REVISTA PĂDURILOR
Bd. Maghcru, nr. 31, sector 1, București • Tel./Fax: 021 317.10.05, inc.: 267
F.-mail: revista@mp.rosilva.roî contact@revistapadurilor.ro
Copcrțiie 1,2 si 4: fotografii din timpul desfășurării simpozionului Fundamentări stiințifii
pentru gestionarea durabilă a pădurilor din Munții Bucegi^ autor Cristian Bcchcru
.	Tipărit la S.țC. Magic Prim S.R.L. Onești
REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICÂ EDITATĂ DE: REGIANAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC"
CUPRINS
(Nr. 5 / 2011)
Colegiul de redacție Redactor șef: prof. dr. ing, Valeriu-Norocel Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea prof. dr. ing. Gheorghe-Florian Borlea dr. doc. Dorota Dobrowolska (Polonia) conf. dr. ing. Maria Beatriz Fidalgo (Portugalia) acad. Victor Giurgiu dr. Ignacio J. Diaz Maroto Hidalgo (Spania) dr. ing. Raphael Thomas Klumpp (Austria) cerc.ing. Fran^ois Ningre (Franța) dr. ing. Ion Machedon dr. ing. Bogdan Strîmbu (SUA) prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu dr. ing. Romică Tomescu Redacția: Rodica - Ludmila Dumitrescu Cristian Becheru ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: www. revistapadurilor. ro ISSN2067-1962	Comunitatea academică din silvicultură solicită elaborarea unui nou cod silvic românesc	3 FILIMON CARCEA, IOAN SECELEANU: Amenajarea pădurilor din Câmpia Vlăsiei (II)	9 NICOLAE DONIȚĂ: Pădurile din Câmpia Vlăsiei din punct de vedere tipologic	17 GABRIEL DUDUMAN: Silvicultura pădurilor neregulate în România: aplicarea codrului grădinărit	21 JOHANN KRUCH: Lunura, cel mai sever defect pentru buștenii de stejar (Quercus robur L.) și gorun (Quercus petraea (Matt.) Liebl.) în sortarea industrială	37 ROLAND HARTZ, ULRIKE KREPLIN: „Tendința” actuală favorabilă inimii roșii aduce avantaje practicii silvice. Au voie arborii de fag să se îngroașe și mai mult?	46 RADU VLAD, CRISTIAN GHEORGHE SIDOR, CRISTIAN COJOCIA: Perturbații ale creșterilor în diametru la arborii de molid vătămați de cervide	50 Cronică	55
5
2011
REVISTA
PĂDURILOR
2011
___1886
126 ANI
CONTENTS
(Nr. 5/2011)
The academic community of silvicultura is asking for the
elaboration of a new Romanian Forcst Law...................3
FILIMON CARCEA, 10AN SECELEANU: The management of
forests in the Vlăsia Plain (II)...........................9
NICOLAE DONIȚĂ: The forests of Codrul Vlăsiei from the
typologicalpointofvue......................................17
GABRIEL DUDUMAN: Uneven-aged forestry in Romania: the
application of single tree sclection system................21
JOHANN KRUCH: Moon ring, the most serious timber defect of
the logs of pedunculate oak (Quercus robur L.) and sessile oak
(Quercus pctraea (Matt.) Liebl.) in the industrial sorting.37
ROLAND HARTZ, ULRIKE KREPLIN: The present „trend”,
favourable to the red heart, brings advantages to the practicai
forestry. Are the European bcech trecs to thicken even more?.... 46
RADU VLAD, CRISTIAN GHEORGHE SIDOR, CRISTIAN
CO JOCIA: Disturbances of diamcter incrcment ofNorway spruce
trees damaged by deer.............................  50
Chronicle.............................................55
SOMMAIRE
(Nr. 5/2011)
La communaute academique de la sylviculture roumaine
demandc un nouveau Code Forestier.....................3
FILIMON CARCEA, IO AN SECELEANU: L'amenagement des
forets situees dans la Plaine de Vlasia, Roumanie (II)..9
NICOLAE DONIȚĂ: La typologie de forets de la Plaine de
Vlasia................................................17
GABRIEL DUDUMAN: La sylviculture des forets irregulieres
roumaines: application de la futaiejardinee...........21
JOHANN KRUCH: La lunure - le defaut ie plus important des
bois de chene pedoncule (Quercus robur L.) et chene sessile
(Quercus petraea(Matt.) Liebl.) lors du tri industriei.37
ROLAND HARTZ, ULRIKE KREPLIN: La tendance actuelle
favorable au coeur rouge rend plein d'avantage la pratique
forestiere; est-il admis que Ies arbres de hâtre soient plus
epais?...............................................  46
RADU VLAD, CRISTIAN GHEORGHE SIDOR, CRISTIAN
COJOCIA: Perturbations des croissances en diametre des arbres
d’epicea endommages par Ies cervides  ................50
Chronique...............................................55
2
REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 -Nr. 5
Comunitatea academică din silvicultură solicită elaborarea
unui nou cod silvic românesc
Cu prilejul împlinirii a 130 de ani de la adopta-
rea primului Cod silvic românesc - act legislativ cu
mare încărcătură istorică comunitatea academică
din silvicultură, prin Comisia de științe silvice a
Academiei Române și Secția de silvicultură a
Academiei dc Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
lonescu-Șișești”, în cadrul unui elevat simpozion, a
analizat calitatea și gradul de aplicabilitate a actualu-
lui Cod silvic românesc.
Participarea a fost larg reprezentativă: acad.
Cristian Hera, vicepreședinte al Academiei Române,
acad. Victor Giurgiu, ing. Cristian Apostol - secretar
de stat în Ministerul Mediului și Pădurilor, specialiști
dc marcă ai Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva,
membri ai Academiei de Științe Agricole și Silvice
„Gheorghe lonescu-Șișești”, reprezentanți de frunte
ai multor instituții și organizații neguvcmamcntale
(Federația pentru Apărarea Pădurilor, Asociația Pro-
prietarilor de Păduri din România, Fundația „Patri-
moniu” a Academiei Române, Societatea „Progresul
Silvic”, Asociația Forestierilor din România, Asoci-
ația proprietarilor străini având păduri în România -
PROFOREST, Acțiunea Civică Directă - membră a
Coaliției pentru Mediu, Fundația Eco-Civica ș.a.).
Au susținut comunicări acad. Victor Giurgiu și
membri marcanți ai Academiei de Științe Agricole și
Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”: prof. Ion Miles-
cu, dr, Filimon Carcea, prof. Marian lanculcscu, dr.
loan Seceleanu, precum și deputat dr. Ion Dumitru,
principalul autor al unei propuneri legislative pentru
modificarea și completarea Legii nr. 46/2008 -
Codul silvic.
După evocarea și evaluarea codurilor silvice
din anii 1881,1910,1962 și 1996, s-a trecut la o pro-
fundă analiză a calității și gradului de aplicabilitate a
Codului silvic în funcție (din 2008), precum și a
„noutăților” inserate în propunerea legislativă men-
ționată mai sus, discutată deja în comisii dc specia-
litate ale Senatului, analizată și avizată favorabil de
Consiliul Legislativ (dar cu justificate rezerve).
Dezbaterile prilejuite de adoptarea în Parla-
ment a primului cod silvic românesc, din 1881, cons-
tituie un valoros capitol de rctrologie forestieră, util
nouă, tuturor silvicultorilor de astăzi, dar mai ales
actualilor parlamentari care și-au propus, acum, doar
să cosmetizeze actualul cod silvic adoptat de Par-
lament, fără dezbaeri și analize profunde, cu numai
trei ani în urmă.
O primă constatare desprinsă din lucrările sim-
pozionului menționat mai sus a fost că, în cei 130 de
ani scurși de la adoptarea primului cod silvic româ-
nesc, au dispărut aproximativ trei milioane de hecta-
re de pădure, iar biodiversitatca și starea celor care au
dăinuit s-au înrăutățit, astfel încât moștenim un do-
meniu forestier puternic îngustat, cu o treime, pentru
o populație aproape triplată între timp, păduri în
mare parte destructurate antropic și, în consecință,
vulnerabile la adversități, având un potențial antien-
tropic și economic sub nivelul ecosistemelor foresti-
ere naturale (virgine).
Important de subliniat este faptul că acest mo-
ment aniversar nu i-a oprit pe cei mai mulți parti-
cipanți Ia simpozion de a afirma că haosul actual din
multe păduri private (și nu numai), ca și declinul
silviculturii românești, nu vor putea fi stăvilite, sau
cel puțin domolite, fără o legislație silvică protecțio-
nistă,foarte severă, ceea ce, din păcate, nici actualul
Cod silvic, nici recenta propunere legislativă amin-
tită mai sus, nu se ridică la nivelul acestor cerințe.
Cu privire Ia Codul silvic din 2008
La scurt timp după promulgarea și punerea în
aplicare a Codului silvic din 2008, cu justificată
dorință așteptat, și în climatul deziluziilor generate
de eșecul Codului silvic din 1996, au apărut lacunele
celui din 2008, multe sesizate cu anticipație de
comunitatea academică din silvicultură: dispoziții
nefinalizate, necorespunzătoare, inoperante sau ino-
portune.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 5
3
•	Este imperios necesară dezvoltarea capitolu-
lui referitor la ocrotirea și conservarea biodiversității
ecosistemelor forestiere, actualul Cod silvic mini-
malizând și ducând în derizoriu un domeniu dc mare
importanță și complexitate. în acest context, sunt
necesare reglementări suplimentare referitoare la
gestionarea ariilor naturale protejate din fondul fo-
restier, cele menționate în Legea nr. 49/2011 fiind
inadecvate;
-	Sunt necesare reglementări noi referitoare la
constituirea ocoalelor silvice private, pentru care se
impun restricții referitoare la teritorialitate, dar
admițând alte limite minime pentru constituirea
acestor ocoale (actualele limite să rămână valabile
doar pentru ocoalele silvice ale statului, proprie-
tarilor lăsându-li-se dreptul de a organiza ocoale
silvice și pentru suprafețe mai mici decât cele prevă-
zute în actualul cod silvic);
-	Pentru stimularea respectării cu strictețe a
regimului silvic de către ocoalele silvice private să se
adopte soluția prevăzută în legile silvice din perioada
interbelică, potrivit cărora ocolul privat se desființa,
iar pădurile treceau în administrarea statului, dacă, în
baza unor controale obiective, se dovedeau abateri
de la regimul silvic;
-	Reanalizarea anexei dedicată definițiilor date
termenilor silvici, aceasta conținând și soluții lipsite
de suportul științific necesar (de exemplu, definiția
dată zonelor deficitare în păduri).
Cu privire la Propunerea legislativă pentru modi-
ficarea și completarea Legii nr. 46/2008- Codul
silvic
Acest proiect legislativ, deși aduce uncie îmbu-
nătățiri față de legea de bază, nu răspunde cerințelor
actuale pentru o gestionare durabilă a pădurilor; nu
pune stavilă incredibilelor abuzuri împotriva acesto-
ra. Dimpotrivă, în multe privințe, acest proiect, păs-
trând majoritatea carențelor din Codul silvic - 2008,
menționate anterior, introduce altele de extremă gra-
vitate. Oferim în continuare câteva exemple:
-	minimalizează importanța principiului ecolo-
gic în favoarea celui economic, în contradicție cu
adevărul potrivit căruia 50% din pădurile țării sunt
destinate să îndeplinească funcții de protecție a fac-
torilor de mediu, iar restul pădurilor îndeplinesc atât
funcții de producție, cât și dc protecție, ceea ce cons-
tituie o particularitate majoră a pădurilor României;
-	încurajează fărâmițări ale proprietății foresti-
ere prin moșteniri, ceea ce în alte țări ale Europei este
restricționat;
-	abrogă interdicția de a efectua tăieri rase în pă-
durile din parcurile naționale, în timp ce în alte țări,
având condiții apropiate de cele ale României, tăieri-
le rase sunt interzise pentru toate pădurile;
-	amplifică tăierile rase în pădurile de protecție
din zonele dig-mal ale Dunării, de la 3 la 5 ha;
-	încurajează tăieri necontrolate în păduri priva-
te, admițând recoltări de lemn de 3 rn/an/ha sau chiar
la nivelul creșterii medii (curente), ceea ce blochează
dezvoltarea arboretelor și favorizează degradarea și
brăcuirea respectivelor păduri;
-	reduce mărimea fondului de conservare și re-
generare de la 15-25% la 10% din valoarea masei
lemnoase autorizată spre exploatare. Textul nou, de
„un procent de maxim 10%” este interpretabil,
putându-se înțelege că și un procent de 0,1% este
legal;
-	restrânge considerabil ajutorul statului pentru
amenajarea și administrarea pădurilor având supra-
fețe mici, ceea ce va încuraja degradarea lor, după
exemplul oferit de Legea nr. 18/1991;
-	admite elaborarea de amenajamente pe mici
suprafețe de pădure (sub 30 ha), ceea ce reeditează
„studiile sumare” de tristă amintire;
-	desființează ocoalele silvice ale unităților ad-
ministrativ-teritoriale, fără să ia în considerare suc-
cesul unora dintre acestea, constituite în trecut
(exemplu: Ocolul silvic Brașov-Kronstadt);
-	desconsideră necesitatea adaptării pădurii și
silviculturii românești la schimbările climatice,
schimbări evidente în România;
-	nu ia în considerare aportul silviculturii la ate-
nuarea consecințelor crizei energetice și a crizei
alimentare;
-	lipsesc dispoziții coercitive puternice și efici-
ente pentru descurajarea furturilor din păduri și a
corupției din silvicultură, cele clasice prevăzute în
Codul silvic din 2008 dovedindu-se ineficiente,
întreg sistemul coercitiv trebuie pus pe alte baze.
Concluzii finale
-	Legea nr. 46/2008 - Codul silvic nu răspunde
actualelor exigențe pentru gestionarea durabilă a
6
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 'Nr. 5
pădurilor, fiind concepută în grabă, fără dezbateri și
ameliorări semnificative în Parlamentul României;
-	Propunerea legislativă pentru modificarea și
completarea Legii nr. 46/2008 - Codul silvic, deși
introduce unele ameliorări, păstrează și amplifică
carențe ale legii de bază (Legea nr. 46/2008 - Codul
silvic).
-	Proiectarea și adoptarea unui nou Cod silvic
se impune cu stringentă necesitate, din următoarele
trei considerente definitorii:
a)	Legea actuală, Codul silvic din 2008, deși
recentă, nu a stăvilit, iar pe alocuri chiar a amplificat,
atât abuzurile la integritatea pădurilor, cât și abaterile
de la regimul silvic, iar calitatea actului silvicultural
s-a redus semnificativ. Altfel spus, Codul silvic din
2008 s-a dovedit neeficient pentru punerea în apli-
care a conceptului de gestionare durabilă a pădurilor;
b)	Evenimentele forestiere internaționale de cel
mai înalt nivel, respectiv Anul Internațional al
Pădurilor (2011), Ziua Internațională a Biodiver-
sității Forestiere (22 mai 2011), Carta Verde lansată
de Uniunea Europeană în 2010, noua strategie
forestieră a Uniunii Europene și alte documente
internaționale relevante pentru silvicultura româ-
nească ne îndeamnă la reconsiderări ale strategiei și,
mai ales, ale legislației silvice, la o atitudine mai
responsabilă a puterii legislative și a celei executive
față de pădurile țării;
c)	Schimbările climatice, criza energetică și cri-
za alimentară în creștere, desfășurate în ritmuri
ascendente pe plan internațional, având reverberații
și în spațiul carpato-danubiano-pontic, sunt alte ar-
gumente care pledează pentru reconsiderarea legis-
lației silvice românești.
Inițiativa legislativă pentru modificarea și
completarea Legii nr. 46 — Codul silvic/2008, pro-
pusă spre adoptare în Parlament în procedură de
urgență, elaborată fără consultarea comunității
academice și a unor specialiști de profil, deși conține
unele îmbunătățiri, nu răspunde la cerințele majore
menționate mai sus, nefiind aptă pentru a fi adoptată
de Parlamentul României.
Totodată, întrucât, după cum a observat
Consiliul Legislativ al României, prin actuala
propunere legislativă, cuprinzând „ un număr de 75
intervenții de modificare și completare, ar fi fost
recomandată abrogarea Legii nr. 46/2008, cu
modificările și completările ulterioare și înlocuirea
acesteia cu o nouă reglementare integrală”, adică
cu un nou cod silvic.
Precizăm că, pe lângă cele 75 de intervenții,
s-ar putea adăuga multe altele, desprinse din prezen-
tele dezbateri și din viitoarele analize în Parlament,
ceea ce întărește convingerea potrivit căreia abroga-
rea Codului silvic din 2008 și adoptarea unei legi
silvice mai performante, aliniată la cerințele interne
și luând în considerare orientări ale Uniunii Euro-
pene, dacă acestea corespund particularităților silvi-
culturii României.
Pentru realizarea acestui deziderat propunem
următoarele:
1)	înființarea, sub coordonarea autorității cen-
trale pentru silvicultură, a unei comisii permanente
care să elaboreze, actualizeze și armonizeze regle-
mentările cu caracter forestier;
2)	Numita comisie să elaboreze, după o concep-
ție nouă, proiectul viitorului Cod silvic, într-o pe-
rioadă rezonabilă (eventual de 15 luni);
3)	Evitarea dezbaterilor și luării deciziei în
Parlament, referitoare la viitorul cod silvic, în perio-
ade preelectorale.
Promovarea unei noi inițiative parlamentare se
justifică numai pentru anumite probleme extrem de
importante și urgente, astfel încât să nu fie blocată
activitatea din silvicultură. Actuala propunere legis-
lativă pentru modificarea și completarea Legii nr.
46/2008 - Codul silvic nu îndeplinește această con-
diție, amplificând în și mai mare măsură carențele
acestei legi.
în final, o precizare: unele legi, strategiile și
programele vor fi zadarnice, dacă respectul pentru
pădure nu va dobândi un larg suport public, dacă nu
va pătrunde în sufletul românilor, de la școlar la
președintele țării. Aici, în sufletul românilor, se află
începutul și sfârșitul pădurii, alfa și omega silvicul-
turii românești.
Comisia de științe silvice a Academiei Române, Sec-
ția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și
Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”
asasmeca@asas.ro
REVISTA PĂDURILOR - Anul 126 •Nr. 5
7
The academic commuuity of silvicultura is asking for the elaboration of a new Romanian Forest Law
Abstract
During the symposium “The Forest Law: past, present and future”, organized by the Romanian Academy and
Academy ofAgricultural andForestry Sciences (7 October 2011), dedicatedto the anniversary of 130 years since the onset
of the first Romanian F orest Law, the following conduși ons andrecommendations have resulted:
-	both the in-use Forest Law (2008) and the recent legislative proposal on this topic, under debates in the Parliament,
do not entirely ensure the integrity and sustainable management of forcsts;
-	the elaboration and issue by the Romanian Parliament of a new Forest Law is of a maximum emergency;
-	the promotion of the recent legislative proposal aiming at modifying the existing Forest Law could be justifiable
only in a situation of extreme importance and emergency.
Keywords: forest legislativa, sustainable management of forests, forest retrology
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
Amenajarea pădurilor din
Câmpia Vlăsiei1 (II)
3.	Conducerea structurală a pădurilor din
Câmpia Vlăsiei prin amenajamentele elaborate
după anul 1948
3.1.	Cadrul general de amenajare
Așa cum s-a prezentat în prima parte a acestui
articol (Revistapădurilor nr. 2/2011), amenajamentele
elaborate în România - inclusiv în pădurile Vlăsiei
care fac obiectul analizei - înainte de anul 1948 urmă-
reau în principal reglementări convenabile exploată-
rilor forestiere, vizând cu precădere recolte de lemn
cât mai mari și o orânduire în timp și spațiu care să
asigure o rentabilitate imediată. Deși apariția, în anul
1930, a Legii pentru ameliorarea terenurilor degra-
date și în anul 1935 a legilor referitoare la pădurile
necesare apărării naționale, pune într-o lumină nouă
importanța funcțiilor „neproductive”, o diversificare a
structurilor arboretelor și a pădurii în ansamblu în
raport cu funcțiile atribuite este încă destul de îndepăr-
tată.
Dacă se face abstracție de efectele negative înre-
gistrate în plan juridic, economic și social, trecerea
abuzivă a fondului forestier în proprietatea statului a
creat premise pentru o gospodărire unitară a pădurilor.
Realizările pe plan european în domeniul
amenajării pădurilor ca știință au evidențiat ca princi-
pal obiectiv al amenajamentului „organizarea raționa-
lă și integrală” a producției și crearea unei structuri de
ansamblu a pădurii viitoare. Cunoștințele științifice
dobândite și experiența acumulată în decursul ultimei
sute de ani au condus la abandonarea ideii de „orân-
duire în timp și spațiu” și impunerea unui nou concept
dc conducere și planificare permanentă a lucrărilor sil-
vice, care să asigure valorificarea judicioasă și conti-
nuă a însușirilor productive și protective ale pădurii,
în amenajamentul românesc, o asemenea con-
cepție s-a concretizat și dezvoltat treptat, în special
după 1948, în paralel cu sistemul zonării funcționale a
pădurilor, preconizat și promovat de Popescu- Zeletin
(1954). S-a ajuns, astfel, ca în ultimele decenii ale
secolului al XX-lea, preocupările amenajării pădurilor
să fie sintetizate în conceptul Obiectiv Funcție-
Structură. Acest concept, vizând cu claritate o gestio-
' Comunicare prezentată la manifestarea științifică „Gos-
podărirea pădurilor din Câmpia Vlăsiei în contextul gos-
podăririi durabile”, organizată de Secția de Silvicultură a
ASAS (7-8 oct. 2010)
Filimon CARCEA
loan SECELEANU
nare funcțională a pădurilor, presupune:
-	identificarea obiectivelor ecologice și social -
economice pe care societatea urmărește să le obțină de
la pădure, respectiv de la unitatea de gospodărire ce
face obiectul amenajamentului;
-	atribuirea, în vederea realizării obiectivelor
precizate anterior, a funcțiilor ce urmează să le înde-
plinească fiecare arboret inclus în unitatea de gospo-
dărire;
-	definirea modelelor structurale care pot asigu-
ra, fiecărui arboret inclus într-o unitate de gospodărire
și fondului de producție corespunzător unității respec-
tive, îndeplinirea cu continuitate și în condiții optime a
funcțiilor atribuite;
-	conducerea, prin executarea lucrărilor silvicul-
turale stabilite în amenajament, a structurii reale a
arboretelor și a pădurii/unității în ansamblul ei către
caracteristicile definite anterior prin modelele struc-
turale.
Conținutul amenajamentului și soluțiile preconi-
zate sunt subordonate acestui concept, conferindu-se,
astfel, o fundamentare solidă a scopului și a obiecti-
velor urmărite.
3.2.	Obiectivele ecologice și social economice
pentru pădurile din Câmpia Vlăsiei
în concordanță cu cerințele societății la nivel
național și regional, luându-se în considerare potenți-
alul silvoproductiv și de protecție al ecosistemelor
forestiere din zonă, pădurilor din Câmpia Vlăsiei, în a
doua jumătate a secolului al XX-lea, li s-au stabilit
următoarele obiective;
-	conservarea ecosistemelor forestiere de înaltă
valoare științifică;
-	ocrotirea genofondului și ecofondului existent
în ecosistemele forestiere;
-	menținerea echilibrului ecologic prin protecția
malurilor râurilor aferente zonei;
-	atenuarea exceselor factorilor climatici cu efect
dăunător;
-	asanarea terenurilor cu exces de umiditate și pe-
ricol de înmlăștinare;
-	asigurarea condițiilor de recreere și agrement;
-	protejareaunor unități economice cu regim spe-
cial de funcționare.
Ponderea obiectivelor stabilite pentru aceste pă-
duri a variat în decursul timpului, o creștere susținută
REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • Nr. 5
9
înregistrând în final cele legate de asigurarea condiți-
ilor de recreerc și agrement.
3.3.	Funcțiile arboretelor din Câmpia Vlăsiei
Preocupările din perioada interbelică de funda-
mentare a unui sistem de funcții ce pot fi atribuite
pădurilor din România s-au concretizat în anul 1954
într-un act normativ care descria ansamblul funcțiilor
„de protecție și producție”, stabilind totodată și criterii
precise de delimitare și încadrare a pădurilor în fiecare
din categoriile funcționale incluse în sistem (HCM nr.
114/1954). Ulterior, luând în considerare conceptul
polifuncționalității pădurilor (Popescu-Zelctin, 1954,
1973), s-au stabilit noi criterii de încadrare a arbore-
telor în categorii funcționale (Giurgiu și Pătrășcoiu,
1978; Giurgiu, 1978, 1982, 1988, 1994), astfel că, în
prezent, sistemul este structurat în 2 grupe, 7 subgrupe
și 55 categorii funcționale.
In concordanță cu obiectivele ecologice și soci-
al-economice specifice, pădurilor aferente Câmpiei
Vlăsiei li s-au atribuit, în baza criteriilor amintite,
funcții capabile să realizeze în condiții optime aceste
obiective.
De remarcat faptul că, încă din anul 1954, anul
apariției actului normativ menționat, pădurile din
Câmpia Vlăsiei îndeplinesc funcții speciale de protec-
ție, fiind încadrate în integralitate în grupa întâi. Dina-
mica repartiției procentuale a pădurilor din această
zonă, pe cele 5 subgrupe funcționale, este prezentată
în tabelul 1.
Importanța socială deosebită a pădurilor din
această zonă, concretizată în atribuirea funcției de
recreere, a fost recunoscută încă de la sfârșitul seco-
lului al XlX-lea, dezvoltată în perioada interbelică
(Nicolau Bârlad, 1935) și accentuată în perioada
1950-2000, odată cu dezvoltarea conceptului de gos-
podărire funcțională. Variația, înperioada 1960-1990,
a ponderii funcțiilor atribuite a fost determinată, în cea
mai mare parte, de extinderea acțiunii cu intensitate
sporită a unor factori climatici cu efect dăunător asu-
Denumirea subgrupei funcționale
Protecție a apelor
Protecție a solului
Protecție contra factorilor climatici dăunători
Interes recreativ
Interes științific și ocrotire a genofondului și
ecofondului forestier
pra mediului (extinderea arealului climatic specific
stepei și silvostepei). Ponderea mică a pădurilor de
interes științific și de ocrotire a genofondului și eco-
fondului forestier (2-4 %) este o consecință a supra-
fețelor reduse rămase din vechii Codrii al Vlăsiei și a
artificializării ecosistemelor forestiere existente.
3.4.	Modelele structurale specifice pădurilor din
Câmpia Vlăsiei
Amenajamentul stabilește starea spre care
trebuie să fie condus fondul de producție în ansamblu
și fiecare arboret în parte pentru a se putea exercita, în
mod optim, funcțiile atribuite. Stările spre care trebuie
conduse pădurea și arboretele sunt considerate ca stări
normale și se definesc prin modele structurale din
punct de vedere al naturii, dimensiunilor și al modului
de așezare a arborilor sau arboretelor de diferite specii
și mărimi. Deoarece fiecare aspect structural al acestor
modele reprezintă un țel al activității de conducere a
unei păduri (fond de producție), ansamblul acestor
caracteristici structurale este cunoscut sub denumirea
de țeluri de gospodărire.
în mod tradițional, în amenajamentul românesc,
regimul și țelurile de gospodărire sunt reunite în noțiu-
nea de baze de amenajare și au în vedere:
-	la nivelul fiecărui arboret inclus în fondul de
producție: compoziția-țel, vârsta cxploatabilității (ca
modalitate indirectă de exprimare a dimensiunii arbo-
retelor tratate în codru regulat sau crâng) ori dia-
metrul-țel (limită) (pentru arborete tratate în codru
grădinărit) și tratamentul (ca mijloc de realizare a tipu-
lui și a formei de structură a arboretului);
-	la nivelul fondului de producție: ciclul și
condițiile de asigurare a stabilității fondului de
producție. O analiză a bazelor de amenajare stabilite
pentru pădurile din Câmpia Vlăsiei în perioada
1950-2010 permite evidențierea unor interesante
constatări menite să ofere o imagine asupra modului
de gospodărire aplicat acestor păduri.
1) în ceea ce privește regimul, în
Tabelul 1
Nivel (ani)
1960	1990
%	%
10	11
0	0
4	13
84	72
2	4
această perioadă, cu excepția salcâme-
telor și a zăvoaielor de plopi indigeni și
salcie - pentru care s-a prevăzut a fi
adoptat regimul crângului, celorlalte
păduri li s-a preconizat regimul codru-
lui. Pentru stejăretele și șleaurile trata-
te anterior în crâng, s-a prevăzut con-
vertirea lor la codru, prin refacere sau
îmbătrânire. în fapt, amenajamentele
elaborate în această perioadă au
respectat, în această privință, normele
10
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 ‘Nr. 5
legale în vigoare.
