REVISTA PĂDURILOR Nr. 5/2002 Anul 117 BEVISTA PĂDURHLOB REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 117 Nr. 5 2002 COLEGIUL DE REDACȚIE Ing. Gheorghe Pîslaru - redactor responsabil, prof. dr. ing. Ion Florescu - redactor responsabil adjunct, șef lucrări dr. ing. loan Abrudan, |dr. ing. Dorel CherecheĂI dr. ing. Mihai Daia, dr. ing. Nicolae Geambașu, ing. Filip Georgescu, prof. dr. doc. ing. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Milescu, dr. ing. Constantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș Redactor șef: Rodica Dumitrescu CUPRINS pag. ■VALERIU ENESCU,| LUCIA IONIȚĂ: Variația genetică a unor familii half-sib de frasin testate în România ........1 NOROCEL VALERIU NICOLESCU, LARISE DELIA NICO- LESCU: Silvotehnica cireșului pădureț (Primus avium L. syn Cera- sus avium (L.) Moench), între exigențele ecologice și tehnologice ale speciei și defecte (putregaiuri și vene verzi) ............4 MIHAI FILAT: Metodă de plantare a plopilor negri hibrizi cu sade de dimensiuni mari..........................................14 VASIL1CÂ CUCOȘ: Starea de sănătate a pădurilor din județul Neamț în perioada 1986 - 2001 (II).............................18 ECATERINA FODOR, ALIN TEUȘDEA: Estimarea prin analiză de imagine a suprafețelor foliare cu leziuni provocate de Rhytisma acer- inum (Pers.) Fr. la diferite specii ale genului Acer.....24 ADRIAN ANGELESCU, ARPAD SEPSI: Variabilitatea și dimorfis- mul sexual la craniile de Caniș aureus ..................29 EUGEN C. BELDEANU: Valorificarea fructelor de pădure, prin producerea de sortimente primare fără conservanți chimici . . .33 LEGISLAȚIE SILVICĂ. GHEORGHE PÂRNUȚÂ, CARMEN ENESCU: Cele mai noi aspecte privind legislația silvică și de pro- tecția mediului în România...............................36 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC" 41 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI. VICTOR GIURGIU: Centenar Constantin Chiriță .... .48 RECENZIE.....................................51 NECROLOG.....................................52 CONTENT page IVALERIU ENESCU,ILUCIA IONIȚĂ: .The genetic variation of some half-sib ash-tree families tasted in Romania . . .1 NOROCEL VALERIU NICOLESCU, LARISE DELIA NICO- LESCU: Silvicultura of wild cherry (Primus avium L. syn Cerasus avium (L.) Moench), between ecologica! and technological require- ments and defects (rots and green lines) .......4 MIHAI FILAT: Hybrid poplar planting in modernized technolo- gy ..............................................14 VASILICĂ CUCOȘ: The forest condition from Neamț department in the period of 1986-2001 (II).....................18 ECATERINA FODOR, ALIN TEUȘDEA: Lesion extension pro- duced by Rhytisma acerinum (Pers.) Fr. on the foliage of Acer spp. estimated by means of computer assisted image analysis ... .24 ADRIAN ANGELESCU, ARPAD SEPSI: The variety and sexual dimorphysm for Caniș aureus skulls...............29 EUGEN C. BELDEANU: Forest fruits retailing by producing pri-- mary sorts without Chemical conservants .........33 GHEORGHE PÂRNUȚÂ, CARMEN ENESCU: The [atest aspects concerning the legislation on forests and environment pro- tection in Romania...............................36 FROM THE ACTIVITY OF „PROGRESUL SILVIC" SOCIETY .41 FROM THE ROMANIAN FORESTRY HISTORY. VICTOR GIURGIU: Constantin Chiriță Centenary . .48 BOOKS.................................. .. ..51 OBITUARY....................................52 Variația genetică a unor familii sib de frasin testate în România 1. Introducere Frasinul (Fraxinus excelsior L.) are multe carac- tere relevante de largă semnificație pentru țările europene unde vegeteză natural. Este specia princi- pală a arboretelor de foioase dintr-o arie extinsă din zona de câmpie, în principal în luncile râurilor inte- rioare, până în zona premontană și chiar montană. Lemnul său este de calitate superioară utilizat în industrie și în economia rurală. Este, de asemenea, o specie repede crescătoare, relativ rezistentă la adversități și are capacitatea de a crește într-o mare diversitate de stațiuni, chiar și în stațiuni marginale. De aceea este calificată drept o specie de valoare sil- vică și economică. în prezent, frasinul poate fi clasificat ca o specie “nobilă”. în acest context, cunoștințe noi despre variața genetică inter și intra populațională a aces- tei specii reprezintă o importantă etapă a culturii sale pe baze genetico-ecologice, ca și pentru elabo- rarea unor strategii și tactici de ameliorare a princi- palelor caractere importante din punct de vedere economic și silvicultural. în România, cercetările de proveniențe și descendențe materne de frasin au fost efectuate la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (Contescu, 1980, 1980a, 1984, Enescu, 1990, 1994). în unele experimente s-au testat în exclusivitate surse românești, altele au avut caracter internațio- nal. în articolul de față se prezintă rezultate obținute la o vârstă de 10 ani de la plantare cu puieți de 0-1, obținuți într-o cultură comparativă instalată în cadrul cooperării internaționale (europene) cu par- ticiparea Germaniei, Belgiei, Franței și Olandei, în care România este parte. 2. Material și metoda de cercetare Inițiativa a aparținut Secției C, Selecția speciilor lemnoase din cadrul Institutului de Silvicultură al Saxoniei Inferioare din Germania. Urmare acestei inițiative, în 1982 s-au recoltat semințe de frasin liber polenizate din 5-7 arbori individuali, reprezen- tative pentru 52 populații. Puieții au fost produși în Dr. doc. Valeriu ENESCU Membru titular a! Academiei de lail - Științe Agricole și Silvice Dr. Lucia IONIȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Germania la Secția O și au fost expediați prin avion la toți participanții. Proveniențele testate în fază de pepinieră în număr de 52, au fost din Elveția 3, Austria 2, Germania 42 și 2 din România. în România s-a instalat o cultură comparativă în primăvara 1986, în Ocolul silvic Hulubești, Dâmbovița, districtul Scheiu, ua 2E. Experimentul este situat la 375 m altitudine, 44°50’N latitudine și 25°15’ longitudine estică. A fost utilizat un dispozitiv experimental com- plet randomizat, cu trei repetiții, fiecare cu câte 250 parcele unitare, fiecare cu 12 plante. în total, la Hulubești Dâmbovița au fost testate 250 familii po- lenizate liber din 52 populații. Datele obținute din măsurători și observații au fost prelucrate prin metode ale matematicii statistice (ANOVA, corelații etc). Valorile exprimate procen- tual au fost transformate în arcsin 4x 3. Rezultate și discuții în primul rând, s-a luat în considerare supraviețuirea (%) la vârsta de 10 ani, pentru că ea reflectă cel mai bine adaptabilitatea sau, exprimat mai exact, reflectă compatibilitatea dintre exi- gențele ecologice ale populațiilor testate și condiți- ile staționale ale locului de experimentare. Valorile medii ale supraviețuirii la nivelul popu- lațiilor sunt destul de apropiate de distribuția nor- mală, fiind puțin asimetrice către stânga, între aces- tea se găsesc multe populații cu un procent mare de plante viabile care au supraviețuit (fig. 1.). Variația este continuă, foarte puține populații având valori sub 60%. Media generală a experimentului este de 75%. între populațiile testate, sunt puține cu amplitu- dine de variație îngustă ca: 13 Kbnigluter- Germania, 36 Dillingen Gudelfingen-Germania, 48- Melk Dunnan-Austria, 49 Wieselburg-Austria, 25 Hdnfeld Kirchhasel-Germania, 11 Walknvied- Germania și altele (fig. 2.). Pe de altă parte există multe populații cu o amplitudine de variație foarte largă, între care se află 1 Schi. Hiil. Eutin-Germania, 4 Schi. Hui. Farcham-Germania, 10 Fuhrberg Hănigsen- REV1STA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 1 Fij. 1. Diagrama distributivi valorîlur medii ale supravltuirii in testul Scheiu-Hulubtsb Dîmbovița Stauffenburg-Germania, 16 Lauterberg-Germania, 29 Dierdurf-Germania și altele au avut același pro- cent de supraviețuire. Aceste rezultate bune ale supraviețuirii sunt datorate în general, vigorii frasinului în condițiile în care concurența a fost foarte puternică. în medie, supraviețuirea populaților românești testate a fost puțin sub media generală, cu observația că ele ve- getează în condiții staționate (sol și climă) mult diferite de ale locului de testare. în al doilea rând, s-a luat în considerare înălțimea totală (m) la vârsta de 10 ani. Distribuția valorilor medii la nivelul populațiilor este foarte apropiată de cea normală (fig. 4.). Fig. 1 Diagrama distribuției valorilor medii ale supraviețuirii în testul Scheiu - Huiubești Dâmbovița Fig. 4. Diagrama distribuției înălțimilor medii ih tistul Scheiu-Huiubești Dambouita Populații Fig. 2 Supraviețuirea la nivelul populațiilor în testul Scheiu - Huiubești Dâmbovița Germania, 16 Lauterbcrg-Germania, 35 Werthen Kusheim-Germania, 37 Feuchtwangen-Germania, 47 Alland Hehcrberg-Gcrmania, 42 Feuchtlingen- Germania. Populațiile românești Sadova-Dolj și Botoșani ocupă o poziție intermediară. Valori medii ale supraviețuirii la nivelul popu- lațiilor sunt diferite, de la 64% (populația 5 Bremerviirde Severn-Germania) la 90% (populația 1 Schi. Hiil Eutin-Germania) și media întregului experiment de peste 75% (fig. 3.). Mai multe popu- lații precum 11 Walkenried-Germania, 14 fig 3 CI^9hlMr«a populațiilor după supraviețuire In testul Soheiu-Hulubavti Dîmbovița 05 -------- . oo . : i 4 ij - : ’ •' , • -ț t ț • r • - • -r • - ; 8s ,/;.>! 4 t ... \ »*«••••>;» ‘ g 80 : .......i i ■ ; ■ • •• I ” । 70 ■ n S S» . OD I ■ ' - ■ ' 55 Li îl hi i 11.111 i_LJ. 1 1.1.J l i IJ.1.JJ..I IJ Jd O 2 4 O S 10 12 14 16 18 20 22 24 28 28 30 32 34.36 38 43 42 44 46 46 50 62 64 1 3 fi 7 Q 11 13 16 17 10 21 23 28 27 20 31 33 36 37 30 41 » 46 47 40 5163 65 Populația Fig. 3. Clasificarea populațiilor după supraviețuire în testul Scheiu - Huiubești Dâmbovița. Fig. 4. Diagrama distribuției înălțimilor medii în testul Scheiu - Huiubești Dâmbovița. Există unele particularități ale amplitudinii înălțimii totale. De exemplu, populațiile 9 Busschewald-Germania și 10 Fuhrberg Hănigen- Germania au avut o amplitudine de variație extrem de îngustă, arătând că vinual nu există variație (fig. 5.). Fig. 5. Variația înălțimii totale la populațiile testate. La altă extremă, se plasează alte populații cu o largă amplitudine dc variație a înălțimii totale, din care se menționeză 3 Schi. Hiil. Rendsburg- Germania, 7 Spiessingshuh Hagenb.-Germania, 13 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 Kbnigslutter-Germania, 30 RII. Pfalz Montasaur Moschheim-Germania, 47 Alland Hoherberg- Austria, 48 Melk Donanan-Austria. Mai multe alte populații au o variație a înălțimii îngustă. Este sur- prinzător cât de diferite pot fi tipurile de variație a populațiilor și, desigur, în interiorul populațiilor la nivelul familiilor. Pentru a limpezi toate aspectele acestei variații se iau în considerare variația gene- tică medie inter și intrapopulații, inclusiv variația individuală în interiorul familiilor half-sib, diferiți parametri genetici (critabilitatea, variația totală, variația genetică, variația datorată mediului, core- lații între carcatere pe dc o parte și dintre acestea și gradicnți ecologici pe de altă parte). Aceste aspecte și toate cele privitoare la variația genetică a famili- ilor se vor prezenta în alt articol. în medie, înălțimea totală nu este corespunză- toare unor clase de producție superioare pentru că experimentul s-a instalat într-o stațiune cu sol destul de argilos și compact, diferită de acelea în care fra- sinul crește natural. în schimb terenul este plan, foarte uniform în ceea ce privește mi crestați unea și deci adecvat pentru un experiment întins ca suprafață, cum este acela al căror rezultate se pre- zintă (fig. 6.). 3.2 r.........................—........................... 2.8 ■ ■ ... • - ........ ..... • • - .... 2.4 .......... ? 2^ ......^7 Î 16............................... ■ ■ j ’ ................ 2 03 ■ - ............. ■ • ...... 0.4 ■ ...............-• 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 2G 22 24 26 28 30 32 3436 3840 42 4446 48 50 52 54 1 3 5 7 0 11 13 1517 « 21 23 25 27 20 31 33 36 37 39 41 43 4547 49 61 63fi5 Populara Fig. 6 Clasificarea populațiilor după înălțimea totală în testul Sclieiu - Hulubești Dâmbovița în fina!,ANOVA arată diferențe semnificative între mediile populațiilor pentru supraviețuire și înălțime totală. în ceea ce privește înfurcirea tulpinilor și vătămările produse de animale mari (căprior și cerb) nu au fost găsite diferențe semni- ficative între mediile populațiilor poate și pentru faptul că ele au caracter aleator. în concluzie, la nivelul populațiilor testate, cele mai multe din acestea au o variație genetică largă, cu unele particularități în ceea ce privește, de exem- plu, amplitudinea de variație. Valorile mediilor sunt, de regulă, mari, Iară a se putea stabilii legături cu poziția geografică a populațiilor de origine. Anticipând un studiu morfologic al caracterelor morfologice ale frunzelor aflat în pregătire, se poate afirma că din acest punct dc vedere există diferențe însemnate între populațiile testate, care, probabil, vor permite reconsiderări sistematice ale unităților sistematice intraspecifice ale frasinului. De asemenea, informațiile științifice obținute din măsurători și observații făcute la diferite vârste ale culturii comparative, permit concluzia că cu tre- cerea timpului, experimentul devine din ce în ce mai interesant, crescând în valoare științifică și practică, motiv pentru cere trebuie evaluat periodic. BIBLIOGRAFIE Contescu, L., 1980: Comportarea unor proveniențe de frasin în testul de pepinieră. Analele 1CAS, Seria I, Voi. XXXVI Contescu, L ., 1980a: Variabilitatea genetică a unor caractere la descendențele materne de frasin (Fraxinus excel- sior L.) testate în pepinieră. Probleme de genetică teoretică și aplicată, voi. XI, nr. 2, ICPCT Fundulea. Contescu, L., 1984: Testarea unor descendențe materne (half-sib) de frasin din Câmpia Română. Revista pădurilor 8: 121-134 Enescu, V., 1990: Rezultate preliminare privind com- portarea în cultură a unor proveniențe de frasin. Revista pădurilor 1:3-7 E n e s c u , V., 1994: Varibilitatea genetică a unor prove- niențe și familii de frasin testate in România. Revista Pădurilor 109, 1:2-5 K 1 e i n s c h m i t, I. et al 1996: Erste Ergebnise des Eschen-HerKunftsversuches von 1982. Forstarchiv, Hcft 3, Mai-Juni, 67: 114-122 The genetic variation of some half-sib ash-tree families tasted in Romania Abstract In the frame work of an internațional cooperation in which Romania takcs part, it was established in the spring of 1986 in the Dambovita country, Hulubești Forest District a large trial of half-sib progcnics. A randomized experimental design was used, with three replications cach founded of 250 unitary plots, with 12 plants per plot. On the whole, 250 free pollinated families from 50 population were tested. The paper presents the preliminary results that offer an image of how large is the genetic variation among population and fami- lies. Briefly speaking, we present the variation of survival, total height, forking and damaged produced by hunting animals. Keywords.international cooperation, genetic variation, half-sib, ash-tree families. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr5. 3 Silvotehnica cireșului pădureț {Prunus avium L. syn. Cerasus avium (L.) Moench), între exigențele ecologice și tehnologice ale speciei și defecte (putre- gaiuri și vene verzi) 1. Introducere Fondul forestier al țării noastre oferă condiții staționale favorabile pentru cultura a numeroase specii autohtone de mare valoare între care se remarcă așa-numitele foioase prețioase gen cireș, frasin, paltini (de câmp și dc munte), sorb și nuc comun. Din păcate, cum pe bună dreptate sublinia Giurgiu (1982), în silvicultura noastră se constată “o rămânere în urmă în direcția valorificării potențialu- lui fondului forestier pentru cultura speciilor foioase autohtone de valoare ridicată”. Această constatare, încă actuală, ne-a determinat să ne îndreptăm atenția asupra cireșului pădureț (cireș păsăresc, cireș sălba- tic) {Prunus avium L. syn. Cerasus avium (L.) Moench, denumit în continuare cireș), specie care se întinde în mod natural pe aproape întregul continent european și care a fost extins mult prin cultură, în special în păduri particulare, în câteva țări europene (Franța, Germania, Belgia), în ultimii 25 de ani (Bilger, 2001). Astfel, în această periodă s-au plantat în Franța cca 1-1,5 milioane puieți de cireș/an, suprafața ocupată de specie atingând 21.000 ha în 1989 (Bastien, 1997) (față de doar eca 4.600 ha în țara noastră - Decei et al., 1986) și peste 30.000 ha actualmente. în paralel, în Europa au exi- stat multiple preocupări pentru definirea sil- votehnicii adaptate ecologiei speciei și țelurilor de producție urmărite, care vor fi prezentate pe larg în cuprinsul articolului de față și care, în mod cert, datorită utilității lor, sunt demne de luat în conside- rare și în silvicultura noastră. 2. Particularități ale cireșului care influ- ențează silvotehnica aplicată acestuia La stabilirea silvotehnicii aplicate cireșului tre- buie luate în considerare câteva particularități importante ale acestuia, respectiv (1) viteza de creștere, (2) longevitatea, (3) influența defectelor (în special a putregaiurilor) asupra lemnului, (4) tem- peramentul, (5) capacitatea de elagaj natural, (6) sortimentele-țel dorite a fi obținute etc. în privința (1) vitezei de creștere se constată că 4 Conf. dr. ing. Norocel Valeriu NICOLESCU Universitatea „Transilvania" Brașov Ing. Larise Delia NICOLESCU Direcția Silvică Brașov cireșul are o creștere în înălțime rapidă până la 30- 40 de ani, depășind majoritatea celorlalte specii de foioase (Lorentz și Parade, 1867; Broilliard, 1881; Boppe, 1889; Negulescu și Stănescu, 1964; Negulescu și Săvulescu, 1965; Haralamb, 1967). Creșterea în înălțime, pe stațiuni favorabile, cul- minează între 7 și 15 ani, când poate depăși 70 (chiar 80) cm/an, dar se reduce mult după 50 de ani și atinge valori de maximum 30 cm/an la peste 60 de ani (Thill, 1975, în Bosshardt, 1985; Scohy, 1989; Boulet-Gercourt, 1997). în consecință, cireșul își realizează înălțimea maximă, în general de 20-25 (rareori 30) m, relativ repede, la 60-70 de ani, menținerea sa în pădure la vârste mai mari neftind justificată din acest punct dc vedere. Și creșterea în diametru prezintă valori ridicate, în general cuprinse între 0,8 și 1,0 cm/an pe stațiuni favorabile (Bosshardt, 1985; CRPF, 1987; Boudru, 1989; Scohy, 1989; Boulet-Gercourt, 1997). Spre deosebire de creșterea în înălțime, cea în diametru se poate menține la nivelul menționat de-a lungul întregii vieți a arborilor dacă aceștia sunt răriți pu- ternic și se găsesc în stare de “creștere liberă” (cu coroanele complet nestânjenite dc exemplarele din jur) (Bosshardt, 1987; CRPF, 1987; Scohy, 1989). O astfel de dinamică a creșterii în diametru are impli- cații deosebite în plan silvotehnic deoarece arbori cu dimensiuni mari (minimum 50 cm 1a bază pentru cei utilizabili pentru producția de furnire estetice) se pot obține la vârste dc 50-60 de ani. în plus, creșterea rapidă în diametru nu pare a influența semnificativ calitatea lemnului, considerându-se că nu există corelații directe între lățimea inelelor anuale și den- sitatea lemnului (accelerarea creșterii radiale nu conduce la modificarea importantă, chiar dacă aceasta scade ușor, a densității aparente a lemnului - Juino, 1977, Masset, 1977, Nepvcu și Madesclaire, 1986, toți în Franc și Ruchaud, 1996). O astfel de creștere susținută poate conduce la producerea unor arbori de cireș cu diametre mari, de 90-100 cm și chiar mai mult (Lorentz și Parade, 1867; Lemoine, 1986; Kruch, 2001), la atingerea (2) vârstei longevității fiziologice. Referitor la acest aspect se constată că specia este una puțin REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 longevivă, arborii “depășind rareori, fără a se slei și a pieri, vârsta de 80-100 de ani” (Haralamb, 1967), fapt cunoscut de foarte lungă vreme (Lorentz și Parade, 1867; Broilliard, 1881; Jacquot, 1931). Pe lângă longevitatea relativ scurtă s-a constatat că, începând de la cca 60-70 de ani, arborii de cireș sunt atacați de ciuperci lignicole care provoacă apariția (3a) putregaiului alb (uscat) la baza tulpinii. Acest defect extrem de important se dezvoltă ascendent și este limitat la zona centrală a tulpinii, unde atinge un diametru de cca 20 cm și o înălțime de maximum 1-1,50 m. Dacă se urmărește obținerea unor sorti- mente superioare de lemn (furnir estetic), zona de putregai alb trebuie, în mod obligatoriu, eliminată, altfel determină declasarea porțiunii afectate la lemn de foc (CRPF, 1987, 1992; Pryor, 1988; Boudru, 1989; Scohy, 1989; Bessieres, 1992; Franc și Ruchaud, 1996; Lorent și de Wouters, 2000/1). în consecință, dacă se dorește evitarea apariției putre- gaiului alb, arborii de cireș trebuie exploatați înainte de atingerea vârstei de 60-70 de ani, silvotehnica aplicată fiind adesea “o cursă contra-cronometru pentru a produce bușteni valoroși înainte de apariția putregaiului” (Savill, 1991; Joyce et al., 1998). Aceasta face ca vârsta recomandată pentru exploatarea arborilor de cireș destinați, în general, producției de furnire estetice să fie scurtă și să varieze între (50) 60 și 70 (80) de ani (tabelul 1). în privința (4) temperamentului cireșului, se consideră unanim că acesta este o specie tipică de Tabel 1 Vârsta exploatabilității arborilor de cireș de dimensiuni mari și destinați, în general, producției de furnire estetice (Rotation age of large wild cherry trees for veneer produc- tion) Autorul și anul apariției țara Vârsta exploatabilitâtn (ani) Observații Boulet-Gercourt, 1997 Franța 50-60 d = 50-60 cm CRPF, 1987 Franța 60-70 CRPF, 1986 Franța 60-70 d = cca 55 cm Lorent și de Wouters, 2000/1 Belgia 50-70 d = 50-55 cm Hart. 1994 Marea Britanie 60-80 Bastien, 1997 Franța 50^60 d = 40-60 cm Bosshardt, 1985 Franța 50-70 Franc și Ruchaud, 1996 Franța cca 60 d = 40-55 cm de Wouters et al., 2000 Belgia 50-70 d = 45-55 cm Kerr și Evans, 1993 Marea Britanie 60-80 Armând (coord), 1995 Franța 50-60 Pryor, 1988 Marea Britanie 50-60 Boudru, 1989 Belgia 70-80 Bessieres, 1992 Franța cca. 60 d peste 50 cm Allegrini (coord), 1998 Franța cca. 60 Joyce etaU 5998 Germania 70-80 d = 52-60 cm Boppe, 1889 Franța 60-70 lumină, mai mult decât paltinii și frasinul și fiind întrecut doar de nucul comun (Haralamb, 1967). Comportamentul său strict heliofil începe să se manifeste de la 3-4 ani, după ce în primii ani de viață, asemenea frasinului, cireșul poate suporta umbrirea de sus (Pryor, 1988; Joyce et al., 1998). Nevoile sale mari de lumină se corelează cu cele la fel de mari de spațiu de creștere (este o specie care nu suportă concurența laterală - Bosshardt, 1985; Lanier, 1986; Pryor, 1988), ceea ce obligă la culti- varea spațiată, fără contact la nivelul coroanelor, în condiții de “creștere liberă”. Dacă realizarea acestui obiectiv nu este posibilă, creșterea în diametru a cireșului se reduce semnificativ, iar revenirea la va- lori normale (8-10 mm/an) este posibilă doar la vârste mici, intervențiile de spațiere a coroanelor la vârste mai mari, de peste 40 de ani, nedând rezul- tatele dorite (Pryor, 1988). Nevoia de spațiu la nivelul coroanei, precum și corelația directă foarte strânsă (r = 0,94) dintre diametrul