REVISTA PĂDURILOR 18^86 REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA ..PROGRESUL SILVIC CUPRINS (Nr. 4 / 2006) Colegiul de redacție Președintele colegiului de redacție: ing. Gheoighe Flutur, Redactor responsabil: prof. dr. ing. Ștefan Tamaș, Membri: conf. dr. ing. loan Vasile Abrudan, dr. ing. Ovidiu Badea, dr. ing. Ion Barbu, conf. dr. ing. Radu Cenușă, prof. dr. ing. Ion Florescu, prof. dr. doc. Victor Giurgiu, ing. Vasile Lupu, ing. Simion Maftei, prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu, dr. ing. Nicolai Olenici, dr. ing. loan Seceleanu, prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu, dr. ing. Romică Tomescu. NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Efectele insecticidului NeemAzal - T/S asupra hrănirii, vitalității, mortalității și fertilității fecundității gândacilor de Hylobius abietis (L.) ...............3 CĂTĂLIN - CONSTANTIN ROIBU, IONEL POPA: Serie dendro- cronologică pentru fag (Fagus sylvatica) din zona Tătăruși (Iași) . .18 RADU MOISE1: Zăvoiul Begu, model pentru reconstrucția ecologică în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei.........................21 N1COLAE PĂTRĂȘCOIU, JOAN IANCU: Considerații privind mo- dernizarea sistematicii tipologiei forestiere din România......37 CRONICĂ: VICTOR GIURGIU: Aplicarea tratamentelor în molidișuri .........44 NOROCEL - VALERIU NICOLESCU: Conferința IUFRO „Beech sil- Șef serviciu: dr. ing. Ion Machedon Redactor șef: Rodica Dumitrescu Secretar general de redacție: Cristian Becheru Tehnoredactare: Liliana Suciu ISSN: 1583-7890 Revistă acreditată CNCSIS categoria B viculture in Europa s largest beech country .......49 VICTOR GIURGIU: Lester Brown și eco - economia . .51 RECENZII ..........................................52 IN MEMORIAM .......................................54 Reproducerea parțială sau totala a articolelor sau ilustrațiilor poate fi făcută cu acordul reducției revistei. F.Ste obligatoriu să fie menționat numele autorului și al «ursei. Articolele publicate de Revista pădurilor nu angajează decât rcsporisabililatcu autorilor tor. 4 2006 REVISTA PĂDURILOR 1886 2006 121 ANI CONTENTS NICOLAI OLENiCl, VALENTINA OLENiCl: Effects of NeemAzal T/S insecticide on the feeding, mortality and fecundity of the Hylobius abielis (L.) weevils...................................................................3 CĂTĂLIN - CONSTANTIN ROIBU, IONEL POPA: Dendrochronologicai series for beech {Fagus sylvatica) in Tătăruși (Iași) area...............18 RADU MO1SEI: Begu alluvial forest as a model for ecologica] reconstruc- tion in Small Wetland of Braila Natural park.............................21 NICOLAE PÂTRĂȘCOIU, I0AN IANCU: Considerations concerning the modernisation of the forest typology system in Romania...................37 NEWS VICTOR GIURGIU: Silvicultura! treatments in spruce stands..............44 NOROCEL - VALERIU NICOLESCU: IUFRO 2006 „Beech silviculture in Europe s largest beech country"........................................49 VICTOR GIURGIU: Lester Brown and the eco - aconomics ..................51 BOOKS..........................................52 OBITUARY ......................................54 SOMMAIRE NICOLAI OLENICL VALENTINA OLENICI: Les' effets de l’insecticide NeemAzal T/S sur la nutrition, la vitalitd, la mortalite et la feconditd de Hylobius abietis (L.) .................................................3 CĂTĂLIN - CONSTANTIN ROIBU, IONEL POPA: Sărie den- drochronologique du hetre commun (Fagus sylvatica) dans la zone de Tătăruși (lassy) .....................................................18 RADU MO1SEI: La foret aluvionale de Begu, un modăle pour la recon- struction ecologique du Parc Naturel de Balta Albă a Brăilei.......21 NICOLAE PĂTRÂȘCOIU, IOAN IANCU: Considdrations concernant la mise ă jour du systăme de la typologie forestiere en Roumanie ..... .37 CRONIQUE: VICTOR GIURGIU: Traitement dans des peuplements de măl&ze ... .44 NOROCEL - VALERIU NICOLESCU: IUFRO 2006 „La silviculture du hetre“ ............................................................49 VICTOR GIURGIU: Lester Brown et Tecoâconomie..................51 LIVRES ............................................................53 INMEMORIAM ..................................54 Efectele insecticidului NeemAzal - T/S asupra hrănirii, vitalității, mortalității și fertilității fecundității gândacilor de Hylobius abietis (L.) Nicolai OLEN1C1 Valentina OLENICI 1. Introducere Hylobius abietis (L.) este principalul dăunător al plantațiilor de rășinoase din multe țări ale Europei și Asiei (Eidmann, 1974; Day și Leather, 1997). Datorită pagubelor considerabile pe care le poate provoca, el a fost - de-a lungul timpului - unul din- tre cei mai studiați dăunători forestieri. Multe dintre măsurile de protecție stabilite în diferite etape au devenit însă treptat caduce, fie din considerente de ordin economic, fie datorită efectelor ecologice nedorite pe care le-ar fi generat aplicarea lor. în ultimii 20 de ani, protecția puieților împotriva ata- cului de trombar a fost asigurată, în diverse țări din Europa, în principal prin tratarea puieților cu piretroizi de sinteză, iar la noi în țară și prin atragerea gândacilor la scoarțe-cursă toxice. Perspectiva scoaterii din uz și a acestor produse, așa cum s-a întâmplat cu insecticidele organo-clorurate, a determinat căutarea unor noi mijloace și procedee care să fie utilizabile pentru protecția puieților împotriva acestui dăunător. Deși scopul final al măsurilor de protecție este același indiferent de mijloacele utilizate, se pot distinge două modalități de atingere a acestuia, respectiv diminuarea drastică a populațiilor dăunătorului, pe de o parte și ținerea la distanță a gândacilor față de puieți, pe de altă parte. între măsurile din prima categorie dezvoltate în ultimele decenii se remarcă atragerea și cap- turarea gândacilor la curse amorsate cu atractanți sintetici (Stocki, 2000; Sktodowski & Gadzinski, 2001), precum și tratarea cioatelor de pin cu o emulsie de spori de Phlebiopsis gigantea (Fr.: Fr.) Jiilich care degradează floemul cioatelor și al rădăcinilor aferente, fapt ce sporește mortalitatea larvelor de Hylobius care sunt astfel lipsite de hrană suficientă sau nevoite să consume o hrană inferioară din punct de vedere nutrițional (Skrecz, 1996; 1998, 2001). Din cea de a doua categorie fac parte: (i) barierele fizice de diverse tipuri (Lindstrdm et al., 1986; Hagner & Jonsson, 1995; Eidmann et al., 1996; Petersson & Orlander, 2003; Petersson et al.. 2004), (ii) sursele alternative de hrană pentru gân- dacii din parchete (Orlander et al., 2001; Petersson & Orlander. 2003; Lof et al., 2005), precum și (iii) substanțele care, prin efectul lor repulsiv, pot să țină gândacii la distanță de puieți ori pot să inhibe pofta de mâncare a acestora, substanțe cunoscute în lite- ratura de limbă engleză sub denumirea de „antifeedants“ (Lindgren et al., 1996; Klepzig & Schlyter, 1999; Luik și Vbolma, 1999; Bratt et al., 2001; Legrand et al., 2004). Fiecare dintre aceste procedee are anumite avan- taje, dar și dezavantaje, inclusiv anumite limite în utilizare. Având în vedere faptul că gândacii de Hylobius sunt mult mai longevivi decât alte insecte și că în lipsa hranei preferate ei nu mor, putându-se hrăni și cu alte specii, măsurile de protecție aplicate trebuie să fie eficiente o perioadă destul de mare de timp. Ca urmare, sunt de preferat cele care deter- mină o reducere relativ rapidă a segmentului de populație reprezentat de adulți sau chiar o reducere lentă a segmentului reprezentat de larve, în dauna celor care doar țin gândacii la distanță față de puieți, întrucât cele dintâi ar putea fi sigur o protecție acceptabilă a culturilor chiar și atunci când durata de acțiune nu se extinde pe întregul sezon de vege- tație sau când intensitatea acțiunii scade după un anumit timp. în acest context, este de menționat faptul că, în scopul protejării puieților împotriva atacului de Hylobius abietis, s-a verificat și posibilitatea uti- lizării unor produse comerciale pe bază de azadirachtin, fiind recunoscut efectul repulsiv sau inhibitor pe care îl are acest compus asupra multor specii de insecte (Anonymous, 2004). în testele de laborator sau de teren publicate până în prezent (Luik, 2000; Sibul et al., 2001; Thaker & Bryan, 2003; Thaker et al., 2003; Metspalu et al., 2003) s-a urmărit în exclusivitate efectul insecticidului asupra hrănirii insectelor („antifeedant effect“), dar nu și efectele asupra vitalității/mortalității și fecun- dității lor, deși acestea ar putea fi deosebit de impor- tante, în măsura în care ar putea contribui la redu- REV1STA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nn 4 3 cerea populațiilor dăunătorului prin exterminarea adulților, prin diminuarea fecundității acestora sau pe ambele căi. Lucrarea de față încearcă să dea un răspuns la aceste întrebări, atât pentru situațiile în care populațiile sunt alcătuite din gândaci tineri, abia ieșiți din leagănele de împupare, cât și pentru cele în care avem de a face cu gândaci maturi, capa- bili să depună ouă. Totodată, în lucrare s-a urmărit și care este efectul azadiractinului, formulat ca produs comercial sub denumirea de NeemAzal-T/S, asupra hrănirii insectelor atunci când ele sunt supuse acțiu- nii acestei substanțe pe o perioadă lungă de timp, nu doar câteva zile ori - cel mult - 3 săptămâni (ca în cazul altor experimente), și când insecticidul este împrospătat periodic. 2. Materiale și metode Cercetările s-au efectuat în cursul anului 2005 și au constat în trei experimente de laborator, din care două cu gândaci tineri și unul cu gândaci maturi. 2.1. Experimentele cu gândaci tineri Cele două experimente s-au desfășurat în același timp și în aceleași condiții de mediu, în ambele urmărindu-se să se stabilească care este efectul insecticidului NeemAzal-T/S asupra hrănirii, mor- talității și fecundității gândacilor care anterior nu consumaseră nici un fel de hrană, fiind abia ieșiți din leagănele de împupare. în cadrul primului experiment (denumit experimentul A) gândacii au fost constrânși să consume un sigur fel de hrană, fie tratată, fie netratată cu insecticid (no-choice test), în timp ce în cel de-al doilea (denumit în continuare experimentul B), gândacii au avut posibilitatea să aleagă între hrana tratată și cea netratată (pair- choice test). în ambele experimente s-au utilizat gândaci tineri, obținuți din pari-cursă de molid ce fuseseră instalați în teren din luna mai a anului 2003 (în u.a. 112 T, U.P. III Valea Putnei, O.S. Ppjorâta și u.a. 15B, U.P. 1 Rotunda, O.S. Cârlibaba) și care au fost extrași din pământ în luna aprilie a anului 2005. Pe măsură ce gândacii au ieșit din parii-cursă, în a doua jumătate a lunii aprilie și prima jumătate a lunii mai, aceștia au fost recoltați din cutiile de creșteri și au fost ținuți până la instalarea experimentelor (în data de 18.05), în turbă umezită, fără hrană, la o tempe- ratură de 0-5°C. Pe toată durata efectuării experimentelor, gân- daci au primit ca sursă de hrană segmente de ramuri de pin silvestru, floemul acestei specii fiind - după observațiile efectuate în diverse țări - hrana prefe- rată a dăunătorului (Langstrbm, 1982; Leather el al., 1994; Olenici și Olenici, 2003). Segmentele de ramuri au avut lungimea de 10 cm și diametrul de 5- 10 mm. Pentru a reduce posibilele influențe ale va- riabilității intraspecifice a conținutului de substanțe nutritive și/sau atractante asupra gândacilor, toate ramurile utilizate pe parcursul unei perioade de observație au fost recoltate dintr-un singur arbore. Segmentele au fost selectate astfel încât să nu aibă răni, iar stratul exterior al scoarței să nu se exfolieze. Pentru a preveni deshidratarea lor, pre- cum și pentru a evita eliberarea în cantitate mult mai mare decât în mod natural a substanțelor volatile din scoarță și din lemnul secționat, tăierea segmentelor s-a făcut la scurt timp după recoltarea ramurilor, iar capetele lor au fost ceruite prin scufundare în ceară topită. Apoi, segmentele de ramuri au fost tratate prin pensulare cu NeemAzal-T/S (100%) ori cu o emulsie de NeemAzal-T/S în concentrație de 20%. După o perioadă de 1-2 ore, timp în care ramurile au fost lăsate în poziție verticală să se zvânte, acestea s-au pus în borcane de plastic de 2000 ml capacitate, în care s-au introdus și gândacii. în perioada de observație, segmentele de ramuri au rămas tot în poziție verticală (imitând poziția puieților), la o distanță de cca. 5-8 cm unul de altul, înfipte într-un strat de turbă oligotrofă amestecată cu nisip și umezită, care a fost pusă cu scopul de a asigura gândacilor un mediu de viață cât mai apropi- at de cel natural. în experimentul A, în fiecare bor- can s-au pus câte două ramuri, fie tratate, fie netratate (la martor), în timp ce în experimentul B s-a pus câte un segment tratat și unul netratat. Pentru găsirea ușoară a larvelor de Hylobius abi- etis ce aveau să eclozeze din ouăle depuse de gân- daci în timpul experimentului, în stratul de turbă din partea inferioară a fiecărui borcan s-a introdus câte un segment mai gros (6 cm lungime, 2-3 cm diametru) dintr-o ramură de pin silvestru, învelit cu un strat de turbă într-o plasă de fibre de plastic, plasă care avea rolul de a împiedica adulții să se hrănească cu scoarța acelor segmente, care nu erau tratate. Procedând în acest fel, s-a împiedicat toto- 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 4 dată și ovipoziția direct pe acele ramuri, dar s-a con- tat pe faptul că larvele vor găsi ușor substratul respectiv, întrucât cele care eclozeazâ din ouăle depuse în sol pot găsi cu ușurință rădăcinile cioatelor de rășinoase și se pot instala în acestea penetrând scoarța (Nordlander et al., 1997). In fiecare borcan a fost închisă câte o pereche de gândaci (un mascul și o femelă). înainte de a-i trans- fera în borcane, toți gândacii au fost cântăriți și s-a încercat să fie astfel distribuiți încât să nu existe diferențe între variante în ceea ce privește masa medie a gândacilor (tabelul 1). Borcanele s-au ținut în laborator, în condiții specifice unei camere obișnuite (15,5-26° C, 55-78% umiditate relativă a aerului și regim de iluminare naturală). Borcanele au fost legate la gură cu o plasă din fibre de plastic, astfel încât să se asigure o ventilație relativ normală a lor, împiedicând în același timp gândacii să treacă dintr-un borcan într-altul. La fiecare două săptămâni, gândacii au fost mutați în alte borcane pregătite în același mod, iar segmentele de ramuri folosite ca sursă de hrană au fost stocate pentru efectuarea măsurătorilor privind suprafața scoarței roase de gândaci, în timp ce seg- mentele groase (din turbă) au fost lăsate în substrat cel puțin încă două săptămâni, pentru ca larvele din ouăle depuse în turbă să eclozeze și să intre sub scoarța lor, durata dezvoltării embrionare fiind de 12-14 zile la 15°C și de 7-9 zile la 20°C (Eidmann, 1974; Salisbury, 1998). Abia apoi, scoarța a fost îndepărtată cu grijă, pentru a găsi larvele ce au co- lonizat acele segmente. Tabelul I Masa medie a gândacilor tineri de Hylobius abietis utilizați în experimente Experi- mentul Varianta experimentala .Masa gândacilor (mg) la începutul experimentului Masculi Femele Masculi * femele A NeemAzal 100% 119.2 ± 15.5* 137.1 x 23.8' 256.2 x 29.5' NeemAzal 20 % 118.0 ±22,9" 145.6 s 14.2' 263.S 4 26.2* Martor 119.2 ±16.6" 128.0 ±20.7“ 247,2 * 24,6' B NeemAzal 100 % * Martor 124,9 ± 23.6* 129,9 x 28,4" 254.8 x 39.2' NeemAzal 20 % * Martor Î2BJ t16.tr 135.1 x27.9* 263.3 ±26.1' Note: 1) Mediile din aceeași linie, urmate de aceeași literă mică nu diferă semnificativ (p < 0.05); 2) Mediile din ultima coloană, urmate dc aceeași literă mare, nu diferă sem- nificativ (p < 0.05). în primele șase săptămâni de la instalarea expe- rimentului au murit șase masculi, aceștia fiind înlocuiți cu alte insecte imature din același Iot. în a patra perioadă de observații (săptămânile 7-8 de la începerea experimentului), au murit alți patru mas- culi și o femelă, mulți alți gândaci (13 femele și 6 masculi) fiind paralizați. în consecință, pentru a putea observa mai ușor dacă și alte insecte mor, începând din a cincea perioadă de observație turba a fost înlocuită cu hârtie de filtru umezită și nu s-au mai folosit segmentele de ramuri groase ca substrat pentru instalarea și dezvoltarea larvelor. în schimb, la sfârșitul fiecărei perioade s-au analizat cu atenție nu doar segmenele de ramuri folosite ca sursă de hrană, ci și hârtia de filtru din borcane, pentru a sta- bili dacă au fost depuse ouă și câte anume. Suprafața de scoarță roasă superficial a fost măsurată separat de cea roasă profund (până la lemn), iar media roaderilor profunde, respectiv superficiale, s-a calculat pentru fiecare perioadă de observație. Pentru a determina efectul insecticidului asupra hrănirii insectelor, s-a calculat atât reducerea procentuală față de martor a suprafeței de scoarță roasă, cât și indicele de inhibare a hrănirii (antifeedant index - AFI), utilizat și în alte studii privind efectul „antifeedant“ al diverselor substanțe față de Hylobius abietis. După Klepzig și Schlyter (1999), indicele menționat se calculează cu formula: AFI - (C-T)/(C+T), unde C este suprafața de scoarță roasă pe ramurile de control (martor), iar T - suprafața de scoarță roasă pe ramurile tratate. Dacă AFI = -1, substanța respectivă are cel mai bun efect de stimulare a hrănirii; dacă AFI = 1, aceasta indică cel mai bun efect „antifeedant"1 posibil, iar dacă AFI = 0, aceasta indică lipsa oricărui efect. Alte detalii privind desfășurarea experimentelor se prezintă în tabelul 2. 2.2. Experimentul (C) cu gândaci maturi în linii mari, acest experiment a fost organizat în mod asemănător experimentului A, cu următoarele diferențe: perioada de desfășurare a fost în intervalul 6 iulie - 4 octombrie; s-au utilizat gândaci maturi, colectați în ultima decadă a lunii iunie și prima săp- tămână a lunii iulie din parchete proaspete și care - până la instalarea experimentului - au fost ținuți la temperatura camerei și hrăniți cu ramuri proaspete de pin silvestru; în fiecare borcan s-au introdus numai ramuri tratate cu NeemAzal-T/S 100 % sau ramuri netratate, precum și câte patru perechi de gândaci; în loc de turbă s-a pus hârtie de filtru umezită; nu s-a determinat amploarea roaderilor, ci doar evoluția mor- talității gândacilor și numărul de ouă depuse de aceștia. Fiecare variantă a avut câte 15 repetiții. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 5 2.3. Prelucrarea statistică a datelor Pentru analiza varianței s-a folosit testul ANOVA, respectiv testul Kruskal-Wallis, în funcție de normalitatea distribuțiilor (verificată prin testul Shapiro-Wilk). Semnificația diferențelor dintre medii s-a stabilit cu ajutorul testuluiîn cazul dis- tribuțiilor normale, respectiv a testului Bonferroni, în cazul distribuțiilor ce nu îndeplineau condițiile de normalitate. în cazul proporțiilor, semnificația dife- rențelor s-a stabilit cu testul „m“. Tabelul 2 Detalii privind experimentele de laborator cu NeemAzal - T/S organizate în 2005 txperv montul Perioada de observație Intervalul calendaristic ConcenUatiile emulsiilor și numărul de repetiții Ați B 1 II m IV V VI VII 18 05-1 06 l 06-1506 15 06-29 06 29 06-13 07 13 07-27 07 27 07-10 08 1008-24 08 - 20%. 100 % NeemAzal $1 martor pentru experimentul A. - 20% NeemAzal * martor 51 100 % NeemAzal * martor pentru experimentul B, -12 repetiții pentru fiecare varianta din fiecare experiment Deoarece în interva ul de două săptămâni al fiecărei perioade de observații a experimentelor A și B numărul de femele care au depus ouă după ce au consumat hană tratată a fost foarte redus (1-3 cazuri), datele referitoare la numărul de ouă depuse, respectiv la numărul de larve găsite în substrat, nu au fost supuse analizei statistice. 3. Rezultate 3.1. Efectul insecticidului asupra hrănirii gân- dacilor tineri Deoarece după primele opt săptămâni de obser- vații numărul de gândaci viabili s-a redus conside- rabil, s-a diminuat mult și numărul de repetiții din variantele cu hrană tratată. în aceste condiții, pentru a avea o comparabilitate a datelor și o asigurare sta- tistică a rezultatelor, se prezintă în continuare, pen- tru variantele respective, doar rezultatele din primele patru perioade de observație. 