int.
va.ro
Ipârit la C.N. “Imprîmada Națională*' S.Â.
or k IkicurWsje
.Q5Jnk236-E-nM
;țîlt:	ing. Crist
REVISTA PĂDURILOR
REVISTĂTEUNlCO^niNȚFHCĂ EDITATÂDE: REGIANAȚJONALĂAPĂDURILOR - R0MSILVAȘ1SOCEIATEA „PROGRESULSILVIC’
CUPRINS
(Nr. 4/2008)
Colegiul de redacție
Președinte
Dorel - Nicolae Oros
Redactor șef
prof. dr. ing.
Norocel Valeriu Nicolescu
Membri:
prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan
dr. ing. Ovidiu Badea
dr. ing. Florin Borlea
prof. dr. doc. Victor Giurgiu
dr. ing. Ion Machedon
prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu
dr. ing. Romică Tomescu
Redacția:
Rodica - Ludmila Dumitrescu
Cristian Becheru
G. MIHAI, N. ȘOFLETEA, L. A. CURTU, Gh. PÂRNUȚĂ, L.
IONIȚĂ, E. STUPARU, FI. POPESCU, M. TEODOS1U:
Evaluări privind variația genetică a principalelor specii de arbori
forestieri din România în vederea stabilirii surselor de semințe
testate.................................................3
V.N. NICOLESCU, B. GHIRDĂ, I.D. BUZATU, M. SANDI,
D.O. IONESCU, L. FILIGEAN, V. ZAHARESCU, C.
POPESCU, I. VEREGUȚ, E. VOINA: Efectele aplicării întâr-
ziate a tăierilor de formare a coroanei la arborii de frasin comun
(Fraxinus excelsior L.): studiu de caz...............  12
N. DONIȚĂ: Quercus virgiliana Ten., un arbore de interes
pentru silvicultura din zone aride.....................18
V.D. PĂCURAR: Consecințe posibile ale schimbărilor
climatice asupra pădurilor și importanța stabilirii unor scenarii
locale.................................................20
J. KRUCH, F. BORLEA: Comercializarea buștenilor de nuc
negru fasonați pentru furnir la D.S. Timișoara.........25
S. GEACU, Gh. DRĂMNESCU: O jumătate de secol de la
înființarea rezervației de zimbri din pădurea Slivuț-Hațeg și de
la readucerea zimbrului în România.....................33
I.	MILESCU: Economia resurselor forestiere și politica de
gestionare durabilă a acestora.........................38
Puncte de vedere
F.	BĂNCILĂ: Observații privind comportamentul unor specii
forestiere în condițiile extreme din anii 2005-2007 și unele pro-
puneri privind gospodărirea pădurilor din zonele afectate.42
Cronică...........................................  45
Recenzii............................................51
In memoriam..........................................  54
ISSN: 1583-7890
Revistă acreditată CNCSIS
categoria B
Reproducerea parțială său totală ă articolelor sau ilustrațiilor
poate fi făcută cu acordul redacției revistei. Este obligatoria să fie
menționat numele autorului și al sursei. Articolele putilicute dă
Revistapadurifomu angajează decât responsabilitnten autorilor lor.
4
2008
CONTENTS
G.	MIHAI, N. ȘOFLETEA, L. A. CURTU, Gh. PÂRNUȚĂ, L.
IONIȚĂ, E. STUPARU, FI. POPESCU, M. TEODOSIU
Assessments of genetic variation of the main forest species in
Romania for the establishment of tested seed sources.3
V.N. NICOLESCU, B. GHIRDĂ, I.D. BUZATU, M. SANDI,
D.O. IONESCU, L. FILIGEAN, V. ZAHARESCU, C.
POPESCU, I. VEREGUȚ, E. VOINA: The effects of delayed
application of formative shaping on common ash (Fraxinus
excelsiorL.) trees: a case study..............12
N. DONIȚĂ: Quercus virgiliana Tan., an interesting tree for the
silviculture of dry zones...................................18
V.D. PĂCURAR: Possible consequances of climate changes on
forest and the importance of establishing local scenaries ... 20
J. KRUCH, F. BORLEA: The commercialization of black walnut
veneer logs in Timișoara County Forest Directorate..........25
S. GEACU, Gh. DRĂMNESCU: 50 years since the establish-
ment of the European Bison Reserve in the Slivut-Hațeg Forest
and since its reintroduction in Romania.....................33
Chronicle...........................................  45
Reviews ...........................................   51
Obituary ..........................................   54
SOMMAIRE
Mises en valeur des variations genetiques des essences
principales en vue d'etablir les sources de reproduction testees en
Roumanie...................................................3
Effets de l'application des tailles de formation sur les arbres de
frene commun (Fraxinus excelsiorL.)...........................12
Quercus virgiliana Ten., un arbre d'interet pour la foresterie des
zones arides ....................................................18
REVISTA
PĂDURILOR
1886
2008
Consequences possibles des changements de climat sur les forets
ainsi que l'importancc des scenarios locaux...........20
Commerce des bois de tranchage en noyer noir faponnes â la
Direction Departamentale de.S.Timisoara...............25
Un demi-siecle depuis la fondation de la Reserve d'aurochs dans
laforetde Slivuț-Hațeg.....................................33
Cronique..........................................45
Revues............................................51
In memoriam.......................................54
ANUL 123
—1
Evaluări privind variația genetică a
principalelor specii de arbori forestieri din
România în vederea stabilirii surselor de
semințe testate
3
1.	Introducere
Variația genetică reprezintă componenta de bază
implicată pe termen lung pentru menținerea
stabilității ecosistemelor forestiere, determinând
capacitatea de adaptare a populațiilor la schimbările
condițiilor de mediu. De aceea, în scopul
conservării resurselor genetice forestiere și stabilirii
celor mai valoroase surse de semințe pentru
regenerarea pădurilor, evaluarea variației genetice a
speciilor de arbori forestieri este indispensabilă.
Astăzi este unanim recunoscut faptul că
utilizarea unui material forestier de reproducere cu
valoare genetică și biologică superioară este cea mai
eficientă metodă de mărire a potențialului
silvoproductiv al speciilor forestiere. Originea,
calitatea și diversitatea genetică a surselor de
semințe este esențială pentru supraviețuirea
populațiilor de arbori și obținerea unor producții de
lemn ridicate și stabile, cu multiple utilizări ale
acestuia. De asemenea, utilizarea proveniențelor
adecvate stațiunii reprezintă una dintre cerințele
gestionării durabile apădurilor.
în acest articol sunt prezentate rezultatele
cercetărilor cu privire la evaluarea variației genetice
a șapte specii de arbori forestieri, atât prin metode
convenționale, în culturi comparative de
proveniențe, cât și prin metode modeme cu ajutorul
markerilor moleculari. Scopul practic final este
stabilirea celor mai productive și adaptate
proveniențe, în vederea desemnării lor ca surse de
semințe testate.
2.	Material și metodă de cercetare
Cercetările s-au desfășurat în 49 de culturi
comparative multistaționale de lungă durată,
instalate după tehnica experimentală modernă
(grilaj pătrat, grilaj pătrat balansat), ceea ce a permis
utilizarea metodelor statistice în prelucrarea și
interpretarea datelor.
în aceste culturi comparative este testat un
număr total de 409 de proveniențe geografice din
care 169 sunt originare din România, iar 240 aparțin
altor țări europene, astfel că materialul eșantionat
acoperă în bună măsură arealul dc vegetație al
Speciilor studiate. Situația proveniențelor pe specii
este următoarea: 128 de proveniențe de molid (50
Georgeta MIHAI, Nicolae ȘOFLETEA,
Alexandru-Lucian CURTU,
Gheorghe PÂRNUȚĂ, Lucia FONIȚÂ,
Elena STUPARU, Flaviu POPESCU,
Maria TEODOSIU
românești și 78 străine), 60 de proveniențe de brad
(33 românești și 27 străine), 55 de proveniențe de
larice (19 românești și 36 străine), 21 de proveniențe
de gorun (toate românești), 26 de proveniențe de
stejar (24 românești și 2 străine), 22 de proveniențe
de frasin (17 românești și 5 străine) și 97 de
proveniențe de fag (5 românești și 92 străine).
Metoda de cercetare este aliniată cerințelor
internaționale în domeniu. Au fost efectuate
observații și măsurători pe teren asupra caracterelor
cantitative, calitative și de adaptare, cum ar fi
caracterele de creștere, de habitus, calitatea
lemnului, comportarea față de factorii abiotici de
stres, inclusiv supraviețuirea, rezistența la factori
biotici vătămători. La studiul acestor caractere s-au
adăugat investigațiile la nivel molecular, prin
determinări de markeri biochimici primari și
markeri ADN. Măsurătorile efectuate în culturile
comparative au fost realizate la vârste cuprinse între
10 și 40 de ani de la plantare, în funcție dc specie.
Datele obținute din măsurători au fost prelucrate
prin analiza simplă și multiplă a varianței, analiza
simplă și multiplă a corelațiilor, analiza regresiilor,
utilizând programul de calcul SPSS.
Pentru evaluarea diversității la nivel molecular
au fost utilizați trei tipuri de markeri: izoenzime,
polimorfismul lungimii fragmentelor de restricție
(PCR RFLPcp) și microsateliți cloroplastici
(SSRcp). Metodele de lucru abordate sunt
consacrate la nivel european (Konnert, 2008;
Weising și Gardner, 1999; Petit și alții, 1995). Din
analiza și prelucrarea datelor au fost calculați
parametri genetici ai diversității intrapopulaționalc
(multiplicitatea genetică, diversitatea genetică) și
interpopulaționale (distanța genetică Nei D) (Nei,
1972). Pentru prelucrarea datelor au fost utilizate
programele informatice POPGENE, MACGEN
(Yeh, 2008), GenAlEx (Peakall și Smouse, 2006) și
STATISTICA.
3.	Rezultate și discuții
3.1.	VariabiHtatea genetică a caracterelor
studiate în culturi comparative de proveniențe
Picea abies (L.) Karst
în cazul molidului există trei serii de
experimente instalate în anii 1968, 1972 și 1984.
Analiza varianței a permis evidențierea unor
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
3
diferențe statistic semnificative între proveniențe, în
toate culturile comparative, pentru toate caracterele
studiate (tabelul 1).
Cele mai bune performanțe de creștere în volum,
lemnoasă în toate culturile comparative sunt
următoarele: Gheorghieni, Marginea, Coșna,
Moldovița, Doma Cândreni, Dărmănești, Valea
Cibinului, Sudrigiu și Teregova. în toate locurile de
Analiza variantei pentru caracterele studiate în cultura comparativă cu proveniențe de molid Coțna
Sursa de variație	G.L.					
		înălțimea totală	Diametrul la 1,30 m	Volumul per arbore	înălțimea elagată	Supraviețui- rea
Proveniențe	80	64,51***	96,43***	117876,6***	27,88***	541,27***
Repetiții	2	77,50	90,56	46079,7	622,43	1398,43
Eroare	2187	7,55	21,33	20818,8	1,08	48,44
la vârsta de 40 de ani de la plantare, au fost obținute
în suprafața experimentală Sinaia, unde media (x)
per arbore/experiment este de 675,73 dm1. De
asemenea, la vârsta de 35 și la cea de 23 de ani de la
plantare, cele mai mari volume medii pc arbore se
înregistrează în culturile comparative Adâncată și
respectiv Teregova, situate în afara arealului de
vegetație al molidului din țara noastră (321,33 dm1,
și respectiv 181,96 dm’). Cele mai reduse volume
medii pe arbore au fost obținute în culturile
Analiza variantei pentru caracterele studiate în cultura comparativă cu proveniențe de brad Domnești
Sursa de variație	G.L.				S"		
	înălțimea totală		Diametrul la 1,30 m	Volumul per arbore	Grosimea ramurilor	Numărul ramurilor	Supraviețui- rea
Proveniențe	42	11,88***	50,45	18591,9***	1,14	1,41	302,59
Repetiții	3	377,97	667,23	274268,7	0,38	7,44	968,25
Eroare	1548	2,09	14.76	5287,8	0.29	0,57	111,59
comparative situate la altitudinile cele mai mari și
anume Turda și Borșa.
Sporul de masă lemnoasă care se poate obține
prin alegerea celei mai bune proveniențe dintre cele
testate, este cuprins între 33 % și 69 %. în funcție de
cultura comparativă, la nivelul proveniențelor
românești, sporul de creștere este de 24 % la vârsta
dc 40 de ani, între 13 și 34 % la vârsta de 35 de ani și
între 26 și 57 % la vârsta de 23 de ani. O variație
considerabilă de natură genetică a fost stabilită la
nivelul proveniențelor studiate și pentru caracterele
cuprivire la calitatea lemnului și supraviețuire.
Proveniențele românești prezintă un înalt
potențial de creștere și adaptare, situându-se în toate
locurile de testare în topul clasamentelor. Alături de
proveniențele românești, performanțe superioare de
creștere au înregistrat și majoritatea proveniențelor
din Austria, Cehia și Slovacia. Proveniențele din
Peninsula Scandinavă, Bulgaria și proveniențele de
mare altitudine din Alpi au realizat cele mai slabe
rezultate. Proveniențele românești cu cea mai bună
capacitate de adaptare și producție de masă
testare, proveniențele Broșteni, Breaza și Remeți au
manifestat cea mai redusă capacitate de adaptare.
Abies albaMiW
Măsurătorile și observațiile efectuate la vârsta de
25 de ani de la plantare în culturile comparative au
pus în evidență o variabilitate genetică interpo-
pulațională foarte semnificativă pentru toate
caracterele studiate (tabelul 2).
Sporul de creștere față de valoarea mediei pe
Tabelul 2
experiment este cuprins între 55 % la Remeți și 20 %
la Rusca Montană. Proveniențele cele mai
performante, situate în prima clasă de variație,
provin în cea mai mare parte din România. De
asemenea, pentru performanțele lor superioare de
creștere și plasticitate adaptivă ridicate se remarcă
proveniențele Zarovice - Munții Carpați (Cehia),
Banska Bistrica I - Munții Metaliferi (Slovacia),
Lepilat - Munții Ceveni (Franța), Enzklosterle -
Munții Pădurea Neagră (Germania), Rakitovo -
Munții Rodopi (Bulgaria). Dintre proveniențele
românești, cele mai bune și stabile rezultate le-au
obținut: Avrig, Vadul Dobrii, Soveja, Asău, Toplița,
Năruja 11, Mălini, Strâmbu-Băiuț, Ilișoara-Mureș.
Proveniențele locale (Gârcin la Săcele, Moinești și
Strâmbu-Băiuț) s-au situat deasupra mediilor pe
experiment, dar în același timp sunt depășite de
unele proveniențe românești și străine, care sunt
mult mai performante.
în ceea ce privește caracterele ramurilor și
supraviețuirea nu poate fi stabilită o tendință
geografică de variație, deoarece există o variație
4
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
semnificativă între proveniențele aparținând
acelorași regiuni fito-geografice.
Larix decidua Mi 11
în culturile comparative multistaționale s-a
evaluat variația interpopulaționalâ asigurată
statistic, atât pentru caracterele de creștere, cât și
pentru caracterele ramurilor, forma trunchiului și
procentul de supraviețuire (tabelul 3). La 30 de ani
de la plantare, cele mai bune performanțe medii de
Analiza varianței pentru caracterele studiate în cultura comparativă cu proveniențe de larice Olănețti
Tabelul 3
Sursa de variație	G.L.	înălțimea totală	2 5				
			Diametrul la 1,30 m	Volumul per arbore	Grosimea ramurilor	Forma trunchiului	Supravie- țuirea
Proveniențe	8	26,85***	103,28***	249995,3***	] 59***	0,472***	171.26*
Repetiții	2	24,17	46,19	106959,7	0,28	0,244	537,19
Eroare	72	4,14	27,92	68915,8	0,40	0,018	95,70
Tabelul 4
Analiza varianței pentru caracterele studiate în cultura comparativă cu proveniențe de fag Baia Sprie
Sursa dc variație	G.L.	v2		
		înălțime totală	Diametrul la 1,30 m	Supraviețuirea
Proveniențe	25	19431,9***	437,99***	1388,27***
Repetiții	2	7274,1	7728,59	0,14
Eroare	50	7056,7	142,64	30,17
creștere în volum per arbore au fost obținute în
suprafața experimentală Olănești (569,68 dm’), iar
la vârsta de 25 de ani dc la plantare în suprafața
experimentală Băuțar (218,94 dm’). Sporul de masă
lemnoasă care se poate obține prin alegerea celei
mai bune provcniențe/cultură comparativă, dintre
cele testate, este de 27 - 38 % la vârsta de 30 de ani și
22 - 52 % la vârsta de 25 de ani.
Proveniențe românești și străine care se situează
în toate localitățile în primele clase de variație sunt
următoarele: plantajul Fumicoși Larix x eurolepis
(proveniența arborilor plus fiind din Covasna,
Prahova și Caraș-Severin), respectiv proveniențele
Bicaz (situată la 1500 m altitudine), Baia de Criș
(1000 m), Sinaia (arboret artificial, 690 m), Zilina
Hradok (Cehia), Hinterburg (Austria), Tirol
(Austria). în mod constant, pe ultimele locuri se
situează proveniențele Lassing (Austria), Voineasa
(arboret natural) și Sinaia (arboret natural).
Pe lângă influența factorului staționai au fost
determinate și influențe genetice asupra formei și
însăbierii trunchiului. Cel mai mare procent de
arbori însăbiați prezintă, în general, proveniențele
românești și cele austriece. în ceea ce privește
capacitatea de adaptare, proveniențele românești au
un comportament variabil.
Fagus sylvatica L.
Analiza varianței a demonstrat existența unor
diferențe foarte semnificative pentru caracterele de
creștere și supraviețuire între proveniențele studiate
(tabelul 4). Proveniențele românești au un
comportament diferit în ceea ce privește adaptarea
și anume, proveniențele Cărbunaru și Bihor Izbuc
au dovedit o bună adaptare la condițiile mediului de
testare, având valori ale supraviețuirii peste media
experimentului, în timp ce proveniențele Sovata și
Remeți s-au dovedit a fi mai labile. în ceea ce
privește caracterele de creștere, proveniențele
Sovata și Bihor Izbuc s-au situat în fruntea
clasamentului, celelalte proveniențe dovedindu-se
mai slabe.
Quercus petraea Liebl.
S-a constatat că proveniențe din aceeași zonă de
recoltare, aduse în același mediu de cultură, au
performanțe de creștere și adaptare diferite, ceea ce
reflectă marea variabilitate intrapopulațională a
gorunului (tabelul 5). Se remarcă prin performanțe
superioare de creștere în toate condițiile staționale,
Tabelul 5
Analiza variantei
Fântâncle
ru caracterele studiate în cultura
de
:ivă cu
Sursa de variație	G.L.						
	înălțimea totală		Diametrul la 1,30 in	înălțimea elagată	Forma trunchiului	Grosimea ramurilor	Unghiul de inserție
Proveniențe	42	12,22***	18,56***	18,56***	2,09	0,65**	0,71**
Repetiții	3	43,88	52,08	2,30	0,47	0,07	1,05
Eroare	1548	2,55	13,32	2,03	1,48	0,47	0,20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
5
proveniențele Vidra, Lechința și Râmnicu Sărat
Cele mai mici creșteri în înălțime au înregistrat
proveniențele Târgoviște, Sascut și Beiuș. Procen-
tele de supraviețuire variază între 35 și 75 % și
indică o variabilitate interpopulați onală largă.
Quercus robur L.
în culturile comparative studiate s-a constatat că
există o largă variabilitate interpopulațională între
proveniențe de origine geografică diferită, pentru
principalele caractere de creștere, de formă și
adaptare (tabelul 6). Se remarcă proveniențele
Strehaia, Sadova și Găești care au înregistrat cele
în cultura București) și 78 % (proveniența Snagov,
în cultura comparativă Lunca Timișului).
Proveniențele Marginea și Grivița s-au remarcat
prin calitatea superioară a formei trunchiului.
3.2.	Corelații fenotipice între caracterele
studiate și între acestea și gradienții ecologici de
origine
în toate culturile comparative există corelații, de
la semnificative la foarte semnificative, între carac-
terele de creștere, între acestea și caracterele de
calitate a lemnului și adaptare. Rezultatele obținute
Tabelul 6
Analiza varianței pentru caracterele studiate în cultura comparativă cu proveniențe de stejar Satu Mare
Sursa de variație	G.L.	S'				
		înălțimea totală	înălțimea elagată	Volumul per arbore	Forma trunchiului	Supravie- țuirea
Proveniențe	8	14,00***	12,71***	89441,1***	3,89***	383,56***
Repetiții	3	7,92	7,92	25425,4	1,84	20,45
Eroare	324	1,22	1,63	23793,2	0,39	16,16
mai mari înălțimi, în toate locurile de testare. în
același timp, se observă poziția diferită a unor
proveniențe (Snagov și Caracal), situate în prima
clasă de variație, în unele culturi comparative și în
ultima clasă de variație în altele. De asemenea, se
remarcă o serie de proveniențe cu trunchiuri bine
conformate, drepte, cilindrice, fără defecte:
Strehaia, Podul Ilioaei, Filiași și Câmpina. Aceste
rezultate permit o corectă fundamentare a
transferului diferitelor proveniențe între regiunile
de proveniență.
Fraxinus excelsior L.
Analiza varianței pentru caracterele de creștere,
în 5 culturi comparative, la vârsta de 30 de ani de la
plantare, relevă diferențe foarte semnificative
(tabelul 7). în fiecare cultură comparativă există o
arată că este posibilă selecția unor populații, nu doar
cu randamente ridicate de masă lemnoasă, dar care
formează în același timp lemn calitativ superior și
prezintă capacitate de adaptare ridicată.
în toate culturile comparative au fost, de
asemenea, obținute corelații asigurate statistic cu
gradienții geografici de origine în cazul molidului,
pentru caracterele de creștere, se constată o tendință
dominantă de variație de-a lungul latitudinii nordice
și longitudinii estice. Proveniențele din estul
arealului și de la latitudini apropiate locului de
testare sunt cele mai adaptate. Corelații pozitive cu
altitudinea de origine au fost obținute pentru
diametrul la 1,30 m și supraviețuire.
în cazul bradului, caracterele de creștere și
forma trunchiului prezintă o tendință de variație
clinală de-a lungul longitudinii și latitudinii de
Tabelul 7
Analiza varianței pentru caracterele studiate în cultura comparativă cu proveniențe de frasin București
Sursa de variație	G.L.	s"				
		înălțimea totală	Diametrul la 1,30 m	Volumul per arbore	Forma trunchiului	Supravie- țuirea
Proveniențe	15	36,23***	14,937***	q	2,516***	3124,05***
Repetiții	3	100,48	61,38	61419,67	1,551	980,41
Eroare	576	0,96	3,57	2565,23	0,666	11,68
serie de proveniențe cu performanțe bune de
creștere: Balș, Snagov, Caracal, Pecica, Kaposvar
(Ungaria), Lunca Timișului.
Sporul de masă lemnoasă care se poate obține
prin selecția celei mai bune proveniențe dintre cele
testate este cuprins între 106% (proveniența Pecica,
origine a proveniențelor, în timp ce caracteristicile
ramurilor și supraviețuirea prezintă o variație
ecotipică (tabelul 8).
în culturile comparative de larice și fag nu au fost
obținute corelații asigurate statistic cu gradienții
geografici de origine, pentru caracterele de creștere.
6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
r
i
î
1
j
J
Tabelul 8
Corelații fenotipice între caracterele studiate și gradienții geografici de origine în culturile comparative cu proveniențe de
brad
Gradienții geografici	Culturi comparative	înălțimea totală	Volumul /arbore	Grosimea ramurilor	Lungimea ramurilor	Unghiul de inserții	Numărul î ramurilor	Forma trunchiului	Supravie- țuirea
Latitudinea N	Săcele	0.023	-0.033	-0.066	0.108	0.065	-0.086	-0.257*	0.189
	Domnești	0.121	-0.040	-0.038	0.133	0.118	-0.108	-0.104	-0.155
	Moinești	0.201	0.382*	0.286	0.456**	0.275	-0.218	-0.070	-0.151
	Strâmbu Băiuț	0.430**	0.324*	0.006	0.317*	-0.194	-0.253	-0.398**	-0.029
Longitudinea E	Săcele	0.245	0.131	0.043	-0.153	-0.021	0.051	-0.301*	-0.105
	Domnești	0.362*	0.395**	-0.493**	-0.185	0.042	-0.030	-0.379*	0.373*
	Moinești	0.364*	0.364*	-0.299	-0.246	-0.213	0.258	-0.459*,	0.179
	Strâmbu Băiuț	0.320*	0,259	-0.291	0.057	0.102	0.467**	-0.319*	0.123
Altitudinea	Săcele	0.247	0.335*	0.033	-0.199	-0.101	0.002	0.156	-0.242
	Domnești	0.145	0.053	-0.315	-0.244	-0.117	-0.129	-0.021	0.329*
	Moinești	0.001	0.056	-0.341*	0.314	-0.385*	0.415**	-0.290	0.171
	Strâmbu Băiuț	-0.046	0.015	-0.065	-0.104	0.164	0.102	0.094	0.267
Au fost obținute, în cazul laricelui, doar câteva
corelații pozitive între grosimea ramurilor și latitudi-
nea de origine, corelați i negative între grosimea ramu-
rilor și longitudinea și altitudinea de origine și
corelații pozitive între însăbierea trunchiului și longi-
tudine și latitudine. în cazul fagului, a fost obținută o
singură corelație negativă între procentele de
Supraviețuire ale proveniențelor și latitudinea locului
de origine
în cazul stejarului, pentru caracterele de creștere și
Supraviețuire, există, în general, o strânsă legătură
între gradienții ecologici de origine ai proveniențelor
și cei ai locului de testare. între forma trunchiului și
altitudinea locului de origine a proveniențelor au fost
obținute corelații pozitive, atât pentru stejar, cât și
pentru frasin (tabelul 9). Aceasta sugerează că
comparativ cu influența factorului genetic asupra
performanțelor proveniențelor, odată cu înaintarea
în vârstă. Sub aspect cantitativ, factorul ereditar
participă în exprimarea fenotipului cu valori
cuprinse între 13 și 32 %. Cea mai mare contribuție a
varianței proveniențelor la varianța totală a fost
obținută în cazul caracterelor de creștere.
Interacțiunea proveniențe x localități este semnifi-
cativă pentru diametrul la 1,30 m și volumul
mediu/arbore. Existența interacțiunii proveniență x
localitate indică faptul că proveniențele realizează
performanțe diferite în localități diferite. Contri-
buția varianței interacțiunii la varianța totală este
relativ scăzută, fiind cuprinsă între 8 și 19 %.
Spre deosebire de molid, în cazul bradului, există
o interacțiune proveniență x localitate semnificativă
Tabelul 9
Corelațiile fenotipice între caracterele studiate și gradienții geografici de origine, în cultura comparativă cu proveniențe de
frasin Lunca Timișului
Caracterul	Diametrul la 1,30 m	înălțimea elagată	Grosimea ramurilor	Formă trunchi	Lat. nordică	Long. estică	Altitu- dinea
înălțimea totală	0,715***	0,648***	0,205	0,019	-0,050	0,038	-0,044
Diametrul la 1,3 Om		0,329*	0,626***	0,098	-0,261*	-0,229	-0,361***
înălțimea elagată			-0,167	-0,056	0,228	-0,118	0,261*
Grosimea ramurilor				-0,014	-0,341**	-0,205	-0,427**
Forma trunchiului					-0,224	0,110	-0,309*
e
e
it
ii
proveniențele de la altitudini mai mari prezintă însu-
șiri superioare. Corclațiipozitiveîntreformatulpinii și
înălțimea totală, pe de o parte și altitudine, pe de altă
parte, au fost obținute și pentru gorun.
3.3.	Interacțiunea proveniență x mediu
în cazul culturilor comparative de molid, se
constată influența mai redusă a factorului ecologic
pentru toate caracterele studiate. Contribuția
varianței interacțiunii la varianța totală este relativ
scăzută, fiind cuprinsă între 2 și 21 %.
în cazul laricelui, se constată influența mai mare
a factorului ecologic comparativ cu influența
factorului genetic. Interacțiunea proveniență x
localități este semnificativă doar pentru volumul
mediu/arbore. Nici în cazul stejarului, frasinului și
4
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
7
gorunului nu a fost pusă în evidență o interacțiune
semnificativă proveniență x localitate (tabelul 10).
