă, limita superioara poate rămâne nedefinită, deci intervalul rămâne deschis la dreapta, deoarece nucile cu masa mai mare decât media de 19 griuca se acccp® oricum. Probleme dificile pune calitatea a 111-a, daca normativul nu a fost gândit m sensul m care valoarea indica® nu reprezintă media valorilor observate dintr-un interval simetric fa® de media acestu- ia. La aceasta calitate nu se poate pune problema admiterii oricărei valori mai mici decât media (spre deosebire dc calitatea I unde se accepta orice valoare mai mare decât media), de aceea intervalul trebuie limitat inferior. Păstrând condiția simetriei intervalului de calitate față de medie, a rezultat pentru limita inferioara valoarea de ll,5g/nucă în aceste condiții calitatea nucilor poate fi redată prin inter- mediul următoarelor intervale: • calitatea a IH-a -11,5 g1 35,7 2C/2A <1 75,0 >1 25,0 2C/2B <1 100 >1 - Rezultatele obținute permit să se constate că: • 64,3% din fiuctele eșantionului auavut lățimea(2B) mai mică decât lungimea (2A), iar la 35,7% situația a fost inversă; • 75% din fiuctele eșantionului au avut grosimea (2C) mai mica decât lungimea (2A), dar 25% au avut grosimea (2C) mai mare decât lungimea; • toate fiuctele eșantionului au avut grosimea (2C) mai mică decât lățimea (2B). Concluzia evidentă este ca, într-adevăr, fiuctele nucului negru nu au formă sferică, apărând chiar și situații îri care ele pot fi mai late sau mai groase decât lungi, fapt deja menționat în literatură (Beldie, 1953; Enescu și Enescu, 1956; Rubțov, 1958; Dumitriu- Tăiăranu, 1960; Haralamb, 1967). Aceste rezultate confirmă ipoteza de lucru, respectiv faptul că fiuctul poate fi asimilat cu un elipsoid de revoluție. Totuși, analizând mai îndeaproape valorile rapoartelor, s-a con- statai că în majoritatea cazurilor acestea oscilează strict în jurul va- lorii 1. în consecință, pentru nevoile sortării se poate accqrta că forma fructului de nuc negni este asimilabilă cu o sferă. Abaterile intra m cadrul toleranțelor admise. 6. Determinarea diametrelor ochiurilor dc ciur Pe media întregului eșantion supus observației, fructele s-au încadrat în relația normală 2 A>2B>2C, adică lungimea > lățimea > grosimea, ceea ce a permis stabilirea mărimii diametrelor de sortare după dimensiunea 2A. Diametrele ochiurilor de ciur corespunzătoare volumelor-li~ mită (58, 85 și 114 cm3) ale fiuctelor s-au determinat după cum urmează: Pe baza rapoartelor B/A și C/A, calculate pentru eșantionul de fiucte din producția anului 2002, și în baza formulei care dă volu- mul fructului de forma unui elipsoid VF, s-au obținui: VF = 4w3 ■ A’ ■ B/A • C/A = 4k/3 ■ A3 • k, ■ k2 (3) unde: VF reprezintă volumul fructului, în cm3; A , B. C - semiaxele elipsoidului de revoluție, în cm; k,, k, - coeficienți adimensionali (k, = B/A și k, = C/A) Explicitând din (3) mărimea axei mari (2A), echivalentă cu diametrul sferei ipotetice de volum egal cu cel al fructului, se deduce: 2A = d = 2^3VF/4^kik2 (4) Pe baza relației (4) se pot determina diametrele ochiurilor ciu- nmlor, dacă se cunosc valorile limită de calitate ale volumelor fructelor și valorile coeficienților adimensionali k[ și k,. Valorile pentru k, și k2 s-au dedus din șirurile de rapoarte care oscilează strict în jurul valorilor limită ale volumelor. Astfel, pentru eșantionul anului 2002 aceste rapoarte au avut următoarele valori: • la volumul limită VF =114 cm3 dintre calitățile I și a H-a, kj = 1,08 și k, - 1,50; • la volumul limita VP =85 cm3, dintre calitățile a H-a și a. IlI-a, k, = 0,90 și k,- 0,85; • la volumul limită VF =58 cm3, dintre calitățile a Hl-a și neco- respunzătoare, k] = 0,87 și ^=0,81. Este interesant de observat ca ambii coeficienți (kj și kz) se micșorează pe măsura ce scade volumul fructului (respectiv cali- tatea); aceasta înseamnă că o dată cu diminuarea volumului fiuctu- lui, abaterea față de forma sferică se accentuează Cu valorile coeficienților k, și k, și pe baza formulei (4) s-au dedus următoarele diametre ale ochiurilor de ciur. • pentru intervalul VF >140 cm3, d, = 2A, = 63 mm; • pentru intervalul VF > 85 cm3, dn = 2Au - 60 mm; • pentru intervalul VF> 58 cm3, dnl = 2 A;]l = 54 mm. în consecință, pentru a face o sortare după volumul fructului și care să fie în corespondență cu masa nucii, sunt necesare trei ciu- ruri conform claselor de calitate românești. Astfel, tot ce rămâne pe ciurul 1 (dj = 63 mm) este de calitatea I, ce rămâne pe ciurul 2 (c^ = 60 mm) de calitatea a Il-a, iar pe durul 3 (d^ = 54 mm) dc ca- litatea a IH-a. Fructele care trec prin ciurul 3 constituie material necorespunzător și nu trebuie folosite, masa medie a nucilor fiind mai mica de 11,5 g. 7. Concluzii si recomandări Reușita întemeiem unei culturi de nuc negre depinde, pe lângă alți feciori, și de calitatea nucilor. Stabilirea acesteia se fece, con- form normativului românesc, în funcție de masa nucii, care reflec- tă într-adevăr însușiri de potența germinativă și vigoare, dar care 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 este greu de stabilit în condiții de producție. Pe baza unor cercetări de biometrie a nucilor și fructelor s-au stabilit câteva dependențe corelative între mărimile avute în vedere și care au permis, în final, să se conceapă o metodă noua de sortare. Concluzia demersurilor întreprinse este că sistemul actual de sortare a nucilor poate fi înlocuit sau completat cu unul mai efi- cient, bazai pe sortarea fructelor după volum, dar care rămâne îh concordanță cu cerințele sortării după masă (greutate). Acest mod de a rezolva problema sortării nu ridică nici un impediment, în sen- Conf.dr.ing. OtUQH Universitatea de W „Vasfe Goldiș" B-dul ar. O amMAMd BIBLIOGRAFIE Beldie, Al., 1953: Plantele lemnoase din R.P.R. Manual de determinare. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 464 pag. Br i n km an ,K. A., 1974: Juglans L. Walnut. în: Seeds of woody plants in the United States (ed. C.S. Schopmeyer), U.S. Department of Agriculture, Forest Service, Agriculture Handbook no. 450, Washington, D.C., pag. 454-459. D u m i tr iu - Tătar anu , I., 1960: Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R. Editura Agro- Silvică, București, 810 pag. Enescu, Val., Enescu, V., 1956: Lucrări prac- tice la tehnica împăduririlor. I Semințe de arbori și arbuști. Tipografia învățământului, Orașul Stalin (Brașov), 128 pag. Haralamb, AL, 1967: Cultura speciilor forestiere. Ediția a III-a. Editura Agro-Silvică, București, 755 pag. H a r 1 o w , W. H., H a r r a r , E. S„ W h i t e , F. M., 1979: Juglans nigra L. în: Textbook of dendrology, covering the important forest trees of the United States and Canada, McGraw-Hill Book Company, New York-London-Sydney- Tokyo-Toronto, pag. 242-244. L a n d t, E. F., P h a r e s , R. E., Blackwalnut...an American wood. U.S. Department of Agriculture, Forest Service, FS-270, U.S. Government Printing Office, Washington, D.C., 7 pag. L u p e , I., 1949: Norme provizorii referitoare la calitatea semințelor forestiere. în: îndrumări tehnice în Silvicultură, sul că ar exista diferențe intolerabile între cele două sisteme, dar pentru practică noul sistem propus este mai simplu, corespunzător sub raportul preciziei și foarte productiv. Singura atenționare în aplicarea lui se refera la faptul că sortarea după volumul fructelor trebuie făcută la scurt timp după recoltarea acestora, pentru a limi- ta pierderile dimensionale datorate uscării. Consideram că metodologia stabilită pentru obținerea unui sis- tem dual (masă-volum) de sortare a calității la nucul negru poate fi extinsă și la alte specii forestiere, ale căror fructe permit acest lucru. Ihiversiwa Jmthwk' Șirul Beedwvm nr, 1 Ministerul Silviculturii, București, pag. 162. Miulescu,I.,Bakoș, V., 1972: Tehnica culturilor silvice. Semințe și butași. Editura Ceres, București, 261 pag. Negul eseu, E. G., St ane seu, V., 1964: Dendrologia. cultura și protecția pădurilor. Voi. I. Editura Didactică și Pedagogică, București, 500 pag. Negulescu, E.G., Săvulescu, Al., 1965: Dendrologie. Ediția a H-a. Editura Agro-Silvică, București, 511 pag. P o k o r n y , J., 1990: Arbres. Librairie Griind, Paris, 223 pag. R a m e a u , J.C., M a n s i o n , D., D u m e , G., 1989: Flore forestiere franșaise l. Plaines et collines. IDF, Paris, 1785 pag. R i n k , G., 1985: Black walnut...an American wood. U.S. Department of Agriculture, Forest Service, FS-270, Washington, D.C., 7 pag. R u b ț o v , Șt., 1958: Cultura speciilor lemnoase în pepiniere (forestiere și decorative). Editura Agro-Silvică de Stat, București, 447 pag. Stănescu,V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 470 pag. Stănescu, V., Șofletea, N., P o p e s c u , O., 1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura Ceres, București, 451 pag. Șofletea, N.,Curtu,L., 2000: Dendrologie. Voi. I. Determinarea și descrierea speciilor. Editura “Pentru viață”, Brașov, 308 pag. STAS 1808 89: Semințe de arbori și arbuști pentru culturi forestiere. Research on sorting of black walnut (Juglans nigra L.) fruits Abstract In Romania, according to the 1808/89 National Standard, black walnut nuts are divided into three quality classes based on the cri- terion mass of 1,000 nuts (Mj^): Ist (MI OOON = l9,000g), Ilnd (MI O(KIN = 16,000g), and IITrd (ML0K1N = 13,000g). Because nuts are enclosed in an indehiscent and thick husk that is difficult to clean after fruit collection, such sorting system is not easy to apply on a large scale. Based on such reality, a new system, based on the criterion fruit (nut+husk) volume, is proposed. This system takes into account the following correlations and facts: -the correlation between fruit volume (VF) and fruit mass (MF) is very significant (r = 0.989); VF = 1.0158MF + 3.8040; -the correlation between fruit mass (MF) and nutt mass (MN) is also very significant (r = 0.810); MN = 0.1103MF + 5.5976; -fruit volumes corresponding to the three quality classes based on nut masses (19g/nut, 16g/nut, and 13g/nut) are 128 cu.cm/nut (Ist quality), 100 cu.cm/nut (Ilnd quality), and 72 cu.cm/nut (Illrd quality); -the black walnut fruit is not spherical but can be considered as a revolution ellipsoid with three axes 2A (iength), 2B (width), and 2C (thickness). Because in the majority of cases the width/length, thickness/length and thickness/width ratios oscillate around 1, the fruit form can be assimilated (even not being) for practicai purposes with a sphere. Based on this fruit form, as well as fruit volumes corresponding to the three quality classes, the following diameters of sieves to be used for this new sorting system were found: -quality class I: d = 63 mm -quality class II: d - 60 mm -quality class III: d = 54 mm Keywords: black walnut, sorting, nut mass, fruit volume, sieving. REVISTA PĂDURILOR © Anul 118 • 2003 • Nr.6 21 1 Evaluarea trofeelor de șacal auriu Dr. ing. Adrian ANGELESCU 1. Introducere în România, efectivele la șacal, raportate de ges- tionarii fondurilor de vânătoare, sunt de 1056 ex. în anul 2001, de 1012 ex. în anul 2002, efective ce se păstrează și la nivelul anului 2003. Conform acestor evaluări, răspândirea șacalului auriu în țara noastră se prezintă în figura 1. Fig. 1. Harta răspândirii șacalului auriu în România. în realitate, efectivele dc șacali din țara noastră, sunt cel puțin duble comparativ cu cele raportate, exemplu Delta Dunării unde gestionarii fondurilor de vânătoare nu raportează efective la șacal, dar unde el este prezent în număr mare în zona grindurilor (ex. Caraorman). Este explicabilă și uneori scuzabilă această necunoaștere, având în vedere numărul mic al personalu- lui de vânătoare comparativ cu suprafața gestionată, dar și a modului de viață crepuscular-noctum al acestei specii. în prezent recoltarea șacalului se face întâmplător, cu ocazia acțiunilor de vânătoare la alte specii. Cu toate că vânarea șacalului nu este la îndemâna oricărui vânător, șacalul fiind deosebit de simțitor și șiret, vânătorii nu sunt interesați în recoltarea lui, neprezentând interes ca trofeu. Blana și craniul șacalui nu participă la expozițiile naționale și internaționale de vânătoare, nu sunt stabilite formule de evaluare și punctaje C.I.C. pentru acordarea de medalii, fapt pentru care și interesul vânătorilor este scăzut. 2. Scopul lucrării, materialul și metoda de cer- cetare Pentru ca șacalul auriu să devină o specie de interes vânătoresc în țara noastră, dar și în lume, este necesară promovarea blănii și craniului acestuia, ca trofee, în expozițiile naționale și internaționale. Materialul de cer- cetare constă din 83 blănuri și 79 cranii. Măsurarea crani- ilor s-a făcut cu șublerul, cu precizia de 1/10 mm, iar măsurarea blănurilor s-a făcut cu ajutorul unei rulete me- talice de 2 m, cu precizia de 1 mm. Foto 1. Colecția dc blănuri de șacal auriu (83 buc.) 3. Propuneri privind metodologia de evaluare pen- tru blana și craniul șacalului auriu Blana de șacal poate fi evaluată asemănător blănurilor de lup, luându-se în considerație elemente măsurabile (lungimea și lățimea blănii) și clemente apreciabile (lungimea, desimea și regularitatea părului; mărimea gulerului și mărimea coamei). Pentru aceasta se propune o fișa de evaluare asemănă- toare celei pentru lup, fișă ce cuprinde elementele de identificare ale vânătorului, ale terenului în care a fost dobândit trofeul, precum și elemente de identificare ale trofeului, atât cele măsurabile, cât și cele ce se apreciază. Modalitățile de măsurare și apreciere a blănurilor de șacal, ce se propun, sunt: - lungimea blănii (L), ce se măsoară în centimetri cu precizie de 1 mm, de la vârful nasului (trufa) până la baza cozii (locul de inserție a acesteia de corp); - lățimea blănii (1), ce se măsoară tot în centimetri, cu precizie de 1 mm, perpendicular pe lungime, în porțiunea dintre picioarele anterioare și cele posterioare, unde este minima. Punctajul pentru mărime a blănii de șacal este dat dc produsul celor două dimensiuni (Lxl), împărțit la 100. , Adaosurile pentru frumusețe sunt în procente; ele se acordă prin apreciere, comparând cu alte blănuri, făcân- du-se următoarele precizări: 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 O Nr.6 - pentru o lungime medie a parului de 3-4 cm să se acorde 10%; sub această lungime medie a părului să se acorde 6-8% pentru păr relativ lung, 4-6% pentru păr mediu, 2-4% pentru păr scurt și maxim 1% pentru păr foarte scurt; - pentru păr des și uniform distribuit se propune acor- darea a 10%, din care pentru desime 5% și pentru unifor- mitate 5%; în situația unor distribuiri neuniforme sau anormale ale părului nu se mai poate acorda maximum de puncte nici pentru uniformitate; - pentru mărimea gulerului și a coamei să se acorde 5%, cîte 2,5% pentru fiecare, prin apreciere sau prin com- parare. Prin măsurarea blănurilor (a lungimilor și lățimilor) rezultă un punctaj pentru mărime, la care se adaugă puncta- jul suplimentar pentru frumusețe, rezultând punctajul final al tuturor blănurilor de șacali, prezentate în tabelul 1 și 2. Privind acordarea de medalii pentru blănurile de șacal, se propun următoarele punctaje pentru medalia de bronz (III), de argint (II) și de aur (I), astfel: - III = 50,00 - 54,99; - 11 = 55,00- 59,99; I = 60,00. măsurabile. Punctajul final rezultă din însumarea Tabelul 1 Evaluare blănuri la masculi Nr. crt. Dimensiuni blană Punctaj pentru mărime Lxl/100 Procente de frumusețe Valonre adaosuri PuncLij final Lungime cm Lățime cm Lungime pâr (0-10%) . Desime și regulariEate (0-10%) Luciu și culoare (0-5%) 5 Urnii procente % 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 95 38 36.10 5 5 3 13 4.69 40.70 2 106 39 41,34 9 8 4 21 8,68 50,02 3 96,5 30 28j95 2 3 2 7 2.03 30,98 4 100 35 36.00 8 8 4 20 7,20 43,20 5 107 44 47,08 9 10 5 24 11.30 58,38 6 102 49 49,98 10 10 5 25 12,50 62,48 63,75 7 100 Șl 5100 10 10 5 25 12,75 8 95 44 42,24 8 7 4 19 8,03 50,27 54,05 9 i io 42 46,20 7 7 3 17 7,85 10 86,5 39 33,73 5 4 l 10 3,37 37,10 2i 102 43 43,86 7 8 4 19 8.33 52,19 12 101 49 49,49 9 8 4 21 10.39 59,88 13 91 41 37,31 7 6 3 16 5.97 4338 14 100 45 45,00 8 8 4 20 9,0C 54.00 15 103 45 46,35 9 9 5 23 10,66 57,01 16 98 40 39,20 8 8 4 20 7,84 47,04 17 103 45 46,35 8 7 4 19 8.31 55.16 18 100 41 41.00 5 5 2 12 4,92 45 92 19 96 41 3936 5 6 3 14 5,51 44,87 20 103 43 44,29 9 9 4 22 9.74 54,03 21 105 44 46,20 10 10 5 25 11,55 57 75 22 108 48 51,84 10 10 5 25 12,96 64 80 23 104 46 47,84 10 10 13 25 24 106 38 40.28 9 9 4 22 25 106 45 47,70 10 9 5 24 26 27 100 1J2 47 44 47.00 9 9 5 23 10.8! 57,81 28 102 35 35,70 3 2 1 25 6 1232 2 61,60 29 103 43 44,29 2 2 1 ' 5 2.21 30 3| 104 105 43 44 44,72 46 20 3 4 2 9 4.02 48,74 32 109 44 47,96 4 3 3 1 3 11 10 5,08 51.28 33 105 42 44.52 3 3 2 JL 3.56 48.08 1 Fișa de evaluare pentru blana de șacal Dobândit de vânătorul în anu nr. denumit în gestionarea pe fondul de vânătoare ițea Jud. Trofeul este deținut de din localii cod Nr. crt Elemente Rezultatul măsurătorilor și procentele acordate Punctaj A. Măsurători 1. Lungimea blănii (L) X 2. Lățimea blănii (1) X Lxl Punctaj pentru mărime 100 X B. Punctaj pentru mărime 3. Lungimea părului (0-10%) X 4. Desimea și regularitatea repartizării pârului (0-10%) X 5. Luciu! și culoarea părului (0-5%) X Suma procentelor pentru frumusețe (0-25%) Valoarea adaosurilor x suma procent Punctaj final Data Comisia de evaluare Evaluare blănuri la femele Tabelul 2 Pentru craniul șacalului se propune, de asemenea, o fișă de evaluare, ce tre- buie sa cuprindă ele- mente de identificare ale exemplarului vânat, ale terenului în care a fost dobândit trofeul, ale deținătorului acestuia, precum și elemente de identificare ale trofeului: lungimea și lățimea, care sunt doar elemente REVISTA PĂDURILOR ® Anul 118 • 2003 • Nr.6 Nr. Crt Dimensiuni blană TUI1CLUJ pentru mărime Lxl/100 Procente de frumusețe Valoare adaosuri Punctaj finul 0 Lungime cm. 1 Lățime cm. 3 Lungime păr (0-10%) Desime și regularitate (0-10%) _ Luciu și culoare (0-5%) Sumă procente % 1 98 35 34.30 3 2 7 7 8 9 03 39 40,17 5 4 2 11 4 47 3 90 36 32,40 7 8 3 18 5 83 4 98 40 39,20 8 y 4 21 8 5 97 39 37,83 6 7 4 17 fi43 100 41 41,00 9 8 4 21 S 61 7 99 37 36.63 8 7 3 6,59 43,22 8 97 35 33,95 5 5 9 103 35 36,05 7 8 4 19 6 85 38,02 42 on 10 101 42 42,42 4 3 O 9 11 97 48 46,56. 3 •7 7 — 3 26 12 94 42 39,48 8 7 3 18 13 14 97 97 44 37 42,68 35,89 9 9 9 5 23 9,82 52.50 15 94 35 32)90 9 8 4 23 21 8,25 44,14 16 1? 18 89 95 93 40 39 42 35,60 37,05 10 10 10 10 5 5 25 25 8,90 9,26 44,50 46,31 19 20 103 97 49 42 50,47 40,74 10 10 9 10 10 5 5 4 . 24 25 24 9,37 12,62 48.43 63,09 21 95 40 38,00 9 10 5 24 101 47 47,47 10 10 5 25 _ 22 11,87 8.41 59,34 46.63 23 9 4 98 99 39 41 3822 8 y 5 25 26 100 97 41 49 41,00 47 53 10 10 5 55 24 25 9,74 10^5 . 50,33 5125 27 28 99 98 43 46 42,57 45,08 9 16 10 9 5 5 25 24 24 11.88 10,22 10 82 49 Jl 52.79 55 90 30^ 93 93 40 49 37.20 45.57 8 5 s 8 4 4 20 17 7,44 44,64 32 33 34 35 36 90 97 97 102 99 100 39 36 39 39 32 43 35,10 . 34,92 37,83 39,78 31,68 5 8 8 9 7 5 K 7 9 6 3 5 4 5 4 13 21 J9 23 17 4,56 7.33 7,19 9.15 5,39 39,66 42,25 45,02 48,39 37,07 37 38 39 40 41 102 97 97 99 104 43 44 41 43,86 42,68_ 39,77 4158 43,68 8 7 6 7 9 7 4 5 K 3 4 3 3 4 4 ■2 19 14 13 16 5,16 8,33 5,97 5,17 6,65 48,16 52,19 48.65 44.94 48,23 42 103 42 43,26 8 8 4 20 43 44 45_ 103 101 95 40 39 42 41,20 39,39 39,00 8 7 6 7 6 5 4 4 3 19 17 14 7,82 6,6!) 49,02 46.08 46 47 4.3 97 95 105 34 35 _ 42 32,98 33,25 44,10 5 4 9 5 4 8 3 3 4 13 „ J1 _ 21 4,28 3,65 9,26 37,26 36,90 53,36 23 lungimii și a lățimii, fișa propunându-se a arăta astfel: Fișa de evaluare pentru craniul de șacai Dobândit de vânătorul în anul pe fondul de vânătoare nr. denumit.... în gestionarea Trofeul este deținut de _ din localitatea Jud. cod Nr. CTt. Elemente Rezultat măsurători Coeficient Punctaj 1. Lungimea craniului (L) X 2. Lățimea craniului (1) X Punctaj fmat Data Comisia de evaluare Lungimea craniului (L) se propune a se măsura cu șublcrul, în rhilimetri, cu precizie de 0,1 mm, Măsurarea trebuie făcută pe linia mediană, între extremitățile cra- niului, căutându-se dimensiunea cea mai mare, perpendi- cular pe suprafața de sprijin. Lățimea craniului (1) trebuie măsurată tot cu șublerul, în milimetri, cu aceeași precizie de 0,1 mm, perpendicu- lar pe lungime, în zona arcadelor orificiului ocular; la fel ca la măsurarea lungimii, se va căuta dimensiunea ma- ximă. Prin însumarea lungimii și a lățimii craniului rezultă punctajul final al acestuia, fiecare centimetru echivalând cu 1 punct, formula dc evaluare fiind: (Lxl) + (1x1) = punctaj final. Privind acordarea de medalii pentru craniile de șacal, se propun următoarele punctaje pentru medalia de bronz (III), de argint (II) și de aur (I), astfel: - III = 25,00 - 25,49; - 11 = 25,50 -25,99; - I =26,00. Ca urmare a măsurării craniilor șacalilor recoltați și studiați, aplicând procedura evaluării craniilor după M tHt VUM U Colecția de cranii de șacal auriu (79 buc.) metoda C.I.C., rezultă un punctaj pentru fiecare craniu în parte, punctaj ce este prezentat în tabelul 3. Tabelul 3 Evaluare cranii Nr. Crt Masculi Craniu Puncte CIC Craniu Puncte CIC Lungime Lățime lungime Lățime 0 1 2 3 4 5 6 1 2 172,3 95,5 26,78 161.5 88,4 24,99 3 151,7 82,1 23,38 15! 