REVISTA PĂDURILOR REVISTA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" Colegiul de redacție Redactor-șef: prof. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasilc Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea prof. dr. ing. Gheoighe-Florian Borlea dr. doc. Dorota Dobrowolska (Polonia) conf. dr. ing. Mana Beatriz Fidalgo (Portugalia) acad. Victor Giurgiu dr. Ignacio J. Diaz Maroto Hidalgo (Spania) dr. ing. Raphael Thomas Klumpp (Austria) cerc.ing. Francois Ningre (Franța) dr. ing. Ion Machedon dr. ing. Bogdan StrLmbu (S.UA.) prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu dr. ing. Romică Tomescu Redacția: prof. Rodica-Ludmila Dumitrescu ing. Cristian Becheru ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: www. revistapadurilor. ro ISSN2067-1962 Indexare în baza de date: Index Copernicus (ID 7538) CABI RePEc Google Academic SCIPIO CUPRINS (Nr. 5 / 2012) Râul Gh. Radu, Neculae Șofletea, Alexandru Lucian Curtu: Vari- abilitatea genetică izoenzimatică și structura genetică spațială în două populații de molid (Picea abies (L.) Karst) situate la altitudini diferite în Muntele Postăvar..................................................3 Arcadie Ciubotaku, Elena Camelia David, Felicia GrapA: Cercetări privind structura resturilor de exploatare........................9 Valentin IonițA: Răspândirea bradului (Abies alba Mill.) în Subcarpații Moldovei dintre Bistrița și Trotuș.............................. 14 Costel Petcu: Cercetări privind influența modificărilor staționate asupra unor caracteristici structurale ale arboretelor din incintele silvice îndiguite din Lunca și Delta Dunării...................................... 19 Costel Dolocan: Declinul pădurilor din Bazinul Mostiștea și măsuri de redresare....................................................... 26 Sorin Geacu, Traian Chimișliu: Dinamica populației dc cerb lopătar de la Bratovoești-Dolj.................................................31 Adrian Dănescu: învățământul superior silvic românesc privit din afara granițelor...................................................... 37 Victor Giurgiu: Mihail Prodan în științele silvice și în silvicultura din România............................................................... 44 Cronică Valeriu-Norocel Nicolescu: Al 14-lea Simpozion RJFRO al bradului, Turcia, septembrie 2012......................................... 49 Simpozionul „Stadiul actual și perspective în dezvoltarea Dendrologiei” ................................................................ 50 Alexandru Lucian Curtu: Simpozionul „Internațional Forest and Sustainable Development” — Brașov, 2012..........................52 Alexandru Lucian Curtu: Biosiguranța arborilor transgenici — Brașov, 25-26 octombrie 2012............................................ 52 Dieter R. Pelz: Prof. Dr. Dr. h. c. Mihail Prodan at the Albert-Ludwigs- Universităt in Freiburg......................................... 53 Victor Giurgiu: Simpozionul „Branul și silvicultura românească” ................................................................ 54 5 CONTENTS (Nr. 5 / 2012) 2012 Râul Gh. Radu, Neculae Șofletea, Alexandru Lucian Curtu: Allozyme genetic variation and spatia! genetic structure in two populations of Norway spruce [Picea abies (L.) Karst] from different levels of altitude frOm Postăvarul Mountain.............................................................. 3 Arcadie Ciubotarii, Elena Camelia David, Felicia Grapă: Research on the structure of woody debris in felling area............................... 9 Valentin IonitA: The spreading of silvei fii (Abies alba Mill.) in the Moldavian Sub-Carpathians between Bistrița and Trotuș rivers......... 14 Costel Petcu: Research on the influence of forest site changes over some structural features of forest stands into Danube Delta and Valley embanked areas ............................................................... 19 Costel Dolocan: Decline of forests in the Mostiștea Basin and recovery measures............................................................... 26 Sorin Geacu, Traian Chimișliu: Fallow Deer populations at Bratovoești-Dolj ....................................................................... 31 Adrian DAnescu: Romanian higher forestry cducation as seen from outside the borders............................................................ 37 Victor Giurgiu: Mihail Prodan in forestry Sciences and silvicultura of Romania.............................................................. 44 Chronicle ....................................................................... 49 SOMMAIRE (Nr. 5/2012) REVISTA PĂDURILOR 1886 2012 127 ANI Râul Gh. Radu, Neculae Șofletea, Alexandru Lucian Curtu: Variabilite genetique isoenzimatique et la structure genei ique spațiale dans deux peupl ements de meleze [Picea abies (L.) Karst] situes â des altitudes diffârentes dans la montagne de Postăvarii....................................................3 Arcadie Ciubotaru, Elena Camelia David, Felicia GrapA: Recherches concernant la structure des ddbris d'exploitation........................ 9 Valentin IonitA: Prcscnce du sapin blanc (Abies alba Mill.) dans une region sous-carpatique de la Moldavie, entre Ies rivieres de Bistrița et Trotuș .... 14 Costel Petcu: Recherches concernant l'influence des modifications stationnelles sur Ies caracteristiques structurelles des peuplements des incintes forestieres situdes entre des barrages dans Ia plaine ct dans le delta du Danube ........................................................................ 19 Costel Dolocan: Declin des forets situles dans le bassin de Mostiștea ainsi que des mesures de redressement......................................... 26 Sorin Geacu, Traian Chimișliu: Dynamique de la population de daim dans la răgion de Bratovoiești, departetnenl de Dolj............................ 31 Adrian DAnescu: Point de vue: l'enseignement superieur forestier roumain vu de l’etranger........................................................... 37 Victor Giurgiu: Personnalite de Mihail Prodan dans la sylviculture, particuliĂrement dans la sylviculture roumaine.......................... 44 Chronigue ........................................................................ 49 2 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 Allozyme genetic variation and spațial genetic structure in two populations of Norway spruce [Picea abies (L.) Karst] from different levels of altitude from Postăvarul Moun- tain Râul Gh. Radu Neculae Șofletea Alexandru Lucian Curtu 1. Introduction Genetic variability is an important indicator of the biodiversity and evolution. Even if in the last years studies of the plant diversity were focused on the DNA markers, allozymes are still useful tools for investigating the genetic variation, being one of the least expensive genetic markers Systems (Crawford, 1989). Allozymes are co-dominant markers which reveal relatively high levels of polymorphism (Hamrick et al., 1992). They are also used for describing geograph- ical patterns of variation in gene conservation (Vicario et al., 1995). Analyzing genetic diversity in a spațial context can provide better understanding of the dynamics of a population and results may have applicabil- ity in conservation biology (Escudero et al., 2i )3). Spațial distribution is a product of environmental influences, including human activities (Knowles et al., 1992). Norway spruce is one of the most important tree species of Europe. In Romania it is the sec- ond most common tree species after the European beech. It accounts for 22 % of the total forest area (Șofletea and Curtu, 2007). Numerous studies of genetic variation assessed by the aid of allozymes were carried out mainly in central Europe (Giannini and Vendramin, 1991; Muller-Starck, 1995 ; Goncharenko et al., 1995 ; Achere et al., 2005), but also in the northem and Baltic States (Krutovskii and Bergmann, 1995 ; Kravchenko, 2008 ; Korshikov and Privalikhin, 2007) in the last decades. They provided additional valuable Information regarding the genetic struc- ture of Norway spruce. Genetic variation studies carried out in populations from Romania showed a moderate level of heterozygosity which is char- acteristic for the Norway spruce populations in this part of Europe. The lowest variation was found in the northern part of the Carpathians, in Maramureș Mountains (Curtu et al., 2009). The aim of the present study is to analyze the genetic variation from two populations of Nor- way spruce and examine the spațial distribution of the genotypes. The present study adds a new set of data to a project which investigates genetic Table 1 Location of the studied populations Population Lat. Long. Alt. (m) Postăvarul 45.569,476 25.564,658 1,720 Poiana Mică 45.609,277 25.543,246 930 diversity of Norway spruce [Picea abies (L.) Karst] in natural populations across Carpathian Moun- tains. 2. Location of research Twigs with winter buds were collected and an- alyzed from a total of 101 mature trees, from two populations located in Postăvarul Mountain. The two populations are located at different altitudi- nal level on the northern slope of the mountain (table 1). The distance between them is approximately 2 km, but the difference in elevation is about 800 m. The high altitude population is located in a SCI NATURA 2000. 3. Research methods The sample trees were distributed at a distance of 50 m of each other, to avoid sampling of re- lated trees. The sampling was made in the winter of 2011. During the process of collecting biologi- cal material, trees were also mapped with a GPS, which recorded all the coordinates and elevation in WGS 84 coordinate system. A total of 8 enzymatic systems were analyzed: Phosphoglucose-Isomerase (PGI) E .C .5.3.1.9., Aspartataminotransferase (GOT) E .C .2.6.1.1., Glutamatdehydrogenase (GDH) E .C. 1,4.1.2, Formiatdehydrogenase (FDH) E.C.1.2.1.2, 6- Phosphogluconatdehydrogenase ( 6-PGDH ) E ,C .1.1.1.44, Phosphoglucomutase (PGM) E.C.2.7.5.I., Shikimatdenydrogenase (SKDH) E.C.l.1.1.25., Isocitratdehydrogenase (IDH) E.C. 1.1.1.42., from which 14 loci were interpreted (table 2). Isozyme analysis was performed by horizontal electrophoresis, on two isozymes systems: Tris- Citro and Ashton. A standard protocol for ex- traction and interpretation of isozymes was used (Konnert and Werner, 2004). Allele frequencies, Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 - Nr. 5 3 Table 2 Allele frequencies at 14 gene loci in Postăvarul and Poiana Mică populations Locus Allele Postăvarul Poiana Mică 6-Pgdh-A 1 0.01 0 2 0.99 1 6-Pgdh-C 2 0.53 0.62 5 0.46 0.38 6 0.01 0 Fdh-A 2 1 1 Gdh-A 2 0.95 0.99 3 0.05 0.01 Got-A 2 0.02 0 3 0.98 1 Got-B 1 0 0.01 2 1 0.99 Got-C 2 0.43 0.41 4 0.53 0.57 5 0.04 0.02 Idh-A 2 0.03 0 3 0.97 1 Idh-B 2 0 0.01 3 0.97 0.96 4 0.03 0.03 Pgi-A 2 0.99 1 3 0.01 0 Pgi-B 1 0 0.03 2 0.21 0.3 3 0.78 0.66 4 0.02 0.01 Pgm-A 1 0.02 0 2 0.98 0.99 3 0 0.01 Pgm-B 2 0.99 0.99 3 0.01 0.01 Skdh-A 1 0.03 0.01 genetic distances and genetic diversity indicators were calculated using GeneALEx 6.2 (Peakall and Smouse, 2006) and Arlequin 3.5, software (Ex- coffier and Lischer, 2010). In order to estimate the genetic differences between populations an AMOVA test was perform with the latter program. Spatia] distribution of the genotypes among population was detected using autocorrelation analysis application from GeneALEx 6.2. (global autocorrelation analysis) and local 2D spațial autocorrelation analyses were performed, using the autocorrelation coefficient (r) as an indica- tor, which is closely related to Moran I (Peakall and Smouse, 2006). For autocorrelation analysis, genetic and geographic distances between trees were calculated. The global spațial autocorrela- tion test measures the genetic similarity between pairs of individuals within a given distance class. It was performed for ten equal distance classes for each population. The spațial autocorrelation test was made for all loci. Local 2D spațial autocorre- lation test investigates the local patterns of spațial genetic autocorrelation across a two-dimensional landscape. The spațial autocorrelations patterns were also studied using ESRI GIS software by two meth- ods: Cluster and Outlier Analysis (Anselin Local Moran’s I) and Hot Spot Analysis (Getis-Ord), by using a unique genetic Identification string (e.g. 223324251323) as a raw data. Genotype combina- tions were a basis to calculate coefficients of auto- correlation. The first pro ce dure identifies clusters of features with similar values in magnitude. To do this the tool calculates a Local Moran’s I and a p-value represents the statistical significance of the computed index value (Mitchell, 2005 ; Anselin, 1995). The second procedure calculates the Getis-Ord Gi statistic for each feature in a dataset. This tool works by looking at each fea- ture within the context of neighboring features. To be a statistically significant hot spot, a feature should have a high value and be surrounded by other features with high values as well (Mitchell. 