REVISTA REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICÂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC11 ANUL 114 Nr. 6 1999 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. ing. Romică TOMESCU redactor responsabil, prof. dr. Dumitru TÂRZIU- redactor responsabil adjunct, șef lucr. ing. Nicolae ANTONOAIE, ing. Robert BLAJ, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. loan CLINCIU, prof. dr. Ion FLORESCU, ing. Gheorghe FLUTUR, prof. dr. doc.Victor GIURGIU, prof. dr. Gheorghiță IONAȘCU, ing.Gheorghe LAZEA, ing. Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr .ing. Norocel NICOLESCU, ing. Dorel OROȘ, dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚÂ, ing. Leonard PĂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, prof. dr. Victor STANESCU, conf. dr. ing. Nicolac ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, ing. Anton VLAD COMITETUL DE REDACȚIE Dr. ing. Romică TOMESCU, prof. dr. Dumitru TÂRZIU, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. doc. Victor GIURGIU, dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ Redactor șef: Rodica DUMITRESCU Secretar de redacție: Cristian BECHERU CUPRINS pag. IO AN CLINCIU: Noi premise și strategii în amenajarea bazinelor hidrografice montane, pe plan european..............1 JOAQUIM SANDE SILVA: O privire de ansamblu asupra sil- viculturii portugheze.........................................7 ADAM SIMIONESCU: Evoluția dăunătorilor din pădurile României, în anii 1997 și 1998 (II) .........................13 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Insectele dăunătoare fructificației laricelui din România - răspândire geografică ..................................................20 RADU GASPAR: Cuantificarea proceselor erozionale din bazine mici predominant forestiere (II) -Metoda “încărcării limită” (M.I.L.) de evaluare a producției dc aluviuni care au ca sursă albiile și malurile afe- rente din bazine hidrografice mici predominant forestiere (partea 11)24 IONEL POPA: Model mecanic de simulare a stabilității unui arbore la acțiunea vântului (II)..................28 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI.......... .......................................33, 44 LEGISLAȚIE SILVICĂ.........................48 DIN ACTIVITATEA ICAS ..................... 51 CRONICĂ....................................53 RECENZII...................................55 REVISTA REVISTELOR.........................55 CONTENT page IO AN CLINCIU: New premises and strategies in the mountai- nous watershed management field at the European level.1 JOAQUIM SANDE SILVA: An OverView on Portuguese Forestry..............................................7 ADAM SIMIONESCU: The cvolution of the pests in Romanian forests during 1997-1998 (II) .......................13 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Cone and seed insects of the European larch in Remania - geographical dis- tribution............................................20 RADU GASPAR: The LOAD LIMIT METHOD (M.I.L.) for the evaluation of the sediment yield out of beds and afferent banks (II) ..........................................24 IONEL POPA: Physical - mathematic model for simulate the tree stability at wind action (II) .......................28 FROM THE HISTORY OF ROMANIAN SILVICULTL'RE ...................................33,44 SILVICULTURE’S LAWS ..................48 FROM THE ACTIVITY OF ICAS ............51 NEWS ................................ 53 REVIEWS............................. 55 BOOKS AND PERIOD1CAL NOTES............55 Noi premise și strategii în amenajarea bazinelor hidrografice montane, plan european în perioada 6-9 octombrie 1998, la Marienbad (Republica Cehă), s-a desfășurat cea de a 21-a Sesiune a Grupului de lucru F.A.O. pentru amena- jarea bazinelor hidrografice montane. Au participat delegați și observatori din 12 țări membre ale Comisiei Europene Forestiere - CEF (Austria, Cehia, Elveția, Franța, Germania, Italia, Letonia, Norvegia, Polonia, România, Spania și Regatul Unit al Marii Britanii), precum și observatori reprezentând 6 țări nemembre ale CEF (Japonia, Maroc, Nepal, Peru, Federația Rusă și Venezuela). Au mai fost prezenți delegați ai Uniunii Internaționale a Institutelor de Cercetări Forestiere — IUFRO, precum și reprezentanți ai Universității Națiunilor Unite din Tokio (Japonia). Fiindcă sesiunea a avut ca temă principală "Amenajarea integrată a bazinelor hidrografice" (Gestion integree des bassins versants; Integrated watersheds management) — problemă care se află, după cum se știe, în raporturi tradiționale de reci- procitate și de intercondiționare cu foresteria - autorul articolului de față (participant la sesiune) a încercat să deceleze în ce direcții se îndreaptă pre- ocupările și acțiunile din acest domeniu, în pers- pectiva primilor ani ai mileniului trei. Pentru aceas- ta, am avut la dispoziție documentul oficial elabo- rat de experți ai Organizației Mondiale pentru Ali- mentație și Agricultură - FAO (S.Borelli, 1998), care a servit ca bază de discuție în cadrul lucrărilor sesiunii; de asemenea, am ținut seama de opiniile și punctele de vedere care au fost exprimate în timpul dezbaterilor, inclusiv de către'reprezentanții oficiali ai Diviziei de Resurse Forestiere din cadrul Departamentului Pădurilor (FAO - Roma). înainte de abordarea propriu-zisă a subiectului se impune o precizare. Pentru simplificarea expunerii, vom folosi în lucrare expresia de "bazine hidrografice montane" în loc de "bazine hidro- grafice montane torențiale’’, întrucât în zonele de munte și de dealuri înalte, cu energie de relief ridi- cată (unde vara ploile sunt frecvent torențiale, iar stratul de zăpadă atinge iarna înălțimi apreciabile), toate bazinele prezintă, hidrologic vorbind, un grad mai accentuat sau mai redus de torențialitate (potențială sau declanșată), după cum sunt gospodărite și conservate apele, solul și învelișul Prof.dr.ing. loan CLINCIU - Universitatea Transilvania Brașov vegetal din cuprinsul acestora. * Problema apei privită sub dublul său aspect: cel de utilizare rațională a resurselor și cel de evitare a dezastrelor cauzate de viituri și inundații a fost, este și va fi de importanță crucială pentru dezvoltarea și progresul civilizației umane. încă din antichitate, viața oamenilor a depins de folosirea apei în diferite forme (irigații, transporturi etc.), iar în Evul mediu și Epoca modernă, pe măsu- ră ce suprafața împădurită a planetei a fost gradual redusă, relația dintre starea bazinelor hidrografice și frecvența viiturilor a început să fie remarcată și explicată*, iar necesitatea apărării localităților, drumurilor și altor căi de comunicație etc. împotri- va hazardelor hidrologice a devenit o realitate. Cu toate acestea, teoria modernă cu privire la amenajarea bazinelor hidrografice s-a închegat doar în zilele noastre. Ea avea să fie rezultatul a două procese cu derulare paralelă : pe de o parte, activitatea de restaurare a terenurilor degradate din Ălpii Franței - inițiată de această țară la mijlocul secolului al XlX-lea — și, pe de altă parte, mișcarea de “conservare a solului și apei”, care s-a declanșat în Statele Unite ale Americii, în primele decenii ale acestui secol. Este, fără îndoială, meritul Comisiei Europene Forestiere din cadrul cunoscutei organizații mondi- ale FAO, dar și meritul Grupului de lucru pentru amenajare bazinelor hidrografic montane, înființat în 1950** în cadrul acestei comisii, de a fi catalizat, conectat și internaționalizat cele două procese, prin împletirea experienței restaurării terenurilor degra- date și prin legarea tehnicilor clasice de corectare a torenților din zonele de munte ale Europei cu folosirea vegetației și cu metodele moderne de con- *în sțudiul sâu devenit clasic “Essais sur la theorie des tor- rents et des rivieres”, JULES FABRES arata, cu mai bine de două secole în urmă, cât de strânsă este legătura dintre practi- cile folosirii terenurilor din cuprinsul bazinelor hidrografice, pe de o parte, și reacția hidrologică a acestor unități naturale, pe de altă parte. **La data înființării, acest organism purta denumirea de “Grup de lucru al CEF - FAO pentru corectarea torenților și lupta împotriva avalanșelor” și avea următorul mandat : “studierea problemelor care se pun în regiunile montane din Europa cu o foarte densă populație, conservarea solului și apărarea localităților, a terenurilor cultivate, a căilor de comu- nicație și a lucrărilor hidrotehnice împotriva viiturilor torențiale și avalanșelor” REVISTA PĂDURILOR ® Anul 114 ® 1999 • Nr.6 1 servare a solului și apei, experimentate în Statele Unite ale Americii. Primele programe FAO care au inițiat și încura- jat o abordare "integrată” în realizarea proiectelor pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane s-au elaborat în urmă cu aproximativ patru decenii. Totuși, numai după anul 1970, asemenea proiecte au început să fie implementate, dar fără a fi existat - la vremea respectivă - o preocupare specială pen- tru atragerea, conștientizarea și implicarea comu- nităților locale. Doar din anii '80, proiectele orga- nismelor specializate ale FAO au început să includă și o puternică componentă socială, astfel că, numai de atunci, am putea vorbi de nașterea unei teorii a amenajării "integrate” a bazinelor hidrografice montane, în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu este mai puțin adevărat că primele principii în această problemă fuseseră formulate în anul 1970, cu ocazia celei dea 10-a Sesiuni a Grupului de lucru (Miinchen - R.F Germania), iar în inter- valul de timp care s-a scurs de atunci și până astăzi, multe dintre țările europene care au aplicat aceste principii (printre care se află și România) au reușit importante progrese tehnico-științifice și au acu- mulat o bogată experiență practică într-un domeniu de activitate care este tradițional legat de ingineria silvică și care militează în permanență pentru conștientizarea influențelor complexe ale pădurii asupra proceselor fizice și biologice ale mediului. Credem că tocmai acestea au fost rațiunile pentru care organismele diriguitoare ale Departamentului Pădurilor din cadrul FAO au considerat oportun ca teoria și practica amenajării "integrate” a bazinelor hidrografice montane să fie reevaluate, reactualizate și direcționate către țelurile și obiec- tivele ambientale ale noului mileniu. S-au dat curs, astfel, celor stipulate în rezoluția nr. 4 a Conferinței de la Strasbourg cu privire la protecția pădurilor din Europa, precum și prevede- rilor din cunoscuta Agendă 21 a Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (Rio,1992), prevederi referitoare la punerea în va- loare a zonelor montane și, implicit, la gestionarea durabilă a bazinelor hidrografice care se ali- mentează din aceste zone și care prezintă, după cum se știe, cel mai pronunțat hazard hidrologic și cea mai agresivă stare de torențialitate. Pentru a se crea cadrul dezbaterii și internațio- nalizării importanței acestor probleme, specialiștii invitați la lucrările sesiunii au acoperit o gamă foarte largă de profesii: forestieri, agronomi, ecolo- gi, geografi, climatologi, hidrologi, hidrotehnicieni, ingineri de geniu civil, manageri în domeniul pro- tecției mediului ș.a. Unii dintre aceștia au reprezen- tat organisme guvernamentale/neguvernamentale din țările membre sau nemembre ale CEF., iar alții au fost delegați din partea unor instituții, asociații profesionale, agenții sau forumuri naționale ori internaționale, profilate pe diferite aspecte privind protecția, ingineria și managementul mediului. Discuțiile care s-au purtat pe marginea temei principale a sesiunii, deși lungi și contradictorii, s-au concluzionat, totuși, că succesul în amenajarea bazinelor hidrografice din zonele de munte se află în mâna celor care dețin și/sau exploatează terenu- rile din bazine, cu condiția ca și comunitățile locale să fie atrase, antrenate și implicate în această acți- une. Prin procesul de participare "locală", colec- tivitățile umane care trăiesc și muncesc în bazinele de recepție ale văilor montane (dar și în spațiile altitudinale imediat inferioare) se organizează ele însele și, prin propriile lor autorități și instituții, sunt capabile să-și identifice nevoile și prioritățile și să contribuie (inclusiv financiar) la proiectarea, aplicarea și monitorizarea lucrărilor și activităților care sunt necesare pentru redresarea hidrologică și, implicit, ecologică, a acestor zone. Susținerea financiară a intervențiilor nu numai de către stat ci și de către administrațiile locale are, pe lângă o motivație socio-economică, și o deter- minare psihologică, de educație a populației locale, care, contribuind prin propriile ei eforturi la realizarea amenajărilor, învață, deopotrivă, să le prețuiască și să le întrețină. Dar, participarea individuală și cea locală - deși sunt esențiale - nu pot, singure, garanta succesul amenajărilor. Pot exista interese actuale sau se pot identifica interese potențiale care să fie antagonice. Trebuie create, de aceea, mecanisme și instrumente specifice pentru conectarea și armonizarea diferitelor obiective, trebuie să fie luate în analiză interesele tuturor sectoarelor economice și ale tutu- ror deținătorilor și utilizatorilor de terenuri, astfel încât, în perspectiva amenajării bazinului, soluțiile tehnice să asigure un raport cât mai convenabil între opțiunea dezvoltării durabile, pe de o parte, și gradul de acceptabilitate socială al lucrărilor de amenajare, pe de altă parte. Odată depășită această fază, realizarea obiecti- velor amenajării "integrate" este dependentă, în cea mai mare măsură, de politica de cooperare a tu- turor celor care dețin și/sau exploatează terenurile 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 © Nr.6 din spațiul bazinelor care se amenajează. Aborda- rea tradițională - bazată pe schema din figura 1 - nu este, însă, eficace în atingerea scopurilor inte- grării deoarece, lipsind liantul “interdisciplinarită- ții", cele mai multe dintre activitățile de amenajare se pun în practică în viziunea guvernului, fără ca necesitățile comunităților locale să fie luate în considerare. Fig. 1. Modelul clasic în abordarea amenajării inte- grate a bazinelor hidrografice montane (S.Borelli, 1998) De aceea participanții la sesiune și-au însușit punctul de vedere avansat de oficialii F.A.O., acela că, pentru a se realiza o integrare efectivă a tuturor intereselor, noul model de abordare (fig. 2) ar trebui să fie construit din perspectiva conștientizării de către populație a următoarelor necesități: • Soluțiile pentru amenajarea bazinelor hidro- grafice montane să fie integrate în realitățile eco- nomice, ecologice și sociale, la nivel local, zonal și național (unde este cazul, și euroregional); • Acțiunea de amenajare, în ansamblul ei, să fie generatoare de dezvoltare durabilă în plan ambiental. Fiindcă, de această dată, amenajarea “inte- grată " a unui bazin montan este privită ca rezultat al unui efort cooperativ global, rolul cheie este atribuit utilizatorilor de terenuri din bazin și se pune un mai mare accent pe colaborarea și conlu- crarea dintre acești utilizatori și ceilalți parteneri (comunitățile locale, organismele guvernamentale și neguvernamentale, agenții economici privați), încă din faza . elaborării studiilor care funda- mentează soluțiile din proiect. Printre abordările (obiectivele) tipice se numără cele care privesc: cantitatea și calitatea apei, cuantumul eroziunii și volumul de aluviuni transportat de viituri, producția de biomasă obținută în urma împăduririi sau înier- bării terenurilor din bazin, potențialul turistic și recreațional pus în valoare ele. întrucât problemele și obiectivele care nu sunt compatibile vor trebui excluse, participarea publică este esențială în această fază și ea va trebui încura- jată pe orice cale. Numai așa se poate ajunge la o armonizare a tuturor intereselor, numai astfel pot fi just evaluate costurile și beneficiile fiecărei alterna- tive de amenajare și numai printr-o asemenea ma- nieră de abordare soluțiile adoptate vor dobândi viabilitate și vor contribui la minimizarea impacte- lor adverse asupra bazinului (viiturile torențiale, po- luarea apei, sedimentarea aluviunilor etc.) și respec- tiv la maximizarea beneficiilor totale ale societății. Fig. 2. Modelul modern în abordarea amenajării inte- grate a bazinelor hidrografice montane (S.Borelli, 1998) Pe de altă parte, pentru ca amenajarea integrată a bazinelor hidrografice montane să câștige pe zi ce trece un surplus de importanță se cuvine ca valorile nonmonetare (în general) și cele ecologice și socia- le (în special) să fie tratate din ce în ce mai atent. Prin conștientizarea acestor valori, populația loca- lă și societatea civilă, în general, vor înțelege mai ușor de ce lucrările pentru amenajarea unui bazin montan trebuie să fie rezultatul unui efort coopera- tiv global, de ce este necesară aplicarea acestor lu- crări în spațiul întregului bazin (pe versanți și rețea, de la cumpăna apelor și până la confluența cu pârâul colector) și de ce acțiunea la care ne referim, în ansamblul ei, trebuie să fie pusă în slujba dez- voltării durabile din punct de vedere ambiental. Totodată, pentru ca programul de amenajare să devină unul dinamic în timp, este la fel de important ca monitorizarea lucrărilor să fie considerată ca o parte integrantă a procesului luării deciziilor, al planificării acțiunilor în viitor. Iată de ce s-a accen- tuat asupra necesității angajării și creșterii respon- sabilității guvernelor locale, a tuturor utilizatorilor de resurse naturale, a agențiilor și grupurilor de mediu etc., astfel încât, împreună cu deținătorii de terenuri și cu comunitățile locale, acestea să par- ticipe la alegerea celor mai adecvate alternative de amenajare și, să contribuie la susținerea financia- ră, la implementarea și la monitorizarea măsurilor și lucrărilor adoptate. Cele mai eficace și cu gradul cel mai înalt de viabilitate s-au dovedit a fi practicile de amenajare în care valorile moderne, ecologice și sociale, sunt REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 6 3 conectate la efectele tehnice și economice tradiționale. Informația disponibilă din acest punct de vedere este, în mod paradoxal, destul de săracă, deși multe țări europene (printre care și România) au acumulat o bogată experiență în ceea ce privește amenajarea bazinelor hidrografice mici din zonele de munte. De aceea, specialiștii prezenți la sesiune au sugerat ca printre obiectivele de perspectivă imediată să se afle și producerea, câștigarea și difuzarea acestui tip de informație, atât în timpul sesiunilor ordinare ale Grupului, cât și în intervalul dintre două sesiuni succesive. Pentru aceasta vor putea fi avute în vedere: pregătirea și discutarea unor studii de caz, vizite reciproce și schimburi de experiență, traducerea materialelor existente în limbi europene de largă circulație, activarea circu- lației informației prin intermediul poștei electronice și al Internetului etc. In sfârșit, fiindcă există (încă) o percepție dife- rită asupra conținutului unor termeni utilizați în comunicarea științifică și întrucât acești termeni aparțin unor domenii profesionale diferite, altă acțiune practică care se impune este elaborarea unui dicționar de termeni cheie în amenajarea inte- grată a bazinelor hidrografice din zonele de munte. • Perspectivele care se deschid în amenajarea inte- grată a bazinelor hidrografice montane - așa cum au fost conturate ele în paginile lucrării de față - nu sunt doar idei direcționale de elemente sau opțiuni strategice; ele sunt prefigurate și de realizări practi- ce concrete, care se înscriu deja în această evoluție. într-adevăr, nu puțini dintre reprezentanții țărilor participante la sesiune au venit cu exemple edificatoare, care atestă progresele înregistrate în ultimul deceniu, atât de către țările membre ale Comisiei Europene Forestiere, cât și de către țări care nu fac parte din această organizație, dar al căror interes pentru dezvoltarea montană durabilă (cu deosebire în spațiul bazinelor hidrografice) se află într-o continuă ascensiune. Sintetizăm, mai jos, numai câteva dintre exemplele care ne-au reținut atenția și care demonstrează în ce mod și în ce măsură s-a pus accentul pe componenta socială a amenajărilor, astfel: • Prin Centrul Internațional pentru Dezvoltarea Montană Integrată (înființat în anul 1980) s-a ela- borat și este în curs de aplicare un interesant proiect realizat cu participare internațională, care urmărește o mai bună înțelegere a corelației dintre dinamica populațiilor din bazinele hidrografice montane, pe de o parte, și dinamica proceselor și cauzelor degradării resurselor naturale din aceste zone, pe de altă parte; proiectul menționat a luat în considerare 8 țări din Hindu-Kush, regiunea Ilymalaia: Afganistan, Bangladesh, Bhutan, China, India, Myanmar, Nepal și Pakistan. • Concentrându-se pe îmbinarea dintre sistemele silvice și cele agrosilvice, autoritățile peruane în domeniul amenajării bazinelor au putut atrage și cointeresa participarea populației locale la realizarea lucrărilor din acest domeniu. • Experiența venezueleană în materie s-a dez- voltat prin eforturile de instituționalizare a unei autorități autonome în domeniul amenajării bazinelor hidrografice montane, prin cooperarea interinstituțională, prin inventarierea a 450 de bazine "cheie" la scară națională și prin coope- rarea internațională și transfrontalieră, în special cu țara vecină, Columbia. • Foarte interesantă și deosebit de convingătoare a fost videoprezentarea realizată de reprezentantul Marocului. Imaginile arătate au dovedit cum se poate câștiga încrederea populației din zonele de munte și cum comunitățile locale pot fi antrenate la materializarea amenajărilor, dacă se promovează parteneriatul cu Guvernul, cu organizațiile negu- vernamentale, cu autoritățile locale. S-a subliniat că, nu de puține ori, au existat antagonisme între interesul internațional și interesul local, în pro- movarea și derularea acțiunilor de amenajare. * Văzută din focarele noilor strategii și premise, activitatea de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale din România putem spune că s-a situat, multă vreme (1967 - 1985), la nivelul de vârf al celor mai modeme concepții europene în materie, fiind ea însăși deschizătoare de drumuri și genera- toare de noi perspective. Astfel, încă din urmă cu un sfert de secol, sub co- ordonarea regretatului profesor dr, ing. Stelian Mun- teanu (pe atunci președinte al Grupului de lucru FAO pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane), dar și cu concursul nemijlocit al unor specialiști de marcă din administrația silvică (A. Costin), din cercetare (R.Gaspar, C.Traci, E.Untaru) și proiectare (N.Lazăr, E.Cârcu, B.Alexa,F.Necula, V.Pârău ș.a.), au fost elaborate primele studii pentru amenajarea complexă și integrală a unor bazine hidrografice mici, torențiale, de la noi din țară: Doftana Ardeleană (jud. Brașov) - 1975; Lotru - 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 9 Nr.6 versant stâng (jud. Vâlcea), Schitu - Ceahlău (jud. Neamț) și Agârbiciu (jud. Cluj)- 1976; Tărlungul Superior (jud. Brașov) și intravilanul și extravilanul orașului Orșova (jud. Mehedinți) - 1977; Bârsa Superioară (jud. Brașov) și Voineșița (jud. Vâlcea) - 1980. Cum au contribuit aceste documentații la pro- movarea și materializarea concepțiilor europene noi rezultă din cele arătate mai jos: • în faza de elaborare a studiilor și proiectelor acestor amenajări au fost angrenate toate ramurile economice deținătoare de terenuri în bazin (silvicul- tura, agricultura, gospodărirea apelor); în plus, asupra necesității și oportunității aplicării soluțiilor din proiect au fost sensibilizate și organismele cu putere de decizie la nivel local. • S-a reușit o largă participare multidisciplinară (în unele cazuri, chiar interdisciplinară), cu deose- bire în etapa elaborării studiilor științifice de funda- mentare a soluțiilor din proiect (fig. 3). țc Documentații de proiectare pentru amena- 1-) jarea complexa a bazinelor torențiale Fig.3. Participarea multidisciplinară la elaborarea studiilor și proiectelor pentru amenajarea bazinelor hidro- grafice torențiale. Exemplificare pentru bazinul hidrografic al Văii Tărlungului - jud. Brașov (I.CIinciu, 1985). • La activitățile de studii și de proiectare - care s-au desfășurat prin fostul Colectiv mixt pentru a- menajarea bazinelor hidrografice torențiale* - au fost atrase numeroase cadre didactice și numeroși studenți de la Facultatea de Silvicultură și Exploa- tări Forestiere, alături de cei mai cunoscuți specia- liști din unități forestiere sau neforestiere de cerce- tare-proiectare, de producție și de execuție (fig. 4). Fig. 4. Relația învățământ - cercetare - proiectare - pro- ducție. Căile promovării și materializării ei în cadrul studi- ilor și proiectelor elaborate de către Colectivul mixt pentru amenajarea bazinelor hidrografice torențiale (I.CIinciu, 1985). • în limita fondurilor alocate (la vremea respec- tivă) de către sectorul silvic, s-a promovat o mare diversitate tipologică și constructivă a lucrărilor de pe rețeaua hidrografică torențială, astfel încât aceste lucrări să îndeplinească, concomitent cu funcțiunea principală de apărare directă a obiectivelor pericli- tate de viiturile torențiale, și o funcțiune secundară, didactico-experimentală. • Lucrările realizate cu această ocazie constituie, astăzi, un important laborator în natură destinat atât cercetării științifice cât și pregătirii practice a studenților. După anul 1989, din motive care sunt bine- cunoscute (starea economică precară a țării; ^Colectivul menționat a fost înființat din inițiativa prof.dr.ing. Stelian Munteanu și a funcționat pe lângă disciplina de Corectare a torenților de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, timp de peste un deceniu (1973 - 1985). REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 5 scăderea vertiginoasă a fondurilor bugetare alocate activităților de protecție a mediului; întârzierea elaborării unei legislații adecvate în domeniu, în condițiile diversificării formelor de proprietate asupra terenurilor; diminuarea numerică îngrijoră- toare a cercului specialiștilor etc.), amenajarea bazinelor hidrografice torențiale din România a înregistrat un recul drastic, atât pe palierul activi- tăților de cercetare - proiectare, cât și în ceea ce privește activitățile de execuție și de monitorizare. începutul de revitalizare - care coincide cu primii ani ai noului mileniu și care este datorat, în principal, creditelor externe obținute de la Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei - va putea dobândi durabilitate numai dacă prin decizii politice și strate- gice la scară națională va fi reconsiderată și re- dimensionată importanța economică, ecologică și so- cială a acestei ramuri tradiționale a ingineriei fores- tiere - amenajarea torenților. Cât privește oportuni- tatea acțiunii, ne sunt încă proaspete în memorie de- zastrele și tragediile umane pe care le-au provocat sti- hiile dezlănțuite ale naturii, în ultimii ani dc zile, cu deosebire în 1999. Ele ne-au avertizat (din nou 1) a- supra existenței unui alarmant dereglaj hidrologic pe o mare parte din teritoriul țării demonstrându-ne, fără nici un dubiu, că inundațiile, viiturile torențiale și alunecările masive de terenuri au devenit, astăzi, atât de frecvente și agresive încât - chiar și în condiții de austeritate economică - ele nu pot fi lăsate în afara sferei de decizie a clasei politice și a guvernanților. BIBLIOGRAFIE Hore Hi, S.,1998: Integrated watersheds management- concepts and approaches.Working Party on Management of Mountain Watersheds. Twenty -first Session,Marienbad-Czech Republic. C 1 i n c i u , I., 1985: Modele didactico-experimentale și de producție (realizări în domeniul amenajării torenților). Conferință susținută la Casa Universitarilor din Brașov. Manuscris. Cline iu, I., N. Lazăr. 1994: L’amenagement des bassins versants de montagne, composant de la reconstruction ecologique - forestiere de l’environnement. Lito - F.A.O. Sesiunea a 19-a a Grupului de lucru pentru amenajarea bazinelor hidro- grafice montane (Jaca - Spania). C 1 i n c i u , I., N. Lazăr, 1997: Lucrări de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale. Editura Didactică și Pedagogică, București. C 1 i n c i u , I., N. Lazăr, B. A 1 e x a , 1998: Stelian Munteanu - un mare profesor și silvicultor român, creatorul școlii românești de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale. Editura LUX LIBRIS, Brașov. Costin A., V. Oprea, 1999: Stadiul actual și de per- spectivă al lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale. în Revista Pădurea Noastră nr. 385, București. FAO, 1986: Strategies, approached and systems in integrated watersheds management. Conservation Guide nr. 14. FAO-EFC, 1998: A brief overwiew of FAO's sustainable mountain development and watersheds management activities du- ring 1996- 1998 and follow-up to Strasbourg Resolution 4. Gaspar.R., A. Costin,!. Clinciu.N. Lazăr, 1995: Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale. în Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Editura Arta Grafică,București (sub redacția V.Giurgiu). Giurgiu, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. G i u r g i u , V., 1998: Amenajarea bazinelor hidrografice în contextul dezvoltării durabile. Comunicare Ia Simpozionul “Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale în actualitate” . Academia Română, București,16 octombrie. Gbttle, A., Sene, E.H., 1997: Proiective and Environmental Functions of Forests. Proceedings of the XI World Forestry Congress, Anlalya. Volume 2. H a i g h , M. J., 1998: Restoring mountain watersheds - new technical and management directions. The 21th Session of the European Forestry Commission Working Party on the Management of Mountain Watersheds, Maricnbad - Czech Republic. M i h ai u , GH., 1998: Amenajarea complexă a bazinelor hidrografice predominant agricole. în Revista Pădurea Noastră nr. 384, București. Munte anu , S., 1975: Premise fundamentale în problema amenajării bazinelor hidrografice torențiale. în Revista Pădurilor nr.4,București. Munteanu, S., 1976: Evoluția, pe plan european, a pre- ocupărilor și concepțiilor F.A.O. în domeniul amenajării bazinelor hidrografice torențiale. în Revista Pădurilor nr. 2, București. * **, 1992: Agenda 21 a Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare. Rio de Janeiro. * **, 1997: Amenajarea bazinelor hidrografice, controlul torenților, protecția împotriva avalanșelor, refacerea terenurilor și combaterea eroziunii solurilor. în “Dări de seamă” ale celui de al 11-lea Congres Forestier Mondial. Antalya, Turcia. New premises and strategies in the mountainous watershed management field at the European level Abstract Following a short historical review of the theory of integrate watershed management at the European level, the article focuses on the premises and strategies of this activity in the first years of the following millennium. In fact, the tradițional approach, in which most of the activities are applied based on governement Vision, will be replaced by a new one, built on the following ideas and needs: • The multisectorial and multidisciplinary participation in designing, application and monitoring of all measures and interventions applied in each mountainous watershed. • The amplification of this action in ecological and social points of view and • Its correlation with the impeatives of environmental sustainable development. In this new model, the key-role is transferred to the owners, managers and exploiters of the mountainous lands; it focuses on the co-operation between these users and the other stakeholders (e.g., local communities, govemmental and non-govemmental organisa- tions, private economic agents). The article presents many examples showing the continuously evolving trend of these preocupations at the European level, as well as the fact that the integrate watershed management is already a reality in some Asian, African, and South American countries. The final part of the article includes the assessment of the Romanian preoccupations in the past 20-30 years, stressing both the successcs of this activity prior to 1990, as well as its drastical reduction in the last 10 years. Key words: mountainous watershed management, Europe, new approach. 