coroanei (dcor) și diametrul de bază (dl.30) ale arborilor, sunt ilustrate în figurile 1 și 2. în prima figură se constată modificarea cu vârsta a formei coroanei cireșului, specie cu creștere Fig. 1 Modificarea formei coroanei arborilor de cireș cu vârsta (prelucrare după Caraglio, 1996) (a = puiet; b, c = arbori de vârste mijlocii; d = arbore bătrân) (Modification of wild cherry tree crown form with age, according to Caraglio 1996) (a = young tree; b, c = medium-aged trees; d = old tree) monopodială, dar cu aspect de specie cu creștere simpodială la vârste mijlocii și mari, datorită tre- cerii de la forma piramidală (figurile la și, mai ales, 1b) la una cvasitabulară (figura Id) (Bosshardt, 1985; Armând (coord), 1995; Caraglio, 1996), care indică nevoi mari de lumină la vârste înaintate. Cea de a doua figură reflectă un fapt cu impli- cații deosebite în îngrijirea arborilor de cireș, respectiv obligația ca, pentru a produce arbori cu diametre mari și utilizări superioare (furnire este- tice), aceștia să aibă coroane mari, posibil de obți- nut doar în condiții de spațiere susținută („creștere liberă“), realizată prin intervenții (rărituri) de sus și de intensitate mare. Cireșul este însă sensibil la excesul de lumină laterală la nivelul trunchiului (nu al coroanei), care REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.5 5 F ÎS 33 45 S 7s dw fcm) Fig. 2 Corelația dintre diametrul de bază (dl.30m) și diametrul coroanei (dcor) la arborii de cireș (după Pryor, 1988) (Graph of crown diameter against stern diameter according to Pryor 1988) contribuie la apariția de crăci lacome și la “pâriitura scoarței” (Franc și Ruchaud, 1996). Acest fapt obligă la cultivarea speciei în amestec cu altele având creștere mai lentă la vârste mici și rezistente la umbrire (fag, carpen, tei cu frunză mică), care pot forma un subetaj cultural cu rol dc împingere și aju- tor (Pryor, 1988; CRPF, 1992). O situație similară se întâlnește în cazul folosirii cireșului ca rezervă în crângurile compuse (“Cireșul își justifică locul ca specie de rezervă în crânguri compuse” - Drăcea, 1942), rolul dc împingere și ajutor jucându-1 gene- rația (etajul) de crâng, care contribuie și la (5) ela- gajul natural al acestuia (Hubert și Courraud, 1998). Capacitatea redusă de elagaj natural este una dintre problemele importante ale cireșului deoarece, în arborete dese, ramurile de la bază se usucă dar cioturile lor rămân atașate de trunchi multă vreme (chiar decenii) și produc noduri în lemn care fac imposibilă utilizarea acestuia pentru producerea de furnire estetice (Pryor, 1988; Scohy, 1989; Savill, 1991; Boulet-Gercourt, 1997; Joyce et al., 1998; Lorent și de Wouters, 2000/1). Mai mult, cioturile ramurilor uscate constituie veritabile porți de intrare pentru ciupercile producătoare ale (3b) putregaiului roșu (umed). Acest putregai, mai pe- riculos decât cel alb dar mai puțin frecvent, pătrunde în arbori fie prin punctul de inserție a ramurilor (cio- turilor) uscate pe tulpină fie prin rănile (de exploatare, elagaj artificial etc) rău cicatrizate. El acționează descendent și se poate întinde foarte rapid de la un capăt la altul al trunchiului, pro- ducând declasarea bușteanului, pe care îl face inapt pentru producerea furnirelor estetice (Boudru, 1989; Scohy, 1989; Bessieres, 1992; CRPF, 1992; Masset, 1977, în Franc și Ruchaud, 1996; Joyce et al., 1998; Lorent și de Wouters, 2000/1). Porțile de intrare amintite determină și măsurile de prevenire a apariției acestui defect, respectiv (a) evitarea oricăror răniri ale trunchiului (Un arbore rănit este im arbore atacat rapid de putregai - Lorent și de Wouters, 2000/1) și (b) obligația intervențiilor cu elagaj artificial și tăieri de formare a coroanelor la arbori tineri (având ramuri cu diametre mici), ale căror răni se pot cicatriza rapid (Pryor, 1988; Lorent și de Wouters, 2000/1). Modul dc intervenție cu cele două lucrări asupra arborilor destinați producerii de furnire estetice este influențat și de faptul că, spre deosebire de majoritatea foioaselor, cireșul are ramurile grupate în pseudoverticile, cu tendința de creștere verticală și concurare a lujerului terminal (figura 1 și foto la) (Bosshardt, 1985; Jacamon, 1987; Pryor, 1988; Scohy, 1989; Boulet- Gercourt, 1997; Hubert și Courraud, 1998). Această dispunere a ra- murilor crează probleme deo- sebite la apli- carea elagajului artificial și tăie- rilor de formare a coroanei, lu- crări al căror mod specific de aplicare va fi detaliat la para- graful consacrat silvotehnici i cireșului. în fine, referitor la (6) sortimentele-țel Foto 1. Pseudoverticile (a) și ramuri groase ascendente (b) la cireș (din Allegrini și Depierre, 2000) (False whorls (a) and thick vertical branches (b) in wild cherry trees) (Allegrini and Depierre 2000) dorite a fi obținute, se constată că piața lemnului începe să solicite bușteni de cireș, la început pentru producerea cherestelei înguste sau a pieselor de 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul J17 • 2002 • Nr.5 mobilă (în special fotolii și scaune, pentru care există tradiție încă din secolul al XVIII-lea - Haralamb, 1967), doar după ce diametrul acestora ajunge cca 25 cm (Bastien, 1997; Boulet-Gercourt, 1997). Pentru producerea cherestelei late este nece- sară atingerea unui diametru minim de 40 cm, în timp ce sortimentul lemn pentru furnire estetice (în general obținute prin decupare și nu derulare), cu o valoare extrem de ridicată (preț de vânzare a furni- rului = 2-7 EUR0/m2 - Heinrich, 1985), necesită producerea unor bușteni de minimum 50 de cm la bază. Ideal, buștenii pentru furnire estetice trebuie să aibă 6 (7) m lungime, nici un defect (curburi dc maximum 2 cm/m (2%), inimi concrescute sau inimă excentrică, fibră torsă, lunură, noduri sănă- toase sau putrede, pungi de gome, putregai alb sau roșu, găuri de insecte etc), inele anuale înguste (maximum 4 (5) mm/an) și regulate, precum și culoarea dorită (în special cea denumită de producă- torii de furnir estetic “roz-somon”) (Bosshardt, 1985; Pryor, 1988; CRPF, 1992; Nepveu, 1992; Franc și Ruchaud, 1996; Joyce et al., 1998; Lorent și de Wouters, 2000/2). Dacă prețul de vânzare a buștenilor pentru che- restea nu depășește, în general, 170 (190) EUR0/m3 (Pryor, 1988; Hart, 1994; xxx, 2000; xxx, 2001), arborii pe picior sau buștenii pentru pro- ducerea furnirelor estetice pot fi vânduți cu prețuri foarte ridicate, așa cum indică datele din tabelul 2. Tabelul 2 Prețul de vânzare a arborilor pe picior sau buștenilor de cireș cu dimensiuni mari (diametrul peste 50cin), folosibili la producerea furnirelor estetice, în unele țări europene (Selling price of large wild cherry standing trecs or logs possibly used for veneer production in some European countries) Autorul Țara Prețul (EUR0/m3) Observații loulet-Gercourt, 1997 Franța (Alsacia) 1300-2500 Buștean pentru furnire estetice (lemn scos la drum) in care: na Stejar Brad Molid Pin Plop ! Salcie Fag 1986 3318 2784 534 - - - - 1987 7475 5297 2178 - - - - - 1988 5305 3228 2077 - - - - - 1989 11214 4599 6295 293 27 - - - 1990 7337 2284 4972 81 - - - - 1991 5481 2611 2789 81 - - - - 1992 5411 2557 2613 81 160 - - - 1993 4778 1041 3377 200 160 - - - 1994 7341 1198 4198 1775 170 - - - 1995 4843 1467 2396 810 170 - - - 1996 5515 1266 3279 810 160 - - - 1997 5337 1446 2856 895 140 - - - 1998 5652 1486 3221 815 130 - - - 1999 3720 675 2530 415 100 - - - 2000 4489 664 3235 355 35 170 30 - 2001 3166 630 1958 280 10 200 40 48 Media ha/an 5649 2077 3032 431 79 23 4 3 și înmulțire a insectelor de tulpină din rândul speciilor de Scolytidae și Pissodes. Prin 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 exploatarea și evacuarea arborilor afectați a fost prevenită înmulțirea în masă a dăunăto- rilor respectivi. în procent mai ridicat a sufe- rit bradul și stejarul și mai puțin pinul, molidul, iar sporadic plopul și salcia. Arboretele dc stejar și gorun, mai afectate, au fost cele de vârstă înaintată, în multe situ- ații depășind vârsta fiziologică. Raportat la suprafața totală a cvercineelor uscarea s-a manifestat în proporție dc 21 %. Intensitatea uscării a fost slabă (87 %) și mijlocie (13 %). Uscarea mai pronunțată a avut loc în anii 1987 (5297 ha) și 1989 (4599 ha), în rest fiind mai scăzută, diminuându-se semnificativ în ultimii ani. Ocoalele în care s-a înregistrat uscarea pe suprafețe mai mari au fost Horia, Roman și Tg.Neamț, iar în proporție mai mică Vaduri, Gîrcina și Roznov. Bradul a fost afectat dc uscare în proporție dc 53,7 %, iar raportat la suprafață lui 5,8 %. Uscarea s-a manifestat mai intens în arboretele cu vârsta depășind-o pe cea fizio- logică, dar acest fenomen s-a constatat și la vârste mai reduse. Intensitatea uscării a fost slabă (76 %) și mijlocie (24 %). Mai mult, uscarea bradului s-a constatat la ocoalele Tg.Neamț, Văratec și ceva mai redus - Vaduri, Tazlău, Gîrcina. Molidul din zona combinatelor de ciment Bicaz și Tașca a fost afectat, de asemenea, începând din 1989 cu 293 ha - în 1990 - 1992 pe câte 81 ha și apoi în următorii ani: în 1993 - 200 ha ca în 1994 - 1975 ha; 1998 - 815 ha; 1999 - 415 ha; 2000 - 355 ha; 2001 - 280 ha. Această diminuare a uscării la molid este urmarea încetării activității de la Combinatul Bicaz. Uscarea molidului s-a mai semnalat și la: ocolul Vaduri în 1989 (132 ha); ocolul Tg.Neamț tot în 1989 (76 ha) și 1995 (10 ha) cât și ocoalele Roznov în 1996 -2000 pe câte 10 - 20 ha în U.P. 1 Cut, datorită poluării de la Combinatul Săvinești. Anul Total ha Din care: Inide Hylobius abietis și specii de Hylastes ba Insecte defolia toare ha. Diverse insecte ba. Paraziți vegetali ha Roză- toare ha Minim sanitar ha Nr. arbori cursă Linii izola- toare Tratat Puieți mii buc. Semințe kg- 1989 8909 5972 5972 812 10 536 962 617 36 3475 1990 9434 6595 5229 780 235 241 981 602 30 1597 200 1991 7905 6107 6107 438 108 211 510 531 18 2939 106 1992 7178 5288 3071 742 131 218 337 462 50 1631 573 1993 10776 9235 4192 442 168 238 278 415 14 1541 6 1994 14018 12436 1485 439 52 262 279 550 17 1238 6 1995 13258 11823 3576 237 142 243 338 475 14 934 106 1996 14688 13346 5416 213 91 192 346 500 14 1032 42 . 1997 17788 16654 8198 186 105 130 287 426 14 1709 16 1998 14958 14065 6927 149 124 47 215 358 6 505 70 1999 20478 19049 5741 182 58 236 554 399 Ei 755 17 2000 23317 21206 4229 174 85 260 1126 376 37 1834 - 2001 22440 21398 6361 242 74 49 250 427 13 1374 33 Media/ an 14242 12559 5116 388 106 220 497 472 21 1582 Pinul silvestru instalat natural în zona Cheile Bicazului și Bicăjel din ocolul Bicaz începând cu anul 1992 a fost puternic afectat de uscare, mai ales că acesta este instalat pe stâncărie și soluri scheletice. Plopul și salcia din zona Șiretului - ocolul Roman au fost afectate de uscare, pe suprafețe relativ reduse, iar fagul a avut de suferit în anul 2001. 6. Lucrări de protecție a pădurilor în culturi și arborete, lucrările de protecție a pădurilor s-au aplicat pe o suprafață medie anuală de 14242 ha (tabelul 31), ceea ce reprezintă 5,7 % din totalul pădurii. în cca mai mare parte (88,2 %) aceste lucrări, s-au efec- tuat în arboretele de rășinoase pentru pre- venirea și combaterea ipidelor folosind în acest scop, un număr mediu de 5116 arbori cursă pe an. De menționat că în acești arbori sunt incluse și cursele feromonale cu Atratyp pentru capturarea gîndacilor de Ips typogra- phus, ținând seama că o astfel de cursă înlocuiește doi arbori cursă clasici. De fapt, în anii în care ipidele au avut condiții de înmulțire, s-a acționat cu promptitudine, pen- tru a limita și evita extinderea acestora în arboretele limitrofe. în situația arborilor atacați pe picior, s-a avut în vedere depistarea lor în primele faze ale infestării, fiind imediat inventariați și socotiți ca arbori-cursă. în cazul în care insectele de sub coajă erau în stadiul de larvă- Tabelul 31 Lucrări de protecție a pădurilor (1986 - 2001) REVISTA PĂDURILOR © Anul 117 • 2002 © Nr.5 21 pupă, cojirea acestora era suficientă, iar dacă erau depistați adulți, mai ales maturi, a fost necesară tratarea lor chimică, dacă nu exista posibilitatea evacuării lor din pădure. Rezultatele deosebit de bune, folosind cursele feromonale cu Atratyp, au fost obținute cu ajutorul curselor barieră. De exemplu, în anul 2001, în zona Ceahlău (ocolul Ceahlău) cu infestări puternice și foarte puternice de ipide ca urmare a exploatării cu întârziere a doborâturilor și rupturilor de molid de 15 mii m.c. din iulie 1998, în medie, la o cursă cu geam, s-au cap- turat peste 5000 gândaci de Ips typographus. Cele mai mari acțiuni de prevenire și combat- ere a gândacilor de scoarță s-au realizat la ocoalele Ceahlău, Bicaz, Galu, Borca și Tarcău, de fapt acestea fiind zonele cu cele mai mari calamități de rășinoase. Trombarul Hylobius abietis și speciile de Hylastes depistate în culturile de rășinoase, mai cu seamă la molid, în medie, anual au fost combătute pe 388 ha. Cu eficiență s-au folosit cojile toxice tratate cu Sinoratox 5G sau Sinolintox 10 G, iar pentru Hylastes în plus s-au folosit și pari-cursă, numărul acestora la hectar fiind în funcție de intensitatea infestării. In cazul unor atacuri puternice s-a efectuat și stropirea puieților cu piretionoizi de sinteză, în special Decis. De fapt acest pro- cedeu frecvent s-a folosit toamna pentru a evita vătămarea puieților de roaderea la matu- rare a gândacilor tineri, când cojile toxice nu pot fi folosite. Menționăm că un atac puternic de Hylastes combinat și cu Hylobius abietis la ocolul Borca, (U.P. IV Sabasa, u.a. 122), pe 5 ha, în anii 1996 - 1997, s-a combătut cu mult succes cu ajutorul cojilor tratate cu Sinoratox 5 G. La o coajă s-au inventariat și 200 gândaci de Hylastes și până la 10 gândaci dc Hylobius abietis morți. în plus și parii cursă erau puter- nic atacați de Hylastes. Acești pari fie că s-au cojit ori s-au ars. Volumul mai mare al lucrărilor de combatere a acestor dăunători s-a înregistrat în prima parte a perioadei ana- lizate. Din grupa insectelor defoliatoare pe suprafețe mici s-au combătut diverse insecte din care și Earias chlorana din răchitării. în cazul zborurilor puternice de cărăbuși, pentru evitarea defolierii arborilor, mai cu seamă pe liziere, s-au efectuat stropiri cu aparate de la sol. Tratamente chimice s-au aplicat în răchitării pentru evitarea prejudiciilor cauzate de Cryptorrhynchus lapathi. Dintre paraziții vegetali (497 ha/an), în majoritate, s-a prevenit și combătut chimic Microsphaera abbreviata din culturi tinere de cvercineeae mai ales la ocoalele Roman, Tg.Neamț, Horia, folosind produsele Tilt și Bumper (0,03 %), cu rezultate deosebit de bune. Suprafețe mai mari în care s-a combătut Oidium la stejar s-au înregistrat în primii ani, dar și în anul 2000. Prevenirea vătămărilor cauzate de ma- mifere rozătoare pe 472 ha a constat din tratarea lujerilor și mugurilor terminali împotriva roaderii acestora de către cervide (căprior, cerb carpatin), folosind Silvarom fabricat de întreprinderea Chimică Râșnov și S.C. PRODCOMPLEX S.R.L. Iași în 2001. Așa cum s-a mai subliniat, în felul acesta însemnate suprafețe cu culturi de molid au fost protejate, multe din acestea realizând starea de masiv, în prezent necesitând degajări sau chiar curățiri. Lucrările de minim sanitar au constat din realizarea și întreținerea liniilor de izolare cu scopul prevenirii incendiilor de pădure, în medie, pe an, pe 21 hectare. însemnate lucrări s-au făcut prin tratarea puieților și a semințelor, în scopul evitării atacului de insecte și boli. în concluzie, lucrările de protecție execu- tate au constituit o reușită în prevenirea și combaterea diverșilor dăunători care altfel ar fi produs prejudicii însemnate pădurii. După cum se observă din structura lor, ponderea au avut-o procedeele mecanice, îndeosebi prin folosirea eficientă a arborilor cursă, împotri- va ipidelor și a cojilor toxice și a parilor cursă împotriva dăunătorilor Hylobius abietis și speciile de Hylastes sp. Tot aici avem în vedere procedeele de îndepărtat vânatul prin tratarea culturilor expuse cu repelente - pro- duse nctoxice pentru om, animale și plante. La fel putem lua în considerare și tratarea preven- tivă a culturilor de stejar cu diverse fungicide. în final, procedeele amintite mai sus, la care alăturăm stimularea înmulțirii păsărilor 22 REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 insectivore prin instalarea unui număr de 22.000 cuiburi artificiale, protejarea a 3000 mușuroaie de furnici, și intensificarea acțiu- nilor silvoculturale în scopul realizării de arborete valoroase, s-a răspuns, pe deplin, dezideratului de luptă integrată în păduri. în acest fel, se poate afirma cu toată certitudinea că pădurile din raza județului Neamț au o stare bună de sănătate ceea ce le conferă o structură capabilă de a face față eventualilor dăunători de natură biotică sau abiotică. Cu acest prilej țin să aduc cuvenitele mulțumiri conducerii direcției silvice care, încredințându-mi această importantă sarcină, mi-a dat posibilitatea sa mă inițiez într-o activitate așa de complexă, care trebuie să-și aducă contribuția la buna gospodărire a fondu- lui forestier. Totodată, sunt recunăscător colaboratorilor de la ocoalele silvice, pentru modul cum an de an au întocmit lucrările de depistare și prognoză a dăunătorilor forestieri, permitându-mi astfel elaborarea lucrării de față. BIBLIOGRAFIE Simionescu, A., în colab. cu Negură, A., Cucoș, V., 1999: Contribuții la prevenirea și comba- terea ipidelor în rușinoasele din nord-estul Carpaților Orientali (Suceava-Neamț) în anul 1957, Revista pădurilor nr.l, pag. 35-41. Simionescu, A., și colab. 2001: Starea de sănă- tate a pădurilor din România în intervalul 1986 - 2000. Editura Mușatinii Suceava. . ***Lucrări de depistare și prognoză elaborate de ocoalele silvice și de Direcția Silvică Neamț în anii 1986-2001. The forest condition from Neamț department in the period of 1986-2001 Abstract Based on statistic and prognosis dala recorded each year at the forest district level, in tree nurseries, osier cultures and stands, it is made a serious analysis upon the health state of the stands of the Conty Neamț. The forests of this county cover 260220 hectares and they are composed mostly by resinous 57% - the principal species being the spruce, the broadleaf stands representing 43% with the beech as in majority species. These stands, by their composition and structure, are enough resistant against the harmful factors. However, in the analysed period, these stands were affected by some harmful agents in a percentagc of 30%. But the actions intensi- ty was low and very lo-w (72%), medium (21%) and just 7% high and very high. Of the biotic agents (55%), prevailed the insects (97,3%), in majority represented by the defoliator beetles - almost totally by Orchestes fagi, as well as the bark insects, on resinous. In the oak stands, was recorded the presence of the defoliators Tortrix viridana and species of Geometridae, but with low intensity. In resinous stands as well as in mixed stands of resinous with beech, the population level of Lymantria monacha, recorded by the pheromonal method, is maintained in latency. Of the nonbiotic agents (45%), prevailed the iălls and breaking caused by the wind (98,2%). The forest protection means applied represented 5,7% and in majority they were preventive ones against the bark insects, on resinous. In conclusîon, the health state of the forests in County Neamț is good, situation which is caused as much the composition and structure of these stands as well the protection means applied in proper time, looking for the achievement of the concept of integrat- ed control, of which prevailed the physical-mechanical proceedings, but also the biologica! ones, by protecting and stimulating the multiplication of the insectivore birds and the anthills. Keywords: health state, osier cultures andstands, harmful factors, defoliator beetles, nonbiotic agent, biotic agent REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 9 Nr.5 23 Estimarea prin analiză de imagine a suprafețelor foliare cu leziuni provo- cate dc Rhytisma acerinum (Pers.) Fr. la diferite specii ale genului Acer Introducere In contextul fenomenelor tot mai grave de declin la nivelul unor populații de arbori, metodele de eva- luare a afectării foliajului sunt de tot mai mare interes. Două sunt direcțiile de abordare în acest context: estimarea gradului de defolierc și modi- ficările de coloare ale foliajului (Janin și al., 1990). O categorie largă de boli și atacuri ale insectelor se manifestă prin leziuni la nivelul aparatului foliar. Simptomele apărute pe aceste organe pot fi cauzate de boli locale ale aparatului foliar sau boli sistemice provocate de factori biotici sau abiotici. Necesitatea de a cuantifica gradul dc afectare exteriorizat prin simptome și leziuni provocate de diferiți factori patogeni pe organele plantelor a ge- nerat diferite metode directe și indirecte de estimare ale acestora.Cele mai laborioase metode și mai expuse riscului subestimării sau supraestimării suprafeței ocupate de leziuni datorită oboselii obser- vatorului sunt metodele de inspecție vizuală cu aju- torul stereomicroscopului. Leziunile se măsoară, se numără și se raportează la suprafața totală a organu- lui atacat, cel mai adesea, a frunzei. O altă categoric de metode utilizează serii de etaloane cu care se compară frunzele și leziunile (Newbould, 1967) sau se planimctrează suprafețele de interes. Modificările de culoare ale foliajului se pot compara cu etaloane de culoare cum sunt cele din codul Munscll, metodă grevată de subiectivismul observatorului ce ține de oboseală, o capacitate mai mică de sesizare a dife- rențelor de nuanțe, etc. (Blinn și Bucher, 1987). Metodele rapide și precise de evaluare a suprafeței leziunilor utilizează scanarea și interpretarea digi- tală a imaginii frunzei sau prin colorimetrie, în care caz se măsoară procentul de lumină reflectată de frunze (Janin și al., 1990). Leziunile sunt populații componente ale patosis- temului alcătuit din populația gazdei, populația patogenului atunci când este vorba de boli mono- factoriale sau populații de patogeni când este vorba de boli complexe (Kranz, 1974; Hager și al., 1998). Forma, dimensiunile și natura leziunilor sunt semni- ficative în aprecierea evoluției unei boli. Acestea coincid cu zona de atac a patogenului în care se află Dr. Ecaterina FODOR Alin TEUȘDEA Universitatea Oradea Facultatea de Protecția Mediului atât structurile sale asimilative cât și fructificațiile în cazul bolilor locale. In infecțiile sistemice, leziunile și fructificațiile pc care le adăpostesc sunt separate spațial de structurile active metabolic. De altfel, poziția fructificațiilor este dictată de strategiile de diseminare ale patogenului. La aparatul foliar, reducerea suprafețelor active fotosintetic se datorează leziunilor provocate dc patogen cât și barierelor create de gazdă pentru a limita extinderea patogenului. La acestea se adaugă necrozele apărute în urma abraziunilor produse de particulele de praf, ploi acide, grindină, înțepăturile insectelor fleofage. De exemplu, pierderile în bio- masă produse în îmbolnăvirile cu Septoria musiva ce atacă aparatul foliar al diferitelor specii de plop se ridică la 63% datorită restrângerii suprafeței active fotosintetic prin leziunile produse de patogen (Berger și al., 1997). Ratele de expansiune a leziu- nilor reprezintă o măsură a agresivității