2005). 4. Results and discussions 4.1. Genetic variation A number of 32 alleles were found at 14 gene loci. Among them only fro was monomorphic (Fdh-A). By using standard analysis procedures (Konnert and Werner, 2004), four rare alleles were identified (6-Pgdh-A-l, 6-Pgdh-C-6, Got-A-2 and Pgi-A-3) — table 2. Two of the four rare alleles, 6-Pgdh-C-6 and Pgi-A-3, were found only in these populations in Romania. Allele 6-Pgdh-A-l was found only in Apuseni Mountains (unpublished data), and in Nemira Mountains, in Romania (Radu et al., 2011). The allele Got-A-2 was found, but having low frequencies, in Apuseni Mountains (unpub- lished data), Nemira Mountains (Radu et al., 2011), Poiana Ruscă (Șofletea et al., 2009) and in Mara- mureș Mountains (Curtu et al., 2009). The high- est genetic diversity was showed in very close values at three loci: Got-C, Pgi-B and 6-Pgdh-C (He = 0.519 at Got-C). The proportion of polymorphic loci (75.0 %) is lower than in other studied populations across Ro- mania: 84.0 % in Poiana Ruscă Mountains (Șofletea et al., 2009), 89.5 % in Maramureș Mountains (Curtu et al., 2009) and 90.9 % in Nemira Moun- tains (Radu etal., 2011). Compared to other popu- 4 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 Genetic diversity in Postăvarul and Poiana Mică popula- tions Genetic parameters Postăvarul Poiana Mică Total Na' 2.071 1.929 2.000 NP 1.225 1.214 1.220 Ho^ 0.137 0.124 0.131 Hp 0.128 0.116 0.122 PPL' (%) 85.7 64.3 75.0 F1 -0.040 -0.035 -0.038 Na — mean number of alleles/locus f Ne — effectivc number of alleles/locus * Ho — observed heterozygosity 5 He — expected heterozygosity 1 PPL — proportion of polymorphic loci 1 F—fixation index lations from Europe, the polymorphism is slightly higher: 45.5% in populations from Italy (Gian- nini and Vendramin, 1991) and 61.5 % in north- eastern part of Russia (Krutovskii and Bergmann, 1995). The proportion of polymorphic loci (PPL) showed a difference of 21 % between Postăvarul and Poiana Mică populations (table 3). The number of alleles per locus was 2.00, which is smaller than the one found in Maramureș (2.37) and Nemira Mountains (2.6) populations. The mean value of the fixation index in Postă- varul populations (F = —0.038) indicates a very small deficit of heterozygote genotypes. Conse- quently, the Hardy-Weinberg test of panmixia did not reveal any disequilibrium of the studied loci. The study revealed a moderate level of genetic variabili ty. The high value of heterozygosity was found in Postăvarul population, at high altitude. This result is different than the ones found in two populations situated at different altitudes from the same area of Maramureș Mountains (Curtu et aL, 2009). The heterozygosity found in our study (He = 0.122) is smaller than in Nemira Mountains (He = 0.149) or Maramureș Moun- tains (He = 0.144), and also compared to other populations from Europe. For example, in the Ukrainian Carpathians the heterozygosity varies between 0.136 and 0.173 (Korshikov and Priva- likhin, 2007), while in central part of Italy He = 0.165 (Giannini and Vendramin, 1991) and in pop- ulations of Latvia He = 0.186 (Goncharenko et al., 1995). Smaller values for ffe(0.115) were re- vealed in allozyme studies carried out in Sweden (Krutovskii and Bergmann, 1995). 4.2. Spațial genetic structure Spațial genetic differences were investigated between the two populations by molecular vari- ance test. AMOVApairwise matrix (Fst = 0.005; Fis = —0.059, Fit = —0.055) indicate no genetic differentiation between those two pop- ulations (percentage of molecular variance between populations is nearly 0 %). Between the two different altitudinal popula- tions from the same area of Maramureș Moun- tains the same small genetic variation was found (Fst = 0.003—Curtu etal., 2009). Same small val- ues of genetic variability between Norway spruce populations were found in 5 populations from Latvia (Fst = 0.003—Goncharenko et al., 1995). The global autocorrelation test performed for the two populations did not reveal positive clus- tering of the genotypes for any of the distance classes (fig. 1). The correlogram (a) shows autocorrelation for Postăvarul population at 10 equal classes of 64 m each for a total of 640 m. The correlogram (b) reflect autocorrelation for Poiana Mică popula- tion to 10 classes of 120 m on a total distance of 1,200 m. Autocorrelation coefficient higher value was found in the eighth distance class of Postă- varul (r = 0-066) and in the tenth distance class from Poiana Mică (r — 0.080). By the test performed on the 2D local spațial analysis, the spațial genetic autocorrelation was observed in two clustering zones in the popula- tions (fig. 2.). Autocorrelation was detected at seven individ- uals (table 4). Three individuals are distributed on the peak of Postăvarul in the east part of the population, with the fourth tree at a distance of 100 m on a lower altitude. Other three individu- als are clustered in the Poiana Mică on the west part of the population. A weak spațial autocor- relation was revealed in Slătioara and Călimani populations of Norway spruce (Teodosiu, 2011), which is similar with result in Postăvarul Moun- tain. By using Cluster and Outliner Analysis and Hot Spot Analysis from ESRI GIS software we observed the same amount of spațial association of the genotypes as in GeneALEx calculations (fig. 3). Autocorrelation appeared at almost the same trees, in both populations, as in 2DLSA test. A similar geographic pattern of the genetic vari- ation was observed in other population from Ro- mania, in Nemira Mountains (Radu et al., 2011). 5. Conclusions A moderate level of genetic diversity was found in these two Norway spruce populations. The He value found in Postăvarul Mountains was the lowest in a population from Romania but the two populations studied are in genetic equilibrium. Several rare alleles were found in the study area. Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 5 Fig. 1. Autocorrelation correlograms for Postăvarul (fig. la) and Poiana Mică (fig. lb) populations. Fig. 2. The graph of Local 2D spațial autocorrelation test in Poiana Mică(a) and Postăvarul(b) (+ individual trees were autocorrelation was found are mapped). Local indicator of spațial autocorrelation Labei Saniple X* Y* P* + 73 25.544 45.606 0.296 0.01 + 8 25.566 45.569 0.444 0.01 + 3 25.567 45.569 0.324 0.01 + 7 25.566 45.569 0.319 0.02 + 77 25.542 45.608 0.189 0.04 + 74 25.543 45.606 0.189 0.05 + 27 25.563 45.570 0.165 0.05 ’ X, Y— geographic coordinates T r — autocorrelation coelficient * p—probability of trust interval 6 Revista pădusilob • Anul 12? • 2012 • Nr. 5 Fijț 1 Distribution of gcnotypes in a spatia] context by ESRI software in Poiana Mică (fig. 3a) and Postăvarul (fig. 3b) populations (• individual trees at which the autocorrelation was revealed). In the low-elevation population a smaller ge- netic heterozygosity was found. Ibis situation niight be explained by our sampling scheme, the reduced number of the analyzed individuals, tiu- hmitcd discrimination power of the allozyme markers and also by past management practices (L\g plantations). The difference between the two populations is also emphasized by the 21 % differ- ence between the PPL values. Ihe amount of genetic differentiation is 99 % between individuals and almost nil between pop- uUtions as showedbyAMOVAtest. This situation ÎS explained by the high gene flux between these two spruce populations and the close distance. Regarding the global autocorrelation resulted from the correlograms no deviations from the nuli hypothesis at any distance class of the two popu- lations were identified. On the contrary, the 2D local autocorrelation method revealed clustering zones. The same result was obtained through G1S software. Although some grouping of individuals was revealed, the small amount of autocorrela- tion found, statistically reported to all population, didn’t show a spațial grouping of genotypes. Be- cause the spațial processes and patterns are tak- ing place at different scales in time, it is difficult to explain the causes of spațial patterns. Rcferences Achere V., Favre, J. M., Besnard, G., Je an - d raz, S., 2005: Genomic organization of molecular di- fferentiation in Norway spruce (Picea abies). Molecular Ecology 14, pp. 3191-201. An se lin, L., 1995: Local Indicators ofSpațial Asso- r/afrân USA Geographicai Analysis, 27(2), pp. 93-115. C r a w f o r d, D. J., 1989: Enzyme electrophoresis and plant systemutiL In D. E. Soltis, P. S. Soltis [eds.] Iso- zymes in plant biology, pp. 146-164. Dioscorides Press, Portland, Oregon, USA. C u r I u. A, L, Ș o f 1 e t e a, N„ R a d u, R., B a c e a, A A brii dan, Î.V., Butiuc -Ke ul, A., Fărcaș, S. 2009: Allozyme Variation ofConiferous Tree Species fiOm Maramureș Mountains. Noi. Bot. Hort, Agrobot. Cluj 37 (2), pp. 245-251, E s c u d e r o. A, I r i o n d o, J, M., T o r r e s, M. E., 3003: Spațial analysis of genetic diversity as a tool for plant conservation BioJogical Conservation Voi, 113 (»). pp. 351-365. h xcoffi er, L, Lis che r, H.E. L., 2010: Arlequin sude ver 3.5. A new series ofprograms to perform po- pulatmn genetics analyses under Linux and Windows. Molecular Ecology Resources 10, pp. 564-567. Giannini, M., Vendramin, G. G., 1991: Allo- zyme Variation in Italian Populations of Picea abies (L.) Karst. Silvae Genetica 40 (3/4), pp. 160-166. Goncharenko, G.,G., Zadeika, LV., Birge lis, J. J., 1995: Genetic structure, diversity and diffe- rentiation of Norway spruce (Picea abies (L.) Karst.) in natural populations of Latvia. Forest Ecology and Ma- nagement 72, Issue 1, pp. 31-38. Hamrick, J.L., Godt, M.J.W., Sherman- B r o y 1 e s, S. L., 1992: Factors influencing levels of gene- tic diversity in woody plant species. New forest, 6 (1-4), pp. 95-124. Knowles, P., Perry, D.J., Foster, H.A., 1992: Spațial genetic structure in two tamarack [Larix larcinia (Du Roi) K. Koch] populations with differing establishment histories. Evolution 46, pp. 572-576, Konnert, M,, Werner, M., 2004: Isoenzy- muntersuchungen bei Fichte (Picea abies). Anleitungen zur Trennmethodik und Auswertung der Zymogram- me, 1-22. Bayerrisches Amt fiir forstlichc Saat-und Pflanzenzucht (ASP). Korshikov, LI., Privalikhin, S.N., 2007: GeneticStructure of Populations of Norway spruce (Picea abies (L.) Karst.)