2)	Referitor la compozițiile-țel stabilite pentru
pădurile din zona analizată, se remarcă faptul că,
pentru arboretele nou create, ponderea speciilor de
stejar pedunculat și tei a crescut semnificativ (OS
Snagov, OS Bolintin, OS București, OS Răcari). în
ceea ce privește compozițiile-țel ale arboretelor în
curs de conducere, proporția de participare a stejarului
pedunculat a scăzut dramatic ca urmare a regeneră-
rilor naturale cu alte specii decât cele principale ale
tipurilor naturale de pădure și a neexecutării lucră-
rilor de îngrijire.
3)	Ca modalitate indirectă de exprimare a
dimensiunii arbori lor, vârstele exploatabilității au fost
stabilite luându-se în considerare exploatabilitatea
tehnică pentru pădurile care au făcut obiectul regle-
mentării procesului de producție și cea de protecție
pentru arboretele cărora li s-au atribuit funcții speciale
cu intensitate de protecție ridicată. Valorile vârstelor
exploatabilității tehnice au fost, în concordanță cu pre-
vederile normelor tehnice în vigoare la data elaborării
amenajamentelor, diferențiate în raport cu specia
preponderentă din compoziția arboretului, producti-
vitatea și sortimentul industrial avut în vedere. Pentru
arboretele incluse în așa-zisele „subunități de reface-
re”, valorile vârstelor exploatabilității au fost reduse,
ținându-se cont de urgența de refacere stabilită în baza
criteriilor specifice.
4)	Tratamentul - ca mijloc de realizare a structu-
rii arboretelor (tipul și forma de structură) - este defi-
nit (sub raport amenajistic) ca fiind ansamblul de
măsuri silviculturale la care este supus un arboret de la
întemeiere și până la exploatare. Ca bază de amena-
j are, tratamentul trebuie să includă modul de regenera-
re, sistemul de rărituri și celelalte lucrări de îngrijire și
conducere. în realitate, majoritatea amenajamentelor
aferente păduri lor din Câmpia Vlăsiei (și chiar la nivel
național!) indică doar tratamentele ce se vor aplica
arboretelor ca modalitate de recoltare a arborilor în
vederea asigurării regenerării naturale (sensul silvi-
cultural). In perioada analizată, pentru pădurile din
Câmpia Vlăsiei, amcnajamentele elaborate au prevă-
zut cu precădere tratamentul tăierilor progresive, în
ochiuri. O excepție s-a înregistrat în perioada
1970-1986, când - cu aprobarea ministerului de resort
- s-a adoptat preponderent tratamentul tăierilor com-
binate. Aceasta s-a făcut prin derogare de la prevede-
rile „Instrucțiunilor privind aplicarea tratamentelor”
(Carcea, 1966), care, pentru arboretele de stejar și de
șleauri de câmpie, cu funcții de interes social, reco-
mandau în mod expres numai tratamentul tăierilor în
ochiuri și tăieri de transformare spre grădinărit.
Aplicarea tratamentului tăierilor progresive, în
ochiuri, a fost prevăzută consecvent prin amenaja-
mentele întocmite în baza normelor tehnice de specia-
litate, ediția 1986. Tăierile de transformare spre grădi-
nărit, prevăzute, în scop experimental, încă din 1960,
pentru circa 700 hectare din UP Snagov Parc, au fost
mult restrânse și apoi abandonate prin amenajamentul
din anul 1980.
5)	Ciclurile stabilite în amenajamentele
pădurilor Vlăsiei pentru fondurile de producție tratate
în codru regulat au avut, mai ales în prima jumătate a
intervalului analizat, valori mai mici decât cele indi-
cate de normele de amenajare în vigoare. pentru
formațiile forestiere specifice zonei. Această reducere
a fost justificată prin proporția crescută (pe seama
reducerii ponderii stejarului pedunculat) a speciilor de
amestec (tei, carpen, frasin etc.), astfel că arboretele
derivate (total sau parțial) au ajuns să reprezinte pon-
deri semnificative în statistica fondului forestier din
zonă.
6)	In ceea ce privește asigurarea stabilității
fondurilor de producție constituite în aceste păduri,
date fiind riscurile de producere a doborâturilor și rup-
turilor din cauza vântului, amenajamentele elaborate
au prevăzut lucrări de întărire a lizierelor și de des-
chidere timpurie a liniilor parcelare cu lățimi apreci-
abile, care permiteau întărirea marginilor interioare
ale arboretelor. în legătură cu problema dificilă a
uscării stejarului, amenajamentele au luat în consi-
derare rezultatele cercetărilor de specialitate existente
la data elaborării lor, făcând adaptări și recomandări
corespunzătoare.
3.5.	Organizarea și conducerea structurală a
pădurilor din Câmpia Vlăsiei
Pentru evitarea confuziilor de termeni, întâlnite
deseori în silvicultură, se impune a preciza conținutul
semantic total diferit al noțiunilor de „organizare și
conducere structurală a unei păduri (fond de pro-
ducție)” și de „organizare a lucrărilor de amenajare”.
Lucrările de amenajare - obținerea informațiilor
referitoare la starea pădurii ce face obiectul amenajării
și elaborarea amenajamentului -se organizează și se
execută concomitent la nivelul unei unități teritoriale,
delimitată în raport cu diferite criterii. Pentru pădurile
din Câmpia Vlăsiei, în funcție de nivelul organizării,
cronologic se disting două etape:
-	o primă etapă (1947-1958) în care lucrările de
amenajare se organizau la nivelul unei „mari unități
forestiere dc grup - MUF-G” constituită pc consi-
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr. 5
11
derente de grupări convenabile a trupurilor de pădure
din zonă;
-	a doua etapă (din 1959 până în prezent), carac-
terizată prin aceea că lucrările de amenajare se execută
simultan pentru pădurile aflate în limitele administra-
tive ale unui ocol silvic.
Dezavantajele înregistrate, legate de suprafața
mare pe care se desfășurau concomitent lucrările de
amenajare în cadrul uni mari unități forestiere (MUF)
și, mai ales, de nesuprapunerea limitelor acesteia peste
cele ale unităților de administrare a pădurilor, au făcut
ca, începând cu anul 1959, sistemul să fie abandonat și
înlocuit cu elaborarea concomitentă a lucrărilor de
amenajare în limitele teritoriale ale unui ocol silvic.
Modificările frecvente ale criteriilor de constitu-
ire a ocoalelor silvice produse în cea de-a doua perioa-
dă au condus la schimbarea limitelor atât a acestor
entități, cât și ale unităților de producție aferente aces-
tora, producând astfel perturbări semnificative în nor-
malizarea structurii unităților de gospodărire constitu-
ite în amenajamente și, evident, și în buna gospodărire
a pădurilor din zonă.
Merită subliniat faptul că, în ultimele două dece-
nii, aceste modificări au fost determinate și de efectele
reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenuri-
lor forestiere, apropierea de starea normală, realizată
cu consecvență începând din anul 1948 în unitățile de
gospodărire constituite fiind, în majoritatea cazurilor,
practic anulată.
Organizarea și conducerea structurală a unei
păduri (unități de gospodărire) constau în planificarea
pe termen mediu și lung a lucrărilor de efectuat, în
controlul modului de realizare a obiectivelor fixate și
al măsurii în care soluțiile preconizate conduc la
îndeplinirea în condiții optime a funcțiilor atribuite.
Se poate observa că, pe când lucrările dc amena-
jare se organizează la nivelul unui ocol silvic, deciziile
de conducere și organizare structurală în vederea reali-
zării și/sau menținerii stării normale se stabilesc la
nivelul fiecărei unități de gospodărire (subunități de
producție/protecție).
Modalitățile de stabilire a principalelor decizii
de conducere a fondului de producție, bazate pe funda-
mente teoretice caracteristice, au fost descrise în lite-
ratura de specialitate sub denumirea de metode de
amenajare. în esență, o metodă de amenajare cuprinde
algoritmi specifici de stabilire a mărimii posibilității și
de planificare în timp și spațiu a lucrărilor necesare
aducerii și menținerii pădurii, ce face obiectul unui
amenajament, în starea optimă din punctul dc vedere
al îndeplinirii funcțiilor atribuite.
în tradiția amenajării pădurilor din România,
procedurile specifice metodei de amenajare luate în
considerare la elaborarea amenajamentelor sunt cu-
noscute sub denumirea dc reglementare a procesului
de producție lemnoasă, iar alegerea algoritmilor afe-
renti determinării mărimii posibilității și elaborării
planurilor de recoltare și cultură sunt diferențiați în
raport cu regimul adoptat.
Pentru pădurile din Câmpia Vlăsiei tratate în
regimul codrului, amenajamentele elaborate după
anul 1948 au avut la bază 2 metode de amenajare:
-	metoda claselor de vârstă (perioada 1947-
1969), aplicată în două variante. O primă variantă
prevedea elaborarea unui plan general pe durata
ciclului și a fost recomandată de normele tehnice de
amenajare până în anul 1959; cea dc-a doua variantă,
caracterizată prin elaborarea unui plan general valabil
doar pentru două perioade, s-a aplicat până în anul
1969. Schematismul planului general de exploa-
tare/producție, specific metodei, îngrădea libertatea
de acțiune a silvicultorului, astfel că s-a impus găsirea
unor alte soluții tehnice de reglementare a procesului
de producție;
-	metoda creșterii indicatoare (Carcea, 1959,
1969), aplicată, începând cu anul 1969 și până în
prezent, în diverse variante de stabilire a posibilității
(Carcea 1978,1986/1990; Carcea și Secelcanu, 2003),
s-a impus prin avantajele rezultate din eliminarea
planului general și printr-o libertate de acțiune sporită
în prescrierea și în executarea lucrărilor silviculturale.
Corespunzător celor două metode de amenajare,
posibilitatea s-a stabilit prin intermediul unor indica-
tori care, în decursul timpului, au suferit modificări ale
algoritmilor de calcul. Astfel, în intervalul 1949-
1958, indicatorii s-au bazat pe algoritmi specifici
metodelor de repartiție, în perioada 1959-1968 indi-
catorii au luat în considerare atât procedee specifice
principiilor repartiției, cât și prin intermediul creșterii
indicatoare. începând cu anul 1969, posibilitatea ș-a
adoptat pe baza analizei valorilor obținute prin inter-
mediul creșterii indicatoare și prin algoritmi ce iau în
considerare structura claselor de vârstă. Pentru pădu-
rile din zona Vlăsiei, adoptarea soluțiilor respective a
reprezentat un fapt pozitiv, care a condus la eliminarea
treptată a schematismului și rigidității caracteristice
metodelor bazate pe repartiție și acordarea unui grad
sporit de libertate de acțiune în executarea lucrărilor
silvotehnice în concordanță cu starea arboretelor.
4.	Aspecte privind aplicarea amenajamentului
Studiile de amenajare sau „proiectele de amena-
jament”, întocmite până la apariția Codului silvic din
12
REVISTA PĂDURILOR - Anul 126 • Nr. 5
1881, aveau un caracter foarte sumar și vizau, cu
precădere, reglementarea convenabilă a exploatărilor
de masă lemnoasă. întocmite, cum s-a văzut în prima
parte a acestui articol (Revista pădurilor nr. 2/2011),
cel puțin parțial, de către ingineri fără pregătire silvică,
ele erau, de regulă, necorespunzătoare sub raportul
măsurilor de gospodărire preconizate. Mai mult decât
atât, uneori urmărind doar „punerea în exploatare”, în
primii 5 ani, a unor arborete mature, studiile respective
ignorau chiar și ideea continuității recoltelor de lemn
și a realizării, în acest scop, a unei anumite orânduiri la
nivelul întregii păduri luate în considerare. Cele mai
multe din aceste studii „moaște s-au născut și moaște
au rămas” (Tănăsescu, 1889), iar neaplicarea lor poate
fi într-adevăr considerată ca un avantaj pentru pădurile
în cauză.
Amenajamentele propriu-zise elaborate în baza
Codului silvic din 1881 au fost puține la număr, din
cauza lipsei personalului tehnic. Așa cum s-a arătat,
ele s-au întocmit, de cele mai multe ori, sub coor-
donarea unor silvicultori de mare valoare, iar apro-
barea lor se făcea prin „decret regesc”. Se poate afirma
cu tărie că amenajamentele respective, în situațiile în
care s-au aplicat, au influențat favorabil modul de
gospodărire a pădurilor din zonă, în special prin
măsurile de trecere treptată la codru, prin adoptarea
unor cicluri corespunzătoare stejarului și șleaurilor,
prin grija pentru promovarea speciilor de bază etc. Din
păcate, unele din ele au rămas „slove negre pe hârtie
albă” (Tănăsescu, 1889), în special din lipsa fondu-
rilor necesare (Petraru, 1888). în schimb, prin derogări
de laprevedcrile legii, s-a prelungit practica anterioară
anului 1881, acceptându-se studii de „punere în ex-
ploatare”, cu toate inconvenientele arătate mai sus.
Codul silvic din 1910 interzice asemenea studii
pentru pădurile aparținând persoanelor juridice. Din
păcate, aplicarea amenajamentclor întocmite pentru
puține din aceste păduri, cât și a „regulamentelor de
exploatare”, admise pentru pădurile particulare, a fost
mult perturbată de evenimentele politice ocazionate
de primul război mondial. Așa se explică faptul că, în
perioada 1916-1920, pădurile din raza ocolului silvic
Brănești (aflate la data respectivă în administrația
Capitalei) au fost tăiate practic în totalitate la vârsta de
40-50 de ani. Evident, la această vârstă, regenerarea în
crâng nu s-a putut realiza în mod corespunzător, în
special în cazul stejarului, înregistrându-se un regres
esențial sub raportul productivității și calității arbo-
retelor. Asemenea practici s-au înregistrat și în alte
păduri din zonă, dar la scară restrânsă și cu implicații
negative mult mai reduse.
în perioada dintre cele două războaie mondiale,
deși numărul amenajamentelor a fost relativ restrâns,
au existat - cum s-a văzut - frământări și dezbateri
susținute în legătură cu calitatea și aplicabilitatea
prevederilor acestora. Abaterile de la prevederile
amenajamentelor - și mai ales depășirile de posibi-
litate - se făceau numai pe bază de memorii tehnice
aprobate, ca în cazul uscării ulmului și a altor fenome-
ne apărute în perioada de aplicare. Uneori însă, solici-
tările de derogare erau legate și de prevederile foarte
rigide ale planurilor speciale din amenajament.
După anul 1948, pădurile din Câmpia Vlăsiei au
fost amenajate, ca regulă generală, din 10 în 10 ani, așa
încât se află acum în perioada de aplicare al celui de al
optulea amenajament întocmit în sistemul unitar de
amenajare introdus la mijlocul secolului trecut. înca-
drarea pădurilor respective (începând cu anul 1954) în
grupa I funcțională, în special ca păduri de interes
social, a avut efecte favorabile asupra aplicării amena-
jamentelor, deoarece, în cazul unor astfel de păduri, se
urmărește cu mai multă rigurozitate respectarea posi-
bil ității stabilite prin amenajament, executarea mai
atentă a lucrărilor de conducere și de îngrijire a arbore-
tclor, ajutorarea regenerării naturale, împădurirea cu
prioritate a terenurilor goale din fondul forestier etc.
într-adevăr, din cercetarea amenajamentclor
pădurilor care fac obiectul studiului, se poate constata
că volumele de produse principale recoltate în
diversele decenii de aplicare s-au înscris, în linii mari,
în limitele posibilității din amenajament. Unele aba-
teri înregistrate se explică prin fenomenul de uscare a
stejarului, intensificat mult după perioade de secete
puternice (ca cea din 1946-1948), asociate și cu alți
factori negativi (atacuri de insecte și defolieri repetate,
bătătorirea solului prin pășunat abuziv etc.). Așa, de
exemplu, în Ocolul silvic Snagov, volumul exploatat
în deceniul 1951-1960 a fost de două ori mai mare
decât cel corespunzător posibilității de produse princi-
pale, majoritatea lui realizându-se însă din arbori
uscați, în curs de uscare sau puternici vătămați, recol-
tați ca produse accidentale.
în ceea ce privește lucrările de conducere și de
îngrijire, acestea nu s-au realizat în toate cazurile în
raport cu necesitățile impuse de starea arboretelor,
fapt care a contribuit în măsură apreciabilă la redu-
cerea ponderii speciilor principale și la nerealizarea
compozițiilor-țel preconizate prin amenaj amente.
Regenerarea naturală a fost mult îngreunată de
frecvența din ce în ce mai redusă a anilor de fructifi-
cație a stejarului, de perioadele de secetă repetate și
prelungite, precum și de aplicarea necorespunzătoare
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
13
- în numeroase situații a tratamentelor recomandate
prin amenajament. Lucrări de împădurire s-au execu-
tat - în special în primele 2 decenii - pe suprafețe
întinse, atât pentru completarea regenerărilor naturale
și a unor arborcte tinere cu stare de masiv necores-
punzătoare, cât și pentru refacerea unor arborete de-
gradate și împădurirea golurilor din pădurile particu-
lare intrate în fondul forestier, în urma etatizării din
1948 (cazul a numeroase arborete, în special din raza
ocoalelor silvice Răcari și Brănești).
Ameliorarea, prin diversificare, a structurii ver-
ticale a arboretelor nu s-a realizat totdeauna în concor-
danță cu prevederile normelor de amenajare a păduri-
lor. în prima parte a intervalului considerat, regene-
rările naturale au condus, preponderent, spre structuri
echiene sau relativ echiene, ca urmare a adoptării unor
perioade de regenerare scurte. Până la apariția, din
anul 1966, a instrucțiunilor privind aplicarea trata-
mentelor, una din cauzele care au condus la asemenea
structuri a constituit-o faptul că, în literatura de specia-
litate din domeniul tratamentelor, ideea „perioadei
speciale” caracteristică ochiurilor de regenerare din
tratamentul tăierilor progresive a fost asociată, în mod
inadecvat, cu timpul regenerării integrale a arbore-
telor incluse intr-o diviziune a suprafeței periodice din
amenajament, numită de autori „suprafață subperio-
dică”. în aceste condiții, chiar dacă regenerarea era
corespunzătoare, diversificarea structurii verticale nu
era posibilă, mai ales în cazul stejăretelor și șleaurilor
de câmpie, unde perioada specială nu putea depăși 5 6
ani. Un efect aproape similar l-a avut și adoptarea, prin
derogare, până în anul 1986, a „tratamentului tăierilor
combinate” în locul celui al tăierilor progresive.
Abandonarea tăierilor experimentale dc trans-
formare spre grădinărit din unitatea Snagov -Parc este
regretabilă. Chiar dacă structura grădinărită era greu
de realizat, aplicarea lor în continuare, cu adaptări co-
respunzătoare, ar fi putut conduce spre structuri de co-
dru neregulat, pe care le considerăm ca fiind de mare
interes - și dc viitor - pentru pădurile dc șleau din zonă
Este de subliniat că un aspect negativ privind
aplicarea amenajamentelor l-a constituit și sistarea, în
două rânduri, a tăierilor de produse principale. Prima
sistare a avut loc în 1954, ca urmare a unei interpretări
necorespunzătoare a reglementărilor referitoare la
zonarea funcțională a pădurilor, iar a doua în 1986, ca
urmare a unei prevederi neinspirate din Legea nr. 2 din
anul 1986. Inconvenientele primei sistări au fost evi-
dențiate în amenajamentele ulterioare ale ocolului sil-
vic Snagov și au constat în efectuarea de recoltări
haotice și necontrolate de „produse accidentale” din
14
întreaga pădure, precum și în menținerea nejustificată
pe picior a unor arborcte îmbătrânite, provenite din
lăstari și necorespunzătoare sub raport calitativ.
Aceasta a dus la mărirea artificială a posibilității din
perioadele următoare, dar și la o destructurare regreta-
bilă a fondului de producție din unitățile în cauză.
Destructurări cu efecte și mai nefaste s-au înregistrat și
în urma unor dispoziții de a se interzice (în perioada de
după 1986) efectuarea de rărituri în arboretele în care
apar fenomene de uscare. Asemenea măsuri - care, din
fericire, nu au avut o aplicabilitate îndelungată erau
de natură să vulnerabilizeze și mai mult arboretele în
cauză și să întârzie normalizarea caracteristicilor
structurale ale fondului dc producție.
Cu referire la situația actuală, este de menționat
că, în cadrul ocoalelor silvice Bolintin și Snagov, pre-
vederile amenajamentelor sunt respectate, iar lucrările
de regenerare și de conducere a arboretelor - cel puțin
în unitățile în care acestea au fost analizate în teren, cu
ocazia consfătuirii Secției de Silvicultură a ASAS din
toamna anului trecut - se desfășoară în mod corespun-
zător, fapt cu totul remarcabil în contextul general, de
declin, al gospodăririi pădurilor din țară.
5.	Concluzii și recomandări
Din cele prezentate se pot desprinde - sintetic -
următoarele concluzii:
-	Prin reglementările ce-i sunt specifice, amena-
jamentul creează cadrul tehnic necesar realizării
obiectivelor social-economice și ecologice ale gospo-
dăririi pădurilor;
-	Dc la mijlocul secolului al XlX-lea și până în
prezent, studiile dc amenajare elaborate (sub diferite
forme) au preconizat, pentru pădurile din Câmpia
Vlăsiei, măsuri care au condus la structuri variate,
evoluând de la cele specifice sistemului parchetelor cu
seminccri sau de crâng simplu, la cele de crâng cu
rezerve (sporadic, dc crâng compus) și apoi, prin
conversiune, la structuri de codru regulat, cu diversi-
ficări specifice șleaurilor de câmpie;
-	După anul 1948, regimul codrului a fost genera-
lizat pentru toate pădurile de stejar și șleauri din zonă,
crângul aplicându-se în continuare doar în cazul
salcâmetelorși al zăvoaielor de plopi și salcie;
-	Odată cu trecerea la codru, sc adoptă tratamente
specifice acestui regim: inițial, cel al tăierilor succesi-
ve și, apoi, cel al tăierilor progresive, acesta din urmă
fiind practic generalizat, treptat, începând cu anul
1948;
-	Ciclurile adoptate pentru pădurile de codru au
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126'Nn 5
fost, de regulă, mai mici decât valorile normale, cores-
punzătoare stejăretelor și șleaurilor de câmpie, reco-
mandate prin normele tehnice, ca urmare a structurii
necorespunzătoare a arboretelor din zona;
-	Metodele de amenajare utilizate după anul
1948 au eliminat, mai ales începând cu anul 1969,
încorsetările pe care silvicultorii le resimțeau ca urma-
re a schematismului planului general de exploatare și
au acordat libertate de acțiune în executarea lucrărilor
de regenerare și conducere, în concordanță cu cerin-
țele arboretelor;
-	Prevederile amenajamentelor nu au fost respec-
tate în totalitate, nici în ceea ce privește recoltarea
posibilității, nici sub raportul executării la timp și în
condiții tehnice adecvate a lucrărilor de îngrijire, fapt
care a creat dificultăți importante în realizarea structu-
rilor optime, corespunzătoare funcțiilor atribuite arbo-
retelor;
-	Sub raportul compoziției arboretelor, modifică-
rile au fost adesea nesatisfăcătoare, ca urmare a unor
soluții inadecvate preconizate în studiile de amenajare
elaborate până la mijlocul secolului trecut, a conduce-
rii uneori defectuoase a procesului de regenerare și de
îngrijire a arboretelor, precum și a declinului fiziolo-
gic al stejarului, manifestat cu intensitate în special în
a doua jumătate a secolului al XX-lea;
-	Pădurile proprietate privată - rezultate în urma
retrocedărilor - sunt supuse unui proces intensiv de
degradare, atât din cauza modificării neinspirate a
sistemului de amenajare, cât - mai ales a tăierilor
abuzive și a lipsei de preocupări pentru executarea
lucrărilor de regenerare și de conducere a arboretelor,
Pentru îmbunătățirea continuă, prin amenaja-
Bibliografie
C a r c e a, F., 1959: Creșterea indicatoare, element
de bază pentru controlul gospodăririi șipentru stabilirea
posibilității în unitățile de codru regulat. Revista păduri-
lor nr. 6.
C a r c e a, F., 1969: Metodă de amenajare a păduri-
lor. Editura Agro-Silvică, București, 115p.
Carcea, E, 1978: Modalitate de calcul pentru sta-
bilirea posibilității prin intermediul creșterii indicatoare.
Revista pădurilor nr. 1, pp. 25-27.
Carcea, F., 1990: Adaptarea modului destabilire a
posibilității specific metodei creșterii indicatoare la ce-
rințele privind mărimea și diversificarea perioadei de
regenerare a arboretelor. In „Metode și tehnologii mo-
derne în cultura și exploatarea pădurilor”. Universitatea
„Transilvania” Brașov, pp. 61 -66.
C a r c e a, F., S e c e 1 e a n u, L, 2003: Stabilirea
posibilității pădurilor prin intermediul creșterii
ment, a modului de gospodărire a pădurilor din
Câmpia Vlăsiei, se recomandă cu precădere:
-	Inițierea de cercetări complexe privind diver-
sificarea structurii arboretelor în raport cu intensitatea
funcțiilor de recreere și agrement, prioritare în pre-
zent, precum și cu funcțiile climatice, care devin din ce
în ce mai importante în cazul pădurilor din zonă. în
acest sens, o atenție sporită trebuie acordată orientării
arboretelor spre structuri pluriene, prin aplicarea de
tratamente cu regenerare continuă (de tipul codrului
neregulat sau al codrului grădinărit în buchete, grupe
și pâlcuri) sau, cel puțin, a unor tratamente cu perioade
lungi de regenerare, care să faciliteze diversificări
structurale importante;
-	Protejarea prin amenajamente a arboretelor
valoroase de stejari xerofiți din zonă, și chiar din afara
acesteia, ca rezervă de genofond pentru eventuale
compoziții-țel impuse de modificarea în continuare a
condițiilor climatice;
-	Introducerea unei modalități de control al apli-
cării amenajamentului vizând, cu precădere, atingerea
modelelor structurale stabilite ca țel de gospodărire;
-	Elaborarea unui sistem adecvat de amenajare și
de gospodărire a pădurilor private cu suprafețe relativ
reduse, sistem care să asigure stoparea procesului de
degradare și redresarea treptată a structurilor acestor
păduri.
în sfârșit, este de subliniat că importanța
social-economică și ecologică a pădurilor din zonă și
complexitatea gospodăririi acestora impun cu necesi-
tate asigurarea stabilității personalului silvic cu înaltă
ținută profesională și morală.
indicatoare. în „Silvologie”, Voi. IHA „Contribuții
științifice în dendrometrie, auxologie forestieră și amena-
jarea pădurilor Editura Academiei Române (pp. 61-73).
Giurgiu,V,1978: Conservarea pădurilor. Editura
Ceres, București, 308 p.
G i u r g i u, V, 1982: Pădurea și viitorul. Editura
Ceres, București, 400 p.
G i u r g i u, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu
funcții multiple. Editura Ceres, București, 290 p.
G i u r g i u, V., 1994: Cercetări privind zonarea
funcțională a pădurilor. IC AS București, 116 p,
G i u r g i u, V, P ă t r ă ș c o i u, N., 1978:
Polifuncționalitatea ecosistemelor forestiere și
clasificarea lor funcțională. în Polifuncționalitatea
ecosistemelorforestiere. Universitatea Brașov, pp. 85-93.
N i c o 1 a u-B â r 1 a d, G., 1935: Modernizarea
municipiului București și amenajarea pădurilor din jurul
său. Buletinul AGIRnr. 5.
P e t r a r u, Th.G., 1888: Amenajarea pădurilor
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126•Nr. 5
15
statului și aplicarea amenajamentelor. Revista pădurilor
nr. 9, pp. 257-260.
Popescu-Zeletin,!., 1954: Principiile zonării
funcționale a pădurilor. Revista pădurilor nr. 3.
Popescu-Zeletin,!., 1973: Amenajamentul și
gospodărirea funcțională a pădurilor. Revista pădurilor
nr. 2.
Tănăsescu, M., 1889: Despre amenajamentele
pădurilor din țară. Revista pădurilor nr. 11, pp. 34-354.
Dr.ing. Filimon CARCEA, filimoncarcea@yahoo.com,
Dr.ing. loan SECELEANU, ioan.seceleanu@gmail.com
Academia de Științe Agricole și Silvice
The management of forests in the Vlasia Plain (II)
Abstract
The paper shows the evolution of the forest management system pertbimed in the forests belonging to the former
„Codrii Vlăsiei” (Vlăsia High Forests). The main remnants of this famous forest are presently found in the forests
belonging to theForests districts of Snagov, București, Brăncști, Bolintin, and Răcari.
Follow'ing a short presentation of the management ways performed in these forests until mid-XIXth century, the
peculiarities of forest management plants elaborated in the 1850-1948 and 1948-2010 are emphasized.