79,1 23,01 4 170 87 25,7 165,4 91,5 25,69 5 171 95 26,6 163,4 84,3 24,27 6 172,6 92,1 26,47 164,4 88 25.24 7 168 89,4 25,74 154 88 24,20 8 156,6 87.1 24,37 9 162,4 88,4 25,8 163,6 86 24,96 10 180 96.7 27,67 166,3 89,7 25,60 11 148,2 76, 22,42 167,9 89,2 25,71 12 85,8 155.2 80,4 23,56 13 173,7 92,1 26,58 151 84,9 23,59 14 157 87,5 24,45 15 169,2 92,3 26,15 151,7 79,2 23,09 16 165,5 87,8 25,33 151,1 81,3 23,24 17 154,5 82,4 23,69 154,6 82,4 23,70 18 169,7 86,3 25,6 155,3 86,1 24,14 19 166,1 83,2 24,93 165,3 89,3 25,46 20 163,5 89,3 25,28 79,7 21 174,8 92,2 26,7 □55 80,1 23,51 22 171,9 92,5 26,44 159,3 87,7 24.70 23 178 94, 27,2 155,2 83,6 23,88 24 172 95,4 26,74 153,9 86,1 24,00 25 165,5 85,6 25,11 158,6 85,2 24,38 26 167 91 25,8 158,4 89,6 24,80 27 167,5 87,9 25,54 158,8 89 24,78 28 171,3 92,1 26,34 157,7 88,4 24,61 29 172,8 88 26,08 154,2 86,6 24,08 30 172,8 97,3 27,07 152,5 85,3 23,78 31 164,3 89,3 25,36 80,2 23,02 32 165,4 85,2 25,06 159,1 86,8 24,59 33 166,4 94,8 26,12 158,5 86,6 24,51 34 164,1 87,3 25,17 133 73,2 20,62 35 162,9 90,5 25,34 36 159,5 81,2 24,07 37 158,8 84,5 24,33 38 164,8 90,2 25,50 39 163,0 86,0 24,90 40 163,8 88,5 25,23 41 161,6 89,5 25,11 42 159,0 83,8 24,28 43 153,1 87,1 24,02 44 160,5 90,4 25,09 3. Concluzii Trofeele șacalului auriu, craniul și blana, nu sunt cu nimic mai prejos decât cele ale vulpii sau ale bursucului, acestea din urmă fiind acceptate în expozițiile naționale și internaționale cinegetice. In prezent, atât în România, cât și în tot sud-estul Europei, șacalul auriu este într-o continuă expansiune, lipsa monitorizării lui poate produce, nu peste mult timp, influențe nefaste importante vânatului cât și asupra sec- torului zootehnic. Pentru o stăpânire și o bună urmărire a 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 9 2003 9 Nr.6 efectivelor de șacali din țara noastră, trebuie ca toți gestionarii fon- durilor de vânătoare unde șacalul este prezent, să evalueze cât mai fidel posibil și mai ales să extragă întreaga cota de recoltă aprobată la această specie. Numai preocuparea deosebită a gestionarilor fondurilor de vânătoare, poate menține efectivele de șacali la un nivel controlabil, aceasta în strânsă legătură cu „ trezirea" interesului membrilor vânători pen- tru obținerea de trofee. Propunerea privind evaluarea trofeelor de șacali a fost înaintată și agreată de Consiliul Național de Vânătoare din România. Ea fost de asemenea prezentată Comisiei de Evaluare a Consiliului Internațional de Vânătoare, unde a fost primită cu real interes. Dr. mg. Adrian ANG8LXSCU director producție Institutul de Guceg» șt București tel. Ol2403257 BIBLIOGRAFIE Ange 1 e s cu, A., 2002: Șacalul în Dobrogea, Revista de Silvicultură și Cinegetică nr. 15-16, p. 119-123. S e 1 ar u ,N, 2000; Trofee de vânat, A.R.E.D., București. The evaluation of the Jackal trophies Abstract The golden jackal is in a continuous territorial expansion process both in Romania and in South-East of Europe. In our country the actual populations of golden jackal are at least double compared to the ones reported by the hunting areas managers. Consequently, the damages to the so-called useful game species are real and they could hecome significant in the near future. In order to involve the hunters in the management and monitoring of jackal populations, it is being proposed to include the gold- en jackal fur and skull as trophies awarded with medals in național and internațional hunting exhibitions; the methods for their assess- ment would be in accordance with CIC requirements. The endorsement by the International Council for Game and Wildlife Conservation of this proposal that the golden jackal fur and skull become trophies which can be awarded medals, would be an opening achievement for Romania. They would be the first tro- phies that Romania will be promoting in the internațional hunting world. Keywords: golden jackal, trophies, Romania, C.I.C. REVISTA PĂDURILOR • Amil 118 • 2003 • Nr.6 25 Din activitatea Departamentului Pădurilor din M.A.PA.M. Priorități ale Departamentului Pădurilor din Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului Problemele cu care se confruntă silvicultura românească, la final de an 2003 și început de an 2004, sunt, în egală măsură, multiple și complexe. Tocmai de aceea, prioritățile anului 2004 sunt deosebit de ambițioase, ținând cont și de faptul că este ultimul an al actualului program de guvernare și în această perioadă de timp vor trebui rezolvate atât obiec- tivele curente, cât și unele restante. în limita spațiului re- zervat, vom preciza câteva acțiuni și obiective prioritare: - reactualizarea și completarea cadrului legislativ în domeniul gestionării durabile a pădurilor, ținând cont de doua aspecte fundamentale: pe de o parte, încheierea pro- cesului de retrocedare a pădurilor către foștii proprietari, iar pe dc altă parte, armonizarea legislației naționale cu cea a Uniunii Europene și în acest domeniu; în acest sens, încă de la finele acestui an se vor con- stitui colective speciale, formate din specialiști reputați pentru: - identificarea propunerilor de modificare și com- pletare a Codului silvic (Legea nr. 26/1996), în sensul modificării legislației silvice de bază, având în vedere că funcționează, în domeniul silvic, prea multe acte norma- tive cu rang de lege, uneori cu prevederi contrare; - reactualizarea și completarea normelor tehnice care definesc regimul silvic, îndeosebi a normelor de amena- jare a pădurilor, cu precizări suplimentare în ceea ce privește pădurile proprietate publică locală și privată; - reactualizarea unor acte normative în vigoare care derivă din legile actuale de bază și care necesită modi- ficări și completări determinate de evoluțiile noi, din ultimii 3-4 ani (H.G. nr. 695/1998 - Regulamentul de vânzare a masei lemnoase pe picior și Hotărârea Guvernului nr. 735/1998 privind circulația și controlul materialelor lemnoase pe drumurile publice); - extinderea suprafeței fondului forestier național, prin preluarea și împădurirea de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a unor terenuri degradate, inapte folosințelor agricole, prin crearea sistemului național de perdele forestiere, în conformitate cu prevederile Legii m. 289/2002 (în acest sens, a fost elaborat deja primul studiu-cadru, pentru județele Mehedinți, Dolj, Olt, Tulcea), dar și prin stimularea proprietarilor de terenuri agricole să împădurească o parte din acestea, prin acce- sarea în viitor a programelor dc finanțare externă neram- bursabilă; - realizarea cadastrului forestier, precum și inventarul fondului forestier național; - adoptarea și implementarea, la scară națională a cri- teriilor și indicatorilor pentru gestionarea durabilă a Crăciuneseu Adam Fișă personală Data și locul nașterii: 24.07.1954 com. Văideeni, j ud. Vâlcea; fiul Iui Adam și Ana; naționalitatea română; domiciliul: localitatea Timișoara. Studii: 1961 - 1969 Școala Generală Văideeni; 1969 - 1974 Liceul Industrial Forestier Râmnicu Vâlcea, 1975- 1980 Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov Specializări: curs specializare managerială a conducătorilor direcțiilor silvice cu tema „Managementul firmei" organizat de R.N.P. prin departamentul de perfecționare al Academiei de Studii Economice București 2001 Locul de munca actual M.A.P.A.M. - secretar de stat la Departamentul Pădurilor Locul de muncă anterior: Ocolul silvic Făget - Direcția Silvică Timișoara - inginer silvic 1980-1983: Ocolul silvic Timișoara - inginer principal 1983 - 1987; Ocolul silvic Timișoara - șef ocol 1987 - 1997; Direcția Silvică Arad - director - 1997 - 1998; Direcția Silvică Timiș - director 1998 - 1999; Ocolul silvic Timișoara - șef ocol 1999 - 2001; Direcția Silvică Arad - inginer șef 2001 - mai 2003; Direcția Silvică Arad - director - mai 2003 - 28 august 2003. pădurilor, respectând astfel angajamentele asumate în cadrul Conferinței Ministeriale pentru Protejarea Pădurilor din Europa - monitorizarea stării de sănătate a pădurilor. O altă prioritate, din perspectiva anului 2004, când vom încheia procesul de retrocedare a pădurilor către foștii proprietari, o constituie dezvoltarea și consolidarea sistemului relațional al ministerului cu acest „segment" nou, reprezentat prin noii proprietari, care este deja unul consistent, respectiv, peste 25% din suprafața fondului forestier național. în același context, armonizarea relațiilor dintre administratorul pădurilor proprietate publică a statului cu noii proprietari de păduri reprezintă o condiție vitală pen- tru viitorul pădurilor românești. Se află, de asemenea, în plin proces de constituire noua categorie de structuri silvice, respectiv cele de gospodărire a pădurilor proprietate privată sau propritate publică locală. Până în prezent, la nivelul țării s-au înfi- ințat 57 asemenea structuri cu personal silvic, care gospodăresc peste 550.000 ha, din 18 județe. La nivelul ministerului, care avizează constituirea acestor structuri, există preocuparea pentru continuarea acestui proces, ast- fel încât, la sfârșitul trimestrului 12004, prin aceste struc- turi de specialitate să se gospodărească cea mai mare parte a fondului forestier privat. De asemenea, considerăm că este foarte important sa sprijinim proprietarii dc păduri să se asocieze în structuri asociative, cu personalitate juridică, pentru a-și putea administra mai bine pădurile proprii, dar și pentru a putea 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 avea un dialog eficient și de ce nu, constructiv, atât cu autoritățile, cât și cu administrația pădurilor proprietate publică a statului, respectiv Regia Națională a Pădurilor - Romsilva. Totodată, statul, prin Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor aces- tor structuri asociative și să-și ofere serviciile competente pentru gospodărirea în regim silvic a pădurilor, între vari- anta de a-și crea structuri silvice proprii sau aceea dc a contracta gospodărirea pădurilor cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, poate fi desigur influențată, atât de atitudinea și promptitudinea cu care sunt rezolvate nevoile acestora, în limitele legale, dar și de cointeresarea acestora, prin beneficiile materiale și financiare obținute inclusiv printr-o tarifare subvenționată a serviciilor de gospodărire oferite de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva. Dezvoltarea acestor structuri asociative ale propri- etarilor de păduri este benefică în contextul dezvoltării durabile a spațiului rural, întrucât acestea pot fi în multe zone „motorul" centrelor de dezvoltare comunitară. Adam CRĂCIUNESCU secretar de stat în M.A.P.A.M. Din activitatea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva Programul regiei de regenerare a pădurilor în anul 2003 Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are în anul 2003 un program de regenerare de 18184 hectare, din care: 7518 hectare regenerări naturale; 10666 hectare împăduriri integrale (din care 3180 hectare terenuri degradate preluate). în primul semestru al acestui an, s-au realizat lucrări de regenerare a pădurilor pe 15165 hectare, reprezentând 83,3% din sarcinile anuale, din care 6654 hectare sunt regenerări naturale și 8511 hectare împăduriri. în campania din toamna anului 2003, se vor efectua lucrări de regenerare a pădurilor pe următoarele suprafețe: regenerări total 4940 hectare; din care rege- nerări naturale 1505 hectare; împăduriri 3435 hectare; completări curente 606 hectare; refacerea plantațiilor calamitate 857 hectare. Din suprafața totală de împădurit în campania din toamna acestui an, de 3435 hectare, 1831 hectare (53,3%) reprezintă lucrări de ameliorare prin împădurire a terenurilor degradate în fondul forestier proprietate pu- blică a statului, aflat în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. în conformitate cu prevederile HG 357/2002, în anul 2002, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a preluat de la Agenția Domeniilor Statului terenuri degradate, inapte folosințelor agricole, în suprafața totală de 6645 hectare, din care 6213 hectare pot fi ameliorate prin lucrări de împădurire. Din acestea, în semestrul al 11-lea 2002 s-au împădurit 602 hectare, iar în semestrul I 2003 s-au împădurit 1706 hectare, pentru Cu efort, nisipurile mișcătoare din Dolj vor fi îmblânzite Către sfârșitul lunii noiembrie a.c.. Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a organizat în teritoriul Direcției Silvice Craiova o conferință de presă având ca obiect regenerarea terenurilor degradate. E locul aici să spunem că una din tactici le silvicultorilor de a-și face cunoscută activitatea este accca de a aduce presa în apropiere de REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.6 campania din toamna 2003 fiind programate a se împă- duri 1831 hectare. Acțiunea se desfășoară pe raza a 13 direcții silvice din zona de deal și câmpie. Parte din aceste terenuri degradate, în suprafața de 4814 hectare, situate în raza a șapte direcții silvice din estul și sudul țării, la care se adaugă încă 1219 hectare terenuri din Insula Mică a Brăilei, fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare de emisii de carbon sechestrat de vegetația forestieră, încheiat între Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Banca Mondială. A fost parcursă cu lucrări de împădurire în anul 2002 și semestrul I 2003 suprafața de 2227 hectare, iar în semestrul al II-lea 2003 se vor împăduri încă 1160 hectare. Pe total, în campania de împăduriri din această toam- nă se vor planta peste 28 milioane puieți forestieri, produși în totalitate în pepinierele proprii ale direcțiilor silvice. Efortul financiar al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva pentru realizarea programului din campania de împăduriri din toamna 2003 este de peste 170 miliarde lei. 27 pădure, pentru ca altul este impactul când se vede „pe viu“ efortul, cu totul diferit față de monotona relatare, la microfon ... A făcut oficiul de amfitrion dr. ing. Mihai- Liviu Daia, directorul tehnic al regiei. I-au stat alături ing. Ștefan Decă - directorul D. S. Craiova și dr. ing. Dumitru Gheorghe, directorul Stațiuni agricole Dăbuleni. Explicațiile s-au dat pe larg de către directorul tehnic al regiei, în perimetrele de ameliorare Dăbuleni (1206 ha) și Călărași (598 ha) dc pe raza O. S. Sadova. • „în urmă cu patru ani am preluat teren degradat, unde solul era format din nisipuri mișcătoare. Ca urmare a împăduririlor, în perimetrul O. S. Sadova peisajul s-a schimbat semnificativ. în ceea ce privește solul, o dată cu plantarea puieților de salcâm a început și procesul de solidificare, astfel încât s-a transformat într-un sol forestier.11 • „In această toamna, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva va prelua printr-un protocol încheiat cu Agenția Domeniilor Statului peste 8000 ha teren degra- dat" și „în cel mai scurt timp, o dată cu adoptarea unui act nor- mativ care să regle- menteze transferul, aceste terenuri vor fi regenerate". • „în timp, ne-am confruntat cu o serie de probleme legate de identificarea terenu- rilor. Pentru regenera- rea acestora, acolo unde sunt proprietari, regia va asigura, în mod gratuit, atât puieți forestieri cât și asistența tehnică necesară. Proprietarii trebuie doar să fie de acord !“ (Text și foto R.D. și C.B.) Din activitatea I.C.A.S. Conferința științifică internațională „Cercetarea științifică pentru gestionarea durabilă a pădurilor44 Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (I.C.A.S.) București a organizat această manifestare științifică inter- națională sub genericul „Cercetarea științifica pentru gestionarea durabila a pădurilor” cu prilejul aniversarii a 70 de ani de activitate. Deschiderea conferinței și prezentarea lucrărilor au avut loc la Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București - Amfiteatrul „Alexandru loan Cuza”. Conferința a fost organizată sub egida celor mai importante instituții naționale și organizații internaționale din domeniul silviculturii: Uniunea Internaționala a Organizațiilor de Cercetări Silvice (I.U.F.R.O.), Institutul Forestier European (E.F.L), Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului (M.A.P.A.M.), Regia Națională a Pădurilor - Romsilva (R.N.P.), și Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu - Șișești”. Lucrările conferinței s-au desfășurat în plen și pe trei 28 București, 29 - 31 octombrie 2003 secțiuni, la acestea participând cercetători, proiectanți și specialiști din sectorul forestier, din țara noastră și din străinătate. Organizațiile internaționale au fost reprezentate la cel mai înalt nivel de către prof. dr. Risto Seppâlă din Finlanda, președinte I.U.F.R.O.; dr. Christoph Wildburger din Austria — din partea Conferinței Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa; dr. Thomas Haussman din Germania - președintele Programului Eu- ropean de Moni- toring Forestier I.C.P. Forest, pre- cum și de reputați oameni de știință și universitari din U.S.A., Olanda, Belgia și Repu- blica Cehă. în prima parte a sesiunii plenare au fost prezentate mesaje din par- tea: • Primului ministru al Guvernului României, Adrian Năstase Parlamentului României: • Președintele Senatului, Nicolae Văcăroiu; • Președintele Camerei Deputaților, Vaier Domeanu; • Uniunii Internaționale a Organizațiilor de Cercetări Silvice (IUFRO), președinte prof. Dr. Risto Seppâlă, Finlanda; REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 • Conferinței Ministeriale pentru Protecția Pădurilor din Europa — Unitatea de Legătură, Viena - Austria, dr. Christoph Wildburger, Austria; • Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, ministru Ilie Sârbu; • Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, consilier Adrian Mihai Câmpurean; • Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, director general dr. ing. Ion Dumitru; • Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu Șisești”, președinte prof. dr. docent Cristian Hera, membru corespondent al Academiei Române; • Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Brașov, decan prof.dr.ing. Gheorghiță lonașcu; • Facultății de Silvicultură - Suceava, conf. dr. ing. Dan Zarojanu; In mesajul său prim - ministrul României, domnul Adrian Năstase, a felicitat institutul, remarcând „Corpul silvic, de-a lungul istoriei, și-a adus o contribuție de seama la gestionarea durabila a pădurilor din tara noas- tră, iar acest lucru n-ar fi fost posibil fără aportul oame- nilor de știința, al specialiștilor din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. Guvernul României acordă o deosebită atenție gestionării durabile a fondu- lui forestier național luând măsuri de limitare a tăierilor de păduri în limita strictă a posibilității lor. Guvernul nostru și-a fixat ca obiective prioritare, în programul său de guvernare, gestionarea durabilă a pădurilor, conser- varea biodiversității acestora și extinderea vegetației forestiere în afara fondului forestier cu peste 100.000 ha. De asemenea, acordăm o atenție deosebită implementării reglementărilor internaționale privind gestionarea dura- bilă a pădurilor din România. Desigur, aceste obiective nu pot fi realizate fără implicarea în mai mare măsură a specialiștilor institutului dumneavoastră”. în finalul mesajului, premiend a spus: „La acest moment aniversar dati-mi voie să aduc un omagiu tutu- ror acelor care s-au sacrificat pe altarul științei silvice românești, acum, trecuți în neființă. Realizările lor tre- buie să constituie un îndemn și o chezășie pentru tinerii cercetători. Cu aceste gânduri, permiteți-mi să vă urez mult succes în activitatea dumneavoastră”. Președintele senatului, domnul Nicolae Văcăroiu, este un foarte bun cunoscător al activității „sectorului sil- vic din perioada când am îndeplinit diverse funcții de răspundere în mai multe domenii ale economiei naționale și mai cu seamă din cei patru ani în care am condus activitatea Guvernului României. Așadar, pot să afirm cu deplină îndreptățire ca bunele rezultate obținute în domeniul silviculturii nu ar fi fost posibile fără efortul Corpului silvic în care se includ și cercetătorii institutu- lui dumneavoastră. Cu aceste gânduri, îmi exprim spe- ranța că și de azi înainte oamenii de știință și specialiștii Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice vor onora, prin profesionalisnnd și dăruirea lor, tradiția școlii sil- vice românești, fiind convinși că numai astfel își pot îndeplini misiunea de a păzi și de a dezvolta una dintre cele mai solide avuții ale țării: aurul verde". Președintele Camerei Deputaților, domnul Vaier Domeanu, în debutul mesajului său a spus: „Este un prilej deosebit de plăcut pentru mine de a mă adresa uneia dintre cele mai vechi instituții de cercetare organi- zată în România cu un mesaj de felicitare, prin care să- mi exprim bucuria și respectul față de cercetătorii și spe- cialiștii care au trudit, de-a lungul istoriei, pe altarul științei românești”. De asemenea, domnia sa a remarcat „contribuția Parlamentului României, în mod special a Camerei Deputaților, la definirea mai clară a locului și statutului Institutului, reglementată recent prin Legea nr. 633 din 7 decembrie 2002 și prin alte două acte norma- tive extrem de importante, elaborate în actuala legis- latură, care își propun o mai bună legiferare a admi- nistrării fondului forestier național și a regimului silvic”. Cele trei mesaje ale demnitarilor români au fost prezentate de domnul dr. ing. Marian lanculescu, vicepreședinte A.S.A.S. și deputat în Parlamentul României In mesajul I.U.F.R.O., președintele Risto Sepâllâ, a spus: „Pentru mine este un mare privilegiu și onoare să fiu aici și să reprezint I. U.FR.O. la această