REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA. PROGRESUL SILVIC' CUPRINS (Nr. 5 / 2007) Colegiul de redacție Președinte ing. Dan loan Aldea, Redactor șef: prof. dr. ing. Ștefan Tamaș, Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan, dr. ing. Ovidiu Badea, prof. dr. doc. Victor Giurgiu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr. ing. Gheorghe Mohanu, prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu, dr. ing. loan Seceleanu, prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu, dr. ing. Romică Tomescu. NICOLAE ȘOFLETEA, DUMITRU TÂRZIU, GHEORGHE SPÂRCHEZ: Evaluarea unor însușiri fenotipice calitative și 1 cantitative ale frasinului comun (Fraxinus excelsior L.) în funcție de condițiile staționale și de arboret....................3 OVIDIU BADEA, ȘTEFAN NEAGU: Starea de sănătate a pădurilor din România la nivelul anului 2006, evaluată prin rețeaua națională de sondaje permanente (4x4km)...........11 IONEL POPA: Șapte secole de istorie auxologică a unui zâmbru (Pinus cembra L.) ...................................... 18 GEORGEL ZLEI, RADU VLAD, IONEL POPA: Aspecte struc- turale specifice biogrupelor cu arbori de molid cu lemn de rezo- nanță ................................................24 RADU VLAD: Cercetări privind stabilirea momentului optim de intervenție cu lucrări de reconstrucție ecologică în arborete de molid vătămate de cervide ............................31 PUNCTE DE VEDERE: CONSTANTIN BÂNDIU: Denumiri de arbori și arbuști moștenite de limba română din fondul lexical autohton (străvechi)............................38 NOTĂ: ..........................................43 CRONICĂ ........................................46 ANIVERSARE .....................................51 ISSN: 1583-7890 Revistă acreditată CNCSIS categoria B Reproducerea parțiala sau totală n articolelor sau ilustrațiilor poate Ii fiicuti'i cu acordul redacție,! revistei kșțc obligatorii! să fie menționai numele auiurtitui și al sursei Articolele publicate de f>Muril •> nu ;ang4!Îea/â decât tcspbnxtiblnțaien auțorîlor lor 5 CONTENTS 2007 NICOLAE ȘOFLETEA, DUMITRU TÂRZIU, GHEORGHE SPÂRCHEZ: Qualitative and quantitative phenotypic traits of common ash (Fraxi- nus excelsior L.) in different site and stand conditions.............3 OVIDIU BADEA, ȘTEFAN NEAGU: Forest health status of Romanian forests assesses in național monitoring network (4x4km) in the year 2006 ...............................................................11 IONEL POPA: The auxological history of a 700 years old stone pine (Pinus cembra L.) stern.............................................18 GEORGEL ZLE1, RADU VLAD, IONEL POPA: Structural aspects specif- ic to biogroups containing Norway spruce trees bearing resonance wood ...............................................................24 RADU VLAD: Researches regarding the optimal moment for the intervention with ecological reconstruction works in Norway spruce stands damaged by deer .............................................31 POINTS OF VIEW: CONSTANTIN BÂNDIU: Tree and shrub names inherited by the Romanian language from the native (ancestral) lexical fund...............................................................3 8 NOTE ...............................................................43 NEWS ...............................................................46 ANN1VERSARIES ..................................51 SOMMAIRE NICOLAE ȘOFLETEA, DUMITRU TÂRZIU, GHEORGHE SPÂRCHEZ: Evaluation de certaines caractăristiques phenotypiques de qualită et quantite du frene commun (Fraxinus excelsior L.) fonction des conditions de la station et du peuplement.........................................................3 OVIDIU BADEA, ȘTEFAN NEAGU: L'Etat de sântă des forets de Roumanie selon Tăvaluation par le reseau național de sondages permanents (4x4km) en 2006 ................................................................11 IONEL POPA: Sept siăclcs d’histoire auxologique d’un pin arolle (Pinus REVISTA PĂDURILOR 1886 cembra L.) ................................................ 18 GEORGEL ZLE1, RADU VLAD, IONEL POPA: Aspects spăcifiques de struc- ture des biogrupes d'arbres de măleze ă bois de răsonance ..............24 RADU VLAD: Recherches concemant l'ătablissement du moment optimum d'intervention avec des travaux de r&onstruction ecologique dans des peuple- ments de mălăze endommagăs par Ies cervidăes................................31 2007 POINTS DE VUE: CONSTANTIN BÂNDIU: Noms d’arbres et arbustes hărităs par le Roumain du fond lăxiqual indigene (ancestral).....................38 122 ANI NOTE ... CRONIQUE 43 46 ANNIVERSARIES .....................................51 Evaluarea unor însușiri fenotipice calita- tive și cantitative ale frasinului comun (Fraxinus excelsior L.) în funcție de condițiile staționale și de arboret 1. Introducere Deși în mod obișnuit frasinul comun este o specie diseminată, regăsindu-se îndeosebi în com- poziția arboretelor de amestec de foioase (Haralamb, 1963; Stănescu, 1979), el reprezintă, totuși, una dintre cele mai valoroase specii de foioase din pădurile europene, atât ca urmare a nivelului apreciabil al productivității realizate în zonele de optim și suboptim ecologic, cât și pentru valoarea deosebită a lemnului, ceea ce a determinat includerea sa în categoria „foioaselor prețioase''. în Franța, de exemplu, deși frasinul comun nu ocupă decât 2,5% din suprafața totală a pădurilor cu funcție principală de producție, interesul pentru această specie a crescut considerabil în ultimele decenii, mai ales din momentul în care s-a acordat o atenție sporită culturii și silvotehnicii „foioaselor prețioase-' (Houllier și Rittie, 1992). în același timp, frasinul comun se remarcă prin valoarea sa silviculturală dată de performanțele rea- lizate pe soluri relativ hidromorfe, pe care se com- portă ca o specie mezohigrofilă-relativ higrofilă (cazul ecotipului de luncă), reușind să contribuie la menținerea sub control a nivelului pânzei freatice în zonele de gleiosoluri tipice și cemice. De altfel, această particularitate a sa derivă din faptul că tran- spiră puternic, manifestând conductanță hidraulică și stomatică ridicată, așa încât, în condiții de apă freatică situată la mică adâncime, potențialul hidraulic minim, care se înregistrează la mijlocul zilei, nu scade sub valoarea de 1,9 MPa (megapas- cali) - (Aussenac și Levy, 1992). Nu în ultimul rând, valoarea silviculturală a frasinului comun este apre- ciabilă ca urmare a descompunerii active a litierei, ceea ce conduce la acumulări semnificative de humus și la accelerarea circuitului elementelor chimice specifice în arboretele constituente. Cercetările prezentate în lucrarea de față au urmărit evaluarea unor însușiri fenotipice calitative și cantitative ale trunchiurilor și coroanelor în Nicolae ȘOFLETEA Dumitru TÂRZIU Gheorghe SPÂRCHEZ arborete reprezentative din arealul autohton al frasi- nului comun, pe baza cărora să se stabilească even- tualele relații dintre fenotip și anumiți factori de mediu, în vederea fundamentării măsurilor sil- votehnice de aplicat în arboretele constituite de această specie. 2. Material și metodă Pentru rezolvarea obiectivelor de cercetare menționate mai sus, pe baza unui eșantionaj realizat după criterii ecologice s-au ales arborete situate în condiții de optim, suboptim și de limită de supor- tanțâ pentru frasinul comun. încadrarea acestor arborete în categoriile respective s-a făcut atât prin luarea în considerare a factorilor și determinanților ecologici separat, cât și a efectelor combinate ale acestora (Târziu et al., 2006). Totodată, s-a impus ca arboretele eșantionate să fie echiene sau relativ echiene, în marea lor majoritate de vârstă mijlocie sau preexploatabile, așa încât exprimarea carac- terelor în fenotip să fie relevantă iar competiția interspecifică să se fi definitivat. S-au analizat, de asemenea, și arborete de vârste mai mici, aflate spre sfârșitul etapei tinereții, care au permis evaluări privind manifestarea unor însușiri fenotipice prin comparație cu arboretele vârstnice. Caracteristicile principale ale stațiunilor și arboretelor studiate au fost prezentate într-un articol anterior (vezi Revista pădurilor nr. 2/2006). Cercetările s-au efectuat în arborete din urmă- toarele zone: - Direcția Silvică Baia Mare, Ocolul silvic Baia Sprie, UP II Șuior; - Direcția Silvică Arad, Ocolul silvic luliu Moldo.van, UP V Ceala; - Direcția Silvică Brașov, Ocolul silvic Brașov, UP I Prejmer; - Regia Publică Locală a Pădurilor Kronstadt RA, UB Tâmpa (arborete din zonele Tâmpa și Pietrele lui Solomon). REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 3 în fiecare arboret sau grupuri de arborete consi- derate ca unități de eșantionaj s-au inventariat câte 20-30 de arbori aleși randomizat, care au fost carac- terizați după următoarele însușiri (caractere) fenotipice: înfurcirea trunchiului, diametrul proiecției coroanei, unghiul de inserție al ramurilor de ordinul 1, grosimea ramurilor de la baza coroanei, înălțimea elagată, rectitudinea tulpinii, însușiri cali- tative ale lemnului (prezența inimii negre și a putre- gaiului). Pentru cuantificarea acestora s-au efectuat măsurători directe sau au fost utilizate scări numerice de discriminare, a căror explicitate va fi făcută la prezentarea rezultatelor obținute. Pentru clarificarea unor aspecte legate de metodologia de cercetare și interpretarea unor date recomandăm să fie avute în vedere rezultatele cercetărilor publicate anterior în Revista pădurilor nr. 1/2006 (Târziu et al., 2006), nr. 2/2006 (Spârchez et al., 2006) și nr. 1/2007 (Șofletea et.al. 2007). 3. Rezultate obținute 3.1. Evaluări fenotipice pentru caractere ale trunchiului înfurcirea trunchiului Este considerată defectul cel mai mare al frasi- nului comun, întrucât afectează rectitudinea tulpinii și limitează lungimea buștenilor procesabili indus- trial (Ningre et al., 1992). Situația este mai agravan- tă atunci când înfurcirea apare la înălțimi mici, sub 6 m care este lungimea a doi bușteni pentru furnire estetice (Nicolescu și Simon, 2001). Frecvența înfurcirilor la frasinul comun este foarte mare, nivelul de incidență fiind evaluat de până la 70% din totalul arborilor ajunși Ia vârsta preexploatabilității (Kerr și Boswell, 2001 — din Nicolescu și Simon, 2002). F. Ningre și colabora- torii săi (1992) citează cazul unei culturi de frasin comun din apropiere de Strasbourg (Franța), în care, la un an după plantare, ponderea exemplarelor înfurcite era de circa 40%, iar după 13 ani a crescut ia 70%, deducându-se astfel că, până la vârsta exploatabilității, ponderea arborilor cu acest defect va fi mai mare decât cea rezultată din evaluările efectuate de Kerr și Boswell. înfurcirile sunt cu atât mai defavorabile cu cât ele pot fi repetabile pe același arbore. Astfel, pentru cultura de frasin amintită anterior, la 13 ani de la plantare, din totalul arborilor, 45% prezentau o singură înfurcire, circa 20% manifestau două înfurciri și circa 3% aveau 3 sau 4 înfurciri. Aceiași autori (Ningre et al., 1992) recomandau ca ia plantare să se adopte o densitate de 2500 puieți/ha, pentru ca, ulterior, prin selecția realizată la operațiuni culturale, să se extragă exem- plarele cu mai multe înfurciri, precum și cele cu înfurciri produse la vârste mici, pentru a crește pon- derea arborilor fără acest defect pe o lungime a trunchiului de 8 - 10 m. Cauza principală a înfurcirilor o reprezintă înghețurile târzii, care surprind mugurele terminal pornit în vegetație mai repede decât mugurii laterali, decalajul fenologic între aceștia putând fi de până la 2-3 săptămâni (Haralamb, 1963; Stănescu et al., 1997). Aussenac (citat de Ningre et al., 1992) pre- cizează că, pentru producerea înfurcirilor din cauza înghețurilor târzii, este suficientă o temperatură de - 3°C în perioada deschiderii mugurilor. Pe de altă parte, astfel de evenimente climatice pot afecta și mugurii laterali, mai ales pe cei din perechile situate în proximitatea meristemului apical. Totodată, cei mai afectați sunt arborii de la liziere (Ningre et al., 1992), ceea ce conduce la recomandarea ca în zonele respective să fie introduse specii mai rezis- tente la înghețurile târzii decât frasinul comun. înfurciri pot fi provocate frasinului comun și din alte cauze climatice decât înghețurile târzii, cum sunt: - gerurile mari din iarnă, mai ales atunci când temperatura coboară timp de cel puțin 6 ore Ia -27°C (Mair, 1968 - citat de Ningre et al., 1992); - deficitul major de apă în sol, care poate con- duce la uscarea mugurelui terminal, îndeosebi în faza juvenilă; - copleșirea puieților de către buruieni, care poate determina procesul de autorecepare; - biciuirea lujerilor tineri prin acțiunea vântului, în perioada de primăvară - vară, când lujerii sunt re- lativ fragili (Kerr și Boswell, 2001 - din Nicolescu și Simon, 2002). înfurcirea se poate produce și din cauze biotice, cum sunt vătămările provocate de omizile lepi- dopterului Prays curtisellus, de himenopterul Vespa crabro, respectiv cele provocate prin pășunat. însă, așa cum s-a mai precizat, în cele mai multe situații vătămările care conduc la înfurciri se datorează inci- 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 denței factorilor de natură climatică și, în primul rând, înghețurilor târzii. Efectele negative ale înfurcirilor nu sunt doar de ordin calitativ, ci și cantitativ, afectând uneori sem- nificativ creșterile în înălțime și în diametru (Ningre et al., 1992). Astfel, dacă în urma distrugerii mugurelui de creștere în lungime, rolul de vârf de arbore va fi luat de o singură ramură apărută dintr-un mugure lateral, creșterile ulterioare în lungime și în diametru nu se reduc semnificativ față de cele anterioare. în schimb, dacă se produce o bifurcare (cazul cel mai frecvent), cele două vârfuri de creștere rezultate vor genera o rămânere în urmă a creșterii în înălțime. Totodată, diametrul fiecărui trunchi secundar apărut după o înfurcire este, de regulă, semnificativ mai mic decât cel anterior, înregistrându-se pierderi însemnate pentru buștenii de diametre mari. Din analiza arborilor de probă eșantionați în arboretele cercetate (tabelul 1) a rezultat, într-ade- văr, o dependență strânsă între numărul de înfur- ciri/arbore și condițiile staționale favorizante pro- ducerii înghețurilor târzii. Astfel, pe o scară nume- rică de cuantificare cu 5 trepte (1 - arbori neînfur- ciți, 2 - cu o înfurcire, 3 - cu două înfurciri, 4 - cu trei înfurciri, 5 - cu mai mult de trei înfurciri), val- orile maxime ale indicelui astfel calculat au rezultat în arboretele de pe coama și din treimea superioară a versanților Tâmpei, unde, în medie, indicele de înfurcire are valoarea de 3,6 (corespunzătoare la 2- 3 înfurciri pe arbore: foto 1). în arboretele de Ia baza Tâmpei, indicele mediu de înfurcire are valoarea de 2,7 (în medie, aproape două înfurciri/arbore). Admițând ipoteza emisă de Ningre și colaboratorii săi (1992), potrivit căreia fenomenul de înfurcire poate fi determinat și ca urmare a stresului hidric, care conduce la atrofierea mugurelui terminal, pare explicabilă diferența con- semnată mai sus între arboretele de la baza și din zona superioară a Tâmpei. într-adevăr, în șleaurile azonale cu frasin din zona superioară a Tâmpei, aflate în condiții de suboptim ecologic, pe rendzine litice sau chiar în situații de limită de suportanță, pe stâncărie calcaroasă, este posibilă amplificarea fenomenului de înfurcire ca urmare a deficitului major de apă, manifestat mai ales în perioadele care preced dezvoltarea completă a mugurilor de creștere în lungime. Foto 1. Arbore cu trei înfurciri (Tâmpa - Brașov) Totodată, un număr mare de înfurciri a fost con- semnat și în alte arborete cercetate în Depresiunea Brașovului (indice mediu de înfurcire de 2,8-3,0 în Pădurea Prejmer, respectiv de 3,0 în zona Pietrele lui Solomon), ceea ce confirmă corelația existentă între vătămările respective și frecvența sporită a inversiunilor termice și a înghețurilor târzii în Șesul Bârsei. Cele mai puține înfurciri/arbore au fost consem- nate în arboretele din UP V Ceala (Arad), unde indicele de înfurcire are valoarea de doar 1,2 (majoritatea arborilor sunt neînfurciți). Chiar dacă arboretele analizate în zona respectivă sunt doar în faza de codrișor, totuși frecvența redusă a înfurci- rilor nu se poate explica decât prin climatul moder- at din punct de vedere termic din vestul țării, cu influențe specifice mediteraneene. Inima neagră Reprezintă un alt defect binecunoscut al lemnu- lui de frasin comun, constând din manifestarea unei colorații anormale, brună-negricioasă, încadrată în categoria duramenelor false. Există însă și părerea că aceasta reprezintă o colorație de origine chimică, nepatologică, neinfluențând semnificativ propri- etățile mecanice ale lemnului (diverși autori citați de Thill, 1970, din Nicolescu și Simon, 2002). Totuși, REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 5 chiar și în acest context, valoarea comercială a lemnului cu inimă nea- gră este mult mai redusă decât a lemnului „nor- mal”, deoarece proce- satorii manifestă în prezent o preferință evi- dentă pentru lemnul nea- fectat de acest defect. Formarea inimii negre este corelată cu vârsta, apărând uneori de la 35-40 ani, fiind însă mai frecventă și amplifi- cată coloristic după 60-70 ani (Kerr, 1998 - din Nicolescu și Simon, 2002). Bessieres (1992), citând diverși autori (Thill, 1970; Devanchelle, 1974; Bosshardt, 1985; Carminatti, 1988), precizează că inima neagră apare uneori aproape la toți arborii în vârstă de peste 70 ani, recomandând astfel ca vârsta exploatabilității să fie stabilită la pragul respectiv. Totodată, se consideră că apariția și intensitatea de manifestare a inimii negre prezintă o anumită dependență de existența unor condiții staționale favorizante, fiind mai afectate arboretele situate în condiții limitative determinate fie de exces de umi- ditate în sol, fie de deficit de aprovizionare cu apă. Evaluările noastre privind acest defect al frasi- nului comun s-au făcut pe carote extrase cu buighiul Pressler. Intensitatea de manifestare a inimii negre s-a cuantificat prin utilizarea unei scări numerice cu patru trepte departajate astfel: 1 — arbore fără inimă neagră, 2 - inimă neagră îngustă (cuprinde maxi- mum 2-3 inele anuale), 3 - inimă neagră relativ dezvoltată (cuprinde până la 10 inele anuale), 4 - inimă neagră largă (cuprinde peste 10 inele anuale). Din analiza valorilor medii calculate pentru șirurile de variație astfel obținute au rezultat indicii numeri- ci cu valorile cele mai mari în arboretele situate pe solurile rendzinice litice și pe stâncăriile calcaroase din zonele Tâmpa și Pietrele lui Solomon - Brașov, (v. tabelul 1). Totodată, este evident faptul că for- marea inimii negre depinde de vârsta arborilor, dar în determinismul acestui caracter intervin și factori staționali care discriminează zonele de optim, sub- optim sau de limită de suportanță pentru frasin. Astfel, dacă în zona de optim ecologic din UP V Valori privind incidența înfurcirilor, inimii negre și putregaiului interior în arboretele cercetate Tabelul 1 Nr crt Localizarea arboretelor cercetate înfurcirea tulpinii (indici numerici) Delecte ale lemnului Inima neagrâ (indici numerici) Arbori cu putregai (%) 1. RP1.P Kronstadt, UB Tâmpa (1 '3 inf a versantului) 2,7 1.6 13,6 2 RPLP Kronstadt. UB Tâmpa (1 /3 sup. a versantului) 3,6 2.1 15,5 3 O S Brașov. UP I Prejmer: 3.1. In zona de gleiosoluri tipice și ccmice 2.8 (circa 20% arbori cugelivuri) 1,5 13.3 3 2. in Zona de gleiosoluri ± histice 3.0 1.5 25.0 + circa 30% arbori cu inimă udă 4. O S luliu Moldovan. UP V Ceala (Arad) 1.2 1.0 0.0 5 RPLP Kronstadt, UB Tâmpa (Pietrele lui Solomon) 3.0 2,0 14,3 6 O.S. Baia Spne, UP 11 Șuior - u.a. S6A» 57E (alt. 530-650 m) 2,1 1,4 14,3 - u.a ISA (alt. 850 m) 2.4 1.1 13.2 Ceala (Arad) niciunul din arborii de probă în vârstă de circa 50 ani nu prezenta inimă neagră, în schimb pe gleiosolurile ± histice din Pădurea Prejmer - Brașov, la arborii în vârstă de circa 45 ani, indicele numeric mediu determinat (1,5) corespunde unei etape incipiente de manifestare a inimii negre (va- loare identică cu cea determinată în Pădurea Prejmer pentru arborii de probă în vârstă de 80-100 ani situați în zona de optim edafic). Un caz aparte îl constituie arboretele din UP II Șuior (Ocolul silvic Baia Sprie), în care, la circa 100-120 ani, frecvența arborilor cu inimă neagră este relativ mică, situație înregistrată pe fondul unei capacități mari de bioacumulare (arbori cu înălțimea de 35-40 m), motiv pentru care propunem ca popu- lația respectivă să fie desemnată ca resursă genetică forestieră. Pe de altă parte,așa cum rezultă din datele prezentate în tabelul 1, în arboretele de vârstă înain- tată se înregistrează o frecvență relativ mare a arbo- rilor cu putregai incipient sau în fază avansată (13- 16% din exemplarele inventariate și analizate). în stațiunile din zonele de limită de suportanță se înregistrează o pondere chiar mai mare a arborilor cu putregai, iar acest defect apare la vârste mai mici decât în stațiunile de optim ecologic, așa cum s-a constatat în zona de gleiosoluri ± histice din Pădurea Prejmer (25% arbori cu putregai, respectiv 30% arbori cu inimă udă). Proporția relativ mare a arborilor cu putregai interior în arboretele aflate în faza de codru bătrân este legată de caracteristica biologică a frasinului comun de a fi puțin longeviv, determinată atât 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 genetic, cât și prin influențe mediogene (exem- plarele din arboretele situate în condiții de limită de suportanță sunt mult mai puțin longevive decât cele din zonele de optim ecologic). Totodată, au fost semnalate și cazuri în care for- marea putregaiului a fost favorizata de răni apărute la exteriorul tulpinii, determinate abiotic sau biotic, așa cum sunt cele exemplificate în foto 2 și 3. Foto 2. Putregai instalai la baza tulpinii ca urinare a rănilor provocate de pietre antrenate gravitațional pe ver- sant (Tâmpa - Brașov) Foto 3. Ritidom și scoarță exfoliate de vânat (Tâmpa - Brașov) înălțimea elagată (tabelul 2) Elagajul natural activ al frasinului comun este determinat, în primul rând, genetic, întrucât se ma- nifestă nu numai în arboretele cu consistență aproape plină (foto 4), ci și în cele cu indice de consistență scăzut. Foto 4. Aspect privind rectitudinea tulpinii și înălțimea elagată Ia arbore de frasin comun din Ocolul silvic Baia Sprie, IIP II Șuior, ua 26A Totuși, în arboretele mai închise, elagajul natural se produce mai bine decât în cele luminate. Astfel, în cele două situații analizate în Ocolul silvic Baia Sprie, în care arborii de frasin comun aparțin unor biogrupe cu indicele de consistență 0,7-0,8, înălțimea elagată a înregistrat valorile cele mai mari din cele opt locații analizate, fiind de 0,75-0,77 din înălțimea totală a fusului. în schimb, în arboretele situate în condiții de suboptim ecologic, dar mai ales în cele de limită de suportanță, înălțimea elagată a înregistrat valori evident mai mici (0,52 din înălțimea totală a fusului pe gleiosolurile ± histice din Pădurea Prejmer, respectiv 0,54 în zona de sub- optim edafic-pessimum climatic Pietrele lui Solomon-Brașov). Se constată astfel existența unei corelații directe între bonitatea condițiilor staționate și înălțimea de producere a elagajului natural, pre- vizibilă de altfel în condițiile în care, de regulă, indicele de consistență este și el influențat de con- textul staționai amintit (arborete cu desime-densi- tate mai mică în condiții staționate mai puțin favo- rabile). REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 7 Valori ale înălțimii elagate ți rectitudinii tulpinii în arboretele cercetate 4,1), respectiv în zona de Tabelul 2 gleiosoluri ± histice din Pădurea Nr. crt. Localizarea arboretelor cercetate înâljimea elagată (valori medii zecimale) Rectitudinea trunchiului Prejmer (indice de rectitudine de 3,5). 