During the first period, the forests management plâns were predommantly elaborated using forest management
methods based on distribution (generally the method of permanent allotments by area for high forest stands and method of
division into yearly cuts for the simple coppice and coppice with standards stands). One should underline the fact that
during this period of time, forest management plâns have been predominantly based on the idea of calculation of annual
allowable cut with a relative sustainability of wood harvest. The rigidity imposed by the forest management methods used
(owing to the specific general plan as well as strict guidelines regarding the annual location and repartition of cuttings) has
substantially limited the degrees of freedom of foresters negati vely affecting the regeneration and tending o f forest stands.
Since 1948, when all Romanian forests were nationalised, a multifuncțional forest management approach has been
applied, the forest management plants elaborated for the entire forestland existing in the area becoming the main tool for
the structural management of forest stands depending on the ecologica! and socio-economic functions they should
perform. The forest management methods have targeted, predommantly, the normalisation of growing stock (vanants of
age-class and indicator incrcment methods), eliminating the rigidities mentioned above and introducing an efficient
control on production/protection growing stock towards the normal state.
The slicing of forest estales as a result of restitution of forestland to the pre-WWII owners creates maj or difficulties in
the management of forests from the area, which imposcs new rules in the unitary management of forests as well.
Keywords: forest managementplanning, structural management, forest managementplanning m ethods (method
ofpermanent allotments by area, age-class method, method ofindicator increment)
16
RE PISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
Pădurile din Câmpia Vlăsiei
din punct de vedere tipologic
Vestitul Codru al Vlăsiei, Codrul Vlahilor, pen-
tru că Vlăsia derivă din Vlahia-Vlașca, ocupa în tre-
cut Câmpul înalt al Vlăsiei (Câmpia Vlăsiei) între
București și Ploiești. Se întindea pe circa 60 km de la
sud la nord și pe 60 km de la est la vest. Era deci un
codru imens, care în perioada preantropică avea
360.000 ha. Resturile de pădure care au mai rămas
din acest codru acoperă doar 18.000 ha, adică abia
5% din fosta lui suprafață.
Codrul Vlăsiei este interesant din mai multe
puncte de vedere: geografic, ecologic, istoric, econo-
mic, social etc. Dar, așa cum se evidențiază în alte
lucrări, acest codru este important și din punct de
vedere silvicultura!, deoarece aici a luat naștere
primul germen de cultură a pădurilor autohtone, ba-
zat pe specificul geografic și ecologic al pădurii ro-
mânești.
în această lucrare ne vom referi la pădurile din
Câmpia Vlăsiei din punct de vedere tipologic și vom
arăta că de aici pornesc și începuturile tipologiei
forestiere românești.
în peisajul forestier al României, pădurile din
Câmpia Vlăsiei reprezintă un fenomen aparte, evi-
dențiat ca atare și în hărțile forestiere și de vegetație
(Ivan et al., 1993; Doniță et a/., 2008).
în sudul ca și în vestul țării, în climatul cald
(temperatură medic anuală circa 10 grade Celsius) și
relativ uscat (precipitații medii anuale 550-600 mm)
zonale sunt pădurile de cer (Quercus cerris) și
gârniță (Q. frainetto). Pădurile de stejar pedunculat
(0. robur), zonale în climatul mai răcoros și mai
umed din nordul și centrul României, apar în sud și
vest mai ales extrazonal în lunci și pe terase vechi, în
stațiuni mai umede.
Pădurile din Câmpia Vlăsiei, în care stejarul
pedunculat este specia principală edificatoare a eco-
sistemelor, iar cerul apare doar marginal, fac excep-
ție de la această regulă, fiind situate pe câmpia înaltă
(peplacor), deci în condiții zonale. în aceste condiții,
solurile au umiditatea determinată doar de precipi-
tațiile climatului zonal (circa 574 mm anual).
Cauza acestei situații deosebite este caracterul
special al rețelei hidrografice a acestei câmpii mult
mai deasă (cu mai puțin de 10 km distanță între râuri)
dar, mai ales, bogăția de lacuri formate pe cursurile
de râu anastomozate. în aceste condiții, se formează
Nicolae DONIȚĂ
un climat regional specific, cu aer mai umed și extre-
me tennice mai reduse datorită evapotranspirației
mai puțin intense și efectului de temperare termică a
volumului mai mare de ape de suprafață1.
în Câmpia Vlăsiei se crează deci condiții
favorabile pentru existența, în condiții zonale, a
stejarului pedunculat, dar și a unei întregi serii de alte
specii de arbori, arbuști, ierburi de climă mai umedă.
Este vorba de carpen (Carpinus betulus), tei pucios
(Tilia cordata), ulm de munte (Ulmus glabră), cireș
(Prunus avium), plop tremurător (Populus tremula),
izolat chiar gorun (Quercus petraed) și fag (Fagus
sylvatica, F. orientalis, E taurică), dintre arbori, de
alun (Corylus avelland), clocotiș (Staphylea pinna-
tă), salba moale (Euonymus europaeus) dintre ar-
buști, de iederă (Hedera helix) dintre liane, și o serie
de specii de ierburi (Salvia glutinosa, Stachys sylva-
tica, Stellaria holostea, Circaea lutetiana, Paris
quadrifolia, Isophyrum thalictroides, Galium odo-
ratum, Sanicula europaea, Mercurialis perennis,
Fragaria vesca, Asarum europaeum, Allium
ursinum, Milium effusum, Carex sylvatica ș.a.).
Asemenea specii nu apar în pădurile zonale de cer.
Semnificativă este și prezența unor specii de luncă -
frasinul de luncă (Fraxinus angustifoliă), Festuca
gigantea, Geranium phaeum, Aegopodium poda-
graria, Galium aparine, Robus caesius ș.a., indicând
legătura acestor păduri cu cele de luncă cu stejar
pedunculat. Dar, alături de aceste specii dc climat
mai umed, în șleaul cu stejar pedunculat sunt prezen-
te și numeroase specii de climat cald și mai uscat:
teiul argintiu (Tilia tomentosă), sorbii de câmp și
domestic (Sorbus torminalis, S. domestică), cornul
(Comus mas), dârmoxul (Vibumum lantana), Aspa-
ragus tenuifolius, Polygonatum latifolium, Lathyrus
niger, L. venetus, Vincetoxicum hirundinaria, Ajuga
genevensis, Scutellaria altissima, Carpesium cer-
num, Tanacetum corymbosum, Tamus communis ș.a.
După cum se vede, în Câmpia Vlăsiei, datorită
1 Asupra acestor condiții speciale ale Câmpiei Vlăsiei
atrăgea atenția încă din 1931 C.C. Georgescu în lucrarea
„Studiul pădurilor dintre Comana și Dunăre". De altfel,
marele geograf V. Mihăilescu (1969) considera Câmpia
Vlăsiei, împreună cu Câmpia Titu, Câmpia Ghcrghiței și
fâșia vestică din Câmpia Găvana și Câmpia Vlașcăi, ca
peisaj biogeografic
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr. 5
17
climatului regional special, conviețuiesc specii de
plante mediu-europene, dar și sud-europenc. Aceas-
tă conviețuire a generat un tip special dc ecosistem
de cvercct amestecat cunoscut în literatura de speci-
alitate sub denumirea generică de șleau, având aici ca
specie edificatoare stejarul pedunculat. Acesta este
tipul de ecosistem forestier zonal, predominant ca
suprafață și definitor al peisajului din Câmpia
Vlăsiei.
Referindu-se la această denumire, Doniță
(1970) crede că șleaul este un termen popular care,
inițial, sc referea tocmai la pădurile care mărgineau
marele drum de șleau care lega Bucureștiul de
Ploiești și de Moldova2. Acest termen popular a fost
preluat apoi în lucrările științifice silvice. îl găsim,
de exemplu, la M. Drăcea, în cursul dc silvicultură
multiplicat în anii 1920-1921. C.C. Georgescu
(1931) descrie amănunțit șleaul de la Comana.
Același autor relevă semnificația tipologică și eco-
nomică a șleaului și îl denumește Tilio-carpinetum
ciscarpaticum (Georgescu, 1945)’.
Descrierea tipologică detaliată a șleaului cu
stejar pedunculat din Câmpia Vlăsiei sub numele
șleau facies normal4 a fost făcută dc colectivul
compus din Șt. Purcelean, C. Chiriță. S. Pașcovschi
și Al. Beldie (1953). în descriere este redată compo-
ziția complexă a arboretului (16 specii), a subar-
borctului (6 specii) și cea foarte bogată a stratului
ierbos (peste 50 de specii). Din punct de vedere
staționai, se arată că șleaul este răspândit în special
pe câmpia înaltă (altitudine 90 m) și pe versanții
domoli ce coboară spre văi. Solul caracteristic este
brun roșcat sau podzolit (în nomenclatura actuală
preluvosol roșcat). La 100 de ani, stej arul ped unculat
avea înălțimi de 28-30 m și diametre dc 60 cm,
situându-se după tabelele actuale în clasa a II-a de
producție. Se descriu și mai multe faciesuri cu
predominarea sau prezența anumitor specii de arbori
(de fapt, faze evolutive ale tipului).
Sunt descrise și alte tipuri apropiate: stejăreto-
șleau, în care stejarul are proporție marc, șleaul cu
stejar și cer (șlcao-cerul) și șleaul cu cer (ccro-
2 De fapt, de sleah, care înseamnă în slavonă drum mare.
3 Din păcate, în Revista pădurilor din 1945 este publicat
doar un referat al conferinței prezentate la Progresul silvic
și nu lucrarea in extenso care conținea și un fel dc tabel cu
frecvența speciilor pe baza căruia se putea valida asociația
Tilio-Carpinetum.
4 Ulterior redenumit șleau normal de câmpie (Pașcovschi
și Leandru, 1958)
șleaul), în care însă nu mai sunt prezente speciile de
amestec caracteristice pentru șleau.
în afara tipurilor de șleau, se dau descrieri și
pentru următoarele tipuri: ceret de platou, cereto-
gâmițet, amestec de cer cu stejar brumăriu pe plato-
uri, stejăret de depresiune, amestec de cer cu stejar
brumăriu în depresiuni, plopiș de rovină, aniniș,
frasinet, iar în Lunca lalomiței: zăvoi de plop, zăvoi
de salcie.
Din descrierea tipurilor cu cer și stejar brumăriu
rezultă că acestea sunt situate marginal în estul, sudul
și vestul Câmpiei Vlăsiei, acolo unde tipul de peisaj
cu rețea hidrografică densă este înlocuit cu alte tipuri
de peisaj. Este de remarcat că, în această lucrare,
tipurile sunt tratate complex, descriindu-se fitoce-
nozași stațiunea.
Din punct de vedere tipologic, această cercetare
a contribuit la formarea tipologiei forestiere româ-
nești, prin stabilirea metodei de tipizare a cvercetelor
amestecate, aplicabile apoi la toate asemenea cver-
cete.
în lucrarea monografică „Pădurile de șleau din
România și gospodărirea lor” (Doniță și Purcelean,
1975) se propune o redefinire a noțiunii de șleau și
anume ca prin șleau să se înțeleagă numai acele
cvecete amestecate în care, pe lângă specia Quercus,
participă ca elemente de amestec obligatorii specii
dc Tilia și Carpinus. în acest sens, se revede clasi-
ficarea șlcaurilor și se propune o nouă clasificare
ccosistemică cuprinzând 9 tipuri de ecosisteme de
șleau, printre care și șleaul sudic cu stejar pedun-
culat, diferențiat în 3 tipuri regionale: moldovean,
muntean și bănățean. Tipul regional muntean are
însă conținut mai larg decât șleaul descris în 1953,
cuprinzând stejărcto-șleaurile și șleaul de luncă, dar
numai faciesurile cu tei și carpen. Este descris și
șleaul cu stejar pedunculat și cer.
în lucrarea „Tipuri dc ecosisteme forestiere din
România" (Doniță et al., 1990) aceste tipuri sunt
reunite în tipul de ecosisteme șleau pedunculat, tei
argintiu, carpen, înalt, mijlociu productiv, cu mull,
pe soluri brune roșcate și brune tipice, cernoziomuri
tipice și luvice, eubazice, hidric cvasi-echilibrate, cu
Arum-Brachypodium. Acest tip este descris și ca tip
de habitat (sens habitate Natura 2000) sub denumirea
Păduri danubiene mixte de stejar pedunculat
(Quercus robur) și tei argintiu (Tilia tomenlosa) cu
Scutellaria altissima.
Ca asociație vegetală, șleaul cu stejar pedun-
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 *Nr. 5
culat din Câmpia Vlăsiei a fost descris sub diferite
denumiri de diverși autori. După părerea noastră,
valabilă este descrierea dată de Dihoru (1976) sub
numele de Ornithogalo-Tilio-Quercetum.
Ultima încadrare făcută în Fitocenozele din
România (Sandal etal., 2008) sub denumirea Querco
robori-Carpinctum Borza, 1937, nu corespunde nici
nomenclatura! dar nici diagnostic pentru că, potrivit
tabelului original, se referă la un șleau cu gorun și
stejar pedunculat cu Tilia cordata și T.platyphyllos și
nu la șleaul cu stejar pedunculat și Tilia tomentosa.
în teza sa de doctorat, V. Leandru (1976) face o
analiză ecologică a șleaului din Câmpia Vlăsiei,
stabilind arealul bioecologic al acestui tip pe baza
distribuției grupelor de plante hidroacidomorfe. Se
evidențiază că, în arealul șleaului, este cuprins și
arealul bioecologic al stejăreto-șleaului. Astfel, se
justifică reunirea acestor tipuri de pădure într-un
singur tip de ecosistem.
Pentru caracterizarea ecologică a șleaului sunt
semnificative rezultatele prezentate de V. Leandru
(1976) privind regimul de umiditate a solului și
regimul de evapotranspirație din șleau, mult mai
ridicate decât cele dintr-un gâmițet și un ceret.
Din punct de vedere ecologic, șleaul din
Câmpia Vlăsiei este un fenomen deosebit de intere-
sant pentru că reprezintă o asociere complexă însă
stabilă de plante cu origini și exigențe ecologice
foarte diferite. în cazul arborilor se asociază stejarul
pedunculat și frasinul de luncă, specii mezofilc și
heliofile, cu carpenul, specie mezofilă, sciofilă, și cu
teiul argintiu, specie xeromezofilă și subsciofilă.
Față de stejarul pedunculat, specie cu creștere redusă
în primii ani, celelalte specii au creșteri rapide,
reprezentând concurenți redutabili. Totuși, în condi-
ții naturale, stejarul și frasinul își mențin prezența
Bibliografie
Borza,Al.,1937: Cercetărifitosociologiceasupra
pădurilor basarabene. Buletinul Grădinii Botanice și al
Muzeului Botanic al Universității din Cluj,voi XVII, 1-2,
pp. 1-85.
Dihoru,A.,1976: Flora și vegetația zăvoaielor din
bazinul inferior al Prahovei. Rezumatul tezei de doctorat,
București.
D o n i ț ă, N.,1970: Studiu! geobotanic și silvicul-
tura! al șleaurilor din Podișul Babadag. Rezumatul tezei
de doctorat, Univ. din Brașov.
D o n i ț ă, N., P u r c e 1 e a n, Șt.,1975: Pădurile de
șleau din România și gospodărirea lor. Ed. Ceres,
București, 183 p.
D o n i ț ă, N. și colab.,1990: Tipuri de ecosisteme
pentru că, așa cum presupune S. Pașcovschi (1967),
longevitatea lor este mai mare și aceste specii se pot
regenera în perioade când se produce schimbul de
generații la carpen și tei, specii mai puțin longevive.
Acest echilibru natural se dereglează ușor prin
intervenții antropice necorespunzătoare, ducând la
creșterea proporției mai ales a teiului argintiu,
deoarece carpenul este frecvent afectat de secetă. De
aceea tăierile de regenerare a arboretelor aplicate la
începutul silviculturii, cu caracter mai mult selectiv
și succesiv, au avut ca urmare reducerea puternică a
proporției stejarului și o accentuată teizare prin
regenerarea excesivă a teiului atât prin sămânță, cât
și prin lăstari de tulpină și de rădăcină. Această
situație a stimulat găsirea de soluții pentru reintro-
ducerea stejarului atât prin regenerări naturale cât și
prin plantații în ochiuri, marcând începuturile unei
culturi a pădurilor adaptate condițiilor locale. Aceas-
ta se va dezvolta apoi pentru toate tipurile de pădure
din țară, pe baza cercetărilor și experimentărilor din
Institutul de Cercetări Silvice, creat în 1933, dar și
prin gândirea și acțiunea inginerilor silvici practi-
cieni, a căror contribuție la formarea silviculturii
autohtone nu este încă îndeaj uns relevată și valori-
ficată.
Nu trebuie pierdut din vedere că și opera de
descriere și clasificare a tipurilor de pădure și de
stațiune din România a fost promovată prin cerce-
tările tipologice complexe executate în Câmpia
Vlăsiei.
Specificitatea tipologică a pădurilor din
Câmpia Vlăsiei ne arată cât de actuală este problema
elaborării cataloagelor regionale de tipuri de ecosis-
teme pe tipuri de peisaje, caracterizate printr-un anu-
mit inventar și o anumită proporție a acestor tipuri,
care impun și o abordare silviculturală adecvată eco-
logiei lor.
forestiere, din România. Ed. Tehn. Agr., București, 390 p.
Doniță, N. și colab., 2005: Habitatele din România. Ed.
Tehn. Silvică, București, 496 p.
D o n i ț ă, N. și colab., 2008: Pădurile României pe
unități ecosistemice (Harta 1:500.000), Ed. Tehn. Silvică,
București.
D r ă c e a, M., 1920-1921: Silvicultura — curs multi-
plicat.
Georgescu, C, 1931: Studiul pădurilor dintre
Comuna și Dunăre. Revista pădurilor, pp. 465-478.
Georgescu, C., 1945: Șleaul ca tip de pădure
de rentabilitate. Revista păduri lor 12, pp. 323-325.
I v a n, D. ct al., 1993: Vegetation potentielle de la
Roumanie. Camerino, 79 p.
L e a n d r u, V., 1976: Studiu ecologic și silvicultura!
ai pădurilor de șleau din Câmpia Vlăsiei. Rezumatul tezei
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr 5
19
de doctorat, Univ. din Brașov.
M i h ă i 1 e s c u, V., 1969: Geografia fizică a
României. Ed. Științifică, București, 320 p.
Pașcovschi, S., 1967: Succesiunea speciilorfo-
restiere. Ed. Ceres, București.
Pașcovschi,S.,Leandru,V., 1958: Tipuride
pădure din Republica Populară Română. Ed. Agro-
silvică, București, 45 8 p.
Purcelean, Șt., Chir iță, C.,Pașcovschi,S.,
B e 1 d i e, A., 1953: Studiul tipurilor de pădure din ocolul
silvic experimental Țigănești. Institutul de Cercetări
Silvice, Studiu și Cercetări, seria I, voi. XIV, pp. 127-176.
S a n d a 1, V., 011 e r e r, K., B u r e s c u, P., 2008:
Fitocenozele din România. Ars Docendi, Universitatea
din București, 569 p.
Dr. ing. Nicolae DONIȚĂ
Academia de Științe Agricole și Silvice București
The forests of Codrul Vlăsiei from the typological point of vue
Abstract
The broadleaved mixed forests ofpeduncuiate oak, silver linden and hombeam are described as forest type under the
populat name of „șleau”.
The paper presents the evolution of typological classification of these forests up until the habitat type called
Danubian mixedforests with Quercus robur, Tilia tomentosă and Scutellaria altissima.
Keywords: Codrul Vlăsiei, broadleaved mixedforests,forest types
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
Silvicultura pădurilor neregulate în
România: aplicarea codrului grădinărit
Gabriel DUDUMAN
1.	Introducere
Termenul de pădure neregulată (codru
neregulat) este specific, de regulă, ecosistemelor
forestiere cu structuri naturale. Pădurile au început
să ia forme regulate ca urmare a creșterii cererii de
lemn și apariției primelor încercări de creare a
arboretelor care să răspundă cerințelor tot mai mari
ale societății umane. Pe măsură ce intervenția
omului asupra ecosistemelor forestiere naturale s-a
intensificat, structurile regulate au început să
predomine, iar consecințele negative ale acestora și-
au făcut apariția. Ulterior, ca reacție firească, au
demarat încercările de creare a arboretelor cu
structuri neregulate prin adoptarea unor sisteme
apropiate de natură pentru cultura pădurilor.
Un arboret prezintă o structură cu atât mai
neregulată cu cât elementele definitorii ale structurii
(diametre, înălțimi, volume ș.a.) sunt repartizate mai
divers pe clase, iar ecartul lor de variație este mai
mare. Gospodărirea acestor arborete cu structuri
diversificate, obținute prin aplicarea anumitor
tratamente, poate fi echivalată cu silvicultura
arboretelor neechiene, putând fi incluse aici toate
arboretele create de om care au structuri relativ
echiene, relativ pluriene sau pluriene. în mod
obișnuit, astfel de structuri sunt obținute în
arboretele cultivate prin aplicarea silviculturii
pădurilor neregulate (eng. uneven-aged forestry)
(O'Hara și Gersonde, 2004). în accepțiune franceză,
codrul neregulat (futaie irreguliere') este considerat
un tratament distinct care presupune ca întreaga
atenție să fie orientată către arbore. Realizarea sau
urmărirea structurii normale este mai puțin
importantă, fiecare arboret fiind condus prin control
progresiv către o stare de echilibru în jurul căreia se
pot înregistra fluctuații. Astfel, codrul grădinărit,
crângul compus sau crângul grădinărit pot fi
considerate cazuri particulare ale codrului neregulat
(de Turckheim și Bruciamacchie, 2005). Codrul
neregulat presupune o abordare multicriterială cu
luarea în considerare a cerințelor ecologice ale
speciilor, a condițiilor de creștere, de regenerare, de
exploatare, a aspectelor economice etc., motiv
pentru care mărimea ochiurilor de regenerare poate
varia în limite sensibile: de la extrageri individuale la
grupe de arbori care depășesc uneori cu mult
mărimea unui ochi deschis prin tăieri progresive, caz
în care poate lăsa impresia creării de structuri
regulate. în acest sens, Dubourdieu (1997) propune
trei variante ale codrului neregulat: în pâlcuri mari
(de peste 0,5 ha), în pâlcuri mici (între 0,1 și 0,5 ha) și
combinații între pâlcuri mari și pâlcuri mici.
Putem afirma că, în România, silvicultura
pădurilor neregulate constă în aplicarea tratamen-
telor progresive, cvasigradinărite, grădinărite, sau a
diferitelor forme intermediare ale acestora, deci a
acelor tratamente care presupun tăieri neuniforme și
care conduc, în final, către arborete a căror închidere
se realizează pe verticală și al căror profil este
ondulat, în trepte sau dantelat. Gradul de diversitate
structurală, deci de neregularitate a arboretelor, este
cu atât mai mare cu cât tratamentul aplicat are o
perioadă de regenerare mai lungă. Prin urmare, cele
mai diversificate structuri sunt obținute în pădurile
cultivate prin aplicarea codrului grădinărit, care
presupune regenerare continuă și realizarea de
arborete pluriene. Transformarea arboretelor
echiene în arborete pluriene prin intermediul
tăierilor grădinărite necesită timp îndelungat și
implică costuri și riscuri mari (Schiitz, 1989;
Andreassen, 1992; Duduman, 2009).
Tratamentul tăierilor grădinărite - în forma
evoluată bazată pe metoda controlului - cunoaște
peste 120 de ani de aplicare în pădurile din Alpii
francezi și elvețieni în care predomină bradul
(Gumaud, 1886). Acest tratament a fost aplicat mai
întâi în Europa, iar ulterior aplicarea sa s-a extins la
nivel mondial. Ideea creării de păduri neregulate este
tot mai mult vehiculată în contextul creșterii
stabilității pădurilor la acțiunea factorilor de risc,
efortul conjugat în direcția creării de arborete stabile
începând să crească pe plan internațional odată cu
Conferința Națiunilor Unite asupra Mediului și
Dezvoltării de la Rio, 1992 (UNCED, 1993).
Menținerea și crearea ecosistemelor forestiere
stabile constituie în momentul de față unele dintre
principalele obiective ale programelor forestiere
naționale, ale politicilor și strategiilor forestiere din
multe dintre statele dezvoltate sau în curs de
dezvoltare care au semnat Agenda 21, Convenția
asupra diversității biologice, Declarația de la Rio
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126	5
21
privind Mediul și Dezvoltarea și Acordul asupra
principiilor de gospodărire durabilă a pădurilor,
România fiind una dintre acestea.
De regulă, sub raportul stabilității, arboretele
pluriene de amestec, formate mai ales din specii
autohtone, sunt considerate mult mai rezistente la
acțiunea diferiților agenți externi (vânt, zăpadă,
incendii, insecte, eroziune etc.) decât arboretele
echiene și, în același timp, asigură mai multe bene-
ficii sub raport ecologic (Hansen et al., 1991; Baker,
1992; Guldin, 1996; Smith et al., 1997; Mason,
2002). Crearea unor arborete cât mai rezistente la
acțiunea diferiților factori de stres reprezintă unul
dintre obiectivele majore ale activității practice de
amenajare a pădurilor din România, iar una dintre
direcțiile urmărite îh acest sens o constituie
adoptarea și aplicarea codrului grădinărit.
Scopul acestei lucrări este de a prezenta succint
evoluția aplicării codrului grădinărit în România,
situația actuală a arboretelor conduse prin
intermediul acestui sistem de cultură și de a compara
rezultatele obținute până în prezent cu obiectivele
generale urmărite la aplicarea codrului grădinărit, în
ideea ameliorării modului de punere în practică a
acestui tratament în România.
2.	Material și metodă
Materialul de cercetare îl constituie pădurile
din România tratate în codru grădinărit pe un interval
de timp egal cu perioada de aplicare a grădinăritului
la noi în țară. în acest sens s-a realizat, pe de o parte,
studiul bibliografic al materialelor întocmite până
acum pe această temă, astfel încât să poată fi adus la
zi istoricul grădinăritului în România, iar pe de altă
parte, pentru descrierea situației actuale a aplicării
codrului grădinărit, a fost analizată baza de date
întocmită la scară națională pentru subunitățile de
producție/protecție de codru grădinărit (SUP G), la
nivelul anului 2006'. Această bază de date a fost
creată ca urmare a întocmirii amenajamentelor
pentru subunitățile de codru grădinărit în perioada
1997-2006 și conține datele de descriere a
arboretelor incluse în SUP G, culese din teren
conform metodologiei actuale privind efectuarea
' Datele au fost obținute în anul 2007 prin amabilitatea
domnului academician Victor Giurgiu, a domnului doctor
loan Seceleanu și a doamnelor Agatha Peiov și Anișoara
Lazăr.
descrierilor parcelare și a inventarierilor la lucrările
de amenajare în codru grădinărit. Analiza și
prelucrarea statistică a datelor s-a realizat cu
programul Microsoft Excel.
3.	Rezultate
3.1.	Evoluția aplicării codrului grădinărit în
România
La sfârșitul secolului XIX au pătruns în
silvicultura românească ideile lui Gumaud privind
codrul grădinărit. Acest aspect a constituit punctul
de plecare în aplicarea tratamentului în România
într-o formă evoluată (Antonescu, 1892).
Codrul grădinărit a fost pus în practică în
România începând cu anul 1875 în pădurea Luțelc-
Muscel (molidiș pur) iar mai târziu în pădurea Tarcău
(amestec dc molid, brad și fag). Grădinăritul
concentrat a început să fie aplicat înainte de apariția
Codului silvic din 1881 și consta în extragerea
rășinoaselor cu diametrul mai mare de 25 cm (uneori
20 cm). Datorită modului în care se intervenea în
arboret și lipsei preocupărilor pentru regenerare,
grădinăritul concentrat a condus la degradarea
multor păduri mai ales că, până în 1895, suprafața pe
care se efectuau astfel dc tăieri s-a extins
semnificativ. După 1900 s-a practicat grădinăritul
pe jumătate de volum (o formă a grădinăritului
concentrat), extrăgându-se exemplarele cele mai
groase și mai frumoase, de cele mai multe ori din
păduri virgine. Tot începând cu a doua jumătate a
secolului XIX s-a aplicat grădinăritul de protecție în
pădurile din jurul orașelor și stațiunilor baleno-
climaterice din Ardeal, precum și în pădurile situate
pe terenuri cu pante mari. Această formă a
tratamentului presupunea doar extragerea arborilor
uscați, atacați de insecte sau doborâri de vânt. După
1920, datorită rezultatelor bune obținute,
grădinăritul de protecție a fost frecvent recomandat
pentru pădurile a căror conservare trebuia asigurată.