3.1.1. Suprafața de scoarță roasă în situațiile în care gândacii nu au avut posibilitatea să aleagă între surse de hrană diferite Suprafața totală a roaderilor efectuate de gân- daci, în fiecare din primele patru perioade de obser- vații, a fost semnificativ mai redusă în cazul insectelor ce au consumat hrană tratată, comparativ cu cea înregistrată în cazul gândacilor martor (tabelele 3-6). Deși în două din primele patru perioade de observație a existat o tendință evidentă de corelare pozitivă a suprafeței roaderilor cu masa gândacilor (fig. 1), se poate totuși concluziona că efectul de diminuare a roaderilor se datorează în principal prezenței insecticidului, deoarece masa medie a gândacilor nu a fost semnificativ diferită în cazul celor trei variante analizate (tabelul 1). Diminuarea roaderilor a fost influențată, într-o oare- care măsură, și de concentrația insecticidului, însă diferențe semnificative între cele două variante de tratament nu s-au înregistrat decât în perioada a doua. Suprafața roaderilor profunde, care este foarte importantă afectând supraviețuirea puieților, a fost - de asemenea - mai redusă decât la martor, în special în cazul ramurilor tratate cu insecticid nediluat. în cazul folosirii insec- ticidului în concentrație de 20 %, roaderile profunde s-au redus semnificativ doar după șase săptămâni de la începerea tratamentului. Comparând suprafața tuturor roaderilor din fiecare perioadă, se poate observa o tendință gene- Tabelul 3 Suprafața roaderilor în experimentul A în prima perioadă de observație (media ± abaterea standard, mm2) Roaderi Varianta experimentali P V , - Neem 100 % V* - Neem 20 % Vt- Martor Profunde 296.2 ±87.0" 448.5 ± 118.4“ 439.9 * 134.6’ 0.0041 Superficiale 130.8 + 107.8’ 123.0 ±69.7" 278.4 ± 152.2’ 0.0020 Total 42^.0 t 129.0* 571.5 ± 101.7" 718.3 ±87.6’ --O.O00I Tabelul 4 Suprafața roaderilor în experimentul A în a doua perioadă de observație (media £ abaterea standard, mm2) Roaderi Varianta expcrimcnială P V,- Neem 100% V^- Neem 20 % V, - Martor Profunde 115 3 ±41 6’ 134.9 ±66.1’ 137 9 ±128.2" 0.7473 Superficiale 96 6 ± 77,y 293.6 ±117.0’ 733.2 ± 247.1“ <41.0001 Total 211.8 ±9’2' 428 5 * 105.4’ 871.1 ±144.3“ <0.0001 Tabelul 5 Suprafața roaderilor în experimentul A în a treia perioadă de observație (media ± abaterea standard, mm2) Roaderi Varianta expenmemaiâ P V.-Neein 100% V, - Neem 20 % V, - Martor Profunde 107.4 ± 38,0" 151,7 ±74.4"" 207.5* 77,2’ 0,0117 Superficiale 152.9 ±66.0’ 215.3 t 123.8” 327.6* 112.5’ 0.0063 Total 260,3 _ 83.1* 367.0 ± 111,6" 565,1 * 159,6’ 0.0003 Tabelul 6 Suprafața scoarței roase în experimentul A în a patra perioadă de observație (media ± abaterea standard, mm2) Cal eforii de roaderi V an anta experimentalii p Vt-Neem 100% V,-Neem 20% V>- Netraiat Profimde 19,9 ± 17.5" 60.7 * 43.4" 210.7*86.5^ <0.0001 Superficiale 47.1 * 18.6" 67.2 * 69.5" 413.1 *202.8" <0,0001 Total 66,3* 17,8" 127,8 ±79,1* 623.8 ± 187,6’ <0,0001 Notă: Mediile de pe aceeași linie, urmate de aceeași literă, nu diferă semnificativ la P = 0,05 (testul Kruskal-Wallis). rală de reducere a lor în cazul variantelor V1 și V2, însă nu și în cazul variantei martor (fig. 2). Diminuarea suprafeței roaderilor efectuate de gân- dacii obligați să consume hrană cu insecticid, în 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 4 02 0.22 0.24 0.26 0.28 0,3 hta$agânțlacior(g) ♦ SenaJ A ScnaW O SenaV X SeriaVl ------Lnasr (Sa® 0 ------Ln«r (SenaM) ------«Linear (SanaV) ■ -Lnoar (Sera VI) Fig. 1. Corelația dintre masa gândacilor $i suprafața roaderilor în varianta martor din experimentul A. (Coeficienții de corelație nu sunt semnificativi la p = 0,05). Fig. 2. Dinamica suprafeței roaderilor cauzate de Hylobius abietis în funcție de perioade de observație și de modul de tratare a hranei oferite gândacilor tineri în exper- imentul A. raport cu cea a roaderilor cauzate de gândacii mar- tor. a fost relativ redusă în prima perioadă de obser- vații. dar s-a accentuat vizibil, chiar dacă nu în mod constant, în următoarele perioade (tabelul 7). E de remarcat totuși faptul că, dacă luăm în considerare atât roaderile profunde, cât și cele superficiale, tratamentul cu insecticid nediluat a fost de numai două ori mai eficient decât cel cu emulsie de NeemAzal în concentrație de 20 %, iar raportul din- tre eficiența celor două tratamente a scăzut la 1.1 în Tabelul 7 Reducerea procentuală a suprafeței de scoarță roasă de către gândacii din experimentul A, comparativ cu mar- torul, și indicele efectului „antifeedant" în primele patru perioade de observație Specificații Perioada dc observații 1 11 III IV Reducerea suprafeței roaderilor profunde și superficiale (%) NeemAzal 100% (o) 40.6 75.7 53.9 89.4 NeemAzal 20 % (b) 20.4 50.8 35.1 79.5 Raportul afb 2.0 1.5 1.5 1.1 Reducerea suprafeței roaderilor profunde (%) NeemAzal 100% (a) 32.7 16.4 48.2 90.6 NeemAzal 20 % (b) -2.0 2.2 26.9 71.2 Raportul a/b - 7.5 1.8 1.3 Indicele efectului „antifeedant" (AFI) NeemAzal 100 % 0.25 0.61 0,37 0.81 ^NeemAzal 20 % 0.11 0.34 0.21 0.66 cea de a patra perioadă. Dacă însă ne raportăm la roaderile profunde, constatăm că raportul eficiențelor a fost mult mai mare la început, dar la finalul celor opt săptămâni de observație diferența a ajuns nesemnificativă. Aceasă schimbare de situație s-a produs pe fondul modi- ficării ponderii roaderilor superficiale în ansamblul vătămărilor (tabelul 8). După ce în prima perioadă acestea au reprezentat doar 22-39 %, au ajuns ulte- Tabelul 8 Ponderea roaderilor superficiale în raport cu totalul roa- derilor efectuate de gândacii din experimentul A, în primele patru perioade de observație Varianta experimentală Ponderea roaderilor superficiale în perioada dc observații ... (%} 1 II III IV V, - NeemAzal 100 % 31" 46a 59* 71* V3 - NeemAzal 20 % 22b 69° 59” 53” V<- Martor 39c 84c 58” 66a Notă: Pentru fiecare perioadă de observație în pane, proporțiile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la p=0,05 (testul "u"). rior să fie majoritare. în plus, se observă că, la vari- anta V,, creșterea ponderii roaderilor superficiale a fost constantă de la o perioadă la alta, în timp ce la celelalte două variante s-au înregistrat fluctuații importante. Deoarece efectul insecticidului s-a manifestat treptat, gândacii obligați să consume scoarță tratată au reușit să roadă suprafețe apre- ciabile de scoarță înainte de a muri (tabelul 9). Ca urmare, suprafața roaderilor profunde a ajuns în interval de opt săptămâni la cca. 539 mm2, în Tabelul 9 Suprafața medie cumulată a roaderilor profunde cauzate de gândacii din experimentul A, în primele patru perioade de observație (mm2/pereche de gândaci) Specificații Suprafața de scoarța roasa până la sfârșitul perioadei de observații ... I II III IV NeemAzal 100% 296.2 411,5 518.9 538.8 NeemAzal 20 % 44S.5 583.4 735.1 795.8 Martor 439.9 577.8 785.3 996.0 cazul celor ce au consumat hrană cu insecticid nediluat și la cca. 796 mm2 în cazul celor ce au consumat hrană cu emulsie de insecticid, față de 996 mm2 cât au ros gândacii martor. Aceste valori semnifică o reducere de numai 45.9 % și, respec- tiv, 20,1 % față de martor, deși tratamentul a fost repetat la fiecare două săptămâni. 3.1.2. Suprafața de scoarță roasă în situațiile în care gândacii au avut posibilitatea să aleagă între surse de hrană diferite Când gândacii au avut posibilitatea să aleagă între hrana tratată și cea netratată, ei au preferat-o pe REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 4 7 cea din urmă (tabelele 10-13), consumând - în ge- neral - semnificativ mai multă scoarță fără insecti- cid. Diferențele sunt totuși relativ reduse, variind Tabelul 10 Suprafața scoarței roase în experimentul B în prima perioadă de observație (media £ abaterea standard, mm2) Varianta experimentală Speci ficări Categorii de roaden Profunde Superficiale Totul V, Neem 100 % 217.7 ± 94.0J 49.3 ±21.0“ 267,1 *90.3* Martor 242,7 t 113.6“ 106.9 * 75.2’ 349.6 * 108.4" P 0.6033 0.0243 0.0496 V- Neem 20 % 222.6 * 94.8a 25.9*20.0* 257.6* 112,9* Martor 255.4 * 95.3" 113.9*68.4’ 369.9 =105.9’ 0.5637 0.0006 0.0282 Notă: Mediile dc pe aceeași coloană, urmate de aceeși literă, nu diferă semnificativ la p = 0.05 (testul Kruskal-Wallis) Tabelul 11 Suprafața scoarței roase în experimentul B în prima perioadă de observație (media ± abaterea standard, mm2) Varianta experimentală Specificări Categorii de roaderi Profunde Superficiale Total V, Necm 100 % 60.6 = 40 9J 94.4 * 86.8’ 155.0 * 70.6* Martor 97.3 ±53.1“ 179.1 *93 2’ 276.4 * 76.1’ P 0.0845 0.0393 0.0009 V, Neem 20 % 77.6 ± 73.2“ 174.0* 101.7* 251.6* 104.9* Martor 35.3 ± 34.8J 341.7 ±221.8' 388.9 ±223.3* ... P 0.0648 0.0567 0.0833 Notă: Mediile de pe aceeași coloană, urmate de aceeși literă, nu diferă semnificativ la p = 0,05 (testul Kruskal-Wallis) Tabelul 12 Suprafața scoarței roase în experimentul B în a treia perioadă de observație (media ± abaterea standard, mm2) Varianta experimentală Specificări Categorii de roaden Profunde Superficiale Total V| Neem 100 % 40 1 •- 27.9“ 61.7 ±52.6' 113.9*63.2* Martor 64.1 ±49.4J 153.7*51.6’ 217.8*76.8" P 0.2601 0.0004 0.0022 V2 Neem 20 % 49.3 * 34.5’ 129,8* 131.9* 179,1 * 154.5* Martor 83.5 * 67.2“ 210.0 ±75.4’ 293.5 * 94,8’ P 0,2986 0.0735 0.0496 Notă: Mediile de pe aceeași coloană, urmate de aceeși literă, nu diferă semnificativ la P=0.05 (testul Kruskal-Wallis). Tabelul 13 Suprafața scoarței roase în experimentul B în a patra perioadă de observație (media ± abaterea standard, mm2) Varianta experimentală Specificări Categorii de roaden Profunde Superficiale Total V, Neem 100 % 6.4 ± 9.7“ 14.6*16.2’ 17.6*17,3* Martor 5.8 i 9.4' 57.1 * 56.7* 71.4 * 79.5’ p 0.7815 0.0963 0.1176 V: Neem 20 % 51.2 ±26.1' 73.4 * 32.7* 113.4*32.9* Martor 40.3 ±45.5“ 150.4 * 95.1’ 190.8*123,4* o 0.0939 0.0179 0.2184 Notă: Mediile de pe aceeași coloană, urmate de aceeși literă, nu diferă semnificativ la P = 0.05 (testul Kruskal-Wallis). între 25,1 % și 75,4 % în cazul combinației Vh respectiv între 30,3 % și 40,6 % în cazul combi- nației V2, și se datorează, în principal, roaderilor superficiale, de regulă mai puțin extinse pe ramurile tratate, în timp ce roaderile profunde au avut aproxi- mativ aceeași extensie pe ambele categorii de ramuri (tabelul 14). Ca și în experimentul A, efectul insecticidului a sporit de la o perioadă la alta, însă Tabelul 14 Reducerea suprafeței de scoarță roasă de către gândacii din experimentul B pe segmentele tratate, comparativ cu mar- torul aferent și valorile indicele efectului "antifeedant" în primele patru perioade de observație ___________________ Specificatii Perioada de observații 1 n 111 IV Reducerea suprafeței roadenlor profunde șt superficiale >) NeemAzal 100 % (zz) 25.1 43.9 47,7 75.4 NeemAzal 20 % (6) 30,3 35,3 38.9 40.6 Raportul aib 0,8 . 1.2 . 1.2 1.9 Reducerea suprafeței roadenlor profunde (%) NeemAzal 100% (a) 10.3 37,7 37.4 -10,3 NeemAzal 20% (b) 13.0 -119.8 41,0 27.0 Raportul alb 0.8 - 0,9 * ndicele efectului antifeedant" AFI) NeemAzal 100 % 0 13 0.28 0,31 0.60 NeemAzal 20 % 0.18 0,21 0.24 0,25 diferența dintre cele două tratamente nu s-a atenuat ci, dimpotrivă, s-a intensificat cu timpul. Deși în acest experiment gândacii ar fi putut con- suma doar hrană netratată, ei au ros pe ambele cate- gorii de ramuri, ceea ce a determinat o inhibare trep- tată a apetitului, astfel că suprafața tuturor roade- rilor a fost, chiar din prima perioadă, mai mică decât cea aferentă gândacilor martor din experimentul A și s-a redus tot mai mult în următoarele perioade, mai puternic în varianta V, decât în varianta V2 (fig. 3). Efectul s-a resimțit mai mult în cazul roaderilor pro- funde, a căror pondere a scăzut considerabil începând cu cea de a doua perioadă de observații, în timp ce ponderea roaderilor superficiale a crescut (tabelul 15). Ca și în experimentul A, ponderea roaderilor superficiale a crescut aproape constant de la o etapă la alta în cazul ramurilor tratate cu NeemAzal 100 %, dar a suferit variații importante în celelalte cazuri, ceea ce ar sugera că modificarea comportamentului de roadere al gândacilor în cadrul variantei VI se datorează insecticidului. Totuși, amploarea diferitelor tipuri de roaderi s-ar putea datora și grosimii scoarței, care se corelează cu grosimea ramurilor, existând o tendință eviden- tă de creștere a ponderii roaderilor superficiale o dată cu creșterea diametrului ramurilor (fig. 4), dar între grosimile medii ale ramurilor tratate și, respectiv, netratate nu au existat, în general, dife- rențe semnificative (tabelul 16). Mai mult, analiza dinamicii ponderii roaderilor superficiale pe ramurile netratate arată că și în aceste cazuri a sur- venit o schimbare majoră după prima perioadă de observații, ceea ce ar putea indica influența altor factori, neluați în considerare. 3.2. Efectul tratamentelor asupra mortalității gândacilor tineri Dinamica mortalității gândacilor utilizați în 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 Fig. 3. Dinamica suprafeței roaderilor cauzate de Hylobius abietis în funcție de perioade de observație (de la începerea experimentelor) și de modul de tratare a hranei oferite gândacilor tineri în experimentul B. (RT- total road- eri: profunde + superficiale; RP - roaderi profunde). Tabelul 15 Ponderea roaderilor superficiale din totalul roaderilor efec- tuate de gândacii din experimentul B, în primele patru perioade de observație, în funcție de tratament Van anta experimentală Tratament Ponderea roaden lor superficiale in perioada de observații 1%) 1 II III IV V, NeemAzal 1DO % or 61’ 54' 83' Mano- 51 65* 11' 8<>* V» NeemAzal 20 % 10’ 69’ 73* 65* Martor Jl1 kkt 72- 79* Notă: Pentru fiecare variantă și perioadă de observație în parte, proporțiile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ la p = 0.05 (testul "u"). Tabelul 16 Diametrul mediu al segmentelor de ramuri utilizate în experimente Experi- mentul Van ari la experimentală Diametrul (media • abaterea standard) m perioada de observare I II III IV A1 Neem Val 100 % 8 1 i 1.5* 7.6 * j.4,h 7.9* 13* 7,4 x 13 NeemAzal 20 % 7.0 * L-T 8.3 * 1 9* 7.2 i 1 1* 6.7 x Manoi 63 - ].7* 6.8 r 0.8* 7.2 x |.4J 6.2 » 1.3' B’ NeemAzal KK1 % 6.3 *0 9* 8 2 * 2.1- 75» 13' 6,5 * tl 9' Martor 6.4 r i.i)J 7 9 * 1.8’ 7 1 t 1,5* 6.4* i.r* NeemA/a! 20% 5.9 x 1.2’ 7.7 * 1.2’ 7,31 1.5* 7.1 * 1.6’ Martor 6.5 * 1.2” 7.8 * 13’ 7 T r j 4* n v j fi* Note: 1) Mediile din aceeași coloană, urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (p < 0.05): 2) Pentru fiecare com- binație în parte, mediile din aceeași coloană, urmate de aceeași literă, nu diferă semnificativ (p < 0,05). Fig. 4. Corelația dintre diametrul mediu al ramurilor și ponderea roaderilor superficiale. experimentele A și B arată că, după 10 săptămâni de la începerea experimentelor, aproape toți gândacii care au consumat hrană tratată cu NeemAzal - T/S au murit (fig. 5). Moartea a survenit mai devreme la Perioada de la începerea e>pen meniu lui Fig. 5. Dinamica mortalității gândacilor tineri de Hylobius abietis utilizați în testele de laborator pe parcur- sul primelor 6 perioade de observație (12 săptămâni) de la începerea experimentelor. gândacii hrăniți exclusiv cu hrană tratată și în spe- cial la cei ce au avut hrana tratată cu insecticid nediluat. La o primă analiză, masa insectelor (deter- minată în momentul instalării experimentelor) nu pare să fi afectat susceptibilitatea gândacilor la insecticid, cei mai mulți dintre ei murind în perioa- da a cincea de la începerea experimentului, în rân- dul acestora identificându-se atât gândaci mici, cât și dintre cei mai mari. Totuși, s-a observat că gân- dacul ce a murit în cel mai scurt timp a fost și cel mai mic (doar 0,0808 g). Mult mai important pare să fi fost sexul gândacilor, masculii fiind afectați într- un timp mai scurt decât femelele. Dacă se ana- lizează însă datele privind masa medie a gândacilor de ambele sexe (tabelul 1), se constată că în toate variantele masculii au avut masa corporală mai mică decât femelele, iar masculii constrânși să consume scoarță tratată cu NeemAzal (experimentul A) au fost semnificativ mai mici decât femelele. 3.3. Efectul tratamentelor asupra fecundității gândacilor tineri Pe parcursul primelor 5 perioade de observație, atât în segmentele de ramuri folosite pentru ovipo- ziție, cât și în scoarța celor folosite ca surse de hrană s-au găsit foarte puține ouă sau larve de Hylobius (tabelul 17 și fig. 6). Totuși, este evident faptul că în borcanele în care insectele au primit hrană tratată cu NeemAzal-T/S s-au găsit incomparabil mai puține ouă și larve decât în borcanele „martor“. E de reți- nut însă că, din numărul total de ouă și larve din varianta martor, 38 provin numai de la două femele, celelalte depunând doar 1-4 ouă. Mai mult, spre REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 9 Nr. 4 9 deosebire de celelalte variante, 83 % din femelele din varianta martor au depus ouă, față de numai 16,6-41,7 % în celelalte cazuri. Totodată, se observă că primele ouă au fost depuse încă din primele două săptămâni de la declanșarea experimentului, că numărul cel mai mare a fost depus în a treia perioadă (a doua jumă- tate a lunii iunie) și că ovipoziția a sistat în a doua jumătate a lunii iulie (fig, 6), deși gândacii ce au consumat hrană netratată au supraviețuit mult mai mult timp. Tabelul 17 Numfirul de femele care au depus ouă tn primele 10 săp- tămâni și numărul mediu de ouă/femeiă în funcție de hrana consumat L.xpcn - mentul Varianta experimentală Nr femele care au depus ouă Nr mediu dc outVictndâ A NeemAzal 100 % 4 1.2510.50 NeemAzal 20 % 2 1.00 x 0.00 Martor 10 5 40 * 7,76 B NeemAzal 100 % * Martor 2 1.00 x 0.00 NeeinAzal 20 % * Martor 5 2.2 x 0.84 Fig. 6. Distribuția numărului total de larve și ouă de Hylobius abietîs în funcție de perioade de observație și de modul de tratare a hranei oferite gândacilor tineri. 3.4. Efectul tratamentului asupra mortalității și fecundității gândacilor maturi în cazul gândacilor maturi obligați să consume scoarță de pin tratată cu NeemAzal-T/S nediluat, s-a observat că, la scurt timp după ce au venit în contact cu insecticidul, o parte dintre aceștia au devenit inactivi (aparent morți), un număr redus (9 exemplare) murind chiar din prima zi. După prima săptămână, 35% din gândacii respectivi erau deja morți, după două săptămâni 76,7 %, iar după 23 de zile nici un gândac nu mai era viu, în timp ce dintre gândacii hrăniți cu scoarță netratată au murit doar doi, adică 1,7 % (fig. 7), în prima săptămână de la începerea experimen- tului, femelele ținute în borcane cu ramuri tratate au depus un număr total de ouă aproximativ egal cu cel depus de femelele din borcanele cu ramuri netratate (fig. 7), între medii (numărul mediu de ouă depuse Perioada de obsenați Fig. 7. Dinamica mortalității gândacilor maturi de Hylobius abietis și numărului de ouă dpuse de aceștia în funcție de hrana consumată. de câte 4 femele, câte erau în fiecare repetiție) nefi- ind o diferență asigurată statistic (p = 0,6945, testul Bonferroni). în cea de-a doua săptămână, numărul de ouă depus de femelele din borcanele ,,martor“ a crescut considerabil, respectiv cu 77,3 % față de prima săptămână, în timp ce numărul de ouă depus de femelele ținute în borcanele cu ramuri tratate a scăzut cu 80,6 %, fapt datorat în parte reducerii cu 35 % a numărului de gândaci pe parcursul primei săptămâni, dar și faptului că femelele rămase au depus, în medie, mai puține ouă decât cele din vari- anta martor. Astfel, pentru repetițiile în care toți gândacii erau viabili la începutul celei de a doua săptămâni, s-a calculat o medie de 4,8 ± 4,4 ouă/repetiție, față de 22,9 ± 20,0 ouă/repetiție la femelele din varianta martor (p * 0,0078, testul Bonferroni). Reducerea drastică a numărului de ouă din această perioadă poate fi explicată prin faptul că puține dintre femele au supraviețuit până la sfârșitul acelei perioade, însă aceasta ar putea justifica doar o parte a efectului, deoarece cele care au mai rămas în viață nu au mai depus ouă în perioada următoare, chiar dacă femelele hrănite cu scoarță netratată au continuat ovipoziția încă aproximativ o lună, aceas- ta încheindu-se imediat după jumătatea lunii august. 