3.2. Evaluări fenotipice pentru car- actere ale coroanelor Diametrul mediu al coroanei (tabelul 3) în arboretele preexploatabile, cum sunt majoritatea celor analizate, diametrul mediu al proiecției coroanelor la arborii eșantionați este de circa 9-1 Im, ceea ce core- spunde unor coroane ample. Valoarea medie în piesele de probî Ponderea arborilor cu trunchi.: drept CU O curburi SinuOS 1. RPLP Kronstadt, UB Tâmpa {1/3 inf a versantului) 0,69 2,3 27,3 63,6 9.1 2. RPLP Kronstadt, UB Tâmpa (Tâmpa. 1/3 sup. a versantului) 0.57 4,1 - 40,0 60.0 3. O.S. Brașov, UP 1 Prejmer 3.1. în zona de gleiosoluri tipice și cemice 0,65 2,3 26,7 66.fi 6.7 3.2. In zona de gleiosoluri i histice (turboase) 0,52 3,5 - 62,5 37,5 4. O.S. luliu Moldovan, UP VI Ceala (Arad) 0,69 2,3 18.2 77.3 4,5 5. RPLP Kronstadt, UB Tâmpa (Pietrele lui Solomon) 0,54 3.1 - 75,0 25.0 fi. O.S. Baia Sprie. UP II Șuior: - u.a. 56A, 57E 0,75 1,7 42,8 57,2 - 7. - u a 26A 0.77 1.8 45,5 54.5 - ’e de altă parte, în cazul fras- Valori medii ale unor caractere ale coroanei la arborii de probă din arboretele inului comun, chiar dacă arborii cercetate sunt puși brusc îh lumină, trunchi- Tabelul 3 ul produce rareori crăci lacome. Această caracteristică permite conducerea arboretelor de frasin prin intervenții silvotehnice de intensități mari, care sunt reco- mandate pentru a stimula crește- rîle în diametru (Nicolescu și Simon, 2002). Rectitudinea tulpinii (tabelul 2) a fost evaluată prin utilizarea unei scări numerice cu 5 trepte, după cum urmează: 1 — trunchi drept; 2 — o curbură în 1/3 supe- rioară a înălțimii elagate; 3 - o Nr. crt. Localizarea arboretelor cercetate Diametrul mediu al coroanei -m- Asimetria coroanei (Dmax/ Dmin) Urosimea medie a ramurilor de 1a baza coroanei -cm- Unghiul de inserție al ramurilor (indici numerici) 1. RPLP Kronsladt. UB Tâmpa (1?3 inf a versantului) 10,3 1,32 (max. 1.60) 12,2 (min. 8; max. 20) 2.5 2. RPLP Kronsladt. UB Tâmpa (1/3 sup. a versantului) 8,3 1,14 (max 1.50) 9.2 (min. 5; max. 13) 2,5 3. OS. Brașov, UP 1 Prejmer (în zona cu gleiosoluri tipice și cemice) 10.8 1.11 (max. 1,3) 9,9 (min. 5; max 14) 2,3 4. O.S. luliu Moldovan, UP V Ceala (Arad) 6,4 1,29 (max 1.60) 5,7 (min 3; max 10) 2.9 5. RPLP Kronsladt, UB Tâmpa (Pietrele Iui Solomon) 11.6 1,26 (max 1,50) 13,8 (min. 8; max. 20) 2.6 6. O.S Baia Sprie, UP 11 Șuior. •ui56A. 57E(alt 530-650m) 9,6 1,17 (max. 1.40) 11.1 (min. 6; max 20} 2,4 - u.a. 26A (alt 850 m) 9,6 1,14 (max 1.30) 12.2 (min 10. max 16) 2,8 curbură în zona de mijloc a înălțimii elagate; 4 - o curbură în 1/3 inferioară a înălțimii elagate; 5 - trunchi sinuos. Din analiza comparativă a valorilor medii deter- minate pentru fiecare din cele opt situații analizate a rezultat, ca și în cazul înălțimii elagate, o depen- dență strânsă a acestei însușiri calitative față de bonitatea stațiunilor . Valorile numerice cele mai mici (corespunzătoare trunchiurilor mai bine con- formate) au fost determinate pentru arboretele ana- lizate în Ocolul silvic Baia Sprie (indice de rectitu- dine de 1,7-1,8), iar cele mai mari (corespunzătoare unor trunchiuri cu rectitudine mai slabă) s-au con- semnat în arboretele din zona de limită de supor- tanță ce caracterizează rendzinele litice și stâncăriile calcaroase de pe Tâmpa (indice de rectitudine de Dimensiunile mari pe orizontală ale coroanelor sunt favorizate atât de temperamentul heliofil al frasinu- lui comun, cât și de indicele de consistență al arboretelor, care este, la rândul lui, influențat de comportamentul heliofil al speciei. Totodată, creșterea diametrului coroanei pe măsura înaintării în vârstă se datorează și efectului „dicotomismului’’ înfurcirilor. Pe de altă parte, a rezultat că între diametrul coroanei și diametrul de bază al arborilor există o corelație directă (r = 0,722 la arborii de probă din arboretele cu consistență normală din zona Tâmpa - Brașov, respectiv r = 0,616 în arboretele cercetate în Ocolul silvic Baia Sprie). Se confirmă astfel faptul că frasinul comun manifestă o capacitate remarca- bilă de bioacumulare în diametru atunci când 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 coroanele sunt bine dezvoltate (dar nu excesiv de mari), însușire fenotipică ce poate fi influențată prin silvotehnîca aplicată. Asimetria coroanelor în arboretele preexploata- bile este, în medie, de 11-30% (uneori însă de până la 50-60%), fiind determinată, în primul rând, de temperamentul heliofil al speciei, care conduce la amplificarea evidentă a lățimii coroanei în zona din care vine mai multă lumină. în arboretele cu asimetrie puternică a coroanei s-a constatat tendința de maximizare a ovalității tulpinii. Din acest motiv recomandăm ca intervenți- ile practicate în arborete. mai ales cu ocazia rări- turilor, să aibă un pronunțat caracter selectiv, pro- movându-se exemplarele cu coroane izodiametrice. Ia care afluxul de lumină să se producă cât mai uni- form (foto 5). Foto 5. Arboret de frasin în vârstă de 25 ani. din regenerare naturală, parcurs cu tăieri de îngrijire-O.S. Baia Sprie, UP II Suior, ua3IE Grosimea ramurilor de la baza coroanei (v. tabelul 3) reprezintă o însușire care diminuează ade- seori semnificativ calitatea lemnului de frasin comun. Bessieres (1992) consideră că din cauza ramurilor groase se poate produce o veritabilă deformare a trunchiului în zona respectivă, care se poate corija doar parțial în procesul de fasonare a buștenilor. Totodată, ramurile de la baza coroanei pot fi uneori atât de groase încât fusul capătă un aspect similar celui determinat uneori de înfurciri. în arboretele cercetate a rezultat că, în medie, ramurile de ordinul I de la baza coroanei au diametrul de 10-12 cm, dar ajung uneori la valori de 18-20 (25) cm. De remarcat însă că, în arboretele tinere, ramurile de la baza coroanei sunt relativ sub- țiri, dar creșterea lor în diametru se amplifică foarte mult, pe măsură ce arborii își manifestă potențialul ridicat de concurență și ocupă astfel un spațiu tot mai mare la nivelul coronamentului. Reducerea consistenței arboretului sub valoarea de 0,7 repre- zintă un factor agravant în acest sens, ceea ce reclamă prudență maximă cu ocazia aplicării lucrărilor silvotehnice în arboretele aflate în fazele de codrișor și codru mijlociu. Unghiul de inserție al ramurilor de ordinul I manifestă un pronunțat determinism genetic, fiind de obicei ascuțit sau obtuz (indici numerici cu va- lori medii în arboretele cercetate de 2,3-2,9 pe o scară de evaluare cu trei trepte: 1 - ramuri de ordinul 1 perpendiculare pe trunchi; 2 - ramuri dis- puse în unghi obtuz față de axul trunchiului; 3 - ramuri dispuse în unghi ascuțit). Luarea în discuție a acestei caracteristici fenotipice a frasinului comun se dovedește oportună ca urmare a implicațiilor care decurg direct asupra diametrului coroanei, respectiv indirect în privința rezistenței față de zăpezile abundente și, în special, a celor moi, grele. Dispunerea ramurilor de ordinul I în unghi ascuțit reprezintă o premisă pentru for- marea unei coroane relativ înguste, ceea ce deter- mină o mai bună rezistență față de efectele negative determinate de zăpezile moi și grele. în acest con- text deductiv-corelativ, este explicabilă valoarea de 2,9 determinată în vestul țării (Ceala-Arad), cores- punzătoare dispunerii ramurilor principale în unghi ascuțit, întrucât în zona respectivă pericolul inci- denței zăpezilor moi este evident mai mare decât în celelalte zone cercetate, ca urmare a interferențelor climatice specifice teritoriului respectiv. 4. Concluzii în condițiile staționale caracteristice arealului natural al frasinului comun în țara noast ă, unul din- tre cele mai mari defecte biologice ale speciei - pre- dispoziția la înfurciri - se acutizează, astfel încât în arboretele preexploatabile și exploatabile cei mai mulți arbori sunt înfurciți. Cele mai afectate sunt arboretele situate în zone cu inversiuni termice și cu frecvență mare a înghețurilor târzii, precum și în stațiunile limitative din punct de vedere edafic, aflate sub incidența periodică a deficitului de apă în sol. Dependență față de bonitatea condițiilor REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 9 staționale manifestă, de asemenea, rectitudinea tulpinii, inima neagră și formarea putregaiului. Înălțimea elagată depinde atât de bonitatea condiți- ilor staționale, cât și de structura orizontală a arbore- tului, care acționează însă doar ca factori secundari de influență, întrucât, la frasinul comun, rolul deter- minant în producerea elagajului natural revine genotipului. Frecvența înfurcirilor, înălțimea elagată, recti- tudinea tulpinii, diametrul coroanei și diametrul Bibliografie Aussenac. G.. Levy. G .. 1992: Les exigences en eau du Frene (Fraxinus excelsior L). în: Revue Forestiere Franțaise no. special, pp. 32-38 Bessibres. F .. 1992: La conduite des peuplements de FrSne (Fraxinus excelsior L.) el de Merisier (Prunus avium L). în: Revue Forestiere Franțaise no. special, pp. 115-120 H ar a I a m b . A t.. 1963: Cultura speciilor forestiere. Editura Agro-Silvică. București. 778p. Houllier. F .. R i 11 i e. D .. 1992: Elements sur la ressource en feuiUus precieux. în: Revue Forestiere Franțaise no. spdciaL pp. 13-19 Nicolescu, V. N.. Simon. D..2002:Silvicultura frasinului comun (Fraxinus excelsior L.). între exigențele eco- logice și tehnologice ale speciei și defecte (înfurciri și inimă neagră). în: Revista pădurilor nr. 2. pp. 23-31 Ningre. F.. Cluzeau. C.. Le Goff. N.. 1992: La furchaison du Frene en plantation: causes, con- sequences et contrele. în Revue Forestiere Franțaise no. spe- râmurilor de ordinul I de la baza coroanei pot fi ameliorate atât prin caracterul selectiv al operațiu- nilor culturale ce trebuie aplicate în etapele tinereții și maturității, cât și prin intensitatea intervențiilor, care trebuie să asigure un dozaj corespunzător al cantității de lumină. Totodată, pentru reducerea inci- denței înfurcirilor, intervențiile silvotehnice trebuie să asigure atât protecția exemplarelor prin sprijin reciproc, cât și evitarea localizării frasinului comun în lizierele de păduri. cial, pp. 104-114 Sparchez, Gh.. Târziu, D.. Șofletea. N .. 2 0 0 6: Caracteristicile unor stațiuni forestiere apte pentru cultura frasinului comun (Fraxinus excelsior L.). în: Revista pădurilor nr. 2, pp. 14 - 19. S t ă n e s c u. V.. 1979: Dendrologie, Editura Didactică și Pedagogică, București. 465 p Stânescu. V., Șofletea. N.. Popescu. O.. 1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura Cercs, București. 451 p. Șofletea. N.. Spârchcz. Gh.. Târziu. D- 2007: Potențialul de bioacumulare al frasinului comun (Fraxinus excelsior L.) în funcție de specificul ecologic al stați- unilor reprezentative din arealul său indigen. în: Revista pădurilor nr. 1. pp. 3 -9. Târziu. D.. Șofletea. N.. Spârchez. Gh.. Candrea. B- 2006: Caracteristicile nișelor ecologice optime, suboptime și limitative pentru frasinul comun (Fraxinus excelsior Lj. în: Revista pădurilor nr.i. pp. 3-7. Prof. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA Prof. dr. ing. Dumitru TÂRZIU Prof. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ E-mail: nic.sofletea@unitbv.ro Qualitative and quantitative phenotypic traits of common ash (Fraxinus excelsior L.) in different site and stand conditions Abstract Phenotypic traits influencing wood production and wood quality were investigated in common ash (Fraxinus excelsior L.). Number and frequency of forking. black-heart and decay occurrence. straightness of Ihe stern and height of the first green branch were considered. Some Crown characters (diameter of the horizontal projection. branch thickness at the base of the crown, the insertion angle of first order branch) were also taken into account. Trees were sampled in even-aged natural stands. distributed in optimum. suboptimum and pessimum growing areas for common ash. The incidence of site and stands conditions on the above-mentioned phe- notipic traits were disscused. Finnaly. some recommandations conceming the silvicultura! measures which are to be applied in ash stands were proposed. Keywords: convnon ash, phenotypic traits, incidence of site and stand conditions 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Starea de sănătate a pădurilor din România la nivelul anului 2006, evaluată prin rețeaua națională de sondaje perma- nente (4x4km) Ovidiu BADEA Ștefan NEAGU l.Introducere După 17 ani de evaluare, analiză și suprave- ghere continuă a stării de sănătate a pădurilor din România, printr-o rețea națională de sondaje per- manente (2x2 și 2'x 4 km, respectiv, 4x4 km), anul 2006 are o semnificație istorică pentru silvi- cultura românească de după anul 1990, reprezen- tând momentul din care efortul a sute de specialiști din administrația și cercetarea silvică din țara noas- tră. depus în scopul cunoașterii stării de sănătate a pădurilor la nivel național și al achitării obligațiilor ce-i revin României pe plan european, a încetat să mai existe odată cu abandonarea acestei rețele, impuse de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, contrar atribuțiilor stipulate în actele nor- mative în vigoare, emise în mod special în țara noastră (Legea nr.444/2002 de aprobare a Ordonanței de Urgență nr.38/2002 referitoare Ia funcționarea și finanțarea Sistemului național de monitorizare sol-teren pentru agricultură și sol- vegetație forestieră pentru silvicultură. Ordinul Ministrului nr.244/2002 privind aprobarea Metodologiei de monitorizare sol-vegetațîe forestieră pentru silvicultură și Hotărârii Guvernului nr. 1003/2003 pentru aprobarea Programului național de monitorizare sol-vegetație forestieră pentru silvicultură). Odată cu abandonarea acestei rețele naționale de sondaje permanente, amplasată încă din anul 1990 în toate pădurile țării, destinată atât inventarierii periodice (din 5 în 5 ani) a pădurilor la nivel națio- nal cât și supravegherii anuale a stării de sănătate a acestora, a fost abandonată și acțiunea de realizare a unor inventare forestiere naționale prin valorifi- carea seriilor de informații obținute în perioada 1990-2005, deosebit de utile și reprezentative aces- tei perioade în care silvicultura românească a sufe- rit numeroase transformări, precum și fundamen- tării științifice și perfecționării metodologiei de realizare a viitoarelor inventare forestiere naționale. în strânsă concordanță cu noile cerințe REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 metodologice și de raportare, conturate pe plan european și internațional. Activitatea de supraveghere a stării de sănătate a pădurilor din România, din anul 1990 până în anul 2006 inclusiv, s-a desfășurat, la nivel internațional, în strânsă concordanță cu obiectivele Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite privind Poluarea Transfrontalieră la Mare Distanță (CLTRAP, Geneva 1979), ale Programului de Cooperare Internațională al Națiunilor Unite ICP-Forests și ale Uniunii Europene privind pro- tecția pădurilor din Europa. Această activitate este susținută și de obiectivele rezoluțiilor conferințelor ministeriale privind protecția pădurilor din Europa, precum și de Convenția cadru privind schimbările climatice și de Convenția privind diversitatea bio- logică. Astfel, rezultatele oferite de aceste infor- mații obținute la nivel național răspund atât soli- citărilor ICP-Forests cât și celor ale Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), Institutului Național de Statistică și Institutului Național pentru Ingineria Mediului. Așadar, în rapoartele anuale ale ICP-Forests privind starea de sănătate a pădurilor din Europa, rapoartele anuale ale MADR și ale Ministerului Mediului și Dezvoltării Rurale privind Starea pădurilor din România, respectiv starea mediului în România ce se înaintează spre analiză și aprobare Guvernului României și în anuarele statistice ale Institutului Național de Statistică, capitolele referi- toare la starea de sănătate a pădurilor din România vor fi excluse. începând cu anul 2007. Z.Rezultate și discuții Rezultatele obținute la nivelul anului 2006 în rețeaua națională de sondaje permanente asigură la o probabilitate de acoperire p = 95% și o eroare limită admisă A;, = ± 2%, o eroare de reprezenta- tivitate S-m= ±0,72%. Aceste rezultate, reprezenta- tive din punct de vedere statistic, reflectă în mod 11 fidel starea de sănătate a Defolierea (%) principalelor specii de foioase la nivelul anului 2006 pădurilor la nivel național pe Tabelul 3 total specii, pe grupe de specii (rășinoase, foioase, cvercinee) și pe principale specii. De asemenea, rezultate reprezenta- tive au fost obținute și la nivel de straturi altitudinale, etaje bioclimatice, clase de vârstă etc. Astfel, din numărul total de Specia Clasa (gru pa de clase) de defoliere 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1-4 Fag 71,7 22,0 5.9 0,3 0.1 0,4" 6.3 28.3 Gorun 61,7 28.7 8.6 0,7 0,3 1.0 9.6 38,3 Stejar pedunculat 58.2 26,0 13,2 0,7 1,9 2,6 15,8 41.8 St. brum.+stpufos 50,8 25,0 21,1 1.6 1,5 3,1 24,2 49,2 Cer 57,0 25.9 15,6 1,1 0.4 1.5 17,1 43,0 Gamița 47,8 24.6 24,8 2,4 0,4 2.8 27.6 52,2 Salcâm 57,3 21,3 16,2 3,2 2,0 5,2 21.4 42.7 Plopi canadieni 63,0 26,0 9,5 1.0 0.5 1,5 1 1.0 37,0 Plopi indigeni 62,2 23,9 12.3 1,2 0,4 1.6 13,9 37,8 aroon evaluați (9/626) in anul vătămați (clasele c 2006. un procent de 91,4% au fost practic sănătoși s-a dovedit cea m< (clasele de defoliere 0-1), iar 8,6% vătămați (clase- jarii xerofiți (stejr le de defoliere 2-4) (tabelul 1). 24,2%), Defolierea (%) pe grupe de specii (rășinoase, foioase) Ia nivelul anului Qej ma 2006 1-j i Tabelull mollduI .... ... 40Z\ e e defoliere 2-4), gârnița (27,6%) ii afectată specie, urmată de ste- irul brumăriu + stejarul pufos - salcâm (21,4%) și cer (17,1%). puțin afectate specii au fost (4,4%), fagul (6,3%), bradul Grupa de specii Clasa (gru pa de c ase) de defoliere total, au înregistrat valori ale procentului arborilor vătămați de 14,3%. mai reduse decât anul precedent cu 0,9 procente. In raport cu altitudinea, valorile ponderii r vătămați sunt cuprinse între 16.1% (în e de câmpie) și 5.0% în regiunile muntoase 4). Se constată astfel, o îmbunătățire gra- 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1-4 Rășinoase 77.5 17,3 4,4 0.5 0.3 0,8 5,2 22,5 Foioase 67,0 23.1 8,7 0,7 0.5 1,2 9.9 33,0 Total 69.8 ■ 21.6 7,6 0.6 0.4 1.0 8.6 30.2 La rășinoase, procentul arborilor încadrați în arborilc clasele 0-1 de defoliere a fost de 94,8%, iar al celor regiunii vătămați (clasele de defoliere 2-4) de 5,2%. La (tabelul Defolierea (%) pe clase de altitudine la nivelul anului 2006 (toate speciile) Tabelul 4 foioase, 90,1% din arbori au fost practic sănătoși (clasele de defoliere 0-1) și 9,9%, vătămați (clasele 2-4 de defoliere). Se constată astfel că, față de anul precedent (2005), valo- rile procentului arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) au crescut cu 0,5 procente la rușinoase și respectiv, cu 0,6 procente la foioase, pentru toate speciile, situația pe ansamblu în anul 2006 menținându- Altitudinea Clasa (grupe de clase) de defoliere 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1 -4 0-250m 61.6 22,3 13.3 1.6 1.2 2.8 16.1 38,4 251-500m 67,1 24,4 7,5 0,6 0.4 1.0 8.5 32,9 501-750m 69.4 23,0 7,2 0,3 0.1 0,4 7.6 30,6 75l-1000m 74,8 19,2 5,6 0,3 0,1 0.4 6.0 25,2 1001-1250m 76,5 18,5 4,5 0,3 0,2 0.5 5.0 23.5 1251-1500m 76,7 17,3 4,9 0,6 0,5 1,1 6,0 23,3 >1500m 73,4 19,9 5.2 0,8 0,7 1.5 6.7 26,6 TOTAL 69.8__ 21 6 7.8 06 04 1.0 8 6 30.2 duală, a stării de sănătate a pădurilor, pe măsură ce altitudinea crește, cu excepția, straturilor altitudi- nale situate peste 125Im, unde procentul arborilor se aproape aceeași, înregistrându-se o creștere sen- sibilă a procentului de arbori vătămați cu 0,5 pro- cente. Pentru principalele specii (tabelele 2 și 3). Ia nivel individual, în raport cu proporția arborilor vătămați înregistrează valori sensibil mai ridicate (cu 1,0 - 1,7 procente), datorită condițiilor extreme de vegetație. Față de anul precedent (2005), la Defolierea (%) principalelor specii de rSșinoase la nivelul anului 2006 Tabelul 2 Specia Clasa (grupa de clase) de defoliere 0 1 2 3 4 3-4 2-4 1-4 Molid 79,5 16,1 3.7 0,4 0,3 0,7 4,4 20,5 Brad 72.5 20.1 6,3 0,7 0,4 1.1 7.4 27.5 Larice 80.0 15,2 3,8 1.0 - 1.0 4.8 20,0 Pini 67,0 23,8 6,8 1.5 0,9 2,4 9,2 33.0 nivelul tuturor straturilor altitudinale, se constată o nesemnificativă creștere a pro- porției arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4), cu valori cuprinse între 0,4 și 0,9 procente, putându-se afirma că starea de sănătate s-a menținut aproape aceeași. Analizând în dinamică, pentru toate speciile, 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 procentul arborilor sănătoși (clase de defoliere 0) a înregistrat valori maxime în anul 2005 (73.1%). situație în care din clasele de defoliere 1 și 2, o parte din arborii încadrați în aceste clase în anul precedent (2004) a migrat în clasa arborilor sănătoși. Cele mai reduse valori ale procentului de arbori sănătoși s-au înregistrat în anii 1993 (48,2%) și 1994 (47,7%), când și ponderea arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) a însumat valorile cele mai ridicate (20,5% și 21,2%). în acești ani și intensitatea proce- sului de migrare în clase de defoliere inferioare (2- 3) a arborilor încadrați în anii precedenți în clase de defoliere superioare (0 și 1) a înregistrat valorile cele mai ridicate. Deși arborii morți (clasa de defoliere 4), conform metodologiei de lucru, nu mai sunt evaluați în anii următori, intensitatea mare a procesului de migrare a arborilor spre clase de defoliere inferioare este dovedită și de valorile ridi- cate ale procentului de arbori puternic vătămați și morți (clasele de defoliere 3-4) înregistrate în anii 1993 și 1994 (fig. 1). (clasele de defoliere 2-4) Tn perioada anilor 1990-2006 (toate speciile) în urma unei perioade de secetă prelungită de peste 12 ani, începând cu anul 1980, cantitățile ridi- cate de precipitații din primăvara anului 1991 au făcut ca arborii să reacționeze imediat la acțiunea acestui factor deficitar și să se înregistreze o ame- liorare generală a stării de sănătate a pădurilor la nivel național. Procesul de vătămare și-a reluat cursul în anii următori (1992, 1993 și 1994), datorită continuării perioadei de secetă prelungită și s-a diminuat în perioada anilor 1995-1998, datorită creșterii cantității de precipitații, începând cu vara anului 1994 și până Ia sfârșitul anului 1998, după care s-a înregistrat din nou o intensificare a gradu- lui de vătămare a arborilor, în anii 1999 și 2000, datorită secetei excesive din acești ani. în anul 2001, situația s-a ameliorat ușor față de anul prece- dent, valorile procentului arborilor vătămați (clase- le de defoliere 2-4) reducându-se de la 14,3% la 13,3%. fapt ce se poate explica prin reacția imedi- ată, în timpul aceluiași sezon de vegetație, a arbo- rilor Ia creșterea cantității de precipitații din primă- vara anului 2001 și pe parcursul întregului an, în unele regiuni ale țării, excepție făcând regiunile sudice și sud-estice. în anul 2004 s-a constatat o accentuare a procesului de ameliorare față de anii precedenți (13,5% în anul 2002 și respectiv, 12,6% în anul 2003), tendință datorată în principal, regimului hidric mai favorabil din toamna și iama anului 2002, primăvara și toamna anului 2003 pre- cum și pe întreg parcursul anului 2004, procentul arborilor vătămați per total specii, scăzând în anul 2003 cu 0,9 procente față de anul 2002, iar în anul 2004 cu 1,8 procente față de același an, respectiv cu 0,9 procente față de anul precedent (2003). Ca urmare a condițiilor climatice destul de favorabile, din punct de vedere al cantității de precipitații și al regimului termic, înregistrate pe întregul parcurs al anului 2004 și a valorilor deosebit de ridicate ale regimului de precipitații înregistrate în anul 2005 la nivelul tuturor regiunilor țării, starea de sănătate a pădurilor a cunoscut, în acest an, cea mai accentu- ată redresare, procentul arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) înregistrând valoarea cea mai redusă din anul 1990 și până în prezent (8,1%). în anul 2006 situația s-a menținut relativ asemănă- toare, pe fondul condițiilor extrem de favorabile din anii precedenți (2004 și 2005) și chiar din primă- vara acestui an. La rășinoase (fig. 