REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNICOȘTUMfiElCĂ EDITATĂ DE: REGIANAȚI0NALĂAPĂDURIL0R-R0MS1LVAȘ1 SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” Colegiul de redacție Președinte Florian Munteanu CUPRINS (Nr. 5/200 8) Redactor șef prof. dr. ing. Norocel Valeriu Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea dr. ing. Florin Borlea prof. dr. doc. Victor Giurgiu dr. ing. Ion Machedon prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu dr. ing. Romică Tomescu Redacția: Rodica - Ludmila Dumitrescu Cristian Becheru N. ȘOFLETEA, AL. L. CURTU, GH. PÂRNUȚĂ: Evaluarea resurselor genetice de cireș sălbatic (Prunus avium L.) și nuc negru american (Juglans nigra L.) din România cu ajutorul markerilor biochimici primari.......................................3 A. TRELLA: O metodă expeditivă pentru determinarea numărului de arbori pe categorii de diametre în arborete echiene...9 E. FODOR: Organismele invazive-uniformizarea biotică și ecosistemele forestiere.................................15 I. CLINCIU: Estimarea și zonarea riscului hidrologic în bazine hidrografice mici, din aria forestieră..................26 S. COCIOABĂ: Necesitatea corelării patrimoniului natural cu patrimoniul cultural în România..................... 32 M. IANCULESCU: Politică și legislație silvică în România la începutul mileniului al III-lea.........................39 Cronică 42 Recenzii............................................. 51 In memoriam.............................................54 ISSN: 1583-7890 Revistă acreditată CNCSIS categoria B Reproducerea parțială sau totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi făcută cu acordul redacției revistei. Este obligatoriu să fie menționat numele autorului și al sursei. Articolele pnlilicatc de Revista pădurilor nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor. CONTENTS 2008 REVISTA PĂDURILOR 1886 2008 ANUL 123 N. ȘOFLETEA, AL. L. CURTU, GH. PÂRNUȚĂ: Evaluation of wild cherry (Prunus avium L.) and black walnut (Juglans nigra L.) genetic resources from România by meansofisozymemarkers ... 3 A. TRELLA: A quick method for the determination of number of trees by diameter classes in even-aged stands...............9 E. FODOR: Invasive organisms - biotic homogenization and forest ecosystems.................................................. 15 I. CLINCIU: The estimation and mapping of the hydrologicat risk in small watershed from forested area.............................26 S. COCIOABĂ: The necessity of correlating the natural heritage with the cultural heritage in Remania............................................32 M. IANCULESCU: The state and importance of Romanian forests at thebeginningoftheXXIstccntury........................ 39 Chronicle...................................................45 Reviews................................................... 51 Obituary....................................................54 SOMMAIRE Evaluation des ressources genetiques du merisier (Prunus avium L) et du noyer noir d'Amerique (Juglans nigra L.) en Roumanie â l'aide des markeurs biochimiques primaires.................................3 Methode rapide en vue de dâtenniner le nombre des tiges par classes de diametre dans des peuplements 6quienncs....................9 Organismes invasifs - uniformisation biotique et ecosystemes forestiere..................................................................15 Estimation et essai de location du risque hidrologyque dans des bassins hydrographiques minereurs situds dans des zones forestidres............................................................... 26 Besoin de corr61ation du patrimoine naturel et du patrimoine culturel en Roumanie....................................................................32 Politique et legislation dans la sylviculture roumaine au debut du III-eme millenaire..........................................................39 Cronique................................................................... 45 Revues .....................................................................51 In memoriam ............................................................... 54 Evaluarea resurselor genetice de cireș sălbatic (Prunus avium L.) și nuc negru american (Juglans nigra L.) din România cu ajutorul markerilor biochimici primari Nicolae ȘOFLETEA, Alexandru Lucian CURTU, Gheorghe PÂRNUȚÂ 1. Introducere Cireșul sălbatic reprezintă una dintre speciile autohtone cu lemn de mare valoare economică, făcând parte din categoria foioaselor valoroase, motiv pentru care acestei specii i se acordă o a- tenție deosebită în cadrul EUFORGEN (European Forest Genetic Resources Programme). Tot în ca- tegoria foioaselor cu lemn valoros se încadrează și nucul negru, care, deși este specie autohtonă, s-a cultivat și în țara noastră, îndeosebi în zona vestică, suprafața culturilor însumând circa 260 ha (Hulea, 1988). Enzimele utilizate ca markeri biochimici pri- mari în evaluarea structurii genetice a popula- țiilor de arbori forestieri se regăsesc în majori- tatea etapelor din ciclul de viață al acestora, începând cu stadiul embrionar și până în fazele de după maturitate și pot fi evidențiate în celule aparținătoare diferitelor organe și țesuturi: frun- ze, muguri, scoarță etc. (Morin et al., 2000). La plante, o mare parte dintre enzime intervine în lanțurile metabolice anabolizante sau cataboli- zante mai mult sau mai puțin legate de ciclul Krebs. Utilizarea markerilor biochimici primari pen- tru evaluarea diversității genetice a resurselor genetice forestiere este considerată de numeroși cercetători ca fiind o metodă fiabilă (de exemplu, Petit etal., 1998;Rudinși Lindgren, 1977). Astfel, prin analiza izoenzimelor se poate cuantifica atât diversitatea genetică intrapopulațională, cât și cea interpopulațională, fiind astfel posibilă dis- criminarea populațiilor și stabilirea celor care, prin complementaritate, dețin informația gene- tică caracteristică speciei respective, care poate fi prezervată prin instituirea măsurilor specifice de conservare și de management general sau special. Prin cercetările întreprinse și prezentate în Studiul de față s-a urmărit estimarea diversității genetice în resurse genetice, cu ajutorul unor markeri de tipul izoenzimelor, pentru cele două specii de foioase prețioase. 2. Locul cercetărilor Pentru cireșul sălbatic s-au recoltat mu- guri din 25 de clone (descendenți vegetativi ai unor arbori din zona de nord-vest a țării) exis- tente în livada seminceră Baciu (Ocolul silvic Cluj-Napoca), precum și din patru populații naturale: Șoimoș (Direcția Silvică Arad, Ocolul silvic Radna, U.P. IV), Mociar (D.S. Mureș, O.S. Gurghiu, U.P. X), Lespezi (D.S. Bacău, O.S. Fântânele, U.P. III) și Fundeanu (D.S. Galați, O.S. Grivița, U.P. VI). Arboretele naturale au fost selectate având la bază criteriul distri- buției geografice în fondul forestier al României, în cazul nucului negru, probele s-au recoltat din patru locații: rezervația de semințe Ceala (D.S. Arad, O.S. luliu Moldovan, U.P. III, u.a. 23); rezervația de semințe Săcueni (D.S. Bihor, O.S. Săcueni, U.P. I); arboretul Corbasca (D.S. Bacău, O.S. Sascut, U.P. III) și Arboretumul Hemeiuș (D.S. Bacău, O.S. Fântânele). Materialul vegetal s-a prelevat exclusiv din arbori maturi și a fost păstrat în congelator, la -20°C, până la mo- mentul efectuării analizelor de extragere a enzi- melor. 3. Metoda de cercetare Extragerea enzimelor Pentru fiecare probă s-au utilizat câte 3-4 mu- guri bine dezvoltați. în cazul cireșului pădureț, soluția de extracție a avut următoarea com- poziție: 400 mg TRIS, 1,5 g PVP, 2,5 g zaharoză, 25 mg EDTA, 50 mg Dithioerythritol (DTE) și 25 mg 1,4-Dithio-D, L-threitol (DTT). Toate substanțele se dizolvă în 50 ml de apă distilată după care se titrează cu HCI IN până când pH-ul atinge valoarea 7,5 (Kownatzki, 2002). Pentru nucul negru american s-a folosit o soluție de extracție cu compoziția: 100 ml de apă distilată, 1,2 g TRIS, 12 g Na2EDTA și 4 g PVP. S-a titrat cu HCI 1 N până când pH-ul a atins valoarea 7,3. Ulterior s-a adăugat 1 ml de 2-mercaptoetanol (Hussenddrfcr, 1999). REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 3 Variantele enzimatice au fost separate în geluri de amidon (concentrație 12-14%), cu ajutorul electroforezei. Astfel, pentru cireșul pădureț s-au folosit următoarele sisteme de separare: • TRIS-Citro pH 7,0 (pentru sistemele enzi- matice MDH, IDH, PGI, NDH). Soluția de clec- trolit a constat din 16,3 g TRIS/1, după care s-a titrat cu acid citric (9,4 g/L) până când pH-ul a a- tins valoarea 7,0. Pentru un gel de 225 ml s-au folosit 180 ml apă distilată și 45 ml soluție de electrod, 31,5 g amidon și 6 g zaharoză. Durata electroforezei a fost de 5 ore și 30 de minute, la 160mA. • TRIS-Maleat pH 7,5 (pentru sistemele en- zimatice 6-PGDH, SKDH și PGM). Soluția de electrolit a constat din 12 g TRIS/1 și 5 g/1 acid maleic. Pentru soluția de gel s-au utilizat TRIS (8,8 g/1), acid maleic (0,5 g/1), histidină-HCl (10,5 g/1) și EDTA (0,4 g/1), fiind apoi diluată cu apă distilată în raport de 1:1,3. Electroforeza a durat 6 ore, la o intensitate a curentului de 160 mA. • ASHTON pH 8,5 (pentru sistemele enzi- matice AAT, MNR, LAP și ADH). Soluția de electrod a constat din 11,8 g/1 acid boric și 1,2 g LiOH. Soluția de gel s-a obținut din 6,2 g/1 TRIS și 1,1 g/1 acid citric. Pentru un gel de 225 ml s-au folosit 207 ml soluție de gel și 18 ml soluție de electrod. Electroforeza a durat 5 ore și 30 de minute, la o intensitate a curentului de 60 mA. Pentru nucul negru s-au utilizat următoarele sisteme de separare: • TRIS-Citro pH 7,0 (pentru sistemele en- zimatice PGM, MDH, IDH, NDH, 6-PGDH, SKDH). Soluția de electrod a constat din 16,3 g TRIS/1, după care s-a titrat cu acid citric (9,4 g/1) până când pH-ul a atins valoarea 7,0. Pentru un gel de 225 ml s-au amestecat 180 ml apă distilată și 45 ml soluție de electrod, 31,5 g amidon și 6 g zaharoză. Durata electroforezei a fost de 5 ore și 30 de minute, la 160 mA. • ASHTON pH 8,1 (pentru sistemele en- zimatice AAT, MNR, PGI și ADH). Soluția de electrod a constat din 11,8 g/1 acid boric după care s-a titrat cu LiOH până la un pH de 8,1. Soluția de gel a constat din 6,2 g/1 TRIS și 1,1 g/1 acid citric. Pentru un gel de 225 ml s-au folosit 207 ml soluție de gel și 18 ml soluție de electrod. Electroforeza a durat 5 ore la o intensitate a curentului de 60 m A. După electroforeză, gelurile s-au colorat pentru fiecare sistem enzimatic în parte, pe baza rețetelor folosite la cvercinee și fag (Konnert et al., 2004; Miiller-Starck și Starke, 1993). Vizu- alizarea și fotografierea gelurilor s-a făcut cu ajutorul unui transiluminator și a unei camere digitale. Pentru calculul parametrilor genetici s-a utili- zat pachetul software GenAlEx, versiunea 6.0 (Peakall și Smouse, 2006). Pentru fiecare popu- lație și genă-marker s-au estimat: numărul mediu de alele pe locus, heterozigoția observată, hete- rozigoția așteptată, indicele de fixare. Fiecare populație s-a testat dacă se găsește în echilibru Hardy-Weinberg. S-au calculat, de asemenea, distanțele genetice Nei (Nei, 1972) între popu- lații, precum și indicele de diferențiere FST (Weir și Cockerham, 1984). Pentru întocmirea dendro- gramei UPGMA s-a utilizat pachetul software Phylip (Felsenstein, 1989). 4. Rezultate obținute Variabilitatea genetică a cireșului sălbatic Pentru livada seminceră Baciu-Cluj și cele patru populații analizate, s-au testat 10 sisteme enzimatice. în plus, în populația Mociar a fost testat și sistemul enzimatic LAP. Dintre acestea, au rezultat zimograme interpretabile doar pentru 6 sisteme enzimatice (IDH, PGM, 6-PGDH, PGI, SKDH, LAP). Pornind de la genotipurile identi- ficate pe zimograme s-au estimat frecvențele ale- lelor. In toate populațiile a fost detectat poli- morfism (fig. 1) numai la două gene-marker Genotipul 12 II 11 22 12 12 11 22 11 12 Fig. 1 Zimogramă pentru sistemul enzimatic monomer fosfogiucomutază (PGM) la Prunus avium L. Săgeata indici direcția de migrare, de la (-) la (+)• (Pgm-B și Idh-B), procentul locilor cu variație fiind de 40 % (tabelul 1), mai mic cu circa 20-25% decât valorile obținute într-un studiu efectuat în Italia (Proietti etal., 2006). Trei sisteme (PGI, 6-PGDH și SKDH) au fost monomorfîce, deși în alte studii efectuate în populații naturale de cireș pădureț din Germania (Kownatzki, 2002) sau Slovacia (Gomory, 2004) au prezentat variație. Totuși, chiar dacă au rele- vat polimorfism, una dintre alele a avut o frec- vență foarte ridicată (spre exemplu, la locusul genic Pgi-B frecvența relativă a celei mai întâl- nite alele a fost de 0,93). în cazul locusului Idh-B au fost identificate 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Frecvențele alelelor pentru locLi genici analizați în populațiile de cireș pădureț Locusul genic Alela Baciu- Cluj Șoimoș- Arad Lespezi- Bacău Fundeanu- Galați Mociar- Mureș Idh-B 1 0.940 0.859 0.250 0.600 0.889 2 0.060 0.141 0.750 0.400 0.111 Pgm-B 1 0.460 0.578 0.488 0.357 0.556 2 0.540 0.422 0.513 0.643 0.444 Pgi-B 1 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 6-Pgdh-A 1 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 Skdh-B 1 1.000 1.000 1.000 1.000 1.000 două alele. Alela ldh-B-I (alelele au fost codi- ficate în funcție de viteza de migrare în gel, cea care a migrat cel mai repede fiind notată cu 1) a avut frecvența cea mai redusă în populația Lespezi-Bacău (0,250), iar frecvența cea mai mare în livada seminceră Baciu-Cluj (0,940). Valori foarte mari ale frecvenței acestei alele au fost determinate și în populațiile Șoimoș-Arad și Mociar-Mureș (0,859, respectiv 0, 889). La locusul genic Pgm-B au fost detectate, de asemenea, două alele. De data aceasta însă, frec- vențele acestora sunt relativ apropiate în popu- lațiile Baciu-Cluj, Șoimoș-Arad, Lespezi-Bacău și Mociar-Mureș, în timp ce în populația Fundeanu-Galați alela Pgm-B-2 are o frecvență evident mai mare decât alela Pgm-B-1 (tabelul 1). Valorile estimate pentru principalii parametri genetici sunt prezentate în tabelul 2. Pe an- samblul populațiilor și locilor genici analizați, Tabelul 1 numărul mediu de alele a fost de 1,40. La nivel inter- populațional, heterozigoția observată (HJ variază între 0,080 în livada semniceră Baciu-Cluj și 0,155 în populația Lespezi-Bacău. Diversitatea genetică sau heterozigoția așteptată are cea mai mică valoare în livada seminceră de clone Baciu-Cluj (H = 0,122), în timp ce în populațiile natu- rale de cireș valorile sunt cuprinse între 0,138 și 0,188. Se constată că selecția clonală derulată pentru instalarea livezii semnicere a condus la reducerea nivelului de variabilitate genetică în raport cu cel existent în populațiile naturale. De aceea, considerăm că, în cazul livezilor semin- cere, sunt necesare studii adecvate care să certi- fice valoarea lor reală ca resurse genetice. Determinările efectuate arată, de asemenea, o valoare medie mai redusă a parametrului H* (0,162) pentru populațiile de pe teritoriul țării noastre față de cele prezentate în studiul similar efectuat în Italia (0,257; 0,274) (Proietti et al., 2006). Totuși, deficitul de heterozigoție (F) esti- mat în cele patru populații naturale are valori apropiate de cele determinate în Italia: 0,072 în populația Mociar și 0,355 în populația Fundeanu-Galați. Pentru cele patru populații naturale de cireș Tabelul 2 Parametrii genetici estimați pentru populațiile de cireș sălbatic: N, - numărul mediu dc alele pe locus, 77,-heterozigoțiaobservată,//,- heterozigoțiaașteptată_____________________________________________________________ Populația Parametrul Locusul genic Idh-B Pgm-B Pgi-B 6-Pgdh-A Skdh-B Media N 2 2 1 1 1 1.40 Baciu-Cluj 0.040 0.360 0.000 0.000 0.000 0.080 Hc 0.113 0.497 0.000 0.000 0.000 0.122 N 2 2 1 1 1 1.40 Șoimoș-Arad 0.281 0.156 0.000 0.000 0.000 0.088 N 0.242 0.488 0.000 0.000 0.000 0.146 N 2 2 1 1 1 1.40 Lespezi-Bacău N 0.250 0.525 0.000 0.000 0.000 0.155 Hc 0.375 0.500 0.000 0.000 0.000 0.175 Na 2 2 1 1 1 1.40 Fundeanu-Galați 0.171 0.429 0.000 0.000 0.000 0.120 N 0.480 0.459 0.000 0.000 0.000 0.188 Na 2 2 1 1 1 1.40 Mociar-Mureș N 0.167 0.500 0.000 0.000 0.000 0.133 H. 0.198 0.494 0.000 0.000 0.000 0.138 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 5 pădureț, valoarea indicelui de diferențiere F^ (estimat ca proporție a variației interpopulați- onale față de variația totală) este de 0,156. Valoa- rea este destul de ridicată pentru variația genetică la nivel nuclear, indicând un flux genic redus între populații. Diferențierea genetică ridicată poate fi explicată prin particularitățile cireșului pădureț (specie entomofilă, diseminație zoocho- ră), dar și prin distanțele foarte mari dintre popu- lații sau de istoricul acestor populații (rutele de recolonizare postglaciară). Valori mai reduse, mai degrabă frecvente la speciile anemofile, au fost estimate pentru diferențierea genetică între populații de cireș pădureț din centrul și nordul Italiei (G„ = Fsr = 0,064) (Proietti et al., 2006) sau în populații de sorb o altă specie de disemina- ție din Europa Centrală {F^ = 0,08) (Demesure et al., 2000). Totuși, în cazul speciilor entomofile de arbori și cu diseminație zoochoră trebuie să ne așteptăm la valori mai ridicate ale lui FST (Hamricketa/., 1992). Pe baza structurilor alelice s-au calculat dis- tanțele genetice Nei între populații, care au fost apoi utilizate la construcția unei dendrograme de tip UPGMA, redată în figura 2. Așa cum era de Baciu-Cluj Șoimoș-Arad Mociar-Mureș Fundeanu-Galați Lespezi-Bacău Fig. 2 Dendrogramă UPGMA construită pe baza distanțelor genetice Nei între populațiile de cireș sălbatic eșantionate așteptat, se constată gruparea într-un cluster a populațiilor naturale din Transilvania și a livezii semincere Baciu-Cluj (constituită din clone se- lecționate din zona de nord-vest a țârii). Cele mai mari distanțe genetice au fost determinate între populațiile respective și cele din zona Moldovei. Acest fapt ar putea fi luat în considerare pentru stabilirea limitelor de circulație a materialelor forestiere de reproducere în cazul cireșului pă- dureț. Variabilitatea genetică a nucului negru ame- rican din România Din cele 10 sisteme enzimatice testate, rele- vante privind prezența polimorfismului au fost următoarele trei: MNR, PGM și PGL Astfel, pentru locusul Mnr au fost identificate două variante enzimatice în zona C, în rezervația de semințe Ccala-Arad. Totuși, este vorba de un polimorfism minor, întrucât alela predominantă are o pondere de 95 %. Sistemul enzimatic MNR s-a dovedit a fi polimorf și într-un studiu efectuat în Coreea asupra speciei Juglans sinensis, în timp ce alte sisteme enzimatice au fost lipsite de variație (Lee și Lee, 1997). în cazul rezervației de semințe de la Săcueni- Bihor s-a identificat polimorfism pentru sis- temele enzimatice PGI și PGM. în locusul genic Pgi-B au fost determinate în total trei alele (fig. 3). Genotipul 33 33 33 13 33 23 33 33 33 Fig, 3 Zimogramă pentru sistemul enzimatic dimer fosfoglucozo-izomerază (PGI) la Juglans nigra. Săgeata indică direcția de migrare, de la (-) la (+). Alela Pgi-B-3 s-a dovedit a fi cea mai frec- ventă (88 %), în timp ce celelalte două alele (Pgi- B-l și Pgi-B-2) au avut o frecvență de 0,09, respectiv 0,03. La locusul genic Pgm-B variația a constat în identificarea a două tipuri de homo- zigoți și a unui tip heterozigot. Ca și în cazul locusului genic Mnr-C, polimorfismul a fost mi- nor, alela cea mai des întâlnită având o frecvență de 95 %. în plantația de nuc negru american din Ocolul silvic Sascut, ca de altfel și pentru cele 9 exem- plare de nuc american analizate din Arboretumul Hemeiuș-Bacău, nu s-a reușit identificarea unor variații enzimatice cu ajutorulmarkerilor biochi- mici utilizați. Diferențe între nucul negru eșantionat în ves- tul țării și cel din zona Moldovei au fost sesizate și la sistemul enzimatic 6-PGDH. Totuși, mode- lele identificate pe zimograme nu corespund întru totul pentru o enzimă dimeră și s-ar putea datora afectării structurii enzimei în timpul tran- 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 sportului din arboret până Ia locul de analiză sau păstrării probelor în laborator. Nivelul foarte redus de diversitate genetică observat cu ajutorul izoenzimelor pentru nucul negru american de la noi din țară poate avea două explicații. Astfel, în primul rând, ar putea fi invocat polimorfismul redus determinat pentru specii din genul Juglans și în alte studii de izoenzime (de ex. Ducci și Malvolti, 2006; Lee și Lee, 1997; Morin et al., 2000). în al doilea rând, plantațiile existente la ora actuală provin dintr-un număr extrem de redus de exemplare (semințe) de proveniență necunoscută, fapt care a afectat variabilitatea genetică a acestor culturi. Pe lângă probele de nuc negru american s-au efectuat determinări de izoenzime și pe câteva probe de nuc comun (Juglans regia L.). Analizele au evidențiat o diferențiere netă între cele două Specii de nuc cu ajutorul izoenzimelor (de ex. la locusul genic 6-PGDH-B). Utilitatea enzimelor pentru identificarea hibrizilor naturali J. x inter- media Carr. între J. nigra și J. regia a fost relie- fată și în Germania (Hussendbrfer, 1999) pentru loci AAT-C (GOT-C) și PGM-A. în materialul recoltat de noi nu a fost detectat niciun potențial hibrid între cele două specii, ceea ce indică o izolare reproductivă completă a resurselor gene- tice de nuc negru american. Bibliografie Demesure, B.,Guerroue,B.L„ Lucch i, G., Pr a t,D., Feti t, R.-J-, 2000: Genetic variability of a scattered temperate forest tree: Sorbus torminalis L. (Crantz). Annals of Forestry Science, voi. 57, pp. 63-71. D u c c i, F., M a 1 v o 1 t i, E.M., 2006: Recent deve- lopments in the selection and breeding programme on Juglans spp. in Italy. Abstract. Workshop on Genetics. 18- 22 April 2006. Lcuven-Belgium. F e 1 s c n s t e i n, J., 1989: PHYLIP-phylogeny inference package (Version 3.2). Cladistics, voi. 5, pp. 164-166. G 6 m 6 r y, D., 2004: Mutual links of demographic and genetic processes in a wild cherry population during the colonization. Biologia, Bratislava, voi. 59, pp. 1 -8. H a m r i c k, J.L., G o d t, M. J. W., Sherman-Broyles, S.L., 1992: Factors influencing levels of genetic diversity in woody plant species. New Forests, voi. 6,pp. 95-124. H u 1 e a. A., 1988:Cercetări dendrometrice și auxolo- gice privind nucul negru (Juglans nigra L.) din România. Rezumatul tezei de doctorat, București, 27p.. Husscndorfer, E., 1999: Identification of natural hybrids Juglans x intermedia Carr. using isoenzyme gene markers. Silvae Genetica, voi. 48, pp. 50-52. K o n n e r t, M., From m, M., W im m cr, T., 2004: Anleitung fur Isoenzymuntersuchungen bei Stieleiche (Quercus robur) und Traubeneiche (Quercus petraea). Bayerisches Amt fur forstlichc Saat- und Pfianzenzucht (ASP),Teisendorf, pp. 1-19. Kownatzki, D. 2002: Asexuelle und sexuelle 5. Concluzii Deși izoenzimcle au fost inițial folosite pentru investigarea diversității genetice la specii de rășinoase și apoi la specii principale de foioase (fag, cvercinee), ele își dovedesc utilitatea și în cazul unor specii autohtone cu areal fragmentat sau introduse în țara noastră. Este pentru prima dată în România când se efectuează cercetări cu ajutorul markerilor bio- chimici primari de tipul izoenzimelor la specii de foioase cu lemn valoros. S-a reușit identi- ficarea locilor polimorfi și caracterizarea varia- ției în populații reprezentative de cireș pădureț și nuc negru american. Pentru cireșul pădureț s-a constatat o diferențiere genetică a popu- lațiilor din Transilvania față de cele din zona Moldovei, impunându-se astfel restricționarea circulației materialelor forestiere de repro- ducere pentru cireșul pădureț între cele două zone, precum și identificarea și instituirea mă- surilor de conservare in situ necesare în astfel de situații. La nucul negru american - Juglans nigra L. analizele izoenzimatice au indicat un nivel redus de variabilitate genetică, con- firmându-se rezultatele unor studii similare realizate în alte zone din arealul de cultură al speciei. Reproduktion bei der Vogelkirsche (Prunus avium L.), Gcorg-August Universilăt Gottingen, 122 p.. Lee,S.W.,L e e, M.l I-, 1997: Geneticvariation of Juglans sinensis inKorea. Silvae Genetica, voi. 46, pp. 103-107. Morin, R., Beau li eu, J., D e s 1 a u r i e r s, M., D a o u s t, G., B o u s q u e t, J., 2000: Low genetic diversity at allozyme loci in Juglans tinerea. Canadian Journal of Botany, voi. 78, pp. 1238-1243. M u 11 er-S t a re k, G., S t a rk e, R., 1993: Inheritance of isoenzymes in European beech (Fagus sylvatica L.). Journal ofHercdity, voi. 84, pp. 291-296. Nei, M., 1972: Genetic distance between populations. The American Naturalist, voi. 106, pp. 283-292. P e a k a 11, R„ S m o u s e, P.E., 2006: GENALEX 6: genetic analysis in Excel. Population genetic software for teachingandresearch. Molecular Ecology Notes, voi. 6, pp. 288-295. P e t i t, R., E 1 M o u s a d i k, A., P o n s. O., 1998: Identijying populations for conservation on the basis of geneticmarkers. ConservationBiology, voi. 12, pp. 844-855. Proi etti, R., Ducci, F.,Guerri, S., Gui, L.,Gorian, F., 2006: Gestione delle risorse genetiche nella filiera vivastica del ciliego silvatico (Prunus avium L.). http://www.sisef.it/, pp. 496-510. R u d i n, D., L i n d g r e n, D., 1977: Isozyme studies in seed orchards. Studia Forestalia Suecica http://epsilon.slu.se/ studia, voi. 139. W e ir, B.S., Cockerham, C.C., 1984: Estimating F- statistics for the analysis of population structure. Evolution,vol.38,pp. 1358-1370. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 7 Cercetările efectuate au fost finanțate prin proiectul „Conservarea și managementul durabil al resurselor genetice forestiere din România” (COREGE - FOREST), contract nr. 618/2005. Prof. univ. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA Conf. univ. dr. ing. Alexandru Lucian CURTU Universitatea Transilvania Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Șirul Beethoven nr. 1, 500123 Brașov Tel.: 0268-418600, Fax: 0268-475705 E-mail: nic.sofletea@unitbv.ro Cercetător șt. gr.I dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București Șos. Ștefanești, nr. 128, 077190 Voluntari Evaiuation of wild cherry (Prunus avium L.) and black walnut (Juglans nigra L.) genetic resources from Romania by means of isozyme markers Abstract Genetic variation was estimated by using isozyme markers in a seed orchard and four natural populations of wild cherry and in four plantations of black walnut, respectively. Eleven enzyme systems were tested on wild cherry material. The zymograms were interpretable only in six out of eleven systems: IDH, PGM, 6-PGDH, PGI, SKDH and LAP. Major polymorphism was found at two loci: Idh-B and Pgm-B. The mean number of alleles per locus was 1.40 and the expected heterozygosity (7/,) ranged from 0.08 to 0.16. value calculated for four natural populations was relatively high (0.156). At black walnut, only three out of ten enzyme systems proved to be polymorphic: Mnr,Pgm andPgi. However, the polymorphism was minor at aii three gene markers. Our results confirm the reduced level of genetic variation revealed by isozymes in Juglans genus. Keywords: wild cherry, black walnut, isozymes, genetic resources. 