Qtndind Vcu națurcl, i*especCHm vHccrut ROMSILVA PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ IDEAL ROMANIA - BUCUREȘTI 70164 31 , Bd. Magheru ; Tel. : 4/01/659.20.20 ; 659.31.00 Telex : 10456 ; Fax : 4/01/312.04.28 ; 659.77,70 R1BVISTA PĂDURILOR - SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTA TEHNICO-ȘT1INȚ1FICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR ,rROMSlLVA" ȘI SOCIETATEA "PROGRESUL SILVIC” ANUL 110 Nr. 4 1995 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactori responsabili adjunc|i: dr. ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Crețu (exploatare). Membri: dr. ing. Gh. Bcrbu, dr. ing. D. Cherecheș, ing, M. Dumitrache. dr. doc. Vai. Enescu, prof. dr. I. Florescu, ing. GK Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu, dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, praf. dr. I. MUescu, ing. D. Motaș, ing. N. Nicdescu, dr. ing. I. Oiteanu, dr. ing. Șt Popescu-Bejai. ing. Gr. Radu, prof.dr. V. Stănescu, ing. I.Sbera. ing. Al. Tissescu. Redactor șef: Elena Nljă CUPRINS pag. M. IANCULESCU: Codul Silvic apără Carpații, nu-i sălbăticește... .........................2 I.FLORESCU, N.NICOLESCU, I.ABRUDAN: Cercetări biometrice asupra unor păduri montane, amenajate în codru grădinărit, din zona Brașov......................................... 6 R.DISSESCU, L.PETRESCU: Considerații asupra normării densității și desimii arboretelor echîene........................................... 12 M.IANCULESCU, N.DONIȚĂ: Reconstrucția ecologică, acțiune importantă pentru formarea pădurilor viitorului....................................20 N.GEAMBAȘU: Unele aspecte teoretice privind reconstrucția ecologică a ecosistemelor forestiere deteriorate............................ 24 LTĂUT: Contribuții privind prevenirea și combaterea agenților criptogamici din solarii.......30 S.DUMBRAVĂ, A.CIUBOTARU: Considerații privind posibilitatea de reducere a noxelor produse de ferăstraiele mecanice folosite în domeniul forestier.................................. 37 L MĂDĂRAȘ; Silvicultura în economia de piață - experiență franceză • 42 CRONICĂ......................................50,51,53 56 REVISTA REVISTELOR...................w................. 11,52,55 RECENZII............................................... 29 Tehnoredactare: Gabrlela Avram Corectura; Maria Tufiș CONTENT page M.IANCULESCU: The Forest Code protects the Carpathians, it does not make them run wild2 I.FLORESCU, N.NICOLESCU, I.ABRUDAN: Biometrical researches in uncven-aged mountainous st$nd$ from the Brașov region.....6 R.DISSESCU, L.PETRESCU: Considerations about ration density and thickness of the even aged stands................................... 12 M.IANCULESCU, N.DONIȚĂ: The ecological reconstruction - an important action to form the future forests................... 20 N.GEAMBAȘU: A few teoretical aspects regarding the ecological reconstruction of the damaged forest ecosystems .._.......... 24 LTĂUT: Contribution concerning prevention and control of cryptogamic agents in solarium .30 S.DUMBRAVĂ, A.CIUBOTARU: Considerations regarding the possibility to reduce the noxae produced by mechanical saws used in the forestry field„...„...........37 I. MĂDĂRAȘ: Forestry in the frame of market oriented economy - The French experience. 42 NEWS......................... ..... 50,51,53 56 BOOKS AND PERIODIC A L NOTED...........11,52,55 REVIEWS........................................29 REDACȚIA "REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/226. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresa. Contravaloarea reclamelor șî abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr. 40.85.47 B.A.S.A. - S.M.B. Codul Silvic apără Carpații, uu-i sălbăticește*) Urmare firească a intervenției insistente a unor nespecialiști în gospodărirea pămîntulni - în mass-media șî la diverse foruri (Guvern, Parlament) - pentru stoparea promulgării CODULUI SILVIC, legea fundamentală a silviculturii, domnul dr.ing. Marian IANCULESCU, șef al Departamentului Pădurilor, a acordat JURNALULUI NAȚIONAL un interviu, pe care îl publicăm integral. Avctn convingerea că acest interviu a contribuit și va avea Wi rol important ia formarea unei adevărate conștiințe forestiere în rîndul întregii populații, atît de necesară pentru gospodărirea durabilă a uneia dintre cele mai importante avuții naționale și pl anetare - PĂD U REA. REDACȚIA Dr.ing. MARIAN IANCULESCU Secretar de Stat, șef al Departamentului I Pădurilor din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului As a natural result of the persistent intervenții) of the land management non-specialists - mass media and by various legislative bodies (Governement, Parliamcnt etc.) - to stop the promulgation of the FOREST CODE, the main law of the forestry, Mr. Dr. Eng. Marian IANCULESCU, Chief of the Forest Departament, gave an interview to JURNALUL NAȚIONAL, which is entirely published. We have the conviction thant this interview has contributed to and has an important part to the training up of a good forest consciousness among the whole population wich is so necessaty to a lasting management of the most important național and worid weallh - the FOREST. EDITORIAL STAFF tU în ziarul nostru, au apărut două materiale referitoare la efectele pe care le-ar avea Codul Silvic asupra Carpaților și a zonei montane, în general. Care este opinia dvs. în această direcție? - Da, este vorba de interviul acordat de dl.dr. fa medicină veterinară Radu Rey, intitulat ..Codul Sivic va sălbătici Carpații” și de articolul d.lui Marius Vintilă cu titlul „Va reuși Codul Silvic ce n-au reușit dușmanii noștri? - Arca lui Noe la Camera Deputaților”. în primul rînd, dorim să se cunoască faptul că acest act normativ. Codul Silvic, constituie legea fundamentală a silviculturii, care urmărește crearea condițiilor necesare pentru gospodărirea pădurilor fatr-o concepție unitară și sistemică, vizînd îmbunătățirea continuă a structurii lor, în raport cu țelurile ce trebuie realizate. Apărînd pădurea, Codul Silvic apără implicit și zona montană; în nici un caz nu o sălbăticește, pădurea reprezcntînd principalul scut de apărare a muntelui împotriva eroziunilor, alunecărilor etc. Pădurea este un organism viu, avînd legi proprii de dezvoltare. Pentru a se regenera, dezvolta și pentru a-și îndeplini funcțiile ce-i sunt atribuite, respectiv funcția de protecție (a solului, apelor, aerului, așezărilor umane etc.) și cea de producție (lemnul și alte bunuri vitale pentru om), pădurii trebuie să i se asigure condiții corespunzătoare în *) Interviu acordat doamnei Camelia SiăvSrache și publicai în JURNALUL NAȚIONAL, unul III, Nr. 728, marți, 7 octombrie 1995, p. 16-17 vederea realizării acestor deziderate, sau - cu alte cuvinte - trebuie să fie protejată de presiunile la care este permanent supusă. Pentru aceste motive, pădurea trebuie să fie pădure și nu o rariște cu sol bătătorit. tU Dar materialele respective s-au referit, în mod special, la efectele interzicerii pășunatului în păduri, prin unele articole din Codul Silvic. Care este adevărata situație? - De fapt, cele două materiale nu se referă numai la interzicerea pășunatului în pădure. Dar să discutăm mai fatfi despre pășunatul fa pădure. Dacă textul articolului incriminat din proiectul Codului Silvic - așa cum a fost aprobat de Senat, și cum a fost avizat de Comisia de specialitate a Camerei Deputaților, este citit cu atenție și înțeles „fa spiritul și litera sa", se constată că prevede interzicerea în principiu a pășunatului în pădurile proprietate publică de stat, admițfad fașă și unele excepții, care se referă la: permiterea „trecerii animalelor domestice prin pădure spre zonele de pășune, adăpat, odihnă și adăpostire, precum și pășunatul pe durată limitată în unele perimetre ale fondului forestier proprietate publică...'". Același text precizează că excepțiile menționate ..se aprobă de autoritatea publică centrală pentru silvicultură, pe baza propunerilor comune ale direcțiilor pentru a- gricultură și filialele silvice". în pădurile proprietate privată, pășunatul este oprit numai fa anumite zone, 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 a Nr. 4 în care pădurea este foarte tînără sau în curs de regenerare. Din cele de mai sus, rezultă clar că pășunatul îu păduri este admis ca excepție, în special pentru rezolvarea unor situații impuse de așezarea în teritoriu a suprafețelor de pășune, de necesități privind adăparea și adăpostirea animalelor, precum și pentru depășirea unor situații critice, legate de aspecte climatice, apariția unor calamități etc, Domnul R.Rey dorește ca pășunatul m păduri să devină practică permanentă, curentă, ca și cum pădurea ar fi principala sursă pentru hrana și creșterea animalelor. Cercetările științifice demonstrează însă că biomasa ierboasă furajeră din pădure reprezintă Circa două miimi din cea a pajiștilor. Iar pentru recoltarea acestei cantități neglijabile, se cheltuiește de către animalele domestice un surplus energetic de 3,5 - 13 ori superior celui normat. Acest efort epuizant, precum și calitatea inferioară a așa-zis-ului furaj de pădure, demonstrează că pășunatul în pădure constituie un sistem deficitar de creștere a animalelor; repre- zentînd nu numai ruina pădurii și a terenului pe care se află aceasta ci și a animalelor constrînse Ia. un asemenea mod de hrănire. Suntem de acord cu autorul articolului, Marius Vintilă, că .,popula{ia muntelui trăiește prin finețe și pășuni naturale", dar nu înțelegem revolta împotriva Codului Silvic, dat fiind că acesta nu oprește în nici un fel pășunatul pe pășunile naturale și nici valorificarea, după voia proprietarilor, a fînețelor din zona montană. în articolul respectiv, se mai afirmă că ..sub denumirea de pășune împădurită s-au încorporat zeci de mii de hectare de terenuri agricole... în fondul silvic care a crescut considerabil ca suprafață, ajungîndu-se la o situație procentuală de 74,4 grad de împădurire în Munții Carpați". Precizăm că pășunile împădurite nu sunt cuprinse în fondul forestier, iar Codul Silvic nu interzice practicarea pășunatului în acestea. Totodată este de menționat că ponderea pădurilor de munte, în totalul suprafeței din zonă, nu este de 74,4% ci de 58,5%, procent care nu este mare dacă se ține seama de rolul complex al pădurii, în apărarea acestor zone caracterizate prin fragilitate și vulnerabilitate. IU Conform celor afirmate în materialele publicate în paginile ziarului, ar rezulta că este pentru prima oară cînd într-un Cod Silvic din țara noastră se prevede interzicerea pășunatului în păduri. Care este realitatea? - Primul Cod Silvic - cel din 1881, la titlul HI, secțiunea I - care se ocupă de delictele silvice, prevedea la art.23: ..Oricine va introduce vite intr-o pădure de etate mai mare de 10 ani se va pedepsi cu amendă după cum urmează: 1 leu pentru un porc; 2 lei pentru o oaie; 3 lei pentru im cal, o vacă, vițel sau mînz și 5 lei pentru un bivol sau o capră. Dacă pădurea va fi mai mică de 10 ani, amenda va fi îndoită". Al doilea Cod Silvic - din 1910, care l-a înlocuit pe cel din 1881, preciza la cap.II, secțiunea IV, art.,15: ..Pășunatul în pădurile supuse regimului silvic prevăzute la art.l alin, a, b și c (este vorba în principal de pădurile aparținînd statului și persoanelor juridice - n.n) este total oprit. El este însă permis numai în pădurile de baltă situate pe marginea și în ostroavele Dunării sau a altor cursuri de apă". Sancționarea acestei fapte, considerată delict silvic, este înscrisă în cap.VII, secțiunea I, art.65 a aceluiași Cod Silvic. Mai mult chiar, Codul Silvic din 1910 asimilează pășunatul în pădurile tinere cu defrișarea (art.12) și îl sancționează ca atare. în realitate, tocmai regimul totalitar - ignorând punctul de vedere al specialiștilor și legislația din perioada democratică - a fost cel care a legiferat pășunatul în pădurile țării (A se vedea decretul nr.2I3/1953, HCM nr.1482/1953 și Codul Silvic din 1962). Ceea ce s-a înscris în actualul proiect de Cod Silvic, în materie de pășunat în pădure, înseamnă - de fapt - revenirea la situația normală. Prevederile acestui proiect sunt chiar mai concesive decît cele ale Codurilor Silvice din 1881 și 1910. UI Care este părerea dvs. ca specialist? - Părerea mea coincide cu părerea adevăraților specialiști, care se ocupă de gospodărirea pămîntului, pe baza aplicării regulilor științifice. în această privință, avem în vedere faptul că pădurea este un ecosistem forestier care trebuie gospodărit în regim silvic și nu agrosilvic, după cum ecosistemele agricole se gospodăresc numai în regimul specific fiecăruia. Dacă nu se respectă aceste principii, atunci se REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.4 3 poate aproba și pășunatul in vii ți livezi. Acest lucru nu este insă admis, cunoscîndu-se că practicarea pășunatului, pe terenuri care nu sunt organizate în acest scop, consituie o calamitate, așa cum este și pentru pădure. în legătură cu această problemă, în țara noastră au fost efectuate cercetări pluridisciplinare, din care rezultă că pășunatul în pădure are influențe deosebit de grave asupra stabilității și funcționalității eco- sistemelor forestiere- Prin bătătorite, solul își pierde permeabilitatea, ceea ce - pe terenuri plane - duce la înmlăștinare, iar pe versanți favorizează eroziunea, degradarea coastelor, colmatarea albiilor și acu- mulărilor de apă. Se accentuează torențialitatea în bazinele de recepție și crește frecvența și amploarea inundațiilor în aval. Se reduce estetică peisajului forestier, cu consecințe nefaste în zonele turistice și de agrement. Concomitent se înregistrează scăderea vitezei de infiltrare a apei în sol, reducerea umidității medii pe profil, creșferea acidității medii a solului pe primii 30 cm, scăderea cantității și calității stratului de litieră, compromiterea regenerării naturale, pierderea rolului de protecție a stratului de arbuști și subarbuști, scăderea producției și calității unor produse accesorii ale pădurii (fructe, ciuperci, plante medicinale și melifere), infestarea fondului forestier cu numeroase specii de paraziți, transmisibili la vînat, ceea ce provoacă devitalizarea, degradarea trofeelor și mortalitatea vînatului etc. Ca urmare a acumulării acestor influențe negative, timp de numai trei ani, s-a înregistrat o diminuare a creșterii curente în volumul arboretelor cercetate, în medie cu 0,9 m3/an/ha la pășunatul cu bovine și cu 1,2 m3/an/ha la cel cu ovine. Acestea sunt principalele considerente pentru care silvicultorii militează pentru interzicerea pășunatului în pădure. Desigur, ei pot fi acuzați și de pledoarie ..pro domo”. Părerea lor este însă confirmată și de specialiștii agronomi, care înțeleg rolul pădurii pentru agricultură. Iată ce spune marele savant agronom, recunoscut și bi afara țării, academicianul Gheorghe lunescu Șișești: .Agricultura înțelege a se abține de ia orice măsuri care ar atinge sau ar degrada patrimoniul forestier cum este, de exemplu, cazul cu pășunatul în pădure". Și în alt context: «Să apărăm pădurile împotriva stăruinței sătenilor de a le transforma în islazuri. Să învățăm pe țărani să-și hrănească animalele cu nutrețuri cultivate, așa cum se face în toate țările civilizate... deoarece... pierderea pădurii nu înseamnă numai pierderea unei bogății, ci și pierderea însăși a obîrșiei din care izvorăște bogăția. Iată de ce problema silvică nu e o problemă tehnică de specialitate, ci o problemă națională?. Dl. Radu Rey este revoltat de faptul că se stabilesc sancțiuni pentru asemenea fapte. Am arătat deja că asemenea sancțiuni erau prevăzute și în Codul Silvic românesc din 1881, ca și în cel din 1910. Ele figurează și în legislația silvică din alte țări: Codul Silvic bavarez, la art.46, prevede amendă de 5.000 DM pentru cel care «cu intenție sau din neglijență lasă animalele la păscut într-o pădure străină!'