O altă formă de grădinărit nccultural, care a dus la
degradări ale arboretelor, a fost cel aplicat în pădurile
țărănești din care proprietarii recoltau doar arborii
care corespundeau anumitor cerințe de moment. Prin
legea pădurilor de protecție din anul 1935,
grădinăritul s-a restrâns doar lapădurile de protecție
și la pădurile de raport din regiunea optimă de
vegetație a bradului, în brădete și în amestecurile în
care predomina bradul. Odată cu apariția acestei legi,
22
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • Nr 5
aplicarea codrului grădinărit în țara noastră a intrat
într-o nouă fază (Costea, 1962).
Primele amenajamente atent întocmite care
prevedeau - pe suprafețe restrânse - aplicarea
codrului grădinărit în forma evoluată au apărut după
1940, însă doar unele dintre ele au fost aplicate. Sunt
situații în care grădinăritul a fost cu grijă aplicat fără
să existe un amenajament în acest sens: de exemplu
Ocolul silvic Sinaia în care, încă de la sfârșitul
secolului XIX, au existat preocupări pentru
conservarea pădurilor.
Instrucțiunile tehnice pentru amenajarea
pădurilor din 1951 recomandă aplicarea codrului
grădinărit „la arboretele ușor accesibile precum și la
unitățile de producție care sunt integral de protecție”.
La vremea respectivă au fost realizate numeroase
studii menite să clarifice o serie de aspecte privind
amenajarea în codru grădinărit (Popescu-Zeletin și
Amzărescu, 1953a, 1953b, 1953c; Rucăreanu, 1953;
Toma, 1957a; 1957b). în perioada 1948-1956 aufost
amenajate în codru grădinărit pădurea Cheia din
Ocolul silvic Mâneciu (circa 1.000 ha) (Costea,
1962) și circa 600 ha în Ocolul silvic Văliug (Carcea,
2009). în perioada 1957-1960 s-au amenajat în
grădinărit peste 46.000 ha de păduri în Ocoalele
silvice Curtea de Argeș, Mâneciu, Remeți, Borsec,
Sinaia, Azuga, Văliug și Băile Herculane. Acestea
reprezentau aproape 1% din pădurile de codru
administrate de Ministerul Economiei Forestiere,
multe dintre ele având ca funcție principală
producția de lemn (Costea, 1962). Extinderea
grădinăritului după 1960 se datorează inițiativelor
lăudabile ale prof. Ion Popescu-Zeletin, dr. Radu
Dissescu, dr. Eilimon Carcea2 ș.a. S-au intensificat în
acea perioadă cercetările privind productivitatea
arboretelor tratate în codru grădinărit și s-a pus
problema extinderii aplicării grădinăritului la
2 Ca urmare a solicitării domnului doctor Filimon Carcea
se face următoarea observație privind articolul „Rezultate
ale aplicării codrului grădinărit în arboretele din
ocoalele silvice Văliug și Sinaia - studii de caz", publicat
în Revista Pădurilor, nr. 3/2008, autor Duduman Gabriel:
fraza din introducere: ,Există însă cazuri concrete care
atestă aplicabilitatea grădinăritului prin efortul depus în
această direcție în ocoale silvice precum Văliug sau
Sinaia (la inițiativa doctorului Filimon Carcea)" se va
înlocui astfel: ,Există însă cazuri concrete care atestă
aplicabilitatea grădinăritului prin efortul depus în
această direcție în ocoale silvice precum Sinaia (la
inițiativa prof I. Popescu-Zeletin și a dr. Radu Dissescu)
sau Văliug(la inițiativa dr. Filimon Carcea).”
pădurile pluriene natural e (Giurgiu, 1961).
în Instrucțiunile privind aplicarea tratamen-
telor din 1966 se menționa că tăierile grădinări te sunt
aplicate pe scară restrânsă și în general în arborete
care nu au o structură grădinărită realizată, ele având
mai mult caracterul unor tăieri de transformare spre
grădinărit a unor arborete echiene, relativ echiene
sau, în cel mai bun caz, a unor arborete naturale
pluriene. Prin acele instrucțiuni se recomanda
aplicarea tăierilor grădinărite sau de transformare
spre grădinărit doar în arboretele din grupa I
funcțională (tab. 1), fiind avute în vedere criterii
precum vulnerabilitatea solurilor la eroziune,
vulnerabilitatea arboretelor la doborâturi de vânt (în
cazul molidișurilor), panta terenului, accesibilitatea
arboretelor, structura, funcțiile atribuite și
productivitatea. în anul 1968 se regăseau păduri
amenajate în codru grădinărit în 20 de ocoale silvice
din România (Dissescu, 1968).
Prin Normele tehnice pentru amenajarea
pădurilor (NTAP) din 1980 sunt indicate tăierile
grădinărite pentru arboretele accesibile din grupa I
funcțională aparținând formațiilor forestiere:
brădete, molideto-brădete, molideto-făgete,
amestecuri de molid, brad și fag, făgete, precum și în
unele tipuri de molidișuri care permit o regenerare
naturală ușoară și prezintă stabilitate mare la
doborâturi de vânt. Pentru aceste păduri au fost
stabilite modele de structuri optime în vederea
îndeplinirii funcțiilor atribuite (Giurgiu etal., 1987).
De asemenea, pentru arboretele din grupa a Il-a
funcțională, se recomandă aplicarea cu precădere a
tratamentelor care asigură regenerare naturală, fiind
menționate și tăierile grădinărite.
Normele tehnice pentru alegerea și aplicarea
tratamentelor (NTAAT) din 1988 recomandă codrul
grădinărit cu precădere în arboretele de
productivitate superioară și mijlocie, cu structură
plurienă sau relativ plurienă, de fag, brad, diverse
amestecuri de rășinoase cu fag, situate în condiții de
pantă a terenului și accesibilitate corespunzătoare,
precum și în molidișuri pluriene și relativ pluriene cu
funcții speciale de protecție sau de producție situate
în condiții similare de pantă și accesibilitate.
Indicații asemănătoare cu privire la aplicarea
codrului grădinărit sunt prezentate și în ediția din
2000 a NTAAT.
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 *Nr. 5
23
Tabelul 1
Evoluția prevederilor privind aplicarea codrului grădinărit conform normele tehnice
Formații și grupe de formații forestiere	Structura arboretelor pe categorii de productivitate	Anul apariției normelor tehnice Grupa FuncționaU	1966(NI I	AAT) II	1986(1 I		<W) atl-a		1988 (b I		TAAT) all-a		2000(6 I		TAAT) a H-a	
		Tipul funcțional	-	-	în	IV	V	VI	in	IV	V	VI	ni	IV	V	VI
Molidișuri	Pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G	-	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G
	Relativ pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G		G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G	G G	G G	G	G
	Echiene și relativ echiene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG	-	G G	G	G	-	G G		G	-	-	-	G	
Brădete	Pluriene	Superioara și mijlocie Inferioară	tG, G tG, G	-	G G	G G	G	G	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G
	Relativ pluriene	Superioară și mijlocie Inferioara	tGfG tG,G	-	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	r	G G	G G	G G	G G
	Echiene și relativ echiene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG tG	-	G G	G G	G	G	G G	G G	G	G	G	G	G	G
Molideto-brădete, moiideto-făgetc, bradeto- făgete, amestecuri de rășinoase și fag	Pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G tG, G		G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G
	Relativ pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G tG, G		G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G	G G	G G	G G	G G
	Echiene și relativ echiene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG tG	-	G G	G G	G	G	G G	G G	G	G	G	G	G	G
Făgete	Pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G	-	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G
	Relativ pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G		G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G	G G	G G	G	G G
	Echiene și relativ echiene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG	-	G G	G	G	G	G G	G G	G	G G	G O	G G	G	G G
Goruneto-făgete, făgete cu alte specii (amestecate)	Pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG. G tG. G		G G	G G	G	G G	G	G	G	G	G	G G	G	G
	Relativ pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G tG, G		G G	G G	G	G G	G	G	G	G	G	G	G	G
	Echiene și relativ echiene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG tG	-	G G	G										-
Gorunete, gonineto- șlcauri, șleauri de deal cu gorun, amestecuri de gorun cu alte cvercince	Pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G tG,G						-							-
	Relativ pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G tG, G							-						
	Echiene și relativ echiene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG tG							-						
Stejărete, stejăreto-șlcauri, șleauri din regiunea de câmpie, amestecuri de stejar pedunculat cu alte cvercinee	Pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G tG, G	-											-	-
	Relativ pluriene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG, G tG, G							-						
	Echiene și relativ echiene	Superioară și mijlocie Inferioară	tG tG							-						
Spre sfârșitul anilor '80 ai secolului trecut au
existat inițiative de extindere a codrului grădinărit pe
suprafețe mari, Legea 2 (***, 1987) promovând
tratamentele intensive cu regenerare continuă sau pe
perioade lungi. în acest sens, au fost revizuite
numeroase amenajamente silvice conform cerințelor
impuse de punerea în practică a tehnologiilor
amintite însă, după 1990, s-a produs o schimbare
radicală a percepției asupra codrului grădinărit.
în perioada 1960-1990 a existat în România un
program complex de cercetare a aplicării codrului
grădinărit și a lucrărilor de transformare spre
grădinărit (Filipescu, 2001a). După 1990, codrul
grădinărit a cunoscut o perioadă mai puțin
favorabilă, înregistrându-se o reducere semnifica-
tivă a suprafețelor de pădure incluse în SUP G.
Succesiv, la ultimele trei ediții ale normelor tehnice
care au ca subiect codrul grădinărit, s-a redus
numărul cazurilor (în raport cu formația forestieră,
structura arboretului și tipul funcțional) în care se
recomandă adoptarea acestui tratament (fîg. 1).
Ț | [~Ț	IVoO	izzOO	zuuu
—B— TIV (NTAP)	(NTAAT) (NTAAT)
-	- TV
—H— T yj	Anul apariției normelor tehnice
Fig. 1. Evoluția prevederilor privind aplicarea codru-
lui grădinărit pe tipuri funcționale conform normelor
tehnice.
24
REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 - Nr. 5
Au fost mai întâi excluse de la aplicarea
codrului grădinărit arboretele cu structuri echiene și
relativ echiene în compoziția cărora se regăseau și
specii de lumină (ex. goruneto-fagete, făgete
amestecate cu alte specii), iar apoi o serie de arborete
constituite din specii de umbră, dar de productivitate
inferioară.
Diminuarea preocupărilor pentru aplicarea
codrului grădinărit din ultimii 20 de ani este
reflectată și de suprafața pe care s-au efectuat tăieri
grădinărite propriu-zise, aceasta reducându-se
semnificativ (cu peste 75%) în perioada 1990-1993,
ulterior menținându-se o tendință relativ constantă,
cu variații minore care depind în special de înca-
drarea arboretelor pe cupoane la întocmirea planu-
rilor de recoltare a produselor lemnoase (fig. 2).
Această reducere din perioada 1990-1993 nu poate fi
pusă pe seama retrocedărilor întrucât în 1991 abia a
apărut prima lege având ca obiectiv reconstituirea
dreptului de proprietate (L. 18/1991); punerea sa în
practică s-a realizat într-o perioadă îndelungată, iar
amenajamentele silvice nu puteau fi modificate într-
o proporție atât de mare în doar doi ani (1992-1993).
în plus, deși retrocedarea a continuat mult timp, în
perioadele următoare nu s-au mai înregistrat dimi-
Fig. 2. Evoluția suprafeței parcurse cu tăieri grădină-
rite propriu-zise în România (surse: Anuarul statistic
al României, cap. 14. Agricultură și Silvicultură
pentru perioada 1990 - 2007 și evidențele amenajistice
pentru perioada 2008-2010).
nuări atât de importante ale suprafețelor parcurse cu
tăieri grădinărite.
3.2.	Situația actuală a arboretelor tratate în
codru grădinărit
însumate la nivel național, subunitățile de
codru grădinărit (SUP G) depășesc cu puțin 54 mii de
hectare, reprezentând 0,86% din fondul forestier
național (tab. 2). Această valoare se datorează în
special condițiilor economice și sociale actuale din
România și nu reflectă posibilitățile reale de apl icare
pe scară extinsă a codrului grădinărit, oferite de
condițiile de vegetație din țară. Cele mai mari
suprafețe cu păduri tratate în codru grădinărit se
găseau în 2006 în județele Caraș-Severin, Neamț,
Prahova și Suceava. Rezultate mulțumitoare ca
urmare a aplicării acestui tratament s-au obținut doar
acolo unde a existat o preocupare reală și constantă
în această direcție din partea personalului silvic
(exemplu: O.s. Văliug, O.s. Sinaia ș.a.).
Subunități de codru grădinărit au fost
constituite în județele în care ponderea pădurilor
reprezintă cel puțin 25% din suprafața totală a
fondului funciar, singura excepție fiind întâlnită în
județul Prahova (fig. 3), însă aici ponderea mare a
pădurilor incluse în SUP G este justificată de
istoricul tratamentului în zonă, de amplasarea
centrală a județului și de valențele turistice deosebite
ale zonei, structurile grădinărite oferind, prin
excelență, prin diversitatea lor, importante
posibilități de recreare.
Constituirea subunităților de codru grădinărit
este coroborată, în principal, cu zonarea funcțională
a pădurilor și cu posibilitățile de punere în practică a
acestui tratament. Astfel, în raport cu funcția
prioritară, arboretele cu funcții speciale de protecție
(grupa I) ocupă 93,5% din suprafața SUP G. Dintre
acestea, cele mai multe îndeplinesc funcții de
recreare (30,4%), sunt păduri de interes științific și
de ocrotire a genofondului și ecofondului forestier
(29,5%) sau îndeplinesc funcții de protecție a apelor
(27,1%). Arboretele tratate în codru grădinărit cu rol
de protecție a terenurilor și solurilor sau cu rol de
protecție contra factorilor climatici și industriali
dăunători au o pondere redusă.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
25
Tabelul 2
Subunitățile de codru grădinărit din România la nivelul anului 2006
Județul	Ocolul silvic	U.P.		SUPG (ha)	Județul	Ocolul silvic	U.P.		SUPG (ha)
		Nr.	Supraf. (ha)				Nr.	Supraf. (ha)	
	Gurahonț	5	4026.1	561.1		Pipirig	1	4404.3	1141.0
Arad	Sebeș Moneasa	2	6275.0	794.4		Pipirig	2	5490.2	1336.1
	Fântânele	1	3082.6	580.1		Roznov	4	1871.6	357.4
Bacău	Fântânele	2	2258.8	1061.8		Tg. Neamț	2	875.5	410.4
	Fântânele	3	1920.0	867.2	Neamț	Tg. Neamț	4	3029.2	400.8
Bistrița Ns.	Rodna	4	4821.0	531.1		Vaduri	1	4041.0	594.0
Brașov	Brașov	10	1168.0	864.6		Vaduri	4	2168.6	502.5
	Anina	1	3734.3	911.7		Văratec	3	3310.9	1528.1
	Anina	2	1941.3	922.6		Azuga	2	1707.0	398.2
	Anina	3	2580.6	1121.2		Azuga	3	1248.1	355.5
	Anina	4	589.9	513.3		Azuga	4	554.4	229.1
	Anina	5	1433.1	983.7		Azuga	7	802.0	314.6
Caraș-	Anina	7	730.3	491.5		Azuga	8	1002.7	395.1
Severin	Anina	8	725.4	444.3	Prahova	Azuga	9	907.3	586.3
	Anina	9	1011.8	393.1		Mâneciu	2	3620.8	344.5
	Reșița	2	930.8	467.3		Mâncciu	4	3269.3	2027.5
	Reșița	3	1267.8	1155.9		Mâneciu	5	1008.2	707.2
	Reșița	4	599.9	596.2		Mâneciu	7	1116.1	572.4
	Reșița	5	876.3	827.6		Mâncciu	8	4019.0	632.3
	Reșița	6	667.9	366.9		Sinaia	3	1093.1	639.1
	Văliug	1	2351.0	208.2		Sinaia	4	1633.0	839.2
	Văliug	2	1106.8	1009.0		Sinaia	5	879.7	339.2
	Văliug	3	1185.4	1094.6		Sinaia	6	738.2	Z11.1
	Văliug	4	890.3	876.5		Sinaia	9	887.5	523.5
	Văliug	5	620.0	583.6		Sinaia	10	1168.1	480.7
	Văliug	6	765.5	727.1		Sinaia	11	1345.3	463.3
	Văliug	8	725.5	586.8		Frasin	1	2604.9	243.6
	Văliug	9	1209.4	1193.9		Frasin	2	2134.5	347.9
	Văliug	10	857.2	836.6		Frasin	3	2193.5	418.5
	Văliug	11	925.1	873.0		Frasin	4	3150.6	434.3
	Văliug	12	1157.7	1060.7		Frasin	5	1659.0	309.2
Dâmbovița	Pucioasa	3	3509.5	268.2	Suceava	Marginea	2	5094.7	823.4
	Moroiem	6	7160.5	440.2		Marginea	3	7116.1	364.5
Hunedoara	Dobra	3	3794.0	280.1		Vama	1	3937.6	247.1
Mehedinți	Baia de Arama	10	3146.2	573.9		Vama	3	6166.3	580.8
Mureș	Sovata	2	2932.1	273.1		Vama	4	2311.9	273.1
	Sovata	7	3073.4	818.4	Vrancea	Soveja	2	4834.4	403.0
	Bicaz	11	2719.0	1044.0		Mihăești	14	7142.2	196.0..
Neamț	Borca	4	6296.5	807.9	l.C.A.S.	Săcele	5	4732.7	1223.7
	Ceahlău	1	2995.8	1169.9		Săcele	6	4732.7	355.3
	Ceahlău	2	4764.1	2596.6					
			TOTAL					202828.1	54394.0
sursa: ICAS Timișoara (2006)
La nivelul anului 2006 erau tratate în codru
grădinărit și o serie de arborete încadrate în grupa a
Il-a funcțională din ocoalele silvice Frasin, Vama,
Gurahonț, Brașov, Dobra, Sovata și Pipirig, însă
suprafața cumulată a acestora era redusă (3.536,6
ha). Includerea arboretelor cu funcții de producție și
protecție în SUP G a fost susținută de caracteristicile
arboretelor: din totalul celor 3.536,6 ha majoritatea
fiind arborete natural fundamentale (91,1%) cu
structuri pluriene sau relativ pluriene (67,3%), cu
accesibilitate ridicată (fig. 4-a), situate pe terenuri cu
pante mai mici de 25° (fig. 4-b), din grupele de
formații forestiere ale molidișurilor, brădetelor, și
făgetelor.
26
REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 ‘Nr. 5

Fond forestier
Alte terenuri
Suprafața totală a arboretelor
tratate în grădinărit pe județe
—
Sub 500 ha
intre 500 și 1000 ha
intre 1000 și 5000 ha
între 5000 și 10000 ha
între 10000 și 20000 ha
§UP G în anul 2006.
1400 î
1200 -
1000 -
- tr^
Fig- 3- Dist
600 3
3.
•3
a
800 -
600
500
400
Suprafețe
300
200

200 '
100
Q 1
6 M
Distant®
de col
.lectare (bm)
r.nctii de pr<*(
rtitia arboretelor^ terenului (b)-
Fig. 4. Repartiți	(a-) și CU pan	„aSti
distanța de cotec	instituirea subun	.
Peplannaționafla con vegetație și catacU
codru grădinărit, co“dl% retelor, alături de funcțn-
risticile structurale a e a	extrem de impor-
le pe care le îndeplinesc, au un rol ex
tant. în raport cu etajul de vegetație
arboretele din SUP G sunt distribuite in ecartul
altitudinal 85-^-1425 m astfel: 0,3% în etajul montan
superior, unde predomină molidișurile; 47,7% în
etajul montan mijlociu, unde predominante sunt
amestecurile de rășinoase și fag; 35,2% în etaiul
montan inferior cu predominarea fagului' 16 RV ■
0-5	6-10 11-15 16-20 21-25 26-30
Categoria de pantă (°)
^ncție ȘÎ protecție (grupa a H-a), incluse în SUP G, în raport cu
nă fagul). Cele mai mici valori altitudinale se întâl-
nesc în ocolul silvic Fântânele, în etajul deluros de
făgete, iar cele mai mari apar în subunitățile de grădi-
nărit din ocoalele silvice Sinaia, Brașov, Bistrița
Năsăud, Văliug, Ceahlău, Azuga și Mâneciu. Majo-
ritare (72%) sunt arboretele situate la altitudini
cuprinse între 600 și 1.200 m.
Forma de microrelief dominantă (98,5%) este
versantul (fig. 5-a), cu înclinări cuprinse de regulă
între 16 și 30 grade (fig. 5-b). Suprafața arboretelor
situate pe terenuri cu pante mai mari de 25 de grade
reprezintă 24% din suprafața totală a SUP G la nivel
național. în aceste arborete, aplicarea codrului grădi-
nărit se face cu dificultate și cu costuri ridicate. Creș-
terea eficienței impune în aceste zone dimensionarea
corespunzătoare a rețelei de colectare și transport.
dolină
terasă
platou
culme
coamă
versant superior
versant
versant inferior
versant
câmpie înaltă
luncă înaltă
luncă joasă
0,049
6,018
0,507
0,005
0,027
a)
. 0,005
d 0,181
j 0,021
35,30
T—i-
Fig. 5. Distribuțiile suprafețelor arboretelor din SUP G
în raport cu forma de microrelief (a) și cu înclinarea
terenului (b).
în subunitățile de codru grădinărit din România
există o mare heterogenitate a condițiilor de vegeta-
ție, reflectată prin structura pădurii în raport cu
formațiile forestiere și tipurile de pădure și divers
valorificată de speciile lemnoase din compozițiile
actuale ale arboretelor. Predomină arboretele natura-
le (88%) urmate de cele artificiale, derivate și tinere
nedefinite (fig. 6).
Tânăr nedefuit
Artificial dc productivitate inferioară
Artificial de productivitate mjbcfe
0,014
0,112
□ 1,522
Artificial de productivitate superioară	13,951
Total derivat de productivitate inferioară
Total derivat de productivitate mjkicis
Total deriva! de productivitate sițxrioarii
0,077
0,116
0,012
Parțial derivat 30,701
Natura! lundamsutal subproductiv 10,243
Naiurai fundamental de productivitate inferioară 10,412
N aiurai fimdamcnlal de p ru duc tiviiate mijlocie	.
Naaral fundamental de productivitate superioară ...
18,472
328,763
0	5	10	15	20	25	30	35
Sipralața (mii ha)
Fig. 6. Caracterul actual al tipului de pădure în arbo-
retele din SUPG
Arboretele artificiale au o pondere însemnată
(10,3%), iar includerea lor în SUP G indică interesul
pentru o gestionare sustenabilă a pădurilor, indife-
rent de modul de regenerare. în proporție de peste
95% acestea prezintă consistențe mai mari de 0,7,
însă cele mai multe dintre ele au structuri relativ
echiene (67,3%) sau echiene (22,1%), presupunând
eforturi pe termen îndelungat pentru obținerea
structurilor grădinărite.
O atenție deosebită s-a acordat aplicării
grădinăritului în făgete (Papavă, 1976; 1977) com-
parativ cu amestecurile de rășinoase sau ameste-
curile de rășinoase cu fag care, împreună, însumează
d oar 41,4% din suprafața totală a pădurilor incluse în
SUPG(tab.3).
Suprafața molidișurilor pure tratate în grădină-
rit este relativ redusă și cuprinde ar borete situate într-
un ecart altitudinal destul de larg (între 470 și 1.425
m), în ocoalele silvice: Brașov, Sovata, Borca,
Ceahlău, Pipirig, Marginea, Vama și Săcele. Dc
asemenea, gorunetelc pure sau amestecurile cu
gorun incluse în subunități de grădinărit au suprafețe
reduse și se găsesc în ocoalele silvice Gurahonț,
Fântânele, Reșița, Sovata, Pipirig, Roznov, Târgu
Neamț, Vaduri și Văratic, la altitudini cuprinse între
180 și 850 m. în stejărete pure se menține ideea
aplicării tăierilor grădinărite doar într-un caz din
ocolul silvic TârguNeamț.
Majoritatea arboretelor tratate în codru grădi-
nărit se găsesc pe stațiuni de bonitate superioară
(60,5%) condițiile de vegetație fiind favorabile creș-
terii, dezvoltării și regenerării speciilor principale.
Suprafața arboretelor aflate pe stațiuni de bonitate
inferioară este redusă (2,0%), astfel de situații fiind,
de regulă, evitate la constituirea subunităților de
grădinărit.
în raport cu structura actuală a arboretelor, pe o
suprafață foarte mare din SUP G, grădinăritul este la
începutul aplicării, fiind necesar un efort constant și
pe o perioadă lungă de timp pentru transformarea
arboretelor echiene și relativ echiene în arborete cel
puțin relativ pluriene. Predominarea arboretelor cu
structuri relativ pluriene și pluriene (56%) este un
lucru îmbucurător însă, în multe cazuri, acestea sunt
structuri naturale, nu obținute prin aplicarea trata-
mentului. Arboretele cu structuri pluriene au consis-
tențe peste 0,5 (fig. 7); suprafața arboretelor echiene
cu consistențe de 0,5 și mai marc reprezintă circa
98% din suprafața lor totală. Cea mai mare parte a
arboretelor cu consistențe sub 0,5 (80%) este
reprezentată de arborete relativ pluriene și se
datorează, de regulă, problemelor cu regenerarea
naturală ce au apărut în urma aplicării codrului
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
Tabelul 3
Distribuția suprafeței arboretelor din SUP G pe formații forestiere
Formația forestieră	Suprafața		Formația forestieră	Suprafața	
	ha	%		ha	%
Molidișuri pure	869,1	1,60	Făgete amestecate	2115	3,89
Molideto-brădete	1978,4	3,64	Gorunete pure	791,4	1,45
Amestecuri molid-brad-fag	6130,8	11,27	Goruneto-fagete	461,5	0,85
Molideto-făgete	786,2	1,45	Șleauri de deal cu gorun	500,1	0,92
Brădete pure	1780,7	3,27	Goruneto-stej ărete	6,5	0,01
Brădeto-fagete	10880,9	20,00	Șleauri de deal cu gorun și stejar pedunculat	86,3	0,16
Brădete și făgete amestecate	958,4	1,76	Stej ărete pure	106,7	0,20
Făgete pure	26854,7	49,37	Anini șuri	87,3	0,16
	TOTAL			54394,0	100,00
sursa: ICAS Timișoara (2006)
Fig. 7. Distribuția suprafeței pădurilor din SUP G în
raport structura și consistența arboretelor
grădinărit. Suprafața totală a acestora este redusă
(760,5 ha), în multe arborete de acest fel fiind
propuse și lucrări de ajutorare a regenerării naturale,
de îngrijire a culturilor sau semințișurilor, de
completări. Dintre arboretele cu consistențe foarte
mici (0,1 sau 0,2), majoritatea sunt natural
fundamentale (făgete pure, amestecuri de rășinoase
cu fag și molideto-brădete) și au fost, de regulă,
puternic afectate de vânt, zăpadă, insecte sau uscare.
Explicația impactului major al acestor factori de risc
cu efecte negative asupra structurii arboretelor se
datorează, în cele mai multe situații, adoptării unor
intensități prea mari ale intervențiilor de tip
grădinărit sau punerii greșite în aplicare a tehnicii de
execuție a tratamentului.
Arboretele echiene, relativ echiene și relativ
pluriene pot fi descrise și în funcție de vârsta actuală
(fig. 8). însumate, acestea ocupă 90% din suprafața
totală a SUP G. Majoritatea arboretelor echiene
(85%) au vârste sub 80 de ani, procesul de trans-
formare spre grădinărit fiind la început, iar
conducerea acestora se realizează încă prin mijloace
specifice codrului regulat, adaptate procesului de
transformare. Lucrări de transformare spre grădină-
rit se efectuează pe 46,4% din suprafața arboretelor
relativ echiene (arborete cu vârste mai mari de 80 de
ani)
Clasa de producție medie a arboretelor incluse
în SUP G este 11.36 (arboretele înregistrează în pro-
porție de 60,9% productivități superioare - fig. 9).
Coroborând productivitatea arboretelor cu potenția-
lul staționai se constată o similitudine aproape per-
fectă. Gradul de corespondență foarte ridicat poate fi
utilizat drept indicator al gradului de naturalitate a
arboretelor grădinărite.
Aplicarea codrului grădinărit ca sistem de
recoltare a arborilor asigură instalarea speciilor care
valorifică cel mai bine potențialul staționai, fără a
0	2	4	6	8	10	12
Suprafața (mii ha)
Fig. 8. Suprafața arboretelor din SUP G pe clase de
vârstă și tipuri de structură (2006).
REVISTA PĂDURILOR - Anul 126 • Nr. 5
29
Fig. 9. Clasa de producție a arboretelor din SUP G.
duce în timp la degradarea acestuia. Mai mult decât
atât, în stațiunile degradate, adoptarea grădinăritului
constituie un instrument de ameliorare și/sau reface-
re în timp a bonității stațiunii respective.