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 O metodă expeditivă pentru determinarea numărului de arbori pe categorii de diametreîn arborete echiene Adrian TRELLA 1. Introducere Cunoașterea distribuției reale a numărului de arbori pe categorii de diametre permite, pornind de la compararea acesteia cu distribuția normală, stabilirea de principiu a modului de aplicare a lucrărilor de îngrijire rărituri necesare în vederea ridicării productivității pădurii prin indicarea categoriilor de diametre excedentare sau deficitare din punct de vedere al numărului de arbori. De asemenea, cunoașterea acestei distribuții permite determinarea volumului arboretului pe sortimente primare și dimensio- nale, informație necesară la stabilirea posibili- tății pe sortimente ceea ce permite asigurarea continuității producției atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. în cazul arboretelor echiene și relativ echiene, distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre poate fi exprimată cu ajutorul funcției Charlier tip A, pornind de la diametrul mediu, asimetria, excesul, abaterea standard și numărul total de arbori (Giurgiu, 1979; Leahu, 1994). Prin cercetări s-au stabilit ecuații de regresie între parametrii s, a} și a< și diametrul mediu al suprafeței de bază în cazul arboretelor de densitate normală. Acestea permit obținerea frecvențelor teoretice ale numărului de arbori pe categorii de diametre, frecvență care reflectă Structura arboretelor echiene normale în raport cu diametrul mediu dg al arboretelor. în cazul arboretelor care au o structură diferită de cea a arboretelor normale însă, parametrii s, a3 și at furnizați de ecuațiile de regresie sunt afectați de erori, iar determinarea lor pe cale expeditivă este dificil de realizat. Prezentăm în continuare o metodă care permite determinarea expeditivă a distribuției numărului de arbori pe categorii de diametre pornind de la un minim de cunoștințe legate de structura arboretului care pot fi obținute prin inventarieri parțiale. 2. Localizarea cercetărilor Cercetările au fost efectuate în 11 suprafețe de probă situate în arborete pure și practic pure de gorun, clasa a II-a și a IlI-a de producție, cu vârste cuprinse între 55 și 95 de ani, regimul de cultură fiind codrul regulat. Arboretele se situează în Bazinul mijlociu al Someșului, etajul fitoclimatic FD3, climat moderat de dealuri, Direcția silvică Satu Mare, Ocolul silvic Borlești, U.P. II Sîi și U.P. III Crucișor. 3. Metoda de cercetare Metoda utilizată pornește de la ideea că rețelele neurale au o aplicabilitate universală în reprezentarea datelor (Leon, 2004; Zaharia, 2006), putând fi folosite în cazul unor corelații complexe pentru care utilizarea metodelor statistico-matematice nu conduce la rezultate satisfăcătoare. Având în vedere acest fapt, a fost construită o rețea neurală alcătuită din trei straturi în care datele de intrare de pe primul strat corespund informațiilor culese din teren re- feritoare la structura arboretului, respectiv diametru] mediu, minim și maxim (ultimele două indicatoare ale amplitudinii diametrelor), precum și suprafața de bază la hectar, indicator al densității acestuia. Arhitectura rețelei este prezentată în figura 1. Fig. 1 Arhitectura rețelei neurale Folosită la determinarea numărului de arbori pe categorii de diametre REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 9 Primul strat este alcătuit din cinci neuroni, fiecare neuron având corespondent una din caracteristicile luate în considerare la stabilirea numărului de arbori pentru o categorie de diametre; pe stratul intermediar sau ascuns se găsesc zece neuroni, iar pe cel de ieșire un singur neuron, rețeaua furnizând un rezultat pentru o înregistrare, respectiv numărul dc arbori la hectar corespunzător unei categorii de diametre. Neuronii rețelei sunt legați prin 60 de sinapse notate matricial cu Wj (5-10 sinapse) și W2 (10-1 sinapse). Pentru un caz particular, dacă se cunosc valorile diametrului minim, mediu și maxim, precum și suprafața de bază la hectar a unui arboret se poate determina numărul de arbori pe fiecare categorie de diametre, cu condiția ca ponderile (parametrii) rețelei să fie determinate anterior prin procedura de antrenare. Pașii care se parcurg la calibrarea modelului (determinarea ponderilor din rețeaua neurală) sunt: - culegerea datelor necesare pentru deter- minarea pe cale expeditivă a numărului de arbori pe categorii de diametre: diametrul minim, mediu, și maxim, precum și suprafața de bază la hectar. Aceste date se pot determina prin observații directe asupra arboretului (diametrul minim, mediu și maxim) și prin inventarieri în suprafețe de probă asigurate statistic (diametrul mediu și suprafața de bază la hectar); - pregătirea rețelei cu ajutorul datelor de intrare culese din teren. Procedura de antrenare a rețelei neurale nu conduce la o soluție optimă riguros determinată ca și în cazul metodelor statistice, ci la o soluție globală apropiată de aceasta. E posibil însă ca prin procedura de antrenare a rețelei să se obțină o soluție optimă locală, necorespunzătoare în practică. Pentru a înlătura această situație se recomandă mai multe sesiuni de antrenare a acesteia; în final este reținută rețeaua ai cărei parametri conduc la valoarea cea mai mare a coeficientului de corelație dintre ieșirile produse și cele aștep- tate, coeficient care se calculează la testarea rețelei; - testarea rețelei, o procedură necesară pentru a evalua calitatea actului de pregătire a acesteia. Testarea constă în utilizarea unui set de date de intrare pentru care se cunosc răspunsurile dorite dar care nu au fost folosite în faza de antrenare. în situația în care valoarea coeficientului dc corelație nu poate fi acceptată, atunci cauzele eșecului sunt fie lipsa corelației între datele de intrare și ieșirile dorite, fie insuficiența datelor folosite în procesul de antrenare, insuficiență care poate fi cantitativă, datele sunt prea puține pentru detecția modelului, fie calitativă datele sunt lipsite de consistență, nu acoperă toate condițiile posibile ale experimentului. - utilizarea rețelei pentru generarea dis- tribuției numărului de arbori pe categorii de diametre în cazuri concrete. 4. Rezultate și discuții în urma antrenării rețelei pe baza măsură- torilor efectuate în arborete din 9 suprafețe de probă întâlnite în arealul studiat precum și a generării distribuțiilor aferente acestora s-a constatat că, deși distribuțiile reale ale nu- mărului de arbori pe categorii de diametre sunt diverse, rețeaua neurală a reușit să surprindă trăsăturile definitorii ale acestora furnizând distribuții apropiate de cele determinate prin ajustarea distribuțiilor reale cu ajutorul funcției Charlier, pentru care există o ex- plicație ecologică. Mai mult, testarea diferenței dintre cele două distribuții teoretice cu ajutorul testului x2 pentru o probabilitate de acoperire de 95 % a condus la concluzia că acestea sunt nesemnificative pentru 7 cazuri din 9. Rețeaua permite totodată și evidențierea unor anomalii de structură ale distribuției reale, caz în care distribuția produsă de rețea- ua neurală diferă semnificativ de Charlier. Facem în acest sens observația că funcția Charlier va genera întotdeauna o distribuție care respectă un anumit tipar (un maxim, asimetrie de dreapta), indiferent de structura reală. Testarea capacității rețelei de a genera rezultate utile în practică a fost făcută pentru două distribuții cunoscute ale căror date nu au fost folosite la antrenarea rețelei, cea cores- punzătoare unui arboret de gorun de 75 de ani, clasa a 11-a dc producție și cea cores- punzătoare unui arboret de gorun de 85 de ani, clasa a IlI-a de producție. Distribuțiile obți- nute s-au comparat cu cele reale obținându-se valori ale coeficienților de corelație (0,86, respectiv 0,83), apropiate de cele obținute în cazul ajustării distribuției reale cu ajutorul funcției Charlier (0,89, respectiv 0,85). Distribuțiile obținute sunt prezentate grafic în figurile 2 și 3. 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Fig. 2 Distribuțiile obținute pentru suprafața de probă nr. 10 (r.*.= 0,86, 0,89). Categoria de diametre Fig. 3 Distribuțiile obținute pentru suprafața de probă nr. 11 (^=0,83.rCWOcr=0,85), Se demonstrează, astfel, că rețeaua neurală concepută poate fi utilizată cu succes pentru estimarea distribuției numărului de arbori pe categorii de diametre în cazul unor arborete pentru care nu se cunosc decât caracteristici determinate prin procedee expeditive cum sunt diametrul minim, mediu și maxim și suprafața de bază la hectar. Un exemplu al aplicabilității rețelei neurale concepute îl constituie sor- tarea expeditivă a volumului unui arboret. Pentru a evidenția acest fapt se prezintă în continuare modul de calcul al volumului pe sortimente primare și dimensionale în cazul celor două arborete de gorun pentru care distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre a fost deter- minată expeditiv. Volumele pe sorti- mente au fost calculate pentru fiecare din cele trei distribuții: distribuția reală a numărului de arbori pe categorii de diametre, determinată prin inventariere fir cu fir, cea obținută prin ajustarea distribuției reale cu funcția Charlier și cea determinată cu ajutorul rețelei neurale. în vederea efectuării calculelor necesare s-a considerat că toți arborii aparțin clasei a II-a de calitate, dar volume pe sortimente mai apropiate de cele reale se obțin dacă la calculul volumelor este utilizată clasa medie de calitate a arboretului, clasă care poate fi determinată tot pe cale expeditivă, cu ocazia inventarierii parțiale a arboretului. Rezultatele obținute pentru primul arboret sunt prezentate în tabelele 1-4. Tabelul 1 Volumul/suprafața pentru diverse distribuții, arboret de gorun, 75 de ani, clasa a II-a de producție (în mJ) Tipul distribuției Sortarea primară Sortarea dimensională lemn-lucru Lemn de lucru Coajă lemn lucru Alte sortimente Lemn gros Lemn mijlociu Lemn subțire 5-12 Foc >5 cm Foc <5 cm I >40cm II 24-40 I 20-24 11 16-20 III 12-16 Inventariere 207.1 37.8 78.6 25.1 0.0 55.4 63.0 52.1 27.6 9.0 Ieșiri RN* 179.7 33.2 67.3 22.8 0.0 40.4 50.8 51.8 28.0 8.7 Aj. Charlier 207.2 37.8 78.6 25.0 0.0 57.5 58.8 54.5 28.0 8.4 RN* - rețea neurală; Aj. - ajustare REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 11 în tabelul 2 sunt prezentate pentru comparații sortimentele relative procentuale obținute prin raportarea la volumele reale a sortimentelor obținute pentru distribuți Charlier, precum și cele produse de rețeaua neurală. produsă cu ajutorul rețelei neurale. Astfel, în calculul volumului pe sortimente primare și dimensionale, procentul de participare a sortimentelor se determină expeditiv cu ajutorul rețelelor neurale, iar volumul total se determină Tabelul 2 Sortimente relative procentuale obținute în cazul celor două distribuții teoretice față de cea reală Varianta Sortarea primară Sortarea dimensională a lemnului de lucru Lemn de lucru Coajă lemn lucru Alte sortimente Lemn gros Lemn mij'lociu Lemn subțire 5-12 Foc >5 cm Foc <5 cm >40cm 24-40 I 20-24 II 16-20 III 12-16 Ieșiri RN 87 88 86 91 73 81 99 101 97 Aj. Charlier 100 100 100 100 - 104 93 105 101 94 De asemenea, tot pentru comparații, s-au determinat pentru fiecare dintre cele trei distribuții procentele de participare în volumul total al sortimentelor primare și dimensional. Acestea sunt prezentate în tabelul 3. tot expeditiv prin metoda arborelui mediu al arboretului. Procedând în acest fel se obțin pe volume de sortimente mai apropiate de cele reale, după cum se observă din tabelul 4: Aplicarea procedeului în cazul arboretului de Volumul pe sortimente primare și dimensionale, în procente din volumul total Tabelul 3 Varianta Sortarea primară Sortarea dimensională a lemnului de lucru Lemn de lucru Coajă lemn lucru Alte sortimente Lemn gros Lemn mijlociu Lemn subțire 5-12 Foc >5 cm Foc <5 cm I >40cm II 24-40 I 20-24 11 16-20 III 12-16 Inventariere 59.4 10.8 22.5 7.2 26.7 30.4 25.2 13.3 4.3 Ieșiri RN 59.3 11.0 22.2 7.5 - 22.5 28.3 28.8 15.6 4.8 Aj. Charlier 59.4 10.8 22.6 7.2 - 27.7 28.4 26.3 13.5 4.1 Tabelul 4 Rezultate comparative obținute folosind metode expeditive combinate pentru determinarea volumului total și pe sortimente, arboret de gorun, 75 ani, clasa a Il-a de producție Specificații Sortarea primară Sortarea dimensională a lemnului de lucru Lemn dc lucru Coajă lemn lucru Alte sortimente Lemn gros Lemn mijlociu Lemn subțire 5-12 Foc >5 cm Foc <5 cm 1 >40cm II 24-40 I 20-24 II 16-20 III 12-16 V. recalculat, m’ 206.7 38.2 77.4 26.2 0.0 55.3 62.9 52.0 27.5 9.0 Volum real, m3 V. recalculat/ 206.7 38.2 77.4 26.2 0.0 46.5 58.5 59.6 32.2 10.0 V real, % 99.8 101.3 98.5 104.4 83.9 92.8 114.3 116.7 111.4 Se observă că repartițiile procentuale pe sortimente obținute pentru cele trei distribuții sunt destul de apropiate. Deoarece volumul total al arboretului poate fi determinat expeditiv suficient de precis prin metoda arborelui mediu al arboretului, cunoscând diametrul mediu, înălțimea medie și suprafața de bază la hectar, în calcule se recomandă utilizarea acesuia în locul volumului arborilor rezultați din distribuția gorun în vârstă de 85 de ani, clasa a IlI-a de producție, a condus la rezultate similare sub raportul preciziei de calcul a volumului pe sortimente. Acest fapt este prezentat în tabelul 5. O altă posibilitate de utilizare a rețelei neurale prezentate se referă la generarea distribuției numărului de arbori pe categorii de diametre pentru modelul arboretelor normale, optim structurate, cuprinse în tabelele de producție. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Tabelul 5 —— Sortarea primară Sortarea dimensională a lemnului de lucru Rezultate comparative obținute folosind metode expeditive combinate pentru determinarea volumului total și pe sortimente, arboret de gorun, 85 de ani, clasa a II l-a de producție Specificații Lemn de lucru Coajă lemn lucru Alte sortimente Lemn gros Lemn mijlociu Lemn subțire 5-12 Foc >5 cm Foc <5 cm I >40cm IT 24-40 1 20-24 11 16-20 IU 12-16 V. recalculat, m' 222.8 39.0 87.8 24.7 0.0 85.6 54.9 52.0 24.2 6.1 Volum real, m’ V. recalculat/ 222.8 39.0 87.8 24.7 0.0 «7.0 55.0 48.9 24.6 7.0 vkhHML 100.0 98.8 100.7 99.7 100.6 100.2 S4J1 101.6 116.1 Aceste tabele furnizează informații cu privire la principalele caracteristici biometrice ale arbore- telor, cum sunt diametrul, mediu și suprafața de bază totală, dar nu fac referiri la diametrele minime și maxime, date de intrare necesare pentru utilizarea rețelei. Analiza datelor culese din teren a relevat că marea majoritate a diametrelor arborilor Distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre arboret de gorun, 85 de ani, clasa a III-a de producție Categoria de diametre Fig. 4. Distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre, estimată pentru arboretul întâlnit în teren și cel definit de tabela de producție, gorun, 85 de ani, clasa a Ill-a de producție. Distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre arboret de gorun, 75 de ani, clasa a Il-a de producție Categoria de diametre Fig. 5. Distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre estimată pentru arboretul întâlnit în teren și cel definit de tabela de producție, gorun, 75 de ani, clasa a Il-a de producție. se încadrează în intervalul (dg-2s).. \d+2,5s) unde dg este diametrul mediu al suprafeței de bază, iar 5 reprezintă abaterea standard a diametrelor pentru fiecare arboret în parte. Pentru determinarea structurii arboretelor normale s-au acceptat două ipoteze simplifi- catoare, respectiv s-a considerat că diametrele arborilor se încadrează în limitele (dg- 2s)...(d+2,5s) și că abaterea standard a dia- metrelor în cazul arboretelor normale este egală cu cea corespunzătoare arboretelor întâlnite în teren. în cazul arboretelor a căror distribuție a numărului de arbori pe categorii de diametre a fost dedusă prin metode expe- ditive, abaterea standard s-a determinat pe baza distribuției furnizate de rețeaua neurală. Prezentăm în graficele următoare distribuții- le deduse cu ajutorul rețelei neurale pe baza datelor culese de pe teren și din tabelele de producție, folosind procedeul descris mai sus. Compararea structurii arboretului real cu structura arboretului normal furnizează informații utile pentru stabilirea modului de aplicare a lucrării de îngrijire și conducere a unui arboret în vederea dirijării structurii actuale a acestuia spre cea optimă. Analiza distribuțiilor obținute arată în ambele cazuri un deficit în ceea ce privește arborii din categoriile superioare de diametre, dar și în ceea ce privește suprafața de bază totală (mai accentuat în cel de-al doilea caz, unde numărul arborilor de diametre mai mari este mult sub valorile normale), ceea ce sugerează că nu este momentul optim pentru rărirea arboretului. Această concluzie este susținută și de faptul că, în prezent arboretele au o consistență nepotrivită (0,7, respectiv 0,8) pentru parcurgerea cu noi intervenții silviculturale, observație surprinsă în prac- tică, dar care este cuantificată în model. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 13 5. Concluzii și recomandări Metoda prezentată permite determinarea repartiției numărului de arbori pe categorii de diametre în cazul arboretelor echiene și relativ echiene pornind de la un minim de informații referitor la structura arboretului respectiv diametrul minim, mediu și maxim și suprafața de bază la hectar a acestuia, caracteristici care pot fi determinate prin inventarieri parțiale. Mai mult, metoda poate fi integrată într-un produs informatic integrat, contribuind la elaborarea pe baze modeme a amenajamentului conform tendințelor actuale (Seceleanu și Tamaș, 2006). Cunoașterea distribuției reale și normale a arboretului prezintă o însemnătate practică deosebită făcând în acest sens următoarele recomandări: a. Determinarea volumului pe sortimente primare și dimensionale concomitent cu determinarea volumului total în arboretele exploatabile șipreexploatabile. Acest fapt poate fi realizat dacă odată cu datele care se culeg prin inventarieri parțiale pentru cubarea arboretelor exploatabile și preexploatabile sunt determinate și caracteristicile necesare estimării distribuției numărului de arbori pe categorii de diametre, folosind o rețea neurală de tipul celei prezentate în lucrare. Cunoașterea Bibliografie G i u r g i u, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră. Editura Ceres, București, 692 p.. L e a h u, I., 1994: Dendrometrie. Editura didactică și pedagogică, București, 372 p.. Seceleanu,!., Tamaș, Șt., 2006: Modernizarea tehnologiilor de elaborare a amenaiamentelor. în: Giurgiu, V. (sub red.) - Silvologie, Voi. IV B. Editura Academiei Române, pp. 253-264. L e o n, F., 2004: Inteligenta artificială. Universitatea structurii pe sortimente a fondului de producție real este o cerință a amenajamentului modem, fiind necesară pentru exprimarea posibilității pe sortimente, o tendință actuală manifestată pe plan european, care permite respectarea principiului continuității producției de masă lemnoasă atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. b. Stabilirea strategiei de aplicare a răniturilor comparând distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre a arboretului din teren cu cea corespunzătoare arboretului normal din tabela de producție. Distribuția reală a numărului de arbori pe categorii de diametre nu poate fi determinată cu exactitate decât prin inventarierea integrală a arboretului, dar ea poate fi estimată prin inventarieri parțiale folosind metoda expeditivă prezentată. Compararea distribuției estimate a numărului de arbori pe categorii de diametre cu cea corespunzătoare arboretelor normale furnizează informații cu privire la categoriile de diametre excedentare precum și cele deficitare în arboretul real, informație ce poate fi folosită la stabilirea strategiei de aplicare a lucrărilor de îngrijire, în speță a răriturilor. Lucrarea se justifică în arborete de mare valoare economică, din stațiuni de productivitate superioară. Tehnică „ Ch. Asachi " lași, Facultatea de automatizări și Calculatoare, Note de curs în format electronic, http://www.ace.tuiasi.ro/~fleon/curs ia.htm. Z a h a r i e, D., 2006: Neural and Evolutionary Computing, Universitatea de Test Timișoara, Facultatea de Matematică și Informatică, Note de curs în format electronic, http://web.info.uvt.ro/~dzaharie/. Tre 11 a, A., 2008: Simularea bioproducției forestiere în cvercetele din bazinul mijlociu al Someșului. Teza de doctorat Universitatea „Transilvania ", Brașov, 244 p.. Dr. ing. Adrian TRELLA Direcția Silvică Satu Mare Tel.: 0730-652573, e-mail: aditrella@yahoo.com A quick method for the determination of number of trees by diameter classes in even-aged stands Abstract The objective ofthe paper was to present a method designed for expeditive determination of the number of trees by diameter classes in even-aged stands. The nccessary computations were performed with the help ofan Artificial Neural NetWork built and trained for this purpose. The input data refera to the diameter class for which we want to determine the number of trees, the minimum, medium and maximum diameter and the basal area per hectare. The conclusion that the results obtained by the procedures of expeditious determination of stands structure, using Artificial Neural Networks, are comparable to those obtained by adjusting real structures with the help of the Charlier function has been reached, which suggests that the proposed procedure is correct. Keywords:forestry, modeling, standstructure, artificial neural network. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Organismele invazive - uniformizarea biotică și ecosistemele forestiere Ecaterina FODOR 1. Definiții și cadre generale de acțiune Despre organismele invazive și despre inva- ziile biotice se discută din ce în ce mai mult în contexte precum: reducerea biodiversității, extin- derea continentală și transcontinentală a unor in- secte fitofage sau a unor patogeni, modificarea peisajului autohton cu elemente alohtone etc.. Invaziile biotice fac parte din schimbările globale care afectează întreaga planetă precum modifică- rile climatice, poluarea, reducerea și distrugerea habitatelor, creșterea demografică explozivă. In- vaziile biotice sunt considerate ca agenți majori de schimbare în condițiile modificărilor globale de mediu(Vitouseke/a/., 1997). Un termen ilustrativ a pătruns în comunitatea științifică pentru a descrie omogenizarea biotică ca fenomen grav și emblematic pentru influențe- le antropice asupra mediului, era în care trăim ca eră omogocenă (Rosenzweîg, 2001). Preocuparea pentru fenomenul invazivității biotice este relativ recentă, una din lucrările fun- damentale care a pus bazele acestui domeniu al ecologiei aplicate fiind The Ecology of Invasions byAnimals andPlants a lui Charles Elton (1958). Astăzi trăim într-o lume explozivă și în timp ce nu se poate ști unde sau când va avea loc următoarea explozie, se poate în schimb să se Spere că vom găsi căi de a o opri sau de a-i slăbi forța. Nu numai bombele nucleare sunt cele care ne amenință în momentul de față aflându-sc în capul listei, sunt și alte tipuri de explozii, iar această carte este despre exploziile biotice (Elton, 1958). Nu există în momentul de față un consens asupra definirii organismelor invazive: una dintre accepțiuni este cea de organism al cărui areal se află în extindere din cauze naturale sau antropice directe sau indirecte. O altă accepțiune este cea de organism alohton sau exotic care se extinde la nivel regional într-o arie nouă, iar o a treia accep- țiune pragmatică este cea de organism care are un impact economic negativ după ce a pătruns într-o arie nouă. Este propusă o abordare neutră a terme- nului de invaziv ca fenomen biogcografic mai degrabă decât fenomen taxonomic (Colautti și Maclsaac, 2004). Alte conotații distincte ale termenului de invaziv se referă la: epidemiologie pentru a desemna patogeni cu o extindere rapidă dintr-un focar într-o populație gazdă țintă sau organisme patogene cu o extindere rapidă și dra- matică în gazdă, în timp ce în ecologia crizelor de mediu și în managementul resurselor de mediu are sens de organism care se extinde în afara arealului său natural. Sunt specii (inclusiv se- mințe, ouă, spori sau alte materiale biologice implicate în propagarea organismelor) care nu sunt autohtone în ecosistemele recipiente și a căror introducere determină dăunări mediului natural și economiei umane. Organismele invazive sunt autotrofe și hete- rotrofe, saprotrofe sau biotrofe, atât patogene, cât și mutualiste, cu alte cuvinte sunt plasate la toate nivelele trofice și prezintă toate tipurile de meta- bolism. Stabilirea în zone noi determină prolifera- rea, extinderea și persistența acestor organisme în detrimentul mediului și speciilor autohtone. 10% din speciile de plante superioare sunt potențial invazive și pot determina modificări importante directe și indirecte la nivelul ecosistemelor reci- piente (Rejmanek și Richardson, 1996). Organismele non-native, invazive sau acli- matizate constituie o grupare denumită generic neophyta. Speciile invazive sunt fie exotice, fie autohto- ne, dar sensul curent al conceptului invazivității vizează speciile străine în raport cu ecosistemele în care pătrund, provenind de cele mai multe ori din zone geografice îndepărtate. în momentul de față, fenomenul invazivității este determinat în cea mai mare parte de activități umane, dar nu trebuie scăpat din vedere că invaziile sunt și fenomene naturale datorate extinderilor sau re- strângerilor de areal. Aceste fluctuații ale limi- telor de areale se datorează glaciațiilor, oro- gcnezelor, formării de noi suprafețe de uscat în delte sau apariției de acvifere, precum și schim- bărilor climatice (Liebhold et al., 1995). Omo- genizarea flotelor și faunelor pe teritorii extinse a fost consecința modificărilor configurației us- catului: apariția istmului Panama acum trei mi- lioane de ani a avut drept consecință o migrație masivă a animalelor (în special a mamiferelor) și plantelor între America de Nord și America de REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 15 Sud (Ricciardi, 2007). în momentul de față au loc migrații și modificări de areal datorită schim- bărilor climatice globale, fenomene naturale pe teritorii oricum mai restrânse decât cele afectate de invaziile biotice. Invaziile mediate de activitățile antropice di- feră de cele naturale prin: scara spațială globală, timpul scurt de manifestare, numărul mare de specii implicate. Distribuția actuală a speciilor este rezultatul evoluției în condițiile influen- țelor climatice, a repartiției apelor și uscatului, a tectonicii globale, a diferitelor tipuri de pertur- bări de gravități diferite. Invaziile biotice sunt consecința extinderii arealelor și depășirii barierelor naturale, de cele mai multe ori datorită activităților umane. în esență, invaziile biotice sunt fenomene la scară biogeografică (Hierro et al., 2000). Speciile invazive profită de oportunități pri- vind factorii de mediu și resurse (oportunități de nișă), fiind favorizate de habitatele în care s-au produs perturbări (Shea și Chesson, 2002). Totuși, nu toate speciile nou pătrunse într-o nouă arie devin invazive. Unele dispar în timp, nefiind capabile să edifice populații viabile, altele sunt aclimatizate, dar rămân la un nivel scăzut ca mărime a populațiilor. Din cele 28.000 de specii introduse în Australia, 2.500 s-au naturalizat, dintre care 65 % au provenit din grădini și parcuri (CRC for Australian Weed Management, 2004). Cu toate că fenomenul invaziilor biotice este global, modul de manifestare diferă regional (McNeely etal., 2001). în America de Nord, gra- vitatea fenomenului este mai mare decât în Europa, cel puțin aparent, dacă se ține cont de do- cumentarea atentă și timpurie a pătrunderii orga- nismelor invazive pe continentul nord-american. în 1992, în timpul întâlnirii la vârf cunoscută drept Conferința de la Rio de Janeiro, în cadrul Convenției asupra Biodiversității s-a recunoscut pentru prima dată, în mod formal, că organismele invazive reprezintă o problemă. Articolul 8 (h) a prevăzut prevenirea introducerii, precum și con- trolul sau eradicarea acelor specii care reprezintă o amenințare pentru speciile autohtone, habitate și ecosisteme (Anon., 1992). Un program dezvoltat pentru controlul spe- ciilor invazive este GISP {Global Invasive Species Programme), este coordonat de SCOPE (Scientific Committee on Problems of Environment) și IUCN (World Conservation Union), United Nations Environment Programme. GISP a avut o contri- buție majoră la cunoașterea organismelor invazive și atenționarea opiniei publice asupra pericolelor pe care le presupun aceste organisme. în cadrul campaniilor de atenționare, GISP a propus 4 ini- țiative globale care să limiteze extinderea acestor organisme: 1. Accesul global la informația asupra speciilor invazive alohtone, asupra pericolelor, modalită- ților de prevenire sau de management. 