. Și nu se miră nimeni, pentru că acest lucru este firesc. Așa cum am arătat, pășunatul în pădure poate fî admis doar ca excepție, așa cum șe precizează prin art.37 al proiectului de Cod Silvic. Considerăm că și aceste excepții reprezintă un compromis care poate deveni dăunător, dacă nu va fî tratat cu multă grijă și cu simț de răspundere de cei ce vor fi implicați în emiterea avizelor pentru acordarea drepturilor, ce le va stabili legea, în legătură cu pășunatul îh pădure. CO Cum vedeți rezolvarea acestei controversate probleme? - Autorii materialelor publicate în ziar consideră că nu există decît o rezolvare: respingerea actualului proiect de Cod Silvic. Altfel, prin aprobarea lui, se va ajunge la o «reacție negativă de mari proporții, care poate determina - ni se sugerează - pierderea Transilvaniei, iar actualii parlamentari vor da dovadă că nu iau în considerare viitorul și binele României. Noi credem însă că atît parlamentarii din 1881, cît și cei din 1910, care au votat Codul Silvic, cu prevederile pe care le-am arătat, au dat dovadă că au fost oameni politici corespunzători, adoptînd cele mai bune măsuri pentru a se asigura prosperitatea țării. Legat de calitatea oamenilor politici, menționez rezoluția Iui Ion Antonescu pusă - în plină criză determinată de război - pe referatul unora care solicitau aprobări în acest sens: Nu văd necesară acordarea pășunatului în pădurile statului. Este o încercare care se face de toți, ori de cîte ori se ivește un moment greu. Nu se pot strica pădurile la infinit. De aceea avem mare parte din alunecări. S~au degradat terenurile. S-a procedat demagogic sau 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110» 1995 * Nr. 4 ușuratic. Nu trebuie să continuăm această operă nefastă. Trebuie făcută propagandă prin presă, de Ministerul Agriculturii, care să arate prin articole susținute unde am ajuns cu inundațiile, despăduririle și alunecările, cît și cauzele și să-i înfiereze pe acei care au prădat. Țăranii trebuie să vadă că nu este în interesul lor să le satisfacem aceste cereri'. Credem că, indiferent de cîte greșeli ar fi Scut, Mareșalul Antonescu nu poate fi acuzat de lipsă de patriotism și de intenția de a renunța la teritorii românești. De aceea, considerăm că singura noastră rezolvare este acceptarea proiectului de Cod Silvic, așa cum a fost aprobat de Senat și cum a fost avizat de Comisia de specialitate a Camerei Deputaților, cu mențiunea că, după noi, excepțiile admise de art.37 ar trebui să se rezume numai la trecerea animalelor domestice prin pădure șî ia adăpostite. Este surprinzător că, orbiți de mirajul pășunatului în păduri, neeficient și, așa cum am arătat, chiar păgubitor pentru creșterea animalelor, autorii scapă din vedere adevăratele resurse ce trebuie luate în considerare pentru această activitate. în țara noastră există peste 4,8 milioane ha de pășuni și finețe, din care peste 2,9 milioane ha sunt situate în zona montană. Din datele statistice oficiale, rezultă că, față de anul 1991, în aceste suprafețe producția la plante de nutreț a scăzut cu 23%, la fin cu 30%j la plante pentru însilozare cu 44% etc. Această situație a contribuit la diminuarea drastică a numărului de animale, în 1994 față de 1990, cu 43% la bovine și 25% la ovine. Cele de mai sus demonstrează că situația existentă în zona montană nu este nici cauzată și nici în legătură cu sistarea pășunatului în păduri. în afară de aceasta, ar trebui să se ia în consi- derare trecerea treptată la constituirea de ferme zootehnice modeme, de tip olandez, danez și chiar francez, în care hrana animalelor nu se bazează, în nici un caz, pe vegetația erbacee din pădure. Dacă ar fi să luăm în serios aserțiunile domnului R.Rey, am fi obligați să cooperăm pe plan larg cu triburile berbere din nordul Africii și Orientul Mijlociu, cu ciobanii din zonele aride și sărace ale Asiei, Americii Centrale sau Âmericii de Sud. A pleda la acest sfîrșit de mileniu, într-o țară europeană cu resurse, să ne întoarcem la practici primitive, considerăm că este de-a dreptul aberant. UI Se știe că ”pînă Ia Dumnezeu, te mănîncă sfinții”. Cum veți evita fenomenul de luare de mită, apărut ca urmare a permiterii pășunatului în zonele interzise? - Evident că flagelul corupției a luat amploare, însă orice om de bună credință nu-1 poate considera ca fiind monopolul unei anumite branșe. în rîndul silvicultorilor pot exista unele elemente care să se preteze la ..negocierile” sugerate. A generaliza, însă, înseamnă a jigni un întreg corp de specialiști. O măsură eficientă a eliminării corupției în acest domeniu, este tocmai suprimarea pășunatului în pădure. Considerăm că actuala formulare a mult discutatului art.37 este de natură să stăvilească fenomenele respective. Atîta timp cît zonele din fondul forestier, în care se va admite pășunatul, se vor stabili de organele agricole și silvice județene, -sfinții" - la care yă referiți - nu vor mai avea posi- bilitatea să se preteze la asemenea matrapazlîcuri. u fiădcatea, fu^td Canid ttci, exiatd, Cern edtd extetd, eate futțietd eneaecctd fiind ta, axdfitd, cete teieaod 44 tifiadtd cte atone pante de acdfataațede indaiteane neceacvie fcidMinii uiteCa^... Sete a* tacnee extneat, de eieateatan ed întețea, pdtadat âdtdtonit ndddciade ewfonitnn, aa pot ed ce deăuaite onnatal, ed etn^mii, e/Uan daed ndatda aictttd uneace u&tși, ace eneac, cd ue^etea^d ca, eitd pdad ce pien- pe cadefete. Și daed piene ein&vtete, ene^te ian&a,. ed, pnaetiea, pd^aaatatai eneia^d eoadtf&iai dia, ce îa ce acad aepn4etaiee pddanit, dan ocol faaonaâite pdșaaatcdai...» . (M.Drăcea - Considerațiuni asupra domeniului forestier al României. Ed. Bucovina -1938) x REVISTA PĂDURILOR • Anul HO • 1995 • Nr. 4 5 Cercetări biometrice asupra unor păduri montane, amenajate în codru grădinărit, din zona Brașov Prof. dr. ing. ION I. FLORESCU Șef lucrări ing. NOROCEL NICOLESCO Asist, ing. IOAN ABRUDAN Universitatea -Transilvania” Brașov Fondul forestier din împrejurimi le Brașovului este tot mai intens solicitat să exercite cu continuitate multiple funcțiuni de interes turistic și peisagistic, de protecție antierozională și de conservare a solurilor, a formelor de relief, de protecție a regimului hidro- logic și de ameliorare a calității apei, de interes științific și conservare a biodiversității ecosistemelor naturale și semiartificiale și, nu în ultimul rînd, de producție de masă lemnoasă și alte produse forestiere vegetale și animale. Recunoscînd rolul lor polifuncțional și în conformitate cu zonarea funcțională în Vigoare, amenajamentele elaborate după 1970 au adoptat aplicarea codrului grădinărit pentru majoritatea pădurilor montane din zona Brașovului. Adoptarea acestui mod de gospodărire a reclamat o colaborare fructuoasă între unitățile silvice locale de amenajare, cultură și exploatare forestieră, vizînd organizarea și aplicarea lucrărilor de transformare spre grădinărit. Concomitent S-a impus și o colaborare .susținută pe plan științific și experimental. Cercetările privind fundamentarea teoretică și practică a aplicării lucrărilor de transformare spre grădinărit au început simultan cu aplicarea lor în producție și s-au bucurat de un mare interes. în zona Brașov, intervențiile de acest gen se desfășoară începînd din anul 1979 și au condus la amplasarea unui număr mare de blo- curi expe- rimentale, în arborele ame- najate în co- dru grădi- nărit. Blocu- Tabelul 1 Mărimea și structura fondului de producție în arborete experimentale din Ocolul silvic Brașov. (Size and stracture of production stand in the experimental stands in Ocolul silvic Brașov) U.P. u.a. Compoziția Nr. arbori/ha Volum actual/ha Nr. S(ha) buc. în% la diam.de...cm >52 m3 în % la diam. de... cm >52 <24 28-36 40-48 <24 28-36 40-48 V 13B 17,6 8Br IMo lFa 485 69 11 10 10 358 11 13 27 49 Noua 14C 13,2 8Br 2Fa 522 65 7 13 15 415 7 9 40 44 24 28,5 8Br IMo lFa 508 30 48 19 3 536 11 49 34 6 28 13,8 7Br3Fa 348 40 21 24 15 497 6 15 35 44 29 17,6 8Br2Fa 410 37 33 19 H 537 8 27 31 34 51 10,4 8Br2Fa 433 42 28 21 9 454 7 25 41 27 52 10,4 SBr IMo lFa 521 54 20 12 14 626 11 16 21 52 55 7Br 3Fa 468 48 24 14 14 557 12 21 23 44 56 10,9 7Br3Fa 357 42 24 15 19 512 9 18 22 51 VI 41 Tlfi 6Mo 2Br 2Fa 380 59 12 10 19 471 8 9 15 68 Brașov 47B 1,9 lOFa 520 45 35 11 9 623 14 38 19 29 VII 3C 4,9 lOFa 260 8 23 46 23 741 1 12 45 42 X 3A 22,4 7Br3Fa 472 51 16 15 18 689 7 12 24 57 Predeal 32 16,5 6Br3FalMo 380 55 10 12 23 551 4 8 20 68 Structura optimă 8Br2Fa 378 50 25 14 11 447 11 19 22 48 rile au fost dispuse în arborete cu structuri variate din formațiile forestiere ale amestecurilor de rășinoase cu fag, în brădeto-făgețe, molideto-făgete și îh făgete montane. Cercetările au vizat, în principal, cunoașterea evoluției stării structurii, mărimii și calității fondului de producție, a creșterilor și a regenerării în arbo- retele parcurse cu o primă intervenție de transfor- mare spre grădinărit. Pentru aceasta s-a recurs la amplasarea și materializarea unor suprafețe expe- rimentale, variind ca mărime Intre 0,25 ha și 3,0 ha, în care s-au efectuat inventarieri repetate, înainte și după exploatare, precum și după 10 ani de Ia prima tăiere. Concomitent au fost aleși arborii de extras și S-a aplicat prima tăiere de transformare. S-au făcut apoi determinări succesive ale mărimii și structurii creșterilor și a posibilității, ale dinamicii de regenerare, de alimentare cu arbori în prima categorie de diametre, ale mărimii și structurii masei lemnoase, pusă în valoare la prima intervenție etc. Ulterior, s-au mai făcut determinări privind variația coeficienților de elagaj, zveltețe și dezvoltare a coroanelor arborilor remanenți, în arboretele 6 REVISTA PĂDURILOR • Amil 10 9 1995 9 Nr. 4 Fig.l. Caracteristicile structurale ale arboretului din u.a. 24 U.P. V Noua. (Structural characteristics of the stand in u.a. 24 U.P. V Noua), îndrumate spre grădinărit. Cercetările întreprinse au un caracter complex: ecologic, silvicultura!» tehnologic și economic. în cele ce urmează se va face referire doar la unele aspecte privind mărimea și structura fondului de producte și dinamica schimbărilor ce S-au produs în primii 10 ani, după prima tăiere de transfor- mare spre grădinărit. O ima- gine despre varietatea struc- turală a arboretelor, îndrumate spre codru grădinărit din zona Brașov, rezultă din examinarea datelor prezentate în Figurile 1-2 și Tabelul 1. Sub raport tipologic, nu se constată o pronunțată dife- rențiere. Arboretele experi- mentale se încadreaă în ames- tecurile normale de molid, brad și fag (u.a. 13 B, 24, 52, 41, 32), în brădeto-făgete normale cu floră de mull (u.a. 14 C, 28, 29, 51, 55, 3 A), în brădete normale cu floră de mull (u.a. 18) și în făgete normale cu floră de mull (u.a. 47B și 3C). Ele aparțin formațiilor foresiere pentru care se poate spera la realizarea de structuri grădi- nărite stabile și eficiente. Toate aceste arborete prezintă o struc- tură relativ echienă la relativ phjrienă, cu vîrste de peste 80 ani» și au fost parcurse cu o primă tăiere de transformare spre grădinărit în intervalul 1980-1984. Adîncimea corona- mentului arboretului variază între 63 și 78% la cele echiene și relativ echiene, dar crește pînă la 87-97% din înălțimea dominantă în arboretele relativ Fig. 2. Caracteristicile structurale ale arboretului din uj. 14 C U.P. V Noua, (Structural characteristics of the stand in u.a. 14 C, U.P. V Noua). REVISTA PĂDURILOR 9 Anul HO 9 1995 9 Nr. 4 7 pluriene. Rezultă că dirijarea arboretelor spre structura plurienă de tip grădinărit se asociază cu o creștere a profunzimii coronamentului lor, generată de participarea, intim amestecată, a arboprilor de vîrste și dimensiuni diferite. Modificările structurale la nivelul arboretelor componente se repercutează și asupra arborilor componenți. Astfel, la arborii de dimensiuni mici și chiar mijlocii, indicii de elagaj și de dezvoltare a coroanelor păstrează mărimi asemănătoare celor din arboretele echiene, dar Ia arborii groși și foarte groși apare tendința adîncirii coroanei ca rezultat al diminuării ritmului de elagaj natural, generat de starea de relativă izolare a acestora. Se constată, de asemenea, că în compoziția arboretelor cu structură neregulată domină speciile de umbră (bradul șl fagul), care tolerează cel mai bine regimul fotic intern al arboretelor pluriene și relativ pluriene. în straturile inferioare ale arborilor subțiri, ca și în regenerare, prezența speciilor de umbră este cel mai frecvent exclusivă, iar molidul se instalează și se menține mai ales Ia liziere sau în ochiurile mai bine luminate, apărute întîmplător sau create în masivul pădurii relativ pluriene. Analiza mărimii și structurii fondului real de producție al arboretelor experimentale luate în studiu evidențiază diferențieri semnificative (Tab. 1). Astfel, numărul real de arbori variază între 260 buc/ha într-un făget echien și peste 500 buc./ha în brădeto-făgete relativ echiene și relativ pluriene. Numărul optim de exemplare/ha în arboretele cu structura grădinărită de echilibru ar trebui să se situeze între 350-390 buc./ha. Din acest punct de vedere, zece dintre arboretele experimentale prezintă o desime superioară celei optime și doar trei arborete au o desime inferioară. După cum se poate remarca, arboretele cu desime excedentară prezintă o pondere ridicată a arborilor subțiri, fapt care afectează integrarea în continuare a puieților în prima categorie de diametre. S-a constatat însă că, Ia prima tăiere, în toate arboretele s-a redus numărul de arbori cn cel puțin 15%, dar în primii 10 ani, după tăiere, alimentarea cu arbori în prima categorie de diametre a fost nesemnificativă. Se deduce deci că la primele intervenții din sistemul lucrărilor de transformare spre grădinărit există tendința de reducere a numărului de arbori. Chiar și în arboretele cu desime deficitară, alimentarea cu arbori este lentă. Analiza frecvenței arborilor în cele patru clase de grosimi evidențiază existența unor tipuri structurale variate, evident diferite însă față de structura optimă grădinărită și cu implicații asupra particularităților constitutive și asupra eficacității polifuncționale a acestor ecosisteme (Tab.l). Astfel, în clasa arborilor subțiri, numai șapte arborete din cele 15 analizate prezintă o desime superioară celei considerate optimă. Ponderea arborilor subțiri în arboretele remanente variază, după cum se observă, între 8% (u.a. 3C) și 69% (u.a. 13B și 18). Diferențele sunt la fel de semnificative și în clasa arborilor mijlocii și groși. Ponderea arborilor foarte groși variază între 3% (u.a. 24) și 23% (u.a. 3C și 32). O primă constatare se referă la faptul că în arboretele experimentale o dispunere multistratificată a arborilor în plan vertical, dar dominante sunt cele bistratificate. Amplitudinea grosimii arborilor, componenți crește de la arboretele echiene (u.a. 3C) spre cele relativ pluriene (u.a. 32), dar în marea majoritate nu se întîlnesc arbori cu diametrul egal sau mai mare decît diametrul-țel, recomandat de normele tehnice în vigoare. Rezultă, deci, că primele intervenții vizînd dirijarea structurii spre cea grădinărită vor avea caracterul unor rărituri de tip grădinărit și operațiuni de igienă. Prin aceasta, se ajunge și la prelungirea perioadei de transformare la grădinărit, dar se poate menține în limite controlabile echilibrul ecoprotectiv, bioproductiv și bîogenerativ al arboretelor astfel îndrumate. Structura actuală a arboretelor relevă și perspec- tiva (care ar trebui verificată și pe cale experi- mentală) a realizării de arborete bistratificate, în care să se mențină cu continuitate cele două generații, evident diferite prin dimensiuni și vîrste: generația arborilor groși și valoroși care să constituie etajul superior, capabilă să susțină procesul de regenerare pe o perioadă lungă și să furnizeze masa lemnoasă de mari dimensiuni și valoare industrială superioară, respectiv generația juvenilă, bine reprezentată numeric, capabilă să corecteze integritatea struc- turală a arboretului și stimulatoare pentru îndreptarea și elagarea arborilor din stratul superior. Așa cum se cunoaște, în aiboretele cu structura diversificată, aceasta influențează în mare măsură mărimea și structura creșterilor curente, mănmea, structura și valoarea masei lemnoase recoltate, potențialul bioregenerațiv al pădurii, rezistența acesteia la acțiunea factorilor perturbanți și • deci - eficacitatea polifencțională a pădurii. Analiza structurală reflectă în plus și faptul că, pe 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 1101 1995» Nr.4 cît de simplă este trecerea de la structurile pluriene naturale la cele echiene specifice pădurii cultivate (proces de mare amploare, începînd cu sfîrșitul secolului trecut), pe atît de complexă, nesigură și îndelungată este refacerea sau crearea structurilor diversificate, mai mult sau mai puțin pluriene, de mare eficacitate polifunc^onală, Amplitudinea dimensională constatată în supra- fețele experimentale este influențată evident și de neuniformitatea condițiilor staționate. Astfel, la poate de versant, arboretul se caracterizează prin frecvența sporită a arborilor de dimensiuni mari, în timp ce în partea superioară a versantului crește numărul arborilor, dar dimensiunile rămîn inferioare. Ca rezultat, inventarierile în arborete situate pe versanți reflectă, în ansamblu, variații ale frecvenței arborilor pe categorii de diametre de tip exponențial, deși în realitate structura este echienă sau bietajată. în arboretele cercetate, deși numărul de arbori se reduce Ia fiecare intervenție, există și o reacție de co- rectare a coronamentului prin dezvoltarea coroanelor arborilor remanenți. Ca rezultat, deși regenerarea se desfășoară aparent în bune condițiuni și semințișul preexistent al speciilor de umbră este bine repre- zentat, sub concurența arboretului matur dezvoltarea sa este încetinită și promovarea în prima categorie este, în această etapă, minimă în cele mai multe arborete și inexistentă în făgetele pure, aproape echiene. De aici, decurge o consecință foarte importantă și anume că ritmul de extragere a arborilor la fiecare rotație este cu mult superior ritmului de alimen- tare cu arbori prin regenerare, iar aceasta se va repercutarea asupra evoluției mărimii și structurii fondului real de producție și ale creșterilor, ca și asupra eficacității funcțio- nale a pădurii. Rezultă deci că aplicarea controlului continuu al evoluției mărimii, structurii și calității arboretului, a creșterilor și a regenerării constituie o condiție de bază la care nu se poate renunța, în aplicarea lucrărilor de transformare spre grădinărit. Analiza mărimii și structurii volumului real al arboretelor experimentale, din zona Brașovului, relevă că toate prezintă o capacitate de producție activă. Astfel, volumul/ha variază între 358 m3/ ha (u.a. 13B) și 741 m3/ ha (u.a. 3C). în comparație cu volumul considerat normal pentru arboretele studiate, cu O singură excopție, volumele reale sunt superioare celor normale, fapt care se repercutează și asupra creșterilor, dar mai ales asupra regenerării. De asemenea, structura volumului real pe clase de grosime este semnificativ diferită în arboretele experimentale și evident diferită comparativ cu structura model normală, Este important de subliniat faptul că ponderea volumului arborilor foarte groși este de 11 arborete din 15 apropiată sau superioară celei normale. în ansamblu, de dovedește că, în arboretele amenajate în codru grădinărit, volumul arborilor foarte groși și groși depășește 3/4 din volumul total în 10 arborete din cele 15 analizate și doar într-un singur arboret (u.a. 24) reprezintă doar 1/2 din volumul total. Această structură va permite în continuare ca, în structura masei lemnoase recoltate, ponderea arborilor groși și foarte groși să fie precumpănitoare. Prima tăiere practicată în arborete experimentate a avut efecte semnificative asupra evoluției structurii arboretelor, în următorii 10 ani, după exploatare (Tab.2). Tabelul 2 Dinamica structurii arboretelor după prima tăiere de transformare. ( Dynamics of the stands structure ofter the first transforming