Analiza bifactorială a varianței pentru caracterele studiate în culturile comparative cu proveniențe
de stejar Comana, Lunca Timișului ți Satu Mare
Sursa de variație	G.L.	2 S				
		înălțimea totală	Volumul per arbore	înălțimea elagată	Forma trunchiului	Supravie- țuirea
Repetiții	2	2,08	1150,03	1,92	0,16	8,97
Proveniențe	7	1,25**	3115,32	1,03*	0,34***	79,46**
Localități	2	84,85***	151536,9***	53,43***	0,66***	1486,16
Interacțiune Pxî	14	0,48	2798,85	0,38	0,07	33,34
Eroare	48	0,35	1695,63	0,44	0,04	18,57
Absența semnificației interacțiunii proveniențe x
localități indică o stabilitate ridicată a performan-
țelor proveniențelor la schimbarea condițiilor
staționale și posibilitatea transferului materialelor
forestiere de reproducere pe spații relativ mai mari,
în arealul natural al acestor specii.
3.4.	Evaluarea diversității genetice a
proveniențelor cu ajutorul markerilor moleculari
Nivelul diversității genetice intrapopulaționale a
bradului, determinat prin analiza a 10 sisteme
izoenzimatice, este relativ redus pentru toate
proveniențele analizate. Se remarcă totuși
proveniențe precum Toplița, Avrig și Strâmbu-Băiuț
cu un nivel ridicat al diversității intrapopulaționale
(64 % loci polimorfici, 1,76 numărul de alele per
locus). Rata heterozigoției observate pentru
proveniențele analizate este de 0,174, iar a
heterozigoției așteptate este de 0,151. S-a constatat o
oarecare grupare pe regiuni geografice a prove-
niențelor analizate, fapt care reclamă controlul și
restricționarea utilizării în cultură a materialelor
forestiere de reproducere. Se evidențiază o
diferențiere pronunțată între proven iențe, în condițiile
unei variabilități intrapopulaționale reduse.
Proveniențele de molid analizate cu ajutorul
markerilor izoenzimatiei se caracterizeazăprintr-un
nivel relativ scăzut al diversității genetice
intrapopulaționale: 25 - 80 % proporția locilor
polimorfici (P), 1,40 - 2,00 număr mediu de alele per
locus (A/L), 1,19 -1,32 numărul efectiv de alele per
locus (nc), 11 - 20 % nivelul de heterozigoție (Hu5
H„). Se remarcă unele proveniențe de molid (Rodna,
Tomnatec, Dărmănești, Sudrigiu, Valea Cibinului),
care manifestă diversitate genetică pronunțată.
Diferențierea genetică, estimată prin indicii F-
statistici Wright (1965) indică faptul că aproximativ
5 % din diversitatea genetică a molidului din
România se datorează diversității interpopulaționale,
iar restul diversității genetice intrapopulaționale.
Pentru proveniențele de larice analizate se
remarcă un nivel relativ scăzut al diversității genetice
Tabelul 10 intrapopulaționale,
dar mai ridicat față
de rezultatele ra-
portate în alte studii
realizate la larice,
în Europa.
Distanțele ge-
netice se corelează
cu distanțele geo-
grafice. Diferen-
țierea genetică in-
terpopulațională
estimată prin intermediul parametrilor F-statistici
Wright indică faptul că aproximativ 10 % din aceasta
se datorează diversității genetice interpopulaționale,
diferența de 90 % revenind diversității intrapopulațio-
nale. Comparativ cu alte specii de conifere de la noi,
izolarea prin distanță, în cazul laricelui, are o
importanță mai mare în realizarea structurii genetice
actuale,
în cazul stejarului pedunculat, s-a determinat
genotipul multilocus la un număr de 335 de
exemplare de stejar din două culturi comparative de
proveniențe, cu ajutorul a 7 markeri izoenzimatiei.
Valorile medii ale diversității genetice în cele două
culturi comparative sunt, în general, mai scăzute
decât valorile estimate pentru diversitatea genetică
+ Răcari
+- 1
! + Agnita
+- 6
! ! + Bolintin
+-9 +-4
! I + Alexandria
i j
1 + Craiova
!
!	+ Câmpina
-10	+ -2
!	+- 3 + RFGNcthcr
!	! !
!	+-7	+	Filiași
1	!	!
!	!	!	+	Sadova
+-8 +-5
!	+	RFG
i
+ Drăgănești
Fig. 1. Dendrogramă UPGMA construită pe baza dis-
tanțelor genetice Nei între proveniențele de stejar din
cultura comparativă Reghin
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
în populații naturale de stejar pedunculat.
Proveniențele care posedă diversitatea genetică cea
mai ridicată (H„) sunt Tecuci, Câmpina și
Drăgănești-Olt, Distanțele genetice calculate între
proveniențe au avut, în general, valori mici și nu s-a
evidențiat o grupare a proveniențelor pe regiuni
geografice (fig. 1). Valoarea indicelui de diferențiere
FSt este 0,06, ceea ce înseamnă că numai 6 % din
variația genetică estimată este datorată diferențelor
între proveniențe, cea mai mare parte a variației
găsindu-se, așa cum era de așteptat în cazul unor
markeri nucleari, în interiorul proveniențelor
(populațiilor).
paleobotanice și genetice realizate la nivel european
identifică doar trei refugii glaciare majore pentru
stejar: Peninsula Italică, Peninsula Balcanică și
Peninsula Iberică. Recolonizarea postglaciară a
teritoriului României s-a realizat cu proveniențe din
primele două refugii glaciare. Au fost identificate
haplotipuri și familii de haplotipuri specifice zonelor
geografice amintite mai sus. De asemenea, s-a
constatat că în zonele cu intense activități dc
împădurire și reîmpădurire, creșterea numărului
haplotipurilor este mai mare și nu în puține cazuri apar
haplotipuri nespecifice zonei analizate.
în cazul celor 40 de proveniențe studiate prin
Fig. 2. Harta localizării proveniențelor de frasin comun (Fraxinus excelsior) analizate în cultura Chevereș-Lunca
Timișului
Studiul diversității genetice a stejarului peduncu-
lat, cu ajutorul markerilor ADNcp, a permis
identificarea a 8 haplotipuri cloroplastice, structura
genetică a proveniențelor fiind caracterizată de unul,
două sau trei haplotipuri. Astfel, 11 proveniențe sunt
caracterizate de un singur haplotip, 10 proveniențe de
douăhaplotipuri și 3 proveniențe de trei haplotipuri.
Analizarea diversității și distribuției haplotipurilor
s-a realizat pe trei zone geografice distincte: zona
intracarpatică, zona de sud și zona de est. Studiile
analize de ADN cp, a rezultat că variabilitatea
genetică a fagului este redusă. Practic, s-au distins
doar 4 haplotipuri cloroplastice, dintre care unul la
nivelul secvențelor simple repetitive. Cele mai
răspândite sunt haplotiprile H2 și H3, haplotipurile
HI și I-I4 fiind detectate fiecare într-o singură
proveniență. Haplotipul H3 este predominant, iar în
proveniențele Sovata și Izbuc-Bihor este cel care
determină caracteristica genetică a populației.
De asemenea, s-a evaluat originea și caracterul
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
9
autohton al proveniențelor de frasin comun {Fraxinus
excelsior), prin analize de ADN-cloroplastic.
Rezultatele studiului nostru se integrează în imaginea
de ansamblu a diversității frasinului la nivel regional
și european. Au fost identificate două haplotipuri
(H01 și H03). Cel mai abundent haplotip pentru
proveniențele analizate este H01 (98,7%), care este
specific pentru Peninsula Balcanică și Europa de Est
și care este de origine balcanică. Haplotipul H03 este
considerat un haplotip rar și a fost identificat la un
singur exemplar originar din Lunca Timișului (fig.2).
Rezultatele obținute în studiul de față sunt, pentru
unii parametri î, similare cu cele obținute de alți autori
la molid, fag și stejar pedunculat. Se constată un nivel
mai ridicat al diversității genetice comparativ cu alte
studii realizate la larice și brad (Lagercrantz și
Ryman, 1990; Lewandowski și Meinartowicz, 1991;
Petit și alții, 1997;KannenbergșiGross, 1999).
4.	Concluzii
Pentru toate speciile studiate a fost evidențiată o
variabilitate genetică largă între proveniențele de
origine geografică diferită, în ceea ce privește
principalele caractere de creștere, de formă și
adaptare, în culturile comparative studiate.
Variabilitatea existentă permite selecția celor mai
bune proveniențe și promovarea lor în procesul de
ameliorare și producere a materialelor forestiere de
reproducere.
Rezultatele cercetării relevă existența unor
centre de gene valoroase ale molidului, bradului,
laricelui și fagului în țara noastră. Rezultatele
obținute prin analiza markerilor moleculari indică
un nivel ridicat al diversității genetice la nivelul
populațiilor de brad și larice din România,
comparativ cu alte studii realizate pentru unele
populații din Europa.
Pentru fiecare regiune de proveniență în care sunt
amplasate culturile experimentale, cele mai
valoroase proveniențe sub aspectul performanțelor
de creștere, a calității superioare ale trunchiului și
tulpinii și capacității ridicate de adaptare vor fi
desemnate surse de semințe „testate”. Acestea se
recomandă a fi utilizate cu prioritate în lucrările de
regenerare artificială din regiunile de proveniență
ale locului de testare.
Proveniențele locale nu au avut întotdeauna
performanțe superioare, ceea ce deschide oportuni-
tatea utilizării în cultură și a altor proveniențe din
rândul celor care au dovedit un potențial ridicat de
bioacumulare, dublat de un comportament adaptiv
adecvat principiilor de gospodărire durabilă a
pădurilor.
Bibliografie
D em es ur e, B., S o dzi, N., Petit, R.J., 1995: A set of
universal priniers for ampl iftcation ofpolymorphic non-coding
regions of mitochondrial and chloroplast DNA inplants. Mol.
Ecol., 4, pp. 129-131.
K a n n e n b e r g, N., G r o s s, K., 1999: Allozymie variation
in Some Norway spruce Populations of the International
IUFRO Provenance-testing programme of 1964/1968. Silvac
Genetica, 48(5), pp. 209-217.
K o n n er t, M., 2008: HandbilcherJurIsoenzymanalyse.
2004, www.genres.de/fgrdeu/blag/iso-handbuecher. Accesat
aprilie.
Lagercrantz, U., Ryman, N.,1990: Genetic Structura
of Norway spruce (Picea abies): Concordance of
Morphological and Allozvmic Variation. Evolution, 44(1), pp.
38-53.
Lewandowski, A., Meinartowicz, L„ 199l:Levefc
and Patterns of allozyme Variation in some European larch
(Larix-decidua) populations. Hereditas, 115 (3), pp. 221 -226-
N e i, M., 1972: Genetic distance between populations.
Amer.Natur., 106, pp. 283-292.
P e a k a 11, R., S m o u s e, P.E., 2006: GENALEX6: genetic
analysis in Excel. Population genetic software for teaching and
research. Molecular Ecology Notes, 6, pp. 288-295.
Petit, R.J. et al., 1997; Chloroplast DNA footprints of
posigtacial recolonisation by oaks. Procceding of the National
Academy of Sciences USA, p. 94.
W e i s i n g, K., G a r d n e r, R„ 1999: A set of conserved
PCR primers for the analysis of simple sequence repeals
polymorphisms in chloroplast genomes of dicotyledonous
angiosperms. Genome, 42, pp. 9-19.
Yeh, F., 1997: PopGene http://www.ualberta.ca/-fyeh.
Accesat mai 2008.
Cercetător principal II dr. ing. Georgeta MIHAI
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
E-mail: genetica@icas.ro
Profesor univ. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
E-mail: nic.sofletea@unitbv.ro
10
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
Conferențiar un iv. dr. ing. Lucian CURTU
Universitatea „Transilvania” Brașov
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
E-mail: lucian.curtu@unitbv.ro
Cercetător principal I dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
E-mail: ghjamuta@icas.ro
Cercetător principal I dr. bioch. Lucia I0NIȚĂ
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
E-mail: office@icas.ro
Cercetător principal III dr. ing. Elena STUPARU
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
E-mail: icasmihaesti@yahoo.com
Cercetător principal II dr. ing. Flaviu POPESCU
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice
Stațiunea Simeria
E-mail: flaviu.popescu@rdslink.ro
Cercetător principal III ing. Maria TEODOSIU
Institutul dc Cercetări și Amenajări Silvice
Stațiunea Câmpulung Moldovenesc
E-mail: teodosiu.maria@icassv.ro
Assessments of genetic variation of the main forest specios in Romania for the establishment of tested seed sources
Abstract
The paper emphasizcs the results of research activities related to the assessment of genetic variation of the main forest species
(Norway spruce, Silver fir, European larch, pedunculate oak, sessile oak, conunon ash and European beech) in Romania. The paper
focuses on the following aspects: study of the genetic intcr-population variability of the main characters of forest and economic
interest; study of phenotype correlation between the studied characters and between them and the gcographical gradients of origin;
examination of genotypc x environment interaction and of performance stabili ty; evaluation of genetic diversity by using molecular
markers.
The task of research activities was to select the most valuable provenances in order to designate them as tested seed sources, in
accordance with the național and internațional legislation in the field of forest reproductive materials.
Keywords; provenances, genetic variation, phenotype correlation,provenancex localițy interaction, izoiymes, cpONA.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
11
Efectele aplicării întârziate a tăierilor
de formare a coroanei la arborii de
frasin comun (Fraxinus excelsior L.):
studiu de caz
Valeriu-Norocel NICOLESCU,
Bucurel GHIRDÂ, loana-Dorina BUZATU,
Melinda SANDI, Dragoș-Ovidiu IONESCU,
Lucian FILIGEAN, Vlad ZAHARESCU,
Cătălin POPESCU, Ioana VEREGUȚ,
Elena VOINA
1.	Introducere
De secole, prin lucrările realizate în arborete, s-a
urmărit producerea unor arbori de calitate cât mai
bună, utilizabili cu precădere în industriile (cheres-
tea, furnir, mobilă) aducătoare de profituri ridicate.
Aceasta a făcut să existe preocupări îndelungate,
începute la finele secolului al XlX-lea, odată cu
introducerea conceptului răriturii de sus în Franța și
Danemarca, pentru definirea „arborelui de valoare”,
„arborelui de viitor”, „arborelui elită”, „arborelui
model”, care să se preteze cel mai bine realizării
scopului urmărit. Actualmente, acest arbore este
văzut ca un exemplar cu (a) tulpină dreaptă și bine
elagată, (A) coroană sănătoasă și echilibrată
(simetrică), (c) ramuri cât mai puține și dispuse cât
mai orizontal, (d) dominanță apicală evidentă, (e)
raport bun între lungimea coroanei și înălțimea
totală, (/) conicitate minimă a tulpinii și (g)
înrădăcinare puternică (fig, 1).
Fig. 1. „Arborele ideal” (Hemery, în Pakenham, 2005)
La aceste criterii se adaugă obligativitatea (h)
„lipsei înfurcirii” pe arborele respectiv. Acest
defect de formă are efecte nedorite asupra calității
arborilor și valorii lor de piață, mai ales când se
întâlnește la înălțimi sub 6 m, caz în care se
consideră „un defect grav” (Thill, 1970) sau „un
defect major” (Kerr și Boswell, 2001) (foto 1).
Foto 1. Prezența înfurcirii pe frasinul comun la înălțime
sub2m
înfurcirea joasă (la înălțimi reduse) este întîlnită
la multe specii forestiere (cu precădere foioase, cum
este fagul), însă are o incidență foarte ridicată mai
ales la frasinul comun, unde este datorată unor cauze
diverse, între care înghețurile târzii (de primăvară)
și atacul moliei mugurilor de frasin Praysfraxinella
sunt cel mai frecvent citate (pentru detalii vezi
Nicolescu și Simon, 2002).
în scopul corectării înfurcirii și al ameliorării
calității tulpinii arborilor, încă din secolele al XVI-lea
(Lawson, 1597, citat în Evelyn, 1664) și al XVII-lea
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
(Evelyn, 1664) s-a propus aplicarea lucrării de
tăiere de formare a coroanelor. în prezent, prin
aceasta lucrare se urmărește (1) eliminarea înfur-
cirilor, (2) eliminarea crăcilor groase din porțiunea
inferioară a tulpinii, precum și (3) eliminarea ramu-
rilor ascendente (cu tendință de verticalizare) și
promovarea lujerului terminal (Nicolescu et al.,
2008).
Tehnica tăierilor de formare a coroanelor la
frasinul comun include câteva recomandări
importante (Scohy, 1990; Allegrini et al., 1998;
Hubert și Courraud, 1998; Hemery et al., 2003;
Pakenham, 2005; Bulfin et al., 2007; Nicolescu et
al., 2008):
-	se practică atât în arboretele regenerate natural,
cât și, mai ales, în plantații, unde frasinul are
tendința de a se ramificași a forma înfurciri;
-	încep când arborii au 1-2,5 m înălțime, iar
intervențiile se repetă la 1-2 ani, până când arborii
auatins 3-4 m înălțime;
-	perioada optimă de aplicare este înaintea
începerii noului sezon de creștere, după ultimele
geruri de primăvară. Există și păreri (Bulfin et al.,
2006; Short et al., 2008) conform cărora perioada
optimă pentru îndepărtarea furcilor la frasinul
Comun ar fi lunile iunie-iulie;
-	ramurile îndepărtate trebuie să nu depășească 2
cm grosime la punctul de inserție pe trunchi. Dacă
însă acest diametru a fost depășit, valoarea maximă
admisibilă este de 4 cm;
-	tăierea ramurilor să se facă neted și cu
protejarea manșonului (umflăturii) de la bază, fără
lăsarea de cioturi;
-	lungimea coroanei rămase după intervenție
trebuie să fie cca Vi din înălțimea totală a arborelui.
Dacă toate aceste recomandări sunt respectate,
frasinul comun are o reacție foarte rapidă după
tăierea practicată, închizând prompt rănile produse,
amplificându-și creșterea în înălțime și tinzând spre
realizarea unui trunchi drept (Bulfin și Radford,
1998; Bulfin etal., 2006; Bulfin etal., 2007). Atunci
însă când recomandările respective (mai ales cele
referitoare la diametrul ramurii îndepărtate) nu sunt
respectate, efectele lucrării pot fi dramatice, afec-
tând grav starea de sănătate a arborilor de frasin
comun și excluzându-i de la producerea lemnului de
calitate, cu întrebuințări superioare.
în acest context, lucrarea de față își propune
prezentarea rezultatelor unui experiment referitor la
posibilele efectele negative ale tăierilor de formare a
coroanelor asupra arborilor de frasin comun în situ-
ația când s-a întârziat aplicarea acestora și, în conse-
cință, au fost eliminate crăci cu dimensiuni mult mai
mari decât cele recomandate în teoria acestui gen de
lucrare silvotehnică.
2.	Materialul și metoda de cercetare
Cercetările au fost realizate într-o suprafață de
probă (SP) cu mărimea de 700 m2 (35 x 20 m),
instalată în u.a. 55F, U.B. IV libert, Regia Publică
Locală a Pădurilor „Stejarul” R.A. Rupea, în data de
12iunie2005.
La instalare, arboretul din suprafață, cu vârsta de
cca 15 ani, însuma 357 de exemplare (5.099 arbori/ha),
cu o compoziție pe număr de arbori de 69 % frasin
comun (FR), 27 % carpen (CA), 4 % gorun (GO) și
tei cu frunză mare (TEM). în suprafața de probă s-a
intervenit cu o lucrare de curățire, prin care au fost
îndepărtați mai ales arborii de carpen, precum și
unele exemplare de frasin înfurcite la bază, rănite,
aplecate, rămase sub masiv etc.. După curățire au
rămas în SP 197 de exemplare (2.814 arbori/ha), iar
compoziția arboretului s-a modificat la 79 % FR
17% CA4 % GO+TEM (foto 2).
Foto 2. Imagine din suprafața experimentală instalată în
iunie 2005
Din cele 155 de exemplare de frasin existente
după curățire în SP au fost selectate, marcate și
elagate artificial până la o înălțime de 3,5-4,5 m 22
de exemplare cu caracter de potențiali arbori de
viitor, pe baza criteriilor: calitate (drepți, fără înfurciri,
răni sau cancere, cu coroane cât mai mari și mai
simetrice, cu ramuri cât mai fine etc.), vigoare (cu
diametrele cele mai mari și din clase Kraft
superioare) și spațiere (situate la cel puțin 4-5 m
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
13
distanță între ele) (foto 3).
Foto 3. Potențiali arbori de viitor (exemplare punctate
cu vopsea albastră)
în plus, pe 37 (24 %) din exemplarele de frasin
comun rămase în suprafața de probă, toate înfurcite
la înălțimi cuprinse între 0,15 m și 1,90 m (deci NU
potențiali arbori de viitor), s-a procedat la înde-
părtarea, pe cale mecanică, a unei ramuri din furcă
(foto 4).
Foto 4. Exemplar de frasin comun (nr. 30) de pe care a
fostîndepărtată o ramură a furcii
Pe aceste 37 de exemplare, în iunie 2005 și
octombrie 2006, 2007 și 2008 au fost măsurate axa
verticală (mare) și cea orizontală (mică) a rănilor
sub formă de elipsă create prin tăierea de formare a
coroanei practicată în vara anului 2005. în plus, în
octombrie 2007 și 2008, acolo unde a fost cazul,
s-au măsurat lățimea zonei de calus și lungimea por-
țiunii de scoarță, situată sub rană, care este desprinsă
total sau parțial de lemnul tulpinii ori care încă aderă
integral la acesta.
3.	Rezultatele cercetărilor
Crăcile tăiate în iunie 2005 din arborii de frasin
comun, cu diametre de bază între 5,1 și 12,7 cm
(diametrul mediu aritmetic 8 cm), au prezentat
dimensiuni diferite pe axa orizontală și pe cea ver-
ticală a elipsei formate, respectiv:
a.	Axa verticală-. 7,3-16,1 cm lungime; media
aritmetică: 12,1 cm;
b.	Axa orizontală: 4,3-12,5 cm lungime; media
aritmetică: 7,8 cm.
Pe categorii de mărime, axa verticală a ramurilor
tăiate are dominant între 10,1 și 15 cm lungime
(59,5 %), în timp ce axa orizontală, întotdeauna mai
scurtă decât cea verticală, este cuprinsă dominant
între 5,1 și 10 cm lungime (75,7 %) (tabelul 1).
Tabelul 1
Repartiția procentuală a rănilor create prin tăierea de
formare a coroanei pe categorii de lungime a axei verticale
sau orizontale (iunie 2005)
Lungime axă verticală Număr răni (axă		Număr răni (axă
sau orizontală (cm)	verticală) (%)	orizontală) (%)
Maximum 5	0	8,1
5,1-10	24,3	75,7
10,1-15	59,5	16,2
Peste 15	16,2	0
Total	100	100
în octombrie 2008, când s-a procedat la ultimele
măsurători ale rănilor create prin tăierea de formare
a coroanelor, au fost constatate următoarele valori:
c.	Axa verticală: 6,9-15,6 cm lungime; media
aritmetică: 11,2 cm;
d.	Axa orizontală: 3,8-11,3 cm lungime; media
aritmetică: 7 cm.
Prin activitatea cambială a arborelui, rănile și-au
redus dimensiunile, nu însă foarte consistent (cu
doar 0,1-2 cm pe axa verticală și cu 0,1-1,5 cm pe
cea orizontală), așa cum se poate observa și în
tabelul 2.
Tabelul 2
Repartiția procentuală a rănilor create prin tăierea de
formare a coroanei pe categorii de lungime a axei verticale
sau orizontale (octombrie 2008)
Lungime axă verticală Număr răni (axă Număr răni (axă		
sau orizontală (cm)	verticală) (%)	orizontală) (%)
Maximum 5	0	10,8
5,1-10	37,8	86,5
10,1-15	56,8	2,7
Peste 15	5,4	0
Total	100	100
Este de remarcat și faptul că au existat și răni (4
în direcție verticală și 5 în cea orizontală) care nu
și-au redus nici măcar cu 0,1 cm mărimea.
Zona de calus produsă împrejurul rănii pentru
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
închiderea acesteia are o lățime cuprinsă între 0,8 și
2,4 cm (media aritmetică 1,6 cm) (foto 5); repartiția
sa procentuală pe categorii de lățime indică faptul că
aproape 80 % din arbori au produs o astfel de zonă
lată de maximum 2 cm (tabelul 3).
Tabelul 3
Repartiția procentuală a mărimii zonei de calus pe categorii de lățime (octombrie 2008)	
Lățime zonă de calus (cm)	Număr de răni cu lățimea de ....(%)
Maximum 1	21,6
1,1-L5	16,2
1,6-2	40,6
Peste 2	21,6
Total	100
Foto 5. Zona de calus format în intervalul 2005-2008
Datorită acestei viteze reduse de închidere a răni-
lor, mare parte din suprafața lor inițială este nea-
coperită, iar lemnul ramurii tăiate s-a uscat, colorat
și crăpat la suprafață.
în plus, la 32 (84,4 %) dintre crăcile studiate,
scoarța tulpinii s-a uscat și este desprinsă de lemn sub
rană, parțial sau integral, pe o lungime de 13,8-42,3
cm, încă din toamna anului 2007 (foto 6).
Foto 6. Rană produsă prin tăierea unei furci înainte
(stânga) și după (dreapta) îndepărtarea controlată
integrală a scoarței uscate
Lemnul porțiunii apărute astfel pe suprafața ar-
borelui la baza crăcii tăiate, care este în bună parte
prelungirea acesteia în tulpină, s-a uscat și colorat
anormal. într-o astfel de situație a devenit obli-
gatoriu ca, prin cercetări ulterioare, programate
pentru primăvara anului 2009, să se stabilească
pentru lemnul de sub rană adâncimea afectată și
intensitatea colorației, eventuala prezență a putre-
gaiului etc..
Celelalte 5 crăci tăiate în iunie 2005 au, de ase-
menea, scoarța uscată sub rana formată, însă total
aderentă la lemn, chiar dacă la exterior sunt vizibile
uscarea acesteia și posibila dezlipire ulterioară de
tulpină.
4.	Concluzii
Cercetările realizate în perioada 2005-2008 au
condus Ia concluzia că tăierea de formare a
coroanelor la exemplare de frasin comun mult mai
mari și cu ramuri mult mai groase decât cele
recomandate conduce, în mod evident, la efecte
negative și nedorite, respectiv:
-	închiderea greoaie, lentă, a rănilor mari create;
-	colorarea, uscarea și crăparea lemnului de rană,
ceea ce permite accesul apei și al agenților patogeni
dc rană în interiorul tulpinii;
-	apariția unei porțiuni, la baza rănilor, cu scoarța
uscată și desprinsă parțial sau integral de tulpină,
care prezintă un lemn uscat și colorat la exterior.
Aceste constatări obligă la recunoașterea nece-
sității ca astfel de lucrări, ca și cele de elagaj arti-
ficial, să fie practicate doar pe arbori tineri și asupra
ramurilor subțiri, de maximum 2 cm (tăieri dc
formare în coroană), respectiv 3 cm (elagaj arti-
ficial). în aceste situații, închiderea rănilor se face
rapid (foto 7), iar porțiunea (conul) de lemn colorat
din tulpină se reduce la doar câțiva cm lungime, așa
cum au demonstrat cercetările proprii realizate în
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
15
frăsinete din Ocolul silvic Târgoviște sau aparținând
I.C.A.S. Târgu-Mureș.
Foto 7. Rană dc elagaj artificial (axa orizontală 3 cm) la
frasinul comun, după 3 ani de la intervenție
Dacă însă aplicarea tăierii de formare a coroa-
nelor sau a elagajului artificial a fost întârziată, iar
arborii de frasin comun sunt prea înalți sau groși și
au ramuri prea mari, este de preferat ca aceste lucrări
să nu se mai realizeze, pentru evitarea unor cheltu-
ieli inutile și a efectelor nedorite asupra stării de
sănătate și calității lemnului arborilor respectivi,
efecte care vor apărea în mod indubitabil.
Notă: Autorii mulțumesc și pe această cale
foștilor studenți ing. Adrian Păuna, Dragoș
Drăgotcscu, Vasile Dumitra, Nicolae Ghibu, Florin
Gliga, Dan Știrban, Andrei Gălbcază și Adina
Sacalschi, care au participat la lucrările de instalare
a suprafeței experimentale în iunie 2005. Mulțu-
mirile noastre sunt adresate, în egală măsură, și
Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA și
UEFISCSU, care au asigurat finanțarea proiectelor
de cercetare privind silvotehnica unor specii de
foioase prețioase (frasin, cireș, paltin de munte,
sorb), sub egida cărora a fost realizată și lucrarea de
față.
Bibliografie
Ailegrini, Ch., Boistot-Paillard,R.,Bouvet,J-Y.,
D e p i e r r e, A., M o u r e y, J-M., 1998: Lesfeuillus precieux en
Franche-Comte. Sociâtd Forestiere de Franche-Comtd, Thise,
29 p..