patogenului, fie că leziunile sunt discrete și atunci are loc o creștere numerică a acestora, fie are loc un proces de agregare a acestora. în ambele cazuri fenomenul reprezintă o componentă epidemică importantă. Prin analiza imaginilor obținute în urma scanării frunzelor cu leziuni aparente e posibilă o dife- rențiere cantitativă pe zone cu o colorație diferită față de fondul determinat de suprafața fotosintetic activă iar lucrarea de față prezintă rezultate ale unui studiu preliminar efectuat cu scopul testării unei noi metode de investigație în studiul leziunilor la nivelul aparatului foliar la foioase. Material și metodă Rhytisma acerinum (Pers.)Fr., ana. Melasmia acerina Lev. (Ascomycota, Ord. Rhytismatales, Fam. Rhytismataceae) este un patogen important la speciile genului Acer (Acer campestre, A.pla- tanoides, A. pseudoplatanus, A. tataricum, A. rubrum) mai ales în pepiniere, plantații și parcuri provocând boala denumită pecinginea frunzelor. Specia este răspândită în Europa, America de nord, Asia la altitudini de până 3000 m. în general, pato- genul determină o boală de importanță minoră. Totuși, când acesta declanșează epidemii în stadiile 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.5 tinere ale gazdei, determină încetinirea creșterilor, căderea prematură a frunzelor, nelignificarea lăsta- rilor, ceea ce are drept consecință degerarea puieților pe timpul iernii. Anamorful speciei formează picnidii punctiforme, negre, lenticulare, grupate, înconjurate de un halou clorotic, întreaga leziune având între 1,5-2 cm diametru, fiind forma de propagare pe timp de vară. Teleomorful se formează în leziunile produse de picnidiile anamor- fiilui și apare toamna. Pe frunzele senescente apar strome pluriloculare ce adăpostesc apotecii subepi- dermice. Acestea sunt negre și conferă un aspect gofrat suprafeței frunzei. Picnosporii sunt bacilari sau eliptici, iar ascosporii aciculari prezintă un înveliș gelatinos care ajută la fixarea de frunze în faza lor de creștere primăvară când acestea sunt complet etalate, fenomen ce se petrece pe vreme umedă (Butler și Jones, 1955; Mititiuc și lacon, 1997; Minter, 1997). Au fost culese frunze cu leziuni de vară și de toamnă în vederea scanării și prelucrării de imagine de Acer campestre, A.platanoides și A. pseudopla- tanus de la arbori maturi și din semințiș din loca- litățile Muntele Băișorii, jud. Cluj, Stana, jud. Sălaj, pădurea recreațională Hoia de lângă Cluj, pădurea 1 Mai de lângă Oradea. Frunzele au fost etalate prin herborizare și scanate cu un scanner Mustek 1200C+ cu o rezoluție optică reală de 1200x600dpi (puncte per inch, 1 inch=25,4 mm). Rezoluția indi- cată pentru digitizarea frunzelor este de 400x400 dpi, ceea ce duce la obținerea unor imagini cu o rezoluție suficienta în determinarea cu o precizie ridicată a suprafețelor foliare (Vlaicu, 1997: Nedevschi, 1998). La această rezoluție un pixel reprezintă 0.0635 mm, iar 1 pixel xl pixel reprezin- tă 0,0040322 mm2. Scanarea se realizează cu para- metrii de culoare, intensitate și contrast alese automat de soft-ul scanerului: cel mai indicat este a se încerca ajustarea nuanțelor afișate pe ecran la cele ale frunzei și păstrarea acestora de-a lungul întregii sesiuni de scanare a seturilor (probelor) în lucru. Diferențierea culorilor se face prin aplicarea unui filtru de culoare care generează următoarele culori booleene (fig.l) corespunzătoare semnificați- ilor biologice alese: - negru pentru leziuni provocate de structurile patogenului în țesuturile frunzei; - roșu tot pentru leziuni cu o diferență de intensi- tate a culorii fructificațiilor; -albastru pentru barierele necrotice sau de cloroză determinate de gazdă sau de difuzia unor toxine ale patogenului; - verde pentru suprafețele fotosintetic active. Paleta da 256 da culori naturala [codificate după parametru H - hue, nuanță] acoperind spectrul vizibil, la intensitate maximă prelucrată cu filtrul do culcare, rezultând trei culori booleene (roșu, verde, albastru) Figura 1. Schema filtrului de culoare pentru transfor- marea paletei de culori naturale în paletă cu culori booleene cu care se va recolora suprafața frunzei pentru vizualizarea zonelor cu semnificațiile biologice alese pentru studiu Culorile booleene se discută în contextul testelor booleene de clasificare informațională a zonelor colorate natural de pe suprafața frunzei. Anume, o culoare booleană este un termen propriu prelucrării digitale de imagine care desemnează o culoare aleasă arbitrar pentru descrierea unei zone de pe frunză a cărei nivele de culoare naturală inițială au trecut printr-un test boolean de culoare. Culoarea aleasă arbitrar nu este una naturală, ci una artifi- cială, pură, astfel încât numărarea pixelilor ce posedă această culoare de pe suprafața prelucrată a frunzei (fig. 2 - jos) să fie mult simplificată. Testul boolean stabilește o corespondență între intervale de culoare naturale și culorile booleene alese. După ce s-au fixat aceste diferențieri se obține o distribuție spațială și se totalizează suprafețele cu aceeași culoare booleană în baza cărora se cal- culează procentele ce revin fiecărei componente a leziunii. Ca protocol de lucru se parcurg următoarele etape: - digitizarea suprafeței frunzei pentru a obține o imagine ce reprezintă distribuția spațială a unor suprafețe de culoare (formate prin unități grafice de reprezentare - pixeli sau pixeli x pixeli) (fig. 2 - sus); - aplicarea unui filtru de culoare asupra imaginii digitizate după care rezultă o imagine cu zone co- lorate în culori booleene (fig. 2 - jos); - însumarea pixelilor cu aceeași culoare booleană pentru aflarea suprafețelor în pixeli x pixeli, ceea ce ulterior se transformă în mm2 . Filtru de culoare înseamnă trecerea din spațiul culorilor RGB (red = roșu, green = verde, blue = albastru) în spațiul de culoare HSV (hue = nuanță, saturation = saturație, value = intensitate) (Ghinea și REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 25 Firețeanu, 1995). în acest spațiu culorile sunt aran- jate în sistem 3D polar, astfel încât parametrul H care codifică culorile să aibă parametrul unghiular cu valorile 0-360° (Moldoveanu, 1996). Scopul acestei filtrări a fost definit anterior; ea permite a se lucra doar în 2D (numai parametrii H și S - în fig. 1 modelul liniar). Se definesc astfel valorile domeni- ilor culorilor booleene pentru filtrare în funcție de Figura 2. Imaginea scanată (sus) și imaginea rezultată prin prelucrarea acesteia (jos) redând leziunile provocate de Rhytisma acerinum la frunzele de Acer platanoides, Băișoara, Dir. Silvică Cluj, august 2000. Codul culorilor booleene și semnificația biologică aleasă: -negru pentru leziuni provocate de structurile pato- genului în țesuturile frunzei -roșu tot pentru leziuni cu o diferență de intensitate a culorii fructificațiilor -albastru pentru barierele necrotice sau de cloroză determinate de gazdă sau de difuzia unor toxine ale pato- genului -verde pentru suprafețele fotosintetic active valorile standard prescrise pentru fiecare culoare. In program se introduc aceste valori cu mici variații astfel încât filtrarea să servească cât mai bine sco- pului, adică separarea zonelor ocupate de leziuni precum și împărțirea lor pe leziuni propriu-zise și barierele create de gazdă. Analiza de imagine s-a realizat pe 9 probe de frunze (seturi). S-a mai testat o eventuală corelație între mărimea leziunii propriu-zise și mărimea barierelor create de gazdă prin coeficientul de corelație Spearman, test neparametric recomandat unor probe restrânse numeric sau cu distribuție a datelor necunoscută (Giurgiu, 1972; Potvin și Roff, 1993) așa cum presupunem că este distribuția datelor noastre. Pentru efectuarea testului s-a utilizat pro- gramul GraphPad (Prism). Rezultate Prelucrarea imaginilor obținute prin scanarea frunzelor cu leziuni a permis ordonarea suprafețelor corespunzătoare leziunilor propriu-zise, barierelor create de gazdă și a suprafețelor fotosintetic active restante. Valorile corespunzătoare acestor suprafețe au fost afișate în pixeli transformându-se aceste va- lori în procente din suprafața totală. Tabelul 1 pre- zintă rezultatele obținute prin scanarea unor frunze probă de A. campestre, A. pseudoplatanus, A. pla- tanoides. Figura 3 face o reprezentare grafică a acestor valori; astfel, procentul de suprafețe active Tabelul 1, Suprafețele active fotosintetizante, necrotice și cele ocupate de leziuni (fructificațiile ciupercii Rhytisma acerinum ana. Melasmia acerina) la specii ale genului Acer (Acer campestre, Acer pseudoplatanus, Acerplatanoides) Total Negru Roșu Verde Albastru Leziuni Necroze (pixeli) (pixeli) (pixeli) (pixeli) (pixeli) % % activă% SetIFl 317862 7206 17955 223397 69304 7,92 21.80 70,28 SetIF2 267037 1863 34086 166820 64268 13,46 24.07 62,47 Set II FI 124794 13847 11628 78050 14030 20,41 11,24 62,54 Set IIF2 188529 11113 19512 142696 15208 16.24 8,07 75,69 Set 11F3 214080 34594 17004 155356 7126 24,10 3,33 72,57 SetlIF4 130758 18518 11920 83176 17144 23,28 13.11 63,61 Set D F5 132939 17905 3609 95601 15824 16,18 11,90 71.91 Set III FI 259141 11872 20661 210354 16554. 12,55 6,39 81,17 Set 111 F2 180860 8479 2870 148509 21002 6,28 11.61 82,11 Set III F3 144842 11819 4637 114665 13721 11,36 9,47 79,17 Set 111 F4 78588 9226 6752 50247 12363 20,33 15,73 63 94 Setin F5 101428 5021 1537 83425 11445 6,47 11,28 82.25 Set III F6 112879 4034 3077 88191 17577 6,30 15,57 78,13 Set III F7 78507 3159 3828 61180 10340 . 8,90 13,17 77,93 Set 111F8 78023 7244 2273 55929 12577 12,26 16.12 71.68 Set IU F9 89829 6954 8940 64295 9640 17,69 10,73 71 17 MEDIA 13,98 , 12,73 72 94 Deviația Standard — 5,83 5,07 6,77 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr. 5 Notă: Set 1 - Băișoara; Set II - Hoia, Stana; Set III - Hoia, 1 Mai Figura 3. Reprezentarea procentuală a suprafețelor ocupate de leziunile produse de fructificațiile speciei Rhytisma acerinum (ana, Melasmia acerina), a zonelor de necroză ca răspuns al gazdei și a suprafețelor fotosinteti- zante active la specii ale genului Acer (Acer campestre, Acer pseudoplatanus, Acer platanoides) variază între 62,47% și 82,25%, cele înregistrate pentru leziuni, între un minim de 6,28% și maxim de 24,10% iar pentru barierele gazdei, între un minim de 3,33% și maxim de 24,07%. Valorile medii și abaterile standard corespunzătoare sunt redate în tabelul 1, valoarea cumulată medie a zonelor leziunii fiind de 26,71%, o pătrime din suprafața totală a frunzei. La Stana (zonă deluroasă) și Băișoara (zonă montană) s-a constatat că teleo- morful era deja diferențiat în leziunile din luna august. în pădurea Hoia, care este un șleau de deal, teleomorful a fost găsit numai în octombrie și numai la arborii maturi, în semințiș fiind încă prezent anamorful. In pădurea 1 Mai (șleau de deal), în luna octombrie putea fi găsit numai teleomorful. Coeficientul de corelație Spearman calculat pen- tru eventuala corelație dintre dimensiunea leziunilor și a barierelor plantei este de r = -0.3059, pentru a = 0,05, este considerat nesemnificativ, ca atare, nu există o corelație între cele două regiuni ale leziunii în ceea ce privește raporturile dimensionale. Discuții și concluzii Leziunile produse de patogeni la nivelul foliaju- lui reduc suprafața fotosintetizantă și implicit, pro- ducerea de biomasă. în zonele de necroză sau cloroză apărute ca răspuns la atacul patogenilor se acumulează compuși antioxidanți, fenolîci, atât în epidermă cât și în țesutul palisadic (Vbllenweider, 2001). în cazul patogenilor epifiți cu o dezvoltare difuză pe suprafața frunzei cum este în cazul speciei Microsphaera alphitoides reducerea fotosintezei cu 14% poate crește la va- lori mai mari în urma expunerii la radi- ații UV (până la 17,5%) (Newsham și al., 2000). în observațiile noastre nu a fost posibilă evaluarea procesului de foto sinteză ci numai reducerea suprafeței active a frunzei. Cum există o corelație pozitivă între suprafața sin- tetizantă și intensitatea procesului de fotosinteză, evaluările noastre permit o interpretare mai riguroasă cantitativă a reducerilor de suprafață. Cumulate, zonele leziunii ocupă în medie 26,71% din suprafața frunzei la patosistemul studiat, ceea ce reprezintă o valoare mare prin scoaterea din procesul fotosin- tezei a unei pătrimi din suprafața frunzei. Nu există o corelație semnificativă între suprafețele ocupate de zonele leziunii, variabilitatea dimensională fiind probabil determinată de reacția particulară a fiecărei gazde, condiții locale și caracteristicile patogenului. De altfel, condițiile locale determină și momentul apariției teleomorfului, mai repede la altitudini mai mari, mai încet în semințiș. Metoda propusă este foarte utilă în studiul leziu- nilor foliarc discrete, cum sunt pustulele produse de rugini, punctările cauzate de ciuperci din genurile Cercospora, Septoria, Mycosphaerella, modificări zonale de culoare induse de factori abiotici, minele produse de unele insecte, etc. Nu poate fi utilizată în cazul patogenilor ce formează structuri difuze cum sunt făinările și fumaginile. Posibilitatea identi- ficării precise a diferitelor zone ale leziunilor cu semnificații diferite în procesul patogen, diferențe greu de decelat după o inspecție vizuală chiar asis- tată de stereomicroscop, este un argument important pentru alegerea metodei în studii și aplicații de fitopatologie. Modificările de culoare la nivelul aparatului foliar sunt produse cu diferite intensități iar cuantificarea acestor modificări permite diagnos- ticarea timpurie a bolilor ce afectează din ce în ce mai grav starea de sănătate a pădurilor noastre. BIBLIOGRAFIE B e r g e r , R.D., F i 1 h o . B., A m o r i n , L., 1997: Lesion Expansion as an Epidemic Component. Phytopathology 87: 1005-1013 B 1 i n n , C.R., B u c h e r , E.R., 1987: Foliage color and nutrient level. Journal of Forestry 85:4849 B u 11 e r , E.J., J o n e s , S.G., 1955: Plani Pathology. McMillan& Co. Ltd.-London Ghinea, M., Firețeanu, V., 1995: MATLAB - REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 27 Calcul numeric, grafică, aplicații, Ed. Tcora București Giurgiu, V., 1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Ed. Ceres, București J a n i n , G., F 1 o t, J.L., O r y , J.M., G a r r e c , J.P., R o s e , C., 1990: Mesure de la coulew CIELAB des aiguilles d'epicea (Picea abies(L.)Karst.) pour suivre Uaction des pollu- ants atmospheriques, dans le cadre d'un dispositif experimen- tal depollution controlee. Evaluation du jaunissement des aigur illes a l'aide des parametre de couleurs L,a,b, c,h et de la trans- formee de Fourier des courbes de riflectance. Eur. J. For. Path. 20: 129-139 Hager, H, Schu me, H., H uber , S., 1998. Oak decline in Central Europe, a complex phenomenon and our understanding. March 16-21, Workshop "Complex Diseases", Vienna, Austria. M i n t e r , D., 1997: Fungi of Ukraine. Rhytismatales. http file M i t i t i u c , M., 1 a c o b , V-, 1997: Ciuperci parazite pe arborii și arbuștii din pădurile noastre. Ed. L'niv. "Al.I. Cuza" Moldoveana F 1 o r i c a , 1996; Grafică pe calcu- lator, Ed. Teora București Ne d e v s ch i , S-, Prelucrarea imaginilor și recunoașterea de forme, Ed. Albastră, Seria microinformatica, Cluj N c w s h a m , K.K, O x b o r o u g h , K., W h i t e , R., G r e e n s 1 a d e , P.D. M c Le o d, A.R., 2000: UV-B radi- ation constraints, the pathosystems of Quercus robur. Drough impacts on the abundance of Microsphaera alphitoides. Forest Pathology 30(5): 265-275 P o t v i n , C., Roff, D.A., 1993: Distribution free and robust statistical methods, viable alternatives to parametric statistics. Ecology 74(6): 1617-1628 V 1 a i c u , A., 1997: Prelucrarea digitală a imaginilor, Ed. Albastră, Seria microinformatica, Cluj Vollenweider, P., Ottiger, M., Gunthahardt -Goerg, M.S., 2001: Atmospheric ozone pollution, bioindication tools for calibrated expertise of symptoms in leaves and needles from trees. Eurasap 41:17-1 Lesion extension produced by Rhytisma acerinum (Pers.)Fr. on the foliage of Acer spp. estimated by means of computer assisted image analysis. Abstact Foliar lesions produced by pathogens, insects or abiotic factors diminish photosynthetic active foliar surfaccs. Quantification of discrete lesions as in case of Rhytisma acerinum producing tar spots on leaves of various Acer species, is possible by means of com- puter assisted image analysis of scanned leaves. Important Information on the extent and zonality of lesions is obtained in a rigorous manner and in a short time without the shortcoming gcncrated by fastidious visual inspcction. A computer assisted image analysis program was developed based on color filters which permit a high color resolution in order to quantify such surfaces as lesions con- taining fungal structures and chlorotic or necrotic barriers developed by host as response to pathogen invasion. A mean lesion area (26,71% of total foliar area) was determined on severa! foliar samples collectcd from mature trees or seedlings in forests from west- ern and north/westem Romania. A possible correlation between lesions and host barriers was tested using Spearman correlation coef- ficient. The not significant result of the test suggests that there is no dimensional correlation between the two zones of the lesion. Key words: computer assisted image analysis, Rhytisma acerinum lesions 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 Variabilitatea și dimorfismul sexual la craniile de Caniș aureus* Ing. Adrian ANGELESCU Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic Buzău Biolog Arpad SEPSI Spitalul județean Reghin 1.I ntroducere Dc origine asiatică, șacalul (Caniș aureus L.) este o specie canină într-o continuă expansiune ce populează în prezent și sud-estul Europei, inclusiv România. Multă vreme s-a crezut că Dunărea este limita cea mai de nord a arealului șacalului, sem- nalările prezenței lui fiind din ce în ce mai multe, atât la noi cît și în țările vecine. Au trecut 70 ani de cînd șacalul a fost semnalat prima oară pe pămînt românesc, timp în care această specie s-a înmulțit și răspîndit, devenind o specie stabilă în tot sud-estul țării noastre și nu numai. în toată această perioadă șacalul nu a intrat în sfera pre- ocupărilor cinegeticienilor români, cu toate că efec- tivele lor în ultimii 10-15 ani au crescut conside- rabil, numărul actual fiind destul de mare, iar influ- ența asupra altor specii fiind deja serioasă. Arealul de azi al șacalului în România necesită o abordare foarte atentă, impunându-se o bună cunoaștere a lui în vederea unui management eficient. Prezența și comportamentul șacalilor a început să ducă la apariția unor conflicte, îndeosebi cu lumea vînătorească dar și cu cea a crescătorilor de animale domestice, fapt ce trebuie cunoscut și con- trolat prin stăpânirea parametrilor de bază ai ecolo- giei și managementului acestei specii. inteligente specii. Capturarea șacalilor s-a făcut prin împușcare, un singur exemplar fiind capturat în urma lovirii de către un autoturism. 3. Metoda de cercetare și rezultate Particularitățile morfologice ale indivizilor unei populații, chiar în condiții identice sau asemănătoa- re, sunt diferite. Forma definitivă a unui craniu este rezultatul dezvoltării ontogenetice a fiecărui individ și este caracteristică fiecărei specii. Materialul stu- diat este constituit din 60 de cranii de șacal auriu (26 masculi: 22 adulți, 4 juvenili; 34 femele: 31 adulte, 3 juvenile). Craniul șa- calului auriu este tipic de canid. Platibazic (partea posterioară a ba- zei cutiei cra- niene este aproa- pe în același plan cu cerul gurii) cu paleocraniul alungit, neocrani- ul bombat și dez- voltat, boltă cra- niană conside- Fig. 1. Craniu de șacal 2. Locul cercetărilor România are în prezent un efectiv important de șacali, în jur de 1050 exemplare semnalate oficial, în Dobrogea fiind cantonat în prezent peste jumă- tate din acest efectiv. Cele două județe dobrogene: Tulcea și Constanța, au intrat în aria de studiu privind șacalul, aici găsindu-se cele mai bune condiții de habitat ale acestei specii. Zonele stufi- cole cu desime mare, vegetația arbustivă și ierboasă din jurul bălților îndeosebi, sunt cele mai propice locuri pentru existența șacalului, acestea oferindu-le pe lângă un adăpost sigur și o mare varietate de hrană aproape tot timpul anului. Aici s-au recoltat șacali atât la pândă cât mai ales prin vânătoare la goană. în Dobrogea s-au studiat comportamentul și ecologia acestei deosebit de * Din teza de doctorat „Cercetări privind șacalul în Dobrogea" REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 rabil mărită, capsulele auditive sunt situate late- roventral și neseptate. Regiunea nazală este strâmtă, cu deschideri nazale largi și aproape circulare. Oasele nazale și intermaxilare sunt mari. Fosele temporale largi, separate printr-o creastă sagitală Fig. 2. Dentiția șacalului 29 Fig. 3. Profilele craniilor de șacal (media) proeminentă, cavitățile orbitale largi. Este o comu- nicare largă între fosa temporală și cavitatea orbitei. Prezintă arcada zigomatică și creasta dorsală crani- ană dezvoltate. Formula dentară a șacalului este: I C P M = 42. Șacalul auriu arc alimentație predominant car- nivoră, cu dentiție heterodontă (arată o formă de tranziție spre un regim alimentar mixt): caninii foarte dezvoltați și ascuțiți, premolarii de tip se- codont, molarii cu tuberculi ascuțiți. Oasele incisive sunt scurte, cu corpul gros și cu trei alveole escavate pentru fiecare os incisiv. Apofiza palatină a incisivului este redusă și limi- tează câte o fantă palatină ovală; apofiza nazală (de formă piramidal-triunghiulară) pătrunde între maxi- lă și osul nazal. Osul incisiv și extremitatea ante- rioară a osului nazal delimitează deschiderea nazală rotund-ovală. Oasele nazale sunt alungite și tri- unghiulare cu extremitatea anterioară lărgită, cea posterioară ascuțită și prelungită până la osul frontal. Frontalul este turtit, apofizele zigomatice sunt reduse, nu ajung să se articuleze cu osul zigo- matic. Maxila, așezată sub orbită, este scurtă și are baza largă. Gaura suborbitală se deschide la nivelul celui de al treilea prcmolar. Marginea inferioară a maxilei prezintă alveole pentru canini, premolari și molari. Gaura orbitală, lipsită dc arcadă, este largă, cu osul lacrimal redus și așezat în cavitatea orbitală. Zigomaticul este lung (aspect de gheară) cu extre- mitatea lui posterioară alungită, ascuțită, se arti- culează cu apofiza zigomatică a temporalului, for- mînd arcada zigomatică, curbată lateral. Temporalul are apofiza zigomatică recurbată, 30 I?ig. 4. Profilul sagital (A) și bazai (B) la masculi și femei® Fig. 5. Profilele-sagital (A), baza! (B) și frontal (C) - în comparație: masculi - femele (media) REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 crestele temporale sunt bine dezvoltate, fosele tem- porale largi și convexe. Parietalul delimitează peretele intern al fosei temporale. La baza piramidei craniene, înapoia interparietalului se află protube- ranta occipitală externă. Gaura occipitală este largă și are condilii occipitali alungiți și înguști. Oasele palatine evidente și extrem de dezvoltate formează bolta palatină, foarte largă în partea poste- rioară. Oasele pterigoidiene, extrem de reduse, sunt așezate pe partea mediană a crestei palatine, cârligul pterigoidian este bine dezvoltat. Mandibula se poate mișca pe verticală, cu posi- bilitatea de a se deschide foarte mult. Cavitatea gle- noidă ca și condilul mandibulei sunt dezvoltate transversal. Ramurile man- dibulare au fața laterală rotunjită și prezintă spre extremitatea anterioară găuri mcntoniere. Porțiunea verti- cală a ramurii mandibulare, lățită și îndoită în unghi, pre- zintă pe partea laterală o largă cxcavație maseterină. Unghiul mandibular are apofiză angu- lară crescută. Sigmoida redusă este limitată de un condil alungit. Arcada man- dibulară prezintă alveole de dimensiuni diferite pentru incisivi, canini, premolari și molari. Scopul lucrării constituie studierea craniilor de șacal la adulți. Variabilitatea în cadrul aceluiași sex, cât și dimorfis- mul sexual sunt evidente, cifrele tabelelor reflectă aceasta cu certitudine. Metoda folosită pentru studiu a fost descrisă de către K. A. Remenyi (1954) pentru Canidae, aplicată cu modi- ficări de P. Szeky (1973) pen- tru Mustelidae și de A. Sepsi - I. Kohl ( 1997 ) pentru Ursidae. Datele obținute prin măsu- rători nu reflectă dimensiu- nile oaselor craniene, sunt puncte determinate de măsu- rarea distanțelor dintre diferitele oase ale craniului, mai exact dintre apofize și extremitățile lor. Graficele (profilele) astfel obținute ne dau indicii asupra dimensiunii și formei craniilor, vizualizând cifrele câteodată monotone și pentru specialiști, per- mițând totodată prezentarea aspectelor specifice într-un singur plan, neavând nevoie de grafice tridi- mensionale. Punctele folosite pentru desenarea pro- filelor sunt: staphylion (0), prosthion (1), rhinion (2), punctul cel mai adânc pe curbura suturii naza- lelor (3), nasion (4), punctul median dintre ector- Tabelul 1 Profilul sagital Nr. Crt. Dist. între puncte mase n mase ni fem Media aritmetică mase M fem n fem m fem Media fem M 1 0-1 22 77 79,54 82 31 72 74,65 79 2 l -10 21 147,5 152,83 161 31 137 138,12 151 3 0-2 22 57 66,43 71 31 58 62,96 68 4 1-2 22 23 27,29 30 31 22 24,98 28 5 0-3 22 42,5 46,43 49 31 41 45,17 51,5 6 1-3 22 46 49,43 54 31 42 45,96 53 7 0-4 22 37 39,45 44 30 35,5 37,61 41 8 1-4 22 71 79,81 87 30 65,5 72,40 79 9 0-5 21 44,5 48,09 54 30 42 45,21 49 10 1 - 5 21 94,5 99,09 104,5 30 87 91,78 9R 11 0-6 20 60,5 63,72 71 29 57 60 34 67 12 1 -6 20 —101 125,75 135 29 111,5 117,79 125 0-7 20 85 91,52 99 29 77 83,60 90,5 14 10-7 20 46,80 50,5 42 45,94 46,5 15 0-8 21 87,5 93,73 100 30 81,5 84,68 92 16 10-8 21 39 41,61 48,5 30 39,13 17 0-9 20 37 44 18 10-9 20 14 15,12 16,5 29 70 13 73,72 14,65 77,5 Tabelul 2 Profilul bazai Nr. crt. între puncte mase n mase m mase Media ; aritmetică mase M fem n fem m fem Media aritmetică fem M 2 0—11 22 _68 70,56 74,5 31 62 66,67 70 3 1 11 0-12 22 22 _ 12 13,02 14 31 12 12,90 15 4 5 1-12 22 _24 25,27 27 31 31 52 22,5 55,50 23,59 60 25 U 1J 22 37 39,22 41,5 31 34 36 RS 79 1-ij 22 _48,5 51,02 54 31 7 n 14 50 8 9 1-14 0-15 * 42 22 r 20 ,,.54, 114,5 56,04 120,25 64 127 31 31 50 106 53,67 112,58 58,5 118 10 11 10-15 0-16 20 21 _23 _70 26,30 75,19 31 82 29 30 59 23 65 62,56 24,56 68,63 67 26,5 73 10-16 21 16 18,54 20 30 17 18,28 19,5 Tabelul 3 Profilul frontal Nr, crt. 1 _ Dist. între puncte 1-21(1-8) mase n 2! mase m mase Media aritmetică mase M fem n fem m fem Media aritmetică fem M 2 4 " _5 6 1-17 21-17 1-18 21-18 66 69,93 74 31 61 158,53 64,45 167,5 68,5 2i 21 20 99,5 93 74 104,95 98,97 80,90 109,5 105 88 30 30 30 91 89 69 95,41 90,03 72,01 110 98,5 80,5 ~7 8 9 1-19 21-19 1 -20 21-20 __22 □ 21 - 21 ~ — 21_J 92 67 131 41 98,72 71,04 137,11 44.80 106,5 76 146 47 31 30 30 .. 