conferință de celebrare a 70 de ani de activitate a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice din România. în. numele Bordului I.U.F.R.O. și al Consiliului Internațional doresc să exprim sincere felicitări I.C.A.S. - ului pentru îndelungata activitate de cercetări remarcabile. I.C.A.S. este de mult timp membru I.U.F.R.O. și a dat uniunii numeroși specialiști în diferite domeniii. Cercetătorii din I.C.A.S. au organizat cu succes simpozioane I.U.F.R.O. și au contribuit cu lucrări în publicațiile editate de REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 29 Uniune. Toate acestea demonstrează relații bune între I.C.A.S. și I.U.F.R.O. dar eu sper într-o colaborare mai intensa în viitor”. în finalul mesajului, președintele LU.F.R.O. a înmânat directorului I.C.A.S. dr. Ovidiu lonescu o plachetă aniversară cu următorul text: „LU.F.R.O. felicită Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București pentru 70 de ani de superbă conducere și activitate remarcabilă în științele silvice: 1933 - 2003”. Placheta este semnată de președintele LU.F.R.O. Risto Sepâllă. Din partea Conferinței Ministeriale privind Protecția Pădurilor în Europa, dr. Christoph Wildburger din Austria a prezentat preocupările acestui for european privind pădurile din Europa, în lumina rezoluțiilor con- ferințelor ministeriale ce au avut loc la Strassbourg (1990), Helsinki (1993), Lisabona (1998) și Viena (2003). Mesajul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului, domnul Ilie Sârbu, a fost prezentat de domnul Adam Crăciunescu, secretar de stat. In cuprinsul mesaju- lui se remarcă „Aniversarea a 70 de ani, de la înființarea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, se consti- tuie, fără îndoiala, într-un eveniment de prima însemnă- tate, în primul rând pentru oamenii de știință și ceilalți lucratori din această prestigioasa instituție de cercetare științifică, dar și pentru toți silvicultorii de pe întreg teri- toriul țarii, ca și pentru cetățenii României, beneficiari direcți sau indirecți ai binefacerilor aurului verde național. Apreciez în mod deosebit, inițiativa remarcabila, ca acest moment aniversar să fie marcat de organizarea conferinței ștințifice internaționale, cu tema: „Cerce- tarea științifica, în sprijinul managementului forestier". Ma simt onorat pentru prilejul pe care îl am ca, în numele conducerii Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, precum și al celorlalți angajați din structurile sale, să adresez un salut călduros partici- panților din țară șt de peste hotare la aceasta conferința, iar prin domeniile lor, tuturor silvicultorilor, pentru per- manenta lor strădanie în conservarea și dezvoltarea pădurilor, un adevărat plămân al planetei, ca și o resursa în existența noastră materiala. Conferința științi- fica internațională dedicata aniversarii a 70 de ani de activitate a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, îmi oferă, totodată, ocazia de a felicita institutul pentru prestigioasa activitate desfășurată în slujba gestionarii durabile a pădurilor. Suntem onorați de faptul ca acest eveniment omagial se desfășoară cu participarea unor importante foruri internaționale din domeniul silvicul- turii, ceea ce subliniază reprezentativitatea, larga recunoaștere și aprecierea activității institutului din țara noastră. In îndelungata sa activitate institutul s-a dez- voltat și a devenit o instituție publica de interes național în domeniul cercetării științifice, proiectării tehnologice și de investiții, precum și pentru implementarea de tehnologii noi în silvicultură. De asemenea, este princi- palul gestionar al informațiilor științifice și tehnice din sectorul forestier, dispunând de o importantă bază expe- rimentală, precum și de specialiști atestați și recunoscuți pe plan național, ca și internațional. Pentru autoritatea, publică centrală din domeniul silviculturii, institutul a fost întotdeauna principala unitate care a contribuit la elaborarea și revizuirea normelor tehnice specifice domeniului, iar studiile elaborate au stat la baza funda- mentării propunerilor de acte normative și de regle- mentare din sector. Acordăm o deosebită atenție problemelor legate de conservarea, dezvoltarea și gestionarea raționala a fon- dului forestier și cinegetic național, având în preocupări, cu prioritate, pregătirea acestui domeniu vital al economiei naționale, pentru integrarea, în orizontul de timp 2007, in structurile Uniunii Europene. în această direcție, în afara armonizării legislației, avem în vedere și ne preocupă intens, îndeplinirea exemplara a prevede- rilor din planul de acțiuni, la programul de guvernare, pe perioada 2001 — 2004 și în perspectiva. De asemenea, trebuie să ne concentrăm atenția spre găsirea unor soluții viabile și eficiente, legate de noile situatii create, prin retrocedarea, cum era normal, a unor importante suprafețe de păduri, foștilor proprietari, a căror exploatare, gestionare și dezvoltare trebuie să capete alte dimensiuni, cu respectarea sfânta, a dreptului privat de proprietate. Nu în ultimul rând, vom fi preocupați pen- tru îndeplinirea obligațiilor ce ne revim, prin semnarea rezoluțiilor conferințelor ministeriale privind protecția pădurilor, precum și a altor acorduri internaționale. Sunt acestea câteva direcții de acțiune din domeniul silvicultuii, pentru a căror îndeplinire, ministerul își pune mari speranțe în contribuția efectivă permanenta și performantă, a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice" Din partea Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, domnul Adrian Mihai Câmpurean, consilier ministerial, în mesajul său a spus: „în numele conducerii ministerului doresc sa felicit institutul pentru rezultatele științifice obținute în îndelungata sa activitate și, de asemenea, pentru organizarea aniversării acestui eveni- ment omagial sub cele mai înalte auspicii la nivel națio- nal și internațional. Pentru ministerul cercetării dome- niul silviculturii a fost și este reprezentat de I.C.A.S. aproape în exclusivitate. Este cunoscut faptul că România a parcurs și continua o etapa dificila de tran- ziție, iar în această perioada multe unități de cercetare din diferite domenii de activitate cu greu au supraviețuit și s-au adaptai noului sistem competițional de câștigare a proiectelor, atât în programele naționale cât și în cele europene (internaționale). I.C.A.S., dispunând de spe- cialiști cu un nivel înalt de pregătire profesională, recunoscuți pe plan național și internațional, de o bază experimentala importantă, a putut să dezvolte și sa diver- sifice activitatea de cercetare chiar în condițiile dificile ale perioadei de tranziție. Din anul 2000 institutul a fost evaluat și aprobat, la nivel național, ca centru de excelență în domeniul silvo- biologiei și managementului forestier. Pentru dez- voltarea și modernizarea centrului au fost alocate fon- duri bugetare și din surse proprii pentru realizarea obiectivelor prioritare din planul strategic aprobat de 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 minister. în ceea ce privește cooperarea științifica inter- naționala ne face plăcere să remarcam participarea I.C.A.S. ca partener al unor prestigioase instituții de cercetare din țări U.E. în proiecte din programul cadru 5 și în propunerile de proiecte integrate și rețele de exce- lență în programul cadru 6 al Comisiei Europene. De asemenea, institutul are proiecte de cercetare în derulare în programele europene COST, LIFE - NATURA, PHARE etc. precum și proiecte de cooperare bilaterală cu prestigioase instituții și organizații internaționale. Toate acestea ne îndreptățesc să afirmăm că inte- grarea europeană a cercetării științifice din silvicultură se realizează prin participarea I.C.A.S. București în numeroase proiecte internaționale”. Domnul dr. ing. Ion Dumitru, manager - director ge- neral al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, în struc- tura căreia funcționează institutul, a prezentat „mulțumi- rile întregului corp silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, pentru eforturile depuse în vederea funda- mentării știin- țifice și tehni- ce a gospo- dăririi fondu- lui forestier național. Intr-ade- văr, se poate afirma, fără putință de tă- gadă ca cerce- tările efectu- ate în cadrul institutului, amenajamentele silvice elaborate și revizuite cu regula- ritate pentru toate pădurile țarii, precum și numeroasele studii și documentații tehnico - economice întocmite, au avut un rol esențial în cunoașterea resurselor forestire și în dezvoltarea silviculturii românești. Pe baza rezul- tatelor obținute în cercetarea științifică și ingineria tehnologică institutul a participat continuu și activ la elaborarea și ameliorarea întregului set de norme tehnice din silvicultură, prin care s-a promovat - cu preg- nanță și cu o nota distinctivă de originalitate - sistemul gospodăririi funcționale a pădurilor țarii". în continuarea mesajului sau, directorul general s-a referit la faptul ca „acest început de mileniu pune în fața silviculturii noastre probleme noi și de mare importanță. In condițiile actuale de diversificare a regimului de pro- prietate asupra terenurilor forestiere, silvicultorii, și în primul rând specialiștii din institut, trebuie să găsească soluții optime de aliniere deplină a silviculturii românești la cerințele gestionării durabile a pădurilor, ce decurg din principiile forestiere adoptate la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare de la Rio și din documentele conferințelor ministeriale pentru protejarea pădurilor Europei. Vor fi necesare eforturi susținute atât pentru implementarea unui aseme- nea mod de gestionare, cât și pentru urmărirea și evalu- area adecvată a aplicării lui". în acest context s-a precizat că „sarcini importante vor reveni insitutului în legătură cu: elaborarea noului inventar forestier național, modernizarea sistemului de amenajare a pădurilor, perfecționarea tehnologiilor de cultură și de valorificare a produselor pădurii, introdu- cerea tehnicilor de vârf în cercetarea proceselor biolo- gice și de producție ale ecosistemelor forestiere. De asemenea, atenție deosebită va trebui acordată ame- liorării, prin soluții eficiente a condițiilor de mediu, inclusiv pe calea împăduririi terenurilor degradate, a amenajării bazinelor hidrografice torențiale, a realizării unui sistem judicios de perdele de protecție, contribuind în acest fel și la creșterea suprafeței forestiere a țării, si- tuată la data actuală sub media europeană. Pentru a răspunde acestor solicitări, institutul va trebui sa se pre- ocupe de dimensionarea corespunzătoare a capacităților de lucru, de selecționarea și pregătirea corespunzătoare și continuă a specialiștilor din cercetare și proiectare, de modernizarea bazei materiale și a aparaturii din dotare". în finalul me- sajului său domnul dr. ing. Ion Du- mitru a spus: „Regia Na- țională a Pădurilor va sprijini toate demersurile întreprinse re linia ridi- cării efici- enței activi- tăților de cercetare, inginerie tehologică și proiectare, având continuu în vedere crearea unui cadru adecvat dezvoltării ascendente a institutului. Cu ocazia jubileului de astăzi, urez întregului colec- tiv de cercetători și proiectanți sănătate și prosperitate, iar Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice pereni- tate și realizări importante pentru binele silviculturii și pădurilor României”. Mesajul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu - Șișești” a fost prezentat de președintele A.S.A.S., prof. dr. doc. Cristian Hera, mem- bru corespondent al Academiei Române. Președintele A.S.A.S. a rememorat actul de înființare a institutului și a omagiat pe „marele profesor Marin Drăcea, inițiatorul și fondatorul Institutului de Cercetare și Experimentație Forestieră. De asemenea, și-au adus contribuții remarcabile discipolii săi: Constantin Chirița, Ion Popescu-Zeletin, Grigore Eliescu, Constantin Georgescu, viitori membrii ai Academiei Române și ai Academiei de Științe Agricole și Silvice, onorând în cel mai înalt grad aceste instituții acade- mice”. în continuare vorbitorul a spus: „în acest moment aniversar nutrim credința că, pentru actuala generație de cercetători ai Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, opera trainică a predecesorilor reprezintă nu numai un motiv de mândrie profesională, ci și un îndemn REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 31 pentru aprofundarea demersurilor științifice pentru cunoașterea legilor de structurare, și funcționare a eco- sistemelor forestiere, în vederea stabilirii mijloacelor de gestionare durabilă, și performantă a pădurilor și alini- ere a silviculturii românești la standardele țărilor din Uniunea Europeana'. în finalul mesajului sau, profesorul Cristian Hera a spus: „Va rog să-mi îngăduiți ca în calitatea mea de președinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu - Șișești", căreia îi revine obligația legală de a coordona activitatea de cercetare științifică și din domeniul silviculturii, să felicit pe toți cei care, astăzi, sunt cu noi pentru a sărbători 70 de ani de la insti- tuționalizarea cercetării silvice în România, sa urez ac- tualului institut - moștenitor al atâtor valoroase tradiții - să întărească și să dăinuie atât timp cât vor dura Carpatii cu pădurile lor, atât timp cât nu va seca izvorul dragostei românului pentru pădure”. Din partea facultăților de silvicultură din cadrul Universităților „Transilvania11 - Brașov și „Ștefan cel Mare“ - Suceava, au rostit mesaje domnul decan prof. dr. Gheorghiță lonașcu și respectiv conf, dr. Dan Zarojan subliniind rolul învățământului superior în formarea pro- fesională și perfecționarea acesteia prin doctorat pentru specialiștii institutului. A fost exprimată speranța într-o colaborare mai strânsă între cercetători și cadrele didac- tice în cadrul unor proiecte de colaborare la nivel națio- nal și internațional. Sesiunea plenară a debutat cu prezentarea unor aspecte relevante din Istoricul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - material pregătit de domnul deputat Marian lanculescu împreună cu foști directori ai institu- tului. Lucrarea „Prezent și perspective în activitatea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice” prezentată de domnul dr. Ovidiu lonescu - directorul I.C.A.S., a fost elaborată împreună cu dr. ing. Gheorghe Pâmuță, ing. Qctavian Popescu, dr. ing. lovu - Adrian Biriș și ing. Gheorghe Marin. Sesiunea plenară a continuat cu prezentarea unor lucrări de sinteză ale unor personalități marcante din străinătate, parteneri ai institutului în proiecte inter- naționale. Dr. Thomas Haussmann, din Germania, președintele I.C.P. Forests, a prezentat lucrarea „The European forest monitoring program of I.C.P. Forests - an example for co-operation”. Prof. dr. Josef Fanta din Olanda în lucrarea „Ecological research in support of sustainable forestry”, în final a propus că va avansa candidatura României pentru stabilirea unui „Centru Regional pentru Cercetarea Pădurilor Naturale” în cadrul Institutului Forestier European care are sediul în Finlanda. Propunerea aceasta este o onoare pentru România care are cele mai mari suprafețe cu păduri naturale (unele chiar virgine) din Europa, un patrimoniu de valoare euro- peană și universală. în această sesiune au mai prezentat lucrări: prof. dr. Thierry Hance „Relationships between soil fauna and Apethymus filiformis outbreaks in Romania”, profesor la Universitatea Louvain la Neuve din Belgia; dr. Andrzej Bytnerowicz, expert U.S.D.A. - Forest Service din U.S.A. „Romanian collaborative research on airpollution effects on mountain forests” și prof. dr. docent Victor Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române, care a prezentat lucrarea de sinteză „Contribuții românești la dezvoltarea silvologiei și silviculturii europene”. Lucrările conferinței au continuat pe trei secțiuni paralele: Secțiunea I - Silvicultură, ecologie, genetică, pro- tecția pădurilor și managementul vieții sălbatice Secțiunea a II-a - Management forestier, aspecte socio-economice și legislative ale sectorului forestier, dezvoltarea și utilizarea durabilă a resurselor forestiere Secțiunea a III-a - Proiectarea tehnologică și de investiții în silvicultură Lucrările secțiunilor paralele au fost prezentate de cercetători, specialiști în amenajarea pădurilor și cadre didactice din învățământul superior silvic din țară și străinătate. Au fost prezentate lucrări de sinteză privind realizările cele mai importante din cele trei domenii specifice secțiunilor. Prezentările au fost foarte atractive utilizând tehnicile modeme (videoproiector, overhead) și au fost moderate de către specialiști de marcă din țară și străinătate, pe cele trei secțiuni paralele. în final participanții la conferință s-au reunit într-o sesiune plenară în care au avut loc dezbateri și s-au prezentat concluzii și recomandări. în a doua zi a conferinței, 30.10.2003, delegații au vizitat laboratoarele institutului, au fost decernate diplome de onoare și medalii omagiale unor specialiști ai institutului și personalităților din țară și străinătate care au avut o activitate prestigioasă și o contribuție deosebită în activitatea de cercetare - dezvoltare din domeniul sil- viculturii. De asemenea, a fost vizitată expoziția de puieți de arbori și arbuști ornamentali din incinta institu- tului. Programul a continuat cu excursia de studiu care a avut loc în zona Brașov, unde au fost vizitate lucrări de cercetare în cadrul Ocolului silvic experimental Sacele, a fost prezentată activitatea secției de cercetare - producție și proiectare Brașov. De asemenea a fost vizitat Parcul Național Piatra Craiului, unde reprezentanții adminis- trației parcului au prezentat aspectele relevante, iar cercetătorii de la secția Brașov au prezentat rezultatele proiectului internațional „Life - Natura11 privind carni- vorele mari din Munții Carpați. în zona Brașov și Sinaia au mai fost vizitate și alte obiective de interes special (prima școală românească, Castelul Peleș) obiective care au impresionat pe delegații din străinătate participanți la conferință. Din partea delegaților români și străini au fost expri- mate aprecieri elogioase, atât referitor la conținutul științific al conferinței cât și la adresa cercetării științifice din domeniul silviculturii, marcând în mod corespunzător acest eveniment aniversar al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. Dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 © 2003 ® Nr.6 Din activitatea Societății „Progresul Silvic “ „Progresul Silvic" - Filiala Alba lulia la aniversarea primului deceniu Pentru membrii filialei Alba lulia a Societății „Progresul Silvic", anul 2003 are semnificația unui an aniversar, întrucât se împlinesc 10 ani de la constituirea organizației pe plan local. O astfel de ocazie se asociază cu ideea de bilanț, așa încât ne determina să privim înapoi și să ne analizăm prin prisma obiectivelor so- cietății. Daca ne gândim la longevitatea Societății „Progresul Silvic“ care a fost fondată în 1886, un interval de 10 ani este unul foarte scurt. Totuși, considerăm că în acești 10 ani am reușit să constituim un corp ingineresc silvic bine închegat în această asociație profesională, cu un statut bine definit. Majoritatea covârșitoare a inginerilor silvi- ci activi fac parte din această societate, dar și ingineri pensionari, economiști, precum și ingineri silvici care lucrează în instituții colaboratoare, în total 70 membri. Un obiectiv pe care l-am urmărit întotdeauna a fost cooptarea inginerilor tineri în societate, considerând că ei sunt principalii beneficiari ai acțiunilor întreprinse, în sensul formării lor profesionale și sociale. An de an, de la înființare și până în prezent, s-au organizat acțiuni pregătite temeinic, în care s-au prezen- tat teme de interes profesional, s-au văzut pe teren lucrări reprezentative, în care și cercetătorii din institutele de specialitate au avut prilejul să-și expună rezultatele muncii lor de cercetare. Cele mai multe teme au fost însă prezentate de inginerii din cadrul direcției și ai ocoalelor silvice, constituindu-se în adevărate lecții de profesio- nalism, în special pentru tineri. în anumite momente mai dificile pentru pădurea românească, în general, și pentru cea din județul Alba, în special, societatea noastră a luat poziție, adresând apeluri parlamentarilor din întreg spectrul politic din județul Alba, oficialităților locale, precum și prin atragerea mass-media mai aproape de problemele pădurii. în anul 2002, s-a reușit, cu sprijinul Societății „Progresul Silvic" - București dobândirea personalității juridice pentru filiala Alba lulia, ceea ce a creat condiții pentru o activitate mai flexibilă și mai corectă, în special din punct de vedere financiar. Până în anul 2002 s-au putut realiza venituri numai din cotizațiile membrilor, care, chiar dacă au fost adunate an de an, au reprezentat suine foarte mici. După obținerea personalității juridice s-au putut valorifica și alte căi, așa încât filiala are în prezent în cont 30 mii lei. Pe întreg parcursul existenței filialei am avut relații foarte bune cu conducerea direcției silvice, care a susți- nut logistic multe dintre manifestările noastre. în acest an direcția silvică ne-a pus la dispoziție și un spațiu adec- vat desfășurării în bune condiții a activității. Credem că în acest moment de