2) se constată că, exceptând Fig. 2. Dinamica procentuali a arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (rușinoase) anii 1993 și 1994 care au reprezentat un maxim al declinului datorat secetelor excesive din ultimii 14- 15 ani, amplitudinea maximă a valorilor procentu- lui arborilor vătămați este mai redusă (6,3 procente) față de foioase (fig. 7) la care amplitudinea maximă REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 13 im 19S ini im laie iese 199719» im 2000 acoi 2002 am zm an» ace Fig. 3. Dinamica procentuală a arborilor vătăma ți (clasele de detaliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (foioase) este de 9,1 procente, fapt ce confirmă încă o dată stabilitatea mai ridicată a stării de sănătate a rășinoaselor și influența semnificativă a condițiilor climatice, respectiv deficitul hidric și excesul ter- mic mult mai frecvente în regiunile de câmpie și dealuri unde sunt cantonate majoritatea speciilor foioase (Badea et al., 2006). Fig. 7. Dinamica procentuală a arborilor vătămați (clasele de detaliere 2-4) în perioada inilor 1990-2006 (ste- Dintre principalele specii (fig. 4-12), la nivel (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (molid) (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 Fig. 9. Dinamica procentuală a arborilor vătămați (clase- le de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (salcâm) 25 22,3 1990 1991 1992 1993 19941995 19S6 1997 19931999 2CC0 2901 2002 2033 2004 2005 2006 Fig. 5. Dinamica procentuală a arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 Fig. 10. Dinamica procentuală a arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (cer) individual, molidul și fagul s-au dovedit cel mai puțin afectate specii, valorile procentului arborilor vătămați variind între 15,3% (în anul 2003) și 4,0% (în anul 2005), la molid și între 15,1% (în anul 1994) și 5,2% (în anul 2006), la fag. Cea mai afec- tată specie de rășinoase a fost bradul la care pro- centul arborilor vătămați a atins valori de până la 22,3% (în anul 1994), iar dintre foioase stejarii REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Fig. 6. Dinamica procentuală a arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (fag) 14 Fig. 11. Dinamica procentuala a arborilor vătămati (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (ste- jar pedunculat) Fig. 12. Dinamica procentuală a arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4) în perioada anilor 1990-2006 (gorun) xerofiți (stejarul brumăriu + stejarul pufos) și gârnița. La aceste specii procentul arborilor vătă- mați a atins valori, în anul 1994, de până la 42,6% la stejarii xerofiți și respectiv până la 45,5% la gâmiță, fiind urmate de salcâm, stejar pedunculat, cer și gorun. După maximul de vătămare înregistrat în anul 1994 (22,3%), până în anul 1998 (10,7%) bradul a urmat o tendință evidentă de redresare, după care, în perioada anilor 1999-2003 s-a simțit o ușoară deteriorare (de la 11,6% la 13,1%) urmată apoi, în anii 2005 și 2006, de o ameliorare semni- ficativă (6,4% respectiv 7,4%). Cu excepția salcâ- mului, care a înregistrat o creștere a procentului arborilor vătămați în anul 2004 față de anul 2003 cu 3,7 procente și a stejarului pedunculat Ia care situ- ația a fost similară ca în anul precedent (21,8 față de 21,7), ca urmare a reducerii deficitului hidric și a excesului termic, majoritatea speciilor de foioase puternic afectate au cunoscut în anul 2004 o ame- liorare a stării lor de sănătate, iar în anul 2005 toate Speciile, inclusiv salcâmul și stejarul pedunculat au înregistrat o redresare semnificativă, fiind consi- derate mediu afectate (procentul arborilor vătămați fiind cuprins între 11.0% și 20%). în anul 2006, Starea stejarului pedunculat a continuat să se ame- lioreze cu 2,8 procente, iar a salcâmului s-a deteri- orat cu 4,2 procente, fapt ce poate fi explicat prin migrarea sensibilă de la limita inferioară a clasei 2 de defoliere (30%) a arborilor slab vătămați situați la limita superioară a clasei 1 de defoliere (25%). La celelalte specii, respectiv cele de cvercinee, față de anul precedent, gârnița și cerul au înregistrat o situație sensibil asemănătoare (+1,4 procente și respectiv +1,2 procente), iar gorunul a cunoscut o ameliorare cu -2,4 procente. Stejarii xerofiți au înregistrat o deteriorare semnificativă cu 9,7 pro- cente. fapt ce poate fi explicat prin excesul extrem de mare de apă din toamna anului precedent și primăvara acestui an, ceea ce a făcut ca intensitatea migrării arborilor sănătoși și slab vătămați în clase imediat inferioare (la limita inferioară a acestora) să fie foarte intensă, de aproximativ 13,9 și respec- tiv 9,7 procente și chiar a arborilor moderat vătă- mați în grupa celor puternic vătămați și morți (clasele de defoliere 3-4) cu aproximativ 2 pro- cente. Dinamica asemănătoare a stării de sănătate a foioaselor cu cea înregistrată per total specii se datorează în principal ponderii ridicate a arborilor din speciile foioase în numărul total de arbori eva- luați anual la nivel național (figurile 1 și 3).La nivel internațional (tabelul 5) pe baza intensității vătămării date de valorile procentului arborilor vătămați (clasele de defoliere 2-4), România se încadrează în perioada analizată (1990-2006) ca țară cu păduri slab afectate în anii 1991, 2005 și 2006, țară cu păduri moderat afectate în anii 1990, 1992, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002, 2003, 2004 și ca țară cu păduri puternic afec- tate în anii 1993 și 1994. Iată, că după 15-16 ani, în anii 2005 și 2006, România revine în rândul țărilor europene cu păduri slab afectate. 3. Concluzii In urma analizei stării de sănătate a pădurilor din țara noastră, la nivelul anului 2006 și în perioa- da anilor 1990-2006, se pot desprinde următoarele concluzii: - în anul 2006, pe ansamblu, starea de sănătate a pădurilor țării s-a menținut aproape asemănătoare cu cea înregistrată în anul 2005, constatându-se o sensibilă creștere a proporției arborilor vătămați cu 0,5 procente; - un maxim al declinului, evidențiat în perioada REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 15 Starea de sănătate a pădurilor din Europa în perioada 1990 — 20061 Tabelul 5 Tara Valorile proporției arborilor vătămați (c asele de defoliere 2-4) 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Albania 9,8 9.9 10,1 10,2 - 13.1 12,2 - 11,1 Austria 9.1 7.5 6.9 8.2 7,8 6.6 7.9 7.1 6.7 6.8 8.9 9,7 10,2 - 13.1 14.8 15.0 Belarus 54,0 - 19.2 29.3 37.4 38,3 39,7 36,3 30.5 26,0 24.0 20.7 9,5 11,3 10,0 9,0 7.9 Belgia 16,2 17.9 16.9 14.8 16.9 24.5 21,2 17.4 17.0 17.7 19.0 17,9 17.8 17.3 19,4 19,9 17,9 Bulgaria 29,1 21.8 23,1 23,2 28,9 38.0 39.2 49,6 60.2 44,2 46,3 33,8 37,1 33,7 39.7 35,1 37,4 Cehia - 45,3 56,1 51,8 57,7 58,5 71,9 68.6 48.8 50,4 51.7 52.1 53.4 54.4 57,3 52,1 56,2 Croația - - 15,6 19.2 28.8 39,8 30,1 33.1 25.6 23,1 23.4 25.0 20,6 21.9 25,2 27,1 24,9 Danemarca 21,2 29.9 25.9 33.4 36,5 36,6 28,0 20,7 22,0 13,2 11,0 7.4 8,7 10.2 11,8 9.4 7,6 Elveția 15,5 16,1 12.8 15.4 18.2 24,6 20,8 16,9 19.1 19,0 29,4 18,2 18,6 14,9 29,1 28,1 22,6 Estonia - - 28.5 20.3 15,7 13.6 14,2 11,2 8,7 8.7 7.4 8,5 7,6 7.6 5,3 5.4 6,2 Finlanda 17,3 16,0 14,5 15,2 13,0 13,3 13,2 12,2 18,8 11,4 11,6 10,9 11,5 10.7 9.8 8.8 9,7 Franța 7,3 7.1 8.0 8.3 8,4 12.5 17,8 25.2 23,3 19,4 18,3 20,3 21,9 28.4 31.7 34.2 35.6 Germania 15.9 25.2 26,0 24,2 24,4 22,1 20,3 19.8 21.0 21,7 23,0 21.9 21,4 22,5 31,4 28.5 27,6 Grecia 17,5 16.9 18,1 21,2 23,2 25.1 23,9 23.7 21,7 16,6 18,2 21,7 20,9 - - - - Irlanda - - - - - - - - 16,1 13,0 14,6 17,4 20,7 13.9 17.4 16,2 7,4 Italia 14,8 16,4 18,2 17,6 19.5 18,9 29,9 35.8 35.9 35,3 34.4 38.4 37.3 37,6 35.9 32,9 30,5 Letonia 36,0 - 37.0 35,0 30,0 20,0 21,2 19,2 16,6 18.9 20.7 15.6 13.8 12,5 12.5 13,1 13.4 Lichenstein - - 16.0 - - - - - - - - - - - - - - Lituania 20,4 23,9 17,5 27,4 25,4 24,9 12.6 14.5 15.7 11,6 13.9 11.7 12,8 14,7 13,9 11.0 12,0 Luxemburg - 20,8 20.4 23.8 34.8 38,3 37,5 29,9 25,3 19.2 23,4 - - - - - - Marea Britanie 39.0 56.7 58,3 16.9 13,9 13.6 14.3 19.0 21.1 21.4 21.6 21,1 27.3 24,7 26.5 24,8 25,9 Moldova - - - 50.8 - 40,4 41,2 - - - 29,1 36,9 42,5 42,4 34.0 26.5 27,6 Norvegia 18,2 19.7 26.2 24,9 27.5 28.8 29,4 30,7 30.6 28,6 24.3 27,2 25.5 22.9 20.7 21,6 23,3 Olanda 17.8 17.2 33.4 25,0 19,4 32.0 34,1 34,6 31.0 - 19.9 21,7 18,0 27.5 30,2 19.5 Polonia 38,4 45.0 48,8 50.0 54,9 52.6 39.7 36,6 34,6 30,6 32,0 30,6 32.7 34,7 34,6 30.7 20.1 Portugalia 30.7 29,6 22,5 7.3 5.7 9,1 7.3 8.3 10.2 11.1 10,3 10,1 9,6 13,0 16.6 24,3 - România 13,0 9.7 16,7 20,5 21.2 16,4 16.9 15.6 12.3 12.7 14.3 13,3 13,5 12,6 11.7 8,1 8.6 Rusia - - - - 10,7 12.5 - - - - - 9.8 10.9 - - - - Serbia - 9.8 - - - - 3.6 7.7 8,4 11,2 8,4 14.0 3.9 22,8 14,3 16,4 11,3 Slovacia 41,5 28,5 36,0 37,6 41,8 42,6 34,0 31.0 32,5 27,8 23,5 31.7 24.8 31.4 26.7 22.9 28,1 Slovenia 18,2 15,9 - 19.0 16,0 24,7 19,0 25,7 27,6 29,1 24,8 28,9 28,1 27,5 29,3 30.6 24,9 Spania 4.6 7.3 12.3 13,0 19.4 23,5 19.4 13.7 13.6 12,9 13,8 13.0 16,4 16,6 15,0 21,3 21,5 Suedia - - - - 14.2 17.4 14,9 14,2 13.2 13.7 17,5 16,8 19,2 16.5 18.4 19,4 Turcia - Ucraina - 6,4 16,3 21.5 32,4 29,6 51.9 31,4 51,5 56.2 60,7 39,6 27,7 27,0 29,9 8,7 6.6 Ungaria 21.7 19,6 21.5 21.0 21.7 20.0|19.2 19.4 19.0 18,2 20.8 21,2 21,2 22,5 21.5 21.0 19.2 analizată (1990-2006) s-a înregistrat în anii 1993 și 1994 datorită secetelor excesive, prelungite timp de 14-15 ani, începând cu anul 1980; - speciile de rășinoase prezintă o stare de sănă- tate mai bună și mai stabilă decât speciile de foioase, condițiile climatice având o influență sem- nificativă, deficitul hidric și excesul termic fiind mult mai frecvente în regiunile unde sunt cantonate speciile de foioase; - la nivel individual, molidul și fagul se dovedesc cel mai puțin afectate specii, iar stejarii xeroftți, salcâmul și gârnija cele mai afectate; - o tendință evidentă de redresare s-a înregistrat în anii 2005 și 2006 la toate speciile, prin migrarea intensă a arborilor încadrați în anii anteriori în clasa celor moderat afectați (clasa 2 de defoliere) în clasa celor practic sănătoși (clasele de defoliere 0-1), datorită cantităților foarte mari de precipitații căzute pe întreg cuprinsul țării în toamna și iama anului 2004, pe întreg parcursul anului 2005 și în primăvara anului 2006; - amplitudinea de variație a valorilor multia- 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 nuale ale procentului de arbori vătămați scade pe măsură ce altitudinea crește, dovedindu-se astfel o mai mare stabilitate a stării de sănătate a pădurilor situate în regiunile de dealuri înalte și montane; - pe baza rezultatelor înregistrate în anii 2005 și 2006, România revine după 15 ani, în rândul țărilor cu păduri slab afectate; - începând cu anul 2007, România nu va mai fi reprezentată în statisticile naționale și europene cu rezultate asigurate statistic la nivel național, dat fiind faptul că rețeaua națională de sondaje perma- Bibliografie: Badea. O v 1998: Fundamente dendrometrice fi auxologice pentru monitoringul forestier. Teză de doctorat, Universitatea ..Ștefan cel Mare" Suceava. Facultatea dc silvi- cultură. Badea. O v .. 1998: Results on the optimisation of the național permanent plot network for the assessement of forest health status. Forest conditîon monitoring in Romania. Imprimerie ONF - Fontainebleau. Badea. Ov.. Neagu. Șt., Robu. D.. 2005: Asistență tehnică privind evaluarea stării de sănătate a pădurilor din România. în rețeaua națională de sondaje per- manente (4x4 km) la nivelul anului 2005. Referat științific ICAS Badea. Ov.. Neagu. Șt.. Robu. D., 2006: Starea de sănătate a pădurilor în perioada 1990-2005. evalu- ată prin sistemul de monitoring forestier. Revista pădurilor, nr. 1/2006. pp. 8-13. ♦♦*. 1979: Convention on long-range transboundary air polution and its protocols . Geneva ***. Convention on biologica! diversity. 5 iunie 1992. Montreal. ***. The United Nations Framework Convention on nente a fost abandonată în ceea ce privește atât evaluarea stării de sănătate a pădurilor, cât și în va- lorificarea științifică a informațiilor obținute în domeniul inventarului forestier național în perioada 1990-2006. Rețeaua transnațională (16x16 km), care funcționează în continuare nu este reprezenta- tivă la nivel național, informațiile oferite de eva- luările efectuate în cadrul acesteia contribuind doar la cunoașterea stării de sănătate a pădurilor la scară europeană. Climate Change from 9 may 1992. Rîo de Janeiro. ***. 2002: Ordonanța de urgență a Guvernului României nr. 38 din 21 martie 2002 privind întocmirea fi finanțarea Sistemului național de monitorizare sol-teren pentru agricul- tură, precum fi sol-vegetație forestieră pentru silvicultură (pu- blicată în M. Of. nr. 223 din 3 aprilie 2002). ***, 2002: Ordinul 244 din 12 iunie 2002 al ministrului agriculturii, alimentației fi pădurilor pentru aprobarea Metodologiei de monitorizare sol-vegetație forestieră pentru silvicultură pentru aprobarea Metodologiei de monitorizare sol-vegetație forestieră pentru silvicultură (publicată în M. Of. 831 din 19 noiembrie 2002). ***. 2002: Legea nr. 444 din 8 iulie 2002. pentru apro- barea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 38/2002 privind întocmirea fi finanțarea studiilor pedologice fi agrochimice fi finanțarea Sistemului național de monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum fi sol-vegetație forestieră pentru silvicul- tură (publicată în M. Of. nr. 531 din 22 iulie 2002). ***. 2003: Hotărârea Guvernului României 1003 din 22 august 2003 pentru aprobarea Programului național de moni- torizare sol-vegetație forestieră pentru silvicultură (publicată în M. Of. 631 din 3 septembrie 2003). Dr. ing. Ovidiu BADEA Ing. Ștefan NEAGU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București E-mail: biometrie@icas.ro tel. 0744650981 Forest health status of Romanian forests assessed in național monitoring network (4x4 km) in the year 2006 {Abstract} In 2006. a number of 97626 trees on 3879 permanent plots of național monitoring network (4x4 km) have been assessed. From the total number of sample trees. 8.6% were defoliated in classcs 2-4 (5.2% for conifers and 9.9% for broadleaves). In 2006. the health status of the Romanian forests has not changed significantly compared to previous year (the share of defoliated trees in classes 2-4 increased with 0.5 percentage points). Among the main species. Picea abies (4,4%). Fagus sylvatica (6.3%). Abies alba (7.4%) and Pinus sp. (9.2%) had the lowest shares of damaged trees (defoliation classes 2-4). and Quercus frainetto (27.6%). Quercus pedunculijlora + Q. pubescens (24.2%) and Robinia pseudoacacia (21.4%). had the highest shares. As compared to the previous year (2005) the least affected species (Picea abies. Fagus sylvatica, Abiesalba} showed aslight increase of the damaged trees share with 0.5.0.7 and 1.0 percentage points. respec- tively. Quercus frainetto. Quercus pubescens * Quercus pedunculijlora and Robiniapseudoaccacia registered increasing defoliation percentagcs of trees in classs 2-4 with 0.6. 9.7 and 4.2 percent points. respectively. The situation of Quercus pubescens 4- Quercus pedunculiflora and Robinia pseudoaccacia may be explained by the high intensi- ty of the migration process (especially for Quercuspubescens + Quercuspedunculijlora) from class I to class 2. For these species. a significant number of common trees which in the 2005 recorded an estimated 20-25% crown defoliation. in 2006 were evaluated at 30-35% due to the excess of water in the autumn of 2005 and in the spring of 2006. Generally. one may say that the very good climatic conditions in 2005 and in the spring of 2006 had a positive influence on for- est condition in the year of analysis. As a consequence. the situation in 2006 for all species. conifers. broadleaves. total Quercus species and for the main species is approximately the same like in the previous year (2005). Keywords: forest health survey, defoliation classes, damaged trees, climatic change REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 17 Șapte secole de istorie auxologică a unui zâmbru {Pinus cembra L.) Ionel POPA 1. Introducere Modificările condițiilor de mediu în decursul timpului impun limite ecosistemelor biologice, acestea reacționând prin adaptare, în prezent este tot mai evidentă schimbarea factorilor de mediu, mai ales a celor climatici (1PCC, 2001), însă o astfel de dinamică temporală este caracteristică naturii, mo- dificări având loc și în trecut. Numeroasele reconsti- tuiri ale climatului, utilizând drept surse de infor- mații însemnările istorice, inele anuale ale arborilor, corali, sedimente, carote din calota glaciară, au re- levat existența acestor schimbări și în trecut (Mann et al., 1999; Briffa, 2000; Esper et al., 2002; Cook et al., 2004; Briffa et al., 2004; Buntgen et al., 2005). Arborele reprezintă un martor obiectiv care înregistrează sintetic orice modificare majoră a mediului său de viață, oferindu-ne astfel o adevărată arhivă multiseculară, scrisă într-un alfabet propriu - dendroalfabet, descifrabil prin tehnici de dendro- cronologie (Giurgiu, 1979, Popa, 2004). Această informație istorică privind variația factorilor de mediu locali și regionali este stocată în inelul anual, atât sub forma parametrilor geometrici (lățime inel anual, lățime lemn târziu și timpuriu, densitate ma- ximă, dimensiuni ale vaselor etc.) cât și sub forma componentelor chimice (conținut în diferite sub- stanțe, izotopi etc.). Orice schimbare a factorilor de creștere induce o modificare direct proporțională a ritmului de creștere al arborilor, reflectată în struc- tura inelului anual. Astfel prin aplicarea unor tehnici specifice de dendrocronologie este posibilă extragerea unui anu- mit semnal de mediu și prin utilizarea unor serii de creștere multiseculare se poate reconstitui dinamica istorică a unui factor de mediu. Această den- droarhivă constituie una dintre puținele surse de date, cu rezoluție anuală și chiar subanuală, privind evoluția climatului și a mediului în ansamblu din ultimele milenii, bază științifică absolut necesară fundamentării pe baze științifice a scenariilor privind schimbările climatice și de mediu viitoare (Beniston, 2002; Helama et al., 2Q04). 18 în prezentul material vom analiza istoria mediu- lui de creștere a unui arbore subfosil doborât multi- secular de zâmbru (Pinus cembra L.) din masivul Călimani, descifrând o parte din informațiile stocate în inelul anual în peste 700 de ani de viață ai aces- tuia. 2. Material și metodă Zona de studiu este localizată pe versantul nordic al Masivului Călimani (Carpații Orientali) în circul glaciar Răchitiș, într-un ecosistem natural de molid și zâmbru. Cercetările derulate în zonă, având drept scop realizarea unei serii dendrocronologice care să acopere ultimul mileniu, au permis identificarea unui trunchi subfosil de zâmbru având vârsta de peste 700 de ani (Popa, 2006). în vederea elaborării seriei de creștere indivi- duale, proba de lemn a fost uscată și șlefuită cu benzi abrazive cu granulație de 400, 600, 800 și 1200 pentru evidențierea inelelor anuale. Măsurarea lățimii inelelor anuale s-a realizat cu ajutorul sis- temului LINTAB și a programului TSAP (Rinntcch, 2005) cu o precizie de 0,001 mm. S-au măsurat un număr de 4 raze perpendiculare, ulterior seriile de creștere radiale fiind interdatate prin metoda com- parației grafice în scară logaritmică cu ajutorul pro- gramului CAROTA v.2.1 (Popa, 1999) și verificate cu COFECHA (Holmes, 1983, Cook et al., 1997) prin analiza corelației pe subperioade intercalate de 50 de ani (Grissino-Mayer, 1997). Prin intermediul mediei aritmetice s-a obținut seria de creștere medie pentru exemplarul multisecular de zâmbru, cal- culându-se parametrii statistici specifici: creșterea medie, abaterea standard, sensibilitatea medie și autocorelația de gradul I (Douglass, 1941; Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis, 1990; Popa, 2004). în vederea analizei variației temporale a parametrilor statistici, aceștia s-au calculat și pe perioade mobile de 50 de ani. întrucât este vorba de un exemplar subfosil nedatat, în vederea poziționării în timp a seriei de creștere s-a utilizat seria dendrocronolo- gică milenară pentru zâmbru din Munții Călimani (Popa, 2006). în acest scop, s-a folosit modulul de REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 datare din pro- gramul TSAP (Rinntech, 2005). In vederea eli- minării influentei vârstei, seria de creștere a fost standardizată prin | aplicarea funcției S Hugershoff, indicii de creștere obținându-se prin raportarea valorii măsurate la va- loarea estimată prin curba de stan- dardizare. Pentru acest scop a fost utilizat progra- mul ARSTAN 3.8 (Cook și Krusic, 2006). 3. Rezultate Prin numărarea și măsurarea inelelor anuale s-a stabilit o vârstă de 705 ani. extinzându-se în timp pe perioada 1006 - 1710. Din analiza vizuală a probei de creștere s-a constatat lipsa unui număr de 3-4 inele în zona măduvei, ca urmare a degradării în timp a lemnului. De asemenea, din album, prin anal- iza comparativă cu alte probe de creștere, se con- stată putrezirea a circa 30-40% din acesta, cu un număr aproximativ de inele de creștere de 80-100. Corelând toate aceste aspecte observate vizual, se poate considera vârsta acestui arbore ca depășind 800 de ani. Analiza statistică a dinamicii creșterii s-a realizat pe perioada pentru care s-a reușit identi- ficarea și măsurarea exactă a inelelor anuale. Dinamica creșterii radiale medii are o alură tipică pentru un arbore care a vegetat în condiții concurențiale relativ reduse, observându-se totuși amprenta unor modificări ale structurii pădurii din jurul său (fig. 1). Creșterea radială medie este de 0,44 mm-an-1 având abaterea standard de 0,29 mm. Sensibilitatea medie este egală cu 0,125, iar autocorelația dintre inelul curent și cel din anul precedent fiind de 0,93. ----Creștere radiata -Fct. Hugershoff Fig. 1. Dinamica creșterii radiale medii pentru exemplarul subfosil de zâmbru Variația temporală a principalilor parametri statis- tici este prezentată grafic în figura 2. Creșterea radi- ală medie periodică variază de la 1,0 mm-an-1 în primul secol la 0,3-0,4 mm-am1 în ultimele decenii de viață. Gradul de reacție al arborelui la modifi- carea factorilor climatic, cuantificată prin sensibili- tatea medie, variază între 0,08 și 0,16 remarcându- se perioadele 1135-1150, 1270-1305, 1510-1555 și 1640-1680 cu sensibilitatea dendroclimatică maxi- mă. Perioada 1310-1640 se caracterizează printr-o scădere semnificativă a sensibilității. Autocorelația de gradul 1, respectiv corelația dintre creșterea din anul curent și cea din anul precedent, expresie a remanenței auxologice, are un trend liniar semni- ficativ descrescător odată cu înaintarea în vârstă (r=0,59). Acest trend negativ se suprapune peste o variație multidecenală, în general de sens opus sen- sibilității. în ultimele decenii autocorelația înre- gistrează valori reduse, nesemnificative statistic devenind negativă după 1670. Primul secol de viață al arborelui este caracterizat de o variație foarte mare a creșterii radiale, abaterea standard atingând valori de 0,2-0.3 mm, stabilizându-se în jurul valorii de 0,02-0,03 mm după anul 1200. Prin standardizare s-a eliminat semnalul indus de vârstă, obținându-se indici de creștere radială. Astfel dinamică temporală a influențelor externe (climat, REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 19 Crștcr Hdafânwir Anul Fig. 2. Variația temporali a parametrilor statistici pe perioade mobile de 50 de ani pentru exemplarul subfosil de zâmbru Sens rbitaaie rad ie 18 1(1» 1100 1200 1300 M00 1500 1600 1700 1800 Arul A bai crea si an dai d competiție, factori perturbatori) asupra proceselor auxologice este mai bine evidențiată. Din analiza grafică se remarcă perioadele cu regres auxologic: 1050-1070, 1130-1155, 1265-1295, 1425-1550, acestea fiind urmate de o redresare a creșterii radi- aie (fig. 3). 