4. Discuții 4.1. Efectul insecticidului asupra hrănirii gân- dacilor tineri Rezultatele prezentate indică faptul că atât insectele constrânse să consume hrană tratată cu NeemAzal-T/S, cât și cele care au avut posibilitatea să aleagă între hrana tratată și cea netratată, au con- 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 4 sumat scoarță cu insecticid, chiar daca acesta a fost administrat în concentrații mari (20-100 %) și la intervale de timp relativ scurte (două săptămâni). Explicația ar fi aceea că, în condițiile menționate, insecticidul nu a avut un efect „antifeedanC total. în ambele situații (experimentul A, respectiv experi- mentul B), suprafața roasă pe ramurile tratate a fost totuși mai redusă decât pe ramurile netratate, ceea ce înseamnă că gândacii au evitat să vină în contact cu scoarță tratată (posibil datorită mirosului), ori au evitat să roadă scoarța (datorită gustului neplăcut), sau insecticidul le-a inhibat pofta de mâncare după ingestie. Atât datele proprii din anul anterior (Olenici et al., 2005), cât și cele publicate de alți autori (Luik, 2000; Sibul el al., 2001) nu sugerează existența unui efect repelent al insecticidului, cel puțin la concentrații de până la 20 %, roaderi pe ramurile tratate înregistrându-se chiar din prima zi de la tratare. Totuși, în cazul utilizării unor concen- trații mai mari ipoteza existenței unui asemenea efect nu ar trebui exclusă, datele publicate de Thaker & Bryan (2003) indicând lipsa oricăror roaderi în primele două zile de la administrarea insecticidului nediluat în cazul în care gândacii nu au avut alte surse de hrană, respectiv timp de 12 zile, dacă au existat surse de hrană alternative. Totuși, e de menționat faptul că aceste rezultate au fost obținute în condițiile efectuării experimentelor la o temperatură relativ redusă (10-15°C), ceea ce presupune atât procese metabolice mai lente și o rezistență mai mare la inaniție din partea gândacilor, cât și o rată de evaporare mai redusă a substațelor volatile din insecticid, mai ales dacă se ține cont de faptul că gândacii și ramurile au fost închise în vase Petri. Ca urmare, este de presupus că în condiții nor- male, similare celor în care insectele trăiesc în natură, un efect repelent propriu-zis (de ținere la dis- tanță a gândacilor față de puieți) ar putea să existe doar imediat după aplicarea tratamentului. Diferența dintre suprafața roaderilor de pe ramurile tratate și cele netratate se datorează mai curând efectului de stopare a hrănirii după ce insectele au venit în con- tact cu hrana, au gustat-o și eventual chiar au inge- rat-o. Efectul „antifeedant" a fost destul de redus, va- lorile exprimate prin indicele specific variind între 0,13 și 0,60 în cazul insecticidului nediluat, respec- tiv între 0,18 și 0,25 în cazul emulsiei cu concen- trația de 20 %. Se poate concluziona că gândacii tineri de Hylobius abietis sunt, din acest punct de vedere, relativ puțin sensibili la produsul testat și că efectul tratamentului, apreciat pe baza măsurătorilor efectuate la două săptămâni după aplicare, nu este proporțional cu concentrația, așa cum ar fi fost de așteptat pe baza rezultatelor anterioare, obținute prin observații pe perioade de timp de 1-3 zile (Luik, 2000; Sibul et al., 2001). Diferența foarte mică dintre cele două tratamente, în special pe par- cursul primelor trei perioade de observație, nu poate fi pusă decât pe seama faptului că substanța activă (azadirachtinul) se descompune foarte rapid sub influența luminii, Caboni et al. (2002), citat de Isman (2006) menționând o durată de înjumătățire de 20 ore, după stropirea pe frunze în condițiile din Italia. Având în vedere faptul că în camera în care s-au efectuat experimentele a existat doar lumină solară difuză, e de așteptat ca în teren liber, sub influența radiațiilor ultraviolete, descompunerea să fie și mai rapidă, iar efectul insecticidului să fie sesizabil o perioadă mai scurtă decât în laborator. Creșterea efectului „antifeedant“ de la o perioadă la alta indică faptul că insectele nu au dezvoltat o obișnuință față de insecticid, deși au fost expuse în mod repetat aceluiași tratament. Totodată, arată că nu este vorba doar de un efect „antifeedant" pre- mergător ingestiei, care - dacă nu se reduce datorită obișnuinței - ar trebui să rămână relativ constant, ci și de un efect post-ingestie. Este însă dificil de spus dacă acesta din urmă s-a tradus doar într-o dimi- nuare și mai accentuată a apetitului, ori a fost și un efect toxic cu ecou asupra mai multor sisteme ale organismului, care - pe fondul inaniției - a indus debilitarea generală a insectelor soldată cu moartea lor. în contextul menționat, pe parcursul primelor opt săptămâni de la declanșarea experimentului, o pereche de gândaci tineri, hrăniți cu scoarță de pin netratată au ros, în medie, 2778 mm2, ceea ce reprezintă suprafața laterală a tulpinii unui puiet cu diametru la colet de 8 mm și o înălțime de cca. 20 cm. Ceva mai mult de o treime din aceasta (35,8 %) au fost roaderi profunde, ce au afectat partea inte- rioară a floemului și cambiul și care - în cazul unor puieți de dimensiuni obișnuite - ar fî fost de natură să întrerupă circulația sevei și să provoace uscarea acestora. în aceeași perioadă de timp, suprafața REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 11 roaderilor cauzate de gândacii ce au consumat scoarță cu insecticid a fost cu 65,2% și respectiv 46,2% mai redusă, după cum insecticidul a fost nediluat, respectiv în concentrație de 20%. Dacă luăm în considerare roaderile profunde, diferențele față de martor au fost de numai 45,9%, respectiv 20,1%, insuficiente pentru a considera că insecti- cidul, prin efectele sale, poate asigura o protecție adecvată a puieților atunci când există un nivel ridi- cat al populațiilor, pe o perioadă lungă de timp. Deoarece eficiența tratamentelor aplicate la interval de două săptămâni nu este proporțională cu concen- trația emulsiei, utilizarea unor concentrații mai mari de 20% înseamnă cheltuieli proporțional mai mari, fără un spor corespunzător de eficacitate. Pe parcursul efectuării experimentelor s-a con- statat o schimbare de comportament a gândacilor. Astfel, indiferent de varianta experimentală, în primele două săptămâni au predominat roaderile profunde, iar ulterior cele superficiale. De aseme- nea, în ceea ce privește ponderea roaderilor superfi- ciale, în primele două săptămâni s-au înregistrat diferențe semnificative între tratamente, indicând faptul că acestea s-ar datora prezenței insecticidului. O situație similară a fost observată în cazul experi- mentului A și pe parcursul celei de a doua perioade de observație. Acest fenomen a fost întâlnit și în experimentele anterioare (Olenici et al., 2005) când - deși s-au utilizat concentrații mult mai mici (5- 20%) - s-a constatat o amploare mai mare a roader- ilor profunde pe ramurile martor, ceea ce ne-a con- dus la concluzia că gândacii au ros pe ramurile tratate predominant în straturile profunde ale floemului, pentru a evita contactul pieselor bucale cu insecticidul de pe suprafața ramurilor. Faptul că nu s-a regăsit această tendință în toate cele patru perioade de observație analizate s-ar putea datora lungimii mai mari a perioadelor de observație, com- parativ cu experimentele anterioare. Totuși, schim- barea de comportament ce a survenit după prima perioadă s-a regăsit inclusiv la gândacii ce nu au venit în contact cu insecticidul, ceea ce denotă fap- tul că au existat și alți factori decât cei analizați în lucrare (insecticid, grosimea ramurilor), care au influențat modul de hrănire. în acest sens, cel mai probabil poate fi vorba de schimbări în ceea ce privește fluxul de rășină din scoarța arborilor, ce au loc de-a lungul sezonului de vegetație. Astfel, Olenici & Olenici (2003) au constatat că - la puieții de molid, brad, pin și larice transplantați la începutul sezonului de vegetație - ponderea roade- rilor superficiale a fost mai redusă în prima parte a sezonului de vegetație decât în cea de-a doua parte, iar la puieții de pin. care secretau rășină din abun- dență, o pondere mai mare a roaderilor superficiale decât la puieții de molid sau de larice. Recent, com- parând amploarea roaderilor profunde, respectiv superficiale, la puieți de pin silvestru, pin negru de Corsica și molid de Sitka, Wainhouse et al. (2005) au ajuns la concluzia că puieții cu canale rezinifere mai mari și cu un flux de rășină mai abundent nu împiedică roaderea de către gândaci, dar aceasta este limitată la partea exterioară a scoarței. în cazul nostru, a existat o tendință de corelare pozitivă a suprafeței roaderilor cu masa gândacilor în patru din primele șase perioade de observații, fapt constatat și de Wainhouse et al. (2004). Acest aspect va trebui luat în considerare la efectuarea de noi experimente, pentru a avea certitudinea că dife- rențele dintre variante se datorează exclusiv factoru- lui testat și nu diferențelor în ce privește masa gân- dacilor. 4.2. Efectul tratamentelor asupra mortalității gândacilor tineri Având în vedere faptul că nici unul dintre gân- dacii hrăniți cu hrană netratată n-a murit (chiar și după 23 de săptămâni de la începerea experimentu- lui), se poate afirma cu certitudine că moartea gân- dacilor are legătură directă cu tratarea hranei lor cu NeemAzal T/S. Totuși, este dificil de spus în ce măsură moartea a survenit datorită epuizării resurselor interne ale gândacilor, în condițiile în care au stat flămânzi timp îndelungat la temperaturi de cca. 20°C, sau datorită toxicității insecticidului ingerat. Din punct de vedere practic, important este efectul în sine, respectiv diminuarea populațiilor de gândaci, chiar dacă moartea survine după un inter- val de timp relativ lung. Faptul este cu atât mai sem- nificativ cu cât efectul s-a manifestat nu doar în cazul gândacilor care au consumat exclusiv scoarță cu insecticid, ci și în cazul celor care au consumat și scoarță netratată, deoarece în teren gândacii pot găsi destul de ușor surse de hrană alternative, mai ales în primul sezon de vegetație de după tăierea vechilor arborete. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 Studiile efectuate anterior (Luik, 2000; Sibul et al., 2001; Olenici et al., 2005) au evidențiat faptul că masculii sunt mai sensibili la azadirachtin decât femelele, fără a se da însă nici o explicație. Rezultatele din lucrarea de față sugerează faptul că sensibilitatea mai mare a masculilor ar putea fi legată de greutatea lor mai mică, știut fiind că efec- tul toxic al unei substanțe este dependent de rapor- tul dintre cantitatea de produs ingerată și masa organismului. Prin urmare, gândacii mai mici, rezul- tați din larve care - datorită hranei insuficiente sau de calitate necorepunzătoare - nu acumulează o can- titate mare de biomasă, ar putea fi mai ușorcontro- lați" cu ajutorul unor produse naturale, de genul celui testat. 4.3. Efectul tratamentelor asupra fecundității gândacilor tineri Datorită modului în care s-a organizat experi- mentul (amestec de turbă și nisip în borcane), este dificil de spus dacă ouăle și larvele găsite sub scoarța segmentelor de ramuri reprezintă întreaga producție de ouă a gândacilor sau dacă au fost depuse mai multe ouă, însă larvele nu au eclozat. în alte experimente cu specii de coleoptere, precum Leptinotarsa decemlineata (Say), Melolontha hip- pocastani Fabricius, Otiorhynchus sulcatus (Fabricius), ce au consumat hrană tratată cu azadirachtin, s-a constatat atât o reducere drastică a numărului de ouă depuse de femele, cât și a viabil- ității acestora (Otto, 1994; Rohde, 1997; Cowles, 2004). Având în vedere faptul că noi am folosit gân- daci imaturi și că asupra adulților azadirachtinul are ca efect atât inhibarea dezvoltării ovarelor, cât și resorbția ouălor din ovariole (Mordue Luntz, 1998), este foarte probabil că gândacii ce au consumat hrană cu azadirachtin realmente nu au mai depus ouă sau au depus foarte puține. însă - conform aceleiași surse - azadirachtinul are efecte negative și asupra diviziunii celulelor din testicule, astfel că majoritatea ouălor depuse de femele ar fi putut fi neviabile. De asemenea, nu este exclusă nici posibilitatea ca unele dintre larvele care au eclozat să nu fi reușit să se instaleze în segmentele de ramuri, deși sub- stratul umed și cu textură granulară ar fi permis supraviețuirea lor fără probleme timp de câteva zile și o deplasare relativ ușoară spre segmentele de ramuri ce imitau rădăcinile cioatelor, Nordlander et al. (1997) menționând că larvele abia eclozate pot trăi fără hrană timp de 4 zile și că - în condiții de laborator - au parcurs distanțe de până la 1,2 m. Cert este faptul că numărul de descendenți viabili obținuți de la gândacii ce au consumat hrană tratată a fost foarte redus (în cazul multor perechi nu s-a găsit nici o larvă), comparativ cu numărul celor din varianta martor. în acest din urmă caz, aproape toate perechile au avut 1-4 descendenți, iar o pereche a avut chiar 25 de descendenți. Totuși, numărul de descendenți obținuți de la gândacii martor este sur- prinzător de mic, deși au beneficiat de condiții optime de hrănire și ovipoziție, atât în ce privește umiditatea și temperatura (Christiansen și Bakke, 1968; Havukkala și Selander, 1976), cât și în ce privește hrănirea (Wainhouse et al., 2001). în condiții de laborator, la o temperatură constantă de 15°C și aproximativ în același interval de timp (12.05-1.07), în cazul unor gândaci colectați din teren și hrăniți cu scoarță de pe ramuri de Pinus nigra Amold, Salisbury (1998) a înregistrat o medie de 0,45 ouă/femelă/zi, iar Novak și Sehnal (1978) au înregistrat o medie de 0,67 ouă/femelă/zi în cazul unor gândaci ținuți la 20-24°C și hrăniți cu ramuri tinere de pin silvestru. Rezultatul este cu atât mai surprinzător, cu cât se știe că producția de ouă a gân- dacilor a fost similară, fie că au fost hrăniți cu scoarță de pin negru ori cu scoarță de pin silvestru (Wainhouse, 2001), iar ouăle depuse de gândacii hrăniți cu scoarță netratată au fost viabile în pro- porție de 72,2 % (Salisbury, 1998), respectiv 96% (Novak și Sehnal, 1978). O posibilă explicație a rezultatelor noastre ar putea fi aceea că borcanele cu insecte au fost alăturate și - folosind concentrații mari de insecticid, inclusiv produs nediluat - sub- stanțele volatile din acesta au ajuns și la gândacii martor, iar aceștia le-au inhalat prin sistemul respi- rator; totuși, această ipoteză va trebui verificată, deoarece se consideră că produselele pe bază de azadirachtin acționează doar prin ingestie (Anonymous, 2006; Isman, 2006). Deși sumare, datele indică și faptul că dinamica ovipoziției a fost similară cu cea întâlnită în mod obișnuit în teren, respectiv cu un maxim în a doua jumătate a lunii iunie și o sistare a ovipoziției spre sfârșitul lui iulie sau începutul lui august (Lekander et al., 1985). Surprinde totuși faptul că insectele au REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 13 depus ouă încă din primele două săptămâni de la începerea experimentelor, întrucât ele nu con- sumaseră anterior nici un fel de hrană care sa le per- mită să ajungă la maturitate sexuală, O perioadă medie de hrănire preovipozitară de 12-15 zile menționează însă și Wainhouse et al. (2001), în cazul hrănirii gândacilor cu scoarță de pe ramuri de diverse conifere, la o temperatură de 20°C, Prin urmare, se poate concluziona că atât hrana, cât și condițiile de hrănire au fost optime, pentru ca insectele să ajungă ia maturitate în cel mai scurt timp. Se remarcă și faptul că nu au existat diferențe mari între cele două tratatmente (insecticid nediluat, respectiv în concentrație de 20%), nici în ceea ce privește dinamica mortalității gândacilor și nici în ceea ce privește producția de ouă, astfel că pentru eventuale utilizări practice s-ar putea folosi emulsia de 20% NeemAzal (0,2% azadirachtin A). Rezultatele prezentate în lucrare au fost obținute în condițiile în care insectele (exceptând gândacii hrăniți cu ramuri netratate) au venit în mod repetat în contact cu insecticidul. Rămâne de văzut ce se întâmplă atunci când ei se hrănesc doar o scurtă perioadă cu hrană tratată, iar apoi consumă doar hrană tară insecticid, fiind cunoscut că, la alte specii, trecerea de la o hrana tratată cu azadirachtin (concentrație de 50 p.p.m.) la hrană netratată con- duce la refacerea capacității reproductive (Cowles, 2004). De asemenea, va trebui verificat dacă supri- marea ovipoziției se produce și la concentrații mai mici, chiar dacă aceasta nu ar determina o diminuare a roaderilor, întrucât eventualele rezultate pozitive ar putea fi deosebit de utile în practică, combinând protejarea puieților prin asigurarea unor surse de hrană alternative, cu diminuarea generațiilor viitoare prin tratarea hranei alternative cu NeemAzal, 4.4. Efectul tratamentului asupra mortalității și fecundității gândacilor maturi In cazul gândacilor maturi constrânși să se hrănească cu scoarță tratată cu NeemAzal-T/S nediluat, moartea gândacilor a survenit mult mai rapid decât în cazul celor tineri, primii gândaci morți înregistrându-se chiar din prima zi. Acest rezultat ne conduce la concluzia că gândacii maturi sunt mai sensibili la produsul testat, fapt datorat probabil unui consum energetic mai mare, în cazul gândacilor aflați în timpul ovipoziției, comparativ cu gândacii în curs de maturizare. Deoarece un pro- cent foarte mare de gândaci au murit chiar în prima săptămână de la începerea experimentului, se poate afirma că moartea lor s-a datorat nu doar înfometării, cât mai ales efectului toxic al insecti- cidului, adulții de Hylobius putând supraviețui fără hrană timp de 2-3 săptămâni, așa după cum a rezul- tat atât din observațiile proprii, cât și din cele ale altor autori (de ex. Rose et al., 2005). Producția de ouă din prima săptămână de la începerea experimentului nu pare să fi fost afectată de tratament, deoarece în intervalul de timp menționat insectele au depus ouăle existente deja în oviducte la data instalării experimentului. Femelele din varianta cu NeemAzal care au supraviețuit după prima săptămână au produs, în medie, mai puține ouă decât cele hrănite cu scoarța netratată, în parte datorită faptului că au murit destul de repede, dar foarte probabil și datorită consumului de azadirachtin. în schimb, cele care nu au venit în contact cu insecticidul au produs mai multe ouă decât în prima săptămână și au continuat ovipoziția încă aproximativ o lună, ceea ce ar infirma ipoteza formulată anterior, potrivit căreia vaporii de azadirachtin ar putea afecta vitalitatea și fertilitatea gândacilor. Nu trebuie uitat, totuși, faptul că gân- dacii respectivi se deosebeau în mod fundamental din punct de vedere fiziologic și nu este exclus ca gândacii tineri să fi fost totuși afectați. Spre deosebire de diflubenzuron (unul dintre cei mai cunoscuți compuși din categoria regulatorilor de creștere a insectelor), care afectează doar viabi- litatea ouălor de Hylobius abietis. nu și fecunditatea femelelor ajunse la maturitate (Novak și Sehnal, 1978), azadirachtinul afectează în mod evident pro- ducția de ouă; rămâne de văzut în continuare în ce măsură sunt viabile sau nu ouăle produse de femele după ingerarea de azadirachtin. 5. Concluzii Experimentele de laborator, efectuate cu o emulsie de NeemAzal-T/S în concetrație de 20% (0,2% azadiractin A) și cu produs nediluat (1% azadirachtin A), au demonstrat că gândacii tineri de Hylobius abietis preferă hrana netratată și că pro- 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 4. dusul testat are un efect de inhibare a hrănirii gân- dacilor de Hylobius abietis. Durata acestui efect este însă redusă, datorită degradării substanței active sub acțiunea luminii. Intensitatea efectului ,.antifeedant“, apreciată pe baza roaderilor efectuate de gândaci în interval de două săptămâni de la apli- carea tratamentului este relativ redusă, dar se ampli- fică odată cu creșterea numărului de tratamente, respectiv cu creșterea cantității de insecticid ingerat. Dacă tratamentele se aplică la intervale de două săptămâni sau mai mult, datorită descompunerii foarte rapide a substanței active din insecticid, efi- ciența protecției puieților nu este proporțională cu concentrația, la concentrații ale emulsiilor mai mari de 20%. Reducerea cantității de hrană consumate de către gândaci se datorează atât unui efect premergător ingestiei, manifestat după ce gândacii au venit în contact cu hrana, cât și unui efect post-ingestie, acesta din urmă putând avea chiar caracter de intoxicare. în condiții de temperatură și umiditate consider- ate optime pentru hrănire, gândacii de Hylobius abi- etis tineri, care nu au consumat anterior nici un fel de hrană, mor după aproximativ 12 săptămâni de hrănire cu scoarță de pin silvestru tratată cu 20% BIBLIOGRAFIE Anonymous, 2004; Die Ergebnisse der Anwendung von NeemAzal-T/S. Status 5.08.2004. WEB: www.trifolio- rn.de/pfIanzenschutz/Erfahrung_ergebnisse/Experience_Nccm. PDF. Accesat: 09.03.2005. Anonymous. 2006: NeemAzal-T/S. WEB: www.neemazal.de/deu/html/NeemAzal.htm. Accesat: 07.02.2006. Bratt. K.. Sunnerheim. K.. Nordenhem. H.. Nordlander. G.. LangstrOm. B.. 2001: Pine weevil (Hylobius abietis) anlifeedants from lodgepole pine (Pinus contorta). J. Chem Ecol. 27 (II): 2253-62. Christiansen. E.. Bakke, A.. 1968: Temperature preference in adults of Hylobius abietis L. (Coleoptera: Curculionidae) during feeding and oviposition. Zeitschrifl fur angewandte Entomologie 62: 83-89. Cowles. R . S .. 2004: Impact of azadirachtin on vine weevil (Coleoptera: Curculionidae) reproduction. Agricultura] and Forest Entomology. 6: 291-294. Day. K.R.. Leather. S.R.. 1997: Threats to forestry by insect pests in Europe. In Watt. A.D.. Stork. N.E.. Hunter. MD. (eds.): Forests and Insects. Chapman & Hali. I.ondon. Pp. 177-205. Eidmann. H. H., 1974: Hylobius Schonh. In Schwenke. W. (ed.): Die Forstschadlinge Europas. 