Bulfi n,M.,Radford,T., 1998: Ejfect ofeariyformative
shaping on newly planted broadleaves. Part l: Qualițy. Irish
Forestry, 55 (2), pp. 3 5-51.
Bulfin, M., B r o s n a n,!., R a d f o r d, T., 2006: Pruning
studios to improve the eariy stern form of new plantation
broadleaves. Teagasc, Kinsealy Research Centre, Dublin, 89p..
B u 1 f i n, M., S h O rt, I., R a d f o r d, T., 2007: Management
of newplantation broadleaves: Formative shaping. Conferință
prezentată la întâlnirea Acțiunii COST E42 Growing valuable
broadleavedtreespecies, Brașov (România), septembrie 2007,
document PowerPoint, 32 slide-uri.
Evelyn,!., 1664: Silva, or a discourse offorest trees and
the propagation of timber in His Majesty's Dominions. Ediție
Internet(Ed. Guy de la Bcdoyere), 79 p..
H e m e r y, G., S a v i 11, P., K e r r, G., 2003: Formative
pruning. Woodland Heritage, Haslemere, 4 p..
Hubert, M., Courraud, 1998: Elagage et taille de
formation desarbresforestiers. Institut pour 1e Developpement
Forestier (TDF), Paris, 303 p..
K e r r, G., B o s w e 11, R.C., 2001: The influence of spring
frosts, ash bud moth (Prays fraxinella) and site factors on
forking ofyoung ash (Fraxinus excelsior) in Southern Britain.
Forestry, voi. 74(1), pp. 29-40.
Nicolescu, N.V., S i m o n, D.C., 2002: Silvicultura
frasinului comun (Fraxinus excelsior L.), între exigen[ele
ecologice fi tehn ologice ale speciei și defecte (înfurciri și inimă
neagră). Revista pădurilor, voi. 117 (2). pp. 23-31.
Nicolescu, V.N., Oosterbaan,A., Dobrowolska,
D.,P e 11 eri,F.,Kupka, I.,Mohn i,C., Sp i ecker, H.,
R a d o g 1 o u, K., C 1 a e s s e n s, H., S u c h o c k a s, V.,
H o c h b i c h I e r, E., 2008: Selection of final crop trees and
pruning of valuable broadleaved tree species. International
Conference Growing Valuable Broadleaved Tree Species,
Freiburg (Germania), octombrie 2008, document PowerPoint,
54 slide-uri.
P a k e n h a m, R., 2005: Growing valuable broadleaved tree
species. Silvicultural perspective. COST Workshop on wood
quality, Thessaloniki (Grecia), martie 2005, document
PowerPoint, 37 slide-uri.
S c o h y, J.-P., 1990: Le frene commun (2eme pârtie).
Sylviculture. Silva Belgica,voi. 97 (5), pp. 43-48.
S h o r t, L, B u 1 f i n, M., R a d f o r d, T„ 2008: COSTE42
Growing valuable broadleaved silviculture matrix: an Irish
example. Poster prezentat la International Conference Growing
Valuable Broadleaved Tree Species, Freiburg (Germania),
octombrie 2008.
Th i 11, A., 1970: Lefreneetsa culture. Les Prcsses Agrono-
miquesdeGembloux, A.S.B.L., Gcmbloux,85 p..
Prof. dr. M. Sc. ing. Valcriu-Norocel NICOLESCU
Stud. Dragoș-Ovidiu IONESCU, Lucian FILIGEAN, Vlad ZAHARESCU,
Cătălin POPESCU, Ioana VEREGUȚ, Elena VOINA
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Universitatea „Transilvania” din Brașov
Șirul Beethoven nr. I, 500123 Brașov
16
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Ing. Bucurel GHIRDĂ
Regia Publică Locală a Pădurilor „Stejarul” R.A.
Rupea, jud. Brașov
Ing. loana-Dorina BUZATU
S.C. Tehnostlv S.R.L. Brașov
Ing. Melinda SANDI
Regia Publică Locală a Pădurilor Săcele, jud. Brașov
The effects of delayed application of formative shaping on common ash (Fraxinus excelsior L.)
trees: a case study
Abstract
Common ash (Fraxinus excelsior L.) is oue of the most valuablc broadleaved tree species in Europe. Grown under favourable
ecologica! conditions and tended correctly cspccially at early ages, common ash trees can produce large and high quality butt logs for
veneer and fumiture industries.
Unfortunately its young trees are often forked at heights lower than 6 m, owing especially to late frosts and attack of ash bud moth
(Pra ysfraxinella). Consequcntly their further use for higbly-valucd wood assortments such as veneer is impossible.
Under such circumstances, formative shaping is required to remove forks and produce straight boles as early as possible. One of
the most important recommendations of shaping i s the maximum diameter of forks to be removed. Such diameter shoul d not exceed 2
cm to avoid large areas of wood colouration and possible occurrence of ro t.
Taking into account this recommendation, the paper emphasizes the results of a research project on early silviculture of common
ash started back in 2005. One fork of variable sizes but much thicker than the prescribed one (2 cm) was removed on 37 common ash
trees in June 2005. The effects of this operation on affected trees were assessed in October 2006-2008 and the main findings of the
project are as follows:
-	in 2005, the vertical axis (7.3-16.1 cm long) was longer than the horizontal axis (4.3 -12.5 cm long);
-	in the same year the vertical axis was dominantly (59,5 %) of 10.1-15 cm long whereas the horizontal one was dominantiy (75.7
•Zo) between 5.1 and 10 cm long;
-in2008,the same wounds were smaller, with up to 2 cm on vertical axis and up to 1.5 cm on the horizontal one;
-	the width of callus zone varied between 0.8 cm and 2.4 cm; 80 % of callus zones had the width of maximum 2 cm;
-	the wound wood was dry, split and coloured;
-	on 32 wounds, the bark belowr the wound was dry and parțial ly or tot al ly detached from the wood on a length of 13.8 to 42.3 cm;
the bark below the other 5 assessed wounds was also dry but sti 11 fully attachcd to the bole.
Taking into account these results it is concluded that the late application of formative shaping on common ash trees with much
larger branch sizes than recommended is very detrimental so should always be avoided in practice to eliminate the useless expenses
tuidnegative effects on the health state and wood quality of trees.
Keywords: common ash, forking, formative shaping, wood quality, health state.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
17
Quercus virgiliana Ten., un arbore de
interes pentru silvicultura din zone aride
Nicolae DONIȚĂ
Zonele aride sau în care se prevede aridizarea în
urma schimbărilor climatice au extrem de puține
păduri.
Dar vegetația forestieră poate contribui la o
sensibilă ameliorare a climei locale în aceste zone.
Se prevede, de aceea, în următorii ani, crearea unui
sistem cuprinzător de perdele forestiere de protecție
a culturilor agricole care, pe lângă această
importantă funcție, să contribuie și la creșterea
biodiversității, ecodiversității și diversității
peisajului din zonele de stepă și de silvostepă ale
României.
Există relativ puține specii de arbori rezistenți la
secetă care pot fi folosiți pentru înființarea
perdelelor, dar și pentru refacerea puținelor păduri
care se mai găsesc în silvostepă. Dintre stejari, este
vorba despre stejarul brumăriu {Quercus
pedunculijlora K. Koch) și stejarul pufos {Quercus
pubescens Willd) pentru sudul țării și despre stejarul
pedunculat {Quercus robur L.) (dar numai
populațiile xerofite din silvostepă) pentru nord-est
și vest.
Credem că este cazul să se ia în considerare și o
altă specie, anume Quercus virgiliana Ten., căreia
nu i s-a acordat până acum atenția pe care o merită
pentru culturile forestiere din teritoriile secetoase.
***
Quercus virgiliana este o specie autohtonă mai
puțin frecventă decât celelalte specii de Quercus.
Adesea este confundată cu Quercus pubescens de
care se deosebește însă prin câteva caractere
importante (tabelul 1).
Având trunchi drept, mai înalt, cu diametre mai
mari, fiind deci mai productiv cantitativ și calitativ
decât stejarul pufos, acoperind mai bine solul prin
frunzișul mai bogat, având fructificația mai frecventă
și ghinda de calitate mai bună, Q. virgiliana este de
preferat pentru culturi în stațiuni corespunzătoare
caracteristicilor sale ecologice. Pentru că, din punct
de vedere autecologic, este ceva mai puțin xeroftl
decât stejarul pufos, având nevoie, după unii autori
Tabelul 1
Caractere deosebitoare ale speciilor Quercus virgiliana și Quercuspubescens (după Beldie, 1952, Ciocârlan, 2000, Șofletea
și Curtu, 2002, cu completări ale autorului)
Caracterul	Quercus virgiliana	Quercus pubescens
înălțimea trunchiului la maturitate	Până la 15 m (arbore de mărirea a IlI-a)	Până la 20 m (arbore de mărimea a Il-a)
Forma trunchiului	De regulă sinuoasă, strâmbă	De regulă dreaptă, ca la gorun
Ritidomul	Gros, negricios, neregulat crăpat în pătrate	Subțire, cenușiu, brăzdat longitudinal (ca la gorun)
Coroana	Rară, acoperind slab solul	Deasă, acoperind bine solul
Lujerii	Subțiri, cenușii pubescenți până la glabrescenți	Mai groși, de asemenea cenușiu - pubescenți, mai rar glabrescenți
Mugurii	Alici de 3-4 m, rotunzi, tomentoși	Mai mari, de 5-8 mm, cei de la vârf muchiați, tomentoși
Frunzele	Obișnuit mici, de 4,5-8 cm, tomentoase, spre toamnă glabrescente, pețiol până la 10 mm	Obișnuit mai mari, de 5-8 cm, pubescente, spre toamnă glabrescente, pețiol de 8-30 mm
Ghinda	Mică, de 8-18 mm lungime	Mai mare, de 30-60 mm lungime
Cupa ghindei	Mică, de 12 mm înălțime, sesilă, cu solzi mici, plani, cenușiu pubescenți, alipiți de cupă	Alai mare, de 12-30 mm înălțime, scurtpedunculată, cu solzi mai mari, cei de la bază bombați, cenușiu pubescenți, cei inferiori alipiți de cupă, cei superiori cu vârful dezlipit de cupă
Fructificație	Foarte rară, de regulă seacă sau distrusă de insecte	Mai frecventă, cu ghinda sănătoasă, cu germinație bună
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
(Sanda et al., 2004), de un surplus de umiditate a
aerului, dar, după observațiile noastre, și a solului.
Pentru caracteristicile sale morfologice și
ecologice, specia se apropie mai mult de stejarul
brumăriu și de gorun cu care, de altfel, se asociază
frecvent. Dar tot atât de frecvent se asociază și cu
stejarul pufos, în stațiuni mai puțin aride.
***
In literatura de specialitate au fost consemnate
inițial puține localități de apariție a speciei Q.
virgiliana (Beldie, 1952). Dar atenta studiere a
berbarelor și a numeroase lucrări apărute ulterior a
arătat o răspândire mult mai mare, în special în sudul
țării (în principal în județele Vaslui, Galați, Tulcea,
Constanța, Giurgiu, Teleorman, Olt, Mehedinți), dar,
local, și în vestul și centrul României (Sanda et al.,
2004).
în vestul țării a mai fost găsit în munții Pădurea
Craiului, pe valea Vida (Doniță et al., 1997) și în
defileul Crișului Repede, la Șuncuiuș, iar în Olteniași
în pădurea Vlădila.
Cercetarea pădurilor din Parcul Național Munții
Măcinului, în anii 2006-2008, a arătat că Q.virgiliana
este frecvent în amestec cu stejarul brumăriu, cu
Stejarul pufos, ca și cu ambele specii, uneori și cu
gorun. Se localizează în etajul pădurilor
submediteraneene, în stațiuni cu soluri mijlociu
profunde, pe granițe și șisturi. Q. virgiliana este
aproape tot atât de frecvent ca și stejarul pufos. în
schimb, în Podișul Babadag, pe calcare, acest stejar
apare rar (Dihoru și Doniță, 1970).
Cercetările efectuate în pădurile Republicii
Bibliografie
B e 1 d i e, Al., 1952: Fam. Fagaceae. în: Flora Republicii
Populare Române, voi. I, pp. 216-260.
C i o c â r 1 a n, V., 2000: Flora ilustrată a României.
EdituraCeres, București, 1139p..
D i h o r u, G., D o n i ț â, N., 1970: Flora și vegetafia
PodișuluiBabadag. EdituraAcademiei, București, 438p..
D o n i ț â, N., B u r e s c u, P., G e a m b a ș u, T., F o d o r, E.,
Ge am b aș u, M_, 1997: încă o insulă de stejari xemflli în
Moldova au evidențiat, de asemenea, prezența destul
de frecventă a speciei Q. virgiliana și între Prut și
Nistru, lărgind astfel mult, spre est, arealul acestei
specii în Europa. Specia fiind larg răspândită în
județele Vaslui și Galați (peste 60 de păduri) era, de
altfel, de așteptat să apară și în sudul Republicii
Moldova. Denumită acolo, foarte sugestiv, «gorun
pufos», specia a fost găsită în 1998 în Gospodăria
silvică Rezeni (păduri din ocoalele Zloți și Maxineni-
comuna Hârtop), în 1999 lângă comuna Ursoaia, în
pădurea Bălțați, aproape de comuna Șerpești, în
pădurea Todirești, iar în 2002 în Gospodăria silvică
largara, aproape de localitățile Cociulia, Baimaclia,
Albota de Sus. în 2002, Q. virgiliana a fructificat atât
de abundent încât solul era acoperit cu ghindă.
Menționăm că, după cunoștința noastră, Q. virgiliana
nu a fost semnalat până acum în Republica Moldova
(Gheideman, 1986; Postolache, 1995).
***
Prin productivitatea mai mare decât a stejarului
pufos, prin calitatea mai bună a trunchiului, Q.
virgiliana trebuie avut în vedere pentru stațiunile
silvice din zone aride dar nu în stațiuni extreme din
punct de vedere hidric, care vor rămâne destinate
stejarului pufos. Este vorba de stațiuni cu cel puțin
450 mm precipitații pe an, pe soluri profunde-
mijlociu profunde, lutoase, în general în silvostepă
(nu în stepă).
Pentru a se putea extinde Q. virgiliana în cultură
este necesară stabilirea de urgență a mai multor
rezervații de semințe, în arborete mature, pentru a se
putea produce suficient material de împădurire.
Pădurea Craiului. Analele Universității din Oradea, fasc.
Silvicultură, pp. 23-38.
Gheideman, T.S., 1986: Opredeliteli vâsșih rastenii
MoldavskoiSSR. Kișiniov,436p..
Poslolache, G., 1995: Vegetafia Republicii Moldova.
EdituraȘtiința, Chișinău, 340 p..
S an d a, V., B ara b a ș, N., Ș t e f ăn u ț, S., 2004: Atlas Florae
Romaniae. III Quercus. Edi tura 1 on Borcea, Bacău, 173 p..
Ș o f 1 e t e a, N., C u r t u, L., 2002: Dendrologie, voi. I.
Editura “Pentru Viață”, Brașov, 308 p..
Dr. ing. Nicolae DONIȚĂ
Membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice
Facultatea de Horticultura și Silvicultură
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului
Timișoara
Quercus virgiliana Tan., an interesting tree for the silviculture of dry zones
Abstract
Quercus virgiliana, often found in mixed stands with pubescent oak, is a sui table trec species for afforestalion in the dry zones of
Romania. The species is also found in the south of Republic of Moldova.
Keyn'ords: Quercus virgiliana, Q.pubescens, a/forestation, dry zones,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
19
Consecințe posibile ale schimbărilor
climatice asupra pădurilor și importanța
stabilirii unor scenarii locale
Victor Dan PĂCURAR
1. Introducere
între cele mai presante și intens mediatizate
probleme cu care se confruntă societatea umană la
începutul mileniului al treilea, un loc central revine
potențialelor modificări climatice. Acestea se
datorează atât variabilității interne a sistemului
climatic, cât și unor factori externi, care contribuie la
modificarea bilanțului radiativ. în prezent, în centrul
atenției se află posibila încălzire a planetei noastre
datorată accentuării efectului de seră, ca urmare a
creșterii concentrației așa-numitelor „gaze de seră”
din atmosferă, care au capacitatea de a absorbi
puternic radiațiile electromagnetice, în anumite benzi
din domeniul infraroșu. Totuși există încă numeroase
incertitudini legate de emisiile viitoare de gaze de seră
și de sulfați, dc imperfecțiunile modelelor climatice
globale (GCM) și de dificultățile întâmpinate în
stabilirea scenariilor regionale pornind de la
predicțiile globale.
Pădurile gospodărite într-o manieră durabilă
reprezintă un factor-cheie în contracararea tendinței
de schimbare a climei, deoarece pădurile Terrei joacă
un rol esențial în ciclul biogeochimic al carbonului.
La rândul lor, ecosistemele forestiere sunt vulnerabile
la stresul exercitat de factorii climatici, în general, și,
în particular, la modificările climatice.
2.	Schimbările climatice prognozate și
posibilele consecințe asupra pădurilor
Studiul climei la nivel global și stabilirea
scenariilor posibile de schimbare a acesteia se pot
realiza numai prin modelare matematică și
simulare, utilizându-se așa-numitele modele ale
circulației atmosferice generale (GCM). Prin
urmare, interpretarea rezultatelor modelării și
analiza așa-numitelor scenarii de schimbare a
climei, prezentate uneori de mass-media ca rezulta-
te ale unor studii deterministe, impun cunoașterea în
linii generale a modelelor, a certitudinilor și
incertitudinilor privind aceste simulări climatice.
în ceea ce privește evoluția viitoare a emisiilor
de gaze de seră, Comitetul Interguvemamental de
Analiză a Schimbărilor Climatice (IPCC) a stabilit
mai multe scenarii care iau în considerație diverse
moduri de evoluție posibilă a societății umane, a
tehnologiei etc.. Se disting patru categorii de scena-
rii privind emisia gazelor de seră (cunoscute ca
„Scenariile SRES” - IPCC, Special Report on
Emissions Scenarios, Nakicenovic et al., 2000).
Al. Scenariul Al ia în considerație o creștere
economică foarte alertă, ce va atinge maximul la
jumătatea secolului al XXI-lea, după care va intra
într-o perioadă de declin. Diferențele de dezvoltare
între regiuni se vor atenua, vor fi implementate la
scara întregii planete tehnologii noi și eficiente. în
cadrul familiei de scenarii Al se disting trei
subtipuri diferențiate în raport cu importanța careva
reveni utilizării energiei convenționale:
-	AlFI, cu exploatarea intensivă a combusti-
bililor fosili;
-	A1T, cu folosirea prioritară a altor surse de
energie (regenerabile);
-	A1B care ia în considerație o variantă
intermediară între primele două.
A2. Scenariul A2 este construit în ipoteza unei
societăți viitoare mai eterogene, cu o polarizare a
bunăstării și tehnologiei mai mare dec ât în prezent.
B1. Acest scenariu se aseamănă cu A1, luând în
considerație, de asemenea, o dezvoltare economică
și tehnologică foarte intensă în primul secol al
mileniului III, mai ales în primii 50 de ani. Diferența
principală este legată de modificarea structurilor
economice către o economie de tip nou, axată pe
servicii și tehnologia informației.
B2. Scenariul B2 se deosebește de precedentul
mai ales prin predominarea abordărilor regionale și
locale, în detrimentul celor globale, avute în vedere
în cazul scenariului B1.
Ultimul set de rapoarte al IPCC, așa-numita a
patra evaluare (Fourth Assessment), a fost dat
publicității la finele anului 2007. Estimările
privitoare la creșterea temperaturii globale (Meehl,
2007) față de perioada de referință (1980-1999),
având la bază simulările cu setul de modele selectat
de IPCC (MMD), corespunzătoare a trei scenarii
SRES sunt redate în tabelul următor (tabelul 1).
Tabelul 1
Creșterea temperaturilor medii globale, pentru diferite
perioade și scenarii SRES (după IPCC 2007)
Perioada
Scenariul
2011-2030 2046-2065 2080-2099 2080-2099
A2	0,64	1,65	3,13	
A1B	0,69	1,75	2,65	3,36
Bl	0,66	1,29	1,79	2,10
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Temperaturile medii anuale vor crește probabil
în Europa mai mult decât la nivel global, încălzirea
fiind mai pronunțată în timpul iemii în nord și vara
în sud. Precipitațiile vor fi mai reduse pe continent,
în sud și centru și ceva mai bogate în zona nordică
(Christensen etal., 2007).
Pe baza simulărilor realizate cu un număr de 21
de modele (MMD) în ipoteza scenariului AlB, după
calcularea valorilor medii ale temperaturilor și ale
cantităților de precipitații, s-au reprezentat grafic
diferențele dintre perioada 2080-2090 și cea de
comparație 1980-1999, realizându-se hărțile redate
în figurai.
și cu 5-10 % mai mari în nord. Situația se prezintă
relativ asemănător și în lunile de iarnă, în care apare
totuși o mai mare parte din teritoriul țării cu un plus
de precipitații. Modificări majore se preconizează
însă pentru lunile de vară, când în sudul țării se pot
aștepta reduceri cu până la 20-30 %, ceea ce
coroborat cu mărirea temperaturilor și a evapotrans-
pirației va conduce la un stres hidric foarte
accentuat. Și pentru restul țării se estimează reduceri
ale cantităților de precipitații între 5 și 20 %.
Pădurile Europei vor fi afectate semnificativ în
perspectiva modificărilor climatice globale.
Studiile realizate evidențiază o extindere a pădurilor
70^
6077
5077
4077
3Q*N
IOV
7074
6074
5074
4077
3074
Anual
70Tf
6074
5074
4074
3074
0’	10‘E 20"E 30'E 40"E iO'W
7074
6074
5077
4074
30N
!ama(dix_ un- feb.)
7071 n
«07’
- 5074 -
4077
- 3077 -
0’	10‘E	20"E 3(TE 40‘E
izmu (dec. iun... feb.)
||W	0’	10‘E 20“E 30’E 40’E	10°W	0*	10’E 20’E 30’E 40’E
Vara I unt. iul., âng.)
50%
30
20
15
10
5
0
-5
-10
-15
-20
-30
-50
10*W
7074
«Tn
5077
4074
3074
0°	10‘E 30’E 30”E 40‘E
Vara (iun . iul., aug i
10%
7
5
4
■ 3.5
- 3
~ 2.5
— 2
- 1.5
— 1
- 0.5
— 0
■ -0.5
I-1
IOV 0'	10'E 30’E 30’E 40’E
Fig. 1. Modificarea temperaturilor medii și a cantităților de precipitații în 2080-2099 față de 1980-1999, stabilită pe baza
simulărilor cu ajutorul a 21 de modele pentru scenariul A1B (după IPCC, 2007)
Analizând figura de mai sus, se poate aprecia că,
pe teritoriul țării noastre, către finalul secolului al
XXI-lca (2080-2099), comparativ cu perioada simi-
lară a secolului al XX-lea (1980-1999), temperatu-
rilemedii anuale vor crește cu circa 3-3,5 "C. în tim-
pul: iemii (lunile decembrie, ianuarie, februarie), se
preconizează o creștere a temperaturilor cu 3-4 “C,
mai pronunțată în nordul și mai ales nord-estul țării.
Creșterile de temperatură vor fi ceva mai accentuate
în lunile de vară, iar zona mai puternic afectată apare
alicea de sud a țării.
La nivel anual, cantitățile de precipitații se
estimează a fi cu 5-10 % mai reduse în zonele sudice
în nord, în detrimentul tundrei și o reducere a
suprafeței acestora în sudul continentului. Sunt, de
asemenea, de așteptat modificări în compoziția
pădurilor, estimându-se extinderea foioaselor mai
termofile în arealul actual al păduri 1 or de rășinoase.
La nivel european, se apreciază că se va produce
extinderea zonei forestiere în cazul unei încălziri cu
1,5-4 °C, după cum se estimează pentru zonele
temperate, conform scenariilor de schimbare a
climei. O creștere a temperaturii medii anuale cu un
grad ar corespunde deplasării spre nordul Europei a
pădurilor cu 100-150 km, în timp ce ridicarea
altitudinală cu 100 m ar corespunde unei încălziri cu
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
21
0,8 °C (Stefancik et al, 2005). Problema care trebuie
însă elucidată este cea legată de rata de migrație a
speciilor forestiere. Aceasta este în bună măsură
dependentă, în condițiile actuale, de gradul de
fragmentare a teritoriului și de suprafețele
disponibile.
în nordul Europei schimbările climatice ar urma
să detemine modificări fenologice și creșterea
productivității pădurilor. Aceste studii nu iau însă în
considerație modificarea mult mai lentă a
condițiilor pedologice, factorii edafici preluând
rolul limitativ. în aceeași zonă se va înregistra
probabil reducerea perioadei cu strat de zăpadă,
creșterea frecvenței ploilor din perioada de iamă
urmate de inundații în acest sezon al anului.
Pe de altă parte, pădurile au de suferit în urma
modificărilor climatice, atât pe termen lung, cât și
imediat, ca urmare a secetelor, incendiilor și
atacurilor de insecte. Impactul factorilor abiotici
dăunători va fi considerabil mărit, estimându-se și o
dinamică ascendentă a vătămărilor de natură
biotică.
în regiunile sudice va crește frecvența
incendiilor forestiere (și poate incendiile de
proporții înregistrate anii trecuți în Grecia sunt un
exemplu ilustrativ în acest sens). Aceasta ar putea
conduce la înlocuirea arboretelor cu asociații
arbustive. Simulările realizate au condus la
concluzia că foarte probabil se va înregistra o
reducere abiodiversității în ecosistemele forestiere.
Efectele gerurilor din timpul iernii și al
înghețurilor târzii se vor resimți într-o manieră
apropiată de cea actuală, dar va crește frecvența
vătămărilor produse de înghețurile timpurii, pe
seama intrării întârziate în repaus vegetativ.
în cel de al patrulea și cel mai recent set de
rapoarte al IPCC, în volumul elaborat de al doilea
grup de lucru Jmpacts, Adaptation and Vulnerability
(Parry et al, 2007) se acordă în mod firesc o
importanță deosebită pădurilor, aspectele de interes
forestier regăsindu-se în 15 dintre cele 21 de
capitole.
Se apreciază că efectele pe termen scurt se vor
resimți în special pe cale indirectă, prin mărirea
frecvenței unor evenimente extreme. De pildă,
numărul mărit al incendiilor, în condițiile unui
climat mai cald și uscat, va afecta în mai mare
măsură pădurile decât creșterea temperaturilor
medii.
Datorită creșterii temperaturii și cantităților de
bioxid de carbon vor apărea modificări fenologice.
între acestea, se cuvine menționată înfrunzirea
timpurie asociată cu o potențială creștere a
producției de biomasa, dar mai ales cu riscuri mărite
de vătămări la înghețuri târzii. Se apreciază că deja
la nivel european lungimea medie a sezonului de
vegetațieacrescut cu 11 zile și,pe alocuri,chiar cu 20.
Pe de altă parte, încălzirea climei va influența
substanțial competiția interspecifică, nu doar între
arbori. Astfel, cercetări efectuate în condiții de
mediu controlat cu temperatura și radiația solară
crescute au arătat că specii ierbacee, precum murul,
pot inhiba germinația la fag, ceea ce nu se întâmplă
în condiții climatice obișnuite (Fotelli et al, 2005).
De asemenea, există numeroase studii care indică
răspunsul foarte rapid al populațiilor de insecte
dăunătoare, frecvența mai mare a gradațiilor și
succesiunea mai rapidă a generațiilor (câte două pe
an).
Pădurile de rășinoase din regiunile muntoase vor fi
semnificativ afectate. Acestea vor avea de suportat un
stres hidric accentuat într-un climat cald și uscat mai
ales pe seama diminuării cantității și persistenței
zăpezii în timpul iernii. Se presupune că acestea vor fi
afectate de probleme similare cu cele ale
molidișurilor din afara arealului, confruntându-se cu
frecvente atacuri catastrofale de insecte. Este posibilă
accelerarea creșterilor asociată cu scăderea calității
lemnului. De asemenea, la limita dinspre stepă a zonei
forestiere arboretele vor suferi din cauza secetelor
prelungite.
3.	Importanța stabilirii unor scenarii locale
Cele mai multe scenarii privind schimbările
climatice globale evidențiază schimbările pe termen
lung la scară globală, ceea ce nu oferă o bază pentru
a putea estima consecințele asupra proceselor care
se desfășoară la o altă scară. De aceea este necesară
elaborarea unor prognoze privitoare la posibilele
schimbări climatice la nivel regional și local.
Modificările posibile ale frecvenței unor fenomene
meteorologice extreme, de maximă importanță
datorită posibilelor consecințe grave, sunt, de
asemenea, greu de prognozat pentru că acestea se
manifestă la scară redusă.
