MVISTAIPADUMLOB REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 116 Nr. 4 2001 COLEGIUL DE REDACȚIE Ing. Gheorghe Pîslaru - redactor responsabil, prof. dr. ing. Ion Florescu - redactor responsabil adjunct, șef lucrări dr. ing. loan Abrudan, dr. ing. Dorel Cherecheș, dr. ing. Mihai Daia, dr. ing. Nicolac Geambașu, ing. Filip Georgescu, prof. dr. docent ing. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Milescu, ing. Victor Paulescu, dr. ing. Constantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș Redactor șef: Rodica Dumitrescu CUPRINS pag. 1OAN CATRINA, VIOREL BLUJDEA, ION VOICULES- CU, MONICA IONESCU: încărcarea radioactivă cu în ecosistemele de pădure din zona de câmpie și de lunci...1 COSMIN NICULAIE FILIPESCU: Cercetări privind evoluția unor arborete parcurse cu lucrări de transformare spre grădinărit din zona Brașov..............................6 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Producția de sămânță și calitatea acesteia în arboretele de brad (Abies alba Mill.) afectate de fenomenul de uscare anormală.......13 RADU GASPAR:Verificarea metodei „potențialului de acumulare" pentru evaluarea scurgerii din ploi în bazine pilot..................................................19 JOHANN KRUCH: Caracteristici ale structurii macroscopice la specia de cireș sălbatic (Prunus avium Moench), din zona de vest a României........................................25 ADRIAN TRELLA: O propunere de calcul a posibilității prin folosirea programării liniare .........................30 NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Cultura nucului negru în S.U.A.-opțiuni tradiționale și tendințe contemporane ... .35 ION CRISTEA: Considerații privind managementul apelor de munte..................................................42 GEORGE BUMBU: Situația pădurilor la data naționa- lizării ....................................48 DIN ACTIVITATEA R.N.P.......................53 Secretar de redacție: Cristian Bcchcru CONTENT page IOAN CATRINA, VIOREL BLUJDEA, ION VOICULES- CU, MONICA IONESCU: Radioactive charge with ^K in meadow and plain forests ecosystems....................1 COSMIN NICULAIE FILIPESCU: Researches on the evolution of some stands in conversion to selection Sys- tem in Brașov region...................................6 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Seed produc- tion and quality in silver-fir (Abies alba Mill.) stands affected by decline ..................................13 RADU GASPAR: La verification de lamethode du “potenliel d’accumuiation”, en vue de l’evaluation de l’ecoulcment des piuies dans des bassins pilot.........................19 JOHANN KRUCH: Characteristics of the macroscopic struc- ture concerning the birdcherry species (Prunus avium Moench) in the western part of Remania........................25 ADRIAN TRELLA: A method of determining the allowable cut using linear programming..........................30 NOROCEL VALERIU NICOLESCU: Black walnut culture in the U.S.A.-tradițional options and conteinporary trends .35 ION CRISTEA: Issues on mountain water manage- ment ............................................42 GEORGE BUMBU:Thc forests status at the nationalization date ..........................................48 FROM THE ACTIVITY OF R.N.P................53 încărcarea radioactivă cu 40K în ecosistemele de pădure din zona de câmpie și din lunci Introducere Potasiu] - 40 este un radionuclid natural, respec- tiv un izotop radioactiv care are timpul de înjumătătire de l,3-109 ani și emite radiații p cu energia de 1.32 MeV (89%) și cu energia de 1,46 MeV (11%). In scoarța terestră, până la adâncimea de 16 km, potasiul este prezent în proporție de 2,3- 2,6%, ocupând ca frecvență locul al șaptelea, după siliciu și aluminiu, aproape însă la egalitate cu fierul, calciul, magneziul și sodiul. în litosferă, pota- siul se găsește în feldspații de potasiu ortoclazi, în mica albă, în mineralele argiloase fixat între lamele, adsorbit la suprafața coloizilor din sol și sub formă de ioni liberi în soluția solului. în natură, potasiul are 3 izotopi din care doi stabili: 39K cu abundența de 93,08% și 41K cu abundența de 6,91%. Cel de al treilea 40K este foarte puțin abundent (0,0119%), dar este radioactiv. Atomul de potasiu stabil 39K are în nucleul său 19 protoni și 20 neutroni, cu o distribuție a electro- nilor pe cele 4 orbite de 2 electroni pe orbita K cea mai apropiată de nucleu, 2+6 electroni pe orbita L, 2+6 electroni pe orbita M și 1 electron pe orbita exterioară N, acesta fiind electronul de valență, ceea ce conferă potasiului însușirea de element chimic monovalent. întrucât electronul de pe orbita cea mai îndepărtată de nucleu (N) este labil, el se pierde ușor, iar atomul de potasiu trece în ion pozitiv monovalent, cu o mare reactivitate față de ionii elec- tronegativi. în consecință, ionul de potasiu are o mobilitate apreciabilă, reacționează puternic cu halogenii, oxigenul și apa, iar sărurile de potasiu sunt în general ușor solubile. Stratul de sol, îndeosebi cel din ecosistemele de pădure este bogat în potasiu total, plantele lemnoase având o mare capacitate de absorbție, utilizare, acumu- lare și retrocedare a potasiului în sol prin procesele legice specifice relației sol-plantă. Oricum, substratele litologice pe care s-au format solurile forestiere din zonele montane, coli nare și chiar din zona de câmpie sunt bogate în potasiu, iar procesele de alterare a mi- neralelor cu potasiu sunt semnificativ de active. Cu aceste elemente de mai bună cunoaștere a acestui element chimic cu rol deosebit în nutriția minerală și fiziologia arborilor, revenim la expli- Dr. ing. loan CATR.INA, dr. ing. Viorel BLUJDEA, ing. Ion VOICULESCU, ing. Monica IONESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București citarea stocărilor de potasiu -40 în sol, litieră și în componentele biomasei arborilor. Material și metode Cercetările s-au efectuat în șleaurile de câmpie de la Ștcfanești (ICAS) și Vlăsia pe sol brun roșcat de pădure, șleau de luncă de la Cometu-ICAS pe sol brun de luncă, (arboretele având vârste de 60-80 de ani), plantație de cer în amestec cu paltin de câmp de la IFA Reactor-Măgurele pe sol brun roșcat de pădure, arboretul având vârsta de 35 de ani. Asemenea cercetări s-au executat și în salcâmete de platou pe sol loessoid la Cernavodă, precum și în plantații de plop euramerican 1-214 cu vârste de 25- 30 de ani de la Zăvalu-Bechet în lunca Jiului și din zona dig-mal în aval de podul de la Cernavodă, în condiții dc soluri aluviale nisipo-lutoase. Ca metodă, în arboretele eșantionate au fost instalate suprafețe de cercetare (SC) de 1000 m2, în câte trei repetiții. în aceste suprafețe au fost inven- tariați toți arborii, măsurându-se elementele dimen- sionate, cu determinări ale biomasei arborilor pe componente. Au fost recoltate probe de sol până Ia adâncimea de 50 cm, probe de litieră pe straturile OL, OF și OH, precum și probe de frunze, ramuri, lemn fus și scoarță. Probele de sol și litieră OH au fost moj arate și uscate la 105°C până la greutatea constantă, după care în porții de 100 g au fost tre- cute în cutii standard din plastic și introduse în sis- temul de măsurare a radioactivității CAMBERRA. Probele de biomasă arbori și de litieră OL și OF au fost uscate la 105°C, moj arate, introduse în cutii de inox și calcinate la 350°C. Cenușa în cantitate stan- dard de 20 g a fost recuperată în cutii de plastic și introdusă în sistemul de măsurare CAMBERRA. Sistemul CAMBERRA este compus din detector Ge(Li), amplificator spectometric, sursă de înaltă tensiune, analizor multicanal S-100. Eficacitatea de detecție a fost determinată utilizând surse etalon de la lAEA-Vienna Sol-6 și surse furnizate de IFIN- Secția 5. Timpul de măsurare a fost între 15-103- 1203s, iar activitatea minim detectabilă ia 100 g sol cu timpul de achiziție de 60 103s de 1 Bq/kg, în condițiile unui fond natural înjur de 25-IO-4 imp/s în zona picului spectral. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 1 Rezultate obținute, discuții Rezultatele obținute demonstrează că «K par- ticipă împreună cu potasiul stabil (”K și ^K) în sis- temul sol-plantă, respectiv sol-arbori. Deși abun- dența sa este foarte redusă în compușii potasici din natură, totuși nivelurile de radioactivitate determi- nate de acest radionuclid în sol și arbori sunt destul de ridicate. Este radionuclidul definitoriu pentru nivelul fondului natural al radioactivității Ia suprafața solului și în mediul de pădure. în acest sens, în cele ce urmează, se redau rezultatele mai semnificative privind problema în speță. 1 . Niveluri de acumulare a •“‘K în sol Un prim test s-a rezumat la determinarea 40K în orizontul de suprafață al solului (0-12 cm) cu urmă- toarele rezultate: în șleaul de luncă de la Cornetu I radioactivitatea medie este de 682 Bq/kg, iar în cul- turi pure de plopi R-16,1-214 și Sacrau-79 (Cornetu III) de 633 Bq/kg. Determinările efectuate pe profile de 0-50 cm scot în evidență variații ale radioactivității induse de WK în limite mai largi (tabelul 1). Tabelul 1 Niveluri ale radioactivității solului mineral (0-50 cm) în diferite structuri ecosistemice Blocul Tipul de Ecosistem Tipul De sol Adâncimea (cm) Radioactivitatea Bq'kfc Bq/kg* Bq/ m* 10'** Bq/ ha 10’-* vlăsia Șleau de câmpie Brun roșcat dc pădure Litiera OH 660 1,27 1.27 0-10 647 77.6 77.6 10-20 701 91.1 91.1 20-30 760 110.2 110 30-40 804 120 6 121 20-50 793 122.1 122 0-50 791 522 522 Zâvalu Cultură plop, 214 și Sacrau- 79 Aluvinl 0-10 697 83.6 83.6 10-20 7)0 92.3 92.3 20-30 783 106.6 110 30-40 699 104.9 105 20-50 769 115,4 115 0-50 734 506 506 Mfîgurele Reactor Cerat cu paltin de cAmp Brun roșcat Litiera OH 560 0.67 0.067 0-10 641 76.9 76.9 10-20 652 91.3 91.3 20-30 630 91.4 91.4 30-40 69» 101.2 101 20-50 680 102 102 0-10 660 463 463 ȘieSnejti șleau de câmpie Brun roșcat de pflduro 0-10 535 64.2 64.2 10-20 584 725.9 75.9 20-30 571 82.8 82.8 30-40 567 «5 I 85.1 20-50 614 94.6 94.6 0-50 S74 403 403 * - media pe profil, *♦ - valori cumulate pe profil De remarcat valori apropiate pe profil și în medie între soluri diferite și ecosisteme diferite, iar unele deosebiri se explică prin conținutul de potasiu, respectiv 40K variabil de Ia un sol la altul. Valorile medii pe profil, cuprinse între 574-741 Bq/kg sau între 403-522x10’ Bq/m2, cumulat pe adâncimea de 50 cm sol (0,5 m3) sugerează că în mediul de pădure nivelurile de radioactivitate determinate de «K sunt destul de ridicate. 2 . Niveluri de acumulare a în litieră Dacă în sol «K provine din alterarea rocilor parentale și în parte din descompunerea materiei organice moarte, în schimb, în litieră sursa de acu- mulare este necromasa anuală (frunze, ramuri etc.) Astfel, nivelurile de încărcare radioactivă sunt mai reduse comparativ cu cele din solul mineral. La Cornetu, într-un șleau de luncă cu arboret de 60 de ani, încărcarea radioactivă în stratul OL este în medie de 80 Bq/kg, în OF de 215 Bq/kg și OH de 532 Bq/kg (tabelul 2). Tabelul 2 Niveluri de încărcare radioactivă cu 40K a litierei în blocul experimental Cornetu I Coeficientul de variație între repetiții este redus, iar încărcarea în OL este de 15%, iar în OF de 40% față de cea din OH. între ecosistemele de foioase din zona de câmpie apar diferențieri ca niveluri de încărcare, dar migrația din stratul OL până în OH urmează aceiași legitate (tabelul 3). Tabelul 3 Niveluri de încărcare radioactivă cu 40K a litierei în diferite ecosisteme Blocul Tipul de ecosistem Stratul de litieră Masa uscată Radoactivitatea (Bq/kț,) Bq/kg Bq/m2 Bq/ha (x!05) Măgurele reactor Corel OH 0.165 274 45 4.5 OF 0.700 319 223 22 OH 1.171 560 656 66 Cornetul Șleau de luncă OH 0.300 208 62 62 OF 1.000 215 215 22 OH 0.800 42'5 340 34 Vlăsia Șleau de câmpie OH 0.172 323 56 56 OF 0.402 376 151 15 OH H .920 660 1267 127 $ tolăneșt i 1 Șleau de câmpie OH 0.167 196 33 33 OF 0.551 225 124 13 OH 0.920 396 364 37 Rezultă concentrații mai ridicate de în litiera din șleaul de câmpie de la Vlăsia și din ceretul de la Măgurele reactor comparativ cu șleaul de câmpie de Ia Ștefănești și șleaul de luncă de la Cornetu. 3 .Nivelurî de acumulare a «K în arbori Pe componente de biomasă, încărcarea cu 40K variază în limite largi la toate speciile de arbori luate în cercetare. «K se concentrează în fructe (înainte de maturare) și în frunze (tabelul 4) apoi urmează ramurile tinere, scoarța și crăcile nedecojite, iar în lemn de fus apare în concentrații mult mai reduse 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Tabel 4 Niveluri de radioactivitate de la diferite specii de arbori din blocurile Ștefănești I și Cernavodă, pe componente de biomasă Componente 1 de biomasa Stejar pedunculat Tei argintiii carpen Salcâm B îo mu p Kg/arbore «K BqfliR Biomasa Kg/arbore Bq/kR Biomasa Kg/arbore Bq/kg Biomasa Kg/arbore Bq/kg Mua foliară 12.6 283 14.9 567 6.2 355 3,7 394 Fnrele > 7,7 605 3.8 406 - • Crăci 1.7 120 4.5 155 2,6 106 13 4 306 Ramuri 59.8 63 83.0 166 40.4 75 33.4 7ț ScosrțJ 64.9 107 54.6 181 16.6 122 49.4 142 Lemn fus 452.7 27 322.9 35 209.4 21 304 7 44 Total (kg/irbort 591.7 * 487.6 • 279.0 ♦ 404 6 - Total (Bq/wbom) * 26700 ♦ 48800 - 13500 28400 comparativ cu celelalte componente. Se constată o afinitate mai mare de acumula- re a <°K la teiul argintiu și plopii euramericani atât în frunze cât și în scoarță, comparativ cu ste- jarul, carpenul și chiar salcâmul. Un bilanț pe arbori medii la vârsta maturității scoate în evi- dență acumulări totale de 4nK în Bq/arbore: stejar pedunculat (26,7-IO3), tei argintiu (48,8-103), carpen (13,5-IO3), salcâm (28,4*103), plop R-16 Zăvalu (59,4-IO3) plop R-16 Cernavoda (45,2-IO3), plop S-79 Măcin (46,l-103), plop S-79 Maliuc (18,0-IO3) (tabelul 5). Tabel 5 Niveluri de radioactivitate de la clone de plop în diferite blocuri experimentale, pe componente de biomasă Componente de biomasă Zăvalu (R-16) Cernavoda 11 (R-16) Măcin (S-79) Maliuc (S-79) Biomasa Kg/arbore K Bq/kg Biomasa Kg/arbore Bq/kg Biomasa Kg/arbore "K. Bq/kg Biomasa Kg/arbore 4DK „Mur Masa foliaiă 5.8 471 7.9 528 9.1 345 5.3 326 Ramuri 5.6 310 7.7 298 8.8 144 5.2 136 Crăci 78.3 149 66.2 110 76 72 44.8 68 Scoarță 36 3 127 38.7 220 44,4 213 26.2 210 Lemn fus 365.0 106 332,4 69 381.5 70 224.7 31 Total (kg/arborc 491 0 * 452.9 ■ 519.8 3062 - Total (Bq/arbore) ♦ 59400 • 45200 • 46100 18000 Tabel 6 Acumularea de (Bq/kg) pe specii și componente de biomasă Componenta Stejar pedunculat Tei argintiu carpen Salcâm Plop R-16 Plop S-79 Masa foliarA 283 567 355 394 471-528 326-345 Scoarță 107 181 122 142 127-220 21D-213 Lemn fus 27 35 21 44 69-106 31-70 4 .Concentrația ■l0K radioactiv în sol, litieră și arbori S-a determinat K total (K2O) din sol, litieră și componente de biomasa arborilor. în sol pota- siul total este în cantități ridicate în primii 10 cm, acumularea având origine biogenă. Atât solul brun roșcat de pădure de la Ștefănești, cât și solul brun de la Cometu sunt bogate în potasiu. Litiera este mai săracă în potasiu comparativ cu solul (tabelul 8) Tabel 7 Concentrația în potasiu total (K2O) din solg/100 g sol Adâncimea (cm) șleau de câmpie (Ștefănești 1) șleau de câmpie (ștelinești 11) șleau de luncă (Cornetu I) Populetum (Cometu II) 0-10 2.69 1.96 2.73 3.50 10-20 1.52 1.81 1.65 1.60 20-30 1.67 1.89 1.45 1.43 30-40 2.17 1.98 1.40 1.40 40-50 2.48 2.05 1.50 1.38 Se remarcă concentrațiile mai mari de 40K în straturile OL și OF din culturile de plop R-16 și sal- câm, comparativ cu șleaurile. La arbori, concentrați- ile de 40K sunt strâns legate de componentele biomasei. Frunzele și fructele nematurate sunt mai bogate în potasiu, iar lemnul de fus este cel mai sărac la speciile de șleau la care s-au efectuat determinările. Se constată acumularea mai ridicată de potasiu la tei argintiu, comparativ cu carpenul și ste- jarul pedunculat. De asemenea potasiul se polarizează în frunze și fructe la toate cele trei specii, respectiv în organele tinere. Tabel 8 Conținutul de potasiu total în straturile litierei(K2O) din sol g/100 g sol Stratul de litieră Șleau de câmpie șleau de luncă Salcâmet dc podiș Populatul (R-16) OL 0.48 0.36 0.710 0.85 OF 0.43 0.32 0.66 0.79 OH 0.65 0.56 0.46 0.66 în general, valorile sunt comparabile, însă valorile cele mai mici la carpen și plopul S-79 de la Maliuc sunt determinate de talia și vârs- ta mai mici ale arborilor. Așadar un arbore mediu de tei argintiu acumulează cantități mari de 4CK ca și plopii R-16 și S-79, în li- mitele 45000-60000 Bq/arbore, ceea ce în mediul de pădure este destul de însemnat. Tabel 9 Concentrațiile în K2O (g/lOOg) a componentelor de biomasă Componenta Stejar pedunculat Tei argintiu Carpen Frunze 0.74 1.60 0.81 Fructe 0.67 1.40 0.79 Ramuri 0.41 0.70 0.31 Crăci 0.24 0.35 0.23 Scoarță 0.22 0.41 0.19 Lemn fus 0.15 0.16 0.12 PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 3 Concluzii Rezultatele cercetărilor privind stocarea pota- sioului în sol, litieră și arbori în diferite ecosisteme de pădure scot în evidență o încărcare radioactivă ridicată a acestor componente. Radionuclidul natural 40K are abundență de numai 0,012 % față de 93,03 % 39K izotop stabil al potasiului. Cu toate acestea 40K determină un nivel de radioactivitate apreciabil în mediu, cu deosebire în sol, emisia având energia de 0 1,32 MeV (89%), și 3/ de 1,46 MeV (11%), iar Tl/2 de l,310»ani. Radioactivitatea solului în profilul 0-50 cm este în medie între 574-741 Bq/kg SU, cu tendință de creștere în adâncime, unde și rețeaua de rădăcini se rărește semnificativ. Pe adâncimea menționată solul înglobează între 403-522 Bq/m2, respectiv 403- 522 107 Bq/ha. Așadar, aportul solului ca factor mediogen în balanța radioactivității în ecosistemele de pădure este impresionant, iar între solul brun roșcat de pădure și solurile aluviale de luncă nu sunt deose- biri, de importanță fiind numai zona în care sunt amplasate suprafețele. Litiera stochează 40K în cantitate mai mare în stratul OH, dar inferioare celor din solul mineral (tabelul 10). Tabelul 10 Acumularea de 40Kîn straturile de litieră Strat Tipul de ecosistem Bq/kg Bq/m2 Bq/ha 105 OL Ceret 274 45 4.5 Șleau dc câmpie 296 45 4.5 Șleau dc luncă 208 62 6.2 OF Ceret 319 223 22 Șleau de câmpie 300 138 14 Șleau de luncă 215 215 22 OH Ceret 560 656 66 Șleau de câmpie 528 816 82 Șleau dc luncă 425 340 34 Pe straturile de litieră radioactivitatea variază în limite relativ strânse între diferite tipuri de ecosis- teme, dar în toate cazurile înregistrează creștere în OF și mai ales în OH față de OL. Arborii acumulează 40K în cantități mai reduse comparativ cu solul mineral și litiera, dar diferenți- at pe componente de biomasă și pe specii. Frunzele au un nivel de radioactivitate superior, urmate de scoarță, iar lemnul de fus este mult inferior. De remarcat, încărcarea radioactivă mai puternică a fructelor nematurate de tei și carpen față dc frunze. Ramurile (lujerii) și crăcile necojite au o încărcare radioactivă inferioară frunzelor și scoarței. Pe prin- cipalele componente de biomasă cu semnificație sub raportul radioactivității determinată de 4t)K, sunt edificatoare următoarele niveluri (tabelul 11). Tabelul 11 Bioacumularea 4°K pe componente de biomasă Componenta Stejar pedunculat Tei argintiu Carpen Salcâm Plop R-16 Plop S-79 Masa foliară 283 567 355 394 528 345 Scoarță 107 181 122 142 220 213 Lemn fus 27 35 21 44 106 70 Total arbore* (Bq) 26700 48800 13500 28400 59400 46100 * valori loiale pe arbore mediu încărcarea radioactivă este mai ridicată la esențele moi: tei argintiu, plop R-16 și plop S-79, comparativ cu esențele tari, primele dovedindu-se veritabili bioindicatori în monitorizarea radioacti- vității mediului. Concentrațiile de potasiu în formele totale (% K2O) din sol, litieră și biomasa arborilor urmează aceeași legitate ca și 40K, fiind cele mai ridicate în solul mineral și litieră, comparativ cu arborii. Este interesant de reținut că, potasiul apare în concen- trațiile mai mari în frunze și fructe, și mult mai reduse în celelalte componente ale biomasei, mai ales în lemn și scoarță. De mare importanță este radioactivitatea indusă de 40K pe masa unitară de K2O total din sol, litieră sau arbori, exprimată în Bq/g K;O, notată R1 (tabelul 12). Acest indicator indus de 40K relevă o distribuție interesantă a radionuclidului în circuitul sol-plantă, atât pe profilul solului, cât și în litieră sau pe componente de biomasă. Tabelul 12 Radioactivitatea indusă de 49K pe masa unitară de K2O total din sol, litieră și componente de biomasă (Bq/g K2O) Sol Litieră Arbori Adâncimea (cm) R1 Strat R1 componenta R1 Stejar Tei carpen 0-10 19.9 OL 40.8 frunze 38.2 35.4 43.8 10-20 33.4 Ramuri 30.2 22.1 34.2 20-30 34.2 OF 52.3 Scoarță 48.6 44.1 64.2- 30-40 26.1 OH 60.9 Lemn 18.0 21.9 17.5 40-50 24.8 Din masa potasiului total, izotopul radioactiv se acumulează în proporție mult mai mare în scoarță (44-64 Bq/g K2O) litieră (41-61 Bq/g K2O) și masa foliară (35-44 Bq/g K2O) comparativ cu ramurile (22-34 Bq/g K2O), solul (20-38 Bq/g K2O) și mai 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Lț CU lemnul dc Ibs (18-22 Bq/g K20). în con- icv ’HlaecM izotop radioactiv nu se comportă chi- „ik identic cu »K stabil și deci utilizarea sa în evpcrimenic de nutriție a plantelor impune circum- MX-Cțk. în final. este una din componentele remarca- h \ ale mediului șt în speță a mediului de pădure, «rv in condiții normale determină niveluri de radioactivitate din organisme și mediu, (evident în abwnt.i accidentelor nucleare), Deși aceste niveluri a:: mai mult decât semnificative sub raport medio- grn, nu sunt vătămătoare sub raport biologic r umani BIBLIOGRAFIE C a b e n , G., T r e i 11 e , P,, 1963: Precis d'energie nucleaire, Dunod, Paris D e n a y e r de Smet S 1967: Teneurs en potassi- um et calcium des seves du bois d'arbres et d'arbustes appar- tenant ă divers ecosystemes forestiers du haute Belgique. Bull. Soc. Franc, physol. Veget. T o u z e t, G., Heinrich, J.C., 1970: Concentrations foliaires en azote, phosphore. potassium et calcium du peuplier CV 1-214. Assoc. Foret-Cellqse, rap. ann C a t r i n a, I., 1971: Etude de la nutrition minerale des peupliers, Rapport FAO, Roma Catrina, I., 1972: La nutrition azotee du peuplier et les interactions ionique etudiees par les traseurs radioactifs 45Ca, 59Fe, 35S. CEN-Saclay, France Davidescu, D., D a v i d e s c u F e 1 i c i c a , 1979: Potasiul în agricultură, Editura Acad. Române Radioactive charge with 40K in meadow and plain forests ecosystems Abstract I i:. nwasiiremcnl of '"K in the soil, litter and tree biomass components in plain and meadow forests was done with the purpose ip the omeni of native level of radioactivițy in the forest environment, under a large project that targeted to determine both .mal ,md .irtlTucuil radioactive fiind around artificial sources. The higher 40K level were found in soil, significantly iesser in litter i, irct bnmtass, as reported in Bq/kg of dry matter. The range of 40K total charge in the ecosystem components are as follows: (403- î। to7 Bq/ha in the soil; (33-62) 104 Bq/ha in the OL (litter horizon); (13-22) 105 Bq/ha in OF (fermentation horizon);(24,6) 106 [iq ha nn biomass nl nicMlow forest; (15,6) 106 Bq/ha in populus forests; (8,4) 106 Bq/ha in black locust forests. On the average in d* foresl ctcaystenw stadled the amont of40K rises to (52,5-52,7) 109 Bq/ha, respectively over 1,5 Curie/ha or 0,15 milicurie/m2. An'ivards.'/i/am ferești, meadow forests, ^K, native fund of radioactivity. : 7. .T1 PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 5 Cercetări privind evoluția unor arborete parcurse cu lucrări de transformare spre grădinărit din zona Brașov Cosmin Nîcolaie FILIPESCU Facultatea de Silvicultură, și Exploatări Forestiere Brașov Introducere Tratamentul codrului grădinărit este aplicat pe o suprafață redusă atât în Europa, cât și în România, de aproximativ 2-3% din totalul fondu- lui forestier. Deși este un tratament cu multiple valențe de natură ecologică, se confruntă cu o serie întreagă de dificultăți, cum sunt necesitatea existenței unei rețele dense de instalații de trans- port, obligativitatea tehnicilor de exploatare cos- titisitoare care reduc la minim prejudiciile, cali- tatea mai redusă a masei lemnoase rezultate etc. (Matthews, 1989; Schiitz, 1997; Florescu și Nicolescu, 1998). Cu toate acestea, grădinăritul a fost și rămâne cel mai indicat tratament în pădurile amestecate de rășinoase și fag din zona montană, cu structuri neregulate (pluriene și relativ pluriene), care îndeplinesc prioritar funcții de protecție. în situ- ațiile care impun obligativitatea continuității pădurii, tratamentul codrului grădinărit este una dintre puținele soluții aplicabile, cu condiția respectării cerințelor specifice acestui mod de gospodărire. Deoarece structura reală a arboretelor diferă frecvent de cea optimă gră- dinărită, se recomandă aplicarea de lucrări (tăieri) de transformare. Această etapă intermedi- ară are o durată variabilă, în funcție de starea actuală a pădurii inclusă în procesul de transfor- mare. Aspectele necesar a fi soluționate prin acest gen de intervenție sunt multiple și nu se urmărește numai simpla dirijare a structurii. De aceea se impune aplicarea acestor tăieri sub forma unui sistem complex și integrat de măsuri (Badea, 1966; Vlad, 1975; Florescu (coord.), 1983). Lucrările de transformare au un pronunțat ca- racter experimental. La fiecare intervenție se compară structurile reale ale arboretelor cu cele optime urmărite. Acest fapt impune necesitatea studierii cu continuitate a modului de aplicare a lucrărilor de transformare și a rezultatelor obținute. Materialul și metoda de cercetare Datele ce se vor prezenta și analiza provin din câteva arborete situate în O.S. Brașov, U.P. V Noua, incluse în bazinetul Valea Popilor (tab. 1). Aceste arborete realizează funcții speciale de protecție (încadrare funcțională 1-4B) și sunt localizate în etajul fitoclimatic FM2 - Montan de amestecuri, pe stațiuni de bonitate superioară. Arboretele sunt brădete normale cu floră de mull (exceptând arboretul din u.a. 3DA care este un brădeto-făget normal cu floră de mull), cu parti- ciparea în proporții variabile a fagului și de pro- ductivitate superioară, fiind incluse în subuni- tatea de codru grădinărit ( SUP G). Tabelul 1 Câteva caracteristici ale suprafeței cercetate. (A few characteristîcs of the experimental stands) u.a. Suprafața (ha) Suprafețe experimentale (ha) Tip structură Compoziția (%voL) 27 B 13,8 4 x 0,25 Relativ plurienă S8BrlOFa2Dt 28 A 21,9 5 x 0,25 Relativ plurienă 76Br24Fa 29 17,6 6x0,25 Relativ plurienă 85Brl5Fa 30 A 15,0 5 x 0,25 Relativ plurienă 45Br50Fa5Go în anul 1979, simultan cu amplasarea suprafețelor experimentale permanente (tab. 1), s-a procedat la inventarierea integrală. în fiecare suprafață au fost culese date privind diametrul de bază, înălțimea totală, înălțimea elagată și clasa de calitate a arborilor. în plus, au fost observate și unele aspecte privind vătămările arborilor remanenți prin exploatare, precum și dinamica procesului de regenerare (Florescu (coord.), 1983). Arboretele au fost parcurse cu lucrări de transformare spre grădinărit, de intensități vari- abile, diferite în cele patru arborete, în anii 1981 și 1992. 