cuttings) u.a. dmax. (cm) Nr.arb. înainte de inierv. buc/ha Nr.arb. exilași buc/ha c Nr.arb. rămași lupăînterv. buc/ha Nr.real arbori după 10 ani buc/ha Deplasare arbori la 10 ani după intervenție (1980-1990) rămași în cat. inițială dediam. % tr&uțj în prima ca leg. de diam. % trecuți intrațî îrtall-a în prima categ.de categ.de diam. diam. % % 27B 72 280 100 180 261 15 46 8 31 28 84 348 55 293 293 36 63 1 54 76 708 247 462 462 68 32 - 55 80 664 198 466 469 50 49 1 1 56 72 529 175 354 357 64 36 1 Se poate observa că intensitatea intervenției a variat între 16% (u.a 28) și 36% (u.a. 27B). Intensitatea pe volum a intervențiilor s-a limitat la 10-15% din volumul inițial, cu excepția u.a. 27B, unde a depășit 30%. S-au extras arbori din toate categoriile dimensionale și nu numai din cele excedentare în raport cu structura normală. Pe REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 4 9 parcursul rotației de după prima intervenție se constată o dinamică activă a arborilor remanenți. Astfel. din ansamblul arborilor rămași pe picior, o parte variind între 15 și 68% - S-au menținut în aceeași categorie de diametre, dar și o parte semnificativă (32-63%) au promovat, prin creștere radială, într-o categorie superioară de diametre (amplitudinea diametrelor este de 4 cm). în arboretul cel mai puternic rărit, 8% dintre arbori au avansat chiar în a doua categorie superioară de diametre. Este de remarcat că, în toate arboretele, arborii groși și foarte groși, care au beneficiat de un important aport de lumină, au realizat și creșterile cele mai active, trecînd cu o dinamică mai rapidă în categoriile superioare și apropiindu-se de diametrul-țel. în straturile inferioare ale arboretului, fagul d reacționat mai activ și a înregistrat creșteri radiale mai active decît rășinoasele, iar în straturile superioare rășinoasele reacționează mai activ la creșterea în grosime a fusului, iar fagul la creșterea mai activă a diametrului coroanei. Se observă însă că alimentarea cu arbori în prima categorie de diametre a fost activă doar în u.a. 27B, unde intensitatea primei intervenții a depășit 30% din volumul real pe picior. Aceasta s-a realizat ca urmare a modificării bruște și evidente a regimului de lumină, cu consecințe directe asupra întregului ecosistem. Intensificarea alimentării cu arbori subțiri este însă însoțită în acest caz de apariția subarboretului, de dezvoltarea activă a stratului ierbos, dar mai ales de reducerea creșterilor curente în volum ale arbore- tului remanent și,’ deci, de diminuarea capacității productive a arboretului. De aceea, intensitățile de peste 15-18% pe volum la tăierile de transformare spre grădinărit trebuie evitate, chiar dacă în sprijinul lor se aduce argumentul intensificării capacității de alimentare cu arbori în prima categorie de diametre. în toate blocurile experimentale, parcurse cu o primă tăiere, este necesar să se revină cu o a doua tăiere și să se continue experimentul privind determinarea evoluției în continuare a stării, mărimii, structurii și calității arboretelor și a regenerării. Concluzii Cercetările întreprinse în arboretele experimentale din zona Brașov, parcurse cu o primă tăiere de trans- formare spre grădinărit, conduc la unele constatări mai importante și anume: • prin intervențiile practicate a scăzut numărul real de arbori în arboretele parcurse la nivelul celui ÎO considerat normal pentru structura grădinărită dar, în cursul primei rotații de 10 ani, alimentarea cu arbori a primei categorii de diametre, cu o singură excepție, nu s-a produs sau a fost nesemnificativă; • în arboretele parcurse se înregistrează un ritm activ de promovare a arborilor mijlocii și groși în categoria superioară de diametre (cea. 40% din numărul real de arbori). Ca urmare, arboretele parcurse, deși mature, reacționează activ prin intensificarea creșterilor curente în volum la modificarea regimului de lumină și deci a mediului specific intern; * după prima tăiere de transformare, care a avut un caracter pronunțat selectiv, s-a intensificat acumularea de masă lemnoasă în clasa arborilor groși și foarte groși remanenți, fapt care va conduce, o dată cu următoarele intervenții, la creșterea ponderii volumului arborilor groși în masa lemnoasă recoltată și deci la creșterea valorică a acestuia; • se evidențiază că, decă intensitatea pe volum a masei lemnoase, de recoltat cu ocazia tăierilor de transformare, nu depășește 15% din volumul inițial, există posibilitatea reală ca volumul arboretului remanent să se refacă în cursul unei rotații de 10 ani Și chiar să crească datorită creșterilor active după exploatare; • în arboretele în care fagul participă cu o pondere mare (făgete pure), concomitent cu intensificarea creșterilor în volum se manifestă și tendința creșterii, chiar mai active, a dimensiunilor coroanelor arborilor remanenți, iar aceasta influențează negativ calitatea masei lemnoase a acestor arbori și mai ales procesul de regenerare. în astfel de cazuri, rărirea arboretelor Ia fiecare nouă intervenție trebuie să fie moderată; • cercetările întreprinse conduc la oportunitatea experimentării unor modele intermediare de structură normală, dar mai ales la experimentarea unor modele de gospodărire cu structura bistratificată în care etajul dominant să fie reprezentat printr-un număr redus (50-80 buc./ha) de exemplare valoroase de mari dimensiuni, iar etajul dominat să se mențină cu continuitate la desimi optime structural și funcțional; • se demonstrează experimental că aplicarea lucrărilor de transformare spre grădinărit reclamă aplicarea obligatorie a metodei controlului, singura care poate garanta, ca și la grădinărit, realizarea integrală a obiectivelor complexe urmărite. REVISTA PĂDURILOR • Amil 110* 1995 • Nr. 4 BIBLIOGRAFIE B i o 11 e y, H., 1920: L'amenagement des forets par la methode experimentale et specialement la methode du controle. Paris. DÎSSescu.R. ș.a„ 1987: Tehnologii diferențiate de aplicare a tdierilor în scopul asigurării regenerării naturale continue. ÎCAS, Seria a II-a, București. Florescu, 1,1., 1991: Tratamente silviculturale. Editura Ceres, București. Giurgiu, V. ș.a., 1987: Structuri optime pentru pădurile de protecție. ICAS, Seria a II-a, București. S c h ii t z, J.-Ph, 1985: Que peut apporter le jardinage a notre sylviculture? In: Journal Forestier Suissc, nr.4. VIase, II. ș.a., 1986: Cercetări privind tăierile de transformare la codru grădinărit. ICAS, Seria a II-a București. Bîometrical researches in uneven-aged rnountainOUS stands from the Brașov region The paper prcsents the major effects of împrovement cuttings (oriented towards selection forests) carried out since 1979 în even- aged and uneven-aged stands front the Brașov region. Pure or mixed Norway spruce, Silver fir and European beech stands are those ones involved in and the most relevant aspects to be taken into aceount after 15 years of application of cuttings as follows: - the number of trees per hectare is similar to the optimum oue, but the frequency of trees în the First diamenter ciass (diameter (d) = 12-16 cm) is negligible; - the major diameter groups positively affected by the cuttings are the secund (d = 28-36 cm) and the third (d s 40-48 țm), whîch are eharacterized by a very active volume increase; • when the intensity of cuttings per volume is lower than 15% the volume of the remanent stand (after 15 years) can be similar or even higher than the original value; - the beech trees (in pure beech stands) show an obvious tendency to branching, than can lower the quality of standing trees, as well as the potențial of natural regeneratîon; - the «check method" (Biolley) is compulsory when transforming (by a step-by-step, long-term succesion of cuttings) the even-aged stands towards uneven-aged slructure. Revista revistelor JOLLY, ANNE, 1995: Qu’ est-ce qu'un systdme d’information gdographique (S.LG.)? (Ce este un sistem de informație geografică?)- în: Arborescences, Nr. 57, Paris, îulie-august, 3 fîg„ p,3-6. Forestierii utilizează informația geografică de mai multă vreme, deoarece - cunoscînd terenul - se poate reprezenta în spațiu o pădure, o parcelă etc. Sistemul de Informație Geografică (S.I.GJ le oferă noi posibilități de a utiliza aceste informații spațiale, pentru a realiza mai ușor o gestiune integrată. Autoarea prezintă cea mai simplă definiție a unui Sistem de Informație Geografică, apoi se explică fiecare componentă a definiției, după cum urmează: analizarea și administrarea informațiilor spațiale; crearea de informații noi; administrarea și comunicarea. Dintre numeroasele utilizări din sectorul forestier, se menționează: reprezentările cartografice: «vedere de ansamblu” a domeniului forestier; stocarea datelor privind mediul administrat; studii de impact; simulări, evaluarea diverselor posibilități («care va fi starea pădurii, la un moment dat, avînd în vedere diverse obiective de amenajanienl și reguli silvice propuse?”). Articolul este completat cu trei figuri care exemplifică propunerile teoretice și, în completare, autoarea realizează ..Un scurt istoric al sistemelor de informație geografică” (p.6-7). MILLER, PIERRE 1995: Suivre la rdg6neration de la forct domaniale de Verte. (Rezultatul regenerării pădurii domeniale Verte). In: Arbofescences, Nr. 57, Paris, iulie-august, 3 fig., p. 19-22. Biroul de studii, al direcției regionale din Normania (unde se află și pădurea domenială Verte), se ocupă în mod curent cu realizarea de hărți. Metodele tradiționale folosite îi permit să obțină hărți de calitate. Cînd a fost instalat, Sistemul de Informație Geografică (SIG) n-a fost considerat, la Rouen, ca instrument de cartografie. Autorul menționează rezultatul cercetărilor acestui Birou de Studii cu privire la evaluarea funcțiilor de gestiune, a informațiilor spațiale ale SIG, în privința arboretelor tinere, a marilor orientări ale amenajamentului, descrierea actuală a pădurii, urmărirea globală a regenerării pădurii, combinarea informațiilor, vizualizarea gestiunii pădurii. Va fi absolut necesar să fie valorificate informațiile existente deja în sistemul informatic al Oficiului Național al Pădurilor, evitîndu-se surplusurile și asigurîndu-se coerența cu diverse aplicații, începînd cu anul 1996. E.N. e buttU wc etc pante td&z pe aci față, de p'tapuZ&vt- teae^te padet^...^ (MDrăcea - ConsiSerațiuni asupra domeniului forestier al României, Ed. Bucovina - 1938) REVISTA PĂDURILOR • Amil 110 9 1995 9 Nr. 4 II Considerații asupra normării densității și desimii arboretelor echiene Dr.ing. RADU DISSESCU Dr. îng, LAURENȚIU PETRESCU Preocuparea de a oferi practicii silvice o gamă cît mai largă și mai adecvată de instrumente, pentru alegerea și aplicarea celor mai corespunzătoare măsuri de gospodărire, include și pe aceea de a găsi un cadril de referință pentru excluderea lucrărilor de îngrijire a arboretelor, cu deosebire a răriturilor. Cum dintr-un asemenea cadra nu pot lipsi caracteristicile determinante pentru aprecierea gradului de rărire a arboretelor, respectiv densitatea ori desimea acestora, este evident că cercetările s-au concentrat în mare măsură asupra modului de exprimare și asupra nivelurilor optime în raport cu țelul de gospodărire urmărit. întreprinse în ultimele trei decenii cu oarecare asiduitate, asemenea cercetări s-au efectuat prin intermediul măsurătorilor și observațiilor periodice în blocuri de suprafețe experimentale permanente, instalate în arborete pure și echiene de diferite productivități și parcurse, tot periodic, cu 2-3 tipuri de rărituri de intensități variabile. Rezultatele obținute, sintetizate în publicațiile ICAS și în paginile Revistei pădurilor, deși au furnizat date deosebit de interesante pentru fundamentarea și realizarea unor îngrijiri raționale din punct de vedere tehnic și economic, par a fi - din păcate - încă insuficient cunoscute, unele materiale referindu-se în exclusivitate la rezultatele cercetătorilor străini, valabile desigur numai pentru zonele de vegetație și numai pentru condițiile de gospodărire în care s-a lucrat, total diferite față de ale noastre (Bolea ș.a., 1993). Din acest motiv, dorim ca - în cele ce urmează - să recapitulăm, pe scurt, concluziile cercetărilor românești în privința normării densității și desimii arboretelor echiene, să facem cîteva considerații asupra valabilității și utilității rezultatelor. Exprimată cu deosebire prin suprafața de bază sau volumul la hectar al arboretului real, ca valoare absolută, dar și prin raportul dintre acestea și elementele similare ale arboretului etalon, redate de tabelele de producție la aceeași vîrstă și clasă de producție, ca valoare relativă, densitatea și respectiv indicele de densitate constituie, fără îndoială, una dintre caracteristicile de bază ale stării arboretului la un moment dat. Ea a fost preferată față de aiți indicatori, deoarece include atît diametrul mediu al arboretului principal cît și numărul corespunzător de arbori. în plus, variația sa în fiincție de înălțimea medie (Hg) sau de înălțimea superioară (Hd; Hs) a arboretului, este practic independentă de vîrsta și de clasa de producție a acestuia. Faptul a fost folosit încă mai de mult în lucrările de amenajare a pădurilor prin intermediul așa numitelor „tabele de producție simplificate” (Toma, 1957), dar a fost reținut și pentru utilitatea sa în lucrările de rărituri (Petreseu, 1963, 1967). Constatîndu-se, de altfel, variația convex crescătoare a suprafeței de bază a arboretului, în raport cu înălțimea acestuia, s-au elaborat și ecuațiile de regresie corespunzătoare unei expresii de forma: G = b0 + b^^ + pentru 24 alternative de arborete pure și echiene, cu tabelarea coeficienților b0, b} șii2 (Giurgiu, 1975, 1979). Mai apropiate de variația reală a suprafeței de bază la hectar, în raport cu înălțimea medie a arboretului, decît regresiile de gradul I, stabilite anterior pentru unele specii (Armăș eseu, 1965;Decei, 1966), ele redau în fapt „normele de densitate” pentru arboretele specifice tabelelor de producție, norme la care se pot referi oricare din situațiile reale întîlnite. Asupra indicatorului în cauză, ca și asupra vala- bilității datelor rezultate, există desigur unele obiec- ții, cum ar fi: deosebirea între suprafața de bază a arboretului principal și a arboretului total sau între indicele de densitate și gradul de închidere a arboretului; fluctuația înălțimii medii a arboretului, în raport cu răriturile executate; deosebirea între tipurile de rărituri aplicate; influența evoluției anterioare a arboretului și a factorilor ecologici asupra creșterilor și altele (Petrescu, 1967, 1984b). Dacă se ține însă seama de caracterul convențional al indicatorilor folosiți pentru caracterizarea densității, gradului de acoperire și desimii arboretelor și se asigură c omparabilitatea arboretelor reale eu acelea din tabelele de producție, atunci normele de densitate rezultate devin cu adevărat utile pentru orientarea conducerii arboretelor, în direcția obținerii unei productivități cantitative și calitative maxime (desigur, în limita 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110» 19959 Nr. 4 Fig. 1. Comparație între variația densității molidișurilor echiene (G) în raport cu înălțimea lor medie (Hg) după «tabelele de producție simplificate” (ed. 1972] și după regimul de rărire propus de S. Armășescu (1977) - linia continuă. [Comparison beiween the density variation of the even aged spruce forests (G) as against theâr tnedium height (H() according to the «simpliGed production tables" (ed. 1972) and according to the thinning conditions suggested by S. Armășescu (1977) - continuous line], pragurilor de siguranță stabilite - Petrescu, 1984a). în măsura în care nu se poate însă asigura sus- amintita comparabilitate (din punctul de vedere al densității inițiale, al tipului și al intensității răriturilor practicate anterior), nici modelul oferit de tabelele de producție nu poate constitui un reper pentru con- ducerea în continuare a arboretului considerat. De altfel, același lucru se poate spune și despre oricare alt model, stabilit printr-un anumit gen de expe- rimentări și pentru o anumită categorie de arborete sub raportul condițiilor ecologice de dezvoltare și al lucrărilor de îngrijire aplicate. Un exemplu în acest sens, poate fi relația stabilită între suprafața de bază optimă la hectar a arboretului principal în molidișuri și înălțimea sa medie (Armășescu, 1977), care - după cum rezultă din Fig.l - se abate de la variația prezentată de tabela de producție, datorită - cu precădere - modului de tratare a arboretelor studiate. Același lucru se poate însă constata și în cazul comparației cu variația suprafeței de bază a arboretului total, mai apropiată de densitatea maximă realizată de arboretele neparcurse cu rărituri, și numai în urma eliminării naturale (de unde și denumirea de densitate naturală, sau de indice al suprafeței de bază naturale propus de Assman pentru aprecierea intensității răriturilor- menționată și de Petrescu, 1967a și Giurgiu, 1979). Întrucît indicele suprafeței de bază la hectar, fie el al arboretului principal sau al arboretului total, nu redă și o imagine sugestivă a desimii acestuia, deoa- rece la aceeași mărime a suprafeței de bază poate exista un număr mai mare de exemplare dar cu un diametru mediu mai mic, ori un număr mai mic dar cu un diametru mediu mai mare, s-a recurs la indicele de desime. Exprimat, ca și indicele de densitate, fie prin valoarea absolută a numărului de arbori la hectar, fie prin valoarea raportului între numărul de arbori pe unitatea de suprafață a arboretului real și numărul de arbori, dat de tabela de producție pentru un arboret etalon de aceeași vîrstă și clasă de producție, indicele de desime prezintă, în funcție de vîrsta ori de diamantul mediu al arboretului - așa cum se arăta într-un studiu anterior (D is s escu, 1993), o variație concav descres- cătoare de la vîrstele și diametrele mici către cele mari, diferită însă de la o clasă de producție la alta. Ca urmare, curbele rezultate ar putea fi