Este necesară elaborarea unor prognoze
privitoare la posibilele schimbări climatice la nivel
regional. în acest scop, se impune perfecționarea
modelelor climatice regionale și îmbunătățirea
procedeelor de determinare a parametrilor climatici
regionali (așa numitul „downscaling”), pe baza
simulărilor realizate cu ajutorul modelelor globale
(GCM).
Prognozele climatice regionale cele mai
credibile ar putea fi elaborate cu ajutorul unor
modele ale circulației generale (GCM) cu o
rezoluție mult mai mare decât cea actuală. Cu toate
22
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
că unii climatologi sunt optimiști în această privință,
având în vedere progresele explozive înregistrate de
tehnica de calcul, se pare că, totuși, cel puțin, în
viitorul apropiat, această variantă de lucru nu va fi
larg utilizată.
Trecerea de la simulările climatice globale
(GCM) la scenarii regionale se poate realiza pe baza
unor funcții de regresie. Această variantă de lucru
prezintă evidente avantaje, legate mai ales de
costurile mai reduse ale simulărilor, în special faptul
că nu sunt necesare super-calculatoare (cu sute de
procesoare), dar are și o serie neajunsuri, în special
în ceea ce privește precizia rezultatelor.
O astfel de aplicație a fost realizată pentru zona
Brașov, utilizând pachetul de programe specializat
SDSM - Statistical Downscaling Model (Wilby et
al., 2001). Stabilirea funcțiilor de transfer a fost
realizată prin procedurile specifice modelului,
luând în considerare datele meteorologice de la
stația meteorologică Brașov-Prund și datele
corespunzătoare de la nivelul celulei GCM în care se
încadrează zona studiată. Apoi a fost realizată
Stabilirea de scenarii locale de schimbare a climei la
nivel local pentru zona Brașov, prin downscaling
statistic, pornind de la seturile de valori simulate de
modelul global HadCM3, realizat de centrul
meteorologic britanic (Hadley Centre), pentru două
scenarii SRES: A2 și B2 (Păcurar, 2008).
Pentru a argumenta importanța stabilirii de
scenarii regionale se poate lua în considerație
exemplul furnizat de rezultatele obținute în ceea ce
privește cantitățile de precipitații. Utilizând setul de
valori zilnice simulat pentru zona Brașov, pentru
perioada 2020-2050, s-au calculat valorile medii
multianuale ale cantităților lunare de precipitații,
care se prezintă în graficul următor, alături de
aceleași valori corespunzătoare perioadelor 1921-
1970 și 1985-2004 (fig. 2).
Analiza graficului din figura 2 evidențiază că deși
cuantumul anual simulat se situează atât pentru
scenariul A2 (779,9 mm), cât și pentru B2 (733,2),
200
180
160
140
120
100
80
60
40
20
0
□ 1921-1970
□ 1985-2004
---- □ 2020-2050 (A2)
---• □2020-2050(02)
lan Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec
Fig. 2. Cantități medii lunare de precipitații la Brașov
(mm), măsurate în perioadele 1921-1970 și 1985-2004,
respectiv simulate pentru 2020-2050 în ipoteza scenariilor
A2șiB2
între valorile corespunzătoare perioadelor 1921-1970
(708 mm) și 1985-2004 (787 mm) apar mari diferențe
în repartiția pe luni a cantităților de precipitații. Astfel,
conform acestor simulări, ar urma să se reducă
dramatic în lunile de primăvară, mai ales în martie,
cantitățile de precipitații, în timp ce toamna se
prognozează o creștere semnificativă a cantităților de
apă. Cantități mult mai mari de apă ar urma să se
înregistreze în lunile iulie și august, fiind probabil
vorba deploi de mare intensitate, chiar torențiale.
Desigur, este vorba doar despre o situație
posibilă, impunându-se continuarea cercetărilor
pentru a stabili cât mai exact cât de probabilă este
confirmarea unui asemenea scenariu. Totuși,
implicațiile posibile pentru gospodărirea pădurilor
ar trebui luate în considerare. S-ar impune analiza
posibilităților de a modifica proporția dintre
împăduriri le de primăvară și cele de toamnă etc.
în concluzie, se poate afirma că, în vederea
fundamentării corecte a strategiilor de dezvoltare
durabilă a silviculturii românești, este necesară
stabilirea unor sub-scenarii de schimbare a climei
regionale și evidențierea modificărilor la nivelul
climatelor locale din regiunile de deal și munte.
Notă: Cercetările s-au desfășurat în cadrul
proiectului PN II Idei, ID206, finanțat de MECT-
UEFISCSU (contract 310/1.10.2007).’
Bibliografie
Christensen,J.H.,Hewitson, B.,Busuioc,A., Chen,
K.ao,X.,Held, I, Jones, R„Kolli,R.K..,Kwon,W.-T.,
Laprise,R.,MaganaRueda,V.,Mearns,L.,Menendez,
C.G., R ă i săn en, J., R i nke. A., S arr, A., and W h e 11 o n, P.,
2007; Regional Climate Projections. Climate Change2007: The
Physical Science Basis. Contribution ofWorking Group 1 to the
Fiptrlh Assessment Report of the Imergowrnmental Panel on
CHmu/c Change. Cambridge University Press, Cambridge,
United Kingdom and New York, NY, USA.
Fote 11 i, M.N,, Rud o 1 p h, P., R en n e n b e r g, H. and
ti c fl 1 e r, A., 2005 - Irradiance and temperature afect the
compeietive interference of blackbeny on the physiology of
European beech seedlings New Phytologist voi. 165, pp. 453-
462.
M e e h 1, G.A., S t o c k e r, T.F., C o 1 1 i n s, W.D.,
Friedlingstein, P., Gay e,A.T., Gregory, J.M.,Kitoh,
A., Knu11i, R., M urp hy, J.M..N oda, A., Rap er, S.C.B.,
W a 11 e r s o n, I.G., W e a v e r, A.J. and Z h a o, Z.-C., 2007:
Global Climate Projections. Climate Change 2007: The
Physical Science Basis. Contribution of Working Group Ito the
Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on
Climate Change. Cambridge University Press, Cambridge,
United Kingdom and New York, NY, USA.
N a k i c e n o v i c, N., A1 c a m o, J., D a v i s, G-, B. de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
23
V r i e s, F e n h a n n, J-, G a f f i n, S., G r eg o r y, K., G r ii b 1 er,
A.,Jung,T.Y.,Kram,T.,LaRovere,E.L.,Michaelis,L.,
Mori, S.,Morita,T.,Pepper, W., Pitcher,H.,Price,L.,
R a i h i,K.,Roehr 1,A., R o g n e r,H.H.,S a n k o v s k i, A.,
Schlesinger, M., S h u k 1 a, P., S m i t h, S., S w a r t, R.,
van R o o i j e n, S., V i c t o r, N., and D a d i, Z., 2000: IPCC
Special Report on Emissions Scenarios, Cambridge University
Press, Cambridge, U.K.
P a r r y, M.L., C a n z i a n i, O.F., P a 1 u t i k o f, J.P., van der
L i n d e n, P.J., C.E., 2007: IPCC Climate Change 2007:
Impacts, Adaptation and Vulnerability. Contribution of
Working Group II to the Fourth Assessment Report of the
Intergovernmental Panel on Climate Change. Hanson, Eds.
Cambridge University Press, Cambridge, UK, 976 p.
Păcurar,V.D.,2008; ClimateChange Local Scenariosfor
Brașov Area Established by Statistical Downscaling. Bulletin
of the Transilvania University, Brașov, voi. 15 (50).
S te fan cik, I., Kam ensky, M., 2005: Climatechange
forest Ecosystems & Landscapes. în Natural Change of Tree
Species Composition in mixed Spruce, Fir and Beech Stands
under Conditions of Climate Change. Forest Research Institute
Svolen, pp.53-55.
W i 1 b y, R.L., D a w s o n, C.W., B a r r o w, E.M.: SDSM a
decision support tool for the assessment of regional climate
change impacts. Environmental and Modelling Software, 17,
2001,pp.l45-157.
Conf. dr. ing. Victor Dan PĂCURAR
Universitatea Transilvania din Brașov
vdpacurar@unitbv.ro
Possible consequences of climate changes on forests and the importance
of establishing local scenarios
Abstract
The paper prcsents some aspects regarding the future climate changes as projected in the most recent studies issued by the
Intergovernmental Panel on Climate Changes (IPCC), with a special focus on Europe, outlines a few possible consequences for the
forests and points up the importance of establishing local scenarios, with an example referring to the Brașov area. After briefly
describing the main SRES emissions scenarios, there are presented the global temperature evolut ion predictions for the A2, A1B and
B1 scenarios corresponding to four time intervals spanning from 2011 to 2199. The paper analysis the forecasts produccd by multiple
models simulalions regarding annual and seasonal changes in temperature and precipitation over Europe in the period 2080-2099
compared with the reference interval 1980-1999, pointing out the Romanian situation. A series of possible consequences on forest
ecosystems are synthesiscd, from changes in the range and productivity, to environmental and biotic threats rcspectively
modifications in the species interactions. For emphasising the importance of local scenarios on forestry impacts analysis an example
of a statistical downscaling study forBrasov area is presented in the final part.
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Comercializarea buștenilor de nuc negru
fasonați pentru furnir la D.S. Timișoara
Johann KRUCH
Gheorghe Florian BORLEA
1.	Aspecte generale
Specie exotică din estul Statelor Unite ale
Americii, nucul negru sau nucul de Virginia a fost
adus în Europa în anul 1629 (Anglia), iar de aici s-a
răspândit în Franța la sfârșitul secolului al XVII-lea
sau începutul celui de al XVIII-lea, precum și în alte
țări, fără să se cunoască însă exact anii de
introducere (Haralamb, 1967). Aceasta este și situa-
ția din România.
După încercările reușite de plantare în parcuri,
grădini și de-a lungul drumurilor, teama de un
eventual eșec în cultură silvică a dispărut. Pe baza
cunoștințelor acumulate în practică și cu ajutorul
aportului cercetării științifice s-au clarificat foarte
multe aspecte privind cultura, conducerea și
îngrijirea arboretelor pure sau de amestec cu nuc
negru.
Lemnul nucului negru este foarte apropiat de
calitatea și valoarea nucului comun, deosebirile
constând doar la porozitate, omogenitate și culoare,
care sunt mai puțin favorabile (Haralamb, 1967). Se
întrebuințează, în raport dc dimensiune și calitate, la
producerea furnirului estetic, confecționarea
mobilei masive, în industriile aeronautică, navală și
militară, precum și la industrializarea în cherestele,
parchete și alte produse finite.
Datorită multiplelor sale întrebuințări și
valorilor bănești mari care se obțin pentru lemnul
prețios pe care îl posedă, nucul negru ar putea
înnobila compoziția multor arborete, mărind astfel
eficiența valorică a acestora. în plus, având în
vedere că reducerea livezilor de nuc comun conduce
implicit la o criză a unei surse de lemn foarte
valoroasă, coroborată și cu scăderea importurilor de
lemn tropical, promovarea nucului negru în culturi
forestiere poate fi o soluție alternativă benefică
(Scheeder, 1990;Bartsch, 1990).
Răspândirea nucului negru în cadrul D.S.
Timișoara este limitată doar la două unități de
producție (Paniova, Lighed); unitățile amenajistice
care conțin exemplare diseminate sau grupate se
aflăîn i mediata apropiere a râurilor Bega și Timiș, în
condiții staționale și climatice favorabile. Pentru
nucul negru ce se găsește în u.a.36 A din U.P. 10
Paniova (V. Lungă) și care constituie, de altfel,
subiectul analizei noastre, nu se cunoaște nimic
legat de momentul introducerii în cultură, în
amenajament consemnându-se doar vârsta de 100
de ani. Interesant este faptul că pădurea se întinde pe
o suprafață de 3,4 ha și este practic izolată de zona
forestieră, aflându-se ca o insulă în terenul agricol al
comunei Balinț, pe malul râului Bega.
Arborii ajunși la momentul valorificării nu sunt
numeroși și nici uniform dezvoltați, deși au aceeași
vârstă; constituie însă o adevărată „mină de valoa-
re”, transmisă silvicultorilor de astăzi de către
înaintașii lor anonimi de ieri.
în lucrare se prezintă analiza variației prețurilor
de pornire și adjudecare doar pentru buștenii
fasonați pentru furnir, în dependență de clasele de
diametre (sortare dimensională) și de clasele de
calitate (bonitate) ale lemnului, în conformitate cu
normele de clasificare europene. Metodologia de
prelucrare instituită permite stabilirea unor curbe de
variație în funcție de parametrii avuți în vedere și
poate constitui, prin extensie și la alte specii, un
vademecum util practicii de marketing cu produse
lemnoase valoroase.
2.	Material primar de observație. Metodă de
lucru
Materialul primar dc observație a provenit de la
marile licitații dc toamnă-primăvară, din perioada
anilor 2005-2008. în total au avut loc șase astfel de
licitații, dar nuc negru a fost ofertat doar în cinci,
lipsind de la cea din toamna anului 2007. Volumul
cel mai mare de date a fost preluat din caietele de
licitații, și anume: diametrul median fără coajă,
lungimea, volumul și calitatea buștenilor, precum și
prețurile de pornire pe unitatea de volum. La acestea
s-au adăugat, după închiderea licitațiilor, prețurile
de adjudecare și firmele câștigătoare (română,
străină). Toate valorile bănești au fost convertite în
euro, prin intermediul cursurilor BNR din ziua în
care s-au desfășurat licitațiile.
Concentrate într-un ansamblu sinoptic, datele
primare totale de observație sunt prezentate în
tabelul 1.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
25
Tabelul l
Date primare de observație								
Data si nr. licitației	Diametrul median fără coajă, cm	Lungimea buștea- nului, m	Volumul buștea- nului, m3		Prețul de pornire, €/ma	Prețul de adjudecare €/m3	Calitatea buștea- nului	Firma câștigă- toare
24.10.2005	84	4,9	2,715		555,82	3128.14	A	română
	77	3,6	1,676		555,82	2933,61	A	română
1	63	5,7	1,777		389,07	861,52	B	română
	57	3.4	0,868		333,49	778,15	B	română
	48	8,1	1.466		277,91	583,61	B	străină
29.03.2006	85	5,9	3,348		1274,79	2288,39	A	străină
	86	3,6	2,091		1416,43	3304,53	A	străină
	67	2,8	0,987		509,92	1495,18	A	străină
	59	7.4	2,023		339,94	702,55	B	străină
2	74	8,7	3,742		424,93	1098,58	B	străină
	80	4,9	2,463		339,94	900,28	B	străină
	84	2,5	1,385		169,97	430,59	C	străină
	63	4,2	1,309		283,29	682,72	B	străină
25.10.2006	64	6,4	2,059		2270,41	2557,04	A	străină
	66	3,1	1,061		1873,08	1290,82	A	străină
	61	2.9	0,848		1135,20	1511,24	A	străină
	56	2,8	0,690		1419	1539,62	A	Străină
	71	2,8	1,109		1702,80	1990,29	A	străină
	57	2,1	0,536		425,70	485,30	B	străină
3	92	2,3	1,529		425,70	604,78	B	străină
	52	4,3	0,913		709,50	996,99	A	străină
	45	3	0,477		851,40	996,99	A	străină
	55	5,1	1,212		567,60	582,64	B	străină
	72	2,9	1,181		709,50	712,34	B	străină
	39	7	0,836		425,70	598,82	A	străină
30.03.2007	47	2,8	0,486		447,12	1019,43	A	străină
	47	3,6	0,625		298,08	449,21	A	străină
	62	4,6	1,389		298,08	499,28	A	străină
	55	7,2	1,711		1788,48	2596,28	A	străină
4	49	7,6	1,433		745,20	1019,43	A	străină
	69	6,1	2,281		1341,36	2196,85	A	străină
	55	10,6	2,518		1788,48	2615,66	A	străină
	68	7,6	2,76		1788,48	3001,07	A	străină
	71	6,5	2,573		2086,56	3095.56	A	străină
28.03.2008	64	6,3	2,027		2150,42	2177,30	A	străină
	53	9,2	2,030		2150,42	2177,30	A	străină
5	50	8,5	1,669		1344,01	1397,77	A	străină
	56	3,6	0,936		1478,42	1483.79	A	străină
în general, au fost puțini bușteni oferiți spre vânzare, motivul fiind acela al numărului redus de exemplare existente în unitatea amcnajistică de				proveniență. Sub raportul numărului de bușteni fasonați pentru furnir, cea mai bogată a fost licitația 3, iar în ceea ce privește volumul oferit, licitația 2.				
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Aceste aspecte se pot vedea, pentru totalul
licitațiilor, în tabelul 2 și figura 1,
. -i	Tabelul 2
Distribuția buștenilor pe licitații
Licitația	Număr de bușteni		Volum, 3 m
	bucăți	procent	
1	5	13,2	8,502
2	8	21,0	17,348
3	12	31,6	12,451
4	9	23,7	15,776
5	4	10,5	6,662
Total	38	100	60,739
20
0	1	2	3	4	5	6
Numărul licitației
Fig. 1. Poligonul frecvenței absolute și al volumului
buștenilor, în raport de licitație
Două imagini de la prima licitație, la care au fost
vânduți toți cei cinci bușteni de nuc negru, permit să
se observe potența productivă în masă lemnoasă a
acestei specii, dacă se dezvoltă în condiții staționale
și climatice favorabile.
Figura 2 prezintă întreaga serie de bușteni, iar
în figura 3 este prezentată piesa cea mai valoroasă,
pentru care s-a obținut al doilea preț de adjudecare
Fig. 2. Bușteni de nuc negru vânduți la prima licitație
(24.10.2005)
Figura 3. Piesa cea mai valoroasă de la prima licitație
în clasamentul general al tuturor celor 38 de
bușteni valorificați în cele cinci licitații. Pentru
prelucrările ulterioare, toți buștenii au fost
stratificați conform celor două criterii de sortare și
anume: în raport de diametrul median și în funcție
de clasa de calitate. Sortarea dimensională a
evidențiat șapte clase de diametre (3...9), cu
frecvențele absolute variind între 1 și 11 piese într-o
clasă. Numărul cel mai mare de bușteni a fost
conținut în clasele mijlocii (5 și 6), iar cel mai
redus în clasele dimensionale extreme (1 și 9).
Rezultatele obținute sunt redate în tabelul 3,
împreună cu repartiția buștenilor pe clase de
calitate. Reprezentarea grafică doar pentru sorta-
rea dimensională în clase de diametre este redată
prin poligonul de frecvență în figura 4. Dacă la
clasificarea dimensională nu au existat dificultăți
Tabelul 3
Repartiția buștenilor pe clase de diametre
și de calitate
Clasa de diamelrc	Frecvența	
	bucăți	procent
3	!	2,6
4	5	13,2
5	11	28,9
6	10	26,3
7	5	13,2
8	5	13,2
9	1	2,6
TOIal	38	100
Clasa de	Frecvența	
calitate	bucăți	procent
A	26	684
B	11	28.9
C	l	2,7
Total	38	100
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
27
prin adoptarea ca diametru minim a valorii de 40
cm, în schimb, la clasificarea calitativă există
Fig. 4. Poligonul frecvențelor absolute ale buștenilor
de nuc negru
dificultăți certe. Dacă, la nivel european, inexistența
unui normativ pentru sortarea calitativă a nucului
negru este, deocamdată, justificabilă, pentru țara
noastră această carență nu este tolerabilă. în atare
circumstanțe, aprecierea calității buștenilor se face
prin asimilări mai mult sau mai puțin reușite cu
matricele caracteristicilor altor specii. De aceea,
considerăm că este imperios necesar să fie elaborat
un standard românesc propriu pentru nucul negru,
omis din componența speciilor prevăzute în S.R.
3302-1993. Solicitarea are drept temei faptul că la
tot mai multe ocoale silvice, care au în cultură și nuc
negru, acesta a aj uns la o vârstă la care lemnul lui
trebuie valorificat superior.
3.	Rezultate obținute. Comentarii
Pentru început au fost analizate toate cele cinci
licitații din intervalul de timp 2005-2008, atât sub
raportul caracteristicilor dendrometrice ce
interesează în comercializarea buștenilor (diametru,
lungime, volum), cât și al prețurilor de pornire și ad-
judecare, folosindu-sepentru aceasta caracterizarea
prin indicatori statistici de concentrare, de dispersie
și de formă, precum și cu indicarea erorilor și
gradelor de precizie determinate pentru unii dintre
ei. Aceste elemente au permis să se evidențieze
diferențele care au existat între licitații și să se
deducă din acestea unele măsuri de marketing.
în cele ce urmează se prezintă doar rezultatele
obținute pentru mulțimea totală a buștenilor
valorificați prin vânzare, menționând că diferențele
dintre aceasta și licitațiile luate separat nu sunt
deosebit de mari. Valorile indicatorilor statistici sunt
prezentate în tabelul 4.
a.	Diametrul median. Referitor la variația
diametrului median, acesta a oscilat între valoarea
minimă de 39 cm (licitația 3) și valoarea maximă de
92 cm (licitația 3), adică pe o amplitudine de 53 cm.
Media aritmetică a diametrului a fost de 63,24
cm, ceea ce reprezintă actualmente o valoare semni-
ficativă pentru nucul negru din zona de vest a țării;
valoarea maximă medie de 74,75 cm s-a înregistrat
la licitația 2.
în ceea ce privește coeficientul de variație, acesta
a avut valoarea medie de 21 %, dar având limitele
cuprinse între 11 % (licitația 5) și 23 % (licitația 3).
Tabelul 4
Indicatori statistici pentru mulțimea totală
Indicator statistic	Diametrul median, cm	Lungimea bușteanului, m	Volumul bușteanului, m	Preț pornire, €/m3	Preț adjudecare, €/m3
Media aritmetică	63,24	5,12	1,598	976,11	1467,99
Eroarea standard a mediei	2,H	0,37	0,13	108,49	144,43
Abaterea standard	12,99	2,27	0,8	668,79	890,35
Coeficientul de variație	21 %	44%	50%	69%	61 %
Valoarea minimă	39	2,1	0,477	169,97	430,59
Valoarea maximă	92	10,6	3,742	2270,41	3304,53
Numărul valorilor caracteristicii	38	38	38	38	38
Asimetria	0,39	0,54	0,7	0,54	0,67
Excesul	0,6	0,77	0,03	1,19	0,85
Abaterea medie	10,76	1,99	0,66	615,71	764,11
Mediana	62,5	4,75	1,4495	709,5	1194,7
Amplitudinea de variație	53	8,5	3,265	2100,44	2873,94
Nivelul de confidență (0,95)	4,27	0,74	0,26	219,82	292,65
Limita inferioară de confidență	61,13	4,75	1,47	867,6	1323,56
Limita superioară de confidență	65,34	5,49	1,73	1084,6	1612,42
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 2008 • Nr. 4
Aceste valori indică faptul că la fiecare licitație
buștenii au constituit colectivități omogene sub
raportul diametrului median. Celălalt indicator de
concentrare urmărit, mediana, a oscilat între 54,5
cm (licitația 5) și 77 cm (licitația 2), având media
pentru întreaga mulțime de 62,5 cm.
în ceea ce privește indicatorii de formă, aceștia
au fost predominant pozitivi (excepție licitația 2)
pentru asimetrie și negativi pentru exces (excepție
licitația 3). Fiecare valoare consemnată în tabelul 4
își are importanța ei și transmite un mesaj infor-
mațional prețios pentru descrierea corectă a
structurii mulțimii de bușteni.
b.	Lungimea buștenilor. A doua caracteristică
dendrometrică, lungimea, a avut ca medie valoarea
de 5,12 m, ideală pentru prelucrare; dar având în
vedere că domeniul în ansamblu a fost cuprins între
2,10 m (licitația 3) și 10,60 m (licitația 4), a rezultat
un coeficient de variație mediu pentru întreaga
mulțime de 44 %. De altfel, toate licitațiile au avut
coeficienți de variație de peste 37 %, ceea ce a
însemnat că submulțimile buștenilor au fost
neomogene în raport cu lungimea.
Problema fasonării lemnului valoros ridică încă
de la începutul pregătirii licitațiilor în sistemul „la
plic închis” dificultăți, în sensul că se consideră mai
indicate lungimile mari pentru bușteni, care implicit
ar aduce și valori bănești mai mari. Nimic mai
greșit! Fără a intra în detalii justificative, amintim
doar că lungimile optime pentru buștenii valoroși de
foioase nu trebuie să depășească 7(8) m și să
constituie prima parte din trunchi. Lungimile peste
cea maximă recomandată trebuie neapărat
fracționate în două sau trei piese, pentru a fi
comercializate rațional.
c.	Volumul buștenilor. Asupra caracteristicii
rezultante - volum - nu se va insista în mod deosebit,
amintind doar că a variat între 0,477 m’ (licitația 3)
și 3,742 m' (licitația 2), cu valoarea medie pe
ansamblul licitațiilor de 1,598 m3. Coeficientul de
variație mediu a fost foarte mare (61 %), indicând o
pronunțată neomogenitate a variabilei.
d.	Prețuri. Aspectele importante la oricare
licitație se referă la prețurile de pornire, respectiv de
adjudecare. Până la licitațiile analizate nu s-a dispus
decât de puține informații privind valoarea nucului
negru din România, și doar pentru diametre de
bușteni relativ reduse.
Prelucrând ansamblul valorilor fiecărei licitații
și făcând abstracție de clasificările dimensională și
calitativă ale buștenilor, s-au obținut, prin repre-
zentarea valorii totale pe m1 și licitație, precum și
valorile minime, medii și maxime pentru fiecare
dintre acestea, imaginile (în sistem histogramă-box
plot) din figurile 5 și 6.
Referitor la valoarea totală cerută pe m3 și
licitație se poate observa că aceasta a crescut până la
licitația 3 pentru ca apoi să scadă la următoarele
Numărul licitației
Fig. 5. Variația prețului de pornire pe m3
Numărul licitației
Fig. 6. Variația prețului de adjudecare pe m’
două; în schimb, valoarea medie cerută a crescut de
la prima până la ultima licitație.
Interesante sunt aspectele ce se pot deduce din
examinarea variației prețurilor de adjudecare.
Astfel, valoarea totală pe m3 și licitație a crescut
aproape liniar până la licitația 4 pentru ca apoi să
scadă.
Valoarea medie de adjudecare a avut o fluctuație
ceva mai complicată, având valori descrescătoare la
primele trei licitații pentru ca apoi să crească la
ultimele două.
Suma totală pentru toți cei 38 de bușteni a fost de
56783,65 €, ceea ce aînsemnat o valoare de 1494,31
€/buștean sau de 934,88 €/m3. Valorile maxime au
fost spectaculoase la toate licitațiile, variind între
2177,30 €/m3 (licitația 5) și 3304,53 €/m3 (licitația
2). La aceste sume s-au mai adăugat și alte valori,
deloc neglijabile, pentru buștenii valorificați în
loturi, provenind din părțile superioare ale arborilor
exploatați.
Un ultim aspect, asupra căruia se va reveni, Se
referă la diferențele ce au existat între prețurile de
pornire și cele de adjudecare. La valori medii,
acestea au variat între un maxim de 1234,59 €/m3
(licitația 1) și un minim de 28,22 €/m' (licitația 5).
Cauzele au fost numeroase, dar nu au depins în
REVISTA PÂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
29
totalitate de conducerea direcției silvice.
e.	Dependențe corelaționale. Evidențierea
legăturilor dintre prețurile de pornire și de adjude-
care cu calitatea, respectiv cu diametrul median al
bușteanului, s-a făcut prin intermediul analizei
corelaționale (Sachs, 2002). în acest sens, valorile
primare au fost stratificate inițial doar după diame-
trul median în subclase dimensionale, concen-
trându-se apoi toate datele de observație în mijlocul
acestora. Acest lucru s-a făcut pentru a pune în
evidență cea mai corespunzătoare formă de ecuație
de regresie dintre variabila independentă (diametrul
median) și prețurile de pornire și adjudecare, ca
variabile dependente.
Au fost testate următoarele forme de ecuații:
liniară, polinomială de gradul 2, exponențială,
putere și logaritmică. Elementul decizional l-a
constituit valoarea coeficientului de determinație
R3. Rezultatele obținute sunt redate în tabelul 5.
Din analiza valorilor lui R2 se deduce că cele mai
corespunzătoare ecuații pentru descrierea evoluției
prețurilor de adjudecare în funcție de mărimea
diametrului median sunt cele ale polinomului de
gradul 2 și putere. Diferențele dintre cele două curbe
Valorile coeficientului de determinație
Tipul ecuației de	Forma	Coeficientul de determinație R2 pentru:
regresie	ecuației	preț de pornire	preț de adjudecare
Liniară	y = ax + b	0,03	0,69
Polinomială gr. 2	y = ax:+ bx + c	0,42	0,75
Exponențială	y = ae'	0,04	0,73
Putere	y — axb	0,07	0,79
Logaritmică	y = alnx + b	0,06	0,72
la nivel de R2 sunt mici, fapt pentru care se propune
ca ecuația de bază pentru dependența corelațională
dintre elementele avute în vedere să rămână poli-
nomul de gradul 2.