4. Discuții și concluzii Din informațiile prezentate în literatura de spe- cialitate și în baza de date privind cei mai longevivi arbori de pe mapamond, a căror vârstă este confir- mată prin măsurători dendrocronologice, se confir- mă adevărul potrivit că- ruia exem- plarul în stu- diu poate fi considerat unul dintre cele mai bă- trâne exem- plare de zâm- bru (Pinus cembra L.) din Europa și cel mai lon- geviv arbore, în prezent 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 doborât la sol, din România. Istoria acestui zâmbru pornește de la începutul celui de al doilea mileniu, în jurul anului 980-990, odată cu germinarea unei semințe de Pinus cembra, căzută pe sol sau abandonată de o gaiță de munte. Creșterea acestui tânăr exemplar de zâmbru în primii 10-20 de ani, până la înălțimea de 2 m de unde a fost prelevată proba, este necunoscută. Ținând cont de alura curbei de creștere radială la această înălțime, precum și de dinamica actuală a proceselor auxo- logice în ecosistemul de molid cu zâmbru din Călimani. putem afirma faptul potrivit căruia acesta a avut de luptat cu pătura de Vaccinium și stratul de Luzula, în unele microstațiunii ele având un caracter copleșitor. Ulterior înregistrează, în primii 10-15 ani, un ritm ridicat al proceselor de acumulare de lemn, având în anul 1006 o creștere radială de 2,35 mm. După această dată, datorită concurenței cu molidul și poate chiar a competiției cu alte exem- plare de zâmbru din vecinătate, ritmul de creștere scade rapid până în anul 1023, atingând un prim minim de 0,8 mm. Următoarele trei decenii se ca- racterizează printr-o tendință crescătoare, cu unele variații interanuale, înregistrând în anul 1055 o creștere radială de 1,21 mm. Dinamica proceselor auxologice din această perioadă se află sub influența directă a modificărilor structurale din imediata apropiere a arborelui, caracterizându-se printr-o reducere ușoară a densității și o dezvoltare treptată a coronamentului grupului de arbori vecini. Efectul acestor modificări ale disponibilității resurselor, mai ales sub raportul luminii, sunt înregistrate în mod fidel de către arbore sub forma lățimii inelelor de creștere. în anul 1062 se remarcă un nou minim auxologic, creșterea radială fiind de numai 0,55 mm. Următorul secol și jumătate (1070-1220) se caracterizează prin alternanța a șase perioade de accelerare, urmată de o reducere a creșterii radiale induse de modificări ale consistenței arboretului din jur, pe fondul unei variații a factorilor climatici. Dinamica indicilor de creștere, obținuți prin elim- inarea semnalului datorat vârstei (Fritts, 1976), reflectă în primele două secole și jumătate de viață existența a patru variații de joasă frecvență: 1015- 1050, 1050-1090, 1100-1200 și 1200-1250. Sub raportul sensibilității la variația climatului acest prim secol de creștere este caracterizat printr-o reducere cu un minim în jurul anului 1090, ea fiind însoțită și de o reducere a autocorelației de ordinul 1 de la 0,8 la 0,4. în următoarele cinci decenii, arborele, cu un diametru probabil de 38-40 cm, înregistrează o reducere a creșterii radiale la jumătate, de la 0.54 mm în 1257 la 0,25 mm în 1295, fiind perioada cu cea mai severă descreștere a proceselor auxologice, fiind determinată fie de o vătămare severă a coro- namentului sau de o creștere semnificativă a con- curenței. Semnificativă este scăderea bruscă a lățimii inelului anual de la 0,47 mm în 1275 la 0,28 mm în 1278, semn al unei modificări fiziologice importante. După anul 1295, exemplarul de zâmbru, acum la vârsta de 300 de ani, dovedește o reziliență ridicată, accelerându-și procesul de creștere și revine în 1321 la o creștere medie de 0,45 mm. Această modificare a ritmului de creștere este indusă de dispariția unor arbori din vecinătate ca urmare a unei doborâturi produse de vânt, fapt vi- zibil pe curba indicilor de creștere. Efectul creșterii din anul anterior asupra celei din sezonul de vege- tație curent, exprimat de autocorelația de gradul I. înregistrează în această perioadă patru minime cen- trate pe anii: 1159 (0,15). 1244 (0,03). 1331 (0,07) și 1337 (0,06). Analiza dinamicii sensibilității medii, calculate pe perioade glisante de 50 de ani, reliefează două minime importante în jurul anilor 1190 și 1400, ultimul fiind cel mai redus din întrea- ga serie de 700 de ani, direct corelată cu perioada 1310-1410. caracterizată de un ritm uniform de creștere radială. Următorul secol de viață este caracterizat de un ritm normal de creștere, cu o reducere ușoară și treptată a lățimii inelelor, specifică arborilor bătrâni, lipsiți de concurență la nivelul coronamen- tului. Se remarcă unii ani cu temperaturi mai scăzute în timpul sezonului de vegetație, cum sunt 1369 și 1392, caracterizați de indici de creștere foarte scăzuți. Autocorelația de ordinul 1 scade treptat, înregistrând chiar valori negative după 1670. iar sensibilitatea crește, atingând valorile maxime din serie (16). Efectul scăderii semnificative a temperaturii medii din sezonul de vegetație în timpul micii glaciațiuni (Little Ice Age) (Wagner și Zorită, 2005), este perfect surprins de exemplarul de zâmbru ana- lizat, în pofida vârstei foarte înaintate. începând cu deceniul 1420 până în jurul anului 1570, arborele de REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 21 peste 400 de ani și cu un diametru mediu de 48-50 cm, își reduce semnificativ procesele fiziologice, înregistrând creșterea cea mai redusă din întreaga serie cronologică în anii 1509, 1514, 1517 și 1550 de numai 0,14 mm. Ca urmare a creșterii tempera- turii în următoarele cinci decenii, arborele mărește ritmul de acumulare de biomasă lemnoasă în inelul anual,-ațingând un ultim maxim în 1619 și 1626 de 0,35 mm. Ultima sută de ani este marcată de o reducere sis- tematică a creșterii radiale, culminând cu dispariția acestuia în jurul anului 1770-1790 fie prin doborâre de către vânt sau uscare, la o vârstă de 780-800 de ani și un diametru de 60-65 de cm. Durabilitatea lemnului și condițiile staționale specifice ecosis- temelor de limită superioară au permis păstrarea acestei arhive biologice timp de peste 200 de ani, cu deteriorare minimă, cu posibilități de menținere, ținând cont de starea actuală a lemnului, pentru încă 4-5 secole. Aplicând tehnicile de analiză dendrocronologică Bibliografie B e n i s i o n . M. 2002: Climate modelling at various spa- țial and temporal scales: where can dendrochronology helpl Dendrochronologia 20(1-2): 117-131. B r i f f a . K. R. 2000: Annual climate variability in the Holocene: interpreting the message of ancient trees. Quatemary Science Reviews 19 : 87-105. Briffa. K. R.: Osborn. T.J.: Schweingruber. F.H. 2004: Large-scale temperature inferences from tree rings: a review. Global and Planetary Change 40 : 11-26. Buntgen. U.. Esper. J.. Frank D.. C.. Nicolussi. K.. Schmidhalter. M.. (2005. A 1052 - year tree - ring proxy for Alpine summcr lemperatures. Climate Dynamics 25. 141 - 153. Cook. E.R.. Kairiukstis. L . A . (eds.). 1990: Methods of dendrochronology. Applications in the envirom- nental Sciences. Kluwer. 394 p: Cook. E.R., Holmes, R.L.. Grissino- M ay e r. H . D .. 1997: International tree-ring data bank program library. http://www.ngdc.noaa.gov/paleo/treering. Accesat în 2006: Cook. E.D.: Esper. J.; D'Arrigo. R . D . 2004: Extra-tropical Northern Hemisphere land temper- ature variability over the past 1000 years Quatemary Science Reviews 23 : 2063-2074. Cook, E.R.. Krusic. P.J.. 2006: ARSTAN 3.8. www.ldeo.columbia.edu/trl. Accesat 2006. Douglass. A.E.. 1941: Crossdating in den- drochronology. Journal of Forestry. 39 : 825-831 Esper. J.: Cook. E.R.; Schweingruber. F.H. 2002: L,ow-frequency signals in Long Tree-Ring Chronologies for reconstructing past temperature variability. Science 295 : 2250-2252. a fost posibilă analiza detaliată a dinamicii proce- selor de creștere pentru un trunchi subfosil multi- secular de zâmbru din Munții Călimani. Acest exemplar, a cărui istorie începe în jurul anului 980- 1000 și se extinde pe o perioadă de peste 700 de ani, a înregistrat sistematic și în mod obiectiv toate mo- dificările survenite în mediul său de viață, atât la nivelul structurii arboretului cât și a variației facto- rilor climatici. Efectul auxologic al acestor schim- bări este perfect reflectat în curba indicilor de creștere, remarcându-se perioada dintre 1420 și 1570 când își reduce creșterea radială semnificativă ca urmare a scăderii temperaturii medii din timpul micii glaciațiuni.urmată de o redresare până în anul 1620. Pe lângă importanța științifică, acest exemplar subfosil de Pinus cembra reprezintă un exemplu de longevitate extremă pentru spațiul carpatin, fiind în prezent cel mai bătrân arbore, în prezent doborât la sol, a cărui vârstă a fost determinată cu precizie prin măsurători dendrocronologice, din România. Frilts. H.C.. 1976: Tree rings and climate. Academic Press. London. 567 p: Giurgiu. V.. 1979: Dendrometrie ți auxologie forestieră. Ed. Ceres. București. Grissino-Mayer, H.D..1997: Computer assist- ed. independent observer verijication of tree-ring measure- ments. Tree Ring Bulletin. 54 : 29-41 Helaina. S.: Lindholm. M.: T i m o n e n, M.: Eronen. M. 2004: Detection of climate signal in den- drochronological data analysis: a comparison of tree-ring standardization methods. Theoretical and Applied Climalology 79 : 239-254. Holmes. R . L ..1983: Computer-assisled quality con- trol in tree-ring dating and measurement. Tree Ring Bulletin. 43 : 69-75 1PCC. 2001: Climate Change: The Scientifîc Basis. Cambridge University Press. Cambridge 944 p. M a n n. M. E .: Bradley. R.S.. Hughes. M . K. 1999: Northern Hemisphere Temperature during the past millennium: inferences. uncertainties and limitations. Geophysical Research Letters 26 : 759-762. Popa. 1.. 2004: Fundamente metodologice ți aplicații de dendrocronologie. Editura Tehnică Silvică. 200 p: Popa. 1.. 2006: Reconstituirea paleoclimatului și modi- ficărilor de mediu din ultimele 5 secole din Parcul Național Călimani. Referat parțial CEEX. 15 p. Rinntech. 2005: TSAP User reference. Rinntech. 110 p. W a g n e r S .. Zorită E .. 2005: The influence of volcanic. solar and CO2 forcing on the temperatures in the Dalton Minimum (1790-1830): a model study. Climate Dynamics 25: 205-218 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Dr. ing. CSI Ionel POPA Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc E-mail: popa.ionel“suceava.astral.ro The auxological history of a 700 years old stone pine (Pinus cembra L.) stern 4 bs traci The paper presents some aspects of ihe growth dynamics of a multi-centuiy stone pine from Calimani Mountains. The tree stump having more than 700 years is a witness of the oldcsl tree stump from Romanța, and probable one of the oldest stone pine trees în Europe. The life of this tree start at the beginning of second millennium around 980 A.D. and is extended to the sixty century. Analyzing the temporal dynamics of statistical parameters on Windows of 50 years long we observe periods with high sensibility value and others with low sensibility and standard deviation. The first - order autocorrelation term decrcascs with age and remained non- significant during the last two centuries of the trees life. The changes in the stand structure are clear reflected in the growth dynam- ics of this tree. Also the impact of climatic changes can be identtfy. relevant such as is the supprcssion of growth between 1420 and 1570 as result of temperature decrease during the Litte Ice Age period particularly silent in this case, followed by a release before 1620. Keyword: Pinus cembra, dendrochronology, growth dynamics REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 23 Aspecte structurale specifice biogrupelor cu arbori de molid cu lemn de rezonanță 1. Introducere Complexitatea deosebită a ecosistemelor de pădure potențial producătoare de lemn de rezonanță este determinată de marea diversitate a structurii, de organizarea lor superioară, de multiplele conexiuni biocenotice. In ecosistemele naturale stratul arborescent este puternic structurat așa cum este cazul arboretelor pluriene. în ecosisteme de pădure în care vegetează molidul cu lemn de rezonanță, creșterea integra- lității sistemului este legată de accentuarea diver- sității părților componente, de pierderea comporta- mentului individual al coabitanților. De aici rezultă concluzia potrivit căreia molidul cu lemn de rezonanță poate fi considerat în exclu- sivitate produsul pădurilor naturale, puternic diver- sificate în plan orizontal și vertical, cu o înaltă sta- bilitate ecologică și o avansată capacitate de auto- control asupra propriei evoluții (Giurgiu, 1982; Geambașu, 1987, 1990, 1995) Cunoașterea științifică a modului de structurare și funcționare a acestor păduri naturale, a biogru- pelor în care se formează și se dezvoltă arborele de molid cu lemn de rezonanță, precum și preocupările privind modul lor de gestionare au constituit obiec- tivele unor lucrări de cercetare definitorii din acest punct de vedere efectuate în partea de nord a Carpaților Orientali (Pașcovici, 1984; Geambașu. 1990, 1995,2001). Ca urmare scopul prezentei lucrări este de a anal- iza biogrupele de molid cu lemn de rezonanță în pădurea naturală și în pădurea cultivată din punct de vedere al compoziției și structurii acestora. 2. Materiale și metoda de cercetare în vederea evidențierii particularităților struc- turale ale biogrupelor cu molid de rezonanță s-au amplasat suprafețe experimentale atât într-un eco- sistem forestier natural, neperturbat antropic (Codrul Secular Slătioara) cât și în arborete supuse procesului de management forestier (U.P. I Demacușa, Ocolul silvic Moldovița). In aria supusă cercetărilor, s-au identificat după Georgel ZLE1 Radu VLAD Ionel POPA caractere exomorfe arborii de molid cu lemn de rezonanță. în jurul acestora s-a constituit, pe o suprafață de circa 400-600 m2, biogrupa, unitatea biologică fundamentală pentru gospodărirea arboretelor cu molid cu lemn de rezonanță (Geambașu, 1990). Au fost stabilite pentru fiecare dintre biogrupele analizate compoziția precum și raportul dintre ele- mentele biometrice și spațiale ale molidul de rezo- nanță comparativ cu cele ale arborilor componenți, având în vedere următoarele elemente: numărul vecinilor, distanța medie față de molidul de rezo- nanță, diametrul de bază pentru molidul de rezo- nanță, raportul dintre diametrul de bază și înălțimea corespunzătoare vecinilor arborelui de molid cu lemn de rezonanță, raportul dintre înălțimea co- respunzătoare arborelui de molid cu lemn de rezo- nanță și înălțimea medie corespunzătoare arborilor din biogrupă. De asemenea, au fost calculați indicii de competiție pentru biogrupele localizate în pădurea naturală și în subunitatea de producție cu lemn de rezonanță. Analiza profilelor structurale, combinată cu cal- culul unor indicatori ai competiției dintre indivizi, poate oferi informații privind modul în care răspund arborii prin prisma proceselor de acumula- re - dezvoltare în biogrupe. Din multitudinea indi- cilor de competiție, clasificați în raport cu modul de calcul (dependenți sau independenți de distanta din- tre arbori), cel mai utilizat și ușor de calculat se dovedește a fi raportul dintre suprafața de bază a arborilor analizați (Glovel, 1979): IC=^- ■ g în care: IC reprezintă valoarea indicelui de competiție; gj - suprafața de bază a arborelui analizat (molid cu lemn de rezonanță); g- suprafața de bază medie a tuturor arborilor din biogrupă. Ipoteza care stă la baza elaborării acestui indice este următoarea: probabilitatea ca un anumit arbore să fie eliminat este legată de dimensiunile sale, puse 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 în relație cu cele ale arborilor situați în vecinătate. Acest indice a fost folosit în modele de prognoză a mortalității, iar în termeni numerici, valorile ridicate ale indicelui de competiție reflectă o competiție redusă. Indicii de competiție se calculează indivi- dual pe fiecare arbore în parte și reprezintă o formă concretă de evaluare a concurenței pentru resurse (lumină, apă, substanțe nutritive) în condițiile diver- sității structurale care caracterizează ecosistemele forestiere. 3. Rezultate și discuții 3.1 Compoziția biogrupelor cu arbori de molid cu lemn de rezonanță în pădurea naturală în Codrul Secular Slătioara s-a constatat că biogrupele cu molid cu lemn de rezonanță au o compoziție destul de diversificată, în structura lor intrând 2 sau 3 specii (tabelul 1). Majoritatea arbo- rilor componenți sunt ajutători sau indiferenți față de molidul de rezonanță, mai rar stânjenitori, întrucât molidul de rezonanță are partea activă a coroanei deasupra vecinilor. Compoziția biogrupelor cu molid cu lemn de rezonanță din Codrul Secular Slătioara Tabelul 1 Număr biogrupă Suprafața (m2) Număr arbori Specii componente ale biogrupelor (%) MO BR FA 1 400 38 16 50 34 2 500 34 12 47 41 3 500 34 12 26 62 4 500 78 6 45 49 5 500 54 70 30 - 6 600 52 63 37 - 7 550 75 70 29 1 în primele patru biogrupe analizate, molidul par- ticipă cu valori cuprinse între 6 % și 16 %, bradul participă cu valori cuprinse între 26 % și 50 %, iar fagul participă cu valori cuprinse între 34 % și 62 %, care pot fi considerate drept etalon pentru arboretele naturale de amestec în care se găsește molidul cu lemn de rezonanță. Specific biogrupelor 5-7, molidul participă cu valori cuprinse între 63 % și 70 %. bradul participă cu valori de cel mult 1 %, iar fagul participă cu va- lori cuprinse între 29 % și 37 %. Acestea pot fi con- siderate drept etalon pentru arboretele naturale de molid cu lemn de rezonanță în care molidul repre- zintă specia majoritară. în condițiile existenței unui număr mare de arbori de rezonanță la hectar (4), pentru arborete naturale, proporția optimă de participare a speciilor componente ale biogrupei în arboretele de amestec este: 48 FA 41 BR 11 MO. Această proporție poate fi una din explicațiile faptului că o mare parte din caracteristicile microstațiunilor sunt specifice arboretelor în care proporția fagului deține o pondere importantă. Astfel, pornind de la caracteristicile solului și până la flora indicatoare caracteristică biogrupelor cu molid de rezonanță din pădurea naturală, putem conchide faptul că proporția fagului în cadrul biogrupelor a reprezentat o valoare aproape con- stantă (peste 30%) de-a lungul timpului, acest lucru ducând la ameliorarea condițiilor ambientale speci- fice. Numărul de arbori din biogrupe variază între 34 și 75, iar numărul mediu de arbori din jurul arbore- lui de molid cu lemn de rezonanță, la o suprafață de circa 500 m2, este de 51. Compoziția medie a biogrupelor (1) - (4) este 11 Mo 42 Br 47 Fa, iar pentru biogrupele (5) - (7) este 68 Mo 32 Fa. 3.2 Compoziția biogrupelor cu arbori de molid cu lemn de rezonanță în arborete naturale din cadrul unei subunități de codru cu lemn de rezo- nanță în tabelul 2 se prezintă date privind compoziția biogrupelor cu molid cu lemn de rezonanță din cele patru suprafețe permanente în care s-au făcut inves- tigații. în biogrupele luate în studiu molidul participă cu valori cuprinse între 37 % și 67 % (u.a. 44A SI), între 18 % și 50 % (u.a. 44A S2), între 26 % și 48 % (u.a. 44A S3) și între 32 % și 42 % (u.a. 44A S4). Bradul participă cu valori cuprinse între 17 % și 44 %, (u.a. 44A SI), între 27 % și 55 % (u.a. 44A S2). între 14 % și 43 % (u.a. 44A S3) și între 16 % și 33 % (u.a. 44A S4). Fagul participă cu valori cuprinse între 12 % și 27 % (u.a. 44A SI), între 21 % și 36 % (u.a. 44A S2), între 31 % și 43 % (u.a. 44A S3) și între 25 % și 47 % (u.a. 44A S4). Pentru unitatea amenajistică 44 A, în condițiile existenței unui număr mare de arbori de rezonanță la hectar (4), pentru arboretele naturale din subunitatea REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 9 Nr. 5 25 de codru cu lemn de rezonanță, proporția medie de participare a speciilor componente ale biogrupei în suprafețele cercetate este: 48 MO 36 BR 16 FA (u.a. 44A S1), 37 MO 41 BR 22 FA (u.a, 44A S2), 32 MO 34 BR 34 FA. (u.a. 44A S3) și 32 MO 21 BR 47 FA (u.a. 44A S4), rezultând o compoziție medie pe biogrupe și pe unitate amenajistică de 38 MO 32 BR 30 FA. vântului pe parcursul dezvoltării arboretului cercetat dar și dezvoltării neafectate de factori perturbatori majori a arboretelor din pădurea naturală. 3.3 Raportul dintre arborele de molid cu lemn de rezonanță și arborii componenți ai biogrupelor în pădurea naturală Compoziția biogrupelor cu molid cu lemn de rezonanță din U.P. I Demacușa Tabelul 2 Suprafața experimentală Număr biogrupă Suprafața (m2) Număr arbori Specii componente ale biogrupelor (%) MO BR FA u.a. 44A SI 1 500 15 40 33 27 2 500 18 44 44 12 3 500 14 67 17 17 4 500 19 37 41 22 u.a. 44A S2 1 500 12 36 27 36 2 500 22 18 55 27 3 500 24 41 31 28 4 500 17 38 41 21 u.a. 44A S3 1 500 18 43 14 43 ' 2 500 16 31 32 37 3 500 14 48 21 31 4 500 19 26 43 31 u.a. 44A S4 1 500 14 42 33 25 2 500 12 35 22 43 3 500 15 40 16 44 4 500 17 32 21 47 Sub acest aspect s-a studiat raportul dintre molidul de rezonanță și ceilalți arbori în cadrul celor 7 biogrupe con- stituite (cu o suprafață de circa 500 m2 fiecare). S-a avut în vedere stabilirea distanței medii a molidului cu lemn de rezo- nanță față de cei mai apropiați 6 arbori din cadrul biogrupelor, numărul total al vecinilor pentru biogrupele constituite, diametrul mediu al acestora pe specii, raportul dintre înălțimea arborilor componenți ai biogrupelor și înălțimea molidului de rezonanță (tabelul 3). Analizând datele, se constată că pen- tru șase din cei mai apropiați vecini considerați distanța medie până la molidul cu lemn de rezonanță variază între 1,8 m și 4,0 m în biogrupele 1-4, respectiv 2,5 m și 3,9 m în biogrupele 5-7. Pentru primul set de biogrupe, diametrul mediu al tuturor vecinilor din biogrupe, pe specii, variază între 2,6 cm și 34,5 cm pentru specia molid, 7,8 cm și 25,5 cm pentru specia brad și 9,6 cm și 15,0 cm pentru specia fag. Datele corespunzătoare din al doilea set de biogrupe sunt următoarele: diametru) mediu pentru specia molid variază între 17.1 cm și 25,1 cm, iar pentru specia fag are valori cuprinse Comparând compozițiile medii pe biogrupe corespunzătoare arboretelor naturale din subuni- tatea de codru cu molid de rezonanță cu cea co- respunzătoare arboretelor din pădurea naturală se constată o diferență în plus de 70 % pentru specia molid, o diferență în minus de 27 % pentru specia brad și o diferență în minus de 60 % pentru specia fag- Acest lucru se datorează intervențiilor sil- votehnice ce au avut loc, acțiunii nefavorabile a Date referitoare la arborii din biogrupe ți raportul acestora cu molidul de rezonanți Tabelul 3 Număr biogrupă Nr. vecini Distanța medie față de MO rezonanță (m) d MO rezonanță (cm) d(cm)/h (m) vecini h MO rezonanță / h vecini MO BR FA 1 6 3,0 82,5 2.6/2,2 13,3/8,4 15.0/11.4 3.7-18,9 2 6 2,7 54,7 34,5 / 24,5 13,4/8,0 9.6 / 7,9 1,5-5,1 3 6 4.0 55,0 6,2 7 3,5 25,5/ 15,7 13,2/9,9 2,6-11,8 4 6 1,8 46,0 18,1 7 14,5 7,8/5,8 10.5/9,6 2,9 - 7,4 5 6 3,5 68,9 18,0/11,4 - 10,6/8,5 3.5-4.6 6 6 2.5 80,2 17,1 / 12,3 - 11,9/8,3 3,1 -4.6 7 6 3,9 71,3 21,5/15,1 28,1 /25,1 4.4 / 6,4 1,6-6,2 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 între 4,4 cm și II ,9 cm. Raportul minim dintre înălțimea molidului de rezonanță și înălțimea vecinilor considerați din biogrupă (toate speciile) variază între valorile 1,5 și 3,7 iar raportul maxim variază între valorile 15.1 și 18,9. In toate biogrupele analizate se constată că vecinii sunt dominați de molidul cu lemn de rezo- nanță, diferențele dimensionale exprimă în mod indirect și diferența de vârstă, ceea ce înseamnă că molidul cu lemn de rezonanță și vecinii săi sunt din generații diferite. Datele referitoare la arborii din biogrupe precum și raportul acestora cu molidul de rezonanță demon- strează faptul că acestea au o structură foarte com- plexă. în toate biogrupele arborele de molid cu lemn de rezonanță are o poziție dominantă în raport cu vecinii, raportul dintre înălțimea sa și a celorlalți arbori din jur este supraunitar, Biogrupele cu molid cu lemn de rezonanță analizate exprimă diferite faze de dezvoltare atât din punct de vedere al arborilor luați individual cât și la nivel de arboret, prin extra- polare la dinamica pădurii naturale, ca urmare a prezenței arborilor de diferite dimensiuni și carac- teristici biometrice. 