2. Căi de acțiune directă asupra speciilor in- vazive prin alertarea sectoarelor public și privat. 3. Accelerarea cercetărilor și diseminarea re- zultatelor acestora. 4. Edificarea cooperării între instituții pentru elaborarea unei platforme unice de biosecuritate împotriva pătrunderii și extinderii organismelor invazive. Un alt program este coordonat de fundația LIFE, Natura 2000, al cărei scop este controlul și eradicarea speciilor exotice invazive în diferite țări europene. în 1993 a fost înființat un grup de experți pe problema speciilor exotice invazive (Invasive Species Specialist Group, ISSG), din care fac parte 41 de țări și care este subordonat comisiei pentru supraviețuirea speciilor a IUCN (Species Survival Commission of IUCN). în 2003 a fost elaborată o strategie europeană pentru specii invazive (European Strategy on Alien Species), convenție care oferă un cadru metodologic pentru monitorizarea și combaterea speciilor invazive prin crearea unei baze de date accesibile fiecărei țări. 2. Efectele organismelor invazive asupra ecosistemelor și peisajelor recipiente Efectele invaziilor biotice se extind la mai multe scări spațiale, de la nivelul unei bio- cenoze, la nivelul peisajului, regiunii, continen- tului, biomului și, global, al întregii planete. La nivelul proceselor ecosistemice, intervenția populațiilor de specii invazive schimbă dramatic ciclurile biogeochimice elaborate într-un lung proces de evoluție a acestor ecosisteme. Un stu- diu efectuat pe populațiile unei specii arbores- cente fixatoare de azot și în același timp exotice pentru insula Hawaii, Myrica faya, a determinat o creștere a accesibilității azotului pentru alte plante pe solurile vulcanice sărace ale insulei, schimbând astfel compoziția originară a comu- nităților (Vitousek și Walker, 1989). De altfel, plantele fixatoare de azot (cu ajutorul bacteriilor din nodozități sau al actinorizelor) au o pondere semnificativă între plantele invazive: specii de Acacia în Africa de Sud, specii de Casuarina în 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 America, Ulex europaeus în Noua Zeelandă și Chile. Atractivitatea utilizării salcâmului (Robinia pseudacacia} în Europa, pe terenuri degradate, se datorează aceleiași proprietăți de fixare a azotului, scăpând din vedere faptul că pot fi căutate soluții de remediere a terenurilor degra- date prin folosirea unor specii autohtone. Capa- citatea invadantă a salcâmului este mare, iar afectarea proceselor de nivel ecosistemic precum acumularea de azot în soluri care în mod natural sunt sărace în acest element duce la schimbarea compoziției fitocenozei, fapt ce se propagă în lanțurile trofice. Frecvent, habitatele cu soluri sărace în azot sunt habitate rare sau periclitate în care efectul pătrunderii salcâmului este dezastruos (Schrader, 2005), Salcâmul este a doua specie de arbore ca abundență în toată lumea și în același timp considerată drept specie invazivă agresivă (Boring și Swank, 1984), Fixează 75 kg/ha/an azot, iar această îmbogățire a solului are efecte în cascadă asupra compoziției fitocenozei, asupra perturbărilor și asupra modelului succesional (Riceeta/., 2004) O altă consecință la nivel de biocenoză este alterarea relațiilor trofice care duce la sărăcirea în specii. Vulpile introduse în insulele arhipe- lagului Al eutin din Alaska au provocat o reducere a numărului de păsări marine, în consecință a sursei de azot din guano, ceea ce a dus la redu- cerea popul ați i 1 or de p 1 an te. Efectele asupra biodiversității sunt traduse prin reducerea populațiilor de specii native une- ori până la extincție, ceea ce devine un motiv indirect pentru apariția de specii periclitate sau vulnerabile, aspect evident mai ales în insule. Numărul de specii invazive crește și în ariile protejate. Un exemplu îl constituie suprafețele marginale destul de extinse mAilanthus altissima în Parcul Național Munții Măcinului. Din punct de vedere biogeografic, speciile cu un areal larg în zonele autohtone au șanse mai mari să devină invazive. O excepție o constituie specia Pinus radiata originară din America de Nord și devenită invazivă în Africa de Sud: specia are o răspândire restrânsă în California, iar succesul său invaziv în Africa de Sud se dato- rează capacității mari de dispersie a semințelor, fructificării abundente, precum și intrării în fruc- tificare la o vârstă mică. Alte consecințe la nivelul ecosistemelor și biocenozelor sunt: 1. Schimbarea tipului de ecosistem: frecvent, ecosisteme complexe cum sunt cele din zonele umede sunt complet înlocuite de monoculturi de specii exotice, care duc în timp la asanarea și conversia spre ecosisteme xerice și inflamabile. 2. Schimbări în ciclurile elementare. Acumu- larea de carbon în biomasă în cazul speciilor autohtone este mai eficientă, cum s-a constatat în cazul ierburilor native din preriile americane în comparație cu speciile invazive precum Agropyron cristatum care acoperă milioane de hectare de prerie în momentul de față. 3. Modificări în dinamica perturbărilor. Spe- ciile exotice de râme au determinat modificări profunde în proprietățile solului în zonele în care au fost introduse. Acumulările de necromasă ale ierburilor din specii exotice în formațiunile de ierburi din America de Nord au dus la scurtarea ciclurilor naturale de producere a incendiilor, care s-au extins pe suprafețe tot mai mari. Acu- mulările de litieră greu decompozabilă în plan- tațiile de eucalipt din Europa și America de Nord au facilitat, de asemenea, extinderea în timp și spațiu a incendiilor. 4. Determină modificări în regimul hidric al ecosistemelor. Specia Melaleuca quinquenervia, originară din Australia, a fost introdusă în Florida pentru capacitatea mare de evapotranspirație a acesteia. Scopul introducerii a fost asanarea zo- nelor umede și, astfel, dispariția habitatelor favo- rabile dezvoltării țânțarilor. Modificarea regimu- lui hidric și înlocuirea multor specii autohtone au dus la extinderea incendiilor. 5. Determină modificări profunde în struc- tura trofică a biocenozelor. Asemenea modifi- cări profunde sunt induse de speciile de defo- liatori introduși în diferite tipuri de ecosisteme cum a fost Lymantria dispar pe continentul nord- american. Unele specii de plante invazive sunt puternic competitoare pentru polenizatori (Hulme și Bremner, 2006), cum este cazul spe- ciei Impatiens glandulifera extinsă în vestul Transilvaniei în lungul râurilor (Crișul Repede este un exemplu), excluzând astfel speciile autohtone entomofile de la șansa polenizării. Prunus serotina, specie exotică introdusă deve- nită invazivă, este o specie entomofilă care intră astfel în competiție cu Prunus padus, cu o feno- logie asemănătoare a înfloririi. 6. Determină modificarea structurii spațiale și a densității populațiilor speciilor autohtone: atât Impatiens glandulifera, cât și Fallopia japonica, formează populații dense care nu permit germi- narea semințelor speciilor ierboase autohtone. La nivel global, invaziile biotice determină reducerea biodiversității, fiind unul din factorii REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 17 determinați, alături de creșterea nivelului dioxi- dului de carbon din atmosferă, alterarea ciclu- rilor biogeochimice, persistența unor compuși organici xenobiotici, modificarea formelor de folosință a terenurilor, care determină fragmen- tarea sau distrugerea de habitate naturale și ex- tragerea de recolte din populațiile naturale (Didham et al., 2005). 3. Factori favorizanți ai invaziilor biotice Transformările induse de activitățile umane în peisaje ca fragmentarea ori schimbarea modurilor de folosință a terenurilor au predispus la extin- derea și uneori globalizarea invaziilor biotice. O contribuție importantă au avut-o și continuă să o aibă schimburile economice care au grăbit ritmul introducerii și au extins ariile unor specii inițial endemice. Prin caracteristicile lor biologice și ce- rințele față de mediu, organismele invazive sunt oportuniste. Mecanismele care operează la diferite scări și asigură succesul stabilirii speciilor invazive re- prezintă o combinație de mai mulți factori: 1. Numărul de unități care determină infes- tarea unei regiuni. Mai multe focare mici sunt mai eficiente decât un singur focar mare. în func- ție de autonomia de dispersie a speciei, invaziile se produc rapid sau lent. Dispersia organismelor invazive se produce în valuri în funcție de tipul de organism, de caracteristicile locale și regio- nale, după ce populațiile s-au naturalizat. De exemplu, Dryocosmus kuriphilus Yasumatsu (Hymenoptera: Cynipidae) este o specie galigenă ale cărei gale se produc pe mugurii speciilor de Castanea (Castanea crenata în Japonia, Castanea dentata în America de Nord, Castanea mollissima în China, Castanea saliva în Europa), precum și pe ai hibrizilor acestor specii, fiind considerată ca una din speciile invazive cele mai periculoase pentru că atacurile puternice induc uscarea castanilor. Fără a fi deocamdată descrisă în România, este fără îndoială o specie care va pă- trunde curând, date fiind prezența arboretelor de castan comestibil și rata de extindere rapidă a acestei viespi galigene, de 16-25 km/an (Melika et al., 2006). Specia este originară din China. în 1941 a fost prima dată identificată în Japonia unde, de altfel, s-a răspândit pe întreg teritoriul numai în decurs de 25-30 de ani. în Coreea a fost identificată în 1961, în Italia în 2002, în Statele Unite în 1974, iar în Slovenia în 2005. Cum arealul castanului comestibil în Europa este con- tinuu, se presupune că specia se va extinde în Europa Centrală, de Est și în Scandinavia în următorii ani. 2. Selecția naturală care produce indivizi adaptați la noile condiții de mediu. Unele specii invazive au provenit din specii pioniere, buruieni care s-au adaptat la perturbările antropice induse de agricultură și au evoluat în sensul unui mime- tism cu plantele cultivate. Un exemplu este spe- cia Vicia sativa, devenită invazivă în multe zone pe glob, ale cărei semințe au devenit asemănă- toare cu semințele de Lens culinaris, lintea cultivată. 3. Seria de caracteristici biologice și ecolo- gice ale speciilor care devin invazive favori- zează succesul lor invaziv: o rată intrinsecă de creștere > 1, amplitudinea ecologică mare, caracterul euritop al speciilor. 4. Modificarea habitatului dislocă speciile native, dar se poate dovedi benefică pentru spe- ciile invazive. 5. Caracteristicile ecologice ale speciilor exo- tice care devin invazive: acestea ocupă nișe libe- re (în sensul resurselor nefolosite de alte specii autohtone) în cazul habitatelor devenite permea- bile datorită unor perturbări. Pentru plante, de exemplu, expresia nișei pe următoarele compo- nente: calitatea habitatului, fenologie, forma de viață, modalitățile de regenerare și dispersie. Se observă o abilitate invazivă mai mare sau mai mică a speciilor nou pătrunse într-o regiune. Acer negundo, spre exemplu, colonizează terenurile abandonate, parcurile, zone seminaturale. în zo- na de câmpie din județele Galați și Buzău (și foarte probabil și în alte zone din țară), terenurile agricole abandonate sunt extensiv colonizate de această specie. 6. Un alt mecanism prin care speciile in- vazive înlocuiesc treptat specii autohtone în habitate este hibridizarea acestora cu speciile native. Un exemplu este hibridul dintre specia introdusă de rață, Anas platyrrhynchos, specie euro-asiatică, și specia autohtonă în Noua Zeelandă, Anas wyliviliana. Un alt exemplu este hibridul apărut în Anglia dintre specia introdusă de cerb, Cervus nippon, originară din Japonia, și specia autohtonă, Cervus elaphus. 7. Speciile animale invazive suferă modificări de natură comportamentală care le conferă avan- taje asupra speciilor autohtone: Specia de veve- rițe americane Sciurus carolinenesis, introdusă în Anglia, este un competitor agresiv al speciei autohtone, Sciurus vulgaris, în ceea ce privește achiziția de ghindă, una din sursele principale de hrană. 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 8. La speciile parazite, invazivitatea este dată de schimbarea gazdelor originare cu gazde din noul areal. Astfel, parazitul Varroa jakobsonii, ce produce o mortalitate ridicată în coloniile de albine europene, Apis mellifica, a avut inițial o gazdă asiatică, Apis ecrana. 9. Insectele fitofage se extind în arealul plan- telor care constituie sursa lor de hrană. Insectele Oligofage utilizează ca surse de hrană plante din cadrul aceluiași gen, cum este viespea galigenă Dryocosmus kuriphilus, pe speciile genului Castanea. 10. Prin excludere competitivă, speciile inva- zive elimină speciile locale, ca în cazul speciei sud-americane de furnici, Solenopsis invicta, care a pătruns în sudul Statelor Unite și a eliminat din habitatele invadate 90 % din speciile autoh- tone de furnici. Excluderea speciilor autohtone Sau reducerea abundenței lor determină pertur- bări majore în funcționarea ecosistemelor și a comunităților originare. Specia de furnici argen- tiniene Linepithema humile a dus la dezasam- blarea comunităților locale de furnici din nordul Californiei (Sanders et al., 2003). Urmările sunt grave pentru speciile de plante ale căror agenți de dispersie sunt furnicile locale. 11. Favorizarea prin diferite modalități dc gestionare a terenurilor de către oameni cum sunt: schimbarea tipului de folosință, fragmenta- rea habitatelor, degradarea acestora. Fallopia japonica și Ăilanthus altissima, datorită amplitu- dini i ecologice mari, colonizează rapid terenuri degradate sau abandonate. Pentru plantele inva- zive ripariene, abundența descrește de la zonele periurbane, caracterizate de perturbări puternice ale factorilor de mediu, către zone dominate de ecosisteme naturale (Kuhman et al., 2008). 12. La speciile de plante, simbionții joacă un rol important în asigurarea succesului invaziv. în multe situații este vorba de un proces coinvaziv în care pătrund atât plante exotice, cât și parte- nerii lor simbionți (în cazul arborilor, ciupercile de micoriză). Astfel, din cele 135 de specii intro- duse, dintre care multe specii de Pinaceae, în Isla Victoria (Argentina), doar câteva au devenit in- vazive, cele care au fost asigurate cu micobionții caracteristici (Nunez et al., 2008). în Noua Zeelandă, introducerea speciei Pinus contorta, devenită invazivă, a însemnat și introducerea unor specii micorizante caracteristice non-indi- gene precum Amanita muscaria și Suillus luteus (Dikie etal., 2008). 13. Relația de facilitare este un alt factor ce intervine în succesul invaziv: Fallopia japonica, specie ce prezintă nectarifere extraflorale, atrage furnicile indigene. Furnicile asigură protecția împotriva unor specii de insecte fitofage poten- țial dăunătoare plantelor (Morales et al., 2008). La nivel de peisaj, invaziile au următoarele consecințe: 1. Perturbările reprezintă factori de impor- tanță majoră pentru invazie. Astfel, apariția de habitate parțial distruse în ceea ce privește comu- nitățile locale creează situri favorabile pentru in- troducerea de organisme invazive prin populații fondatoare. Asemenea perturbări favorizante in- clud: inundațiile, construcția de drumuri și mon- tarea dc linii de înaltă tensiune, pășunatul, seceta, furtunile puternice, focul, variații ale nivelului freatic, transport, schimbarea tipului de folosință a unor terenuri. Toate acestea favorizează apari- ția siturilor accesibile într-un habitat sau un eco- sistem, proprietate ce se numește porozitate. Rata de invazie depinde de existența cât mai mul- tor locuri vacante sau a unei porozități mari. 2. Pentru speciile cu dispersie lentă, din a- proape în aproape, cum este cazul multor plante invazive, perturbările în conectivitatea dintre parcelele de habitat favorabil, în cazul coborârii sub pragul critic de percolare (difuzia în peisaj), pot opri dispersia. Se poate întâmpla ca popu- lațiile să devină atât de fragmentate încât intră într-un proces de extincție. Fragmentarea, în schimb, favorizează speciile cu vectori animali cum sunt păsările din liziere, un exemplu fiind speciile exotice de Quercus. Quercus rubra este specia exotică a genului, cultivată pe suprafețe relativ extinse în România (parcuri, aliniamente, plantații, suprafețe recent împădurite). 3. Dacă fragmentarea determină un model de peisaj cu parcele grupate, cu o lacunaritate mare, dispersia speciilor cu strategii de tipul din aproa- pe în aproape va fi favorizată. Această observație face posibil controlul dispersiei speciilor inva- zive cu o condiție prealabilă: cunoașterea biolo- giei și ecologiei speciilor (With, 2001). 4. Pentru speciile cu autonomie de deplasare mare cum sunt lepidopterele defoliatoare, crea- rea unor bariere (cum sunt panourile feromonale) în calea frontului de atac este cea mai bună soluție, fapt demonstrat de controlul Lymantriei dispar pe continentul nord-american, unde este o specie invazivă. 5. în habitatele marcate de o fragmentare pu- ternică, în care parcelele sunt dispersate relativ la întâmplare, speciile invazive saltatorii sunt fa- vorizate, deoarece aceste specii folosesc parce- lele ca punți, având în același timp o mare auto- 19 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 nomie de dispersie (With, 2001). 6. Fragmentarea creează un exces de margini a căror lungime însumată poate să fie foarte ma- re. O serie de specii invazive se folosesc de mar- gini pentru dispersie, un exemplu fiind Fallopia japonica. Coridoarele formate de marginile de pădure sunt similare celor reprezentate de râuri, al căror rol în favorizarea dispersiei este bine cunoscut. 7. Similar, coridoarele formate de drumuri ori căi ferate ajută la dispersia unor plante exotice, patogeni sau insecte fitofage semnificative pen- tru păduri sau agrosisteme. Se observă că salcâ- mul din lungul căilor ferate este afectat mai grav de infestări cu specii invazive de lepidoptere mi- niere ca Parectopa robiniella și Phyllonorycter robiniella. 8. De altfel, scara la care interacționează un patogen cu un arbore considerat ca o populație de situsuri susceptibile (rădăcini, ramuri etc.) și scara la care interacționează o specie exotică de arbore cu populațiile de arbori din cadrul unui arboret sunt diferite ca ordin de mărime. Pentru un patogen are importanță topografia organului atacat cu repartiția siturilor susceptibile sau a organului pe care apar leziunile caracteristice, în timp ce pentru o specie de plantă au importanță condițiile la nivel de microbabitat, favorabili- tatea factorilor abiotici locali, competiția cu alte plante. 4. Cauze ale succesului invaziei Există câteva trăsături ale comunităților ce pot fi invocate atunci când se încearcă explicarea succesului unor specii invazive: 1. Ecosistemele ce adăpostesc aceste comuni- tăți sunt în condiții climatice asemănătoare celor din ecosistemele de origine ale organismului in- vaziv. 2. Lipsa unor specii autohtone morfologic sau ecologic echivalente cu specia invadantă. 3. Absența dușmanilor naturali, în special a prădătorilor, care să consume specia invadantă. 4. Rețele trofice simple cu o conectanță scă- zută. Conectanța se definește ca numărul real de legături stabilite într-o rețea trofică raportat la numărul posibil de legături sau conexiuni (Martinez, 1992). O conectanță mare înseamnă o rețea trofică mai ramificată și complexă, o carac- teristică a ecosistemelor stabile, bogate în specii. 5. Existența nișelor libere. Este o ipoteză ce explică de ce comunitățile relativ închise, cum sunt cele insulare, pot fi expuse invaziilor. Ipoteza nu se verifică întotdeauna, mai ales când speciile nou venite sunt dependente de simbionți, polenizatori sau alți asociați pentru supravie- țuire. 6. Posibilitatea de a scăpa de constrângerile biotice existente în zona nativă. în combinație cu o fecunditate crescută sau toleranțe mari față de variațiile factorilor de mediu, speciile invazive reușesc să se stabilească în noile locații. în con- dițiile în care proprietățile patogene sau agre- sivitatea unui dăunător sunt mici în zona de ori- gine, în noile condiții pot deveni grave: ex. Elatobium abietinum pe Picea sitehensis în Insulele Britanice, în condițiile în care în Europa continentală nu prezintă importanță ca specie polifagă la molid. în Anglia și Irlanda, unde a pătruns accidental cu pomii de Crăciun, deter- mină defolieri în masă (Liebhold și Csoka, 2005). 7. Diversitatea de specii într-o comunitate se traduce prin ocuparea nișelor existente astfel în- cât comunitatea opune o rezistență biologică efi- cientă în fața invaziilor. Diversitatea altor com- ponente, cum este arhitectura vegetației, spre exemplu, determină de multe ori o diversitate mai mare decât diversitatea specifică. Multieta- jarea pădurilor, precum și filtrul pe care-1 reali- zează vegetația închisă (închiderea coroanelor, închiderea covorului vegetal în cazul pajiștilor etc.) reprezintă bariere în calea invaziilor biolo- gice. De exemplu, în pădurile cu o consistență redusă, speciile pioniere, buruienile, o serie de patogeni cum sunt ruginile sau insectele dăună- toare, se instalează mai ușor. 8. Perturbările produse în ecosisteme încura- jează în majoritatea cazurilor invaziile. Focul, inundațiile, practicile de exploatare, pășunatul. drenajul în ecosistemele umede sau creșterea nivelului nutrienților în ecosistemele acvatice, încurajează invaziile biotice. Aceste invazii, de- clanșate voit sau accidental de oameni, riscă să altereze ecosistemele la scară globală prin înlo- cuirea sau dispariția unor specii autohtone, prin interferarea cu procesele evolutive și cele suc- cesionale. 9. Pentru domeniul terestru, insulele sunt mai vulnerabile la schimbări dramatice în biodiver- sitate decât ariile continentale din cauza ende- mismului ridicat ce caracterizează compoziția comunităților insulare. în multe din insulele Oceanului Pacific, inclusiv Hawaii, speciile en- demice au fost aduse în pragul extincției datorită introducerilor repetate, deliberate sau acciden- tale, de specii. Insulele din Arhipelagul Hawaii 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 au pierdut 50 % din speciile autohtone endemice de plante și 90 % din speciile de reptile insulare. 10. O serie de specii invazive se stabilește în ecosisteme după producerea unei perturbări ma- jore și tinde să înlocuiască specii autohtone cheie. Acest fenomen se produce frecvent în habitate rare sau vulnerabile. Habitatele ripariene sunt o categorie de habitate vulnerabile și, în general, primele în care se constată invaziile biotice cu plante non-indigene, spre exemplu cu Fallopia japonica și Impatiens glandulifera. în alte cazuri acționează ca specii oportuniste care se extind pe fondul unui complex de factori care destabili- zează ecosistemele (acțiunea poluanților, distru- gerea habitatelor, perturbări climatice majore sau de altă natură cum sunt incendiile, alunecările de teren sau inundațiile). Perturbările antropice co- Vâriază cu invaziile biotice, modificând profund ecosistemele. Luncile cu rariști de Quercus garryana din sud-vcstul Canadei și nord-vestul Statelor Unite sunt un exemplu de ecosisteme modificate în urma acțiunii factorilor menționați: 144 de specii non-indigene s-au naturalizat în aceste ecosisteme, reprezentând 80 % din bio- tnasa speciilor de plante și 55-75 % din bio- diversitatea fitocenozelor. Cu toate acestea, în urma intervențiilor experimentale s-a obținut o revenire la structura inițială a fitocenozelor prin cosit și prin extragere a indivizilor aparținând speciilor exotice (McDougall și Turkington, 2005). Aceste rezultate indică și un alt aspect important din punct de vedere teoretic și ope- rațional: speciile invazive sunt pasagere în eco- sistemele recipiente și persistă atâta vreme cât există factori care să le favorizeze. Modelul spe- ciilor pasagere este o alternativă a teoriei in- vaziilor biotice ca agenți de schimbare în struc- tura și funcționalitatea ecosistemelor (Didham et al., 2005), o alternativă cu implicații practice importante. 11. Modelul spațial al metapopulațiilor de Specii invazive este o altă componentă defini- torie pentru succesul sau insuccesul unei invazii. Populațiile locale reduse numeric, formate ca ur- mare a dispersiei din populații edificate, stabile, sunt expuse extincției dacă între timp apar ba- riere ce împiedică schimbul liber de indivizi. Aceste populații au, de altfel, o poziție marginală în arealul nou format al speciei invazive. 12. Structura peisajului, reconstituirea dina- micii acestuia, inventarul habitatelor favorabile și a gazdelor posibile pentru patogeni, permit construirea unor modele predictive, a scenariilor invaziilor acestei categorii de organisme in- vazive. în condițiile Suediei unde este documentat cu acuratețe cazul introducerii speciei Pinus contorta pentru exploatare rapidă, tipul de vegetație fo- restieră este dominat de molid și pin silvestru încă din holocen (Knight et al., 2001). Pinus contorta a fost introdus masiv din 1970, ca specie cu un ritm de creștere mai rapid decât pinul silvestru, cu intrarea în fructificație mai rapidă și o dispersie a semințelor facilitată de vânt și de cursurile de apă, o specie mai competitivă, cu alte cuvinte. Perturbările induse în peisaj datorită plantării lui Pinus contorta s-au tradus prin două categorii de manifestări: fragmentarea specifică deja menționată și activitățile în sine de plantare care au necesitat construcția de drumuri, asana- rea zonelor umede, aplicarea de herbicide și în- grășăminte. în timp, s-a constatat că plantațiile sunt caracterizate printr-o biodiversitatc redusă, o eroziune a solului marcată, un ritm lent de reciclare a nutrienților, nivele variabile de infla- mabilitate. Evaluările arată că specia are un po- tențial de extindere mare în Fenoscandia și Rusia, cu alte cuvinte va deveni în timp inva- dantă. în plus, în monoculturi, riscurile de gra- dații ale insectelor autohtone sau ale unor dăună- tori introduși accidental cu materialul de import (proveniențe atent selectate din provincia British Columbia din Canada) sunt mari. Pericolul se extinde și asupra speciilor autohtone, pinul sil- vestru fiind vulnerabil la aceiași patogeni și dău- nători ca Pinus contorta. Conceptul de rezistență biotică descrie abi- litatea speciilor autohtone sau rezidente unei comunități de a reduce succesul invaziv al specii- lor exotice (Levine et al., 2008). Mecanismele rezistenței biotice se bazează pe competiția inter- specifîcă și achiziția de dăunători și patogeni din fondul autohton, pe complexitatea structurilor trofice, presiunea prădătorilor autohtoni și oferă un cadru operațional pentru managementul spe- ciilor invazive. Naturalizarea speciilor exotice de arbori care devin invazive este un proces însoțit de achiziția în timp de insecte fitofage și patogeni fie din ecosistemele recipiente, fie pătrunse în același mod din ecosistemele de origine. Speciile exo- tice cu o istorie îndelungată de naturalizare pre- zintă un număr mai mare de consumatori din categoriile enumerate. Prunus serotina a devenit în Europa o sursă de hrană pentru specii de lepi- doptere defoliatoare autohtone (Novakowska și Halarewicz, 2006) ca Iphiclides podalirius (Papilionaceae), Lycia hirtaria, Erranis REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 21 defoliaria (Geometridae), Malacosoma neustria (Lasiocampidae), Orgya antiqua (Lymantriidae). Alte specii exotice naturalizate precum Robinia pseudacacia suportă bresle numeroase de con- sumatori proveniți din arealul de origine ca Parectopa robiniella și Phyllonorycter robiniella (Gracilariidae) dintre insectele miniere, de altfel alte organisme invazive de curând pătrunse în Europa. 