bilanț este potrivit să scoatem în evidență și numele câtorva dintre membri noștri, care, în acest interval de timp și-au manifestat întreaga disponibilitate față de bunul mers al activităților noastre: prin materialele prezentate în cadrul acțiunilor, prin contribuția adusă în organizarea acțiunilor, prin atașamentul față de ideile promovate de societate, au ieșit în evidență inginerii: lacob Dan, Nicolae Pătrânjan, Pompiliu Ilica, loan Bălașa, Ionel Arsu, Lucian Morar, Mihai Zdrenghea, Dorin Stan, loan Florea, Traian Șchiop, Constantin Chirița, Mihai Morar, loan Similie, Nicolae Hondola. Cu acest prilej, se aduc mulțumirile cuvenite conducerii Direcției Silvice Alba, respectiv d-lor: director ing. loan Pasca și economist șef Gabriel Suster. Numeroși alții, chiar dacă nu sunt nominalizați aici, au contribuit la reușita celor întreprinse și la menținerea solidarității acestui nucleu din inima țării, pe care Societatea „Progresul Silvic" îi poate număra prin- tre membri ei de nădejde. Ing. Alexandrina ILICA Președintele Filialei Alba lulia a Societății „Progresul Silvic" REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 9 2003 • Nr.6 33 Din istoria silviculturii Cărturarul Petru S. Aurelian, precursor al silviculturii românești, la 170 de ani de la naștere 9 Din pleiada bărbaților de seamă ai secolului al 19-lca, care au edificat România modernă și au avut în același timp o contribuție remarcabilă la formarea silviculturii naționale, desprindem figura proeminentă a cărturarului Petru S. Aurelian, personalitate enciclopedică pentru epoca în care a trăit: economist, agronom, silvicultor, om politic și dc stat. După savantul Gh. lonescu-Șișești (1947) „Aurelian era un om de adâncă cultură, cu privire largă dincolo de limitele propriei lui specialități, un spi- rit universal. Aceste însușiri i-au deschis porțile Academiei Române și l-au ridicat la demnitățile cele mai înalte ale statului român: deputat, senator, președinte al senatului, vicepreședinte și președinte al Academiei Române, ministru și prim-ministru“. Pe parcursul anilor, au fost publicate mai multe lucrări referitoare la opera lui P. S. Aurelian, în mod deosebit la opera sa economică (Murgescu, 1967; Ștefa- nescu, 1978) și agricolă (Anghel, 1985). în schimb în comunitatea silvicultorilor se știe prea puțin, iar în lite- ratura de specialitate s-a scris insuficient despre remar- cabilele contribuții referitoare la păduri și silvicultură ale acestui cărturar, ceea ce, acum, la 170 de ani de la nașterea sa, ne îndeamnă la o cuvenită evocare a vieții și operei sale. Căci, onorându-ne valorile naționale, facem dovada că le merităm. S-a născut la Slatina în 13 decembrie 1833; tatăl său, învățătorul Gh. Ardelcanu, a venit în Țara Românească din Transilvania, o dată cu Gh. Lazăr. Studiile secundare le-a urmat la Colegiul Sf. Sava din București, iar cele superioare la Școala Națională de Agricultură de la Grignon - Franța (1856-1860) pe care a terminat-o ca șef de promoție, primind prima medalie acordată școlii de către Napoleon al III-lea. în țară, în perioada anilor 1860-1867, a activat Ia Institutul de Agricultură dc la Pantelimon unde a predat disciplinele agricultură, silvi- cultură, botanică și economie rurală, apoi, în perioada anilor 1867-1869, disciplinele agricultură și economie rurală. Din anul 1867 disciplinele silvicultură și botanică au fost predate de silvicultorul C. F. Robescu, cu pre- cizarea ca P. S Aurelian s-a preocupat de silvicultură și după anul 1867. La numai 30 de ani, a preluat condu- cerea Institutului de Agricultură de la Pantelimon, devenit în anul 1867 Școala Centrală de Agricultură și Silvicultură, mutată în anul 1869 la Herăstrău, la con- ducerea acesteia rămânănd până în anul 1884, după care director al școlii este numit renumitul silvicultor Vlad Câmu-Munteanu. Sub directoratul lui P. S. Aurelian, Ia „Școala de la Herăstrău14 s-a format un mare număr de silvicultori, dintre care amintim pe Petre Antonescu, Vlad Câmu-Munteanu, N. Danilescu și alte viitoare elite ale silviculturii românești. Aurelian a rămas profesor de economie rurală și națională până în anul 1899. în anul 1871 a fost ales membru titular al Academiei Române la secția științifică, de trei ori vicepreședinte (1879-1884; 1888-1891; 1895-1898; 1900-1901) și președinte al acestui înalt for științific și cultural al țării (1901-1904), precum și președinte al secției științifice în 6 legislaturi. S-a impus și pe pian politic de orientare liberală, devenind ministru la Ministerul Lucrărilor Publice (1877-1878, în timpul războiului de independență; 1887- 1888), Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (1882- 1884; 1887-1888), Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor (1896-1897; 1902), Ministerul de Externe ad-interim (1897), Ministerul de Interne (1901-1904). în perioada anilor 1896-1897 a fost chiar prim-ministrul României. în calitate de ministru al cul- telor și instrucțiunii publice a favorizat înființarea Școlii Speciale de Silvicultură de la București (1883), desfi- ințată în anul 1896 de alt partid politic, ajuns atunci la putere. Petre S. Aurelian a fost chemat sa dea strălucire școlii, științei și instituției academice timp de aproape o jumătate de veac, dar să și domine cu personalitatea sa puternică mișcarea politică a țarii timp de un sfert de secol, creând modelul omului politic, modelul omdui de stat-exemplu de urmat de actualii și viitorii lideri poli- tici și guvernanți. A avut o contribuție remarcabilă la promovarea științelor agricole, economice și silvice, editând de-a lungul a trei decenii mai multe reviste: „Agronomia11 (1861), „Monitorul comunelor11 (1861-1884), „Revista științifică11 (1870-1882, împreună cu silvicultorul C. F. Robescu și geologul G. Ștefănescu), „Economia națio- nală11 (1873-1876, 1885-1901), „Economia rurală11 (1876-1877, 1881-1884) ș.a. A sprijinit înființarea Ateneului Român, Societății Geografice Române, Societății Agricultorilor, Societății de Economie Politică, în anul 1886 a fost ales președinte de onoare al Societății „Progresul Silvic11, sprijinind acțiunile silvicultorilor în multe situații critice. în anul 1887 a inițiat înființarea primei stațiuni agro- nomice, respectiv a primei instituții de cercetare cu pro- fil agricol și silvic din țara noastră, primul director fiind 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 numit ilustrul silvicultor Vlad Câmu-Munteanu. Acesta a realizat aici primele cercetări pedologice din țara noas- tră, bazate pe analize chimice și granulometrice, funda- mentând științific împăduririle terenurilor nisipoase din sudul Olteniei. în ultimii ani ai vieții a fost președintele Senatului României, înconjurat de onoruri și numeroase decorații naționale. S-a stins din viață la 24 ianuarie 1909, lăsând generațiilor ce l-au urmat o impresionantă operă închi- nată propășirii neamului său. Prin muncă s-a înălțat pe culmi nebănuite, pentru a lumina departe, până în zilele noastre. într-adevăr, opera lui P. S. Aurelian este vastă și de o excepțională importanță. S-a afirmat în primul rând în domeniul științelor economice, dovadă fiind lucrările de referință Terra nostra (1875, reeditată în 1880), Bucovina (1876), Opere, economice (sinteză publicată post-mortem sub îngrijirea lui M. Demctrescu și C. Murgescu, 1967). Valoarea științifică a operei economice a ilustrului înaintaș a determinat ca la Academia Română să fie instituționalizat Premiul P. S. Aurelian, acordat lucrărilor de excepție din domeniul științelor economice. Din domeniul științelor agricole remarcăm lucrările: capitolele referitoare la agricultură din monografia Terra nostra-, Manualul de agricultură (prima ediție din 1869); Despre sistemele de agricultură în raportul lor cu starea socială (1891); Plantele cereale și leguminoase la români (1904) ș.a. Pentru contribuțiile de excepție aduse în domeniul agriculturii, P. S. Aurelian este înălțat pe podiumul iluștrilor înaintași ai științelor agricole din România, alături de Ion lonescu de la Brad și Gh. lonescu Șișești. Din domeniul silviculturii reținem următoarele înfăp- tuiri: 1. A realizat în premieră, pe terenurile Școlii de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău, un vast câmp experimental cu specii forestiere autohtone și alohtone: stejari, plopi, castani, salcâm, pin austriac, pin silvestru Ș.a. O parte din rezultatele obținute le-a publicat în Memoriile secției științifice a Academiei Române sub titlul „Vegetațiunea pinului silvestru și a pinului negru la Herăstrău" (1882), lucrare rămasă neconsemnată în bi- bliografia forestieră românească. Un alt articol se referă la „Cultura salcâmului", publicat în anul 1873. 2. A organizat primul „Observator" de meteorologie la Herăstrău, cu 13 ani înainte de înființarea Institutului Meteorologic al României (1884), scoțând în evidență importanța cercetărilor meteorologice pentru agricultură și silvicultură. Rezultatele obținute au fost publicate în premieră în memoriile secției științifice a Academiei Române, menționate anterior, sub titlul „Observațiunile meteorologice făcute la Herăstrău 1871-1880“ (1882), cu colaborarea silvicultorului Vlad Câmu-Munteanu. 3. Prin înființarea de reviste cu caracter științific,,a favorizat publicarea de articole pe teme silvice, cu mult înainte de a fi apărut „Revista pădurilor" din anul 1881. Astfel, în „Revista științifică", în perioada anilor 1870- 1882, au fost publicate, în premieră, articole cu caracter științific și practic, semnate de C. F. Robescu, P. S. Aurelian ș.a., contribuind la formarea unui curent de gândire favorabil cunoașterii științifice și conservării pădurilor, arătând calea de urmat pentru nașterea unei publicații silvice independente. 4. A elaborat primul manual de silvicultură, intitulat „Note de silvicultură practicai'' pentru uzul agriculto- rilor, publicat inițial în „Revista ștințifică" (1873-1874) după notele de curs elaborate în perioada anilor 1860- 1867. Fostul student al lui P. S. Aurelian, viitorul profe- sor Petre Antoncscu, republică această lucrare în anul 1934, la împlinirea a 100 de ani de la nașterea acestui cărturar. în comentariile privitoare Ia această lucrare, Petre Antonescu menționează următoarele: „P. S. Aurelian, cu vocea sa limpede, sobră și cu un remarcabil dar oratoric, ne preda cursul în mod magistral. Era o PE8ÎKB UZII ASRICULTORiLGR dh P. a AURELIAN cp împlinirii 3 100 ani 4ela nașterea sa DE PETRE ANTONESCU onorar în Caroi lî Mi iC Oct&nbrte /PW J’V a x E $ f I — ț 9 J 4 — plăcere să-l asculți și, după ieșirea din clasă, parcă îi mai auzeai muzicalitatea vorbelor sale cumpănite, fru- musețea expresiunilor întrebuințate și puterea lor de convingere, ceea ce făcea ca materiile profesate de dân- sul să fie cele mai înțelese și prin urmare mai ușor de învățat de noi ... Era, în definitiv, tui mare și foarte ta- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 9 2003 9 Nr.6 35 lentat profesor*'. 5. De pe înalte poziții politice, academice, didactice și din structurile statului și fiind înzestrat cu o nețărmu- rită dragoste de țară și neam, P. S. Aurelian a contribuit, mai mult decât oricare alt cărturar, demnitar și om politic, la formarea și propășirea silviculturii românești. încă din anul 1875, în monografia Ten-a nostra, afir- mase adevărul potrivit căruia „Noi credem că am mers prea departe cu desființarea pădurilor și suntem deja pedepsiți pentru această măsură nechibzuită". De aceea, a înțeles și a arătat că „Legea asupra regimului apelor și aceea a pădurilor sunt dintre acele legi care nu suferă întârziere, deoarece lipsa lor atrage consecințele cele mai păgubitoare pentru țară". Cu aceste convingeri și sprijinit politic de ilustrul om de stat I. Brătianu reușește marea performanță istorică: adoptarea în Parlamentul României a primului Cod silvic (1881), dovedind că, prin această hotărâre „se face un pas mare supuindu-se unui regim silvic rațional, fondat pe știință și pe expe- riență nu numai pădurile statului și ale comunelor, dar și acelea ale stabilimentelor publice, ale comunităților și bisericilor de mir și parte dintre pădurile particulare". în acest context, combătând defrișările masive din acea vreme, a pronunțat în parlament următoarele cuvinte memorabile: „Când se simte nevoia de a produce cereale mai multe, să nu alergăm îndată să tăiem pădurile și să arăm locurile, ci să căutăm de a spori producțiunea prin ameliorarea metodelor de a exploata pământul cultivat". Deoarece, după observațiile sale „Nu aceia care sădesc ghinda vor tăia odată stejarul, nici aceia care l-au tăiat nu vor suferi de lipsa de lemn. Noi suntem numai niște uzufructuari și orice abuz de întrebuințare a pădurilor din parte-ne va fi scump plătit de către aceia care vor veni după noi, căci resursele forestiere nu se improvizează și, când s-au pustiit codrii, trebuiesc mulți ani pentru a-i împăduri, încât răul făcut mai că se poate privi ca ireme- diabil". Codul silvic aurelian a rezistat timpului, cu puține adaptări, opt decenii, până în anul 1962. Prin tot ce a înfăptuit pentru pădurile țarii, pentru învățământul și cercetarea silvica, precum și pentru le- gislația forestiera, Petru S. Aurelian își merita locul de frunte în galeria precursorilor silviculturii românești. Este o datorie a generațiilor de astăzi și de mâine de silvicultori de a cunoaște gândurile celui care a creat opera monumentală Terra nostra-. „Țara noastră suntem noi, sunt toate generațiile care au locuit pe acest pământ de Ia întemeierea statului român până în timpul de față. Este trecutul și viitorul nostru, este acest pământ românesc, împreună cu pădurile lui (n.n.), moștenit de la strămoșii noștri, păstrat cu atâtea sacrificii și transmis generațiilore din veac în veac, până în ziua de azi". Prof. dr. doc. Victor GIURGIU membru corespondent al Academiei Române Bibliografie (selectivă) A n g h e 1 , G h ., 1985: 150 de ani de la nașterea lui Petru S. Aurelian. Buletinul informativ al ASAS, nr. 14, București. Aurelian, P., S., 1875: Terra nostra. Schite econo- mice. Tipografia laboratorilor români, București. Aurelian, P., S., 1876: Bucovina. Descriere econo- mica. Tipografia laboratorilor români, București. Aurelian, P., S., 1880: Terra nostra. Schițe econo- mice asupra României. Tipografia Academiei Române. A u r e 1 i a n , P„ S., 1934: Note de silvicultură practică pentru uzul agricultorilor. Economia națională, nr. 10 (sub îngrijirea prof. P. Antonescu). Aurelian, P., S., 1967: Opere economice. Editura Academici R. S. România (Ediție îngrijită de C. Murgescu). lonescu-Șișești, G h 1947: Cuvântare la împlinirea a 20 de ani de la moartea lui Sandru Aldea. Imprimeria Centrală, București. Murgescu, C., 1967: Un economist reprezentativ al epocii sale. în: P. S. Aurelian: Opera economică. Editura Academiei R. S. România, București Rusu, Doina, 1999: Membrii Academiei Române, 1866-1999. Editura Academiei Române, București. Ștefănescu,Șt„ 1978: Enciclopedia istoriografiei românești. Editura științifică și enciclopedică, București. Plutăritul în silvicultură Dintr-o incursiune istorică se deduce că până în 1868 pădurile României, în special cele din Ardeal „au stat neatinse". Exploatări sistematice în acele vremuri nu s- au făcut decât în secuime și în Maramureș, de unde lem- nele s-au scurs „în formă de plute, pe Mureș și pe Tisa, din care s-a aprovizionat Banatul și șesul Ungariei". Lemnul, respectiv pădurea, au fost considerate obiect fără valoare, care nu producea nici un venit. Singura sursă de venit a fost pășunea alpină și din acest motiv multe păduri au fost incendiate pentru a fi transformate în pășune. în anul 1868 au început exploatările în valea Sebeșului și fiindcă populația indigenă nu era inițiată în lucrări forestiere, guvernul a angajat un număr mare de 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 Jilipul de apă în „Valea GIobucetului“. muncitori calificați din străinătate. Aceștia au început exploatările extensiv prin construcția de opusturi, inclu- siv scocuri și transportul lemnului în plute, apoi plutitul liber pe Valea Sebeșului. Râul Sebeș, pe cca. 80 km, încă din anul 1870, când a început o activitate forestieră mai intensă, a fost ame- najat și înzestrat cu construcțiile hidraulice necesare desfășurării plutăritului liber pe toată lungimea lui: - opusturile Oașa și Cibanul, apoi succesiv altele pe măsură ce exploatările s-au ramificat pe văile secundare, Bușteni de molid alunecând pe scoc de apă cu o viteză extraordinară greble opritoare la Lunca Sasului, Turcoaia, Căpâlna, baraje la Căpâlna, Laz, Sasciori, Scbeșel, Petrești, Sebeș - uzina electrică, Arini, canal plutire fabrica de che- restea. Până la râul Sebeș existau 64,5 km de ulucuri pe cursurile de apă secundare din partea superioară a bazinetului. Toate aceste investiții însumau la vremea aceea 1.175.754 coroane, un capital important, ce trebuia ram- bursat într-un timp cât mai scurt prin cantități mari de lemne. Cu aceste exploatări extensive au fost tăiate în primul rând arboretele mai bătrâne situate în locurile cele mai ușor accesibile, apoi arboretele de vârstă mijlocie, creân- du-se un sistem de gospodărire dezechilibrat. Se exploatau numai arborii cei mai mari, lăsându-se în picioare cca. 50% din material care rămânea expus doborâturilor și atacurilor de insecte. în urma cheltuielilor de regie ce duceau la lipsa totală de rentabilitate, statul a fost nevoit să renunțe la exploatările în regie și să vândă firmei Beier, Dorf și Bach posibilitățile anuale din întreg domeniul pe timp de 10 ani în condiții dezavantajoase pentru el. Prin contractul intervenit întreprinderea și-a rezervat dreptul de a exploata numai bușteni cu un diametru peste 40 cm la 1,30 m de la sol, plătind prețul la tulpina de 2 coroane/m3. Din executarea acestui contract oneros pentru stat au rezultat pagube incalculabile întrucât întreprinderea a extras de fapt numai materialul de prima calitate, lăsând cca. 50% din materialul aflător pe suprafața vândută, ceea ce a dus la rezilierea contractului în anul 1887. în acest an statul austro-ungar a încheiat un nou con- tract cu firma de mai sus pe timp de 10 ani vânzându-i acesteia buștenii la depozitul fabricii de cherestea din Sebeș cu prețul de 8 coroane și 50 fileri materialul de calitatea I și cu 4 coroane lemnul de calitatea a Il-a. Exploatarea și transportul s-au făcut în regie de către administrația silvică a statului. în anul 1892 administrația silvică a mai încheiat un contract de 10 ani și cu fabrica de hârtie din Petrești, prin care s-a obligat să-i predea anual 7-8000 m3 lemn de celuloză și 2000 metri steri lemn de foc. Exploatările în regiune au urmat până în anul 1897 când s-a renunțat la ele definitiv și s-au vândut din nou posibilitățile anuale firmei Teplansky și Baier Dorf, care au continuat cu exploatările până în anul 1917. între anii 1917 și 1922, din cauza situației neconso- lidate create de războiul mondial lucrările au stagnat. După preluarea pădurilor imperiului în anul 1922 Ministerul Agriculturii și Domeniilor a vândut spre exploatare firmei I. D. Simion posibilitățile pe anii 1922 - 1925 din pădurile situate în partea dreaptă a Văii Sebeșului administrate dc ocolul Bistra, în suprafața de 463,71 ha cu prețul dc 3.929.956 lei, precum și posibi- litățile pe același interval din pădurile situate în partea stângă a râului Sebeș, administrate de ocolul Gotul în REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 37 Linia ferată forestieră pentru apropierea buțtrniiur la uluc în parchetul Gura-Potecului, traversând trei muchii la o altitudine de 1700 m deasupra Mării Adriatice suprafață de 472,37 ha cu prețul de 3.929.875 lei. După aceste vânzări au urmat apoi altele către firmele Bucur și cooperativa Valea Sebeșului. în anii 1933-1937, exploatările s-au făcut în regie de către fostul CAPS de la care dată și până mai târziu s-au executat de către Industria Petroșani prin serviciul silvic propriu din Sebeș, având această obligație să predea pen- tru fabrica de cherestea a statului din Sebeș, buștenii peste 24 cm diametrul. De la primele faze ale activității forestiere, adică din anul 1870 și până în anul 1886 lucrările de ex-ploatare s- Opustul din Valea-Bilelor în tim- pul plutirei buștenilor de molid au făcut fără nici o normă și fără nici o considerare la o posibilitate anuală determinată, baza- tă pe un raport susținut. De fapt în acest interval de timp, în goana după rambursarea marilor investiții și realizarea veniturilor cât mai mari prin exploatările extensive făcute, posibilitatea normală a pădurilor s-a depășit mult. Continuarea lor în același ritm ar fi dus la un adevărat dezechilibru economic. Din examinarea acestei situații, pentru gospodărirea viitoare s-a desprins: a) transportul buștenilor prin pluti- tul liber pe Valea Sebeșului, socotit ca un mijloc barbar și sălbatic, nu poate corespunde cerințelor de viitor; b) acest sistem de transport, dat fiind distanța mare, între 60-80 km de parcurs, provoca pierderi cantitative de cel puțin 15-20%. c) depreciază în mare măsură calitatea tehnologică a materialului lemnos; d) pe lângă aceste considerente de ordin pur forestier, acest sistem de trans- port provoacă pagube considerabile în proprietățile riverane și adevărate calamități pe timpul inundațiilor, amenințând așezările omenești, distruge pădurile, amenință circulația pe drumul național situat de-a lungul Văii Sebeșului prin spălarea și