considerate modele de desime pentru arboretele comparabile sub raportul compoziției, vîrstei, clasei de producție și sistemului de conducere aplicat, cu acelea din tabelele de producție. în măsura în care se recurge la o intensitate mai mare a răriturii, sau chiar la o modificare a metodei de rărire, variația desimii arboretului cu vîrsta ori cu dimensiunile și stadiul său de dezvoltare capătă altă formă, diferită - evident - de aceea înfățișată de tabelele de producție. într-o asemenea situație se află, de exemplu, regimul de rărire propus în cazul moldișurilor cu un număr inițial de 4-6000 arbori Ia hectar - adică sensibil mai intensiv decît acela al arboretelor caracterizate de tabelele de producție - și parcurse cu rărituri de intensitate moderată (Petrescu ș.a., 1977, Fig.2a). în cazul experimentării unor extracții mai forte decît cele redate de tabelele de producție, dar în arborete cu desime inițială comparabilă acestora (7-10.000 arbori/hectar) s-au obținut variații ale desimii în funcție de vîrsta lor medie, practic paralele în fiecare clasă de producție, atît Ia molid, cît și la brad (Petrescu șa, 1977; Armășescu ș.a., 1977, REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 4 13 Fig. 2. Variația desimii molidișurilor (N) cu număr inițial de 4 - 6000 arbori/ha (a) și 7-10 000 arbori/ha (b) în raport cu vîrsta (V), după tabelele de producție (ed, 1972) și după regimul de rărire propus de L. Petrescu (1977) - linia continuă - în clasele MU de producție. [Thickness variation of spruce forests (N) with an inițial nutnber of 4-6,000 trees/ha (a) and 7-10,000 trees/ha (b) according to the age ’nvconformity with the producUon tables (ed. 1972) and with the thinning conditions suggested by L. Petrescu (1977)- continuous line - ih I-HI production categorie:,]. Fig. 2b, 3a, 3b). în toate cazurile, reducerea recomandată a densității sau a desimii arboretelor nu scade însă sub pragul de 0,8-0,9, stabilit de cercetările menționate ca optim pentru obținerea unei productivități maxime. Spre deosebire de acestea, fostul Minister al Silviculturii a emis (cu ordinul nr.120 din 17 mai 1986) „instrucțiuni tehnice pentru stabilirea densității arborilor la hectarul de pădure, pe specii (formații) forestiere, vîrste și categorii de bonitate”. Prin ele se dispune inventarierea arboretelor, din fiecare canton silvic, prin suprafețe de probă cu caracter permanent, Kg. 3. Variația desimii (N) la molîdîșurile (a) și brădetele t tabelar), cu deosebire pentru arboretele de productivitate superioară. Cauza acestor diferențe se datorește, fără îndoială, măririi intensității răriturilor în ultima ediție a tabelelor de producție, arboretul principal rămînînd la aceeași înălțime medie, cu un număr mai mic de arbori la hectar. Tabelul 3 Parametrii ecuației și semnificația coeficientului de regresie semilogaritmică a desimii făgetelor echiene în raport cu înălțimea lor medie. (Equation parameters and significance of semilogarithmic regression coefficient of the thickness of even aged beech forests according to their medium height) Specificări Clasa de productivitate superioară mijlocie inferioară Grade de libertate 94 187 78 Domeniul valabilității 12-38m 12-34m l2-28m Termenul u 4,03608 4,0835 4,0965 Termenul b - 0.04326 - 0,0501 -0,0565 Dispersia = ^s^țl-i2) 0,12046 0,12505 0,15873 Dispersia xa = s0 "l 1/N x 2/Q 0.07011 0,04425 0.09918 Dispersia sb = so/Q 0,00233 0,00175 0,00509 Semnificația t ta = o/sa 57,56782*** 92,28249*** 41,30327*** pt. a = 0,05% 1 tb = b/sb 18,52677*** 28,62857*** 11,10020*** Limite de încre- fmin. 0,03864 0,04667 0,04638 dere pentru b [maxi 0,04788 0,05353 0,06662 desimii arboretelor, în raport cu înălțimea lor medie ori superioară, și calculul automat al indicelui de desime relativă a arboretelor reale față de arboretele etalon. Trebuie totuși subliniat că datele, rezultate din ecuațiile de regresie obținute, diferă în mod sensibil de datele Fig.6. Variația desimii arboretului principal (N) de fag în raport cu înălțimea sa medie (Hp pe clase de productivitate, după tabelele de producție (ed. 1972) șl după caracteristicile ale 3<>2 arborete (linie continuă) din întreg arealul speciei din țara noastră. [Thickness variation of the main beech stand in comparison wîth medium height (Hg> by productivity categories (ed. 1972) and the characteristics of 362 stands (contînuous line) in aii places where this species can be found in our country]. în cazul în care țelul de gospodărire este de altă natură decît realizarea unei creșteri maxime de masă lemnoasă, impunînd deosebiri tranșante ale desimii arboretelor, este posibilă și chiar necesară determinarea unor desimi diferite, a căror valoare practică va fi evident, tot atît de relativă și de orientativă, cît și a precedentelor. Dat fiind această relativitate a normelor de desime ori de densitate în raport cu vîrsta, cu diametrul sau cu înălțimea arboretelor, pe formații și clase de productivitate, devine însă 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 1109 19959 Nr.4 legitimă întrebarea privind oportunitatea aplicării lor. Este într-adevăr ușor de înțeles la ce greșeli de conducere a arboretelor poate duce aplicarea mecanică a unor modele de desime ori de densitate preconizate la nivel național, în cazul multitudinii de situații mtîlnite pe teren, total diferite de structura și evoluția arboretelor etalon la care se referă. De altfel, nu trebuie omis că, pentru o reglare corectă a constituției arboretelor de-a lungul dezvoltării lor, se impune ca - pe lingă desimea și densitatea acestora - să fie avnți în vedere și alți indicatori (indicele de acoperire, distribuția arborilor pe categorii de diametre) și cu deosebire aceia care se referă la arborii din plafonul superior (clasele 1-3 Kraft), cum ar fi: mărimea coroanelor, coeficientul de zveltețe, starea sanitară ș.a. Esențială rămîne, de asemenea, preocuparea majoră a silvicultorului, de alegere cît mai judicioasă a arborilor de menținut sau de extras, în -vederea atingerii țelului de gospodărire propus (Petrescu, 1995). Dacă s-ar decide, totuși, adoptarea unor desimi ori densități optime pentru conducerea fiecărui arboret, ele ar avea desigur o anumită importanță ca instrument de control și comparabilitate a diferitelor situații, cu condiția ca practicienii din domeniul culturii și amenajării pădurilor să dispună de discernământul și capacitatea profesională, necesare pentru a le aplica prudent și diferențiat, de la un caz la altul. NOTĂ: Autorii mulțumesc și pe această cale d-nei Ioana Dissescu pentru contribuția adusă la ilustrarea grafică a lucrării. BIBLIOGRAFIE Armășescu, S. ș.a., 1965: Cercetări asupra producției, creșterii și calității arboretelor de brad (A. alba Mill) din RSR. CDF, ICAS Seria a II-a. Armășescu S. ș.a,, l975:L’etude de l'influence de ia densite des peuplements d^picea sur 1‘accroissement en volume et la valeur de la production ligneuse. Bull. de 1'Acad, de Sc.Agr. et Forestiferes, vol.6 p. 141*154. Armășescu. S. ș.a., 1977: Cercetări privind dinamica structurii și creșterii arboretelor de molid și brad în raport cu condițiile staționate și gradele de rărituri. ICAS Seria a II-a. Armășescu S. ș.a., 1992: Aspecte ale lucrărilor de îngrijire a arboretelor și de gospodărire a pădurilor din bazinele de interes hidroenergetic, pe criterii biometrice. In: Revista pădurilor nr.2, p.22. B olea, V. ș.a., 1993: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. In: Revista pădurilor nr.2, p.21. . Decei, I., 1966: Cercetări privind producția, creșterea și calitatea arboretelor de salcie (Salix alba L) din șămînță. CDF. Dissescu, R., 1993: Desimea arboretelor echiene și expresia sa alometrică. In: Revista pădurilor nr.2, p.25. Gi urgiu, V. ș.a., 1972: Biometria arborilor și arboretelor din România. Editura Ceres. Giurgiu, V., 1975: Expresii matematice ale tabelelor de producție românești. în: Studii și cercetări ICAS, vol.33. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie și auxometrie forestieră- Editura Ceres. Giurgiu , V. ș.a., 1989: Fundamente auxologice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. ICAS Seria a 11-a. Petrescu, L., 1963: Exprimarea intensității răriturilor. In: Revista pădurilor nr.9, p.529. Petrescu, L. ș.a., 1967 a: Posibilitatea folosirii corelației dintre suprafața de bază a arboretului și înălțimea dominantă în lucrările de rărituri. CDF Doc, curentă - Silviculturii, nr.2. Petrescu L. ș.a., 1967b: Cercetări privind metodele de curățiri și rărituri în moldișuri, CDF-ICAS Seria a II-a. Petrescu, L., Haring, P„ 1977: Periodicitatea și intensitatea curățirilor și răriturilor în molidișuri și pinete, în funcție de condițiile ecologice, de exploatare și economice. ICAS. Petrescu, L. ș.a., 1984a: Tehnologii îmbunătățite de îngrijire a arboretelor de fag, de stejar și de șleau în condițiile exploatării mecanizate a lemnului. ICAS Seria a II-a. Petrescu, L„ 1984b: Unele aspecte referitoare la utilizarea tabelelor de producție în lucrările de conducere a arboretelor. In: „Cercetări privind silvicultura zonei sud-carpatice". ASAS- ICAS, p .219-227. Petrescu, L., 1995: Îngrijirea și conducerea arboretelor. In: Protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor României, p.186. Torni, G.T., 1955: Tabele de producție simplificate. In: Revista pădurilor, nr.7, p.320. ***, 1986a: Instrucțiuni tehnice pentru stabilirea densității arborilor la hectarul de pădure. Ministerul Silviculturii. ***, 1986b: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. Ministerul Silviculturii. Considerations about ration density and thickness of the even aged stands In the article, the authors briefly remind us the researches and results obtained on the basis of the tests made in România during the last three centuries on permanent test areas about the thinning regime of pure and even agend stands corresponding to the realization of a maximum and high value wood mass. The criticai analysis of density and thickness norms which have been suggested until now leads to the recommandation of a veiy cautious application of these general fonns by the diversity of the specific cases met in practice. REVISTA PĂDURILOR • Anul HO • 1995 • Nr.4 19 Reconstrucția ecologică, acțiune importantă pentru formarea pădurilor viitorului De cîțiva ani se vorbește la noi de „reconstrucție ecologică” îh speță, și de "reconstrucție ecologică a pădurilor". în anul 1988 au apărut „îndrumări tehnice pentru reconstrucția ecologică a pădurilor” iar, în 1989, Sesiunea științifico-tehnică închinată LUNII PĂDURII s-a intitulat „Rezultate noi în acțiunea de reconstrucție ecologică a pădurilor”. Noțiunea de reconstrucție ecologică , încă insuficient fundamentată teoretic, poate avea sensuri destul de diferite. Din acest motiv, înainte de a aborda subiectul propriu-zîs, se simte nevoia unor precizări. Noțiunea de reconstrucție se poate referi la obiecte care au suferit degradări și trebuie refăcute structural, dar și la obiecte nedegradate, care trebuie transformate structural. în cazul pădurilor poate fi, deci, vorba de arborete degradate, a căror structură trebuie refăcută dar și de păduri în care - de exemplu - se urmărește crearea unei anumite structuri a arbo- retului, pentru a asigura o mai bună funcționalitate (structura de codru grădinărit). Termenul ecologică, asociat celui de recon- strucție se poate referi la obiecte ecologice diferite: populații, sinuzii, fitocenoze, biocenoze, complexe de ecosisteme, pînă la ecosferă în ansamblu. în opinia noastră, reconstrucția ecologică trebuie să se refere la două categorii de fenomene ecologice; pe de-o parte la ecosistem și părțile sale (fitocenoza, biocenoza, ecotop-biotop) și, pe de altă parte, la geosistem și părțile sale (complex de biocenoze, relief, rețea hidrografică, climă etc.). Trebuie, de asemenea, introdus și termenul de construcție ecologică, prin care să se înțeleagă crearea de ecosisteme sau geosisteme noi, din punct de vedere structural, pentru un anumit teritoriu (păduri sau perdele forestiere în stepă, ecosisteme de mlaștină sau acvatice în locuri în care nu au existat anterior, păduri pe terenuri degradate prin eroziune, poluare etc.). Reconstrucția ecosistemelor cuprinde com- plexul de măsuri ce trebuie aplicat unuia sau unor ecosisteme, pentru a realiza o anumită structură a biocenozelor și a stațiunilor care să asigure echilibrul ecologic al ecosistemelor și îndeplinirea, Dr mg. MARIAN IANCULESCU Membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice Dr. irig, NICOLAE DONIȚĂ Membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice de eăire acestea, a funcțiilor multiple ce le incubă în mediul ambiant. Poate fi vorba de o structură cît mai apropiată de cea naturală (ca de exemplu în cazul rezervațiilor) sau de o structură seminaturală (cum este în cazul multor păduri sau pajiști cultivate). Cînd este vorba de ecosisteme existente, măsurile vizează doar modificări care să ducă la structura dorită, dar pot fi cazuri cînd trebuie reconstituit un ecosistem dispărut (cazul reîmpă- durîrii unor suprafețe de pe care arboretul a fost defrișat sau tăiat ras etc.). în mod obișnuit, în reconstrucția ecosistemelor se reface fitocenoza, partea producătoare a biocenozei. După constituirea acesteia, celelalte componente ale biocenozei (consumatori, descompunători) își reocupă treptat nișele, prin imigrare. Dar pot fi și cazuri cînd este necesară reintroducerea de către om a unor consumatori dispăruți (cazul repopulărilor de mamifere, păsări, pești etc.). Reconstrucția geosistemelor se referă la teritorii în care trebuie să se refacă sau să se creeze o strucură anumită a peisajului, care să asigure păstrarea echilibrului ecologic și favorabilitatea mediului pentru conservarea ecosistemelor și pentru dezvoltarea societății umane. în funcție de structura urmărită, poate fi vorba de reîmpăduriri sau de împăduriri, de reînființarea sau înființarea de pajiști, de renaturalizarea cursurilor de apă, de refacerea sau crearea de biutopuri și ecosisteme de baltă sau mlaștină etc. în detaliu se lucrează, de fapt, prin reconstrucția sau construcția fiecărui ecosistem în parte, dar aceasta este subordonată și dirijată unui program general de reconstrucție sau construcție a geosistemului. Astfel, se manifestă - de fapt - și legătura între reconstrucția sau construcția ecosistemică și cea geosistemică. Ținînd seama de aceste precizări, se poate spune că pentru formarea pădurilor secolului al XXI-lea se vor folosi atît construcția cît și reconstrucția eco- și geosistemelor. încercăm să trecem în revistă cele maâ frecvente categorii de reconstrucție și de construcție ecosis- temică și geosistemică ce se profilează ca necesare hi 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110* 1995* Nr. 4 România, ținînd seamă de starea actuală a ecosis- temelor noastre forestiere și a geosistemelor. După cum se știe, în ultimele decenii s-au produs serioase dereglări ale multor ecosisteme de pădure. Pe primul loc se situează dereglarea ecosistemelor edificate de cvercinee, brad, molid, din cauza uscării anormale a acestor specii. Fenomenul se produce și în ecosisteme artificiale cu plopi negri hibrizi și salcîm. La nivelul anului 1988, uscarea era semnalată pe 364.542 ha, din care: 274.912 ha la gorun, 58.333 ha la stejar pedunculat, cer și gîmiță, 21.599 ha la brad și 1.061 ha la salcîm. în realitate, suprafețele sunt mult mai mari, deoarece în anii secetoși care au urmat uscarea s-a intensificat. Ecosistemele în care se produce uscarea își modifică compoziția prin pierderea parțială sau totală a speciei principale, ceea ce are ca urmare rărirea puternică a arboretelor și formarea de arborete derivate. Atît funcția de producție cît și funcțiile de protecție ale unor asemenea ecosisteme sunt puternic afectate. în urma cercetărilor ample întreprinse s-au conturat cîteva complexe de măsuri pentru reconstrucția ecosistemelor afectate. Astfel, în cazul ecosistemelor cu cvercinee afectate de uscare, dacă specia sau speciile Quercus sunt încă suficient reprezentate în arboret, se preconizează completarea golurilor cu specii de amestec și arbuști. Dacă proporția acestor specii este puternic diminuată, se preconizează reconstrucția integrală a arboretelor prin plantarea speciilor indicate staționai. în cazul ecosistemelor cu brad, urmează ca ochiurile ce rezultă prin uscarea bradului să fie plantate cu puieți de brad, larice în asociere cu specii de amestec iar dacă s-au uscat mai mult de jumătate din arbori să se reconstruiască complet arboretul prin plantații, cu speciile indicate staționai. în cazul ecosistemelor cu molid sau pin, în golurile create prin uscare, se plantează din nou specia respectivă în biogrupe alternînd cu biogrupe de fag, platin de munte, scoruș, iar în cazul golurilor mici, dispersate în arboret se folosesc numai speciile de foioase, pentru a diversifica compoziția arboretului. Pe al doilea loc ca suprafață, peste 150.000 ha, se situează ecosistemele afectate de poluare. Acestea se află grupate în jurul cîtorva mari centre industriale: Baia Mare, Copșa Mică, Zlatna, Hunedoara, Bicaz. Pe circa 10% din suprafața pădurilor afectate de poluare, arboretele au dispărut complet, pe restul suprafeței uscarea arborilor s-a produs în diferite grade. Experimentările întreprinse au stabilit necesitatea intervenției în stațiune, înainte de a putea începe reconstrucția ecosistemelor. Prin fertilizarea de compensare, făcută cu calcar sau var metalurgic și îngrășăminte cu N, P» K, s-a reușit - în parte - anihilarea poluării solului putîndu-se trece la reîmpădurire. Dată fiind însă sensibilitatea diferită a speciilor lemnoase la poluanți, nu se pot reconstrui ecosistemele inițiale ei se construiesc ecosisteme artificiale, cu arborete formate din specii rezistente la poluanții principali din zonă. Asemenea lucrări s-au efectuat pe suprafețe însemnate, în jurul centrelor industriale amintite (îndeosebi la Baia Mare și Copșa Mică). în continuare se vor extinde împăduririle în zonele afectate de poluare, pe baza proiectelor deja aprobate, și se vor elabora alte proiecte. Problemele de reconstrucție a ecosistemelor de pădure nu se limitează la cele expuse mai sus. Situațiile de dereglare ecosistemică sunt mult mai numeroase. Vom trece în revistă pe ceie mai importante. 