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 După trecerea a două rotații, în 1999 suprafețele de probă au fost reinventariate, rezul- tatele fiind prezentate în detaliu într-o lucrare anterioară (Filipescu, 1999). Rezultatele obținute și discuții în urma prelucrării datelor experimentale s-au obținut o serie de date privind dinamica unor carac- teristici biometrice în perioada urmărită și îndeosebi: - distribuția numărului de arbori pe specii și ca- tegorii de diametre, respectiv pe clase de diametre pentru structura reală în 1979 și 1999 și pentru cea optimă (tab. 2); - situația comparativă a valorilor suprafeței de bază în anii 1979 / 1999 (tab. 3); - repartiția volumului pe specii și categorii de diametre, precum și pe clase de diametre pentru structura reală în 1979 și 1999 și pentru cea optimă (tab. 4). Din analiza distribuției actuale a numărului de arbori pe specii și categorii de diametre (fig. 1), reiese o amplitudine mare de variație, cu valori cuprinse între 8 și 76 cm. Actualmente, diametrul maxim întâlnit este încă inferior diametrului țel sta- bilit. Arboretele au structuri relativ pluriene și sunt constituite în principal din brad, cu participarea redusă a fagului, exceptând u.a. 30A în care fagul și bradul au ponderi similare. în această subparcelă se observă un caz particular, în care expoziția sudică a versantului, panta ridicată și volumul edafic util redus, coroborate cu seceta prelungită de la începutul anilor ’90 au determinat uscarea mode- rată, în special a bradului. Faptul că lucrările de transformare sunt aplicate relativ rigid sub raport temporal, cu revenire pe aceeași suprafață după trecerea unei rotații (10 ani), poate avea și rezultate mai puțin dorite. Astfel, în u.a. 27A primele lucrări de transformare au avut o intensitate mai puternică decât cea normală (de 10- Fig.l Distribuția numărului de arbori pe specii și categorii de diametre - 1999 (Distribution of number of trees by species and diameter classes - 1999) REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 15% din volum) și nu au fost corelate cu anii de fructificație abundentă a speciilor principale (brad, fag). Aceasta a determinat regenerarea mai ales a paltinului de munte și ulmului de munte, care apar cu frecvență ridicată în mod exclusiv în primele ca- tegorii de diametre. O situație similară menționează și Vlase (1986) într-un brădeto-făget dirijat spre grădinărit la Vaida, în care s-a constatat predo- minarea paltinului de munte în semințișul natural. Arboretele analizate sunt alcătuite în principal din brad, dar aceasta nu constituie un simplu avan- taj, ci este condiția esențiala pentru aplicarea lucrărilor de transformare spre grădinărit. Năstăsescu (1936) sublinia clar că aplicarea codru- lui grădinărit este strict legată de arealul optimului de vegetație al bradului, acesta fiind singura specie capabilă să reziste latent în porțiuni umbrite și să se dezvolte ulterior normal după ce este pusă în lumină. Cu toate acestea, arboretele dirijate spre struc- tura grădinărită nu trebuie să fie în mod obligatoriu brădete pure. S-a constatat că aplicarea lucrărilor de transformare este mult mai ușoară în amestecurile de rășinoase și fag, datorită diversificării naturale a structurii verticale, fapt explicat prin ritmurile diferite de creștere în înălțime la speciile amintite. Astfel, participarea fagului în amestec cu bradul este recomandată deoarece contribuie în mod favo- rabil la creșterea și regenerarea acestuia din urmă. Ponderea de participare a fagului trebuie însă limi- tată la 10-15% deoarece peste acest nivel structura diferențiată și continui- tatea codrului grădinărit sunt puse într-un real pericol (Vlad, 1975; Schiitz, 1985; Henon, 1994). Analizând distribuția numărului de arbori pe specii și categorii de diametre se observă că bradul este mai bine reprezentat la grosimi mari, în timp ce fagul apare cu frecvențe mai ridicate la grosimi mici Și mijlocii. Acest fapt este explicat pe de o parte de diferența de vârstă dintre populațiile celor două specii, iar pe de altă parte, chiar și la vârste similare, fagul se dispune în plafonul inferior și are creșteri în grosime mai mici. S-ar putea astfel ca în viitor să se producă o succesiune în favoarea fagului, dacă nu se intervine la timp pentru reglarea raporturilor com- poziționale. Ambele specii sunt bine reprezentate în semințișul natural, iar dirijarea regimului intem de lumină și intervenția cu lucrări de îngrijire a se- mințișurilor vor crește șansele de a integra arbori viabili în primele categorii de diametre. Dirijarea raporturilor interspecifîce brad-fag se poate realiza și prin degajarea semințișurilor de brad copleșite de tineretul de fag sau înlăturarea semințișurilor de fag pe anumite porțiuni în anii de fructificație abunden- tă a bradului etc. (Florescu et al., 1979; Vlase, 1986). Reducerea evidentă a numărului de arbori în arboretele studiate în decursul perioadei 1979-1999 (tab. 2) are o dublă explicație: pe de o parte desimea a trebuit să fie redusă pentru a declanșa și favoriza regenerarea, iar pe de cealaltă parte alimentarea cu arbori a primelor categorii de diametre a rămas deficitară. Studii similare (Florescu et al., 1995) menționează aceeași situație după primele tăieri de transformare, atât pentru arborete cu desimi mari, cât și pentru altele cu desimi mai reduse. în perioa- da următoare însă, dacă în punctele deja regenerate se vor integra arbori valoroși în primele categorii de diametre, se va normaliza dirijarea structurii reale spre cea optimă dorită. Tabelul 2 Repartiția numărului de arbori (buc/ha) pe clase de diametre (Distribution of number of trees (stems ha'1) by diameter ranges) u.a 27 B 28 A 29 30 A D (cm) Nr-1979 Nr-1999 No Nr-1979 Nr-1999 No Nr-1979 Nr-1999 No Nr-1979 Nr-1999 No <26 75 106 237 145 50 224 162 62 227 443 312 319 26-38 51 26 107 75 50 105 131 92 105 148 60 117 38-50 94 22 51 79 62 51 78 80 51 40 36 42 >50 60 62 34 50 62 42 42 38 37 7 14 23 Total 280 216 429 349 224 422 413 272 420 638 422 501 Pe lângă reducerea numărului de arbori și deplasarea curbelor de frecvență spre diametre mai mari, în u.a. 28A și 29 nu sunt alte modificări sem- nificative. Structurile sunt similare, cu excedente ale arborilor de diametre mijlocii și cu deficite evidente ale arborilor subțiri. în u.a. 30A, singura suprafață în care structura este cea mai apropiată de o dis- 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 tribuție descrescătoare, fenomenul de uscare și vătămările provocate de exploatare au generat aceeași reducere a numărului de arbori, evidentă în principal la primele categorii de diametre. Singurele diferențe notabile între distribuțiile din 1979 și 1999 se observă în u.a 27B (fig. 2), unde cu ocazia inventarierilor din 1999 s-a constatat o frecvență foarte redusă la arborii de diametre mijlocii. în această subparcelă s-a intervenit cu intensități mai mari decât cele specifice primelor tăieri de transformare, fapt ce a generat reducerea stabilității arboretului și producerea de doborâturi izolate care au afectat mai ales arborii din categorii de diametre mijlocii. Aceștia au rămas brusc într-o stare de relativă izolare și nu au rezistat solicitărilor mecanice externe. Se reconfirmă și în acest caz recomandările ca în procesul de transformare redu- cerea numărului de arbori să se realizeze treptat pentru a menține stabilitatea arboretului și doar ulte- rior să se încerce realizarea regenerării cu continuitate și dirijarea structurii spre cea optimă grădinărită (Vlaseetal., 1985; Schiitz, 1989). Modificările reduse ale structurii arboretelor stu- diate după trecerea a două rotații nu constituie în mod obligatoriu un eșec al lucrărilor de transfor- mare. însă perioada acestui proces va fi mult mai lungă decât cea preconizată inițial, iar dificultățile întâmpinate mai numeroase, fapt confirmat și de o serie de alte cercetări similare (Florescu și Spârchez, 1982; Vlase, 1986). Situația de față, în care predomină arborii de diametre mijlocii, este cea mai dificil de corijat, deoarece se riscă prelun- girea într-o fază cu prea mulți arbori de diametre mari și regularizarea structurii. în rezolvarea sa este necesară atât favorizarea regenerării, cât și creșterea rapidă a arborilor ce se vor extrage în fazele imedi- at următoare (Silvy-Leli'gois, 1964). în ce privește valorile maxime ale suprafeței de bază, este cunoscut că acestea trebuie limitate pen- tru a nu periclita regenerarea continuă. Schaffer Fig.2 Distribuția numSrului de arbori pe categorii de diametre - situație comparativ 1979/1999. (DiStribution of number of trees by diameter classes - comparative representation 1979/1999) REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 9 ( 1930) (în Dissescu et al., 1968) propune ca praguri maxime valorile de 37 m2/ha în stațiuni de bonitate superioară, respectiv 30 m2/ha în stațiuni de boni- tate inferioară. în arboretele analizate, suprafața de bază are valori mai mici decât cele propuse (tab. 3), în perioada 1979-1999 constatându-se o reducere substanțială a acestui indicator structural, de până la maxim 30% din valoarea inițială în u.a. 27B. Tabelul 3 Suprafața de bază (m2/ha) în arboretele studiate. (Basat area (sq.m. ha'1) in the studied stands) u.a. 27 B u.a. 28 A u.a. 29 u.a. 30 A 1979 37,0 36,5 38,9 26,2 1999 25,9 30,8 31,6 19,2 Reducerea Sb 30% 16% 19% 27% Aceeași reducere este observată și la nivelul volumului (tab. 4), însă variația în timp a volumului unui arboret grădinărit este o situație normală atât timp cât nu se depășesc anumite limite superioare sau inferioare. în literatura de specialitate sunt citate numeroase asemenea cazuri ce confirmă ideea că grădinăritul este un mod de gospodărire experimen- tal (Silvy-Leligois, 1964; Schiitz, 1997). Repartiția volumului (mVha) pe clase de diametre. (Distribution of volume (cu.m. ha-1) by diameter ranges) U.flU 27 B 28 A 29 30 A D(cm) Vr-1979 Vr-1999 Vo Vr-1979 Vr-1999 Vo Vr-1979 Vr-1999 Vo Vr-1979 Vr-1999 Vo <26 14 20 59 34 12 62 46 17 59 50 67 56 26-38 59 26 95 84 57 104 143 104 97 118 68 76 38-50 209 44 98 174 134 111 165 182 101 61 84 66 >50 214 271 167 206 236 215 159 169 188 19 51 61 Total 496 361 419 498 439 492 513 472 445 248 270 259 Faptul că valorile reale ale volumului sunt infe- rioare celor optime nu constituie în sine o problemă foarte mare. Schiitz (1985) chiar recomandă aseme- nea situații, în care probabilitatea de apariție a rulurii este mult redusă datorită creșterilor radiale mult mai uniforme. în plus, și procesul de regener- are este într-o primă fază mult favorizat. Cu toate acestea, reducerea prea puternică a volumului este riscantă, deoarece se poate instala un val prea puternic de regenerare cu tendința de con- stituire a unui subetaj regulat, care periclitează diferențierea structurii arboretului (Florescu et al., 1979; Schiitz, 1989). Se apreciază că în arboretele analizate regenerarea nu ocupă mai mult de 30-50% din suprafață. Așadar, nu ar exista un pericol real pentru etapa următoare, conform cu opinii din alte lucrări similare (Badea, 1966). Problema care se pune însă este asigurarea executării lucrărilor de îngrijire a semințișurilor și tinereturilor pentru a integra arbori sănătoși și din specii valoroase în primele categorii de diametre (Vlad, 1983). Aceste intervenții trebuie executate în decursul unei rotații ori de câte ori este nevoie, mult mai des decât o dată la 10 ani. Dificultățile de aplicare a lucrărilor de transfor- mare pot fi explicate parțial, în mod aparent para- doxal, prin bonitatea stațională superioară. Kostler (1958) (în Silvy-Leligois, 1964) formula ideea con- form căreia, în condiții staționale foarte favorabile, lucrările de transformare sunt dificil de aplicat, deoarece regenerarea se produce rapid și abundent, iar etajele vârstnice au creșteri active și arborii pre- zintă coroane bogate. Prin urmare, conducerea spre structuri grădinărite s-ar realiza mult mai ușor în condiții staționale mijlocii. Același aspect este menționat și de Roisin (1981) care justifică, printre altele, aplicarea grădinăritului la arborete de foioase în Belgia și prin condițiile staționale limitative și Tabelul 4 regenerarea naturală lentă și grupată pe suprafețe reduse. Un alt aspect limitativ în aplicarea lucrărilor de transformare este reprezentat de lipsa unor modele de etapă. Se cunoaște starea actuală și cea optimă necesar a fi atinsă, însă nu și stările intermediare prin care va trece arboretul. Elaborarea unor asemenea modele ușurează mult trecerea spre o structură grădinărită prin realizarea unor structuri intermediare de referință (Florescu et al., 1990; Bruciamacchie et al., 1991). Concluzii și recomandări Deși perioada analizată este relativ scurtă și nu se dispune încă de rezultate suficiente, situația actu- ală în suprafețele experimentale menționate și evoluția acestora după trecerea a două rotații permit următoarele concluzii: - procesul de transformare spre grădinărit este lung și plin de dificultăți, chiar și în arborete cu 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 structuri relativ pluriene, alcătuite în principal din brad; - reducerea desimii și densității este necesară prin primele intervenții, dar acestea trebuie să fie prudente pentru a menține stabilitatea arboretelor și a putea dirija procesul de regenerare cu caracter continuu; - modificările structurale sunt reduse, cu ex- cepția suprafețelor în care s-a intervenit cu inten- sități prea puternice și în care s-au manifestat doborâturi izolate sau fenomene de uscare de inten- sitate redusă. Ținând cont de aspectele multiple menționate deja, se pot formula următoarele recomandări pen- tru perioada imediat următoare: - în semințișurile și tinereturile naturale este nevoie să se intervină cu lucrări specifice de îngri- jire și conducere și în intervalul dintre două rotații succesive; deși aceasta contravine doctrinei tradiționale a tratamentului codrului grădinărit, în perioada de transformare se poate propune o rotație intermediară care să permită realizarea lucrărilor de îngrijire menționate; - intensitatea următoarelor intervenții să fie mai redusă pentru a nu declanșa un val prea puternic de regenerare și pentru a nu pune în pericol stabilitatea acelor arborete în care au fost deja constatate asemenea probleme. Pentru a se putea ajunge la rezultate concludente privind tehnica de aplicare a lucrărilor de transfor- mare spre grădinărit, se impune continuarea cercetărilor prin experimente și observații eșalonate pe intervale lungi de timp. Doar după aceea, con- cluziile vor putea fi generalizate și extinse și la alte situații similare. BIBLIOGRAFIE Badea, M., 1 9 6 6: în problema tăierilor de transformare la codrul grădinărit. Revista pădurilor, nr. II, pag. 624-628. B r u c i a m a c c h i e , M., Groualle, C., M i n o t, P,, 1991: Modele d’evolution des peuple- ments en futaie jardinee. Annales des Sciences Forestitres, 48, pag. 215-224. D i s s e s c u , R., P u r c e 1 e a n , Șt., F I o r e s c u , I . I., 1968: Metoda de transformare a pădurilor pluriene naturale în arborete grădinărite. Studii REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 și cercetări, INCEF, EAS - voi. XXVI, Caietul 1 C.D.F, București, pag. 401-439. Filipescu, C.N., 1999: Cercetări privind caracteristicile structurale ale arboretelor îndrumate spre- structura grădinărită din Bazinetul V. Popilor, UP V Noua, OS Brașov. Lucrare dc absolvire studii aprofundate, Universitatea “Transilvania” din Brașov, 44 pag. Florescu, 1.1. (coord.), 19 8 3: Stabilirea sis- temelor integrate de măsuri privind transformarea pădurilor spre grădinărit fi aplicarea tăierilor grădinărite în pădurile montane de la Brașov. Manuscris, Universitatea din Brașov, 175 pag. Florescu, I . I., Nicolescu, N . V ., 1 9 9 8 : Silvicultura. Voi. II Silvotehnica. Editura Universității “Transilvania” din Brașov, 194 pag. Florescu, I.I., Nicolescu, N.V., A b r u d a n , I,, 1995: Cercetări biometrice asupra unor păduri montane amenajate în codru grădinărit, din zona Brașov. Revista pădurilor, nr. 4, pag. 6-11. Florescu, I.I., Spârchez, Gh., 1 9 8 2: Influența lucrărilor de punere în valoare asupra structurii unor păduri amenajate în codru grădinărit. Revista pădurilor, nr. 5, pag. 247-251. Florescu, I.I., Spârchez, Gh., Leahu, Șt., 1979: Posibilitățile tratamentului codrului grădinărit de ameliorare a compoziției ameste- curilor de fag cu rășinoase. Revista pădurilor, nr. 5, pag. 272-277. Florescu, I.I., Tamaș, Șt., Chițea, G h ., 1 9 9 0: Cercetări privind elaborarea unui model dinamic de structură provizorie pentru arborete îndrumate spre codru grădinărit. în Lucrările Sesiunii Științifice “Metode și tehnologii modeme în cultura și exploatarea pădurilor”, Brașov, pag. 107-114. Henon, J . - M ., 1 9 9 4: La futaie jardinee de sapin. Forets de France, no. 373, pag. 22-26. M a 11 h e w s , J.D., 1989: Silvicultural Systems. Oxford University Press, 284 pag. Năstăsescu, Gh., 1936: Codrul grădinărit. Revista pădurilor, nr. 4, pag. 428-434. Roisin, P ., 1981: Sylviculture de futaies feuil- lues jardinee ou d'allure jardinee en Belgique. Revue Forestiere Franțaisc (XXXIII) no. spâcial, pag. 113-128. Schiitz, J . - P h ., 1985: La production de bois de qualite dans la foret Jardinee. Annales de Gembloux, voi. 91, no. 3, pag. 147-161. Schiitz, J . - P h ., 1989: Le regime du Jardinage. Chaire de Sylviculture, ETH, Zilrich, 55 pag. Schiitz, J . - P h ., 1997: Sylviculture 2, La gestion des forets irregulieres et melangees. Presscs Polytechniques et Universitaires Romandes, Lausanne, 178 Pag. Silvy-Leligois, P., 1964: La futaie jardinee. Note annexe au Document de travail no. 5. Chaire de Sylviculture, Ecole Naționale de Gdnie Rural, des Eaux et des Forets, Nancy, pag. 99-116. 11 Vlad, I., 1975: Considerații privitoare la sis- temele integrate ale tăierilor de transformare în ameste- curile de rășinoase fi de rășinoase cu fag. Revista pădurilor, nr. 2, pag. 85-89. Vlad, I., 1983: îngrijrea fi conducerea arboretelor de tip grădinărit fi clasificarea arborilor din aceste arborete. Revista pădurilor, nr. 2, pag, 58-61. Vlase, II., 198 6: Cercetări privind tăierile de transformare la codru grădinărit. ICAS, Seria a Il-a, București, 46 pag. Vlase, II., Florescu, I. I., Ciobanu, P ., 1 9 8 5: Considerații privind tehnica transfor- mărilor la grădinărit a codrului regulat. Revista pădurilor, nr. 1, pag. 23-26. Researches on the evolution of some stands in conversion to selection System in Brașov region Abstract The paper presents the results of the application of conversion fellings in some mixed silver fir - European beech uneven-aged stands between 1979 and 1999. After two interventions, structural changes towards selection forests are not very significant, except the reduction of stern number, basal area and volume per hectare. A few other difficulties can also be mentioned: decreasing stabili- ty of stands, widespread natural regeneration and failure to integrate new stems in the first diameter classes. Keywords: selection system, silver fir - European beech stands, conversion fellings. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Producția de sămânță și calitatea acesteia în arboretele de brad (Abies alba Mill.) afectate de fenomenul de uscare anormală1. Dr. ing. Nicolai OLENICI Ing. Valentina OLENICI Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului, Câmpulung Moldovenesc 1. Introducere Fenomenul de debilitare a arboretelor de brad, fenomen ce are ca efect o “uscare anormală” a arbo- rilor și care a fost denumit anterior “moartea bradu- lui”, afectează suprafețe destul de mari nu numai în Străinătate, ci și în țara noastră (Barbu, 1991). Majoritatea arboretelor afectate de acest fenomen se caracterizează, între altele, și prin dificultăți consi- derabile în ce privește regenerarea. Este foarte pro- babil că unii dintre factorii care determină sau favorizează apariția însăși a fenomenului sunt impli- cați și în diminuarea posibilităților de regenerare a arboretelor respective, dar nu este exclus ca difi- cultățile menționate să se datoreze, în parte, și unei producții de sămânță insuficiente sau de o calitate necorespunzătoare. Având în vedere faptul că prima și una dintre cele mai importante verigi în procesul de regenerare a unui arboret o reprezintă tocmai producerea semințelor necesare acestui proces, lucrarea de față își propune sa evidențieze în ce măsură debilitarea arboretelor are ca efect dimi- nuarea producției de sămânță și a calității acesteia. 2. Materiale și metode de cercetare Cercetările prezentate în lucrarea de față s-au desfășurat în anul 1997, an cu o fructificație abun- dentă la brad în județul Suceava și au cuprins 12 arborete din ocoalele silvice Marginea, Solea, Gura Humorului și Mălini, ocoale ce au fost afectate în mai mare măsură de fenomenul de debilitare a bradului. Principalele caracteristici staționale și dc arboret ale suprafețelor de studiu se prezintă în tabelul 1. Alegerea acestor arborete s-a făcut având în vedere criteriile de încadrare a arborilor în clase Tabelul 1 Caracteristici staționale și de arboret ale suprafețelor de studiu Suprafața experi- mentala Supra- fâ|ă (ha) TS1 Pozi|ic Expoziție încli- nare (E) AIGlu- dine (m) Tip dc floră Tip dc arterei Compoziție Vârsta (ani) Clasa dc prod. Consis -teța Marginea, I. I0A' 10.8 364 0 2114 platou - 501 Arpervla- Dentaria natural fundamental productivitate superioara lOBr 120 II 0.8 Marginea. III. J60B >65 333 3 2)11 versant inferior NV 24 502 Aspenita- Oralii natural fundamental productivitate superioară 9BrlMo 75 n 0.8 Marginea, III, I97A 24.4 333 3 2111 versant inferior NV 23 585 Asperula' Oralii natural fundamental productivitate superioară lOBr 85 i 0.8 Soita. I. 68 499 333 3 2211 versant mijlociu E 6 480- 530 Atpenda- Dentaria natural fundamental productivitate superioară 6Mo3Brl Dt 25 II 0.9 Solea, 1, 8DD 12.6 333 3 2111 platou - • 480 Axpenila- Dentaria natural fundamental productivitate superioară lOBr 85 11 08 Solea, J, 99A 22.0 333 3 2111 versant SV 15 500 Ajpcrufa* Dentaria natural fundamental productivitate superioară 8BrlMolDl 85 11 0,8 G. Humor. V, 2A 12.9 333 3 2111 versant SE 11 480- 580 Asperula- Oxalix natural fundamental productivitate superioară SBrIMolFa no 1 08 0. Humo r V.23A 4.8 333 3 2111 versant inferior E 10 520 Asperula- Dentaria natural fundamental productivitate superioară 7Br2FalCa 130 I 0.6 <3. Humo r V, 19A 14 1 333 3 2211 versant NE 16 540 Aspervla- DenUiria natural fundamental productivitate superioară 6Br3FalCa 120 II 06 Mălini, I.1A 15.5 333 3 2111 versant inferior E 16 470- 620 Asperula- Oralii natural fundamental productivitate mijlocie- superioarfl 9BrIFa 110 II 0.7 MUinî. UC 28.5 333 3 2111 versant N 20 480- 640 Asperula- Oxalis natural fundamental productivi talc mijlocîe- superioară 103r 110 II 0.7 Mălini, III, 14 27.3 333 3 2UI versant inferior NE 20 500- 680 AspenĂa- Oralii □aiurai fundamental productivitate mijlocîc- superioară lOBr 115 II 0.8 (.Cercetările s-au desfășurat în cadrul temei RB-19/1997, temă finanțată de Regia Națională a Pădurilor. La efectuarea lucrărilor de teren am beneficiat de sprijinul amabil al conducerii Direcției Silvice Suceava ți al personalului de la ocoalele silvice Marginea, Solea, Gura Humorului și Mălini. Tuturor le adresăm ți pe această cale sincere mulțumiri. Adresăm mulțumiri și domnișoarei Nicoleta Cîrstinariu care a avut o contribuție deosebită la lucrările de teren ți de laborator. de debilitare (Barbu, 1991) și în special gradul de rărire a coroanelor, forma acestora, prezența ramurilor lacome și a vâscului, astfel încât să fie incluse în studiu arborete afectate în diferite grade de fenomenul menționat. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 13 Pentru estimarea producției de sămânță, respec- tiv a numărului de semințe la unitatea de suprafață, după dezarticularea conurilor și împrăștierea se- mințelor, respectiv în ultima decadă a lunii octombrie și prima jumătate a lunii noiembrie, în fiecare arboret s-au efectuat 4-13 sondaje a câte Im2. In arboretele cu un număr mare de semințe la unitatea de suprafață și cu o variabilitate redusă a acestui parametru s-au amplasat 4-5 sondaje, în timp ce în arboretele cu o producție mică și cu o variabilitate mare între sondaje, numărul acestora s-a majorat în suprafețele de probă s-au recoltat toate semințele găsite. Acestea s-au folosit pentru deter- minarea masei a 1000 de semințe, precum și pentru stabilirea ponderii fiecărei categorii de semințe, și anume: sănătoase, seci, atacate de insecte sau vătămate din alte cauze. Pentru acest ultim aspect, semințele s-au secționat și s-au analizat la binocular. Masa a 1000 de semințe s-a determinat după o perioadă de cel puțin o săptămână de expunere liberă a semințelor în laborator la cca. 18-20° C. După cântăriri, probele s-au ținut timp de 36 ore în etuvă la 105° C. Prin aplicarea acestui “tratament” semințele au pierdut sub 10 % din greutate, ceea ce denotă că la prima cântărire ele nu aveau un exces de apă. Detalii privind aspectele studiate și numărul de probe se prezintă în tabelul 2. 3. Rezultate și discuții 3.1 Producția de sămânță și greutatea a 1000 de semințe în arborete din diferite clase de vătă- mare Producția de sămânță depinde de numeroși fac- tori, între care vârsta și structura arboretului, pre- cum și condițiile staționale, care au o pondere deosebită. Dintre cele 12 arborete studiate, doar unul (Solea, I, 68) are vârsta mai mică decât cea la care, conform datelor din literatură (Damian, 1978; Stănescu, 1979; Florescu & Nicolescu, 1996), fruc- tifică bradul în masiv. Toate celelalte arborete au vârste la care producția de sămânță este maximă. în ce privește proporția de participare a bradului în compoziția arboretelor studiate, aceasta a fost cuprinsă între 30 și 100 %. Bradul a avut ponderea cea mai redusă tocmai în arboretul de 25 de ani. Ambii factori (proporțiaîn compoziția arboretului și vârsta) sunt răspunzători de faptul că în acest arboret s-a înregistrat cea mai mică producție de sămânță (tabelul 3). Consistența arboretelor a fost cuprinsă - după Tabelul 2 Aspecte studiate și locul de efectuare a cercetărilor Nr. ert Ocolul silvic. Aspecte caceule Parametri cantitativi 1. Marginea, I, I0A producția dc sâmânță 4 sondaje de câte 1 m1 procentul diferitelor calegorii de semințe_ 4 repetiții a 100 semințe nuttaa 1000 de semințe 7 repetiții a 100 semințe 2. Marginea, 111, 160B producția de simânțA 5 sondaje de cile 1 nr procentul diferitelor calegorii de semințe 3 repetiții! 100 semințe masa* 1000 de 8 repetiții a 100 semințe 3. Marginea, HI, 197B producția de sămânța 4 sondaje de clic 1 n? procentul diferi telor categorii dasemințe 4 repetiții a 100 semințe miii * 1000 de semințe 8 repetiții a 100 semințe 4. Sole», 1,68 pivdutța de jtalnB 13 sondaje de cile 1 m1 procentul di fente toc categorii de semințe 2 repetiții a 100semințe mas» a 1 DOC de Semințe 3 repetiții a 100 semințe 5. Solo, 1,800 product iade să mânii 5 sondaje dedic I nr Iț procentul diferi te lor categorii de semințe 5 repetiții a 100 semințe mau • 1000 de «minte 19 repetiții a 100 semințe 6. Solea, J.WA praduqu de simte|5 5 sondaje de câte 1 m1 procentul diferitelor categorii de semințe S repetiții a 100 semințe țiului IO00 de semințe 14 repetiții a 100 semințe 7. Gura Humorului, V,2A producția de stmlnțl 5 sondaje de câte 1 m1 procentul diferitelor categorii de semințe 5 repetiții a 100 semințe masa ■ 1000 de semințe 16 repetiții a 100 semințe 8. Gura Humorului, V, 23A producția de sămânță 10 sondaje de câte 1 m3 procentul diferitelor calegorii de semințe 5 repetiții a 100 semințe masa a 1000 de semințe 7repcti|iia 100 semințe 9. Gura Humorului, V. ISA produqia de simânți Kl sondaje de câte 1 m* procentul diferitelor calegorii de semințe 3 repetiții a 100 semințe masa a 1000 de semințe 3 repetiții a 100 semințe 10. MIHI.2A producția de slmlnjă 5 sondaje de cile 1 ms | procentul diferitelor categorii dc semințe 4 repetiții > 100 semințe masa a 1000 de semințe 6 repetiții a 100 semințe IL Mllini.I,4C producția de sămlnțl 5 sondaje de câte 1 m1 procentul diferitelor categorii de semințe 5 repetiții a 100 semințe masa a 1000 de semințe 10 repetiții a 100 semințe 12. MUinlJU, 14 producția dc să mAnți 5 somfaje de câte 1 m: procentul diferitele* categorii dcsemințe 5 repetiții a 100 semințe masa a 1000 de semințe 10 repetiții a 100 semințe Tabelul 3 Variația numărului mediu de semințe pe unitatea de suprafață și a greutății semințelor în funcție de clasa de debilitare a arboretului. Suprafața experiment all Clasa de vătămare Compoziție Co asis- tenți’ Vârsta (ani) Masa a 1000 semințe fx ±rf Nr. seminte/m' (X Solei. 1,68 0 6Mo3BrlD t 0.9 25 643*23* 13 J 193* Solea, I, B0D f lOBr 0.7 85 56.1*4.1* 487.2 * 85.5* Solea,!, 99A n-ui 8BrlMolD t 0.7 85 56.1*3.9* 312.0*70.7* Marginea, HI.160B 0-1 9BrlMo 0.8 75 64.1 * 5.0* 247.4 169.8* Marginea, UI, 197A HI» lOBr 08 85 54.9*4.1» 241.3 4 27.0* Marginea, 1. I0A n-m lOBr 0,7 90 512 4 1.2* 448.0 * 733» G. Humor., V, 2A i lOBr 0.7 110 58,913.3* 353.0174.6* G. Humor., V,23A n-ni 7Br2FalCa 0.5 130 1282*46.0» G. Humor., V, I9A njii 6Br3FalCa 0A 120 51.9 4 30.5 4 23.5* Mălini, lir, 14 (0>I lOBr 0.7 115 57.3 * 3 277.0 4 12,4* Mălini,!, 4C niu lOBr 0.6 110 51.7 4 2.6* 237.4143.2’ Mălini, 1, 2A m 9BrlFa 0.6 110 48.6 ±1.8* 157.4 *422» Notă: I. Toate unitățile amenajisticc, cu excepția suprafețelor: Solea, I, 68, Marginea 160B și 197A, aveau consistența reală cu cel puțin 0,1 mai mică decât cea menționată în amenajament. 2. Pentru fiecare ocol silvic în parte, mediile urmate de aceeași literă nu diferă semnificativ (P = 0,05, testul ANOVA). 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 datele din amenajament - între 0,6 și 0,9, dar în rea- litate era între 0,4 și 0,9. Această caracteristică structurală, a fost, alături de proporția bradului în compoziția arboretului,unul dintre principalii factori ce au influențat producția de sămânță a majorității arboretelor studiate. O pondere redusă a bradului în compoziția arboretului, asociată cu o consistență redusă, are - în mod firesc - efect negativ asupra producției, mai ales atunci când consistența scade sub 0,6 (Gura Humorului, U.P. V, 19A). în schimb, o reducere moderată a consistenței, combinată cu un procent ridicat de participare a bradului în compo- ziție, poate avea efect pozitiv (ex. Marginea, I, 10A). Pentru cele 11 arborete ajunse la vârsta fruc- tificației maxime s-a evidențiat existența unei core- lații mai strânse între proporția de participare a bradului în compoziția arboretelor și producția de sămânță (r = 0.73), decât între consistență și pro- ducția de sămânță (r = 0.66). în ce privește legătura directă dintre gradul de debilitare a arboretului și producția de sămânță, s-a constatat că aceasta este semnificativ mai slabă (r = 0.38). Situația se explică prin faptul că arborii afectați de fenomenul de debi- litare produc un număr egal (sau uneori chiar mai mare) de conuri comparativ cu arborii neafectați, mai ales dacă procesul de debilitare nu este foarte avansat. Ca urmare, se poate spune că, pe măsura agravării stării de sănătate a arboretului, se reduce producția de sămânță, dar aceasta se datorează, în principal, reducerii numărului de arbori care fructi- fică și nu atât efectului direct de reducere a pro- ducției de conuri la nivel de arbore. Efectul direct al debilitării arborilor și arboretelor de brad asupra fructificației este însă mai evident, dacă se are în vedere calitatea se- mințelor, respectiv masa a 1000 de semințe. Calculele statistice arată că masa a 1000 de semințe se corelează mult mai strâns cu clasa de vătămare a arboretului (r = -0,85), decât cu consistența (r = 0,61), cu vârsta arboretului (r = -0,49) sau cu proporția de participare a bradului în compoziția arboretului (r = 0,22). Datele prezentate în tabelul 3 arată că masa a 1000 de semințe se reduce semnificativ o dată cu agravarea stării de sănătate a arborilor. Astfel, în arboretele din clasele 0 și 0-1 masa a 1000 de se- mințe se apropie de valoarea corespunzătoare clasei I de calitate (STAS 1808-71), cele din arboretele incluse în clasele I și II de vătămare au semințe corespunzătoare calității a Il-a, iar cele din clasele II-1II și III au semințe cu greutate corespunzătoare clasei a IlI-a de calitate. în aceste condiții, producția de semințe în cele 11 arborete ajunse la vârsta fruc- tificației maxime a fost cuprinsă între 15,8 kg/ha, în u.a. 19A - U.P.V, Ocolul silvic Gura Humorului, și 273,3 kg/ha, n u.a. 80D - U.P. I, Ocolul silvic Solea. 