5. Specii patogene invazive Invaziile biotice care au fost documentate cu multă atenție au fost invaziile de organisme pato- gene care dintr-un motiv sau altul se extind rapid din zone endemice și capătă un caracter continental sau global. în ceea ce privește fitopatogenii, istoria invaziilor biotice este dramatică și documentată de secole. începând cu tragedia provocată de Phytophtora infestans, agentul patogen al manei cartofului, în Irlanda și apoi în toată Europa la începutul secolului al XlX-lea, pătrunderea unor specii precum Ophiostoma ulmi de origine asiati- că pe continentele european și nord-american cu ocazia primului război mondial, în ultimii ani a noii specii Ophiostoma novo-ulmi (Mitchell și Brasier, 1994), efectul devastator pe continentul nord-american al pătrunderii agentului patogen al cancerului castanului (Cryphonectria parasitica) sunt câteva din exemplele cele mai cunoscute de invazii biotice ale unor fitopatogeni. Genul Phytophtora, cu specii apropiate originare din sud-estul Asiei, în momentul de față răspândite în toată lumea pe mai mult de 900 de specii-gazdă. în Europa, Ph. cinnamomi a pătruns în 1838, odată cu un arbore de scorțișoară infectat. S-a răspândit în zona circummediteraneană și Europa de Sud-Est precum și Centrală, unde a compro- mis plantații de citrice, alun turcesc, migdal, stejar deplută, castan comestibil. Există o literatură extinsă asupra dinamicii spațiale a patogenilor invazivi, dar există puține studii atent documentate asupra istoriei extin- derii unui patogen nou pătruns. Un astfel de stu- diu realizează o analiză amănunțită a extinderii la nivel de peisaj, susținută de date dendrocrono- logice, a speciei Phytophtora lateralis, specie exotică ce a atacat în statele Oregon și California specia autohtonă Chamaecyparis lawsoniana (Jules et al., 2002). Studiul concluzionează că extin- derea unui nou patogen este influențată de: trăsă- turile de topografie și climat local la nivel de peisaj, existența unor gazde susceptibile și struc- tura populațiilor acestora, vectorii de dispersie care variază în funcție de scară, o serie de eveni- mente distribuite într-o secvențialitate istorică ce pot fi reconstituite prin metode directe sau indi- recte. în ultimă instanță, climatul local și trăsă- turile peisajului sunt factorii determinanți pentru limitele distribuției geografice a speciilor, în ge- neral, și a celor invazive, în special. Patogenii in- vazivi sunt categoria ce trezește neliniștea cea mai mare în mediile economice, date fiind efec- tele imediate, pierderile economice ușor de evaluat. 6. Ecosistemele emergente și invaziile bio- tice Invaziile biotice sunt agenți de schimbare la diferite nivele. La nivelul populației și a comuni- tăților operează mecanisme precum predatorismul crescut în cazul introducerii unor animale domes- tice care sunt sălbăticite și se integrează în ecosis- teme naturale locale sau în cazul unor prădători introduși deliberat pentru controlul unor populații de animale care prezintă populații mari. De altfel, predatorismul este unul din mecanismele impor- tante care intervin în reglarea comunităților. Un exemplu este reprezentat de pisicile, porcii, câi- nii care au fost introduși pe continentul austra- lian de către coloniști și au devenit o amenințare pentru fauna locală unică. Practica de creștere a animalelor care sunt lăsate în ecosisteme natura- le pe timpul sezonului de vegetație într-o stare de semi-sălbăticie generează perturbări grave: un exemplu îl constituie porcii lăsați liberi în pădu- rile de la Vârciorog, județul Bihor, care au deter- minat o conversie a arboretelor cu trecerea în dominanță a carpenului în stațiuni de gorun și amestec de gorun cu alte cvercinee datorită con- sumului de ghindă (Fodor et al., 2006). Un alt exemplu se referă la populația de cai sălbăticiți ajunsă la un efectiv estimat de 2.000 de indivizi în Pădurea Letea, populație care are un efect dis- tructiv asupra plantelor rare de pe teritoriul pădu- rii declarate monument al naturii încă din 1930 (Viorel Roșea, director al Parcului Național Munții Măcinului, comunicare personală). Speciile invazive naturalizate devin, în timp, componente ale unor noi biocenoze numite și ecosisteme emergente (Hobbs et al., 2006) caracterizate de: 1. Ansamblul nou sau speciile ce constituie o nouă biocenoză. 2. Apar în condițiile în care intervenția umană în ecosistemele gospodărite încetează. 3. în trecerea de la ecosisteme naturale la eco- 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 sisteme artificiale integral gospodărite de om, aceste ecosisteme emergente ocupă o poziție in- termediară. Astfel, salcâmul a devenit un ele- ment de peisaj caracteristic pentru Europa de Est și este capabil să edifice arborete fără intervenție umană. în același mod, bizamul a devenit în țări ale Europei Centrale o specie-cheie în ecosis- teme umede prin controlul puternic asupra cursu- rilor de râuri (prin construcția de adăposturi și bariere) și prin consumul de hrană vegetală și animală variată. Din acest motiv, în Suedia este o specie tolerată considerată importantă pentru funcționarea naturală a zonelor umede, în timp ce în alte țări europene se continuă tentativele de exterminare a acestei specii naturalizate. 4. în aceste ecosisteme apar noi interacțiuni între plante și animale, în comunitățile microbi- ene. Speciile inițial invazive încep să se confrun- te cu dușmani naturali din ecosistemele recipi- ente. în cazul bizamului este de remarcat că unul din dușmanii naturali cu un control eficient asupra populațiilor este o altă specie invazivă în Europa Mustela vison, de altfel dușman natural în zona de proveniență a bizamului. 5. în acest stadiu este preferabil a se găsi noi metode de management al acestor noi structuri și de renunțare de la eradicarea speciilor natura- lizate. în cadrul contemporan, încercarea de a limita invaziile biotice merge în paralel cu gă- sirea de soluții de management a ecosistemelor emergente. 7. Costurile și controlul invaziilor biotice Pierderile economice directe și indirecte dato- rate invaziilor biotice se estimează a fi colosale, mai ales în cazul patogenilor invazivi și al insec- telor fitofage invazive. în cazul insectelor fitofage dăunătoare plan- telor de cultură sau pădurilor, al fitopatogenilor, al patogenilor care afectează animalele domes- tice, viața sălbatică sau populațiile umane, costu- rile se exprimă în pierderi economice directe atât pentru combatere, cât și generate de pierderi în biomasă utilă. De exemplu, prin pătrunderea unor insecte exotice în Canada sau a unor pato- geni ai speciilor forestiere, au fost estimate pier- deri mari din producția anuală de masă lemnoasă (Colautti et al., 2006). Costurile includ atât pierderile în biomasă, cât și compromiterea materialului lemnos care nu mai poate fi comercializat la export datorită in- fectării sau infestării. Pe de altă parte, în multe cazuri trebuie luată în considerare pierderea va- lorii recreaționale a arboretelor sever afectate. Costurile combaterii sunt la rândul lor imense: numai în regiunea Manitoba din Canada, cheltu- ielile anuale datorate combaterii patogenului ce produce declinul ulmilor (Ophiostoma ulmi) era de 1.500.000 dolari canadieni la nivelul anului 1990 (Westwood, 1991). Epidemiile cu patogeni invazivi, atât în sens epidemiologie, cât și ecologic, sunt exemple dra- matice de costuri ridicate legate de pierderi și combatere. Exemplele recente ale gripei aviare și encefalitei bovine spongiforme au necesitat efor- turi financiare uriașe la nivel național și inter- național. Costurile legate de introducerea deliberată a unor specii exotice care s-au extins necontrolat sunt, în schimb, greu de evaluat mai ales din ca- uza părerilor împărțite asupra necesității men- ținerii lor datorită utilității sau aspectului estetic. Salcâmul s-a integrat în peisajul european și în România există deja tradiții legate de această specie așa cum este sărbătoarea salcâmului de la Valea lui Mihai (jud. Bihor), de la începutul lunii mai. Multe specii invazive (Amorp ha fruticosa. Acer negundo, Pseudotsuga metziesii, Ailanthus altissima, Prunus serotina, Quercus rubra etc.) sunt în continuare considerate utile în domeniul silvic în pofida extinderii lor necontrolate. Strategiile care au fost dezvoltate în ultimii ani în cadrul programelor de biosecuritate au încercat să încetinească procesul de omogenizare biotică globală. Aceste strategii presupun arii distincte de acțiune: de prevenire, de manage- ment, de combatere propriu-zisă. în toate aceste arii de acțiune, o condiție pri- oritară o constituie transparența și cooperarea internațională, deoarece invaziile biotice nu se opresc la granițele interstatale. Depistarea precoce a organismelor alohtone în ecosistemele naturale este cea mai bună meto- dă de prevenire a invaziilor biotice. Costurile de combatere cresc exponențial în cazul creșterii populațiilor de specii invazive. Pentru realismul prognozelor asupra inva- ziilor biotice la nivelul peisajului și la nivel re- gional este necesar să se înțeleagă scara la care interacționează organismul urmărit cu mediul abiotic și cu alte organisme. înseamnă fonduri pentru cercetarea organismelor invazive în con- dițiile concrete ale fiecărei regiuni. în măsurile de prevenire, programele de infor- mare a publicului, de avertizare asupra efectelor invaziilor biotice directe și indirecte asupra bio- diversității, sunt dezvoltate amplu în țări euro- REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 23 pene precum Marea Britanie, Slovacia, Polonia, Ungaria. O premisă de participare la programele europene de control al invaziilor biotice este ratificarea de către fiecare {ară a Convenției asupra diversității biologice din 1995 și a Convenției asupra naturii din 1996. Speciile care au fost identificate drept inva- zive și exotice în diferite locații pe continent se presupune că se vor extinde în cadrul acelorași condiții climatice și în alte regiuni. Este tot atât de adevărat că specii exotice la care nu se consta- tă extinderea în afara arealului în care au fost introduse ca elemente decorative sau cu alte scopuri rămân sub observație și sunt inventariate în așa-numitele Liste Albe. Speciile invazive pe- riculoase sunt menționate în. Listele negre. în momentul semnalării unui organism inva- ziv începe o monitorizare atentă a acestuia, în care sunt implicate atât organismele abilitate pentru protecție, cât și echipe de voluntari. Lista de priorități în acest caz cuprinde: • Delimitarea ariei în care a fost semnalat or- ganismul; Bibliografie Anon.,2006/464/EC: CommissionDecision of27 June 2006 on provisional emergency measures to prevent the introduction into and the spread within the Community of Dryocosmus kuriphilus Yasumatsu (notified under document number C (2006) 2881). B o r i n g, L.R., S w a n k, W.T,, 1984: Symbiotic nitrogen fixation in regenerating black locust (Robinia pseudacacia L.) stands. Forest Science 30,pp. 528-537. C o 1 a u t i i, R.L, B a i 1 e y, S.A., van Overdijk, C.D.A., A m u d s e n, K., 2006: Characterîzed andprojected costs of non-indigenous species in Canada. Biological Invasions 8, pp. 45-59. C o 1 a u 11 i, R.I., M a c I s a a c, H.J., 2004: A neutral terminology to define invasive species. Diversity and Distribution 10(2), pp. 135-141. CRC for Australian Weed Management, 2004: Weed Watch-Newsletter of the Cooperative Research Centre for Australian WeedManagement. Didham,R.H.,Tylianakis, J.S., Hutchinson.M.A., E w e r s, M., G e m m e 11, N. J., 2005: Are invasive species the drivers of ecologica! change"! TREE, 20(9), pp. 470-474. D i k i e, B. A., Wi s e r, S.K., Richardson, S.J., 2008: Down-under, down-under, belowground fungal communities of New Zealand under native and invasive trees. 93 rd. ESA Annual Meeting, August, Milwakee, Wisconsin. F o do r,E., H â ru ța, O., D o ro g, S.,2006: Landscape study-hornbeam invasion in forest stands at Vârciorog, Forestry District Dobrești. Analele Universității din Oradea. Fascicula de Silvicultură ll(Xl),pp. 177-188. H o b b s, R.I., Ar i c o, S., Ar o n s o n, J., B r i d g e w a t e r, P., C r a m e r, V.A., E p s t e i n, P.R., E w e 1, J.J., K1 i n k, C., A., Lugo, A.I.,No r t o n, D., Oj i ma, D.,Ri chards on, D.M., Sanderson, E.W., V alladares, F.,Montserrat, • Evaluarea impactului asupra ecosistemelor în care a pătruns; • Evaluarea habitatelor în care a pătruns sub aspectul valorii biologice (habitate rare sau peri- clitate, habitate naturale sau antropizate, etc,); • Evaluarea eforturilor de control/eradicare a populațiilor invazive. Scopul acțiunilor de management a organis- melor invazive este minimizarea costurilor de combatere și a efectelor secundare asupra altor componente biocenotice expuse în momentul ac- țiunii de combatere. Combaterea propriu-zisă se realizează într-un mod asemănător ca pentru dăunători patogeni sau buruieni. Problematică este însă combaterea prin excludere a animalelor invazive care au devenit familiare și beneficiază de simpatia populației. în aceste cazuri se prac- tică sterilizarea cât mai multor exemplare pentru a scădea rata de reproducere la nivel de populații. Evaluarea riscurilor potențiale asupra eco- sistemelor în care pătrund organisme invazive determină și amploarea acțiunilor de control ulterioare. V.,Zamo r a, R., Zob el, M., 2006: Novei ecosystems: theoretical and management aspects of the new ecologicul worldorder. Ecology and Biogeography 15, pp. 1-7. H u 1 m e, P.E., B r e m n e r, E.T., 2006: Assessingimpact of Impatiens glandulifera on riparian habitats: partitionuig diversity components following species removal, Journal of Applied Ecology 43, pp. 43-50. Kni gh t,D.H., Baker, W.L.,Engelmark,O.,Nilss o n, C., 2001: A landscapeperspective on the establishment of exotic tree plantations: Lodgepole pine (Pinus contorta) in Sweden. Forest Ecology and Management 141, pp. 131- 142. K o w a ry k, J., 1996: Auswirkungen von Neophyten auf Okosysteme und deren Sewertung. Umweltbundesamt Texte 58, pp. 119-155. K u h m a n, T.R., P e a r s o n, S. M., T u r n e r, M.G., 2008: Effects of contemporary landscape patterns and land-use change on non-native invasive plants in western North Carolina. Ecological Society of America, Annual Meeting. L e v i n e, J.H., A d 1 e r, P.B., Y e I e n i k, S.F., 2008: A meta-analysis of biotic resistance to exotic plant invasions. Ecology Letters, 7(10), pp. 975-989. Li ebh o 1 d, A., C s o ka, G., 2005: Risks posed by exotic forest pests-foliage feeding insects. Papers: Exotic pests Online symposium: http://www.apsnet.org/online/ exoticpests/Papers/Libhold.htm. L i eb ho 1 d, A.M., M a c D o n a 1 d, W.L., Bergdahl, D., M a s t r o, V.C., 1995: Invasion by exoticforestpests: a threat to forest ecosystems. Forest Science Monographs No 30. Mar tinez, N.D., 1992: Constant connectance in community food webs. American Naturalist 139, pp. 1208- 1218. McDougall, A.S., T u r k i n g t o n, R., 2005: Are invasive species the drivers or passengers of change in degraded ecosystems? Ecology 86, pp. 42-55. 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 9 Nr. 5 M c N e e l y, J.A., M o o n e y, H.A., N e v i 11 e, L.E., S c bei, R, Waage, J.K. (eds.), 2001: A Global Strategy on Invasive Alien Species. IUCN Gland, Switzerland, and Cambridge. Meii ka,G., Schonrogge, K., S ton e,G.N., Aeb i, A . P e n z e s, Z., 2006: Natural dispersai of cynipid wasps (Hymenoptera: Cynipidae) in EPPO workshop on Dryocosmus kuriphilus, Cuneo (Italy) 26-28.06, power point presentation. M i t c h e 11, A.G., Brasier, C.M., 1994: Contrasting structure of European and North American populations of Ophiostoma ulmi. Mycological research 58, pp. 576-582. M o r a 1 e s, M.A., Leduc, E.A., N c s s, J.H., 2008: Complex interactions between populations and native ants, non-native ants andjapanese Knotweed. 93 rd. ESA Annual Meeting, August, Milwakee, Wisconsin. Nowakowska, K., H a 1 a r e w i c z, A., 2006: Prunus serotina (Ehrh) - new food resource for polyphagous lepidoptera, EJPAU 9(1):13. Online: hltp://www.ejpau. media.pl/volume9/issuel/art-13.htmi. Minez, M.A., H o r t o n, T.R., S i m b e r l o f f, D., 2008: Lack of mutualists as barrier for Pinaceae invasion. 93 rd. ESA Annual Meeting, August, Milwakee, Wisconsin. R e j m a n e k, M., Richardson, D.M., 1996: What attributes make some plant species more invasive? Ecology 77, pp. 1655-61. R i c c i a r d i, A., 2007: A re modern biological invasions an unprecedented form of global change? Conservation Biology 21(2), pp. 329-336. Ri ce, S.K., Wes t e r m an,B_, F ed eri c i,D., 2004: Impacts of the exotic, nitrogen flxing black locust (Robinia pseudacacia) on nitrogen cycling in pine-oak ecosystem. Plant Ecol. 174, pp. 97-107. Rosenzweig, M.I., 2001: The four questions: what does the introduction of exotic species do to diversity? Evol. Ecol. Rcs 3, pp. 361-367. S c h r a d e r, G., 2005: Invasive alien plants in Europe - How can they be regulated? Proceedings of symposium Invasive plants in Mediterranean type regions. Environmental Encounters Series. 59, pp. 129-136. S h e a, K., C h e s s o n, P., 2002: Community ecology theory as fundamental framework for biological invaders. Trends in Ecology andEvoIution 17, pp. 170-177. Vi t o u s ek, P.M., Wa 1 ker, L.R., W h i t e a k e r, L.D., Mueller-Dombois, D., Matson, P.A., 1987: Biological invasions by Myrica faya alter ecosystem development in Hawaii, USA. Science 238, pp. 802-804. W e s t w o o d, A.R., 1991: A cost-benefit analysis of Manitoba's integrated Dutch-elm disease management program 1975-1990. Proceedings of the Entomological Society of Manitoba 47, pp. 44-59. With, A.K., 2001: The landscape ecology of invasive spread. Conservation Biology 16(5), pp. 1192-1203. Dr. Ecaterina FODOR Universitatea din Oradea - Facultatea de Protecția Mediului, specializarea Silvicultură Invasive organisms - biotic homogenization and forest ecosystems Abstract The biotic invasions, a product of human activities, are a major threat for biodiversity and human economy. They are considered as One ofthefivc major environmental issues of public concern along with pollution, habitat destruction, CO, increase and global climatic change, and loss ofbiological diversity. The article reviews the causes of their occurrence, their effects at multiple scales as well as possible problems related to their control. Two alternative models for the control of biotic invasions (the model of invaders as drivers of major ecological changes and the model ofpassenger invasive organisms) are presented. Keywords: biotic invasions, drivers ofecological changes, neophyta. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nn 5 25 Estimarea și zonarea riscului hidrologic în bazine hidrografice mici din aria forestieră loan CLINCIU După cum se cunoaște, potrivit Strategiei naționale de management al riscului la inundații (***, 2005), Autorității Naționale de Silvicultură îi revine sarcina de a gestiona problemele legate de proiectarea, executarea și monitorizarea lucrărilor de prevenire și combatere a viiturilor torențiale în aria forestieră a țării, mergând de la identificarea bazinelor expuse unor astfel de fenomene și până la întocmirea unor hărți de risc hidrologic, menite să asigure concordanța dintre soluțiile stabilite prin studiile și proiectele de amenajare a bazinelor hidrografice mici, torențiale, pe de o parte, și prevederile planurilor bazinale de gestionare a riscului la inundații, pe de altă parte. Dată fiind această prioritate a cercetării științifice și având în vedere rezultatele unor cercetări recente în domeniu (Drobot și Chendeș, 2008; Gaspar și Clinciu, 2006; Marui, 2004; lonescu, 2006 a și b; Heinimann, 2002; ***, 2000, ***, 2004), prezentăm în lucrarea de față o metodologie originală de estimare (și zonare) a riscului natural la inundații în bazine hidrografice mici, predominant forestiere. Ce este riscul? După cea mai simplă definiție, prin risc se înțelege „probabilitatea de producere a unui eveniment și a consecințelor acestuia” (fig.l). La rândul său, un eveniment în desfășurare (hazardul potențial) poate fi caracterizat prin: tipul și intensitatea eveni- mentului extinderea și durata evenimentului, și probabilitatea de producere a acestuia. Conse- cința unui eveniment (sau paguba potențială) poate fi caracterizată prin: valoarea pagubei provocate, vulnerabilitatea receptorilor, expu- nerea spațială și temporală a acestora, și potențialul natural de refacere. Paguba efectivă este consecința unui hazard potențial care afectează o pagubă potențială. Dacă paguba efectivă este înmulțită cu probabilitatea de producere, se poate evalua riscul asociat evenimentului. Cu alte cuvinte, riscul înseamnă probabi- litatea apariției unor pagube/pierderi. Trei sunt elementele esențiale pentru caracterizarea riscului: probabilitatea, expunerea și vulne- rabilitatea. Cum însă, în practică, expunerea este adeseori încorporată în evaluarea consecințelor, riscul se poate reduce la doar două componente: probabilitatea producerii evenimentului și consecințele evenimentului (sau impactul). Factorii de risc la viituri torențiale (riscul hidrologic). Pentru adecvarea definițiilor anterioare la problema care interesează în cazul de față, am putea pomi de la cele trei categorii de Fig. I. Schema estimirii riscului (Heinimann, 2002). 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 factori de care depinde nivelul riscului la viituri torențiale în bazinele hidrografice mici, predominant forestiere (fig. 2): - caracteristicile ploilor generatoare de viituri torențiale; - caracteristicile bazinelor în care se formează Fig. 2. Conectarea ți intercondiționarea factorilor de care depinde nivelul riscului hidrologic în cazul bazinelor hidrografice mici, predominant forestiere REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 3 27 viiturile torențiale; - caracteristicile receptorilor viiturilor torențiale. Primele două categorii de caracteristici pot fi cuplate și încorporate în expresia „gradului de torențialitate a bazinului” (Gaspar, 1967), o mărime care poate caracteriza cele două componente ale viiturilor torențiale: componenta lichidă și componenta solidă. Acestor compo- nente le corespund cei doi indicatori ai gradului de torențialitate: debitul lichid maxim de viitură și volumul de aluviuni transportate. Mai pe larg despre „gradul de torenția- litate”. Pentru scurgerea lichidă, „gradul de torențialitate” se poate stabili prin compararea debitului maxim probabil în bazinul studiat cu cel dintr-un bazin etalon, la o ploaie etalon. Mai precis, se poate aplica (cu unele adaptări) procedeul propus de către Radu Gaspar (1967): Printr-una din metodele consacrate în domeniul hidrologiei torenților (metoda suprafeței active, metoda paralelogramelor de scurgere, metoda izocronelor etc.), se evaluează debitul maxim de viitură în bazinul considerat, la o ploaie de asigurare 1% a cărei durată (t) este egală cu durata eficace (te). Fie Qmax i% (m3-s‘') debitul rezultat din această prognoză. Admițând că bazinul etalon are aceeași suprafață și aceeași textură a solurilor ca și bazinul luat în studiu, se realizează, prin aceeași metodă și la aceeași ploaie de calcul, prognoza debitului maxim de viitură în două situații ipotetice, net diferite din punctul de vedere al capacității de retenție superficială a precipi- tațiilor: 1 - capacitate minimă și 2 - capacitate maximă. Fie Qm i% (m3-s'') debitul maxim găsit în prima situație și Qm 1% (m’-s'1) debitul maxim găsit în a doua situație. Mai departe, pentru a fi posibile comparații între bazine de diferite suprafețe, se face trecerea de la debitul maxim de viitură la debitul specific maxim de viitură, obținându-se (în m’-s'1 -ha-1): Qmax 1% Qmi% qmax\%= -------,(jmaxW>= --—----J ---—----; F F r Cu ajutorul acestor mărimi se poate calcula coeficientul de torențialitate al scurgerii lichide: QmaxW-^m\% &TOR “ qMwrqmw Pentru clasificare, se poate adopta o scară cu 10 clase de torențialitate (clasa 1: torențialitate minimă; clasa 10: torențialitate maximă), aceste clase putând fi definite după cum urmează: 0 < < 0,1; 0,1 < KnK < 0,2;...0,9 < Ktok <1,0. După aceleași principii metodologice, se poate stabili și coeficientul de torențialitate privind scurgerea solidă (KER0), cu mențiunea că, de această dată, clasificarea va fi făcută în funcție de producția medie anuală specifică de aluviuni exprimată în t ■ ha’1 - an'1, cu luarea în considerare a regimului pluviometric din zona respectivă și prin aplicarea uneia dintre metodele acreditate pentru activitatea de proiectare din țara noastră: metoda Gaspar-Apostol (varianta 1985) sau metoda încărcării limită (Gaspar, 1997). Clasele de torențialitate privind scurgerea solidă se pot defini, spre exemplu, după următoarea scară (Gaspar, 1967): 0...0,5; 0,5...1; 1...2;2...4; 4...8 ș.a.m.d. Despre receptorii viiturilor torențiale. Pe lângă gradul de torențialitate a bazinului - care exprimă amploarea (intensitatea) viiturilor torențiale și capacitatea erozională a acestora, pe scări alese în mod convenabil - la evaluarea riscului hidrologic trebuie avute în vedere și caracteristicile obiectivelor interceptate și/sau periclitate de aceste fenomene; cu alte cuvinte trebuie luați în calcul și receptorii viiturilor torențiale. într-adevăr, nivelul global al riscului hidro- logic este dependent (și) de categoria de importanță a receptorilor, de gradul de expunere și de gradul de vulnerabilitate al acestora, de amploarea pagubelor (potențiale) provocate. Astfel: -Importanța (economică, ecologică și socială) a receptorilor (I) se poate defini în conformitate cu prevederile unor standarde în vigoare. Spre exemplu, STAS 4273-83 clasifică pe clase de importanță, de la 1 la 4, construcțiile cu diferite destinații, printre acestea regăsindu-se și receptorii care sunt frecvent afectați de viiturile torențiale: construcțiile hidrotehnice pentru regularizări de albii; construcțiile hidrotehnice pentru îmbunătățiri funciare; construcțiile hidro- tehnice pentru folosință piscicolă; construcțiile hidrotehnice aferente obiectivelor industriale; 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 construcțiile hidrotehnice aferente așezărilor omenești (alimentare cu apă și canalizare); construcțiile hidrotehnice aferente căilor de circulație publică ș. a.. De asemenea, în STAS 5576-88 sunt clasificate pe categorii (tot de la 1 la 4) obiectivele cu specific forestier, care pot fi periclitate de viiturile torențiale: terenuri silvice, căi ferate forestiere, drumuri forestiere, combinate forestiere, fabrici de cherestea, depozite forestiere, pepiniere silvice, ateliere care deservesc sectorul silvic, construcții forestiere, monumente ale naturii și istorice etc. - Gradul de expunere a receptorilor (E) se poate cuantifica după poziția spațială a acestora față de bazinul în care se formează viitura, luând în considerare spre exemplu distanța relativă de la secțiunea pentru care se calculează debitul maxim al viiturii ori distanța relativă de la centrul de greutate al bazinului în care se formează viitura și până la receptorul în cauză. Am spus relativă fiindcă distanța reală (măsurată după direcția albiei principale) trebuie să fie împărțită la lungimea întregii albii, caz în care, pentru gradul de expunere a receptorului, se obțin valori subunitare. - Vulnerabilitatea în fața viiturii (V) se poate cuantifica și ea pe o anumită scară având în vedere caracteristicile intrinsece (funcționale și de exploatare) ale receptorilor, aceștia din urmă putându-se clasifica de la receptori foarte vulnerabili (oameni, animale) până la receptori foarte puțin vulnerabili (construcții foarte robuste etc.). - în sfârșit, se poate aprecia și amploarea pagubelor potențiale (P), operând în acest scop fie cu unități monetare, fie cu unități fizice (ori convenționale), redate după o anumită scară. Nivelul global al riscului hidrologic. Prin combinarea nivelului de risc datorat gradului de torențialitate cu nivelul de risc atribuit carac- teristicilor receptorilor- ambele evaluate conform celor arătate mai înainte - se poate ajunge la exprimarea cantitativă, după o anumită scară, a riscului hidrologic global asociat bazinului formațiunii torențiale. în aparență, problema este simplă, dar se ridică totuși întrebarea: cum ar trebui realizată această combinare? O posibilă modalitate de soluționare este schematizată de noi în tabelul 1, unde: Tabelul 1. Fișă de estimare a riscului pentru receptorul rl (un exemplu ipotetic) „ ■■ 1 Grupa Criteriul Factorul Ponderea factorului Nivelul riscului Scăzut Mediu Ridicat Foarte ridicat ^=0.5 N,= L0 NK= 2,0 ^=4.0 I Gradul de torențialitate Torențialitatea scurgerii lichidelor ) 2 0E>0,8 0,8>E>0,6 0,6>E>0,3 0,3>E>0 0.6 Vulnerabilitatea (V) 1 V= 1 K=2 r=3 K=4 40 - - - Valoarea pagubei potențiale (P) 2 P< 0,01 0,01 0,25 - 0^ TOTAL 10 2=2,2 + 5,0 + 6,0 + 0,6 + 2,0=16,4=^ REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 5 29 - Pe verticala din stânga sunt înscriși factorii pe care i-am analizat mai înainte și care concură (fiecare cu o anumită pondere) la definirea riscului asociat viiturilor torențiale. Am convenit să alocăm această pondere după cum urmează: 4 puncte pentru gradul de torențialitate (dintre care două pentru coeficientul de torențialitate al scurgerii lichide și două pentru coeficientul de torențialitate al scurgerii solide) și restul de 6 puncte pentru caracteristicile receptorilor viitu- rilor torențiale (2 puncte pentru importanța receptorului, 1 punct pentru gradul expunerii re- ceptorului, 1 punct pentru vulnerabilitatea receptorului și 2 puncte pentru valoarea pagubei potențiale). - Pe verticala din dreapta, la partea superioară a tabelei, nivelul riscului este redat pe patru trepte, cărora li s-au atribuit ponderi ce cresc în progresie geometrică, de la stânga la dreapta: 0,5 pentru un nivel scăzut al riscului, 1,0 pentru un nivel mediu al riscului, 2,0 pentru un nivel ridicat al riscului și 4,0 pentru un nivel foarte ridicat al riscului. Există, desigur, libertatea decidentului de a modifica cifrele propuse de noi atât în ceea ce privește alocarea ponderilor factorilor de risc cât și în ceea ce privește alocarea coeficienților de caracterizare a treptelor nivelului de risc. Ce ar trebui făcut mai departe? Ar trebui completată această fișă pentru fiecare dintre bazinetele componente ale bazinului hidrografic, separându-le, eventual, pe ordine hidrografice. Pentru un caz dat, completarea constă din poziționarea bazinetului într-unul dintre com- partimentele din partea dreaptă a fișei, care redau nivelul riscului pentru fiecare dintre factorii luați în considerare. Este pusă în evidență această poziționare prin cifra înscrisă în câmpul compartimentului, ea rezultând din înmulțirea valorii factorului cu ponderea factorului și cu coeficientul care exprimă nivelul riscului, însumând valorile astfel obținute se găsește o valoare care exprimă nivelul global al riscului pentru receptorul în cauză, potrivit relației: în care: ^GR.rJ~^^i ^Ff '^F- Bibliografie Clinciu,!., 2006: Pădurea și regimul apelor, de la primele abordări ale înaintașilor, la recentele preocupări de exprimare cantitativă și de zonare a riscului la viituri și j - numărul curent al receptorului (notat cu r); I - numărul curent al factorului de risc; F, - valoarea factorului de risc i; Pn - ponderea factorului de risc i; NKt ‘ nivelul de risc asociat factorului i. Relativ simplă când j = 1, problema se complică atunci când avem de a face, pentru unul și același bazinet hidrografic, cu mai mulți receptori ai viiturii torențiale (/ > 1). O soluție ar fi ca fișa de risc să se completeze succesiv pentru fiecare dintre aceștia, obținându-se astfel valorile NGR.ri, NGR.r2, ,a căror medie ponderată (ponderea o atribuie decidentul) dictează nivelul global al riscului asociat, de aceasta dată, bazinetului și nu receptorului: ^GR bh “ 7 ț GR O Cu valorile astfel obținute pentru toate bazinetele care alcătuiesc bazinul se poate proceda, mai departe, la o clasificare tematică a acestora, având drept criteriu nivelul global, bazinal, al riscului (NGR într-adevăr, în funcție de amplitudinea valorilor NGR bh găsite și de o scară de valori dispuse, de pildă, după o progresie geometrică, pot fi definite 4 clase ale nivelul global, bazinal, al riscului, suficiente atât pentru o caracterizare satisfăcătoare a acestuia (risc scăzut, mediu, ridi- cat și foarte ridicat), cât și pentru o ierarhizare judicioasă pe urgențe a intervențiilor destinate apărării receptorilor viiturilor torențiale. în sfârșit, dacă bazinul luat în studiu este disponibil în format digital și dacă fiecărui bazi- net i se alocă o valoare atribut egală cu NGR Rk atunci prin clasificarea acestor valori pe cele 4 intervale amintite, se pot genera hărți tematice ale riscului hidrologic, piese foarte utile pentru mai buna gestionare a riscului la viituri și inundații, atât prin amplasarea mai adecvată a lucrărilor de amenajare a rețelei hidrografice torențiale cât și prin ierarhizarea mai corectă a inundații, în Silvologie, voi. V, Pădurea și regimul apelor, Editura Academiei Române, București, pp. 107-154. D r o b o t, R., C h e n d e ș, V., 2008; Metodologie simplificată pentru identificarea bazinelor generatoare de viituri rapide. în Silvologie VI, Amenajarea bazinelor 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 hidrografice torențiale. Noi concepții și fundamente științifice, Editura Academiei Române, pp. 265-282. Gaspar, R., 1967: Contribuții la determinarea gradului de torențialitate a bazinelor hidrografice și a eficienței hidrografice a lucrărilor de corectare a torenților, Revista pădurilor nr. 8, pp. 410-414. G a s p a r, R, C 1 i n c i u, 1., 2006; Cercetări privind procesele erozionale din bazine hidrografice mici, reprezentative, predominant forestiere, parțial amenajate cu lucrări de corectare a torenților. în Silvologie V, Pădurea și regimul apelor, Editura Academiei Române, pp, 216-231. G i u r g i u, V., C l i n c i u, L, (sub red.) 2006; Silvologie voi- K Pădurea și regimul apelor. Editura Academiei Române, București, 285p.. H e i n i m a n n, H. R., 2002: Risk management -A Framework to improve Effectiveness and Efficiency of Resource Management Decisions. Twenty-third Session of the Working Party on Mountain Watershed Management. Published by the Swiss Agency for the Environment, Forests andLandscape. Beme, pp. 59-68. lonescu, Șt., 2006 a: Riscul nostru cel de toate zilele, inundații și cutremure. Editura Matrix Rom, București, 62 p.. lonescu, Șt., 2006 b: Unele precizări și sugestii privind întocmirea hărților de risc natural la inundații (HRNI). Revista Hidrotehnica nr. 7, pp. 22-35. M a r u i, H., 2004, Risk Management for Mitigation of Landslide Disasters. Interpraevent — 1 Oth congress, Riva del Garda, Italy,5p.. M a r u i, H,, 2000: Natural hazards and risk research. Joanneum Research. Working group for risk research and natural hazard management. Graz, Austria, 6 p.. M a r u i, H., 2004: Twenty -fourth session of the Working Party on the management of mountain watersheds. Final report. European Forestry Commission - FAO. Rome, 15 p.. M a ru i, H., 2005: Strategia națională de management al riscului la inundații. Prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundații lor. Guvernul României, (Www.mmediu.ro/departament_ape/gospodarirea_apelo r/inundatii/strategie_). Prof.dr.ing. loan CLINCIU Universitatea “Transilvania” din Brașov Șirul Beethoven 1, 500123, Brașov E-mail: torenti@unitbv.ro The estimation and mapping of the hydrological risk in smail watershed from forested area Abstract In this paper, the forest-water regime relationships are analyzed in the context of recent “National Strategy on Flood Risk Management”; it stipulates hydrological risk estimation and mapping in forested areas, too. Starting from this research priority, the author conceived an original methodology for torrential flood risk estimation, in the case of smail, predominantly forested, watersheds. The main assumptions of this methodology are: understanding of the risk definition and risk estimation; identification of the hydrological risk factors; identification of these factors based on three classes corresponding to the three characteristic groups: 1 — the characteristics of the rainfalls (which generate the torrential flows), 2 - the characteristics of the watershed (where the flows are generated and developed) and 3 - the characteristics ofthe torrential flows receivers; coupling ofthe first two characteristic groups underthe expression of„the degree of torrentiality”; contbination between risk levei due to the torrentiality degree and risk level due to the torrential flows receivers; determination, as a consequence of all previous operations, of the global risk index for each torrential units of the watershed taken into consideration; distribution of the risk index values in four classes (low risk, medium risk, high risk, very high risk) and drawing up thehydrological risk maps; use of obtainedresults for a better management of flood risk, both in forest area of Romania and in drainage area of its rivers. Keywords: forest and water, forest and water regime, afforestation degree, hydrological risk estimation, degree of torrentiality, global risk index. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 31 Necesitatea corelării patrimoniului natural cu patrimoniul cultural în România Suzana COCIOABĂ Amenajarea teritoriului constituie un instrument important pentru evoluția societății europene, ea reprezentând, practic, expresia spațială a politicilor economice, sociale și ecologice ale acesteia. în ceea ce privește elaborarea unei amenajări durabile a teritoriului european, vor trebui luate în considerare următoarele principii (Conform Conferinței Europene a Miniștrilor responsabili cu Amenajarea teritoriului Hanovra, 2000), ce vizează o dezvoltare durabilă și echilibrată din punct de vedere regional: „promovarea coeziunii teritoriale prin intermediul unei dezvoltări socio-economice echilibrate și de îmbunătățire a competitivității". Condițiile necesare pentru îndeplinirea acestui principiu sunt existența colectivităților teritoriale legitimate de democrație și un standard ridicat al practicilor administrative și al politicilor aplicate, precum și o implicare a cetățenilor în procesul de amenajare. „promovarea încurajării dezvoltării generate de funcțiunile urbane și de îmbunătățirea relațiilor dintre orașe și sate". Aceasta ar implica dezvoltarea unor structuri urbane echilibrate, a unor rețele de transporturi publice, revitalizarea și diversificarea economiei zonelor rurale, valorificarea patrimoniului natural și cultural. „promovarea unor condiții de accesibilitate mai echilibrată ", ceea ce ar însemna realizarea rapidă a unei rețele paneuropene de transport care să determine o accesibilitate macro-spațială în interiorul continentului european. „facilitatea accesului la informare și cunoaștere", care ar avea drept scop principal crearea de bănci de date regionale on-line ce vor înlesni comunicarea externă a regiunilor și interconexiunile lor cu economia globală. „reducerea degradării mediului". în acest sens, politica de amenajare trebuie să acorde o atenție deosebită practicilor agricole și silvice mai puțin distrugătoare, promovării sistemelor de transport și de energie care să favorizeze mai mult mediul ambiental, regenerarea zonelor urbane degradate și reabilitarea acestora. remedierea mediului din zonele afectate de activități industriale poluante și de vechi zone militare, precum și controlul sub-urbanizării. „valorificarea și protecția resurselor și patrimoniului natural". Resursele naturale sunt, pe de-o parte, componenta esențială a ecosistemelor, dar contribuie și la valoarea recreativă și atractivă a regiunilor și, implicit, la calitatea generală a vieții. Astfel, Convenția privind Conservarea Vieții Sălbatice și a Mediului Natural al Europei (Berna, 1979) și Strategia Pan-europeană a Diversității Biologice și Peisagere (Sofia, 1996) constituie bazele unei politici de amenajare integrate. „valorificarea patrimoniului cultural ca factor de dezvoltare" reprezintă un factor important de dezvoltare economică și de păstrare a identității regionale. Amenajarea teritoriului poate contribui la o gestiune integrată a patrimoniului cultural, conducând la un proces evolutiv ce protejează și conservă patrimoniul luând în considerare necesitățile societății moderne. „ dezvoltarea resurselor energetice în sensul menținerii securității". Amenajarea teritoriului susține promovarea resurselor energetice regenerabile ca sisteme coerente în teritoriu și neagresive față de mediu și completarea rețelelor de transport al energiei la nivel paneuropean. Un accent deosebit se pune pe securitatea centralelor nucleare vechi, securitate care trebuie întărită, ca și pe necesitatea asanării amplasamentelor centralelor nucleare a căror durată de viață va expira în cursul deceniilor viitoare. „promovarea unui turism de calitate și durabil", care presupune, în primul rând, cunoașterea aprofundată a ecosistemelor și locurilor cu potențial turistic. Principiile prezentate mai sus argumentează atât complexitatea, cât și necesitatea exigenței abordării amenajării teritoriului în perspectiva unei dezvoltări durabile. Conceptul de dezvoltare durabilă pozi- ționează, în prim-plan, concomitent/în egală măsură, omul și natura, ca sisteme inter- dependente ce necesită pentru rezolvarea problemelor specifice integrarea acțiunilor 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 vizând obiectivele referitoare la mediu cu cele referitoare la problematica social-economică. Deși conceptul de „dezvoltare suportabilă de mediu" a apărut cu un sfert de veac în urmă, „ nicio țară nu are o strategie de construire a unei eco-economii pentru a reechilibra balanța de carbon, pentru a stabiliza populația și cotele apelor și pentru a-și conserva pădurile, solurile și diversitatea regnului vegetal și animal. Există anumite țări care au succes într-unul sau mai multe elemente de restructurare, dar niciuna dintre ele nu progresează în mod satisfăcător pe toate fronturile " (Brown, 2001). Pornind de la principiile amenajării durabile a teritoriului european, în contextul unei dezvoltări durabile și echilibrate, valorificarea patrimoniului natural și cultural sunt elemente esențiale pentru îmbunătățirea calității mediului, contribuind la dezvoltarea armoniei sociale, la vitalitatea culturală și fiind factori-cheie, de succes economic, ai unei așezări umane. „Șansa tuturor de a trăi și a lucra în propria ambianță, în cadrul unui patrimoniu natural și cultural bine conservat (peisaje semnificative, situri arheologice, monumente, spațiu rural și vecinătăți tradiționale, parcuri, lacuri, fluvii, zona litoralmaritimă, rezervații naturale), va fi cu grijă prezervată și multiplicată " (La Nouvelle Charte d’Athenes, 2003), fiind un argument solid în viziunea unei dezvoltări durabile. Diversitatea naturii și a patrimoniului cultural pe întreg teritoriul european constituie expresia identității sale și au o importanță universală. Acestea fac parte integrantă și din mediul cotidian de viață al multor oameni, contribuind la îmbogățirea calității vieții lor. Urbanismul, ca verigă principală în amenajarea teritoriului, împreună cu domenii precum: economia, sociologia, biologia, arhitectura, ecologia, geografia ș.a., ar trebui să constituie instrumente eficace în corelarea și protejarea patrimoniul natural și cultural la nivel local, regional si global. Mediul suferă o serie de modificări prin transformarea teritoriilor în terenuri agricole, așezări umane și zone industriale, legate prin diverse magistrale de transport pentru persoane, materiale și energie. Urbanizarea este un proces inexorabil al evoluției populației umane. Ea reprezintă un fenomen istoric complex în continuă extindere. El este cauzat chiar de dezvoltarea societății umane. Cele mai importante cauze ale apariției și dezvoltării orașelor le reprezintă nivelul dezvoltării economice și creșterea populației umane pe teritoriul localităților, fenomene direct interde- pendente. în acest sens, s-ar putea reprezenta fie și numai schematic evoluția structurii unui oraș în funcție de modalitățile de transport (fig. 1): Oraș pietonaJ tradițional Oraș cu transport în comun Oraș cu transport rapid Fig. 1 Evoluția structurii unui oraș în funcție de modalitățile de transport (după Land Usc Policy. Voi. 13. N’1,1996) Fenomenul urbanizării trebuie privit, în primul rând, din punct de vedere al ocupării teritoriilor naturale și seminaturale de către zonele urbane. Acest lucru presupune nu numai un aspect cantitativ, ci și o manifestare a procesului de antropizare a mediului. Cunoașterea gradului de antropizare a teritoriilor urbanizate reprezintă baza elaborării deciziilor privind dezvoltarea în raport cu starea capitalului natural. Baza informațională trebuie să cuprindă aspecte legate de: • s tructura și dinamica populației umane; • structura și repartizarea activităților economice și sociale în teritoriu; • potențialul productiv și de consum al capitalului natural, al zonelor industriale și al celor agricole; • analiza biodiversității; • modificarea biotopului; • gradul de poluare. Realizarea marilor ansambluri urbane printr-o abordare mai mult fiincționalistă a problemelor dezvoltării urbane a generat, din lipsa unei abordări multilaterale, o neglijare a valorilor culturale și ecologice. Raportul emoțional al omului cu mediul său, senzația de apartenență ar trebui să fie o condiție fundamentală a calității vieții într-un oraș. „Simplificarea structurilor ecologice în teritoriile urbane, accentuată și parțial generată de REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 33 simplificarea structurilor spațiale ale orașului, exprimă într-o bună măsură tendințele de simplificare a structurii sociale, economice și culturale. Această transformare se poate manifesta printre altele și prin pierderi de habitate pentru diferite specii de plante și animale" (Mumford, 1961). Nu numai extinderea urbană necontrolată, ci și tendința de extindere și de intensificare a agriculturii, despăduririle, precum și turismul necontrolat, sunt cauzele importante care au dus la diminuarea numărului de specii și, implicit, la afectarea biodiversității. Necesitatea stopării reducerii biodiversității constituie punctul de plecare în protejarea și conservarea patrimoniului natural. Periferia orașelor reprezintă zona de osmoză a fluxurilor umane, materiale și energetice din interiorul orașului cu cele venite din teritoriul înconjurător. Aceste arii, supuse continuu presiunilor legate de extinderea așezărilor umane, reprezintă teritorii cu o mare dinamică a activităților, caracterizate de o mare diversitate a terenurilor și neglijate de cele mai multe ori de administrația orașelor. în concluzie, este zona cea mai expusă dezvoltărilor necontrolate și a agresiunilor față de mediu. Problema este cu atât mai gravă cu cât această arie de tranziție reprezintă și o zonă de ecoton și sediul unei mari diversități de habitate naturale. Presiunea demografică se manifestă cu toată amploarea în aceste zone astfel încât apar: zone insalubre de locuit, câmpuri ilegale de depozitare a deșeurilor solide, activități productive poluante ș.a. Strategia națională pentru dezvoltare durabilă pune un accent deo seb it și pe dezvoltarea durabilă a așezărilor umane în sensul asigurării unui mediu construit coerent atât sub raport funcțional, cât și cultural, la nivelul localităților urbane si rurale, precum și al rețelei de localități din teritoriu, în condițiile păstrării echilibrului față de complexul de resurse ale capitalului natural. Problematica patrimoniului natural și a celui cultural este cuprinsă în Planul de amenajare a teritoriului național-Secțiunea III-zone protejate (Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de arnenaj area teritoriului național). Planul evidențiază zonele naturale protejate de interes național și identifică valorile de patrimoniu cultural național care necesită instituirea de zone protejate pentru protecția acestor valori ce reprezintă expresia identității noastre naționale având, de asemenea, o valoare europeană și universală. în cadrul zonării funcționale a teritoriului, planul de amenajare a teritoriului și planul de urbanism delimitează, de regulă, și zonele deținătoare de obiective de patrimoniu imobil, create de om, adică siturile arheologice, monumente istorice, memo- riale, de cult, de arhitectură și zone ambien- talurbanistice. Monumentele de acest tip, cu valoare importantă, constituie în jurul lor zone protejate construite. Criteriile pentru stabilirea zonelor protejate ca patrimoniu cultural sunt aceleași ca și la zonele protejate naturale, respectiv: valoarea, auten- ticitatea, unicitatea și reprezentativitatea. Planul de amenajare a teritoriului național este deschis completărilor ce pot fi făcute în viitor cu noi zone protejate ca patrimoniu natural și/sau construit. Un exemplu în acest sens este Pădurea-parc Bellu, situată în zona periferică de N-E a orașului Urlați, județul Prahova, având o suprafață de 5 ha. Pădurea adăpostește Conacul Bellu-monument de arhitectură, constituind împreună un ansamblu considerat rezervație botanică și peisagistică ce se află în administrarea Primăriei orașului Urlați și în evidența Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, a Muzeului de Biologie din Ploiești, precum și a Academiei Române. Prescripțiile pentru această zonă se înscriu în prevederile articolului 8 din Regulamentul General de Urbanism (R.G.U.)-HG nr. 525/1996. Pădurea Bellu și conacul cu același nume constituie un ansamblu periurban de mare importanță pentru orașul Urlați și locuitorii săi. Acest important și interesant sit a fost realizat de o familie bogată și mare iubitoare de cultură Familia Bellu, care a construit în a doua jumătate a secolului al XlX-lea o casă în cel mai autentic stil românesc, păstrând și vechea vatră situată în fața conacului de astăzi. Alexandru Bellu, născut în București la 5 mai 1850 și decedat în anul 1921, este fiul lui Ștefan Bellu și al Elizei Știrbei, fiica domnitorului Barbu Știrbei. Om de cultură, avocat, numismat și fotograf pasionat, Alexandru Bellu a marcat, prin complexa sa personalitate, cultura românească din cea de-a doua jumătate a secolului al XlX-lea și începutul secolului al XX-lea. Construcția a beneficiat de un cadru natural de excepție, care face parte din unitatea de vegetație reprezentată atât prin stejărete pure de stejar pedunculat, cât și prin șleauri cu stejar pedunculat, tei argintiu, frasin, carpen, acerinee ș.a.. Intervențiile floristice în masa vegetală existentă și celelalte amenajări (alei, trepte, deschideri de perspectivă etc.) au fost evident realizate într-o concepție peisagistică. Sigur că, odată cu trecerea 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 timpului și perindarea diverșilor proprietari, toate acestea au suferit degradări considerabile. Totuși, viabilitatea plantației s-a dovedit a fi mai puternică, menținându-și atât structura de bază, cât și perpetuarea speciilor inițiale. Astfel, pe lângă o grupare de rășinoase (din care se păstrează astăzi câteva exemplare de pin), plasată în mod logic și inteligent în fața conacului, foarte bine reprezentate sunt și speciile longevive de foioase (stejar pedunculat, frasin, castan ș.a.), al căror port este impres ionant și în prezent. Aliniamentele de frasin existente la limita de apus a pădurii exemplifică viabilitatea concepției și a materialului dendrologic folosit. Pajiștile și luminișurile conțin un material erbaceu echilibrat și stabilizat atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, caracteristic pădurilor deschise de silvostepă. Unul dintre cele mai importante elemente de compoziție este deschiderea de perspectivă, adică anumite suprafețe ale pădurii care nu sunt plantate. Pădurea Bellu beneficiază de o deschidere de perspectivă impresionantă către dealurile îndepărtate care domină, practic, zona centrală a sitului(foto 1 și 2). Foto 1 Deschidere de perspectivă spre deal- pădurea Bellu (original, martie 2008) REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 35 Foto 2 Deschidere de perspectivă spre deal - pădurea Bellu (original, martie 2008) Succesiunea de imagini prezentată mai sus subliniază atât importanța coloritului arborilor și arbuștilor, cât și aspectul dezgolit al acestora, în realizarea unor compoziții peisagistice. Un alt element deosebit de important ce trebuie semnalat sunt aleile foarte degradate astăzi, unele trasee fiind reprezentate de zone cu pământ bătătorit, care îți lasă doar impresia unor vechi alei. Toate detaliile de tehnică a compoziției parcurilor au fost foarte bine cunoscute de realizatorii ansamblului, care au prevăzut ample deschideri de perspectivă spre formele de relief îndepărtate, interesante atât ca volumetric, cât și din punct de vedere coloristic. Aceste deschideri erau concepute după toate canoanele arhitecturii peisagere franceze și engleze de acum 200 de ani, cu terase și scări realizate în piatră, care se mai găsesc încă la fața locului și care se înscriu perfect în panta domoală a terenului, dar care necesită reabilitări (foto 3 și 4). Foto 3 Trepte realizate în piatră (original, 2006) Foto 4 Terasă ți trepte de piatră (original, 2006) 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Singurul care beneficiază astăzi de o reconstrucție este conacul. Aceasta a început la sfârșitul anului 2006, continuând și în prezent (foto 5). Un element definitoriu al arhitecturii populare românești din zonele de deal este cerdacul realizat în arcade sprijinite pe stâlpi de lemn de culoare închisă, ce se profilează perfect și contrastant pe tencuiala văruită. Proporțiile acestor arcade rafinate și armonioase conferă întregului conac o imagine de-o eleganță cu totul deosebită, întreaga arhitectură a construcției înscriindu-se în mod clar în stilul arhitectural al zonelor subcarpatice. Nu se poate să nu menționăm preocupările pentru detaliu, cum ar fi decorațiunile florale ce însoțesc arcadele, proporția ferestrelor sau tratarea intrărilor în conac. Foto 5 Fațada principală Conacul Bellu (noiembrie 2007, original) Pădurea-parc Bellu poate deveni, prin măsurile de reconstrucție ecologică care se realizează în prezent cu asistența tehnică a autoarei articolului, un model de reintroducere a ecosistemelor degradate din astfel de zone - ce Bibliografie B r 0 w n, L., 2001: Eco-Economie. Crearea unei economii pentru planeta noastră. Editura Tehnică, București, 356 p.. M u m f o r d, L., 1961: The city in history. New York. Harcourt, Brace&World, Inc., New York, 251 p.. N e g r u ț i u, F., 1980: Spații verzi. Editura didactică și pedagogică, București, 311 p.. *** 1996: Land Use Policy. Voi 13.n0l. * * * 2000: Conferința europeană a Miniștrilor respon- au în prezent o valoare limitată pentru comunitățile umane în circuitul atât de complex al dezvoltării urbane și de corelare a patrimoniului natural cu cel cultural. sahili cu Amenajarea Teritoriului (CEMAT). Principii directoare pentru Dezvoltarea teritorială durabilă a Continentului european (Comitetul înalților Funcționari, Consiliul Europei, Hanovra). * * * 2000: Legea nr. 5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului na/ionaZ-Secțiunea a III-a-Zone protejate. * * * 2003: La Nouvelle Charte d'Athenes. 