1. Problema molidișurilor de la limita altitu- dinală a pădurilor. în parte aceste moldișuri au fost defrișate (în unele masive complet), coborîndu-se, cu cîteva zeci pînă la sute de metri, limita de odinioară a pădurii. Acolo unde s-au făcut exploatări în molidișurile de limită încă păstrate, se întîmplă serioase dificultăți pentru regenerarea lor. Din cercetările efectuate rezultă că principala cauză este modificarea nefavorabilă a climatului local. Ca măsură se prevede regenerarea naturală a molidului local, sau plantații cu molid din prove- niențe de limită, efectuate în locuri cu adăpost creat prin formele de relief sau prin plantațiii cu specii pioniere mai rezistente la climă aspră (larice, scoruș). 2. Problema ecosistemelor seminaturale de molid din arealul molidului, provenite de regulă din plantații cu puieți de proveniențe nepotrivite și afectate de doborîturi sau rupturi, din cauza amplasării necorespunzătoare a tăierilor sau vătămate de vînat. Este necesară întărirea interioară a arboretelor existente, prin lucrări de conducere începute de timpuriu în tinereturi, executarea noilor plantații numai cu material din proveniențe de molid, locale sau indicate genetic, cu amestec de larice, brad, fag, folosirea molidului columnar în locuri cu frecvența mare .de zăpezi moi. Pentru păstrarea sănătății arboretelor, trebuie redus efectivul de cervide la un nivel care să excludă vătămările. 3. Problema ecosistemelor artificiale de molid REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 0 Nr.4 21 create în afara arealului, uneori la altitudini mici. Arboretele în cauză, cu cicluri scurte de producție, vor fi înlocuite - după exploatare - cu arborete compuse din specii de foioase indicate staționai, create prin plantații. 4. Problema ecosistemelor de amestec, în care proporția bradului a scăzut mult sau din care bradul a dispărut Din cauza tratamentelor neadec- vate ecologiei bradului (tăieri prea deschise și la intervale prea scurte) această specie, de mare valoare, și-a redus participarea în compoziția ecosistemelor de brădeto-făgete, în multe păduri disoărmd complet. încercările de extindere a bradului prin semănături sub masiv au avut puțin succes. în viitor, în amestecuri, va trebui să se folosească tratamente cu perioade lungi de regenerare, cu tăieri - la început - de mică intensitate și cu reveniri la intervale corespunzătoare perioadei speciale de regenerare. Calea cea mai sigură de creștere a proporției bradului și de reintroducere a speciei în făgetele din care a dispărut este prin plantații de puieți din proveniențe adecvate (produși din sămînța selecționată). : Pentru păstrarea și promovarea bradului în amestecuri, de mare importanță va fi extinderea codrului grădinărit în ecosisteme cu potențial de producție ridicat. 5, Problema ecosistemelor de amestec create prin introducerea molidului în făgetele montane. Au rezultat arborete foarte nestabiles din care molidul a fost și este în continuare eliminat de fag. Dar fagul, din cauza lucrărilor de degajare a molidului, este provenit din lăstari și are forme defectuoase. Ecosistemele cu arborete în care proporția molidului a scăzut sub limita formării unui arboret de amestec, cu cel puțin 30% molid, vor trebui total reconstruite, dată fiind starea necorespun- zătoare a fagului. Se poate gîndi și la o transformare a acestor arborete necorespunzătoare, în amestecuri de brad cu fag, prin plantarea de puieți de brad vigtnoși sub masivul de fag eventual depresat. b. Problema pădurilor de amestec (șleauri) cu proporția foarte redusă de cvercinee sau din care evercineele au dispărut. Este vorba despre ecosisteme cu arborete derivate de carpen, tei, jugas- tru ș.a. în asemenea ecosisteme trebuie reintroduse speciile de Quercus adecvate stațiunii, folosind pe scară cît mai largă metoda Rusu, de plantare a puicilor de cvercinee de talie mare în grupe. 7. Problema pădurilor de cvercinee lipsite de specii de amestec, în urma tăierilor de conducere greșit aplicate sau aflate în stațiuni extreme. Este indicată diversificarea acestor arborete prin plantații de specii de amestec și arbuști sub masiv (fag, carpen, tei în gorunete, carpen, tei, jugastru în stejărete, jugastni, mojdrean, arțar tătărăsc în cerete și cereto-gîmițete) după rărituri mai intense. 8. Problema reechilibrării ecologice a pădu- rilor de cvercinee în care, prin combateri chimice neselective, s-a distrus controlul ecologic al entomo- fagilor asupra insectelor defoliatoare. Reechilibrarea se va face prin combaterea biolo- gică a defoliatorilor, care va fi extinsă mult în viitor. Situațiile prezentate nu epuizează, nici pe departe, gama de lucrări de reconstrucție a ecosistemelor de pădure, care în realitate sunt mult mai numeroase. Cu referire la construcția ecosistemîcă se pot aminti ca probleme mai urgente crearea de perdele forestiere și chiar de păduri în zonele secetoase pentru care există deja proiecte și sunt începute lucrări în cîmpiile din sudul țării, afectate de secetă; continuarea împăduririlor în scopul antierozional ia spiritul HG 528/1994 prin acordarea de „prime de împădurire” (780 1 i realizate în 1994, 900 ha în 1995); construirea de noi ecosisteme forestiere în stațiunile de luncă, transformate radical prin modificarea regimului hidrologic al nurilor (300 ha realizate în Insula Mică a Brăilei în anul 1994). Referindu-ne la reconstrucția geosistemică a pădurilor trebuie relevate, de asemenea, cîteva probleme mai importante. 1) Problema diversificării geosistemelor predominant forestiere, uniformizate prin mono- cutauri sau prin regenerări monospecifice. Este cazul geosistemelor cu predominarea pădurilor pure de molid, deosebit de vulnerabile la diverși factori bio- tici (atacuri de insecte) și abiotici (furtuni și căderi masive de zăpadă) sau a celor cu păduri pure de fag. Diversificarea este necesară pentru a mări stabilitatea de ansamblu a acestor geosisteme împotriva acțiunii negative a factorilor sus-menționați. în cazul molidișurilor, aceasta se poate face prin folosirea mai largă a larîcelui, a bradului și a fagului. în cazul făgetelor, este posibilă mărirea proporției paltinului, frasinului, larîcelui în ecosisteme cu soluri calcaroase, a bradului și a larîcelui, în parte, și a molidului sau pinului silvestru pe soluri acide. 2) Geosistemele de câmpie, uniformizate prin monoculturi de plop în lunci, se pot diversifica prin reconstrucția șleaurilor de luncă în stațiuni adecvate 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 9 19959 Nr.4 sau a ecosistemelor de plop alb și salcie. 3) Problema reconstrucției geosistemelor, cu pro- porție insuficientă de păduri sau lipsite de păduri. Es- te vorba de multe geosisteme de dealuri joase și de cîmpie și luncă, în special de cele din jurul marilor așezări, în care suprafața pădurilor a fost mult dimi- nuată prin defrișări. în aceste situații, este necesară reînființarea prin construcție ecologică a pădurilor, cel puțin în stațiunile neadecvate pentru agricultură (versanți cu pante mari, obîrșii și maluri de văi, tere- nuri puternic erodate, halde, depozite de deșeuri etc.). 4) în geosistemele de stepă, este necesară schimbarea peisajului prin construcția ecologică de perdele forestiere și păduri de protecție a cîmpului și localităților, într-o concepție nouă, cu maximă economie de teren agricol. Pentru toate aceste categorii de geosisteme, este necesară amenajarea prealabilă a teritoriului, cu fixarea categoriilor de folosință pe teren, urmînd ca apoi, în funcție de stațiune, să se procedeze la reconstrucție sau construcția ecosistemelor de pădure, cu specii adecvate staționai în locurile destinate pentfu acestea. * Reconstrucția și construcția ecosistemelor fores- tiere ca și a geosistemelor este o operă de amploare Și de lungă durată care va necesita un efort mare de investiții și un uriaș volum de muncă. Fără meca- nizare și fără forță de muncă permanentă, special calificată, această operă nu va putea fi înfăptuită intr-un interval de timp rezonabil. ** Redăm în continuare actele normative care.vm în Sprijinul acțiunii de reconstrucție ecologică și de formare a pădurilor viitorului: • în aplicarea Legii nr. 18/1991, referitoare la fondul funciar 1. H.G.R. nr.789/30.12.1993 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea grupelor de terenuri care intră în perimetrele de ameliorare, precum și componența, funcționarea și atribuțiile comisiilor de specialiști, constituite pentru delimi- tarea perimetrelor de ameliorare. 2. H.G.R. nr.267/26.04.1995 privind adminis- trarea de către Ministerul Apelor. Pădurilor și Protec- ției Mediului a secțiunii „Fondului de ameliorare a fondului funciar”, constituită din taxele legale pentru scoaterea unor terenuri din circuitul silvic. 3. Instrucțiunile comune ale Ministerului Ape- lor, Pădurilor și Protecției Mediului (nr. 848/ 105.1995) și Ministerul Finanțelor (nr.11836/ 6.07.1995), emise în aplicarea H.G.R. nr.267/ 26.04.1995, privind constituirea și utilizarea fondului respectiv. ♦ în aplicarea Legii nr.83/1993 privind sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli: 1. H.G.R. nr.532/11.08.1994, privind metodologia de acordare a primelor de împădurire. Potrivit acestei hotărîri, statul suportă toate cheltuielile deținătorilor de terenuri, persoane fizice și juridice, care doresc să împădurească aceste terenuri, ca măsură antierozională și perdele forestiere de protecție, cu condiția ca aceștia să respecte regimul silvic. The ecologîcal reconstruction - an important action to form the futurc forests In the first pan of the article oue shortly refers to the concept of ecologica! reconstruction of the ecosystems and geosystems and then therc are presemed real ways of ecologica! reconstruction for the maîn fores t ecosystems and geosystems în Romania. There are also reviewed the damage situations of ecosystems by Quercta. fir trees, spruce, hybrid btack poplars and other species damaped because of iheîr abnormal drying; the forest ecosystems affected by the industrial poHution; spruce stands by the height limit of the forests; sem nătură! spruce ecosystems usualiy resulted from bad seedlinps plantations; artificial spreee ecosystems created outside the» areas; the mixture ecosystems in which the percentage of the fir trec is very low or rt has disappeared; the mixture ecosystems created by infroducing the spruce in the mountain beech stands; the mixture forests with a higli Quercus percentage, or forests from which has disappeared; Quercus forests without mixture species because of wrongly applied fetlings or placed in marginal stations; Quercus forests in which, by means of unselective Chemical treatments, was destroyed the ecological control of the entomophags over the defoliating insects. The reconstruction and construction of the forest ecosystems as well as the geosystems - nece«saty to form the future forests - ask hiph investing efforts as weli as a huge volume of work of the whole forest staff in a long period of rime. REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.4 23 Unele aspecte teoretice privind reconstrucția ecologică a ecosistemelor forestiere deteriorate 1. Introducere în stadiul actual, cînd țările europene au adoptat principiile gestiunii durabile a pădurilor, problema reconstrucției ecologice capătă o semnificație spe- cială, Astfel, una din rezoluțiile Conferinței minis- teriale de la Strasbourg din 1990 are drept obiectiv restaurația/reabilitarea*) ecosistemelor forestiere degradate/vătămate. în acest context se pun în evidență două aspecte:- - existența pe plan european a unor ecosisteme forestiere degradate, care și-au pierdut mai mult sau mai puțin capacitatea de autoreglare; - necesitatea intervenției omului (silvicultorului) pentru refacerea acestor ecosisteme. Rezoluțiile din 1993 de la Helsinki conturează principiile și obiectivele acestei acțiuni, precizând că „statele semnatare și Comunitatea Europeană vor desfășura o acțiune coerentă și responsabilă de conservare și ameliorare efectivă a diversității biologice în păduri, potrivit derulării liniilor directoare naționale sau regionale'1..., deoarece „conservarea și ameliorarea propriei diversități biologice trebuie să fie un element operațional esențial al gestiunii durabile a pădurilor și trebuie să fie abordate într-o formă adecvată, concomitent cu celelalte obiective fixate în păduri, în politica și în reglementările forestiere De-a lungul timpului, proporția pădurilor cu echilibru ecologic deteriorat din țara noastră a crescut continuu sub impactul factorilor biotici și abiotici. Din acest motiv, reconstrucția acestor păduri a fost impulsionată prin amenajamente și, în 1976, printr-un program național. Acesta prevedea că acțiunea de refacere a celor 1,200.000 hectare de păduri necorespunzătoare să fie încheiată în anul 20 iO Ritmul de înlocuire a arboretelor necores- punzătoare în deceniul 1976-1986 a depășit pe cel optim, prevăzut de principiile și tehnica de organizare amenajistică. S-a adoptat un ritm mai grăbit prin constituirea de subunități de refacere in literatura străină de specialitate, pentru termenul de reconstrucție ecologici se utilizează termeni apropiati, cum ar fi lesiaurutiun (limba franceză) sau rehabilitation (limba engleză). Dr. ing. N1COLAE GEAMB AȘU Membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice care în multe situații s-au soldat cu consecințe negative asupra continuității, normalizării structurii pădurilor și asupra eficienței funcționale a noilor arborete*\ Prin ansamblul de norme tehnice elaborate în 1986, sub raport conceptual s-au înlăturat - în mare parte - deficiențele semnalate în deceniul 1976-1986. Apoi, ritmul de înlocuire a arboretelor necorespunzătoare a avut inițial o tendință de normalizare, însă după 1990 a scăzut sub cel necesar. Dar trebuie subliniat că această scădere, cel puțin în parte, se datorește și faptului că extinderea fenomenului de uscare anormală a pădurilor a generat tot mai multe suprafețe cu arbo- rete care necesită aplicarea unor măsuri de recon- strucție ecologică. Existența unor mari suprafețe de pădure care necesită restabilirea și ameliorarea biodiversității (circa 600 mii hectare), la care se adaugă suprafețele deteriorate prin uscare anormală ca și deficiențele de aplicare a normelor 6, sunt probleme care reclamă rezolvări urgente. între acestea, pe primul plan se situează stabilirea sistemelor silviculturale de reconstrucție ecologică a pădurilor. în cele ce urmează se prezintă unele caracteristici teoretice privind reconstrucția ecologică în pădurile din țara noastră. 2. Considerații teoretice asupra reconstrucției ecologice Procesul de reconstruire a structurilor naturale ale ecosistemelor degradate și necorespunzătoare funcțional în țara noastră, după primul război mondial, a fost cunoscut sub denumirea de refacere și substituire a arboretelor. După Lupe (1975) „prin refacerea unui arboret, în sensul larg, se înțelege înlocuirea unui arboret necorespunzător, de productivitate redusă, cu unul normal, de productivitate cit mai mare", iar prin substituire, în sens larg, se înțelegea „înlocuirea unui arboret de o anumită structură cu altul de o altă structură". țjlterior, conținutul acestor termeni a ** în multe situații acțiunea de refacere a reprezentat o cale „mascata" de suprasolicitare a pădurilor și depășire a posibilității reale de masă lemnoasă. 