2. Kafer. NeemAzal - T/S sau cu insecticid nediluat. Moartea survine chiar și atunci când au consumat alternativ hrană tratată și netratată. Totuși, până să moară, gân- dacii reușesc să roadă suficient de mult, astfel că în teren ar putea să provoace vătămări grave puieților. în consecință, daca nivelul populațiilor este mare, puieții nu ar putea fi protejați în mod adecvat doar prin tratarea cu NeemAzal-T/S, chiar dacă trata- mentele se repetă la interval de două săptămâni și se folosesc concentrații mari de produs. Comparativ cu gândacii tineri, cei maturi par a fi mai sensibili la NeemAzal-T/S în perioada de ovipoziție, moartea lorsurvenind mult mai rapid decât în cazul primilor. Ingerarea de scoarță cu NeemAzal de către gân- dacii de Hylobius abietis are ca efect suprimarea producției de ouă, probabil ca efect al suprimării dezvoltării gonadelor la cei tineri, în curs de maturizare, și de resorbție a ouălor la cei maturi. Datorită efectului de reducere a populațiilor, atât prin mortalitatea în rândul adulților, cât mai ales prin suprimarea producției de ouă, produsele pe bază de azadirachtin ar putea juca un rol important în cadrul unui sistem de măsuri de combatere inte- grată a dăunătorului, mai ales dacă sunt condiționate în așa fel încât să asigure și o protecție adecvată a puieților. Paul Parey Hamburg und Berlin, pp. 275-293. Eidmann, H.H.. Nordenhem, H., Weslien, J„ 1996: Physical protection of conifer seedlings against pine weevil feeding. Scand. J. For. Res. 11: 68-75. Hagner, M.. Jonsson. Ch .. 1995: Survival after planting without soil preparation for pine and spruce seedling protectedfrom Hylobius abietis by physical and Chemical shel- ters. Scand. J. For. Res. 10: 225-234. Havukkala. [.. S el an der, J, 1976 : Reactions of the large pine weevil. Hylobius abietis L. (Col.. Curculionidae). to various light and humidity stimuli during three stages of its life cycle. Ann. Ent. Fenn. 42 : 54-62. I s m a n. M. B ., 2006: Botanica! insecticides. deterrents and repellents in modern agriculture and in increasingly regu- lated world. Annu. Rev. Entomol. 51: 45-66. Klepzig, K.. Schlyter. F., 1999: l.aboratory evaluation of plant derived anlifeedants against pine weevil Hylobius abietis iwig feeding. J. Econ. Entomol. 92: 644-650. LangstrCm, B.. 1982: Abundance and seasonal activity of adult Hylobius-weevils in reforestation areas during first years following final felling. Commun. Inst. For. Fenn. 106: 1-23. Leather, S.R., Ahmed, S.I., Salisbury, A.N., 1994: Adult feeding preferences of the large pine weevil, Hylobius abietis (Coleoptera: Curculionidae). Eur. J. Entomol. 91: 385-389. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 15 Legrand, S., Nordlander. G.. Nordenhem. H.. Borg-Karlson. A -K.. Unelius, C. R,, 2004: Hydroxy-methoxybenzoic methyl esters: Synthesis and antifeedant aclivity on the pine weevil. Hylobius abietis. Z. Naturforsch. 59b. 829 - 835. Lekander. B., Eidmann. H.H., Bejer. B-, K a n g a s. E., 1985: Time of oviposition and its influence on the development of Hylobius abietis (L.) (Col.. Curculionidae). Z. ang. Ent. 100 :417-42L Lindgren. B.S., Nordlander. G.. Birgersson. G.. 1996: Feeding deterrence of verbe none to the pine weeviL Hylobius abietis (L.) (Col.. Curculionidae), J. Appl. Ent. 120 : 397-403. LindstrOm. A.. Hellqvist, C., Gyldberg, B., LangstrSm. B., Mattsson. A.. 1986: Field performance of a proiective collar against damage by Hylobius abietis. Scand. J. For. Res. 1: 3-15. LOf. M.. Paulsson, R.. Rydberg, D., Welander, N. T.. 2005: The influence ofdijferent oversto- ry removal on planted spruce and several broadleaved tree species: survival. growth and pine weevil damage during three years. Ann. For. Sci. 62: 237-244. Luik. A ., 2000: Die Wirkung von NeenAzai -T/S auf den Fortpflanzungsfrass des grossen braunen Riisselkafers (Hylobius abietis L.). In Kleeberg. H.. Zebitz, C.P.W. (eds.): Practice oriented results on use and production of Neem ingre- dients and pheromones VH!. Druck & Graphic, Giessen. Germany. Pp. 33-37. Luik, A.. Voolma K.. 1999: Monitoring of Hylobius abietis L. in Estonia and influence ofsome plani com- pounds on its maturation feeding behaviour. In Forster. B.. Kniiek. M.. Grodzki, W. (eds.): Melhodology of Forest Insect and Disease Survey în Central Europe. Proceedings of the 2nd Workshop of the IUFRO WP 7.03.10. April 20-23. 1999. Sion- Châteauneuf. Switzerland. Bimtensdorf, Swîss Federal Institute for Forest, Snow and Landscape Research (WSL), pp. 250-251. Metspalu, L., Luik. A.. Hiiesaar. K., Kuusik, A., Sibul, I., 2003: On the influence of neem preparations on some agricultural and forest pests. In Kleeberg, H.. Zebitz, C.P.W. (eds.): Practice oriented results on use and production of Neem ingredients and pheromones IX. Druck & Graphic, Giessen, Gennany, pp. 85-91. Mordue (Luntz). A.J.. 1998: Azadirachtin - a review of its mode of action in insecte. în Kleeberg. H. (ed.): Practice oriented results on use and production of neem-ingre- dients and pheromones VII. Druck & Graphic, Giessen, Germany. Pp. 1-4. Nordlander. G.. Nordenhem, H., Bylund, H., 1997: Oviposition patterns of the pine weevil Hylobius abi- etis. Entomol. Exp. Appl. 85: 1-9. Novăk. VI.. Sehnal, F., 1978: Sterilization ofthe pine weevil, Hylobius abietis with diflubenzuron. Acta entomo- logica bohemoslovaca. 75: 349-351. Olenici, N.. Olenicî. V., 2003: Preferința gân- dacilor de Hylobius abietis pentru diferite specii de rușinoase utilizate ca sursă de hrană. Revista pădurilor, 2: 25-34. Olenici, N., Olenici, V., Duduman. M.-L„ 2005: Cercetări vizând cuantificarea riscului de atac de Hylobius abietis în culturile de rășinoase ți stabilirea măsurilor de protecție in raport cu gradul de risc-etapa a ll-a. Referat științific final, ICAS București, 112 p. Orlander. G., Nordlander. G., Wallertz, K., 2001: Extra food supply decreases damages by the pine weevil Hylobius abietis. Scand. J. For. Res. 16: 450-454. 011 o , D ., 1994: Ejfects of the azadirachtin preparation "NeemAzal F" on larvae and adults of Leptinotarsa decemlin- eata. în Kleeberg, H. (ed.): Practice oriented results on use and production of neem ingredients and pheromones. 3rd Workshop. Trifolio-M GmbH.. Pp. 21-33. Petersson. M.. Orlander, G., 2003: EJfectiveness of combinations of shelterwood, scarification, andfeeding bar- riers to reduce pine weevil damage. Can. J. For.Res. 33: 64-73. Petersson. M.. Orlander. G., Nilsson, U., 2004: Feeding barriers to reduce damage by pine weevil (Hylobius abietis). Scand. J. For. Res. 19: 48-59. R o h d e, M., 1997: Ejfects of "NeemAzal" on vitality and fertility of Melolontha hippocastani. In Kleeberg, H., Zebitz, C.P.W. (eds.): Practice oriented results on use and production of neem ingredients and pheromones V. Trifolio-M GmbH.. Pp. 75-80. Rose, D.. Lcather, S.R., Matthews, G.A., 2005: Recognition and avoidance of insecticide-treated Scots pine (Pinus sylvestris) by Hylobius abietis (Coleoptera: Curculionidae): implications for pest management strategies. Agricultural and Forest Entomology 7: 187-191. Salisbury, A., 1998: Some observations on the large pine weevil Hylobius abietis (L.) (Coleoptera: Curculionidae). Entomologist's Gazette49: 195-197. Sibul, I., Luik, A., Voolma, K., 2001: Possibilities to influence maturation feeding of the large pine weevil. Hylobius abietis L., with plant extracts and neem prepa- rations. In Practice oriented results on use of plant extract and pheromones in pest control. Proceedings of the International Workshop Tartu. Estonia, January 24-25.2001, pp. 128-137. Sklodowski J.J.W., Gadzinski, J.. 2001: Efekiywnosc odlowu chrzqszczy w dwoch rodzajach pulapek stosowanych na szeliniaka sosnowca Hylobius abietis L. Sylwan 6: 55-63. S k r c c z. I., 1996; Impact of Phlebia gigantea (Fr. Fr) Donk on the colonisation of Scots pine stumps (Pinus sylvestris L.) by the large pine weevil (Hylobius abietis L.). Folia Forestalia Polonica, Series A, 38: 89-101. S k r e c z, I., 1998: Weevils ajfecting reforestation in Poland. In M.L. McManus and A.M. Liebhold, editors. 1998. Proceedings: Population Dynamics. Impacts, and Integrated Management of Forest Defoliating Insects. USDA Forest Service General Technical Report NE-247. p. 347 S k r e c z. 1 ., 2001: Large pine weevil (Hylobius abietis L.) abundance and extern of damage in plantations established on clercuts with pine stumps treated with the fungus Phlebiopsis gigantea (Fr.: Fr.) Donk Jiilich. Folia Forestalia Polonica. Series A, 43: 127-142. S t o c k i. J . S . 2000: The use of pheromones and pheromone traps in forest protection in Poland in the years 1980-1997. In: Kleeberg. H.. Zebitz. C.P.W. (eds.). Practice oriented results on the use and production ofNeem ingredients and pheromones VIII. Druck & Graphics. Giessen. pp. 128-133. Thacker, J.R.M., Bryan. W.J.. 2003: Use of neem in plant protection in temperate forestry. The Science & Application ofNeem. Glasgow. pp. 15-18. Thacker, J.R.M., Bryan. W.J., McGinley. C.. Heritage. S., Strâng. R.H.C.. 2003: Field and laboratory studies on the ejfects of neem (Azadirachta indica) oii on the feeding aclivity of the large pine 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 weevil (Hylobius abietis L.) and implications for pest control in commercial conifer plantations. Crop proteclion 22: 753-760. Wainhouse. D.. Ashburner. R.. Boswell. R.. 2001: Reproductive development and maternal ejfects in the pine weevil Hylobius abietis. Ecologica) Entomology, 26: 655- 661. Wainhouse. D.. Boswell. R.. Ashburner. R.. 2004: Maturation feeding and reproductive development in adult pine weevil, Hylobius abietis (Coleoptera: Curculionidae). BulI. Entomol. Res. 94(l):81-87. Wainhouse. D.. Staley. J.. Johnston. I.. Boswell. R„ 2005: The ejfect of environmentaily induced changes in the bark ofyoung conifers on feeding behaviour and reproductive development of adult Hylobius abietis (Coleoptera: Curculionidae). BulI. Entomol. Res. 95(2):15l- 159. Dr. ing. Nicolai OLENICJ Ing. Valentina OLENiCl Stațiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc E-mail:olenici.nicolae@icassv.ro Effects of the insecticide NeemAzal-T/S on the feeding, mortality and fecundity of the Hylobius abietis (L.) weevils Abstract The objective of pair-choice (experiment B) and no-choice (experiment A) laboratory tests presented in this paper was to estab- lish the efTects of NeemAzal-T/S on feeding. mortality and fecundity of the Hylobius abietis weevils. when this is applied as undi- luted product or as 20 % water emulsion. It was observed that the young weevils preferred untreated food: the insecticide has an antifeedant effect. but its duration was short and the intensity low. However. the intensity increased when more insecticide was ingest- ed, a fact that could mean a more intense post-ingestion effect than the pre-ingestion one. Application of high concentrations (more than 20 %) of insecticide at time intervals longer than two weeks does not result in an increase of the protection efFiciency propor- țional with the concentration increase. Immature weevils. that previously had no food intake. feeding on Scots pine bark treated with undiluted or in high concentration (20 %) NeemAzal-T/S died after about 10-12 weeks. when the temperature and the humidity were optimum for feeding. The dealh affected not only the weevils that were forced to feed on treated food, but also those that could choose between treated and untreated food. Before dying due to starvation - and possibly due to the toxic effect of the insecticide - weevils managed to gnaw quite large bark areas. a fact which means that the seedlings could not be adequately protected with NeemAzal-T/S, even if the treatments had been repeated every two weeks. and the insecticide concentration was higher than 20 %. During oviposi- tion period, mature weevils seem to be more sensitive to insecticide than the young weevils. dying in a shorter period after feeding on treated bark Ingestion of NeemAzal by weevils caused also the cessation of egg production, probably due to cessation of gonads development in young females. and the egg resorbtion in mature fcmales. Because azadirachtin. the active ingredient of NeemAzal-T/S. induces the reduction of weevil population through the death of adults and the egg production cessation. it could play a quite important role in the integrated management of the large pine weevil, if it is conditioned in a way to assure a sufTicient seedlings protection too. Keywords: Hylobius abietis, HeemAzal-T/S, azadirachtin, antifeedat ejfect, weevil mortality, weevilfecundity REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 17 Serie dendrocronologică pentru fag (Fagus sylvatică) din zona Tătăruși (Iași) Cătălin - Constatm R.OIBU Ionel POPA 1. Introducere Schimbările climatice reprezintă una dintre prin- cipalele direcții de cercetare din domeniul științelor mediului cu impact major asupra ecosistemelor bio- logice și a mediul socio-economic. Cunoașterea variabilității naturale a sistemului climă se impune ca un imperativ, integrarea climatului trecut cu cli- matul prezent creează premisă unei prognoze rea- liste a modificărilor climatice viitoare (Popa, 2004). Inelul anual oferă informații importante pentru înțelegerea variabilității climatice a dinamicii istorice a modificărilor climei la nivel mezozonal și general. Pornind de la axioma potrivit căreia clima- tul influențează creșterea arborilor, variația crește- rilor radiale a arborilor poate fi corelată cu variația unuia sau a mai multor parametri climatici, cunoscuți a fi determinați pentru procesele de creștere (Fritts, 1976). în acest mod, este posibil să se stabilească legături statistice între creștere și fac- torii de mediu, care poate fi utilizată la deducerea sau reconstituirea variațiilor indicatorilor climatici pornind de la variația parametrilor inelului anual. La noi în țară, în ultima perioadă, cercetările de dendrocronologie au cunoscut o revigorare prin elaborarea de serii dendrocronologice pentru specii de rășinoase și aplicarea tehnicilor de dendro- cronologie în ecologie și climatologie (Popa,, 2004). Numeroase studii relevă sensibilitatea fagu- lui la variațiile climatice corelată cu crește- rile radiale (Biondi, 1993, 2005). Influența climatului asupra creșterii radi- ale a fost studiată folosind cincisprezece serii dendrocronologice din arborete mature de fag din rețeaua permanentă franceză (RENECOFOR), crescute în diferite condiții climatice și staționate (Lebourgeois et al., 2005), cercetările întreprinse au per- mis identificarea anilor caracteristici 1959, 1976, 1989 rezultați dintr-o lungă perioadă secetoasă. în Italia, diferiți autori au condus în ultimul deceniu cercetări dendroecologice în păduri de fag, concretizându-se prin obținerea unei serii dendrocronologice Ia fag de 500 de ani (Piovesan, 2003) și realizarea unei rețele dendrocronologice (Biondi, 2005). în conti- nuarea studiilor mai sus menționate, Biondi, în anul 2005, obține un model geografic și ecologic al vari- abilității lățimii inelului anual care sugerează că rețelele dendrocronologice ajută la definirea zonelor bioclimatice și a tipurilor de pădure. Pădurile de fag de la limita estică a arealului con- stituie o zonă reprezentativă pentru studiul modi- ficărilor climatice din zona studiată. Informațiile obținute din dinamica creșterilor radiale la Fagus sylvatica vor permite analiza proceselor climatice din nord - estul României. Scopul acestui material este prezentarea primei serii dendrocronologice pentru fag din România și analiza sensibilității dendroclimatice a acestei specii. 2. Material și metodă Zona de studiu este situată în Podișul Sucevei, în raza Ocolului silvic Pașcani, Unitatea de producție II Tătăruși, unitatea amenajistică 40A. Topografic, zona studiată este amplasată pe un versant cu expoz- iție estică, panta de 18 grade la o altitudine de 444 m. Suprafața de dendrocronologie este amplasată într-un arboret practic pur de fag (90% fag și diverse tari 10%), cu structură plurienă (fig. 1) Tipul de sol este brun luvic, iar flora este specifică acestui tip de sol, fiind constituită din specii ale genului Fig. 1 Aspecte din suprafața dendrocronologică Tătăruși (arbore selectat). 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 Asperulla, subarboretul compus din soc, este slab reprezentat. In vederea realizării seriei dendro- cronologice s-au prelevat un număr de 16 rondele de la înălțimea de 3-5 m. Probele, după uscare, au fost șlefuite cu bandă abrazivă cu granulație de 200 - 800 în vederea evidențierii inelelor anuale. Măsurarea lățimii inelelor anuale s-a rea- lizat cu sistemul LfNTAB și programul TSAP, cu o precizie de 0,01 mm. Seriile de creștere au fost interdatate prin metoda comparației grafice în scară logaritmică cu ajutorul programului CAROTA v.2.1 și verificate cu COFECHA (Holmes, 1983, Cook et al., 1997) prin analiza corelației pe subperioade intercalate de 50 de ani (Holmes, 1983). Pentru fiecare serie de creștere s-au calculat parametrii statistici specifici (Douglass, 1941; Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis, 1990; Popa, 2004). Toate seriile de creștere individuale sunt stan- dardizate în vederea eliminării semnalelor non-cli- matice și maximizarea informației clima- tice din seria dendrocronologică. S-a apli- cat metoda standardizării cu funcția HugershofF pentru eliminarea influenței vârstei. Seria medie de indici standardiza- ți de creștere s-a obținut prin intermediul mediei biponderate (Cook și Kairiukstis, 1990). Pentru acest scop a fost utilizat programul ASTRAN (Grissino - Mayer et al., 1996) folos indu-se în elaborarea seriei dendrocronologice seria dendrocronolo- gică de tip RES, obținută prin eliminarea corelației autoregresive persistente în urma standardizării. 3. Rezultate Analiza seriilor de creștere individuale permite evidențierea existenței unei perioade dominate de procese concurențiale foarte semnificative cu efecte auxologice majore (fig. 2). Din această cauză elabo- rarea seriei dendrocronologice s-a limitat la perioa- da 1850-2005, întrucât semnalul climatic este estompat de influența proceselor competiționale existente în faza de tinerețe. Pentru perioada luată în analiză, creșterea medie a seriilor individuale variază între 1,8 și 3,2 mm/an, iar sensibilitatea medie a seriei de creștere este 0,37 cu un maxim de 0,47 indicând o reacție semnifica- ---------Cuba de creștere medic Nurar probe Fig. 2 Curba de creștere medie și număr de probe incluse în analiză tivă a fagului din zona de studiu la variația anuală a factorilor de mediu. Variabilitatea explicată de prima componentă principală, care reflectă sem- nalul comun tuturor arborilor, asimilabil semnalului climatic macrozonal, este de 52%. Din analiza dinamicii temporale a seriei de indi- ci de creștere obținută în urma standardizării se remarcă existența unei variații importante, posibil cu determinare climatică (fig. 3). Astfel, în perioada -120----------------------------------------------------------------------------------------------------- 1150 IW1 lâ» l®0 ISC 1900 1910 1720 19» 19*0 1950 l%0 19» ISO 1990 2000 Anul Fig. 3 Seria dendrocronologică pentru fag din zona Tătăruși 1857-1877 se observă o diminuare treptată a proce- selor auxologice, urmată de o revigorare rapidă în perioada 1877-1907, culminând cu anul 1902. Pentru seria dendrocronologică obținută se remarcă perioadele 1880-1890, 1912-1913, 1935- 1940, 1946-1948 și, mai ales, perioade de după 1990, caracteristice sub raportul lățimii reduse a inelelor anuale, seceta putând fi unul dintre factorii explicativi, ea reprezentând pentru fag un factor limitativ în zona studiată. Declinul auxologic sem- nificativ din ultimele decenii necesită o aprofundare a cercetărilor în direcția extinderii zonei de studiu pentru a se stabili dacă avem un declin generalizat al fagului la limita estică a arealului sau este vorba de REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 19 un caz particular determinat de influențe locale. 4. Concluzii Comportamentul auxologic al arborilor este în mare măsură determinat climatic, mai ales sub raportul debutului și al sfârșitului perioadei de acu- mulare de biomasă lemnoasă, variația factorilor de mediu inducând un ritm diurn și unul sezonier (Parascan, 2001). în zona studiată, aflată la limita estică a arealului european a fagului, cantitatea de precipitații reprezintă principalul factor limitativ care influențează creșterea radiată. Rezultatele obținute susțin afirmația de mai sus, remarcându-se anii 1947, 1908, 1875, ani caracteristici sub raportul BIBLIOGRAFIE Biondi, F„ 1993: Climatic signals in tree-rings of Fagus sylvatica L. from the central Apennines. Italy. Acta Oecologica 14. pp. 57-71. C o o k. E. R.. K a i r i u k s t i s L. A- 1990: Methods of dendrochronology. Kluver Academic Publishers. Dordrecht 394 p. C o o k E. R.. H o 1 m c s . R. L.. B o s c h . O.. G r i s s i n o . M. H. D.. 1997: International tree ring data banck program /i6rary.http://www.ncdc.noaa.gov/paleo/treer- ing.htm) F r i 11 s . H. C- 1976: Tree Rings and Climate. Academic Press. London. 