Aplicarea corespunzătoare a codrului grădină-
rit depinde într-o măsură foarte mare de accesibili-
tatea arboretelor din SUP G. în România, accesibili-
tatea redusă a fondului forestier (6,2 m ha’1) consti-
tuie principala piedică în calea aplicării pe scară
largă a acestui tratament. Accesibilitatea arboretelor
din SUP G este redusă în raport cu intensitatea
acestui tip de gospodărire. Există încă ocoale silvice
cu subunități de grădinărit în care multe arborete sunt
inaccesibile, distanțele de colectare depășind 2.000
m, uneori ajungând până la 4.300 m (ex. ocoalele
silvice Mâneciu, Bicaz, Anina, Fântânele, Borca ș.a).
în raport cu accesibilitatea arboretelor din SUP G se
evidențiază următoarele:
-	în unele ocoale silvice, arboretele prezintă în
totalitate distanțe de colectare sub 1.000 m (Baia de
Aramă, Brașov, Mihăești, Moreni, Pucioasa și
Soveja);
-	în ocoalele silvice Anina, Azuga, Ceahlău,
Reșița, Sinaia și Văliug, arboretele au distanțe de
colectare sub 1.000 m în proporții cuprinse între 90 și
99%3;
-	în ocoalele silvice Bicaz, Dobra, Fântânele,
Frasin, Gurahonț, Mâneciu, Marginea, Pipirig,
Săcele, Sebeș-Moneasa, Sovata, Târgu Neamț,
Vaduri, Vama și Văratec, arboretele cu distanțe de
colectare sub 1.000 m au ponderi cuprinse între 70 și
89%;
-	în ocoalele silvice Borca, Rodna și Roznov,
ponderea arboretelor situate la mai puțin de 1.000 m
de o instalație permanentă de transport este sub 70%.
Se evidențiază ocolul silvic Roznov, în care doar
3 Procentele exprimă ponderea suprafeței arboretelor res-
pective din suprafața totală a SUP G la nivel de ocol silvic
31% din arboretele din SUP G au distanțe de
colectare sub 1.000 m.
La nivel nați onal se constată că:
-	distanțe de colectare sub 500 mprezintă 61,5%
din arboretele incluse în SUP G;
-	între501 și l.OOOm:	27,9%
-	între 1.001 și2.000m:	9,3%
-	între 2.001 și 3.OOOm:	1,1%
-	peste 3.000 m:	0,2%
Condițiile de accesibilitate constituie, de multe
ori, un criteriu hotărâtor pentru adoptarea soluțiilor
tehnice, alături de starea reală a arboretelor și de
țelurile de gospodărire impuse acestora. în
arboretele cu structuri pluriene din SUP G se
efectuează deja în proporție de peste 74% tăieri
grădinărite, iar în rest tăieri de transformare spre
grădinărit (tab. 4). Tăieri de transformare spre
grădinărit au fost adoptate pe circa 71 % din suprafața
arboretelor relativ pluriene, pe 45% din suprafața
celor relativ echiene și pe 13% din suprafața
arboretelor echiene.
Au fost adoptate tăieri grădinărite pe o supra-
față de 9,7 ha în cinci arborete cu structuri echiene
din ocolul silvic Azuga, aspect discutabil, care
merită urmărit și analizat. De asemenea, în ocolul
silvic Fântânele a fost propusă tăiere de jos în
arborete de crâng din SUP G pe o suprafață de 10,7
ha. Tratamente specifice subunităților de codru
regulat sau cvasigrădinărit (tăieri cvasigrădinărite,
succesive, progresive și rase) au fost propuse pe
0,65% din suprafața totală a SUP G la nivel național.
Se impune ca, la următoarele reamenajări, aceste
situații să fie mai atent analizate, iar lucrările adop-
tate să fie bine justificate, să fie în concordanță cu
obiectivele urmărite prin încadrarea arboretelor în
SUP G și cu principiile gestionării durabile a resur-
selor forestiere.
Per total, tăierile de transformare spre grădină-
rit urmează a se efectua pe 54,2% din suprafața
arboretelor din SUP G, tăierile grădinărite pe 13,8%,
iar alte tratamente pe 0,7%. în rest, lucrările adoptate
au fie caracter de conducere a structurii actuale spre
structuri care să permită ulterior tăieri de tip grădină-
rit (30,9%), fie urmăresc instalarea și îngrijirea noi-
lor culturi (0,4%).
4.	Discuții și concluzii
Achimescu et al. (1980) remarcau faptul că,
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
Tabelul 4
Lucrările propuse prin amenajamentele silvice în vigoare în 2006 pentru arboretele din SUP G
Lucrări propuse*	Suprafața arboretelor în raport cu tipul de structură (ha)				
	Ecliienă	Relativ ecliienă	Relativ plurienă	Plurienă	Total
Degajări, completări		10,9			10,9
Degajări	7,8	87,8	2,9		98,5
Degajări întârziate		4,5			4,5
Tăieri de igienă	295,7	3771,6	2417,7		6485
Curățiri	63,7	731,2	17,2		812,1
Rărituri	1253,0	6836,1	1317,2		9406,3
împăduriri (în suprafețe neparcursc cu tăieri dc regenerare)		0,9			0,9
Completări	12,2	52,2	5,6		70,0
îngrijirea culturilor	2,5	44,8	0,5		47,8
îngrijirea culturilor, completări	26,1	17,7	3,7		47,5
îngrijirea semințișului		18,1	1,2		19,3
îngrijirea semințișului, completări	0,2	10,0			10,2
Crâng - tăiere de jos		10,7			10,7
Tăieri grădinărite, împăduriri		5,4	18,8	23,3	47,5
Tăieri grădinărite	9,7	110.9	3340,8	4015,4	7476,8
Tăieri cvasigrădinărite			86,5		86,5
Tăieri progresive (însămânțare)		7,0	2,3		9,3
Tăieri progresive (însămânțare, punere în lumină)		1,4	187,4		188,8
Tăieri progresive (racordare), împăduriri		2,2			2,2
Tăieri rase, împăduriri	0,2	48,1	5,3		53,6
Tăieri succesive (definitivă), împăduriri		0,1	13,2		13,3
Tăieri transformare grădinărit, împăduriri	4,5	44,8	293,4	273,4	616,1
Tăieri transformare grădinărit	240,7	9689,5	17816,7	1129,3	28876,2
Total general	1916,3	21505,9	25530,4	5441,4	54394,0
* A fost avută în vedere doar prima lucrare propusă în amenajamentele silvice
deși codrul grădinărit în varianta culturală a apărut la
noi în prima parte a secolului XX, extinderea sa nu a
fost sprijinită suficient sau, în unele locuri, aplicarea
necorespunzătoarc nu a condus la rezultatele aștep-
tate, motiv pentru care structuri grădinărite sunt puți-
ne, acestea fiind rezultatele unor inițiative locale în
pădurea Văliug (D.S. Caraș-Severin), pădurile Cheia
și Piatra Arsă (D.S. Prahova) și la Văratic (D.S.
Neamț). în rest, se practicau încă (în 1980) lucrări de
transformare spre grădinărit.
Pe plan intern se estima că punerea în practică a
Programului național pentru conservarea și dezvol-
tarea fondului forestier ar fi condus la gospodărirea
după principiile codrului grădinărit a circa 20-25%
din suprafața pădurilor, fiind incluse aici păduri de
protecție, zone de interes turistic saubaleno-climate-
ric, zone de interes hidroenergetic din jurul orașelor
ș.a. (Achimescu et al., 1980). în Europa, în țările în
care - asemenea României - este posibilă aplicarea
grădinăritului, importanța acordată acestui tratament
este superioară comparativ cu situația de la noi: 1%
în Franța, circa 2% în Germania și Austria, 8,4% în
Elveția, 12% în Slovenia (Schiitz, 1997). în momen-
tul de față, suprafața SUP G în România este sub 1 %
din suprafața fondului forestier însă, prin politici
forestiere adecvate și orientate către pădure, s-ar
putea acorda mai mult credit codrului grădinărit, cu
atât mai mult cu cât, în special în ultimii ani, se cons-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
31
tată o reducere semnificativă, atât pe plan legislativ
(fig. 1) cât și practic (fig. 2), a suprafețelor de pădure
gospodărite durabil și în care se aplică tratamente
apropiate de natură. Din păcate, în ultimii ani (2008-
2010), cazurile de renunțare la subunitățile de codru
grădinărit (foto 1) în favoarea celor de codru regulat
Foto 1. Arboret cu structură piurienă obținută prin
aplicarea tăierilor de transformare în codru grădi-
năritul perioada 1989-2009 (OS Frasin, UPII Ursoaia,
u.a. 58B - în SUP G până în 2009). (foto: G. Duduman,
2008).
sunt tot mai frecvente, fiind invocate în special vârsta
prea înaintată a arboretelor și daunele provocate prin
exploatare arborilor rămași. Trebuie menționat că
speciile tratate în codru grădinărit în România ating,
în condiții normale de vegetație, longevități mari
(600 ani la molid, 800 ani la brad, 300 ani la fag, 600
ani la gorun) (Haralamb, 1956), iar, la vârste
cuprinse între 150 și 200 ani, vitalitatea și capacitatea
de a fructifica abundent se mențin active, deci vârsta
înaintată a unor arborete (120-^ 160 ani) nu constituie
un impediment în aplicarea codrului grădinărit. în
plus, majoritatea vătămărilor produse prin exploa-
tare se datorează modului neglijent în care se face
exploatarea și pregătirii necorespunzătoare a perso-
nalului firmelor de exploatare. Rezolvarea acestei
probleme nu constă în a exploata pădurea în funcție
de nivelul de pregătire al personalului agenții or eco-
nomici din sectorul exploatării lemnului, ci în a pre-
găti personal specializat, capabil să răspundă cerin-
țelor pădurii și obiectivelor ecologice, economice și
sociale atribuite ecosistemele forestiere.
Suprafața mare a pădurilor cu funcții speciale
de protecție în care este permisă reglementarea pro-
cesului de producție impune adoptarea tratamentelor
cu regenerare continuă sau cu perioade lungi de rege-
nerare. De asemenea, codrul grădinărit constituie o
opțiune viabilă pentru gospodărirea durabilă a pădu-
rilor pluriene naturale din România, a căror suprafață
s-a redus semnificativ în ultima jumătate de secol
(Giurgiu et al., 2001) datorită adoptării unor trata-
mente neadecvate.
în mod cert, tratamentul codrului grădinărit ar
putea fi extins în formații forestiere precum molide-
to-brădetele, brădetele, molideto-făgetele, brădeto-
fagetele, amestecurile de rășinoase cu fag sau goru-
neto-făgetele, formații forestiere care permit aplica-
rea unor tratamente intensive, dar în care codrul gră-
dinărit este adoptat pe suprafețe reduse (tab. 3). O
descriere detaliată a acestor formații forestiere la
nivel național - în raport cu condițiile de vegetație,
cu funcțiile arboretelor, cu posibilitățile de aplicare a
diferitelor tipuri de management forestier și menți-
nând aceleași obiective de gospodărire - poate con-
duce la o reorientare în adoptarea bazelor de amena-
jare către sisteme silviculturale mai intensive cum
este tratamentul codrului grădinărit.
Există direcții silvice în care, datorită condi-
țiilor de vegetație și structurii arboretelor, este posi-
bilă crearea de subunități de grădinărit: Buzău,
Sfântu Gheorghe, Târgu-Jiu, Râmnicu-Vâlcea, Alba
lulia, Sibiu, Miercurea Ciuc, Baia Mare, Cluj
Napoca (fig. 3).
De asemenea, este posibilă majorarea supra-
feței pădurilor din SUP G în zona de deal, în special
în făgete pure4 și goruneto-fagete, goruneto-
stejărete, sau șleauri de deal cu gorun și stejar
pedunculat deși, începând cu 1986, formațiile
forestiere cu stejar au fost excluse de la aplicarea
grădinăritului. O serie de cercetări din străinătate
indică posibilitatea aplicării acestui tratament în
‘ Rezultatele aplicării codrului grădinărit în făgetele pure
din Ocolul silvic Mihăești timp de 40 de ani confirmă
oportunitatea și utilitatea tratamentului în aceste formații
forestiere (Guiman, 2007),
32
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • Ar 5
arborete formate din specii de lumină (Law și
Lorimer, 1989; Baker et al., 1996). în România,
Purcelean (1960) confirmă că grădinăritul executat
corespunzător a dus la obținerea de rezultate
favorabile în arborete compuse din specii de lumină
sau amestecuri formate din specii de umbră și specii
de lumină. De asemenea, Costea (1962) afirmă ca, în
cadrul grădinăritului cultural, există anumite forme
ale tratamentului, aplicabile în arborete constituite
din specii de lumină cum ar fi: stej arul, pinul, laricele
sau din amestec de specii de lumină cu cele de
umbră, situație în care extragerile se fac pe grupe de
2-3 arbori, nu pe arbori individual. Tratamentul
tăierilor grădinărite poate fi modificat și adaptat
astfel încât aplicabilitatea sa să nu se rezume doar la
pădurile alcătuite din specii de umbră sau de
semiumbră. Astfel, după detalierea tehnicii de exe-
cuție a tratamentului prin stabilirea locurilor de unde
se vor extrage arborii individual și de unde se vor
extrage grupat (caz în care trebuie bine definită mări-
mea grupei), cele mai importante mijloace cu care
trebuie să se lucreze în vederea obținerii structurilor
dorite sunt rotația și posibilitatea (Baker et al., 1996;
Carcea, 2009).
în România, lipsa încercărilor susținute de apli-
care a codrului grădinărit în arborete formate din
specii de lumină a creat falsa impresie că acest trata-
ment nu poate conduce la rezultate mulțumitoare în
astfel de arborete. Se menționează însă încercările
reușite de tratare în grădinărit a pădurilor de pin
(Kluender et al., 1992) sau de stejar (Larsen et al.,
1999) din America de Nord sau, începând cu 1980,
inițiativele de conducere către structuri neregulate a
unor arborete de stejar din Franța (de Turckheim și
Bruciamacchie, 2005). Desigur, promovarea în
amestecurile de foioase a stejarilor presupune crea-
rea condițiilor necesare pentru regenerarea existentă.
Deschiderea pur și simplu a ochiurilor nu garantează
acest lucru dacă numărul puieților existenți este prea
mic. în această situație sunt necesare lucrări speciale
la efectuarea cărora trebuie să se țină cont de faptul
că semințișul de stejar necesită circa o treime din
intensitatea luminoasă din câmp deschis pentru ca
fotosinteza să se desfășoare cu intensitate maximă,
însă alte specii pot avea nevoie chiar de mai multă
lumină (Law și Lorimer, 1989). Adaptarea codrului
grădinărit la principiile actuale ale silviculturii pădu-
rilor neregulate poate crea premisele schimbării per-
cepției actuale negative privind aplicarea unor trata-
mente intensive în arborete formate din specii de
lumină.
în ceea ce privește formațiile forestiere din SUP
G, Vlad și Petrescu (1977) constată că foarte puține
molidișuri de la noi au structură naturală plurienă, ele
fiind constituite în rezervații naturale, iar molidișuri
cultivate cu structură grădinărită lipsesc cu desă-
vârșire în România. Aceiași autori scot în evidență
avantajele structurii pluriene în special în direcția
sporirii rezistenței la acțiunea vântului și zăpezii,
motiv pentru care recomandă introducerea acestui
tratament în molidișurile cu funcții de protecție prin
faza intermediară a tăierilor de transformare spre
grădinărit. Din păcate, prin prezentul studiu se. con-
firmă lipsa structurilor pluriene în molidișurile din
România tratate în SUP G: din cele 869,1 ha cu
molidișuri (dintre care 629,1 ha sunt arborete natural
fundamentale) 3,4% sunt echiene; 43,0 % relativ
echiene; 53,6%relativpluriene.
Aplicarea codrului grădinărit în formații fores-
tiere de tipul molidișurilor, goruneto-făgetelor, goru-
netelor, goruneto-șleaurilor, amestecurilor de gorun
cu alte cvercinee, stejăretelor, stejăreto-șleaurilor,
amestecurilor de stejar pedunculat cu alte cvercinee,
presupune un plus de atenție din partea personalului
silvic; crearea ochiurilor de regenerare trebuie reali-
zată în raport cu condițiile staționate și cu cerințele
ecologice ale speciilor în special față de lumină, iar
evoluția regenerării și a stării arboretelor trebuie
atent și consecvent supravegheată.
Prin aplicarea codrului grădinărit se obțin arbo-
rete deosebit de valoroase din punct de vedere eco-
protectiv. în raport cu funcțiile atribuite arboretelor
din SUP G s-a arătat, însă, că grădinăritul este
adoptat doar marginal în arboretele cu funcții speci-
ale de protecție a terenurilor și solurilor, de multe ori
în avantajul unor tratamente mai puțin intensive.
Recomandăm extinderea aplicării sate în astfel de
arborete, dar și în pădurile constituite din arborete cu
funcții de producție și protecție care, în raport cu
regimul de proprietate, au suprafețe reduse și, din
acest motiv, este dificilă obținerea de venituri cons-
tante și normalizarea structurii prin metode specifice
codrului regulat.
Principalul impediment al extinderii aplicării
codrului grădinărit îl constituie lipsa infrastructurii
corespunzătoare la care se adaugă, în cazul pădurilor
private, lipsa informării proprietarilor de păduri
asupra valențelor ecologice și economice ale acestui
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
33
tratament. Se impune dotarea corespunzătoare cu
instalații de transport în special la nivelul ocoalelor
silvice Roznov, Rodna, Borca, Văratic, Vama,
Vaduri, Târgu Neamț, Sovata, Sebeș-Moneasa,
Sâcele, Pipirig, Marginea, Mâneciu, Gurahonț,
Frasin, Fântânele, Dobra, Bicaz, astfel încât
majoritatea arboretelor din SUP G (cel puțin 90%) să
prezinte distanțe de colectare sub 1.000 m. De
asemenea, se recomandă ca distanța de colectare
maximă la codru grădinărit să nu depășească 1.200
m, aspect care nu este îndeplinit pe 6,6% din
suprafață totală a SUP G și care impune construirea
de noi instalații dc transport.
Un alt aspect limitativ în aplicarea acestui
tratament îl reprezenta lipsa unor modele structurale
de etapă privind în special lucrările de transformare
spre grădinărit (Filipescu, 2001b). Prin cercetări
recente (Duduman, 2009; 2011) a fost conceput un
procedeu de stabilire a acestor modele de etapă în
raport cu caracteristicile și cu țelurile de gospodărire
ale fiecărui arboret în parte. Punerea sa în practică ar
clarifica o serie de aspecte referitoare la amenajarea
în codru grădinărit a pădurilor din România.
Tehnica de execuție a tratamentului și costurile
punerii sale în aplicare constituie, de asemenea,
criterii cu impact negativ la încadrarea arboretelor cu
funcții de producție în subunități de codru grădinărit.
Cu toate acestea, tratamentul poate constitui o alter-
Bibliografîc
Achimescu, C.,Nițescu, C.,Popesc u, V,
1980: Tehnica culturilor silvice. Editura Ceres, București,
311p.
A n d r e a s s e n, H., 1992: Volume production and
problems with the stability of the stand structure in
uneven-aged and multi-layered spruce (Picea abies)
forest in Norway. In Silvicultural alternatives. Swedish
University of Agricultural Sciences, Department of
Silviculture, voi. 35,pp. 23-28.
A n t o n e s c u, P., 1892: Tratamentul grădinărit și
apheațiunea sa în România. Tipolitografia Wiegand, C.
Săvoiu, București, 62 p.
Baker, J.B., 1992: New perspectives research:
multidiscipline research for multi-resource management.
In: Proceedings, 45J annual meeting Southern Weed
Science Society; Little Rock, AR. Champaign, pp. 171-
176.
Baker, J.B., C a i n, M.D., G u 1 d i n, J.M.,
M u r p h y, P.A., S h e 11 o n, M.G., 1996: Uneven-aged
silviculture for the loblolly and shortleafpine forest cover
types. Southern Research Station, Asheville, 51 p.
C a r c e a, F., 2009: O jumătate de secol de aplicare a
tăierilor de transformare spre grădinărit în pădurile
nativă valabilă și extrem de utilă pentru micii pro-
prietari de păduri care, optând pentru tăieri grădi-
nărite, își pot asigura în mod continuu cantitatea
necesară de lemn stabilită în raport cu caracteristicile
pădurii deținute. Se obțin, în felul acesta, avantaje
atât sub aspect ecologic, prin crearea de arborete de
stabilitate ridicată, cât și economic: recolte continue
pe o perioadă nedeterminată de timp (spre deosebire
de alte tratamente precum tăierile rase, tăierile
succesive sau progresive, unde recoltele sunt în
cantități mari, dar se obțin la intervale foarte mari de
timp - de regulă cuprinse între 90 și 130 ani),
conservarea lemnului în pădure fără a exista
pericolul deprecierii sale datorită condițiilor impro-
prii de stocare a unor cantități mari pe perioade lungi
într-un context economic nefavorabil comercializă-
rii anumitor sortimente de lemn.
Mulțumiri
Adresez călduroase mulțumiri domnului dr.ing.
Filimon Carcea, membru titular al Academiei de Ști-
ințe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”
și domnului acad. prof. dr. ing. Victor Giurgiu, pen-
tru sugestiile oferite pe durata întocmirii acestui ma-
terial și pentru generozitatea cu care mi-au împărtășit
din experiențele proprii și mi-au furnizat informații
cu privire la aplicarea codrului grădinărit în
România.
Ocolului silvic Văliug. Revista pădurilor, nr. 6, pp. 3-12.
C o s t e a, C., 1962. Codrul grădinărit. Editura
Agro-silvicâ, București, 146p.
de Turckheitn, B., Bruciamacchie, M., 2005: La futaie
irreguliere: Theorie et pratique de la sylviculture
irreguliere, continue etproche de la nature. Edisud, 286 p.
D i s s e s c u, R., S a v a, A., F1 o r e s c u, L, 1968:
Contribuții la studiul eficacității economice a codrului
grădinărit. Analele ICAS, 26( 1), pp. 441 -476.
D u b o u r d i e u, J., 1997: Manuel d'amenagement
forestier: Gestion durable et integree des ecosystemes
forestiers. Paris, Office National des Fo-rets, Technique et
documentation-Lavoisier, 243 p.
Duduman, G., 2008: Rezultate ale aplicării
codrului grădinărit în arborete din ocoalele silvice Văliug
și Sinaia. Revista pădurilor, nr. 3, pp. 9-20.
Duduman, G., 2009: Fundamentarea ecologică a
calculului posibilității în pădurile tratate în codru
grădinărit. Editura Universității Suceava,
300p.
D u d u m a n, G., 2011: A forest managementplan-
ning tool to create highly diverse uneven-aged stands.
Forestry; 84(3): pp. 301-314, doi:
10.1093/forestry/cpr014.
Filipescu, C.N., 2001a: Codrul grădinărit —
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
puncte de vedere. Revistapădurilor, nr. 2, pp. 18-25.
F i 1 i p e s c u, C.N., 2001b: Cercetări privind e-
voluția unor arborete parcurse cu lucrări de trans-
formare spre grădinărit din zona Brașov. Revista
pădurilor, nr. 4, pp. 6-12.
G i u r g i u, V, 1961: Despre productivitatea
pădurilor. Editura Agro-Silvică, București, 169p.
Giurgiu,V.,Dissescu, R.,Almășan, H.,Bar
b u, I., B în diu,C., Cenușă, R.,Doniță,N., Dini a, V.,
G a s p a r, R., G h e r m a n o v s k i, E.,
I a c o b, T., M o j a, G., P ă t r ă ș c o i u, N.,
Stoiculescu, C., Te o dor e anu, E., 1987: Structuri
optime pentru pădurile de protecție. CMDPA, 168 p.
G i u r g i u, V., D o n i ț ă, N., B â n d i u, C.,
R a d u, S., C e n u ș ă, R., D i s s e s c u, R.,
Stoiculescu, C.,Biriș, L-A.,2001:Zesydrete vierges
de Roumanie. Edite par L' ASBL Foret Wallonne, 206 p.
G u i m a n, G., 2007. Optimizarea structurii
arboretelor prin aplicarea tratamentului codrului
grădinărit în făgete din bazinul mijlociu și superior al
Argeșului. Teză de doctorat. Universitatea „Ștefan cel
Mare” Suceava.
G u 1 d i n, J.M., 1996: The mie of uneven-aged
silviculture in the context of ecosystem management.
Western Journal of Applied F orestry, voi. 11, pp. 4-12.
G u r n a u d, A., 1886: La sylviculturefranșaise et la
methode du controle. Besancon.
Hansen,A.J.,Spies,T.A., S wanson,F.J.,Ohm
a n n, J.L., 1991: Conserving biodiversity in managed
forests. Bioscience voi. 41, pp. 3 82-391.
Haralamb, A.M., 1956: Cultura speciilor
forestiere. Editura Agro-Silvică, București, 5 lOp.
Kluender, R., Stokes, B., Woodfin, S., 1992:
Harvesting production in uneven-aged loblolly-shortleaf
pinestands: the Crossett Farm Forestry Forties. Southern
F orest Experiment Station, New Orleans, 8 p
L a r s e n, D.R., Loewenstein, E.F.,
Johnson, P.S., 1999: Sustaining recruitment of oak
reproduction in uneven-aged stands in the Ozark
Highlands. Forest Service, North Central Research
Station,GeneralTechnicalReportNC-203, lip.
Law, J.R., L o r i m e r, C.G., 1989: Managing
uneven-ages stands. Central hardwoods notes, U.S.
Department of Agriculture, Forest Service, North Central
Forest Experiment Station: note 6.08.
Mason, W.L., 2002: Are irregular stands more
windfirm? Forestry, voi. 75, nr. 4, pp. 347-355.
O' H a r a, K.L., Gersonde, R.F., 2004: Stocking
control concepts in uneven-aged silviculture. Forestry,
voi. 77, nr. 2,pp. 131-143.
P a p a v ă, A., 1976: Considerații privind stadiul
actual și perspectivele aplicării tratamentelor în pădurile
montane de fag din Banat. Revista pădurilor, nr. 4, pp.
256-257.
P a p a v ă, A., 1977: Oportunitatea și posibilitatea
schimbării unor țeluri de gospodărire pentru pădurile
pluriene de fag din Banat. Revista pădurilor, nr. 4, pp.
240-241.
Popescu-Zeletin I.,AmzărescuC., 1953a:
Premizele unei metode pentru amenajarea pădurilor
grădinărite. Revista pădurilor, nr. 10, pp. 19-24.
Popescu-Zeletin I.,AmzărescuC., 1953b:
Premize pentru metoda pădurii grădinărite. Tipurile de
structură grădinărite. Revista pădurilor, nr. 11, pp. 8-10.
Popescu-Zeletin I.,AmzărescuC., 1953c:
Schița unei metode de amenajare pentru codrul
grădinărit. Revistapădurilor, nr. 12, pp. 12-15.
Purcelean, Șt., 1960: Despre tratamentul
codrului cu tăieri în buchete. Revista Pădurilor, nr. 11, pp.
659-662.
RucăreanuN., 1953: Amenajarea codrului
grădinărit. Revista pădurilor, nr. ll-12,pp. 15-19.
S c hiit z, J.P., 1989. Der Plenterbetrieb'. Unterlage
zur Vorlesung Waldbau III. (Waldverjiingung).
Fachbereich Waldbau ETH,Zurich, 54 p.
S c h u t z, J.P., 1997: Sylviculture 2. La gestion de
forets irregulieres etmelangees. Presses Polytechnique et
Univers itaires Romandes, Lausanne, 178 p,
S m i t h, D.M., L a r s o n, B.C., K e 11 y, M.J.,
A s h t o n, P.M.S., 1997: The practice of silviculture:
AppliedForest Ecology. 9* edition John Wiley, New York,
537 p.
T o m a, G.T., 1957a: Despre amenajarea codrului
grădinărit. Revistapădurilor, nr. 10, pp. 622-626.
T o m a, G.T., 1957b: Procedeu de stabilire a
posibilității în codrul grădinărit. Revista pădurilor, nr. 11,
pp. 724-731.
U N C E D, 1993: Multilateral Convention on
biological diversity (with annexes). Concluded at Rio de
Janeiro on 5 June 1992. United Nations, Treaty Series, no.
30619.
V	1 a d, I., P e t r e s c u, L., 1977: Cultura molidului în
România. Editura Ceres, București, 359 p.
*	**, 1951: Instrucțiuni tehnice pentru amenajarea
pădurilor. Ministerul Gospodăriei Silvice, Institutul de
Proiectări Silvice, București.