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995» Nr. 4 căpătat o formulare modificată; noțiunea de refacere a fost considerată ca fiind „acțiunea de înlocuire, cu aceleași sau cu alte specii principale de bază, a arboretelor necorespunzătoare funcțional, în scopul sporirii capacității de producție și de protecție" (Pătrășcoiu, 1975)*). în standardul în vigoare și astăzi, prin refacere se înțelege „acțiunea de înlocuire a arboretelor func- țional necorespunzătoare prin aplicarea celor mai adecvate măsuri amenajistice și silvotehnice în ve- derea creșterii eficacității funcționale a pădurilor". în același standard, prin acțiunea de reconstrucție ecologică a pădurilor se înțelege „reechilibrarea ecologică prin măsuri silvotehnice și amenajistice, a arboretelor și a pădurii în ansamblul ei, în cazul în care structura acestora nu corespunde legilor de structurare și funcționare a ecosistemelor naturale". în lucrarea de față, în locul cuvnitului refacere, utilizat în silvicultura românească de peste 70 de ani, se acreditează expresia reconstrucție. Dacă este corect sau nu este o problemă de analiză lingvistică, de resortul specialiștilor. în orice caz, termenul de refacere poate fî considerat ca echivalent cu cel de reconstrucție, fie că este vorba de arborete, de soluri sau de pădure. Este evident că în toate cazurile nu avem de-a face decît cu acțiunile ecologice. Deci, atît refacerea pădurilor cît și reconstrucția eco- logică a acestora au un conținut mai larg decît re- facerea și reconstrucția arboretelor. Ambele pot fi definite ca fiind ansamblul de acțiuni, aplicate de om, prin care se reinstalează echilibrul ecologic în ecosistemele forestiere cu degradare avansată prin restabilirea biodiversității, a calității biotopului la nivelul funcționalității lor optime sub raport ecologic și sodal-economic**). Problema reconstrucției ecologice trebuie însă pusă în situațiile în care ecosistemul forestier își pierde capacitatea de autoreglare pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp: suficient de lungă încît aceasta să nu mai cores- pundă cu interesele economice și ecologice ale gospodăririi pădurilor și protecției mediului în- conjurător, Situația extremă în care se mai invocă reconstrucția ecologică este legată de dispariția în literatura clasică, prin refacere se înțelege înlocuirea aceleiași specii în cadrai aceluiași regim, iar prin substituire înlocuirea unei specii cu altă specie sau alte specii. Se Optează lotuși pentru termenul de reconstrucție ecologică, care evită orice confuzie; termenul de refacere a pădurilor sau refacere ecologică poate fi confundat ce cel de refacere a arboretelor. unui ecosistem forestier în decursul timpului, ca urmare a schimbării utilizării terenului și de revenire la acesta prin metode specific silviculturale. în cazul primei situații, abordarea reconstrucției ecologice este legată de apariția unui punct critic sub aspectul funcționării normale a ecosistemului forestier, mai precis de pierderea potențialului de revenire la starea inițială sau la starea de dinaintea producerii dereglării. Cauzele dereglării ecosistemelor forestiere pot fi: - interne (insecte, ciuperci, animale, alunecări de teren etc.); - externe (vînt, zăpadă, secetă, intervenții antropice, poluare*) etc.). Atît cauzele interne cît șî cauzele externe sunt de natură biotică sau abiotică. Se întâlnesc situații cînd diferite cauze acționează în mod conjugat (ciuperci+vînt, animale+vînt, poluare+secetă). Pentru aceeași cauză se poate întâmpla ca diferite elemente ale sale să acționeze simultan, în manieră sinergică în cazul poluării, diferiți poluanți își susțin reciproc impactul asupra vegetației forestiere, făcîndu-1 mai agresiv. Cea mai dificilă problemă care se pune sub raport practic este legată de depistarea momen- tului în care ecosistemul forestier trebuie să fie re- construit ecologic. Pentru a înțelege mai ușor acest aspect, vom încerca să venim cu cîteva exemple. Doborâturile de vînt care se produc cu frecvență în molidișuri reprezintă o cauză majoră în dereglarea funcționalității acestor ecosisteme. Fără îndoială că, după producerea unei doborâturi de vînt bi masă, natura își reconstruiește singură ecosistemele de molid; perioada de timp este însă mult prea lungă ca să corespundă intereselor societății umane, sub raport economic și ecologic, într-o primă fază va avea loc reintegrarea biomasei arborilor doborîți în circuitul materiei organice, cea mai mare parte regăsindu-se ulterior în sol sub formă de humus. în această fază apar și ierburile nespecifice pădurii. în faza următoare se va în- registra fenomenul de dominare a ecosistemelor ierboase și de apariție a unor specii forestiere pioniere (mesteacăn, sălcii etc.), care vor genera ecosisteme forestiere efemere, de tranziție spre ’’ Poluarea poate avea Ia origine atît activitatea omului cît și activitatea naturii (erupții vulcanice). REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 4 25 ecosistemul forestier natural fundameul.d în ecosistemele de tranziție apare și molidul, specie care treptat le va înlocui pe cele provizorii, dînd naștere în final ecosistemului definitiv. Un asemenea ciclu succesional se prezintă schematic astfel: ecosistemele naturale mult mai durabile și care sunt mai ușor de gospodărit (cazul monoculturiior de molid, realizate în locul unor arborete de amestec, fageto-gorunete etc., al culturilor de plop eura- merican, introduse în locul zăvoaielor). în plan practic, se pune problema momentului cînd se intervine cu măsuri specifice reconstrucției ecologice pentru realizarea unor ecosisteme fores- tiere care să corespundă cît mai bine condițiilor specifice de mediu și să prezinte o stabilitate cît mai ridicată. Pentru acest lucru, se impune discutarea noțiunii de stabilitate-instabilitate ecologică. în Figurile 1 și 2 se prezintă grafic tipurile de bază ale stabilității și instabilității ecologice, în corelație cu starea dinamică a caracteristicilor luate Acesta se desfășoară într-un timp de evoluție naturală mult mai lung decît timpul de recon- strucție ecologică, care are o puternică motivație de natură antropică. Un alt exemplu poate fi luat din. domeniul uscării pădurilor. Acest proces, de cele mai multe ori cu o cauzalitate multiplă, evoluează gradual: - într-o primă etapă apar simptome sporadice ale degradării arborilor (la nivelul frunzișului); aceste degradări constau în pierderea parțială a acelor sau frunzelor precum și din decolorarea celor rămase (îngălbenim sau brunificâre); - într-o etapă mai avansată se constată, pe lingă simptomele de mai sus, și uscarea parțială a ramu- rilor, pînă la uscarea parțială a coroanei; apare și reducerea mărimii acelor sau frunzelor rămase în coroană; în etapa finală se remarcă detalierea totală și uscarea arborelui, inclusiv a arboretului (în situațiile în care fenomenul are caracter de masă, cuprinzînd întreaga colectivitate). Ciclul succesiunii se reia în această situație într-o formă apropiată de cel în care cauza dispariției ecosistemului inițial au fost doborîturile de vuit, cu unele diferențe, impuse de condițiile de mediu ți de natur? vegetației. Dar ceea ce este important de subliniat, și în acest caz, este durata mult mai mare de revenire pe cale naturală la ecosistemul forestier natural, decît în cazul reconstrucției pe cale antropică. Un alt caz deosebit, care impune conceptul de reconstrucție ecologică, este legat de unele ecosisteme forestiere artificiale care au înlocuit STABILITATE ECOLOGICA STABILITATE CONSTANTA STABILITATE CICLICA Fig. I. Reprezentare schematicii a patru tipuri de bâză ale stabili- tății ecologice în corelație cu evoluția dinamică a caracteristicilor ecologice determinate și cu absența sau prezența unui factor străin (din afara sistemului) (prelucrare după Gigon, 1984). [The graphic representation of four basic types of ecologîcal stability contlated with the dynamîc evolution of determined ecologîcal features and with existence or lack of an externai Actor (processed afier Gigon. 1984)]. 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110» 1995• Nr. 4 Fig.2. Reprezentarea schematică a patru tipuri ale instabilității ecologice în funcție de evoluția dinamică a caracteristicilor ecologice determinate și a absenței sau prezenței unor facturi străini (din afara sistemului) (prelucrare după Gigon, 1984). (The graphic representatiun of four basic types *4 ecologica! unstability as a function of dynamic evohrtion uetermincd ecologica! features and existence or lack of an externai factors(processed after Gigon 1984). în considerare și cu factorul timp (după A. G i g o n). Prin stabilitate ecologică, se înțelege capacitatea unui sistem ecologic de a-și menține starea de normalitate și de a reveni la starea inițială, după înregistrarea unor dereglări temporare. Prin instabilitatt ecologică se înțelege inca- pacitatea unui sistem ecologic de a-și menține starea de normalitate și de a reveni la starea inițială, după apariția unor dereglări temporare. Labilitatea ecologică, ca stare a sistemului ecologic între stabilitate și instabilitate, reprezintă predispoziția unui sistem ecologic spre'instabilitate. Exemplu: predispoziția monoculturilor de molid, instalate în etajul amestecurilor de rășinoase cu fag, Ia acțiunea negativă a unor factori ca vînt. zăpadă, putregai central de rădăcină etc. Instabilitatea și labilitatea nu sunt stări de durată, de cele mai multe ori acestea conducînd sistemul ecologic spre o nouă stabilitate. Echilibrul ecologic trebuie să reprezinte un indicator concret pentru aprecierea stării ecosis- temelor forestiere și să depășească nivelul unei definiții foarte generale*1. în prezent, se utilizează frecvent noțiunile de echilibru biocenotic pentru comunitatea organis- melor dintr-un sistem ecologic și cea de echilibru biologic pentru partea vie a ecosistemului sau relațiile dintre ființe (organisme), ca indivizi separați. Asemenea echilibre reprezintă doar părți integrante ale stabilității ecologice. Stabilitatea ecologică naturală se realizează fără intervenția omului (cazul pădurilor seculare); stabilitatea antropogenă se menține numai prin intervenția omului (cazul pădurilor cultivate). în Figurile 1 și 2 apare noțiunea de factor străin de sistemul ecologic analizat. Se pune problema dacă n-ar fi mai potrivită altă noțiune, cum ar fi cea de factor dereglator. în acest context, noțiunea de factor străin este utilizată în sensul că acesta nu aparține regimului normal de funcționare a sistemului ecologic. în categoria factorilor dereglatori pot intra o serie de acțiuni antropice, al căror efect poate fi favorabil pentru sistemul ecologic (cazul incendiilor în unele zone forestiere sau ai speciilor introduse de om), în Tabelul I se prezintă, în sinteză, descrierea stabilității și instabilității sistemelor ecologice. Utilitate? teoretică și practică a acestei scheme, prezentată în Tabelul 1, va fi dată, pînă la urmă, de gradul în care se va regăsi în realitatea pădurilor noastre și dacă, pe baza ei, se va putea construi un sistem coerent de măsuri de reconstrucție ecologică. Fără a încerca o analiză exhausivă a aplicabilității acestei scheme la ecosistemele forestiere din România, vom încerca, pentru inițiere, să dăm cîteva exemple sugestive. Stabilitatea constantă se poate remarca în cazul pădurilor de amestec care - pe suprafețe mici (2-5 *' Echilibrul ccelogic este definit ca stare dinamica a unui sistem ecologic de a rămîne. structural ți funcțional, practic nemodificat ți după producerea unor influențe (± primare). REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 110 0 1995 • Nr. 4 27 Tabelul 1 StabiliUtca și instabilitatea ecologici (tipuri de bază}, uvînd in vedere comportamentul (evoluția) dinamic al cornel eristic ilar ecologice observate și existența sau absența factorilor străini. (Ecological stability and unstability (basic types) tnklne into account the dynamic behaviour (evolution) of the ndticod ecologica! characteristics andtheexistenceof foreign Eveluga dinamică a caracL ecologice otem'iw. res- pectiva sistemelor ecologice precis delimitate în spațiu si timp Tipuri de stabilitate și instabili- tate în condițiile absenței și pre- zenței factorilor străini Factori străini Factori străini Stabilitate Schimbări sau osci- lații foarte miei sau mici. absenți Stabilitate constantă Sistemul ecolo- gic practic nu se schimbă. prezenți Stabilitate neelastică-prin introducerea unui factor străin în sistemul ecologic au apar oscilații Oscilații eman și regulate, res- pectiv elastice. Stabilitate ci- clică=siste- mul ecologic prezintă oscila* ții ciclice. sau schimbări. Stabilitate elasti- ci = sistemuleco- logic se schimbă datorită factorului străin și are (re- voluție spre starea dinaintea acțiunii Insiabi litate Schimbări ireversibilei mari. Schimbări endogene Sistemul ecolo- gic prezintă, față de starea normală, modjfi- factorului. Schimbări exogene Sistemul ecologic prezintă, datorită factorilor străini, schimbări ± mari. Schimbări neregulate= fluctuații. cărimari. Fluctuații endo- gene Sistemul eco- logic prezinU oscilații nere- Fluctuații exogene Sistemul ecologic prezintă, datorită factorilor străini, schimbări neregu- hectare) - își conservă foarte bine speciile de plante superioare, dacă nu intervine tranșant omul. Un alt exemplu 60 _. Trador da caleda/w Cablu și elicopter coiadare sau cablu Rgv6. Influența pantei și obstacolelor din teren asupra mijloacelor de colectare a lemnului. (The influence of the slope and of the obstacles in the ground on the wood collectîng means). de sortimente; curățarea de crăci se execută numai la locul de doborîre (cu rare excepții în tăierile de crîng), Din acest sistem de exploatare decurge sistema de mașini folosită care, în general, este adaptată condițiilor de teren: portanță. obstacole, pantă dar și condițiilor de arboret și tipului de trata- ment aplicat. Față de sistema clasică de mașini forestiere folosite și în România (tractoare agricole echipate, tractoare forestiere, instalații cu cablu), în Franța se remarcă utilizarea pe scară largă a tractorului purtător sau autopurtător de sarcini - porteur - care este o mașină cu șase sau opt roți motoare echipate REVISTA PĂDURILOR • Axul 110 ♦ 1995 • Nr.4 47 cu pcnuri cxtrațLaqgi de joasă presiune cu un șasiu articulai. dotai cu cadru. în care se încarcă lemnul scurt sau fasonat in multipli de sortimente Această mașină este echipată cu macara hidraulică pentru încărcai-descărcai și permite transportul cu lungimi pini la 8-10 m și în greutate de 81a 15 tone (Fig. 5). Macaraua are capacitatea de ridicaire de 20 KN la 3 m și 10 KN la 6 m. Utilizarea ei este frecventă, fiind agreată atît de silvicultori cil și de exploatatori, deoarece: evită deprecierea lemnului prin tîrîre, reduce sau chiar elimină rănirea arborilor ți a regenerării. în special pentru speciile de valoare i cireș. paltin, stejar. frasin.), exploatarea se execută după metoda mixtă descrisă mai sus, tractorul pwteur efeciuînd n 1.11 irea direct de la cioată n -.oiTiiiiciiiclor fasonate și utilizfnd în acest scop culoarele di exploatare realizate. Modul general de utilizare a siMcntei de mașini în raport cu panta este redat în Figura 4. în situații speciale (cazul pădurii de stat Haute- Filiere din Haute Savoie, ce constituie rezervație de iruS tetrix), în care nu se aprobă construirea de liumuri auto, se apelează la tiiniculure pe distanțe lungi de construcție, asemănătoare cu cele de tip Măriediu (Foto, Fig. 5). j. Restricții silvice în exploatarea lemnului Pentru limitarea pagubelor produse în pădure cu ocazia lucrărilor de exploatare, există elaborate caiete de sarcini generale, conțunnd restricțiile de exploatare, aplicabile atît în cazul pădurilor administrate de 0-N.R CÎt și în căzu» pădurilor private. Principalele prevederi se referă la protecția arboretului, solului forestier și tratarea resturilor de exploatare. Aceste caiete de sarcini generale sunt com- pletate cu restricții pentru fiecare regiune. Sunt sancționate: lăsarea crăcilor sau a lemnului exploatat, pe semințiș sau tineret, rănirea acestora, în afara culoarelor dc exploatare sau itinerariikw stabilite. Pentru semințiș sau arborilor tineri, sub 10 cm diametru, despăgubirea este egală cu costurile de plantare Ia data exploatării, dacă vârsta acestora este sub ld ani. Peste această vîrstă, prețul despăgubirii se multiplică cu o zecime, pentru fiecare an scurs de Ia data plantării sau instalării semințișului. Sunt stabilite majorări de pînă ia 50%, m situația cînd 48 suprafața distrusă depășește 10 ari la hectar. Prețul despăgubirii pentru replantare cuprinde plantarea propriu-zisă, pregătirea solului și lucrările de întreținere pentru primii trei ani. Nu se consideră prejudiciu distrugerile ce implică replantarea a mai puțin de 50 puieți pentru un parchet. Pentru protecția arborilor rezervați, prețul de bază, în cazul vătămărilor, se multiplică cu următorii coeficienți: 25 pentni arborii de elită selecționați; - 10 pentru arborii rezervați în arborete semincere; - 5 pentru arborii rezervați în tăieri jardinatorii și de regenerare. O altă importantă restricție se referă la perioada admisă pentru efectuarea exploatării care se stabilește, de regulă, în afara sezonului de vegetație. Aceasta diferă de la regiune la regiune. Pentru cele mai multe zone se interzice doborîrea arborilor în intervalul 15 aprilie - 31 august, dar acesta se prelungește și pînă la 15 septembrie în cazul foioaselor din Masivul Central. Colectarea din parchet a lemnului exploatat coincide cu cea de doborîre, fiind însă precizată expres prin clauze particulare, în fiecare caz în parte, în raport de condițiile concrete de teren, arboret și mijloc utilizat. Protecției solului forestier i se acordă aceeași importanță, întrucît tasarea solului modifică structura și textura acestuia, provocînd astfel perturbați! în ciclul biogeochimic. De aceea, mașinile utilizate la exploatările forestiere sunt în general adaptate (gabarit mic, presiune pe sol de maxim 0,7 kg/cm2, gardă înaltă ș.a.). Se pune însă un mare accent la protejarea solului prin organizarea zonei de lucru, alegerea mijloacelor adecvate și utilizarea culoarelor de exploatare. Pe acestea din urmă circulația este interzisă în cazul perioadelor cu umiditate ridicată a terenului. Circulația utilajelor în afara culoarelor sau a itinerariilor materializate în teren este interzisă. în cazuri fortuite, circulația este permisă dacă pe calea de scos se împrăștie cetină, crengi subțiri și alte resturi de exploatare. De altfel, în cazul utilizării combinelor de abataj la răriturile de rășinoase, această metodă este utilizată frecvent iar tasarea solului este practic inexistentă. REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul U0» 1995* Nr.4 k. Exploatarea lemnului în regia O.N.E Așa cum s-a menționat, din volumul total de exploatat în pădurile gestionate de O.N.F. un procent de 17% se realizează în regie (în principal în Alsacia). Precizăm că exploatarea în regie în această regiune se efectuează într-o zonă protejată și cu activitate turistică intensă, de unde decurge și aplicarea unor tratamente considerate fine: tăieri de regenerare progresive selective, în ochiuri siste- matice, tăieri grădinărite. Pădurile, în această zonă, sunt situate pe terenuri stîncoase cu pantă pronunțată iar volumele extrase/ha sunt mai reduse. în această regiune, la exploatarea lemnului în regie, se practică bareme pentru plata muncii, stabilite după o lungă practică tehnică și economică care reflectă dificultățile ce decurg din condițiile de teren și de arboret amintite. Baremele diferențiază plata salariilor pentru doborîre,' curățare de crăci, secționare și colectarea lemnului exploatat, în raport cu următorii factori principali: - pantă (majorare progresivă pentru pante ce depășesc 20%); - volumul exploatat/ha (majorare progresivă pentru cantități sub 50 m3/ha); - volumul arborelui mediu exploatat (majorare progresivă pentru volum mediu mai mic de 1,50 mVfîr); - stîncării, mlaștini, regenerare (majorare pro- gresivă pentru procent din suprafața parcelei ce depășește 20%); - distanța medie de adunat (majorare progresivă pentru distanțe mai mari de 25 m); - distanța medie de apropiat (majorare progresivă pentru distanțe mai mari de 200 m); - protecția regenerării (majorări între 2 și 8%, în raport de procentul de diminuare a prejudiciilor admise). Costurile mari de exploatare, decurgînd din practicarea acestor bareme, sunt recuperate din prețul lemnului vîndut la drum auto. Stagiul efectuat a fost o experiență extrem de utilă, atît pentru specialiștii din producție cît și pentru cei din cercetare și învățămîntul superior de specialitate. * Interacțiunea silvicultură-exploatare, domeniu de interferență între cele două științe și ramuri de activitate, reprezintă factorul principal al realizărilor de succes la ora actuală în Franța. Prin studii de profil, însoțite de analize economice pertinente, se tratează problemele de recoltare a lemnului în conformitate cu prevederile menajamentelor silvice, cu grija ce se cuvine pentru protecția mediului și prin prisma desfășurării cu profit a activității de exploatare. Se încurajează asemenea studii de interacțiune, atît de către O.N.F. cît și de către exploatatorii forestieri (societăți mari sau asociații de mici antreprenori), în general suportate din așa numitul Capital Forestier Național (FFN), constituit prin aplicarea unei taxe mici (în jur de 5%) asupra vînzărilor de bușteni și cherestea. în contextul respectării unei politici forestiere naționale, putem aprecia silvicultura franceză ca o silvicultură regională și ecologică, în care apărarea mediului înconjurător reprezintă obligația primordială. Este evident că practicarea unei asemenea silvicultori necesită formarea de specialiști cu calificare superioară, care să aibă o pregătire multilaterală, atît hi domeniul tehnic cît și biologic. In sfîrșit, nu se poate practica o silvicultură avansată fără un suport financiar solid care în Franța, ca de altfel în majoritatea țărilor europene, se asigură prin practicarea unor prețuri reale la vînzarea lemnului pe picior, decurgînd din cerere și ofertă care rămîne regula de bază a unei economii de piață. BIBLIOGRAFIE C oche t, P., 1971: Etude et culfurede laforgt: E.N.G.R.E.F. Rotarii, C.. 1990: Les imeractions entre Ies methodes d’exploitation et la Sylviculture. CTBA1990. 1988: Instruction regionale - Overcus - Besanțon. «•, 1992: Rapport annuel ORF. Forestry in the frame ofmarket oriented economy - The French experiențe During the period November 7 th - December 10 th 1993 a group of four Romanian forestry specîalists went for France in order to study the French experience in the field of interacting forestry - forest operation. They were acquaînted with the French silvlculturists* problema în the frame of market oriented economy regarding the use of wood, maintenance operations problems regarding the învestments, the methods and forest operation technologies interacting with the forestry and the relations operation technologies interacting with the forestry and the relations of the forest operations to the enviromnent. The forest equîpment contribuie to the protection of the enviroiunent and lesen the forest interventions allowing a mild forest operation. REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 4 49 CRONICA Simpozion internațional privind carnivorele mari între 5-8 iulie 1995, în pitorescul Parc Național Abruzzo (Italia), s-au desfășurat lucrările ..Atelierului privind carnivorele mari și strategiile de utilizare a teritoriului în zonele de graniță ale Europei'1. Organizatorul manifestării - prima de acest gen pe plan european - a fost Fondul Mondial .pentru Natură (World Wide Fund for Nature -WWF), cunoscută Organizație Internațională cu sediul la Gland, în Elveția, Date fiind amploarea și complexitatea problematicii care s-a dorit să fie abordată, ..atelierul” a reunit 44 specialiști (inclusiv semnatarii acestei cronici) din 19 țări europene, SUA, Canada precum și reprezentanți ai organizatorilor (WWF Internațional) sau Uniunii Europene. Deschise prin cuvîntul de bun-venit al organizatorilor italieni (Franco Tassi - directorul Parcului Național Abruzzo și Alessandro Bardi - reprezentantul WWF - Italia), lucrările propriu-zise au demarat prin două comunicări de substanță (Magnus Sylven - directorul cu programele pentru Europa și Asia Centrală din WWF și Paul Paquet - WWF - Canada), prin care s-au creionat proiectele de intenții ale WWF precum și modelul strategiei nord-americane de conservare a speciilor de carnivore mari, în Munții Stîncoși. în mod logic, manifestarea a continuat cu prezentarea situației actuale - la nivel european - a cîtorva specii de carnivore mari (urs brun, rîs, rîs iberic (Lynx pardina), lup și Gulo gulo], prezentare care a inclus - pe lîngă aspectele de biologie a acestora - și o panoramă sugestivă a problemelor cu care speciile amintite se confruntă în momentul de față (braconaj, presiuni datorate dezvoltării rețelei europene de transport, practicării unei silvicultori neadecvate, modificărilor în politica agrară a Uniunii Europene etc.). După prezentarea activităților desfășurate de WWF, în diverse țări ale Europei (Austria, Finlanda, Grecia, Italia, Suedia/Norvegia, Elveția, Rusia), în SCOpul conservării speciilor de carnivore mari, partea a doua a lucrărilor primei zile a inclus referate privind: • Interacțiunile dintre speciile de carnivore și șeptelul domestic - aspecte privind creșterea cîinilor de stînă (R.Coppinger, SUA); • Distribuția pădurilor naturale, virgine și cvasivirgine, în legătură cu zonele de graniță din Europa (L.Paule, Slovacia); • Conservarea carnivorelor mari în Munții Apenini (F.Tassi, Italia). Acestora li s-au adăugat două extrem de interesante comunicări (D. Hofer, respectiv R. Schleicher-Tappeser, ambii Germania), iradnd problemele social-economice ale acțiunilor de conservare, specifice conservării, s-au apropiat ulii dc rolul publicului (populației) sau „grupurilor de interese' (presiune) precum Șt de interacțiunea conservare-dezvoltare, privită în contextul mai larg al schimbărilor în modul de utilizare a teritoriului la nivel european (în special al țărilor Uniunii Europene). Ambele contribuții, rectinoscînd rolul determinam jucat de administrațiile naționale (guverne) în problemele de conservare, s-au concentrat pe nevoia de integrare și cooperare pan-europeană, recunoscînd că - și acest caz - la nivelul Europei - ..dimensiunea umană este factorul limitativ în procesul conservării carnivorelor mari în populații viabile” (D. Hofer). Cea de-a doua zi a lucrărilor „atelierului** s-a deschis cu o comunicare privind «Politicile și programele Uniunii Europene privind zonele de graniță ale Europei” (R.Klein, Directoratul General XVI ăl Uniunii Europene). Lucrarea a încercat prezentarea unei panorame a posibilităților de cooperare pan-europeană, prin care să fie asigurată finanțarea diverselor proiecte de conservare. Din comunicare a rezultat încă o dată că - în raport cu programele de dezvoltare structurală (economică), cărora le sunt alocate fonduri imense - proiectele de conservare ocupă un loc relativ puțin important în politica comunitară, fondurile -.puse la bătaie” de DG XVI reprezentînd doar circa 1% din bugetul acestei puternice componente a Uniunii Europene. Partea cea mai importantă a „atelierului” a constat, însă, în încercarea de realizare a unei strategii pa-n- europene de conservare a speciilor de carnivore amintite. Deși în diversele grupuri de lucru (cercetare, dezvoltare și conservare, politică și legislație, participare și educare a publicului, proiecte regionale sau limitate la anumite specii) s-a reușit o colaborare fructuoasă, discuțiile ulterioare în plen n-au reușit nici atingerea formulării unui obiectiv general, unanim acceptat de participanți, nici menționarea programelor sau proiectelor posibil de realizat sub «umbrela” strategiei de conservare dorite. Din acest motiv, participanti au convenit asupra alcătuirii unui grup operativ (opt membri din diverse țări, în care România este reprezentai de Ovidîu lonescu), care să coordoneze - în continuare - acțiunea începută în Italia, ocupîndu-se atît de posibilele programe de cooperare cît și de modalitățile concrete de finanțare a acestora. în ansamblu, lucrările „atelierului” au reliefat imensa diversitate de opinii și interese, manifestate de participanți, ca și nevoia de colaborare Ia diverse niveluri (iocal, regional sau europen), singura modalitate prin care conservarea carnivorelor mari (înscrisă în contextul mai larg ai conservării diversității biologice) este posibilă. Șef lucr. ing. NOROCEL NICOLESCU Ing. 0V1DIU IONESCU 50 REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 110* 19959 Nr.4 CRONICA Un gest reparatoriu în data de 4 august 1995, în Aula Academiei de Științe Agricole și Silvice a fost sărbătorit, cu ocazia împlinirii viratei de 90 de ani, profesorul dr. ing. Valeriu Dinu eminentă personalitate a silviculturii din țara noastră. La reușita deplină a acestui moment aniversar au contribuit cele mai reprezentanti ve instituții ale silviculturii din România și anume: Ministerul Apelor Pădurilor și Protecției Mediului, Regia Autonomă a Pădurilor - ROMSILVA R.A., Academia de Științe Agricole și Silvice „Gh.lonescu Șîșești”, Societatea ..Progresul Silvic1’, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Cu această ocazie, impresionantă personalitate a profesorului Valeriu Dinu a fost relevată în cuvîntările omagiale ale domnilor: dr. ing. Marian lanculescu - secretar de stat în Ministerul Apelor. Pădurilor și Protecției Mediului, dr. ing. Filimon Carcea - consilier al ministrului, în același minister, prof. dr, ing. Cornelia Răuță - președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice - -Gh. îonescu Șîșești”, ing. Gheorghe Gavrilescu - director generai al Regiei Autonome a Pădurilor ROMSILVA-R.A., praf. dr. loan Milescu - decanul Facultății de Silvicultură Suceava, președintele Societății -Progresul Silvic", prof. dr. Solomon Marcus - membru corespondent al Academiei Române, dr. ing. loan Catrina - director științific al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, ing. Radu Cîrneci - poet, dr. ing. Nicolae Geambașu - directorul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Beatrice Popescu - Regia Apelor Române. Momentul aniversar a reprezentat un evident gest reparatoriu pentru cel sărbătorit, dar și o generoasă promisiune pentru sărbătorirea tuturor celor cu destine similare profesorului Dinu Valeriu. De asemenea, clipele trăite de toți cei prezenți într-o elevată fraternitate profesională se vor constitui peste timp ca un semnificativ simbol al regăsirii spirituale a două generații, separate printr-o nedorită -fractură” a istoriei. Profesorul Dinu Valeriu, brăilean de origine, ca și reputații silvicultori și profesori Constantin D. Chiriță și Theodor Bălănică, s-a născut la 4 august 1905, fiind nevoit, datorită primului război mondial, să-și urmeze studiile liceale în nordul Moldovei, la Pomârla și Botoșani - Liceul Mibai Eminescu. Bacalaureatul îl susține la Liceul real «Nicolae Bălcescu" din Brăila. A urmat apoi, în paralel. Facultatea de Drept a Universității din București și Facultatea Silvică a Politehnicii. în timpul studenției, în calitate de Președinte al REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 4 Societății Studenților silvici, a organizat numeroase acțiuni cu caracter cultural1, educativ și turistic (memorabila excursie a studenților Facultății de Silvicultură în Polonia). A militat și acționat, de asemenea, pentru unificarea învățămîntului tehnic superior, după ce a fost ales Președinte al Societăților pe secții ale celor cinci Facultăți. După absolvirea facultăților de drept (1928) și de silvicultură (1929) a fost numit inginer în Oficiul de Studii al Casei Pădurilor Statului (1929). în perioada ianuarie 1931 - iulie 1932, a urmat la Universitatea din Miinchen cursurile de specializare în Științele economice, grație unei burse acordate de Ministerul de Finanțe. în decembrie 1932 obține la Munchen titlu de director în științe economice și financiare, cu teza „Agricultura României sub presiunea crizelor3*. La mai puțin de un an (iulie 1933), obține cel de al doilea titlu de doctor, tot în Germania - la Giessen - cu lucrarea „Pădurea Românească - Poziția și importanța în contextul economiei naționale". După reîntoarcerea în țară, continuă activitatea în cadrul Casei Autonome a Pădurilo। Statului (CAPS). în 1933, împreună cu dr. ing. C D. Chiriță și I. Popescu Zeletin, fondează revista „Viața Forestieră", iar în amil 1937 înființează „Cooperativa de Editură Viața Forestieră”, în care se publică o serie de lucrări absolut necesare practicienilor din silvicultura românească. Trece în anul 1938 examenul de subinspector silvic, după care este mutat în Direcția Silvică din Ministerul Agriculturii și Domeniilor, unde a lucrat ca referent principal pentru problemele de organizare silvică. în paralel desfășoară o activitate de redactor la „Viața forestieră’*, colaborînd și la alte reviste de profil forestier, în presa zilnică debutează ca poet în ziarul „Bilete de papagal”, al lui Tudor Arghezi (3 sept. 1928). în iulie 1940 este delegat în funcția de Secretar General al Ministerului Agriculturii și Domeniilor, din care demisionează o dată cu venirea regimului legionaro- antonescian. în timpul celui de al doilea război mondial, 1941-1945, a fost mobilizat pentru apărarea antiaeriană a capitalei și ulterior în serviciul de informare aeriană. Pe linie militară a ajuns de la gradul de locotenent în rezervă în 1941, la cel de căpitan în 1943, ca urmare a avansării la -excepțional” și la cel de maior în 1991. A dost decorat cu Ordinul Steaua României cu panglică de Virtutea Militară. După terminarea războiului a revenit în Ministerul Agriculturii și Domeniilor, până la naționalizarea pădurilor și înființarea Ministerului Silviculturii (1948). 51 După dcmi^ta din minister ț7 dec.l948k s-a dedicat activității didacii. l și științifice. Datorită restructurării învăță mi ritul ui superior a lucrat aproape in tot cursul anului 1950 la Institutul Topografo-Geotehnic, parțial în 1951 la Direcția Generală a Teritoriului din Ministerul Agriculturii și Silviculturii (aug. 1951 - feb. 1956), în Direcțin Generală Hidrometeoroiogică (1956 - 1957), în Comitetul de Stat al Apelor, începînd cu anul 1957 de unde s-ași pensionat în această perioadă de incertitudini profesionale s-a consumat un dureros episod în viața profesorului Valeriu Dinu - arestare si detenție-din considerente politice. Complexa activitate a profesorului Dinu Valeriu - didactică, științifică și administrativă se regăsește în lucrări de referință pentru silvicultura românească; amintim în acest aens: „Politica forestieră națională - Doctrina modernă șl realizările epocii 1918-1939”, Editura Viața Forestieră, Bucuroșii 1939, 340 pagini; „Elemente de politică șl administrație forestiera1’. Editura Viața Forestieră. București Î939, 272 pag.; -Pădurea - Apa - Mediul înconjurător1’, Editura Ceres, București 1974, 357 pag.; «Mediul înconjurător în viața omenirii contemporane”, Editura Ceres, București 1979, 509 pag. A elaborat în total circa 235 de lucrări științifice, uncie fiind premiate de Academia Română, cum ar fi teza de doctorat «Agricultura României sub presiunea crizelor” «.marele premiu al Statului „Gh. Lazăr”, lucrările „Cartea Pădurarului”, cu premiul „Demetrescu - Vergii** în 1940 pentru colaborare și „Politica forestieră națională”, cu aceiași premiu, în 1940. în 1973, primește Diploma de onoare pentru merite deosebite în cercetarea științifică forestieră. Ca cetățean al României, a primit diferite decorații, prin care i s-au recunoscut meritele aduse țării sale; menționăm decorațiile „Coroana Românie?” în 1934 și 1935; „Meritul Industrial cLI”, 1936; „Cavaler al Ordinului Polonia RestitultS”. 1936: „Coroana României” cu panglică de „Viața Militară”, 1943; „Steaua României” 1944- „Steaua Republicii Populare Române dJV”; pentru fapte de arme săvîrșne împotriva Germaniei fasciste, 1964. Fără îndoială că profesorul Dinu Valeriu «e va situa întotdeauna printre cei mai erudiți silvicultori din România, volumele „Ipostaze ale pădurii în lirica românească” (studiu antologie), Editura Sport-Turism, București 1984, 546 pagini și „Pădurea în proza românească” (studiu - antologie). Editura Sport-Turism, București 1989, 200 pagini, reprezențîad cele mai elocvente argumente în acest sens. Merită de asemenea subliniată preocuparea profesorului Valeriu Dinu, după anul 1990- pentru republicarea operelor omului politic și economistului Mihail Manoilescu (socrul său), cărora Ie-« îuhxmtit note, prefață, postfață etc. La venerabila vîrstă de 90 ani, profesorul Dinu Valeriu apare ca una din cele mai complexe personalități ale silviculturii noastre, care în decursul timpului a abordat probleme de importanță majoră pentru silvicultură, dar și pentru alte sectoare de activitate care beneficiază de efectele binefăcătoare ale pădurii. Alăturăm încă o dată urările noastre sincere de sănătate și viață lungă buchetului omagial de dese sentimente, de care vorbitorii au dat do«adă cu ocazia aniversării profesorului Dinu Valeriu. Dr. ing. NICOLAE GEAMBAȘU REVISTĂ REVISTELOR KEENAN, RJ.. KIMM1NS, 1?.. 