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 6 An OverView on Portuguese Forestry* Joaquim SANDE SILVA Escola Superior Agraria, Coimbra, Portugalia Introduction million habitants, The religion is mainly catholic The Portuguese forest sector is considerably dif- ferent from the similar Romanian sector, given some remarkable basic differences. One obvious aspect is the different natural conditions of the two countries, of which the climate is the mo st important. The other differences to be pointed out are structural and cul- tural, both related to a distinct historical evolution of these two regions of Europe. These primary diffe- rences lead to completely different forest characte- ristics with different problems and different con- straints. However Romania is about to face changes which may lead to similar problems and constraints as those existing in Portugal. This article intends to describe, in very general terms, the different aspects associated with Portuguese forestry, emphasising all those which may help to reflect about the changes going on in Romania, and the official language is Portuguese. Portugal is part of the European Union since 1986 and is one of the 11 countries that have decided (and managed) to adopt the common European currency, the Euro. The climate differs from north to south and from east to west reflecting the influences of latitude and of the ocean proximity, respectively. These different influences, together with a quite diverse topography, make the Portuguese climate very variable when the country as a whole is considered, Mean annual tem- perature ranges between 9°C in the highest altitudes and 18°C in the south whereas mean annual rainfall can reach more than 3000 mm in the north-west re- gion and declines to less than 300 mm in some low- land north-east regions (Feio, 1991). However the climate is basically of a Mediterranean typc with a more or less important dry season, as represcnted by the simplified Gaussen climate diagram of a meteo- The Country rological station located 80 kilometres north from Lisbon (Figure 2). This dry season can last from one The country has a total surface area of about 92,000 sq. km (Figure 1) and a population of 9.8 *The present article is based on a lecture given at the University of Brașov, Faculty of Silvicultura and Forest Engineering in April 1999, as part of a staff exchange program between this university and the Polytechnic Institute of Coimbra/Superior School of Agricultura, Portugal. month in the mountainous north-west region up to five months in the south-east part of the country. According to Koppen’s climate classification, most of the country is included in type Cs - rainy and mo- derately warm climate with rains occuning during the winter season (Ribeiro and Lautensach, 1988). Topography is quite mountainous in the northern REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr 6 7 Figure 2: Gaussen diagram for Rio Maior (source: 33% Lnstituto National de Meteorologia e Geofisica) and central regions, reaching elevations up to 2000 m, whereas the Southern half is mainly flat or with a very smooth relief. Soils are normally poor from an agricultural point of view. They are poorly develo- ped in most part of the country but especially in the northem/central region given the complex topogra- phy and the continuous dcgradation caused by fire and poor land management. There are a high per- centage of shallow soils deriving mainly from schist and granițe but also some deriving from limestone. Some of the most common types are Lithosols, Cambisols and Luvisols, while Vertisols are quite uncommon. Land usc Some land use changes have occurred in the last decades especially due to the abandomncnt of agri- cultural land. Some of this land became uncultivatcd, with natural vcgetation substituting the previous cul- tures. Sometimes this vegetation is allowed to achieve forest characteristics but most of the time fo- rest fires make the vegetation succession to start a- gain. A high percentage of forrncr agricultural land became forestland due to the set-aside policy of non- suitable agricultural lands, supported by the Eu- ropean Union. According to EU directives, farmers are encouraged to replace poor agriculture practices by silviculture. These directives started being im- plemented after 1992 and have led to the establish- ment of afforestation programmes, which have been put into practice up to now. As a result of this recent evolution, the distribution of land use shows that forestland is now the most important category, while agricultural land is ranked second place (Figure 3). Figure 3: Distribution of surface by land uses (source: Direcțăo Geral das Florestas) dified in the last decades. Originally the forest cover was probably composed of five major oak specios (Quercus suber, Quercus rotundifolia, Quercus robur, Quercus faginea, and Quercus pyrenaica) together with a multiplicity of other species inclu- ding pines (Pinus pinaster and Pinus pinea) some broadleaves (Castanea sativa, Fraxinus angustifo- Ha, Prunus spp, Acer spp.) and some typical Mcditerranean tall shrubs (Arbutus unedo, Phyllirea spp. Crataegus monogyna, Pistacea lentiscus, Rhamnus spp. Vîbumum tinus, etc.). These species had a quite different distribution aii over the coun- try as one can notice today by observing the few semi-natural forests still left (Cruz, 1986). Early since the Iberian Peninsula started being colonised by the Romans and later by the Arabs, a continuous process of forest degradation has rcduced dramati- cally the forest cover. At the beginning of XIXth century less than one million hectares of forest was covering the Portuguese territory (Fabiăo, 1987) not only because of land clearing for cultivation but also because of a continuous process of degradation due to fire, grazing and cutting for fuel. A different trend started at the end of the last century with an increase of forest cover due to important afforestation actions implemented by the Forest Service. Maritime pine (Pinus pinaster) is the species essen- tially used. This species has continued to expand its area in the present century reaching, at the begin- ning of the 70’s, a total area of 1.3 million hectares. Presently the species is decreasing in importance due to forest fires and to the replaccment of the bumt pine forests by eucalyptus (Eucalyptus globu- lus) (Figures 4-5 and Photo 1). Forest composition Silviculture As the overall land use has changed, also the composition of the Portuguese forest has been mo- Silvicultural practices are orienlcd basically for production purposes using quite short rotations. Most 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 Figure 4: Distribution of forest surface by dominant species (source: Direcțâo Geral das Fiorestas) 1968(78 18S&35 1995 -e—Pinus pinaster o Quercizs SUief ir - Quecus rotirrffolia a EUCStVpiUS^OtUus Time Figure 5: Evolution of forest surface by dominant species (source: Direcțâo Geral das Fiorestas) of the Portuguese forests were planted or somehow artificially established with the basic aim of the pro- duction of forest goods. Nevertheless we should makc an important distinction between cork oak/green oak Photo 1. Cork harvesting forests (Quercus suber and Quercus rotundifolia respectively) and the maritime pine/eucalyptus (Pinus pinaster and Eucalyptus glohulus respectively) forests, given the completely different nature of the stands and the silvicultural practices. Maritime pine forests are basically pure, even-a- ged stands, some obtained through natural regenera- tion and others by plantation/seeding. Low thinning is the essential operation requircd for the improve- ment of stand quality and growth. The stand is clearcut at 30-40 years of age although public fo- rests may tise cutting cycles up to 80 years in order to obtain high value timber for fumiture. Pro- ductivity at 30 years of age can reach around 6-7 cu.myr’ha'1 (Alves, 1982; Silva, 1991). Maritime pine may be also used for the resin production, which can bc tapped every year or just during the last three years before the final cut of the stand. Eucalyptus is cultivated in coppicc stands with rotations of 10-12 years. During the first rotation, very few silvicultural operations are performed apari from some shrub clearing. After the first clearcut it is necessary to select the best 3-4 stems originated from sprouting and to cut the others. After 3-4 rotations, stumps are removed, the stand is replaced by a new one and a new cycle begins. Wood is essentially used for pulp production. Stand productivity at!2 years of age can go up to 20 cu.m yHha'1 in some regions (Alves, 1982). Cork oak and green oak arc the main species in the Southern half of the country. The stands are ty- pically very open with densities in mature stands of around 60 trees per ha. Contrarily to the previous two species these stands are naturally regenerated in a high percentage (Natividade, 1950). The low tree density is used as an advantage in an agroforestry System called montado. This system allow'S the coexistence of crops and trees as in many similar agroforestry systems all over the world. More com- monly the soil is cultivated for pasturc or is simply left to animals (cows, sheep or pigs) to graze the spontaneous herbs and forbs. In what conccms the silviculture, very little is normally done conceming the trees themselves, although there is a tradițional practice of pollarding the trees during their exis- tence. Trees are cut normally when they are old or when they present symptoms of an obvious decay. Otherwisc the cut of any tree is not allowed w'ithout the permission of the Forest Service, since both species arc protccted. Despite all other similarities Revista pădurilor • Anul 114 • 1999 •Nr.6 9 the production of these two species is quitc diffe- rent. Cork oak is responsible for the most important forest product of the country: cork. The bark of the trees is normally stripped every 9 years (Photo 2). This minimum delay of 9 years is strictly followed in order to allow the tree to regenerate its cork. The green oak has no other economical value than the wood from pollarding, which is very appreciated in fireplaces and as charcoal. Nevertheless it is of cru- cial ecological importance given the soil protection it provides in the dry Southern region and as an important component of the ecosystem. Forest products The importance of the different forest products reflects the importance of the different species. Cork and wood pulp from eucalyptus are the most impor- tant forest products. The production of paper has been incrcased latcly due to an increasc of industri- al capacity for transforming wood pulp. On the other hand there is an important increase of imports of wood as rough material for fumiture and carpen- try in general due to the reduction of pine forests surface. The production of resin was formerly a re- latively important activity of Portuguese pine forests. The production in 1975 was around 140 tons but in 20 years it dropped down to 40 tons (Table 1). This activity was dramatically reduced in the last years due to the increase of manpower costs, toge- ther with the existence of more competitive prices of resin imported from Brazii and China. Besides these main products we should mention as relative- ly important also the production of fruits such as pine seeds from umbrella pine (Pinus pined) and chestnuts from Castanea sativa. Table 1 Forest production in 1995. (Direcțăo-Geral das Florestas /Instituto Nacional de Estatistica) Products Quantity Unit measure Total Wood 1000 cu.m 8978 Resin 1000 t 40 Reproduction cork lOOOt 135 Pine seed 1000 t 0,7 Chestnut 1000 t 20 Forest economy Despite not bcing generally recognised as an im- portant strategic sector for the Portuguese economy as it happens in Romania for cxample, the forest sec- tor is in fact responsible for a significant fraction of the național exports (14.3 per cent). On the other hand the import of forest products only represents 2.7 per cent of the total Portuguese imports. The structure of exports and imports is shown in Table 2. If the industrial Gross National Product is conside- red, forest industry is responsible for more than 25% of the total industrial production. In 1996 around 170 000 per son s were employed by the forest sector. All these indicators show that Portuguese forests play in fact a major role in our național economy. Constraints Photo 2. Fire in a young Pinus pinaster forest The main constraints are the land ownership and the structure of private forest estates. Portugal is the European country having the highest perccntage of private forests (85 per cent). The reason for this high percentage can be partially found in the nineteenth century, right after the liberal revolution. At this time an important percentage of commu- nity land was privatised, the same thing happening with forestland bclonging to religious institutions. This 85 per cent of forestland have been divided across generations and now 82 % of the forest land plots are small- 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 er than 2 hectares (Figure 6). Table 2 Exports and imports of forest products in 1996. (Direcpăo-Geral das Florestas/Instituto Nacional de Estatistica) Exported products 10J tons 10° PTE Main market Naval Stores 38 6663 24% Germany Wood 1463 60337 42% Spain Cork 124 108545 21% France Wood pulp 1035 71302 22% Netherlands Paper 707 100994 40% Spain Furnitura - 17751 32% France Total 3367 365592 Importcd products 10J tons IO6 PTE , Main market Naval Stores 17 2110 49% Brazii Wood 1107 57667 20% Spain Cork 30 9337 75% Spain Wood pulp 115 8370 48% Finland Paper 513 108520 40% Spain Furnitura - 15595 52% Spain Total 1782 201599 1 USD = 154,174 PTE (exchange rate in 1996) 0,5 - 2 ha 36,0% > 100 ha 0,6% 50 - 100 ha 0.4% 10-50 ha 2,5% 2-10 ha 14,4% 0 - 0,5 ha 46,1% Figure 6: Distribution of forestland plots by surface classes (source: Instituto Nacional de Estatistica) The immediate consequence of this situation is a complete absence of management planning, with the exception of eucalyptus forests belonging to pulp companies and some few public forests. Also this situation constitutes a serious obstacle to law enforcement. The recent evolution of the Portuguese forest is a direct result of this situation: a high incidence of forest fires (an average of 3 per cent of forest area bums every year - Figure 7) and the consequent replacement of the previously exis- ting pine forest by illegally established eucalyptus plantations. The economical consequence of this changes are uncertain but the ecological conse- quences are disastrous since E. globulus is an exotic species, completely strânge to our ecosystems and cultivated in an intensive way. Moreover, the small landowners have no knowledge about the simplest technical rules conceming soil conservation or land- scape impact, for example. —a—Burrt area oferea Figure 7: Evolution of forest fires since 198(1 (source: Direcțăo Geral das Florestas) Another important constraint is the fact that fo- rest is not and has never been important from both cultural and political points of view. Our primitive forests were mostly constituted by small trees and shrubs, typical from a Mediterranean climate, with no potențial utility other than to be used as fuel. In this way the populations have always considered the forest more as an obstacle to cultivation and sheep breeding than as something useful. The low political profîle of forestry (Monitor Company, 1994) is just a consequence of this cultural reality. The few moments in Portuguese history when there was a real interest of govemments in conservation and improvement of forests were normally coincident with non-democratic regimes. Nevertheless we should say that the lack of a coherent and consistent forest policy since the establishment of democracy in 1974 is more a consequence of the different con- straints that we have mentioned than the original cause of present problems in forestry. Final comments Romania is now facing a period of changes as a consequence of a new political regime. Privatisation of forestland may lead to serious consequences to the forests of the country. Without a compui sory and effective intervention of the State, no matter in which form, their owners have always transformed forests in order to fulfil their own particular short- term interests. The smaller the land plot the lower is the possibility of implementing sustainable manage- ment practices. It is compulsory to the rulers to think wider and longer but it is not realistic to expect that from the individual citizens. Let’s hope that good sense will prevail in Romanian rulers or the next generations will judge their ancestors as we judge in Portugal those who made mistakes in the past which are still affecting our forest today. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 11 REFERENCES Alves, A. M.,1982: Tecnicas de produțăo florestal. INIC, Lisboa. C r u z , C. S., 1986: Algumas considerașoes sobre a vege- tațâo natural potencial. Actas do 1 Congresso Florestal Nacional, pp. 230-238. Comissăo de Coordcnațâo da Regiâo Centre, 1994: A flo- resta na Regiâo Centra. Estudos Sectoriais n" 5 C.C.R.C, Coîmbra. F a b i â o , A. M., 1987: Ârvores e fiorestas. Publicațoes Europa-Amcrica, Mem-Martins. Feio, M., 1991: Clima e Agricultura. Ministerio da Agricultura Pcscas e Alimentațăo, Lisboa. Monitor Company, 1994: Memorandum, Document n°. 3. Natividade, J.V., 1950: Subericultura. DGSFA, Lisboa. R i b e i r o , O., Lăut ensach, H., 1988: Geografia de Portugal. Edițoes Să da Costa, Lisboa. S i 1 v a , R., 1991: Tabela de produșâo para o pinheiro bravo das dunas do litoral centra. Actas do Encontro pinhal bravo, material lenlioso e resina, Coimbra, pp. 159-168. Acknowledgements: We would like to thank Dr. Noroccl- Valeriu Nicolescu for his adviscs and his translation into Romanian languagc and student Ana Salome for her help in data collection. O privire de ansamblu asupra silviculturii portugheze Rezumat Articolul reprezintă versiunea completă a comunicării prezentate de autor, M.Sc ing. Joaquim Sande Silva, lector la Escola Superior Agraria din Coimbra, Portugalia, la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, în cadrul schimbului de cadre didactice organizat sub egida programului SOCRATES-ERASMUS al Uniunii Europene în anul 1999. Portugalia, țară membră a uniunii din 1986, prezintă în general un climat mediteranean (Cs după clasificarea lui Koppen), tem- peraturile medii anuale oscilând între 9 și 18°C, în timp ce precipitațiile medii anuale variază între cca 300 și 3000 mm. Solurile caracteristice fac parte din clasele Litosoluri, Cambisoluri și Luvisoluri, în timp ce topografia este extrem de variabilă (de la munți cu altitudini până la 2000m în regiunile centrale și nordice la câmpii plane înjumătățea sudică). Pădurile portugheze, care ocupă 38% din suprafața țării, sunt compuse în special din pin maritim (Pinus pinaster, cu 31% = cca 1,3 milioane ha), stejar de plută (Quercus suber - 22%), Eucalyptus globulus (21%), Quercus rotundifolia (14%), alte specii de foioase și rășinoase ocupând restul de 12%. Arboretele sunt destinate în special producției de masă lemnoasă în cicluri relativ scurte, care variază între 10-12 ani (crânguri de eucalipt) și 30-40 ani (culturi de pin maritim). în cazul stejarului de plută, care oferă cel mai important produs de export (Portugalia deține monopolul mondial al producției și exportului de plută), ciclul de recoltare a acesteia este de cel puțin 9 ani. Pasta pentru celuloză, precum și hârtia (ambele obținute în special din lemnul de eucalipt), sunt alte produse de bază al industriei forestiere, care prezintă o balanță de plăți pozitivă și participă cu peste 25% la producția industrială totală a țării. Principalele probleme cu care se confruntă sectorul amintit în Portugalia se datorează în principal structurii proprietății asupra pădurilor, precum și fărâmițării excesive a proprietăților private. în acest sens, este de reținut faptul că, între țările comunitare, Portugalia este țara cu cel mai mare procent de păduri private (85%), 82% dintre acestea având suprafețe mai mici de 2 ha. Acest fapt face aproape imposibilă organizarea și planificarea lor amenajistică, precum și controlul aplicării legilor silvice în vigoare. Pornind de la realitatea că România trece printr-o perioadă de schimbări fundamentale, între care retrocedarea pădurilor reprezintă o componentă importantă, lucrarea se încheie cu un adevărat avertisment adresat celor care se ocupă de viitorul acestora în țara noas- tră: Este obligatoriu pentru conducătorii țării să gândească pe termen mai lung dar nu este realist să se aștepte așa ceva de la cetățenii individuali. Să sperăm că bunul simț va prevala asupra celor care conduc România altfel generațiile viitoare își vor jude- ca înaintașii așa cum noi judecăm în Portugalia pe cei care au făcut în trecut greșeli care încă ne afectează pădurile astăzi. Cuvinte cheie: silvicultură, structura fondului forestier, ecosisteme forestiere. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 6 Evoluția dăunătorilor din pădurile României, în anii 1997 și 1998 (II)* Dr. ing. Adam SIMIONESCU 1.2. Paraziții vegetali (tabelele 1, 12) constituie un grup de dăunători mai puțin răspândiți, însă importanți datorită vătămărilor pe care le produc. Tabelul 12 Paraziți vegetali. (Vegetal pests) Specia Anul mii ha % Intensitatea (%) slabă, f.slabă mijlocie puternică, f.putemică Paraziți vegetali ai frunzelor și lujerilor 1997 18,3 18,3 64,2 30,0 5,8 1998 20,2 23,8 63,0 28,0 9,0 Paraziți xilofagi 1997 77,6 77,7 66,6 29,8 3,6 1998 61,3 72,2 54,5 29,9 15,6 Antofitoze 1997 4,0 4.0 96,0 4,0 - 1998 3,4 4,0 65,8 32,7 1.5 Total 1997 99,9 - 67,3 28,8 3.9 1998 84,9 - 57,0 29,5 13,5 1.2.1. Paraziții vegetali ai frunzelor și lujerilor în majoritate s-au găsit pe foioase și mult mai puțin la rășinoase (tabelul 13). Infecțiile cu paraziții respectivi în cea mai mare parte sunt de intensitate slabă și foarte slabă (63,0-64,2%), dar și mijlocie (28,0- 30,0%), iar puternice și foarte puternice mai scăzute. Microsphaera abbreviata Pck. s-a depistat mai mult în culturile și arboretele tinere de stejar și mai puțin în cele mature. Ciuperca a preferat Quercus pedunculata, Q.pedunculiflora, Q.petraea, Q. pubescens, Q.frainetto și mai puțin Q.cerris și Q.rubra. De regulă au avut de suferit arborii defoliați, cu frunza fragedă după reînfrunzirea acestora. Pe zone geografice, Microsphaera abbreviata s-a localizat în stejăretele din centrul și vestul Transilvaniei (55,7-65,6%), Alba-Iulia, Brașov, Târgu Mureș, Satu Mare, Baia Mare, Oradea etc., Moldova (14,2-18,3%), Iași, Suceava, Vaslui, Piatra-Ncamț etc. mai puțin în Câmpia Română (8,5-12,3%), dealurile Munteniei și Olteniei (9,3-11,5%), Craiova, Giur- giu, Târgoviște, Slatina, Râmnicu Vâlcea, Ploiești etc. și mult mai puțin în Banat, (doar de 1,4%) - Timișoara, Arad, iar în Dobrogea (0,8%) - Tul- cea, Constanța. Prevenirea și combaterea făinării stejarului s-au asigurat prin tratamente chimice - în principal cu Tilt 250 CE *Continuare din Revista pădurilor Nr. 5/1999 și Bumper 250 EC (0,03%), dar și cu sulf praf (20- 25 kg/ha), sulf muiabil - Thiovit, Cosan, Kumulus (0,3-0,4%), Fadcrmorf 20CE (0,15%), Karathane LC (1 I/ha) etc, evitând astfel pagube dc importanță economică. Rhytisma acerinum (Pers.) Fr. s-a semnalat pe frunzele dc acerinee. Suprafețe mai mari cu această boală au fost în raza Direcției Alba-Iulia - unde s-a identificat și Rhytisma punctatum. La plopi pe suprafețe restrânse s-a constatat prezența speciilor de Melampsora alii populina Klcb și Marssonina brunnea (Eli et. Ev.) Magn., la răchite Fusicladium saliciperdum (AII et Tub.), iar la puieți de cireș, Coccomyces hiemalis. Culturile și arboretele tinere de pin au fost afec- tate de Lophodertnium pinastri (Schard) Chev., cât și de Dothistroma pini, mai ales cele cu desime mare. Atacul acestor ciuperci s-a semnalat mai ales în pinetclc din Moldova (61%) - Focșani, Suceava, Iași, dar și în Transilvania - Alba lulia, unde pon- derea a avut-o Dothistroma pini la Cluj, Deva, Baia Mare etc. și sporadic la Ploiești. în culturile respec- tive s-a acționat prin curățiri și rărituri, în puține situații s-a intervenit prin tratamente chimice cu Tabelul 13 Paraziți vegetali ai frunzelor și lujerilor. (Vegetal pests of leaves and stems) Specia Anul mii ha % Intensitatea (%) slabă, f.slabă mijlocie puternică, f.putemică Microsphaera abbreviata 1997 15,5 84,7 62,3 31,9 5,8 1998 17,4 86,1 62,0 28,0 10,0 Lophodermium pinastri 1997 0,5 2,8 69,8 30,2 - 1998 0,6 3,0 63,0 37,0 - Dothistroma pini 1997 0,6 3,3 80,6 19,4 - 1998 0,5 2,5 76,0 24,0 - Rhytisma acerinum (frecv.Rh.punctatum) 1997 0,6 3,3 65,2 18,8 16,0 1998 0,6 3,0 65,0 29,0 6,0 Melampsora populina 1997 0,2 0,5 85,0 15,0 - 1998 0,2 1,0 85,0 15,0 - Coccomyces hiemalis 1997 0,05 0,5 91,4 - 8,6 1998 0,1 0,5 16,0 48,0 36,0 Fusicladium saliciperdum 1997 0,05 0,5 100 - - 1998 o,l 0,5 100 - - Pucciniastrum sp. 1997 0,5 2,8 100 - - 1998 0,5 2,4 100 - Septoria parasitica 1997 0,2 1,1 100 - - 1998 0,1 0,5 16,0 48,0 36,0 Alte specii 1997 0,1 0,5 100 - - 1998 0,1 0,5 100 - - Total 1997 18,3 - 64,2 30,0 5,8 1998 20,2 - 63,0 28,0 9,0 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 13 Ridomil (0,2%), Topsin (0,05-0,1%) și alte sub- stanțe similare. Dispersat pe mici suprafețe s-au mai identificat Melampsora pinitorqua Rostr,, Coleosporium spp., Chrysomyxa rhododendri de Bary, Pucciniastrum abieti chamaenerii, Septoria parasitica, Sphaerotheca pannosa etc. 1.2.2. Paraziții xilofagi (tabelele 12,14) în majoritate sunt la foioase. Armillaria mellea (Vahl) Quel. ciupercă polifagă, deopotrivă se întâlnește pe foioase și rășinoase, atât în culturile tinere cât și arborcte de toate vârstele, inclusiv pe cioate la cele exploatate. Ciuperca are o largă răspândire, însă mai mult s-a depistat în Moldova - Iași; Transilvania - Cluj, Deva; Banat - Reșița, cât și în alte părți ale țării. în aceste zone s-a depistat în cvercinee afectate de uscare, contribuind evident la vătămarea arborilor respectivi. La intensități mari s-a întâlnit și pe puieții mai multor specii forestiere. Stejarul cu fenomen de uscare a fost afectat de Erwinia (E.valachica, E.quercicola), Ophiostoma roboris și alte specii care au contribuit la alterarea cromatică a lemnului. Asemenea situații mai frecvent s-au întâlnit în Moldova - Iași, Transilvania - Alba lulia cât și în alte zone în care la stejari se manifestă uscarea. La ulmul care încă se mai găsește în compoziția unor arborete s-a semnalat Ophiostoma ulmi. îngrijorătoare a devenit prezența tot mai frec- ventă la fag a cancerului Nectria ditissima. S-a localizat mai ales în făgetele de la limita infe- rioară a arealului acestei specii, adeseori insta- larea și extinderea infecțiilor fiind favorizate de grindină sau de sporii vehiculați de insecta Cryp- tococcus fagisuga, cât și de ploi și vânt. Răs- pândire mai mare a cancerului fagului a avut loc în Moldova (69,5-72,8%) - Iași, Bacău, Botoșani, Piatra-Neamț; Transilvania (22,9-27,2%) - Brașov, Alba lulia, Târgu Mureș și mai puțin în alte locuri - Ploiești etc. La plopi, Pseudomonas syringae van Hallf. f. populea se semnalează la plopii euramericani, afectați de uscare, din Lunca Dunării, Brăila, Calafat, Ialomița, cât și Delta Dunării, mai puțin în luncile interioare ale unor râuri din Iași, Botoșani. Dothichiza populea Sacc. et Br. și Cytospora chrysosperma (Pers.Fr.) s-au depistat la puieții de plop, de obicei de 1-2 ani cu o stare precară de vegetație din zonele Brăila. Călărași, Botoșani, Craiova etc. Atât la plopi cât și la sălci- ile din Lunca și Delta Dunării s-au identificat Grifola sulphurea (Bull) Pilat și Trametes gallica Fr.f.trogii Berk. în răchităriile mai vechi prezența cancerului Agrobacterium tumefaciens (Smith et Townsend) este tot mai frecventă. Lemnul de rășinoase, mai cu seamă molidul doborât sau rupt în proporție însemnată a fost atacat de Fomes (Heterobasidion) annosum, care contri- buie la declasarea calitativă a acestuia. Prezența pu- tregaiului se întâlnește aproape în tot arealul răși- noaselor, dar mai mult s-a depistat în doborâturile din Carpații Orientali - atât latura estică, cât și vesti- că și mai puțin în Carpații Meridionali sau în Banat. Pinul strob pe mici suprafețe a fost atacat de Cronartium ribicola Fisher, ceea ce a impus tăierea și arderea exemplarelor respective. Astfel de situații s-au depistat la ocoalele Tăuți-Măghcruș - Baia Mare, Rupea - Brașov, Cluj și Dej - Cluj, Baraolt - Sfantu-Gheorghe etc. Sporadic s-au mai identificat Melampsorella cerastii la brad, Dasycypha willkomii (Ilari.) la larice - în Oc. Azuga - Ploiești cât și Phellinus pini (Thore et. Fr). în acești ani, în rășinoasele puternic afectate de doborâturi, mai ales din zona Covasna-Ciuc-Mureș- Bistrița s-au identificat tot mai frecvent ciupercile Schizophyllum commune - specie polifagă, fiind prezentă atât la rășinoase cât și la fag, Coriolus (Trametes) hirsutus la fag, Gloeophyllum abietinum Tabelul 14 Paraziți vegetali xilofagi și alte specii. (Xilophage vegetal pests and other species) Specia Anul mii ha % Intensitatea (%) slabă, f.slabă mijlocie puternică, f.pLitemîcă Armillaria 1997 7,8 10,1 64,8 35,2 mellea 1998 5,7 9,3 21,0 2,0 77,0 Erwinia 1997 5,4 7,0 84,1 14,9 1,0 sp. 1998 0,9 1,4 76,0 22,0 2,0 Ophiostoma 1997 34,8 44,8 76,8 20,6 Nfi roboris 1998 22,2 36,2 51,0 34,0 15,0 Nectria 1997 14,6 18,8 19,1 69,5 11,4 detissima 1998 15,6 25,4 51,0 42,0 7,0 _ Fomes 1997 13,7 17,7 87,1 12,9 - annosum 1998 >5,5 25,3 75,0 23,0 2,0 Pseudomonas 1997 0.5 0,7 57,9 42,1 syringae 1998 0,5 0,8 67,0 33,0 - Dothichiza 1997 0,3 0,4 31,0 19,5 49,5 populea 1998 0,4 0.6 27,0 30,0 43,0 Cytospora 1997 0.1 0.1 60,0 40,0 - chrysosperma 1998 0,1 0,2 65,0 18,0 17,0 Grifola 1997 0,1 0,1 100 • - sulphurea 1998 0,1 0,2 100 - - Cronartium 1997 0,1 0,1 1,4 48,6 50,0 ribicola 1998 0,1 0,2 3,0 58,0 39,0 Hypxylon sp. 1997 0,1 0,1 88,0 12,0 - 1998 o,l 0,2 33,0 13,0 54,0 Alte specii 1997 0,1 0,1 32,4 67,6 1998 0,1 0,2 60,3 34,5 5,2 Total 1997 77,6 -- 66,6 29,8 3,6 _ 1998 61,3 - 54,5 29.9 15,6 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 6 și G. saepiarium pe buștenii de rășinoase din depozite și stive, Pholiota flammans în special la buștenii de brad, Hirschioporus fusco-violaceus și H.abietinus pe bușteni cu grad ridicat de umezeală. Rar s-au mai identificat Phellinus hartigii la brad, Fomes fomentarius la fag și Stereum sanguinolen- tum în unele doborâturi neexploatate etc. 1.2.3. Antofitozele sunt boli provocate de plante superioare care se hrănesc cu sărurile minerale procurate de planta gazdă. în anii 1997 și 1998 antofitozele s-au semnalat pe mici suprafețe (tabelul 15) la speciile forestiere, în general afectate de uscare și în consecință, debilitate fiziologic. Tabelul 15 Antofitoze. (Antophytose) Specia Anul mii ha % Intensitatea (%) slabă, f.slabă mijlocie puternică, f.putemică Loranthus 1997 1,0 25,0 83,1 16,9 - europaeus 1998 0,9 26,5 83,0 12,0 5,0 Viscum 1997 3,0 75,0 100 - album 1998 2,5 73,5 60,0 40,0 - Total 1997 4,0 96,0 4,0 - 1998 3,4 - 65,8 32,7 1,5 Loranthus europaeus L., în majoritate a parazitat arboretele bătrâne de stejar și gorun. Mai mult s-a depistat în zona colinară a Munteniei - Ploiești, Pitești și a Moldovei - Iași, Suceava, Vaslui, cât și alte zone din Transilvania. Viscum album, de regulă a parazitat bradul și se include în complexul factorilor care contribuie la uscarea acestei specii. în cea mai mare parte vâscul s-a semnalat în brădetele din Oc. Bozovici, Anina - Reșița, dar prezența vâscului s-a constatat și la bra- dul cu uscare din Oc. Văratcc, Târgu Neamț, Gârci- na - Neamț, cât și Oc. Marginea, Solea - Suceava etc. S-au identificat mai multe varietăți de vâsc și a- nume Viscum album var. pini ce parazitează pinul și laricele; Viscum album var. mali pc alun, anin, arțar, catpcn, mesteacăn, plop, salcâm, salcie, tei, ulm. 1.3. Mamiferele rozătoare reprezintă un procent restrâns (0,7-0,8%) în categoria factorilor vătămă- tori. Față de perioada anterioară, se remarcă o scă- dere semnificativă a dăunătorilor respectivi. în ceea ce privește intensitatea atacului predomină cea slabă și foarte slabă (tabelele 1, 16). în majoritate pon- derea o au cervidele care au vătămat mai mult cul- turile tinere de rășinoase, semnalându-se, însă roa- deri și în unele arborete tinere - mijlocii, de îndată ce acestea s-au parcurs cu tăieri de îngrijire. în această perioadă au crescut suprafețele de rășinoase vătămate de pârși, mai cu scamă în nordul Carpaților Orientali. 1.3.1. Cervidele (tabelul 16) - căpriorul (Capre- olus capreolus L.), cerbul carpatin (Cervus elaphus Erx) și cerbul lopătar (Cervus dama L.), au prejudi- ciat culturile de rășinoase prin roaderea mugurilor și lujerilor terminali și laterali ai puieților cât și călca- rea acestora. în prăjinișuri de rășinoase și chiar pă- riș, parcurse cu tăieri de îngrijire s-a constatat roa- derca și smulgerea scoarței de pe unele exemplare, în majoritate, vătămările produse de cervide sunt lo- calizate în Moldova și Bucovina (46,3-55,7%), pon- derea fiind în direcția Suceava la ocoalele de munte - Broșteni, Crucea, Pojorâla, lacobcni etc. și mai pu- țin Direcția Piatra-Neamț - Oc. Pipirig, Galu, Borca, ICAS Tomnatec ctc. Vătămări în procent mult mai scăzut s-au înregistrat și în Transilvania (23,6- 26,1%), îndeosebi la Direcția Alba lulia și la Direc- țiile Sibiu, Cluj, Brașov, Baia-Mare etc, în ultima perioadă cervidele au vătămat și culturile tinere de foioase mai ales în zonele din Câmpia Română (12,3-19,1%) Călărași, Craiova, Alexandria, Slobozia, Slatina etc. sau chiar Dobrogea (0,5- 3,5%), Tulcea și sporadic Banat - Arad. Măsurile de protecție au constat din tratarea toam- na cu repetente a puieților, cât și din folosirea pun- gilor de plastic perforate. De subliniat însă că di- minuarea unor astfel de vătămări se datorează și re- ducerii drastice a efectivelor ide vânat, la care în pe- rioada de după revoluție o contribuție nefericită a a- vut-o braconajul. Cu o iresponsabilitate de necrezut, acești răufăcători, așa-ziși „braconieri", pur și simplu în unele zone au decimat în mod barbar acest vânat nevinovat și atât de prețios în pădurile țării. 1.3.3. Mistreții (Sus scrofa Tr.) au produs Tabelul 16 Mamifere rozătoare. (Rodent mammals) Specia Anul mii ha % Intensitatea (%) slabă, f.slabă mijlocie puternică, f.putemică Cervide 1997 6,6 54,1 85,8 12,9 1,3 1998 4,8 47,1 88,0 10,0 2.0 Mistreți 1997 0,8 6,6 71,9 19,7 8,4 1998 0,7 6,9 79,0 15,0 6,0 Urși 1997 1,0 8,2 82,0 18,0 - 1998 1,0 9,8 55,0 32,0 13,0 Iepuri 1997 0,1 0,8 94,0 6,0 - 1998 0.1 1.0 100 - - Pârși 1997 0,7 5,7 79,4 11,4 9,2 1998 1.8 17,6 61,0 22,0 17,0 Șoareci 1997 1,5 12,3 53,7 46,3 - 1998 0,8 7,8 89,0 11.0 - Orbeți 1997 0,2 1.6 100 - - 1998 0,1 1.0 100 - - Animale domestice 1997 1,3 10,7 99,6 - 0,4 1998 0,9 8,8 100 - - Total 1997 12,2 81,7 16,4 1,9 1998 10,2 - 80,7 13.9 5.4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 6 15 pagube, mai ales în semănăturile directe cu ghindă cât și prin călcarea puieților, dar pe suprafețe relativ mici și mai mult de intensitate slabă. Astfel de pre- judicii s-au înregistrat îndeosebi în Transilvania (45,7-49,2%) în raza Direcției Alba-Iulia și mai puțin direcțiile Cluj, Miercurea Ciuc etc., în Moldova (28,4-31,3%), mai ales la Direcția Suceava (Oc.Breaza, Moldovița etc.), Piatra-Neamț și mult mai puțin alte zone ale țării - Direcția Târgoviște - Oc.Răcari sau Alexandria. 1.3.4. Iepurii (Lepus europaeus L.) cu totul izo- lat au produs vătămări la puieți. Scăderea îngrijoră- toare a efectivelor de iepuri a determinat ca pagubele produse de aceștia să fie reduse. Culturi prejudiciate de iepuri s-au semnalat mai mult la direcțiile Alba-Iulia, Botoșani, Tulcea etc., în majoritate fiind de intensitate slabă. 1.3.4. Urșii (Ursus arctos L.) au produs pagube în rășinoasele mijlocii și mature din Carpații O- rientali. Prin smulgerea scoarței arborilor, aceștia s- au debilitat fiziologic și cu timpul au devenit favo- rabili atacului de insecte și ciuperci. Vătămări pro- duse de urși pc suprafețe mai însemnate s-au înre- gistrat în raza direcțiilor Miercurea-Ciuc, Suceava, Târgu Mureș, Ploiești și mai reduse la direcțiile Bistrița-Năsăud, Baia Mare, Piatra-Neamț etc. 1.3.5. Pârșii (Glis glis, Muscardinus avellanarius L.) în 1998 au înregistrat o creștere apreciabilă a nivelului populațiilor, ceea ce a dus la afectarea unor arborete tinere de rășinoase, îndeosebi de molid (15-30 ani) pe suprafețe mai mari. Totodată au crescut semnificativ și intensitățile atacului (tabelul 16). Vătămările produse de pârși în majori- tate s-au înregistrat în raza ocoalelor Sângeorz-Băi, Rodna, Ilva Mică, Năsăud - Bistrița Năsăud, Broșteni - Suceava; Toplița - Miercurea Ciuc; Pipirig - Piatra Neamț etc. Măsuri speciale de protecție nu s-au luat. în schimb s-au încercat unele capcane de prindere a adulților la Ocolul Broșteni. 1.3.6. Șoarecii (Apodemus sylvaticus, Apodemus tauricus flavicollis, Arvicola terrestris L., Microtus arvalis Pali, ș.a.) s-au semnalat în culturi pe suprafețe restrânse. Prezența șoarecilor a fost mai intensă în 1997 - situație ce a coincis și cu o fructi- ficație ceva mai bogată la unele specii de stejar, cât și la fag. Atacurile de șoareci pe suprafețe ceva mai mari au avut loc la direcțiile Alba-Iulia, Brașov, Drobeta Tumu Severin, Ploiești, Sibiu etc. 1.3.7. Orbctclc (Spalax leucodon Nordm.), este prezent în culturile de foioase, instalate în teren 16 degradat la Direcția Tulcea - Oc.Măcin și mai puțin Cema - însă dc intensitate slabă și foarte slabă. Având un sistem complex de galerii subterane, nu s- a pus problema combaterii acestui dăunător, similar încercărilor făcute în pepiniere. 1.3.8. Animalele domestice - ovine, caprine, bovine și cabaline - prin pășunat neautorizat au cau- zat prejudicii culturilor forestiere. Acestea în majo- ritate au fost de intensitate slabă și foarte slabă. îm- prejmuirea culturilor respective, cât și șanțul de mi- nim sanitar au protejat culturile expuse pășunatului. 2. Dăunătorii abiotici în anii 1997 și 1998 înregistrează o ușoară creștere (16-20%), atât ca întindere cât și ca intensitate a vătămării (tabelele 1, 17). Această creștere se datorește acțiunii vântului care și în acești ani a continuat să se manifeste cu tărie, în felul acesta fiind rupte și doborâte însem- nate cantități de arbori. 2.1. Vântul și mai puțin zăpada, au afectat vege- tația forestieră pe suprafețe importante (tabelul 17). Dacă în 1997 volumul arborilor doborâți și rupți nu trece mult peste jumătate de milion metri cubi, în 1998 este în jur de 2,5 milioane metri cubi. în acest an tre- buie amintită vijelia puternică de pe data dc 2 iulie, către seară, din Carpații Orientali - mai ales latura ves- tică, adică zona Tulghcș-Toplița-Borsec-Gheorghieni - Direcția Miercurea Ciuc (1,1 milion metri cubi), cât și Mureș - îndeosebi Răstolnița, peste 120 mii mc și alte locuri adiacente și latura estică Neamț - respectiv Ceahlău, Galu, Gârcina, Bicaz (500 mii mc), precum și Suceava - Oc. Crucea - Broșteni-Doma Candreni- Cârlibaba-lacobeni etc. (160 mii mc). în același timp au fost afectate și rășinoasele din Bistrița-Năsăud, Baia Mare, Sfantu Gheorghe sau Buzău etc. Iată deci cum acțiunea vânturilor asupra fondului forestier este nefericită. Ca și în anii precedenți, mai afectate au fost arboretele mature cu vârsta dc peste 70 ani, dar n-au fost ocolite nici cele mijlocii și chiar tinere. Dacă molidișurile au avut cel mai mult de suferit, de această dată în egală măsură și bradul a fost vătămat. Asemenea situație s-a înregistrat mai ales la Neamț în raza Oc.Gârcina, unde volumul doborât, de aproape 50 mii mc, în majoritate a fost de brad, cu vârstă matură și mijlocie, dar vântul nu a cruțat nici tineretul, mai ales ccl parcurs cu tăieri de îngrijire. Dc amintit că în suprafețele respective a fost rupt și doborât chiar fagul cu vârste de peste 100 ani. Cu toate că s-a menționat localizarea geografică a doborâturilor în acești ani, totuși de precizat că pe latura estică a Carpaților Orientali în majoritate REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 Suceava - Neamț și mai puțin Bacău, rășinoasele afectate au fost în proporție de 44-45%; pe latura vestică în cea mai mare parte cu Miercurea Ciuc, Târgu Mureș, Bistrița, Sfântu Gheorghe rășinoasele au fost afectate în procent de 36-48%. Doborâturi de vânt au avut loc și în Carpații Meridionali și cei de Curbură, însă în proporție mult mai mică (6-16%) și doar până la 1% în Banat. Cu privire la exploatarea și valorificarea acestor accidentale s-au semnalat aceleași greutăți din anii precedcnți. Adică, masa lemnoasă s-a licitat cu destule dificultăți, iar exploatarea și valorificarea nu s-a efectuat în condițiile contractuale. Dcpășindu-se cu regularitate termenele stabilite, arborii doborâți și rupți au devenit favorabili infestării cu gândaci de scoarță în principal, dar și cu insecte și ciuperci xilofage. Așa că nu a fost dc mirare că în zonele afectate din 1995, cât și ulterior s-au creat focare de ipide periculoase arboretclor sănătoase limitrofe. Numărul arborilor sănătoși atacați mai ales în 1998 a crescut semnificativ față de perioada prece- dentă, ajungând la 145 mii mc. Focarele respective au fost în majoritate de 10-20 arbori la un loc, dar în zona Covasna și mai ales Ciuc-Mureș-Bistrița au ajuns la 100-200 arbori. Măsurile de protecție sta- bilite și realizate au constat din depistarea doborâ- turilor atacate, pentru ca acestea să fie exploatate și evacuate cu precădere din pădure. Totodată s-au inventariat și scos arborii pe picior atacați. Tabelul 17 Factori abiotici. (Abiotic factors) Dăunător Anul mii ha % Intensitatea (%) slabă, f.slabă mijlocie puternică, f.putemică Vânt, zăpadă (doborâturi, rupturi de arbori) 1997 173,5 55,0 39,9 26,4 33,7 1998 199,1 53,3 41,0 17,0 42,0 Secetă 1997 25,0 7,9 67,8 18,6 13,6 1998 53,1 14,2 34,9 30,3 34,8 îngheț, ger, brumă 1997 5,7 1,8 47,3 30,8 21,9 1998 11,0 3,0 45,1 34,9 20,0 Grindină 1997 3,9 1,2 62,6 25,3 12,1 1998 1,6 0,4 51,0 47,0 2,0 Alunecări de teren cu vegetație forestieră 1997 0,2 0,1 41,3 31,5 27,2 1998 0,1 - 25,0 16,0 59,0 Inundații 1997 4,6 1,5 34,6 21,1 44,3 1998 4,8 1,3 19,0 39,0 42,0 înmlăștinarea solului 1997~ 1,7 0,5 62,5 24,7 12,8 1998 1,0 0,3 39,0 41,0 20,0 Incendii 1997 0,2 0,1 94,0 2,7 3,3 1998 0,3 0,1 63,0 19,0 18,0 Exces de umiditate 1997 15,8 5,0 50,0 50,0 - 1998 12,1 3,2 45,9 35,7 18,4 Noxe industriale 1997 69,4 22,0 45,8 27,3 26,9 1998 69,2 18,5 60,0 17,0 23,0 Ploi acide 1997 15,3 4,9 34,7 26,1 39,2 1998 21,4 5,7 65,0 21,0 14,0 Scurgeri petroliere, apă poluantă 1997 0,1 - 7,4 3,7 88,9 1998 0,1 - 2,0 1.0 97,0 Total 1997 315,4 - 42,7 26,8 30,5 1998 373.8 - 45.0 21.0 34.0 2.2. Seceta, s-a manifestat mai ales în vara 1998 când temperatura acrului s-a menținut ridicată o pe- rioadă însemnată de timp, atât în zona de câmpie și coline, cât și la munte. Față de anii anteriori, cultu- rile și chiar arborctclc afectate dc secetă s-au dublat (tabelul 17). în același timp a crescut semnificativ și intensitatea în culturile afectate. Localizarea pe zo- ne geografice arată că dacă în 1997, mai mult au a- vut dc suferit culturile din Dobrogca - Tulcea (56,7%), urmate dc cele situate în Moldova și mai puțin alte părți ale țării, în 1998 mai afectate au fost culturile și arboretele din Transilvania (46,9%) și Dobrogea - Tulcea (33,5%) în celelalte regiuni in- fluența secetei fiind mai scăzută. 