567 p. Grissino-Mayer. H. D.. R. L. H o l m e s , F r i 11 s . H. C.. 1996: The International Tree Ring Data Bank Program Libraryversion 2.0user s manual. Laboratory of Tree Ring Research. University of Arizona. Tucson. Arizona. USA. H o 1 m e s . R. L.. 1983: Computer-assisted quality con- trol in tree-ring dating and measurement. Tree-Ring Bulletin 43. pp. 69-78 Lebourgeois. F„ B r e d a . N.. Ulrich. E.. G r a n i e r . A.. 2005: Climate-tree-growth relationships of European Beech (Fagus Sylvatica) in the French Permanent lățimii reduse a inelelor anuale, seceta fiind pentru fag un factor limitativ în zona studiată, aspect con- firmat și de literatura de specialitate din străinătate unde s-a constatat că fagul european are o mare sen- sibilitate la secetele estivale. Realizarea unei rețele de serii dendrocronologice pentru fag aflat la limita estică a arealului, atât în arborete pure cât și în amestecuri, va permite funda- mentarea științifică a dinamicii istorice cât și viitoare a proceselor auxologice, respectiv a deter- minării climatice a acestora, necesitate confirmată de cercetările efectuate în străinătate, în special în Italia, unde a fost obținută prima serie dendrocrono- logică întinsă pe o perioadă de 500 de ani. Plot NetWork (RENECOFOR). Trees Structure and function, Springer Editors. Berlin/Heidelberg. pp 385-401 Parascan. D.. Dane iu M„ 2001: Fiziologia plantelor lemnoase. Editura Pentru Viață. Brașov. 301 p. P i o v e s an . G.. B c r n ab e i, M.. Di F i I i p p o, A.. R o m a g n o 1 i. M., Schi rone . B.. 2003: A long- term tree ring beech chronology from a high-elevalion old- growth forest of Central Italy Dendrochronologia 21, 1—10. P i o v e s a n , G.. Biondi. F.. Bernabei. M., Di F î l i p p o , A.. S c h i r o n e . B„ 2005: Spațial andaltitudi- nal bioclimatic zone of the Italian peninsula identified from a beech (Fagus Sylvatica) tree network Acta Oecologica 27, pp. 197-210 P i o v e s a n . G„ Alessandri.A., DiFilippo. A.. B i o n d i. F.. S c h i r o n e . B.. 2005: Structure. dynam- ic and dendroecology of the old growth Fagus Forest in the Apennines, Jurnal of vegetation Science 16. Upsallapp. 13-28 P o p a . L 1999: ApHcafii informatice utile în cercetarea silvică. Programul Carata și Programul Proarb. Revista pădurilor, nr. 2. pp. 41-42. P o p a , I„ 2004: Fundamente metodologice și aplicații de demdrocronologie. Editura Tehnică Silvică. Stațiunea Experimentală de Cultură a Molidului Câmpulung Moldovenesc. 200p Ing. Cătălin-Constantin RO1BU Facultatea de Silvicultură Suceava Dr.ing. Ionel POPA popa, ionel@icassv.ro Stațiunea Experimentală de Cultură a Molidului Câmpulung Moldovenesc Dendrochronological series for beech (Fagus sylvatica) in TStSruși (Iași) area Abstract The paper tries to present the first dendrochronological series for beech in Romania and the anaiysis of dendroclimatological sen- sitivity of beech. Analyzing the temporal dynamics of growth indices we can reveal an important variance that might be determined climatically. For the dendrochronological series we obtained we can highlight the periods 1880-1890, 1912-1913. 1935-1940, 1946- 1948 and especially the periods after 1990. with low radial growth. possibly expiained by droughts. that is an limitative factor in the study area. Keywords: beech, dendrochronlogical series, temporal dynamic 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 Zăvoiul Begu, model pentru recon- strucția ecologică în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei Radu MOISEI 1. Introducere Cercetările dcndrohidrologice și dendroclimatice din lunca brăileană a Dunării, pe lângă informațiile oferite, legate de modificările în regimul hidrologic al fluviului și ale microclimatului local datorate îndiguirilor din deceniul șapte al secolului trecut, se constituie într-un argument în favoarea recon- strucției ecologice a zonei tampon din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Arboretul amestecat de plop alb, plop negru și salcie din pădurea Begu, U.P. VIII Gâscă, u.a. HA, Ocolul silvic Lacu Sărat, este ultimul zăvoi tipic din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Dc aici rezultă importanța deosebită a acestuia, prin prisma studierii următoarelor două aspecte : - ca model viabil pentru reconstrucția ecologică a culturilor plopicole și salicicole din cadrul parcu- lui, prin renaturare cu specii de plopi și sălcii autoh- tone ; - ca sursă de reproducere vegetativă, în scopul conservării in situ a resurselor genetice pe care le deține. Prin grija cercetătorilor de la Stațiunea I.C.A.S. Tulcea, arboreul Begu este înscris în pro- gramul european de conservare a resurselor forestiere EUROFORGEN (Filat, 2004). 2. Material și metodă Cercetarea dendrohidrologică și dendroclimatică S-a efectuat prin studiul creșterilor radiale și a indi- cilor de creștere radială pe un număr de 9 carote prelevate de la arbori solitari (foto. 1) cu vârste de peste 80 de ani, aparținând speciei Populus nigra cu cele două unități intraspecifice: ecotipul cu gâlme și ccotipul cu scoarță netedă. Trebuie remarcat faptul că în incinta îndiguită Insula Mare a Brăilei s-au prelevat carote la 4 din totalul de 7 plopi negri sec- ulari identificați și propuși de Administrația Parcului Natural Balta Mică a Brăilei ca arbori mon- umente ale naturii. Elementele dendrometrice ale acestor arbori sunt Foto 1 Arbore de plop negru situat din 1965 în Incinta îndiguită a Insulei Mari a Brăilei. prezentate în tabelul 1. Pentru determinarea crește- rilor radiale, pe o perioadă cât mai îndelungată, la extragerea caretelor a fost utilizat singurul burghiu Pressler cu adâncime de penetrare de 800 mm exis- tent în România. întrucât lungimea carotelor a depășit posibilitățile de determinare a lățimii inelelor anuale cu ajutorul programului CAROTA (Popa, 1999), creșterile radiale multianuale au fost măsurate în cadrul laboratorului ICAS București cu ajutorul unei mașini Eklund asistată de programul informatic ASTRAL (Popa, 1999). Importanța ecologică a acestor plopi este excepțională. în primul rând, exemplarele izolate cu vârste mai mari de 65 de ani reprezintă o resursă genetică pură a speciei Populus nigra în condițiile în care în România plopii euramericani au fost intro- Tabelul 1 Poziționarea șl elementele blometrice ale arborilor folosiți la cercetările dcndrohidrologice șl dendroclimatice Nr. probei lk\»lipul Poziționarea arborelui A 1 m d mm J. InciffM iadiguilă o Insulei Mart a Brăilei 3 cu scoarță netedă ferma 1:131 RA. 150 m sud 2^0 1863 4 cu gfilme ferma DROBOTĂ. 300 m «ud 30.0 1115 5 cu acoaițl netedă ferma PANTLA 25.0 1481 6 cu gâlme Lacul /ATON. maîulsud-cM 22.0 1252 B Parcul Natura! Palia MM a Brăilrk Ocolul sihte Brdifa, Insula Mică a Brăilei 11 cu gâlme U.P. VIII Ootnle. u.a. 3SB 24.5 n.w 9 cu gfllmc U.P. VIII DoWe, u.137H 31.0 1828 10 cu scoerț* netedă U.P. VIU Dotnls. U.H 370 25.0 1790 7 cu gâlme U.P. VIII Dohrlc, u.8. 39H 27,0 1379 8 cu palme U.P, VIII Dobrelc. u 39B 24.5 1799 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 21 duși în cultură în Lunca Dunării după 1935. Pe de altă parte, în luncile din centrul și vestul Europei, Populus x canadensis (prin cultivaturile serotina, marilandica, regenerată și robusta) a fost introdus încă din 1850. Aceste cultivaturi au hibridat cu plopul negru european, considerându-se că la vest de țara noastră nu mai există exemplare ale speciei Populus nigra „curate” din punct de vedere genetic. Astfel, importanța acestor exemplare seculare de plop negru autohton capătă dimensiuni europene. în al doilea rând, acești plopi seculari și izolați pot fi considerați arbori habitat întrucât sunt gazdă pentru numeroase specii de entomofaună. Totodată, tocmai datorită dimensiunilor pe care le ating, acești plopi izolați în Balta Mică a Brăilei, ca de altfel și în Delta Dunării, reprezintă una dintre puținile specii arborescente preferate pentru cuibărit de către vul- turii codalbi (Haliaetus albicilla). Pentru efectuarea cercetărilor dendrohidrologi- ce și dendroclimatice propuse, este necesară sur- prin-derea evoluției factorilor hidrologici și climati- ci, dacă se poate într-o formă cumulată și compara- rea acestora cu evoluția creșterilor radiale. Compararea celor două categorii de evoluții enunțate anterior este posibilă dacă acestea sunt exprimate în valori relative. O primă latură a acestei probleme este rezolvată prin utilizarea indicilor de creștere radială, ocazie cu care se elimină și influ- ența factorului vârstă asupra dinamicii creșterii radi- ale (Giurgiu, 1979 b). Pentru exprimarea în procente a evoluției factorilor hidrologici și climatici se prop- une metoda descrisă în continuare. în cazul calculării regimului hidric din sol s-a pornit de la cotele maxime și cotele medii înregis- trate în perioda 1942 - 2003 de Stația Hidrologică Brăila. Datele au fost obținute de la Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. Având cotele maxime și medii anuale, s-a pornit de la ipoteza că media aritmetică a acestora este acoperitoare pentru a exprima cota medie la care s-a produs inundarea albiei majore în anul respectiv. Inundarea albiei majore în lunca brăileană a Dunării, ca și activarea regimului freatic din incinta îndiguită a Insulei Mari a Brăilei, se realizează numai dacă fluviul depășește cota de 350 cm când privalele încep să alimenteze cu apă balta (Popescu et al., 1982). Cota Dunării de 440 cm înregistrată la Stația Hidrologică Brăila corespunde gradului de inundabilitate de 6,7 hg (Nicolae, Roșu, 1997) peste care stațiunile de plop încep să fie inundate. Raportând cota medie obținută anterior la cota de 440 cm s-a obținut aportul freatic exprimat prin cote relative. Valorile astfel obținute reprezintă tocmai procentul de inundare a stațiunilor de plop din anul respectiv, procent ce se referă în același timp și în mod cumulativ la trei caracteristici ale regimului hidrologic: durata inundațiilor în plopișuri raportată la lungimea anului calendaristic, suprafața inundată raportată la suprafața ocupată de stațiunile de plop și cota medie înregistrată anual în asemenea stațiuni. Deficitul dintre precipitații (P) și evapotranspi- rație (ETP) înregistrat în sezonul de vegetație (aprilie-septembrie) în perioada 1942 - 2003, a fost calculat cu ajutorul datelor extrase din lucrarea „Seceta - caracteristici, particularități și ciclicitate în condițiile agroclimatului din Câmpia Română dc Nord-Est”, editată de Stațiunea de Cercetare- Dezvoltare Agricolă Brăila (Vișinescu et al., 2003). Media perioadei 1947 - 2003 pentru deficitul dintre precipitațiile înregistrate în sezonul de vegetație și evapotranspirație este de - 370,1 mm, confirmând caracterizarea de zonă secetoasă atribuită acestei regiuni analizate. Raportând deficitul dintre precipi- tații și evapotranspirație, Ia acestă medie se obține deficitul P-ETP în valori relative. Zăvoiul Bcgu este un arboret natural amestecat, provenit din reniș în timpul unei inundații favorabile ce a avut loc în urmă cu 32 de ani. Ca exprimare a modului de asociere a arborilor pe specii (varietăți și ecotipuri) și în cadrul acestora pe categorii de mărimi, ce caracterizează din punct de vedere den- drometric trăsăturile arboretului, pentru studiul de structură a zăvoiului Begu, s-a constituit, ca reprezentativ pe ansamblul subparcelei 11 A, pro- filul din figura 1. Așa cum rezultă și din profilul reprezentat în figura 1, în cadrul zăvoiului Begu, au fost identi- ficate o serie de specii și unități intraspecifice bine individualizate, sub forma unor populații unitar con- stituite în cadrul arboretului privit în ansamblu, aparținând aceleiași specii, varietăți, ecotip, cu aceeași vârstă și supuse aceluiași tratament silvicul- tural și care sub raport ecologic reprezintă grupări omogene de arbori în cadrul biocenozei forestiere Begu. Pentru cele 8 specii și unități intraspecifice identificate în pădurea Begu s-a realizat o sortare 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 Pfop alb - var. nivea l------1 Plop negru - ec. cu gâlme Plop alb - var. bolleana l------1 Salcie albâ Frasin de Pennsylvania Ulm de câmp Plop negru - ec. cu scoartță netedă Fig. 1 Structura orizontală șl verticală a profilului Begu (zăvoiul Begu, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Ocolul sil- vic Lacu Sărat, U.P. VIII Găsea, u.a. 11A). biometrică, rezultatele fiind înscrise în tabelul 2. Calculul zecimalelor în cazul clasei Kraft și a clasei de calitate s-a făcut prin aplicarea mediei aritmetice. Se menționează că profilul arboretului este aproape închis, fapt remarcabil pentru o structură forestieră alcătuită în proporție de 99% din specii de lumină. Diseminat, se întâlnesc numeroase exem- plare (neinventariate) de frasin de Pennsylvania, ulm de câmp și dud, cu diametre cuprinse între 4 și 8 cm și înălțimi de 2 - 4 m, iar pe 30% din suprafața subparcelei, vegetează în pâlcuri dense un subar- Tabelu) 2 Indicatori al strucurll orizontale șl verticale, calculați pe specii, în profilul Begu Sperii-vinetei ca Nr «rbon (buc) (romi A. (mi Proiecția co- roanei (ml (.iradul dede- fol icre clasa Kraft Clasa deca- hlalc înălțime el agată (nt) X y Plop alb - varietatea nivea 3 598 26.8 12.7 10-3 0 11.00) 1 (.00) 10.5 Plop alb - var. bolleana u 426 23.8 6.6 6.2 0.6 III (.75) 11 (.00) 5.9 Plop negru - eeocip cu gâlme 5 506 24.1 5,4 53 03 11 (.20) II (30) 23 Plop negru - ec. cu scoarță neted! 16 445 23.2 53 4.8 1.0 III (35) II (.06) 2.8 Salcie albă 8 513 21.7 6.4 5.6 0 HI (.50) III f .33) 0.7 Frasin de Pennsylvania 3 101 103 53 5.0 0 IV (.75) IV (.67) 0 Ulm de câmp 1 161 17.5 6.0 7.0 0 IV (.75) IV (.00) 0 Total profil 54 438 22.6 6,4. 5.6 0.5 x 11(.02) 3.7 boret de amorfă. Consistența scăzută ce poate fi observată în partea din drepta jos a figurii 1, se datorează existenței unei japșe înalte, situată la un grad de inundabilitate de 6,0 hg în interiorul unității amenajisice 1 IA, al cărui capăt pătrunde și în pro- filul constituit. Pentru a evidenția influența modificării gradu- lui de inundabilitate din punct de vedere al auxologiei forestiere, arborii au fost grupați în trei porțiuni (figura 2), bine delimitate pe pro- iecția orizontală a profilului studiat. Fiecărei părți îi corespund 50 cm înălțime de la sol, pen- tru urma lăsată pe arbore de aluviuni, în momen- tul atingerii cotei maxime la inundația din pri- măvara anului 2004, astfel: 20 -70 cm înălțime a urmei față de sol, 71-120 cm și 121-170 cm de la sol. Interpolând cota maxi- mă de viitură (ce a atins valoarea de 585 cm înregistrată în 26 REVISTA PÂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 4 23 ^^^1 japșâ [22226,3'6,7 6.8 - 7,3 hg EEES7^ ~ 8.0 hg Fig. 2 Delimitarea profilului Begu în funcție de variația gradului de Inundabllltate, aprilie 2004 la stația hidrologică Hârșova), cu cotele determinate tabelar (Nicolae, Roșu, 1997), se obțin intervalele de variație ale gradului de inundabilitate corespunzătoare urmei lăsate de aluviuni pe arbori, de 7,4 - 8,0 hg, respectiv 6,8 - 7,3 și 6,3 - 6,7 hg. Pentru cele cinci specii și unități intraspecifice majoritare ce alcătuiesc plafonul superior a arboretului (varietățile nivea și bolleana ale plo- pului alb, ecotipul cu gâlme și cel cu scoarță netedă ale plopului negru și pentru salcia albă), atât pe ansamblul profilului constituit, cât și pen- tru cele trei intervale ale gradului de inundabili- tate delimitate conform figurii 2, au fost determi- nate: - randamentul auxologic (volumul arborelui mediu și creșterea medie anuală apreciate în funcție de media diametrelor proiecțiilor coroanelor și medie lungimii coroanelor); - stabilitaea, exprimată cu ajutorul coeficienților de variație ai indicilor de creștere radială (Giurgiu, 1979 b). La nivelul întregului profil (pentru toate cele 7 specii forestiere și unități intraspecifice, situate atât în etajul superior cât și în cel dominant) s-au mai calculat: - indicii de biodiversitate - Shannon-Wiener, Gleson, Simpson, Brillouin și Poole, comparați prin intermediul indicelui de echitabilitate Pielou (Botnariuc, Vădineanu, 1982); - indicii de competiție - Green, Glover, indicele de dispersie, indicele mărimiii agregatului, indicii Fisher, Clark - Evans, Donnelly, Pielou, Schelam și Scutz (Avăcăriței, 2005). 3. Rezultate 3.1. Elemente dendrohidrologice și dendrocli- matice în lunca brăileană a Dunării 3.1.1. Dispariția microclimatului de luncă reflectată în creșterile anuale Dintre cele 9 carote extrase în cazul probei numărul 3, corespunzătoare plopului negru autoh- ton de lângă ferma „Edera” (tabelul 1), a fost posi- bilă determinarea a 64 de inele anuale. Datorită fap- tului că raza acestui exemplar este de 932 mm în vreme ce lungimea cu tot cu coajă a carotei extrase este de 409 mm putem presupune că vârsta acestui arbore este în jur 140 - 150 de ani. Următorul exemplar în ceea ce privește adâncimea de extragere a caretelor în Insula Mare a Brăilei este plopul din incinta fermei Pantea, proba cu numărul 5, la care inelele anuale au putut fi măsurate începând cu anul 1959. întrucât la plopul din vecinătatea fermei „Edera” s-au putut determina creșterile radiale începând cu anul 1942, deci cu 23 de ani înaintea îndiguirilor, am considerat că cer- cetarea carotei extrase de la acest arbore este edifi- catoare. în figura 3 este prezentată evoluția indicelui de creștere radială la arborele cercetat (curba de culoare verde) comparativ cu evoluția aportului freatic și de inundație (curba albastră) și cu evoluția deficitului dintre precipitații și evapotranspirație (curba portocalie). în figura 4, aceeași evoluție a indicelui de creștere radială este comparată cu evoluția cumulată a factorilor hidrici din sol și din atmosferă (curba albastră). în ceea ce privește contextul climatic și hidro- 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 ~ Anul j I Fericite dinaintea îndiguirii Insulei Meri a Briile! | | După îndiguirea hwutel Mari a Brii tel Fig. 3. Evoluția indicelui de creștere radială a unui exemplar din specia Populus nigra comparativ cu evoluțiile regimului freatic și de inundații dein sol și a deficitului măsurat în atmosferă dintre precipitații și evapotranspirație, înaintea și după îndiguirea Insulei Mari a Brăilei - ferma „Edera“. MO.O ------jf% — —Linia de stabilitate maximă Anul | | Fterioada dinainte! îndiguirii Imutel Mari ■ Brtltel | ] După îndiguirea Inaulaî Mari a BriUM Fig. 4. Evoluția indicelui de creștere radială a unui exemplar din specia Populus nigra comparativ cu evoluția regimului hidric cumulat în sol și în atmosferă, înaintea și după îndiguirea Insulei Mari a Brăilei - ferma „Edera“. logic în care s-a dezvoltat acest arbore înaintea îndiguirilor (porțiunea marcată cu culoare albastră în figura 4) se remarcă un pronunțat deficit hidric în sol și în atmosferă datorat secetei din anii 1946 - 1947. Remarcabil este comportamentul indiferent al acestui plop care în această perioadă înre- gistrează cele mai active creșteri. Faptul nu poate fi pus decât pe seama unui microclimat de luncă local și a aportului freatic suplimentar datorat la- cului Șerban (în prezent desecat în interiorul incin- tei Insula Mare a Brăilei, înainte de îndiguire acest lac avea un luciu de apă permanentă de peste 2000 - 2 500 ha - Antipa, 1910), care și-a menținut apa și în timpul acelor secete cumplite (Popescu et al., 1982). Este evident pe cele două reprezentări grafice stresul suferit de acest arbore imediat după îndigu- iri, când, în perioada 1966 - 1972, se constată o scădere accentuată a creșterilor, deși aportul de umiditate din sol și din atmosferă se situează dea- supra liniei de stabilitate maximă. Intervalul 1973 - 1985 reprezintă o perioadă destul de stabilă în existența acestui arbore, când evoluția indicilor de creștere radială copie destul de bine curbele de umiditate. în această perioadă, ca- racterizată prin evoluții normale ale umidității în sol și atmosferă, s-au înregistrat cele mai mari recolte agricole în Insula Mare a Brăilei (Vișincscu, 1998). Urmează perioada 1988 - 2003 în care declinul acestui arbore devine evident Revenirea înregis- trată în anii cu inundații mari 1999 și 2000 confirmă influența regimului freatic în centrul Insulei Mari a Brăilei, generat de permeabilitatea dc excepție a terenului. Desigur că regresul înregistrat de acest exemplar nu poate fi pus pe seama vârstei de peste 140 de ani a acestui plop negru, în vreme ce vârsta exploatabilității fizice a acestei specii este de 300 - 400 ani. în această situație, atât instabilitatea cât și creșterile radiale mai mici din această perioadă nu pot fi puse decât pe seama stepizării din ultimele două decenii a microclimatului dc luncă și tendinței generale de aridizare a climatului regional în sud- estul României. Cu toate acestea, în figura 3 se poate aprecia că evoluțiile relative ale aportului freatic și de inun- dație (curba colorată în albastru) și ale deficitului dintre precipitații și evapotranspirație (linia porto- calie) sunt foarte apropiate. Acest fapt confirmă afir- mațiile noastre anterioare că în lunca brăileană a Dunării hazardurile climatice și cele hidrologice acționează combinat, iar influențele auxologice asupra vegetației forestiere sunt majore (Moisei, 2003). REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 25 3.1.2. Influența trecerii de la un regim de inun- dație la unul de incintă îndiguită asupra formării inelului anual în starea de echilibru a ecosistemelor din Lunca Dunării, începând cu anul 1960, au intervenit trans- formări antropice radicale prin îndiguiri și desecări pe mari suprafețe (Giurgiu, 2004 d). Cercetările noastre au vizat tocmai modul în care aceste transformări antropice brutale sunt evidențiate în dinamica creșterilor radiale la cele 9 exemplare de plopi negri autohtoni înscriși în tabelul 1. în figura 5, în care este comparată, în perioada 1974 - 2003 (după depășirea stresului suferit datorită trecerii la un regim hidrologic de incintă), evoluția indicilor de creștere radială la cei patru plopi din in- cinta îndiguită a Insulei Mari a Brăilei (linia punct) cu evoluția a cinci plopi aflați în regim liber de inun- dație în Balta Mică a Brăilei (linia continuă). Comparând cele 2 curbe, se vede că linia punctată prezintă în mod evident o abatere mai mare față dc linia de stabilitate maximă decât linia continuă, fapt ce dovedește că plopii negri autohtoni situați în condițiile unui regim hidrologic de inundație în Balta Mică a Brăilei sunt mai stabili decât exemplarele aceleiași specii supuse unui regim hidrologic de incintă în interiorul Insulei Mari a Brăilei. în figura 5 s-a realizat numai o apreciere vizuală a stabilității diferite manifestată de arborii de plop negru în incintele îndiguite comparativ cu lunca inundabilă a Dunării. Stabilitatea speciei Populus nigra în cele două situații determinate de condițiile hidrologice este mult mai precis analizată atunci când se compară cei trei indici ai dispersiei : vari- anța s2, abaterea standard j și coeficientul de variația s%. în tabelul 3 sunt calculați indicii dispersiei pen- tru cele două situații de regim hidrologic în care pot fi întâlniți plopii negri autohtoni. Tabelul 3 Varianța s2, abaterea standard s și coeficientul de variație s%, aplicate creșterii radiale multîanuaie măsurate Ir și indicilor dc creștere radială f „ la plopii negri autohtoni în incinte îndiguite șl în regim hidrologic de inundație Specificații Valon ale indicilor dispersiei calculați pentru... creșterea radială l, (mm) indicele dc creștere radială /,* 1 J 1 r' 1 r 1 Plop negru în regim hidrologic dc inundație 0,533 0,730 10.H5 0,011 0,106 10,90 Pl.n în regim hidrologic dc incintă îndiguită 2,667 1,633 21.64 0,034 0.185 18,06 Cuantificarea diferențelor în ceea ce privește sta- bilitatea manifestată de plopul negru autohton în incintele îndiguite față de sabilitatea speciei în regim hidrologic de inundație se realizează prin cal- culul coeficientului de variație a indicelui de creștere radială (Giurgiu, 1977). în cazul cercetat de noi, stabilitatea plopului negru autohton în condiții hidrologice de inundație (s% = 10,90%) este de 1,7 ori mai mare decât stabilitatea manifestată de aceeași specie în condiții hidrologice de incintă îndiguită {so^ = 18,06%). Pentru a vedea dacă prin numărul de carote pre- levate de la cei 9 plopi negri se realizează acoperirea statistică necesară în anexa, s-a calculat cu ajutorul testului Student semnificația diferențelor dintre perechile de șiruri dc creșteri radiale medii calculate pentru cele două tipuri de regim hidrologic. în urma aplicării testului „t" cu variațe considerate egale a rezultat că diferențele dintre cele două șiruri ai indi- cilor de creștere radială sunt distinct semnificative. 