REVISTA PĂDURILOR REVISTA TEHNICO-ȘTIINȚIFICA EDITATA DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA. PROGRESUL SILVIC1 Colegiul de redacție Președintele colegiului de redacție: ing. Gheorghe Flutur, Redactor responsabil: prof. dr, ing. Ștefan Tamaș, Membri: conf. dr. ing. loan Vasile Abrudan, dr. ing. Ovidiu Badea, dr. ing. Ion Barbu, conf. dr. ing. Radu Cenușă, prof. dr. ing. Ion Florescu, prof. dr. doc. Victor Giurgiu, ing. Vasile Lupu ing. Simion Maftei, prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu, dr. ing. Nicolai Olenici, dr. ing. loan Seceleanu, prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu, dr. ing. Romică Tomescu. CUPRINS IOSIF LEAHII: O expresie matematică a curbei de contur a fusului unui arbore aplicată la stabilirea diametrului de bază în funcție de diametrul și înălțimea cioatei .............................3 RADU GASPAR: Procedeu simplificat, bazat pe metoda încărcării limită de estimare a producției de aluviuni în bazine mici de păduri și pajiști.....................................................9 IONEL POPA: Cu privire la reconstituirea dinamicii istorice a regimului termic al lunii iunie în'Munții Rodnei...........21 NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Suprafețele demonstrative, un instrument util în pregătirea studenților pentru aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor: studiu de caz........29 SORIN GEACU, CĂTĂLIN CĂLINESCU: Rezervația de zimbri (Bison bonasus L) de la Neagra - Bucșani (jud, Dâmbovița).35 CRONICĂ...................................................41 RECENZIE .................................................51 PUNCTE DE VEDERE .....................55 Șef serviciu: dr. ing. Ion Machedon Redactor șef: Rodica Dumitrescu Secretar general de redacție: Cristian Becheru Tehnoredactare: Liliana Suciu Reptoducetea parțiala sau totală a articolelor sau ilustrațiilor poate fi făcută cu acordul redacției revistei Este obligatoriu să fie menționat numele autorului și al sursei. Articolele publicate de Revista pădurilor nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor. 4 2005 REVISTA PĂDURILOR 1886 2005 120 ANI CONTENTS IOSIF LEAHU: A mathematical expression of a tree taper used for determining dbh based on stump diameter and height . . .3 RADU GASPAR: A simplified alternative, based on the „Limit Load Method“ (P.S. - M.I.L.) for evaluating the sediment yield in small watersheds covered by forests and grassiands .........9 IONEL POPA: Concerning the reconstruction of history dynam- ics of June temperature from Rodna Mountain...................21 NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Demonstration plots, a use- ful tool for the practicai training of students in the field of tending operations: a case study ..............29 SORIN GEACU, CĂTĂLIN CĂL1NESCU: A European bison preserve at Neagra-Bucșani (Dâmbovița County) ...35 NEWS.............................................41 BOOKS............................................51 POINTS OF VIEW ..................................55 SOMMAIRE IOSIF LEAHU: Une expression mathdmatique de la courbe de contour du fut de l’arbre appliqueâ f l’âtablissement du diamCtre de base en fonction du diamdtre et de l’hauteur de la souche........................................................3 RADU GASPAR: Procdde simplific basd sur la mdthode de la charge limite d’dstimation de la production d’aluvions dans des bassins mineurs de forțts et de pr6s............................9 IONEL POPA: Sur la dinamique historique du rdgime th^rmique du mois de Juin dans Ies montaignes de Rodna...................21 NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Les surfaces de demonstra- tion - un instrument utile dans la pr^paration des dtudiants en vue des soins culturaux: dtude de cas..........................29 SORIN GEACU, CĂTĂLIN CĂLINESCU: La rSsdrvation de bisons (Bison bonasus L.) de Neagra Bucșani (le ddpartement de Dâmbovița)..................................................35 CRONIQUE............................................41 LIVRES .....................................................51 55 POINTS DE VUE O expresie matematică a curbei de contur a fusului unui arbore aplicată la sta- bilirea diametrului de bază în funcție de diametrul și înălțimea cioatei losif LEAHU Preocuparea dendrometriei de a determina volumul arborilor doborâți și extrași dintr-un arboret se regăsește în practica silvică unde sunt frecvente împrejurările în care se impune recon- stituirea diametrului de bază și a înălțimii arbo- rilor în funcție de diametrul și înălțimea cioatei. Atingerea acestui obiectiv inedit este posibilă prin aplicarea metodei deductive, apelându-se la teoria modelării matematice a formei și volumu- lui trunchiului arborilor, potrivit căreia forma secțiunii longitudinale a fusului variază de la specie la specie și, apoi, de la arbore la arbore, în cadrul aceleiași specii, în raport cu vârsta, boni- tatea stațională, consistența arboretului și împre- jurarea în care a crescut și s-a dezvoltat arborele: în masiv sau în stare izolată. Cu toate aceste vari- ații individuale ale formei arborelui, s-a reușit, totuși, să se evidențieze anumite trăsături tipice ale formei secțiunii longitudinale a trunchiului arborelui. Astfel, în partea inferioară a trunchiu- lui curba acestuia este concavă până la un punct de inflexiune, care este situat Ia o anumită înălțime, care variază în raport cu specia. în con- secință, curba de contur a acestei părți din trunchi s-a asimilat cu diferitele curbe genera- toare ale unor corpuri geometrice de rotație bine cunoscute: trunchi de con, paraboloid trunchiat, trunchi de neiloid etc. Asemenea curbe generatoare ale conoidelor fundamentale pot fi exprimate prin ecuația gene- rală : / = PX2r (1) în care: y reprezintă raza secțiunii transversale; x - distanța acestei secțiuni față de vârful curbei, respectiv originea sistemului; p - un parametru ce determină raportul de mărime dintre x și y; r - exponentul formei curbei de contur a trunchiului arborelui (Giurgiu, 1979). în raport cu specia, condițiile de creștere și poziția pe trunchi a porțiunii considerate, expo- nentul formei r din relația (1) poate lua diferite valori. Astfel, în cazul trunchiului de con, gene- ratoarea acestui corp geometric este o dreaptă înclinată față de abscisă, definită prin exponentul formei r = 1; când, însă r = 1/2, se obține ecuația paraboloidului apolonic trunchiat; dacă r = 1/3, rezultă un trunchi de paraboloid policubic, pe când exponentului formei r = 2/3, îi corespunde ecuația unui paraboloid cubic trunchiat, iar în cazul r = 3/2, curba generatoare conduce la o formă carcteristică unui trunchi de neiloid. Se poate accepta ideea că între aceste corpuri geomerice pot fi imaginate și alte trunchiuri de conoide fundamentale simple, cărora le co- respund valori intermediare ale exponentului formei r. Așadar, pentru porțiunea de fus din partea inferioară a arborelui, exponentul formei r se dovedește, experimental, că are o valoare fracționară din ce în ce mai mare pe măsură ce se accentuează concavitatea curbei de contur a porțiunii de trunchi. Pornindu-se de la două secțiuni transversale, dintre care una fiind situată la distanța de 1,3 m deasupra bazei arborelui, iar cealaltă la înălțimea cioatei (/iL) și apelând la relația (1) se obține expresia matematică: / Y C unde: d este diametrul de bază al arborelui, care depinde de patru caracteristici biometrice, și anume: dc - diametrul cioatei, măsurat la înălțimea hc-, hc - înălțimea cioatei; h - înălțimea arborelui, determinată prin inter- mediul ecuației de regresie (11); r - exponentul formei curbei, stabilit cu aju- REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 3 1 torul expresiei (10); înălțimea h din relația (2) se poate determina, indirect, prin intermediul unui polinom logarit- mic de grad 3, exprimat prin relația (11), așa cum se va arăta ceva mai departe, în funcție de diametrul mediu care, la rându-i, variază cu spe- cia, clasa de producție și se poate obține apelând la ecuația de regresie logaritmică (Giurgiu, 1979): d* =a0 4-^1 log T + a2 log2 T + a^ log3 T (3) In care T este vârsta arboretului. Coeficienții a, din această ecuație sunt prezentați pe specii și clase de producție în tabelul 1. Tabelul 2 Coeficienții bp b2 și b3 din ecuația (4), pe specii și clase de producție Specia Coeficienții Clasa de producție Tabelul 2 I II ni IV V Molid b0 bi b: b? 55,8644 -36,1680 102,5043 -19.5522 492663 -121,9500 92,0357 -17.6729 21,41382 -60,0714 59,6801 -11,5473 44,3269 -109,1980 80,6019 -15,7746 32,1245 -86,7942 66,2547 -13,3061 Brad bo bi b; ba 62,6782 -145.0030 103,3698 -19.1181 69,4841 -157,0220 109.8084 -20,6549 57,2984 -135,0650 96,1725 -18,2813 50.7788 -125,6760 91.2332 -17,8151 22,4752 -79,7361 65,9023 -13,5789 Fag bo bi bj b, 31,34182 -77,6201 61,1379 -i 0,8329 31,8734 -78,0528 59,7792 -10.6111 32,3513 -78.9665 59.1012 -10,6031 37,9361 -88,6353 63,3312 -11.4971 -86,2740 117,2527 -50.3539 8,8924 față de vârful fusului x, și x2. (Fig, 1). r Tabelul 1 Coeficienții Bq, a15 a2 și a3 din ecuația (3), pe specii și clase de producție Specia Coeficienții Clasa de producție I Ii III IV V Molid ai a2 aj 44.5052 -96.8585 62.6381 -7.1354 35.6756 -75.2745 47.1554 -4.4307 31.2479 -64.0866 38.9375 -3.3037 26.2049 -51.5163 29.6453 -1.9114 32.7643 -59,9588 32,8136 -2.9463 Brad a« ai a2 a3 89,1682 -181.5340 1 11,6938 -16,1317 61,1796 -123,334 73,4375 -8,6777 51,7367 -98.7189 54,9860 -5,0489 46,6274 -82.6424 41.7553 -2,4367 23,4130 -37,0462 12,4925 3,0716 Fag a» a2 a3 30,4333 -65.2720 40,4543 -2,8280 26.7865 -55,5065 32,3870 -1.4048 14,622 -29,7865 14,6412 1,9302 14,7787 -26.0684 9,7154 2,8154 •143.8420 241,7708 -139.8060 29,8081 Pentru a alege, însă, coeficienții a, din acest tabel într-un caz concret se impune, mai întâi, stabilirea provizorie a clasei de producție din amenajament, iar, în final, clasa de producție a arboretului să se obțină în funcție de înălțimea lui medie, calculată după expresia unei parabole cubice, de tipul (Giurgiu, 1979): =60 + Vogr+62iog2r+&3iog3r 0) Unde T este vârsta arboretului. Coeficienții b, sunt redați, de asemenea, pe specie și clase de pro- ducție în tabelul 2. Valoarea exponentului formei r pentru porțiunea de trunchi cuprinsă între (h-hc) și (A-1,3) se obține relativ ușor dacă se măsoară cele două semidiametre extreme și — = și distanța acestora Fig. 1. Determinarea exponentului formei r pe cale experimentali în raport cu aceste caracteristici se pot scrie ecuațiile: y^pxf sau y2c=p(h-hcfr (5) y} = P^2 y^ = p(h - 1,3)2' (6) Făcându-se raportul între aceste ultime două ecuații, se obține: A = A V2 / V 2 / (7) ^2 dacă, însă, se fac înlocuirile: y} = —; » = și x2=(A-l,3) >rezuIa ^2 ■ 2 ’ ( Y A 4; (8) După aplicarea logaritmilor, expresia (8) devine: 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 2r0og(A-Ar)-log(ft-l,3)]=2(log<-logfi?li3) (9) de unde: log<-log<3 log(/i-/ic)-log(A-l,3) (10) Astfel, exponentul formei r se determină pe cale experimentală pentru orice formă a porțiunii din partea inferioară a fusului unui arbore cuprinsă între (h-ht) și (h-1,3). în acest sens, valorile aces- tui exponent al formei r din relația (1) pe specii, clase de producție și pe faze de dezvoltare se cal- culează în funcție de diametrul cioatei, diametrul de bază, înălțimea cioatei și înălțimea arborelui calculată după relația (II). Ele sunt redate în tabelul 3. Tabelul 3 Valorile exponentului r din relația (10), pe specii, clase de producție și pe faze de dezvoltare a arboretelor Faze de dezvoltare Molid Brad Fag Clasa dc producție Clasa de producție Clasa de producție I II III IV V 1 II III IV V 1 11 III IV V Prăjiniș 1.71 1,58 1,46 1,33 1,20 1.46 1,34 1,22 1.10 0.98 1,96 1.83 1,70 1.57 1,44 Păriș 2,45 2,27 2,09 1,90 1.72 2.19 2,01 1,83 1,65 1.47 2,68 2.50 2.33 2.15 1.97 Codrișor 3.50 3.24 2,98 2,72 2,46 3.27 3,0 2,73 2.46 2,20 3.66 3,42 3.18 2,93 2.69 Codru mijlociu 4.99 4.52 4,25 3.88 3,51 4.89 4,5 4,1 3.60 3,28 4.99 4,66 4,29 4.0 3.67 Codru bătrân 7,1 6.57 6,05 5,52 5.0 7,3 6.7 6.1 5.5 4,9 6,80 6,35 5,90 5,45 5,0 Așadar, cunoscând cele patru caracteristici biometrice (d,., h# h și r), în continuare s-au cal- culat, după relația (2), valorile diametrului de bază pe specii, în funcție de diametrul cioatei înălțimea cioatei (h^, înălțimea arborelui (A) și exponentul formei r. Un extras din câmpul acestor valori pentru speciile în condițiile unor arborete de clasa a IlI-a de producție, se prezintă în tabelul 4. înălțimea arborelui (h) se determină, indirect, pe specii, clase de producție și faze de dezvoltare prin intermediul polinomului logaritmic de grad 3: hg=a0+ a, log dg + a2 log3 dg + a3 log3 dg (11) Coeficienții ar„ ah a2 și a3 din acest polinom sunt redați în tabelul 5. în care, diametrul mediu (dg) ia valori pe faze de dezvoltare, între limitele diametrelor indicate în paranteze și în condițiile unor arborete de pro- Tabelul 4 Determinarea diametrului de bază (d) în funcție de diametrul (dc) și înălțimea cioatei (hc) Molid Brad bag h. d A d dc A d (cm) (cm) (cm) (cm) (cm) (cm) (cm) (cm) 18 -5 14.2 18 -5 14 18 -5 13,7 0 14.3 0 14.1 0 13,8 5 14.5 5 14.2 5 14 10 14.6 10 14,4 10 14,1 15 14.7 15 14.5 15 14,2 20 14.8 20 14,6 * 20 14,4 25 15 25 14.7 25 14,5 30 15.1 30 14,9 30 14,7 50 -5 37,9 50 -5 40,1 50 -5 37,8 0 38.3 0 40.4 0 38.2 5 38,7 5 40,7 5 38,6 10 39.1 10 41,0 10 39.0 15 39.5 15 41,4 15 39.4 20 39,9 20 41,7 20 39,8 25 40.3 25 42,0 25 40.2 30 40,7 30 42,4 30 40,6 74 -5 56.2 74 -5 57.2 74 -5 56.4 0 56.7 0 57,7 0 57,0 5 57.3 5 58.2 5 57.5 10 57,9 10 58.8 10 58,1 15 58.5 15 59,3 15 58,7 20 59,0 20 59.9 20 59,3 25 59.6 25 60,5 25 59,8 30 60.2 30 61.0 30 60,4 ductivitate superioară, ele sunt: prăjiniș (6-10 cm), păriș (11-20 cm), codrișor (21-35 cm), codru mijlociu (36-50 cm), codru bătrân (dg>50cm). Pentru arboretele din celelalte clase de producție (x=2; 3; 4 și 5), diametrele medii dx pe specii și faze de dezvoltare se pot determina în funcție de diametrele medii dh indicate mai înainte pe faze de dezvoltare pentru arboretele din clasa I de producție, după relațiile: molid: ^= 0,116rfz (9,584-x) brad: dx = 0,108^ (10,234 - x) faS: < =0,129< (8.756-x) Tabelul 5 Coeficienții a0, a(, a2 și a3 din polinomul (11), pe specii și clase de producție Specia Coefi- cienții Clasa de producție 1 11 III IV V Molid «o 12.8954 26.9523 21,4139 21,8322 13,4428 ■1 -30,0455 -68,1168 -60,0714 -65,4616 -46,2911 «2 27.4690 60,7801 59,6801 69.4269 58,5381 -0,1900 -9.9297 -11,5473 -16,3651 -16,1186 Brad ■o 4,5524 12.5058 17.3781 20,6630 13,1210 ai -2,9902 -29,5254 -46,6739 -60,7032 -44,3789 a» 2,1438 28,0479 46,3006 64,0091 55,5434 a? 6.2667 -1,7599 -8,0360 -15 -15,0811 Fag no 4,3611 3,6073 7,1116 8.5581 6,4385 81 -1,5438 -2.0829 -14,2784 -20,5760 -15.6584 as 3,6661 6,1848 19,4062 28,1398 26,3390 a. 5,6397 4,1700 -0,5781 -4,4822 -5,4966 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 5 în ce privește exponentul formei r, el s-a obținut mai întâi după formula (10), pe specii și pe faze de dezvoltare, în condițiile unor arborete de clasa I de producție. Pentru arboretele din celelalte clase de producție (x=II, III, IV și V), valorile exponentului formei rx pe specii și pe faze de dezvoltare se pot stabili în funcție de exponentul formei rl corespunzător arboretelor de productivitate superioară, aplicând ecuațiile: molid: rx = 0,0739^ (14,524 - x) brad: rx = 0,0822^ (13,167 - x) fag: r, =0,0662^(16,111-x) Valorile exponentului formei r sunt prezentate în tabelul 3. Odată determinat diametrul de bază (d), după formula (2), și înălțimea arborelui (A), după relația (11), volumul se poate obține aplicând ecuația (12). Coeficienții a, din această expresie sunt trecuți în. tabelul 6 (Giurgiu et al., 1972, 2004). log v = a0 + o, logd + a2 log2 d + a^ log Zr+a4 log2 h (12) Tabelul 6 Valorile coeficienților de regresie din ecuația (12) Specia Coeticienjii de re yesie Or a2 a3 Molid -4,18161 2.08131 -0.11819 0,70119 0,148181 Brad -4.46414 2.19479 -0.12498 1.04645 -0,016848 Fag -4,11122 1,30216 0.23636 1,26562 -0,079661 ♦ în cazul unui număr mare de cioate rezultate în urma aplicării unor tratamente silviculturale mai mult sau mai puțin intensive, volumul arbo- rilor extrași poate fi determinat, reconstituind pe lângă diametrele de bază, obținute după relația (2), și curba înălțimilor pe specii exprimată printr-o ecuație de regresie fundamentată pe ideea caracterizării depline a structurii interne a arboretelor echiene prin cunoașterea repartiției numărului de arbori atât pe categorii de diametre, cât și pe categorii de înălțimi. în acest demers, la stabilirea relațiilor dintre valorile relative ale diametrelor și înălțimilor se are în vedere atât legitatea care exprimă strâns corelația dintre aspectul structural în plan orizon- tal și cel în plan vertical dintr-un arboret, cât și legitatea structurării arboretelor, potrivit căreia arborele mediu al suprafeței de bază se situează, în general, la Sn%=58-60% din numărul total de arbori: mai concret, la arboretele de fag în poziția Sn%=66,67-0,18dg, iar Ia cele de brad £n%=63,87-0,18dg, începând de la cei mai sub- țiri spre cei groși. Acest fapt arată că arborele mediu se află cel mai frecvent în clasa a VI -a de arbori, atunci când repartiția arborilor pe specii se împarte în zece clase, fiecare conținând câte o zecime din numărul total de arbori. S-a reținut, deja, că împărțirea efectivului total de arbori, pe specii, după un asemenea principiu, exprimă anu- mite legități din care rezultă constanța situării diametrului mediu al suprafeței de bază în clasa a VI - a de arbori. Determinând șirul valorilor relative pentru diametre (dr) și admițând clasa a VI - a ca valoare unitară, se pot calcula valorile relative ale celor- lalte caracteristici biometrice (hr, gr, vr) pentru fiecare specie dintr-un arboret amestecat, folosind doar legăturile matematice dintre aceste valori relative. Astfel, apelând la aceste relații, dintr-un șir de valori ale diametrelor relative (dr) se pot obține ușor valorile relative ale suprafeței de bază (g^, de unde ale înălțimilor sau ale volumelor d3) gr=^r (14) hr=^ (15) vr= gr-hr=tfdî (16) Cu ajutorul unităților relative, menționate mai sus, se pot obține valorile absolute ale princi- palelor caracteristici biometrice ale arboretelor cum ar fi înălțimea, diametrul, înălțimea relativă și volumul unitar pe categorii de diametre pe baza volumului mediu unitar. Mărimea caracteristicilor biometrice obținute prin intermediul valorilor relative se aplică în practică la determinarea înălțimilor și volumelor pe categorii de diametre într-un arboret real. Valorile relative, ca șiruri ale structurii 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 arboretelor, pot fi considerate indici cantitativi și chiar calitativi ai diferențierii fiecărei specii din amestec. Acești indici reflectând influența condițiilor staționale, pot înregistra toate particu- larităților de creștere ale unui arboret la un moment dat (Giurgiu et al., 2004). Sub raport analitic, relația dintre înălțimile relative (hr=h/hg) și diametrele relative (dr=d/dg) pentru fiecare cenopopulație de arbori din arboret se poate exprima prin funcția de regresie fag s-a ajuns la următoarele relații: B = 0,7665 + 0,002418 ■ dg (brad) și B = 0,769 + 0,002354 • dg (fag) Astfel, potrivit formulei (17) expresia mate- matică a curbelor de înălțimi pentru arboretele echiene de Brad ia forma: 1 + (0,7665 + 0.002418dj iar, pentru arboretele de Fag, expresia devine: unde: dr este diametrul exprimat în unități relative (d^d/d^ în raport cu diametrul mediu dg, hr - înălțimea relativă (hr-h/h^, corespunză- toare diferitelor valori ale diametrului relativ dr\ d - categoria de diametre; dg - diametrul mediu al suprafeței de bază; h - înălțimea corespunzătoare categoriei de diametre d\ hg - înălțimea medie, corespunzătoare diametrului mediu dg. Pentru a estima parametrii ar/ și a!t se admite egalitatea relațiilor (15) și (17): Iț + ^+ariX^-1)] 08) 1 +(0,7694+ 0.002354JJ din care rezultă (19) sau: J5/6-l ao + ai-^= (20) Dacă se notează B^ao+a^dg, atunci acest parametru, dependent de diametrul mediu dg, se obține relația: (21) Astfel, pentru arboretele echiene de brad și de Așadar, cunoscându-se diametrul mediu dg și înălțimea medie hg, prin aplicarea formulelor (22) și (23) se pot calcula înălțimile h pe cate- gorii de diametre. In relațiile propuse, deși coeficienții a0 și sunt constanți pentru aceeași specie, totuși, par- ticularitățile fiecărui arboret sunt evidențiate, prin introducerea în aceste ecuații, a diametrului mediu și a înălțimii medii a arboretului. Curba înălțimilor, exprimată în funcție de cele două mărimi medii, d^ și hg, permite reconsti- tuirea acestei curbe la diferite vârste ale arbore- tului. Ele sunt curbe de stare sau de structură, iar curba care unește centrele de grupare ale valo- rilor de pe curbele de stare, exprimând variația înălțimii medii, definește, de fapt, curba de dez- voltare a arboretului în raport cu vârsta. Schimbarea poziției curbei înălțimilor se pro- duce într-un ritm mult mai rapid la arboretele tinere, decât Ia cele bătrâne. Deplasarea în timp a acestei curbe, care reflectă un fenomen complex al dezvoltării arboretelor echiene, se produce atât pe verticală, cât și pe orizontală, odată cu majo- rarea diametrului mediu al arboretului. Revenind la relațiile (22) și (23), precizăm că diametrul mediu al suprafeței de bază dg și înălțimea arborelui mediu al suprafeței de bază REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 7 hg pot fi luate din amenajament sau, și mai bine, calculate pe baza coeficienților din tabelele 1 și 2, după ecuațiile (3) și (4), pe specii și clase de producție, în funcție de vârsta arboretului (T) extrasă din amenajament. Odată cunoscute valorile dg și hgt se pot cal- cula, după relația (22) sau (23), înălțimile h pe categorii de diametre, apoi în funcție de aceste înălțimi h și diametrele de bază d obținute după formula (2) se poate reconstitui volumul arbo- rilor extrași, aplicând modelul polinomial dublu logaritm ic de grad 2: log v = b0 + b} log d + log2 d + b3 log h + b4 log2 h (24) Aplicând ecuația (24) în cazul colectivității statistice a arborilor extrași pe specii și pe cate- gorii de diametre (Giurgiu, 1979; Giurgiu et al., 2004), prin însumare se obține volumul arborilor extrași pe categorii de diametre X nfVj. Se poate susține că modelarea matematică a corelației înălțimi-diametre-diametru mediu- înălțime medie prezintă un mare interes științific pentru practica biometrică. Tabelul 7 Coeficienții bj din regresia polinomială (24), pe specii ți clase de producție Specia Coeficienți (.'lăsa de produc ie I 11 III IV V Molid bc b, b; b, b. -3.6590 -2.6334 0,8204 4,3256 -0,2546 -4.2348 3,8253 -0.5802 -0.9297 0.5482 -2.5518 . -6.9434 2,1457 6.9159 -0.8599 -3.4989 -0,7351 0,6180 2.3151 -0,0383 -5.0407 3,0523 -0,3249 1,3012 -0,3772 Brad bn bi b: b, ■4,6824 -0,6806 0.4388 4,1127 -05547 -9.8276 119,1920 -28,2533 -107,1550 22.8830 -2.4712 43,9262 -12,6471 -47,0800 15.6739 -4.34318 1,2617 0,1951 1.8120 -0,2756 -4.5295 3,9737 -0,6755 -0.6024 0.4473 er a* ty cr cr -4.4254 -0,4904 0.4855 3.1126 -0,2034 -3.0779 1.3402 -0,2562 -0,8179 1,3622 16.1570 118,7834 -27,2636 -130.0590 26.1713 -3.9305 -0.6799 0.5598 2.4051 0.1482 -3.6176 -18,4350 3,9892 14,2018 1.4265 BIBLIOGRAFIE Giurgiu, V, D e c e i, L, Armășescu.S., 1972: Biometria arborilor și arboretelor din România. Ed. Ceres, București, 1155 p. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră. Ed. Ceres, București, 692 p. G i u r g i u , V., D e c e i, I.. D r ă g h i c i u , D„ 2004: Metode și tabele dendrometrice. Ed. Ceres, București, 607 p. Giurgiu, V., D r ă g h i c i u , D., 2004: Modele matematico-auxologice și tabele de producție pentru arborete. Ed. Ceres. București, 575 p. L e a h u , I., 1994: Dendrometrie. E.D.P., București, 374 P- * * ♦ Norme tehnice în silvicultură 1986-1988, Ministerul Silviculturii, București * * * Norme tehnice pentru evaluarea masei lemnoase des- tinată exploatării. Ministerul Silviculturii, București, 1987 * ♦ * Norme tehnice pentru evaluarea volumului de lemn destinat comercializării. Departamentul Pădurilor, MAPPM. București. 2000A Prof. dr. ing. losif LEAHU Universitatea „Transilvania11 Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Str. Șirul Bethoveen nr. 1 Brașov 0268/418600 A mathematical expression of a tree taper used for determining dbh based on stump diameter and height Abstract The correlation between stump diameter and dbh enables the access lo Information an the size of the trees removed from the stand, this aspect being of particular interest in the case of illegaly cut trees. The connection between these two biometric values is shown in expression (2), where the dbh (d) is influenced by pur parameters: stump diameter (dc), stump height (hc), tree height (h) and the exponent of the taper equation of the tree stern. Keywords: forest biometry, tree measuring, stump diameter, diameter al breast height 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 Procedeu simplificat, bazat pe „Metoda încărcării limită“ (P.S. - M.LL.) de estimare a producției de aluviuni în bazine mici acoperite predominant de păduri și pajiști Radu GASPAR 1. Introducere Cantitatea de aluviuni erodată, antrenată, trans- portată și evacuată dintr-un bazin hidrografic în tim- pul unei viituri sau a unei perioade date, respectiv producția de aluviuni a bazinului considerat, reprezintă un indicator sintetic, hidrologic și geo- morfologic, cu ajutorul căruia pot fi precizate gradul de torențialitate al bazinului, intensitatea proceselor erozionale și prejudiciile pe care le pot suferi diversele obiective aflate în zona sa de influență, în bazinele mici, unde nu există date înregistrate asupra transportului de aluviuni, nu se pot folosi metode științifico-matematice de predicție a pro- ducției de aluviuni, fiind necesar să se recurgă la metode indirecte de calcul, ca de pildă „metoda Gaspar - Apostol" (1964 - 1985) sau „metoda încărcării limită" (Gaspar 1999a, 1999b și 2001). Cele două metode specificate mai sus se bazează pe studiul factorilor naturali din bazinul considerat și pe unele informații obținute în bazine - pilot. Metodele respective folosesc procedee diferite pen- tru evaluarea cantității de aluviuni erodate de pe versanți, unde scurgerea apelor de suprafață este în generai dispersă și respectiv din zona rețelei hidro- grafice, constituită din albii și malurile limitrofe, unde scurgerea apelor este concentrată. în „metoda încărcării limită" (M.LL.) producția de aluviuni (Y) se obține ca produs între volumul de apă scursă din bazin și încărcarea ei cu aluviuni provenite de pe versanți (pv) și din zona rețelei hidrografice (pr), respectiv cu încărcarea ei totală (p=pv+pr). Producția de aluviuni de pe versanți se estimează cu o metodă publicată în Revista pădurilor (R.P.) nr. 3 - 4 / 1998, fundamentată pe „ecuația universală a eroziunii solului” (U.S.L.E.). „Metoda încărcării limită" (M.LL.) este un model matematic determinist, de tip hidrologic și geomorfologic, care simulează transferul de alu- viuni din albie și malurile aferente, în curentul de apă (format în timpul unei viituri) în mod succesiv, din diversele segmente ale rețelei hidrografice, din amonte spre aval, de la periferia bazinului la sec- țiunea sa de închidere. M.LL. ține seama de caracte- risticile morfologice și litologice ale albiilor și malurilor și de gradul lor de consolidare prin vege- tație și lucrări hidrotehnice de corectare a torenților și permite evaluarea debitelor de aluviuni la orice viitură și în orice secțiune. Parametrii hidrologici necesari pentru estimarea producției de aluviuni se determină prin „metoda potențialului de acumulare" (M.P.A.) publicată în R.P. nr. 2/1997 și nr. 3/1997 (volumele de apă scursă) și prin „metoda suprafeței active" (M.S.A.) (debitele maxime de viitură), publicată în R.P. nr. 3/1997 și nr. 6/2002. Prin „Procedeul simplificat”, prezentat în con- tinuare, se poate estima, folosind un volum relativ mic de calcule (obținut prin reducerea numărului de segmente în care se împarte rețeaua hidrografică și prin înlocuirea calculelor analitice cu grafice și tabele cu date sintetice) producția medie anuală de aluviuni și producția de aluviuni la viitura generată de ploaia cu durata de 24 ore și probabilitatea de 1%. Succesiunea operațiilor „procedeului" este următoarea: studiul rețelei hidrografice; calcule privind parametrii și coeficienții care se referă la producția de aluviuni; la capacitatea surselor de alu- viuni; la dinamica fluxului de aluviuni; la parametrii hidrologici și în fine, la producția de aluviuni (în două variante). 2. Studiul rețelei hidrografice Se întocmește schema rețelei hidrografice; aceasta se împarte în segmente care fac parte din trei clase: A, B și C (fig. 1). Se numerotează toate obârșiile ramificațiilor rețelei hidrografice, din aval spre amonte, în sensul acelor de ceasornic, începând cu versantul drept. Ramificațiile care nu au afluenți se înscriu în clasa A; în aceeași clasă se includ și segmentele din amontele ramificațiilor care au aflu- enți, până la prima confluență; restul acestor ramifi- REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 9 arbuști și arbori (distanta medie d(m) dintre aceștia) și coeficientul de erodabilitate CL v conform speci- ficărilor din tabelul 1; lucrările hidrotehnice și coe- ficientul de reducere a erodabilității CH conform tabelului 2. Tabelul I I 21 Numărul ramificațiilor rețelei hidro grafice șt al segmentelor din clasa A Coeficienți de erodabilitate ai albiilor și malurilor în funcție de litologie și de vegetație (Cu,). Valori C^v orientative Roca • Vegetația C|V A. Roci omogene și compacte, nedeplasale și nefragmentate (a), respectiv fisurate și fragmentate (b) a. b 1 Roci dure (eruptive, metamorfice). calcare lan, gresii dure etc. 0.00005 .0.0005 Roci semidure (micașistun semidure. gresii sfiicioase și calcaroase. mame compacte, conglomerate cu ciment tarei 0.0001. 0.005 3 Roci cu o duritate reduși 1 gresii și marne argiloase, conglomerate cu ci meni argilos, straie de argilă duri, compactă sau sistoasă. mame cu fișun superficiale șt exfoliert) 0.0003 0,003 4 Depozite de mamă și argilă semidure ta - mai uscate, b mai umede) 0.0005 .0.002 B. Roci granulare, necimentalc, nude 5 Depozite vechi, lasate de pietriș, bolovani și nisip într-o masă argilosă. compactă, greu erozibilă 0.0005 - 0.005 6 Idem, intr-o masă lutoasă, consistentă, moderat erozibilă 0.0.005 0.05 7 Depozite vechi - tasatc până Ia noi. moderni tasate de pietriș cu sau fără bolovani, intr-o masă lulo - nisipoasă 0.05 - 0.30 8 Depozite recente - afânaie de pieinș și bolo\ant într-o masă nisipo lutoasă necoezisă 0,30 - 0.60 9 Depozite recente, alănate și mobile de pietriș cu sau fără bolovani într-o masă luto-msipoasă necoczivă 0.60- 1.00 10 Depozite recente, atanate și mobile, de pietriș mărunt într-o masă luto nisipoasă necoezivă 1.00- 1,50 C. Soluri sau aluviuni în curs desolificare cu lesturi* XL- LX (a) sau LL-AL(b) cu vegetație lemnoasă (distanța d (m) între tulpini) sau cu ierburi (având consistența D) a...b 11 Ierburi (eram mec. leguminoasei 0.3 < D < 0.5 0.30. 0.10 12 Idem. 0.5 < D < 0.8 0,10. 0,005 13 Idem. D > 0.8 0,005 0,0005 14 Vegetalie lemnoasă arbon. arbuștit 2.0m < d < 3.0 m 0,20 .0.05 15 Idem. I.Om < d < 2.0m 0.05 . 0.005 16 Idem, d 1 .Om 0,005 0.0005 * Simbolul texturii solurilor dupi rtSAS 11980) 2S.4B. 90. HU. 160 - Segmente din elasa B 12CI. I2C2. 12C3-Segmente din clasa C Fig. 1. Schema rețelei hidrografice din B. H. Valea Mică Tabelul 2 Coeficientul de reducere a erodabilității terenurilor din albii și malurile aferente datorită lucrărilor hidrotehnice de corectare a torenților (CM) < 5 cații se integrează în clasa B. cu excepția talvegului principal pe care, după separarea segmentului A de la obârșie (amonte de prima confluență) se deter- mină trei segmente, care se includ în clasa C. notate cu Ct. C2 și C-. Se parcurge efectiv toată rețeaua hidrografică și se delimitează .zona rețele" constituită din albii și din maluri, până la cota de 2,0 m de la talveg, dacă terenul este stâncos sau consolidat prin vegetație deasă și respectiv pe toată înălțimea malurilor, dacă acestea sunt nude și erozibile. Se precizează următoarele date: lungimea seg- mentului L (m) (după planul de situație); înălțimea medie a malurilor h (in) și natura lor litologică; prezența și densitatea (gradul de acoperire) al ier- burilor (graminee. leguminoase) și a tulpinilor de Nr. crt. l ipul de amenajare a albiei CH 1 Canal din zidărie sau beton 0.001 2 Canal cu percuri. fund nepavat și traverse 0.05 3 Baraje și praguri în sistem susținut cu aterisamente incomplet formate (parțial cu lacuri) 0.10 4 Idem, cu aterisamente la pantă de echilibru (de _caleul“) 0.20 5 Idem, eu aterisamente supraîncărcate 0.40 6 Sector neamenajat cu lucrări hidrotehnice 1.00 Versanții în alunecare, al căror front de lungime Lv (m) constituie maluri ale albiei din segmentul de rețea respectiv, se inventariază separat de restul rețelei hidrografice (supusă în general proceselor de eroziune) cu specificarea unor date caracteristice, menționate la punctul 4. Malurile în surpare, în condiții obișnuite, se evi- 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 dențiază odată cu restul rețelei hidrografice (nu în mod separat) capacitatea lor mai mare de a livra alu- viuni fiind pusă în evidență prin înălțimea lor mai mare care intervine la puterea a doua la calculul volumului de aluviuni. în situații speciale, volumul masei de pământ care poate ajunge în curentul de apă se poate evalua în mod distinct. Dacă depozitele de aluviuni sunt situate pe un pat stâncos și au o grosime mică (sub 0.5m) se va ține seama la evaluarea volumului total de aluviuni care poate fi cedat de segmentul respectiv. De asemenea, sunt situații în care prezența vege- tației dese poate să nu fie suficientă pentru asigu- rarea stabilității unui sector de albie (cazul bicfului aval al unor baraje de corectarea torenților relativ înalte și necolmatate). 3. Parametri și coeficienți care condiționează producția de aluviuni 3.1. Suprafața zonei rețelei hidrografice a (m2). Aceasta se determină pe fiecare segment de rețea (sau segment mediu, la clasele A și B), de lungime L (m). cu formula: a = [0,5(BI + 52) + l,5/?-3.0]-Z înm- (1) în care s-a admis coeficientul de taluz mediu tn=0,75 și lățimea zonei rețelei. în amonte, în secți- unea 1 (B।) și respectiv, în aval, în secțiunea 2 (B,) la cota de 2.0 m de la talveg, egală cu deschiderea standard (BST) în secțiunile respective, dată de relația: =1,25-Z4> 3.5 m înm (2) în care: s (ha) este suprafața bazinului de recepție aferent secțiuni considerate (I sau 2), iar h (m) înălțimea medie pe segment a malurilor. Pentru segmentele din clasa A și B se adop- tă valori medii pentru lungimea 1 or(Z = L/n) și pentru suprafața bazinului lor de recepție (s = ^s/n) .în care n este numărul de segmente din fiecare clasă. Pentru zonele de rețea ale segmentelor Ase admite aceeași lățime pe toată lungimea lor. egală cu lățimea pe care o au în secțiunea aval B= B. Pentru segmentele B și Ct, lățimea în amonte a zonei rețelei se adoptă egală cu a zonei segmentelor A (în continuarea cărora se află). Lățimea amonte a zonei segmentului C2 este egală cu lățimea aval a zo- nei segmentului Ck iar lățimea amonte a zonei seg- mentului C3 cu lățimea aval a zonei segmentului C7. 3.2. Suprafața bazinului de recepție al unui seg- ment s (ha). Aceasta se determină prin procedeele cunoscute sau. mai expeditiv, cu relația: în care a = 0.80 pentru segmentele A. a = 0.90 pen- tru segmentele B și a= 1.0 pentru segmentele C: R (km) este lungimea totală a rețelei hidrografice din întregul bazin de suprafață S (ha), iar Lr (km) lungimea rețelei hidrografice din bazinul de recepție al segmentului considerat. 3.3. Panta longitudinală a segmentidui I. Aceasta se precizează pe baza planului de situație cu curbe de nivel al bazinului sau. mai operativ, cu aju- torul formulei (4) deduse din corelații statistice: I = 1,75 • ,y^3S ■ < 0.80Z, (4) în care: s (ha) este suprafața bazinului de recepție al segmentului. IB - panta medie a întregului bazin hidrografic. Parametrul I poate fi precizat cu relația de mai sus în secțiunea amonte. It, aval. L sau medie pe segment, Im = 0.5 • (Ij + I,). în funcție de suprafața bazinului de recepție al secțiunii respective. Efectul pantei I asupra producției de aluviuni este redat prin coeficientul (funcția) Fp reprezentată grafic în fig. 2. 3.4. Coeficienți care redau efectele unor factori morfologici sau hidrologici specifici pentru bazin sau viitură. Acești factori și simbolurile coefi- cienților corespunzători se prezintă în continuare. a. Coeziunea aluviunilor antrenate și transportate și efectul acesteia Kcz. b. Mărimea aluviunilor din curentul lichid redată prin diametrele lor caracteristice și efectul acesteia Kd c. Morfologia albiei și efectul acesteia asupra tranzitului (efluenții) aluviunilor Kem. d. Compoziția granulometrică a aluviunilor și efectul acesteia KG; e. Adâncimea curentului (maximă, medie) la viitura considerată și efectul acestuia asupra depozitelor de aluviuni Kh; f. Debitul maxim al viiturii de care depinde REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. II viteza curentului, și efectul acestuia K^: g. Cantitatea de apă (din volumul viiturii) scursă până la un moment dat și efectul acesteia Kw. In „metodă" acești coeficienți se calculează în mod distinct dar având în vedere acțiunea lor cvasi- uniformă pentru toate segmentele, practic se operează cu produsul lor sub forma coeficientului global (diferențiat pe viituri) având expresia de mai jos: - K„ Kj K„ ■ K„ ■ - K,. (5) In .. procedeul simplificat", prezentat în articol, coeficientul global KB se obține cu diagrama A din fig. 3 dacă se estimează producția medie multianuală de aluviuni (Yrtm) și respectiv diagrama B, din aceeași figură (KB I4401%) dacă se estimează producția de aluviuni la viitura generată de ploaia cu durata de 24 ore (1440 min.) fi probabilitatea de 1% (KH144tll%) folosind formulele: v6 (6) în care: este valoarea coeficientului global, în prima aproximație, în funcție de suprafața ba- zinului hidrografic S (ha), care cuprinde toată rețeaua hidrografică și de precipitațiile medii anuale, Pan (mm); a - un coeficient în funcție de porozitatea medie eficientă, a solurilor din bazin (ne) dependentă de proporția argilei și scheletului din sol, respectiv de textura acestuia, care poate fi adoptată după tabelul 3, iar b - un coeficient în Tabelul 3 Porozitatea echivalenta a solului, ne, în funcție de proporți- ile masice de argilă (%), d<0,002 mm (în solul fără schelet) și de schelet (m,), d>2mm (în solul cu chelet) Nr Textura solului* a % Schelet (mi) Denumire Simbol 0.0” 0,10 0.20 0.30 0,40 1 Nisipoasa NN 5 0,347 0.331 0.315 0,298 0.280 2 Nisipolutoasa NL 9 0300 0,287 0.274 0.261 0.247 3 Lutonisipoasă LN 16 0.249 0.240 0,231 0.222 0.212 4 Lutoasa LL 26 0,208 0,203 0.197 0.191 0.186 5 Lutoargtloasă LA 39 0.178 0.175 0.173 0.170 0.167 0 Argilolutoasă AL 53 0.160 0.159 0.158 0.157 0.156 7 ArRilnasă A 65 0,150 0.150 0.150 0.150 0.150 * Denumirea și simbolul texturii conform sistemului român de clasificare a solurilor (ASAS 1980) ■■ ne la m, '0 este egali cu ne(pornz de calcul) funcție de numărul curbei granulometrice (din fig. 4) aleasă să redea cel mai fidel compoziția dimen- sională a aluviunilor de pe vale, și: K,-n=c dK^.. (7) în care: Kf,.t este valoarea coeficientului global determinat în prima aproximație în funcție de suprafața bazinului hidrografic S (ha) care cuprinde toate segmentele A, B și C și de numărul zonei plu- viale din România (după C. Diaconu) în care se află bazinul (fig. 5); c - un coeficient care depinde dc ♦din suprafața zonei rețelei hidrografice. u = I. Ba 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 A. COEFICIENTUL Kb^ segmentele medii A și B. în acest scop se folosește tabelul 5, cu evidența rețelei hidrografice, în capul căruia se înscriu princi- palele categorii de terenuri exis- tente în bazin, tabel în care se precizează procentele în care par- ticipă aceste categorii de terenuri pe segmente precum și valorile medii ale coeficienților CLV și CH. La calculul efectului cumulat al acestor doi coeficienți trebuie să se țină seama și de proporția „m" din lungimea segmentului pe care sunt amplasate lucrările hidrotehnice, rezultanta celor doi coeficienți fiind dată de formula: U-m) • C, r + m • CLr • CH 4. Capacitatea unitară a surselor de aluviuni Fig. 3. Diagramele : A; B; C; D; E; F. parametrul ne, prezentat mai sus (la an), iar d - un coeficient în funcție de numărul curbei granulo- metrice din fig. 4. menționat la 3.5. Coeficienții de erodabilitate C, r și CH. Valorile acestora sunt specificate în tabelul 1 în funcție de litologie și de vegetație și în tabelul 2 în funcție de lucrările hidrotehnice de corectare a torenților. Ei se precizează pe teren, pe porțiuni de segmente de rețea, în final fiind necesar să se sta- bilească valorile lor medii pe segmente, inclusiv pe Albiile și malurile incluse în zona rețelei hidrografice consti- tuie sursele de aluviuni. Capacitatea unitară (evaluată la un m3 de apă scursă, Ia hectar*) a acestor surse de a furniza aluviu- ni, se estimează inițial în condiții standard, respectiv la valoarea de 1,0 a efectelor factorilor redați prin coeficientul global KB. Se folosesc notațiile: aeST (m3) pen- tru capacitatea unitară în condiții standard a surselor de aluviuni de pe un segment, C.U.S. = S a'eST, suma acestor capacități de pe întreaga rețea hidro- grafică, aean (m3) și a-el% (m3), capacitatea unitară a surselor de aluviuni în condiții reale, obținută prin înmulțirea expresiei a.eST cu coeficientul global K0an (pentru viitura medie anuală) și respectiv Kb ]O/0 (pentru viitura cu probabilitatea de 1%). Pentru evaluarea capacității unitare a surselor de aluviuni de pe un segment de rețea, în condiții stan- dard, se folosește formula (8): a ■ esr = 0,006 ■ Fm • C!V ■ C„ ■ L(Bsr + A2 - 3,0) ,în m3 © * Capacitatea unitară a surselor de aluviuni dă posibilitatea de a exprima prin același număr (referitor însă la parametri diferiți) atât suprafața bazinului de recepție a segmentului s (ha), cât și volumul de apă scursă din acesta (W). REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 13 iar în condiții reale, formula (9a) la viitura medie anuală: a ■ = Ks.an' (a ■ ) -în m3 (9a) și (9b) la viitura având probabilitatea de 1%: a ■ el% = Kb • (a ■ ) ,în m3 (9b) Semnificația S «o 3 5 E Fig. 4. Curbe granulometrice tipice (stilizate) pentru aluviunile din aterisamente: 1, 2, și 3: Nisip, pietriș, argilă; 4, 5 și 6: Nisip, pietriș, praf; 7: Pietriș, nisip, bolovani; 8: Pietriș, bolovani, nisip; 9 și 10: Bololovani, pietriș, nisip, blocuri; 11: bolovani, blocuri, pietriș, nisip (Exemplu: curba 5 d=2,0mm; Kd=0,665) Diaconu, 1990) Fig. 5. Harta României cu zonele pluviale (După C. Dacă există alunecări de teren, la valorile de mai sus (care se calculează pentru întreaga rețea hidro- grafică) se adaugă, după înmulțirea cu coeficientul global K0an. respectiv KB 1%, entitatea de mai jos: ae^=QĂh^-am-ga-I°/s-Fni-Ctl-L}. ,înm3 (10) folosiți în cele trei relații de mai sus este următoarea: KBan și K0 )% - coeficientul global; Fm=f(IJ, efectul pantei medii a segmentului de rețea; CL v Ș< CH - coefi- cienții de erodabili- tate corespunzători litologiei, vegetației și lucrărilor hidroteh- nice; Bm (m) - lă- țimea medie standard a zonei; h(m) - înălțimea medie a malurilor: L(m) și Lv(m) - lungimea segmentului și res- pectiv a frontului masei de pământ în alunecare; ara - aspectul acestei mase, având valorile: am=l,5 dacă masa de pământ este consistentă și se fragmentează în blocuri (prisme) și am=3.0 dacă este plastică (curgătoare); ga=1.2, dacă stratul de pământ în alunecare este până la 0,5m; ga=2,0, dacă stratul în alunecare este de 0,5 ... 2.Om și ga=2,5, dacă grosimea stratului este peste 2,Om: lv - panta versantului în alunecare; hAL(m) reprezintă diferența de nivel între centrul de greutate al terenului în alunecare și talveg. 5. Dinamica fluxului de aluviuni 5.1. Premise a. Potențialul eroziv al unui curent de apă este maxim dacă aceasta este limpede și se reduce pe măsură ce con- centrația aluviunilor se mărește, încărcarea cu aluviuni* a unui curent ♦ Raportul dintre masa aceasta și volumul apei care le transportă 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 de apă caracterizat prin anumite valori ale pantei, debitului și granulometriei aluviunilor, nu poate depăși o anumită valoare, pe care o numim „încăr- care limită" (p[) Coeficientul de reducere a potențialului eroziv al curentului, datorat prezenței aluviunilor, ¥( depinde de raportul dintre încărcarea curentului cu aluviuni la un moment dat (p) și încăr- carea sa limită (p, )conform relației: (II) b. Încărcarea curentului de apă cu aluviuni provenite strict din zona unui segment de rețea. pr „ este egală cu raportul dintre cantitatea de aluviuni antrenate local și volumul de apă care le antrenează și are expresia: Pr^^^^P,. <’2) în care 'P are semnificația de mai sus, KH este coefi- cientul global, a esl (m5) - capacitatea unitară stan- dard a surselor de aluviuni din zona segmentului; 5 (ha) - suprafața bazinului de recepție al segmentu- lui considerat, iarp, - încărcarea limită a curentului respectiv. c. Contribuția aluviunilor transportate (dever- sate) de afluenții unui curent de apă (având încăr- carea provenită din rețea, pra) la încărcarea curentu- lui receptor, pra, este dată de relația: ȘL^Pr.o a.r S (13) în care: sa (ha) este suprafața bazinului de recepție al unui afluent, s( ha) - suprafața bazinului de recepție al segmentului receptor (5 > Esjp iar pt - încărcarea limită a curentului receptor, având expresia: (14) unde: CM este un coeficient unic pe bazin, egal cu produsul: KtlK„-K0 (din formula KH) care poate fi evaluat cu diagramele C și D din fig. 3 folosind relațiile: (îs) Și Q,i% = tn • n ■ (16) în care: depinde de suprafața bazinului hidro- grafic, S (ha), care cuprinde toată rețeaua hidro- grafică, și de precipitațiile medii anuale, Pan (mm), iar C^|% de același parametru S și de numărul zonei pluviale în care se află bazinul (fig. 5); coefi- cienții e, f m și n, depind de porozitatea eficientă a solului. ne (tabelul 3) și de numărul curbei granulo- metrice adecvate (fig. 4); F2=f(l;) este efectul pantei din secțiunea aval a segmentului (12), conform punc- tului 3.3., dat de diagrama din fig. 2. 5.2. încărcarea curentului cu aluviuni. Precipitațiile directe, apele scurse de pe versanți și cele deversate de afluenții direcți ai unui segment pătrund în zona rețelei sale hidrografice, formată din albie și maluri și dau naștere proceselor erozionale locale. Acestea determină încărcarea cu aluviuni a curentului de apă de pe segment, pro. care se cumulează cu aluviunile aduse de pc versanți (pv) și cu cele transportate de afluenți de pe întreaga rețea situată în amonte (pQr) (inclusiv de pe segmentul sau segmentele de pe același talveg, din amonte), rezultând încărcarea totală, p. a curentului cu aluviuni: P=Pv+Pr (17) unde Pr = PU.r + Pr.» (18) în care: pr reprezintă încărcarea cu aluviuni provenite din zona rețelei hidrografice, compusă din încărcarea apelor afluenților (par) și a apelor cu alu- viuni din zona rețelei segmentului considerat (pr„)~ fară alte contribuții - care are expresia: Pr.^V P^Pi. U9) unde p,t este încărcarea maximă a curentului (la apă limpede) cu aluviuni extrase exclusiv din zona seg- mentului considerat, iar coeficientul de reducere a potențialului eroziv, are - în cazul dat - expresia: V = (20) Pl iar p0, pentru apă limpede o expresie derivată din relația (12): (2i) s NOTĂ: Calculele cu formulele de mai sus se fac separat pentru scurgerea medie anuală (folosind parametri și coeficienți ca: pran; KBan; CBan; pLan; Tan etc.) și separat pentru scurgerea având probabi- litatea de 1% (folosind parametri și coeficienți co- respunzători, ca: pr i%; KB1%; CBI%; p( 1%; T^etc.) In „metodă”, încărcarea curentului cu aluviuni în secțiunea de închidere a bazinului, pr, nccsară pentru estimarea producției de aluviuni se obține REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 15 prin efectuarea calculelor specificate la punctul 5, în mod succesiv, la tot lanțul de segmente, de la obârșiile rețelei hidrografice la secțiunea finală. în „procedeul simplificat’’ se precizează mai întâi numărul de segmente A afluente ale seg- mentelor B și C și numărul de segmente B afluente ale segmentelor C și apoi se calculează încărcarea curentului cu aluviuni în segmentele medii A și B după care se trece la calculul încărcării curentului în segmentele C|, C2 și C3 (vezi tabelul 7 din exem- plu) 6. Parametrii hidrologici și producția de alu- viuni Parametrii hidrologici necesari pentru estimarea producției de aluviuni provenite din zona rețelei hidrografice se precizează prin „Metoda potențialului de acumulare" (Gaspar, 1999a inclusiv prin procedeele expe- ditive bazate pe aceasta). Producția de alu- viuni medie anuală se determină în funcție de stratul de apă scurs superficial mediu anual (exclusiv scurgerea de bază). Producția de alu- viuni la viitura cu probabilitatea de 1% poate fi determinată la orice viitură având această probabilitate, dar pentru a se obține valori acoperitoare se recomandă viitura corespunză- toare ploii de 24 ore. Producția de aluviuni poate fi determinată în două variante, din care prima recurge la parametrul pr încărcarea apelor cu aluviuni, iar a doua, mai sumară, la parametrul C.U.S. - capacitatea unitară a surselor de aluviuni pe tot bazinul, cu ajutorul căreia debitele de aluviuni pot fi determinate numai în secțiunea finală a bazinului și nu în orice secțiune, ca în varianta întâi. 6.1. Estimarea producției de aluviuni în funcție de încărcarea apelor cu aluviuni (Varianta I) 6.1.1. Producția medie anuală de aluviuni a. Stratul de apă scurs superficial (la suprafața terenului și hipodermic), hn un. Scurgerea de bază nu se ia în considerare, întrucât la viiturile mici și numeroase care alimentează majoritar scurgerea medie anuală, apele din perioada de descreștere a 16 debitelor, care revin „scurgerii de bază", au o foarte mică încărcare cu aluviuni. De asemenea, la calcu- lul acestei producții se ține seama și de diminuarea eroziunii în perioada în care albiile sunt înghețate. Parametrul hnan (mm) se obține cu formula: K.0l,=bcCM.st-^ ' (22) unde: 600 < Pon < 1000 mm sunt precipitațiile medii anuale; Cot ST - coeficientul de scurgere mediu anual în condiții standard, care poate fi citit pe diagra- ma din fig. 6 în funcție de porozitatea eficientă a solurilor, ne (tabelul 3) și de proporția pădurii din bazin*; bt - un coeficient care se citește pe diagrama din fig. 7 în funcție de panta medie a bazinului (IB) și de potențialul de acumulare al solurilor din bazin, N=Nst, care se citește pe diagrama din fig. 6, în Fig. 6. Valorile Can, ST = f(ne,% pădure) și Nan, ST = f(ne, %pădure). Ex. ne = 0,21, pădure 40%; abc C an, ST 0,23; adeNan, ST 55 * Diagramele din fig. 6 și 8 au fost întocmite admițând în toate situațiile că terenurile neproductive, greu permeabile (albii, maluri, drumuri, poteci, stâncării. construcții etc.) reprezintă 5% din suprafața bazinului și că pe măsură ce suprafața pădurii se reduce în bazin, crește suprafața pajiștclor și a terenurilor arabile, fără ca acestea din urmă să depășească proporția de 5%. când pădurea reprezintă 60%. și respectiv 15% la proporția de 20% a pădurii REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 Fig. 7. Diagrama coeficientului bt funcție de parametrul nc și de proporția pădurii în bazin. b. Calculul producției medii anuale de aluviuni, Yr^ Se folosește formula (23) în m3, la densitatea de aluviunilor p =2,65 t/m3: YMn=10.S.h„n.pran.b7 (23) în care: S(ha) este suprafața bazinului, hnan (mm) - stratul de precipitații mediu anual scurs superficial, dat de formula (22), pran, încărcarea apelor cu alu- viuni la viitura medie anuală (calculată conform punctului 5 în secțiunea de închidere a bazinului, respectiv în secțiunea aval a segmentului C3), iar b7 - un coeficient subunitar pentru perioada de îngheț din regiunea bazinului, corelată cu altitudinea, respectiv cu stratul mediu anual de precipitații, dat mai jos: Pan (mm) < 600 700 800 900 > 1000 b7 ' 0,92 0,89 0,86 0.83 0,80 6.1.2. Producția de aluviuni la viitura cu proba- bilitatea de 1% a. Stratul de apă total scurs la ploaia de 24 ore având probabilitatea de 1%, hs Acesta se cal- culează cu relația (24) în mm: As.1440 1% = '^h.I440.1S^) + 0~^s)\1440.1%(7)1 (24) în care: K4n este un coeficient egal cu raportul din- tre stratul total scurs h, și stratul scurs superficial, Tabelul 4 Valorile coeficientului Ks/n la viitura având p%=l% S Iha) 100 500 iooo 2000 Sjs* 0.2 0,8 0.2 0,8 0.2 0.8 0.2 0.8 Textura NN 1,06 1.07 1.09 1,11 1.10 1,13 1.12 1.15 solului NL 1,07 1.08 1,10 1.13 1.12 1,15 1.14 1.18 LL 1.08 1.10 1.12 1.14 1.14 1.17 1.17 1,20 —— AL 1,09 1.11 1,14 1.17 1.17 1.20 1,20 1.24 * $F-S ° l^dul de împădurire hn, dat în tabelul 4 în funcție de proporția pădurii din bazin (sFS) și de textura solurilor; bj - coeficientul specificat la punctul 6.1.1.a; hn U401% - stratul net de precipitații scurs în condiții standard în zona plu- vială (1) respectiv în zona pluvială (7) date în dia- grama din fig. 8, iar b5, un coeficient dat mai jos în funcție de zona pluvială în care se află bazinul, con- form fig. 5 Numărul zonei pluviale 12 3 4 5 6 7 b: 1.00 0.42 0.42 0.15 0.68 0.15 0.00 b. Calculul producției de aluviuni, Yrl44lll%. Se folosește formula (25), în m3, la densitatea aluviu- nilor p=2,65 t/m3: ^r,M40.l% = 10 ' ‘ ^S,1440.l% ’ Pr.1% (25) în care S (ha) este suprafața bazinului, hsl^01% (mm) se calculează cu formula (24), iar prI% - încăr- carea apelor cu aluviuni la viitura cu probabilitatea de 1%, calculată conform punctului 5, în secțiunea de închidere a bazinului (secțiunea aval a segmen- tului C3). 6.2. Estimarea producției de aluviuni în funcție de capacitatea unitară a surselor de aluviuni (Varianta a Il-a). 6.2.1. Producția medie anuală de aluviuni, Yran. Se folosește relația (26) în m3 la densitatea aluviu- nilor de 2,65 t/m3: =10^ -b^-CU.S.-K^(26) în care: hnan (mm) este stratul de precipitații mediu anual scurs superficial, calculat cu formula (22), C.U.S. = Ea-eST se obține conform punctului 4, - val°area coeficientului global, la scurgerea medie anuală, în funcție de suprafața bazinului, S (ha), calculată cu formula (6), iar - coeficientul de reducere a potențialului eroziv al curentului dat de diagrama 3E în funcție de raportul P=Yr,dr/S hniin - în tone / ha an. întrucât în acest moment al calculului Yrim nu este cunoscut, determinarea sa se face prin trei aproximații succesive a coeficientului într-o primă aproxi- mație se admite y/ail = 0,90 și cu relația (26) se obține Yran în m3 și respectiv, prin înmulțire cu 2,65, în tone; se calculează raportul fi de mai sus în funcție de care se citește pe diagrama 3 E coeficientul \yan - în aproxi- mația a doua; se calculează din nou Yran și coeficien- REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 17 p=2,65 t/m3: YrA,. = ^-h^-C.U.S.-K8n-\fn (27) în care hs)% (mm) este stratul de precipitații total scurs la ploaia cu durata de 24 ore și probabili- tatea de 1%, determinat cu for- mula (24), C.U.S.=Sa esr (m3) — capacitatea unitară a surselor de aluviuni din bazin (obținută con- form punctului 4), Ko1% - coefi- cientul global cu probabilitatea de 1%, pentru întreg bazinul de suprafață S (ha) calculat cu for- mula (7), iar y1% - coeficientul de reducere a potențialului eroziv al curentului, determinat prin trei aproximații succesive cu ajutorul diagramei 3F plecând de la 8 și urmând pro- cedeul de la punctul 6.2.1. Existența unor diferențe sem- nificative între valorile pro- ducției de aluviuni evaluate prin cele două variante (v.6.1. și 6.2.) se datorește de regulă unor erori de calcul. 7. Exemplu de calcul Se dă un bazin hidrografic cu suprafața de 385 ha și se cere să se estimeze prin P.S.- M.I.L. pro- ducția de aluviuni, probabilă, furnizată de albii și de malurile aferente, medie anuală și la viitu- ra generată de ploaia cu durata Fig. 8. Stratul de precipitații scurs superficial în timpul 24 ore și probabilitatea de 1%. Datele caracteris- unei viituri cu durata de una zi (24 ore=I44O min), hn,1440, în zona 1 (scara din stânga) respectiv zona 7 (scara din Tabelul 6 dreapta) în mm. Evidența rețelei hidrografice tul rezultând coeficientul yan în aproximația a treia și respectiv, valoarea Yran cu formula (26). 6.2.2. Producția de aluviuni cu probabilitatea de 1%, Yr I%. Aceasta se calculează cu formula (27) și se exprimă în m3 la densitatea aluviunilor Parametru sau coeficient Simbol Valoare Parametru sau coeficient Simbol Valoare Capacit surse aluv (m‘) cus 23.175 Panta medie B H 0.30 Coeficient form 15 Cb nn 0.148 Porozilate sol n. 0.22 Coeficient form. 16 Cai*. 0.983 Precipitații medii an (mm) 680 Coeficient form. 6 Kg an 0.0323 Strat net an (mm) hnin 118 Coeficient form 7 Kbi». 0.532 Strat tot. scurs (mm) 72.8 Curba granulom fig. 4 - nr 5 Suprafața B.H. (ha) s 385 încărcare aluv vers an Pv-aq 0.000173 Textură sol (tab. 3) LN încărcare aluv vers 1% Pvi>.. 0.00179 Zona pluvială (fig. 5) Z.P nr. 3 Lungime rețea hidro (K^ R 12.33 Coef pentru. îngheț (v. 611 b) b- 0.9 Prooortia pădurii Sr t 60% 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 Tabelul 5 Evidența rețelei hidrografice L h Rețea wg- mcni m Segm Ci - tabel 1) rcctp- J Nr r> Nr 12 4A 5A l»A 7A 10A HA I2A BA HA BA 16 A PA ISA PA :oa 21A O V 2B 4B QB 14B 16B O X 12C, O oo 320 420 440 300 280 380 400 300 180 420 380 380 300 260 4 00 300 300 360 350 420 340 7490 357 280 260 600 240 760 2140 428 900 900 900 2700 12330 mediu 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 2.5 2.5 M 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 2.0 45.10 2.0 2.0 2,0 10.5 2.1 2.0 2.0 2.0 0.074 O.I02 0.099 0.079 0.072 O.t37 0.140 0,13? 0.170 0.160 0.150 0.140 0.130 0.1 ?0 0,137 0.134 0.088 0.167 0.167 0,16" 0.180 2.80 0,133 0,066 0,069 0.067 0.074 0.129 0,405 0.081 0.094 0.094 0.066 m tor :b 2B 4B 4B 12C; 9210 I233O 5 Suprafața bazin reccplte s ha Fonn 3 8 «2 39.»*, 14>18 287.5K 385.18» 6 Panta h amonte h Form 4 «'.24 O 24 0.24 O. I (19 ••.085 7 Panta î- - aval L Ferm 4 r.24 «17 o.l’F» 0.085 0.07? 8 Panta 1M medie l„ Form 4 0 24 n.2<>5 o J74 1’.W7 0.081 9 Ftmcțiq F; ĂIJ F- Fig 2 0.56 o 36 0.208 0.160 0.150 IO Fuocna F. =• Bl„> rH Fig 2 «1.46 •>.362 0.1'8» <•.(52 11 înălțimea nul uni or h m T5 2.15 11 2 o 2.0 2.0 12 IJițjme sumdard zonă amonte Bim m Form 2 3.5 3.5 3 5 9.8 12.03 n [ â|ime standard zwia aval BaT m Form 2 V* 5.42 9,ng 1103 13.52 14 Lățime standard zonă medie Bs. m Form 2 3.5 4.46 6.29 10.56 12.78 I* Capacitate unitara standard seM m' Ferm 8 •>.8172 0 5617 1.339? IJI49 «.7465 16 Capacitate undară reală anuală aeh Form 9a n.01814 OJM32? 0.113601 0.02411 17 Capacitate unitară reală la 1% □ eM Form 9b <1.4348 0.29X8 0.7127 O.39J1 0 3971 Cil Cuiul inCârCării C al ui unu la viitura anuală TK IncArcare a hmlâ Pt - Form 14 0.08288 o.l 15328 11.03(178 (1,02368 0.0222 (9 încărcare la apă limpede P - Fonn 21 0.00296 0.OIRM65 O.(KK13tM 0.1881125 O.IMMX^: 20 încărcare afluenți ptJ Form 13 U.WI82 O.I8H599 0.(811724 II.1NI18O 21 Coeficient reducere inc ărc P Fonn 20 0.962 41.954 0,933 0.915 0.908 — încărcare din segment p- Form 19 0.4812848 OJXMM44 0.18812835 0.18811143 O.(XKX)5l 23 Încărcare tot seci finală Pr Form 18 0.002848 0.(812264 0.1811883 «.«01838 11.00 [85 -2«*A * «2 iluui Calculul încărcăm cu aluviuni la miura cu probabili taica 1% 24 fndkcaie limlâ Pi Form 14 n.550 0.353 0 2tM 0.157 0.147 25 încărcare la apă limpede P- - Form 21 0.0487 0.(81765 0.(815006 0.(8)2062 O.UOIO3 26 încărcare afluenți Paj. Form 13 «.0283 0.(1248 0.0264» 0.0278 27 ( «Rieni reducere încărcare Form 2" O/NIR «893 0.845 0,306 0.792 28 încărcare din Segment p. - Form 19 0.0442 n.181683 0.(8 M23 U.IMH66 O,(KK«1 29 încărcare loială i Porm 18 0.CM42 U.O35I 0.029(14 0.02833 0.02862 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • A>. 4 19 Dr. ing. Radu GASPAR Str. Reconstrucției 10, Bl. 29, ap. 107, sector 3, București tel. 0213242517 A simplified alternative, based on the „Limit Load Method" (P.S. - M.LL.) for evaluating the sediment yield in smoli water- sheds covered by forests and grasslands Abstract The paper deals with the prediction of the sediment yield by the channels and their banks by the annual medium high flood and a high flood with 1% probabilii in small i.e. less than 2,000 ha watersheds. using for this a simplified alternative of the Limit Load Method (Gaspar. 1999). The channels method network is divided into three segment classes (A. B: C) and the parameters and coefTîcients are deter- mined by diagrams and tables. For the determination of the hydrologic parameters ..the potențial of accumulation method" (Gaspar. 1997b) are applied. Keywords: small watersheds, torrents, control, sedimentyield. 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 Cu privire la reconstituirea dinamicii istorice a regimului termic al lunii iunie în Munții Rodnei 9 1. Introducere Cercetările privind schimbările climatice recunosc importanța atât a componentei naturale cât și a celei antropice asupra climatului din ultimele secole. Observațiile meteorologice aco- peră, în general, numai ultima jumătate de secol, puține fiind stațiile meteorologice pentru care perioada cu observații coerente depășește un secol. Din aceste considerente analiza variabi- lității naturale a climatului poate fi mai bine reliefată prin coroborarea înregistrărilor instru- mentale cu informații indirecte oferite de inelul anual, depozitele de sedimente etc. Aceste date indirecte permit o bună datare și identificare a anomaliilor de înaltă frecvență a climatului, pre- cum și a celor de medie sau chiar joasă frecvență (Grudd et al., 2002). O contribuție majoră a den- drocronologici la studiul schimbărilor climatice este abilitatea sa de a reconstitui dinamica spațială și temporală a modificărilor intervenite la nivelul factorilor de mediu (Schweingruber și Briffa, 1996). Dendroclimatologia oferă posibili- tatea obținerii unor serii cronologice multisecu- lare, de înaltă rezoluție, privind dinamica clima- tului extinzând setul de date mei gistrate (Gunnarson și Linderholm, 2002). Arborele reprezintă un adevărat fitocli- matograf de mare sensibilitate cu durată de funcționare dc ordinul a sute de ani, capabil să înregistreze și să depoziteze informații privind acțiunea fac- torilor dc mediu (Giurgiu, 1977). Arborii de la limita superioară a vegetației, altitudinală sau latitu- dinală, reacționează fidel la va- riația temperaturii din timpul sezonului de vegetație prin influ- ența exercitată asupra activității cambiale (Tranqui 11ini, 1979), prin studii de dendroclimatolo- gie punând u-se în evidență grad ii Ionel POPA altitudinea (Lingg, 1986; Fritts. 1965; Lara et al., 2001) și latitudinea (Hofgaard et al., 1999). Cercetările întreprinse în domeniul dendrocli- matologiei au permis atât fundamentarea teore- tică a metodelor de analiză statistică (Bitvinskas, 1974; Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis. 1990: Schweingruber, 1985, 1996) cât și reconstituirea dinamicii climatului în ultimele secole și milenii (Hughes et al. 1982; Villalba 1989; Jacoby și D'Arrigo. 1996; Schulmann, 1958; Serre-Bachet et al., 1992; Eckstein și Aniol, 1981; Schweingruber et al., 1987; Briffa et al., 1990. 2001; Schweingruber și Eckstein, 1990). în această lucrare se prezintă rezultate privind dinamica istorică în ultimii 200 de ani a regimu- lui termic de la începutul perioadei de vegetație, luna iunie, cu influență majoră asupra proceselor auxologice din Munții Rodnei. reconstituite în baza seriilor dendrocronologice pentru molid. 2. Material și metodă Zona dc studiu este situată în masivul Rodna (Carpații Orientali) pe clina estică în bazinul superior al râului Bistrița, în masivele Bila, REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 21 Tabel I. Localizarea geografică și parametrii statistici ai seriilor dendrocronologice Specia Denumire sondaj Cod serie dendro- cronologică Latitu- dine Longitu- dine Altitu- dine (m) Lungime serie (ani) Molid Pulredu PUTĂ 47$33’ 24ș49' 1550 1793-2000 (208) PUTB 47ș33‘ 24^9' 1500 1748-2000 (253) PUTC 47ș33‘ 24ț49" 1500 1732-2006 (269) Tomnatic TOMA 47ș32‘ 24ș5U 1650 1822-2000 (179) Bila BILA 47ș3l’ 24ș55‘ 1500 1769-2000 (232) BILB 47ș3U 24ș55' 1600 1831-2000 (170) B1I.C 47ș3T 24ș52‘ 1650 1818-2000 (183) suprafață experimentală au fost aleși, conform principiilor dendrocronologice (Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis. 1990: Popa. 2002, 2004; Grissino-Mayer. 2003). 18-25 de arbori de la care s-au extras câte două probe de creștere la înălțimea de 1.30 m, pe direcții perpendiculare pe linia de cea mai mare pantă. în vederea reducerii efectelor negative ale lemnului de compresiune. Probele de creștere, după uscare, au fost montate pe suporți speciali, fiind șlefuite cu bandă abrazivă cu granulație de 200 - 400 în vederea evidențierii inelelor anuale. în cazul în care aces- tea s-au distins cu dificultate s-a aplicat un strat subțire de ulei de in. îmbunătățind contrastul din- tre lemnul timpuriu și cel târziu. Măsurarea lățimii inelelor anuale s-a realizat cu programul CAROTA v.2.1 (Popa. 1999). cu o precizie de 0.01 mm. Seriile de creștere au fost interdatate prin metoda comparație grafice în scară logaritmică cu ajutorul programului CARO- TA v.2.1 și verificate cu COFECHA (Holmes, 1983. Cook et al., 1997) prin analiza corelație pe subperioade intercalate (Holmes, 1983). Pentru fiecare serie dendrocronologică s-au calculat parametrii statistici specifici (Douglass, 1941; Fritts. 1976; Cook și Kairiukstis. 1990; Popa. 2002, 2004). Toate seriile de creștere individuale sunt stan- dardizate în vederea eliminării semnalelor non- climatice și maximizarea informației climatice din seria dendrocronologică. S-a aplicat metoda dublei standardizări prin intermediul unei funcții exponențiale negative sau liniare (eliminarea influentei vârstei) urmată de o funcție spline cubică cu perioadă de 30 de ani (eliminarea influ- enței factorilor perturbatori). Seria medie de indici standar- dizați de creștere s-a obținut prin intermediul mediei bipon- derate (Cook și Kairiukstis. 1990). Pentru acest scop a fost utilizat programul ASTRAN (Grissino-Mayer et al., 1996) folosindu-se în analiza dendro- climatologică seria dendro- cronologică de tip RES, obți- nută prin eliminarea corelației autoregresive persistente în urma standardizării. Au fost elaborate un număr de 7 serii dendrocronologice acoperind bazinul superior al Bistriței Aurii, câte trei pentru masivul Putredu și Bila și o serie de indici intermediară între aceste, respectiv în masivul Tomnatic. Reacția arborilor la variația climatului a fost analizată prin intermediul coeficienților de core- lație neparametrică de tip Spearman (Fritts, 1976; Cook și Kairiukstis. 1990: Guiot, 1991). Datele climatice provin de la stația meteorologică Iezer Pietrosu situată în apropierea zonei de studiu, din perioada 1961 - 2000, caracterizată de o tempe- ratură medie multianuală de 1,3°C și un nivel anual al precipitațiilor de 1244 mm. Valorile tem- peraturii medie, maximă și minimă lunară din luna ianuarie până în decembrie anul curent (t) au fost incluse în analiza statistică, calculul realizân- du-se în raport cu creșterea radială din anul curent și precedent. Reconstituirea dinamicii istorice a regimului termic al lunii iunie s-a rea- lizat prin intermediul funcțiilor de transfer, cuan- tificate printr-un model regresiv liniar, alegân- du-se pentru calibrate perioada 1981-2000, iar pentru verificare perioada 1961-1980. 3. Rezultate Statisticile descriptive clasice și specifice den- drocronologiei (Douglass, 1941; Cook și Kairiukstis, 1990) indică un potențial dendrocli- matologic relativ ridicat al seriilor de indici de creștere de la molidul din munții Rodnei. Astfel sensibilitatea medie variază între 0,13 și 0,16. iar 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 variabilitatea explicată de prima componentă principală, expresie a semnalului climatic comun din seria dendrocronologică. este cuprinsă între 33 și 49%. Pentru calibrarea modelului climatic prin intermediul funcțiilor de răspuns s-au utilizat atât fiecare dintre seriile dendrocronologice cât și prima componentă principală care explică între 75-80% din variabilitatea comună. în raport cu perioada analizată. Prin analiza corelației neparametrice dintre indicii de creștere și temperaturile lunare (maxime, medii și minime) de la stația Iezer Pietrosu a fost posibilă deducerea acelor compo- nente ale regimului termic anual posibil a fi reconstituite prin intermediul creșterii arborilor (fig. 2,3.4). In ceea ce privește valorile medii lunare ale temperaturilor minime se pot remarca două Fig. 2. Corelațiile neparametrice dintre valorile medii lunare ale temperaturilor minime și indicii de creștere REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 23 BILC PUC Fig. 3. Corelațiile neparametrice dintre temperaturile medii lunare ți indicii de creștere BILA Luna PITA Luna 24 REVISTA PÂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr.4 BI1B Luna BILC PLTB ■ t nt+J Fig. 4 Corelațiile neparametrice dintre valorile medii lunare ale temepraturilor maxime ți indicii de creștere perioade în care se manifestă o influență pozitivă asupra proceselor auxologice din anul curent, respectiv la începutul și sfârșitul perioadei de vegetație, respectiv lunile mai-iulie și septem- brie-octombrie. între temperatura minimă medie din luna august și creșterea radială din anul curent se observă o corelație negativă, respectiv o creștere a valorii minime medii se reflectă într-o diminuare a lățimii inelului anual. Creșterea radi- ală din anul următor este negativ corelată cu mi- nimele termice din luna iunie-iulie și pozitiv cu cele din august, octombrie și decembrie. Din punct de vedere al temperaturilor medii și maxime se observă aceeași direcție de răspuns auxologic, ceea ce variază fiind intensitatea reacției. Din punct de vedere statistic foarte sem- nificative sunt corelațiile dintre regimul termic din luna iunie și indicii de creștere din anul curent, având valori de 0.45-0,5. Pentru cali- brarea funcțiilor de transfer, de reconstituire a temperaturilor din luna iunie, s-a utilizat un mode] regresiv linear, având drept variabile inde- pendente indicii de creștere din anul curent (tabelul 1). de forma: Tvl(t)=a0+ a,I(t) (TVI-tem- peratura din Tabelul! luna iunie, ao. a] - coeficien- ții. I(t) - indi- cele de creș- tere din anul (t). în baza acestor funcții de transfer s-a procedat la re- constituirea dinamicii istorice în ul- timele două secole a regi- mului termic al lunii iunie (fig. 5,6,7). Analiza grafică și sta- tistică a fiabi- lității funcți- Coeficienții de regresie a funcțiilor de transfer pentru stația meteorologicii Iezer Pietrosu Coeficienți T min 6 T max 6 r 6 3ti 1.8382 6.126 2,310 31 3.0037 5.802 6.205 R* 0.361 0.222 0.302 Sil 0.558 4.336 1.774 ai 4.475 7.660 6,782 RJ 0.238 0.352 0,329 Hu 0.852 5.260 2.370 a, 4.205 6.764 6.218 R- 0.232 0.303 0.305 a0 2.938 7.875 4.940 31 2.025 4.009 3.517 R- 0,074 0.145 0.134 0.919 4.710 2.054 ai 4.055 7.190 6,417 R“ 0,223 0.353 0.335 a- 1.413 5.295 2.610 a. । 3,584 6.651 5.901 R- 0.116 0.202 0.189 3 IM? 1K« 1*0 l!Hi ISO NO H)U I9Jj )«i MU Wî) 1*0 MU ISK, Wj 3W Ani Fig. 8 Variația istorică a abaterilor de la medie a tem- peraturilor medii din luna iunie ajustate cu un filtru de joasă frecvență dendrocronologice pentru arborii de la limita are- alului care prezintă un ridicat raport semnal-zgo- mot (Fritts, 1976; Schweigruber, 1988, 1996). în unele situații este posibilă stabilirea unor relații statistice între creștere și condițiile de mediu, relații care pot fi utilizate pentru deducerea sau reconstrucția variațiilor trecute ale factorilor de mediu în baza dinamicii creșterilor radiale. Aceste metode statistice de cuantificare a relației climat-creștere se regăsesc sub denumirea de metode de calibrare (Fritts și Guiot, 1990). în situația în care indici de creștere sunt variabile explicative, iar para- metrii meteorologici constituie variabila explicată, ecuațiile statis- tice sunt denumite funcții de trans- fer (variația creșterilor radiale anuale este transferată în recon- strucția clirțiatului). Analizând seriile de timp privind regimul termic al lunii iunie reconstituit în baza indicilor de creștere pentru molidul din munții Rodnei se pot identifica perioade caracteristice cu variații bruște ale temperaturii, atât sub aspectul maximelor, minimelor cât și a valorilor medii, cum sunt cele din anii: 1947, 1913, 1893, 1876. Variațiile termice accentuate din anii 1913 și 1947 sunt confirmate și de înregistrările istorice de la stația Vatra Dornei situată în apropiere, pre- cum și de la alte stații din zona Moldovei. Se observă de asemenea perioade cu temperaturi ridicate în luna iunie cum sunt cele din anii 1880, 1910, 1946. BIBLIOGRAFIE Bitvinskas. T . T .. 1974: Dendroclimatic research. Gidrometeoizdat Publishing House. Leningrad. 172 p: Briffa. K . R . . Bartholin. T. S ., E c k s t e i n . D.. Jones. P. D .. 1990: A 1400 year tree ring record of summer temperature in Fenoscandia. Nature. 346(6283). p. 434-439: Briffa. K.. R.. Osborn. T.. J.. S c h w e i n g r u b c r . F„ H„ H a r r î s . I. C.. 2001: Low-frequency temperature variations from a northern tree ring density network. Journal of Geophysical Research. 106(D3). p.’2929-2941: Briffa. K .. R,. S c h w e i n g r u b e r . F.. H.. Jones. P.. D.. Osborn. T. . J.. 1998: Trees teii of past climates: but are they speaking less cleary today?. PhiL Trans. R. Soc. Londra. 353. p. 65-73; Cook. E.. R.. Holmes. R.. L.. B o s c h . O.. Grissino. M.. H.. D.. 1997: International tree-ring data bankprogram library. http //www.ngdc.noaa.gov/ paleo/treering. Accesat în 2003: Cook. E.. R.. Kairiukstis. L.. A. (cds.), 1990: Methods of dendrochronology. Applications in the envirom- nenta) Sciences. Kluwer. 394 p: Douglass. A.. E.. 1941: Crossdating in den- drochronology. Journal of Forestry. 39. p. 825-831; Eckstein. D.. Aniol. R., W..198I. Dendroclimatological reconstruction of the summer tem- perature for an alpine region. Mitteilungen der Forstlichen Bundcsversuchsanstalt, 142. p. 391-398; Fritts. H., C„ 1976. Tree rings and climate. Academic Press. London. 567 p; Fritts. H.. C., G u i o t. J.. 1990. Methods of cali- bration. veriflcation and reconstruction. în Cook. E.R.. Kairiukstis, L.A. (eds.). Methods of dendrochronology. Applications in the enviromnentat Sciences. Kluwer Academic Publishers. p. 163-217: F r i 11 z , H.. C.. 1965. Tree-ring evidence for climatic changes in western Sorth America. Mon. Weather Rev.. 93. p, 421-443: Giurgiu. V.. 1977. Tariapa creșterilor Ia arbori, starea timpului și anii de secetă. Academia de științe Agricole și Silvice, Buletin informativ. 5, p. 222-235: Grissino, M., H.. D.. 2003, Principles of den- drochronology. http://web.utk.edu/~grissino/principles.htm. Accesat în 2003. Grissino-Mayer. H.. D.. Holmes. R. ,L., F r 111 S , H„ C., 1996. International Tree Ring Data Bank program library version 2.0 user's manual. Laboratory of Tree-ring Research, University of Arizona. Tucson. Arizona. Grudd, H„ Briffa, K„ R„ Karlen, W„ Bartholin, T., S., Jones, P„ D.. K r o m e r, B„ 2002. A 7400-year tree-ring chronology in northern Swedish Lapland: natural climatic variability expressed on annual to millennial timescales. The Holocene, 12(6), p. 657-666; Guiot, J.,1991. The bootstrapped reponse function. Tree Ring Bulletin, 51, p. 39-41; G u n n a r s o n , B„ E„ L i n d e r h o 1 m , H., W,, 2002. Low-frequency summer temperature variation in cen- tral Sweden since the tenth century inferred from tree rings. The Holocene, 12(6), p. 667-672; REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 27 Hofgaard. A.. Tardif. J.. Bergeron. Y..1999. Dendroclimatic response of Picea mariana and Pinus banksiana along a latitudinal gradient in the eastern Canadian boreal forest. Canadian Journal of Forestry Research. 29, p. 1333-1346; Holmes. R.. L.. 1983. Computer-assisted quality control in tree-ring dating and measurement. Tree Ring Bulletin. 43. p. 69-75: Hughes. M„ K.. X i a n g d i n g . W.. X u e m e i. S.. G a rf i n . G.. M.. 1994. .4 preliminary reconstruction of rainfall in Xorth-Central China since A.D. 1600 from tree-ring density and width. Quat. Res. 42. p. 88-99: J a c o b y . G.. C.. D ’ A r r i g o . R.. D.. D a v a a j a m t s . T.. 1996. Mongolian tree rings and 20th Century warming. Science. 273. p. 771-773: L a r a . A., et al.. 2001. Dendroclimatology ofhigh-ele- vation Xothqfagus pumiloforests at their northern distribu- tion limit in the central Andes of Chile. Can.J.For.Res.. 31. p. 925-936; Lingg. W.. 1986. Dendrookologische Studine an Xadelbaumen im alpinen Trockental Wallis (SchweizJ. Ber. Eidgenoss. Forsch. anst. Wald Schnee Landsch. 287. p.l- 81: Popa. I.. 1999. Aplicații informatice utile în cerc- etarea silvică. Programul CAROTA și programul PROARB. Revista pădurilor. 2. p. 41-42; Popa. I.. 2002. Elaborarea de serii dendrocronolog- ice pentru molid, brad și gorun cu aplicabilitate in dendro- climatologie și dendroecologie. Referat științific final. ICAS. Câmpulung Moldovenesc 131 p: Popa. I.. 2004. Fundamente metodologice și aplicații de dendrocronologie. Editura Tehnică Silvică. 200 p; S c h u 1 m a n . E.. 1958. Bristlecone pine, oldest know living thing. Nat. Geogr.Mag.. 113. p. 355-372: Schweingruber, F„H. Eckstein. D., 1990, Identification, presentation and interpretation of event years in dendrochronology. Dendrochronologia. 8, p.9-39: Schweingruber. F.H.. 1985. Dendroecological cones in the conifer ou s forests of Europe. Dendrochronologia. 3. p. 67-75: S c h w e i n g r u b e r. F.. H.. 1988. A new dendrocli- niatological network for western North America. Dendrochronologia. 6, p. 171-178: Schweingruber. F.. H.. 1996. Tree rings and environment. Dendroecology. Birmensdorf. Swiss Federal Institute for Forest. Snow and Landscape Research. 609 p: Schweingruber. F.. H.. Braker. O.. U.. Schar. E„ 1987.Temperature Information from a European dendroclimatological sampling network. Dendrochronologia. 5. p. 9-34: S c h w e i n g r u b e r. F.. H.. B r i f fa , K.. R.. 1996. Tree-ring density networks for climate reconstruction. în Jones. P.D.. Bradley. R.S.. Climatic variations and forcing mechanisms of the last 2000 years. NATO ASI Series. voi. I 41. p. 43-66: Serre-Bachet. F.. Guiot.J.. Tessier. L.. 1992. Dendroclimatic evidence from southwestern Europe and northwestern Africa. în: Bradley, R.S.. Jones. P.D. (eds.): Climate since A.D. 1500. London. Routledge. p. 349- 365: Tranquillini. W.. 1979. Physiological ecology of the alpine timberline. Ecologica! Studies. 31. 137 p: V i 1 I a 1 b a . R..I989. Latitude of surface high-pres- suse belt over western South America during the last 500 years as inferred from tree-ring anaiysis. Quaternary of South America and Anlartic Peninsula. 7. p. 273-303: Dr. ing. Ionel POPA I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc jud. Suceava E-mail: popa.ionel@icassv.ro Concerning the reconstruction ofhistory dynamics of June temperature from Rodna Mountain A bstract The width of the tree annual rings varies from on year to the other in a more or less regular manner. most of this variability being due to the past and current particular climatic conditions of the growing season. Using a transfer function it was possi- ble to reconstruct the historic dynamics of June temperature for the Rodna Mountains. For this dendroclimatological anaiysis. the dendrochronological series for Norway sprucc from the timberline of the Rodna Mountains and for calibration and verifi- cation of the climatic modcls the meteorologica! data from the weather station Iezer - Pietrosu Rodnei. located close to the study area. from the period 1961-2000 were used. Keywords: dendroclimatology, transfer function, Nonvay spruce 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 Suprafețele demonstrative, instrument util în pregătirea studenților pentru apli- carea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor Norocel - Valeriu NICOLESCU 1. Introducere In numeroase țări europene, pregătirea practică a studenților forestieri pentru aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor se realizează în suprafețe demonstrative (SDemL)) instalate în arborete care se pretează la parcurgerea cu degajări, depre- saje, curățiri, rărituri, elagaje artificiale etc. Pornind de Ia această realitate, disciplina de sil- vicultură din cadrul facultății brașovene de profil a început instalarea unei rețele de suprafețe demon- strative în raza Ocolului silvic Brașov în primăvara anului 2004. Aceste suprafețe au fost utilizate în cadrul lucrărilor practice cu studenții din anii 2004 și 2005, cu scopul mărturisit de a-i determina să gândească și să vizualizeze evoluția posibilă a arboretelor reale considerate în condițiile aplicării ultimei lucrări de curățiri și ale realizării înainte de prima răritură comercializabilă a alegerii și marcării potențialilor arbori de viitor. în plus, prin lucrările realizate cu studenții s-a urmărit și familiarizarea acestora cu ideea că, între soluțiile tehnice adoptate de specialiștii aflați în fața aceluiași arboret, în sco- pul realizării aceleiași lucrări, pot exista diferențe marcante însă firești, imputabile „ochiului și minții“ cu care fiecare operator abordează și rezolvă aceeași problemă. în acest context, prin lucrarea de față se prezintă rezultatele unui experiment realizat cu colaborarea câtorva grupe de studenți ai facultății din Brașov, care să demonstreze utilitatea practică deosebită a suprafețelor demonstrative în acțiunea de “antrenare timpurie” a celor care vor conduce mai târziu apli- carea intervențiilor silvotehnice în arborete tinere. 2. Locul lucrărilor Lucrările de teren pentru elaborarea articolului de față au fost realizate în u.a. 51 din cadrul U.P. VI Brașov, O,S. Brașov. Arboretul existent constă dintr-un făget regenerat pe cale naturală, prin tăieri combinate (preponderent cu caracter de tăiere suc- cesivă), cu cca 25 de ani în urmă. După realizarea masivului, arboretul a fost parcurs cu degajări și curățiri de intensitate slabă și, în prezent, este alcă- tuit din peste 90% fag și mai puțin de 10% diverse rășinoase (molid și brad). în u.a. 51 (o porțiune pură de fag, situată în condiții reprezentative pentru situația studiată) a fost instalată o suprafață demonstrativă de 400 m2 (20 x 20 m) cu caracter nepermanent în luna mai a anului 2004. în cuprinsul suprafeței, delimitată cu vopsea albă, existau 358 arbori de fag (8.950 ex/ha), cu diametre cuprinse între 1 și 21 cm (diametrul central al suprafeței de bază dgM = 9,19 cm) și o suprafață de bază de 1,2863 m2 (32,16 m2/ha). Din suprafață au fost extrase 114 exemplare de fag (2.850 arb./ha), cu diametrul cuprins între 1 și 5 cm (dgM = 3,39 cm) și înălțimea între 2,62 și 9,68 m (înălțimea corespunzătoare lui dgM, notată cu hg = 6,84 m). Suprafața de bază a arborilor extrași a totalizat 0.084 m2 (2,10 m2/ha). Exemplarele extrase au fost atât uscate (52 ex = 45,61%), cât și vii dar foarte subțiri, înalte (coeficient de zveltețe mediu 223, cu o variație de la 150 la 382!) și rămase sub masiv. Arborii rămași în suprafața demonstrativă (244 exemplare de fag = 6.100 arb./ha), cu diametre cuprinse între 3 și 21 cm (dgM = 9,43 cm), însumau o suprafață de bază de 1,2024 m2 (30,06 m2/ha). Toate exemplarele au fost numerotate cu vopsea albă și s-au marcat cu Tîntors la inăhimea pieptului (Foto 1). Foto I. Suprafața demonstrativi din u.a. 51 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 29 3. Metoda de lucru înainte de începerea lucrărilor, cu intenția ca fiecare participant să beneficieze de același nivel de informare asupra tematicii abordate, studenților li s-au explicat scopul și modalitatea efectivă de realizare a ultimei curățiri într-un arboret pur de fag, extrem de des datorită parcurgerii ante- rioare cu lucrări de intensitate slabă. în acest scop, s-a cerut studenților (15 echipe de câte 5- 6 oameni - Foto 2) să aibă în vedere cu precădere două categorii de arbori: Număr arbore Foto 2. Echipă de studenți în timpul deslSșuririi lucrărilor I. Exemplare considerate potențiali arbori de viitor, aleși pe baza criteriilor vigoare (cei mai groși și mai înalți), calitate (fără defecte diverse gen înfurciri în primii 5-6 m, răni de exploatare, cancere, crăci lacome, etc.) și spațiere (aflați la distanțe cât mai constante — în medie 5-6 m, dar cuprinse între 4 și 7 m); II. Exemplare de extras cu ocazia primei lucrări (înfurcite, rămase sub masiv - clase Kraft infe- rioare, aplecate, cu cancere, răni de exploatare, din porțiuni prea dese, cu crăci lacome, provenite din lăstari etc.). Aspectele de mai sus au fost apoi folosite la realizarea unui formular unic, cu ajutorul căruia toate cele 15 echipe au stabilit funcția fiecăruia din cei 244 arbori existenți în suprafața demonstrativă. în formularul respectiv au fost evidențiați doar arborii notați mai sus cu I. și IL; s-a mai cerut studenților ca arborii de extras mai târziu (nu cu ocazia primei lucrări) să fie evaluați calitativ dar să nu se evidențieze în vreun fel în do- cumentul amintit. Formularul unic folosit în cursul lucrărilor cu studenții este de forma următoare (Tabelul 1): Tabelul 1 Formularul utilizat pentru realizarea lucrărilor în SDem0 Funcția arborelui Potențial de viitor De extras Ia prima intervenție înlurcit ci*aKr»n mfericarl aplecat canceros rlnit în porțiune prea deasă alle motive (crăci lacome, lăMan, etc) X X X X Dacă un arbore a fost considerat de valoare, deci „potențial de viitor44, s-a cerut studenților să se bifeze cu x la numărul său de ordine și pe coloana cu același nume faptul respectiv. Pentru arborii considerați “de extras la prima intervenție” s-a cerut să se bifeze în același mod motivul sau motivele (până la 7, deci egal cu numărul de coloane din tabel) pentru care aceștia ar trebui extrași imediat. 4. Rezultate obținute și discuții Formularele utilizate pe teren de către echipele de studenți au fost colectate și prelucrate ulterior, ceea ce a permis obținerea câtorva rezultate intere- sante privind trei aspecte: a) intensitatea primei intervenții (curățire) de aplicat; b) potențialii arbori de viitor; c) arborii de extras prin prima intervenție. Referitor la a) intensitatea primei intervenții (a curățirii), aceasta a fost exprimată atât pe număr de arbori (IN = numărul de arbori de extras/numărul inițial de arbori), cât și pe suprafață de bază (IG = suprafața de bază a arborilor de extras/suprafața de bază a arboretului înainte de intervenție) (Tabelul 2). Tabelul 2 Intensitatea intervenției simulate, propusă în 2004 și 2005 Numlrectfpă 1 2 3 4 5 6 7 8 9 l(j 11 12 13 14 15 K* 39.34 32.38 2 ii. 49 Nt 49 17.62 ?U,9Q 21.72 31.15 48.77 27.05 44.26 37 70 41.39 32.38 34.43 28,44 26,75 24X5 23 52 15.33 25.78 13.94 26.88 43.21 ^28.94 29.87 34.90 26,65 29.14 26.45 Num ir arbori rămași la ha 3700 4125 4850 4850 5025 4825 4775 4200 3125 4450 3400 3800 3575 4125 4000 Supmflța de bază a arborctvlui rămas, m' ha 21,51 22.02 22.59 22,99 25,45 22.31 25,87 21.98 17,07 21.36 21.00 19.57 22,05 21,30 22,11 Intensitatea pe număr de arbori a oscilat între 17,62% și 48,77%. Din cele 15 echipe, doar 5 au ales intensități puternice (între 16 și 25%), în timp ce, în cazul celorlalte 10 echipe, intensitatea a depășit plafonul de 25% {foarte puternică), fiind în 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 general cuprinsă între 30 și 45%. Intensitatea pe suprafață de bază a oscilat între 13,94% și 43,21%. în general, valorile acesteia sunt situate între 25 și 30%, lucrarea având și pe suprafața de bază o intensitate puternică sau foarte puternică. Prin compararea lui IN cu IG se constată că lucrarea a avut un caracter predominant de jos (IN mai mare decât IG, cu excepția echipelor 3, 4, 6 și 10, unde caracterul a fost combinat). Prin inter- venția simulată s-a propus mai ales extragerea exemplarelor de talie redusă (arbori dominați și copleșiți), din categoriile de diametre inferioare, prin care închiderea masivului nu a fost afectată. Intensitățile ridicate adoptate nu trebuie să sur- prindă și nici să îngrijoreze, luând în considerare desimea și densitatea arboretului atât înainte de lucrare (N = 6.100 arb./ha, G = 30,06 m2/ha), cât mai ales după lucrare (N = 3.125-5.025 arb./ha; G = 17,07-25,87 m2/ha). Chiar și la intervenții foarte puternice pe N, care au depășit 40%, desimea rămasă depășește 3.100 exemplare/ha, cifră sufi- cientă pentru un făget cu vârsta de cca 25 de ani. Densitatea (suprafața de bază) rămasă după inter- venție a depășit, în toate cazurile (cu excepția echipelor nr. 9 și 12) valoarea de 20 m2/ha, deci nici din acest punct de vedere nu există motive de îngri- jorare. Cu privire la b) potențialii arbori de viitor, numărul de exemplare alese în acest scop de cele 15 echipe în suprafața demonstrativă a oscilat între 9 și 13 (225-325 ex./ha). Cele mai multe echipe au optat pentru 10-12 potențiali arbori de viitor/SDem0 (250- 300 ex./ha) (Tabelul 3). Din cei 244 arbori existenți în suprafața demon- strativă, 43 exemplare au fost selectate ca potențiali arbori de viitor de către cel puțin o echipă (Tabelul 4). Din cei 43 de arbori amintiți mai sus, numai 7 exemplare au fost alese de cel puțin 8 (peste 50%) din echipele participante. Oarecum surprinzător, Tabelul 3 Numărul de potențiali arbori de viitor aleși în SDemo Echipa nr... 1 2 3 4 s 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Număr potențiali arbon de vutof/Sf.-t 9 13 9 11 10 12 10 12 10 11 12 11 II 11 12 Tabelul 4 Repartiția potențialilor arbori de viitor, după numărul de opțiuni comune Număr de potențiali arbon de viilor, Jeți de echipele participante 14 6 5 6 î 1 1 J 2 7 2 - / Număr de ohipe care au alej apelați arbore 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 li 12 13 nici un exemplar nu a fost considerat potențial arbore de viitor de toate cele 15 echipe. Cele mai multe sufragii (13 din 15) au fost întrunite de arborele notat cu 55 (Foto 3), un exemplar defectuos în primii 1,50 m de la bază dar vi- guros și cu o creștere radială impresionantă (diametrul de bază: 14,9 cm în 2004, respectiv 15,9 cm în Foto 3. Exemplarul cel mai frecvent ales ca potențial arbore de viitor 2005) Datele referitoare la aspectul c) arbori de extras prin prima intervenție au fost incluse în tabelul 5. Principalele “defecte5' ale arborilor din suprafața demonstrativă, care au contribuit la decizia de a le extrage prin prima intervenție, constau din: 1. înfurcire, prezentă în general pe primii 5-6 m de la bază (Foto 4); 2. Prezența cancerelor (Foto 5). Criteriile 1 și 2 au fost consi- derate capitale pentru extrage- rea arborilor; 3. Rămânerea în urmă cu creș- terea (situarea într-o clasă Kraft inferioară, respectiv a IV-a sau a V-a); 4. Creșterea. aplecată, care conduce la Foto 4. Arbore înfnrcit apariția tensiunilor interne în lemnul de fag; 5. Situarea în porțiuni prea dese de arboret, care face necesară respațierea arborilor pentru a le oferi celor rămași șanse superioare de creștere și dez- voltare. REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 31 Tabelul 5 Date sintetice privind arborii de extras prin prima intervenție Număr de arbori de extras Numar arbori cu“dereclul”. ., dc extras prin prima intervenție Nr. echipa înfurcil clasa Kraft inferioara aplecat canceros rănit în porțiune prea deasă alte motive (craci lacome, lăstan, etc) TotaJ "defecte" Total arbon de extras 1 2 3 4 1 18 67 70 11 1 51 6 224 96 14 37 39 6 2 6 50 16 7 9 88 79 70 9 3 10 16 11 7 5 1 50 50 50 4 19 7 18 17 8 1 70 50 32 18 5 15 14 18 11 2 4 1 65 43 21 21 1 6 11 21 2 5 1 17 2 59 51 43 8 7 11 4 19 17 1 27 3 71 53 26 24 3 8 20 29 35 9 2 5 100 76 51 25 9 29 58 52 24 1 6 15 185 119 60 52 7 10 29 1 9 17 5 24 3 88 66 45 20 1 1) 20 17 26 20 9 65 5 162 108 61 41 6 12 23 14 19 18 3 33 16 126 92 59 30 3 13 20 61 18 17 2 63 4 185 101 36 49 14 14 19 11 38 21 1 17 11 118 79 50 20 9 15 18 41 43 11 4 36 10 163 84 29 34 17 4 Foto 5. Arbori CiUCeruți La aceste criterii s-au adăugat, însă cu un carac- ter secundar, prezența rănilor de diferite origi- ni (Foto 6 și 7), a crăcilor lacome (Foto 8), rege- nerarea din lăs- tari (Foto 9) etc. Din analiza numărului „defecte" siderate, de con- core- lată cu numărul Foto 6. Arbori cu răni de diferite origini de arbori de extras, se constată că aceste criterii s-au utilizat fie singular fie combinat. Astfel, echipa nr. 3 a utilizat, pentru toți arborii de extras, un singur criteriu de de- clasare și ex- tragere, cele mai frecvente fiind situarea într-o clasă Kraft infe- rioară, creșterea aplecată și pre- zența înfurcirii. La polul opus, alte echipe (ex, nr. 1, 13 și 15) au luat în con- siderare pentru extragerea unor arbori existența simultană a până la 4 defecte. O astfel de analiză, mai corectă și com- pletă, a implicat însă lucrări mai laborioase, sim- plificate evident datorită lucrului în echipe de 5-6 studenți. Foto 7. Arbori cu nuni de di ferire ongini Foro 8. Arbori cu crăci lacome Fot# Vi Exemplare regenerate din latlari 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 5. Concluzii Rezultatele obținute în suprafețele demonstra- tive, privitoare atât la potențialii arbori de viitor, cât și la arborii de extras, arată că, într-adevăr, sil- votehnica nu poate fi gândită în formule, cifre și concluzii absolute. Percepția celor care o practică, indiferent de nivelul lor de cunoștințe, este variabilă și conduce la rezultate diferite. Silvotehnica este o artă, așa cum s-a enunțat de multă vreme (Boppe, 1889; Jacquot, 1931). Faptul că această constatare este încă recunoscută în Europa (Bastien, 1999) și în S.U.A. (Nyland, 1996; Smith et al., 1997; Helms (ed.), 1998) face să con- firme obligația specialiștilor de a accepta puncte de vedere diferite de cele personale, indiferent de sursa lor, dacă acestea au o bază solidă de cunoaștere. O astfel de realitate constituie și un îndemn solid pentru formatorii studenților silvicultori de a realiza pregătirea practică a acestora în suprafețe demon- strative, instalate în cele mai reprezentative formații forestiere din țara noastră. Rolul educativ incon- testabil al acestor suprafețe a fost confirmat și cu ocazia recentului simpozion IUFRO al bradului (Poiana Brașov, septembrie 2005). Cu acest prilej, participanților li s-a prezentat (constituind și motiv de discuții, observații, critici) o altă suprafață demonstrativă instalată într-un brădet pur de la Cristian, cunoscut multor promoții de absolvenți ai facultății din Brașov din ultimii 15 ani (Foto 10). în fine, trebuie precizat că rezultatele obținute în activitatea didactică sunt consonante cu reco- mandările normelor românești de specialitate (xxx, 1986; xxx, 2000) referitoare la folosirea Foto 10. Suprafața demonstrativă - u.a. 4IF, U.P. VII Cristian, O.S. Brașov (foto dr.ing. Petru-Tudor StSncioiu) suprafețelor demonstrative pentru realizarea instructajelor privind aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor. De ce, în realitate, astfel de suprafețe sunt instalate și utilizate foarte puțin sau chiar deloc în producția noastră silvică, rămâne de discutat... (toate foto aparțin autorului articolului, cu excepția foto 10) BIBLIOGRAFIE B a s t i e n . Y., 1999: Les modes de traitement des for^ts. Ecole Naționale du Ginie Rural, des Eaux et des Forțts. Nancy. 46 p. Boppe, L„ 1889: Trăite de Sylviculture. Berger- Levrault ct CA Paris și Nancy, 444 p. H e I m s, J„ A„ (ed.). 1998: The Dictionary of Forestry. The Society of American Foresters and CAB1 Publishing, Bethesda & Wallingford, 210 p. Jacquot, A., 1931: Sylviculture. Manuel pratique. Librairie J.-B. BailliCre et Fils. Paris, 333 p. N y 1 a n d . R„ D., 1996: Silviculture. Concepts and appli- cations. The McGraw-Hill Companies, Inc., New York, 633 p. Smith, D.. M., L a r s o n , B„ C., K e 11 y , M., J., A s h t o n , P., M a r k , S., 1997: The practice of silviculture: Applied forest ecology. John Wiley & Sons, Inc., New York- Chichester-Brisbane-Toronto-Singapore-Weinheim, 523 p. xxx. 1986: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor 2. Ministerul Silviculturii, Centrul de material didactic și propagandă agricolă. Redacția de propagandă tehnică agricolă, București, 166 p. xxx, 2000: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor 2. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 164 p. și anexe. Prof.dr.ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Universitatea „Transilvania11 din Brașov Șirul Beethoven nr. 1 500123 Brașov E-mail: nvnicolescu@unitbv.ro REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 33 Demonstration plots, a useful tool for the practicai training of students in the field of tending operations: a case study Abstract In many parts of the world, demonstration plots are used as a powerful tool for the practicai training of forestry students. Tending operations are one of the most important fields where the intensive usc of such plots is highly recommended. Based on this fact. the paper outlines the most relevant results of an exercise carried out in a demonstration plot established in sub-compartment 51, working unit VI Brașov (Brașov Forest District). The 400 sq.m plot is located within a pure, 25-year old European beech (Fagus sylvatica L.) stand, with the following characteristics: tnean d.b.h: 9.43 cm; stand density; 6,100 trees/ha: basal area: 30.06 sq.m./ha. 15 teams of 5 or 6 forestry students were asked to assess the present and future importance of all the 244 trees within the plot. A standard form was designed and all teams were asked to fiii in the form and decide upon two issues: a. Trees to be selected as potențial final crop trees; b. Trees to be removed during the first intervention (cleaning-respacing). The number of potențial final crop trees per plot varied between 9 and 13 (225-325 trees/ha). Surprisingly none of the 244 trees was chosen as a potențial final crop tree by all teams. The majority of teams (11 out of 15) have decided upon a cleaning-respacing from below. The other teams have chosen a mixed intervention. actîng both from above and from below. The inlensity of intervention by number of trees varied between 17.62% and 48.77%. The intensițy by basal area varied between 13.94% and 43.21%. The high variation of these figures points out at least two things: a. The character of art of practicai (field) silviculture; b. The high variability of vîewpoints when performing different silvicultura! operations. It means that perfectly overlaping con- clusions can not occur in practice. Informai discussions and trade-offs are always necessary when deciding upon the choice of a tech- nical solution in silviculture. Keywords: demonstration plot,, cleaning-respacing, intensity of intervention, potențial final crop trees, extracted trees. 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 Rezervația de zimbri (Bison bonasus L.) de la Neagra - Bucșani (jud. Dâmbovița) Sorin GEACU Cătălin Călinescu 1. Introducere Zimbrul a fost multă vreme mândria faunei pădurilor românești. Vânarea intensă a dus la dis- pariția acestei specii, ultimul exemplar fiind vânat în 1852 în Maramureș (Nania, 1991). Corpul sau masiv are o lungime de până la 2,8 m, înălțimea la greabăn de 1,6-1,8 m, iar greutatea variază între 460 și 900 kg, femelele nedepășind 600 kg (Negruțiu și colab., 2000). După un secol în care acest simbol a lipsit din natura României, în 1958 s-au readus în rezervația Slivuț (lângă Hațeg) două exemplare din Polonia. Cu exemplare provenite din România și Bulgaria, în 1982-1983 s-a creat cea mai mare „zimbrărie" din România (36 exemplare în 2005, 71% din efectivul național actual) în pădurile Ocolului silvic Bucșani, zimbrii aflându-se practic aici în regim de semilibertate. Aceasta este o adevărate mândrie a realizărilor românești pe tărâm faunistic, un merit al silviculto- rilor, care, prin activitatea lor, au reușit să reintro- ducă și să sporească prezența în România a zimbru- lui, cel mai mare mamifer al Europei. 2. Condiții fizico-geografice Așezare geografică. Rezervația este situată în sudul României (44°52’ lat. N și 25°44’ long. E), la marginea de est a județului Dâmbovița, la numai 5,5 km de hotarul acestuia cu județul Prahova, orașele cele mai apropiate fiind Moreni (20 km), Târgoviște (21 km) și Ploiești (37 km). Față de capitala țării, rezervația se află la 82 km spre nord-vest. Masivul forestier Neagra se află pe teritoriile administrative ale comunelor Bucșani, I. L. Caragiale, Dărmănești și Băleni. De rezervația zim- brilor, cele mai apropiate sate sunt: Rățoaia (3,5 km sud-vest), Vlădeni (3,5 km est), L L. Caragiale (4,5 km nord-vest) și Bucșani (5,5 km vest) (fig. 1). Arealul analizat se află în Câmpia Română, sub- unitatea acesteia Câmpia Piemontană înaltă a Cricovului Dulce. Rezervația de zimbri este loca- lizată în Câmpia Bucșanilor, parte a subunității amintite. Altitudinile variază între 160 și 340 m. Această regiune se individualizează foarte bine, REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 față de unitățile de relief vecine, nu numai din punct de vedere altimetric cele din sud, est și vest fiind mai joase, dar și prin particularitățile ei fizico- geografice :împădurită masiv, prezența luvisolurilor etc. La marginea vestică a câmpiei, se află dealul omonim, înalt de 340 m, asimetric (puternic înclinat spre vest), care domină regiunea înconjurătoare cu 50-90 m. Câmpia este fragmentată de văi cu caracter torențial, doar văile Neagra (în est și nord-est) și Crivăț (în partea centrală) având caracter longitudi- nal. Spre valea lalomiței, se îndreaptă văile scurte: Deremnica, Lăzărești. Țepei, Babei, Jidovnița, Racului, Oprii, Stupinei. Pentru caracterizarea climatică a regiunii am folosit datele de înregistrare de la stația meteorolo- gică Târgoviște și postul pluviometric Bucșani. Temperatura medie multianuală a aerului este de 9,8°C (tab. 1), o amplitudine termică medie anuală de 23,3°C. Anotimpual, s-au înregistrat următoarele valori medii ale temperaturii aerului: 20,0°C vara, 35 Tabel nr.l Valorile medii lunare ți anuale ale temperaturii aerului (A, 1901-1990) (°C), umezelii atmosferice (B, 1976-1996) (%), nebulozității (C, 1976-1996) (zecimi), duratei de strălucire a soarelui (D, 1976-1996) (ore) la Târgoviște și precipitațiilor atmosferice (E, 1896-1985) (mm) la Bucșani Luna I F M A M I I A s O N D An A -2.5 ■0.2 3.4 10.2 15.3 18.8 20.8 20.3 16.0 10,1 4,8 0,3 9.8 B 86 85 81 76 75 75 74 75 78 83 86 88 80 C 6.1 6,3 6.5 6.4 5.9 5.4 4.5 4.2 4.5 5.3 5.9 6,0 5.6 D 48.7 105.5 125.3 179.4 220.1 292,1 312,8 236.0 160.1 144.1 119.7 40.5 1984.3 E 43,9 33.6 38.7 48.7 76,5 86.4 85.0 58.3 41.6 39.0 49.1 48.5 649.3 10,3°C toamna, 9,6°C primăvara și -0,8°C iama. Numărul mediu anual al zilelor cu îngheț este de 106,2, iar a celor tropicale de 26,6, în medie, înghețul apare pe 16 X și dispare pe 13 IV. Cel mai timpuriu îngheț de toamnă s-a semnalat pe 24IX. iar cel mai târziu îngheț de primăvară pe 7 V. Durata medie a intervalului cu îngheț este de 180 zile. Umezeala aerului are valoarea medie multianu- ală de 80%, cu un maxim de 88% în decembrie și un minim de 74% în iulie. Nebulozitatea medie multianuală este de 5,6 ze- cimi (cu un maxim în martie și un minim în august), numărul anual de zile senine fiind de 63,4, iar a celor acoperite de 96. Soarele strălucește pe cer în medie, 1984,3 ore/an, cu un maxim în iulie și un minim în decembrie. Cantitatea medie multianuală de precipitații atmosferice este de 649,3 mm, cu un maxim în iulie și un minim în februarie. Anual, în medie, ninge 27,9 zile, cu un maxim în februarie (7,2 zile). în cursul anului, direcția predominantă a vântu- lui este din nord-vest, dar viteza cea mai mare o au vânturile din nord-est. Valoarea medie a calmului atmosferic este de 37,5%. Specific este aici topoclimatul de platou împădu- rit. Până în prezent, fenomenele meteorologice nu au avut repercusiuni negative asupra populației de zimbri. Regiunea se încadrează în bazinul hidrografic al lalomiței. Prin partea de V curge Ialomița, iar în cea de est și nord-est, afluentul acesteia Cricovul Dulce. Cricovul Dulce la postul hidrometric Băltița (56,3 km de la izvor), are un debit mediu multianu- al de 2,2 m3/s. Pârâul Crivăț care traversează rezervația, își are obârșia în culmea de la E de Adânca (263 m altitu- dine) și după ce traversează masivul forestier din Câmpia Bucșanilor pe circa 15 km (până în dreptul satului Gura Crivățului), se varsă în Ialomița lângă satul Crivățu, la 120 m altitudine. Are lungimea totală de 29 km, o pantă medie a cursului de 5%, iar ca scurți afluenți văile: Fântânii, Gherghinei, Gherlii, Merișor, Olarului, Pietrii. în partea de nord- est, pădurea din Câmpia Bucșanilor este traversată de pârâul Neagra, care-și are obârșia în dealurile sub- carpatice de lângă Moreni și se varsă în Cricovul Dulce, lângă Vlădeni. Neagra, stră- bate pădurea omonimă pe o lungime de 8,8 km. Neagra și Crivățul sunt pâraie permanente însă afluenții lor sunt temporari. în unii ani, Crivățul poate să-și reducă foarte mult scurgerea, ca de exemplu în vara anului 2003, când în lungul său erau doar câteva bălți. Pe ape, data medie de apariție a fenomenului de îngheț este 18 XII, iar cea de dispariție este 22 11. Hidrochîmic, apele de suprafață sunt de tip bicar- bonatat. Solurile se încadrează clasei luvisoluri, caracte- ristic fiind preluvosolul roșcat, care este lutos - nisipo-lutos la suprafață și argilos în bază. 3. Pădurea Neagra-Bucșani. Aspecte generale. Masivul forestier (circa 7500 ha) în care se află amplasată rezervația de zimbri se întinde pe 21 km lungime, de la șoseaua Târgoviște-Ploiești, în nord și până lângă satul Frasinu (în sud-est). Fac parte din Ocolul silvic Bucșani, unitățile de producție (U.P.) Neagra în N și Finta-Mărcești în S. Aceast masiv păduros s-a păstrat foarte bine (înainte de 1948, fiind gospodărit de C.A.P.S. în regim de codru, iar în 1952 și 1962 amenajat de Direcția Regională Silvică Ploiești), astfel că astăzi, 86% din suprafață are arborete de tip natural-funda- mental, cu productivitate superioară (53%) și mijlocie (28%). Pădurea se încadrează regiunii fitogeografice „Câmpia Română Centrală” a Provinciei Biogeografice Dacice (Geografia României, 1, 1983). Aceasta este inclusă pădurilor mezofile de foioase, categoriei „păduri precarpatice de stejar pedunculat cu Carex brizoides și Molima coerulea”, asociația caracteristică fiind Cariei brizoidis- Quercetum roboris (Rațiu el al. 1977) (Ivan, 1992). Structura arboretelor pădurilor din U. P. Neagra (4233 ha) este următoarea: 45% stejar, 25% gorun, 13% carpen, 7% tei, 2% frasin, 2% plop, 1% sal- 36 REVISTA PĂDURILOR •Anul 120 • 2005 • Nr. 4 câm. Tipurile de pădure caracteristice sunt: stejăre- to-șleaul și stejăretul de platou. Arboretele care au vârste de peste 100 de ani se extind pe 601 ha (14% din suprafața totală), vârsta medie a celor de stejar fiind de 80 ani. 4. Cacteristicile rezervației de zimbri Neagra Ea are numai rolfaunistic. Caracteristicile natu- ral-geografice ale regiunii (păduri întinse și liniștite departe de așezările umane, arboretele bătrâne cu subarboret și vegetație ierboasă suficientă, ape curgătoare, lipsa carnivorelor mari etc.), au favorizat aclimatizarea aici a acestei specii impozante. Rezervația de zimbri extinsă pe o suprafață de 162 ha, se află în cadrul trupului de pădure „Pârâul Crivăț” (ce are 1947 ha), dar poartă numele de Neagra după cel al U. P. Ea se află la 2,2 km distanță de marginea de vest și 1,2 km de cea de est a pădurii, pe teritoriul administrativ al comunei I. L. Caragiale. De la înființare și până azi nu și-a modi- ficat suprafața. Rezervația deține 8,3 % din suprafața pădurii „Pârâul Crivăț”, 3,8 % din cea a U. P. Neagra și 1,8 % din cea a Ocolului silvic Bucșani. în cadrul U. P. Neagra, ea se află în partea central-sudică. Se extinde pe 1,85 km lungime și 1 km lățime maximă. Pe latura nord-estică a rezervației se află un drum forestier (porțiune a unui traseu lung de 9,3 km). Sectorul central este traversat, pe o lungime de 2,3 km de pârâul Crivăț. Din totalul suprafeței, 76 ha (46,9 %) se află pe dreapta Crivățului și 86 ha (53,1%) se află pe stânga acestuia. Decizia creării rezervației a fost luată în anul 1977. Mai întâi, prin Ordinul Ministrului Economiei Forestiere și Materialelor de Construcții nr. 2107/1976, s-a înființat „Unitatea silvocinegetică de interes național Bucșani” (actualul ocol silvic). Ulterior, prin Decretul nr. 115/29 IV 1977 s-a hotărât înființarea rezervației de zimbri Neagra. Un alt act normativ care a venit în sprijinul acestei acți- uni a fost Decretul nr. 106/1979. I.C.A.S. București, ia 30 noiembrie 1979, a fina- lizat un proiect „pentru execuția unui parc pentru creșterea zimbrilor în scopul urmăririi cu caracter experimental a procesului de aclimatizare și dez- voltare în condiții de câmpie piemontană”. în anul următor, același institut a întocmit și un amenaja- ment, în vederea gospodăririi intensive a acestei specii. în intervalul mai-septembrie 1981, s-au rea- lizat lucrări de amenajare, inclusiv a văii sinuoase a Crivățului în cuprinsul rezervației și, prin întreprinderea de Rețele Electrice Ploiești, ali- mentarea cu energie electrică. Rezervația a fost proiectată pentru o populație de 30 exemplare de zimbri. în 1982 s-au transferat aici toți zimbrii care exis- tau atunci în țară, dar s-au adus și din Polonia (în total 9 exemplare). Zimbrii din Bulgaria (19 exemplare) s-au adus în 1983, pentru corectarea raportului între sexe, în scopul diversificării genetice. Ei au fost transportați în cuști de lemn, cu 2 camioane bulgare până la Bucșani. în fiecare cușcă erau câte 1 sau 2 exem- plare, majoritatea având vârste mai mici de 3 ani (doar câțiva aveau 3 ani). în schimbul celor 19 exemplare de zimbru primite, România a trimis Bulgariei 19 pui de urs, capturați din județele Covasna și Argeș. Din Bulgaria, zimbrii au fost pre- luați dintr-o rezervație de vânătoare aflată la 60 km sud de Ruse, întinsă pe circa 1000 ha, din care numai țarcul zimbrilor avea peste 200 ha. Rezervația de la Neagra cuprinde 7 unități ame- najistice care sunt împrejmuite cu gard înalt de 1,8 m, din plasă de sârmă zincată cu ochiuri pătrate de dimensiunea 50 x 50 mm, susținută de stâlpi din beton armat. Lungimea totală a gardului împrej- muitor este de 5,9 km. Accesul se realizează prin porți auto și pietonale. Crivățul și valea Gherlii confluează la altitudinea de 211 m, la marginea rezervației. în valea Crivățului s-au creat 2 scăldători mocirloase (adâncime maximă 50 cm). Vegetația, care asigură baza trofică pentru popu- lația de zimbri, are caracter stratificat. în stratul arborilor predomină stejarul pedunculat {Quercus robur), dar se întâlnesc și: frasinul {Fraxinus excel- sior), carpenul {Carpinus betulus), jugastrul {Acer campestre), ulmul {Ulmus carpinifolia), cireșul {Cerasus avium), teiul {Tilia cordata), arțarul {Acer platanoides). Stratul arbustiv este reprezentat de: sânger {Cornus sanguin ea), măceș {Roșa canina), păducel {Crataegus monogyna), alun {Corylus avel- lana), verigariu {Rhamnus cathartica), sorb {Sorbus aucuparia), iar în cel ierbaceu se întâlnesc: rogozul {Carex brizoides), iarba albastră {Molinia coerulea), creasta cocoșului {Polygonatum latifolium), păiușul {Festuca sp.), mierea ursului {Pulmonaria offici- nalis), silnicul {Glechoma hederacea), firuța {Poa pratensis), mălaiul cucului {Luzula albida), laptele câinelui (Euphorbia sp.), leurda {Alium ursinum). REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 37 în arealul de pe dreapta pârâului Crivăț, stratul arborilor este reprezentat de stejârete, cu vârste de 45-65 ani. înalte de 15-23 m, cu diametre medii de 18-26 cm și consistențe de 0,2-0,8. Pe stânga Crivățului, în sectoarele nordic și cen- tral, sunt arborete de stejar cu vârste de 115-150 ani (apar și exemplare de 170 de ani), care au 23-26 m înălțime, diametre de 42-58 cm, dar consistențe slabe (0,3-0,7). în cel sudic, stejăretele au 115-130 ani, înălțimi medii de 25-26 m, diametre cuprinse între 42-58 cm și consistențe de 0,2-0,7. Pe 4 ha domină stejărete de 50 ani, înalte de 18-19 m și con- sistență bună (0,8). Vârfuri uscate au 10-30% din arbori, iar vâsc în coroane au circa 10% din arbori, în arboretele din cuprinsul rezervației nu se execută decât tăieri de igienă. în afara porțiunilor cu pădure care dețin 75,8% din suprafața rezervației, restul terenurilor (39,2 ha - 24,2%, din care 26 ha pe dreapta Crivățului și 13,2 ha pe stânga acestuia) sunt folosite în principal pen- tru înființarea de culturi pentru asigurarea hranei suplimentare, construcții (2 țarcuri de carantină înconjurate de garduri de lemn în suprafață de 2 ha fiecare, chioșc de observație pentru cei care primesc aprobare pentru vizitare), drum principal de acces (220 m lungime, 8 m lățime), depozite de hrană cu capacitatea de 80 tone fân și 20 tone furaje concen- trate, filtru sanitar, canton silvic etc. Ogoarele sunt cultivate cu ghizdei, Lolium sp., grâu, orz (cerealele sunt folosite adesea ca masă verde). Acestea au rezultat, în 1980-1981, prin defrișarea unor cvercinee tinere (sub 40 ani). La zimbri, maturitatea sexuală este atinsă la vârsta de 4 ani, împerecherea are loc în perioada august-septembrie (în funcție de starea timpului), iar gestația în intervalul octombrie-iunie (circa 270 zile). De obicei se naște câte un singur pui, însă au fost cazuri de femele care au fatat și gemeni, locul de fatare predilect (cel mai „izolat”) fiind în sud- vestul rezervației în u.a. 31. Alăptarea se face vara în perioada iulie-august (circa 60 de zile), pe parcursul creșterii tineretului deosebindu-se 4 stadii: 1-6 luni, 6-12 luni, 1-2 ani și 2-3 ani. Vițeii cresc foarte încet. Resursele alimentare naturale specifice biotopu- lui sunt variate (plante ierboase, frunze și lujeri tineri de arbori și arbuști, mușchi și licheni). De la subarboreț, zimbrii consumă fructe de păducel, cor- coduș, porumbar, măceș, alun, corn, cătină, sânger, călin. Li se administrează și frunzare de tei, salcie. Ei pasc dimineața, seara și chiar o parte din noapte, iar în perioadele cu temperaturi scăzute și ziua. în zilele căduroase își fac culcuș în locurile cu umbră suficientă, unde rumegă. Mișcarea diumă este redusă, zimbrii odihnindu-se 14-18 ore/zi (în funcție de regimul temperaturii aerului). In general, vara pasc 5 ore/zi, iar toamna și primăvara circa 10 ore/zi. După căderea zăpezii, zimbrii sunt dependenți de hrana administrată o singură dată pe zi, de perso- nalul silvic permanent al rezervației (3 îngrijitori). Furajele sunt păstrate în depozite și saivane. Dieta este alcătuită din uruială de porumb, orz, ovăz și grâu, fructe (mai ales mere), reziduuri de prune, sfe- clă și gulii furajere, în unii ani chiar șroturi de floarea soarelui ori morcovi. Dintre acestea, ce nu se produce în cadrul Ocolului silvic Bucșani, se procură, prin cumpărare, de la locuitorii satelor vecine. Concentratele proteino-vitamino-minerale se procură de la IBNA Balotești (jud. Ilfov) și se administrează după o rețetă elaborată de ICAS București. în medie, în intervalul 16 X - 31 III (uneori chiar din septembrie, în funcție de vreme), zilnic și per exemplar, se administrează: 5 kg nutrețuri combi- nate, granulate ori concentrate, 10 kg furaje uscate fibroase (fân, lucemă,'trifoi, frunzare) și 7 kg plante suculente, rădăcinoase ori furaj însilozat. Hrănitorile sunt de tip iesle, cu jgheaburi, dar sunt și hrănitori de lemn acoperite, pentru fân. Totodată există și un buncăr, care are într-o parte loc pentru depozitarea hranei, iar într-alta un jghjeab pentru administrarea acesteia. Sarea de tip bulgări, se administrează în sărării joase, consumul fiind de circa 1 t/an. Zimbrii beau apă din pârâul Crivăț, iar în perioadele secetoase, aceasta este scoasă din fân- tâni, adusă apoi cu cisternele, de unde se i dă drumul pe valea Crivățului, în dreptul unor mici „bălți” care se mențin acolo, în dreptul unor mici izvoare, în partea centrală, sunt 2 adăpători, dar există și o fântână forată, adâncă de 34 m. Până la execuția acesteia, în perioadele în care seca Crivățul, apa se aducea cu cisternele de ia fântânile din satul Vlădeni. Zimbrii au regulat apă proaspătă. Nu s-au semnalat boli, dar se asigură zimbrilor tratamente antiparazitare. Efective. în cadrul populației inițiale, primul vițel (mascul numit Robu II) s-a născut pe 23 IX 1982. în unii ani (1995, 1998) s-au născut și câte 6 viței (tab. 3). 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 Tabelul nr. 3 Numărul vițeilor de zimbru născuți în perioadele 1982-1991 și 1995-2004 Zimbrul este un animal sociabil, parând a fi pașnic în relația cu omul și tolerant cu alte animale. Dar, pot fi surprinse și ieșiri agresive imprezibile, An Nr ex 1995- 1982 1983 1 I 1996 1997 1984 2 7998“ 1985 3 1999 1986 1988 £ 2. j. 2000 ă____ | 2001 2002 2___ Conform unei convenții internaționale, zimbrii născuți în România primesc nume în care primele două litere reprezintă indicativul țării - RO. De exemplu Roky (născut în 1983), Roxana, Rodica și Rovița, născute în 1985, Rogojanaîn 1988, Robărița în 1997, cei 4 viței născuți în 2000: Rocărița, Roberta, Roda și Rogojan etc. Structura populației (pe sexe, grupe de vârstă) influențează potențialul de înmulțire. Trebuie asigu- rat un raport optim de 1:5 între sexe, în 2004 acesta fiind de 1:1,8, disproporție care determină în perioa- da rutului, lupte între masculi. în 1989 erau 28 exemplare de zimbri, iar în 1999 s-a înregistrat numărul maxim de exemplare - 42 (14 masculi și 28 femele). Structura pe grupe de vârstă a populației de zim- bri la 1 decembrie 1999 era următoarea: sub 1 an: 5 exemplare, 1-2 ani: 7 exemplare; 3-5 ani: 9 exem- plare; 8-10 ani: 4 exemplare; 10-12 ani: 7 exem- plare; 12-14 ani: 4 exemplare și peste 14 ani - 6 exemplare. Lipsa de zimbri la clasa de vârstă 5-8 ani este urmarea transferurilor făcute, în 1998, la Hațeg și Vânători-Neamț. în 2002, din numărul total de 40 exemplare, 24 erau femele și 16 erau masculi, iar în 2004, din cele 31 exemplare existente, 20 erau femele (64,5%) și 11 masculi (35,5%). Pe grupe de vârstă, la 1 martie 2004, structura era următoarea - sub 1 an: 3 exemplare - 1 mascul și 2 femele (9,6%), 1-2 ani: 1 femelă (3,2%) și peste 3 ani: 27 exemplare - 17 femele și 10 masculi (87,2%). La nivelul anului 2005, numărul de zimbri este de 36 exemplare. Cel mai bătrân exemplar este un mascul de 22 ani. Longevitatea zimbrului este de 25-30 ani (Cotta, 1982). Pagubele produse de zimbri sunt: cojirea scoarței de frasin, dar și distrugerea totală a puieților cu imposibilitatea regenerării acestora. Totodată, zimbrilor Ie place să se tăvălească în praf (nisip), în acele locuri distrugându-se complet stratul ierbaceu. Raportat Ia suprafața rezervației, rezultă o densi- tate de 1 zimbru la 4,5 ha, dar raportându-ne doar la suprafața împădurită a rezervației, rezultă o densi- tate a zimbrilor de 1 exemplar la 3,4 ha. 1989 4 2003 3_____ 1990 1991 2 2004 dovedindu-se a fi agil și sprinten în ciuda masivității corporale (de exem- piu la sfârșitul anilor '80, un zimbru a atacat un mistreț, pătruns accidental). Referitor la mișcarea zimbrilor în spațiul rezer- vației, în perioada de vegetație se observă 3-4 câr- duri, fiecare cu câte 6-8 exemplare - femele mature, viței masculi, femele cu vârste sub 3 ani, dar și 1 (2) masculi conducători de cârd. Masculii maturi trăiesc singuratici. Cazuri de ieșire a zimbrilor din țarc nu au fost și nici nu s-a încercat să se lase vreun exemplar în afara țarcului. Nici cazuri de braconaj nu s-au sem- nalat. Accidental, pătrund în rezervație căpriori și mistreți. Transferuri realizate in ultimii ani. în anul 1998, s-au transferat 3 exemplare (2 femele și 1 mascul) la Vânători (jud. Neamț) și 2 exemplare (mascul și femelă) la Hațeg (jud. Hunedoara). Ulterior, în 2002, s-au mai dat la Hațeg 3 exemplare (2 femele și 1 mascul), iar la Vânători-Neamț, s-au transferat tot 3 exemplare - 1 mascul și 2 femele (gestante). în luna ianuarie 2004, s-au dat 2 exemplare (mascul și femelă) Ia grădina zoologică din Târgoviște. Astăzi, rezervația Neagra-Bucșani a devenit pepinieră cu caracter național pentru zimbru. în 1997 (cu reluare în 2003), s-a propus extin- derea rezervației (pentru un efectiv de 55 exemplare zimbri), cu încă 6 unități amenajistice în vestul și sudul celei existente, în suprafață de 139 ha, astfel încât suprafața totală a rezervației zimbrilor să ajungă la 301 ha. 5. Concluzii La Neagra-Bucșani, prin gospodărirea cinegetică unitară efectuată (silvicultorii dâmbovițeni asi- gurând toate condițiile de creștere și dezvoltare), s-a urmărit nu numai sporirea populației de zimbri, dar și menținerea vitalității indivizilor. S-au făcut totodată și observații atente asupra comportamentu- lui acestui mamifer. Așa cum menționa Petrides (1969), se consideră că o specie a reușit în noul său mediu, dacă ea pros- peră. Este și cazul zimbrului, pentru zona joasă a județului Dâmbovița. Totuși, specia justifică pro- tecția activă atentă. Totodată, zimbrul s-a bucurat și se bucură atât de REVISTA PÂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 39 protecție națională (prin legile cinegetice nr. 26/1976, nr. 103/1996 și nr. 654/2001), dar și inter- națională (Convenția de la Bema din 1979). De ase- meni, va fi inclus și în viitoarea „Listă roșie a faunei României” (Murariu, 2000). BIBLIOGRAFIE C o 11 a, V. (I982), Vânatul, Edit. Ceres, București. I v a n , Doina (coord.) (1992). Vegetația României, Edit. Tehnică Agricolă, București. Murariu. D. (2000), Commented list of the mammal speciei susceptible for being included in the red book of the Romanian fauna, Travaux du Musdum National d’Histoire Naturellc „Grigore Antipa”, XLII, București. N a n i a , I. (1991), Vânatul pe teritoriul României, Edit. Sport-Turism, București. Negruțiu, A„ Șelaru, N.. C o d r e an u , C., 1 o r d a c h e , D. (2000), Fauna cinegetică și salmonicolă, ARED, București. N i c u l e s c u , Gh. (1960), Câmpia piemontană înaltă a în ansamblu, fiind un exemplu de reușită în condițiile unor eforturi călăuzite de principii etice și științifice, aclimatizarea zimbrilor în codrii de câmpie ai Bucșanilor a asigurat nu numai sporirea biodiversității, dar și valoarea estetică a regiunii. Cricovului Dulce. Observații geomorfologice, Probleme de Geografie. VII, Edit. Academiei, București. P ă u n . C. (2002), Clima județului Dâmbovița, Edit. Oraj 2001, Târgoviște. P e t r i d e s, G. (1969), Probleme privind introducerea de specii. Ocrotirea Naturii, 2, Edit. Academiei, București. ♦ * * (1978), Harta topoclimaticâ și hidrogeograftcă a R S. România, Foaia Târgoviște, sc. 1/200.000, Institutul de Geografie, București. * * * (1979), Proiectul „Parculpentru creșterea zimbrilor Bucșani". Arhiva Direcției Silvice Dâmbovița, Târgoviște. * ♦ * (1983), Geografia României, I (Geografia fizică), Edit. Academiei, București. * * * (1989, 1999), Amenajamentele Ocolului Silvic Bucșani, Arhiva Ocolului Silvic Bucșani. Dr. geogr. Sorin GEACU Academia Română, Institutul de Geografie Str. Dimitrie Racoviță, nr, 12 București, sector 2, tel. 021/3135990 Ing. Cătălin CĂLINESCU Direcția Silvică Dâmbovița Bd. Regele Carol I, nr. 68 Târgoviște, tel. 0245/612672 The European bison reserve at Neagra-Bucșani (Dâmbovița County). Abstract The European bison had long been the pride of Romania's forest fauna. The last specimen was hunted down in 1852. After the lapse of one hundred years, the two specimens brought from Poland in 1958, reintroduced the species into Romania. The decision to set up this reserve was taken in 1977 and two years later (1979), the Bucarest Forest Research and Management Institute drafted the design-project. The site is enclosed and observations have in view to follow the process of European bison acciimatization and devel- opment in the conditions of a piedmont plain. Another 28 specimens were added (1982-1983). nine coming from Romania and 19 from Bulgaria. The reserve covers 162 hectares within Bucșani Forest Range. The main tree species is Quercus robur. The reserve is located in the High Piedmont Plain of the Cricovul Dulce River. at 208-228 m. elevation in the valley of the Crivăț Brook. Today, the reserve shelters 36 specimens, which represent 71% of the present population and plays the role of a nursery for this species in Romania. KeywordsrEuropean bison, observation, acciimatization, rezerve. 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 Cronica Aplicarea tratamentelor în arborete de rășinoase cu fag - dezbatere științifică - Recunoscând importanța deosebită a regenerării naturale a arboretelor pentru gestionarea durabilă a pădurilor țării, Secția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice împreună cu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, la 1 iulie 2005, au organizat o dezbatere științifică pe tema Aplicarea tratamentelor în arborete de rășinoase cu fag'. Dezbaterea a avut loc în trei arborete din Ocolul sil- vic experimental Săcele, aflat în administrația Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. Au participat membri ai Secției de silvicultură a A.S.A.S., membri ai conducerii I.C.A.S., directori din centrala și direcțiile silvice ale Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, cadre didactice de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, cercetători și ingineri silvici din pro- ducție. Dezbaterile au fost conduse de prof. dr. doc. Victor Giurgiu, președintele Secției de silvicultură a A.S.A.S. In cuvântul de deschidere, domnul dr. ing. Romică Tomescu, membru asociat A.S.A.S., direc- tor al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, a prezentat, în opinia sa, soluții Ia principalele pro- bleme ale cercetării silvice și ale silviculturii, cu referiri la regenerarea și gestionarea durabilă a arboretelor. în continuare, domnul ing. Radu Farcaș - șeful Ocolului silvic Săcele a prezentat pe scurt pădurile acestui ocol silvic, cu referiri speciale la regenerarea naturală a arboretelor. Din această prezentare a rezultat că majoritatea pădurilor ocolului (aproape 90%) sunt situate în etajul fitoclimatic montan de amestecuri de fag cu rășinoase (FM2). Din păcate, ca urmare a unui mod inadecvat de gospodărire în trecut a acestor păduri, acum predomină făgetele (48%), urmate de brădeto-fagete care ocupă doar 36% în fondul forestier al ocolului. Important de precizat este faptul că majoritatea pădurilor îndeplinesc înalte funcții de protecție, în special de protecție a acumulării Târlung care alimentează cu apă municipiile Brașov și Săcele. împrejurările menționate mai sus au constituit motivația care a determinat ca la reamenajarea pădurilor din anul 1984 să se opteze pentru alegerea și aplicarea de tratamente intensive și relativ inten- sive, respectiv pentru codrul grădinărit, codrul cvasigrădinărit și pentru tratamentul tăierilor pro- REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 gresive cu perioadă lungă de regenerare, în locul tratamentelor practicate anterior, cum a fost pseudo- tratamentul tăierilor combinate. Trecerea la un regim mai intensiv de gestionare a pădurilor a fost determinată și de faptul că, începând cu anul 1978, Ocolul silvic Săcele a fost transferat în administrația Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, dobândind dubla calitate: de ocol silvic experimen- tal și de unitate silvică model de gestionare. în cei 26 de ani, în pădurile acestui ocol au fost instalate peste 90 de suprafețe experimentale foarte impor- tante pentru știința silvică românească. Dezbaterile s-au desfășurat în trei arborete în care a fost experimentată aplicarea unor tratamente cu perioadă lungă și continuă de regenerare, respec- tiv: - tratamentul tăierilor progresive comparativ cu tratamentul tăierilor succesive, în arboretul din u.a. 74 C din U.P.VI; - tratamentul codrului cvasigrădinărit, în arbore- tul din u.a. 142 B din U.P. V; — tratamentul codrului grădinărit, în arboretul din u.a. 76 B din U.P. VI. A . Aplicarea tratamentului tăierilor progresive și a tratamentului tăierilor succesive în arboretul din u.a. 74C UP VI(Referent: ing. Niniș Cioloca) Lucrările efectuate în acest arboret amestecat și relativ plurien, începute în anul 198,6 având un pro- nunțat caracter științific, au urmărit modul în care cele două tratamente contribuie la formarea unor structuri compatibile cu funcțiile atribuite prin ame- najament. Intensitatea extragerilor a fost de 16% în varianta cu tăieri progresive și de 26% în varianta cu tăieri succesive. Din păcate, din considerente subiective, după prima tăiere, experimentările au fost întrerupte. în acest context, rezultatele cercetării sunt alterate. Dezbaterile prilejuite de aceste lucrări au prezentat, totuși, interes prin faptul că s-a putut dovedi ce se produce atunci când se întrerupe procesul de regenerare, respectiv: o parte din semințișul instalat devine inutilizabil sau se pierde, ochiurile și golurile din arboret se închid, participarea bradului în compoziția semințișului se reduce drastic, calitatea acestuia este inferioară etc. Atrage atenția faptul că după tăierile de regene- rare din anul 1986, ca urmare a unei tehnologii de exploatare neadecvate, s-au produs importante 41 daune semințișului (40 - 53%), prejudiciile fiind mai mari în varianta tăierilor succesive. Daunele au crescut odată cu majorarea înălțimii puieților, mai ales după ce aceștia au depășit înălțimea de 50 cm în varianta tăierilor succesive și de 70 cm pentru vari- anta tăierilor progresive. Foto 1. Arboretul din u.a. 74C din UP VI a Ocolului Silvic Săcele după 19 ani de la efectuarea primei tăieri de regenerare. în baza celor constatate s-au desprins urmă- toarele concluzii: — întreruperea procesului de regenerare specific tratamentului adoptat este foarte dăunătoare atât tinerei generații, cât și arborilor rămași; - lipsa de îngrijire a semințișului are ca efect pierderea puieților de brad în favoarea celor de fag. Aceasta este una din cauzele diminuării participării bradului în arboretele amestecate de fag cu brad în Ocolul silvic Săcele (și nu numai); - fără aplicarea de tehnologii ecologice la exploatarea lemnului se anulează avantajele aplicării de tratamente silviculturale intensive și re- lativ intensive; - din punct de vedere al prejudiciilor aduse solu- lui, puieților și arborilor rămași este mai indicat tratamentul tăierilor progresive cu perioadă lungă de regenerare, față de tratamentul tăierilor succesive; - reluarea cercetărilor științifice inițiate cu două decenii în urmă, după o metodologie adoptată noilor condiții, nu mai poate suporta întârzieri; - întreruperea cercetărilor științifice din domeni- ul regenerării naturale și al operațiunilor culturale, pe lângă daunele materiale aferente, afectează seri- ozitatea instituției de cercetare și credibilitatea aces- tei activități» cu atât mai mult în cazul unui ocol sil- vic experimental. B. Aplicarea tratamentului codrului cvasigră- dinărit în arboretul din u.a. 142 B U.P. V (Referent: dr. ing. D. Drăghiciu) Pentru considerentele menționate anterior, în acest arboret relativ echien spre rela- ■tiv plurien, având compoziția 7Br3Fa, s-a adoptat tratamentul codrului cvasigrădinărit, apt să formeze o structură adecvată funcției de protecție stabilită prin amenaja- mentul din anul 1984. S-a efectuat o singură tăiere de regenerare de inten- sitate redusă (12%), urmată de mai multe tăieri de igienă preponderent pe seama bradului (!). In continuare, timp de peste 20 de ani, în loc de o a doua tăiere de regenerare de cvasi- grădinărit, s-au operat tăieri de igienă cu o intensitate totală egală cu cea a primei intervenții de regene- rare. în consecință, după 22 de ani, participarea bradului în compoziția arboretului (după volum) a scăzut de la 64% la 54% în favoarea fagului. Ca urmare a lucrărilor efectuate în ultimii 20 de ani (tăieri cvasigrădinărite și accidentale), benefici- ind de condiții climatice favorabile, regenerarea na- turală s-a declanșat activ, mai ales în ochiurile deschise în arboret (cu diametre cuprinse în general între 0,5H și 1,5 H), dar și sub masiv. La nivelul unei suprafețe de probă instalată a rezultat un număr de circa 4 puieți la hectar, dintre aceștia 62% sunt de fag, 35% de brad și 3% de paltin de munte. în ceea ce privește înălțimea puieților, aceștia sunt încadrați preponderent în clasa de înălțime de peste un metru în cazul fagului și de sub 0,5 m în cazul bradului și paltinului de munte. Sub raport structural s-a produs o diminuare a numărului de arbori din categoriile de diametre cen- trale la brad și fag, precum și o majorare a frecvenței arborilor de fag din categoriile de diametre infe- rioare, ceea ce demonstrează abundența regenerării fagului în dauna bradului. Dezbaterile prilejuite de acest experiment s-au finalizat cu următoarele constatări și propuneri: - alegerea tratamentului codrului cvasigradinărit a fost oportună și adecvată funcției și compoziției arboretului dat; 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2(105 • Nr 4 Foto 2. Regenerare naturală abundentă de fag după aplicarea tăierilor cvasigrădinăriteîn arboretul din u.a. 142 B, UP V, Ocolul silvic experimental Săcele.. - oportună a fost și tema de cercetare în care s-a încadrat experimentul analizat; - intensitatea primei (și unicei) intervenții de regenerare și modul de alegere a arborilor a avut mai mult un caracter preparatoriu; - intervențiile ulterioare (tăierile de igienă), axate mai mult pe extragerea bradului au afectat structura compozițională a arboretului; - abandonarea cercetărilor și întreruperea proce- sului de regenerare au afectat atât imaginea cercetării științifice, cât și evoluția arboretului dat; - reluarea procesului de regenerare și a cercetării științifice se impun cu necesitate. C. Aplicarea tratamentului codru- lui grădinărit în arboretul din u.a. 76B UP. VI (Referent: dr. ing. C. lacob) Arboretul menționat mai sus face parte din seriile de grădinărit ale Ocolului silvic Săcele (extinse pe 1579ha). Aparține tipului de pădure „Brădeto-faget cu floră de mull (s)” și are o structură relativ plurienă și o clasă de producție superioară, îndeplinește funcții multiple: pro- tecția apei și a solului, funcții de interes peisagistic ș.a. După cele două intervenții fondul de producție real a scăzut de la 706 m3 ha-', ia 678 m3 ha-1, extrăgân- du-se 243 m3 ha intensitatea tăierilor fiind respec- tiv de 14% și 19% (17% la brad și 2% la fag!). Ca urmare a acestor extracții, cu predilecție a arborilor groși și mijlocii, s-a produs o ameliorare a structurii arboretului în sensul: creșterii numărului de arbori din ca- tegoriile de diametre inferioare; pro- movării semințișului existent; extin- derii nucleelor de regenerare; îmbunătățirii calității arboretelor. A scăzut însă participarea bradului în compoziția (după volum) arboretu- lui, în favoarea fagului, inclusiv în privința semințișului. Pentru următoarea perioadă de amenajament s-a calculat un fond de producție optim de 556 m3 ha“‘, și o posibilitate de 104 m3 ha-’, procentul de recoltare fiind de 16%. în cadrul dezbaterilor, dar și în unele manuale de silvicultură recente, s-au făcut observații în pri- vința: - valorilor prea mari ale „diametrelor-țel” pre- văzute a se aplica în România, față de cele reco- mandate de unii autori străini (de exemplu, 45-50 cm la fag); - fondului de producție optim exagerat de mare, față de ceea ce se recomandă și se practică în unele țări din Europa; — neoportunității menținerii în arboret a unor arbori groși. Față de cele menționate mai sus, trebuie precizat Foto 3. Arboret parcurs cu tăieri de transformare la grădinărit (u.a. 76B, U.P. VII) din Ocolul silvic experimen- tal Săcele). REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 43 și reținut următoarele: - în amenajamentul românesc nu se operează cu „diametrul-țel”, ci cu noțiunea de „diametru-li- mită”, acesta neputând fi un „țel”, ci doar un mijloc, respectiv reprezintă acea categorie de diametre maximă, populată de un singur arbore-limită. De pildă pentru arboretele de fag cu funcții de protecție a apei, aceste diametre-limită sunt următoarele: 68 cm pentru clasa de producție I; 60 cm pentru clasa de producție a 111-a; 52 cm pentru clasa de pro- ducție a V-a, recoltarea efectuându-se predominant prin extragerea de arbori având diametre cu mult mai mici decât limitele maxime menționate. Coborârea diametrului-limită la 45-50 cm pentru arboretele de productivitate superioară și mijlocie ar presupune recoltarea de arbori cu diametre mici, cu mult sub limita optimă din punct de vedere auxo- logic și economic. Evident, amenajamentul româ- nesc nu va da curs unor asemenea sugestii care ar intra în conflict deschis și cu cerințele referitoare la conservarea biodiversității. Apoi mai este important de cunoscut adevărul potrivit căruia potențialul aux- ologic ridicat al arborilor cu diametre de 50-85 cm este dovedit de numeroase cercetări efectuate în pădurile pluriene de rășinoase cu fag de productivi- tate superioară și mijlocie. Doar calitatea lemnului este în descreștere la unii arbori cu vârste foarte mari, care pot fi recoltați în regim de urgență; - amenajamentul românesc recomandă diame- tre-Iimită mai mari (până la 90/100 cm) doar pentru anumite cazuri particulare care nu au nici o legătură cu țelurile de producție, de exemplu pentru arborete cu funcții prioritare peisagistice (păduri-parc) sau de conservare a biodiversității. Din considerente ecologice, înseși normele de specialitate ale țărilor avansate ale Uniunii Europene recomandă menținerea în arborete a unui număr foarte redus de arbori groși „vârstnici”, chiar defectuoși. Pe cine oare poate deranja că într-un arboret urmașii noștri vor mai avea bucuria de a întâlni arbori cu vârste și dimensiuni excepționale, cu o frecvență de 1-2 la hectar!; - fondurile de producție optime stabilite prin cercetări relativ recente în România (Giurgiu, 1988) și recomandate prin „Normele tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor” (1988), aflate încă în funcțiune, sunt semnificativ mai mici decât cele anterioare și la care se referă unii autori în scrierile lor; - atât „diametrele-limită” Cât și „fondurile optime” prevăzute în norme tehnice de specialitate au un caracter provizoriu orientativ, rezultate adec- vate putându-se obține numai prin experimentări de lungă durată în cazul fiecărui arboret. Pentru funcția de producție lemnoasă optim va fi acel fond de pro- ducție și optim va fi acel diametru-limită care con- duc la o creștere maximă în volum în condițiile desfășurării normale, cu continuitate a procesului de regenerare naturală. Apoi, mai trebuie precizat că pentru primele 2 tăieri de transformare spre gră- dinărit fondul optim de producție și diametrul-li- mită sunt de mică importanță, prin aceste prime intervenții urmărindu-se pregătirea arboretului dat pentru autentice tăieri conforme cu doctrina trata- mentului codrului grădinărit. Toate intervențiile din cadrul acestui tratament au un caracter experimen- tal, ceea ce derivă din însuși conceptul de „metodă a controlului”. Cu aceste precizări suntem îndreptățiți să enunțăm următoarele concluzii și recomandări: - alegerea tratamentului codrului grădinărit pen- tru regenerarea arboretului dat a fost oportună, menținându-și oportunitatea în și mai mare măsură pentru condițiile actuale, când importanța funcțiilor de protecție din acest bazin hidrografic a crescut considerabil; — aplicarea acestui tratament prin cele două inter- venții a fost, în general, corespunzătoare, cu menți- unea că nu s-a acordat toată atenția regenerării bradului; - până la noi experimentări, ca fond de producție optim poate fi considerat volumul de circa 550 m3 ha-'(în condițiile căruia recolta anuală se apropie de 10 m3 ha-1). Reducerea acestui parametru, după exemple preluate din străinătate neconforme cu condițiile naturale din zona dată, ar însemna supradimensionarea posibilității și a recoltelor de lemn și, în final, compromiterea tratamentului codrului grădinărit; - aplicarea acestui tratament trebuie continuată, ca și cercetările în domeniul dat. In acest scop se impune o inventariere statistico-matematică a arboretului printr-o rețea permanentă la suprafețe de probă. Concluzii și recomandări cu caracter general — Decizia luată în anul 1978 de a trece Ocolul silvic Săcele în administrația Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice a fost benefică atât pentru cercetarea științifică silvică, cât și pentru sil- vicultura românească, devenind în cei 27 de ani: 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 • ocol silvic experimental, un laborator de cer- cetare în natură cuprinzând peste 90 de suprafețe de probă și blocuri experimentale în care s-a acumulat o parte însemnată din tezaurul creației silvice naționale; • ocol silvic model de gospodărire, anticipând cu două decenii preocuparea modernă pentru o ges- tionare durabilă a pădurilor. Această calitate a dobândit-o odată cu elaborarea amenajamentului amenajamentul silvic din anul 1984 prin care au fost promovate generalizat tratamentele intensive bazate pe regenerarea naturală în cadrul unor perioade lungi și continue de regene-rare, singurele apte să formeze arborete trainice, durabile și performante. — Ulterior, în perioada de tranziție s-au manifes- tat și tendințe de extensivizare a gestionării pădurilor, îndeosebi prin amenajamentul din anul 1994, când s-a restrâns aplicarea tratamentelor cu perioadă lungă de regenerare. O oarecare redresare s-a produs prin amenajamentul din anul 2003; în schimb, s-a adoptat o posibilitate majorată față de cea anterioară. Nu putem omite nici unele abateri în aplicarea efectivă a tratamentelor adoptate, chiar și în blocurile experimentale (arboretele din u.a. 74C din UPVI și din u.a. 192B din UPV) în care proce- sul de regenerare a fost nejustificat întrerupt (așa cum s-a manifestat la pct. A și B). - Este necesar ca, în acest ocol silvic declarat model de gestionare durabilă a pădurilor și unitate experimentală a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, tratamentul tăierilor progresive - care ocupă aproape 60% din suprafața în rând de tăiere -, să se aplice conform doctrinei clasice (după Goyer), respectiv în varianta normală, cu perioadă lungă de regenerare. Această soluție este impusă și de înaltele funcții speciale de protecție atribuite pădurilor. Altfel, pe o perioadă de 10-15 ani, sub raportul funcțiilor hidrologice, antierozionale și peisagistice, arboretele parcurse cu tăieri progresive sau succesive cu perioadă scurtă de regenerare se comportă aproape similar cu pachetele de tăieri rase. - în consecință, în pădurile Ocolului silvic Săcele și în alte păduri cu condiții naturale și funcții similare, regenerarea arboretelor trebuie efectuată predominant prin tratamente intensive și relativ intensive: tratamentul codrului grădinărit, tratamen- tul codrului cvasigrădinărit și tratamentul tăierilor progresive cu perioadă normală (clasică) de regenerare (de 20-30 de ani, după Gayer). - Dezbaterile prilejuite de această manifestare științifică au scos în evidență faptul că activitatea de cercetare din domeniul regenerării și îngrijirii arboretelor se află într-un regretabil declin, la care se asociază și penuria de cercetători specializați în acest domeniu. Depășirea acestei stări necesită o temeinică analiză și măsuri eficiente din partea Consiliului științific al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. * în cadrul dezbaterilor a fost ridicată și problema reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere din acest ocol silvic, care au aparținut în trecut comunităților locale. Fără a nega dreptul de proprietate al acestor comunități, au fost exprimate temeri față de o posibilă pierdere irecu- perabilă a tezaurului științific încorporat în multi- tudinea de blocuri experimentale instalate în aceste păduri. însuși amenajamentul Ocolului silvic Săcele are caracter experimental încă din anul 1983. Prejudiciile aduse cercetării silvice prin decizii politice și administrative luate în ultimii doi ani în cadrul altor ocoale silvice experimentale, îndeosebi în privința Ocolului silvic Tomnatic, ne întăresc temerile menționate mai sus. Față de cele prezentate, Secția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, susținută și de Comisia de științe silvice a Academiei Române, adresează un călduros și insistent apel forurilor superioare de decizie de a adopta acea soluție care să asigure atât păstrarea experimentelor instalate, cât și dezvoltarea în continuare a activității de cer- cetare programată în acest „laborator în natură”. Este în puterea forului legislativ și a guvernului de a adopta o soluție convenabilă sub raportul respectării dreptului de proprietate, fără a compromite valori și proiecte ale cercetării silvice. Nădăjduim că, cel puțin, pe probleme ale științei silvice, guvernanții vor asculta și lua în considerare punctul de vedere al comunității academice din domeniul silviculturii românești. * în numele Secției de silvicultură a Academiei de Știință Agricole și Silvice adresăm mulțumiri Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice cu deosebire filialei din Brașov și Ocolului silvic Săcele, precum și Facultății de Silvicultură din Brașov pentru con- tribuțiile aduse la reușita acestei manifestări științi- fice. Prof. dr. doc. Victor GIURGIU președintele Secției de silvicultură a A.S.A.S. REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 45 Cel de-al XXII - lea Congres Mondial IUFRO în perioada 8-13 august 2005 s-a desfășurat la Brisbane, Australia, cel de-al XXII-lea Congres Mondial IUFRO sub genericul “Pădurile în căutarea echilibrului - integrând tradiția și tehnologia” Congresul a fost de un interes major pentru comunitatea științifică forestieră mondială și a atras peste 2000 de participanți de pe toate cele 5 conti- nente. Participanții la congres din România, reprezentanți ai Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, s-au remarcat printr-o prezență activă, la lucrările în plen și în diversele sesiuni tehnice, precum și prin prezentarea a două lucrări, respectiv un poster și o comunicare, ale căror rezumate se regăsesc în volumul special dedicat acestui eveniment (International Forestry Review, Voi. 7(5), august 2005, Commonwealth Forestry Association, 414 pag.). Lucrările la care ne referim sunt: “Structura și biodiversitatea ameste- curilor naturale de brad și fag”, autori A. -M. Petrițan (ICAS Brașov), I. -C. Petrițan (Universitatea “Transilvania” din Brașov) și N. -V. Nicolescu (Universitatea “Transilvania” din Brașov) și “Evoluția și provocările regenerării natu- rale a arboretelor de fag din România”, autori N.-V. Nicolescu, P. -T. Stăncioiu(Direcția Silvică Brașov), I.-C. Petrițan și M. -M. Vasilescu (Universitatea “Transilvania” din Brașov). Organizarea congresului a fost remarcabilă, atât în privința tematicilor abordate, cât și sub aspectul facilităților logistice puse la dispoziția partici- panților. La suc- cesul lucrărilor congresului și-a adus aportul atât Comitetul de or- ganizare al con- gresului, cât și Comitetul știin- țific al acestuia, care au lansat ac- țiunile necesare de pregătire încă din anul 2003. După cum a remarcat, pe bună dreptate, preșe- dintele Comite- tului științific, profesorul John Foto 1. P9dure de mangrove pe malurile râului Brisbane Innes, tema congresului, în versiunea originală “Forests in the Balance: Linking Tradition and Technology” a fost aleasă în mod deliberat ca, prin această formulare, să fie provocatoare dacă nu chiar derutantă. Explicația constă în faptul că semnificația asociată temei formulate este variabilă în diverse contexte econom ico-sociale: astfel, nu se exprimă în mod explicit felul echilibrului avut în vedere: stabil sau instabil. într-adevăr, în multe regiuni ale globu- lui acest echilibru este precar ca urmare a reducerii continue a suprafeței pădurilor în favoarea altor ca- tegorii de folosință a terenurilor. Acest echilibru precar se manifestă, printre altele, și prin presiunea crescândă asupra produselor și serviciilor oferite de pădure, prin conflictul de interese dintre funcțiile de producție și cele de protecție, prin tendințele evi- dente de reorientare a strategiilor legate de inter- vențiile silviculturale în diversele zone ale globului, prin dificultățile adaptării învățământului silvic la mutațiile recente din practica silvică, prin subfi- nanțarea cronică, în numeroase țări, a cercetării științifice în domeniu și prin introducerea unor tehnologii care sunt în discordanță cu practica sil- vică tradițională. în contextul prezentat, tema congresului a fost în măsură să suscite interesul specialiștilor din cele mai diverse domenii ale științelor silvice și să genereze idei provocatoare, cu un impact cert asupra evoluției cercetării științifice forestiere. Congresul s-a remarcat și printr-un mod inedit de definire și struc- turare a proble- maticilor abor- date. Dacă la congresele prece- dente această problematică a fost prestabilită de organizatori, de data aceasta ea a fost rezulta- tul unui demers interactiv, bazat pe ideea compe- titivității. De fapt, structura te- matică a pro- blematicii abor- date s-a stabilit în 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr 4 urma evaluării ofertelor de propuneri de teme pri- mite de la cercetătorii care au răspuns la solicitările formulate în acest sens de către Comitetul științific. Tocmai de aceea, se poate remarca gradul diferenți- at de reprezentare a diverselor domenii ale științelor silvice, precum și includerea unor aspecte variate de interes economico-social, aparent mai puțin strâns legate de preocupările tradiționale, definitorii ale științelor silvice. în același timp s-a reușit o sur- prindere obiectivă a direcțiilor prioritare actuale ale cercetării silvice la nivel mondial. Sub aspect organizatoric, lucrările s-au desfășurat, după ceremonia de deschidere, în sesiu- ni în plen, în sesiuni subplenare, sesiuni de discuții pe marginea temei abordate în fiecare sesiune ple- nară și sesiuni tehnice, conform unui program zilnic bine stabilit, în perioada 8-13 august, cu excepția zilei de 11 august, dedicată unor excursii de studiu alternative, pe un număr mare de trasee, care au permis cunoașterea unor aspecte variate, specifice practicii siiviculturale și realizărilor pe plan științi- fic ale silviculturii australiene. în cadrul ceremoniei de deschidere, președintele IUFRO, Risto Seppala, a prezentat într-o viziune personală, aspectele definitorii ale misiunii IUFRO în perspectiva următorilor ani. Ministrul australian al pisciculturii, silviculturii și conservării, Ian Macdonald, a evidențiat situația curentă a silvicul- turii din Australia, iar ministrul de resort al statului Queensland, a cărui capitală a găzduit lucrările con- gresului, Gordon 'Nuttall, a prezentat tradițiile puter- nice ale cercetării silvice și ale dezvoltării sectorului forestier în cadrul acestui stat. în fiecare sesiune plenară, desfășurată la începutul fiecărei zile, s-a prezentat câte o lucrare de referință pentru silvicultura globală, principalele teme abordate fiind: implicații ale ideii de conser- vare în silvicultura tropicală, importanța științelor forestiere în promovarea dezvoltării unei industrii forestiere viabile în țările în curs de dezvoltare, recoltarea și managementul resurselor naturale în condițiile acordului final Nisgra, importanța unor cercetări științifice de calitate în susținerea unor politici de mediu transnaționale bine fundamentate și contribuția industriei forestiere la dezvoltarea durabilă globală. Problematica abordată în sesiunile subplenare a vizat următoarele aspecte mai importante: Integrarea modalităților de lucru pentru atingerea obiectivelor multiple: gospodărire intensivă, gospodărire extensivă sau conservare ?; folosirea resurselor genetice pentru promovarea gestionării durabile a pădurilor; abordarea provocărilor gene- rate de schimbările climatice; promovarea dez- voltării prin perfecționarea lanțului pădure - lemn și produse finite; implicarea populațiilor indigene în știința și practica silvică; creșterea valorii pădurilor prin tehnologii și produse novatoare; fundamente ale gospodăririi durabile a pădurilor; gestionarea durabilă a pădurii, ca sarcină a silviculturii și a so- cietății; recunoașterea beneficiilor aduse de pădure mediului; promovarea rolului comunicării, educației și formării profesionale în silvicultura viitorului. Cele două sesiuni subplenare paralele din fiecare zi au fost urmate de un număr de 135 de sesiuni Foto 2. Arboret de eucalipt parcurs sistematic cu rărit- uri începând din anul 1940 tehnice, conduse de cei care au propus, în procesul interactiv de dialog cu Comitetul științific, organi- zarea lor. Ele s-au desfășurat simultan, dar eșalonat pe zile, și au fost structurate pe probleme clar defi- nite, care au acoperit o gamă extrem de largă de aspecte de stringentă actualitate pentru cercetarea silvică și domeniile înrudite. Apreciem că pentru cunoașterea acestor preocupări și pentru alinierea cercetărilor desfășurate de specialiștii din țara noas- REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 47 tră la tendințele și direcțiile de cercetare ce se ma- nifestă pe plan mondial, este utilă evidențierea, fără eșalonarea în ordinea importanței lor, a câtorva probleme reprezentative abordate, și anume: cali- tatea lemnului din pădurile gospodărite intensiv; conceperea unor politici pentru conservarea biodi- versității forestiere; aspecte economice ale polifuncționalității pădurilor; modelarea dinamicii multidimensionale a pădurii pentru atingerea obiec- tivelor de gospodărire multiple; monitorizarea bio- diversității forestiere și definirea indicatorilor aces- teia: spre un sistem armonizat la nivel național, de peisaj forestier și de arboret; amenințări pentru resursele genetice forestiere și modalități de conser- vare a genelor; biotehnologii forestiere; utilizarea geneticii și silviculturii în abordarea complexelor multiple de stress în plantațiile forestiere; genomica și cultivarea arborilor în condițiile gestionării dura- bile a pădurilor; managementul și conservarea resurselor genetice forestiere; inelele anuale ca indi- catori ai impactului schimbărilor de mediu asupra creșterii pădurii; schimbările climatice și rezistența arborilor la atacuri de insecte și agenți patogeni; efectele insectelor asupra productivității pădurilor, deciziilor de gospodărire și retenția carbonului; pădurile între poluarea aerului și schimbările cli- matice; contribuțiile fiziologiei arborilor la înțelegerea efectelor schimbărilor climatice; impactul secetei și temperaturilor ridicate asupra pădurilor; managementul și conservarea resurselor genetice în condițiile unui climat în schimbare; rolul geneticii în modificarea calității lemnului; evoluții Foto 3 Peisaj forestier din zona Glasshouse Mountains recente în teiedetecția forestieră; integrarea utilizării lemnului cu gospodărirea intensivă a pădurilor; alegerea optimă a speciilor în raport cu stațiunea: implicații asupra creșterii și asupra calității lemnu- lui; managementul adecvat al stațiunilor și silvicul- tura de precizie; detectarea, monitorizarea și mode- larea despăduririlor și degradării pădurilor prin intermediul teledetecției și GIS; cercetarea științi- fică - un partener cheie în certificarea pădurilor; inventarul forestier național în sprijinul gospodăririi durabile; aspectele economice ale gospodăririi dura- bile a pădurilor; experimente, inventarieri și obser- vații pe termen lung în păduri pluriene; planificarea recoltelor lemnoase în condițiile gestionării durabile a pădurilor; experimente de exprimare cantitativă a gospodăririi durabile a pădurilor; modificări în rolul factorilor interesați în pădure în contextul ges- tionării durabile; modificări ale ecosistemelor forestiere și implicațiile lor în sănătatea umană; reconstrucția ecologică a pădurilor ca urmare a acți- unii perturbatoare a factorilor naturali și antropici; biodiversitatea solurilor și implicațiile ei în funcționarea ecosistemelor; valorile sociale și cul- turale ale pădurilor; impactul speciilor exotice invadatoare asupra ecosistemelor forestiere; pădurea, arborii și sănătatea umană; peisajele forestiere pentru localnici și turiști; dezvoltări metodologice și empirice recente și perspective în cercetările de politică forestieră; teoria și practica stabilirii obiectivelor de conservare în peisajele forestiere; implicațiile asupra mediului ale prelu- crării industriale a lemnului; expunerea la ozon și efectele ei asupra vegetației forestiere; teiedetecția în silvicultură, o tehnologie modernă de promovare a dezvoltării durabile; considerații privind piața carbonului și rolul pădurilor în fixarea carbonului; impactul incertitudinii în deciziile strategice din silvicultură; pădurile și dezvoltarea urbană; progrese și provocări științifice în sistemele naționale de urmărire a efectului gazelor generate în contextul fenomenului de seră; patogeni micoti- ci ai tulpinilor și ramurilor și plantele parazite: valoarea biodiversității; recunoașterea și menținerea efectelor pădurilor în raport cu procesele hidro- geomortblogice; efectele favorabile 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 asupra mediului generate de plantați- ile forestiere; bilanțul carbonului în plantațiile forestiere realizate pe terenuri agricole; utilizarea resurselor globale de informație forestieră; teo- ria și practica transferului rezultatelor cercetării științifice publicului larg; perspectivele internaționale ale cercetărilor interdisciplinare: rețele internaționale în învățământul forestier: folosirea tehnologiilor didactice modeme în învățământul silvic superior. în cadrul lucrărilor congresului s-a organizat și o amplă sesiune de postere cu 771 de lucrări expuse care s-au integrat armonios cu tematica de ansamblu a congresului și au ilustrat în mod sugestiv varietatea pre- ocupărilor științifice prezente în cercetarea științi- fică actuală pe plan mondial. Desigur, problematica amplă abordată nu a per- mis conturarea unor soluții pragmatice pentru numeroasele probleme cu care se confruntă silvicul- tura actuală. Chiar și prezentarea acestor probleme este însă de o importanță majoră pentru concen- trarea eforturilor de cercetare spre direcțiile prio- ritare evidențiate. Principalele concluzii și căi de acțiune ale IUFRO pentru a face față provocărilor Foto 4. Silvicultură urbană în cartierul South Bank al orașului Brisbane prezente și viitoare, generate de cele mai diverse surse ale mediului natural, economic și social, sunt prezentate în cele două rezoluții ale congresului. Apreciem că ele sunt un ghid util în jalonarea evoluției cercetării științifice din silvicultura românească și în alinierea ei Ia tendințele ce se ma- nifestă la nivel global și european, în consens cu demersurile de integrare a țării noastre, pe toate pla- nurile, în Uniunea Europeană. AI XXII - lea Congres Mondial IUFRO 8-13 august, Brisbane, Australia Rezoluțiile de la Brisbane * Rezoluția 1: Promovarea cooperării globale în cercetarea forestieră Cel de-a! XXII - lea Congres Mondial IUFRO „Pădurile în căutarea chilibrului - integrând tradiția și tehnologia" a constituit un forum cu caracter de unicat pentru prezentarea rezultatelor cercetărilor colective, la nivel global, legate de pădure și arbori. Congresul a identificat o gamă de aspecte în care cercetarea ar putea contribui semnificativ la mai buna înțelegere a problemelor legate de silvicultură, inclusiv realizarea unor abordări echilibrate ale con- servării și gospodăririi durabile a pădurilor; adaptarea pădurilor la schimbările climatice: folosirea resurselor genetice și a biotehnologiilor pentru promovarea gospodăririi durabile a pădurilor; implicarea populațiilor indigene în știința și practica silvică; ridicarea valorii pădurii și a pro- duselor forestiere prin tehnologii novatoare și rolul educației, comunicării și formării profesionale în asigurarea unui viitor durabil al pădurilor. Animați de dorința de a aborda problemele menționate, precum și alte probleme cu specific forestier și de a dezvolta în continuare IUFRO ca organism care integrează oamenii de știință și insti- tutele de cercetare din domeniul forestier, incluzând și factorii care în prezent nu sunt incluși în rețeaua organizației, IUFRO și membrii săi vor acționa pen- tru: 1. punerea la dispoziție, în cadrul organizației noastre, a unei structuri tematice îmbunătățite și a REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 49 unor mecanisme flexibile care să ne permită abor- darea problemelor esențiale pentru oamenii de știință din silvicultură și factorii interesați în dome- niu și să acopere problemele de cercetare ce apar ca rezultat al schimbărilor curente pe plan social și în mediul global; 2. asigurarea în continuare a atingerii celor mai înalte standarde calitative în activitatea noastră de cercetare: 3. dezvoltarea participării oamenilor de știință și institutelor de cercetare din țările în curs de dez- voltare și țările cu economii în tranziție în acti- vitățile IUFRO. inclusiv prin asistență în formarea oamenilor de știință și dezvoltarea institutelor de cercetare; 4. promovarea activă a non-discriminării din motive sexuale și a diversității culturale în cadrul IUFRO și susținerea și încurajarea participării femeilor, tinerilor cercetători și studenților în acti- vitățile IUFRO; 5. dezvoltarea cooperării noastre cu academii de știință și institutele de cercetare din alte domenii ale științei, pe probleme legate de silvicultură care depășesc granițele tradiționale ale științelor silvice; 6. comunicarea mai activă a rezultatelor cercetărilor noastre în comunitățile științifice și edu- caționale; 7. implementarea deplină a strategiei IUFRO pentru perioada 2006 - 2010 de poziționare a IUFRO ca o rețea realmente globală a științei și cooperării în domeniul forestier. Rezoluția 2: Promovarea științei în adoptarea deciziilor Cel de-al XXII - lea Congres Mondial IUFRO a remarcat că. în ciuda progreselor înregistrate până în prezent pe plan științific. înțelegerea dinamicii ecosistemelor forestiere și a relațiilor lor cu ce- rințele în permanentă schimbare ale societății și evoluțiile la nivel global, cum ar fi creșterea popu- lației, fenomenele de migrare, urbanizarea, schim- bările pe plan tehnologic și schimbările climatice rămâne incompletă și continuă să se manifeste noi cerințe pentru progresul cunoașterii științifice din domeniul forestier. Totuși, statutul și capacitatea institutelor tradiționale de cercetări forestiere precum și a uni- versităților. manifestă o deteriorare, iar fondurile disponibile pentru realizarea activității de cercetare sunt în scădere în multe țări, mai ales ca efect al reorientării priorităților factorilor politici și de decizie precum și a sponsorilor (donatorilor). Este deci esențial ca. în perspectivă, fluxul de resurse spre știință și tehnologie să fie privit în primul rând ca o investiție în dezvoltarea economi- co-socială în context forestier, precum și în conser- varea pădurilor ca sisteme naturale de susținere a vieții pentru generațiile actuale și viitoare. Animați de dorința de a furniza informații rele- vant fundamentate științific și direcții în orientarea factorilor politici și de decizie, precum și a celorlalți factori interesați. IUFRO și membrii ei vor milita pentru: 1. îmbunătățirea transferului rezultatelor acti- vității de cercetare științifică forestieră orientată pe probleme, în domenii relevante către factorii po- litici și de decizie, și către ceilalți factori interesați, inclusiv din sectorul privat și încurajarea lor pentru o utilizare mai eficientă a rezultatelor cercetărilor; 2. mărirea eforturilor de exprimare a rezultatelor cercetărilor realizate de comunitatea științifică forestieră într-un limbaj ușor de înțeles de către fac- torii de decizie politică și ceilalți factori interesați; 3. mărirea în continuare a contribuțiilor noastre la activitatea proceselor și convențiilor inter- naționale cum ar fi Forumul ONU pentru Păduri. Convenția asupra Diversității Biologice, Convenția Cadru a ONU pentru Combaterea Deșerti licării, printr-o implicare activă în parteneriatul Colaborativ asupra Pădurilor; 4. susținerea posibilității de înființare a unui organ consultativ al proceselor și convențiilor inter- naționale. cu scopul special de a oferi consultanță științifică pe problemele de interes forestier. într-un mod asemănător Forului interguvernamental asupra schimbărilor climatice care se referă la problema climei; 5. dezvoltarea în continuare a parteneriatelor și colaborării cu organizațiile internaționale și toți fac- torii interesați: 6. sprijinul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului prin colaborare științifică activități de formare profesională și de educație, urmărind combaterea sărăciei și îmbunătățirea condițiilor de viață ale populațiilor a căror existență depinde de pădure, precum și asigurarea gestiunii durabile a factorilor de mediu. (realizare și traducere din limba engleză) Prof. dr. ing. Ștefan TAMAȘ 50 REVISTA PÂDURILOR • Anul 120 • 2005 O Nr. 4 Recenzie După silvocalie, o silvosofie Poate că acest titlu va surprinde pe cititorul nca- vizat. Pe drept cuvânt acesta se va întreba: ce legă- tură există între filosofic și pădure? Tocmai despre această legătură va fi vorba în continuare. Prilejul ne-a fost oferit de recenta apariție a cărții noastre intitulată:”Estetica pădurii. Introducere în Silvocalie". Deși tema centrală a acesteia, frumosul natural aplicat la pădure a fost pe larg tratată, din păcate, ideea nu a fost dusă până la capăt sau. cu alte cuvinte, metaforic vorbind cartea nu a fost „închisă", ceea ce de fapt reprezintă și o deschidere. Mai întâi, mai multe precizări de ordin teoretic sunt necesare: Silvocalia. în calitate sa de metaștiință oferă noi valențe ideii de frumusețe na- turală. făcând posibilă această interesantă legătură filosofică, având în vedere că ideea de Bine și Frumos este cuprinsă în ambele discipline. Pe aceeași treaptă a cunoașterii se situează și Metaecologia (Constantin Bândiu și Viorel Soran. 1994). Tot aici este cuprinsă și o altă interesantă idee, aceea de iubire: de pădure în primul rând, de Dumnezeu prin om în al doilea, lată deci o altă interesantă legătură dintre materie și spirit, ca două fațete diferite ale unui proces unic. Scopul noii dis- cipline este nobil și el constă în a face pădurea iubită și protejată prin cunoaștere catafatică. pornind de la o altă bază decât cea pur științifică. Evident și alte discipline umanistice își aduc aportul în acest sens (literatura, arta). Odată cunoscând scopul, putem trece la obiect. Intr-o primă etapă, incompletă desi- gur. acesta ar fi următorul: A. Definirea pădurii și prin valența sa spirituală, având în vedere că și ea are un „suflet". Există și o carte cu acest subiect, cu un titlu incitant. ce evi- dențiază și relația inversă, pădure-om: „Pădurea, rădăcină a sufletului" (Palanceanu Al. și col.. 1993). B, Caracterul universal al pădurii: pădurea este un cosmos. C. Locul pădurii în cadrul acestuia, considerând de această dată pământul un cosmos. D. Funcțiile pădurii ca prezență spirituală (trans- fer de energie psihică, modelare psihică, legătura cu transcendentul). E. Sentimentul spațiului și timpului, pe care pădurea îl transferă omului, ceea ce contribuie de fapt la înțelegerea pe sine a poporului român, care dispune de o filosofic proprie (Lucian Blaga, 1985). F. Funcția psihosanogenă a pădurii pentru a-I salva pe om de riscurile alienării în condițiile vieții moderne stresante. G. Asigurarea comunicării cu Dumnezeu, datorită ghidării gândirii către înalt (transcendent). H. Cunoașterea mai aprofundată a specificului filosofici spațiului la poporul român (de tip ondula- toriu respectiv „mioritic"). Aceasta asigură în același timp legătura cu legile Universului (ondula- toriul recunoscut și aplicat la structurile pluriene și mozaicate). I. Specificul sentimentului patriotic la poporul român, care simte pădurea ca fiind propria lui patrie. ..Nu se simte ca la el acasă decât poporal care trăiește in propriul său teritoriu" spune Hemingway. J. Rolul modelator al pădurii asupra sufletului, pe care-l sensibilizează pentru a iubi frumosul, binele și adevărul (vezi Platon). Sensibilizarea pen- tru a iubi mai mult poezia și mitul găsește dc aseme- nea suport în pădure. Poate așa se explică de ce poporul român, care iubește pădurea este poet. Nu putem sesiza de pe acuma toate temele. Este numai un început și ca orice început nu cuprinde întregul. Sperăm ca viitorul să dezvolte filosofia pădurii (silvosofia) și ca aceasta va pătrunde în marea cultură și astfel, iubind „mai mult pădurea", silvologia să iasă din condiția de „cenușăreasă a cul- turii". contribuind și la asigurarea și siguranța eco- logică a țării. O ultimă observație. în final: în fond este vorba de aducerea la lumină a unei noi funcții a pădurii: cea spirituală. Bibliografie Bândiu C„ Soran V.. 1994. Xfetaecologia, o nouă știință de graniță. Bucovina forestieră. An IU. nr.I. Câmpulung- Moldovcnesc Bândiu C„ 2004, Estetica forestieră introducere in Silvocalie. Ed. Mediaslnr. Reșița Blaga L.. 1985. Trilogia culturii Opere, voi. 9. Ed. Mincrva. București Palanceanu AL. Bândiu C.. Gociu D„ Marin T„ Alexiuc Gr„ Hlib Lidia. 