2.3. înghețul, gerul și bruma, îndeosebi primă- vara, dar și în toamnă, prin temperaturile negative au afectat vegetația forestieră. Asemenea situații s- au înregistrat în raza direcțiilor Alba lulia, Tulcea, Târgoviște, Piatra Neamț, Vaslui etc. 2.4. Grindina s-a resimțit mai ales în răchităriile din Alba lulia, Târgoviște, Piatra Neamț, Satu Mare, Craiova etc. De grindină au suferit și arboretele tinere și mijlocii, mai cu seamă cele formate din fag cu scoarța subțire, înlesnindu-se astfel infecțiile cu Nectria ditissima. 2.5. Alunecările de teren au fost pe suprafețe mici în raza direcțiilor Alba lulia, Târgoviște, Botoșani, Ploiești etc. 2.6. Inundațiile s-au menținut la nivel nu prea ri- dicat (tabelul 17) de 4,6-4,8 mii ha. în Tulcea și Delta Dunării au fost inundate peste 1500 ha cu vegetație forestieră (31-37% din total), iar la Ga- lați peste 1000 ha (23-24%). în 1997 în raza Di- recției Târgoviște a fost inundată pădurea pe 1391 ha (30%). în 1998 s-au înregistrat inundații în culturile și arboretele din Vaslui, Iași, Boto- șani (40%). în punctele în care apa s-a menținut mai mult timp, vegetația forestieră a suferit. 2.7. înmlăștinarea solului, de intensitate slabă și mijlocie, s-a semnalat Ia unele ocoale din Podișul Transilvaniei. Tot în Transilvania, cât și în Banat - Arad pe anumite suprafețe cu vege- tație forestieră s-a constatat exces de umezeală. 2.8. Pe mici suprafețe, atât în 1997 cât și 1998 s- au produs incendii de pădure. în majoritate acestea au fost de litieră și în bună parte au avut loc în plantații, parchete și mai puțin în arborete. Incendii s-au înregistrat aproape în toate zonele forestiere ale țării, respectiv atât la câmpie și coline, cât și la munte. în totalitate acestea s-au datorat nerespectării regulilor de prevenire de REVISTA PĂDURILOR ® Anul 114 • 1999 © Nr.6 17 către persoanele care circulă prin pădure. 2.9. Poluarea vegetației forestiere se menține la același nivel ca în perioada precedentă. Totuși în ul- timul an s-a observat o ușoară tendință de descrește- re a intensității fenomenului respectiv. Această situ- ație se explică prin închiderea între timp a unor o- biective industriale poluante, iar altele din acestea în funcțiune, s-au dotat cu filtre care rețin particulele toxice difuzate în atmosferă. Poluarea este zonală, determinată de întreprinderile chimice, metalurgice, ciment etc., care în continuare difuzează noxele în locurile respective. Se are în vedere creșterea trepta- tă a influenței gazelor de la mașini asupra mediului ambiant, mai cu seamă că majoritatea autoturisme- lor de la noi, sunt mult prea vechi. De fapt, este de- monstrat că efectul poluării este în strânsă legătură cu procesul de uscare al arborilor. Geografic polua- rea pădurilor este în apropierea surselor emanante. Majoritatea lor se află în centrul Transilvaniei (97%), din care în raza Direcției Silvice Alba lulia 80%, în bună parte aparținând de Oc. Alba lulia (cele mai multe), dar și Oc. Teiuș, cât și Oc. Petrești, Valea Ampoiului etc. Doar în proporție de 8% s-a stabilit influența poluării și la direcțiile Deva și Sibiu sau 3% la Baia Mare, iar 15% la Brașov. în continuare s-a semnalat efectul ploilor acide asupra pădurilor, tot în raza Jud.AIba - Oc. Valea Ampoiului, Alba lulia, Aiud, Teiuș etc. Scurgerile și reziduurile petroliere, cât și apa sărată s-au semnalat pe mici suprafețe la Târgoviște, Slăvești - Alexandria, Câmpina, Verbila - Ploiești. 3. Uscarea arborilor Complexul de dăunători biotici și abiotici, core- lat cu factorii climatici, îndeosebi temperatura aeru- lui și precipitațiile, cu caracteristicile stațiunii, cât și cu natura și structura arborelelor au influențat evoluția stării de sănătate a acestora. Depășirea pragului de vătămare de către unii dăunători, asoci- ată cu elemente de climă și stațiune, mai puțin priel- nice, în cazul arboretelor cu o stare de vegetație mai precară, au avut ca rezultat uscarea arborilor (tabelul 18). Față de perioada precedentă se constată o diminuare a acestui fenomen, situație care în bună parte se poate atribui refacerii echilibrului hidric, urmare a creșterii volumului precipitațiilor, cât și restrângerii activităților unor întreprinderi poluante. Suprafața pe care s-a depistat uscarea arborilor este în 1997 de 226,5 mii hectare, iar în 1998 de 167,0 mii hectare. în privința intensității uscării arborilor în majoritate, aceasta este slabă și foarte slabă, mai puțin mijlocie, iar puternică destul de scăzută. Mai afectate de uscare au fost speciile de Quercus, fiind vorba de Quercus petraea, Q.pedun- culata, Q.pedunculiflora, Q.cerris. Cel mai mult însă a suferit Quercus frainetto, care de mai multă vreme se găsește într-un evident declin fiziologic în arealul lui dc vegetație, mai cu seamă în sudul țării. Cvercineele afectate de uscare în cea mai mare parte se află în zona dealurilor subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (49-51%) în raza direcțiilor Târgu Jiu, Drobeta Tumu Severin, Pitești, Târgoviște etc.; Podișul Transilvaniei (22-24%) - direcțiile Alba lulia, Brașov, Târgu Mureș, Sibiu, Deva etc., cât și în Câmpia Română (9-11%) Craiova și în procent scăzut Slobozia etc.; Podișul Moldovei (3-4%) Iași, Piatra Neamț, Galați etc., în Banat (12-13%) - Arad, Reșița, Timișoara și vestul Transilvaniei (1-2%) Oradea, Baia Mare etc. Bradul a fost afectat de uscare, însă în proporție mai redusă comparativ cu anii precedenți. Se înre- gistrează o scădere semnificativă în 1998 a inten- sității fenomenului în majoritate acesta fiind slab și foarte slab. Geografic se menține uscarea bradului în Moldova - Bucovina (49-58%) la Suceava - Oc. Solea, Marginea și mai puțin Oc. Gura Humor, Râșca, Fălticeni etc., cât și Neamț - Oc. Văratec; urmat de centrul Transilvaniei (29-32%) direcțiile Tabelul 18 Uscarea arborilor. (Drying of trees) Specia Anul % Intensitatea (%) slabă, f.slabă mijlocie puternică, f.putemică Stejar 1997 80,7 68,0 26,0 6,0 1998 78,9 71,0 27,0 2,0 Brad 1997 5,2 54,5 36,8 8,7 1998 6,0 80,0 17,0 3,0 Molid 1997 1,0 54,0 4,0 42,0 1998 3,7 49,0 20,0 31,0 Pin 1997 1,2 51,3 31,8 16,9 1998 0,6 62,0 17,0 21,0 Fag 1997 8,0 86,8 12,7 0,5 1998 6,9 21,0 40,0 39,0 Salcâm 1997 2,5 46,1 44,9 9,0 1998 2,8 54,0 37,0 9,0 Plop 1997 1,1 34,3 27,8 37,9 1998 0,6 20,0 68,0 12,0 Salcie 1997 0,1 100 - - 1998 0,1 100 - - Frasin 1997 0,1 3,0 97,0 - 1998 0,2 92,0 8,0 - Alte specii 1997 o,l 91,5 - 8,5 1998 0,1 77,7 22,3 - Total 1997 67,8 25,6 6,6 1998 - 66,0 27,0 7,0 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 Brașov, Deva, Alba Tulia și de 10-18% în Banat - Reșița, Oc. Anina, Bozovici. De regulă arborii pre- dispuși uscării au vârsta fiziologică depășită, prezin- tă vase, vârful este aplatizat, în formă cuib de barză, iar frunzișul rărit este favorabil atacului dc insecte. Suprafața arboretelor de molid pe care s-a mani- festat uscarea a crescut, mai ales în 1998. Cele mai multe molidișuri afectate de uscare se află în Transil- vania îndeosebi în raza Direcției Alba Tulia, Oc. Cu- gir. Valea Ampoiului, Câmpeni etc.; Direcția Bistrița - Oc.Sângeorz-Băi, cât și în Moldova, Direcția Pia- tra-Neanjț, Oc. Bicaz și mult mai puțin Timișoara - Oc. Lugojel, Coșava sau Ploiești - Oc. Măneciu. în cazul arboretelor din zona Alba Tulia și Piatra Neamț pbluarca vegetației datorită întreprinderilor industri- ale care încă mai funcționează este factorul determi- nant în declanșarea acestui fenomen. Pinul înregistrează o scădere apreciabilă a suprafeței cu uscare. în procent mai mare uscarea este în Transilvania (72-93%) zonele Alba Tulia, Deva, Târgu Mureș și mai puțin Satu Mare, urmat de Direcția Piatra-Neamt - Oc. Bicaz în Cheile Bicazului. Mult mai puțin, uscarea la pin s-a înre- gistrat la Satu Mare - Borlești, Drobeta Tumu Severin - Baia de Aramă, Craiova etc. La fag s-a manifestat uscarea pe suprafețe însem- nate, mai ales în 1997, dar și în 1998, când se înre- gistrează o intensitate destul de mare. Uscări mai pronunțate la fag s-au semnalat în raza Direcției Alba lulia - Oc. Valea Ampoiului, Alba Tulia, Cugir, Teiuș etc. și mult mai puțin la Iași sau Timișoara. Uscarea la salcâm s-a menținut în limitele înre- gistrate în perioada anterioară. în schimb are loc o descreștere a intensității fenomenului, puternic și foarte puternic, fiind doar de 9% față de 12 și 31% cât a fost în anii trecuți. în majoritate uscarea la sal- câm a avut loc în Câmpia Română și dealurile sub- carpatice ale Munteniei și Olteniei, cel mai mult în zona Craiova, Drobeta Tumu Severin, Târgu Jiu, mai puțin Galați, Slobozia, cât și Alba lulia și alte puncte ale țării. în reconstrucția ecologică a acestor arborete trebuie de avut în vedere o strategie adec- vată caracteristice! biologice a acestei specii. Uscarea la plop mai pronunțată a fost în 1997. atât ca întindere cât și ca intensitate, întrucât în 1998 se constată o diminuare însemnată a acestui fe- nomen. Mai afectat a fost plopul din zona Craiova. apoi Brăila, Slobozia, Galați, Târgoviște etc. La salcie, uscarea s-a manifestat pe mici suprafețe și de intensitate slabă și foarte slabă, îndeosebi la Oc.Fetești - Slobozia. Se mai semnalează uscarea frasinului cu intensitate slabă și mijlocie din Oc. Craiova, Segarcca, Sadova, cât și a nucului - sporadic la Oc. Perișor - Craiova. La Oc. Roman - Neamț s-a constatat uscarea ulmului de intensitate slabă și mijlocie. în zona Timișoara s-au mai identificat uscări la li- nele esențe moi și tari, toate însă de intensitate slabă. * în concluzie, starea de sănătate a pădurilor din România în 1997 și 1998 poate fi apreciată ca bună, cu toate că în unele zone diverși factori vătămători au fost prezenți pe unele suprafețe. Faptul că în ulti- mul deceniu ponderea în combaterea omizilor defo- liatoare au avut-o preparatele biologice (de tip Ba- cillus thuringiensis), iar dintre insecticide - dimi- loizii cu pronunțat caracter selectiv, a contribuit la refacerea echilibrului ecologic din păduri. Totodată a crescut mult influența factorilor limitativi, mai cu seamă a entomofaunei folositoare. în felul acesta se apreciază că aplicarea lucrărilor de protecție s-a încadrat în conceptul de luptă integrată în păduri. The evolution of the pests în Romanian forests during 1997-1998 Abstract During 1997-1998, the Romanian forests were affected by the action of the pests under a percentage of 28%. The intensity of the pests attack was mostly low and very low (64.4 - 71. 4%), medium and high being registered on a low scale. The actions for protection in order to avoid damages, important from the economic point of view represented 10-15%. Among the damaging factors, the biotic ones had been very important (79.0-82.5%), and cspecially the insccts, while the abiotic factors repre- sented 15.5-21%, especially due to the action of the wind and snow, through the breaking of the trees. According to the evolution from the latest years, the defoliator caterpillars were registered under a high percentage (62.1 - 62.2%). further the gradations of Tortrix viridana, species of Geometridae and Lymantria dispar, reaching 96.5-97%. The inseest, offir-trees' bark were registered under a percentage of 21.7-23.8%. During these years, the protection actions and measures comprised integrated and biological tnethods, the Chemical ones, being reduecd, thus achieving the concept of integrated fight in the forests. Further these measures, the health state of the forests in Romania may be considered good. Key words: integrated and biological methods, good state of the forests REVISTA PĂDURILOR » Anul 114 • 1999 • Nr. 6 19 Dr. ing. Nicolai OLENICI Facultatea de Silvicultură Suceava Ing. Valentina OLENICI Stațiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc De asemenea, este de menționat faptul că în conuri s-au observat relativ frecvent și larve Earomyia, menționate uneori în literatură ca dăunător, dar care - după observațiile noastre - sunt în mod obișnuit prădătoare și numai arareori rod și semințe. Speciile cu cea mai largă răspândire sunt Strobi- lomyia spp., Resseliella skuhravyorum și Retiniape- rangustana , întâlnite în aproape toate punctele din țară de unde s-au recoltat conuri (tabelul 2). De ase- menea, este foarte probabil ca și Spilonota laricana să se întâlnească pretutindeni acolo unde este larice, ea fiind semnalată atât la altitudini joase (Hcmeiuși - Bacău, Săcuicni - Bihor etc.), cât și la altitudini mari (Colțul Roșu, Zaganul, Piatra cu Apă). Faptul că nu s-a constat prezența acestei specii în toate punctele se datorează - cel mai probabil - proporției reduse a conurilor vătămate de către aceste dăună- toare. Astfel, la Vatra Domei, nu s-au constatat conuri infestate în 1996 și 1997, dar specia a fost semnalată în zonă de către Peiu & Nemeș (1968). O situație similară se pare că are și Asynapta laricis, care - deși nu a fost găsită în toate loturile de conuri, Tabelul 1 Speciile de insecte dăunătoare conurilor și semințelor observate în conurile de larice european din România și părțile de con pe care le atacă Insectele dăunătoare fructificatiei 9 laricelui din România - răspândire geografică 1. Introducere Dăunătorii fructificatiei laricelui (Larix decidua Mill.) din țara noastră au fost studiați doar în ulitmul timp și rezultatele publicate până în prezent se referă în special la unele aspecte de biologie, ecolo- gie, importanță economică și la unele modalități de depistare și de combatere (Olenici, 1990, 1991a; 1991b, 1992, 1994, 1997; Olenici et al., 1997). în mai mică măsură se cunoaște care este răspândirea acestor specii în plantajele sau în arboretele de larice. Dc aceea, scopul acestei lucrări este de a prezenta informațiile la zi cu privire la acest aspect. 2. Materiale și metode dc cercetare în vederea stabilirii speciilor de insecte ce vată- mă fructificația laricelui și a răspândirii lor, s-au re- coltat conuri în diferite stadii de dezvoltare din plan- taje, rezervații de semințe, arborete naturale și - mai rar - arbori izolați. în majoritatea cazurilor s-au pre- levat cel puțin 100 de conuri din minimum 3-5 arbori. Parte din conuri s-au analizat prin desfacerea solz cu solz și observarea la binocular a ouălor, larvelor sau urmelor de atac din conuri, iar o altă parte s-au pus la creșteri în vederea obținerii de insecte adulte. Identificarea speciilor în diferite stadii sau după caracteristicile atacului s-a făcut pe baza descrierilor din literatură (Skrzypczynska, 1975a; 1975b; 1975c, 1977a; 1977b; Roques, 1983; Roques et al., 1983; 1984; Olenici, 1990; 1994). 3. Rezultate și discuții Datele din tabelul 1 arată că în România sunt prezente aproape toate speciile de insecte dăună- toare fructificatiei laricelui observate în conurile de larice din Europa (Stadnitkii et al, 1978, Roques, 1983; Skrzypczynska, 1984; Roques & Hir- schheydt, 1990; Da Ros, 1997). Fac excepție Exa- pate duratella Hcyd., răspândită numai înAlpi (Roques, 1983) și Strobilomyia sibirica Michelscn, specie răspândită în nordul Europei și în Siberia (Michelsen, 1988). Specia de Eurytoma obținută din semințe de larice de la noi este foarte probabil Eurytoma bouceki , dar ea necesită a tî verificată. Specii’ Părțile de con pe care le atacă Ordinul LEPIDOPTERA Familia Tortricidae Spilonota laricana Hein. bracteele și solzii ovuliferi Zeiraphera diniana Guenee bracteele și solzii ovuliferi Cydia illutana (H. - S.) semințele și solzii ovuliferi Retinia perangustana (Snellen) semințele și solzii ovuliferi Familia Pyralidac Dioryctria abietella (Den. et Schiff.) solzii ovuliferi și semințele Ordinul DIPTERA Familia Anthomyiidae Strobilomyia infrequens (Ackl.) semințele și solzii ovuliferi Strobilomyia laricicola (Karl J semințele, solzii ovuliferi și axul conului Strobilomyia metania fAcklJ semințele și solzii ovuliferi Familia Cecidomyiidae Asynapta laricis Skrz. solzii ovuliferi și indirect semințele Resseliella skuhravyorum Skrz. semințele și solzii ovuliferi Ordinul HYMENOPTERA Familia Eurytotnidae Eurytoma sp. semințele Familia Torymidae Megastimus pictus (Forst.) semințele Notă: Identificarea speciilor de Strobilomyia a fost făcută de către dr. Alain Roques de la Stațiunea de Zoologic Forestieră Ardon din Franța; Resseliella skuhravyorum și Retinia peran- gustana au fost identificate de dr ing Igor Ccianu. Pentru prima dintre aceste specii corectitudinea identificării a fost confirmată de dr. doc. Malgorzata Skrzypczynska de la Academia Agricolă din Cracovia, Polonia, iar pentru a doua de dr. A. Roques. 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.6 probabil și datorită momentelor diferite de recoltare a conurilor - s-a întâlnit de la altitudinea de 200 m până la 1700 m. în schimb, Dioryctria abietella și Megastigmus pictus s-au întâlnit în conurile de larice doar la altitudini joase și mijlocii. Nu este exclus ca aceste specii să fie prezente și în alte locuri dintre cele menționate în tabelul 2, și ele să nu fi fost depistate, fie datorită momentului la care s-au recoltat conurile, fie datorită modului în care s-au realizat unele loturi de conuri, respectiv fără a secționa semințele. Cydia illutana (care nu este trecută în tabelul 2) a fost găsită - deocamdată - în stadiul de larvă doar în conuri de la Rupea și Mihăiești (Fumicoși), dar ea este cu certitudine mai răspândită, fiind capturată la cursele feromonele utilizate pentru testarea diferi- ților atractanți sexuali (pentru Cydia strobilella, Cydia illutana și Retiniaperangustana} în plantajul de la Săcuieni - Bihor, la Câmpulung Moldovenesc și în Călimani (Olenici et al., 1997). Celelalte specii au fost foarte rar întâlnite, astfel încât deocamdată nu se poate trage o concluzie certă cu privire la răspândirea lor. în ce privește dominanța speciilor, în cele mai multe cazuri studiate s-a constat că Resseliella skuhravyorum este specia ce infestează cele mai multe conuri și cu numărul cel mai mare de larve. în situațiile când frecvența conurilor infestate este redusă, se găsesc - de regulă - 3 - 10 larve/con, dar atunci când sunt infestate 80 - 100% din conuri, număml mediu de larve/con poate fi de 30 - 50 sau chiar peste 100. în astfel de condiții s-au constat va- lori maxime dc peste 200 larve/con (în 9 conuri din 99 culese la Hemeiuși - Bacău în 14 și 21.05.1995) cu o maximă absolută de 292 larve/con, valoare ce este de peste două ori mai mare decât maxima sem- nalată în literatură până în prezent, respectiv de 135 larve/con (Da Ros, 1997). în ce privește muștele din genul Strobilomyia este de menționat faptul că în multe cazuri nu s-a putut identifica cu precizie specia care a infestat co- nurile, deoarece Ia data recoltării conurilor nu s-au mai găsit decât urmele de atac. în asemenea situații, conurile cu axul ros de anthomiide s-au considerat a fi infestate de Strobilomyia laricicola, iar celelalte două specii au fost luate în calcul împreună. Obser- vațiile efectate pe conuri recoltate în 1993 la Săcuieni - Bihor sugerează însă faptul că prezența galeriei în axul conului nu este un criteriu sigur de separare a speciilor după caracteristicile atacului. Astfel, 20,7% din conurile recoltate la 6.05 erau infestate cu ouă de anthomiide (numai S. metania}, iar din conurile recoltate la 28.05 și 10.06, mai mult de jumătate (50,9%) erau atacate de anthomiide, 38,8% având axul ros. Aceste observații conduc la concluzia că, cel puțin în anumite condiții, și cele- lalte specii dc authomiide penetrează axul conului și sapă o galerie în lungul acestuia, ca și S.laricicola. Cu toate acestea, se apreciază că în complexul de anthomiide dominante sunt speciile S.melania și S.infrequens, Strobilomyia lariciocla, deși a fost găsită în peste 50% din locurile investigate, infes- tează - de regulă - mai puțin de 10% din conuri, și numai arareori până la 25% din conuri, cu un număr de 1 - 2 ouă, respectiv larvc/con, confirmându-se faptul - cunoscut din literatură - că specia este rela- tiv rară la altitudini joase și mijlocii, în timp ce cele- lalte două specii infestează în multe locuri 25 - 50% sau chiar până la 75% din conuri. Și în cazul acestor specii, la o frecvență redusă a conurilor infestate co- respunde un număr redus (1 - 2) de ouă (larve)/con, însă în situațiile în care cele mai multe conuri sunt infestate se pot găsi 3-6 ouă (larve)/con sau chiar mai mult. în 1995, la Săcuieni - Bihor, în condițiile unei producții slabe de conuri, au fost infestate de către aceste două specii toate conurile și s-au găsit până la 17 ouă/con, media fiind de 8,8 ouă/con. Retinia perangustana a infestat - în cel mai multe locuri în care a fost depistată - mai puțin de 10% din conuri, cu 1 - 2 larve/con, dar în unele puncte (Hemeiuși, Valea Iui Ștefan, Fumicoși, Ruda) peste 50% din conuri, cazuri în care s-au observat și câte 5-7 larve/con. Spilonota laricana, o altă specie cu o constantă ridicată, infestează aproape pretutindeni mai puțin de 10% din conuri și în toate cazurile în care s-au găsit larve a fost doar 1 larvă/con. Ponderea conurilor infestate de celelalte specii și numărul de larvc/con sunt destul de variabile de la un punct la altul și de Ia un an la altul. Astfel, Me- gastigmus pictus, o specie în general destul dc rară, a fost găsită în mai puțin dc 10% din conuri la Mar- ginea, Cărbunar - Baia Sprie, Baciu - Cluj și Avrig, dar în peste 75% din conuri la Rupea și Fumicoși - Mihăiești. La Hemeiuși - Bacău a infestat între 25 și 50% din conuri în unii ani, dar au fost și ani în care nu s-a găsit deloc în conuri. In mod similar, Di- oryctria abietella s-a găsit în mai puțin de 10% din conurile dc la Cărbunar - Baia Sprie și Rupea, dar în peste 25% din conurile de la Hemeiuși - Bacău. Deși datele de care dispunem în prezent cu privire la răspândirea dăunătorilor fructifîcației REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 21 Tabelul 2 Răspândirea speciilor de insecte dăunătoare conurilor și semințelor de larice din România ullltuAiMli îi djU ' Marginea, 1,12C, 481 m; 22.02.1988; 24.07.1997 1987 1996 + Si ■ B + + 4- Gura Humorului, plantajul Păltinoasa; 540 m; 1989, 1996 1989 1996 4- + + 4- 4- 4* 4- Tomnatic, VI, cca,700 m 1993 + + + 4- 4- 4- Pojorâta; Fundu Moldovei; cca. 800m, 14.06.1997 1997 4- 4- 4- 4- Vatra Domci, arbori din parc, cca. 800 m, 1996-1997 1996- 1997 + 4- 4- 4- 4- Ceahlău, 1,64 - Pialra cu Apă, 1600-1700 m; 24.08.1995 1995 + 4- + 4- 4- 4- Gârcina, plantajul Gârcina; 23,07.1997 1996 + 4- 4- Fântânele, plantajul Mărcești 1320 m; 7.06.1989 1989 + 4- 4- + 4- ICAS Hemeiuși-Bacău, plantaj larice 180-200 m, 1987-1997 1987- 1997 + + + 4- + 4- 4- 4- 4- 4- + Măneciu, IX, 10C-Zaganul, 1350-1500 m; 27.07.1995 1995 + + 4- 4- 4- 4- Sinaia, V, 13C, 1500 m; 26.07.1995 1995 4- 4- 4- 4- Rupea, plantajul Rupea, 490- 560 m; 1987-1988 și 17.07.1998 1987- 1998, 1998 + + 4- 4-^ 4- 4- 4- 4- Avrig, plantajul Avrig, 577 m; 29.07.1989 1998 + 4- 4- 4- ICAS Mihâieșli, plantajul Valea lui Ștefan, 490 m; 28.07.1989 1989 + 4- 4- 4- 4- ICAS Mihăiești, plantajul Fumicoși, 490 m; 28707.1989; 18.07.1998 1989 1998 + + 4- 4- 4- 4- ICAS Mihăieșli, plantajul Ruda, 580 m; 27.07.1989 1989 4- 4- 4- 4- 4- Horezu, plantajul Ciocâltea Slătioara, 550 m; 30.07.1998 1998 4- 4- 4- 4- Hațeg, plantajul Cârletea, 420 m; 12.08.1998 1998 + + Baia de Arieș, 1,33C-Colțul Roșu, 1250 tn; 22.07.1995 1995 + 4- 4- + 4- Cluj-Napoca, plantajul Baciu, 510-540 m; 25.07.1998 1998 + 4* Zalău, plantajul Românași- Zalău, 320 m; 17.07.1998 1998 Săcuieni-Bihor, plantajul Pucioasa, 163 m 1993- 1995 4- + 4- 4- 4- 4- Ocolul silvic Sângeorz Băi, 20.07,1987 1987 4- 4- Baia Sprie, plantajul Cărbunar, 260 m; 18.07.1998 1998 + 4- 4- 4- 4- 4- 4- 4- Notă: Spl - Spilonota laricana; Zd - Zeiraphera diniana', Rp - Retinia perangustana', SI - Strobilomyia laricicola; Sm - Strobilomyia melania; Si - Strobilomyia infrequens; Rsk - Resseliella skuhravyorum; Al - Asynapta taricis; Eur - Eurytoma sp: Mp - Megastigmus pictus. laricelui sunt destul de sumare, acestea indică faptul că frecvența cea mai mare a dăunătorilor se înre- gistrează în plantajele mai în vârstă, urmate de arboretele mature și pe ultimul loc se situează plan- tajele tinere sau plantajele în vârstă, dar care nu au fructificat decât în ultimii ani, plantaje în care pro- cesul de colonizare a început recent. Pentru prima categorie de plantaje, cele mai concludente exemple sunt: Hemeiuși - Bacău, Săcuieni - Bihor și cele trei din cadrul ocolului silvic Mihăicști, iar pentru ulti- ma categorie plantajele: Ciocâltea Slătioara - Hore- zu, Avrig, Grâcina și Pălti- noasa - Gura Humorului. în acest ultim caz este de men- ționat faptul că investigațiile efectuate în 1987 - 1989 nu au pus în evidență decât prezența lui Megastigmus pictus, pentru ca în 1996 să sc constate prezența aproape a tuturor dăunătorilor aso- ciați fructificați laricelui. în rândul plantajelor în vârstă, instalate din 1966 - 1969, sunt și unele în care dăunătorii specifici fructifîcației sunt mai slab reprezentați, cum ar fi plantajele de la Cârletea - Hațeg și de la Rupea. Lipsa unor dăunători, respectiv pro- centul redus de conuri infes- tate cu alți dăunători se poate datora - în aceste cazuri - difi- cultăților de colonizare (de exemplu lipsa unor arbori maturi sau a unor arborete mature infestate cu dăunătorii respectivi la o distanță care să permită infestarea prin migrare sau fructificații con- stant reduse, care nu permit dezvoltarea unor populații mari de insecte), ori diferitelor intervenții în plantaj (de exemplu tratamente pentru combaterea dăunătorului Co- leophora laricella Hb.). 4. Concluzii Conurile de larice sunt vătă- mate în țara noastră de 12 specii de insecte care se regăsesc și în alte țări din Europa. Cele mai răspân- dite sunt cele trei specii din genul Strobilomyia, Resseliella skuhravyorum și Retinia pe- rangustana.Ca dominantă, pe primul loc se situează cel mai adesea R. skuhravyoru, apoi speciile de Strobilomyia. în complexul de anthomiide, predo- mină speciile S. melania și 5. infrequens. Frecvența cea mai mare a dăunătorilor se înregistrează în plan- tajele mai în vârstă care fructifică de mult timp, 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 6 urmate de arboretele mature și pe ultimul loc se situează plantajele în care procesul de colonizare a început relativ recent, respectiv plantajele tinere sau cele în vârstă care nu au fructificat decât în ultimii ani. Această situație parc a sc datora condițiilor cli- matice mai favorabile din zonele în care sunt amplasate plantajele, precum și faptului că - prin structura lor caracteristică - plantajele asigură hrana necesară insectelor asociate fructificatiei, aproape în fiecare an, la un nivel destul dc ridicat. BIBLIOGRAFIE Da R o s , N, 1997: Biologie et impact des insectes spe- ciltses dans l’exploitation des cones de meleze, Larix decidua Mill., et du sapin de Douglas, Pseudotsuga menziesii (Mirb.) Franco, cn Italie. These de biologie animale, Universite d’Orleans, 123 p. M i c h e 1 s e n , V., 1988: A world revision of Strobilomzia gen. n.: the anthomiid seed pests of conifers (Diptera: Anrhomiidae). Sistematic Entomology, 13: 271 - 314. O 1 e n i c i, N., 1990: Contribuții la cunoașterea dăunăto- rilor fructificatiei laricelui european (Larix decidua Mill.) în România. Revista Pădurilor, 3 -4: 160 - 165. O 1 e n i c i, N., 1991a: Cercetări privind posibilitățile de protejare a fructificatiei laricelui (Larix decidua Mill.) împotri- va insectelor prin stropiri foliare. Sesiunea științifică “Pădurea - patrimoniu național”, 30-31.05.1991. Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, p. 35 - 40. O 1 e n i c i, N., 1991b: Unele aspecte privind atacurile cauzate de insecte asupra conurilor și semințelor de larice. Sesiunea științifică “Pădurea-patrimoniu național”, 30- 31.05.1991. Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, p. 41 - 46. Olenici, N., 1992: Stern injection of dimethoatc for control of European larch (Larix decidua Mill.) cone and seed insects. In: DeBarr, G. L. Roques, AA. Sun, J.H. and Turgeon, J.J. (eds.). Proc. Cone and Seed Insect Working party Conf. (IUFRO S2.07-01), 4th, Neijing and Harbin, 1992. Athcns, GA: USDA For. Serv. Southcast For. Exp. Stn. (Sub tipar). O I e n i c i, N., 1994: Observații privind unele aspecte de biologic a dăunătorilor Retina perangustana Snellcn. Analele Universității “Ștefan cel Mare” Suceava. Secția Silvicultură, voi. I, p. 29 - 33. O 1 e n i c i, N., 1997: Rclationship between development of Larix decidua seed cones and the time of colonization by insects. In Battisti, A and Turgeon, J.J. (eds.). Procccdings of the 5,h Cone and Seed Insects Working Party Conference (IUFRO S7.03-01), Scptcmber 1996, Monte Bondone, Italy. Padova: Institute of Agricultural Entomology, University of Padova, p. 157 - 172. Olenici, N., Roques, A., Oprea, I., O 1 e n i c i , V., T ă u t a n , L., și C h i s , V., 1997: Cercetări privind feronomii lepidopterelor conofage de importanță eco- nomică din România. în Giurgiu, V. (cd.): Silvologie, voi. II Editura Academiei Române (Sub tipar). Pe iu, M. și Nemeș, L, 1968: Tortricidae (Lepidoptera) noi pentru fauna României. St. și Cerc. Biol. Seria Zoologie, București, T. 20, Nr. 2: 99 - 106. P u 1 k k i n e n , M., 1989: The distribution and ecology of the Strobilomyia flies (Diptera, Anthomyiidae) infesting larch seed and cones in Finland. Ann. Ent. Fenn., 55: 41 - 47. R o q u e s , A., 1983: Les insectes ravageur de cones et graines de coniferes en France. Paris: INRA, 135 p. Roques, A. și Hirschheydt, J., 1990: Contribution â la connaissance de la faune entomologique des cones du meteze en Suisse. Bul. Soc. Entom. Suisse, 63: 105 - 114. Roques, A., Martinez.M. șiDelplanque, A., 1983: Les Dipteres Anthomyiidae du geme Lasiomma Stein, ravageurs des cones ct graines du meleze d’Europe (Larix decidua Mill.) cn France. I. Taxonomic et repartition. Z. ang. Entomol. 95: 429 - 439. Roques, A., R a i m b a u I t, J., P. și Delpl anque, A., 1984: Les Dipteres Anthomyiidae du genre Lasiomma Stein, ravageurs des cones gt graines du meleze d'Europe (Larix decidua Mill.) en France. II. Cycles bilogiques et degâts. Z. ang. Entomol. 98: 350 - 367. Skrzypczynska, M., 1975a: Resseliella skuhravyorum n. sp. (Diptera, Cecidomyiidae) reared from larch cones. Polskie Pismo Ent. 45: 147 - 150. Skrzypczynska, M., 1975b: Eurytoma bouceki n.sp. (Hymenoptera, Eurytomidae) reared from seeds of the European larch - Larix decidua Mill and the Polish larch - L. polonica Rac. Polskie Pismo Ent. 45: 151 - 159. Skrzypczynska, M., 1975c: Eurytoma bouceki n.sp. (Hymenoptera, Eurytomidae) its stages of development, biology and economic importance. Z. ang. Entomol. 79, 2: 204 -213. Skrzypczynska, M., 197577a: Petrova perangus- tana Snellean (Lepidoptera, Tortricidae), szkodnik nasion i szyszek modrzewi w polsce. Polskie Pismo Ent., 47: 117 -121. Skrzypczynska, M., 19757b: Asynapta laricis n. sp. (Diptera, Cecidomyiidae) reared from larch cones. Polskie Pismo Ent., 47: 185 - 188. Skrzypczynska, M., 1984: Insects of cones and seed of the European larch, Larix decidua Mill., and Polish larch, L. polonica Rac., in Poland. In H.O. Yates III (ed.): Porceedings of the Cone and Seed Insects Working Party (S2.O7-01 IUFRO) Conference, Southeast. For. Exp. Sta. Asheville, N.C., U.S.A., p. 6 - 14. S t a d n i t k i i , G., V., I u r c e n k o , G., L, S met anin, A., N., G r e b e n s c i k o v a , V., P. și P r i b i I o v a , M., V., 1978: Conifer cone and seed pests. Moskow. Lesn. Prom. St., 168 p. (Traducere din limba rusă de H.O. Yates III). Cone and seed insects of the European larch in Romania - geographical distribution Abstract In Remania, the cones of the European larch (Larix decidua Mill.) are damaged by 12 insect species that appear in other European countries too. The three species of genus Strobilomyia as well as Resseliella skuhravyorum and Retinia perangustana have the largest distribution. R. skuhravyorum is the dominant species most often. It is followcd by Strobilomyia spp. Within the group of cone magoots, dominant are 5. metania and 5. infrequens. The highest frcquency of insect pests is recorded in the oldcst seed orchards that produced cones long time ago, then in the mature larch stands and the lowest frequency is recorded in the seed orchards that produced cones only during the last ycar. This situation seems to be determinated by the more favourable climatic conditions within the areas where seed orchards have been established, as well as by the characteristic genetic structure of the seed orchard that allows a perma- nent cone production providirif sufficient food for cone and seed isects. Key words: European larch, cone and seed insects, geographical distribution REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 0 Nr.6 23 Cuantificarea proceselor erozionale din bazinele mici predominant forestiere (III) Metoda “încărcării limită” (M.I.L.) de evaluare a producției de aluviuni care au ca sursă albiile și malurile aferente din bazine hidrografice mici, predomi- nant forestiere (partea a II-a)* Dr. ing. Radu GASPAR Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice 5. Efectul principalilor factori morfo-hidro- logici asupra proceselor erozionale Procesele erozionale sunt determinate de un nu- măr mare de factori, variabili în timp și spațiu și a- flați în relații dc influențare reciprocă; din acest mo- tiv, identificarea acestor factori și separarea efecte- lor lor constituie probleme a căror rezolvare aparți- ne viitorului. în această situație, pe lângă unii factori dc care s- a ținut seama la precizarea parametrilor hidrologici și a capacității surselor de aluviuni, au fost luați în considerație, cu rezerva cuvenită, următorii factori: panta albiilor (avută în vedere și la precizarea CUS), debitul curentului de apă și adâncimea acestuia, coeziunea rocilor, compoziția granulometrică a alu- viunilor, unele caracteristici morfologice ale albi- ilor, volumul viiturii și concentrația aluviunilor în curentul de apă. Efectele acestor factori au fost exprimate prin coeficienți, din care unii au fost con- siderați aproximativ constanți pentru toate seg- mentele de rețea, iar alți variabili. Calculele se fac în funcție de o viitură caracteri- zată printr-un volum și un debit mediu ponderat, o granulometrîe a aluviunilor și o morfometrie a albi- ilor, date, j 5.1. Coeficienți constanți pe bazin 5.1.1. Coeficientul K^z < 1,0. Acesta redă efectul de reducere a capacității erozive a curentului pe care îl are coeziunea rocilor în care se include și solul. Coeficientul Kcz a fost corelat cu textura solurilor din bazin (stabilită în funcție de proporția argilei). Efectul “coeziunii” se reduce pe măsură ce crește viteza (de- bitul), fiind tradus prin mărirea coeficientului (efectul fiind nul la KqZ - 1,0), care variază între o valoare minimă (adoptată la debitul maxim, mediu, anual QM c și una maximă (corespunzătoare debi- tului maxim cu probabilitatea de 1%, Qmax l%) •Continuare din Revista pădurilor Nr. 5/1999. (Tabelul 3). La alte valori ale debitului maxim, QM, cuprinse între cele două valori specificate mai sus, coeficientul Kcz se obține prin interpolare. 