/rom Ukrainian Carpathians. Russian Journal of Genetics 43 (12), pp. 1364-1372. K r a v c h c n k o, A. N., 2008: Genetic Polymorphism pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 1 of Siberian Spruce (Picea obovata Ledeb.) in Middle Si- beria. Russian Journal of Genetics 44 (1), pp. 35-43. Krutovskii, K.V., Bergmann, F., 1995:/n- trogressive hybridization andphylogenetic relationships between Norway, Picea abies (L.) Karst., and Siberian, Picea obovata Ledeb., spruce species studied by isozyme loci. Heredity 74, pp. 464-480. Mit cheli. A., 2005: The ESRI Guide to GIS Analy- sis, Volume 2: Spațial Measurements and Statistice. ESRI Press. Muller-Starck, G., 1995: Genetic variation of eight elevated populations of Norway spruce in Switzer- land. Silvae Genetica 44, pp. 356-362. PeakaU, R„ Smouse, P.E., 2006: GENALEX 6: genetic analysis in Excel. Population genetic software for teaching and research. Molecular Ecology Notes, 6(1), pp. 288-295. Radu G.R., Șofletea, N, Curtu, A.L.,2011: Allozyme genetic variation in a high elevatedpopulation of Norway spniCe [Picea abies (L.) Karst.] from Nemi- ra Mountains. Proceedings of the Biennial Internatio- nal Symposium Forest and Sustainable Development, Bras[327?]ov, Romania, 15-16th October, pp. 93-98, Ed. Universității Transilvania. Ș o f 1 e t e a, N., C u r t u, A. L., T o a d e r, V. A., P r i - copie, I., Radu, G. R., 2009: Utilizarea analizelor de izoenzime în genetica forestieră: un studiu de caz pentru molidul din Munții Poiana Rusca. Revista Pădurilor 5, pp. 17-23. Șofletea, N., C u r t u, L., 2007: Dendrologie. Edi- tura Universității Transilvania din Brașov, 457 p. Teodosiu, M., 2011: Cercetări privind variabili- tatea genetică în arboretele de molid din Obcinele Buco- vinei. Teză de doctorat, Universitatea Transilvania din Brașov. Vi car io, F., Vendramin, G. G., Rossi, P., Li o, P., Giannini, R., 1995: Allozyme, chloroplast DNA and RAPD markersfor detecting relationships be- tween Abies alba and the relic population of Abies nebro- densis. Theoretical and Applied Genetics, 90(7-8), pp. 1012-1018. Phd. Student Râul Gh. Radu Department of Silviculture, Transylvania University of Brașov Professor, PhD Neculae Șofletea Department of Silviculture, Transylvania University of Brașov Associate Professor, PhD Alexandru Lucian Curtu Department of Silviculture, Transylvania University of Brașov Variabilîtatea genetică izoenzimatică și structura genetică spațială în două populații de molid (Picea abies (L.) Karst) situate la altitudini diferite în Muntele Postăvar Rezumat Lucrarea prezintă rezultatele evaluării structurii genetice pentru două populații de molid situate la altitudini diferite (93Om și 1720m) în Masivul Postăvar, cu ajutorul markerilor genetici izoenzimatici. Populațiile analizate sunt incluse în rețeaua de situri NATURA 2000. Au fost analizați genetic 101 arbori. Structura genetică a fost determinată pentru 14 loci genici, dintre care doar unul a fost monomorf. Cel mai mare nivel de heterozigoție a rezultat pentru locusul Got-C (0,519). Pe ansamblul locilor genici evaluați a rezultat un nivel moderat de variație genetică, care este ușor mai scăzut decât în alte populații naturale de molid din România. Numărul de allele per locus este de 2,00 iar heterozigoția așteptată (He) este de 0,122. Diferențierea genetică între cele două populații este de numai 1 %. Analiza autocorelației indică un nivel extrem de redus al distribuției spațiale a genotipurilor de molid identificate. Cuvinte-cheie: izoenzime, variație genetică, distribuție spațială, autocorelație, molid, Picea abies. 8 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 Cercetări privind structura resturilor de exploatare Arcadie Ciubotaru Elena Camelia David Felicia Grapă 1. Introducere Evoluția consumului de lemn, la nivel mondial și național, este permanent crescătoare, în con- dițiile în care resursele forestiere sunt limitate. Creșterea consumului de lemn are drept cauze principale creșterea demografică și ridicarea nivelului de trai. Volumul limitat de lemn pentru consum este explicat prin suprafața restrânsă pe care o poate ocupa pădurea și de limitele fiziologice de creștere, respectiv de acumulare anuală de lemn care să poată fi valorificat. în aceste condiții, este evidentă nevoia de a spori indicele de valorificare a masei lemnoase oferită anual spre exploatare. Una din direcțiile pe care se poate acționa pentru atingerea acestui obiectiv este aceea a valorificării resturilor de ex- ploatare. Acestea sunt definite ca fiind volumul de masă lemnoasă provenit din arborii marcați ce rămâne în parchet după colectare. Acest volum este con- stituit din: capete, așchii, rupturi, crăci, vârfuri, tape, buturi, butuci și bușteni. Cercetările efectu- ate arată că volumul acestei resurse de masă lem- noasă este de 12-40 m3/ha și depinde de volumul exploatat, volumul arborelui mediu, specie, meto- da de exploatare folosită, condițiile de lucru, do- tarea tehnică etc. (Ciubotaru, 1998 ; Krankina et al., 2002 ; Waldendorp et al. 2002; Foelkel, 2007; Rahman et al., 2008). Ecologic, resturile de exploatare se încadrează în categoria lemnului mort, având un rol impor- tant în constituirea habitatului necesar bioceno- zei forestiere, în ciclul nutrienților și al carbonu- lui, stabilitatea versanților etc. Rolul ecologic im- portant al lemnului mort în ecosistemele forestie- re este bine cunoscut; cantitățile necesare pentru buna dezvoltare a acestora variază in limite largi, în general între 20 și 70m3/ha, în funcție de con- dițiile silviculturale luate în considerare, zona ge- ografică etc. (Atici et al., 2008; Erâjăă et al., 2010; Tomescu et al., 2011). Resturile de exploatare nu se valorifică, în pre- zent, din cauza costurilor mari de colectare, ceea ce face ca această activitate să nu fie rentabilă, dar și din cauza posibilităților restrânse de utilizare. în condițiile actuale și, în mod special, în vii- tor, acestei resurse de masă lemnoasă trebuie să i se acorde o importanță tot mai mare pentru că resturile de exploatare constituie o resursă econo- mică, oferind un volum suplimentar de lemn pen- tru consum și, în același timp, o resursă ecologică necesară evoluției favorabile a ecosistemelor fo- restiere. Economic, această resursă de lemn poate fi valorificată în industria de prelucrare mecani- că sau în cea de prelucrare chimică a lemnului ori ca resursă de combustibil (Corder, 1975 ; Corder, 1976; Gavralos et al., 2010) Rolurile atribuite resturilor de exploatare—res- pectiv rolul economic și rolul ecologic — conduc, sub aspectul valorificării, la tendințe contrare pri- vind valorificarea. Această tendință contrarie de desfășurare a celor două fenomene înseamnă că, cel puțin teoretic, sub aspect economic ar tre- bui valorificate integral resturile de exploatare, în timp ce sub aspect strict ecologic acestea ar trebui să rămână, integral, pe suprafața parchetului. Optimizarea celor două tendințe se poate rea- liza prin cunoașterea caracteristicilor masei lem- noase care constituie resturile de exploatare, a po- sibilităților de valorificare, precum și a cerințelor impuse de dezvoltarea favorabilă a ecosistemelor forestiere (Cacot et al., 2003). Cercetările efectuate de autori au avut drept scop evidențierea structurii dimensionale și a ma- sei resturilor de exploatare, astfel încât să se poată constitui premisele necesare evaluării importanței economice și ecologice a acestei resurse, a posibi- lităților de punere în valoare și valorificare renta- bilă precum și a limitelor dimensionale și cantita- tive de valorificare. 2. Locul cercetărilor Cercetările s-au desfășurat într-un parchet am- plasat în zona de munte, din care s-au exploatat rășinoase — molid (Picea abies L Karst.). Analiza caracteristicilor resturilor de exploatare într-un parchet de acest fel este semnificativă pentru condițiile fondului forestier din România, în care pădurile din zona de munte reprezintă circa 30 % din suprafață, iar rășinoasele 30,7%. Această situație se reflectă și în structura masei lemnoase exploatate, în care ponderea rășinoaselor este de circa 39% (***, 2012). Colectarea lemnului s-a făcut integral cu trac- torul universal U-651M, prin metoda multiplilor de sortimente. Principalele caracteristici ale condițiilor de lu- cru din parchet au fost: vârsta arboretului — 120 ani; natura produselor — principale (acciden- tale I); suprafața parchetului — 19,9 ha ; înclina- rea medie a terenului — 10% ; volumul arborelui mediu — 3,442m3 ; volumul recoltat la hectar — Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 9 22,66 m3. Volumul total exploatat a fost de 451 m3, respectiv 131 arbori. 3. Metoda de cercetare Pentru culegerea datelor privind structura și masa resturilor de exploatare s-a aplicat metoda selectivă, mecanică, prin aplicarea peste suprafa- ța parchetului a unui caroiaj cu echidistanța de 100m. La intersecțiile liniilor caroiajului s-a tra- sat câte un pătrat cu latura de 5 m și cu centrul de greutate amplasat în nodul rețelei. A rezultat un număr de 15 suprafețe experimentale cu aria de câte de 25m2, în care s-a făcut inventarierea integrală numai a resturilor de exploatare prove- nite de la exploatarea anterioară. Limitele supra- fețelor experimentale au fost trasate, mai întâi, cu sfoară și apoi cu vopsea. Piesele de pe limite au fost secționate astfel încât să fie inventariate nu- mai resturile de exploatare incluse în suprafețele experimentale. Au fost luate în considerare piesele cu diame- trul la capătul gros mai mare de 5 mm și lungimea mai mare de 10 cm. Pentru fiecare piesă de lemn inventariată s-a notat specia și s-au măsurat diametrele la capete, cu și fără coajă, și lungimea acestora. Diametrele au fost măsurate cu șublerul, cu pre- cizia de 0,1 mm, lungimea cu ruleta, cu precizia de 1 cm, iar masa cu un cântar electronic portabil, cu precizia de 50 g. 4. Rezultate și discuții în suprafețele de probă, cu o suprafață totală de 3750 m2, au fost inventariate 1750 piese, cu un vo- lum total, cu coajă, de 1,51148 m3. Cercetările efectuate au urmărit să stabilească structura dimensională a masei lemnoase care se încadrează în categoria resturilor de exploatare. într-o primă etapă s-a analizat repartiția numă- rului de piese pe categorii de lungimi (tabelul 1), respectiv pe categorii de diametre, măsurate cu coajă, ia capătul gros (tabelul 2). Un alt aspect analizat a fost cel al existenței unor corelații între lungimea, respectiv diametrul pieselor, și numărul acestora. Pentru prima situ- ație, piesele de lemn inventariate au fost încadra- te în categorii de lungimi din 50 în 50 cm. Date- le din fig. 1 arată că există o corelație semnifica- tivă între numărul de piese și categoria de lun- gimi, exprimată printr-o ecuație parabolică, caz în care valoarea coeficientului de determinație este R? = 0,815. Pentru cea de a doua situație, diametrele pie- selor, măsurate la capătul gros, cu coajă, au fost încadrate în categorii din 20 în 20 mm. Corelația dintre acești doi parametri (fig. 2) poate fi expri- Fig. 1. Corelația dintre numărul și lungimea pieselor, mată tot printr-o ecuație parabolică, caz în care coeficientul de determinație este R~ = 0,900. Diametrul la capătul gros, în mm Fig. 2. Corelația dintre numărul de piese și diametrul la capătul gros, cu coajă. Pentru stabilirea unei eventuale corelații exis- tente între grosimea cojii și diametrul pieselor in- ventariate s-a măsurat diametrul la capătul gros al fiecărei piese cu și fără coajă. Legătura existentă între acești doi parametri este foarte semnificativă (fî2 = 0,943) și poate fi exprimată printr-o ecua- ție liniară (fig. 3). Valoarea economică a resturilor de exploatare depinde, într-o mare măsură, de proporția cojii in- clusă în masa lemnoasă ce se încadrează în această categorie. Acest aspect a fost analizat prin măsu- rarea, pentru fiecare piesă de lemn, a diametre- 10 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 «i-i i i j i . * Tabelul 1 Repartiția numărului și volumului pieselor pe categorii de lungimi Caracteristica Categoria de lungime, în cm 10-50 50-100 101-200 201-300 >300 Număr buc. 653 625 386 75 6 % 37,6 35,7 22,1 4,3 0,3 Volum m’ 0,081088 0,294 485 0,480366 0,153445 0,502096 % 5,4 19,5 31,7 10,2 33,2 Tabelul 2 Repartiția numărului și volumului pieselor pe categorii de diametre Caracteristica Categoria de diametre, în mm 5-20 20-50 51-100 101-200 >200 Număr buc, 1076 555 112 6 1 % 61,5 31.7 6,4 0,3 0,1 Volum m3 0,083578 0,475239 0,466577 0,287417 0,198669 % 5,5 31,5 30,9 19,0 13,1 y = 0.1536x R2 = 0.943 o * 20 "O 1 10 w p ,5 o -l-------------1-------1------1------1-------1------1 0 50 100 150 200 250 300 Diametrul la capătul gros, cu coajă, in mm Fig. 3. Corelafia dintre grosimea dublă a cojii și diametrul la capătul gros cu coajă. lor la capătul gros și la capătul subțire, cu și fără coajă. Calculând volumul pieselor, cu și fără coa- jă, prin diferență rezultă volumul cojii. Volumul a fost calculat considerând piesele un trunchi de con. Corelația dintre proporția cojii și diametrul la capătul gros cu coajă este prezentată în fig. 4, din se poate observa ca legătura dintre acești doi parametri poate fi exprimată printr-0 ecuație lo- garitmică, valoarea coeficientului de determinație (R2 = 0,949) arătând o corelație foarte semnifi- cativă între cei doi parametri. Masa resturilor de exploatare a fost stabilită prin cântărirea pieselor de lemn cu coajă, în ce- Diametrul la capătul gros, cu coajă, în mm Fig. 4. Corelația dintre