28 p.. ♦ * * 2005: Fișa localității Urlați. Direcția Județeană de Statistică Prahova, Ploiești. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 37 Lector dr. Suzana COCIOABĂ Universitatea Ecologică București Facultatea de Științele Naturii și Ecologie E-mail: smcocioaba@yahoo.com The necessity of correlating the natural heritage with the cultural heritage in Romania Abstract The papei approaches a problem of great interest in Europe, though poorly handled at the național level, namely the development of the natural and cultural heritage în the context of sustainable development, in tune with the territory. The necessity of correlating the natural heritage with the cultural heritage in Romania is originally emphasized through a solid example The Bellu Forest (town of Urlati, Prahova), considered a botanical and landscape reserve which houses the Bellu Mansion, an architectural monument. Keywords: natural heritage, cultural heritage, conservation, urban development, biodiversity. 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Politică și legislație silvică în România la începutul mileniului al Hl-Iea Marian IANCULESCU Distinși membri ai Academiei noastre, Stimate domnule profesor loan Milescu, personalitate de prim rang a silviculturii române și nu numai, onorat auditoriu. Mi s-a oferit onoranta misiune dc a prezenta câteva considerații pe tema „Politică și legislație silvică la începutul mileniului al 111-lea”, cu prilejul omagierii uneia din personalitățile marcante ale silviculturii românești la împlinirea frumoasei vârste, încă tânără, de octogenar. Vorbim adesea, în viața de zi cu zi despre politică, mai ales acum, în preajma unor alegeri parlamentare. Mai vorbim în termeni strict de Specialitate de politică forestieră sau politică ’Prof. univ. dr„ cercetător ȘL gr. I, membru titular și vicepreședinte al Academiei de Știinje Agricole și Silvice, Comunicare prezentată în 29 septembrie 2008, laASAS, cu prilejul omagierii prof. univ. dr. loan Milescu, la vârsta de 80 de ani, în cadrul simpozionului „Politică și economic forestieră". silvică. De asemenea mai afirmăm, spre binele pădurii, că nu are ce căuta politicul în viața acesteia. Chiar și eu am afirmat adeseori acest lucru. De aceea apare necesar să definim mai clar aceste noțiuni pentru a nu se mai produce unele confuzii. Din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, politica reprezintă un subsistem (suprastructura politică) al sistemului social, incluzând conștiința politică (psihologică și ideologică), relațiile politice (raporturile de alianță și intermediare), instituțiile (în primul rând statul) și organizațiile politice (partide, uniuni, alianțe etc.). Din punct de vedere economic avem de-a face REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 39 cu politica economică a unui stat, ca de altfel cum putem vorbi de politică, în oricare domeniu al economiei unei țări. în felul acesta ajungem la politica silvică, silvicultura fiind o importantă ramură a economiei naționale. Din aceste puncte de vedere noțiunea de politică cuprinde măsurile, mijloacele și experimentele utilizate în vederea realizării anumitor obiective în economie în general, în particular în diverse ramuri ale economiei naționale, deci, în cazul de față, în silvicultură, prin politica silvică. Dar ce mai înseamnă noțiunea de politică? Mai înseamnă tactica, strategia, metodele și mijloacele folosite în vederea înfăptuirii obiectivelor fixate în diferite documente politice, cum ar fi: platforme politice, programe politice, care se realizează de diferite partide politice, într-un sistem democratic, pentru cucerirea puterii politice în vederea realizării documen- telor politice respective. De aici tragem conclu- zia că interesul silviculturii este să se regăsească în platformele și programele politice ale tuturor partidelor politice, aflate în competiție, pentru cucerirea puterii, prin votul dat, în mod democratic, de cetățenii unei țări. Desigur, în lipsa unei conștiințe forestiere și pe fondul unei sărăcii generalizate, mai ales în rândul populației rurale, apare riscul unor promisiuni electorale populiste, care pot veni în contradicție cu interesele pădurii și ale silviculturii în general. De aici decurge necesitatea de a scoate pădurile din jocul populist al politicii demagogice duse de unele formațiuni politice. Aici, pentru prevenirea unor asemenea derapaje, rolul primordial trebuie să revină specialiștilor silvici din mediul academic, universitar, din cercetare și adminis- trație, din practica silvică, sindicate, patronate, precum și societatea civilă, prin intermediul organizațiilor neguvemamentale. în asemenea situații trebuie să intervină sensul figurativ al noțiunii de politică, și anume: dibăcia și abilitatea în atingerea unor scopuri. Revenind la politica silvică: desigur, aceasta se realizează, în primul rând, prin intermediul strategiilor silvice, sarcină care revine autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, și prin legislație silvică (ordine ale ministrului, hotărâri de Guvern, legi speciale și alte legi), care să reglementeze problemele complexe din silvicultură. Așa după cum am mai afirmat, politicile silvice sunt componente ale politicilor economice, cu accent pus pe latura ecologică a politicilor economice, și au la bază concepții diferite, în epoci istorice diferite, cu parti- cularități pe țări și regiuni ale lumii. De aceea, acum la începutul mileniului al III-lea, când omenirea se confruntă, printre altele, și cu încălzirea globală a Planetei noastre, trebuie reconsiderate politicile silvice și îndreptate, pe de o parte, pe acțiuni de conservare, prezervare și gestionare durabilă a ecosistemelor forestiere din orice parte a Globului, iar, pe de altă parte, pe dezvoltarea fondului forestier. Schimbarea direcțiilor politice în domenii ca: demografia și problemele sociale; economie; energie; mediu; folosința terenurilor, dezvoltare rurală și regională; agricultură; industrie; afaceri (comerț); construcții; rolul sectorului public, toate aceste schimbări au posibile impacte asupra sectorului forestier. Nu dispunem acum de timpul necesar pentru a analiza posibilele impacte asupra sectorului forestier determinate de schimbarea politicilor în domeniile menționate mai sus, schimbări care pot surveni în decursul mileniului al III-lea. Dar, revenind la politicile silvice din țara noastră, putem afirma, fără teama de a greși, că nouă nu ne-a lipsit o gândire strategică, întotdeauna, în diverse etape, au fost elaborate Strategii și Programe pentru silvicultură. Din nefericire, nouă ne-a lipsit și ne lipsește să acționăm strategic, să realizăm obiectivele din Programele (inclusiv politice) și Strategiile elaborate. Iată, cel mai recent caz este cel al noului Cod silvic (Legea nr. 46/2008). Pentru a face funcțională această lege importantă pentru silvicultura română, dacă nu cea mai importantă, este nevoie de 41 de ordine ale ministrului, hotărâri de Guvern, legi speciale și legi de elaborat, multe cu termene de realizare, majo- ritatea cu termene deja depășite. în noul Cod silvic regăsim prevederi bune atât în ceea ce privește conservarea și gestionarea durabilă a resurselor forestiere existente, cât și în ceea ce privește dezvoltarea fondului forestier. Mă voi referi, în special, la cea de-a doua componentă, anume la cea de dezvoltare a fondului forestier: în noul Cod silvic se prevede ca, până la nivelului anului 2035, să realizăm împăduriri pe 2 milioane hectare, cifră cu care să ne apropiem de procentul optim de 40 % pădure în țara noastră, care să asigure un echilibru ecologic stabil. Cum se poate realiza acest deziderat? Prin două acțiuni silvice: prin împădurirea terenurilor degradate, inapte pentru alte folosințe, și prin realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție, potrivit Legii nr. 289/2002 privind perdelele forestiere de 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 protecție. Deocamdată, prima acțiune, cea de ameli- orare prin împădurire a terenurilor degradate, a rămas fără suport legal în urma abrogării, prin art. 139 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic), a Ordonanței Guvernului nr. 81/1998, care regle- mentează acest lucru. Referitor la cea de a doua acțiune silvică, anume la realizarea Sistemului național al perdelelor forestiere de protecție, cu regret remarcăm că se tot amână, cu toate că IC AS a realizat proiectele tehnice de execuție a perdelelor forestiere de protecție a câmpului agricol din județele Teleorman, Olt, Dolj și Mehedinți și pentru protejarea căilor de comunicație (căi ferate, drumuri naționale, autostrăzi) din toată țara. Și ne punem între- barea, acum, la începutul mileniului al III-lea, cum ne adaptăm politicile silvice la schimbările evidente, intervenite în direcțiile politice din diverse domenii de activitate? Acest lucru este posibil dacă dispunem de specialiști cu o pregătire solidă în domeniul politicilor silvice, cu experiență în administrația silvică, și, nu în ultimul rând, dacă dispunem de specialiști care să acționeze cu pasiune și devotament pentru meseria aleasă. Poate este nevoie și la noi, ca și în medicină, de un jurământ în genul celui al lui Hipocrat! Prof. univ. dr. ing. Marian lanculescu Vicepreședinte al A.S.A.S. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 41 Cronică Dezbaterea transfrontalieră de interes regional „Perdelele forestiere de protecție în contextul schimbărilor climatice” In cursul anului 2008, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești" (ASAS) a organizat, în Aula Magna, o Dezbatere transfrontalieră, cu tema: „Per- deleleforestiere de protecție în contextul schimbărilor cli- matice ", urmată de o vizită de lucru în nordestul Bulgariei, la rețelele de perdele forestiere de protecție, în suprafață de circa 8.000 ha, amplasate până la granița cu România. Foto 1. Grup de participanți Ia vizita de lucru la re- țelele de perdele forestiere de protecție din nordestul Bulgariei (Ocolul Silvic General Toshevo). In prim plan, academicienii Cristian Hera și Victor Giurgiu. Participanții Dezbatere au luat act de experiența silvicultorilor și agronomilor români în instalarea, de- a lungul timpului, a unor perdele forestiere de protec- ție a câmpului agricol împotriva factorilor climatici dăunători și a căilor de comunicație împotriva înzăpe- zirilor, fapt apreciat și de delegația de specialiști din Bulgaria. Foto 2. Explicații date de ing. Nikola Nikolov (primul din dreapta), șeful Ocolului silvic general Toshevo. Din nefericire, datorită unor decizii politice nesă- buite, în perioada 1958-1964 au fost desființate, prin defrișare, suprafețe mari de perdele forestiere de pro- tecție, dintre care circa 6.300 ha numai în Podișul Dobrogei și alte mii de hectare în Câmpia Română, in special în Bărăgan, zone devenite tot mai aride, cu fenomene evidente de deșertificare. Foto 3. Participanți Ia dezbaterea transfrontalieră în Aula Magna a ASAS. în prim plan, de la dreapta Ia stânga, acad. Cristian Hera, acad. Victor Giurgiu, prof. univ. Ion Alecu, Vicepreședinte ASAS (ultimul din stânga). Prezintă expunerea prof. univ. dr. Marian lanculescu, vicepreședinte al ASAS. Participanții la Dezbaterea transfrontalieră au luat act cu îngrijorare că, și pentru zona Balcanilor, din care fac parte și teritoriile din România și Bulgaria, schimbările climatice și încălzirea globală au devenit o realitate și că, pentru prevenirea și atenuarea efec- telor negative ale acestora, omenirea trebuie să ia mă- suri urgente. Delegația de specialiști români, silvici și agrono- mi, a fost constituită, printre alții, din mari personali- tăți ale științelor respective: acad. Cristian Hera, pre- ședintele Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe /onescu -Șișești”, președinte al Secției de Științe Agricole și Silvice din Academia Română, acad. Victor Giurgiu, președintele Secției de Silvicultură din ASAS, prof. univ. dr, Gheorghe Sin, membru al Academiei Române, Secretar general al ASAS, prof. univ. loan Alecu, președinte al USAMV și vicepreședinte al ASAS, prof. univ. dr. Marian lanculescu, membru titular și vicepreședinte al ASAS, dr. ing. Dănuț Chira, director științific al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), prof. loan Nicolaescu, membru titular al ASAS, specialist în irigații, și alții. Aceștia au constatat performanțele deosebite ale agriculturii din nord-estul Bulgariei, la 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Foto 4. Lan de grâu performant la adăpostul perdelelor forestiere de protecție, în zona General Toshevo din Bulgaria, crescut fără niciun fel de irigații. adăpostul rețelelor de perdele forestiere de protecție, multe dintre acestea înființate de specialiști români în perioada când Cadrilaterul aparținea României, în condițiile lipsei totale a unor sisteme de irigații, și în aceleași condiții de secetă cu zona limitrofa -Podișul Dobrogei de pe teritoriul României-, unde se face simțită din plin lipsa perdelelor forestiere de pro- tecție. Astfel, participanții la Dezbatere au luat act de făptui că perdelele forestiere de protecție constituie un mijloc eficient pentru prevenirea și combaterea secetei și a deșertificării, precum și pentru atenuarea schimbărilor climatice. In același timp, ele contribuie la raționalizarea sau chiar la eliminarea, în anumite condiții, a irigațiilor, care sunt extrem de costisitoare pentru producătorii agricoli, în multe cazuri ei nepu- tând să-și acopere cheltuielile prin valorificarea re- coltelor agricole. Dacă se ține cont de faptul că perde- lele forestiere de protecție își dovedesc utilitatea în prevenirea blocării căilor de comunicație de zăpezile viscolite pe multe tronsoane ale acestora, în atenuarea efectelor inundațiilor catastrofale, precum și de efec- tele benefice pentru mediu, de contribuția lor la dez- voltarea rurală durabilă și la siguranța alimentară, ne dăm seama de importanța covârșitoare pe care tre- buie s-o aibă acțiunea, de interes global, a realizării Sistemului național al perdelelor forestiere de pro- tecție, preconizată de Legea nr. 289/2002 privind per- delele forestiere de protecție, lege pentru prima dată inițiată în Parlamentul României, concepută pentru realizarea de rețele de perdele forestiere de protecție pe areale întinse, astfel încât efectele benefice asupra mediului să fie maxime. Participanții la Dezbaterea transfrontalieră cu tema , ferdelele forestiere de protecție în contextul schim- bărilor climatice" solicită factorilor guvernamentali de decizie: primului ministru al României; conducăto- rilor ministerelor implicate în realizarea acestei ac- țiuni (Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Transporturilor, Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și altele); autorităților locale (prefecți, președinți de Consilii Județene, primari), luarea de măsuri urgente pentru realizarea, cu priori- tate și cu continuitate, a Sistemului național al per- delelor forestiere de protecție, potrivit legii. Cu cât această acțiune începe mai urgent, cu atât mai bine pentru atenuarea efectelor secetelor excesive și ale schimbărilor climatice, pentru prevenirea și comba- terea fenomenului de deșertificare, pentru siguranța agricolă și alimentară, pentru dezvoltarea rurală du- rabilă, pentru mediu în general. Să facem în așa fel încât, împreună cu acțiunea de împădurire a terenu- rilor degradate, inapte pentru alte folosințe, să ridi- căm procentul de împădurire în țara noastră, potrivit Legii nr. 46/2008 (Codul silvic), de la cca 26 % la cca 40 % într-un viitor apropiat, considerat de spe- cialiști un procent optim care să asigure un echili- bru ecologic stabil în țara noastră. Comunitatea academică militează și sprijină efortu- rile națiunii noastre pentru realizarea acestui deziderat. Cu asemenea acțiuni se face istorie și se rămâne în istorie! Suntem convinși că acest lucru stă în puterea noas- tră, a tuturor celor care doresc binele României și nu numai, dacă avem în vedere rolul de echilibru ecologic, la scară globală, al pădurilor, principalul suport al vieții pe Planeta noastră. prof. univ. dr. ing. Marian IANCULESCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 43 Din activitatea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu - Șișești” în data de 29 septembrie 2008 a avut loc, în Sala Prezidiului Academiei de Științe Agricole și Silvice AS AS, Simpozionul „Politică și Economie Forestie- ră”, dedicat împlinirii a 80 de ani de la nașterea profe- sorului loan Milescu. Potrivit programului au fost prezentate următoa- rele comunicări științifice: - prof. univ. dr. ing. loan Milescu, membru titular ai ASAS — Economia resurselor forestiere și politica de gestionare durabilă a acestora (lucrare publicată în Revista pădurilor nr. 4/2008); - dr. ing. loan Seceleanu, membru corespondent al ASAS — Amenajamentul — sursă majoră de informații pentru evaluarea resurselorforestiere' - prof. univ. dr. ing. Marian Tanculescu, membru titular al ASAS - Politică și legislație silvică în România la începutul mileniului al III-lea; - prof. univ. dr. ing. Constantin Costea, membru de onoare al ASAS și dr. ing. Filimon Carcea, membru titular al ASAS - LAUDATIO - profesorul loan Milescu, membru titular al ASAS, la 80 de ani de viață și 56 de ani de activitate', - conf. univ. dr. ing. Florin Clinovschi - Contribu- ția profesorului loan Milescu la întemeierea și dez- voltarea învățământului superior silvic sucevean; - prof. univ. dr. ing. Rostislav Bereziuc, prof. univ. dr. ing. Darie Parascan, dr. ing. Ion Dumitru, dr. ing. Ovidiu B&dea-Alocuțiuni omagiale; - prof. univ. dr. ing. loan Milescu - Cuvânt de răspuns. Lucrările simpozionului au fost moderate de aca- demician Victor Giurgiu. prof. univ. dr. ing. Marian IANCULESCU 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 PREZIDIUL Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești” LAUDA TIO distinsului profesor universitar loan Milescu la împlinirea vârstei de 80 de ani Omagierea înaintașilor și contemporanilor care, prin activitatea lor, au adus contribuții importante la înfăptuirea progresului în silvicultura țarii noastre, constituie pentru noi, silvicultorii, o obligație atât profesională, cât și morală. Pe această linie se înscrie și actuala manifestare organizată de Secția de Silvi- cultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice. între personalitățile care prin activitatea lor au adus contribuții importante la dezvoltarea științei și practicii silvice din țara noastră, un loc de cinste îl ocupă și sărbătoritul de astăzi, octogenarul loan Milescu. Silvicultorul loan Milescu s-a născut la 13 august 1929 în satul Măgura, comuna Hulubești - Dâmbovița. Școala primară a absolvit-o în comuna natală, după care a urmat, în perioada 1940-1948, cursurile liceului teoretic Aurel Vlaicu din București. Atras de natură și îndeosebi de pădure, în mijlocul căreia și-a petrecut anii copilăriei, tînărul loan Milescu a optat pentru profesia de silvicultor. în anul 1948 s-a înscris la Facultatea de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc, pe care a absolvit-o în anul 1952, cu diplomă de merit. între anii 1953-1956, be- neficiind de o bursă de studii, a urmat cursurile docto- ranturii cu frecvență la Academia Tehnico-Silvică din Sankt Petersburg, sub îndrumarea renumitului pro- fesor de amenajament A. Baitin. După obținerea titlului științific de doctor și reve- nirea în țară, a depus o prodigioasă și valoroasă activi- tate în diferite domenii ale silviculturii: în producție și administrație, în cercetare, în învățământul superior silvic, a ocupat diverse funcții de mare responsabilita- te, a participat ca reprezentant al țării noastre la diferi- te manifestări științifice internaționale cu profil fores- tier. De mare importanță și foarte valoroasă prin remar- cabilele sale rezultate, este activitatea depusă de dr. loan Milescu în învățământul superior silvic. Con- siderăm că această activitate se situează în prim pla- nul realizărilor sale profesionale. Nordul Moldovei împreună cu Bucovina reprezin- tă una din zonele bogate în păduri, județul Suceava fi- ind singurul din țară în care fondul forestier ocupă mai mult de 50% din suprafața județului. Bucovina s-a bucurat și de oarecare tradiție pri- vind învățământul superior silvic, întrucât în perioa- da 1948-1953 la Câmpulung Moldovenesc a func- ționat o instituție de profil. D-l. dr. loan Milescu are marele merit că, folosind aceste argumente, a contri- buit împreună cu organele locale și centrale la înfiin- țarea Facultății de Silvicultură din cadrul Universi- tății Ștefan cel Marc din Suceava. încă de la înființarea ei, d-l. dr. I. Milescu a înde- plinit funcția de decan al facultății. în această calitate, treptat a rezolvat în bune con- diții numeroasele probleme specifice începutului, probleme legate atât de baza materială, cât și de recru- tarea unor cadre didactice competente, care să asigure studenților o bună pregătire profesională. în proble- ma cadrelor didactice a folosit în primii ani, cu bune rezultate, și colaborarea cu câțiva dascăli de la Facul- tatea de Silvicultură din Brașov, care au predat prin cumul și la Suceava. Odată cu trecerea anilor, sub conducerea decanului dr. I. Milescu, facultatea de sil- vicultură s-a maturizat obținând rezultate mereu mai bune atât în pregătirea studenților, cât și în formu- larea unor cadre didactice tinere, valoroase și de pers- pectivă pentru asigurarea în viitor a unui nivel ridicat al întregii activități a facultății, în concordanță cu exi- gențele actuale și de viitor ale învățământului supe- rior silvic. în calitate de cadru didactic, dr. I. Milescu a con- tribuit la buna pregătire profesională a studenților și prin activitatea de la catedră, prin disciplinele pe care le-a predat: ecologie forestieră, istoria pădurilor, me- teorologie și climatologie, amenajarea pădurilor și economie forestieră, toate aceste cursuri fiind tipă- rite și puse la dispoziția atât a studenților, cât și a spe- cialiștilor din producție, dornici să fie la zi cu noută- țile în domeniu. Foarte bune rezultate a obținut dr. 1. Milescu și în activitatea de conducător de doctorat, calitate în care a îndrumat, cu o înaltă competență și cu multă răbdare, un mare număr de tineri ingineri, care și-au perfecți- onat pe această cale pregătirea profesională și au obți- nut titlul științific de doctor inginer în silvicultură. Merită menționat faptul câ înainte de a fi profesor și decan la Facultatea de Silvicultură din Suceava, dr. I. Milescu a mai activat în învățământul superior. Astfel, în perioada 1952-1953 a fost o scurtă perioadă preparator și apoi asistent universitar la catedra de amenajare și exploatare a pădurilor de la Facultatea de Silvicultură din Câmpulung-Moldova, iar în perioa- da 1956-1962 a fost asistent și apoi conferențiar prin REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 45 cumul la Institutul Agronomic din București. în peri- oada 1962-1990 a activat în calitate de conferențiar la Centrul de perfecționare de la Bușteni, iar în perioada 1962-1990 a activat în calitate de conferențiar la cursurile postuniversitare organizate la Facultatea de Silvicultură de la Brașov. Caracterizând succint activitatea domnului dr. I. Milescu în învățământul superior silvic, ea poate fi apreciată ca foarte valoroasă. Marile sale merite sunt legate atât de înființarea Facultății de Silvicultură de la Suceava, cât și de buna organizare a acestei facultă- ți la care se formează în prezent specialiști cu înaltă calificare pentru producție și cercetare. O altă activitate căreia dr. I. Milescu i-a acordat o mare atenție și în care a obținut rezultate remarcabile este activitatea de cercetare științifică. în cei 55 de ani de activitate profesională depusă până în prezent domnia-sa s-a afirmat ca un cercetător foarte activ și de înaltă competență. A elaborat până în prezent 230 de lucrări, dintre care 184 au fost elaborate în calitate de singur autor, iar 46 au fost elaborate în colaborare, la unele fiind autor principal și coordonator. Din cele 230 de lucrări, 34 au fost redactate în limbi străine de mare circulație, unele dintre acestea fiind prezentate la congresele forestiere mondiale, iar altele publicate în reviste de specialitate de largă circulație. Majoritatea cercetărilor efectuate au fost orien- tate către probleme de bază ale gospodăririi pădurilor din țara noastră: - Astfel a elaborat în colaborare și cu alți autori o serie de lucrări referitoare la capacitatea de producție a pădurilor din România, publicate în Analele 1NCEF și în Revista Pădurilor. Rezultatele acestor cercetări au fost integral folosite la fundamentarea măsurilor preconizate în vederea extinderii speciilor repede crescătoare, a posibilității normale a pădurilor, a apli- cării tăierilor de regenerare, îngrijire și conducere a arboretelor, precum și Ia stabilirea bazei de materii prime pentru construirea unităților de industrializare a lemnului. - Cercetări interesante efectuate pe o perioadă de mai mulți ani de specialiști din Secția de Economie Forestieră din INCEF s-a concretizat cu o valoroasă lucrare de sinteză: „Tabele de cubaj și sortare pentru arbori și arborete”, la care dr. I. Milescu a fost colabo- rator principal și coordonator. Lucrarea a apărut în anul 1960, la Editura Agrosilvică (356 p.) Aprecieri elogioase, precum și publicarea parțială a acestor cer- cetări au apărut în perioada respectivă în Volumul „Lucrările celui de-al cincilea Congres Forestier Mondial” voi. 1 Seattle, Washington, 1960, și în revis- ta „Lesnoe hoziaistvo” nr, 31960. O realizare de înaltă valoare științifică și de mare importanță practică pentru silvicultura din țara noas- tră și nu numai este lucrarea „Fagul”, specia cu cea mai mare pondere în compoziția pădurilor din țara noastră. Lucrarea, realizată în colaborare cu alți trei prestigioși autori, a fost distinsă în anul 1968, de Academia Română, cu premiul „Traian Săvulescu”. - în afară de fag, în cadrul preocupărilor sale știin- țifice dr. I. Milescu s-a ocupat și de alte specii, în legă- tură cu care a publicat aspecte tehnice și economice importante. Amintim în acest sens: particularitățile dendrometrice ale arboretelor de salcâm în raport cu proveniența, producția și productivitatea arboretelor de stejar brumăriu, plopii și sălciile ca specii repede crescătoare și importanța lor economică. - Pentru pădurile din silvostepă a efectuat, îm- preună cu I. Decei și R. Dissescu, cercetări pentru de- terminarea vârstei exploatabilității și a ciclului. - O susținută și valoroasă activitate științifică a desfășurat dr. I. Milescu în domeniul economiei fores- tiere, domeniu în care a publicat numeroase lucrări de larg interes atât pe plan național, cât și internațional. - O problemă importantă de care s-a ocupat este cea referitoare la resursele forestiere mondiale, pro- ducția, consumul și comerțul lemnului. Cercetările efectuate în legătură cu aceste aspecte au făcut obiec- tul lucrării „Pădurile pe glob”, primită cu mult interes de specialiștii atât din țară, cât și din străinătate. - O alta problemă care a făcut obiectul cercetă- rilor efectuate de dr. I. Milescu este cea referitoare la polivalența fondului forestier. Pe această temă a pu- blicat lucrări și a prezentat comunicări științifice în care a susținut importanța mereu crescândă a multi- plelor funcții ale pădurilor de protecție a mediului înconjurător. Aspecte interesante privind importanța pădurilor sunt tratate în lucrările: "Pădurile- patrimo- niu al umanității" (1986) și Pădurile și omenirea (1990). - Taxele forestiere sau prețul de vânzare al lemnu- lui pe picior a constituit pentru dr. I. Milescu o altă problemă de care s-a ocupat și în legătură cu care a publicat articole în presa de specialitate. - O valoroasă activitate științifică a dr. I. Milescu este și cea concretizată prin cele două lucrări de Eco- nomie forestieră. Prima dintre acestea, „Economie fo- restieră” publicată în anul 1982, a fost realizată în co- laborare cu dr. A. Alexe. A doua lucrare „Economie forestieră” apărută în anul 2002, singur autor dr. I. Milescu, se remarcă prin structura sa interesantă în ca- re sunt tratate și unele probleme de economie gene- rală de larg interes, importante și pentru economia forestieră. Lista lucrărilor elaborate de dr. 1. Milescu, singur sau în colaborare, reprezentând contribuții la dezvol- tarea științei și practicii silvice din țara noastră, cu- prinde și alte multe lucrări, dintre care amintim: Pădurile României (573 p.). Editura Academiei Române 1981 - colaborator; Inventarierea pădurilor (386 pag.), Editura Ceres, București- colaborator; Cartea Silvicultorului (976 p.), Editura Universității Suceava și Petru Maior-Reghin - colaborator, Cartea Pădurarului ( 624 p.) - colaborator. 