*	**, 1966: Instrucțiuni privind aplicarea
tratamentelor. Ministerul Economiei Forestiere,
București.
*	**, 1980: Norme tehnice pentru amenajarea
pădurilor. Ministerul Economiei Forestiere și
Materialelor de Construcții, Institutul de Amenajări
Silvice, București.
*	**, 1986: Norme tehnice pentru amenajarea
pădurilor. Ministerul Silviculturii, București.
*	**, 1987: Legea nr. 2 din 30.10.1987 privind
conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor,
exploatarea lor rațională economică și menținerea
echilibrului ecologic. București.
*	**, 1988: Norme tehnice pentru alegerea și
aplicarea tratamentelor. Ministerul Silviculturii,
București.
*	**, 2000: Norme tehnice pentru amenajarea
pădurilor. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției
Mediului, București.
*	**, 2000: Norme tehnice privind alegerea și
aplicarea tratamentelor. Ministerul Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, București.
*	**, 2008: Anuarul statistic al României. Institutul
național de statistică.
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • Nr. 5
35
Asist, univ. dr. ing. Gabriel DUDUMAN
gduduman@usv.ro
Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava, Facultatea de Silvicultură
Central-East European Regional Office of the European Forest Institute (EFICEEC)
Uneven-aged forestry in Romania: the application of single tree selection system
Abstract
This article presents a brief history of the application of single tree selection system (STSS) in Romania and
describes the current state of the forest stands managed through STSS. This silvicultural treatment is applied in Romania
on about 54 thousands hectares, usually in beech stands and mixed conifer-beech stands, mainly water protection,
recreațional and scientifîc forests. Most of the forest stands induded in production units managed through STSS have
irregular structures but it is necessary to continue the transformation process of even-aged into uneven-aged stands, mainly
because the well-deflned uneven-aged stands are stih very few, despite their high funcțional and ecological importance.
The reduced interest for STSS (especially in the last 20 years) is highhghted and several Solutions for STSS sprcading are
presented, both for state and for private forests.
Keywords: single tree selection system, forest management, uneven-agedforestry,
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 * Nr. 5
Lunura, cel mai sever defect pentru
buștenii de stejar (Quercus robur L.) și
gorun (Quercus petraea (Matt.) Liebl.)
în sortarea industrială
Johann KRUCH
1.	Considerații generale
Lunura este definită ca zona de formă circulară
sau ovală, completă sau nu (alură de seceră), aflată în
masa de duramen, alcătuită dintr-un număr variabil
de inele anuale, dar niciodată mai multe decât sunt
specifice albumului și având culoarea asemănătoare
acestuia, iar proprietățile fizico-chimice și de rezis-
tență naturală intermediară celor două structuri ma-
croscopice. Ea reprezintă, în primul rând, un defect
de culoare (foto 1), observabil în secțiunea trans-
versală, dar care se poate dezvolta pe întreaga lungi-
me a trunchiului, din apropierea solului și până în
coroană, inclusiv în crăcile groase care au duramcnul
desăvârșit ca structură anatomică.
Foto 1. Defectul de lunură.
De la prima menționare a acestei anomalii de
culoare de către Duhamel du Monceau (1758), cauza
inducerii ei a fost considerată gemi sever. Conform
acestei ipoteze, temperaturile scăzute din timpul
iernii ar deteriora în așa măsură parenchimul din
album încât duramenificarea lui nu s-ar mai face
normal și, ca atare, apare ca o zonă mai deschisă la
culoare în masa duramenului. Această supoziție a
fost investigată și susținută aproape unanim în lucră-
rile mai multor cercetători (Henry, 1896; Mer, 1896,
1897, citați de Kbnig, 1957; Liese, 1947; Dementiev,
1958; Ponomarenko, 1958; Lohwag, 1968,
Bolâcevțev, 1970 etc.). Cu toate aceste contribuții,
formarea lunurii nu a fost suficient lămurită
(Dujesifken et al., 1984). însăși denumirile date
acestui defect sunt în concordanță cu gradul de
incertitudine referitor la cauzele și proprietățile
acestuia (E: moon-ring, included sapwood, target
rings; F: lunure, double aubier; G: Mondring,
Splintring, Frostring etc.).
Lunura poate apărea la un număr relativ redus
de specii, atât foioase cât și rășinoase, dar cu predi-
lecție la genul Quercus din zonele cu un climat
moderat rece.
Gravitatea defectului constă, în primul rând, în
modificarea culorii tipice a lemnului dc duramen,
care, la gorun și stejar, reprezintă elementul deter-
minant în acceptarea lui pentru utilizări superioare.
Dacă se ține seama și de extinderea spațială a lunurii
în lungul trunchiului, precum și predispoziția ei în
generarea altor defecte ca rulură (parțială, totală) și
putregai, se poate înțelege severitatea din Norma
Europeană de sortare industrială (EN 1316-1).
Dintre cele 20 de particularități și defecte conți-
nute în norma de sortare pentru stejar și gorun, în
raport cu care se stabilește clasa de calitate a unui
buștean, doar trei (lunura, gelivura și putregaiul
moale) exclud încadrarea lui în clasele A, B și C.
Pentru gelivură și putregaiul moale este, totuși,
posibil ca, printr-o sortare rațională, să fie fasonate
piese mai scurte, care să nu mai conțină cele două
defecte, deoarece dezvoltarea acestora în lungul
trunchiului este limitată, așa că doar bucățile cu aces-
te defecte vor fi încadrate în clasa de calitate D, unde
doar 40% din volumul de masă lemnoasă mai trebuie
să fie utilizabil. Procedeul descris nu poate fi aplicat
și la lunură deoarece, așa cum s-a menționat, ea se
întinde pe toată lungimea trunchiului, așa că rămâne
cel mai sever defect. Tot lemnul de gorun și stejar cu
lunură, din punct de vedere al sortării calitative, va fi
repartizat doar în clasa D.
Amintim faptul că, în standardele românești ce
se referă la activitatea de exploatare a lemnului,
lunura nu apare deloc în corpul defectelor prin care
se apreciază calitatea și utilizarea acestuia.
Cunoscând importanța economică deosebită a
celor două specii de cvercinee pentru industrie, cons-
trucții și uz gospodăresc, în cercetarea întreprinsă s-a
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr. 5
37
încercat să se elucideze mai multe aspecte privind
formele sub care poate apărea lunura în secțiunea
transversală a buștenilor, cuantificarea mărimii ei
față de celelalte structuri macroscopice, numărul
inelelor anuale componente, precum și modul cum
aceasta evoluează în lungul bușteanului în cazul
debitării în cherestea.
2.	Material. Metode de lucru
Lunura fiind un defect cu frecvență de răspân-
dire încă necunoscut în România, s-a trecut la obser-
varea tuturor buștenilor de cvercinee fasonați pentru
a fi comercializați în marile licitații de primăva-
ră-toamnă, acțiunea desfășurându-se pe mai mulți
ani la D. S. Arad, și mai rar la D. S. Timișoara.
Buștenii care au prezentat lunură sesizabilă cel
puțin la unul din capete au fost fotografîați și măsu-
rați în secțiunea transversală pe două direcții ortogo-
nale, conform cu schema de citire din figura 1
Fig. 1. Schema de prelevare a datelor primare.
La fiecare secțiune transversală s-au făcut 20 de
citiri, câte 10 pe fiecare direcție ortogonală. Acest
mod de lucru a fost propriu doar pentru lunurile
simple. Pentru celelalte forme de lunură s-a rămas
doar la nivel de fotografiere.
în conformitate cu algoritmul de calcul stabilit,
din diferența citirilor pe cele două direcții E-F și G-
H, au rezultat mărimile elementelor de structură
macroscopică: coajă, album, lunură și duramen. Din
cauza poziționării lunurii în zona duramenului,
acesta este împărțit în două subzone, notate în
continuare duramen exterior (duramen 1, DU-1) și,
respectiv, duramen interior (duramen 2, DU-2).
Pentru prelucrări au fost reținute doar datele
provenite de la buștenii cu lunură simplă de la cele
două specii, și în număr limitat: 12 secțiuni la gorun
și 10 secțiuni la stejar. în aceste condiții, numărul
total de date prelevate prelucrate a fost 440. Elemen-
tele geometrice calculate s-au referit la mărimile
diametrului cu și fără coajă (d„, dj, la lățimile cojii,
albumului (AL), duramenului 1, lunurii (LU) și
duramenului 2, precum și la suprafețele și procentele
acestora.
Evidențierea variației lățimii lunurii în lungul
buștenilor precum și a formei ei de apariție în raport
cu secțiunea de tăiere (radială, semiradială și tangen-
țială) s-a făcut prin debitarea, în cherestea cu grosi-
mile de 25 și 32 nun, a trei bușteni cu lunură simplă,
la ferăstrăul panglică tip Wrawor de construcție slo-
venă. De la fiecare buștean au fost alese câte două
bucăți de cherestea, una din zona de debitare radială,
iar cealaltă din zona de debitare tangențială. Pentru
simplificare, s-a renunțat la analiza cherestelei semi-
radiale, aceasta situându-se oricum între celelalte
două tipuri.
Pe suprafețele scândurilor au fost trasate linii de
reper din 20 în 20 cm și s-au măsurat lățimile lunurii
și albumului, atât din partea stângă cât și din cea
dreaptă, în final operându-se doar cu mediile calcu-
late.
3.	Rezultate obținute. Comentarii
3.1.	Lunura în secțiunea transversală
3.1.1.	Forme și număr de lunuri
Pe parcursul cercetării au fost depistate mai
multe forme de lunuri dar, de regulă, frecvența cea
mai mare au avut-o cele circulare. Mai rar au fost
întâlnite și unele de formă aproximativ ovală.
Caracteristic este faptul că sunt alcătuite dintr-un
număr de inele anuale variabil sub raport numeric și
că forma este rezultatul modului cum s-au dezvoltat
acestea în album. în ceea ce privește numărul
acestora la același arbore, cel mai des s-au întâlnit
lunurile simple, apoi cele duble, și câte una triplă și,
respectiv, cvadruplă. în foto 2 și foto 3 sunt redate
câte trei lunuri simple și duble, selectate din mulțimi
relativ numeroase, iar în foto 4 o lunură triplă și una
cvadruplă, unicei e întâlnite până în prezent.
38
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126-Nr. 5
Foto 2. Lunură simplii.
Foto 3. Lunură dublă.
Foto 4. Lunură triplă și cvadruplă, a - lunură triplă; b - lunură cvadruplă
Din cercetarea literaturii de specialitate s-a
constatat că există o singură menționare a unei lunuri
cvadruple (Bolâcevțev, 1970), depistată la un stejar,
însă fără a-i fi redată imaginea foto, dar nu s-au găsit
semnalări în legătură cu lunură triplă. în aceste con-
diții, cei doi stejari de la noi, care au prezentat lunu-
rile multiple, au fost unicate deosebit de valoroase.
La examinarea efectuată s-a constatat că lunură
triplă (foto 4a) a apărut într-un interval de timp rela-
tiv redus, că prima și a treia lunură au fost mai late și
mai pregnant dezvoltate, pe când a doua a fost mai
îngustă și mai neuniform alcătuită, cu siguranță din
cauza unui ger mai „blând”.
în ceea ce privește lunură cvadruplă (foto 4b),
aceasta s-a produs într-un interval de timp îndelun-
gat. Prima lunură s-a produs în tinerețe (aproape de
măduvă) și a fost cea mai lată și mai bine conturată.
Tot clară, dar mai îngustă, a fost a treia lunură,
produsă aproximativ la jumătatea vârstei arborelui.
Lunurile doi și patru au „beneficiat” de geruri mai
puțin severe și, în consecință, au avut lățimi înguste
și contururi neînchise (seceri).
REVISTAPĂDURILOR ‘Anul 126 ‘Nr 5
39
3.1.2.	Caracteristicile structurilor macrosco-
pice
în vederea obținerii mărimilor unor elemente
geometrice ca diametre, lățimi și suprafețe ale struc-
turilor macroscopice, precum și procentele acestora,
datele primare prelevate au fost prelucrate pe baza
unui algoritm de calcul simplu, neredat în lucrare.
a.	Lățimea medie. Datele calculate pentru
lățimile medii ale cojii, albumului, duramenului 1,
lunurii și duramenului 2, sunt redate în tabelul 1.
Tabelul 1
Lățimile medii ale structurilor macroscopice
Simbolul speciei	Diametrul cu coajă, cm	Diametrul Iară coajă, cm	Structura macroscopică, cm:				
			Coaja	Album	Duramen 1	1	Duramen 2
GO-1	30,37	28,17	1,10	1,33	5,95	1,18	11,25
GO-2	29,75	27,65	1,05	1,35	5,55	1,30	11,25
GO-3	29,70	28,40	0,65	2,15	3,65	1,15	14,50
GC-4	29,92	28,32	0,80	1,38	5,80	1,23	11,50
GO-5	32,60	31,30	0,65	2,25	6,65	1,55	10,40
GO-6	20,30	18,76	0,77	1,05	1,53	0,90	11,80
GO-7	30,07	28,86	0,61	1,83	5,59	1,08	11,85
GO-8	51,46	49,56	0,95	2,25	16,05	1,18	10,60
GO-9	32,30	30,04	1.13	1,93	7,09	1,15	9,70
GO-10	29,60	28,18	0,71	1,93	5,61	1,10	10,90
GO-U	30,21	28,31	0,95	2,05	5,50	0,93	11,35
GO-12	28,45	26,75	0,85	2,43	3,02	1,10	13,65
ST-1	61,04	57,09	1,98	1,35	12,69	1,35	28,30
ST-2	55,82	51,62	2,10	2,43	12,28	0,80	22,60
ST-3	59,80	56,35	1,73	2,40	13,19	0,95	21,84
ST-4	66,67	60,77	2,95	1,68	13,55	1,43	27,45
ST-5	60,75	56,50	2,13	2,18	15,31	1,23	19,05
ST-6	58,50	54,30	2,10	2,20	14,19	1,23	19,06
ST-7	63,70	57,80	2,95	1,68	15,64	1,28	20,60
ST-8	59,80	56,10	1,85	2,58	12,02	0,95	25,00
ST-9	56,00	51,80	2,10	2,38	11,42	0,80	22,60
ST-10	62,62	58,66	1,98	1,35	11,70	1,33	29,90
Câteva constatări se impun:
-	atât la gorun, cât și la stejar, lunurile au avut
lățimi foarte apropiate, pe medii practic identice
(LUG0=1,15 cm, LUst=1,13 cm);
-	albumurile celor două specii au avut lățimi
semnificativ diferite (ALCO = 1.83 cm, ALST = 2,02
cm), lățimea medie la stejar fiind cu 10,4% mai
mare;
-	duramenul interior (DU-2) a fost mai lat decât
duramenul exterior (DU-1) la ambele specii, raportul
fiind, pe medii, aproape 2 (DU^-l = 6,00 cm,
DUGO-2 = 11,56 cm și DUST-1 = 13,20 cm, DUST-2 =
23,64 cm). A existat o singură excepție la GO-8, unde
situația a fost inversată;
-	comparând lățimile lunurii cu cele ale albur-
nului s-a constatat că întotdeauna lunura este mai
puțin lată. La nivel de medii, valorile pe specii au
fost: AL™ =1,83 cm, LU™ = 1,15 cm și ALST = 2,02
cm,LUST= 1,14 cm;
-	valorile comparate pentru cele două macro-
structuri nu s-au referit la același moment de
dezvoltare. Lățimea albumului a corespuns timpului
prezent la momentul prelevării, iar lățimea lunurii a
corespuns timpului trecut, când inelele anuale
componente se aflau în masa albumului în momentul
rănirii, care a favorizat formarea acesteia.
Diferențele nu pot fi decât nesemnificative.
b.	Suprafața medie. Suprafețele medii ale
structurilor macroscopice oferă o imagine mai
cuprinzătoare privitoare la posibilitățile și, respectiv,
imposibilitățile utilizării lemnului cu lunură în
diverse produse. Rezultatele obținute pe baza
algoritmului aplicat sunt redate în tabelul 2.
Analiza valorilor consemnate în tabelul 2 au
permis să se constate că:
-	pentru gorun, mediile la DU-1 și DU-2 au fost
de 404,73 cm2, respectiv 106,31 cm2, cu valoarea
cumulată SDU = 511,04 cm2, iar la lunură LU =
46,02 cm2, în condițiile în care mediile diamctrelor
buștenilor cu și fără coajă au avut mărimile dM =
31,23 cm (s%=22,6) și dfc = 29,53 cm (s%=23,7);
-	la stejar, mediile la DU-1 și DU-2 au fost de
1626,85 cm2, respectiv 439,45 cm2, cu valoarea
cumulată SDU = 2048,87 cm2, iar pentru lunură LU
= 88,41 cm2, în condițiile în care mediile diametrelor
buștenilor cu și fără coajă au avut mărimile dcc =
60,47 crn(s%=5,52) șidrc = 56,10cm(s%=5,12);
-	suprafața lunurii stejarului a avut mărimea
aproape dublă față de suprafața gorunului, în
condițiile în care și diametrele secțiunilor Iară coajă
ale celor două specii au fost, aproximativ, în același
raport.
c.	Procentul mediu. Indicatorul cel mai
important și mai sugestiv pentru aprecierea lunurii ca
defect în secțiunea transversală a buștenilor îl
constituie procentul mediu al acesteia față de
mărimea suprafeței fără coajă, pe de o parte, și față de
suprafața cumulată a celor două zone de duramen, pe
de altă parte.
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
1 Lățimile medii ale structurilor macroscopice								fabelul 2
	Suprafața totală cu coajă, cm2	Suprafața fără coajă, cm2		Suprafața structurii macroscopice, cm2				
Simbolul speciei			Coaja	i	Duramen 1	Lunura	Duramen 2	EDuramen
GOI	724,40	623,25	101,15	111,75	365,81	46,12	99,58	465,39
GO-2	695,13	600,45	94,67	111,54	338,26	51,26	99,40	437,66
GO-3	692,79	633,47	59,32	177,30	234,50	56,54	165,13	399,63
GO-4	703,09	629,91	73,19	116,80	360,05	49,19	103,87	463,92
GO-5	834,69	769,45	65,24	205,34	420,97	58,19	84,95	505,91
GO-6	323,65	276,41	47,24	50,50	74,17	42,39	109,36	183,53
GO-7	710,16	654,16	56,00	155,40	344,38	43,90	110,47	454,85
GO-8	2079,84	1929,09	150,75	334,41	1462,76	43,67	88,25	1551,01
GO-9	819,40	708,74	110,65	170,44	425,21	39,20	73,90	499,11
GO-10	688,13	623,69	64,44	159,16	329,75	41,47	93,31	423,06
GO-U	716,79	629,46	87,33	169,12	323,29	35,88	101,18	424,46
GO-12	635,70	562,00	73,70	185,66	179,03	50,97	146,34	325,37
ST-1	2926,30	2559,82	366,48	236,40	1662,22	117,33	543,87	2206,09
ST-2	2447,20	2092,79	354,41	374,79	1330,23	53,83	333,94	1664,17
ST-3	2808,62	2493,89	314,72	406,77	1589,35	72,30	425,47	2014,82
ST-4	3491,01	2900,47	590,54	310,97	1867,48	129,36	592,66	2460,15
ST-5	2898,56	2507,19	391,37	371,20	1772,09	78,12	285,77	2057,86
ST-6	2687,83	2315,74	372,09	360,09	1591,92	78,40	285,32	1877,25
ST-7	3186,90	2623,89	563,01	296,19	1906,42	87,98	333,29	2239,71
ST-8	2808,62	2471,81	336,80	433,80	1469,69	77,45	490,87	1960,57
ST-9	2463,01	2107,41	355,60	369,51	1277,94	58,81	401,15	1679,09
ST-10	3079,75	2702,55	377,20	243,06	1626,85	130,49	702,15	2329,00
Rezultatele obținute sunt consemnate în tabelul
3.
Apreciind la nivel de medie aritmetică
procentele calculate pentru structurile macroscopice
față de suprafața totală, mai puțin coaja, s-au obținut
următoarele valori:
-	la gorun: AL=23,5%, DU-1=51,2%, DU-2
=17,9%, SDU=69,1 %, și LU=7,4%;
-	a stejar: AL=14,0 %, DU-1=64,9%, DU-2
=17,6%, SDU=82,5%, și LU=3,5%;
-	la lunură față de suprafața cumulată a dura-
menului: LUgo= 11,0% și LUST=4,2%.
Indiferent de suprafața de referință pentru
calcularea procentului de lunură, valorile obținute la
ambele specii au fost relativ mici. Explicația constă
în faptul că lunurile s-au produs la vârsta tinereții
arborilor și, ca atare, au fost poziționate aproape de
măduvă. Situația gravă, fără echivoc, este aceea în
care, în secțiunea transversală, apar lunuri multiple,
având lățimile apropiate de cea a albumului. Din
fericire, în zona investigată lunurile nu sunt prea late,
cauza fiind gerurile nu prea severe și nici prea de
durată, în consecință incapabile să afecteze toate
inelele albumului.
d.	Numărul de inele anuale din
lunură. în mod normal, numărul
inelelor din lunură nu poate fi decât
mai mic sau egal cu cel al albumului
(Ni Lu < N, al). Excepția ar putea fi
generată de o succesiune pe mai tnulți
ani de geruri severe, dintre care
primul să fie cel mai năprasnic, și
care să afecteze toate inelele din
alburn, iar următoarele doar inelul
format în anul respectiv. în zona
investigată, ipoteza emisă nu se va
realiza, așa că lunurile vor avea
întotdeauna un număr mai mic de
inele anuale decât în album.
Specia stejar are un număr
relativ constant de inele în album,
cuprins între 16 și 19.
în cercetarea întreprinsă s-au
făcut observații asupra unui număr de
șase bușteni, dintre care trei au fost
fasonați pentru furnir, iar ceilalți trei
pentru cherestea. Un buștean din lotul
celor pentru cherestea a avut o lunură
dublă. Rezultatele obținute au fost:
Tabelul 3
Procentele suprafețelor structurilor macroscopice
D	Procentul structurii din:						
	Stol	Sta - Suprafața tara coajă					Duramen
Simbolul sț	Coaja	Album	Duramen 1	Duramen 2	EDuramen	Lunura	Lunura
GO-1	14,0	17,9	58,7	16,0	74,7	7,4	9,9
GO-2	13,6	18,6	56,3	16,6	72,9	8,5	11,7
GO-3	8,6	28,0	37,0	26,1	63,1	8,9	14,1
GO-4	10,4	18,5	57,2	16,5	73,6	7,8	10,6
GO-5	7,8	26,7	54,7	11,0	65,8	7,6	11,5
GO-6	14,6	18,3	26,8	39,6	66,4	15,3	23,1
GO-7	7,9	23,8	52,6	16,9	69,5	6,7	9,7
GO-8	7,2	17,3	75,8	4,6	80,4	2,3	2,8
GO-9	13,5	24,0	60,0	10,4	70,4	5,5	7,9
GO-10	9,4	25,5	52,9	15,0	67,8	6,6	9,8
GO-11	12,2	26,9	51,4	16,1	67,4	5,7	8,5
GO-12	11,6	33,0	31,9	26,0	57,9	9,1	15,7
ST-1	12,5	9,2	64,9	21,2	86,2	4,6	5,3
ST-2	14,5	17,9	63,6	16,0	79,5	2,6	3,2
ST-3	11,2	16,3	63,7	17,1	80,8	2,9	3,6
ST-4	16,9	10,7	64,4	20,4	84,8	4,5	5,3
ST-5	13,5	14,8	70,7	11,4	82,1	3,1	3,8
ST-6	13,8	15.5	68,7	12,3	81,1	3,4	4,2
ST-7	17,7	11,3	72,7	12,7	85,4	3,4	3,9
ST-8	12,0	17,5	59,5	19,9	79,3	3,1	4,0
ST-9	14,4	17,5	60,6	19,0	79,7	2,8	3,5
ST-10	12,2	9,0	60,2	26,0	86,2	4,8	5,6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
41
- la buștenii pentru furnir: NLU_, = 6 inele, NLU_2
=5 inele și NLXIJ=9 inele;
N,
N,
- la buștenii pentru cherestea: NLIM=14 inele,
[LlI.5= 12 inele;
- la bușteanul cu lunură dublă pentru cherestea:
^1=3 inele și NUMW=2 inele.
S-a constatat că, într-adevăr, numărul inelelor
anuale incluse în lunură este mai mic decât cel din
album, ceea ce și explică valorile mici pentru supra-
fețe și procentele reduse ale lunurii.
Normele de sortare calitativă ale stejarului și
gomnului nu cuantifică defectul dc lunură, în sensul
admiterii unei limite prestabilite pentru anumite
utilizări, ci impun încadrarea buștenilor în clasa de
Tabelul 4
Date primare prelevate pe secțiunea radială a cheres-
telei (Buștean nr. 1, L=2,30 m)
<u §	Lățime album, mm			Lățime lunură, mm		
O a3 S	Kt	S		Cd		cd
&. s g £ E	bJj a ta	Oh 03	’g O E	bD to	& cs	o 8
0	25	22	23,5	16	17	16,5
20	25	20	22,5	21	17	19,0
40	22	23	22,5	16	15	15,5
60	20	23	21,5	16	13	14,5
80	23	24	23,5	17	15	16,0
100	22	28	25,0	15	16	15,5
120	23	19	21,0	16	18	17,0
140	20	24	22,0	15	14	14,5
160	20	23	21,5	15	23	19,0
180	25	24	24,5	21	22	21,5
200	24	39	31,5	26	30	28,0
220	21	29	25,0	35	31	33,0
Tabelul 5
Indicatori statistici referitori la lățimile albumului și lunurii în secțiune radială la
bușteanul nr. 1	______________________________
Indicator statistic	Lățime album, mm			Lățime lunură, mm		
	stânga	dreapta	media	stânga	dreapta	media
Media aritmetică, mm	22,5	24,8	23,67	19,1	19,25	19,17
Eroarea stand, a mediei, mm	0,57	L5	0,81	1,7	1,74	1,67
Eroarea standard, mm	1,98	5,3	2,82_	6,0	6,03	5,78
Coeficientul de variație, %	8,8	21,4	11,9	31,4	31,3	30,2
Valoarea minimă, mm	20	19,0	21	15	13	14,5
Valoarea maximă, mm	25	39,0	31,5	35	31	33
Numărul valorilor, buc.	12	12,0	12		12	12	_12
calitate D, indiferent de tipul, poziția, lățimea și
numărul de inele anuale ale acesteia. în acest con-
text, s-ar cuveni să se extindă cercetările pentru
identificarea unor sortimente la care, cel puțin în
parte, să se accepte și o cotă de lunură, fără ca aceasta
să influențeze în mod determinant rezistența și
estetica produselor.
3.2.	Lunură în secțiunea longitudinală
Lunură are, de regulă, atât lățimea cât și
lungimea în lungul trunchiului variabile. în ceea ce
privește lățimea, aceasta poate fi alcătuită, așa cum s-
a văzut, dintr-un singur inel anual sau mai multe, dar
fără a depăși numărul total al acestora din album.
Lungimea de dezvoltare în lungul trunchiului este
strict legată de vârsta la care se produce lunură.
Astfel, cele produse în tinerețe sunt mai apropiate de
măduvă, iar cele produse la maturitate sau la bătrâ-
nețe (apar mai rar) sunt amplasate mai spre periferie.
Forma lor spațială este conică, înclinarea dreptei
generatoare coincizând cu conicitatea trunchiului. în
cazul lunurilor multiple la același arbore, acestea
alcătuiesc corpuri conice concentrice.
în tabelul 4 sunt redate rezultatele măsurători-
lor referitoare la lățimile albumului și lunurii, obți-
nute pe o piesă de cherestea din secțiunea radială, de
la bușteanul nr. 1 (L = 2,30 m), iar în tabelul 5 sunt
consemnate valorile câtorva indicatori statistici ca-
racterizanți.
Din examinarea mărimilor obținute prin
măsurare s-a constatat că, într-adevăr, la piesele
debitate radial, lățimea lunurii este mai îngustă decât
cea a albumului; excepția de la această regulă se
întâlnește la zona din buștean (cherestea) în care cele
două părți ale lunurii (stânga-dreapta) se unesc (Foto
5a și cazul de la reperul 220).
Dar ca variație în lungul buș-
teanului a celor două struc-
turi, aceasta este neuniformă.
Acest aspect este confirmat,
pentru ansamblul valorilor
medii, de către coeficientul
de variație.
O imagine sugestivă în
3-D a reprezentării tuturor
valorilor medii ale albumului
și lunurii, pe repere (secțiuni)
de măsurare, este redată în
figura 2. Se poate observa atât
ncregularitatea variației am-
belor structuri în funcție de
42
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • Nr 5
reperul de măsurare (distanța dintre secțiuni a fost de
20 cm), cât și faptul că lunura a fost mai puțin lată
decât albumul. Excepția a constituit-o secțiunea 12,
acolo unde cele două ramuri ale lunurii s-au unit
(LUmed =33,0 cm, ALmel=25,0 cm).