proporția cojii și diametrul la capătul gros, cu coajă. le 15 suprafețe experimentale, masa totală a res- turilor de exploatare a fost de 74,85 kg. Masa cojii s-a stabilit pe un lot experimental de piese coji- te din fiecare din categorie de diametre și lungimi analizate. S-a constatat că aceasta reprezintă circa 10,78 % din masa pieselor cu coajă. Așa cum se poate observa din rezultatele pre- zentate, sub aspectul structurii dimensionale, cel mai mare număr de piese (37,6 %) se încadrează în categoria cu lungimi mai mici de 50 cm, iar cele cu lungimea mai mică de 1 m reprezintă 73,3 %, în timp ce volumul acestora este de 5,4%, respectiv Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 11 24,9 %. Dacă se ia în considerare grosimea piese- lor la capătul gros, cu coajă, se constată că cele cu diametru de 5-20 mm reprezintă 61,5 % din numă- rul total de piese, ceea ce înseamnă 5,5 % din vo- lumul acestora, iar piesele cu diametrul mai mic de 50mm reprezintă 93,2% din numărul total și 37,0% din volumul resturilor de exploatare. Ana- lizate în acest fel se poate constata că piesele cu lungimea mai mare de lm reprezintă 75,1% din volum, iar cele cu diametrul la capătul gros mai mare de 50 mm reprezintă 63,0 % din volum. Volu- mul pieselor cu lungimea mai mare de 1 m și dia- metrul mai mare de 50 mm este de 58,4 %. Aceleași constatări rezultă și din repartiția nu- mărului de piese pe categorii de lungimi și de di- ametre prezentate grafic în figurile 1 și 2. Analiza raportului care există între grosimea cojii și diametrul la capătul gros al pieselor, res- pectiv proporția cojii din volumul total de masă lemnoasă inclus în categoria resturilor de exploa- tare, este redată grafic în figurile 3 și 4. Se constată, așa cum era și firesc, creșterea grosimii cojii odată cu creșterea diametrului, dar și creșterea proporți- ei cojii odată cu descreșterea diametrului. Pentru diametre mai mici de 100 mm proporția cojii de- pășește, în general, valoarea de 20 % din volumul piesei. Pentru o exprimare mai sugestivă a caracteris- ticilor dimensionale și cantitative ale resturilor de exploatare se propune utilizarea unor indicatori specifici: volumul specific al resturilor de exploa- tare și masa specifică a resturilor de exploatare. Pentru că valoarea indicatorilor depinde, în pri- mul rând, de volumul de masă lemnoasă exploa- tată, unitățile de măsură pentru exprimarea aces- tora vor fi: m3/m3e și kg/m3e (m’e reprezintă 1 m3 de material lemnos exploatat). în cazul analizat, valoarea acestor indicatori es- te: volumul specific —0,181 m3/m3e; masa specifi- că- 0,092 t/m3e. Acești indicatori pot ajuta la estimarea cantită- ților de resturi de exploatare. Astfel, în anul 2010 a fost exploatat un volum de 6,832 mii. m’ de ră- Bibliografie Atici, E„ Colak, A. H„ Rotherham, I, D., 2008: Coarse Dead Wood Volume ofManaged Oriental Beech (Fagus orientalis Lipsky) Stands in Turkey. Inves- tigacion Agraria: Sistemas y Recursos Forestales 17(3), pp. 216-227. Cacot E., Charnet F., RangerJ., Vieban S., E i s n e r N., 2003: Etude de ('impact duprelevement des remanents enforet. Rapport final. AFOCEL, 72 p. Ciubotaru, A., 1996. Cercetări privind posibilită- file de valorificare a resturilor de exploatare. Lucrările celei de a treia Conferințe naționale pentru protecția șinoase. Resturile de exploatare corespunzătoare pentru acest an pot fi estimate la circa 1,229 mii. m3 sau 628 5441. 5. Concluzii și recomandări Cercetările efectuate privind structura resturi- lor de exploatare din parchete de rășinoase din zo- na de munte evidențiază faptul că 64,8 % din volu- mul acestora include piese cu diametrul la capătul gros mai mare de 50 mm și lungimea mai mare de lm. Această constatare poate constitui baza cer- cetărilor viitoare privind soluțiile tehnologice de colectare și valorificare a resturilor de exploatare din zona de munte în condiții economice rentabi- le. Cei doi indicatori propuși (volumul specific și masa specifică a resturilor de exploatare), ale căror valori au fost 0,181 m3/m3e, respectiv 0,092 t/m3e, corelați cu posibilitatea anuală decenală a păduri- lor, permit stabilirea cantităților de masă lemnoa- să ce ar putea fi valorificată suplimentar. Soluțiile tehnologice actuale de colectare pre- supun investiții mari pentru achiziționarea unor mașini complexe de pachetizare sau tocare, în par- chet, a resturilor de exploatare sau folosirea vari- antei manuale de pachetizare, ceea ce implică un număr mare de muncitori cu un nivel de calificare redus (Ciubotaru, 1996). Deși, aparent, condițiile nu sunt favorabile sub aspect economic, tendința continuă de creștere a consumului de lemn va impune găsirea unor so- luții tehnologice de valorificare a resturilor de ex- ploatare prin optimizarea costurilor de colectare și a prețurilor de livrare. Este important ca, în acest context, să se cu- noască structura dimensională și masa acestei re- surse de lemn, constituită din resturile de exploa- tare, ca un prim pas către găsirea unor soluții teh- nologice de valorificare în condiții economice ren- tabile și, în calași timp, de stabilire a limitelor can- titative și dimensionale până la care se poate ex- ploata această resursă fără a fi afectată calitatea ecosistemelor forestiere. mediului prin mijloace biologice si biotehnice. Univer- sitatea Transilvania din Brașov, pp. 299-302. Ciubotaru, A., 1998: Exploatarea pădurilor. Edi- tura Lux Libris, Brașov, 351 p. Corder, S. E„ 1975: Fuel characteristics o] wood and bark andfactors affecting heat recovery. Wood re- sidues as an energy resources: Forest Product Research Society Proceeding, P-75-13, pp. 30-34. C o r d e r, S. E., 1976: Properties and Use of Bark as an Energy Source. Research Paper 31, Forest Research Laboratory, School of Forestry, Oregon State Universi- ty, Corvallis, Oregon, 21 p. 12 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 E r â j â â, S., Halme, P., Ko tiaha, J. S., Mar- kkane n, A., Taivanen, T., 2010: The volume and composition ofdead wood on tradițional and forest fuel harvested clear-cuts. Silva Fennica, voi. 44(2), pp. 203- 211. Foelkel, C., 2007: Eco-efficient management of woody forest residues from the eucalyptus plantationfo- restry. Eucalyptus Online Book & Newsletter, 48 p. http: //www. eucalyptus. com. br. GravalosI.,KaterisD.,XyradakisP.,Gi- alamasT., LoutridisS., AugoustiA., Georg ades A., Tsiropoulos Z., 2010: A study on calori- fic energy values of biomass residue pellets for heating purposes. Forest Engineering: Meeting the Needs of the Society and the Enviromnent, July 11-14, Padova- Italy. http://www.tesaf.unipd.it/formec2010/ Proceedings/Ab/ab066.pdf. Krankina, O. N., Harmon, M. E., Kukuev, Y. A., Treyfeld, R. F., K a s h p o r, N. N., K r e s n o v, V. G., S k u d i n, V. M., P r o t a s o v, N. A., Y a t s k o v, M., S p y c h e r, G., P o v ar o v, E. D., 2002: Coarse woo- dy debris in forest regions ofRussia. Canadian Journal of Forestry Resources, voi. 32, pp. 768-778. Rahman, M. M., Frank, G., Ruprecht, H., Vacik, H., 2008: Structure of coarse woody debris in Lange-Leitn Natural Forest Reserve, Austria. Journal of Forest Science, voi. 54, (4), pp. 161-169. Tomescu, R., Târziu, D. R., Turcu, D. O., 2011. Importanța pentru pădure a lemnului mort. ProEnvironment (4), pp.104-113. www.proenviron- ment.ro. - W o 1 d e n d o r p, G. R., K e e n a n. J., R y a n, M. F., 2002: Coarse Woody Debris in Australian Forest Ecosys- tems. A Report for the National Greenhouse Strategy, Module 6.6 (Criteria and Indicators of Sustainable Fo- rest Management), Bureau of Rural Sciences, Canberra, 75 p. “*, 2012. Volumul de lemn exploatat în 2011. Institutul Național de Statistică, 2 p. www.insece. ro/csm/files/statistici/comunicate/coni_ anuale/silvicultură/vol_lenin2011.pdf. Prof. dr. ing. Arcadie Ciubotaru E-mail: ciuboarc@unitbv.ro Universitatea „Transilvania” din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Dr. ing. Elena Camelia David Universitatea „Transilvania” din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Dr. Felicia Grapă Universitatea „Transilvania” din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Research on the structure of woody debris in felling area Abstract Woody debris consisting of wood that remains after harvesting wood from cutting areas are an important resource of timber that could be exploited. The research undertaken by the authors in a resinous landing area from the mountains zone aimed to establish dimensional structure and mass of woody debris. It was found that there are significant and very significant correlations between the characteristics: the number and length of wood pieces; number and diameter at the butt-end of pieces; bark thickness and diameter at the butt-end of pieces; proportion of bark and diameter of the butt-end of pieces. The dimensional structure of woody debris indicates that pieces longer than Im are 75,1% by volume, and those with the diameter at the butt-end more than 50mm are 63,0 % by volume. The volume of pieces with length greater than 1 m and a diameter greater than 50 mm is 58,4%. To assess the volume and mass of woody debris, authors propose the use of indicators: specific volume of woody debris; specific mass of woody debris. The values of these indicators, for analyzed area, were: specific volume—0,181 m’/m’e; specific mass—0,092 t/m’e. The two indicators proposed: specific volume of woody debris and specific mass of woody debris, coupled with the decennial allowable cut of the forests, are important for establishing additional quantities of timber that could be further exploited. It should be emphasized, however, that woody debris falls into the category of deadwood and their utilization should be given, first, developing environmental requirements of forest ecosystems. Key words: Felling area, woody debris, structure, dimensions. Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 13 Răspândirea bradului (Abies alba Mill.) în Subcarpații Moldovei dintre Bistrița și Trotuș Valentin Ioniță 1. Introducere Menținerea bradului în areal și crearea unor ar- borete productive și stabile, precum și reintrodu- cerea în areal sau extinderea acestei specii în afa- ra arealului, necesită multiple cercetări datorită cerințelor ecologice deosebite ale acestei specii și posibilităților reduse de regenerare pe cale artifi- cială. Cercetările întreprinse în Subcarpații Mol- dovei dintre Bistrița si Trotuș s-au efectuat la li- mita arealistică a bradului în suboptimul lui eco- logic. Importanța deosebită a acestei specii pentru teritoriul luat în studiu, atât din punct de vedere al producție de masa lemnoasă, a calității lemnu- lui, cât și din punctul de vedere al conservării bi- odiversității, denotă necesitatea și oportunitatea acestor cercetări. 2. Scopul și locul cercetărilor Scopul acestor cercetări este determinat de cu- noașterea răspândirii bradului în zona Subcarpați- lor Moldovei dintre Bistrița și Trotuș și de analiza caracteristicilor fundamentale ale stațiunilor fo- restiere din teritoriul luat în studiu, precum și in- fluența acestora asupra răspândirii speciei, a pro- ductivității arboretelor și a producției de masă lemnoasă. Cercetările sunt localizate pe clina estică a Sub- carpaților Moldovei, între râurile Bistrița și Tro- tuș. Teritoriul luat în studiu se află pe raza Ocoa- lelor silvice Bacău și Fântânele, pe șapte unități de producție: U. P. II Cleja și U. P. III Valea Seacă din Ocolul silvic Bacău, respectiv U. P. I Trebeș, U. P. II Fântânele, U. P. III Lespezi, U. P. V Blăgești și U. P. VII Valea lui Ion din Ocolul silvic Fântânele, pe o suprafață totală de 14934,8ha (fig. 1). Din punct de geomorfologic, teritoriul face par- te din subținutul Subcarpaților Orientali, distric- tul Subcarpaților Moldovei, Culmea Pietricica. Climateric, teritoriul aparține sectorului de provincie cu clima continentală de dealuri din subdistrictul Subcarpaților Estici (IIBP4), care se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 8,9-9,2 °C, precipitații medii anuale de 544- 549 mm, durata sezonului de vegetație de 180- 182 zile șiETP de 656 mm. 3. Materialul și metoda de cercetare Pentru realizarea obiectivului propus prin tema de cercetare, ce urmărește răspândirea bradului în Subcarpații Moldovei dintre Bistrița și Trotuș, s-a făcut apel la metoda clasică (observația directă și Fig. 1. Locul cercetărilor (imagine preluată cu Googlc Earth). prin măsurători), în prealabil realizându-se o do- cumentare bibliografică amănunțită. Materialul de cercetare este constituit din 36 de u.a.