3.4 Raportul dintre arborii de molid cu lemn de rezonanță și arborii componenți ai biogrupelor în arborete naturale din cadrul unei subunități de codru cu lemn de rezonanță în tabelul 4 sunt prezentate datele referitoare la arborii din biogrupe precum și raportul acestora cu molidul de rezonanță. Analizând datele din tabelul 4, se constată că pentru șase cei mai apropiați vecini considerați, dis- tanța medie până la molidul cu lemn de rezonanță variază pentru suprafețele experimentale din uni- tatea amenajistică 44 A între 5,0 m și 5,8 m în suprafața experimentală SI, între 4,0 m și 7,0 m în suprafața experimentală S2, între 4,7 m și 7,3 m în suprafața experimentală S3, între 5,8 m și 7,2 m în suprafața experimentală S4. Pentru suprafețele experimentale din unitatea amenajistică 44 A. diametrul mediu al tuturor vecinilor din biogrupe, pe specii, variază între 31,4 cm și 52.3 cm pentru specia molid, 28,2 cm și 66,4 cm pentru specia brad și 16,6 cm și 38,3 cm pentru specia fag. Raportul minim dintre înălțimea molidului de rezonanță și înălțimea vecinilor considerați din biogrupă (toate speciile) variază între valorile 1,1 și 1,8 iar raportul maxim variază între valorile 1,7 și 3,1. în toate biogrupele analizate se constată că vecinii sunt dominați de acesta, diferențele dimen- sionale exprimă în mod indirect și diferența de vârstă ceea ce înseamnă că molidul cu lemn de rezo- nanță și vecinii săi sunt din generații diferite. Datele referitoare la arborii din biogrupe precum și raportul acestora cu molidul de rezonanță demon- strează faptul că structura este inferioară din punct de vedere dimensional și funcțional pădurii naturale rămânând destul de complexă prin prisma abun- denței semințișului și a tineretului care se găsește în toate cele patru suprafețe experimentale. Date referitoare la arborii din biogrupe și raportul acestora cu molidul de rezonanți Tabelul 4 Suprafața Număr biogrupă Nr. vecini Distanța medie față de MO rezonanță (m) d MO rezonantă (m) d (cm)/h (m) - vecini /i MO rezonanță / h vecini MO BR FA u.a. 44A S1 l 6 5.8 68.8 45.3/36.0 66.4/41.0 26.3/19.2 1.1 -2.4 2 6 5.0 63.9 49.9/38.0 57,8/36.2 19,6/16.2 1.2 -2,8 3 6 5.2 60.8 41.2/33.0 56.5/33.5 16,6/14.5 1.4-3.I 4 6 5.3 58.4 38.2/31.0 41.8/29.5 18.3/15.6 1.4-2.8 u.a. 44A S2 1 6 4.0 74.6 44.2/34.0 54.1 /37.0 28.3 /22.0 1.3-2.2 2 6 4.7 72.1 52.3 /35.5 42.3/32.0 32.2/24.5 1.4-1.9 3 6 5.3 69.3 31.4/28.5 28.2/24,0 26.8/21.0 1,6-2,1 4 6 7.0 68.2 40.6/33.5 38,5/29,0 24.8/19.0 1,3- 2.3 u.a. 44A S3 1 6 7.3 64.2 52.1 /36.6 53.2/36.0 24.2/18.7 1,3-2.6 2 6 6.2 63.0 37.4/32.3 49.4/32.5 26.2/16.7 1.5-2.9 3 6 4.7 62.0 44.9/35.5 55.2/35.5 28.3 / 19.5 1.3-2.5 4 6 5.3 60.0 46.2 134.5 49.5/33,5 22.5/15.5 1.4 -3.1 u.a. 44 A S4 1 6 6.4 81.4 38.7 / 30.0 48.2/28.0 38,3/28,0 1.6-1,7 2 6 7.2 79.1 33.6/28.5 36.1725.5 28.0/22.0 1.6-2.2 3 6 6.0 70.9 46.8/36.5 48.6/27.5 22.8/18.0 1,3-2.7 4 ■ 6 5.8 67.8 38.7/30.0 40.6/26.5 27.5/21.0 1.6-2.3 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 27 Biogrupele cu molid cu lemn de rezonanță anal- izate exprimă diferite faze de dezvoltare atât din punct de vedere al arborilor luați individual cât și la nivel de arboret, prin extrapolare la dinamica pădurii naturale, ca urmare a prezenței arborilor de diferite dimensiuni și caracteristici biometrice. Figura 2 prezintă corelația dintre diametrul molidului cu lemn de rezonanță și valoarea indicelui de competiție în biogrupele cu molid de rezonanță din arborete naturale, din subunitatea de codru cu lemn de rezonanță. în biogrupele cu molid de rezonanță din arboretele naturale, din subunitatea de codru cu 3.5 Indici de competiție ca- racteristici biogrupelor cu arbori de molid cu lemn de rezonanța 14 Competiția dintre indivizi, exprimată prin intermediul 12 indicelui de competiție (IC), este strâns legată de dimensiunile <0 arborilor din cadrul biogrupelor. S-a putut pune în evidență o “ 8 legătură puternică între indicele 1 * * * !• I 6 de competiție și diametrul arborelui de molid cu lemn de 4 rezonanță (fig. 1). Un arbore este mai competitiv când va- 2 loarea indicelui de competiție este ridicată și corespunde unei o stări de competiție redusă. în 50 biogrupele din pădurea naturală se observă că arborii de molid cu lemn de rezonanță sunt competitivi, cu valori indicelui de competiție cuprinse între 4,7 și 13,2. 60 70 80 90 100 110 d(cm) Fig. 2. Corelația dintre diametrul molidului cu lemn de rezonanța și valoarea indicelui de competiție în subunitatea de codru cu lemn de rezonanță 14 12 10 8 6 4 lemn de rezonanță, se obser- va că arborii de molid cu lemn de rezonanță sunt com- petitivi, cu valori mai mici ale indicelui de competiție comparativ cu pădurea natu- rală. Valorile indicelui de competiție pentru biogrupele analizate variază între 2,1 și 14,1. 0 40 45 50 55 60 65 70 d(cm) Fig. I. Corelația dintre diametrul molidului cu lemn de rezonanță și valoarea indicelui de competiție în biogrupele din pădurea naturală 4. Concluzii în urma cercetărilor se pot desprinde următoarele con- 75 80 85 . .. cluzn: • Biogrupă, în a cărei compo- nență intră arbori de molid cu caracteristici de rezo- nanță. reprezintă o entitate distinctă în cadrul unui 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 arboret, caracterizată printr-o m icrostațiune cu car- acteristici bine definite și relații interspecifice pro- prii, Mecanismul de evoluție complex este caracter- izat printr-un număr considerabil de faze de dez- voltare, cu procese specifice în interiorul ei. de la regenerare și până la eliminarea naturală a arborilor, de la asigurarea stabilității individuale până la asi- gurarea stabilității globale a biogrupei. • Complexitatea deosebită a ecosistemelor de pădure naturală producătoare de lemn de rezonanță este determinată de marea diversitate a structurii, de organizarea superioară, de multiplele conexiuni bio- cenotice și de varietatea lanțurilor trofice. Aceste ecosisteme forestiere sunt puternic stratificate, fiecare componentă având funcții distincte în proce- sul trofic integrat al comunității de viață. Complexitatea este accentuată și de marea varietate a habitatului, a nișelor ecologice. • Existența unui număr mare de interdependențe ecologice, determinate de complexitatea structurii lor constituie o altă caracteristică esențială a ecosis- temului de pădure naturală în care se găsesc arborii cu caracteristici de rezonanță. în ecosisteme de pădure cu arbori de molid cu lemn de rezonanță, creșterea integralității sistemului este legată de accentuarea diversității părților componente, de pierderea comportamentului individual al coabi- tanților. Bibliografie Geambașu. N.. 1987: Gospodărirea arboretelor de molid cu lemn de rezonantă și claviatură. Referat științific. Manuscris. LC.A.S. București. 51 p. Geambașu.N..Vlad.R.. 1990: Gospodărirea arboretelor de molid cu lemn de rezonanță și claviatură. Partea a ll-a. Referat științific final. Manuscris. LC.A.S. București. 78 p. Geambașu.N.. 1995: Cercetări privind gospodărirea arboretelor de molid cu lemn de rezonantă și claviatură. Editura Tehnică Silvică. București. 156 p. • Ecosistemele de pădure cu lemn de rezonanță sunt complex structurate, posedă însușiri specifice care decurg din capacitatea lor de a-și reface foarte ușor și sigur echilibrul dinamic modificat de influ- ențe trecătoare, de perturbări întâmplătoare ale cir- cuitului trofic. Totodată, ele își formează și apoi își păstrează mediul intern favorabil, deosebit de cel al altor ecosisteme. • în cazul arboretelor potențial producătoare de lemn de rezonanță, conservarea elementelor struc- turale specifice, asigură stabilitatea și eficacitatea structural-funcțională a ecosistemelor din care fac parte. Scăderea biodiversității naturale conduce la destabilizarea ecosistemelor, la creșterea entropiei și la diminuarea eficacității funcționale a acestora. în pădurea cultivată destinată producerii lemnu- lui cu caracteristici de rezonanță se urmărește realizarea unei compoziții și a unei structuri asemănătoare celei din pădurea naturală. Astfel, se identifică biogrupele cu molid cu lemn de rezo- nanță, se stabilește cu mare atenție și discernământ intervențiile ce urmează a se efectua în aceste arborete, pentru a se crea condițiile necesare creșterii și dezvoltării arborilor de molid cu lemn de rezonanță. Geambașu.N 2001: Cercetări staționate și Jitoceno- logice în scopul caracterizării și zonării corespunzătoare a ecosistemelor forestiere pentru gestionarea durabilă a pădurilor din Ocolul silvic experimental Tomnatic. Referat științific parțial. Manuscris. LC.A.S. București. 87 p. Geambașu.N 2001: Cercetări privind mediul biotic de dezvoltare al molidului de rezonanță. Revista pădurilor nr.6. pp 27-31. Giurgiu. V.. 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres. București. 407 p. P a ș c o v i c i. N.. 1984: Molidul ca lemn de rezonanfă. Manuscris. Stațiunea Câmpulung Moldovenesc. 88 p. Ing. Georgcl ZLE1 Ocolul silvic Moldovița E-mail: georgelzlei@yahoo.com Dr. ing. Radu VLAD LC.A.S. Câmpulung Moldovenesc E-mai): vlad.radu@icassv.ro Dr. ing. Ionel POPA LC.A.S. Câmpulung Moldovenesc E-mail: popa.ionel@icassv.ro REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 29 Structural aspects specific to biogroups containing Norway spruce trees bearing resonance wood Abstract The main objective of the research presented within this paper was to establish the characteristics of tree groups which contain trees of Norway spruce with resonance wood. In the natural forest Slatioara. the composition of such groups includes two or three species: Norway spruce. silver fir and European beech. The proportion of each species varies very much. but the optimum composition of biogroups is: 48 % beech. 41 % fir and 11 % spruce. Most trees are intermediate and only a few are trees to be removed. In a cultivated forest (Demacușa). managed to produce resonance wood. the average composition of biogroups is: 38 % spruce. 32 % fir and 30 ’/o beech. The mean distance between the 6 nearest trees and the "resonance tree" ranges from 1.8-4.0 m in the natural forest. and 4.0-7.3 m in the managed forest. The average dbh of trees in biogroups was: 2.6-34.5 cm for spruce. 7.8-25.5 cm for fir and 9.6-15.0 cm for beech in the natural forest. and 31.4-52.3 cm for spruce. 28.2-66.4 cm for fir and 16.6-38.3 cm for beech in the managed forest Theratio between the heighlofthe "resonance tree" and that of surrounding trees was 1.5-3.7 to 15.1-18.9 in Slatioara forest and 1.1-1.8 to 1.7-3.1 in Demacușa forest. The competition index varied between 4.7 and 13.2 in the natural forest and 2.1 to 14.1 in the cultivated one. The results proved that the group of trees surrounding those with resonance wood is a distinctive entity in a tree stand, with own inter-specific relations and a complex mechanism of evolution. Keywords: biogroup structure, cultivatedforest, naturalforest, resonance wood 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Cercetări privind stabilirea momentului optim de intervenție cu lucrări de recon- strucție ecologică în arborete de molid vătămate de cervide Radu VLAD 1. Introducere Preocupările privind asigurarea stabilității, polifuncționalității și productivității constituie prin- cipiile de bază ale gospodăririi pădurilor de molid din țara noastră. Potrivit acestor principii și în deplină concordanță cu condițiile staționale, în zona montană, silvicultura trebuie să urmărească crearea de arborete sănătoase, productive și stabile (Giurgiu, 1995). Problema gestionării pădurilor vătămate de cerbi prin cojiri și roaderi a preocupat mulți cercetători, din observațiile cărora rezultând faptul că nu în toate cazurile indicele mediu de calitate al arboretu- lui (procentul arborilor vătămați) poate fi ameliorat prin lucrări de îngrijire și conduce (Ichim, 1975, 1988, 1990). De obicei, în arboretele tinere de molid majori- tatea arborilor vătămați sunt din clasele Kraft supe- rioare (I și II), tocmai arborii de viitor care trebuie menținut în arboret. în alte locuri sunt vătămați la rând toți arborii, care dacă ar fi extrași s-ar produce goluri prea mari sau s-ar rări prea tare arboretul. Deci, este necesară o temeinică analiză în teren, iar măsurile silviculturale preconizate trebuie să se aplice în mod diferențiat, ținând seama între altele de intensitatea vătămărilor, respectiv de procentul arborilor vătămați, de vechimea rănilor și de gradul de vătămare al arborilor, de modul cum se loca- lizează vătămările în arboret, de vârsta arboretului (Ichim, 1975, 1988, 1990; Vlad, R„ 1994, 2005). Măsurile de gestionare pe baze ecologice a arboretelor de molid afectate de cervide trebuie incluse în cadrul mai larg al sistemelor silviculturale de îngrijire a ecosistemelor de molid din zonele expuse acțiunii nefavorabile a factorilor de mediu biotici și abiotici perturbatori, pentru rezolvarea problemelor majore ale arboretelor de molid, stabi- litatea și productivitatea (Vlad, I., Petrescu, 1977; Ichim, 1990; Giurgiu. 1995). Având în vedere cele expuse anterior, stabilirea momentului optim de intervenție cu lucrări de reconstrucție ecologică în arborete de molid vătă- mate de cervide este un element fundamental în ges- tionarea arboretelor de molid afectate de acest fac- tor biotic perturbator. în acest context obiectivul cercetărilor a fost stabilirea intervalului de redresare specific arboretelor de molid vătămate de cervide supuse lucrărilor de reconstrucție ecologică, dife- rențiat funcție de vârsta arboretelor, frecvența vătămărilor produse de cervide și indicele de densi- tate. 2. Materiale și metode de cercetare în general, intervalul de timp scurs din momen- tul începerii lucrărilor de reconstrucție ecologică și până când volumele la hectar, caracteristice celor două arborete (arboretul vechi, vătămat ce se reabilitează și arboretul nou, sănătos, ce se creează), se egalizează, în condițiile în care dezvoltarea arboretului supus intervențiilor silviculturale nu este afectată de perturbațîi majore, îl considerăm ca interval de redresare. Pentru determinarea acestui moment se pleacă de la considerentul că această lucrare implică scoaterea arboretelor de molid vătămate de cervide din funcți- une înainte de încheierea ciclului de producție sta- bilit inițial și înlocuirea lor cu alte arborete ce rea- lizează o producție și o productivitate superioară. Pentru a fi eficientă reconstrucția ecologică, indicatorii cantitativi (în special volumul la hectar) realizați de aceste arborete trebuie să fie inferiori celor specifici arboretului ce se creează. în momen- tul când producția cantitativă a arboretului nou ce se instalează o depășește pe a celui vechi, reconstrucția ecologică a arboretelor vătămate de factori pertur- batori va fi eficientă. Având în vedere specificitatea arboretelor de molid vătămate de cervide. caracterizate prin prezența putregaiului de trunchi apărut ca urmare a rănilor produse de cervide, s-a luat în considerare atât volumul total al arboretelor cât și volumul nea- fectat de putregai al acestora, rezultat ca sumă din- REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 31 tre volumul arborilor sănătoși din arboret și volumul corespunzător porțiunilor sănătoase din arborii vătă- mați de cervide. Ca urmare, în particular, intervalul de redresare specific arboretelor de molid vătămate de cervide devine intervalul de timp scurs din momentul începerii lucrărilor de reconstrucție ecologică și până când volumul neafectat de putregai, caracteris- tic arboretului vechi, vătămat ce se reabilitează, se egalizează cu volumul arboretului nou, sănătos, ce se creează. Prin urmare, este vorba de egalizarea volumului corespunzător lemnului de lucru din cele două arborete considerate, în condițiile în care dez- voltarea arboretului ce se reabilitează nu este afec- tată de perturbații majore. Având în vedere cele expuse, prin varianta de lucru folosită în prezenta lucrare științifică, egalizarea volumelor corespunzătoare celor două arborete se face în condițiile în care se consideră ca punct de plecare și țel de atins volumul în momen- tul începerii lucrărilor de reconstrucție ecologică. Determinarea practică a intervalului de redresare caracteristic arboretelor de molid vătămate de cer- vide a necesitat anumite ipoteze de lucru, ele- mentele și modalități de calcul pentru volumele la hectar, înainte și după intervenții. Ipotezele de lucru au fost următoarele: 1. extragerea arborilor din arboret se face: a). în trei reprize; b). în două reprize; c). într-o singură repriză; 2. compoziția de regenerare adoptată pentru arboretul nou ce se creează a fost 6 Mo 2 Br 2 Fa, în conformitate cu tipul de stațiune și tipul de pădure caracteristic majorității arboretelor din zona studiată; 3. în cadrul noului arboret pentru molid și brad s-a adoptat clasa I de producție, iar pentru fag clasa a- II-a de producție; 4. intensitatea intervențiilor pentru extragerea arboretului vătămat de cervide în trei reprize este următoarea: a). 30 % din volumul inițial la prima intervenție (K/); 50 % din volumul caracteristic arboretului la a doua intervenție (F?); 100 % din volumul caracteristic arboretului la a treia inter- venție (Fj); Intensitatea intervențiilor pentru extragerea arboretului vătămat de cervide în două reprize este următoarea: a). 50 % din volumul inițial la prima intervenție (VĂ 100 % din volumul arboretului la a doua intervenție (VĂ 5. indicele de densitate (Kd) caracteristic arbore- tului supus lucrărilor de reconstrucție ecologică rămâne constant deoarece intervențiile vor fi făcute prin tăieri rase în benzi sau tăieri rase pe parchete mici; 6. periodicitatea adoptată pentru ipotezele de extragere a arborilor în trei respectiv două inter- venții este de 5 ani; 7. volumul corespunzător arboretului (ca țel de atins) este considerat volumul la hectar în momentul începerii lucrărilor de reconstrucție ecologică. Modul de calcul pentru volumele caracteristice arboretelor în momentul aplicării lucrărilor de reconstrucție ecologică și după intervențiile silvicul- turale planificate este următorul: A. Cazul în care arboretul vătămat de cervide este înlocuit în trei intervenții a. prima intervenție Vt = P • 0,7 b. a doua intervenție +(^)-o.3o ImTII -SKJ- 0,5 + (fy 0,30 c. a treia intervenție = [(^7 + hc(Th • 5 ■ ■ 0,5] +1^ • 5 • + (Vn5) ■ 0,35 + 0,30 ^ = (^)-0,35 + (Kn^ La 5 ani de la ultima tăiere volumul arboretului nou creat devine: ' 0’35 + (V^ ■ 0,35 + (Vnl5) ■ 0,30 B. Cazul în care arboretul vătămat de cervide este înlocuit în două intervenții a. prima intervenție ^7 = 0,5 b. a doua intervenție V2-Vu'l-cm,-i^ + (V„s)-o.s La 5 ani de la ultima tăiere volumul arboretului nou creat devine: ^-(^■0.5+ (^0.5 în formulele prezentate elementele de calcul necesare folosirii acestui procedeu sunt urmă- toarele: F reprezintă volumul la hectar caracteristic 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 arboretului inițial, ce se reface; Vf - volumul la hec- tar caracteristic arboretului supus lucrărilor silvicul- turale, la prima intervenție (^ = f); V2- volumul la hectar caracteristic arboretului supus lucrărilor silvi- culturale, la a doua intervenție; V3 - volumul la hec- tar caracteristic arboretului supus lucrărilor silvicul- turale, la a treia intervenție; - volumul la hectar caracteristic arboretului supus lucrărilor silvicultur- ale, după prima intervenție; - volumul la hectar caracteristic arboretului supus lucrărilor silvicultur- ale, după a doua intervenție; Vj3 - volumul la hectar caracteristic arboretului supus lucrărilor silvicultur- ale. după a treia intervenție; VjF- volumul la hectar caracteristic arboretului nou instalat la 5 ani de la efectuarea ultimei tăieri; Vni - volumul la hectar corespunzător arboretului nou instalat după prima și a doua intervenție (i = 5, 10 ani); Kd - indicele de densitate caracteristic arboretului supus lucrărilor silviculturale: Iyc(Ti:T2) " creȘterea curentă a pro- ducției totale caracteristică evoluției arboretului inițial în cazul lucrărilor efectuate în cadrul acestuia la vârstele respective (TI; T2); T - vârsta la care încep lucrările de reconstrucție ecologică a arboretelor. Au fost prelucrate date din 120 de unități amena- jistice din ocoalele silvice Moldovița, Pojorâta, lacobeni și Vama, din cadrul Direcției Silvice Suceava, folosindu-se module automate de calcul cu determinarea grafică a valorii intervalului de redresare. S-a urmărit studiul influenței frecvenței vătămărilor produse de cervide și a indicelui de den- sitate asupra valorii intervalului de redresare pentru arborete de molid cu vârste cuprinse între 21 și 80 de ani. Pentru acestea s-a cuantificat și influența concomitentă a vârstei arboretelor, a frecvenței vătămărilor produse de cervide și a indicelui de den- sitate asupra intervalului de redresare. Ca instrument de lucru a fost folosită regresia simplă și regresia multiplă liniară în trepte. Regresia simplă a urmărit stabilirea corelației dintre frecvența vătămărilor și valoarea intervalului de redresare pentru arborete de molid cu vârste cuprinse între 21 și 80 de ani. Prin regresia multiplă liniară s-a expri- mat valoarea intervalului de redresare într-un arboret oarecare în raport cu două caracteristici fac- toriale și anume frecvența vătămărilor produse de cervide și indicele de densitate al arboretelor. Semnificația coeficienților de regresie s-a verificat printr-o metodologie specifică bazată pe testul t. 3. Rezultate Pentru calculul vârstei de egalizare a volumului la hectar caracteristic arboretului vechi ce se reabilitează din punct de vedere al funcționalității și a volumului la hectar specific arboretului nou creat (intervalul de redresare) s-a folosit determinarea grafică (fig. 1). Fig. 1. Determinarea intervalului de redresare pentru arborete de molid vătămate de cervide (A- o intervenție; B - două intervenții; C- trei intervenții) REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 33 Aceasta presupune determinarea punctului de intersecție dintre volumul arboretului inițial, respec- tiv volumul lemnului de lucru și curba volumului caracteristică intervențiilor propuse. Acest calcul s-a făcut în ipoteza în care egalizarea volumelor corespunzătoare celor două arborete se face în condițiile când se consideră ca punct de plecare și țel de atins volumul la hectar în momentul începerii lucrărilor de reconstrucție ecologică. Coborând o dreaptă din punctul de intersecție al volumelor sus- menționate, pe abscisa corespunzătoare vârstei, se va obține vârsta de egalizare a volumelor celor două arborete. Diferența dintre vârsta astfel obținută și vârsta de începere a lucrărilor de reabilitare reprezintă intervalul de redresare caracteristic arboretelor de molid vătămate de cervide. Figura 2 prezintă corelația dintre frecvența vătămărilor și valoarea intervalului de redresare car- acteristic volumului lemnului de lucru, pentru arborete cu vârste cuprinse între 21 și 40 de ani (A), 41 și 60 de ani (B), 61 și 80 de ani (C), pentru o val- oare a indicelui de densitate cuprinsă între 0,5 - 0,6. Corelațiile sunt foarte puternice și semnificative pentru toate cazurile studiate. Folosind ecuațiile de regresie prezentate în figu- ra 2, în tabelul 1 se prezintă valoarea intervalului de redresare, pe clase de vârstă și în corelație cu numărul de intervenții, pentru arborete de molid vătămate în diferite grade de cervide. Analizând datele din tabelul 1 se observă că val- R:-«ri25 5 * mwncrtir ' - ahm-iv .num * 3.3» —41 0 0 10 20 30 40 50 W 70 80 90 100 freotnța \ităm3nlor l%) DincncDțic > î iramcnții j 90 15 10 60 GttvCnțM vătămănlOf (%) r-0.OOO7<-O 2»K*46..MH r-0.HJ27 -UIMMMV - 0.2559x + 49.538 Rc - 0.8088 3 (MCntnțn \ - 4101103 V • 0.14 J14U R: • 0.812 R:- 0.6472 3otcnci^H }-O.0O0K.0,2513^*52405 0.6356 0 C 0 Fig. 2. Corelația dintre frecvența vătămărilor și val- oarea intervalului de redresare pentru arborete de molid cu vârste cuprinse între 21 și 40 de ani (A), 41 ți 60 de ani (B) ți 61 ți 80 de ani (C) oarea intervalului de redresare, în ipoteza a trei intervenții efectuate pen- tru reabilitarea arboretu- lui, în arborete la care frecvența vătămărilor produse de cervide depășește 70 % variază între 22 și 17 ani - arborete cu vârste între 21 și 40 de ani, între 32 și 25 ani - arborete cu vârste între 41 și 60 de ani, respectiv între 35 și 33 ani - arborete cu vârste între 61 și 80 de ani. S-a considerat oportun Valori corespunzătoare intervalului de redresare (ani) pentru arborete de molid vătămate în diferite grade de cervide Tabelul 1 Specificări Frecvența vătămărilor (%) 40 | 50 60 1 70 | 80 ! 