în ceea ce privește dependența prețurilor de
pornire față de diametrul median, lucrurile ar fi
trebuit să se petreacă la fel; valorile coeficientului de
determinație nu evidențiază însă această stare.
Explicația constă în aceea că stabilirea prețurilor
de adjudecare este făcută, în marea majoritate a
cazurilor, de profesioniști în sortarea industrială, pe
când prețurile de pornire sunt fixate de personalul
silvic, nefamiliarizat suficient cu cerințele acestei
sortări (mai ales cu cea calitativă).
Rezultatele obținute pentru valorile primare de
observație prelucrate sunt prezentate în figura 7.
Analizând alurile curbelor prețurilor se observă
că pentru cea de adjudecare variația este strict
crescătoare cu creșterea diametrului și convexă, pe
Fig. 7. Curbele de variație a prețurilor de pornire
și de adjudecare, în funcție de diametrul median
când la cea de pornire, deși convexă, are o variație
neconformă cu o situație normală, fiind în creștere
pe prima parte a domeniului de variație, pentru ca
apoi să fie în descreștere. Decalajul dintre cele două
prețuri se mărește pe măsură ce crește diametrul
median al buștenilor, ceea ce este total anacronic.
Așa cum cutuma de marketing o reclamă,
buștenilor de furnir li se aplică două criterii de
sortare, cel dimensional și cel calitativ.
Criteriul dimensional se referă doar Ia două
elemente limitative, și anume: diametrul median
minim și lungimea minimă a bușteanului. Aceste
condiții se verifică ușor pe parcursul procesului de
Tabelul 5
fasonare. Atenție deosebită se acordă scăzământului
de coajă și supralungimii.
în ceea ce privește criteriul calitativ, lucrurile
sunt mai complicate, acesta implicând cunoașterea
în amănunt a tuturor particularităților și defectelor
lemnului și, în plus, cuantificarea mărimii lor, în
situațiile strict necesare.
în mod normal, clasele de calitate pentru lemnul
de furnir nu pot fi decât A și parțial B, dar în niciun
caz clasa C. Dacă se analizează calitatea buștenilor
de nuc negru consemnată în tabelul 3, atunci se
observă că, într-adevăr, cei mai mulți au fost de
calitate A (26 de piese, 68,4 %), dar cei de calitate B
au fost încă „prea bine” reprezentați (11 piese, 28,9
%) și, în plus, a existat un buștean de calitatea C (2,7
%) ce nu își avea locul în grupa lemnului de furnir.
La o analiză mai riguroasă a calității, raporturile
procentuale anterioare ar fi arătat cu totul altfel,
transferându-se în loturi integral calitatea C și o
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
bună parte din B. Pentru înlăturarea acestor carențe
de sortare trebuie să se intervină prin instruirea
personalului care este desemnat să efectueze
sortarea industrială.
Prelucrând materialul primar după o dublă
stratificare, în sensul că s-au configurat două grupe
de bușteni în raport cu calitatea (A ș i B), iar în cadrul
fiecărei grupe variabila independentă a rămas tot
diametrul median fără coajă, s-au obținut graficele
din figurile 8 și 9.
Diametrul median tară coajă, cm
Fig. 8 Curbele de variație a prețurilor de pornire și
adjudecare în funcție de diametrul median, la calitatea A
Diametrul median tară coajă, cm
Fig. 9 Curbele de variație a prețurilor de pornire și
adjudecare în funcție de diametrul median, la calitatea B
La curbele pentru calitatea A, ecuațiile de regresie a
prețurilor pe unitatea de volum (€/m3) sunt:
în care d este diametrul median fără coajă al
bușteanului și evidențiază aspecte conclusive iden-
tice cu cele prezentate pentru figura 7. Diferențele
P^ - 0,322 Ă + 91,488 d- 2448,3 (R!= 0,92),	(1)
P^- 1,322 cf + 173,08 d-4244,6 (R2 = 0,38 ),	(2)
dintre cele două categorii de prețuri variază între un
minim de 146,40 €/m3 Ia diametrele mici și un
maxim de 2266,80 €/m3 la diametrele mari. Acest
lucru este dăunător, deoarece pentru aceeași calitate
de bușteni, în speță clasa A, este strict necesar ca și
prețul de pornire să crească pe tot domeniul de
variație a diametrului.
Pentru buștenii clasificați la calitatea B, ecuațiile
de regresie a prețurilor pe unitatea de volum (€/m3)
sunt:
P^ =-0.532 d + 77,067d-1926,7 (18= 0.92).	(3)
P^-0,212 Ă + 31.846d-746,97 (18=0,38),	(4)
unde notațiile au semnificațiile cunoscute. Aici,
variația prețurilor este bizară. La calitatea B (nu și
pentru furnir), cuantumul particularităților și
defectelor poate fi mult mai mare decât la calitatea
A. De fapt, această clasă de calitate este una de masă
și conține majoritatea buștenilor fasonați din
trunchiurile arborilor. Ca atare, este posibil și chiar
pare normal ca buștenii mai groși să fie afectați de
mai multe defecte și, în consecință, să fie mai puțin
valoroși decât alți bușteni mai subțiri, dar cu număr
mai redus de particularități și defecte.
în concluzie, aspectele metodologice referitoare
la analiza licitați ilor cu lemn valoros prezentate pot
conduce, prin corectă însușire și îmbunătățire, la
creșterea veniturilor unităților silvice.
4.	Concluzii
Analiza celor cinci licitații de la D.S. Timișoara, din
perioada 2005-2008, la care s-au oferit spre vânzare
și bușteni de nuc negru, a permis să se formuleze
câteva concluzii, dintre care se amintesc:
•	Forma curbei de variație diametru-preț care
poate fi adoptată pentru descrierea acestei de-
pendențe corelaționale este cea polinomială de
gradul 2;
•	Creșterea prețurilor de pomire/adjudecare este
proporțională cu c lașa de diametre;
•	Prețurile de pornire și de adjudecare scad odată
cu micșorarea clasei de calitate;
•	Prețul de pornire trebuie stabilit mai rațional, în
sensul că este necesar să se diferențieze atât în raport
cu clasa de diametre, cât și cu clasa de calitate. Nu
este corect să se stabilească prețuri de pornire mici,
în dorința de a vinde tot materialul lemnos oferit;
•	Volumul de masă lemnoasă supus licitațiilor
trebuie să aibă o mărime rezonabilă. Pentru unitățile
silvice care au puțini bușteni de nuc negru, dar
valoroși, este recomandabil să le expună la licitațiile
unor direcții silvice din vecinătatea lor, care au
tradiție în valorificarea rațională a lemnului superior
calitativ, și unde, de regulă, prezența partenerilor
externi este sigură și profitabilă.
în ceea ce privește cheltuielile de transport,
acestea vor fi mici în raport cu prețurile de vânzare
care se vor obține;
■	Nucul negru nu este, deocamdată, apreciat la
justa lui valoare estetică și de utilizări posibile de
către industria prelucrătoare autohtonă, ci numai de
clienții externi; în consecință, este necesar să se facă
o intensă informare a acestora prin toate mijloacele
media, iar materialul să fie sortat dimensional și
calitativ strict numai în raport cu normele europene;
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
31
• Este necesar ca pentru nucul negru și alte
câteva specii valoroase din patrimoniul forestier al
României să se elaboreze norme tehnice specifice
cu particularitățile și defectele acestora.
Bibliografie
B a r t s c h, N., 1990: Bestandesformen und
Wuchsleistungen von Juglans nigra in den Rheinauen.
Allgemeine Forst Zeitschrift,Nr.48, Milnchen, pp. 1230-1233.
Haralamb, At., 1967: Cultura speciilor forestiere.
Editura Agro-Sil vică, București, 755 p..
S a c h s, L., 2002: Angewandte Statistik. Anwendug
statistischerMethoden, Springer-Verlag, Berlin, 889 p..
Scheeder, Th., 1990: Cute Giilnde Jur die Nufi als
H'aldbaum. Allgemeine Forst Zeitschrift, nr. 48, Miinchen, pp.
1221-1222.
Conf. dr. ing. Johann Kruch
Universitatea de Vest „V. Goldiș” din Arad
Facultatea de Inginerie - Secția dc silvicultură
E-mail: jkruch36@yahoo.com
Dr. ing. Gheorghe Florian Borlea
Regia Națională a Pădurilor
Direcția comercială
E-mail: fborlea@yahoo.com
The commercialization of black walnut veneer logs in Timișoara County Forest Directorate Timișoara
Abstract
Starting with the year 2000 the State Forest Directorate Timișoara began to commercialize black walnut logs for veneer
production. 38 wood pieces with 60.739 cu.m total volume were sold. The wood originated from the TimișoaraForest District, the
Management Unit Paniova-Valea Lunga, sub-compari ment 36 A and was sorted in accordance with EC roundwood quality
classification and measurement rules. The total recorded value for this wood was 56783-65 Euro (with an average of 1494.31 Euro/log
or 934.88 Euro/cu.m). The record values were important oncs (between 2177.3Euro/cu.m and 3304.5Euro/cu.m).
Statistical methods established thecorrelations between themedian diameter as an independent variable and the starting/purchase
price as a dependent variable. The suitable regression equation was the 2 grade polynomial. The five equation types analysis was
established in connection with the determination coefficient R;.
An equation was established for both A and B quality logs. The regression equalions established for the median diameter (d) and
the purchase price (P^) correlation are:
•	for the A quality: = - 0,322d;+91,48 8d - 2448,3	(R: = 0,92)
•	for the B quality: P-J= - 0,532d:+77,067d - 1926,7	(R; = 0,92)
Regarding the correlation diameter-starting price the variation was not al ways normal.
The proposed methodology for the data processing could bea valuable tool for the forest administrations trading black walnut logs
in Romania.
Keywords: black walnut, median diameter, quality class, startingprice, purchaseprice.
32
REVISTA PĂDURILOR •Anul 123 »2008 •Nr. 4
O jumătate de secol de la înființarea
rezervației de zimbri din pădurea Slivuț-
Hațeg și de la readucerea zimbrului în
România
Sorin GEACU
Gheorghe DRĂMNESCU
1.	Introducere
Arealul acestei specii a cuprins multe regiuni din
țară, însă, datorită activităților antropice, a avut loc, în
timpurile istorice, restrângerea, apoi fărâmițarea
foarte puternică a acestuia (evidentă în secolul al
XVIII-lea) și, în final, dispariția zimbrului din fauna
României. Ultimul exemplar a fost vânat în anul 1852
în regiunea de la izvoarele Țibăului de la hotarul
Maramureșului cu Bucovina (Filipașcu, 1969).
Zimbrul are caracter de relict biogeografic
glaciar.
în fauna sălbatică a zonei Hațegului, ultimii
zimbri au fost consemnați de documente în anul
1714 (Nania, 1991), menținându-se până azi două
toponime: Măgura Zimbrului și Pârâul Zimbrului.
2.	Readucerea zimbrului în România la
Slivuț-Hațeg
Această problemă s-a pus după primul război
mondial. în 1931, Călinescu menționa faptul că «la
noi, oficialitatea nu numai că nu a luat o asemenea
inițiativă de a repopula cu zimbri Gurghiul sau
ținutul Rodnei, dar nu i-a dat în gând să facă nici
măcar o grădină zoologică națională în care să
putem admira pe lângă speciile noastre actuale și
speciile noastre istorice, reprezentate cel puțin prin
câte un singur exemplar » (pag. 74).
în anii '30 se propusese ca sumele aferente
acțiunii de reintroducere a zimbrului să fie
recuperate din taxele celor 35000 de vânători cu
permise existenți atunci în România. Dar inițiativa
nu a fost demarată.
Botezat menționa, tot în 1931, faptul că «proble-
ma zimbrului agită mult popoarele civilizate, întrucât
se străduiesc la refacerea acestui animal în toată
vigoarea sa naturală» (pag. 370). Tot el, în 1943,
propunea readucerea zimbrului în sudul Bucovinei.
La mai mult de un secol de la extincție, fostul
Minister al Agriculturii și Silviculturii a decis
reintroducerea zimbrului în România.
Urmare a unor negocieri româno-polone, la 12
noiembrie 1958 s-au adus la Slivuț-Hațeg primele
două exemplare, un mascul de 5 ani (Podarek) care
cântărea peste o tonă și o femelă de 7 ani (Pulonka)
care avea 700 kg, din rezervația poloneză
Niepolomice. Aceasta a fost creată în 1936 la 20 km
est de Cracovia, în 1958 existând aici 20 de zimbri: 7
masculi și 13 femele (Scibor, 1958).
Transportul celor doi zimbri în România s-a
realizat cu trenul, într-un vagon special, care a fost
însoțit de Tadeusz Evert, directorul rezervației.
Din Polonia și până în România, vagonul cu
zimbri a fost atașat mai multor trenuri, traversând
Slovacia și Ungaria pe ruta: Cracovia-Muszyna-
Plavec-Kosice-Miskolc-Szolnok-Episcopia
Bihorului (650 km). în gara CFR de frontieră
Episcopia Bihorului, vagonul cu zimbri a fost atașat
unor trenuri românești, ajungând la Hațeg, după un
parcurs de 320 km prin Oradea-Arad-Simeria-
Subcetate.
Transportul pe aproape 1000 km de la
Niepolomice până la Hațeg a durat 4 zile.
Amintim aici faptul că Polonia, după al doilea
război modial și până la sfârșitul anului 1958, a
exportat 49 de zimbri, din care: 22 în fosta U.R.S.S.,
5 în fosta Cehoslovacie, câte 3 în fosta R.D.G. și
Ungaria, câte 2 în România, Austria, Belgia,
Bulgaria, Marea Britanie, fosta Iugoslavie și Olanda
și câte unul în Suedia și Danemarca (Scibor, 1958).
3.	Condiții fizico-geografice
Pădurea Slivuț se află în partea central-sudică a
județului Hunedoara, pe teritoriul administrativ al
orașului Hațeg, la 44 km de Deva, reședința
județului.
Depozitele de suprafață sunt reprezentate de
argile, pietrișuri, mame argiloase și fragmente
calcaroase ce aparțin Tortonianului.
Rezervația se află în extremitatea de sud-est a
unității geomorfologice numită Dealurile
Hunedoarei, la 4 km nord-est de orașul Hațeg, pe
valea Slivuț (de unde și numele acesteia), pârâu
afhient al Streiului și dealul Bursuc.
După datele de înregistrare de la stația
meteorologică Pâclișa (10 km sud-vest de Hațeg) și
postul pluviometric Hațeg, temperatura medie
anuală a aerului este de 8,9 °C, cu un maxim în iulie
(18,9 °C) și un minim (-3,4 °C) în ianuarie, iar
cantitatea medie de precipitații atmosferice căzute
este de 619,8 mm/an, cu un maxim în iunie (96,1
mm) și un minim în februarie (29,1 mm) (tabelul 1).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
33
Tabelul 1
Valorile medii lunare și anuale ale temperaturii aerului (°C) la Pâclișa (1931-1971) (a) și precipitațiilor atmosferice (mm) la
Hațeg (1951-1970) (b)
Luna	I	F	M	A	M	I	I	A	S	O	N	D	An
a	-3,4	-0,8	3,9	9,5	14,1	17,0	18,9	17,4	14,7	9,6	5,1	0,5	8,9
b	31,6	29,1	31,6	49,6	75,0	96,1	76,3	69,4	44,6	44,6	39.7	32,2	619,8
Umezeala relativă medie anuală a aerului este de
77 %. Cea mai mare frecvență o au vânturile dinspre
vest (14,5 %) și sud-vest (8 %), însă viteza medie
cea mai ridicată o înregistrează cele din direcțiile
sud-est (4,1 m/s) și est (3,4 m/s). O notă distinctivă
o reprezintă frecvența foarte mare a calmului
atmosferic (51,6% anual).
Rezervația de zimbri se află în mijlocul unui
areal bine împădurit.
Accesul se face pe drumul național Hațeg-Călan,
iar apoi pe un drum forestier lung de 2,5 km,
modernizat din 1975 până la cabana silvică, după
care, până la țarcul cu zimbri mai sunt încă 0,5 km
pietruiți.
4.	Țarcurile
Primele exemplare s-au adus într-un țarc
împrejmuit de 10 ha aflat în estul parcului pentru
cerbi lopătari creat pe 750 ha în anii 1955-1956 de
fosta întreprindere Forestieră Hațeg.
împrejmuirea (din lemn de stejar) a țarcului era
făcută din scânduri și rigle fixate pe stâlpi.
Ulterior, pentru a se realiza rotația în practicarea
pășunatului, dar și pentru îngrijirea mai bună a
zimbrilor, acesta a fost împărțit în două sectoare de 5
ha fiecare.
Cele două femele aduse din Polonia în 1963 au
fost introduse într-un nou țarc creat în 1962 pe alte
10 ha în vecinătatea primului. Reducându-se
numărul exemplarelor (prin transferul a 7 zimbri la
Bucșani), singura pereche rămasă a fost menținută
în țarcul „vechi”, cel construit în 1962 fiind
dezafectat după 1982.
Țarcurile erau vecine, diferența de altitudine în
interiorul lor fiind de 55 m în cel de nord (335-390
m) și 70 m în cel de sud (335-405 m). La marginea
estică a țarcurilor se află drumul forestier și, nu
departe, valea Slivuțului.
în 1979 s-a refăcut, pe 250 m, împrejmuirea
țarcului construit în 1958. Cele 6 exemplare
existente azi se află înjumătățea de 5 ha din partea
sudică a acestuia.
Menționăm că, în unele iemi, au fost cazuri când
lupii au mai sărit gardul intrând în țarcuri, dar n-au
atacat niciodată zimbrii.
5.	Dinamica efectivului
La Slivuț, la 1 iunie 1959 s-a născut primul
zimbru din România (vițelul numit Roman), apoi, la
30 aprilie 1961, altul (numit Retezat), iar în ziua dc
20 mai 1962 vițeaua Rodica.
Trebuie menționat faptul că, în baza unei
convenții internaționale, numele exemplarelor de
zimbru care se nasc în România încep cu indicativul
țării (inițial R, apoi RO).
La sfârșitul primăverii anului 1961 erau acolo 4
zimbri (o femelă și 3 masculi).
în ziua de 25 iunie 1963, s-au mai adus din Polonia
- pentru corectarea raportului între sexe și
diversificare genetică -, încă două femele în vârstă de
2 ani (Puslawa și Pumila) din rezervația Pszczyn
situată la 80 km vest de Cracovia, nucleul de zimbri
fiindformat aici încă din 1865-1893. Transportul s-a
efectuat tot cu trenul pe același traseu ca și în 1958.
La sfârșitul anului 1963 erau 8 zimbri, din care 3
masculi și 5 femele.
La finele anului 1964 și începutul anului 1965,
din cele 9 exemplare existente, 4 erau născute în
Polonia (Podarek, Pulonka, Puslawa și Pumila), iar
5 în România (Roman, Retezat, Rodica, Romanța și
Roxana).
Cel mai mare „efectiv” de zimbri din cele două
țarcuri de la Slivuț-Hațcg - 12 exemplare -, s-a
înregistrat la începutul anului 1966.
Ulterior, unele exemplare au fost transferate în
alte locuri („grădini zoologice”, „rezervații
faunistice” sau „parcuri cinegetice”) din țară.
în 17 octombrie 1966 sunt mutate 3 exemplare
(Ramona avea un an, iar Rada și Radu câte 5 luni) la
Grădina Zoologică din București. Transportul, pe
380 km, s-a realizat cu camioane.
în ziua de 21 august 1967, din cei 9 zimbri rămași
s-au mai transferat doi în țarcul creat în pădurea
Trivale-Pitești (femela Pumila și masculul Retezat,
ambii cu vârsta de 6 ani). Transportul, pe un traseu
de 270 km, s-a efectuat cu un camion.
în 1968, în țară erau 14 zimbri din care 8 la
Hațeg, 4 la Grădina Zoologică București și 2 la
Trivale-Pitești (Cotta, 1969), la Slivuț-Hațeg
aflându-se 57% din efectivul românesc al speciei.
Alți trei zimbri, un mascul și două femele
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
(Roxana de 5 ani, Remus de 2 ani și Ralucade 6 luni)
au fost expediați pe 22 noiembrie 1969 în noua
rezervație faunistică de la Vânători-Neamț, fiind
transportate cu camioane pe distanța de 480 km.
Ulterior, femela Rita (născută la 7 octombrie
1968) s-a dus, la 26 mai 1970, într-un nou loc: țarcul
de lângă Poiana Brașov, la 290 km depărtare de Hațeg.
De aceea, la începutul anului 1972, la Slivuț mai
erau doar 3 zimbri (tabelul 2), ceea ce însemna
numai 14 % din efectivul național.
Dinamica efectivului de zimbri de la Slivuț-Hațeg (exemplare)
La 17 decembrie 1982 s-au dus 4 exemplare,
două femele: Rovena (născută la 15 noiembrie
1973) și Rozeta (născută la 7 octombrie 1974) și doi
masculi (Roșcatu, născut în 23 iunie 1982 și Robu,
născut în 23 septembrie 1982). în ziua de 22
decembrie 1982 s-au transferat taurii Robeanu
(născut la 11 august 1977) și Rodeanu (născut la 24
ianuarie 1979). In sfârșit, la 29 decembrie 1982 este
transferat și Romică, născut la 3 septembrie 1970.
Astfel, la Hațeg, în 1983 mai rămâne doar o
Tabelul 2
An	1958	1961	1963	1966	1967	1968	1972	1980	1981	1982
Exemplare	2	4	8	12	9	8	3	6	7	9
										
An	1983	1986	1987	1988	1989	1990	1991	1993	1995	1997
Exemplare	2	3	4	4	5	5	5	4	4	2
An	1999	2000	2001	2002	2003	2004	2005	2006	2007	2008
Exemplare	2	2	1	4	4	4	4	4	4	6
în cele două țarcuri, numărul zimbrilor era dublu
în 1980, comparativ cu anul 1972.
în țara noastră, la începutul anului 1972, erau
2Ide zimbri, repartizați astfel: 6 la Grădina
Zoologică din București, 5 la Trivale-Pitești, 4 în
rezervația Vânători-Neamț, 3 la Slivuț-Hațeg și 3 la
Poiana Brașov (Pop, Homei, 1973).
Zimbrii aduși din Polonia au trăit 19 ani. Astfel,
Pulonka născută la 23 iunie 1951a murit la 21 iunie
1970, iar Podarek, născut la 16 mai 1953, amurit la
31 martie 1972. Tot la Hațeg a murit și cealaltă
femelă adusă din Polonia-Puslawa-la 7 martie 1976,
în vârstă de 15 ani.
în vara anului 1982, pe cele 20 ha ale rezervației
se întâlneau 9 zimbri.
în sudul țării, în pădurea Neagra-Bucșani, nu
departe de Târgoviște, s-a creat în 1981 cea mai
mare „zimbrărie” din țară, extinsă pe 162 ha (Geacu,
Călinescu, 2005). Din dispoziția fostului ministru al
Zimbrii născuți la Slivuț-Hațeg (exemplare, pe sexe)
pereche de zimbri: Roșianu (născut pe 9 octombrie
1979) și Romanița (născută pe 11 mai 1981).
în 1986, numărul lor sporește la 3, în 1987 la 4,
iar în intervalul 1989-1991 numărul zimbrilor s-a
menținut la 5, dar în 1997 mai rămăseseră doar 2, iar
în 2001 numai unul.
Pentru a spori numărul acestora, dar și pentru
ridicarea vigorii genetice, de Ia Bucșani, în ultimul
deceniu au „revenit” la Hațeg 5 exemplare, dintre
care o pereche în anul 1998 și 3 exemplare (un mascul
și două femele) în 2002 (2 femele pe 2 8 februarie și un
mascul pe 1 martie). în perioada 2002-2007,
micropopulația de zimbri s-a menținut constantă la 4
exemplare, fiind formată dintr-un mascul și 3 femele.
Numărul zimbrilor născuți la Hațeg este de 42
(tabelul 3), dintre care: 15 (35,7 %) în deceniul
1959-1969, 17 (40,5 %) în perioada 1970-1982 și
numai 10 (23,8 %) după acest an. Pe sexe, masculi
au fost 18 (42,8 %), iar femele 24 (57,2 %).
Tabelul 3
An	1959	1961	1962	1963	1964	1965	1966	1967	1968	1969
Exemplare	lm	lm	lf	lf	lf	2f	lm, 2f	2m,lf	lf	lf
										
An	1970	1972	1973	1974	1976	1977	1979	1980	1981	1982
Exemplare	lm	lf	lf	2f	2f	lm	3m	lm	lm lf	2m
An	1985	1986	1987	1988	1989	1990	1996	2004	2008
Exemplare	Im lf lf Im lm If lf Im 2f
silviculturii, de la Hațeg la Bucșani, în luna
decembrie 1982, s-au transferat 7 zimbri (două
femele și 5 masculi). S-au efectuat 3 transporturi a
360 km, în cuști de lemn încărcate în camioane.
Cei mai muiți (câte 3) s-au născut în anii 1966,
1967 și 1979. Au fost și ani când nu s-au născut
deloc zimbri (1960,1971, 1975,1978,1983,1984,
1991 și muiți ani din intervalul 1992-2007).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
35
6.	Situația actuală
Astăzi, la Slivuț-Hațeg sunt 6 zimbri (un taur și 5
femele), dintre care 4 adulți și 2 vițele (născute pe 24
mai și 16 iulie). Cel mai bătrân exemplar (21 de ani)
este femela Romina născută la 4 iunie 1987, aceasta
fiind urmașa singurei perechi rămase în rezervație la
sfârșitul anului 1982. Masculul existent azi este din
cel adus în 2002 de la Bucșani.
Aceștia sunt ținuți într-un țarc de 5 ha, ce
reprezintă jumătatea sudică a vechiului țarc de 10 ha
creat în 1958 (jumătatea nordică este dezafectată). La
rândul său, țarcul de 5 ha are două compartimente:
unul de 1,5 ha teren deschis cu umbrare, unde zimbrii
pot fi văzuți de turiști și altul de 3,5 ha, împădurit
(gorunete seculare alături de care mai apar cerul,
carpenul, etc.), unde aceștia se odihnesc noaptea,
împrejmuirea actuală a țarcului este din dale dc beton,
dublată, din 1992, cu alta de lemn.
Zimbrilor li se administrează hrană de două ori
pe zi (dimineața și seara), aceasta constând din:
fânuri, lucemă, trifoi, concentrate, porumb, uruială
(de orz, porumb, ovăz și grâu). Ca suplimente
nutritive, li se asigură mixturi vitamino-minerale.
Se distribuie zilnic 10 kg de hrană/cap de animal.
Apa se asigură dintr-o fântână aflată la marginea de
nord-est a țarcului. Totodată, li se efectuează și
control sanitar-veterinar.
7.	Ocrotirea speciei
Zimbrul a fost și este o specie ocrotită de legile
cinegetice (Legea nr. 26 privind economia vânatului
și vânătoarea, din 5. XI. 1976, apoi Legea nr. 103 a
fondului cinegetic și a protecției vânatului din 23
septembrie 1996 și Legea în vigoare nr. 407, a
vânătorii și protecției fondului cinegetic din 9
noiembrie 2006).
Murariu (1995) atenționa că zimbrul «trebuie
declarat monument al naturii» (pag. 561).
Acest mamifer a fost inclus inițial în «Lista
comentată a speciilor de mamifere susceptibile a fi
trecute în Cartea Roșie a faunei României»,
alcătuită și publicată de Murariu în anul 2000.
La scurt timp a fost inclus în «Cartea Roșie a
Vertebratelor din România», tipărită în anul 2005 sub
egida Academiei Române și a Muzeului Național de
Bibliografie
B o t e z a t, £. (1931): Existența zimbrului in Bucovina.
Buletinul Facultății de Științe din Cernăuți, voi. V, fasc. 2,
Cernăuți.
C ă l i n e s c u, R. (1931): Mamiferele României. Repartiția
și problemele lor biogeografice-economict. Imprimeria
Istorie Naturală «Grigore Antipa» din București. Din
cele 70 de specii de mamifere cuprinse aici, zimbrul
este sigura extinctă în stare sălbatică.
Atât în anul 2000, cât și în 2007, prin Ordonanțele
de Urgență ale Guvernului României nr. 236/24
noiembrie 2000 și nr. 57/20 iunie 2007, privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea
habitatelor naturale și florei și faunei sălbatice,
zimbrul este inclus în anexa 4 «specii de animale și
plante care necesită o protecție strictă», dar și în anexa
3, ce cuprinde specii a căror conservare necesită
desemnarea de arii speciale de conservare, aici
zimbrul fiind încadrat la specii prioritare.