-uri cu o suprafață totală de 115,2 ha, din care s-au selectat 19 u.a.-uri cu o suprafață de 69,2 ha, în care arboretele de brad au vârste ce depășesc 60 ani (peste clasa a IlI-a de vârstă). în aces- te u.a.-uri au fost amplasate suprafețe de probă de 2500m2, în care s-au făcut observații asupra componentelor stațiunii și inventarierea integra- lă a arborilor în vederea stabilirii caracteristicilor structurale ale arboretului. 4. Rezultate și discuții Ca peste tot în arealul său natural, în teritori- ul luat în studiu răspândirea bradului este discon- tinuă, situându-se în Subcarpații Moldovei dintre Bistrița și Trotuș doar pe clina lor estică. Deși ocu- pă mai puțin de 1 % din suprafața teritoriului stu- diat, prezența lui s-a dovedit, în timp foarte impor- tantă, atât pentru valorificarea superioară a bo- nității stațiunilor, cât și pentru conservarea bio- diversității acestora. Zonele de maximă răspândi- re a bradului, în teritoriul studiat, sunt cele din bazinul pârâului Valea Seacă, unde urcă până la 590m altitudine (în U. P. III Valea Seacă, u.a. 7C, O.S. Bacău), din bazinul pârâului Trebeș unde co- boară până la 200 m altitudine (în U. P. I Trebeș, u.a. 57C, O.S. Fântânele) și cele din bazinul pârâu- lui Ciubota, afluent al Bistriței (U. P. V Blăgești, O.S. Fântânele). în teritoriul studiat, majoritatea arboretelor de brad sunt răspândite la altitudini cuprinse între 300-400 m, zonă aflată în subopti- 14 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 mul ecologic al speciei. De asemenea latitudinal, în teritoriul studiat, bradul apare mai spre nord, fiind răspândit în aproape toate unitățile de pro- ducție din Ocolul silvic Fântânele, într-un procent mai ridicat în U. P. V Blăgești (20%), cel mai bine reprezentat fiind în U. P. HI Valea Seacă din Ocolul silvic Bacău (35 %), iar mai spre sud dispare com- plet (fig. 2). Fig. 2. Răspândirea bradului pe unități de producție. Fiind o specie a cărei extindere pe cale artificială este foarte dificilă, răspândirea bradului, în special în afara arealului său natural, este puternic influ- ențată de condițiile staționale. Astfel, în teritoriul studiat, bradul apare pe straturi ce își au originea în Miocenul inferior, pe așa zisele „conglomerate de Pietricica” rezultate prin sedimentarea materi- alului erodat în Oligocen, sau pe alternanțe de gre- sii și marne cenușii cu intercalați! de marne brun roșcate denumite „suita vărgată”. Aceste roci sunt o continuare a flișului cretacic și paleogen, carac- teristic zonei carpatice și au o importanța deose- bită în procesul pedogenetic (Stănescu, 1964). Elementele regimului climatic sunt cele mai restrictive pentru răspândirea bradului în terito- riul studiat. în condițiile unei medii anuale a pre- cipitaților de 600 mm și ale unor temperaturi me- dii anuale de 8,9—9,2 ’C, răspândirea bradului este condiționată de celelalte elemente ale stațiunii, în special de sol. De asemenea, temperaturile relativ ridicate din zonă și insolația sunt compensate prin expoziție și poziția pe versant. După cum este bine cunoscut, bradul este o spe- cie foarte pretențioasă față de condițiile din sol, iar acest fapt se observă și în teritoriul studiat. Ast- fel, el cunoaște cea mai largă răspândire pe eu- tricambosolurile tipice, cu potențial trofic ridicat (mezotrofe-eutrofe), bogate în elemente minera- le și baze de schimb (V > 60 %), cu humus de tip mull, volum edafic mare (> 0,70 m3/m2). De ase- menea, apare și pe luvosolurile tipice, situate în partea inferioară a versanților, în special pe fi- rul văii pârâului Trebeș. Textura lutoasă sau luto- argiloasă a acestor soluri asigură un regim hidro- logic mai favorabil în sol, compensând într-o anu- mită măsură sporul de căldură și uscăciunea re- lativă a climatului din teritoriul studiat. Cea mai largă răspândire în teritoriul studiat o are bradul pe eutricambosolurile tipice (62 %) și pe luvosolurile tipice (37 %) (fig. 3). eutricambosol luvosol tipic e precum și lucrări care prezintă aplicații ale statisticii matematice în silvicultură, elaborate de Năslund în Suedia, Vincent și Korsun în Ceho- slovacia ș. a. A studiat profund tratatul Calculul probabilită- ților, elaborat de iluștrii matematicieni români O. Onicescu și Gh. Mihoc, despre care nu aflase la Facultatea de silvicultură. Prin aceste metode statistico-matematice Miha- il Prodan a pus în lumină legități de structurare a pădurilor virgine din Bucovina, demonstrând, de exemplu, că modelul matematic al lui Charlier es- te aplicabil acestor păduri. Cu toate aceste rezultate de excepți, în anul 1941 Prodan părăsește România, stabilindu-se în Germa- nia, într-un context istoric și politic extrem de dificil, asupra căruia vom reveni. Din surse demne de încredere știm că lucrarea „Structura unor arborete exploatabile din regiunea de munte”, deși scrisă în românește, dar bogat susținută prin formule, grafice și tabele, a consti- tuit un argument definitoriu în favoarea tânărului Mihail Prodan atunci când, în 1942, s-a prezentat la concursul organizat de Facultatea de Silvicultu- ră din Freiburg pentru ocuparea postului liber la catedra de specialitate. într-adevăr, după ce a exa- minat această lucrare, profesorul Anton Rohrl ar fi exclamat: „Dumneata ești omul meu". Că profesorul Rohrl nu s-a înșelat, o dovedește excelenta performanță științifică și didactică ma- nifestată plenar în Germania, și nu numai, de re- gretatul profesor Mihail Prodan. Nu încape nicio îndoială în convingerea noas- tră potrivit căreia imaginea pădurilor virgine din Bucovina, prin monumentalitatea și structura lor plurienă. a stat la baza hotărârii lui Mihail Prodan de a-și alege ca teză de doctorat la Universitatea din Freiburg problema codrului grădinărit, tratat din punct de vedere biometric. Prin legăturile personale ale celui care vă vor- bește, manifestate în scris și telefonic, cu profeso- rul Mihail Prodan, cu profundă satisfacție m-am convins că această prestigioasă personalitate a ști- inței silvice europene, român la origine, dezrădă- cinat și dislocat Ia Freiburg, nu s-a despărțit sw- fletește de România, de pădurile și silvicultura Ro- mâniei, de silvicultorii ei, niciun moment, până în ultima clipă a vieții sale. Casa lui din Freiburg, Wallstrasse 22, era des- chisă pentru oricare silvicultor român, oferindu-i acestuia îndemnuri și soluții pentru promovarea științei silvice și a silviculturii românești pe plan european. în cele ce urmează prezentăm doar câteva exemple, în susținerea celor expuse anterior. Informat fiind de modul nerațional cum se pro- cedează în România la retrocedarea pădurilor că- tre foștii proprietari și cum sunt ele apoi degrada- te, profesorul M. Prodan ne-a transmis următoa- rele : „Numai în țările înapoiate, cu un regim colo- nial de exploatare, se distrug pădurile de către ma- rile firme naționale și internaționale prin corupția politicienilor... Eu sper că România se va sili să reintre în concernul statelor de cultură euro- peană. Or, aceasta înseamnă ca și în privința pro- tecției pădurilor și a tuturor factorilor de mediu să se acorde atenția cuvenită... Eu vă doresc sincer să Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 45 aveți putere de a izbuti prin toate greutățile împre- ună cu toți colegii români, care sunt foarte bine pre- gătiți, pentru a rezolva problemele cele mai urgente în cadrul Ministerului Mediului (numele este foarte bine ales)”. în consecință, și-a însușit și a transmis în țară următorul mesaj: „Să se facă mai întâi ordine în țară, apoi se poate vorbi despre retrocedarea pădu- rilor. Până atunci este bine ca pădurile să rămână unde sunt, adică la stat”. Acest îndemn n-a fost luat în considerare și consecințele deciziilor adoptate de factorii politici sunt acum la vedere. Profesorul Mihail Prodan, din Freiburg, urmă- rea cu mare interes profesional și științific publi- cațiile din România, în primul rând pe cele referi- toare la biometria forestieră, amenajament și pro- tecția factorilor de mediu, îndeosebi a pădurilor. De exemplu, la apariția în 1982 a cărții „Pădu- rea și viitorul2''', a menționat următorul punct de vedere: „Urmăresc cu mare interes și sinceră admirație dezvoltarea științifică a autorului acestei cărți și re- zultatele muncii sale asidue, care s-au materializat în cărți de rigoare științifică, dar și excelând prin spiritul cald al datoriei față de pădure, față de po- porul și statul românesc și față de societatea ome- nească. Aceste aprecieri sunt prea slabe pentru ope- ra de ansamblu a autorului, care prin lucrările sale s-a înălțat între cele mai mari și universale spirite ale științei forestiere”. Sub semnătura profesorului Mihail Prodan a apărut un număr impresionant de recenzii și no- te, cum sunt cele publicate în revista Forst. Um- schau, referitoare la lucrări științifice apărute în România. La apariția lucrării „Dendrometrie și auxologie forestieră" (V. Giurgiu, 1979), profesorul Mihail Prodan s-a angajat să asigure traducerea aceste- ia în limba engleză, ca apoi să fie republicată la o editură din Israel. Această generoasă ofertă, fa- vorabilă pentru știința silvică românească, a fost blocată de organele speciale, de atunci, ale statului român. Pe de altă parte, opera științifică, creată de prof. M. Prodan în Germania, a fost multilateral și elo- gios apreciată și folosită în România. Ne referim, în primul rând, la tratatele: — Messung der Waldbesstande (1951); — Forstliche Biometrie (1961); — Holzmesslehre (1965). Pentru știința silvică și silvicultura practică ro- mânească sunt de mare valoare următoarele lu- a Autor Victor Giurgiu, Editura Ceres, 1982, 407 p. crări prin care Mihail Prodan dezvoltă concepte noi, de ecologie și economie, cum sunt; — Sustained Yield as a Basic Principie to Econo- mic Action (Producția susținută ca principiu de ba- ză al acțiunii economice), (1977). Lexington Books D. C., Health & Co. Lexington Massachussets. To- ronto; — Das Entropieprinzip in der Forstwirtschaft (Principiul entropiei în economia forestieră), (1983); — Nachhaltige Nutyung der naturlichen Resso- urcen—Eine globale ethische Herausforderung (Uti- lizarea durabilă a resurselor naturale —o provoca- re etică globală), (1993). Prin aceste ultime lucrări, Mihail Prodan, în ultima parte a vieții sale, pătrunde în sfera îna- ltă a științelor ecologice și economice, integra- te în sistem, alăturându-se americanului Lester Brown, promotorul conceptului de ecoeconomie, și româno-americanului Georgescu-Roegen, care a inițiat și militat pentru bioeconomie. Menționăm că acest salt benefic, de la biome- trie la ecoeconomie, s-a produs și în România, du- pă cum însuși Mihail Prodan a recunoscut atunci când, la apariția cărții „Pădurea și viitorul”, a men- ționat că lucrarea este „o încurajare pentru mi- ne că mă aflu pe drum bun. Și cum m-am silit să răspândesc unele concepții de ecologie-economie aici la noi.” (în Germania). Câteva episoade memorabile După cele afirmate acum 72 de ani de M. Prodan la finele articolului „Structura unor ar- borete exploatabile din regiunea de munte”, pu- blicat în toamna anului 1940 în revista „Viața forestieră”, autorul (M. Prodan) intenționa ca în numărul următor al acestei reviste să aducă „noi lămuriri mai interesante în ce priveș- te diferitele medii aritmetice, precum și asupra semnificației lui p” (abaterea standard). Această promisiune, dată public, în scris, a rămas fără finalitate. Explicația este ur- mătoarea: evenimentele politice de la finele anului 1940 și începutul anului 1941, solda- te cu serioase confruntări între regimul ma- reșalului Antonescu și mișcarea extremistă de dreapta, a legionarilor, în care fusese implica- tă și o parte a silvicultorilor de elită, au gene- rat o stare de nesiguranță, chiar de teamă, de represalii, de acute frământări în Corpul sil- vic, ca și în societatea românească în ansam- blul ei. în acest climat politic și social tulbure, tâ- nărul, de atunci, Mihail Prodan și-a părăsit Patria natală, cu speranța și promisiunea reîn- toarcerii. 