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
Secțiunea de măsurare
Fig. 2. Variația lățimii medii a albumului și a lunurii în
secțiune radială la bușteanul nr. 1
Tabelul 6
Date primare prelevate pe secțiunea tangențială a
cherestelei (Buștean nr. 2, L=2,00 m)
1 Repere de măsurare, cm	Lățime album, mm			Lățime lunură, mm		
	stânga	dreapta	media i	stânga	dreapta	media
0	22	34	28,0	22	21	21,5
20	26	26	26,0	18	18	18,0
40	24	31	27,5	21	22	21,5
60	30	27	28,5	22	23	22,5
80	22	24	23,0	22	21	21,5
100	23	21	22,0	95	95	95,0
120	20	24	22,0	82	82	82,0
140	23	32	27,5	75	75	75,0
160	25	24	24,5	67	67	67,0
180	24	21	22,5	110	110	110,0
200	20	25	22,5	20	21	20,5
Tabelul 7
Indicatori statistici referitori la lățimile albumului și lunurii în secțiune radială
la bușteanul nr. 2	____________________
Indicator statistic	Lățime album, mm			Lățime lunură, mm		
	stânga	dreapta	media	stânga	dreapta i	media
Media aritmetică, mm	23,55	26,27	24,91	50,36	50,45	50,41
Eroarea stand, a mediei, mm	0,86	1,31	0,79	10,74	10,71	10,72
Eroarea standard, mm	2,84	4,34	2,63	35,61	35,53	35,56
Coeficientul de variație, %	12,1	16,5	10,6	71,7	70,4	70,5
Valoarea minimă, mm	20	21	22	18	18	18
Valoarea maximă, mm	30	34	28,5	110	110	110
Numărul valorilor, buc.	11	11	11	11	11	11
în procesul de debitare, lățimea lunurii poate
depăși pe cea a albumului, totul depinzând de poziția
planului de debitare (radială, semiradială sau tangen-
țială). Cele mai mici lățimi se obțin la debitare radi-
ală, iar cele mai mari la cea tangențială; lățimile de la
debitarea semiradială au o valoare intermediară.
Pentru exemplificare, în tabelul 6 sunt redate
datele primare prelevate referitoare la lățimile albur-
nului și lunurii de pe o piesă de cherestea debitată
tangențial din bușteanul nr. 2, iar în tabelul 7 valorile
câtorva indicatori statistici caracterizanți.
Reprezentarea grafică în 3-D a valorilor medii
pentru cele două structuri este prezentată în figura 3.
Fig. 3. Variația lățimii medii a albumului și a lunurii în
secțiune tangențială la bușteanul nr. 2
Din analiza datelor primare prelevate, a indica-
torilor statistici calculați, precum și din imaginea
grafică atașată, s-a constatat că:
-	a existat o variație neuniformă a lățimii albur-
nului și a lunurii, atât în secțiunea (reperul) de
măsurare (stânga-dreapta), cât, mai ales, în lungul
cherestelei doar pentru lunură, începând cu jumăta-
tea superioară a acesteia (evidentă în fig. 3);
-	mărimea coeficienților de variație au fost spe-
cifici unei mulțimi omogene de valori pentru album
(s% < 30), pe când cele ale lunurii au fost proprii unei
colectivități neomogene de valori (s% » 30).
O imagine foarte suges-
tivă privitoare la diferențele de
mărime pentru lățimea lunurii
în funcție de modul de debitare
a cherestelei este redată în
foto 5.
Din simpla analiză com-
parativă a celor două eșanti-
oane de cherestea se poate
constată că suprafața lunurii pe
fețele ferăstruite este net mai
mare pentru debitarea tangen-
țială. Astfel de produse „semi-
finite sau finite” nu pot fi ac-
REV1STA PĂDURILOR ' Anul 126 • Nr 5
43
Foto 5. Variația lunurii unui buștean (nr. 3) în secțiune
longitudinală, a-debitare radială, b-debitare tangențială
ceptate decât în condițiile în care la utilizarea lor se
acceptă și albumul sau o cotă din acesta. Cum
numărul unor asemenea produse este, însă, destul de
redus, devine evident că nu este economie pentru cei
care industrializează bușteni cu lunură să mai
investească în procesarea lor. Soluția economică
constă în repartizarea buștenilor cu lunură, chiar din
momentul identificării lor, în clasa de calitate D, și
valorificarea lor cu prețul corespunzător acesteia.
Extinderea lunurii în lungul trunchiului se face,
de la locul genezei, atât spre coroană, cât și spre baza
arborelui. Observațiile făcute cu ocazia lucrărilor de
teren au arătat că lunura poate fi depistată chiar și pe
suprafața tăieturii de doborâre (c ioată), adică la apro-
ximativ 10 cm de sol. Această constatare coboară
limita inferioară de existență a lunurii menționată în
literatura de specialitate, de aproximativ 30.. .50 cm.
Bibliografie
Bolâcevtsev, V.G., 1970: Annual rings ofoak as
evidence of secular climatic cycles (orig, rusă).
I.esovedenie, nr. l,pp. 15-23.
Dementiev,P.I., 1958: Wasfehltden Wâldembei
Moskow? (orig. rusă). Lesnoe Iloziaistvo, nr. 30, pp. 25-
28.
D u j e s i f k e n, D., LI e s e, W., 1986: Vbrkommen
und Entstehung des Mondrings bei Eiche (Quercus sppf
Forstw.Cbl. 105,pp. 137-155.
D u j e s i f k e n, D., B a u c h, J., 1987: Biologische
Charakterisierung von Eichenholz mit Mondring. Holz
4. Concluzii
Lunura, deși poate apărea la un număr redus de
specii (foioase, rășinoase), este considerată ca defect
foarte sever doar la gorun și stejar. Buștenii fasonați
care o posedă trebuie, conform standardului de clasi-
ficare calitativă, încadrați direct în clasa de calitate
D, și valorificați doar cu prețurile specifice acesteia.
Cauza care generează formarea lunurii o repre-
zintă gerurile mari, care produc ruperea unor crăci,
facilitând pătrunderea aerului prin cioturile rămase,
și care perturbează doi pași importanți din procesul
de duraminificare. La un arbore se pot întâlni mai
multe lunuri, dar cel mai frecvent se formează doar
una singură. în studiul întreprins au fost depistate
destul de des și lunuri duble, precum și câte una
triplă, respectiv cvadruplă.
Caracterizarea lunurii în secțiune transversală
s-a făcut prin cuantificarea unor caracteristici geo-
metrice ale acesteia și compararea lor față de cele-
lalte structuri anatomice. în acest sens, credem că
procentele dc lunură față de suprafața totală fără
coajă și, respectiv, cea a duramenului total, sunt deo-
sebit de edificatoare în eventualitatea unei posibile
utilizări mai raționale a lemnului. Această chestiune
nu se poate încerca în cazul lunurilor multiple.
Prin definiție, lunura este un defect de secțiune
transversală a buștenilor, neputându-se face nici o a-
preciere în ceea ce privește modul ei de variație în
lungul trunchiului. Pentru a vedea, totuși, și acest
mod de evoluție, au fost debitați în cherestea mai
mulți bușteni. Analiza eșantioanelor de cherestea
radială și tangențială a evidențiat faptul că variația
lățimii lunurii este neuniformă în lungul pieselor,
mai lată la debitarea tangențială față de cea radială, și
că oferă o imagine mai reală privind severitatea
acestui defect.
als Roh undWerkstoff45, pp. 365-370.
Duj esifken, D., 1989: Der Eichen-Mondringund
seine Bedeutung fur die Holzverwendug. Holz-
Zentralblatt, nr. 6, pp.72 și 74.
K 6 n i g, E., 1957: Fehler des Holzes. Holz -
Zentralblatt Verlags-GmbH, Stuttgart, 256p.
L i e s e, J., 1942: Frostschăden an Eichen. Mitt.
Deut. Dendrol. Ges. 55,pp. 321-324.
L o h w a g, K., 1968: Eichenholz, wertlos durch
Mondring ? Holzforschung und Holzverwertung 20, pp.
61-62.
L u c i n i k, Z., 1952: Die Winterfestigkeit imAltai-
Gebirge. Lesnoe Hozaistvo24, pp. 73-74.
44
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 126 • Nr. 5
Ponomarenko, A.I., 1958: Ursachen der
Enstehung von Ringfăule in den Eichenbestânden bei
Moskow. (orig. rusă). Lesnoe Hozaistvo 30, pp. 36-38.
Standard European EN 1316—1,1997: Lemn rotund
de foioase - Clasificare calitativă - Partea 1: Stejar și
Fag.
Standard Român SR 1039, 1993: Lemn rotund de
Gorun, Stejar, Gâmiță și Cer pentru industrializare.
Conf. dr. ing. Johann KRUCH
jkruch36@yahoo.com
Moon ring, the most serious timber defect of the logs of pedunculate oak
(Quercus robur L.) and sessilc oak (Quercus petraea (Matt.) Licbl.) in the industrial sorting
Abstract
At the qualitative grading of timber of pedunculate oak and sessile oak, in accordance with th e standard EN 1316-1,
only three wood defects (frost crack, soft rot and moon ring) exclude the logs from the A, B, and C quality classes. While
for the frost crack and the soft rot there is the possibility to cut shorter logs in a rațional sorting so that they can get rid of
these dcfects, with moon rings, these procedures cannot bc applied, because it extends on the entire length of the trunk.
In the research carried out, I tried to elucidate some aspects regarding the forms under which the moon rings can
occur in the cross-section of the logs, the measurement of its size as compared to other macroscopical structures, the
number of the annual component rings, but also the way in which these vary in the longitudinal section of the logs, in the
case of their transformation in timber.
The set of the researchcd indexes, as well as the photos taken, are strong elements in the argumentation of the
statement that the moon ring represents indeed the most serious timber defect for these two species.
Keywords: pedunculate oak, sessile oak, timber defect, moon ring.
REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • Nr. 5
45
„Tendința” actuală favorabilă
inimii roșii aduce avantaje practicii
silvice. Au voie arborii de fag să se
îngroașe și mai mult?1
Roland HARTZ
Ulrike KREPLIN
Introducere
Deși fagul ar putea acoperi în mod natural părți
întinse ale Germaniei, el deține la ora actuală în
pădurile acesteia doar o pondere de cea 15%. De
când s-a renunțat la gospodărirea de arborete echiene
dominate de rășinoase, regenerate după tăieri rase, în
urma devastărilor produse de uraganele Vivian și
Wiebke (1989/1990), respectiv Lothar (1999), pon-
derea fagului este însă în continuă creștere. Respon-
sabile pentru această evoluție sunt măsurile silvicul-
turale active de substituire a arboretelor de rășinoase
(plantații, plantații anticipate sub masiv) ca, de altfel,
și favorizarea indirectă a fagului prin promovarea
unor modalități de regenerare naturală de durată.
Răriturile dinamice, cu intervenții puternice de
sus, practicate în prezent în mai toate administrațiile
silvice mari, conduc deseori la o regenerare naturală
completă a fagului ca specie care suportă umbrirea,
înainte ca aceste arborete să-și atingă vârsta exploa-
tabilității. Criteriul de gospodărire pentru transpune-
rea în practică a unei „silviculturi apropiate de natu-
ră’ ’ în arboretele care devin tot mai neregulate nu mai
este vârsta exploatabilității ci, înainte de toate, dia-
metrul țel.
în Ocolul silvic județean Heilbronn, care este,
în mod special, obligat la o astfel de „silvicultură
apropiată de natură”, fagul ocupă peste o treime din
compoziția arboretelor. Condițiile de creștere sunt
aici cele mai favorabile, obținându-se înălțimi ale
arborilor de fag de până la 46 m. Fagul este, prin
aceasta, specia forestieră cea mai importantă atât
economic, cât și ecologic.
Inima roșie (fig. 1 și 2) este una dintre cele mai
importante mărimi utilizate pentru luarea deciziilor,
atunci când este vorba despre strategiile silvicul-
turale privind aplicarea răriturilor și recoltarea de
arbori în făgete amestecate.
1 Articolul a fost publicat în prestigioasa revistă forestieră
germană AFZ-Der Wald nr. 11/2011 (pp. 25-27).
Mulțumim și pe această cale colegilor germani pentru
posibilitatea traducerii și republicării materialului în
Revista pădurilor (traducere ing. Johann Femmig și ing.
Adrian Dănescu).
Fig. 1 și 2. Dimensiunea inimii roșii este decisivă pen-
tru sortarea lemnului (stânga). Desenul tipic al „fagu-
lui sălbatic” se prezintă în secțiune (dreapta).
Ca atare, foarte multe cercetări au abordat
aceste teme. Cele mai multe directive de gospodărire
a pădurilor landurilor stabilesc ca bază un diametru-
țel la fag cuprins între 55 și 65 cm. Ca urmare a fricii
de depreciere a fost și este pus în aplicare un tempo
de multe ori prea accelerat al recoltării arborilor, care
în multe locuri conduce la obținerea, în generația a
doua, a unor arborete prea uniforme și, în general,
echiene.
Spre deosebire de tăierile rase, pretențiile unei
„silviculturi apropiate de natură” sunt de a recolta
fiecare arbore în momentul atingerii maximului
creșterii valorice în cursul dezvoltării sale. Cu toate
acestea, lipsesc destul de des în practica silvică
informațiile necesare pentru un astfel de demers. în
cazul fagului, condițiile-cadru s-au schimbat sub-
stanțial în ultimii ani.
Pe de o parte, eforturile de marketing ale
silvicultorilor au dat rezultate: fagul cu inimă roșie,
ca și „fag structurat”, a avut parte de o creștere
considerabilă a căutării pe piață. La aceasta s-a
adăugat faptul că, asemeni pieței interne, și în
exporturile către Asia fagul cu inimă roșie frumos la
exterior, cu utilizări tehnice largi (pentru furnire sau
cherestea), este mai convenabil ca preț de vânzare și
a cunoscut, astfel, un avânt. Ca urmare, diferența
(„foarfecă”) de preț între lemnul alb categoria B și
lemnul cu inimă roșie s-a redus treptat.
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Ar 5

Materialul și metoda de cercetare
Pentru a se verifica valabilitatea cercetărilor
anterioare cu privire la formarea inimii roșii, pentru a
se evalua efectul evoluțiilor de pe piața lemnului și
pentru a se oferi recomandări practicii silvice locale,
s-a studiat în cadrul unui proiect de diplomă for-
marea inimii roșii la 357 de bușteni de fag provenind
din trei cantoane silvice ale Ocolului silvic județean
Heilbronn, în sezonul de tăiere 2009-2010 (Kreplin,
2010). Au fost măsurate diametrele inimii roșii la
baza bușteanului și la capătul subțire, precum și
diametrul la mijlocul lungimii bușteanului. Referitor
la inima roșie, s-a făcut diferența între inimă roșie
normală și inimă stelată. Diametrul de bază a fost
estimat din diametrul de la mijlocul piesei și lun-
gimea acesteia, considerându-se un factor de des-
creștere de 1 cm/m. în cadrul cercetării nu s-au luat în
considerare aspecte legate de calitatea exterioară
(torsiuni, pete pe scoarță etc.). Pentru simplificare, se
va considera faptul că dezvoltarea inimii roșii în
cazul buștenilor (prima lungime) de calitate la exte-
rior progresează în mod identic cu cea a buștenilor de
calitate inferioară.
Arborii luați în studiu au avut vârste cuprinse
între 95 și 190 de ani.
Arborii de fag din toate cele trei arborete studi-
ate s-au aflat pe soluri fertile până la foarte fertile,
dezvoltate în special pe loess. Tipul dominant de sta-
țiune se caracterizează prin solul lutos cu umiditate
medie, pe lângă care se găsesc și soluri cu lut la
suprafață și cu două orizonturi.
Dezvoltarea inimii roșii
Din cei 357 de bușteni de fag cercetați, cu un
diametru de bază cuprins între 37 și 90 de cm, 61 %
au prezentat inimă roșie. După cum era de așteptat, a
fost predominant numărul cazurilor (88 %) în care
inima roșie a avut dimensiuni mai mari la capătul
subțire decât la cel gros.
în arboretele cercetate a crescut în mod
aproximativ linear și uniform proporția inimii roșii
odată cu diametrul de bază. Cu toate că, la diametre
de bază cuprinse între 40 și 60 cm, există deja o
pondere considerabilă a lemnului cu inimă roșie,
scade în mod evident cantitatea de buștean alb cu
diametrul peste 60 cm. Peste un diametru de bază de
70 de cm, practic nu mai pot fi întâlniți bușteni „albi
ca floarea” (figura 3).
Fig. 3. Ponderea inimii roșii în procente din diametrul
la capătul subțire al bușteanului.
Relevanța sortării buștenilor
în practică, în cadrul Ocolului silvic Heilbronn,
fagii vor fi vânduți ca bușteni de fag de clasă B (cu
inimă), dacă inima roșie la nivelul uneia dintre cele
două capete (de regulă, la cel subțire) a atins o
valoare mai mare de 30 % din diametru. Acest
criteriu corespunde reglementărilor sortării comer-
ciale pe clase de diametre. La multe vânzări nu mai
au loc diferit față de reglementările sortării comer-
ciale - alte declasări ale lemnului (condiționate de
inimă), de la clasa B (cu inimă) către clasa C,
datorate inimii stelate sau unei ponderi de peste 50 %
a inimii roșii. în cadrul altor vânzări există, într-
adevăr, încă o anumită reducere de preț, dar o
declasare în clasa de calitate C, condiționată numai
de inimă, nu mai are loc.
în continuare, trebuie diferențiate două trepte
de depreciere/devalorizare:
-	Treapta 1: KB - inimă roșie (normală) cuprin-
să între 30 și 50 %, ponderea buștenilor 29 %;
-	Treapta 2: KC - inimă stelată și inimă roșie
peste 50 %, ponderea buștenilor 18 %.
Relevantă pentru sortare a fost inima roșie, desco-
perită într-o proporție de circa 47 %, deci cu puțin
sub jumătatea numărului total de bușteni.
Devalorizarea procentuală corespunzătoare
claselor de diametre arată astfel:
Clase de diametre	KB	KC	KB+KC
3	20	0	20
4	23	7	30
5	35	18	53
6	35	30	65
7	21	79	100
8	25	75	100
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
41
Scăderea trecătoare a ponderii inimii roșii în
apropierea unui diametru de bază de peste 70 cm
(figura 4) este remarcabilă și a fost observată în mod
identic de către Stahl (2009), în cercetarea realizată
de acesta în Ocolul silvic Heilbronn.
40 44 48 52 56 60 64 68 72 76 80 84 88
Diametrul de bază, cm
Fig. 4. Relevanța inimii roșii la sortarea lemnului = de-
preciere din clasa de calitate B în clasa KB sau chiar
mai jos.
Această tendință se bazează, probabil, pe faptul
că fagii cu o predispoziție externă pentru inima roșie
(înfurciri, ramuri putrede etc.) se recoltează deja în
cadrul lucrărilor de îngrijire.
Graficul dovedește, pe de o parte, importanța
inimii roșii ca factor de devalorizare, însă el nu oferă
nici un indiciu în legătură cu un diametrul-țel de
stabilit pe bază economică. Acesta trebuie ales în
funcție de valoarea arborelui, pentru fiecare arbore
individual. Atunci când se ia decizia dacă un arbore
„trebuie lăsat” sau „trebuie recoltat” este necesar ca,
pe lângă posibila reducere a valorii datorată inimii
roșii, să fie luate în considerare și creșterea în volum
a arborilor, precum și un posibil salt în clasa de
calitate (de exemplu: salt dc preț de la clasa a 3-a
înspre clasa a 4-a datorită concurenței care apare de
la un anumit diametru în sus între producătorii de
cherestea și producătorii de furnir).
Diametrul-țel
Pentru stabilirea diametrului-țel se pornește de
la următoarele premise:
1.	Prețurile în anii 2009/2010
Un salt de la o anumită clasă de diametre la una
superioară va fi plătit până la a 5-a clasă de diametre:
o creștere suplimentară a prețului pentru clasa a 6-a
de grosime nu este niciodată obținută (dispare
concurența dintre producătorii de cherestea și
producătorii de furnire, rămânând ca principali
utilizatori doar cei din urmă).
2.	Periodicitatea de intervenție
Corespunzător modelului de gospodărire
practicat, va fi adoptată o periodicitate a
intervențiilor de cinci ani. Aceasta înseamnă că, dacă
arborele rămâne acum în picioare, atunci el va fî cel
mai devreme recoltat după cinci ani.
3.	Creșterea
In arboretele cercetate se consideră ca model de
creștere anuală în diametru a primei lungimi de
buștean (care rămâne, principial, uniformă pe
lungime), una de 8 mm. Rezultă că, la un diametru de
bază de cca 35 cm, are loc ca atare o creștere în volum
de peste 25 %, iar la un diametru dc bază de 80 cm o
creștere în volum, totuși, de 10 %.
4.	Formarea inimii roșii corespunzătoare
funcției de compensare reprezentate
Din figura nr. 5 rezultă demonstrativ cele
ilustrate în tabelul de dedesubtul acesteia. Dacă se
prognozează, în acest fel, evoluția valorii unui arbore
„model”, care corespunde la exterior clasei de
calitate B, potrivit dezvoltării inimii roșii constatate
în arboretele cercetate, atunci rezultă următoarea
Diametrul de bază actual, cm
dl^Om actual	diametru fără coajă	dl,30 m peste 5 ani	diametru fără coajă peste 5 ani	Devalorizarea actuală [%]			Devalorizarea peste 5 ani [%]				
				Treapta 1 [%]	Treapta a 2-a [%]	Fără scăderea valorii	Treapta 1 [%]	Treapta a 2-a [%]	Fără scăderea valorii		
64	58	68	62	31	34	35	29	43	28		
Lungimea piesei de bază [m]	Volumul actual Im1]	Volumul peste 5 ani [m3]	Prețul actual, euro/m3			Prețul peste 5 ani, euro/m1			Valoarea actuală, euro	Valoarea peste 5 ani, curo	Diferența
			B	KB	KC	B	KB	KC			
8,6	2,27	2,6	110	85	75	110	85	75	205,3	227,7	22,4
Fig. 5. Evoluția valorică; Tabelul ilustrează modul de calcul.
48
REVISTA PĂDURILOR * Anul 126 • Nr 5
Prin urmare, în mod surprinzător, nu există la
fag un diametru-țel condiționat de inima roșie. Moti-
vul pentru aceasta nu este, în primul rând, diferența
(„foarfecă”) de preț între lemnul de fag alb și cel cu
inimă roșie, care se reduce tot mai mult, ci faptul că:
a)	în arboretele cercetate; care sunt situate pe
stațiuni foarte fertile, creșterea în volum este întot-
deauna mai mare decât dezvoltarea progresivă a
inimii roșii.
b)	Chiar și la clase de diametre inferioare se
poate observa o prezență apreciabilă a inimii roșii.
Prin urmare, considerând arboretele în ansamblu, nu
are loc o „explozie subită” a inimii roșii.
Au fagii voie să se îngroașe și mai mult?
Conform rezultatelor prezentei cercetări, se
poate răspunde afirmativ la întrebarea pe care ne-am
pus-o la începutul articolului. Un motiv pentru o
valorificare prea rapidă a arboretelor vârstnice de fag
nu poate fi în nici un caz dedus din datele care au
rezultat din cercetări. Problema lemnului gros de
orice natură, aici nu există. Cu toate acestea, văzut
invers, nu trebuie trasă cu repeziciune concluzia că
trebuie să lăsăm de acum înainte ca toți fagii să
depășească 90 cm în diametru, deoarece:
Bibliografie
Kreplin, U., 2010: Zur Verkernug der Rotbuche
(Fagus sylvatica L.) im Forstbezirk Heilbronn unter
preisbildenden Aspekten. Bachelor-arbeit an der
1)	Riscul general de depreciere (vătămări ale
trunchiului în timpul exploatării și operațiilor de
scos-apropiat, putregaiuri, insecte, găuri de ciocă-
nitori etc.) crește cu fiecare an de viață. în cadrul
cercetărilor noastre s-a avut în vedere doar lemnul
buștenilor recoltați. în ce măsură buștenii depreciați
au rămas în arboret (ca lemn mort în picioare sau
culcat la sol) sau au ajuns în stivele pentru lemn
industrial, nu s-a cercetat.
2)	In 2009 s-a înregistrat o explozie pregnantă
de utilizare a fagului cu inimă roșie. Dacă, cumva,
diferența dc preț între clasa B și clasa B cu inimă
roșie s-ar mări din nou, atunci evoluția valorică ilus-
trată mai sus ar putea din nou să cunoască modificări.
3)	Observația este valabilă numai pentru
arborii-țel de calitate. într-adevăr, un arbore de cali-
tate slabă (C) va crește și el în diametru, devenind
mai valoros, dar în locul său ar putea să crească, de
asemenea, un arbore de calitate superioară, A sau B.
în concluzie, observarea evoluției valorii arbo-
rilor îi permite silvicultorului să ia o decizie în legă-
tură cu recoltarea sau lăsarea în continuare a unui fag
frumos, fără teama inimii roșii. Intervalul dimensio-
nal pentru o recoltă pe bază de diametru-țel poate să
fie stabilit, ca atare, între 65 și 80 cm.
Hochschule fur Nachhaltige Entwicklung
Eberswalde.
Stahl, J., 2009: Buchenkem - Kembuche.
Die Buche im Stadtwald Eppingen. AFZ-Der Wald,
nr. 5,pp. S. 246.
Ing. Roland HARTZ
Ing. Ulrike KREPLIN, Roland.Hartz@landratstamt-heibronn.de
Landratsamt Heilbronn, Forstamt AuBenstelle Neuenstadt
Rotkern-Trend bringt Vorteile fur die waldbaulicbe Praxis. Diirfen Buchea wieder dicker werden?
Zusammenfassung
Der Rotkem ist eine der bestimmcnden EntscheidungsgroBen. wenn es um waldbauliche Strategien fur die
Durchforstung und Emte in Buchenmischwăldem geht. Entsprechend viele Untersuchungen haben sich dieses Thcmas
angenommen. Die meisten Waldbaurichtlinien der Lănder legen auf ihrer Gnmdlage den Zieldurchmesser der Buche mit
55 bis 65 cm Bhd fest. Ergebnis der Entwertungsbefurchtungen war und ist ein oft beschleunigtes Emtetempo, was
vielerorts wieder zu gleichfbrmigen, im WesentlichengleichaltrigenNachfolgebestănden fuhrt.
Schliisselworte: Buche, Rotkem, Ziel-Bhd.
REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 • Nr. 5
49
Perturbații ale creșterilor în diametru
la arborii de molid vâtămați de cervide
Radu VLAD
Cristian Gheorghe SIDOR
Cristian COJOCIA
1.	Introducere
în actualele circumstanțe internaționale se pune
tot mai mult accentul pe creșterea rolului pădurii, ca
resursă naturală regenerabilă, pentru satisfacerea
necesităților vitale ale omului, prin oferirea de pro-
duse organice indispensabile vieții umane și a unor
servicii sociale de o excepțională valoare. în acest
scop, majorarea producției de biomasă vegetală
forestieră devine o preocupare primordială a silvi-
cultorului (Giurgiu, 1978,1995).
Problema capitală a gestionării pădurilor din
anumite zone forestiere este de natură ecologică și
privește refacerea echilibrului acestor ecosisteme
care, în decursul timpului, a fost grav perturbat prin
acțiuni antropice nechibzuite, în special ca urmare a
gospodăririi neadecvate a arboretelor obținute prin
substituirea pădurilor cu structuri naturale, stabile
(Ichim, 1975, 1979, 1988, 1990; Giurgiu, 1982;
Tilghman, 1989; Saint-Andrieux, 1994; Stout,
1998).
Preocupări privind efectul rănilor produse de
cerbi prin cojiri și roaderi asupra arboretelor de
molid, concretizat asupra calității lemnului, au fost
numeroase atât în străinătate, cât și la noi în țară (Gill
etal., 2000; Graber, 1994; Ichim, 1975; Vasiliauskas
și Steirlid, 1998; Zaruba și Snajdr, 1966; Vlad, 2002,
2007). Cercetările efectuate pe arbori doborâți și pe
arbori în picioare au permis stabilirea anumitor
valori medii ale putregaiului de trunchi pentru arbo-
retele din zona cercetată (Ichim, 1975; Vlad, 2007).
Dacă, în privința calității lemnului, efectul
acestor vătămări este de necontestat, problema
creșterilor în diametru și în înălțime este contro-
versată în literatura de specialitate (Zaruba și Snajdr,
1966; Ichim, 1975,1990).