5.1.2. Coeficientul Kd 5 1,0. Acesta este egal cu raportul dintre masa aluviunilor antrenate și masa lor totală, corespunzătoare probei de aluviuni pe baza căreia s-a întocmit curba granulometrică. Se disting: o valoare punctuală, Kd, care revine la un debit Q și o valoare medie pe viitură, Kd .corespun- zătoare debitului mediu al viiturii, Qw, ponderat cu volumele de apă, AW. Coeficientul Kd = f(d) se citește pe curba granulometrică în dreptul diametru- lui aluviunilor, d(mm), calculat cu formula (11), în funcție de viteza V (formula 6) determinată în secți- unea de închidere a bazinului, în funcție dc debitul mediu ponderat, Qw, care corespunde la valoarea cea mai mică dintre debitul de vârf al viiturii (QM ) și debitul la care sunt antrenate practic toate aluviu- nile (Qd95- formula 12). Pentru simplificare, se poate adopta Qw egal cu 0,4 din valoarea QM sau din Qd95 (din cea mai mică valoare, QM sau Qd95). Se disting două situații: 4)Qm < Qd95_______ în acest caz: Kd = Kd (21) Coeficientul Kd se citește pe curba granulometri- că (v. fig-1); Kd = fi(d); d= V=f3(Q=0,4 Qm). b) Qm > Qd95_ în acest caz: Kd=l-y(l-Kd) (22) în care Kd = fi(d); d= f2(V); V=f3(Q-0,4 Qd95), iar 7 este egal cu raportul dintre volumul părții de viitură având debite Q < Qd95 și volumul total al vii- turii. în cazul viiturilor monoundă, se poate adopta: y = (Qd95 / Qm )°’65 (23) 5.1.3. Coeficientul Kem. Acesta redă efectul de micșorare a debitului de aluviuni din secțiunea finală a rețelei hidrografice, prin stocarea pe parcurs 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 a unei părți din volumul aluviunilor în tranzit, datorită unor caracteristici morfologice ale bazinu- lui (confluențe, coturi ale albiilor, lungimea traseu- lui, schimbări de pantă etc.). Coeficientul Kc m (de efluență a aluviunilor) se aproximează cu formula: Kem = [(1-0,01 S0’33) IB°<05 0,985Da O,99Dc]0’5 < 1,0 (24) în care S < 2000 ha și JB sunt suprafața și respectiv panta medie a bazinului, Da-densitatea conflu- ențelor din bazin, egală cu numărul ramificațiilor minus una, împărțit la 0,0ÎS; Dc - densitatea coturilor rețelei hidrografice; Dc = nc/La, unde nc și La (km) sunt numărul coturilor talvegului* principal și respectiv, lungimea acestuia. 5.1.4. Coeficientul Kg. Acesta exprimă efectul compoziției dimensionale a aluviunilor (sintetizată de curba granulometrică) asupra capacității de an- trenare și transport a curentului. Coeficientul Kg poate fi calculat cu formula (25) dedusă (Gaspar, 1995) prin prelucrarea datelor experimentale obți- nute de M.Hănger (1975) și de Smart și Jaeggi (1983): z xo.w (25) < ^30 ’ ) în care d90 (mm) și d30 (mm) sunt diametre ale par- ticulelor, egale cu deschiderea orificiilor ciurului prin care poate trece 90% și respectiv, 30% din masa probei de aluviuni, iar d1T1 (mm) este diametrul mediu al particulelor. Valorile d90 și d30 se citesc pe curba granulometrică (v. fig.l), iar valorile dm se calculează. 5.1.5. Coeficientul Kh. Acesta depinde de adâncimea maximă a curentului în timpul viiturii considerate, până la care malurile sunt supuse ero- ziunii directe, și de adâncimea medie a curentului. Dacă se notează cu Kp coeficientul de trecere de la debitul maxim cu probabilitatea de 1% la debitul maxim cu probabilitatea p% (v. “metoda suprafeței active”, R.P, nr.3/1997, pag.40, tabelul 1) și admițând Kh = 1,0, pentru Kp =1,0 (care corespunde debitului maxim Qmax 1%) și dacă stratul total scurs, hs < hs 30 10/d (stratul total scurs la ploaia “standard” cu durata dc 30 min. și probabilitatea de 1%; vezi M.P.A., R.P.nr 2, pag. 16, tabelul 2), Kh se obține cu formula: Kh =Kp°>467 (26) *Coturi care sunt semnificative și se pot identifica pe pla- nul de situație al bazinului la scara 1:5000. Valoarea Kh;M, la viitura medie anuală (la care se realizează debitul maxim convențional, mediu anual, Qm c an’,a care coresPund valorile p% = 40%** și Kp = o’10),. calculată cu formula de mai sus, este egală cu 0,341. Admițând ca limită minimă Kp = 0,10 (și respectiv Kh - 0,341), în situațiile în care hs > b ,n lv , valoarea Kh se calculează cu formula: 3,0 V,L /O 7 „ e*1 +0.341(1,(27) în care Kp = QM^Qmax,l% dacă debitul maxim QM > Qmax,l% ȘÎ respectiv, dacă Qm Qmax,l%: Kp = 0,1+0,9 (QM- QM,c,an)/(Qmax,l% ’ OmaJ * 0’’ în care: QMc>an se obține cu formula (14), iar Qmax,l%’ conform 3.l.c.). 5.1.6. Coeficientul Kq. Acesta redă efectul debi- tului Q asupra capacității de eroziune și transport a curentului. El ia valori în limitele domeniului 0,10 Kq > 1,0. Valoarea minimă revine la Q < QM,c,an> iar valoarea maximă la = Qm,1%,st Ș* Poate fi determinat cu formula: Kq = (Qm : Qm,i%,st)x (29) în care este debitul maxim al viiturii conside- rate, iar QM,1%,ST ’ debitul de referință care se pre- cizează conform 3.2.f). Exponentul x este precizat in tabelul 3, in funcție de granulometria aluviunilor și respectiv, de textura solurilor din bazin. 5.1.7. Coeficientul Kw < 1,0. Acesta exprimă e- fectul mediu pe durata viiturii pe care îl are volumul de apă scurs de la începutul viiturii, până la un mo- ment dat, asupra potențialului de eroziune, precizat înainte de viitură, care se reduce treptat, pe parcur- sul acesteia. în cazul unei viituri dc volum W (m3): Kw = (5hs S)a 0,30 (la valori J > 0,30 se consideră valoarea Fj pentru J = 0,30); exponentul a este dat dc relația:a = 0,891 (1+1,05J) (34) Valoarea Fj = f(Jm), respectiv, Fm este inclusă în CUS (v.4.2.). 5.2.2. Coeficientul T (de antrenare a aluviu- nilor). Acesta redă efectul de reducere a capacității de eroziune a curentului pe care îl are creșterea con- centrației aluviunilor într-o secțiune a curentului. El poate avea expresiile: a) în secțiunea aval (2) a unui segment: (Pv + Pr) : PL (35) b) Medie pe un- segment: 26 ^l-ÎPy +0,5p0 +pa r) : pL (36) c) Medie pe întreg bazinul: Tb = S'P - a ■ eST : Ea • eSȚ (37) în care: pv este încărcarea medie a apelor cu a- luviuni provenite de pe versanți; pr - încărca- rea apelor cu aluviuni provenite de pe rețeaua hidrografică din amonte; p0 - încărcarea cu aluviuni provenite de pe segmentul considerat (la apă limpede); pa>r - încărcarea cu aluviuni provenite de pe segmentele direct afluente; a ■ eST - volumul aluviunilor erodabile în condiții standard de pe fiecare segment; pL - încărcarea limită a curentului (formula 43), în secțiunea aval (2) a fiecărui segment. 6. Dinamica proceselor erozionale și calcu- lul producției de aluviuni 6.1. Dinamica încărcării curentului. Calculul se face pe segmente de rețea, din amonte spre aval. Curentul de apă format pe un segment prin reunirea apelor provenite de pe versanți, de pe afluenți și din precipitații directe, declanșează pe segment procese erozionale care suplimentează cu valoarea pr0 încăr- carea cu aluviuni datorată versanților (pv) și aflu- enților, inclusiv segmentul amonte de pe același talveg (pa r), rezultând încărcarea provenită din albii și maluri (pr) și totală (p): Pr "Pa,r +Pr,0 (38) P=PV +Pr (39) în care pv se poate preciza cu ajutorul metodei care se aplică în cazul versanților (Gaspar, 1993 - 1997); Pa,r arc expresia: pa,r = Spr(a) • sa : sr < pL (40) unde pr(aj este încărcarea din segmentele direct aflu- ente, având suprafața bazinului dc recepție sa (ha); sr (ha) este suprafața bazinului de recepție conside- rat (receptor), iar pL - “încărcarea limită” definită prin relația (43); pr0 - încărcarea cu aluviuni rezul- tate din segmentul considerat este maximă la apă limpede (p=0) și se reduce pe măsură ce crește con- centrația aluviunilor.pr 0 = A1’ Po - Pl (41) unde, T coeficientul de antrenare, are expresia (36), iar p0 - încărcarea cu aluviuni provenit din segmen- tul considerat, se obține cu formula: Kh • (a P.- ' ~s (42) REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 unde Kb are expresia (32), a eST (m3) - volumul erodabil în condiții standard de pe segment (CUS, precizat la 4.2.), s(ha) - suprafața bazinului de recepție al segmentului; pL este “încărcarea limită”, în condițiile datezi poate fi calculat cu formula: P^Fj-K^Kg-Kq^-Cb (43) unde F2 are expresia (33) calculată în secțiunea 2 (aval) a segmentului, Kd, KG și Kq sunt precizate la 5.1.2., 5.1.4. și respectiv, 5.1.6., iar CB se obține cu formula: CB = Kd • KG • Kq (44) Formula încărcării pL a fost stabilită ținând seama de determinările experimentale ale lui M. Hanger (1979) care o condiționează de pantă, gra- nulometria aluviunilor și debit. După stabilirea nivelului la care se evaluează pro- ducția de aluviuni (anual, la viitura generată de ploa- ia cu durata de 24 ore și probabilitatea de 1 % etc.) se determină încărcarea apelor cu aluviuni de pe ver- sanți (pv) și se calculează coeficienții de la 5.1. și coeficienții globali KB și CB. Calculele se fac pentru precizarea încărcării pr (vezi formula 38), datele fiind înscrise sistematic într-un tabel cu 11 coloane, în- cepând cu numărul curent al segmentelor de rețea [1], la fiecare segment fiind specificate: suprafața ba- zinului de recepție aferent, s (ha) [2]; volumul unitar erodabil, a • eST (m3), conform 4.2. [3]; coeficientul F2, conform 5.2.1., în secțiunea aval [4]; încărcarea limită, pL, formula (43) [5]; încărcarea p0 (formula 42) [6]. în coloana următoare [7] se specifică numerele segmentelor afluente. In continuare se iau în considerare mai întâi segmentele fără afluenți, apoi segmentele cu afluenți, care nu fac parte din tal- vcgul principal și în final, segmentele de pe talvegul principal. Se calculează în continuare, parametrul pai, formula (40) [8], coeficientul T , formula (36) [9], parametrul pr0 ,formula (41) [10] și în final, pa- rametrul pr [11]. Din examinarea tabelului astfel în- tocmit, rezultă segmentele pe care se produc eroziu- ni sau depuneri și cele aflate într-un echilibru relativ. 6.2. Evaluarea producției de aluviuni. Fiind cunoscute în fiecare secțiune suprafața bazinului aferent, s (ha), stratul scurs, hs (mm) - unic pentru toate secțiunile, și încărcarea apei cu aluviuni provenite din zona rețelei hidrografice (pr) se poate calcula volumul aluviunilor evacuate printr-o secți- une (care delimitează un bazin de suprafață s, ha), cu formula: Yr=10 • hs ■ s • pr (45) Dacă se calculează, “volumul unitar erodabil” a • eST = CUS (m3) dintr-un sector de bazin sau din întreg bazinul, și valoarea medie a coeficientului de antrenare, , cu formula (37), producția de aluvi- uni se poate obține cu formula de mai jos: Y = 10 ■ hs • CUS - Kb • (46) în cazurile în care pentru un bazin dat se cunosc valorile CUS și medie anuală și la viitura cu pro- babilitatea de 1%, producția de aluviuni se poate ob- ține la orice viitură, cu formula (46), fiind necesar, în prealabil, să șe determine prin interpolare valoarea Tb, fără să se parcurgă întreg lanțul de segmente*. NOTĂ: Bibliografia este publicată în Revista pădurilor nr. 3-4/1998 pp.72-74 ♦Formulele (45) și (46) au aceeași structură, întrucât pr = CUS • KB - T : S, iar formula (46) se poate scrie sub forma: CI Pi .Yr^-hs-S.^-KBv- = lO-hsSPr IJ The LOAD LIMIT METHOD (M.I.L.) for the evaluation of the sediment yield out of beds and afferent banks Abstract The LOAD LIMIT METHOD is recomanded for the small watersheds (S<2000 ha). The volume of alluvia, wich result out of beds and afferent banks, evacuated out of watershed, in a medium year (Yr or a flood generated from a rainfall with: t (min) - dura- tion and p% - probability (Y, lpO/o) is calculated in fonction of four factors: a) The net storm rain (total): hs>an, or b) The global coefficient. KB = KqZ ■ Kd ■ Ke m • KG ■ Kh • Kq ■ Kw, the effect of: the sediment’s cohesion (Kcz); the dimensions of the sedimenta (Kd); the geomotphologic “accidents” (Kg m); the mccanichal composition of the sediments (KG); the depth of water in phannel (Kh); the maximum discharge (Kq) and the volume of flood (Kw), c) The “reduction coefficient of water erosion capacity”, ^fțp), where p=Y/W (Y is the sediment yield and W is the volume of flood); d) The “alluvia unitary sources capacity” (CUS) for KB= 1.0; h, =0.1 mm and 'P=1.0. For the determination of the hydrologic parameters it is used “The Potențial of Accumulation Method” (Gaspar, 1997 a) for hs and W, and “The Active Surface Method” (Gaspar 1997 b,c) for Qmax .The “alluvia sources unitary capacity” (CUS) is esta- bilished for every segment of the channels network in fonction: of the area and the depth of the channels (banks), of the litologie, of the vegetation and of the hydrotehnic works. The calculation is possible in two variante: 1) Compute the alluvia load in water (pr) in successively segments of channels net- work; in the end it results in the “control section” of watershed the sediment yield: Yr=10 hs S prfmal, where hs is in mm and S in ha; 2) Compute directly the sediment yield with the formula: Yr = 10 hs • KB ■ KPb- CUS, where hs (mm), Kn, 'Pb and CUS (m3) are above explained. Key words: small watersheds, torrents control, sedimentyield. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 « 1999 • Nr6 27 Model mecanic de simulare a stabilității unui arbore la acțiunea vântului* (II) Ing, Ionel POPA Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc 3 Simularea stabilității arborelui pe modelul mecanic în regim static Acceptând simplificările inerente unui model teoretic, comportamentul sistemul reprezentat de un arbore supus la acțiunea vântului, poate fi analizat prin simularea dinamicii modelului mecanic în re- gim static propus. Dată fiind complexitatea deosebit de ridicată a interacțiunii dintre un arbore și masele de aer, pre- cum și marea variabilitate a parametrilor biometrici și staționali, aceste simulări ne pot oferi informații pertinente, numai, asupra direcției și ponderii para- metrilor biometrii ai arborelui în momentul total de răsturnare aplicat acestuia. Obiectivul urmărit prin intermediul acestui model teoretic este de a pune în evidență modul în care principalii parametrii dendrometrici ai arbore- lui influențează rezistența la vânt a acestuia, și nici într-un caz de a oferi valoarea absolută a vitezei cri- tice a vântului pentru a determina ruperea trunchiu- lui sau dezrădăcinarea arborelui, în acest scop s-a introdus noțiunea de coeficient de risc, CR, dat de relația: tului la nivelul superior al coronamentului de 25 m/s. O primă analiză vizează ponderea pe care o are forța vântului și greutatea arborelui (a fusului, res- pectiv a coroanei) în momentul total de răsturnare a- plicat arborelui. Se consideră un arbore cu următorii parametri biometrici: h - 20 m; db - 0,20 m; lc -10 m; dc - 4 m. Ponderea procentuală a fiecărei componente pe tronsoane de lungime 0,5 m este redată în figura 7. Se constată că aproximativ 95% din momentul de răsturnare este indus la nivelul coroanei arbore- lui, înregistrându-se o scădere a ponderii momentu- lui de răsturnare indus de către greutatea arborelui și o creștere semnificativă a momentului de răsturnare indus de forța vântului ca urmare a creșterii vitezei vântului și prezenței unei suprafețe de intercepție relativ mare. în prima parte a fusului, respectiv până la nivelul coroanei, forța vântului este foarte redusă datorită suprafeței de intercepție foarte mică reprezentată de fusul arborelui. Unul dintre principalii parametri biometrici de apreciere a stabilității unui arbore vis-â-vis de vânt și zăpadă este indicele de zveltețe. Acest indicator este utilizat adesea drept criteriu de analiză a rezis- tenței unui arbore sau arboret la acțiunea perturba- unde CRj reprezintă coeficientul de risc pentru situația i; MRj - momentul total de răsturnare în situația i; MRr - moment total de răsturnare de referință. Au fost luați în calcul următorii parametri de sta- bilitate: înălțimea arborelui - h ; indicele de zveltețe h/db; indicele de coronare - lc/h; indicele de lăbărțare - dc/h; indicele coroanei Vdc- întLimti foi) Toate simulările s-au rea- ,-------------------------------------------------------—--------------------------------------. . Mut dt gnauut rusului Bl It ommt indus dt gitutstes toissasl aMwnent Mus de lom vi Mu Ml I lizat pentru o viteză a vân- 1---------------------------------------------------------------------------:----------------1 _______________ ____ Fig. 7 Ponderea forței vântului și a greutății arborelui în ♦Continuare din Revista Pădurilor nr. 5/1999 momentul total de răsturnare 28 REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 toare a factorilor abiotici reprezentați de vânt și zăpadă. Considerând un arbore cu lc - 0,5 h și dc - 0,2 h, în urma simulărilor efectuate s-a obținui următoare repartiție a coeficientului de risc (CR - 1 Iddfceît de svefcet* (H) Fig. 8 Influența indicelui de zveltețe asupra stabilității arborelui pentru iz - 100) (fig. 8): Din analiza rezultatului simulării se desprins următoarele concluzii: • coeficientul de risc crește o dată cu creșterea înălțimii, tendință accentuată pentru indici de zvel- tețe ridicati; • coeficientul de risc crește odată cu creșterea indicelui de zveltețe, situație mai evidentă la înălți- mi mari; • riscul cel mai marc se înregistrează la înălțimi peste 20 m și indici de zveltețe mai mari de 120. Lungimea coroanei, respectiv indicele de coronare ne oferă informații asupra po- ziției centrului de aplicare a forței totale de răsturnare. Direcția de influentă a acestui » > parametru asupra stabilității globale a arborelui se observă prin simularea în condițiile următoare (dc - 0,2 h, iz - 100, CR - 1 pentru lc/h - 0,8): Prin simulare pe modelul mecanic în regim static s-a obținut un coeficient de risc ridicat pentru indici de coronare cuprinși între 0,45 și 0,75. Stabilitatea ridicată a arborilor cu o lungimi ale coroanei foarte mari sau foarte mici, exprimată prin coefi- cienți de risc reduși, își găsește explicația, în prima situație datorită coborârii centrului de apli- care a forței totale de răsturnare, iar în situația a doua ca urmare a reducerii suprafeței de intercepție a maselor de aer și a greutății coroanei. Variația coe- ficientului de risc în raport cu înălțimea se menține relativ lineară pentru toate categoriile de indici de încoronare. Diametrul coroanei influen- 2 țcază în mod direct suprafața de intercepție a curenților de 5 00 aer de către arbore. Simulând ,g pe modelul teoretic propus ® pentru un arbore cu parametrii g biometrici lc - 0,5 h, respectiv q 100 iz - 100, CR - 1 pentru dc/h - 0,2, se obține (fig. 10). ojo ’ , „ v . O data cu creșterea indicelui de lăbărțare se constată o creștere a coeficientului de risc, tendință mai accentuată pentru înălțimi mai mari de 15-20 m. Creșterea coeficien- tului de risc o dată cu creșterea înălțimii este confir- mată și în această situație, relativ accentuată la indi- ci de lăbărțare de peste 0,25. Stabilitatea unui arbore supus acțiunii maselor de aer nu este determinată de acțiunea separată a para- metrilor biometrici ai acestuia, ci de rezultanta interacțiunii dintre toți parametri sistemului. Simularea influenței singulare a unui parametru bio- Ri?unul left iOG‘033 EJO.Î3-0J 20-5'0.75 ^Q.75-1 531-135 Fig. 9 Influența indicelui de încoronare asupra stabilității arborelui REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 29 Fig. 10 Influența indicelui de lăbărțare a coroanei asupra stabi- lității arborelui metric asupra momentului total de răsturnare ne oferă o imagine asupra modului în care acesta poate crește sau micșora rezistența arborelui. Elaborarea unui model integrat de stabilitate luând în calcul influența concomitentă a tuturor parametrilor biometrici s-a procedat la simularea pe modelul mecanic teoretic a tuturor situațiilor posi- bile, respectiv s-a variat: * înălțimea - h - de la 10 la 40 m; • indicele de zveltețe - iz - de la 50 la 140; • indicele de coronare - l^h - de la 0,1 la 1,0; • indicele de lăbărțare - dc/h - de la 0,05 la 0,45. Viteza vântului la nivelul superior al coronamen- tului s-a adoptat egală cu 25 m • s'1. Coeficientul de risc egal cu 1 s-a ales, în cadrul fiecărei înălțimi, pentru cazul în care indicele de zveltețe este egal cu 100, indicele de coronare egal cu 0,8, iar indicele de lăbărțare egal 0,2. în urma simulării au rezultat 27900 cazuri posi- bile, iar în urma eliminării valorilor extreme (coefi- cient de risc mai mare de 10) au rămas valide un număr de 27410 situații. ' Modelul integrat de estimare a coeficientului de risc s-a obținut printr-o ecuație de regresie lineară multiplă cu un coeficient de determinare R2=0,723, având forma: CR = -0.0358 ■ h + 0.0106 ■ — - 0.1717 ■ — + 7.2943 ■ — Ă h h Pentru stabilirea unor clase de risc s-au estimat coeficienții de risc pe baza modelului integrat, iar prin intermediul analizei statistice de clasifi- care ierarhică, K-Means Cluster, s-au stabilit trei clase de risc: • clasa de risc scăzut - 0 < CR < 1,2; • clasa de risc moderat 1,2 < CR < 2,4; • clasa de risc ridicat - CR> 2,4. Schematic, coeficientul de risc se determină după algoritmul (fig. 11). 4 Concluzii Elaborarea unor sisteme silviculturale, dife- rențiate pe zone de risc, de minimizare a efec- tului negativ al doborâturilor produse de vânt trebuie să aibă la bază un sistem integrat de cartare a vulnerabilității arboretelor Ia acțiunea vântului. Sistemele actuale de cartare a zone- lor de risc sunt fundamentate pe observații sta- tistice, având din acest punct de vedere o apli- cabilitate practică redusă numai la zonele studiate. Fig. 11 Schemă de calcul a clasei de risc Integrarea modelării și simulării matematice în metodologia de elaborare a sistemelor de cartare a vulnerabilității arboretelor față de acțiunea facto- rilor biotici și abiotici constituie o etapă nouă, mo- dernă și absolut necesară. în spiritul acestor orien- tări s-a propunerea unor modele fîzico-matematice și statistico-matematice de cuantificate a stabilității arborilor la acțiunea perturbatoare a vântului. Utilizarea modelor teoretice în simularea com- portamentului mecanic al unui arbore supus acțiunii perturbatoare a vântului constituie o etapă necesară, integratoare, pentru analiza și înțelegerea acestui fenomen extrem de complex reprezentat de doborâ- turile produse de vânt. Simularea pe modelul mecanic în regim static ne oferă informații referitoare la modul în care indica- torii biometrici ai arborelui influențează stabilitatea generală a acestui vis-â-vis de vânt. în urma simulărilor efectuate pe modelul propus se observă că stabilitatea arborelui, exprimată prin coeficientul de risc, scade o dată cu creșterea înălțimii. Acest fapt este confirmat și de practica sil- 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 6 vică. Frecvența mare a vătămărilor la înălțimi mari prezintă și o cauză indirectă, și anume, frecvenței mai mari a defectelor la arborii cu vârstă înaintată care, în general, corespund unei clase de înălțimi mare. înălțimea arborelui, respectiv a arboretului, constituie un criteriu de cuantificare a nivelului de risc pentru un anumit arboret prin compararea cu înălțimea critică. P. Dumitrescu (1975, 1976) în urma analizei doborâturilor din perioada 1960 - 1970 constată că în arboretele cu o înălțime sub 20 m doborâturile apar numai în mod excepțional (8%). El consideră că înălțimea critică, respectiv înălțimea de la care arboretele devin vulnerabile începe de la 20 m și atinge maximul la 25 m. Stabilitatea arborilor este condiționată în mare măsură și de caracteristicile coroanei. în cazul ve- getației forestiere presiunea vântului acționează cu precădere asupra coroanei arborelui, care este trans- misă trunchiului și rădăcinilor. Forța de răsturnare datorată presiunii exercitate de curenții de aer asupra coroanei reprezintă circa 80-90% din forța totală. Influența coroanei asupra stabilității arbore- lui este determinată de lungimea, diametrul, forma și penetrabilitatea acestei. Simulările efectuate pe modelul teoretic indică o creștere a stabilității arborelui odată cu scăderea diametrului coroanei. în ceea ce privește influența lungimii coroanei exprimată prin indicele de încoronare s-a constatat că stabilitatea arborelui scade o dată cu creșterea acestuia până la valori de 0,5 - 0,7 după care scade. H. Polge (citat de G. Marcu 1969) consideră ca optimă o lungime a coroanei la molid de cel puțin o treime din înălțime. G. Marcu (1969) consideră că procentul optim al coroanei trebuie să varieze cu vârsta: 0,8 - 0,5 în stadiul de nuieliș - prăjiniș, 0,5 - 0,4 în stadiul de păriș și 0,4 - 0,3 în stadiul de codrișor - codru. Diametrul coroanei determină alături de lungime suprafața expusă curenților de aer. Cu cât diametrul coroanei este mai mic cu atât stabilitatea arborelui este mai mare. J. Konopka (1977) propune ca diametru optim al coroanei pentru molidul din Slovacia 4,7 m și o lungime a coroanei de 14-16 m, respectiv 0,5-0,7 din înălțime. Stabilitatea ridicată a arborilor cu un indice de zveltețe subunitar, fapt cunoscut în practică silvică, a fost confirmat și de simulările efectuate pe mo- delul mecanic în regim static. Pentru Marea Britanie, D.G. Moore (citat de G. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 Marcu"!969) recomandă un coeficient de zveltețe subunitar pentru a se asigura o bună rezistență la vânt. PJ. Faber și G. Sissingh (citat de G. Marcu 1969) estimează în Olanda valori înjur de 50-60%. în molidișurile din Belgia, J. Delvaux (citat de G. Marcu 1969) estimează că indicele de zveltețe nu trebuie să depășească 85%. B. Prepic, H. Kramer și N. Bjerg (citat de G. Marcu 1969) consideră ca sufi- cient un coeficient de zveltețe de 80%. La noi, A. Marian (citat de G. Marcu 1969) a ajuns la con- cluzia că cei mai expuși sunt arborii cu raportul h/d mai mare de 1,0, iar cei mai rezistenți cei la care h/d este mai mic de 0,8. J. Konopka (1979) pentru arboretele de molid în vârstă de 30-70 ani recomandă ca valori optime ale raportului h/d de 0,65-0,62, iar maxime 0,73-0,70. Unii autori, P. Burschel et al. (citat de G. Marcu 1969) consideră ca limită inferioară valorile de 0,70-0,80. Scopul simulărilor efectuate pe modelul teoretic este de a pune în evidență modul și direcția în care parametrii biometrici ai arborelui influențează sta- bilitatea acestuia. Nu s-a urmărit, prin aceste mo- dele, stabilirea unor viteze critice de rupere a fusu- lui și de dezrădăcinare sau a mărimii reale a forțelor ce intervin în proces. Integrarea modelor teoretice și în special a celor statistico-matematice, precum și a rezultatelor simu- lărilor efectuate pe acestea, în modele de nivel orga- nizatoric superior, respectiv la nivelul arboretelor și a pădurii în ansamblul ei, va permite elaborarea unor sisteme de cartare a zonelor de risc la doborâ- turi produse de vânt adecvat fundamentate științific. BIBLIOGRAFIE Alexander , R. 1964: Minimizing windfall around clear cuttings in spruce-fir forests. Forest Science. 10 (2). Anderson, C.J., M.P. Coutts, Richie, R.M., Campbell, D.J. 1989: Root extraction force measure- ments for sitka spruce. Forestry. 62 (2). B a r b u , I., 1987: Cercetări privind influența solului fi a structurii arboretelor asupra sistemului de înrădăcinare la molid și larice în pădurile din Bucovina. Anuarul muzeului județean Suceava, Fascicola Științele Naturii, voi. IX, p.81-91. Bergen, J.D. 1971: Vertical profiles of windspeed in a pine stand. Forest Science. 17 (3). B 1 a ckburn , P., P c 11 y , J.A. 1988: Theoretical cal- culations of the influence of spacing on stand stability Forestry. 61 (3). Coutts, M.P. 1986: Components of tree satbility in sitka spruce on peaty gley soil. Forestry. 59 (2). D o 11, D. 1992: Les cataclysmes eoliens dans les forets d'Europe: aperșu historique. Foret Entreprise. 77. p. 8-9. Dumitrescu, P. 1975: înălțimea critică în arboretele periclitate de vânt. Revista Pădurilor. 2. p. 115-117. 31 Dumitrescu.P. 1976: în problema doborâturilor de vânt produse în perioada 1960-1970. Revista Pădurilor. 4. p. 233-235. F a u r e , A., P e 11 e t, J. 1984: Determination des efforts exerces par le vent sur un arbre. Agronomie. 4(1) p. 83-90. Fournier.M, 1989: Mecanique de l’arbre sur pied: maturation, poids propre, contraintes climatique dans la tige standard. These doctorat. E.N.G.R.E.F. Nancy. F o u r n i e r , M., R o g i e r , P., C o s t e s , E., J a e g e r , M. 1993: Modelisation mecanique des vibrations propres d'un arbre soumis aux vents, en fonction de sa mor- phologie. Annales des Sciences Forestieres. 50. Fraser , A.I. 1962: The soil and roots as factors in tree stability. Forestry. 35 (2). Fraser, A.I. 1962: Wind tunnel studies of the forces acting on the crowns of small trees. Annual Reseach Report for year ended March 1962. Forestry Commission. (traducere în franceză din Grosjean, C. 1971. Des chablis. Memoire de maitrisc cn geographie. Universite de Nancy II. Nancy). Fraser, A.I., G a r d i n e r, J.B.H. 1967: Rooiing and stability in sitka spruce. Giurgiu, V. 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră. Ed. Ceres. București. G 1 o y n e , R.W. 1968: The structure of the wind and its relevance to forestry. Wind effects on the forest. Supplement to Forcsttry. University Press. Oxford. G r a c e , J, 1977: Plant response to wind. Academic Press. London. H 11 e , P. 1968: Experiments on windflow and wind dam- age in Germany, Site and susceptibility of spruce forests to storm damage. Wind effects on the forest. Supplement to Forcsttry. University Press. Oxford. Konopka, J. 1977: Protecția pădurilor împotriva rupturilor de vânt, zăpadă și chiciură. Revista Pădurilor. 1. p. 24-27. Konopka, J. 1979: Forest protection against abiotic harmful factors. Stability of spruce forest ecosystems. IUFRO. Congres. Bmo. M a r c u , G.; Stoica, C.; Dissescu, R. 1969: Doborâturile produse de vânt în anii 1964-1966 în pădurile din România. Ed. Agrosilvică. București. M a y h e a d , G.J. 1973: Swan periods of forest trees. Scottish Forestry. 27 (1). M i 1 n e , R. 1991: Dynamics of swaying ofPicea sitehen- sis. Tree Physiology. 9. M i t c h e 11, S.J. 1995: The windthrow triangle: a rela- tive windthrow hazard assessment procedure for forest mama- gers. Forestry Chronicle. 71 (4). M o o r e , J.R., F o g a r t y , L.G., S u a r e z , J.C., 1998: Model ling surface airflow for forest and rural fire damger rating: comparisons between actual observations and predicted values. New Zeeland Journal of Forestry Science, voi. 28, p. 202-220. Morgan, J., Canne 11, M.G.R. 1994: Shape of tree stems- a re-examination of the unuiform stress hypothesis. Tree physiology. 14 (1). O ’ S u 11 i v a n , M.F., R i t c h i e , R.M. 1993: Trre stability in relation to cyclic loading. Forestry. 66 (1). O 1 i v e r , H.R., M a y h e a d , G.J. 1974; Wind mea- surements in a pine forest during a destructive gale. Forestry. 47 (2), P e 11 o 1 a , H. 1995: Studies on the mechanism of wind- induced damage of scots pine. Academic dissertation. Faculty o Forestry. University of Joensuu. Finland. P e 11 o 1 a , H. Eds., 1998: Silvicultural strategies forpre- dicting damage to forests from wind, fire and snow, University of Joensuu. P e 11 y , J.A., W o r r e 11, R. 1981: Stability of conifer- ous tree stems in relation to damage by snow. Forestry. 54 (2). Quine, C.P., Burnand, A.C., Coutts, M.P., R e y n a r d , B.R. 1991: Effects of maunds and stumps on the root architecture of sitka spruce on apeaty gley restocking site. Forestry. 64 (4). Reifsnyder, W.E, 1955: Wind profilez in a small iso- lated forest stand. Forest Science. 1 (4). Reynolds, R.C., B u 11, G.A.D. 1968: Wind turbu- lence generated by vegetation and its implications. Wind effects on the forest. Supplement to Foresttry. University Press. Oxford. Somerville.A. 1979: Root anehorage and root mor- phology of Pinus radiata on a range of ripping treataments. New Zeeland Journal of Forestry Science, voi. 9 (3). p. 294- 315. V a 1 i n g c r , E., F r i d m a n , J., 1997: Modelling pro- bability of snow and wind damage in Scots pine stand using tree characteristics, Forest Ecology and management, voi. 97; p. 215-222. Valinger,E., Lu ndq vi st ,L., Bondesson, L. 1993: Assessing the risk of snow and wind damage from tree physical characteristics. Forestry. 66 (3). Physical - mathematic model for simulate the tree stability at wind action Abstract This paper presents a mechanic model of the tree stability at wind action in static regime. In base of this model, we have made some simulations for evidencing the direction of influence of biometric parameters on tree stability. By simulation it was dernon- strated the influence of tree beight, the crown width, crown diameter and the rapport height by trunk diameter. The stability of tree at wind action decreases with the increasing of height, h/d rapport, and crown diameter. For a crown width between 0,5 and 0,7 the vul- nerability of trec at wind is maximum. Key words: model, simulation, tree Stability, windthrow. 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMANEȘTI Așezământul obștii-composesoratului de pădure din comuna Bran-Poarta, Județul Brașov în actuala perioadă de confuzii, tatonări și căutări de solu- ții pentru administrarea și gospodărirea pădurilor aflate în proprietate indiviză am considerat ca fiind utilă reproducerea "Așezământului" (Regulamentului) composesoratului din co- muna Bran-Poartă din județul Brașov, adoptat de Adunarea ge- nerală a membrilor composesori din 2 octombrie 1944. Pornim de la adevărul potrivit căruia cunoașterea trecutului constituie în multe privințe izvorul din care pot lua naștere căi sigure pen- tru prezent și viitor. Regulamentul menționat mai sus a fost întocmit după un proiect-tip elaborat și difuzat înainte de anul 1948 de fostul Minister al Agriculturii și Domeniilor, respectiv de Direcția Pădurilor Persoanelor Juridice a acestuia. Adunarea generală a Composesoratului Bran-Poartă, bene- ficiind de calitatea sa de proprietar asupra acestor păduri, a a- daptat respectivul proiect la cerințele și particularitățile locale. Este important de menționat că Adunarea generală a com- posesoratului a convenit ca pădurile să fie administrate de ocolul silvic al statului, motiv pentru care nu a considerat nece- sară angajarea de personal silvic propriu. Constatăm astfel că înainte de perioada comunistă s-a ajuns și la soluții adecvate care să împace cu cheltuieli minime cerințele regimului silvic cu cele ale respectării dreptului de proprietate. în continuare reproducem: “Așezământul composesoratu- lui de pădure Bran-Poartă, județul Brașov”*. Prof. dr. Victor GIURGIU Capitolul I - Generalități Art. 1. Composesoratul poartă numele dc Composesoratul Urbarial Poarta-Bran, județul Brașov, cu numele generic “Pântecele, Ciobotea și Bărbuleț”, având reședința în comuna Bran-Poartă, plasa Zârnești, județul Brașov. Art. 2. Scurt istoric al coproprictății (fazele prin care a tre- cut proprietatea). în anul 1860, pădurea cc făcea parte din pro- prietatea orașului Brașov, după orânduielile dc atunci, această pădure a fost dată comunelor brăncne. Comuna Bran-Poartă a preluat pădurea “Pântece-Ciobotea” și o parte din Bărbuleț, cu plată contribuind fiecare locuitor cu o anumită sumă în propor- ția clasei ce s-a făcut la acești băștinași, care s-au împărțit în trei clase: Clasa l-a a contribuit cu câte 13 florini, clasa a Il-a, au contribuit fiecare cu câte 10 florini și clasa a IlI-a, au contribuit fiecare cu câte 7 florini. Din aceste clase au fost mai mulți cei din clasa l-a. Toți locuitorii au contribuit la această răscumpărare. Aceasta a fost cu privire la pădure. Cu privire la folosința acestor păduri, atunci nu se făcea nici o deosebire referitor la clase. Materialul se întrebuința pentru nevoile proprii ale locuitorilor. Atribuțiunele Consiliului de Administrație se exercita de un consiliu comunal. Exista un composesorat, dar nu se conducea după formele de azi, ci avea numai un președinte de consiliu. Prin anul 1890 s-a făcut de către membrii composesoratului răscumpărarea terenului pe care era situată pădurea, iar răs- *N.R. Acest “Așezământ a fost aprobat prin decizia minis- terială nr.1422 din 9.12.1945 (Semnatari: pentru ministru, ing.inspector silvic Gh.Dșcă;pentru director: ing.A. Russu). cumpărările erau făcute în număr egal, și s-a plătit proprietarilor fondului terenului. înainte pădurea era a Brașovului, iar terenurile erau ale locuitorilor. La început, printre composesori, au fost câțiva de origine etnică străină, apoi dreptul lor a fost răscumpărat în mod treptat de băștinașii români din Bran**. Art. 3. La acest articol se prezintă averea composesoratului, respectiv pădurile și pășunile de munte aflate în proprietate, natura și suprafața acestora (după cartea funciară), actele de proprietate, numărul Cărții funciare, numărul topografic. Art. 4, Numele membrilor colectivității precum și drepturile dc folosință indivize ale fiecăruia în imobil se află trecute în registrul drepturilor composesorilor întocmit după prevederile art. 33 al. 2 și 39 al. 3 din Codul Silvic care face parte integrantă din Așezământ***. Această tabelă va suferi modificări prin introducerea în mod legal a altor membrii, prin ștergerea acelo- ra care au pierdut drepturile de folosință. înstrăinările de drep- turi indivize sunt interzise. Drepturile succesorale se vor trece asupra membrului din familie care dobândește vatra căminului (casa părintească) după cum urmează * * * *; a) Drepturile soțului decedat trec asupra soțului supraviețu- itor. b) în lipsa soțului supraviețuitor, orfanii minori ai urbaria- liștilor se bucură de un singur drept. c) în cazul când doi membrii se căsătoresc împreună ei vor beneficia de un singur drept, care se va înscrie pe numele aceluia asupra căruia este înscrisă casa părintească. d) în cazul când un membru nu arc descendenți direcți /copii/, drepturile revin celui care moștenește casa decedatului. e) în caz de deces al unui membru, fără descendenți direcți soțul supraviețuitor străin de localitate nu beneficiază de drep- turile decedatului. Adunarea generală își rezervă însă dreptul ca să coopteze și pe alți membrii în calitate de uzufructuari în schimbul unei com- pensații bănești al cărei cuantum se va stabili de adunarea ge- nerală, sumă care se consideră contribuție la cheltuielile de in- vestiție și administrație suportate către Stat. Se vor putea coopta: Descendenții direcți legitimi sau recunoscuți ai membrilor băștinași ori uzufructuari, dacă își întemeiază o gospodărie pro- prie sub Nr. de casă separat. Intră în dispozițiunelc de mai sus și fiica membrului băștinaș sau uzufructuar care se căsătorește cu un străin de localitate, și își întemeiează gospodărie separată. Succesiunea membrilor uzufructuari se reglementează ca și a membrilor băștinași prevăzută mai sus cu deosebirea că, aceștia devin cu drepturi de uzufructuari. Uzufructuarii au. dreptul limitat, numai asupra folosinței în natură la averea comună și numai pentru necesitățile gos- podăriei lor, în schimbul unei taxe ce se va fixa de cei în drept. ** ;V.R.: Această mențiune reflectă curajul și grija brăne- nilor, aflați atunci sub stăpânire austro-ungară, pentru conti- nuitate prioritar românească pe aceste pământuri strămoșești. ** *NR : Tabelul membrilor se referă la: numele și prenu- mele, calitatea acestora (băștinaș sau uzufructuari), domiciliul, numărul drepturilor, numărul voturilor de care dispune fiecare composesor. ** **N.R.: Soluțiile date în acest "Așezământ" reflectă gri- ja pentru a nu fărâmița excesiv moștenirea asupra pădurilor. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 33 Et nu pot lua parte la vot, nu pot face parte din Consiliu de Administrație sau Comitetul de cenzori și nu pot fi împărtășiți cu cota de beneficiu. Străinii de comună nu se primesc ca membrii sau uzufruc- tuari ai composesoratului sub nici o formă. Art. 5. La toate întrunirile, fiecare membru are drept la un vot, dacă partea sa din Composesorat reprezintă cota cea mai mică stabilită prin actul de constituire. Membrii cu cotă mare au dreptul la câte un vot în plus pentru fiecare multiplu al cotei minime. Nimeni nu are dreptul la mai mult de 300 voturi, oricât dc mare ar fi partea în averea comună. Art. 6. Nici un proprietar nu poate exercita acte de posesie sau dc administrație individuală asupra averii composesoratului, pre- cum: a închide locuri, a tăia arbori din pădure; a introduce vite la pășunat, fără autorizație; nici nu poate revendica dreptul dc pro- prietate individuală sub titlul său de coproprietar, sub pedeapsă de a i se reține dreptul de împărtășire din venitul colectivității, pe lângă sancțiunile prevăzute de legile în vigoare. Colectivitatea va putea să-și rezolve prin o comisie dc arbitri judecarea tulburărilor de posesie, încălcărilor sau cotropirilor. în scopul de mai sus, părțile își vor alege persoanele care au liberul exercițiu al drep- turilor și care urmează să formeze această comisie. Din comisia de arbitraj va face parte de drept, șeful ocolului silvic respectiv, Orice arbitru va fi recuzat: 1. Dacă el, soția sa, rudele de sus sau de jos, au un proces asupra unei chestiuni asemănătoare, cu colectivitatea; 2. Când el sau soția sa sunt interesați în proces; 3. Când el sau soția sa sunt rude directe sau colaterale cu învinuirii, până la al patrulea grad, inclusiv; 4. Dacă el, femeia sa sau copiii săi nevârstnici sunt credi- tori, datornici și garanți ai părinților; 5. Dacă este stăpân sau tovarăș al uneia din părți, 6. Dacă este tutor, curator sau consiliu judiciar al uneia din părți; 7. Dacă a mai luat parte la acest litigiu ca expert și s-a prezentat în favoarea părților ; 8. Dacă a fost martor în acest litigiu; 9. Dacă au primit daruri sau făgăduieli de daruri, ori altfel de îndatoriri dc la părți. Un membru din colectivitate, poate să facă parte din comisia de arbitraj dacă părțile îl acceptă. După alegerea arbitrilor, composesoratul va redacta un act scris, în care se va arăta, sub pedeapsă dc nulitate, numele arbi- trilor și contestațiile născute sau ce s-ar putea naște și pe care arbitrii au a le judeca. Acest act se va autentifica la judecătoria respectivă în circumscripția căreia intră colectivitatea, sau la tri- bunalul respectiv, după cum litigiul este de competiția judecă- toriei sau tribunalului. în actul de compromis (arbitraj) se va arăta data când urmează să se judece litigiul, precum și faptul dacă părțile înțeleg să renunțe la dreptul de apel. în timpul funcționării lor, arbitrii nu se pot revoca decât prin consimțământul tuturor părților, însă se pot recuza, pentru cauze ivite în urma numirii lor și specificate la punctele 1-9. Dacă numărul arbitrilor este cu soț și voturile se împart în mod egal, pentru darea hotărârii, ei vor numi un supra-arbitru. Dacă nu se înțeleg asupra numirii super-arbitrului, el se va numi de prezidentul judecătoriei sau tribunalului care a autentificat actul de compromis. Fiecare din părți va da arbitrilor actele, documentele și memoriile ce va fi având și de care înțeleg să se servească la clarificarea litigiului în termenul arătat în compromis, sau în lipsa unei clauze exprese, în termenul cerut de arbitri. Obștea-composesoratui își va susține interesele înaintea arbitrilor prin avocat sau delegatul său. Procedura înaintea arbitrilor va fi sumară și expeditivă și hotărârea se va da cel mult o lună de la data autentificării actu- lui de arbitraj, sub pedeapsă de nulitate. Hotărârea arbitrilor, împreună cu actul de compromis și actele de crecctare, se vor înainta în termen de 3 zile de la data hotărârii, la grefa judecă- toriei sau a tribunalului care a autentificat actul dc compromis. Hotărârile rămase definitive, se vor învesti cu titlu executo- riu și obștea-composesoratui va proceda în caz de ‘câștig de cauză, la intrarea în posesie a terenurilor cotropite. Se va cere nulitatea hotărârii arbitrilor la instanța care a au- tentificat compromisul: 1. Dacă acei care au dat-o n-au primit o asemenea însărcinare; 2. Dacă arbitrii s-au pronunțat după expirarea termenului dc arbitraj; 3. Dacă hotărârea s-a dat asupra unor chestiuni care nu fu- sese supuse arbitrajului; 4. Dacă pretinsa hotărâre nu s-a dat de către toți arbitrii numiți. Arbitrii, care, după ce au primit însărcinarea amână fără cau- ză justificată, sau nu voiesc să judece, pot fi dați judecății pentru tăgadă de dreptate, potrivit art.306 și următorii din Codul de pro- cedură civilă și vor fi condamnați și la despăgubiri civile către părți. Toate litigiile nerezolvate prin arbitrii, se vor deferi justiției. Capitolul II - Adunarea colectivității Art. 7. în cursul lunei aprilie va avea loc în fiecare an câte o adunare generală. în restul anului, se va putea convoca una sau mai multe întruniri extraordinare, după cum administratorii colectivității vor găsi aceasta necesar, precum și atunci: a) Când întrunirea sau adunarea extraordinară va fi cerută de cel puțin a cincia parte din coproprietari; b) Când se vor fi ivit pagube extraordinare, prin incendii, atacuri dc insecte, inundații etc., care ar fi cauzat distrugerea pădurii, sau unei părți din ea; c) Când se va fi intentat colectivității un proces, care ar pune în discuție dreptul ei de proprietate sau posesiune, ori, când se vor fi constatat mari pierderi din averea devălmășiei. întrunirile se vor ține de preferință, în zilele de sărbătoare, Ia ziua fixată, în satul de reședință al obștei-composesoratului. Când administratorii cred că la prima întrunire nu se vor prezen- ta coproprietari în număr suficient, se va fixa primul termen al a- dunării într-o zi de sâmbătă, ca al doilea termen să fie duminică. Art. 8. Adunările generale anuale, precum și cele extraor- dinare, sunt considerate ca fiind legal constituite, numai după îndeplinirea formalităților prevăzute la art.40 din Codul silvic, de asemenea, când la prima convocare vor fi de față membrii reprezentând în drepturi ce) puțin jumătate din drepturile totale ale colectivității. Dacă, însă, la prima convocare nu s-a întrunit acest număr, adunările generale ordinare, precum și cele extra- ordinare, vor avea loc de drept fără altă comunicare, în a opta zi liberă de la prima convocare și se vor ține, oricare ar fi numărul membrilor prezenți. Deciziunile în toate aceste adunări se iau cu majoritatea în drepturi a membrilor prezenți. Art. 9. Adunările, care au de scop modificarea acestui “așe- zământ”, constituirea dc drepturi reale, facerea de transacțiuni, punerea în exploatare a pădurii, stăpânită în devălmășie peste posibilitatea normală, vânzarea ei spre exploatare în total sau în parte, precum și vânzarea de veci a proprietății însăși sau părți din ea, nu sunt legal constituite, dacă la prima convocare nu 34 REVISTA PÂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 sunt prezenți membrii, reprezentând în drepturi peste 2/3 din ele și în număr de cel puțin jumătate din numărul total al coproprie- tarilor. Dacă la prima convocare nu s-ar întruni acest număr, a doua întrunire se va putea ține, fiind prezenți coproprietarii, reprezentând peste jumătate din drepturile totale ale colecti- vității și ca număr 1/3 cel puțin din numărul lor. în cazul când nici acest număr de membri nu s-ar putea întruni, adunarea următoare se va putea ține și va putea lua hotărâri valabile cu orice număr de coproprietari, care, însă să reprezinte cel puțin jumătate, plus unul din drepturi. în toate cazurile, hotărârile nu se pot lua decât cu cel puțin 1/3 din drepturile celor prezenți în adunare. ■ Oricare ar fi numărul întrunirilor convocate în acest scop, pentru fiecare din ele trebuesc făcute anunțările prevăzute de art.40 din Codul silvic, căci dispozițiunile art.41, din Codul sil- vic, ca întrunirea să se poată ține a doua oară fără convocare și cu orice număr, nu se aplică pentru deliberările de această natură. Punerea în exploatare și valorificare a posibilităților nor- male anuale din pădurile colectivităților, se va hotărî în condiți- unile prevăzute de art.41 din Codul silvic, cu ocazia discutării gestiunii anuale. Adunarea va fixa modul de'punere în exploatare și valo- rizare, sau va împuternici consiliul de administrație să-l fixeze. Art. 10. Coproprietarii vor fi înștiințați de președintele colectivității, de locul și ziua întrunirii adunări ordinare sau a celei extraordinare, cu cel puțin 25 de zile înainte de întrunire, prin anunțuri, în care se vor arăta în mod precis chestiunile ce se vor discuta. Anunțurile vor fi trimise de președinte, primări- ilor, bisericilor din comunele unde domiciliază devălmășii, judecătoriei de ocol, ocolului silvic, precum și inspectoratului silvic. Primarii comunelor respective vor afișa anunțurile la ușa primăriilor, constatându-se aceasta prin procesul verbal, iar de la celelalte autorități se vor obține dovezi de primirea lor. Anunțurile se vor afișa obligator și la ușa localului colectivității, în cazul că există. înștiințarea coproprietarilor se va face prin pădurari sau orice alt personal administrativ al colectivității, prin bateri de tobă, prin parohii bisericilor, care vor citi anunțul în biserică în prima duminică, după primire, prin învățători, sau orice alt mijloc obișnuit în localitate. Numai cu îndeplinirea acestor formalități, adunarea este legal constituită. Președintele și primarul care nu vor îndeplini obligațiunile de mai sus, sau le vor îndeplini cu violarea unei forme, se vor pedepsi cu amendă, care se va aplica de judele de ocol, de la 100-500 lei, iar în caz de recidivă, de la 500-2000 lei. Aceste amenzi se vor încasa în folosul comunei. Art. 11. Coproprietarii, care au făcut și fac acte de stăpânire în proprietatea colectivității, într-unul sau mai multe din trupuri- le sale și anume într-o proporție care întrece drepturile lor, fapte constatate de organele judecătorești, prin sentințe rămase de- finitive, nu pot lua parte la întrunirile, având de scop vânzarea acelei proprietăți, sau a unei părți dintrânsa. Ei nu pot ridica nici o pretențiune asupra veniturilor sau asupra capitalului (fondului) provenit din vânzarea în întregime sau în parte a proprietății aflată în devălmășie, în care au făcut și fac acte de stăpânire. Art. 12. Adunările generale ordinare și extraordinare vor fi prezidate de către judecătorul de ocol sau delegatul său, iar la colectivitățile cu sediul în capitala de județ, de către președin- tele tribunalului. La întruniri va asista și un delegat al Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Președintele întrunirii va verifica, înainte de a se declara întrunirea constituită, dacă convocările legale sunt regulat făcute și dacă este prezent numărul legal de membri (vezi art.43 din Codul silvic). Președintele va conduce adunarea, îngrijind de păstrarea ordine! și a bunei cuviințe în desbateri. Va acorda și retrage cuvântul vorbitorilor. Va face poliția adunării. Președintele are dreptul să amendeze cu o sumă egală cu valoarea unei zile de lucru, pe acei membri, care, deși îndrumați la ordine, continuă a împie- dica ținerea desbaterii. Suma se va retrage din drepturile pe care urmează să le încaseze de la colectivitate. Dacă cel amendat nu înțelege să se încadreze ordinei, judecă- torul este în drept să ridice valoarea amenzii la de cinci ori costul unei zile de lucru; totodată va fi invitat să părăsească adunarea, iar în caz de opunere, va putea cere intervenția forței publice. Președintele va fi însoțit la adunare de grefier, care este dator să redacteze procesul verbal de hotărârile luate în plenul ședinței, în registrul special creiat, pentru acest scop. Procesul-verbal va fi semnat de judecător, președintele con- siliului de administrație, delegatul Serviciului silvic și dc grefi- er, și se va citi înainte de închiderea ședinței. Art. 13. Devălmășii în adunarea generală se vor ocupa cu următoarele chestiuni: 1. Aleg pe o perioadă de cinci ani pe administratorii colec- tivității în număr de cinci. Ei nu mai pot fi realeși în cazul când s-a constatat de Ministerul Agriculturii și Domeniilor că în tim- pul funcționării lor anterioare au lucrat fără bună credință, au compromis interesele obștei-composesoratului, au făcut acte ilegale dăunătoare colectivității, au dat probă de vădită negli- jență sau nepricepere în conducerea gospodăriei obștei-com- posesoratului. 2. Iau în discuție și-și dau avizul: a) asupra raportului anual al consiliului administratorilor privitor la gestiunea financiară și Ia rezultatul întregii adminis- trațiuni a averii colectivității pe anul expirat; b) asupra raportului de luarea socotelilor pe anul precedent prin o comisiune de cenzori formată din 3 moșneni-compose- sori desemnați de adunarea generală precedentă dintre cei cu mai multe drepturi. (Aprobarea gestiunii financiare pe anul ex- pirat se va da de organele silvice ale Ministerului, pe baza pro- ceselor-verbale de verificare întocmite de organele de control); c) asupra bugetului de venituri și cheltuieli pentru anul viitor, prezentat de consiliul administratorilor. 3. Hotărăsc în prealabil: a) asupra completării așezământului; b) asupra înstrăinării în total sau în parte a drepturilor dotale indivize în imobil, acelea ale minorilor, interzișilor, absenților și ale celor supuse consiliului judiciar (art.44, al 3 din Codul silvic); c) asupra constituirii de drepturi reale (ipoteci, servituți), fa- cerea de transacțiuni, punerea în exploatare a pădurii stăpânită în indiviziune, vânzarea ei spre exploatare în total sau în parte, pre- cum și vânzarea pe veci a proprietății însăși sau o parte din ea; d) asupra fixării beneficiului net de distribuit membrilor, care va fi în proporție cu dreptul fiecăruia, în coproprietate; e) asupra fixării remunerației administratorilor, ce se va socoti după numărul ședințelor la care vor fi luat parte fiecare, fără însă ca aceste remunerații să fie mai mari de 10 la sută din beneficiul net realizat; 4. Discută și avizează asupra cheltuielilor dc administrație și de paza pădurilor de împăduriri, pepiniere, terenuri degradate etc., fixate de organele silvice, precum și cheltuielile de trans- port ale judecătorului de ocol și ale personalului silvic al Statului, pentru munca depusă la îndeplinirea diferitelor servicii cerute de legile în vigoare. 5. Se ocupă cu problemele aduse în discuție în scris de a cincia parte din membrii colectivității. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 35 6. Iau orice măsuri legale, în interesul unei bune adminis- trări a averii colectivității, asupra tuturor problemelor pe care consiliul administratorilor ar crede necesar să le supună adunării generale, deși ar intra în atribuțiunea acestui consiliu. 7. Discută asupra modificărilor de adus tabelei de drepturi, prin introduceri sau ștergeri de membri, prin reduceri sau majorări de drepturi, dând dispozițiuni Consiliului de adminis- trație să seziseze organele judecătorești pentru a aduce deciziu- ni în acest sens. Art. 14. Exercitarea dreptului de vot în adunările generale și în cele extraordinare se va face de fiecare coproprietar în pro- porția dreptului ce are fiecare în imobil, potrivit registrului de drepturi. Coproprietarii vor vota personal, fiind interzisă votarea prin procură. Se admit următoarele excepțiuni: a) Soțul poate reprezenta pe soție fără mandat, chiar pentru dreptuii parafemale; b) Minorii până la 14 ani și interzișii vor fi reprezentări prin tutorii și curatorii lor; c) Minorii peste 14 ani se pot prezenta și vota în persoană; d) Cei puși sub consiliu judiciar se pot prezenta și vota sin- guri sau consiliul lor judiciar ; e) Persoanele juridice prin reprezentanții lor legali; f) Cei bolnavi grav, cei străini de localitate și cei care se află sub arme, se pot prezenta prin procuratori cu procuri speciale și autentice, valabile pentru o singură adunare. Procuratorii care reprezintă pe cei bolnavi vor prezenta judecătorului pe lângă procura respectivă și certificatul eliberat de un medic oficial. Nici un membru nu poate reprezenta prin procură decât maxim două persoane. Art. 15. Discuțiunile în întruniri nu sunt admise decât asupra chestiunilor puse la ordinea zilei și în ordinea de înscriere. Președintele adunării chiamă la ordine persoanele care turbură liniștea și în caz de trebuință, el poate cere pentru restabilirea ordinei intervenția forței publice. Ne mai cerând nimeni cuvântul, chestiunea se pune la vot de către președintele adunării. Votarea se va face prin vot nomi- nal când se constituiesc drepturi reale, facere de transacțiuni, vânzarea de veci a proprietății însăși sau o parte din ea; nomi- nal și secret, când se face alegerea în total sau în parte a administratorilor averii colectivității. în toate celelalte cazuri, votarea se poate face prin aclamațiuni, iar în caz de îndoială, asupra părții care a obținut majoritatea, se va proceda la votarea nominală, după lista celor care au luat parte la adunare, listă, ce se va atașa la procesul-verbal de ținerea ședinței. La pronunțarea hotărârii, decide majoritatea voturilor cal- culate în baza proporțiunii dreptului fiecăruia în imobil, în con- formitate cu art.41 și 42 din Codul silvic. Art. 16. în termen de 15 zile de la ținerea adunării generale, orice coproprietar are dreptul să introducă contestație ia judecăto- ria competentă. Acest drept îl are și organul silvic care a luat par- te la adunare. Hotărârile necontestate, precum și cele apelate, asupra cărora însă s-au obținut hotărâri judecătorești definitive, sunt obligatorii pentru toți coproprietarii, oricare ar fi natura drep- tului lor și starea civilă, chiar dacă n-au luat parte la întrunire. Hotărârile aduse, nu se pot pune însă în aplicare, decât după apro- barea dată de organele silvice competente, cari sunt datoare să se pronunțe în decurs de maximum 30 de zile de la comunicare. Art. 17. Când coproprietarii nu se prezintă la întruniri în urma convocării președintelui, sau dacă refuză a lua hotărâri asupra chestiunilor puse la ordinea zilei și indicate în anunțurile de înștiințare, judele de ocol, este în drept a învesti pe adminis- tratori cu toate atribuțiunile adunărilor generale ale colectivității prevăzute de acest așezământ. Acești administratori vor funcționa până când colectivitatea întrunită în condițiunile pre- văzute de Codul silvic, va lua hotărârea, că este dispusă a se conforma legii și așezământului de față, în ceea ce privește exercitarea dreptului adunării. Colectivitatea se va convoca în acest caz de președinte, când 1/5 din numărul membrilor vor formula o cerere în scris. Art. 18. Hotărârile adunărilor generale ordinare și extraor- dinare luate cu numărul legal dc membri, vor fi consemnate în proces-verbal, trecut într-un registru special semnat de către judecător, președinte și reprezentantul Serviciului silvic. CAPITOLUL III - Consiliul de administrație Art. 19. Consiliul administratorilor se compune din cinci membri aleși de către adunarea generală a colectivității, pe ter- men dc cinci ani. Administratorii aleg dintre ei un președinte, un casier, un administrator pentru pășune și altul pentru pădure; de asemeni, un secretar, dacă acest post în mod excepțional și justificat nu este ocupat de un funcționar de carieră contabil. Când nici unul dintre administratori nu se obligă a îndepli- ni funcția de casier, consiliul, pe a sa răspundere, poate încre- dința această însărcinare unui funcționar. Art. 20. In cazurile când ar fi vacanță în consiliul adminis- tratorilor, când colectivitatea în întrunirile anuale nu ar numi administratori, ori ar numi un număr mai mic decât minimum legal, și, în fine, ori dc câte ori prin orice împrejurare nu ar fi deloc administratori, sau nu ar fi numărul legal, numirea în total sau completarea lor, se va face de judele de ocol în mod defi- nitiv, dintre devălmășii care întrunesc condițiunile cerute (art.21). Când se constată, că administratorii nu lucrează cu bună credință, că compromit interesele colectivității, că fac acte ilegale, dau probe de vădită neglijență sau nepricepere în con- ducerea gospodăriei colectivității. înlocuirea lor în total sau în parte se face de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Direcția Pădurilor Persoanelor Juridice, prin judecătoria de ocol. Administratorii astfel numiți reprezintă colectivitatea față de cei de al treilea și în justiție, având aceleași drepturi și obli- gațiuni pe care legea le prevede pentru administratorii numiți prin așezământ sau aleși în întrunirile legale. Atât în primul cât și în al doilea caz, administratorii au un mandat limitat, până când colectivitatea își va alege administratorii. Art. 21. Membrii aleși în consiliul de administrație dc adunarea generală, sau numiți de judele de ocol, trebue să întrunească următoarele condițiuni: a) Să fie majori; b) Să facă parte din obște-composesorat; c) Să prezinte toate garanțiile morale și materiale; d) Să nu fi suferit vreo pedeapsă infamantă în ultimii 10 ani; e) Să fi absolvit cel puțin 4 clase primare; f) Să nu fie rude între ei până la al patrulea grad; g) Să locuiască permanent în localitate; h) Să nu aibe relațiuni comerciale sau litigii cu colectivi- tatea; i) Să nu fi făcut parte dintr-un consiliu de administrație, înlăturat de la conducere, pentru faptele prevăzute de art.46 Cod. Silvic; j) Să aibe avizul Serviciului silvic. Art. 22 Consiliul administratorilor, se întrunește în ședință ori de câte ori este nevoie, însă, cel puțin odată într-un trimestru, după convocarea făcută de președinte, sau de locți- itorul său în caz de împiedicare, cu cel puțin 24 de ore înainte de ședință, afară de cazuri urgente, cu indicarea chestiunilor 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 puse în ordinea de zi. Consiliul aduce hotărâri valabile cu mini- mum 3 membri. Hotărârile luate cu majoritate de voturi, vor fi consemnate în procese-verbale, care se vor trece într-un registru special, ținut la dispozițiunea coproprietarilor, a agenților Ministerului de Agricultură și Domenii și a judelui de ocol și în care se vor trece și opiniile separate și motivate ce s-ar produce. Pentru hotărârile luate, sunt responsabili în mod solidar toți membrii care au votat și semnat procesul-verbal. Consiliul administratorilor, prin delegatul său, reprezintă colectivitatea față de cei de al treilea în justiție ca reclamantă, iar ca pârâtă, - prin președinte ori înlocuitorul său. Orice membru al Consiliului este oprit: a) de a sta în față la deliberarea, în care el, rudele sale până la al treilea grad inclusiv, are vreun interes personal; b) de a lua vreo întreprindere în averea colectivității, sau de a figura ca garant în orice întreprindere privitoare la această avere. Art. 23. Consiliul administratorilor are îndatorirea: a) A conserva și administra bunurile colectivității, făcând orice acte de respectarea drepturilor ei; b) A fixa de acord cu organele silvice (Ocol silvic sau Serviciul silvic județean), cantitatea materialului lemnos de foc și construcție necesară trebuințelor proprii ale coproprietarilor, restul urmând să se vândă prin licitație publică. c) A cere constituirea Comisiunii de arbitrii pentru jude- carea tulburărilor de posesie, încălcărilor sau cotropirilor făcute de terțe persoane în averea colectivității; verifică lista arbitrilor, pentru a se constata dacă nu sunt cazuri dc recuzare; pune la dis- poziția Comisiunii dc arbitri în termen, actele, documentele și memoriile de care înțeleg să se servească pentru clarificarea litigiului; face toate demersurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Comisiunii rămase definitive; d) A urmări încasarea veniturilor și contabilizarea lor; e) A verifica toate cheltuielile făcute pe baza ordonanțărilor date de președinte; f) A întocmi și prezenta adunării generale, spre a fi luat în discuție proiectul de buget pc anul viitor și contul de gestiune pe anul expirat, eventual bilanțul și contul dc profit și pierdere; g) A fixa ordinea de zi a adunărilor generale ordinare și ex- traordinare, îngrijindu-se a se trece pentru prima adunare, citirea procesului-verbal de inspecție, dresat de organele de control; h) A insera în ordinea de zi problemele aduse în discuție în scris de către a cincea parte din membri; i) A fixa condițiunilc speciale pentru exploatări, arendări, vânzări, în baza cărora urmează a se ține licitațiile, conformân- du-se art.48 din Codul silvic. Legii contabilității publice și con- dițiunilor generale dc darea în exploatare a pădurilor Statului; j) A încheia și semna contracte: de vânzare, spre exploatarea pădurii, de arendări pentru pășunat, pentru aren- darea carierelor de piatră, pentru vânat, pescuit, etc., în confor- mitate cu condițiunilc speciale stabilite și vizate în prealabil de Serviciul silvic, înaintându-se apoi contractul definitiv organelor silvice spre aprobare. Pentru vizarea sau autentificarea contractelor, se va putea delega un membru al consiliului; k) A conserva titlurile și documentele averii Composesora- tului; 1) Pe baza hotărârii aduse de adunarea generală, sesizează organele judecătorești, asupra modificărilor ce sunt de adus tabelei de drepturi; m) A face rectificările în registrul de drepturi, conform deciziilor judecătorești primite; n) A face numirile și revocările funcționarilor, care lucrează sub controlul lor direct, cu excepția secretarului-contabil, îngri- jindu-se ca agenții silvici să fie numiți de către Ministerul Agriculturii și Domeniilor; o) A lua cunoștință asupra dispozițiunilor prevăzute în ame- najamentul pădurii și a hotărî asupra întâmpinărilor de făcut, în conformitate cu art.4 din Codul silvic; p) A studia, pentru a fi supuse întâlnirilor Obștei-compo- sesoratului, chestiuni de înstrăinare în parte sau în total a averii colectivității și a lua dispozițiuni pentru evaluarea pădurilor în conformitate cu art.48 din Codul silvic; r) A apăra interesele Composesoratului înaintea instanțelor judecătorești și ori căror alte autorități prin toate mijloacele legale; s) A stabili de comun acord cu Serviciul Silvic tariful lem- nelor și pășunatului folosit în natură de membrii; t) A fixa suma ce se va distribui membrilor și epoca de dis- tribuire. Art. 24. Membrii consiliului de administrație sunt solidari răspunzători de toată activitatea desfășurată în slujba colectivi- tății, putând fi urmăriți - în urma constatării organelor silvice - pentru desbăgubiri din averea lor, pentru toate daunele cauzate Obștei-Composesoratului, din neglijență, rea voință sau nepricepere. Art. 25. Pe tot timpul prevăzut de așezământ pentru funcționarea lor ca administratori, aceștia nu pot demisiona, nici să fie înlocuiți cu alți membri, decât în cazurile când se con- stată că nu lucrează cu bună credință, că compromit interesele Composesoratului, că fac acte ilegale sau dau probă de vădită neglijență sau nepricepere în treburile Composesoratului. CAPITOLUL IV- Drepturile și obligațiile membrilor, din consiliul de administrație Art. 26. Președintele Consiliului administratorilor este șeful întregei administrațiuni a averii colectivității. El supraveghează prin ceilalți membri ai Consiliului, și funcționarii angajați, bunul mers al gospodăriei. Președintele consiliului administra- torilor reprezintă colectivitatea pe lângă toate autoritățile publi- ce. El execută deciziunilc luate de Consiliul administratorilor, precum și cele luate în adunările generale, ordinare și extraor- dinare. în limitele prevederilor bugetare, președintele ordo- nanțează plățile ce trebuesc făcute. în acord cu Consiliul admi- nistratorilor, el stabilește programul de lucrări al adunărilor generale ordinare și al celor extraordinare. Convoacă adunările generale ordinare și extraordinare îndeplinind toate formali- tățile prevăzute de art.40 din Codul Silvic. Convoacă Consiliul de administrație. El ia măsuri pentru a aduce la îndeplinire Deciziunile Ministerului de Domenii,și dispozițiunilc agenților silvici ai statului. Comunică organelor silvice hotărârile adunărilor generale, ordinare și extraordinare rămase definitive. Se îngrijește pentru trimiterea la timp a conturilor de gestiune pe anul expirat și a bugetului pc anul viitor, organelor silvice competente. La bugetele ce întrec suma de un milion, va atașa expunerea de motive, cum și bilanțul și contul de profit și pierdere. Ca șef al administrațiunii, inspectează toate imobilele care formează averea colectivității, luând măsuri în caz de nereguli constatate. Are grije de paza pădurilor, raportând ocolului silvic respectiv orice abateri de la datorie a personalu- lui inferior angajat. Plătește statului toate cheltuielile efective ce fac cu administrația și paza pădurilor, a pășunilor împădurite, golurilor de munți și terenurilor improductive. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 37 Păstrează în bună stare hotarele și semnele de hotar și la nevoie le renovează. Dc asemenea pune la dispoziția inginerilor silvici, însărcinați cu administrarea pădurilor, toate actele privi- toare la hotărnicia proprietății. Păstrează în bună stare toate actele și planurile proprietății, amenajamentul pădurii și așezământul. Trimite pe împuternicitul său la cererea organelor silvice, pentru a lua în primire parchetul cuvenit exploatării, iar dacă este cazul, ia dispozițiuni pentru marcarea arborilor destinați a fi exploatați sau opriți ca rezerve. Ia dispozițiuni pentru îndeplinirea programului stabilit de ocolul silvic pentru împăduriri, lucrări de pepinieră, recoltări de semințe, lucrări în terenuri degradate etc. Pune la dispoziția inginerilor silvici sau delegaților lor mijloace de transport din comună la pădure și înapoi, locuință, precum și unelte necesare lucrătorilor la toate lucrările tehnice, pe cari Serviciul silvic este obligat a le executa. în caz contrar, lucrările se vor face în contul colectivității, iar pentru toate chel- tuielile făcute se va urmări Composesoratul prin Administrația financiară respectivă, Iară judecată, numai pc baza conturilor depuse. Controlează contabilitatea, casieria și gestiunea în materie. Semnează statele dc plată ale personalului, vizează borde- rourile și listele dc cheltuieli, pe baza cărora se emit ordonanțe de plată. Face publicațiunile necesare în caz de vânzări sau arendări prin licitație publică, în conformitate cu legea con- tabilității publice. în fine, ia orice dispozițiuni pentru ca toate organele de exe- cuție să-și îndeplinească cu exactitate datoria. în caz de absență justificată, președintele va putea fi înlocuit cu unul din membrii Consiliului de administrație. Art. 27. încasarea veniturilor și plata cheltuielilor se va face de un casier, ales în conformitate cu dispozițiunile din acest așezământ. El este răspunzător de sumele dc bani ce aparțin colectivității, aflate în păstrarea sa. El va ține la curent: l. Registrul jurnal de casă. 2. Registrul chitanțier. 3. Registrul bonicr. 4. Registrul stat dc plata lefurilor și diurnelor membrilor Consiliului de administrație și personalului. Nici o încasare și nici o plată nu se va putea face de casier, Iară semătura de aprobare a președintelui pusă pe chitanța de încasare sau bonul dc plată ce se va elibera. El își închee în fiecare an contul său de gestiune, pe care-1 depune spre delibe- rare Consiliului de administrație. Operațiunile de încasări și de plăți se vor înscrie zilnic în registrul de cassă, după chitanțiere și boniere. în cazul când din motive de forță majoră, casierul nu-și mai poate exercita funcțiunea, Consiliul de administrație este dator să numească un alt casier dintre administratori, sau să angajeze un casier în condițiunile stabilite de art. 19 din acest așezământ. Registrul chitanțier și bonier, precum și registrul bon de lemne și pășunat, va trebui să aibă viza și ștampila ocolului sil- vic, să fie trecut în inventar și să se păstreze în casa colectivității la un loc cu banii și actele justificative. Casierul nu are voie să țină în casa de bani decât sumele strict necesare, care se va fixa de administratori. Toate celelalte sume se vor depune la o instituție publică. Administratorii sunt solidari răspunzători dc gestiunea casierului, precum și dc orice daune ar rezulta prin abaterile de Ia obligațiunile legilor în vigoare. Art. 28. Secretarul. Fiecare colectivitate este obligată să angajeze ca funcționar un secretar-contabil, care nu va putea fi înlocuit decât în cazuri bine motivate și cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor, Direcția Pădurilor Persoanelor Juridice. în caz excepțional și motivat de adminis- trație, această slujbă va putea fi îndeplinită și de un membru din Consiliul de administrație. El va face lucrările de birou ale Composesoratului în calitate de șef al cancelariei. Va ține la curent următoarele registre: 1. Registrul de arhivă (intrare și ieșire). 2. Registrul de ședințe al Consiliului de administrație. 3. Registrul de ședințe al adunărilor generale. 4. Registrul de drepturile coproprietarilor. 5. Registrul inventar. 6. Registrul de gestiune în materiale. 7. Registrul de urmărirea încasării veniturilor. 8. Registrul de împărțirea în natură a drepturilor de lemne. 9. Registrul de folosința în natură a pășunatului. 10. Registrul de împărțirea între membrii a venitului net. 11. Condica dc inspecție. Pentru colectivitățile cu venituri mai mari de 1000000 lei, în afară de registrele menționate mai sus, secretarul-contabil va mai ține: 1. Registrul jurnal de contabilitate. 