3.2. Cercetarea dendrometrică și auxologică a zăvoiului Begu în plan practic, cercetarea dendrometrică și auxologică a zăvoiului Begu fundamentează, pe Fig. 5 Stabilitatea speciei Populus nigra în condiții de incintă îndiguită comparativ cu regimul hidrologic de Inundație 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. Tabelul 4 Proiecția și înălțimea coroanelor, volumul arborelui mediu șl creșterea medie anuală la speciile șl varietățile ce Intră în compoziția arboretului natural Begu Specia - varietatea Media proiecției coroanelor Media lungimii coroanelor Volumul arbo- relui mediu Creșterea me- die anuala m1 % in % ml(fir)'1 % m’an lha 1 % Plop alb - var nivea 206.8 100 163 75 2,659 100 29.0 100 Plop alb - var. bolleana 69.6 34 17.9 83 1.747 66 19.1 66 Plop negru - ce. cu gâlme 47.6 23 21.6 ioo 2.162 81 23,6 81 Plop negru - ce. cu scoarță netedă 42.4 20 20.4 94 1.600 60 17,4 60 Salcie albâ 56.2 27 21.0 97 1.630 61 17,9 62 Frasin de Pennsylvania 44,0 21 10.2 47 0.093 4 * - Ulm dc câmp 66.0 32 17.5 «1 0.197 7 •» - Total zăvoi Begu 63.6 x 18.9 X 1,655 X 18.1 X principiile dezvoltării și gestionării durabile a pădurilor, ajustările viitoare ce vor fi aduse planului de management și definește noile baze de amenajare forestieră în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. De aceea, scopul cercetărilor noastre a fost dc la bun început focalizat pe găsirea unui arboret natural model din punct de vedere al organizării struc- turale, al stabilității, al randamentului auxoloic și al indicilor de biodiversitate și de com- petiție, care să fie utilizat în procesul reconstrucției ecolo-gicc al culturilor clonale plopicole și salici- cole prin substituire cu specii autoh-tone. Scopul enunțat a fost atins prin următoarele categorii de rezultate ale cercetărilor noastre: - clasificarea speciilor naturale, a varietăților și ecotipurilor acestora, după randamentul auxologic înregistrat pe diferite intervale ale gradului de inundabilitate; - diferențierea speciilor autohtone și unităților intraspecifice, după stabilitate, pe categorii de cote ale terenului exprimate în hidrograde; - definirea zăvoiului Begu ca model optim în procesul de reconstrucție ecologică a biocenozei forestiere din zona tampon a parcului în raport cu: structura acestui amestec natural, stabilitatea acestui arboret (inclusiv a speciilor și unităților intraspeci- fice ce îl compun), indicii de biodiversitate, indicii de competiție și indicii de structură. 3.2.1. Randamentul auxologic al speciilor și unităților intraspecifice în funcție de gradul de inundabilitate Pentru a reuși o analiză completă a structurii, din punct de vedere auxologic s-a procedat mai întâi, în tabelul 4, pentru fiecare specie și varietate ce intră în alcătuirea arboretului natural Begu, la calculul: suprafeței medii a proiecțiilor coroanelor, a mediei lungimii coroanelor, a volumului arborelui mediu și a creșterii medii anuale. Așa cum se poate observa în figura 6, media proiecției coroanelor varietății nivea este de trei ori mai mare decât media proiecțiilor coroanelor plopu- lui alb piramidal, de peste patru ori mai mare (4,3), față de proiecția coroanelor plopului negru vari- etatea cu gâlme și de aproape cinci ori mai mare (4,9), decât proiecția coroanelor plopului negru cu scoarță netedă. Fig. 6 Media proiecției coroanelor la speciile, varietățile șt ecotipurile din zăvoiul Begu. Plopul alb var. nivea deține însușiri genetice care, în condițiile staționale date, se manifestă fenotipic prin câștigarea unei poziții Kraft predomi- nante în structura arboretului și a unei medii a suprafeței proiecțiilor coroanelor de trei ori mai mare decât aceea a următoarei unități intraspecifice. în competiția cu celelalte populații, aceste calități determină dezvoltarea unui aparat foliar cu cea mai întinsă suprafață fotosintetic activă, iar acumulările de biomasă sunt cele mai mari în cadrul arboretului, în schimb, ecotipul cu gâlme al plopului negru înregistrează cel mai mare randament auxologic dintre cele șapte specii și unități intraspecifice cer- cetate în profilul Begu, întrucât realizează 81% din volumul arborelui mediu al plopului alb, varietatea nivea, prin ocuparea a numai 23% din media suprafețelor proiecțiilor coroanelor acestei varietăți. Nu ne putem însă hazarda a extinde astfel de con- cluzii în restul Luncii Dunării, întrucât alte zăvoaie amestecate nu mai există. în tabelul 5, elementele dendrometrice și auxo- metrice au fost grupate pe specii, varietăți și ecotipuri. Analizând comportamentul diferențiat al speciilor, varietăților și ecotipurilor pe cele trei REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 27 Tabelul 5 Variația volumului arborelui mediu și a creșterii medii în funcție de gradul de Inundabllltate, în zăvoiul Begu Specii - vincttitai Gradul dc inundabilitate . 7.4 - 8.0 hidrograde 6.7 - 7.4 hidrograde 63 - 6.7 hidra grade Volumul arho- rdui mediu mlir1 Creșterea me- dic anuală mau ha Volumul arbo relui mediu mfir4 ('Tușlerca me- die anuală m an 'hn Volumul arbo- relui mediu miir' Creșterea mc du- anuală m’an 'ha’ Plop aih - var mva 2.779 28.9 2.41H 27.8 ti Q Plop alb - var botifuna 2.063 21.5 1,540 17.7 1.737 18,7 Plup negru - ce cu gâlme 2,4 5 9 25.6 1.71 fi 19,7 (1 0 Pl.n - ce.cuscoarti-. netedă 14.9 un 20.X t.4ÎM 153 Salcie albă 0 0 1J45 17.7 ! .67(1 18.0 I«tal artKTvt 1-785 18 6 ISO 17.8 l.7»S 18.6 intervale ale gradului de inundabilitate delimitate în profilul Begu, cu ajutorul datelor înscrise în tabelul 5 și a reprezentărilor grafice din figurile 7 și 8, se pot face următoarele precizări: - plopul alb, varietatea nivea, atinge un volum al arborelui mediu (figura 7) de excepție 2,779 m3fir' în intervalul de inundabilitate de 7,4 - 8,0 hg, în vreme ce la 6,7 - 7,4 hg înregistrează un volum pe fir apropiat de volumul arborelui mediu realizat de plopul negru, ecotipul cu gâlme în intervalul 7,4 - 8,0 hg; - de remarcat este faptul că atât plopul alb varie- tatea nivea, cât și plopul negru ecotipul cu gâlme, la grade de inundabilitate situate între 7,4 și 8,0 hg, realizează cele mai mari volume ale arborelui mediu (figura 7, de peste 2m3fir') și cele mai însemnate creșteri medii anuale (figura 8, cu de 29,0m3an-’ha'1, respectiv 23,6 nPan 'ha-1); - de asemenea, se mai constată că cele două va- rietăți de plopi nu coboară sub gradul de inundabi- litate de 6,7 hg, determinat de silvicultorii brăileni și ca prag inferior pentru cultura plopilor euramericani în lunca brăileană a Dunării (Popescu, 1994); - în cadrul profilului studiat, în mod natural, sal- cia nu „urcă” mai sus de gradul de inundabilitate de 7,4 hidrograde; - plopul negru, ecotipul cu scoarță netedă ca și plopul alb var. boIleana nu realizează nici volume mari pe fir și nici creșteri medii anuale spec- taculoase, dar demnă de remarcat este marea varietate ecologică a acestor varietăți de plopi autohtoni, care suportă variații însemnate ale regimului hidric de inundație și freatic, caracteris- tice unui spectru larg al gradelor de inundabilitate, cuprins între 6,3 și 8,0 hidrograde; - neașteptată este productivitatea medie anuală realizată de plopul bolleana în intervalul 6,3 - 6,7 hg (în imediata vecinătate a japșei), care este mai mare cu 1,0 m3an-'ha’1, decât la 6,7 — 7,4 hg; desi- gur faptul trebuie pus pe seama aportului freatic estival suplimentar la acest hidrograd în condițiile secetelor din ultimele două decenii; - în cazul plopului negru, ecotipul cu gâlme atinge optimul în intervalul 7,4 - 8,0hg în vreme ce ecoti- pul cu scoarță netedă are optimul între 6,7 și 7,4 hg; - în cazul plopului alb, ambele varietăți reali- zează optimul pe grinduri, la intervalul de inun- dabilitate de 7,4 - 8,0 hg. 3.2.2. Dinamica creșterilor radiale în funcție de specie, varietate și ecotip Pentru a evidenția mai bine comportamentul diferențiat al speciilor, varietăților și ecotipurilor ce Creșterea medie anuala (mWha’1} Fig. 7. Variația volumului arborelui mediu în funcție de gradul de inundabilitate. 28 ■ 6,3 • 67 Kg □ 6,8 - 7,3 Hg O 7,4 - 8.0 Hg 1 30 40 Volumul arborelui mediu (m3firl) Fig. 8. Variațiacreșterii medii anuale în funcție de gradul de inundabilitate. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr 4 alcătuiesc plafonul superior al zăvoiului Begu, în reprezentarea grafică din figura 9 este prezentată Sa Una de slabiitate maximă OJ 7 e 9 a n z □ u 2, a c a a 20 21 w 33 M as 26 17 20 39 30 Vârsta (aii) Coeficientul de veriajie a indicelui de creștere radelâ Fig. 10. Stabilitatea speciilor și unităților intraspecifice în zăvoiul Begu. provocată în cadrul cercetării de către factorul vârstă (Giurgiu, 1961 ; 1979 a, b). Fig, 9. Indicele de creștere radială la arborii speciilor din etajul superior de vegetație al zăvoiului Begu. dinamica indicilor de creștere radială la plopul alb (linia continuă), plopul negru autohton (linia între- ruptă) și salcie (linia punct). Pentru a utiliza același sistem de referință care să nu ducă la erori de inter- pretare ținând cont de variația lățimii medii a inelului anual de la specie la specie și de la arbore la arbore în cadrul aceleiași specii, varietăți sau ecotip, au fost luate în considerare numai mediile creșterilor anuale începând din al șaptelea sezon de vegetație. Utilizarea acestui criteriu este valabilă pentru 94,4% din carotele cercetate care au reușit să includă prin prelevarea cu burghiul Pressler și anul corespunzător creșterii sezoniere din cel de- al șaptelea sezon de vegetație. Comparând vizual abaterile celor trei reprezentări ale indicilor de creștere radială, față de linia de stabilitate maximă se apreciază că salcia albă este cea mai instabilă din- tre speciile care alcătuiesc zăvoiul Begu. Cei doi plopi autohtoni par a avea stabilități apropiate, dacă ne limităm numai la aprecierea vizuală oferită dc reprezentarea grafică din figura 9. Indicii dispersiei înscriși în tabelul 6 oferă posi- bilități mai precise în analiza stabilității speciilor și unităților intraspecifice ce alcătuiesc plafonul supe- rior în cadrul zăvoiului Begu. Considerând că este cea mai obiectivă metodă de analiză a stabilității speciilor, varietăților și ecotipurilor, în figura 10 a fost reprezentat grafic coeficientul de variație a indicelui de creștere radi- ală, știut fiind faptul că prin utilizarea acestei metode este îndepărtată distorsionarea ce poate fi Analizând datele din tabelul 6 și reprezentarea Tabelul 6 Varianța s2, abaterea standard s șl coeficientul de variație s%. aplicate creșterii radiale multlanuale măsurate /r și indicilor de creștere radială !r% la speciile, varietățile și ecotlpurile din profilul Begu (zăvoiul Begu, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Ocolul silvic Lacu Sărat, U.P. Vin Găsea, u.a. 11 A) Specia \ anctdtca (ccoUpul । Valori ale indicilor dispersiei calculați pentru creșterea radiata /. mm 5’ 5 5.. indicele dc creștere radiali 4% â ir. Plop alb var. niwa var. boUcana Total plop alb Plop negru autohton cc. cu gâlme ce. cu scoarța neteda Total plop negru autohton Salcie alM T otal nrolîl Becu 0.303 0.550 6.05 0.001 0,027 2.69 0,495 0704 9^9 0.001 0.030 2.99 0.442 0.665 8,69 0.001 0.026 2.63 0753 0^03 6.41 0.001 0,026 2.64 0J07 0.554 7.95 0.001 0.028 278 0,276 0.525 7.30 0.000 0,022 2.24 0.378 0.615 7.77 0,002 0.040 3-93 0334 0.578 \13 O.U0G 0.020 1.96 grafică din figura 10, se poate afirma că pe ansam- blul zăvoiului Begu, dintre speciile cercetate, plo- pul negru autohton prezintă cea mai mare stabilitate cu un coeficient de variație al indicelui de creștere radială s% = 2,24%, urmat de plopul alb (s% = 2,63%) și de salcia albă (y% = 3,93%). Demn de remarcat este faptul că pe ansamblul profilului con- siderat, stabilitatea întregului este mai mare decât aceea a speciilor și unităților intraspecifice ce îl compun, coeficientul de creștere radială scăzând sub pragul de două procente (y?i = 1,96%), care nu este atins de nici una dintre speciile, varietățile și ecotipurile componente. Astfel se dovedește că acest valoros zăvoi amestecat, privit ca o biocenoză forestieră, capătă prin integralitate calități pe care un arboret natural pur, constituit din oricare dintre speciile componente, nu reușește să-1 atingă. Altfel spus, numai un astfel de zăvoi amestecat, pe de o parte, poate valorifica optim potențialul staționai existent și pe de altă parte, numai o asemenea struc- tură poate conferi biocenozei forestiere stabilitate REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 20069 Nr. 4 29 sporită în fața hazardurilor climatice și hidrologice, care, așa cum s-a arătat, în lunca brăilcană a Dunării acționează combinat. Interesant este că unitățile intra-specifice care au dovedit cel mai mare randament auxologic (tabelul 6 și figurile 6,7 și 8), dovedesc în mod egal că dețin cea mai mare stabilitate, diferența fiind de 0,05% între coeficientul de variație al indicelui de creștere radială la ecotipul cu gâlme al plopului negru (s?a = 2,64%), față de cel al plopului alb, varietatea nivea (s% = 2,69%). Trebuie remarcat și faptul că integra- litatea se manifestă și la nivelul speciilor: varetățile nivea și bolleana (s% = 2,99%), sunt mai puțin sta- bile decât plopul alb privit pe ansamblul speciei și ecotipurile cu gâlme și cu scoarță netedă = 2,78%), se situează ca stabilitate sub specia Populus nigra. Salcia rămâne cea mai instabilă dintre ele- mentele de arboret, raportat atât la nivelul celor două specii de plopi autohtoni, cât și față de va- rietățile și ecotipurile acestora. Chiar în aceste condiții salcia din zăvoiul Begu se remarcă printr-o mare stabilitate. Coeficienții de variație ai indicilor de creștere în diametru, calculați pentru arboretele de salcie, vin să confirme marea adaptabilitate a acestei specii (Decei, 1969). Din 24 de arborete de salcie (dintre care 5 la Brăila) studi- ate de Ilie Decei în anul 1969, numai într-un singur caz coeficientul de variație depășește 10%. în rest, mărimea acestora este cuprinsă între 5 și 10%. Coeficientul de variație mediu este de 8,45 (Decei, 1969). Salcia din zăvoiul Begu, este valoroasă în condițiile în care coeficientul de variație este de 3,9%. întrucât nu este cunoscută valoarea teoretică a abaterii standard, pentru a vedea dacă deosebirile în ceea ce privește stabilitatea dintre speciile ce alcătuiesc zăvoiul Begu și în cadrul speciilor dintre varietăți și ecotipuri, sunt reale, în tabelul 7 s-a procedat la examinarea semnificației dintre perechile de șiruri de Tabelul 7 Examinarea semnificației diferenței dintre creșterile radi- ate medii măsurate la speciile, varietățile șl ecotipurile în cadrul profilului Begu. creșteri radialc multianuale, prin folosirea testului t oferit de distribuția Student (Giurgiu, 1972). Diferențele mari dintre șirurile de indici de creștere radială, confirmate statistic prin analiza semnificației acestor diferențe în urma aplicării tes- tului t, demonstrează nu numai deosebita stabilitate a arboretului, ci și biodiversitatea de excepție pe care o înregistrează zăvoiul Begu. 3.2.2. Variația gradului de inundabilitate reflec- tată în lățimea inelului anual Așa cum rezultă și din proiecția orizontală reprezentată în figurile 1 și 2, microrelieful variază altitudinal în cadrul profilului constituit, de la coama de grind fluvial, până la fundul japșei, care poate fi ușor identificată în partea dreaptă jos a fi- gurii, datorită lipsei vegetației forestiere. De la ultimul exemplar de salcie albă, care a putut vegeta la limita de jos a japșei și „urcând” până la exem- plarele de plop autohton de pe grindul fluvial este o diferență de nivel 1,45 m. Stabilitatea celor cinci unități intraspecifice, care vegetează la diferite grade de inundabilitate în cadrul zăvoiului Begu, poate fi mai bine analizată cu ajutorul datelor din tabelul 8, unde sunt analizați cei trei indici ai dispersiei. Tabelul 8 Varianța s2, abaterea standard s $1 coeficientul de variație s%, aplicate creșteriiradlale multianuale măsurate Ir șl indi- cilor de creștere radială /rX la speciile, varietățile șl ecotipurile din profilul Begu, pe diferite Intervale ale gradu- lui de Inundabilitate (zăvoiul Begu, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Ocolul silvic Lacu Sărat, U.P. VIII Gâscă, u.a. 11A) Specia Varietatea (ecotipul । Gradul dv inunda- biliuite hg Valon ale indicilor dispersiei calculați pentru . creșterea radială /, mm x y indicele de crcjtcrc radialfl y s Plop alh var. nivea 6.» - 73 0,355 0.596 6.94 0.002 0,048 4,78 IA -8.0 0377 0,614 635 0,001 0,031 3,08 var. bolleana 63-6,7 0,638 0.799 9,75 0.005 0.067 6,88 6.8-73 0.608 0.780 11,34 0.001 0,035 3,48 7.4-8.0 0,432 0.657 830 0,002 0,039 3,86 Plop negru ec. cu gâlme 6,8-73 0.615 0.784 1032 0,002 0,050 4,88 7.4 - 8.0 0.227 0.476 5.86 0.001 0.038 3.79 ec, cu scoarța n«edl 63-6.7 0,828 0.910 15.03 0.004 0,064 6,45 6.8-73 0310 0.458 621 0,002 0,043 4,27 7,4-8.0 0391 0.768 1131 0,001 0.035 3.56 Salcie albi 63-6.7 0,482 0.694 8,49 0,002 0.045 4,52 6.8 - 73 0357 0.597 8.24 0.002 0.046 4.65 Pciechilc dopcxn. vanclăți. cvoțipun iestul ! lestul t Observații 1 expe- rimcntal / te- oretic cu van- anțe . f expe- r meniul t teo- retic intre cele două vari- ante dilban|k sunt. Plop alb Plop negru 1,539 2,014 egale 1,901 1/79 semnificative Plop alb Salcie 0,432 0.4% egale • 1.955 1,679 wnmGtaliw Plop negru Salcie 0310 0.4% egale - 2,811 X013 distinct semnificative Pli -var mu» Pl> - var. boileana 0.903 0.496 inegale - 2376 2.013 distinct gerant Ikative Pl.n c cu gâlme ec cu poarta neicdă 0.898 O.