30 87,5 59 122,5 39 91,69 64,30 128,40 42,50 98 69 136 49 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 * 2002 t Nr.5 31 bitale (5), bregma (6), 4/5 dintre bregma și acro- cranion pe creastă (7), acrocranion (8 sau 21), opisthion (9), basion (10), incisivocaudale (11), caninion (12), fbramen infraorbitale (13), zygion (14), otion (15), occipitocondylion (16), entorbitale (17), ectorbitale (18), ccrebrangion (19), euryon (20). Comparând lungimea și lățimea craniilor la mas- culi și femele putem constata că distanța medie prosthion - acrocranion la masculi (nr. = 21) este 169,88 mm (min. = 162 mm; Max. = 179 mm), la femele (nr. = 30) 158,53 mm (min. - 151 mm; Max. = 167,5 mm). între staphylion - zygion la masculi (n = 22) media este de 56,04 mm (m - 54 mm; M = 64 mm), iar la femele (n = 31) 53,67 mm (m = 50 mm; M = 58,5 mm). Unde M = dimensiunile maxime, m = dimensiunile minime, iar n = numărul craniilor măsurate. Nu intrăm în amănunte la fiecare dime- siune măsurată, tabelele și profilele prezentate sunt deosebit dc expresive. 4. Concluzii Studiul craniului la mamifere dă indicii asupra deosebirilor dintre indivizii aceleiași specii, asupra dimorfîsmului sexual îndeosebi, prezentând o va- riabiiitate mai mult sau mai puțin accentuată în cadrul speciei studiate. La șacalul auriu din Dobrogea, această variabilitate este certă. Media aritmetică a distanțelor măsurate pe craniu situează masculii înaintea femelelor la toate dimensiunile. în general, craniile masculilor sunt mai mari, dar au și forma diferită de cele ale femelelor. La profilul sagital creasta sagitală este mai pro- nunțată la masculi, iar la femele opisthionul mai proeminent către partea cervicală, deasupra găurii occipitale. La profilul bazai se poate observa că incisivo- caudala se situează mai aproape de axul median prosthion-basion, iar linia dintre prosthion-incisivo- caudală formează un unghi ascuțit, la femele, cu această linie mediană. La masculi, punctul 11 (inci- sivocaudala) este aproape la aceeași distanță de ax ca și punctul 12 (caninion). Occipitocondylionu! la mascul este la același nivel cu basionul, la femele este mai în spate, către partea cervicală. La profilul frontal diferența dintre sexe este evi- dentă la ectorbitale, punctul 18 este mult mai aproape de staphylion la femele decât la masculi. BIBLIOGRAFIE A 1 maș an, H, 1995: Rev. Vânătorul și Pescarul Român nr.l,p.l8-19 Brehm, N., 1961: Das Tierreich, Leipzig-Urania- Verlag-Jena, p.716-724. D ornes cu, G., I., Necrasov, O., C., 1968: Anatomia comparată a vertebratelor, voi. I. - II. Ed. D. P.București. K o h 1, St., S e p s i , Â., 1997: Uber die Variabilitât des Schădels karpatischer Braunbâren (Ursus arctos) (Mammalia: Carnivora; Ursidae) Zool. Abhand. Staatl. Mus. f. Tierkunde Drcsden. 49. 20. Remenyi, K., A., 1954: Profilpoligon, egy uj koponyameresi eljârâs. Biol. Kdzl. II. 1 - 2. S e p s i, Â., K o h I, L, 1997: A kărpâti barnamedverol. Erdelyi Muzeum - Egyesiilet. Kolozsvăr. S z e k y , P., 1973: Variabilitâs es allometriâs vizsgălatok hazai Mustelidae-fajok koponyâin. Tud. Ert. Agrârtud. Egyetem. Godollo. The variety and sexual dimorphysin for Caniș aureus skulls Abstract The document presents the variety and sexual dimorphism for Caniș aureus skulls. For measurements were used on 60 jackal skulls obtained from a few hunting actions in Dobrogea. Nowadays, according to the official statistîcs (MAAP) 527 jackals live in Dobrogea area, but in my point of view (after my per- sonal estimation) their number is at least double. Taking in consideration the measurement, the variety and sexual dimorphism of dobrogean jackal is very clear and precise; the arithmetical mean of distances from the skull put the male before the females. The differences are clear for sagital profile but for frontal and basal profile too. Keywords: Caniș aureus, croniometrics, variety, sexual dimorphysin, Dobrogea. 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 Valorificarea fructelor de pădure, prin producerea de sortimente primare fără conservanti chimici 9 Fructele de pădure reprezintă o resursă care poate contribui în mod substanțial la creșterea veni- tului ocoalelor silvice. Importante nu numai prin substanțele nutritive, ci și prin principiile active cu efect terapeutic conținute, ele se bucură de unanime aprecieri, cu atât mai mult cu cât nu sunt afectate de poluanți, prin calitatea lor situându-se cu mult dea- supra fructelor de livadă. în aceste condiții, se sub- înțelege că punerea lor în valoare trebuie făcută cu mult discernământ, prin cele mai adecvate metode, căutând să menținem la un nivel cât mai ridicat posibil însușirile naturale care le sunt proprii. Procedeele bazate pe utilizarea conservanților chimici, aplicate până nu de mult în practică, sunt astăzi înlocuite cu altele noi, care permit realizarea acestui deziderat. Așa se face că, în prezent, pe lângă fructele în stare proaspătă și deshidratată, sor- timente considerate clasice, se produc pe scară din ce în ce mai mare sortimente care fac apel la pro- cedeele moderne de refrigerare și congelare, care satisfac mai bine exigențele actuale. 1. Fructe de pădure proaspete Fructele de pădure în stare proaspătă constituie un sortiment foarte căutat, întrucât sub această formă ele își păstrează aproape în întregime propri- etățile naturale. Obișnuit, sunt cerute mai cu seamă fructe proaspete dc zmeur, mur, afin, frag, măceș, cătină albă. Condițiile tehnice și calitative pe care trebuie să le întrunească fructele se stabilesc de comun acord cu beneficiarul. De regulă, se caută ca acestea să fie proaspăt recoltate, sănătoase, întregi, curate, fără nici un fel de vătămări ; să aibă forma și culoarea caracteristice speciei ; să fie sortate în mod co- respunzător. Mărimea fructelor nu constituie obli- gatoriu o condiție impusă, ci poate fi uneori condiționată. Gradul de coacere corespunzător momentului în care se culeg fructele depinde de specie și arc va- loarea de : 65-70%, la fragi ; 85-90% la zmeură, mure, afine, cătină albă ; 90-95% la porumbe, scorușe (coacerea completă corespunde momentului în care fructele au ajuns la maturitatea fiziologică, respectiv când semințele lor sunt suficient dez- Prof. dr. ing. Eugen C. BELDEANU Universitatea Transilvania Brașov voltate și capabile de germinare). Transportul fructelor mai puțin rezistente (zmeură, mure, fragi, afine, cătină albă, porumbe) se efectuează în vagoane sau autodube frigorifice (izo- late termic și răcite cu instalații de refrigerare), în timp ce transportul fructelor mai rezistente (măceșe) se efectuează în vagoane normale acoperite. 2. Fructe de pădure conservate prin deshidratare Se supun deshidratării mai cu seamă fructe de afin, păducel, măceș, porumbar, soc negru, ienupăr, cătină albă, măr pădureț. Deshidratarea este procesul de îndepărtare parțială a umidității fructelor de pădure, în scopul reducerii sau chiar al întreruperii funcțiilor vitale ale microorganismelor și al menținerii pe cât posibil nemodificate a însușirilor lor organoleptice și nutri- tive. Ulterior, prin adăugarea apei eliminate, fructele urmează a fi reconstituite. Pe lângă asigurarea sta- bilității microbiologice, deshidratarea are și con- secințe de ordin economic, micșorând costurile de ambalare, transport și depozitare. Reducerea timidității nu trebuie să depășească anumite limite, întrucât, sub o anumită valoare apre- ciată drept critică, apar modificări ireversibile, care fac ca fructele să-și piardă calitatea. Fructele în stare deshidratată trebuie să aibă culoare uniformă, consistență ușor elastică, la apăsare să nu lase suc, să nu se lipească între ele, să poată reabsorbi aceeași cantitate de apă care a fost eliminată prin uscare. Structura procesului tehnologic de deshidratare a fructelor de pădure depinde de specie. în cazul afinelor, de exemplu, fructele se spală, se sortează și se aburesc 2 min ; temperatura de deshidratare la finele procesului este de maximum 75°C, umiditatea produsului trebuie să ajungă la 4%, iar randamentul la deshidratare este de circa 10%. Ambalarea se realizează în pungi de material plasic închise ermetic prin sudare, pentru menținerea stării deshidratate, iar depozitarea se face în locuri ferite de lumina solară directă, la tem- peratura de O...5°C și umiditatea relativă a aerului de 50...70%. REVISTA PĂDURILOR © Anul 117 • 2002 • Nr.5 33 Procedee de deshidratare. în mod obișnuit, fructele dc pădure se deshidratează prin convecție, cu aer cald, în uscătoare tunel sau în uscătoare cu benzi suprapuse. La începutul deshidratării, se adoptă o temperatură a aerului mai mare dc 75°C, pentru a se inactiva sistemele enzimatice care con- duc la brunificarea fructelor. Nu se depășește însă valoarea dc 100°C, pentru a se evita caramelizarea zaharurilor. O altă condiție este aceea ca, în timpul deshidratării, temperatura fructelor să fie cuprinsă între 45 și 65°C, cunoscându-se că la valori termice mai mici se pot produce alterări microbiologice, iar la valori mai mari poate avea loc scorojirea acesto- ra, defect care ulterior influențează în mod negativ capacitatea de rehidratare. Durata procesului de deshidratare a fructelor de pădure în acest caz este de regulă de 6-8 ore, iar umiditatea fructelor deshidratate de 17-20%. Alte procedee la care se poate recurge sunt : deshidratarea conductivă la care transmiterea căl- durii se face prin suprafețe metalice încălzite, ce vin în contact direct cu produsul de uscat ; deshidratarea radiantă care realizează transmiterea căldurii cu ajutorul undelor electromagnetice (cazul radiațiilor infraroșii) emise de diferite tipuri de radi- anți ; deshidratarea dielectrică la care încălzirea produsului are loc în câmp de curenți de înaltă frecvență (CIF). 3. Fructe de pădure conservate prin refrige- rare Refrigerarea este procedeul de conservare cu ajutorul temperaturilor scăzute, fără formarea de gheață în țesuturile acestora, urmărind prelungirea duratei de păstrare prin menținerea imunității natu- rale a lor, împotriva atacului microorganismelor. Se aplică la toate speciile, fructele, obligatoriu proaspete, fiind păstrate pe termen scurt, de regulă la temperatura de O...5°C și umiditatea relativă a aerului 80...90%. Pentru o bună reușită a refrigerării se impune ca fructele să fie sănătoase, răcirea să se facă în timpul cel mai scurt după recoltare, iar acțiunea frigului să fie continuă. Răcirea fructelor se poate face în spații separate de cele de depozitare (răcire rapidă în tunelc sau celule) ; în spațiul de depozitare (răcire lentă) ; în mijloace de transport dotate în mod corespunzător. Transportul se efectuează cu mijloace izoterme (izolate termic dar nerăcite), refrigerate (izolate ter- mic și răcite cu gheață) sau frigorifice. Transportul la distanțe mari în cazul zmeurei, murelor, afinelor, impune îmbogățirea atmosferei cu CO2 , folosind gheață carbonică. Stocarea fructelor refrigerate se face în depozite frigorifice. Periodic, aerul din depozitele respective se reîmprospătează, pentru îndepărtarea produșilor volatili rezultați din metabolismul fructelor, aceștia provocând boli fiziologice și reducând durata de conservare. Se poate recurge la scăderea conținutu- lui de oxigen și îmbogățirea atmosferei în CO2 . Durata maximă de păstrare într-o cameră dc refrigerarc-depozitare depinde de specie : la zmeură 2...3 zile ; la mure 5...7 zile ; la afine 2 săptămâni. La darea în consum a fructelor se procedează la reîncălzirea parțială a lor, ridicând temperatura la suprafața acestora deasupra punctului dc rouă al aerului, pentru a se evita condensarea umidității din mediul ambiant, fapt care ulterior ar favoriza dez- voltarea rapidă a microorganismelor. 4. Fructe de pădure conservate prin congelare Congelarea este procedeul de conservare a fructelor dc pădure prin înghețare, după o tehnică și norme stabilite în prealabil, în vederea păstrării însușirilor lor o perioadă de timp îndelungată, la un nivel cât mai apropiat de cel avut în stare proaspătă. Buna reușită a conservării și păstrarea pe cât posibil intactă a proprietăților inițiale a fructelor impun ca procesul de congelare să se efectueze cât mai rapid, iar cel de decongelare să se realizeze lent. Conservarea prin congelare presupune, fără excepție, moartea celulelor și țesuturilor. în com- parație cu refrigerarea, congelarea prelungește dura- ta de păstrare a fructelor de pădure de peste 5-50 ori. Recoltarea fructelor de pădure pentru buna reușită a congelării trebuie efectuată atunci când acestea se află la maturitatea de consum. Dacă inter- valul de timp până la congelare nu poate fi destul de scurt, fructele trebuie în prealabil prerăcite, iar transportul și depozitarea se fac în stare refrigerată. în vederea congelării se execută unele operații pregătitoare, urmărindu-se ca după decongelare fructele să poată fi consumate sa atare. Se menționează în acest sens imersia în soluție 1-2% de acid ascorbic (substanță folosită ca acceptor de oxi- gen), sau adaosul de zahăr cristalin ori de sirop dc zahăr (care împreună cu apa din fructe formează o soluție concentrată, ce îndepărtează aerul și respec- tiv oxigenul din țesuturi). Prin aceasta se asigură protecția antienzimatică a fructelor, împicdicându- 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 se fermentația. La zmeură, mure, afine, îmbibarca cu o soluție de zahăr timp de circa 1 oră, pe lângă că previne apariția unor modificări nedorite, asigură și o mai bună păstrare a aromei. Recoltarea, transportul, manipularea și depo- zitarea trebuie să se facă foarte îngrijit, evitându-se lovirea fructelor, întrucât leziunile înregistrate pro- duc reacții biochimice anormale și deprecieri calita- tive. în cazul fructelor cu grad ridicat de perisabili- tate, transportul și depozitarea se fac în condiții de refrigerare. Ambalarea se poate executa înainte sau după congelare. Depozitarea fructelor congelate se face la tem- peratura de -18°C și umiditatea relativă a aerului de 95%, condiții în care durata de păstrare este de 10- 12 luni. în rețeaua comercială, fructele de pădure conge- late se expun în congelatoare la -12°C, restul can- tității de produs aflându-se 1a -18°C. Decongelarea fructelor destinate consumului se poate face la aer în decurs de câteva ore, sau în frigider de pe o zi pe alta. Pentru decongelarea fructelor destinate industrializării, în țările dez- voltate s-au realizat utilaje speciale de mare produc- tivitate. Procedeele de congelare care se pot aplica în cazul fructelor de pădure sunt: congelarea în curent de aer rece, congelarea prin contact cu suprafețe metalice reci, congelarea prin contact direct cu agenți criogenici. a Congelarea în curent de aer rece, procedeu utilizat cu precădere în practică, se caracterizează prin aceea că produsul, introdus într-un spațiu izolat termic, vine în contact cu aerul rece având tempe- ratura cuprinsă între -25 și -40°C. Se disting două variante. în cadrul primei variante, denumită con- gelare cu poziție fixă a fructelor, acestea stau așezate pe tăvi speciale și pe deasupra lor circulă aerul rece. în cea de a doua variantă, denumită con- gelare în strat fluidizat, fructele sunt antrenate în mișcare continuă sub influența unui curent de aer rece ascendent, căpătând proprietăți specifice flu- idelor ; ele plutesc în curentul de aer și congelează fiecare în parte, în stare răzleață, fără a adera unele de altele, păstrându-și astfel forma naturală. b. Congelarea prin contact cu suprafețe metalice reci. Aparatele utilizate au un număr de plăci meta- lice, prevăzute în interior cu canale prin care circulă agentul frigorific (amoniac, freon R12 etc.), cu tem- peratura de -30.. ,-40°C. c. Congelarea prin contact cu agenți criogenici. în cazul acestui procedeu, fructele, aflate pe o bandă transportoare, vin în contact cu azotul lichid (tem- peratura de vaporizare -196°C) sau cu dioxidul de carbon (- 78,52°C), congelându-se. Agenții respec- tivi sunt lipsiți de toxicitate, neinflamabili, neex- plozibili și nu modifică proprietățile produselor. Consumul specific de agent criogenie este în gene- ral de 1 la 2 kg/ kg fructe. BIBLIOGRAFIE A d a m , G h ., I o r g a, P., 1968: Călăuza recoltatoru- lui de fructe de pădure. Ed. Agrosilvică, București. B a n u , C. (coord.), 1998: Manualul inginerului de indus- trie alimentară. Voi. I. Ed. Tehnică, București. Bălan, M., 2000: Instalații frigorifice. Ed. Todesco, Cluj-Napoca. B u r z o , 1., 1986: Fiziologia și tehnologia păstrării pro- duselor horticole. Ed Tehnică, București. Gherghi, A., M i 11 i m , K., Burzo, L, 1980: îndrumător pentru valorificarea fructelor în stare proaspătă. Ed. Ceres, București. Lucescu, A., lonescu, Tr., 1985: Fructele de pădure. Ed. Ceres, București. I o ane ea, L. et al., 1986: Mașini, utilaje și instalații în industria alimentară. Ed. Ceres, București. Istrătescu, D., Pătruțescu, E., 1995 : Mercelogie. Ed. Did și Ped. R.A., București. Mihalca, Gh ., Mihalca, V., 1986: Tehnici de păstrare a alimentelor prin frig. Ed. Tehnică, București. Se gal, B., lonescu, E., lonescu, R., 1980: Utilajul și tehnologia prelucrării legumelor și fructelor. Ed. Did. și Ped., București. Se gal, B., B alint, C., 1982: Procedee de îmbunătățire a calității și stabilității produselor alimentare. Ed Tehnică, București. Forest fruits retailing by producing primary sorts without Chemical conservants Abstract The paper briefly presents the main characteristics and the procedures for obtaining primary sorts of forest fruits without Chemi- cal conservants (fresh fruits and fruits conserved by dehydration, refrigeration and freezing), that maintain, as much as possible, their natural properties conferred by the contained nutritive substances and especially by the active elements with therapeutic effects. Keywords; forestfruits, fresh and conserved, deshidratation, refrigeration, freezing. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 35 Legislație silvică The latest aspects concerning the legis- lation on forests and environment pro- tection in Romania* Dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București Consilier juridic Carmen ENESCU Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor Last year, the legislation framework in forestry' and environment protection in Romania has been strengthened by the issuing of new normative acts very important for these sectors. 1 . Realisation, translation of forest political ideas into action in last years The final fbrm of the Law on the process of giv- ing back forest and agricultural lands [1] has been approved reccntly (July 2002), together with the Rules and regulations on the set-up procedare, the attributions and functioning of the commissions establishingthe private ownership right on lands, on the process of granting the property titles, as well as on the on-field process of giving the lands to the owners [2]. The application stage of the Law on the restitution of for- est lands, until July 2002 Categories of owners Forest. land surface (ha) Validated by county commissions Restored (on-field process of lar.ds) Natural persons 230.584 33.643 Former association groups 535.401 288.170 Religious and teaching institution 34.213 13.063 Administrative-territorial units (comtnunes, cities, towns) 697.617 551.987 Total 1.497.815 886.863 The rcsettling of the ownership is regularly per- formed on the former locations, if those free with some exceptions: lands returned to their former owners, based on Law 18 / 1991 (Law on land fund), not modified; lands with forest constructions, buildings or roads, or where such constructions are being built at the present etc. lands with long term experimental forest cultures; forest seed orchards of special importance, mother-plantations for cuttings, stands for seeds from valuable specios; scientific reserves, forests - nature monuments; forests with protection for soils and waters; land completely or partially clear- cut after lst of January 1990; forest- lands which are managed by the research bodies are public state property. According to the law rcgulates the compensa- ti ons given to the owners who, due to reasons clear- ly stated in the law, cannot receive the lands, neither on their former locations nor in any other area. The giving back of the properties is performed based on legal documents (ownership papers, land registers, forest management plâns etc.) not on official state- ment with witness. The management and harvesting of the forestlands given back will be done according to the forestry rules, despite the ownership, accord- ing to the law. The forestlands mutually owned would be maintained as indivisible properties as long as the association group exists and they can be transferred only through legal inheritancc. The Law on the forest protection shelterbelts no.289/2002 [3] stipulates the crcation of a National System of forest protection shelterbelts. 