2. Registrul de partizi (cartea marc). Secretarul-contabil este obligat, ca la finele fiecărui an, la colectivitățile cu venituri peste 1000000 lei, să închee bilanțuri și conturi de profit și pierdere, care se vor supune discuțiunei adunării generale și aprobării Ministerului Agriculturii și Domeniilor. El lucrează și expediază întreaga corespondență, împreună cu președintele, el redactează procesele-verbale ale ședințelor Consiliului de administrație. La începutul fiecărui an întocmește inventarul averii mobile și imobile și-l supune Consiliului administratorilor spre avizare. Contrasemnează toate actele și lucrările Consiliului admi- nistratorilor. Pentru toate chestiunile juridice, secretarul este obligat a ține la curent un dosar, care să cuprindă tabloul proceselor în curs, cu mențiunea stadiului și evoluția chestiunilor juridice, avizele primite de la avocat, precum și întreaga corespondență privitoare la aceasta. Art. 29. Administratorul de pădure. însoțește inginerii silvi- ci sau delegații lor la toate lucrările de delimitare de parchete, marcări dc arbori, lucrări de împădurire, pepiniere etc., îngrijin- du-se să aibe la dispoziție mijloace pentru transport și locuință. Supraveghează ca semnele de hotar să nu se distrugă. în conformitate cu hotărârile Consiliului de administrație, angajează muncitori și pune la dispoziție uneltele și materialul necesar. Supraveghează executarea lucrărilor de exploatare în regie sau dijmă, împădurire, pepiniere, etc., ținând la curent un carnet de ziuași pe baza căruia întocmește listele de plată pe cari le supune președintelui spre ordonanțate, după ce în prealabil s-a luat avizul organelor silvice. Face recepția materialului lemnos fasonat pentru nevoile locuitorilor, împreună cu delegatul Ocolului silvic, semnând procesul-verbal dc inventariere Controlează ca ridicarea lemnelor din pădure să se facă de fiecare membru pe baza bonului de lemne eliberat și în canti- tatea înscrisă în acel bon. Cercetează modul cum personalul silvic de pază și control își face datpria, raportând Consiliului de administrație în scris, 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 odată pe lună, constatările făcute. Controlează exploatările date prin antrepriză, pentru a se constata dacă se conformă contractului încheiat și raportează consiliului. Ia parte ca delegat al colectivității la inspecțiile generale ce se fac la pădure de către ocolul silvic, la constatarea regenerării parchetelor exploatate. Dă concurs secrctarului-contabil, pentru ținerea la curent a registrului de materiale. împreună cu președintele, redactează. în fiecare an tabloul de nevoile de lemne de foc și construcție ale membrilor colec- tivității, pe care-1 supune spre aprobare Ocolului silvic. Cantitățile trecute în acest tablou se vor micșora, eventual în proporție cu lemnele rezultate în urma exploatării. Sc îngrijește ca să se facă anunțurile necesare, pentru ca membri să-și poată ridica bonurile dc lemne. Stabilește cu organele silvice zilele când membrii sunt în drept să meargă la pădure, pentru ca să-și ridice lemnele. în lipsa pădurarului gestionar, el îndeplinește această slujbă, având atribuțiunilc stabilite de art.35. Ari. 30. Administratorul dc pășune. Dă concurs organelor silvice pentru întocmirea în fiecare an a planurilor de cultură, întreținere și exploatare, pentru fiecare pășune în parte, stăruind ca ele să fie gata încă în decursul lunei februarie. Pregătește, împreună cu ocolul silvic bugetul special al pășunei, urmărind a se încadra ulterior în bugetul general al colectivității și pe baza lui propune consiliului de administrație tariful de pășunat în regie. Face înscrierea într-un tablou în fiecare an a vitelor acelor membri care dorec să le trimeată la pășune în izlazul colectivi- tății. Acest tablou îl va supune apoi cu propuneri Consiliului de administrație, pentru a se stabili cât din pășune urmează a se folosi în natură de proprietari și cât să se arendeze prin licitație publică. Se îngrijește ca să se elibereze de către secretar, pe baza tabloului întocmit și în schimbul sumelor achitate, câte un bon dc pășunat. Arc grije ca planurile de exploatarea pășunilor să fie aduse strict la îndeplinire. Supraveghează, ca termenul de pășunat fixat în acel plan (introducerea și scoaterea vitelor la pășune) să nu fie depășit, numărul și felul vitelor să fie conform cu registrul bon de pășunat. în acest scop, va face inopinat, cel puțin odată pe lună în sezonul de pășunat, numărătoarea vitelor. Toate vitele, proprietatea acelor membri, care se vor afla la pășune lără niciun drept (bon de pășunat), se vor duce la oborul comunal. Controlează să se respecte cu sfințenie timpul de repaus ai pășunatului, adică intervalul de timp când pășunea comună nu este încă arendată, nici nu sc folosește în regie de către membrii. Conduce echipele de lucrători pentru curățirea pășunii dc tufe, mărăcini, pin târâtor, jneapăn, etc., distrugerea mușuroaielor, a buruienilor, etc. Supraveghează executarea lucrărilor tehnice (fascinaje, clcionaje, baraje, gărdulețe), pen- tru consolidarea râpilor și stingerea ravenelor din teritoriul de pășune, conform instrucțiunilor cc se dau de organele silvice, ținând în acest scop un .carnet de lucrători pe baza căruia întocmește listele de plată ce se vor supune președintelui sprd ordonanțate. Face propunerile ce crede de cuviință, în scopul ameliorării pășunei, prin cultivarea plantelor furajere (trifoi, lucrenă, etc.), pentru crearea de adăpători, umbrare de vite, graj- duri, stâni, etc. Sesizează consiliul de administrație, în cazul că s-au ivit între vite boli molipsitoare. Raportează orice încălcări de hotar. Art. 31. Atribuțiunile cenzorilor 1. Să ia parte la întocmirea bugetului; 2. Să examineze cel puțin la 3 luni registrele colectivității, REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 pentru ca să ia cunoștință de operațiunile făcute și să certifice că scriptele sunt bine întocmite. 3. Să facă adeșea și pe neașteptate inspecția cassei. 4. Să constate cel puțin odată pe lună existența titlurilor sau valorilor de tot felul depuse în gaj, precum și cauțiunile ce sunt în păstrarea colectivității. 5. Să revadă contul de gestiune, bilanțul și contul de profit și pierdere și să facă raport asupra lor, cu cel puțin 8 zile înainte de a se supune în discuția adunării generale. 6. Să ia parte la toate adunările generale ordinare sau extra- ordinare. 7. Să vegheze ca dispozițiunile legii, cum și acelea ale așezământului să fie ținute în seamă de către administratori. Censorii pot să asiste la întrunirile administratorilor și să facă să se insereze în ordinea de zi a acestora, precum și în ace- lea ale adunărilor generale, propunerile ce vor crede de cuviință. Censorii deliberează întruniți într-un comitet, la care vor lua parte personal și decide cu majoritate. Inspecțiile și controlul vor putea fi făcute și de fiecare censor în parte. Censorii răspund față dc colectivitate de modul cum și-au îndeplinit mandatul lor. CAPITOLUL V- Personalul colectivității și atribuțiu- nile sale Art. 32. Consiliul de administrație, cu aprobarea principială a adunării generale, poate angaja: avocați, contabili, copiști, cameriști, ctc. după necesități. Personalul silvic (ingineri silvi- ci, conductori, brigadieri și pădurari), vor fi propuși de colec- tivitate în urma avizului organelor silvice si hotărârii adunării generale și numiti dc Ministerul Agriculturii și Domeniilor*. Art. 33. Avocatul. Consiliul de administrație în urma hotărârii adunării generale, poate, la trebuință, angaja anual un avocat pentru apărarea intereselor colectivității, înaintea instanțelor judecătorești. El este obligat să dea și avize în chestiuni de natură juridică. Angajarea avocațior se va face numai cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor. în caz când colectivitatea nu are avocat permanent, pentru procese mai mari dc 50000 lei, va angaja avocați, luând și apro- barea Ministerului. Pentru procese sub această valoare, nu-i necesară aprobarea. Orice cerere de revenire, suspendare, recunoaștere sau închidere de dosare, nu se va putea face decât în urma avizului în scris al Consiliul de administrație și cu delegație specială. Reprezentanții colectivității nu pot renunța la drepturile ei, fără avizul adunării generale și aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniilor. Art. 34. Brigadierii silvici de control, sunt organe tehnice dc teren, însărcinate cu controlul pădurilor respective și cu exe- cutarea și controlarea lucrărilor culturale și tehnice, din cuprin- sul brigăzii lor. Fiecare brigadier de pază are în controlul său mai multe cantoane de pază, ce constituie o brigadă. Atribuțiunile brigadierului de pază, sunt următoarele: a) Face cel puțin odată pe lună inspecția fiecărui canton de pază din brigada sa; b) Păstrează și utilizează la marcarea delictelor sau tăierilor nejustificate, ciocanul silvic pentagonal al brigăzii respective; c) Execută atribuțiunile prevăzute de Codul silvic; d) Semnalează proprietarului și ocolului eventualele încăl- cări de hotare, distrugeri de semne de hotar și orice alte înstrăinări de la pădurile colectivităților; *N .R.: Adunarea generală a composesoratului a ținut să se menționeze în "Așezământ" următoarele: "Pădurile fiind administrate de stat, nu este nevoie de personal silvic separat". 39 1 c) Raportează lunar arborii uscați, rupți și desrădăcinați de vânt din brigada respectivă, f) Ia primele măsuri în caz de incendii și semnalează atacurile de insecte; • g) Controlează modul cum se face paza și protecția vânatu- lui în pădure și pescuitului în apele de munte, încheind acte, potrivit legilor respective; h) Controlează starea în care se ține cantoanele de pază și atenansele lor, locuite de pădurari, precum și ale celorlalte imo- bile, proprietatea colectivității din cuprinsul brigăzii respective; i) Asistă pe șeful sau delegatul ocolului silvic la toate lucrările care privesc paza pădurilor și ia parte, supraveghează sau conduce lucrările culturale, precum și cele cc sc fac în ve- derea exploatării pădurilor; j) Inspectează exploatările prin antrepriză, încheind acte de modul cum se execută prevederile contractelor; k) Inspectează golurile de munte și pășunatul lor, contro- lând numărul de vite introduse la pășune și în arboretele dimprejurul golurilor, semnalând eventualele stricăciuni sau abateri; 1) Supraveghează, contolează sau conduce lucrările de pepiniere, de plantație și însămânțate, fiind răspunzător de exe- cutarea la timp șt de reușita lor; m) Supraveghează, ia parte sau conduce lucrările culturale ce se fac în pădurile din brigada respectivă; n) Execută lucrările cu care este însărcinat de șeful ocolului silvic; o) Observă disciplina pădurarilor, raportând ocolului exe- cutarea atribuțfunilor de serviciu și purtarea lor în societate; p) Brigadierul este răspunzător materialmente și disciplinar de delictele din cuprinsul bigăzii respective neraportate de pădurari la timp ocolului, și pe cari, cu ocazia inspecției lunare nu le-a constatat, sau aceste inspecții n-au fost făcute la timp; q) Dc asemenea, este răspunzător de orice nereguli con- statate în pădurile din raza lor, când acestea n-au fost semnalate la timp ocolului, din cauza neglijenței, relei voințe sau nepri- ceperii sale; r) întocmește lunar situațiile de pepiniere și plantații, semănături și recoltări de semințe, pe care le depune cu raport ocolului; s) Controlează tăierea, doborârea, scurtarea, fasonarea și sortarea materialelor, observând ca acestea să se facă în confor- mitate cu normele stabilite prin legi, regulamente, caiete de sarcini, instrucțiuni sau dispozițiuni ale organelor superioare; t) Controlează figurile lemnelor de foc făcute în parchetele exploatate în regie, observând calitatea, esența, așezarea și ca dimensiunile unui ster să fie conforme dispozițiunilor în vigoare; u) Ia parte la inventarierile ce se fac în parchetele exploatate în regie și semnează actele de darea în primire către pădurarii de gestiune, a materialelor inventariate; v) Face controlul pădurarilor de gestiune, verificând dacă materialele inventariate se găsesc pe teren; w) Controlează ca fiecare cărăuș să aibe asupra sa, la ieșirea din pădure, bonul de vânzare sau de transport, emis de perso- nalul de gestiune respectiv. Art. 35. Pădurarul de pază, este organul local, însărcinat cu paza unei suprafețe determinate de pădure, numită “canton de pază”. Cantonul de pază cuprinde, pe lângă pădure și poienile, terenurile perimetrale și golurile de munte din cuprinsul său. Pădurarul de pază are următoarele atribuțiuni în cuprinsul cantonului respectiv și în afară dc raza cantonului său, atunci 40 când i sc dau însărcinări speciale; a) Face zilnic paza cantonului dc pădure dat în paza sa, a arborilor în picioare, arborilor doborâri, materialului fasonat, materialelor lemnoase și nelemnoasc, hotarelor, fânețelor, pășunilor, etc., notând în carnetul dc serviciu porțiunea parcursă în fiecare zi și încheind actele cuvenite, dacă este cazul, con- form prevederilor Codului silvic; b) Aduce la cunoștința proprietarului și ocolului orice încăl- care de hotare sau tulburări de posesie; c) Reface anual semnele de hotar cu lucrătorii dați de colec- tivitate, reînoind și desfundând șanțurile și controlând arborii care au pe ei semnul de hotar (cioplaj, etc.), comunicând despre aceasta verbal brigadierului și în scris ocolului și proprietarului; d) Raportează organelor sale superioare și proprietarului, când arborii cu semnele de hotar sunt rupți de vânt, desrădăci- nați, luați de apă sau sunt uscați; e) își exercită atribuțiunile prevăzute de legi, pentru paza și protecția vânatului și pescuitului în apele de munte; f) îngrijește de curățenia cantonului, păstrându-1 în bună stare și raportează proprietarului și ocolului, când reparațiile sunt absolut necesare; g) Raportează ori de câte ori constată delicte silvice din can- tonul său de pază, justificându-le, fie cu acte, dacă delicvenții au fost descoperiri. fie numai cu raport scris, dacă delicvenții n- au fost descoperiți; h) Păstrează în ordine și îngrijit diferitele acte oficiale, pc care le primește de la superiorii săi; i) Păstrează în bună stare uneltele și materialele dc inventar, pe care le are în seama sa; j) Raportează în scris în termen de 5 zile, înainte de inspecția lunară a brigadierului silvic de pază și control, toate delictele silvice din cantonul său de pază, comise de la ultima inspecție; k) Face inopinat de mai multe ori numărătoarea vitelor introduse la pășune, raportând în scris ocolului și proprietarului; 1) Ia singur sau împreună cu brigadierul respeciv primele măsuri în caz de incendiu, înștiințând imediat organele supe- rioare și autoritățile locale; m) Raportează numărul arborilor uscați, rupți de vânt, desrădăcinați sau atacați de insecte și materialul în pericol de a fi luat dc apă sau incendiat, din cantonul său de pază; n) Raportează situația poenilor și golurilor de munți, din punct de vedere al capacității de producție, în fiecare an; o) Ia parte în mod obligatoriu la lucrările tehnice de punere în valoare, executate în cantonul său; p) Controlează învoirile la uscături, recoltări de fructe sau la alte produse forestiere, conform normelor de serviciu; q) Pădurarului de pază i se pot da în seamă supravegherea și paza lucrărilor mai nuci de exploatare, precum și a materi- alelor rezultate din asemenea exploatări, numai în cuprinsul cantonului de pază; r) Ia parte, supraveghează sau chiar conduce executarea lucrărilor de pepiniere, plantații, însămânțări, culegeri de semințe și orice alt fel de lucrări culturale ce se execută în can- tonul său, putând fi utilizate la nevoie și la cantonul vecin; s) Ține la curent carnetul de ziuași când este însărcinat cu executarea lucrărilor; t) Se îngrijește de procurarea lucrătorilor manuali și dc cărăuși, când primește ordine în acest sens; u) Execută orice fel de lucrări care i se ordonă de ocol; v) Poate controla orice fel de încărcătură de lemne ce întâlnește pe drum; REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 w) Sunt datori să păstreze disciplina în serviciu, potrivit normelor stabilite prin legi, regulamente și a bunei purtări în societate; x) Nu poate părăsi raza cantonului său de pază fără o apro- bare prealabilă, când urmează a fi suplinit de un camarad vecin; y) Pădurarii nu pot angaja administrația pe care o servesc în nici un fel de acțiuni, în afară de atribuțiunile stabilite prin Codul silvic. Legea pentru protecția vânatului și pescuitului în apele de munte, regulamente și norme de serviciu; z) Răspunde de neregulile sau pierderile de materiale ce se constată în cantonul încredințat, cu întreaga sa avere mobilă sau imobilă, oriunde s-ar afla, și poate fi urmărit conform legii de urmărire sau a Contabilității publice; z) Păstrează secretul ordinelor primite de la șefii săi. Pădurarul de gestiune este organul local al Ocolului însărci- nat cu paza și gestionarea (fasonarea, transportul) materialelor exploatate în regie, în pădurile colectivităților din cuprinsul O- colului. Atribuțiunile pădurarului de gestiune sunt următoarele: a) Supraveghează lucrul în pădure, impunând lucrătorilor ca exploatarea să se facă în condițiunile tehnice silvice prevăzute în normele și dispozițiunile de serviciu; b) Supraveghează ca scoaterea materialelor să se facă în cele mai bune condițiuni; c) îngrijește dc executarea la timp a lucrărilor și cu stivuirea materialelor lemnoase fasonate după normele de serviciu; d) Pădurarul de gestiune este în drept să scoată de la lucru, din parchetele ce Consiliul de administrație în răspunderea sa, pe toți lucrătorii și cărăușii cari nu execută dispozițiunile date de ocol, aducând această măsură imediat la cunoștința ocolului; e) Ia parte la inventarierea materialelor lemnoase din par- chetele ce i se destină spre gestionare, luând în primire aceste materiale și semnează actele încheiate pe teren în acest scop și în condica sa de serviciu; f) Eliberează în baza bonurilor de vânzare sau dc debit eli- berate de colectivitate, materialul vândut pe bani sau pe credit, pe număr de steri sau în kg; g) Depune la ocol și proprietar cel puțin săptămânal o situ- ație de materialul pe care îl mai are pe teren; h) Eliberează cărăușilor foi de transport, în care înseamnă cantitatea predată cărăușilor și destinația materialului; i) Pădurarul de gestiune este supus acelorași reguli de disci- plină în serviciu ca și cel de pază; j) El are răspunderea penală și materială a neregulilor, aba- terilor și lipsurilor ce se vor constata în gestiunea sa, putând fi urmărit pentru despăgubirea colectivității în averea sa mobilă și imobilă ori unde s-ar afla, potrivit legii de urmărire sau a con- tabilității publice; k) în cazul când pădurarul de gestiune are în seama sa un depozit la marginea pădurii, la o gară sau ori unde în altă parte, el își păstrează atribuțiunile de mai sus. Art. 36. Colectivitățile, sc pot asocia la caz de nevoie cu alți proprietari de păduri vecini. în scopul angajării de brigadieri sau pădurari, având avizul Serviciului silvic. Numirile atât ale briga- dierilor cât și ale pădurarilor se vor face de Ministerul Agri- culturii și Domeniilor, în urma propunerii Consiliului dc admi- nistrație și cu avizul Serviciului sau ocolului silvic. Condițiunile de numire sunt cele stabilite în Legea de organizare a Corpului silvic. Cererile vor trebui însoțite de actele menționate în Codul Funcționarilor Publici și ordinele în vigoare. Brigadierii si pădu- rarii numiți, se vor bucura de aceleași drepturi ca și cei de la stat. Plata retribuțiunilor se va face de organele silvice din sumele ce urmează să se depună în acest scop de colectivitate la articolele respective din bugetul statului. Locuința, terenul de hrană și combustibilul prevăzut pentru personalul silvic de la stat prin regulamentul serviciului silvic exterior, se va căuta a se da pe cât posibil în natură și numai în caz că nu se va putea, se va achita în bani. Răscumpărările în bani se vor stabili de organele silvice după prețurile din localitate. CAPITOLUL VI - Bugetul Art. 37. în fiecare an, în decursul lunii februarie, Consiliul de administrație împreună cu Serviciul silvic județean sau ocolul silvic, va întocmi bugetul pentru anul financiar viitor, pe formularul tip dat de Ministerul Agriculturii și Domeniilor. în el se va trece: La venituri: 1. Sumele de bani ce urmează a se realiza din exploatarea parchetelor anuale, fie în regie, dijmă sau antrepriză și anume la capitolul “produse principale”. 2. Valoarea tuturor arborilor uscați, rupți sau doborâți de vânt a materialului sechestrat de delicvenți, la produse acciden- tale. 3. Veniturile ce urmează a se realiza din arendarea vânatu- lui. 4. Din arendarea pescuitului în apele de munte. 5. Din arendarea sau folosința în regie a pășunatului în izlazuri, pășuni împădurite, goluri de munte și în păduri. 6. Din încasarea de la delicvenți a valorii materialului lem- nos și despăgubirilor pe baza sentințelor judecătorești rămase definitive. 7. Din arendarea fănațului, terenurilor agricole, carierelor de piatră. 8. Din închirierea imobilelor. 9. Din încasarea cupoanelor. 10. Din încasarea rămășițelor din anii trecuți, etc. La cheltuieli: 1. Taxa de pază a pădurilor care va conține lefurile brigadierilor și pădurarilor angajați sau a celor ce urmează a se angaja. 2. Taxa de administrație. 3. Cheltuieli de transport din comună la pădure ale person- alului silvic de control. 4. Răscumpărarea drepturilor ce trebue să primească per- sonalul în natură. 5. Cheltuieli pentru înființarea și întreținerea de pepiniere. 6. Cheltuieli pentru împădurirea parchetelor, locurilor goale, etc. 7. Pentru recoltări de semințe. 8. Garanții de împăduriri. 9. Pentru ameliorațiuni pastorale ca: stârpirea măceșilor, jneapărului, pinului târâtor, distrugerea mușuroaielor din pășuni, etc. 10. Lucrări tehnice (gărdulețe, fascinaje, cleionaje, baraje) și silvice (înerbări, plantații) în terenuri degradate. 11. Construcții de cantoane pentru brigadieri și pădurari, grajduri, stâni. 12. Hotărnicii, măsurători, amenajamente pentru păduri și amenajamente silvopastorale pentru pășuni. Toate aceste sume urmează a se fixa de organele silvice pc baza dispozițiunilor primite de la Minister. Pe lângă aceasta va mai trece: 13. Cheltuieli de exploatarea pădurii în caz de exploatare în regie. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 © 1999 • Nr.6 41 14. Impozite, asigurări, etc. 15. Chirii, iluminat, încălzit, mobilier. 16. Remunerațiile personalului conform statului de plată, 17. Diurna și cheltuielile de transport pentru judecători și membrii Consiliului de administrație în deplasările lor făcute în interes dc serviciu. 18. Fond pentru deschidere de credite suplimentare. La venituri extraordinare se vor prevedea în mod obișnuit, încasarea restanțelor, iar la cheltuieli extraordinare se vor trece achitarea rămășițelor (datorii) din anii trecuți. Bugetul întocmit în 4 exemplare se înaintează Serviciului silvic județean sau ocolului silvic, spre a fi supus Inspectoratului de control pentru verificare, după aceea se aduce în discuția adunării generale, care va aviza asupra lui, și în urmă, va fi înaintat forurilor silvice spre aprobare, cu hotărârea adunării generale, împreună cu dovada de la judecă- torie că această hotărâre a rămas definitivă. La buget se va atașa și contul de gestiune pe anul expirat. Art. 38. Bilanțul și contul dc profit și pierdere se încheie obligatoriu în fiecare an la 31 martie. în bilanț se va trece tot activul și pasivul colectivității constatat la sfârșitul anului și rezultat din scripte, iar în contul de profit și piedere, totalul sumelor încasate și plăților făcute în cursul anului precedent, precum și beneficiul ce s-a realizat. Bilanțul și contul de profit și pierdere se încheie de Consiliul de administrație, se verifică de organele silvice de control, se supune spre discutarea și avizarea adunării generale, și se înaintează apoi spre aprobare cu expunere de motive organelor silvice. Art. 39. Beneficiul net al unui an, cuprinde toate sumele încasate din veniturile prevăzute în buget, din cari s-au scăzut toate cheltuielile făcute. Beneficiul net se va repartiza astfel*: • până la 10% remunerația administratorilor colectivității, proporțional cu serviciile prestate de fiecare și cu numărul de ședințe la cari au luat parte. Președintelui i sc va socoti încă 10 ședințe pentru serviciul ce-1 prestează în plus; • 2% pentru fondul de ajutorarea funcționarilor; • ...% pentru opere de binefacere. Restul se distribuie membrilor în proporție cu drepturile fiecăruia, semnând de primire în registrul special ce se va ține în acest scop. Datoriile ce au membrii față de colectivitate, se vor deconta cu această ocazie. Beneficiile neridicate în termen de 5 ani de la data adunării generale care le-a hotărât, se pre- scriu și se fac venit colectivității, Garanțiile diverșilor contractanți cu Composcsoratul, se vor ține în casa de bani, în valorile în care au fost depuse. CAPITOLUL VII - Pășuna tul vitelor în izlazuri, pășuni împădurite, goluri de munți și păduri Art, 40. Folosința pășunii, fie de către coproprietari, fie prin arendare, se va face și regula de administratori, după avizul con- form al șefului de ocol silvic respectiv, în caz contrar, adminis- tratorii se vor pedepsi cu amendă fiecare de la 500-1000 lei, iar arendările vor fi nule de drept, fără drept de despăgubire de orice natură pentru arendași, iar folosința coproprietarilor dacă ei singuri o exercită, va fi oprită. Exploatarea pășunilor se va face pe baza unui amenajament pastoral sau silvico-pastoral, conform căruia, se va întocmi în fiecare an planul dc exploatare al pășunii de către organele sil- vice. Acest plan este obligatorul chiar dacă pășunea nu are ame- najament Prin el se va specifica: lucrări tehnice de îmbunătățire * N.R.: Adunarea generală a composesorilor a stabilit ca membrii Consiliului de Administrație să primească un salariu fix. și de întreținere (curățirea pășunatului de mărăcini, jneapăn, pin târâtor, distrugerea mușuroaielor, gunoirea terenului prin obli- gativitatea mutării strungilor de oi la 3-4 zii, etc), termenul și rotația pășunatului, numărul și felul vitelor ce pot fi învoite la pășune, socotindu-se pe hectar în mediu 3 vite man sau 6 mici la șes și 2 mari sau 4 mici la munte; prețul pășunatului și condițiunile de plată; norme de pășunare (se interzice pășunatul noaptea și al caprelor în pădure); măsurile 'administrative sa- nitare, veterinare și de pază ce trebuesc luate, etc. Odată cu întocmirea planului de exploatare se va întocmi și bugetul pășunii în care se va căuta a se prevedea neapărat sume pentru amelirațiuni silvico-pastorale, circa 1/4 din venituri. Executarea dispozițiunilor din amenajamcntul pastoral sau sil- vico-pastoral, cum și din planul de exploatare este obligatorie. Pășunile se întrebuințează exculsiv pentru pășunat, pentru cultivarea plantelor de nutreț, luându-se în acest caz avizul Mi- nisterului Agriculturii și Domeniilor și pentru plantațiuni fores- tiere de protecție. Pășunile în devălmășie proprietatea compose- soratelor, precum și accesoriile lor (clădiri, exploatări, inventar viu sau mort), nu pot fi sustrase destinațiunii lor de bun comun afectat pășunii, decât cu consimțământul a 2/3 din numărul coproprietarilor și cu aprobarea Ministerului Agriculturii și Domeniile, Direcția Pădurilor Persoanelor Juridice. în pădure pășunatul este permis în următoarele cazuri: 1. Când pădurea este tratată în codru cu tăieri rase sau suc- cesive și are vârsta mai mare de 30 de ani. 2. Când pădurea este tratată în crâng și are vârsta de peste 15 ani. Părțile pășunabile în aceste cazuri se vor determina în pre- alabil de ocolul silvic, în prezenta reprezentantului colectivi- tății, cu care ocazie se va determina și numărul de vite care pot intra la pășune. 3. Când pădurea sc exploatează în scaun, pășunatul este per- mis fără restricțiuni de vârstă. 4. La pădurile de baltă compuse din specii albe (salcie și plop), când tăierea arborilor se face din fața pământului, pășunatul este permis numai după vârsta dc 5 ani. Este însă cu desăvârșire oprit pășunatul: 1. în pădurile tratate în codru grădinărit, în care s-a adoptat o rotație mai mică de 15 ani. 2. în pădurile de protecție. 3. Pc terenurile surpate sau care sunt supuse a deveni sur- pătoarc prin faptul pășunatului. Darea în arendă a pășunatului se va face numai prin licitație publică, în conformitate cu legile actuale. în contractul ce se va încheia în acest caz, se va prevede neapărat clauza prin care arendașul a luat cunoștință de prevederile planului de exploatare, cu obligațiunea să se conformeze lui. Contractul de pășunat se va aproba de organele silvice. Când pășunatul se va folosi de însăși coproprietari, colec- tivitatea este obligată să țină la curent registrul de la pagina 22, nr.9, din acest “Așezământ”. Prin el se va stabili, numărul și felul vitelor ce are voie să scoată la pășune fiecare coproprietar în raport cu cota de drepturi și capacitatea de producție a pășunii, și pentru fiecare an, numărul și felul vitelor ce se înscriu de fapt la pășune, astfel, ca numărul lor total să nu întreacă capacitatea de producție stabilită. Costul pășunatului se va fixa în fiecare an de organele sil- vice după prețurile reale, rămânând ca acele, care nu au vite proprii, sau au vite mai puține decât drepturi, să fie despăgubiți la împărțirea excedentului. Odată cu înscrierea vitelor și plata pășunatului, sc va elibera și un bon de pășunat al cărui număr se 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 va trece și în acest registru. CAPITOLUL VIII - Exploatarea pădurilor Art. 41. Pădurile colectivității nu se pot exploata decât pe baza unui amenajament aprobat. Excepțional, până la întocmi- rea lui, se va putea permite exploatarea, în conformitate cu dis- pozițiunile ce se vor da de Ministerul Agriculturii și Domenii- lor. Nici o exploatare însă nu se va putea face, fără autorizația înscrisă a organelor silvice competente, care va conține obliga- tor actul de cubaj si estimațic al materialului lemnos. Exploa- tarea pădurilor proprietatea colectivității, se va face în vederea acoperirii trebuințelor de combustibil și lemn de construcție, precum și pentru asigurarea de venituri coproprietarilor. Cantitatea și felul materialului lemnos destinat pentru trebu- ințele membrilor colectivității, se va stabili anual printr-un ta- blou de către Consiliul de administrație, împreună cu organele silvice, în limita materialului disponibil. Aceasta, se va fasona în regie sau în dijmă*, în steri, în dubli steri, grămezi de crăci sau trunchi, se va lua în primire de către o comisiune compusă dintr-un delegat al Consiliului de administrație, împreună cu un delegat al serviciului silvic, dresându-se cu această ocazie un proces-verbal la care se va atașa tabloul de inventarierea mate- rialului lemnos și toate actele de cheltuieli făcute cu exploata- rea. întru-cât repartizarea între membrii a lemnelor rezultate în urma exploatării nu se face în raport cu drepturile, ci cu nevoile lor proprii, prețul ce se va percepe pentru materialul lemnos vândut va fi real, prețul pieții, stabilit de organele silvice. Cei cu drepturi mai mari decât materialul lemnos primit, vor fi despăgubiți odată cu împărțirea excedentului. în cazul exploatărilor în regie pentru nevoile proprii, se va ține la curent registrul menționat la art.28, punctul 8. în el se vor trece an de an cantitățile de lemne vândute fiecărui membru și sumele de bani încasate. După luarea în primire a lemnelor fasonate, se va da de știre tuturor membrilor să se prezinte la sediul colectivității pentru a- și ridica bonurile de lemne în schimbul sumelor ce vor achita. Cu bonul primit, purtâd ștampila colectivității și semnătura secretarului, fiecare membru va putea să se prezinte în ziua fi- xată, la parchet, unde pădurarul gestionar sau administratorul de pădure îi va preda lemnele și semna bonul. Acest bon, semnat de pădurarul gestionar sau administra- torul de pădure, va servi drept adeverință de transport. Orice transport, care se va face fără acest bon semnat, va fi considerat delict, lemnele în acest caz se vor rechiziționa și se vor vinde la licitație publică, în favoarea colectivității, celui vinovat dresându-i-se totodată actul de dare în judecată. Materialul lemnos plătit și neridicat în decurs de un an, rămâne de drept în proprietatea colectivității, care-1 va vinde la licitație publică, fără niciun drept dc despăgubire pentru copro- prietar. Nimeni nu are voie să înstrăineze materialul lemnos ce i s-a dat pentru trebuințele gospodăriilor proprii, sub orice formă s-ar face aceasta. Tăierile făcute de coproprietari în alte locuri, de pe suprafețe sau cantități mai mari decât cele stabilite de șeful de ocol, tăierile de arbori nemarcați, cum și tăierile ce nu s-au făcut pentru trebuințele proprii, ci în scop de speculă, se vor pedepsi conform art.7 din Codul silvic. în scopul exploatării pădurii, membrii colectivității se pot asocia în cooperative de exploatare de păduri, pc baza statutelor ce vor primi de la I.N.C.O.P. N.R.: Adunarea generală a composesorilor a cerut ca acest material lemnos să se dea sub forma lemnului pe picior, mate- rialul fiind inventariat, cubat și estimat de organele silvice împreună cu reprezentanții composesoratului. Porțiunea de parchet ce întrece nevoile membrilor, se va vinde la licitație publică, cu îndeplinirea formelor legale. Se vor face vânzări de materiale nefasonate (arbori în picioare), pe suprafață sau număr de arbori și de materiale fasonate în regie de către colectivitate sau în dijmă. în ambele cazuri, atât cuba- jul și inventarierea, cât și estimația materialului lemnos, se va face și certifica de organele silvice. Licitațiile se vor ține de organele silvice. In condițiunilc speciale, cari vor face parte integrantă din contract, exploata- torii vor fi obligați între altele, să aibe un paznic dc parchet, re- cunoscut de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, și să prefere la condițiuni egale, lucrători pentru fasonat și transport, dintre membrii colectivității. Gratuități sau reduceri de preț nu sunt permise, decât mem- brilor care au avut mari pagube prin foc sau alte accidente, de asemeni invalizilor, văduvelor și orfanilor de războiu săraci, cu aprobarea adunării generale. Se exceptează personalul silvic care va primi gratuit com- petința de lemne stabilită de Minister. Tratările de vânzări prin bună învoială nu sunt permise, decât după normele fixate de legea contabilității publice. Art. 42. Carierele de piatră, fânețele, dreptul de pescuit, etc., se vor valorifica, pentru cazul că se referă la mai mulți ani, nu- mai prin licitație publică, ce se va ține de organele silvice. După adjudecare se vor încheia contracte autentificate la tribunalul local. Arendările anuale, se vor putea face de către Consiliul de administrație, cu avizul de evaluare al ocolului silvic. Dreptul de vânătoare se va arenda dc Direcția conomiei Vânatului cu a- vizul Ministerului Agriculturii și Domeniilor-Direcția Pădurilor Persoanelor Juridice. Art. 43. Colectivitatea este datoare să aibe mobilierul strict necesar și anume: o masă, scaune, un dulap și o cassă de bani, ce se vor păstra în local propriu, local închiriat, sau la primărie. Este strict interzisă păstrarea actelor, banilor și registrelor, de către președinte, membrii consiliului de administrație, sau funcționarii angajați. Art. 44. Colectivitatea se va îngriji ca să înființeze cel puțin o pepinieră silvică, în care se vor crește puieții necesari împă- duririi locurilor goale, parchetelor neregenerate complet, terenurilor degradate și pentru ameliorarea arboretelor cu specii de valoare (stejar, frasin, paltin, ulm, molid etc.). Locul unde se va înființa și mărimea ei, se va decide de organele silvice. Art. 45. Colectivitatea va lua măsuri să edifice cantoane de brigadieri și pădurari, în cazul când Serviciul silvic va găsi acest lucru necesar, pentru paza și controlul pazei pădurilor, în locuri și după planurile date de organele silvice. CAPITOLULTX - Dispozițîuni finale Art. 46. Controlul gestionar și tehnic al colectivității se va face de organele tehnice pendinte de Ministerul Agriculturii și Domeniilor. Art. 47. Orice completare sau modificare ce se va aduce acestui așezământ, nu va fi valabilă, decât după prealabila apro- bare dată de Ministerul Agriculturii și Domeniilor și transcriere de judecătoria competentă. Art. 48. Drepturile colectivității se exercită în comun prin Consiliul administratorilor, pe baza “Așezământului” dc față, care a fost votat de adunarea generală a Composesoratului din comuna Bran-Poartă, județ. Brașov, la data de 2 octombrie 1944. REVISTA PĂDURILOR © Anul 114 • 1999 • Nr.6 43 Produsele accesorii ale pădurilor din județul Brașov, de-a lungul vremurilor Prof. dr. ing. Eugen C. BELDEANU Universitatea Transilvania din Brașov 1. Scurtă istorie. Beneficiind de un cadru natural variat, cu altitudini cuprinse între 400 și 2544 tn, în care relieful deluros și depresionar deține o pondere de cca 60%, iar cel muntos de cca 40% și, totodată dispunând de o floră foarte bogată, care cuprinde aproape jumătate din numărul total al speciilor de plante din țara noastră, teritoriul județului Brașov a oferit din- totdeauna condiții prielnice desfășurării diverselor activități Utnane. Pădurile, mult mai întinse în trecut, au asigurat, pe lângă adăpost, atât lemn, cât și mijloace de subzistență și alte bunuri, pe care astăzi le numim produse accesorii. Prezența omului pe meleagurile brașovene, așa după cum atestă urme puse în evidență la Rupea și Crizbav, datează încă din paleolitic. Țara Bârsei, atât înainte cât și după cucerirea romană, a fost destul de intens populată, în actualul hotar brașovean dovezile arheologice atestând, de exemplu, prezența în acea perioadă a dacilor în punctele Valea Răcădăului, Tâmpa, Pietrele lui Solomon. în secolul al XlII-lea, după cum reiese din cele mai vechi atestări documentare, în care apar denumirile multor localități actuale (Teliu, Cristian, Crizbav, Feldioara, Hărman, Prejmer, Sânpetru, Budila, Tohan), populația era aici destul de numeroasă. Numai centrul urban Brașov avea, de pildă, în anul 1234, peste 1000 locuitori. în secolul al XV-lea, Brașovul era considerat cel mai mare oraș din Transilvania și număra cca 6000 locuitori. Vreme îndelungată, în trecut, hrana necesară a fost asi- gurată de așa numitul cules din natură, o îndeletnicire preagri- colă, arhaică. Produsele vegetale proveneau exclusiv din flora spontană, îndeosebi de pădure și constau din fructe și semințe, rădăcini, rizomi, tuberculi și bulbi, frunze și lăstari, ciuperci. în mileniul al IV-lea Î.Cr. au loc începuturile agriculturii și domesticirii animalelor, iar în mileniile III-1 î.Cr., când se dez- voltă tehnologia producerii metalelor, se realizează toporul de bronz și apoi cel de fier, care fac posibilă doborârea arborilor. Este demn de reținut că, în imediata vecinătate a județului Brașov, la Cemat, în județul Covasna, încă de la începutul primei epoci a fierului (anii 800 - 300 î.Cr.), meșterii locali se ocupau cu prelucrarea metalului respectiv. Meșteșugul era cunoscut și la Șercaia, unde s-au descoperit cuptoare de redus minereul de fier. în condițiile practicării agriculturii, în hrana omului, locul plantelor sălbatice este treptat luat de plantele cul- tivate, care constituie o sursă de substanțe nutritive cu mult mai bogată și mai sigură. Recoltarea produselor pădurii (lemn și produse accesorii) nu a cunoscut restricții, exceptând braniștile (locuri oprite sau rezervate, de unde și denumirea de Bran), până când, dimi- nuarea suprafeței pădurilor și creșterea populației, fac să apară preocupări legislative în acest sens. Prima reglementare oficială a regimului pădurilor din Transilvania și respectiv, de pe actu- alul teritoriu al județului Brașov, care cuprindea restricții privind folosirea produselor acestora, datează din anul 1781, ea devansând cu câtva timp primele reglementări similare din Bucovina, Moldova și Muntenia. în Țara Făgărașului, după mențiuni din secolul al XVH-lea, existau numeroase păduri de fag și stejar oprite, unde se îngrășau porcii. Existau păduri oprite și de brad. Tot aici este semnalată o braniște din secolul al XlV-lea, probabil chiar mai veche, legată de numele satului 44 Urășei. în anul 1895, în Țara Bârsei mai practicau culesul din natură cca 5000 locuitori. Datorită căutării de care se bucurau, multe din produsele pă- durii au făcut obiectul comerțului. La târgurile săptămânale din Brașov, care ar fi luat ființă în stadiu embrionar încă de la contu- rarea ca oraș a acestei așezări, pe lângă alte bunuri se vindeau și astfel de produse. în cea de a doua jumătate secolului al XIV- lea, locul de desfășurare a târgului era actuala Piață a Sfatului, numită în anul 1520 Forum. în secolul al XVI-lea, pe latura de sud a pieții, înspre Biserica Neagră, era așa-numitul Șir al Fruc- telor sau Târgul Cireșelor și Târgul Merelor (tot aici se găsea Șirul Florilor). Regulamentul dc funcționare a târgului brașo- vean din anul 1857 dădea și el detalii privind locul de desfacere a diferitelor produse. Produsele alimentare, între care fructe, ciu- perci, miere de albine, se vindeau în Piața Sfatului. Pentru pro- dusele din lemn (scări, furci, roți pentru pluguri, mangal ș.a.), ca și pentru lemnul de foc, exista o suprafață de teren în dreptul actualului dispecerat auto de lângă Poarta Șchei. Lemnul de con- strucții se vindea în zona Bulevardului Eroilor, iar piața de fân se găsea la intersecția străzilor N. lorga și Lungă. 