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 Evantaiul preocupărilor doctorului 1. Milescu cu- prinde și alte aspecte interesante și de actualitate care au făcut obiectul unor articole referitoare la învăță- mântul superior silvic, profilul profesional al ingine- rului silvic, precum și evocarea unor personalități de seamă din silvicultura țării noastre. Pentru o mai completă caracterizare a personali- tății prof. dr. ing. I. Milescu, considerăm necesară evi- dențierea cel puțin în mod succint a contribuțiilor sale de excepție în activitatea practică de amenajare și de gospodărire a pădurilor. Ca tânăr inginer stagiar la ocoalele silvice Vidra, Ilișești și Broșteni, a executat lucrări de împădurire pe suprafețe întinse cu salcâm în zona Bălăceana și cu molid în bazinul râului Valea Neagră. Culturile reali- zate atunci sunt astăzi păduri în adevăratul sens al cuvântului și exercită funcții protective importante, în special privind combaterea eroziunii solului și regla- rea regimului apelor. Ulterior, ca director al Direcției fondului forestier din Ministerul Economiei Forestiere (1960-1964) și apoi ca șef al Compartimentului tehnic din ministerul de resort (1983-1989), dr. ing. I. Milescu a coordonat la nivel național activitățile de amenajare a pădurilor, de punere în valoare a masei lemnoase, precum și pe cele de regenerare și de conducere a arboretelor. în funcțiile de răspundere pe care le-a îndeplinit, a acordat o atenție deosebită legislației forestiere, fiind unul din pricipalii coordonatori ai Codului silvic din 1962, iar mai târziu influențând în mod favorabil orientările de bază ale Legii nr. 2/1987. De asemenea, ca șef al compartimen- tului tehnic din minister, dr. ing. I. Milescu a avut un rol esențial în lansarea de co-menzi și în sprijinirea acțiunii de elaborare a setului de norme tehnice din silvicultură, de la cele privind înființarea arboretelor până la cele referitoare la ame-najarea pădurilor și la apărarea și protecția fondului forestier. Pe linia îmbunătățirii lucrărilor de amenajare, d-1 dr. ing. loan Milescu a avut contribuții importante, fiind unul dintre principalii consultanți pentru stabili- rea cadrului general și a principiilor de bază ale siste- mului de amenajare a pădurilor din țara noastră. A par- ticipat atât în calitate de colaborator, cât și de coordo- nator, la elaborarea îndrumarului tehnic din 1984, lu- crare care, reeditată de ICAS, cu unele adaptări și completări corespunzătoare exigențelor actuale, se aplică și în prezent. în perioada în care a condus compartimentul teh- nic din minister s-a preocupat în mod deosebit de amplasarea și punerea în valoare a masei lemnoase la nivelul direcțiilor și ocoalelor silvice, precum și de modul în care se aplică tratamentele și lucrările de conducere și îngrijire a arboretelor, diminuându-se astfel decalajul dintre realizări și prevederile amena- jamentelor silvice. Ca urmare a rezultatelor deosebite obținute în acti- vitatea compartimentelor pe care le-a condus, după evenimentele din 1989, dr. ing. I. Milescu a fost numit în funcția de inspector de stat șef pentru silvicultură. Perioada respectivă a fost relativ scurtă, întrucât, la opțiune proprie, în anul 1990, s-a produs trecerea sa în învățământul forestier superior, la Facultatea de Silvi- cultură Suceava. în paralel cu activitatea depusă în cadrul unor fun- cții cu caracter permanent pe care le-a ocupat în de- cursul anilor în diferite instituții din țară, dr. ing. I. Milescu a participat și la alte manifestări cu profil forestier din țară și străinătate, afirmându-se ca spe- cialist de înaltă competență profesională. Astfel a par- ticipat în calitate de delegat oficial al țării noastre la numeroase congrese forestiere mondiale, prezentând la fiecare dintre acestea comunicări științifice referi- toare la probleme de larg interes. Dr. ing. I. Milescu este un vechi și activ membru IUFRO. în această cali- tate a prezentat mai multe comunicări științifice (Montreal, 1964, Bolzano, 1979, Florida, 1971, ș.a.), deținând și unele funcții manageriale în cadrul aces- tui organism. Și în prezent îndeplinește diferite atri- buții în comisii și grupe de lucru din cadrul IUFRO. Tot pe plan internațional, I. Milescu a depus o activi- tate susținută și în cadrul altor organisme: FAO și CAER, în cadrul cărora a prezentat comunicări științi- fice și a participat la organizarea și buna desfășurare a manifestărilor acestor foruri. în calitate de expert a participat ca delegat din partea țării noastre, la elabo- rarea unui studiu de prefezabilitate a unui complex pentru exploatare, reîmpădurire și industrializarea lemnului din Coasta de Fildeș (1972) și la un alt studiu cu privire la extinderea lucrărilor de împădurire în zona Neka Zalem Rud din Iran, acolo unde țara noas- tră a realizat un complex de exploatare și industriali- zare a lemnului. în alte țări (Franța, Bulgaria, URSS ș.a.) a ținut conferințe referitoare la economia noastră forestieră, caracteristicile sistemului de amenajare a pădurilor din România, învățământul superior silvic ș.a.. A publicat în periodicele de specialitate de la noi din țară aspecte forestiere interesante din unele țări în care a efectuat vizite în cadrul unor delegații oficiale (Japonia, Argentina, Gabon). în paralel cu funcțiile de bază pe care le-a avut în cei peste 55 de ani în producție, cercetare, administra- ție și învățământ, dr. I. Milescu a depus o foarte boga- tă, variată și utilă activitate și în alte organisme cu ac- tivitate profesională și socială. Amintim în acest sens principalele foruri în care a activat pe parcursul anilor: Consiliul Științific al Institutului de Cercetări Forestiere, Consiliul Tehnic și Colegiul Ministerului Economiei Forestiere, Consi- liul Departamental al Pădurilor, Colegiul de redacție al Revistei Pădurilor, unde a avut o activitate fără în- trerupere de 41 de ani (1962-2003), Consiliul Profe- soral al Facultății de Silvicultură și Exploatări Fores- tiere din Brașov, președinte ales al Societății „Progre- sul Silvic”, Senatul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. în cadrul acestor organe a avut o atitudine prin- cipială și a contribuit cu idei și soluții valoroase la rezolvarea problemelor puse în discuție. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nn 5 47 Afirmându-se ca un specialist cu contribuții im- portante în dezvoltarea științei și practicii silvice, în anul 1968 dr. I. Milescu a fost ales membru corespon- dent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, iar în anul 1992, membru titular al acestui for științific. în cadrul secției de silvicultură ASAS are o prezență activă, participând la ședințele și manifestările științi- fice cu comunicări și intervenții interesante. Pentru meritele din activitatea profesională și so- cială, dr. I. Milescu a primit mai multe distincții din care amintim: Diploma de excelență acordată de ICAS cu prilejul aniversării a 70 de ani de la înfiin- țare (2003), Ordinul Muncii clasa a-lll-a. Meritul ști- ințific clasa II, profesor universitar emerit (Suceava 1997). în obținerea acestor valoroase realizări profesio- nale un sprijin important a primit din partea familiei, în primul rând din partea soției sale, distinsa doamnă Berta Milescu, care prin înțelegerea manifestată a constituit un permanent sprijin. La împlinirea a 80 dc ani de viață constatăm cu bucurie și satisfacție că sărbătoritul de azi, prof. dr. ing. loan Milescu, este în continuare activ și foarte util sectorului forestier pe care l-a servit cu devotament în decursul întregii sale activități. îi dorim în continuare mult stimatului nostru coleg dc profesie și familiei sale, multă sănătate, viață lungă spre a se bucura de împlinirile de până acum și pentru a obține noi realizări spre bucuria familiei, a noastră, a celor care îl sărbătorim astăzi și a tuturor silviculto- rilor din țară. Prof. Constantin COSTEA Dr. ing. Filimon CARACEA Simpozion omagial: Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale. Noi concepții și fundamente științifice în data de 24 septembrie 2008, în amfiteatrul „Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, a avut loc simpozionul cu titlul de mai sus, dedicat împlinirii a 90 de ani de la nașterea marelui profesor și silvicultor român Stelian Munteanu (1918 - 1990), membru corespondent al Academiei Române. Simpozionul a fost organizat de Academia Română - Secția de științe agricole și silvice și dc Academia de Știinte Agricole și Silvice (ASAS) - Secția de silvi- cultură, fiind onorată de prezența domnilor academi- cieni: Marius Sala - vicepreședinte al Academiei Române; Ion Păun Otiman - secretar general al Academiei Române; Cristian Hera-președintele Sec- ției de științe agricole și silvice a Academiei Române, președinte al Academiei de Știinte Agricole și Silvice; Victor Giurgiu - președintele Comisiei de științe silvice a Academiei Române, președinte al Secției de silvicultură din cadrul ASAS. Pe lângă membrii de specialitate ai celor două aca- demii au participat la eveniment cadre didactice de la mai multe universități de prestigiu din țară, cerce- tători de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Institutul Național de Gospodărirea Apelor, Asociația Română de Științe Hidrologice, specialiști de la unită- țile silvice și de construcții forestiere cu experiență îndelungată în domeniul amenajării bazinelor hidro- grafice torențiale, tineri doctoranzi în această specia- litate, foști studenți și doctoranzi ai profesorului Stelian Munteanu, membri ai familiei acestuia etc.. în cuvântul de deschidere rostit de academicianul Cristian Hera a fost menționat contextul în care s-a organizat simpozionul și a fost evocată personalitatea proeminentă a profesorului Stelian Munteanu - mem- bru corespondent al Academiei Române, cel consi- derat, pe bună dreptate, fondatorul școlii românești de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale. Comunicările susținute în plenul simpozionului au fost următoarele: 1. Stelian Munteanu, fondatorul școlii românești de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale (Victor GIURGIU); 2. Viziunile și previziunile științifice ale profeso- rului Stelian Munteanu în contextul noilor concepții și programe europene în domeniul amenajării bazi- nelor hidrografice torențiale (loan Clinciu); 3. Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale, acțiune importantă de protecție a mediului (Radu GASPAR); 4. Efectele culturilor forestiere instalate pe tere- nuri erodate și alunecătoare, în raport cu evoluția acestora în timp (Emil Untaru, Cristinel Constandache, Constantin Roșu); 5. Combaterea eroziunii solului și amenajarea bazinelor hidrografice torențiale în patrimoniul silvic al României (Andrei Adorjani, Șerban Davidescu, CorinaGancz); 6. Argumentarea prin indicatori a necesității ame- najării unui bazin torențial (Lucia Nedelcu, Mircea Tuas); 7. Eroziunea în adâncime în bazinele hidrografice torențiale mici, cu folosințe predominant agricole, și impactul acesteia asupra mediului (Sevastel Mircea); 8. Modelarea și simularea proceselor hidrologice și erozionale în bazine hidrografice împădurite, la începutul secolului XXI (Victor Dan Păcurar); 9. Rolul diferit pe care-l are pădurea în cazul diverselor faze de regim ale scurgerii apei (Pompiliu Miță, SimonaMătreață); 10. Metodologie simplificată pentru identificarea bazinelor generatoare de viituri rapide (Radu Drobot, Viorel Chendeș); 11. Cercetări privind delimitarea bazinelor hi- 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 drografice prin intermediul facilităților oferite de Sistemele de Informații Geografice (GIS) (Ștefan Tamaș, loan Clinciu, Dragoș Coman); 12. Monitorizarea prin tehnici GIS a degradării erozionale în bazine hidrografice mici, cu folosințe predominant agricole. Studiu de caz (Gabriela Biali, NicolaePopovici); 13. Perspective în studiul statistic al parametrilor bazinelor hidrografice torențiale, bazate pe facilită- țile oferite de Sistemele de Informații Geografice (lon-Cătălin Petrițan, loan Clinciu); 14. Dinamica albiilor bazinelor hidrografice mici, predominant forestiere, în lumina conceptului de res- taurare a râurilor (Costinel Cristescu, loan Clinciu); 15. Cu privire la gestionarea durabilă a pădurilor din bazinele hidrografice torențiale (Victor Giurgiu). După încheierea prezentării comunicărilor, dr. ing. Ovidiu Badea - membru corespondent al ASAS a prezentat o scurtă recenzie asupra lucrării "Silvologie - Voi. VI: Amenajarea bazinelor hidrografice torenți- ale. Noi concepții și fundamente științifice ". Lucrarea a fost tipărită la editura Academiei Române (sub re- dacția: Victor Giurgiu, loan Clinciu) și cuprinde cele 15 comunicări care au fost susținute în cadrul sim- pozionului. Din punct de vedere tematic, comunicările prezen- tate pot fi grupate după cum urmează: - două dintre comunicări (1+2) au proiectat în contemporaneitate personalitatea și opera științifică ale profesorului Stelian Munteanu, cel omagiat de Academia Română și ASAS, cu prilejul împlinirii a 90 de ani de la naștere; - un grup de patru comunicări (3+5+6+14) au evidențiat stadiul actual și direcțiile în care se în- dreaptă preocupările din domeniul amenajării bazine- lor hidrografice torențiale, atât pe plan european, cât și în țara noastră; - alte cinci lucrări (4+7+8+9+10) au adus contri- buții noi la dezvoltarea fundamentelor hidrologice ale amenajării bazinelor hidrografice torențiale; - trei dintre lucrări (11+12+13) au relevat pro- gresele înregistrate în promovarea noilor tehnologii de studiu, bazate pe utilizarea sistemelor de informații geografice (GIS). - în sfârșit, o lucrare (15) a abordat probleme de mare actualitate ce pot fundamenta preocupările lega- te de dezvoltarea laturii preventive a amenajării bazi- nelor hidrografice torențiale (este vorba de gestiona- rea durabilă a pădurilor din cuprinsul acestor bazine). în continuare, prezentăm sintetic câteva dintre ide- ile principale pe care le-am putut desprinde în urma prezentării comunicărilor: 1. în anii de început ai noului mileniu, amenajarea bazinelor hidrografice torențiale (ca importantă acți- une de protecția mediului) s-a transformat într-unul dintre vectorii importanți ai dezvoltării societale du- rabile, în multe țări ale Europei și ale lumii preocu- pările evoluând către amenajarea integrată partici- pativă, care promovează implicarea, în mai mare măsură, a populației locale, și care încearcă să aducă pe primul plan acțiunile bazate pe precauție și preven- ție în locul acțiunilor reglementate, bazate pe inter- venție. în raport cu acest standard, în (ara noastră s-a înregistrat în ultimele două decenii un declin al preo- cupărilor, vizibil nu atât la nivelul promovării concep- țiilor, ci mai ales la nivelul contribuțiilor de ordin științific și al realizărilor de ordin practic. Este evi- dentă această stare de lucruri dacă avem în vedere că, pe vremea când profesorul Stelian Munteanu deținea președinția Grupului de lucru FAO, școala româneas- că de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale (în toate compartimentele acesteia: învățământ, proiec- tare, cercetare, execuție) se găsea într-o deplină sin- cronizare cu școala europeană. Nutrim speranța că simpozionul organizat pe această temă, atât prin soluțiile identificate, cât și prin noile dezvoltări ale fundamentelor teoretice, va putea marca un moment de referință în privința redresării situației. Dinamica fenomenelor de degradare și torenția- litate, explicată, printre altele, și de faptul că aproape 20 % din pădurile țării sunt păduri cu eficiență hidro- logică redusă și scăzută, impune ca preocupările sec- torului silvic să se centreze, în următoarea perioadă, pe cele două direcții prioritare amintite în cadrul sim- pozionului și anume: - menținerea/repunerea în funcțiune a sistemelor de lucrări de corectare a torenților în bazinele hidro- grafice torențiale amenajate (volumul estimat al con- strucțiilor este considerabil: circa 127 000 m’); - intervenția cu lucrări specifice în bazine toren- țiale noi, atât pe versanți (prin împădurirea a circa 18 000 ha de terenuri degradate), cât și pe rețeaua hidro- grafică (prin consolidarea a circa 750 km de albii degradate). Ca soluții de răspuns la aceste sarcini, una dintre comunicări a prezentat o metodologie extrem de prag- matică în vederea identificării bazinelor mici în care se pot produce viituri rapide, iar alte două comunicări au propus soluții concrete de eșalonare a lucrărilor pe urgențe, având la bază un set de indicatori tehnici și economici. Totuși, dată fiind valoarea mare a inves- tițiilor, se cer identificate surse noi de finanțare, in- clusiv credite externe, de tipul celor de care a bene- ficiat România în urmă cu aproximativ un deceniu. 2. Dat fiind faptul că amenajarea bazinelor hi- drografice torențiale este, prin definiție, o acțiune cu pregnant caracter hidrologic, deosebit de interesante în plan științific și utile pentru activitatea practică, sunt rezultatele comunicate pe tema rolului hidrologic și antierozional al pădurii, atât cele realizate cu conti- nuitate de către Institutul Național de Gospodărirea Apelor, referitoare la rolul hidrologic jucat de pădure în diferite faze ale scurgerii apei, cât și cele realizate de ICAS, restrânse din păcate, chiar înainte de 1990, doar la o singură stațiune. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 49 3. Progrese evidente s-au obținut în problema simulării și modelării proceselor hidrologice și ero- zionale în bazine hidrografice mici, atât în cazul folosințelor predominant forestiere, cât și al celor pre- dominant agricole. Totodată, au fost demonstrate și facilitățile numeroase, dar încă departe de a fi fost epuizate, ale sistemelor de informații geografice. 4. 0 contribuție cu caracter de noutate este și aceea sugerată de oportunitatea unei analize privind măsura concordanței/disonanței dintre concepția clasică asupra amenajării albiilor torențiale și conceptul dc restaurare a râurilor cu suprafața de bazin de până la 3 000 de hectare. în cadrul unei astfel de analize, se pun în evidență aspecte științifice deosebit de interesante și de mare valoare practică, decurgând din raporturile care există între ajustarea albiilor montane și sta- bilitatea malurilor, pe de o parte, și vegetația ripa- riană, pe de altă parte. 5. în sfârșit, pentru cercetătorii, dar și pentru practicienii în amenajarea bazinelor hidrografice to- rențiale, de certă utilitate vor fi orientările și funda- mentele științifice legate de gestionarea durabilă a pădurilor din cuprinsul bazinelor hidrografice toren- țiale. Aspectele prezentate în cadrul simpozionului de către prof. dr. doc. Victor Giurgiu, împreună cu cele scrise tot de D-sa în anul 2006, în volumul Silvologie V - Pădurea și regimul apelor, se pot constitui într-un foarte util vademecum privind modul în care, în viitoarele studii și proiecte de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale, ar trebui să fie preluate, încor- porate și valorificate soluțiile de gestionare durabilă a pădurilor destinate să îndeplinească funcții prioritare de protecție hidrologică și antierozională. în privința măsurilor considerate ca necesare și oportune, concluziile formulate în urma desfășurării s impozionul ui sunt următoarele: 1. Este imperios necesară identificarea bazinelor hidrografice torențiale și a celor vulnerabile la toren- țialitate, prin studii elaborate în colaborare de sil- vicultori și specialiști în domeniul gospodăririi ape- lor, anticipat lucrărilor de amenajate a pădurilor. în acest context, apare oportună și revizuirea metodo- logiei actuale de încadrare a arboretelor pe categorii funcționale, astfel încât, în afară de „ arboretele situa- te în bazine hidrografice torențiale ", să fie nomina- lizate și „arboretele situate în bazine hidrografice vulnerabile la torențialitate II. Dc actualitate este și corelarea proiectării și executării lucrărilor de amenajare a bazinelor hidro- grafice torențiale, cu prevederile stipulate în noul Cod silvic, în legătură cu lansarea Programului național de împădurire. Măsurile și lucrările ce vor fi stabilite prin acest program trebuie să fie abordate în concepție bazi- nală, așa cum prevede Directiva-cadru privind apa a UE, precum și Strategia națională de management al riscului la inundații. Cu alte cuvinte, trebuie să se țină seama de hărțile de risc hidrologic aflate în curs de elaborare, iar soluțiile tehnice trebuie să fie gândite și aplicate la scară de bazine hidrografice, pe bază de proiecte complexe, cu participare și finanțare multi- sectoriale (silvicultură, agricultură, gospodărirea ape- lor, administrații locale). Deoarece terenurile degradate de pe teritoriul agri- col sunt situate în bazine hidrografice excesiv toren- țializate, cu cel mai intens dereglaj hidrologic, a cărui stopare nu va fi posibilă decât prin susținerea lucră- rilor de împădurire de pe versanții bazinelor cu lucrări biotehnice și hidrotehnice pe rețeaua hidrografică to- rențială, se impune ca proiectele ce vor fi elaborate să integreze, atunci când este cazul, și lucrările de ame- najare a rețelei hidrografice torențiale, alături de lu- crările de consolidare prin împădurire a versanților. Evident, într-o primă urgență, vor trebui avute în vedere bazinele în care se pot produce viituri rapide. III. Privitor la tematica cercetării științifice, s-a convenit asupra a trei direcții prioritare: 1. Prima direcție privește elaborarea unei meto- dologii de specialitate, bazate pe criterii concrete, științific stabilite, privitoare la identificarea și deli- mitarea bazinelor hidrografice torențiale și a celor vulnerabile la torențialitate, în vederea unei viitoare revizuiri a zonării funcționale a pădurilor. 2. Cea de a doua direcție se referă la hidrologia bazinelor mici, predominant forestiere, domeniu în care se impune reluarea neîntârziată a cercetărilor în bazinele pilot reprezentative ale sectorului silvic, in- clusiv prin corelarea metodologiei acestor cercetări cu cele desfășurate la INHGA. Sunt așteptate noi contribuții experimentale privind: - frecvența, durata și intensitatea precipitațiilor generatoare de viituri torențiale, - retenția și infiltrația în arborete aparținând tutu- ror formațiunilor forestiere prezente în cuprinsul bazinelor hidrografice torențiale, - scurgerea, eroziunea și transportul de aluviuni în bazine hidrografice mici, cu diverse grade de împă- durire, apelând evident la modelare și simulare, și utilizând pe scară largă facilitățile sistemelor de infor- mații geografice (GIS). 