100 ha of land have been planted in this system in 2001, and 12000 ha are going to be planted. The creation of forest shelterbelts is performed according to studies and it is compulsory both for legal and natural per- sons. The private lands can bc taken over for public utility after the compensation of their owners according to a court decision. Also, it has been planned the expansion of the areas with forests and other forest vegetation with at least 280000 hectares. Therefore, by Government Decision (357/2002), 7696 hectares of private or public state agricultural lands have been transferred to the public state forest area and under the man- agement of the National Forest Administration, for ecological reconstruction and afforestation [4]. An Emergency Ordinance [5] on the financing of the pedological and agrochemical studies and the financing of the National System for Monitoring of soil-land in agricultura, as well as of soil-forest veg- etation in forestry, made possible the integration of these activities with the National System for Integrated Environment Protection, coordinated by the Ministry of Waters and Environment Protection. These studies are financing by budged funds. The Law 66/2002 [6] approved the Government *) Lucrarea a fost prezentată la cel de-at IV-lea Simpozion inter- național « Experiențe privind noile legi forestiere și de protecție a medi- ului în țările europene cu economia în tranziție », ce a avut loc la Riga, în Letonia, în perioada 7-12 august 2002. 36 REVISTA PĂDURILOR © Anul 117 9 2002 • Nr.5 Ordinance (226/2000) on the legal circulation of lands for forestry uses. It is being stipulated that an area of maximum 100 hcctares per family can bc obtained through legal papers among living persons. Foreign citizens and the stateless persons, as well as the foreign legal persons cannot acquire forestlands in Romania. The selling of private forest land in Romania is done with the abidancc of the pre-emption right for co-owners or neighbours, and the National Forest Administration has the pre-emption right for the buying of private forest lands, ncar the public state forest area, as well as for the isolated private lands in it. The alienation is strictly forbidden for the lands under court litigation during the solving of the cases. The Law no.75/2002 [7] has been approved, modifying and completing the Government Ordinance (96/1998) on the regulation of the forestry rules and norms and the management of the național forest area. State or private specialized bodies authorized by the central authority responsible for forestry' do the forest management plâns. For the forests with a lower surface than 10 ha, owned by natural persons and 30 ha owned by religious and teaching entities, summary extracts from forest management plâns are done by specialized units. Their content is stipulat- ed in technical management planning norms. The public forests owned by the communcs, cities, as well as the indivisible private ones or the ones owned by other association entities are man- aged by their owners through their own forestry structures, similar to the state structures, or at request, through the exiști ng state structures, based on contracts between the parties. The control of the forestry rules abidance for the entire național forest area is performed by the cen- tral public authority responsible for forestry through the territorial inspection units for forestry' and hunt- ing which are its subordinates. The methodological norms on the measures needed to make accessiblc the forest area by build- ing forest roads over the period 2000-2010 (accord- ing to the Law 653/2001) have been approved by ministerial order [8], Also, by Emergency Ordinance (71/2002) it has been approved the signing by the National Forest Administration of buying-selling contracts on long terms (3-10 years) for the wood [9], The economic agents have to perform activities of processing the wood into finished products. The contracts to be signing between the National Forests Administration and economic agents which to win this right in public auctions for at least 20.000 cubic meters per year and for a period of minim 3 years and maximum 10 years. The wood volume which can be contracted on long term is maximum 20 millions cubic maters, for a period of maximum 10 years. 2 . Latest aspects on environment protection legislation The Emergency Ordinance no. 91 / June 2002 [10] modifying and completing the Law on environ- ment protection 137/1995, describes the specific terms used in environment protection. The changes and completions harmonize the național legislation with the European regulations in environment pro- tection: Important regulations'. - Obligation to assess the impact on the environ- ment in the inițial stage of the projects with a sig- nificant impact on the environment. - Obligation to perform an environment assess- ment before approving certain plâns and programs - Approval of the wood volume harvested each year based on an environmental permit issued by the environment authority after the implementation of the procedure for assessing the impact on the envi- ronment. We consider that this regulation is not needed to establish the volume of the wood which to bc harvested each year because it is done based on forest management plâns. These permits are needed for forest exploitation, in our opinion - Obligation of any kind of owners of forests, forest vegetation and meadows, to abide by the rules concerning the exploitation of forest resources, game and fish resources, according to the regenera- tion potențial. - The clear-cutting of the wood vegetation on very steep lands or near the forest vegetation alti- tude limit is a felony. - There are being stipulated the attributions and responsibilities of the central public authorities in all ficlds for forest protection and the formation of a responsible environment-oriented behaviour. The Law on the environment fund (73/2000) modified and complctcd by the Emergency Ordinance 93/2001 [11], The Government Decision REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 37 1174/2001 approved the Rules and regulations for the organization and functionîng of the organiza- tional structures of the Administration of the envi- ronmcnt fund [12], Law on atmosphere protection no. 655/2001 [13] Emergency Ordinance no. 36/2002 [14] on the prevention, reduction and integratcd control of pol- lution, establishes the mcasures for issuing the inte- grated environment authorizations for certain indus- trial activities: power Industries; production and Processing of metals; chcmistry industry; mineral industry; cellulose and paper Industries; waste man- agement. BIBLIOGRAFIE [1] Legea nr.400/2002 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2001 privind modificarea și com- pletarea Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de pro- prietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, precum și modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, republicată (Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 492 / 9 iul. 2002) [2] Hotărârea dc Guvcm nr. 1172/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de propri- etate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor (Monitorul Oficial al României, partea I-nr. 829/21 decembrie 2001. [3] Legea nr.289/2002 privind perdelele forestiere dc pro- tecție (Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 338 / 21 mai 2002) [4] Hotărârea de Guvern nr.3 57/2002 privind transmiterea unor terenuri din domeniul privat și public al statului, în suprafață totală de 7696,1 ha și din administrarea Agenției Domeniilor Statului în fondul forestier proprietate publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor (Monitorul Oficial al României, partea I-nr.274/24 aprilie 2002) [5] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 38/2002 privind întocmirea și finanțarea studiilor pedologice și agrochimice și finanțarea Sistemului național de monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum și sol-vegetație forestieră pentru silvicul- tură (Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 223/ 3 aprilie 2002). [6] Legea nr. 66/2002 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 226/2000 privind circulația juridică a terenurilor cu destinație forestieră ( Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 74/31 ianuarie 2002) [7] Legea nr. 75/2002 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată (Monitorul Oficial al României, partea I nr.74/31 ianuarie 2002) [8] Ordinul comun nr. 75/269/2002 al ministrului agricul- turii, alimentației și pădurilor și al ministrului finanțelor publice pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 70/1999 privind măsurile necesare pentru accesibilizarea fondului forestier prin construirea de dru- muri forestiere în perioada 2000-2010, aprobată și modificată prin Legea nr. 653/2001 (Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 138/22 februarie 2002) [9] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.71/2002 pentru încheierea de către Regia Națională a Pădurilor a contractelor dc vânzare-cumpărare pe termen lung privind masa lemnoasă (Monitorul Oficial al României, partea I nr. 435 / 21 iun. 2002) [10] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.91/2002 pentru modificarea și completarea Legii protecției mediului nr. 137/1995 (Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 465/28 iun. 2002) [11 ] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu (Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 347/29 iunie 2001) [12] Hotararea de Guvern pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale Administrației Fondului pentru Mediu (Monitorul Oficial al României, partea I-nr.789/12 decembrie 2001) [13] Legea nr. 655/2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 243/2000 privind protecția atmosfer- ei (Monitorul Oficial al României, partea I- nr. 773/4 decembrie 2001) [14] Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.34/2002 privind prevenirea, reducerea și controlul integrat a! poluării (Monitorul Oficial al României, partea Lnr.223/3 aprilie 2002) Cele mai noi aspecte privind legislația silvică și de protecția mediului în România Rezumat în lucrare sunt prezentate cele mai recente acte normative dc importanță deosebită pentru domeniile silviculturii și protecției medi- ului apărute în România. în principal acestea se referă la: forma finală a legii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, precum și la stadiul aplicării acesteia; legea privind perdelele forestiere de protecție, reglementările pentru extinderea suprafeței pădurilor și a altor forme dc vegetație forestieră; prevederile legii privind circulația juridică a terenurilor cu destinație forestieră; aspectele noi aprobate prin lege privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național; reglementările privind accesibilizarea fondului forestier prin construirea dc drumuri forestiere, precum și aprobarea încheierii de către Regia Națională a Pădurilor dc contracte de vânzare-cumpărare pe termen lung (3-10 ani) privind masa lemnoasă, reglemen- tările privind finanțarea studiilor pedologice și agrochimice și finanțarea Sistemului național de monitorizare sol-teren pentru agricul- tură, precum și sol-vegetație forestieră pentru silvicultură. în domeniul protecției mediului se fac referiri la: noile reglementări pentru modificarea și completarea Legii protecției mediului (nr. 137/1995); legea privind fondul de mediu; legea privind protecția atmosferei și prevederile recente privind prevenirea, reducerea și controlul integrat al poluării mediului, în contextul în care România este prima (ară europeană care a ratificat prin lege protocolul de la Kyoto referitor la Convenția asupra Schimbărilor Climatice. 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 Regulamentul de organizare și funcționare a consiliilor de disciplină prevăzute în Statutul personalului silvic, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 274/2.07.2002 și publicat în M.O. nr. 681/16.09.2002 (Extras) Art. 1. - Consiliile de disciplină constituite potrivit prezentului regulament cercetează abaterile săvârșite de personalul silvic de la actele normative specifice dome- niului silviculturii, de la îndatoririle acestui personal față de prevederile contractului individual dc muncă și de Ia normele generale de comportare în serviciu. Art. 2. - In activitatea pe care o desfășoară consiliile de disciplină vor respecta următoarele principii: a) prezumția de nevinovăție - conform căreia, atât timp cât vinovăția nu este dovedită, persoana acuzată este nevinovată; b) garantarea dreptului de apărare - cel învinuit având dreptul să fie audiat, să prezinte dovezi în apărarea sa și să fie asistat de un apărător; c) soluționarea fără întârziere a cauzei; d) asigurarea posibilității persoanelor aflate pe po- ziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pen- tru care a fost sesizat consiliul de disciplină; e) respectarea unui raport corect între gravitatea aba- terii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancționarea disciplinară propusă să fie aplicată; f) legalitatea sancțiunii propuse; g) unicitatea sancțiunii, conform căreia pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară. Art. 11. - (1) Consiliile de disciplină preiau spre analiză toate cazurile de abateri disciplinare pentru care organele abilitate să facă constatări propun sancțiuni potrivit prevederilor ar. 48 alin. (3) și ale art. 49 alin (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 427/2001. (2 ) Sesizările referitoare la abaterile disciplinare ale personalului silvic, care provin din partea instituțiilor sau a organismelor centrale și locale din afara sectoru- lui silvic, se depun la conducerea autorității publice cen- trale care răspunde de silvicultură sau, după caz. la con- ducerea Regiei Naționale a Pădurilor, respectiv a direcțiilor silvice. Acestea le transmit spre cercetare consiliilor de disciplină. Nerespectarea acestei proce- duri atrage în mod automat neînceperea cercetării cazu- lui în speță de către consiliul de disciplină. Art. 12. - (I) In vederea desfășurării corespunză- toare a actului de analiză și cercetare a cazului de abatere disciplinară ce trebuie soluționat, consiliul de disciplină are următoarele atribuții: a) stabilește persoanele care urmează să fie audiate și le convoacă, precizând data, ora și locul unde acestea trebuie să se prezinte; b) audiază persoana a cărei faptă constituie obiectul sesizării, persoana/persoanele ale căror mărturii pot înlesni soluționarea cazului, precum și, dacă este nece- sar, persoana care a făcut constatarea faptei cuprinse în dosarul supus cercetării; c) solicită, în funcție de situație, declarații scrise per- soanelor prevăzute la lit. b); d) poate solicita orice înscrisuri legale care sunt în legătură cu cazul analizat și care ar putea înlesni soluționarea acestuia; e) propune menținerea, modificarea sau anularea sancțiunii disciplinare constatate în condițiile art. 48 alin. (3) și ale art. 49 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 427/2001; f) întocmește periodic rapoarte cu privire la cazurile pe care le-a analizat și modul în care au fost soluționate și le depune la conducătorul unității silvice în cadru! căreia este constituit. (2) Cazurile care privesc retragerea calității dc mem- bru al Corpului silvic se analizează și se soluționează numai de consiliile dc disciplină constituite la nivelul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și al Regiei Naționale a Pădurilor, în conformitate cu dispozițiile art. 51 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 427/2001. Art. 18. - Consiliul de disciplină cercetează abaterile disciplinare pentru care organul de constatare a propus sancțiunile prevăzute la art. 48 alin. (2) lit. d), e), f) și g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 427/2001. Art. 19 - (1) Faptele supuse analizei consiliului de disciplină se vor dezbate numai în baza unei cercetări prealabile din care trebuie să rezulte fără echivoc dacă ce! anchetat este sau nu este vinovat. (2) Consiliul de disciplină este obligat să asigure REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 39 personalului silvic anchetat posibilitatea de a lua la cunoștință, în mod nemijlocit, acuzațiile care i se aduc, în acest sens membrii consiliului dc disciplină se pot deplasa la locul de muncă al celui în cauză sau îl pot invita pe acesta la sediul consiliului de disciplină, astfel încât să fie create condițiile ca cel anchetat să își poată susține în cunoștință de cauză punctul dc vedere. Art. 20. - (1) Efectuarea cercetării abaterii discipli- nare care formează obiectul unui dosar aflat în lucru la consiliul dc disciplină impune audierea tuturor per- soanelor implicate în cazul analizat, culegerea tuturor informațiilor necesare pentru rezolvarea cazului și administrarea probelor, precum și verificarea docu- mentelor și a declarațiilor prezentate. Art. 22. - (1) Pe baza rezultatelor cercetărilor între- prinse consiliul de disciplină întocmește un raport pri- vitor la abaterea disciplinară analizată, în care se vor prezenta clementele de identificare a cazului respectiv și a persoanei implicate în acesta, precum și urmă- toarele date: a) prezentarea succintă a faptei cercetate și a cir- cumstanțelor în care a fost săvârșită; b) probele administrate; c) propunerea privind sancțiunea disciplinară apli- cată sau, după caz, de clasare a cauzei; d) motivarea propunerii. (4) Raportul astfel întocmit se depune în maximum 5 zile lucrătoare de la data ultimei ședințe a consiliului de disciplină la conducătorul autorității/unității silvice în care își desfășoară activitatea personalul silvic a cărui abatere disciplinară a fost cercetată. Art. 23. - In vederea stabilirii sancțiunii disciplinare aplicabile personalului silvic pentru fapta săvârșită vor fi avute în vedere sancțiunea propusă de oiganul con- statator, rezultatele cercetării întreprinse de consiliul de disciplină, precum și următoarele elemente; a) cauzele care au determinat săvârșirea abaterii dis- ciplinare; b) împrejurările în care aceasta a fost săvârșită; c) gradul de vinovăție al făptuitorului; d) gravitatea și consecințele abaterii disciplinare; e) conduita celui implicat, luându-se în considerare și existența/inexistența unor antecedente disciplinare. Art. 24. - (1) împotriva hotărârilor consiliului de dis- ciplină persoanele în cauză pot face contestație în ter- men de 30 de zile de la comunicarea hotărârii consiliu- lui de disciplină. (2) Contestația se adresează, în funcție de locul dc muncă al persoanei sancționate, fie secretarului de stat care coordonează activitatea de silvicultură din cadrul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, fie conducerii Regiei Naționale a Pădurilor, respectiv conducerii direcțiilor silvice. (3) Analizarea contestației, soluționarea și comuni- carea soluției adoptate contestatarului și consiliului de disciplină se vor face în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării contestației. (4) în termen de 15 zile dc la data comunicării soluționării contestației, în cazul în care se menține sancțiunea stabilită de consiliul de disciplină, conducă- torul autorității publice centrale care răspunde de silvi- cultură, respectiv al unității silvice, va emite ordinul, respectiv decizia de sancționare. (5) Conducătorul autorității/unității silvice nu poate aplica o sancțiune disciplinară mai gravă decât cea pro- pusă de consiliul de disciplină. Art. 25. - Dreptul persoanei sancționate de a se adresa instanțelor de contencios administrativ este garantat, în acest caz, plângerea urmând să sc facă de cei în cauză în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință. Art. 26. - împotriva ordinului sau deciziei de sancționare persoana sancționată se poate adresa instanței de contencios administrativ sau instanței pen- tru litigii de muncă, după caz, în termen de 15 zile de la comunicarea ordinului sau a deciziei de sancționare. Art. 27. - Consiliile de disciplină de la nivelul direcțiilor silvice vor înainta spre soluționare consiliului constituit la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor even- tualele situații care vizează conducerea direcțiilor sil- vice sau unii reprezentanți ai acestor unități în organele superioare, pentru care apreciază, pe bază de probe și documente, că soluționarea este de competența Regiei Naționale a Pădurilor. Art. 28. - în cazul în care pe parcursul cercetărilor persoana al cărei dosar este supus analizei sc transferă legal într-un alt loc de muncă, consiliul de disciplină care efectuează cercetarea va transmite la acel loc de muncă raportul cuprinzând descrierea faptei și con- cluziile cercetării efectuate dc consiliul de disciplină. Art. 30. - (1) Conducătorul autorității publice cen- trale care răspunde de silvicultură, precum și condu- cerea Regiei Naționale a Pădurilor, respectiv conduce- rile direcțiilor silvice, aprobă sancțiunile disciplinare în baza propunerilor înaintate de consiliul de disciplină de la nivelul respectiv. (2) Conducătorul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, precum și conducerea Regiei Naționale a Pădurilor, respectiv conducerile direcțiilor silvice, au latitudinea de a ține seama sau nu de hotărârile adoptate de consiliile dc disciplină, asumân- du-și în acest sens responsabilitatea deplină în fața legii. 