surparea malurilor și aduc în același timp mari pagube faunei piscicole, din care motiv nu se poate concepe o cultură rațională a acesteia; e) insuficiența drumurilor laterale permanente, în special în partea superioară a bazinului, fac imposibilă îngrijirea și cultura rațională a arboretelor; f) fără înzestrarea unităților de producție cu aceste căi de acces nu se poate realiza mărirea producției în pădure, nu se poate pune în aplicare planul lucrărilor de ameliorare, nu se pot realiza și valorifica în condiții de rentabilitate produsele secun- dare; g) mijloacele de transport caulucuri de apă, scocuri bazate pe rețeaua hidrografică a unității de producție nu au un caracter permanent, ele deservind numai interese temporare, deci nu se poate baza pe ele o activitate de durată; h) unitățile de producție, atât în vederea trans- portului produselor principale cât și a celor secundare rezultate din operațiunile culturale ce trebuie să se exe- cute în toată durata ciclului de producție, trebuie să fie înzestrate cu o rețea de drumuri de acces a căror densi- tate să corespundă cel puțin cu raportul de 10 km la 1000 ha. în fața acestor considerente, Valea Sebeșului ar trebui să fie înzestrată cu o linie ferată forestieră care să deservească deopotrivă transporturile axiale pentru toate unitățile de producție din bazin, iar acestea în interiorul lor să dispună de rețeaua de drumuri sus arătată. întrucât pentru transportul lemnului nu exista alt mijloc decât forța de apă, această operațiune trebuia reglementată ca să stingherească cât mai puțin și exis- tența peștelui. Astfel dacă plutirea se făcea timpuriu în primăvară, o dată cu topirea zăpezii, când debitul de apă este cel mai ridicat și lemnele pot trece fără ajutorul va- lurilor din opust, pagubele se reduceau la minim. Dacă în schimb plutirea se făcea în perioada secetoasă a verii, când de-bitul natural al apei scădea la mini- mum și când lemnele se opreau la tot pasul, se grămădeau în „za- poare“ împinse apoi de valul de apă năpustită din opust, se târesc pe fundul râului, peștele nu putea scăpa de Strivire. Prin urmare, pro- gramul de plutire tre- buia astfel desfășurat ca topirea zăpezii să fie folosită la maximum, apoi îndată ce s-a ter- minat plutirea pe un canal toată apa să fie readusă în albie, iar con- strucția de pinteni, baraje, cascade, salva o bună 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 Depozitul de bușteni de cherestea și de mină pe rampa de încărcare C.F. Silv. Voivod (20000 m3) parte din peștele „apucat de puhoiul plutăritului“. Populația din comunele de pe malul Văii Sebeșului cunoștea bine efectele acestui fenomen și după trecerea zaporului alerga tot satul să adune peștii rămași pe mal. Pentru evi tarea degradării materialului lemnos, dar și pentru eliminarea celorlalte dezavantaje, începând cu anul 1962 s-a început recondiționarea drumului național Sebeș-Novaci, până la Obârșia Văii Sebeșului, la Ulucul de Apă construit pc capre multe, traversând pârâul Acest moment a însemnat sfârșitul perioadei de „plutărit sălbatic". în județul Neamț, în bazinul Văii Bistrița, pe râul Bistrița cât și pe afluenții lui: Bistricioara, Neagra, Broșteni, Neagra Sarului, Satul Domei, s-a practicat la început un plutărit săl- batic. După aceea, o dată cu trecerea la o exploatare industriala a lemnului, între anii 1870 până în 1950-1955,plutăritul se dez- vol tă ca un transport pe apă a lemnului ordonat în plute grupate în saluri (mărimea unei plute 30-40 m3 realizat prin legarea buștenilor între ei cu un cablu trecut prin gaura ce se dădea fiecărui buștean la 30 cm de capătul gros al bușteanului). Pe afluenții Bistriței, cât și în bazinul superior ai ei, întrucât debitul apei era mic, se crea o acumulare prin baraje din lemn. La deschiderea barajului, viitura cu unda ei (hait), antrena plutele formate în aval, în albia minoră a aflu- enților cât și a Bistriței. Plutăritul a dispărut treptat o data cu dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere și a industriei proprii de REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 autocamioane. Plutele asigurau transportul lemnului pe apă de la Obârșia Bistriței - Cârlibaba - până la Galați. Deci lemnul din plute era provenit din tăieri de rășinoase dc vară - lemn ce se usca 5-6 luni - iama se exploata și apoi în primăvara celui de al doilea an se plutărea. Din lemnul plutărit se asigurau bușteni pentru fabri- cile de la: Doma, Tarcău, Vaduri, Piatra Neamț, Letea Bacău și ce era pentru export ajungea la Galați. După dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere și construirea barajului de la Bicaz, a disparat plutăritul pe ape curgătoare. Scoc uscat de la parchet. Gura-Potecului, în față un paznic supaveghând plutirea. Pe luciul apei, din lacul de acumulare s-a trecut apoi la plutăritul lemnului din jud. Neamț - rezultat din exploatarea rășinoaselor din ocoalele Borca, Broșteni, Galu și Ceahlău. De data aceasta lemnul era transportat cu auto până la coada lacului și în aceste puncte (schele) se descărca în apă. Pentru transport pe lac se crea un cordon din bușteni ca un brâu ce înconjura lemnele ce formau o aglomerare neordonată (cor- donul ajuta formația de pe șalupa remorcher să transporte lemnul la baraj), unde s-a construit pentru scoaterea din apă și încărcarea în mijloace auto, un plan înclinat. în ultimii 10 ani procedeul de transport pe apă s-a per- fecționat astfel: încărcătura unei remorci se leagă când este pe vehiculul tras în schelă cu un cablu; se descarcă în apă toată încărcătura; se formează convoaie care se trans- portă în saluri de 80-100 curse (1600-2000 m3) pe o dis- tanță de 35 km cu un consum de 5-600 1 motorina; Planul înclinat care asigură scosul din lac a fiecărei sarcini este mai simplu și este supus regulilor I.S.C.I.R. Astfel toată masa lemnoasă din jurul lacului și de la coada lacului - Poiana Teiului până la Borca se poate transporta pe auto și apoi pe apă. Se folosește acest transport pe apă: 1. pentru economisirea carburantului; 2. pentru a crea la baraj un depozit când sunt feno- mene de calamități (doborâturi de vânt) și există un exce- dent de rășinoase. 3. se evita stocarea în fabrici a unor cantități mari de rășinoase care ar presupune o stivuire mult pe verticală. în apă rușinoasele se pot conserva fără probleme 1-2 și chiar 3 ani. Ing. Mihai PALAMARU (Ilustrația foto din arhiva „Revistei pădurilor") 39 Cronica Parcul dendrologic „loan Vlad“ Alba lulia înființat în anul 2001, o dată cu noul amenajament al Ocolului silvic Valea Ampoiului, parcul dendrologic ocupă o suprafață de 16 hectare și i s-a atribuit numele unui mare silvicultor român - dr. ing. loan Vlad, fost asistent al profesorului Marin Drăcea și care este origi- nar din județul Alba, fiind născut în Pianu de Jos. Specific acestui parc este amplasarea lui nu în teren gol ci într-un arboret parțial derivat, din tipul natural fun- damental „șleau de deal cu gorun“, tăiat repetat în crâng, cu cioate îmbătrânite, afectat de uscare, degradat din cauze antropice, în ultimii 50 de ani condus la regimul codrului prin îmbătrânire, ceea ce nu îi asigura continui- tatea funcțiilor de protecție atribuite. în amenajamentul silvic sunt prevăzute lucrări de conservare, prin extragerea în primul deceniu a 50% din volum și introducerea de noi specii fața de cele 50 exis- tente, acestea urmând a fi regenerate în principal pe cale naturală din sămânță, primele rezultate fiind foarte bune, îndeosebi în ochiurile cu condiții staționale favorabile. în primii doi ani de la constituire, s-au făcut lucrările de organizare în baza unui proiect aprobat de direcția sil- vică, verificat și însușit de regie și minister, proiectul fiind aplicat în continuare prin devize anuale de investiții și producție, acoperite integral din valoarea masei lem- noase valorificate. Până acum s-au executat: împrej- muirea pe 2500 m, drumul de acces de 1,5 km și plantații cu lucrările de îngrijire aferente pe 4 ha; lucrările sunt în continuare, fiind urmate de alte amenajări și construcții esențiale pentru transformarea acestei păduri în parc dendrologic, ce sunt eșalonate pînă la finele deceniului I de aplicare a amenajamentului. S-au introdus peste 250 de unități sistematice (specii și varietăți forestiere, ornamentale, de colecție, unicate, rarități și curiozități); în prezent parcul dispune de apro- ximativ 330 de specii și varietăți, aproximația fiind detenninată de extremele climaterice prelungite din acești doi ani și de achiziția unor specii deosebite a căror determinare exactă nu se poate face în acest moment; s- a folosit toată gama metodologică de introducere a plantelor: semănături directe și culturi proprii în pepiniere și solarii, butășiri, despărțirea tufelor, marcota- je, plantarea puieților achiziționați ori produși de noi, inclusiv altoiți. în general s-a aplicat metoda plantării în gropi mari cu amestec de pământ vegetal, nisip și gunoi sau humus, atât pentru a se crea din start condiții mai bune de dez- voltare puieților, cât și pentru îmbunătățirea texturii solului ce variază mult în conținutul de argilă. Având în vedere etapa în care ne aflăm, aceea de con- stituire a colecției și de consolidare a exemplarelor de Președintele Societății „Progresul Silvic”, ing, Gh. Gavrilescu, președintele Filialei Alba lulia, ing. A. Ilica, sil- vicultori în vizită în parcul dendrologic. (foto C. Becheru) valoare la scara întregii suprafețe cultivate, lucrările de îngrijire constau în revizuirea vetrelor, mobilizarea solu- lui, descopleșirea puieților de buruieni și lăstari, umbrirea semănăturilor, plivitul repetat al straturilor din pepinierele volante și din vetre și nu în ultimul rând udarea culturilor în condiții dure de insolație și secetă prelungită; de asemenea se aplică tratamente chimice pentru combaterea dăunătorilor, destul de frecvenți. Dacă plantarea și întreținerea culturilor se face exclu- siv manual (având în vedere importanța culturii) și sub o atentă supraveghere, pentru descopleșirea de buruieni și lăstari, ocolul a pus la dispoziție motounealta Husqvama, datorită suprafeței mari de parcurs între puieții plantați Ia schema de colecție, mult mai largă decât la pădurea de producție. Ceea ce este caracteristic la lucrările mecanizate de descopleșiri în parc, este că nu toate cioatele cu lăstari trebuie curățate, motivat de menținerea microclimatului forestier (punctul forte al parcului nostru) mai ales în condițiile climatice date, iar la tăierea buruienilor s-a avut în vedere protejarea regenerării naturale, pe alocuri abundentă, împotriva insolației și în vederea selectării indivizilor valoroși pentru completarea colecției cu specii autohtone din sămânță. Lucrarea mecanizată asigură o mai mare productivi- tate, luând în considerare ca pentru parc forța de muncă nu poate fi asigurată la nivelul cerințelor și este necesar a fi repetată cel puțin odată (ideal ar fi continuă), cu pre- cizarea că trebuie și este finisată manual conform exi- gențelor unei colecții de valoare, în bani sau din punct de vedere botanic. Ing. Nicolae PĂTRÂNJAN custode onorific 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 Al XII - lea Congres Forestier Mondial, Quebec - Canada în perioada 21-28 septembrie 2003, o delegație a Regiei Naționale a Pădurilor, a participat la lucrările celui de-al XH-lea Congres Forestier Mondial, desfășurate la Centrul de Congrese din orașul Quebec, din Canada. La lucrările congresului, din țara noastră, a mai fost prezentă și o delegație a Asociației Forestierilor din România - ASFOR. 1, Date generale legate de congres La cel de-al XH-lea Congres Forestier Mondial au fostprezenți cca 4061 participanți (congresiști, invitați, reprezentanți ai organizațiilor forestiere internaționale, începând cu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură - F.A.O., însoțitori etc.), din cca 140 dc țări, reprezentând toate continentele globu- lui, și în același timp, un eșantion reprezentativ al so- cietății interesate de păduri (colectivități rurale, proprie- tari dc păduri private, muncitori forestieri, populații autohtone, tineri, industria de prelucrare, ONG-uri de mediu, mediul științific și universitar, diverse paliere și structuri guvernamentale și organizații internaționale). în afara lucrărilor propriu-zise ale congresului, desfășurate sub formă de: sesiuni generale, ședințe plenare, sesiuni speciale, sesiuni tematice și dezbateri, în perioada 17-26 septembrie a.c. au fost organizate sub genericul „Evenimente paralele", 112 manifestări pe diverse teme și probleme forestiere actuale, de către cca 90 de organizații și instituții naționale și internaționale. Tema principală a celui de-al XH-lea Congres Forestier Mondial a fost: „Pădurea, sursă de viață", fiin- du-i subsumate următoarele trei subteme: A. Păduri pentru oameni; B. Păduri pentru planetă; C. Oameni și păduri, în armonie. Pentru ede trei subteme, a fost transmis un număr impresionant de comunicări, dintre care, cei 269 de re- ferenți desemnați de comitetul de organizare au reținut 1044, structurate pe patru niveleuri* (nivelul 1 - comu- nicări a căror contribuție este apreciată ca excepțională; nivelul 2 - comunicări de mare interes pentru dezbateri; nivelul 3 - comunicări care prezintă interes pentru dez- bateri; nivelul 4 - alte comunicări, având fie im caracter foarte specializat, fie mai puțină legătura cu tematica congresului). 2. Participarea delegației române Delegația română a avut o participare activă, pe toată perioada desfășurării congresului (sesiunea oficială dc deschidere, sesiunile generale, ședințele plenare, sesiu- nile tematice, dezbateri și mese rotunde, evenimente paralele), acoperind, în afara ședințelor și sesiunilor plenare, un număr considerabil de sesiuni tematice și dezbateri, între care menționăm: Domeniul A - Păduri pentru oameni: A3a - Comunități și instituții locale. A5a - Practici forestiere - Certificarea. A5b - Criterii și indicatori pentru amenajarea dura- bilă a pădurilor. Domeniul O - Puduri pentru planeta: B2b - Schimbările climatice. B3a - Protecția pădurilor. B5c - Foresteria urbană; arbori în afara pădurilor. Domeniul C - Oameni și păduri în armonie: CI a - Adoptarea deciziilor și gestiunea participativă. Clc - Partencriate pentru amenajarea pădurilor. C2a - Politici și administrații forestiere. C4a - Dezvoltarea profesională și învățământul (edu- cația). C5b - Prospecții. Dezbateri pe probleme actuale: Amenajarea durabilă a pădurilor; costuri sau be- neficii, și pentru cine ? Schimbările climatice: oportunități sau amenințări pentru gestionarea pădurilor ? Sărăcia și conservarea pădurilor: o contradicție între două mize sau două fațete ale unei aceleiași provocări ? Cine decide destinul pădurilor ? O activitate distinctă, cu caracter dc noutate absolută în istoria congreselor mondiale forestiere, desfășurată pe întregul parcurs al zilei de 24 septembrie a.c., a fost de- dicată sesiunilor eco-regionalc, organizate sub forma meselor rotunde (la fiecare masă au fost 12 participanți din diverse țări), structurate pe cele cinci categorii de păduri: boreale, temperate, subtropicale uscate, tropi- cale uscate, subtropicale și tropicale umede.** Un obiectiv distinct în cadrul congresului l-a consti- tuit expoziția de afișe, postere și produse specifice diferitelor firme, instituții și organizații naționale și internaționale, care a funcționat pe perioada 21-26 sep- tembrie 2003. Au fost vizitate, practic, toate cele 137 de standuri, la cele mai importante (Canada, regiunea Quebec, Franța, S.U.A., Elveția, Suedia, Australia, Turcia, WWW, F.A.O.) purtându-se discuții cu caracter de schimb de * între: comunicările de nivel 4, se regăsesc tari, aparținând unor autori din România (dr. ing. Ion Blada - ICAS București, ing. Ion Al. Creangă - ITRSC Iași, respectiv Maria Pentikscu - Suceava. ** La acest tip de lucrări, delegații regiei au participat, atât în calitate de membri ai meselor rotunde, cât și în calitate de președinte al uncia dintre aces- tea, prin persoana domnului prof univ. dr. ing. Ștefan Tamaș. REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 41 experiență.*** 3. Principalele aspecte rezultate din intervenții și dezbateri, reflectate în documentele congresului Problemele, propunerile și măsurile cele mai impor- tante, degajate din intervențiile și dezbaterile din cadrul sesiunilor plenare, sesiunilor tematice și serviciilor eco- regionale au fost sintetizate și reflectate în rapoartele- sinteză elaborate de comitetele speciale, pentru fiecare din cele trei domenii aflate pe ordinea de zi a congresu- lui. Până la traducerea integrală a conținutului acestor rapoarte, redăm în cele ce urmează aspectele mai deosebite, în special cele care vizează concluzii, soluții și măsuri: Pentru domeniul A - Păduri pentru oameni -Lupta împotriva sărăciei și prezervarea de modele de subzis- tență: Amenajarea durabilă a pădurilor poate contribui la reducerea sărăciei și la ameliorarea modelelor de sub- zistență a oamenilor, care, la rândul lor, reprezintă condiții esențiale pentru menținerea și conservarea pădurilor. Trebuie să se recunoască rolul pc care îl joacă indus- triile axate pe resursele forestiere, ca surse importante de bogăție și de finanțare pentru amenajarea durabilă a pădurilor. Trebuie să se investească, în primul rând, pen- tru ameliorarea eficacității și creșterea valorii, ame- liorând, totodată, mecanismele care să permită o repar- tiție echitabilă a costurilor și a avantajelor amenajamen- *** Cu acest prilej, delegații Regiei Naționale a Pădurilor au preluat mate- riale dc reprezentare a organizațiilor respective și au oferit, la rândul lor, mate- rialele dc prezentare a R.N.P., precum și plicul poștal special, cu sigla celui de- al XH-lea Congres Forestier Mondial. Menționăm. în acest sens, ca România a fost singura țara care a emis însemne poștale dedicate acestui eveniment. în ziua dc 25 septembrie 2003, delegația R.N.P. a participat, similar celor- lalte delegații prezente la congres, la programul de vizite tehnice, organizate în zone forestiere din regiunea Qucbcc. In corelațtc cu opțiunile exprimate și cu locurile disponibile, delegația R.N.P. a vizitat „Pădurea Montmorency" (T|3) și Parcul național Jacques- Cartier (T2l), cele două obiective fiind reprezentative sub aspectul gestionării unei păduri tipic boreale, în suprafață dc cea 6000 ha, aflata în administrarea Universității Laval din Qucbcc și a! managementului ariilor protejate canadi- ene. Pc perioada desfășurării congresului, membrii delegației R.N.P. au realizat și o serie de contacte și întâlniri bilaterale, m cadrul cărora a fost realizai un util schimb de informații și experiență, între cele mai reprezentative regăsindu-se cele cu: conducerea Oficiului Național al Pădurilor - O, N.F. - Franța (dl. Picrre- Olivier Drege, noul director general și dl. Olivier Weill-Hcrbert, director co- mercial); dl. Hosny El Lakany, director general adjunct al F. A.O., șeful depar- tamentului pădurilor dl. Yvan Hardy, subsecretar dc stat în serviciul pădurilor din Canada; dl. Herve Dcschencs, președintele asociației pentru sănătate și securitate to domeniul pastei și liârtiei din regiunea Quebec; dl. David Belts, directorul general al Administrației Pădurilor Coroanei din Marea Britanic). O mențiune aparte se impune a fi făcută to legătura cu preocuparea și do- rința reciproc exprimate, în cadrul întâlnirii cu conducerea O.N.F., pentru re- luarea și dezvoltarea pc toate planurile a colaborării tradiționale între O.N.F. și R.N.P., în contextul în care, în ultimii doi ani, relațiile între cele două organi- zații au înregistrat o stagnare. în cadrul discuției, directorul general al O.N.F., dl. Olivier Drege (numit în fimeție în luna aprilie 2003) și-a exprimat disponi- bilitatea dc a efectua o vizită în țara noastra, la invitația directorului general al R.N.P. 42 tului forestier. Toate aceste măsuri trebuie să fie integrate politicilor forestiere și amenajamentului forestier, iar sectorul forestier trebuie să lucreze concertat cu alte sectoare, în scopul găsirii de soluții durabile, la scară mondială. Plasarea oamenilor în centrul amenajamentului forestier: Pădurile amenajate pentru oameni sunt, în același timp, amenajate de oameni. între domeniile de impor- tanță deosebită, se evidențiază rolul crescând al popu- lațiilor locale, al cunoștințelor și instituțiilor de la nivelul acestora, precum și la stabilirea de structuri co- respunzătoare, care să favorizeze administrarea, Amenajamentul forestier, axat pe oameni, necesită punerea în funcțiune a mecanismului cooperatist (aso- ciativ) și democratic, care să confere abilități populați- ilor locale. în primul rând, este important să se asigure caracterul deschis al dezbaterilor asupra pădurilor și a amenajamentului forestier, pentru toate categoriile implicate (în special: femei, tineri și populațiile autoh- tone). Redistribuirea puterii decizionale și re- cunoașterea drepturilor ancestrale îi fac pe oameni apți sa își asume responsabilități în amenajamentul foresti- er. Problemele referitoare la guvernare și la corupție tre- buie să fie examinate în contextul nevoilor societății și ale indivizilor. între măsurile precise, trebuie să se regăsească ameliorarea și întărirea cadrului juridic, ame- liorarea responsabilităților la nivel guvernamental și ai instituțiilor private, asigurarea transparenței accesului la aceste informații, Abilitarea oamenilor în practicarea amenajării durabile a pădurilor: Instituțiile guvernamentale, civile și municipale tre- buie să stabilească cadrul permanent de participare a oamenilor la amenajarea pădurilor, asumându-și respon- sabilități în toate clapele de elaborare a politicilor și ale planificării, elaborarea opțiunilor, punerea în aplicare și monitorizarea. Informația nu trebuie reținută în scopul controlării oamenilor, ci, mai curând, pentiu a o difuza, ca mijloc de abilitare a acestora. Valorile, cunoștințele și practicile forestiere tradiționale, ca și instituțiile autohtone și ale altor popu- lații locale, trebuie integrate în procesul de amenajare durabilă a pădurilor. Participanții la Forumul tinerilor, (manifestare în premieră, care a precedat congresul), au solicitat, în mod clar, să se ofere tinerilor, în primul rând, oportunități în domeniul învățământului și al educației. Viitorul pădurilor depinde de tineri, iar aceștia trebuie să posede cunoștințele necesare și să-și asume responsabilități, care să le permită să-și îndeplinească rolul lor. Muncitorii forestieri reprezintă o categorie distinctă, ale cărei acțiuni directe pot stimula sau pot pune piedi- ci, amenajării durabile a pădurilor. De aceea, condițiile de muncă trebuie să constituie unul din elementele ame- najamentului forestier durabil; drepturile muncitorilor, pregătirea profesională, securitatea și salarizarea trebuie să fie dezbătute fără discriminare. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 în domeniul B - Păduri pentru planeta - Condiții și tendințe: La nivelul anului 2000, suprafața pădurilor globului a fost evaluată la cca 3,9 miliarde ha, acoperind aproape 30% din suprafața terestră, cota de pădure pe locuitor fiind de 0,6 ha/loc. 47% din păduri se regăsesc în zonele tropicale, 33% în zonele boreale, 11% în zonele tempe- rate și 9% în zonele subtropicale. Despăduririle continuă să rămână una din marile probleme actuale. Situația cea mai alarmantă se regăsește în cazul pădurilor tropicale. Diminuarea, care continuă să fie de peste 14 mi- lioane ha/an, se datorează unui număr de factori, între care se regăsesc: conversia spre agricultură și alte tipuri de ocupare a terenurilor forestiere, precum și exploatarea forestieră excesivă. Sărăcia, combinată cu efectele negative ale anumitor politici și cu o guvernare deficitară, reprezintă alți factori care contribuie la despăduriri. In prezent, pădurile sunt expuse la numeroase amenințări, între care pe prim plan sunt incendiile, calamitățile naturale (doborâturile de vânt) și bolile. Declarația de la Antalya/Turcia, spre exemplu, cerea țărilor „să se dezvolte, să instituie și să revadă politicile, programele și măsurile practice de gestiune, care vizează minimizarea efectelor de destructurare și ale amplorii incendiilor de păduri". Chiar dacă datele referitoare la incendiile de păduri sunt incomplete, se estimează că acestea distrug, anual, în medie, între 6 și 14 milioane ha dc păduri, la scară mon- dială. în anul 2003, se înregistrează, după unele statistici (ONF-Franța), chiar un record nedorit, cele mai mari suprafețe de păduri afectate de incendii fiind în: Rusia - 23,7 mii. ha; Canada - cca 3 mii. ha; SUA - peste 1,5 mii. ha; Portugalia - 400 mii ha; Franța - cca 70 mii ha. Pornind de la informațiile cele mai recente asupra stării pădurilor la scară planetară, s-a concluzionat că despădurirea și degradarea continuă, practic, în același ritm alarmant, cu importante consecințe sociale și eco- nomice pentru săraci și cei mai puțin avuți. Măsurile trebuie să vizeze sărăcia și mijloacele de existență și să favorizeze caracterul participativ al ame- najamentului forestier. Problema deșertificării necesită o abordare globală și, în același timp locală, combinată cu cercetarea noilor tehnologii și cu dezvoltarea ri- guroasă a politicilor și legislației. Sunt necesare măsuri, pentru dezvoltarea și imple- mentarea de politici corespunzătoare, care să țină cont de importanța interacțiunii cu sectoarele non-forestiere, în mod deosebit cu cel agricol. Recunoscând, totuși, că un anumit nivel de despădurire este inevitabil, este nece- sar ca evaluarea impactului de mediu să se realizeze înaintea convertirii pădurii către alte utilizări. Este necesar să se dezvolte condiții compatibile pen- tru supraviețuirea la posibile schimbări, într-o anumită zonă și în parametrii forestieri. Se constată prezența pro- cesului de colaborare, care vizează raționalizarea datelor forestiere, prin înțelegerea și armonizarea definițiilor, în special în cadrul parteneriatului de colaborare. In domeniul C - Oameni și păduri în armonie REVISTA PĂDURILOR © Anul 118 • 2003 » Nr.6 Concluzii, soluții, măsuri: Sistemele de gestiune forestieră pot evolua, astfel încât să răspundă nevoilor umane; totuși, nici un model nu este aplicabil pentru toate situațiile. Guvernele tre- buie să promoveze acest proces, ținând în frâu, orice tentativă de a-1 controla. Autoritățile trebuie sa fie pregătite să transfere întreaga putere și întreaga decizie privind amenajamen- tul forestier către autoritățile locale, pe măsura creării condițiilor corespunzătoare. Ele trebuie să stabilească măsuri preventive, pentru a garanta că aceste puteri decizionale nu sunt prost utilizate, și să asigure resurse- le financiare și umane pentru asigurarea unei gestionări eficiente. Contractele și înțelegerile legale pot oferi noi mecanisme pentru definirea relațiilor între diverse părți, în special în ceea ce privește administrarea pădurilor pri- vate și comunitare. Este necesar, totuși, în acest dome- niu, ca legislația și reglementările în materie să se per- fecționeze, pentru o mai mare eficiență. Trebuie depuse eforturi, pentru ca specialiștii forestieri să reflecte, în pregătirea lor, diversitatea so- cietății, în special a părților interesate. Este necesar să se încurajeze angajarea unui număr mai mare de femei în profesie și să se asigure egalitatea sexelor în instituții. Noile programe de învățământ forestier trebuie să acorde atenție dimensiunilor sociale și internaționale. Sectorul privat și sectorul public (guvernamental) vor continua să fie solicitate să contribuie, în anumite domenii, în special în cel al cercetării științifice și al dezvoltării. Schimbările-cheie, care vor influența sectorul forestier și amenajarea pădurilor în următoarele decenii, sunt: schimbările demografice, schimbările tehnologice, noile surse de energie, precum și schimbările politice și sociale. 4. Declarația finală Cu prilejul sesiunii plenare, dedicate ceremoniei de încheiere a lucrărilor celui de-al XH-lea Congres Forestier Mondial, din dimineața zilei de 28 septembrie 2003, a fost adoptată, prin consensul participanților, declarația finală a congresului. 5. Manifestări forestiere internaționale în urmă- torii ani. Salonul European de Silvicultură și Exploatări Forestiere - FOREXPO, 21-23 aprilie, 2004, Landes / Franța. Conferința Internațională Frontierele certificării pădurilor, 29 martie - 2 aprilie, 2004, Vancouver / Canada. Primul Congres Mondial pentru Agroforesterie, 27 iunie - 2 iulie, 2004, Orlando-Florida/SUA. Congresul IUFRO, 8-13 august, 2005, Brisbane / Australia. Cel de-al XlII-lea Congres Forestier Mondial, 2Q09 (nu s-au depus candidaturi, așa cum se aștepta, în Canada). 43 (Traducere neoficială din limba franceză) Declarația finală a celui de-al XH-lea Congres Forestier Mondial (28 septembrie 2003, Quebec - Canada) Pădurea, sursă de viață Pădurile sunt o sursa de viața, atât pentru planeta, cât și pentru oameni. Toate popoarele depind de pădure și trebuie să-și asume responsabilitatea în materie de biodiversitate, de schimbări climatice, pentru un aer curat, pentru conser- varea solului și apelor, pentru securitate alimentară, pentru produsele lemnoase și nelemnoase, servicii ener- getice, produse medicinale și valori culturale. Congresul este. încredințat de posibilitatea con- cilierii nevoilor planetei cu cele ale locuitorilor săi și ca pădurile poseda resurse enorme, putând să-și aducă o contribuție vitală la protejarea mediului înconjurător, la reducerea sărăciei, la justiție socială, la ameliorarea bunăstării umane, precum și la echitate, pentru gene- rațiile actuale și cele viitoare. Congresul este impresionat de importanța progre- selor realizate, datorită elaborării unor principii și prac- tici, a unor concepte și funcționalități în cadrul tratatelor regionale și mondiale si al programelor naționale, datorită diverselor parteneriate între guverne, organisme internaționale, societăți de afaceri și orga- nisme neguvemamentale, în cadrul diverselor activități locale, mai ales cele care fac apel la colectivități în coproprietate, care își asumă luarea de decizii și ges- tionarea, crescând, astfel, șansele lor de ameliorare a mijloacelor de subzistență. Pe de altă parte, congresul își manifestă neliniștea crescândă față de diminuarea suprafețelor cu păduri și față de degradarea permanentă a acestora, care se con- tinuă într-un ritm alarmant și care sunt, în cea mai mare parte, rezultatul unor activități exterioare domeniului forestier. Dacă amenințarea pădurilor va continua ast- fel, toți oamenii vor avea de suferit. Oamenii care tră- iesc în țări slab împădurite, populațiile autohtone și colectivitățile locale sunt vulnerabile, în mod deosebit. Trebuie încercată îngustarea distanței uriașe, între ten- dințele actuale și resursele pe care le oferă pădurile noastre, în scopul de a contribui la programul de ac- țiune al societății, dat fiind cererea crescândă de pro- duse și servicii oferite de pădure. Impăcând nevoile oamenilor și cele ale planetei, în ceea ce privește pădurile, omenirea poate progresa pe calea dezvoltării durabile. Totuși, această armonizare 44 nu se va putea realiza numai de către comunitatea forestieră. Vor trebui stabilite legături cu alte sectoare ale societății, precum și cu o gamă largă de interesați. Congresul lansează un apel tuturor, în vederea obținerii unui angajament serios și fără întârziere, pen- tru a repune pe tapet acest obiectiv, pe termen lung. Noi, întrevedem viitorul cu: Justiția socială, în care sărăcia este diminuată, sub- zistența este asigurată, se dispune de hrană și de lemn pentru încălzire, drepturile funciare și proprietatea sunt recunoscute, accesul la resurse este asigurat, accentul se pune pe drepturile și avantajele muncitorilor forestieri, egalitatea între sexe este realizată, se urmărește echitatea între generații, accesul la educație, formare profesională și servicii de sănătate, este garan- tat, se respectă cunoștințele tradiționale și prevalează pacea. Revenirea economică, în care întreaga valoare a ser- viciilor și produselor forestiere, ecologice și regenera- bile este recunoscută. Aceasta conduce la repartizarea avantajelor, în timp ce amenajamentul forestier durabil este rentabil, sunt stabilite mecanisme de compensare, iar industria produselor forestiere funcționează în mod competitiv. Păduri sănătoase, care asigură toată gama de pro- duse și servicii, conservând, totodată, solul, întreținând biodiversitatea, reglând climatul, stocând carbonul. în timp ce fărâmițarea pădurilor descrește, despăduririle se diminuează, degradarea pădurilor încetează, iar suprafața pădurilor crește. Utilizarea responsabilă. în care resursele forestiere sunt utilizate și tratate eficient, iar consumul este dura- bil. si unde: 5 Guvernarea este participativă, transparentă și justițiară, gestiunea și adoptarea deciziilor sunt descen- tralizate, oamenii investiți cu putere, iar parteneriatele sunt înfloritoare. înțelegerile interguvernamentale asupra pădurilor se pun în aplicare. Cercetarea, învățământul și întărirea capacităților REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 favorizează o mai bună înțelegere a avantajelor pe care le prezintă pădurea, dinamica acesteia, ca și studiul relațiilor complexe între diversele eco-sisteme și bunăstarea omului, totul având la bază analiza impactu- lui activității umane și amenajamentului, asupra pădurilor. Participantii la congres sunt deciși să determine avansarea rapidă a cauzei lor, eliminând obstacole actuale, care ne împiedică să atingem viziunea pe ter- men lung, descrisă mai sus. Este în interesul nostru, al tuturor. Noi recunoaștem că pădurile fac parte dintr-un peisaj mai vast, că ele sunt legate în mod fundamental de alte sectoare și că nu le putem trata ca pe niște enclave, într-o biosferă natu- rală interdependentă. Pentru ca această viziune să se poată concretiza, participanții la congres au sezizat necesitatea urmă- toarelor: - un angajament politic susținut și o finanțare cores- punzătoare; - un sector forestier puternic și responsabil; - legături cu alte sectoare și alți interesați; - o cooperare internațională susținută și mai eficace; - politici fondate pe cele mai bune cunoștințe și tehnici disponibile; - competențe pertinente pentru punerea în evidență a provocărilor, care presupun obiective multiple și com- plexe; - recunoașterea capitalului considerabil al culturii, cunoștințelor și practicilor recunoscute, specifice popu- lațiilor autohtone și colectivităților locale; - amenajamentul local și regional al pădurilor și arborilor, ținând cont de locuințele (gospodăriile) umane, de sistemele agro-forestiere, de resursele nelemnoase si de alte sisteme de resurse naturale. Participanții la congres se angajează și cer cu insis- tența lumii întregi să urmărească activ cele prezentate mai sus și să accelereze progresul prin intermediul strategiilor și acțiunilor următoare: Politici, cadre de lucru instituționale și de guvernare Formularea și aplicarea unor dispoziții legislative, care se referă la amenajarea durabilă a pădurilor. Recunoașterea și respectarea drepturilor proprieta- rilor, populațiilor autohtone, utilizatorilor și muncito- rilor, precum și protejarea valorilor culturale. Stabilirea unor înțelegeri de guvernare eficace, în vederea asigurării participării eficiente, a unei împărțiri echitabile a avantajelor și a contribuție la diferite mo- dele care conferă regime funciare și accesul la resurse, cu respectarea contextului local. Elaborarea de politici forestiere și punerea în apli- care a unor programe, pentru reducerea despăduririlor și a degradării pădurilor, în coerență și sinergie cu politicile sectoarelor conexe. încurajarea măsurilor provocatoare pozitive și aboirea măsurilor incitante negative. Parteneriate Apelarea la energia și talentul tinerilor, în diferite activități de amenajare durabilă a pădurilor. încurajarea partcneriatelor cooperative, în care par- ticipă femei, proprietari forestieri, populații autohtone, organizații nonguvernamentale, colectivități locale, industria și agenți publici. încurajarea parteneriatelor regionale și inter- naționale active, inclusiv parteneriatele între instituțiile private și publice. Cercetare, învățământ și întărirea capacităților Punerea în aplicare a unor programe de formare completă și a unor programe de completare, concepute astfel, încât să favorizeze inovația în toate planurile și să întărească atitudinea și comportamentele pozitive în legătură cu pădurea. Revederea programelor (planurilor) dc învățământ, în vederea abordării dimensiunilor inter-disciplinare și chiar a aspectelor regionale și mondiale. Conștientizarea sinergiei potențiale între cunoștințele științifice și cele tradiționale. Creșterea investițiilor în domeniul cercetării științi- fice, în difuzarea informațiilor și în procesul de învățare, care susține toate aceste strategii. Gestionare Elaborarea și difuzarea de metodologii, care să per- mită evaluarea, prezentarea și gospodărirea gamei com- plete de produse forestiere. Favorizarea activităților care vizează valoarea adău- gată serviciilor și bunurilor forestiere. Ameliorarea amenajării bazinelor-versant, intensifi- carea activităților de repunere în valoare și de restau- rare a peisajului forestier, în scopul asigurării subzis- tenței, creșterii suprafețelor forestiere, punerii în va- loare a diversității și funcționalității biologice și al reducerii la minimum a impactului speciilor exotice. Favorizarea plantațiilor de păduri și a plantațiilor de arbori în afara pădurilor, inclusiv în zonele urbane, con- tribuind, astfel, la dezvoltarea durabilă. Prevenirea și combaterea incendiilor de păduri și refacerea terenurilor forestiere, în măsura corespunză- toare contextului. Urmărire încurajarea recunoașterii reciproce a proceselor privind criteriile și indicatorii de dezvoltare durabilă și a sistemelor de certificare, inclusiv dimensiunile econo- mice, de mediu, culturale și sociale ale amenajamentu- lui forestier durabil. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 45 Elaborarea instrumentelor necesare unei mai bune urmăriri, evaluări și comunicări a rapoartelor privind starea pădurilor și progresele înregistrate în raport cu echilibrul existent între nevoile oamenilor și cele ale planetei. Participanții la acest congres decid sa urmeze vizi- unea și strategile enumerate mai sus, cu mai mult anga- jament și vigoare, în vederea asigurării că pădurile con- tribuie masiv la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale ONU, pentru acest mileniu și a altor obiective con- sensualizate internațional. Congresul invita toate guvernele, agențiile conexe, organismele profesionale, societățile private, coopera- tive (asociații), colectivități și persoane fizice să urmeze, de urgență, în angajament total, viziunea și strategiile din prezenta declarație. Congresul cere, de asemenea, tuturor, sa promoveze aceste strategii în cadrul organismelor și mediilor pro- fesionale din alte sectoare, în scopul consolidării resurselor și eforturilor care vizează realizarea acestor obiective. Congresul FAO să prezinte o evaluare a progreselor realizate pentru atingerea strategiilor subliniate în această declarație, Ia cel de-al Xlll-lca Congres Forestier Mondial și să promoveze această declarație și în alte forumuri. Congresul își exprimă aprecierea și recunoștința față de Ministerul Resurselor Naturale din Canada și Ministerul Resurselor Naturale, Faunei și Parcurilor din Quebec, care au constituit, împreună, instituțiile gazdă, precum și FAO și tuturor persoanelor și organismelor care au contribuit la realizarea acestui congres. Participanții la congres invită Canada să pună în va- loare această declarație, pe lângă organismele compe- tente, în scopul realizării angajamentelor necesare urmăririi acestei viziuni, în toate privințele. Asociația pensionarilor silvici din România a sărbătorit 10 de activitate - Colaborare și solidaritate între generații - Asociația Pensionarilor Silvici din România - A.P.S.R. - este o organizație obșteasca, profesionala, cu personalitate juridica, constituita Ia nivel național, neguvernamentala și apolitică. Asociația îți desfășoară activitatea conform prin- cipiilor Organizației Națiunilor Unite privind persoanele vârstnice, principii care vizează ca persoanele respective să trăiască în condiții decente, sa rămână integrate în so- cietate, apreciate și să fie tratate cu respectul dreptății. Cu prilejul aniversării a 10 ani de activitate, asociația a organizat, în data de 6 noiembrie a.c„ cu sprijinul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, un simpozion sub gene- ricul „ Colaborare și solidaritate între generații". La manifestare au participat pensionarii din silvicultură, invitați din; Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și reprezentanți ai Confederației „CONSILIA", Confederației Pensionarilor „ UNIREA “ și de la Liceul silvic Brănești. Evenimentul a fost marcat de prezența secretarului de stat din Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, ing. Adam Crăciunescu, a directorului general al Schimbările politice și sociale care au avut loc în țara noastră după anul 1989 se regăsesc și în organizarea per- sonalului din silvicultură. în anul 1992 s-a constituit, la inițiativa dr. ing. Ion Machcdon, sindicatul salariaților din silvicultură care, prin unirea mai multor sindicate de la direcțiile silvice, formează Confederația „CONSILVA". După modelul acestuia, ing. Ion Munteanu, proaspăt pensionar, susținut de președintele Confederației „CON- SILVA“, preia inițiativa constituirii unei organizații a pensionarilor silvici care să se afilieze la confederația menționată. Tot el se ocupă de elaborarea proiectului de statut și de convocarea unui comitet de inițiativă care s-a 46 Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, dr. ing. Ion Dumitru, a președintelui Societății „Progresul Silvic", ing. Gheorghe Gavrilescu, a președintelui Confederației „ CONSIL VA ", ing. Marian | Stoicescu și a președintelui Confederației Pensionarilor „UNIREA", dr. Nicolae Marcu, care a adresat mesajele de felicitare din partea insti- tuțiilor respective. După prezentarea raportului „10 de activitate a A.P.S.R.", a unei informări privind contribuția actualilor pensionari la redresarea și conservarea fondului forestier național după 1948, manifestarea a inclus unele comunicări în cadrul cărora contribuțiile respective au fost detaliate pe principalele domenii de activitate din silvicultură. In partea finală a simpozionului au fost prezentate rezul- tatele concursului de poezie pentru elevii de liceu cu tema „Dragoste de pădure" organizat de Asociația Pensionarilor Silvici cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. La con- curs au participat 87 