90 100 Interval de redresare ani Arborete 1 intervenție cu vârste 22 I 21 20 1 18 | 17 15 13 între 21 și 2 intervenții 40 de ani 24 | 23 | 22 20 19 17 15 3 intervenții 26 | 25 24 ( 22 21 1 19 17 Arborete 1 intervenție cu vârste 36 33 | 30 27 24 20 între 41 și 2 intervenții 60 de ani 39 36 | 33 30 27 23 3 intervenții 41 38 | 35 32 29 1 25 Arborete 1 intervenție cu vârste 37 35 | 33 31 29 între 61 și 2 intervenții 80 de ani 40 | 37 | 35 | 33 31 1 3 intervenții 42 1 40 37 1. .35 1 33 1 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 20Q7 • Nr. 5 studiul influenței unor caracteristici calitative (frecvența vătămărilor produse de cervide - %) și dendrometrice (indicele de densitate - KJ) asupra valorii intervalului de redresare caracteristic arboretelor de molid vătămate de cervide, diferenți- at pe clase de vârstă. Acest calcul s-a făcut în ipoteza reabilitării arboretului vătămat de cervide în trei intervenții. în urma prelucrării datelor corespunzătoare din câte 20 de unități amenajistice pentru fiecare clasă de vârstă, s-a ajuns la următoarele expresii concrete ale regresiei liniare multiple (tab. 2): în tabelul 2 expresiile reprezintă ecuațiile de regresie liniară multiplă care exprimă valoarea intervalului de redresare (ani), într-un arboret oare- care în raport cu două caracteristici factoriale (frecvența vătămărilor produse de cervide și indicele de densitate) pentru arborete cu vârste între 41 și 60 de ani și 6 % pentru arborete cu vârste între 61 și 80 de ani. Semnificația coeficienților de regresie din cele trei ecuații de regresie redate în tabelul 2 prin com- pararea valorii experimentale cu valoarea teoretică a testului l, pentru 20 de cazuri luate în studiu, se prezintă în tabelul 3. Examinarea semnificației coeficienților ecuațiilor de regresie Tabelul 3 Caracteristici fa don ale Coeficienți Eroarea t standard experimental f teoretic 5% Semnificația Arborete cu x ârsle intre 21 și 40 de am (/ - 17 grade de libertate) Termenul liber 25.382 3.198 7 936 2.11 « Frecventa vâtâmarilor •0.108 0.019 -5.763 ♦ Indice de densitate 6.013 .V12 2,620 * Arborele cu vârste între 41 și 60 de am (/ =■ 17 giade de libertate) Tennenul liber 22.806 5.847 3.900 2 11 • Frecventa vătămărilor -0.154 0.037 -4.149 * Indice de densitate 30,626 6.277 4.87Q * Arborete cu vârste intre 61 șt 80 de ani (/’ - 17 grade de libertate) Termenul liber 11442 3,181 4.854 2.11 • Frecventa vâlimânlor -0.110 0.022 4.981 * Indice du densitate 45.296 4 669 9.702 ■ Notă: * = semnificativ: - = nesemnificativ Expresia regresiilor multiple având ca rezultantă valoarea intervalului de redresare, Funcție de încadrarea arboretelor pe clase de vârstă Tabelul 2 Clasa de vârsiâ Ecuația de regresie multiplă Coeficienti de corelație Nr. obs. 2 y = -0.108-x? + 6.013-X; +25.382 /? multiplu = 0.845: W = 0,713 20 3 y = - 0.154 • x, + 30.626 • x: + 22.806 H multiplu = 0,923: Rr “ 0,869 20 4 v = -0.1I0-x,+ 45,296-x-+ 15.442 R multiplu = 0,938 : R’ =0,880 20 în ecuațiile de regresie prezentate semnificația caracteristicilor factoriale este următoarea: y reprezintă valoarea intervalului de redresare (ani): xt - frecvența vătămărilor produse de cervide - %; x2 - indicele de densitate; în privința semnificației coeficienților de regre- sie din ecuațiile prezentate în tabelul 2, se constată că statistic, influența caracteristicilor factoriale x; (frecvența vătămărilor) și x2 (indicele de densitate) este semnificativă asupra caracteristicii rezultative exprimate prin valoarea intervalului de redresare. Intensitatea corelației multiple se exprimă cu ajutorul coeficientul de corelație multiplu (R multi- plu) care pentru cazurile luate în studiu are valoarea 0.845 - arborete cu vârste între 21 și 40 de ani, 0,923 — arborete cu vârste între 41 și 60 de ani, respectiv 0,938 - arborete cu vârste între 61 și 80 de ani. Pentru arboretele analizate, 15 % din variația totală (1 - R2) a rămas neexplicată prin luarea în considerare a celor două caracteristici factoriale pentru arborete cu vârste între 21 și 40 de ani, 8 % Pentru arboretele de molid vătămate de cervide, cu vârste cuprinse între 21 și 80 de ani, valoarea intervalului de redresare, determinată în ipoteza reabilitării vechiului arboret în trei intervenții și luând în calcul drept car- acteristici factoriale vârsta arboretelor, frecvența vătămărilor produse de cervide și indicele de densi- tate este dată de următoare ecuație de regresie: y = 0,440- x, - 0,098 • x2 + 29,723 • x3 - 4,798 în care: y reprezintă valoarea intervalului de redresare (ani); xf - vârsta arboretelor (ani); x2 - frecvența vătămărilor produse de cervide (%); x3 — indicele de densitate; Semnificația coeficienților de regresie din Examinarea semnificației coeficienților ecuației de regresie (4) Tabelul 4 Caracteristici factoriale Coeficienți Eroarea standard f experimental teoretic 5% Semnificația 56 grade de libertate Termenul liber -4.798 3.210 -1.494 2.0 - Vârsta arboretelor 0.440 0.024 17.946 • Frecvența vătămărilor -0.098 0.016 -6.198 * Indice de densitate 29.723 3.011 9.873 * Notă: * = semnificativ: - = nesemnificativ ecuația se prezintă în tabelul 4. în privința semnificației coeficienților de regre- REV1STA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 35 sie din ecuația de regresie, se constată că statistic, influența caracteristicilor factoriale x, (vârsta arboretelor), x2 (frecvența vătămărilor) și x3 (indicele de densitate) este semnificativă asupra ca- racteristicii rezultative exprimate prin valoarea intervalului de redresare. Termenul liber are o influ- ență nesemnificativă asupra caracteristicii rezulta- tive considerate. Intensitatea corelației multiple exprimate cu aju- torul coeficientul de corelație multiplu (R multiplu) are valoarea 0,957 pentru cazul studiat. De aseme- nea, 8 % din variația totală (1 - R2) a rămas neexpli- cată prin luarea în considerare a celor trei caracte- ristici factoriale. 4. Concluzii Influența unor caracteristici calitative (frecvența vătămărilor produse de cervide) și dendrometrice (indicele de densitate) asupra valorii intervalului de redresare caracteristic arboretelor de molid vătă- mate de cervide, diferențiat pe clase de vârstă, în ipoteza reabilitării vechiului arboret în trei inter- venții și la valori ale indicelui de densitate între 0,5 - 0,6, este dată de următoarea expresie generală a regresiei multiple liniare: T = ao ‘ Xj + a] ■ x2 + a2 în care: y reprezintă valoarea intervalului de redresare: X/ — frecvența vătămărilor produse de cervide (%); x2 — indicele de densitate; a0, aj, a2, - coeficienți specifici claselor de vârstă Pentru arboretele de molid vătămate de cervide cu vârste cuprinse între 21 și 80 de ani, s-a constatat Bibliografie Giurgiu. V.. (sub redacția) 1995: Protejarea fi dez- voltarea durabilă a pădurilor României. 399 p. I c h i m . R„ 1975: Cercetări asupra calității lemnului în arboretele de molid din nordul fării. Manuscris. I.C.A.S. București. 46 p. 1 c h i m , R.. 1988: Istoria pădurilor și a silviculturii din Bucovina. Editura Ceres, București. 216 p. I c h i m . R„ 1990 : Gospodărirea rațională pe baze eco- logice a pădurilor de molid. Editura Ceres. București. 186 p. că odată cu creșterea vârstei arboretelor și a indicelui de densitate valoarea intervalului de redresare crește, iar odată cu creșterea frecvenței vătămărilor produse de cervide valoarea intervalului de redresare scade, conform cu regresia multiplă liniară. în stabilirea momentului optim de intervenție cu lucrări de reconstrucție ecologică a arboretelor de molid vătămate de cervide trebuie să se țină seama de valoarea intervalului de redresare stabilit funcție de vârsta arboretelor, de frecvența vătămărilor pro- duse de cervide și de valoarea indicelui de densitate. Se consideră drept moment optim de aplicare a lucrărilor de reconstrucție ecologică într-un arboret de molid vătămat de cervide, vârsta la care se pro- pune începerea lucrărilor de reconstrucție ecologică într-un arboret, ce are drept rezultantă cea mai mică o valoare în ani a intervalului de redresare în funcție de condițiile structurale (indice de densitate) și de frecvența vătămărilor produsă de cervide. Cu alte cuvinte, momentul optim de aplicare a lucrărilor de reconstrucție ecologică reprezintă vârsta arboretului afectat de cervide, care supus lucrărilor de reabi- litare a funcționalității generează cea mai mică va- loare a intervalului de redresare. Cum arboretele artificiale de molid vătămate de cervide cu vârste cuprinse între 21 și 40 de ani au cea mai mică valoare a intervalului de redresare, rezultă că pentru a crea niște arborete valoroase în cel mai scurt timp, înlocuind vechile arborete vătă- mate de cervide, atenția silvicultorilor trebuie îndreptată în primul rând asupra acestora, urmând arboretele cu vârste cuprinse între 41 și 60 de ani, respectiv arboretele cu vârste cuprinse între 61 și 80 de ani. V 1 a d . 1.. P e t r e s c u . L.. 1977: Cultura molidului în România. Editura Ceres. București. 359 p. V 1 a d . R„ 1994: Tehnologii de reconstrucție ecologică a arboretelor de molid vătămate de cervide. Manuscris I.C.A.S. București. 58 p. V I a d , R.. 2005: Stabilirea urgențelor de regenerare pen- tru arboretelor de molid vătămate de cervide. în voi. IV B Silvologie. Amenajarea pădurilor la începutul mileniului al 111- lea (sub redacția V. Giurgiu și I. Seceleanu). Editura Academiei Române București. 298 - 305 pp. Dr. ing. Radu VLAD I.C.A.S, Câmpulung Moldovenesc E-mail: vlad.radu@icassv.ro 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Rcsearches regarding the optimal moment for the intervention with ecologica! reconstruction Works in Norway spruce stands damaged by deer Abstract The goal of the research work was to establish the optimum timing for the intervention with ecologica! reconstruction in 'Norway spruce stands damaged by deer, through quantification of the specific straightening out interval correlated with stand age. frequency of the deer damages and wood volume with stern decay. The straightening out interval specific to the Norway spruce stand damaged by deer was considered the time interval from the beginning of the ecologica! reconstruction works unti! the volume of the newly created stand equalizes the volume of the healthy old stand. The inlluence of the deer damage frequency and of the density index on the value of the straightening out interval for Norway spruce stand of 21 and 80 years old was assessed. For this Norway spruce stands the influence of the stand age, frequency of the deer dainages and density index on the straightening out interval using simple regression and multiple linear regressions was studied. Undcr the hypothesis of three interventions for the ecologica! rehabilitation, the value of the redressing interval in spruce stands with a frequency of the deer damages up to 70 % is betwcen 22 and 17 years for Nom ay spruce stands of 21 and 40 years old. between 32 and 25 years for Norway spruce stands of 41 and 60 years old and between 35 and 33 years for Norway spruce stands of 61 and 80 years old. As optimum moment for the intervention with ecological reconstruction works in spruce stands damaged by deerwas considered the age of ecological reconstruction that has generated the smallest value of the straightening out interval in correlation with stand age. frequency of the deer damages. density index and the amount of the stern decay. Keywordst Norway spruce, deer damage, ecological reconstruction REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 37 Puncte de vedere Denumiri de arbori și arbuști moștenite de limba română din fondul lexical autohton (străvechi) Constantin BÂND1U în pofida unei bogate bibliografii existente, com- plicatele probleme ale substratului traco-get al lim- bii române rămân încă în sfera ipotezelor (Gr.Brâncuș, 1983). în lipsa unor cunoștințe sigure privind limba strămoșilor noștri neromani de la nord dc Dunăre, puținele transcrieri din limbile latină și greacă descoperite nu pot contribui la elucidarea acestei spinoase probleme, fiind etimologic nesig- ure și greu de interpretat. Pe de altă parte, există multe cuvinte care în vocabulare apar cu indicația ,.de origine necunoscută14, precum și cuvinte, care, dacă nu sunt comune cu albaneza (circa 70, după I.Russu, 1981). deși figurează pe lista autohtonelor (în total, circa 160), trezesc oarecari dubii privind originea lor. Considerăm că din aceste puncte de vedere ecologia forestieră ar putea aduce unele pre- cizări, plecând de la corologia și ecologia speciilor, precum și de la felul în care poporul român vede comunitățile de arbori. Tocmai acest fapt ne-a deter- minat să scriem articolul de față. în urma cercetărilor noastre am ajuns la con- cluzia că denumirea următoarelor specii de arbori și arbuști din flora României, inclusiv comunități ar putea fi atribuite substratului autohton al limbii: • Brad. Denumire unanim recunoscută ca autohnă: bradth (breth) în albaneză, brad în aromână și meglenoromână (I.I.Russu, Gr.Brâncuș, DEX). Arborele este foarte iubit de poporul român, care-i acordă un loc de frunte în mitologie și producțiile sale folclorice. Prima „ființă44 vie pe care o creează „Fărtatul44 la rostirea formulei „să fie o lume'4 a fost un brad uriaș. După mitologia română (R.Vulcănescu, 1985) acesta avea rădăcinile înfipte în „orcanul44 (oceanul) primordial, iar cu ramurile sprijinea cerul. • Gârnița (gârneață). Provine din sanscrita granica (DEX), dar apare sub aceeași denumire și în bulgară. • Jneapăn. în mod greșit se pretinde că provine din latinul Juniperus (MDE, DEX). în realitate, după cum bine se vede aici este vorba de ienupăr. Necunoscând ecologia speciei LA.Candrea și Ov. Densusianu (2006) îl asimilează cu ienupărul, potrivit suitei de transformări: jenupe- rus -jneapăr-jneapăn. Dar, ultima specie are altă corologie și ecologie, fiind și mult mai rară. • Molid. De origine necunoscută în MDE, comun cu albanezul molika în DEX. Apartenența la familia cuvintelor din substrat se justifică prin: a ) existența termenului în albaneza (deci și în illiră) și b) ecologic: specie tipic de mari altitudini, unde cuceritorul roman n-a pătruns decât incidental. • Mălin. Indicația din DEX că este o derivare regresivă din bulgarul mallina (zmeură) sau ucraineanul malyna este neverosimilă. Ce legătură poate fi între zmeură și fructele mălinului, care se aseamănă cu cireșele? • Stejar. După V.Breban, DEX și MDE provine din bulgară, care are cuvântul stejer sau siezer. După 1. 1. Russu, sub denumirea de gorun, (care după autor este o varietate de stejar, ba chiar însuși stejarul), cuvântul este de origine tracă. In realitate se face confuzie între două specii diferite, cu denu- miri diferite: a) gorunul (Quercuspe Ir aed), care este de deal și de munți mici, de unde denumirea slavă de gor(un)(= munte), vezi DEX și b) stejar, specie de câmpie (și dealuri mici), care trebuie atribuită substratului autohton. Faptul că denumirea există și în bulgară nu contrazice această teza: comun și de mare circulație în această limbă este „dâb44 (din slavă); stejar se folosește pe o arie mai restrânsă, numai în apropierea Dunării, ceea ce demonstrează o influență românească. De altfel, în bulgară, stejar (stejerce) mai are și o altă semnificație (V.Breban, 1987): par înfipt în pământ, în mijlocul unei arii de treierat. • Zadă.(Larice). Potrivit etimologiilor general admise, termenul n-ar avea ce căuta aici, în acest articol, întrucât se consideră că denumirea derivă din latinescul daeda (taeda)-ae. Transformarea nu ni se pare plauzibilă deoarece, pe de o parte derivarea 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 din deda (teda) - zadă apare ca forțată, iar pe de altă parte este greu de admis că laricele, o specie de mare altitudine, foarte greu accesibilă și rară a fost atât de bine cunoscută de romani, încât i-au impus și numele. Mult mai credibilă este teza că românii au păstrat-o în limbă, de la înaintașii lor daci. Vechimea denumirii este demonstrată și de numeroasele derivate pe care le cunoaște limba română (AI.Borza, 1968): brad roșu, brad de vară, crin (vezi,,Polița cu crini11 din Ceahlău). • Zâmbru. (Pinus cembra). Denumită și pin de munte, ti sar sau zâmbrișor, specia este menționată în dicționare ca având etimologie necunoscută. Considerăm că este firesc să fie trecută la fondul de cuvinte preluate din substrat din două motive: a)rezonanța aspră, tipic dacică a denumirii și b) respectarea principiului excluderii: „un cuvânt provine din geto-dacă doar atunci când nu se întâlnește în nici o altă limbă care a influențat sau cu care a venit în contact limba română“ (a popoarelor vecine). Zâmbrul, după cum bine se știe, nu se întâlnește în nici o altă limbă, în afară de română.(A nu se confunda cu zimbrul, specie de faună). Tot din rândul celor „de origine necunoscută11, putând fi luate drept cuvinte din substrat, mai fac parte arbuștii: dârmox, drăcilă, mormon, scoruș și zălog, la care se pot adăuga subarbuștii: afin și zmeur. în afară de denumirile individuale, mai sunt de analizat câteva denumiri colective de specii (comu- nități), foarte importante în înțelegerea fenomenului genezei limbii române în spațiul carpato-danubian- pontic. Trei dintre aceștia ne-au reținut atenția: • Pădure. Părerea generală este că denumirea provine din latinul padula-ae (padulem, la acuzativ) care inițial a avut înțelesul de mlaștină (baltă), având drept sinonimie pe palus-dis (paludem, la acuzativ), un termen mai frecvent folosit care și-a păstrat însă sensul inițial. Adjectivul „păduros11, derivă din aceeași tulpină: de pădure=pădure). în pofida unor păreri autorizate (I.A.Candrea, Ov. Densusianu, 2006), explicația este cel puțin discutabilă. Termenul tre- buie să fi existat în traco-dacă, având în vedere că-l întâlnim mai în toate limbile, dialectele și graiurile neoromanice, de asemenea în albaneză (kodre), pă- rerea pe care de altfel o împărtășesc și Th. Capidan (1932) și B.P.Hașdeu. • Bucovină în sensul de pădure de fag sau făget, păstrat numai în toponimie. Se pretinde de mulți autori, printre care și M.Iacobescu (1993) că ter- menul derivă din slavul buk= fag, fiind o moștenire din perioada în care slavii au invadat teritoriile carpato-dunărene. Avem motive să respingem această părere, pe baza următoarelor fapte: a. Cuvântul buk nu este exclusiv slav, ci se întâlnește în multe alte limbi europene, ceea ce demonstrează descendența sa indoeuropeană (din sanscrită): der Buche (=fag), die Buch (=carte) în germană, beech în limbile anglosaxone, bok și fog în limbile nordice (daneză, norvegiană, suedeză). Secularizarea sa de către lumea slavă ar fi nedreap- tă; buk este categoric denumire indoeuropeană. b. După părerea noastră, slava veche nu putea să REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 39 aibă cuvântul buk. și iată de ce: leagănul de formare (etnogeneza) slavilor și vatra de locuire a acestora în vechime a fost după Tacitus (sec. I al erei noastre) triunghiul dintre Dvina, Pripet și Nipru, cursurile superioare. în tot acest teritoriu n-a existat și nu există specia fag, speciile principale care formează baza învelișului vegetal de acolo fiind mesteacănul, pinul, mai rar molidul. c. Limita estică a ariei de răspândire a fagului {Fagus silvatica L.) în Europa trece prin Podișul Basarabiei, interfluviul dintre Prut și Nistru, Bucovina. Subcarpații Păduroși, bazinul superior al Vistulei, sudul Suediei. Specie de climat european- atlantic, fagul nu depășește Nistrul, evitând stepele calde și aride răsăritene, cu climat continental- extrem. d. Având în vedere marea distanță care separa în trecut arealul de locuire a slavilor de arealul fagului (circa 400-500km), ținând seama și de slaba circu- lație a informației din acele vremuri, avem temeinice motive să punem la îndoială faptul că slavii cunoșteau fagul și îl numeau ca atare. Mai degrabă ei au împrumutat această denumire de la popoarele care locuiau în zonă și le-au întâlnit în marea lor migrațiune spre vest și sud: germani (Bastamii), celți (Boii, Helveții), geto-daci (Costobocii). e. Ipoteza noastră, care din păcate, din lipsa unor documente scrise, nu poate fi nici confirmată, nici contrazisă este următoarea: preluând de la popoarele locale cuvântul buk și transformându-1 în „bukov- inău potrivit specificului limbii lor, slavii l-au răspândit pe aproape întreg teritoriul țării noastre (cu excepția Transilvaniei), constituind vectorul prin care s-a imprimat o anumită coloratură peisaju- lui nostru toponimic. Necunoscând însă cum numeau geto-dacii fagul, presupunând că și aceștia îi spuneau „buc“ ne punem tulburătoarea întrebare: oare toate bucovinele noastre au fost botezate cu acest nume de către slavi? Aproape sigur că multe dintre acestea Bibliografie B â n d i u . C., 1987; Bucovină în interpretare ecologică. Almanahul Turistic. Ed. Sport-Turism. București. Borza. AL. 1968: Dicționar etnobotanic cuprinzând denumirile populare românești și alte limbi ale plantelor din România. Ed. Acad. Română. București. își datorează existența procesului de formare a lim- bii și poporului român, trăgându-și seva din vechiul radical „buk“, comun majorității limbilor europene, inclusiv geto-dacă. Dacă așa stau lucrurile, suntem îndreptățiți să credem că „bucovină'1 este denumire originară. Ne aparține și provine din substratul autohton al limbii române. în concluzie, este interesant să constatăm că într-o limbă cu o botanică majoritar latină cum este româna, există unele excepții, semnificative prin locul pe care-l ocupă în etnogeneza. Păstrându-și forma și înțelesul de-a lungul secolelor, în pofida tendințelor de schimbare, acestea ne apar ca niște semne ale vremurilor, ca un fel de aștri care luminează cerul istoriei, amintindu-ne cine am fost și cine suntem. Referindu-ne la domeniul forestier, care face obiectul acestui articol, observăm că fon- dul de cuvinte păstrat (preluat) din substratul autoh- ton geto-dac este mic, dar cu conotații deosebite pentru filosofia și ecologia poporului român. Este vorba de circa 8 denumiri de arbori și 5 denumiri de arbuști, în total 13 specii din dendroflora românească, plus încă 3 denumiri de colectivități: pădure, codru, bucovină. Speciile care au rămas în limba poporului nou format, neputând fi înlocuite, se încadrează în urmă- toarele categorii: a. sunt foarte iubite de poporul român, întrând în mitologie și folclor: bradul, ste- jarul; b. ocupă habitate mai greu accesibile, de munte înalt, locuite numai de populația locală, ori- ginară: molidul, jneapănul. laricele (zada), pinul cembra (zâmbrul). Tot aici intră și subarbuștii afin și zmeur: c. sunt mai puțin cunoscute sau rare: măli- nul, gârnița, scorușul, dârmoxul. drăcila, moșmonul. zălogul. Materialul prezentat în acest articol nu epuizează vasta problemă a etimologiei speciilor de arbori și de arbuști din pădurile noastre. Rămân încă multe aspecte de descoperit sau de clarificat. Să sperăm că acestea vor fi rezolvate în viitor. B r â n c u ș . Gr.. 1983: Vocabularul autohton al limbii române. Ed. Științ. Și Enciclopedică. București. B r e b a n . V.. 1987: Dicționar general al limbii române. Ed.Șliințifică și Enciclopedică. București. Candrea. I.A.. Densusianu Ov.. 2006: Dicționarul etimologic al limbii române: elementele latine. Ed.Paralela 45. București (Reeditare. Ed.Socec 1907-1914). 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 lacobescu M.. 1993: Din istoria Bucovinei. Ed.Acad. Române, București Nădejde. I., 1913: Dicționar latino-român complet. Ed. și Tipografia H.Goldner, Iași R u s s u . I.i„ 1981: Etnogeneza românilor. Fondul auto- hton traco-dacic și componenta latino-romanică. Ed.