Având în vedere aceste coordonate este impor-
tantă cuantificarea, din punct de vedere auxologic, a
efectelor vătămărilor produse de cervide asupra bio-
producției forestiere în cazul ecosistemelor artifici-
ale de molid. Ca urmare, obiectivul urmărit prin
actualele cercetări este acela de a evidenția eventu-
alele perturbații ale creșterilor în diametru la arborii
de molid vătămați de cervide.
2.	Materiale și metoda de lucru
2.1.	Locul cercetărilor
în conformitate cu obiectivele prezentei lucrări,
cercetările întreprinse pentru evidențierea perturba-
țiilor creșterilor în diametru la arborii de molid, ca
urmare a rănilor produse de cervide, s-au desfășurat
în zone reprezentative din punct de vedere al impac-
tului economic și ecologic generat de rănile produse
de cervide asupra arborilor și arboretelor de molid.
Astfel, cercetările de teren au fost localizate în raza
Ocolului silvic experimental Tomnatic ce aparține de
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
București.
2.2.	Materialul de cercetare și datele de teren
Lucrările de teren au vizat identificarea, în
arborete de molid vătămate de cervide, de produc-
tivitate superioară, a 40 de cupluri de arbori (un
arbore sănătos și un arbore vătămat), cu vârste ale
rănilor cuprinse între 11 și 35 de ani. S-a urmărit ca,
la exemplarele alese pentru studiu, să existe concor-
danță în ceea ce privește mărimea diametrului de ba-
ză, clasa Kraft, respectiv condițiile staționale (supra-
fața de studiu pentru cuplu să nu depășească 100 m2).
Din cuplurile de arbori selectate au fost prele-
vate probe cu burghiul Pressler la înălțimea de 1,30
m, 2 m, 4 m și în continuare (din 2 m în 2 m) până la
înălțimea maximă care permitea recoltarea acestora.
La înălțimea corespunzătoare diametrului de bază,
s-a stabilit vârsta rănii.
2.3.	Analiza datelor
Lucrările de birou au constat din măsurarea
lățimii inelelor cu ajutorul aparatului LINTAB 5.
Prelucrările de date ulterioare au vizat determinarea,
pentru fiecare arbore constituent al cuplului, a
următoarelor elemente auxologice necesare studiu-
lui creșterilor la arborii de molid din arborete afec-
tate de cervide: creșterea anuală, indicele de creștere
(%), abaterea anuală (mm), creșterea medie perio-
dică (pe o perioadă de cinci ani) și creșterea medie
anuală (mm).
Sintetizând rezultatele obținute în urma prelu-
crărilor de date s-a calculat diferența de creștere
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 * Nr 5
medie anuală (%) caracteristică fiecărui an calen-
daristic pentru înălțimea corespunzătoare diametru-
lui de bază în cadrul cuplurilor de arbori. De aseme-
nea, diferența de creștere medie anuală (%) pentru
fiecare înălțime de la care au fost prelevate probe a
fost calculată ca diferență de medie ponderată și
analizată pe profilul longitudinal al arborelui. Calcu-
lul diferențelor s-a făcut, în cadrul cuplului, începând
cu anul producerii rănii de către cervide.
Materialul de studiu a fost stratificat în cupluri
de arbori la care vârsta rănilor este cuprinsă între 11
și 15 ani, cupluri de arbori la care vârsta rănilor este
cuprinsă între 16 și 30 de ani, respectiv cupluri de
arbori la care vârsta rănilor este mai mare de 30 de
ani. S-a considerat necesară această analiză diferen-
țiată pentru a studia reacția auxologică în funcție de
vechimea rănilor produse de cervide și în raport cu
similitudinile în ceea ce privește dinamica diferențe-
lor de creștere.
3.	Rezultate și discuții
3.1.	Diferența de creștere medie anuală
caracteristică fiecărui an calendaristic pentru
înălțimea corespunzătoare diametrului de bază
Pentru cupluri de arbori cu vârsta rănilor
cuprinsă între 11 și 15 ani, după producerea rănii de
către cervide, reacția auxologică a arborelui vătămat
se caracterizează printr-o tendință de mărire a
diferenței de creștere (fig. 1).
i»
Fig. 1. Variația diferenței de creștere medie anuală (%)
pentru cupluri de arbori cu vârsta rănilor cuprinsă
între 11 și 15 ani.
Reacția auxologică specifică diferenței de
creștere medie anuală (%), pentru cupluri de arbori
cu vârsta rănilor cuprinsă între 16 și 30 ani, a permis
identificarea a două cazuri posibile ce exprimă
tendința de evoluție a parametrului considerat, în
intervalul de timp supus analizei.
Un prim caz (fig. 2A) se manifestă prin mărirea
diferenței de creștere medie anuală (%), din
momentul producerii rănii de către cervide și până în
anul limită de analiză considerat.
Fig. 2. Variația diferenței de creștere medie anuală (%)
pentru cupluri de arbori cu vârsta rănilor cuprinsă
între 16 și 30 ani.
Un al doilea caz în dinamica diferenței de
creștere medie anuală (%) (fg. 2B) se manifestă prin
existența a trei etape, una imediat după producerea
rănii de către cervide, în care se constată mărirea
diferenței dintre arborii de molid componenți ai
cuplului, o a doua perioadă, care se caracterizează
prin micșorarea diferenței de creștere medie anuală
(%) și o a treia în care se constată, din nou, tendința
de mărire a diferenței de creștere medie anuală (%).
Pentru cuplurile de arbori cu vârsta rănilor mai
mare de 30 de ani, analiza diferenței de creștere
medie anuală (%) indică faptul că, în tendința de
evoluție a parametrului considerat, se poate identi-
fica o primă perioadă imediat după producerea rănii
de către cervide, în care se constată mărirea dife-
renței dintre arborii de molid componenți ai cuplului,
de aproximativ zece până la cincisprezece ani, și o a
doua perioadă, care se caracterizează prin micșora-
REVISTA PĂDURILOR * Anul 126 • Nr. 5
51
rea diferenței de creștere medie anuală (%), de
aproximativ zece până la cincisprezece ani, în care sc
constată tendința de apropiere valorică în cadru!
cuplului de arbori (fig. 3).
Fig. 3. Variația diferenței de creștere medie anuală (%)
pentru cupluri de arbori cu vârsta rănilor mai mare de
30 ani.
3.2.	Diferența de creștere medie anuală
analizată pe profilul longitudinal al arborelui
Analiza diferenței de creștere medic anuală
(%), pe profilul longitudinal al arborelui pentru
fiecare înălțime de la care au fost prelevate probe,
indică delimitarea a patru cazuri posibile privind
variația parametrului considerat (fig. 4).
în primul caz, perturbațiile în mersul creșterilor
în diametru specifice arborilor vătămați de cervide se
manifestă în sensul diminuării creșterii medii anuale
(%) pentru fiecare înălțime pe tot profilul
longitudinal al arborelui (fig. 4a).
Fig. 4. Variația diferenței de creștere medie anuală (%)
pe profilul longitudinal pentru cupluri de arbori cu
vârsta rănilor cuprinsă între 16 și 30 ani.
Un al doilea tip de reacție auxologică se
manifestă în sensul superiorității creșterii medii
anuale caracteristică arborelui de molid vătămat de
cervide comparativ cu arborele sănătos, pentru
înălțimile de 1,30 m, 2 m și chiar 4 (6) m, după care se
constată diminuarea acesteia pe profilul longitudinal
al arborelui (fig. 4b).
Celui de al treilea caz îi este tipică diminuarea
creșterii medii anuale caracteristică arborelui de
molid vătămat de cervide pe profilul longitudinal al
arborelui până la înălțimea corespunzătoare înce-
perii coroanei (18 m), după care se constată superio-
ritatea acesteia până la înălțimea maximă considera-
tă în cercetările efectuate (fig. 4c).
în cazul al patrulea se constată superioritatea
creșterii medii anuale caracteristică arborelui de
molid vătămat de cervide comparativ cu arborele de
molid sănătos pentru două porțiuni din cadru! profi-
lului longitudinal al arborelui și anume una specifică
înălțimilor de 1,30 m, 2 m, 4 (6) m, iar a doua înce-
pând cu înălțimea de 18 m (fig. 4d).
Analiza diferenței de creștere medie anuală
(%), pe profilul longitudinal al arborelui pentru
fiecare înălțime de la care au fost prelevate probe,
indică faptul că, pentru majoritatea cuplurilor de
arbori cu vârste ale rănilor cuprinse între 11 și 15 ani,
perturbațiile în mersul creșterilor în diametru speci-
fice arborilor vătămați de cervide se manifestă în
sensul diminuării acestora pe tot profilul longitu-
dinal al arborelui (fig. 4a).
Pentru cuplurile de arbori cu vârste ale rănilor
cuprinse între 16 și 30 de ani, analiza diferenței de
creștere medie anuală (%), pe profilul longitudinal al
arborelui pentru fiecare înălțime de la care au fost
prelevate probe, indică faptul că au fost identificate
toate cazurile de perturbații sus-menționate în mer-
sul creșterilor în diametru specifice arborilor vătă-
mați de cervide (fig. 4a-4d).
Analiza diferenței de creștere medie anuală
(%), pe profilul longitudinal al arborelui pentru
fiecare înălțime de la care au fost prelevate probe,
pentru cuplurile de arbori cu vârste ale rănilor mai
mari de 30 de ani, indică faptul că perturbațiile în
mersul creșterilor în diametru specifice arborilor
vătămați de cervide se manifestă în sensul
superiorității creșterii medii anuale caracteristică
arborelui de molid vătămat, comparativ cu arborele
de molid sănătos, pentru două porțiuni din cadrul
profilului longitudinal al arborelui și anume una
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
specifică înălțimilor de 1,30 m, 2 m, 4m și 6 m, iar a
doua începând cu înălțimea de 16 m, unde începe și
coroana arborilor (fig. 4d).
5.	Concluzii
Vârsta rănilor produse de către cervide condi-
ționează în mod semnificativ numărul de cazuri posi-
bile de reacție auxologică specifice arborelui de
molid vătămat, caracterizate prin prisma diferenței
de creștere medie anuală (%) caracteristică fiecărui
an calendaristic, pentru înălțimea corespunzătoare
diametrului de bază și a diferenței de creștere medie
anuală (%) pentru fiecare înălțime de lucru analizată
pe profilul longitudinal al arborelui.
Semnificative sunt tendințele de evoluție a
diferenței de creștere medie anuală (%) caracteristică
fiecărui an calendaristic, pentru înălțimea corespun-
zătoare diametrului de bază, care indică posibilitatea
existenței a două cazuri de reacție auxologică a arbo-
relui vătămat de cervide (funcție de perioadele de
evoluție a creșterii medii anuale) comparativ cu
arborele de molid sănătos.
în ceea ce privește diferența de creștere medie
anuală (%) analizată pe profilul longitudinal al arbo-
relui, a rezultat identificarea a patru cazuri de reacție
auxologică posibile.
în actualul cadru silvicultural dominat de inte-
resul sporirii randamentului pădurilor până la poten-
țialul lor specific, determinat genetic, trebuie luat în
considerare ansamblul factorilor de vegetație pre-
zenți în ecosistem. în acest scop, este necesară
cunoașterea, în primul rând, a efectului factorilor
abiotici și biotici mai importanți implicați în proce-
sul bioproductiv al biocenozelor forestiere, apoi
Bibliografie
Gi 11, R, Web er, J, Pe ac e, A., 2000: The
economic implications of deer damage. Final report for
the deer commission for Scotland, 49 p.
G i u r g i u, V., 1978: Conservarea pădurilor.
Editura Ceres, București, 308 p.
G i u r g i u, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura
Ceres, București, 407 p,
G i u r g i u, V., (sub redacția), 1995: Protejarea și
dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Editura Arta
Grafică, București, 399 p.
G r a b e r, D., 1994: Die fichtenkernfaule in der
nordschweiz: schadenausmass okologische
zusammenhange und waldbaulich massnahmen. Journal
Forestier Suisse,nr. ll,pp. 905-925.
trebuie cunoscute punctele de interferență dintre
acești factori, la care productivitatea pădurilor este
maximă, dar și zonele pentru care ea este influențată
negativ.
Căile de sporire a productivității pădurilor tre-
buie să țină seama de perturbațiile în mersul normal
al creșterilor produse de factorii naturali, precum și
de factorii antropici. Astfel, perturbațiile auxologice
provocate de cervidele aflate în exces, scăpate de sub
controlul ecologic al ecosistemelor dereglate, pot
aduce însemnate daune arboretelor.
Având în vedere cele expuse până în prezent, se
poate afirma faptul că rănile produse de către cervide
generează perturbați! semnificative și specifice în
mersul creșterilor în diametru atât la nivelul
corespunzător diametrului de bază cât și pe profilul
longitudinal al arborelui. Aceste modificări se core-
lează semnificativ cu vârsta rănilor considerată drept
factor perturbator în dinamica creșterilor analizată
prin prisma cuplurilor de arbori de molid. Cercetările
viitoare vor trebui direcționale în direcția cuantifi-
cării creșterilor și a eventualelor pierderi de creștere
în arborete artificiale de molid, vătămate de cervide
prin cojiri și roadeți.
Mulțumiri
Cercetările au foste efectuate în cadrul
proiectului ID50: „Modele statistico-matematice și
tabele de sortare în arborete de molid vătămate de
cervide”, finanțat de către Ministerul Educației,
Cercetării și Inovării, prin Planul Național de
Cercetare, Dezvoltare și Inovare - PNII, Programul
Idei, competiția 2008.
I c h i m, R., 1975: Cercetări asupra calității lemnu-
lui în arboretele de molid din nordul țării. LC. A.S., Seria a
Il-a, București, 38 p.
Ichim,R., 1979: Cu privire la unele probleme eco-
logice ale pădurilor din Bucovina. Revista pădurilor, nr. 4,
pp. 241-243.
I c h i m, R., 1988: Istoria pădurilor și a silviculturii
din Bucovina. Editura Ceres, București, 216 p.
I c h i m, R., 1990: Gospodărirea rațională pe baze
ecologice a pădurilor de molid. Editura Ceres, București,
186p.
Saint-Andrieux, Ch., 1994: Degâtsforestier et
grand gibier. Office National de la Chasse, Supplement
BulletinMensuelnr. 195,8p.
S t o u t, S. L., 1998: Deer and forest health.
Pennsylvania Forests, volume 89, pp. 14-16.
REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • Nr. 5
53
T i 1 g h m a n, N. G., 1989: Impacts of white-tailed
deer on forest regeneration in northwestern
Pennsylvania. Journal of Wildlife Management, nr. 53,
pp. 524-532.
V a s i 1 i a u s k a s, R., S t e i r 1 i d, J., 1998: Spread of
Stereum sanguinolentunm vegetative compatibility
groups within a stand and within stems of Picea abies.
Silva Fennica,nr. 32,pp. 301-309.
V1 a d, R., 2007: Fundamente silviculturale pentru
gestionarea arboretelor de molid vătămate de cervide.
Editura Silvică, 150p.
V 1 a d, R., 2007: Caracteristici dendrometrice și
auxologice ale arboretelor de molid vătămate de cervide.
Editura Silvică, 182p.
Z a r u b a, C., S n a j d r, J., 1966: Influența roaderii
de către cervide asupra producției materialului lemnos.
Lesnickycasopis,vol. 12,nr. l,pp. 81-97.
Dr. ing. Radu VLAD, vlad.radu@icassv.ro,
Dr. ing. Cristian Gheorghe SIDOR, cristi.sidor@yahoo.com
I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc
Ing. Cristian COJOCIA, cojociacristian@yahoo.com
Ocolul silvic experimental Tomnatic
Disturbances of diameter increment of Norway spruce trees damaged by deer
Abstract
By current research the objective is to highlighl any possible disturbance of diameter increment of Norway spruce
trees as a result of wounds caused by deer.
This paper presents the results of the analysis of disturbances in diameter increment performed on 40 couples of
N orway spruce trees. Each pair consisted of a healthy Norway spruce tree and a Norway spruce tree damaged by deer.
Using an original method, the diameter increment (at breast height and along the longitudinal profile of tree) of pairs of
Norway spruce trees damaged by deer with an age between 11 and 15 years, 16 and 30 ycars as well as over 30 years were
analysed,
The age of deer wounds influences significantly the number of possible cases of growlh responses specific to the
damaged Norway spruce tree. These responses are characterized in terms of differential average annual increment (%) for
each year, for the height corresponding to diameter at breast height and the average annual growth (%) for each height
analyzed onthe longitudinal tree profile.
Keywords: Norway spruce, deer, growth disturbances
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
Cronică
Munții Bucegiîn atenția comunității academice din silvicultură
Secția de silvicultură a Academiei de Științe
Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”, bene-
ficiind de colaborarea cu Regia Națională a Pădurilor —
Romsilva, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și
Universitatea „Valahia” din Târgoviște, a organizat sim-
pozionul Fundamente științifice pentru gestionarea dura-
bilă a pădurilor din Munții Bucegi (21-22 septembrie
2011).
Au participat membri ai ASAS, cercetători ai
Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, cadre
didactice de la Facultatea de silvicultură din Brașov și de
la Universitatea „Valahia” din Târgoviște, specialiști din
centrala Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva, precum
și de la direcții silvice județene având în administrare
păduri în munții Bucegi (D. S. Târgoviște, D. S. Prahova).
Prin organizarea acestei manifestări științifice s-au urmă-
rit două obiective de mare interes.
Primul obiectiv se referă la revigorarea cercetărilor
silvice în Bucegi, cunoscând că, aici, în acest templu
natural al țării, s-a născut activitatea de cercetare silvică
românească. Amintim lucrarea originală a lui Petre
Antonescu-Remuși referitoare la inundațiile din munții
Bucegi, recenzată de acad. Ștefan Hepites în „Revista
pădurilor” din 1881. în Bucegi, pe valea Prahovei,
cărturarul I. Kalinderu a organizat primele ocoale silvice
ale Domeniilor Coroanei, atent supravegheate de regele
Carol I. Tot în Bucegi, la Sinaia, s-a înființat prima
stațiune de cercetări silvice, cu aproape 90 de ani în urmă.
Pădurile și mediul Bucegilor în ansamblul lor au fost
cercetate de mulți membri al Academiei Române. Ne
referim, în primul rând, la cercetările multidisciplinare, în
staționar, conduse de Ion Popescu-Zeletin, membru
corespondent al Academiei Române.
Evocăm cu admirație cercetările efectuate în anii '80
ai secolului trecut în ecosisteme forestiere din Bucegi de
Institutul de Biologie al Academiei Române. Inegalabile
rămân contribuțiile științifice ale doctorului Al. Beldie,
referitoare la flora munților Bucegi.
O nouă revigorare a cercetărilor de durată, com-
plexe, multi- și interdisciplinare în Bucegi, aparține doc-
torului Ovidiu Badea (directorul științific al ICAS), îm-
preună cu echipa sa.
Al doilea obiectiv, urmărit cu mare interes și de
Academia Română, a fost cunoașterea, la fața locului, a
problemelor ajunse în opinia publică, referitoare la agre-
siunile din Parcul Natural Bucegi. S-a pornit de la adevă-
rul conform căruia starea acestui patrimoniu natural, de
excepțional interes științific, ecologic și social, este de
interes general, cu precizarea că, pentru noi, românii,
Bucegii sunt și trebuie să dăinuie ca simbol național.
Simpozionul a debutat cu prezentarea următoarelor
comunicări:
-	Cuvinte de deschidere (Acad. V. Giurgiu și Prof.
loan Cucui, rectorul Universității „Valahia” din
Târgoviște);
-	Cercetări ecologice pe termen lung în ecosisteme
forestiere reprezentative din situl ILTER Bucegi-Piatra
Craiului (Dr. Ov. Badea, Dr. Șt. Neagu, Dr. I. Barbu, Ing.
Diana Silaghi, Dr. Carmen lacoban);
-	Parcul Natural Bucegi - sit Natura 2000 - prezent
și viitor (Ing. H. luncu);
-	Vegetația forestieră de limită altitudinală, structură
și funcții (Dr. C. Bândiu);
-	Aspecte privind evaluarea nivelului de acumulare a
unor elemente minerale de către speciile de licheni arbo-
ricoli prezenți în zona masivului Bucegi (Conf. Gabriela
Busuioc);
-	Cercetări ecologice privind fauna de acarieni
edafici din unele ecosisteme forestiere și de pajiști din
Parcul Natural Bucegi (Dr. Viorica Honciuc și Dr.
MinodoraManu);
-	Alexandru Beldie, un împătimit cercetător și
luptător pentru conservarea naturii în Bucegi (Dr. N.
Doniță);
-	Gestionarea durabilă a pădurilor proprietate priva-
tă, administrate de Ocolul silvic lalomicioara (Ing. B.
Cotovelea);
-	Preocupări privind implementarea Planului de
management al Parcului N atural Bucegi prin accesarea de
fonduri europene(Ing. H. luncu).
Au urmat dezbateri fructuoase pe marginea
comunicărilor susținute de autorii menționați mai sus.
Pe teren, Dr. Ovidiu Badea a descris două arborete,
unul de fag din Ocolul silvic Sinaia și altul de molid din
Ocolul silvic Pucioasa, precum și suprafețe de cercetare
REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 -Nr. 5
55
de lungă durată amplasate într-un arboret plurien de molid
(Podul cu Flori).
Această manifestare științifică a răspuns la trei che-
mări internaționale, respectiv la:
-	Anul Internațional al Pădurilor, anul 2011, declarat
ca atare de Organizația Națiunilor Unite;
-	Ziua Internațională a Biodiversității, de asemenea,
declarată ca atare de organizații internaționale;
-	Ziua Europeană a Parcurilor (parcuri naturale și
naționale), zi aniversată în România la Palatul
Parlamentului.
Toate aceste evenimente internaționale de prim rang
îndeamnă Ia o reconsiderare a atitudinii noastre agresive
față de Bucegi, acționând cu mai multă fermitate în sensul
ocrotirii biodiversității și gestionării durabile a ecosis-
temelor forestiere și agricole, dar și la o amplificare și
aprofundare a cercetărilor pentru cunoașterea științifică a
ecosistemelor naturale, precum și pentru elaborarea meto-
delor necesare reconstrucției ecologice a celor deteriorate.
Pe un plan mult mai larg nu putem evita adevărul
potrivit căruia, în Bucegi, procesul de artificializare a
naturii a depășit limita critică, cu deosebire în partea
sudică, și, după cum se cunoaște, acest proces este copios
alimentat și astăzi, fără să fi fost elaborat și pus în aplicare
procesul invers, de reconstrucție ecologică a zonei.
Jnepenișurilc, această barieră antientropică de excepție,
aproape că au dispărut, fără să ne întrebăm de ce Sinaia
este frecvent inundată.
Pe de altă parte, ne exprimăm satisfacția pentru
faptul că vedem înfăptuită propunerea noastră de acum
aproape 4 decenii, repetată în 1990, de a se constitui
Parcul Național Bucegi, dar, spre regretul nostru, doar sub
forma de Parc Natural, deși marele număr de rezervații,
existente aici, ar fi meritat rangul dc Parc Național sub
care ar fi fost mai sever protejat în etapa actuală tulbure,
chiar periculoasă pentru integritatea și stabilitatea
acestuia.
Pc baza comunicărilor prezentate la simpozion și a
dezbaterilor prilejuite de vizitarea ecosistemelor fores-
tiere menționate mai sus s-au desprins importante conclu-
zii și recomandări, cum sunt cele menționate în continua-
re.
-	Promovarea de cercetări științifice multi- și inter-
disciplinare, complexe, în staționare de durată, dezvol-
tând, amplificând și aprofundând pe cele deja inițiate de
ICAS, prezentate la recentul simpozion. în acest scop, este
sosit timpul să fie pus în valoare excepționalul potențial
științific al numeroaselor rezervații constituite în Parcul
Natural Bucegi, accesând fonduri europene.
-Acordarea majorității actualelor rezervații naturale
din Bucegi (și nu numai) a rangului de rezervație știin-
țifică, dat fund faptul că, potrivit recentei legi, a ariilor
naturale protejate, rezervația științifică beneficiază de un
regim de ocrotire superior celui acordat rezervației
naturale (potrivit legilor din perioada constituirii acestor
rezervații, ambele aveau același rang superior).
-	Renunțarea la tehnologiile de regenerare a arbore-
telor, bazate pe tratamente extensive (tăieri rase lamolidi-
șuri, tratamente cu perioade scurte de regenerare), promo-
vate (din păcate) chiar prin recenta lege a ariilor naturale
protejate pentru zonele de management durabil și în
zonele de gestionare durabilă a pădurilor încadrate în
aceste zone.
-	Ocrotirea strictă a jnepenișurilor din Munții
Bucegi, aceste ecosisteme având funcții multiple de pro-
tecție (hidrologică, geomorfologică, climatică și land-
șaftică). Totodată, se justifică amplificarea cercetărilor și
promovarea de tehnologii pentru ridicarea jnepenișurilor
pân ă la limita lor naturală.
-	Stoparea tuturor tentativelor și renunțarea la
proiectele de „urbanizare” a Bucegilor, promovate cu
insistență de structurile administrative din județele
respective. în legătură cu această problemă, acad. Victor
Giurgiu a menționat că este mandatat de Academia
Română să transmită public îngrijorarea acestui înalt for
științific al țării fața de starea și modul cum sunt gestionate
și, uneori, agresate ecosistemele naturale din arii naturale
protejate (cum sunt cele din parcurile Retezat, Ceahlău și
Bucegi).
-	Reconstrucția ecologică a ecosistemelor forestiere
și agricole din Munții Bucegi, în care scop vor fi necesare
proiecte de specialitate și finanțări adecvate.
-	Adaptarea amenajării pădurilor la obiectivele
specifice ariilor naturale protejate.
Nu în ultimul rând, s-a solicitat revizuirea grabnică a
T-egii nr. 49/2011 referitoare la regimul ariilor naturale
protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și a
faunei sălbatice, în privința ocrotirii și gestionării ariilor
naturale protejate din fondul forestier.
-	Implicarea mai eficientă a Comisiei pentru
ocrotirea monumentelor naturii (a Academici Române),
pentru supravegherea stării ariilor naturale protejate din
Bucegi.
în final, aducem mulțumiri Regiei Naționale a
Pădurilor-Romsilva, Institutului de Cercetări și Amena-
jări Silvice, Universității „Valahia” din Târgoviște, Admi-
nistrației Parcului Natural Bucegi și ocoalelor silvice din
zonă, pentru colaborarea la organizarea și reușita de
excepție a acestei prestigi oase manifestări științifice.
Dar, Iară implicarea eficientă a doctorilor Ovidiu
Badea, loan Secelcanu și Ion Dumitru, membri ai
Academiei de Științe Agricole și Silvice, reușita acestei
prestigioase manifestări științifice nu ar fi fost posibilă.
(Coperta 2 conține fotografii din timpul simpozionului.)
Biroul Secției de silvicultură a ASAS
56
REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • Nr. 5
INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI
a.	Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice)
Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în alte limbi (engleză,
franceză, germană), în cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se
primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații.
Lucrările pentru secțiunea I pot fi atât articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de
sinteză, pentru domenii de vârf ale științelor silvice.
Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții:
-articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat dc datele
despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși 10 pagini față format A4, cu marginile de 2 cm,
redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la 2 rânduri;
-în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci
capitole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda de cercetare;
4.	Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări);
-	denumirile științifice ale specilor de plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu excepția
numelui autorului (Fagus sylvatica L.);
-	citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab. 5,
fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât posibil cu lățimea de
8 cm.
-	citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un autor
-Marcu, 1989; doi autori-Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori Marcu et a/., 1989;
-	titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură, grafic
sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate;
-lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma;
autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în mani era următoare:
-periodice-. Scohy, J.-P, 1990:Lefrenecommun (2emepârtie). SilvaBelgica, voi. 97 (5),pp. 43-48.
-	cărți: Thill, A., 1970: Le frene et sa culture. Les Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L.,
Gembloux, 85 p.
-	după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon și
de fax, adresa e-mail.
-	după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză.
Rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu caractere
îngroșate și aplecate.
b.	Pentru secțiunea a ll-a
Materialele propuse spre publicare vor fimai scurte decât cele pentru secțiunea I (1-3 pagini format A4) și
se includ în rubricile:
-	Cronică - privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel
internațional;
-	Puncte de vedere',
-Aniversări, Comemorări, Necrolog',
-	Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate;
-	Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predomi-
nant europene;
-	Din activitatea M.A.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societății„Progresul Silvic”, facultăților de silvi-
cultură etc.
Pentru secțiunea a Il-a se acceptă spre publi care și materiale legate dc practica silvică
Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor.
Lucrările, imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (CD, DVD), se depun sau
transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru nr. 31, sector 1, București,
tel./fax: 021/3171005 interior 267, e-mail: revista@rnp.rosilva.ro; contact@revistapadurilor.ro