8.	Concluzii
La Slivuț-Hațeg a fost primul loc în care s-a
readus zimbrul în România, exemplarele având
originea în două rezervații (Niepolomice și
Pszczyn) din sudul Poloniei.
Cele două locuri din Polonia includ exemplare
din linia genetică „de câmpie” sau „de Bialowieza”
(subspecia Bison bonasus bonasus) (Pucek,
Glowacinski, 2001).
în perioada 1958-1966, Hațegul era singurul loc
unde putea fi văzut zimbrul în țara noastră, ulterior
ponderea efectivului dc aici raportat la cel național
s-a redus de la 57% în 1968 la 10% astăzi.
Numărul zimbrilor din pădurea Slivuț a oscilat
între 12 în anul 1966 și 1 în 2001. Astăzi există 6
exemplare.
în intervalul 1966-1982 din această rezervație s-au
transferat 16 exemplare în alte locuri din țară (7 la
Bucșani, 3 la Grădina Zoologică București, 3 la
Vânători-Neamț, 2 la Trivale-Pitești și unul la
Poiana Brașov), Hațegul fiind o veritabilă
„pepinieră național ă” pentru zimbru.
Pentru revigorare (atât numerică, dar și morfo-
fiziologică ori genetică), în ultimul deceniu Hațegul
a primit exemplare de la Bucșani.
Păstrarea zimbrilor necesită fonduri financiare
substanțiale care sunt asigurate de Direcția silvică
Deva.
La Slivuț-Hațeg, zimbrul se află permanent sub
îngrijirea omului, fiind un mamifer de rezervație. El
are numai valoare faunistică, cu semnificație
științifică și istorică.
Națională, București.
C o 11 a, V. (1968): Vânatul României. Edit. Agro-silvică,
București.
Dejeu, Veronica, Nuțu, Anișa (] 965): Puncte
turistice și de interes naturalistic în regiunea Hunedoara.
Natura, Seria Biologie, nr. 3, București.
D e j u, R. (2005): Current situation of European bison in
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Romania. Studies and rcsearch in Vânători-Neamț Natural
Park, voi. I, Edit. Terra Design, București.
F i 1 i p a ș c u, A. (1969): Sălbăticiuni din vremea
strămoșilor noștri. Edit. Științifică, București.
Gărgărea, P. (2007): Situa[ia și starea efectivelor de
zimbri (Bison bonasus L.) din unităfile silvice ale RNP-
Romsilva. Pădurea și Viața nr. 6, București.
G e a c u, S. (2005): Past and present in the zoogeography of
the European bison (Bison bonasus L.) in Romania. Analele
Universității din Craiova, Seria Geografie, voi. VIII, București.
G e a c u, S., C ă 1 i n e s c u, C. (2005): Rezervația de zimbri
(Bison bonasus L.) de la Neagra-Bucșani (jud. Dâmbovița).
Revista Pădurilornr. 4, București.
I a c o b, T. (1965): Contribuții la problema înmulțirii
zimbrului (Bison bonasus bonasus) în fara noastră. Revista
Pădurilornr. 1, București.
M u r a r i u, D. (1995): Mammal categoriesfrom Romania.
Categories of conservation. Travaux du Museum d'Histoire
Naturellc “Grigore Antipa”, voi. XXXV, București.
M u r a r i u, D. (2000): Commented list of the mammal
species susceptihle for being included in the red book of the
Romanian fauna. Travaux du Museum National d'Histoire
Naturclle “Grigore Antipa”, voi. XLII, București.
N a n i a, I. (1991): Vânatul pe teritoriul României. Edit.
Sport-Turism, București.
P o p, I., H o m e i, V. (1973): Mamifere din România, voi. II,
Edit. Științifică, București.
P u c e k, Z., G1 o w a c i n s k i, Z. (2001): Bison bonasus L.
1758 Polska Czerwona Ksicga Zwierzat-Kregowce, Warszawa.
S c i b o r, I. (1958): Bison bonasus L. in the Bialowieza
Forest. ActaTheriologica, voi. II, lase. 14, Bmo.
V a s i 1 i u, G. D. (1961): Verzeichnis der Săugetiere
Rumăniens. SăugetierkundlicheMilteilungen, Nr. 2, Miinchen.
V as i 1 i u, G. D. (1979): Reaclimatizareazimbrului(Bison
bonasus bonasus L.) în R. S. România. Anuarul Muzeului de
Științe Naturale, Seria Botanică-Zoologie, voi. IV, Piatra
Neamț.
*	**(1959): Zimbrii de la Hațeg. Vânâtorul și Pescarul Spor-
tiv, nr. 1, București.
*	* * (I966-2007): Cronica Ocolului Silvic Hațeg. Hațeg.
*	**(1976): Legea nr. 26 privind economia vânatului și vâ-
nătoarea. Buletinul Oficial nr. 99/ 12.XI. 1976, București.
*	* * (1985): Amenajamentul Ocolului Silvic Hațeg. Arhiva
Ocolului silvic Hațeg.
*	* * (1986): Harta topoclimatică a României. Foaia
Hunedoara. Institutul de Geografie, București.
♦	* * (1996): Legea nr. 103 a fondului cinegetic și
protecției vânatului. Monitorul Oficial nr. 235/27 septembrie
1996, București.
*	* * (2000): Ordonanța de Urgență a Guvernului
României nr. 236 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
Monitorul Oficial nr. 625/4. XII .2000, București.
*	* * (2005): Cartea Roșie a Vertebratelor din
România. Edit. Curtea Veche, București.
*	* * (2006): Legea nr. 407 a vânătorii ți protecției
fondului cinegetic. Monitorul Oficial nr. 944/22.XI.2006,
București.
*	* * (2007): Ordonanța de Urgență a Guvernului
României nr. 57 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
Monitorul Oficial, nr. 442/29 iunie 2007, București.
Dr. Sorin GEACU
Academia Română, Institutul de Geografie
Str. Dimitrie Racoviță nr. 12, București, sector 2
Tel.: 021/3135990
Maistru de vânătoare Gheorghe DRĂMNESCU
Ocolul silvic Hațeg, Str. Progresului nr. 54
Jud. Hunedoara, tel.: 0254/777776
50 years since the establishment of the European Bison Reserve in the Slivut-Hateg Forest and since its reintroduction in
Romania
Abstract
The reintroduction of European bison in Romania took place in the Slivut-Hateg Forest in November 1958, with individuals
brought in from two Polish reserves (Niepoiomice and Pszczyn). The population density of European bison in the Slivut Forest has
varied between 12 individuals in 1966 and 1 individual in 2001, today existing 6 individuals. Between 1966 and 1982 16 European
bison were transferred to other locations in Romania (7 in Bucșani, 3 in the Bucharest Zoo, 3 in Vanatori-Neamt, 2 in Trivale-Pitești,
and 1 in Poiana Brașov), so that Hațeg can be considered as a genuine “național nursery” for European bison. For numerica], genetic,
and morpho-physiological revigo urat ion, individuals from Bucsani-Dambovita were transferred to Hațeg in the last decade. Tending
of European bison requires large funding provided by the Deva County Branch of ROMSILVA. In Slivut-Hateg, European bison has
only a fauna valuc, wi th scienti fie and historical signi ficanccs.
Keytvords: European bison, Slivut-Hateg Reserve, Hunedoara County.
REVISTA PÂDURJLOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
37
Economia resurselor forestiere și politica
de gestionare durabilă a acestora*
loan MILESCU
Pentru început, vă mulțumesc sincer că asociați
dezbaterea acestui generos subiect: „Economia
resurselor forestiere și politica de gestionare dura-
bilă a acestora" cu înaintarea mea în vârstă.
Aspecte introductive. Resursele unei țări,
materiale și imateriale, gospodărite într-o viziune
unitară timp îndelungat, potențează perenitatea
națiunii în cauză și bunăstarea populației respective.
Rezultatele acestui mod de gospodărire depind de
calitatea, dăruirea și înțelepciunea celor care
răspund de destinele națiunii prin mijloace demo-
cratice ori ca efect al unor împrejurări favorizate de
considerente geopolitice.
în cazul resurselor forestiere se distinge o
situație specială determinată de locul și importanța
pădurilor în dezvoltarea economică și socială a țării,
judecată din unghiuri diferite: hidrologic, sanogen,
cultural, educativ, economic. A avea pădure și să
urmărești cu orice preț, de multe ori în dușmănie și
cu dispreț, să o exploatezi pentru a vinde lemnul
obținut, nu înseamnă economie și politică chibzuită
și nici credință în viitorul țării tale.
Cele dc mai sus se vor un motto la ceea ce
considerăm o posibilă realizare a unei politici
coerente cu privire la păduri.
Ideea se înscrie în conceptul general potrivit
căruia economia ca știință și activitate practică
studiază întregul sistem de activități sociale și
economice, diferențiindu-se prin modul de
cercetare, funcțiile îndeplinite și concluziile ce le
formulează. Este vorba de un ansamblu coerent dc
cunoștințe ce vizează relațiile dintre resursele
economice rare, costisitoare și din ce în ce mai
limitate. Prin modul în care reacționează și
obiectivele ce le tratează în diferite faze ale
societății umane, economia oferă și explică
răspunsuri preocupărilor cu privire la modul
convenabil, eficient de gestionare a resurselor
existente într-o perioadă dată. Complexitatea
fenomelor sociale și relația dintre resurse și nevoile
oamenilor au generat aprofundarea cercetărilor cu
caracter economic, fapt ce a condus la diferențierea
ramurilor economice, unele sub formă de științe
economice autonome, care studiază realitatea
economică într-o anumită ramură sau la un anumit
nivel de agregare, sau altele ca științe economice de
•Lucrare prezențaiă în cadrul simpozionului „Politică și economic
forestieră” organizat dc A.S. A.S. în 29.09.2008
graniță care dezvoltă o viziune multicriterială
asupra fenomenului cercetat. Dintre acestea se
disting: Geografia economică, Economia agrară,
Economia mediului natural. Economia forestieră.
în toate aceste segmente ale cercetării
economice se evidențiază tipurile de legături între
fenomenele economice: cauzale, de interdepen-
dență, funcționale de covariație (pozitivă și
negativă, liniară și neliniară, singulară și multiplă).
Relațiile care există între fenomenele și procesele
economice nu sunt produsul voinței oamenilor, ele
sunt expresia unor nevoi după care omul se tratează
în egală măsură ca ființă biologică, și ca ființă
socială. în cazul resurselor forestiere, acest mod de
tratare prezintă particularități ce ilustrează atât
relația om-naturâ, cât și relația om-om.
Conceptul de economie forestieră. Sub
denumirea de economie forestieră înțelegem
activitatea de silvicultură, exploatarea îngrijită a
pădurilor și industrializarea lemnului, inclusiv
comercializarea produselor și serviciilor ce se obțin
prin existența pădurii. Aceste trei activități au
conținut tehnic și economic și se deosebesc între ele
prin natura proceselor de producție și însușirile
produselor finale.
Considerăm astfel economia forestieră ca un
sistem unitar de gospodărire durabilă a pădurilor în
care subsistemele constituente - silvicultura,
exploatarea pădurilor și industrializarea lemnului -
reprezintă la rândul lor, fiecare, un sistem ale cărui
conexiuni exprimă legături de natură biologică,
tehnică și economică. Sistemul de economie
forestieră se integrează în sistemul de economie
națională, fapt ce ne îngăduie a susține că volumul
resurselor naturale și umane de care dispunem,
precum și nivelul de valorificare a acestora,
caracterizează dimensiunea economică a României.
Acest potențial exprimă fidel raporturile dintre
români și natură, modalitatea de pricepere și
chibzuință a acestora pentru a pune în valoare
valențele favorabile ale cadrului nostru natural dc
existență.
Un element definitoriu pentru înțelegerea
acestui concept îl reprezintă politica forestieră.
Suntem interesați de modul cum trebuie să fie
politica economică națională, cum poate aceasta
deveni garanția perenității pădurilor. Considerăm
politica forestieră ca parte a suprastructurii statale,
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
eventuale amendări ale acesteia putând fi guvernate
numai de legi ale corelației dintre bază și
suprastructură.
Politica forestieră exprimă un conținut legislativ
și administrativ care reflectă măsuri ferme de lungă
durată ale statului de drept în direcția gestionării
resurselor naturale și a promovării eficiente a
activităților legate de aceasta. înțelegem definirea
politicii forestiere ca o necesitate a unui sistem
riguros de norme și reglementări cu privire la
apărarea și conservarea pădurilor în ideea căpentm
orice țară, care se respectă, pădurea este considerată
sacră și indivizibilă.
în accepțiunea contemporană, termenul de
politică forestieră datează din 1860; această noțiune
a fost concepută ca fiind tratarea științifică a poziției
strategice pe care pădurea și economia resuselor de
lemn le ocupă în stat și în economia națională.
Majoritatea statelor europene dispune de politici
proprii la adăpostul cărora își apără și conservă
pădurile.
în literatura română de specialitate s-au susținut
valoroase puncte de vedere cu privire la tema în
discuție. Contribuțiile predecesorilor noștri Vasile
Sabău și Valeriu Dinu, au fost prezentate și în cadrul
secției de specialitate din Academia de Științe
Agricole și Silvice. S-au cercetat și fundamentat
ulterior noi aspecte legate de economia forestieră,
dintre care se remarcă, prin conținut și metodologia
de investigare folosită, rezultatele obținute de
distinsul nostru coleg, Alexe Alexe.
Timp de peste trei decenii s-a muncit pentru
fundamentarea și cunoașterea dimensiunii
resurselor forestiere, a tehnicilor de regenerare a
arboretelor, la stabilirea, rațională a volumului
recoltelor anuale de lemn precum și la realizarea de
programe de reconstrucție ecologică a pădurilor
degradate. înfăptuirea unui sistem unitar de
amenajare a pădurilor, fundamentarea bazelor de
amenajare și evaluarea științifică a potențialului
productiv al stațiuni lor forestiere reprezintă ele-
mente constitutive ale unei politici forestiere.
Anterior acestor înfăptuiri, care reprezintă de fapt
premise ale unei economii și politici forestiere
naționale, s-au promovat legi dc specialitate care
evidențiază o preocupare susținută pentru
gestionarea durabilă a resurselor dc lemn. Avem în
vedere Legea referitoare la administrarea pădurilor
(1930), prin care se înființează Casa autonomă a
pădurilor statului, Legea pădurilor de protecție
(1935), Legea pădurilor necesare apărării naționale
(1935).
Perioada angajării noastre ca inginer silvic
stagiar coincide cu mutații politice, economice și
sociale de criză pentru o dezvoltare durabilă. Nu
stăruim asupra condițiilor în care ne-a fost dat să ne
formăm, să muncim și să ne păstrăm verticalitatea.
O fac din respect pentru silvicultorii care au muncit
în condițiile date, au gândit și pus în aplicare
strategii de promovare a unor precepte de tehnică
silvică europeană. Nu au fost puțini, iar preocu-
pările de gestionare eficientă a resurselor forestiere
ale țării au fost multiple și cu impact semnificativ în
fundamentarea științifică a silviculturii naționale.
Exemplele menționate - zonarea funcțională a
pădurilor și amenajarea unitară a fondului forestier -
au o certă valoare profesională și ilustrează dăruirea
celor care au fundamentat obiectivele principale ale
acestor acțiuni. Urmare a coeziunii de breaslă, a
înțelegerii imperativului de formare a unor unități
competitive de cercetare științifică, s-au obținut
rezultate concludente în domenii de vârf precum:
genetica și ameliorarea arborilor, amenajare și
conducerea arboreților, corectarea torenților și
studiul complex al bazinelor hidrografice, protecția
pădurilor și monitoringul forestier.
Examinate retrospectiv, aceste înfăptuiri ale
economiei și politicii noastre forestiere au valoare și
semnificație prin rezultatele obținute într-o anume
perioadă de timp. Trecerea dc la un sistem politic
economic autarhic la o economie de piață produce o
mutație în gândirea, faptele și realizările oamenilor.
Sunt națiuni care în asemenea situații, nu se
precipită își păstrează luciditatea pașilor dc urmat.
Pentru pădurile din România lipsa de garantare a
proprietății a fost greșit înțeleasă și se soldează cu
rezultate dintre cele mai nedorite. Nu este nici locul
și nici momentul pentru a dezvolta, acum, aici,
această problemă. Ne-am declarat pentru
garantarea proprietății asupra pădurilor și am făcut
în diferite împrejurări precizări asupra acestui
lucru. Legile adoptate după 1989 cu privire la acest
subiect au creeat greutăți în activitatea de punere în
posesie a acelora cu adevărat îndreptățiți să-și
primească pădurile, generând nelegiuiri în
gestionarea resurselor forestiere.
Dezbaterea aspectelor legate de economia și
politica forestieră a țării nu poate fi despărțită de
realitățile din silvicultura românească. Considerăm
că este necesară examinarea împrejurărilor care au
condus la această stare de lucruri într-un cadru
special organizat în acest scop. O menționăm însă
întrucât conceptul de economie și politică forestieră
ne obligă la cunoașterea și reglementarea
elementelor de impact (social, educativ, politic)
care generează condiții de implementare pe termen
lung a fundamentelor de economie și politică
forestieră naționalăîn orice țară.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
39
în sprijinul ideii evidențiem cu titlu de
exemplificare modul de înțelegere și aplicare a
principiilor zonale funcționale a pădurilor și ale
amenajării fondului forestier. Efortul de promovare
a acestor principii de mai muiți ani nu este practic
atestat de starea în care se află pădurile țării în
prezent. Putem reține că nicio idee teoretizată cu
pretenție de valabilitate durabilă nu devine perenă în
silvicultură dacă realitatea din teren nu o atestă.
Timp de aproape 5 decenii s-a stăruit pentru
stabilirea cât mai corectă a ceea ce numim baze de
amenajare și pentru implementarea științifică a
mărimii ciclurilor, cuantumurilor anuale în produse
principale și secundare, precum și a tehnicilor de
regenare pe cale naturală a arboretelor. Ne regăsim
în efortul comun al tuturor silvicultorilor pentru
fundamentarea acestor elemente de politică
forestieră care într-o perioadă determinată de timp a
ilustrat o stare favorabilă regenerării și conducerii
arboretelor.
Nu sunt de neglijat nici unele împliniri de ordin
legislativ, dintre care se desprind prin luciditate și
gândire europeană prevederile Legii nr. 2/1986 cu
privire la dezvoltarea fondului forestier și exploata-
rea rațională a pădurilor.
Sunt numeroase cazuri de gândire și aplicare
corectă a elementelor ce definesc economia și
politica forestieră în ultima jumătate de secol. Prin
ceea ce s-a înfăptuit durabil se regăsesc efortul și
răspunderea proprie având ca obiective principale:
conservarea și integritatea fondului forestier.
Conștientizarea pentru înțelegerea chiar și de per-
soane cu răspundere în conducerea statului asupra
rolului și i mportanței resurselor forestiere în dezvol-
tarea economică și socială a țării.
De remarcat că în 1 mba română sunt puține
lucrări de cercetare, care tratează problematica
aspectelor de impact a măsurilor de politică
forestieră se impun studii aprofundate cu privire la
evaluarea acestor măsuri cunoscând că ele se
bazează în mod obligatoriu pe fundamente ale
politicii naționale. în Comunitatea Europeană se
folosește termenul de politici publice, termen de
sorginte anglo-saxonă. Acest fapt exprimă un
pronunțat caracter pragmatic măsurilor de
implementare socială. Se identifică noi soluții de
ameliorare a măsurilor de gestiune durabilă,
socotindu-se cercetarea în acest domeniu „o știință
de stat în plină acțiune”.
în concepția promotorilor de politici publice
(Muller, 1990), orice concept în domeniu trebuie
atent evaluat pe considerentul că elaborarea unei
asemenea politici se bazează inevitabil pe aspecte
controversate. Legătura dintre politicile publice și
științele sociale este puternică, orice mod de
soluționare a măsurilor preconizate depinde de
două elemente: lupta pentru putere cu scopul de a
ocupa funcțiile de autoritate în stat și nivelul cum
este receptată în interiorul societății civile politica
respectivă. O politicăpublică se caracterizează prin:
un conținut, un program de aplicare, o orientare
normativă (legislativă), factor coercitiv și resortul
social căruia i se adresează. Cunoașterea complexi-
tății problemelor ce apar odată cu noua politică
publică reprezintă un nivel ridicat de subiectivism
care însoțește inevitabil suita discuțiilor ce au loc pe
marginea oportunității acesteia.
Cele de mai sus ilustrează o realitate: domeniul
politicilor publice nu trebuie să se rezume la enunțul
scopurilor urmărite. Este necesar să previzioneze
produsul efectul - (output) posibil de obținut pentru
Stat, individ, grupuri asociative, administrații
publice. O politică publică se distinge (Hogwood et
Gunn, 1984) prin limpezimea scopului urmărit,
efectul rezultatelor previzibile și imprevizibile,
impactul relațiilor intra și extraorganizaționale. Nu
întodeauna elementul determinant al unei politici
publice este statul sau o agenție națională sau
internațională.
Revenind Ia ideea de proprietate asupra
pădurilor susținem că în acest mileniu, mai mult ca
oricând în trecut, acestea nu pot reprezenta decât
proprietate de interes public cu valoare de
patrimoniu. Promovarea economiei de piață nu
exclude acest imperativ: se menține în continuare
cererea crescândă pentru lemn și se lărgește gama
produselor și serviciilor oferite de păduri, ceea ce va
conduce inevitabil la atitudini și cerințe noi ale
proprietarilor de domenii forestiere și ale agenților
economici care operează pe piețele interne și
internaționale ale lemnului.
Piața produselor lemnoase din România prezintă
încă particularități care o fac să fie mai puțin
deschisă și deci mai puțin sensibilă față de evoluția
prețurilor pe plan mondial și european. Studii
asupra evoluției economiei și comerțului internațio-
nal în produse din lemn arată că aprovizionarea pe
această linie se caracterizează printr-un nivel relativ
scăzut în țările din Europa de est. Ponderea importu-
rilor și exporturilor pentru lemn rotund, cherestea,
panouri, celuloză și hârtie nu depășește 20 % din
valoare producției, fapt ce arată un nivel redus de
deschidere față de piața internațională.
Un aspect cu semnificații controversate îl
reprezintă în perioada pe care o traversăm faptul că
unitățile silvice de stat, private sau asociative sunt
interesate să-și sporească volumul tranzacțiilor de
lemn puse în vânzare. Se creează de fapt o ofertă
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
inelastică ca efect al creșterii prețurilor pe măsură ce
cantitatea de produse puse în vânzare crește și ea.
Consecințele acestei practici se răsfrâng asupra
capacității pădurilor de a stăvili urmările viiturilor, de
a potența pozitiv bilanțul resurselor interne de apă.
Făcând referire la oportunitatea și conținutul
politicilor publice, acum când suntem membri ai
Uniunii Europene, este locul de menționat că
urmările inundațiilor și secetei prelungite din
ultimii ani au fost puternic resimțite de instituțiile
statului, de numeroși agențî economici și de o mare
parte a populației civile. Nu s-a întreprins nimic
durabil pentru a preveni apariția unor noi calamități
naturale. Discuțiile cu privire la protejarea pădurilor
continuă, nu însă în sensul găsirii de soluții pentru o
gestiune durabilă; se discută despre modul cum pot
fi evaluate resursele forestiere administrate de stat,
cărui urmaș al protipendadei din secolele trecute să i
se retrocedeze întinse suprafețe de pădure, cărei
formațiuni politice îi revine conducerea autorității
administrative în domeniu. Eraunmomentprielnic ca
asemenea activități să se sisteze un interval de timp, în
care cu chibzuință să se inițieze noi reglementări cu
privire la retrocedarea păduri lor celor îndreptățiți.
Măsurile preconizate prin hotărârile comune de
la Helsinki și Lisabona vin în sprijinul sugestiei de
mai sus. în timpul activității noastre am militat
pentru promovarea a ceea ce am socotit durabil în
gestiunea pădurilor. Nădăjduiesc că generațiile ce
ne succed o vor face cu mai multă eficiență.
Conceptul de gestionare durabilă a pădurilor își
are originea în lucrările Conferinței de la Helsinki
(1993) când s-a adoptat ideea de promovare a unei
politici concertate pe plan european, capabilă să
pună în operațiune mai multe proiecte care vizează
gospodărirea pe termen lung a resurselor forestiere.
Se plasează în acest mod preocupările de gestiune
durabilă a pădurilor în context internațional.
Totodată se subliniază legăturile dintre gestionarea
durabilă și conservarea biodiversității. Se desprinde
astfel oportunitatea promovării unei silviculturi
ecologizate.
Definiția convenabilă a noțiunii de gestionare
durabilă ar putea fi: „administrarea și utilizarea
pădurilor și terenurilor împădurite de o asemenea
manieră și intensitate încât ele să-și păstreze
diversitatea biologică, productivitatea și capacitatea
lor de regenerare, vitalitatea și însușirea de a
satisface în prezent și în perspective de lungă durată
funcțiile economice și sociale lanivel local, național
și mondial”. Potrivit acestei definiții, fiecare țară ce
deține resurse forestiere elaborează și negociază
criteriile și indicatorii de caracterizare a propriului
concept de gospodărire durabilă.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
41
Puncte de vedere
Observații privind comportamentul unor specii forestiere în
condițiile extreme din anii 2005-2007 și unele propuneri privind
gospodărirea pădurilor din zonele afectate
în toamna anului 2005, precipitațiile căzute în
zona de sus a țării au condus la acumularea apei
peste capacitate în câmp, producând inundații în
pădurile din Lunca lalomiței și Câmpia Vlăsiei,
unde stagnările de apă s-au menținut peste iama și în
marea parte a sezonului de vegetație 2006. în zonele
de terasă, cum este cazul pădurii Surlari din cadrul
O.S. Snagov, (foto 1) apa stagnantă nu se mai
acumulase de zeci de ani, dovadă fiind arboretele cu
vârste de peste 40 de ani având în compoziție specii
forestiere sensibile la apa stagnantă (cer, tei,
carpen).
din care peste 3 0 de zile în aprilie-mai cu puieții total
acoperiți de apă), puieții au intrat în vegetație la
începutul lunii iunie cu pierderi nesemnificative. în
luna august a aceluiași an au fost din nou 20 de zile
de inundație, în prezent puieții din plantație având
2-3,5 m înălțime.
Foto 2. Plantație cu stejar brumăriu în vârsta de 9 ani, în
Lunca Dunării, care a rezistat inundațiilor din 2006 (O.S.
Călărași, U.P. VII Musaid, u.a. 18 A).
Este interesant de menționat faptul că, pe brațul
Dunărea Ia Musaid, unde zona dig-mal are o lățime
medie de 800-1200 m, există natural exemplare de
stejar brumăriu cu diametre de peste 80 cm și
înălțimi de 18-25 m, având port de arbori izolați
(U.P. VII Musaid, u.a.21E), (foto 3) care au
Foto 1. Pădurea Surlari (O.S. Snagov), în timpul
inundației din primăvara anului 2006, datorată
precipitațiilor abundente
în iama 2005/2006, în pădurile inundate din
Lunca lalomiței, de pe raza Ocoalelor silvice
Snagov, Urziceni și Slobozia, apa a înghețat și a
format pod de gheață. La intrarea în vegetație din
anul 2006, toate arboretele de salcâm instalate în
urmă cu 15-20 de ani au fost afectate integral de
uscare. Tot în aceste zone (cazul pădurii Puturoasa,
O.S. Snagov, din Lunca lalomiței), plantațiile de
stejar, frasin și specii de ajutor, cu vârste de până la
12 ani, care au stat și ele în apă și gheață, au vegetat
normal, vătămările fiind reduse.
în această perioadă, în Lunca Dunării din zona
Musaid (u.a. 16A si 18A din U.P.VII Musaid, O.S.
Calarași), (foto 2) într-o plantație de stejar brumăriu
cu vârsta de 9 ani și înălțimea puieților între 1,5 și
2,5 m la data inundației (din februarie până în iunie,
Foto 3. Exemplar secular de stejar brumăriu în Lunca
Dunării (O.S. Călărași, U.P. VII Musaid, u.a. 21E)
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
fructificat în toamna anului 2008 (foto 4). în jurul
Foto 4. Stejar brumăriu din Lunca Dunării, cu
fructifîcație în toamna anului 2008 (O.S. Călărași, U.P. VII
Musaid, u.a. 14B)
acestor arbori se găsesc puieți regenerați natural
viabili, cu vârsta de 2-3 ani, ceea ce indică faptul că
au trecut cel puțin peste o inundație maj oră.