46 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. S Nu a fost să fie așa! In schimb, s-a lăsat asimilat și, după meri- te, promovat cu deplină generozitate de o altă patrie: Germania. Peste o jumătate de secol, la o invitație a noastră de a reveni în țară, ca vizitator, s-a primit, în 1991, următorul răspuns: „în ce privește vizita în România, patria mea dragă, cred că anul acesta nu mă voi pu- tea gândi la așa ceva, din cauza multor obliga- ții locale, aproape profesionale. Dar mă gân- desc serios să vin odată, în ciuda bătrâneți- lor de care nu vreau să tin cont... deocamdată". Cu această speranță neîmplinită, în 2002 a trecut în altă lume! în semn de înaltă recunoaștere a operei de excepție a lui Mihail Prodan, referitoare la promovarea științei silvice și la ocrotirea pă- durilor, în Româna, i s-au conferit următoa- rele distincții: — a fost ales membru de onoare al Acade- miei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”; — a fost onorat prin alegerea sa în calita- te de membru onorific al Societății „Progresul Silvic”. Cu acest prilej, profesorul Mihail Prodan, cu modestia care l-a însoțit, a ținut să preci- zeze: „Eu mă consider cu plăcere ca mem- bru al Societății „Progresul Silvic” în con- tinuare ... în ceea ce privește calitatea de mem- bru de onoare, mă gândesc că nimeni din silvi- cultura din ultimii 50 de ani nu a câștigat mai continuu și mai dârz, cu toate greutățile, de- cât admirabilul nostru al tuturora prof dr. C. Chiriță. Altul care a îndrăznit să ridice glasul cu tărie în privința problemelor permanente ale pădurii ați fost dv., dr. Victor Giurgiu, de mai bine de 20 de ani”. Prin trecerea în eternitate a profesorului Mihail Prodan știința silvică europeană a pierdut o stea de primă mărime, dar opera sa a biruit și va învinge uitarea timpului. Silvicultorii români se vor mândri mereu cu Mihail Prodan, românul bucovinean care, în conștiința posterității, se înfățișează ca un uriaș ce a călcat cu pași mari și siguri pe cul- mile cele mai înalte ale științei silvice europe- ne și mondiale. în loc de încheiere, permiteți-mi să exprim o dorință: în 2015, la împlinirea a 50 de ani de la apariția monumentalei opere Holzmessle- hre, biometriști din Germania și România să ne întâlnim la „Brăduțul lui Prodan” din pă- durea Schlossberg, brăduț atât de îndrăgit de regretatul bucovinean, dezrădăcinat de peste 70 de ani. Acesta îi asigura legătura sufleteas- că cu România, cu Bucovina.3 Lista lucrărilor publicate de Mihail Prodan, cu privire la silvicultura României Prodanciuc, M., 1937, Două luni de practi- că în Cehoslovacia. Revista pădurilor, nr. 1, pp. 77-83. Prodanciuc, M., 1937, Lucrătorii de pădure, Revista pădurilor, nr. 7-8, pp. 790-795. Prodanciuc, M., 1937, Norme de tăiere, Re- vista pădurilor, nr. 10, pp. 986-992. Prodan, M., 1938, Topografie Les. Ceskoslo- vensko (Recenzie), pp. 524-525. Prodan, M., 1938, The forest ofSweden (Re- cenzie), Revista pădurilor, nr. 11, p. 1057. Prodan, M., 1938, Norme pentru fasonarea lemnului de construcții și de cherestea de ră- șinoase, Revista pădurilor, nr. 12, pp. 1101- 1110. Prodan, M., 1939, Plătăritul în Suedia Viața forestieră, nr. 2, pp. 60-66. Prodan. M., 1939, Problema Vrancei sau pro- blema conservării pădurilor obștești și particu- lare? Viața forestieră, nr. 5, pp. 217-219. Prodan, M., 1939, Lemnul de celuloză, Re- vista pădurilor, nr. 7-8, pp. 642-685. Prodan, M., 1939, Sisteme de valorificare a produselor lemnoase, Viața forestieră, pp. 114- 121. Prodan, M., 1939, Inginerii silvici din cadrul „particular”, Viața forestieră, nr. 5, pp. 124- 125. Prodan, M., 1939, Sisteme de valorificare a produselor lemnoase, Viața forestieră, nr. 4, pp. 160-166. Prodan. M., 1939, Problema terminologiei fo- restiere românești, Viața forestieră, nr. 8-9, pp. 316-317. Prodan, M., 1940, Din lumea cărților, Viața forestieră, nr. 4, pp. 126-127. Prodan, M., 1940, Structura unor arborete exploatabile din zona de munte,Viața foresti- eră, nr. 5, pp. 142-149. ^Importante, interesante și utile informații despre viața și opera marelui silvicultor și om de știință Mihail Prodan, inclusive despre brăduțul lui Prodan (Tanennbaum Prodan), sunt publicate în „Bucovina forestieră”, nr.1-2/1998 și în Revista pădurilor nr. 2002. Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 47 Prodan, M., 1940, Structura unor arborete exploatabile din zona de munte.Viața foresti- eră, nr. 9-10, pp. 227-233. Prodan, M., Cenușă, R., Flutur, Gh., 1998 Zwischen Exploitation und nachhaltige Bewirt- schaftung, A. F. Z. der Wald, nr. 2-3. Acad. Victor Giurgiu Academia Română Mihail Prodan in forestry Sciences and silviculture of Romania Abstract After a short biography of the outstanding silvicul turist of Romanian origin Mihail Prodan (1912-2002), we present his work on forest Sciences and forestry in Romania. The 18 articles published in „Revista pădurilor’ and „Viața forestieră" are mentioned, these articles being published before Mihail Prodan’s leaving Romania in 1941. The work entitled „The structure of some stands in the mountain region” is remarkable. His recommen- dations regarding forests administration in the mountain regions in Romania were and still are very important. In Germany he set up the well-known „School of forestry biometry” in Freiburg, a school internationally recognized. During the iast period of his life, he promoted eco-economy concepts and transmitted to his country recommendations regarding forests administration. Key words: the history of silviculture, forestry biometry, eco-economy, forests administration. 48 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 Cronică Septembrie 2012 — Al 14-lea Turcia La mijlocul lunii septembrie 2012, Turcia, țară cu peste 21,5 milioane ha terenuri împădurite (27,6% din suprafața țării), în marea lor majoritate (99%) în pro- prietatea statului, a găzduit cel de-al 14-lea simpozion IUFRO al bradului. Locația simpozionului a fost alea- să datorită locului important pe care îl ocupă specii- le de brad (Abies nordmanniana, A. bommiilleriana, A. equi-trojani și A. cilicica, cu peste 625 mii ha, respectiv 2,9% din suprafața pădurilor) în imensa țară eurasia- tică. Oricum, ponderea brazilor în ansamblul rășinoa- selor (61% din suprafața fondului forestier al Turciei) este foarte redusă, în comparație cu cea a speciilor Pi- nus brutia (25%) și Pinus nigra (20%), precum și cu a celor 18 specii de cvercinee (30%). Simpozionul s-a desfășurat în două părți: — excursia pre-simpozion (8-11 septembrie), înce- pută la Istanbul și care a constat în vizitarea a nume- roase obiective forestiere (de silvicultură, exploatări forestiere, drumuri forestiere etc.) pe traseul Istanbul- Safranbolu-Kastamonu. — simpozionul propriu-zis (12-14 septembrie), or- ganizat la Kastamonu sub egida facultății forestiere din cadrul universității locale și a grupurilor de lucru 01.01.09 Ecology and silviculture of European silver fir, 02.02.09 Christmas trees și 02.02.13 Breeding and gene- tic resources of Mediterranean conifers din cadrul IU- FRO (International Union of Forestry Research Orga- nizations). Simpozion IUFRO al bradului, La simpozion, conform organizatorilor, au luat par- te 175 cadre didactice universitare, cercetători, docto- ranzi, din 21 de țări, pe parcursul celor trei ziie ale conferinței fiind aduse în fața participanților 8 prezen- tări-cheie, 50 prezentări orale și 42 postere. Problematica simpozionului s-a tratat într-o sesiu- ne plenară, precum și în zece sesiuni pe domenii din cele mai variate, de la variație genetică, ameliorare și pepiniere, structura și producția arboretelor, pomi de Crăciun, entomologie și fitopatologie, ecologie și dina- mica arboretelor, industria lemnului, până la impactul schimbărilor climatice asupra bradului. Din țara noastră, în cadrul simpozionului au fost prezentate oral trei lucrări, respectiv: — sesiunea Ecology and stand dynamics, comuni- carea Some structural characteristics of a silver fir- dominated stand in the LIGNUM forests (Bacău County, east of Romania), autori V.N. Nicolescu, H. Schubert, C, Vasilică, A. Pătrăucean, A. Pricop, G. Ciubotaru, A. Nițulescu. — sesiunea The impact of climate change, comunica- rea Thirty years of monitoring of silver fir (Abies alba) decline in Romania, autori 1. Barbu și C.O. Barbu. — sesiunea Forest pathology and entomology, comu- nicarea Impact of mistletoe (Viscum album ssp. abietis) infection on needles and crown morphology of silver fir (Abies alba), autoare C.O. Barbu. în ansamblu, prin modul de organizare și desfășu- rare a excursiei pre-simpozion și a simpozionului pro- priu-zis, precum și prin căldura și prietenia arătate pe întreaga durată a acțiunii, manifestarea științifică din Turcia poate fi considerată un adevărat succes, pentru care organizatorii merită toate felicitările. Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 49 Simpozionul „Stadiul actual Dendrologiei” Joi, 13 septembrie 2012, Secția de Științe agrico- le și silvice a Academiei Române și Secția de sil- vicultură a Academiei de Științe Agricole și Sil- vice „Gheorghe lonescu-Șișești" au organizat sim- pozionul „Stadiul actual și perspective în dezvolta- rea Dendrologiei”, dedicat împlinirii a 100 de ani de la nașterea marelui silvicultor Dr. doc. Alexan- dru Beldie (născut la 29 august 2012, trecut la cele veșnice în 4 iunie 2003). Au participat membri ai Secției de silvicultură din A. S. A. S., cercetători din I. C. A. S., cadre didactice și cercetători de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, prof. univ. dr. ing. Nicolae Leonăches- cu de la Facultatea de Utilaj Tehnologic din Bucu- rești (originar din comuna Stroești-Argeș, din ca- re provine familia Beldie), precum și ing. Vladimir Nicolau cu soția, prieteni ai lui Alexandru Beldie. în cuvântul de deschidere al d-lui Acad. Vic- tor Giurgiu s-a subliniat importanța evenimen- tului, precizându-se că Alexandru Beldie este și va rămâne una dintre personalitățile marcante ale științelor silvice din România, un cunoscător de- săvârșit al florei și vegetației din spațiul carpatic, excelând în descrierea și prezentarea acestora în Masivul Bucegi, care a reprezentat pentru cel ani- versat locul său de suflet atât ca om de știință, cât și ca iubitor de natură. http://mirceaordean.blogspot.ro/2012_07_01 archive.hLml în prima parte a simpozionului au fost prezen- tate referate consacrate vieții, operei și personali- tății lui Alexandru Beldie. Prima dintre aceste co- municări, intitulată „Viața și opera dr. Alexandru Beldie” (autori: dr. ing. Nicolae Doniță, prof. univ. dr. ing. Darie Parascan și dr. Gheorghe Dihoru) și perspective în dezvoltarea a consemnat date cronologice importante din via- ța lui Alexandru Beldie, personalitatea complexă a acestuia decurgând din educația primită în famile, profunzimea pregătirii profesionale generatoare a unei apreciate opere științifice, dar nu în ultimul rând nonconformismul acestuia, manifestându-se ca un adevărat spirit liber. Născut într-o familie de intelectuali bucurește- ni, urmează cursurile Facultății de Silvicultură din Școala Politehnică din București între anii 1934- 1938. Remarcat ca student eminent, în anul 1942 este încadrat ca preparator, devenind șef de lu- crări în anul 1948. Concomitent, începând din anul 1939, lucrează în Institutul de Cercetări și Ex- perimentări Forestiere, în laboratorul de Dendro- logie. După 1948 devine șef al acestui laborator, pe care îl va conduce până la pensionare. Autorii materialului de prezentare a vieții și operei dr. Alexandru Beldie consemnează faptul că teza sa de doctorat cu titlul „Făgetele montane superioare dintre Valea lalomiței și Valea Buzău- lui”, publicată în anul 1951 în Editura Academiei R. P. R„ reprezintă o premieră, fiind prima lucra- re de doctorat susținută în România în domeniul silviculturii. în prima parte a simpozionului au fost prezen- tate încă două referate de evocare a activității ști- ințifice și în domeniul protecției naturii a dr. Ale- xandru Beldie și anume: — „Realizări taxonomice și corologice în opera dr. Alexandru Beldie” — autori: prof. univ. dr. ing. Darie Parascan, prof. univ. dr. biol. Marius Danciu și conf. univ. dr. ing. Dan Marian Gurean; — „Alexandru Beldie — ecolog, fitogeograf, pro- motor al protecției naturii"— autori: dr. ing. Nico- lae Doniță și dr. Gheorghe Dihoru. S-au evidențiat astfel contribuțiile