de elevi din diverse licee din țară. întrunit la 22.03.1993, în prezența a 7 pensionari silvici, în ședința respectivă s-a stabilit un comitet de inițiativă format din 9 persoane, care avea sarcina să pregătească conferința de constituire a asociației și s-a analizat, într-o primă formă, proiectul de statut al acesteia. Conferința respectivă a avut loc la 24 iunie 1993, în prezența reprezentanților pensionarilor silvici din 14 județe, a președintelui Confederației „CONSILVA", dr. ing. Ion Machedon și a secretarului de stat din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, ing. Ion Seceleanu. La conferință s-a analizat, completat și aprobat proiectul de statut și s-au ales organele de conducere: comitetul for- mat din 15 membri; biroul asociației format din 7 mem- REVISTA PĂDURILOR O Anul 118 © 2003 • Nr.6 bri și comisia de cenzori formată din 3 membri. Potrivit prevederilor din statut. Asociația Pensionarilor Silvici din România este organizație obștească, profesională, cu personalitate juridică, apolitică și independentă față de administrația de stat și are în teritoriu asociații județene. După constituire, s-a întocmit un program privind ie- rarhizarea priorităților acțiunilor necesare de întreprins, în care înființarea de asociații în județe, dezvoltarea și consolidarea celei din București ocupau primul loc. S-a început cu cele 14 județe care au avut reprezentanți la constituirea A.P.S.R. și anume: Alba, Bihor, Constanța, Dolj, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Neamț, Olt, Sălaj, Suceava, Timiș, Tulcea și Ilfov. Lipsită de mijloace materiale și de comunicare, acti- vitatea A.P.S.R. a început și s-a desfășurat cu sprijinul substanțial al Confederației „CONSILVA“ și al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva care, de la început, a considerat asociația un partener de discuții și sprijin pro- fesional. Numărul asociațiilor si îndeosebi al membrilor aces- tora a crescut pe măsura cunoașterii și înțelegerii de către pensionari a obiectivelor urmărite și mai ales după ce aceștia au beneficiat de primele ajutoare materiale. Astfel, în cei 10 ani de activitate, numărul membrilor A.P.S.R. a crescut de 10 ori, adică de la 737 la înființare la 7232 membri în anul 2003. în paralel cu acțiunile de organizare, s-au întreprins demersuri în vederea realizării obiectivelor majore pre- văzute în statut insistând pe susținerea la intituțiile de protecție socială ale statului a indexării pensiilor corelate cu inflația reală și recorelarea lor în raport cu aportul pro- fesional și cu contribuția financiară depusă de salariat la fondul de asigurări sociale precum și redobândirea unor drepturi pierdute de silvicultori în perioada regimului tre- cut (1950- 1990). Ținând seama că interesele pensionarilor din silvicul- tură nu pot fi susținute eficient la instituțiile menționate decât prin intermediul unor organizații ale pensionarilor puternice, A.P.S.R. s-a afiliat în 1995 la Confederația „UNIREA", una din cele 3 mari organizații la nivel național. Aceasta a întreprins intervenții repetate la Președinție, Guvern și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, folosind forme diversificate (memorii, dialoguri, proteste etc.) insistând pe înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește nivelul pensiilor și ameliorarea asistenței de sănătate. Din păcate, recorelarea pensiilor, promisă în repetate rânduri de guvernele ce s-au perindat, a fost mereu amânată și atunci când s-a întreprins câte ceva, efectele au fost nesatisfăcătoare (din cauza sumelor modice acordate) ceea ce a făcut ca situația grea și umi- litoare în care se află pensionarii, în general, să nu fie rezolvată nici până azi. Semnificativ este în această pri- vință situația prezentată de Confederația „UNIREA" instituțiilor statului în care se arată că 23% dintre pen- sionarii acestei confederații (inclusiv A.P.S.R.) au pensii până la 1 milion lei, 30% între 1 și 1,5 milioane lei, 33% între 1,5 și 2 milioane lei și numai 14% peste 2 milioane lei. A.P.S.R. consideră că motivele aduse de politicieni, responsabili de situația dezastruoasă menționată, nu se justifică atât timp cât guvernele au tolerat și tolerează în continuare ca mari unități economice să nu se achite de obligațiile legale în ceea ce privește virarea sumelor încasate de la salariați în fondul de asigurări sociale și nu pun în practică propunerea făcută de organizațiile pen- sionarilor de a vira, în același scop, cote părți din sumele încasate pentru vânzarea întreprinderilor înființate de actualii pensionari, cât și creșterea numărului acestora, care a avut loc prin pensionări anticipate, pentru rezolvarea unor situații sociale și politice temporare. în fapt, din 1990 și până în prezent, pensionarilor nu li s-a mărit pensia corespunzător cu indicele de inflație, ci s-au luat de la fiecare sume enorme, de ordinul a sute de mi- lioane, pentru acoperirea pierderilor întreprinderilor nerentabile. în vederea îmbunătățirii situației sociale a pensiona- rilor din silvicultură, A.P.S.R. a acționat potrivit preved- erilor statutului în vederea redobândirii unor drepturi pierdute de silvicultori în perioada fostului regim (1950 - 1990). In această acțiune pensionarii au găsit un reazem substanțial în Confederația „CONSILVA" și în Regia Națională a Pădurilor, prin măsurile rezonabile ce s-au întreprins. Pe această linie, asociația, susținută permanent de Confederația „CONSILVA", prin președintele ei, ing. Marian Stoicescu și liderii de sindicat de la direcțiile sil- vice, a intervenit cu propuneri corespunzătoare la R.N.P., administratorul importantului patrimoniu forestier național, propuneri care au fost analizate anual în cadrul negocierilor privind contractele colective de muncă. Limitate la început la obținerea gratuită de lemn de foc și construcții, facilitățile, denumite ca atare în contractul respectiv, s-au majorat și diversificat pe parcurs, corelân- du-se cu cele ale personalului regiei. Acordarea acestor drepturi a constituit, așa cum s-a mai precizat, un factor hotărâtor în creșterea numărului membrilor A.P.S.R. și a confirmat speranța că în situații grele pensionarii nu sunt uitați, ba mai mult, că sunt susținuți de sectorul în care au lucrat o marc parte din viața lor. Pe linia sprijinirii membrilor săi se înscrie și acor- darea de ajutoare bănești pensionarilor și văduvelor aces- tora, aflați în situații sociale și de sănătate deosebit de grele. începând din anul 1998, asemenea ajutoare s-au acordat atât din fonduri obținute de la Guvern, prin inter- mediul Confederației „UNIREA", cât și din fonduri pro- prii. îmbucurător este faptul că sumele acordate au cres- cut de la 9 milioane lei în 1998 la 156 milioane lei 2002, circa jumătate din acestea, după anul 2002, provin din fonduri proprii, iar ajutoarele respective reprezintă circa 40% din cheltuielile A.P.S.R.. De aceste ajutoare au ben- REVISTA PĂDURILOR e Anul 118 • 2003 • Nr.6 47 eficiat 436 membri A.P.S.R. Pentru situații de sănătate grave (cancer, operații chirurgicale deosebite etc.) Regia Națională a Pădurilor a acordat, la propunerea asociației, ajutoare speciale substanțiale. în ceea ce privește cel de-al doilea obiectiv principal din statut și anume sprijinirea administrației silvice, pen- sionarii consideră că, în virtutea unității Corpului silvic și a solidarității între generații, au obligația profesională și morală să transmită cunoștințele și experiența lor actualei generații de silvicultori în vederea apărării și conservării durabile a pădurilor. în acest sens, au participat la elabo- rarea de reglementări juridice importante: Codul silvic, metodologii privind cumpărarea de terenuri care pot fi incluse în fondul forestier; de stabilire a tarifelor reprezentând contravaloarea bunurilor pe care propri- etarii de păduri nu le pot recolta din cauza restricțiilor impuse în pădurile cu funcții speciale de protecție etc. De asemenea, pensionarii au contribuit și la reglementări tehnice privind: actualizarea normelor pentru amenajarea pădurilor; alegerea și aplicarea tratamentelor; îngrijirea arboretelor; gestionarea pădurilor proprietate privată; normativele de proiectare în corectarea torenților și la elaborarea de proiecte de hotărâri guvernamentale cum ar fi preluarea în fondul forestier a unor terenuri degradate; a regulamentului de atestare a persoanelor fizice și juridice care execută lucrări de îmbunătățiri funciare, în baza H.G. 611/96 etc. Apreciind importanța formării unei conștiințe forestiere în apărarea pădurilor, asociația a acționat pen- tru formarea unei astfel de conștiințe în rândul tineretului, elaborând materiale privind ocrotirea pădurilor (orare școlare, pliante etc.) prezentând prelegeri în școli și susținând acțiunile întreprinse de către R.N.P. în cadrul Lunii Pădurilor. în același scop, de protejare a pădurilor, a fost folosită și calitatea A.P.S.R. ca reprezentantă a societății civile, prin diferite intervenții la instituțiile statului. Sunt de menționat pe această linie: propunerile trimise Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, referitoare la înlăturarea unor necorelări dintre prevede- rile H.G. 141/1999 față de regulamentul de aplicare a acesteia, susținând păstrarea unității structurilor silvice prin includerea cantoanelor și brigăzilor silvice private în cadrul ocolului silvic și încadrarea acestora cu personal de specialitate cu calificare și vechime corespunzătoare; apelul adresat Guvernului pentru luarea unor măsuri urgente în vederea opririi declinului pădurilor proprietate privată; comunicatul comitetului A.P.S.R. în care se arată că prin desprinderea I.T.R.S.C. de Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, pe lângă faptul că s-au încălcat unele prevederi ale legilor, măsura va avea un impact negativ în ce privește coordonarea și gestionarea pădurilor proprietate privată. în evoluția sa, A.P.S.R. a devenit o organizație capa- bilă să îndeplinească scopul și obiectivele stabilite: dis- pune de un statut propriu, de un patrimoniu distinct și 36 48 asociații care îmbracă aproape tot teritoriul țării; numără 7239 membri care reprezintă circa 80% din totalul pen- sionarilor din silvicultură; își desfășoară activitatea con- form principiilor O.N.U. privind persoanele vârstnice care vizează ca acestea să trăiască în condiții decente, să rămână integrate în societate, să fie tratate cu respectul dreptății și apreciate etc. în acțiunile sale A.P.S.R. este susținută de confeder- ațiile la care este afiliată, se bucură de încredere si de sprijin substanțial atât moral cât și material din partea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva. Față de afirmațiile menționate anterior, semnificative sunt recentele măsuri stabilite la întâlnirea reprezen- tanților asociației cu conducerea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, aprobate de dl. director general dr. ing. Ion Dumitru, care se referă la extinderea facilităților privind acordarea de material lemnos pensionarilor și văduvelor acestora cu vechime în unitățile silvee între 10 și 15 ani, la asigurarea de către direcțiile silvice a unor spații de lucru și acces la mijloacele de comunicații, la consultarea reciprocă în problemele comune, la aju- torarea membrilor A.P.S.R. cu situații sociale și de sănă- tate deosebit de grave ș.a. Viitorul impune extinderea și consolidarea asociației, ierarhizarea mai bună a priorităților, de completare și diversificare a mijloacelor de acțiune în vederea realizării în totalitate și în condiții mai avantajoase a obiectivelor urmărite. Pe această linie, este necesar să se înființeze o asociație și în județul Covasna, să se reorganizeze cele din județele Prahova și Caraș Severin, să se susțină dez- voltarea celor din județele Hargita, Sibiu și Vrancea nou înființate, pentru ca toți pensionarii din aceste județe să poată beneficia de avantajele oferite de calitatea de mem- bru A.P.S.R. Problema fundamentală, de maximă urgență, rămâne îmbunătățirea situației materiale și de sănătate prin recoltarea echitabilă a pensiilor și mărirea numărului medicamentelor gratuite sau la preț compensat. Avem speranța că aplicarea cu discernământ a măsurilor recent stabilite, în urma întâlnirii reprezen- tanților asociației cu conducerea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, va conduce la dezvoltarea și con- solidarea A.P.S.R. și a asociațiilor județene, precum și la afirmarea lor pe plan local, atât din punct de vedere social cât și profesional. Acțiunile întreprinse și rezultatele succint prezentate arată că înființarea asociației s-a dovedit benefica. Sprijinul substanțial al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva oferit pensionarilor silvici sub formă de faci-lități, precum și ajutoarele bănești acordate de către A.P.S.R. celor mai nevoiași membri sau văduvelor acestora au dat consis- tență și tărie asociației, au mărit unitatea de grup a pension- arilor și a susținut ideea că aceștia nu sunt singuri și că cine- va veghează asupra lor și îi ajută la nevoie. Ing. George BUMBU Ing. Ion MUNTEANU REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.5 Dezbaterea științifică dedicată „Anului Internațional al Apei“: Padurea si gestionarea durabila a resurselor de apa în data de 21 noiembrie 2003, la Casa Oamenilor de Știință din București, a avut loc o dezbatere științifică pe tema: Pădurea și gestionarea durabilă a resurselor de apă, dedicată inului Internațional al Apei". Manifestarea științifica a fost organizată de Comisia de științe silvice a Academiei Române și Secția de silvi- cultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice. Au participat: membri titulari și membri corespondenți ai celor două foruri academice menționate, cadre didactice din învățământul superior silvic și agricol, cercetători de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și de la Institutul Național de Meteorologie, Hidrologie și Gospodărirea Apelor, specialiști și cadre cu funcții de răspundere din centrala Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și de la Regia Națională a Pădurilor - Romsilva. în cuvântul introductiv rostit de coordonatorul mani- festării, prof. dr.doc. V. Giurgiu membru corespondent al Academiei Române, președintele Secției de silvicul- tură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, s-a arătat că trei motive au stat la baza organizării acestei dezbateri științifice: 1) declararea, de către ONU, a anului 2003 ca „An Internațional al Apei"; 2) realitatea că nu este (încă !) pe deplin recunoscut rolul hidrologic major al pădurilor din țara noastră, unde 2/3 din resursele de apă sunt asigurate de fondul forestier 3) faptul că prevenirea și combaterea celor două efecte extreme ale schimbărilor climatice, inundațiile și seceta, reclamă o gestionare durabilă atât a pădurilor cât și a apelor. Comunicările audiate de participanții la manifestare au fost următoarele : 1. Apa, pădurea și schimbările climatice (Victor Giurgiu) 2. Creșterea semnificativa a gradului de împădurire, o cerință importanta pentru prevenirea și combaterea inundațiilor (loan Clinciu) 3. Reglajul hidric la arbori, cu implicații în bioacu- mulări (Darie Parascan, Marius Danciu) 4. Arborele, arboretul și solul, verigi de bază în cir- cuitul apei în ecosferă (Dumitru Târziu, Nicolae Șofletea, Norocel Nicolescu) 5. Amenajamentul și gestionarea durabilă a pădurilor cu funcții hidrologice (Filimon Carcea, loan Seceleanu) 6. Rolul pădurii în prevenirea și combaterea vii- turilor în bazine torențiale mici ( Radu Gaspar) 7. Posibilități de utilizare a sistemelor de informatii geografice în fundamentarea acțiunii de amenajare a bazinelor hidrografice montane (Victor Dan Păcurar) 8. Pădurea, stratul de zăpadă și resursele de apă, în munții Brașovului ( Marin Marcu) 9. Rolul hidrologic al pădurii (Pompiliu Miță, Simona Mătreață) 10. Noi perdele forestiere în județul Brăila (Gabriel Leț) 11. Pădurea și apa în lirica românească (Radu Câmeci) La discuțiile ce au succedat prezentării comunicărilor au luat parte: prof.dr.ing. Gheorghe Mihaiu, dr.ing. Pompiliu Miță, conf. dr.ing. Norocel Nicolescu, Radu Câmeci - membru al Uniunii Scriitorilor, ing. Vasile Oprea, prof.dr.ing. Constantin Costea, dr. Horațiu loanițoaia, dr. ing. Filimon Carcea, prof.dr.ing. loan Clinciu și prof. dr. doc. Victor Giurgiu. O primă concluzie a dezbaterii, cu caracter general, evidențiază adevărul că întinderea și starea actuală a pădurilor nu sunt de natură să asigure echilibrul hidro- logic al țării, ceea ce impune, cu necesitate, adoptarea unor măsuri energice pentru creșterea semnificativă a gradului de împădurire și pentru reconstrucția ecologică a pădurilor deteriorate. în deceniul expirat, ritmul de extindere a domeniului forestier al țării a fost anemic. De aceea, este nevoie de un efort suprem al întregii națiuni pentru a depăși impa- sul în care ne aflăm. Sa nu uităm că este vorba de apa, hrana și sănătatea românilor de astăzi ca și de mâine. în ultimul timp se constată o revigorare a interesului oficia- lităților pentru perdelele forestiere de protecție și împă- durirea terenurilor degradate, inclusiv cu sprijin financiar din partea Băncii Mondiale. Mai întâi, trebuie acționat în zonele de sud și sud-est ale țării, unde procesul de aridizare și cel de modificare a climei înrăutățesc într-o mai mare măsură starea de sănă- tate și pun în pericol chiar existența multor păduri din aceste zone. Pe de altă parte, la nivelul întregii țări, retro- cedarea nerațională a pădurilor și, implicit, fărâmițarea lor în proprietăți mici, neconstituite în mari exploatații REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 49 forestiere, slăbesc potențialul de hidroprotecție. De aceea, pădurile private din zonele aride, cum sunt cele amintite, ar trebui răscumpărate de stat pentru a putea fi salvate. în același scop, toate pădurile din zonele afectate de aridizare și dc secete frecvente (din stepă, silvostepă și unele din zona forestieră de câmpie) trebuie gestionate în regim special de conservare ți reconstrucție ecologica. Nu putem ocoli nici problema, deosebit dc delicată, dar de importanță majoră, privind elaborarea de amenaja- mente silvice pe bazine hidrografice (unități de pro- ducție), indiferent de natura proprietății, cu soluții armo- nizate în acest cadru. Pentru aceasta este necesară o decizie legislativă. O legislație silvică adecvată este imperios necesară și pentru prevenirea și combaterea efectelor induse de secete și inundații. Totodată, se ma- nifestă tendințe de deșertificare din unele zone ale țării. Sunt necesare decizi ferme pentru salvarea pădurilor actuale și a condițiilor de viață a locuitorilor din sudul și sud-estul țării. Pentru a putea funcționa optim în condițiile economiei de piață, silvicultura are nevoie de reglemen- tări noi, care să-i asigure plata efectelor de protecție, în special a apei, de către beneficiari, cum este Regia Autonomă ,Apele Române". Din păcate, Codul silvic, care prevede o asemenea obligație, nu este pus în aplicare din acest punct de vedere. Printre concluziile și propunerile cu care s-a finalizat dezbaterea științifică, expuse de prof. I. Clinciu, se mai remarcă următoarele: 1 - Descifrarea multiplelor fațete ale relației pădure - apă trebuie să stea, pe mai departe, în atenția cercetării științifice multi și interdisciplinare, fiind așteptate noi contribuții științifice și noi fundamentări teoretice referi- toare la locul și rolul pădurii în gestionarea durabilă a resurselor de apă. 2 - Este urgentă, dc aceea, refacerea colectivului pro- filat pe cercetări de hidrologie (torențială și forestieră) din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, colectiv prin care să fie relansate, continuate și dezvoltate cercetările referitoare la retenție, scurgere, eroziune etc., în bazine hidrografice mici, cu diverse grade de împă- durire, cercetări care să fie corelate și cu cele desfășurate de Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie în bazine reprezentative. 3 Pentru dovedirea cantitativă a rolului hidrologic al pădurii, la scara celor mai mari bazine hidrografice, se impune ca, printr-o colaborare a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice cu Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie (eventual în cadrul unui grant de cercetare, care să fie derulat sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice), să fie creată o bază de date adecvată cercetării științifice din acest domeniu, ceea ce ar presupune : - dotarea cu sisteme de informații geografice a princi- palelor unități silvice și de gospodărire a apelor, astfel încât să se treacă la realizarea modelelor digitale com- plexe ale bazinelor hidrografice; - adaptarea tehnologiei de elaborare a amenajamentu- lui silvic (și) la specificul hidrologic al cercetărilor din acest domeniu, datele amenajistice urmând să fie furnizate nu doar la nivel de U.P. și dc ocol silvic, ci și la nivelul subbazinelor aferente posturilor hidrometrice de pe râurile interioare ale țării; - reunirea datelor hidrologice și datelor amenajistice existente într-o bază de date unică, constituită pentru fiecare post hidrometric. 