Ulterior retragerii apelor, arboretele de salcâm
din Lunca lalomiței și și din cea a Dunării afectate
de inundații majore n-au mai intrat în vegetație. Nu
același lucru s-a întâmplat însă cu arboretele de
gladiță, care nu au fost afectate.
în Lunca lalomiței, sub arboretele de salcâm (u.a.
11D si 1 IE, U.P.VII Axintele, O.S. Urziceni) (foto 5)
Foto 5. Regenerare de plop alb sub un arboret de
salcâm în vârstă de 12 ani din Lunc lalomiței, integral
afectat de uscare datorat inundației (O.S. Urziceni, U.P. VII
Axintele, u.a. 11E)
calamitate în anul 2006, s-a instalat reniș de plop alb
pe suprafețe extinse. în consecință, s-a exploatat
salcâmul uscat și s-a promovat regenerarea naturală
de plop alb astfel că, în toamna anului 2008, renișul
are consistența plină și înălțimea medie de peste 2 m
(foto 6). Diseminat, în renișul de plop au apărut
exemplare de frasin, ulm, dud. în zonele unde nu s-a
instalat reniș a fost executată pregătirea integrală a
solului și plantarea cu puieți de plop alb.
Foto 6. Regenerare de plop alb instalată în anul 2008 în
Lunca lalomiței după exploatarea unui salcâmct uscat în
2006 (O.S. U rziceni U.P. VII Axintele, u.a, 11D)
O influență favorabilă asupra puieților a avut-o
viitura produsă pe râul Ialomița, cu propagare din râul
Prahova, în 24-26.03.2007, care a adus și a depus un
strat fertil de loess cu grosimea de 5-10 cm, asigurând
o dezvoltare foarte bună a puieților, în condițiile în
care anul 2007 a fost unul extrem de secetos.
O altă situație constatată în aval de această zonă
din Lunca lalomiței (pădure particulară, comuna
Ion Roată, U.P.VI Alexeni, O.S. Urziceni) (foto 7):
sub arboretul de salcâm calamitat, sămânța de
Foto 7. Arboret de salcâm integral afectat de inundații,
cu regenerare naturală mixtă de plop alb și salcâm din
sămânță (pădure particulară din Lunca lalomiței, comuna
Ion Roată, O.S. Urziceni)
salcâm diseminată a parcurs un proces de
stratificare sub apă, iar în lunile iulie-august 2006
au răsărit puieții, care s-au menținut viabili și au
atins 1,5-2 m înălțime în anul 2008, cu un număr
suficient de exemplare pe unitatea de suprafață.
Acolo unde cota terenului a coborât cu câțiva zeci
de centimetri s-au instalat în amestec intim sub
arboretul de salcâm uscat puieți de salcâm din
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
43
sămânță și reniș de plop alb, regenerare naturală ce
trebuie promovată, în condițiile în care proprietarii
particulari nu dispun de bani pentru a aplica
tehnologii de împădurire cu pregătirea integrală a
terenului și a solului.
Pentru toate cazurile de uscare a pădurilor din
Câmpia Vlăsiei, soluțiile stabilite, prin derogare de
la prevederile amendamentelor silvice în vigoare,
au avut în vedere refacerea arboretelor cu aceleași
specii de bază, considerându-se că posibilitatea de a
se manifesta un fenomen similar este mică.
în anul 2007, excesiv de secetos, s-a constatat că,
în cazul plantațiilor de stejar brumăriu și frasin, în
amestec cu ulm de Turkestan, vișin turcesc și arbuști
din Lunca lalomiței și din incintele îndiguite din
Lunca Dunării, pierderile au fost mult mai mici
decât în cazul plantațiilor de plop euramerican și
plop alb, calamitate aproape integral. în incinta
Boianu-Sticleanu din raza O.S. Călărași, într-o
suprafață preluată de la agricultură și împădurită în
perioada 2006-2007, puieții de frasin și ulm plantați
în primăvara anului 2007 s-au menținut peste vară
când precipitațiile nu au cumulat în lunile mai-iulie
nici 10 % din media multianuală, iar la sol s-au atins
frecvent peste 50 °C. începând din a doua jumătate a
lunii august, când au căzut precipitații normale,
puieții și-au activat creșterile în înălțime (0,4 m) și
în grosime, iar la sfârșitul sezonului de vegetație
2008 au atins înălțimi de 0,8-1,3 m.
în practică va trebui să se țină seama de aceste
observații atât în privința speciilor sensibile la
inundație (salcâm, cer, carpen), cât și a celor
rezistente (stejar pedunculat, stejar brumăriu, frasin,
gladiță). La fel de important și relevant este modul
cum unele dintre aceste specii au rezistat foarte bine
în anul 2007 la seceta excesivă manifestată după un
an cu exces de umiditate, iar, dintre toate, stejarul
brumăriu, cu ecotipurile sale diverse, a manifestat
cea mai mare amplitudine ecologică.
în ceea ce privește modalitățile de regenerare din
Lunca lalomiței, soluțiile tehnice adoptate vor trebui
alese cu mult discernământ, ținând cont de experiența
locală, de diversitatea tipurilor de stațiune și de cerința
de a promova arborete stabile ecologic, în cadrul unei
silviculturi durabile, care, așa cum s-a arătat, poate
asigura reușita cu costuri minime față de tehnologia
clasică ce implică pregătirea terenului și a solului. în
plus, instalarea și întreținerea culturilor prin plantații
sunt costisitoare, necesitând forța de muncă tot mai
scumpă și o perioadă destul de lungă până când
plantația va putea prelua rolul de protecție pe care
trebuie să-1 exercite în aceste zone.
Instalarea pe cale naturală a unor specii
forestiere adecvate stațiunii, așa cum s-a întâmplat
în cazul salcâmului uscat sau, în alte cazuri, al
arboretelor de plop euramerican afectate de
fenomenul de uscare, va trebui să fie conjugată cu
intervenția personalului silvic în cunoștință de
cauză pentru a executa lucrări de ajutorare a
regenerării naturale și de îngrijire-conducere a
arboretelor tinere, inclusiv o analiză atentă cu ocazia
lucrărilor de reamenajare, când pot fî puse în
practică aceste decizii privind strategia în timp de
gospodărire a fondului forestier administrat.
Presiunea factorului economic asupra celor care
administrează pădurea nu trebuie să determine
decizii care, pe termen lung, pot produce prejudicii
majore asupra calității fondului forestier sub
aspectul exercitării funcțiilor de protecție și
producție și al stabilității acestuia.
Acolo unde există condiții staționale favorabile
în zona dig-mal va trebui extinsă suprafața
plantațiilor pe bază de stejar și frasin în amestec cu
alte specii ce se pot instala natural (velnis, dud) și
care și-au demonstrat în timp nu numai stabilitatea
ecologică în condiții extreme (de la inundații la
secete extreme), cât și o producție ridicată de masă
lemnoasă calitativ superioară. Așa este cazul
arboretului de frasin cu stejar din u.a. 11B, U.P. VII
Musaid, O.S. Călărași, care, la vârsta de 61 de ani,
realizează diametrul mediu de 38 cm, înălțimea
medie de27 m și o producție de450 m3/ha.
în cazul stejarului brumăriu, promovarea
ecotipurilor încă existente natural în Lunca Dunării
este o decizie ce va solicita pregătirea și conștiința
profesională a practicianului silvic pentru a urmări
anii de fructificație și a produce puieți cu proveniența
corect determinată și ulterior controlata, cu care să se
refacă șleaurile de luncăîh zona dig-mal.
Observațiile ocazionate de aspectele climato-
logice din anii 2005-2007, greu de repetat în
perioada imediat următoare, vor trebui dublate de
analize riguroase bazate pe date culese de specialiști
în cercetare și prelucrate științific. Rezultatele
acestor cercetări vor trebui să devină informații
tehnice la dispoziția celor care stabilesc soluțiile de
aplicat în practica silvică.
Aceste soluții tehnice trebuie să fie eficiente
pentru gospodărirea durabilă a fondului forestier din
astfel de zone expuse la alternanțe extreme din punct
de vedere climatic și al condițiilor de vegetație și, nu
în ultimul rând, în concordanță cu strategiile în
domeniu impuse de directiva Uniunii Europene
Natura 2000.
Ing. Florian BĂNCILĂ
44
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Cronică
Premiul Fundației „Alexandru Tissescu” pe anul 2007
în 22 iulie 2008, în cadrul unei ședințe a Secției de
silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice,
S-a înmânat domnului doctor inginer Radu Vlad,
cercetător științific principal gradul I la Stațiunea ICAS
Câmpulung Moldovenesc, premiul Fundației
.Alexandru Tissescu” pentru lucrarea „Caracteristici
dendrometrice și auxologice ale arboretelor de molid
vătămate de cervide”, publicată în anul 2007.
Lucrarea se referă la un fenomen dăunător apărut în
pădurile tinere de molid din Bucovina din cauza
înmulțirii exagerate a cervidelor, care a afectat echilibrul
ecologic al ecosistemelor de molidișuri prin vătămarea
puternică a arborilor. La arborii vătămați s-au constatat
reduceri de creșteri, putrezirea lemnului, însemnate
pierderi de producție.
Lucrarea este fundamentată pe un mare volum de date
culese pe teren în 2422 de suprafețe de probă, integral
inventariate, date prelucrate cu programe speciale.
Prin cercetările asupra creșterii arborilor vătămați,
lucrarea se încadrează în activitățile științifice promovate
de Fundația al cărei scop principal este de a contribui la
dezvoltarea științelor silvice, în special a celor de
auxologie, dendrocronologie, dendroclimatologie.
Lucrarea a fost analizată și a fost elogios apreciată de
trei referenți științifici: dr. ing. Radu Dissescu, membru
de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice
„Gheorghe lonescu-Sisești”, prof. dr. ing. Marian
lanculescu, vicepreședinte al Academiei de Științe
Agricole și Silvice, prof. dr. ing. Ion Florescu, membru
titular ASAS din cadrul Universității „Transilvania”.
Referatul de premiere a fost prezentat de dr. ing.
Nicolae Doniță, membru titular al ASAS, care a arătat că
înbaza aprecierilor făcute de referenți, Consiliul Director
al Fundației a convenit să acorde domnului dr. ing. Radu
Vlad, premiul de 500 euro, pentru valoroasa lucrare
publicată.
Luând cuvântul, d-1 Nistru Tissescu, vicepreședinte al
Fundației, a mulțumit președintelui ASAS și președin-
telui Secției de silvicultură a ASAS că au acceptat ca
premierea să se facă în cadrul unei ședințe a acestei secții
și a anunțat că în viitor se va lua în considerare acordarea
chiar de două premii pe an, dacă apar lucrări de valoare în
domeniul științelor silvice. Fundația dorește, pe această
cale, să contribuie la stimularea activității tinerilor cerce-
tători, prin acordarea nu numai de stimulente morale, ci și
materiale.
Redacția
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
45
Al 8-lea Simpozion Internațional IUFRO al fagului, Japonia, 2008
în perioada 8-13 septembrie 2008, insulele
Hokkaido și Honshu din „Țara Soarelui Răsare”, a
cireșilor înfloriți și a tehnicii, au găzduit un important
eveniment științific pentru specialiștii în ecologia și
silvicultura fagului european (Fagus sylvatica'),
american (F. grandifolia) și asiatic (F. orientalis, F.
crenata), cel de-al 8-lea Simpozion Internațional
IUFRO (foto 1).
Foto 1. Afișul simpozionului
Simpozionul a fost deschis de către dr. Kazuhiko
Terazawa, coordonator adjunct al grupului de lucru
1.01.07 Ecology and Silviculture of Beech din cadrul
IUFRO și organizator principal al manifestării, care a
adresat cuvinte de bun venit și succes participanților din
16 țări europene și asiatice (Cehia, Danemarca, Elveția,
Franța, Germania, Iran, Irlanda, Italia, Japonia,
Kosovo, Marea Britanic, Olanda, România, Slovenia,
Spania și Suedia).
Mesajul său a fost continuat în aceeași notă de dr.
Palie Madsen, coordonatorul grupului de lucru amintit și
de dr. Mitsuru Takafuji, director general al Institutului de
Cercetări Forestiere din insula Hokkaido. Au fost citite
apoi mesajele de salut și succes adresate participanților
de prof. dr. Don K. Lee (Coreea de Sud) și prof. dr. Niels
Elers Koch (Danemarca), președinte și respectiv
vicepreședinte al IUFRO.
însoțiți permanent de perfecta atenție și organizare
specifice japonezilor, participanții s-au deplasat apoi
spre Kuromatsunai (sudul insulei Hokkaido), unde se
găsește limita nordică a arealului speciei Fagus
crenata. Primul obiectiv vizitat a fost „Utasai” Beech
Forest Reserve, o pădure naturală de limită, desemnată
ca monument național în urmă cu 80 dc ani (foto 2).
Foto 2. Panou de intrare în „Utasai" Beech Forest
Reserve
Aria protejată impresionează prin caracterul său natural
perfect conservat (chiar dacă este vizitată intens, nu
există niciun semn al trecerii curioșilor...), prin prezența
arborilor uscați pe picior (foto 3) și a lemnului mort pe
sol.
Foto 3. Arbore în curs dc descompunere
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
în cuprinsul ariei protejate, fagul japonez, specie
destul de longevivă (200-300 de ani), întâmpină
dificultăți deosebite de regenerare naturală datorită
prezenței unui etaj dens și compact de bambus pitic
(Sasa senanensis). Prin dispariția integrală a acestui
etaj, după ce specia a înflorit și fructificat la intervale de
60-70 de ani, se creează „ferestre de regenerare” pentru
fag, care își poate asigura astfel perpetuarea în mod
natural.
Cel de-al doilea obiectiv vizitat în zona
Kuromatsunai a fost „Soibetsu" Secondary Beech
Forest, o pădure amestecată de foioase din genurile
Fagus, Quercus, Acer, Fraxinus, Sorbus, Prunus,
Betula, la care se adaugă câteva specii de rășinoase
(Cephalotaxus, Taxus), unde fagul nu se poate regene-
ra pe cale naturală datorită etajului de bambus pitic
(foto 4).
Foto 4. Făget amestec cu subetaj de bambus pitic
în cuprinsul acestei păduri, prin intermediul unui
turn de observații și măsurători complexe (foto 5), se
desfășoară cercetări de ecofîziologie a speciilor de
foioase, care au permis obținerea de rezultate
valoroase referitoare la funcționarea ecosistemelor
forestiere și a interacțiunilor biologice în păduri
amestecate.
Foto 5. Aspectul turnului pentru cercetări ecofiziologice
între 9 și 11 septembrie, simpozionul a continuat la
Onuma Seminar House (Nanae-Town, Hokkaido) cu
prezentarea lucrărilor și posterelor selectate de Comitetul
științific al manifestării, din care a lăcut parte și autorul
acestei cronici. Lucrările au fost prezentate în cadrul a 11
sesiuni tehnice (40 de lucrări), la care s-au adăugat 2
sesiuni de postere (28 de lucrări). în cadrul sesiunilor
tehnice au fost tratate probleme de dinamică a
populațiilor de fag (3 lucrări), diversitate genetică lanivel
geografic și de peisaj/arboret (7 lucrări), regenerare
naturală a fagului (12 lucrări), îngrijire și conducere a
făgetelor (7 lucrări, între care și comunicarea Silviculture
ofyoung European beech (Fagus sylvatica L.) stands in
Romania, a compromise between ecologicul and
economic constraints, autor V. N. Nicolescu), caractere
morfologice și fiziologice ale fagului (4 lucrări). La
acestea s-au adăugat două sesiuni tehnice (7 lucrări)
dedicate viitorului făgetelor la nivel mondial, cu un
accent deosebit pe problemele adaptării acestora la
schimbările climatice prezente și de perspectivă. Deși
încă fără un suport științific riguros, există credința și
speranța, bazate pe modele dezvoltate în câteva țări
europene, că făgetele sunt capabile să tamponeze efectele
modificărilor climatice previzibile și să se adapteze fără
mari probleme la acestea.
După traversarea cu ferry-boat-ul a Strâmtorii
Tsugaru, ultimele două zile ale simpozionului s-au
desfășurat pe insula Honshu. în prefectura Aomori
(nordul insulei) au fost vizitate obiective științifice din
Towada National Park și Shirakami-Sanchi World
Heritage Area. în primul obiectiv vizitat, participanții au
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
47
fost impresionați cu precădere de frumusețea peisajului,
cu o alternanță superbă de vegetație forestieră naturală,
luciu de apă (râuri, lacuri) și abrupturi montane (foto 6).
Foto 6. Vedere din Towada National Park
Zona Shirakami-Sanchi, cu o suprafață de 17.000 ha
și circa 70.000 vizitatori/an, a fost inclusă în Patrimoniul
Umanității în anul 1993. Este protejată așa cum rareori
vezi în lume și prezintă arborete naturale excepționale,
care ne-au amintit de pădurile naturale de la Izvoarele
Nerei din Banat (foto 7).
Foto 7. Aspect caracteristic în Shirakami-Sanchi World
HeritageArea
în ansamblu, simpozionul din Japonia, organizat la patru
ani de la cel din Iran și după doi ani de la conferința cu
același profil din România, a fost un succes deosebit,
datorat atât participanților, cât mai ales gazdelor
japoneze. Fără a face ceva special sau spectaculos,
aceștia au demonstrat eficiență și organizare, căldură și
prietenie cum probabil nu se pot vedea sau trăi nicăieri în
lume. Pentru toate, mulțumiri și Sayonara, Japan!
Foto 8.0 mostră de rigoare și frumusețe japoneză
Notă: Autorul acestei cronici mulțumește și pe această
cale colegilor din Regia Publică Locală a Pădurilor
Kronstadt (Brașov) (director ing. Dan-Viciu Olteanu),
fără al căror sprijin consistent deplasarea în Japonia nu ar
fi fost posibilă.
Prof. dr. M. Sc. ing Valeriu-Norocel NICOLESCU
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Conferința „Growing valuable broadleaved tree species”,
Freiburg-im-Breisgau (Germania), 6-9 octombrie 2008
Freiburg-ul, considerat de
Erasmus din Rotterdam „cel
mai frumos oraș gotic”, cu o
universitate renumită înfiin-
țată în anul 1457, a găzduit la
începutul lunii octombrie
2008 conferința internațio-
nală Growing valuable
broadleaved tree species,
punct final al Acțiunii COST
E42 cu același nume, lansată
la Bruxelles în decembrie
2004.
La conferința, desfășura-
tă într-una din impozantele
clădiri ale Universității
Albert-Ludwig (foto 1) au
participat 78 de specialiști din
24 de țări europene (Austria,
Belgia, Cehia, Danemarca,
Elveția, Finlanda, Franța,
Germania, Grecia, Irlanda,
Italia, Macedonia, Marea
Britanie, Norvegia, Olanda,
Polonia, România, Serbia,
Slovenia, Spania, Suedia,
Portugalia, Turcia, Ungaria),
din Canada, China și S.U.A..
Foto 1. Clădirea care a găzduit lucrările conferinței
Lucrările conferinței au fost deschise deprof. dr. Hans
Essmann, consilier municipal, care a transmis mesajul de
bun venit adresat participanților de primarul Freiburg-
ului, oraș care, până în 2015, și-a propus să devină un
„oraș verde”, reducându-și emisiile de dioxid de carbon
cu 50%.
Un mesaj de suflet a fost transmis participanților de
prof. dr. Heinz Rennenberg, decan al Facultății de Științe
Forestiere și ale Mediului din Freiburg, care include 13
institute (catedre) și este considerată vârful învățămân-
tului forestier din Germania.
Lucrările propriu-zise ale conferinței au fost deschise
deprof. dr. Hcinrich Spiecker, gazda acesteia și, în același
timp, președinte al Acțiunii COST menționate. Prof.
Spiecker a prezentat, extrem de solid și divers argu-
mentat, rolul și importanța multiplă a speciilor de foioase
prețioase SFP (cireș, frasini, paltini, sorbi, ulmi, tei, anini,
nuci, mesteacăn) în context european.
Au urmat cinci sesiuni plenare și două sesiuni para-
lele, în cadrul cărora s-au prezentat 25 de lucrări care au
tratat aspecte din cele mai diverse referitoare la speciile
de foioase prețioase, între care se amintesc:
-	principiile silviculturale, fazele și metodele de rege-
nerare, îngrijire și conducere a SFP;
-	valorile ecologice, economice (foto 2), culturale și
OeorB JosrfWLHELM
Foto 2. Cel mai scump buștean de sorb (Sorbus
torminalis), vândut la licitația transfrontalieră franco-
germană de la Saint-Avold din 2007 cu prețul de 9.013
euro/m3 (prezentare G. J. Wilhelm, Germania)
estetice ale SFP;
-	riscurile și oportunitățile cultivării SFP în condițiile
schimbărilor climatice actuale și anticipate;
-	genetica și ameliorarea SFP.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
49
La acestea s-a adăugat o sesiune de postere, unde au
fost prezentate aspecte din cele mai diverse referitoare la
SFP, între care cea mai apreciată a fost seria de postere
referitoare la ecologia și silvicultura unora dintre speciile
de foioase prețioase (frasin comun, sorb, tei, mesteacăn,
anini) (foto 3).
Foto 3. Participanti la sesiunea de postere
Pentru a completa sau confirma unele dintre re-
zultatele cercetărilor prezentate la sesiunile plenare,
paralele și de postere, conferința a inclus o deplasare de
teren în arborete cu SFP din Germania și Franța (de
ambele părți ale frontierei comune, pe Valea Rinului).
în Germania, prezentările din cele trei puncte vizitate
s-au referit la producerea de arbori valoroși de cireș (foto
4), la elagajul artificial al unor SFP și la utilizarea
Foto 4. Exemplar valoros de cireș, elagat artificial și
crescut fără concurență (plantației x 2 m, 1975)
(Gundlingen, Germ an ia)
cireșului, alături de alte specii de foioase (spre ex. plopul
1214), în sisteme agroforestiere.
în Franța, prezentările de teren au inclus silvicultura
arborilor individuali de foioase prețioase într-un crâng
compus convertit (păduri de stat, administrate de ONF),
precum și conducerea arborilor SFP (paltin de munte,
frasin comun, nuc negru) în arborete amestecate de codru
(păduri private) (foto 5).
Foto 5. Paltin de munte (arbore de viitor) în tr-un amestec
de foioase prețioase (Jebsheim, Franța)
Prin organizarea ireproșabilă, prin prezentările
valoroase din sesiunile organizate la Freiburg, precum și
prin vizita pe teren în două țări cu tradiție îndelungată în
silvicultura speciilor de foioase prețioase, conferința a
reprezentat un real succes. Aceasta a deschis perspective
interesante de colaborare paneuropeană, în care România
poate juca un rol deosebit atât prin resursele din speciile
amintite, considerate cele mai bogate din Europa, precum
și prin cercetările derulate tn ultimii 10 ani, mai ales în
cadrul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere
din Brașov, similare celor în curs de desfășurare în alte
țări ale continentului nostru.
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel
NICOLESCU
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
Recenzie
SARDIN, T., 2008: Chenaies continentales.
Collection „Guide des sylvicultures”, Office National
des Forets, Paris, 455 p.
La numai patru ani de la publicarea excelentei lucrări
Chenaie atlantique (autor Pascal Jarret, collection
„Guide des sylvicultures”, Paris, 335 p.), specialiștii
francezi din cadrul Office National des Forets-ONE
(Oficiul Național al Pădurilor) «recidivează» și oferă
publicului o monografie similară, însă mai bogată și mai
completă, referitoare la cvercetele continentale.
Lucrarea se deschide cu un Cuvânt înainte al lui
Bemard Gamblin, director tehnic și comercial al ONF.
Autorul subliniază importanța cvercineelor (gorun și stejar
pedunculat) în pădurile publice ale Franței, cele două specii
aducând ONF, prin comercializarea lemnului lor de lucru,
cca 40 % din veniturile anuale ale acestuia. Cu suprafața
lor de cca 800.000 ha și o recoltă anuală de lemn de peste 1
milion m3, cvercetele continentale contribuie puternic la
protejarea mediului și a peisajelor, la menținerea unei mari
biodiversități și la„primirea” publicului.
în Preambulul său general, autorul monografiei
subliniază faptul că aceste „ghid de silviculturi” aplicabile
cvercetelor continentale este destinat gestionarilor marelui
ansamblu biogcografic care constituie zona continentală a
Franței. Nu este însă vorba de păduri de cvercinee
considerate grosso modo, ci de arborete forestiere în a căror
compoziție cele două specii ocupă cel puțin două treimi din
suprafața sau volumul total.
Thierry Sardin mulțumește, într-un capitol special,
celor care au contribuit, într-un fel sau altul, la apariția
acestei monografii, cu precădere membrilor grupului
de lucru intern al ONF dedicat cvercineelor.
Menționăm acest fapt deoarece grupuri de lucru
similare, consacrate altor specii importante pentru
silvicultura franceză, au fost create atât de gestionarii
pădurilor de stat, cât și private din hexagon, însă lipsesc
cu desăvârșire într-o țară ca România, care, din punctul
de vedere al compoziției pădurilor, are multe
similitudini cu Franța.
în sumarul monografiei se regăsesc cinci capitole:
1,	Caracteristicile cvercetelor continentale;
2.	Elemente determinante pentru construirea unor iti-
nerarii (silvice, n.n.) necesare unei gestiuni multi-
funcționale;
3.	Regenerarea (reînnoirea) arboretelor de codru re-
gulat;
4.	Conducerea arboretelor de codru regulat
5.	Silviculturile cvercetelor continentale conduse în
codru neregulat.
La acestea se adaugă 13 anexe, cu informații din cele
mai diverse (de la fișele sintetice ale cvercetelor de
interes comunitar, producția cvercetelor, modelul de
creștere a gorunului, tehnicile lucrărilor de îngrijire, până
la principalele defecte ale lemnului de cvercinee),
precum și principalele referințe bibliografice folosite
predominant în limba franceză.
Cele mai importante capitole pentru gestionarii
cvercetelor sunt, evident, cele referitoare la instalarea,
îngrijirea și conducerea acestor arborete, atât de codru
regulat, cât și de codru neregulat, prin care se urmărește
producerea de bușteni cu diametre la exploatabilitate
mari, de ordinul 75-80 cm (calitățile A și B), respectiv 65
cm (calitate C) și 55 cm (calitate D). în acest scop,
monografia recomandă, printre altele:
1.	Privilegierea regenerării naturale sub masiv, după
tăieri nici progresive, nici succesive, ci combinate,
cu o intervenție (tăiere) finală când semințișul
atinge maximum 80 cm înălțime.
2.	Deschiderea culoarelor de acces (silviculturale), cu
lățime de maximum 2-2,5 m și la nu mai mult de 5-
6 m distanță din ax în ax, imediat după tăierea
finală (semințiș de maximum 80 cm înălțime).
3.	Curățirile (selecție negativă) să înceapă când înăl-
țimea arboretului are 3-6 m și să se realizeze în
profitul a400-500 de arbori/ha.
4.	Primul depresaj (selecție pozitivă) să se aplice a-
tunci când arboretul are 6- 8 m înălțime și urmărește
favorizarea a 200-300 de exemplare la ha. Cel de-al
doilea depresaj se aplică (adesea în gorunete și
rareori în stejărete) în profitul a doar 150-250 de
arbori/ha, când înălțimea arborilor variază între 10
și 12m.
5.	Răriturile trebuie să se concentreze pe arborii de
viitor (50-70 exemplare/ha la gorun, respectiv 50
de arbori/ha la stejar), aleși pe baza criteriilor
vigoare+calitate+repartiție (spațiere) la mijlocul
fazei de păriș (înălțime dominantă, în medie, 15-17
m, mai mică - 11-14 m - atunci când arborii de
viitor cresc liber, după ce toate exemplarele
înconjurătoare concurente au fost eliminate).
6.	în pădurile de codru neregulat (inclusiv cele con-
vertite de la crâng compus), suprafața de bază de
echilibru a arboretelor trebuie să fie de 13-14 m7ha
(arbori cu diametrul de minim 17,5 cm), la care se
adaugă 3-4 nf/ha (arbori cu dimensiuni mai mici,
inclusiv exemplare de crâng)
în ansamblu, prin profunzimea și calitatea abordării
subiectului antamat, lucrarea este o contribuție excelentă
la cunoașterea amănunțită a cvercetelor continentale din
Franța, la care ar trebui să reflecteze cu mare atenție și
gestionarii pădurilor similare de la noi, mai ales în
contextul social și economic din România, în continuă
schimbare din ultimele două decenii.
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU
Mulțumim și pe această cale colegului și prietenului
ing. Bruno Chopard, din Direcția Tehnică (regiunea
Bourgogne-Champagne-Ardennes) a Office National
des Forets, care ne-a pus la dispoziție, cu multă
amabilitate, lucrarea recenzată.