3. O a treia direcție prioritară de cercetare trebuie să fie urmărirea comportării și efectelor lucrărilor de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale, direcție în care, după cum s-a subliniat în cadrul simpozio- nului, există un serios deficit de preocupare, atât în cazul bazinelor amenajate pe teritoriul silvic, cât și a celor amenajate pe teritoriul agricol. Sunt așteptate, deci, cercetări menite să așeze pe baze noi întreaga activitate de monitorizare a bazinelor hidrografice torențiale, începând cu supravegherea și întreținerea continuă și sistematică a lucrărilor realizate în cuprin- sul acestor bazine, continuând cu reabilitarea lucrări- lor avariate de viiturile torențiale și terminând cu repunerea în siguranță a sistemelor din care aceste lucrări fac parte. IV. Totodată, se cere ca rezultatele cercetărilor după cele două direcții amintite să fie mai consistent 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 ilustrate dc către disciplinele de specialitate care se predau la facultățile cu profil silvic, de protecție a mediului și de îmbunătățiri funciare, atât în ciclul universitar de licență, cât și în ciclurile ulterioare, de studii masterale și doctorale. De o atenție mărită va trebui să se bucure docto- ratul organizat în aceste domenii, cu deosebire doctoratul cu frecvență, pe aceasta cale existând posibilitatea de a se pregăti o nouă generație de cercetători și de a se trece, în perioada următoare, la începerea reconstrucției colectivului de cercetare pe probleme de hidrologie forestieră și hidrologie toren- țială, dar și pe alte probleme care interesează activi- tatea de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale. * ♦ ♦ La încheierea lucrărilor simpozionului, semnata- rul rândurilor de față, în calitatea sa de cel mai apro- piat colaborator și discipol al profesorului Stelian Munteanu, subliniind, încă o dată, semnificația oma- gială a evenimentului, a adresat respectuoase mulțu- miri conducerilor Academiei Române și ASAS, mem- brilor Secției de silvicultură din cadrul ASAS - cu deosebire d-lui prof. dr. doc. Victor Giurgiu, pre- ședintele acestei secții pentru toate eforturile care au fost depuse în vederea organizării și asigurării reușitei evenimentului științific și omagial desfășurat sub egida celor două foruri academice amintite, in- clusiv prin apariția volumului Silvologie VI (Amena- jarea bazinelor hidrografice torențiale. Noi concepții și fundamente științifice). Un cuvânt de aleasă prețuire a fost îndreptat către distinsa doamnă Larisa Munteanu, prezentă la mani- festare, alături de care toți participanții - atât cei care l-au cunoscut personal pe regretatul profesor Stelian Munteanu, cât și cei care doar au aflat despre an- vergura personalității sale au avut prilejul să con- state cât de folositor este să afli noi străluciri într-o operă științifică care a reușit să transgreseze hotarul mileniilor, fiindcă uzura cauzată de trecerea timpului este insignifiantă, fiindcă experiența ulterioară a ame- najării bazinelor hidrografice torențiale nu a făcut altceva decât să-i confirme și sâ-i întregească valoa- rea. în cuvântul de închidere, prof. univ. dr. doc. Victor Giurgiu - membru corespondent al Academiei Române, președinte al Secției de silvicultură din cadrul ASAS, adresând mulțumiri referenților și participanților la lucrările simpozionului, și-a exprimat opinia că noile concepții și fundamente științifice relevate cu această ocazie- cuprinse și în volumul omagial Silvologie VI - vor fi utile nu doar celor cu preocupări științifice și tehnice în domeniu, ci și factorilor de decizie din silvicultură și din domeniul gospodăririi apelor, motiv pentru care a sugerat publicarea lor în paginile unor reviste de specialitate. Iată de ce ne-am bucurat pentru șansa ce ni s-a oferit de a concretiza acest demers științific prin intermediul Revistei Pădurilor, o revistă prestigioasă, în paginile căreia profesorul Stelian Munteanu a publicat zeci de articole de înaltă ținută științifică, din mesajul cărora cititorii avizați au putut desprinde nu doar întreaga evoluție a gândirii sale creatoare în domeniul amenajării bazinelor hidrografice toren- țiale, ci și știința sa în a-și flexibiliza și modela poziția în fața unor atât de numeroase probleme de specia- litate și de a le pune pe toate acestea în slujba celui mai important crez al profesiunii: salvarea, protejarea și perenitatea pădurii românești! Prof. dr. ing. loan CLINCIU REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 51 Revista revistelor CASSENS, D.L., 2008: Factors affecting the quality of hardwood timber & logs for face veneer (Factori care afectează calitatea lemnului și buștenilor de foioase pentru furnir estetic). în: Walnut Council Bulletin, voi. 35, no. 5,pp. 1,5,6. în America de Nord, producerea buștenilor de foioase pentru obținerea furnirului estetic (furnir „de față”), cu grosimea de 0,5-0,7 mm, constituie o preo- cupare importantă a proprietarilor de păduri sau silvicultorilor-administratori. Succesul comercia- lizării acestor bușteni depinde însă de vânzătorii de lemn, al căror nivel de cunoaștere a criteriilor folosite pentru definirea buștenilor de furnir, precum și a mecanismelor de piață, este, cel mai adesea, redus. Spre deosebire de aceștia, cumpărătorii de lemn știu foarte bine ce calități trebuie să întrunească buștenii de foioase pentru a fi utilizați la producerea furnirelor estetice. în scopul informării corecte și cât mai complete a vânzătorilor de lemn, lucrarea prezintă, la început, cerințele de bază privind buștenii tuturor speciilor de foioase pentru furnire, respectiv: - absența neregularităților de suprafață gen umflă- turi datorate cioturilor înglobate în lemn, a vătămă- rilor mecanice sau a celor datorate insectelor; - forma cât mai rotundă a secțiunii transversale a bușteanului, crescut (ca arbore) vertical și drept; - prezența inimii centrice și a inelelor de creștere (anuale) cu grosime cât mai uniformă. în general, se Recenzie BROWN, L.R., 2008: PLAN B 3.0 Mobilizing to save civilization. Earth Policy Institute, U.S.A. (Ediția în limba română: Brown, L.R.: 2008: Planul B 3.0 - Mobilizare generală pentru salvarea civilizației. Editura Tehnică, București, 346 p.). La Editura Tehnică a apărut traducerea ultimei lucrări a lui Lestcr R. Brown intitulată Planul B 3.0- Mobilizare generală pentru salvarea civilizației, cu un cuvânt înainte de Ion Iliescu, fost președinte al României. Revista pădurilor, consecventă preocupă- rilor, a mai prezentat în paginile sale opera și persona- litatea omului de știință și politologului Lester R. Brown*, fondatorul Worldwatch Institute și al Earth Policy Institute, considerat printre cei 50 de „mari” americani {Great Americans), autor al numeroase lucrări despre Starea lumii și al Eco-economia (2001). în anul 2006 a apărut lucrarea sa intitulată: Planul B 2.0 - Salvarea unei planete sub presiune și a unei civilizații în impas. Ce l-a determinat oare pe Lester * Acad. Victor Giurgiu, 2006, Lester Brown și Proeconomia. Revista pădurilornr.4,anui 121, pp. 51 -52. preferă inelele cu grosime de 2-3 mm, cele mai subțiri sau mai groase fiind nedorite. Arborii din care se obțin buștenii pentru furnire estetice trebuie să fie sănătoși, bine conformați, culti- vați pe soluri bine drenate. Faptul că arboretele au fost pășunate sau incendiate în trecut reduce valoarea și calitatea arborilor potențiali pentru furnire. Dintre defectele unora dintre cele mai importante specii nord-americane pentru producerea furnirelor estetice, în speță mălinul american {Prunus serotina) și nucul negru {Juglans nigra), autorii citează: - pentru mălin', prezența gomelor, a petelor brune ovale sau rotunde, a unui duramen prea închis la culoare, cu culoare variabilă sau a zonelor de culoare verzuie la interfața alburn-duramen; - pentru nuc negru: culoarea generală (cea pre- ferată este slab verzuie, care evoluează spre brun prin expunerea la aer) și uniformitatea ei, „ciocul de pasăre”, nodurile mici („ac de gămălie”), inelele de creștere prea late sau prea înguste (se preferă cele de 3-4 mm grosime), procentul prea mare de alburn etc.. Prof. dr. M. Sc. Ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU Notă: Autorul mulțumește și pe această cale prie- tenului și colegului ing. Robert D. Burke, unul din cei mai reputați specialiști nord-americani în cultura și utilizarea nucului negru, care ne-a pus la dispoziție lucrarea recenzată. Brown ca, după numai doi ani de zile, să simtă necesitatea abordării dintr-o perspectivă alarmantă și îngrijorătoare a problemelor globale ale Planetei și, în funcție de acestea, necesitatea stringentă a salvării civilizației? Sunt chestiuni la care încercăm să dăm un răspuns. Dacă există un Plan B, normal că a existat și un Plan A, care prezenta menținerea tendințelor exis- tente la acea dată. Planul B și-a propus să sugereze unele soluții posibile pentru depășirea crizei iminen- te. Planul A, care ar menține tendințele existente anterior, duce inevitabil la accelerarea declinului eco- nomic, la răspândirea foametei, creșterea neliniștii, creșterea exodului de refugiați ecologici, creșterea populației și a conflictelor politice. în schimb, Planul B, în general, vizează: eradicarea sărăciei și stabi- lizarea populației; refacerea Pământului, în compo- nentele sale: păduri, soluri, resurse de apă, resurse naturale de hrană (pește), protejarea biodiversității; asigurarea hranei pentru o populație în creștere; stabi- lizarea climei; proiectarea de orașe durabile; consti- tuirea unei noi economii. Planul B 3.0 subliniază, în primul rând, agravarea tuturor problemelor mențio- 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 5 nate în primele două volume ale Planului B. Lester Brown menționează că, cea mai sem- nificativă diferență dintre Planul B 2.0 și Planul B 3.0, constă tocmai în schimbarea titlului din „Salvarea unei planete sub presiune și a unei civilizații în impas” în acela, mai simplu, dar mai mobilizator, mai activ, „Mobilizare generală pentru salvarea civili- zației". Noul subtitlu prezintă mai bine atât amploarea provocărilor cu care ne confruntăm, cât și viteza de răspuns de care trebuie să dăm dovadă, aceea pe care am avea-o în timp de război. Unul din argumentele în favoarea acestei atitudini constă în aceea că, atunci când Planul B 2.0 a văzut lumina tiparului în urmă cu doi ani, datele despre topirea ghețarilor erau îngrijoră- toare, iar acum, ele sunt de-a dreptul alarmante. De asemenea, în urmă cu doi ani eram conștienți că există un anumit număr de state în declin. Acum însă suntem martorii creșterii numărului acestora cu fiecare an, iar în prezent asistăm la intrarea în recesiune economică și a țărilor puternic dezvoltate din punct de vedere economic. Oare să se adeverească ceea ce afirma unul din Vicepreședinții companiei ESSO, potrivit căruia „socialismul a colapsat din cauză că nu a permis ca prețurile să spună adevărul economic, iar capitalis- mul poate colapsa din cauză că nu permite ca prețuri- le să spună adevărul ecologic?" Cu doi ani în urmă au apărut primele dovezi ale faptului că potențialul extracției de petrol este mult mai redus decât cel prevăzut în mod oficial. în prezent, se știe cu siguranță că sfârșitul extracției de petrol bate la ușă. în cadrul Planului B 2.0 se făcea afirmația că, dacă se va continua să fie construite distilerii de etanol pentru a converti cerealele în carburant auto, prețul cerealelor îl va ajunge curând din urmă pe cel al petrolului, lucru pe cale să se producă deja în S.U. A.. Există guverne care se prăbușesc sub povara stresului tot mai puternic generat de actualizarea penuriei de apă la nivel global, de reducerea supra- fețelor împădurite, de eroziunea solului și trans- formarea zonelor verzi în deșert, concomitent cu creșterea rapidă și continuă a populației. în condițiile în care nu vom putea inversa parcursul acestor tendințe, care împing anumite state către declin, vom asista la creșterea numărului celor care se vor confrunta cu acest declin. Chiar state puternice vor fi împinse în prăpastie dacă nu vor fi inversate unele dintre tendințele nou apărute, precum declinul imi- nent al producției de țiței, amenințarea încălzirii glo- bale și creșterea accentuată a prețului la alimente. Modelul economic occidental, bazat pe carbu- ranți fosili, centrat în jurul automobilului și care reflectă o economie risipitoare, după părerea lui Lester Brown, nu va funcționa de pildă în China, în India și nici pentru celelalte 3 miliarde de oameni din țările în curs de dezvoltare care își doresc să trăiască visul american. El nu va mai funcționa nici pentru țările industrializate, deoarece economia mondială este caracterizată de tendințe de globalizare, în care cu toții depindem de aceleași resurse: cereale, petrol și oțel. De aceea, provocarea adresată generației noastre, afirmă Lester Brown, este aceea de a construi o nouă economie, care să fie bazată în mare măsură pe surse regenerabile de energie, care să propună un sistem de transport extrem de diversificat, și care să rentabili- zeze și să recicleze aproape totul. Și, mai presus de orice, acest lucru să se facă într-un ritm rapid, așa cum n-a mai făcut-o nimeni până acum. în Planul B 3.0 sunt sugerate patru inițiative în vederea salvării civilizației, anume: - stabilizarea climei; - stabilizarea populației; - eradicarea sărăciei și - refac ere a eco si s temelor P ământului. în centrul inițiativei privind stabilizarea climei se află un plan detaliat de reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu 80 % până în 2020, pentru a menține încălzirea globală a planetei la un minim acceptabil. Această inițiativă include trei componente: efîcienti- zarea consumului de energie, dezvoltarea de surse regenerabile de energie și extinderea zonelor împă- durite ale globului, atât prin stagnarea despăduririlor, în orice colț al planetei, în special în zonele tropicale și ecuatoriale, cât și prin plantarea de miliarde de arbori, respectiv de sute de milioane de hectare de terenuri pentru a fixa carbonul în sol și în plante (Detalii în lanculescu, 2008*). Omenirea se află astăzi într-o cursă contra crono- metru pentru a evita dezastrele ireversibile din natură. Se pune, pe bună dreptate, întrebarea dacă omenirea va fi în stare să închidă centralele electrice care funcționează pe cărbune, înainte ca topirea ghețarilor din Groenlanda să devină ireversibilă. Vom putea oare să punem în mișcare voința politică pentru a opri despăduririle din jungla amazoniană și din alte părți ale globului, înainte ca vulnerabilitatea sa crescută față de incendii să o transforme în cenușă? De la inițierea lucrării Planului B 2.0 au fost realizate, desigur, o serie de progrese pe linia măsurilor de salvare a civilizației. Astfel, deja în SUA există o campanie împotriva construirii de noi centrale alimentate cu cărbune și asistăm, în state precum California, Texas, Florida, Kansas și Minnesota, la refuzul de a elibera autorizații de construire și, în unele cazuri, la restricționarea în alte moduri a con- strucției unor astfel de centrale. Sunt progrese în ceea ce privește folosirea potențialului incomensurabil al resurselor regenerabile de energie, îndeosebi de energie eoliană. îmbucurător este faptul că și la noi în țară a fost lansată această inițiativă, dar lucrurile decurg destul de timid. Dacă în urmă cu doi ani noțiunea de automobil hibrid, alimentat cu benzină și electricitate, se afla abia în fază de concept, azi, cinci mari producători de automobile își îndreaptă atenția către producția de vehicule hibride, primele auto- * lanculescu, M., 2008: Forumul „Starea și importanța patrimoniului forestier din România la început de mileniu”. Revista pădurilor nr. 6. REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 53 mobile de acest fel fiind preconizate a fi comer- cializate în 2010. Lester Brown a sugerat și un posibil buget anual - la nivel mondial - pentru a atinge cele două mari obiective, numite obiective sociale de bază, anume: pentru combaterea sărăciei, asigurarea accesului la educație și eradicarea analfabetismului, servicii me- dicale de bază și controlul reproducerii prin plani- ficarea familială, care ar necesita circa 70 miliarde dolari; obiective privind refacerea Pământului, cum sunt: reîmpădurirea Pământului, protejarea humu- sului (prin eliminarea eroziunilor, în primul rând), conservarea și protejarea pădurilor, regenerarea re- surselor naturale de pește, protejarea biodiversității, refacerea nivelului pânzei freatice - care ar necesita circa 95 miliarde dolari, deci cele două programe ar însuma minimum 165 miliarde dolari. Comparativ cu cheltu-ielilc militare la nivel mondial, de circa 975 miliarde dolari, din care jumătate revin S.U.A., o sumă de circa 150-200 miliarde dolari ar echivala cu o reducere de circa 20 % a cheltuielilor militare actuale și utilizate, pentru un program susținut la nivel mon- dial, de promovare a unor măsuri concrete de com- batere a sărăciei și de stopare a fenomenelor de degra- dare a mediului. Pentru realizarea acestui deziderat, afirma se- natorul Ion Iliescu în Cuvântul înainte al acestei excepționale lucrări, este necesară, în primul rând, voință politică și promovarea unei acțiuni conjugate de cooperare internațională în acest scop!, iar Lester Brown conchidea: „Salvarea civilizației nu este un sport fără spectatori. Fiecare dintre noi are un rol principal de jucat". Prof. univ. dr. ing. Marian IANCULESCU 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 In memoriam Dr. ing. loan Catrina La 18 februarie 2008 a încetat din viață un om dc excepție al silvicul- turii române, dr. ing. loan Catrina, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice - AS AS (1991) care, plecat din comuna natală Capu- Dealului, satul Brănești, județul Gorj, a ajuns, prin virtuți ile sale, una din personalitățile remarcabile aie cercetării științifice silvice române, pe care a servit-o neobosit peste 5 decenii, din care, timp de peste 2 decenii ca director științific al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - ICAS București, apoi a supervizat-o ca președinte al Secției de silvicultură a ASAS (1994- 1998). Pentru o scurtă perioadă, în anul 2000, a activat în calitate de consilier al secretarului de stat pentru păduri din ministerul agriculturii. loan Catrina, fiul lui Dumitru și al Ioanei Catrina, s-a născut la 20 ianuarie 1930. După ce a absolvit Școala generală din Brănești, s-a înscris Ia Seminarul central din București. în 1946, după decesul tatălui, s-a transferat Ia Liceul din Târgu Jiu, unde, în anul 1947 și-a luat bacalaureatul. în același an a fost admis la Facultatea de Silvicultură din București mutată, un an mai târziu, la Brașov. încă din studenție, junele loan Catrina a fost remarcat de profesorii săi care, la vârsta de 21 de ani, l-au numit preparator Ia Catedra de hidraulică și corectarea torenților. A absolvit Facultatea de Silvicultură cu diplomă de merit, ca șef de promoție. A fost repartizat cercetător științific la Academia Română. Aici a avut privilegiul dc a se iniția și perfecta profesional sub îndrumarea acad. C.C. Georgescu și a dr. doc. loan Z. Lupe, elite științifice de reputație internațională, care i-au prefigurat traiectoria ascendentă a carierei și, prin facilitarea pregătirii tezei sale de doctorat « Cercetări asupra regimului hidrologic al arboretului de stejar brumăriu din Câmpia Bărăganului», elaborată sub conducerea prof. dr. doc. Emil C. Negulescu și susținută public în anul 1964, i-au asigurat consacrarea științifică timpurie, mai întâi în țară, apoi în străinătate, la Centrul de studii nucleare de la Grenoble. Aici, în perioada 1970-1971, timp de 16 luni, tânărul doctor în agronomie loan Catrina a efectuat o specializare în utilizarea izotopilor radioactivi în silvicultură, ca beneficiar al bursei internaționale « Mayer» a Organizației Mondiale pentru Agricultură și Alimentație - F.A.O.. S-a evidențiat prin elaborarea unor metode originale de dozare a sulfului-35 din țesuturile plantelor contaminate. între timp, în 1959 s-a transferat la Institutul de Cercetări și Experimentații Forestiere, devenit ulterior Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, căruia i-a fost fidel până la pensionare. în cadrul acestui institut a înființat Laboratorul de Utilizarea Izotopilor Radioactivi în sectorul forestier, al cărui șef a fost începând din 1964 până în 1973, când a fost numit director științific. Astfel, l-a succedat în funcție pe prof. Ion Popescu-Zeletin, membru corespondent al Academiei Române, figura dominantă a galeriei personalităților științifice silvice române din perioada postbelică. Această funcție i-a solicitat la maximum resursele intelectuale și organizatorice. I-a revenit datoria de a continua și adapta Ia schimbările timpului orientarea și organizarea de referință a institutului moștenită de la ilustrul său precursor. Ca membru al conducerii ICAS, a luptat cu succes pentru: - crearea bazelor materiale ale stațiunilor de cercetare, prin preluarea în gestiune proprie a cca 100.000 ha pădure în care urmau să se aplice cu prioritate rezultatele cercetării științifice; - obținerea de fonduri de investiții pentru realizarea de sedii noi și locuințe de serviciu la Craiova, Pitești, Caransebeș, Ștefanești ș.a.; - păstrarea unității institutului în condițiile unor presiuni puternice (din anii '70, ’80, pentru dislocarea, mutarea și restrângerea activității acestuia. Ca cercetător științific, încă din anul 1960, a inițiat cercetări de avangardă cu fertilizanți cu trasori radioactivi, a făcut inovații, a încurajat inițiativa și emulația în cercetare, a fost recompensat cu premii academice («Traian Săvulescu», 1968) și distincții de stat (Ordinul « Meritul Științific » clasa a IlI-a, 1973). A deținut în responsabilitate teme și programe naționale de cercetare precum « Sporirea producției de masă lemnoasă în culturi silvice și arborete naturale prin ameliorarea condițiilor de creștere», cu 5 teme de cercetare etc., de realizarea cărora s-a preocupat în mod exemplar. Dintre subiectele de interes major, abordate de-a lungul carierei științifice, se relevă: - regimul hidrotermic în arboretele de stejar brumăriu din stepa Bărăganului; - fiziologia declinului și uscării stejarului pedunculat în România; - nutriția minerală a plopilor euramericani și a altor specii; - fertilizarea pepinierelor silvice, răchităriilor și arboretelor; - cercetări asupra randamentului fotosintezei și conversiei energiei solare la speciile de arbori din ecosisteme forestiere; - gradul de REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 5 55 încărcare radioactivă a mediului de nutriție în ecosisteme de pădure în zonele de impact datorat activității, nucleare din raze a unor obiective de interes național sau provenite în urma accidentului nuclear de la Cemobîl; - elaborarea și îmbunătățirea continuă a normelor tehnice din silvicultură, cerute de Ministerul Silviculturii sau de Ministerul Agriculturii; - fundamentarea științifică a necesității înființării perdelelor forestiere de protecție etc.. Lucrările sale sunt scrise într-o manieră simplă și accesibilă, sunt încărcate de semnificații biologice și se adresează atât cititorului obișnuit cu rigoarea și rafinamentul științific, cât și practicianului silvic, ele constituind lucrări de referință pentru cercetarea silvică românească. în activitatea depusă a obținut rezultate foarte bune prin atenția acordată metodicilor de cercetare, elaborării și avizării lucrărilor, prin colaborarea internațională în cadrul Comisiei de Ajutor Economic Reciproc, prin publicațiile ICAS etc.. A publicat 185 de lucrări științifice, recenzate favorabil în presa de specialitate din România, Franța, Germania, Marea Britanie, fosta URSS etc.. în plină afirmare, a avut neșansa de a traversa inocent o perioadă extrem de dură, care l-a marcat profund. Din pădurea Stațiunii Experimentale Snagov, unde cerceta comportarea speciilor lemnoase supuse iradierii, a fost sustrasă sursa radioactivă. Datorită apropierii suprafeței experimentale de una din rezidențele șefului statului, la 17 martie 1975 a fost sesizată procuratura, împreună cu colegul său ing. C. Huluță au fost puși sub urmărire penală. Calvarul gratuit a durat 6 luni. Tensiunea la care au fost supuși, i-a fost fatală inginerului Huluță. O altă consecință arbitrară directă a acestui act nefericit a fost suprimarea cercetărilor nucleare promițătoare în silvicultură. Idealul dr. ing. I. Catrina de a da o șansă ridicării nivelului de trai al românilor prin valorificarea cunoașterii intimităților proceselor fiziologice vegetale s-a spulberat. Ulterior, în îndelungata sa perioadă de directorat, dr. ing. loan Catrina a știut să atragă, să selecteze, să trieze, să crească tinerele speranțe ale cercetării științifice și practicii silvice române, iar pentru șapte dintre aceștia să le fie conducător de doctorat. Cântărea și aprecia corect pe fiecare. în condica personală de ședințe nota obiectiv fiecare atitudine, performanță sau scădere ale cercetătorilor. Citea toate elaboratele acestora, întrunea comisii imparțiale de avizare și dezbătea fiecare lucrare în Consiliul științific, potrivit tradiției încetățenită de marii săi precursori, ceea ce le conferea girul calității și perpetua prestigiul ICAS. Francofon și cu vastă cultură generală, a reprezentat cu onoare institutul și țara la manifestările științifice internaționale la care a participat. Totodată, a fost pentru institut un factor de echilibru și de stabilitate. Comunicativ, modest, perseverent, capabil, cu spirit de inițiativă, operativ, conștiincios, priceput, hamic, disciplinat, bun coleg, lipsit de orgolii, dotat cu tact în munca cu oamenii, a reușit să aplaneze conflicte și să concilieze divergențe de opinii și idei. Ca o expresie a aprecierii de care se bucurau conducătorii în fața salariaților lor, poate fi evocat rezultatul testului cerut după schimbarea politică din anul 1989 de Comitetul Frontului Salvării Naționale privind reconfirmarea prin vot a fiecărui membru din echipele manageriale. Pentru prima dată, după 5 decenii, salariații au votat liber. Atunci, dr. ing. I. Catrina, a întrunit cota record de 85 % din sufragiile personalului ICAS, ceea ce demonstrează binemerita- ta recunoaștere a capacității și comportamentului său elevat. Prin modul direct și constructiv de colaborare atât cu specialiștii din institut, cât și cu factorii de decizie din forurile academice și administrative, în vederea găsirii celor mai potrivite soluții pentru dezvoltarea cercetării științifice, pentru conti- nuitatea institutului și pentru aplicarea cores- punzătoare a rezultatelor cercetării în producție. Atitudinea sa, caracterizată printr-un amestec de autoritate și bunătate, a contribuit, în multe împrejurări, la rezolvarea unor probleme dificile pentru asigurarea bunului mers al cercetării silvice din institut, fiind un exemplu demn de urmat atât de către cercetători, cât și de cei cărora le revine în prezent sarcina conducerii activității de cercetare silvică. Ordonat prin filiație, seminarist teolog prin vocație și studii preuniversitare, sublocotenent de geniu prin satisfacerea stagiului militar, silvicultor prin formație, cercetătorul și directorul loan Catrina a fost un bonom animat de calde sentimente umanitare, apropiat, în limitele unei rezerve circumstanțiale, ferm în principii, devotat familiei, profesiunii și patriei. Legat de comuna sa natală, în ciuda maladiei necruțătoare care-1 consuma lent, nutrea dorința neîmplinită de a-i dedica o monografie. La fel de mult îl anima și revigorarea cercetărilor privind asigurarea protecției zonelor climatic vulnerabile ale țării - domeniu în care a debutat ca cercetător științific al Academiei - prin refacerea neîntârziată a perdelelor forestiere de protecție defrișate prin directive politice, acum 50 de ani, pe mii de km lungime. în fața pericolului iminent al schimbării climatice, favorizate de destructurarea pădurilor, devotamentul și intuiția sa științifică puse în serviciul intereselor naționale prioritare i-au dat puterea să publice în nr. 6/2007 al Revistei pădurilor articolul «Razele științifice și perspectivele înființării perdelelor forestiere de protecție în România'». Această lucrare de referință rămâne «cântecul său de lebădă» și totodată testamentul său științific lăsat spre împlinire corpului silvic și legiuitorilor responsabili ai țării. Dr. ing. Dănuț CHIRA dr. ing. Filimon CARCEA dr. ing. Cristian STOICULESCU 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 5 INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI a. Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice) Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în limba engleză, în cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații. Lucrările pentru secțiunea I pot fi atât articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de sinteză, pentru domenii de vârf ale științelor silvice. Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții: - articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat de datele despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși 10 pagini față format A4, cu marginile de 2 cm, redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la2 rânduri; - în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci capitole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1, Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda de cercetare; 4. Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări); - denumirile științifice ale specilor de plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu excepția numelui autorului (Fagus sylvatica L.); - citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab. 5, fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât posibil cu lățimea de 8 cm. - citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un autor Marcu, 1989; doi autori Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori Marcu et al., 1989; - titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură, grafic sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate; - lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma: autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera următoare: - periodice: Scohy, J.-P., 1990: Lefrene commun (2 eme pârtie). Silva Belgica, voi. 97 (5), pp. 43-48. - cărți: ThilI, A., 1970: Le frene et sa culture. Les Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L., Gcmbloux, 85 p. - după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon și de fax, adresa e-mail. în cazul în care mai mulți autori ai unui material au același loc de muncă, numele lor se vor menționa grupat, iar adresa electronică se va preciza numai pentru autorul principal. - după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză. Rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu caractere îngroșate și înclinate. b. Pentru secțiunea a 11-a Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea 1(1-3 pagini format A4) și se includ în rubricile: Cronică privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel internațional; Puncte de vedere; Aniversări, Comemorări, Necrolog; Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate; Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene; Din activitatea M.A.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societății „Progresul Silvic”, facultăților dc silvicultură etc. Pentru secțiunea a Il-a se acceptă spre publicare și materiale legate de practica silvică. Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor. Lucrările imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (dischetă, CD, DVD), se depun sau transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru nr. 31, sector 1, București, telefon: 021/3171009 interior 267, fax: 021/3171005 interior 236, e-mail: revista@rosilva.ro).