1993: The ecological effects of clear-cuttmg (Efectele ecologice ale tăierilor rase). In: Environmental Review ar.l, pag. 121-144. Tăierile rase, tehnică silvicuhurată aplicată larg în diverse zone ale lumii, reprezintă una dintre cele mai controversate subiecte în lumea forestieră contemporană. Este încă posibilă (aplicabi lă) aplicarea lor? Dacă da, îa ce scaiă și în ce condiții? Pornind de la aceste întrebări, cei doi autori, reputați specialiști de la Universitatea din Vancouver (British Columbia, Canda). realizează o sinteză bibliografică, extrem de amplă și convin gfitoure. care include: definirea tăierilor rase- a silviculturii pădurilor cu funcții de producție, ca ji -explicarea nevoii, încă actuale, de aplicare a acestor tratamente; - enumerarea, eu multiple exemple, a diverselor influențe ecologice (climatice, hidrologice, edafice, asupra productivității pădurilbr cs și asupra diverselor niveluri - de la a la € - ale diversității biologice pe care le au tăierile rase. în partea finală a articolului, se enumera situațiile în care aceste intervenții sunt nedorite, precum și în care, prin mărimea, forma și modul de așezare a parchetelor, ca și prin direcția de înaintare cu tăierile, efectele ecologice negative »le tratamentului amintit pot fi reduse. în același context, si din nevoi obiective, se fac scurte considerații și asupra sistemei de mașini, folosită în exploatările forestiere, care poate asigura limitarea acelorași efecte nedorite. Fără a nega dreptul opiniei publice teu ieihiență imensă în procesul luării deciziilor politice, atît pe continentul nord- american, cît și în Europa comunitară), de a critica tratamentele extensive sau exploatarea excesivă a pădurilor autorii consideră că - în condițiile aplicării lor corecte și atente - tăierile rase pot reprezenta tehnici forestiere ..sănătoase”, oferino hi pitii avantaje în sensul eficienței producției lemnoase și nu numa«. Este însă necesar ca această presiune a publicului, bazată în general pe emoții, nu pe cunoaștere, să na limiteze - in mod nerezonabil - opțiunile normale de gospodărite a pădurilor și să nu ignore demonstrațiile și adevărurile științifice. Șef lucrări ing. NOROCEL NICOLESCU 52 REVISTA PĂDURILOR • Amilii 19959 Nr.4 CRONICA Sesiune memorială MARIN DRĂCEA Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, Regia Autonomă a Pădurilor ROMSILVA. Secția de Silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și Societatea „Progresul Silvic" au organizat, în Aula Academiei de Științe Agricole și Silvice, în ziua de 13 octombrie 1995, Sesiunea memorială „Marin Drăcea, personalitate marcantă a silviculturii românești Ia împlinirea a 110 ani de la nașterea sa“. Sesiunea s-a desfășurat în prezența domilor dr. îng. Aurel Constantin Ilîe - Ministrul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, dr. ing. Marian lanculescu - Secretar de Stat, Șef al departamentului Pădurilor, îng, Gheorghe Gavrilescu - Director General al ROMSILVA R.A., dr. ing Nicolae Geambașu - Director al ICAS, dr, ing. Ion Milescu - Președintele Societății „Progresul Silvic", dr. ing. Ion Catrina - Președintele Secției de silvicultură din ASAS, precum și a unui numeros public, din care nu au lipsit foști studenți ai Profesorului Marin Drăcea, reprezentanți âi științelor agricole și silvice, ai învățămîntului (mediu și superior) silvic, membrii ai Academiei Române - domnii academicieni Mircea Moțoc și Marcu Boțan. Au fost „amfiteatre pline”, cum îi plăcea Profesorului... Fiecărui participant i-a fost înmînată INVITAȚIA (care cuprindea „Scurtă bibliografie, Marin D. Drăcea” și Programul Sesiunii memoriale) și un Supliment ai revistei „Bucovina Forestieră”, reprezentînd reeditarea conferinței „Considerațîuni asupra domeniului forestier al României”, susținută în fața Ateneului Român de către Marin Drăcea, în seara de 14 februarie 1931, distinsă cu „Premiul Trandafir Djuvara” și publicată la București, în anul 1938. de Editura „Bucovina”, I.E.TOROUȚTU. Lucrările Sesiunii memoriale au fost conduse de dr. ing. Marian lanculescu - Secretar de Stat, Șef al Departamentului Pădurilor. în cuvîntul de deschidere, domnul dr. ing. Aurel Constantin Iile - ministrul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, a arătat că: „Omagiindu-l pe Profesorul Drăcea, aducem de fapt un elogiu întregului corp silvic, care - în decursul timpului, urmîndu-i pilda și îndemnurile - a acționat unitar fi ferm pentru perenitatea pădurii românești". Subliniind strinsa colaborare pe care - în calitatea domniei sale - o are cu acest corp profesional de elită, a menționat că „însăși situarea activității de silvicultură alături de cele de gospodărire a apelor și protecția mediului corespunde pe deplin concepțiilor ecologice, de adevărat vizionar ale Profesorului Drăcea ”. în contextul problematicii actuale a gestionării durabile a pădurilor, dl. ministru a menționat cîteva dintre obiectivele silviculturii: necesitatea creșterii suprafeței ocupate de vegetație forestieră pri n împădurirea treptată a terenurilor inapte pentru alte folosințe; necesitatea luării unor măsuri urgente de constituire a unei rețele adecvate de arii protejate, în cane marea biodiversitate a florei și faunei spațiului carpatino-danubian să fie ocrotită și conservată; în întreg cuprinsul fondului forestier, chiar și acolo unde funcțiile de producție ale pădurilor sunt prioritare, trebuie să se acționeze cu prudență și discemămînt.. In atingerea acestor priorități, se vor avea în vedere: perfectarea cadrului legislativ și instituțional; dezvoltarea infrastructurii necesare, inclusiv prin investiții vizînd sporirea accesibilității pădurilor; îmbunătățirea sistemului de formare continuă a personalului de Specialitate; răspîndirea în rîndul populației, șl în special al tineretului, a cunoștințelor privind rolul și importanța pădurii în viața social-economică a țării. în continuare, sLă intrat în ordinea de zi a Sesiunii Memoriale, prezenfîndu-se următoarele comunicări: • Marin Drăcea și conștiința forestieră (dr. ing. M. lanculescu). • Vieți paralele: Marin Drăcea și Gheorghe lonescu Șișești (dr. ing. C. Răuță, în lectura d-lui dr. ing. F. Carcea). • Marin Drăcea, susținător al Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS), instituție de referință pentru Regia Autonomă a Pădurilor, ROMSILVA (ing. Gh. Gavrilescu) • Personalitatea profesorului Marin Drăcea, reflectată în activitatea Societăți „Progresul Silvic” (dr. ing. I. Milescu). • Marin Drăcea un mare dascăl al școlii românești de silvicultură (dr. ing. LI. Horescu). Cu justificată emoție, a fost ascultat cuvîntul actualului decan de vîrstă al corpului silvic, profesorul dr. ing. Vateriu Dinu, care - cu hanii său de orator - a rememorat unele idei și atitudini profesionale ale celui omagiat și - mai cu seamă - eforturile acestuia de a trezi interesul studenților săi, dar și al pubicului larg, pentru protejarea pădurii și pentru folosirea ei rațională. în cea de a doua parte a sesiunii, au fost prezentate următoarele referate: * Marin Drăcea întemeietorul și primul director al Institutului de Cercetări șî Experimentație Forestieră (ICEF), concepția sa privind organizarea cercetării forestiere în România (dr. ing. N. Geambașu). • Primii pași. Idei și fapte ale profesorului Marin Drăcea în dezvoltarea silviculturii românești (ing. M. Daia). • Concepte șî realizări de marcă în domeniul științelor silvice în „epoca Marin Drăcea” în țară și pe pian internațional (dr. ing. I. Catrina). • Marin Drăcea. Pagini inedite (praf. dr. doc. V. Giurgiu). • Marin Drăcea, militant neobosit în apărarea integrității patrimoniului păduros al României (dr. ing. R, Cenușă) • Amintiri de Ia cursul Profesorului Marin Drăcea (dr. ing. R. Dissescu) • Contribuțiile Profesorului Marin Drăcea la introducerea și extinderea speciilor repede crescătoare în România și regenerarea pădurilor de cîmpie (dr. ing. C.LPopescu). în final, domnul Secretar de Stat - dr. ing. Marian lanculescu a mulțumit tuturor celor care, prin expunerile făcute sau prin prezență, au onorat manifestarea organizată și au omagiat personalitatea Profesorul Marin Drăcea. Anunțînd dorința organizatorilor de a publica într-un volum expunerile prezentate și a operei Profesorului, d-sa a făcut publică - în urma consultărilor avute cu conducerea ASAS - hotărîtea prof. dr. Cornelia Răuță președintele Academiei de Științe Agricole și Silvice de a propune Prezidiului aceste academii amplasarea unui bust al Profesorului Marin Drăcea alături de al profesorului Gheorghe loncscu-Sinești, în fața Academiei de Ș ființe Agricole șl Silvice. Totodată, în urma consultării și cu conducerea ICAS, domnul dr. ing. Marian lanculescu, Secretar de Stat, a anunțat hotărîrea de a întregi denumirea actualului Institut de Cercetări șl Amenajări Silvice cu numele ctitorului său, Profesorul MARIN DRACEA. ELENA NIȚĂ RADU DISSESCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.4 53 PUNCTE DE VEDERE Publicăm integral punctele de vedere ale domnului prof. ing. Tudor Morariu, cu mulțumirile noastre, adresate tuturor acelora care - moral și material - au contribuit la supraviețuirea REVISTEI PĂDURILOR, dar considerăm necesare unele precizări: 4- Acum, cînd a ajuns «la zi”, REVISTA poate și trebuie să răspundă exigențelor de PUBLICAȚIE ȘTIINȚIFICO- TEHNICÂ a specialiștilor din SILVICULTURA, EXPLOATAREA PĂDURILOR (și nu numai), din țară și străinătate. 4- Fără a intra în amănunte care țin de ISTORIA CELOR 110 ANI DE APARIȚIE NEÎNTRERUPTĂ (pînă în anii ‘60 apăreau 12 numere/an) sau îri motivele care au determinat întîrzierile din ultimii cinci ani, nu putem să nu evidențiem faptul că realii ei susținători au înțeles că REVISTA PĂDURILOR trebuie să oglindească ADEVĂRUL despre eforturile, uneori supraomenești, ale slujitorilor PĂDURII și nu «orgolii” de moment, ale unor persoane sau instituții. 4- într-adevăr, REVISTA PĂDURILOR nu trebuie să lipsească de pe masa vreunui silvicultor - de la cadrele în formare și pînă la oamenii de știință - dorința de a-și asigura abonamentul fiind o dovadă că se regăsește în paginile ei. Avem, însă, în vedere și faptul că nivelul de pregătire și interesul personal de autoperfecționare nu se compară cu acelea de acum 310 ani. Nu este mai puțin adevărat că, din motive independente de noi, unii autori au exagerat cu ermetismul teoriei iar specialiștii din producție ne-au abordat rar cu problemele d-lor. 4- Suntem conștienți de multitudinea de soluții pe care le putem utiliza în consemnarea pentru istorie a problemelor de interes major ale întregului corp silvic (învățămînt, cercetare, producție), dar nu neglijăm imensitatea de instrumente ds propagandă silvică, aflate azi la îndemâna publicului larg: afișe, pliante, emisiuni Radio și TV, ziare și reviste («Pădurea Noastră"* «FrOSit”* «Ecos” etc.). REVISTA PĂDURILOR a depășit, astfel, stadiul de principal instrument de propagandă silvică. 4- Așteptăm, deci, noi dovezi ale implicării directe - cu obiectivitate și profesionalism - a COLEGIULUI DE REDACȚIE, îq sensul leanalizării Și reconsiderării cuprinsului REVISTEI PĂDURILOR. Noi, «anonimii”, vom asigura cu promptitudine reflectarea lor în paginile secularei publicații. REDACȚIA Profesorul Marin Drăcea și Revista pădurilor Recent, foruri de înalt prestigiu științific au sărbătorit, cum se cuvine, cei 110 ani de la nașterea marelui deschizător de drumuri în ale silviculturii, profesorul Marin Drăcea, Ca unul care a audiat cu mare interes și deosebită plăcere prelegerile acestui TITAN, atît de multilateral dotat, pot spune că erudiția și talentul său nu ș-au manifestat numai la catedră ci și prin articolele pe care le-a publicat de-a lungul timpului. Ziarele îi reproduceau discursurile destul de des și mi-a fost dat, în diferite ocazii, să aud, din partea unor literați sau ziariști, cuvinte elogioase la adresa acestei personalități. Arta oratorică a Profesorului, care se oglindea deplin în ceea ce publica, trezea interes și apreciere din partea publicului larg. în special cu ocazia sărbătorii „sădirii arborilor", sau a periodicelor întruniri ale membrilor Societății «Progresul Silvic”, la care participau și numeroși reprezentanți din afara cercurilor forestiere, luările sale de cuvînt erau urmărite, comentate și apreciate favorabil de multă lume, în stăruitoarea sa luptă pentru formarea unei conștiințe forestiere, era evidentă pentru el importanța capitală a unor periodice care să mobilizeze masele în spiritul unei largi înțelegeri pentru nevoile pădurii, atît de dur lovită în diferite ocazii limită. Este tocmai motivul pentru care Profesorul arăta un viu interes și o mare grijă pentru toate publicațiile care tratau probleme în legătură cu pădurea. Pentru Revista pădurilor manifesta o grijă constantă, ea fiind purtătorul de cuvînt al Societății „Progresul Silvic", încurajînd-o pe linie financiară, ori de cîte ori avea ocazia; socotea că ea nu trebuie să lipsească de pe masa nici unui silvicultor. Dar, în același timp, îndruma colaboratorii să trateze de așa manieră problemele, îneît ele să intereseze cît mai multă lume, mobilizînd conștiințe pentru realizarea obiectivelor urmărite de politica forestieră curentă. Cine urmărește colecția Revistei, dintre cele două războaie, poate vedea cîtă atenție se dădea legislației silvice, acțiunii de optimizare a administrației forestiere, de școlarizare și instruire a cadrelor silvice și, în general, cunoștințelor de toate felurile, privind viața arborilor și a pădurilor sau ale celor despre vînătoare și pescuit. Pe scurt, directivele Profesorului se refereau la folosirea Revistei pădurilor ca instrument principal de propagandă silvică. Ne întrebăm, nu fără surprindere, dacă aceste îndrumări ale Profesorului nostru, atît de mult iubit și stimat, se mai află în practică și dacă Revista noastră, așa cum este ca alcătuită în prezent, corespunde acestui scop. Din păcate, trebuie să răspundem negativ. De mai multă vreme. Revista a devenit extrem de tehnicistă, tratînd probleme de interes limitat, pentru cercuri foarte înguste de specialiști. Temele expuse nu au utilizări practice imediate și nu sunt de natură să suscite prea mult interes pentru 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 9 19959 Nr.4 marele public și nici pentru marea masă a inginerilor silvici. Este clar că ea nu mai corespunde scopului pentru care a fost creată acum 110 ani. Ea nu contribuie la dezvoltarea acelei conștiințe forestiere, spre care năzuia Profesorul. S-ar putea obiecta că, totuși, temele tratate sunt de înalt nivel științific și - deci - trebuie făcute cunoscute. Nu este în intenția noastră să contestăm acest adevăr, numai că socotim mult mai potrivită publicarea lor în cuprinsul unor anale ale Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, pentru a servi astfel Ia documentarea celor interesați. Paginile Revistei noastre ar rămîne - astfel - disponibile pentru discutarea unor probleme ardente de silviculturii contemporane. Ne surprinde faptul că în Revista pădurilor nu s-a luat atitudine în legătură cu unele chestiuni de mare importanță, cum ar fi noul Cod Silvic, restituirea unor păduri către foștii proprietari. modul de organizare și reorganizare a învățămîntului silvic, al instituțiilor silvice șî multe altele. Unde trebuie Să-și spună cuvîntul specialiștii silvici, dacă nu în Revista lor? Unde se pot dezbate mai bine și mai’eficient problemele pădurii? Răspunde, oare, în prezent Revista îndatoririlor pentru care a fost creată acum 110 ani? Este ea un factor mobilizator pentru marea masă a lucrătorilor silvici? Are ea un ecou în inimile cititorilor de toate Specialitățile înrudite cu silvicultura? Este ea citită, dorită și așteptată? Exercită ea vreo influență în sensul respectului pentru pădure, la nivelul populației? Toate acestea ar trebui să fie «analizate și reconsiderate de cei care decid asupra destinului acestei publicații, atît de vitregite în ultimii ani. Prof. ing. TUDOR MORARIU I...« poporul nostru întreg și în special pătura conducătoare a acestuia trebuie sâ înțeleagă chemarea nobilă a silvicultorului și mai cu seamă să-șl construiască un suflet Iforestier, cu o adevărată înțelegere pentru rosturile pădurilor.» U(M. DrBcaa - ConaWeraVunl asupra domeniului forestier al Romăniek Ed. Bucovina -1938) REVISTA REVISTELOR BERNARD. ROMAN-AMAT, 1995: Quand Ies chercheurs forestiferes europăens s'interessent au hâtre. (Cînd cercetătorii forestieri europeni se interesează de fag.) In: Arborescences, Nr.57, Paris, iulie-august, 1 fig. 2 foto, p.41-44. Autorul prezintă principalele concluzii ale Congresului cercetătorilor forestieri europeni, care a avut loc în Danemarca, între 19 și 23 septembrie 1994. Tema principală a constituit-o genetica și silvicultura fagului, care ocupă 17 milioane hectare, din fondul forestier europen, constituind o specie de importanță majoră. în Sud, fagul este o componentă importantă a pădurilor montane. în Slovenia, ocupă jumătate din suprafața împădurită. în Navara, de peste cinci ani, o politică de «împădurire cu esențe autohtone tratează fagul ca specie privilegiată. în Apenini, cercetătorii italieni studiază în detaliu funcționarea ecosistemelor pe bază de fag. în Europa de Nord,fagului se acordă, de asemenea, o importanță sporită, din punct de vedere ecologic și economic. în Danemarca, de exemplu, legea forestieră prevede dublarea suprafeței împădurite în 100 ani, pentru 24% din teritoriu, față de 19% cît este în prezent. Forestierii danezi, britanici și francezi acordă un interes sporit fagului, datorită creșterii regulate a prețurilor care se înregistrează la lemnul acestei specii. Sunt numeroase institutele de cercetări forestiere din Europa care și-au intensificat colaborarea în domeniu. JARRET PASCAL, 1995: fitat et perspective de la populiculture. (Starea și perspectiva culturii plopului). In: Arborescences, Nr.57, iul.-aug., p.45. Academia de Agricultură din Franța și Comisia națională a plopului au organizat - în 29-30 martie 1995, la Școala Superioară a Lemnului din Nantes - un colocviu pe probleme privind actualitatea și perspectivele cultivării plopului în Franța. Plopul ocupă în filiera lemnului un loc special, nefiindu-i încă stabilită importanța, ca produs agricol sau forestier . Deși ocupă doar 3% din producția forestieră el reprezintă 30% din recolta de lemn rotund de foioase. Cercetările privind cultura plopului se situează în prim plan în cercetarea forestieră franceză, cu program multiplu, de la cercetarea aplicată, cu studiul mijloacelor și tehnicilor de cultură, pînă la cercetarea fundamentală, cu crearea și ameliorarea varietăților în cadrul unor vaste rețele experimentale. Aceste lucrări fac apel la tehnici de vîrf, cum ar fi schimbarea genetică. Starea sanitară globală a plopișurilor franceze poate fi pusă în pericol de o cultură prea monoclonală. Documentele colocviului pot fi procurate de la .