57
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
BRADOSCHE, P., 2008: Contribuția școlii franceze
la formarea silviculturii românești. Editura Scrisul
Prahovean, Cerașu, 234p.
Subintitulată „Documente pentru o istorie a pădurilor
și a economiei forestiere a României”, I, lucrarea re-
prezintă o contribuție esențială la cunoașterea și
înțelegerea evoluției seculare a silviculturii românești,
influențată timp de secole de sora sa mai mare, cea
franceză.
Cartea prezintă următoarea alcătuire:
Argument (pp. 9-11)
Cap. 1. Pe scurt despre nașterea științei forestiere și
rolul Școlii de Ape și Păduri de la Nancy la dezvoltarea
acestei științe în sec. al XlX-lea (pp. 13-30);
Cap. 2. Repere privind istoricul pădurilor din Vechiul
Regat(pp. 31-41);
Cap. 3. Rapoartele forestierilor francezi: Pierre-
Amedee Bouquet de la Grye (1876), Charles Jean-
Baptiste Broilliard (1883), Gustave Huffel (1888-1889)
(pp. 43-159);
Cap. 4. Influența școlii franceze asupra formării
silviculturii românești (pp. 160-180);
Cap. 5. Epilog (pp. 181-191).
La aceste capitole se adaugă o bibliografie aproape
exclusiv româno-firanceză (pp. 193-196), cu 87 de lucrări
semnate, între alții, de P. Antonescu, N.R. Danilescu,
C.C. Giurescu, N.G. Popovici, M. Radulescu, D. Sburlan,
G. Stătescu (România), L. Badrâ, M. Deveze, B. Lorentz,
J. Parder J.L. Peyron (Franța), la care se adaugă faimosul
silvicultor german G.L. Hartig.
La final, lucrarea include studiile intermediare la
raportul lui Gustave Huffel (pp. 198-229), precum și
rezumate al cărții în limbile franceză și engleză (pp. 231 -
234).
Argumentul cărții se deschide cu un citat din Hamlet-
ul shakespearian {Mai presus de orice rămâi credincios
fie însuți/ Și așa precum ziua urmează nopții/ Nu vei
putea trăda pe nimeni), definitoriu pentru autorul
lucrării. Acesta a constatat, pe bună dreptate, marile
lipsuri din bibliografiile literaturii silvice românești,
unde preluările sunt adesea cenzurate, trunchiate ori la
mâna a doua sau chiar a treia. Pornind de la acest fapt,
autorul consideră necesară publicarea integrală, fără
adaosuri, completări sau corecturi, a unor documente
autentice legate de istoria silviculturii românești, la care a
avut acces prin amabilitatea domnului R. Roman-Amat,
director al prestigioasei Școli Naționale de Geniu Rural,
de Ape și Păduri (ENGREF) de la Nancy-Franța,
înființată în anul 1824.
Nașterea și dezvoltarea științei forestiere, cu
preliminarii în antichitatea romană (Cato, Varro,
Columella, Paladius) și evoluția datorată ulterior Franței
(Tristan de Rostaing, Colbert, Reaumur, Buffon,
Duhamel du Monceau, Lorentz, Parade) și Germaniei
(Meurer, Moser, Burgsdorf, Hartig, Cotta), fac obiectul
primului capitol al cărții. Acesta se încheie cu o listă a
elevilor români care au urmat liber cursurile școlii de la
Nancy între 1855 și 1951, între care se găsesc vârfuri ale
silviculturii noastre: C.F. Robescu, N.R. Danilescu, N.
Popovici, G. Stătescu, V. Câmu-Munteanu, T. Petraru, D.
Rusescu, P. Antonescu, etc..
Cel de-al doilea capitol al cărții prezintă sumar
evoluția (numită de autor „involuția”!) pădurilor și
silviculturii din Vechiul Regat al României, în etapizarea
1) Din Evul Mediu pînă la primele legiuiri menite să
protejeze pădurea (1792-1793), 2) In perioada de
emancipare a Principatelor Române, până la Unirea din
1859 și 3) De la 1859, trecând pe la secularizarea averilor
mănăstirești (1863), prin care „statul a devenit cel mai
mare proprietar funciar din țară”, până la primul război
mondial.
Cel mai consistent capitol al lucrării, al treilea,
reproduce rapoartele forestierilor francezi menționați:
a.	P.A. Bouquet de la Grye (1825-1905), autor al
celebrului Ghid al forestierului (10 ediții în Franța);
raportor către administratorii domeniilor statului din
Vechiul Regat, privind Organizarea serviciului forestier
în România. între principalele concluzii ale raportului se
pot aminti: pădurile de stat (domeniale) ale României nu
erau în bună stare, dar departe de a fi ruinate; conservarea
acestor păduri se poate asigura prin supravegherea și
represiunea eficace a delictelor; este necesară pregătirea
personalului silvic prin organizarea unui învățământ
profesional la București („în România, silvicultura nu
trebuie să fie nici franceză, nici germană, este esențial ca
ea să rămână românească și pentru aceasta trebuie să se
formeze un personal exclusiv național”); este necesară
crearea și dezvoltarea unei rețele de drumuri forestiere,
pentru care va fi nevoie de „cel puțin o jumătate de secol”.
Odată realizat acest obiectiv, "pădurile, care astăzi sunt
aproape neproductive, vor face din România una din
țările celemaî bogate ale Europei”.
b.	Ch.J.-B. Broilliard (1831-1910), profesor la Școala
de Ape și Păduri de la Nancy (1880-1881) și autor al
celebrei lucrări „Tratamentul pădurilor în Franța pentru
folosința particularilor” (1881). în raportul său de
misiune, adresat Ministrului Agriculturii de la București
(Ion Câmpineanu), sunt prezentate observațiile vizitelor
efectuate în pădurile de la Dobrovăț (Vaslui), Tarcău
(Neamț), Cemica (București), Comana (Giurgiu), Piscu
Câinelui (Sinaia), Valea Rea (Sinaia). Raportul propune
adoptarea și aplicarea celor mai corespunzătoare
tratamente pentru pădurile de codru și de crâng,
interzicerea pășunatului în păduri și pedepsirea furturilor
de lemn, conservarea pădurilor din zone cu potențial de
eroziune ridicat („pe versant îi munților’'), conservarea și
chiar extinderea domeniului forestier de stat, extinderea
rețelei de drumuri, pregătirea personalului silvic la școala
de la București etc..
c.	G. Huffel (1859-1935), profesor (1910-1913) și,
ulterior, subdirector al școlii de la Nancy (1913-1921),
autor al cursului fundamental de Economie forestieră,
publicat între 1904 și 1907. Raportul său include o
prezentare a pădurilor Vechiului Regat (în care se afirmă,
pe bună dreptate și documentat, că „România este o (ară
săracă în păduri”), modul de exploatare și regenerare a
pădurilor (tratamentele silviculturale), „poliția
exploatărilor și legislația forestieră”, „defrișări, incendii,
pășunat”, „lucrările silvice” (plantații, lucrări forestiere
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
„... până în prezent, nu s-a făcut nimic în România
pentru punerea în valoare a pădurilor”), organizarea
administrativă a pădurilor. în încheierea raportului său,
după ce regretă că va părăsi „frumoasa țară a României pe
care am avut onoarea să o servesc timp de un an”, Huffel
afirmă că „Toată viața mea voi rămâne cu inima lângă
români”, pentru că a băut „din această apă a Dâmboviței
care ... leagă pentru totdeauna pe cei care au gustat-o o
dată”.
Modul în care școala franceză a influențat formarea
silviculturii românești face obiectul celui de-al patrulea
capitol al lucrării. Autorul prezintă rolul diseminater al
celor 104 foști elevi ai școlii de la Nancy, al misiunilor
forestierilor chemați din Franța (între care cei trei care,
între 1851 și 1853, au încercat organizarea primei școli
forestiere din Vechiul Regat, precum și cei trei raportori
de mai sus), al dezbaterilor din cadrul Societății
Progresul Silvic (reînviată după 1990, dar muribundă în
prezent n.n.) și din paginile Revistei Pădurilor (privind
punerea în valoare a pădurilor, crângul compus, pădurile
montane, rărituri, plantații), al literaturii tehnice silvice
importate din Franța.
Epilogul cărții, deschis prin faimoasa constatare a
vicontelui de Chateaubriand „Pădurile preced popoarele,
deșerturile le succed”, include constatările autorului
cărții referitoare la influența scolii franceze asupra
silviculturii de la noi, precum și unele propuneri pentru
„salvarea a ceea ce a mai rămas din pădurile României”,
între care am menționa: reconstituirea unui corp silvic
bazat pe competență, cinste, onestitate și onoare, rolul de
garant al pădurilor țării, indiferent de forma lor de
proprietate, pe care trebuie să-l joace Administrația de
Stat, întărirea funcției de control a Statului, pentru
respectarea Codului silvic, adoptarea unor măsuri
hotărâte pentru împiedicarea defrișărilor, limitarea
numărului de absolvenți ai învățământului superior silvic
la 60-80 pe an, restabilirea situației originale a Societății
Progresul Silvic, ca unic organ legal reprezentativ al
profesiunii de forestier din România, etc..
Lucrarea este o reușită deosebită, care aduce la
lumina cititorului din România constatări VECHI, însă
NEFERICIT de actuale, ale unor mari silvicultori
francezi, chemați să ajute la dezvoltarea sectorului nostru
cu peste un veac în urmă, la care se adaugă experiența
îndelungată a unui specialist român recunoscut în
problemele domeniului, însă trăitor departe de țară, care a
apelat la acest demers din dorința „... ca pădurea
românească să dăinui e peste secole”.
Este o apariție editorială pe care o recomandăm cu
multă plăcere, chiar dacă va nemulțumi pe unii și va
suscita numeroase critici și luări de poziție, pentru că,
prin prezentarea nudă a realităților sectorului forestier din
România, valabile însă de secole, încearcă să ofere
șanse...
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
53
In memoriam
Anatolie Costin
7.06.1924 - 20.12.2007
Vestea că omul de excepție, inginerul, inspectorul
general și consilierul Anatolie Costin, un silvicultor de
prestigiu și cu îndelungată activitate în administrația
silvică din țara noastră, s-a stins pe neașteptate din
viață, a îndurerat pe toți membrii corpului silvic, dar și
pe alți specialiști în protecția mediului sau din alte
domenii de activitate.
Născut la data de 7 iunie 1924 pe plaiuri basarabene,
în comuna Ciuciuleni, din apropierea Chișinăului, într-o
familie de intelectuali (tatăl-agronom, iar mama
învățătoare), Anatolie Costin a urmat școala primară în
comuna Vomiceni, iar liceul teoretic la „Alecu Russo”
în orașul Chișinău. în luna martie 1944, s-a repatriat cu
familia, în urma ocupării Basarabiei de către trupele
sovietice.
După susținerea examenului de bacalaureat, a
frecventat cursurile Școlii de Ofițeri Activi de Artilerie
din Pitești. Contractând însă un reumatism poliarticu-
lar, a fost nevoit să se retragă din armată și a decis să
urmeze Facultatea de Silvicultură din cadrul
Politehnicii București, fiind declarat inginer forestier în
anul 1951. Ulterior a absolvit și Facultatea Tehnico-
Economică din București, obținând, în urma
examenului de stat din anul 1964, diploma de inginer
economist.
Ca tânăr inginer silvic s-a angajat șef de șantier la
lucrările de corectare a torenților din bazinele
hidrografice: Trotuș și Slănic (Tg. Ocna), Sebeș și
Ampoi (Alba-Iulia), Arieș (Turda) etc., după care, fiind
promovat în centrala Ministerului Silviculturii,
sarcinile sale profesionale s-au centrat pe activitatea de
organizare și coordonare tehnică a sectorului de
reconstrucții ecologice (amenajarea torenților,
desecări, împăduriri în stațiuni extreme). A îndeplinit,
succesiv, funcțiile de: referent de specialitate, șef de
serviciu, director tehnic și inspector general, până în
anul 1988, când s-a retras din activitate, fiind pensionat.
Este un fel de a spune, căci, plin de energie fiind, s-a
reangajat și a lucrat, în continuare, la Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice, Institutul de Studii și
Proiectări pentru îmbunătățiri Funciare (ISP1F) și
Regia Autonomă a Pădurilor (ROMSILVA).
Din bogata activitate profesională pe care a
desfășurat-o, consemnată și în documentele manuscrise
pe care ni le-a lăsat, sunt de reținut:
-	organizarea și îndrumarea complexului de lucrări
de protecție a solului și de amenajare a torenților din
bazinele de interes hidroenergetic Bistrița-Bicaz și
Dunăre-Porțile de Fier;
-	colaborarea strânsă cu specialiștii forestieri din
proiectare, cercetare, producție și învățământul
superior, precum și cu cei din domeniile de gospodărire
a apelor, energie electrică, transporturi etc., în vederea
elaborării programelor naționale de perspectivă pentru
combaterea eroziunii solului, împădurirea terenurilor
degradate și amenajarea complexă a bazinelor
hidrografice din România;
-	activitatea publicistică susținută, demonstrată de
cele peste 100 de lucrări apărute în diferite reviste
tehnice dc specialitate (Revista Pădurilor, Revista
Hidrotehnica, Buletinele informative ale ASAS și
ICAS, Revista Economică ș.a.), în ziare și jurnale
(Pădurea Noastră, Pădurea Românească, Adevărul,
România Liberă, Azi, Dimineața, Vocea României,
Parlamentul, Jurnalul Naturii ș.a.);
-	susținerea de referate cu teme din domeniul
corectării torenților și protecției mediului, la sesiuni
științifice ale Academiei Române, Academiei de Științe
Agricole și Silvice, ICAS etc.;
-	elaborarea și susținerea de rapoarte naționale
și/sau comunicări științifice pentru sesiunile ordinare
ale „Grupului de lucru FAO pentru amenajarea
bazinelor hidrografice montane” din cadrul Comisiei
Europene a Pădurilor (Roma, Miinchen, Toremollinos
Spania ș.a.);
-	participarea la cel de-al X-lea Congres Forestier
Mondial (Paris - 1991), unde a susținut comunicarea:
„Importanța jnepenișurilor în amenajarea zonei
subalpine”;
-	efectuarea de vizite cu scop de documentare și
specializare, în domeniul amenajării torenților, în țări
precum: Italia, Austria, Elveția, Spania, Grecia,
Olanda, Germania, Franța, SUA, China, Maroc ș.a..
în luna martie 1990 a fost cooptat în conducerea
societății „Progresul silvic”, iar în aprilie 1991 a fost
ales vicepreședinte al acestei societăți, organizând mai
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 4
multe schimburi de experiență și consfătuiri pe teme
profesionale, dintre care amintim: întrunirea din iulie
1990 de la Focșani-Vrancea, cea din ianuarie 1993 de la
Brașov și cea din aprilie 1993 ținută la AS AS București,
pe tema „Relația pădureană”, care a marcat închiderea
„Lunii pădurii” din acel an.
Angajarea și realizările silviculturii românești, în
special în domeniul de corectare a torenților și de
valorificare a terenurilor degradate, precum și valențele
de protecție a pădurii, au fost susținute cu multă
competență de inginerul Anatolie Costin în Comisia
ecologică și hidrotehnică a Academiei Române, în
Consiliul Național al Apelor, în consiliile de redacție
ale revistelor Hidrotehnica și Pădurea Noastră.
A fost membru fondator al Asociației Române
pentru Clubul de la Roma, membru al Fundației
Universitare a Mării Negre și membru în Comitetul
Național UNICEF.
Ca o recunoaștere a meritelor sale personale, morale
și umane, la alegerile din 27 septembrie 1992, inginerul
Anatolie Costin a fost ales deputat în Parlamentul
României, în circumscripția electorală Suceava, județul
cu cea mai mare pondere forestieră din țară.
în această nouă calitate a folosit toate formele
activității parlamentare (dezbateri în comisia de
specialitate, în plenul Camerei Deputaților sau în plenul
camerelor reunite, declarații, alocuțiuni, rapoarte ș.a.)
și a recurs la numeroase intervenții și demersuri directe
sau scrise către administrația centrală, Guvern,
președinție, presa centrală și locală etc., pentru a atrage
atenția factorilor de decizie asupra efectelor dezastru-
oase rezultate în urma degradării sau eliminării pădurii,
prin tăieri ilegale.
După cum am găsit consemnat în propriile sale
manuscrise, eforturile pentru apărarea pădurilor au fost
centrate pe următoarele teme:
-	Gospodărirea unitară a pădurilor, în sensul ca
acestea să rămână în patrimoniul public al statului, ca și
celelalte resurse naturale, argumentarea fiind sprijinită
pe adevărul potrivit căruia, într-o perioadă de inflație și
de instabilitate economică, societatea românească nu
este pregătită pentru a prelua și administra un factor de
mediu atât de important, cum este pădurea, care se
poate păstra durabilă și stabilă numai atunci când este în
masiv gospodărită („Pădurea în pericol”, ziarul
Parlamentul nr. 42 din octombrie 1993; „Pădurea ca o
pradă”, ziarul Vocea României din 4.02.1994 ș.a.).
-	Menținerea pădurii în afara disputelor politice,
similar cu armata și poliția, știute fiind consecințele re-
formei agrare cu caracter electoral din anii 1921-1922,
când, prin defrișarea a peste un milion de hectare de
pădure de pe versanții puternic înclinați, s-a ajuns la
transformarea unor zone întregi din ținuturi bogate și
înfloritoare în peisaje selenare și dezolante, cum au fost
(și, pe alocuri, încă mai sunt) cele din bazinele hidro-
grafice Tazlău, Slănic, Buzău, Milcov, Putna, Râmnic,
Ampoi, Someș, Olt ș.a..
în încercarea sa de a stopa tendințele de transfor-
mare a pădurilor în capital politic, deputatul de atunci,
Anatolie Costin a combătut cu argumente acele
propuneri legislative existente pe agenda Parlamen-
tului, care vizau continuarea privatizării pădurilor pe
mari suprafețe („S.O.S. pădurile”, ziarul Adevărul din
25.03.1990; „Marginile unui posibil dezastru”, ziarul
Parlamentul din 8 februarie 1993; „Alarmă la
împărăție”, ziarul Dialog din Baia Mare, nr. 35 din
martie 1993; „Final deschis al Lunii Pădurii", ziarul
Pădurea Noastră nr. 133 dinmai 1993 ș.a.).
-	Rolul și importanța pădurilor în natură și societate
(„Pădurea important factor de mediu” Revista Pădurilor
nr. 7/1971; „Pădurea casa apelor”, ziarul Azi nr. 238 din
31 ianuarie 1991; „Intervenție în planul Camerei
Deputaților”, Pădurea Noastră nr. 176, martie 1994
ș.a.).
-	Starea infracțională in pădure, pentru care face un
aspru rechizitoriu asupra atitudinii de pasivitate și de
toleranță a organelor de stat abilitate cu asigurarea
ordinii publice, care invocând absența cadrului
legislativ încercau să-și justifice neimplicarea în
stăvilirea gravelor fenomene de infracționalitate. De
aceea, în mai multe rânduri a solicitat ca, printr-o
hotărâre de Guvem, să se reglementeze gospodărirea
pădurilor particulare în ceea ce privește: regimul silvic,
asocierea deținătorilor dc păduri, statutul agentului
silvic pentru paza acestor păduri, sarcinile și
răspunderile ce revin organelor județene și centrale care
urmăresc și controlează gospodărirea pădurilor private.
De asemenea, a militat pentru înlăturarea dificultăților
întâmpinate de unitățile silvice în activitatea de pază a
pădurilor și de menținere a integrității fondului forestier
(„Luna pădurii sub semnul jafului”, ziarul Parlamentul
nr.12, martie 1994; „Pădurea ne cere ajutor”, ziarul
Pădurea Noastră din 12 mai 1994; „Prin ocrotirea
pădurii apărăm viitorul neamului românesc”, Pădurea
Noastră nr. 165, decembrie 1993).
-	Privitor la consolidarea și dezvoltarea fondului
forestier al țării a militat pentru elaborarea unui
„Program național de reconstrucție ecologică a păduri-
lor”, în care, pe lângă valorificarea prin împădurire a
Lucrări de corectare a torenților din zona Lacului Roșu
împotriva aceluiași pericol, s-au executat lucrări și
pe văile torențiale din j urul Lacului Roșu.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 4
55
terenurilor degradate, să se cuprindă și crearea de
perdele forestiere dc protecție a câmpurilor agricole,
căilor de comunicație și localităților, precum și
înființarea de parcuri și rezervații naturale („Probleme
actuale și de perspectivă în amenajarea bazinelor
torențiale”, Pădurile noastre: ieri, astăzi, mâinel986,
Editura Agricolă; „Raportul prezentat în Plenul
Camerei Deputaților în ședința din 22 septembrie 1994,
cu privire la proiectul de lege privind protecția
mediului”; „Gospodărirea rațională a fondului funciar”,
ziarul Dimineața din 16septembric 1994ș.a.).
- Imaginea pădurii în opinia publică românească,
direcție în care s-a exprimat în mod constant și a
acționat pentru desfășurarea unei largi campanii de
conștientizare a opiniei publice, de creare treptată a
conștiinței civice, ecologice și forestiere („O politică a
pădurii” ziarul Parlamentul nr.ll, din 1993; „Unitatea
corpului silvic” Pădurea Românească, din 11 iunie
1994; „Pentru formarea unei conștiințe forestiere”,
ziarul Graiul Maramureșului din 31 martie 1993;
„Aspecte privind strategia forestieră”, Magazinul
Forestier, 1994). Manifestarea respectului și a grijii față
de pădure și natură, cultivarea acestui respect în sufle tul
copiilor, promovarea colaborării și conlucrării cu
organizațiile de tineret și unitățile școlare, cu Comitetul
Național UNICEF, Mesagerii Sănătății, Societatea
„Progresul silvic” și alte organizații neguvcmamentale,
erau câteva dintre pârghiile prin care silvicultorul și
politicianul de atunci, Anatolie Costin, socotea că va
avea succes în acțiunile de ocrotire și conservare a
pădurilor.
în toate intervențiile publice și prin toate acțiunile
întreprinse și-a afirmat în mod constant larga sa
disponibilitate profesională, dorința de a sluji cu
devotament și cu pasiune pădurile țării, atât prin
valorificarea pe cale silvică a terenurilor degradate
inapte pentru folosințe agricole, cât și prin reducerea
torențialității bazinelor hidrografice ale cursurilor de
apă, având convingerea că prin aceste acțiuni
silvicultorii țării apără nu doar pădurea, ci și câmpurile,
izvoarele, clima și solul, asigurând condiții de viață
generațiilor actuale și viitoare.
De sectorul care i-a adus consacrarea, amenajarea
bazinelor hidrografice torențiale, pe care l-a condus
fără întrerupere timp de peste trei decenii și căruia i s-a
dedicat, iată, mai mult de o jumătate de secol, nu s-a
îndepărtat nici după încetarea oficială a activității;
dimpotrivă, i-a stat alături mai ales în momentele cele
mai grele, din primii ani ai tranziției. Ca vicepreședinte
al Societății Progresul Silvic, din calitatea de deputat în
Parlamentul României (legislatura 1992-1996), ca și
consilier parlamentar în legislatura următoare, ca
membru în Comisia de dezastre ecologice, constituită
pe lângă Camera Deputaților, în calitate de membru
fondator al unor fundații sau ca participant activ al unor
ONG-uri, prin prezența și manifestarea activă la diferite
evenimente științifice, prin articolele pe care le-a scris
în reviste de specialitate, dar și în reviste sau jurnale de
mai largă circulație, omul, silvicultorul și specialistul
Costin Anatolie a reușit să se impună în fața opin
publice, atât prin curajul său binecunoscut de a 1
atitudine împotriva celor care provocau sau toler
distrugerea pădurilor, cât și prin contribuția sa directă
crearea noilor baze legislative atât de necesare,
primii ani de după revoluție.
Iată de ce, stingerea sa din viață înseamnă o pierde
grea nu numai pentru familie; este o pierdere ireparabi
și pentru silvicultura românească și mai ales pent
domeniul ingineresc al amenajării torenților, care, t
siguranță, de astăzi înainte, îi va resimți lipsa pe toa
palierele activității: proiectare, cercetare, execuți
administrație.
Regrete vin și din partea învățământului superi
silvic, cu deosebire din partea cadrelor didactice
studenților de la Facultatea de Silvicultură și Exploata
Forestiere din Brașov, instituție la care cel dispărut
fost oaspete, din 1984 și până în 2006, de 13 ori! T
atâtea promoții de tineri silvicultori au avut ocazia să
asculte vorbind în cadrul ultimelor două ore de curs
disciplina de Corectare a torenților, ocazie cu care
împărtășea celor aflați în prag de absolvire lucruri
cele mai inedite din bogata sa experiență profesional
le vorbea cu energia debordantă binecunoscută despi
problemele de actualitate din silvicultură, despre relaț
pădure-apă și despre consecințele dezastruoase cai
apar în urma dereglării acesteia, despre roiul-cheie ț
care inginerul silvic îl are în prevenirea și combatere
fenomenelor de torențialitate. Nu în ultimul rând, 1
argumenta studenților de ce amenajarea bazinele
hidrografice torențiale prin lucrări silvice și hidrt
tehnice trebuie să fie considerată acea fereasti
deschisă a silviculturii către societate, către viață.
Iată de ce, un om care a ajuns la o asemenea filozofi
profesională va fi păstrat ca siguranță în memori
posterității.
Noi cei care i-am fost colaboratori apropiați, alătui
de larga breaslă a silvicultorilor, dar și dc cercul tot at?
de larg al prietenilor și cunoscuților, ne putem împăc
doar cu gândul că lungul drum spre eternitate va fi uni
presărat cu însemnele și cu florile recunoștinței noastre
Fie ca aceste flori să nu se ofilească niciodată!
Fie ca aceste flori să pătrundă cât mai adânc în solii
și subsolul amintirilor noastre!
Fie ca aceste amintiri să învingă barierele timpulu
și să ne reconecteze mereu cu imaginea unei ființe mul
prețuite, care a fost, dar care acum nu mai este!
Dumnezeu să-l odihnească în pace în cimitirul Belii
din București, la numai câteva zeci de metri distanță di
mormântul colaboratorului său cel mai cunoscut și ce
mai prețuit: regretatul profesor Stelian Munteanu!
Paralelismul acestor două destine este, poate, ma
mult decât o simplă coincidență. Este cuvenitul îndemt
pentru ca lumea noastră să înțeleagă valoarea ș
unicitatea fiecărui om în parte, să realizeze că viați
oricăruia dintre noi poate fi asemuită cu filele unei cărț
căreia, din nefericire, nu i s-a dat dreptul la reeditare.
Prof. univ. dr. ing. loan CLINCIL
56
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. «
INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI
a.	Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice)
Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în limba engleză, în
cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se primesc articole
publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații.
Lucrările pentru secțiunea I pot fi atât articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de
sinteză, pentru domenii de vârf ale științelor silvice.
Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții:
-	articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat de
datele despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăș i 10 pagini față format A4, cu marginile de
2 cm, redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la 2 rânduri;
-	în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci
capitole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda de
cercetare; 4. Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări);
-	denumirile științifice ale specilor dc plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu
excepția numelui autorului (Fagus sylvaticaL.)',
-	citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză
(tab. 5, fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât
posibil cu lățimea de 8 cm.
-	citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un
autor Marcu, 1989; doi autori Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori Marcu et al., 1989;
-	titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură,
grafic sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate;
-	lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma:
autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera următoare:
-	periodice: Scohy, J.-P., 1990: Lefrene commun (2 eme pârtie). Silva Belgica, voi. 97 (5), pp. 43-48.
-	cărți: Thill, A., 1970: Lefrene et sa culture. Les Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L.,
Gembloux, 85 p.
-	după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de
telefon și de fax, adresa e-mail. în cazul în care mai mulți autori ai unui material au același loc de muncă,
numele lor se vor menționa grupat, iar adresa electronică se va preciza numai pentru autorul principal.
-	după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză.
Rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu
caractere îngroșate și înclinate.
b.	Pentru secțiunea a 11-a
Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea I (1-3 pagini format
A4) și se includ în rubricile:
Cronică privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la
nivel internațional;
Puncte de vedere;
Aniversări, Comemorări, Necrolog;
Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate;
Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine,
predominant europene;
Din activitatea M.A.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societății „Progresul Silvic”, facultăților
de silvicultură etc.
Pentru secțiunea a Il-a se acceptă spre publicare și materiale legate de practica silvică.
Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor.
Lucrările imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (dischetă, CD,
DVD), se depun sau transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru
nr. 31, sector 1, București, telefon: 021/3171009 interior 267, fax: 021/3171005 interior
236, e-mail: revista@rosilva.ro).