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 Din activitatea Societății „Progresul Silvic “ Consfătuirea Filialei Maramureș a Societății „Progresul Silvic“ pe tema „Pădurile din Munții Maramureșului la începutul mileniului al III-lea“ Importanța pădurii în zona montană și nece- sitatea unei silvotehnici adecvate în marile bazine forestiere din nord-vestul României a insuflat conducerii Direcției Silvice Mara- mureș, respectiv director Aurel Filip, ingineru- lui șef Horea Scubli și Filialei Maramureș a Societății „Progresul Silvic", președinte ing. Maftei Leșan, inițiativa organizării unei consfă- tuiri deosebit de interesantă și utilă (4- 5.06.2002), la care inginerii de la cele 21 de ocoale silvice din județele Maramureș și Satu Mare și de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Cinegetic , au dezbătut împreună cu cadre universitare de la facultățile de silvicul- tură din Brașov și Suceava și cu specialiști din cercetare, aspecte deosebite și chiar unice ale silviculturii din această parte de țară. Consfătuirea a beneficiat de o organizare deosebită în raza Ocolului Silvic Vișeu, unde pe mirifica vale a Vasserului, trenulețul foresti- er a transportat pe cei peste 120 de participanți timp de două zile în locurile stabilite pentru a se prezenta referate și apoi a dezbate aspectele de tehnică silvică înscrise în program: ■ Lucrările, de îngrijire - rărituri în molidi- șurile pure din bazinul superior al Văii Vasserului (ing. Eugen Lazu - șeful Ocolului Silvic Vișeu) • Fenomenele dc torențialitatc din Munții Maramureșului. Lucrările de refacere și apărare a căii ferate forestiere realizate în ultimii ani (ing. Vasile Cheța - D. S. Maramureș). • Aplicarea tratamentelor silvice în pădurile de amestec fag cu rășinoase (ing. Vasile Vlad - O. S. Vișeu). • Molidișurile de limită din Munții Maramureșului (dr. ing. Gheorghe Pânzaru - pen- sionar). • Pădurile de amestec, fag cu rășinoase, factor determinant al echilibrului ecologic în Munții Maramureșului (ing. Maftei Leșan - O. S. Baia Sprie). • Istoric al gospodăririi pădurilor Ocolului Silvic Vișeu (ing. Martin luga - pensionar). După urarea de bun venit adresată participanților de către ing. Aurel Filip - directorul Direcției Silvice Maramureș, lucrările au fost deschise de către ing. Gheorghe Gavrilescu președintele Societății „Progresul Silvic", prin prezentarea rolului tot mai important care-i revine acestei organizații în a mili- ta prin membrii ei pentru protejarea și buna gestiune a pădurilor țării, pentru progresul silviculturii românești. Aprecieri referitoare la pădurile Munților Maramureșului au făcut prof. dr. ing. Ion Florescu, membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, prof. dr. ing. Filofteia Negruțiu, șef de lucrări, dr. ing. loan Abrudan dc la Facultatea de Silvicultură din Brașov, prof. dr. ing. loan Milescu - membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, ing. Ciprian Pahonțu, șeful serviciului împăduriri din REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 41 Regia Națională a Pădurilor, dr. ing. Valentin Bolea, cercetător științific la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice din Brașov și alți participanți. Participanții la consfătuirea de la Vișeul de Sus au avut prilejul să viziteze pe teren dc-a lungul căii ferate forestiere ce însoțește Valea Vasscrului pepinierele silvice de la Lunca cu Tei, Cozi a, Bardău, Făina, Brac, Miraj și Valea Babei care pro- duc 90% din puieții necesari pentru împăduririle din zonă, să analizeze cele cinci rezervații de semințe care însumează 250 ha de arborete.de brad și molid de cea mai ridicată productivitate. De asemenea, ample discuții s-au purtat referitor la modalitățile de intervenție pentru realizarea celor 8250 ha rărituri în molidișuri pure câte a prevăzut amcnajamentul silvic pentru acest deceniu și cu privire la posibilitatea valorificării lemnului mărunt de rășinoase rezultat în urma acestor lucrări în condițiile prețului ridicat al transportului pe calea ferată forestieră și a beneficiarilor situați la mari distanțe. Ziua a doua a consfătuirii a prilejuit tuturor o deplasare în zona Bardău - Paltin, pe versantul stâng al râului Vasser spre arborete exploatabile din zona de amestec a fagului cu rășinoase (U. P. VI Miraj, u,a. 123-125). într-o zonă de altitudine, de unde se deschide o minunată panoramă asupra întregii văi având în fun- dal Munții Pietrosul Bardăului (1850 m) și Băi ța (1710 m) s-au purtat discuții referitoare la un arboret ajuns la vârsta exploatabilitații (110 ani) și care arc compoziția 6 Mo 2 Br 2 Fa fiind parcurs cu două tăieri în ultimul deceniu, în parte și ca urmare a extragerii de produse accidentale. Regenerarea naturală de molid, brad și fag insta- lată pe 90% din suprafață a impus punerea în va- loare a arboretului bătrân rămas pe picior, Semințișul fiind instalat și înregistrând înălțimi relativ mari (1 m), se impune exploatarea în perioadă cu zăpadă abundentă, în sortimente defini- tive la cioată și apoi cu receparea urgentă a foioaselor zdrelite și completarea regenerării cu plantații de puieți din compoziția de regenerare pre- văzută. în ambianța plăcută a molizilor și brazilor de la Făina a rezultat că depinde de silvicultori ca pădurile zonei să fie bine gospodărite. De ei depinde să se realizeze la timp lucrările de îngrijire în moli- dișuri pentru a le conferi rezistență la vânt și zăpadă. De asemenea, de ei depinde efectuarea trata- mentelor corespunzătoare, spre a se asigura regene- rarea naturală rapidă din specii autohtone valoroase. Participanții au apreciat că se impune modifi- carea instrucțiunilor tehnice prin valorificarea expe- rienței acumulate, adaptarea la condițiile social-eco- nomice intervenite în ultimul deceniu și ținând cont de specificitatea, tradiția și succesele fiecărei zone forestiere a României Ing. Mafiei LEȘAN Președintele Filialei Maramureș a Societății „Progresul Silvic" gust 2002, s-a desfa- Filiala Alba lulia a Societății „Progresul Silvic“ în acțiune în data de 20 au- șurat o amplă acțiune a Societății „Progresul Silvic" - Filiala Alba lulia, la care au parti- cipat, pe lângă mem- brii acesteia și invitați din diferite stațiuni ale Institutului de Cerce- tări și Amenajări Silvi- ce, din direcțiile silvi- ce Caras-Severin, Hu- nedoara, Sibiu, de la alte firme colabora- toare. Din partea Socie- tății „Progresul Silvic" 42 Primăria Sebeș Ora 8,00-8,15 Ora 8,15-8,45 Ora 8,45 -9,15 Ora 9,15 - 9,45 Ora 9,45 - 10,15 Pepiniera Buha Ora 10,45 - 11,00 Ora 11,00- 11,15 Ora 11,15 - 11,45 Plantația Carpa Ora 14,30 - 15,00 PROGRAM de desfășurare a comunicărilor tehnico științifice din data de 20 august 2002 Deschiderea lucrărilor - ing. Alexandrina llica, președintele Filialei Alba lulia a Societății „Progresul Silvic" „Strategii în amenajarea în complex a bazinelor hidrografice" - consilier ing. Anatolie Costin - vicepreședintele Societății „Progresul Silvic" - București „Conservarea ex situ a resurselor genetice la stejar prin metode biotchnologice"; „Studiul diversității genetice prin metode moleculare" - dr. ing. MagdalenaPaladaNicoIaul.C.A.S. Simeria „Succesiunea vegetației forestiere la limita superioară a pădurii și importanța acesteia în reușita lucrărilor de împădurire" - dr. ing. Radu Cenușă - I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc „Performanțele de creștere ale unor proveniențe de zambru plantate în zona munților Sureanu" - dr. ing. loan Blada - I.C.A.S. București „Noi tehnologii de prevenire și combatere a agenților patogeni din culturile silvice" - dr. ing. loan Taut - I.C.A.S. Cluj „Utilizarea erbicidelor în combaterea buruienilor în pepinierele Silvice" - ing. Alexandrina llica - D.S.Alba Discuții pe marginea materialelor prezentate Prezentarea diverselor proveniențe de zambru din plantație REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 - București a participat vicepreședintele acesteia, dl. Anatolie Costin. La deschiderea lucrărilor a participat și primarul orașului Sebeș, dl. Mugurel Sârbu, care a găzduit lucrările în frumoasa sală de consiliu a acestui municipiu. cuvântul introductiv, a prezentat faptul că acțiunea se desfășoară în cel de-al nouălea an al existenței filialei, an de an desfașurându-sc acțiuni pe raza și cu contribuția științifică a inginerilor din centrala și din ocoalele Direcției Silvice Alba. în acest an au fost invitați să-și prezinte rezultatele muncii de cercetare specialiști din stațiunile ICAS București, Câmpulung Moldovenesc, Simeria și Cluj. Prima temă, intitulată „Strategii în amenajarea în complex a bazinelor hidrografice" a fost susți- nută de vicepreședintele societății ing. Anatolie Costin. Domnia sa a insistat asupra rolului antierozional, protectiv al pădurii, mai ales în perioada actuală, când ne confruntăm cu aridizarea climatului țării și cu fenomene de torențialitate devastatoare. Urmare a retrocedării pădurilor, a fărâmițării proprietății, a sărăcirii populației, care vede în sacrificarea imediată a pădurii un mijloc de subzistență, a utilizării pădurii drept capital electoral, fondul forestier național trece printr-o perioadă de criză profundă față de care membrii societății trebuie să ia po- ziție. Ei trebuie să acționeze și să atragă cât mai mulți adepți ai ideilor privind protejarea pădurii și extinderea acesteia prin împădurirea terenurilor degradate care și-au pierdut folosința agricolă. Un subiect absolut nou pentru silvicultorii din producție a fost cel prezentat de d-na dr. biolog Magdalena Palada Nicolau de la stațiunea ICAS Simeria care a abordat tema „Conservarea ex situ a resurselor genetice de stejar prin metode biotehnologice". Fiind însoțită de imagini ale muncii desfășurate în laborator, prezentarea făcută la un înalt nivel a fost urmărită cu mult interes de cei prezenți, pentru care asigurarea ritmică a puieților de cvercinee de calitate a fost întotdeau- na o problemă. Dl. dr. ing. Radu Stelian, în intervenția pe care a avut-o, a prezentat proiectele care sunt în lucru la ICAS Simeria, referitoare la pădurile virgine și cvasivirgine, precum și realizările obținute pe linia producerii de puieți ornamentali și a elaborării de instrucțiuni în acest sens. Domnia sa a evidențiat disponibilitatea Stațiunii Simeria în ceea ce privește producerea puieților ornamentali pe cale vegetativă. De la stațiunea ICAS Câmpulung Moldo- venesc, dl. dr. ing. Radu Cenușă a susținut tema „Succesiunea vegetației forestiere la limita supe- rioară a pădurii și importanța acesteia în reușita lucrărilor dc împăduriri". Tema, bine organizată, prezentată atractiv și însoțită de imagini, a abordat mutațiile care se produc asupra vegetației forestiere din zonele montane, unde factorii de mediu sunt inospitalieri, dar și din celelalte zone forestiere, rezultatele cercetărilor conducând la soluții practice privind împăduririle. O adevărată rotiță motrice pentru întreaga ac- țiune a fost dl. dr. ing. loan Blada de Ia ICAS București, domnia sa, cu mult profesionalism și vervă, a prezentat un amplu material despre cul- tura zambrului și „performanțele de creștere ale unor proveniențe plantate în zona munților Sureanu“. Această temă a fost aprofundată și cu ocazia deplasării în teren la plantația dc zambru instalată în urmă cu 7 ani și urmărită sub atenta îndrumare a domniei sale, pe raza Ocolului silvic Cugir. La fața locului s-a putut vedea o lucrare cu reușită foarte bună, urmărită temeinic din punct de vedere științific. Din această cultură, după cc se vor fi văzut performanțele fiecărei proveniențe, peste ani, se vor putea recolta semințele dotate genetic cel mai bine pentru condițiile cerute. La reușita lucrărilor, o contribuție însemnată a avut-o și personalul de la Ocolul silvic Cugir, condus de dl. ing. loan Bălașa și personalul tehnic din cadrul ICAS București, care au depus eforturi remarcabile pe parcursul lucrărilor dc plantare, împrejmuire, etichetare, bornare, întrețineri, combatere etc. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 43 Un alt obiectiv vizitat a fost pepiniera Buha din cadrul Ocolului silvic Petrești, unde au fost abor- date încă două teme de importanță deosebită pen- tru cei care se ocupă de producerea puieților forestieri. Astfel, dl. ing. Horia Vlasin de la Stațiunea Cluj a prezentat problematica referitoare ia „Noi tehnologii de prevenire și combatere a agenților patogeni din culturile silvice". Prin această temă s-au abordat principalele boli din solariile și pepinierele silvice, precum și metodele, substanțele și perioadele de combatere ale acestora. în finalul prezentării referatelor științifice, ing. Alexandrina Ilica, președintele filialei Alba lulia a Societății „Progresul Silvic" a susținut tema „Utilizarea erbicidelor în combaterea buruienilor în pepinierele silvice". Tema fiind de mare utili- tate pentru practicienii din silvicultură, autoarea a încercat prezentarea ei într-un mod cât mai atrac- tiv, prin utilizarea de grafice și expunerea într-o formă didactică și îngrijită a celor mai reprezenta- tive buruieni care trebuie combătute. Au fost prezentate de asemenea erbicidele cele mai uti- lizate până în prezent în cadrul Direcției Silvice Alba cât și experiența dobândită în acest domeniu. In paralel, un alt grup de lucru, constituit din responsabilul cu probleme de investiții din cadrul direcției, ing. Pompiliu Ilica și constructorul tradițional al lucrărilor de drumuri și corecția torenților au prezentat d-lui consilier Anatolie Costin lucrările executate în ultimii ani în unele bazine torențiale din cadrul OS Sebeș și OSCugir și care, în condiții de viituri torențiale puternice și repetate și-au arătat din plin eficiența. La buna desfășurare a acțiunii a contribuit sub- stanțial și conducerea adminsitrativă a Direcției Silvice Alba, reprezentată de dl. ing. loan Pasca și economist șef Gabriel Suster. Cum în curând vom intra în cel de al zecelea an de existență a filialei Alba lulia a Societății „Progresul Silvic", începem să ne gândim la bilanțuri de activitate, iar ziua de 20 august 2002 va fi una în care, în inima țării, s-a vorbit din inimă și cu folos despre pădure și pentru binele ei. Ing. Alexandrina ILICA Președintele Filialei Alba lulia a Societății „Progresul Silvic" 9 octombrie 2002 • întâlnire de suflet sub egida Societății „Progresul Silvic44: lansarea cărții „Legământ cu taina codrilor44 de Rodica Simionescu Adunarea prilejuită de lansarea cărții „Legământ cu taina codrilor" s-a vrut și a reușit să fie un prilej de reiterare a înaltelor năzuințe și obiective pentru care militează una dintre cele mai vechi organizații neguvernamentale din țară, Societatea „Progresul Silvic", dar și un omagiu adus acelui intelectual, care îmbrățișând profesia de inginer silvic a ales lupta permanentă pentru a asigura condiții cât mai bune dezvoltării pădurii românești, ca mod de viață. Cuvântul dlui G. Gavrilescu, președintele societății Suntem deosebiți de onorați că ați acceptat invitația noastră, a Societății „Progresul Silvic", de a participa la această manifestare. Deoarece o parte din invitații noștri nu sunt informați în legătură cu activitatea societății noastre, îmi permit să vă rețin atenția câteva momente. Societatea „Progresul Silvic" din care fac parte inginerii silvici din România este înființată în anul 1886; Societatea, care este probabil print- re cele mai vechi organizații neguvernamentale din țară, a fost desființată prin decretul 342/24 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 1 DL Anatolie Costin, dna Rodica Simionescu, dna. Aurora Gruescu, dl, Gheorghe Gavrilescu și dl Mihai Daia (de la stânga la dreapta) noiembrie 1948, iar averea, care la acea vreme era importantă a fost naționalizată în totalitate. în anul 1990 societatea a fost reînființată, iar prin sentința judecătorească nr. 12010/15.11.2001 a fost recunoscută drept continuatoarea juridică a Societății „Progresul Silvic14 înființată în anul 1886. Societatea „Progresul Silvic14 are preocupări tehnico-știînțifice profesionale legate de îngri- jirea și dezvoltarea durabilă a pădurilor indiferent de natura proprietății. De asemenea societatea militează pentru o sil- vicultură care să asigure valorificarea și conser- varea pădurilor potrivit principiilor de protejare a naturii. Societatea participă la publicarea „Revistei pădurilor11, revistă tehnică de specialitate a cărei apariție neîntreruptă a trecut de 100 de ani. Manifestarea de astăzi se desfășoară în sala de festivități a Regiei Naționale a Pădurilor respec- tiv, Casa pădurii, așa cum era și este cunoscută și în prezent, conducerea instituției sprijinind cu căldură desfășurarea acestei acțiuni. Manifestarea de azi este importantă pentru că marchează cariera unui inginer silvic, d-na Aurora Gruescu, prima femeie silvicultor din România, dar și pentru faptul că o parte din pădurile statului se retrocedează către foști deținători, persoane fizice, colectivități, comune etc. care vor trebui să le gestioneze atât pentru ei dar și pentru societate, pădurea având un pregnant rol de protecție, a cărui importanță crete o dată cu dezvoltarea societății umane. Societății „Progresul Silvic44, membrilor acesteia, le revine importantul rol de a par- ticipa activ la desfășurarea acestui act care aduce modificări majore în viața pădurii și să îndrumăm pe noii proprietari să ges- tioneze și să valorifice pădurile numai pro- movând principiu] de asigurare a continu- ității acestora. Societatea „Progresul Silvic14, asociație reprezentantă a inginerilor silvici, singurii pregătiți profesional pentru conducerea des- tinelor pădurii, trebuie să intervină mai insistent în această perioadă de transformări, în activitățile care privesc pădurea. Dorim să aducem un omagiu doamnei inginer Aurora Gruescu, pentru activitatea desfășurată pentru binele pădurii românești, dar și pentru felul în care a acționat în sprijinirea Societății „Progresul Silvic14, mod care ar trebui luat exem- plu de către mai tinerii membri ai societății. Totodată dorim să aducem un omagiu inginerului silvic, care de multe ori trăiește în anonimat, dar se luptă permanent pentru a asigu- ra condiții cât mai bune dezvoltării pădurii românești, se luptă de cele mai multe ori în situ- ații vitrege cu stihiile naturii care atunci când se dezlănțuie distrug munca acestuia care se desfășoară pe parcursul de zeci și chiar 100 de ani. Aș dori să amintesc numai cazul doborâ- turilor masive produse de vânt, pe suprafață mare, unde readucerea pădurii este muncă de pionierat, un nou început însă cu același inginer silvic șî de cele mai multe ori altă persoană fizică. De remarcat este faptul că atunci când doamna Aurora Gruescu își începea cariera de inginer sil- vic, societatea civilă era în organizare incipientă în țara noastră. Astfel doamna Aurora Gruescu a participat în anul 1936 la adunarea de constituire a Ligii Culturale de la Oituz care s-a desfășurat în prezența savantului Nicolae lorga. Nu în ultimul rând doresc să mulțumesc din partea conducerii societății doamnei Rodica Simionescu, a cărei carte „Legământ cu taina codrilor44 scrisă cu multă dăruire și efort a permis organizarea acestei manifestări de suflet. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 45 Cuvântul dlui Anatolie Costin, vice-președintele societății Onorată asistență, Astăzi sărbătorim cu multă plăcere și dragoste, pe doamna inginer Aurora Gruescu, care a fost și este și în prezent o adevărată luptătoare și care timp de peste 60 de ani s-a identificat cu năzuințele, idealurile și rosturile pădurii, acest tezaur vegetal, care menține viața și creează cadrul natural pentru viața oame- nilor. Pădurea este casa apelor, dar și a vânatului (animalele și păsările sălbatice). Asistăm, de asemenea, la lansarea unei cărți - aș spune etalon - a distinsei doamne Rodica Simionescu, care a surprins cu măiestrie toate trăsă- turile profesionale și umane a primei doamne a silvi- culturii românești - doamna inginer Aurora Gruescu și care are un titlu deosebit de semnificativ în care se concentrează întreaga viață a sărbătoritei și anume „Legământ cu taina codrilor11. Ce poate fi mai fru- mos și mai deosebit decât taina întregii vieți puse în slujba celui mai nobil și trainic miracol al naturii - pădurea (apărarea, conservarea și dezvoltarea fondu- lui forestier național). Pentru aducerea aminte a distinsei noastre colege, menționez câteva din datele biogafîce: - s-a născut în anul 1914 (zodia taurului), în comuna Oituz, județul Bacău; în anul 1938 a termi- nat Facultatea de Silvicultură din cadrul Politehnicii din București. - a trecut prin toate activitățile de cultură și refacere a pădurilor și prin toate structurile adminis- trației de stat silvice, din cadrul C.A.P.S. (Casa Autonomă a Pădurilor Statului): în Ministerul Silviculturii - șef de serviciu, după aceea o perioadă mai îndelungată a activat în aceeași funcție ia Direcția Silvică Făgăraș și București. A lucrat și în cadrul Administrațoiei Parcurilor din capitală, de asemenea, a fost pe funcție de cercetătoare la I.C.A.S. București.A ieșit la pensie în anul 1973, însă a continuat cu aceeași tenacitate și dârzenie să slujească cu devotament și dragoste destinele pădurii, activând mai intens și în cadrul Societății „Progresul Silvic", unde a publicat o serie de articole științifice în „Revista pădurilor" (organul dc presă al „Progresului Silvic"). în decursul activității a fost răsplătită peni ni abnegație și muncă fără preget, în serviciul frumoa- sei noastre meserii de silvicultor, susținând cu argu- mente pertinente codrul românesc. Astfel, a primit numeroase evidențieri și recompense materiale, salariu personal, decorații, diplome de onoare și ino- vații. în anul 1992 a devenit membru de onoare al Societății „Progresul Silvic", iar în 1993 membru de onoare al Asociației Generale a inginerilor din România (A.G.I.R.) Din 1995 figurează în cartea recordurilor din România ca prima femeie inginer silvic din țară, iar în anul 1996 i-a fost acordată diploma de onoare din partea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului însoțită de o recompensă materială. A fost nominalizată de Institutul Biografic American pentru titlul de personalitate a anului 1997. . Fiind o personalitate în domeniul silviculturii a fost adesea solicitată pentru interviuri la radio și la televiziune. Astăzi, când pădurea românească traversează cea mai grea perioadă din istoria sa, când se atentează în mod inconștient și brutal la însăși existența vege- 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 9 Nr.5 tației forestiere, iar statul trece printr-o criză pro- fundă de autoritate în aplicarea legilor și luarea deciziilor, corupție generalizată și sărăcie, asistăm neputincioși la un adevărat fenomen de devastare sistematică a pădurilor, parcurilor și spațiilor verzi, la adevărate acte de vandalism, trebuie să facem front comun, să atragem atenția oamenilor de cul- tură, artă și știință, oamenilor politici, puterii actuale că în România se profilează o mare dramă ecologică. Consider că doamna Aurora Gruescu poate fi model, exemplu de atașament și acțiune în apărarea fondu- lui forestier național. Populația țării, în special locuitorii din mediul rural și tineretul trebuie să fie bine informați și să înțeleagă că de existența pădurii beneficiază întreaga societate, nu numai prin lemnul pe care-1 asigură pentru industrie, construcții și nevoile multiple ale oamenilor, ci în principal prin funcțiile de protecție (climatice, estetice, recreativ-turistice, de sănătate, social-economice, hidrologice, antierozionale, de regenerarea aerului și solului, izvor de sănătate, ș.a.), contribuind din plin la creșterea calității vieții. De aceea, a lovi nemilos în pădure și în vegetație în ge- neral, înseamnă în fond a lovi nemilos în copiii tăi, în familia ta, în tine însuți. Se poate spune că pădurea românească a ajuns la limita pragului critic, fiind un patrimoniu național în grea suferință. Redresarea și gospodărirea rațională a fondului forestier național a devenit problemă strin- gentă, cu grave consecințe asupra întregii economii, asupra vieții actuale, cât și a generațiilor viitoare. In direcția conștientizării societății civile, asupra importanței pădurii în menținerea stabilității echili- brului ecologic, ea reprezentând o mare bogăție na- turală, de o inestimabilă frumusețe, cartea doamnei Rodica Simionescu „Legământ cu taina codrilor11 ce se lansează astăzi, privind viața și activitatea doam- nei inginer Aurora Gruescu, poate fi un îndreptar prețios. Să nu uităm că pădurea se comportă ca o uzină vie, care trăiește, palpită și tremură ca orice ființă vie. Toți cei care slujesc sau apără pădurea trebuie să se unească pentru a salva de la dezastru codrul româ- A.5. în încheierea manifestării, președintele Societății „Progresul Silvic", dl. G. Gavrilescu, a mulțumit publicului pentru participare și a acordat diploma de excelență pentru activitate doamnelor Aurora Gruescu și Rodica Simionescu, cu speranța REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 nesc, spunându-le, citez; „Luați exemplu de la cei care au trăit pe aceste meleaguri și cărora le-a fost draga pădurea și au păzit-o, au cântat-o în doine și balade, au folosit-o pentru căldură și hrană, pentru realizarea celor mai frumoase troițe și cerdacuri de case sau porți maramureșene11. Trebuie arătat cât se poate de clar și convingător că silvicultura trebuia subordonată intereselor dura- bile ale națiunii și nu celor politice și că pădurile fac parte din patrimoniul natural, biologic și cultural al fiecărei națiuni dar și al lumii întregi. în acest sens, pădurea, pentru a-și putea exercita influența ei eco- logică de protecție, pentru prosperitatea și calitatea vieții, trebuie în primul rând să existe, să nu fie dis- trusă sau defrișată, să dăinuiască în timp, să aibă continuitate pentru a putea fi transmisă de la o ge- nerație la alta. Cinste doamnei inginer Aurora Gruescu, cinste doamnei Rodica Simionescu. R p d î c a SIM ] G N £ .