2. Fructe de pădure. Fructele de pădure au jucat un rol important în hrana oamenilor, pomicultura realizând mult mai târziu produse de acest gen. Arborii ale căror fructe au interesat în mod deosebit sunt mărul și părul pădureț, cireșul pădureț, stejarii, fagul. Merii, perii și cireșii pădureți, întâlniți inițial mai cu seamă la margi- nea pădurilor și în rariști, o dată cu trecerea la modul de viață sedentar, sunt sădiți pe lângă locuințe. începutul ocrotirii a- cestora, prin aducerea lor lângă casele oamenilor, se consideră că a marcat momentul nașterii pomiculturii, deși încă nu se exe- cutau lucrări specifice acestei îndeletniciri. Ameliorate local prin grijă multiseculară, speciile respective au devenit mai apoi nelipsite de pe lângă casele și din grădinile țărănești. O altă specie adusă pe lângă case a fost porumbarul. în satele brănene Moieciu de Jos, Moieciu de Sus, Simon, Peștera, Fundata și Măgura, merii, perii și cireșii pădureți au reprezentat primele specii astfel cultivate. De asemenea, cu se- cole înainte, acestea erau îngrijite de localnici acolo unde se întâlneau. Pentru a nu fi distruși de animale, îndeosebi de capre, puieții rezultați prin regenerare naturală se protejau, bătându-se în jurul lor 3-4 pari printre care se puneau spini. Se pare toto- dată că se efectuau și altoiri. Ca urmare a atenției de care s-au bucurat, speciile în cauză au ajuns să fie foarte răspândite. Merele pădurețe s-au folosit pretutindeni pentru prepararea oțetului. în multe locuri ele se păstrau și pentru iarnă, când căpătau un gust plăcut. Perele pădurețe se consumau când erau răscoapte. în locurile unde se găseau din abundență, cireșele pădurețe se foloseau pentru obținerea țuicii. Localitățile Măiemș și Feldioara ajunseseră cândva vestite pentru recoltarea și prelucrarea merelor și cireșelor pădurețe, aici obțmându-se oțet și cidru. , Ghinda uneori se consuma măcinată și amestecată cu făină, în care scop se aduna la sfârșitul lunii octombrie, după ce cădea de pe ramuri. Din ghinda prăjită și mărunțită fin se prepara un REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 surogat de cafea, cu acțiune astringentă, administratul în tul- burări intestinale. Jirul constituia una din puținele surse dc ulei pentru consum, care se extrăgea prin presare la rece, după ce era prăjit. Miezul jirului prăjit era apreciat drept o hrană gustoasă. Dar puternicul interes din trecut față de ghindă și jir este legat de hrănirea animalelor. Documente de Ia începutul se- colului al XVI-lea, referitoare la domeniul Făgărașului, vorbesc despre aducerea porcilor în pădurile de stejar și fag pentru a fi îngrășați, însă această practică, specifică și altor locuri, datează cu siguranță din timpuri mult mai îndepărtate. Cât de important era acest mod de utilizare a resurselor pădurii, rezultă din fap- tul că, în urbariile (cărțile funciare) Țării Făgașului din secolul al XVII-lea, pădurile de cvercince și făgetele sunt înregistrate la fiecare sat de care aparțineau fără a li se consemna mărimea, ci notându-se numărul de porci dc îngrășat pe care îl puteau adă- posti. Nucul comun se cultivă în Țara Bârsei din timpuri imemo- riale. în afară de faptul că se consumau ca atare, și se între- buințau pentru extragerea uleiului folosit în alimentație, nucile erau daruri obișnuite pentru copii și, conform datinilor, împodobeau pomii ce sc făceau la nunți, la slujbe de pomenire a morților ș.a. La mare preț s-au aflat, de asemenea, întotdeauna, fructele multor arbuști, ca zmeura, murele, afinele, coacăzele de munte, alunele, coamele, porumbele, măceșele, precum și fragii, ce se vindeau în piețe vara și iama. Culesul se făcea în cutii improvizate din coaja arborilor, în coșuri de nuiele și donițe. Afinele se culegeau, uneori, ca și astăzi, cu pieptenele. Alunele, cu miezul bogat în ulei, proteine ș.a., erau deosebit de bine apre- ciate. Importanța acordată de către localnici fructelor de pădure, ca și abundența lor într-un loc sau altul au condus la toponimice ca Valea Coacăzei (Peștera-Bran), Valea Mărului (Poiana Mărului), Pârâul Merișori (Ciumemic), Pârâul Afinișului (Brădet), ultimile două privind puncte din afara limitelor ju- dețului Brașov, dar situate în cuprinsul Țării Bârsei. 3. Ciuperci. Ciupercile comestibile se consumau crude, fripte pe jeratic sau gătite. Când se recoltau cantități mai mari, unele se uscau, păstrându-se până în timpul posturilor mari. Ciupercile Fomes fomentarius și Fomes igniarius se foloseau pentru a prepara iasca, utilizată la aprinderea focului. Cea mai bună iască o dădea prima specie. Ea se obținea din partea interioară a corpurilor de fructificație, care mai întâi se separa de înveliș, se bătea pentru a deveni pufoasă, se fierbea cu cenușă și se usca. Pentru a fi aprinsă, iasca trebuia ținută strâns lângă o bucată de cremene (silex), care, lovită cu amnarul (din oțel), producea scântei. Din iască sc mai produceau diferite obiecte ca șepci, poșete ș.a. 4. Resurse melifere. Aibinăritul a fost favorizat de existența numeroaselor specii forestiere melifere. De altfel, după cum remarca istoricul Alexandru Xenopol, la daci, prezenți pe întrea- ga întindere a acestor locuri, apicultura era cea de a treia îndelet- nicire, după agricultură și creșterea vitelor. Faptul că latinescul alvina, din care derivă cuvântul albină, înseamnă scorbură, ar constitui o dovadă a legăturii dintre creșterea albinelor și exis- tența arborilor pădurii. Mierea a reprezentat un aliment extrem dc prețios, în trecut alte substanțe cu gust dulce lipsind. Ceara a fost folosită la impermeabilizarea îmbrăcăminții, a altor obiecte, precum și pentru iluminat, având calitatea de a arde fără fum, degajând, ca și în cazul respirației, doar apă și dioxid de carbon. Totodată, REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 mierea și ceara erau întrebuințate la tămăduirea unor boli. în comerțul efectuat în secolul al XVIII-lea cu Triestul - locul dc întâlnire al negustorilor dc ceară din Principatele Române, Polonia, Rusia, Asia Mică etc. dar și cu Veneția, un rol impor- tant l-a jucat Brașovul. La Triest se vindea anual o cantitate de circa 400 t ceară românească, care, datorită calității superioare și parfumului plăcut, servea ca etalon la stabilirea prețurilor pentru celelalte tranzacții. Un negustor brașovean a exportat în anul 1781, la Veneția, 100 t ceară. Tehnica cea mai veche dc obținere a mierii și cerii a fost bărcuitul, respectiv culegerea din cuiburile pe care albinele și le construiau în golurile din trunchiul arborilor. Cuiburile sc depistau urmărindu-se direcția de zbor a albinelor, iar împotri- va înțepăturilor, la început se recurgea la stropirea cu apă. începutul albinăritului propriu-zis s-a produs o dată cu aducerea de la pădure a bucăților de trunchi cu asemenea cuiburi și adăpostirea lor pe lângă locuințe. Stupii primitivi sc făceau inițial fie din bucăți de trunchi găunoase, care la nevoie se curățau de putregaiul interior cu ajutorul focului, numindu-se buduroi (buduroaie), fie din coaja arborilor, legată sub formă de burlan. Se mai executau stupi primitivi împletiți din nuiele, paie sau papură. Pe vremea daco-romanilor existau coșnițe, sub formă de căciulă, împletite din nuiele de răchită, mesteacăn, alun. în toate cazurile, pentru obținerea mierii și a cerii, stupii erau distruși și albinele sacrificate. Prima carte de apicultura în limbă română, scrisă încă din anul 1785 de către Ion Pivaru, a contribuit la răspândirea cunoștințelor dc biologie a albinelor în rândul apicultorilor brașoveni. Tradiția privind creșterea albinelor, ca și locul însemnat al acestei ocupații între celelalte îndeletniciri, se reflectă pregnant în toponimie. Astfel, documentele atestă că în secolele al XIII- lea și al XlV-lea, Lempeșul era denumit Mons Mellis (Muntele de Miere), datorită pădurii de tei și numeroaselor cuiburi de albine care se găseau aici. Un act din anul 1377 dă același nume Hărmanului. O serie dc așezări, în care stupăritul a fost o ocu- pație principală a locuitorilor până la mijlocul secolului al XVIII-lea, poartă sau au purtat denumirea generică de Stupini: Stupinii Brașovului, Stupinii Râșnovului, Stupinii Codlci, Stupinii de lângă Tărlungeni, Stupinii Hatmanului, Stupinii Șercaici. Hărțile vechi menționează, de asemena, stupini și pc hotarul orașului Brașov, lângă Șprenghi și în Valea Cetății (Răcădău). 5. Rășina. Rășina era căutată în medicina populară, pentru prepararea de alifii. în gospodărie se folosea la lipitul vaselor dc lemn care curgeau. Locuitorii comunei Rășinari o fierbeau în vase mari dc lut și o duceau la Sibiu, într-un fel de coșuri (teocuri), confecționate din coaja arborilor, acolo fiind vândută celor care preparau săpun și firnis, ultimul, un produs utilizat la prepararea de vopsele, chit și grund pentru lemnărie. Din rășină se extrăgea ulei dc terebentină, utilizat de către cei ce pictau icoane pe sticlă, în compoziția culorilor, alături dc acetatul de plumb, în momentul aplicării acestora, pentru uscarea lor mai rapidă. Rășina se recolta de la arborii a căror coajă era rănită cu un anumit timp în urmă, prin despicare cu securea. Având în vedere variatele întrebuințări, în rânduiala Țării Făgărașului din anii 1560-1570 era prevăzută obligația ca toate satele aparțină- toare să dea anual câte un teoc cu acest produs, obligație vala- bilă de altfel, în secolul al XVI-lea, în întreaga Transilvanie. 6. Plante medicinale. în Țara Bârsei s-au utilizat și încă se mai folosesc și astăzi, diferite plante medicinale întâlnite în 45 păduri, precum și )a marginea pădurilor, pe malurile pâraielor și bălților, pe lângă drumuri, în locuri cu stâncării și în poieni, Dintre acestea, se amintesc florile de tei, soc negru, nalbă, lumânărică, coada șoricelului, mușețel, frunzele de afin, mătră- gună, nalbă mare, izmă, pătlagină, fructele de afin, măceș, chi- mcn, părțile supraterane dc coada calului, cimbrișor, sunătoare etc. Documentele vechi consemnează elemente interesante în legătură cu valorificarea plantelor medicinale în cadrul farma- ciilor vremii din Brașov. Astfel se știe că aici prima farmacie a luat ființă în anul 1512, ea funcționând în clădirea care a adă- postit magazinul “Turist”, de pe latura sudică a Pieței Sfatului, în locul numit altădată Șirul Florilor (Blumenmarkt). Pe lângă substanțele aduse din alto țări (fresca în curs de restaurare de pe pereții interiori, datând din secolul al XVII-lea reprezintă un vas cu pânze intrând într-un port medieval și aducând mărfuri, probabil condimente), aici se vindeau și preparate obținute din diferite plante medicinale provenite de la localnici. Dintr-un inventar din anul 1576, rezultă că în farmacie se vindeau fructe de ienupăr sau enibahar, terebentină și rășină pură de pin, sirop de dracilă, Se puteau de asemenea procura soluții uleioase medicamentoase, realizate din viorea, mușețel, pelin, sunătoare, mentă, ienupăr. Farmacia dispunea de o mică grădină, pe locul unde se găsește acum liceul J. Honterus, în care se cultivau plante medicinale. într-un alt inventar, din anul 1580, sc menționează că farmacia dispunea dc alambicuri de sticlă, retorte, băi de apă din cositor, dispozitive dc tăiat plante. Alte farmacii s-au mai deschis în anii 1600, 1690 (pe strada Appolonia Hirscher), 1696 (în partea de nord a Pieței Sfatului), în anul 1764, în Brașov existau în total 6 farmacii, fiecare având o încăpere pentru depozitarea plantelor medicinale. 7. Plante tanante. Produsele tanante vegetale din fondul forestier au fost utilizate la prelucrarea pieilor dc animale încă din timpurile cele mai îndepărtate, pieile tăbăcite fiind necesare pentru curele, hamașamente, diverse piese dc încălțăminte și îmbrăcăminte. Se foloseau coaja de stejar, gorun, anin și molid, conurile de molid, rânzele de anin, galele. în secolul trecut, breslele de tăbăcari utilizau îndeosebi coaja de stejar și conurile de molid. Pc teritoriul județului Brașov, în secolul al XIV-I ea, Fă- gărașul figura ca un important centru pentru prelucrarea pieilor, în secolul al XV-lea, în Transilvania exista așa numita obligație a scoarței, prin care, pe lângă carul cu lemn ce trebuia dat așezărilor domnești în preajma Crăciunului, trebuia să se predea și coajă de stejar pentru tăbăcit. 8. Plante colorante. Vopsitul artizanal cu coloranți de natură vegetală al fibrelor textile (in, cânepă, lână) din compo- nența obiectelor de îmbrăcăminte specifice portului popular, ca și din alcătuirea țesăturilor de uz curent, sau a acelora care împodobesc locuințele, toate decorate cu motive dintre cele mai felurite, a cunoscut o mare înflorire, îmbogățindu-sc tot mai mult dc-a lungul secolelor. La aceasta a contribuit din plin exis- tența în flora spontană a unui număr ridicat de plante colorante, multe din fondul forestier, care, grație bogatelor însușiri tincto- riale, au permis vopsirea fibrelor naturale în culori variate, estompate, cu nuanțe discrete, deosebit dc frumoase și durabile. Dintre produsele din fondul forestier folosite pentru vopsitul fibrelor textile în Țara Bârsei, se menționează coaja de anin și galele în soluții concentrate (pentru culoarea neagră), coaja de anin în soluții mai puțin concentrate (pentru culoare albastru închis), coaja de gorun (pentru culorile galben și negru), coaja ramurilor și frunzele de măr pădureț (pentru culorile galben, roșu și negru), coaja ramurilor și frunzele de măr pădureț (pen- tru culorile galben, roșu și negru), coaja, frunzele, tulpina și rădăcina de șovârf - Origanum vulgare (pentru culorile auriu, galben, negru, portocaliu, roșu). Secole de-a rândul, galele au fost folosite ca mordant (produs având însușirea de a fixa culo- rile pe fibrele textile sau animale). Pentru obținerea anumitor culori se utilizau, după caz, fie o singură plantă, fie amestecuri de mai multe plante. Plantele se recoltau uneori în momentul în care erau folosite. Cele care urmau a se întrebuința mai târziu, se recoltau când erau complet dezvoltate, după care se păstrau în săculețe de pânză, în locuri ferite dc umezeală, de fum și praf. Pentru acoperirea nevoilor de materii prime, unele produse sc procurau din alte părți. Se aducea, de exemplu, un colorant din coajă și fnțnze de scumpie din Turcia. Se precizează că meșterii din Șcheii Brașovului, ca și cei din Brașov utilizau scumpia la vopsitul arniciului (fir de bumbac vopsit în diferite culori, cu care se coseau înflorituri pe cămăși, ștergare etc.). în acte din se- colul al XVI-lea, sc întâlnesc de asemenea nume de vopsitori italieni, care au contribuit la dezvoltarea în Brașov a meșteșugu- lui vopsitului, la îmbogățirea procedeelor de colorare. în afară de întrebuințarea lor la vopsirea fibrelor textile, plantele colorante se foloseau și la încondeiatul ouălor. Culoarea verde se obținea cu ajutorul frunzelor de mesteacăn. Cu coaja dc măr pădureț, ouăle se colorau în galben, iar cu frun- ze de nuc în cafeniu. După apariția coloranților sintetici (începând cu anul 1856), coloranții naturali au fost treptat înlocuiți, astăzi continuând să se utilizeze mai cu seamă doar cei pentru culoarea neagră. Piesele de port și țesăturile dc casă, vopsite cu coloranți sinteti- ci, mai ieftini și mai ușor de aplicat, au căpătat în acest mod un colorit mai variat, culorile, cu un grad de puritate ridicat, fiind mai vii. Dar, prin părăsirea coloranților naturali, coloritul aces- tora a pierdut o parte din caracteristicile atât de mult apreciate la piesele și țesăturile realizate cu migală altă dată. O categorie aparte de plante colorante o constituie în prezent cele utilizate în domeniul produselor alimentare. Este cazul fructelor de pădure intens pigmentate, cum sunt zmeura, murele, afinele, coacăzele negre. 9. Resursele furajere. Creșterea animalelor a presupus sporirea de-a lungul timpului a suprafețelor despădurite, pe lângă terenurile arabile, necesare agriculturii, fiind nevoie, în plus, de noi terenuri libere, destinate pășunatului și producerii și recoltării fânului. Destul dc firave câtă vreme populația a fost puțin numeroasă, defrișările au căpătat în Țara Bârsei o intensi- tate crescândă începând cu secolul al XlII-lea, când aici existau deja multe din așezările actuale. în zonele localităților Măieruș, Feklioara, Hălchiu, Sânpctru, Prejmer, terenurile agricole, pășunile și fănețele au luat locul celei mai mari părți a pădurilor încă din secolul al XVI-lea. De reținut că doborârea arborilor s- a efectuat până la sfârșitul secolului al XlX-lea doar cu toporul, joagărul - ferăstrău mânuit de două persoane, începând să fie utilizat abia prin anul 1885. Un rol important în asigurarea bazei materiale necesare creșterii animalelor l-a avut pășunatul în fondul forestier exis- tent. Sunt de menționat în acest sens iarba pentru pășunat, în așa-numitul timp al vârâtului, precum și fânul, frunzele și mugurii, în perioada iernatului. La acestea, trebuie adăugate ghinda și jirul, semnalate mai înainte. Pășunatul liber al vitelor în pădure, fără păstor, în timpul 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 verii, este una prin practicile foarte vechi. Erau folosite golurile naturale, dar și așa-numitele runcuri sau curături, respectiv poienile, prisăcile sau iazurile, obținute prin tăierea arborilor de la nivelul solului și îndepărtarea buturugilor. Fânul de pădure, recoltat din astfel de locuri, a reprezentat multe secole principala sursă de nutreț pentru iernat. Frunzarele, respectiv ramurile scurte cu frunze, din specii ca stejar, fag, paltin, mesteacăn, frasin, se tăiau în timpul verii și se așezau în coroana arborilor, unde se uscau și rămâneau până când urmau a fi consumate dc vite. în unele locuri, arborele pe care sc păstrau în acest mod ramurile cu frunze se numea pătul. De obicei, frunzarele erau pregătite, în anii de secetă, în punctele de iemare a vitelor, fiind utilizate pe loc. în pădurile din apropierea localităților Poiana Mărului, Moieciu de Sus, Moieciu de Jos, Cheia, Șimon, Sohodol, Satulung, Vama Buzăului, frunzarele se fac și astăzi, între 15 august și 15 septembrie, după încheierea lucrărilor la fan. Iama se dădea de asemenea animalelor cetină dc molid, apreciată pentru calitățile sale nutritive, dar și pentru însușirile ei profilactice și curative. Spre sfârșitul iernii, în anii în care, fiind puțin, nutrețul începea să lipsească, se dădeau animalelor mlădițe înmugurite, rupte din arbori, care sc consumau pe lor. Practica hrănirii animalelor cu frunzare și cu mlădițe înmugurite a ființat probabil dinainte de cucerirea romană. BIBLIOGRAFIE Andreescu, V., 1956: Arborii pădurilor, sursă de materii prime și produse industriale. Ed. Agro-Silvtcă de Stat, București. Buia, A., 1944: Plantele noastre medicinale. Ed. Poporul Român, Timișoara. B u t u r ă , V., 1978: Etnografia poporului român. Ed. Dacia, Cluj-Napoca. Corlățeanu, S., 1984: Produsele accesorii ale pădurii. Ed. Ceres, București. Giugrescu, C.C., 1976; Istoria pădurii românești. Ed. Ceres, București. Grigorescu, Em., C i u 1 e i, I., S t ă n e s c u , U., 1986: Indexfitoterapeutic. Ed. Medicală, București. M o r a r i u , I., 1965: Botanică generală și sistematică. Ed. Il-a, Ed. Agro-Silvică, București. P a n ț u , Z., 1929: Plantele cunoscute de poporul român. Ed. Casei Școalelor, București. Paveleanu, D.T., 1995: Istoria farmaciilor din Transilvania. Voi. I-II, Ed. Tipocart Brașovia. Vlăduțiu, I., 1973: Etnografia românească. Ed. Științifică, București. V o 1 c i n s h i, T., 1979: Ceara. Asociația Crescătorilor de Albine din România, București. ***, 1981: Brașov. Ed. Sport-Turism, ***, 1972, 1974: Țara Bârsei. Voi. I și II. Ed. Academiei Române, București. Brașov County’s secondary forerests products along the History Abstract In the beginning, the paper presents an overview of the human activities related to the forest existence in the Brașov county deve- loped along the history and also some important moments regarding the secondary forest products utilisation.' There are then men- tioned some conccms on the utilisation of forest fruits, mushrooms, melliferous resources, resins, medicinal herbs, tanning and colour- ing plants, foddcr resources. Key words: Secondary Forest Products. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 41 LEGISLAȚIE SILVICA Regulament privind constituirea, organizarea și funcționarea structurilor silvice proprii, necesare pentru gospodărirea pădurilor proprietate publică aparținând unităților administrativ-teritoriale și a celor proprietate privată H.G. nr. 997/1999 Capitolul I Prevederi generale Art. 1în conformitate cu prevederile art. 4 și 9 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, regimul silvic, ca sistem unitar de norme tehnice silvice, economice și juridice privind amena- jarea, cultura, exploatarea, protecția și paza pădurilor, se aplică întregului fond forestier național, indiferent de natura dreptului de proprietate și de calitatea proprietarului. Art. 2. - Obligativitatea respectării regimului silvic impune asigurarea administrării pădurilor, indiferent de forma de pro- prietate asupra acestora, prin personal silvic calificat și auto- rizat, precum și prin crearea unor structuri organizatorice adec- vate pentru îndeplinirea tuturor obligațiilor și prin realizarea lucrărilor de gospodărire necesare. Art. 3. - (1) Personalul silvic de toate gradele, indiferent de funcția pe care o ocupă, necesar pentru paza și gospodărirea pădurilor, altele decât cele administrate de Regia Națională a Pădurilor, poate fi angajat cu respectarea următoarelor condiții: a) să aibă studiile corespunzătoare funcției respective; b) să prezinte certificat de cazier judiciar, din care să rezulte că nu a fost condamnat penal; c) să aibă avizul inspectoratului silvic teritorial, emis pe baza susținerii unui test scris și a unui interviu pe teme profe- sionale; d) să aibă serviciul militar satisfăcut, dacă este angajat pen- tru paza pădurilor; (2) Autorizarea personalului silvic prevăzut la alin. (1) se face de către inspectoratele silvice teritoriale aflate în subor- dinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. Capitolul II Constituirea structurilor silvice proprii Art. 4. - Proprietarii sau deținătorii legali ai pădurilor pro- prietate publică aparținând comunelor, orașelor sau municipi- ilor, ai pădurilor proprietate privată aparținând unităților de cult (parohii, schituri, mănăstiri), precum și cei ai pădurilor propri- etate indiviză (persoane fizice, foști composesori, moșneni sau răzeși ori moștenitorii acestora), constituiți în asociații cu per- sonalitate juridică, au obligația să asigure paza și gospodărirea pădurilor respective prin personal silvic angajat în condițiile prevăzute la art. 3. Art. 5 - (1) Pădurile aparținând persoanelor prevăzute la art. 4 se organizează pe cantoane silvice conduse de pădurari, în condițiile prevăzute de lege, astfel încât suprafața unui canton silvic să fie de maximum: - 300 hectare în zona de câmpie; - 500 hectare în zone de coline; - 1.000 hectare în zona de munte. (2) Pentru asigurarea condițiilor de suprafață prevăzute la alin. (1) proprietarii de păduri se pot asocia în vederea consti- tuirii de cantoane silvice. Art.6 - (1) Persoanele juridice sau asociațiile de persoane fizice prevăzute la art. 4, care organizează mai multe cantoane silvice, își pot constitui districte/brigăzi silvice, conduse de ingineri sau tehnicieni silvici, astfel încât suprafețele acestora să fie de maximum: - 1.500 hectare în zona de câmpie; - 2.500 hectare în zona de coline; - 5.000 hectare în zona de munte. (2) Șefii de district/brigadierii silvici sunt în subordinea proprietarului sau a administratorului pădurilor ori a șefului de ocol silvic, după caz. Art. 7. - (1) în cazul constituirii mai multor districte/brigăzi silvice, în raport cu gruparea teritorială a acestora, prin acordul proprietarilor sau al deținătorilor de păduri, se pot constitui ocoale silvice, astfel încât suprafața lor să fie de maximum: - 8.000 hectare în zona de câmpie; - 12.000 hectare în zona de coline; - 20.000 hectare în zona de munte. (2) Constituirea de ocoale silvice de către persoanele pre- văzute la art. 4 se face cu asistența tehnică și cu avizul inspec- toratelor silvice teritoriale. (3) Șeful de ocol silvic este în subordinea persoanei juridice sau a conducerii asociației de persoane fizice prevăzute la art. 4, după caz. Capitolul III Atribuțiile și obligațiile personalului silvic Art. 8. - (1) Pădurarii angajați pentru paza și gospodărirea pădurilor, în condițiile prevăzute la art. 3, sunt obligați să ia în primire cantonul silvic de la șeful de district/brigadierul silvic sau de la proprietarul ori administratorul pădurii, după caz. Predarea-preluarea patrimoniului forestier care constituie can- tonul silvic se consemnează într-un proces-verbal încheiat între șeful de distict/brigadierul silvic, proprietarul sau administra- torul pădurii, după caz, în calitate de predător, și pădurarul angajat, în calitate de primitor, și se semnează de către aceștia și de un martor. (2) Procesul-verbal, încheiat în 3 exemplare (un exemplar pentru organul care predă, un exemplar pentru pădurarul anga- jat și un exemplar pentru inspectoratul silvic teritorial), va cuprinde: a) suprafața fondului forestier care constituie cantonul silvic și parcelele sau subparcelele care fac parte din cantonul silvic care se predă; se anexează schița cantonului silvic, cu pre- cizarea limitelor și a vecinătăților; 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 9 Nr.6 b) inventarul mijloacelor fixe și al altor bunuri aferente can- tonului silvic respectiv, care pot fi clădiri, împrejmuiri, drumuri forestiere și poduri, utilaje, cal de serviciu, armă de serviciu și muniție, uniformă, materiale neconsumabile și consumabile, unelte și alte asemenea, cu valoare de gestiune; c) inventarul cioatelor existente la data controlului efectuat cu ocazia predării cantonului silvic, marcate cu ciocanul pen- tagonal, cu precizarea codului ciocanului; d) inventarul bornelor parcelare și de hotar existente și care figurează pe schița anexată la procesul-verbal; e) inventarul culturilor dc arbori și arbuști fructiferi, dc răchită, de furaje și de alte plante agricole, de pepiniere și solarii; f) precizarea că pădurarul titular a luat cunoștință de obli- gațiile și atribuțiile de serviciu pe care le are și că sc angajează să le respecte. (3) După semnarea procesului-verbal pădurarul poartă răspunderea pentru modul cum își desfășoară activitatea de pază și gospodărire a patrimoniului forestier din cantonul silvic pc care îl conduce. Art. 9. - în desfășurarea activității pădurarul are, în princi- pal, următoarele obligații: a) apără integritatea fondului forestier împotriva ocupării sau folosirii abuzive a terenurile, tăierilor ilegale de arbori, arbuști, puieți și lăstari, sustragerii de lemn și de alte produse ale pădurii, distrugerii sau deteriorării construcțiilor, instalați- ilor, bornelor, împrejmuirilor, culturilor, degradării arborilor, puieților și lăstarilor, degradării solului și poluării apelor, pre- cum și împotriva altor fapte interzise de lege sau care lezează drepturile proprietarilor; b) menține în bună stare bornele și marcajele amenajistice și de hotar; c) sesizează, în scris, șeful de district/brigadierul silvic sau proprietarul de pădure, după caz, despre eventualele încălcări ale limitelor fondului forestier ori despre ocuparea fără apro- bare legală a unor terenuri din acest fond de către persoanele fizice sau juridice; d) identifică arborii uscați, rupți, doborâți de fenomene na- turale, atacați de boli și de dăunători și solicită imediat, în scris, șefului de district/brigadierului silvic sau administratorului pădurii, după caz să procedeze la inventarierea, marcarea și punerea în valoare a materialului lemnos respectiv, răspunzând de gestiunea acestuia, potrivit dispozițiilor primite și celor sta- bilite prin autorizația de exploatare; e) execută paza pădurilor și a celorlalte bunuri primite în gestiune și stabilește pagubele produse în raza teritorială a can- tonului silvic prin tăierea sau sustragerea arborilor, puieților și lăstarilor, identifică autorii acestor fapte, solicitând sprijinul șefului de district/brigadierului silvic și al organelor de poliție; inventariază cioatele arborilor sau locurile de unde aceștia au fost scoși din pământ și le înregistrează în condica de serviciu; 1) eliberează foi dc însoțire și aplică marca dreptunghiulară pe materialele lemnoase care se transportă din pădure; g) înscrie zilnic în condica de serviciu activitatea desfășurată și lucrările executate. Art. 10. - Șefii de districVbrigadierii silvici au următoarele atribuții și obligații: a) stabilesc săptămânal programul de activitate al pădura- rilor și lucrările care trebuie executate pe raza teritorială a dis- trictului, respectiv a brigăzii silvice pe care o conduc și verifică modul de îndeplinire a sarcinilor stabilite; b) controlează și îndrumă activitatea pădurarilor din subor- dine, înscriind în condica de serviciu a acestora constatările rezultate în urma controlului și sarcinile transmise pentru acti- vitatea viitoare; c) execută de cel puțin două ori pe an inspecții de fond în cantoanele silvice pe care le au în subordine, de regulă primă- vara, la începerea sezonului de vegetație, și toamna, la încetarea sezonului de vegetație. Dc asemenea, execută inspecții de fond sau parțiale ori de câte ori sunt sesizați cu privare la comiterea unor fapte ilicite sau la solicitarea expresă a proprietarului sau a deținătorului legal al pădurii; d) execută lucrările tehnice silvice dispuse de administrația silvică, cu respectarea normelor tehnice în vigoare; e) controlează modul în care sunt gestionate bunurile pre- date pădurarilor din subordine și răspund dc modul de ges- tionare a bunurilor care le-au fost încredințate direct; f) organizează împreună cu personalul silvic și cu organele de poliție, după caz, patrulări și controale la puncte fixe, pentru asigurarea pazei pădurilor și a legalității circulației materialului lemnos; g) folosesc, pe bază de delegație, ciocanul silvic cu marca circulară sau pentagonală primit de la organele de urmărire penală despre infracțiunile comise în fondul forestier pe care îl au în supraveghere; i) sesizează organele inspectoratului silvic teritorial despre faptele contravenționale săvârșite în fondul forestier, în vederea întocmirii actelor de constatare și sancționare. Art. 11. - Șeful ocolului silvic, care administrează pădurile proprietate publică aparținând unitățile administrativ-teritoriale sau cele proprietate privată, are următoarele atribuții și obligații: a) răspunde de organizarea activităților de pază și de gospodărire a fondului forestier de pe raza teritorială a ocolului silvic, potrivit normelor dc respectare a regimului silvic; b) întocmește programul de controale de fond și parțiale în cantoanele din cadrul ocolului silvic și execută supracontroale, personal și/sau prin inginerii și tehnicienii silvici din cadrul ocolului silvic; c) îndrumă și controlează activitatea personalului silvic din subordine; d) organizează împreună cu organele de poliție instruirea personalului de teren cu privire la folosirea și păstrarea în sigu- ranță a armamentului și muniției din dotare; e) organizează împreună cu personalul silvic și cu sprijinul organelor de poliție patrulări sau controale la puncte fixe, pen- tru prevenirea și descoperirea infracțiunilor și a contravențiilor silvice; f) răspunde de aplicarea corespunzătoare a reglementărilor tehnice privind aplicarea tratamentelor, punerea în valoare și exploatarea masei lemnoase, regenerarea pădurilor, tăierile de îngrijire, prevenirea și combaterea dăunătorilor bolilor; g) raportează trimestrial inspectoratului silvic teritorial starea infracțională și contravențională din pădurile ocolului sil- vic - volumul arborilor tăiați ilegal, valoarea pagubelor produse prin infracțiuni și contravenții silvice și cca imputată perso- nalului silvic. Capitolul IV Dispoziții finale Art. 12. - Constituirea în asociații a persoanelor fizice care au păduri în proprietate se face în condițiile legii, cu avizul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, emis la solicitarea instanțelor judecătorești competente la care s-a REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.6 49 depus cererea de acordare a personalității juridice. Art. 13. - Activitatea structurilor silvice constituite pentru administrarea pădurilor proprietate publică aparținând unităților administrativ-teritoriale și a celor proprietate privată este supusă controlului autorității publice centrale care răspunde dc silvicultură, precum și al inspectoratelor silvice teritoriale din subordinea acesteia. Art. 14. - Confecționarea și folosirea ciocanelor silvice de marcat care pot fi utilizate de personalul silvic angajat pentru administrarea pădurilor proprietate privată sau a celor propri- etate publică aparținând unităților administrativ-teritoriale se aprobă de direcția de regim silvic din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în baza avizului inspec- toratelor silvice teritoriale, în condițiile legii. Art. 15. - (1) Cheltuielile pentru funcționarea corespunză- toare a structurilor silvice proprii în vederea respectării stricte a regimului silvic, care se suportă de către persoanele prevăzute la art. 4, sunt: a) cheltuielile pentru salarizarea personalului silvic și de altă specialitate; b) dotarea cu mijloace și materiale tehnice pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu. (2) Fondurile financiare necesare pentru acoperirea cheltu- ielilor prevăzute la alin. (1) provin din veniturile realizate din valorificarea produselor fondului forestier în regim silvic, din contribuții financiare ale persoanelor prevăzute art. 4, sau ale altor persoane, după caz. (3) Salariile personalului angajat sunt supuse impozitelor și contribuțiilor de asigurări sociale prevăzută de lege. (4) Personalul angajat în condițiile prezentului regulament beneficiază de drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege, dc asistență medicală, concedii medicale și de odihnă, precum și de pensii pentru limită de vârstă sau incapacitate temporară de muncă. Art. 16. - Personalul silvic angajat în cadrul cantoanelor, districtelor/brigăzilor silvice și al ocoalelor silvice constituite pentru gospodărirea pădurilor proprietate publică aparținând unităților administrativ-teritoriale, precum și a celor proprietate privată și administratorii acestora au obligația să cunoască și să aplice în activitatea pc care o desfășoară prevederile legislației, regulamentelor, normelor și instrucțiunilor referitoare la ges- tionarea durabilă a pădurilor. Art. 17. - Personalul silvic angajat în condițiile prezentului regulament va fi dotat cu armament de serviciu și cu uniformă de serviciu, în condițiile legii. 