REVISTĂ TEHN1C0-ȘTI1NȚIFICÂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 115 Nr. 4 2000 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. ing. Romică TOMESCU - redactor responsabil, prof. dr. Dumitru TÂRZIU- redactor responsabil adjunct, șef lucr. ing. Nicolae ANTONOAIE, ing. Robert BLAJ, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. loan CLINCIU, prof. dr. Ion FLORESCU, ing. Gheorghe FLUTUR, prof. dr. doc.Victor GIURGIU, prof. dr. Gheorghiță IONAȘCU, ing.Gheorghe LAZEA, ing. Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr .ing. Norocel NICOLESCU, ing. Dorel GROȘ, dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ, ing. Leonard PÂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, conf. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, ing. Anton VLAD COMITETUL DE REDACȚIE Dr. ing. Romică TOMESCU, prof. dr. Dumitru TÂRZIU, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. doc. Victor GIURGIU, dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ Redactor șef: Rodica DUMITRESCU CUPRINS pag. J. PARDli:Dcndrometria: din timpurile primilor pași până în tim- purile actuale..........................................1 YVES BASTIEN, DUMITRU ROMULUS TÂRZIU: Tratamen- tul codrului grădinărit în silvicultura franceză.......11 ION BARBU, CARMEN IACOBAN, IONEL POPA: Moni- toringul intensiv al depunerilor atmosferice în perioada anilor 1997 - 1998 în 7 ecosisteme forestiere din România .........16 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Observații privind unele insecte ce trăiesc în florile bărbătești de pin negru (Pinus nigra am.)......................................21 Ml HAI-LEONARD DUDUMAN: Cercetări biometricc și ecolo- gice asupra insectei Euproctis chrysorrhoea L .........25 RADU GASPAR: Aspecte de principiu privind corectarea torenților.............................................29 IONEL POPA: Sisteme de cartare a zonelor de risc la doborâturi produse de vânt...................................... 35 OVIDJU CREȚU, PETRU BOGHEAN: Progres sau declin în protecția arboretelor prin actul de exploatare a lemnului? . . .42 NOTĂ..................................46 DIN ACTIVITATEA ASAS..................48 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII “PROGRESUL SIL- VIC” .................................50 CRONICĂ...............................51 RECENZII..............................52 EVOCARE ..............................54 NECROLOG..............................56 Secretar de redacție: Cristian BECHERU CONTENT page I PARDE:La Dendrometrie: des temps des premiers pas aux temps actuels................................................. 1 YVES BASTIEN, DUMITRU ROMULUS TÂRZIU: Latraite- ment de la futaie jardinee dans la silvicultura franțaise . . .11 ION BARBU, CARMEN IACOBAN, IONEL POPA: Intensive monitoring of depositions in 7 forest ccosystems in Romania in 1997 and 1998 ...........................................16 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Observations on insects inhabiting the male strobili of black pine (Pinus nigra Am.)............................................. 21 MIHAI-LEONARD DUDUMAN: Euproctis chrysorrhoea L. Bio- mctric and ecologycal rescarch.......................25 RADU GASPAR: Considerations regarding the torrent- con- trol ................................................29 IONEL POPA: Mapping systems of windthrow risk. zones .. . .......................................35. OVIDIU CREȚU, PETRU BOGHEAN: Wood harvesting: progress or decline regarding the forest protection?.42 NOTE.....................................46 FROM THE ACTIVITY OF ASAS .............48 FROM THE ACTIVITY OF “PROGRESUL SILVIC” SOCIETY .................................50 NEWS.....................................51 REVIEWS .................................52 REMEMBER.................................54 OBITUARY.................................56 LA DENDROMETRIE: DES TEMPS DES PREMIERS PAS AUX TEMPS ACTUELS J. PARDE Definition Le mot “Dendrometrie” est un mot simple, issu du grec, et bien compris de meme faqon dans de nom- breuses langues, dont Ie Roumain. et le Franțais. Mot simple, mais ă significations exactes variables, comme l’cxpliquc bien V. G i u r g i u (1979), pages 13 et suites, p.455 â 457, de son excedent trăite “Dendometrie și auxologie forestieră”. II s’agit tout d’abord de la mesure des arbres et des peuplements forestiers (leurs biometrie au plan dynamique). Holzmeszkunde, et Zuwachskunde, dis- ent nos collegues allemands, artisans et ecrivains de longue date cn la matiere. Mais s’y ajouta tres vite, presque instinctivement, le pourquoi et le comment des choses: l’etude conjointe de la variabilile et de l’evolution de ces accroissements dans le temps, et des causes qui Ies motivent, qu’il s’agisse des climats, des sols, de la topographie (donc des typcs de station), mais aussi des traitements sylvi- coles, et pourquoi pas egalement, des variables eco- logiques, genetiqucs, donc aussi physiologiques etc... Vaste domaine, appele “Ertragskunde” par nos collegues allemands, et fort justement “auxologie forestieră” par V.Giurgiu, dont Ies delimitations exactes sont difliciles... et sujetles ă conflits. KOIE I «Ar«»tAW CU «CME WRM. OES EAVX ET OSS GREF 2" edition par J. PARDE et J, BOUCHON L’expression anglaise “Forest mensuration” a l’avantage d’etre ă la fois tres generale, et souple, comme du reste se comprend aussi le mot “dendrometrie”: â chaque specialiste le soin de definir, de justifier... et de faire connaître, d’entree de jeu, ses propres frontieres. De toute fașon, Giurgiu, en accord avec Assmann (1961), s’en explique bien dans son livre (figure page 15, et ses commentaires), l’ensemble: “dendrometrie “sensu stricto” + auxologie” en fait inseparable, occupc une place centrale dans la familie des disciplines forestieres, qu’clles soient de type fondamental (statistique, mathematique, botanique, ecologie etc...) ou dc type technico-biologique (sylviculture, protection, exploitation des peuplements etc...). Et “Dendrometrie + Auxologie” a des liens evi- REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 1 dents et constants avec l’amenagcment des foret et 1’economie. La Dendrometrie, dans son sens global = une scienc technique dynamique, et en continuels progres. 1) Les premiers temps La pratique du cubage - sommaire, apres enstcrage - des bois dc chauffage abattus est tres ancienne. Celle des arbres sur pied, ou meme abattus, n’a pris naissance que beaucoup plus tard. Â la fin du Moyen Age, on vendait encore les arbres “â 1’estime”, sans se preoccuper de leur volume reci. Les premiers evaluatcurs sericux cherchaient â determiner le nombre de planches qu’on pouvait tirer de cha- cun des arbres en question: tel sapin, par exemple, pouvait representer 120 ou 150 planches, aux dimensions localement classiques bien connues des charpentiers; recemment encore, du reste, les estimations en “board feef ’ des bois sortant des forets nord-americaines restaient d’une etonnantc et variable imprecision (M e y e r, 1953, tout son chapittre 4) - (A v e r y, 1962). C’est en 1764 que Duhamel du Monceau, en France, dans un trăite de l’exploitation des bois (qui ne fait pas mention de la vieille et universelle mcsure des hauteurs d’arbrc par la “croix du biicheron”) propose, â cette fin, une equerrc isocele â 450, dont l’un des cotes peut etre maintenu vertical â l’aidc d’un fii â plomb: on vise le haut de l’arbre suivant l’hypotenuse et s’eloigne jusqu’â ce que la ligne de visee passe par le sommet de l’arbrc, dont on est alors ă une distance egale â son hauteur. Peu apres, en 1790, on trouve mention, dans le cormnerce parisien, d’un “compas courbe servant ă mesurer les diametres des arbres”. Des instruments du meme genre sont construits et utilises dans les meme temps en Allemagne, tel le compas “Baumzirkel” invente en 1840 par un forestier, Kielmann. C’est en fait principalement dans ce pays que se developpercnt, au debut du XlX-eme siecle, de veritables nouveautes1 et toute une littcrature den- drometriques. Les premieres tables de productions sont de Paulsen en 1787, que suivirent bientot les premiers tarifs de cubage, dc Cotta en 1804, puis Konig en 1813. L’inventeiir - et auteur - les plus marquant du XlX-eme siecle, dans le domaine devcnant tres actif de la mesure des arbres et peuplements forestiers, est probablement Pressler (1815-1886), qui reste toujours vivant dans trois sectcurs qu’il a inities: * le taux d’accroissement en volume qui porte son nom; * la methode de cubage des arbres sur pied par la “Richtpunkthohe” (Pressler, 1865), â laquelle Bittcrlich donna une nouvelle jeunesse quelque cent ans plus tard (P r o d a n , 1965); * et la fatneuse tariere de sondage des arbres, qu’il inventa en 1866, et qui fit ensuite durablement le tour du monde. La fin des annees 1800 ... les inventaires et cubages repetes de la methode franco-suisse du Contrâie - !Unc mention, toujours d’actualite, doit etre faite du “Biltmore Stick”, d’invention et d’usage bien plus que centenaire aux Etats-Unis, d’ou il n’a jamais traverse l’Atlantique. Ce “bastonul Biltmore”, â graduations non lincaires, permet une appreciation bien controlee des diametres d’arbres â hauteur d’homme, par une double visee oculaire tangentant l’arbre d’un cote, puis de l’autre. Stinghe et Toma (1958) donnent du procede la demonstration geometrique, et tout recemment encore Philip (1994) reserve bonne place, et son estime, â cette regie graduee aussi simple que robuste 1 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Gumaud et Biolley - prenaient pied solide dans le Jura suisse (Pardc 1991); la suite des vingt tarifs de cubage Algan etait mise en forme definitive (Algan 1901), l’union internaționale des instituts de recherche forestiere (IUFRO), creec en 1882, mcttait ă son programtne de nombrcuses recherches de dendrometrie, statique ou dynamique. Tont etait preț pour un grand demarrage des recherches dcndrometriqucs, et pour la mise en application rapi- de de leurs resultats. 2) La premiere moitie du XX-eme siecle a - jusqu’en 1914: de bons debuts Effectivement, des le toumant du nouveau siecle, tout commența bien, et vigoureusement. C’est ainsi qu’en 1905 Huffel presenta, en France, le tome II de son trăite d’economie forestiere, un veritable ouvrage de dendrometrie, l’un des tout premiers du genre. Flury, chercheur de premier plan â 1’institut federal suisse de recherches forestieres, publiait ses celebres tables de production pour l’epicea et le hetre (1907), et SchifTel â Vienne (Autriche) rassemblait, jusqu’en 1908, essence par essence, toute une suite d’etudes chiffrees et novatrices. b - de 1914 ă 1945/50: le silence en Europe Mais vinrcnt Ies deux monstrucses guerres mondiales figeant presque totalcment, et tout specialement en Europe, Ies activites autres que guerrieres ou alimentant la guerre. Durant quclque 40 ans -jusqu’aux demieres annees 1940 - la dendrometrie entra en sommeil, et il ne subsiste aujourd’hui pas grand chosc ă en dire. Citons simplement ici: en Allemagne, le manuel de dendrometrie de Tischendors (1927) et, en France, le tou- jours celebre livre “Sapinieres” de Schaeffer, Gazin et d’Alvemy, proposant ce que devait etre une bonne ges- tion chif&ee pour la methodc du controle, livre qui fut traduit ensuite en anglais, puis en japonais. Presque abandonnee en Europe, c’est en Amerique du Nord, du moins jusqu’aux annees 1940, que la den- drometrie resta vivante et fit des progres signifîcatifs. C’est lâ que firent leur entrec cn dendrometrie Ies methodes de calcul modemes, notamment Ies mathema- tiques statistiques, C’est alors que furent vcritablmcnt mis en oeuvre Ies premiers inventaires de foret par echantillonnage sta- tistique. C’est aux Etats-Unis, dans Ies annees 1930, que fut developpce la methodc d’inventairc CF1 - Continuous Forest Inventory - rcmarquable modemisation, et extension, de Ia methode europeenne du controle. II resulta de toutes ces recherches une forte litterature dendrometrique, dont peuvent etre donnCs en exemple deux livres: le trăite de dendrometrie de Bruce et Schumacher (premiere edition 1935), et le manuel d’inven- taire des forets par methode statistique de Schumacher et Chapman (edition 1942). Ces travaux - et leurs semblables - ne furent connus (par leurs editions ulterieures) en Europe que tout â la fin des annees 1940 ou debut des annees 1950, et servirent de catalyseur ă une renovation totale de la den- REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 3 drometrie, particuliercment marquee en Europe occidentale et centrale. 3) De 1945/50 â 1970/75: la grande epoque Tout changeait, tout progrcssait, 1es moyens comme Ies methodes de calcul d’abord, de construction et de prescntation aussi des tarifs de cubage et tables de production, qui se multipliaient en se diversifiant. Lcs inventaires forestiers, tant locaux que nationaux, perfectionnaient leurs methodologies, gagnaient le monde entier et prenaient appui supplementaire sur une alliee nouvelle, la photographie aerienne et pho- togrammetrie. S’y ajoutaient des appareils de dendrometrie de plus en plus performants, bouscules par une entree en scene soudaine et inattendue, la mcthode etonnantc de mesure optique des surfaces terrieres, “inventee” en 1948 par le forestier autrichicn B i 11 e r 1 i c h , dont le “relascopc” devait avoir ensuite Ie succes universel que l’on sait (Bitterlich,l 984). Les chercheurs forestiers, europeens notamment, de plus en plus nombreux et specialises, publiaient frcqucm- ment leurs travaux. On en retrouvait la synthese bien ordonnee dans toute une floraison de traites ou manuels de dendrometrie, marquant la place et le rang de tous les pays “forestiers”, dignes de cette quahfication. Giurgiu (1979, page 20) en enumere ainsi une vingtaine, auxquels on doit ajouter le premier des siens (Giurgiu, 1968), et quelques autres, aux deux bouts de l’Europe, tels M 0 11 e r (1951) en Scandinavic, et F i r a t (1961) en Turquie. De ccttc nombreuse et sympathique popul ation ccrite, trois pays, de reputation nouvelle en dendrometrie, et une personnalite, se situent au premier rang. Pour les nations, il s’agit: * en Asie, du Japon (Osumi et al., 1971), ou plusieurs cquipes de chercheurs menaient â bien, dans les meme temps, des travaux de valeur; * en Europe de l’ouest, de la Grande Bretagnc, peu forestiere auparavant, devenue veritable chef de file. On peut la caracteriser ici par trois titres significatifs: - F.C. H u m m e 1 (1955): l’equation tres simple y-ax2+b demontree comme excedente base de bons tarifs de cubage; - F.C. H u m m e 1 (1956), presentant dans cet csprit une gamme de 51 tarifs gradues pour coniferes, traduits ulterieurement en systcme metrique dans un original et excellent manuel de dendrometrie (H a m i 11 o n 1975); - H a m i 1 ton etChristie 1971, publient en systcme metrique des tables de production pour vingt essences forestieres, lcs tables d’origine datant de 19662; * en Europe de l’est, de la Roumanie: nous avons dejâ fait mention du trăite de dendrometrie de Giurgiu (1968). II avail ete precede par celui deStinghe et T o m a (1958). Mais dejâ, en 1957, Popescu- Z e 1 e t i n et huit autres chercheurs avaient fait paraître un livre aussi remarquablc que monumental, regroupant de nombrcuscs tables de production, accompagnecs de tarifs de cubage de typcs, et de bien 2 Toutcs les tables dc production europeennes nouvelles se referaient chaquc fois volontiers, pour comparaison, aux maîtres incon- testes du genre que demeuraient les forestiers allemands, et plus particuliercment aux celebrcs tables de Wiedennann et Schober (1957), răeditccs et enrichies ensuite sous le nom seul de Schober (deraiere ddition 1987). 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 d’autres tables, rassemblant ainsi en un seul volume une cxtraordinaire somme de documentă den- drometriques chiffies, qui n’avait encore jamais ete realise avant eux. De nombrcux articles et ouvrage de dendrometrie suivirent en Roumanie, tel un G i u r g i u , D e c e i , Armășescu (1972), qui n’est qu’un bon exemple parmi tant d’autres. Nous quittons (sans l’abandonner vraiment) la Roumanie pour l’Allemagne, ou nous retrouvons une person- nalite ă qui nous souhaitons rendre hommage persoanei: le professeur M i c h a e I Prodan, veritable animateur et “primus inter pares” de la dendrometrie dans les annees qui suivirent la deuxieme guerre mon- diale, et dont les travaux ont fait immediatement, et font toujours, autorite. Notre eminent collegue, ne â Cernăuți, en Bucovine, fit ses etudes forestieres en Roumanie, qu’il termina en 1937 ă l’ecole polytechnique de Bucarest (revue Bucovina forestiera, no 1-2 de 1998, dediee au professeur dr.h.c. M i c h a e 1 Prodan). Ingenieur forestier en Roumanie jusqu’en 1941, il quitta definitivement ce pays pour l’Allemagne en 1942, rejoignant la faculte forestiere de Fribourg-en-Brisgau, ou il fit ă la fois brillants travaux et belle carriere. Aussi bon forestier qu’excellent mathematicien et statisticien, connaissant parfăitement les travaux dc den- drometrei de tous pays, dont la France et Ia Suisse (methode du controle), il presenta ă Fribourg, le 7 janvier 1944, une dissertation pour l’obtention du diplome dc doctcur sur la theme “recherche sur l’accroissement et la production en futaie jardinee” qui obtint succes exceptionnel. Chercheur et professeur dc grand savoir, excellent ecrivain, ayant le sens des relations humaines sans fron- tieres d’aucune sorte, il exerța - et exerce encore - une forte et positive influence sur tous ceux qui ont eu la chance et le benefice d’etre son etudiant(e), son collaboratcur ou son collegue. Toute cette population de livres de dendrometrie devait, pour remplir pleinement sa mission, s’affranchir, dans toute la mesure du possible, des frontieres linguistiques. Ce fut fort heureusement souvent le cas, et cela des les annees 1960. C’est ainsi qu’avant meme le trăite de A s s m a n n (1961) traduit en anglais en 1970, le trăite de biometrie forestiere de Prodan (1961 aussi) părut aux Pergamon Press anglaises des 1968. Mais il en est d’autres, pour la periode 1950/1975, dont nous ne donnerons que deux exemples significatifs. a ) le manuel de dendrometrie russe de Anutchin a ete traduit notamment: en roumain (1954) pour sa premiere edition; en anglais (1970) pour la seconde, datant de 1960. b ) le livre du professeur croate D. K1 e p a c , dc Zagreb, “Croissance et accroissement des arbres et du peu- plement forestieră” (1963) a ete traduit en espagnol, au Mcxique, en 1976. 4) De 1975/79 â 1995/99: les temps modernes Les progres continuaient, â bonnc cadence. Les responsables des Services d’invcntaires statistiques regionaux ou nationaux pouvaient codificr leurs methodologies, tcls la Suisse (S c h m i d - H a a s et al. 1978) et la France (Inventaire forestier național, 1985). REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 5 Des methodes de recherches, des themes nouveaux acqueraient droit de cite en dendrometrie, bousculant par- fois Ies traditions d’une discipline dont Ies preoccupations simples des premieres annees 1900 semblaient maintenant appartenir ă la prehistoire. Photographie aerienne el tâledeteclion meme satcllitaire formaient dorenavant entite separee, quoiquc bien sur associee. On ne parlait que volume, en foret, au debut du siecle. S’y ajoutaient maintenant Ies biomasses, seches ou non, et pas seulement ligncuses (P a r d e , 1980). Les enregistrements des donnees en foret se faisaient maintenant par encodcurs nouveaux, voire micro-ordi- nateurs portables. Les methodes de l’informatique devenaient d’utilisation banale. II fut un temps, pas tres eloignc, ou les tables de production se construisaient par reunions simples de graphiques et calculs classiques. On y emploie maintenant des modeles dynamiques, “qui sont des enscmbles de relations mathematiques, statistiques, ou logiques, representant l’evolution d’une familie de variables descriptives des peuplements, ou des arbres, etudies”. (H o u 11 i e r, B o u c h o n , Birot 1991; P ar de et Bouchon, 1988). Les modeles sont dcvenus outils indispensables aux dendrometriciens, comme aussi aux sylviculteurs ... et â bien d’autres. Rondeux (1993) consacre la quarantaine de pages de tout son chapitre 12 a “la conception methodologique et â l’utilisation de modeles d’accroissement et de production”; et Philip (1994) les 25 pages de son chapitre 7: “Forest Growth Models”. Et en Roumanie, tandis que de tout nouveaux manuels de dendrometrie permettent aux forestiers du pays de bien suivre les progres en cours (Giurgiu et D e c e i 1997, Giurgiu et al. 1999), c’est par l’emploi de modelisation mathematiques que furent recemment revises, modemises, et com- pletes les jeux des tables de cubage (pour 44 especes forestieres) et des tables de production (pour 25 especes forestieres), aboutissant ainsi â un grand ensemble, sans autre equivalent au monde. Oui, tout change vite en dendrometrie modeme, et ces changements font plus vite prendre de l’âge aux arti- cles, manuels et traites de dendrometrie: un quart de siecle d’existence est deja pour eux souvent une matu- rite avanccc. Quels sonl-ils, actuellemt, ces livres recents (moins de 25 ans) et toujours solides ? Nous avons reuni ceux que nous connaissons bien - il en existe certainement d’autres, que nous ignoronș - dans le tableau que voici: Quelques parutions majeures cn dendrometrie (de 1975/79 ă 1995/99) Annee Titre Auteurs Editeurs, nombre de pages Commentaires 1979 Dendrometrie și auxologie forestieră Victor Giurgiu Editura Ceres Craiova Roumanie, 691 pages, relie Trăite de dendrometrie crois sance et production comprises 24 pages de bibliographie 1980 Estimation des volumes et accroissement des peuplements forestiers F.Cailliez (voll)Etudes et d.Adler, (vol2)Rome FAO=forets 99+229 pages Manuel pour les forets tropicales 3 editions, en 3 langues- franțais anglais, espagnol. 1980 Comprehesive trec volume tarif tables Tumbull, little et Hoyer State of Washington U.S.A. 140 pages, 120 tarifs de cubage progressifs de type anglais “Hummel” perm —— 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 1 relie (2e edition) ettent les calculs d’accroisse d’apres sondage â la tariere mais: unites de mesure americaines 1981 Inventaire et estimation l’accroissement des peuplements forestiers P.Duplat et G.Perrotte Office National des Forets, France 432 pages, relie Inventaires par echantillonnage et estimation de l’accroissement peuplements forestiers 1982 Forest Mensuration B.Hush, Ch.Miller et Th.Beers John Wiley and Sons, New York Bon et typique trăite de dendro- metrie nord-americaine, interes- sante bibliographie de 19 pages 1985 Forest mensuration Handbook G.J.IIamilton Forest commission booklet no 29 Londres, 275 pages, 2e edition Manuel simple de dendrometrie et systeme metrique, avec nomo gramme et gramme de tarifs de cubage 1988 Waldwachstumslehre H.Kramer Ed.Paul Parcy, Hambourg/Berlin relie, 374 pages Excellent trăite de forte reputa tion 27 pages de bibliographie classee+une edition careenne, Seoul, 1996 1988 (+1993 1994) Dendrometrie J.Parde et J.Bouchon Ed.E.N.E.F.Nancy France, 328 pages +une edition espagnole 1994 Madrid(traduction A.P.) Rodriguez+une edition japonaise 1993 (traduction S.Osumi, reliee) 1990 Waldertragslehre Wcnk, Antanaitis et Smelko (allemand, lituanien Deutscher Landwirtschafts Verlag, Berlin, 448 pages,relie Demicre vision eurorientalc de cette Science, avec bonne bibliographie ntsse 1991 Cours de dendrometrie (en japonais) S. Osumi Edite â Kyoto, Japon 287 pages Auteur de haute competence, mais livre ecrit en japonais 1993 La mesure des arbres et des peuplement forestiers J.Rondeux Press es agros de Gembloux, Belgique relie, 521 pages Trăite complet et modeme, pre nant bien en compte les avancees recentes et l’avenir probable de la dendrometrie 21 pages de bib liographie 1994 Measuring trees and fbrests M.S.Philip CAB internațional Royaume-Uni 310 pages, 2e edition Trăite tres complet, modeme et clair;chapitres speciaux pour “etudiants confirmes”.Important forestiers 1995 Leitfaden zur Waldmeszlehre H.Kramer et A.Akca J.D.Sauerlander’s Verlag, Frankfurt a. Main, 266 pages (3e edition refondue) Bon manuel de dendrometrie, destine aux etudiants comme aux praticiens 1996 Manuel de foresterie Jean A.Berard, coordinateur et nombreux auteurs Press es de l’universite Laval â Quebec (Canada) 1428 pages grand format, dont 208 consacrees â la dendrometrie “sensu lato”, relie Livre encyclopedique et monu mental des forestiers du Quebec. La dendrometrie nord-americaine decrite en langue franșaise...et en systeme metrique 1997 Mensura forestal M.Prodan, R.Peters, F.Cox, P.Real nCA et BMZ/GTZ, San Jose, Costa-Rica, 586 pages Dendrometrie et production forestiere en Amerique latine,par trois universitaires chiliens presentant et s’appuyant sur un “Prodan 1965” modemise 1997 Forest Mensuration A.Van Laar (Stellenbosch, Afrique du Sud) et A. Akca (Gottingen, Allemagnc) Cuvillier Verlag, Gottingen, Allemagne Trăite de dendrometrie, en langue anglaise, avec un chapitre “teledetection” 1997 Biometrie des arbres en Roumanie Giurgiu, V. . et Decei, I Ed.Snagov Bucarest 307 pages â l’initiative de V.Giurgiu 1999 Silvologie II Giurgiu , V. et al. Academie roumaine 271 pages â l’initiative de V.Giurgiu REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 7 Ainsi progressait la dendrometrie, en deuxieme moitie des annees 1900. Passee de l’enfance ă I’âge adulte, elle avait pris une nouvelle dimension, tant en moyens qu’en objectifs. Les methodes mathematiques statistiques prenaient en compte le nombre multiple et toujours croissant des donnees chiflrees, les moyens de calculs etaient devenus rapides, puissants et performants, grâcc aux eton- nants progres des ordinateurs et autres outils informatiques, des modelisations de plus en plus complcxcs per- mettaient de mieux s’approcher des possibles realites de demain. Ses objectifs se renouvelaient, s’allongeant en doigts dc gants jusqu’â l’interieur d’autres disciplines, sortant des forets etroitement localisees vers de plus grands ensembles de dimensions parfois meme nationales, s’e- vadant aussi du seul materiau bois pour tenter l’analyse d’ecosystemes parfois complexes, ou se multiplaient les variables. La dendrometrie, au sens large du terme, se distingue aujourd’hui par sa diversite et son dynamisme. Puisse-t-elle aborder le prochain millenaire avec autant de vitalite, et de succes ! Jean Pardc Ancien ingenieur en chefs des Eaux et Forets Directeur de recherchcs (emerite) â l’Institut National de la Recherche Agronomique (France) Dr.h.c., Dr.h.c., Membru de Onoare al Societății Progresul Silvic Bibliographie A 1 g a n H., 1901, Tarifs unifies Rcvue des Eaux et Forets p 555-562 A n u t c h i n , N.P., 1954, Taxatie forestieră - București traduction en roumain du livre russe “Lesnaia Taksatsia", lere edition, 1952. A n u t c h i n , N.P., 1970, Forest mensuration (traduction en anglais de la 2-eme edition 1960 du livre russe du meme auteur) Lesnaia Taksatsia, Jerusalem, 454 pages. A n u t c h i n , N.P., 1977, Lesnaia Taksatsia, 4-eme edition, Moscou, 511 pages A s s m a n n , E., 1961, Waldertragskunde-WAN Verlagsgeselschaft, Miinich, 490 pages. A s s m a n n , E., 1970, Theprinciples of forest yield Study (traduction du precedent) Oxford, 506 pages A v e r y, Ch., 1962, Conversion des unites de mesure forestieres americaines en unites metriques Revue forestiere franpaise, no 10, pages 817-834. B e r a r d , J.A. et al., 1996, Manuel de foresterie. Presses de l’universite Laval â Quebcc (Canada). 1428 pages grand format, dont 208 consacrees â la dendrometrie “sensu lato”, relie. Bitterlich, W., 1984, The Relascope idea: relative measurements in forestry. Commonwealth Agricultura] Bureaux (Grande Bretagne), 242 pages B r u c e , D. et S c h u m a c h e r , F.X., 1935, Forest Mensuration, Mac Graws Hipp, Book Company Inc. New York et London, 376 pages, 3-eme edition en 1950, 485 pages Bucovina forestieră, 1988, noi ct 2 groupes, 93 pages, dont 22 consacrees au Professeur Michael Prodan C a i 11 i e z , F. et A 1 d e r, D., 1980, Estimation des volumes et accroissement des peuplements forestiers. FAO=forets, 991229 pages. C o 11 a , H., 1804, Systematische Anleitung zur Taxation der Waldungen, Berlin. Dubameldu Monceau, H.L., 1764, De l'exploitation des bois, Paris, deux tomes, 706 pages D u p 1 a t, P. etPerrotte,G., 1981, Imentaire el estimation l’accroissement des peuplements forestiers. 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Office National des Forets, France 432 pages, relie.. F i r a t, F., 1958, Dendrometrie, 2-eme edition, Istanbul. F 1 u r y, Ph., 1907, Ertragstafel fur die Fichte und Buche (in Annales de la station federale de recherches forestieres suisse). G i u r g i u , V., Decei, I, Armășescu, S., 1972, Biometria arboretor și arboretelor din România, Editura Ceres, București. G i u r g i u , V. et Decei, I, 1997, Biometrie des arbres en Roumanie. Editura Snagov, București, 307 pagini. G i u r g i u , V. et al, 1999: Silvologie. Academia Română, 271 pagini. G i u r g i u , V, 1968, Dendrometrie, întreprinderea poligrafică “13 Decembrie 1918”, București, 481 pages. G i u r g i u , V., 1979, Dendrometrie și auxologie forestieră, întreprinderea poligrafică “Oltenia” Craiova, 692 pages. H a m i 11 o n , G.I., 1975, Forest mensuration Handbook Forestry Commission Booklet no 39, 274 pages H amil ton, G.I. et Christie, J.M., 1971, Forest management tables (metric), Forestry Commission Booklet no 34, 201 pages (les tables sont d’origine 1966). Houllier, F., Bouchon, J., B i r o t, V., 1991, Modelisation de la dynamique des peuplements forestiers, etat et perspectives, Revue forestiere franțaise no 2, pages 87-108. H u f f e 1, G., 1905, Economie forestiere, tome II, 484 pages (deuxieme edition 1919). H u m m e 1, F.C., 1955, The volume, basal area line: a study in Forest mensuration, Forestry Commission no 24, 84 pages H u m m e 1 , F.C., 1956, Tarijf tables for conifers in Great Britain Forestry Commission, tbrest record no 31,16 pages. H u s h , B., M i 11 e r , Ch. et B e e r s , T.H., 1982, Forest Mensuration. John Wiley and Sons, New York. Inventaire foresier național francais, 1985, Buts et methodes de l’inventaire forestier național, Paris, Direction des Forets, 67 pages. K1 e p a c , D., 1976, Crecimiento e incrementa de arboles y masos forestales (traduction de I’original en croate, Zagreb 1963), Chapingo, Mexico, 365 pages. K 6 n i g , G., 1813, Anleitung zur Holztaxation K r a m e r , H., 1988, Waldwachstumslehre. Ed.Paul Parey, Hambourg/Berlin relie, 374 pages. K r a m e r, H. et Akța, A., 1995, Leitfaden zur Waldmeszlehre. J.D.Saucrlander’s Verlag, Frankfurt a. Main, 266 pages (3e edition refondue). M e y e r, H.A., 1953, Forest Mensuration, Penns, Vallery Publishers, U.S.A., 357 pages M 0 11 e r, C.M., 1951, Traemllings-og Tilvakstlaere, Editions Kandrup et Wunsch, Copenhague, 332 pages. N a j a r , M., 1999, Un nouveau modele de croissance pour le pin maritime, Fiche “Informations-Foret” de l’AFOCEL, no 598, 6 pages. O s u m i, S. et al., 1971, Dendrometrie, Tokyo, Compagnie de Yookendoo, 415 pages O s u m i , S., 1991, Cours de dendrometrie (en japonais). Edite â Kyoto, Japon 287 pages. P a r d e , J., 1991, La methode du controle, d'hier âaujourd'hui, Revue forestiere franșaise, no 3, pages 185- 201. P ar de , J., 1961, Dendrometrie, Editions de l’Ecole Naționale des Eaux et Forets, Nancy, 350 pages. P a r d e , J., 1980, Forest Biomass-Forestry Abstracts, vol.41, no 8, pages 343-362. P arde, J. et Bouchon,!., 1988, Dendrometrie, Editions des l’Ecole Naționale des Eaux et Forets, Nancy, 328 pages. Philip, M.S., 1994, Measuring Trees and Forests, CAB internațional, Royaume-Uni, 2eme edition, 309 pages. A. v a n L a a r et A k ț a , A., 1997, Forest Mensuration. A.Van Laar (Stellenbosch, Afrique du Sud) et A. Akca (Gottingen, Allemagne). Popescu-Zeletin et huit autres auteurs, 1957, Tabele dendrometrice, București, 1320 pages. P r e s s 1 e r. M., 1865, Das Gesety der Stammbildung, Leipyig, 153 pages. P r o d a n , M., 1944, Zuwachs und Ertragsuntersuchungen in PZenienvaZr/e-Dissertation-Freiburg-in- Breisgau, 126 pages, plus graphiques, tableaux, bibliographie. P r o d a n , M., 1951, Messung der Waldbestănde, J.D.Saucrlander’s Verlag, 259 pages. REVISTA PĂDURILOR » Anul 115 • 2000 • Nr.4 9 Prodan. M., 1961, Forstliche Biometrie BLV Verlagsgesellschaft, Munich, 432 pages, (livre traduit en anglais, en 1968, aux Pergamon Press, sous le titre “Forest biometrics”). Prodan, M., 1965, Holzmesslehre, 644 pages, J.D.Sauerlănder’s Verlag, Frankfurt am Main. Prodan, M., P e t e r s , R., Cox, F., Real, P., 1997, Mensuralforestal. IICA etBMZ/GTZ, San Jose, Costa- Rica, 586 pages. Rond eux , I, 1993, La mesure des arbres et des peuplements forestiers, Les Presses agronomiques de Gembloux, Belgique, 521 pages. S c h a e ff e r, A., G az i n , A., D ’ Al v e rny, A., 1930, Sapinieres, Paris, Les Presses Universitaires de France, 100 pages. Schmid-Haas et al., 1978, Instructions pour l’inventaire de controle par echantillonage, Rapport de l’Institut federal suisse de recherches forestieres, no 186, 2-eme edition, 56 pages Schober, R., 1987, Ertragstafeln wichtiger Baumarten bei Verschiedener Durchforstung, J.D. Sauerlănder’s Verlag, Frankfurt a.M., 166 pages Schumacher, S.X. etChapmann, R.A., 1942, Sampling methods in forestry and range manage- ment, Duke University, bulletin 7, 213 pages, 3-eme edition en 1954. S t i n g h e , VK. et T o m a , G., 1958, Dendrometrie, București, 356 pages. Tischendorf, W., 1927, Lehrbuch der Holzmessenermitlung, Berlin. T u r n b u 11 et al., 1980, Comprehesive tree volume tarif tables. State of Washington U.S.A. 140 pages, relie (2e edition) State of Washington. Wi ed em an n, E., et Schober, R., 1957, Ertragstafeln wichtiger Holyarten bei verschiedener Durchforstung, Hannover, Verlag Schaper, 194 pages. Wenk,G., Antonaitis,V. etămelkOjS., 1990, Waldertragslehre. Deutscher Landwirtschafts Verlag, Berlin 448 pages, relie. Dendrometria: din timpurile primilor pași până în timpurile actuale (Rezumat) Se prezintă o istorie a Dendrometriei din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. După definirea noțiunii de dendrometrie se analizează evoluția acestei științe, distinct, pe următoarele etape: - primii pași ai dendrometriei; - până în anul 1914, perioada bunelor începuturi; - perioada "liniștii" în Europa, 1914-1945/1950; - marea epocă a dendrometriei, 1945/1950-1970/1975; - epoca modernă a dendrometriei, 1970/1975-1995/1999. în lista bibliografică sunt incluse cele mai relevante lucrări științifice din domeniul dendrometriei, elaborate în perioadele analizate. Aparițiile de excepție din perioada anilor 1974-1999 sunt menționate în tabelul ane- xat, cele^nai importante fiind elaborate în Franța, Germania, România, Statele Unite ale Americii, Belgia, Anglia ș.a. Au fost evidențiate principalele caracteristici ale Dendrometriei: fundamentare științifică, matematică și eco- logică, legătura cu preocupările practicii, dinamism, diversitate, vitalitate, ceea ce îi va conferi succes și în viitorul mileniu. Sunt menționate direcțiile de dezvoltare. Keywords: forestry mensuration, forest Science history. 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Yves BAST1EN Profesor de Silvicultură la Ecole Na- ționale de Genie Rural des Eaux et des Forets-Nancy Franța Dumitru Romulus TÂRZIU* Profesor la Universitatea Transilvania Brașov administrația forestieră. în Vbsgi, pagubele cauzate de doborâturile de vânt din anul 1902, determină silvicultorii să opteze pentru grădinăritul cultural în toate brădetele tratate până atunci în codru regulat. în anul 1930, în lucrarea lor Sapiniere, Schaeffer, Gazin, D'Alvemy, plecând de la observațiile efectu- ate în brădetele din Vbsgi, propun 4 tipuri dc struc- turi pentru brădetele tratate în codru grădinărit, în funcție de condițiile staționalc. Cu toate acestea, grădinăritul în Franța găsește puțini adepți și apli- carea sa a rămas limitată la pădurile montane din Vbsgi și Jura. Ideile aplicării grădinăritului cultural câștigă în Franța mai mulți adepți după cel de al doilea război mondial și, mai ales, începând cu deceniul al IX-lea sub impulsul lucrării lui Herbert și Rcbeirot (1981). 2. Caracteristici și particularități în Franța, tratamentul codrului grădinărit se deosebește net de codrul neregulat (fotaie irregu- liere). Astfel codrul grădinărit presupune, la nivelul unei parcele, un amestec intim de arbori de toate vârstele și dimensiunile și fără etaje distincte, în timp ce codrul neregulat presupune o diferență dc vârstă ce depășește jumătate din viața exploatabi- lității din codrul regulat și în care arboretul dintr-o parcelă prezintă o suprapunere spațială dc buchete sau parchete cu structuri regulate și grădinărite și un dezechilibru între diferitele categorii de diametre. Codrul grădinărit prezintă două caracteristici importante față de codrul neregulat, ambele legate de condițiile de creștere și anume: creșterea lentă a arborilor în tinerețe (în faza de compresiune), apoi creșterea susținută și regulată determinată de punerea în lumină și dimensiunile coroanelor arbo- rilor și coroane mici și înguste ale arborilor de dimensiuni mici dominate și foarte mari și bine dez- voltate la arborii dominanți și predominanți, ce pot atinge până 1a 40-60% din înălțimea arborilor. Exemplarele aflate în fazele dc semințiș, desiș, nuieliș și prăjiniș au coroane înguste, aplatizate și cu ramurile dispuse orizontal. După punerea lor în lu- 11 Tratamentul codrului grădinărit în silvicultura franceză 1. Introducere După cum se știe. Franța și Elveția pot fi consi- derate fondatoarele tratamentului codrului grădi- nărit**. Sub forma lor empirică sau primitivă, tăierile grădinărite s-au aplicat în brădetele montane din Vbsgi și Jura, ca metode derivate din vechiul "tire et aire" și din crângul compus, aplicat în zonele de dealuri și câmpie. Prima pădure de stat amenajată pe principiul tăierilor grădinărite a fost pădurea Levier din departamentul francez Doulos, de către Maclot în 1727. în secolul XIX, tăierile grădinărite au început să se aplice în pădurile montane amestecate de brad, molid și fag. în anul 1825, Dralet publică lucrarea "Trăite des forets d'arbres resineux", iar în anul 1886, Goumaud - Metoda controlului, lucrare care pune bazele teore- tice ale tratamentului tăierilor grădinărite, sub raport economic și cultural, așa cum este cunoscut astăzi. Fundamentele metodei controlului prevăd con- trolul din aproape în aproape al mărimii, structurii și creșterii arboretelor din unitatea de gestiune și ame- najament care este parcela, prin compararea inven- tarierilor periodice înaintea fiecărei intervenții cu tăieri grădinărite și recoltarea posibilității, în funcție de structura și creșterea actuală a arboretului, în ve- derea realizării unei structuri normale care reali- zează o creștere optimă. Metoda controlului fundamentată de către Goumaud, nu s-a aplicat în Franța datorită con- flictelor permanente dintre fondatorul ei și adminis- trația forestieră. Ea a fost preluată de către H. Biolley și aplicată în pădurile din Jura elvețiană începând din 1868, în special în pădurea Couvet și a servit la punerea bazelor teoretice și practice ale grădinăritului cultural. Cu toate că ideile grădinăritului cultural funda- mentat de Biolley au fost preluate și în Germania și Austria, în Franța, aplicarea sa a rămas foarte restrânsă, datorită opoziției silvicultorilor din *Fost profesor asociat de Silvicultură la Ecole Naționale de Gin ie Rural des Eaux et des Forcts-Nancy Franța **Sinonim: Tratamentul tăierilor grădinărite. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 mină, creșterile în înălțime se activează puternic și dimensiunile coroanelor cresc corespunzător. Du- rata de compresiune variază în raport cu specia între câteva decenii și poate ajunge la peste 100 dc ani. Drept rezultat, creșterile în diametru prezintă o zonă centrală cu inele foarte înguste, după care urmează o zonă cu inele largi normale, ca rezultat al punerii în lumină a arborilor. Proporția înălțimilor elagate este invers pro- porțională cu creșterea în înălțime a arborilor. In faza de compresiune, coroanele arborilor se apla- tizează, datorită creșterii ramurilor pe orizontală, între rădăcinile arborilor alăturați, care se încrucișează, au loc adeseori concreșteri. Sistemul radicelar al arborilor se dezvoltă în funcție de vârstă de o manieră extensivă în profunzime și intensivă lateral. în felul acesta, arborii utilizează în mod optim spațiul de nutriție și capacitatea de aprovizionare cu apă a solului. 3. Aplicarea tratamentului în raport cu forma, dimensiunile și poziția arbo- rilor în structura verticală, în Franța, aceștia se împart în 3 categorii: arbori în așteptare (în faza de compresiune), de calitate și vigoare variabile, denu- miți obscuri; arbori cu creștere în înălțime susținută situați în golurile din arboret, denumiți sprinteri și arbori dominanți, cu creșteri în diametru și volum ridicate și care determină stabilitatea arboretelor denumiți dominanți sau producători (Fig. 1). Dintre producători, cei de calitate superioară poartă denumirea de elite (Fig. 2). Fig. 1- Distribuția diferitelor categorii funcționale de arbori în raport cu înălțimea în Franța, arborii se grupează în raport cu diame- trul, în 4 categorii: arbori subțiri, cu diametrul de 20-25 cm, arbori mijlocii, cu diametrul de 30-35 și 40 cm, arbori groși, cu diametrul de 45-50-55-60 Fig. 1. Clase de arbori în codru grădinărit cm și arbori foarte groși, cu diametrul de peste 60 cm. Pentru pădurile montane, situate în condiții staționale favorabile, diametrul de exploatabilitate ajunge la 70-75 cm, iar pe versanții în pantă mare, cu soluri superficiale, în jur de 45 cm. Volumul optim variază pentru diferite arboretc din Jura elvețiană și franceză, după cum urmează (Tab. 1): Nr. crt. Tipul de pădure Volum optim m'-ha"1 Minim Optim Maxim 1 Făgeto-brâdele cu Fcstuca silvatica 300 350 400 2 Făgeto-brădcte cu floră de mull 350 450 500 3 Molibdeto-brădete de altitudine joasă 330 380 430 4 Molidișuri de altitudine mare 220 250 300 5 Molidișuri pe soluri calcaroase 190 220 250 6 Brădeto-molidișuri 220 260 310 7 Molideto brădetc de altitudine mare 150 280 330 Datorită faptului că în codrul grădinărit, ca și în cel regulat, producția în volum este independentă de volumul pe picior, în limite destul de largi și vo- lumele corespunzătoare structurii optime pentru care creșterea în volum este maximă, variază și ele, în limite largi (până la 100-150 n^-ha’1). în Franța, pentru a aprecia condițiile dc regene- rare și dc realizare a structurii grădinărite, se cal- culează un coeficient denumit coeficient de trecere la codru, care se calculează în funcție de numărul de arbori care ating diametrul limită de inventariere. Pentru a se realiza structura optimă, acest coefi- cient trebuie să fie cuprins între 2 și 4; dacă el are valoare sub 2, structura arboretului tinde spre îmbătrânire, iar dacă este mai mare decât 4, apare un exces dc regenerare și tendință de întinerire. Prin aplicarea unei tăieri grădinărite se urmărește: • menținerea sau dirijarea structurii actuale spre structura grădinărită optimă; • dozarea compoziției arboretului, între cele trei specii: molid, brad, fag și uneori paltin, frasin, 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr4 scoruș etc.; • îngrijirea și conducerea buchetelor de desiș, nuieliș, prăjiniș și părișuri, prin aplicarea operațiu- nilor culturale specifice fiecărei faze de dezvoltare. Prin aplicarea tăierilor grădinărite se efectuează: • lucrările de igienă necesare; ■ recoltarea arborilor al căror diametru a depășit diametrul țel (de exploatabilitate); • selecția individuală a arborilor și educarea celor rămași în arboret; • ameliorarea structurii actuale, respectiv a repar- tiției arborilor pe categorii de diametre; • instalarea regenerării naturale, în vederea ali- mentării cu arbori a primelor categorii de diametre. în vederea aplicării unei tăieri grădinărite, în pre- alabil, se face o analiză a arboretului la nivelul unității de gestiune (parcelei). Această analiză se referă la descrierea stațiunii și arboretului și inventarierea acestuia integrală sau pe suprafețe de probă, cu caracter temporar sau perma- nent. în afara măsurării diametrelor și a înălțimilor pentru fiecare arbore din suprafața de probă, se sta- bilește clasa pozițională (de creștere Kraft) pe trei niveluri: dominant, codominant și dominat, vigoarea', ridicată, mijlocie și slabă, raportul dintre înălțimea coroanei și înălțimea totală (L/H), dina- mica creșterii în înălțime, calitatea trunchiului și funcția principală', de producție (regenerare, recoltare), de educare, de concurență, biodiversitate, patrimoniu etc. Unul și același arbore poate îndepli- ni mai multe funcții deodată. Pentru arborii de extras care se marchează, se precizează și motivul extragerii: ameliorarea struc- turii, curățiri sau rărituri, regenerare, recoltare, igienă etc. Această analiză permite o mai bună cunoaștere atât a stării și structurii actuale a arboretului, cât și a scopului și caracterului tăierilor. De asemenea, ea permite și o predicție mai sigură a modului în care va evolua arboretul, pe timpul rotației. O atenție deosebită se acordă situației regenerării naturale precum și exemplarelor aflate în stadiile de nuieliș, prăjiniș și păriș, care urmează să alimenteze prima categorie de diametre de 20 cm. De aceea, la alegerea și marcarea arborilor de extras, buchetele sau pâlcurile de semințișuri, nuielișuri, prăjinișuri și părișuri, se urmărește să fie degajate pentru a sti- mula creșterea lor în înălțime, iar la nivelul lor, se intervine cu operațiuni de rărire pentru a reduce concurența și a stimula creșterea în diametru, în vederea integrării lor rapide în structura grădinărită. 4. Un exemplu de aplicare a codrului gră- dinărit în pădurea comunală Granges sur Vologne - Vosges, parcela 25 Condiții staționale. Pădurea comunală Granges sur Vologne este așezată pe versantul nordic al Vosgilor cristalini, la o altitudine cuprinsă între 600- 750 m, pe depozite de morene glaciare. Forma de relief dominantă este versantul, cu microterase sub formă de platouri, iar solul de tip brun acid cu mull moder, în complex cu soluri hidromorfe (gleice). Arboretul este alcătuit din brad și molid și are structură plurienă, caracterizată prin dominanța ar- borilor groși. Molidul majoritar la început a fost în- locuit de către brad, favorizat de intervențiile silvi- culturale destul de prudente până în 1975, fapt ce a antrenat o creștere a volumului la hectar și o ten- dință de îmbătrânire a arboretului. Molidul, un ecotip local (de Gerardmer), este foarte bine adaptat condițiilor staționale și realizează dimensiuni impresionante. Creșterea curentă medic, calculată prin compararea a două inventarieri pentru întreaga serie a II-A de 99 hectare între 1960+1978, a fost de 7,7 m^an^ ha’1. Intervenții realizate. Arboretele din pădurea comunală Granges sur Vologne au fost intens exploatate până spre mijlocul secolului XIX, fapt ce a favorizat extinderea molidului în detrimentul bradului. A urmat apoi o perioadă de capitalizare a fondului de producție, până la începutul secolului XX. în anul 1902, au avut loc importante doborâturi de vânt, care au dus la rărirea puternică a arborete- lor. Până în 1960, s-au aplicat numai rărituri și tăieri de igienă, care au favorizat regularizarea structurii, iar ca tăieri de regenerare, s-au aplicat tăieri succe- sive cu perioadă lungă de regenerare. începând din anul 1975, s-au aplicat primele tăieri grădinărite sau de transformat, spre grădinărit, cu o rotație de 8 ani. în fig. 3, se prezintă evoluția curbei de frecvență a diametrelor, pe perioada 1887-1996. în tabelul nr. 2, se prezintă evoluția suprafeței de bază totale și pe categorii de grosime, pe același interval. La inventarierea din anul 1996, s-au obținut următoarele rezultate (tabelul 3). Pe ansamblul parcelei de 5,19 ha, la ultima inter- venție din anul 1992, s-au extras 33 de arbori, cu o suprafață de bază de 4,7 m2 și un volum de 63 m3. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 13 Fig. 3. Evoluția curbei de frecvență a diametrelor pe perioada 1887-1996 Tabelul 2 Evoluția caracteristicilor structurale ale arboretului pe perioada 1887-1996 Anul intervenției 1887 1921 1959 1977 1996 Nr. arbori la ha 354 180 258 262 269 Supr. de bază la ha Din care 41,5 25,5 29,7 25,0 30,2 Arbori subțiri 3,8 1,6 5,0 4,9 3,3 Arbori mijlocii 14,7 5,7 5,7 8,4 10,8 Arbori groși 23,0 18,1 19,0 11,7 16,2 Creșterea curentă medie pe u timii 20 de ani a fost dc 6 m3-an_1. Speci&'Caracteristici Brad Molid Fag Paltin Total Nr. arbori la ha 186 45 28 14 272 Din care: prăjini 41 14 7 0 62 Supr. de bază G/ha m2 20 10 2,2 0,6 33 G arbori subțiri 1,8 0.4 0,6 0,4 3 G arbori mijlocii 8,3 1,5 1,0 0,2 11 G arbori groși 9,9 8,0 0,5 0,0 18 Volum m la ha m! 258 152 26 6 442 Volum arbori subțiri 15 3 6 3 28 Volum arbori mijlocii 101 20 12 3 136 Volum arbori groși 142 129 8 0 278 în vederea facilitării aplicării tratamentului tăie- rilor grădinărite în Franța, Herbert și Rebeirot au propus o schemă privind tipologia structurală a arboretelor, în care urmează să se aplice acest trata- ment. Schema tipologică pentru pădurile din platoul superior al munților Jura, este următoarea: Tipul de structură Denumire și caracteristici A Codru grădinărit cu structură optimă în echilibru dinamic și cu volum pe picior moderat B Codru grădinărit cu proporție ridicată de arbori groși și foarte groși C Codru grădinărit cu fond dc producție real mi D Codru regularizat cu arbori subțiri dominanți E Codru regularizat cu arbori mijlocii dominanți F Codru regularizat cu arbori groși și foarte groși dominanți G Codru regularizat cu fond real al speciilor de râsinoase foarte redus Fiecare din aceste tipuri dc structură este definit prin următoarele caracteristici: număr de arbori, suprafață de bază și volum la hectar și repartizarea lor pe categorii de grosimi; creșterea curentă în volum; condiții de regenerare; tipul de trecere a arborilor la prima categorie de diametre. Evoluția naturală a structurii arboretelor și tre- cerea de la o structură la alta este prezentată în schema de mai jos: >70% arbori 30-70% arbori 15-30% arbori <15 % arbori groși la ha groși îa ha groși ia ha groși la ha l.Tipuri regularizate 2.Tipuri subcapitalizate 3.Tipuri grădinărite în absența intervențiilor sau prin extrageri foarte timide, inferioare creșterii curente, schema de evoluție posibilă este următoarea: capitalizare și îmbătrânire C^F; doborâturi de vânt sau supraex- ploatare F-»G. Tipurile A și B reprezintă structuri realizate prin intervenții silviculturale și se află în echilibru dinamic. Tipul dc structură G poate evolua spre C, prin reducerea proporției speciilor de foioase. Pentru stabilirea tipului de structură, Herbert și Rebeirot au propus pentru pădurile din platourile înalte ale munților Jura, următoarea cheie de deter- minare: Arbori subțiri <2S%- Tip F (d>20 cm) Arbori mijîodi<50% z(d>30cm) Arbori subțiri >30% 25 % arbor. grașî<3S-Tip 8 Arbori grași >20% (d>45cm) v G>10 m2/ha Artxxi mijiS0% (d>30 cm) mițjodi>S0 % TtpE JpE Arbori groși <20% (d>45cm) X ^-10030 on) ,N>300arb/ha „_______Tip o Arbori subțlri>50% G< 10 m’/ha--------------------------------------------------- TipG Fig. 4. Cheia de determinare a tipurilor de structură din Jura înaltă (după I. Herbert și F. Reberirot, 1981) 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 5. Concluzii Din cele prezentate succint, mai înainte, rezultă că în Franța, țara care poate revendica paternitatea tratamentelor tăierilor grădinărie, aplicarea acestor tratamente este departe de posibilitățile și de aștep- tările oferite, atât de compoziția arboretului cât și de importanța sa silviculturală. Rezultatele promițătoare prin aplicarea acestui tratament, s-au obținut în amestecurile de molid, brad și fag din Vosgi, precum și în brădetele pure, amestecate, din Jura Franceză. în prezent, sub influența ideilor Pro Silva și în Franța se acordă o mai mare atenție realizării de structuri neregulate, fie prin aplicarea tăierilor gră- dinărite, fie a celor cvasigrădinărite, cu o perioadă lungă de regenerare (futaie irregulierc). BIBLIOGRAFIE B a n d o u x , E., 1949: L'allure de l'acroissement dans la forets jardinee. Biolley, H., 1901: Le jardinage cutlural. Journal forestier suisse nr. 52. Biolley, H_, 1934: Nombre d’arbres et regine de jutaie. J. F. S. nr. 85. D r a 1 e t, M., 1820: Trăite des forets d'arbres resineux sur les montagnes de France et terrains adjacents. Vieusscux Toulouse. Gurnarnd A., 1986: La sylviculture franțaise et la methode du controle Jaquin Besanțon. Hrbert,!., Rebeirot,F., 1981: Etude des futaies jardinees du Haut Jura. Mcmoire ENITEF. Liocourt, F., 1989: De l’amenagemenet des sap- iniires. Bulletin de la soci6ti forestiere de la Franche Comte et Belfort nr. 4. Mitscherlich, G., 1989: Der Tannen-Ficheten (Buchen) Plenterwald. Schriftenreihe der Badischen Forstlichen Versuchsansstadt, Freiburg im Breisgau , nr. 8. ONF, 1969: Manuel pralique d'amenagement, 2 eme edi- tion. La methode du controle, annexe 5. ONF, 1994: Les futaies iregulieres resineuses du Massif Jurassien, Bcsanțon, febr. Rebeirot, F., 1993: Les futaies jardinees du massif jurassien CRPF Franche Comt6. Schraeffer,A., G a z i n , A., d ' A 1 v e r n y , A„ S ap in i er c s , 1930: Le jardinage par contenance. Presses universitaires de France Paris. S c h u t y J., Ph., 1989: Le regime du jardinage. Document de cours de sylviculture de l'Ecole polytechniquc federale de Zurich. La traitement de la futaie jardinee dans la silvicultura franțaise Resume La France a a efitâ de Ia Suisse, le pays qui a mis les bases de la futaie jardinee. Malgres ța, a causes des exigences culturales et economiques du traitement i) n’a pas a ete aplique sur des surfaces importantes. Apres la deuxieme guerre mondiale et surtout au debut de la 7-eme decenie, la futaie jardinee a 6tâ apliquee dans les forets de montaignes. Dans l’article on presente les particularites et les caracteristiques du traitement apliquâ en France et surtout les forets melangees dc sapin et d’epicea des Vosges. Mots clef: futaie jardinee, forets de montaigne, traitement silvicultural REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 115 • 2000 •’Nr.d 15 Monitoringul intensiv al depunerilor atmosferice în perioada anilor 1997 - 1998 în 7 ecosisteme forestiere din România Dr.ing. Ion BARBU ing. Carmen IACOBAN ing. Ionel POPA ICAS Câmpulung Moldovenesc Cercetările care se efectuează în cadrul progra- mului ICP Forest (Internațional Cooperative Pro- gramme on Assessment and Monitoring of Air Pollution Effects on Forests) au ca obiective: • supravegherea continuă pe scară largă a efectelor poluării aerului asupra pădurii; • contribuția la o mai bună înțelegere a relațiilor de tip cauză - efect în cazul declinului generalizat al pădurilor. Pentru realizarea acestor obiective, cercetările se desfășoară în cadrul unor programe incluse în trei nivele de monitoring de intensitate diferită: moni- toring național, monitoring european nivel I și mo- nitoring european intensiv nivel II. Programul de monitoring european nivel II cuprin- de la rândul său mai multe secțiuni (evaluarea stării coroanelor arborilor, studiul creșterilor și studiul com- poziției materialului foliar și a solului, dinamica ve- getației erbacee, fenologia și microclimatul specific fiecărui ecosistem etc.). în unele ecosisteme forestiere reprezentative pentru fiecare țară, sunt prevăzute măsurători continue ale depunerilor atmosferice, soluției solului și parametrilor meteorologici. Pentru fiecare subprogram au fost stabiliți o serie de parametri obligatorii și o altă serie de parametri facultativi, care se determină prin metode identice sau comparabile, capabile să asigure comparabilitatea rezultatelor la nivel euro- pean. Referitor la “depunerile atmosferice”, manualul ICP Forest (“Manual on methods and criteria for harmonized sampling, assessment, moni- toring and analysis of the efects of air pollution on forests ") cuprinde recomandări privind: • alegerea tipului de captatori și amplasarea aces- tora în teren; • metodele analitice și aparatura utilizate pentru analiza parametrilor fizico-chimici ai apelor de pre- cipitații; • asigurarea calității rezultatelor, prin măsuri ce se impun de la colectarea probelor până la prelu- crarea datelor obținute. Toate aceste recomandări urmăresc armonizarea tehnicilor de monitorizare, care să determine obți- nerea unor rezultate comparabile la nivel european. Monitorizarea depunerilor atmosferice în ecosis- temele forestiere din România respectă prevederile din manual atât în ceea ce privește instalarea, recoltarea și condiționarea probelor de precipitații cât și metodologia de analiză și validare a rezul- tatelor în laborator. Locul cercetărilor și metoda de cercetare Cercetările au început în anul 1996 și continuă și în prezent în 7 ecosisteme forestiere reprezentative pentru fondul forestier al României. Suprafețele de probă permanente au fost instalate în arborele natu- rale și seminaturale în zone accesibile la o distanță de 1-3 km de o stație meteorologică din rețeaua INMH. în tabelul 1 se prezintă localizarea suprafețelor experimentale în care se efectuează monitorizarea continuă a depunerilor atmosferice. Tabelul 1 Localizarea suprafețelor experimentale pentru deter- minarea depunerilor atmosferice în ecosistemele forestiere din România Nr. supraf. Numele supraf. experimentale Longitudine Latitudine AltiL (m) Tip vegetație 1. Solea - brad 25’50’42” 47’44’03” 520 Brădet de prod. superioară afectat de uscarea normală 2. Solea - molid 25’50’48” 47’44’22” 510 Plantație de molid și brad 3. Deia 25’34’02” 47’32’43” 790 Amestec de molid și brad 4. Rarău 25’32’21” 47’28’34” 1100 Amestec de rășinoase cu fag 5. Fundata 25’16’11” 45’25’59” 1461 Făget de mare altitudine pe calcare 6. Mihăiești 24’59’33” 45’01 ’47” 573 Șleau de deal 7. Ștefănești 26’10’ 44’31’ 90 Șleau de câmpie Lucrări de teren Eșantionarea precipitațiilor se realizează cu 3 tipuri de captatori instalați în teren liber și sub coro- namentele arboretelor, iar a soluției solului cu plăci lizimetrice instalate la adâncimile de 10, 20,40 și 60 cm pe profilul solului (tabelul 2). Amplasarea în teren a captatorilor de precipitații s-a făcut randomi- zat Ia 7-10 m unul de altul cu scopul de a minimiza influența vâri abilității densității coroanelor asupra 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 J Nr.4 Rezultate Estimarea Tabelul 2 Principalele caracteristici ale captatorilor de precipitații și iizimetrelor pentru soluția solului, instalați în suprafețele experimentale permanente Tipul de captator Suprafața colectorului (cm2) Număr de captatori instalati în teren Sub Soluția solului la ... cm liber coronament 10 20 40 60 Jgheab din PVC 1000 2 6 - - - - Cilindru din polietilenă 83 4 , 8 - - - Pungă din polietilenă 93 4 8 - - - - Placă lizimetncă(1996-1997) 1500 - - 1 1 1 1 Placă fcimetocă(1998-1999) 500 - - 2 2 2 2 eșantionului mediu prelevat. Recoltarea probelor s-a făcut bilunar, în perioada aprilic-octombrie și lunar, în sezonul rece (noiem- bric-martie). în teren s-au măsurat cantitățile colectate la fiecare captator și s-a realizat o probă medie prin amestecarea probelor simple obținute de la fiecare colector. Probele medii astfel obținute au fost etichetate și transportate la laborator pentru analize. Personalul de teren a asigurat întreținerea și curățarea instalațiilor după fiecare recoltare. Lucrări de laborator După recepționarea probelor în laborator au fost efectuate următoarele activități: • înscrierea probelor în registrul de evidență din laborator; • filtrarea probelor; • determinarea pH-ului și a conductivității într- un timp cât mai scurt de la recepționarea acestora; • determinarea concentrațiilor ionilor NH4+ și NO3‘ într-un interval dc timp cât mai scurt de la recepționarea probelor; • determinarea concentrației ionilor SO42' și Ci', precum și a ionilor metalici Na+, Ca2+, Mg2+. Metodele analitice și aparatura folosite sunt prezen- tate în tabelul 3. Pentru asigurarea calității și comparabilității rezultate- lor, în laborator au fost anali- zate periodic un număr de 5 probe sintetice preparate în la- boratorul IC AS, precum și alte probe sintetice care au constituit obiectivul exerciți- ilor de intercalibrare AQUA- CON, organizate de Istituto Italiano di Idrobiologia. obținute fluxului anual sau periodic al ionilor minerali din atmosferă se bazează pe estimarea cantitativă a precipita- țiilor și pe determinarea compoziției chimice a acestora. Termenii ecuați- ei sunt influențați de caracteristicile fizico-gcografice și de arboretul din cele 7 ecosisteme studiate, pe de o parte, și de precizia determinării cantitative și calitative a precipitațiilor, pe de altă parte. Pentru a reduce la maximum posibil sursele de e- rori s-a procedat, pentru perioada analizată (ianuarie 1997 - decembrie 1998) la eșantionarea redundantă cu trei tipuri de captatori și la calculul separat al valorilor medii. Pe baza rezultatelor astfel obținute s-a calculat valoarea medie din cele 3 eșantioane pe care o con- siderăm cea mai bună estimare și pe care o vom dis- cuta în continuare. Formula de calcul adoptată pentru estimarea fluxului de ioni (Q) a fost următoarea: 2[Ăg * ha 1 * an 1 ] - 1 Z Pifrnm) * concentratia img*1 f=i______________________________ 100 î n care: Pi reprezintă cantitatea medie de preci- pitații măsurate în perioada z; i -1,2... n - numărul perioadei din an; n - numărul de perioade din an în care s-au recoltat probe ce s-au analizat în laborator; concentrația i - concentrația medie a ionului analizat din probele recoltate în perioada i, exprimat în mg ■ l’1. Tabelul 3 Parametrii obligatorii determinați, metodele analitice, aparatura utilizată și limitele de detecție stabilite experi- mental în laborator Parametrul U.M. Aparatura în dotare Metode analitice Limite dc detecție mg*l-1 pH pH/tnetru WTW Potențiometrie 0,01 Conductivitate pS/cm Conductometni-JENWAY Conductometrie 0,10 K mg/1 Flamfotometru Jena Emisie în flacără 0,30 Ca mg/1 Flamfotometru Jena Emisie în flacără 1,00 Mg mg/1 Spectrofotometru cu absorbție atomică Spectrofotometrie cu absorbție atomică 0,10 Na mg/1 Spectrofotometru cu absorbție atomică Spectrofotometrie cu absorbție atomică 0,10 N-NH4 mg/1 Spectrofotometru JENWAY Spectrofotometrie 0,04 CI mg/1 Spectrofotometru JENWAY Spectrofotometrie 0,10 n-no3 mg/1 Spectrofotometru JENWAY Spectrofotometrie 0,03 s-so4 mg/1 Spectrofotometru JENWAY Spectrofotometrie 0,05 Alcalini tate pE/1 pH-metru WTW Potențiometrie 2,00 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 17 Comparație între datele pluviometrice înre- gistrate în 7 ecosisteme forestiere din România în 1997 și 1998 Variabilitatca spațială și temporală a cantității precipitațiilor în zona temperată este bine cunos- cută. Cercetările noastre au pus în evidență această variație, iar estimarea cu cele trei tipuri de captatori ai cantității de precipitații ne permite să eliminăm în mare parte inconvenientele folosirii unui singur tip de captator. Valoarea medie calculată o considerăm valoarea cea mai probabilă pentru estimarea fluxu- lui de ioni în ecosistemele forestiere. Pe baza valo- rilor medii astfel calculate s-a determinat pentru fiecare perioadă din an și anual intercepția în coro- nament a precipitațiilor și cantitatea de precipitații ajunse la sol în fiecare suprafață experimentală. în tabelul 4 au fost sintetizate valorile medii anuale ale precipitațiilor măsurate în teren liber și sub coronamentul pădurii în ecosistemele forestiere studiate, iar pe baza acestora s-a calculat intercepția medie anuală. Așa cum este cunoscut, coroanele arborilor joacă un rol foarte important în modifi- carea bilanțului apei pe spații mari și în filtrarea aerului datorită suprafeței de recepție mare, compu- să din frunze, ace și ramuri de diferite mărimi. Se constată că rctenția precipitațiilor în coronament este redusă la 3-23% în cazul unor precipitații abun- dente de 80-60 mm/perioadă (cu cât precipitațiile sunt mai abundente cu atât retenția este mai redusă); la precipitațiile reduse (5-20 mm/perioadă) retențiile Tabelul 4 Precipitații medii înregistrate în 1997 și 1998 în teren liber și sub coronamentul pădurii în 7 ecosisteme forestiere din România Anul Suprafața experimentală Precipitații (mm) Intercepția medie în coronament(%) Teren Sub liber coronament 1997 Solea Brad 614,8 399,7 35 1997 Solea Molid 614,8 7425,6 31 1998 Solea Brad 703,6 606,3 14 1998 Solea Molid 703,6 429,3 39 1997 Deia 516,r 470,5 9 1998 Deia 691,8 470,5 32 1997 Rarău 721,5 52,5 28 1998 Rarău 928,3 659,7 29 1997 Fundata 938,3 683,9 27 1998 Fundata 968 684,7 29 1997 Mihăiești 701,2 559,7 20 1998 Mihăiești 674,6 557,8 17 1997 Ștefanești 746 514,3 31 1998 Ștefănești 417,2 321 33 ' Lipsesc datele din perioada 30.06.97/27.07.98 (captatori dis- truși). în coronament au valori maxime depășind 50% din valorile măsurate în teren liber. în funcție de specie, vârstă și structura arborctelor intercepția în corona- ment este foarte variabilă. Cele mai mari variații s-au înregistrat la Ștefanești, Rarău și Solea, iar cele mai mici la Fundata. Intercepția în coronament s-a menținut în linii mari la valori comparabile cu excepția SE Solca-Brad în care indicele de desime s-a redus prin extragerea unor arbori care s-au uscat în 1998. Intercepția medie anuală în coroane are valori maxime (30-39%) arboretele de rășinoase (Solca- Molid, Rarău și Deia) și valori mai mici în arboretele de foioase (17-33%). Depunerile anuale de ioni minerali din pre- cipitații în 7 ecosisteme forestiere din România în 1997 și 1998 Variabilitatca mare a precipitațiilor sub raport cantitativ și calitativ determină variabilitatca perio- dică și anuală a fluxului ionilor minerali din atmos- feră în ecosistemele forestiere studiate. Pe baza calculelor efectuate s-au evaluat depunerile anuale de ioni minerali din precipitațiile în teren liber și sub coronamentul pădurii, în toate ecosistemele studiate. în tabelul 5 se prezintă com- parativ, pentru anul 1997 și 1998, cantitățile (kg/ha/an) de ioni care ajung la sol influențând chimismul soluției solului și activitatea fiziologică a arborilor. Rolul de filtru al coronamentului pădurii este pus în evidență de coeficientul de încărcare al precipi- tațiilor. în perioada dintre două căderi de precipitații ae- rul atmosferic, conținând pulberi sau aerosoli, depu- ne în coroanele arborilor cantități apreciabile de ioni. La apariția precipitațiilor aceste depuneri solide sunt dizolvate parțial sau total și antrenate de pe frun- ze/ace și lujeri la sol. Așa se explică faptul că cea mai mare parte a probelor dc precipitații recoltate sub masiv au o concentrație mai mare decât în teren liber. Pe baza datelor care estimează intrările de ioni minerali în perioada ianuarie 1997 - decembrie 1998 s-a calculat, pentru fiecare ion analizat, coeficientul de încărcare a precipitațiilor cu formula: CJ Qs,e x^g*ha' ^an') Ql }x(/cg*ha} *anl) C.I. reprezintă coeficientul de încărcare; 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Tabelul 5 Fluxul de precipitații (mm) și ioni minerali (kg^ha’^an"1) înregistrai e în anul 1997 și 1998 în 7 ecosisteme din România Suprafața experim. An P K Ca Mg Na N-NH4 CI n-no3 S-SO4 Solea 1997 614,80 3,60 5,60 0,60 1,40 5,70 7,60 4,30 5,30 teren liber 1998 703.60 15,40 9,80 1,30 2,90 13,10 10,00 5,60 8,30 Solea s.c.*) 1997 399,70 28,10 5,80 1,10 2,50 13,10 7,30 4,70 14,90 Brad 1998 606,30 44,70 12,60 3,20 4,40 16,10 9,90 9,10 24,90 Solea s.c. 1997 425,60 17,80 11,90 1,50 1,90 11,90 4,50 6,10 9,80 Molid 1998 429,30 26,80 7,40 1,70 3,00 10,90 6,50 3,70 10,30 Rarău 1997 721,50 9,10 11,80 0,60 2,50 7,70 14,40 1,40 9,20 teren liber 1998 928,30 4,00 13,10 1,70 5,00 8,92 7,80 1,90 8,00 Rarău 1997 521,50 12,50 7,50 1,20 1,30 6,50 3,00 3,00 11,00 S.C. 1998 659,70 18,70 9,10 1,40 3,40 8,50 5,80 2,50 10,20 Deia 1997 8516,12 2,10 9,20 1,10 2,60 5,80 6,30 0,80 5,60 Teren liber 1998 691,80 8,10 6,20 1,00 2,90 7,50 6,20 2,10 7,30 Deia 1997 470,50 17,80 16,30 1,20 7,50 15,00 16,00 5,00 10,50 S.C. 1998 470,50 14,20 6,00 1,10 2,70 8,10 5,30 2,30 8,10 Fundata 1997 938,30 4,00 37,40 1,30 4,20 8,40 4,80 3,00 14,90 teren liber 1998 968,00 5,00 10,80 1,20 2,50 12,60 4,30 2,70 13,70 Fundata 1997 683,90 14,90 34,10 1,60 3,40 6,00 4,60 1,60 14,40 S.C. 1998 684,70 12,40 11,70 1,50 2,40 7,20 2,40 2,60 12,00 Mihăiești 1997 701,20 5,50 17,00 1,00 2,40 8,50 4,10 2,60 13,70 teren liber 1998 674,60 5,10 10,70 1,00 3,00 7,30 4,10 3,30 10,00 Mihăiești 1997 559,70 35,70 17,00 2,80 3,10 14,40 5,50 1,10 13,50 S.C. 1998 557,80 46,00 16,50 3,90 3,10 16,10 5,80 4,70 11,00 Ștefănești 1997 746,00 3,70 23,80 1,40 2,40 7,60 11,60 5,90 14,10 teren liber 1998 417,20 6,80 30,90 14,80 15,00 7,10 13,30 12,70 15,20 Ștefănești 1997 514,30 36,80 23,60 4.60 3,20 11,10 12,00 4,00 12,60 S.C. 1998 321,00 46,40 22,20 7,50 4,90 9,80 15,10 11,10 14,30 s.c. sub coronament Qsc (kg*ha'1*an1) - cantitatea estimată sub coronamentul pădurii în kg ha-1 an-1; Qtl (kg*ha^*an-1) - cantitatea estimată în teren liber kg ha-1 an-1. Se constată că valorile maxime le are coeficien- tul de încărcare al ionilor de K, Mg și SO4, iar va- lorile minime CI, Na, NO3 și NH4. O analiză mai detaliată a semnificației mărimii coeficientului de încărcare și a influenței reciproce dintre coronament (frunze) și precipitații va fi prezentată la sfârșitul ciclului de cercetare. Concluzii • Funcționarea ecosistemelor terestre, în generai, și ale ecosistemelor forestiere, în special, sub impactul poluării atmosferice preocupă tot mai mult specialiștii din diverse țări ale lumii. - în toate țările puternic dezvoltate și în țara noastră, în special în zonele intens poluate, s-a con- statat o scădere evidentă a vitalității arborilor pusă în legătură cu aportul de ioni poluanți prin inter- mediul precipitațiilor atmosferice. • Cercetările în care se încadrează subprogramul “Depuneri atmosferice” fac parte din categoria cerce- tărilor fundamentale, inter- disciplinare, sistemice și au ca obiectiv stabilirea para- metrilor funcționali și dece- larea rolului depunerilor atmosferice și interacțiunile acestora cu biomasa foliară și solul. • Datele complete prelucrate pentru anii 1997 și 1998 din 7 ecosisteme forestiere re- prezentative arată o mare variabilitate spațială și tem- porală a încărcărilor cu ioni poluanți. • Zonele cele mai poaluate cu ioni considerați responsabili pentru devitalizarea pă- durilor sunt Solea cu 15- 25kgS*ha’1*an-1,4-10 kg N- NO3*ha'1*am1 și 10-16 kg N-NH4 *ha'1*an1; Ștefa- nești 12-14kg *ha-1*an_1 S-SO4, 11-12 kg *ha'1*an_ 1 N-NO3, 10-11 kg *ha-’*am1 N-NH4. • Zona cea mai slab populată pare a fi Rarău și Deia situate în zona internă a Carpaților Orientali, ferită de impactul direct al poluanților. Valorile intrărilor de ioni în 1997 și 1998 în aceste suprafețe experimentale au fost estimate la 8-11 kg ^a'^an’ 1 S-SO4, 2-5 kg *ha‘1*am1 N-NO3 și 8-15 kg *ha_ W N-NH4. • Frecvența ploilor acide (pH <5,5) înregistrate în teren liber în suprafața experimentală Solea în perioada cercetată (1997-1998) este de 60-70%, iar în suprafețele experimentale Rarău și Deia 24-25% din totalul căderilor de precipitații. BIBLIOGRAFIE B a r b u 1,1991: Moartea pădurii. Simptom al degradării mediului. Ed.Ceres, București. B a r b u I. et al., 1995 - 1997: Cercetarea privind dina- mica depunerilor minerale din atmosferă și nutriția speciilor de arbori în principalele ecosisteme forestiere. Referate științifice parțiale. Manuscris ICAS, București. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 19 Barbu I„ Iac o b an Carmen, Chichifoi L., 1997: Intensive monitoring of deposition in forest ecosys- tems in Romania. Forest Research Station Câmpulung Moldovenesc. Badea O., Pătrășcoiu N., Geambașu N., Barbu I.,Bolea V., 1998: Forest condition monitoring in Romania. Ed. Office National des Forets, Departement des Recherches Techniques. UN/ECE-CEC, 1994: Manual on methods and criteria for harmonized sampling, assessment, monitoring and analysis of the effects of airpollution on forests. PCC, Praga, 177 pp. *** NILU, 1995 / EMEP manual for sampling and Chemi- cal analysis. Norwegian Institute for Air Research, Kjeller, Norway. Intensive monitoring of depositions in 7 forest ecosystems in Romania in 1997 and 1998 Abstract Monitoring of atmospheric deposition in Rotnanian forest ecosystems follows the recomandations of the ICP/Forest Programme. Theplots monitored in this project are located in the northem (1-4) and southem(5-7) part of Romania (tab.l). AII plots are located in natural and seminatural forests. Sampling was done in the open field, under the canopy and soils / soil solution / at diffcrent depth (10, 20, 40 and 60 cm). Samples were measured and chemically analyzed to determine the content of major ions. Sampling was made at two weeks in vegetation period (IV-X) and monthly in the cold period (XI-III). • Estimation of flux of mineral ions for 1997 and 1998 in 7 forest ecosystems show a great spatia! and temporal variability. • The most polluted zones with ions considered responsable for forest decime (S-SO4, N-N03 and N-NH4) are Solea with 15-25 kg S’ha'1* an"1, 4/10 kgN/NO3 kg S *ha'1* an'1 10-16 kg N-NH4 ha'1* an'1 and Ștefănești with 12-14 ha'1* an'1 S-SO4,11-12 ha” 1* an'1 N-NO3, 10-11 ha'1* an'1 N-NH4. • The less affected zone is Rarău - Deia located in the internai area of East Carpathians. • The frequency of acid rains (pH<5,5) registered in open fields in Solca/plot were 60/70% into period 1997/1998 and 24/25% in the plots Deia and Rarău. Keywords: forest monitoring, pollution effects. 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Observații privind unele insecte ce trăiesc în florile bărbătești de pin negru (Pinus nigra arn.) 1. Introducere Conurile de pin negru din plantajele de la noi nu sunt - aparent - atacate de insecte dăunătoare decât intr-o mică măsură. Totuși, producția de semințe este destul de redusă, deoarece ovulele nedezvoltate reprezintă 24-72,5% din producția potențială dc semințe (Olenici et al., 1991; 1992). Cauzele nedez- voltării ovulelor la speciile de Pinus sunt multiple, cele mai importante fiind lipsa polenizării (Sarvas, 1962; Brown, 1971; Bramlett, 1974a; 1974b; 1986) și vătămarea ovulelor de către insecte sugătoare din ordinul Heteroptera (DeBarr, 1967; 1974; Merkel, 1974; Ebel, 1974; Hedlin et al., 1980; Shea et al., 1986; Bramlett, 1985; 1987; Fumiss & Carolin, 1992). Astfel de vătămări sunt menționate mai ales în America de Nord iar speciile dăunătoare sunt Leptoglossus corculus (Say), Leptoglossus occiden- talis Hcidemann și Tetyra bipunctata (H. & S.). Alte 16 specii de heteroptere sunt menționate de către Yates III (1986) ca dăunătoare ale conurilor și semințelor de conifere din diferite zone ale lumii, iar Li & Li (1997) au completat această listă cu încă 12 specii din China. în Europa se cunosc trei specii de Gastrodes (familia Lygaeidae) și două specii dc Pitedia (fami- lia Pentatomidae) care sunt asociate cu fructificația rășinoaselor. Speciile de Gastrodes nu sunt consi- derate, de regulă, ca dăunătoare, ci ca insecte sezoniere care își caută doar adăpost în conuri pe timpul iernii (Wiersma, 1978; Skrzypczynska, 1986). Roques (1983; 1993) le menționează însă ca specii dăunătoare ale conurilor de Picea, adăugând că modul de hrănire al lor nu a fost pe deplin clari- ficat. Același autor menționează Pitedia pinicolana Muls, et Rey ca dăunător al semințelor dc Pinus sil- vestris L. și Pinus uncinata Ramond, iar Pitedia sp. ca dăunător al semințelor de laricc. Prin urmare, sc poate spune că cercetările din ultimii 10-15 ani au confirmat supoziția Iui Yates III (1984) că impor- tanța hemipterelor ca dăunătoare ale fructifîcației mi este încă în totalitate cunoscută. Dc aceea, nu se poate exclude în totalitate ideea că o parte din ovulele de pin negru nedezvoltate ar putea fi - și în plantajele de la noi - vătămate de asemenea insecte. Totuși, o bună parte se datorează lipsei polenizării, Dr.ing.Nicolai OLENICI Ing. Valentina OLENICI Stațiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc Ia aceasta contribuind - cel puțin în unele locuri - și unele insecte care trăiesc în amenții de pin și se hră- nesc cu polen. Aceste insecte sunt - în general - mult mai puțin cunoscute decât cele care vatămă conurile și semințele rășinoaselor (Mattson, 1975), deși efec- tul lor asupra reducerii producției de sămânță în plantaje poate fi considerabil. Acesta este motivul pentru care, în lucrarea de față, se vor prezenta unele observații cu privire la acest grup de insecte. 2. Materiale și metode de cercetare Cu ocazia efectuării unor cercetări privind dăunătorii conurilor și semințelor de rășinoase, în plantajul de pin negru de la Săcuieni-Bihor s-a observat în data de 17.04.1991 că o mare parte din strobilii bărbătești (amenții) din anul anterior erau curbați, cu polenul neîmprăștiat și cu anterele strâns alipite una de alta. La o primă analiză în teren s-a constatat prezența unor larve în acești amenți. Pentru observații suplimentare s-au recoltat cca.3000 de amenți din care 1192 s-au analizat prin desfacerea lor sub lupa-binocular, iar restul s-a pus în borcane de sticlă legate la gură cu pânză și s-au păstrat în laborator pentru a obține adulți. După o săptămână, la 25.04.1991, cercetătorii de la Stațiunea ICAS din Cluj-Napoca au recoltat amenți de in negru în curs dc dezvoltare, în vederea colec- tării polenului pentru polenizări controlate. Cu acest prilej au constat că în amenții respectivi erau larve și au trimis materialul biologic (amenți cu larve) la Stațiunea ICAS Câmpulung Moldovenesc, pentru identificarea dăunătorului și pentru alte eventuale observații. Amenții respectivi s-au păstrat în labora- tor pentru a urmări dezvoltarea larvelor. Când larvele și-au încheiat dezvoltarea și au părăsit amenții. au fost conservate în alcool de 75° 3. Rezultate și discuții în primăvara anului 1991 s-a observat că marea majoritate (84,2%) a amenților din anul anterior rămăseseră cu polenul neîmprăștiat și cu anterele strâns apropiate unele de altele, Analizând peste 1000 de amenți culeși la data de 17 aprilie, s-a constatat că dintre aceștia doar o mică REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 21 parte erau infestați în acel moment cu larve sau pupe (tabelul 1), După caracteristicile morfologice ale larvelor și ale adulților obținuți din acestea, s-a sta- bilit că este vorba de o specie din familia Chloropidac. Ceilalți amenți vătămați (cu polenul neîmprăștiat și cu o galerie în interior) au fost infes- tați de o a doua specie, care a fost găsită în stadiul de larvă în amenții din 1991. Este vorba despre o specie de Xyela (Hymenoptcra, xyelidae). Tabelul 1 Situația infestării amenților de pin negru, recoltați la 17.04.1991 de la O.S.Săcuieni, cu larve și puparii de dipter Specificații Amenți analizați, din care ... Total Neatacați Atacați Normal dezvoltați Mici cu polen nedezvoltat iară larve sau pupe cu ...larve cu ...pupe 1 2 3 1 2 3 Nr. 1192 131 57 813 15 5 1 140 19 11 % 100 11,0 4,8 68,2 1,3 0,4 0,1 11,7 1,6 0,9 Larvele de dipter aveau culoare albă-gălbuie, cu scheletul cefalofaringian negru, vizibil prin tegu- ment și cu două stigme caracteristice la partea anală. La o completă dezvoltare au ajuns la 2,5-3 mm lungime și cca. 0,8 mm diametru. Pupariile acestei specii sunt brune, de cca.2 mm lungime și 0,8 mm diametru. Adulții obținuți din aceste puparii au doar 1,5 mm lungime, capul și toracele de culoare nea- gră, abdomenul cenușiu pe partea dorsală și cenușiu-gălbui pe partea ventrală. Picioarele sunt tot cenuși i-gălbui, cu tarsele de culoare mai deschisă și prevăzute cu câte două gheare puternice, brune. Ochii simt roșeați. Larvele de Xyela sp. sunt albe-gălbui, cu capsu- la cefalică de nuanță galbenă mai întunecată, până la brun, și cu piesele aparatului bucal brunii, vârful mandibulelor fiind brun întunecat. Picioarele tora- cale sunt slab dezvoltate. La maturitate au 3-4 mm lungime și aproximativ 1 mm diametru. Corpul lor este aproape permanent curbat. Aceste larve s-au găsit în număr redus și în amenții formați din 1990 și culeși în 17.04.1991, dar în număr considerabil mai mare în amenții în curs de dezvoltare, recoltați la 25 aprilie 1991. La 17 aprilie amenții din anul curent aveau doar 6-8 mm lungime, ceea ce reprezintă 35-50% din lungimea normală a unui ament ajuns la dezvoltarea com- pletă, 3-4 (5) mm diametru și erau verzi cu puncte vișinii. Prin urmare, este de presupus că zborul și ovipoziția au avut loc în prima decadă a lunii aprilie, când amenții abia au apărut. în condiții de laborator, din amenții recoltați la 25 aprilie au ieșit larve de Xyela sp. începând cu data de 6 mai. Observațiile noastre sunt în concordanță cu cele cunoscute din literatură (Hedlin et al., 1980; Fumiss & Carolin, 1992) în legătură cu modul de viață al speciilor de Xyela. După sursele citate, adulții apar primăvara, zboară o perioadă scurtă și se hrănesc cu polen de la diferite plante cu polenizare prin inter- mediul vântului (Salix, Alnus, Acer, Quercus), inclu- siv cu polen de la speciile de pin care înfloresc mai devreme. De îndată ce mugurii floriferi masculi încep să se alungească, femelele încep să depună câte un ou în fiecare din ei. Când eclozează, larvele se deplasează de la un sac cu polen la altul, îi rod și consumă polenul. Datorită valorii nutritive ridicate a polenului, larvele se dezvoltă rapid (în 2-4 săptămâni), încât în perioada de scuturare a polenului ele sunt deja mature și părăsesc amenții pentru a pătrunde în sol la adân- cimi de până la 75mm. Aici ele își fac câte o capsulă din pământ în care rămân ca prepupe timp de 1 -2 ani înainte de a se împupa. înainte de apariția adulților, pupele se apropie de suprafața solului pentru a facilita ieșirea acestora. Specia întâlnită de noi în amenții de pin negru ar putea fi Xyela julii (Brebisson), specie care - după Verjuțkii (1973), citat de Stadnițkii și Grebenșciko- va (1979) - se întâlnește în partea europeană și asi- atică a fostei Uniuni Sovietice și a fost găsită în amenți de pin silvestru din zona Leningrad și din sudul Kareliei (Stafnițki și Grebenșcikova, 1979). în cazul speciei de dipter, așa cum rezultă din tabelul 1, în a doua jumătate a lunii aprilie în amenții vechi se găseau atât larve, cât și puparii, cele din urmă fiind predominante. împuparea are loc primăvara și stadiul de pupă durează aproape două săptămâni. Primii adulți s-au obținut din creșteri în condiții de laborator ( la o temperatură cuprinsă între 12 și 18°C) în data de 5 mai, iar ultimii în 23 mai. Este de presupus că în vestul țării, la Săcuieni, zborul în natură a avut loc cam în aceeași perioadă. Aceasta înseamnă că infestarea are loc după maturizarea și poate chiar după scutu- rarea polenului. Cum însă inflorescențele în care s-au găsit larvele și pupele acestei specii nu aveau polenul scuturat, rezultă că femelele acestei specii au depus ouăle în amenții vătămați anterior de Xyela sp. Este foarte probabil că larvele se hrănesc cu polenul rămas în acești amenți. Deoarece infestarea are loc după perioada de împrăștiere a 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 polenului, respectiv după perioada în care inflo- rescențele femele sunt receptive, insecta nu ar trebui să fie considerată ca dăunătoare. Având în vedere că multe specii din această familie sunt polivoltine și polifage (Hedlin et al., 1980; Roques, 1983; Jacobs & Rcnner, 1988), nu este exclus ca depunerea ouălor de către femelele apărute din amenți să se facă pe alte plante și penultima generație să-și depună ouăle în amenții cu polen neîmprăștiat. Deoarece în literatură nu se menționează nici o specie de chloropide care trăiește în amenți de rășinoase, este necesară continuarea cercetărilor, în primul rând în vederea identificării cu exactitate a speciei, dar și pentru a clarifica modul ei de viață și eventuala importanță ca dăunător. Totodată, având în vedere faptul că în literatura noastră nu sunt date nici cu privire la speciile de Xyela, iar pe plan mondial cunoștințele sunt destul de sumare (Mattson, 1975; Stadnițkii și Grebenșcikova, 1979; Hedlin et al., 1980; Miller & De Barr, 1981), pentru stabilirea eventualelor măsuri de ținere sub control a populațiilor acestei specii sunt necesare noi cercetări. Acestea sunt de dorit și pentru faptul că utilizarea neadecvată a unor pesticide pentru protejarea fructificației, mai ales în perioada polenizării, poate avea ca efect inhibarea germinării polenului (Ritter & Miething, 1967 citați de Miller & DeBarr, 1981; diferiți autori citați de Annila, 1973). 4. Concluzii Cercetările au pus în evidență existența în fauna țării noastre a unei specii de Xyela care se hrănește, în stadiul de larvă, cu polen din amenții de pin negru. în 1990, în plantajul de pin negru de la Săcuieni-Bihor, cea mai mare parte a amenților au fost vătămați dc larvele acestei specii și au rămas cu polenul neîmprăștiat, ceea ce ar putea să reprezinte una din cauzele procentului foarte mare de ovule dezvoltate în conurile din acest plantaj. De asemenea, s-a evidențiat prezența în amenții aceleiași specii a larvelor unui dipter din familia Chloropidae, care încă nu a fost identificat cu exac- titate. Aceasta pare a fi o specie saprofagă, colo- nizând amenții de pin după perioada dc împrăștiere a polenului. Este necesară continuarea cercetărilor pentru identificarea cu precizie a celor două specii, pentru aprofundarea cunoașterii lor din punct de vedere biologic precum și pentru a defini eventualele măsuri care să se aplice în plantajele de pin în vede- rea ținerii sub control a populațiilor acestor insecte. BIBLIOGRAFIE Annila, E., 1973: Chemical control of spruce cone insects in seed orchards. Comtnun. Inst. Forestalis Fenniae, 78, 1-25. Bramllet, D.L., 1974a: Seedpotențial and seed eff- ciency. In Kraus, J(ed.) Seed yield from Southern pine seed orchard. Proceedings of a colloquium held at Georgia Forestry Center, Macon, Georgia, April 2-3, 1974.p. 1-7. Bramllet, D.L., 1974b: Seasonal development and loss of Virginia pine ovules and seed. Seed Sci.& Technol., 2: 285-292. Bramllet, D.L., 1986: Potențial and actual seedyields from a Southern pine seed orchard. In: Proceedings - Conifer Tree Seed in the Inland Mountain West Symposium, Missouia, Montana, August 5-6, 1985, p. 162-165. Bramllet, D.L., 1987: Protection of pine seed orchards in the Southeastem United States. Forest Ecology and Management, 19: 199-208. B r o w n , I.R., 1971: Flowering and seed production in grafted clones ofScots pine. Silvae Genet. 20:121-132. DeBarr, G.L., 1967: Two new sueking insect pests of seed in Southern pine seed orchars. U.S. For.Serv.Res.Note SE- 78, Southeast.For.Exp.Stn., Ashevillc, N.C., 3p. DeBarr, G.L., 1974: Quantifying the impact of seed- bugs. In In Kraus, J.(ed.) Seed yield from southem pine seed orchard. Proceedings of a colloquium held at Georgia Forestry Center, Macon, Georgia, April 2-3, 1974. p.34-41. E b e I, B.H., 1974: Cone and seed insects of shortleaf and loblolly pines in the Georgia Piedmont. In In Kraus, J.(ed.) Seed yield from southem pine seed orchard. Proceedings of a colloquium held at Georgia Forestry Center, Macon, Georgia, April 2-3, 1974.p.26-33. Fum i s s , R.L. și C a r o 1 i n , V.M., Western forest insects. Miscelaneous publication No.1339, U.S.D.A., Forest Service, 654 p. Hedlin, A.F., Y a t e s III, H.O., Cibriantovar,D.,Ebel, B.H., K o e r b c r , T.W. și Merkel, E.P., 1980: Cone and seed insects of North American conifers. Ottawa: Environ. Can. Can. For. serv., Washington, DC: US For. Serv., Mexico: Secr. Agric. Recur. Hidraul., 122 p. Jacobs, W. și Renner, M., 1988: Biologie und Okologie der Insekten. Ein Taschenlexikon. 2. uberarbeitete Auflage, Gustav Fischcr Verlag, Stuttgart; New York, 690 p. Mattson, W.J., 1975: Abundance of insects inhabiting the male strobili of red pine. The Great Lakes Entomologist, Vol.8, No. 4: 237-239. M e r k e 1 , E.P., 1974: Impact of cone and seed insects on slash and longleaf pines. In In Kraus, J.(cd.) Seed yield from sothem pine seed orchard. Proceedings of a colloquium held at Georgia Forestry Center, Macon, Georgia, April 2-3,19974. p. 21-25. Miller, Th. și D e Barr, G.L., 1981: Diseases and insects of catkins and pollen. In Franklin, C.E. (ed.): Pollen management handbook. Agricultura handbook number 587. U.S.D.A. Service, Southern Forest Tree Improvement Committee, Washington, D.C., P.27-29 O 1 e n i c i, N., în colaborare cu M i h a 1 c i u c , V., REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 •Nr.4 23 Olenici, V., Ceianu, I., Căpușe, L, Consta n t i n e an u , R., Oprean, I., S t â n o i u , M., șiStănescu, M., 1991: Cercetări privind biologia și combaterea integrată a dăunătorilor conurilor de rășinoase în rezervații de semințe și plantaje. Referat științific final, tema 40/1991.I.C.A.S. București 111 p. O I e n i c i, N., I c h i m , V., I c h i m , I., 1992: Cydia conicolana Heyl., dăunător al conurilor de pin negru (Pinus nigra Arn.) în România. Revista pădurilor, Nr.2: 13-16. R o q u e s , A., 1983: Les insectes ravageurs de cones et graines de conifcres cn France. Paris: INRA. 135 p. R o q u c s , A., 1993: Impacte of insects on natural rege- neration of high altitude alpines forests. In: “Ecologia delle foreste di Alto Quota”. Atti del XXX Corso di Cultura in Ecologia: 71-94. Centro studi per 1’ambiente alpino, S. Vitto di Cadore (BL). S a r v a s , R., 1962: Investigations on the flowering and seed crop of Pinus sylvestris. Commun. Inst. Forestalis Fenniae, v. 53, no.4, 198 p. S h e a , P.J., Harverty, M.I. șiD a t e r m an , G.E., 1986: Impact of insects and methodology for monitoring insects in western white pine seed ochards. In ROQUES, A. (ed.): Proc.2"*Conf.Cone and Seed Insect Working Party, I.U.F.R.O., I.N.R.A. Station de Zoologie Forestiere Ardon, Franța, p. 147- £55. Skr z y p c z y n ska , ,M., 1986: Insects of cones and seeds ofNorway spruce, Picea abies (L.) Karts., in Poland. In Roques, A. (ed.): Proceedings of the 2^ conference of the “Cone and Seed Insects” Working Party, IUFRO S2.07-01. [Brianqon 3-5.09.1986], p. 27-38. Stadnițkii, G.V. și Grebenșcikova, V.P., 1979: Nasecomîe, razvivaiușciesia v mujschih reproductivnîh porod. Entomol. Obozrenie, LVIII, 2: 282-287. W ier stna , N., 1978: Cone and seed insects in Europe. In IUFRO Symposium on flowering and seed development in trees. 1978 May 15-18. Miss. State Univ.; Starkville, Miss., p. 291-304. Yates III, H.O., 1984: Cone and seed insects of world conifers: a comparison with North American fauna. In FH.O. Yates III (ed.); Proceedings of the Cone and Seed Insects Working Party (S2.07-01 IUFRO) conference. Southeast. For. Exp. Sta. Asheville, N.C., U.S.A., p. 26-38. Yates HI, H.O., 1986: Checklist of insect and mite species attacking cones and seeds of world conifers. J.Entomol. Sci.21 21 (2): 142-168. Observations on insects inhabiting the male strobili of black pine (Pinus nigra Arn.) Abstract The researches conducted by us in 1991 wilhin a black pine seed orchard revealed the male strobili of this tree species wcre colonised by two insect species. The most of old strobili, devcloped in 1990, were distorted, with sunken areas and unshed pollen. Somc of them contained larvae and puparia of a chloropid fly. The others were damaged by the larvae of a Xyela sp., probably Xyela julii (Brebisson). Larvae of this last species have been found plentifully within the dcveloping strobili from 1991. Some biological aspects conceming the two species are shortly discussed. Because the adults of the chloropid fly emerged after the pollination and they infested catkins previously damaged by Xyela we suppose that it is a saprophagous species. We also suppose that the lack of pol- lination would be the main cause of a high percentage of aborted ovuls we noted within this seed orchard. Therefore, further research is necessary to identify precisely the two species, to gain new knowlcdge conceming their biology and to draw the appropriate mca- sures aitning to control the population dynamics of the two species and to incrcase the seed efficiency. Keywords: black pine, male strobili, insects. 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Cercetări biometrice și ecologice asupra insectei Euproctis chtysorrhoea L. 1. Introducere In ultimii ani, pe valea Șiretului, în raza județelor Suceava și Botoșani, s-a constatat o înmulțire puter- nică a dăunătorului Euproctis chrysorrhoea L., mai ales în livezile cu pomi fructiferi ale fostelor C.A.P. - uri, livezi care nu au mai fost îngrijite corespunză- tor după 1990, creându-se o situație potențial pe- riculoasă și pentru arboretele de stejar din apropiere. Cu această ocazie s-a considerat util să se facă unele observații privind ecologia insectei, vizând în spe- cial creșterea și dezvoltarea dăunătorului în decursul unui an calendaristic în această zonă, precum și comportamentul omizilor în funcție de acțiunea diferiților factori ecologici. 2. Material și metodă Materialul biologic pentru cercetare a fost adunat din livada de meri Berești, situată la 22 km NE de municipiul Suceava, cu o suprafață dc aproximativ 40 ha, unde dăunătorul produce pagube importante începând cu anul 1994, cu un maxim în 1996. S-a recurs la livada de pomi fructiferi întrucât în pădurile de stejar din apropire dăunătorul nu a fost semnalat decât sporadic, în stadiul de adult. Pentru a studia corelația dintre greutatea cuibu- rilor de iemare și numărul de omizi/cuib, în decem- brie 1998 s-au recoltat 40 de cuiburi, ce au fost con- servate împreună într-o pungă de plastic, în conge- lator, timp de cca. două luni, după care s-au cântărit individual, s-au desfăcut și analizat la binocular în vederea determinării numărului de larve din fiecare cuib. Verificarea acestei corelații s-a făcut prin recoltarea și analizarea altor 50 de cuiburi, colectate în decembrie 1999. De această dată, s-a urmărit să se verifice și valabilitatea pentru zona de studiu a ecuației prezentate în literatură (Simionescu et al., 1971; 2000), ecuație în care intră greutatea medie a cuiburilor stabilită prin cântărirea împreună a unor probe de minimum 50 cuiburi. In acest scop, după recoltare cuiburile au fost ținute trei zile într-o încăpere răcoroasă dar uscată, apoi s-au cântărit ♦Extras din lucrarea de diplomă elaborată sub îndrumarea dr. ing. N. Olenici de la Stațiunea tCAS Câmpulung Moldovenesc Mihai - Leonard DUDUMAN Student, anul V Facultatea de Silvicultură, Universitatea "Ștefan cel mare” Suceava* toate împreună. Până la data analizării lor (și a cân- tăririi individuale) s-au păstrat ca și cele din 1998. în vederea stabilirii fecundității și a corelației dintre greutatea medie a unei ponte și numărul mediu de ouă, în luna iulie 1999 s-au recoltat 100 de ponte, care s-au păstrat timp de 2 săptămâni în pungi de plastic, închise ermetic, în congelator, până când au fost cântărite individual și apoi analizate la binocular. Dinamica dezvoltării insectei în stadiul de larvă s-a studiat prin recoltarea de material biologic (larve de diferite vârste) la intervale de 4-10 zile în perioa- da 13.04-13.06.1999 și de cca. 4-15 zile în perioada 28.07-2.09.1999. Larvele s-au păstrat până la efec- tuarea analizelor în alcool. Pentru a stabili perioada de apariție a fluturilor și dc ovipoziție, precum și pe- rioada necesară pentru ecloziunea omizilor, s-au re- coltat din teren 30 de pupe care au fost ținute într-o cutie de sticlă (80 x 35 x 40 cm) acoperită cu tifon, amplasată la umbră, asigurându-se condiții apropia- te celor din natură. In același loc s-au ținut și flutu- rii icșiți din pupe, precum și pontele depuse dc aceștia. în paralel cu recoltarea materialului biologic menționat, s-au făcut observații privind comporta- mentul insectei în stadiul de larvă și fenologia dăunătorului în corelație cu cea a speciei gazdă sau a altor specii de plante. în laborator s-au cântărit cuiburile de iemare și pontele cu o balanță electronică ce asigură o pre- cizie de 0,01 g. Măsurătorile asupra capsulei cefali- ce a larvelor de diferite vârste, precum și inventari- erile privind numărul de ouă din ponte și numărul de omizi din cuiburile de iemare, au fost efectuate folosind stereobinoculaml marca Zeiss cu o putere dc mărire progresivă de la 2X la 10X. Dimensiunile au fost măsurate cu o precizie de 0,1 mm. Pentru încadrarea pe vârste a larvelor s-au avut în vedere datele din literatură (Simionescu et al., 1971). Lucrările de laborator au fost efectuate în cadrul laboratoarelor de la Facultatea dc Silvicultură, Universitatea "Ștefan cel Mare" Suceava, precum și în laboratorul de entomologie de la I.C.A.S. Câmpulung Moldovenesc. Calculele statistice au fost efectuate după metodele recomandate în literatură (Giurgiu, 1972). REVISTA PĂDURILOR • Amil 115 • 2000 • Nr.4 25 3. Rezultatele obținute si discuții î. 1. Asnecte biometrice Tabelul 1 Corelația dintre greutatea individuală a cuiburilor de iernare și numărul de larve din cuib Măsurătorile efectuate pe cuiburile recoltate în 1998 au evi- dențiat faptul că greutatea cuiburilor de iernare variază între Data prelevării probei Numărul de cuiburi Greutatea medie a unui cuib Numărul mediu de omizi dintr-un cuib Ecuația de regresie obținută Coeficientul dc corelație r Semni- ficația Dec. 1998 40 2,09 185 y = 117,lx-59,133 0,85 *** Dcc. 19991 50 2,09 181 y = 98,26x-24,33 0,89 ♦** Dec. 1999z 50 2.40 181 y = 85.72x- 24,331 0.88 0,56 si 4,74 g, media fiind, în condițiile menționate Notă: 1) S-au folosit valorile din cântăririle individuale; 2) anterior, de 2,09 g, iar numărul dc larve/cuib a fost S-au folosit valorile din cântăririle individuale ajustate. cuprins între 4 si 647, cu o medie de 185 larve/cuib (tabelul 1). între numărul dc larve/cuib și greutatea individuală a cuiburilor există o strânsă corelație (r = 0,85), exprimată matematic prin ecuația de regre- sie y = 117,1 x - 5 9,13 3, unde x reprezintă greutatea individuală a cuibului (în grame), iar y - numărul de omizi (tabelul 1 și fig. 1). în 1999, intervalul de variație pentru greutatea cuiburilor a fost de 0,95- 4,51 g (media 2,09 g), iar pentru numărul de larve/cuib între 5 si 541 (media 181 larve). Se con- stată astfel că, în ambii ani, greutatea medie a cuiburilor a fost aceeași, iar numărul mediu de larve/cuib diferă foarte puțin (2,2 %). Prin urmare, utilizarea ecuației determinate în 1998 oferă un rezultat foarte apropiat de cel obținut prin numărarea directă. Greutatea medie a unui cuib în cazul cântăririi împreună a celor 50 de cuiburi în condițiile arătate mai sus a fost de 2,40 g. Utilizarea acestei valori în vederea determinării numărului mediu de larve/cuib folosind ecuația menționată în literatură : y = 136 g - 14,88 (Simionescu et al., 1971; 2000) conduce la obținerea unui rezultat complet diferit față de cel din determinările directe (312 larve/cuib, respectiv un plus de 72,3 %). Ca urmare, în condițiile în care s- au desfășurat cercetările de față (localizare în nord- estul țării, planta gazdă - măr) ecuația recomandată pentru speciile forestiere din țara noastră nu este aplicabilă. Considerând că diferența față de greu- tatea medie obținută prin cântăriri individuale se datorează, cel mai probabil erorilor de cântărire, valorile obținute prin cântăriri individuale s-au ajus- tat distribuind proporțional cu mărimea lor diferența dintre masa celor 50 de cuiburi cântărite împreună și suma valorilor obținute prin cântăriri individuale. Corelațiile dintre numărul de larve/cuib si greutatea cuiburilor în cele două situații menționate se prezin- tă în tabelul 1. Ca urmare, în cazul cântăririi împre- ună a pontelor, ecuația de regresic adecvată pentru populația studiată este y = 85,72 g - 24,331, în care termenii au aceeași semnificație ca și în cazul ecuației prezentate anterior. ■ - valorile pentru anul 1998 A - valorile pentru anul 1999 -dreapta de regresie pentru-1998 ----dreapta de regrese pentru 1999 Fig.l. Variația numărului de omizi/cuib în funcție de greutatea individuală a cuibului de iernare. în ce privește greutatea pontelor, s-a stabilit că aceasta a fost cuprinsă între 0,02 g și 0,14g (media fiind 0,097 g), iar numărul de ouă a fost cuprins între 66 și 580 (media 441) ouă/pontă. Intre cele două caracteristici există o corelație foarte strânsă (r = 0,92), exprimată prin ecuația de regresie prezen- tată în figura 2. Fig. 2. Variația numărului dc ouă/pontă în funcție de greutatea pontei Fecunditatea medie în cazul acestei populații, calculată pe baza relației din literatură: fee. medie = g/ 0,000181 (Dissescu, 1960; Simionescu et al., 1971; 2000) este 537 de ouă, ceea ce înseamnă o supraestimate cu 22 % față de valoarea determinată direct (prin numărare), deși greutatea medie a unei depuneri determinată prin cântăriri individuale e de așteptat să fie mai mică decât în cazul cântăririi împreună, așa cum s-a văzut în cazul cuiburilor. 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Valorile constatate pentru fecunditatea medie și greutatea medie a unei depuneri indică faptul că populația este în faza I-II a gradației, ceea ce con- cordă cu observațiile din anii anteriori privind defolierea si extinderea atacului pe pomii din livezi și din preajma gospodăriilor. 3.2. Aspecte fenologice Eșalonarea calendaristică a dezvoltării larvare în anul 1999 se prezintă în figura 3, din care se poate ..UI 93-ee ..a—IV 98-99 —o—V S8-99 —i—VI98-99 ..• -I99-200O —— 1199-2000 ■ ■ «99-2000 Fig. 3. Dinamica dezvoltării larvare a dăunătorului Euproctis chrysorrhoea în anul 1999 observa faptul că insecta a iernat în stadiul dc larvă vârsta a IlI-a. în data de 26.03. 1999, înainte de prânz, când temperatura aerului era de 10° C, nu s- au observat omizi ieșite din cuib, dar erau fire de mătase țesute între ramuri, iar cuiburile erau ciu- ruite, semn că omizile ieșiseră anterior din acestea, probabil în 24-25 martie sau chiar mai devreme, în intervalul 4-11.03, când s-au înregistrat maxime ce depășeau pragul de 13,6° C (fig. 4), prag considerat aua(numâru) Fig. 4. Variația temperaturilor extreme zilnice în perioada 24.02-27.10.1999 la stația meteorologica Suceava ca temperatură limită inferioară la care insecta se dezvoltă in stadiul larvar (Marcu, 1965). în interva- lul 26.03-13.04, când maximele zilnice au depășit frecvent pragul menționat și nu s-au mai înregistrat minime negative, iar mugurii florali de măr s-au umflat și au început să crape (fcnofazele B-C din fig. 5), omizile au ieșit din cuiburi și au început să Fig. 5. Principalele fenofaze la măr (după Baicu și Săvescu, 1978) se lirănească rozând mugurii florali. La sfârșitul primei decade a lunii aprilie au avut loc și primele năpârliri, găsindu-se primele larve în vârsta a IV-a. In intervalul 13-29.04, merii au parcurs fenofazele D-F, iar omizile au ajuns în totalitate în vârsta a IV- a. în 3.05 merii erau în fenofazele F-G, iar larvele trecuseră în proporție de 60 % în vârsta a V-a. După 8 zile, timp în care s-au înregistrat maxime de peste 15° C, larvele erau în proporție de 90 % în vârsta a V-a, iar 10 % în vârsta a Vl-a, merii fiind în stadi- ile G-H. Prin urmare, trecerea în vârsta a V-a coin- cide cu începerea formării fructelor, iar trecerea în vârsta a Vl-a, arc ioc în perioada în care frunzele de măr își încheie dezvoltarea. La începutul lunii iunie (3.06) larvele cu dezvoltarea cea mai avansată își teșeau coconii în care urmau să se împupeze, iar 10 zile mai târziu cca. 80 % din exemplare erau în sta- diul de pupă. Primii fluturi au fost observați în 28.06, respectiv la 21-23 zile după primele pupe, în condițiile în care - în intervalul 3-26.06 temperatura medie a fost de 19,8° C. Larvele s-au împupat în perioada de înflorire a salcâmului, iar când teiul a înflorit și stejarul a dat a doua serie de frunze, au început să apară fluturii. Femelele obținute din creșteri au depus primele ponte pe data de 30 iunie, iar perioada de depunere a pontelor a durat 6 zile, dar este foarte probabil că în teren perioada ovipoziției a fost mai lungă, datorită eșalonării emergenței adulților în condițiile unui mediu mai puțin omogen. La data de 22.07 au apărut primele larve, care au început să se hrănească scheletizând frunza pe care a fost depusă ponta. Perioada dc incubare a fost de 22 zile, la o tempe- ratură medie de 21,18° C. Observațiile efectuate în 28.07 au evidențiat fap- tul că eclozarea larvelor se încheiase și toate erau în vârsta I, iar o lună mai târziu peste 50 % din larve e- rau în vârsta a IlI-a și cuiburile de iemare erau com- plet formate, însă larvele se mai hrăneau. în primele zile ale lunii septembrie toate larvele ajunseseră în vârsta a III-a și s-au retras în cuiburi pentru iemare, deși vremea încă era favorabilă (temperaturi minime REVISTA PĂDURILOR ® Anul 115 • 2000 • Nr.4 27 peste 5° C, iar maximele peste 15° C). Prin urmare, dezvoltarea larvelor în a doua jumătate a verii a durat cca. 42 de zile, la o temperatură medie de 18,9° C, ceea ce reprezintă o dezvoltare mai rapidă decât cea menționată în literatură (Simionescu et al., 1971), respectiv 40 de zile la 20° C. 4. Concluzii Cercetările efectuate au condus la următoarele concluzii: • ecuațiile de regresie recomandate în literatura noastră, în cazul dăunătorului studiat, pentru deter- minarea indirectă a numărului de larve/cuib de iemare și a fecundității medii în funcție de greutatea pontelor dau rezultate mult diferite de cele obținute prin determinări directe, dovedind faptul că ele nu sunt aplicabile în cazul populațiilor din zona Sucevei, cel puțin atunci când larvele se dezvoltă pe pomi fructiferi; • dezvoltarea insectei corespunde - în linii ge- nerale - cu datele menționate în literatură, însă dez- voltarea larvelor de la ecloziune și până la retragerea pentru iernare se pare că este mai rapidă în cazul hrănirii pe măr; • insecta în stadiul de larva își modifică com- portamentul în funcție dc acțiunea difcriților factori de mediu (temperatură, vânt, precipitații etc.). BIBLIOGRAFIE B a i c u , T., Să vescu , A., 1978: Combaterea inte- grată în protecția plantelor. Editura Ceres, București, 327 p. D i s s e s cu , G., 1960: Folosirea în lucrările de prog- noză, a depunerilor de ouă ale insectei Euproctis chrysorrhoea. Revista Pădurii nr. 7: 432-435. G i u r g i u , V., 1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silvicultură. Editura Ceres, București, 565 p. Ma rcu, O„ 1965: Noi procedee pentru stabilirea prog- nozei insectei Euproctis chrysorrhoea L. Lucrări științifice în silvicultură, Institutul Politehnic Brașov, VII: 87-103. S i m i o n e s c u , A., M i h a 1 c i u c , V., C h i r a , D., Lupu , D., V 1 ădul e a s a, A., Vișoiu, D., R a n g , C., Mihai, D., M i h a 1 a c fi e , G., Ciornei, C., O 1 e n i c i, N., N e ț o i u , C., 11 i e s c u , T., C h i r a , F., T ă u t, I., 2000: Protecția pădurilor. Editura Mușatinii, Suceava, 883 p. Simionescu, A. Ștefănescu, M., Arsenescu, M., Pope seu, T., Savu, D., Dissescu, G., Cei anu, I., Pe trescu, M., E n e , M., Dumitrescu , E., R ă d o i, D., 1971: Dăunătorii pădurilor. Editura Ceres, București, 519 p. Euproctis chrysorrhoea L. Biometric and ecologycal research Abstract Euproctis chrysorrhoea is an important injurious insect for Romanian oak forests. Using modem examination and analysis it was fond that for Suceava region, this species has certain particularities. From a biometric point of view, the regression equations recommended in literature in order to find out establish the weight of the hibemating nest with the larva's number in the nest, as well as the weight of the addled eggs from these doesn't work for this arca. Introducing the gathered data in this model we get an overestimation of 72,3 % or 22 % respectively. The insect growth corresponds on the whole with the data mentioned in literature, its behavior, depending on various factors from nature. Keyivords: entomology, ecology, Euproctis chrysorrhoea. 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Aspecte de principiu privind corectarea torentilor 9 1. Introducere în urma depășirii "capacității de retenție super- ficială" și a "potențialului de acumulare" a apei în sol, specifice pentru un bazin mic și o ploaie dată, apare pe versanți "scurgerea de suprafață" care, împreună cu "scurgerea hipodermică" și cea "sub- terană", concentrate în albii, dau naștere "viiturilor” la nivelul rețelei hidrografice; acestea pot fi ca- racterizate prin volum, debite, durată, transport de a- luviuni etc. Pentru a se diferenția în ansamblul lor, vi- iturile mici, nesemnificative sub raport crozional (pe care le-am numit "viituri minore") de viiturile mij- locii și mari, importante din punctul de vedere al ca- pacității de eroziune și transport (cunoscute ca "vi- ituri torențiale") a fost adoptat un criteriu care ia în considerare atât debitul viiturii cât și diametrul a- luviunilor antrenate. Folosirea numărului Froudc la separarea viiturilor torențiale dc cele netorențiale s-a dovedit a fi inadecvată în cazul bazinelor mici, carac- terizate prin pante mari, așa cum se arată în articol. Dar viiturile torențiale prezintă interes nu numai sub raportul proceselor erozionale și al prejudiciilor pe care le produc, ci și pentru faptul că ele constituie agentul activ, modelator, al albiilor din bazinele mici. Cunoașterea dinamicii albiilor și a fenome- nelor specifice care au loc pe acestea, drept urmare a factorilor naturali, dar și a intervenției cu lucrări de corectare a torenților, are o deosebită importanță în elaborarea soluțiilor de amenajare a torenților. Modificarea parametrilor morfologici ai albiilor, modul de formare a aterisamentclor (factor impor- tant atât în ceea ce privește retenția aluviunilor pen- tru apărarea obiectivelor periclitate și consolidarea albiilor degradate cât și pentru "susținerea” reci- procă a lucrărilor transversale), evoluția fazelor de eroziune, transport și sedimentare pe o albie în urma construirii lucrărilor cu înălțimi mai mici sau mai mari etc., nu pot fi ignorate atunci când se funda- mentează soluția de amenajare a unei albii torențiale. Din acest motiv, strategia actuală de corectare a torenților din țara noastră constă în implementarea treptată, pe etape, a lucrărilor de corectare bazată pe studiul anticipat al dinamicii sectoarelor de albie avizate la amenajare. în sfârșit, având în vedere cele două funcții principale ale lucrărilor hidrotehnice transversale de corectare a torenților, de retenție și de consolidare, este nece- REVISTA PĂDURILOR © Anul 115 • 2000 © Nr.4 Dr. ing. Radu GASPAR Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București sar să existe "indicatori ai eficienței intervenției" în ambele direcții, respectiv în afara "indicelui de retenție a aluviunilor" folosit în prezent, se simte lipsa unor "indici de consolidare" a albiilor degra- date, exprimați ca raport între lungimea, respectiv suprafața consolidată*, a acestora și volumul de zidărie folosit în acest scop. 2. Viituri minore și viituri torențiale La modelarea albiilor contribuie toate viiturile, dar în timp ce majoritatea dintre acestea (viiturile minore) produc modificări lente, insesizabile, un număr redus de viituri (viiturile torențiale) intervin în mod hotărâtor în dinamica albiilor. Viiturile minore se caracterizează prin volume și debite de apă și aluviuni relativ mici. Debitele maxime ale acestor viituri (QM) sunt cuprinse între două valori limită (în secțiunea considerată), una minimă, debitul "de bază", Qo, alimentat de scur- gerea subterană, relativ constant între două viituri, și una maximă, debitul Qd95 Ia care sunt antrenate aluviunile cu diametrul mai mic sau egal cu d95**, deci practic toată seria dimensională de aluviuni de pe vale. încărcarea cu aluviuni a curentului în tim- pul viiturilor minore crește de la o valoare practic nulă, în timpul "scurgerii de bază" (datorită atât debitului foarte mic al acesteia, cât și "pavajului hidraulic"), la o valoare maximă în timpul debitului de vârf. în bazinele mici, montane și colinare cu suprafața S (ha) cuprinsă între 50 și 2000 ha, debi- lul" de bază" Qo (m3/s) și debitul critic Qd (m3/s) pot fi estimate cu formulele (1) și (2), în care diametrul aluviunilor, d95, este redat în mm: Q,=0,001S°’67JQ/s (1) Și * Lungimea consolidată este aceea acoperită de corpul lucrării, anexe și aterisament, precizate după profilul longitudi- nal; aria de albie consolidată se determină în același mod ținând seama de suprafața în plan a lucrării transversale, anexelor și aterisamentului. **d95, dy0 etc., sunt diametre caracteristice ale aluviunilor, egale cu diametrul ochiurilor unui ciur prin care poate trece 95%, 90% etc. din masa probei reprezentative de aluviuni. 29 ultima formulă fiind dedusă din relația vitezei criti- ce a lui Gonciarov (1954) aplicată în albii parabo- lice pentru aluviuni monogranulare necoezive, având diametrul d = d95 (mm), efectul adâncimii curentului fiind limitat prin condiționarea lui de viteza acestuia; 1 este panta segmentului de albie iar ti are expresia: tt = (1/B)°>29 • 1°=35 • n-0»70 unde B * 1,25 ■ S0’4, în m, S fiind suprafața bazinului, în ha, iar n - coeficientul de rugozitate al albiei, având expresia: n = 0,0213 (1+11’3) dg01/6, d$0 în mm. Viiturile torențiale se caracterizează prin vo- lume, debite lichide și solide de mărime moderată până la cea mai mare posibilă în bazinul considerat, condiția fiind ca debitul maxim al viiturii să fie de superior valorii Qd95 dată de formula (2). Debitul vârf al unei viituri torențiale poale avea frecvența mai mare sau mai mică de 1/1, ceea ce dă posibili- tatea clasificării viiturilor și sub raportul probabi- lității de repetare. Viiturile torențiale care au proba- bilitatea de apariție mai mică de 5% pot fi conside- rate "viituri excepționale". Indicatorul Froude* folosit pentru stabilirea regimului curenților (lent, Fr < 1; critic, Fr= 1,0; rapid sau torențial, Fr > 1,0) este irelevant în cazul bazinelor mici montane sau colinarc, din cauza pan- telor mari ale talvegurilor acestora (I > 5%) la care practic, toți curenții ar trebui să aibă caracter torențial inclusiv la debitul dc bază, așa cum rezultă din aplicarea formulei debitului critic (la Fr= 1,0) în albii parabolice**, C(Fr=l,0)=S0^: [o,OO2185 ■ igj5 ] (3) Q fiind în m3/s și panta I în procente, 3. Dinamica albiilor sedimentare din bazinele torenților 3.1. Dinamica albiilor în regim natural. Debitele dc apă și de aluviuni ale viiturilor consti- tuie agentul modelator actual al albiilor. Procesul este favorizat și de alte cauze cum sunt deplasările *Fr= a ■ V2/g ■ h, în care “a” este coeficientul lui Coriolis (a ® 1,10), “V”(m/s) - viteza medic în secțiune, “g” - acceler- ația căderii libere (g « 9,81 m/s2) și “h”(m) - adâncimea medie a curentului. **Cu formula (3) rezultă Qcr;tic = 0,042 m3/s, valoare mai mică decât debitul de bază, Qo, care este egal cu 0,044 m3/s (obținut cu formula 1 la S = 500 ha și I = 5%). în plan vertical ale “nivelului de bază” al fiecărei ramificații hidrografice, “mișcările în masă” ale terenurilor de la baza versanților care afectează direct morfologia albiilor, ca și alți factori locali care pot determina variații bruște ale vitezei curenților de apă. Existența unor "surse" importante de aluviuni (râpi în evantai la obârșia ramificațiilor, maluri înalte în surpare sau în alunecare etc.) are drept efect o supraîncărcare a curentului cu aluvi- uni, urmată de depuneri ale acestora în "conuri de dejecție" la confluențe sau pe sectoare de albie pe care le înalță și le lățesc treptat. Un rol important în aceste fenomene o are variația încărcării apelor cu aluviuni, care, în raport cu o "valoare limită" (cores- punzătoare la o pantă, o granulometrie a aluviunilor și un debit, date) poate provoca eroziuni, depuneri sau o stare de echilibru în care nu apar modificări morfologice importante ale albiei. Coborârea nivelului dc bază, de la confluența unui talveg, se transmite treptat spre amonte și determină o accentuare a eroziunilor și o instabili- tate relativă a bazei versaților - care poate antrena pe aceștia mișcări de pământ în masă; invers, prin ridi- carea nivelului de bază sunt favorizate fenomenele de sedimentare care contribuie la stabilizarea sec- toarelor de albie din amonte. 3.2. Efectul intervențiilor la nivelul versanților. Consolidarea surselor importante de aluviuni, prin împădurire, înierbare sau cu lucrări hidrotehnice, are ca efect limpezirea apelor de viitură și intensifi- carea eroziunilor la nivelul albiilor, acestea tinzând să se adâncească. Un efect invers îl are înlocuirea unor folosințe care protejează solul (păduri, fânețe) cu altele care nu corespund nici pantelor nici sub- stratului litologic, și care pot declanșa intensificarea eroziunilor pe versanți și la obârșiile rețelei hidro- grafice, amplificând brusc afluxul de aluviuni în rețea și încărcarea apelor cu aluviuni; rezultanta acestor fenomene este intensificarea transportului și sedimentării aldviunilor, înălțarea patului albiei râurilor receptoare și reducerea gabaritului și capa- cității acestora de preluare și tranzitare a debitelor importante de viitură - premise pentru producerea inundațiilor. 3.3. Efectul lucrărilor hidrotehnice de pe albii. Atât lucrările longitudinale, cât și cele transversale, de corectare a torenților, modifică regimul curenților de apă, inclusiv mișcarea aluviunilor, influențând în acest mod dinamica albiilor amena- 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 jate. Sectoarele cu lucrări longitudinale nu mai constituie "surse de aluviuni"; ele sunt stabilizate și dispun de capacitatea necesară de conducere a apelor dc viitură. La rândul lor, lucrările transver- sale fixează nivelul patului albiei, dirijează curenții de apă după axul rectificat al albiei, protejează baza malurilor împotriva erodării de către apele mici și mijlocii, iar prin aluviunile reținute în bietul lor amonte, aduc importante modificări morfologice albiilor: măresc lățimea patului și cotele talvegului, reducându-i în același timp panta longitudinală. Efectul barajelor de corectarea torenților poate fi pozitiv, respectiv de consolidare a albiei sau ne- gativ, de destabilizare a acesteia pe unele intervale de timp, fenomene corelate cu stadiul (I, II sau III) prin care trece formarea aterisamentului. Primul stadiu începe în momentul barării albiei și se ter- mină o dată cu colmatarea lacului (creat de baraj) până la cota pragului deversorului, după o pantă nulă. De regulă, în acest stadiu, la suprafața aterisa- mentului se află aluviuni fine și cel mult la termi- nația lui amonte pot apărea mici depozite de aluvi- uni grosiere, reținute de lacul temporar realizat de aripile barajului în timpul viiturilor torențiale. în stadiul al doilea, panta aterisamentului crește, pro- filul longitudinal fiind reprezentat printr-un arc de hiperbolă care racordează suprafața puțin înclinată a depozitului din lacul colmatat, cu albia naturală sau printr-un segment de dreaptă, dacă transportul de aluviuni este mare. Aluviunile depuse la suprafața aterisamentului pot fi mărunte dar și grosiere, fără a atinge dimensiunea maximă existentă pe vale. Stadiul al treilea începe în momentul în care aluvi- unile cele mai mari (având diametrul d=d95) ajung lângă baraj. Profilul longitudinal este un segment de dreaptă cu o pantă care crește continuu, în timp tinzând spre panta inițială a albiei, dacă afluxul de aluviuni este suficient de intens. Panta aterisa- mentului Ia începutul stadiului al treilea (Iat) poate fi estimată cu relația *: = 0,125 ■ I0’8 ■ y0’2 ■ d^05: ■ B0’04) (4) în care I este panta segmentului de albie din amonte, y (t/ha an) producția de aluviuni specifică, medie anuală, d95 (mm)- diametrul caracteristic al aluviu- nilor, Ym (m) - înălțimea utilă a barajului, iar B (m) - deschiderea văii la nivelul pragului deversorului. Lucrările transversale produc perturbații cu atât mai mari în dinamica naturală a albiilor cu cât sunt *Rclație obținută pe baza studiului a peste 200 aterisamente în diferite zone geografice ale țării. mai înalte**. Astfel în stadiul I de formare a ate- risamentului, are loc în bieful aval al barajului o intensificare a eroziunilor, cu atât mai importantă cu cât debitul viiturilor este mai mare, cu cât barajul este mai înalt, sarcina deversorului mai mare și apele mai limpezi, fenomene corelate cu volumul lacului, care la rândul lui depinde de înălțimea lucrării și dc panta albiei. în același timp, în bieful amonte al barajului, din cauza lacului, poate avea loc înmuierea bazei malurilor și, ca o consecință, declanșarea sau intensificarea (după caz) a unor alunecări de teren. O dată cu începerea stadiului al II-lea, retenția aluviunilor fine și respectiv limpezirea apelor, se reduc mult, ceea ce antrenează o atenuare a eroziunilor din bieful aval, care totuși se produc din cauza căderii; în același timp, în amonte, se accentuează procesul de consolidare a malurilor instabile, proces început încă la finele sta- diului I și care devine din ce în ce mai evident, cu cât aterisamcntul evoluează și trece din stadiul II în stadiul III, când efectele pozitive sunt maxime și când se realizează și "susținerea" lucrărilor. La bara- jele mai înalte de 5-6 m și pe văile cu un transport redus de aluviuni, stadiul III de formare a aterisa- mentului poate să se realizeze după 5-10 ani și mai târziu de la construirea lucrării. Lungimea sectoru- lui de albie consolidat, respectiv lungimea aterisa- mentului în ultimul său stadiu, are expresia Lat= Ym/ (I-Iat) iar volumul aterisamentului, asimilat cu o prismă triunghiulară, flancată de două piramide triunghiulare, poate fi evaluat cu formula: =0,5-Ym-Lat(B0+ 0,278-m-Ym) (5) în care: Ym este înălțimea utilă (medie) a baraju- lui (în m), m- coeficientul de taluz mediu, iar Bo - lățimea medie a patului albiei (m). 4. Concepția de corectarea a torenților 4.1. Principii. La baza amenajării albiilor torenților din țara noastră se află, în prezent, o serie de principii subordonate conceptului de "organi- zarea hidrologică și antierozională" a teritoriului (Apostol și Munteanu, 1960). Aceste principii au fost schițate în primele "instrucțiuni de **Considerațiile care urmează se referă la barajele izolate, respectiv care nu sunt încă “susținute”. ***în perioada 1948-1955 au fost construite numeroase lucrări din lemn (cieionaje, gărdulețe etc.) și din zidărie uscată, inclusiv din gabioane (de regulă “monolit”) care, în majoritatea lor au fost distruse de viituri și de mișcări de maluri, înainte de instalarea vegetației forestiere pe terenurile respective. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 31 proiectare" (Gaspar și Mătăsaru, 1956-1959) în dezacord cu practica anterioară***, fiind ulterior dezvoltate și detaliate în procesul de proiectare. Dintre aceste principii mai importante sunt urmă- toarele : a. Consolidarea sectoarelor de albie pe care se manifestă eroziuni accelerate, surpări și alunecări de maluri, respectiv lichidarea principalelor "surse de aluviuni", în scopul protecției mediului ambiant (prin stabilizarea acestuia și reducerea poluării apelor cu aluviuni) și al apărării diferitelor obiec- tive periclitate de procesele torențiale și erozionale. b. Stabilirea urgenței de intervenție cu lucrări hidrotehnice și precizarea naturii, structurii și volu- mului acestora nu numai în funcție de intensitatea proceselor torențiale și erozionale ci și de impor- tanța obiectivelor social-economice direct pericli- tate și dc caracteristicile acestora*. c. Adoptarea dintre variantele de lucrări prin care se realizează aceeași eficiență hidrologică și antierozională a acțiunii de amenajare a torenților, a aceleia care reclamă cheltuieli minime. d. Folosirea cu prioritate a lucrărilor rezistente și durabile, din zidărie cu mortar de ciment și din beton; restrângerea volumului lucrărilor din zidărie uscată (inclusiv din gabioane) și din lemn, acestora rezervându-li-se funcția de facilitare a instalării ve- getației forestiere la obârșiile albiilor și pe ramifi- cațiile minore ale rețelei hidrografice afectate de eroziuni intense. e. Dispunerea lucrărilor hidrotehnice transver- sale în "sistem susținut", cu asigurarea "nivelului de bază", inclusiv prin amenajarea sectorului infe- rior al albiei, chiar dacă pe acesta se produc depuneri de aluviuni și nu eroziuni, cu ajutorul unor lucrări de tipul traverselor și canalelor pereate**. f. Proiectarea și construirea lucrărilor hidrotehni- ce de pe un talveg, treptat și în mod succesiv și sus- ținut, din aval spre amonte, pe etape (distanțate în timp prin intervale de mai mulți ani) pentru a se pu- tea ține seama de dinamica albiilor din sectoarele amenajate și din amontele acestora (sub impactul factorilor naturali și al lucrărilor de amenajare rea- lizate deja pe versanți, la obârșiile albiilor și pe sec- toarele din aval) și pentru a se reduce efortul momentan de investiții reclamat de lucrările *Primul proiect în care a fost condiționată folosirea lucrărilor hidrotehnice din zidărie cu mortar sau din beton, dc existența unor obiective de apărat (de tipul drumurilor, caselor etc.) a fost întocmit în anii !955-1956 (P.T. Bârsești-Vrancea) ** Anterior anului 1955 au fost construite foarte puține canale și traverse. hidrotehnice. Prima etapă de lucrări pe albii poate începe concomitent cu lucrările de pe versanți și de la extremitățile amonte ale rețelei hidrografice torențiale a căror consolidare se realizează din amonte spre aval. 4.2. Stabilirea lucrărilor dintr-o etapă. Acestea se amplasează atât pe următorul sector de albie care necesită a fi amenajat cât și pe sectoarele pe care s-au realizat deja lucrări (în vederea completării sis- temului). Amenajarea unui nou sector de albie poate fi motivată de existența pe acesta a unor zone pe care se manifestă eroziuni intense, surpări și alunecări pe maluri sau scurgerea unor debite de aluviuni care depășesc anumite valori critice, impuse de regulă de obiectivele care reclamă protecție. Lucrările dintr-o etapă trebuie să satisfacă o serie de condiții dintre care menționăm: a. Să rețină aluviunile transportate de viiturile cu- rente care se produc pe durata etapei și de viitura cea mai mare luată în calcule, luând în considerație nu- mai fracțiunile aluvionare care pot fi reținute în ate- risamente. Durata prognozată a unei etape este de 10 ani hidrologici medii***. Durata reală a unei etape începe în momentul construirii lucrărilor transversale și se termină în momentul în care toate aterisa- mentele se află în stadiul al treilea (vezi punctul 3); b. Să apere pc durata etapei obiectivele pericli- tate; c, Să folosească amplasamentele optime, care conduc la volume minime și la o siguranță maximă a lucrărilor (secțiuni cu o deschidere redusă și cu maluri suficient de înalte și de stabile etc.); d. Să realizeze, după formarea aterisamentelor, un sistem susținut; e. Să nu întrerupă circulația pe vale (drumul de acces constituind și el un obiect al proiectării) și să nu inunde zonele care necesită protecție; f. Să folosească tipuri de lucrări robuste, rezo- nabil de economice, luând în considerare atât chel- tuielile de realizare a investiției cât și cele probabile, de întreținere și reparații; să fie ușor de proiectat, construit și reparat. 4.3. Stabilirea înălțimii barajelor. Sub raportul înălțimii utile (Ym) barajele de corectarea torenților ***Corespunzător la 10 transporturi tnedii anuale și la un transport având probabilitatea debitului de verificare (Al. Apostol, 1970). 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 ar putea fi clasificate în "mici" (2,0 < Ym < 3,5m), "mijlocii" 3,5 < Ym < 5,0 m și "mari" (5,0 < Ym < 10,0 m). în România au fost construite mii dc bara- je; cele mai frecvente sunt barajele mici; numai 5 baraje ating înălțimea utilă de 10,0 m. Adoptarea unei anumite înălțimi utile pentru o lucrare trans- versală este un proces opțional care trebuie să ia în considerare: a) condițiile impuse: existența unor maluri sufi- cient de înalte și de stabile și respectiv a unor terenuri de fundare care să poată prelua eforturile transmise de baraj; retenția volumului de aluviuni stabilit conform 4.2.a; integrarea lucrării în "sis- temul susținut". b) realizarea unei investiții cât mai economice reflectată în indici cât mai mari, de retenție (IR) și respectiv de consolidare în funcție de lungimea, (IL), respectiv de suprafața albiei consolidate (IA); c) avantajele și dezavantajele funcționale care depind de înălțimea utilă a barajului și care la o creștere a înălțimii, sunt în principal, următoarele: • avantaje: mărirea capacității de retenție a bara- jului; mărirea indicelui de retenție a aluviunilor (IR) și reducerea corespunzătoare a investiției specifice (m3 zidărie/m3 aluviuni reținute); consolidarea mai eficientă a malurilor instabile (respectiv pe o înălțime mai mare a acestora); • dezavantaje: mărirea intervalului de timp în care lacul creat de baraj poate fi colmatat și respec- tiv în care malurile din amonte se află sub apă; mărirea perioadei de timp în care atât lucrarea respectivă cât și cea din amonte nu sunt susținute; accelerarea eroziunilor din bieful aval din cauza căderii mai mari și reducerii mai pronunțate a încăr- cării apelor cu aluviuni; traversarea mai grea a lucrării de către drumul dc acces de pe vale; con- struirea și repararea mai dificile ale barajului; redu- cerea indicilor dc consolidare a albiei degradate (IL și IA); creșterea proporției aluviunilor fine în masa aterisamentului, respectiv consumarea unei părți mai mari din capacitatea de retenție a barajului cu aluviuni care în general nu sunt reținute de lucrările de corectare a torenților. Dacă se ia în considerare numai investiția inițială (reflectată de volumul lucrărilor hidrotehnice) și se neglijează cheltuielile ulterioare (de reparații și completări) precum și efectele funcționale ale barajelor, care decurg din înălțimea lor, "indicii de retenție" și cei "de consolidare", care pot fi realizați de lucrările dintr-o etapă, sunt REVISTA PĂDURILOR © Anul 115 © 2000 • Nr.4 suficienți pentru a stabili înălțimea medie optimă a lucrărilor respective. Pentru a demonstra acest lucru, adoptăm pentru lucrările transversale dintr-o etapă următoarele notații: L (m) - lungimea albiei consolidate; R (m3) - capacitatea de retenție a lucrărilor; Z (m3) - volumul de zidărie (beton) nece- sar; IL - indicele de consolidare = L/Z (m albie/m3 zidărie); IR - indicele de retenție = R/Z (m3 aluviuni reținute/m3 zidărie). Atașăm fiecărui simbol de mai sus un indice reprezentând înălțimea medie a lucrărilor dintr-o etapă (spre exemplu L5 reprezintă lungimea cumulată a albiei consolidate cu lucrări având înălțimea totală Y, medie, de 5,0 m). Cu aju- torul acestor simboluri se pot stabili o serie de relații ale "eficienței relative" a două variante de lucrări prevăzute într-o etapă, prima având înălțimea medic Y=h iar a doua Y=H privind: • Lungimea albiei consolidate cu lucrări dc înălțime H. la un metru de albie consolidat cu lucrări de înălțime h, la aceeași capacitate de retenție (respectiv R= constant): • Lungimea albiei consolidate cu lucrări de f////i(R-const,)= [L,H IR;h ; ' huH (0 înălțime H ia un metru de albie consolidată cu lucrări de înălțime h, la același volum de zidărie utilizat (Z=constant) • Volumul de aluviuni reținute cu lucrări de G///i(z-const)=IL,H ^L.h (7) înălțime H, la un m3 de aluviuni reținute cu lucrări de înălțime h, Ia același volum de zidărie utilizat (Z= constant). ■ Volumul de zidărie necesar pentru lucrările de ^Z//A(Z=const.) = îR,H ^R.h ($) înălțime H la un m3 de zidărie folosit în lucrările de înălțime h la aceeași capacitate de retenție realiza- tă (R=constant). ZW/A(R=con.st.)=lR,li :IR,H (9) Pentru exemplificare, au fost proiectate 6 bara- je cu "prismă de pământ" (Gaspar, 2000) având anexe, cu înălțimea totală Y = 3,0...8,0 și înălțimea utilă Ym = 0,7 Y = 2,1...5,6 m, pe o albie trapc- zoidală cu lățimea patului de 20,0 m și panta de 10%, panta aterisamentelor fiind de 3%. în tabelul următor se prezintă indicatorii acestor baraje, inclu- siv "eficiența lor relativă" calculată cu formulele 33 (6...9) pentru H=3,0....8,0m și respectiv h=3,0 m. Y Ym= =0,7 ■ Y L R z [L !r LH/3,0 R=const Lh/3,0 Z=const RH/3,0 Z=const. ZH/3,0 R=const. m m m m3 m3 - - m in m3 m3 3,0 2,1 38,56 652 203 0,190 3,21 1,00 1,00 1,00 1,00 4,0 2,8 49,74 1174 279 0,178 4,21 0,71 0,94 1,31 0,76 5,0 3,5 60,78 1856 366 0,166 5,07 0,55 0,87 1,58 0,63 6,0 4,2 71,81 2704 468 0,153 5,78 0,45 0,81 1,80 ■ 0,56 7,0 4,9 82,81 3722 583 0,142 6,38 0,38 0,75 1,99 0,50 8.0 5,6 93,80 4916 714 0,131 6,89 0,32 0,69 . 2,15 0,47 Se constată că între înălțimile barajelor, pc de o parte și lungimea albiei consolidate (L) și capacita- tea de retenție (R), pe de altă parte, există o strânsă corelație; pe măsură ce se adoptă înălțimi mai mari ale barajelor, dar la același volum de zidărie, capaci- tatea de retenție realizată crește, în timp ce lungimea de albie consolidată sc reduce, și viceversa. Față de cele de mai sus, ținând seama de scopul lucrărilor, de torențialitatea văii și de unele condiții impuse, se pot face următoarele recomandări: a. Scopul lucrărilor (în ordinea descrescândă a importanței): consolidarea albiilor degradate și stingerea focarelor de aluviuni (1); apărarea obiectivelor din amonte prin consolidarea biefu- lui lor aval (2); protecția obiectivelor din aval prin retenția aluviunilor (3) etc aț - torențialitate redusă; producție de aluviuni sub 1 Ot/ha an • lucrări recomandate: baraje mici • indicatori: IL (1) și IR (2) a2 - torențialitate mijlocie și mare; producție de aluviuni peste 10 t/ha • lucrări recomandate: baraje de toate mărimile • indicatori: IL (1) și IR (2) b. Scopul lucrărilor: apărarea obiectivelor din aval, prin retenția aluviunilor (1); consolidarea albiilor degradate (2) etc. bj - torențialitate redusă; producție de aluviuni sub 1 Ot/ha an • lucrări recomandate: baraje mici și mijlocii • indicatori: IL (1) și W b2 - torențialitate mijlocie și marc; pro- ducție de aluviuni peste 10 t/ha • lucrări recomandate: baraje mari și mijlocii • indicatori: IL (1) și IR (2) c. Lucrările se amplasează obligatoriu în anu- mite puncte situate la distanța L (m) de secțiunea până la care va trebui să ajungă aterisamentul având aici grosimea depozitului d > 0,0 m. Dacă trans- portul de aluviuni este suficient de mare, înălțimea utilă a lucrării (Ym) rezultă din relația (10) în care 1 și Iat sunt respectiv panta terenului și a aterisamen- tului: rm-L(l-Iat)+dS10,0m (10) BIBLIOGRAFIE C 1 i n c i u , I, N., L a z ă r , 1992: Corectarea torenților. Universitatea Transilvania, Brașov. G asp ar ,R., V. Mătăsaru, Al. Apostol, 1956- 1959; Instrucțiuni pentru întocmirea proiectelor de corectare a torenților și de ameliorare a terenurilor degradate. Editura Agro-Silvică de Stat, București. G a s p a r , R., Al. A p o s t o 1 ș.a., 1964-1970: Normativ pentru proiectarea lucrărilor de corectare a torenților și de ameliorare silvică a terenurilor erodate. ISPF, București. Gaspar, R., A. Costin, I. Clinciu, N. L a z ă r , 1995: Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României" sub redacția prof. V. Giurgiu, Societatea "Progresul Silvic". Arta grafică, București. G a S p a r , R, 2000: Baraj cu prismă de pământ pentru corectarea torenților. în: Revista pădurilor nr. 2, București. Des aspects de principe concernant la correction des torrents Resume On propose un criterium pour distinguer, dans les petits bassins-versants, les crues “mineures” des crues “torrentielles”, en fonc- tion dc dibit maximum dc la crue et du diametre des alluvions transportecs. On montre quel est le role des crues et des barrages dans la dynamique des lits des petits rivieres. On distingue trois stades dans la genese (la formation) des atterrissements des barrages de correction des torrents. En fin, dans l’article, sont enumeres les principes qui se trouvent ă prăsent â la base d’amenagement des tor- rents en Roumanie. Mots clefs: l’hydrologie des petits bassins-versant, Vatterrissement des barrages, la dynamique des lits des torrents 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Sisteme de cartare a zonelor de risc la doborâturi produse de vânt Ing. Ionel POPA Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc 1 Introducere Analiza structurii și funcționalității ecosis- temelor forestiere naturale, neperturbate de acțiunea omului, ne conduce la ideea că doborâturile produse de vânt constituie un proces normal, natural, perfect integrat în lanțurile biogeochimice ale pădurii. Doborâturile produse de vânt constituie o formă de exercitare a funcțiilor ecosistemului, constituind alături de alte procese specifice, o formă a eliminării naturale. Pentru ecosistemul forestier, analizat la scară mare, ajuns în stadiul de climax, dc stabilitate maximă, doborâturile nu constituie un factor pertur- bator, rata lor încadrându-se în limitele ratei eli- minării naturale. în comparație cu pădurea naturală, virgină, în cadrul ecosistemelor forestiere în care omul a inter- venit, prin modificarea structurii și relațiilor inter- specifice stabilite între diferitele componente ale ecosistemului, doborâturile produse dc vânt depășesc nivelul de formă a eliminării naturale, având o rată mult mai mare, devenind un factor cu acțiune perturbatoare, cu efecte economice și eco- logice negative, prin modificarea structurii arboretelor și prin dereglările de ordin economic pe care le determină. Pierderile economice provocate de aceste calamității sunt anual de ordinul a sute de mii de ECU la nivel european. Din punct de vedere al pierderilor economice și al efectelor negative pe plan ecologic, doborâturile produse de uraganul Lothar, din decembrie 1999, sunt considerate ca fiind cea mai marc catastrofă eoliană din ultimele secole, fiind calamitat un volum de peste 190 mili- oane m3, numai în Franța fiind înregistrat un volum calamitat de peste 140 milioane m3 dintre care circa 103 milioane m3 în păduri private (UN/ECE 2000), reprezentând circa 3 posibilități anuale. Necesitatea elaborării și implementării unui sis- tem silvotehnic diferențiat, fundamentat pe un sis- tem de cartare realist și eficient, se impune tot mai pregnant. Actualul sistem de cartare a zonelor de risc, promovat prin normele tehnice, are un caracter mult prea general, neoferind practicienilor un instrument eficient de analiză și decizie. Date fiind aceste aspecte în prezentul material s- a abordat, din punct de vedere teoretic și practic, problema elaborării și fundamentării sistemelor de cartare a zonelor de risc la doborâturi produse de vânt. Principul de la care s-a pornit este acela că un sistem de cartare este eficient în condițiile în care are la bază un model matematic sau statistico - matematic cuantificat și validat pe date reale. Propunerea unor sisteme de cartare a zonelor dc risc la nivel global, la scară mare (ex. la nivel național) ne pot oferi numai informații cu privire la zonele cu risc potențial, dar nu pot servi în nici un caz la fun- damentarea măsurilor silvotehnice. Schema logică de elaborare a unui sistem de cartare a vulnerabilității arboretelor la acțiunea unor factori perturbatori, în acest caz la acțiunea vântului, este redată schematic în figura 1. Procesul dc modelare și cartare a stabilității unui arboret arc la bază o analiza aprofundată și realistă a factorilor care intervin în proces, la diferite nivele dc organizare a sistemului. Pe baza acestei clasificări și încadrări în clase de risc se vor adopta sisteme silvotehnice diferențiate de conducere și îngrijire a arboretelor. Sistemele de cartare a zonelor de risc la doborâ- turi produse de vânt au fost aplicate practic la nive- lul arboretelor din ba- zinul superior al Bis- triței Aurii, respectiv U.P. VII Izvoarele Bistriței, O S. Borșa, D.S. Baia Mare. Primele cercetări privind elaborarea unor criterii de înca- drare în diferite zone de vulnerabilitate la acțiunea vântului au fost în special criterii Fig. 1 Schemă logică de elaborare a unui sistem de cartare a vulnerabilității arboretelor la acțiunea unui factor perturbator (Logically scheme to mapp- ing the stands vulnerability at a perturbation factor) Elaborarea sistemului de cartare pe baza modelului REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 35 de arboret. Cartarea pe criterii staționale a apărut mai târziu odată cu intensificarea cercetărilor în direcția identificării factorilor ce intervin în proces, odată cu acumularea unui material statistic bogat. Unul dintre cele mai sofisticate sisteme de cartare a arboretelor din punct de vedere al stabi- lității la acțiunea vântului a fost elaborat în Marea Britanie de către K.F. Miller (1985, 1986), îmbunătățit ulterior de C.P. Quine și I.M.S. White (1993). Acest sistem dc cartare este aplicat cu suc- ces în pădurile de conifere din Marea Britanie. El a fost introdus de asemenea și în Irlanda. Pentru pădurile nord - americane, S.J. Mitchell (1995) propune un sistem de cartare pornind de la premiza că factorii ce influențează acest fenomen, respectiv expoziție, arboret sol, pot fi sintetizați în așa numi- tul triunghi al doborâturilor Analizând influența diferiților factori, staționali și de arboret, asupra stabilității arboretelor, J. Becqueq și P. Riou-Nivert (1987), T. Bouchon (1986), au pus în evidență impactul indicelui de zvelteță h/d asupra rezistenței Ia acțiunea vântului, considerându-1 un criteriu de delimitare a zonelor de risc la vânt. Această cartare bazată pe indicele de zvelteță și înălțimea dominantă a fost propusă și pentru arboretele de conifere din regiunea Wallonne, Belgia, de către J.P. Scohy (1991). Cercetări privind elaborarea unor zone de stabilitate au fost între- prinse și în Slovacia de către J. Konopka (1973), bazându-se pe volumul doborâturilor survenite în perioada 1960-1970. El a delimitat zonele de risc funcție de intensitatea fenomenului. în țară la noi semnificative sunt cercetările între- prinse de R. Ichim (1976; 1990) pentru pădurile din județul Suceava, P. Dumitrescu (1974) și L. Petres- cu (1979), fiind propuse și oficializate prin normele tehnice în vigoare diverse sisteme de cartare a zonelor de risc la doborâturi produse de vânt. Eficiența unui sistem de cartare a arboretelor din punct de vedere al vulnerabilității la acțiunea vântu- lui este maximă la nivelul unui bazin, al unei unități geografice relativ uniformă din punct de vedere al dinamicii și circulației maselor de aer. De aceea se recomandă ca elaborarea sistemelor dc cartare a zonelor de risc la vânt să se facă la nivel dc unitate de producție sau la nivel de ocol silvic. Bineînțeles că modelarea matematică și statistică a stabilității arboretelor, aplicată la spații mari ne oferă informații extrem de valoroase privind modul în care caracteristicile staționale și de arboret influ- ențează stabilitatea generală a arboretelor și modul în care trebuie direcțională silvicultura. Reorientarea spre o silvicultură diferențiată, spre o silvicultură regională constituie singura soluție de limitare a acestui fenomen cu implicații economice și ecologice majore, în special pentru ecosistemele de rășinoase. 2 Material și metodă Doborâturile produse de vânt constituie un factor dereglator al bioproducției forestiere în U.P. VII Izvoarele Bistriței, afectând an de an, cu o intensi- tate îngrijorătoare arboretele din bazinul superior al Bistriței Aurii. Ca urmare a acestor acțiuni distruc- tive ale vântului, ponderea masei lemnoase proveni- tă din produse accidentale reprezintă 80-90%, une- ori mult mai mult, din posibilitatea calculată prin amenajament (fig. 2). Astfel, are loc o dereglare a circuitului normal al producției lemnoase, o dereglare a structurii pe clase de vârstă a arboretelor sub aspectul normalizării fondului de producție, o reducere a calității masei lemnoase valorificate. posibilitatea dc produse principale Fig. 2 Dinamica volumul doborâlurilor produse de vânt în raport cu posibilitatea de produse principale (Dynamic of windthrow by the forest posibility) Ținând cont de dificultățile financiare ce apar la efectuarea lucrărilor de îngrijire (curățiri), precum și cererea foarte mică dc lemn subțire pe piața locală (rezultat din rărituri) se impune identificarea cât mai exactă a arboretelor în care este necesar a se inter- veni cu măsuri speciale de consolidate (curățiri mai intense), măsuri ce necesită un efort financiar ridi- cat. Conform sistemelor de cartare elaborate la noi în țară, arboretele din acest U.P. se încadrează în zona cu risc foarte ridicat la apariția doborâturilor produse dc vânt. Această încadrare însă nu permite o focalizare, o diferențiere a lucrărilor de consoli- dare a arboretelor. 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 © Nr.4 De aceea elaborarea unui sistem de cartare pen- tru zone relativ reduse, cu omogenitate ridicată a circulației curenților de aer, a condițiilor generale de vegetație etc. reprezintă un imperativ imediat a gospodării silvice din zona montană. Datele primare se referă la doborâturile produse de vânt în perioada 1968 - 1994 în U.P. VII Izvoarele Bistriței, O.S. Borșa. Pentru fiecare u.a. s- a înregistrat numărul de fire și volumul doborâ- turilor produse de vânt, puse în valoare, precum și date cu privire la condițiile staționale, caracteristi- cile arboretului. Sursele din care au fost extrase datele sunt reprezentate dc notele de recepție a lucrărilor, bonurile de lucru (pentru numărul de fire), iar volumul s-a extras din registrul de partizi. Condițiile staționale și caracteristicile arboretului s-au obținut din amenajamcntele unității de producție. Datele se referă la perioada 1970 - 1994, fiind extras un număr dc 6990 de înregistrări. Deoarece scopul metodei este realizarea miei cartări a arboretelor din punct de vedere al proba- bilității de producere a doborâturilor "endemice" din calcule au fost eliminate înregistrările în care procentul doborâ- turilor a depășit 30% din volumul existent la hectar. Diferiți autori au propus ca indicator sintetic al intensității fenomenului fie numărul de arbori la hectar, In, în fire/an/ha, fie volumul materialului lem- nos calamitat, Iv, în m3/an/ha (R. Ichim 1990). Acești indicatori au însă valabili- tate în cazul unor zone geografice mari, aplicabilitatea lor Ia nivelul unei unități dc producție nefiind recomandată. Din aceste motive s-a apelat la un alt indica- tor, mult mai sugestiv, respectiv procentul material lemnos calamitat din volumul existent pe picior sau rata doborâturilor (I. Barbu 1987), PDV. 3 Rezultate și concluzii Pentru a se elimina subiectivismul în alegerea criteriilor și delimitarea zonelor de risc, principiul care a stat la baza elaborării sistemelor de cartare propuse este testarea statistică a semnificației dife- renței dintre medii, apelându-sc Ia două teste statis- tice: testul Student-Newman-Keuls și testul Duncan. Analiza și modelarea statistică a datelor primare a fost precedată de o analiză a intercorelațiilor care e- xistă între frecvența și intensitatea doborâturilor și condițiile staționale, respectiv de arboret. Integrând datele spațiale cu cele atributive (intensitate a dobo- râturilor, factori staționalei și de arboret) într-un sis- tem geografic informațional - GIS - a fost posibilă a- plicarea analizei spațiale și temporale a fenomenului prin intermediul hărților tematice combinate (fig. 3). Factorii luați în calcul sunt: altitudinea, expo- ziția, vârsta, structura, diametrul mediu, înălțimea Fig. 3. Distribuția doborâturilor produse de vânt în raport cu vârsta arboretelor 1990-1994. O. S. Borșa U.P. VII Izvoarele Bistriței medie, clasa de producție, consistența. Pe baza testării semnificației dintre medii s-a procedat Ia elaborarea a două sisteme de cartare: REVISTA PĂDURILOR O Amil 115 • 2000 • Nr.4 37 * un sistem de cartare a riscului potențial, luând în calcul factorii staționali relevanți din punct dc vedere al influenței lor asupra stabilității arboretului și în special asupra corectitudinii și comparabilității lor, respectiv altitudinea și expoziția, fiind un sistem de cartare pe termen lung; • un sistem de cartare a riscului actual luând în calcul pe lângă factorii staționali și parametrii ar- boretului, fiind un sistem de cartare pe termen scurt. în prima situație s-au stabilit clasele de risc din punct de vedere al condițiilor staționale, respectiv al probabilității de apariție a doborâturilor cu o anumi- Altitudinea __________________1 .... ‘ ...... Expoziția pțNRRȘVNVj | SE, Clasa de stabilitate ni tă intensitate, PDV, la o anumită altitu- dine și pe o anumită expoziție. Acesta constituie un sistem de analiză de tip ar- bore. In acest scop s-a procedat mai întâi la o stratifi- care a datelor de clase de altitudine. Prin aplicarea testelor statistice de testare a semnificației diferenței dintre medii s-au obținut trei clase de risc: 1000 - 1200; 1300 - 1400; 1500 - 1600. în cadrul fiecărei clase de risc altitudinale s-au Tabelul 1 Delimitarea claselor de risc (The separation of the risk classes) Nr. crt. Clase de risc d.p.d.v. altitudinal PDV (%) Medie - interval de încredere Clase dc risc d.p.d,v. expozițional PDV (%) Medie - interval dc încredere 1 1000- 1200 0,8624 0,7627 - 0,9621 N;NE; E; SV; NV 0,6420 0,5458-0,7383 2 SE; S; V 1,3237 1,0937- 1,5537 3 1300- 1400 1,2517 1,1602- 1,3432 N;NV 1,6268 1,3976- 1,8560 4 NE; SV 1.0069 0,8677-1,1461 5 E; SE; S; V 1,2528 1,1176 - 1,3879 6 1500- 1600 0,5941 0,4779 0,7102 N;NE;NV 0,8810 0,6379- 1,1242 7 E; SE; S; SV; V 0,3965 0,2964 - 0,4965 diferențiat, tot pe baza testării semnificației dintre medii, clase dc risc din punct de vedere al expoziției (tabelul 1): în vederea delimitării zonelor de stabilitate s-a realizat o clasificare ierarhică a datelor referitoare la medii, limitele inferioare și superioare ale interva- lelor de încredere prin intermediul analizei statistice de clasificare ierarhică a datelor (cluster analysis). Astfel s-au delimitat trei zone de stabilitate, respectiv: ■ zona I de stabilitate ridicată în care sunt incluse claselc de risc 1 și 7, având o intensitate medie a fenomenului PDV de 0,52%; • zona II de stabilitate relativă în care sunt incluse clasele de risc 4 și 6, având o intensitate medie a fenomenului PDV dc 0,94%; • zona III de stabilitate redusă în care se încadrează clasele de risc 2, 3 și 5 cu o intensitate medie de 1,40 %. Cheia de cartarea a stațiunilor din punct de vedere riscului de apariție a doborâturilor produse dc vânt cu o anumită intensitate medie este redată în figura 4: Fig. 4 Cheia de determinare a zonelor dc risc la doborâ- turi produse de vânt - metoda I (Determination key of wind- throw risk zones - method I) Analizând acest sistem de cartare se poate obser- va că zona de stabilitate maximă este la altitudini cuprinse între 1000 și 1200 m, pe expoziții N, NE, E, SV, NV, precum și la altitudini mari peste 1500 m pe expozițiile E, SE, S, SV și V. Cele mai expuse la doborâturi sunt stațiunile de la altitudini cuprinse între 1300 -1400 m. Această metodă permite o orientare a modului general de întemeiere, conducere și regenerare a arboretelor, furnizând criterii obiective în alegerea diferitelor soluții de gospodărire, oferind posibili- tatea planificării din timp a intervențiilor necesare funcție de vulnerabilitatea stațiunii la vânt. Acest sistem de cartare a arboretelor în zone de risc la doborâturi produse de vânt a fost aplicat pen- tru arboretele din U.P. VII Izvoarele Bistriței, O.S. Borș a (fig. 5). Una dintre prioritățile de gospodărire a arboretelor din această unitate de producție o con- stituie identificarea arboretelor ce necesită inter- venții urgente cu lucrări complexe de mărire, a sta- bilității la acțiunea vântului. în vederea eliminării subiectivismului în alegerea acestor arboretelor s-a elaborat un sistem de cartare din punct de vedere al rezistenței la acțiunea vântului, sistem fundamentat atât pe criterii staționale cât și pe criterii de arboret. Acest sistem de cartare permite identificarea arboretelor instabile în care se impune o intervenție urgentă. 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Fig. 5. Cartarea arboretelor în zone de risc la doborâ- turi produse de vânt - Metoda I. O. S. Borșa U. P. VII Izvoarele Bistriței Elaborarea metodei s-a realizat printr-o analiză a fiecărui factor, pentru care s-a dispus dc date statis- tice certe, prin metode statistice de testare a sem- nificație diferenței mediilor dintre diferite clase de risc obținute prin gruparea înregistrărilor din aproape în aproape. Sintetic clasele dc risc pentru fiecare factor sunt redate în tabelul 2: Stabilirea ponderii fiecărui factor, în cadrul sco- rului general, constituie o problemă delicată, întru- cât este necesar a se găsi un criteriu obiectiv care să reflecte contribuția acestor factori la frecvența și in- tensitatea doborâturilor produse de vânt. Ca și criteriu statistic se poate alege coeficientul de core- lație dintre indicatorul sintetic al intensității fenomenului, PDV, și fiecare factor. Analizând modul de variație a factorilor în raport cu PDV s-a putut observa că legătura dintre aceștia nu este strict lineară. De aceea, utilizarea coeficientului de core- lație ca criteriu în stabilirea ponderii fiecărui parametru nu este indicată, reco- mandându-se folosirea raportului de core- lație. Prin intermediul raportului dc corelație s-a stabilit ponderea fiecărui factor, obținându- se în final, prin înmulțirea ponderii cu intensitatea medie, pentru fiecare clasă de risc un scor. Prin însumarea scorului pentru fiecare factor se obține scorul final, funcție de care sc face încadrarea în zone de sta- bilitate. Scorul final reprezintă media intensității fenomenului pe clase dc risc ponderată cu raportul de corelație norma- lizat (suma rapoartelor de corelație este egală cu 1) fiind considerată ca intensitatea probabilă a doborâturilor pentru o anumită combinație a factorilor. Scorul pentru fiecare clasă de risc este redată în tabelul 3: în vederea delimitării zonelor de stabilitate s-au calculat toate variantele posibile de combinare a claselor de risc obținându-se un număr de 3456 variante. Scorul final obținut în cazul acestor variante posibile a fost analizat statistic prin testul K-Means Cluster Analysis (clasificare ierarhică pe baza mediei grupurilor), delimitându-se trei grupuri omogene, ce corespund celor trei zone de stabilitate, respectiv: Tabelul 2 Delimitarea claselor de risc (The separation of the risk classes) Factor Clase de risc PDV (%) Media - intervalul de încredere Altitudinea (m) 1000 - 1200 0,8624 (0,7627 + 0,9621) 1300- 1400 1,2517 (1,1602 + 1,3432) 1500- 1600 0,5941 (0,4779 4-0,7102) Expoziția NE; SV 0,8188 (0,7300 + 0,9076) N; E; SE; S; V; NV 1,1392 (1,0593 + 1,2192) Vârsta (ani) 0-40 0,1097 (0,0690 + 0,1503) 41-60 0,8712(0,7226+ 1,0197) 61 -100 1,3562 (1,2655 + 1,4469) > 100 1,5910(1,3283 + 1,8538) Diametru (cm) <18 0,0486(0,0322 + 0,0650) 19 — 26 0,5452 (0,4542 + 0,6361) >27 1,4559(13663 + 1,5456) înălțimea (m) < 15 0,0616(0,0419 + 0,0812) 16-21 0,4867(0,3996 + 0,5738) 22-25 1,2936 (1,1779+ 1,4093) >26 1,7507 (1,6044 + 1,8970) Clasa de producție 1-2 1,3447 (1,1703 + 1,5190) 3 1.0282(0,9550 + 1,1015) 4-5 0,7450(0,6097 +0,8802) Consistența 0,1-0,6 1,5723 (1,4119 + 1,7326) 0,7 1,1181 (1,0101 + 1,2261) 0,8 0,8060(0,7157 + 0,8963) 0,9-1,0 0,3036(0,2129+0,3944) REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 39 Tabelul 3 Scorul pentru clasele de risc (Score for risk classcs) Factor Pondere Clasă dc risc Medic Scor clasă dc risc Altitudinea (m) 0,09 1000- 1200 0,8624 0.08 1300- 1400 1,2517 0,11 1500- 1600 0,5941 0,05 Expoziția 0.06 NE; SV 0,8188 0,05 N; E; SE; S; V; NV 1,1392 0,07 Vârsta (ani) 0.20 0-40 0,1097 0,02 41-60 0,8712 0,17 61 - 100 1,3562 0,27 > 100 1,5910 0,32 Diametru (cm) 0,20 < 18 0,0486 0,01 19-26 0,5452 0,11 >27 1,4559 0,29 înălțimea (m) 0,23 < 15 0,0616 0,01 16-21 0,4867 0,11 22-25 1,2936 0,30 >26 1,7507 0,40 Clasa dc producție 0,06 1 - 2 1,3447 0,08 3 1,0282 0,06 4-5 0,7450 0,04 Consistența 0,16 0,1-0,6 1,5723 0,25 0,7 1,1181 0,18 0,8 0,8060 0,13 0,9- 1,0 0.3036 0,05 • Zona I de stabilitate ridicată în care vedere al rezistenței la acțiunea perturbatoare a vân- tului. Rezultatele obținute au aplicabilitate limitată numai la nivelul unității dc producție, pentru arboretele din Bazinul Superior al Bistriței Aurii. Extrapolarea lor, generalizarea metodelor de cartare, nu este recomandată, putând duce la erori cu efecte grave. Sistemele de criterii prezentate constituie un punct de plecare în continuarea cercetărilor, prin introducerea de noi factori cum ar fi: panta, tipul de sol, adâncimea de înrădăcinare, caracteristicile arborilor individuali (lungimea coroanei, indicele de zvelteță, defecte), elemente ale structurii orizontale și verticale al arboretului (profil, stare de vegetație, marginea de masiv), etc. Una din premizele realizării unui sistem de gru- pare a arboretelor funcție de rezistența la vânt o con- stituie obținerea de date exacte, complete și reprezentative pentru o anumită zonă. Acest lucru va permite o analiză și o corelare a parametrilor de sunt incluse arboretele cu un scor mai mic de 0,8 cu o medie a intensității de 0, 59%; • Zona II de stabilitate relativă în care sunt incluse arboretele cu un scor cuprins între 0,8 și 1,0 având o intensitate medie dc 0,90%; • Zona III de stabilitate scăzută în care sunt încadrate arboretele cu un scor mai mare de 1,0 având o intensitate medie de 1,27%. Cheia de determinare a claselor de stabilitate prin această metodă de cartare este prezentată în figura 6: Funcție de gradul de risc, stabilit prin încadrarea arboretului într-o zonă de sta- bilitate, se vor stabili urgențele de inter- venție cu măsuri silvico-tehnice de con- solidare. Aplicând acest sistem de cartare pe termen mediu la nivelul bazinului superi- or al Bistriței Aurii s-a obținut harta te- matică reprezentând zonarea arboretelor în raport cu gradul de vulnerabilitate la vânt (fig. 7). Scopul acestor metode de cartare este stabilirea unor criterii obiective de funda- mentare, a intervențiilor silvice, a dife- rențierii, tehnicilor de gospodărire, în raport cu necesitățile reale ale arboretelor, din punctul de Fig. 6 Cheia de determinare a zonelor de risc la doborâ- turi produse de vânt - metoda II (Determination key of wind- throw risk zones - method II) 40 REVISTA PĂDURILOR • Amil 115 • 2000 • Nr.4 LEGENDA Risc moderat Risc ridicat Drum național Drum forestier Metoda II • • Risc scăzut Fig. 7. Cartarea arboretelor în zone de risc la doborâ- turi produse de vânt - Metoda II. O. S. Borșa LL P. VII Izvoarele Bistriței intrare și control ai procesului doborâturilor produse se vânt. Una dintre modalitățile de obținere a datelor sta- tistice privind acest fenomen este reprezentată de rețeaua dc monitorizare a doborâturilor produse de vânt, a cărei implementare se recomandă mai ales în zonele în care vântul este principalul factor pertur- bator al bioproducției forestiere. BIBLIOGRAFIE B a r b u , I 1985: Contribuții la prognoza volumu- lui și a suprafețelor calamitate de vânt. Manuscris ICAS. 20 p. B e c q u e y , J., P. Riou-Nivert 1987: L'existance de zone de stabilite des peuplements. Consequenc.es sur la gestion. Revue Forestiere Francaise. Numero Special Les Chablis. p,323-335. Bouchon, J. 1986: Susceptibility of different conifer species to blow down. Minimizing wind dam- age to coniferous stands. CEE. Lovenholm Castle. Denmark. Dumitrescu, P. 1974: Cercetări privind doborâturile produse de vânt in păduri. Rezumatul tezei de doctorat. Universitarea Brașov. I c h i m , R. 1976: Doborâturile pădurile județului Suceava. 1CAS București. Transilvania. de vânt din .Seria a Il-a. I c h i m , R. 1990: Gospodărirea rațională pe baze ecologice a pădurilor de molid. Ed. Ceres. București. Konopka, J. 1973: Basic demarcation of regions of vind and snow damage in Slovakia. Lesnicky Casopis. 19 (2). p. 147-161 Miilor, K.F. 1985: Windthrow hazard classifi- cation. Forestry Commission. Leaflet 85. p. 3-14. M i 1 1 c r . K.F. 1986: Windthrow hazard in conifer plantations. Irish Forestry. 43 (1). M i t c h e 1 1 , S.J. 1995: The windthrow triangle: a relative windthrow hazard assessmentprocedure for forest mamagers. Forestry Chronicle. 71 (4). Petrescu, L. 1979: Sisteme de tăieri de îngri- jire si conducere a pădurilor de molid in scopul măririi rezistentei acestora la acțiunea vântului. București. Quinc, C.P., I.M.S. White 1993: Revised windline scores for the windthow hazard clasification: the revised scoring method. Forestry Commision Res. Inf. Note 230 S c o h y , J.P. 1991: Chablis: prevention et gestion. Silva Belgica. 98 (1). UN/ECE, 2000: Storms of december 1999 fell 165 milion m3 of timber; equivalent of 6 moths harvest in three day, Press Rclease ECE/TIM, Geneva. * ** 1968: Amenajamentul U.P. III Prislop, 1968-1979. * ** 1979: Amenajamentul U.P. VII Izvoarele Bistriței. 1979-1989. *** 1990: Amenajamentul U.P. VII Izvoarele Bistriței, 1990-1999. Mapping Systems of windthrow risk zones Abstract The windthrow are the most negative factor of the mountainous forest ccosystems management. The elaboration and implemen- tation the mapping systems for windthrow risk hazard is an imperative of the sustainable management of coniferous forests. A mapp- ing system is efficient and realist if he has at base a statistically model or mathematical model, estimated and tested by real data. For the stands of U.P. VII izvoarele Bistriței, O.S. Borșa we have proposed two mapping system of windthrow risk; one by long time based on staționai conditions, and other for medium time based on staționai and stands conditions. These mapping systems per- mitted of forest managera the update a differential technical system of forest works, Keywords; windthrow, mapping systems, risk. REVISTA PĂDURILOR • Amil 115 • 2000 ® Nr.4 41 Progres sau declin în protecția arboretelor prin actul de exploatare a lemnului? Ing. Ovidiu CREȚU Ing. Petru BOGHEAN Institutul Național al Lemnului în vederea exploatării raționale a pădurilor și menținerii echilibrului ecologic, Parlamentul Ro- mâniei a adoptat Legea protecției mediului și Codul Silvic prin legile 137/1995 și respectiv 26/1996. în conformitate cu prevederile acestor legi, Insti- tutul Național al Lemnului (INL) a studiat impactul produs asupra mediului pădurii de actualele tehno- logii de lucru folosite la exploatarea lemnului și a procedat la adaptarea acestora la cerințele ecologi- ce, luând în considerare și recomandări din literatu- ra de specialitate (N, Doniță, 19/7; V. Giurgiu, 1982, 1995; C. Dămăceanu, 1991 ș.a.). Față de situația generală a prejudiciilor produse mediului, s-au efectuat cercetări pentru trei categorii de prejudicii, considerate cu impact ecologic major asupra pădurii: vătămările arborilor, scmințișuri și degradarea solului. în acest sens, s-au amplasat cercetări în 15 par- chete de exploatare, situate în diverse condiții de teren, tratament, sezoane de activitate și tehnologii de lucru, repartizate geografic în raza societăților comerciale de exploatare din Suceava, Câmpina, Brașov, Pitești și Sebeș. în ceea ce privește vătămările arborilor, s-a stu- diat fenomenul de rupere a arborilor nemarcați în cazul operației de doborâre, precum și vătămările arborilor și semințișului în două variante de colectare a lemnului cu autotroliile (comparativ cu macaralele hidraulice). Rezultatele obținute sub aspectul prejudiciilor produse în parchetele experimentale sunt prezentate în tabelul 1. Tabelul 1 Niveluri de vătămarea produse în activitatea de exploatare a lemnului Operația ehnologică Denumirea prejudiciului Condiții silvo-tehnice și tehnologice Niveluri de vătămare Utilaj conducător Natura produselor Tratament Sezon vegetativ % Sezon rep. vegeL % Recoltarea lemnului Ruperi arbori nemarcați - Principale Progresive 8,86 3,56 medie anuală; 4,40 Colectarea lemnului Vătămări arbori pe picior Tractor Principale Succesive, progresive - 18,00 Secundare Rarituri 5,56 ► Funicular Secundare Rărituri - 9,64 Vătămări semințiș Tractor Principale Succesive, progresive - 19,46 Funicular Principale T. transf. - 1,86 Degradare sol Tractor Principale Progresive 7,46 3,32 Secundare- Rărituri 28,40 - încărcarea lemnului Degradare sol Autotroliu + tractor - - 5,90 Macara hidraulică + tractor - - 0 - Se constată o diversitate a nivelurilor prejudici- ilor produse la exploatare în funcție dc tehnologia de lucru, tratamentul aplicat și sezonul de lucru. O diminuare importantă a acestora se produce în cazul folosirii funicularelor la colectare și a macaralelor hidraulice la încărcarea lemnului. Se mențin niveluri relativ ridicate la ruperea arborilor în timpul doborârii și la vătămarea arbo- rilor, semințișului și degradarea solului în cazul colectării cu tractoarele. Cauzele care determină această situație sunt următoarele: La ruperea arborilor nemarcați în timpul doborârii: • lipsa unui echipament dc lucru adecvat pentru asigurarea doborârii arborilor în direcția dorită; • dificultățile legate de panta terenului, înclinarea naturală a arborilor, densitatea arborilor marcați în condițiile tăierilor selective etc., care nu permit fasonatorilor mecanici, în cadrul normelor de timp practicate, o pregătire suficientă a lucrărilor de doborâre și dc a obține, în final, căderea arborilor în direcția dorită. La vătămarea arborilor rămași și a semințișului: • folosirea tractoarelor în terenuri grele, cu pantă mai mare decât limita maximă admisă pentru aceste mijloace dc colectare; • lipsa unor sisteme de protecție adecvate pentru devierea traseelor sarcinilor de lemn, care să prevină contactul cu arborii rămași și a zonelor cu semințiș utilizabil; • neutilizarea instalațiilor cu cabluri în terenuri cu pantă mare și unde domeniul nu permite o altă variantă. La degradarea solului: • folosirea tractoarelor în terenuri grele, cu pantă mare și exces de umiditate; • menținerea sistemului de încărcare cu autotrolii, care necesită în zona platformelor pri- mare, manipularea lemnului cu tractoarele. Pentru prevenirea sau diminuarea tuturor acestor prejudicii aduse mediului, s-a stabilit aplicarea măsurilor tehnico-organizatorice prezentate în tabelul 2. în legătură cu ruperea arborilor nemarcați ce se produce în mod accidental în timpul recoltării lemnului, pentru care nu sunt prevăzute preju- 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Tabelul 2 Soluții de prevenire sau diminuare a prejudiciilor Denumirea operației tehnologice Denumirea prejudiciului produs Soluții tehnice și organizatorice pentru prevenirea sau diminuarea prejudiciilor Doborârea arborilor Ruperea arborilor nemarcați - îmbunătățirea echipamentului de lucru; - Revizuirea normelor de muncă. Colectarea lemnului cu tractoarele Vătămarea arborilor pe picior - Introducerea unui sistem de protejare a arborilor rămași cu bușteni de deviere a sarcinilor Vătămarea semințișului - Aplicarea unui sistem de protejare a semințișului cu mărgăritare; - înlocuirea tractoarelor cu funicularele pasagere în terenuri cu panta peste 15° + 18°. Degradarea solului - Introducerea funicularelor pasagere în locul tractoarelor în terenuri cu panta peste 15° + 18*; - Folosirea sezonieră a tractoarelor, în funcție de umiditatea solului. Colectarea lemnului cu funicularele Vătămări aduse arborilor pe picior în tăierile de produse secundare - Introducerea celui de al doilea cărucior în echipamentul de bază al fiiniculanilui. încărcarea lemnului cu autotrolii Degradarea solului în zona platformelor primare - Introducerea macaralelor hidraulice la încărcare lemnului. dicii admisibile, se consideră necesară adoptarea a două categorii de măsuri' tchnico-organizatorice: • îmbunătățirea dotării cu echipament de lucru adecvat cerințelor efectuării doborârii arborilor pe direcția dorită, evitându-se ruperea arborilor înveci- nați sau aninarea; în acest sens, se arc în vedere folosirea dc scule și dispozitive cunoscute (pârghii, pene din material plastic sau metalice etc.), cât și crearea de noi sisteme de înclinare a arborilor pe direcția dorită; • creșterea cu circa 50% a duratei de lucru, acor- dată prin normele actuale de timp, pentru doborârea arborilor, astfel ca fasonatorii mecanici să asigure pregătirea necesară înclinării arborilor în direcția dorită. Pentru prevenirea vătămării arborilor pe picior în timpul colectării lemnului cu tractoarele, se are în vedere instalarea, pe traseele cu curbe, a unor bușteni deviatori de sarcină, fixați la un capăt în pământ, iar la celălalt, cu cablu din oțel, de arborele prevăzut a fi protejat. Totodată și în cazul colectării lemnului cu fimi- cularcle pasagere, introducerea celui dc al doilea cărucior în echipamentul dc lucru, permite folosirea de culoare înguste, ceea ce contribuie în mod favo- rabil la protejarea arborilor rămași. în legătură cu prevenirea vătămării zonelor cu semințiș utilizabil, se are în vedere instalarea de mărginare sau opritori care să fie fixați în vecină- tatea căilor de colectare. Un rol important în prote- jarea semințișului îl reprezintă utilizarea instalațiilor cu cabluri, mai ales în terenurile cu panta mai mare dc 15° - 18°. Legat dc prevenirea degradării solului, în special la colectarea lemnului cu tractoarele, se are în vedere introducerea în exclusivitate a instalațiilor cu cabluri în terenurile cu panta peste 15° + 18°, pre- cum și utilizarea tractoarelor doar sezonier, în funcție de umiditatea solului. în ceea ce privește degradarea solului din zona platformelor primare, care se datorează necesității folosirii tractoarelor la manipularea, sortarea și pregătirea lemnului pentru încărcarea de autotrolii, se impune extinderea sistemului de încărcare cu macarale hidraulice, care prezintă avantajul pre- luării lemnului depozitat în lungul drumurilor forestiere dintr-o singură manevră. Aplicarea soluțiilor tehnice și organizatorice menționate, prevăzute să contribuie la înscrierea prejudiciilor în limitele medii admise menționate, necesită cheltuieli suplimentare pentru desfășurarea procesului de producție, ceea ce conduce, conform calculelor efectuate, la creșterea prețului de cost pe unitate de produs aproximativ 20%, repartizate după cum urmează: • prevenirea la doborâre a ruperii arborilor nemarcați......................................7,6% ■ diminuarea la colectare a vătămării arborilor pe picior........................................18,6% • prevenirea vătămării semințișului....27,3% • reducerea degradării solului cu tractoarele prin înlocuirea cu funicularele....................32,5% • îmbunătățirea nivelului de degradare a solului în zona platformelor primare prin extinderea încăr- cării lemnului cu macaralele hidraulice......14,0% în afara măsurilor tehnico-organizatorice prezen- tate, s-a prevăzut tipizarea tehnologiilor de lucru pe principii ecologice, în funcție de mijloacele de colectare, după cum urmează: • tehnologii pc bază de tractoare forestiere (cod ET); • tehnologii pe bază dc funiculare pasagere (cod EF : FP - 2 și FPU - 500); • tehnologii pe bază de mijloace specializate (cod ES : tractor cu remorcă și macara hidraulică, instalații cu cablu și pilon, atelaje). Aceste tehnologii se caracterizează prin urmă- toarele performanțe: • limitează folosirea tractoarelor numai în terenurile cu pantă medie până la 15° + 18°, peste această pantă se recomandă folosirea instalațiilor cu cabluri; REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 43 SITUAȚIA PREJUDICIILOR ASUPRA MEDIULUI PĂDURII PRODUSE PRIN EXPLOATAREA LEMNULUI 1 - repreSnW. wb forai codMS, catefloriH» de prejudicii forepistrsro 1b procesul specific de exptoetare a lemnului. 44 REVISTA PĂDURILOR • Amil 115 • 2000 • Nr.4 - limitează târârea lemnului fără dispozitive de suspendare pe distanțe mai mari de 50 m; • interzice folosirea la colectarea lemnului a trac- toarelor neechipate cu dispozitive de suspendare a sarcinii; • introduce sistemul de încărcare a lemnului cu macarale hidraulice, pentru protejarea solului în zonele platformelor primare. Un rol important în realizarea exploatării ecolo- gice a lemnului îl are și factorul educațional și de pregătire profesională a personalului muncitor. Pentru aceasta se propun următoarele măsuri: • introducerea în programele de studiu din insti- tuțiilor de învățământ superior, licee, școli profe- sionale și centre dc calificare cu profil silvic, a unor prevederi referitoare la căile și mijloacele de redu- cere a impactului asupra mediului în timpul exploatării lemnului; • creșterea rolului maiștrilor dc parchet în edu- carea și formarea personalului muncitor pentru pro- tecția mediului pădurii; • aplicarea unor procedee de propagandă vizuală (afișe, placardc etc.) la intrarea în bazinele forestiere, pentru reducerea și eliminarea prin atenționare locală a prejudiciilor și poluării în cadrul procesului dc exploatare a lemnului. • organizarea unor puncte de colectare a deșeurilor specifice în zona platformelor primare (pneuri și acumulatori uzați, cabluri, ulei ars, amba- laje etc.). BIBLIOGRAFIE Doniță, N., 1977: Ecologie forestieră. Editura Ceres, București. Dămâceanu.C., 1991: Vătămări produse arborilor, semințișului și solului prin folosirea tehnologiilor de exploatare. Revista pădurilor nr. 3. G i u r g i u , V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. Giurgiu V., 1982: Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Editura Arta Grafică, București. Ministerul Mediului: Instrucțiuni privind termenele, modal- itățile și speciile de recoltare și transport ale materialului lem- nos din păduri (Ordinul nr. 572/1991). M ă d ă r a ș I., 1990: Aspecte ecologice și tehnico-eco- nomice la exploatarea lemnului pus în valoare în cadrul trata- mentelor intensive (I, II). Revista pădurilor nr. 3 și 4/1993. P e t r e s c-u L., 1975: Studiu privind vătămările cauzate arborilor prin colectarea lemnului provenit din rărituri în arboretele de molid. (Rezumatul tezei de doctorat). Col. 1996, 1997, 1998: Cercetări privind adaptarea tehnologiilor de exploatare și transport forestier la cerințele ecologice. Manuscrise INL. Wood harvesting: progress or decline regarding the forest protection? Abstract This paper shows the results of researchcs in the ficld of enviroment frendly technoiogies of wood harvesting and the effects on the costs. approaching also the special issues in conncction with expenses for prevention of damages to trees, seelings and soil. Keywords: wood harvesting, forest protection, costs. REVISTA PĂDURILOR • Amil 115 • 2000 • Nr.4 45 NOTĂ Parcurile naționale: între ideal și realitate 1. România ți Germania: asemănări ți deosebiri Ideea unor parcuri naționale, realizată pentru prima dată în SUA (Yellowstone, 1872) a fost lansată de cercurile angajate în protecția naturii. Tot acestea au propus în anul 1910 transfor- marea regiunii Bayerischer Wald într-o rezervație naturală. De un parc național încă nu era vorba. Spre a se anticipa: sus-nutni- ta regiune a devenit parc național - primul în Germania - de abia în 1978. Altfel în România. Inițiativa unor parcuri naționale aparține de la început sluji- torilor pădurii. Cu începere din 1912, aceștia au militat pentru o întreagă rețea de parcuri naționale, instalate în codrii seculari, proprietatea statului. Argumentele invocate atunci (protecția monumentelor naturii, etică, estetică, cercetare etc.) s-au dove- dit între timp profetice. Se știe că în România țelurile urmărite nu au putut fi reali- zate decât într-o mică măsură și numai temporar. Parcul național Retezat, legalizat în 1935, a fost ulterior maltratat. "Valea Mare nu mai este Valea Mare" m-a lămurit un șef de ocol silvic. în Germania nici atât. Regimul național-socialist intenționa, prin 1935, să treacă la acțiune și în domeniul parcurilor naționale, dat fiind că reședința preferată a Fiihreruiui german erau Alpii bavarezi, anume Berchtesgadcn. S-a dat însă prioritate altor proiecte, cu urmări fatale. Atât Germania cât și România au profitat de prăbușirea regimului socialist pentru a face mai mulți pași înainte în proiectele sus-numite. în fosta R.D.G., cca 15% din suprafața țării erau sustrase folosinței publice. O ocazie bi- ne-venită de a transforma o mare parte din acestea în arii prote- jate. Rezultatul: în anul 1997 Germania dispunea de 12 parcuri naționale. Cam la fel și România. Cu o deosebire fundamentală: cele din Germania sunt legalizate, cele din România dau loc încă la discuții... 2. Parcurile naționale: rezultat al multor compromisuri Nu se poate aborda tematica parcurilor naționale, fără a menționa International Union for Conservation of Nature and Natural Resources (IUCN), o organizație internațională consti- tuită în 1948 la Fontainbleau. Țelul propus: a promova ideea unor arii naturale protejate, a elabora concepte, reguli și legi și a supraveghea aplicarea lor. Pbntru cazul special al parcurilor naționale a fost creată o comisie ad-hoc, așa numita Commision on National Parks and Protected Areas (CNPPA), care activează în cadrul organizației numită inițial IUCN, cu sediul în Geneva și care are reprezentanți în peste 100 de țări ale globu- lui, fiind totodată în contact și cu Națiunile Unite. Dar să revenim la parcurile naționale. Cu ocazia unei adunări generale a IUCN-uhii, în 1969 la Delhi, s-au stabilit condițiile pe care ar trebui să le îndeplinească o arie protejată pentru a fi clasificată ca "Parc Național". Una dintre acestea prevedea că, în acele regiuni, "să nu fi călcat picior de om". Cu timpul s-a dovedit însă că acest ideal este greu dc realizat. Urmarea: la o nouă conferință a CNPPA-ului, în * Silvicultor german de origine română (bucovinean) rezi- dent în Germania. Dr. rer. nat. Aurel TEUȘAN* 1972, la Banff (Canada), s-a căzut de acord asupra unei zonări în cadrul unui parc național. Prin aceasta se deschide o portiță spre compromisuri. Un exemplu nc oferă parcul național german Berchtesgaden (vezi mai jos). 3. Diversitatea biologică Nu putem vorbi de parcuri naționale, fără a menționa și diversitatea biologică. Aceasta a fost obiectul conferinței de la Rio 1992, cu care ocazie țările semnatare - între care și România - s-au angajat să asigure protecția tuturor animalelor și plantelor de pe teritoriul lor, împreună cu spațiile vitale necesare, ori par- curile naționale reprezintă, chiar și prin definiție, ultimele refugii ale Creației. 4. Un parc național alpin: Berchtesgaden Cu ocazia conferinței de la Rio s-a elaborat și un program de acțiune pentru secolul 21, așa numita Agenda 21. în capitolul 13 se subliniază, între altele, importanța regiunilor de munte pentru echilibrul întregului glob. Motiv suficient de a ne ocupa de sus- numitul parc. Regiunea aparține land-ului Bayem și-i situată în partea de nord a Alpilor calcaroși, vârful dominant, Watzmann, atinge 2713 m. Circa o treime din suprafață este acoperită dc stânci și grohotișuri, 40% sunt împădurite, pajiștile montane și jnepenișurile cuprind până la 14%, pășunile aproximativ 20%. Limita superioară a pădurilor este la 1900m, pe timpuri era cu cca 250 m mai sus. Regiunea este bogată în zăcăminte de sare. Exploatarea acestora în evul mediu a dus la ruina pădurilor. Acesta au fost reconstruite în secolul XIX, de predilecție cu molid. Pe scurt: păduri naturale nu sc mai găsesc decât prin "coclauri". Primele măsuri cu scopul de a conserva vegetația naturală în regiunea Berchtesgaden au fost luate în 1910, cu care ocazie a fost delimitată o arie cu o suprafață de 8.6000 ha, mărită apoi în 1921. Clasificarea ca parc național a avut loc mult mai târziu, anume în 1978. Punctul pe i a fost pus în 1990, când s-a mai adăugat o suprafață de 25.000 ha, constituindu-se în felul acesta și o rezervație a biosferei. Se înțelege de la sine, lucrările pe teren necesitau un plan bine stabilit. Acesta a fost elaborat de comun acord cu ministerul mediului, cu administrația parcului și cu un birou specializat în acest domeniu. Nc mărginim aici în a înșira capitolele prevăzute spre a face obiectul activităților necesare în cadrul parcului național, respectiv a rezervației biosferei: • pădure, • păstorit, • văcărit, • rețeaua hidrologică, • turism, ■ căi de acces, • publicitate, • protecția mediului, • cercetări, • protecția monumentelor naturii. 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 4.1. Ponderea în cercetări Prioritate au cercetările de bază în diferite discipline, ca geologiei, geomorfologie, botanică, zoologie, climatologie, sil- vicultură etc. Acestea sunt inițiate de universități sau diferite institute speciale. Unele rezultate sunt comunicate într-o publi- cație proprie. Demn de notat ni se par cercetările duse în cadrul proiectului cunoscut sub denumirea de MAB 6. Tema: impactul uman și rezultatele sale în ecosistemele montane. Vizate, între altele, sunt și efectele turismului, în funcție de anotimpuri. Personalul care stă la dispoziția parcului și a rezervației se compune din vreo 70 de muncitori, angajați, voluntari etc. Bugetul pentru anul 1993, asigurat din mai multe surse, cuprindea aproape 6 milioane DM. Cam o jumătate era pre- văzută pentru plata personalului. 4.2. Insecticide într-un parc național?! Suprafața împădurită cuprinde aproximativ 8100 ha. Pc mai mult de 2.000 ha sunt prevăzute lucrări de îngrijire și conducere. Posibilitatea anuală inițial prevăzută se ridica la cca. 4.000 m3. în urma diferitelor calamități naturale (atacuri dc insecte, doborâturi dc vânt) se impun modificări. Dar nu numai atât Atacuri masive de ipide între 1992 și 1994 au constrâns guvernul să aprobe intervenții cu preparate chimice. O măsură care rămâne mai departe controversată. Se înțelege de la sine că în ariile protejate, regenerarea naturală are prioritate. Numai că aceasta este apreciată și de cerbi, căprioare, capre sălbatici... Nu- i deci de mirare, dacă printre persoanele care-s în slujba parcu- lui se află și câțiva vânători de meserie. Cu toate acestea, impactul cervidelor m regenerări rămâne în mod permanent o problemă. 4.3. Turismul: o medalie du două fețe In anul 1888 s-a construit o cale ferata până în mijlocul regiunii, ceea ce a favorizat mișcări de mase. Numărul exact al turiștilor din zilele noastre nu este cunoscut. Cifra apreciată este de 1,3 până la 1,5 milioane pe an. Se știe că multe gospodării la munte nu mai sunt rentabile și satele sunt părăsite. Soluția întrevăzută și practicată pe scară largă este turismul. Că aceasta nu-i o sursă numai de bună stare, a fost dovedit în diferite pu- blicații (vezi și Pădurea noastră, nr. 415/iulie 1999). 4.4. Contramăsuri în materie de turism Este dovedit că turismul poate promova un proces de conștientizare a maselor populare în materie de reintegrare a omului în Creație. Spre acest țel converg mai multe căi: infor- mație, educație, canalizarea vizitatorilor cu însoțitori spre anu- mite obiective etc. 4.5. Esențialul Din cele expuse mai sus se desprinde faptei că un parc național poate fi și, spre a vorbi cu biblia, tocmit. Mai ales în combinație cu o rezervație a biosferei. Aproape involuntar ne gândim, între altele, și la masivele Rodna-Călimani. REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 47 DIN ACTIVITATEA SECȚIEI DE SILVICULTURA A ACADEMIEI DE STIINTE A GRICOLE SI SIL VICE Dezbateri cu privire la doctoratul în silvicultură în ziua de 30 iunie 2000 a avut loc la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov ședința Secției de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice. S-au dezbătut principalele aspecte ale activității de pregătire a doc- toranzilor din domeniul silviculturii. Alegerea acestui subiect a fost determinată, pe de o pane, de importanța majoră pe care o are pregătirea superioară, prin doctorantura, a unor specialiști tineri, dintre care, cu timpul, se formează personalități reprezen- tative ale silviculturii românești, în comunitatea științifică națională și internațională de specialitate. De asemenea, docto- ratul reprezintă unul din mijloacele principale care asigură pro- gresul științelor silvice și, desigur, al silviculturii practice. Pe de altă parte, în ultimul timp, au existat semnale pertinente și punc- tuale care relevau obiectiv, dincolo de deficiențe, evidente scăderi ale exigențelor, la diferite niveluri (comisiile de admitere și susținere a examenelor și referatelor, activitățile conducătorului și până la comisia constituită pentru susținerea publică a tezei și în diferite faze ale pregătirii doctorandului (colocvii de admitere, pregătirea și susținerea examenelor, ela- borarea referatelor de specialitate, realizarea cercetărilor, prelu- crarea prin metode matematico-statistice modeme a informați- ilor, raportarea la stadiul actual al cunoștințelor, redactarea și prezentarea tezei de doctorat etc.). Ședința Secției de silvicultură a ASAS s-a ținut la Brașov, la Facultatea dc Silvicultură și Exploatări Forestiere, pentru că în cadrul ei își desfășoară activitatea de pregătire a docto- ranzilor cei mai mulți conducători științifici. La 20.02.1999 pe domeniul științelor silvice existau în total 19 conducători de doctorat, din care doi, la Facultatea de Silvicultură din Suceava. Aceștia acopereau 11 specialități, de la pedologie și stațiuni forestiere până la exploatări și transpor- turi forestiere. în prezent, sunt înscriși la doctorantura cu mult peste 100 de doctoranzi, la toate specialitățile aprobate, dar toți la forma fără frecvență. După cum se cunoaște, pe lângă o pleiadă de silvicultori români, care în perioada 1900-1940 au obținut titlul științific de doctor în Franța, Germania și Austria, după cel de-al doilea război mondial s-au susținut primele doctorate la Facultatea de Silvicultură din Politehnica București și Cluj. în 1954 Facultatea de Silvicultură din Brașov deține dreptul de a pregăti doctori, la început un număr relativ mic, dar care a crescut con- tinuu. Dacă la început, a existat numai forma cu frecvență, curând s-a ajuns numai la doctoranzi fără frecvență, cu urmări negative asupra calității. La dezbateri au fost invitați toți conducătorii de doctoranzi și cadre didactice. Discuțiile au fost ample, analizându-se critic principalele aspecte ale pregătirii doctoranzilor și făcându-se numeroase sugestii și propuneri, unele din sfera competențelor lor și altele ale Ministerului Educației Naționale. S-a încercat, de asemenea, să se identifice cauzele care au determinat scăderea exigențelor, concretizate în unele cazuri prin pregătire nesatisfacătoare. Se pare că trecerea în fapt de la forma de doc- torantura cu frecvență în exclusivitate la forma fără frecvență lipsește tânărul doctorand de condiții suficiente de documentare în laboratoare cât și de alte facilități de cercetare, de exercițiul intelectual elevat, posibil de realizat numai într-un cadru aca- demic universitar. Pe de altă parte, uneori se consideră obținerea titlului științific de doctor, numai ca o condiție de pro- movare pe scara ierarhiei profesionale în învățământul univer- sitar, în cercetare sau administrație, caz în care pregătirea încetează o dată cu obținerea lui. O asemenea situație este gene- rată și de desființarea docenței (doctor habilus), treapta supe- rioară pentru un alt orizont de atins. Cu destule excepții se con- stată insuficiente abilități de folosire a unor limbi de circulație internațională, singura condiție a unei suficiente informări științifice la zi, prin folosirea metodelor modeme de informare, inclusiv intemetul. Fără a semnala și alte cauze, se face o ultimă referire la alegerea subiectului tezei de doctorat, care potrivit legislației în vigoare (1937/1999) "trebuie să conțină elemente dc originali- tate specifice domeniului abordat, precum și modalități de vali- dare științifică a acestora". Pe lângă această cerință fundamentală, teza trebuie să fie realizabilă în timpul determinat dc durata doctoratului (de regu- lă cel mult 6 ani), să existe mijloace de realizare (aparatură, echipamente, suport financiar etc) și, ceea ce este de extremă importanță, subiectul tezei trebuie să fie de actualitate, să aibe importanță teoretică sau practică și aplicabilitate etc. în final, dizertațiile realizate să reprezinte contribuția românească la dezvoltarea științelor silvice, pe plan național și internațional, dar și pentru aceasta rezultatele cercetărilor să fie cunoscute și recunoscute dc comunitatea științifică. Se mai constată că nu întotdeauna există concordanță între titlu! tezei și conținutul ei, ca și între abilitarea con- ducătorului științific de a conduce teze dinlr-un domeniu și apartenența tezei și întreaga pregătire a doctorandului la un alt domeniu. Se încalcă astfel principiul competenței și se încurajează superficialitatea. Pe alocuri s-a renunțat chiar și la susținerea în catedră a tezei de doctorat! în sfârșit, o serioasă cauză a unor insatisfacții o constituie insuficienta pregătire a unor doctoranzi în perioada de studii universitare, care ar trebui să probeze capabilitatea lor pentru studii avansate, postuniversitare. Sigur că un rol dc maximă importanță îl joacă conducătorul științific, în toate etapele de pregătire a doctorandului și în esență în definirea (stabilirea) nivelului de cunoștințe la zi, în metodologia de cercetare și dc prelucrare a datelor obținute și nu în ultimul rând, volumul informațiilor științifice, cu caracter origina) al acestora. S-au făcut multe propuneri de îmbunătățire a activității dc pregătire a doctoranzilor, dintre care unele trebuie să dobân- dească putere de lege. S-a ajuns la concluzia unanim recunoscută polrivit căreia doctoratul în silvicultură se afla în declin. Admiterea la doctorat de la o formă colocvială, în bună măsură formală, trebuie să capete într-adevăr caracter de con- curs. Trebuie să crească exigența față de competența lingvistică, examen susținut ia catedra de limbi străine a universității. Actualele prevederi legale referitoare la admitere au aproape în exclusivitate caracter tehnic, fără a se face referiri la conținut. Stă în competența IOD, în cazul nostru Universitatea “Transilvania” din Brașov și Universitatea “Ștefan cel Mare” 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 din Suceava, să aducă în regulamentele proprii de organizare și desfășurare a doctoratului elemente noi care să determine, pe baza a mai multor criterii de fond, o mai riguroasă triere a can- didaților la doctorantură. De exemplu, un candidat care nu a absolvit facultatea cu cel puțin media generală 8 (opt) nu ar putea , după multe opinii, fi admis la doctorantură. Sunt și opinii potrivit cărora media minimă admisibilă ar fi 9 (nouă). De asemenea, în același context, se opinează pentru o limbă de circulație internațională vorbită și scrisă fluent și o a doua la nivel de înțelegere a unui text de specialitate. Trebuie să apară o schimbare de esență în gândirea progra- mului individual de pregătire a doctoratului, în care pe lângă aspectele tehnice cerute de lege (examene, referate) un loc cen- tral trebuie să-l ocupe aspectele privitoare la conținutul tezei de dizertație, întinderea acesteia și, îndeosebi, nota de originali- tate, chiar dacă, de exemplu, este vorba de o teză din domeni- ile economiei forestiere al vânătorii, la care predomină teze de doctorat cu caracter de studiu. Pentru că se cere prin lege ca originalitatea specifică domeniului abordat să fie validată științific, trebuie ca în programul de pregătire aspectele metodologice de planificare și realizare a cercetărilor să fie prezentate suficient dc larg pentru ca să se probeze adecvarea lor pentru atingerea obiectivelor stabilite. Pe același plan de importanță metodologică trebuie plasată prelucrarea rezul- tatelor prin metode ale matematicii statistice adecvate sco- purilor urmărite și din care să rezulte caracterul lor logic (scos din sfera jocurilor întâmplării). Formarea comisiilor, începând cu cele pentru concursul dc admitere și terminând cu cea pentru susținerea publică a tezei trebuie alcătuite numai din specialiștii din domeniul la caic se raportează teza, iar acestea trebuie să crească exigență, atât în ceea ce privește volumul cunoștințelor în cazul examenelor, contribuția științifică originală a dizertației. S-a opinat ca referatele și teza, înainte de a fi susținută pu- blic să fie analizate în catedrele dc specialitate, public, pe bază • a 2-3 referate de specialitate. De asemenea, se consideră oportună și utilă publicarea și difuzarea factorilor interesați și competenți cu rezultatul tezei dc doctorat, care să li se ceară nu numai aprecieri generale ci și răspunsuri punctuale asupra originalității, contribuțiilor la dez- voltarea domeniului de știință respectiv etc. în final, concluzia generală și unanimă a fost aceea a nece- sității creșterii standardelor de exigență în toate etapele de pregătire a dotoranzilor, pentru a stopa declinul instaurat în acest domeniu. Președintele secției Dr. doc. Val ENESCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 49 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII “PROGRESUL SILVIC” Apelul Societății “Progresul Silvic” pentru Salvarea pădurilor țării Consiliul de conducere al Societății "Progresul Silvic", ca asociație profesională a inginerilor silvici din România, a luat act cu îngrijorare de tensiunile apărute între conducerea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și unii factori de decizie politică, în legătură cu aplicarea Legii 1/2000 privind retrocedarea pădurilor și, mai ales, de lipsa de unitate și colaborare loială la nivelul conducerii minis- terului. în această dificilă perioadă țara are nevoie dc uni- tatea și nu de destabilizarea sectorului silvic, care poate duce la sacrificarea pădurilor în folosul unor interese politice sau de grup. Silvicultorii consideră că restituirea pădurilor reprezintă un act de dreptate absolut necesar dar mult întârziat și susține rezolvarea acestei probleme cât mai corect și unitar, fără a afecta ființa pădurii, interesele generațiilor viitoare și ale țării. Considerăm că întregul corp silvic și conducerea minis- terului de resort au făcut până în prezent tot ceea ce le-a revenit ca obligație în această privință și, în consecință, respinge ca nefondate acuzele ce ni se aduc de către unii factori politici necunoscători ai problemelor silviculturii. în același timp corpul silvic și, mai ales, Societatea "Progresul Silvic" au sesizat și au făcut publice* grave imperfecțiuni, omisiuni și neclarități ale Legii 1/2000 și ale altor reglementări recente referitoare la modul de retro- cedare a pădurilor. Nu au fost luate în considerare: a) opinia oamenilor de știință; b) legislația silvică din perioada inter- *A se vedea articolele: - V. GIURGIU, 2000, Evoluția structurii pădurilor României după natura proprietății. Revista pădurilor, nr. 1; - V. GIURGIU, Val. ENESCU, D. TÂRZIU, 2000, Cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor, Pădurea noastră, nr. 455/456; r V. GIURGIU, 1998, Quo vadis silva, Academica, nr.4; - D. TÂRZIU, 1999, Administrarea și gospodărirea pădurilor proprietate privată în concepția Societății “Progresul silvic”. Revista pădurilor, nr. 5/1999. belică; c) modul dc rezolvare a acestei probleme în țările Uniunii Europene și în țări candidate la acest organism internațional. în aceste condiții devine imposibilă gestionarea durabilă a pădurilor retrocedate cu respectarea regimului silvic. Pădurile țării sunt în fața celui mai mare pericol din întrea- ga istorie postbelică a silviculturii românești. Un recent proiect de ordonanță de urgență elaborat de ministerul de resort, care a urmărit să înlăture, cel puțin în parte, neajunsurile legislației în vigoare a fost blocat datorită unor ingerințe manifestate de unii factori de decizie politică. S-a cerut sacrificarea unui ministru (pentru a deschide calea sacrificării pădurii românești, tocmai în această extrem de dificilă perioadă când țara suferă din cauza secetelor, inundațiilor și a altor hazarde naturale ?). în consecință, ne vedem obligați să ne adresăm președin- telui României, Parlamentului, Guvernului și factorilor politici pentru a acorda atenția cuvenită problemelor pădurii și silviculturii românești, îndeosebi acum, cu prilejul reconstituirii dreptului de proprietate asupra fondului fun- ciar, pentru a nu transforma țara într-un cimitir al pădurilor cu consecințe grave pentru prezentul și viitorul României. Insistăm pentru instituirea unui cadru legal adecvat, respec- tiv printr-o ordonanță de urgență, cu consultarea silviculto- rilor, a oamenilor de știință și luând în considerare expe- riența țărilor din Uniunea Europeană, precum și ceea ce a fost bun în legislația silvică românească precomunistă. Societatea "Progresul Silvică" își exprimă disponibili- tatea pentru dialog și colaborare, în speranța că, de această dată, opinia noastră va fi ascultată și luată în considerare. Președinte de onoare, Prof.dr.doc. Victor GIURGIU Președinte executiv, Prof.dr.ing. Dumitru TÂRZIU 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 •Nr.4 CRONICĂ Prof. Jean PARDE membru de onoare al Societății “Progresul Silvic” Recent profesorului Jean PARDE - personalitate de excepție a silviculturii franceze și europene i s-a conferit distincția de membru de onoare al Societății “Progresul Silvic ", în semn de recunoștință pentru fructuoasa sa contribuție la dez- voltarea colaborării dintre silvicultorii români și silvicultorii francezi. Pentru actu- ala generație de silvicultori români opera profesorului Jean PARDE este similară cu cea a distinsului silvicultor francez G.HUFFEL - cel care, în ultimul deceniu al secolului trecut, a contribuit la formarea și dezvoltarea silviculturii românești. Ne facem o onoare din a publica în acest număr al revistei un articol original, de mare valoare, pe care distinsul specialist francez a avut bunăvoința să ni-l trimită. Prezentăm în continuare date referitoare la opera eminentului silvicultor J.PARDE. COMITETUL DE REDACȚIE De date recente, la Societe "Progresul Silvic" a acorde au professeur Jean PARDE, personalite d'exception de la silviculture franțaise et europeenne, le titre de membre d’honneur, comme en reconnaissance pour sa fructiieuse contribution au developpement de la collaboration des forestiers rotimains et franșais. Pour la generation actuelle de specialistes roumains, l’oeuvre du professeur PARDE est similaire â celle du silviculteur franșais, G.HUFFEL, celui qui â la fin du XlX-eme siecle contribuăt â la formation et au developpement de la silviculture roumaine. On se fait une honneur depublier dans ce numero de la “Revistapădurilor” un article original, de grande valeur, que le tres distingue specialiste franțais a eu la bonne volante de nous envoyer. Nous presentons ci-dessous quelques dates concernant la vie et l’oeuvre de l ’emminent silviculteur Jean PARDE. LE COMITE DE REDACTION • 7 janvier 1919 naissance Grenoble (Isere France) • 1939 - Ingenieur agronome (Institut National Agro- nomique, Paris) • 1945 - Ingenieur des Eaux et Forets (de I’E.N.E.F., Nancy, France) • 1946 â 1954 Inspecteur des Eaux et Forets, gestion dc forets domaniales et communales â Djon, Cote d’Or • 1954 â 1964 assistant, puis charge de recherches et d’cn- seigncment (sylviculture et dendrometrie) â l’Ecole Naționale des Eaux et Forets de Nancy, et â ses laboratoires • 1963 Ingenieur en chef ■ 1964 passe â l’lnstitut National de la Rccherche Agrono- mique (I.N.R.A.), â son nouveau departement de recherches forestieres ■ 1964 Directeur de recherches, chcfs de la station de sylvi- culture et de production du nouveau Centre National de Recherches Forestieres â Nancy • 1964 â 1973 simultanement, president de ce centre, qui est construit “en neuf” en foret domaniale d’Amance, preș de Nancy • dc 1974 â 1984 (1 er juillet) rcsponsable de toutes les recherches dc sylviculture et de production â 1’ I.N.R.A. • 1 er juillet 1984 - retrăite • de 1964 a 1999 Coredacteur en chef de la Revue Forestiere Franțaise • de 1968 â 1981 Membredubureauexecutifdel’I.U.F.R.O. Plus dc 150 publications, dont 1961 Dendrometrie, lere edi- tion, 350 pages. 1988 (avec J.Bouchon) Dendrometrie, 2’eme edition, totalement refondue; traduit en espagnol et en japonais Docteur honoris causa (sciences forestieres) 1) de l’Universite Ludwig Maximilian de Miinich (Allemagne) 2) de l’Universite Laval de Quebec (Canada) • Prix W.Pfeil de l’Universifo de Frciburg inBreisgau • Medaille H.C.Burckhardt de FUnivcrsite de Gottingen • Membre d’honneur de l’Union Internationale des Instituts de Recherche Forestiere (I.U.F.R.O.) • Membre d’honneur de F Academie Italienne des Sciences Forestieres • Membre d’honneur de la “Societatea Progresul Silvic” • Membre correspondant de l’Acaddmie Naționale d’AgricuIture de France REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 • 7 ianuarie 1919 - s-a născut la Grenoble (Isere - Franța) ’ 1939 - inginer agronom (Institutul Național Agronomic, Paris) • 1945 - inginer de ape și păduri (la E.N.E.F., Nancy) • 1946 - 1954 - inspector de ape și păduri, gestiunea pădurilor domeniale și comunale la Dijon, Cote d’or • 1954-1964 - asistent, apoi cercetător și profesor (de silvi- cultură și dendrometrie) la Școala Națională de Ape și Păduri de la Nancy • 1963 - inginer șef • 1964 - trece la Institutul Național de Cercetări Agricole (I.N.R.A.) la un nou departament de cercetări forestiere • 1964 - Director de cercetare, șef de stațiune de producție și silvicultură la noul Centru Național de Cercetări Forestiere de la Nancy • 1964 - 1973 - simultan, președinte al acestui centru, care se află în pădurea doinenială de la Amance, în apropiere de nancy • 1974-1984 (1 iulie) responsabil al cercetărilor de silvicul- tură și producție al I.N.R.A. • 1 iulie 1984 - pensionat • 1964 - 1999 - co-redactor șef al Revistei forestiere franceze • 1968 - 1981 - membru al biroului executiv al I.U.F.R.O. Peste 150 de publicații, dintre care în 1961: Dendrometrie, prima ediție, 350 pagini și în 1988 - împreună cu J.BOUCHON, Dendrometrie, a doua ediție, total refăcute; lucrarea a fost tradusă în spaniolă și japoneză. Doctor honoris causa (în științe forestiere) al Universității Ludwig Maximilian din Munchen (Germania) și al Universității Laval din Quebec (Canada) • Premiul W. Pfeil al Universității Freiburg • Medalia H. C. Burckhart al Universității din Gottingen • Membru dc onoare al Uniunii Internaționale a Institutelor de Cercetare Forestieră (IUFRO) • Membru de onoare al Academiei Italiene de Științe Forestiere • Membru de onoare al Societății “Progresul Silvic” • Membru corespondent al Academiei Naționale de Agricultură din Franța 51 RECENZII ***, 2000: Millenium III. Nr. 4. A apărut numărul 4 (iama 1999-2000) a Revistei Millenium III, magazin de idei și proiecte de integrare europeană și civi- lizația globului. Director Mircea Malița; director adjunct Sergiu Celac. Din colegiul de redacție fac parte personalități importante ale vieții cultural-științifice internaționale: Matilda Caragiu- Marioțeanu, Virgil Cândea, Ricardo Diez-Hochleitencr, Dan Hăulică, Mugur Isărescu, Sergey Kapitza, Lawrence Klein, Pentti Malaska, Mircea Malița, Federico Mayor, Virgil Neinoianu, Jean d'Ormesson, George Păun, Ilya Prigogine, Roseann Runte, Stephen Toulmin, Emst Ulrich von Weitzsâcker. Revista este publicată de Curentul Media Group în colabo- rare cu Academia Română, Asociația Română pentru Clubul de la Roma și Fundația Universității Marea Neagră. Tema principală a acestui număr este Comunicarea. Celelalte rubrici permanente sunt: Privire generală asupra lumii; Societate; Politică; Economie; Știință și cunoaștere; Cultură; Arte; Literatură; Natură; Ecologie; Habitat uman; Revista revistelor; Recenzii; Cronici. Printre autorii care semnează în acest număr rețin atenția și contribuțiile unor specialiști români: Gheorghe Ștefan, Radu Sergiu Ruba, Bogdan Teodorescu, Horia Mihălceanu, Gheorghe Zaman, Nicolaie D. Cristescu, Virgil Nemoianu, Ștefan Niculescu, Marin și Radu Cârciumaru. în mod deosebit, reținem amplul articol al prof. dr. doc. Victor Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române: "Pădurile Române la cumpăna dintre mileniile II și III". Pentru început este evidențiat rolul pădurii în asigurarea continuității poporului român în ținutul carpato-danubiano-pontic: "în ultimele două milenii, în spațiul carpato-danubiano- pontic s-au produs modificări considerabile în mărimea, struc- tura și calitatea pădurilor, după cum urmează: suprafața s-a redus la o treime, iar procentul de împădurire de la 80% la 27%, pădurile naturale s-au înjumătățit, au rămas doar 2% din pădurile virgine, calitatea pădurilor s-a înrăutățit pe scama reducerii speciilor dc stejari de la aproximativ 50% la 18%. în ultimele decenii starea de sănătate și stabilitate a pădurilor ridică semne de întrebare îngrijorătoare. Totuși, chiar și în această stare, ele oferă servicii economice și ecologice estimate la 3-4 miliarde USD și participă cu 5-10% în balanța de plăți externe (export). Existența unei suprafețe apreciabile dc păduri naturale, inclusiv virgine și cvasivirgine, conferă patrimoniului forestier al României o importanță internațională. Prin funcțiile lor ecologice (de protecție a apei, aerului, solului, biodiversității, peisajului), culturale și economice, pădurile au avut și vor avea și în viitorul mileniu un rol de excepție în viața poporului român. Din nefericire, în silvicultura ultimilor 10 ani s-a produs un nedorit regres, atât în privința lucrărilor silvotehnice curente și a împăduririi de terenuri degradate, cât și a investițiilor pentru drumuri forestiere etc. Ritmul reformei și al restructurării insti- tuționale, precum și al creării cadrului legislativ adecvat, în vederea trecerii la economia de piață, este încă lent și oscilant. Se constată o insuficientă voință politică pentru redresare și dezvoltare în acest domeniu. Starea de declin a pădurii și de regres a silviculturii este incompatibilă cu cerințele majore dc ordin ecologic, social, cul- tural și economic ale mileniului III. în prezenta lucrare sunt pre- văzute principalele repere ale programului pentru gestionarea durabilă a pădurilor, conforme cu cerințele menționate, parte componentă a strategiei și condiție pentru dezvoltarea durabilă a României. în viziunea prof dr. doc. Victor Giurgiu, cuvintele în care se află îndreptarea acestor stări de lucruri sunt: dezvoltare și gestionare durabilă a pădurilor, reformă și restructurare. Nicolae DOCSĂNESCU ENESCU VALERIU, IONIȚĂ LUCIA, 2000: Genetica populațiilor. Ed. Bren, București, 466 pag. Lucrarea reprezintă o premieră în peisajul literaturii de spe- cialitate din România, până în prezent ne mai fiind publicată o lucrare în domeniu de o asemenea anvergură. Ea se adresează unor cercuri largi de specialiști din domeniul biologiei, silvicul- turii, agronomiei și zootehniei, lărgind considerabil orizontul științific în domeniul geneticii și biologiei populațiilor. Volumul este structurat în trei părți și anume: I. Structura genetică a populațiilor mendeliene; II. Modificarea structurii genetice a populațiilor; III. Genetica populațiilor și evoluția. în partea I sunt prezentate aspecte definitorii privind popu- lația genetică, conservarea genofondului populațiilor, precum și echilibrul genetic al populațiilor. Populația genetică este tratată din punct de vedere adaptativ, tratându-se pc larg conceptele formale ale adaptării, ca și strategia adaptării populațiilor și genotipurilor. într-un capitol separat se evidențiază rolul selecției și dispersiei în populații finite, ca procese nonadapta- tive. împerecherea și sistemul reproducerii sunt tratate ca ele- mente de bază care determină capacitatea unei populații de a suporta schimbările evolutive, subliniindu-se tipurile de împerechere și efectele lor asupra genotipuhii. Variabilitatca genetică și polimorfismul sunt tratate în două subcapitole aparte, stipulându-se tipurile și nivelurile variabilității și polimorfismului, ca și cauzele care le determină. în ceea ce privește conservarea genofondului populațiilor se tratează aspecte privind conservarea prin mecanisme naturale, ca și con- servarea resurselor genetice "in situ" și "ex situ". Se fac referiri și la stabilirea echilibrului unei populații sub migrație, ca și la forțe de selecție implicate. Se subliniază, de asemenea, avanta- jele în plan evoluționar ale eredității mendeliene. Partea a Il-a se referă la modificarea structurii genetice a populațiilor. Un prim capitol tratează schimbările generice întâmplătoare în populații de mărimi limitate, privind frecvența alelelor și frecvența genelor, ca și modele de asociere a gârneților sub influența driftului genetic. Determinarea struc- turii genetice a unei populații s-a făcut utilizând noțiuni ca he- terozigoția și homozigoția într-o populație panmictică. Capitolul următor se referă la mutația genetică, fiind tratate pe larg tipurile de mutații, estimarea ratei mutațiilor și modul în care acționează mutația în populații mari și în populații finite. Selecția naturală este tratată într-un capitol distinct, în care sunt evidențiațe toate componentele sale și diferite tipuri de selecție, ca și modelele de selecție. De asemenea, se pune în evidență rolul selecției în modificarea structurii generice a populațiilor. în partea a Ill-a se tratează legătura între genetica populați- ilor și evoluția. în primul capitol se tratează natura caracterelor cantitative și modul cum acesta se comportă în evoluție, cunos- 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 cut fiind faptul că, ele sunt guvernate de legile geneticii cantita- tive. S-au tratat separat raporturile dintre determinarea genetică și influența mediului în exprimarea fcnotipului, ca și interacți- unea genotip x mediu. Capitolul următor tratează problematica variației moleculare în legătură cu evoluția, prezentându-se teoriile privind menținerea variației moleculare (selecționsimul și ncutrabilitatca). Se prezintă de asemenea, diferite tipuri dc evoluție moleculară și teoriile care o definesc. Următorul capi- tol se referă la legăturile care există între genetica populațiilor și biologia evoluționară. Se tratează evoluția cromozomală și DNA și rolul acesteia în schimbările evoluționare. Un alt capi- tol se referă la modelele speciației în legătură cu distribuția speciilor, într-un ultim capitol făcându-se referiri la evoluția factorilor ecologici care sunt afectați, ca și sistemul genetic de variația genetică. Prin amploare și acuratețea informațiilor transmise, lucrarea prezintă o sursă extrem de utilă de informare pentru specialiștii din domeniu și chiar în producție, înscriindu-se în cadrul lucrărilor dc reală valoare din domeniul geneticii animale și vegetale. Biol. Victor CIOCNITU REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 53 EVOCARE Profesorul Anton Rădulescu (1902-1970) Adeseori gândurile m-au purtat în anii studenției, cu mai bine de o jumătate de veac în urmă, când frecventam și audiam cursurile Facultății de Silvicultură din cadrul Școlii Politehnice București. Am fost privilegiat ca, la catedră, în laboratoare sau la lucrările practice din tren să mă aflu în preajma unor perso- nalități marcante ale silviculturii noastre dc la acea dată. Nu am uitat și nu voi uita acea pleiadă de profesori în frunte cu emi- nentul doctrinar și patriot profesorul Marin Drăcea, ca și a dis- tinselor cadre universitare și ale cercetării științifice românești precum V. N. Stinghe, N. Rucăreanu, D. Sburlan, Gr. Elicscu, D. Drâmbă, Anton V. Rădulescu, C. Chiriță, C. C. Georgescu, S. Pașcovschi, M. Rădulescu. în cele ce urmează mă voi referi la una dintre aceste remar- cabile personalități a cărei rodnică activitate în cercetare, învățământ și-producție s-a desfășurat în perioada anilor 1930- 1970, și anume la Prof. dr. ing. Anton V. Rădulescu. Această evocare, așa cum se va vedea, nu este întâmplătoare deoarece dr. ing. Anton Rădulescu a fost unul dintre colaboratorii apropi- ați ai profesorului Marin Drăcea, atât în învățământul universi- tar cât și în cercetarea științifică, încă dc la înființarea Institutului de Cercetări și Experimentațic Silvică în 1933. Evocarea este binevenită dacă se are în vedere și faptul că, la data de 10 august 2000, se împlinesc trei decenii de la stingerea din viață a dr. ing. Anton Rădulescu. Deși în cea mai mare parte, activitatea sa, a fost strâns le- gată de a mentorului său, Prof. Marin Drăcea, în mod inexpli- cabil, lucrările care tratează viața și opera Prof. Marin Drăcea (INCEF, 1968; Stinghe, V. și Chiriță, C., 1978; Giurgiu, V., 1995) nu menționează numele acestui apropiat colaborator. De aceea, în cele ce urmează vom prezenta, pe lângă anumite date biografice și o serie de activități comune celor două mari perso- nalități ale învățământului și cercetării silvice din țara noastră. Anton V. Rădulescu s-a născut la 11 septembrie 1902, la Sinaia, dintr-o familie modestă. Tatăl său, Vasile, lucrase tot în serviciul pădurilor, ca brigadier silvic. Mama sa, Sevastița, se stinge din viață la o vârstă tânără, astfel că întreaga grijă față de creșterea și educația celor șase copii (cinci băieți și o fată) revine tatălui lor. Trei dintre băieți au absolvit studii superioare. După cursurile școlii primare, urmate în orașul natal, Sinaia, Anton V. Rădulescu se înscrie și absolvă liceul "Petru și Pavel" din Ploiești, liceu de elită a învățământului românesc de la acea dată. Dragostea de natură și mai ales de pădurile falnice în mijlocul cărora crescuse, ca și cunoștințele dobândite încă din tinerețe dc la tatăl său, pe care adesea îl însoțea pe cărările tainice ale codrilor, vor avea rol hotărâtor în alegerea profesiei tânărului Anton Rădulescu și a drumului ce avea să-l urmeze. Astfel, din 1923 frecventează cursurile Facultății de Silvicultură din cadrul Politehnicii București, pe care o absolvă în anul 1928, fiind șef de promoție. La cursurile de silvicultură, de exploatarea pădurilor și de tehnologie a lemnului l-a avut ca profesor pe dascălul de excepție al silviculturii românești, pro- fesorul M. Drăcea, căruia îi va deveni un colaborator apropiat atât în învățământul universitar cât și în cercetare. Datele existente atestă faptul că, după absolvirea facultății, inginerul Anton Rădulescu sc dedică cercetării, lucrând în cadrul Oficiului de Studii al Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS), oficiu ce se transformă din mai 1933 în Institutul de Cercetări și Experimentațic Forestieră (ICEF). Prin proiectul de organizare al ICEF din august 1936 se stabilesc secțiile, laboratoarele, rezervațiile și stațiunile experimentale precum și personalul tehnic și administrativ ce urma să le deservească. Conducerea Secției I "Silvicultura, Exploatarea și Protecția Pădurilor. Tehnologia și Industrializarea Lemnului" revine profesorului Marin Drăcea, care deținea și funcția de director al ICEF, iar șefia Laboratorului de Silvicultură din cadrul acestei secții este încredințată pentru prima dată inginerului Anton Rădulescu. Acest post de conducere a unuia din laboratoarele de bază ale institutului va fi deținut și onorat de prezența neobositului și entuziastului cercetător Anton Rădulescu până în 1947 când, o dată cu profesorul Marin Drăcea, șeful său de secție și director al ICEF, vor fi înlocuiri. In această perioadă de început, Laboratorul dc Silvicultură al cărui șef era, acordă un sprijin înseninat lucrărilor din pro- ducție prin consultații oferite atât unor instituții cât și per- soanelor particulare în probleme ca: uscarea pinului în regiunea de câmpie, intensificarea culturii nucului american, a plopului de Canada, a taxodiumului. De asemenea a acordat asistență tehnică la crearea pepinierelor, îndeosebi a celor din stepă, a speciilor ce pot fi cultivate în această zonă. în afară de consultațiile și asistența tehnică acordată, Laboratorul de Silvicultură se preocupă încă de la începutul activității sale de studierea diverselor metode de creare, îngrijire și regenerare a arboretelor în concordanță cu condițiile de ve- getație specifice țării noastre. Alte probleme ca: perdelele de protecție, testarea diverselor varietăți de plopi cu creștere rapidă, aclimatizarea exoticelor, fenologia principalelor specii lemnoase, înrădăcinarea unor specii forestiere din zona de câmpie, rasele fiziologice Ia pin și molid (preocupări în cadrul Uniunii Internaționale a Stațiunilor de Experimentațic Forestieră) au figurat pe agenda de lucru a laboratorului. Răspunzând solicitărilor producției se întreprind cercetări de laborator în legătură cu germinația semințelor principalelor specii forestiere, greutatea lor la litru și numărul acestora la kilogram, rezultatele fiind publicate în primele volume ale analelor ICEF. La recomandarea directorului Institutului, profesorul Marin Drăcea, în noiembrie 1931 i se acordă de către CAPS, pe timp de doi ani, o bursă de specializare Ia Universitatea din Miinchen, universitate ce se bucura la acea dată de o mare re- putație pe plan european. în acest mediu deosebit de propice pentru desăvârșirea cunoștințelor profesionale, sub conducerea profesorului G. Fabricius, șeful Catedrei de Silvicultură, ela- borează și susține "magna cum laudae" teza de doctorat intitu- lată: Wuchleistung, Nutzung and Verjungung der urwiichsigcn Buchenbestănde in den Karpaten. Reîntors în noiembrie 1934 din străinătate, dr. ing. Anton Rădulescu își desfășoară, cu unele întreruperi datorate războiu- lui (concentrările din anii 1943 și 1944), activitatea atât în cer- cetare cât și în învățământul superior la Facultatea de Silvicultură ce este afiliată Institutului Politehnic din Brașov. După înlăturarea sa atât din ICEF cât și de la catedră este numit profesor la Școala medie silvică de la Periș unde va acti- va până în preajma pensionării ce are lor în 1968. Ultimii ani de serviciu îi îndeplinește însă tot în cadrul institutului (ISPF) dar în sectorul de proiectare. Din activitatea Laboratorului de Silvicultură, sub condu- cerea dr. ing. Anton Rădulescu, după 1940, rețin atenția o serie de studii și cercetări referitoare la: cultura plopilor și îndeosebi a hibrizilor euro-americani, reducerea timpului de germinație a semințelor ce răsar greu, stabilirea amestecului cel mai potrivit în cultura stejarului, încercări în condițiile țării noastre cu diferite rase de pin și molid din Europa, răspândirea naturală a bradului pe Valea Prahovei în vederea stabilirii optimului său de vegetație, laricele natural de pe versantul stâng al Prahovei, rezistența la inundații a speciilor forestiere din bazinul inferior al lalomiței, tipurile de pădure și de arborele din Ocolul silvic Slobozia, problema împăduririlor în Bărăgan ș.a. Au fost redac- tate norme și instrucțiuni pentru lucrările din pepiniere și de împăduriri. Marc parte a acestei activități deosebit de rodnice se regăsește în cele peste patruzeci de lucrări publicate după anul 1932. Ultimile sale lucrări de care avem cunoștință datează din 1968 și sc referă la creșterea și lăstărirea speciilor de stejari și a salcâmului cultivate în silvostepa Munteniei (Buletinul de Informarc-Silvicultură nr. 11 și 12/1968). Sc stinge din viață la vârsta dc 68 de ani, cu totul pe 54 REVISTA PĂDURILOR • Amil 115 • 2000 • Nr.4 neașteptate, în după-amiaza zilei de 10 augustI970. A fost căsă- torit cu Alexandrina Dumitriu, absolventă a Facultății de Geografie din Cluj, cu care a avut doi copii: Florin, născut în 1939, inginer geofizician, doctor și Valentin-Ștefan născut în 1946, inginer TCM. Și-au educat copii într-un spirit de cinste și corectitudine, de respect pentru muncă și cuvânt dat. Profesorul Anton V. Rădulescu prin activitatea sa prodi- gioasă, desfășurată timp de patru decenii în cercetare, proiectare, învățământ superior și mediu constituie o mărturie elocventă a muncii neobosite și a devotamentului său pentru mai binele pădurii românești, pentru transpunerea în viață a conceptelor și a doctrinei marelui său dascăl Prof. Marin Drăcea. încă de la înființarea Institutului de Cercetări Silvice, Anton V. Rădulescu se alătură campaniei duse de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, cunoscute sub numele de "Ofensiva silvică" urmărind ca, pe lângă cercetările întreprinse, să imprime un ritm mai vioi activității de luminare și îndrumare a populației, spre o cât mai bună cunoaștere a pădurii și a ros- turilor ei. în acest scop, Anton V. Rădulescu publică numeroase articole fie în reviste adresate satelor (Albina, Satul), fie în pub- licații ale ICEF destinate popularizării pădurii sau diferitelor activități, ca dc exemplu "Cum plantăm" (Albina nr. 12/20, 1936); "Ce este pădurea” (Satul nr. 73, 1936); "Plopul, foloase- le și cultura lui" (ICEF, Seria IV, nr. 2, 1940). Profesorul Anton V. Rădulescu rămâne în literatura forestieră înscris cu numeroase titluri de cărți, comunicări științifice și articole, unele dintre acestea realizate împreună cu distinse personalități ale silviculturii noastre ca dr. I. Vlad, dr. At. Haralamb, ing. M. Petcuț, ing. S. Pașcovschi, ing. Brețcanu. A colaborat la toate periodicele timpului său: Analele ICEF, “Revista pădurilor”, “Viața Forestieră”, “Buletinul științific al Academiei”, “Buletinul Silviculturii”, “Buletinul de informare CDF” ș.a. Teza sa de doctorat în care s-a ocupat de pădurile vir- gine de fag din Carpați, va sta la baza multor cercetări ulte- rioare. împreună cu dr. ing. I. Vlad a scris despre "Regime și tratamente" în “Manualul inginerului forestier” (1955). In 1957 publică "Silvicultura generală", lucrare deosebit de apreciată atât în învățământ cât și în producție. Lucra și la o nouă ediție adusă la zi și amplificată. în temele de cercetare ca și în articolele publicate abordează subiecte izvorâte din realitățile pădurilor românești și din nece- sitățile producției referitoare la o gamă largă de aspecte, de la semințe, puieți, butași, pepiniere, plantații până la lucrările de îngrijire și regenerarea arboretelor ca și despre speciile de mare interes: brad, molid, larice, pin, gorun, stejar, frasin, salcâm, salcie. A fost un desăvârșit practician și un precursor în materie de plopi, despre ale căror avantaje și tehnică de cultură scrie mai multe articole la reviste de specialitate cât și în cele de popularizare. Anton V. Rădulescu, ca un bun cunoscător al realităților din pădurile țării noastre, cu grijă deosebită față de permanența acestei uriașe bogății naturale, nu a rămas indiferent atunci când existența unor specii lemnoase de mare valoare se afla în peri- col. Două exemple sunt edificatoare în acest sens. Astfel, încă din anii '30 semnalează și atrage atenția în privința apariției și răspândirii bolii ce provoacă uscarea ultimilor (grafîoza) (“Revista pădurilor” nr. 4/1932 și nr. 3/1934), iar ca noutate pentru protecția pădurilor semnalează cancerul laricelui în România, una dintre maladiile grave ale coniferelor (“Revista pădurilor” nr. 2/1937 și nr. 6/1938). Precizările aduse în legătură cu adoptarea unei terminologii corecte privind operațiile de îngrijire a arboretelor (“Revista pădurilor” nr. 10/1955) ca și accepția unor noțiuni cum ar fi aceea de "toleranță" în ecologia pădurilor (“Revista pădurilor" nr. 4/1958), demonstrează ecartul larg a subiectelor abordate ca și contribuția adusă de Prof. Anton V. Rădulescu la funda- mentarea și dezvoltarea științelor silvice. Competența sa și aprecierile de care s-a bucurat fac ca, în 1955 , să participe efectiv, atât pe teren cât și la amplele discuții ce au avut loc în cadrul unui colectiv de specialiști din cer- cetare, învățământ și producție în vederea elaborării unei ediții îmbunătățite a "îndrumărilor tehnice pentru îngrijirea arboretelor", ediție ce a apărut în 1956 și în a cărei prefață este menționat aportul profesorului Anton V. Rădulescu. Importanța lucrărilor și a contribuțiilor științifice aduse de Prof. Anton Rădulescu sunt puse în evidență și de numeroasele mențiuni bibliografice cu care este citat în lucrări de specialitate sau chiar prin preluarea unor pasaje relevante. Toate aceste realizări la care ne-am referit foarte pe scurt nu ar fi fost posibile fără o colaborare strânsă între cercetarea științifică și învățământul superior, mare parte din cadrele de cercetare activând și în învățământul universitar. Pe lângă aceasta, și baza materială (laboratoare, stațiuni, rezervații) era folosită în comun spre un țel comun: ridicarea la un nivel supe- rior a științei, învățământului și practicii silvice din țara noastră. Valoarea întregii sale activități este cu atât mai meritorie dacă se au în vedere greutățile inerente cauzate de război și schim- bările sociale și politice ce le-au urmat, schimbări ce aveau sa- și pună amprenta pe munca sa creatoare din învățământ și cerce- tare. Anton V. Rădulescu a făcut parte din generațiile iluștrilor silvicultori ce s-au afirmat în decursul anilor '30 - '60 a secolu- lui ce se încheie. Multe promoții de studenți, de elevi și de sil- vicultori s-au bucurat de îndrumările sale, la catedră și pe teren, în lucrările practice și în studiul pădurii, al cărui profund cunoscător era. Evocarea personalității profesorului Anton V. Rădulescu nu se poate desprinde de cea a ilustrului său magistru, Prof. Marin Drăcea, de idealurile nobile de care au fost animați, de activi- tatea lor desfășurată atât la catedră cât și în cercetarea științifică. Cele de mai sus vor contribui și la cunoașterea obiectivă a unor realități, a unor date și fapte din istoricul silviculturii românești din care generațiile de slujitori ai pădurii au de învățat dar și datoria de a ie urma exemplul în viitor. Dr. ing. Laurențiu PF.TRESCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 55 superior românesc. In memoriam STELIAN MUNTEANU 10 ani dc la trecerea în eternitate La 7 aprilie 1990 pornea spre eternitate, cu sufletul înnobilat de misterul cre- ației, cel care a fost profe- sorul și creatorul de școală Stelian Munteanu, sil- vicultor de rang european, personalitate proeminentă a științei și învățământului Cei zece ani care s-au scurs de atunci și până astăzi, ne-au arătat că soclul de pe care veghează profesorul Stelian Munteanu este ancorat adânc în opera pe care el a creat-o, în credința și convingerile sale că pădurea reprezintă cel mai important factor de echilibru al mediului geografic, mijlocul cel mai eficace pentru combaterea proceselor torențiale. Vocația pedagogică cu totul excepțională, activitatea didac- tică de mare prestigiu, lucrările de referință pe care le-a publi- Inginerul Emil Bârlănescu s-a năs- cut la 9 martie 1923 în comuna Dobrotești din Romanați. A urmat școala primară în comuna natală, liceul la Colegiul Carol I din Craiova și Facultatea de Silvicultură la Politehnica din București. Funcționează la ocoalele silvice din Caracal, Balș și Calafat, dar consacrarea profesională o cunoaște începând cu anul 1955, când a optat definitiv pentru activitatea de cercetare științifică. A activat la Stațiunea de Cercetări Silvice Oltenia din Craiova, mai întâi ca cercetător științific și apoi ca șef al aces- tei unități din anul 1965. A încetat din viață la 30 martie 2000. în cariera sa de silvicultor și de cercetător științific, a fost pasionat de cultura salcâmului în țara noastră. Truda și compe- tența inginerului Emil Bârlănescu le găsim în cele aproape 100 de elaborate științifice publicate și în manuscris, care se referă la: stabilirea stațiunilor optime pentru cultura salcâmului, tipuri de culturi de salcâm, regenerarea naturală a arboretelor de sal- câm, aplicarea operațiunilor culturale în salcâmete din Oltenia, sortimente de lemn de salcâm în raport cu tipurile de culturi și ciclurile de producție, dar și cultura castanului comestibil, ame- liorarea condițiilor de creștere în păduri de stejari, nutriția mi- cat de-a lungul timpului și, nu în ultimul rând, creațiile științi- fice valoroase care au rămas în memoria timpului și care stau și astăzi la temelia activității de amenajare a torenților, îl proiectează pe profesorul Stelian Munteanu nu doar în actuali- tatea zilelor noastre, ci și peste pragul mileniului ce va să înceapă. Acest fapt ne obligă, încă o dată, pe noi, cei mai apropiați colaboratori și cei mai credincioși discipoli, să-l cinstim nu doar prin cuvinte de omagiere, ci și prin fapte creatoare, după strălu- citul său exemplu. Aflat acum pe un drum fără întoarcere, profesorul Stelian Munteanu este pe deplin îndreptățit să aspire la nemurire și să spună, împăcat cu sine, ca odinoară înțeleptul Horațiu: "am ridi- cat un monument mai tare decât bronzul". Prof. univ. dr. ing. loan CLINCIU Ing. Emil Bârlăncscu, (1923 -2000) nerală a principalelor specii forestiere și multe altele. Contribuții originale de o deosebită importanță, care i-au încu- nunat ultima parte a carierei profesionale, constau în organi- zarea și punerea în aplicare a procesului de ameliorare genetică a salcâmului și crearea plantațiilor semincere pentru producerea semințelor genetic ameliorate la această specie. A identificat varietatea de salcâm deosebit de valoroasă denumită de el "Oltenica" pe care ulterior - împreună cu alți colegi - a descris-o și a introdus-o în circuitul științific mondial. Salcâmul "Oltenica" și cele mai valoroase clone de salcâm selecționate de inginerul Emil Bârlănescu sunt astăzi cultivate experimental și pe scară de producție pe nisipurile din țara noastră și din țările vecine. Specialist de elită, inginerul Emil Bârlănescu a închinat pădurii și oamenilor ei, aproape 40 de ani de trudă și sudoare pentru realizarea unor mari idealuri ale silviculturii românești și ale cercetării științifice. în aceste momente de adâncă durere, îi aducem decedatului un ultim și pios omagiu și să ne rugăm cu toții "să-i fie țărâna ușoară". îl asigurăm că duce cu dânsul toată dragostea, stima și recunoștința noastră. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace! Ing. Aurel ian COSTE A 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 2000 • Nr.4 Notă către autori Potrivit hotărârilor Colegiului de redacție al Revistei pădurilor din 9 iunie 1999, referitoare la redresarea activității revis- tei, vor avea prioritate spre publicare articolele originale din domeniile de vârf ale științei și tehnicii forestiere, cu aplica- bilitate în practică, redactate cât mai clar și concis, potrivit standardelor internaționale. O atenție deosebită se va acorda problemelor referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor (indiferent de forma de proprietate), conservarea și ameliorarea biodiversității ecosistemelor forestiere, adaptării silviculturii Ia cerințele economiei de piață. Articolele vor fi susținute prin rezultate experimentale sau de sinteză, concretizate în tabele, grafice și fotografii. Vor fi evitate articolele cu generalități sau opinii nefundamentatc științific prin experimentări și observații. în cazul unor articole de înaltă valoare științifică și de interes internațional, Colegiul de redacție va primi spre publicare și articole scrise în limba engleză, cu rezumate în limba română. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare concomitent altor publicații. Răspunderea asupra conținutului lucrării revine autorilor. Colegiul de redacție va publica numai articolele care sunt avizate favorabil de 1-2 referenți, specialiști cu grad academic, științific sau didactic cel puțin egal cu cel al autorului prin- cipal. Referatele vor fi solicitate numai de Colegiul de redacție, fără a fi luate în considerare cele aduse de autori. Pe cât posibil, articolele vor fi redactate în următoarele condiții: • textul articolului, inclusiv tabelele, graficele, fotografiile și bibliografia să nu depășească 10 pagini (circa 2000 semne pe pagină - dactilografiată la 2 rânduri, pe o singură față); • bibliografia să fie redactată după normele Academici Române, statuate pe plan internațional (Numele autorului, inițiala prenumelui, anul de apariție a lucrării, titlul acesteia, denumirea editurii sau a revistei cu indicarea numărului acesteia și a paginilor). Nu se vor trece lucrări la bibliografia necitate în text și invers; • articolul va fi însoțit de un rezumat în limba română și tradus în limba engleză, având între 500 și 1000 de semne; • se vor indica 3-5 cuvinte cheie; • numele autorului (autorilor) va fi precedat de prenume; • optim pentru procesul redacțional ar fi trimiterea unei dischete care să cuprindă materialul cules în Word, maxim 16000 de semne (culese la un rând, font Times New Roman, 11 puncte, circa 2 pagini) iar figurile independent de text în fișiere: bmp, tif, jpg, pe cât posibil la lungimea de 8 cm. Articolele vor fi însoțite de o scurtă notă care va cuprinde: numele autorilor, profesia, titlurile academice, științifice sau didactice, locul de muncă, adresa, numărul de telefon. Totodată se primesc scurte materiale pentru rubricile: • Cronică, referitoare la: simpozioane, sesiuni tehnico-științifice, consfătuiri, relatări privind contacte la nivel inter- național, aniversări, comemorări, necrolog etc. (maxim 3000 semne); • Recenzii, pentru lucrări importante apărute în țară și străinătate (cel mult o pagină: 2000 semne); • Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene (cel mult 1000 semne pe articol); • Din activitatea: Regiei Naționale a Pădurilor, Academiei de Științe Agricole și Silvice, Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Societății “Progresul Silvic”, facultăților de silvicultură ș.a. (cel mult 2500 semne pe articol). ♦ * în limita posibilităților, Redacția “Revistei pădurilor” va asigura plata colaboratorilor. Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază. Corespondența cu colaboratorii, se va purta prin: poștă (București, B-dul Magheru nr. 31, sector 1), telefon: 659.20.20 int. 267, Fax: 2228428. Coperta I :O. S. Șuiei - D. S. Pitești. Făget regenerat natural. Tehnoredactare computerizată: Gabriela Avram Foto: C. Becheru Coperta 4: Uniformă de silvicultor francez din secolul XIX. Culegere: Gabriela Avram Foto: conf. dr. ing. Norocel Nicolescu. Liliana Stela Suciu Corectură: MihaelaBăciucu ISSN: 1220-2363 REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR" ȘI ZIARUL “PĂDUREA NOASTRĂ”: BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate pub- licării în revistă se primesc pe această adresă.