«6 incanlv -0.177 1.679 nccmniBcativc Pentru a evidenția însă comportamentul difer- ențiat al speciilor, varietăților și ecotipurilor, pe cele trei forme ale microreliefului de luncă identificate pe suprafața profilului constituit în cadrul zăvoiului Begu, în figura 11 este reprezentată stabilitatea acestora prin compararea abaterii standard pentru 30 REVISTA PÂDURILOR • Anul 121 • 20069 Nr. 4 P1.b - var. nivea 7,4-8,0 hg (3,08%) PI, a - var, boBeana 6,8-7,3 hg (3,48%) Pi n - ec. cu scoarță netedă 7,4- 8,0 hg (3,56%) Pl.n - ec. cu gâlme: 7,4-8,0 hg (3,79%) Pl.a - var. bolleana : 7,4-8,0 hg (3,86%) Pl.n - ec. cu scoarță netedă 6,8- 7,3 hg (4,27%) Sa 6,3-6.7 hg (4,52%) Sa : 6,8-7,3 hg (4,65%) Pl.a - var. nivea: 6,8-7,3 hg (4.78%) Pl.n - ec. cu gâlme : 6,8-7,3 hg (4,88%) Pl.n - ec cu scoarță neledă: 6,3- 6,7 hg (6,45%) P!.a - var. boBeana : 6,3-6,7 hg (6,88%) Coefclentul de variație al indicekii de creștere radială (%) Fig. 11. Stabilitatea speciilor, varietăților și ecotipurilor, în funcție de microrelief, în zăvoiul Begu indicii de creștere radială multianuală. Plopul alb, varietatea nivea, care ocupă în această situație prima poziție, dovedește că este cel mai stabil dintre cele 5 unități intraspecifice ana- lizate pe cele trei intervale ale gradului dc inun- dabilitate, „simțindu-se cel mai bine” pe grindul flu- vial, unde realizează un coeficient de variație a indicelui de creștere radială de 3,08%. Grindul fluvial este preferat și de ecotipul cu gâlme al plopului negru, însă interesant este faptul că spre deosebire de poziția fruntașă deținută atunci când s-a analizat stabilitatea celor cinci unități intraspecifice pe ansamblul profilului, după aprofundarea cercetării la nivelul celor trei intervale de inundabilitate, constatăm că sta- bilitatea ecotipului cu gâlme = 3,79%) se situează în urma celorlalte varietăți și ecotipuri de plopi autohtoni: var. nivea (s% = 3,08%), var. bolleana (s% = 3,48%) și ecotipul cu scoarță netedă = 3,56%). Salcia albă, care așa cum era de așteptat, nu este întâlnită pe grindul fluvial și prezintă o evoluție nor- mală a stabilității: mare în vecinătatea japșei (s% = 4,52%) și mai mică în porțiunea de mijloc = 4,65%), ocupând două poziții vecine, a VII-a și a VlII-a, la mijlocul „clasamentului stabilității”, reali- zat în figura 11. în porțiunea de mijloc a arboretului, salcia depășește în stabilitate cele două unități intraspecifice de top (varietatea nivea a plopului alb și ecotipul cu gâlme al plopului negru), dar în schimb este depășită de plopul alb, varietatea bol- leana și dc ecotipul cu scoarță netedă al plopului negru. 3.2.3. Indici de biodiversitate Pentru a exprima raporturile cantitative, precum și relațiile de grupare între speciile unei biocenoze, se folosesc o serie de indici care permit, pe de o parte caracterizarea mai completă și totodată mai corectă (cantitativă) a structurii și a rolului diferitelor specii în activitatea biocenozei, iar pe de altă parte permit compararea cantitativă a bio- cenozelor între ele (Botnariuc, Vădineanu, 1982). Abundența relativă a unei specii este proporția (exprimată în procente), dintre numărul sau/și masa indivizilor unei specii față de ale celorlalte specii, dintr-o probă, dintr-un număr de probe sau, prefe- rabil din totalul speciilor adunate în același timp; a- bundența este bine să fie exprimată atât prin numărul indivizilor cât și prin biomasa lor, altfel apare un tablou deformat al structurii, ce poate duce la concluzii teoretice și practice greșite (Botnariuc, Vădineanu, 1982). Pentru profilul constituit în cadrul zăvoiului Begu, abundența este calculată în tabelul 9. Cele două caracteristici cantitative (numărul și biomasa), în funcție de care se vor calcula în continuare indicii Tabelul 9 Abundența speciilor, varietăților șl ecotipurilor din profilul Begu (zăvoiul Begu, Parcul Natural Balta Mică a Brăilei, Ocolul silvic Lacu Sărat, U.P. VIII Gâscă, u.a. 1 IA) Specia. varietatea, ecotipul Număr arbori Volum loial pe ele* mente de arboret Biomasă noasă total l lem- % buc % m' % Plop alb - var. nivea 3 5.5 7.976 8,9 5.583 8.8 Plop alb - var bolleana 18 33.4 31.449 35,2 22.014 35,0 Plop negru-ev cugfllmc 5 9.3 10.809 12,1 7.566 12.0 PI cp negru - ec. cu scoarță netedă 16 29.7 25,597 28.6 17,918 283 Salcie albă. 8 14.8 13.110 14.7 9.439 15.0 Frasin dc Pennsylvama 3 5.5 0279 0,3 0.226 0.4 Ulm dc câmp 1 1.8 0,197 0.2 0.170 0.3 Total nrnlîl 54 IM 80 188 ion A7Q1A _[0o de biodiversitate pentru speciile, varietățile și ecotipurile cercetate, au fost calculate în tabelul 11 cu ajutorul coeficienților dc transformare din m3 în t (Giurgiu, Decei, Drăghiciu, 2004 a). în tabelul 10 este înscrisă valoarea indicilor de biodiversitate calculați pentru zăvoiul Begu și pen- REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006* Nr 4 31 Mai trebuie menționat faptul că în calculul indi- cilor biodiversitate pentru cultura plopicolă Gropeni nu a fost surprinsă uniformitatea genetică a indi- Tabelul 10 Indicii de biodiversitate din zăvoiul Begu și din cultura plopicolă blclonală Gropenl(Ocolul silvic Lacu Sărat: pro- filul Begu, U.P. VIII, u.a. 11A șl dispozitivul experimental Gropenl, U.P. IX, u.a. 9A Specificații Arboretul natural Begu C ultura plopicolă Ciropcm Indicele specificat Indicele dc echitate Pidov Indicele specificat Indicele de echitate Pielou Indicele Je diversitate Shannon-Wicnncr //'= 1.625 = (‘.«35 II =0.M7 E„ - 0333 Indicele dc d i vers 11*1 c Glcwn d - 1.504 E, -0.773 d - 0.217 E„ =0.112 Parametrul Ji" â - 2.144 E, -1.102 a - 1.714 E. = 0.KS1 Indicele de diversitate Swnpjwm O - (1.764 fi -0393 O - 0345 £„ - 0.234 Indicele dc divcmliic Driloum fl - 33.995 i:„ -0324 B - 27,039 E, -0.139 Indicele Pvule pentru calculul biodiversității A = 1.449 E, -- 0.745 P (UN# A,. - 0.320 tru dispozitivul experimental Gropeni (Moisci, 2006). Pentru a compara cele două arborete din vizilor care este maximă în cadrul fiecărei clone în parte. Toate formulele de calcul pentru indicii de biodidiversitate tratează cei doi hibrizi ca entități de rang egal, în organizarea lumii vii, cu speciile și unitățile intraspecifice din cadrul zăvoiu- lui Begu. punct de vedere al diversității biologice, indicii de biodiversitate au fost aduși la un numitor comun prin raportarea acestora, la indicele diversității maxime posibile Hmax, obținându-se indicele dc echitate Pielou (£) (Avăcăriței, 2005). Pentru a evidenția mai bine diferența de biodi- versitate dintre zăvoiul Begu și cultura plopicolă biclonală din dispozitivul experimental Gropeni în figura 12 sunt reprezentate grafic perechile dc Fig. 12 Comparație între cultura plopicolă Gopenl șl zăvoiul Begu din punct de vedere al biodiversității. indicii de echitate Pielou corespunzători celor șase indici de diversitate din tabelul 10. Se constată că pentru toate cele șase variante de calcul a biodiversității, indicele de echitate Pielou este mai apropiat de valoarea 1 în cazul arboretului natural Begu decât atunci când se analizează diver- sitatea biologică a dispozitivului experimental Gropeni. De aici rezultă, fără putință de tăgadă, că biodiversitatea zăvoiului Begu este mai mare decât aceea a culturii plopicole Gropeni. Dintre indicii de biodiversitate analizați, cca mai mare diferență din- tre cele două arborete la aplicarea indicelui de echi- tate Pielou o întâlnim în cazul indicelui de diversi- tate Gleson (dc 661 unități) și cea mai mică dife- rență în cazul parametrului „â” (de 17 unități). 3.2.4. Indici de competiție Efectul competiției este deseori menționat în lite- ratura silvică ca un efect major al variației dimensi- unilor și creșterii. Concurența dintre doi arbori poate fi definită ca o interacțiune negativă, directă sau indirectă, rezultată din exploatarea resurselor comune (Prevosto, 2005). Competiția dintre arbori capătă o mare importanță pentru gospodărirea pădu- rilor întrucât intervine, pe de-o parte, între numeroasele modele auxologice definite de sil- votehnică prin tratamente și operațiuni culturale și dinamica forestieră naturală (silvobiologie și auxo- logie), pe de altă parte. Adesea obiectivul gestionării pădurii este de a reduce competiția în arboretele gopodărite, intervenindu-se prin eliminarea unui proces fundamental: mortalitatea (Prevosto, 2005). Indicele Glover este un indice de competiție independent de distanță, definit ca raportul dintre o dimensiune a arborelui subiect și dimensiunea medie a populației. în cazul arboretului natural Begu, indicele Glover s-a calculat în funcție de suprafața de bază corespunzătoare diametrului mediu, pentru fiecare arbore în parte considerat arbore subiect în cadrul celor trei specii și patru uni- tăți intraspecifice inventariate. Corelând, în figura 13, indicele de competiție Glover cu înălțimea arborilor, a rezultat un nor cu 54 Fig. 13 Corelația dintre Indicele Glover și înâlțimea arborilor. 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 20069 Nr. de puncte, fiecare punct reprezentând câte un arbore considerat subiect cu următoarele coordonate: înălțimea măsurată, pe abscisă și valoarea indicelui de competiție Glover pe ordonată. Cele 54 de puncte au fost compensate cu o funcție exponențială, rezultând o abatere a mediei pătratice R2 = 0,315 de unde rezultă că 31% din cauzele care au generat fenomenul competiției sunt datorate înălțimii arbo- rilor. în reprezentarea grafică din figura 14 indicele de competiție Glover este corelat cu diametrul proiecțiilor coroanelor. Compensând spotul celor 49 de puncte rezultate, s-a obținut o ecuație liniară, cu o abatere a mediei pătratice R2 = 0,2552, ceea ce în- seamnă că în cadrul competiției, 25% dintre cauze sunt datorate diametrului coroanelor. Desigur că la realizarea acestui procent, o mare contribuție o au arborii de plop alb, varietatea nivea, care, așa cum s-a arătat anterior, dezvoltă coroane a căror medie a Flg.14 Corelația dintre indicele Glover $1 diametrul co roanelor. proiecției coroanelor este de trei ori mai mare decât proiecția coroanelor celorlalte specii și unități intraspecifice. Prin corelarea indicelui de competiție Glover cu lungimea coroanelor, a rezultat norul de puncte din figura 15. Trasând pe reprezentarea grafică linia compensatoare pentru cele 54 de puncte a rezultat 2,5 0 S 10 15 20 25 30 Irdțimea coro^dcr (m) Fig. 15 Corelația dintre indicele Glover și lungimea coroanelor curba exponențială din figura 15, pentru care a fost determinată o abatere a mediei pătratice R2 = 0,0777. De unde rezultă că, în cadrul competiției, numai 8% dintre cauze sunt datorate lungimii coroanei. Putem afirma că în realizarea celor 8 pro- cente un rol determinant îl deține ecotipul cu scoarță netedă al plopului negru, care, așa cum s-a arătat, deține coroane înguste, dar cu cea mai mare lungime, probând totodată un randament auxologic deosebit. Competiția dintre indivizi exprimată prin inter- mediul indicelui de competiție dependent de dis- tanță Schutz, este strâns legată de dimensiunile arborilor și ale coroanelor, demonstrând astfel o bună capacitate interpretativă a fenomenului de competiție. în reprezentarea grafică din figura 17 prin înscrierea pc abscisă a înălțimii arborilor și pe ordo- nată a valorii indicelui Schutz, s-a obținut un nor cu 54 de puncte, fiecare punct reprezentând corelația dintre indicele Schutz și înălțime pentru un arbore aparținând zăvoiului Begu, considerat subiect. Pentru a nu denatura studiul fenomenului de com- petiție de la etajul întâi de vegetație între salcie și cele patru unități intraspecifice a plopilor autohtoni, a fost anulat indicele de competiție pentru exem- plare de specii de umbră din etajului inferior (frasin Fig. 17 Corelația dintre indicele Schutz șl înălțimea arborilor. și ulm), știut fiind faptul că acestea nu influențează și nici nu sunt influențate de competiția purtată în plafonul superior. în uima compensării spotului de puncte obținut, cu o ecuație polinomială de gradul 3, curba com- pensatoare indică existența unei competiții ridicate în cazul arborilor dominați, situați în plafonul de jos al etajului superior. Un indice Schutz mare, situat în jurul valorii 4, arată că pentru fiecare dintre arborii dominanți, luați ca subiecți, se exercită prin tendința de copleșire o presiune competițională foarte mare. Pe măsură ce „urcăm” spre plafonul superior al 33 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 20069 Nr. 4 primului etaj de vegetație, indicele de competiție Schutz scade până aproape de valoarea 2, cifră care exprimă faptul că arborii dominanți sunt supuși unor presiuni competiționale scăzute. în toate situațiile se înregistrează o reducere excepțională a gradului de competiție, odată cu creșterea înălțimii arborilor. în acest mod competiția devine un factor limitativ pen- tru exemplarele cu statut social inferior (Avăcăriței, 2005). în ceea ce privește corelația dintre indicele Schutz și diametrul coroanelor, în figura 18 se poate aprecia cu ușurință cum competiția dintre arbori crește pe măsură ce coroanele devin tot mai mari, 9,0 y=0,1136x +1,6014 0 5 10 15 □arretrul ccroaieicr (nț Fig. 18 Corelația dintre indicele Schutz fapt explicabil prin presiunea competițională late- rală care crește pe măsură ce arborii subiecți dez- voltă coroane tot mai largi. în reprezentarea grafică din figura 19 s-a încercat evaluarea fenomenului de concurență dintre indi- vizii componenți ai biocenozei forestiere Begu, prin intermediul corelării indicelui de competiție Schutz ‘3 .U î (B i 2 9 8 7 y=-1,6361Ln(x) +8.0892 * R2 = 0,0395 ♦ Fig. 19 Corelația dintre Indicele Schutz șl diametrul coroanelor șl creșterile radiale pe ultimii 5 ani cu creșterea radială înregistrată de arborii din etajul superior în ultimii cinci ani. A rezultat curba loga- ritmică care a compensat spotul de puncte format de creșterea radială pe ultimii cinci ani a fiecărui arbore în parte, considerat astfel subiect în raport cu presiunea concurențială inter și intraspecifică expri- mată prin indicele de competiție Schutz. Analizând dinamica acestei curbe, se remarcă faptul că pe măsură ce valoarea cumulată a creșterilor radiale pe ultimii cinci ani crește, scade competiția exercitată asupra arborelui subiect. De aici deducem că sporul de creștere radială este direct proporțional cu capac- itatea fiecărui arbore de a concura vecinii. Interesantă este și cercetarea modului în care variază indicele de competiție Schutz în cadrul pro- filului considerat. Din figura 20 rezultă că procese- le competiționale sunt mult mai intense în zona grindului fluvial și în porțiunea de mijloc a profilu- lui aflată în vecinătatea gindului fluvial și, așa cum Fig. 20 Variația Indicelui de competiție Scultz în cadrul profilului Begu. 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 20069 Nr. 4 era de așteptat, concurența vecinilor scade la grade de inundabilitate mai mici, anulându-se aproape în vecinătatea japșei. 4. Concluzii Cercetările dendrohidrologice și dendroclimatice efectuate pe arbori izolați de plopi negri autohtoni au demonstrat că prin îndiguirea fostei Bălți a Brăilei au fost generate o seric de mutații în clima- tul local și în regimul hidrologic al Dunării care vor fi prezentate sintetic în cele ce urmează. - Cercetările noastre au dovedit că după îndigu- irea, desecarea și defrișarea fostei Bălți a Brăilei microclimatul de luncă a căpătat o continuă tendință de stepizare, fapt reflectat în creșterile radiale ale arborilor. - Influența exercitată asupra vegetației forestiere prin înlocuirea regimului hidrologic de inundație cu unul de incintă îndiguită a fost majoră. Din cercetările noastre a rezultat că stabilitatea plopului negru autohton în condiții hidrologice de inundație este de 1,7 ori mai mare decât stabilitatea manifes- tată de aceeași specie în condiții hidrologice de incintă îndiguită. - în ultimele decenii, hazardurile climatice și cele hidrologice acționează combinat în lunca brăileană a Dunării. - Permeabilitatea solurilor din Insula Mare a Brăilei, mai mare decât a altor incinte din Lunca Dunării, menține un regim freatic de suprafață deosebit de activ în anii secetoși în condițiile în care fluviul înregistrează cote ridicate. Această carcteris- tică pedologică este argumentată auxologic prin evoluția indicilor de creștere radială la plopii negri autohtoni care este corelată în proporție de 65% cu evoluția aportului freatic din incintă. Cu privire la cercetarea dendrologică și auxolo gică a zăvoiului Begu se pot desprinde o serie de concluzii utile pentru fundamentarea procesului de reconstrucție ecologică a zonei tampon a Parcului Natural Balta Mică a Brăilei prin substituirea cul- turilor plopicole clonalc cu specii autohtone. - Pădurea naturală Begu este un ecosistem forestier de o complexitate deosebită, atât din punc- tul de vedere al biotopului, cât și din acela al bio- B1BL1OGRAFIE An tipa. Gr., 1910: Regiunea inundabilă a Dunării, starea ei actuală și mijloacele pe a o pune în valoare. Institutul dc Arte Grafice „Carol Gobl”, București, 318 p. cenozei forestiere. Modul în care variază producția de biomasă lemnoasă, randamentul auxologic și sta- bilitatea speciilor și unităților intraspecifice în cadrul profilului se datorează microstațiunilor for- mate în urma modificării gradului de inundabi- litate. Gradul de inundabilitate variază de la 6,0 la 8,0 hidrograde, determinând diferențieri pro- porționale ale regimurilor de inundație și freatic și a condițiilor de solificare, generatoare ale unui mo- zaic staționai în cadrul profilului cercetat. - Pe ansamblul zăvoiului Begu, stabilitatea întregului este mai mare decât aceea al speciilor și unităților intraspecifice ce îl compun. Astfel se dovedește că acestă biocenoză forestieră complexă, capătă prin integralitate calități pe care un arboret natural pur, constituit din oricare dintre speciile, varietățile și ecotipurile componente, nu reușește să-l atingă. Altfel spus, numai un astfel de arboret amestecat poate valorifica optim potențialul staționai existent în Balta Mică a Brăilei la grade de inundabilitate situate în intervalul 6,7 - 8,0 hg. Totodată, numai o astfel de structură a arboretelor poate conferi atât ecosistemelor forestiere, cât și complexelor de ecosisteme acvatice și terestre sta- bilitate sporită în fața hazardurilor climatice și hidrologice. - în condiții staționale similare diferența dintre stabilitatea înregistrată în cazul a două varietăți ale unei specii este mai mare decât diferența înregistrată între două ecotipuri. Explicația acestei concluzii este că diferențele dintre două varietăți sunt de natură genotipică, pe când în cazul ecotipurilor diferențele se manifestă mai ales la nivelul fenoti- pului. - Unicitatea zăvoiului Begu constă în integrali- tatea acestui amestec, în stabilitatea și randamentul auxologic în indicii de biodiversitate și de com- petiție realizați, ca și în parametrii structurii orizon- tale și verticale. Acest fapt ne determină să consi- derăm zăvoiul Begu drept țintă a acțiunilor din pla- nul de management și țel de gospodărire pentru viitoarele amenajamente. Astfel zăvoiul Begu devine model pentru renaturarea prin substituirea culturilor lignicole clonale în cadrul procesului de reconstrucție ecologică din Balta Mică a Brăilei. Avăcăriței, D., 2005: Cercetări auxologice în arborete de fag aflate în perioada de regenerare. Teză dc doc- torat, Facultatea de Silvicultură Suceava, 388 p. Botnariuc N., Vădineanu A., 1982: Ecologie. Ed. Didactică și și Pedagogică, București, 439 p. REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 20069 Nr 4. 35 Decei, I., 1969: Bazele biometrice ale amenajării pădurilor de salcie din Lunca Dunării. Teză de doctorat, Institutul Politehnic Brașov, Facultatea de Silvicultură, Brașov, 199 p. Filat, M., 2004: Evaluarea fenolipicâ și selecjia de arbori superiori (cap de clonă) din specii autohtone de plop negru, plop alb ți plop cenușiu. Referat științific final la tema 34RB/2004, ICAS București, 50 p, G i u r g i u , V., 1961: Despre productivitatea pădurilor. Editura Agrosilvică, București, 166 p. Giurgiu, V.,1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură.Ed. Ceres, București, 562 p. Giurgiu, V., 1977: O metodă statistică pentru evi- dențierea gradului de instabilitate a ecosistemelor forestiere. Ed. Ceres, Studii și cercetări în silvicultuiră, I.C.A.S., voi. XXXIV, București, p.p. 265 - 269 Giurgiu, V., 1979, a: Dendrometrie fi auxologie forestieră. Ed. Ceres, București, 667 p. G i u r g i u , V., 1979, b: Cercetări privind variația a creșterilor ciclică la arbori. LC.A.S. București, Studii și cercetări în silvicultură, seria I, voi. XXX, p.p. 261-274 G i u r g i u , V., Decei, L, D r ă g h i c i u, D., 2004, ^'.Metode și tabele dendrometrice. Ed. Ceres, București. 575 p, M o i s e i , R., 2003: Fundamente auxologice pentru reconstrucția ecololgică a ecosistemelor forestiere din Lunca Brăileană a Dunării, în V., Giurgiu (sub rcd.), Silvologie, voi. HI A. Editura Academiei Române, p.p, 268 -281. M o i s e i , R., 2006: Fundamente auxologice privind dis- punerea danelor de plopi euramericani Sacrau' 79 și 1.214 după microrelief în Lunca brăileană a Dunării. Revista pădurilor, nr, 2, p.p, 27 - 34. N i c o 1 a e , C., R o ș u , C., 1997: Tabele privind deter- minarea cotelor de teren, exprimate în hidrograde, în diverse puncte din fondul forestier din zona inundabilă a Luncii și Deltei Dunării. LC.A.S., 75 p P o p a , I., 1999: Aplicafii informatice utile în cercetarea silvică. Programui CAPOTA și programul PROARB. Revista pădurilor, nr. 2, p.p. 41 - 42. P o p e s c u , I., R., P o p c s c u , I., V., N e c ș u l e s - c u , H., A n g h e 1, D., 1982: Metode diferențiate de aplicare a tratamen-tului tăierilor în scaun la arborete de salcie din lunca inundabilă a Dunării înfunefie de hidrograd. Brevet avizat de LC.A.S., nr. 45/1984 P o p e s c u , L, R., 1994 : Silvicultura brăileană, prezent ți perspective. Manuscris. Lucrare prezentat la Ziua Silvicultorului, Brăila, 25 p. Prevosto, B., 2005: Les indices de compitition en Jbrestrie: exemples d' utilisation, interOts et limite. Revue ForestiQr Franțaise, nr. 5, p.p. 413 - 429. V i ș i n e s c u , L, 1998: Valorificarea datelor climatice pentru utilitățile agriculturii. Manuscris prezentat la sim- pozionul A.S.A.S. - martie 1998. Vișinescu, L, Leț, G., Zamfirache, V., B u 1 a r d a , M., Surăianu,V., Topor, R.,: Seceta - caracteristici, particularități și ciclicitate in condițiile agrocli- matului din Câmpia Română de Nord-EsL A.S.A.S., I.C.-D.A. Fundulca, S.C.-D.A. Brăila, Ed. VHL, 104 p. ing. Radu MOISEI Parcul Natural Balta Mică a Brăilei e-mail ; bmb@bmb.ro sau dsbraila.parc@rosilva.ro www.bmb.ro tel: 0722236374 Begu alluvial forest, a model for ecologica! reconstruction in Smail Wetland of Bralla Natural Park. Abstract After the damming, draining and clearing of the former Braila Wetland, the meadow microclimate is in a continuos steppe for- mation process reflected in the radiat increment of the trees. The replacement of the hydrological flooding regime with a damming- generated one in the area had a major effectover the alluvial forestry vegetation. In the last decades, the climate and hydrological haz- ards act together in Braila Danube Wetland. The unicity of the Begu alluvial forest consists in the integrality of mixture, in the stability of auxological efficiency in biodi- versity and competition parameters reflected in horizontal and vertical Structura) parameters. This fact makes us to consider the Begu alluvial forest as a target of the actions from the park management plan and a forestry goal for the future working plâns. So, the Begu alluvial forest bccomes a model for renaturation by substituting the clonal lignicultures with indigenous specios in the process of eco- logica! reconstruction of the Smail Wetland of Braila. Keywords: wetland micro-relief forms, hydrological share, seasonal radial growth. 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 20069 Nr. 4v Puncte de vedere Considerații privind modernizarea sis- din tematicii tipologiei forestiere România 1 .Considerații introductive Modernizarea sistematicii unităților de clasifi- care tipologică a ecosistemelor forestiere din țara noastră este o acțiune ce cuprinde un grup de măsuri de ordin metodologic prin care omul inter- vine în ordinea sau dezordinea fenomenelor natu- rale ale pădurii pentru a le perfecționa și obține performanțe superioare. în acest caz concret, acți- unea se înscrie în problematica dezvoltării con- cepției ecosistemice, aceasta fiind solicitată de nevoia de sporire progresivă a eficienței studiilor naturalistice bazate pe cartări tipologice, destinate să contribuie la fundamentarea ecologică a amena- jamentului. Având în vedere faptul că dezbaterile privind problemele actuale ale tipologiei forestiere nu au elucidat în suficientă măsură unele aspecte impor- tante ale acestei problematici, considerăm util ca, în cele ce urmează, să prezentăm punctul nostru de vedere îndeosebi în unele aspecte cum ar fi: deter- minarea alternativei optime de modernizare a sis- tematicii tipologice actuale; stabilirea unor premise și principii privind modernizarea siste- maticii în cauză; alte considerații complementare. 2 . Determinarea alternativei optime de mo- dernizare a sistematicii tipologice forestiere în plan extern, inclusiv în țările europene care aplică concepte tipologice forestiere, mai ales după anul 1950, s-a generalizat înțelegerea complexă a biocenozei pădurii ca ecosistem (Tansley, 1935) (Sukaciov, 1960). Cu toate acestea, nici până astăzi nu s-a conturat o metodologie unică pentru studiul, clasificarea și cartarea tipologică a pădurilor și, deci, evident, nici o astfel de metodologie pentru clasificarea ecosistemelor forestiere pe criterii strict ecosistemice bazate pe fluxul de substanță și energie. Sub aspect teoretic, continuă disputele pentru definirea naturii și conținutul conceptelor și proceselor biotopice, biocenotice și ecosistemice etc. însă sub aspect practic, sistemele tipologice Nicolae PĂTRÂȘCOIU loan IANCU adoptate sunt predominant staționale, dar păstrează, perfecționează și dezvoltă în înțelesul și prin valorificarea eficientă a resurselor științifice, specifice ecologiei și concepției ecosistemice. în țara noastră, edificarea, dezvoltarea și apli- carea sistematicii tipologiei forestiere s-a desfășurat purtând amprenta competiției (uneori puțin ortodoxe) între adepții tipologiei pădurilor conduși de S. Pașcovski și adepții tipologiei staționale conduși de C. Chiriță. Ca urmare, o cer- cetare sistematică de acest fel, finalizată și gene- ralizată în practică în anul 1956, s-a bazat pe con- ceptul metodologic ale tipologiei pădurilor și pe cel al tipologiei stațiunilor forestiere. în prima perioadă (1956 - 1980), pentru a obține rezultate optime, eforturile specialiștilor s-au canalizat în direcțiile următoare; - edificarea și dezvoltarea conceptului metodologic al sistematicii tipologice bazate pe utilizarea judicioasă a celor două tipologii ale căror metode se completează și se verifică reci- proc, fiind fundamentate pe concepții ecologice (ecosistemice și biogeocenotice) apropiate. Prin aplicații experimentale și prin valorificarea expe- rienței practice, calitatea sistemicii a atins un nivel fără precedent în studiile bazate pe cartări staționale la scară mare; - elaborarea alternativei de modernizare a sis- tematicii actuale prin propuneri pentru finanțare de proiecte viabile pentru clasificarea tipurilor de ecosisteme forestiere, motivată de necesitatea reactualizării curente, realizării unei tipologii unitare, evoluate ecosistem ic. Efortul depus în această direcție s-a concretizat în două propuneri de proiecte de acest fel care, din păcate, nu și-au urmat cursul firesc, dar care prin specificul lor și astăzi pot juca un rol important în determinarea alternativei optime de modernizare a sistematicii tipologice actuale, după cum urmează. în România a fost realizat primul proiect de clasificare și nomenclatură a ecosistemelor din sil- vicultură (Stănescu, sub redacția Chiriță, 1981), după ce în literatură au apărut idei privind impli- REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 37 cațiile concepției ecosistemice în tipologia forestieră (Stănescu, 1973; Stănescu și Târziu, 1974; Doniță et al. 1978; Pătrășcoiu, 1978 etc.). Caracteristica esențială a acestui prim proiect era faptul că punea problema conceperii tipului de stațiune (respectiv a biotopului) ca tip de ecosis- tem, potrivit formulării folosite în nomenclatura tipurilor de stațiuni forestiere (Chiriță et al., 1977). Această soluție și astăzi este temeinic motivată tehnic și economic, astfel: - biotopul, în fizionomia și tipologia ecosis- temelor, funcționează ca factor de unificare și inte- grare (Stugren, 1982), ceea ce: conferă prioritate stațiunii față de biocenoză; asigură în condiții superioare continuitatea în perioada de tranziție de la clasificarea staționată la cea ecosistemică, fără perturbații; - prin modul complex în care sunt caracterizate stațiunile în strânsă legătură cu anumite fîtocenoze naturale a condus la definirea unor unități ecosis- temice. în acest mod, tipologia stațională realizată este foarte apropiată de tipologia forestieră unitară, ecosistemică. Fitocenozele forestiere și odată cu ele întreaga componentă vie a ecosistemului se transformă și se substituie în modul cel mai divers (Chiriță et al., 1977); - conceptul metodologic al sistematicii tipolo- gice, aplicat de 50 de ani în practica silvică românească dispune de calități tehnico-științifice adecvate: specificului ecologic al pădurilor noas- tre; cerințelor amenajamentului și silviculturii (având un număr de cca. 200 de tipuri de stațiune). Prin acesta s-au atins performanțe fără precedent în cazul studiilor de reconstrucție ecologică la scară mare (peste 500mii ha până în anul 1983); - tipologia stațiunilor forestiere în înțelesul eco- sistemic este aplicată astăzi în mai toate țările care au adoptat conceptul tipologic. însă, în anii 1982 - 1983, sub hazardul politic, nu numai că nu s-a luat în considerare acest prim proiect de clasificare a ecosistemelor, ci s-a trecut la sistarea finanțării studiilor de acest fel și la des- ființarea colectivelor de specialiști care au elaborat astfel de studii. în schimb, a fost finanțat (prin planul de stat 1981-1985) cel de-al doilea proiect de clasificare a tipurilor de ecosisteme forestiere care punea problema conceperii tipului de pădure ca tip eco- sistemic care cuprinde, atât biocenoza, cât și com- plexul de factori abiotici de interacționare (Doniță et al., 1990). Acest proiect, din păcate, mai puțin motivat tehnico-economic, a obținut finanțarea cercetărilor în anul 1981 și a reluat și intensificat controverse- le între cele două școli tipologice și care s-au pre- lungit până astăzi. încă din 1982, la o analiză la Secția de Geografie a Academiei, s-au adus critici orientărilor nepotrivite metodicii de cercetare la această temă, dar fără efect. în final a rezultat o încercare (nefinalizată) de clasificare a tipurilor de ecosisteme forestiere. Această lucrare, în opinia autorului, este un nou sistem tipologic unitar în cadrul tipologiei ecosis- temelor care urma să fie introdus „cât mai urgent” la amenajarea pădurilor. Dar forul beneficiar al acestor cercetări a găsit motive „temeinice" pentru a nu promova această lucrare în practica silvică. Motivele invocate au fost: - sistemul tipologic propus operează cu criterii în mare parte diferite de cel care se aplică în prezent, ceea ce creează alte unități tipologice de bază într-o proporție atât de mare încât impune înlocuirea unităților actualului sistem tipologic cu unitățile noului sistem propus; - tipul de pădure bazat în mod prioritar pe fito- cenoză, respectiv pe substanța vie, din cauză că acestea se transformă și se substituie mult mai repede, nu poate asigura rolul de unitate tipologică de bază în cadrul acestui sistem și la același nivel cu tipul de stațiune; - numărul foarte mare de tipuri de pădure ca și delimitarea și descrierea lor în unele cazuri mai puțin completă, constituie dezavantaje pentru acest sistem; - minimalizează criteriul etajului bioclimatic în favoarea formației și subformației și nu rezolvă în mod avantajos problematica luncilor; - lucrarea nu a fost finalizată. Dar, luarea unei decizii, într-o problemă atât de importantă cum este alegerea alternativei hotărâ- toare pentru viitorul sistematicii tipologice solicită multă responsabilitate și discernământ. Analiza complexă a motivelor și argumentelor conduce la următoarele concluzii: Prima alternativă - modernizarea actualei sis- tematici tipologice (în sensul primului proiect) se dovedește cea mai indicată pentru adoptarea în practica amenajistică datorită următoarelor 38 REVISTA PÂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 motive: - are la bază un concept metodologic edificat la un nivel tehnic superior, el datând din anii 1955- 1956; - este adecvat atât specificului ecologic al pădurilor României, cât și specificului și cerințelor silviculturii; - aplicarea lui, atât ia scară mijlocie cât și la scară mare, a avut rezultate performante; - sistemul tipologic s-a extins și în afara ame- najamentului; - rezultatele negative nu afectează profund prin- cipiile de bază ale acestui sistem (mai toate aceste rezultate negative pot fi corectate și soluționate prin eforturi perseverente). Această acțiune a avut importanță deosebită pentru orientarea și fundamentarea ecologică a sil- viculturii, pentru concretizarea unităților teritori- ale, pentru diferențierea măsurilor silvoamenajis- tice în raport cu deosebirile ecologice. A doua alternativă - înlocuirea actualei siste- matici cu sistemul tipologic propus în cel de al doilea proiect - se dovedește în mod categoric contraindicată pentru următoarele considerente: - actualul concept nu este atât de deficitar încât să fie înlocuit; din contră el dispune de multiple și temeinice resurse pentru a fi menținut și moder- nizat; - așa cum bazele de amenajare nu pot fi schim- bate de-a lungul ciclului pentru că încalcă grav principiul continuității și pe cel al eficacității funcționale (în timpul jocului nu se schimbă re- gulile). Din același motiv, nu este indicată nici schimbarea sistemului tipologic actual al cărui rost și efect constă în diferențierea măsurilor amenajis- tice; - implementarea unui nou sistem generează mari perturbații tehnice, economice și organiza- torice al căror efect negativ anulează iluzoriul avantaj al noului sistem. Astfel de motive orientează pe specialiștii europeni să prefere modernizarea sistemelor tipo- logice adoptate și să nu agreeze categoric înlocuirea acestora. în concluzie, alternativa optimă privind moder- nizarea qctualei sistematici tipologice are în vedere ca, prin cercetări adecvate, să asigure dezvoltarea în continuare a tipologiei actuale, prin desăvârșirea unificării celor două tipologii într-o singură tipolo- gie unitară, ecosisternică, adecvată etapei actuale. Calea cea mai eficientă pentru atingerea acestui obiectiv este cea care ia în considerare, ca bază de aplicare, primul proiect de clasificare. 3 . Considerații de bază în modernizarea sis- tematicii tipologice forestiere actuale • Acțiunea de modernizare nu poate fi con- cepută decât în cadrul relației om-pădure, respectiv în cadrul amenajării pădurilor și al celorlalte com- ponente ale mediului, unde este instituită obligația să se respecte legea entropiei sau principiul dez- voltării ireversibile în corelație cu principiul dez- voltării durabile (echivalent cu principiul continu- ității al lui Hartig), principiul eficacității funcționale și alte principii aplicate în amenaja- ment (Prodan, 1997; Giurgiu, 2004; Pătrășcoiu et al., 2006). Ca urmare, aplicarea acestor principii fundamentează dezideratul de a se corela atât dura- ta de valabilitate a sistematicii tipologice actuale cu durata de planificare strategică în amenajament (ciclu), cât și durata între două reactualizări ale aceleiași sistematici cu durata planificării tactice care în țara noastră este 10 ani. • în stadiul actual, acțiunea de modernizare a sistematici actuale nu poate obține rezultate aștep- tate dacă se încearcă rezolvarea prin abordare parțială, fragmentară de către autori fără pregătire corespunzătoare. Rezultate optime se pot obține decât prin elaborarea și aplicarea oficializată a unui plan de lucru care să abordeze sistemic, inter- disciplinar, intersectorial măsurile necesare pentru modernizarea sistematicii în cauză și care să fie înfăptuit printr-o conlucrare extinsă la toți cei ce pot contribui concret, alături de coautorii siste- matici actuale. Astfel, la înfăptuirea acțiunii tre- buie să ia parte cadre tehnice cu înaltă specializare în disciplinele mediului, iar realizarea acestora să abordeze, în acțiune integrată, atât sectorul foresti- er, cât și celelalte sectoare (agricol, horticol, sil- vopastoral etc) cel puțin pentru elaborarea studiilor privind evaluarea marilor tendințe de modificare a factorilor climatici pe spații mari, elaborarea zonării și regionării ecologice, economice și sociale. Este de înțeles că aceste două obiective vor fi concepute în corelație firească cu realizările din țări ale Uniunii Europene. • Dereglările alarmante ale factorilor de mediu REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 39 de pe glob și din țara noastră, în ultimele decenii, impune realizarea, în primă urgență a unui studiu privind evaluarea marilor tendințe de modificare a factorilor climatici, ca și efectele negative reale asupra limitelor arealelor ecologice ale speciilor forestiere, etajelor bioclimatice, zonalității biocli- matice altitudinale și latitudinale geografice etc. Rezultatele obținute vor trebui să conțină răspun- sul la următoarele întrebări: cât de avansate sunt dereglările sus menționate?; care sunt măsurile ce se impun în raport cu nivelurile de dereglare? • Numai în ipoteza că nivelul dereglărilor nu a depășit limita de unde revenirea la normal nu mai este posibilă, există motivația pentru elaborarea zonării și regionării ecologice a fondului forestier național. Această acțiune constă în constituirea, delimitarea și caracterizarea sintetică a marilor unități de clasificare a ecosistemelor forestiere în plan orizontal (provincii, ținuturi, districte etc.) și în plan vertical (zone, subzone, etaje, subetaje bio- climatice). Astfel de mari unități formează macro- sistemul ecologic de rezistență și stabilitate, pe care se reazimă atât unitățile din clasificația tipo- logică forestieră, cât și cele privind zonarea eco- nomică și socială a fondului forestier. • Soluțiile concrete valabile privind clasificarea ecosistemelor în general și a celor forestiere în spe- cial pentru modernizarea sistematicii tipologice actuale au la bază propunerile valoroase din primul proiect de clasificare a ecosistemelor forestiere (1981), dar și completările datorate noii etape (2006). în cele ce urmează se prezintă mai întâi cele mai cuprinzătoare unități ecosistemice și apoi unitățile tipologice ale ecosistemelor forestiere. - Unitățile cele mai cuprinzătoare (clase de eco- sisteme) constituite după marile formații de pro- ducători și condițiile climatice generale (ecosis- teme de stejar de silvostepă, de pădure, de pajiște etc.) necesită și pot fi dezvoltate prin includerea unei clasificări a ecosistemelor antropogene și eventual preluarea unor elemente avansate din clasificarea ecosistemelor prezentată de Stugren (1965) pe baza principiului formulat de Thienemann (1939). Următoarele mari unități (Grupe zonale de ecosisteme forestiere) sunt con- stituite după criterii bioclimatice generale, unde se disting: silvoecosisteme tropicale, de climat medi- teranean. de climate temperate, de climate uscate etc. - Ecosistemele forestiere din țara noastră se încadrează în grupa zonală a silvoecosistemelor de climate temperate unde urmează să fie corelate corespunzător cu elementele specifice ale clasifi- cației țărilor vecine din Uniunea Europeană. - Formațiile și subformațiile de ecosisteme forestiere reprezintă marile unități ecosistemice zonale și subzonale ale pădurilor noastre. Biocenoza este indicată prin formație, iar condiți- ile de mediu prin subzona; etajul și subetajul cli- matic, potrivit exemplului de nomenclatură. - Ecosistemele pădurii de molid: Molidiș în subalpin; Molidiș în presubalpin; Molidiș în mon- tan superior; Molidiș în montan mijlociu; - Ecosistemele pădurii de fag în montan mijlociu; Făgete în montan și premontan; Făgete în deluros superior; Făgete în deluros mijlociu și enu- merarea continuă pentru celelalte ecosisteme, lipsind cele din silvostepă și cele din lunci. Stabilirea acestor unități este mai complicată în domeniile de optim și suboptim ecologic, ceea ce generează soluții concrete cel puțin discutabile etc. Ca urmare sunt necesare investigații care să eli- mine astfel de disfuncții. - Districtele sunt caracterizate fiecare printr-un anumit complex geografic (climatic, orografic, litologic, edafic, biocenotic), reprezentând partea de subzonă sau de etaj bioclimatic situată într-un district. Deci, o astfel de unitate sintetizează și restrânge la nivel rațional ansamblul diferențierilor ecologice, atât cele specifice zonalității în plan altitudinal, cât și cele specifice în plan regional. Ca urmare, fiecare district are un conținut ecologic cu o variabilitate proprie și o componență unică de unități tipologice de bază. Unitățile tipologice ale ecosistemelor forestiere, valabile pentru sistematica modernizată se prezintă în tabelul 1: Varianta 1, Varianta?, ală- turi de unitățile tipologice din sistematica actuală: Varianta 0 - considerată ca termen de comparație. Unitățile tipologice pentru sistematica moder- nizată potrivit Variantei 1 au fost conturate în 1981, în primul proiect de clasificare, nomenclatu- ra ecosistemelor forestiere, intitulat: Taxonomia și nomenclatura ecosistemelor forestiere. Potrivit acestui proiect: „în cadrul formației sau a subformației de ecosisteme forestiere se consti- tuie și se separă tipuri și subtipuri de ecosisteme. La aceste niveluri ale clasificației este deci nece- 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 121 • 2006 • Nr. 4 Tabelul 1 Schema privind tranziția de la unitățile tipologice ale sis- tematicii actuale (VO) la variantele (VI și V2) de unități tipologice acceptabile pentru sistematica modernizată Umtâii tipologice de UniUft tipologice din Sistematica actuală Varianta 01%) Uniiati tipologice pentru Sistematica modernizata Varianta 1. (V,) 1981 Varianta?