Știint. și Encicloped.. București 1998: DEX. Dicționarul explicativ al limbii române. Ed. Univers Enciclopedic. București. ♦* * 1998: MDE, Mic dicționar enciclopedic, Ed. Univers Enciclopedic. București. Dr. Constantin BÂNDIU tel. 021 /7452096 București Tree and shrub names inherited by the Romanian language from the native (ancestral) lexical fund Abstract After a relevant etymology analysis the conclusion is that the following species’ name result from rhe native substratum language: brad, stejar, molid, jneapăn. zadă (larice). zâmbru (pin cembra). mălin, gâmiță. scoruș, dârmox. drăcilă, moșmon and zălog, collec- tive names like: pădure, codru, bucovină (just in toponomy. with bccch forest sense), names two shrubs: afin and zmeur. The preservation of these names in our latin language mey be explained by: names penetration from mythology and folklore. the mountain areas with difficult accessibiiity and the rarity of the species. Keywords: native substratum, etymology, geographic area. REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nn 5 41 1 ® Husqvarna Husqvarna Pădure & Grădină $0S; Odăi 33-37.Sector I. 01.3601. București. CP 37-133 Tel: 021-352.18.02, Fax: 021-352.18.00 c-m.ul; oHicetflnisqvjrna.ro, www.husqvarna.rp 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Notă Comportarea lucrărilor de torenți pe o perioadă de 30 de ani în perimetrul Slănic Moldova în anii 1975 și 1977, Direcția Silvica Bacău a solicitat Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice elaborarea a două proiecte de corectare a Văii Slănic, amonte de stațiunea balneară Slănic. Scopul lucrărilor propuse trebuia să îndepli- nească mai multe funcții și anume: - atenuarea viiturilor torențiale a Văii Slănic pentru a apăra de inundații, de aluviuni Păstrăvăria Slănic, de a consolida albia Văii Slănic și de a asigura un debit de apă cât mai constant păstrăvăriei; - atenuarea viiturilor torențiale ale Văii Slănic pentru a apăra de inundații, de aluviuni și de degradări lucrările existente în zona izvoarelor de apă minerală, a zidurilor de sprijin la malurile albiei Slănic și a aleilor pietonale din stațiunea balneară Slănic. înainte de a descrie comportarea lucrărilor propuse după o perioadă de 30 de ani de funcționare, se impune prezentarea factorilor specifici de agresivitate ai Văii Slănic și efectele torențiale ale acestora. Factorul climatic: Bazinul Slănic este situat într-o zonă de munte, indice Embergher mare (257) caracteristic zonei montane cu temperatura lunii ianuarie +4°C, a lunii iulie 16 - 18°C, cu precipitații medii anuale 600 - 800 mm, frecvent torențiale în lunile aprilie și iulie. Factorul topografic (după FAO) este favorabil concentrării rapide a ploilor torențiale. Panta medie a bazinului 25%, a rețelei hidrografice 6,5%, lungimea rețelei 80 km, din care torențiale 12,5 km, cu o suprafață a bazinului de recepție a ploilor de 5112 ha. Factorul litologic este favorabil transportului de aluviuni grosiere și fine, bazinul fiind situat în zona de roci tip Tarcău, gresii grohotișuri ușor friabile și soluri superficiale, mijlocii. Factorul înveliș vegetal și al folosirii terenurilor: în bazin, cea mai mare suprafață este ocupată de pădure 4865 ha (95%) și alte folosințe pășune div. 247 ha (5%). Pădurea are funcția hidrologică diminuată pe 48% din suprafață, cauzată de neuniformitatea claselor de vârstă, cu variații de la 8% la 25%, consistența arboretelor scăzută redusă pe 37%, cu exploatare intensivă în grădinărit, situată pe versanți cu panta medie 25%, pe soluri superfi- ciale mijlocii, ușor friabile. Pășunea este situată la partea superioară a bazinului pe soluri superficiale mijlocii cu grad predominant de eroziune I - II. Toți acești factori specifici, prin agresivitatea lor, fac ca debitul de apă, la ploi cu intensitate mare să se transforme în viituri torențiale cu transport mare de aluviuni. La întocmirea proiectelor, debitul de apă cal- culat pe Valea Slănic amonte de păstrăvărie este de 100 m3/s la asigurarea de 5% și de 200 m3/s la asigurarea de 1%, iar debitul solid transportat capabil a forma aterisament este de 1 m3/ha/an și de 28000 m3 la asigurarea de 1%. Bazinul Văii Slănic, amonte de Valea Pufu, are o suprafață de 4149 ha, cu un debit de 60 m3/s Ia asigurarea de 5% și 140 m3/s la asigu- rarea de 1%, cu un debit solid capabil de a forma aterisamente de 1 m3/ha/an. în studiul de clasificare a torenților din bazi- nul hidrografic Valea Prahovei propus de România pentru Sesiunea FAO de la Atena, Grecia, în 1964, torentul Valea Slănic se încadrează în clasa a III - a, adică torent cu potențial de degradare puternic (clasa I foarte puternic, clasa a IX - a foarte slab). Soluția tehnică adoptată a ținut seama de agresivitatea factorilor specifici și a factorilor acțiunii rezultate (degradare potențială) a bazi- nului prin mărimea debitului de apă și a debitului solid la asigurarea de verificare cât și a debitelor medii anuale. Lucrările propuse au fost calculate pentru a asigura o bună funcționalitate pe o perioadă de 22 de ani și cu o rezistență la un debit calculat la asigurarea de: verificare de 1%, cu o durabilitate REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 43 Fig. I. Buraj de greutate din beton cu eforturi de întindere în paramentul amonte și cu ambii paramenți înclinați, filtrant, la un an de la construire. mare în timp. în acest scop s-au propus: - un baraj de greutate din beton filtrant dimen- sionat cu eforturi de întindere în paramentul amonte de înălțime totală de 12,05 m (înălțimea fundației, elevației, deversor), prevăzut cu radier, pinten de adâncime, ziduri de conducere a apelor; - o pasarelă pentru turiști, cu scară de urcare versant, o cameră de captare a apei pentru păstrăvărie prevăzută cu tub de 500 mm de con- ducere a apelor ia păstrăvărie și o alta de captare a apei de la pragul existent; - două baraje greblă de înălțime totală de 7,5 m, (4,0 m înălțime utilă),prevăzute cu grinzi pre- După 30 de ani de funcționare, cele trei baraje corespund cal- culelor de stabilitate din proiecte. Barajul de lângă păstrăvărie a fost proiectat cu o estetică deosebită a paramentului aval, având în vedere frecvența vi- zitatorilor din stațiunea balneară Slănic la izvoarele de apă mi- nerală. Actualmente, această estetică este dezolantă din cauza urmelor de infiltrații de apă lăsate pe baraj pe unele porțiuni. Pentru a stăvili infiltrațiile prin baraj, beneficiarul, proiectantul și constructorul ulterior au executat un ecran de beton pe paramentul amonte cu bune rezultate, dar fără să șteargă și urmele lăsate de infiltrația apelor. Cauzele acestor infiltrații se datoresc unor turnări de betoane necompactate uniform. De asemenea, la pardoseala pasarelei și la scara de acces de pe versant s-au produs unele degradări parțiale, cauzate de turnarea de beton pe timp de îngheț, fără măsuri de protecție co- respunzătoare. La acest baraj, viitura produsă în primăvara lui 2005 a avut un debit maxim de 120 m3/s, depășind cu 20 m3/s debitul calculat la asigurarea fabricate din beton armat, amplasate pe paramentul amonte al contraforților cu ambii paramenți înclinați. La unul din baraje, experimen- tal, s-a prevăzut o scară pentru păstrăvi, mai economică (2-8 ori) decât una clasică, pentru baraje cu înălțime utilă până Ia 8 m. în afară de aceste lucrări s-au mai propus completări la lucrările existente în zona păstrăvărieî, volum zidărie 663 m3. Volumul total de betoane, zidărie al lucrărilor este de 5200 m3 cu o valoare actuală de 3.637.000 lei noi, echivalent a 670.000 euro. Fig. 2. Vedere parțială a barajului după 30 de ani de funcționare. 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 de 5%, mult sub debitul de verificare de 200 m3/s la asigurarea de 1 %. Cele două baraje greblă amplasate în amonte după 30 de ani de funcționare nu au suferit nici o degradare. Scara pentru păstrăvi, propusă experimental la un baraj greblă în primii ani a funcționat bine. Ca și scara clasică, ea trebuie întreținută periodic, înlăturând eventualele materiale aduse de apă. în prezent, scara este scoasă din funcțiune, fiind împotmolită de plutitori și aluviuni. La cele două baraje greblă, s-a înregistrat debi-tul de verificare luat în calcul 140 m3/s, cauza posibilă fiind blocarea deversoarelor cu arbori plutitori. în prezent, toate curțile barajelor sunt colmatate cu materiale aluvionare, formând o pantă de compensație mare, generată de mărimea aluviunilor reținute. La primul baraj, pe direcția deversorului, în amonte, s-a dezvoltat pe cale naturală o pădure în stadiul de prăjiniș și păriș constituită predominant din anin, pădurea influențând negativ direcția apelor de viitura spre deversor. Volumul de aluviuni reținute de baraje este de 50.000 m3. Concluzii și recomandări Soluția propusă de corectare a Văii Slănic în prima etapă cu un baraj de greutate din beton cu eforturi de întindere în parametrul amonte și două baraje greblă din grinzi prefabricate amplasate pe contraforți înclinați a satisfăcut scopul propus și va continua mulți ani să satis- facă acest scop. Durata în timp a lucrărilor este asigurată de soluția adoptată, de calitatea materialelor folosite și de modelul lor de punere în operă, ultima depinzând de conștiința și gradul de pregătire profesională a muncitorilor care participă la realizarea lucrărilor. în primă urgență se impune remedierea micilor degradări și anume: - ștergerea urmelor lăsate de apa de infiltrație pe paramentul aval al barajului de lângă păstrăvărie; - la pasarela, acoperirea cu mortar de ciment a fierului beton de rezistență, vizibil în unele locuri în zona deversorului, refacerea betoanelor degradate de îngheț la pardoseala pasarelei și la scara de pe versant; - completări cu piatră, beton, la radier, pinten, conform prevederilor din proiect; - tăierea pădurii de anin instalată natural pe aterisamente pe direcția deversorului, în vederea evitării blocării deversorului și îndepărtarea la- teral a aluviunilor aterisate. în urgența a doua e necesară corectarea Văii Slănic în amonte de lucrările existente, care tre- buia continuată încă în urmă cu circa 8 ani. Lucrările din urgența întâi și a doua cad în sarci- na fondului forestier. Lucrări în aval de păstrăvărie Refacerea zidului de sprijin distrus în zona strangulării albiei cu lucrări la izvoarele de apă minerală, subziduri în unele porțiuni la zidurile de sprijin a malurilor Văii Slănic și amplasări de praguri pe fundul albiei. Aceste lucrări cad în sarcina administrației orașului Slănic. Dat fiind succesul comportărilor lucrărilor proiectate și realizate, cum s-a arătat în rândurile de mai sus, după o perioadă de 30 de ani, consi- derăm că soluțiile adoptate ca tipuri de lucrări corespund și pot fi folosite și în alte condiții si- milare. De importanță deosebită rămâne însă asigu- rarea calității materialelor folosite la lucrări (pia- tra, produse de balastieră), a dozajelor corespun- zătoare, a aplicării corecte a procesului tehnolo- gic și a conștiinciozității profesionale a execu- tanților. Creatorii proiectelor trebuie să aibă în vedere că apa, prin formele ei de manifestare, este cel mai mare dușman al lucrărilor de corectare a torenților, iar soluțiile propuse să fie capabile să învingă acest dușman. Bibliografic Chiselev, P„ G., 1953: îndreptar pentru calcule hidraulice. Editura Energetica de Stat; Diverși autori, 1960: Monografia geografică a R.P.R. Voiculescu, 1.. Gaspar. R.. 1964: Studiul de clasificare a REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 45 torenților din bazinul hidrografic Valea Prahovei, prezentat la sesiunea a Vl-a a F.A.O. la Atena. Grecia; Voiculcscu. I., 1964: Teorie și tabele de dimensiuni pen- tru barajele de greutate folosită în corectarea torenților. Editura Agro-silvică. București; Voiculcscu. J. și colab., 1975 și 1977: Arhiva I.C.A.S. 1289 Voi I și II; 1741: Proiecte de corectare a torentului Văii Slănic; 1975: Amenajarea pădurii Slănic și Slănicel. ing. Iulian VOICULESCU, ing. Emil HARȚAG, ing. Gheorghe DASCĂLU Cronică O companie - model în lumea producătorilor europeni de puieți forestieri în decursul ultimului deceniu, cu ocazia numeroaselor vizite profesionale efectuate în străinătate, autorul acestor rânduri a avut șansa de a vizita o mare varietate de pepiniere silvice. Impresiile lăsate au fost foarte diferite, de la extrem de favorabile la dezamăgitoare. în acest context se poate afirma că impresia de vârf a fost cea rămasă după vizita din luna septembrie 2007 a companiei LIECO GmbH & Co KG de la Kalwang, landul Steiermark, Austria. Aceasta face parte din Fundația Prințului de Liechtenstein și a fost înființată în anul 1985, fiind la ora actuală cel mai important producător de puieți din Austria (cca. 4 milioane exemplare vândute anual, acoperind 15 % din piața națională). Puieții celor cca. 30 de specii de foioase și rășinoase cu care se lucrează sunt produși în con- tainere din polietilenă de diverse modele, cu diametrul de 7 cm și grupate în baterii de câte 15 (5 x 3) sau 40 (8 x 5) bucăți (foto 1). Mediul de Foto 1. Diverse tipuri de recipiente LIECO folosite pen- tru producerea puieților forestieri cultură utilizat în containere constă din turbă de Sphagnum importată din țările baltice, în care se introduce pe cale mecanizată materialul semino- logic de proveniență și calitate cunoscute și garantate, recoltat exclusiv din arborete destinate producției de semințe. După introducerea semințelor în recipiente, ciclul de producție a puieților include două faze; 1. Germinare-răsărire a semințelor și creștere timpurie a puieților, timp de cca 2-3 luni, în solar (foto 2), în condițiile unui mediu de cultură - Foto 2. Imagine a culturilor din solar la câteva zile după semănate temperatură, umiditate - controlat și în care se aplică și tratamente fîtosanitare specifice. 2. Mutare în afara solarului și creștere în spațiul liber, pe suporți speciali pe care sunt amplasate compact bateriile de containere (foto 3), deci fără a utiliza tehnica solar-repicaj la rășinoase, care conduce frecvent la șocuri ale transplantării și pierderi semnificative. în mediul deschis al pepinierei, puieții sunt cultivați, în general, timp de (1) 2-3 (4) ani, timp în care ating înălțimi de ordinul a 25-60 cm. 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Foto 3. Baterii de containere pe suporturi speciale în câmpul pepinierei la câteva săptămâni de la semănare Vârsta și înălțimea puieților containerizați apți de livrat în anul 2008 Tabelul 1 Nr. cit Specia Vâisla și înălțimea puielilor ap(î de livrat 1 Picea abies 3 ani. 25-55 cm 2. Larix decidua 2 ani. 30-60 cm 3. Pinus nigra. P. sylvestris 2 ani. 20-40 cm 4. Abies alba 4 ani. 15-30 cm 5. Thu/a accidentate 3 ani, 25-40 cm 5. Abies nordmanniana 4 ani. 15-30 cm 6. Pinus mugo 4 ani. 25-40 cm 7. Pinus cembra 4 ani. 15-30 cm 8. Picea pungens glauca 3 ani, 20-40 cm 9. Quercus robur. Q. petraea 1 an. 25-60 cm 10. Quercus rubra 1 an, 25-50 cm 11. Fagus syhatica 1 an. 30-60 cm 12. Acer pseudoplatunus, A. piatanoides 1 an. 30-60 cm 13. Alnus glutinosa. A. incana 1 an. 25-60 cm 14. Betula pendula 1 an, 25-60 cm 15. Carpinus betutes 1 an. 30-60 cm 16. Fraxinus excelsior 2 ani, 25-40 cm 17. Tilia cordato 1 an. 25-60 cm 18. Prunus avium 1 an, 25-60 cm 19. Robinia pseudoacacta 1 an, 40-90 cm 20. Sate vtmtnate I an, 25-60 cm I în funcție de specie, și pot fi livrați ulterior diverșilor beneficiari (foto 4 și tab.l). Prețul de hoto 4. Puiet! forestieri apți de plantat (în imagine dr. Raphael-Thomas Klumpp, de la catedra de silvicultură a facultății de profil din Viena) vânzare a puieților diverselor specii de foioase și rășinoase produse în pepinieră se reduce de la 0,80-1,18 Euro/bucată (când se achiziționează mai puțin de 150 puieți) la 0,68-1,05 Euro/bucată (la achiziționarea a maximum 3.000 puieți). Deci, prețul unitar respectiv se reduce semnifica- tiv, direct proporțional cu creșterea numărului de puieți achiziționați. Este important de subliniat faptul că unicul criteriu dimensional utilizat de unele țări europene pentru a stabili dacă puieții sunt apți pentru livrare (plantare) este înălțimea totală, caracteristica "diametru la colet" neflind consid- erată demnă de luat în considerare. Politica companiei este sa producă puieți cu precădere "la cerere". Această modalitate comer- cială presupune ca eventualul beneficiar să indice printr-o comandă fermă cantitatea de puieți pe care dorește să o achiziționeze după 1, 2, 3 sau 4 ani, timp în care puieții își parcurg ciclul de producție din pepinieră. Pentru a obține rezultatele dorite la acțiunea de instalare a culturilor cu puieți containerizați, s-a dezvoltat și un instrument simplu pentru plantat (foto 5). Acesta se folosește atât pentru îndepărtarea stratului erbaceu sau de humus, cât și pentru producerea în sol a orificiului în care se introduce puietul produs în container. Din cele constatate cu ocazia acestei vizite, ca REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 47 Foto 5. Unealtă simplă concepută și produsă de către LIECO pentru plantarea puieților containerizați și din vizitarea altor pepiniere din țările scandi- nave și din Marea Brîtanie, Franța, Belgia, Germania etc., rezultă că producerea puieților forestieri de valoare ridicată este posibilă ori- unde în lumea forestieră civilizată cu condiția unor investiții considerabile, a existenței și uti- lizării unui material seminologic de calitate superioară și a unei forțe de muncă bine califi- cate și motivate financiar. Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU Notă: mulțumim și pe această cale dr. Raphael-Thomas Klumpp, de la Catedra de Silvicultură a facultății silvice din Viena, precum și dr. Kurt Ramskogler, care ne-au prezentat în detaliu problemele specifice, trecutul și perspectivele companiei LIECO, inclusiv pentru extinderea activităților sale în România. întâlnirea Acțiunii COST E42 Growing valuable broadleaved tree species in România, 18-22 septembrie 2007 în septembrie, Brașovul a găzduit cea de-a șasea întâlnire a experților europeni participanți la Acțiunea pan-europeană COST E42 Growing valuable broadleaved tree species (Cultura speciilor arborescente de foioase prețioase). Manifestarea a respectat cu minuțiozitate pro- tocolul acțiunilor COST, respectiv alternanța Management, condus de prof.dr. Heinrich Spiecker-Germania, și în care țara noastră este reprezentată de autorul acestei cronici și de dr.ing. Lucian Dincă de la Stațiunea ICAS din Brașov - foto 1) și pe grupuri de lucru specia- lizate. Ținând cont de tematica specială a întîlnirii lucrărilor în plen (reuniuni ale Comitetului de Foto 1. Lucrări în plen ale întâlnirii COST E42 din România {Early silvicultural interventions in mixed stands including valuable broadleaved species - Lucrări de îngrijire în arborete tinere și amestecate cu specii de foioase prețioase), cea de-a doua zi a reuniunii a fost consacrată unui atelier deschis, unde s-au prezentat trei comunicări științifice: 1. Early silvicultural interventions in naturally regenerated mixed stands including valuable broadleaved species (Lucrări de îngrijire în arborete naturale tinere și amestecate cu specii de foioase prețioase), autor Valeriu-Norocel Nicolescu, România; 2. Pruning of young wild cherry trees (Elagajul artificial al arbo- 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Foto 2. Discuții într-un arboret amestecat cu foioase prețioase parcurs cu lucruri de curățiri rilor tineri de cireș), autor Ivo Kupka, Cehia; 3. Formative pruning, an important tool for the production of high-quality timber in valuable broadleaved species (Tăierile de formare în coroană, un instrument util pentru producerea lemnului de calitate în arbori de foioase prețioase), autori Michael Bulfîn, Ian Short și Todd Radford, Irlanda. După cele trei comunicări și discuțiile pe care le-au generat, s-a conturat concluzia că speciile de foioase prețioase trebuie gospodărite în mod intensiv printr-o silvicultură de arbore, care per- mite obținerea buștenilor de mari dimensiuni, destinați producției de furnire estetice, la vârste de maximum 50-60 de ani. în continuarea celor două zile de activități în sala de conferințe a hotelului Casa Mureșan din Brașov, întîlnirea a inclus o deplasare pe teren, în arborete amestecate cu foioase prețioase parcurse cu lucrări de curățiri (foto 2), respectiv rărituri, și gospodărite de Regia Publică Locală a Pădurilor- Kronstadt și Ocolul silvic Brașov. Aplicarea operațiunilor culturale menționate a început în anii 2005 (rărituri) și 2006 (curățiri) și s-a bucu- rat de participarea a numeroși studenți ai Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov. După dezbateri animate, pro și con- tra, privind modul de realizare a lucrărilor, s-a concluzionat că arboretele în genul celor vizitate pot fi conduse fie în maniera prezentată (pe întreaga lor suprafață) fie, de preferat, alegând devreme, Ia finele curățirilor, potențialii arbori de viitor dintre speciile de foioase prețioase și concentrând lucrările de îngrijire ulterioare (inclusiv elagaje artificiale) pe sau în jurul acestor exemplare. Deplasarea pe teren a inclus și vi- zitarea uzinei de la Ghimbav a concernului spaniol Losan, unul din cei mai importanți producători de furnire estetice din România. Uzina a beneficiat de o investiție tehnică și umană importantă și procesează anual zeci de mii de m3 bușteni din cele mai valoroase specii de foioase gen gorun, stejar, fag, cireș, paltin de munte, frasin etc. Prin dotarea tehnică de vârf, prin modul în care este organizat fluxul tehnologic, precum și pentru preocupările privind utilizarea integrală a res- turilor de prelucrare sau de recirculare a apei folosite la conservarea buștenilor, uzina Losan a meritat admirația și felicitările participanților la Acțiunea COST. La finele întâlnirii, considerată un succes din toate punctele de vedere, s-a convenit ca urmă- toarele reuniuni ale acțiunii să se desfășoare în Italia (mai 2008), respectiv Germania (octombrie 2008), prilej cu care vor fi prezentate și "pro- dusele" activității experților europeni implicați, respectiv un număr special al revistei britanice Forestry, articole în alte publicații cu recunoaștere IS1, ghiduri silviculturale pentru principalele specii de foioase prețioase ș.a.m.d. Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU Notă: autorul cronicii. în același timp organizator local al întâlnirii COST de la Brașov, mulțumește și pe această cale colegilor din Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA și Regia Publică Locală a Pădurilor-Kronstadt pentru spri- jinul deosebit acordat pe durata întregii manifestări. REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 49 Federația pentru Apărarea Pădurdor B-dul Magheru nr. 31, sectorul 1, cod poștal 010325 Telefon: 021/317 1005; int. 270 Fax: 021/317 1005 int. 270 Site: www.fap.ro E-mail: officcfaTap.ro SCRISOARE DESCHISĂ domnului deputat Attila Kelemen, președintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice din Camera Deputaților Avându-se în vedere intervențiile dvs repetate în mass-media față de problematica ridicată de Federația pentru Apărarea Pădurilor pentru Proiectul de Cod Silvic înregistrat la Camera Depuțatilor în data de 5 iunie 2007 și la Senat în data de 7 iunie 2007, aflat în prezent spre adoptare la Senat, se fac următoarele precizări: I. Contar celor afirmate de dvs în mesajul transmis de Ziua Silvicultorului, cât și cu alte ocazii în fața reprezentanților mass-media, la elaborarea Proiectului de lege privind Codul Silvic înregistrat la Parlament, atât Academia de Știinte Agricole și Silvice cât și Confederația Consilva nu au fost consultate. Mai mult, reprezentanții Academiei de Științe Agricole și Silvice, Confederația Consilva, ca și ceilalți membri ai Federației pentru Apărarea Pădurilor, au o poziție deosebit de critică asupra Proiectului de lege amintit. II. Actualul proiect de Cod silvic, dacă va fi adoptat de către Parlament sub această formă, va favoriza distrugerea parțială sau totală a multora din pădurile României întrucât: - nu respectă principiul fundamental potrivit căruia orice pădure, independent de mărime și de forma de proprietate, să aparțină administrativ de un ocol silvic astfel încât să fie asigurată ges- tionarea ei durabilă prin respectarea strictă a regimului silvic; - nu conține dispoziții referitoare la recon- strucția ecologică a pădurilor destructurate și deteriorate; - nu este menționată constituirea ocoalelor de regim silvic pentru administrarea pădurilor de suprafață mică, proprietate a persoanelor fizice și juridice. Ocoalele de regim silvic au administrat, cu foarte bune rezultate în perioada interbelică, pădurile micilor proprietari și chiar unele păduri dispersate ale statului; - favorizează apariția abuzurilor, admițând vânzarea clădirilor și altor obiective ale regiei statului de administrare a pădurilor și, de aseme- nea, a terenurilor proprietate publică a statului aferente activelor vândute de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva; - admite pășunatul în pădurile de producție și protecție, ceea ce va agrava și mai mult starea de sănătate și, implicit, va afecta viitorul pădurilor respective; - este permisiv în privința scoaterii de terenuri din fondul forestier, favorizând chiar și reducerea gradului de împădurire din jurul marilor orașe, din zonele de interes turistic, în loc ca această practică păgubitoare pădurii să fie stopată sau limitată numai la proiecte de mare interes național. - pentru construirea de "locuințe și case de vacanță", potrivit proiectului de Cod silvic, pro- prietarul va avea dreptul să defrișeze 1000 m2, față de 200 m2 cât se admite după actuala legis- lație; - prin artificii de calcul reduce substanțial fondul de conservare și regenerare, atât de nece- sar pentru gestionarea durabilă a pădurilor; - cu toate că în ultimul timp s-au intensificat hazardele hidrologice, climatice și geomorfolo- gice generatoare de inundații, alunecări de teren și secete severe, proiectul de Cod Silvic pro- movează în continuare tăieri rase pe mari suprafețe (3-5 ha). Se admit tăieri rase chiar și în arii naturale protejate. 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 III. Federația pentru Apărarea Pădurilor vă pune la dispoziție o listă de observații și pro* puneri pentru Proiectul de Cod Silvic. Se solicită Parlamentului adoptarea unui Cod Silvic care să asigure menținerea, dezvoltarea și gestionarea durabilă a pădurilor, dându-se curs propunerilor concrete formulate de membri ai Academiei Române și ai Academiei de Știinte Agricole și Silvice, de Societatea "Progresul Silvic", de Asociația Forestierilor din România, Confederația Consilva, Asociația Constructorilor Forestieri din România, Asociația Proprietarilor de Păduri din România și ai altor asociații de pro- prietari de păduri din România. în data de 26 septembrie 2007, Ia mitingul organizat de Federația pentru Apărarea Pădurilor, toți cei care au transmis mesaje (printre care acad. Mircea Malița, prof. dr. doc. Victor Giurgiu, membru al Academiei Române, președintele Secției Silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, prof. dr. loan Milescu, 18 parlamentari membri ai Senatului și Camerei Deputaților, precum și reprezentanți ai organiza- țiilor profesionale și sindicale din sectorul silvic și ai asociațiilor proprietarilor de păduri) au solicitat ca proiectul de lege privind Codul Silvic să fie adaptat necesităților și realităților sectoru- lui silvic din România, modificarea actualului proiect de Cod Silvic fiind imperios necesară. IV. Reprezentanții Federației pentru Apărarea Pădurilor vă propun o dezbatere în fața reprezen- tanților mass-media pe tema Proiectului de Cod Silvic. Vă asigurăm de întreaga noastră disponibili- tate în vederea obținerii unui Proiect de lege privind Codul Silvic favorabil pădurii și țării. Președinte Marian STOICESCU Aniversare Dr ing. Constantin Bândiu la a 80-a aniversare Un loc de onoare în galeria personalităților de marcă ale silviculturii românești, care a îndrăgit, cercetat și apărat pădurea, i se cuvine doctorului Constantin Bândiu. Un om de o rară modestie, cu o privire tristă, dar de omenie, personalitate ge- neros dotată și de o distinsă factură spiritual - morală care a servit cu competență și dăruire știința silvică româneasca 55 de ani. S-a născut ia 19 aprilie 1927, în Cuindei, județul Storojneț, comună mare, românească din nordul Bucovinei, astăzi încorporată în statul Ucraina. După ce a îndurat consecințele unei istorii și geografii nedrepte (Bucovina lui Ștefan ce) Mare fusese ruptă în două cu hrăpăreață poftă stăpâni- toare de către dușmanul de la Răsărit), în anul 1947, atras de frumusețile și tainele pădurii, după un sever examen de admitere, se înscrie la Facultatea de Silvicultură din București. Dar, după reforma învățământului din 1948 urmează REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr 5 Facultatea de Silvicultură din Câmpulung Moldovenesc pe care a absolvit-o în 1952. Doctorul Constantin Bândiu a activat toată viața numai în cer- cetare: la ICES Bucu- rești (1952 - 1958), ICES - Hămeiuși - Bacău (1958 - 1959), Institutul de Biologie "Traian Săvulescu" din București (1959 1970) și, în fine, la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (1970 - 1989). A avut privilegiul de a fi colaborat cu personalități mar- cante ale silviculturii românești: C. C. Georgescu, N. Constantinescu, Șt. Rubțov, C. Chiriță, Th. Bălănică și, cu deosebire, cu I. Popescu - Zeletin. De numele său se leagă rezolvarea unor importante probleme științifice din domeniul sil- viculturii contemporane, cum sunt: - cunoașterea mai aprofundată a comporta- mentului ecologic al speciilor plantate în afara arealului lor natural (molid, brad, larice, pin), comparativ cu speciile locale (fag, gorun, stejar) de limită, cu evidențierea stresurilor și soluțiilor care se impun pentru a le evita. Opera scrisă a acestui nobil și distins cercetă- tor, a acestui neobosit slujitor al științei silvice și al pădurilor românești, este deosebit de vastă și diversificată, încorporând peste 110 lucrări. Iată câteva titluri: - Rubțov Șt., Ivănescu D., Bândiu C., 1967: "Teiul", Ed. Agrosilvică, București; și furnizarea de argumente științi- fice împotriva schimbării geo- grafiei speciilor; explicarea fenomenului de "alternanță a speci- ilor" în arboretele de amestec pe o bază științifică nouă, inedită: fil- trarea diferențiată a luminii în corona- ment, astfel că puieții rezultați se găsesc în ambianță fotică creată de spe- cia complementară care le este mai favorabilă; - stabilirea nece- sarului și consumu- lui de apă a princi- palelor specii fo- restiere, precum și potențialul de adaptare a acestora la stresul pedo- hidric; - Bândiu C., în Popescu - Zeletin el al., 1971: "Cerce- tări ecologice în Podișul Baba- dag", Ed. Aca- demiei Române, București; - Bândiu C., 1973: "Cercetări auxolo- gice și ecologice în brădetele de la Sinaia", Teză de doctorat, Academia de Științe Agricole și Silvice Bucu- rești; - Popescu - Zeletin I., Bândiu C., Mocanu V., 1975: "Caracteristici eco- logice ale brădeto- făgetelor pluriene de la Sinaia", Institutul de Cer- cetări și Amenajări Silvice, Seria a II-a, București; - Bândiu C., în Pârvu et al., 1980: - elaborarea unei metode proprii, originale, de stabilire a ecologiei puieților în regenerările na- turale (necesarul de lumină, apă, căldură), denu- mită a "relevcurilor ccoclimatice"; - aducerea unor importante contribuții, mai ales de natură eco-fiziologică în cunoașterea și explicarea fenomenului de declin ecologic al pădurilor (uscarea prematură a arborilor); - schițarea unei ecologii a pădurilor de molid "Ecosistemele din România", Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Seria a II-a, București; - Bândiu C., 1982: "Coordonate ecologice ale făgetelor din România", în Făgetele carpatine. Filiala Academiei R. S. România; - Bândiu C., lacob Tr., 1984: „Influences cli- matiques et hydrologiques dc la foret de l'unitfi de Retezat", Travaux du Symposium, Rcchcrches 52 REVISTA PODURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 ecologiques dans le Parc National Retezat, Filiala Academiei R. S. România; Bândiu C., 1985: "Lumina ca factor de reglare a compoziției specifice la amestecurile de brad cu fag" în lucrarea simpozionului "Făgetele carpatine", Filiala Academiei R. S. România, Cluj - Napoca; Bândiu C., lacob Tr„ 1985: "La fonction pro- ductrice de biomasse d'une pessiere de limite de Retezat", Lucrările Simpozionului "Parcul Național Retezat la 50 de ani, Filiala Academiei R. S. România Cluj - Napoca, Deva; - Bândiu C., et al., 1986: "Cercetări ecologice în Munții Călimani", Academia R, S. România, Studii și Comunicări, București, Iași - Bândiu C., Doniță N., 1987: "Molidișurile presubalpine din România", Ed. Ceres, București; - Bândiu C.,: în Păucă - Comănescu Mihaela, 1989: "Făgetele din România", Ed. Academiei R. S. România, București; - Bândiu C.,: în Doniță N., Chiriță C., Stănescu V., 1990: "Tipuri de ecosisteme forestiere din România", Red. de Propagandă Tehnică - Agricolă București; - Bândiu C., Smejkal G. M., Dagmar Vișoiu - Smejkal, 1995: "Pădurile seculare din Banat", Ed. Mirton, Timișoara; - Enescu V., Cherecheș D., Bândiu C., 1997: "Conservarea biodiversității și a resurselor genetice", Ed. Agriș, București; - Scripcaru Gr., Bândiu C., 1997: "Silvocalia, o estetică a pădurii", Ed. Tehnică silvică, Câmpulung Moldovenesc; - Giurgiu V., Doniță N., Bândiu C. et al., 2001: "Pădurile virgine din România", Editura ASB'L Foret Wauonne, Belgia; - Bândiu C., 2004: "Estetica forestieră", Introducere în silvocalie, Editura Media Star, Reșița. Deosebit de importantă și definitorie este con- tribuția sa la efectuarea cercetărilor complexe sintetizate în monografia "Cercetări ecologice în Podișul Babadag" (coordonator Ion Popescu - Zeletin, 1971), rod al activității științifice a unui numeros colectiv de cercetători (Gh. Dihoru, N. Doniță, Gr. Eliescu, V. Mocanu et al.). Cartea a fost mult apreciată de specialiști, pe drept cuvânt fiind considerată "fundamentală în peisajul ecologiei moderne din România. Ea a deschis direcții noi de cercetare în țara noastră, a lansat o metodă adecvată de studiere a relațiilor dintre organism și mediu și a pus bazele ecologiei inte- grate, ecosistemice, nu pe părți, cum se făcea înainte. Lucrarea a însemnat un progres în cerc- etare, un moment de reorientare a preocupărilor și un model atât pentru silvicultură, cât și pentru alte ramuri ale științelor naturii, teoretice sau aplicative." O altă mare reușită a ecologiei silvice românești este lucrarea "Caracteristici eologice ale brădeto - făgetelor pluriene de la Sinaia" la care Constantin Bândiu a avut o remarcabilă con- tribuție (I. Popescu - Zeletin, C. Bândiu, V. Mocanu, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, 1975). Remarcabilă este contribuția sa la cunoașterea ecologiei pădurilor virgine. Nu putem lăsa nemenționată înclinarea sa spre estetica forestieră, spre filozofia silvocaliei, finalizată prin cartea apărută în 2004 având acest titlu. Lansarea acestei cărți s-a constituit într-un remarcabil eveniment editorial. Este important de menționat faptul că dr. Constantin Bândiu chiar și după pensionare (1989) nu a abandonat activitatea științifică, con- tinuând unele teme mai vechi, pe care le-a dez- voltat la un nivel superior și abordând, în același timp, teme noi de sinteză. Dintre acestea menționăm: - structura și ecologia pădurilor virgine și cva- sivirgine din România; - protecția unor păduri importante de la câmpie și munte (Comana, Munții Banatului ș.a.); - impactul lucrărilor de amenajare hidroener- getică asupra râurilor și pădurilor de munte; - harta pădurilor din România, care are la bază răspândirea principalelor ecosisteme foretiere (în colaborare cu N. Doniță și alții); - introducere în metaecologie (inclusiv teoria peisajului forestier); - silvocalia sau estetica pădurii și importanța acesteia pentru înțelegerea și protecția pădurilor ca fenomen biogeografîc. Din cele de mai sus rezultă că activitatea doc- REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 53 torului Constantin Bândiu este bogată, variată ca tematică și domenii de cercetare, animată de idei interesante, generoase, utile atât silviculturii, cât și altor sectoare înrudite. Putem spune că el și-a depășit condiția de cercetător silvic, afirmându- se ca un mare ecolog. Constantin Bândiu este nu doar un om de știință, ci și un om de aleasă cul- tură, de a cărui modestie excesivă chiar s-a pro- fitat. Doctorul Constantin Bândiu a fost și este, totodată, un autentic luptător pentru apărarea pădurii, împotriva politicianismului, abuzurilor și corupției. în perioada de tranziție a fost auzit spunând: "Pădurea este văzută doar sub aspectul ei eco- nomic, nu însă și ecologic. Politicienii noștri de ieri și de azi văd în pădure numai arbori care pot fi îndreptați în abatoarele de lemn, care sunt gaterele, și nu înțeleg că pădurea reprezintă și altceva; că ea mai este spațiu de siguranță eco- logică pentru țară, că ne asigură viitorul, stabili- tatea, permanența și legimitatea noastră în acest spațiu geografic". Pentru activitatea depusă, a fost distins cu Premiul Academiei R. S. Române, "Emanoil Teodorescu" pe anul 1986, pentru lucrarea (în colaborare) "Cercetări pentru refacerea și substi- tuirea arboretelor slab productive de cvercinee xerofite", I.C.A.S., Seria a Il-a, București. Ca rod al muncii în cercetare, doctorul Constantin Bândiu deține mai multe diplome onorofice și titluri, din care amintim: doctor în științe agronomice-specialitatea silvicultură (conducător științific prof. dr. Ion Popescu - Zeletin); este membru titular al Academiei Oamenilor de Știință din România; este pos- esorul unor diplome onorifice primite de la I.C.A.S. și Institutul de Biologie al Academiei. Cele de mai sus sunt tot atâtea argumente în favoarea propunerii ca domnului dr. ing. Constantin Bândiu să i se acorde premiul „Constantin Chiriță“ al A. S. A. S., pentru întrea- ga sa activitate științifică depusă în decursul celor 55 de ani. Prof. dr. doc. Victor GIURGIU membru titular al A.S.A.S. membru corespondent al Academiei Române Ing. Nistor BUD Profesorul dr. ing. Darie I. Parascan la vârsta de 80 de ani Personalitate de excepție a silviculturii românești și a învățământului silvic superior, dis- tinsul profesor rămâne peste generații un exemplu rar, de referință pentru întregul corp silvic. S-a născut la 23 septembrie, în anul 1927, în comuna Cacica, județul Suceava, iar de la părinții săi, țărani neaoși, a moștenit o ereditate robustă și a primit o educație aleasă în cultul muncii, moralei creștine, cinstei și dragostei față de oameni și față de pământul strămoșesc. în destăinuirile sale evocă o copilărie frumoasă petrecută în satul său natal de la poalele Obcinelor bucivinene, din Țara de Sus, Bucovina, vestită din vechime pentru pădurile sale inestimabile, cu deosebire, formate din făgete, altare de închinare pentru iubitorii de pădure. Așa se explică opțiunea profesorului Darie Parascan pentru nobila profe- siune de inginer silvic. A urmat școala pri- mară, în comuna Cacica, apoi Liceul "Dragoș Vodă" din Câmpulung Moldo- venesc, continuându-și ultimele clase, în refugiu, la Liceul "Coriolan Brediceanu" din Lugoj. Cursurile Facultății de Silvicultură de la Școala Politehnică "Regele Caro! al II-lea" din București, le-a frecventat numai anul I. După reforma învățământului din anul 1948, a optat pentru Facultatea de Silvicultură a Institutului Forestier creat la Câmpulung Moldovebesc. A absolvit fac- ultatea de silvicultură în anul 1952, ca șef de pro- moție. Ulterior a absolvit la curs de zi Facultatea de Biologie de la Universitatea București, pro- 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 moția 1971, obținând la examenul de licență nota maximă. în premieră, în anul 1964, și-a susținut teza de doctorat la Facultatea de Silvicultură Brașov, elaborată pe baza rezultatelor cercetărilor între- prinse cu privire la utilizarea ierbici'delor în pepinierele silvice, sub conducerea științifică a reputatului academician Grigore Eliescu. în această secvență a școlarizării, până la obținerea titlului de doctorat inginer, s-a dovedit încă de la începuturi ca mare iubitor de carte, urmând cu fidelitate exemplul dascălilor săi, față de care păstrează respect și recunoștință. Activitatea profesională propriu-zisă este deosebit de laborioasă, începută încă din stu- denție, ca preparator la Catedra de protecție a pădurilor de la Facultatea de Silvicultură Câmpulung Moldovenesc (1950 - 1052). După absolvirea facultății, a fost repartizat ca asistent Ia aceeași facultate (1952 - 1953), după care a continuat pe același post la Facultatea de Silvicultură Brașov (1953 - 1962), la disciplina de botanică. Din anul 1962, treptat, a fost promovat pe următoarele funcții: șef de lucrări ia botanică (1962 - 1966), conferențiar universitar la disci- plinele botanică și fiziologia plantelor (1966 - 1971), profesor universitar titular la disciplinele botanică și fiziologia plantelor de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere (1971 - 1994), profesor consultant la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere (1994 - până în prezent). în anii 1965 - 1980, a fost cadru didactic aso- ciat la Institutul Central de Perfecționare a Cadrelor Didactic (ICPCD) Brașov pentru "Probleme moderne de biologie" și membru în comisii de acordare a gradelor didactice în învățământul preuniversitar, la specialitatea biologie. Este de subliniat o bogată activitate paralelă în care a prestat următoarele funcții: secretar științific al Consiliului profesoral al Facultății de Silvicultură (1966 - 1972), șef al catedrei de botanică și zoologie forestieră (1970 - 1972) de la Facultatea de Silvicultură - Institutul Politehnic Brașov, șef al catedrei de silvicultură de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Universitatea Brașov (1985 - 1990), prodecan al Facultății de Științe Naturale și Agricole din Universitatea Brașov (1972 - 1974), decan al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Universitatea Brașov (1989 - 1990) membru al Senatului Universității și al Consiliului profesoral al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov. Este membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice din anul 1991. De asemenea, a fost redactor responsabil al colectivului de redacție pentru Buletinul Universității Brașov - seria Silvicultură (1960 - 1990) și președinte al Societății de Științe Biologice - filiala Brașov (1970 - 1992). Numai simpla enumerare a prestațiilor didac- tice și a celor din ierarhiile de conducere univer- sitare este impresionantă, mai ales că profesorul pe care îl sărbătorim este binecunoscut ca serio- zitate, exigență, minuțiozitate și simț al datoriei, toate acestea fiind rar întâlnite la majoritatea subiecților. Ca temei rămân însă însușirile sale de bun dascăl și profesor de elită, fidel învățăturilor primite de la înaintașii săi în domeniu, Constantin C. Georgescu și luliu Morariu. Cursurile de botanică și de fiziologia plantelor le pregătea cu o minuțiozitate ieșită din comun, iar studenții le audiau cu mare atenție, relația de comunicare, evident univocă, fiind per- cepută la înalte valențe. O preocupare de căpătâi a profesorului au fost lucrările practice și excur- siile de studii cu studenții, pentru care a depus o stăruință bine - cunoscută, apreciată de colegi și studenți. Remarcabilă este preocuparea profesorului de dotare a bibliotecii de la catedră cu determina- toare botanice, tratate și lucrări științifice de bază din domeniu, multe fiind în premieră, astfel încât reușea să fie întotdeauna Ia curent cu toate noutățile. Pe măsura eforturilor sale în instruirea stu- denților sunt de relevat exigențele sale la exa- mene, uneori de legendă în rândul studenților. Peste toate a fost iubit și admirat de studenți din numeroasele promoții, care au avut șansa de a-1 avea profesor. De mare importanță sunt și gfîX dragostea, pasiunea și devotamentul pentru stu- REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 55 denții săi într-o comunicare fără încorsetări, lejeră, plăcută și atractivă. Un bilanț al bogatei sale activități este sinteti- zat în cele 119 articole științifice publicate în reviste și buletine științifice, 5 tratate publicate în edituri centrale, 11 cursuri, manuale, lucrări practice și lucrări de sinteză litografiate, precum și 13 lucrări științifice sau aplicative în colabo- rare cu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Regia Națională a Pădurilor și alți bene- ficiari, în baza contractelor de cercetare de interes național. Toate acestea însumează 148 de titluri. Este o operă impresionantă, care a înglobat o muncă asiduă de documentare, cercetare științi- fică la obiect și un har al creației originale pe măsura personalității profesorului. De mare interes este tratatul cu titlul "Fiziologia plantelor lemnoase" apărut în 2001, precum și cel de "Fiziologia plantelor" apărut în 1967, care oferă cunoștințe temeinice în dome- niu, vizând în mare măsură fiziologia arborilor, putând sta alături de alte lucrări de sinteză privind fiziologia arborilor, publicate de Kramer, Koslowski, Lyr, Polster, Mohr și Schopfer etc. La acestea se adaugă "Morfologia și fiziologia plantelor lemnoase" (1983), "Botanica forestieră" edițiile I (1996) și II (2002). Problematica abordată de profesor se regăsește pe o arie largă de preocupări, putând fi rezumată după cum urmează: - elaborarea unor tehnologii noi în combaterea cu fitoncide a buruienilor din pepinierele silvice; - stabilirea unor indicatori fiziologici analitici și sintetici la principalele specii forestiere, pen- tru definirea și circumscrierea ecologic compar- timentată a parametrilor fiziologici specifici; - integrarea parametrilor fiziologici individu- ali la nivelul organizării ecosistemice, pentru cunoașterea mecanismelor biologice de acumula- re a biomasei și bioenergiei, în vederea dirijării acestora; - inițierea unor cercetări fotologice și ecofiziologice în ecosisteme de pădure montane; - aplicarea unor metode noi în silvicultură privind stimularea conversiei energiei solare și a randamentului fotosintezei la principalele specii forestiere; - evaluarea resurselor de plante medicinale din fondul forestier; - extinderea cercetărilor floristice și fitoceno- logice în ecosistemele forestiere și în fitocenoze ocrotite. Revenind la o detaliere a acestor contribuții științifice sunt de semnalat următoarele: - Conceptul ecofiziologic original de abordare a cercetărilor științifice din domeniu; - explicitarea proceselor fiziologice de bază, transpirație, fotosinteză în populații juvenile de fag și în făgete mature; - particularități ale nutriției minerale la puieții de molid din solarii și pepiniere și metode de fer- tilizare chimică: - regimul hidric natural în făgete și efectele asupra creșterilor, respectiv asupra acumulărilor de biomasă; - evaluarea bioconversiei energiei solare în făgete și brădete naturale; - stabilirea indicilor de conversie a energiei solare la fag, molid, brad, gorun și salcâm în arborete mature și evaluarea randamentului foto- sintezei; - fundamentarea ecofiziologică a ritmurilor de creștere radială la fag și la brad și a creșterilor în volum, în raport cu ambianța mediogenă. Am satisfacția de a reînnoi secvențe din tim- pul studenției și colaborării noastre permanente, în armonie desăvârșită pentru dezvoltarea fiziologiei arborilor și ecofiziologiei forestiere, precum și în pregătirea doctoratelor din domeniu. în final, îmi exprim întreaga admirație și prețuire pentru viața exemplară, munca fără preget, realizările în plan didactic și al cercetării științifice originale, al calităților umane ce definesc personalitatea profesorului Darie Parascan. Cu acest prilej aniversar, nu-mi rămâne decât să-i urez din suflet să se bucure de sănătate și de încă ani buni de viață cu aceeași înțelepciune pe care a dovedit-o în toate împrejurările. dr. ing. loan CATRINA membru titular al A.S.A.S. 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 122 • 2007 • Nr. 5 Silva Fruct jsjectaruri natural^ 1