$ C U Edilul {jaumadm* ca împlinirile domniilor lor să reprezinte exemple pentru generațiile de ingineri silvici. Cu aceeași ocazie, au mai primit diploma de excelență dna. Alexandrina Ilica, președinta filialei Alba lulia și dl. Dumitru Velea, președintele filialei Sibiu 47 Din istoria silviculturii românești Centenar Constantin Chiriță*) * Există puține nume în galeria oamenilor de știință români care să fi strălucit și, în același timp, să fi lăsat urme atât dc adânci în știința silvică națională ca acade- micianul Constantin Chiriță. Apariția pe scena științelor silvice românești a lui Constantin Chiriță și a altor iluștri cercetători silvicultori din „generația de aur" a personalităților de excepție ale silvologiei naționale - I.Popescu-Zeletin, C.C. Georgescu, G. Eliescu, Em. Negulescu, VSabău, At. Haralamb ș.a. - a fost, iară îndoială, o necesitate a vre- murilor, fiindcă silvicultura românească era lipsită de fun- damentul științific necesar. Intr-adevăr, însuși eruditul sil- vicultor român Marin Drăcea, după ce devenise profesor universitar la Secția silvică a Școlii Politehnice, a fost nevoit să constate în anul 1923 că „noi avem o silvicul- tură de împrumut". Formarea unei silvicultori naționale, bazată pe cercetări științifice proprii spațiului geografic românesc a constituit misiunea responsabilă și totodată de onoare a generației menționate mai sus, în fruntea căreia, cu siguranță, istoria îl va nominaliza pe Constantin Chiriță, unicul academician silvic din istoria Academiei Române. Făcând parte din această prestigioasă instituție și având deosebitul privilegiu de a mă fi aflat în apropierea sa, mai ales în ultima parte a vieții, consider că este o dato- rie de conștiință să evoc remarcabila sa personalitate și contribuțiile aduse științelor silvice și ale solului timp de aproape două treimi din secolul 20. 1. Din viața academicianului Constantin Chiriță Constantin Chiriță, omul care a fost hărăzit să devină cca mai mare și strălucită personalitate a științelor silvice românești din secolul XX, a văzut lumina zilei la 8 august 1902 în București. Cursurile universitare le-a început la Școala superioară de silvicultură din București, continuate și tenninate, în anul 1927, tot aici, la prestigioasa secție silvică a Școlii Politehnice. Titlul științific de „ doctor în știința solului" l-a dobân- dit în anul 1931 la Giessen (Germania). In același an, susținut de profesorii Marin Drăcea și Vintilă Stinghc, înființează primul laborator de soluri forestiere din România în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului, unde luase ființă Oficiul de Studii (cercetări). După înfi- ințarea Institutului de Cercetări și Experimentație Forestieră, preia conducerea laboratorului, apoi a secției de pedologie forestieră ale acestui institut. Aici a fost pusă temelia școlii românești de pedologie forestieră. In baza primelor cercetări de amploare obține premiul Academiei Române. In paralel a activat și în învățământul superior la secția silvică a Politehnicii din București, avansând succesiv de la funcția de asistent suplinitor, Ia cele de asistent bugetar, conferențiar și profesor universitar (1943), ultimul titlu didactic fiindu-i acordat de comisia formată din ilustrele personalități: Gheorghe lonescu-Șișești, M. Drăcea și V. Stinghe. Format intelectual într-o perioadă de maximă fecundi- tate științifică, culturală și economică, într-o epocă de con- solidare a instituțiilor democratice în țară, tânărul silvicul- tor Constantin Chiriță s-a manifestat în Corpul silvic cu o puternică conștiință a libertății și democrației. De aceea, ulterior, după evenimentele politice de la finele anului 1947, nu s-a putut adapta Ia condițiile dictaturii comu- niste, având, în consecință, de îndurat privațiuni, în toată diversitatea lor, atât personale cât și familiale. în anul 1949 s-a consumat prima detenție motivată politic. In ciuda acestor constrângeri reușește ca, printr-o voință extraordinară, îngemănată cu o tenacitate ieșită din comun, să se impună ca un cercetător științific de elită, recunoscut în țară și străinătate, mai ales în lumea pedologilor, silvicultorilor și biologilor. Elaborează, în premieră pentru România, tratatul Pedologie generală și forestieră (1953). Oficialitățile au fost nevoite să-î recunoască meritele. Astfel, pentru excepționala activitate științifică, îndeosebi pentru monumentalul tratat de Pedologie generală (1955), i s-a conferit Premiul de stat clasa 1. In același an este ales membru corespondent al celui mai înalt fbr științific al țării: Academia Română (atunci, denumită Academia Republicii Populare Române). A condus secția de pedologie a Institutului de Cercetări Forestiere până în anul 1959, când, din motive politice, a fost a doua oară lipsit de libertate, întocmai ca și ceilalți membri silvici ai Academiei Române (C.C. Georgescu, I.Popescu-Zeletin, G.Eliescu). Eliberarea pro- dusă în anul 1960 n-a însemnat și reintegrarea sa la secția de pedologie a institutului său, pe care o crease. Era însă decis să lupte, până în ultima clipă a vieții, pentru adevăr prin știință Purtăm convingerea că cel care se va osteni să cunoască în profunzime această dramatică perioadă va dobândi suficiente dovezi pentru a închina lui și colegilor săi de suferință sentimentele de respect ce li se cuvin. *) O prezentare amplă a vieții și operei distinsului silvicultor și pedolog român sc află în cartea Academician Constantin Chiriță - in memoriam (sub redacția V. Giurgiu, 2001), Editura Ceres, București, 280 p. 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 Dacă după punerea în libertate a fost refuzat de acei demnitari silvici rătăciți în împărăția răului, i-a venit în întâmpinare Academia Română care, învingând pre- siunea politică, i-a asigurat posibilitatea de a continua activitatea de cercetare științifică, ca șef de sector al colec- tivului de pedologie, apoi ca director al Centrului de Pedologie și Ecologie al Academici. Ulterior, în anul 1970, preia conducerea laboratorului de ecopedologie al Institutului de Studii și Cercetări Pedologicc al Academiei de Științe Agricole și Silvice, devenind și membru titular al acestui for științific. în plină putere creatoare, în anul 1973, a fost pensio- nat, ceea ce nu a însemnat și întreruperea activității științi- fice; dimpotrivă, aceasta s-a amplificat, înălțându-1 în ca- litate de primus inter pares în comunitatea oamenilor de știință din domeniile silviculturii și pedologiei. A jucat cu înțelepciune și rolul de „patriarh” al pedologiei, denumire acordată de cei sortiți să cerceteze tainele fertilității pământului. In anul 1990 Academia Română îl alege membru titular, urcând astfel pe cele mai înalte piscuri ale societății intelectuale. După o lungă perioadă de suferințe fizice, la 10 octombrie 1993, a trecut în eternitate, lăsând în urmă o moșteniere științifică de mari proporții pe care viitorul o va evalua în toată amploarea și măreția ei. 2. Constantin Chiriță: omul de știință și opera sa A fost nevoit să facă știință și silvicultură într-o perioadă neprielnică, în cadrul unui sistem ideologic ostil elitei intelectuale. In ciuda acestor împrejurări, trăite de mulți intelectuali de marcă ai țării, profesorul Constantin Chiriță a îndrăznit și a reușit să producă știință dc înalt nivel și să formeze cercetători vrednici pentru a-i urma calea. Opera sa este imensă și de excepțională importanță. Cea scrisă însumează peste 300 titluri publicate, din care 20 sunt monografii și tratate. Din totalul acestor lucrări 75% sunt elaborate ca singur autor, 17% ca prim-autor. La acestea se adaugă un mare număr de recenzii, cronici și note tehnico-științificc, precum și un impresionant tezaur științific rămas în manuscrise. Opera sa mai înseamnă roadele muncii de formare prin doctorat a unor tineri oameni de știință, specialiști în pedologie silvicultori și agronomi; mai înseamnă înfi- ințarea și conducerea prestigioasei reviste „ Viața forestiera', contribuțiile aduse la reușita congreselor și conferințelor naționale și internaționale de știința solului, rodnica activitate la Academia Română și la Academia de Științe Agricole și Silvice. Prin elevate conferințe ținute la universități și institute de cercetare din Europa și par- ticipări active la manifestări științifice în diferite țări a dobândit o reputație ncegalată de alți silvicultori sau pedologi români. Dar, ceea ce trebuie în mod deosebit dc subliniat este adevărul potrivit căruia Constantin Chiriță a fost iniția- torul și timp de 60 ani conducătorul pedologiei forestiere românești, fruntaș în pedologia generală, precum și înte- meietorul școlii românești de știința stațiunilor forestiere, promotor al gândirii ecosistemice despre sol, stațiune și pădure; mai este autorul, recunoscut pe plan internațio- nal, al conceptului de ecopedologie dezvoltat până la nivelul unei noi științe interdisciplinare. Lucrarea „Ecopedologie cu baze de pedologie generală" (1974) rămâne o operă durabilă, de referință. Prin remarcabila sa contribuție, concepția și activitatea de cercetare din domeniul pedologiei generale au fost lăr- gite și integrate progresiv în cadre modeme mult mai largi, începând cu încadrarea solului în complexul fizico- geografic și ecologic numit stațiune (forestieră, agricolă) și sfârșind cu integrarea solului (împreună cu stațiunea) în unitatea funcțională a biosferei numită ecosistem, respec- tiv cu cercetarea și integrarea solului în concepția ecosis- temică. Contribuția școlii ecopcdologice și staționale forestiere românești, promovată de profcsoml Constantin Chiriță, a adus silviculturii noastre înfăptuiri deosebit de importante, care, dezvoltate dc discipolii săi, vor sta și în viitorul apropiat la temelia cercetării ecologice modeme, ecosistemice a pădurilor țării noastre. Pc această bază a ajuns la concluzia, de mare importanță pentru economia forestieră românească, potrivit căreia silvicultura trebuie concepută ca o ecologie aplicată. Lucrările „Fundamente naturalistice și metodologice ale tipologiei și cartărilor staționale forestiere" (1964) și „Stațiuni forestiere” (1977) demonstrează acest adevăr, valorificat ulterior în monografia „Silvicultură pe baze ecosis- temice’’ (Vlad, Chiriță etal.,1997). în toate lucrările de cercetare și în cele de sinteză se constată preocuparea constantă de a lega solul de viața plantelor și de productivitatea comunităților lor naturale sau cultivate, de a descoperi și folosi legile de funcționare a pădurilor naturale, virgine. Cu această concepție, Constantin Chiriță a contribuit substanțial la modernizarea și ecologizarea silviculturii românești în mai multe segmente ale ei: a demonstrat necesitatea promovării tratamentului regenerărilor succe- sive în ochiuri (1934); a ameliorat radical calitatea amc- najamentului românesc prin modernizarea studiilor pedo- logice și introducerea cartărilor staționale (1955); a pus pe noi baze ecologice reconstrucția, construcția și amelio- rarea arboretelor (1986); a lansat conceptul de silvicultură pedoameliorativă, elaborând pc această bază tehnologii REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 9 Nr.5 49 adecvate (1961); a direcțional în sens pozitiv cercetarea științifică din domeniul dat, contribuind la formarea dc cercetători și personal didactic capabili să promoveze concepția ecosistemica în silvicultură; a zdruncinat pozi- tiv o stare de lucruri în sensul schimbării în bine a men- talităților învechite în silvicultură A fost nu numai un pasiohat dascăl la catedră, ci și un dascăl onorific în profesiune pentru multe serii de sil- vicultori și agronomi angajați în lucrări dc mare răspun- dere pentru silvicultura și agricultura românească. Respectând etica omului de știință și exigența dascălului universitar, nu s-a angajat să publice tratate, monografii sau alte sinteze, decât atunci când a dispus de suficiente date științifice obținute prin cercetări proprii, îndelung verificate. (Câtă deosebire față de practica unor actuali profesori universitari !) A știut cum să creeze în jurul său o atmosferă prilenică aspirației la cunoaștere și înțelegere. Strălucit vorbitor, a posedat arta modelării sugestive a fiazei, având forța de a transmite direct și convingător fascinația ideilor. Discursurile sale erau prilej de bucurie intelectuală, dar mereu în contrast cu cele gălăgioase ale altora. Nu în ultimul rând evidențiem calitatea sa de înțelept doctrinar al silviculturii, manifestată cu precădere în perioada interbelică. Soluțiile date atunci de profesorul C.Chiriță, referitoare la politica forestieră românească, sunt perfect valabile și pentru actuala perioadă de tran- ziție, aplicarea lor ar fi îh măsură să înlăture multe stări negative care persista în silvicultura prezentului. Realizările excepționale ale profesorului Constantin Chiriță își găsesc explicația în primul rând în trăsăturile particulare ale caracterului său, precum și în concepția sa formată încă din tinerețe, referitoare la îndatoririle omului de știință. In permanență a fost stăpânit de conștiința înda- toririi împlinite, găsindu-și liniștea doar lucrând pentru lărgirea sferei cunoașterii științifice. Nu și-a dorit funcții înalte administrative, preferând acestora liniștea și mediul prilenic muncii dc creație științifică. I-a lăsat pe alții - cel mai adesea fără o operă științifică autentică și însușiri manageriale - să-și îndeplinească dorința de a se bucura dc privilegii din partea factorilor de decizie din agricultură și silvicultură, din păcate însă în dauna acestor domenii. Mai presus dc toate a iubit pământul și pădurile țării, dăruindu-se cu spirit de abnegație cunoașterii științifice și ocrotirii acestor două patrimonii naturale de excepție ale patriei. Mai mult decât oricare om de știință din silvicultură a edificat punți durabile de legătură între științele silvice și științele agricole, dar și între primele și științele biologice și geonomice. Academia Română i-a oferit un mediu favorabil pentru dezvoltarea acestor conexiuni favorabile cercetărilor interdisciplinare. Mai adăugăm și un alt aspect al activității sale: con- tribuțiile la punerea în adevărata lumină a precursorilor silviculturii și pedologiei românești, de la Petre Antoncscu, Pache Protopopescu și luliu Moldovan, la Marin Drăcea. Credem însă că nu trebuie să vorbim despre Constantin Chiriță doar la trecut. Trebuie să vorbim și să scriem despre Constantin Chiriță care există și va rămâne prin opera și gândirea lui de ctitor și vizionar în științele silvice și ale solului și care constant a avut în vedere viitorul acestor științe în România, îngrijorat fiind, mai ales în ultimii ani ai vieții, de unele tendințe nefavorabile progresului. Dar, chiar și în ipostaza că cercetarea silvică și pedologică ar merge satisfăcător, totuși, prin natura și scopurile ei, aceasta trebuie îmbunătățită, puternic impul- sionată prin reconsiderări în mentalitate, prin necesare și urgente ameliorări în structura instituțională și de man- agement, în mecanismele de finanțare, în selectarea și promovarea personalului dc cercetare după criteriile țărilor din Uniunea Europeană Dacă nu vom face aseme- nea eforturi de revitalizare, modernizare și aliniere la stan- dardele europene, riscăm să fim părtași la pericolul per- petuării sau chiar al adâncirii decalajelor de competitivi- tate pe care România le înregistrează deja, în unele seg- mente, în cadrul comunității științifice europene de profil. Exemplul oferit de Constantin Chiriță ne obligă și ne îmbărbătează să redresăm această stare, înțelegând ade- vărul potrivit căruia cercetarea științifică este pilonul dez- voltării durabile a economiei forestiere, este principalul mijloc prin care si Ivicultura poate fi integrată în ceea ce se numește societate informațională a cunoașterii. Tumultoasa trăire activă încorporată în monumentala sa operă va inspira un bine meritat respect și ne va îndem- na să chibzuim profund atunci când intenționam să încredințăm tiparului gânduri și creații științifice proprii. Opera academicianului Constantin Chiriță mai are calitatea de a arăta căi pe care poate fi depășit actualul declin al pădurii și ogorului, al silviculturii și agriculturii. în final, îmi exprim convingerea că toți cei care l-au - cunoscut pe Constantin Chiriță, direct ori prin opera sa, au toate motivele să-i mulțumească lui Dumnezeu că acest minunat om a existat. Iar dacă este adevărat că o stea tre- buie admirată atât pentru strălucirea ei, cât și pentru lumi- na ce o lasă în urmă după ce apune, atunci Constantin Chiriță va rămâne una din stelele de primă mărime ale științelor silvice și agricole românești. Prof. dr. doc. Victor GIURGIU Membru corespondent al Academiei Române 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 • Nr.5 Recenzie Tissescu, Alexandru - Influența principalilor factori climatici asupra dinamicii producției de biomasă lem- noasă supraterană la gorun și stejar pedunculat. Ed. V. Frunză, București, 2001,176 p., 35 tab., 23 fig. în anul 2001, apare postum lucrarea de doctorat a celui ce a fost Alexandru Tissescu, plecat prea devreme dintre noi. Lucrarea este consacrată unei probleme actuale de mare interes științific dar și practic: influența căldurii și a apei ca factori ecologici, asupra procesului de acumu- lare a lemnului. Problema a mai fost desigur studiată prin diferite metode. în cazul acestei lucrări influența factorilor amintiți asupra acumulării de lemn este stabilită prin analiza amănunțită a corelației dintre regimul factorilor și dezvoltarea inelului anual al arborilor. Autorul a abordat însă această problemă de pe bază metodologică nouă, aceea a dendrocronologiei și den- droclimatologiei, dezvoltată mai ales în Statele Unite ale Americii de Școala Futts, la care A. Tissescu a avut posibilitatea să se specializeze. Pentru a putea stabili corelația necesara între căl- dură, apă și creștere, autorul a acordat în primul rând o atenție deosebită datării exacte a inelelor anuale, pe baza de „inele repcr“, apoi structurii inelului (prin se- pararea lemnului timpuriu, din creșterea de primăvară și a lemnului târziu din creșterea de vară) și stabilirii indicilor de creștere standardizați (prin care se elimină influența vârstei arborelui). Odată disponibili acești indici prin programe spe- ciale s-a realizat corelația dintre acumularea de lemn și fiecare factor ecologic (în speță căldura și apa). Contribuțiile importante aie lucrării constau în sta- bilirea, statistic asigurată, a seriilor dendrocronologice la cele două specii de Quercus, precizarea perioadelor din an în care apa și căldura influențează puternic dinamica anuală a acumulării de lemn, evidențierea volumului determinant al precipitațiilor în procesul de creștere și anume a celor din lunile de iarnă și primă- vară ă anului în care se formează inelul anual. S-a demonstrat de asemenea că factorul căldură are o influ- ență mai redusă asupra creșterii dar temperaturile ridi- cate din vara anterioară formării inelului anual au influ- ență negativă asupra creșterii. Lucrarea de doctorat a lui Alexandru Tissescu deschide calea pentru dezvoltarea, pe baze metodolo- gice, modeme, a dendrocronologiei și dendroclimatolo- giei în România, direcție dc cercetare abia abordată până acum la noi. Publicarea lucrării, care face accesibilă pentru cci interesați metodologia și pune primele repere faptice sigure în domeniu, este și un „remember“ pentru cel ce a fost Alexandru Tissescu. O fundație privată pentru promovarea științelor silvice Prin hotărârea Judecătoriei sectorului 1 București, pe data de 04.07.2002, s-a constituit ca persoană juridică Fundația „Alexandru Tissescu" cu sediul în București str. Pârvan nr. 2-4, ap. 33, sector 1. Fundația a fost înființată prin strădania părinților și a fratelui celui ce a fost Alexandru Tissescu, a cărui pre- matură și tragică moarte a lipsit silvicultura românească de o speranță care începuse să se manifeste atât pe linie științifică cât și pe linie managerială. Fundația „Alexandru Tissescu" este o organizație nonprofit, care urmărește încurajarea cercetărilor științifice efectuate de tineri silvicultori în domeniile dendrocronologiei și dendroclimatologiei, domenii în care s-a afirmat cel dispărut, prin cercetări pe baza căro- ra i s-a conferit titlul de doctor în silicultură Obiectivele fundației sunt: - promovarea și întreținerea colaborării în plan științific și practic cu alte fundații și asociații cu obiect de activitate asemănător din țară și străinătate; - colaborarea științifică cu toate tipurile de forme asociative în vederea eficientizării activității acestora din urmă; - acordarea de burse pentru studii membrilor asociației, în vederea creșterii pregătirii profesionale a acestora; - acordarea unui premiu anual în vederea încurajării cercetărilor ce constituie scopul principal al fundației; - acordarea de asistență dc specialitate, de către grupurile de specialitate constituite în cadrul fundației; - organizarea de colocvii, simpozioane, conferințe și cursuri, incusiv prin intermediul unor programe externe, pentru relansarea cercetărilor în domeniul den- drologiei și dendroclimatologiei - editarea lucrărilor premiate de fundație. Fundația „Alexandru Tissescu" este finanțată din contribuțiile membrilor fondatori (familia Tissescu), a celorlalți membri și a diverșilor sponsori și donatori, pre- cum și cu sprijinul financiar acordat de beneficiarii ser- viciilor sau ai lucrărilor executate de fundație. Crearea fundației „Alexandru Tissescu" are semnificație deosebită penru științele silvice din România. Este prima organizație de acest fel care își propune promovarea acestor științe, într-o ramură relativ nouă, dar importantă prin implicațiile pe care le arc nu numai în silvicultură Se știe că în țările dezvoltate un rol semnificativ în dez- voltarea științei îl au fundațiile private care finanțează instituții sau programe dc cercetare, de regulă în domenii de vârf ale cunoașterii. Destul de mulți oameni de știință români au beneficiat de sprijinul material al unor aseme- nea fundați i în pregătirea lor. Este suficient să amintim de fundația „A. von Humboldt", din Germania, care a finanțat specializarea multor cercetători români. Acestea au contribuit și contribuie și acum la dezvoltarea diverselor ramuri ale științei în România. Crearea fundației „Alexandru Tissescu" este un semn că și în acest plan țara noastră se aliniază treptat la un nou mod de organizare și promovare a științei. Nicolae DONIȚĂ membru A.S.A.S. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 51 Necrolog Mihail Prodan 1912 - 2002 Tocmai când ne pregăteam să-1 sărbătorim, cu cinstirea cuvenită, pentru 90 de ani de viață, ne-a surprins vestea morții celui care a fost profesorul doctor, doctor honoris causa, Mihail PRODAN, cetățean german de origine română*. S-a născut în România, la Cernăuți, Ia 22 octombrie 1912, purtând numele de Mihail Prodanciuc. După terminarea liceului în localitatea sa natală, urmează Facultatea de Silvicultură din București, obținând diploma de inginer silvic în anul 1936. în 1937 își schimbă numele, devenind Prodan. O scurtă perioadă a lucrat ca inginer la o so- cietate forestieră din Vrancea (Soc. ,,Năruja“), apoi ca inginer și șef al Ocolului silvic Frasin din Bucovina. Susținut financiar de Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina și sprijinit de profe- sorul Marin Drăcea a întreprins o călătorie de docu- mentare în Austria, Germania, Suedia, Anglia și Polonia. Militant activ al Societății „Progresul Silvic" se alătură „aripei tinere" a Corpului Silvic, condusă de Constantin Chiriță și Valeriu Dinu și colaborează la revista acestora „Viața forestieră". De teama unor represalii politice, la începutul anu- lui 1941, se refugiază în Germania unde activează, pentru început, la Ocolul silvic Rotenfels, apoi intră în învățământul superior silvic la Universitatea din Freiburg (1942), unde, în scurt timp, obține titlul științific de doctor (1944), apoi cel de doctor docent (1947). în anul 1953 este promovat profesor univer- sitar excepțional, iar în anul 1968 i se acordă înaltul titlu de doctor honoris causa al Universității Gottingen. în perioada anilor 1972-1973 a fost decanul Facultății de Silvicultură din Freiburg. în anul 1978 se pensionează. „Opera științifică a profesorului Mihail Prodan este imensă și de excepțională importanță: cuprinde peste 100 de lucrări publicate. Debutează în România cu cel puțin 8 articole publicate în „Revista pădurilor", în revista „Viața forestieră" și în publicațiile Societății „Progresul Silvic", fiind atras de problemele dendrometriei și statisticii matematice de care nu se va despărți toată viața. De o valoare deosebită este studiul referitor la „Structura unor arborete exploatabile din regiunea de munte" („Viața forestieră", 1940, nr.5-6 și 9-10) unde, în premieră, a- ceastă proble- mă este abor- dată prin mij- loace ale statis- ticii matema- tice, evidenți- ind totodată importante legități de structurare a pădurilor virgine din Carpați. Tot în România l-au preocupat problemele sociale și de politică forestieră. A îndrăznit să-și ridice glasul împotriva exploatărilor de tip colonial ale pădurilor obștești din Munții Vrancei („Viața forestieră", 1939, nr.5), unde societățile cu capital străin au secătuit resursele forestiere ale regiunii, cu urmările cunoscute și trăite de noi acum. Dezastrul silvic din Vrancea l-a marcat pentru toată viața. Așa se explică faptul că, după anul 1989, Mihail Prodan, din Germania, ne-a îndemnat la prudență în privința alegerii modalității de reconstituire a dreptului de proprietate asupra pădurilor obștești și asupra administrării acestora.** în Germania, Mihail Prodan a debutat cu cercetări științifice referitoare la structura arboretelor grădinărite, ca o continuare firească a cercetărilor efectuate anterior în România, excelând cu lucrarea de doctorat „Zuwachs und Ertagsuntersuchungen in Plenterwald" (1944), rămasă ca referință în domeniu. în al doilea rând s-a impus prin excepționala lucrare monografică „Die mathematischen-statistischen Methoden in der Forstwirschaft" (1947) prin care a obținut titlul științific de doctor docent. Au urmat cele trei opere * Mulțumim doamnei medic Cornelia Gârlan - fiica din România a profesorului M.Prodan - pentru informațiile primite și pentru fotografia tatălui său oferită spre publicare. Mulțumim și fiicei adoptive din Germania, Rodtrand Sauer, care nc-a anunțat despre decesul ilustrului om de știință. Din păcate, ultimii ani de viață Mihai Prodan a fost nevoit sâ-i petreacă într-un azil, de înaltă ținută. ** N.R. In acest sens opinii trimise din Germania de Mihail Prodan au apărut în „Pădurea noastră11. 52 REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 monumentale care i-au adus deplina recunoaștere internațională ca „primus inter pares“ în domeniul dendometriei europene: - Messung der Waldbestande (1951); - Forstliche Biometrie (1961); - Holtzmesslehrc (1965) în comunitatea dendrometriștilor europeni și mondiali a fost considerat creatorul dendrometriei moderne și fondatorul biometriei forestiere. După pensionare a abordat cu eficiență probleme ale eco - economiei, fiind promotorul conceptului de continuitate în sens larg, nu doar în silvicultură, ceea ce a anticipat conceptul de dezvoltare durabilă adoptat pe plan mondial. In această materie a fost în contact cu ilustrul economist american de origine română Georgescu-Roegen. Pe plan didactic a condus 41 de lucrări dc diplomă, 24 lucrări de doctorat, a fost referent la 3 susțineri de doctor-docent, precum și inițiatorul și conducătorul „Cercului internațional de biometrie forestieră". în permanență a urmărit și s-a bucurat de progre- sele realizate în România în domeniul științelor sil- vice, îndeosebi al dendrometriei. Mihail Prodan din Germania și Jean Parde din Franța au făcut cunos- cute pe plan european și mondial realizările științi- fice ale școlii românești de dendrometrie și auxolo- gie forestieră prin recenzii elogioase la adresa lucrărilor: Tabele dendrometrice (1957), Biometria arborilor și arboretelor din România (1972), Dendrometrie (1969), Metode ale statisticii mate- matice aplicate în silvicultură (1972). Mai mult decât atât, casa din Freiburg a profe- sorului M.Prodan a avut ușile deschise tuturor românilor care i-au solicitat sprijin, dar puțini au fost cei care i-au întors un minimum de recunoștință după revenirea lor în țară. în rândul dendro- metriștilor români opera sa a fost însă apreciată și folosită la justa ei valoare, chiar și în perioada comunistă. Credem că ne-am îndeplinit o datorie profesio- nală atunci când am propus și am militat ca insti- tuțiile în drept din țara natală să-i acorde distincțiile de: membru dc onoare al Societății „Progresul Silvic “ (1992) și membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România (1993). Aceste distincții se adaugă unei lungi liste a onorurilor dobândite în Germania și în alte țări, cum sunt: membru corespondent al Societății dc Științe Silvice din Finlanda (1962) și al Academiei de Științe Silvice din Florența; medalii de aur ale unor universități europene (Viena, Zvolen ș.a.); Ordinul Național al Germaniei „Bundcs-verdienstkreuz“ clasa I. Prin trecerea în eternitate a profesorului doctor honoris causa Mihail Prodan, știința silvică euro- peană pierde o stea de primă mărime, dar opera sa va birui uitarea timpului. Silvicultorii din România sc vor mândri mereu cu Mihail Prodan, românul bucovinean, care în conștiința posterității se înfățișează ca un uriaș ce a călcat cu pași mari pe culmile cele mai înalte ale științei silvice mondiale. Prof. dr. doc. Victor GIURGIU Ion Ciotei 1934 -2002 Un falnic stejar a fost doborât de o secure nemiloasă, în plină exploatabilitatc tehnică, lăsând în urma lui un gol imens și o familie îndurerată. în ziua de 12 august 2002, a încetat din viață, în urma unei cumplite și nemiloase boli acela care a fost inginerul silvic Ciotei Ion, specialist în ame- najarea pădurilor. S-a născut la 22 octombrie 1934 în satul Vulturești comuna Hințiești, județul Argeș într-o familie modestă de silvicultori, fiind primul copil din cei patru frați. A urmat cursurile pri- mare în satul natal, iar apoi cursurile lice- ului Dinicu Golescu din Câmpulung Muscel pe care l-a ab- solvit în 1952. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 53 Din familie fiind atras de tainele pădurii, în anul 1953 s-a înscris, dă examen și reușește la Facultatea de Silvicultură Brașov, iar în anul 1957 obține diploma dc inginer silvic. La perioada 1957-1961 a lucrat ca inginer aju- tor,inginer șef ocol și inginer cu exploatarea pădurilor la ocoalele silvice Cotmeana și Topoloveni din fostele D.R.S. Argeș și I.F. Pitești. In anul 1961 se transferă în interesul serviciu- lui, la C.A. București, ca inginer amenajist, timp în care a executat amenajamentele unor unități de producție din ocoalele silvice: Gârcina, Dărmănești, Pirscov, Verbila, Rucăr, Comana, Ghimpați, Brăila, Ploiești, Văleni de Munte, Stulpicani, Ceahlău, Borca, Vatra Dornei. în perioada 1976-1979 a îndeplinit funcția de șef al colectivului de amenajare Cornetu și șef de proiect. Fiind apreciat în munca sa, în anul 1978 a făcut parte dintr-o delegație de specialiști care s-a deplasat în străinătate, în Republica Centrafricană pentru întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru construirea unei fabrici de hârtie și celuloză. în anii 1979-1980 și 1984 îl găsim participând, în toate fazele la executarea celor două ediții ale inventarului fondului forestier național. în perioada 1981-1983 a făcut parte din colec- tivul de cartări staționale, executând studii natura- listice pentru pădurile din ocoalele silvice Buzău, Epureni, Roșiori de Vede, Anina. Fiind conștiincios în muncă și dând dovadă de pricepere, inițiativă și de un deosebit simț de bun gospodar, în perioada 1985-1986 ocupă funcția de șef al laboratorului de soluri din I.C.A.S. pe care îl amenajează și-l dotează corespunzător cerințelor din acea perioadă. în 1986-1990 a cumulat funcți- ile șef al laboratorului de soluri și șef al colectivu- lui de amenajare a pădurilor din centrala I.C.A.S., coordonator al activității de amenajări din ICAS și membru al comisiei de specialiști în amenajarea pădurilor condusă de ministrul-adjunct la acea dată. Cunoașterea problemelor de amenajare a pădurilor, a stadiului și a greutăților în care se aflau aceste lucrări, în special după apariția Legii 18/1991, când au apărut primele proprietăți de păduri private, ia inițiativa și în 1992, cu toate greutățile întâmpinate, înființează prima societate particulară de amenajare a pădurilor Silvaproiect - București. A coordonat un colectiv de specialiști, reușind să elaboreze logaritmii specifici și pro- gramele de prelucrare și editare a amenajametelor silvice. în anul 2001 a fost atestat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor să certifice din punct de vedere tehnic calitatea lucrărilor de amenajare a pădurilor și a studiilor de transformare a pășunilor împădurite, în perioada de la înființare a Societății Silvaproiect până la dispariția regretabilă a ing. Ciotei Ion s-au executat amenajamente pentru ocoalele silvice Tisau, Buzău, Cisla, Vintilă Vodă, Râmnicul Sărat, Casimcea, Ciucurova, Brăila, Moinești, Târgu Ogna, Galați, Basarabi, Verbila, Scroviștca, Sascut, Hârșova, București și Snagov, a căror suprafață însumează peste 200 mii ha. Inginerul Ciotei Ion, în tot cursul carierei sale, a dat dovadă de pricepere, inițiativă, un deosebit simț de bun gospodar și o foarte mare dragoste față de pădure. Aceste calități îl situează în fruntea cor- pului de ingineri silvici amenajiști ai țării noastre. Dotat cu o fire blândă și fiind de o amabilitate copleșitoare, inginerul Ciotei Ion a știut să-și capete stima și respectul față de cei pe care i-a cunoscut și a colaborat. Prin decesul său, în plină putere de muncă și la o vârstă când putea să dea sectorului silvic foarte mult din experiența sa, sec- torul silvic și în special corpul de amenajiști silvi- ci pierd un foarte bun specialist. A plecat cât se poate de repede de lângă noi, lăsând o familie îndurerată și regrete de la cei care l-au cunoscut și cu care a colaborat. A fost înmormântat, cu cinste și respect, în ci- mitirul Izvorul Nou din București. Fie-i țărâna ușoară și bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace. Ing. Radu GRIGORE 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.5 Octav Rusu 1928 - 2002 în data dc 12 august 2002 a fost redat veșniciei inginerul silvic pensionar Octav Rusu,cel care timp dc peste 30 ani a condus destinele Ocolului silvic Dorohoi. Născut la 12 septembrie 1928 în comuna Pomârla, județul Botoșani, a crescut înconjurat de codrii „Casei școalelor" și astfel în sufletul său de copil a înflorit dragostea nemărginită față de pădure care i-a călăuzit pașii în întreaga sa viață și l-a inspi- rat în îniaptuirea lucrărilor silvotehnice care i-au dus faima în întreaga țară. După terminarea Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov în 1955, a fost reparti- zat la Ocolul silvic Dorohoi, unde a îndeplinit cu cinste și onoare funcția de șef de ocol începând cu anul 1957 și până în anul 1987, când a împlinit vârs- ta de pensionare. în afara rezultatelor deosebite obținute în gospodărirea fondului forestier al Ocolului silvic Dorohoi, inginerul Octav Rusu a avut o preocupare continuă pentru cercetarea științifică. Neavând la îndemână alt laborator decât pădurea, în anul 1965 a început seria experimentelor în pădurea Cristinești, unde după tăierea rasă pe o suprafață de cca 50 ha a unui arboret derivat (alcătuit în majoritate din exem- plare de carpen), a plantat pentru prima dată în România, puieți dc stejar de talie mijlocie, adică puieți cu 1,0 - 1,4 m mai înalți și mai viguroși decât puieții folosiți vreodată până atunci la împăduriri (de cca 40 cm înălțime). Folosind puieți de stejar de înălțime mai mare a redus numărul acestora în plantații de la 10.000 exemplare/ha (cu înălțimi de cca 40 cm) la doar 3.000 exemplare/ha (cu înălțimi de cca 1,80 m), fapt care pe lângă reducerea forței de muncă necesară la împăduriri și a cheltuielilor impuse de numărul mare de prașile (de la 7-8 lucrări /an la o lucrare/an) a condus la prinderea și supraviețuirea unui număr maxim de puieți încă din primul an. Aceste prime rezultate au fost publicate în „Revista pădurilor" în anul 1972 la îndemnul dr. ing. I. Lupe - membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice, și a stârnit interesul specialiștilor din întreaga țară. Ca urmare inginerul Octav Rusu a fost invitat la „Centrul de Perfecționare Forestieră Bușteni", unde pe parcursul a mai multor ani, a prezentat în fața șefilor de ocoale silvice rezultatele obți- nute în cultura stejarului, trans- mițându-le și acestora dorința de a experi- menta aceste măsuri silvoteh- nice în pădurile pe care le gospodăresc Totodată, s-au oganizat la Dorohoi câteva schim- buri dc experiență la nivel interjudețean și național, ocazie cu care specialiștii în domeniu din întreaga țară au putut să vadă în teren rezultatele lucrărilor efectuate dc inginerul Octav Rusu. Seria experimentelor a continuat și în alte păduri - Suharău, Vf. Câmpului, Văculești ș.a., iar rezul- tatele obținute au permis îmbunătățirea tehnologi- ilor folosite inițial și concretizarea lor în anul 1986. într-o lucrare de referință pentru silvicultura românească: „Refacerea arboretelor din subzona stejarului prin plantații cu puieți de talie mijlocie" - autor ing. Octav Rusu - șeful Ocolului silvic Dorohoi. în cadrul corpului silvic, totalitatea reco- mandărilor silvotehnice cuprinse în această cane sunt cunoscute sub denumirea de „Metoda Rusu1' și în afara sutelor de hectare de pădure de stejar înfi- ințate în cadrul Ocolului silvic Dorohoi prin aceasta metodă, regăsim și în alte colțuri ale țării păduri cre- ate în același fel: Suceava, Bacău, Hunedoara, Satu Mare, Târgu Jiu, ș.a. Prof. loan Damian de la Facultatea de Sivicultură și Exploatări Forestiere din Brașov citează „Metoda Rusu" în manualul dc „împăduriri" ediția 1978 și o prezintă în prelegerile ținute în fața studenților. La Facultatea de Silvicultură din Suceava, „Metoda Rusu" a constituit subiectul unui subcapi- tol special în cursul de împăduriri, iar în cadrul orelor de laborator studenții au beneficiat de cel puțin o deplasare pe semestru la Ocolul silvic REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 55 Dorohoi unde li s-au prezentat experimentele din pădurile Cristinești, Vf. Câmpului etc. de cele mai multe ori participând și inginerul Octav Rusu per- sonal la aceste lecții practice împreună cu cadrele universitare de la Suceava. Academicianul dr. ing. I. Lupe îl considera pe autor „un eminent silvicultor român, gospodar al pădurilor4', iar „Metoda Rusu" este apreciată ca o valoroasă contribuție științifică și practică pentru cei care se ocupă cu refacerea arboretelor de stejar, un model despre felul cum trebuie să gândească și să acționeze silvicultorii noștrii. Nu numai activitatea profesională dc excepție 1- a caracterizat pe inginerul Octav Rusu. Iubirea față de semenii săi La făcut să se îngrijească neîncetat de nevoile celor din jur. începând cu colegii și vecinii și continuând cu ceilalți concetățeni, inginerul Octav Rusu nu a pregetat să-i ajute pe toți după cum a putut mai bine, căpătând astfel prețuirea tuturor celor care Lau cunoscut. Și după pensionare a desfășurat o intensă activi- tate obștească în calitate dc consilier local al municipiului Dorohoi, chiar atunci când starea sănătății nu l-a mai ajutat ca în tinerețe . A pus suflet și s-a implicat în rezolvarea tuturor problemelor în care a fost solicitat și până în ultimele momente ale vieții s-a străduit să îmbunătățească viața oamenilor din municipiul Dorohoi . Ca familist, cu toții ne aducem aminte de grija pe care o purta permanent familiei sale, soției și celor două copile care, prin realizările lor profesionale și familiale au adus bucuria și satisfacția împlinirilor depline în sufletul inginerului Octav Rusu. După venirea pe lume a nepoților, îndrumarea pașilor lor în viață a fost una din preocupările sale de căpătâi. Ca pensionar, seva puterii de viață și-a tras-o în spe- cial din dragostea față de copii și nepoți despre care nu ostenea niciodată să vorbească. Alături de ei și-a petrecut și ultimele clipe, așa după cum i-a plăcut să-i aibă alături pe tot parcursul vieții. Chiar dacă a încetat activitatea curentă în silvi- cultură, întotdeauna a rămas apropiat de colegii din Corpul silvic și a participat la toate manifestările și evenimentele din cadrul Ocolului silvic Dorohoi și Direcției Silvice Botoșani. A ascultat păsurile și a dat sfaturi pentru profesie și viață tuturor celor dc bună credință, care și astăzi îi poartă o nestinsă recunoștința. Experimentele sale reprezintă obiect de obser- vație, studiu și învățăminte practice pentru spe- cialiști din toată țara, constituind punctul de plecare pentru noi idei și concepte, materializate în noi lucrări practice, teoretice și de doctorat. Colegialitatea inginerului Octav Rusu a devenit proverbială, iar acum după trecerea sa în neființă, alături de „Metoda Rusu4' și de pădurile create spre veșnicie, alături de copiii și nepoții săi care-i vor purta amintirea în suflet, rămân discipolii săi, care în semn de omagiu adus memoriei inginerului Octav Rusu, vor continua să îndeplinească peste generații, țelul suprem al acestuia: ocrotirea și înmulțirea ste- jarilor valoroși din pădurile noastre. ing. Gheorghe RUSU directorul Direcției Silvice Botoșani dr. ing. Adrian HĂIDÂUȚU șeful Ocolului silvic Dorohoi 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.5 Eveniment Faza națională a concursului profesional „Cel mai bun pădurar“ ediția 2002 In perioada 10-11 octombrie 2002, în organizarea Regiei Naționale a Pădurilor, a Federației Sindicatelor din Silvicultură „Silva" și a Direcției Silvice Buzău, s-a desfășurat faza națională a Concursului profesional „Cel mai bun pădurari', ediția 2002. Organizarea și desfășurarea concursului s-au realizat în condiții deosebit de bune, datorită preocupării și atenției acor- date concursului de conducerea D.S. Buzău. Colectivul de orga- nizare, stabilit la nivelul direcției, s-a implicat cu toată respon- sabilitatea și, împreună cu reprezentanții desemnați de la nivelul regiei în comisia de jurizare și în comisia organizatorică, au asigurat buna desfășurare a întrecerilor. în urma desfășurării concursului, în conformitate cu regula- mentul comun (RNP - Federația „Silva") de organizare a con- cursului, Comisia a definitivat și centralizat clasamentul gene- ral, care se prezintă astfel: Ș " ș Clasament Concurent Direcția Silvică Punctaj 1 Stoica Romulus Prahova 78,58 2 Gogoașă Gheorghe. Buzău 77,25 3 Gaborloan Bihor 74,98 4 Buhai Macedon Bistrița 73,58 5 Chelam loan Botoșani 73,48 6 Puiu Gheorghe Brașov 71,92 7 Stoica Mircea Vrancea 71,35 8 Gheorghiu Dumutru Neamț 68,05 9 Cristea Adrian Sibiu 67,5 10 Vinchi Mihai Arad 65,5 11 Bolea Grigor Alba 65,35 12 Cirstinoiu Sorin Timiș 65,08 13 Ulesan Daniel Mureș 62,97 14 Dulercca Florin Argeș 62,57 15 Bobocea Ion Maramureș 62,0 16 Mitroi Stan Teleorman 60,75 17 Coca II ie Suceava 60,47 18 Criste Dorel Sălaj 59,75 19 Manea Silviu Covasna 59,65 20 Lazâr Marinei Caraș Severin 58,9 21 Mihăilescu Laurențiu Iași 57,11 22 Giurgiu Ion Cluj 56,95 23 Ciurezu Ionel Dâmbovița 56,95 24 Stoinea Oprea Olt 56,85 25 Șipoteanu Cristian ICAS 56,58 26 Răscăcea loan Dolj 55,37 27 Iordan Mihai Gorj 54,86 28 Comșe Gheorghe Ialomița 53,18 29 Hangan Alexandru Harghita 53,02 30 Gogoașă Marian Tulcea 52,49 31 Mitrache Mihai Vâlcea 52,23 32 Vladu Gheorghe București 51,35 33 Ciocan Radu Vaslui 50,3 34 Frățilescu Nicolae Mehedinți 49,2 35 Muntean Costică Hunedoara 46,8 36 Vata Eugen Bacău 45,02 37 Bucea loan Constanța 43,25 Primii trei clasați Au fost acordate, dc asemenea, încă două mențiuni, pentru concurenții din D.S. Bistrița Năsăud și D.S. Botoșani. în afara premiilor acordate dc Regia Națională a Pădurilor, în cuantumurile aprobate de Consiliul de Administrație, au mai fost oferite premii de participare, în obiecte, tuturor con- curenților de către Federația „Silva" și de către o serie de agenți economici, care au sponsorizat concursul, dintre aceștia detașându-se net, prin totalul premiilor, mai ales pentru ocu- panții primelor 17 locuri, firmele Husqvarna și Stihl. Totodată pe parcursul desfășurării concursului s-au organi- zat discuții cu participanții, privind o serie de aspecte care vizează Regulamentul de organizare și desfășurare a acestuia, în sensul îmbunătățirii sale, începând cu ediția din anul 2003. în acest sens în ședința sa din 21 octombrie 2002, Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor a aprobat informarea privind modul de organizare și desfășurare a con- cursului precum și propunerile formulate cu acest prilej. Dr. mg. Ion Machedon Imagine din timpul acordării premiilor (Cornel Pitiș, directorul D.S. Buzău, Mihai Daia, director R.N.P., reprezentanții Husqvarna și Stihl) ISSN: 1220-2363 Tehnoredactare computerizată: Liliana Suciu REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, b-dul Magheru, nr. 31, sector 1, telefon: 2129769/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă.