REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 114 Nr. 4 1999 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. ing, Romică TOMESCU - redactor responsabil, prof. dr. Dumitru TÂRZIU- redactor responsabil adjunct, șef lucr. ing. Nicolae ANTONOAIE, ing. Robert BLAJ, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. loan CLINCIU, prof. dr. Ion FLORESCU, ing Gheorghe FLUTUR, prof. dr. doc.Victor GIURGIU, prof. dr. Gheorghiță IONAȘCU, ing.Gheorghe LAZEA, ing. Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr .ing. Norocel NICOLESCU, ing. Dorel GROȘ dr. ing. Gheorghe PARNUȚĂ, ing. Leonard PÂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, prof. dr. Victor STANESCU, conf. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, ing. Anton VLAD COMITETUL DE REDACȚIE Dr. ing. Romică TOMESCU, prof. dr. Dumitru TÂRZIU, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. doc. Victor GIURGIU, dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ Redactor șef: Rodica DUMITRESCU CUPRINS pag. VICTOR GIURGIU: Priorități ale cercetării științifice în dome- niul silviculturii ...................................1 VALER1U ENESCU, LUCIA IONIȚĂ: Evaluarea unor resur- se genetice de molid în cultura comparativă Rusca - Montană .7 ALEXANDRU MARIUS COROȘ, VASILE I. BENEA: Va- loarea fenotipică a resurselor genetice dc plopi indigeni (Populus alba L, Populus nigra L, Populus tremula L) destinate conservării "insitu".............................................14 GHEORGHE PÂRNUȚĂ: Variabilitatea genetică a biornasei uscate la descendențe biparentale de molid obținute prin încrucișări dialele..............................................19 MAGDALENA PALADA-NICOLAU: Stadiul actual al cercetărilor în domeniul micropropagării clonale a ideottpului de molid Picea abies f. pendula prin embriogeneză somatică, la ICAS.................................................26 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Variația masei și umidității conurilor de larice (Larix decidua Mill.) pe parcursul dezvoltării lor (I) .................................32 CORNEL1U IACOB: Particularități structurale ale arboretelor naturale pluriene, pe faze de dezvoltare ............35 IONEL POPA: Model logistic de simulare a stabilității arborelui ia acțiunea vântului...................... 41 CRISTIAN POPA: Caracteristici structurale în ecosistemele dc limită cu Pinus Cernbra L. din Masivul Lala - Munții Rodnci 44 DIN ACTIVITATEA RNP/ICAS . . 47 CRONICĂ................................... .48 REVISTA REVISTELOR ... .50 RECENZII....................................51 NECROLOG.................................. 54 Secretar de redacție: Cristian BECHERU CONTENT page VICTOR GIURGIU: Priorities in the forestry scientific research..............................................1 VALERIU ENESCU, LUCIA IONIȚĂ: Asscssment of some genetic rcsources of norway spruce in Rusca Montana trails . .7 ALEXANDRU MARIUS COROȘ, VASILE I. BENEA: Phenotypical value of the genetic resources of native poplars {Pop- ulus alba L, Populus nigra L, Populua tremula L), planned “in situ” conservation.........................................14 GHEORGHE PÂRNUȚĂ: Genetic variability of the dry biomass in full - sib spruce families oblained by diallel Cros- sing ................................................19 MAGDALENA PALADA-NICOLAU: Prescnt research stage of clonal propagation in narrow-crowned Norway spruce {Picea abies f. pendula) by somatic cmbryogenesis, at the Forst Research and Management Institute (I.C.A.S.) .................26 NICOLAI OLENICI, VALENTINA OLENICI: Changes of weight and moisture content of the European larch (Larix decidua Mill.) cones during their development (I) ...-.......32 CORNELIU IACOB: Structural particularities of the multiaged mixed forests - development stages ..................35 IONEL POPA: Logistic model for simulate the tree stability at wind action .........................................41 CRISTIAN POPA: Structural characteristic in the limits ecosystems with Pinus cernbra L. from Lala Massif- Rodnei Mountain . . .44 FROM THE ACTIVITY OF RNP/ICAS.......47 NEWS........................... . .48 BOOKS AND PERIODICAL NOTED . .50 REVIEWS.............................51 OBITUARY............................54 Priorități ale cercetării științifice în domeniul silviculturii Prof. dr. doc. V. GIURGIU membru corespondent al Academiei Române 1. Starea științei silvice românești în context internațional și național Acum în pragul și în primii ani ai mileniului urmă- tor, silvicultura mondială se află și va parcurge o pe- rioadă de profunde transformări dc politică, strategie și legislație forestieră, generate în principal dc pro- blemele acute ale mediului, dar și de cerințele spe- cifice economice, sociale și culturale. Pentru Româ- nia, ca și pentru alte țări foste comuniste, au apărut în plus dificilele probleme ale perioadei de tranziție de la economia de comandă Ia economia de piață. Documentele Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (Rio de Janeiro, 1992), ale Congresului Forestier Mondial din anul 1997 și ale Conferințelor ministeriale pentru protejarea pădurilor europene (Strasbourg 1990, Helsinki 1993 și Lisabona 1998), ca și recenta Declarație de la Roma privind pădurile [FAO, (1999)] arată că problemele gestionării durabile a pădurilor, ale conservării biodiversității și ale schimburilor climatice globale trebuie să devină priorități pe plan internațional și pentru fiecare țară, în contextul globalizării (mondializării) economiei fo- restiere. Recenta Conferință Mondială pentru Știință (Budapesta; 25 iunie -1 iulie 1999), cu tema: Știința Secolului XXI: un Nou Amenajament, la care s-a adoptat Declarația asupra Științei și a Utilizării Cunoașterii Științifice precum și Agenda Științei - Cadru pentru Acțiune, a cerut guvernelor să acorde mai mult sprijin științei datorită rolului acesteia pen- tru dezvoltarea durabilă a societății viitoare, să asi- gure mai mult suport pentru educația științifică și pentru diseminarea mai largă a cunoștințelor științi- fice, arătând nevoia respectării principiilor de etică în știință. Analiza atentă a acestor documente scoate în evidență adevărul potrivit căruia știința nu trebuie să fie considerată ca o subvenție sau povară pentru buget de către econocrați și oameni politici. Dimpotrivă, știința este o investiție pe termen lung. Mai rezultă necesitatea unei politici a științei care să stabilească o strategie și o ordine de priorități. Președintele Academiei Române, acad. Eugen Simion, participant la numita Conferință Mondială a Științei, analizând starea științei din țară, și-a întărit convingerea că, fără o astfel de abordare “politica REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 © Nr.4 haosului este cea mai nefastă dintre toate și că banii pentru cercetare, puțini cât sunt, trebuie bine chibzuiți. Cum să facem să-i convingem pe oamenii care au putere de decizie în România că cercetarea științifică este o dimensiune importantă a societății românești și că, ignorând-o, minimalizând-o, mar- ginalizând-o, cum, din păcate, facem - ipotecăm viitorul culturii românești?” (E. Simion, 1999). Starea științei silvice românești nu face excepție, mai ales cea din universități care au în primul rând misiunea de a face cercetare științifică fundamentală de performanță. Știința silvică trebuie considerată o prioritate națională. Oricât de mari ar fi dificultățile economice, inclusiv ale celor care gestionează pădurile țării, știința silvică nu trebuie lăsată să se scufunde. Altminteri ar fi necesare cel puțin 3 decenii dc eforturi ca să o ridicăm la suprafață. Pentru a evita o astfel de evoluție trebuie să ne sta- bilim de urgență prioritățile, să le facem cunoscute nu numai pe plan național, dar și comunității științi- fice internaționale, să participăm la programele comunității europene care manifestă un deosebit interes pentru informația științifică tezaurizată în pădurile naturale carpatine. Dacă nu ne mișcăm rapid dar chibzuit, riscăm să evoluăm după un scenariu nedorit, foarte posibil în actualele și viitoarele procese de globalizare (mondi- alizare) a științei performante, dc concentrare a creie- relor, inclusiv prin migrarea acestora din țară, în mari centre științifice europene, care poate duce la sacrifi- carea științei silvice naționale. în replică, noi avem argumente pentru stoparea acestei posibile evoluții, de exemplu, militând pentru înființarea în România a unui institut european pentru cercetarea pădurilor virgine din Carpați, unice pe continent. Ideea a fost acceptată de Guvernul țării prin recenta Strategie Națională pentru Dezvoltare Durabilă (1999). Prin acțiuni bine gândite vom putea evita ca, în procesul de globalizare a științei silvice, să nu afec- tăm identitatea națională și să nu sacrificăm știința națională în domeniul silviculturii. Declinul științei silvice românești din ultimul deceniu nu trebuie pus doar pe seama perioadei de tranziție și a factorilor de decizie de rang superior. Implicată în acest proces este însăși comunitatea științifică și universitară din domeniul silviculturii, 1 I de pildă prin slăbirea legăturilor cu piața mondială a științei silvice. într-adevăr, publicațiile de profil forestier, puține câte sunt (Analele ICAS, Revista pădurilor, Analele universităților), n-au pătruns în băncile de date scientometrice, iar calitatea lor a scăzut. Legăturile cu instituțiile științifice inter- naționale forestiere, de exemplu cu RJFRO, au devenit anemice. Fără eforturi economice deosebite situația poate fi normalizată. Dar o normalizare de ansamblu a stării științei silvice românești nu va fi posibilă fără o rezolvare la nivel național a dificilelor probleme ale cercetării științifice din România, așa cum se arată într-o scrisoare deschisă adresată președintelui României de Forumul Național “Strategii și politici în cer- cetarea științifică din România”, întrunit în data dc 14 iunie 1999 în Aula Academiei Române (Aca- demica, nr. iulie-august 1999). Trebuie să fim conștienți de adevărul potrivit căruia, în context european, știința silvică româ- nească are de îndeplinit un rol important pentru sil- vicultura întregului continent. Este de neconceput un progres al științei silvice europene fără aportul României în acest domeniu, fiindcă deținem o con- siderabilă informație de interes științific în pădurile virgine, pe care Europa nu le mai are. 2. Lecțiile istoriei 2.1. Pentru a defini prioritățile științei silvice românești trebuie să pornim de la funcția inerentă a acesteia, care nu poate fi alta decât aceea de investi- gare exhaustivă și amănunțită a pădurii românești, înțeleasă ca sistem biologic, și a silviculturii, tratată ca sistem economic (ambele sisteme fiind în strânsă legătură), investigare care să conducă la un nou nivel de cunoaștere. Evidențiind necesitatea unei extinderi a sferei de cunoaștere a ecosistemelor forestiere din România, nu dorim să minimalizăm cu nimic marile realizări de până acum ale științei silvice naționale. Au existat însă și rătăciri în domeniu, îndeosebi în ultimele 4-5 decenii când s-a acordat prioritate obiec- tivului referitor la creșterea productivității pădurilor după criterii cantitative. Originea acestei direcții o găsim în silvicultura europeană a ultimelor două se- cole și cu deosebire a ultimului secol, perioadă în care, pe baza unor paradigme și cercetări reducțio- niste, au fost promovate concepte, metode și tehnologii contrarea legilor naturii, cum sunt: con- ceptul pădurii “normale” structurată pe clase de vârstă, tratamentul tăierilor rase, ciclul, monocultura 2 și, mai recent, silvicultura clonală, plantajele, intro- ducerea de specii autohtone în afara arealului natural de vegetație, combaterea chimică a insectelor defo- liatoarc, fertilizarea chimică și multe alte tehnologii împrumutate, fără discernământ, din agricultură. Nu s-a înțeles la timp, iar uneori nici până la acest sfârșit de secol, adevărul potrivit căruia silvicultura auten- tică nu are obiective și metode comune cu agricul- tura. Credem că a sosit momentul ca silvicultura să se detașeze tranșant de concepte și tehnologii împrumu- tate din agricultură. Motivația acestui “divorț” de agricultură (D. Mlinsek, 1993) este simplă: ecosis- temele forestiere naturale economisesc energia, reduc entropia pentru că sunt optim diversificate eco- logic și genetic. Dimpotrivă, ecosistemele agricole, respectiv agricultura, ca și silvicultura de tip agricol (inclusiv silvicultura clonală), solicită cantități impresionante de energie din sistemul social fără de care n-ar putea să funcționeze. Eșecul răsunător al silviculturii europene din secolul trecut și din prima jumătate a secolului XX, modelată după concepte și tehnologii preluate din agricultură, a determinat ca în vestul și centrul Europei să se dezvolte în ultimul deceniu paradigme și concepte concretizate în ceea ce se numește silvi- cultură apropiată de natură. Este vorba de mișcarea PRO SILVA EUROPA. Ea este bazată pe cunoașterea și folosirea legilor naturii, fără însă a copia aidoma structura pădurii virgine. Se urmărește maximizarea efectelor economice cu respectarea restricțiilor ecologice. în consecință se renunță la ciclu, la structurarea pădurii pe clase de vârstă, la tăieri rase și cvasirase. Se promovează arboretele amestecate cu compoziții potrivite stațiunii, etajate și mozaicat structurate pe orizontală (pe suprafață), inspirându-se din textura pădurii virgine realizată de succesiunea specifică a fazelor de dezvoltare. Există apropieri dar și deosebiri față de codrul grădinărit sau de codrul cvaisgrădinărit (H.J. Otto, 1993; D. Mlinsek, 1993; B. Turckheim, 1993; PRO SILVA, 1998). O astfel de silvicultură poate asigura conti- nuitatea funcțiilor de protecție și producție chiar și pe suprafețe restrânse, cum este cazul multor păduri aflate în proprietate particulară. Este o șansă ce ni se oferă pentru gestionarea durabilă a actualelor și viitoarelor păduri private. 3. Priorități' 3.1. Pentru promovarea și aplicarea unei astfel dc silviculturi, ori a unui alt tip de silvicultură pe baze REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 ecosistemice, este necesară o largă fundamentare științifică și experimentări de lungă durată. Evident legile naturii implicate în acest demers nu pot fi cunoscute decât cercetând pădurea naturală, respec- tiv punând în evidență legile de structurare și funcționare a ecosistemelor forestiere virgine. Din fericire, România este singura țară din Europa care mai dispune de păduri virgine din formațiile: moli- dișuri de munte, amestecuri de rășinoase cu fag, făgete, goruneto-făgete, păduri considerate, nu doar de noi (V. Giurgiu, 1993), dar și de europeni, ca un patrimoniu natural al umanității (H. J. Otto, 1999; D. Mlinsek, 1993) pus în slujba științei și generați- ilor viitoare. Dispunem, așadar, de un valoros capi- tal natural unic în Europa, care așteaptă să fie va- lorificat în scopuri științifice. în consecință, în paralel cu acțiunile de inven- tariere, ocrotire și monitorizare, este de acum impe- rios necesară includerea acestor păduri virgine din România în circuitul științific național și inter- național. într-adevăr, dintre toate ecosistemele terestre ale Europei, pădurile naturale virgine și cva- sivirgine ale României oferă cel mai vast, complex și interesant câmp de cercetare științifică fundamen- tală și aplicativă, un excelent laborator viu in situ pentru cercetări multi- și interdisciplinare. Este cel mai fericit prilej de a transfera grosul cercetării sil- vice din laboratoare amenajate în spații închise în laboratoare organizate direct în pădure. Este o dato- rie de onoare și un prilej dintre cele mai rar întâlnite pentru afirmarea oamenilor de știință români, astfel încât numele României să fie asociat cu silvologia carpatină și nu al celor care de mult nu mai dispun de asemenea vestigii ale naturii, dar se erijază în coordonatori. Credem că este momentul să înlă- turăm actuala stare nefirească și umilitoare când știința silvică românească lipsește din sistemul de coordonare, din programele de cercetare, din tratatele și simpozioanele internaționale consacrate pădurilor virgine, cu toate că majoritatea acestor păduri ale Europei se află în România. Implicate în această stare nu sunt doar organismele inter- naționale, o importantă contribuție având factorii de decizie interni, respectiv cei care au patronat și finanțat cercetarea științifică din silvicultură. Noi însă, cu generozitate, ar trebui să deschidem larg porțile Carpaților pentru cercetări în comun în eco- sistemele forestiere naturale, punând în aplicare propunerea enunțată anterior referitoare la înfi- ințarea în România a unui institut internațional pen- tru cercetarea pădurilor virgine. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Așadar, cercetarea ecosistemelor forestiere vir- gine, organizată într-un program distinct, constituie o primă prioritate a științei silvice românești cel puțin pentru primul deceniu al secolului următor. în acest cadru trebuie organizate cercetări complexe interdisciplinare referitoare la cunoașterea biodiver- sității și a legilor de structurare și funcționare a pădurii, de la celulă la ecosistem forestier și com- plexe de asemenea ecosisteme, astfel încât să se dezvolte baza științifică pentru conservarea și ame- liorarea biodiversității, pentru creșterea stabilității și a polifuncționalității pădurilor, respectiv pentru gestionarea durabilă și performantă a acestora. Va deveni astfel posibilă dezvoltarea bazei științifice pentru regenerarea, îngrijirea și protecția arboretelor și a pădurii în ansamblul ei. în acest demers suntem încrezători în forțele pro- prii, dar și în contribuția substanțială cu resurse umane, resurse financiare și logistică de la orga- nisme internaționale și din alte țări. Se va pune ast- fel în valoare un excepțional potențial al capitalului natural și uman de care dispune țara noastră și care concomitent este și de marc interes internațional. Urgența acestor cercetări se impune pentru motivul că, în scurt timp, s-ar putea să fie prea târziu, dacă pădurile în cauză vor cădea pradă lăcomiei omului. Potrivit concepției enunțate se degajă și alte prio- rități și moduri de abordare a cercetării științifice din silvicultură. Ne vom opri doar la unele dintre acestea. 3.2. Știm prea bine că aproximativ 40-50% din pădurile țării sunt destructurate, unele grav bolnave, care necesită ample și costisitoare măsuri de recons- trucție ecologică. De aici derivă o altă prioritate a cercetării științifice, aceea de a fundamenta teoretic acțiunea de vindecare a pădurilor bolnave și, deci, ineficiente polifuncțional. Dar, pentru a putea rezolva această problemă va trebui să învățăm multe lucruri din medicină. Acolo, pentru a vindeca celula bolnavă, pentru a vindeca omul (sistemul) bolnav, se cercetează în paralel celula bolnavă comparativ cu cea sănătoasă, omul bolnav comparativ cu cel sănătos. în medicină, cum este și firesc, problemele de patologie sunt prio- ritare. Oare problemele de patologie forestieră nu trebuie să constituie o prioritate a cercetării silvice? Desigur că da. Ele vor putea fi rezolvate numai cercetând în paralel celula, arborele și ecosistemul bolnav, comparativ cu celula, arborele și ecosis- temul sănătos. Acesta din urmă nu este altul decât pădurea virgină, la care nc-am referit anterior. 3 Evident, chiar dacă rezultatele acestor cercetări vor fi implementate în producție, multe din actualele păduri vor rămâne în “convalescență” o lungă perioadă a secolului următor. 3.3 De mare importanță și, deci, prioritare vor fi cercetările referitoare la atenuarea prin politici și măsuri silvice a consecințelor hazardelor naturale și ale schimbărilor climatice generate de creșterea concentrației de CO2 (de la 280 ppm la începutul erei industriale la 363 ppm în anul 1998) și de majo- rarea, în consecință, a temperaturii medii la suprafața Tcrrei (Fig. 1). Această oportunitate este Fig. 1. Temperatura medie la suprafața Terrei (1866- 1998) (L. Brown, 1998). confirmată recent de Lester R. Brown (1999), care în monumentala lucrare "Starea lumii/1999” afirmă că “Secolul care va veni va fi secolul mediului - deoarece fie vom folosi principiile fundamentale ale ecologiei pentru a concepe un nou sistem economic, fie nu vom fi capabili și vom constata că deterio- rarea continuă a sistemelor ambientale pe care se sprijină economia duce la declin economic... Transformarea economiei secolului al XX-lea într- una durabilă sub aspect ambiental reprezintă o opor- tunitate de afaceri fără precedent în istorie”. în acest scop cercetarea științifică mondială trebuie să se implice exhaustiv. Știința silvică românească urmează să dea și ea soluții concrete pentru spațiul carpato-dunăreano-pontic, cu atât mai mult cu cât în țara noastră, mai ales în sudul și sud-estul teritoriu- lui național, consecințele schimbărilor climatice sunt deja evidente și deosebit de periculoase pentru soarta pădurilor din această zonă, iar hazardele na- turale (inundațiile, eroziunile, alunecările de teren etc) sunt în creștere îngrijorătoare. însăși silvicul- tura românească se desfășoară în condiții de risc. Multe evoluții sunt imprevizibile. Știința are datoria nu doar să spună cu anticipație ce ne așteaptă, dar și să ofere soluții pentru preîntâmpinarea acestor evoluții nedorite. Realizarea rețelei naționale de perdele forestiere de protecție, reabilitarea terenurilor degradate și gestionarea durabilă a pădurilor existente devin oportunități fără prece- dent, care trebuie susținute cu noi fundamente științifice. Pe baze științifice urmează să se sta- bilească procentele optime dc împădurire pentru diferite zone ale țării. 3.4 Prioritare vor fi și cercetările referitoare la creșterea producției de lemn, dar cu două condiții; i) obiectivul de bază al cercetărilor să fie producția de lemn de cal itate superioară, care să conducă la o altă silvicultură, respectiv la silvicultura lemnului de calitate ridicată, pentru care în România există condiții deosebit dc favorabile; ii) obiectivul eco- nomic să nu afecteze obiectivul ecologic peste capacitatea de suport a ecosistemelor forestiere. în acest domeniu au fost și încă sunt implicate, în sensuri diferite, cercetările de genetică forestieră și ameliorarea arborilor. în unele privințe acestea, urmărind obsedant creșterea producției totale de lemn, indiferent de calitatea sortimentelor, au con- dus mai mult la scăderea biodiversității, stabilității și a polifuncționalității pădurilor. Un exemplu tipic este cel al culturilor instabile de plopi euramericani din Lunca Dunării și din luncile marilor râuri inte- rioare. în paranteză fie spus, aici, se pune acum problema, inclusiv de către Uniunea Europeană, de renaturalizare a luncilor, îndeosebi a Luncii Dunării și a Deltei Dunării, pentru care cercetarea științifică este chemată să dea soluții. Privim cu interes cercetările de genetică forestieră, inclusiv pe cele bazate pe noile biotehnologii. Manifestăm însă prudență în privința generalizării acestora înainte de verificarea lor în condițiile României, unde speciile autohtone, locale în regenerări și structuri naturale vor avea prioritate în mileniul HI. (Să nu uităm că viitorul va fi pre- dominant ecologic, când se va căuta o apropiere de legile naturii, singurele care vor asigura continui- tatea speciei umane pe Terra). Iată de ce ne exprimăm credința că cercetările de genetică forestieră vor contribui în primul rând la cunoașterea, conservarea și ameliorarea diversității genetice a pădurilor noastre, pentru mai multă sta- bilitate și polifuncționalitate. 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Prioritate trebuie să se acorde și cercetărilor referitoare la cunoașterea calității lemnului pe picior în vederea elaborării de metode perfecționate pentru evaluarea calitativă a volumului lemnos destinat comercializării (exemplu: frecvența și dimensiunile inimii roșii la fag în raport cu vârsta arborilor, stațiunea și factori antropici). 3.5. Analistul stării actuale și a tendințelor în cercetarea silvică nu va evita să constate rămânerea în urmă a cercetărilor fundamentale de fiziologie forestieră, îndeosebi a celor de ecofîziologie. Aceeași analiză va evidenția regretabila absență a României în domeniu dendrocronologiei autentice, cele efectuate până în prezent având doar “meritul” de a fi denumite ca atare. Această deficiență este cu atât mai regretabilă cu cât pădurile noastre, îndeo- sebi cele virgine, posedă un inepuizabil potențial dendrocronologic care poate propulsa țara noastră în centrul atenției comunității științifice europene. Prioritară este și relansarea cercetărilor privind tehnologiile dc exploatare. 3.6. Marea și dăunătoarea întârziere a reformelor economice, a restructurărilor instituționale din silvi- cultura românească se explică în bună măsură și prin penuria de cunoștințe teoretice din domeniul economiei forestiere, al managementului. Din păcate, lipsesc în primul rând resursele umane capa- bile să fundamenteze prin cercetări performante căile de trecere de la silvicultura economiei de comandă la silvicultura economiei de piață. Nutrim credința potrivit căreia prioritatea acestor cercetări va fi recunoscută și că obstacolele ivite vor fi depășite prin aport extern. 3.7. Viitoarele cercetări științifice din silvicul- tură vor trebui să înlăture o mare carență care dăinuie de peste o jumătate de secol. Este vorba despre cercetările din domeniul științelor sociale, atât de necesare pentru o mai bună înțelegere și monitorizare a tensiunilor care caracterizează, mai ales în perioada actuală, relațiile dintre silvicultură (și silvicultori), pe de o parte, și societate (îndeosebi comunitatea rurală), pe de altă parte. Carența amintită mai sus persistă și în învă- țământul silvic de toate gradele. Știința comunicării este prea puțin cunoscută și promovată în silvicul- tură, dar trebuie să se știe că, într-o societate demo- cratică, este imposibil de tradus în fapt strategii și programe ale silviculturii, oricât de evoluate ar fi, fără sensibilizarea, acceptul și susținerea societății civile, îndeosebi din partea comunităților rurale. Optimizarea spațiului rural, dezvoltarea durabilă a acestuia nu pot fi înfăptuite fără o conciliere a agri- culturii, turismului, gospodăririi apelor etc. cu silvi- cultura. 3.8. Succesul cercetărilor viitoare axate pe prio- ritățile menționate mai sus și a altora asupra cărora nu ne-am oprit, va fi asigurat numai cu condiția abandonării abordărilor reducționiste din cercetarea de până acum, când întregul, respectiv ecosistemul a fost studiat pe segmente, pe componente ale sis- temului de mare complexitate care este pădurea. Au fost neglijate interrelațiile din sistem. Așadar abordarea holistică a cercetărilor viitoare nu mai poate fi ocolită, devenind o necesi- tate. Fără organizarea de laboratoare complexe “in situ”, care să includă cercetări de ecologie, ecofîziologie, dendrometrie și auxologie, entomolo- gie, fitopatologie, genetică ș.a., acest deziderat nu va putea fi înfăptuit. 3.9. în încheiere mai abordăm o ultimă pro- blemă. Ea derivă din tendința, amintită anterior, ce se manifestă tot mai intens pe plan internațional, de globalizare, de mondializare a cercetării științifice. Astăzi în lume nu se mai poate face cercetare științi- fică performantă în mod izolat, fără a ține seama de contextul științific internațional, care crează enorme facilități conceptuale, metodologice, financiare, de logistică și de resurse umane. De aceea integrarea puternică a cercetării silvice românești în cea euro- peană și mondială a devenit prin ea însăși o priori- tate. Această integrare presupune și internațio- nalizarea unor obiective științifice românești; începând cu europenizarea lor, ceea ce înseamnă includerea acestora în programele complexe de cercetare de interes comun. Spre exemplificare enunțăm următoarele obiec- tive de cercetare silvică de interes național care sunt totodată și priorități pe plan european: • cercetarea pădurilor virgine; • cercetarea patrimoniului cinegetic (unic în Europa); • atenuarea schimbărilor climatice globale și a proceselor de aridizare a climei mai ales în sudul și sud-estul țării; • renaturizarea Luncii Dunării, Deltei Dunării și a luncilor unor râuri interioare; • cercetarea proceselor care determină declinul pădurilor în vederea stabilirii metodelor pentru reconstrucția ecologică a acestora; • cercetări pentru reabilitarea terenurilor degra- date și a peisajului; • cercetări pentru realizarea pe baze noi a rețelei REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 © 1999 • Nr.4 5 naționale de perdele forestiere de protecție, ca mijloc pentru atenuarea consecințelor aridizârii cli- matului și a schimbărilor climatice globale; • evidențierea calității lemnului românesc și pro- ducerea de lemn de calitate superioară. * Cele prezentate sunt doar o parte din prioritățile cercetării științifice din domeniul silviculturii la sfârșit de secol și început de mileniu. O listă exhaus- tivă va fi, desigur, elaborată cu contribuția unui cerc larg de cercetători, universitari și specialiști din pro- ducție. Dar concretizarea acestor priorități în proiecte de cercetare și succesul în. finalizarea lor sunt condiționate de: • soluționarea problemelor de finanțare competi- tivă a cercetării științifice din surse interne și externe; • restructurarea instituțională în domeniu; • implicarea comunității universitare în cerce- tarea științifică fundamentală pentru silvicultură, achitându-se astfel de obligațiile ce îi revin prin lege și convențiile internaționale; • degrevarea programelor de cercetare de proiecte de interes minor sau de cele care nu au deloc sau prea puține legături cu știința, astfel încât banii pentru știință, puțini cât sunt, să fie bine chibzuiți; • atestarea și acreditarea periodică a cercetăto- rilor, universitarilor și a instituțiilor aferente după criterii severe aplicate în țările europene avansate, inclusiv de către comisii cu participare internațio- nală; • reabilitarea publicațiilor de specialitate și rein- tegrarea lor în circuitul internațional, punând în aplicare metodele scientometriei. BIBLIOGRAFIE Brown, L.R. (coordonator), 1999, Starea lumii/1999. Editura Tehnică. București, p. 304. Giurgiu, V. et. al., 1999, Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României. Arta grafică. București, p. 399. M 1 i n s e k , D., 1993, Research in virgin forests - for forestry and society (history and future seeds). In: European Forest Reserves. Pudoc. Wageningen, pp. 29-34. Otto, H.J., 1993, Ce viitor au pădurile virgine din România? . Revista pădurilor, nr. 1, p. 5-10. R e i n i n g e r , H., 1997, Pădurea seculară românească, arhetip pentru o silvicultură pe baze ecologice. Revista pădurilor, nr. 4, p.92-94. Simion E., 1999, Știință și politică. Academica, nr. iulie-august., p. 1,4. Turckheim,B., 1993, Bases economiques de la sylvi- culture proche de la nature. Actes du l'erc Congres PRO SILVA, Besanțon, pp. 65-84. * **, România. Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă. Guvernul României. Editura Nova, București, 1999, pp. 36-40. * **, Conferința Mondială pentru Știință. Știința secolului XXI: un nou angajament. Budapesta, 25 iunie - 1 iulie, 1999. (în: Academica, nr. iulie-august, 1999) * **, Declarația de la Roma privind pădurile. FAO, 1999. în: Revista pădurilor nr. 5/1999. Priorities in the forestry scicntific research Abstract The paper presents the status of the Romanian forestry Science in the present period of transition from a socialist economy to a market one. It emphasizes the causes for the decline of the forestry scienlific research. The main priorities in the Romanina forestry Science arc presented. These priorities refer to: ■ research on virgin forests still existing in Romania, to understand the structure and organization laws of the forest ecosystems, as a basc for sustainable management of ciiltivated forests; • forest biodiversity conservation; • ecological reconstructions of degraded forests; • reduction in climatic changes and climate- aridization; • increase in high quality wood production for which Romania has very favorable conditions; * normalization of social relations between forestry and rural communities; ■ solving the difficult probletns related to the reform and the instituțional restructuring. The paper underlines the main conditions for the implementation of new policies for the Romanian forestry Science. An impor- tant condition is the integration of the Romanian forestry Science in the European one. Key words: forestry Science, sustainable forest management, reform and restructuring. European integration offorestry Sci- ence. 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Evaluarea unor resurse genetice de molid în cultura comparativă Rusca - Montană 1. Introducere Resursele genetice conservă “in situ” diversi- tatea genetică inter și intrapopulațională, cu luarea în considerare a magnitudinii ci în tot restul speciei sau dintr-o zonă geografică anumită. După cum se cunoaște, diversitatea genetică este componenta principală a biodiversității, nivelul ei prim. Conservând resurse genetice, se realizează, în fapt punerea în aplicare, la scara regională sau locală, a unei politici naționale, științific fundamen- tate, de conservare a resurselor genetice forestiere. Conservarea resurselor genetice forestiere face parte, de asemenea, din marea problemă a con- servării pădurilor în general. Necesitatea conservării de resurse genetice fo- restiere rezultă global din declinul fără precedent al pădurilor globului și din țara noastră. Mai puțin vizi- bilă decât dispariția unor specii, dar în egală măsură de alarmantă, este reducerea variației genetice intra- specifice, baza evoluției naturale și adaptării speci- ilor la mediul lor de viață în continuă schimbare. Ne- cesitatea rezultă de asemenea, din nevoia de a spori producția de lemn și alte produse nclemnoase și funcții ale pădurii în condițiile în care crește consu- mul de lemn și populația globului și se reduce cons- tant și dramatic întinderea pădurilor Terrei. Ori, acest ultim obiectiv sc atinge plecând, în oricare pro- gram de ameliorare, de la resursele genetice exis- tente, care sunt fonduri de gene cu importanță bi- ologică, economică și științifică, în prezent și viitor. Resursele genetice sunt entități dc conservare altele decât ariile protejate din sistemul TUCN1 atât prin specificitatea lor, cât și prin obiectivele urmărite, metodele de conservare folosite și altele. Atingerea obiectivului major, conservarea infor- mației genetice existente, se realizează în mai multe etape: explorarea - inventariere, descriere, evaluare, catalogare și, desigur, managementul conservării. în România, folosindu-se o metodologie speci- fică, aliniată la cerințele internaționale în materie și adecvată condițiilor fito-geografice naturale (meto- dologia a fost elaborată de Encscu, 1993) s-au iden- ^CN - International Union for the Conservation of Naturc and Natural Resources. Dr. doc. Valeriu ENESCU membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice Dr. Lucia IONIȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice tifîcat resursele genetice din speciile forestiere de bază, între care și molidul și s-a întocmit catalogul național al acestora (Lalu, 1998). în interiorul fiecă- rei zone de recoltare (Enescu, Doniță și colab., 1998) s-a ales cel puțin o resursă genetică (populație) după criteriul reprezentativitate. S-au admis numai arborete naturale, de vârste mari (mature sexual), pe cât posibil cu structuri neregulate, de productivitate și claritate superioară (Encscu și colab., 1997). în afară de resursele genetice identificate, delimi- tate, descrise și catalogate, în baza prevederilor din declarația generală a Conferinței Ministeriale pentru Protecția Pădurilor din Europa - Strasbourg 1990, o altă modalitate de conservare de resurse genetice forestiere o constituie rezervațiile dc semințe. în România, acestea îndeplinesc două funcții principale: 1 . Conservarea de resurse genetice, motiv pentru care toate arboretele constituite rezervații se exclud de la exploatare (tăieri), cât mai mult posibil, către li- mita longevității fiziologice. Drept urmare, în ame- najamentele silvice rezervațiile de semințe sunt în- cadrate în grupa “Păduri cu funcții speciale de pro- tecție” și în subgrupa (I5); Păduri cu funcții de inters științific și conservare a fondului genetic superior”. 2 . Producerea de semințe de valoare biologică superioară. în catalogul național al rezervațiilor de semințe, ediția din 19862 (Enescu, 1986), sunt înscrise... arborete surse de semințe de molid, în suprafață totală de 16887.9 ha (inclusiv molid de rezonanță). Evaluarea acestor arborete (populații) este o acți- une de mari proporții și costisitoare prin care se realizează concomitent (1): Testarea sau stabilirea valorii genetice a rezervațiilor de semințe, desem- nându-se cele elită; (2) evaluarea magnitudinii vari- ației genetice a populațiilor eșantionate pentru funcția de conservare a resurselor genetice. O primă etapă, cu caracter experimental de eva- luare s-a realizat începând din anul 1972 în cadrul ICAS a 63 populații de molid selecționate ca rezer- vații de semințe. Reținând numai aspectele privind funcția de conservare a resurselor genetice a acesto- ra, obiectivele urmărite au fost: 2Defmitivarca unei ultime versiuni a catalogului este în curs la ICAS. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 7 • evaluarea magnitudinii variației genetice intra- spccifice (interpopulaționalc și/sau interpopulațio- nale după caz) a populațiilor de molid eșantionate; • corelațiile dintre caracterele studiate și dintre acestea și gradienți ecologici; • eritabilitatea (h2) la nivelul populațiilor și atun- ci când este posibil la nivelul familiilor half - sib; • stabilirea interacțiunii genotip x mediu și a sta- bilității performanțelor la diferite niveluri și în diferite condiții staționale. Deci, este vorba de o cercetare complexă, cu va- lențe multiple și consecințe profunde atât în deter- minarea obțiunilor de management genetic al populațiilor conservate, cât și în practica culturii raționale a pădurilor în scopul obținerii unei polifuncționalități maxime. în materialul de față se prezintă rezultatele din cercetările între- prinse în cultura comparativă din ocolul Rusca - Montană (Caraș - Severin). 2. Material și metodă de cer- cetare în cultura comparativă din ocolul Rusca - Montană, UP I, ua 1, se testează 33 arborete - rezervații de semințe (tabelul 1). Dispozitivul experimental este un grilaj pătrat incomplet balansat de tipul 6x6 variante cu trei repetiții. Cultura a fost instalată în primăvara anului 1982, cu puieți de 4:0 ani, distanța de plantare fiind de 2 x 2 m. în această cultură comparativă se fac cercetări la nivelul populați- ilor. Pentru stabilirea semnificați- ilor dintre mediile caracterelor stu- diate s-a folosit ANOVA, utilizân- du-se următorul model matematic (Nanson, 1970): Xy = m + pi + pj + Ey în care m este media generală, p este componenta a i populații (re- zervații) (i = 1 ... n), p este compo- nenta aj blocuri (j = 1 ... r) și £- este eroarea aleatorie care afectează ij parcele cu Ey. S-a presupus că distri- buțiile sunt aproximativ normale, că p și £ sunt independente și că £ este distribuit normal (0, crs), ceea ce implică ipoteza egalității variantelor intra - populații. Varianța populațiilor x (varianța fenotipică) este deci egală cu op = o* = CT + CTg și variația genotipică interpopulației este egală cu al = a2 . Partea variației fenotipice atribuită fac- •r u t *7 ri o torului populații este deci ■ Această valoare este eritabilitatea genotipică aplicată valorii x. Valoarea așteptată (Es) a medici pătrate inter- populații este dată de formula: Tabelul 1 Arboretele - rezervații de semințe testate în cultura comparativă Rusca - Montană Cod Rezervația3 Județul, Ocol, UP, ua Altitudine medie (m) 1 1-2 Coșna Suceava, Coșna, II, 2b, 3,4a, 5a 1000 2 1-5 Doma - Candreni Suceava, D. Candreni, V, 9a, 10a 985 3 1-7 Frasin Suceava, Frasin, II, 3b 700 4 1-8 Marginea Suceava, Marginea, II, 5b 670 5 1-9 Moldo vița Suceava, Moldovița, I, 62 855 6 1-11 Stulpicani Suceava, Stulpicani, UI, 57a 1150 7 1-14 Năsăud Bistrița, Năsăud, VI, 26 1210 8 1-15 Prundul - Bârgăului Bistrița, Pr. Bârgăului, in, 135c 1290 9 1-16 Rodna Bistrița, Rodna, VIII, 93 1250 10 2-1 Sânmartin Harghita, Sânmartin, I, 16a 690 11 2-3 Toplița Harghita, Toplița, III, 78a 910 12 2-6 Gurghiu Mureș, Gurghiu, VI, 44b 1200 13 2-7 Sovata Mureș, Sovata, II, 54 1240 14 3-1 Tarcău Neamț, Tarcău, III, 31c 930 15 4-2 Comandau Covasna, Comandau, VI, 108b 1150 16 4-3 Nelioiu Buzău, Nehoiu, VIII, 36b 1150 17 4-4 Nchoiaș Buzău, Nehoiașu, V, 37a 1100 18 5-1 Brașov Brașov, Brașov, VI, 36a, b; 40 a,b,c 1000 19 5-4 Azuga Brașov - Azuga, IV, 3,4,5,6,7a 1200 20 5-6 Domnești Argeș, Domnești, U, 101a,b, 102 650 21 6-3 Orăștie Hunedoara, Orăștie, III,66a, 72a 680 22 6-4 Bistra Alba - Bistra, III, 43a 1350 23 6-7 Voineasa Vâlcea, Voineasa, II, 30, 31 1450 24 Hd Retezat Hunedoara - Retezat 970 25 8-2 Bozovici Caraș - Severin; Bozovici, II,98c, 97c 600 26 8-3 Văliug Caraș - Severin, Văliug, XI, 289 940 27 9-1 Beliș Cluj, Beliș, I, 30c,31,32 1200 28 9-4 Turda Cluj, Turda, V, 50a 1300 29 9-5 Beiuș Bihor, Beiuș, II, 9a, 109, 22s 500 30 9-7 Dobrești Bihor, Dobrești, V, 97b, 98a 500 31 9-10 Sudrigiu Bihor, Sudrigiu, II, 151 a 1050 -Numărul rezervației este format din două părți: • prima după regiunea climatică din Pașcovschi (1954) • a doua parte este numărul curent al rezervației din regiunea climatică respectivă. 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 = <4 /r + aț In consecință: Componentele variației pot fi ușor calculate plecând de la tabelul ANOVA: Sursa de variație SL SPA s1 Es Populații n-l A A/C Blocuri r-1 B B/C a2 +na2p Eroare (n-lXr-1) C - Total Nr-1 Pentru că, reluând din tabel a 2 C 5’ cr2U = -(A - c)>fonnula lui a h2 poate fi scrisă ^-A~c h0~— Pentru stabilirea semnificației diferențelor dintre mediile populațiilor, s-a folosit testul student la pro- babilitățile de transgresiune de 5%, 1% și 0,1%. S-au calculat coeficienții de corelație dintre caracterele studiate; pentru toate corelațiile semnificative s-au calculat ecuațiile de regresie corespunzătoare. în fine, s-a calculat eritabilitatea (h2) caracterelor studiate. 3. Rezultate și discuții 3.1. Variația genetică a caracterelor studiate înălțimea totală (cm). în raport cu media ge- nerală de 306,15 cm, înălțimea medie a descen- denților din populațiile testate are o amplitudine de variație largă, de la 239,45 cm cât a fost populația 5 - 1 Brașov4) până la 348,95 cm cât au înregistrat descendențele populației 9-12 Câmpeni - Alba. Procentual, această amplitudine, marchează o mag- nitudine de 68,61 (fig. 1). în prima clasă de variație, cu înălțimile cele mai mari, se află populațiile: 1 - 8 Marginea - Suceava (347,57 cm), 1 - 7 Frasin - Suceava (336,22 cm), 8 4Pe figuri populațiile testate sunt marcate prin numărul corespunzător al variantei din dispozitivul experimental. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Fig. 1. Variația înălțimii totale la 13 ani în cultura com- parativă de molid din O. S. Rusca Montană ți semnificația diferențelor dintre medii - 3 Văliug - Caraș Severin (327,26 cm), 1-2 Coșna - Suceava 7326,74 cm), 8-2 Bozovici - Caraș Severin (326,58 cm) și altele. Deci, populații din Carpații Orientali de Nord și din Banat, acestea din urmă putând fi considerate locale. în partea de jos a clasamentului, cu cele mai mici înălțimi, se mai află populațiile: 4-4 Nehoiaș - Buzău (259,67 cm), 2-1 Sânmartin - Harghita (276,81 cm), 2-7 Sovata - Mureș (284,27 cm) și Hd - Retezat (288,05 cm). Deci populații din Carpații de Curbură, clina vestică a Carpaților Orientali - depresiunile intercarpatice și din Munții Retezat. Analiza variantei a evidențiat că diferențele din- tre mediile populațiilor sunt distinct semnificative (tabelul 2). Variația clinală este tipică pentru un caracter can- titativ cum este înălțimea, cu control evident poli- genic, fapt evidențiat în fig. 1. Mai rezultă că sursele de variație aleatorii au încă o participație importantă în totalul varianței, care, o dată cu creșterea vârstei se va reduce. Creșterea în înălțime (cm) în al 13 - lea sezon de vegetație. Este vorba de lungimea lujerului ter- minal anual. La probabilitatea de transgresiune de 5%, se diferențiază mai multe clase de variație (fig. 2); în fruntea clasamentului, cu creșterile cele mai 9 a# OUiiX ■27 53?-| --2?. 555- ■ «?- 54?- 5J,5-; ^32 •ÎS ■S 545-, f9.fi-. -te -9 «5- -3 a «5-- <5*- ®T- -f7,S Fig. 2. Variația creșterii în înălțime la 13 ani în cultura comparativă de molid din O. S. Rusca Montană și semnifi- cația diferențelor dintre medii mari se află populațiile 8-2 Bozovici - Caraș - Sevcrin (69,17 cm). Aceasta este într-adevăr popu- lația locală din aceeași subregiune ecologică F în care este amplasată cultura comparativă. în aceeași clasă de variație se mai află populațiile 1 - 8 Tabelul 2 Analiza varianței unor caractere studiate în cultura comparativă Rusca Montană Sursa de variație SPA GL s4 F calc Participațiile varianței (%) 1. înălțimea totală Repetiții 18351,000 2 9175,500 10,788 11,74 Populații 60329,000 35 1723,686 2,027" 21,55 Blocuri 11352,473 15 1090,165 - - Eroare 46777,527 55 850,570 - 64,17 2. Creșterea în înălțime la 13 ani Repetiții 404,313 2 9175,500 7,714 7,962 Populații 2281,344 35 1723,686 2,487"’ 30,862 Blocuri 292,313 15 1090,165 - - Eroare 1441,437 55 850,570 - 63,453 3. Creșterea în înălțime la 14 ani Repetiții 6339,465 2 3169,828 68,972 - Populații 3312,500 35 94,643* 22,099’ - Blocuri 931,504 15 62,100 - - Eroare 2527,717 55 45,958 - - 4. înălțimea până la prima ramură verd e Repetiții 1016,500 2 508,250 33,572 - Populații 1085,000 35 31,000 2,048’ - Blocuri 557,866 15 37,191 - - Eroare 832,658 55 15,139 - - SPA - Suma pătratelor abaterilor; GL - Grade de libertate; s2 - varianta, Fcalculat - valoarea testului F calculat Marginea - Suceava (61,13 cm), 9-1 Beliș - Cluj (59,27 cm), 1 - 2 Coșna - Suceava (59,33 cm), 9 - 4 Turda - Cluj (57,93 cm) și altele din diferite zone ale țării. Cele mai multe populații din această clasă de variație sunt în Carpații Orientali de Nord, Munții Apuseni și Munții Banatului. în partea inferioară a clasamentului, cu creșterile cele mai mici, s-au plasat populațiile 5 - 1 Brașov (42,77 cm), 4-4 Nchoiașu - Buzău (42,83 cm), 2 - 1 Sânmartin - Harghita (45,33 cm), 1 - 4 Stulpicani - Suceava și altele. Se înregistrează deci, o amplitudine a variației creșterilor în înălțime, la 13 ani, relativ restrânsă. Prin ANOVA au fost puse în evidență diferențe foarte semnificative între mediile populațiilor tes- tate (tabelul 2). Variația caracterului este continuă, tipică pentru un caracter cantitativ cu control poligenic. Creșterea în înălțime la 14 ani. S-au decelat diferențe semnificative la probabilitățile de trans- gresiune dc 5% (tabelul 2 și fig. 3). In prima clasă de variație, la probabilitatea de transgresiune de 5%, se află descendențe din popu- lațiile 9-1 Beliș - Cluj (66,10 cm), 1-8 Marginea - Suceava (65,21 cm), 9-12 Câmpeni - Alba (64,83 cm), 4-2 Comandău - Covasna (64,67 cm) și altele; fără a exista o grupare pc zone geografice, ceea ce înseamnă că interacțiunea genotip x mediu a avut un rol important și imprevizibil de jucat. în partea inferioară a clasamentului, creșterile cele mai mici, în aceeași clasă de variație se găsesc populațiile 5 - 1 Brașov (55,89 cm), 4 - 4 Nehoiașu - Buzău (45,62 cm), 1 - 4 Stulpicani - Suceava (49,48 cm), 9-10 Sudrigiu - Bihor (49,86 cm), 1-14 Năsăud - Bistrița (40, 77 cm) și alte. Nici în această clasă de variație nu există grupări pe zone geografice. în ccca ce privește clasamentul populațiilor după creșterea în înălțime se remarcă în prima clasă de variație, cu creșterile cele mai active în ambii ani, populațiile 1-8 Marginea, 9-1 Beliș - Cluj, 9-12 Câmpeni - Alba, 9 - 4 Turda - Cluj, 9-13 Gârda Alba și altele. Aceasta înseamnă, mai întâi, valoarea relativ egală a populațiilor din Munții Apuseni cu a populaților din Carpații Orientali de Nord. în al doiela rând, înseamnă că populațiile nomi- nalizate și încă altele au oarecare stabilitate față de variația factorilor climatici din cei doi ani de măsurători. 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 pew&tâff * -J ' DiSX Fig. 3. Variația creșterii în înălțime la 14 ani în cultura comparativă de molid din O. S. Rusca Montană și semnifi- cația diferențelor dintre medii înălțimea până la prima ramură verde (înălțimea elagată). între mediile la nivelul popu- lațiilor testate există diferențe statistic asigurate la probabilitatea dc transgresiune de 5% (tabelul 2). Amplitudinea de variație este relativ restrânsă, de la 28,06 cm la 40,21 cm. Rezultă că practic elagajul nu a început “pe scară mare” (ca fenomen de masă și de amploare în intensitate). în partea superioară a clasamentului, cu elagajul cel mai activ, se află populațiile 8-2 Bozovici - Caraș - Severin, 5-4 Azuga - Prahova (cultură arti- ficială de origine necunoscută, din punct de vedere taxonomic aparținând var. europaea), 9 - 1 Sugrigiu - Bihor (tot de origine necunoscută aparținând var. europaea} și altele. în partea de jos a clasamentului, cu clagaj mai slab s-au aflat populațiile: 9-13 Garda - Alba, 5-1 Brașov - Brașov, 9 - 1 Beliș - Cluj, 4-2 Comandău - Covasna și altele (fig. 4). Exprimată în procente față de media generală a experimentului, amplitudinea de variație a fost de 81,51% până la 124,62%. N-au existat diferențe semnificative din punct de vedere statistic între mediile diametrelor la 1,30 m la înălțime ale populațiilor testate. 3.2. Corelații între caracterele studiate La vârsta de 13 ani, la caracterele studiate s-au stabilit corelații semnificative (tabelul 3). Tabelul 3 Matricea coeficienților de corelație r între caracterele stu- diate și semnificația lor Caracterul Caracterul 2 3 4 5 6 1. înălțimea totală 0.31 *** 6,81 ** 0,40 *** 0,75 ** 0,44 î. înălțimea până a prima ramură verde * 0,22 ♦** 0,85 0,28 0,06 J. Diametrul tulpinii - ♦ 0,40 0,80 *** 0,56 1. Creșterea în înălțime în al 13 - lea an - * 0,36 0,13 5. Creșterea în înălțime în al 14 - lea an - 0,07 5. Numărul de ramuri lin verticilul median - Rezultă că, în general, există corelații simple directe, de la semnificative până la foarte semnifica- tive între caracterele evaluate. înălțimea totală se corelează pozitiv și foarte semnificativ cu toate ca- racterele studiate, cu excepția elagajului (înălțimea -3 Fig. 4. Variația înălțimii totale până la prima ramură verde în plantația comparativă de molid din O. S. Rusca Montană și semnificația diferențelor dintre medii REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 11 până la prima ramură verde, caracter aflat sub influ- ența directă a structurii orizontale a arboretului. Este interesantă corelarea directă între numărul de ramuri din verticilul median (de la mijlocul coroanei), care influențează semnificativ calitatea cherestelei prin absența și respectiv prezența nodurilor. S-au calculat și unele ecuații de regresie (fig. 5 și 6). 3.3. Eritabilitatea caracterelor studiate Este vorba de eritabilitatea în sens restrâns, cal- culată după Nanson (1970). Caracterele care expri- mă creșterea au eritabilitatea ridicată de peste 0,5. 1. înălțimea totală 0,506 2. Creșterea în înălțime în al 13-lea an 0,596 3. Creșterea în înălțime în al 14-lea an 0,514 4. înălțimea elagată 0,884 Rezultă un control genetic puternic, dar și o determinare influențată de mediul general și special. 4. Concluzii preliminare Din materialul faptic, prelucrat și interpretat privitor la evaluarea genetică a caracterelor obser- vate sau măsurate în cultura comparativă Rusca - Montană - Caraș Severin se pot formula următoarele concluzii preliminare mai importante: 0 4,0 ițe ^0 Stp Stf 5J,0 570 W CREȘTEREA Bi ÎRÂtTÎME SEZtWJL ÎS VKETAȚÎE Fig. 5. Corelația dintre înălțimea totală și creșterea în înălțime la vârsta de 13 ani, Rusca Montană Fig. 6. Corelația dintre înălțimea totală și numărul de ramuri din verticilul de la mijlocul coroanei, Rusca Montană 1. In general, populațiile testate, în număr de 33, care vegetează în arealul natural al molidului, pre- zintă o variație genetică mijlocie, cu amplitudini diferite de la un caracter la altul și, desigur de la o proveniența la alta determinată de variația condiți- ilor staționale din locul de testare. 2. Variația genetică a caracterelor evaluate este clonală, probând că însușirile și caracterele măsurate sau observate sunt cantitative, determinate genetic și influențate de mediu. Această determinare a expresiei genotipului în fenotip sub influența condițiilor de mediu variază în funcție de caracter. 3. Se constată că, o dată cu vârsta, se lărgește amplitudinea de variație genetică însoțită de schim- barea poziției populațiilor în clasamentul făcut pen- tru un caracter sau altul. Constatarea are valoare mai generală, fiind remarcată și în alte culturi compara- tive din cadrul studiului ce se întreprinde. Faptul că clasamentul populațiilor testate într-o cultură com- parativă, cum este cea de la Rusca Montană,se schimbă și are altă înfățișare de la un caracter la altul reflectă și interrelațiile acestora, exprimate de altfel prin corelații simple și ecuațiile de regresie corespunzătoare. 4. Cu toată schimbarea clasamentului populați- ilor, se evidențiază unele populații care își păstrează locul, adică, pentru caracterul dat, acestea au stabi- litate în raport cu variația în timp a factorilor de 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 mediu. între acestea, remarcabile sunt populațiile Marginea - Suceava, Frasin - Suceava, Beliș - Cluj, Turda - Cluj și altele. 5. S-au găsit corelații simple, directe între carac- terele studiate. De regulă, se corelează între ele ca- racterele de creștere, dar și acestea se corelează cu caractere ale habitusului. 6. Se constată că în cultura comparativă Rusca - Montană, sunt superioare, în ceea ce privește carac- terele evaluate, populațiile situate în zone îndepăr- tate, de regulă, în Carpații Orientali de Nord și în Munții Apuseni. O asemenea constatare trebuie ver- ificată și în alte culturi experimentale din rețeaua temei și până la vârste mai înaintate și puse în legă- tură cu fluxul genetic de revenire din refugiile glaciare ale molidului. Cel puțin ca ipoteză se pre- figurează că molidul din Banat a avut altă cale de revenire decât cel din Munții Apuseni, azi izolat genetic și cel din Carpații Orientali de Nord care are contingențe cu molidul din Carpații Ucrainieni și din Munții Tatra. 7. Referitor la mișcarea materialelor de repro- ducere în programele de împădurire, este prematur să se facă recomandări, mai ales că rezultatele de până acum indică alte direcții de mișcare decât cele, de ordin general, pe plan european. Rămâne deo- camdată valabilă în totalitate “legea de aur a prove- nienței locale”. 8. Eritabilitatea în sens restrâns a caracterelor studiate are valori mai mari de 0,5, ceea ce sem- nifică un control genetic puternic concomitent cu o influență, de asemenea, puternică a mediului. Situație în mare măsură explicabilă prin aceea că cultura comparativă a fost instalată în teren de împă- durire așa cum a rezultat după exploatarea arboretu- lui anterior fără nici o pregătire înainte de plantare. Aceasta înseamnă că în plan microstațional există o variație a condițiilor de mediu. Cu toate că s-au făcut trei repetiții, variația reziduală este mare, pen- tru că nu s-a putut elimina eterogenitatea mediului. 9. Considerând separat caracterele de adaptare, foarte importante în această etapă a unei silviculturi ce se dezvoltă pe linie ecologică, care exprimă sin- tetic adaptarea Ia condiții staționale locale ale stați- unii de testare, există o oarecare grupare geografică, în general, cele mai multe populații valoroase sunt din Carpații Orientali de Nord, care au amplitudine ecologică mai largă, o încărcătură genetică mai mare, fiind mai bine tamponate pentru condiții staționale variate. într-o poziție similară se află mai multe populații din Munții Apuseni. BIBLIOGRAFIE Enescu, V., 1986: Seed stand catalogue, ICAS, București, 467 p. E n e s c u , V., 1988: Zonele de recoltare a semințelor forestiere din România. Ed. Ceres, București, 61 p. + anexă și harta Enescu, V., 1993: Identificarea, eșantionarea, prospectarea, descrierea și clasificarea resurselor genetice forestiere (RGF). îndrumări metodologice, ICAS, 24 p. E n e s c u , V. et al., 1997: Conservarea biodiversității și a resurselor genetice forestiere. Ed. Agriș, București, 450 p. L a 1 u , L, 1996: Catalogul național al resurselor genetice forestiere. Partea I, ICAS. Nanson, A, 1970: L'Heritâbilite et la grain d'origine genetique dans quelques types d'experiences. Silvae genetica 19, Heft4, 113 - 141. P a ș c o v s c h i , S. et al., 1954: Raionarea transferului materialului de împădurire, ICES, Seria III, nr. 55, București. Assessment of some genetic resources of norway spruce in Rusca Montana trails Abstract It was realized a trial for the genetic evaluation of the observed characters of 3 3 population of Norway spruce from Remania range of species. First there was token in consideration the growth trials. The genetic variation of the characters is clinal, wich prove that the measured or observed characters are chantitative. As growing old, the amplitude of genetic variation is larger and we can oberved changes in the establised order for one character to another, which reflects their interrelations, expressed in simple correlations and their equations of regression. The growth characters are correlated with one another, but are also correlated with habitues characters, for example the direct cor- relation between the number of branches from the middle verticile with the timber quality. The heritability of the studied characters has values over 0,5 wich means that there is a strong genetic control, but also a high tnfluence of the mediutn. This conclusion can be explained by the nature of the field of experience, wich is a reforestations land with high heterogenety of the medium. Considering the fitness characters we can conclude that there is a certain geographic groupment, the most valuable populations and with the high genetic ioad being established. Key words: genetic resorces, “in situ” conservation, genetic variation, heritability, proveniences trials. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 0 Nr.4 13 Valoarea fenotipică a resurselor genetice de plopi indigeni (Populus alba L, Populus nigra L, Populus tremula L) destinate conservării “in situ” Ing.Alexandru Marius COROȘ, Ing.Vasilc I.BENEA, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - I.C.A.S.București Introducere Speciile de plopi indigeni (Populus alba L, Popu- lus x canescens Sm, Populus nigra L, Populus tre- mula L) ocupă în România o suprafață de peste 59000 ha, ceea ce reprezintă 48,9% din fondul națio- nal plopicol și 34,6% din cel al Salicaceae-lor. Majo- ritatea speciilor de plopi indigeni se află în luncile râurilor interioare, unde dețin aproximativ 48300 ha (81,5% din total), după care urmează Lunca Dunării, cu peste 9660 ha (16,3%) și Delta Dunării cu 1295 ha (2,2%) (SILV. 1, 1995). Importanța, atât națională cât și internațională, a Salicaceae-lor în general și a plopilor în special, da- torită arealului întins de vegetație, bogăția diversi- tății genetice, impactului favorabil ecologic și agro- peisagistic asupra mediului pe de o parte și a satisfa- cerii, în perioadele scurte și foarte scurte dc produc- ție, a necesităților de acoperire a deficitelor de masă lemnoasă, în special din industria papetară, plăcilor aglomerate și fibroase, conversia în alcool com- bustibili pe de altă parte, a determinat declararea lor tezaur universal în folosul umanității (7,9). Recomandările forurilor internaționale (8) și a personalităților autorizate (6) de adoptare, la nivel național și mondial, de măsuri corespunzătoare pen- tru protejarea, conservarea, gospo- dărirea și utilizarea rațională a re- y surselor genetice și a biodiversității v- Salicaceae-lor, vin să confirme axi- omatic aceste necesități. în plus, e- laborarea de programe și crearea de rețele de investigații și supraveghe- re euro-statale (9) și de strategii de management global (6,8) pentru conservarea cu prioritate “in situ” a plopilor (negru, alb), începând cu cei periclitați de dispariție prin de- frișări, poluări chimice și gcnice, s- a considerat o obligație morală, pro- fesională și guvernamentală a țărilor membre, din care face parte și România, a Comisiei Internaționale a Plopului din Structura FAO. în spiritul celor de mai sus, în România, prin Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - București și a Stațiunii de profil Cometu, s- au declanșat din 1992 (4), investigații privind identificarea, evaluarea fenotipică, protejarea și conservarea in situ, a resurselor genetice de plopi indigeni, pc ecozone de vegetație specifice, la scară națională, cu respectarea strategiei naționale de selecție și ameliorare genetică a plopilor și sălciilor (1). ’ Primele rezultate ale cercetărilor s-au internațio- nalizat la sesiunea a 20-a a Comisiei Internaționale a PIopului-FAO (5), care a cuprins identificarea și eva- luarea fenotipică a 21 de arborete / populații în su- prafață de 64,3 ha, din toate speciile dc plopi indigeni. în această lucrare se continuă prezentarea arbo- retelor resurse genetice de plopi indigeni, identifi- cate și evaluate fenotipic în perioada 1997-1998 (2). Locul cercetărilor în tabelul nr, 1 și schița de mai jos sunt indicate, în ordinea localizării lor în unitățile administrației silvice și ecozonelor specifice de vegetație, ar- Localizarea arboretclor resurse genetice de Populus alba L„ Populus nigra și Populus tremula L., pe ecozone specifice de vegetație 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Tabelul 1 Localizarea și elemente amenajistice și ecozonale de vegetație ale resurselor genetice de plopi indigeni (Populus alba L, Populus nigra L, Populus tremula L) Nr. crt. Direcția silvică, Ocolul, ICAS Arboretul Specia Supra- fața (ha) Vârsta (ani) Elemente ecozonale de vegetație 1 Suceava, Pătrăuți Pătrăuți Populus tremula 9,1 47 Ecozona III3 - Estică, subecozonele Ib I2. Silvostepă și forestieră. Climă continentală pronunțată. Soluri aluviale stratificate și aluviale± solidificate; lunci de șleau, neinundabile f.rar. Productivitate mijlocie - superioară 2 Suceava, Trușcsti Zăvoaiele Prutului Populus nigra 11,6 62 3 Suceava, Trușești Zăvoaiele Prutului Populus alba 11,6 62 4 Bacău Traian Damienești Populus alba 6,1 29 Ecozona IH2 - sud estică, subecozonele Kb M2, Nb Stepă și silvostepă. Climă continentală pronunțată, soluri aluviale stratificate, slab-mcdiu salinizate, slab humifere, rar-frecvent inundabile, lunci joase-înalte, plane. Productivitate inferioară-mijlocie. 5 Bacău Traian Damienești Populus nigra 6,1 39 6 Bacău Fântânele Racova Populus alba 3,0 90 7 Focșani Focșani Doaga Populus nigra 13,7 22 8 Ploiești, Buzău Pogoanele Populus alba 7,8 25 9 ICAS Cometu Ioana Țiganca Populus alba 1,7 50 10 Târgoviște Giurgiu Vedea Populus nigra 1,1 41 Ecozona l-Lunca Dunării subccozona NȚ. Silvostepă, climat continental, subclimat luncă, influență sud europeană și mediteraneană. Zăvoi cu soluri aluviale, intens humifere. Productivitate superioară. 11 Rm.Vâlcea Corabia Calnovăț Ostrovul Mic Populus nigra 4,6 17 12 Tulcea Hârșova Vadul Oii Populus nigra 5,5 30 Ecozona l-Lunca Dunării, subccozona M]l. Silvostepă, climat continental, cu subclimat de luncă și'baltă. Soluri aluviale, aluviuni nisipoase intens humifere, freatic umede, inundabile. Productivitate superioară. beretele delimitate, suprafețele și vârsta lor. Se dau, terminarea caracteristicilor morfologice, cantitative de asemenea, principalele elemente amenajistice și ecozonale caracteristice arcalelor specifice (3). Este de remarcat, existența a 12 arborete resurse genetice, cu o suprafață de 81,8 ha, situate în 7 di- recții silvice, 3 ecozone și 7 sub-ecozonc de vegeta- ție. Repartizarea speciilor de plop arată prezența lui Populus nigra L în toate ecozonclc parcurse, în timp ce Populus alba L se află în două, iar Populus tre- mula L numai în una din extremul nord-est al țării. Arborctclc resurse genetice investigate sunt situa- te în zona forestieră, silvo-ștepă și stepă, cu climate continentale pronunțate, uneori cu influențe de sub climate de luncă și/sau baltă, chiar sud-europene și mediteraneene. Se întâlnesc, în general soluri a- luviale, aluviale stratificate, slab până la intens-hu- mifere, neinundabile sau inundabile. Bonitatea sta- țională variază dominant dc la mijlocie la superioară. Materiale și metode de cercetare Cercetările au avut în vedere arborete cât mai ilustrative pentru ecozona de vegetație considerată precum și arborii lor reprezentativi, în număr de 11 - 25 aleși și repartizați teritorial în raport cu omogeni- tatea populațională. S-a avut, totodată, în vedere de- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 și calitative ale arborilor reprezentativi în vederea e- valuării valorii fenotopice a arboretelor investigate. Pentru obținerea datelor biomctrice ale arborilor reprezentativi s-au folosit clupe metalice (precizia 0,25 cm), dendrometre tip ICAS (precizia 0,10 m) și burghie tip Pressler (diametru! 0,5 cm). La determi- narea valorii parametrilor fcnotipici, în număr de 22, s-au avut în vedere poziția arborilor în arboret, di- mensiunile și însușirile calitative ale trunchiuri lor, ramurilor, coroanelor și scoarțelor acestora, precum și starea sanitară. Creșterile anuale în volum com- pletează clementele de caracterizare fenotipică. S-au folosit unități ale sistemului metric liniar (cm, m) și volumetrice și indici calitativi fenotipici (1...5). Evaluarea valorii fenotipice a arboretelor resurse genetice de plopi indigeni s-a efectuat cu ajutorul coeficienților dc evaluare a indicilor de calitate ai caracteristicilor fenotipici de bază, în număr dc 7. S- au stabilit trei grupe valorice: superioară (coefi- cient cumulat peste +3), medie-superioară (coefi- cient +1...+3) și medie (coeficient sub +1). Rezultate. Discuții Rezultatele obținute și discuțiile referitoare la 15 acestea sunt prezentate separat pe specii, respectiv Populus alba L, Populus nigra L și Populus tremu- la L. Se au în vedere valorile indicilor de calitate fenotipici medii de bază privind arborii reprezenta- tivi din arborete. Arborete resurse genetice de Populus alba L Din datele cuprinse în tabelul nr.2 se pot desprinde, în principal, următoarele: • rectitudinea trunchiurilor are indicii de calitate între 1, 2 (Racova, Bacău) și 2, 3 (Zăvoaiele Prutului, Suceava), echivalând cu formele drepte și ± drepte, iar valorile coeficienților de evaluare corespund cu +3 și respectiv -1; • zveltețea trunchiurilor se află cuprinsă între indicii cu valoarea de 0,36 ( Racova, Bacău) și 0,55 (Pogoanele, Ploiești) la toate arboretele investigate, ceea ce reprezintă formele semicilindrice, cărora le revin coeficienții de evalu- are cuprinși între -1 și -4; • ovalitatea trunchiurilor este reflectată prin indicii situați între 1,5 (Ioana Țiganca, ICAS, Cornetu, Zăvoaiele Prutului, Suceava) și 2,3 (Damienești, Bacău), ceea ce înseamnă forme cuprinse între trunchiuri circulare și ± ovale și respectiv valori ale coeficienților dc eva- luare între +3 și -1; • raportul dintre lungimea ela- gajului natural și înălțimea totală a trunchiurilor are valori echivalente ale indicilor de calitate cu- prinși între 0,40 (Racova, Bacău) și 0,45 (Ioana Ți- ganca, ICAS, Comctu), ilustrând că aproape jumă- tate din trunchiul arborilor sunt lipsiți de crăci, ceea ce în evaluarea fenotipică au coeficienții -1 și -2; • grosimea ramurilor arborilor este cuprinsă între indicii dc calitate 1,5 (Ioana Țiganca, ICAS, Corne- tu) și 2,4 (Zăvoaiele Prutului, Suceava), ceea ce re- flectă o amplitudine relativ mare, dc la grosimi sub- țiri până la ușor peste grosimi mijlocii, de aceea și coeficienții de evaluare fenotipici au valori între +3 și -2; • creșterile anuale în volum a arborilor indică valori cuprinse între 0,017 m.c. (Pogoanele, Ploiești) și 0,082 m.c. (Racova, Bacău), dependente de vârsta arboretelor cu excepția arboretului Damienești, Bacău (poziția 2/4) asimilate cu coefi- cienții de evaluare fenotipică situați între -4 și 0; • starea sanitară a arborilor arată o uniformitate per- fectă și se încadrează în valoarea maximă a coefi- cientului de evaluare, respectiv +4. Cumularea coeficienților de evaluare acordați la cele șapte caracteristici de bază analizați, conduce la posibilitatea evaluării valorii fenotipice a arborete- lor de Populus alba L investigate, după cum ur- mează: arborete superioare (coeficient +5) - Ioana Țiganca, ICAS, Cornetu; arborete mijlociu-supe- rioare (coeficient +2) - Racova, Bacău și arborete mijlocii (coeficient 0) - Pogoanele, Ploiești; Damienești, Bacău; Zăvoaiele Prutului, Suceava. Arborete resurse genetice de Populus nigra L în tabelul nr.3 sunt înfățișate datele referitoare la șase arborete resurse genetice de Populus nigra L, din care se pot reține, în special: • rectitudinea Tabelul 1 Evaluarea fenotipică a arboretelor resurse genetice dc Populus alba L, în raport cu indicii de calitate ai caracteristicilor de bază Nr. crt/ Nr. arboret Arboretul, Direcția silvică, Ocolul silvic, ICAS Rectitudi- nea trunchiului Zveltețea trunchiului Ovalitatea trunchiului Elagaj / înălțime trunchi Grosimea ramurilor Creșterea în volum Starea sanitară Coeficient evaluare (total) Valoarea fenotipi- că a b a b a b a b a b a b a b 1/8 Pogoanele, Ploiești Buzău 1,8 0 0,55 -1 1,8 +2 0,44 -1 2,0 0 0,017 -4 l,o +4 0 mijlocie 2/4 Damienești, Bacău, Trai an 1,5 +1 0,42 -3 2,3 -1 0,41 -2 1,8 +1 0,071 0 1,0 +4 0 mijlocie 3/9 Ioana Țiganca ICAS Cornetu 1,7 +1 0,51 -2 1,5 +3 0,45 -1 1,5 +3 0,027 -3 1,0 +4 +5 supe- rioară 4/3 Zăvoaiele Prutului, Suceava, Irosești 2,3 -1 0,49 -2 1,5 +3 0,44 -1 2,4 -2 0,068 -1 1,0 +4 0 mijlocie 5/6 Racova, Bacău, Fântânele 1,2 +3 0,36 -4 1,7 +2 0,40 -2 2,3 -1 0,082 0 1,0 +4 +2 mijlocie superioa -ră Notă: a = indice fenotipic de calitate; b = coeficient de evaluare 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 trunchiurilor este notată cu indici de calitate între 1,5 (Damienești, Bacău) și 2,3 (Hârșova, Tulcea), evidențiind forme drepte și respectiv drepte, cu coe- ficienți de evaluare situați între +1 și -1; • zveltețea trunchiurior reflectă o formă ± ovală, cu indici de calitate cuprinși între 0,40 (Damienești, Bacău) și 0,60 (Calnovăț, Rm.Vâlcea), la toate arboretele, echivalați cu coeficienții de evaluare fenotipică situ- ați între -1 și -4; • ovalitatea trunchiurilor are indi- ci de calitate situați între 1,6 (Calnovăț, Rm,Vâlcea) și 2,3 (Hârșova, Tulcea) respectiv trunchiuri de forme circulare și ± ovale, încadrați între valorile +2 și -1 ai coeficienților de evaluare fenotipici; • raportul dintre lungimea trunchiurilor elagate na- tural și înălțimea lor totală are valori între 0,36 (Damienești, Bacău) și 0,54 (Hârșova, Tulcea), semnalând existența de trunchiuri elegate de la o treime până la mai mult de jumătate, fiind situați între coeficienții de evaluare +1 și -3; • grosimea ramurilor arată o variație largă dimensionată, esti- mată între 1,5 (Hârșova, Tulcea) și 2,5 (Doaga, Focșani), majoritatea situându-se între grosimi mijlocii și groase, ceea ce se reflectă și în coeficienți de evaluare fenotipică, care au valori între +3 și -2; • creșterile anuale în volum ale arborilor evidenți- ază un maxim al arboretclor investigate, fiind înre- gistrat un volum de 0,109 m.c. (Vedea, Târgoviște), restul arboretelor situându-se între 0,051 m.c. (Zăvoaiele Prutului, Suceava) și 0,082 m.c. (Damienești, Bacău), notate cu coeficienți de evalu- are între +4 și -3; • starea sanitară a arborilor este maximă, cu o excepție (Zăvoaiele Prutului, Suceava), având coeficienții de evaluare +4 și respectiv -3. Evaluarea valorii fenotipice a arboretelor de Populus nigra L analizate mai sus, pe baza coefi- cienților de evaluare cumulați, obținuți la caracteris- ticile de bază, are următoarea ierarhizare: arborete superioare coeficient +5) Vedea, Târgoviște, arborete mijlociu - superioare (coeficient +2) - Calnovăț, Rm.Vâlcea; Hârșova, Tulcea și arborete mijlocii (coeficient 0...-3) - Damienești, Bacău; Doaga, Focșani; Zăvoaiele Prutului, Suceava. Arboretul resursă genetică te Populus tremula L Tabelul nr.4 conține valorile indicilor de calitate ale caracteristicilor fenotipici ai arboretelui resursă genetică de Populus tremula L, din a căror analiză se pot constata următoarele: • rectitudinea trun- chiurilor are indicele de calitate în valoare de 1,8, ceea ce echivalează cu grupa arborilor drepți spre drepți, având coeficientul de evaluare 0; • zveltețea trunchiurilor estimată la 0,78, indică o formă apropiată de cilindricitate, ceea ce conferă și un coe- ficient de evaluare pozitiv, de +1; ■ ovalitatea trunchiurilor, echivalată cu indicele de calitate 1,6 și un coeficient de evaluare de +2, reflectă forma lor circulară; • raportul dintre elagajul natural al trunchiurilor și lungimea lor totală, calculat la 0,57 și evaluat cu coeficientul +2, arată lipsa crăcilor pe Tabelul 3 Evaluarea fenotipică a arboretelor resurse genetice de Populus nigra L, în raport cu indicii de calitate ai caracteristicilor de bază Nr. crt/ Nr. arboret Arboretul Direcția silvică, Ocolul Rectitudinea trunchiului Zveltețea trunchiului Ovalitatea trunchiului Elagaj / înălțime trunchi Grosimea ramurilor Creșterea în volum Starea sanitară Coeficient evaluare (total) Valoarea fenotipică a b a b a b a b a b a b a b 1/11 Calnovăț, Rm.Vâlcea, Corabia 2,1 -1 0,60 -1 1,6 +2 0,41 -2 1,7 +2 0,063 -2 1,0 +4 42 mijlocie superioa- ră 2/7 Doaga, Focșani, Focșani 1,7 +1 0,45 -3 1,7 +2 0,47 0 2,5 -2 0,059 -3 1,0 44 -1 mijlocie 3/12 Hârșova, Tulcea, Hârșova 2,3 -1 0,60 -1 2,3 -1 0,54 +1 1,5 +3 0,055 -3 1,0 44 . 12 mijlocie superioa- ră 4/5 . Damienești, Bacău, Traian 1,5 +1 0,40 -4 1,7 42 0,36 -3 2,1 0 0,082 0 1,0 44 0 mijlocie 5/10 Vedea, Târgoviște, Giurgiu 1,9 0 0,51 -2 1,8 +1 0,45 -1 2,3 -1 0,109 +4 1,1 44 45 superioa- ră 6/2 Zăvoaiele Prutului, Suceava, Trusești 2,0 0 0,49 -2 1,9 +1 0,39 -2 2,1 0 0,051 -3 1,4 +3 -3 mijlocie Notă: a = indice fenotipic de calitate; b = coeficient de evaluare REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 17 Tabelul 4 Evaluarea fenotipică a arboretului de Populus tremula L, în raport cu indicii de calitate ai caracteristicilor de bază Nr. crt/ Nr. arboret Arboretul Direcția silvică, Ocolul Rectitudinea trunchiului Zveltețea trunchiului Ovalitatea trunchiului Elagaj înălțime trunchi Grosimea ramurilor Creșterea în volum Starea sanitară Coeficient evaluare (total) Valoarea fenotipi- că a b a b a b a b a b a b a b 1/1 Pătrăuți, Suceava, Pătrăuți 1,8 0 0,78 +1 1,6 +2 0,57 +2 2,0 0 0,017 -4 1,0 +4 +5 Superior ră Notă : a - indice fenotipic de calitate; b = coeficient de evaluare mai mult de jumătate din fus; • grosimea ramurilor se încadrează în grupa mediană de clasificare, notată cu 2 și evaluată cu coeficientul 0; • starea sanitară a arborilor reprezentativi este maximă, ilustrată cu indicele 1,0 și evaluată cu +4. Evaluarea valorii fenotipice a arboretului de Populus tremula L investigat, îl situează în grupa superioară calitativă, având coeficientul de evaluare maxim de +5. Concluzii Arboretele resurse genetice dc plopi indigeni investigați (Populus alba L, Populus nigra L și Populus tremula L), în număr de 12, cu o suprafață de 81,8 ha, localizate în estul și sud-estul țării și parțial în sudul Luncii Dunării, acoperă principalele ecozone specifice de vegetație (Tabelul nr. 1 și Schița anexă). Parametrii dimensionali și calitativi ai unui număr dc șapte caracteristici de bază, determinați la 11-15 arbori reprezentativi, prin indici de calitate convenționali, stau la baza evaluării valorii fenotipice a arboretelor resurse genetice. Ierarhizarea calitativă a arboretelor resurse genetice în raport cu valoarea lor fenotipică, calcu- lată pentru caracteristicile de bază, cu rol determi- nant de evaluare, și anume: rectitudinea, zveltețea, ovalitatea trunchiuri lor, raportul dintre elagajul na- tural și înălțimea arborilor, grosimea ramurilor, creșterile în volum și starea sanitară, are următoarea înfățișare (Tabelele 2,3 și 4): Populus alba L Superioară: Ioana Țiganca (ICAS, Cometu) Mijlocie- superioară: Racova (Bacău, Fântânele); Mijlocie: Zăvoaiele Prutului (Suceava, Trușești), Damienești (Bacău, Traian), Pogoanele (Ploiești, Buzău). Populus nigra L Superioară: Vedea (Târgoviște, Giurgiu), Mijlocie-supe- rioară: Calnovăț (Rm.Vâlcea, Corabia) Hârșova (Tulcea, Hârșova) Mijlocie: Zăvoaiele Prutului (Suceava, Irusești), Damienești (Bacău, Traian), Doaga (Focșani, Focșani). Populus tremula L Superioară: Pătrăuți (Suceava, Pătrăuți). BIBLIOGRAFIE B e n c a , V., 1999: Despre strategia națională de selecție și ameliorare genetică a plopilor și sălciilor. Pădurea noastră, nr. 392, pag.4-7 C o r o ș A1.,M., B e n e a , V,, s.a., 1998: Stabilirea vari- abilității fenotipice la plopul alb, plopul cenușiu, plopul negru și plopul tremurător, în scopul conservării fondului genetic și a biodiversitâțpReLșt. ICAS,Pag.5-9, tab.7-25. Doniță, N., s.a., 1980: Zonarea și regionarea ecolog- ică a pădurilor din România, ICAS,Seria.II, 77 pag. F i 1 a t, M., B e n e a , V., S.A., 1994: Selecția fenotipică a arboretelor de plopi autohtoni, ICAS,Ref.șt.fin.,24 pag. Filat, M., B e n e a , V., 1996: Characteristiques phe- notypiques des resources genetiques des peupliers autohtones. Proc.IPC,20th Ses.vol.I,pag.314-317 Giurgiu, V., Decei,!., Armașescu,S., 1972: Tabele Dendrometrice Steenackers, Vie., 1996: Towards a global man- agement of poplar genetic resources. IPC, 20-th ses., 11 pag. * **, 1990: Conservarea resurselor genetice forestiere, Rezol: M.2 - Conferința Minist. Pentru Protecția Pădurilor, Strasbourg, 3 pag. * **, 1992: Proceeding and selection of poplars and wil- lows. Rezol.WG IPC, 19-th ses 2 pag. * **, 1993: Convention cadre sur la biodiversite. La confe- rence des Nations Unites sur l'environement et le developpe- ment (CNVED). Res.Gen for nr.20, pag. 2-6. . * **, 1995 : The European forest genetic resources pro- gramme, EUFORGEN,IPIGRI, * **, 1996: Raport statistic, SILVICULTURĂ.!, 31,12,1995, Regia Națională a Pădurilor Phenotypical value of the genetic resources of native poplars (Populus alba L, Populus nigra L, Populua tremula L), planned “in situ” conservation. Abstract The paper is dealing with de phenotypical value of the genetic resources of native poplars (Populus alba L, Populus nigra L, Populus tremula L) planned “in situ” conservation, based ou the qualitativc indices of the basic characteristics of the representative trecs, selected în 12 stands, with an area of 81,8 ha. The main conclusions are the followings: a) the stands arc distributed în the principal specific ecozone of vegetation (Table no. 1, Figure) b) the quantitative and qualitalive parametres of the basic characteristics, namely seven, determine their phenotypical value of the stands. c) the qualitative ranking of the stands provides three groups: superior, medium-superior and medium (Tables no.2, 3,4) Key words: genetic resources, “in situ” conservation, Populus alba L, Populus nigra L., Populus tremula L. 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Variabilitatea genetică a biomasei uscate la descendențe biparentale de molid obținute prin încrucișări dialele 1. Introducere Molidul, Picea abies (L.) Karst, este cea mai răs- pândită specie de rășinoase din țara noastră, ocupând 23 % din suprafața fondului forestier și 75% din suprafața ocupată de pădurile dc rășinoase. în Carpații românești există unul dintre cele mai valoroase centre de gene ale speciei (Encscu et.al., 1997), valoare ce rezidă în înaltele performanțe pe care le înregistrează într-o marc diversitate de condiții staționale în care sunt instalate culturi com- parative internaționale (Giertych, 1984) și naționale (Mihai et. al., 1994). Având în vedere aceste premise, în anul 1986 a fost lansat un program dc ameliorarea molidului pentru obținerea de ideotipuri cu coroană îngustă pentru mărirea productivității și rezistenței la rupturi produse de zăpadă în arborete de molid. în cadrul a- cestui program s-a început cu selecția ideotipurilor cu coroană îngustă (Pâmuță, 1991) și au fost reali- zate încrucișări dialele complete între arbori cu co- roană îngustă și cu coroană normală (Pâmuță, 1993) pentru cunoașterea mecanismelor de moștenire a ca- racterelor, în mod deosebit importanța relativă a va- rianțelor genetice de aditivitatc, dominanță și epis- tazie. Aceste aspecte au fost studiate pentru carac- terele conurilor și semințelor și pentru caracterele descendențelor testate în pepinieră (Pâmuță, 1995). în străinătate, asemenea cercetări la molidul cu coroană îngustă au fost realizate de Pulkkinen (1991) în Finlanda. Această lucrare prezintă variabilitatea genetică a biomasei uscate la descendențe biparentale de molid cu coroană îngustă și cu coroană normală. 2. Material și metodă Materialul biologic cercetat a constat din descen- dențe obținute din încrucișări controlate în sistem dialel complet (Fig. 1), de tipul 8x8, realizate între 4 arbori de molid cu coroană îngustă (Fig. 2) și 4 molizi cu coroană normală sau largă. Au rezultat descendențe din patru tipuri de încucișarc I x I; I x N;NxIșiNxN (Tabelul 1). Puieții au avut vârsta dc 4 ani (1 an crescuți în solar și 3 ani rcpicați în pungi de polietilenă). Puieții au fost scoși din pun- Dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Tată (Mate) Mamă (Female) Coroană îngustă (1) (Narrow crown -1) Coroană normală (N) (Normal crown - N) p 1 P7 P66 P67 C39 C40 C41 C42 C (N o a t r o r a o n w ă î C n r g o u w s n t ă I) (0 p 1 X X X X X X X x P7 X X X X X X X X P66 X X X X X X X X P67 X X X X X X X X C (N 0 0 r r o m a a n 1 â c C O T r o m w a n î ă N) fN) C39 X X X X X X X X C 40 X X X X X X X X C41 X X X X X X X X C42 X X X X X X X X Fig. 1. Modelul de încrucișare dialel complet - după Griffing (1956) Metoda 1. [Full diallel Crossing design - accor- ding to Griffing (1956) Method 1] gile de repicare cu rădăcina întreagă, iar pământul de pe rădăcini a fost îndepărtat prin spălare (Fig. 3). Pentru fiecare variantă experimentală au fost prele- vați câte 5 puieți (5 repetiții) asupra cărora au fost e- fcctuate următoarele lucrări și măsurători: separarea tulpinii de rădăcină prin tăiere de la colet și măsurarea lungimii tulpinii; tăierea ramurilor de la locul de inserție pe tulpină și numărarea lor; măsu- rarea lungimii rădăcinii principale și înregistrarea numărului de rădăcini. Fiecare puiet cu părțile lui componente (tulpină, ramuri cu ace și rădăcină) a fost introdus în câte o pungă dublă de pergament și a fost uscat în etuvă la temperatura dc 104°C timp de 48 ore. Probele au fost cântărite (obținându-se biomasa totală uscată) separat pentru tulpină, ramuri, ace și rădăcină, folosind o balanță analitică cu precizia de 1 mg. Caracterele evaluate sunt prezentate în Tabelul 1. Analiza dc variantă s-a făcut după modelul Griffing (1956) Metoda 3, modificat la nivelul capacității generale (CGC) și specifice de combina- re (CSC), efectelor materne și reciproce (Tabelul 2). Modelul matematic al analizelor statistice s-a rea- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 19 Fig. 2. Ideotipul de molid Pendula 1P1. [Picea abies f. pendula (Lawson) Silven]. (D.S. Oradea O S. Remeți U.P. V u.a. 23. foto Gh. Pâmuță) lizat utilizând programul DIALL elaborat de Schaffer și Usanis (1969), obținându-sc inclusiv corelațiile genetice între caractere. Câștigul genetic (genotipic) posibil de obținut ca urmare a practicării selecției părinților în baza performanțelor la nivel de familie sau clonă a fost estimat în valoare absolută (G) corespunză- tor unităților de măsură (evaluare) a caracterelor, cu formula ZOBEL și TALBERT, 1984) : G = H2 op = H2 S, unde: H2 = eritabilitatea, S = dife- rența de selecție = np; I = intensi- tatea selecției; op = abaterea stan- dard fenotipică. Câștigul genetic în valoare re- lativă ( G %) s-a obținut prin raportarea câștigului genetic în valoare absolută la valoarea medie pe experiment a caracterului respectiv. Tabel 1 Caractere măsurate. (Measured traits) Nr. crt. Denumirea caracterului (U.M.) Simbol 1. Lungimea tulpinii (cm) LT 2. Numărul de ramuri (nr.) NR 3. Lungimea rădăcinii principale (cm) LRAD 4. Numărul de rădăcini (nr.) NRAD 5. BIOMASA uscată a tulpinii (dg) BUT 6. BIOMASA uscată a ramurilor (dg) BUR 7. BIOMASA uscată a acelor (dg) BUA 8. BIOMASA uscată a rădăcinii (dg) BURAD 9. BIOMASA uscată totală a puietului (dg) BUTOT Tipuri de încrucișare între arbori cu: • coroană îngustă x coroană îngustă I x I • coroană îngustă x coroană normală I x N • coroană normală x coroană îngustă N x I • coroană normală x coroană normală N x N 3. Rezultate obținute Rezultatele sunt prezentate comparativ între descendențele rezultate din încrucișări între arbori de molid cu coroană îngustă (I x I) și cele ale molizilor cu coroană normală (N x N). Din tabelele 3 și 4 se observă că nu s-au înre- gistrat variante semnificative la nivelul CGC, CSC și efectelor materne (cu o singură excepție) pentru nici un caracter analizat, atât la descen- dențele arborilor cu coroană îngustă (I x I) cât și cele ale molizilor cu coroană normală (N x N). Cel mai important rezultat este că s-au înregis- trat diferențe de la semnificative (p < 0,05) la — Fig. 3. Descendențe de molid pe tipuri de încrucișare: 40 x 1 = C40 x 1P1 (manifestă heterozis pozitiv) 1 x 40 = PI x C40; 1 și 40 sunt descendențe din polenizare liberă a arborilor nr. 1P1 și respectiv C40. (Foto Gh. Pâmuță) 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Tabelul 2 Analiza variantei după modelul Gfiffing - metoda 3. (Analysis of variance of modified tuli - diallel according to Griffing - method 3)__________________________________________________ Sursa (Source) Gl (DF) s2(MS) Parametri estimați E(MS) F Repetiții (R) k-1 s2r q eP (P-Do Rep . 4 CGC p-1 2 S CGC n\ + 2kn2„c + 2k(p-2)fTzCGC CSC p(p-3)/2 2 S CSC „e+2k(T esc 1 A Efecte materne (Mat) P-1 2 S Mat Q. B + 2k n Rec + 2kpn Mat 4 Efecte reciproce (Rec) (p-l)(p-2) 2 $ Rec CS e CT Rec 1 . Eroare (E) (k-l)(p2-p-l) szE 2 cr e Total kp(n-l) °2e = S2e ; Aec = (S2Rcc - S2e) /2k; a2Mat = (S2Mat - S2Rec) / 2kp; ^eser ($2csC'S2e) ; o2cgc = (®2cgc ' S2csc) 2k(p-2); o2Rcp = (S2Rep-S2E)/p(p-l) foarte semnificative (p < 0,001) pentru efectele reciproce la cele mai importante caractere ale bio- masei uscate, atât pentru arborii cu coroană îngustă cât și cu coroană normală. Sunt și particularități care diferențiază efectele reciproce la încrucișarea arborilor cu coroană îngustă față de coroană nor- mală. Astfel, biomasa uscată a ramurilor este influ- ențată semnificativ în cazul I x I și nesemnificativ pentru N xN; efectele reciproce sunt mai puternice pentru biomasa acelor, biomasa supraterană și bio- masa totală a puietului în cazul descendențelor arbo- rilor cu coroană îngustă, față de coroană normală. Componentele varianțelor și ponderea acestora în varianta fenotipică totală, sunt prezentate în tabelele 5 și 6. Se constată că pentru caracterele bio- masei, varianța fenotipică totală este mai mare pentru descendențele I x I decât pentru N x N, în timp ce pentru variantele CGC și CSC ponderile acestora sunt mai mari în cazul descendențelor N x N decât la I x I. Efectele reci- proce au varian- țelc cu ponderi mai mari la des- cendențele I x I (cuprinse între 12 - 45 %) decât la N x N (cu- prinse între 0 și 30%) pentru principalele ca- ractere ale bio- masci uscate. Corelațiile fenotipice între caracterele analizate sunt prezentate în Tabelul 7. Se constată că în cazul descendențelor molizilor cu coroană îngustă, față dc descendențele molizilor cu coroană normală, biomasa ramurilor, acelor și rădăcinilor este mai puțin influențată de lungimea tulpinii. De asemenea, între numărul de rădăcini și bio- masa tulpinii, ramurilor și biomasa totală a puietu- lui există o corelație inversă și semnificativă la descendențele I x I și directă și nesemnificativă la descendențele N x N. Biomasa uscată a ramurilor influențează mai pu- ternic biomasa rădăcinii și a puietului total în cazul descendențelor N x N decât la descendențele I x I. Corelațiile genetice la nivelul CGC sunt prezen- tate în tabelul 8. Au fost găsite corelații genetice negative și foarte puternice între numărul de ra- muri și toate caracterele biomasei Ia descendențele Tabelul. 3 Anova pentru caracterele biomasei la descendentele dc molid cu coroană îngustă. (The anova results of biomass at the nar- row - crowned spruce progenies) Sursa (Source) Gl (DF) Varianta caracterelor ( s") (Mcan squares) LT NR NRAD BUT BUR BUA BUST BURAD BUTOT Repetiții (R) 4 80.31 114.98 11.60 42.24 19.14 59.39 341.62 39.47 . 610.74 CGC 3 11.73 5.08 18.43 1.83 9.32 11.61 53.77 2.89 81.82 CSC 2 2.07 0.32 2.92 0.35 2.28 2.28 11.79 0.59 17.81 Efecte mat. (Mat) 3 211.40 96.88 26.12 27.55 18.32 40.01 239.56 5.56 290.88 Efecte rec. (Rec.) 3 35.53 28.42 43.28*” 16.26* 15.52* 36.41*** 195.86” 8.62 285.50” Eroare (E) 44 20.33 28.30 4.09 3.95 4.12 4.82 33.99 3.62 58.93 Tabelul 4 Anova pentru caracterele biomasei la descendentele de molid cu coroană normală. (The anova results of biomass at the nor- mal - crowned spruce progenies) Sursa (Source) Varianta caracterelor (s2) (Mcan squares) (DF) LT NR NRAD BUT BUR | BUA | BUST | BURAD BUTOT Repetiții (R) 4 207.06 332.40 6.73 18.42 23.87 43.58 246.75 22.94 414.76 CGC 3 73.40 311.35 8.23 6.07 6.35 29.49 107.38 12.83 197.92 CSC 2 13.07 62.32 2.72 1.25 1.65 5.05 21.77 2.06 39.13 Efecte mat. (Mat) 3 33.80 224.58* 29.48 0.57 2.29 1.53 5.75 3.94 21.86 Efecte rec. (Rec.) 3 125.27” 13.38 12.58*'* 8.42* 2.92 11.75* 64.76* 1.63 80.68* Eroare (El 44 22.75 44.55 1.88 2.81 1.09 3.34 18.00 1.89 31.28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 21 . . CARACTERE / TRAITS 1 BUTOT 3.2007(4) . +2.6630 -4.1121 (0) +1.7595 0.1344 (0) +6.4444 22.6571 (27) +18.0985 58.9309 (69) +12.2879 84.9231 BURAD 0.1152(3) +0.0938 ! -0.3033 (0) +0.0862 -0.0764 (0) +0.1622 0.4995 (12) +0.5502 3.6216(85) +0.7551 4.2363 BUST 2.0987 (4) +1.7506 -2.2196(0) O Ci CC + =<5 16.1867 (30) +12.4073 33.9882 (64) +7.0870 53.3662 BUA 0.4668 (5) +0.3760 -0.2544 (0) +0.1898 0.0900 (1) +0.8552 3.1584(37) +2.3047 4.8210 (57) +1.0053 8.5362 BL'R 0.3518(6) +0.3055 -0.1840(0) +0.1828 0.0700 (1) +0.3796 1.1396(20) . +0.9852 4.1210(73) +0.8593 5.6824 BUT 0.0740 (1) +0.0592 -0.3599 (0) +0.0860 0.2821 (5) +0.5059 1.2316(22) +1.0321 3.9497(71) +0.8236 5.5374 1 0.7758 (9) +0.5920 -0.1174 (0) +0.2232 -0.4292 (0) +0.7993 3.9192 (45) +2.7388 4.0909 (46) +0.8530 8.7859 UN 0.2383 (1) +0.1611 -2.7986 (0) +0.5906 1.7117(6) +1.5964 0.0114(0) | +1.8916 I 28.3023 (93) +5.9014 30.2637 LT 0.4833 (2)' +0.3782 -1.8260(0) +0.4483 4.3967 (16) +3.3894 1.5207(6) +2.2869 1 20.3265 (76) +4.2384 26.7272 Componente Componenta CT CGC 3 q CSC a 0 <5 ^CC a ‘ a_B BUTOT 7 0^05 f t +6.4100 0.7857 (2) +2.8430 -1.4704(0) +1.3216 4.9402(11) +5.1440 31 2764 (69 +6.5216 ( 44.9418 ( BURAD 0 5387 +0.4124 0.0173 (1) +0.1510 0.0578 (2) +0.0674 -0.0263 (0) +0.1101 1.8887 (75) +0.3938 | 2.5025 isng +3.4818 0.3765 (1) +1.5841 -1.4751 (0) +1.0279 4.6757 (17) +4.1128 18.0000(66) +3.7533 | 27.3331 K IZUOZZCT VOH +0.9494 0.1713 (3) +0.3637 -0.2558 (0) +0.1873 0.8414(15) +0.7463 3.3350 (60) +0.6954 | 5.5697 M £ e u i BUR 0.2352 H 51 +0.2093 0.0560 (4) +0.1188 : -0.0158 (0) +0.0587 0.1830 (11) +0.1861 1.0904(70) +0.2274 1.5646 BUT 0.2411 (71 +0.1970 -0.1559 (0) +0.1059 | -0.2090 (0) | +0.1331 0.5611 (16) +0.5356 2.8070(77) ±0.5853 | 3.6092 NRAD 0.2758 (7) +0.2775 0.0838 (2) +0.1961 0.4225 (11) +0.5069 1.0705 (30) +0.7968 1 8788 (50) +0.3918 NR 12.4517(19) +10.0893 1 7771 (3) +4.5033 5.2800 (8) +3.5573 -3.1162(0) +1.2567 44.5454(70) ! +9 2883 | 64.0542 1 □O J § p co +2.3666 -0.9682 (0) +1.0386 -2.2867 (0) +2.0514 1 10.2517(28) +7.9367 22.7492(64) 1 +4.7435 । | 36.0176 Componente | Componenta rr CGC 2 a esc N 0 8 K "o O s 0 0 REVISTA PÂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 22 Tabelul 7 Matricea coeficienților de corelație fenotipică: (molid cu coroană îngustă (la numărător) și molid cu coroană normală (la numitor). Phenotypic correlations, narrow - crowned spruce (upper line) and nor- mal crowned spruce (lower line) Caracterul" LT NR LRAD NRAD BUT BUR BUA BURAD BOTOT M1000 0.649 -0.301 -0.197 -0.722 0.542 0.666 0.858 0.677 0.796 0.576 0.877 0.816. 0.810 0.691 0.669 0.777 0.699 0.726 LT - 0.521 -0.805 -0.992“ 0.986' 0.976’ 0.921 -0.053 0.969’ 0.765 0.882 0 0.948 0.993“ 0.952’ 0.986' 0.979’ NR - - -0.841 -0.418 0.638 0.505 0.228 -0.866 0.338 0.774 0.577 0.915 0.825 0.923 0.823 0.873 LRAD - 0.721 -0.891 -0.855 -0.668 0.587 -0.732 0.335 0.827 0.919 0.909 0.943 0.924 NRAD - - - -0.957' -0.954’ -0.946 -0.072 -0.975’ 0.221 0.119 0.294 0.153 0.204 BOT - - t- * * 0.979’ 0.891 -0.209 0.939 0.963' 0.985’ 0 950’ 0.976’ BUR - +. - - - 0.955" -0.087 0.979’ 0.979" 0.998“ 0.996“ BUA - - - - - 0.210 0.992“ 0.978" 0.994“ BURAD - - - 0.114 0.995“ Tipurile de încrucișare și caracterele sunt abreviate ca în Tabelul I; Ml 000 = masa a 1000 semințe; Nivelurile de semnificație: x, P < 0.05; xx, P <0.01 Tabelul 8 Corelații genetice la nivelul CGC : molid cu coroană îngustă (la numărător) și molid cu coroană normală (la numitor). Genetic correlations at gea level: narrow - crowned spruce (upper line) and nor- mal crowned spruce (lower line) Caracterul " LT NR NRAD BOT BUR BUA BUST BURAD BUTOT M10O0 -0.101 -0.255 -0.166 -0.830 -0.491 -0.009 0.361 -0.257 -6.341 -1.194 0.790 -1.143 -0.444 0.025 -0.063 -0.135 0.003 -0.055 LT - -1.068 -0.029 0.979 0.214 0.628 0.755 0.905 0.497 0.994 0.538 0.955 0.585 0.981 0.503 0.961 0.556 NR — -0.959 -0.994 -0.347 0.627 -0.798 0.857 -1.102 0.826 -0.907 0.792 -0.975 0.849 -0.923 0.814 NRAD - - * 0.703 -0.484 0.941 -0.756 0.995 -0.727 0.984 -0.681 1.0Q2 -0.755 0.989 -0.704 BOT ■ - - - 0.904 0.944 0.564 0.958 0.822 0.972 0.752 0.946 0.809 0.962 BUR - - ■F - 0.881 1.005 0.993 0.997 0.973 1.009 0.990 1.001 BUA - - - - T 0.936 0.999 0.969 0.999 0.943 1.001 BUST - * r - - - 0.994 0.997 0.999 0.999 BURAD - - * *- *- - - 0.996 0.999 ’) Caracterele sunt abreviate ca în Tabelul 1 molizilor cu coroană îngustă, în timp ce în mod si- milar corelațiile au fost pozitive în cazul arborilor cu coroană normală. Pe de altă parte, au fost găsite corelații genetice foarte mari și pozitive între numă- rul dc rădăcini și toate componentele biomasei, în cazul arborilor cu coroană îngustă, în timp ce pentru aceleași caractere, corelațiile au fost puternice și negative în cazul arborilor cu coroană normală. Distribuția biomasei uscate între coponente, Tabelul 9, arată faptul că biomasa uscată a fost mai mare la descendențele molizilor cu coroană îngustă, față de cele ale molizilor cu coroană normală, astfel: biomasa tulpinii cu 20%, a ramurilor cu 57%, a acelor cu 42%, a rădăcinii cu 19%, a părții supratera- ne a puietului cu 38%, a puietului întreg cu 33%. Indicii de re- coltă total și net au fost puțin mai mari la descen- dențele din încru- cișarea N x N față de I x I, dar indici derivați cum ar fi: bio- masa acelor pe ramură (BUA/ NR) și biomasa medie a rădă- cinii (BURAD/ NRA) au fost cu 52% și, respectiv, 29% mai mari în cazul descendențelor din încrucișarea I x I față de N X N (Tabelul 9). Câștigul genetic estimat pentru prin- cipalele caractere ale biomasei uscate se prezintă în Ta- belul 10. Valorile sunt cuprinse între 17,1%, pentru bio- masa uscată a ră- dăcinii (dacă se- lecționăm 4 familii din cele 12 testate) și 42,1% pentru biomasa uscată a acelor (dacă selectăm o familie din cele 12 tes- tate). 4. Concluzii • Cel mai important rezultat este că pentru carac- terele biomasei uscate s-au înregistrat diferențe de la semnificative (p < 0,05) la foarte semnificative (p < 0,001) în cazul efectelor reciproce, atât la încru- cișări între arbori de molid cu coroană îngustă, cât și în cazul molizilor cu coroană normală, cu particu- larități diferite în ceea ce privește intensitatea și REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 23 Tabelul 9 Distribuția biomasei uscate între componente, indici de recoltă. (Dry matter distribution between components, harvest index) Nr. crt Parametri, U M (Parameters) Tipuri de încrucișare Ixl IxN Nxl NxN 1. Lungimea tulpinii (LT),cm 39.10 35.00 39.53 39.87 2. Număr de ramuri (NR) 29.13 25.91 32.13 31.30 3. Număr de rădăcini (NRAD) 9.27 8.60 11.07 10.00 4. Biomasa uscată a tulpinii (BUT),g 7.52 5.79 7.08 6.17 5. Biomasa uscată a ramurilor (BUR),g 5.50 3.50 4.43 3.50 . 6. Biomasa uscată a acelor (BUA) g 10.33 7.20 8.63 7.27 7. Procentul BUA, considerând 100% (NxN) 142 99 119 100 8. Biomasa uscată a părții supraterane (BUST),g 23.35 16.49 20.14 16.94 9. Procentul BUST, considerând 100% (NxN) 138 97 119 100 10 Biomasa uscată a rădăcinii (BURAD) g 6.67 5.37 6.27 5.60 11 Procentul BURAD, considerând 100% (NxN) 119 96 112 100 12 Biomasa uscată totală a puietului (BUTOT), g 30.02 21.86 26.41 22.54 13 Procentul BUTOT, considerând 100% (NxN)% 133 97 117 100 14 Indice de recoltă total (IRt=BUT / BUTOT) 0.25 0.26 0.27 0.27 15 Indice de recoltă net (IRn = BUT / BUST) 0.32 0.35 0.35 0.36 16 BUT / LT , g / cm tulpină 0.19 0.17 0.18 0.15 17 . BUA / NR , g ace / ramură 0.35 0.28 0.27 0.23 18 Procent BUA / NR, considerând 100% (NxN) 152 122 117 100 19 BURAD / NRAD , g / rădăcină 0.72 0.62 0.57 0.56 20 Procentul BURAD / NRAD, considerând 100% (NxN) 129 111 102 100 1 ) Tipurile de încrucișare sunt abreviate ca în Tabelul 1. ponderea acestora în variabilitatea caracterelor. • Nu s-au înregistrat varianțe semnificative la nivelul CGC, CSC și al efectelor materne (cu o sin- gură excepție) pentru nici o componentă a biomasei. Aceasta sugerează că cele mai multe caractere privind biomasa puieților de molid au fost sem- nificativ controlate numai de interacțiunile din- tre genele nucleare și extranucleare. • Efectele reciproce au varianțelc, cu ponderile din varianta fenotipică totală, mai mari la descen- dențele arborilor cu coroană îngustă (cuprinse între 12 și 45%) decât la molizi cu coroană normală (cuprinse între 0 și 30%) pentru principalele carac- tere ale biomasei uscate. • Corelațiile genetice la nivelul CGC au fost negative și foarte puternice între numărul de ramuri și toate caracterele biomasei la arborii cu coroană îngustă, în timp ce în mod similar aceleași corelații au fost pozitive în cazul arborilor cu coroană nor- mală. Pe de altă parte, au fost decelate corelații foarte puternice și pozitive între nu- mărul de rădăcini și toate componen- tele biomasei, în cazul arborilor cu coroană îngustă, în timp ce pentru aceleași caractere corelațiile au fost puternice și nega- tive în cazul arbo- rilor cu coroană normală. * Biomasa uscată la descendențele molizilor cu co- roană îngustă a fost mai mare decât la arborii cu coroană normală, astfel: biomasa tulpinii cu 20%, a ramurilor cu 57%, a acelor cu 42%, a rădăcinii cu 19%, a părții supraterane cu 38%, a puietului întreg cu 33%. • Câștigurile genetice estimate au valori cuprinse între 17 și 42%, sugerând faptul că se poate elabora un program dc ameliorare a molidului pentru creșterea biomasei uscate care să se bazeze pe selecția celor mai bune familii BIBLIOGRAFIE E n e s cu, Val., Cherecheș, D., Bândiu C., 1997: Conservarea biodiversității și a resurselor genetice forestiere", S.C.Agriș - Red. Revistelor Agricole, București G i e r t y c h , M., 1984: Raport of the IUFRO 1938 and 1939 Provenance Experiments on Norway Spruce. P. abies (L.) Karst. In: IUFRO - WPS 2.02.11 Publised by Polish Acad, of Sciences 62 - 035 Komik, Poland 180 p. G r i f f i n g , B., 1956: Concept of general and specific contbining ability in relation to diallel Crossing systems. Australian J. Sci. 9:463 - 493. M i h a i, G., et al., 1994: Cercetări privind variabilitatea genetică determinată geografic la specii de rășinoase și foioase Tabelul 10 Câștigul genetic estimat (G Și Dg) pentru principalele caractere. [Expected genetic gain (G and Dg) for the main traits] Caracterul (Traits) G și DG(%) în ipoteza selecției celor mai bune 1, 2, 3,4 familii din cele 12 testate 1 2 3 4 G aG(%) G aG(%) G aG(%) G AG(% 0 1 2 3 4 5 6 ■ 7 8 1. Biomasa uscată a tulpinii (BUT) 20.82 31.6 17.53 26.6 15.07 22.8 13.02 19.7 2. Biomasa uscată a rădăcinii (BURAD) 16.27 27.4 13.71 23.1 11.78 19.8 10.18 17.1 3. Biomasa uscată a acelor (BUA) 34.78 42.1 29.29 35.4 25.17 30.4 21.76 26.3 4. Biomasa uscată a puietului (BUTOT) 84.12 33.7 70.85 28.4 60.88 24.4 52.62 21.0 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 testată în culturi comparative de: molid, brad, larice, duglas, pin negru, pin silvestru, gorun, stejar și frasin. Referat șt. final Tema A.3. / 1994, ICAS București. Pâmuță, Gh., 1991: Selecția ideotipurilor de molid cu coroană îngustă și rezistențe la rupturi de zăpadă. în: Revista Pădurilor Nr. 3, p. 123 - 126. Pâmuță, Gh., 1993: încrucișări dialele între ideotipuril de molid cu coroană îngustă și tipul comun: I. Variația în număr de semințe pline și biomasa seminței. în. Silvicultura and Forest Enginecring. Achievements and Prospects Jubiliary Sci. Session. Tipo. Transilvania University Brașov. P â r n u ț ă , Gh., 1995: Diallel Cross in Picea abies (L.) Karst. Analysis of Genetic Variation of some Traits at Age 3 in Nursery Test. In; Proccedings IUFRO XX WORLD Congress 6 - 12 August, Tampere, Finland, p. 74. Pul kkinen , P., 1991: The Pendulous form of Norway Spruce as an option for crop tree breeding. In: Rcports from the Found. for Forest Tree Breeding, Helsinki; 2, p. 1 - 30. Schaffer,H. E. and U S a n i s , R.A., 1969: General least squares analysis of diallel experiments. A computer pro- gram - DIALL. Genetics Dept. Rcs. Rcpt. No. 1. Norlh Carolina State University, Raleigh, N.C. 61 pp. Z o b e 1, B. și T a 1 b e r t, L, 1984: Applied Forest Tree Improvement. John Wiley and Sons, New - York, Toronto, Singapore, 505 p. Genetic variability of the dry biomass in full - sib spruce families obtained by diallel Crossing Abstract Four selected parents from each of two pendula and nomal-crowned Picea abies L. were used two separate complete diallel ma- ting desings. The research was performed to asses at age 4: (1) the relative importance of GCA, SCA, matemal (Mat.) and reciproca] (Rec.) effects of some growth and biomass traits; (2) the phenotypic and genetic correlations between traits; (3) the quantitative between pendula and normal-crowned tree progenies. The potted families were arranged in a randomised complete block design with 5 repli- cations and 5 seedlings per plot. Nine traits were measured, such as: total length of stern (TLS); total number of branches (TNB); length of leader root (LLR); total number of roots (TNR); total dry matter: of stern (TDMS), of branches (TDMB), of necdles (TDMN), of roots (TDMR) and dry matter of total seedling (DMTS). Computer analysis, using Schaffer and Usanis’DIALL programmc produced the results presented below. The most important result was that significant (p<0,05) and higly significant (p<0,01; p<0,001) diffcrences occurred in most traits of both pendula and normal-crowned parent trees for rcciprocal effects. With only one exception, significant GCA, SCA and Mat. effects were absent. This suggest that most biomass traits were signi- ficantly controlled only by nuclear x extranuclear gene interaction. Reciproca! variance of the biomass traits of pendula trees varied between 12 and 45% of the phenotypic variance, whercas this was much lower in normal-crowned trees, i.e. between 0 and 30%. Very high negative genetic correlations were found between TNB and all pendula tree biomass traits, whereas similar but positive correla- tions were found in normal-crowned trees. On the other hand, very high positive genetic correlations were found between TNR and any other biomass traits in pendula, while the same traits were strongly negative correlated in normal trees. The dry matter of all seedling components was greater in pendula trees than in normal-crowned trees: TDMS and TDMR were 22 and 19%; TDMN and TD.MB were 42 and 57%, greater, respectively, in pendula trees than in normal-crowned trees. DMTS was 33% greater in pendula trees than in normal-crowned trees. Key words: genetic variability, diallel Crossing, pendula tree, dry biomass REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 25 Stadiul actual al cercetărilor în dome- niul micropropagării clonale a ideoti- pului de molid Picea abies f. pendula prin embriogcneză somatică, la ICAS Dr. Magdalena PALADA-NICOLAU, Institutul dc Cercetări și Amenajări Silvice București Introducere Molidul columnar Picea abies f. pendula este un ideotip cu rezistență superioară molidului comun la doborâturi de vânt și rupturi de zăpadă. El este cer- cetat pentru a fi utilizat în programul de ameliorare a productivității și adaptabilității. Din punct de vedere genetic, acest ideotip reprezintă o mutație controlată de o genă dominantă. întrucât multiplicarea clonală este una dintre verigile importante ale schemei de ameliorare (G. Pâmuță, 1999), iar metoda embriogenezei somatice s-a dovedit eficientă în micropropagarea molizilor (Tautorus ct al., 1991; Gupta et al., 1993; Paques et al., 1993, 1995). în 1996 a fost introdusă în planul de cercetare al ICAS o temă având ca obiectiv micro- multiplicarea clonală a ideotipului de molid Picea abies f.pendula prin embriogeneză somatică. Material și metode Materialul biologic a fost reprezentat prin se- mințe de molid columnar (Picea abies f. pendula), care au fost utilizate la inducerea embriogenezei somatice din embrioni zigotici maturi, iar ulterior, prin germinare aseptică, la obținerea plantulclor pentru inducerea embriogenezei somatice din explanle cotiledonare. Materialul a fost recoltat din populația Șandra, de la O.S.Fâncel, Tg.Mureș. Toate experimentele au fost organizate în trei repetiții; în fiecare repetiție au fost inoculați, pentru fiecare descendență maternă, câte 100 de embrioni maturi, respectiv cotilcdoanele de la 50 de plantule. Rezultatele sunt prezentate ca media celor trei re- petiții, având și valoarea variabilității între repetiții. Metoda: Regenerarea plantelor prin embrioge- neză somatică a fost conform procedeului elaborat de AFOCEL - Franța (Bercetche, 1989; Lelu ct al., 1987, Ruaud, 1992) și ameliorat în sensul maximi- zării randamentului inducției embriogene (Palada- Nicolau et al., 1995; Palada-Nicolau, 1997, 1998a). Estimările cantitative și calcularea datelor au fost efectuate pe computer, utilizând programul Excel. Rezultate Randamentul inducției embriogene din explante embrionare Toate descendențele materne de molid pendula testate în privința capacității embriogene au prezen- tat răspuns pozitiv. Primii embrioni somatici au fost observați pe ex- plantelc cultivate pe mediu de inducție după 3-5 săptămâni de la inoculare. Randamentul embriogenezei a variat în limite largi, între 3.9% și 34.2% (media pe trei repetiții), dar au existat în unele repetiții valori de până la 53%. Dintre cele 10 descendențe materne studiate, patru au prezentat capacitate embriogenă bună (29.1% - 34.16%), două au prezentat capacitate embriogenă medic (9.7% - 19.3%), iar patru au dat rezultate modeste (3.9%-9.7%).(Fig.l). Fig. 1. Randamentul inducției embriogene din explante embrionare la 10 descendențe materne de molid columnar. (The efficiency of embryogenic mduction from embryogcnic explants, in 10 narrow-crowned Norway spruce matemal progenies) Randamentul inducției embriogene din explantele cotiledonare în cazul utilizării cxplantelor cotiledonare, toate cele 6 descendențe materne testate au prezentat capacitate embriogenă. Primii embrioni somatici au fost observați pe explantele cultivate pe mediu de inducție după 5-8 săptămâni de la inoculare. Randamentul embriogenezei a fost cuprins între 15% și 33% cu maxime de până Ia 45% în unele repetiții. (Fig.2). 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 în cazul inducerii embriogenezei somatice din Fig. 2. Randamentul inducției embriogene din explante cotiledonare la 6 descendențe materne de molid columnar. (The efficiency of embiyogenic induction from cotyledon explants, in 6 narrow-crowned Norway spruce maternal proge- nies) explante cotiledonare, apare o noțiune suplimentară, și anume, “productivitatea embriogenă a cotiledoa- nclor”, adică numărul de cotiledoane embriogene din fiecare cultură embriogenă. Aceasta variază între unu și cinci, reprezentând 20 - 100% din numărul de cotiledoane inoculate de la o plantulă. Stabilizarea, cultura permanentă a țesutului embriogen și selecția unor somaclone Masele de structuri embriogene au fost transfe- rate pe mediu pentru multiplicare GDX și subculti- vate la intervale de șapte zile. Stabilizarea a fost considerată încheiată atunci când, între două subculturi nu s-a mai format calus neembriogen, iar majoritatea structurilor embriogene se află în regim constant de proliferare. Deși pierderile înregistrate pe parcursul purificării și stabilizării au depășit în majoritatea cazurilor 50% din numărul ESM confir- mate, au fost obținute în total 110 culturi stabilizate de origine embrionară și 58 dc origine cotiledonară, la fiecare descen- dență maternă aparținând între două și 24 de culturi stabile. Următoarea fază a procesu- lui de regenerare prin embrio- geneză somatică este cea de multiplicare, care durează până la atingerea cantității critice de l,5g (15 unități de rcpicarc a câte 100 mg). Culturile stabile multiplicate astfel au stat la baza obținerii de linii celulare embriogene, dc origine monoembrionară (somaclone). Dacă în cazul descendențelor materne 4P-6, 4P- 7, 4P-11, 4P-12 și 4P-23, toate culturile stabilizate au fost multiplicate, în cazul descendențelor mater- ne 4P-24, 4P-25, 4P-33,4P-34 și 4P-38, la care numărul de culturi stabile obținute a depășit capa- citățile de operare, au fost multiplicate numai cele mai bune 10 culturi stabilizate. Din fiecare descendență maternă, au fost izolate, prin metoda inoculelor minimale sau chiar prin cul- tura de embrioni somatici singulari, câte 12-15 linii embriogene, din care au fost selecționate pentru cul- tura permanentă cele mai viabile, mai bine struc- turate și adaptate regimului de proliferare, în total 43 de somaclone de origine embrionară și 10 de origine cotiledonară, între una și nouă din fiecare descendență maternă (Tabelele 1 și 2). Caracterizarea a 10 somaclone de molid pendu- la sub aspectul calității structurale și a capacității de maturare embrionară în urma selecției culturii permanente pe timp de peste 2 ani și efectuării mai multor teste de maturare embrionară și regenerare a plantelor, 10 somaclone au fost alese pentru a fi caracterizate din punct de vedere Tabelul 1 Rezultate în inducția, stabilizarea și cultura permanentă a țesutului embriogen dc molid columnar obținut din explante embrionare. (Results in the induction, stabili- sation and long-term culturc of the narrow-crowned Norway spruce etnbryogenic tissue from embryonic explants) Descendența * maternă Nr. explante cultivate Nr. explante embriogene observate hlr.ESM continuate Nr.cultun stabilizate Nr.culhiri Multiplicate (1,5 fi) Nr. somaclone selecționate 4P-6 136 8 6 4 4 4 4P-7 136 5 2 2 2 1 4P-1I 136 8 5 2 l 1 4P-12 117 15 11 8 4 4 ap.23 117 12 6 6 5 3 4P-24 135 43 25 21 io* 6 4P-25 116 22 15 10 10* 3 4P-33 136 39 21 15 10* 3 4P-34 133 41 27 18 10* 9 4P-38 137 42 33 24 10* 9 loial 43 Tabelul 2 Rezultate în inducția, stabilizarea și cultura permanentă a țesutului embriogen de molid columnar obținut din explante cotiledonare. (Results in the induction, stabilisation and long-term culture of the narrow-crowned Norway spruce embryogenic tissue from cotyledonar explants) Descendența maternă Nr. cotiledoane cultivate Nr. cotiledoane embriogene observate Nr.ESM confirmate Nr.eulturi stabilizate Nr.eulturi multiplicate (1,5 g) Nr. somaclone selecționate 4P-12 310 25 12 6 5 6 4P-23 297 23 15 5 4 0 4P-24 296 35 23 11 9 4 4P-33 296 21 13 7 3 0 4P-34 300 45 34 15 12 3 4P-38 301 44 29 15 10 3 Total , 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 27 al capacității embriogene (Tabelul 3). în scopul caracterizării structural-histologice a țesutului cmbriogen, a fost utilizată o metodă origi- nală de descriere și cuantificare a unor tipuri (clase) de structuri embriogene, compo- nente constante ale țesutului embriogen (Palada M., Paques, M., 1994). Cele 10 somaclone au fost caracterizate din punct de vedere structural prin numărul și proporția diferitelor clase de structuri embriogene, apreciindu-se pe această cale gradul de structurare al țesutului embriogen, dinamicitatea proliferării acestuia și cali- tatea structurală a culturilor embriogene (Palada-Nicolau, 1998b). Calitatea structurală a țesutului embrio- gen (determinată dc ponderea structurilor de cls.II - embrioni normali, în detrimentul celor din clasele III, IV, V și VI - embrioni clivați și structuri degen- erate) a fost testată în momentul lansării fiecărui ciclu de maturare, pentru a cerceta influența acesteia asupra randamentului maturației. Astfel, la o primă evaluare efectuată în martie 1998, s-a constatat că dintre cele 10 somaclone, 5 prezintă calitate structurală foarte bună, cu peste 75% embrioni din clasele I și II, presupuși a avea șanse de maturare (4P-24/1, 4P-34/7, 4P- 34/1, 4P-34/8 și 4P-38/1), două somaclone (4P- 6/1 și 4P-34/2) prezintă calitate structurală bună - 60-75% embrioni din clasele I și II, iar trei somaclone (4P-38/2, 4P-33/2 și 4P-38/3) prezin- tă calitate structurală satisfăcătoare, cu 40-45% structuri din clasele I și II. Randamentul maturației embrionare s-a dovedit, la majoritatea somaclonelor, direct corelat cu calita- tea structurală a acestora (Palada-Nicolau, 1998) dar influențat și de alți factori, de exemplu genotipul matern (variabilitatea interclonală) și coeficientul de proliferare în timpul maturării. (Tabelele 4 și 5) Evoluția în timp a capacității de maturare embrionară a somaclonelor testate In urma parcurgerii, în timp de șase luni, a două- patru cicluri de maturare la care au participat toate somaclonele, s-au detașat trei somaclone cu o capacitate dc maturare deosebit de bună (peste 3000 embrioni cotiledonari normali/gram de țesut embri- ogen inițial), toate aparținând aceleiași descendențe materne (4P-34), trei somaclone cu capacitate em- briogenă bună (în grupa 100-500 embrioni cotile- donari normali/gram de țesut embriogen inițial) și patru somaclone cu capacitate embriogenă relativ slabă (sub 100 embrioni cotiledonari normali/gram de țesut embriogen inițial). Tabelul 3 Date asupra celor 10 somaclone de molid pendula selecționate pentru testarea capacității embriogene. (Dates about 10 narrow-crowned Norway spruce embryogenic lines tested for the embryogenic ability) Nr. crt Somaclona Data inducției embriogene Timp de stabilizare Timp până la izolarea somaclonei Vârsta somaclonei Nr. cicluri de maturare 1 4P-6 / 1 09.04.1997 135 zile 5 luni 14 luni 2 2 4P-24 /1 12.03.1997 91 zile 4 luni 15 luni 3 3 4P-33/2 7.03.1997 104 zile 4 luni 15 luni 2 4 4P-34 /1 14.03.1997 98 zile 6 luni 13 luni 4 5 4P-34/2 14.03.1997 102 zile 5 luni 14 luni 4 6 4P-34/7 14.03.1997 112 zile 5 luni 14 luni 3 7 4P-34/8 12.03.1997 98 zile 4 luni 15 luni 2 8 4P-38 / 1 17.03.1997 91 zile 5 luni 14 luni 2 9 4P-38/2 17.03.1997 112 zile 6 luni 13 luni 2 1Q . 4P-38/3 17.03 1997 120 zile 5 luni 14 luni 2 Calitatea structurală a țesutului embriogen a ur- mat o evoluție asemănătoare, remarcându-se mai ales structurarea superioară a somaclonei 4P-34/7 (Fig.3). Tabelul 4 Variația interclonară și efectul genotipului matern asupra capacității de maturare embrionară-rez.ultatele primelor 2 cicluri de maturație test. (Interclonar variation and the effect of matemal genotype upon the embryogenic ability-results of 2 maturation tests) Descendența maternă Somaclona Randament mat.I (nr.emb./g.) Randament mat.II (nr.emb./g.) Randament mediu (m.emb./g.) Clasa de calitate 4P-6 4P-6/1 38.33 48.33 43.33 n 4P-24 4P-24/1 55.83 63.33 59.58 i 4P-33 4P-33/2 80.00 80.83 80.42 1 4P-34 4P-34/1 16.67 25.83 21.25 III 4P-34/2 70.83 76.67 73.75 I 4P-34/7 15.83 18.33 17.08 III 4P-34/8 80.83 80.83 80.83 I 4P-38 4P-38/1 64.17 71.67 67.92 I 4P-3S/2 38.33 35.00 36.67 II 4P-38/3 25.83 28.33 27.01 n S-a remarcat în special evoluția pozitivă a somaclonelor 4P-34/1 și 4P-34/7, a căror capacitate embriogenă s-a ameliorat spectaculos și de aseme- Tabelul 5 Efectul coeficientului de proliferare al țesutului embri- ogen în timpul maturației embrionare asupra randamen- tului acesteia - rezultatele mediei tuturor ciclurilor de maturare. (The effect of embryogenic tissue proliferation during maturation upon the maturation efficiency - average results of all maturations) Somaclona Număr u.r. inițial considerat Coeficient proliferare Rând.mat, (nr.e.s. / u.r. final) Rand.mat2 (nr.e.s. / u.r. inițial) 4P-6/1 30 1.60 0,28 0,45 4P-24/1 90 1.24 2,14 2,65 4P-33/2 30 1.76 2,86 5,03 4P-34/1 120 2,14 21,71 46,46 4P-34/2 120 2,82 27,30 76,99 4P-34/7 120 7,21 5,05 36,41 4P-34/8 90 2,78 1,28 3,56 4P-38/1 90 1,92 2,19 4,20 4P-38/2 30 1,34 0,68 0,91 4P-38/3 30 1.20 0.42 0.50 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Fig. 3. Evoluția procentului de embrioni normali din numărul total de elemente structurate. (The evolution of the percent of normal embtyos from the total number of embryo- genic stractures) Linii embriogene Fig. 4. Evoluția în timp a randamentului maturației embrionare la 10 somaclone de molid pendula. (Evolution of the embryo maturation efficiency in 10 narrow-crowned Norway spruce somaclones) nea, degradarea capacității embriogene a so- maclonei 4P-24/1 și a celor aparținând descendenței materne 4P-38, în special 4P-38/1. (Fig.4). Germinarea și conversia embrionilor somatici în plantule Randamentul germinării a fost exprimat prin procentul de embrioni somatici germinați (ajunși în stadiul III după Hakman), nevitroși și nedeformați. Randamentul conversiei a fost exprimat prin pro- centul de plantule aclimatabile (cu rădăcini în creștere și meristem apical activ) raportat la nu- mărul de embrioni somatici germinați și la numărul de embrioni somatici maturi selecționați, și de asemenea, prin numărul de plante aclimatabile ce se pot obține dintr-un gram de țesut embriogen (masa proaspătă), la un ciclu de maturare. Randamentul germinării (% embrioni germinați) și cel al conversiei (% plantule aclimatabile) a fost estimat la toate somaclonele, cu rez- erve în cazul unui număr prea mic de plantule. Pierderile globale s-au cifrat în general la peste 50%, indiferent dc somaclonă (Tabelul 6). La somaclonele 4P-24/1, 4P-33/2, 4P-34/1, 4P-34/2, 4P-34/7 și 4P-38- 1, care au produs un număr mai mare de plan- tate selecționabile, au fost efectuate caracter- izări morfologice ale plantatelor în faza cotiledonară (21 de zile de la germinarea embrionilor), prin cuantificarea, la câte 15 plantate din fiecare somaclonă, a urmă- toarelor caractere: numărul de cotiledoane, lungimea medie a cotiledoane! or, lungimea axei hipocotile și lungimea rădăcinii embri- onare. Scopul acestor determinări a fost identificarea unor caractere morfologice ce ar putea fi corelate cu capacitatea de conversie și randamentul aclima- tizării plantatelor. Valorile medii ale acestor caractere, prezentate în tabelul 7, arată următoarele: • somaclona 4P-24/1 prezintă un nivel anormal de ridicat al policotiledoniei, la peste 80% din embrioni, cotiledoanele fiind așezate în două verti- cile; • plantulele somaclonei 4P-34/7, ca și embrionii, de altfel, au dimensiuni mai mici decât ale celorlalte somaclone; • lungimile hipocotilului și radiculei sunt în ge- neral cu 50-75% mai reduse decât la plantulele zi- gotice în stadiu echivalent. în general, nu s-au Tabelul 6 Eficiența germinării embrionilor somatici și regenerării plantatelor la 10 somaclone embriogene de molid columnar. (The efficiency of somatic embryo germination and plant regenerațion in 10 narrow-crowned Norway spruce embryogenic lines) ISo mac ion a Nr.cmbnom selecționați îNr.eTnbnom germinați JNr.plantule normale Nr.planiuie aclimatabile embrioni germinați plantuEe normale % plantule aclimatabile 4P-6/1 45 41 12 10 68,9 26,7 22,2 4P-24/1 266 132 75 18 49,6 28,2 6,8 4P-33/2 153 137 100 49 89,5 65,4 32,0 4P-34/1 2474 1019 650 393 41,2 26,3 15,9 4P-34/2 4277 3144 2300 785 73,5 53,8 18,4 4P-34/7 1441 912 391 140 63,3 27,1 9,7 4P-34/8 78 52 38 14 66,7 48,7 17,9 4P-38/1 422 331 140 26 78,4 33,2 6,2 4P-38/2 92 84 45 12 91,3 48,9 13,0 4P-38/3 51 42 25 4 82.4 49,0 7.8 Tabelul 7 Valorile medii ale caracterelor morfologice ale plantatelor în stadiul III la 6 somaclone embriogene de molid pendula. (The mean values of the morphological traits of the III-stage emblings, in 6 narrow-crowned Norwaz spruce embryogenic somaclones) Somaclona Randamentul conversiei (nr.pl. st. III) Număr mediu cotiledoane Lungimea cotiledoanelor (mm) Lungimea hipocotilului (mm) Lungimea radiculei (mm) 4P-24/1 75 19 3,6 8,4 3,4 4P-33/2 100 7 4,8 10,9 4,5 4P-34/1 1250 9 4,5 10,4 4 4P-34/2 1900 8 4,4 8,9 5,2 4P-34/7 791 7 5,6 7,3 3,5 4P-38d 140 10 3.9 9.4 2.5 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 29 observat corelații între caracterele morfologice și randamentul conversiei, cu excepția policotiledoniei anormale, care duce la blocarea dezvoltării plan- tulelor. Pierderile cele mai importante pe parcursul conversiei sunt cauzate fie de vitrificare, fie de rănirea hipocotilului la manipulare, dar mai ales de blocarea activității meristemelor apical și radicular, care intră în donnanță pentru o perioadă de timp nedeterminată. Concluzii 1. A fost indusă embriogeneza somatică din explante embrionare și cotiledonare de la 10 descen- dențe materne de molid columnar Picea abies f. pendula. Dintre cele 10 descendențe materne studi- ate, patru au prezentat capacitatea embriogenă bună (29.1% - 34.2%), două au prezentat capacitate embriogenă medie (9.7% - 19.3%), iar patru au dat rezultate modeste (3.9% - 9.7%). Utilizând ca explante embrioni zigotici maturi, randamentul inducției s-a cifrat între 3.9% și 34% în medie, cu maxime de până la 53%. în cazul explantelor cotiledonare, randamentul inducției embriogene a fost cuprins între 15% și 33%. ’ 2. Au fost obținute în total 110 culturi embrio- gene stabile de origine embrionară și 58 de origine cotiledonară, din care au fost multiplicate 67 respec- tiv 21, pe baza cărora au fost selecționate 43 de linii embriogene de origine monoembrionară din explante embrionare și 10 din explante cotiledonare. în urma selecției efectuate după criteriul capa- cității de maturare embrionară și regenerare a plantelor, au fost menținute în cultură permanentă, timp de peste doi ani, 12 somaclone de origine embrionară și două somaclone de origine cotile- donară. 3. Dintre cele 10 somaclone testate pentru capa- citatea de maturare embrionară, patru au prezentat un randament al maturației cuprins între 50 și 100 embrioni cotiledonari normali per gram de țesut embriogen, situându-se în clasa a l-a de calitate, trei au prezentat un randament cuprins între 25 și 50 de embrioni cotiledonari normali per gram de țesut embriogen, situându-se în clasa a Il-a de calitate, iar celelalte trei au prezentat un randament cuprins între 10 și 25 de embrioni cotiledonari normali per gram de țesut embriogen, situându-se în clasa a ni-a de calitate. 4. Randamentul maturației embrionare este direct corelat cu calitatea structurală a somaclonelor. Calitatea maturației embrionare, corelată cu un grad avansat de structurare, este o însușire caracte- ristică fiecărei somaclone, slab influențată de genotipul matern. 5. A fost observată evoluția în timp a calității embriogene a somaclonelor menținute în cultură: la liniile 4P-34/1, 4P-34/2 și 4P-34/7 s-a observat o creștere importantă a randamentului maturației em- brionare și regenerării plantelor, în timp ce liniile 4P-24/1 și 4P-38/1 au suferit un proces de degradare. BIBLIOGRAFIE Bercetche, J., 1989: Optimisation des conditions d 'obtention de plantules ăpartir de cais embryogenes de Picea abies. Annales AFOCEL 1998> 98-112. Gupta, P.K., Pullman, G., Timmis, R., K r e i t in g e r , M., C a r I s o n , W.C., G r o b , L, W e 11 y , E., 1993: Forestry in the 21/th century. The biotech- nology of somatic embryogenesis.Biotechnology 11> 454-459. Lelu, M.A., Boulay, M., Arnaud, Y., 1987: Formation ofembryogenic călii from cotyledons of Picea abies (L) Karst. collected from 3 to 7 days old seedlings. C.R. Acad. Sci. Ser. 3,305:105-109. Paques, M., Bercetche, L, P a 1 a d a - N i c o 1 a u , M., 1993: Somatic embryogenesis: a way for large scale propagation of Norway spruce ? In: Actes du con- gres “Advances in Tree Development Control and Biotechnique”, Beijing, China, 15-20 sept. 1993. Paques, M., Bercetche, J., Palada- Nicolau, M., 1995: Prospects and limits of somatic embryogenesis in picea abies". In: Jain, Gupta & Newton (Eds), Somatic embryogenesis in woody plants, Kluwer Aca- demic Publishers, Dordrccht, The Netherlands., vol.I, 399-414. Palada-Nicolau, M., Paques, M., 1994: The influence of cryopreservation upon the structure of Picea abies embryogenic tissue — poster presentation to the VIII Int.Congress of Plant Tissue and Cell Culture, Florence, 12-17 june 1994. Palada-Nicolau, M., Bercetche, I, Paques , M., 1995: The physiological status of explant, a determinant factor for embryogenic tisue induction in Picea abies. In somatic cell Genetic and Molecular genetics of Trees, proc. Of IUFRO Joint Meeting, Gent, belgium, 26-30 sept. 1995. Palada-Nicolau, M., 1997: Embriogeneza soma- tică - metoda competitivă de tnicroînmulțire a genotipurilor valoroase de molid, utilizate în programul de ameliorare a biotipurilor cu coroana îngustă. In : Cercetări de Genetică Vegetală și Animală, vol.V: 328-351. Palada-Nicolau, M., 1998a: Biotehnologii speci- fice în ameliorarea arborilor: Inducerea embriogenezei prin culturi in vitro, pentru ameliorarea însușirilor de adaptabilitate la stejari, molid și pin cembra. Referat științific final, manuscris ICAS. Palada-Nicolau, M., 1998b: Evaluarea calității structurale a 10 somaclone embriogene de molid columnar, în legătură cu capacitatea de regenerare a plantelor. Comunicare 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 prezentată la Sesiunea de Comunicări Ștințifice “Cercetarea științifică pentru Gestionarea Durabilă a Pădurilor”, București, 5 martie 1998. Pâmuță, G., 1999: Cercetări privind ideotipurile de molid cu coroană îngustă. Premise pentru creșterea calității, densității și a rezistenței la rupturi de zăpadă a arboretelor de molid din România. Teză de doctorat, ASAS. R u a u d , J-N., 1992: Embryogenese chez Picea abies (L) Karst.: Obtention des cais embryogenes â partir de cotyledons - Regeneration et acclimatation de plantes. These de doctorat, Universite de Bordeaux, 107pp. T autorus, T.E., F o w k e , L.C., D u n s t a n , D.I., 1991: Somatic Embryogenesis in Conifers. CanadJ.Bot.69: 1873-1899. Present research stage of clonal propagation in narrow-crowned Norway spruce (Picea abies f. pendula) by somatic embryogenesis, at the Forst Research and Management Institute (I.C.A.S.) Abstract In order to achieve the clonal propagation by somatic embryogenesis of the breeding material of narrow-crowned Norway spruce (Picea abies f.pendula), somatic embryos and embryogenic tissue was induced out of embryonic and cotyledonar explants belong- ing to 10 matemal progenies. After the stabilization of embryogenic cultures, 53 embryogenic lines (somaclones) of monoembryonic origin - 43 from embry- onic explants and 10 from cotyledonar explants - were isolated. Out of them, only 10 somaclones were multiplied and kept in long- term culture for more than two years, being tested for the embryo maturation ability and plani regeneration efficiency. During the long-term culture, the evolution of these cell lines showed a spectacular improvement of cotyledonar embryo produc- tion in 3 sister lines (4P-34/1, 4P-34/2 and 4P-34/7), and the decline of other lines (4P-24/1, 4P-38/1 and 4P-38/2). The structural quality of embryogenic tissue was positively correlated with the maturation ability in most cases. The embryo germination and conversion was achieved at about 50% of the normal mature produced embryos, and a high number of emblings belonging to the somaclones 4P-34/1, 4P-34/2, 4P-34/7, and 4P-38/1 were grown to acclimatization. Key words: clonalpropagation, somatic embryogenesis, Norway spruce, regeneration efficiency. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 31 Variația masei și umidității conurilor de larice (Larix decidua Mill.) pe parcursul dezvoltării lor (I) 1. Introducere într-o lucrare anterioară (Olenici, 1997) s-a pre- zentat modelul de dezvoltare a conurilor de larice în funcție de căldura acumulată de la începutul anului și până la un moment dat, arătându-se faptul că se pot deosebi în mod obiectiv patru faze de creștere și dezvoltare â conurilor, și anume: I - faza de creștere a mugurilor floriferi femeii, II - faza de creștere rapidă, III - faza de creștere lentă, IV - faza matu- rizării semințelor și a lignifîcării conurilor. După cum le spune și denumirea, aceste faze s-au dife- rențiat în funcție de aspectul exterior al conului, rit- mul de creștere și anumite procese ce au loc în con după sistarea creșterii în lungime și diametru. Cer- cetările prezentate în lucrarea de față au ca principal scop completarea caracterizării fazelor menționate și din alte puncte de vedere, respectiv sub raportul acumulărilor de substanță uscată și de apă. 2. Materiale și metode de cercetare Pentru efectuarea cercetărilor s-au folosit conuri de larice din plantajul de la Hemeiuși-Bacău, recoltate săptămânal cu începere din luna aprilie (în 1996) sau chiar din martie (în 1997) și până la mijlocul lui iulie (în 1996) sau începutul lui august (1997). în continuare, respectiv până în 24 octombrie 1996 și 2 octombrie 1997, recoltările s-au efectuat la interval de două săptămâni. Conurile s- au colectat de fiecare dată din cei trei arbori care au fost aleși la începutul experimentului. în 1996, arborii aleși în acest scop au fost din aceeași clonă. în 1997, datorită fructificației slabe, am fost nevoiți să alegem arbori din clone diferite. Imediat după recoltare, conurile s-au pus în pungi de plastic pen- tru a evita pierderea de apă până la cântărire, întrucât cântăririle s-au efectuat la laboratorul sta- țiunii I.C.A.S. din Câmpulung Moldovenesc, cel mai adesea acestea au avut loc la cca. 24 ore după recoltare. După cântărirea de determinare a masei verzi, conurile s-au uscat în etuvă la 70°C timp de 48 de ore și s-au recântărit pentru a determina masa substanței uscate din conuri. Scăzând din valorile corespunzătoare masei verzi pe cele ale masei 32 Dr. ing. Nicolai OLENICI Ing. Valentina OLENICI Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Stațiunea Câmpulung Moldovenesc uscate s-a determinat conținutul de apă. Raportând aceste valori la masa verde s-a calculat procentul de apă din conuri sau umiditatea. Aceste determinări s-au făcut la Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc. Pentru a corela variația greutății și a conținutului de apă cu fazele de dezvoltare a conurilor, în 1996 - o dată cu recoltarea conurilor pentru analize - s-au recoltat și conuri pentru observații fenologice. In plus, atât în 1996, cât și în 1997 s-au făcut în ace- leași zile măsurători pe conuri marcate în arbori, ast- fel încât rezultatele privind dinamica creșterii conurilor să nu fie afectate de erorile de eșantionaj ce însoțesc recoltările de conuri. 3, Rezultate 3.1 Creșterea și dezvoltarea conurilor în 1996, la data începerii observațiilor fenolo- gice (9.04 - ziua nr. 100) mugurii floriferi masculi și femeii erau deja vizibil umflați, ceea ce înseamnă că faza I începuse. Opt zile mai târziu, în 17.04 (ziua nr. 108), această fază s-a încheiat, vârful inflo- rescențelor femele depășind (cu cca. 3-4 mm) nivelul solzilor mugurelui florifer. în data de 23 aprilie (ziua 114) s-a constat că inflorescențele femele aveau bracteele răsfrânte spre exterior fiind receptive față de polen, iar o parte din florile mas- cule aveau polenul deja scuturat. Vârfurile solzilor ovuliferi (cârpele) s-au observat dintre bractee pen- tru prima oară în 9.05 (ziua 130), acest moment marcând încheierea fazei a II-a de creștere a conurilor. Urmărind dinamica creșterii conurilor atât în cazul celor recoltate periodic, cât și în cazul celor măsurate “in situ”, se observă că aceasta a sis- tat în intervalul 30.05 - 6.06 (ziua 151-158), cel mai probabil până în 3.06 (ziua 155), când s-a înregistrat o sumă a temperaturilor pozitive (mai mari de 5°C și cumulate începând de la 1 ianuarie) de 602,6 grade- zile, valoare ce corespunde momentului de trecere de la faza a IlI-a la faza a IV-a de creștere a conurilor, fază în care - așa cum rezultă și din fi- gurile 1 și 2 - conul nu mai crește nici în lungime și nici în diametru. Datorită faptului că evoluția vremii în primăvara REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Fig. 1- Dinamica creșterii conurilor recoltate periodic în 1996. (Growth dinamics of the periodically collccted cones in 1996). Fig. 3. Dinamica creșterii conurilor măsurate “in situ” în 1997. (Growth dinamics of the “in situ” measured cones in 1997) sumele de temperaturi cumulate la diferite date * i E •â 5 —Arb. (Trec) 3 ----■— Arb. (Tree) 4 —«—Arb. (Tree) 5 —*— Arb. (Tree) 6 • — Arb. (Tree} 7 Faza II (Pine 11) raza IV (Phase IV) Fau III (Phw 1») 30 25 20 15 10 S- st—.—,—I—,—.—S—■————•—.—.— —.—.——,—,—.—■—.—. Ziua nr. (Iulian date) Fig. 2. Dinamica creșterii conurilor măsurate “in situ” în 1996. (Growth dinamics of the “in situ” measured cones in 1996) anului 1997 a fost cu totul diferită de cea din 1996 (tabelul 1), observațiile fenologice au început cu o lună mai devreme, respectiv în 7 martie (ziua 66). în momentul respectiv, faza I (creșterea mugurc- lui florifer) începuse, mugurii florifcri femeii fiind evident umflați, dar cu vârfurile încă acoperite dc catafile. După două săptămâni, în 21 martie (ziua 80), vârfurile inflorescențelor femele erau ieșite din- tre solzii mugurelul, ceea ce înseamnă că începuse faza a Il-a de creștere a conurilor. Polenizarea a avut loc între 28 martie și 4 aprilie, iar apariția solzilor fertili dintre bractee s-a constat prima oara în 9 mai (ziua 129). Acest moment marchează tre- cerea în faza a III-a, care a durat până aproximativ în data de 30 mai (ziua 150). în mod cert, după 4 iunie, conurile nu au mai crescut (fig. 3), ele fiind în faza de lignificare și de maturizare a semințelor. Comparând dinamica producerii fenofazclor în cei doi ani, se constată că - practic - diferențe impor- tante există doar în ce privește primele două faze de dezvoltare a conurilor, fazele III și IV producându- se în aceleași intervale de timp, și aceasta deoarece Tabelul 1 Dinamica acumulării căldurii în 1996 și 1997. (Dinamics of heat accumulation în 1996 and 1997) Anul (Year) Grade-zile (baza 5°C) cumulate la data ... fDegree-days (base 5°C) cumulatcd on the date.„1 30.01 28.02 31.03 30.04 31.05 30.06 31.07 31.08 30.09 1996 0,0 1,1 3,1 141,1 565,3 1025,1 1490,8 1945,4 2185,2 1997 0,1 26,3 82,3 170,1 537,3 970,2 1450,7 1904,5 2160,1 cuprinse între sfârșitul lui aprilie și sfârșitul lui sep- tembrie sunt aproape egale în cei doi ani (tabelul I). 3.2 Variația masei verzi, a masei uscate și a conținutului de apă al conurilor Determinări cu privire la acești parametri s-au efectuat doar după ce conurile au intrat în faza a II- a de creștere. Prin urmare, rezultatele prezentate se referă doar la fazele Il-IV. Așa cum rezultă din fi- gurile 4 și 5, variațiile masei verzi (proaspete), ale masei uscate și ale conținutului de apă din conuri, au avut o dinamică similară în cei doi ani. Fig. 4. Variația masei verzi, a masei uscate și a conținu- tului de apă în conurile din 1996. (Variation of fresh weight, dry weight, water weight and moisture of concs in 1996). în faza a Il-a de creștere a conurilor, masa conu- rilor proaspete a crescut la început destul de lent, apoi într-un ritm rapid. Această creștere se datorea- ză în primul rând acumulării de apă, și mai puțin acumulării dc substanță uscată. Apa reprezintă în această fază aproximativ 80 % din greutatea co- nurilor. Din valoarea maximă a masei uscate, până la sfârșitul fazei a Il-a se acumulează doar 8,7-9,4 % Faza a IlI-a se caracterizează printr-o creștere foarte rapidă a masei verzi. Și în această peri- oadă creșterea în greutate este rezultatul acu- mulării în pri- REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 33 Ziua nr. (Juiian date) Fig. 5. Variația masei verzi, a masei uscate și a conținu- tului de apă în conurile din 1997. (Variation of fresh weight, dry weight, water weight and moisture of cones in 1997). mul rând a apei, care continuă să reprezinte cca. 78- 80 % din greutate, în timp ce creșterea masei uscate este mai lentă. La sfârșitul acestei faze, conurile ajung nu numai la lungimea și diametrul maxim (fig. I și 2), ci și la greutatea (masa) maximă. în prima parte a fazei a IV-a (zilele 152-214 în 1996 și 150-210 în 1997), masa conurilor proaspete s-a menținut practic constantă, pierderea lentă de apă fiind compensată de acumularea de substanță uscată, fenomen ce s-a continuat până aproape de sfârșitul acestei perioade, respectiv până în 11 iulie în ambii ani (ziua 193 în 1996 și 192 în 1997). Umiditatea conurilor s-a redus în acest timp de la 78-80 % la 47,4-51,1 %. Ambele aspecte menționate, respectiv acumula- rea de substanță uscată și menținerea umidității la un nivel încă destul de ridicat se corelează cu pro- cesele de formare și creștere a embrionilor ce au loc în acest timp, după cum rezultă din figurile 6 și 7. Acumularea de substanță uscată în această pe- Lungime embrion (Embryo length)/ Lungime cavitate embrionară (Embryo cavity length) Fig. 6. Dinamica creșterii embrionilor în 1996. (Dinamics of embryo growth in 1996). rioadă nu contribuie însă și la creșterea dimensiunilor și volumului semințelor, întrucât acestea își sistează creșterea o dată cu solzii ovuliferi și cu conul (fig. 8). Fig. 7. Dinamica creșterii embrionilor în 1997. (Dinamics of embryo growth in 1997). j | Ziua nr. (Juiian date) Fig. 8. Dinamica creșterii în lungime a semințelor în funcție de creșterea în lungime a conurilor și a solzilor ovuliferi. [Growth dinamics of seed length in function of conc and ovuliferous scale growth.] Hemeiușt-Bacău 1997. In partea a doua a fazei, masa conurilor proas- pete s-a redus într-un ritm rapid datorită scăderii în același ritm a conținutului de apă, în condițiile menținerii aproape constante a cantității de sub- stanță uscată. De fapt, în acest interval de timp s-a înregistrat și o reducere de cca. 14 % a substanței uscate, așa cum o demonstrează foarte elocvent datele din 1997. Astfel, masa uscată a unui con a scăzut în intervalul 29 iulie - 4 septembrie de la 2,86 la 2,47 g/con, în condițiile în care lungimea medie a unui con a crescut de la 28,5 mm la 30,2 mm. Umiditatea conurilor a scăzut la cca. 20%. Perioada în care au avut loc aceste fenomene s-a încadrat între zilele 214 și 228 în 1996, respectiv între 210 și 262 în 1997. în ultima parte a fazei a IV-a, toți acești parametri au rămas practic constanți, variațiile observate pe grafice (fig. 4 și 5) fiind datorate fie faptului că uneori s-au cules conuri mai mari decât media, fie faptului că, în zilele în care s-au recoltat, conurile erau umezite de precipitații. (Continuarea în numărul următor). 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Particularități structurale ale arboretelor naturale pluriene, pe faze de dezvoltare Reducerea drastică, de-a lungul timpului, a supra- fețelor ocupate în Europa de pădurile naturale pluri- ene face ca, în țările în care acestea mai există, să fie considerate adevărate tezaure naționale. De aceea, cercetarea ecosistemelor forestiere naturale, care re- levă deosebite valențe ecologice și importanță științi- fică de excepție, se impune cu acuitate, mai ales în România unde, spre deosebire de alte țări europene, se dispune încă de relativ întinse suprafețe de păduri naturale pluriene. în acest context se încadrează și cercetările noastre referitoare la aspectele structurale specifice arboretelor naturale pluriene, pe faze de dezvoltare. 1. Conceptul de fază de dezvoltare Studiul pădurii pluriene naturale a relevat faptul că acesta nu rămâne mereu aceeași, ci este într-o con- tinuă schimbare, trecând prin anumite stări struc- turale ce pot dura decenii sau chiar secole. în aceste păduri au loc procese naturale care evoluează paralel (H.Leibundgut, 1979): • îmbătrânirea fiecărui arbore, condiționată de împrejurări și ereditate; • transformarea colectivității datorită îmbătrânirii întregului arboret; • schimbarea colectivității forestiere ca urmare a reînnoirii (reîntineririi) vegetației. Aceste procese se găsesc într-o strânsă corelație, fiind condiționate (conduse) de modul în care se real- izează regenerarea, de factorii ereditari (factori endo- geni) și factorii de mediu (factori exogeni). în concordanță cu complexitatea proceselor ce se manifestă în cadrul ecosistemelor forestiere naturale, s-a relevat necesitatea adoptării unei metodologii u- nitare de abordare a studiului și analizei acestora. Astfel, în anul 1959, cercetătorul elvețian H. Lei- bundgut a propus o metodă originală de analiză a structurii și creșterii pădurii virgine, care s-a dovedit a fi și o modalitate de punere în evidență a dinamicii dezvoltării naturale, prezentând evoluția arboretelor pluriene naturale pe baza legăturii spațio-temporale a dezvoltării acestora, și anume, folosind conceptul de fază dc dezvoltare. Faza de dezvoltare, definită dc Leibundgut în anul 1959, ‘‘este o treaptă evolutivă clar diferențiată, din punct de vedere structural în cadrul unei anumite Ing. Comeliu IACOB Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Stațiunea Brașov comunități (asociații) de pădure ”. Plecând de la aceste considerente, autorul descrie patru faze de bază ce se întâlnesc în păduri naturale pluriene: faza de regenerare, faza optimală, faza de îmbătrânire și faza de degradare. Alături de aceste pa- tru faze (de bază), H.Leibundgut (1979) pune în evi- dență și alte faze ce pot interveni în cadrul ciclului de dezvoltare: faza de pădure pionieră, faza de pădure de tranziție, faza de selecție, faza de pădure închisă. Utilizând metodele propuse de Leibundgut, și îndeosebi conceptul dc fază de dezvoltare, o serie dc cercetători europeni au amplificat, în perioada urmă- toare, studierea pădurii naturale. Astfel, în 1963, K. Zukrigl. G. Eckhart, J. Nather, cu ocazia cercetărilor efectuate în pădurile virgine din Alpii calcaroși aus- trieci, au descris următoarele faze de dezvoltare: faza optimală, faza terminală, faza de declin, faza de regenerare, faza grădinărită, faza inițială și o serie de faze intermediare. Cercetări minuțioase asupra dinamicii structurii arboretelor virgine de fag cu rășinoase, din Masivul Penteleu, au efectuat I.Popescu - Zeletin și R. Dissescu (1964). Autorii au constatat că “ în dinami- ca arboretelor cercetate s-au manifestat procese de succesiuni “ care reprezintă “stadii diferite din evolu- ția arboretelor virgine1’. Astfel, s-au distins următoa- rele stadii: stadiul de reînnoire, stadiul de matu- rizare, stadiul de maturitate, stadiul de îmbătrânire. O altă prezentare a fazelor de dezvoltare o rea- lizează V.Giurgiu (1979), evidențiind patru faze de bază: faza de regenerare, faza de amestec de vârste, faza cu tendință de uniformizare a structurii și faza de decădere și R. Cenușă (1992), care a relevat, în molidișurile naturale din Masivul Călimani, existența următoarelor faze de bază: inițială, optimală, termi- nală, de degradare, de regenerare. Spre deosebire de marea majoritate a cercetători- lor, care au realizat caracterizarea fazelor de dezvol- tare din perspectivă structurală, cercetătorii slovaci A. Priesol, D. Randușka(1967) și S.Korpel (1995) au abordat studierea pădurii naturale pluriene pe baza analizei proceselor dc creștere și acumulare a masei lemnoase, identificând trei stadii de bază ale dezvol- tării acesteia: stadiul de creștere, în care creșterea arborilor este foarte viguroasă; stadiul optimal, în care pădurea prezintă cel mai mare volum; stadiul de degradare, în care creșterea arborilor și volumul sunt RE PISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.4 35 foarte scăzute; acest stadiu reprezintă, în același timp, și momentul de început al unui nou ciclu; a- ceste stadii cuprind fazele de dezvoltare cunoscute. Dezvoltarea arboretelor naturale este prezentată de către unii cercetători (H. Leibundgut, 1959; H. Hillgarter, 1971; V. Giurgiu, 1979; R.Cenușă, 1992; A. Bary-Lenger et al., 1993; Viat et al., 1997), ca realizându-se în mai multe “ faze de dezvoltare”, iar de către alții (I. Popescu-Zeletin și R.Dissescu, 1964; A. Priesol și D.Randușka, 1967; S. Korpel, 1995), ca având anumite “stadii de dezvoltare”. Acceptând noțiunea de fază de dezvoltare, conform formulării date de H.Leibundgut (1959), IUFRO definește șase faze de bază: de tineret, inițială, optimală, termi- nală, de degradare, de regenerare. Cercetările efectuate în cadrul pădurilor naturale de fag cu rășinoase din Bucegi și Piatra Craiului au relevat existența a cinci faze de dezvoltare: optimală, terminală cu regenerare, de degradare, de regene- rare și faza cu aspect grădinărit (sau a maximei plurienizări), ale căror caracteristici vor fi prezentate în cele ce urmează. 2. Faza optimală Această fază se caracterizează prin tendința de “în- chidere a arboretului” care realizează un coronament asemănător cu cel al arboretelor echiene sau relativ echiene, golurile regenerate fiind practic inexistente. Arboretul foarte viguros conține puțini arbori deperisanți, majoritatea arborilor încadrându-se, con- form metodologiei monitoringului forestier euro- pean, în gradul zero (0) de defoliere. Aflată în faza optimală, pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Piatra Arsă I prezintă un procent mediu de defoliere a arboretului de 20%, corespun- zător gradului unu (1) de defoliere. Proporția arborilor eliminați din ecosistem, în cadrul pădurii naturale pluriene de fag cu rășinoase Piatra Arsă I, într-o perioadă de cinci ani, a fost de circa 3%, aproape egală cu cea a tineretului (4%) care a reușit să supraviețuiască și să acceadă în ca- tegoria arborilor subțiri (diametrul > 6,0 cm). In cazul pădurii naturale pluriene de fag Piatra Arsă II, proporția ieșirilor din ecosistem (6%) a fost, în aceeași perioadă, egală cu cea a intrărilor. Dacă se consideră totalitatea arborilor din cadrul ecosistemu- lui ca un subsistem, se poate aprecia că ieșirile din cadrul subsistemului sunt relativ egale cu intrările, în ceea ce privește numărul de arbori: N ieșiri < N intrări. în ceea ce privește volumul arborilor eliminați din subsistem, acesta este mai mare decât cel al intrărilor. Cu toate acestea proporția ieșirilor, în cazul fazei optimale, este scăzută: V ieșiri > V intrări. Etajul inferior, foarte slab reprezentat, este consti- tuit din exemplare rare de brad și foarte rare de fag; molidul, care nu suportă umbrirea, este în cvasitotali- tate eliminat. Distribuția arborilor pe categorii de diametre prezintă, de asemenea, asemănări cu cea a arboretelor echiene, iar, deși se remarcă prezența a trei generații în cadrul acestor arborete, distribuția arborilor pe categorii de înălțime evidențiază ten- dința de bietajare sau, uneori, chiar de monoetajare (fig.l, 2). Această tendință face ca arboretele ce se găsesc în această fază să se asemene surprinzător de mult cu cele echiene, fapt ilustrat și de proporția mai ridicată a arborilor de grosime mijlocie (44%), față de cei subțiri (26%) sau groși (30%). Pădurea naturală plurienă înregistrează în faza optimală cea mai mare creștere în volum la hectar, față de celelalte faze de dezvoltare. Datorită tendinței de închidere a coronamentului, Categoria de diametre (cm) Fig.l. Distribuția numărului de arbori pe categorii de diametre în faza optimală, pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Piatra Arsă I (SPD 1) 0 8 16 24 32 40 48 56 Clasa da infime (m) Fig-2. Distribuția numărului de arbori pe clase de înălți- mi în faza optimală, în pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Piatra Arsă I (SPD 1) 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 sinuziile inferioare (arbuștii, subarbuștii, scmințișul și pătura erbacee) realizează însă, în această fază, cea mai scăzută acumulare de biomasă. 3. Faza terminală Această fază, denumită și fază de îmbătrânire, prezintă o structură mono- sau bietajată, în care pre- domină arborii de mari dimensiuni, aflați la limita existenței fiziologice. Astfel în arboretcle aflate în faza terminală, predomină arborii situați în gradul doi (2), sau chiar trei (3), de defoliere. Proporția arborilor groși (41%) este superioară față de cea a arborilor mijlocii (32%) sau subțiri (27%), dar acești arbori, în cea mai mare parte, au un aport scăzut la realizarea creșterilor în arboret. Distribuția arborilor pe categorii de diametre poate fi, în faza terminală, o curbă asemănătoare celei întâlnite în pădurea echienă, căreia îi cores- punde o repartiție pe clase de înălțimi ce evidențiază prezența unui etaj superior puternic reprezentat și a unui strat inferior incipient (fig.3,4). în cazul pădurii de fag cu rășinoase Pelcș, pro- Fig.3. Distribuția arborilor pe categorii de diametre în faza terminală, Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Peleș (SPCM 3) Fig.4. Distribuția arborilor pe clase de înălțimi în faza terminală, Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Peleș (SPCM 3) centul mediu de defoliere (pe arboret) este de 37%, ceea ce corespunde gradului 2 de defoliere. Procentul mediu de defoliere al arborilor din etajul superior este mult mai ridicat decât al celor din etajele inferioare. Acest lucru pune în evidență faptul că, în faza terminală, cea mai mare parte a arborilor din eta- jul superior vor fi eliminați, urmând a fi înlocuiți, în timp, de cei situați în etajul al doilea sau al treilea. în această fază se pot întâlni, în cadrul arboretului, unele goluri, datorate arborilor deja uscați și căzuți. în situația în care în golurile existente, sau sub arborii uscați, s-au instalat semințișuri a căror dez- voltare este concomitentă cu îmbătrânirea tot mai accentuată a arboretului matern, și cu precădere a etajului superior, apare o fază de tranziție numită fază terminală cu regenerare, fază în care se găsește și pădurea naturală plurienă Peleș. Față de faza terminală, proporția semințișurilor și a arborilor subțiri este din ce în ce mai mare (32%), ajungând să depășească proporția arborilor mijlocii (30%)și să se apropie de cea a arborilor groși (38%). Se remarcă proporțiile apropiate ale celor trei cate- gorii de arbori (subțiri, mijlocii și groși). în cazul pădurii naturale de fag cu rășinoase Peleș, asemeni pădurii Piatra Arsă, subctajul este constituit mai ales din fag și foarte rar brad, molidul nesuportând umbrirea timp îndelungat, a fost elimi- nat. Acest fenomen pune în evidență faptul că, în procesul de regenerare din pădurea naturală plurienă, speciile (mai) de lumină sunt dezavantajate, deoarece semințișurile nu rezistă la umbrire. Repartiția numărului de arbori pe categorii dc diametre evidențiază, de asemenea, proporția impor- tantă pe care semințișurile și arborii subțiri încep să o dețină în cadrul arboretului. Dacă în faza terminală coronamentul arboretului prezenta, încă, o anumită monoetajare, în faza terminală cu regenerare acesta prezintă două etaje distincte. în cadrul fazei terminale cu regenerare se evi- dențiază faptul că proporția intrărilor de arbori în subsistem este mai mare decât cea a ieșirilor: A intrări > N ieșiri Diferențe foarte mari se întâlnesc în cazul volumu- lui acestora, unde ieșirile sunt mai mari decât intrările: V ieșiri > V intrări. Prezența unor goluri, regenerate sau nu, în imedi- ata apropiere a unor arbori dc mari dimensiuni, pune în evidență marea neomogenitate a arboretului, fapt relevat și de distribuția volumelor și a numărului de arbori pe suprafețe elementare dc 100 m2, care nu se ajustează după distribuția Charlier. Predominarea arborilor de mari dimensiuni (arborii REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 37 groși reprezintă 41% din numărul total de arbori), în condițiile în care golurile sunt încă foarte puține sau chiar inexistente, relevă faptul că arboretul, aflat în faza terminală, prezintă maximul de volum la hectar. Acest lucru a fost evidențiat și de cercetătorii români I.Popescu-Zeletin, R.Dissescu (1964) și R.Cenușă (1992), care au considerat că în această fază se înre- gistrează cea mai mare acumulare de biomasă. Cu toate acestea, din cauza faptului că aproape toți arborii din etajul dominant, care, de regulă, sunt de dimensiuni apreciabile, se găsesc în diferite grade de defoliere, fiind spre limita fiziologică a existenței lor, creșterea înregistrată de arboret, în această fază, este mai redusă. Aportul de biomasă în cadrul sub- sistemului este adus de etajele inferioare. 4. Faza de degradare în această fază se amplifică procesul de eliminare naturală a arborilor ajunși la limita fiziologică a exis- tenței. Eliminarea din ecosistem se produce mai ales pe seama arborilor bătrâni care se găsesc m plafonul superior, dar și în cel inferior. Ieșirile din subsistem sunt mult mai mari decât intrările, atât în ceea ce privește numărul de arbori, cât, mai ales, în ceea ce privește volumul acestora: A ieșiri > A intrări V ieșiri > K intrări. Pe lângă puținii arbori care își păstrează vitali- tatea, în această fază se întâlnesc o mulțime de arbori deperisanți, alături de o multitudine de goluri, înre- gistrându-se cea mai scăzută desime. O serie de arbori căzuți la sol, aflați în diferite stadii de descom- punere, au favorizat apariția unei rețele de goluri, care au început să fie ocupate de semințișuri. Repartițiile arborilor pe categorii de diametre și clase de înălțime au o configurație total neregulată și diferită de la o pădure la alta, fapt ce exclude posibi- litatea caracterizării analitice a acestora (fig.5,6). To- tuși, conform cercetărilor efectuate de A.Bary-Lenger et al.,(1993), proporțiile arborilor groși și subțiri tre- buie să fie mai ridicate decât ale celor mijlocii. Procentul mediu de defoliere a arboretului Peleș, aflat în faza de degradare, este cuprins între 61% și 85%, ceea ce corespunde gradului trei de defoliere. în arboret, proporția cea mai mare (39%) o au arborii aflați în gradul patru de defoliere. Repartiția volumului și a numărului de arbori, pe suprafețe elementare de 100 m2, nu se poate ajusta după distribuția Charlier, datorită marii neomoge- nități a arboretului, cauzată de numărul mare de goluri din cadrul arboretului. în ceea ce privește creșterea, se poate afirma că, în faza de degradare, este cea mai scăzută înregistrată dc arboret. Acest fapt este relevat, de altfel, și dc pro- centul mare de defoliere. Defolierea foarte accentua- tă (61-85%) pune în evidență o scădere dramatică a procesului fotosintetic, ceea ce explică nivelul scăzut al creșterii. Fig.5. Distribuția arborilor pe categorii de diametre în faza de degradare. Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Peleș (SPD 4) Clasa de inâltims ( m) Fîg.6. Distribuția arborilor pe clase de înălțimi în faza de degradare. Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Peleș (SPD 4) 5. Faza de regenerare Prin această fază pădurea naturală se reînnoiește, marcând, astfel, "debutul unui nou ciclu” de dezvoltare al pădurii naturale (L.Lanier, 1992), ceea ce asigură perpetuarea ecosistemului forestier. S-a considerat că în această fază au loc atât procesul de apariție a semin- țișurilor cât și dezvoltarea acestora în tinerețe. Ca urmare a eliminării masive, în faza terminală a arborilor de mari dimensiuni, numărul acestora este foarte redus în faza de regenerare, înregistrându-se, în schimb, cea mai mare densitate a semințișurilor și a arborilor tineri; aceștia au ocupat golurile apărute în arboret. Astfel, numărul arborilor intrați în sub- sistem este cu mult mai mare, în această fază, com- parativ cu cel al arborilor eliminați; volumul arbo- 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 rilor intrați este, de asemenea, mai mare: N intrări > N ieșiri, V intrări > V ieșiri. Deoarece regenerarea naturală, în arboretele vir- gine, este evidentă în golurile create prin dispariția arborilor vârstnici, s-a crezut o perioadă că semin- țișul se instalează doar în aceste locuri. Totuși, se- mințișurile apar pe vaste suprafețe din cuprinsul pădurii, și nu numai în goluri, dar, în porțiunile de arboret fără lumină, la scurt timp, dispar în masă (I.Vlad et al., 1988). în amestecurile de fag cu rășinoase se poate remarca faptul că, semințișul de brad și molid se instalează, de regulă, sub fag și în proporție mai mică sub rășinoase, sub care se instalează fagul. Astfel, se realizează alternanța spațială a speciilor, în cadrul pădurii respective. Distribuțiile arborilor pe categorii de diametre și înălțimi relevă prezența, în această fază, a două, maxim trei generații, relativ tinere, ce se grupează într-un etaj deasupra semințișurilor (fig.7,8). Repartiția arborilor pe clase de diametre, Fig.7. Distribuția arborilor pe categorii de diametre în faza de regenerare. Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Piatra Craiului (SPD 5) 40 0 S 10 15 20 25 30 35 40 Clasa de înălțime (m) Fig.8. Distribuția arborilor pe clase de înălțimi în faza de regenerare. Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Piatra Craiului (SPD 5) începând cu diametrul de 6.0 cm, sau de 4,0 cm*, relevă un procent ridicat al arborilor subțiri față de cel al arborilor mijlocii sau groși, urmând expresia lui Meyer, sau distribuția beta. Proporția arborilor pe grade de defoliere pune în evidență faptul că marea majoritate a arborilor (62%) nu prezintă, sau prezintă până la 10%, defoliere a coroanei, predominând arborii încadrați în gradul unu (1). Acest fenomen evidențiază faptul că, în această fază are loc, de regulă, o revigorare, pe fon- dul reînnoirii arboretului. Exemplarele afectate, ce prezintă defolieri puternice (gradele 3 și 4), sunt reduse ca număr și vor fi eliminate treptat și înlocuite cu altele mai viguroase. Repartițiile volumului și a numărului de arbori, pe suprafețe elementare de 100 m2, nu urmează dis- tribuția Charlier, fapt datorat prezenței unui mare număr de goluri, regenerate sau în curs de regene- rare, care alternează cu pâlcuri compacte de arbori. In ceea ce privește creșterea în volum pe categorii de diametre se evidențiază ca fiind susținută. Acest fenomen poate fi explicat atât prin proporția mare a arborilor viguroși (gradele 0 și 1 de defoliere), cât și prin numărul mare de goluri, care face ca arborii e- xistenți să beneficieze de un aport sporit de radiație luminoasă, amplificând, astfel, procesul fotosintetic și implicit creșterea. Tabelul 1 Proporția arborilor pe categorii de grosimi în faza de regenerare-pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Piatra Craiului (SPD 5) Categorii de grosimi (cm.) Specificații subțiri mijlocii groși 6,0-28,0 28,1 -48,0 >48,1 proporția (%) 56 29 15 4,0’-28,0 28,1 -48,0 >48,1 proporția (%) 63 24 13 6. Faza cu aspect grădinărit Această fază mai poate fi denumită faza maximei plurienizări a pădurii naturale, deoarece prezintă exemplare de toate vârstele și dimensiunile. în această fază pădurea prezintă o structură relativ echilibrată, care pune în evidență existența mai mul- tor generații de arbori ce coexistă în același spațiu, închiderea arboretului se realizează pe verticală, spre deosebire de faza optimală unde se remarcă tendința de mono - sau bietajare. In cadrul fazei, proporția cea mai ridicată o au arborii aflați în gradul 0 și 1 de defoliere, care, din acest punct de vedere, prezintă o bună stare de ve- *s-a constituit categoria arborilor subțiri începând cu diametrul de 4,0 cm, ținând cont dc proporția ridicată a semin- țișurilor existente. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 39 getație, realizând, astfel, creșteri deosebite. Distribuția arborilor pe categorii de diametre evi- dențiază, în cadrul pădurilor naturale pluriene cu aspect grădinărit, ca o particularitate, pe lângă pro- porția ridicată a arborilor subțiri (62%), și o proporție mai mare a arborilor groși (20%), față dc cca a arbo- rilor mijlocii (18%) spre deosebire de pădurea gră- dinărită, unde între arborii subțiri, mijlocii și groși, trebuie să existe proporția de 5; 3; 2. (Biolley, 1934). Numărul arborilor ce intră în subsistem, în această fază, este mai mare decât al celor ieșiți, volumul acestora fiind însă relativ egal: N mirări > IV ieșiri, V intrări < V ieșiri. Repartiția numărului de arbori pe categorii de diametre, fiind o curbă descrescătoare, poate fi ajus- tată, în unele cazuri, în afară de expresia Meyer cu ajutorul distribuției Beta (fig.9). Numărul generațiilor care constituie ecosistemul Fig.9. Distribuția arborilor pe categorii de diametre în faza cu aspect grădinărit. Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Predeal (SPD 6) este reliefat de distribuția arborilor pe clase de înălțimi, în pădurea de fag cu rășinoase Predeal, aflată în faza cu aspect grădinărit, la constituirea structurii verticale își aduc aportul 5-6 generații de arbori (fig. 10). Structura relativ echilibrată este evidențiată și de repartiția volumului și a numărului de arbori pe suprafețe elementare dc 100m2, care urmează legea de distribuție Charlier. Creșterile în volum, pe categorii de diametre, sunt mai mari decât în faza terminală, datorită, pe de o parte vitalității mai ridicate a arborilor, iar pe de altă pare aportului sporit de lumină de care beneficiază e- tajele inferioare. Fîg.10. Distribuția arborilor pe clase de înălțimi în faza cu aspect grădinărit. Pădurea naturală plurienă de fag cu rășinoase Predeal (SPD 6) Dată fiind excepționala importanță a studierii pădurii naturale pluriene pentru fundamentarea științifică a gestionării durabile a pădurilor, nu avem nici o îndoială în legătură cu necesitatea amplificării și adâncirii cercetărilor în domeniu, beneficiind și de aportul comunității europene. într-adevăr, pădurile naturale ale României sunt luate în considerare, având sprijinul financiar al Băncii Mondiale și susținerea științifică a Uniunii europene Prosilva. BIBLIOGRAFIE B a r y - L e n g e r , A. et al., 1993: Contribution a la typologie depeuplements. Revue Forestiere Franțaise, nr.6. C e n u ș ă , R., 1992: Cercetări asupra structurii volumu- lui ecologic și succesiunii ecosistemelor forestiere de limita altitudinală din Carpații nordici (Călimani și Giumalău). Teză de doctorat. ASAS - București. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxologie forestieră. Editura Ceres, București. H i 11 g a r t e r , F.H., 1959: Waldbauliche und ertragskundliche Untersuchungen im subalpinen Fichtenurwald Scade Brigels. Buhler Buchdruck - Zurich. K o rp e 1, S., 1995: Die Urwalder der WestKarpaten. Forstliche Hochschule Zvolen. Lanier, L., 1992: La foret doit-elle etre melange? Revue Forestiere Franțaise, nr.2. Le i b u n d g u t, H., 1959: Uber Zweck und Metodik der Structur und Zuwschsanalyse von Urwaldern Schweizerische Zeitschrift fur Forstwesen, nr. 110. Popescu-Zeletin,I.șiDissescu,R., 1964: Structura arboretelor virgine din Penteleu.Revista de Studii și Cercetări Biologice, seria Botanică, nr.5 - București. V 1 a d , I. Et al., 1988: Fundamente pentru cultura ecosis- temelor forestiere. Manuscris ICAS - București. V 1 a d , I., et al., 1997: Silvicultura pe baze ecosistemice. Editura Academici Române - București. Z u k r i g 1, K_, E c kh a r t, G., N a t h e r , J„ 1963: Standortskundliche und IFaldbauliche Untersuchunden in Urwaldresten der Niederbsterreichischen Kalkalpen Mitteilungen derforstlichen Budesversuchsonstalt Moriobrunn. Tom62-FVBA Wien. Structural particularities of the multiaged mixed forests - development stages Abstract The researches out in the multiaged mixed forests with beech and resinous from Buccgi and Piatra Craiului mountains, showcd specifics strutural aspects for code of the five developing stages: optimal, terminal with regeneration, degradation, regeneration and with aspect of selective high forests. Key words: multiaged mixed forest, beech, resinous 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 Model logistic de simulare a stabilității arborelui la acțiunea 5 5 vântului 1 Introducere Structura și funcționarea ecosistemelor forestiere boreale este puternic afectată de acțiunea vântului și a zăpezii. Doborâturile produse de vânt constituie un factor cu acțiune destabilizatoare când depășește limita critică, a cărui prezență în pădurile de molid este un fapt real, normal, cu influență în plan eco- nomic, prin dereglarea bioproducției forestiere, și în plan ecologic prin modificarea, pozitivă sau nega- tivă, a structurii și relațiilor funcționale ale ecosis- temelor de molid. Pierderile economice provocate de aceste calami- tăți sunt anual de ordinul a sute de mii de ECU la ni- vel european. De exemplu, numai în 1990 peste 110 milioane m3 au fost afectați într-o singură noapte (D. Doll 1992). Aceste efecte negative sunt resimțite și la nivelul României, semnificative din acest punct de vedere fiind doborâturile masive din luna noiembrie 1995, fiind calamitată o suprafață dc 141657 ha și un volum total de material lemnos de 7,9 milioane m\ Silvicultorii nu pot privi cu pasivitate aceste feno- mene ci trebuie, dimpotrivă, să le studieze și sa caute căile pentru înlăturarea sau micșorarea efectului lor. Modelarea fizico - matematică a efectelor vântu- lui asupra unui arbore sau a întregului arboret por- nește de la un subiect de studiu ideal, cu parametri ce variază după legi pur matematice. Rezultatele obți- nute în urma modelărilor fizico - matematice sunt perfect valabile din punct de vedere teoretic, însă a- plicarea ad literam a acestor concluzii în practică nu este recomandată. Fenomenul doborâturilor produse de vânt este mult mai complex, intervenind o serie de factori a căror influență nu poate fi surprinsă prin legi și modele fizico-matematice. Astfel influența micro- reliefului local, a factorilor biotici (putregai), nu poa- te fi cuantificată, în prezent, cu aparatul matematic e- xistent. Este posibil, ca în viitor, o dată cu dezvolta- rea tehnicilor modeme de măsurare și simulare cu a- jutorul calculatoarelor să fie posibilă matematizarea acestor factori. Utilizarea modelelor statistice în mo- delarea doborâturilor produse de vânt este de dată re- lativ recentă (E. Valinger, L. Lundqvist, L. Bon- desson, L. (1993), E. Valinger, J. Fridman (1997)). Includerea în modele a acestor factori necuantifi- cabili matematic se poate realiza prin tehnicile și metodele puse la dispoziție de statistica matematică. Pe baza unor date inițiale, culese din condiții de mediu omogene, prin prelucrări statistice se pot obține ecuații de variație, cu ajutorul cărora se pot face modelări statistice ale fenomenului în studiu. Variind un parametru, în condițiile menținerii cons- tante a celorlalți factori, se pot obține prin modelare statistică, date cu privire la influența diferiților fac- tori, precum și stabilirea unor nivele critice ale REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 9 1999 • Nr.4 Ing. Ionel POPA Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc fenomenului. Valabilitatea rezultatelor, respectiv aplicabilitatea lor, este strict limitată la zona geografică și tipul de vegetație forestieră de unde au fost preluate datele inițiale. Concluziile la care sc ajunge prin astfel de mode- lări constituie criterii de fundamentare a sistemelor de măsuri silvico-tehnicc ce se aplică în zona res- pectivă. Obținerea datelor statistice se recomandă a se face în cadrul unui sistem organizat de supra- veghere și control a doborâturilor produse de vânt, care să surprindă particularitățile de mediu și vege- tație ale zonei. O condiție esențială a valabilității rezultatelor o constituie extinderea observațiilor pe o perioadă cât mai lungă, cunoscut fiind faptul că doborâturile produse de vânt reprezintă un fenomen a cărui cunoaștere presupune decenii de observații. 2 Material și metodă Zona de studiu este situată în u.a. 69E, U.P. VII Izvoarele Bistriței, O.S. Borsa, D.S. Baia Mare, situ- at pe versantul stâng al pârâului Vulcănescu, la o al- titudine de 1200 m, pe o expoziție SV. Tipul de sta- țiune este 2332, montan de molidișuri, Pm, brun acid, edafic submijlociu, cu Oxalis și Dcntaria ± acidofile. Tipul de sol este 3301, brun acid cu o profunzime de 0,5-0,8 m. Conținutul în schelet variază între 20- 30%. Nu sunt semnalate fenomene de podzolire sau de gleizare - pseudogleizare. Forma geomorfologică este versantul ondulat, dar doborâtura în masă este situată în partea inferioară a versantului. Din punct de vedere al condițiilor de arboret avem un molidiș pur alcătuit din două elemente de arboret: • 80% molid în vârstă de 80 ani, clasa III de pro- ducție; • 20% molid de 50 ani, clasa II de producție. Elagajul mediu este de 0,5. Consistența medie a arboretului este 0,5, în partea inferioară a versantului fiind de 0,4-0,3. Analizând modul de cădere a arborilor s-a putut constata că vântul ce a provocat doborâtura în masă a venit din NV, curenții de aer fiind canalizați de va- lea Vulcănescu. Doborâtura s-a produs în vara anului 1997. Au fost inventariați un număr de 64 de arbori, mă- surându-se pentru fiecare diametrul de bază, din cm în cm, înălțimea, din 0,5 m în 0,5 m, înălțimea ela- gată, din 0,5 m în 0,5 m, și au fost identificate defectele existente, cauzele și vechimea lor. Pentru fiecare arbore s-a înregistrat dacă a fost afectat de vânt sau nu, precum și tipul de doborâtură (dezrădăcinare, rupere la bază, rupere la o anumită înălțime, aplecat, etc.). Modelul logistic de dezvoltare a fenomenelor a 41 fost elaborat de către matematicianul belgian P.F. Verhulst în 1838. Cu ajutorul modelului logistic se poate exprima legitatea de evoluție a fenomenelor care trec prin două faze diferite: una caracterizându- se printr-un ritm accelerat, iar cea de-a doua printr-un ritm încetinit. Dezvoltarea fenomenului se produce între două limite strict stabilite. Forma clasică a dezvoltării logistice este dată de relația: y(t) =------^2----- unde k^, a și b sunt parametrii reali ai modelului. 3 Rezultate Fig. 1 Modelul probabilistic privind influența defectelor asupra înălțimii critice Modelul probabilistic utilizat are forma generală: Pr(eveniment) -------i-- - l+e-f(M unde f(x;) reprezintă o combinație lineară a varia- bilelor independente, respectiv a parametrilor intro- duși în model (DEF, H, HE, D). Analiza statistică a modelului logistic a fost reali- zată cu ajutorul programului statistic SPSS for Windows. Modelul probabilistic astfel calculat este: v ’ i -(32U7-DEF+O.4523-H+O.2796HE-0.1122-D-13.0578) încadrarea în una dintre cele doua grupe (doborât - 1 sau nedoborât - 0) se face în funcție de probabili- tatea de producere a evenimentului, astfel: dacă pro- babilitatea este mai mică de 50% arborele se încadrează în grupa 0, iar dacă este mai mare de 50% se situează în grupa 1. Cuantificarea vulnerabilității arborilor la acțiunea vântului s-a făcut prin intermediul înălțimii critice, respectiv înălțimea la care probabilitatea este egală cu 50%. Pe baza acestui model probabilistic au fost efectu- ate o serie de simulări matematice punându-se în evi- dență influența diferiților parametri asupra probabili- tății unui arbore de a fi doborât. O primă simulare are ca scop studierea influenței defectelor asupra vul- nerabilității arborilor la vânt. Ca indicator al vulnera- bilității arborelui a fost aleasă înălțimea critică, res- pectiv înălțimea de la care probabilitatea de a fi dobo- rât este mai mare de 50%. S-au menținut constanți pa- rametrii privind indicele de zvelteță, 1,0, și lungimea coroanei, 0,5H. Grafic, dezvoltarea fenomenului, pe baza modelului logistic, este redată în figura 1. Analizând dezvoltarea fenomenului, conform modelului și a parametrului introdus, se poate obser- va că prezența defectelor a dus la scăderea înălțimii critice de la 27 m la 20 m. Influența indicelui de zveltețe asupra stabilității arborelui poate fi observată grafic în figurile 2 și 3, pentru un arbore cu o lungime a coroanei de 0,5H, în două cazuri: cu defecte și fără defecte. Fig. 2 Influența indicelui de zveltețe asupra vulnerabilității arborelui în cazul prezenței defectelor Se poate observa, în ambele cazuri, o reducere a înălțimii critice pe măsură ce indicele de zveltețe crește, astfel de la 28 m pentru un indice de 0,8 la 27 m pentru 1,0, respectiv 26 m pentru 1,2, aceasta în cazul absenței defectelor. Prezența defectelor duce la o scădere semnificativă a înălțimii critice, respectiv la 21 m pentru 0,8, 20 m pentru 1,0 si 19 m pentru un indice de zveltețe dc 1,2. Modul în care lungimea coroanei influențează probabilitatea unui arbore de a fi doborât sau nu este redată grafic, pentru un indice de zveltețe constant de Fig. 3 Influența indicelui de zveltețe asupra vulnerabi- lității arborelui în cazul absenței defectelor 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 1,0, în figura 4 și 5. Analizând aceste simulări, în care s-a variat lungi- mea coroanei, se poate remarca că scăderea lungimii coroanei duce la o diminuare a înălțimii critice, res- pectiv de la 30 m în situația unei lungimi a coroanei de 0,7H, la 27 m pentru 0,5H și numai 24 m pentru 0,3H, în cazul absenței defectelor. Concluzia rămâne valabilă și în cazul prezenței defectelor, totuși re- marcându-se și aici o reducere semnificativă a înăl- țimii critice ca urmare a defectelor, respectiv 23 m pentru 0,7H, 20 m pentru 0,5H și 18 m pentru 0,3H. Fig. 5 Influența lungimii coroanei asupra înălțimii cri- tice în cazul prezenței defectelor 4 Concluzii în urma simulărilor făcute pe baza modelului probabilistic determinat prin analiza statistică a datelor de inventariere prin metoda modelului logis- tic se poate concluziona: • creșterea indicelui de zveltețe este însoțită de o scădere a înălțimii critice; • diminuarea lungimii coroanei duce la o reducere a înălțimii critice; • prezența defectelor determină o scădere semni- ficativă a înălțimii critice. în evaluarea rezultatelor obținute prin simulările efectuate pe baza acestei metode este necesar a se ți- ne cont că fenomenul ca atare are un caracter mai mult sau mai puțin stocastic nefiind stric determinist. Fig, 6 Influența lungimii coroanei asupra înălțimii cri- tice în cazul absenței defectelor S-a putut observa că caracteristicile arborilor au o influență semnificativă asupra probabilității pro- ducerii doborâturilor. Aceste analize ne indică că probabilitatea ca un arbore să fie doborât crește o dată cu scăderea lungimii coroanei, cu creșterea in- dicelui de zveltețe, respectiv cu prezența defectelor. Aplicarea în practică a acestor rezultate este însă limitată la populația din care au fost extrase datele de bază. Prin utilizarea unui material statistic reprezen- tativ pentru o anumita zonă de studiu se pot obține informații prețioase cu privire la nivelul critic al fenomenului, funcție de diferiți parametri carac- teristici ai arborilor, putându-se interveni în vederea reducerii probabilității de apariție a doborâturilor produse de vânt. BIBLIOGRAFIE D o 11 , D., 1992: Les cataclysmes eoliens dans les forets dEurope. Forest Enterprise, 77, p.8-9. V a 1 i n g e r , E., Lundqvist,L., Bondesson, L. 199:. Assessing the risk ofsnow and wind damage from tree physical characteristics. Forestry. 66 (3). V a 1 i n g e r , E., F r i d m a n , J., 1997: Modelling pro- bahility ofsnow and wind damage in Scots pine stand using tree characteristics, Forest Ecology and management, voi. 97, p. 215-222. Logistic model for simulate the tree stability at wind action Abstract This paper presents a statistically model, respectively the logit model, for modeling and simulation the tree stability at wind action. By simulation it was determining the influence of biomctrical parameters against the tree vulnerability at windthrow. The stability of the trees at wind, quantify, by criticai height, decreased with increasing of the rapport d/h, height and decreasing of crown weight. The presents of defects induce a low stability. Key words: logit model, tree stability, windthrow. REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.4 43 Caracteristici structurale în ecosis- temele de limită cu Pinus Cernbra L. din Masivul Lala - Munții Rodnei 5 Ing. Cristian POPA Redacția “Revista pădurilor” și Ziarul “Pădurea noastră” Introducere Datorită faptului că vegetează intr-un cadru sil- vestru relativ puternic antropizat, ecosistemele natu- rale de limită se găsesc într-un dezechilibru funcțio- nal. accentuat, generat de acțiunea, mai mult sau mai puțin sistematică, a unor factori biotici, abiotici și antropici. Informații utile, atât pentru înțelegerea modului de organizare structurală și cât și pentru elaborarea unor măsuri de conservare și protejare integrală, în scopul conservării biodiversității și pro- tejării acestor ecosistemelor fragile, se pot obține numai din cercetări interdiscipinare integrate, loca- lizate la nivelul unor biotopuri și biocenoze omo- gene, semnificative. Prin structura lor specifică, prin complexitatea și lungimea lanțurilor trofice, prin varietatea speciilor vegetale și animale, pădurea de limită cu Pinus cem- bra L. din Munții Rodnei prezintă un deosebit interes științific, recreativ și estetic (V. Giurgiu, 1978), asi- gurând condiții favorabile de stocare a informației în autentice „ arhive biogenetice” Atâta timp cât pădurea de limită existentă se află într-o stare de sta- bilitate relativă (climax relativ), nederanjată esențial, îndeplinind funcții ecoprotective specifice, este nece- sar cunoașterea fluxului de informații pe care ne le oferă și valorificarea acestora la cel mai înalt nivel științific. Metoda de analiză în conformitate cu obiectivele propuse s-au rea- lizat observații în Masivul Lala-Munții Rodnei, în zona cuprinsă între Vârful Tumul Roșu, Vârful Ineu și Vârful Ciungii Bilei, la altitudini cuprinse între 1300 m și 1600 m. Metodologia de analiză folosită se bazează în special pe aspectele cercetării modeme, specifice abordării acestor ecosisteme, metodologii elaborate pentru studiul structurii pădurii naturale.(R. Cenușă, 1996). Experimental s-a amplasat o suprafață de probă de 3600 m2, pe versant nord-ves- tic, la altitudinea de 1400 m. Tipul de ecosistem iden- tificat este “Cembreto-molidiș cu humus brut, pe podzoluri și litosoluri, oligobazice, hidric-optimale, cu Vaccinium și Hylocomium", cu subtipul 13573 - B"a slab productiv (N. Doniță și colab., 1990). Climatul “ general specific munților înalți prezintă puternice accente continentale, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 0,2C și 3,IC și precipitații anuale de 1025,2-1450,6 1/m2 în perioada 1970 -1995 (date înregistrate la stația meteorologică Iezer 1780 m). Gestionarea și prelucrarea datelor s-a realizat cu programe statistice performante (SPSS 8.0 și STA- TISTICA 5.0), iar reprezentarea spațială a fost posi- bilă datorită utilizării programului “PROARB”, ela- borat în cadrul Stațiunii de Cultura Molidului Câmpulung-Moldovenesc (I. Popa, 1999). Rezultate Structura globală a ecosistemelor este dată dc forțe integratoare care generează un plan structural (B. Stugren, 1982). Din interacțiunea acestor forțe rezultă volumul ecosistemului cu n dimensiuni și n variabile. în spațiul topologic al acestuia se desfășoa- ră multiple planuri structurale, precum structura de biotop, structura biocenotică, structura trofodina- mică, structura biochimică, etc. Dar în spatele tutur- or acestor planuri rămâne structura reală, spațială, ecologică, cu o diversitate de fațete (fig. 1, 2). Legăturile reciproce între speciile componente ale ecosistemului și structura lor în plan vertical și ori- zontal au caracter legic fundamnental, ceea ce per- mite interpretarea acestora în ordine sistemică. în cazul acestor ecosisteme de limită putem spune că este vorba de o dublă structurare: una internă, Fig. 1 Profilul orizontal și vertical al arboretului de li- mită din Masivul Lala 44 revista pădurilor • Anul 114 • 1999 iim Fig. 2 Profilul tridimensional al pădurii de limită din Masivul Lala cenotică, și a doua externă, topică, spațială. Fără bariera suplimentară dc jneapăn situată în imediata apropiere, ecosistemele de limită sunt vulnerabile, nu Fig. 3 Distribuția numărului de arbori pe suprafețe de probă de 300 mz în raport cu altitudinea pot rezista climatului subalpin, și cu timpul cedează locul formelor de vegetație mai scunde, mai potrivite cu ambianța ostilă, pierzând în altitudine. Rezistența generală obținută prin dispunerea formelor de vege- tație în trepte, dc la speciile sau indivizii cu talie mare la cele cu talie mică apare ca o rezultantă a Tabelul 1 Variația caracteristicilor biometrice în raport cu altitudinea în suprafața de probă experimentală din Masivul Lala-Munții Rodnei Specia Altitudinea (m) Elemente biometrice medii hm(m) dm(cm)