1993: Pădurea, rădăcină a sufletului. Ed. Uniunii scriitorilor (EUS) Chrșinău. Scripcaru Gr.. Bândiu. C.. 1997. Silvocalia - o estetică a pădurii. Ed. Tehnică Silvică. Fii.. Câmpulung Moldovenesc Constantin BÂNDIU REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 51 Stanturf. J. A.. Madsen P.. (editori) 2004: Restoration of boreal and temperate forests (Reconstrucția pădurilor boreale si temperate), CRC Press. London Titlul se înscrie în colecția „Integrative Studies in Water Management and Land Development" (Studii integrate despre gospodărirea apelor și amenajarea te- ritoriului) editată de Robert L. France, director științif- ic al Centrului pentru Tehnologie și Mediu din cadrul Universității Harvard. Această colecție de lucrări arc ca scop îmbinarea cunoștințelor din toate domeniile implicate într-o anumită problemă pentru găsirea unor soluții complexe și integrate de rezolvare. Lucrarea de față prezintă lucrări caracteristice reconstrucției pădurilor boreale și temperate prezentate de peste 80 de autori din peste 20 de țări. Cartea are 569 pagini fiind împărțită în 7 părți distincte, fiecare parte fiind prezentată sub formă de capitole cu autori distincți. Part I: Introduction (Introducere) în această primă parte este descrisă terminologia folosită, respectiv ter- menii de degradare și reconstrucție a pădurilor și este prezentată evoluția acestor termeni de-a lungul timpu- lui. Este de asemenea subliniată importanța cunoașterii modului în care s-a produs degradarea, pentru a putea găsi cele mai bune tehnici de restaurare. Nu trebuie însă uitat faptul că pădurile sunt ecosisteme dinamice supuse schimbărilor naturale dar și antropice. De aceea, reconstrucția pădurilor degradate la un stadiu anterior (mai ..natural") se va face prin metode carac- teristice silviculturii și ecologiei forestiere însă ținând cont de contextul sociopolitic, economic și istoric al zonei. Part II: The ecologica! con text forforest restoration (Contextul ecologic al reconstrucției forestiere) în primul capitol al acestei părți. Bradshaw dezbate noți- unea de „pădure naturală'1 ca țel al reconstrucției pădurilor. Având în vedere dificultatea în a stabili țelurile de reconstrucție pornind de la această noțiune foarte controversată nu numai în lumea științifică, de cele mai multe ori decizia este de natura politică. în orice situație, cercetătorii au datoria de a colecta infor- mația existentă și de a informa publicul asupra posi- bilelor căi de urmat. în timp, procesul de reconstrucție se va îmbunătăți în continuu cu noile cunoștințe dobân- dite. în capitolul al doilea, Oliver și O'Hara descriu pro- cesul de reconstrucție la nivel de arboret, ca unitate de aplicare a tehnicilor silviculturale. Este subliniată importanța trecerii de la viziunea statică asupra ecosis- temelor forestiere (care ajung în faza „climax" și rămân stabile) la viziunea dinamică (ecosisteme deschise, care se schimbă în continuu). Aceste ecosis- teme dinamice pot evolua în multiple și diverse direcții în urma schimbărilor datorate fie activităților antropice fie fenomenelor naturale. Ca urmare, specialiștii în domeniul reconstrucției arboretelor trebuie să educe publicul larg dar și pe nespecial iști i în domeniu care se implică în proces cu privire la modul dinamic de dez- voltare a pădurilor. în capitolul următor, Beatty și Owen continuă explorarea laturii dinamice a ecosistemelor forestiere prin descrierea rolului fenomenelor naturale (incendii, doborâturi de vânt gradații de insecte etc.). Importanța efectelor fenomenelor naturale asupra pădurilor este exemplificată prin studii de caz din SUA atât la scară redusă cât și la scară largă. Pentru reconstrucția pădurilor se vor folosi aceste fenomene pe cât posibil sau se vor mima prin folosirea tehnicilor silviculturale adecvate (tehnici care vor avea efecte asemănătoare asupra ecosistemului forestier). în ultimul capitol. Vose și colab. propun ca metoda de cuantificare a rezultatelor reconstrucției forestiere, măsurarea proceselor biogeochimice. Doar astfel se poate verifica dacă refacerea structurii forestiere a fost însoțită și de refacerea proceselor ecosistemice. întrucât la nivel de arboret este greu de determinat un astfel de efect se propune ca determinarea să se facă la nivel de bazin hidrografic. Autorii propun ca indicator special resursa de azot în ecosistem, acest element fiind sensibil la schimbările structurale ale ecosis- temelor forestiere. Specialiștii în reconstrucție forestieră vor trebui să identifice indicatorii cheie care să surprindă într-un anumit tip de ecosistem evoluția acestui element și a proceselor în care este implicat. Part III: The sociopolitical context for restoration (Contextul sociopolitic al reconstrucției forestiere) în primul capitol, Mercer prezintă o recapitulare a strategiilor și a metodelor financiare folosite să încura- jeze reconstrucția forestieră mai ales în SUA și în Europa de Vest. în următorul capitol, Ciccarese și colab. examinează posibilitatea finanțării eforturilor de reconstrucție (în special a împăduririlor) prin benefici- ile obținute din stocarea carbonului. în capitolul final. Weber prezintă tendințele actuale privind împăduririle în Europa datorită schimbărilor de politica agricolă ale Uniunii Europene. Având în vedere faptul că efectele ecologice sunt benefice pentru societate în general, astfel de procese se desfășoară atât pe terenuri publice cât și pe cele pri- vate. Pentru implicarea proprietarilor privați se vor 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 folosi atât mijloace legale (care obligă) dar și mijloace de stimulare pentru reconstrucția ecosistemelor forestiere. Proiectele cu șansele cele mai mari de reușită vor fi cele care îmbină toate formele de partici- pare (munca voluntară, obligatorie, implicarea comu- nităților locale etc.). Part IV: Thepractice offorest restoration (Practica reconstrucției pădurilor) Cele trei capitole din această parte prezintă cei mai importanți factori în asigurarea succesului operațiu- nilor de reconstrucție forestieră: obținerea materialului vegetal corespunzător, condițiile de mediu în care se va dezvolta regenerarea, pașii necesari de implementat ulterior fazei de împădurire/regenerare. Kjaer și colab. subliniază faptul ca materialul de împădurire/regene- rare trebuie stabilit cu atenție la nivelul fiecărei țări întrucât de acesta depinde structura viitorului ecosis- tem (structura dorită prin reconstrucție).ln cel de-al doilea capitol. Wagnerși Lunqvist descriu unde și când se vor lua deciziile strategice în ceea ce privește pro- cesul de regenerare și conducerea acestuia pentru atin- gerea țelurilor de reconstrucție. Autorii folosesc ca model experiențele din țările Europei Centrale și de Nord-Vest. în ultimul capitol. Van Lear și Wurtz subli- niază importanța intervențiilor silviculturale necesare a fi aplicate după ce regenerarea arboretului s-a realizat, în special a celor care se impun pentru menținerea structurii dorite și atinse prin reconstrucție. Ultimele trei părți ale cărții (Part V - Case studies: Afforestation; Part VI - Case studies: Rehabilitation: Part Vil - Case studies: Reclamation\ care reprezintă și partea cea mai voluminoasă, sunt bazate pe studii de caz și descriu metode de reconstrucție ecologică în trei direcții diferite (în funcție de intensitatea procesului de degradare): ■ împădurirea terenurilor lipsite de vegetație fores- tieră (aflforestation) • refacerea pădurilor degradate (restoration) • reconstrucția ecolgică a terenurilor degradate în special prin poluare (reclamation) Aceste studii de caz acoperă practic toate zonele geografice unde se întâlnesc pădurile boreale și tem- perate și descriu în detaliu problemele întâlnite de cercetători în realizarea reconstrucției acestor ecosis- teme. în concluzie, având în vedere diversitatea subiectelor și a zonelor geografice tratate, numărul mare de cercetători care au participat la realizarea aces- tei cărți dar și bibliografia folosită, lucrarea prezentată poate fi considerată o carte de nelipsit din biblioteca oricărui specialist implicat în proiecte de reconstrucție forestieră de orice natură. Dr. ing. Tudor STĂNCIOIU IUFRO, 2005: Multilingva) pocket glossary of fo- rest ternis and definitions (Glosarul poliglot de termeni și definiții forestiere). IUFRO. Viena, Coastal Printing Service. Burleigh Heads (Australia). 96 p. Glosarul poliglot de termeni și definiții forestiere a fost elaborat sub egida Proiectului IUFRO SilvaVoc pentru terminologia forestieră, coordonat de Renate Priiller. pentru a fi utilizat de către participanții la cel de-al XXlI-lea Congres Mondial IUFRO (Brisbane. Australia, august 2005). în acest scop, au fost utilizate definiții acceptate la nivel internațional, mai ales cele dezvoltate prin procesul FAO i CIFOR / IPCC / IUFRO / 1TTO / UNEP (2002 și 2005) de armonizare a definițiilor termenilor forestieri. în plus, au fost incluși în lucrare termeni dezvoltați în conținutul unor convenții internaționale sau de către unele organisme de standardizare. Toate capitolele și toți termenii glosarului au fost analizați și comentați de un grup de experți forestieri, majoritatea selectați din „directorul de experți" al IUFRO. Glosarul IUFRO conține 299 de termeni forestieri în limba engleză și echivalenții lor în celelalte trei limbi oficiale ale organizației, respectiv în franceză, spaniolă și germană. Definițiile acestor termeni sunt date în limba engleză și ordonate alfabetic sub cele zece teme ale congresului IUFRO, respectiv: gospodărirea multifuncțională, resursele genetice, schimbările climatice, filiera pădure-lemn, populațiile locale, noile produse lemnoase, gospodărirea durabilă a pădurilor, silvicultura și societatea, efectele pozitive ale pădurilor asupra mediului, comunicarea. Din lectura atentă a termenilor definiți în glosar s-a constatat existența a numeroase diferențe semnificative între definițiile românești din diferitele STAS-uri de termeni forestieri și cele prezentate în lucrarea recenza- tă, care au însă aplicabilitate mondială. Aceste diferențe obligă la cunoașterea definițiilor acceptate la nivel mondial și modificarea corespunzătoare a definițiilor standardizate din țara noastră, în scopul unei uni- formizări (nu „adaptări"!) terminologice obligatorii în contextul „europenizării" apropiate a României. Pentru cei interesați, lucrarea poate fi procurată de la secretariatul sediului central al IUFRO din Viena (preț 6 EURO + cheltuieli de expediere). Prof.dr.ing. Norocel-Valeriu N1COLESCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 53 Harmer, R.. Howe. J., 2003: The silvicultwe and management of coppice woodlands (Silvicultura și gospodărirea pădurilor de crâng). Forestry Commission. Edinburgh. 88 p. Pădurile de crâng din Marea Britanic, ale căror importanță (mai ales comercială) și suprafață s-au redus simțitor în ultimul secol, fac parte din patri- moniul cultural al țării, realizând o „legătură vie cu trecutul”. Din acest motiv, în ultimele două decenii, crângului i s-au dedicat în Marea Britanie lucrări ample și valoroase (Crowther și Evans, 1986: Howe, 1991; Buckley, 1992). care tratează pe larg problematica exploatării-regenerării. îngrijirii și conducerii acestuia. în contextul amintit, lucrarea datorată dr. Ralph Harmer, cercetător la stațiunea din Alice Hoit Lodge a Comisiei Forestiere a Marii Britanii și ing. Jonathan Howe, consultant silvic independent, reprezintă o contribuție majoră, atât prin calitatea și noutatea informației incluse, cât și prin excelentul material ilustrativ. Lucrarea este împărțită în șapte capitole: 1. Crângul în Marea Britanie 2. Silvicultura arboretelor de crîng 3. Biologia cioatei și a lăstaririi 4. Aspecte practice ale gospodăririi arboretelor de crâng 5. Modul de conducere a rezervelor în crângul compus 6. Protejarea împotriva pășunatului 7. Instalarea unor noi arborete de crâng Lucrarea reliefează importanța culturală și bio- logică a pădurilor de crâng, precum și extensia aces- tora în Marea Britanie, unde ocupă actualmente doar 23.000 ha (12.000 ha crâng simplu și 11.000 ha crâng compus), față de 230.000 ha în anul 1905. Principalele specii conduse în crâng sunt alunul, frasinul, carpenul, aninul, castanul bun. mesteacănul, cvercineele etc, a căror capacitate de lăstărire depinde de vârsta și mărimea (diametrul și înălțimea) cioatei, sezonul de tăiere, potențialul stațiunii. Produsele crângurilor britanice (mai ales lemn pentru celuloză, lemn de foc și lemn pentru man- galizare) își găsesc desfacere cu precădere în medi- ul rural. Lemnul obținut în crânguri se vinde pre- ponderent pe picior, prețul acestuia depinzând de specie, calitate, vârstă și mărime, precum și de exis- tența unor piețe de desfacere locale și a drumurilor de acces. Rezervele de crâng compus, alese dintre speciile care nu trebuie să umbrească puternic solul (gen frasin și mesteacăn) și al căror număr la ha variază între 50 și 100, trebuie să fie în majoritate tinere. Astfel, distribuția rezervelor pe ha este de 50 exem- plare cu vârsta unui ciclu de crîng n, 30 cu vârsta 2 - 3 n. 13 cu vârsta 3 - 4 n și 4 cu vârsta 4 - 6 n (n are valoarea de 20 de ani). Rezervele. în general, trebuie să realizeze un grad de acoperire după tăiere nu mai mare de 0,4. Dacă, însă, se dorește existența unui crâng compus în care etajul de crâng să fie bogat reprezentat, se recomandă ca gradul de acoperire datorat rezervelor să scadă, după aplicarea tăierii, la 0.25-0,30 sau chiar 0,15-0.20. O problemă importantă în gospodărirea crân- gurilor britanice și de care depinde, în mod esențial, succesul regenerării acestora, este protejarea lor împotriva pășunatului. In acest scop, se utilizează resturi de exploatare și împrejmuiri permanente sau temporare. Rolul acestor mijloace de protejare este fundamental mai ales în primii trei ani după exploatarea crângului, când regenerările tinere pot fi ușor vătămate prin pășunat. în Marea Britanie există și preocupări actuale pentru instalarea unor noi arborete de crâng, mai ales simplu. Speciile forestiere care pot fi utilizate în acest scop sunt aninul (vârsta exploatabilității 20-25 de ani), frasinul (10-25 de ani), fagul (maximum 20 de ani), mesteacănul (maximum 25 de ani), jugas- trul. alunul (maximum 10 ani), carpenul (25-30 de ani), teiul cu frunza mică (20-25 de ani), cvercineele (maximum 30 de ani), castanul bun (15-30 de ani), paltinul de munte (maximum 25 de ani), sălciile (2- 4 ani), etc. Crîngurile noi trebuie instalate prin plantații, cu o desime de minimum 2.500 puieți/ha (2 x 2 m) și o suprafața de 0.4-2.0 ha. stabilită în funcție de tipul și mărimea pădurii, precum și de localizarea acesteia. în concluzie, prin bogăția și calitatea aspectelor tratate, lucrarea analizată reprezintă o importantă contribuție la problematica dificilă și complexă a crângurilor. în contextul prezentului și mai ales perspectivei pădurilor de foioase europene, aflate preponderent în proprietate privată, cunoașterea și mai ales înțelegerea exactă a aspectelor specifice utilizării crângului în diverse variante devine obli- gatorie. Prof.dr.ing. Norocei-Valeriu NICOLESCU 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. Puncte de vedere Despre accesibilitatea pădurilor Prin Ordonanța nr. 96/1998. se statuează că pădurile, indiferent de forma de proprietate, constituie o avuție de interes național de care beneficiază întreaga societate și în acest scop. în mod firesc, se pune pe primul plan ges- tionarea lor durabilă. Dezvoltarea durabilă a pădurii este concepută ca rezul- tatul unei gestionări care să permită pădurii să dea tot ce poate, fară a o sărăci, ci, dimpotrivă conservându-i max- imul de posibilități de dezvoltare și. mai ales perenitatea. Gestionarea este condusă după caz, prin planuri de ges- tionare sau pe baza unui amenajament. Amenajamcntul românesc a făcut progrese deosebite încă din primul deceniu al regimului comunist grație unor silvicultori remarcabili, fonnați de vechea școală astfel că în 1956 pădurile țării erau amenajate în totalitate. Activitatea a continuat cu regularitate, timp de 5 decenii prin institutul de specialitate, care a supraviețuit cu toate vicisitudinile vremurilor. în ultimii 15 ani. s-au produs schimbări esențiale în ceea ce privește perceperea funcțiilor pădurii și a poziției omului față de pădure, atât la nivel internațional cât și național. Proiectarea a fost de la început purtătorul acestei schim- bări de concepție prin inițierea în 1956 a «Normativului pentru proiectarea drumurilor auto forestiere (CSCAS 60160/56)» și prin numeroase dezbateri publice (dec. 1957. sept. 1959. dec. 1959. martie 1960). Circumstanțe favorabile, dar din păcate efemere (1958- 60). au reunit proiectarea de drumuri forestiere cu Institutul de Proiectări Silvice (care avea ca activitate principală ame- najarea pădurilor), creându-se astfel premisele pentru o eventuală integrare a proiectării dramurilor ca o compo- nentă a amenajamentului. Pentru cei care lucrau în acest domeniu era evident că mijloacele de acces permanente constituie zestrea indispensabilă pentru realizarea preveder- ilor integrale ale amenajamentului. în 1959. a fost elaborat un studiu istoric. .Productivitatea și capacitatea de producție a pădurilor în corelație cu insta- lațiile de transport", autori Bradosche. Giurgiu, Milcscu, din care sunt de reținut trei propuneri de actualitate: - pentru perioada 1960-75 se propunea construcția a cca. 35000 km de drumuri (în afară de cei 23000 km căi de transport existente) pentru a se ajunge să se recolteze începând cu anul 1975. în fiecare U.P. posibilitatea rezultată din amenajament - se constată că în 1960 suprasolicitarea pădurilor acce- sibile era mai mare cu cca. 50% decât posibilitatea deter- minată prin amenajament; - se stabilea dinamica posibilității pădurilor în legătură cu investițiile în drumuri forestiere. în perioada care a urmat tăierile au fost planificate în continuare la nivel maxim, dar investițiile pentru drumuri, planificate inițial la jumătate din necesar, s-au redus sub- stanțial în deceniile '70 - '80. Mulți dintre noi sunt astăzi alarmați de tăierile dezordo- nate ale unor proprietari privați de păduri, dar pagubele sunt deocamdată incomparabile în raport cu devastarea planifi- cată practicată de regimul comunist la nivel național. (Este evident că practica actuală a noilor împroprietăriți trebuie curmată). Dar toate acestea aparțin trecutului și în prezent suntem confruntați cu marea problemă: cum putem salva ce avem, ținând seama de noile condiții social - economice? Pentru a concepe și introduce o gestionare durabilă a pădurilor este nevoie să se cunoască înainte de toate situația reală a pădurilor țării. Se poate face un inventar național întocmit în confor- mitate cu criteriile internațional acceptate ceea ce ar permite să se evidențieze aspectele unei gestionări forestiere mo- deme necesare. Accesibilitatea pădurii este o condiție sine qua non pen- tru realizarea gestionării, pentru ca toate resursele naturale ale pădurii să fie puse în valoare și pentru ca perenitatea ei să îi fie asigurată. Stabilirea necesarului de drumuri trebuie abordată de o manieră diferită decât în trecut, abandonând noțiunea de densitate (m/ha) în favoarea celei de accesibilitate. în fapt, necesarul de drumuri diferă după relief (în special panta terenului) și este în funcție de mijloacele de scos - apropiat acceptabile din punct de vedere al protecției ecosistemului. Obiectivele urmărite astăzi în lume prin gestionarea pădurilor sunt în primul rând legate de protecția apei, a solu- lui și în general a mediului înconjurător și în al doilea rând de satisfacerea nevoilor filierei din aval de industrie, con- strucții. comerț energie, probleme sociale și altele de lemn sau alte produse de calitate. Societatea civilă este astăzi profund implicată în ges- tionarea pădurii și este mult preocupată de soarta ei. Pădurea nu mai este o exclusivitate a silvicultorilor, iar îh aceste condiții este firesc să ne întrebăm: - dacă amenajamentul românesc, în condițiile actuale, răspunde exigențelor unei gestionări durabile a pădurilor, cât și noilor condiții economice? - cum s-au realizat pe teren prevederile documentațiilor întocmite cu atâta trudă și perseverență, timp de zeci de ani, respectiv care este situația actuală, reală a pădurilor țării REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 55 după 50 de ani de economie dirijată? - în ce propoiție pădurile țării sunt apte pentru o ges- tionare durabilă (în sensul unanim accep- tat), respectiv dacă răspund condițiilor de accesibilitate care să asigure corect funcția de protecție și pereni- tatea lor? Elaborarea inven- tarului forestier com- plet nu inai poate întârzia! în prezent, ter- menul de accesibili- tate, mai adaptat con- ceptului de gestionare durabilă, tinde să-1 înlocuiască pe cel de deschidere a pădurii, deoarece ia în considerare tehnologia folosită în pădure pentru realizarea lucrărilor forestiere pe toată durata existenței arboretului și nu numai recoltarea produsului principal. Acest neologism împrumutat din limba franceză este din păcate insuficient definit în limba română și se pretează la confuzii (după cum rezultă din mai multe articole publi- cate în unele reviste forestiere). în orice caz conținutul lui, ar trebui definit în concordanță cu normele în general recunoscute ca valabile. Stabilirea concepției de deschidere a pădurii și a anteproiectului de drumuri ar trebui să revină celor care întocmesc amenajamentul. Sunt totuși de clarificat unele probleme. Se pare că distanța de colectare, de care depinde con- servarea ecosistemului, nu este încă bine clarificată. Cu cât aceasta este mai mare cu atât ecosistemul are mai mult de suferit într-un articol din „Meridiane forestiere” se afirmă că 65% din pădurile României sunt situate pe terenuri cu pante de peste 16% și că 90% din soluri sunt predispuse la ero- ziune. Am rămas cu atât mai surprins citind într-un alt arti- col al aceleiași reviste că se admitea ca distanță de colectare convențională 2000 m. Acum 50 de ani ne străduiam să ajungem la o distanță de colectare de 1000 m prin con- strucția rețelei de drumuri principale. O altă problemă care m-a surprins este că se mai propune construcția de drumuri provizorii, ceea ce contravine total concepției de gestionare durabilă. Este știut că pădurea are nevoie să fie accesibilă pe toată durata existenței ei, că operațiunile culturale se succed la fiecare 7-8 ani, cel puțin în primele decenii. Ca urmare, pădurile trebuie echipate cu drumuri permanente care con- stituie zestrea lor de bază și a căror valoare intră în prețul 56 lemnului vândut pe picior. Pentru colectare se amenajează piste sumare, provizorii (care nu reduc suprafața împădurită și pe care se circulă cu utilaje adaptate pentru a degrada cât mai puțin solul și nu deteriorează vege- tația). Aceasta este problema forestieru- lui care face exploatarea pro- duselor principale și condițiile de lucru în pădure pe care el tre- buie să le respecte, cu riscul penalizării, sunt reglementate în mod normal, prin contractul de vânzare a lemnului. O estimare recentă a Asociației Constructorilor Forestieri preconizează construirea în următorii ani a cca. 14500 km drumuri permanente pentru a se ajunge Ia o den- sitate modestă de cca. 9 m/ha. Investiția este considerabilă și amortizarea ei se eșalonează pe multe zeci de ani. depășind cadrul obișnuit al operațiilor de creditare. Ea este cu mult peste nivelul resurselor proprietarilor de păduri și fără sprijin din afară (cel puțin parțial) și o gestionare riguroasă nu-și poate găsi rezolvarea. Economia forestieră românească trece în prezent, printr-o criză acută, atât pe plan intern, ca urmare a schim- bării proprietății și a incapacității structurilor create de a face față profundelor transformări ale economiei, iar pe de altă parte, de nevoia de adaptare la noile condiții internaționale care schimbă fundamental concepția despre pădure și funcțiile ei în societate. în decursul timpului, omul a distrus cea mai mare parte a pădurilor Ternei, dar avem și exemple (Franța) când tot el a fost capabil să le refacă în mod incredibil. Soarta pădurii este în mâna omului și reușita sta în capacitatea lui de a înțelege rolul și importanța pe care pădurea o reprezintă pentru viața pe acest pământ. Ing. Petre BRADOSCHE* Manoir de Lurcy 98300 Toury - Lurcy ♦ Fost director tehnic al institutului de Studii și Proiectării Silvice București( 1957-1960). actualmente cetățean francez. REVISTA PĂDURILOR • Anul 120 • 2005 • Nr. 4 REVISTA PĂDURILOR B-dul Magheru nr. 31, sector 1, București • Tel.: 021/317.10.05 int.267; 2.36 Fax: 021/317.10.05 int. 236 • E-iuail: revista@rosilva.ro Coperte 1-4: “Șapte frați" - grup de plopi albi. Parcul dcndrologic Ilemeluși, O.S. Fântânele. D.S. Bacău. Foto: C. Becheru