deosebite ale celui comemorat în domeniile botanicii, dendro- logiei, fitoecologiei, fitogeografiei etc., regăsite în cele peste 80 lucrări publicate. Au fost consemnate atât lucrări de referință publicate ca singur autor („Flora și vegetația Munților Bucegi,,), cât și altele elaborate în colaborare cu colective prestigioase de specialiști (lucrarea monografică „Pășunile al- pine din Bucegi” sau „Flora României", ediția 1952- 1976; la aceasta din urmă contribuțiile sale au fost nu numai de ordin științific, ci și pentru redacta- rea și uniformizarea textelor). în partea a doua a simpozionului s-au prezentat mai multe lucrări cu caracter științific și anume: — „Dendrologia — de la clasic la modern” (au- tori: prof. univ. dr. ing. Neculae Șofletea și conf. 50 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 univ. dr. ing. Alexandru Lucian Curtu). S-a relie- fat importanța Dendrologiei ca știință silvică fun- damentală, metodele clasice de studiere și reliefa- re a morfologiei, corologiei și ecologiei speciilor, precum și cele moderne, de interferență cu dome- nii ale cercetării avansate: ecologia generală și fo- restieră, genetica forestieră (genetica cantitativă, genetica ecologică, genetica moleculară), statisti- ca bazată pe analiza multivariată etc. — „Analiza taxonomică cu markeri genetici a cvercineelor autohtone” (autori: ing. Mihai Cristi- an Enescu și dr. ing. Vasile Alin Toader). Lucra- rea a prezentat facilitățile oferite de markerii bi- ochimici primari (izoenzime) și markerii AON în studiile de taxonomic. S-au prezentat rezultate ale cercetărilor întreprinse de autori în laboratorul de genetică al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov pentru două cupluri de ta- xoni de cvercinee cu nivel foarte mare de identi- tate genetică: Quercus robur versus Q. pedunculi- flora, respectiv Q. pubescens versus Q. virgiliana. — „Analiza morfologică multivariată la specii din familia Fagaceae" (autori: ing. Mihai Cristian Enescu și ing. Elena Ciocârlan, doctoranzi la Uni- versitatea Transilvania din Brașov). S-au prezen- tat rezultate ale cercetărilor prin metode moder- ne de analiză și interpretare statistică (ANOVA, analiza discriminatorie, analiza cluster etc.) pen- tru discriminarea morfologică a cvercineelor, res- pectiv a taxonilor Fagus sylvatica și F. orientalis. — „Structura fenologică de primăvară în comple- xul de cvercinee Bejan-Deva și implicațiile acesteia în producerea de hibridări interspecifice” (autori: ing. lacob Crăciunesc, conf. univ. dr, ing. Alexan- dru Lucian Curtu și prof. univ. dr. ing. Neculae Șofletea). Lucrarea reprezintă o etapă preliminară a unui program de cercetare, urmând a fi deru- late investigații de genetică moleculară la taxoni de cvercinee, evidențiind existența suprapunerilor intertaxonice ale fenofazei de fecundare în com- plexul de cvercinee Bejan-Deva. — „Laricele carpatin spontan din Bucegi — co- rologie, ecologie, cenologie” (autor conf. univ. dr. ing. Dan Marian Gurean). Amplul material pre- zentat de autor trebuie privit nu numai prin prisma datelor științifice bogate, ci și ca urma- re a localizării cercetărilor în Masivul Bucegi, casa de suflet a lui Alexandru Beldie, munte- le pentru care marele silvicultor, om de știin- ță și iubitor de natură este considerat „spiritus rector” (http: //mirceaordean. blogspot. ro/ 2012_07_01_archive. html). în partea finală a simpozionului s-au purtat dis- cuții de evocare a lui Alexandru Beldie, dintre care consemnăm: — Cuvântul elevat al d-lui prof. univ. dr. ing. Nicolae Leonăchescu, care a prezentat aspecte in- edite despre familia Constantin Beldie și aprecie- rile de care se bucură aceasta în cadrul Societății cultural-științifice din Stroești-Argeș. Cu aceas- tă ocazie celor prezenți le-a fost prezentată lu- carea „Inginerul Alexandru C. Beldie", apărută în anul 2010 în editura AGIR, seria Personalități în știință și Tehnică (122 pagini), o lucrare care ar putea sta la baza unei monografii dedicată celui comemorat. — Evocarea și elogierea activității didactice a lui Alexandru Beldie la Școala Politehnică din Bu- curești, făcută de prof. univ. dr. ing. Nicolae Boș; — Completările făcute de prof. univ. dr. ing. Darie Parascan referitoare Ia istoria familei și des- pre activitatea literară a Iui Alexandru Beldie, în calitate de redactor la mai multe reviste. Simpozionul s-a încheiat cu evocarea de către acad. dr. doc. Victor Giugiu a activității fructuoase a reputatului silvicultor și om de știință în cadrul I. C. A. S. Sec [ia de silvicultură a AS AS Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 51 Simpozionul „Internațional Forest and Sustainable Develop- ment”—Brașov, 2012 Evenimentul a avut loc în perioada 19-20 octombrie 2012 la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Foresti- ere din Brașov și a reunit peste 130 de participanți de la universități și institute de cercetare din țară și stră- inătate. Ediția din acest an a fost dedicată împlinirii a 100 de ani de la nașterea marelui silvicultor de origine română, profesorul universitar dr. Mihail Prodan. După cuvintele de salut din deschiderea sesiunii, adresate de către decanul facultății, conf.univ.dr. Ale- xandru Lucian Curtu, și rectorul Universității „Transilvania” din Brașov, prof.univ.dr. loan Vasile Abrudan, s-au susținut două referate privind viața și activitatea științifică de excepție a profesorului Mihail Prodan. Academicianul Victor Giurgiu a prezentat contribuția remarcabilă a profesorului Prodan în științele silvice și silvicultura din România. Profesorul universitar dr. Dieter Pelz a vorbit despre activitatea didactică și științifică a profesorului Prodan la Universitatea Albert-Ludwigs din Freibu- rg, Germania, unde acesta a fost șeful catedrei de Biometrie forestieră. Lucrările simpozionului s-au desfășurat în con- tinuare pe două secțiuni, Silvicultură și Cinegetică, respectiv Amenajarea Pădurilor, Exploatări Forestiere și Măsurători terestre. Programul a cuprins 32 de comunicări orale și 40 de postere, în care au fost prezentate rezultate ale cercetărilor științifice din silvicultura românească și europeană. în a doua zi a simpozionului, participanții s-au deplasat în teren unde au vizitat o serie de suprafețe experimentale în care se desfășoară cercetări de către cadre didactice și doctoranzi de la facultatea din Brașov, în colaborare cu stațiunea ICAS Brașov. Cu siguranță, ediția din acest an a simpozionului organizat la Brașov s-a dovedit a fi o manifestare științifică de referință în silvicultura românească. Biosiguranța arborilor transgenici — Brașov, 25-26 octom- brie 2012 Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov, în parteneriat cu Institutul de Cercetări și Amenajări Sil- vice (ICAS), a organizat în zilele de 25 și 26 octombrie 2012 la Aula Universității Sergiu T. Chiriacescu a 5-a întâlnire de lucru din cadrul Acțiunii COST (Coope- rare Europeană în Știință și Tehnologie) Biosafety of forest transgenic trees: improving the scientific basis for safe tree development and implementation of EU policy directives. La workshop-ul pe tema biosiguranței arborilor transgenici au participat 55 de cercetători și experți din 40 de țări. Cuvântul de salut din partea Universității Transil- vania a fost adresat de către prorectorul cu activitatea de cercetare științifică, prof.univ.dr.ing. Doru TALA- BĂ. S-au susținut comunicări cu privire la legislația și evaluarea riscului folosirii în Uniunea Europeană a plantelor modificate genetic, monitorizarea arborilor modificați genetic, transformarea genetică a speciilor de pin și brad, monitorizarea culturilor experimentale cu arbori transgenici și cadrul legislativ privind organismele modificate genetic din țara noastră. Discuțiile au continuat pe grupuri de lucru având drept tematică: caracterizarea biologică a arborilor modificați genetic, evaluarea impactului acestora asupra mediului, monitorizarea arborilor transgenici de la plantare și până la recoltare, implicațiile socio- economice și recomandări privind folosirea arborilor transgenici. în final, s-a desfășurat ședința comitetului de management al Acțiunii și s-a stabilit ca întâlnirea de anul viitor să fie organizată în Norvegia. Conf.univ.dr.ing. Alexandru Lucian Curtu 52 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 Prof. Dr. Dr. h. c. Mihail Prodan at the Albert-Ludwigs- Universitat in Freiburg Mihail Prodan came to Germany in the year 1941 for further education to the forest district of Rastatt/Rotenfels in the Black Forest. In summer 1942 he contacted at the University of Freiburg Prof. Rohrl from the Chair of Growth and Management Planning who offered him an assistantship in the institute. Already in 1944 he received his doctorate with the dissertation “Zuwachs-und Ertragsuntersuchungcn im Plenterwald'7Growth and yield studies in all aged forests/ a topic he pursued also in later years , some of his publications and findings from that time are still relevant today, as increasing emphasis is put on all-aged forest management systems. In 1947 he submitted his Habilitation, the second doctorate, with the title: “Die mathematisch- statistischen Methoden in der ForstwirtschaftVthe mathematical-statistical methods in forestry/. During the next years he worked on a number of problems in the fiekl of mensuration and forest growth, such as the Plenterwaldstudies (studies on all- aged forests) in the Black Forest, resulting in a number of publications. His first book “Messung der Waldbestănde'VMeasurement of forest stands/ was published in 1951- it gives a comprehensive and up-to-date treatment of the field of forest mensuration. In 1961 his book Forstliche Biometrie /forest biometry/ was published, it served for many years as reference and textbook for students and practitioners. With many practicai and numerical examples it was espe- cially suited for foresters, as they could reiate abstract mathematical or statistica! methods to their practicai experience. This book has been translated into English and published in the U.K., it is one of the few forestry textbooks that have been translated from German into English. 1965 his book “Holzmesslehre’7Dendrometry/ followed. It is a comprehensive coverage of mensu- rational methods, with special emphasis on methods developed and applied in Europe, especially in Germany. This book was for many years the main reference and text book in the field. A somewhat shorter and updated version has been published in 1997 in Spanish for South-America with some of his former doctoral students and colleagues from Chile (Mensura forestal with Peters, Cox, and Real). His publications spân a wide array. In the early years the main emphasis was on problems in the areas of forest growth and forest mensuration, in later years his emphasis and interest shifted to more general problems. Prof. Prodan taught between 1949 to 1978 gen- erations of forestry students in forest mensuration, surveying (in early limes including remote sensing) and forest biometry. During the first years the number of forestry students per class was rather small giving the chance of very personal contacts. Prof. Prodan was known for his openness to the concerns of students, he and his wife helped many students with personal problems. This personal approach was excepțional and it endeared Prof. Prodan to the students. Prof. Prodan directed close to 40 Diploma theses in the areas of mensuration, surveying and biometry. Between 1949 and 1979 he directed 37 doctoral theses of German and internațional students from many countries, which attained in many cases high level positions in Science or administration in their home countries. Prof. Prodan developed and maintained over many years contacts to colleagues and institutions in many countries, he was one of the best internationally renowned professors of the Forestry Faculty of the University of Freiburg. In the year 1952 the internațional working group of forest biometry was established. The main goal of this working group was to foster interaction between Science and practitioners, to get the statistical methods to the foresters in the field. Another important goal was the internațional exchange of literature. At a time when the access forestry literature was limited in many countries, due to political or economic