4 - Pentru prevenirea și combaterea inundațiilor cata- strofale este imperios necesară o creștere semnificativă a gradului de împădurire în spațiul marilor bazine hidro- grafice ale țării, cel puțin până la nivelurile prevăzute în Strategia națională de dezvoltare durabilă (cu 1,3 % până în 2010 și cu 4,3 % până în 2020), cu concentrarea efor- turilor , în primul rând, în bazinele hidrografice caracte- rizate, astăzi, prin cel mai scăzut procent de împădurire (Vedea - 8,8 %, Prut 9,9 %, Bega - 15,7 % , Ialomița - 22,9 %, Crișurile - 25,3 %, Argeșul - 26,2 %). 5 - Pentru atingerea acestor creșteri, vor trebui împă- durite anual între 20 și 30 mii de hectare de terenuri degradate, concomitent cu lucrările de împădurire urmând să fie realizate și alte lucrări complexe de ame- najare a bazinelor hidrografice torențiale. Pentru acestea din urmă, vor trebui alocate resurse bugetare corespunză- 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 © 2003 • Nr.6 toare și vor trebui promulgate, în cel mai scurt timp posi- bil, baze legislative adecvate. 6 - Fiindcă gestionarea durabilă a resurselor de apa nu poate fi concepută fără gestionarea durabilă a pădurilor destinate să îndeplinească în mod prioritar funcțiile hidrologică și antierozională (aceste păduri ocupă, astăzi, circa 2 milioane de hectare), se impune a fi continuate și dezvoltate cercetările vizând optimizarea structurii arboretelor în raport cu funcțiunea amintită. 7 - Refacerea și dezvoltarea grabnică a rețelei naționale de perdele forestiere, potrivit prevederilor din Legea nr 289/2002, reprezintă soluția principală în lupta contra fenomenului de secetă. Această lege trebuie însă ameliorată pentru a deveni funcțională. 8 - Toate facultățile/specializările cu profil silvic din țara noastră sa procedeze la modernizarea cursurilor care, sub raportul conținutului, se situează la interfața relației pădure-apă, iar cadrele didactice universitare (cu deose- bire cele tinere) să fie încurajate în direcția participării la competiția națională și internațională de obținere a unor Recenzii GEO, anul I, septembrie 2003, București Semnalăm în cele ce urmează apariția unei noi și excelente reviste de informare științifică și culturală asupra viețuitoarelor, fenomenelor, istoriei și fru- museților planetei pe care trăim și pe care trebuie să o protejăm. Replică europeană a periodicului american „National Geografic”, revista GEO, publicată încă din 1976 în Germania, este adaptată astăzi, corespunzător intereselor specifice și în Elveția, Austria, Franța, Spania, Rusia și Coreea, iar din luna august și în țara noastră. Scrise cu deosebit talent și competență de reputați specialiști în domeniile abordate (geografie, geologie, geofizică, climatologie, oceanografie, ecologie ș.a.) și excepțional ilustrate de cei mai buni artiști fotografi, articolele prezentate caută să atragă atenția cititorilor în legătură cu monumentele naturii, cu importanța biodi- versității și speciile amenințate cu dispariția, cu vestigi- ile vechilor civilizații și cu cele mai modeme tehnologii, dar și cu viața personalităților și a popoarelor din diferite regiuni ale Terrei. Ediția în limba română a revistei GEO este publicată de Univers Publishing Company, București sub licența Gruner und Jahr din B. R. D. și are ca director editorial pe distinsul prof. Marcian Bleahu și ca redactor șef pe eminentul prof. Șerban Dragomirescu, ajutat de redac- torul Diana Crupenschi și secretarul de redacție Elena Vladu. După ce în primul număr al revistei s-au prezentat REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 granturi de cercetare și la abordarea, în viitoarele proiecte de cercetare, a unor teme legate de această preocupare. 9 - Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, să asigure un minimum de resurse financiare pentru ca specialiștii din țara noastă să participe la reuni- unile internaționale pe această temă (ca, de pildă, sesiu- nile grupului de lucru FAO pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane, sesiuni care se țin cu regularitate, din doi în doi ani de zile). în final s-a convenit ca dezbaterea științifică organi- zată, cu toate concluziile și propunerile sale, să fie făcută cunoscută și factorilor de decizie și să fie reflectată în paginile revistelor de profil acreditate, inclusiv prin pu- blicarea in extenso a tuturor comunicărilor. Comisia de științe silvice a Academiei Române Secția de silvicultură a Academiei de ȘtiințeAgricoleși Silvice Președinte prof. dr. doc. Victor GIURGIU membru corespondent al Academiei Române misiunea spațială pentru căutarea vieții pe Marte, expe- diția românească pe Everest, bijuteriile adâncurilor miniere, descrierea „micilor dragoni” din ordinul saurie- nilor și agitata viață a regelui Carol al II-lea al României, în numărul din luna septembrie avem ocazia să citim despre: „Competiția profeților” meteorologi în prognoza timpului (Claus-Peter Sesin), „Meteosensibilitate” (Petra Thorbrietz) și opinia cercetătorilor români asupra schimbării climei și a dis- trugătoarei tornade de la Făcăeni (Vladimir Ivanovici, Aristița Busuioc, Otilia Diaconu și Aurora Stan-Sion), Aspecte din țara Maramureșului (Marcian Bleahu), Odiseea programată a păsărilor (Uta Henschel) și Migrația păsărilor (Kiss Botond - Tulcea) și în sfârșit viața „insectelor ipocrite”, cunoscute sub numele de „călugărițe” (Claudia Hessler). După cum se vede, conținutul foarte variat al revis- tei este alcătuit în proporție de aproape 50% din intere- sante contribuții ale specialiștilor români, care uneori dublează cu succes pe acelea ale colegilor germani în aceeași materie (de exemplu, articolele privind „evoluția vremii” sau „migrația păsărilor”). Plăcută la citit, instructivă și bogat ilustrată, revista GEO merită toată atenția și poate fi colecționată cu mult folos de toți prietenii și cercetătorii naturii, ai vieții și ai istoriei, între care se numără evident și silvicultorii. Constandache, Cristinel, 2003: Ameliorarea și refa- cerea pinetelor necorespunzătoare sub raport productiv și proiectiv instalate pe terenurile degradate din bazi- nul hidrografic al râului Putna. Teza de doctorat. 51 Universitatea „Transilvania", Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere. Brașov. Urmare a despăduririlor nechibzuite și a pășunatului intensiv din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat, când depresiunea intramontană a Vrancei a constituit loc de refugiu și adăpost al populației autohtone, bazinul hidrografic al râului Putna a reprezentat, în special în ultimul secol, un grăitor exemplu al degradării și torențializării stațiunilor și un vast câmp de experi- mentare a diferitelor metode de combatere a eroziunilor mai superficiale sau mai profunde și de reconstituire a masivului forestier ce acoperea istoricele plaiuri. Pe această din urmă direcție se înscrie și cercetarea dlui ing. Cristinel Costandache, care încă de la absolvirea fa- cultății și-a dedicat întreaga activitate de la Stațiunea I.C.A.S. - Focșani, domeniului pe cât de arid, pe atât de util, al refacerii stațiunilor degradate din ținutul natal. Beneficiind de îndrumarea competentă și permanen- tă a eminentului prof. dr. ing. losif Ciortuz și a vetera- nului în materie, dr. ing. Emil Untaru, încă tânărul doc- torand a desfășurat cu răbdare și meticulozitate un studiu holistic asupra vegetației forestiere naturale, asupra naturii și intensității fenomenului de degradare a terenurilor și asupra culturilor de pin realizate de-a lun- gul timpului, dar și vătămate în mare parte de diverși factori biotici sau abiotici, din cuprinsul bazinului hidro- grafic al râului Putna; în mod special, el și-a ales cinci din cele cca. 50 de perimetre de ameliorare constituite (Andreiașu, Bârsești, Pârâul Sării, Colacu Țifești) pe care le-a examinat „cu lupa“ și în care și-a încadrat rețeaua de suprafețe de cercetare permanente și reprezentative în ceea ce privește tehnologiile de ame- najare a terenului, de pregătire a solului și de împădurire în diverse condiții staționale și de degradare a terenului și a culturilor de pin. Autorul arată de altfel, că în prezent, vegetația forestieră din bazinul hidrografic Putna ocupă 53,6% din suprafața acestuia, iar 15 - 37% din întinderea ei este reprezentată de arborete artificiale. Fără a intra în detalii, trebuie menționat că lucrarea, cuprinzând 281 pagini, o bogată bibliografie (din care 102 titluri sunt redate și în rezumatul tezei) și numeroase anexe, este structurată pe șase capitole: 1. Considerații preliminare, 2. Caracterizarea teritoriului cercetat sub raportul condițiilor geografice și al degradării terenurilor, 3. Cercetări privind lucrările executate în trecut în cuprinsul teritoriului și eficiența acestora, 4. Cercetări privind culturile de pin instalate și terenurile degradate din B. H. Putna, 5. Cercetări privind tehnica reconstrucției ecologice a pinetelor necorespunzătoare sub raportul eficienței funcționale și 6. Concluzii, reco- mandări practice și contribuții personale. Din acest ultim capitol merită reținut în primul rând, faptul că acțiunea de ameliorare a terenurilor degradate poate fi considerata încheiata în toate perimetrele de amelio- rare din B. H. Putna, folosirea culturilor de pin sil- vestru, pin negru și cătină albă fiind efectiv salutară. Având în vedere și constatându-se „de facto“ fragilitatea lor ecologică este însă deosebit de oportună atât amelio- rarea și/sau refacerea arboretelor vătămate încă neex- ploatabile, cât și substituirea cu specii de foioase mai valoroase, proprii condițiilor staționale, a pinetelor exploatabile (datorită stării precare sau vârstei atinse), respectiv reconstituirea ecologică a tipului fundamental de pădure. In acest sens, autorul face recomandările de rigoare în privința modului de completare a golurilor din arborete prin plantații în gropi, pe vetre și terase sau în pungi de polietilenă (pe terenuri puternic și foarte puter- nic erodate), ori prin semănături de timpuriu, în privința dirijării semințișurilor naturale, a fertilizării culturilor și nu în ultimul rând, în privința lucrărilor dc îngrijire și conducere a arboretelor vătămate sau cu desimi prea mari, promovându-se speciile de foioase și exemplarele cu conformație rezistentă și creșteri bune. Recomandările făcute reprezintă aproape în totali- tatea lor, contribuții originale ale autorului la rezolvarea problemei abordate, pe lângă cele privind identificarea, descrierea și cartarea tipurilor de degradare pe „unități de studiu geografic" (u.s.g.) - pentru prima dată în lite- ratura de specialitate - analiza și clasificarea tipurilor de culturi forestiere de protecție cu eficiența lor funcțio- nală, realizarea unei baze de date computerizate asupra caracteristicilor, evoluției și comportării în timp a cul- turilor forestiere de protecție din perimetrele experi- mentale studiate (bază ce va servi la monitorizarea even- tualelor procese de degradare a culturilor instalate), analizelor dendrometrice și auxometrice corelative ale pinetelor de diferite tipuri și din diferite stațiuni, în ve- derea stabilirii vârstei exploatabilității și evoluției lor structurale, formularea pentru prima dată a măsurilor necesare pentru sporirea stabilității arboretelor de pro- tecție antierozională și în special, definirea conceptului de „reconstrucție ecologică" în cazul susmenționatelor culturi. Valoroasă și interesantă în ansamblul ei, teza de doc- torat a dlui inginer Cristinel Constandache a justificat pe deplin acordarea de către Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov a bine meritatului titlu academic și va rămâne o importantă sursă practică și teoretică pentru continuarea susținută a lucrărilor de ameliorare și refacere a culturilor forestiere cu rol antierozional RaduDISSESCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 52 Aniversari Profesorul dr. ing. Rostislav Bereziuc !a 80 de ani învățământul superior forestier din țara noastră situează în grupul de elită al personalităților sale, pe cel căruia îi dedicăm aceste rânduri, la un moment aniver- sar de muncă și viață. Domnul profesor Rostislav Bereziuc s-a născut la 20 octombrie 1923 în comuna Briceni, din fostul județ Hotin, azi în Republica Moldova, într-o familie în care dragostea pentru natură se armoniza cu aceea pentru învățătură, tatăl său fiind subinginer silvic, iar mama sa învățătoare. A absolvit școala primară în comuna natală, după care a urmat cursurile Liceului „Aron Pumnul" din Cernăuți (clasele I-VII) și ale Liceului „Ion Creangă" din Bălți (clasa a VUI-a). După obținerea diplomei de bacalaureat în 1942, la Chișinău, este admis, în urma concursului, la facultatea de silvicultură a Școlii Politehnice din București, pe care, a absolvit-o, în 1947, în mod remarcabil, adică cu nota 18 la lucrarea de diplomă. Imediat după absolvire, proaspătul inginer Bereziuc Rostislav a fost angajat la Societatea „Domeniile Bucovinei" cu sediul în Câmpulung Moldovenesc. Aici, între anii 1947-1949, a participat la campania de ame- najare a pădurilor din ocoalele silvice Doma Candreni și Vatra Domei, precum și la amenajarea de drumuri pentru transportul lemnului la fabrici, în cadrul Ocolului silvic Argel. După trecerea tuturor pădurilor în patrimoniul statu- lui, devenind referent tehnic la Inspectoratul Silvic Suceava, a coordonat și controlat efectuarea tuturor lucrărilor silviculturalc din vechile județe Suceava, Câmpulung, Rădăuți, Fălticeni, Botoșani și Dorohoi, participând și la amenajarea pădurilor din bazinul Bistrița Aurie, ca șef de secție. în anul 1949, după desființarea inspectoratelor sil- vice și crearea direcțiilor silvice județene, Ministerul Gospodăriei Silvice de atunci îl transfera la Institutul de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc, unde este încadrat ca șef de lucrări la disciplina de topografie. Este începutul unei activități care a presupus, pentru tânărul inginer de atunci, un efort permanent de per- fecționare profesională pentru ca, pe parcursul următo- rilor 22 de ani, să poată parcurge toate treptele ierarhiei didactice. O dată cu comasarea întregului învățământ silvic superior din țară, în anul 1953 a fost transferat la Brașov și încadrat ca lector la fostul institut forestier, la disciplinele rolul aviației în silvicultură și topografie (1953-1956). In continuare, a activat ca șef de lucrări, în cadrul facultății de silvicul- tură la disciplinele de meteo- rologie și protecția muncii (1957-1959), la drumuri fo- restiere și protecția muncii (1959-1962); apoi, ocupă prin concurs funcțiile de confe- rențiar (1962-1971) și cea de profesor (1972-1992) la disciplina de drumuri forestiere. Din 1992 și până în prezent desfășoară acti- vitate de profesor consultant. în perioada anilor 1961-1970 a funcționat, în cumul, în calitate de conferențiar suplinitor la Institutul Politehnic București - facultatea tehnico-economică, unde a predat, în cadrul cursurilor postuniversitare, dis- ciplina „probleme noi în construcția drumurilor forestiere". Pasionat de problematica complexă a drumurilor forestiere, în anul 1962 a fost angajat, suplimentar față de activitatea dc cadru didactic, ca inginer proiectant, cu jumătate de normă, la fostul DREF Brașov, calitate în care a întocmit proiecte de execuție și studii tehnico- economice în domeniul respectiv. Activitățile didactice conduse direct sau coordo- nate de profesorul Bereziuc Rostislav s-au caracterizat prin claritatea expunerilor, spiritul ingineresc de selectare și prezentare a noțiunilor, problemelor, aspectelor teoretice și aplicative, rigurozitatea și logi- ca demonstrațiilor, eficiența procesului didactic în ansamblul său. Generații întregi de absolvenți ai fa- cultății de silvicultură, deveniți în timp specialiști re- numiți în proiectarea, cercetarea, execuția, întreținerea și exploatarea drumurilor forestiere își amintesc cu recunoștință și emoție de pasiunea cu care dânsul și-a expus și a trăit în același timp, lecțiile de curs, apli- cațiile dezbătute și rezolvate la seminarii, preocuparea pentru cultivarea calităților profesionale și a riguro- zității, calități indispensabile în activitatea inginerească de proiectare și execuție. în decembrie 1969 și-a susținut teza de doctorat în specialitatea exploatări și transporturi forestiere obținând titlul științific de doctor inginer, iar în anul 1974 a fost numit conducător de doctoranzi pentru spe- cialitatea drumuri forestiere, ulterior exploatări și transporturi forestiere, sub îndrumarea dânsului fiind REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6 53 elaborate, finalizate, susținute și acceptate 13 teze de doctorat. A fost șef al catedrei dc transporturi forestiere în perioada 1963-1972, calitate în care s-a ocupat dc realizarea unui sediu pentru catedră și a unui laborator de drumuri forestiere. Pc lângă obligațiile specifice activității de cadru didactic a mai îndeplinit o serie întreagă de atribuții științifico-metodologice ca: mem- bru în consiliul profesoral al facultății (1952-1956 și 1963-1989), membru în consiliul profesoral al Institutului Politehnic Brașov (1964-1970) și al senatu- lui Universității din Brașov (1976-1980), secretar științific al consiliului profesoral al facultății (1963- 1968 și 1977-1980), membru în comisia de examen de stat și președinte, referent oficial la peste 20 de teze de doctorat etc. Domnul profesor Bereziuc Rostislav a păstrat o legătură permanentă cu producția, participând efectiv la consfătuiri de nivel republican, precum și la ședințele Trustului de Construcții Forestiere, în cadrul căruia a funcționat, în perioada 1969-1992, ca mem- bru în consiliul de administrație. în construcția dru- mului Transfăgărășan s-a implicat major, fiind un apreciat specialist-consultant (Ordinul Muncii clasa a IlI-a). în paralel cu activitatea didactică, domnul profesor Bereziuc Rostislav a desfășurat o amplă și fructuoasă activitate științifică, concretizată în 108 lucrări științi- fice publicate în buletine științifice și reviste de specia- litate. Rezultatele cercetărilor s-au aplicat, în cea mai mare parte, în activitatea dc producție, iar unele au fost pre- luate de normativele de proiectare, execuție și întreținere a drumurilor forestiere. De menționat este și faptul că unele lucrări au fost semnalate în publicații referative de peste hotare din Franța, Anglia, fosta URSS și Germania. Unele din relațiile matematice pro- puse de dânsul au fost apreciate și preluate de spe- cialiștii din Institutul dc Cercetări din Zvolcn. Aici a participat și cu lucrări la sesiunea științifică internațio- nală organizată de Școala Superioară de Silvicultură și Industria Lemnului, în 1977, precum și la consfătuirea privind construcția drumurilor forestiere în Munții Carpați (Kosice, 1977). Pe linia colaborării externe se menționează și elabo- rarea unor materiale (individual sau în colaborare) pen- tru simpozioanele internaționale în probleme de trans- porturi forestiere de’la Miînchehof (Reinbek, 1973) și Scezecin (Polonia), precum și pentru congresele forestiere mondiale de la Ciudad de Mexico (1985) și Paris (1991). Rezultatele activității științifice, precum și expe- riența sa didactică și inginerească se reflectă, de aseme- nea, într-o bogată activitate publicistică. Pe lângă studi- ile, articolele și comunicările științifice, apărute și prezentate în diverse publicații de specialitate, profe- sorul Bereziuc Rostislav a elaborat și publicat 13 lucrări de sinteză (tratate, cursuri, îndrumare), din care 7 au fost tipărite în edituri centrale (didactică și pedagogică, Ceres, tehnică), iar restul au fost litografiate sau xero- grafiate pe plan local. Lucrările s-au bucurat de recen- zii favorabile (Revista pădurilor), fiind de asemenea semnalate peste hotare. Realizările sale științifice, tehnice și didactice îl atestă ca personalitate dc seamă în munca universitară, cu contribuții teoretice și aplicative care au îmbogățit știința și tehnica forestieră. La 69 de ani, după o carieră didactică de peste patru decenii, profesorul Bereziuc Rostislav s-a pensionat. Este un fapt de viață ca oricare altul, care consemnează doar administrativ, o anumită situație. Apreciind meritele și calitățile sale, consiliul profesoral al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere și senatul Universității Transilvania din Brașov i-au conferit calitatea de profesor consultant, înțelegând prin aceasta să-1 mențină în activitate efec- tivă, valorificându-i astfel capacitatea profesională, experiența didactică și științifică. Desigur că și în această calitate domnul profesor Bereziuc Rostislav ne onorează prin activitatea pe care o depune atât în cadrul facultății cât și la alte niveluri. în acest sens menționăm că din anul 2000 este membru titular (corespondent, 1991) al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghc lonescu Șișești". Această succintă prezentare a personalității tehnico- științifice a profesorului Bereziuc Rotislav nu poate fi încheiată iară a menționa că excepționalele sale calități dc dascăl, om de știință și inginer sunt însoțite de cali- tăți sufletești remarcabile precum: generozitate, modes- tie, disponibilitate la dialog, gentilețe înnăscută, blân- dețe, putere de adaptare la nou, exigență. în încheiere, cu respect și căldură, îi adresăm astăzi, prin intermediul „Revistei pădurilor", domnului profe- sor Bereziuc Rostislav, la venerabila-i aniversare de 80 de ani, urarea de viață îndelungată, sănătate și activitate fructuoasă, cu bucurii și împliniri frumoase. Prof.dr.ing. Valeria ALEXANDRU Prof.dr.ing. Nicolae OLTEANU Conf.dr.ing. Valentina CIOBANU 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.6