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 DIN ACTIVITATEA ICAS* Cercetări asupra impactului produs de vânt și zăpadă asupra pădurilor de rășinoase din zone expuse (Dr.ing.Constantin NIȚESCU și Ing.Radu VLAD) Cercetările s-au axat exclusiv pe situații punctuale, respec- tiv pe impactul produs de factorii meteorologici în noiembrie 1995, asupra unor păduri de rășinoase din județele Covasna, Harghita, Bistrița Năsăud și Suceava, conducând în final la următoarele concluzii: • doborâturile în arborete de rășinoase sunt determinate de acțiunea conjugată a vântului, gradului de umiditate și de îngheț al solului, cantitatea de zăpadă și starea acesteia, circulația aeru- lui rece și în mai mică măsură de factori meteorologici secun- dari cum ar fi chiciura; • caracteristicile de structură ale arboretelor, au importanță majoră, în producerea doborâturilor și rupturilor (exemplu vul- nerabilitate mare prezintă monoculturile, arboretele dese în vârstă de până la 60 ani etc.). Caracteristicile biometrice ale ar- boretelor influențează direct rezistența și stabilitatea individuală la vânt, ceea ce constituie premiza importantă pentru elaborarea unui sistem de măsuri silvo-tehnice de gospodărire a pădurii. Analiza diferitelor modalități de stabilire a vulnerabilității arboretelor ne-a permis evidențierea de multiple corelații între caracteristicile arboretelor și rezistența la vânt, precum și aprecierea stabilității arboretelor prin parametri simpli (coefi- cient de zveltețe, frecvența arborilor vătămați, poziția centrului de greutate al coroanei, raportul între înălțimea dominantă și coeficientul de zveltețe). Rezultatele cercetărilor au arătat că la baza gospodăririi pădurilor de rășinoase din zone expuse unor factori perturbatori - vânt și zăpadă, trebuie să stea: creșterea stabilității arborilor și respectiv a arboretelor (număr optim de arbori/ha și distribuție spațială corespunzătoare pe categorii de diametre); realizarea de structuri pluriene; asigurarea marginii de masiv; stabilirea momentului optim de intervenție cu o anumită lucrare. De asemenea, s-a concluzionat că îngrijirea arboretelor tre- buie circumscrisă complexului de gospodărire a pădurii, evitând orice deschidere a acestora care ar conduce la scăderea consis- tenței sub 0.75. Orânduirea în timp și spațiu a intervențiilor în viața pădurii (în principal tăierile de regenerare) trebuie condițio- nată de direcția vânturilor cu impact asupra vegetației lemnoase. Cercetări privind repopulări ale fondurilor de vână- toare cu fazan (Ecolog Remus UNICI) Cercetările au fost inițiate pentru găsirea celor mai adecvate măsuri privind amenajarea fondurilor de vânătoare ce urmează a fi populate sau repopulate cu fazan, creșterea și pregătirea punerii în libertate a exemplarelor, în condițiile îngustării pro- gresive a zonelor de habitat pentru această specie. Principalele obiective ale cercetărilor au fost: identificarea unor greșeli pre- zente în momentul de față în tehnologia de producere și creștere a puilor de fazan, respectiv lansarea în teren; identificarea unor *Prin această rubrică Comitetul de redacție publică scurte rezumate asupra rezultatelor obținute la temele de cercetare fi- nalizate la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice în anul 1999. corelații între rezultatele acțiunilor și asigurarea condițiilor de populare, îmbunătățirea criteriilor care au stat la baza elaborării tehnicilor de amenajare a terenurilor destinate populărilor. In urma cercetărilor a fost evidențiată necesitatea îmbunătățirii bazei genetice din fazanerii prin capturarea și uti- lizarea de reproducători sălbatici la producerea puilor destinați colonizărilor, precum și a ecologizării condițiilor de creștere a acestora în boxe și coliere. S-a scos în evidență de asemenea importanța alegerii și pregătirii locurilor destinate colonizărilor, subliniindu-se valoarea zonelor ecoton aflate la limita dintre masivul forestier și câmpul agricol pentru fazan și importanța utilizării lor ca puncte de lansare. în cadrul lucrării au fost sta- bilite măsurile generale de amenajare a fondurilor de vânătoare care să ducă la creșterea bonității acestora pentru fazan și sporirea eficienței economice prin vânătoare. în cadrai lucrărilor de asistență tehnică ce se va acorda în anul 2000 se vor aborda și probleme legate de alternative de valorificare a fazanilor care nu au putut fi comercializați. Cercetări privind împădurirea terenurilor degradate și reconstrucția ecologică a pădurilor poluate de industria metalurgică (Dr. ing. Emil UNTARU și colaboratorii) Cercetările efectuate în perioada 1996-1999 în cadrul ICAS, cu privire la împădurirea terenurilor degradate și recon- strucția ecologică a pădurilor poluate de industria metalurgică au evidențiat că pentru instalarea vegetației forestiere pe terenurile degradate, la care poluarea industrială se asociază cu procese active de eroziune și deplasare în masă, este necesară aplicarea unui complex de măsuri și lucrări prin care să se asi- gure condițiile minime de vegetație și stabilitate ale culturilor, constând în principal din: reducerea emanațiilor de noxe la li- mitele admisibile; amendarea și fertilizarea solurilor acide și executarea unor lucrări specifice de consolidare și pregătire a terenurilor în vederea împăduririi (terase susținute de gărdulețe sau banchete de piatră; terase armate vegetal; terase simple, pe terenuri afectate de eroziune în diferite grade de intensitate dar care nu prezintă potențial de alunecare; modelări și drenaje, în cazul terenurilor afectate de deplasări în masă). Pentru zona Copșa Mică, cercetările au evidențiat că în raport cu natura și intensitatea degradărilor, principalele specii utilizate în lucrările de împădurire care au prezentat o com- portare satisfăcătoare până la bună au fost următoarele: • Pe terenuri cu eroziune de suprafață moderată până la pu- ternică și terenuri alunecătoare cu predominarea solului la suprafață, afectate de poluare moderată până la puternică: gorunul, stejarul, stejarul brumăriu, stejarul pufos, salcâmul, mălinul american, cireșul de pădure, frasinul, pinul negru, moj- dreanul, ccnușarul, jugastrul, arțarul tătărăsc, arțarul american, teiul, amorfa, socul, păducelul, lemnul câinesc, sângerai, crușinul, salba moale, salba râioasă. • Pe terenuri foarte puternic și excesiv erodate, terenuri alunecătoare cu predominarea rocii la suprafață și taluzuri, afec- tate de poluarea moderată până la puternică: salcâmul (excep- tând substratele carbonate), mojdreanul, cenușaral, vișinul turcesc, pinul negru, sălcioara, amorfa, păducelul, cătina roșie, cătina albă. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 51 • în microdepresiuni cu exces temporar dc apă, în condiții dc poluare moderată până la puternică: aninul negru, aninul alb, salcia albă, plopii euramericani. • Pe terenuri cu eroziune de suprafață moderată până la pu- ternică și terenuri alunecătoare cu predominarea solului la suprafață, afectate de poluare foarte puternică: salcâmul, măli- nul american, mqjdreanul, amorfa, păducelul, lemnul câinesc, sângeriii, socul. • Pc terenuri foarte puternic și excesiv erodate, terenuri alunecătoare cu predominarea rocii la suprafață și taluzuri afec- tate de poluarea foarte puternică: salcâmul, mojdreanul, săl- cioara, amorfa, păducelul. • în microdepresiuni cu exces temporar dc apă, în condiții de poluare foarte puternică: aninul negru. Conducerea proceselor de regenerare naturală în arborete de molid și de amestec, afectate repetat de diverși factori dereglatori (vânt, zăpadă, insecte, poluare) (Dr. ing. Radu CENUȘĂ) Lucrările de cercetare, care s-au desfășurat pe parcursul unui ciclu de trei ani (1997-1999), au vizat arborete aflate în diferite condiții staționate și de arboret, în care s-au studiat ca- racteristicile și starea regenerării în corelație cu structura arboretelor. S-au efectuat studii atât la nivel de unitate de pro- ducție cât și la nivel de unitate amenajistică. S-a pus în evidență faptul că procesul de rărire este continuu începând de la vârsta de 30 de ani, cu o frecvență de 3-5 ani și cu o intensitate de la 2 la 100 m3/an/ha. Gradul de instabilitate crește o dată cu rărirea. Semințișurilc rezultate în urma proceselor de rărire prezintă o stare de vegetație și calitate foarte bună în condițiile în care perturbările se manifestă cu intensități mijlocii și/sau mari sau cu frecvență ridică. Vulnerabilitatea și capacitatea de regenerare au fost stabilite în baza studiilor de caz pentru tipurile de ecosisteme de molid și amestecuri. Lucrarea de cer- cetare valorifică rezultatele obținute în recomandări tehnice privind determinarea cantitativă a semințișului (metodă nume- rică) și procesul decizional în conducerea regenerării naturale în arboretele afectate. Tema dc cercetare a fost executată în cadrul programului finanțat dc către Regia Națională a Pădurilor. 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 CRONICA Simpozionul internațional “Experiențe legate de noile legi privind pădurile și mediul din țările europene cu economia în tranziție” Această manifestare științifică importantă s-a desfășurat în perioada 29 septembrie - 3 octombrie 1999, Ia Ossiach, în Austria. Simpozionul a fost organizat de Uniunea Internațională a Organizațiilor de Cercetare Forestieră (1UFRO), Grupul de Lucru 6.13.00. (pentru Legislația privind pădurile și mediul) și de Ministerul Federal al Agriculturii și Silviculturii din Austria. Acesta a fost al doilea simpozion internațional (pri- mul a avut loc tot în Austria, în iunie 1998, la care Româ- nia nu a fost reprezentată) cu scopul de a promova schim- bul de informații între cercetători și cei care sunt im- plicați activ în elaborarea și implementarea legislației forestiere și de mediu din toată lumea; de asemenea, să refacă permanent aspectele legate de acest subiect, sta- bilind prioritățile în legătură cu cercetarea și practica. Simpozionale din 1998 și 1999 au fost organizate în conformitate cu scopul stabilit la Reuniunea Diviziei VI IUFRO, la Congresul Mondial din 1995, ce a avut loc la Tampere/Finlanda, având ca obiectiv stimularea și faci- litarea comunicării între cercetători și administrație în legătură cu legislația forestieră și de mediu în țările europene cu economia în tranziție. De asemenea, simpozionul a avut ca obiectiv cu- noașterea situației legislative la zi din țările europene în tranziție, oferind cadrul unor discuții pe baza expe- rienței fiecărei țări asupra problemelor deschise și stringente privind legislația forestieră și de mediu. La simpozion au participat 27 delegați din 17 țări, reprezentând diferite organizații internaționale: IUFRO (secretarul general, dl. H. Schmutzenhofer și Coor- donatorul Grupului de Lucru 6.13.00., dl. F. Schmithusen); FAO (șeful serviciului legislativ, dl. J. Lindsay și d-na Maria Cirelli); Unitatea de legătură din Viena a Conferinței Ministeriale asupra Protecției Pădurilor (dl. E. Rametsteiner); reprezentanți ai minis- terelor forestiere din Austria, Croația, Cehia, Ungaria și Letonia; reprezentanți ai unor facultăți de silvicultură din USA, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia; reprezentanți ai unor Institute de cercetare silvică din Letonia, România și Ucraina. în programul simpozionului au fost prezentate următoarele lucrări: • Dennis C. Lc Mașter and Charles E. Owubah, pro- fesori la Universitatea Purdue, USA, “State Naționale și Proprietăți Indivize Forestiere: O Conexiune Critică”. • Jonathan Lindsay, FAO. Italia, “Tendințe Internaționale în Legislația forestieră: Lecții din Experiențe Recente FAO”. • Maxim Lobovikov, Academia Forestieră din Sank Petersburg,Rusia, “Aspecte Economice ale Noului Cod Silvic Rusesc”. • R. Deltuvas, J. Mazccia, Universitatea Lituaniană de Agricultură, Lituania, “Cadrul Reglementator pen- tru Protecția și Utilizarea Pădurilor și a Mediului în- conjurător în Lituania”. • Ligita Pundina, Serviciul Leton Forestier de Stat, Letonia, “Scopul și cuprinderea legilor forestiere. Analiza Actelor Normative ale Sectorului Forestier în Relație cu Politica Forestieră Letonă”. ® Janis Donis, Institutul Leton de Cercetări Silvice, Letonia, “Revizuirea Sistemului Leton de Protecția Pădurilor: Abordare și propuneri”. • Paavo Kaimre, Universitatea Estoniană Agricolă, Estonia, “Codul Silvic al Estoniei”. • Gheorghe Pârnuță și Ion Machedon, ICAS București și MAPPM, România, “Legislația silvică și de Mediu în România”. • Nickola Stoyanov, Universitatea Forestieră, Bulgaria, “Dezvoltarea Recentă și Implementarea Legislației Forestiere în Bulgaria”. • Ivan Stoyanov, Parcul Național - Vitosha, Bulgaria, “Teritoriile Protejate în Bulgaria - Caracteristici și Statut”. După prezentarea fiecărei lucrări au urmat întrebări și discuții referitoare la subiectul tratat. Prin participarea delegatului român la acest sim- pozion a fost adusă o contribuție importantă, apreciată de organizatori, prin prezentarea lucrării referitoare la legis- lația silvică și de mediu din România. Lucrarea cuprinde principalele prevederi relevante din următoarele acte le- gislative: Legea Codului Silvic (nr. 26/1996), Legea (nr. 169/1997) pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar (18/1991), Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național precum și Legea (nr. 141/23.07.1999) pentru aprobarea Ordo- nanței Guvernului nr. 96/1998. De asemenea, mai sunt făcute referiri și la alte regle- mentări privind legislația forestieră și de mediu, și anume: Legea fondului cinegetic și de protecție a vâna- tului (nr. 103/1996); HG nr. 735/1998 pentru aprobarea instrucțiunilor cu privire la circulația și controlul circu- lației materialelor lemnoase și al instalațiilor de transfor- mat lemn rotund; OM nr. 264/1999 pentru aprobarea Normelor tehnice silvice privind gospodărirea vegetației de pe terenurile din afara fondului forestier național; Legea nr. 107/1999 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 81/1998 privind unele măsuri pentru ame- liorarea prin împădurire a terenurilor degradate; OM nr. 125/196 pentru aprobarea procedurii de reglementare a activităților economice și sociale cu impact asupra me- diului înconjurător, precum și Legea protecției mediului nr. 137/1995. Lucrarea prezentată a putut fi distribuită în copie par- ticipanților, împreună cu broșura “Codul silvic și Legea fondului cinegetic și protecție a vânatului”, editată în limba engleză de către Regia Autonomă “Monitorul Oficial”. De asemenea, prin participarea la toate activitățile cuprinse în programul simpozionului, au fost prezentate situațiile specifice țării noastre. Au fost aduse în țară lucrările prezentate la acest simpozion și la cel care a avut loc în anul 1998, precum și materiale informative oferite de organizatori, secreta- riatul IUFRO, reprezentanții FAO și ceilalți participanți la simpozion. Secretarul general IUFRO a prezentat situația la zi a acestei organizații care cuprinde 676 membri din 105 țări, în anul 1998, sub egida IUFRO au avut loc 81 de sim- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 53 pozioane, workshop-uri etc., clin care 6 (șase) au fost organizate în țări din Europa Centrală și de Est. Reprezentatul FAO a prezentat Legislația de bază (FAOLEX) care poate fi accesată la următoarea adresă: WWW.FAO.ORG/LEGAL. Ziua de 1.10.1999 a fost consacrată dezbaterilor gene- rale pentru redactarea “Stadiului cunoștințelor asupra Legilor privind pădurile și mediul în țări europene cu economia în tranziție”. Fiecare participant a trebuit să precizeze 2-3 subiecte prioritare la nivel național pentru a fi dezbătute. A rezultat o listă cu zece probleme prio- ritare, care au fost ierarhizate în următoarea ordine de interes pentru discuții: 1. Armonizarea legislației forestiere și de mediu. 2. Situația pădurilor private. 3. Aspecte financiare. 4. Arii protejate. 5. Rolul guvernului în administrarea pădurilor. 6. Pădurile de interes public: management și adminis- trare. 7. Funcțiile pădurilor. 8. Privatizarea pădurilor. 9. Amenajarea și gestionarea durabilă a pădurilor. 10. Alte aspecte generale referitoare la păduri. Analizând această listă se constată că țările din Europa Centrală și de Est în tranziție au depășit faza de privatizare a pădurilor (retrocedarea către foștii propri- etari) și acum sunt interesate în cel mai mare grad cu armonizarea legislației forestiere și dc mediu cu legis- lația Uniunii Europene în vederea aderării lor. De asemenea, se constată preocuparea cu administrarea pădurilor particulare și aspectele financiare pe care aceasta le presupune. ' Analizând situația țării noastre, comparativ cu a celorlalte țări cu economia în tranziție, se constată: • România are legea forestieră dc bază, Codul silvic și acte normative care reglementează regimul silvic și administrarea fondului forestier național, dar nu a fost definitivat statutul juridic și dreptul de propri- etate asupra terenurilor cu vegetație forestieră. Acest aspect trebuie rezolvat de urgență în vederea accesului în Uniunea Europeană*. • Reglementările silvice românești nu au contradicții majore cu reglementările Uniunii Europene referitoare la păduri. • în România lipsesc reglementările privind statu- tul și administrarea ariilor protejate și a parcurilor naționale, aspecte rezolvate deja în toate țările din Europa Centrală și de Est (cu excepția Rusiei și a celor- lalte foste țări sovietice). Este imperios necesară rezolvarea acestor probleme pentru conservarea excepționalei diversități biologice și peisagistice de care dispunem, patrimoniu natural națio- nal și european de o inestimabilă valoare. Acesta va tre- bui să fie prezentat în materiale documentare cores- punzătoare care să fie mediatizate pentru a fi cunoscut și recunoscut la nivel național și internațional. Ultima zi din program a fost consacrată vizitării *N.R. între timp s-au făcut progrese în această privință. O lege de profil va fi reprodusă în următorul număr al Revistei pădurilor, Parcului Național Hoție Tauern din Alpi. S-a constatat o foarte bună administrare și organizare a acestuia; pentru acces este constituită, din anul 1935, o șosea moderniza- tă până la 2300 m altitudine. Parcul este vizitat de peste un milion de turiști anual. Prin participarea la acest simpozion internațional a fost adusă o contribuție importantă prezentând legis- lația silvică și de mediu a țării noastre, valoroasă și cuprinzătoare, în vederea inserării acesteia în materi- alul informativ ce se pregătește pentru al XXI-lea Congres Mondial IUFRO, ce va avea loc în Malayezia în anul 2000. * Lucrările simpozionului s-au desfășurat la Centrul Federal de Perfecționare Forestieră din Ossiach. A fost difuzat un material informativ în care este prezentată o scurtă descriere a acestuia. în legea forestieră austriacă, din anul 1975, este stipulat obiectivul acestui centru “de a educa și instrui tot personalul silvic prin cursuri, semi- narii etc., adecvate, de a forma apărători ai pădurii și de a ajuta în formarea profesională a lucrătorilor silvici”. Centrul a fost înființat în anul 1953, dar a fost complet reconstruit și modernizat între anii 1994-1996 cu o inves- tigație totală de peste 60 milioane șilingi (peste 85 mi- liarde lei). El cuprinde sală de conferințe, săli de studiu, birouri pentru staf și administrație, ateliere pentru mecanizarea și prelucrarea lemnului, unitate de cazare și masă, inclusiv sală de sport. Are un personal permanent de numai 23 de salariați, din care 10 sunt instructori, pro- fesori - inclusiv directorul. în cadrul Centrului participă mai mult de 4000 persoane pe an la cursuri/seminarii și sunt organizate mai mult de 100 evenimente separate pe an (conferințe naționale și internaționale, workshop-uri etc.) Centrul este localizat într-o zonă turistică foarte importantă din sud-vestul Austriei. La Ossiach este unul din cele două centre de acest fel din Austria, al doilea se află la Gmunden, în partea de nord. Am prezentat sumar și am descris acest centru pentru a supune atenției forurilor decizionale propunerea ca și în România să fie creat un asemenea Centru Național de Perfecționare a Silvicultorilor, modern și funcțional în tot cursul anului, pentru toate acțiunile naționale și internaționale din domeniu. Centrul de la Bușteni ar putea fi luat în considerare numai dacă ar putea să fie reconstruit și modernizat pentru a cores- punde cerințelor actuale și mai ales viitoare. Crearea unui Centru de perfecționare nou considerăm că ar fi soluția cea mai bună și o prioritate de investiții benefică pentru activitatea din silvicultură. Dr. ing. Gheorghe PARNUȚĂ 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 RECENZII W. IACOBS, M. RENNER, 1998: Biologie und Okologie der Insekten. (Biologia și Ecologia insectelor). Ediția a IlI-a revăzută de K. Honomichl. Ed. Fischer Jena - Lubeck - Ulm Ediția a treia apărută sub redacția lui Klaus Honomichl, cu- noscut specialist al Institutului de Zoologie al Universității din Mainz/Germania, continuă merituoasa inițiativă a autorilor W. Jacobs și M. Renner din anul 1974, când a apărut prima ediție. Este singura enciclopedie științifică dc buzunar despre biologia și ecologia insectelor, o lucrare cu greutate și totuși într-o formă și într-un format accesibil. Cuprinde 704 pagini și - lucru deosebit de util - 1220 de fi- guri. In ordine alfabetică sunt tratate atât noțiuni generale legate de descrierea, biologia și ecologia insectelor cât și taxonii supe- riori și un număr apreciabil de specii mai importante. De- numirea științifică a insectelor este redată într-o formă oarecum simplificată, lipsind anul descrierii și parantezele, acolo unde numele sub care au fost descrise inițial nu mai este cel actual. A treia ediție cuprinde atât noțiuni, specii și schițe noi, cât și o actualizare a conținutului și a nomenclaturii. Prin exactitate, completitudine și formatul de buzunar reprezintă o unealtă indispensabilă tuturor entomologilor. în mod fericit enciclopedia este completată cu un CD cu același titlu, apărut anticipat, încă din anul 1996. Pe lângă tex- tul și schițele din enciclopedie mai cuprinde peste 1000 de imagini în culori și câteva secvențe sonore. Programul poate fi folosit de calculatoare cu următoarea configurație: microproce- sor minim 386, 4 MB RAM, spațiu liber disponibil pe hard disc 5 MB, placă video cu 256 culori sau true color, placă de sunet, unitate CD-ROM, mouse compatibil MS și sistem de operare minim Windows 3.1. Conf. dr. ing. Dieter SIMON Universitatea “Transilvania” Brașov * **, 1999: Lehrbuch der Entomologie. (Manual de Entomologie) editat de un colectiv de autori sub redacția lui K. Dettner și W. Pcters, Editura Fischer/Germania. Una dintre cele mai importante apariții de entomolo- gie din ultimii ani a ieșit de sub tipar în martie 1999 - este vorba dc un manual în limba germană, care cuprinde 921 de pagini și la reușita căruia au colaborat, pe capitole, 21 de specialiști consacrați. Manualul continuă într-un fel monumentala lucrare “Grundriss der Insektenkunde”, editată în anul 1938 de Hermann Weber, carte ce a văzut cinci ediții. Noul manual este structurat pe 25 de capitole, debutând clasic cu studiul tegumentului și al morfologiei corpului. în continuare, editorii au ales un concept mai puțin scolastic, netratând sisteme de organe sau organe, ci “manifestări ale vieții” cum sunt: biochimia și schimbul de substanțe, hrănirea și digestia, bilanțul hidric, reglarea osmozei, schimbul de ioni și excreția, etc. Apar la rang de capitol aspecte cum sunt “învățarea și memoria”, “insecte sociale”, “insectele și plantele”, “biocluminiscența”, ș.a. Prin acest mod de tratare manualul are prin organizare mai mult un caracter de colecție a unor studii mono- grafice pe teme date. Fiecare capitol fiind scris de un spe- cialist în materie, manualul prezintă un volum uriaș de informații amănunțite adresându-se în primul rând unor specialiști în materie. Citirea și studiul sunt înlesnite de o structurare pe puncte și subpuncte, scrierea îngroșată a termenilor de specialitate și numeroase schițe, fotografii alb negru, scheme, tabele etc. Fiecare capitol se termină cu o bogată bibliografie internațională la zi. Reține atenția obiceiul autorilor de a da pentru numeroși termeni de specialitate versiunea engleză, acreditând limba engleză în locul limbii latine ca lingua franca în materie. Orientarea înlesnește - dată fiind pre- dominarea limbii engleze din literatură - orientarea prac- tică, prefigurând o posibilă înlocuire a obișnuinței cla- sice, folosită încă de Weber, de a da pentru termeni de specialitate versiunea latină. Silvicultura se regăsește în mod special în capitolul nr. 22: “Reglarea densității populațiilor” H. Zwolferunde este rezumată pe 19 pagini viziunea modernă asupra fenomenului de înmulțire în masă. Lucrarea va constitui pe o perioadă îndelungată, o lucrare de referință în materie fiind recomandată cu căl- dură entomologilor. Conf. dr. ing. Dieter SIMON Universitatea “Transilvania” Brașov REVISTA REVISTELOR SCHUTZ, J.-PH., 1999: Closc-to-nature silviculture: is this concept compatible with species diversity? (Silvicultură apropiată de natură: este acest concept compatibil cu diver- sitatea speciilor?) în: Forestry, voi. 72, nr.4, pag. 359-366. După cum este recunoscut, conceptul silviculturii apropiate de natură a fost formulat de către Karl Gayer, profesor de silvi- cultură la facultatea de profil din Miinchen, în 1880 (Der Waldbau) și aprofundat în continuare prin cartea sa Der gemis- chte Wald ...(Pădurea amestecată...), publicată în 1886. în Elveția, principiile doctrinei lui Gayer se aplică cu multe ameliorări de peste un secol, dar actualmente este necesară o abordare critică a conceptului de naturalețe, prin care se pot evila greșelile trecutului. în acest sens, autorul subliniază că, în pofida multor realizări, în îndeplinirea principiilor doctrinei amintite s-a realizat un progres insuficient în îndeplinirea a două obiective importante ale acesteia, respectiv (1) instalarea dc arborete amestecate și (2) realizarea unor arboretc cu struc- turi neregulate. în primul caz, s-a constatat că pădurile naturale sau virgine din Europa, ncafcctate de intervenții umane, evoluează spre compoziții simplificate. Pădurile virgine europene sunt în gene- ral monospecifice (pure), fiind dominate de fag sau cvercinee și, numai acolo unde condițiile climatice sunt mai puțin favora- bile, se întâlnesc arborete amestecate (cazul amestecurilor de fag cu rășinoase din zonele montane). O situație similară se observă și în cazul structurii arboretelor naturale europene, care de-a lungul celor mai impor- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 55 tante faze din dezvoltarea lor (cu excepția celei de regenerare) sunt omogene și regulate. Acesta este și cazul molidișurilor na- turale de altitudine medii (1100 m) din Alpi, care au consistență plină, sunt regulate și foarte dese, cele de la altitudini mai mari (peste 1400-1500 m altitudine) prezentând însă structuri nere- gulate, datorită în special frecvenței ridicate a vătămărilor dc zăpadă. în Elveția, o dată cu introducerea grădinăritului de către Henry Biolley, s-au făcut eforturi deosebite pentru realizarea dc arborele neregulate, care actualmente ocupă doar 8% din suprafața pădurilor țării. în opinia autorului, acest procent este dezamăgitor, ținând cont de eforturile silvicultorilor elvețieni de a extinde aplicarea tratamentului codrului grădinărit în multe din pădurile țării, inclusiv acolo (păduri de foioase sau din specii de lumină) unde acesta s-a dovedit mai târziu o totală nereușită. Bazându-se pe eșecurile respective, autorul sublini- ază caracterul artificial al grădinăritului, care poate funcționa atâta timp cât, prin intervenții periodice, se corectează tendința arboretului de a realiza consistența plină. Oricum, pădurile grădinărite prezintă un înalt nivel de autoreglare și autore- generare, acest tratament fiind unul dintre cele mai favorabile în silvicultura apropiată de natură, problemele sale principale fiind costurile ridicate și durata lungă necesară realizării struc- turii neregulate specifice. Pornind dc la principiile doctrinei lui Gayer, silvicultorii elvețieni au dezvoltat un mod relativ liberal și pragmatic dc considerare a naturaleții în silvicultură (principiul alegerii libere a tăierilor - Leibundgut, 1946, 1949)., în care sunt com- binate diferite tehnici silviculturale și care accentuează mai mult aspectul cultură decât natură. în același context, la nivelul continentului nostru, protejarea biodiversității reprezintă un obiectiv care trebuie încorporat în conceptele silviculturale actuale, în care principiul diversității prin diversificare (Schiitz, 1997), adică al coexistenței arboretelor pure sau amestecate, al regenerărilor cu desimi mari sau mici, a) pădurilor umbroase sau întunecate, este fundamen- tal. S-a constatat însă apariția unor conflicte multiple, datorate existenței unor grupuri de interese diverse, și care sunt rezol- vabile prin căutarea și aplicarea celor mai bune soluții și nu neapărat prin lupta împotriva celor mai puțin bune. în acest sens, autorul consideră că o silvicultură apropiată de natură, care se bazează pe convingerea că tratamentul codrului gră- dinărit este singurul sistem corect și care luptă pentru eli- minarea tăierilor rase, nu este una bună și corectă. în prezent, în găsirea celor mai bune modalități de gospodărire a pădurilor mondiale, se constată dificultăți în re- concilierea intereselor ecologice și economice. Aceasta face ca, în viitor, să fie nevoie de regândirea conceptelor cu care se operează în îngrijirea, conducerea și regenerarea pădurilor, respectiva realitate “încurajând silvicultorii să meargă înainte într-un mod constructiv și pozitiv”. Articolul dr. Jean-Philippe Schiitz, profesor de silvicultură la Școala Politehnică Federală (Eidgenossische Technische Hochschule) din Ziirich și mare admirator al pădurilor noastre virgine din Banat, reprezintă o contribuție majoră la problemele actuale ale silviculturii și demonstrează clar că doar o abordare critică, dar constructivă și integratoare, poate contribui la rezolvarea problemelor extrem de complexe și multiple cu care se confruntă fondul forestier al globului. Șef lucr.dr.ing. Noroccl-Valeriu NICOLESCU 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.6 Notă către autori Potrivit hotărârilor Colegiului de redacție al Revistei pădurilor din 9 iunie 1999, referitoare la redresarea activității revis- tei, vor avea prioritate spre publicare articolele originale din domeniile de vârf ale științei și tehnicii forestiere, cu aplica- bilitate în practică, redactate cât mai clar și concis, potrivit standardelor internaționale. O atenție deosebită se va acorda problemelor referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor (indiferent de forma de proprietate), conservarea și ameliorarea biodiversității ecosistemelor forestiere, adaptării silviculturii la cerințele economiei de piață. Articolele vor fi susținute prin rezultate experimentale sau de sinteză, concretizate în tabele, grafice și fotografii. Vor fi evitate articolele cu generalități sau opinii nefundamentate științific prin experimentări și observații. In cazul unor articole de înaltă valoare științifică și de interes internațional, Colegiul de redacție va primi spre publicare și articole scrise în limba engleză, cu rezumate în limba română. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare concomitent altor publicații. Răspunderea asupra conținutului lucrării revine autorilor. Colegiul de redacție va publica numai articolele care sunt avizate favorabil de 1-2 referenți, specialiști cu grad academic, științific sau didactic cel puțin egal cu cel al autorului prin- cipal. Referatele vor fi solicitate numai de Colegiul de redacție, fără a fi luate în considerare cele aduse de autori. Pe cât posibil, articolele vor fi redactate în următoarele condiții: • textul articolului, inclusiv tabelele, graficele, fotografiile și bibliografia sa nu depășească 10 pagini (circa 2000 semne pe pagină - dactilografiată la 2 rânduri, pe o singură fața); • bibliografia să fie redactată după normele Academiei Române, statuate pe plan internațional (Numele autorului, inițiala prenumelui, anul de apariție a lucrării, titlul acesteia, denumirea editurii sau a revistei cu indicarea numărului acesteia și a paginilor). Nu se vor trece lucrări la bibliografia necitate în text și invers; • articolul va fi însoțit de un rezumat în limba română și tradus în limba engleză, având între 500 șt 1000 de semne; • se vor indica 3-5 cuvinte cheie; • numele autorului (autorilor) va fi precedat de prenume; • optim pentru procesul redacțional ar fi trimiterea unei dischete care să cuprindă materialul cules în Word, maxim 16000 de semne (culese la un rând, font Times New Roman, 11 puncte, circa 2 pagini) iar figurile independent de text în fișiere: bmp, tif, jpg, pe cât posibil la lungimea de 8 cm. Articolele vor fi însoțite de o scurtă notă care va cuprinde: numele autorilor, profesia, titlurile academice, științifice sau didactice, locul de muncă, adresa, numărul de telefon. Totodată se primesc scurte materiale pentru rubricile: • Cronică, referitoare la: simpozioane, sesiuni tehnico-științifice, consfătuiri, relatări privind contacte la nivel inter- național, aniversări, comemorări, necrolog etc. (maxim 3000 semne); • Recenzii, pentru lucrări importante apărute în țară și străinătate (cel mult o pagină: 2000 semne); • Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene (cel mult 1000 semne pe articol); • Din activitatea: Regiei Naționale a Pădurilor, Academiei de Științe Agricole și Silvice, Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Societății “Progresul Silvic”, facultăților de silvicultură ș.a. (cel mult 2500 semne pe articol). în limita posibilităților, Redacția “Revistei pădurilor” va asigura plata colaboratorilor. Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază. Corespondența cu colaboratorii, se va purta prin: poștă (București, B-dul Magheru nr. 31, sector 1), telefon: 659.20.20 int. 267, Fax: 2228428. Coperta 1 și 4: Păduri virgine. Foto: ing. Iova - Adrian Biriș ISSN: 1220-2363 Tehnoredactare computerizată: Gabricla Avram Culegere: Vanda Lucescu Liliana Stela Suciu Corectură: Irina Tufescu REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR" ȘI ZIARUL “PĂDUREA NOASTRA”: BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector I, Telefon: 659.20.20/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate pu- blicării în revistă se primesc pe această adresă.