reasons, the exchange of literature across borders was sometimes the only means for scientists to keep abreast of new development in the field. During his active time, Prof. Prodan received a number of honors: He received an honorary doctorate from The University of Gottingen in 1968, the Preis zur Wiirdi- gung und Forderung hervorragender Leistungen auf dem Gebiet der forstlichen Biometrie/the price for excepțional merits in the field of forest biometry/ in 1981, the Bundesverdienstkreuz /Cross of merit of the Federal Republic of Germany/ in 1984. He was hon- orary member of the forest Science society in Finland, received the gold-medal for excepțional achievements in forestry from the University in Brno/Czech Re- public, was corresponding member of the Italian academy for forestry in Florence, and received 1993 the Georg-Ludwig-Hartig Preis for his merits. He was honorary member of Ute Academy of Agricultural and Silvicultura! Sciences “Gheorghe lonescu-Sisesti” and the Progressul Silvic Society in Romania. Prof. Prodan was one of the truly excepțional sci- entists in the field of forestry as demonstrated by his many achievements. At the same time he was an im- pressive person with long term visions that came true in some cases only after some decades, and last but not least he cared deeply for other persons, be it students, doctoral candidates, colleagues from his own faculty and from abroad. He passed away in 2002 and will be remembered both for his academic achievements and his personality by his students, colleagues, and friends. Prof.Dr.Dr.h.c. Dieter R. Pelz Albert-Ludwigs-Universitat Freiburg, Germany Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 53 Simpozionul „Branul și silvicultura românească” Sâmbătă, 27 Octombrie 2012, la Cheile Grădiștei din comuna Moeciu-Bran, a avut loc simpozionul „Branul și silvicultura românească", organizat de Asociația Fiii și prietenii Branului — Secția de silvicultură. Au participat ingineri silvici originari din Țara Branului, respectiv din toate satele brănene, precum și invitați. Au luat cuvântul fii ai Branului: acade- mician Victor Giurgiu, președinte de onoare al Asociației, profesorul Nicolae Boș, membru cores- pondent al Academiei de Științe Agricole și Silvi- ce, președinte de onoare al Asociației, doctor Emil Stoian, președintele Asociației Fiii și prietenii Bra- nului, profesorul Gheorghe Spârchez, prodecan al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, precum și ingineri silvici din zonă. Lucrările simpozionului au fost conduse de venerabilul profesor Boș, inițiatorul și primul președinte al Asociației. Au fost luate în discuție atât problemele silvice specifice Branului, cât și probleme generale care au tangențe cu silvicultura locală. Menționăm că pădurile din zona Branului sunt acum admi- nistrate prin două ocoale silvice: Ocolul silvic privat Bucegi — Piatra Craiului și Ocolul silvic Brașov, al R. N. P. Romsilva. O parte din pădurile Branului fac parte din Parcul Natural Bucegi și Parcul Național Piatra Craiului. în baza comunicărilor prezentate și dezbătute care au urmat, desprindem următoarele constatări și propuneri: în privința vocației brănenilor pentru silvi- cultură, s-a reconfirmat adevărul potrivit căruia Branul, prin cei aproape 140 ingineri silvici for- mați, deține supremația pe ansamblul localităților rurale din țară, atât după efectivul total al ingine- rilor silvici, cât și după indicatorul „ingineri silvici la mia de locuitori”. Altă performanță constă în faptul că Branul a dat țării 8 profesori universitari silvici și, totodată, 4 membri ai Academiei de Științe Agricole și Silvice. (O performanță pe plan național este faptul că Branul a oferit țării 5 academicieni, iarăși în frunte în spațiul rural) Nu vom omite faptul că zona Branului se află în eșalonul de frunte al localităților din țară și după numărul de lucrări de profil silvic publicate (tratate, manuale, articole tehnico-științifice ș.a.) elaborate de silvicultori brăneni (peste 2000 de lucrări, unele apărute în străinătate, în limbi de circulație mondială). Totodată menținăm că în prezent fii ai Branului se află la conducerea principalelor instituții silvi- ce din județul Brașov: directorul Direcției Silvice Brașov, prodecanul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, directorul filialei Brașov a ICAS, directorii regiilor publice locale Zărnești și Kronstadt, președintele AJVPS Brașov. Brănean (prin alianță) este și președintele Asociației Forestierilor din România. Tot un brănean, în capitala țării, se află la conducerea Comisiei de științe silvice a Academiei Române și a Secției de silvicultură a ASAS. în cadrul dezbaterilor au fost aduse omagii primilor ingineri silvici brăneni: M. Pușcaru (n. 1850), I. Ionică (n.1874), I. Boboc (n. 1890) ș.a. Cadrul natural al zonei este favorabil pădu- rilor de productivitate superioară și mijlocie, pentru molid, brad și fag, cu excepția vegetației forestiere de mare altitudine și situate pe tere- nuri cu înclinare foarte ridicată. Dar, gradul de împădurire a zonei, de aproximativ 45 %, este cu mult sub nivelul optim de împădurire al zonelor montane (60-65%), Branul fiind una dintre cele mai despădurite zone montane ale țării. La această stare s-a ajuns pe două căi: — despăduriri masive pentru dezvoltarea 54 Revista pădurilor - Anul 127 • 2012 • Nr. 5 zootehniei, în special a oieritului, brănenii fiind pricepuți și vestiți în acest domeniu; — poziționarea acestei zone „în calea tuturor răutăților”, pe drumul istoric de legătură între două imperii (țări), ceea ce impunea despăduriri de-a lungul căilor de acces. Așadar, pe cât de mulți suntem, pe atât de re- lativ despădurită este zona Branului, comparativ cu alte zone din țară. Cu toate aceste precizări, zona Branului, având substraturi geologice stabile, nu a avut, în ultimii 60 de ani, de suferit grav din cauza hazardelor naturale (cu o singură excepție: în anul 2007, când o viitură puternică a produs pagube severe pe Valea Popii, la originea căreia au fost și tehnologii neraționale folosite la exploatarea lemnului!). Și în viitor vor fi asemenea viituri, fără să știm acum când și unde. Din păcate, procesul de creștere antropică a suprafeței pădurilor este anemic,. în schimb, în ul- tima perioadă de modificări structurale în preocu- pările populației din zonă în favoarea turismului, multe pajiști naturale ajung pământuri părăsite, dând curs „împăduririlor naturale”. Dacă acest proces natural-antropic va continua, în zona Bra- nului este posibilă creșterea procentului de împă- durire la peste 50 % în următoarele decenii (foto 3). Pe de altă parte, dezvoltarea puternică a turismului în zonă impune revizuiri referitoare la zonarea funcțională a pădurilor, încadrând, spre exemplu, mai multe arborete în categoria funcțională 1.4 c. Menționăm că s-au constatat serioase imper- fecțiuni în privința constituirii Parcului Național Piatra Craiului, când au fost incluse în parc zone locuite și omise alte zone de mare interes ecologic, ceea ce va impune o revizuire a limitelor Parcului și a zonării interioare a acestuia, cu deosebire în bazinul Sbârcioarei. Așa numitele pășuni împădurite trebuie gestionate în regim silvic potrivit legii. Va mai fi imperios necesar ca arboretele virgine și cvasi-virgine din zona Branului să fie trecute în regim sever de ocrotire, potrivit actelor normative în vigoare. O atenție majoră se impune și pentru ocrotirea rezervațiilor Abruptul Bușcoi-Mălăiești-Gaura, locul fosilier Strunga, peștera Liliecilor. O atenție deosebită urmează să fie acordată și celor trei situri Natura 2000. Referitor la probleme de interes general, dar deosebit de importante și pentru zona Branului, menționăm următoarele: — insistăm pentru neadoptarea în Parlament a inițiativei parlamentare referitoare la modificarea Codului silvic, deoarece acesta mai mult înră- utățește decât ameliorează acest act legislativ, respingerea fiind oportună cu atât mai mult cu cât acum ne aflăm într-o perioadă preelectorală; la simpozion s-a solicitat elaborarea, în anul următor, a unui proiect de Cod silvic performan t; — fondul forestier proprietate publică a uni- tăților administrativ-teritoriale (ale primăriilor) să rămână în administrarea acestora, prin ocoale silvice proprii, conform tradiției, cu condiția res- pectării riguroase a regimului silvic, fără presiuni nejustificate din partea oficialităților locale ; (în perioada interbelică ocolul silvic privat trecea în administrarea statului, dacă se constatau abateri grave de la regimul silvic); — creșterea calității actului silvicultural, cu deosebire în privința aplicării corecte a trata- mentelor și a operațiunilor culturale, cunoscând adevărul că, sub paravanul tratamentelor silvi- culturale, se produc adevărate nelegiuiri silvice (tăieri de igienă, tăieri accidentale I ș.a. în loc de tratamente); — revigorarea împăduririlor în principal prin împăduriri pe terenuri degradate, cunoscând faptul că, în ultimele decenii s-a împădurit anual, în medie, doar circa 1000 ha, în loc de 70-75 mii hectare, cât prevede legea în vigoare, Codul silvic, art. 88 (c); Pajiști „împădurite natural” în bazinul Sbârcioara din zona Branului (satul Peștera, pe platou; Piatra Craiului, în spate) (Foto: Dr. T. Marușca) — reconsiderarea tehnologiilor aplicate la exploatarea lemnului, acum bazate preponderent pe tractoare articulate forestiere, acționând ferm în favoarea funicularelor, la munte și dealuri; — însănătoșirea învățământului superior silvic, acum puternic bulversat și declasat pe plan european; — adaptarea pădurilor și a silviculturii la schimbările climatice; Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 55 — creșterea aportului silviculturii la soluționa- rea crizelor energetice și alimentare; — stoparea vânzării de păduri la străini; — adoptarea de măsuri ferme pentru eradica- rea infracțiunilor silvice, în primul rând a celor „invizibile”; — reintroducerea regimului silvic pe aproape 500 mii hectare de păduri private, neadministrate acum prin ocoale silvice (incredibil!); — depolitizarea silviculturii. în final au fost adoptate următoarele: — secția silvică a Asociației „Fiii și prietenii Branului” va avea următoarea componență a colectivului de coordonare (în ordine alfabetică): ing. Băjan Gheorghe, ing Darie Alexandru, ing. Enescu Adrian, ing Giurgiu loan, ing. Rozorea Gheorghe, prof. Spârchez Gheorghe, colectiv care își va alege președintele; — se va elabora Anuarul inginerilor silvici brăneni (prin stăruința și amabilitatea domnului președinte Emil Stoian), — colectivul menționat va acorda, la cerere, asistență tehnică ocoalelor silvice din zonă, ape- lând în acest scop și Ia alți specialiști de prestigiu ai secției silvice; — următoarea întrunire a secției silvice va avea loc în 2014. în numele Asociației „Fiii și prietenii Branului” a consemnat Acad. Victor Giurgiu 56 Revista pădurilor • Anul 127 • 2012 • Nr. 5 REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR - ROMSILVA Relații suplinienlare.se pot obține apelând următoarele contacte: 4. Direcția Silvică Prahova, cu sediul în orașul Ploiești - telefon: 0244.594.706 / 0372.702.286 / fax: 0244.595.836 (fazanii fiind produși Ia Fazaneria Gherghița). 2. Direcția Silvică Giurgiu, cu sediul în orașul Giurgiu - telefon: 0246.218.238. / fax: 0246.218.292 (fazanii fiind produși la Fazaneria Ghimpați); 3. Direcția Silvică Timiș, cu sediul în orașul Timișoara telefon: 0256,294.255. / fax: 0256.294.265 (fazanii fiind produși ia Fazaneria Pișchia). 1. REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR- ROMSILVA, cu sediul in orașul București telefon: 021.317.1005,fax: 021.312.0587 Regia Națională a Pădurilor - Romsilva vinde fazani vii de foarte bună calitate pentru vânătoare, repopularea terenurilorde vânătoare, reproducere sau pentru abatorizareși industria alimentară. Tipărit la S.C. Magic Prinț S.R.L. Onești REVISTA PĂDURILOR Str. Petricani, nr. 9 A. sector 2. București * Tel: 021 317.10.05, int. 1267, fax int. 1145 E-mail: revistaț&Tnp.rosilva.ro: contactă revistapadurilor.ro Coperta I: Molid din regenerare naturală, O.s. Pojorâta, D.S. Suceava, foto: C. Becheru Coperta 2: Păduri de rășinoase din Turcia, foto: prof. dr. Valeriu Norocel Nieolescu Coperta 4: Cultură de stejar, O.s. Snagov. D.S. București, foto: C. Bechcru