3.2 Proporția diferitelor categorii de semințe în arborete cu diferite grade de vătămare Din totalul semințelor ajunse la sql, 69-83 % au fost sănătoase, iar restul au fost fie seci, fie vătămate de insecte înainte de diseminare sau au prezentat alte anomalii care ar fi împiedicat germinarea lor (tabelele 4-7). Analizând ponderea semințelor sănă- toase în raport cu gradul de debilitare a arborilor din arboretul respectiv, respectiv în raport cu clasa medie de debilitare a arboretului, s-a constatat că la Ocolul silvic Marginea nu exista nici o diferență între arborete, în timp ce la ocoalele silvice Gura Humorului și Mălini au fost diferențe de până la 10 procente (și acestea asigurate statistic). La aceste două ocoale, s-a constatat o reducere a proporției semințelor sănătoase pe măsură ce starea de sănătate a arboretului s-a agravat. O situație aparte s-a înre- gistrat la Ocolul silvic Solea, unde într-un arboret din clasa de vătămare 0 s-a stabilit procentul cel mai redus de semințe pline. Acest fapt s-a datorat însă, cel mai probabil, vârstei reduse a arboretului (25 ani), vârstă la care - în mod normal - proporția de sămânță sănătoasă este mai redusă. La ocoalele silvice Gura Humorului și Mălini, pon- derea mai redusă a semințelor sănătoase în arboretele mai afectate de debilitare s-a datorat atât ponderii crescânde a semințelor seci, cât și acțiunii distructive mai intense din partea insectelor. La Ocolul silvic Gura Humorului s-au înregistrat chiar diferențe semnifica- tive între arborete în ce privește ponderea semințelor seci. Se confirmă astfel rezultatele noastre anterioare (Olenici & Olenici, 2000) care arată că arborii puternic debilitați au o pondere mai mare de semințe seci. De asemenea, la ambele ocoale s-au înregistrat diferențe semnificative între arborete în ce privește proporția semințelor vătămate de Resseliella piceae Seitn., pre- cum și de întregul complex de insecte, iar o tendință similară s-a constatat și la Ocolul silvic Marginea. Aceste rezultate confirmă cele publicate de Skrzypczynska (1984), care a constatat o abundență mai mare a insectelor dăunătoare fructificației bradu- lui, și respectiv un procent ceva mai mare de semințe vătămate, într-un parc național supus poluării industri- ale, față de altul neafectat de poluare. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 15 Tabelul 4 Proporția semințelor sănătoase, a celor seci și a celor atacate în arborete afectate în grade diferite de fenomenul de uscare anormală a bradului la Ocolul silvic Solea (22.10.1997) Lotul Clasa de vătă- mare Parametri statistici % semințe sănătoase % semințe seci % semințe atacate de Resseliella piceae % semințe atacate de Earomyia spp. % semințe atacate de Barbara herrichian Ci % semințe atacate de Megasîigmus suspectus % total semințe atacate de insecte % semințe vătămate dc alte cauze Șoca 1, 68 0 Media 71,30 17,10" 7,45 1,60 0,00 0,00 9,05 1,05 STDEV 0,42 4,81 1,34 2,26 0,00 0,00 3,60 1.48 Solea [, «OU 1 Media 73.40 18,60* 2.40 4.00 1,20 0,00 7,6 0,40 STDEV 10.95 4,34 3,29 4,53 1,30 o.oo 7,9 0,55 Solea I, 99A 11 111 Media 78.40 10,20” 5,60 3,40 0,40 1.00 10,40 1,00 STDEV 1,67 1.64 2,70 2,07 0.55 0,71 2,80 1,41 Tabelul 5 Proporția semințelor sănătoase, a celor seci și a celor atacate în arborete afectate în grade diferite de fenomenul de uscare anormală a bradului la Ocolul silvic Marginea (13.11.1997) Lotul Clasa de vătă- mare Parametri statistici % semințe sănătoase % semințe seci % semințe atacate de Resseliella piceae % semințe atacate de Earomyia spp % semințe atacate de Barbara herrichiana % semințe atacate de Megastigmus suspedus % total semințe atacate de insecte % semințe vătămate de alte cauze Marginea III, I60B 04 Media 82,67 1133 433 0,33 0,33 0.33 533 0,67 STDEV 1,15 3.06 2,52 0,58 0.58 0,58 3,21 0,58 Marginea III, 197A l-(II) Media 80,75 12,75 4,50 1,00 0,25 0,50 6*25 0,25 STDEV 4,11 3.86 2,08 1,41 0,50 0,58 1,90 0,50 Marginea I, 10A Il-III Media 82,25 10,50 4,00 2,25 0,25 0,75 745 0,00 STDEV 2,87 2,08 0,82 0,50 0,50 0,96 1,24 0,00 Tabelul 6 Proporția semințelor sănătoase, a celor seci și a celor atacate în arborete afectate în grade diferite de fenomenul de uscare anormală a bradului la Ocolul silvic Gura Humorului (23.10.1997) Lotul Clasa de vătă- mare Parametri statistici % semințe sănătoase % semințe seci % semințe atacate de Resseliella piccne % semințe atacate de Earomyia spp % semințe atacate de Barbara herrichiana % semințe atacate de Megastigmus suspectus % total sentințe atacate de insecte % semințe vătămate de alte cauze Humor V. 2A 1 Media 78,00" 12,20"” 6,80' 2,20 0,00 0,40 9,40’ 0,40 STDEV 4,69 3,27 1,92 1,48 0,00 0,55 3,05 0.55 Humor V. 23A 11 Media 76,80" 10,20" 8,20’” 3,80 0,00 1,00 13,00” 0.00 STDEV 2,86 1,30 1,64 2,17 0,00 1,00 2,35 0,00 Humor V, 19A III Media 68,67” 16,67b 12,00” 0,67 1,00 0,33 14.001 0,33 STDEV 1,15 2,52 3,46 1,15 0,00 0.58 1,53 0,58 Tabelul 7 Proporția semințelor sănătoase, a celor seci și a celor atacate în arborete afectate în grade diferite de fenomenul de uscare anormală a bradului la Ocolul silvic Mălini (14.11.1997) I.otul Clasa de vătă- mare Parametri statistici % semințe sănătoase % semințe seci % semințe atacate de Resseliella piceae % semințe atacate de Earomyia spp. % semințe atacate dc Barbara herrichiana % semințe atacate de Megastigmus suspect % total sentințe atacare dc insecte % semințe vătămate de alte cauze Mălini, III, 14 (01-I • Media 78,40’ 13,80 4,40' 2,60 0,20 0,40 7,60’ 0,20 STDEV 3,65 2,59 2,61 1,34 0,45 0,55 1,52 0,45 Mălini I, 4C II-III Media 70.60” 16,00 8,20'” 4,00 0,00 0,20 12,40” 1,00 STDEV 4,67 3,08 3,70 1.22 0,00 0,45 3,97 1,22 Malim 1, 2A III Media 69,00” 13,50 10,00” 4,25 0,75 0,75 15.75” 1,75 STDEV 4,08 3,70 1,41 0,50 0,96 0,50 1,71 1.71 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Judecând după situata semințelor colectate de pe sol, pierderile cauzate de insecte s-ar situa între 5,3 % și 15,8 %. Totuși, analizând “contribuția” fiecărei Specii la acest total se constată că ponderea cea mai mare o are Resseliella piceae cu 2,4-12,0 %, urmată de Earomyia impossibile Morge cu 0,3-4,3 %, în timp ce Barbara herrichiana Obr. deține doar 0,0- 1,2 %. în cazul lotului din u.a, 10A, U.P. I, Ocolul silvic Marginea, acestei ultime specii îi revine o cotă de numai 0,25 % din totalul semințelor, deși la mijlocul decadei a IlI-a a lunii iulie ea distrusese deja 2,5 % din semințe (Olenici & Olenici, 2000). Prin urmare, se poate spune că datele din tabelele 4- 7 subevaluează participarea acestui dăunător la diminuarea producției de sămânță. Având în vedere acest aspect, se poate concluziona că - în condițiile unei fructificați! abundente - insectele au distrus până la aproximativ 18-20 % din producția de se- mințe, înainte de diseminarea acestora. Faptul că în arboretele puternic debilitate pon- derea semințelor vătămate de insecte este mai mare decât în cele sănătoase sau slab afectate, pare a fi în contradicție cu rezultatele privind susceptibilitatea la atacul acestor dăunători ai arborilor din diferite clase de debilitare (Olenici & Olenici, 2000), rezul- tate ce sugerează existența unei preferințe a insectelor pentru conurile din arborii mai puțin afec- tați de debilitare sau chiar sănătoși. Această situație reprezintă totuși o realitate și ea ar putea să aibă cel puțin două cauze. Pe de o parte, arboretele debilitate au o consistență mai redusă și - datorită acestui fapt - sunt preferate de insectele conobionte. Pe de altă parte, chiar și la populații numeric echivalente, în condițiile unei producții mai reduse de sămânță este de așteptat ca ponderea semințelor vătămate să fie mai mare decât în arborete cu producție sporită, după cum rezultă și din figura 1 în care, pentru sta- bilirea legăturii ce există între aceste caracteristici, s-au reprezentat doar valorile corespunzătoare celor nțelor vătămate de insecte 11 arborete ajunse la maturitate. în legătură cu rolul insectelor în diminuarea pro- ducției de semințe fertile este de menționat și faptul că semințele vătămate de Resseliella piceae pot fi ușor confundate cu semințele care sunt seci datorită atrofierii gametofitului femei. Această situație, aso- ciată cu faptul că cele mai multe semințe vătămate de Barbara herrichiana și eventual de Dioryctria sp. sunt complet distruse și nu se mai regăsesc după diseminare, poate conduce la subestimarea pagube- lor cauzate de insecte. 4. Concluzii Cercetările întreprinse într-un an cu fructificație abundentă la brad au arătat că producția de sămânță la unitatea de suprafață a fost evident mai mică în arboretele de brad puternic rărite ca urmare a fenomenului de uscare anormală. Calitatea semințelor, respectiv masa a 1000 de semințe, a variat și ea în raport cu gradul de debi- litare a arboretelor, de la valori corespunzătoare cla- sei I de calitate, în arboretele neafectate sau numai slab afectate de debilitare, până la valori corespun- zătoare clasei a Ill-a de calitate, în arboretele puter- nic afectate. în arboretele debilitate nu numai că s-a înregis- trat o producție mai redusă de sămânță, dar și pro- porția semințelor sănătoase a fost mai redusă. Scăderea ponderii semințelor sănătoase s-a datorat pe de o parte creșterii numărului de semințe seci, iar pe de altă parte acțiunii distructive mai puternice a insectelor cono- și seminifage, ce a avut loc încă înainte de dezarticularea conurilor și de împrăștierea semințelor. Fiecare din cele două categorii de se- mințe, respectiv seci și atacate de insecte, au avut o pondere de până la cca. 18 %. în arboretele mai puternic afectate de fenomenul de uscare, ponderea semințelor atacate de insecte a fost sensibil mai mare decât în arboretele slab afectate, dar acest lucru s-a datorat mai degrabă răririi arboretului și nu debilitării în sine a arbo- rilor. Datorită faptului că semințele vătămate de larvele de lepidoptere (Barbara herrichiana, eventual și Dioryctria sp.) sunt consumate aproape în întregime și nu se regăsesc printre cele diseminate, iar cele supte de Resseliella piceae pot fi ușor confundate cu cele seci, rolul insectelor asociate fructificați ei în reducerea posibilităților de regenerare a arboretelor de REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 •Nr.4 17 brad ar putea fi subestimat. Datele consemnate în lucrare sugerează faptul că dificultățile de regenerare a arboretelor de brad debilitate ar putea fi cauzate, cel puțin în parte, și de o producție de sămânță sensibil mai scăzută și de calitate inferioară. întrucât producția de sămânță și calitatea semințelor scad pe măsura agravării stării de sănătate a arboretelor, cel puțin în aceeași măsură se reduc și șansele de regenerare. în fapt, șansele se reduc și mai mult datorită înierbării solului, (ceea ce creează o concurență puternică pentru plantule și totodată stimulează pășunatul), precum și datorită înrăutățirii condițiilor staționale (microclimatice și edafice) o dată cu rărirea progresivă a arboretului. Din punct de vedere practic, aceasta înseamnă că trebuie să se încerce regenerarea arboretelor afectate de debilitare, prin lucrări de ajutorare a regenerării naturale, de îndată ce apar primele simptome de debilitare, când producția de sămânță este încă sa- tisfăcătoare atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, când solul încă nu este înierbat, iar plan- tulele mai pot beneficia de adăpostul arboretului în curs de rărire și nu după degradarea structurală a acelor arborete. BIBLIOGRAFIE Barbu, I, 1991: Moartea bradului - simptom al degradării mediului. Editura Ceres, București. D a m i a n , I., 1978: împăduriri. Editura Didactică și Pedagogică, București. 374 p. Florescu, I.L, Nicolescu, V.N., 1996: Silvicultura. Voi. I Studiul pădurii. Editura Lux Libris, Brașov. 210 p. Olenici, N., Olenici, V., 2000: Susceptibilitatea arborilor de brad (Abies alba Mill.), afecta/i de debilitare, la atacul insectelor asociate fructificatei. (Rezultate preliminare). Revista Pădurilor 2: 16-19. S k r z y p c z y n s k a , M., 1984: Prelîminaty studies on entomofauna of cones of Abies alba in Ojcmvski and Tatrzanski National Parks in Poland. Z. ang. Ent. 98:375-379. S t ă n c s c u , V-, 1979: Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică, București. 470 p. Seed production and quality in silver-fir (Abies alba Mill.) stands affected by decline Summary We investigated the seed production and quality within twelve silver-fir stands of different decline classes during a year with abundant cone crop. The most severe affected stands have significantly morc poor production than healthy or slightly affected stands. At the same time, those stands have seeds of lower quality (class III, judging after the weight of 1000 seeds). Also the proportion of healthy seeds is lower, on the one hand due to higher proportion of empty seeds, and on the other hand due to a more severe attack of cone and seed insects. Each of both category of seeds, empty and damaged by insects respectively, represent about 18-20 % of total seeds. The data suggest that severe affected stands have very few chance for natural regeneration due to a lower seed production and quality, as well as due to the degradation of site condition (change of microclimate and soil conditions, abundant dcvelopment of hefbaceous plants which sometime is accompanied by grazing). Therefore, it would be necessary to try to regenerate fir stands as soon as appear the first symptoms of decline, when seed production and quality is still good enough and the action of unfavourable factors for regeneration is more limited. Keywords: seed production, silver - fir stand, decline class, regeneration, degradation. 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Verificarea metodei “potențialului de acumulare” pentru evaluarea scurgerii din ploi în bazine pilot 1. Introducere Metoda “potențialului de acumulare”* dă posi- bilitatea să se determine, în bazine hidrografice mici, stratul de apă scurs** în timpul unei viituri generate de ploi, în funcție de parametrii morfo- hidrologici ai bazinului, de caracteristicile ploilor care se află la originea viiturii și de precipitațiile anterioare acesteia. Stratul scurs este necesar atât pentru evaluarea volumului viiturii cât și pentru calculul debitului maxim al acesteia. întrucât parametrii ploilor pro- babile pot fi determinați fără măsurători pe întreg teritoriul țării, prin metode indirecte de calcul, (v. spre exemplu metoda C. Diaconu, 1990), M.P.A. este recomandată în special în bazinele în care nu există măsurători concomitente asupra ploilor și vii- turilor corespunzătoare, atât pentru predicția stratu- lui scurs, cât și pentru reconstituirea acestuia în cazul viiturilor care au avut loc, care nu au fost măsurate, dar pentru care se dețin date asupra ploilor care le-au dat naștere. M.P.A. poate fi aplicată atât în cazul ploilor izo- late și uniforme cât și al celor complexe, intermi- tente și cu intensitatea variabilă, fiind posibil să se construiască hietograma și respectiv hidrograful probabil de viitură (v. R. Gaspar, 1990). La M.P.A. se poate recurge și în situațiile în care există măsură- tori paralele anterioare, asupra ploilor și viiturilor rezultate, când, de fapt, sunt mai indicate metodele matematice de simulare hidrologică de tipul Stanford (Crawford și Linsley, 1966) sau Pnet (Șerban, 1999). M.P.A. a fost publicată în Revista pădurilor nr. 2/1997 pg. 9-17, în lucrarea Silvologie II și într-o primă formă, în Revista pădurilor *** nr. 3/1988. Pentru stabilirea gradului de precizie al M.P.A, au fost comparate valorile stratului scurs, calculate, (hnc) cu cele măsurate (hnm), în 10 bazine hidro- grafice pilot, organizate de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice (I.C.A.S.) și respectiv de Institu- tul Național de Meteorologie și Hidrologie (I. N. M. H.), bazine în care s-au efectuat măsurători con- comitente asupra ploilor și scurgerilor pe o perioadă mai mare de 10 ani, și pentru care există studii pe Dr. ing. Radu GASPAR I.C.A.S. baza cărora au putut fi precizate valorile para- metrilor morfohidrologici cu care operează M.P.A. 2. Bazine pilot Aceste bazine sunt redate în tabelul 1. Gama largă de variație a caracteristicilor bazinelor respec- tive (suprafață, substrat petrografic, textură a solurilor, pantă medie, lungime medie a versanților, lungimea talvegului principal, proporția diferitelor folosințe și structura vegetației etc.) dau posibili- tatea generalizării M.P.A. în primele patru bazine din tabelul 1 au fost fo- losite limnigrafe montate în amontele unor baraje- deversor. Scurgerea de bază a fost separată pe hidro- graf printr-o dreaptă care unește punctul inițial al curbei crescătoare cu un punct de pe curba des- crescătoare în care debitul viiturii (exclusiv scur- gerea de baza) reprezintă circa 3...5 % din debitul de vârf. Indicii precipitațiilor anterioare au fost calcu- lați pe un interval de 15 zile (I15). Pentru fiecare din cele patru bazine au fost trasate curbe de regresie empirice în funcție de ansamblul valorilor stratului scurs (hs) în raport cu stratul de precipitații (h) și cu indicele mediu (pe întreaga perioadă) al precipitați- ilor din cele 15 zile anterioare viiturilor (I15) în următoarele cinci bazine din tabelul 1, adâncimea curenților în albie “h” a fost determinată cu limnigraful, iar viteza V cu morișca hidraulică, fiind astfel posibil să se traseze curbe V=f(h) și să se întocmească chei limnimetrice. în fiecare bazin a fost precizat, în urma separării pe hidrograf a scur- gerii de bază****, stratul scurs superficial (hj care a fost apoi reprezentat grafic în raport cu înălțimea ploii (h) și cu stratul de precipitații din cele cinci zile anterioare viiturii (ha 5), respectiv hn=f(h, ha 5). Cercetările efectuate au fost publicate în seria Studii și Cercetări Hidrologice (Miță ș.a., 1986 și 1988). în fine, pentru ultimul bazin din tabelul 1, ♦ în continuare se va folosi prescurtarea M.P.A. ♦♦ Se disting stratul net de precipitații, hn, sau "stratul scurs sitperflciaF în care se includ "scurgerea de suprafață” și parte din “scurgerea hipodermică” și “stratul total scurs”, hs care cuprinde și scurgerea subterană. *** Notată prescurtat în continuare, R.P. **** După un procedeu neprecizat de autori REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 •Nr.4 19 Tabelul 1 Parametrii morfobidrologici ai bazinelor pilot Param etnii Bazinul hidrografic pilot Simbol Semnificația (v.Rev.păd. 2/1997) LC.A.S. LN.MU. Hanganu î Montednra t '□ 3 VI Fântâna Galbenă i Bolovani Humăria Rusu 1 Frumosu Bistri{a 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 VALORI MEDII PE BAZIN ' a% argila în sol 32,0 33,0 34,4 13,4 20,4 35,4 37,3 39,6 38,0 18,5 Ifl pantă medie bazin 0,22 0,24 0,27 0,51 0,261 0,143 ' 0,148 0,168 0,159 0,340 K, elect folosință ți vegetație 0,675 0.651 0,745 0,824 0,781 0,590 0,74) 0,692 0,694 0,772 Kj efect pantă medie 1.01 1.01 0,992 0,93 0,996 1,05 1,054 1,04 1,048 0,97 K, efect intensitate ploaie 0,99 0,99 0,99 1,00 0,99 0,98 0,98 0,98 0,98 0,976 K< efect circulație în bazin 1,00 1,00 1,026 1,00 1,018 1,00 1,06 140 " 1,00 1,00 K -K,.Kr KrK, 0,675 0,651 0,75 0,767 0.784 0,608 0,811 0.705 0,713 0,73 ni proporție schelet în sol (%) 25 20 34 26 30 0,0 0.0 0,0 0,0 34 n. porozitate echivalentă sol 0,186 0,188 0,19 0,24 021 0,185 0,182 0,177 0,181 021 s suprafață bazin (ha) 272 154 713 707 229 46 157 178 396 280000 capacitate de retenție (nm) 4,75 4,89 10,03 8.74 8,41 2,98 10.17 7,00 7,84 8,43 VALORI MEDII PE TERENURI ARABILE A} A coeficient tip cultură 0.80 0,80 0,60 0,60 - - • 0,60 0,60 0,60 D consistenta vegetației 1,0 1.0 0.8 1,0 - - - 0,8 1,0 0,8 E grad eroziune sol 1.0 1.0 1,0 1,0 - - - 1,0 1,5 1,5 K| efeet folosință + vegetație 0,60 0,56 0,469 0,48 - - - 0,469 0,478 0,526 K “Kj-Ki-Kr-K, 0.60 0,56 0,472 0,45 - - - 0.478 0,49! 0,497 s/S propcrl>a teren arabil 0,052 0,046 0.007 0,007 - - • 0,050 0,012 0,013 X orientare culturi 0,75 0,70 0,80 0,80 - - - 0,80 0,80 0,90 Zm capacitate de retenție (mm) 3.0 2.8 1,9 2,4 - - - 2.4 2,4 2.2 VALORI MEDII PE TERENURI FORESTIERE (F) B clasă producție arborete 3,0 3,0 3,0 3,0 3.0 3,0 3.0 3,0 2,5 D consistența arboretelor 0,80 0,76 0,73 0,78 0,73 - 0,84 0,85 0,88 0,76 E grad eroziune sol 1.0 1,0 1.0 1,15 1.0 - 1.0 1.0 1.0 1,15 Ki efect folosință + vegetație 0,775 0,789 0,773 0,900 0,815 - 0,763 0.770 0,767 0,886 K -Ki ■ Ki ■ Ki • K< 0,775 0,789 0,778 0,837 0,818 - 0,835 0,785 0,787 0,784 s/S proporția pădurii 0,159 0,208 0,873 0,628 0.840 - 0,950 0,470 0,586 0,717 T vârsta arboretelor (ani) 70 70 70 70 47 - 47 54 49 59 Zm capacitate de retenție (nun) 11.5 11,6 11,1 11.9 9.4 - J0.7 H.2 11,3 10,5 VALORI MEDII PE PAJIS TI (FANEȚE, PĂȘUNI) (P) D consistenta ierburilor 0,77 0,72 0,79 0,78 0,90 0,70 - 0,80 0,75 0,75 E grad eroziune sol 1,5 1,5 1,14 1,0 1,0 2,0 • 1.0 1.5 12 Ki efect folosință și vegetație 0,673 0.639 0,679 0,730 0,746 0.623 - 0,682 0,650 0,684 K -KpKrKrK, 0,673 0,639 0,684 0,679 0,748 0,642 - 0,695 0,663 0,650 P coeficient pentru pajiște 1.17 1.14 1,14 1,15 1,15 1,15 1,15 1.15 1,15 s/S proporția pajiștii 0,759 0,699 0,079 0,342 0,110 0,94 - 0,422 0332 0,230 Zm capacitate de retenție (mm) 3,6 3,3 3,6 3,6 4,1 3,2 - 3,7 3,5 3,5 VALORI MEDII PE TERENURI NEPRODUCTIVE (PEVERSANȚI, ALBII, DRUMURI ETC.) (N) K> efect folosință 0,318 0315 0,313 0,260 0,290 0,319 0,323 0,329 0324 0,342 K >=KiK5KvK* 0,318 0,315 0315 0240 0290 0,329 0,354 0335 0333 0.325 s/S proporția teren neprod. 0,030 0,047 0,041 0,023 0,050 0,06 0,050 0,058 0,070 0,040 Zm capacitate de retenție (nun) 1.0 1,0 1.0 1.0 l.o 1.0 1,0 1.0 1,0 1,0 Bistrița - secțiunea Frumosu, am dispus de un set de 30 valori ale stratului total scurs, hs, ale ploilor co- respunzătoare (h) și ale indicilor precipitațiilor ante- rioare pe o perioadă de 10 zile, I]0, calculați cu aceeași formulă ca și indicii I]5 din bazinele T.C.A.S. (Șerban, ș.a., 1989) respectiv cu formula (15) din R.P. 2/1997 3. Relații de calcul folosite în verificările efectuate s-a recurs Ia algoritmul și respectiv formulele publicate în R.P. nr. 2/1997 (pg. 9... 17) numerotate de la 1 la 64, cu următoarele completări și precizări: a. "Potențialul de acumulare”, N, definit prin formula (7) din R.P. 2/1997: N=(ne-H-U)-KrK2-K3-K4 (A) în care: ne este porozitatea echivalentă, H (în mm) - adâncimea de calcul și U (în mm) - umiditatea de calcul, ale solului, K,, K2, K3, K4 - patru coeficienți prin care se redau efectul folosințelor, pantei medii a b.h,, intensității ploilor și circulației în bazin, în funcție de care se determină stratul scurs, poate fi calculat ca valoare medie pe bazin, în funcție de folosințele din bazin și de proporția acestora sau pe fiecare folosință în parte. Primul procedeu este mai 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 expeditiv, dar conduce la subevaluarea valorilor stratului scurs. în bazinele pilot cu numerele 5, 6, 7, 8 și 9 din tabelul 1 a fost aplicat primul procedeu iar în celelalte bazine (având numerele 1, 2, 3, 4 și 10) procedeul al doilea, cu mențiunea că terenurile neproductive nude de pe versanți (Npv) și de pe albii (Np r) și drumurile neconsolidate (Dn) au fost înglobate într-o singură categorie, a IV-a (celelalte trei fiind constituite din terenuri arabile, A, păduri, F, și pajiști, P) coeficientul Kj fiind calculat pentru terenurile din categoria a IV-a cu formula (24) din R.P. 2/1977. b. Efectul pantei medii a bazinului (IB) redat prin K2 a fost calculat cu formula (28) din R.P. 2/1997, în care exponentul 0,15 a fost redus la 0,10, respectiv: K2=(0,25/IB)010 (B) c. "Adâncimea de calcul" a solului, H, în cazul unei viituri oarecare, a fost obținută cu formula (13) din R.P. 2/1997 în care coeficientul Kj a fost înlocuit cu coeficientul K egal cu produsul celor patru coeficienți Kj , K2 , K3 și K4, respectiv: K=KfK2K3-K4 (C) pentru primele trei categorii de folosințe, pentru cea de a patra (terenurile neproductive) adoptându-se H=200 mm. în cazul predicției coeficientul 1050 a fost înlocuit cu 1000. d. Pierderile inițiale, h0(mm), care depind de retenția Z, potențialul de acumulare, N, și de evapo- transpirație, au fost condiționate și de stratul de pre- cipitații, h(mm), limita lor minimă fiind de 5mm, întrucât ploile mai mici de 5-7 mm nu au generat scurgeri în bazinele-pilot ale I.C.A.S. în consecință, au fost folosite relațiile de calcul: ho=Z+0,1 -N < 0,15 5, Omm (D) și hc=h-h0 (E) e, Coeficientul de trecere de la stratul total scurs (hs) la stratul scurs superficial (hn) a fost cal- culat cu formula (43) din R.P. 2/1997, respectiv: Ks/n=l+[a’(Sf/S)0.15S0^;ne) (F) în care = hs / hn; sF și S sunt suprafața pădurii și respectiv a bazinului, ne - porozitatea echivalentă a solului, iar a = 0,008 4. Comparație între stratul scurs calculat (hn c) și măsurat (hn m) în bazinele I.C.A.S. 4.1. Ecuațiile de regresie ale stratului total REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 scurs, hs: După cum s-a specificat la punctul 2, stratul mediu, total scurs la o viitură, hs(mm), a fost expri- mat în raport cu înălțimea medie a ploii care a ge- nerat scurgerea, h(mm), la indicele mediu pe întrea- ga perioadă studiată a precipitațiilor anterioare pe 15 zile (J15), ținând seama și de pierderile inițiale (h0). Ecuațiile rezultate sunt de tipul: hs=a (h-h0)b, în care a și b sunt coeficienți. Ecuațiile de regresie în cele 4 bazine au expresiile (G, H, I ȘI K), fiind calculat cu formula (F): HANGANU: hs = 0,097 (h-6)‘>38 ; = 1,195 (G) HURJUI: hs = 0,081 (h-6)1 -41; = 1,118 (H) MONTEORU: hs = 0,097 (h-7)1 >35; = 1,213 (I) SĂRĂCINEȘTI: hs=0,00635 (h-e)1-7^; 1^= 1,16 (K) 4.2 Reconstituirea stratului scurs. Rezultatele calculului se dau în tabelul 2. Prin împărțirea stratu- lui total scurs (hs) la coeficientul a fost obținut stratul scurs superficial (hn m) trecut în rândul doi la fiecare bazin, în coloanele ploilor considerate (10... 140 mm). Plecând de la potențialul de acumu- lare (N, formula A) calculat pe cele 4 categorii de teren (în funcție de valorile ne, Kls K2, K3 și K4, din tabelul 1) și după calculul parametrilor H (coefi- cient 1000 în formula 13, R.P. 2/1997) și U=f(J15) din tabelul 2, și în urma determinării pierderilor inițiale cu formula (D), a fost precizat stratul scurs (h„ c) cu formulele (39), (40) și (41) din articolul citat. Comparând cele 32 perechi de valori, cele măsurate (hn m, respectiv calculate cu ecuațiile de regresie) cu cele obținute prin M.P.A. (hn c, deduse în funcție de înălțimile ploilor și indicii precipitați- ilor anterioare pe 15 zile - din perioada cu măsură- tori) au rezultat cele 32 valori ale erorilor comise, E=100(hnc-hnjn):hnm, din care :72% (23 valori) sunt mai mici de 10%; 25% (8 valori) sunt între 10% și 20% și 3% (o valoare) peste 20%. 4.3. Predicția stratului scurs. Aceasta se face plecând de la ploile probabile (în cazul de față 10, 15, 20, 30...140 mm, tabelul 3) și de la indicele mediu anual probabil al precipitațiilor anterioare pe 15 zile, care se calculează în funcție de precipitațiile medii anuale din zona bazinului, Pan, cu formula (16) din articolul citat (R.P. 2/1997), indice înscris în coloana a doua a tabelului 3. Din comparația celor 40 perechi de valori ale stratului scurs calculat 21 Tabelul! Valorile medii (pe 12...15 ani) ale stratului scurs (exclusiv scurgearea de bază) după curbele de regresie și valorile corespunzătoare calculare prin M.P.A. pe categorii de teren, hni;, în bazinele-pilot ale I.C.A.S.; hn q=f(h,JjS> mediu pe 12-15ani) B.H. pilot (B.H. superior (I.C.A.S.) 1» mm u mm Strat scura (h„) și eroare (E) Straiul de precipitații h (mm) 10 20 40 60 80 100 120 140 Milimetri și % Hanganu (ZăbaJa- Putna) 23,74 17,3 H,ul (mm) 0,50 2,87 9,89 18,84 29,64 42.39 56,39 68.79 0,55 3,10 10,54 19,96 30,83 42,89 55,97 69,95 MM ■9.1 -7,4 -6,2 -5,6 -3.9 -1.2 +0,8 -1,7 Hurjui (Zăbala -Puțna) 20,42 15.1 H„, (mm) 0,60 3,34 11.10 21,24 32,00 44,60 57,88 72.0) (mm) 0,51 3,00 10,47 20,10 31.35 43,92 57,66 72.41 E(M +17,6 +114 +6,0 +5,7 +2.1 +6,8 +0,4 -5,5 Monteoru (Zăbala -Putna) 29,14 20,8 Hn t (mm) 0,52 2,98 10,21 18,72 28,17 39,10 52,06 64.14 H, .,. (mm) 0,35 2,55 8,97 17,01 26,21 36,34 47,37 58.90 E (W +48.6 +16,9 +13,8 +10.1 +7,5 +7.6 + 10,1 +8,9 SarUcinețti (on) 21,$ 15.8 H„ (mm) 0,14 1,06 4,34 8,93 14,54 21,28 29,92 37,74 Hn„, (mm) 0.12 1,07 4,07 8.21 13,38/ 19,50 26,53 34,41 mm + 16,7 -0,9 +6,6 +8,8 +8.7 + 12,E +9,7 prin M.P.A. (prin procedeul descris mai sus, la 4.2, pe cele patru categorii de terenuri), hnc, cu cele măsurate (obținute pe baza curbelor de regresie) hn m, au rezultate 40 de valori ale erorilor comise, E(%), din care 90% sunt mai mici de 10%, 7,5% sunt cuprinse între 10% și 20% și numai 2,5% (o va- loare) peste 20%. 5. Comparație între stratul scurs calculat (hn și măsurat (hn m) în bazinele I.N.M.H. Stratul de precipitații măsurat (hn m) a fost dedus după curbele de regresie ale valorilor medii ale stratului scurs superficial, la 6 valori ale stratului de precipitații (h~20, 40, 60, 80, 100 și 120 mm) și la 6 valori ale precipitațiilor din cele 5 zile anterioare viiturilor, h^mm), trasate de P. Miță ș.a. (1986, 1988). în bazinele Bolovani, Humănia, Rusu și Tinoasa au fost luate în considerație valorile \5=0, Tabelul 3 Comparație între valorile prognozate prin M.P.A. ale stratului scurs superficial, hn c=f (h, Pan) și valorile stratului scurs calculate pe categorii de teren, pe baza curbelor de regresie ale scurgerii la viituri pe 12-15 ani, hn ni. Erorile E%=100 (bn>c-bn m):hn ra B.H. pilot (B.H. superior) I.C.A.S. Pan In- u„ mm Simboluri înălțimea ploii h (mm) 10 15 20 1 30 40 60 1 80 | 100 | 120 140 Milimetri ți % Hanganu (Zăbala- Putna) 750 16,81 12,68 h„A (mm) 0,51 1,63 3,02 6,57 10,23 19,38 30,25 42.79 SUI 70,85 h... (mm) 0.55 1,68 3,10 6,52 10.54 19,96 30,83 42,89 55,97 69,95 E (%) -7.3 •3.0 -2.6 +0.8 -2,9 -2,9 -1.9 -0,2 -1,4 + 1,3 Hurjui (Zâbala- Putna) 750 16,81 12.68 h„(mm) 0.61 3,34 3.34 7,02 11,04 20,49 31,88 44,45 57,35 71,96 ho m imn) 0.51 3,00 3,00 6,40 10,47 20,10 31,35 4,92 57.66 72,41 E (M + 19,6 +9,9 +11.3 +9,7 +5.4 + 1,9 +1,7 + 1,2 -0,5 -0,6 Monteoru (Zăbala- Putna) 850 18,56 13.86 0,40 1,32 2.46 5,38 8,73 16,27 25,07 34,82 45,73 58,89 h^n (mm) 0.35 1,33 2,55 5,51 8,97 17,01 26,21 36,34 47,27 58,90 O. (%) + 14,3 -0.8 -3,5 -2,3 -2.7 -4,4 •4.3 -4.2 -3.3 ±0,0 Siriei nsști (OII) 800 17.70 13.28 h., (mm) 0,15 0,51 1,02 2.47 4,16 8,61 14,02 21,09 29,10 36.89 br m (mm) 0,12 0,53 1,07 2,42 4,07 8,2 î 13,38 19,50 26,53 34.4) MM +25.0 -3.8 ■4.7 +2,1 +2,2 +4.9 +4,8 +8,2 +9.7 +7,2 10,20,30,40 și 50 mm, iar în bazinul Fântâna Galbenă, va- lorile = 0, 15,30,45,60 și 75 mm. Au rezultat 180 valori medii ale stratului măsurat Aplicând relațiile de calcul din R.P. 2/1997 și de la punctul 3, au fost calculate prin M.P.A. valorile stratului scurs superficial (hn c). Deoarece nu se cunosc pre- cipitațiile anterioare pe 15 zile, ci numai pe 5 zile, pen- tru a fi posibil calculul corect al parametrului I j 5, s-a admis aproximația că în afara stratului de precipitații căzute în cele 5 zile anterioare (h^), s-au mai înregistrat în celelalte 10 zile anterioare (din intervalul de 15 zile) încă 10 mm precipitații. Luând în considerare intervalele de 3 și respectiv 10 zile, dintre centrele de greutate ale celor două fragmente de ploi anterioare h^5 (pe ultimele 5 zile) și \io (P6 primele 10 zile) din cele 15 zile și începutul viiturii, a rezultat expresia lui I15= O^xh^+O^10* 10 Având în vedere aproximația de mai sus, calcu- lul potențialului de acumulare, N, și deci a stratului scurs, 1^, a fost efectuat expeditiv, pe bazin, și nu pe cele patru categorii de teren, cum este în general recomandabil. în urma calculului erorilor E=100(hnc- hn,m):hnm a rezultat (v. tabelul 4) că 56,1% din va- lorile calculate se abat cu mai puțin de 10% de la cele măsurate și că numai 11,2% din erori depășesc 30%, eroarea globală medie pe cele 180 valori cal- culate fiind de -6,2%. Din același tabel rezultă că în 78 cazuri valorile calculate au fost mai mari și în 102 cazuri mai mici decât cele măsurate. Atât mărimea abaterilor cât și pre- ponderența valorilor subevaluate* au fost determinate de modul de calcul al stratului scurs, direct pe bazin și nu pe categorii de teren. * negative 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Tabelul 4 Mărimea și frecvența abaterilor valorilor stratului scurs (hn), exclusiv scurgerea de bază, (E), calculate prin M.P. A. față de cele medii măsurate în bazinele-pilot ale I.N.M.H. Eroarea E(%)= hn.c ~hn,m ^n.m Număr de valori n n-100 180 & En-100 180 Număr de erori pozitive (+) și negative (-) pe bazine B.H. + •• % - % - % 0,0-10.0 101 56,1 101 56,1 10.1-20,0 42 23.3 143 79,4 Bolovani 19 17 20,1-30,0 17 9.4 160 88.9 Humăria 10 26 30,1+0,0 13 7,2 173 96,1 Ruso 17 19 40,1-50,0 2 1,1 175 97,2 Tinoasa 9 27 50,1-60,0 1 0,6 176 97,8 Fântâna Galbenă 23 13 60,1-70,0 3 1,7 179 99.4 70,1-80,0 1 0,6 180 100,0 Total 180 100,0 - - * 78 102 Eglobal = . ] QO = -4,2% Tabelul 5 Mărimea abaterilor stratului scurs calculat (hn c) de la cel măsurat (hnm) dacă valorile parametrilor morfohidro- logice sunt medii pe bazin sau pe categorii de teren (h=100mm; h15=10 mm; I15=10,78 mm) Bazinul hidrografic pilot hn,m Valori medii pe b.h. Valori pe categorii de teren E h„.c E mm mm % mm % Bolovani 45,83 42,73 -6,8 45,07 -,7 Humăria 28,33 24,23 -14,5 26,29 -7,2 Rusu 38,33 34,57 -9,8 36,53 -4,7 total 112,49 101,53 -9.7 107,89 -4,1 Tabelul 6 Comparație între stratul de precipitații scurs superficial calculat (hnc) și măsurat (hn m) în B.H. Bistrița - secț. Frumosu 0 I 2 3 4 5 6 7 8 Nrxrt DgtA viiturii 110 IIS-UCH-O.S H Hs.m Hn.m* Hn/AMPA) E- - • mm mm mm mm mm mm % 1 13-24,8.1968 10,4 13,9 54,0 12,9 10,32 9,14 -11,43 2 2-4.9.1968 24,0 27,5 23.0 3,45 2,76 3,07 -11,21 3 7-13.61969 21,9 25,4 69, B 22,00 17.60 19,17 *8.92 4 1-4.7.1969 30,2 35,7 26,9 5,82 4,66 4,88 *4,72 5 12-17.7.1969 ^3 29,8 4Jt3 13,7 10,96 9,,64 -12.04 _ 6 12-.I65.197Q 55,7 59,2 46,0 23,0 18,40 20,64 *12,17 7 18-22.6.1971 12.3 15,8 23,5 2,8 2,24 2,31 *3,12 1-6.7.1971 32,0 35,5 29.2 7,92 5,94 6,06 *2,02 9 6-11.74972 16,9 20,4 32,9 6^52 5^2 5,26 *0,77 to 12-14.9.1972 3,3 6,8 25,0 2,00 1.60 1.80 *12.50 । 11 14-17.9.1972 25t5 29, 23,1 5.60 4.48 3,32 -25,89 12 9-13.5.1973 5,9 09,4 61,2 14,2 11,36 10.67 -6,07 1 13 26.5-2.6.1973 13,6 17,1 55.8 14.5 11,60 11.66 +0,52 . 14 4-8.6.1973 35.7 39,2 24.8 6,4 5,12 4,95 ■3,32 l 15 24-27,6.1973 9,7 134 29,0 <3 3,44 3J6 -2,33 16 10-17.61974 20.1 23,6 70.0 25.2 20,16 19,9] -1,14 17 30.6-5.7.1974 18,0 21,5 33h4 7,67 6,14 5,50 ■10.42 18 21-25.7.1974 34,2 37,7 54.8 24,2 19.36 16,23 ■16,17 . 19 21-28.104974 5.6 9,1 44f5 M 5,84 6,13 +4,97 20 27-30.5.1975 23,0 26,5 19,9 3)2 2,56 2,06 -19r$3 21 3-6.6.1975 29,5 HO 28.2 6.8 5.44 5^7 -3.68 22 7-12,6,1975 44,2 47,7 3^ 13,8 11.04 10,33 -6,43 23 28.6-5,7.1978 llt2 14,7 70,2 25,0 20,00 15)83 -20,85 24 7-12.9.1978 24 J 28,2 52,5 13,6 10,88 13,05 *19,94 2$ _I24T9.1978 43,0 46J 30,0 8,88 8,24 ■7,18 26 12-20.8.1979 16,6 20)3 73,0 24,0 19,20 17,84 ■7,08 Notă; datele din coloanele 1,2,4 și 5, sunt după P. Șerban (1983). Au fost eliminate 4 viituri cu date incerte Pentru a argumenta această afirmație, în tabelul 5 se prezintă abaterile valorilor calculate de la cele măsurate, la ploaia de 100 mm, la ha5=10mm, în trei bazine-pilot. A rezultat că eroarea medie este de +9,7% în cazul determinării parametrilor N și hn direct pe bazin și de numai +4,1% în cazul efectuării calculelor pe categorii de teren. 6. Comparație între stratul scurs calculat (hn c) și măsurat (hn m) în bazinul Bistrița- Frumosu Rezultatul studiului efectuat se redă în tabelul 6. Prin aplicarea formulei (F) a rezultat 1^=1,25. Indicele precipitațiilor anterioare pe 15 zile (I15) a fost dedus din indicele pe 10 zile (Il0, măsurat) prin adăugarea valorii de 3,5mm (admisă arbitrar, v, punctul 5). Din examinarea mărimii erorilor (E) a rezultat că 38% din acestea se situează sub 5%, 19% între 5% și 10%, 35% între 10% și 20% și 8% între 20% și 30%. Eroarea medie pe ansamblul celor 26 perechi de valori este de -2,80%. Potențialul de acumulare și stratul scurs au fost determinate pe categorii de teren. 7. Verificarea efectului ploilor anterioare Acesta este prezentat în tabelul 7 în cele cinci bazine-pilot ale I.N.M.H., la șase valori ale precipi- tațiilor anterioare pe 5 zile (ha5), transpuse con- vențional în indice pe 15 zile anterioare (I]5). Din compararea celor 30 valori ale stratului scurs calcu- lat (h „) cu valorile măsurate (h_ m) și determinarea erorilor (E) a rezultat că 43% din acestea se situează sub 5%, 27% - între 5% și 10% și 30% între 10% și 20% din cazuri. 8. Concluzii a. M.P.A. este o metodă indirectă de evaluare a statului de precipitații scurse la viiturile generate de ploi, care ia în considerație un număr mare de fac- tori geomorfologici, fito-edafici, antropici și pluvio- metrici, ceea ce se reflectă în redarea corectă a pro- ceselor hidrologice de suprafață; metoda are un grad mare de aplicabilitate în activitatea practică de ame- najare a bazinelor hidrografice mici torențiale care, în general, nu dispun de înregistrări paralele de pre- cipitații și scurgeri rezultate din acestea. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 •Nr.4 23 Ta belul 7 Verificarea efectului ploilor anterioare Valorile stratului scurs (exclusiv scurgearea de bară) calcu- late prin M.P.A. (hnc) și respectiv măsurate (hn ra) în bazinele pilot ale I.N.M.H. la stratul de precipitații h-1 OOmm, la diverse valori h^s (respectiv IJS și U) și abaterile (E) Stane în Podișul Moldovei B.H. PnlU Munții Apuseni 1» U nun Simbol B.H. Bolovani B.H, Humiria B.H, Rusu B.H. Tinoasa Torni tiu 1» 12 mm B.H» Fântâna Galbcnfi a 3.5 3.09 h„(nun) 38,3 20,5 29,9 27,6 116,3 0 15.7 h„(mm) 40,3 23,3 32,5 31,6 127,7 3,5 3,09 16,0 E W) -5,0 -12,0 -8,0 -12.7 -8.9 -1,9 lâ 10,78 840 h., (mm) 42,7 24,2 34,6 32,4 133,9 15 23,6 Km, (mm) 45,8 28,3 38,3 37,7 150,1 14,08 10,81 22,5 E(%) -6.8 -14.5 -9,7 -14.1 -10,8 +4,9 22 18,1 13,55 h..(mm) 48,6 28,7 39,7 36,6 153,6 30 27J k.(m) 51.7 32,5 45,0 42,9 172,1 25,01 18,1 28,0 EC%) -6,0 -11,7 -11,8 -14,7 -10,7 -2,9 ia 25.36 18,35 Ic, (mm) 53,8 33.7 45.3 42,5 175,3 45 33,8 hw(nim) 57,5 36,7 47.5 47,7 189,4 35,95 25,1 33,8 -6.4 -8.2 -4.6 -10,9 -7.4 ±0,0 32,65 23,04 tC.(mm) 59,0 38.4 51,0 48,7 197,1 60 42,5 Ik-(mm) 61,7 40.3 53,0 51,9 206,9 46,88 31,9 41,0 E(H) -4,4 -1.7 -3,8 *.2 ■V +3,7 a 40,00 27,66 h» dans 6 B.V. en 56% de cas E < 10%, et en 89% de cas, E 5 20%; dans les autres 4 B.V., en 72% de cas, E 5 10% et en 95% de cas, E 5 20%. On a constată aussi que la mdthodologic utilisde pour introduire l’effet des precipitations anterieures sur I’ăcoulement de surface est adequate; ainsi, par exemple, pour une hauteur de Ia pluie h=100 mm et pour une hauteur cumulcc des precipitations anterieures de 0...50 mm dans 81% de cas l’erreur E £ 10%. Par suite, M.P.A. est recomandee d’țtre app! iquee en pratique pour l’evaluation du volume et du dâbit maximum des crues, pour la construction de la hydrogramme probable, specialement dans les B.V. qui ne disposent pas d'enrcgistrements anterieures. Mots clif: crue torrentielle; hydrogramme des debits; icoulement de surface 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Caracteristici ale structurii macrosco- pice la specia cireș sălbatic {Prunus avium Moench), din zona de vest a României Conf. dr. ing. Johann KRUCH Universitatea din Oradea l.Considerații generale Structura macroscopică a lemnului de cireș săl- batic (păsăresc) - album, duramen, inele anuale, pori, raze etc. - joacă un rol determinant în con- ferirea calităților estetice ale acestuia. Evident că nu toate elementele structurale au aceeași importanță și extindere în anatomia arborelui, dar caracterele macroscopice definesc în mod univoc lemnul ca material utilizabil diferitelor întrebuințări și permit precizarea unor dependențe corelative cu propri- etățile sale fizice, mecanice și tehnologice. Albumul și duramenul cireșului sălbatic repre- zintă elemente definitorii ale structurii macrosco- pice în secțiune transversală și conferă întregului ansamblu al lemnului o valoare estetică deosebită, atât prin colorit propriu cât și prin raportul care există între ele. Din cauza rolului său fiziologic, albumul este esențialmente diferit alcătuit față de duramen, fapt care are consecințe directe asupra valorilor para- metrilor săi specifici, de regulă inferiori față de cei ai duramenului. Deosebirile esențiale dintre album și duramen se remarcă atât în privința compo- nenților chimici secundari, ai pH-ului, cât și în unele particularități privind procesele de încleiere, băițuire, lăcuire etc. în momentul actual cireșul sălbatic deține o po- ziție de top comercial în privința solicitării sale pe piața lemnului, motiv care ne-a determinat să între- prindem cercetări în legătură cu câteva elemente ale structurii macroscopice, și care reflectă în bună măsură ansamblul sesizabil al calității, respectiv lățimea albumului, diametrul duramenului, cota de participare a celor doua elemente anatomice în secțiunea transversală precum și corelații și ecuații de regresie ale acestor parametri în dependență cu diametrul secțiunii transversale. Cunoașterea proprietăților albumului și dura- menului prezintă un interes major atât pentru cei care oferă spre valorificare lemnul de cireș sălbatic, cât și pentru aceia care se ocupă cu evaluarea ca- lității și posibilităților de utilizare a acestuia. 2 .Material de cercetare. Mărimi determinate Materialul de cercetare a fost prelevat de la buștenii de cireș din clasa Fe (furnir estetic), expuși spre vânzare la prima licitație cu participare inter- națională de la Direcția Silvică Arad (08.03.2000).*) Numărul total al buștenilor selecționați a fost de 216 și au provenit de la direcțiile silvice Arad și Deva precum și de la câteva primarii comunale și firme private de exploatare a lemnului din zonă. Caracteristicile dendrometrice medii ale buștenilor investigați (diametre, lungime, volum) precum și alți câțiva parametri statistici caracteri- zanți ai acestora, sunt redate în tabelul 1. Tabelul 1 Mărimi statistice caracterizante pentru elementele dendrometrice ale buștenilor cercetați Parametru statistic Elemente dendrometrice Diametru, cm Lungime, m Volum, m3 Valoarea medie 46,5 5,57 0,989 Abaterea standard 6,94 1,85 0,53 Coeficientul de variație, % 15 33 53 Valoarea minimă 31,3 2,30 0,358 Valoarea maximă 86,4 10,80 3,244 Amplitudinea 55,1 8,50 2,886 Măsurătorile referitoare la album și duramen s-au făcut la ambele capete ale buștenilor, pe două direcții ortogonale invariabile ca poziție la toate piesele, denumite nord-sud și respectiv est-vest, folosindu-se o ruletă cu precizia de lmm. Pentru prelucrarea volumului imens de date (3456 înregistrări) s-a recurs la utilizarea com- puterului, calculându-se următoarele mărimi, sepa- rat pentru capătul gros și capătul subțire: • diametrul mediu fără coajă al secțiunii D, în cm; • lățimea medie a albumului g, în cm; • diametrul mediu al duramenului d, în cm; • suprafața medie totală a secțiunii fără coajă Swl, în cm2; *)Pentm ajutorul acordat la culegerea datelor de teren, autorul le mulțumește foștilor sludenți V. Bercia, R. Brad și Gh. Crainic. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 25 • suprafața medie a duramenului Sdur., în cm2; • suprafața medie a albumului S^., în cm2; • proporția duramenului în secțiunea totală pdur., în %; • proporția albumului în secțiunea totală polb., în %. Fiecare valoare obținută pentru variabilele urmărite a fost media a 4 măsurători primare prele- vate. Mărimile celor două elemente macroscopice avute în vedere s-au exprimat prin lățime (album), respectiv diametru (duramen). Pe lângă elementele de calcul amintite au fost testate o serie de corelații dintre diversele mărimi, iar în cazul când intensitatea legăturii dintre para- metrii avuți în vedere a fost relativ puternică, a fost stabilită și ecuația de regresie corespunzătoare. Trebuie să mai amintim că rezultatele ce vor fi prezentate reprezintă caracteristicile mulțimii totale, obținută prin reuniunea celor două submulțimi (capătul gros, capătul subțire). 3,Rezultate obținute. Discuții Primul aspect cercetat s-a referit la mărimea celor două elemente macroscopice ale lemnului de cireș sălbatic, respectiv lățimea albumului (g) și diametrul duramenului (d), în dependență de diametrul secțiunii transversale fără coajă (D). Tabelul 2 Dependența corelativă dintre elementele macroscopice (g,d) și diametrul secțiunii transversale Elementul macroscopic Simbol Coeficient de corelație, r Ecuația de regresie Album g 0,45 g-0,0613 D + 0,8011 Duramen d 0,96 d=0,8775 D- 1,6021 Rezultatele obținute sunt redate în tabelul 2. Constatarea evidentă ce se desprinde din valorile statistice obținute se referă la intensitatea legăturii dintre parametrii avuți în vedere, respectiv coefi- cientul de corelație. Dependența corelativă dintre lățimea albumului (g) si diametrul secțiunii trans- versale (D) este relativ slabă (r=0,45), dar acest fapt se poate explica prin modul cum se generează albur- nul la cireșul sălbatic și factorii care influențează acest proces. Dacă pentru majoritatea speciilor forestiere va- loroase în literatura de specialitate se indică o serie de caracteristici referitoare la caracterele macro- scopice, pentru cireșul păsăresc acestea sunt mai sărace, specificându-se doar că albumul este relativ îngust (Haralamb, At., 1967). Nu se menționează nimic în legătură cu numărul inelelor anuale ale acestuia, deși acest fapt nu ar putea, singur, lămuri pe deplin mărimea zonei de album. Caracterizarea de „îngust” are ceva foarte relativ ca mesaj informațional, de aceea pentru o corectă apreciere trebuie să se țină seama și de condițiile staționale în care are loc dezvoltarea cireșului. La buștenii analizați s-au măsurat, ca excepții, lățimi ale zonei de album de 8... 10 cm, ceea ce nu mai poate fi considerat ca fiind înguste. Practic, însă, a fost imposibil să se urmărească proveniența tuturor pieselor analizate și, în consecință, nu s-au putut formula concluzii privind influența factorilor staționali asupra lățimii zonei de album. De aceea, ecuația de regresie stabilită reprezintă un ajutor prețios pentru cei ce au interes să cunoască mărimea zonei de album de la cireșul sălbatic din vestul țării și să decidă aprioric, în cunoștință de cauză, asupra calităților lemnului, bineînțeles și prin examinarea atentă a altor caracteristici estetice și a defectelor sesizabile la arborele pe picior. Reprezentarea grafică a datelor primare și a ecuației de regresie corespunzătoare acestora este redată în figura 1. Fig. 1- Dependența dintre lățimea alburnului și diametrul secțiunii transversale. Se observă clar, că împrăștierea norului de date în jurul treptei de regresie este relativ mare, ceea ce 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 justifică valoarea scăzută a coeficientului de core- lație. De asemenea, se sesizează ușor valorile „înguste” ale zonei de album depistate Ia 7 bușteni (g=8...1O cm). Valabilitatea ecuației de regresie sta- bilită este conformă cu realitatea doar pe domeniul de diametre ale buștenilor (30...87 cm) cercetați; în afara acestuia orice afirmație devine hazardată și fără acoperire statistică. Oricum, față de ceea ce se cunoaște sub aspect dendrometrie la specia cireș săl- batic, valorile prelevate pentru diametre depășesc cu mult valoarea maximă cunoscută din lucrările de specialitate (Decei,I.,Andron,Tr.,Hulea,A.,1986). în ceea ce privește diametrul duramenului (d), acesta se afla într-o strânsă dependență corelativă cu diametrul secțiunii transversale (D), practic se poate afirma că este vorba de o relație funcțională (r=0,96). La fel ca la album, și aici a fost stabilită ecuația de regresie care dă mărimea diametrului zonei de duramen (d) în raport de diametrul secțiu- nii transversale(D). Imaginea grafică este redată în figura 2, împreună cu norul de date primare. Spre Fig.2. Dependența dintre diametrul duramenului și diametrul secțiunii transversale. deosebire de album, aici valorile se distribuie foarte strâns în jurul dreptei de regresie. Importanța cunoașterii ecuațiilor de regresie privitoare la lățimea albumului (g) și a diametrului duramenului (d), consistă în aceea că permit cunoașterea apriorică a acestor mărimi macrosco- pice încă înainte ca arborele să fie doborât. Acest lucru este extrem de important atât pentru viitorul beneficiar, care se pregătește în prealabil prin son- daje pentru a cunoaște elementele dendrometrice, anatomice (macroscopice) și defectele cireșului, și pe baza acestora să ofere un preț la licitație în cunoștința de cauză, cât și pentru proprietarul pădurii, care va ști să-și stabilească mai judicios prețul minim de licitare. Deși în realitate această problematică a stabilirii prețului este mult mai com- plexă, totuși, aspectul prezentat este în măsură să fie de un ajutor incontestabil pentru cei ce nu doresc să fie perdanți în relația vânzare-cumpărare. Producătorii de furnire estetice caută bușteni la care duramenul să constituie o parte cât mai mare în secțiunea transversală, deși nu la toate speciile albumul este de netolerat, dintre care face parte și cireșul. Dar chiar în această situație el este de dorit într-un procent cât mai redus (zonă îngustă). Prin urmare, cunoașterea proporției duramenului și implicit a albumului, în raport cu mărimea secțiunii transversale prezintă un interes deosebit. Există mai multe posibilități de a exprima mărimea zonei de duramen și anume prin: număr de inele anuale, lățimea acestuia măsurată pe rază sau diametru, proporția în număr de inele anuale sau în suprafață și arareori prin proporția acestuia din volumul bușteanului. Dintre aceste multiple posibi- lități de cuantificare s-a preferat aceea a proporției în suprafață pentru ambele mărimi macroscopice. Rezultatele obținute în urma prelucrării datelor pre- levate sunt redate în tabelul 3. Valorile conținute în tabel au fost determinate pentru cele două elemente macroscopice pe baza ecuațiilor de regresie stabilite, iar pentru celelalte mărimi, pe baza următoarelor relații: • suprafața duramenului: Sdor. = ti d2/4; • procentul duramenului din suprafața totală: pdur =100(d/D)2; ■suprafața albumului: = n g (d+g) - ti g(D+d) Z2; • procentul albumului din suprafața totală: p#1b. = 100 - pdur., în care simbolurile au semnificațiile cunoscute. Din analiza valorilor obținute se constată că atât lățimea albumului cât și diametrul duramenului cresc o dată cu creșterea diametrului secțiunii trans- versale. Astfel, pentru buștenii selecționați avuți în vedere, diametrul secțiunii transversale D a fost cuprins între 31...86 cm, iar diametrul duramenului d între 25,6...73,9 cm, rezultând o variație a procen- tului de duramen calculat pe baza suprafeței de 6% (față de numai 3,4% calculat pe baza diametrelor). Forțând puțin nota, se poate susține că cireșul săl- REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 27 Tabelul 3 Utilitatea datelor conținute în tabelul 3 Mărimi ale elementelor macroscopice calculate pe baza ecuațiilor de reziJâ în faptul că oferă O imagine a va- riației elementelor macroscopice cercetate în raport cu diametrul secțiunii transver- sale, parametru ușor măsurabil la arborii în picioare. Din acest punct de vedere, va- lorile deduse în urma studiului statistic întreprins pot fi de un real folos atât furni- zorilor de lemn de cireș cât și cumpărăto- rilor, prin aceea că le oferă posibilități de cunoaștere referitoare la mărimea albumu- lui și duramenului, înainte ca arborele să fie doborât și de a decide în consecință asupra prețului minim solicitat și, respec- tiv, oferit. 4. Concluzii Diametral secțiunii D, cm Album Duramen La li mea g, cm Suprafața Sa™ cm2 Procent p^,, % Diametru! d, cm Suprafața S^., cm1 Procent p*.. W îl 2,7 240 32 25,6 514 68 32 2,8 254 32 26,5 550 68 33 2,8 268 31 27,4 587 69 34 2,9 282 3) 28a 626 69 33 2,9 297 31 29,1 665 . 69 36 3,0 3)2 31 30,0 706 69 37 3,1 327 30 30,9 748 70 38 3,1 343 30 31.7 791 70 39 3,2 359 30 32,6 835 70 40 3,3 375 30 33,5 881 70 41 3,3 392 30 34,4 928 70 42 3,4 409 30 35,3 976 70 43 3.4 427 29 36,1 1025 71 44 3.5 445 29 37,0 1075 71 45 3.6 463 29 37,9 1127 71 46 3.6 482 29 38,8 1180 71 47 3,7 501 29 39,6 1234 71 48 3.7 520 29 40,5 1289 71 49 3,8 540 29 41,4 1345 71 50 3,9 560 29 42,3 1403 71 51 3.9 581 28 43a 1462 72 52 4,0 601 28 44,0 1522 72 53 4,1 623 28 44.9 1583 72 54 4,1 644 28 45,8 1645 72 55 4,2 666 28 46,7 1709 72 56 4,2 688 28 47,5 1774 72 57 43 711 28 48,4 1840 72 58 4,4 734 28 49J 1907 72 59 4,4 757 28 ’ 50.2 1976 72 60 4,5 781 28 51,0 2046 72 61 4,5 805 28 51,9 2117 72 62 4,6 829 27 52,8 2189 73 63 4,7 854 27 53,7 2262 73 64 4,7 879 27 54,6 2337 73 65 4,8 905 27 55,4 2412 73 66 4,8 931 27 56,3 2489 73 67 4,9 957 27 57a 2568 73 68 5,0 984 27 58.1 2647 73 69 5,0 1011 27 58,9 2728 73 70 5,1 1038 27 59.8 2809 73 71 53 1066 27 60,7 2892 73 72 5,2 1094 27 61,6 2977 73 73 5.3 1122 27 62,5 3062 73 74 5,3 1151 27 63,3 3149 73 75 5,4 1180 27 64^ 3237 73 76 5,5 1209 27 65,1 3326 73 77 5,5 1239 27 66,0 3416 73 78 5.6 1270 27 66.8 3507 73 79 5,6 1300 27 67.7 3600 73 80 5.7 1331 26 68,6 3694 74 81 5.8 1362 26 69,5 3789 74 82 5,8 1394 26 70,4 3885 74 83 5,9 1426 26 712 3983 74 84 6,0 1458 26 72,1 4082 74 85 6,0 1491 26 73,0 4182 74 86 6,1 1524 26 73,9 4283 74 Ca la majoritatea speciilor forestiere cu album și duramen, și la cireșul sălbatic raportul celor două elemente macrosco- pice joacă un rol însemnat în estimarea estetică și valorică a lemnului. Aprecierea acestor zone macroscopice la arborele în picioare s-ar putea face uti- lizând mijloacele tehnice specifice den- drometriei. Profitând, însă, de existența unui număr suficient de mare de bușteni de cireș sălbatic, concentrați pe o mică suprafață și aranjați în mod corespunzător, prelevarea datelor primare și prelucrarea lor statistică ne-a permis să stabilim: batic din vestul României are zona de duramen aproximativ constantă sub raport procentual față de mărimea secțiunii transversale. Aceeași considerație este valabilă și pentru variația lățimii albumului (6%). Imaginea grafică a variației procentelor de dura- men și album în funcție de diametrul secțiunii trans- versale este redată în figura 3. Paralelismul „ rela- tiv” al dreptelor ce reprezintă variația celor doi para- 20 *’ 60 □ «tzuisectimii M metri confirmă vizual cele afirmate anterior. Fig. 3. Variația proporțiilor de alburn și duramen, în funcție de diametrul secțiunii transversale. 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 • intensitatea dependenței corelative între mări- mile zonelor macroscopice și diametrul secțiunii transversale; • ecuațiile de regresie ale dependențelor avute în vedere; • procentele de participare în suprafața secțiunii transversale ale zonei de album, respectiv duramen; • un tabel sinoptic ajutător, ce conține elementele referitoare la cele două zone macroscopice, și care poate fi util atât proprietarului de pădure cât și cumpărătorului, în vederea stabilirii cât mai corecte a calităților estetice ale lemnului doar pe baza diametrului secțiunii transversale. Tot pe baza materialului faptic avut la dispoziție s-au putut aduce două completări la ceea ce este consemnat în literatura românească de specialitate, și anume: • pentru cireșul sălbatic din vestul României dia- metrele maxime pot atinge, în raport de stațiune și vârstă, valori de 90 cm și chiar mai mult; ■ caracterizarea zonei de album ca fiind „îngus- tă” este valabilă pentru marea majoritate a arborilor, dar există și excepțiile de rigoare și care s-au doved- it a nu fi chiar atât de rare. BIBLIOGRAFIE G h e 1 m e z i u, N.G., S u c i u , P.N., 1959: Identificarea lemnului, Editura Tehnică, București; Negulescu, E.G., Stănescu, V., 1964: Dendrologia, cultura și protecția pădurilor, voi. I, Editura Didactică și Pedagogică, București; H a r a 1 a m b , At., 1967: Cultura speciilor forestiere. Editura Agrosilvică, București; Pescăruș, P., 1982: Studiul lemnului, voi. I, Reprografia Universității „ Transilvania”, Brașov; Decei, I., Andron, Tr., Hulea, A., 1986: Cecetări biometrice privind cunoașterea formei, a descreșterii și a volumului total și pe sortimente la speciile de cireș, stejar roșu și nuc negru, Centrul de material didactic și propagandă agricolă, București; B e 1 d e a n u , E.C., 1999: Produse forestiere și studiul lemnului, voi. I, Editura Universității „Transilvania”, Brașov; Șofletea, N., Curtu, L., 2001: Dendrologie, Editura Pentru Viață, Brașov Characteristics of the macroscopic structure concerning the birdcherry species (Prunus avium Moench) in the western part of Romania Abstract As a result of the measurement effectuated on 216 birdcherry trees of great quality (vemeer wood), the correlative connections between the width of the sapwood and the diameter of the heart-wood were tested in proportion with the diameter of the transversal section. The values obtained for the correlation coefficient were of r=0,45 for the sapwood and r = 0,96 for the heart-wood. There were also deducted the regression equations allowing the calculation of the macroscopic elements in proportion with the diameter of the transversal section. The elements of interest for the producers and beneficiaries of this wood are included in a sinaptical table: the thickness of the sapwood, the diameter of the heart-wood, the participation quota of these macroscopic elements in the transversal section for diametere of 31. ..86 cm. AII the results characterize exclusively the birdcherry tree in western Romania. Keywords: birdcherry tree, sapwod, heart-wood. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 29 O propunere de calcul a posibilității prin folosirea programării liniare Ing. Adrian TRELLA Direcția Silvică Maramureș Considerații privind structura optimă a unei unități de producție pe clase de vârstă. Stud'rindu-se influența mărimii posibilității asupra modificării în timp a structurii pădurii, s-a observat că o structură țel cu clase de vârstă egale ca întindere nu este convenabilă. în acest caz, mărimea clasei de vârstă medie este deter- minată de ciclul de producție adoptat,de mărimea clasei de vârstă precum și de suprafața totală a unității de producție. Odată atinsă această struc- tură cu clase de vârstă egale ca suprafață, ea nu poate fi păstrată în timp deoarece arboretele care compun o clasă de vârstă pot avea diferite vârste ale exploatabilității și, ca urmare, aceste arborete nu se pot exploata integral într-un singur deceniu decât acceptând sacrificii de exploatabilitate, fapt ce trebuie evitat, în caz contrar apărând dereglări ale structurii atinse. Acest fapt a fost scos în evidență prin simularea pe calculator a evoluției în timp a structurii arboretelor aparținând U.P. Racova din cadrul Ocolului Silvic Tășnad. în acest caz s-a observat că adop- tându-se posibilitatea calculată prin intermediul creșterii indicatoare s-a ajuns la o apropiere în timp de o strucură cu clase de vârstă egale după care această structură nu a putut fi păstrată indiferent de posibilitatea adoptată în continuare, posibilitate calculată prin metode cunoscute sau modificată cu diferite procente față de posibili- tatea rezultată din calcul. Pentru a evita aceste perturbații este utilă stratificarea arboretelor care compun unitatea de producție după vârsta exploatabilității. Distribuția optimă a arboretelor într-un astfel de strat ar fi cu clase de vârstă egale, acestea având proprietatea că ating vârsta exploatabilității con- comitent. Pentru ca și volumele rezultate să fie egale, suprafețele claselor trebuie să fie pro- porționale cu productivitatea arboretelor ce le compun. Pentru simplificare, acceptăm faptul că toate arboretele au aceeași productivitate, și că arboretele la care ne referim au o perioadă de regenerare de 10 ani. De asemenea, evoluția structurii este redată pentru clase de vârstă de 10 ani, acest mod de reprezentare indicând mai clar structura pădurii funcție de vârstă. Se poate constata ușor că, în ipoteza în care toate clasele de vârstă dintr-un „strat" sunt egale ca întindere, iar perioada de regenerare este de 10 ani, prin exploatarea integrală a arboretelor din ultima clasă a fiecărui „strat" această struc- tură va rămâne stabilă în timp. Bineînțeles, numărul claselor de vârstă diferă de la „strat" la „strat". De exemplu, în categoria arboretelor cu vârsta exploatabilității de 80 de ani vom avea 8 clase de vârstă pe când în cea având vârsta exploatabilității de 110 ani, 11 clase de vârstă. Ca urmare, pe ansamblul unității de producție, mărimile claselor de vârstă vor diferi între ele în ultimele clase. Astfel, dacă avem 3 „straturi" corespunzător vârstelor de 90, 100 și 110 ani vom avea pentru un ciclu de producție de 110 ani următoarea distribuție: Clasa I, formată din suma suprafețelor din clasa I de vârstă pentru fiecare categorie: Sj= Smedie90 + Smedie]00 + Smediej10 Sn= Smedie90 + Smedie100 + Smedien0 Smedie90 4- SmediejQg 4“ SmediejjQ SIX= Smedie90 + Smedie100 + Smedie]10 dar Sx= Smedie100 + Smedie]10 Și Sxr Smedie110 Se observă că în această situație, prin exploatarea integrală a arboretelor din ultima clasă de vârstă a fiecărei categorii (aceasta fiind de fapt posibilitatea în suprafață), structura rămâne stabilă în timp. De asemenea, suprafața parcursă de la un deceniu la altul rămâne teore- tic constantă. Posibilitatea se calculează în acest caz după suprafață, volumul de extras rezultând din planul decenal. Calculul posibilității Se pune întrebarea: „Cum putem determina posibilitatea unei unități de producție astfel încât, în timp, să ne apropiem de structura dorită?,. Pentru a răspunde la această întrebare, revenim 30 REVISTĂ PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 la modelul prezentat. Vom discuta despre categoria de arborete având vârsta exploatabilității egală cu 90 ani, pentru celelalte categorii analiza fiind similară. Deoarece perioada de timp necesară pentru a avea modificări ale suprafețelor în fiecare clasă de vârstă este de 90 ani (perioadă în care vor fi exploatate inclusiv arborete din prima clasă de vârstă), vom analiza influența posibi- lităților adoptate - în suprafață - asupra fiecărei clase de vârstă pe o perioadă de 90 ani. Vom nota Sp suprafața corespunzătoare clasei de vârstă i din decada j, unde i=l .. 9, iar j=0 .. 9. rezultând următoarea distribuție pe clase de vârstă: S1%0S30S40S50S60S70Sg0S90 P,° s]is2«s3is41s51s6is7is8’s91 p; Si3s23s33s43s53s63s73s83s93 ps3 Ps4 S^S^S^S^S/S^3 Ps5 S16S26S36S46S56S66S76Sfi6Sn6 P.6 Ps7 S/S28S38S48S58S68S78S88S98 Ps8 Si9s29s39s4%9s6*s7’s89s9* Ps9 unde PSJ este posibilitatea în suprafață în deceniul j. Dacă acceptăm sacrificii de exploatabilitate de maxim 20 de ani atunci, funcție de deceniul în care se exploatează arboretele dintr-o anumită clasă i, putem scrie: S,0 = S;00 + Sj01 + Sj02 unde Sj°î repre- zintă suprafața clasei de vârstă i ce se exploatează la 10*j ani după atingerea vârstei exploatabilității. Posibilitățile decenale sunt exprimate astfel: Ps° = S9™ cuprinde arboretele ultimei clase care se exploatează fără sacrificii de exploatabi- litate; Ps* = S901 + S800 cuprinde arboretele ultimei clasei de vârstă care se exploatează cu sacrificii de exploatabilitate de 10 ani, precum și arboretele clasei VIII de vârstă care se exploatează fără sacrificii de exploatabilitate; Ps2 = S902 + S801 + S7°° ... Distribuțiile suprafețelor pe clase de vârstă din două decade succesive sunt legate între ele prin intermediul posibilității adoptate. Astfel, pentru primul deceniu vom avea următoarele corelații: c 1 = P 0 = c oo □1 ÂJ 09 s2I = sI°, s31 = s2°... s9’ = s8° + S9° - Si1 = sg00+ s801+ s802+ s900+ s901+ s902 - s900 = s8°°+ s801+ sg02+ s901+ S902 Procedând așa în continuare pe o perioadă de 9 decade (minimă pentru a avea modificări în toate clasele de vârstă) se deduce distribuția finală funcție de distribuția inițială și posibi- litățile adoptate. Aceasta este de forma: S|9 = S302 + S201 + S^0 S29 = S402 + S301 + S200 S39 = S502 + S401 + S300 S49 - S602 + S501 + S40° S59 = S702 + S^1 + S500 S69 = S802 + s701 + s600 S79 = S902 + S801 + S7°0 s89= S90i + S800 S99= S^ + S^ + S^ + S,01 Deci, cunoscând posibilitatea după suprafață pe fiecare deceniu vom cunoaște distribuția finală. Invers, se pune problema următoare: dacă cunoaștem distribuția finală, putem determina posibilitățile decenale? Distribuția dorită șî posi- bil de realizat la finalul celor 90 de ani luați în considerare nu este cunoscută cu exactitate. Ceea ce se poate impune este ca această distribuție să reprezinte un pas în realizarea structurii optime. Deci, dacă S]° este suprafața inițială a primei clase de vârstă, Sț9 este suprafața primei clase de vârstă la finele celor 90 de ani luați în calcul, iar Sm este suprafața medie spre care tindem, atunci putem construi un sistem de inecuații care să determine această apropiere - cu un procent a - după cum urmează: - dacă S]°> Sm atunci vom avea: Sm «S302 + S29' + S]00>smși S]9 £ Sj° - a (S j° - Sm) o S302 +.S2°’ + Sj00 * S^-a^O-SJ - altfel, S|° Sra, și vom avea: Sj9 și Sj9 > S^ + a (Sra- SjO ) « Sj9 > S^ - a (S^ - sm) o S302 + S201 + S™ > Sj° - a (S!° - Sm) Scriem acest sistem de inegalități pentru fiecare din cele 9 clase de vârstă. Toate aceste REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 9 2001 •Nr.4 31 ecuații și inecuații pot fi constituite într-un model matematic al unei probleme de progra- mare liniară ce poate fi rezolvată cu ajutorul algoritmului simplex. Pentru ca această problemă de programare lineară să fie completă avem nevoie de o funcție obiectiv care poate fi expri- mată funcție de criteriul dorit. Vom lua în con- siderare criteriul minimizării sacrificiilor de exploatabilitate considerând că vârsta cea mai propice la care arboretul trebuie exploatat din punct de vedere silvicultural și economic este vârsta exploatabilității. în acest caz, funcția obiectiv are următoarea formă: z=10000E +1002 Sj01 + 2 Sj02 (maximizare) Coeficienții 10000 și 100 din funcția obiectiv Soluția acestei probleme este: Sj00 s}01 Sj02 S200 S201 S262 58.6 3.4 0.0 2.5 0.0 0.0 S3™ S3<>l S302 S400 S/1 S402 0.0 0.0 0.0 10.9 0.0 3.7 s™ S501 S502 S600 S601 S602 31.0 0.0 3.9 53.0 0.0 6.2 S700 S701 S702 S800 S80J S802 88.0 1.1 4.3 7.0 0.0 0.0 s9™ s90} s902 31.9 3.0 0.0 Același calcul a fost făcut în continuare și pentru gradele de apropiere a=30% și a=40%, rezultând următoarele valori ale posibilității: au fost introduși tocmai pentru a determina apariția unor valori cât mai mari în soluția finală a variabilelor Sj00 și Sj01, adică sacrificii de exploatabilitate cât mai mici. Grad de apropiere Posibilitatea deceniului Abaterea standard 1 2 3 4 5 6 7 8 9 totală n=io% 32,1 9,7 87,5 562 34,8 16,6 3,4 5,7 51,9 298,2 28,0 „=30% 26,8 15,0 75,6 51,6 34,4 19.5 10,3 12,0 54,5 299,7 22,7 23,6 182 69,7 48,1 34,3 22.4 13,7 15,2 50,8 296,0 192 în continuare se poate utiliza acest algoritm pentru diferite valori ale coeficientului de apropiere a dorit, alegându-se în final varianta considerată optimă. Exemplu de calcul Modalitatea de calcul expusă a fost aplicată în Pornind de la relațiile ce exprimă, conform precizărilor de mai sus, distribuția finală în funcție de distribuția inițială și posibilitățile adoptate, distribuția suprafețelor pe clase de vârstă (în ipoteza că arboretele stabilite în planul decenal acoperă exact cu suprafața lor cumulată posibilitatea stabilită) va fi: arborete aparținând O.S. Tășnad, U.P. VII Racova. Pornim de la distribuția suprafețelor pe clase de vârstă pentru arboretele cu vârsta exploatabilității de 90 de ani: Distribuția ck 1 cls2 cls3 cls4 cls5 cls 6 cls7 cls 8 tis 9 medie inițială 61,9 22 0,0 14,6 34,9 59,0 93,4 6,8 35,0 342 finala, „=10% 59,1 5.7 3,4 16,6 34,7 562 87,5 9,7 342 342 finala, „=30% 542 12,0 102 202 34,4 51,6 75,6 15,0 342 342 finala, „=40% 50,8 152 13,7 22,4 342 49,1 69,7 18,5 34,7 342 qOcOcOcOcOcO c 0 c „0 c 0 c 1 2 3 1 r L, 8, o Aceste distribuții au fost prezentate în conti- 6 1,9 2,5 0 14,6 34,9 59,2 93,4 6,8 34,9 34,2 . \ 5 ... - „ ’ nuare și grafic pentru o mai ușoara urmărire a In acest caz, vom avea următorul model , . . .. x . , . , , regularizăm structurii pentru procentele de matematic al problemei (pentru un procent de . ., _ r apropiere a considerate. ZteXti ^lOOE S,00 + 102 S,"1 + S S,® Sacrificiile dc exploatabilitate rezultate ca r / 1 1 urmare a întârziem exploatării cu zece și respec- (maximizare), astfel meat: S302 + S201 + Sj00 £59,1 s^ + S^ + S^ £34,2 Sj00 + Sj01 + Sj02 = 61,9 S402 + S301 + S200 £34,2 S402 + S301 + S20° £ 5,7 S200 + S201 + S202 = 2,5 S502 + S401 + S300 £ 34,2 S502 + S401 + S300 £ 3,4 S300 + S301 + S302 = 0 Sg^ + S^’+S^ £34,2 Sg02 + S501 + S400 £16,6 S400 + S401 + S402 = 14,6 S702 + Sg01 + Ss°° £34,2 S702 + Sg01 + S500 £34,2 S500 + S501 + S502 = 34,9 S802 + S701 + Sg00 £ 56,5 Sg02 + S701 + Sg00 £ 34,2 Sg00 + S601 + S602 = 59,0 S902 + S80’+ S700 £87,5 S902 + S801 + S700 £34,2 S700 + S701 + S702 = 93,4 S901 + S800 £34,2 S9°> + S8°° £ 9,5 S800 + S801 + S802 = 6,8 S^ + ^ + Sj^ + Sj01 £34,9 S^ + Sj^ + S^ + Si01 £34,2 S900 + S901 + S902 = 35,0 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 arată că între datele ce rezultă din acest mod de calcul al volumului și cele rezultate în practică pot inter- veni diferențe care ar putea avea consecințe nefaste asupra continu- ității pădurii (Leahu, 1994). Preocuparea legată de obținerea unor recolte apropiate ca volum rămâne în acest caz un obiectiv de atins în plan secundar, dar care se poate realiza printr-o stratificare mai fină a arboretelor. în acest sens, un prim pas se face deja prin gru- parea arboretelor după vârsta exploatabilității, rezultând și o gru- la un grad Sacrificii Sacrificii de apropiere de 10 ani de 20 ani a= ha ha 10% 8,4 15,0 30% 23,6 45,0 40% 33,1 60,0 Se observă că, cu cât este impus un procent mai mare de apropiere față de structura normală, cu atât mai mari vor fi sacrificiile de exploatabi- litate. în schimb, se realizează o regularizare mai bună a posibilității pe perioada analizată (fapt scos în evidență prin analiza abaterii standard a posibilităților pentru fiecare variantă în parte), iar structura dorită se realizează mult mai rapid, în final, se poate spune că cea mai potrivită soluție în acest caz ar fi soluția de mijloc, aceas- ta fiind o soluție de compromis între condiția de regularizare a structurii și cea de sacrificii mi- nime de exploatabilitate. Deoarece datele proble- mei diferă de la caz la caz, nu se poate recoman- da folosirea unui procent de apropiere general valabil. în final, se poate alege soluția conside- rată optimă având în vedere și alte condiții exis- tente care nu au fost surprinse în acest model. Concluzii Acest mod de reglementare a producției este mai indicat în arboretele amestecate de tipul șleaurilor, pentru care nu există tabele de pro- ducție, în acest caz folosîndu-se datele pentru arborete pure, actualizate cu proporția de partici- pare în compoziție și consistența reală. Studiile pare a acestora după productivitate. Astfel, vo- lumele la hectar în cazul unităților amenajistice din aceeași categorie prezintă o abatere standard mai mică față de cea înregistrată pentru întreaga colectivitate a unităților amenajistice ce compun unitatea de producție analizată. Ideea de stratifi- care nu este nouă și ea se aplică deja, dar într-o formă mai restrânsă. Astfel, normele tehnice în vigoare stabilesc ca determinarea posibilității să se realizeze separat pentru arborete tratate în regimul codrului și al crângului. De asemenea, când condițiile existente o impun, în cadrul unității de producție se constituie subunități de producție, care se analizează separat (Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, 1986). Față de alte modele prezentate în literatura de specialitate și care sunt mult mai complexe, dar cu coeficienți care nu se pot determina cu exacti- tate Ia nivelul actual de cunoștințe (Seceleanu, 1998), acest model, prin faptul că variabilele incluse în el sunt determinate de suprafețe, adică sunt măsurabile cu precizie, este aplicabil în practică. Binențeles, pot fi concepute și alte funcții obiectiv pentru modelul specificat, dar întotdeauna va fi aleasă acea funcție care co- respunde cel mai bine scopului propus. Modelul prezentat mai sus poate fi extins, considerându- se clase de vârstă de o mărime de 5 ani, la calcu- lul posibilității pe specii sau grupe de specii, pe clase de producție etc., putându-se constitui într- un veritabil instrument de analiză a posibilității arboretelor având și avantajul de a fi ușor adap- tabil calculului computerizat cât și al posibilității REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 33 includerii lui într-un program de simulare a reglementării producției arboretelor. BIBLIOGRAFIE ***1986, Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor. Ministerul Silviculturii, București L e a h u I., 1994, Dendrometrie, Editura Didactică și Pedagogică, București Seceleanu I., 1998, Cercetări privind apli- carea programării matematice fi a modelelor de simulare în reglementarea procesului de producție în amenajament. Teză de doctorat. Universitatea "Transilvania" Brașov. A method of determining the allowable cut using linear programming Abstract The researches madc by simulating the forest development during a long period of time show that even if we obtain the optimal structure with equal age classes this cannot be maintained in time. This is happening becausc not all the stands that make up an age class can be harvested at the same time, difTerent stands having different exploitable ages. To avoid this, the analyzed forest is split into units. In each unit al) the stands have the same exploitable ages. This makes that if we obtain the optimal structure with equal age classes for a unit and an entire final age class will be harvested in the same period of time, we maintain the optimal structure in time. Next, a mathematical model of a linear programming problem, was built enforcing the current structure to get closet to the optimal structure during a period equal with the exploitation age for each unit. The algorithm was tested using the data from VII Racova, Tasnad Forest Range. This mode) îs a powerful tool îf is embedded into a simulation program of forest management planning. Keywordstforest management, linearprogramming, allowable cui. 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Cultura nucului negru în S.U.A. - opțiuni tradiționale și tendințe contemporane1 Conf. dr. ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Brașov 1. Introducere După cum este cunoscut, fondul forestier al S.U.A. ocupă cca 300 milioane ha (33 % din suprafața fondului funciar al țării), din care "pădurile comerciale" (cu creșteri curente anuale peste 1,4 m3/ha și care îndeplinesc funcții de pro- ducție) se găsesc pe aproximativ 200 milioane ha. în cadrul acestora din urmă, speciile de foioase tota- lizează cca 45 % din volumul pe picior (10,9 mi- liarde m3) și sunt localizate în special în jumătatea estică a țării (xxx, 1989; Brad Smith et al., 1994). între foioasele nord-americane, între care stejarii roșii (specia cea mai importantă - Quercus rubra L.) și albi (cel mai important reprezentant = Q. alba L.) ocupă cca 32 % din suprafața pădurilor comer- ciale, nucul negru (Juglans nigra L.), specie tipică de amestec în pădurile naturale dominate de cverci- neele amintite, alături de Acer saccharum, A. sac- charinum, Liriodendron tulipifera, Ulmus ameri- cana, Fagus grandifolia etc., este un component major datorită rolului fundamental pe care îl joacă lemnul său în producerea de cherestea și furnire estetice. Astfel, din volumul total pe picior al speciei (47 milioane m3 “ 0,5 % din volumul de masă lemnoasă al speciilor de foioase), cca 16 mil- ioane m3 sunt folosibili pentru obținerea sorti- mentelor lemnoase amintite (Brad Smith et al., 1994). Acest fapt a permis atât satisfacerea nevoilor interne (volumul maxim industrializat anual între 1899 și 1973 = cca 500.000 m3/an bușteni pentru cherestea și furnire - Landt și Phares, 1973; Rink, 1985), precum și exportul de bușteni care în dece- niul 1978-1987 s-a ridicat la 320.000 m3, cu o val- oare de 142 milioane dolari S.U.A. (cca 444 dolari S.U.A./m3)(McCurdy, 1989). Utilizările superioare ale lemnului de nuc negru au făcut ca acesta să dețină prima poziție pe piața nord-americană a buștenilor pentru furnire (maximum 5.000 dolari S.U.A/m3 la începutul anilor '80 - Young, 1982), o situație similară fiind întâlnită în Elveția (10.310 mărci germane/m3 - Scheeder, 1990) și în Noua Zeelandă (8.000 dolari S.U.A/m3 - Knowles, 1978, Masterson, 1990). Chiar dacă, actualmente, prețul lemnului de nuc negru cu utilizări superioare este depășit simțitor de cel de mălin american (Prunus serotina) (xxx, 2000), totuși specia își păstrează locul de frunte în preferințele producătorilor de lemn datorită stabi- lității valorii sale comerciale, un interes constant fiind arătat și de consumatorii americani de mobilă fină și decorați uni interioare. în general, lemnul de mari dimensiuni necesar industriei furni- relor estetice se produce în S.U.A. în arborete natu- rale la vârste de peste 100 de ani (Foto 1 și 2). Aceasta a făcut Ca în ultimele patru decenii să se con- state o creștere enormă a interesu- lui pentru culti- varea intensivă a nucului negru pentru cherestea și furnire în plantații, Foto 1. Exemplar dc nuc negru de muri dimensiuni, utilizabil pentru producerea de furnire estetice. în scopul scurtării vârstei exploata- bilității până la 40-50 ani, așa cum se întâmplă în Noua Zeelandă (Knowles, 1978, Levack (ed.), 1986). în acest context, deoarece specia prezintă impor- tanță și în România, unde rezultatele i'viu ruruir decupai de nuc negru, ( A . produs la David R. Wcbb Company din Obținute in Special Edinburgh, Indiana.. la OCOalele silvice 1 Autorul mulțumește și pe această cale colegilor și prietenilor dr. Larry Severeid și ing. Robert D. Burke, care i-au înlesnit participarea la întâlnirea anuală a Walnut Council de la La Crosse, Wisconsin (29 iulie-1 august 2001), precum și vizitarea a numeroase pepiniere, arborete naturale și plantații dc nuc negru, fabrici de cherestea și fumirc, din statele Wisconsin și Indiana. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 35 Ceala (Pecica) - Arad și Săcueni-Bihor sunt supe- rioare majorității plantațiilor din țări europene cu tradiție în cultura nuciferelor (Franța, Germania, Slovacia, Ungaria, Italia), lucrarea de față își pro- pune prezentarea celor mai importante caracteristici ale modului tradițional (aplicat începând din anii 1960, timp de cca patru decenii) și tendințelor con- temporane în cultura nucului negru pe continentul nord-american, aspecte care pot constitui o sursă interesantă de informare și de ameliorare a gospodăririi culturilor de nuc negru din România. 2. Modul tradițional de cultură a nucului negru în S.U.A. 2.1. Instalarea culturilor în general, nucul negru a fost plantat pur pe terenuri pregătite pe cale mecanizată și chimică, combaterea buruienilor făcându-se cu erbicide pre- emergente gen Glifosat (Roundup), Fenuron, Tordon, 2,4-D, Triclopyr (Schlesinger și Funk, 1977; Van Sambeek, 1988/1). în monocuiturile de nuc negru, instalate în general primăvara, s-au folosit puieți de 1 sau 2 ani (1 + 0 sau 1 + 1), produși Foto 3. Cultură irigată și fertilizată de nuc negru în vârstă da un an. Statal Indiana, S.U.A. în pepiniere irigate și fertilizate (Foto 3). Uneori, pentru realizarea rapidă a stării de masiv, amelio- rarea creșterii juvenile în înălțime a nucului negru, respectiv protejarea solului împotriva îmburuienirii și moderarea climatului suprateran și la nivelul ori- zonturilor superioare de sol, nucul negru a fost plan- tat în alternanță cu porumb (culturi agrosilvice) sau cu diverse specii fixatoare de azot, cum sunt aninul negru (Alnus glutinosa) sau speciaEleagnus umbel- lata (Schlesinger și Funk, 1977; Ponder, 1988; Burke și Pennington, 1989; Campbell și Dawson 1989). Culturile de nuc negru au fost instalate la dis- tanțe mari (3 x 3 m, 3 x 3,6 m sau 3,6 x 3,6 m), în principal din considerente economice, respectiv datorită necesității minimizării cheltuielilor de instalare a plantațiilor, ținând cont de costul ridicat al puieților, precum și al plantării propriu-zise. Soluția menționată, de plantare la distanțe mari, a fost propusă de multă vreme pentru culturile nord- americane de nuc negru destinate producerii lemnu- lui cu utilizări superioare (Schlesinger și Funk, 1977). în mod paradoxal, deși între timp au fost publicate numeroase lucrări în domeniu (Van Sambeek și Rink, 1982; Beineke, 1985; Van Sambeek, 1988/2; Burke și Pennington, 1989; xxx, 1998), aceasta nu a fost niciodată criticată și amen- dată, cu toate că obligă ulterior la aplicarea unor lucrări costisitoare de întreținere a culturilor și ela- gaje artificiale. Plantațiile au fost realizate majoritar pe terenuri particulare deoarece proprietarii acestora (mulți din- tre ei fermieri autentici, dar și medici, ingineri, oameni de afaceri practicând silvicultură ca hobby!) au fost cointeresați prin programele federale și statale de finanțare a împăduririi terenurilor cu folosință agricolă, programe care au acoperit până la 50 % (chiar 80 % în statul Illinois - Adams, 1989) din costul total al plantării. In acest context, este demn de amintit faptul că, în ansamblul S.U.A., pădurile particulare sunt dominante și ocupă 117 milioane ha (59 % din suprafața pădurilor comer- ciale ale țării) (Brad Smith et al., 1994). Din păcate majoritatea acestor păduri, naturale sau artificiale, datorită costurilor ridicate ale gospodăririi lor și inexistenței pieței lemnului de mici dimensiuni, sunt neparcurse cu lucrări de îngrijire. în consecință, în pădurile naturale, exploatarea arborilor de dimen- siuni mari s-a făcut nu ia atingerea vârstei exploata- bilității arboretelor (care, datorită neintervenției cu rărituri, sunt foarte neomogene dimensional) ci a diametrului-țel al arborilor individuali (peste 50-55 cm la buștenii pentru furnire). 2.2. îngrijirea culturilor până Ia realizarea stării de masiv Este cunoscut faptul că, în primii 2-3 ani de la plantare, nucul negru crește relativ încet în înălțime și este foarte sensibil la concurența vegetației erbacee și lemnoase coabitante. Aceasta a făcut ca descopleșirile să fie obligatorii în plantațiile de nuc negru și s-au realizat prin cultivare mecanică, mul- cire sau folosirea erbicidelor-arboricidelor (trata- 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 ment pe cale chimică). Ultima metodă, care se aplică în general doar împrejurul puieților (pe un cerc cu raza de cca 1 m), este cea mai recomandată datorită costurilor mai reduse (lucrarea mecanizată între rânduri, care presupune și una manuală în jurul puieților, este foarte scumpă, în timp ce substanțele chimice folosibile, deja amintite, sunt relativ ief- tine), ușurinței de aplicare și eficienței culturale foarte bune (Schlesinger și Funk, 1977; Beineke, 1985; Schlesinger și Weber, 1987; Ponder, 1988; Burke și Pennington, 1989; Garrett et al., 1992; xxx, 1998). Rărituri și elagaje artificiale Este evident că, în condițiile desimii reduse la plantare, a capacității slabe a nucului negru de a se elaga natural perfect chiar și în arborete dese, pre- cum și a tendinței frecvente a exemplarelor speciei de a produce înfurciri, necesitatea intervenției cu tăieri de corectare a formei defectuoase a tulpinilor și elagaje artificiale este evidentă. Tăierile de corectare s-au realizat devreme, când arborii au înălțimi de 2-3 m și s-a putut lucra de pe sol, în timp ce elagajele artificiale, considerate "o adevărată artă, nu o știință" (Beineke, 1982) și apli- cate tuturor arborilor plantați (nu doar celor potențial de viitor), au prezentat următoarele carac- teristici: 1 .Momentul începerii elagajului = când înălțimea arborilor de elagat este de minimum 3-4 m; 2 .Sezonul realizării lucrării: primăvara devreme, înaintea intrării în vegetație; 3 .Diametrul ramurilor de elagat = maximum 5 cm, ceea ce facilitează închiderea rapidă a rănilor și neobligativitatea recurgerii la substanțe fungicide de protejare a acestora; 4 .S-a considerat obligatorie protejarea umflăturii (manșonului) de la baza ramurii uscate sau verzi, tăietura făcându-se la partea sa exterioară; 5 .înălțimea elagată = lungimea a doi bușteni pentru furnire estetice (5,4 m); 6 .Numărul de intervenții: 2-3 astfel ca, de fiecare dată, porțiunea din coroană îndepărtată la o lucrare să nu depășească 25-33 % din lungimea totală a coroanei; 7 .Lungimea coroanei după elagaj = cel puțin 50 % din lungimea totală a arborelui, prin aceasta reducându-se riscul încetinirii creșterii în diametru și în înălțime, precum și al apariției crăcilor lacome de stress (Brinkman, 1965; Bey, 1976; Schlesinger și Funk, 1977; Beineke, 1982; Van Sambeek și Rink, 1982; Schlesinger, 1982, 1988, 1989; Phelps, 1989; Williams, 1990; Garrett et al., 1992; xxx, 1998). Datorită desimii reduse a monoculturilor de nuc negru starea de masiv s-a realizat relativ târziu, la (8) 10-12 ani, când înălțimea medie este de 9-10 m, ceea ce a făcut lipsite de oportunitate intervențiile cu degajări și curățiri. în privința răriturilor se constată că au existat puține recomandări practice, fapt datorat atât tinereții plantațiilor, cât mai ales inexistenței unor cercetări specializate de durată. Totuși, încă din 1961 (Krajicek et al.) s-a propus un instrument pen- tru stabilirea momentului intervenției și a intensității răriturii într-o monocultură, așa-numitul factor de competiție în coroană (Crown Competition Factor C.C.F. - Figura 1). Utilizat și pentru alte specii nord- Fig. 1 Folosirea factorului de competiție în coroană (C.C.F.) în mono- culturile de nuc negru (din Schlesinger, 1989) (Stocking chnrt for pure black walnut planlations (Schlesinger 1989) americane importante (cazul stejarului roșu - Nicolescu, 1996). Acesta este calculat ca raport între suprafața maximă potențială a coroanelor arbo- rilor și suprafața totală ocupată de arboret. în gene- ral, se consideră că, în momentul în care C.C.F. este egal cu 100, starea de masiv, caracterizată și printr-o desime normală a arboretului, este realiza- tă, iar arborii au la dispoziție exact spațiul necesar pentru o creștere optimă. în mod practic, folosirea C.C.F. presupune urmă- toarea succesiune de operații: 1 .Prin măsurători de teren și prelucrarea datelor culese se determină numărul de arbori la ha, diametrul mediu al arboretului și suprafața de bază a acestuia; 2.Se aleg nivelurile maxime și minime admise ale C.C.F. înainte și după răritură; REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 37 3.Când nivelul maxim admisibil al C.C.F. este atins se procedează la rărirea arboretului până la nivelul minim admisibil stabilit anterior, diferența dintre cele două valori determinând intensitatea rări- turii. Prima intervenție se realizează atunci când C.C.F. a atins valoarea 100, orice întârziere putând conduce la încetinirea ritmului creșterii radiale în medie cu 4-5 % pe an pentru fiecare 10 unități C.C.F. care depășesc nivelul 100. Următoarele rări- turi se aplică atunci cînd C.C.F. se situează între 110 și 150 (de preferat 110), după fiecare intervenție nivelul C.C.F. fiind de minimum 70 (Schlesinger și Funk, 1977; Schlesinger, 1988, 1989). Din păcate, acest instrument a fost recomandat doar pentru culturi pure- de nuc negru și nu indică metoda de răritură posibil de folosit (sistematică, sistematico-selectivă sau selectivă - de sus, de jos, combinată), ceea ce a făcut ca, în mod practic, arborii extrași să fie doar cei de dimensiuni mici și mijlocii, din jumătatea inferioară a coronamentului, a căror eliminare nu favorizează creșterea în diametru a exemplarelor rămase. 3. Tendințe contemporane în cultura nucului negru din S.U.A. După cum s-a putut constata, aspectele prezen- tate la punctul 2 al lucrării noastre sunt rezultatul consultării minuțioase a literaturii nord-americane dedicate nucului negru până la finele secolului tre- cut. Pentru înțelegerea tendințelor actuale în cultura nucului negru ne-a fost de un imens folos vizita efectuată în S.U.A. în perioada 28 iulie-7 august 2001, care a inclus în primele patru zile participarea la întâlnirea anuală a Walnut Council (Consiliul Nucului). Această organizație a fost înființată în 1970 și grupează cca 1.000 proprietari particulari de păduri, silvicultori-practicieni și cercetători din Serviciul Forestier (Forest Service, parte a Ministerului Agriculturii din S.U.A.) și universități, cu toții interesați de cultura nucului negru. în plus, între 2 și 6 august au fost vizitate numeroase pepiniere, arborete naturale și artificiale de nuc negru, fabrici de cherestea și furnire, centre de cer- cetare etc, fapt care a permis evaluarea amănunțită a tendințelor nord-americane în cultura speciei amintite, cu următoarele caracteristici definitorii: 1 . înființarea în 1999 a Hardwood Tree Improvement and Regeneration Center (Centrul de cercetări pentru ameliorarea și regenerarea speciilor de foioase - H.T.I.R.C.), realizat prin colaborarea dintre Serviciul Forestier Federal și Universitatea Purdue din West Lafayette, Indiana. H.T.I.R.C. este finanțat de la bugetul federal și statal, precum și din diverse alte surse (în special industria producătoare de furnire și mobilă) și urmărește în principal ame- liorarea genetică a speciilor de foioase cu valoare economică foarte ridicată (nuc negru, stejar roșu, mălin american). Cu un buget impresionant (cca 500.000 dolari S.U.A. pe an pentru programul de ameliorare al fiecărei specii amintite), H.T.I.R.C. va produce material săditor de calitate superioară, care să provină din surse certificate și care se speră că va acoperi integral necesarul de puieți pentru împă- duriri (actualmente, la nivelul S.U.A., există un deficit de cca 25-50 milioane puieți de foioase prețioase pe an); 2 . Vizitele efectuate de unii membri ai condu- cerii Walnut Council în Europa (Franța, Germania, Ungaria, România - ocoalele silvice Ceala (Pecica)- Arad și Săcueni-Bihor) între 1997 și 2000 au condus la modificarea opticii multor proprietari particulari de plantații de nuc negru asupra silviculturii aplica- bile acestora de maniera următoare: - plantațiile curente se realizează la desimi mai mici (1,5-2 m pe rând și între rânduri), pentru a favoriza elagajul natural, evitându-se monocul- turile. Nucul negru nu se mai asociază cu specii lemnoase fixatoare de azot sau culturi agricole ci cu foioase autohtone gen cvercinee (g. rubra, Q. alba), frasin (Fraxinus americana), mălin american sau castan american (Castanea dentata). Pentru a se evita concurența puternică între specii ele sunt insta- late în rânduri pure sau, dacă acestea se amesteca pe rând, speciile cu creștere în înălțime rapidă și de mai mică valoare economică (cazul castanului american) se taie după câțiva ani de la plantare la o înălțime de 1,0-1,5 m de la sol; - nu se mai efectuează tăieri de corectare a formei defectuoase a tulpinilor, deoarece desimile inițiale mari, precum și cele reduse la exploatabili- tate (maximum 50-60 arbori la ha), datorate par- curgerii arboretelor cu rărituri succesive și de inten- sitate mare, pot garanta producerea la vârsta exploatabilității (minimum 50 de ani) a unor arbori de mari dimensiuni și cu calitățile dorite (drepți, sănătoși, relativ uniform spațiați); - elagajele artificiale nu au suferit modificări tehnice fundamentale însă se concentrează doar pe potențialii arbori de viitor (60-250 exemplare la ha); - folosirea C.C.F. în aplicarea răriturilor este extrem de redusă (numărul partizanilor utilizării sale a scăzut în mod continuu, iar aplicarea sa prac- 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • AW tică, așa cum s-a constatat în câteva experimente de teren, este prea complicată pentru proprietarii par- ticulari de păduri) și s-a trecut la aplicarea răriturilor selective de sus, singurele capabile să asigure un spor considerabil de creștere dimensională (în diametru), grăbind astfel obținerea buștenilor pentru cherestea și furnire. Este demn de amintit faptul că o astfel de recomandare (parcurgerea monocul- turilor de nuc negru doar cu rărituri de sus, cu inten- sitate de maximum 33 % și periodicitate de 6-10 ani), a fost propusă de mai multă vreme în S.U.A. (Schlesinger, 1989; Williams, 1990), fără a fi însă aplicată pe scară largă. Parcurgerea arboretelor cu rărituri de sus este facilitată și de interesul actual al proprietarilor de păduri pentru realizarea unor arborete cu structură neregulată, care să includă atât speciile plantate, cât și pe cele regenerate natural sub masivul acestora, care pot asigura protecția trunchiurilor exemplarelor plantate, puse în lumină prin rărituri de sus, împotriva apariției crăcilor lacome. 4. Concluzii Scopul lucrării de față a fost prezentarea aspectelor caracteristice trecutului și prezentului culturii nucului negru în arealul natural, con- statându-se o evoluție evidentă a "filozofiei" modului de instalare, îngrijire și conducere a acestuia. Cu toate progresele teoretice mențio- nate, prin care se încearcă producerea buștenilor de cherestea și furnire în plantații apropiate ca structură și funcționare de arboretele naturale amestecate, nu credem că se va constata prea curând un salt calitativ spectaculos în cultura nucului negru, acest fapt datorându-se limitărilor de ordin tehnic și economic specifice silviculturii nord-americane. în acest sens, opinăm că princi- palele obstacole în calea unei silviculturi inten- sive sunt: 1 .Proprietatea majoritar particulară a pădurilor, care nu permite investiții majore într- un sector, al silviculturii, care este cunoscut drept puțin performant în plan economic (pro- centul intern de eficiență (rata internă de revenire') = doar 2-3 % în arboretele de foioase, respectiv maximum 5 % în cele de rășinoase, față de 15-20 % în sectoare de vârf, puternic tehnolo- gizate, ale industriei). Oricum, situația este simi- lară la nivelul pădurilor publice administrate de Serviciul Forestier al S.U.A., prin accentul pus pe eficiența economică, acesta permițându-și să investească în lucrări silvotehnice (în special rărituri) doar la vârste mari, când lemnul de nuc negru devine interesant pentru industria che- restelei și furnirelor. în acest sens este interesant de amintit faptul că buștenii pentru furnire, lipsiți de defecte, trebuie să aibă o lungime de minim 2,70 m și un diametru la capătul subțire de cel puțin 40 cm (furnire de calitate superioară), respectiv 35 cm (furnire de calitate bună sau medie), în timp ce buștenii pentru cherestea tre- buie să aibă o lungime minimă de 1,80 m și un diametru la capătul subțire de 30 cm (calitate bună), respectiv 27,5 cm (calitate medie și slabă) (Slusher et al., 1988); 2 .Inexistența unor instrumente economice (subvenționarea parțială a unora dintre lucrările silvotehnice ineficiente sub raport economic gen descopleșiri, degajări, curățiri, elagaje artificiale, rărituri necomercializabile, așa cum este cazul în unele țări din Uniunea Europeană (Franța, Marea Britanie, Belgia, Olanda - Grayson, 1993) sau a unor facilități fiscale (impozite scăzute pe terenurile forestiere și veniturile obținute din comercializarea produselor lemnoase; taxe de succesiune reduse), care sa-i cointereseze pe pro- prietari în gospodărirea continuă și de calitate a pădurilor pe care le dețin; 3 .Absența forței de muncă rurale și imposibi- litatea comercializării lemnului mic (nevandabil în condițiile în care lemnul nu reprezintă o sursă majoră de energie în zonele rurale al S.U.A.), obstacol major cu care se confruntă multe țări dezvoltate și căruia i s-au căutat rezolvări diverse (de la executarea răriturilor prin secuire sau prin doborârea arborilor nedoriți și lăsarea lemnului recoltat pe loc până la neexecutarea lucrărilor sil- votehnice, cu efecte negative în planul stabilității și producției arboretelor). Chiar și în aceste condiții, nucul negru a reprezentat întotdeauna și, în mod cert, va reprezenta și în continuare o specie de interes major pentru silvicultura nord-americană. Legat de aceasta este interesant de amintit faptul că principalii cumpărători ai buștenilor de nuc negru din S.U.A. sunt țări cu tradiție în industria furnirelor și mobilei din lemn masiv (în primul rând Germania, dar și Coreea de Sud, Japonia, Italia sau, mai nou, China), ceea ce garantează în continuare, indiferent de fluctuațiile pieței și "modele" pasagere (actualmente a sorbului în REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 39 Europa și a mălinului american în S.U.A.), conti- nuitatea producției și industrializării sale. BIBLIOGRAFIE A d a m s , D.M., 1989: Cost-sharing programs and assistance. în: The continuing quest for quality. Fourth black walnut symposium (Phelps, J.E. cd.). Ju1y 30-August 2, 1989. Southern Illinois University, Carbondale, Illinois. Walnut Council, Indianapolis, p. 281-287. Beineke, W.F., 1982: Corrective pruning of black ■walnut for timber form. Forestry and Natural Resources FNR- 76, Purdue University Cooperative Extension Service, West Lafayette, Indiana. Beineke, W.F., 1985: Black walnut plantation management. Forestry and Natura) Resources FNR-119, Purdue University Cooperative Extension Service, West Lafayette, Indiana. Bey, C . F., 1976: How to "train" black walnut seedlings. U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, St. Paul, Minnesota. Brad S m i t h , W., Faulkner, J.L., P o w c 11, D . S ., 1994: Forest statistici of the United States. 1992 - metric units. U.S. Department of Agricultura, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, General Technical Report NC-168, St. Paul, Minnesota. Brinkman, K. A., 1965: Black walnut (Juglans nigra L.). în; Silvics of forest trees of the United States (Fowells, H.A. coord). U.S. Department of Agriculture, Agriculture Handbook nr. 271, pp. 203-207. Burke, R.D., Pennington, S.G., 1989: Establishment and earfy cultura of walnut plantations. în: The continuing quest for quality. Fourth black walnut symposium (Phelps, J.E. ed.). July 30-August 2, 1989. Southern Illinois University, Carbondale, Illinois. Walnut Council, Indianapolis, pp. 67-83. Campbell, G.E., Dawson, J.O., 1989: Growth, yield and value projections for black walnut inter- plantings with black alder and autumn olive. în: Northern Journal of Applied Forestry, no. 6, pp. 129-132. Garrett, H.E., Kurtz, W.B., Slusher, J . P ., 1992: Walnut agroforestry. MU Guide Forestry GU5020, University Extension, University of Missouri- Columbia. Grayson, A.J., 1993: Private forestry policy in Western Europe. CAB International, Wallingford. K n o w 1 e s , R.L., 1978: Blackwalnut: whatcan New Zealand learn from the United States? în: New Zealand Journal of Forestry, voi. 23 (2), pp. 224-239. Krajicek, J.E., Brinkman, K.A., G i n g r i c h, S.F., 1961: Crown competitlon - a measure of density. în: Forest Science, no. 7, pp. 35-42. Landt, E.F., Phares, R . E ., 1973: Blackwal- nut...an American wood. U.S. Department of Agricultura, Forest Service, FS-270, U.S. Government Printîng Office, Washington, D.C. Levack, H. (ed.), 1986: Forestry handbook. New Zealand Institute of Foresters, Wellington. M a s t e r s o n, S ., 1990: The black walnut - a poten- țial winnerfor agroforestry. în: Australasian Forest and Timber Bulletin, voi. 12 (125), pp. 10-11. McCurdy, D.R., 1989: The United States walnut log export market. în: The continuing quest for quality. Fourth black walnut symposium (Phelps, J.E. ed.). July 30-August 2, 1989. Southern Illinois University, Carbondale, Illinois. Walnut Council, Indianapolis, pp. 300-310. Nicolescu, N ., 1996: Consideratii privind mod- elele de conducere a arboretelor de stejar roșu din unele fări europene șiS.UA. în: Revista Pădurilor, nr. I, pp. 11-15. Phelps, J.E., 1989: How management practices influence black walnut wood properties. în: The continuing quest for quality. Fourth black walnut symposium (Phelps, J.E., cd.). July 30-August 2, 1989. Southern Illinois University, Carbondale, Illinois. Walnut Council, Indianapolis, pp. 21-29. Ponder, F ., J r., 1988: Multicropping. în: Walnut notes (Burde, E.L. ed.). U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, St. Paul, Minnesota, pp. 2.10.1-2. R i n k , G ., 1985: Black walnut...an American wood. U.S. Department of Agriculture, Forest Service, FS-270, Washington, D.C. Scheeder, T ., 1990: Gute Griinde fur die Nuss als Waldbaum. în: Allgemeinc Forst Zeitschrift, nr. 48, pp. 1221- 1222. Schlesinger, R.C., 1982: Pruningfor quality. în: Black walnut for the futurc. Proceedings of the joint meet- ing of Walnut Council/Northcm Nut Growers Association: 1981 August 11-13, West Lafayette, IN. General Technical Report NC-74, St. Paul, MN, U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, pp. 87-96. Schlesinger, R.C., 1988: Corrective pruning. în: Walnut notes (Burde, L. ed.). U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, St. Paul, Minnesota, pp. 3.01-02. Schlesinger, R.C., 1989: Thinningandpruning for quality. în: The continuing quest for quality. Fourth black walnut symposium (Phelps, J.E., ed.). July 30-August 2, 1989. Southern Illinois University, Carbondale, Illinois. Walnut Council, Indianapolis, pp. 93-102. Schlesinger, R.C., Funk, D.T., 1977: Manager's handbook for black walnut. U.S. Department of Agriculture, Forest Service, General Technical Report NC-38, North Central Forest Experiment Station, St. Paul, Minnesota. Schlesinger, R.C., Weber, B.C., 1987: Successjul black walnut management requires long-term com- mitment. în: Northern Journal of Applied Forestry, voi. 4 (1), pp. 20-23. Slusher, J.P., Crouse, F ., F r y e, L . R., 1988: Selling walnut timber. Agricultura! Guide G5051, University Extension, University of Missouri-Columbia. Van Sambeek, J.W., 1988/1: Sitepreparation. în: Walnut notes (Burde, E. L. ed.). U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, St. Paul, Minnesota, pp. 2.02.1-2. Van Sambeek, J.W., 1988/2: Planting seedlings. în: Walnut notes (Burde, E. L. ed.). U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, St Paul, Minnesota, pp. 2.04.1-4. Van Sambeek, J.W., Rink, G., 1982: Physiology and silviculture of black walnut for combined tim- ber and nut production. în: Black walnut for the future. Proceedings of the joint meeting of Walnut Council/Northem Nut Growers Association: 1981 August 11-13, West Lafayette, 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 IN. General Technical Report NC-74, St. Paul, MN, U.S. Department of Agriculture, Forest Service, North Central Forest Experiment Station, pp. 47-52. Williams, R.D., 1990: Black walnut (Juglans nigra L.). în: Silvics of North America, Voi. 2. Hardwoods (Bums, R.M. și B.H. Honkala ed.). U.S. Department of Agriculture, Forest Service, Agriculture Handbook nr. 654, Washington, D.C„ pp, 391-399. Y o u n g, R , A . (ed,), 1982: Introduction io forest Sci- ence. John Wiley & Sons, New York-Chichester-Brisbane- Toronto-Singapore. xxx, 1989: Forests andforestry in the U.S.A. The American Forestry Association, Washington. xxx, 1998: Growing walnut for profit andpleasure. Walnut Council, Inc., Zionsville, Indiana. xxx, 2000: North American hardwood exports. în: Hardwood Review Export, voi. 11 (6), pp. 1 și 7-9. Black walnut culture in the U.S.A - tradițional options and contemporary trends Abstract Black walnut (Juglans nigra L.) is one of the most important North-American hardwood species. It is usually found in natural hardwood mixed stands and old (over 100 years of age) black walnut trees of large diameters are harvested for the production of lum- ber and veneer logs. Since over 40 years ago it has also been planted on agricultural land and tradițional silviculture of black walnut plantations com- prises pure or mixed planting (with nitrogen-fixing species such as autumn olive or European black alder) at wide spacing (10 x 10, 10 x 12 or 12 x 12 feet apart), Chemical weeding, corrective and lateral pruning of all trees as well as thinning based on crown com- petition factor (C.C.F.). The contemporary approach of black walnut culture includes the use of improved planting stock, mixed planting at narrow spac- ing, lateral pruning focusing only on potențial final crop trees as well as selective thinning from above without taking into account the C.C.F. Keywords: black walnut, weeding, artificialpruning, thinning, lumber and veneer logs. REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 116 • 2001 • Nr.4 41 Considerații privind managementul apelor de munte Ecosistemele acvatice lotice, constituite de apele curgătoare (râuri, pârâuri) montane, necesită un management specific, în contextul antropizării accentuate cu consecințe directe asupra zonei salmonidelor. în cadrul acestei zone, se disting 3 subzone din amonte spre aval: subzona păstrăvului fântânei (Salvelinus fontinalis M), subzona păstrăvului comun (Salmo trutta fario L.), și sub- zona lipanului (Thymallus thymallus L.) și lostrițeî {Hucho hucho hucho L.). în fiecare din aceste sub- zone s-au delimitat fonduri de pescuit ca unități dis- tincte de gospodărire a fondurilor de pescuit din apele de munte. Ca o completare la'defmiția utiliza- tă până în prezent (Mica enciclopedie a pădurii, 1982), sunt necesare următoarele precizări: -fondul de pescuit are o lungime extrem de va- riabilă (de la câțiva Km la câteva zeci de Km). De regulă apele de munte se situează în zona pâraielor (L< 50 Km ș Qmed< 1 m3/s ș Sb<300 Km2) sau a tronsoanelor de râu din amonte; -la stabilirea fondului de pescuit se va respecta în primul rând Regula lui Huef. „apele curgătoare care au lungime, adâncime și înclinarea pantei de curgere similare, posedă caracteristici biologice analoage panta râurilor fiind între 25 - 500 m/km; -fondurile de pescuit se vor delimita astfel încât să întrunească aceleași condiții staționale, care ca- racterizează ecosistemul acvatic; Astfel, biotopul va întruni aproximativ aceleși caracteristici hidrologice de natură fizică: viteza medie (>0,5m/s și < 1,5m/s), adâncime medie (>0,25m și < l,5m), coeficient de rugozitate (0,7 pentru prundiș) al albiei și implicit debit mediu și de natură fizico-chimică : temperatu- ra (<20 °C vara și >0 °C), pH (6,5-8,5, optim pentru salmonide fiind între 7,5-8), oxigen dizolvat >9 mg/1, iar alți parametri restrictivi (concentrația de metale grele) în limitele admisibile, conform STAS 4706/1988 ape de suprafață-categoria I de calitate -pentru evaluarea biocenozei, în primul rând se impune determinarea potențialului salmonicol exprimat în productivitate piscicolă P=B(capacitate biogenică) x l(lățime medie a apei curgătoare) x h(habitat), ca recoltă (Kg/Km) anuală de extras prin pescuit sportiv, se vor determina elementele de cal- cul. Asfel, capacitatea biogenică ce reflectă boni- tatea piscicolă naturală a fondului de pescuit, se va Dr.ing. Ion CRISTEA Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București Cascadă clasică de siguranță și adăpost Foto: I. Cristea evalua după cheia de determinare ICAS (Vișoianu- Cristea) din anexa 1. Punctajul va încadra fondul de pescuit, din punct de vedere al capacității biogenice într-una din categoriile : I (fond rezervat) - B=9-10 ;a Il-a - B=7-8; a IlI-a B=5-6 și a IV-a B< 4. Habitatul, ca potențial de adăpost pentru pești, se va determina ca raport între suprafața luciului de apă care oferă adăpost salmonidelor și suprafața totală a acesteia. Valoarea acesteia va fi în mod natural subunitară, fiind: >0,8 pentru fondurile de categoria I; 0,7-0,8 pentru fondurile de categoria -a Il-a, 0,5- 0,6 pentru fondurile de categoria a III-a și < 0,4 pen- tru fondurile de categoria a IV-a. Lățimea medie (m) se va determina prin măsurători succesive în zone caracteristice. -oferta trofică a nevertebratelor, ca biomasă ben- tonică, se determină de către specialiștii ICAS atât sub aspect calitativ, la nivel de gen sau specie, cât și sub aspect cantitativ (g/m2), cunoscându-se oferta calorica pe grupe de nevertebrate, cu pondere (cca. 80%) în alimentația salmonidelor tinere și mature. -pentru definirea fondului de pescuit se vor com- pleta fișe-tip conform modelului din anexele 2 și 3. Măsurile manageriale propuse sunt: - pe termen scurt (2-3 ani) - pe termen mediu (5-6 ani) - pe termen lung (10-15 ani) Măsuri administrative - Concesionarea fondurilor de pescuit de către Regia Națională a Pădurilor, se va face cu definirea 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 strictă a condițiilor ecologice (de biotop și bio- cenoză). Fondul va fi evaluat anual astfel încât cali- tatea apei și productivitatea piscicolă (Kg/Km) să fie cel puțin aceleași ca în momentul concesionării, conform legislației în vigoare; -Identificarea și neutralizarea surselor poluante (din țară sau din exterior) cu metale grele a ecosis- temelor acvatice montane, din zona salmonidelor. Aceste ecosisteme constituie “castelul de apă” al așezărilor umane din aval, și trebuie păstrate la un nivel calitativ superior. -Igienizarea albiilor și menținerea calității apei prin supravegherea râurilor, pentru prevenirea de- versărilor poluante, prin amenajarea de gropi eco- logice de gunoi, poluarea apei fiind permanentă prin scurgeri, mai ales în perioada estivală, concomitent cu sancționarea severă a contravenienților. -Supravegherea strictă a fondurilor de pescuit pentru prevenirea cazurilor de extragere a pietrelor și pietrișului din albie, de tăiere de material lemnos din culoarul de protecție al malurilor sau de pe ver- sanții lacurilor, desființarea construcțiilor ilegale din albia râurilor, pârâurilor sau de pe malurile lacurilor -Protecția împotriva braconajului, în special pe fondurile de categoria I (rezervate; de ex. pârâul Negruta, unde habîtează păstrăvul fântânei (Salvelinus fontinalis M.) Măsuri de refacere ecologică : l .în albia râului (pârâului) -Evaluarea ihtiologică a fondurilor de pescuit din apele de munte, din punct de vedere cantitativ (pro- ductivitate: Kg/Km) și calitativ (specii existente). -Pentru îmbunătățirea habitatului (h), ca potențial dc adăpost pentru pești, obiectivul final fiind creșterea productivității piscicole, se vor amplasa pietre mari de râu din albia majoră sau bucăți de stâncă din imediata vecinătate, singulare sau în grup tip piramidal, de preferință amplasate în curentul principal sau atașate malurilor înierbate pe tronsoanele lineare. Astfel se vor realiza și meandre artificiale, îmbunătățindu-se coeficientul de sinuozi- tate al malurilor, implicit realizându-se protecția acestora la eroziune. Varianta propusă constituie o alternativă ecologică (exclude tăierea de material lemnos) și presupune cheltuieli minime de mano- peră și reconstituie practic “sit-ul” natural. -Materialul piscicol pentru repopulare se va obține din genofondul local, din păstrăvăriile exis- tente în fiecare bazin hidrografic, adaptat condițiilor staționale locale. în acest sens fiecare păstrăvărie va avea un program specific de producție (specie de salmonid și cantitate de obținut/an). Cu prioritate se vor reface populațiile de lostriță, subspecie existentă la noi (Hucho hucho hucho L) în bazinele Tisa-Vișeu, amonte de Ruscova și Bistrița Moldovenească, amonte de lacul Bicaz inclusiv. Aceste repopulări se vor efectua cu puiet (Fj) de 6 luni, obținut din reproducători capturați din aceleași fonduri de pescuit (Bistrița, Vișeu) care ulterior vor fi eliberați în mediul lor natural. Se scontează ca această generație F j va ajunge la maturitatea repro- ducerii în liber, în 5-6 ani. -Materialul biologic de import (icre, puiet) pen- tru păstrăvării va fi supervizat de Ministerul Mediului și de serviciile de Vânătoare și Salmonicultură din M.A.A.P. și R.N.P., pentru a exista un control asupra calității atât din punct dc vedere genetic cât și patologic al materialului salmonicol intrat în țară, în sectorul silvic. 2 .în afara albiei râului (pârâului) Se vor reface culoarele de protecție ale albiilor cu culturi specifice tipului de pădure caracteristic zonei. în bazinele cu un grad ridicat de despădurire concomitent cu plantații, în special de molid și brad, se va (re)instala aninul alb prin butașire, acolo unde staționai este posibil, în culoarul de protecție al albiei. Se poate aprecia că până în prezent, datorită unor inadvertențe legislative, nivelul de gospodărire al râurilor studiate este mult sub nivelul corespunzător. Prin adoptarea noii legi a pescuitului și pisciculturii există baza legală pentru o gospodărire riguroasă. Este de semnalat faptul că poluarea atmosferică induce și poluarea apei prin “in-put” pluvio-nival . Autoritatea instituțională de decizie, direct respon- sabilă este Ministerul Mediului și în acest sens se va colabora cu Agențiile locale de Protecția Mediului, care au în competență rezolvarea acestor probleme semnalate de ICAS- București. De asemenea, pe termen mediu, se recomandă crearea unei rețele de monitorizare a principalilor parametri de calitate ai ecosistemului acvatic. Astfel din fiecare bazin hidrografic, din puncte reprezentative, se vor recolta semestrial probe de apă (râu, pârâu, lac și precipitații pluviale) și de faună acvatică (nevertebrate bentonice ca ofertă trofică și pești), inclusiv din păstrăvăriile reprezen- tative din bazinul hidrografic respectiv. Se vor ana- liza principalii parametri fizico-chimici ai apei (temperatura, oxigen dizolvat, pH, nitriți, nitrați etc), REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 43 nivelul concentrațiilor de metale grele (Zn, Cu, Pb, Cd) și de radioactivitate (Cs, U). De recoltarea pro- belor va răspunde inginerul (tehnicianul) cu pro- bleme de salmonicultură din direcția silvică respec- tivă, în colaborare (asistență tehnică) cu colectivul de specialitate din ICAS -București. După punerea în aplicare a măsurilor administra- tive recomandate pe termen scurt se vor efectua anual repopulări cu puiet de păstrăv comun în funcție de bonitatea fondului de pescuit și de pro- ductivitatea reală a acestuia. Rețeaua de monitorizare se va “îndesi” staționai la nivel de bazinete hidrografice, iar rit- mul de recoltare al probelor va fi trimestrial Primele rezultate manageriale pe termen lung se vor constata prin apariția unor populații “normale “ cantitativ de salmonide, inclusiv lostriță și lipan în arealul lor natural. “Recolta” anuală cantitativa și calitativă (specii) de extras se va stabili de către specialiștii din dome- niu pentru fiecare caz în parte și se va valorifica prin pescuit sportiv, inclusiv cu cetățeni străini. Se scontează pe faptul că în perspectivă, printr-o gospodărire rațională a fondurilor de pescuit, în unele cazuri să nu mai fie nevoie de repopulări anuale, recolta de extras fiind realizată exclusiv pe cale naturală. Acesta este în fond dezideratul final. BIBLIOGRAFIE Rădulescu, I., 1984: îndreptar pentru protecția apelor piscicole, Ed. Ceres, București, D i u d e a, M ., T o d o r, Ș tI g n a A., 1986: Toxicologie acvatică, Ed. Dacia, Cluj Napoca Rădulescu, D., Tebeica, C., 1987: Universul apei, Ed. Științifică și enciclopedică, București Pisota, I., Buta, I., 1983: Hidrologie, Ed. Didactică și Pedagogică, București Zăvoianu, I., 1988: Râurile - bogăția terei, Ed. Albatros, București S .T.A.S. 4706/1988 - ape de suprafață O.M.S. 975/1998 - valori admisibile ale concentrațiilor de metale grele în carnea pentru consum uman Anexa 1 CHEIA DE DETERMINARE A CAPACITĂȚII BIOGENICE (B) A RÂURILOR DE MUNTE 1. Factori abiotici 3/4 4 3/4 8 1 .Caracterul torențial 1/2 3 1/2 6 accentuat mediu 5 10 1/4 2 2. Factori biotici 1/4 4 13.Instalații de transport inexistent 2.Structura geologică a malurilor și a patului albiei 0 7.Zone cu salmonide (lungime râu) 1/1 0 1/2 5 (lungime) 1/1 5 3/4 4 slab(marne,gresii argiloase) 10 1/4 10 1/2 3 mediu (calcaros) 0 8JZone cu faună bentonică (lungime) 1/4 2 tare(roci eruptive) 3.Stabilitatea patului albiei mobil 10 - stabil 5 5 1/1 0 1/2 5 1/4 10 9.Maluri neîmpădurite(lungime) 14. Surse de poluare (lungime râu) 1/1 (mine, uzine macro-amenajări hidro) 15 3/4 10 - stabil cu bioderma 4.1nstabilitatea albiei în plan orizontal 1/1 din lungime 10 3/4 din lungime 8 1/2 din lungime 6 1/4 din lungime 4 5.Altitudinea medie (m) 0-500 5 0 1/1 10 3/4 8 1/2 5 1/4 3 lO .Zone cu chiscar (lungime) 1/1 5 1/2 3 11 .Poieni și pajiști (lungime) 1/1 5 1/2 „ - „ 8 1/4 „ - „ sau ateliere, micro- hidro 5 Punctaj Clasa de bonitate final (capacitate biogenica) 0-5 I 6-20 II 21 - 35 III 36- 45 IV 500 - 1000 0 3/4 3 46- 55 V 1000- 1500 1500 5 6.îngheț (pod de gheață) pe lungime 1/1 5 3 1/2 0 1/4 2 3. Factori antropici 12.Așezări omenești (lungime) 1/1 10 56- 65 VI 66 - 75 VII 76- 85 VIII 86 - 95 IX 96 - 100 X Punctajul stabilit se scade, succesiv din loc, rezultând un punctaj final care se încadrează unei clase de bonitate hidrotehnică. Nota : Cheia de determinare a fost concepută de ICAS, în varianta Vișoianu, completată de Cristea (pct. 7, 8 si 14-ame- najări hidrotehnice: macro sau micro.) 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Anexa 2 FIȘA Fondului de pescuit O.S. /D.S Arendat______________ 1. Date generale 1.1. Delimitarea fondului (râu/pârâu): de la la 1.2. Altitudine maximă m minimă m 1.3. Suprafața bazinului de recepție________km2 1.4. împădurirea versanților (vârsta medie, compoziția, consistența arboretelor limitrofe fondului de pes- cuit) 2. Caracteristici hidrologice 2.1. Obârșia (tip de izvor) 2.2. Lungimea totală km 2.3. Lățime medie m 2.4. Afluenții principali - dreapta (din amonte spre aval) - stanga_______ 2.5. Adâncimea medie în sezon ploios m secetos m 2.6. Viteza medie în sezon ploios m/s secetos m/s 2.7. Turbiditate - sezon( nr. aprox. zile) 2.8. îngheț - nr. aprox. zile 2.9. Temperatura medie - vara - iarna 3. Caracteristici biogenice 3.1. Lungimea malurilor împădurite ( % din lung, totală) 3.2. Grad de umbrire ( % din suprafața totală) 3.3. Date privind boistea : - loc. - perioada : de la la 3.4. Lungime cu pești - păstrăv indigen km (de la..........................la.........) - lipan km (de la........la............) - alte specii km (de la........Ia............) (se va preciza : existent sau din repopulări efectuate în anii) 3.5. Habitat (% din supr. totală care asigura protecție, locuri optime pentru salmonide) 3.6. Caracter torențial % (deia.............la..........) 3.7. Albie îngustă/largă - natura rocilor (granit, calcar, etc)_______ 3.8. Acoperire cu bioderma a pietrelor ( % din albia minora)__________ 3.9. Calamități (viituri, secări, poluări etc.) în perioada 1990-2000_ Lungime afectată km (deia......................Ia..........) 4. Amenajări piscicole existente și valorificări prin pescuit sportiv 4.1. Cascade (simple, podite, de piatră) - nr.____ - lungime ml 4.2. Toplite - nr. - supr. m2 - locul amenajării 4.3. Alte amenajări (pinteni, arbori ancorați) REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 45 4.4. Nr. zile de pescuit sportiv cumulate din autorizații eliberate /an (se va preciza orientativ șansa de succes la pescuit: x buc/zi) 5. Amenajări hidrotehnice - destinație________________ - amplasament - captare - instalație - putere instalată - randament_____________ - cu/fără derivația cursului de apă km - cu/fără scara de pești - cu/fără debit imediat în aval de baraj (%din debit amonte) 1/s 6. Surse de poluare Localități___________________________ Uzine, mine, mici ateliere, etc_________________________________ (se vor preciza amplasamentul și natura sursei de poluare) Data___________ Semnătură___________ Anexa 3 FISA fondului de pescuit O.S. D.S. arendat A.J.V.P.S.: da /nu L Descrierea fondului : Lac : natural / artificial (anul amenajării) Altitudine : II. Caracteristici fizico-chimice : - sursa de alimentare : - râu/pârâu (denumire): - alte surse : - suprafață luciu apă (ha): max : med :________ min :________ - volum apă (m3): :max : med:. min :_______________ - adâncime (m): max : med:__________ min :_________ - limpiditate (m adâncime) - turbiditate (zile/an) - perioada îngheț: nr. zile pod de gheață :da/nu substrat (roca) :__________________ sursa poluantă (dacă este cazul): natura agent, poluant pH-ul apei : acid neutru bazic 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 - temperatura medie a apei (°C): III. Caracteristici biogenice: împădurirea versanților: % din sup. bazinului_____________________ compoziție:______________________________ Specii piscicole existente:_________________________________________________________ Anul ultimei repopulări (dacă este cazul) Data____________ S emnătura____________ Issues on mountain water management Abstract These issues on mountainwaters management refer to definite proposais for the improvement of fish productivity in the Salmonidae area (of trout). The proposed measures are administrative and ecologica!, in and out of the riverbed, starting from the monitoring of the main factors influencing the fish productivity and, implicitly, the crop harvested through sports fishing. Keywords: Salmonidae area, trout, mountain rivers, sports fishing. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 47 Situația pădurilor la data naționalizării în perioada actuală de frământări deter- minate, pe de o parte, de reconstituirea dreptului de proprietate foștilor proprietari sau urmașilor acestora pentru unele păduri, iar, pe de altă parte, de preocupările pentru găsirea de soluții adecvate unei gestiuni durabile a pădurilor în condițiile pro- prietății diversificate, cunoașterea influ- ențelor structurii proprietății asupra modu- lui de gestionare și a structurii pădurilor la data naționalizării poate prezenta un impor- tant interes. în ce privește structura proprietății pădurilor, aceasta a făcut obiectul mai mul- tor publicații. O analiză recentă, însoțită de o amplă prezentare a diferitelor forme de adminis- trare a fost realizată de V. Giurgiu (2000). Informații mai puține sunt publicate în ce privește influența structurii proprietății asupra modului de regle- mentare a gospodăririi fondului forestier și a struc- turii pădurilor. Pe această linie, se încearcă să se aducă unele informații suplimentare. Pentru a se putea urmări mai bine legătura dintre natura proprietății și influența acesteia asupra struc- turii pădurilor se reiau unele informații referitoare la proprietate. S-a ales momentul naționalizării pădurilor pentru că structura acestora la acea dată reflectă fidel efectele modului de gospodărire pe perioade foarte lungi, în condițiile unei proprietăți diversificate. l .Structura de proprietate asupra pădurilor în anul 1948 suprafața fondului fores- tier național era de 6486582 hectare din care 1878723 hectare (29%) aparțineau statului, 3092324 hectare (48%) per- soanelor juridice și 1515485 hectare (23%) persoanelor fizice (tabelul 1). Pădurile statului erau administrate în pro- porție de 91% de Casa Autonomă a Pădurilor Statului (CAPS) și 9% de alte instituții ale statului (Domeniul Coroanei și 10 ministere). Pădurile persoanelor juridice aparțineau unui Ing. George BUMBU Tabelul 1 Repartizarea pădurilor proprietate privată a persoanelor juridice pe categorii de proprietate Categoria de proprietate Suprafața Număr de proprietăți Media ha ha % Academii, eforii, epitropii, fundafii 123421 4.0 114 1083 Comunități de avere 279919 9.1 2 139959 Comune, orașe, județe 1239805“ 40.1 4498 276 Fond bisericesc, biserici, mănăstiri 216521 7.0 1685 129 Școli, inclusiv Casa școalelor 15706 0.5 473 33 Bănci, industrii, întreprinderi 166451 5.4 69 2561 Composesorate 630348 20.4 2097 301 Obști de moșneni și răzeși 419855 13.5 529 729 Total 3092324 100 9467 327 Sursa: Statistica fondului forestier 194S * Suprafață dedusă prin eliminarea golurilor de munte incluse în evidența fon- dului forestier număr de 9469 proprietari, revenind în medie 327 hectare de proprietate, suprafață care permitea orga- nizarea unei gestiuni durabile a pădurilor respective. O situație specială o prezintă pădurile aparținând persoanelor fizice din punct de vedere al condițiilor de gestionare determinate de diversitatea importan- tă a mărimii proprietății (tabelul 2). Datele din tabel pot fi încadrate, în raport cu mărimea suprafeței, modul de reglementare și condițiile de gestionare, în 3 grupe: Tabelul 2 Repartizarea pădurilor aparținând persoanelor fizice pe categorii de suprafețe și număr de proprietăți Categoria dc suprafață, ha Suprafața ha % nrde proprietăți % Suprafața medie ha până la 5 4842821 32.0 473109 95.6 1.0 5-10 69792 4.6 10685 2.2 6.5 10-20 67286 4676 0.9 14.4 Totali 62136C 41.0 488470 98.7 1.3 21-50 102003 68 3247 0.7 31.4 51-100 109636 7.2 1561 0.3 70.2 Total 2 211639 14.0 4808 1.0 44.0 101-500 293431 19.4 1413 0.3 207.6 501-1000 114893 7.6 169 679.8 1001-5000 203531 13.4 117 1740.0 5001-10000 59837 3.9 8 7480.0 peste 10000 10804 0.7 1 10804 Tolal 3 682486 45.0 1708 0.3 400 Total 1-3 1515485 494986 3.1 Sursa: Statistica fondului forestier 1948 - păduri cu suprafețe până la 20 hectare nesupuse unui regim legislativ silvic obligatoriu (cu excepția celor cu funcții speciale de protecție), care datorită gradului foarte mare de fărâmițare a proprietății au 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 făcut imposibilă gestionarea lor durabilă; - păduri cu suprafețe între 21 și 100 hectare, cu un grad mediu de fărâmițare a proprietății, gestio- nate cu excepții în ce privește regimul silvic în sen- sul explotării lor, pe baza unor studii sumare; - păduri cu suprafețe peste 100 hectare care au îndeplinit condiții de suprafață pentru gestionarea lor durabilă. în situația în care se vor restitui foștilor pro- prietari sau urmașilor îndreptățiți ai acestora păduri în limita a 10 hectare, suprafața care va face obiec- tul acestei acțiuni va fi de 656000 hectare, cu o medie pe proprietar de 1,33 hectare. La stabilirea suprafeței respective s-a avut în vedere posibilitatea de a beneficia de dispozițiile legii și proprietarii care dețineau suprafețe mai mari de 10 hectare la data naționalizării pădurilor. 2.Si tuația ridicărilor în plan și a amenajării pădurilor Una dintre măsurile care au lăsat urmări decisive asupra situației pădurilor a fost acțiunea de amena- jare, inclusiv de ridicări în plan. în ce privește ridicările în plan pe baza cărora s-au întocmit planuri și s-au stabilit suprafețele necesare atât pentru amenajamente, cât și în alte scopuri, informațiile sunt foarte interesante și importante pentru că exista o diferențiere, în ce privește precizia, atât pe ansamblul fondului fores- tier, cât și pe categorii de proprietari. Pentru o parte de pădure, suprafețele s-au determinat folosind pla- nurile cadastrale existente în Transilvania și Bucovina, unde cadastrul a premers acțiunea de amenajare, și planuri cu triangulație și tachimetrie (37,7%). Pentru o altă parte, s-au folosit planuri întocmite cu o precizie mai mică, dar acceptabilă la acea vreme (26,8%). La nivelul fondului forestier național ponderea suprafețelor determinate prin folosirea planurilor topografice a fost de 64,5% din acest fond. Pentru un procent de 35,5% s-au folosit planuri incomplete „ necorespunzătoare terenului “ sau alte informații, inclusiv declarațiile proprieta- rilor. La pădurile aparținând persoanelor fizice, pro- centul respectiv depășește 55% din suprafață, fapt ce impune multă prudență la folosirea datelor respective (tabelul 3). Ritmul ridicărilor în plan a fost destul de lent și la pădurile statului, unde proporția suprafețelor fără planuri de bază a fost de cca. 15%. Această situație necorespunzătoare a fost analizată în expunerea de Tabelul 3 Situația ridicărilor în plan pe categorii de proprietate Stat % PPj % Pers fizice % Media % Cu planuri cadastrale 27,6 24,5 18,4 23,5 Cu planuri cu transulație 35,9 13,5 4,4 14,2 Cu planuri lată trangulație 21,6 26,8 21,4 26,8 Total cu planuri de bază 85,1 64,8 44,2 64,5 Cu planuri incomplete „neconcordante cu terenul*' 6,0 8,8 14,0 8,4 Fără ridicări în plan 8,9 26,4 45,8 27,1 Total 2 14,9 35,2 55,8 35,5 Sursa Statistica fondului forestier 1948 motive la Legea pentru administrarea pădurilor din 1930, în care se precizează că dacă s-ar continua lucrările de ridicare în plan în ritmul realizat până în anul 1930, ar fi necesar un număr de 36 de ani pen- tru terminarea acestei acțiuni. Situația nu era cu mult mai bună nici în ce privește elaborarea amenajamentelor, cu toate insis- tențele din reglementările pe această linie. Obligația exploatării pădurilor pe bază de ame- najamente a fost prevăzută în Codul silvic din 1881 în care s-a stabilit și un termen de cel mult 15 ani pentru amenajarea tuturor pădurilor supuse regimu- lui silvic. Prin Codul silvic din 1910 se prevede, pentru aceleași categorii de păduri, că exploatarea lor se poate face numai în baza unui amenajament sau regulament de exploatare aprobat prin decret regal (art.2). Din păcate, de la aceste dispoziții se revine cu excepții la un alt articol (6), potrivit căruia pădurile supuse regimului silvic cu întindere mai mică de 25 hectare se pot exploata pe baza unui studiu sumar aprobat de minister și tot prin studiu sumar se pot exploata, până Ia întocmirea amenaja- mentelor, și pădurile statului și ale moșnenilor, indiferent de suprafață. Șirul excepțiilor se reia, după 10 ani, prin Legea de completare a codului silvic, și pentru pădurile din zonele de deal și câmpie, cu suprafața mai mică de 100 hectare, care se pot exploata tot pe bază de studii sumare. Pentru pădurile proprietate indiviză a răzeșilor se prevede că lemnul de foc și de con- strucții necesar refacerii gospodăriilor lor se sta- bilește și se ridică în baza unui studiu întocmit de șeful ocolului (de regim) și aprobat de șeful ocolu- lui de stat Inconsecvențele din domeniul reglementărilor și slaba autoritate a statului în ce privește aplicarea dispozițiilor legale, au imprimat un ritm lent acțiu- nii de amenajare a pădurilor, astfel că după 38 de ani de la apariția Codului silvic, situația era total necorespunzătoare (tabelul 4). Aprecierea, făcută în expunerea de motive la Legea pentru administrarea REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 49 pădurilor din 1930, că pentru amenajarea tuturor pădurilor statului vor trebui 20 de ani, chiar dacă la timpul respectiv s-a crezut supraestimată, a fost depășită. După 18 ani erau întocmite amenajamente cu continuitate pentru 71,5% din suprafața fondului forestier și regulamente de exploatare și studii sumare pentru încă 4,2%, în total pentru 75,7 % din acest fond. Dacă se au în vedere și studiile de refacere a unor arborete și cele pentru operațiuni culturale, procentul se ridică la 85,2% (tabelul 4). Situația este mult mai gravă la pădurile pro- Tabelul 4 Situația amenajării pădurilor pe categorii de proprietari Stat % PP.T % Pets fizice % Media % Cu amenajamente cu continuitate 71,5 30,4 18,2 38,6 Cu amenajamente fără continuitate* 4,2 3>? 30,4 7,5 Cu studii de refacere și pentru operațiuni culturale 9,4 5,3 0,8 5,1 Total 85,1 39,6 49,4 51,2 Fără amenajamente și studii culturale 14,9 60,4 50,6 48,8 Total 100 100 100 100 Sursa Statistica fondului forestier 1948 *Include regulamentele de exploatare și studiile sumare dc exploatare prietate privată unde mai bine de jumătate dintre acestea au fost administrate fără nici o documentație de specialitate. De altfel, trebuie precizat că excepția privind exploatarea pe bază de studii sumare nu și-a găsit o aplicabilitate mulțumitoare decât în parte, la pădurile micilor proprietari, pe 30,4% din suprafață. Neajunsurile menționate în domeniul amenaja- mentelor s-ar putea repeta și în viitor, pentru că o parte dintre cauzele care le-au generat se mențin. Se au în vedere dificultățile financiare, numărul mare al micilor proprietari, presiunile acestora pentru a realiza venituri imediate din proprietatea lor etc. Unele semnale pe această linie au apărut deja la această categorie de proprietate. După 9 ani de la retrocedare, amenajamentele lipsesc, defrișările continuă, obligațiile de împădurire a terenurilor despădurite, mai mult ilegal, nu s-au realizat etc. în această situație regimul silvic, care a constituit condiția fundamentală pentru restituire, a rămas numai un deziderat. Unele aprecieri sunt necesare și în ce privește calitatea amenajamentelor. O referire în această privință este cea făcută de Nedici Gh. cu ocazia jus- tificării necesității revizuirii tuturor amenaja- mentelor și studiilor de explotare prevăzută prin legea din 1920 de completare a Codului silvic: “A lăsa mai departe amenajamentele așa cum au fost alcătuite, reprezenta o primejdie pentru toate pădurile, fiindcă prevederile lor aplicate la exploatări duceau la devastări sigure". Referirile vizau tăierile rase pe suprafețe mari. O altă apreciere mult mai competentă și la obiect a prof. V. Stinghe se referea la amenajamentele din vechiul regat care nu au un țel bine definit care să se urmărească pe durata a mai multor decenii cărora le „lipsește legătura strânsă dintre informațiile culese pe teren și folosirea lor pentru justificarea bazelor de amenajare, și la care se folosesc metode care se aplicau în forma lor actuală cu o jumătate de secol în urmă în Franța și Germania". Aprecieri mai tolerabile s-au făcut la amenajamentele din Transilvania care erau mai evoluate și cu preocupări pentru realizarea stării nor- male și la cel din Bucovina care corespund cerințelor științei moderne (Stinghe V., 1937) 3.Folosirea terenurilor din fondul forestier La data naționalizării, suprafața pădurilor era de 5729370 hectare, reprezentând 88,3% din suprafața fondului forestier național. Diferența de 11,7% se afla, din punct de vedere al folosinței, în urmă- toarele situații: - păduri exploatate și neregenerate 1455 81 ha 2,1 % - păduri defrișate în curs de regenerare 31592 ha 0,5% - păduri incendiate în curs de refacere 68268 ha 1,1% - poieni afectate economiei forestiere 408547 ha 6,4% - terenuri de cultura, grădini, curți etc. 27515 ha 0,4% - terenuri neproductive 75657 ha 1,2% Total 757160 ha 11,7% Procentul corespunzător acestor categorii de terenuri depășește cu mult pe cel ce se realizează într-o gospodărire rațională a pădurilor, care este de 2-3% din suprafața fondului forestier. Situația se explică prin mari întârzieri la executarea lucrărilor de împădurire în condițiile în care în anul 1930 de exemplu, se afla imobilizată la Casa pădurilor suma de 147 milioane de lei, provenită din garanții pentru împădurire. (Expunere de motive la Legea pentru administrarea pădurilor, 1930). în aceeași expunere de motive se mai menționează că dacă pădurile ar fi fost bine amenajate și dacă exploatările s-ar fi exe- cutat conform prevederilor amenajamentelor, con- servarea pădurilor ar fi fost asigurată și s-ar fi putut evita dezastrele produse de despăduriri. Cele două exemple au precedat acțiunea de naționalizare a pădurilor; situația însă nu s-a schimbat nici după 18 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 ani, cu toate că exemplele respective au fost folosite pentru a susține necesitatea înlocuirii Casei Pădurilor cu o nouă instituție CAPS, considerată capabilă sa schimbe substanțial modul de gospodărire a pădurilor prin autonomia administra- tivă, tehnică și financiară ce i s-a acordat. Motivul neutilizarii sumei de garanție pentru împădurire a fost neclaritatea legii și a reglementărilor existente în acea perioadă. 4.S tructura fondului de producție Deosebit de importantă este cunoașterea influ- enței naturii proprietății asupra unor indicatori prin- cipali ai structurii pădurilor: regim de cultură, clase de vârstă, consistență etc. Din acest punct de vedere, Tabelul 5 Repartizarea pădurilor pe regime și tratamente în raport cu natura proprietății Regimul și tratamentul Stat % PPJ% Pas ftz>oe% Media % CODRU 86.8 823 48.6 74.4 Tăieri rase 22.0 26.0 343 253 Tăieri succesive 36.0 52.8 51.0 47.5 Tăieri progresive 37.0 4.8 5.0 18.4 Tăieri grădinărite 5.0 16.4 8.6 11.6 Total 100 100 100 100 CRÂNG 132 173 51.4 25.6 Crâng cu tăieri de jos 65.0 69.0 813 74.5 Crâng cu rezerve 23.7 23.0 13.7 173 Crâng compus 6.9 6.9 2.1 4.1 Crâng grădinărit 02 03 13 0.9 Crâng cu tăieri ih scaun 132 0.8 12 32 Total 100 100 100 100 Sursa: Statistica fondului forestier 1948 datele din tabelul 5 sunt deosebit de edificatoare. Procentul de 25,6 a crângului în suprafața pădurilor evidențiază orientarea gospodăririi spre producția de lemn de construcții și foc și spre specii care în mod normal trebuiau tratate în codru. Edificator în această privință este faptul că prin restrângerea crângului la speciile specifice acestui regim, procentul a scăzut în anul 2000 la cca 6%. La pădurile proprietate a persoanelor fizice, peste jumătate din suprafață a fost tratată în crâng,. Demn de menționat este ponderea importan- tă a crângului compus și cu rezerve la pădurile statului și ale persoanelor juridice (23%), tratamente cu care s-au degradat importante păduri de stejar, cer și gâmiță, fără ca scopul urmărit să fie realizat, pentru că re- zervele neîngrijite nu au putut asigura nici întinerirea crângului și nici lemnul de lucru de dimensiuni mari urmărit (Stinghe V. 1937). S-a insistat mai mult pe acest regim pentru că există pericolul ca să se revină la acesta pentru o parte dintre pădurile particulare la care proprietarii urmăresc să obțină venituri imediate. Pentru pre- venirea unei asemenea acțiuni, prin care s-ar zădăr- nici toate eforturile și sacrificiile făcute de stat în vederea convertirii pădurilor respective la codru, se impune stabilirea țelurilor de producție prin care să se armonizeze interesele proprietarilor de păduri cu cele generale ale statului și să se coreleze mai atent vârstele exploatabilității cu aceste țeluri având în vedere și vitalitatea scăzută a unor arborete datorită provenienței lor din lăstari. La codru, tăierile rase și succesive sunt predo- minante la pădurile particulare (peste 80%). în cadrul acestora este de reținut procentul ridicat al tăierilor rase prin care s-au dezgolit suprafețe mari de terenuri și s-a favorizat extinderea monocul- turilor de molid vulnerabile la acțiunea vânturilor periculoase și la agresiunea dăunătorilor pădurii. Tăierile succesive, prin schematismul aplicat și numărul redus de intervenții, de regulă două într-o perioadă de regenerare de 20 de ani, au diminuat mult suprafața arboretelor relativ pluriene și chiar pluriene. Referitor la structura claselor de vârstă se con- stată la codru, un excedent de arborete exploatabile și un deficit la cele cu vârste mijlocii (tabelul 6). Acest excedent a fost determinat de existența unor importante masive forestiere inaccesibile în județele: Caraș Severin, Mehedinți, Gorj și Hunedoara, în care specia principală era fagul, cu utilizări industriale mai restrânse la acea dată. Excedentul se localizează numai la pădurile statului. La pădurile micilor proprietari, tratate în crâng, se remarcă un excedent la arboretele din clasa I de vârstă și un deficit pronunțat la cele exploatabile. în ce privește accesibilitatea fondului forestier nu există informații certe pentru anul 1948. O esti- Tabelul 6 Structura claselor de vârstă pe regim de cultură și natura proprietății Codru % 1-20 21-40 41-60 61-80 81-100 101-120 peste 120 1-10 Crâng % 11-20 21-30 peste30 stat 15 13 11 11 16 20 14 45 27 18 10 persoane juridice 18 20 18 15 14 9 6 33 28 23 16 persoane fizice 25 23 17 13 12 8 2 43 30 18 9 media 18 18 16 14 14 13 7 40 29 20 li sursa statistica fondului forestier 1948 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 51 mare de 1,2 m/ha este făcută de D. Ivănescu (1972). O cifră apropiată a fost dedusă din Culegerea de date statistice (1967) plecându-se de la lungimea căilor permanente de transport pentru anul 1950, de 7580 km din care 3827 km căi ferate forestiere și 3744 km drumuri forestiere. Densitatea de 1,2 m/ha era total insuficientă pentru exploatarea posibilității pădurilor și pentru executarea lucrărilor de îngrijire. în fondul forestier existau, la data naționalizării pădurilor, suprafețe importante de arborete brăcuite și degradate. Ponderea acestora în suprafața pădurilor era de 14,6% cifră ce exprimă cât se poate de convingător slaba preocupare pentru folosirea normală a terenurilor din fondul forestier și apli- carea unor intervenții necontrolate și anticulturale. Diferențierea pe categorii de proprietate este și de data aceasta nefavorabilă proprietății private, unde procentele sunt aproape duble față de cele de la pădurile deținute de stat (tabel 7) Tabel 7 Situația pădurilor în funcție de consistență și natura pro- prietății Tipul de consistență Stal % PPJ % Pers % Media % Păduri cu consistență normală 90.5 83.2 83.5 85.4 Păduri brăcuite 8.0 14.1 15.5 12.8 Păduri degradate 1.5 2.9 1.0 1.8 Total 100 100 100 100 Sursa: Statistica fondului forestier 1948 Dacă se are în vedere și procentul de 11,7% core- spunzător terenurilor de împădurit, se poate reține că un sfert din suprafața fondului forestier era în afara regulilor de bună gospodărire. Concluzii Până la naționalizare, pădurile aparțineau în pro- porție de 29% statului, 48% persoanelor juridice și 23% persoanelor fizice. Structura proprietății pădurilor a avut o influență hotărâtoare asupra modului de gospodărire a acesto- ra, un rol important revenind numărului mare de proprietari care a determinat o mare fărâmițare a proprietății. Sub presiunea proprietarilor particulari, corobo- rată cu dificultățile economice și sociale s-au făcut importante concesii de la gospodărirea rațională a pădurilor. S-a ajuns astfel ca la data naționalizării aproape jumătate din suprafața fondului forestier proprietate privată să fie administrată fără amenaja- mente silvice și chiar (ară studii sumare de exploatare. Pe un sfert din suprafața pădurea era tratată în crâng și pe cca 16% erau arborete degra- date și brăcuite. Cele mai afectate de aceste neajun- suri au fost pădurile aparținând persoanelor fizice. Situațiile prezentate trebuie să constituie motive de profundă meditație pentru cei ce hotărăsc desti- nul pădurilor noastre în condițiile unei structuri diversificate a proprietății, pentru a se evita situații de natura celor menționate care ar putea afecta pro- fund gestionarea durabilă a pădurilor. BIBLIOGRAFIE B u m b u , G ., 1968: Contribuția amenajamentului la cunoașterea mărimii și structurii fondului forestier, R.P. nr.12 pag. 6 Drăcea, M., 1919 Punctul de sprijin în propășirea economiei forestiere, Rev. Economică Ivănescu, D., 1972 Din istoria silviculturii românești Editura Ceres București pag 183 Giurgiu V., 2000 Evoluția structurii pădurilor României după natura proprietății RP Nedici Gh., Zotta, C ., 1935 Traiat de drept sil- vic românesc, Tipografia Penitenciarului București, pag 35 Stinghe V., 1937 Evoluția metodelor de amenajare, Editura Bucovina, București, pag 18 și 20 Dezvoltarea economiei forestiere în RSR 1967 pag 248,249 Legea pentru administrarea pădurilor 1930, expunere de motive, Editura Institutului de Grafică, București Statistica fondului forestier 1948 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Din activitatea Regiei Naționale a Pădurilor Prezența silvicultorilor români peste hotare Dezbaterea „Rolul în schimbare al pădurilor de stat“ 4 - 7 iulie 2001, în perioada 4-7 iulie 2001, la Salzburg, Austria, s-a desfășurat, sub egida Organizației Națiunilor Unite - Comisia Economică pentru Europa - Comitetul Lemnului și a Administrației Federale a Pădurilor de Stat din Austria - OBf AG, al II-lea Workshop internațional cu tema „Rolul în schim- bare al pădurilor de stat11. La această manifestare au fost invitați factori de decizie - reprezentanți ai guvernelor - și conducătorii administrației pădurilor de stat din 25 de țări europene, între care și România, reprezentanți ai Organizației Națiunilor Unite, reprezentanți ai Băncii Mondiale, precum și reprezentanți ai unor companii care lucrează în domeniul forestier la nivel global, Ia ora actuală - „ACCENTURE", „HEWITT“, „SAP“-, Delegația României a fost formată din domnul secretar de stat pentru păduri din Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, ing. Viorel Ghelasă, domnul director general al Regiei Naționale a Pădurilor, ing. Filip Georgescu și Gheorghe Florian Borlea, inginer la Direcția Silvică Timiș, vicepreședinte al Comitetului Lemnului UM/ECE/TC. Agenda de lucru a cuprins; • Pre-workshop: Rolul pădurilor de stat din Europa - prezentare făcută de către directorul general al Administrației Pădurilor de Stat din Finlanda - „Metsahallitus" -, dl. Ian Heino. Au fost prezentate și discutate puncte comune ale adminis- trațiilor financiare din întreaga Europă. • Administrarea Pădurilor de Stat - conceptul de gospodărire german - exemplul pădurilor de stat din Bavaria, prezentare făcută de către dl. Gerhard Schreyer, director gene- ral. A fost prezentată structura fondului funciar din Bavaria. S-a constatat că între administrația pădurilor din Bavaria și administrația pădurilor de stat din România există multe simili- tudini, atât în ccca ce privește starea actuală, cât și țelurile admi- nistrative preconizate a fi atinse în viitor. Este de menționat, însă, și o deosebire, în sensul că respectarea regimului silvic indiferent de forma de proprietate, nu reprezintă o problemă în Bavaria. ■ Administrarea Pădurilor de Stat - Transformarea adminis- trației forestiere în companie națională, prezentare făcută de către dl. Thomas Uher, director. Administrația Pădurilor de Stat din Austria (OBf AG) reprezintă cea mai importantă întreprindere de profil din Austria, având 2000 de angajați și o unitate de consultanță, lucrări în regim de parteneriat cu parteneri foarte specializați. In esență OBf AG a devenit, din administrator, antreprenor. • Administrarea Pădurilor de Stat - Privatizarea, exemplul suedez. Salzburg Austria Privatizarea pădurilor din Suedia și transformarea adminis- trației forestiere într-o firmă privată, în care sunt asociate și activitățile de exploatare și prelucrare a lemnului, a fost un pro- ces îndelungat, în timp și totodată, favorizat de condițiile ge- nerale sociale și economice ale Suediei. • Prezentarea administrațiilor forestiere din Europa, țările selectate: Scoția, Polonia, Irlanda, România, Suedia. Au fost prezentate: starea actuală a pădurilor din țările respective, tipuri de administrație a pădurilor de stat, adminis- trații mixte, tendințe în viitor. Principalele concluzii și reco- mandări, desprinse din cele dezbătute și cu grad marc de vala- bilitate pentru administrațiile forestiere din întreaga Europă sunt: 1. Pădurile din Europa cresc într-o mare diversitate de condiții ecologice, din regiunile boreale, la cele mediteraneene, și din zonele alpine, până la șes. Aceste păduri au fost influ- ențate, de-a lungul secolelor, de așezările umane și de acti- vitățile umane, cu tot ce implică acestea. Administrația pădurilor s-a desfășurat, de-a lungul istoriei, prin legi și regula- mente naționale, bazate pe planificarea, pe termen lung, a măsurilor administrative. 2. Pădurile de stat îndeplinesc funcții multiple: producția de lemn, recreerea, conservarea și dezvoltarea biodiversității. Pădurile de stat sunt utilizate și în scop educativ, de cercetare, de apărare, în alte scopuri importante pentru societate, și pot contribui semnificativ la dezvoltarea rurală. Rolul primordial al pădurilor de stat îl constituie asigurarea unui echilibru între obiectivele de administrare, astfel încât beneficiile aduse so- cietății să fie maxime. 3. în scopul trasării unor obiective de administrare - ma- nagement corespunzătoare pentru pădurile de stat - adminis- trația pădurilor va ține cont de părerile și opiniile tuturor facto- rilor implicați în silvicultură, prin consultări efective și discuții. 4. Pădurile de stat pot juca un rol particular în asigurarea unor beneficii sociale și de protecție a mediului, dar costurile acestor servicii trebuie suportate de către societate. 5. S-a recomandat cu tărie - organismelor europene și celor de Ia nivelul fiecărei țări - să crească resursele, în vederea pro- movării lemnului ca materie primă regenerabilă și durabilă, care, pc lângă beneficiile comerciale, înglobează multiple be- neficii pe linia protecției mediului, inclusiv stocarea carbonului. 6. Cooperarea administrațiilor forestiere Ia nivelul statelor tre- buie dezvoltată, în sensul de a facilita și a împărtăși abordări, coor- donate, privind desfacerea produselor și serviciilor forestiere. 7. Pădurile de stat din Europa trebuie să fie exemple de dez- voltare durabilă. A 5-a Conferință a Directorilor generali ai Administrației Pădurilor de Stat din Europa Centrală, Drvenik,Croația, 18-21 Septembrie 2001 Conferința directorilor generali ai Administrației Pădurilor de Stat din Europa Centrală reprezintă o manifestare tradițională, aflată la a 5-a ediție prin care se face anual un schimb de opinii și experiență în domeniul silviculturii specifice acestei zone. România a fost reprezentată la această manifestare de către directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, ing. Filip Georgescu, însoțit de către ing. Gheorghe Florian Borlea, Direcția Silvică Timiș, vicepreședinte al Comitetului Lemnului, Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite La această manifestare au mai participat: Croația-țară organi- zatoare, prin dl. Zeliko Ledinski - director general, - Hrvatske REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 •Nr.4 Sume, Germania (landul Bavaria), prin dl. Reinhold Erlbeck, director general - Bayerische Staatsforstverwaltung, Cehia, prin dl. Jiri Oliva, director general - Lesy Ceske Republiky, Slovacia, prin dl. Blazej Mozucha, director general - Lesy Slovenkej Republiky, Polonia, prin dl. Konrad Tomaszewsk, director gene- ral - Lasow Panstwowycl, Austria, prin dl. Thomas Uher, director general - Ostetreische Bundesforste AG. De asemenea, au fost prezenți cu statut de invitați reprezentanți din: Iugoslavia, Bosnia și Herțegovina, Slovenia și Macedonia. Conform Declarației adoptate de către directorii generali ai Administrației Pădurilor de Stat din Austria, Bavaria, Cehia, 53 Slovacia, Polonia, România și Croația, la 9 septembrie 2000, la Timișoara, aceștia s-au întâlnit în perioada 18-21 septembrie 2001 în Drevnik, Croația, pentru un schimb de experiență pe urmă- toarele tematici: 1. Comerțul cu lemn și norme de calitate a lemnului 2. Certificarea gospodăririi durabile a pădurilor 3. Politica forestieră actuală și protecția mediului. Regia Națională a Pădurilor a participat Ia lucrările acestei manifestări cu două rapoarte care au fost prezentate în plen: „Politica forestieră și protecția naturii în România" șt „Certificarea pădurilor în România". După prezentarea de către participanți a rapoartelor legate de țematicile enunțate mai sus, au urmat discuții și s-au pus întrebări, în încheierea lucrărilor s-au tras următoarele concluzii consem- nate într-o declarație ce a fost semnată de către reprezentanții țărilor membre: l .Comerțul cu lemn și norme de calitate a lemnului în toate țările participante cu excepția Croației, prețul lemnu- lui este un preț de piață, stabilit prin raportul dintre cerere și ofer- tă. O stabilire administrativă a prețurilor este exclusă. Relația între administrația silvică de stat și cumpărători, respectiv industria de prelucrare a lemnului este de regulă o relație comercială. în plus. Administrația Federală a Pădurilor de Stat din Austria - Obf - are chiar participațiuni la întreprinderile celor mai buni și de încredere cumpărători de lemn (Obf a cumpărat părți sociale și acțiuni). Plata este asigurată aproape întotdeauna prin garanții bancare. Majoritatea țărilor participante investesc mijloace financiare în măsuri de marketing, cu scopul promovării utilizării lemnului și nu a unor anumite sortimente de lemn. Unele țări investesc și în dezvoltarea utilizării deșeurilor de lemn și a lemnului mărunt ca sursă energetică. Normele de sortare aproduselor lemnoase trebuie să satisfacă pretențiile cumpărătorilor. Toate țările participante aplică sisteme de norme proprii, care satisfac mai bine pretențiile cumpărătorilor, întrucât cea mai mare parte a sortimentelor lemnoase se prelucrează de către cumpără- tori indigeni, datorită regionalizării. Normele europene pentru lemn nu se pretează în total itate pentru piața internă a țărilor parti- cipante ci se utilizează doar la cererea expresă a cumpărătorilor, în special în comerțul internațional Țelul pe termen lung al comerțului cu lemn este de a asigura mijloacele pentru o dezvoltare stabilă și constantă și o gospodărire durabilă a pădurilor central - europene Păduriîe de stat îndeplinesc funcții sociale importante, a căror îndeplinire de către deținătorii particulari de pădure poate fi luată în considerare numai dacă se asigură plata unei compensații. 2 .Certificarea gospodăririi durabile a pădurilor Cu toate că certificarea gospodăririi pădurilor se bazează pe principiile voluntariatului, aceasta a fost impusă în mod inevitabil de către piață. în Europa există oferta sistemelor de certificare FSC și PEFC alături de sistemele naționale compatibile. La alegerea sistemului de certificare trebuie să se aibă în vedere care sistem este cel mai ieftin în cazul concret respectiv și care corespunde cel mal bine condițiilor economice specifice țării. Pe termen lung, trebuie luat în considerare un sistem național care să fie compatibil în cel mai înalt grad posibil cu sistemele FSC și PEFC. 3 . Politica forestieră actuală și protecția mediului Protecția pasivă a naturii în general și protecția ecosistemelor forestiere în special nu satisface în măsură suficientă standardele ecologice minime. Acest tip de protecție pasivă nu poate convinge publicul larg de disponibilitatea etică și profesională a silvicultorilor, pentru o protecție reală a naturii. Protecția activă a ecosistemelor forestiere necesită un acces integrat către o gospodărire durabilă. Aceasta obligă la armonizarea întregii legislații care regle- mentează relațiile între mediu și narară (pădure, apă, floră și faună sălbatică) cât și la o estimare realistă a ftincției sociale și a aplica- bilității acesteia. Pentru o protecție activă sunt necesare surse de finanțare stabile și pe termen lung cât și personal calificat atât în funcțiile de execuție cât și de control. Programarea și planificarea dinamicii protecției ecosistemelor forestiere trebuie să fie rezultatul colaborării constructive între angajații din silvicultură și cei din protecția mediului. Aceasta tre- buie să se concrentizeze într-un plan spațial privind protecția din acest punct de vedere a anumitor obiective. Silvicultura trebuie să asigure o perfecționare continuă a per- sonalului său și să definească noi pro file ale experților, de Ia biolo- gi și pedagogi, până la specialiști în comunicare și relații publice, pentru a satisface cerințele de management pentru obiectivele de protecția naturii și pentru a fi capabilă să informeze argumentat și cu succes despre activitățile aferente și avantajele angajamentelor luate în acest sens. Participanții la conferință au fost de acord că asemenea schim- buri de opinii și experință privitoare la problematica actuală tre- buie continuată deoarece s-au dovedit a fi foarte utile, și trebuie analizată instituționalizarea acestora. Invitația din partea colegilor slovaci de a organiza următoarea conferință în 2002, în țara lor, a fost acceptată cu plăcere. Până în martie 2002, țările participante vor comunica colegilor slovaci propuneri pentru temele care, conform opiniei lor, ar trebui să fie tratate în cadrul acestei conferințe. Rapoartele despre temele alese vor fi trimise înaintea începerii conferinței în formă scrisă, pentru a avea disponibil mai mult timp pentru dis- cuțiijn timpul de desfășurare a conferinței. în final participanții 1a conferință au mulțumit Administrației Pădurilor de Stat din Croația - „Hrvatske Sume“ pentru excelenta organizare. Atelierul internațional „Pădurile și silvicultura în țările central și est europene“ Atelierul a fost organizat de Ministerul Mediului din Polonia, în colaborare cu Unitatea de legătură din Viena pentru Conferința ministerială privind protecția pădurilor din Europa (CMPPE) și cu UN-ECE/FAO. Acțiunea s-a realizat ca urmare a deliberărilor ce au urmat celei de-a treia Conferințe ministeriale de la Lisabona (1998) și a constatărilor pârtie ipanților la CMPPE, în legătură cu recunoașterea necesității de a facilita dialogul privind experiențele dobândite în „țările din Europa Centrală și de Est (TECE), cu privire la gospodărirea pădurilor și la sectorul forectier și de a dis- cuta provocările pentru viitor. La atelier au participat 86 de reprezentanți din 26 de țări și 11 54 organizații și structuri intemațioanle, printre care Comisia Europeană, FAO, UN-ECE, Uniunea Mondială pentru Conservarea Naturii (IUCN), Fondul Mondial pentru Natură (WWF), Confederația Proprietarilor de Pădure Europeni (CEPF), Comitetul European Economic și Social, Institutul Forestier European (EFI), Institutul European de Resurse Fitogenetice (IPGR1) și Institutul Internațional pentru Analiza Sistemelor Aplicate (IIASA). Din partea României, au fost prezenți dr. ing.Florian Bortea de la D.S. Timiș, vicepreședinte al Comitetului Lemnului, Comisia Economică pentru Europa a Națiunilor Unite / FAO (UN-ECE/FAO), ing. Claudiu Zaharescu, jurist Carmen Enescu, REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 dr. ing. loan Abrudan de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov. Organizatorii și-au propus ca acest atelier să vizeze urmă- toarele obiective principale: - trecerea în revistă a varietății evoluțiilor politicii forestiere și a schimbărilor instituționale conexe (strategii și programe silvice, cadru legal și structuri administrative) în TECE în cadrul procesu- lui de tranziție și discutarea rezultatelor; - identificarea provocărilor majore și a amenințărilor la adresa pădurilor și a sectorului forestier și luarea în considerare a căilor și mij loacelor de acțiune prin care să se asigure dimensiunile eco- nomică ecologică și socio-culturală a gospodăririi durabile a pădurilor; - indicarea priorităților pentru activitatea viitoare și stabilirea dc recomnadări pentru acțiune; - identificarea direcțiilor strategice viitoare ale cooperării internaționale a TECE. în vederea realizării acestor obiective, lucrările atelierului au fost programate să se desfășoare în trei sesiuni: I. Evoluțiile politicii forestiere și a schimbărilor instituționale conexe în TECE în cadrul procesului de tranziție. II. Provocări viitoare pentru gospodărirea durabilă a pădurilor. III. Discuții în plen, recomandări. în același scop, organizatorii au solicitat anterior datei desfășurării atelierului, elaborarea unor rapoarte naționale de către țările participante și transmiterea acestora la coordonatorii Echipei de specialiști pentru monitorizarea și acordarea de asistență țărilor în tranziție din Europa Centrală și de est, pentru sectorul păduri și produse forestiere. Rapoartele au fost întocmite potrivit urmă- toarei structuri propuse: 1. Politica de dezvoltare forestieră și schimbări instituționale legate de aceasta în procesul de tranziție - starea actuală și progre- sele înregistrate. - Strategii și programe naționale; - Cadrul legislativ; - Structurile administrative; - Experiența câștigată și problemele apărute în procesele de privatizare și restituire/retrocedare; - Rolul cooperării internaționale și al integrării europene (incluzând asistența externă ui prezent și programele de coope- rare). 2. Provocări viitoare pentru asigurarea managementului dura- bil al pădurilor. - Creșterea viabilității economice a managementului durabil al pădurilor; - Conservarea și creșterea diversității biologice a pădurilor; - îmbunătățirea condițiilor socio-culturale pentru manage- mentul durabil al pădurilor; - Instrumente pentru asigurarea managementului durabil al pădurilor. 3.1 mplementarea Rezoluției H3 a Conferinței Ministeriale de la Helsinki. - Lista proiectelor în derulare și planificate (în concordanță cu H3). 4 .Domenii de interes specific și activitatea în viitor a Echipei de specialiști. - Continuarea activității Echipei de specialiști (așa cum este acum), alte domenii de interes; - Transformarea sau abandonarea (dacă da, în ce direcții- domenii de activitate, termeni de referință, mandat etc.). în cadrul primelor două sesiuni au avut loc prezentări în legă- tură cu tematica anunțată, din partea Ungariei, României și Federației Ruse (sesiunea I) și din partea Letoniei, Poloniei și Georgiei (sesiunea a Il-a). De asemenea, au fost prezentări care să ofere o „vedere din exterior11, de către reprezentanții WWF și ai Asociației de Proprietari de Păduri Private și Municipale din Cehia (sesiunea I) și din partea II ASA, Societății Silvice Poloneze și IUCN (sesiunea a Il-a). Pe parcursul desfășurării celei de-a doua sesiuni s-au format următoarele grupuri de lucru: Grupul de lucru 1: Dimensiunea soc io-economică a gospodăririi durabile a pădurilor. Grupul de lucru 2: Dimensiunea ecologică a gospodăririi durabile a pădurilor. Temele de discuție au fost: - Provocări majore Jn viitor - Lecții învățate din experiența dobândită în procesul de tran- ziție până în prezent - Rolul actual și în viitor al CMPPE și al Echipei de specialiști UN-ECE/FAO pentru țările în tranziție - Recomandări pentru activitățile viitoare și cooperarea inter- națională în legătură cu a 4-a Conferință ministerială privind pro- tecția pădurilor în Europa (28-30 aprilie 2003, Viena/Austria). în paralel cu atelierul, s-a desfășurat a 5-a întâlnire a Echipei de specialiști pentru monitoriozarea și acordarea de asistență țărilor în tranziție din Europa Centrală și de est, pentru sectorul păduri și produse forestiere. Aceasta revizuiește periodic (la 1-2 ani) și face recomandări cu privire la întregul program UNECE/FAO de asistență către țările în tranziție spre economia de piață, îh domeniul silviculturii, industriei forestiere și pro- duselor forestiere, cu scopul de a asigura desfășurarea asistenței în concordanță cu necesitățile țărilor, într-o manieră eficientă. Echipa va dezvolta căi de cooperare și va monitoriza și coordona apli- carea Rezoluției H3 a CMPPE de la Helsinki (1993) „Cooperarea silvică cu țările cu economii în tranziție". Simpozionul internațional: „Ameliorarea arborilor forestieri într-un sistem de management silvic orientat ecologic“ în zilele de 28 și 29 iunie 2001 a avut loc simpozionul internațional cu tema „Ameliorarea arborilor forestieri într-un sistem de management silvic orientat ecologic", organizat de Departamentul de Resurse Genetice ale Pădurii din cadrul Institutului de Cercetări Silvice al lan- dului Saxonia Inferioară, Escherode - Stantenberg, Germania. în prima zi, s-au prezentat 17 comunicări știițifice și mai multe postere. în raport cu tematica simpozionului s-au prezentat mai multe comunicări de bază și anume: - Tendințe în silvicultură și condiții globale; - Caracteristici ale managementului silvic orientat ecologic în Germania; - Situația ameliorării arborilor; - Limitele regenerării naturale a pădurilor; - Importanța plantațiilor gestionate intensiv pentru aprovizionarea cu lemn. în completarea acestor rapoarte s-au prezentat mai multe comunicări care au înfățișat punctual situația rapor- tului dintre regenerarea naturală și împăduriri din diferite țări sau teme precum silvicultura clonală, rezultate ale unor experimentări internaționale de proveniențe sau schimbarea climatului și reducerea resurselor-provocare pentru un răspuns pertinent al ameliorării arborilor. Este evident că dezbaterile s-au axat pe relația dintre regenerarea naturală și artificială a pădurilor, care repre- zintă.în fapt, tendințele actuale existente în lume și în Europa în special. Sigur că discuțiile au fost plasate în context economic și social pe orizontul de timp 2050, cu luarea în considerare a creșterii demografice cu 2% pe an, cu creșterea constantă a consumului de lemn cu 2% anual, în special pentru hârtie și plăci de fibră și nu în ultimul rând pe reducerea, de asemenea constantă, a suprafeței ocupate de păduri prin lărgirea ariei culturilor agricole și REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.4 55 pășunilor. în perioada 1960-1990, țările în curs de dez- voltare au defrișat 1/5 din pădurile lor tropicale (FAO- 1995) ceea ce înseamnă un ritm anual de 1,3 milioane hectare. Această reducere a suprafeței pădurilor, mai ales pe termen lung, este foarte semnificativă pentru viitorul omenirii sub raportul resurselor regenerabile de materii prime și servicii (funcții) pe care le oferă pădurile, chiar dacă, în zona temperată și în special Europa, suprafața pădurilor s-a extins prin împădurirea terenurilor agricole abandonate de agricultură. Pe de altă parte, s-a considerat poziția produselor forestiere în economia mondială (cu 2%, adică 400 mi- liarde de dolari USA) care ocupa locul cinci după petrol, construcții, vehicole și mașini. Importantă este conturarea tendinței, începută încă pe la jumătatea secolului al 20-lea, de dezvoltare a unei sil- vicultori care să satisfacă nevoile industriale de lemn, printr-un management intensiv al pădurilor. Această ten- dință a fost constantă atunci când industria a realizat că rezervele actuale ale pădurii naturale exploatabile sunt limitate și pentru scurtă vreme. Contextul abordărilor a fost conturat de schimbarea globală a climei, schimbarea mediului prin poluare și, în general, prin activități umane și, desigur, în raport cu nevoia absolută de dezvoltare durabilă social-economică în general și a silviculturii în special. Deci, a fost o abordare largă, cuprinzătoare, cu luarea în considerare a tuturor factorilor economici, sociali, une- ori chiar culturali și, dat fiind subiectul simpozionului, ori de câte ori a fost nevoie, mai ales controversata problemă a regenerării naturale v.s. artificiale, din punct de vedere ecologic, genetic și silvic. Referitor la modalitatea de rezolvare a regenerării pădurilor pe cale naturală și artificială, sunt interesante, ca exemple, abordările oficiale din Germania și Suedia, două țări cu situație a pădurilor diferită. în Germania, prin State Forest Act din 19 iulie 1978 se stabilesc 13 principii pentru dezvoltarea ecologică a silvi- culturii prin combinarea cerințelor ecologice cu obiective economice, pentru realizarea unei producții de lemn pe toată suprafața pădurilor de stat. în ceea ce privește regenerarea pădurilor, principiul 4 stabilește că atâta vreme cât pădurile statului sunt compuse din specii amestecate adecvate stațiunii „regenerarea naturală este preferabilă", de asemenea „utilizarea adecvată a stațiunii și a proveniențelor ecologic potrivite este obligatorie". în Suedia, principalul sistem silvicultural se bazează pe tăieri rase urmate de plantații, plantându-se anual 304 milioane de puieți, din care 124 milioane de pin silvestru, 171 milioane dc molid, 7,7 milioane alte conifere și 1,8 milioane foioase. Mai mult de 80% din puieții folosiți sunt containerizați. La molid 500000 puieți sunt propagați vegetativ prin butășire, 80% din semințele folosite de pin silvestru și 25-30% din cele de molid provin din plantaje, cu un câștig genetic (spor de producție) de 23-27%, în comparație cu materiale de reproducție neameliorate. Fiecare generație de ameliorare de 20-25 de ani determină o creștere a câștigului genetic de 10-15%. Referitor la regenerarea naturală și mai ales la limitele aplicabilității regenerării naturale, opinia generală obiec- tivă și pertinentă a fost aceea că regenerarea naturală a unui arboret de proastă calitate și redusă productivitate trebuie exclusă. Regenerarea naturală a oricărui arboret a cărui bază genetică ridică semne de întrebare este con- traindicată, chiar dacă fenotipul este favorabil. în spriji- nul concluziei s-au adus argumente solide: valoarea genetică referitoare la creștere, forma arborilor și rezis- tența la adversități, eroziunea genetică, selecția negativă severă și încărcătura genetică. De asemenea, de marc importanță este un nivel destul de ridicat de con- sangvinizare (inbreeding) care înseamnă o creștere mai înceată, o largă susceptibilitate la boli și paraziți, la stre- sul de mediu (poluare, uscăciune etc.) și în caz extrem formă proastă. în unele arborete naturale, pe parcursul a multor ge- nerații se produc așa numitele „cercuri de inbreeding", doi sau mai mulți arbori vecini au mai multe șanse de împerechere datorită zborului polenului și diseminării semințelor, Să provină din aceeași arbori mamă sau buni- ci și ca urmare gradul de rudenie să fie apropiat. Or, toc- mai împerecherea între rude duce la consangvinizare. Fenomenul este întâlnit la speciile „climax" cu flux gene- tic limitat (fag, stejar, gorun, brad). Interesant este că fenomenul nu se produce în prima generație a unui arboret artificial normal, din semințe culese din mai mulți indi- vizi, prin care se realizează întoarcerea la panmixie. Aceasta este explicația pentru care „proveniențele" senso stricto, obținute din arborete artificiale sunt, de regulă, mai repede crescătoare decât „originile" venite din arborete naturale originale. în a doua generație naturală a arboretelui artificial revine din nou consangvinizarea, probabil la un coeficient de consangvinizare F=10%, însoțit de descreșterea ratei de creștere și alte neajunsuri amintite. Pe de altă parte inconvenientele arătate pot fi evitate dacă se folosesc semințe produse în plantaje alcătuite din cel puțin 20-50 de clone sau familii, recoltate din arii cu fructificație cel puțin medie și dacă se renunță la folosirea semințelor produse de arbori izolați sau situați la liziera pădurii. Sigur că într-o cronică nu se pot formula argumentele științifice cu care au fost susținute opiniile participanților. Ele pot fi cunoscute în publicația „Schriftenreihe der Forstlichen Facultat der Universitar Gottingen und der Niedersachsischen Versuchstalt" care va tipări in extenso toate comunicările simpozioanelor. Concluzia finală este aceea că numai o analiză făcută cu discernământ, cu profesionalism și responsabilitate a fiecărui caz în parte, bazată pe informații științifice cât mal complete care iau în considerare aspecte economice, sociale, culturale și care vin din ecologie, genetică, silvi- cultură și alte științe silvice, este singura soluție rațională. în calitate de participant la simpozion, apreciez că el a deschis o dezbatere necesară, de către comunitatea științi- fică internațională, a uneia dintre problemele majore pen- tru pădurea viitorului și viitorul pădurii. în a doua zi a simpozionului s-au prezentat partici- panților experimente din trei districte forestiere: - Test de hibrizi interspecifici de mesteacăn compara- tiv cu specii parentale sau de referință - instalate în 1953 cu patru repetiții; - Arhivă de clone de molid, instalată în 1953, alcătuită din 2820 clone; Cultură comparativă de proveniențe de Sequoiadradron, realizată în 1983, în care se testează 15 proveniențe originare din California, USA. - Cultura comparativă de larice, alcătuită din 27 proveniențe, instalată în 1958; - Experiment internațional cu proveniențe de fag, rea- lizat în 1959; - Cultura comparativă de proveniențe de stejar, în care se testează 52 surse de gorun și 57 surse de stejar pedun- culat; - Teste de clone de Prunus avium, realizate în 1990 din plante obținute in vitro. Pentru fiecare experiment s-au prezentat dispozitivele experimentale și rezultatele obținute la zi. Culturile prezentate și încă foarte multe altele care există în patri- moniul departamentului pe care l-am vizitat cu această ocazie reprezintă o sursă valoroasă de informație științi- fică de utilitate practică și totodată valoroase și bogate resurse genetice. 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr4 Clasamentul final al concursului „Cel mai bun pădurar“ faza națională Câmpulung Moldovenesc 2001 Clasament locul Direcția Silvică Numele și prenumele Total punctaj 20 Dolj Bora Victor 57,0 21 Neamț Arghir Constantin 56,7 1 Suceava Bălan Gheorghe 76,8 22 Iași Brezuleanu Mihai 56,3 2 Prahova Stoica Romulus 75,5 22 Sibiu Noianu Gheorghe 56,3 3 Bihor Gaborloan 67,3 23 Sălaj Ilieș Nicolae 55,8 4 Bistrița Buhai Macedon 67,2 24 Vrancea Stoica Mircea 55,0 5 ISS Hinccști Silva Leonid Paraschiv 66,7 25 Cluj Dan loan 54,5 6 Tulcea Topoleanu Tudorel 65,8 25 Ialomița Preda Radu 54,5 7 1SS Edineț Andrei Cazacu 65,0 26 ISS Chișinău Nicolae Jardan 53,5 8 ISS Șoldănești Mihai Codreanu 64,3 27 Covasna Tarnas Laszlo 53,3 9 ISS Călărași Anastasia Ciobanu 64,0 28 ISS Glodeni Grigore Varvariuc 52,5 10 Maramureș Zolseak Zoltan 62,3 29 București Cucu Florin 52,2 11 Buzău PoseaNicolae 62,0 30 Constanța Burlacu Valerica 52,0 12 Tulcea Papava Nicolae 61,3 31 Bacău Savin Gheorghe 50,5 12 Vaslui Morariu Gheorghe 61,3 31 Brașov Puiu Gheorghe 50,5 13 Arad Mogoș Radu 60,7 31 Vâlcea Mitrachc Mihai 50,5 13 Botoșani Chelariu loan 60,7 32 Teleorman Gcara Radu 49,7 14 Caraș-Scverin Lazăr Marinei 60,2 33 ISS largara Vladimir Cercenichii 48,2 14 ICAS Tudor Marin 60,2 34 ISS Orhei Ilic Portarescu 48,0 15 Alba Bolea Gligor 59,7 35 Gorj Prodea Tomică 47,0 16 ISC Manta V Sergiu Marian 59,5 36 Mureș lacob Valentin 46",7 17 Argeș Dulercea Florin 59,3 37 Olt Stoinea Oprea 46,5 18 ISS Comrat lurie Cusnirenco 57,5 38 Harghita Biro Ostvath 44,8 18 ISS Silva sud Vasile Axenti 57,5 39 Timiș Bistraie loan 43,7 19 ISS Tighina Vasile Caragia 57,3 40 Dâmbovița Bucur Valerian 43,3 Membri ai juriului, în timpul festivității de premiere (de la stanga la dreapta: ing.Ciprian PAHONȚU, dr.ing.loan MACHEDON, ing. Lucreția TOPOR, ing. Gheorghe GAVRILESCU, ing. Septimiu MUNTEAN) Președintele juriului, dr. ing. Mihai DAIA, director tehnic al R.N,P. Coperta 1: Resursă genetică Populus alba, O.S. Brăila Coperta 4: Populus nigra, O.S. Hârșova Foto Cristian Becheru ISSN: 1220-2363 REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector l, Telefon: 659.20.20/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă.