->ww-rr 4/1994
R EVISTS L A/»»
Jaduri lorI
"Romsilva RJL"
- Fffiala Silvică Tîffgcvifte -
Prin subunitățile sale din județul Dîmbovița
& împletituri din nuiele de răchită
& mobilă de bucătărie
mangal de bocșă
bușteni pentru furnir
panouri cofraje TEGO
pomi de iarnă
& semințe și puieți forestieri
plante medicinale din flora spontană
fructe de pădure
o siropuri naturale din fructe de pădure
miere de albine
& păstrăv
Relații la telefoanele: 045/612672; 045/634296; 045/634908; Fax: 045/611004
Adresa: Str. Justiției nr. 15, Tîrgoviște, cod 0200
ANUL 109
MVISTA PĂDURILOR
- SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR -
REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR
"ROMSILVA11 ȘI SOCIETATEA PROGRESUL SILVIC11
Nr.4
1994
COLEGIUL DE REDACȚIE
Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu, Redactori responsabili adjuncți: dr. Ing, N. Doniță (silviculturii) ți ing, O. Crețu (exploatare). Membri: dr.
Ing. Gh. Bărbii, dr. ing. D. Cherecheș. Ing. M. Dumltrache, dr. doc. Val. Erte«u, prof. dr. L Elorncu, Ing. Gh. Gavrileseu, dr. Ing. N. Geambașu.
dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. tobațeu, prof. dr. t. Mltescu, Ihg. D. Motaț, ing. N. Nltslacu, dr. ing. î. Olteanu, dr, ing. Șt Popescu-Bejat, ing.
Gh Radu, ptof.dr. V. Stănescu, ing. I.Sbera, ing, AL TL^ttu.
Redactor țef: E3enn Nljă	Tehnoredactare: Gabriela Avram
CUPRINS	pag.
V. STĂNESCU: Ameliorarea arborilor, astăzi,.........................2
N. DONIȚA. V. SORAN: Din problematica
generala privind diversiunea biologică
ți implicațiile acestei problematici în Silvicultură..»..,...»............6
D. SIMON, N. NICOLESCU: Considerații privind
mecanismele de protecție ale arborilor forestieri,
față de microorganismele patogene.	m.i*....... IO
GH. POSTOLACHE: Metodica amplasării rețelei
de suprafețe de cercetare permanente
tn rezervații forestiere.,..m...iiii.iS
șt. vlonga: Arborete pluriene, arborete echieneînnimhiinu 18
p. CUZA: Variabilitatea corelativă a caracterelor
CONTENT	page
V. STĂNESCU: Ameliorat ion of trees, today..........2
N. DONIȚĂ, V. SORAN: Oui of general problem
regardlng the biologicei diversity and 1U implications.6
D. SIMON, N. NICOLESCU: Considerations
regardlng the defence mechanism» of forest
trees agasinst pathogen microorganisme.UMiumatimtiimsMmai'mu10
GH. postolache: Placement method regardlng
the suriaces network of permanent research
ImiIlIlkitCtniiriUlUiSlUUHțnUiliXSllmiHikiliWiSiMIMl.
frunzelor în populațiile stejarului pedunculat
(Quercus robur L.)
A. CIUBOTARII: Metoda expeditivă de stabilire
a costurilor de amenajare a căilor de colectareHUII1
N. ȘOFLETEA: Aspecte privind regimul
de umiditate a unor soluri în brădete
cu fenomene de uscare.uiinmiimitiinni»iinmi>H)iHUMi
V, LEANDRU: Cu privire ia originea molidului
din pădurile de amestec de fag ți rușinoaseVklfMlIilMI
V. HADÂRCĂ, G. D1HORU: Istoricul cercetării
genului Salix L. în Republica Moldova................
O. CREȚU. P. BOGHEAN: Strategia șl direcțiile
de dezvoltare n activității de exploatare a lemnului
în perioada 1995-2000HiuniiiiTuuirtitinniumininniiaii
al. BELDIE: Bucegli, monument al naturii..........
V. DRAGNEA: Legislație forestieră tn secolele
XVixiX-cronologie■ imillhMlIHIIImlUIUiaUMUIUIIIIir
INVENȚH-INOVAȚIL....................................
CRONICA.............................................
.23
.19
.31
.35
.39
.41
.43
.48
.50
.51
REVISTA REVISTELOR......9, 22, 28, 30, 34, 40, 49, 55
RECENZII..........................    14,	51, 53
șt. VLONGA: Uneven-aged stands, even aged stands**«»■*■ iibzi18
P. CUZA: Corelative variability of the
characteristlcs of the leaves in the populations
of Pedunculate oak (Quercus robur L.)	23
A. CIUBOTARU: The prompt method to esiabllsh
the costa for the arrangement of the collectlng ways............2$
N. ȘOFLETEA: Aspecte regardlng the soli
humîdity reglme in Fir stands affected by dtylngniii«st**«oțțkii......31
V. LEANDRU: Regardlng the origina of spruce
in mixed forests-beech and softwood.............................35
V. HADÂRCĂ, G. DIHORU: The historic research
on the genus SaJfx L. In Moldova Republic	39
O.CREȚU, P BOGHEAN: Strategy and development
directions by tîmber operatlon
m 1995-2000 period.	...41
AL, BELDIE: Bucegl, mountains-natura monument......43
V. DRAGNEA: Forest legislation
In XIV-XIX centuries - chronoiogy.............    48
INVENTIONS-INNOVAT1ONS...........................50
NEWS............................  51
BOOKS AND PERIODICAL
NOTED.....................
REVIEWS■ ■■HIJllUIlHllkHIH mnm
....9, 22, 28,30, 34, 40, 49, 55
...............................14.	51, 53
REDACȚIA "REVISTAPĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dulMagheru, nr. 31, Sector 1,Telefon: 65W0.î(W2t
Articolele, Informațiile, comenzile pentru reclame, precum șl alte materiale destinate publicării în revistă se primesc
pe această adresă. Contravaloarea reclamelor $1 abonamentelor (realizate prin redacție)
se depune în Contul nr. 40.85.48 BA.SA. - S ALB.
Ameliorarea arborilor, astăzi
Prof. dr. ing. VICTOR STANESCU
Membru titular al Academiei de Științe
Agricole ți Silvice
Ameliorarea arborilor reprezintă, în general, o
antrepriză plină de dificultăți, de neprevăzut, cu atît
mai mult cu cît în silvicultură - exceptînd, să zicem,
lignicultura, dar nici aceasta în totalitate - primează,
orice s-ar spune, nu atît obiectivele productologice
cît și cele referitoare la stabilitatea biocenozelor
forestiere, la asigurarea funcționalității și integrității
proceselor metabolice individuale, a ecosistemului
de ansamblu, la conservarea diversității genetice
intraspecifice ș.a.
Este însă de remarcat că, în pofida impedi-
mentelor metodologice și experimentale întîmpinate,
după anii '60, s-au făcut importante progrese în
domeniul cunoștințelor genetice fundamentale despre
arbori, care au permis declanșarea unor programe
modeme de ameliorare a acestora.
Cu ajutorul tehnicii cromatografice în fază
gazoasă și al metodei electroforezei bidimensionale a
proteinelor pe gel de amidon, s-au interceptat locuși
gen ici care controlează sinteza monoterpenelor și
sesquiterpenelor, spectrele enzimatice ale ami-
lazelor, aminopeptidazelor, peroxidazelor și
corelațiile acestora, ca markeri, cu genele
codificatoare ș.a.
* O metodă logistică, experimentată de noi pe baza
corelării statistice a unor indicatori fenotipici. morfo-
anatomici, fiziologici și ecologici, la populații
hibridogene de stejari, ca și în populații naturale
heterozigote de fag, molid, brad, a permis să se
stabilească o serie de raporturi interalelice (diferite
tipuri de dominanță-recesivitate) și intergenice
(linkage, crossing-over, pleiotropie ș.l.), care oferă
posibiiirăț» reale de aproximare a structurilor
cromozomilor la arbori.
în ultimele decenii ale acestui secol, ameliorarea
arborilor s-a dezvoltat amplu și s-a diversificat
remarcabil sub aspect metodologic. De la programele
inițiale de ameliorare bazate pe selecție fenotipică se
recurge astăzi la procedee de transformare și
canalizare a informației genetice a arborilor, care -
chiar dacă nu explorează și acționează direct asupra
genomului - țin de domeniul biotehnologiilor
moderne.
In absența posibilităților actuale de a modifica
direct informația genetică a unui număr mare de
locuși, se procedează la manipularea, într-un anumit
grad, a informației genetice Ia nivelul plantei întregi
și, de aici, la nivelul unui grup de exemplare sau al
unei populații.
Întrucît numărul mare de locuși genici care intră
în raza de acțiune a selecției este foarte mare, mai
ales dacă avem în vedere randamentul bio-
producției, pentru a se acumula maximum de gene
sau de combinații de gene favorabile la același
arbore, trebuie să se mizeze ca premisă inițială pe o
proporție cît mai mare de recombinări.
în populațiile naturale de arbori, „diapazonul"
recombinărilor este imens, iar problema care se pune
este aceea de a ști „să citești" valoarea genetică,
pornind de la valoarea fenotipică predictoare.
Ameliorarea genetică a arborilor, presupune
concentrarea într-un grup de exemplare a unor gene
sau combinații de gene, favorabile pentru obiectivele
urmărite. Ea reprezintă - de fapt - știința creării de
varietăți, a modificării genomului arborilor prin
selecții repetate, prin recombinări și stabilizări de
caractere. Pornind de la populații, ecotipuri sau alte
unități, care nu au anumite însușiri de nivelul dorit,
se obțin ansambluri de organisme, mai mult sau mai
puțin reproductibile, care reprezintă un anumit
progres genetic, adică se obțin varietăți noi. Strategia
creării, metodele și intensitatea de manipulare a
genotipurîlor depind de tipul varietăților.
Se diferențiază astfel varietăți populaționale,
varietăți sintetice, varietăți hibride, varietăți linii
fixate, varietăți clonale.
Varietățile populaționale (varietățile populații)
sunt provenite prin reproducerea în masă, cu sau fără
selecție, K unei populații naturale sau artificiale
panmictice, valoroase, ce dă naștere la fiecare
regenerare Ia o descendență restructurată, dar stabilă
în general. Este vorba, de exemplu, de proveniențele
locale sau nelocale, eu bază genetică foarte largă,
care nu ating totdeauna performanțele productologice
maximale, dar care datorită diversității lor structurale
dețin o foarte pronunțată homeostazie și suplețe
adaptativă.
Prin metode evident mai elaborate și mai
2
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 9 Nr. 4
specializate se realizează varietățile, sintetice, adică
populații rezultate din încrucișarea panmictică,
întîmplătoare, a arborilor superiori obținuți prin mai
multe cicluri de selecție din livezi semincere și, în
general, din populații de ameliorare.
Varietatea sintetică fixează astfel numai genele cu
efect aditiv, fiind constituită dintr-un număr mare de
genotipuri șî, deci, cu o diversitate genetică sufici-
entă pentru a asigura o relativ bună adaptare la
condițiile staționate.
Varietățile hibride rezultă din încrucișări
controlate și dirijate ale unor genitorî diferiți în
culturi de clone, sau de familii în vederea obținerii
efectului de heterozis, ca și al fixării unor efecte
neaditive importante.
Varietățile-linii fixate, formate - teoretic vorbind
- dintr-o descendență genotipic homozigotică unică,
posibil de realizat la specii forestiere autogame, nu
sunt urmărite în ameliorarea arborilor, omogenitatea
homozigotică fiind incompatibilă cu normele oricărei
silviculturi ecologice.
Varietățile clonale corespund realizării unui
singur genotip, fiind obținute pe cale vegetativă,
comportînd un mozaic de clone cu spectru ecologic
larg și asigurînd transmiterea deopotrivă a efectelor
aditive și neaditive. Punerea la punct a multiplicării
vegetative „in vitro“t ca și a metodei creării
semințelor artificiale, permite realizarea de varietăți
clonale la aproape toate specile forestiere. Pentru
limitarea riscului omogenității genetice, se recurge la
cultura de varietăți multiclonale, rezultate prin
multiplicarea vegetativă a arborilor din populațiile de
produci ie.
Doar varietățile clonale (cultivaturile) de plopi
curamcnc mi, c’j sistemul lor de reproducere
continuă pe caie vegetativă și, deci, prin conservarea
mitotică a genotipurilor viguroase, supuse selecției
clonale, mi pun - în linii mari - probleme din acest
punct dc vedeie.
în lini generale, de Ia varietățile sintetice la
varietățile clonale, cîștigul genetic crește substanțial,
variabiîitatea genetică scăzînd însă riguros în același
sens.
Riscurile ecologice la adaptare și rezistența la
dăunători sunt cu atît mai mari cu cît numărul
cloncior este mai mic, dispersarea geografică a
materialului biologic este mai largă, iar ciclurile de
producție sunt mai lungi.
în ceea ce privește biotehnologiile, termenul
rămîne greu de circumscris întrucît, în ultimă
instanță, orice intervenție conștientă și dirijată asupra
vieții reprezintă o biotehnologie. In raport cu căile de
manipulare a materialului vegetal, utilizate în trecut
(altoiri, butășiri, hibridări), biotehnologiile
considerate moderne implică intervenții mai
profunde în genom și modificări dirijate la nivelul
mecanismelor celor mai fine.
In ameliorarea arborilor, realizarea de vitroplante
din fragmente mici - țesuturi, celule desprinse din
rețeaua de informații epigenice globale, cu forța lor
instructivă și restrictivă - și în felul acesta întinerite -
se află în plină desfășurare și într-un real progres
tehnologic.
Au devenit astfel accesibile atît cultura în mediu
lichid (citoculturi) a celulelor izolate cît și obținerea
de structuri embrionare (embrioni somatici), care
dau plantule și exemplare viabile. Embrionii somatici
- utilizați direct sau înveliți într-un gel nutritiv și o
capsulă protectoare - tehnologia semințelor
artificiale, se înscriu în preocupările actuale ale
ameliorării arborilor.
Interesant de urmărit și selecționat la arbori sunt
vîtro-variațîiîe sau variațiile somatice, care rezultă
în urma faptului că fragmentele excizate - sustrase
controlului epigenic inițial și ajunse într-un mediu de
cultură care generează alte reacții epigenice - dispun
astfel de un program genetic modificat. în același
sens, acționează asupra explantelor și relaxarea în
mediul nou a sistemului de conservare a integrității
genotipice, de reparare a mutațiilor de eliminare a
erorilor mitotice, de slăbire a mecanismelor de
control al endoduplicațiilor cromozomice ș.a,
Androgeueza și ginogeneza - ca biotehnologii
moderne de obținere a plantelor haploide - sunt
practicabile, evident, și în cazul arborilor, la care se
consemnează, de altfel, unele rezultate încurajatoare
Ia o serie de specii rășinoase și foioase. Lăsînd la o
pane dificultățile tehnologice care apar în legătură cu
instabilitatea stadiului haploid, cu perturbațiile
mitotice, mai ales în telofază, cu sterilitatea
exemplarelor respective, haploizii la plantele
lemnoase nu pot să depășească sub aspectul
importanței, nivelul unui obiect de studiu genetic,
ce-i drept cu adînci semnificații privind manifestarea
nemijlocită în fenotip a unor gene, linkage-ul,
identificarea anumitor secvențe de locuși genici ș.a.
Incertitudinile referitoare Ia comportamentul și
evoluția adaptabilității lor în culturi libere,
instabilitatea genomică ș.a. limitează strict, cel puțin
deocamdată, domeniul utilizării haploizilor în
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994» Nr. 4
3
practica forestierii
Realizarea de protoplaști la arbori este de
asemenea operantă, mai ales că primii protoplaști
s-au obținut la paltin în anul 1972 iar la duglas, din
calus, în anul 1974. Mai mult, s-a reușit și fuziune
de protoplaști, ca de exemplu între Paulownia
talwaniana și Populus x euramericana.
Perspective noi ar putea deschide, în silvicultură,
mai ales recombinările citoplasmatice (cibrizi),
relativ accesibile la ora actuală, fuziunea de
protoplaști - microplaști (mitocondrii sau cloroplaști,
înveliți înt*-o peliculă de citoplasmă) - și includerea
unor gene alele pentru fixarea azotului atmosferic
sau pentru eliberarea lui din substanța organică, gene
provenite de la bacterii sau ciuperci micoritice.
în ultimă instanță însă, și asemenea tehnici și
tehnologii de vîrf rămîn importante ca deschideri în
studiul orizontului genomic al speciilor forestiere,
dar cultura pe scară largă a hibrizilor parasexuați -
dacă se va realiza vreodată - rămîne, în cel mai bun
caz, o previziune pentru mileniul al III-lea.
Transferul de gene, tehnicile ADN recombinat,
manipularea nu numai a ADN codificator ci și a
produselor de transcripție (ARNm, ARNs, ARNr) și
de traducere (polipeptide), a enzimelor însele,
obținerea în ultimă analiză de plante transgenice
ș.a, sunt biotehnologii modeme care nu puteau să nu
exercite o anumită fascinație și asupra ameliorării
arborilor.
S-au și consumat și continuă să se înregistreze, de
altfel, o serie de succese și în această direcție, în
secvențialitatea cunoscută a izolării unor fragmente
de ADN cu ajutorul enzimelor de restricție a utilizării
ca vector de transfer, mai ales, a plasmidei Ti de
Agrobacterium tumefaciens, a includerii genelor
donate, a unor operoni întregi, într-un cromozom
străin, la distanțe taxonomice oricît de mari etc.
Problemele care se ridică în această sferă de
programe de avangardă nu sunt însă, în primul rînd,
cele de ordin tehnologic; ușor de întrevăzut și, de
altfel, comune, indiferent de obiectul experi-
mentelor. sunt problemele de ordin științific și ale
riscurilor imense pe care le generează imple-
mentarea, extinderea și generalizarea rezultatelor în
silvicultură.
Astfel, atîta vreme cît cunoștințele privind
structura genomului la arbori sunt așa de sumare,
utilizarea tehnicii transferului de gene, ca și
hibridărilor parasexuate, rămîn - în fond - exerciții
experimentale, aflate sub incidența hazardului.
4
Cum o mare parte din caracterele arborilor sunt
supuse controlului poligenic - și nu este vorba, aici,
numai de cele dimensionale, volumetrice sau
auxometrice, adică de caracterele cantitative în sens
strict - genele de transfer, împreună cu configurațiile
reglatoare, sunt extrem de greu de delimitat sau de
interceptat, în structura cromozomului în cauză.
Mai departe relațiile intergenice noi, care s-ar
stabili la organismele forestiere transgenice, sunt mai
greu - dacă nu imposibil - de prevăzut, iar ipoteza
acțiunii independente în genom a uneia sau a cîtorva
gene substituite, așa cum aproximează anumiți
specialiști, este extrem de îndoielnică.
Nu mai vorbim de faptul bine cunoscut în selecția
clasică, conform căruia, între caracteristicile de
vigoare și cele de calitate, ca și între aditivitate și
adaptabilitate (ceea ce interesează înainte de orice),
există corelații inverse.
în ultimă instanță, chiar dacă printr-o ipoteză
extrem de optimistă, în deplină șî corectă informare
și cunoștință de cauză, am reuși să manipulăm
secvențe mari de ADN, de exemplu cu genele
capacității maxime de bioacumulare, cu genele
•calității perfecte a tulpinilor și însușirilor anatomice
ale lemnului, acestor structuri combinatorii de gene
superspecializate le-ar lipsi, în mod inexorabil,
coerența și homeostazia corelativă și deci capacitatea
de adaptare la diverse medii de viață, diversitatea
genetică pentru supraviețuire, capacitatea minimă de
autoreglare.
De aceea, se și apreciază, că - la arbori -
manipularea genetică nu se va putea extinde decît la
funcții simple atiate sub control oligogenic.
Ameliorarea arborilor prin biotehnologii modeme
poate să urmeze însă și o altă cale, ecologică, și
anume aceea a sporirii rezistenței la dăunători
biotici, la factori climatici extremi, dar dirijarea
ansamblului genic-cpigenic la arbori relevă enorm de
multe necunoscute.
Chiar ideea, care părea extrem de tentantă, a
trecerii la o așa-zisă „silvicultură intensivă11, cu
înlocuirea pădurilor naturale prin culturi cu număr
mic de specii, intens ameliorate, economic foarte
rentabile și ușor de cultivat, este privită tot mai
circumspect în numeroase țări ale lumii, ipoteza
întoarcerii la silvicultura ecologică, echilibrată,
diversificată, cu mari valențe și amplitudini
autoreglatoare, cîștigînd tot mai mulți adepți.
Această ipoteză rațională de concepție și acțiune
are, evident, repercusiuni directe și în ameliorarea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4

arborilor prin biotehnologii modeme.
Strategia de acțiune actuală nu poate astfel să se
desfășoare decît pornind de la combinarea
cunoștințelor de genetica populațiilor, genetică
biochimică și teste experimentale de teren
comparative, îmbinate cu activitatea de prezervare și
de ameliorare a resurselor genetice.
De la conservarea statică, în bănci de gene, la
conservarea dinamică a variabilitățiî, trecînd prin
selecția recurentă de intensitate redusă, selecția
recurentă în populații de elită testate, prin restricție
progresivă a variabilitățiî, se ajunge la crearea celor
mai bune varietăți.
Varietățile ameliorate, obținute prin selecție
repetată și recombinări, ca să nu mai vorbim de
arborii transgenici, vor putea însă pătrunde în
producție numai în măsura în care vor fi trecut cu
succes o serie de teste severe și de durată, ecologice,
fiziologice șî de plasticitate adaptativă.
Ameliorarea arborilor în ansamblul său nu mai
poate fi gîndită la nivelul al una sau două generații ca
pînă nu de mult, ea trebuie să devină o verigă
esențială a dezvoltării, a potențării și conservării
genofondului național pe perioade lungi de timp.
în deceniile viitoare, este foarte plauzibil ca
ameliorarea arborilor și prezervarea resurselor
forestiere să evolueze și să progreseze în paralel,
chiar dacă biotehnologiile moderne se vor
materializa șî în silvicultură, învingînd dificultățile
tehnice, imprevizibilul ca și rezervele care se
manifestă acum privind implicațiile lor în soarta
landșaftului carpatic.
Creațiile de vîrf ale geniului genetic - în ziua cînd
vor deveni operaționale și în domeniul forestier și,
fără doar și poate, vor schimba radical tehnologiile
actuale în regenerarea și conducerea arboretelor - se
vor confrunta în mod inevitabil cu aceleași probleme
de astăzi, referitoare la subordonarea intereselor
economice de sporire a cuantumului și calității
bioacumulărilor, imperativelor ecologice de
stabilitate funcțională, de perenitate și continuitate,
de suplețe adaptativă a speciilor forestiere la
variațiile condițiilor fizico-geografice.
Ideal ar fi, desigur, ca prin noile biotehnologii să
se creeze superarbori care să învingă în silvicultură și
timpul - prin creșteri mult accelerate - și spațiul - prin
adaptabilitate extrem de largă - și ambele coordonate
la un loc - prin stabilitate exemplară.
Deocamdată însă, nu putem gîndi sau, mai ales,
nu putem acționa atît de departe.
BIBLIOGRAFIE
Ahloowalia, B. S„ 1986: Limitation of the tise of
somoelonal variation in crop improvement. în: Serial J. (Ed)
CEC Symposium Somoelonal variatîons and crop improvement.
Gembloux.
Borst, P., Graves, D. R., 1987: Programed gene
rearrgements alteminggene expmsion. Science.
Demarly, Ives., Monique, Sbi, 1989:
Amelioration des plantes et biotechnologies. Edilions John
Libiey Euritext. paris.
GallaiS, Andrd, 1990: ThGorie de la selections en
amfliorations des plantes. Masson.
Joynes, J. M. ș.a.. 1986: Plant protein improvement by
genetic engineering: use of synthetic genes. TIBTECH.
Nossal, G. J. V., 1988: Genie genetique. Reaiite et
promesses. Massoa.
Redenbaugk, K.ș.a., 1982: Characterizationandseparation
Of plant protoplasts via flow cijtometry and caii sorting.
Zeitschrift fUr Pflanzenphys.
Stănescu. V., 1988: Valenfe ale geneticii forestiere. în:
Revista economică, nr. 2.
xxx, 1991: Ades Proceedings Actas. 2 Revue forestiere
Franqaise, Hors, serie, nr. 2, Paris.
Amelioration of trees, today
Today the amelioration of trees reconsidere îts statute, in a more daring way than before, because its main knowledge support has
marked important pro^ess also in the field of forest species.
Bold interventions by means of modem biotechnoIOgies do not tolerate the hazard in a such complex and sometimes vulnerable
world as it îs that of forest ecosystems.
reînnoit abonamentete
Ca	&Ă&ZltRJ£O^pentru anuC 1995 ?
(ăă așteptăm.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 * 19949 Nr. 4
5
Din problematica generală privind
diversitatea biologica și implicațiile acestei
problematici în silvicultură
în iunie 1992, la Conferință ONU asupra
mediului de la Rio de Janeiro, s-a semnat - de către
majoritatea statelor - „Convenția asupra diversității
biologice", act elaborat în urma unor multiple
discuții și consultații din perioada 1988-1992.
FM a intra în detaliile Convenției, conținute în
cele 42 de articole și două anexe, trebuie relevat că
în spiritul acestui act statele semnatare au
următoarele obligații:
•	să dezvolte strategii naționale de conservare și
folosire durabilă a diversității biologice;
•	să identifice și să supravegheze, în timp,
componentele diversității biologice ca și acțiunile
umane care le pot periclita;
•	să stabilească un sistem de arii protejate pentru
conservarea diversității biologice in situ;
•	să reglementeze folosirea resurselor biologice,
pentru a nu se deteriora diversitatea biologică;
•	să reconstruiască ecosistemele degradate și să
reintroducă speciile dispărute;
•	să dezvolte legislația necesară pentru
conservarea biodiversității;
•	să organizeze conservarea de resurse biologice
ex situ;
•	să lanseze programe de cercetare și de
educație, privind diversitatea biologică.
Convenția conține prevederi referitoare la accesul
la resursele genetice, la tehnologiile de folosire
durabilă a diversității biologice, la cooperarea în
domeniile științific și tehnic, ca și la alte probleme
organizatorice.
în aprilie 1994, secretariatul Programului
Națiunilor Unite privind mediul a organizat o
reuniune interguvernamentală, în cadrul căreia s-au
analizat și aprobat recomandările UNEP privind
acțiunile prioritare, programele de cercetare
științifică și tehnologică pentru conservarea șl
folosirea durabilă a diversității biologice ca și
posibilitățile de transfer al tehnologiilor ce pot fi
folosite în acest scop.
Recomandările UNEP, aprobate la reuniunea
inierguvemamentală, conțin un tabel cu acțiunile ce
trebuie întreprinse pentru traducerea în viață a
Dr. ing. NICOLAE DONIȚA
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice, București
Dr. VIOREL SORAN
Institutul de Cercetări Biologice, Cluj
prevederilor articolelor 6-17 din Convenție, un tabel
privind ordinea de prioritate a acestor acțiuni, un
tabel privind modalitatea de evaluare a rezultatelor și
unul privind cercetarea diferitelor aspecte ale
biodiversității. Recomandările se referă și la măsuri
legislative, instituționale, resurse umane, dezvol-
tare, consecințe economice, participarea diverselor
organizații și a populației la conservare.
Atît din Convenția asupra diversității biologice cît
și din documentele UNEP ulterioare, rezultă
importanța deosebită ce se acordă, pe plan mondial,
problemei conservării și folosirii durabile a
diversității biologice dar și sarcinile numeroase și
dificile care revin fiecărei țări în acest sens. Problema
nu poate fi rezolvată de una sau alta dintre instituțiile
existente ci numai într-un sistem unitar de gîndire și
acțiune, coordonat și finanțat de un organ guver-
namental abilitat pentru aceasta, cu suficientă
autoritate pentru a putea mobiliza forțele și resursele
necesare.
în momentul de față, este abilitat pentru aceasta
Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului,
care trebuie să-și creeze structura organizatorică și să
asigure mijloacele materiale pentru aplicarea
Convenției asupra diversității biologice.
După această scurtă informare, privind impor-
tanța ce se acordă problemei și stadiul de imple-
mentare asupra diversității ecologice, se prezintă
unele aspecte teoretice ale biodiversității și impli-
cațiile în silvicultură:
1.	Noțiunea de biodiversitate (diversitatea
biologică), denumită la început „abundența relativă a
speciilor" (Mac Arthur, 1957), „bogăția în
specii" sau „diversitatea speciilor" (Margalef,
1958), are - în accepțiunea actuală - un caracter mai
complex de diversitate genetică a populațiilor și
speciilor, de număr de specii care alcătuiesc o
biocenoză de diversitate a tipului de ecosistem ca și
de fluctuații ale acestora în timp (Solbrig, 1991).
2.	Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului
biodiversității, apare deci ca necesară diferențierea a
trei noțiuni:
-	diversitatea speciei - ca variabilitate a speciei și
componentelor sale (populații genetice, ecotipurî
6
REVISTA PĂDURILOR • Amil 109 • 1994 • Nr.4
etc.);
-	diversitatea biocenozei - ca variabilitate a
comunității de organisme și a componentelor sale
(populații ecologice, rețele trofice etc.);
-	diversitatea biosferei - ca variabilitate a
învelișului viu și a unităților sale teritoriale (landșaft,
zonă, biom etc.), din punctul de vedere al
biocenozelor ce-I alcătuiesc.
3.	Diversitatea speciei (biodiversitatea genetică)
sau 7 - diversitatea este condiționată de structura
genetică a speciei ca și a populațiilor acesteia precum
și de varietatea condițiilor de mediu din cadrul
arealului ei. S-ar putea exprima prin număr de
populații sau prin alte diviziuni subspecifice/specie
cît și prin numărul mediu de biotipuri/populație.
Diversitatea speciei se amplifică prin variabili-
tatea fenotipică.
4.	Diversitatea biocenozei (biodiversitate ceno-
tică) sau a - diversitatea, este condiționată de
adaptările speciilor și de capacitatea de suport a
ecotopului (biotopului). Evaluarea biodiversității
cenotice se face prin diverse metode care pornesc de
la numărul de specii (populații ecologice) și de la
numărul de indivizi din fiecare specie pe biocenoză
sau pe tipul de biocenoză (indicele Simpson, indicele
Brillouin ș.a.). S-ar putea exprima și prin număr de
specii (populații) la unitatea de suprafață a
biocenozei respective.
5.	Diversitatea biosferei (biodiversitate geo-
grafică), sau p - diversitatea, este condiționată de
bogăția florei și faunei și de variabilitatea m spațiu a
mediului de viață. S-ar putea exprima prin număr de
tipuri de ecosistem (biocenoză) Ia unitatea de
suprafață a segmentului de biosferă luat în
considerare. Diversitatea biosferei se exprimă și prin
număr de specii la o suprafață Standard (1, 4, 16 km2
etc.).
6.	Biodiversitatea, la orice nivel, are o condi-
ționare biotîcă (genetică, cenotică, biogeografică)
dar și o condiționare abiotică (de mediu) care este,
de regulă, hotărîtoare.
7.	Biodiversitatea este condiționată nu numai de
^eterogenitatea componentelor, ci și de varietatea
structurilor genetice, cenotice și biogeografice care
se realizează pe această bază.
8.	Biodiversitatea este amplifîcativă; diversitatea
cenotică se amplifică dacă populațiile ecologice au o
diversitate genetică și fenotipică mai accentuată,
diversitatea geografică se amplifică dacă biocenozele
componente au o diversitate cenotică mai accentuată.
9	Biodiversitatea prezintă importanță în sine, dar
șî prin efectul pe care îl are asupra stabilității
speciei, ecosistemului, ecosfcrei (sau a unităților
acesteia).
10.	Prin stabilitate s-a înțeles capacitatea
ecosistemului de a-și păstra particularitățile
structurale și funcționale în urma acțiunii factorilor
externi (Mac Arthur, 1955) sau, mai larg,
„stabilitatea este abilitatea unui sistem de a se
întoarce Ia starea de echilibru anterioară după o
perturbare temporară” (H o 11 i n g. 1973). Măsura
Stabilității este „reziliența - însușire a sistemului care
asigură persistența relațiilor din interiorul său în caz
de perturbări” (Holl ing, 1973).
11,	Pe baza constatărilor făcute de numeroși
cercetători, în anul 1972 se formulează una din
axiomele ecologiei; „cu cît structura unui ecosistem
este mai complexă, cu atît acest ecosistem posedă o
stabilitate mai mare” (Svirezhev și E1 i z a -
rov, 1972). Mai concis: „complexitatea generează
stabilitatea” (Soran, 1993).
12.	Stabilitatea ecosistemului este corelată deci cu
complexitatea structurii și nu direct cu diversitatea
componentelor, ceea ce este corect, deoarece simpla
diversitate compozițională, necuprinsă într-o
structură complexă, nu asigură încă stabilitatea.
Acest lucru este atestat de analiza succesiunilor
cenogenetice, în cadrul cărora stadiile de colonizare
și aglomerare, deși se caracterizează prin mare
diversitate de specii, nu au și stabilitate, populațiile
nefiind cuprinse într-o structură generatoare de
mecanisme de autoreglare.
13.	Dar, fără îndoială, în comunități structural
stabilizate, o diversitate mai mare corespunde unei
stabilități mai ridicate, tocmai pentru că determină
un număr mai mare de raporturi permanente între
specii, deci și posibilități sporite de autoreglare.
14.	Stabilitatea, ca și diversitatea, are o con-
diționare biotică (relațiile din sistem) dar și o
condiționare abiotică (ca factor determinant al
diversității dar și ca factor perturbator al sistemului).
15.	în stabilitatea ecosistemelor, un rol important
îl are și spațiul aferent. Homeostazia și stabilitatea nu
se pot realiza decît pe o suprafață suficient de mare,
pentru a cuprinde întreaga diversitate și toate
retroacțiunile de autoreglare (inclusiv cele care
antrenează consumatorii din vîrful piramidei trofice).
16.	Evaluarea stabilității nu se poate face decît
REVISTA PĂDURILOR o Anul 109 • 19940 Nr. 4
7
prin determinări repetate în staționar, în aceleași
tipuri de ecosistem, deci printr-o acțiune de
monitoring ecologic.
17.	Conservarea globală a biodiversității nu este
de conceput fără conservarea diversității biosferei,
adică a conservării tuturor sau cel puțin a princi-
palelor tipuri de ecosisteme, în cadrul cărora
diversitatea de specii și de forme genetice nu numai
se conservă ci are și mediul necesar de evoluție, de
schimbare firească a variabilității.
18.	Biodiversitatea și stabilitatea ecosistemelor
forestiere este foarte diferită: de la biodiversitate și
stabilitate maximă, în pădurea ecuatorială, la
biodiversitatea minimă și stabilitate relativ redusă, în
pădurea de taiga. Acest postulat este valabil însă
numai în condiții naturale și nu în cazul intervențiilor
umane.
19.	Evaluarea diversității cenotice a pădurilor din
România, făcută recent, pe baza indicelui de
diversitate Shannon-Weaver, ținînd seama de
producători (plantele verzi), Soran (1993) a arătat
că aceasta scade de la cvercete, prin făgete, spre
molidișuri și jnepenișuri. S-a constatat că variațiile
diversităților sunt induse de regimul precipitațiilor
(altitudine), dc pantă și expoziție.
20.	Intervențiile omului, chiar cele de ordin
gospodăresc,, afectează atît biodiversitatea cît și
stabilitatea pădurii (Giurgiu, 1978; 1982). Acest
lucru este atestat prin multiple date, adunate în cele
peste două secole de gospodărire a pădurilor.
Pădurea este mai puțin stabilă la acțiunile
destabilizatoare ale omului decît la impacturile
naturale.
21,	Uniformizarea structurală a pădurii cultivate,
care s-a produs în urma extinderii tratamentelor cu
perioadă scurtă de regenerare (în special tăierile
rase'., a avut o influență negativă asupra biodiver-
sității pădurilor (Giurgiu, 1978; 1982). în viitor
este necesară o îmbinare mai bună între interesele
economice și interesele ecologice de mărire a
diversității și stabilității pădurii, prin promovarea
tratamentelor cu perioadă lungă de regenerare și cu
tăiere continuă S-a demonstrat, în acest sens, prin
multiple date, că exploatarea, mai ales printr-o
singură tăiere a arboretului matur, condiționează o
scădere puternică a diversității, prin extincția multor
specii in urma schimbării radicale a stării mediului
(Giurgiu, 1978; 1982). Diversitatea se restabilește
treptat dar, în urma mai multor asemenea intervenții,
ca se micșorează, ceea ce se constată în pădurile mai
demult intrate în circuitul economic.
22.	Pentru prevenirea scăderii diversității, se pot
face repopulări cu speciile dispărute, se poate reduce
suprafața pe care se face exploatarea, pentru a ușura
revenirea speciilor din suprafețele alăturate cu
pădurea neafectată etc.
23.	Recoltarea sistematică, peste o anumită
limită, și a altor produse ale pădurii (ciuperci, plante
medicinale, fructe) determină o reducere a
biodiversității speciilor și, uneori, a biodiversității
cenotice. prin dispariția unor specii. Din acest motiv,
este necesară stabilirea de limite cantitative de
recoltare pentru fiecare specie.
24.	Măsurile de selecție și ameliorare a arborilor,
practicate din ce în ce mai ftecvent în silvicultură, de
exemplu folosirea de culturi clonale sau de
proveniențe de mare randament, uniformizate din
punct de vedere genetic, sau extragerea selectivă a
arborilor în operațiunile culturale, pot avea
consecințe negative asupra diversității și stabilității
pădurii, dacă se urmăresc numai efectele economice
și nu se ține seama de implicațiile genetice și
ecologice (Giurgiu, 1982).
25.	Combaterea chimică neselectivă a dăună-
torilor afectează profund diversitatea ecosistemelor,
nu numai prin reducerea, uneori drastică, a
numărului de specii, dar și prin distrugerea unor
mecanisme de autoreglare. Combaterea chimică
selectivă micșorează, dar nu exclude, acest impact.
Chiar combaterea biologică strict selectivă are efecte
negative asupra biodiversității, afectînd, în parte,
raporturile trofice. Astfel, este mai indicat să se ia
măsuri preventive de ținere sub control a populațiilor
de dăunători (prin stimularea dezvoltării
antagoniștilor, prin utilizarea feromonilor etc.).
26.	Pășunatul ca și menținerea unui efectiv prea
mare de vînat în pădure pot afecta puternic
diversitatea și stabilitatea, prin distrugerea unor
populații de plante sau prin dereglarea unor lanțuri
trofice (prin reducerea populațiilor de păsări, furnici
etc.). Interzicerea totală a pășunatului și optimizarea
efectivului de vînat sunt măsuri ușor de aplicat,
pentru a preveni efectele negative asupra diversității
și stabilității.
27.	Alterarea peisajelor forestiere, prin defrișări
puternice, mai ales în regiuni cu relief accidentat, ca
și prin uniformizarea cu monoculturi forestiere pe
suprafețe mari, condiționează scăderea diversității și
labilitatea învelișului vegetal din regiunile afectate,
cu consecințe adesea dezastruoase asupra ecosferei.
8
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 • 1994 • Nr. 4
Situația țărilor în care s-au produs despăduriri
masive ca și a celor în care s-au extins peste măsură
monoculturiie forestiere atestă efectul dezastruos al
acestor acțiuni asupra diversității și stabilității
ecosferei din regiunile respective.
28.	Culturile forestiere în terenuri neacoperite cu
pădure (zone neforestiere, terenuri agricole
degradate, halde etc.) constituie o bază pentru
amplificarea biodiversității, stabilizarea peisajului și
ridicarea calității mediului de viață. Exemplul
culturilor forestiere din stepă (Bărăgan) arată că în 40
dc ani s-au instalat spontan în culturi peste 1000
specii de insecte, sute de specii de ciuperci, zeci de
specii de păsări, de ierburi etc. Asemenea culturi
sunt foarte necesare, mai ales în peisaje lipsite de
pădure sau cu păduri puține.
S-au schimbat microclimatul, fluxurile și
circuitele ecosistemice.
BIBLIOGRAFIE
Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres.
București.
Giurgiu, V., 1982: Pădurea fi viitorul. Editura Ceres,
București.
Hoiiing, C. S., 1973; Resilience and stability in ecological
Systems. Anin. Rcv. EcoL Syst. 4,1-23.
Mac Arthur, R. H., 1955: Fluctuations of animal
popuiatfons and a measum of community stabili^. Ecology, 36,
533-536.
Mac Arthur, R. H,, 1957: On the relative abundance of
bird specios. Proc. nat. Acad, Sc.43,293-295.
Margalef, R., 1958: Information theory in Ecology.
Solbrig, O. T., 1991: Rom genes to ecosystem: aresearch
agenda for Biodîversity I. MBS - SCOPE - UNESCO, Paris.
S o ra n, V., 1990: Echilibre naturale fi echilibre ecologice. în:
„Fundamente ecologice pentru silvicultura și praiicultură" ICAS,
București, 24-31.
Svirezhev, In, M., Elizarov, E., Ia„ 1972:
Matematiceskoc modelirovanie biologhiccskih sistem. Nauka,
Moskva,
x x x, 1992: Convention on biologica! div&ssîty. UNEP.
x x x, 1993: Priorities for action for conservation and sustenable
usc of biologica! di verși ty and agenda for scientifica and
lechnological research. Report of panel I Nairobi. UNEP.
Out ofthe general problem regarding the biological dîversity and its Implicatlons
Short report on stage of conservation and sustaînable use of bioiogical dîversity. Further on, some theoretical considerations about
biological divesity and. appiications in forestry. are made.
MATHER, R. A.. KANOWSKI, P-L, SAV1LL, P.S., 1993:
Genetic determinadon of vessd areain oak (QuercusroburL. and
Q. petraea LîebL): a eharacteristic related to the occurenee of stem
shakes. (Determinarea genetică a mărimii vaselor în lemnul de
stejar pedunculat și gorun; o caracteristică corelată cu
apariția crăpăturilor în trunchiul arborilor). în: Annales des
Sciences Fbi^stîeres, 50, supt I, pag. 395s-398s
Crăpătulile longitudinale în lemnul arborilor pe picior
afectează frecvent specule de cvcrcinee. După S a viii (1986),
suprafața medie a secțiunii transversale vaselor din lemnul
timpuriu este în mod semnificativ mai mare);’ arborii care prezintă
crăpături, față de cei firi asemenea defecte. în plus, după
Cinoiti J99t), frecvența de apariție a gelivurilor ta lemnul de
cvfhrince. defect similar crăpăturilor longitudinale, se amplifică o
data cu creșterea mărimii vaselor.
Pomind de la considerentul că arborii cu vase mai mari sunt
mai predispuși Ia apariția crăpăturilor, cercetările s-au orientat pe
trei direcții;
1.	Determinarea variației mărimii vaselor în funcție de pro-
veniență.
2,	Estimarea eritabihtății mărimii vaselor.
3.	Găsirea unui mijloc de recunoaștere a arborilor susceptibili
la acest defect pentru îndepărtarea lorcu ocazia primelor rărituri.
Materialul folosit (probe de creștere de 5 mm diametru,
extrase din arbori la înălțimea pieptului) a provenit din culturi de
proveniențe și teste de descendență maternă instalate, după anul
1950, în pădurea Bramwald (Saxonia Inferioară. Germania),
precum și dintr-un crîng de gorun de la Bagley Wood (lîngă
Oxford. Marea Britanic).
Rezultatele cercetărilor pot fî rezumate în modul următor:
-	factorii cate influențează semnificativ mărimea vaselor sunt
lățimea inelului anual și proveniența. Există, de asemenea, o
interacțiune între proveniență și stațiune, care confirmă opinia Iui
Kleinschmit (1986). conform căreia selecția proveniențelor
trebuie să se facă pe bază stațională (ca material de împădurire
trebuie folosite proveniențe adaptate la stațiunea posibilă de
cultură);
-	valorile eritabihtății și abaterii standard au indicat că
mărimea vaselor (suprafața secțiunii lor transversale) se găsește
sub un control genetic aditiv puternic, rezultat similar celor
obținute anterior, atît în cazul altor specii, cît și al cvercineelor;
-	arborii cu înmugurire (intrare ta vegetație) timpurie tfod să
aibă vase cu secțiuni transversale (lumen) mai mici decît cei cu
tamugurîre tardivă.
Rezultă, deci, că selecția ți ameliorarea Ia nivelul indivizilor
sau proveniențelor pot avea influențe pozitive In reducerea
frecvenței de apariție a crăpăturilor longitudinale din lemnul de
cvercinee. în același timp, tendința arborilor cu vase mari în
lemnul timpuriu de a intra în vegetație mai tîtziu poate constitui un
instrument util pentru recunoașterea și îndepărtarea la vîrste mici a
indivizilor predispuși la apariția crăpăturilor.
Ing. LARISA NICOLESCU
Asist, ing. NOROCEL NICOLESCU
REVISTA PĂDURILOR * Anul 109 * 1994* Nr.4
9
Considerații privind mecanismele de
protecție ale arborilor forestieri, față de
microorganismele patogene
Șef lucrări dr. ing. DfElER SIMON
Asist, ing. NOROCEL NICOLESCU
Universitatea „Transilvania” Brtjov
Introducere
Intervențiile silviculturale, adesea mecanizate,
produc în mod inevitabil răni, expunînd lemnul - viu
sau mort - riscului producerii unor infecții. în
legătură cu acest aspect s-a demonstrat deja, de mai
multă vreme (Shigo și Shortle, 1983;
L on sd al e, 1987), că tratarea rănilor nu poate
preveni pe termen lung apariția putregaiului.
Cercetările autorilor amintiți converg spre
concluzia că proprietatea intrinsecă a unui arbore de
a închide și izola rănile întrece cu prisosință, ca
importanță, acțiunea de tratare a acestora pe diverse
căi.
Mai mult decît atît, după unele cercetări,
rezumate de aceiași autori, arborii tratați, hi pofida
faptului că proporția lemnului colorat a fost mai
redusă, au prezentat o incidență mărită a
putregaiurilor.
Aceste constatări vor trebui să determine
abandonarea căutării de metode tot mai sofisticate de
obturare a rănilor sau obținere a unor substanțe cît
mai „eficiente" de folosit în același scop, în favoarea
stabilirii unor tehnologii noi, prin care să se evite
producerea rănilor. în cazul m care acestea nu pot fi
totuși evitate, cercetările de perspectivă ar trebui să
se preocupe de adîncirea înțelegerii strategiilor pe
care arborii le pot mobiliza pentru apărarea lor,
inclusiv a determinării genetice a acestor mecanisme.
Referitor la acest din urmă aspect, s-a constatat că
aptitudinea arborilor de a „compartimenta*1 (izola)
infecțiile este sub control genetic de intensitate
moderată pînă la puternică (Shigo și Shortle,
1983). Un argument la îndemînă este furnizat de
observația că arborii prezintă numeroase ramuri sau
rădăcini uscate, ca urmare a unor răni de origine
mecanică, vor reacționa slab și la producerea unor
răni suplimentare.
1	. Strategiile arborilor de prevenire sau
anihilare a atacurilor unor microorganisme
Strategiile de apărare ale plantelor diferă
fundamental de cele ale animalelor. Dacă acestea din
urmă pot să concentreze în timp scurt un număr mare
de celule mobile, fagocitare, mobilizate din întregul
corp, plantele cu barierele rigide - formate din pereții
celulari pecto-celulozici - nu dispun de această
posibilitate.
Apărarea lor în fața unor infecții se realizează pe
căi cu totul diferite: prin slăbirea, localizarea și
eliminarea parazitului (reacții normergice) ca și prin
reacții necrogene sau abortive (hiperergice)
(Găumann, 1944).
Primul gen de reacții (normergice) este cunoscut
de multă vreme și eficiența lor este relativ scăzută;
mult mai eficiente sunt - în special la arborii
longevivi, cu structuri lemnoase complexe - reacțiile
hiperergice.
în timp ce reacțiile normergice conduc (prin
slăbirea atacantului, localizare etc.) la o încetinire a
atacului și - de regulă - la o coexistență mai mult sau
mai puțin îndelungată, cele hiperergice apar între
organisme cu un biochimism total incompatibil,
situație care determină în scurt timp reacția puternică
a organismului afectat și moartea țesuturilor
respective, starea de coexistență fiind complet
exclusă.
Reacțiile normergice se exprimă biochimic prin
modificări în ciclurile metabolismului oxidativ,
deplasate spre cicluri scurt-circuitate, care vor
produce substanțe conservante de tipul lignanelor,
stilbenelor și polifenolilor.
Consecințele acestei deplasări sunt: scăderea
energiei disponibile, stabilizarea unor fenoli
ionizabili, creșterea caracterului aleator al legăturilor
chimice din sursele nutritive, reducerea azotului
disponibil prin precipitarea lui și reducerea
oxigenului disponibil de către polifenoli. Aceste
modificări apar în celulele parenchimatice, cele mai
numeroase din album, care acționează ca un manșon
de protecție a vaselor conducătoare.
La arborii forestieri, reacția la infecții este și mai
diferențiată, deoarece aceștia prezintă o structură
anizotropică (deci elemente constitutive și proprietăți
inegale ale lemnului, pe cele trei direcții -
transversală, tangențială și radială), care îngreunează
suplimentar avansul atacului.
în special în anii '70 și '80, între teoriile care
explică rezistența arborilor la atacurile de
io
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nn 4
microorganisme, se remarcă apariția așa-numitului
model CODIT (Compartimentalization Of Decay In
Trees), elaborat de Shigo șiMarx (1977),
completat și de un scenariu privind succesiunea
microorganismelor care populează rănile.
Modelul CODIT presupune patru zone („ziduri")
de rezistență a arborilor în calea infecției:
•	1 = obturarea vaselor conducătoare care
limitează dezvoltarea verticală a atacului;
•	2 structura inelară care limitează răspîndirea
radială a atacului;
•	3 = razele medulare care împiedică răspmdirea
într-un plan tangențial.
La aceste linii de rezistență, existente anterior
momentului producerii unei răni, se adaugă încă
una, respectiv lemnul de rezistență (4 » „zona de
baraj '), produs după infecție, cu îhsușiri noi și care -
de regulă - împiedică infectarea lui, producînd încă o
izolare a țesuturilor atacate.
Conform lui Sh i g o (1984), lemnul de rezistență
apare fie prin transformarea biochimică a celui deja
existent în vecinătatea unei infecții, fie prin formarea
unor bariere noi de către catnbium. în primul caz, în
lemnul viu adiacent unor infecții se produc și se
acumulează substanțe conservante (denumite și
„zone de tranziție’4 - după Pearce, 1987, respectiv
„zone reactive" - după Shain, din Pearce,
1987). Frecvent, aceste zone se disting prin culoarea
deosebită față de lemnul din jur, iar intensitatea
reacției de pigmentare scade proporțional cu distanța
față de agentul patogen. La rășinoase, astfel de zone
sunt în mod frecvent îmbibate cu rășină.
între lemnul pigmentat și cel sănătos se constată
diferențe în privința următorilor parametri:
- densitatea - există diferențe mici, care se vor
amplifica, însă, în urma activității ciupercilor
xilofage în fazele incipiente, reducerea datorată
degradării pereților secundari este parțial compensată
prin influxul de metaboliți;
umiditatea este, de regulă, mai mare în lemnul
pigmentai, dar sub nivelul la care va ajunge cînd
putregaiul este instalat;
•	conținutul în substanțe minerale prezintă o
tendință de creștere în lemnul afectat. O regulă
empirică afirmă că pigmentarea este cu atît mai
puternică cu cît mineralizarea are un nivel mai
ridicat;
•	pH-u! are tendința de creștere în lemnul
pigmentat, regula enunțată mai sus aplîcîndu-se și
aici. Valori pînă la nivelul unui pH egal cu nouă nu
sunt rare, doar în faza finală a infestării
înregistrîndu-se o scădere a acestuia. Creșterea pH-
ului trebuie interpretată, de asemenea, ca o reacție
de apărare, întrucît majoritatea ciupercilor se
dezvoltă bine doar într-un mediu acid pe care îl
întrețin prin producerea unor metaboliți, avînd
aceeași reacție.
în cel de-al doilea caz, activitatea cambială se
modifică și, ca urmare, este produs un lemn („țesut
traumatic" după Pearce, 1987) cu însușiri
deosebite de cele normale, cu vase mai scurte și
pereți mai groși, cuprinzînd între unul și 50 de
straturi de celule. La cvercinee, aceste celule sunt
suberizate și pot apărea și alți compuși inhibitori.
în mod suplimentar, nu trebuie pierdut din vedere
faptul că diversele „linii de rezistență" apar doar în
situațiile în care există o rană nouă sau un ciot
rămas, ambele cchivalînd cu o „poartă de intrare" în
lemn. Un arbore sănătos are însă și liniile de
rezistență formate din ritidom, iar infecțiile foliare
sunt eliminate an de an prin căderea frunzelor,
fenomen fixat genetic.
Alt model de interacțiune patogen-gazdă este cel
alluiRayner și col. (1983), citat de Pearce
(1987), care consideră că principalul factor care ar
condiționa întinderea putregaiurilor este umiditatea
din lemn, direct proporțională cu rezistența acestuia
la infecții. S-au găsit argumente pentru susținerea
acestei teorii, însă ea nu explică de ce lemnul de
rezistență, capabil să suporte infecțiile este mai uscat
decît cel înconjurător. Din teoria de mai sus rămîne
valabilă importanța acordată presiunii hidrostatice,
confirmată și de alți autori (Leben, 1985, în
Pearce, 1987).
2,	Substanțe cu rol inhibitor în dezvoltarea
microorganismelor
Printre substanțele cu rol inhibitor, un loc de
frunte îl ocupă fenolii (Hart ș.a., 1975; Shain,
1979, ambii citați de Pearce, 1987) și
fitoalexinele, dintre care - la rășinoase (pinii) - au
fost descrise stilbenele pinosilvina și
monometilpinosilvina. Acestea se formează, în mod
uzual, în albumul rășinoaselor infectate de
Hctcrobasidion annosum.
Se consideră și că unele monoterpene din rășină
își schimbă concentrația după infecție, atribuindu-li-
se și lor un rol protector.
La foioase, printre fitoalexine - au fost descrise
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
11
sesquiterpenele mansonona E și F (observată la ulin,
după infecția unor specii de Ceratocystis') și
pirufuran, observat la păr după infecția cu
Chondrostereum ptirpureum (P e arc e, 1987)..
Acești compuși apar în zonele de reacție între
țesuturile sănătoase și cele infectate.
Alt gen de modificare biochimică, care - spre
deosebire de precedenta - ridică bariere mecanice,
este suberificarea. frecventă la stejari. în acest caz,
are loc depunera de suber în celulele parenchimatice,
care - astfel - devin impenetrabile pentru hife.
Pereții celulelor din album conțin adesea depozite
brune, atribuite unor polifenoli. în plus, și rășinii ise
poate atribui, dacă îmbibă anumite zone, funcția de
barieră mecanică-
3.	Evoluția în timp a fenomenului patologic
Prezentarea reacțiilor la infecții de care sunt
capabile speciile lemnoase, ca și unor modele care să
permită înțelegerea mai ușoară, nu exprimă încă
întreaga complexitate a fenomenelor care însoțesc o
infecție.
O importanță deosebită revine și evoluției în
timpul succesiunii organismelor care pot popula
rănile. Shigo (1975) împarte evoluția, după
producerea unei răni, în trei etape distincte.
în prima etapă, care nu implică prezența
microorganismelor, răspunsul victimei este de natură
preponderent chimică, celulele afectate producînd în
special fenoli, care inhibă dezvoltarea ulterioară a
microorganismelor.
împreună cu reacțiile oxidalive, aceștia imprimă
zonei afectate o anumită pigmentare (colorare).
Etapa următoare poate începe dacă unele
microorganisme apărute au reușit să străpungă
barierele create în prima etapă, fie prin ingerare, fie
prin detoxifiere. De regulă, astfel de organisme sunt
bacterii sau ciuperci care nu produc putregaiuri
t S h i go, 1967), în urma interacțiunilor care apar
(microorgmisme-gazdă microorganisme între ele),
colorarea se intensifică și se formează „zona de
baraj", în care se găsesc extracte antifungicide și
amibactcrigne care, de această dată, se datoresc
infecției și nu rănirii (Shain, 1967, citat de
rcc, 1987; Shortle, 19791-Ultima etapă
înregistrează apariția și invadarea lemnului de către
ciupercile de putregai. Acestea concurează cu
microorganismele instalate iu etapa anterioară, avînd
in plus capacitatea de a ataca și digera pereții
celulari. Ciupercile amintite sunt însă sensibile la
fenoli și nu pot ataca țesuturile îmbibate cu aceștia,
decît după reducerea lor prealabilă.
Din acest motiv, ciupercile de putregai pot fi puse
în evidență în răni abia la cîteva luni după
producerea lor (Shigo, 1975).
Evoluția redată mai sus poate fi oricînd oprită,
prin inhibarea dezvoltării și izolarea patogenului.
Rănile mici, care nu depășesc zona albumului, pot fi
izolate relativ ușor.
Atenei, msă, cînd cicatrizarea nu reușește - fie
datorită mărimii leziunii, fie ca efect al virulenței
deosebite a agresorului - ultima etapă poate continua
prin apariția altor ciuperci ca și a insectelor xilofage
care manifestă, și ele, succesiuni clare pînă la
dispariția completă a lemnului,
4.	Aspecte practice privind mecanismele de
autoprotecție ale arborilor forestieri
Diversele reacții de apărare ale arborilor în fața
organismelor patogene, manifestate prin pigmen-
tările și eventualele putregaiuri, prezintă un deosebit
interes practic pentru silvicultură-
în general, arborii în picioare pot fi infectați pe
trei căi: răni, ramuri uscate și rădăcini. Un interes
deosebit suscită infecțiile prin răni, datorate
elagajului artificial sau altor intervenții silviculturale,
întrucît producerea lor poate fi influențată, prin
alegerea și aplicarea corectă a tehnicilor respective.
Prima consecință a unei răni este o pigmentare cu
aspect de coloană neregulată în cuprinsul lemnului,
coloană a cărei întindere (lungime) variază
proporțional cu mărimea rănii. Răni grave (de mari
dimensiuni) sau multiple pot produce o pigmentare a
întregii zone centrale, simulînd chiar apariția unui
duramen fals. Ia specii la care acesta nu apare în mod
obișnuit (fag, mesteacăn, carpen, frasin). Duramenul
fals poate fi datorat exclusiv reacției arborelui (nu
conține microorganisme) sau apare în urma
prezenței, încă de la început, a microorganismelor.
Unele specii nu produc pigmentări ci „miez
umed", ca o reacție a arborelui la moartea celulelor
parenchimatice. După diverși autori, citați de
B auch (1984), miezul umed poate conține diverse
specii de bacterii.
La arborii doborîți, colorările se datorează unor
reacții oxidative, chimice sau enZimatice. în acest
caz, întinderea zonei colorate nu permite
prognozarea amploarei putregaiului care, poate, se
va dezvolta (Shigo, 1975).
Din punct de vedere practic, problemele care se

REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 9 1994 • Nr.4
ridică sunt legate de influența mărimii, profunzimii,
poziției și momentului producerii rănii, în corelație
cu întinderea viitoarei zone afectată de putregai. Deși
îndelung studiată, această problemă nu a primit încă
un răspuns definitiv.
Aspectul cel mai amplu studiat este influența
lipului și așezării rănii asupra vitezei de cicatrizare,
acest fapt nespunînd însă foarte mult despre
întinderea viitoare a zonei colorate sau a putre-
gaiului. în acest sens se cunoaște faptul că - în cursul
aplicării elagajului artificial - poziția cea mai avan-
tajoasă (sub raport fîtosanîtar) a tăieturii este cea
perpendiculară pe ramură, care nu vatămă „gulerul“
(manșonul) de la baza ramurii și lasă un ciot de cîțiva
mm (maximum 5).
în privința celorlalte caracteristici ale
vătămărilor, în cazul foioaselor se pot evidenția
unele aspecte cu implicații practice:
A.	Cicatrizarea se realizează cu o viteză maximă,
dacă rănirea se produce în timpul primăverii; în
schimb mărimea zonei cambiale afectate este
minimă, cînd se intervine în lunile februarie-martie.
B.	Profunzimea colorării lemnului este minimă la
rănile din intervalul mai-octombrie (Lonsdale,
1991). în acest mod, opiniile converg spre
recomandarea lunii martie, ca moment optim de
intervenție cu atît mai mult cu cît, prin cercetări
directe, s-a constatat că rănile din această perioadă
conțin numărul cel mai mic de spori ai ciupercilor
xilofage și non-xilofage.
Perioada de toamnă și iarnă este una optimă în
privința populării rănilor cu microorganisme și, deci,
loial contraindicată ca moment de intervenție cu
lucrări cauzatoare de răni.
în dinamica populării acestora, primele orga-
nisme care apar sunt de regulă, drojdii, bacterii și
ciuperci non-xilofage, care nu produc putregaiuri.
Acestea însă „netezesc11 calea celor xilofage, prin
slăbri c.. și distrugerea barierelor chimice ridicate de
arbon, respectiv descompunerea compușilor chimici
toxici pentru ciupercile consumatoare de lemn. Prima
barieră infiltrată constă din razele medulare (zona 4
din modelul CODIT), datorită bogăției lor în
substanțe nutritive.
Aci ivit alea organismelor amintite determină
intensificarea colorării lemnului, de data aceasta nu
ca efect al rănirii ci ca răspuns la prezența micro-
organismelor și creșterea în paralel a acidității,
favorabilă ciupercilor xilofage- Începînd cu această
fază, se declanșează fenomene de succesiune între
diverse categorii de microorganisme, sarcinile
impuse cercetării fiind de a orienta evoluția lor,
astfel îneît microorganismele consecutive să
manifeste incompatibilitate. în acest sens, este
cunoscut efectul antagonist al ciupercii Trichoderma
vinde care a reușit (cazul fagului - după M e r c e r și
Kirk. 1984, din Lonsdale, 1987) să reducă
semnificativ (cu 11 %) incidența putregaiurilor
supravegheate timp de patru ani,
Din aceeași grupă a organismelor cu capacitate
competitivă ridicată, pot fi amintite și speciile
Scytalidîum lignicola, Verticillium lecanîi ș.a.
După cum arată Lonsdale (1987), de regulă
arborii pot bloca - prin mecanismele lor de
autoapărare - înaintea infecției; avansarea acesteia
este mai degrabă -xcepția de la regulă. Totodată, din
analiza iilcu ă de același autor asupra cauzelor care
determină eșecul mecanismelor de apărare, rezultă
că rolul principal îi joacă mărimea și profunzimea
rănilor. Rănile produse în cursul operațiunilor de
scos-apropiat și cele apărute prin moartea rădăcinilor
principale (urmare a compactării solului) sunt, prin
întinderea lor, puncte de pornire aproape sigure
pentru un putregai ulterior.
în cazul rănilor de dimensiuni mai mici, cum este
cazul celor produse prin elagaj artificial, s-a arătat
deja că vătămarea „gulerului", ramurilor, la cele cu
diametre mai mari, ca și lăsarea unui ciot prea lung
au, de regulă, efecte negative. în astfel de cazuri,
calusarea rapidă a rănii nu trebuie confundată cu
evitarea sigură a infecției. Ea poate fi stimulată, după
cum s-a arătat, cu diverse substanțe unguente sau
izolatoare (pastă de oxid de mercur acetat de
pollvmil), dintre care, după Lonsdale (1987),
efectul cel mai bun îl are tiofanat metilul
(concentrație 6%).
Concluzie
Rezumativ, se poate considera că rănile, odată
produse, pot scăpa oricînd de sub control, în pofida
aplicării unor tehnici „corecte" sub aspectul
cunoștințelor actuale. Un rol covîrșitor în menținerea
unei stări normale de sănătate a arborilor și pădurii îl
au, pe lingă diversele recomandări legate de perioada
de producere, mărimea sau profunzimea rănii, starea
și vigurozitatea arborelui care, în majoritatea
cazurilor, este garantul izolării reușite a unei infecții.
Problema stării de vegetație a arborilor și pădurii
este însă extrem de complicată, dacă ținem seama de
multiplele influențe pe care aceștia Ic suportă
revista pădurilor • Anniiop • 1994 • Nr.4
13
(secete, temperaturi extrem de ridicate sau scăzute,
poluare, activitatea organismelor fito- și xilo-
patogene, tehnici silviculturale incorect alese sau
aplicate), ceea ce complică și mai mult eforturile de
păstrare a unei stări fitosanitare optime. Oricum, se
impune ca acțiunea omului, conștient de nevoia de
obținere a unor arbori valoroși, cu întrebuințări
variate și în constantă creștere, să fie una de
minimalizare a acestor influențe și de cunoaștere mai
profundă a modalităților prin care, intrinsec, arborii
se protejează pentru a-și asigura, lor și pădurii,
perenitatea.
BIBLIOGRAFIE
Bauch, J., 1984: Dlscolouration in the wood of living and cut
trees. In: IAWA Bulletin, nr, 5 (2), p. 92-97.
Găumann, E., 1944: Immunreaktîonen und ImmunitSt bei
Pflanzen. In: Schweizerische Zeitschrift fflr Pathologie und
Bakteriologie voi. VII (4), p. 407-441.
Lonsdale, D„ 1987: Prospects for long-tcrm protection
against decay in trees. In: Advances in practicai arboriculture,
Forestiy Commission Bulletin nr. 65. HMSO, London, p, 149-
155.
Lonsdale, D„ 1991: Tree decay in relation topruning
practice and wound treatment: a progres report. In: Research for
practicai arboriculture, Forestry Commission Bulletin nr. 97,
HMSO, London.
Pearce, R.B., 1987: Antimicrobiai defences in secondary
tissues of woody plants. In: Fungal infection of plants (pegg,
G.P., Ayres, P.G. editori), Cambridge Unîversity Press,
Cambridge-New York-Port Chester-Melboume-Sydney, p. 219-
238.
Shigo, A.L., 1967: The early stagcs of discoioration and
decay in living hardwoods in northeastem United States: a
consideration of wound - initiated discoioration and and
heartwood. In: XIV IUFRO Congress Papers IX, Sectîon 41 and
Wg 22141, Miinchen, p. 117-133.
Shigo, A.L., 1975: Bioiogy of decay and wood quality. In:
Biological transfonnatîon of wood by microorganism (Liese, W.
editor) Springer Verlag. Berlin-Heîdelberg - New York, p. 1-15,
Shigo, A.L., Marx, H.G., 1977: Compartimentalization of
decay în trees. U.S. Department of Agricultura, Fbrest Service,
Agricultura Information Bulletin nr. 405, Washington, p. 73.
Shigo, A.L., Shortle, W.C., 1983: Wound dressing:
results and studios over 13 years. In: Journal of Arboriculture,
nr. 9 (12), p. 317-329.
Shigo. A.L., 1984: Compartimentalization: a conceptual
framework for understanding how trees grow and defend
themselves. In: Annual revîew of Phytopathology, nr. 22, p.
189-214.
Shortle, W.C., 1979: Mechanisms of compartimentalization
of decay in living trees. In: Phytopathology, nr- 69 (10), p.
1147-1151
Considerations regarding the defence mechanisnis of forest trees against pathogen microorganism,?.
This paper points out the state-of-the-art of the very controversial fîeld of defence mechanîsms. Usually, wounded trees react
through different mechanîsms: they can creat mechanical baniers (plugged vessels, includîng tyloses and gummy materials, suberization
of xylem parcnchyma cells, deposits of gums or resîns), as well as Chemical barriers (especially phenolic substances, but also terpenes),
which often afford protection against invasing organisms.
However, the most important system for walling-off or confining the area of infection is likely to be the so-called CODIT
(Compartimentalization of Decay in Trees - Shigo and Mane, 1977), a defence mechanism under strong genetic control. Uns System
seems to be very effective in keeping out of învading Organisms from the wood formed after wounding, which is heallhy and free of
defects, even though the breakdown of the strongest protection zone (wall IV - „barrier zone'*) fe possible under certam circumstances
(e.g. mechanical stresses, large open wounds).
The defence mechanîsms are related to different aspects such as discolored or decayed wood, wetwood or false xylem, as well as the
optium timing, position of cuts or dimensio of stumbs when artificial pruning is to be carried out.
Noi și Delta. (We and the Delta).
ftin bunăvoința Administrației Rezervație» Biosferei Delta Dunării
am primit la Redac|ie broșura cu titlul de mai sus.
Flecare din cele 48 pagini (din care 19 ilustrații color și trei ilustrații
ulh-ncgru) conține informații referitoare la schimbarea atitudinii față de
namrt.
Apărută in martie 1994 în condiții grafice deosebite, cu text în limbile
rumâni }i engleză. cu iprijmui financiar ți științific al Fondului Mondial
pentru Natură (WWF) prin Institutul de Ecologie a Luncilor (Auen -
înrăitul. din Rastan (Germania), în cadrul proiectului „Dunărea Verde**,
brojura are ca molie profeția indienilor Cree, citată de EliZabeth
Dowdcswell - Secretar General Adjunct al ONU, cu ocazia deschiderii
Primei Sesiuni a comitetului Interguvernamental tn cadrul Convenției
icupra Diversității Binlogtee (Geneva. 11 octombrie 1993):
..Dau după ce ultimul copac a fost doborit
bour după ce ultimul nu a fost otrăvit,
.lupt ce ultimul pețte a fost prins.
Dour munci vei realiza .4 hunii nu por fi mîncafi".
In baza Convenției asupra DiverniiSții Biologice, care a intrat în
• ignare la 29 decembrie 1993, s-a intensificai acțiunea desensibilizarea
întregii lumi, in vederea educării ți autoeducării pentru stabilirea
respectului datorat NATURII, pentru o relație modernă OM-NATURA.
Acest lucru se încearcă și prin broșura de față, pe înțelesul tuturor
cunoscătorilor alfabetului, inccpînd chiar de la cei care încearcă să
descifreze tainele naturii, mai ales prin explicarea termenilor specifici la
Glosar.
Un prim „abecedar" al Deltei Dunării, care - din august 1990 - a
devenit un Toc sfînt. o sală de clasă la scara școlii planetare a naturii
este acum ta îndemlna iubitorilor naturii ți a specialiștilor hotărfți să
acționeze ferm, de la înălțimea conștiinței de sine a fiecăreia, pentru ca
sănătatea națiunii să devină o realitate ți nu o „vorbă goală", o promisiune
neonorată.
Se cuvin amintiți realizatorii R. Suciu, Maneta Suciu și Diana Bota -
Grupul de Cercetare în Turism al Institutului Delta Dunării - Tulcea.
Textul a fost revizuit de P. Gorîup ți V. B. Kiss (un mai vechi colaborator
al Revistei pădurilor).
Fotografiile au fost realizate de: E. Ballon, P. Goriup. K. H. Groth, J.
B. Kiss. Eckb. Schneider, Er. Schneider, Marieta Suciu. R. Suciu.
Pentru alte informații: Institutul Delta Dunării. Str. Babadag, 165,
cod 8800-Tulcea. TeL: 040/524242: Fax; 040/524547.
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, Str. Taberei, 32,
cod 8800 - Tulcea/România, Tel.: 040550950, Fax; 040'550498.
ELENA NIȚA
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 9 Nr.4
Metodica amplasării rețelei de suprafețe de
cercetare în rezervații forestiere
GHEORGHE POSTOLACHE
Institutul de Botanici! al Academiei de
Științe a Republicii Moldova
Una din sarcinile principale a rezervațiilor
forestiere este evidențierea dinamicii ecosistemelor
sub influența diferiților factori naturali și antro-
pogeni. în acest scop, este necesară stabilirea unor
suprafețe de cercetare permanente în care să se
efectueze periodic cercetările complexe asupra
ecosistemelor. în continuare, se prezintă meto-
dologia folosită pentru amplasarea unei asemenea
rețele în rezervația „Codru" din Republica Moldova
și pentru culegerea datelor din suprafețele de
cercetare permanente.
O dată cu organizarea rezervației „Codru" (1971),
au fost inițiate cercetări în trei suprafețe permanente
cu ecosisteme forestiere de făget, gorunet și cărpinet.
Pe parcursul mai multor ani s-au efectuat cercetări
climaterice, hidrologice, fenologice etc. Anterior au
fost realizate cercetări privind solurile
(Dmitrieva, 1961; Riabinina, 1968;
Grati, 1977), vegetația (G e i d e m a n, 1969;
Postolache, 1976) mai ales în pădurile cu fag,
mai puțin în alte ecosisteme forestiere. Neexistînd
date comparabile pentru toate ecosistemele forestiere
cuprinse în rezervație, s-a considerat necesară și utilă
organizarea unei rețele de suprafețe permanente de
cercetare, care să reflecte întreaga diversitate a
ecosistemelor forestiere din rezervația „Codru",
ținînd seama și de ponderea lor în învelișul
ecosisternic.
Lucrările de creare a rețelei au început prin
cercetarea detaliată a rezervației pe itinerar,
evidențiindu se răspîndirea tipurilor de ecosisteme
forestiere în funcție de altitudine, de expoziție, de
gradul de înclinare a pantei etc.
S-a constatat că porțiunile cele mai înalte ale
versanților nordici sunt acoperite de făgete cu carpen
și gorunete cu carpen. Pe versanții cu expoziție
sudică se găsesc gorunete cu tei și frasin.
Depresiunile și văile sunt ocupate de păduri de stejar
pedunculai cu carpen. în locurile jilave și umede apar
pâlcuri de plop și salcie.
Toate aceste tipuri de ecosisteme sunt răspândite
neuniform și ocupă diferite suprafețe. Așa de
exemplu, făgetele se găsesc pe suprafețe
neînsemnate (circa 28 ha), fiind localizate mai ales
acolo unde apele freatice răzbat la suprafață și pe
vechi alunecări de teren. Pădurile de stejar pdunculat
sunt răspândite în depresiuni și văi și ocupă circa 9%
din suprafața rezervației. Mai mult de jumătate din
suprafață este ocupată de gorunete cu tei și frasin.
Raportul dintre suprafețele ocupate de diferitele
tipuri de ecosisteme forestiere a fost pus Ia baza
determinării numărului necesar d.e suprafețe de
cercetare permanente (Tab.l). în continuare,
amplasarea suprafețelor s-a făcut în situațiile cele
mai tipice pentru fiecare tip de ecosistem, cît mai
puțin modificate prin intervenții antropice.
Tabelul 1
Suprafețele ocupate de diferite tipuri de ecosistem în
rezervația „Codru" și numărul de suprafețe de cercetare
permanente amplasat în flecare tip. (Areas occupied by
various ecosystem types in „Codru" reservation and the number
of permanent research areas placed on each type).
Tipul dc pădure	Suprafața ocupată, %	Numărul de supra fete de cercetare
Pădure de fag (Fagus sylvatica) Pădure din gorun (Quercus petraea)	2	1
cu fag Pădure din gorun (Quercus petraea)	12	2
cu carpen	15	3
Pădure din gorun (Quercuspetraea) cu		
tei și frasin	65	4
Pădure din s tejar (Quercus robur) cu carpen	9	2
Pădure din stejar (Quercus robur) cu plop și salcie	1	1
Pidurc din salcie șt plop	1	1
în alegerea suprafețelor s-a mai luat în
considerare și raportul dintre suprafața tipurilor de
ecosistem pe trupuri de pădure și răspîndirea lor în
funcție de condițiile de relief. Așa, de exemplu, în
primul trup de pădure din rezervația „Codru", care
reprezintă un hîrtop de forma amfiteatru, au fost
amplasate cinci suprafețe permanente. Al doilea trup
al rezervației are un relief mai regulai. De sub
culmea care desparte primul trup de aUdoilea se
desfac trei văi, care se lărgesc treptat spre sud-est. în
acest trup s-au amplasat șase suprafețe permanente
pe două profiluri transversale, dispuse paralel. După
alegerea locurilor potrivite s-au început lucrările de
amenajare a suprafețelor.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 19949 Nr.4
15
Întrucît pentru cercetările îh Staționar, mai ales în
cercetarea productivității pădurilor de diferite vîrste,
mărirea suprafețelor de cercetare trebuie să fie
adecvată (Rodin, Remezov, Bazilevic,
1968) iar majoritatea arboretelor în suprafețele alese
au o vîrstă mai mare de 40 de ani, mărimea acestora
s-a fixat la 0,25 ha.
La alegerea acestor suprafețe a fost luat în
considerare și numărul de arbori, pentru a avea
rezultate asigurate statistic (pentru o exactitate de
±2%). în stabilirea diametrului arborilor sunt, de
exemplu, necesare determinări pe cel puțin 200 de
exemplare. Suprafețele de cercetare au formă de
patrat cu laturile de 50 m. în fiecare colț al pătratului
s-a fixat o bornă dc beton cu înălțimea de 0,5 m. Pe
fiecare bornă s-a înscris numărul suprafeței și anul
amenajării (Nr.1/1992).
Pentru ca informația culeasă să aibă caracter mai
concret, s-a numerotat fiecare arbore din suprafață,
la înălțimea de 1,3 m, de preferință pe direcția est
sau sud-est (părți mai bine luminate). Pe tulpină, s-a
marcat locul permanent de măsurarea diametrului
prin semnul „T“. Deasupra semnului „T“ s-a înscris
numărul arborelui (30/T). Atît inscripțiile de pe
tulpinile arborilor, cît și cele de pe bornele de la
colțurile suprafețelor s-au făcut cu vopsea albă.
Pentru fiecare suprafață s-a întocmit o fișă
(pașaport) cu următoarele date: informația generală,
condițiile de relief, tipul de sol, compoziția floristică
și încadrarea fitocenotică, parametrii populaționali ai
fiecărei specii (abundența, înălțimea etc).
Compoziția floristică a fost înregistrată cu
precizie mare, deoarece ea poate servi ca indicator al
schimbărilor în ecosistem.
Conținutul fișei (pașaportului) de caracterizare a
suprafețelor de cercetare este următorul:
1.	Informație generală
1.1.	Numărul suprafeței de cercetare - (31
1.2.	Mărimea suprafeței - (0,25 ha)
1-3. Anul amenajării - (1992), autorul -
(Gh.Postolache)
1.4.	Poziția geografică - (raionul Strășeni,
s.Lozova, rezervația „Codru”)
i .5. Parcela - (8), subparcela - (4)
2.	Relieful
2.1.	Altitudinea
2.2.	Expoziția versaniului - (Nord)
2.3.	Forma versantului - (concavă CU alunecări de
teren)
2.4.	înclinația versantului (panta) - (3-5*^
3.	Solurile
3.1.	Tipul - (brun de pădure)
3.2.	Subtipul - (...)
3	J. Caracteristica granulometrică - (...)
3.4.	Caracteristica fizico-chimică (humusul,
elemente biogene..,)
3.5.	Roca maternă
4.	Caracterizarea fitocenotică
4.1.	Tipul de pădure - (făget)
4.2.	Asociația - [Făgetum (sy/vaticae) galiosum
(odorati)]
4.3.	Caracteristica sinuziilor - (verticale,
orizontale)
5,	Arboretul
Se înregistrează gradul de acoperire a arboretului
în procente. Pentru fiecare arbore se notează:
I	, Numărul arborelui - (1)
II	. Specia - (Fagus sylvatica)
III	. Proveniența - (din semințe, lăstăriș)
IV	. înălțimea arborelui (îh m) - (38)
V	. Tulpina
V	.1.0. Diametrul tulpinii (îh cm) - (56)
V	.2.0. Tulpini concrescute
V	.3.0. Forma tulpinii
V	.3,1. Tulpină dreaptă
V	.3.2. Tulpină cu puține sinuozități
V	.3.3, Tulpină cu multe sinuozități
V	.4.0. Prezența cioturilor
V	.4.1. Tulpina fără cioturi
V	.4.2. Tulpină cu puține cioturi
V	.4,3. Tulpină cu multe cioturi
V	.5.0. Prezența lăstarilor lacomi
V	.5.1. Tulpină fără lăstari lacomi
V	.5.2. Tulpină cu puțini lăstari lacomi
V	.5.3. Tulpină cu mulți lăstari lacomi
V	.6.0, Prezența mușchilor pe tulpină
V	.6.1. Pe tulpină mușchii lipsesc - (1)
V	.6.2. în partea bazală a tulpinii sunt mușchi
V	.6.3. Mușchii sunt prezenți aproape pe toată
suprafața tulpinii
V	.7.0. Prezența lichenilor pe tulpină
V	.7.1. Pe tulpină lichenii lipsesc - (1)
V	.7.2. în partea bazală a tulpinii sunt licheni
V	.7.3. Lichenii se întîlnesc aproape pe toată
suprafața tulpinii
VI	. Coroana
VI	.1.0. Diametrul coroanei (m) - (17 m)
VI	.2.0. întinderea coroanei (m) - (19 m)
VL3	.0. Tipul de formare a ramurilor
VI	.3.1. Monopodiul
16
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
VI	.3.2. Simpodiul
VL33. Dihotomic
VI	.4.0. Forma coroanei
VI	.4.1. Coroană piramidală
VI	.4.2. Coroană umbelată
VI	. 43. Coroană-cupă
VI	.4.4. Coroană-steag
VI	.4.5. Coroană întinsă
VI	.4.6. Coroană bifurcată
VL4	.7- Coroană rămuros împrăștiată
VI	.5.0. Starea vitală a coroanei
VI	.5.1. Coroană normal dezvoltată, caracteristică
pentru specia dată
V	L5.2. Coroană slab dezvoltată
V	I.5.3. Coroană cu vîrful uscat
V	I.5.4. Coroană pe jumătate uscată
V	I.5.5. Coroană uscată
V	IL Franzele
VII.l .0. Culoarea frunzelor
VILL1. Frunze de culoare verde închis - (1)
V	IL 1.2. Frunze de culoare verde deschis
V	II.l.3. Frunze de culoare galbenă
V	II.2.0. Gradul de afectare a frunzelor
VIL2.1. Frunzele afectate lipsesc
V	II.2.2. Frunze afectate slab (pînă la 10%) - (2)
V	II.2.3. Frunze afectate (pînă la 50%)
V	II.2.4. Frunze puternic afectate (pînă ia 90%)
VU.2.5. Frunze total afectate
6,	Stratul arbustiv
Se înregistrează gradul de acoperire în procente
și speciile care cresc în suprafața de cercetare ca și
numărul de exemplare existent. La speciile care
formează tufe se înscrie numărul de lăstari la tufă. Se
înregistrează, de asemenea, înălțimea medie și
diametrul tulpinii. în cazul dezvoltării mai puternice
a stratului arbustiv se înregistrează numărul de
arbuști de pe cinei suprafețe de iOO m2 (10 x lOm)
amplasate în fiecare suprafață permanentă.
7.	Regenerarea naturală
Se stabilește în cinci suprafețe de 10 m2 fiecare.
Se notează pentru fiecare suprafață permanentă
speciile, numărul de exemplare și înălțimea lor
medie.
8.	învelișul ierbos
8.1.	Gradul de acoperire (în procente)
8.2.	Caracterizarea învelișului ierbos se
efectuează în baza descrierii geobotanice potrivit
următorului model;
Nr. Denumirea d/0 speciei	Abun- dența	Eiajul	Faza de dezv.	înălțimea cm
1. C. brevicoilis	4	2	2	30
în scopul înregistrării tuturor speciilor de pe
suprafața permanentă se efectuează câteva descrieri
geobotanice pe parcursul perioadei de vegetație.
9.	Specii de plante înregistrate în mai multe
straturi (liane, epifite, ciuperci etc).
M. Informație suplimentară
BIBLIOGRAFIE
V1 a s e, II,: Calitatea, arborilor în unele păduri exploatabile și
preexploatabile și caracterul primelor tăieri de regenerare în
cadrul tratamentelor de codru cu regenerare sub adăpost.
„Sivîcultura și exploatarea pădurilor'*. Nr.3, p.l4tM$3.
Geideman. T.S.. 1969: Bukovaia dubrava v Moldavskoi
SSR. RIO AN MSSR. Kișiniov.
G e î d e m a n, T.S. și colab., 1980; Konspekt flori zapovednika
„Kodrî". Știința Kișiniov.
Grati, V„ 1977: Lesnîe pocivî Moldavii i ih raționalnoe
ispolzovanie. Stiița. Kișiniov.
Gel t mar», V.S. și colab, 1988: Programma pasportizații
staționarnîh obiektov etalonov lesnoi rastitclnosti v
zapovednikah. „Problemî inventarizații jlvoi i nejivoi prîrodî v
zapovednikah". Nauka, Moskva
D m î t r i e v a, N.V.. 1961: Opît izucenia sovremionîh
pocivennîh professov v lesab Moldavii. „Trudî dokuceaevskoi
konferenții" Kișiniov.
Postolache. G.G., 1976: Lesnaîa podstilka v kmgovorote
veșcestv. Știința. Kișiniov.
Rodin. LE. șr colab, 1968: Metodiceskie uknzania k izuce
niu dinamita biologhtceskovo kiugovorota v fitoienozah. Nauka
Leningrad.
R i a b i n t n a. L.N., 1984: Pocivî. ^Priroda zapovednika
Kodri”. Știința. Kișiniov.
Placement method regarding the surfaces network of permanent research in forest reservations
li ia presented the methodology used to place the •‘Codru” reservation network in Moldova Republic.
The works to realize Ihis netwotk began by detailed research of the reservation on its iiinerary, making evident the spreading of the
typw of forest ecosystems aceording to the allilude, exposure, inclination degree of slope etc.
For each surface was done a cârd that contains the necessary data, its model being presented in the article.
- ^4. este agent economic specialitate în silvicultură- care furnizează masa
lemnoasă pentru economie fi populație.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994* Nr. 4
17
Arborete pluriene, arborete echiene
Ing. ȘTEFAN VLONGA
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice, Stațiunea Brașov
1.	Introducere
Descrierile arboretelor, executate în ultimele 2-3
deceniirin amenajamentul românesc, abundă în
aborete cu structură relativ plurienă sau chiar
plurienă, situate mai ales în zone montane. Motivul
care a dus la această încadrare este că aceste arborete
prezintă o pronunțată diversificare dimensională a
arborilor, distribuția numărului arborilor pe categorii
de diametre fiind apropiată de cea considerată ca
fiind caracteristică unei păduri pluriene, grădinărite.
2.	Stadiul cunoștințelor
Structura plurienă, grădinărită (de fapt un model
„de cabinet", n.a.) este socotită apropiată de structura
specifică pădurii naturale (Giurgiu, 1988).
Același autor (Giurgiu, 1988) arată că: „De
regulă tipurile structurale cele mai frecvente în
pădurea naturală sunt cele pluriene și relativ
pluriene; pe suprafețe miei se pot ihtîlni și alte forme
structurale", iar în Normele tehnice pentru
alegerea și aplicarea tratamentelor, 1988, se scrie:
„Structura grădinărită reprezintă un model cultural al
structurii naturale a pădurilor".
Contrar celor expuse mai sus, cercetări relativ
recente arată că structura pădurii naturale se apropie
mai mult de cea specifică arboretelor de codru
regulat, cu închidere pe orizontală, decît de cea a
arboretelor pluriene, grădinărite cu închidere pe
verticală. Astfel, Bândiu. Doniță (1988) arată
că pădurea naturală, virgină, în cazul cercetat cea de
molid, este constituită dintr-un mozaic de arborete
echiene, de peste 1 ha fiecare. Cenușă (1993),
analizînd fazele de dezvoltare a Codrului secular
Slătioara (O. S. Stulpicani), arată că fazele de
maturitate (terminală, de degradare și de regenerare)
ocupă 64,3% din suprafață. Această constatare duce
la concluzia că arboretele care alcătuiesc Codrul
secular Slătioar a intră într-o etapă de înlocuire a unei
generații de arbori cu alta și, într-o perioadă de timp
mai scurtă sau mai lungă, indiferent de voința
noastră, arborii bătrîni, ce alcătuiesc acum acest
codru secular, vor fi înlocuiți cu o nouă generație de
arbori tineri. Regentrărea acestei păduri se produce,
sc pare, după tipul de regenerare în valuri.
Cercetări e de față reprezintă o contribuție la
elucidarea acestei controverse.
3,	Locul cercetărilor și lucrările executate
în cadrul studiului executat pentru arboretele din
rezervația științifică Glodeasa - Ocolul silvic
Cîmpina (V1 o n ga, 1994), într-unul dintre arborete
(u.a. 81) - un brădeto-făget cu floră de mull de
productivitate superioară - s-au aprofundat cercetările
prin observații privind dispunerea arborilor în plan
vertical, determinări de vîrste și executarea de
inventarieri parțiale prin „procedeul Prodan“, al
celor șase arbori. Acest arboret este tipic pentru
rezervația respectivă.
4.	Lucrări executate
a)	Generațiile de arbori
Sub raportul vîrstei, arborii se grupează în două
generații:
-	generația I, avînd vîrsta arborilor componenți
de circa 250-300 de ani;
-	generația a Il-a, avînd vîrsta arborilor
componenți între 100 și 150 de ani.
Amestecul dintre arborii celor două generații este
intim sau grupat (mai ales în cazul generației a Il-a).
Determinarea vîrstei s-a făcut prin numărarea
inelelor anuale de pe cioate sau de pe carotele
recoltate cu burghiul Pressler.
b)	Structura în plan vertical
Dispunerea în plan vertical a arborilor acestui
arboret se face pe trei niveluri (Fig. 1):
•	Nivelul superior, discontinuu, alcătuit din
arbori de brad bătrîn, din generația I, care se ridică
ici-colo deasupra coronamentului continuu al
aboretului cu circa 6-8 m.
•	Nivelul mijlociu, care formează coronamentul
continuu al arboretului, alcătuit din arbori de fag
bătrîni, din generația I, și din arbori de brad și fag
mai tineri, din generația a Il-a. în alcătuirea acestui
etaj intră și jumătatea inferioară a coroanelor
arborilor de brad din etajul superior.
•	Nivelul inferior, discontinuu, format din
arborii generației mai tinere, generația a Il-a, dar
18
REVISTA PĂDURILOR • Anui [09 • 1994 • Nr. 4
NIVELUL SUPERIOR
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994» Nr. 4
19
Tabelul 1
Distribuția arborilor pe niveluri (etaje), în ua, 81, UP V,
O^. Cîmpina. (The trees disposition on stories)
Nivelul	Arbori		Supr. de bază		Interval de diametre, cm
	nr.	%	tn2	%	
Superior	44	9	20,0	37	56-100
Mijlociu	150	31	28,7	52	28-80
Inferior	286	60	6.2	11	8-36
Total	■180	100	54,9	100	•
Supinfa[a inventariată " 0,89 ha. Suprafața parcursă - 34,3
Iul Număr de sondaje • 80.
care în cadrul procesului bioeco-
logic de creștere și dezvoltare a
arboretului au rămas în urmă cu
creșterea, situîndu-se în clase
Kraft inferioare.
în Tabelul 1 și graficele „a" și
„b“ din Figura 2 se prezintă
distribuția numărului de arbori și
a suprafeței de bază pe niveluri
(etaje) și, respectiv, pe categorii
de diametre. Se observă din
Tabelul 1 că în alcătuirea
nivelurilor superior și mijlociu,
care formează practic corona-
mentul continuu al aboretului,
intră 40% dintre arbori dar cu o
suprafață de bază ce reprezintă
89% din cea a arboretului întreg.
Deși arborii ce intră în alcătuirea
nivelului inferior reprezintă ca
număr 60% din cei ai arboretului
întreg, suprafața lor de bază (se
poate aproxima că și volumul)
reprezintă doar 11%. în graficele
din Figura 2 se observă că
distribuția numărului de arbori pe
categorii de diametre se face sub
forma unui arc de hiperbolă, iar a
suprafeței de bază sub forma unui
arc de parabolă. Amîndouă aceste
curbe, ale căror ecuații sunt
înscrise în Figura 2, sunt
reprezentative pentru o probabi-
litate de transgresiune de 0,1 %.
5.	Discuții
Arboretul din unitatea
Fig, 2. Distribuția numărului de arbori (a) și a suprafeței de bază (6) pe categorii de
diametre într-un brădetofăgei cvaslrirgm de productivitate superioară, cu vîrsta medie de
160 de ani (ina. 81, U.P.V. O.S. Cîmpina). (The distributîon of the number of trees (a) and the
base surface (b) according to the diamcter categones in a quasivîrgin silver fir-beech stand).
amenajistică luată în studiu face parte din rezervația
științifică Glodeasa, U.P. V Orjogoaia, O. S.
Cîmpina. în ultimii circa 50 de ani, în acest arboret
s-au executat numai tăieri de igienă, fiind socotit un
arboret natural cvasivirgin.
Distribuția numărului de arbori pe categorii de
diametre este asemănătoare cu cea considerată ca
specifică unor arborete pluriene, grădinărite. S-ar
putea trage concluzia că structura arboretelor
naturale cvasivirgine ar fi sensibil apropiată de cea a
pădurii pluriene, grădinărite. în realitate, însă, acest
arboret are o închidere pe orizontală și un
20
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul [09 9 1994 9 Nr. 4
coronament cu profil continuu, caracteristici ce sunt
specifice arboretelor de codru regulat. Prezența unui
număr mare de arbori de mici dimensiuni, situați m
plafonul inferior al arboretului (clasele Kraft IV și
V). arată că acest arboret nu a fost parcurs cu tăieri
de îngrijire, mai ales cu rărituri. Vîrsta acestor
arbori, aflați în nivelul inferior, este aceeași cu a
majorității celor din nivelul mijlociu, ei rămmînd îh
urmă cu creșterea în procesul bioecologic de reduce-
re continuă a numărului de exemplare Ia unitatea de
suprafață, pe măsura înaintării ui vîrstă a arboretului.
în consecință, curba ce reprezintă distribuția
numărului de arbori pe categorii de diametre poate
duce la concluzii greșite în privința caracterizării
structurale a arboretelor un arboret echien, care nu a
fost parcurs cu tăieri de îngrijire, poate fi calificat ca
plurien. Se consideră, astfel, necesar să se găsească
și alte distribuții care să deosebească mai sigur
arboretele de codru regulat față de cele pluriene,
grădinărite. Acestea ar putea fi: distribuția suprafeței
dc bază, respectiv a volumului, pe categorii de
diametre; distribuția suprafeței ocupate cu arbori
aflați în diferite clase de vîrstă, sau altele. Pe lîngă
aceasta, ar trebui luat obligatoriu în considerare
modul de închidere a arboretului și tipul profilului
coronamentului.
în alcătuirea coronamentului continuu al
arboretului intră arbori din două generații diferite.
Șansa fiecărui arbore de a supraviețui este să ajungă
și să se mențină la acest nivel. în cazul în care în
arboret se creează un gol, prin uscarea sau doborârea
unui arbore sau a unui grup de arbori, în locul
respectiv se instalează semințiș natural (detaliul A
din Fig. 1). Dar dacă golul din arboret este prea mic
și coronamentul se închide prin dezvoltarea
coroanelor arborilor din jur, cum se întîmplă, de
regulă, din lipsă de lumină, puieții din semințișul
natural instalat au o creștere foarte înceată și - pînk
la urmă - mor, nereușind să depășească acest stadiu.
Și de această dată, ca și cu alte ocazii, s-a con-
statat greutate și nesiguranță în determinarea vârstei
arboretelor. Această caracteristică, care stă la baza
judecării arboretelor în amenajamentul românesc,
este și cel mai puțin precis determinată. Se consideră
că ar fi mai bine ca exploatabilitatea arboretelor să
fie judecată după diametru (în cazul arboretelor cu
structură regulată, după diametrul mediu). Aceasta ar
face ca arboretele situate în stațiuni bune să fie
exploatate la vîrste mai mici decît cele din stațiuni de
bonitate mai slabă. Avantajul ar consta în faptul că
stațiunile de productivitate scăzută ar fi deranjate la
periodicități mai mari, ceea ce ar fi benefic pentru
ecosistemul respectiv. Pe lîngă aceasta, ar exista un
interes ui aplicarea unei silvotehnici intensive, prin
care arboretele să ajungă la diametre medii de
exploatabilitate într-un interval de timp cît mai scurt,
mărind în acest fel productivitatea pădurilor.
6.	Concluzii
1.	Structura în plan vertical a arboretelor montane
naturale virgine sau cvasivirgine se apropie mai mult
de cea specifică arboretelor de codru regulai decît de
cea a arboretelor pluriene, grădinărite.
2.	Distribuția numărului de arbori pe categorii de
diametre a unor arborele de codru regulat, nepar-
curse cu tăieri de îngrijire, este asemănătoare cu cea
caracteristică arboretelor pluriene, grădinărite. în
consecință, pentru caracterizarea arboretelor
pluriene, grădinărite trebuie avute în vedere și alte
distribuții: a suprafeței de bază sau a volumului, pe
categoria: de diametre; a suprafeței ocupate cu arbori
aflați în diferite clase de vîrstă. sau altele.
3.	In arboretele montane cu coronament continuu
și închidere pe orizontală, arborii situați în clasele
Kraft Inferioare (dominați și deperisanți) au aceeași
vîrstă cu cei situați în plafonul superior. In
consecință, constituirea lor în element de arboret
separat, pe motiv că ar avea o vîrstă mai mică, este o
greșeală.
4.	Se impune evaluarea cu mai mult discemămînt
a structurii arboretelor și încadrarea lor în arborete
pluriene, sau chiar relativ pluriene, doar atunci cînd
se constată o închidere pe verticală a arboretelor
respective și un profil ondulat sau dantelat al
coronamentului.
S.	Ar fi bine ca exploatabilitatea arboretelor de
codru regulat să fie exprimată prin diametrul mediu
și nu prin vîrstă. Adoptarea acestui mod de lucru s-ar
justifica atît sub raport ecologic (stațiunile de
productivitate inferioară ar fi deranjate la intervale de
timp mai mari decît cele de productivitate superio-
ară), cît și economic (s-ar accentua preocuparea
pentru ridicarea productivității pădurilor prin măsuri
silvotehnice). Diametrele respective ar trebui să fie
cele optime sub raportul valorii lemnului cît și al
posibilităților de prelucrare.
RF.VJSTA PĂDURILOR • Anul 109 • 19949 Nr. 4
21
BIBLIOGRAFIE
Bândiu, C., Doniță N., 1988: Molidițurile
presubaipine din România. Editura Ceres, București, p. 66.
cenușă, R., 1993: Rețeaua de potențial ecologic fi rolul ei
în autoconservarea pădurii naturale de molid, p. 2. Sesiunea de
Comunicări științifice ICAS - Stațiunea Brașov,
Giurgiu, V,, 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții
multiple. Editura Ceres, București, p. 99,104.
Vlonga, Șt., 1994: Studiul stării și preconizarea unor
măsuri de îngrijire a arboretelor constituite în rezervația
științifică Glodeasa din O. S. Cîmpina. Referat de asistență
tehnică. ICAS - Stațiunea Brașov.
xxx, 1988: Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea
tratamentelor. Redacția de propagandă tehnică agricolă,
București, p. 10.
Uneven-aged stands, even aged stands
The paper presents the storeyed structure of a silver fir-beech natural quasivirgin stand, placed în a scientîfic reservation.
The results of these researches. conoborated with previous ones show that the structure of the mountain natural virgin of quasivirgin
stands is closer to the regular high forest that the selection high forest.
It is proposed to establish the exploitabllity of the regular high forest by means of diameter instead of the age.
REVISTA REVISTELOR
LAHDE, E„ LA1HO, O-, NOROKORPI, Y., SAKSA, T.,
1994: Structure and yieM of ali-sized and even-sized conifer-
dotninated stands on fertile sites. (Structura și producția
arboretelor inechiene și echiene alcătuite preponderent din
conifere de pe stațiuni fertile). în: Annales des Sciences
Forestiires, Hanța, 51, Nr. 2, pag. 97-109, 3 fig., 2 tab., 95 ref,
bibi.
Cercetările au fost efectuate în 807 suprafețe de probă cu pin
silvestru, repartizate în sud-vcstul Finlandei, Datele au fost
inventariate în perioada 1951-1953, cu ajutorul suprafețelor
circulare temporare distribuite sistematic. Fiecare suprafață de
probă reprezintă un arboret. Suprafețele de eșantionaj cuprindeau:
62% arborete inechiene (distribuția diametrelor este asemănătoare
literei J inversate), 25% arborete cu structură echienă (care
seamănă cu o distribuție normală a trunchiurilor) și 13% cu o
structură inechienă cu diametre inegale. în structurile inechiene,
numărul de trunchiuri pe hectar este aproape dublu față de cel din
structurile echiene.
Creșterea anuală medie sporește linear, în raport cu creșterea
th volum. Nu există diferențe de creștere între arboretele inechiene
și arboretele echiene, căci volumul lemnos pe picior al arboretelor
inechiene este mai mare decît cel al arboretelor echiene. Totodată
creșterea anuală medie a arboretelor cu volum mediu egal era mai
mare în arboretele amestecate inechiene decît în arboretele de
conifere pure, echiene. Creșterea relativă a ari-cretelor amestecate
inechiene era cu circa 25% mai ridicată decît în arboretele
regulate.
Ing. ELENA-MARIA TÂRZIU
xxx, 1994: Parcs et aires protăgds (Parcuri și rezervații
protejate) în: Unasylva, Italia, 45, Nr. 176, (1), p. 1-60.
Prezentul număr din Unasylva este dedicat Parcurilor și
rezervațiilor naturale. Aceste zone au devenit progresiv un mod
universal de conservare a ecosistemelor naturale. în zilele noastre
exista peste 20.000 suprafețe protejate, repartizate în peste 130 de
țări, ce acoperii circa 5% din suprafața Globului.
La început, suprafeței? protejate erau zone din care doar o
parte din resurse puteau fi exploatate. Noțiunea a fost interpretată
22
progresiv, suprafața protejată fiind apoi un loc în care un aspect
avea o asemenea importanță, îneît întreaga zonă trebuia lipsită de
activitățile umane. Această tendință este perfect ilustrată prin
crearea, în anul 1872, a primului parc național al Statelor Unite
ale Americli, Yellowstone.
Modelul american a fost rapid adoptat șî de alte țări; în anii
*90, majoritatea suprafețelor protejate au fost fondate pe principiul
absenței totale, sau cvasi-totale, a intervenției omului. Principalul
obiectiv este de a găsi mijloacele de păstrare a frumuseții
peisajelor, a ecosistemelor și a diversității biologice, pentru a
contribui, astfel, la bunăstarea oamenilor.
Articolele, publicate în prezentul număr al revistei, tratează
aspecte referitoare la pericolele cu care se confruntă suprafețele
protejate, în pragul dintre cele două milenii, în Argentina,
Vietnam, Africa tropicală umedă, Arabia Saudită, Africa de Nord
și Orientul Apropiat.
Ing, ELENA-M ARIA TÂRZIU
SCHONHAR, 1994: Der Hallimasch (.Armillaria) als
Kemfăuteerreger in Fichtenbestănden der Schwabischen Alb.
(Ciuperca Armillaria agent al putrezirii lemnului de molid în
Schwăbischen Alb.). In: Allgemeine Forat und Jagdzeitung,
Germania, 165, nr,7, iul., p. 132-136.2 tab., 14 ref. bibi.
Cercetătorul a studiat putrezirea lemnului de molid, provocată
de Armillaria, în arborete de 30-40 ani și de 60-80 ani din Jura
Șvabă, instalate pe soluri argilo-calcaroase degradate sau pe argile
stratificate.
Atacul de Armillaria este relativ frecvent în arboretele din
prima și a doua generație, care succed pădurilor de foioase din
prima împădurire. Procentajul arborilor afectați este net ridicat pe
argile stratificate, față de solurile argilo-calcaroase degradate.
Se constată că arboretele tinere erau infectate într-o măsură
mai mare decît arboretele mai în vnstă, Infectarea arborilor a fost
provocată de rizomorfe de Armillaria care s-au dezvoltat pe cioate
bătrîne din arboretele precedente.
Arboretele din primele împăduriri au fost slab afectate de
Armillaria. Atacul a fost semnalat în arboretele bătrine, datorită
basidiosporilor. Pe cioate s-au găsit fructîficații de două specii de
Armillaria: Armillaria ostoyae (ROMAGN,) HERINK și A.
gallica MARXM și ROMAGN.
Ing. ELENA-MARIA TÂRZIU
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
Variabiîitatea corelativă a caracterelor
frunzelor în populațiile stejarului pedunculat
(Quercus robur L.)
PETRU CUZA
Institutul Na(ionai de Ecologie,
Chișinău Republica Moldova
Introducere
Problema variabilității corelative la plante și
animale a atras atenția cercetătorilor, de foarte multă
vreme. Ch. Darwin prin variabiîitatea corelativă
înțelegea „...acel fapt că toată structura m perioada
creșterii și dezvoltării se află într-o astfel de
interconexiune strînsă, încît schimbări slabe care se
manifestă într-o anumită parte, și se acumulează de
selecția naturală, sunt însoțite de schimbări și în alte
părți“.
Ținînd cont de caracterul complex al interac-
țiunilor dintre caractere, V. L. loganson (citez după
S a v i ț k i, 1940) a propus să se distingă corelația
fiziologică și variabiîitatea corelativă. Prima se
instaurează în limitele materialului genetic rectificat
și redă norma de reacție a genotip ului dat în anumite
condiții. Legătura între caractere în populații este
denumită de V. L. loganson - variabilîtate corelativă.
LI. Stalgauzen (1938) deosebește, de
asemenea, corelații fiziologice care se referă la
particularitățile funcționale ale organismului în
dezvoltare și corelații morfologice.
Cercetările ulterioare au evidențiat diferite tipuri
de corelații și anume: G. Stebblins (1950)
deosebește corelații adaptive și selective; E. S i n n ot
(1963) propune, de asemenea, două tipuri de
corelații- fiziologice și genetice; Iu. A.
F i l i p c e n k o (1968) diferențiază două tipuri de
corelații: interne, biotice și cele din cadrul
populațiilor; în sfîrșit, A. I. Kupțov (1971)
deosebește trei tipuri de corelații: statistice, genetice
și fiziologice.
Așa cum reiese din această scurtă trecere în
revistă, încercările existente de a clasifica
diversitatea formelor variabilității corelative sunt
bazate pe concepții diferite ale cercetătorilor, în ceea
ce privește acest fenomen biologic complex. Are
dreptate N. Jukov-Verginikov (1966), cînd
menționează că în biologie sunt probleme ridicate de
mult timp, care de decenii își așteaptă soluționarea:
„La acestea se referă și problema mecanismului
schimbărilor corelative de existența cărora, probabil,
revista pădurilor • Anvii09 • 1994 • Nr. 4
deja, nimeni nu se îndoiește".
Cercetările legăturilor corelative între anumite
caractere prezintă un interes științific mai redus.
Pentru teorie și practică este mult mai important să se
studieze sistemul legăturilor corelative între
caracterele unui anumit organ sau ale organismului
în întregime. Inițial acest fenomen a fost observat de
către E. S. S m i r n o v (1923, 1924), numind aceste
grupe „congregări" și semnalmd că în cadrul fiecărei
grupe există un „caracter-indicator" care, mai
puternic decît altele, se leagă de celelalte caractere
ale grupei sale. Independent de E. S. 8mirnov,
P. V. Terentiev (1931) a ajuns la concluzii
asemănătoare și, pentru denumirea aceluiași
fenomen, introduce termenul „pleiade coreiative“.
Mai tîrziu (Terentiev, 1959, 1960), metoda
pleiadelor corelative s-a dezvoltat și în prezent este
metoda unanim acceptată pentru analiza structurilor
corelative Ia diferite obiecte (Berg, 1964;
Magomedmerzaev, 1968: Semerikov,
1986).
Material și metode
Studierea variabilității corelative ale cîtorva
populații naturale de stejar pedunculat include
caractere ca: lungimea frunzei, lungimea pețiolului,
forma frunzei, gradul de incizie a frunzei, numărul
de lobi, lățimea relativă a frunzei, tangenta
unghiului între nervura mediană și cea laterală ale
frunzei, prezența nervurilor secundare, prezența
pubescenței, prezența auricotelor, prezența lobilor
secundari, prezența frunzelor pieloase.
Coeficienții de corelație între caracterele frunzei
stejarului au fost calculați după formulele admise în
statistica biologică (P l o h ins k i, 1961).
Analiza matricelor de corelație s-a făcut conform
metodicii elaborate de P. V. Terentiev (1959) -
metoda pleiadelor de corelație. Desemnarea
caracterelor, supuse analizei pleiadelor de corelație,
este prezentată sub formă de tabel:
23
Tabelul 1
Codificarea caracterelor frunzei stejarului pedunculat
supuse analizei pleiadelor de corelație. (Cadîfication of the
characteristics of Ihe leaf of Ihe pedunculate oak subjected to the
analysis of the correlation pleiada).
Caracterele	 Cod
Lungimea frunzei	A
Lungimea pețîolului	B
Forma frunzei	C
Gradul de incizie a frunzei	D
Numărul dc lobi	E
Lățimea relativă a frunzei	F
Tangenta unghiului între nervura mediana
și cea laterală ale frunzei	G
Prezența nervurilor secundare	H
Prezența pubescertței	I
Prezența auricolelor	J
Prezența lobilor secundari	K
Prezența frunzelor pieloasc	L
Rezultate și discuții
Legaturile corelative între caractere au fost
studîiite. în pane, pentru sectorul nordic al pădurilor
dc stejar pedunculat cu cireș, sectorul central al
Codrilor și sectorul sudic al dumbrăvilor de gîmiță.
Pentru analiză, au fost luate în considerație 12
caractere (Tab. 1) între care au fost calculați 66
coeficienți de corelație perechi. Pentru un număr
redus de observații, valorile coeficienților nu pot fi
socotite toate ca autentice. Pentru primul grad de
probabilitate (P/ = 0,95), dacă numărul de observații
este 20, coeficienți de corelație autentici pot fi
socotiți numai aceia ale căror valori nu sunt mai mici
de 0.49 (P1 o h i n s k i, 1961). Ceilalți coeficienți,
cu valori mai mici de 0,49, se resping ca fiind
neautentici.
Din analiza datelor Tabelului 2, a structurilor
corelative ale caracterelor frunzei din sectorul nordic
al pădurilor de stejar pedunculat cu cireș, reținem că
din 66 de coeficienți de corelație perechi sunt
autentici numai 7.
Legăturile corelative între caractere sunt
reprezentate grafic (Fig. 1) pe trei niveluri ale
coeficienților de corelare: 0,49.r> 0,60, r >
0,70. Primul nivel, r> 0,49, corespunde limitei Șatre
coeficienții de corelație autentici și neautentici, adică
figura reflectă toate legăturile corelative autentice
între caracterele cercetate. Celelalte două niveluri, r
> 0,60 și r£0,70, sunt apropiate de nivelurile de
semnificație de 1 și 0,1%. La aceste niveluri,
legăturile între caractere sunt mult mai strînse.
Pe circumferința corelativă (Fig. 1} la nivelul r>
^0.49
G
G
A
Fig.l. Structura corelativa a caracterelor frunzei din
sectorul nordic al pădurilor de stejar pedunculat cu cireș.
(Conelative structure of the characters of (he leaf in'the Northern
sector of pedunculate oak and sweet cherty forests).
0,49 se poate vedea că aproape fiecare caracter este
legat cel puțin cu cîteva alte caractere. O dată cu
creșterea nivelului de legătură, numărul de caractere
legate între ele scade. La nivelul de legătură r> 0,60
se formează hiaturi între complexele de caractere și
se evidențiază pleiadele corelative.
Cea mai mare pleiadă ADFG (r > 0,60) se
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 9 1994 • Nr. 4
Tabelul 2
Matricea de corelație între caracterele frunzei stejarului din sectorul nordic al pădurilor de stejar pedunculat cu cireș. (The
matrix conelation between the characteis of the oak leaf in the Northern sector of pedunculate oak and sweet cheny forests)
	A	B	C D	E	F	G	H	I	J	K	L
A		0,079	-0,096 0.649	-0,074	-0,807	-0,641	0,481	0,121	0,067	-0,016	-0.109
B			-0,278 0,180	-0,102	-0,056	0,032	0,160	0.170	0,190	-0,298	-0,142
C			0.378	-0,593	0,233	0,588	0,032	0.142	0,256	-0,403	0,359
D				-0,295	-0,412	-0,163	0,454	0.143	0.322	-0.095	-0,156
E					-0,215	-0,365	-0.454	0,075	-0.266	0,732	-0,126
F						0,645	-0,413	-0,082	-0.019	-0,210	-0,076
G							-0,100	0,017	0.021	-0.440	0,366
H								-0.401	0,335	-0,410	0,345
I									0,127	0,370	0.000
J										-0,145	0,181
K											-0,330
L											
tabelul 3
Matricea de corelație între caracterele frunze! stejarului pedunculat din sectorul central al Codrilor. (The correiation matrix
between the characteristîcs of the pedunculate oak leaves in the central sector the Wood)
A	B	C	D	E	F	G	H	I	J	K	L
A	-0.221	0,276	0.238	-0,253	-0,756	0,214	0,460	-0,017	0,066	-0.472	0,289
B		0,285	0,356	-0,166	0.160	0,268	0.223	0,353	0,246	-0.357	0.065
C			0,773	-0,569	0,051	0.509	0,626	0,149	0.351	-0.339	0,303
D				-0,602	-0,008	0,463	0,698	0,157	0.203	-0,109	0,398
E					0,096	-0,068	-0,660	■0.028	-0,512	0.156	-0.425
F						0,086	-0,297	0,061	-0,012	0,456	-0,104
G							0,526	0.472	0.008	-0,096	-0.241
H								0,495	0.202	-0,340	0,300
I									0,080	-0,067	0.000
J										-0,034	0.286
K											-0,054
L											
grupează în jurul caracterelor: lungimea frunzei,
gradul de incizie a frunzei, lățimea relativă a frunzei
și tangenta unghiului între nervurile mediană și cea
laterală ale frunzei. Locul central în această pleiadă și
cel mai mare număr de legături trei ■ revin lungimii
frunzei. Ea corelează cu gradul de incizie a frunzei (r
« 0,65), cu lățimea relativă a frunzei (r - -0,81), cu
tangenta unghiului între nervurile mediană și cea
laterală ale frunzei (r= -0,64). Așadar, este vădit că
pleiada corelativă existentă caracterizează dimen-
siunile limbului foliar.
A doua pleiadă EK, alcătuită din două caractere,
leagă numărul de lobi cu prezența lobilor secundari.
La nivelul r> 0,70 (Fig. 1) rămîn cele mai strînse
legături între caractere. O legătură alcătuită din două
caractere unește lungimea frunzei cu lățimea ei
relativă (r -0,81), iar alta - numărul de lobi cu
prezența lobilor secundari (r « 0,73). Aceasta ne
indică existența m populații a dependențelor strînse
între unele caractere ale frunzei. După datele lui R.
L. Berg (1964), toate caracterele organismului se
formează în procesul dezvoltării ca rezultat al
interacțiunii factorilor ereditari și a mediului. Rolul
factorilor externi și interni poate să se schimbe
pentru caractere diferite ale aceluiași organism.
Unele caractere sunt supuse controlului genetic,
pentru altele influența externă are rolul de formare.
Procesele acestea se înfăptuiesc sub controlul
selecției naturale.
în continuare, vom analiza structura corelativă a
caracterelor frunzei din sectorul central al Codrilor.
Datele din Tabelul 3 ne arată că din 66 de coeficienți
de corelație perechi sunt autentici numai II.
Din Figura 2 se poate vedea că la nivelul r > 0,49
majoritatea caracterelor au cîteva legături cu alte
caractere. Acestea scad o dată cu mărirea nivelului de
legătură și, la nivelul de r > 0,60, se evidențiază
pleiadele corelative. Cea mai mare pleiadă CDEH,
alcătuită din patru caractere, include: forma frunzei,
gradul de incizie a frunzei, numărul de lobi și
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
25

WL60
^0^0
!

Fig, 2 Structura corelativa a caracterelor frunzei din
sectorul Central al Codrilor. (Correlative stnieture of the leaf
chitftKticn in ihc Central sector of Woods).
prezența nervurilor secundare. Dintre caracterele ce
alcătuiesc pleiada corelativă, principalul caracter
care se află în centrul pleiadei și formează trei
legături este gradul de incizie a frunzei. El se
corelează cu forma frunzei (r = 0,77), numărul de
Inhî (r» 0,601 ți cu prezența nevurilor secundare țr
-0.70).
Așadar, pleiada corelativă existentă include
caracterele dimensionale ale frunzei. Totodată, apare
o legătură între gradul de incizie a frunzei și prezența
nervurilor secundare, ceea ce vorbește despre apa-
riția particularităților xeromorfe la frunze.
A doua pleiadă corelativă, alcătuită din două
elemente, leagă între ele lungimea frunzei și lățimea
ei relativă.
Pleiadele corelative se dezintegrează la nivelul r >
0,70, care corespunde nivelului de semnificație de
0,1 %, conținînd cele mai strînse legături. Prima
legătură include forma frunzei și gradul de incizie a
frunzei (r = 0,77), iar a doua - lungimea și lățimea
relativă a frunzei (r= -0,76).
în continuare, ne referim la analiza structurii
corelative a caracterelor frunzei din sectorul sudic al
dumbrăvilor de gîrniță. Din Tabelul 4 se poate con-
stata că, din 66 de coeficienți de corelație perechi,
autentici sunt numai 8. Datele aceluiași tabel ne
demonstrează că legăturile corelative între caractere
nu sunt atît de strmse, comparativ cu acelea ce există
între caracterele frunzei din sectoarele nordic al
pădurilor de stejar pedunculat cu cireș și central al
Codrilor. Legătura maximă între gradul de incizie a
frunzei și numărul de lobi este de r = -0,65.
Pe circumferința corelativă (Fig. 3) se poate vedea
că descompunerea în pleiade începe cu un nivel mai
jos, comparativ cu cele din sectoarele geobotanice
precedente, la nivelul r > 0,49, care la primul grad
de probabilitate (Pi = 0,95) evidențiază pleiadele
corelative.
Pleiada corelativă de cea mai mare semnificație
CDEGHI include caracterele: forma frunzei, gradul
de incizie a frunzei, numărul de lobi, tangenta
unghiului între nervurile mediană și cea laterală ale
frunzei, prezența nervurilor secundare, prezența
pubescenței. Ea este cea mai mare din pleiadele
corelative analizate, incluzînd în sine șase caractere.
Locul central și numărul maxim de legături din
această pleiadă revin caracterelor: forma frunzei,
gradul de incizie a frunzei și numărul de lobi, care pe
circumferința corelativă sunt aranjate în formă de
triunghi. Forma frunzei corelează cu gradul de
incizie a frunzei (r« 0,51), cu numărul de lobi (r« -
0,58) și cu tangenta unghiului între nervurile
mediană și cea laterală ale frunzei (r» 0,52); gradul
de incizie a frunzei corelează cu forma frunzei, cu
numărul de lobi (r * -0,65) și cu prezența
pubescenței (r - -0,53); numărul de lobi corelează cu
gradul de incizie a frunzei, cu forma frunzei și cu
prezența nervurilor secundare (r« 0,53).
Este de notat că pleiada corelativă sus-amintită
REVISTA PĂDURILOR 9*Anul 109 9 1994 • Nr. 4
Tabelul 4
Matricea de corelație între Caracterele frunzei Stejarului pedunculat din sectorul Sudic ai dumbrăvilor de gîmiță (The
conelationmatrix between the characteristics of the pedunculate oak leaf in the Southern sector of Hungarian oak groves).
	A	B	C	D	E	F	G	H	1	J	K	L
A	0,135	0,163	0,266	0.104	-0,281	0,157	0.183	-0.015	0.236	0,129	-0,537
B		-0,121	-0.077	-0,190	0,131	0,023	0,061	-0,025	0,224	-0,100	-0, 130
C			0,507	-0,583	0,139	0,516	-0.039	-0,358	0, 158	-0,232	-0,095
D				-0,647	0,242	0.289	-0,258	-0.535	0,212	0,140	-0,294
E					-0,290	-0,118	0,529	0.450	■0.030	0.225	0.051
F						0,073	-0,125	•0.308	0.328	0.364	-0.133
G							0.236	■0.262	0.215	0.023	-0.074
H								0.144	0.176	-0,147	0.107
I									-O.38J	0.004	0,187
J										0.265	-0.52’4
K											0.014
L											
Ftg.3. Structura corelativa a caracterelor frunzelor din
aeetoru 1 Sudic al dumbrăvilor de gîmiță. (Correlative structure
of the leaf characters in the Southern sector of Hungarian oak
gtoves).
este alcătuită din caractere dimensionale. Totodată se
observă creșterea rolului caracterelor ce caracte-
rizează xeromorfismui frunzei. Ele se manifestă prin
legătura între gradul de incizie a frunzei și prezența
pubescenței și prin caracterul prezenței nervurilor
secundare.
A doua pleiadă corelativă AJL. ce sc evidențiază
la nivelul r> 0,49 (Fig. 31, are formă de Janț" și
include: prezența auriculelor, prezența frunzelor
pieloase și lungimea frunzei, Locul central în această
pleiadă revine prezenței frunzelor pieloase, cade se
leagă CU prezența auriculelor (r = -0,52) și lungimea
frunzei (r= -0,54). Existența acestei pleiade poate fi
mai greu explicată. Probabil, această pleiadă nu s-a
Conturat încă pe deplin în plan evolutiv.
Nivelul r2 0,60 este destul de sărac pentru
caracterele din sectorul sudic al dumbrăvilor de
gîmiță analizate. La acest nivel, este aparentă numai
legătura ce unește două caractere gradul de incizie a
frunzei și numărul de lobi (/ = -0.65).
Concluzii
1.	Au fost sesizate pleiade corelative deosebite
structural în funcție de complexele zonale ale
condițiilor de creștere.
2.	Apariția deosebirilor structurale ale pleiadelor
corelative se datorează variației paralele a factorilor
de mediu, în raport cu gradientul geografic, ceea ce
conduce la variația complexelor de caractere.
BIBLIOGRAFIE
Berg. P. L„ 1964: Pleiadele de corelație fi selecția
stabilizatoare. Aplicarea metodelor maicmiUiie Iu binldgic.
Culeg. III. p. 23-60.
Filipceuko, Iu. A., 1968: Varîabilitatea caracterelor
cantitative Ia griul moale. Clasicii genericii contcTnpomne, p.
409-439.
Jukov-Verejnikov, N., 1964, Teoria informației
genetice. M; Cugetare, 316 p.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
27
K u p j o v. A. I., 1971: Elemente ale selecției generale la plante.
Novosibirsk: Edit. SS AS URSS. 376 p.
Magomedmerzaev, M. M., 1963: Despre variabiîitatea
pinului In condițiile Daghestanului Central. în: Silvicultura. Nr.
l,p. 65-71.
Plohinski, N. A., 1961: Biometria. Novosibirsk: Edit. SS
AS» URSS, 364 p,
Savițki, V. F.. 1940: Genetica sfeclei de zahăr. Cultura
sfeclei. Kiev, p. 551-684.
Semerikov,L.F., 1986: Structura popul&ționalS a plantelor
lemnoase (ca de exemplu la speciile de stejar ale părții Europene
a URSS și Caucazului). M.: Știința, 144 p,
Sinnot, E., 1963: Morfogeneza plantelor. M.t Edit. literat,
străine. 603 p.
Smirnov, E. S., 1923: Despre structura categoriilor
sistematice. în: Revista zoologică nisă. ol. 3, Nr. 3/4, p. 358-
391.
Smirnov, E. S., 1924: Analiza distribuirii și corelării
caracterelor la categoriile sistematice. Comun. A. S. a Rușiei.
Ser. A, p. 81-83.
Stebbîns, G. L., 1950; Variation and evolution in plants.
Nr.9.: Columbia Univ. press, 650 p.
Stalgauzen, I. I„ 1938: Organismul ca un întreg în
dezvoltarea individuală și istorică M. L>: Edit. A. S. URSS, 144
P-
Terentiev, P. V., 1931; Biometriche Untersuchungen Ober
die morphologischen Merkmale von Rana ridibunda Pali.
Biometrica. Vo). 23, nr. 23, Nr. 1/2, p. 23-51.
Terentiev, P V 1959: Metoda pleiadelor de corelație.
Buletinul USL. Ser. biologică. Fasc. 2, Nr. 9, p. 137-141.
T er e n t i e v, P. V., 1960: Dezvoltarea în continuare a metodei
pleiadelor de corelație. Aplicarea metodelor matematicii în
biologie, p. 27-36.
Correlâtlvevariablllty of the characteristlcs of the leaves In the populations of Pedunculate oak (Quercus robur L.)
The researches of corelative connections belween certain characteristics have a reducea scientific interest. From theoretical and
practicai point of view, it is much more important to study ihe system of corelative connections among the features of certain organ or
the entire organism.
In the article one takes notice of stnicturally different corelative pleiads according to the zone complexes of growing conditions.
The appearance of structura] differences of these pleiads results from the paralele variations of environment factors in comparison
with the geographical gradient, which conducta to the variation Of complexes of features.
RBWA REVISTELOR
SAVILL, P.S., KANOWSKI, P.L, GOURLAY, I.D.,
JAR VIS, A.R., 1993: Short note; Genetic and inlra-ireee variation
in the number of sap wood rings in Quercus robur and Q. petraea.
(Scurtă nota; variabiîitatea genetică $1 Intraindlvlduală a
□umărului de Inele de album în arbori de stejar pedunculat șl
gorun). In: Silvae Genetica, 42 (6), pag. 371 -375.
Lucrarea prezintă rezultatele cercetărilor de la Oxford Forestry
Institute, prin care s-a sondat existența unui control genetic al
numărului de inele anuale din albumul cvercineelor (stejar
pedunculat și gorun), precum și variația acestui caracter, hi raport
cu poziția pe verticală a arborelui și cu vîrsta acestuia.
Pentru estimarea controlului genetic, s-a folosit material de
cercetare (carete de sondaj de 5 mm în diametru) prevenind din
două surse germane: experimentul de descedențe din pădurea
Bramwald, respectiv plantajul de clone de lîngă Hanovra. S-au
folosit, în ansamblu, 192 arbori extrași din 26 familii ți 48 rame|i,
aparținînd celor 10 clone âle placajului amintit.
în cazul estimării variației numărului de înele de album în
funcție de înălțime, s-au utilizat două exemplare de gorun de la
Bagley Wood (lîngă Oxford), din care au fost extrase carete de
sondaj la intervale de 1 m, de-a lungul tulpinii, pînă la o înălțime
dc20m.
Probele pentru stabilirea variației aceleiași caracteristici Cu
vîrsta. au fost extrase de la 36 exemplare de stejar și gorun,
majoritatea proveniti din Forest of Dean (sud-vestul Angliei).
Fără a putea fi generalizate, datorită cantității insuficiente de
material de lucru utilizat, rezultatele cercetării se pot rezuma
astfel.
tt) Există un puternic control genetic de tip aditiv (stabilit prin
estimarea eritabilității în sens larg și restrins) al numărului de înele
din album.
b)	Corelația negativă dintre numărul de inele existente în
album și diametrul de bază (la 1,3 m înălțime) sugerează faptul că
arborii repede crescători tind să aibă un număr mai mic de inele în
album. Corelația amintită nu implică însă - în mod obligatoriu - și
existența unei zone mai înguste de album la arborii repede
crescători, ceea ce face ca lățimea zonei amintite, în arbori cu
rapiditate de creștere variabilă, să fie similară.
Prin analiza statistică, s-a stabilit că atît exemplarele de gorun
cît și cele de stejar pedunculat mai repede crescătoare pot avea un
număr mai mare de inele anuale în zona duramenului, iar genele
care imprimă o creștere intensă sînt asociate cu o tranziție mai
rapidă spre duramen.
Dacă realitatea se prezintă astfel, rezultă că selecția arborilor
repede crescători are și efectul suplimentar de reducere a
numărului de inele din album, cu rol favorabil asupra valorii
comerciale a lemnului produs.
c)	în legătură cu variația numărului de inele de album în
funcție de poziția pe înălțimea arborelui, nu s-au constat
modificări spectaculoase în primii 10 m de la baza tulpinii.
Rezultatele altor cercetări (Espinosa-Bancalari ș.a., 1987), în
cazul duglasului verde, în care lățimea zonei de album a rămas
relativ constantă, dar numărul de inele s-a redus gradual, o dată cu
deplasarea în sus pe tulpină, rămîn tipice, fiind confirmate de
cercetările de față.
d)	Față de aspectul „variația numărului de inele de album cu
vtrsta'\ s-a constatat că numărul mediu al acestora crește o dată cu
vîrsta, descreseînd însă dacă este exprimat ca procent din numărul
total de inele. Aceste rezultate sugerează că, prin considerarea
zonelor de album și duramen, partea superioară a unui arbore
bătrîii corespunde zonei inferioare a unuia tînăr.
Ing. LARISA NICOLESCU
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
Metoda expeditivă de stabilire a costurilor de
amenajare a cailor de colectare
Șef lucrări dr.iug, ARCADIE CIUBOTARII
Universitatea „Transilvania" - Brașov
1.	Introducere
în alegerea soluției tehnologice optime de
exploatare a masei lemnoase dintr-un parchet este
necesară o analiză economică comparativă a unor
variante de colectare. Această analiză trebuie să
cuprindă, printre altele, și costurile de amenajare a
căilor pe care se va deplasa lemnul, costuri care -
pentru a putea fi stabilite - impun efectuarea pe teren
a unor măsurători și, apoi, întocmirea unei docu-
mentații specifice.
Analiza, în acest fel, a variantelor este o lucrare
laborioasă și nu se justifică decît pentru varianta
optimă de colectare adoptată. De aceea, în lucrarea
de față, se propune o metodă expeditivă de stabilire a
costurilor de amenajare a acestor căi, metodă care
poate fi folosită în proiectarea tehnologică a lucră-
rilor de exploatare a lemnului dintr-un parchet.
2.	Descrierea metodei
Analiza variantelor de colectare, respectiv
stabilirea cheltuielilor necesare pentru amenajarea
căilor, se face, la acest nivel, numai sub aspect
economic; aspectele de ordin ecologic fiind luate în
considerare, alături de caracteristicile condițiilor de
lucru, în stabilirea acestor variante, sau - altfel spus -
toate variantele de colectare corespund din punct de
vedere ecologic și sunt în concordanță cu
caracteristicile condițiilor de lucru.
Deci, în această etapă, se face numai o analiză
strict economică a variantelor, urmînd ca în funcție
de costuri să se aleagă varianta care corespunde
cheltuielilor bănești minime. Stabilirea acestor
costuri presupune evidențierea separată, în cadrul
fiecărei variante, a cheltuielilor pentru: amenajarea
căilor, carburanți lubrifîanți, lucrările tehnologice,
întreținerea și repararea utilajelor etc.
Pentru stabilirea costurilor de amenajare a căilor
se propune o metodă expeditivă, cu un grad de
precizie satisfăcător, metodă care presupune de fapt
folosirea unor relații de calcul (Tab.l) a căror
utilizare se bazează pe datele existente pe schița
parche' ilui
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994» Nr. 4
Tabelul 1
Relații dr calcul pentru estimarea cheltuielilor necesare
la amenajarea căilor de colectare. țCalculus lelutions for the
estimation of the expensiom necessary to anange the collecting
roads)
Tipul de amenajare	Relații dc calcul al cheltuielilor estimate iQ. în lei
Montare -demon tare	
linie funicular	Cf ”2,625 ‘l. ‘SOP
Drum de vite	
-cai	Cc-0,14’1. 'SMG
-boi	Ch=0.39 *1. *SMG
Drum de tractor	
executat;	
- manual	Cm -6.775’1, *STO4+p rSMG i*L
-mecanizat	CM-a,7&4* ^14 TOB
Semnincaijn termenilor:
-	L este lungimea amenajară a cSi». în m;
-	it înclinarea transversală medic u terenului de-:i lungul
drumului de tractor, exprimam m valori subunilune;
-	S - procentul estimat de st încă. exprimat in valori
subunitate;
-	p - procentul estimat de p&mînl, exprimat In valori
subunitate;
-	ȘOF^ - salariul tarifar nnir. categoria a 5-a, pemni tolerările
forestiere, în lei/oră;
-	STO4 - salariul tarifar orar, categoria u 4-a, pcmni lucrările
de terasamente, în lei/oră:
-	TOB - tariful orar de închidere a buldozerului de B1	!60
CP,în lei/oră.
Relațiile de calcul din Tabelul 1 se referă Ia toate
tipurile de căi de colectare folosite în țara noastră;
drum de vite, drum de tractor, linii de funicnlar.
Semnificația parametrilor utilizați, dată în tabelul
menționat, este suficientă pentru înțelegerea modului
de utilizare a acestor relații.
O mențiune specială trebuie făcută în ceea ce
privește amenajarea drumului de tractor. Dacă
drumul de vite se execută întotdeauna manual iar
montarea-demontarea funii ui a re iar se realizează
manual-mencanizat, drumul de tractor poate fi
realizat manual sau mecanizat. Din acest motiv,
înainte de estimarea costurilor de amenajare, este
necesară stabilirea soluției de execuție a drumului de
tractor. Deși, așa cum rezultă din relațiile prezentate
îh Tabelul 1, execuția manuală a drumului de tractor
necesită cheltuieli mai mici decît execuția
29
mecanizata, prima soluție nu poate fi acceptată
întotdeauna din următoarele considerente:
-	pentru execuția drumului de tractor se dispune
de o perioadă calendaristică de maximum 45 zile,
perioadă cuprinsă între data autorizării și data
predării spre exploatare a parchetului;
-	folosirea unui număr mare de muncitori ridică
probleme sociale (cazare, masă, transport) Și
organizatorice deosebit de dificile;
-	forța de muncă poale fi angajată numai temporar
penlru astfel de lucrări etc.
Pentru alegerea soluției de execuție a drumului de
tractor, se recomandă folosirea unor relații de calcul
(Tab2} al fondului de timp necesar pentru realizarea.
Tabelul 2
Relații de calcul pentru estimarea fondului de timp
necesar la amenajarea drumurilor de tractor. (Calculus
relaiiom for the estimatlon of time fund necessaiy to anange the
tractor roads)
Modul de execuție a săpăturilor	Relația dc calcul a] fondului de timp (Fi) estimat, în ore:
Manual	Fi man. • 6,525 * it* L
Mecanizat	Rmec.*0,112*j;*L
Semnificația termenilor:
-	it este înclinarea transversală medie a terenului de-a lungul
drumului de tractor, exprimată în valori subunitare;
-	L- lungimea totală a traseului amenajat, în m.
în cele două variante, a acestuia. în funcție de
numărul de ore efectiv rezultate, se calculează
perioada calendaristică necesară, folosind un
coeficient dc utilizare a timpului de 0.602. Pe baza
experienței practice, se propune următoarea
convenție: adoptăm soluția de realizare manuală a
drumului de tractor, dacă sunt necesari mai puțin de
10 ... 15 muncitori și o perioadă mai mică de 45 zile
calendaristice; în caz contrar, se adoptă varianta
mecanizată.
Avînd stabilite variante de execuție, se poate
trece apoi la calculul cheltuielilor de amenajare a
drumului de tractor, folosind relațiile din Tabelul 1.
3.	Concluzii
Metoda propusă permite o evaluare rapidă, chiar
pe teren, a cheltuielilor de amenajare, cu scopul de a
evidenția diferențe valorice mari între costurile de
amenajare a căilor de colectare propuse, pentru a se
putea asigura o alegere corespunzătoare, sub aspect
economic, a soluției optime. în această etapă, nu se
justifică efortul de a face o analiză economică foarte
riguroasă, pentru că diferențele valorice mari pot fi
evidențiate prin această metodă expeditivă, iar
pentru diferențele valorice mici alegerea soluției de
colectare se va face luîndu-se în considerare
contextul general al condițiilor de desfășurare a
lucrărilor de exploatare.
BIBLIOGRAFIE:
, 1991: Instrucțiunile 572 din 10.09.1991 sic Ministerului
Mediului.
•••, 1989: Norme și normative de muncă unificate în
exploatările forestiere. C E L, București.
1986: Norme de timp și prețuri unitare pentru lucrări de
terasamente. Editura Tehnică, București,
The prompt method to establish the costs for the arragement of the collecting ways
The choosîng of the best wood operation in a cutting area necessitates an economic analysis of the proposed collecting varianta - a
hard work which is based on a rich data fund in the area.
In order to simplify this analysis it is sugested a prompt method to establish these costs based on the calculus relatîons given in tables
1 and 2 - a method that ensures a corresponding precision level for the calculated values.
REVISTA MWTELOB
THEES. O„ 1994: Mechanisierung der Holzemte in Hanlagen-
Schreit gerăte als Trăgerplattformen filr die Vonemtertechnik.
(Mccaniraren exploatării lemnului de pe terenuri în pantă,
Roboți pe patine ce servesc drept șasiuri mașinilor mecanice de
doborît). In: Schweîzerische Zeitschrift filr Fbrstweseti, Elveția,
145. nr.10, pag.835-847, 4 fig., 25ref.bibl.
Exploatarea lemnului, aflat pe terenuri cu pante repezi, pune
mari probleme în zonele montane elvețiene. Autorul argumentează
cum ponte mecanizarea să soluționeze problema, prin folosirea
roboților pe patine care servesc drept șasiuri mașinilor de doborft-
rccoltat.
Acest progres tehnologic are în vedere atît riscurile la care sunt
supuși muncitorii, cît și mediul.
SORGI, A., 1994: Stniktur und Verjflngung von
Gebirgswaldbestănden. (Structura și regenerarea în pădurile din
zona de munte), In: Schweizerische Zeitschrift filr Forstwesen.
Elveția, 145, nr.10, p.785-805, 15 fig., 2 tab., 7 ref-bibl.
Capacitatea de autoregenerare a pădurilor virgine sau primare
ocupă de mult timp, un loc important în cercetarea forestieră. în
lucrare se prezintă tipurile de structuri ale arboretelor pluriene din
zona montană a versanților sudici ai Himalaiei (Bhutan), alcătuite -
în principal ■ din molid, și condițiile în care se desfășoară
regenerarea naturală a acestor arborete. Articolul explică cum, prin
îngrijirea pădurilor în special în zona de munte, acestea pot asigura
- cu minimum de risc ți cm cheltuieli reduse - o producție susținută
și o protecție durabilă. (Lelbundgut, 1982).
Ing.ELENA-MARIA TÂRZIU
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
Aspecte privind regimul de umiditate a unor
soluri în bradete cu fenomene de uscare
Șef lucr. dr. ing. NICOLAE ȘOFLETEA
Universitatea „Transilvania" Brașov
1.	Introducere
Fenomen deosebit de complex și cu nedorite
influențe asupra posibilităților de îndeplinire a
ftmcțiilor de către pădurile afectate, uscarea bradului
a suscitat numeroase abordăjri și interpretări în
legătură cu geneza, dinamica și efectele sale pe
termen mai scurt sau mai lung în planul stabilității
ecosistemelor cu brad. In ultimul timp, părerile celor
mai mulțt specialiști converg, se pare, spre atribuirea
acestui fenomen unui complex de cauze, ceea ce
presupune cercetări de pe poziții ecosistemice,
integratoare dar cu analize detaliate asupra factorilor
primordiali care declanșează stresul fiziologic, ca și
a celor care întrețin și amplifică ulterior fenomenul
respectiv.
Fiind în cauză dereglări profunde în stabilitatea
ecosistemică a pădurilor de brad, este normal ca, în
primul rînd, să fie căutate cauzele uscării între
factorii ecologici determinanți pentru definirea
spectrului de reacție și a intervalului de toleranță ale
bradului,
Astfel, este cunoscut faptul că solul poate juca un
rol decisiv pentru vitalitatea bradului, exercitînd
uneori și anumite influențe compensatoare climatic
(Stănescu, V., 1979), determinante fiind, în
principal, bogăția în substanțe nutritive, pro-
funzimea mare și însușirile fizice care favorizează
rctenț.a apei, cedarea acesteia către rădăcinile cu rol
absorbant.
Ori nu întotdeauna și în totalitate, aceste însușiri
ale solului - ce intervin în mecanismul compensărilor
climatice - sunt regăsite în brădetele carpatice. Este
motivul pentru care putem aprecia că. în arboretele
situate în afara optimului ecologie al speciei, relația
regim pluviometric • factori compensatori din sol
este pe deplin operantă numai atunci cînd nivelul
precipitațiilor se încadrează în valori situate în
apropierea mediei lor multianuale. Deficitul
pluviometric marcant poate fi astfel profund implicat
în producerea vătămărilor la brad, fiind în cauză, așa
cum se știe, o sp&ie pretențioasă față de umiditatea
din sol (mezofită-mezohigrofită).
Din acest motiv, am considerat oportună
cercetarea relației între cuantumul umidității din sol
în ani normali și deficitari în precipitații și starea de
sănătate a arboretelor respective.
într-o primă etapă, s-au analizat numai situații în
care ar fi putut să apară perioade de subofertă
hidrică, deoarece în spațiul carpatic acestea sunt, de
departe, predominante în raport cu cele în care
vătămările la brad pot fi atribuite excesului de
umiditate din sol.
2.	Material și metodă
Cercetările s-au desfășurat în arborete
reprezentative din zonele periferice ale Munților
Bîrsei (pădurea Cristian, Ocolul silvic Brașov) și
Munților Perșani (.pădurea Valea Vulcănițek Ocolul
silvic Codlea), zone în care unele arboret'' sunt
intens afectate de fenomenul de uscare. Datele
experimentale din arboretele deperisamc au fost
comparate atît CU determinările din arborete mai
puțin vătămate sau sănătoase din zone te respective,
cît și cu situații martor din brădete deosebit de
viguroase de pe valea Prahovei (pădurile Valea
Largă - Sinaia și Poiana Țapului), situate in zona de
optim climato-edafic al bradului (Tab. I).
Determinările de umiditate din sol au fost făcute
în diferite perioade ale sezonului de vegetație, în doi
ani succesivi relevanți; în anul 1990 - deosebit de
secetos, cu doar 65% precipitații în șesul Bîrsei,
față de media multianuală și în anul 1991 - relativ
normal din punct de vedere pluviometric cu un spor
de precipitații în șesul Bîrsei de 5,7% față de media
multianuală.
3.	Rezultate
în condițiile de secetă acută din anul 1990 și, mai
ales, pe fundalul unei perioade îndelungate cu
extrem de puține precipitații, cînd, spre exemplu,
deficitul hidric mediu anual în zona depresiunii
Brașovului între anii 1984-1990 a fost de 24,5%
(28,5% în sezonul de vegetație), valorile umidității
momentane în solurile din brădete Ja sfîrșitul
sezonului cald au evidențiat regimul pedohidric
diferit al situațiilor analizate.
Astfel, trebuie remarcat faptul că valoarea cea
mai mică a umidității momentane, în primii 40-50
cm de sol, s-a înregistrat în brădetele din pădurea
Cristian: 11,5 g apă/100 g sol în luvisolul albie
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994* Nr.4
31
Tabelul 1
Umiditatea momentană a solului în arborete de brad din Ocoalele silvice Brașov,
Codița șl Sinaia într-un an secetos (1990) ți unul normal (1991). (Momentary humidity
of soil in fir tree stands in the forest spaces Brașov, Codlea and Sinaia in a droughty year
(J 990) and in a normal one)
Localizarea profilului de sol	Tipul de sol (nr. profil)	Adîncimea. cm	Umiditatea momentană a solului (g/100gsol)_					
			Anul 1990			Anul 1991		
			20 IX	26 IX	10 X	27 IV	23 V	15 IX
O. S. Brașov	Luvisol	0-5	20,1	17,9	29,1	44,4	51,4	35.1
	albie	5-45	11,3	11,8	18.6	21,0	19,7	17.2
UP VII Cristian	pseudogleizat	45-95	15.9	14.8	18,2	18.7	19,2	20,0
ua46B	(P33)	95-125	16.6	15.5	20,1	31.0	22.3	21,7
O. S. Brașov	Rendzină	0-10	17.9	15,5	18,7	20.2	31.0	28,7
UP VM Cristian	cambică	10-20	14,3	13,0	15,8	18.3	21.6	20.8
ua 39 A	litică	20-40	15.5	14.2	23,2	20.5	26.8	24,4
	(P23).	.							
O. S. Codlea	Rendzină	0-8				35,6	38,3	37.7
DPI Valea	litică	8-30				22.3	22,4	22.4
Vulcănijei	(P39)	30-60				30.4	25,9	28.7
ua43A(l/3								
sup. versant)								
O. S. Codlea	Brun	0-9				32,7	33,5	38,8
UPI Valea	luvîc	9-40				22.8	26.0	23.5
Vulcănijei	(P38)	40-85				30.0	31,1	31.5
ua 43 a (173								
înf. versant)								
O. S. Codlea	Brun	0-8				31.6	33.3	36,8
UPI Valea	hivic	8-40				21.0	22.8	23.5
Vukăniței	(P40)	40-65				23.8	26,5	26.2
ua42B								
O. S. Sinaia	Brun	0-10	22.9	22,2	24.6	36,2	35,1	39.3
UP UI Valea	eubazic	10-40	20.0	18,8	21,3	21.9	23,4	26.4
Largă.	(P36)	40-100	15,9	15,4	16,1	20.4	20,7	20,9
ua53B								
O. S. Sinaia	Brun	0-10	23.9	32,9	33.0	36,2	41,1	39,2
UP VI Piatra	eubazic	10-50	18,4	19,3	20,2	22,7	24,3	21,7
Arsă,	p seu do	50-95	20.1	22,6	22,1	23,9	25.5	23.3
ua38B	gieizat	95-135	22,0	24,5	24.0	29,0	30.5	28,0
		(P37)							
pseudogleizat din u.a. 46B (P 53), respectiv 13,7 g
38B). în acest din urmă caz,
efectele pseudogleizării de
profunzime s-au soldat în
perioada analizată cu spor de
aproape 40% al umidității
momentane ia 80-100 cm (zona
cu orizont psvddogleizat), față
de aceeași adîncime în profilul
de sol de la Valea Largă -
Sinaia.
în condițiile pluviometrice
relativ normale din anul 1991,
cînd precipitațiile au fost mai
abundente în șesul Bîrsei, cu
61,5% față de anul 1990, la
sfîrșitul sezonului cald (în
septembrie) s-a înregistrat o
creștere spectaculoasă a
umidității momentane din
soluri, față de aceeași perioadă
de referință a anului precedent.
Astfel, cantitatea de apă la 100
g sol a crescut cu 48,9% în
luvisolul albie pseudogleizat de
la Cristian (P 33), cu 58, 6% în
rendzina cambică li tic ă din
aceeași zonă (P 23) și cu 34,7%
în brunul eubazic de la Valea
Largă - Sinaia (P 36).
Desigur că, pentru desfă-
șurarea normală a proceselor
fiziologice și menținerea vita-
lității arborilor, contează nu
numai cantitatea de apă la
unitatea de volum sau de masă
de sol, ci - în primul rînd -
apă/ i 00 g sol în rendzina cambică litică din	Tabelul 2
u.a 39A (P 23). Surplusul de umiditate la Rezerva totală de apă din sol în arborete reprezentative din Ocoalele
’mitatea de masă în P 23 $e datorează silvice Brașov, Codlea ți Sinaia. (Total water soil
proporției superioare, cu circa 16%, a ftjrest Wv- Codlea and Sinaia)
fracției argiioase față de P33.
In brădetele viguroase de pe Valea
Prahovei, regimul pedohidric în anul 1990 a
fost evident mai favorabil bradului decît în
situația comparativă de la Cristian: 19,4 g
apă/î 0O g sol în primii 40-50 cm într-un
arboret situat pe un sol brun eubazic pe fliș
mamos (P 36 la Valeu Largă - Sinaia, u.a. 53
Bb respectiv 18,9 g apă/100 g sol într-un
arboret ce vegetează pe un sol brun eubazic
ctogleiaat (P 37 la Poiana Țapului, u.a.
rrve in represetnative
Nr. cit.	Cod profil	Tipul de sol funz	Pro- Ime, cm	Rezerva totală de apă din sol, I/m^					
				Anul 1990			Anul 1991 _ 27 IV 23 V 15 IX		
				20IX	26 IX	10X			
I.	P33	Luvisol albie pseudogleizat	125	222	211	279	299	301	294
2.	P23	Rendzină cambică litică	40	47	43	59	64	86	73
3.	>39	Rendzină KtieS	60	•	-		79	75	78
4.	P38	Brun luvîc	85	*	-	*	180	194	196
5.	P40	Brun luvic	65	A	-	•<	124	135	139
6.	P36	Brun eubazic	120	236	220	243	■ 294	302	316
7.	P37	brun eubazic pseudogleizat	135	322	349	348	447	477	435
32
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
rezerva de apă de pe întreg profilul solului, intrînd
astfel în joc grosimea morfologică și volumul edafic
util, precum și capacitatea de înmagazinate și de
cedare a apei, dependentă de însușirile fizice ale
solului.
Din datele experimentale prezentate în Tabelul 2,
rezultă că rezerva totală de apă din sol a fost cea mai
mică tocmai în arboretul puternic vătămat din u.a. 39
A Cristian, fiind de numai 45 l/m2 îrt septembrie
1990. Valoarea respectivă reprezintă doar 20,8% din
rezerva totală de apă estimată în luvisolul albie
pseudogleizat, în care fenomenul de deperisare s-a
manifestat doar la cîțiva arbori puși brusc în lumină,
prin practicarea unei tăieri în cadrul tratamentului
tăierilor progresive.
în arboretele cercetate în pădurea Valea
Vulcăniței (O, S. Codlea), rezerva totală de apă din
sol a fost, de asemenea, cea mai mică în brădetul
deperisant din treimea superioară a u.a. 43 A, în
condiții deosebit de favorabile producerii stresului
hidric: sol superficial, cu mult schelet, pe calcare și
cu volum edafic util foarte mic (0,20-0,30 m3/m2).
Rezerva de apă din sol abia a ajuns în primăvara și
toamna anului 1991, deci în condiții de pluviometric
normală, la 75-80 Vm2, valoare foarte apropiată de
cea înregistrată în anul respectiv în brădetul
deperisant din u.a. 39 A Cristian.
Pe de altă parte, se remarcă umiditatea mult mai
mare în solurile din zona de favorabilitate pentru
brad de pe Valea Prahovei. Astfel, chiar și în
condițiile de secetă din anul 199b, în solul brun
eubaztc de la Valea Largă - Sinaia (P 36), profund de
120 an, erau în luna septembrie circa 230 l/m2, în
timp ce în solul brun eubazic pseudogleizat de la
Poiana Țapului rezerva de apă. în aceeași perioadă a
fost estimată la 335 l/m2. Valorile amintite s-au
amplificat îh, anul 1991 cu 33,9% în primul caz și cu
37,6% în cel de al doilea caz.
în brădetele cu fenomene de uscare de la Cristian
și Vulcan, s-apus în evidență o corelație deosebit de
puternică, între clasa medie de sănătate a arboretului
și rezerva totală de apă din sol, la sfîrșitul sezonului
de vegetație (r + 0,957),
în stațiunile de mică altitudine pentru brad, cum
este și cazul arboretelor dinspre șesul Bîrsei, s-a
constatat că refacerea rezervei de umiditate din sol în
sezonul de repaus vegetativ este serios afectată de
cuantumul redus al precipitațiilor din perioada de
încărcare a solului. Astfel, așa cum rezultă din
Figura 1, în zona de brădete deperisante de la
Cristian umiditatea din sol era mai mare, la începutul
sezonului de vegetație al anului 1991, doar cu
7,2...8.5%, față de luna octombrie a anului 1990. în
Fig. 1. Refacerea rezervei de apă din sol în perioada dc
încărcare (sezonul de repaus vegetativ). (The rcsloration of the
soil water reserve in tlx- fiHing period (liie vegeumve ren).
timp ce, în aceeași perioadă. în zona de brădete
viguroase.de pe Valea Prahovei acumularea de
umiditate din sol a fost de 21.0...28.4%. De aceea,
în brădetele de la Cristian și Vulcan există pericolul
ca Stresul hidric Să se manifeste încă din debutul
sezonului de vegetație, situație care s-a înregistrat cu
certitudine în perioada secetoasă îndelungată de după
anul 1982.
4.	Concluzii
Din datele prezentate, se desprinde concluzia că
regimul de umiditate a unor soluri din brădete de
mică altitudine, din Munții Birsei și Munții Perșani.
a favorizat producerea uscărilor, cure nu au putut fi
contracarate prin factori de favorabilitate din sol. Așa
se explică de ce, în zonele respective, arborete ce
vegetează pe soluri mai sărace - cum este luvisolul
albie pseudogleizat din u.a. 46 B Cristian, formal pe
gresii din Dogger - au o stare de vegetație mult mai
bună decît brădetele de pe solurile rcndzinice
superficiale și scheletice din aceeași zonă; acestea
sunt, într-adevăr, mult mai performante in privința
bogăției în elemente minerale, dar această însușire
nu poate contrabalansa regimul pedohidric
defavorabil din perioadele secetoase. Din acest
motiv, așa cum se va vedea din cercetările care vor fi
prezentate într-un număr viitor, însușirile fizice ale
solurilor și unele condiții geomorfologice joacă un
rol foarte important îh diferențierea stării de sănătate
a arboretelor din zonele respective.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994• Nr.4
33
bibliografie
Aussenac, G., Pardd, I-, 1985: Forâts, climats et
mA&ns. în: Rev. For, Franțaise, Numere special.
B e c k e r, M„ 1991; Impact of climate, soil and sylvicuiture on
forest growth and health. în: French research into forest decline.
2-nd report of DEFORPA programme, Nancy.
B e c k e r, M., L 6 V y, G., 1988: Apmposdudăp&issement
des fdrets: climat, sylvicuiture cr vit >it6 dc la sapiniire
vosgiene. în: Rev. For. francaise, nr. 5.
Geambașu, N„ 1988:Seceta și fenomc >elc de uscare bra-
duhiiîn unele păduri din Bucovina.în: Revista "Mur1'-, ar. 2.
Granier, A., Colin, F., 1990: Effects d'une resse
idaphique sur le fonctionnement hydrique d'Abie. 'n-
mulleriana en condiționa naturelles. în: Ann. Sci. For. 47 (3,
Leinbundgut, H., 1993: Causes desmaladies des arbres et
de ia forft. în: S.Z.F., nr. L
Mărcii, M., 1971: Cercetări topoclimatice și fenologice în
Masivul Postăvaru. Teză de doctorat, Institutul Politehnic din
Brașov.
M ar o c i c o, Val., 1992: Contribu[ii la determinarea factorilor
climatici corelați cu fenomenul de uscare a bradului (Abies alba
MilL) djn județul Suceava. în: Revista pădurilor, nr. 3.
Stănescu, V., 1979: Dendrologie. în: Editura Didactică și
Pedagogică, București,
Șofietca, N., .1993; Stresul hidne și reflectarea acestuia în
unele caractere morfo-anatomice ale acelor de brad. Comunicare
’r sr^unca ICAS, Stațiunea Brașov,
Aspects regarding the soli humidny "iglme in F> stmuss dhected by uryi" f
The paper presents the results of researches on fir stand affected by ,:.v irvin- pl’aom.iw'B, situatcu in Bîrsa and Perșani
Mountains. In adrought ycai (1990) and a normal one with respect to the rainfalls (1 yy 1), the soil hunuui.y was determined by the end
of the wann seașon obtaining a strong correlation between the average health class of the stands and the regime of the soil humidity (r -
-0,957), Consequently the conclusion is that the poor health of these fir stands was determined by the water stress generated by the long
drought after 1982.
REVISTA REVISTELOR
CANTIANI, M„ CANTIANI, MARÎA-G1ULIA, SORBETTI,
GUERRI, F„ 1994: Rythmes d'aceroissement en diamitre des
arbres forestiers. (Ritmurile creșterii în diametru a arborilor
forestieri). In: Revue Forestiere Franțaise, Franța, nr. 4, p. 349-
358, 10 fig., 14 ref, bibi.
Cercetătorii de la Universitatea din Florența - și mai ales
Profesorul MarrO Cantiani, decedat în anul 1993 - au fost
preocupați de corelația dintre factorii climatici și durata perioadei de
vegetație, intensitatea și ritmul de creștere în diametru a arborilor de
mari dimensiuni și diferite specii. Publicarea acestui articol este un
omagiu adus profesorului, de revista Revue Forestiere Franțaise, ca
principal redactor în limba franceză. El a lucrat în ultimul timp,
bolnav fiind, cu ajutorul fiicei sale Maria-Giulia, ea însăși
cercetătoare la Universitatea din Trento.
Primele rezultate ale experințelor au fost publicate în anul 1967,
continuînd în 1978 și 1989, fiind semnate de M. Cantiani și
Sorbctti Guetri.
Folosindu-sc de o aparatură sofisticată - dendroâuxograful
Capporelli - ei au demonstrat că undele create prin dilatarea și
contractare u zilnică a trunchiului contribuie la evoluția creșterii
anuale. Aceste unde au toate caracteristicile unui ritm autonom
circadmn și nu depind nici de factorii de mediu (temperatură,
lumină, umiditate), nici de fenomenele fiziologice (transpirația,
absorbția și circulația apei în vasele conducătoare).
Ritmul autonom de creștere este dovedit prin patru constatări:
-	ciclul persista la fel de bine în mediu controlat ca și în aer
liber:
-	nimunk sr manifest:) chiar și în timpul repausului vegetativ;
-	mișcările ciclici persistă in medii controlai; ’a lumină sau
ohwurittue Mniinuj și iau forme (unde duble) care nu sunt vizibile
totdeauna laofotoperioada normală;
-	ciclul persitmaj lu mvervurca fotoperioadei.
Chiar ducă orele de maxim și minim ale undelor circadiene’
rămin mai mult sau mai puțin neschimbate în timp, grație unor
observații s-a evidențiat deplasarea graduaiă și sistematică a orelor
dc culminație, ceea ce duce Ia formarea undelor după o lege care va
trebui definită.
Cercetările s-au făcut mai întîi pe duglas verde, tei cu frunză
mică și liriodendron, extinzîndu-se apoi pe brad alb, molid,
moșmon și nuc negru.
Ing. ELENA-MAR1A TÂRZIU
KIENAST. F„ BRZEZIECKI, B., WILDI, O., 1994:
Computergestutzte. Simulation der raumlichen Verbreitung
naturnaher Waldgesellschaften in der Schweiz. (Simularea
electronică a distribuției spațiale a vegetației forestiere ce se
apropie de starea normală). în: Schweizerische Zeitschrift fflr
Foistwesen, Elveția, 145, Nr.4, pag.293-309, 3 fig., 4tab.,44ref.
bibi.
Pe baza datelor fitosociologice culese din 7500 relevee,
cercetătorii au întocmit un model de probabilitate care permite
reproducerea matematică a interacțiunilor dintre vegetația forestieră
apropiată de starea naturală și diferiți factori ecologici. Unitățile de
vegetație sunt concepute pe clasificarea vegetației forestiere stabilită
de Ellenberg și Klotzli (1972).
, Modelul a fost cuplat cu un sistem de informare geografică și o
bancă de date privind ecologia peisajului; el conține 12 parametri
importanți: climat, topografie, sol, geologie, culeși dintr-o rețea de
250 x 250 m, distribui tă pe întreaga țară.
Harta infografică rezultată, cuprinzînd vegetația forestieră din
Elveția, a fost comparată pentru anumite regiuni cu o hartă a
stațiunilor întocmită după metode clasice. Datele din cele două
surse concordă în 50-80% din cazuri cu aceleași asociații vegetale.
Prezentul articol analizează un model și un exemplu de aplicație.
Este vorba de gradul de apropiere a stării naturale a 6800 puncte din
Inventarul forestier național, plasate în ipotetica centură a pădurii
mixte. Comparația între vegetația reală și vegetația simulată (specii
arborescente dominante) «răta că printre punctele IFN 20% posedă
o proporție mare de rușinoase și 30% pot fi clasate între
eeniistemele ce se apropie de starea naturală. Al doilea exemplu se
bazează pe simulări ce permit să se analizeze în ce măsură pădurea
elvețiană se va modifica, în perspectivă, datorită încălzirii climei.
Ing. ELENA-MARIA TÂRZIU
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
Cu privire la originea molidului din pădurile
de amestec de fag și rășinoase
Dr. ing. VĂDIM LEANDRU
Institutul d& Cercetări și Amenajări
Silvice - București
Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au o
răspîndire largă m regiunea de munte (extinzîndu-se
în unele situații și în teritorii deluroase. Aceste
păduri ocupă 18% din suprafața păduroasă a țării
(Doniță, 1983).
Determinarea perioadei și modului de constituire
a acestor păduri are o mare importanță științifică și
practică. Una din cele mai valoroase specii din punct
de vedere economic fiind molidul, cunoașterea
poziției sale cenotice în complexul pădurilor de
amestec prezintă un interes deosebit.
în accepția silvicultorilor români, amestecurile de
fag cu rășinoase sunt constituite din următoarele
formații: amestec de molid-brad-fag, molideto-
făgete, brădeto-făgete și molideto-brădete.
Răspîhdirea acestor formații pe teritoriul țării este
neuniformă. în unele regiuni, în care molidul este
larg răspîndit (de exemplu în nordul Moldovei), sunt
bine reprezentate toate formațiile citate; în alte
regiuni se întîlnesc predominant amestecurile de brad
cu fag, celelalte formații fiind reprezentate sporadic,
în situațiile în care molidul este larg răspîndit, mult
în afara etajului molidului, ajungînd ui regiunea de
dealuri, pune la îndoială participarea lui absolut
naturală la constituirea arboretelor amestecate în
aceste regiuni.
în vederea determinării originii molidului
participant la formarea pădurilor amestecate, se
analizează istoric și cenologic această problemă.
Tipologia forestieră autohtonă înglobează
arboretele amestecate de fag cu rășinoase în care
participă molidul în categoria tipurilor de pădure
fundamentale (Pașcovschi, 1958). în baza
clasificării vegetației forestiere în funcție de influența
omului (Leandru, 1967), se poate considera că
această încadrare a arboretelor amestecate de fag cu
rășinoase este valabilă numai în cazul în care molidul
din aceste arborete este, într-adevăr, de origine
naturală. Pentru ca molidul să fie un participant
natural la formarea acestor arborete, trebuia să se fi
menținut în regiunile de răspîndire actuală a
amestecurilor de fag cu rășinoase pe tot parcursul
holocenului, de Ia începutul lui (boreal), cînd
realizase păduri întinse în regiunea dealurilor și apoi
a munților joși.
Profundele schimbări climatice, care au avut loc
pe parcursul holocenului. au fost vitrege menținerii
molidului în regiunea munților joși și mijlocii șt, cu
atît mai mult, in regiunea dealurilor acesta fiind
nevoit să se retragă în regiunea munților înalți.
Aceste considerente justifică presupunerea că
molidul a pătruns in teritoriile ocupate de fag cu
brad, datorită intervenției omului. Extinderea
molidului s-a produs în unele teritorii în secolele
trecute, iar îh altele în ultimele decenii.
Concepția privind zonalitatca verticală în Carpații
românești reprezintă punctul de vedete al geografilor
în această problemă.
Astfel, în literatura geografică actuală (Doniță.
1983) sunt statuate următoarele etaje de vegetație:
•	etajul alpin și subalpin, la altitudini de peste
1600-1800 m;
•	etajul boreal (al molidișurilor), Ia altitudini
între 1200-1400 și 1600-1800 m;
•	etajul nemoral
-	subetajul pădurilor de fag și de amestec de fag
cu rășinoase, la altitudini între 600-800 și 1200-1400
m;
-	subetajul pădurilor de gorun și de amestec cu
gorun, la altitudini între 300-400 și 600-800 m.
■ Făgetele din cadrul subetajului pădurilor de fag și
de amestec de fag cu rășinoase Se subdivid în trei
fîșii distincte: a făgetelor de mare altitudine, situate
între 1000-1100 și 1200-1400 (1650) m în regiunea
munților mijlocii, a făgetelor montane din regiunea
munților joși (între 600-800 m și 1100-1250 m
altitudine) și a făgetelor colinare (de dealuri), la
altitudini între (300) 400 și 600-800 m (Doniță,
1983).
Tot în cadrul aceluiași subetaj, se consideră că
pădurile de amestec de fag cu rășinoase, împreună cu
brădetele constituie o fîșie zonală distinctă în
regiunea munților mijlocii și joși, între (600) 800 și
1250 (1450) m altitudine (Doniță, 1983).
Această fîșie apare evident numai în partea
mijlocie, dar mai ales în cea nordică a versantului
estic al Carpaților Orientali și a dealurilor adiacente.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 19949 fir. 4
35
Din cele relatate s-ar desprinde apariția a două
tipuri de etajare verticală în subetajul pădurilor de
fag și al pădurilor de amestec de fag cu rășinoase.
Astfel, în regiuni întinse ale țării acest subetaj este
constituit, evident, din cele trei fîșii de făgete
enumerate mai înainte, în fîșia făgetelor montane
participînd și bradul, în aceste regiuni prezența
molidului în făgete este sporadică. Acest tip de
etajare este cel mai frecvent și după toate
probabilitățile natural. Celălalt tip de etajare, întîlnit
mai ales pe versantul răsăritean al Carpaților
Orientali, este cel în care cele trei fîșii de făgete s-au
menținut sporadic, teritoriul fiind ocupat de păduri
de amestec de fag. cu rășinoase cu o largă participare
a molidului, atît în amestecuri cît sub forma unor
plantații pure.
După cum este prezentată zonalitatea verticală în
literatura geografică, reiese că prezența molidului la
altitudini joase este considerată ca fiind naturală.
Este totuși problematic că O specie tipic boreală, care
constituie în prezent un etaj de vegetație distinct,
participă pe întinderi mari la formarea unor arborete
amestecate cu fagul și bradul, specii nemorale.
Pe de altă parte, fagul și bradul sunt specii tipic
de umbră și este greu de presupus ca molidul să se
poată instala la adăpostul lor fără intervenția omului
sau în cazul unor calamități de anvergură. Pentru a
elucida modul în care s-a ajuns la etajarea actuală a
vegetației, se prezintă succint modul în care a avut
Ioc succesiunea vegetației forestiere pe parcursul
holocenului în accepția paleobotaniștilor români
(Pop, 1960).
Faza molîd-pin (corespunzătoare perioadei
boreale. în accepția paleobotaniștilor scandinavi) s-a
desfășurat între anii 8000 și 7000 înaintea perioadei
istorice. Se caracteriza printr-un climat rece și umed;
în regiunea de dealuri și munți joși se realizează
păduri de pin (silvestru) pe coame și versanți
superiori și de molid pe văi și baza versanților, în
munții mijlocii constituindu-se un etaj de
jnepenișuri. urmat de etajul alpin.
Faza molidișurilor cu stejăriș amestecat și alun
(corespunzătoare perioadei atlantice) desfășurate
între anii 7000 și 3000 înaintea perioadei istorice, a
corespuns apogeul ui timpului călduros și umed,
reprezentind optimul climatic postglaciar. în această
fază, clementele termofile au pătruns în regiunea de
dealuri iar elementele stejărișului amestecat au urcat
la altitudini de peste 1200 m. Astfel, la sfîrșitul
acestei perioade, în regiunea de munte s-a realizat
următoarea etajare: etajul alpin cu vegetație ierboasă
și cu subarbuști, etajul jnepenișurilor, etajul
molidișurilor, etajul stejărișurilor amestecate cu alun.
Faza molidișurilor cu carpen (corespunzătoare
perioadei subboreale) desfășurate între anii 3000 și
1000 înaintea perioadei istorice; se consemnează o
deteriorare a condițiilor climei, care a devenit mai
rece și mai uscată. Etajarea a rămas ca în faza
anterioară, dar la altitudini între 600 șt 800 s-a extins
carpenul. în regiunea de dealuri se răspîndește la
maximum vegetația forestieră xerotermă și chiar
vegetația de stepă.
în cursul acestei perioade au început să se extindă
făgetele de-a lungul văilor montane.
Faza făgetelor (corespunzătoare perioadei
subatiantice, s-a manifestat începînd cu anul 1000
înaintea erei noastre, durînd și în prezent); se
distinge prin răcirea și umezirea în continuare a
climei. Făgetele au eliminat stejărișurile amestecate
din regiunea de munte și au împins la altitudini și
mai mari limita de jos a molidișurilor. în această
fază, în fîșia făgetelor montane apare și bradul.
Acesta pătrunde în Carpați pe două căi, prin Banat și
prin Maramureș. Etajarea vegetației se prezintă
astfel: etajul alpin șî subalpin, etajul boreal (al
molidului), etajul nemoral cu subetajul pădurilor de
fag și subetajul pădurilor de gorun.
Din cele arătate, reiese că - de la începutul
atlanticului - molidul a fost eliminat din regiunea
munților joși, iar apoi și din cei mijlocii. Aceasta s-a
datorat condițiilor climatice nefavorabile menținerii
molidului (cald și umed), clima fiind favorabilă
extinderii foioaselor nemorale. în perioadele
subboreală și subatiantică condițiile climatice, fiind
în continuare favorabile speciilor nemorale șî mai
ales fagului, au favorizat extinderea acestuia pînă la
completa eliminare a speciilor stejărișurilor
amestecate în majoritatea regiunilor montane.
Totodată, fagul a împins la altitudini și mai mari
limita inferioară a etajului molidului.
Se pune problema altitudinii maxime la care au
ajuns foioasele nemorale (ulm, tei, stejar, paltin
etc.), respectiv etajul stejărișurilor amestecate cu
alun în perioada optimului climatic.
în momentul de față sunt numeroase stațiuni cu
specii ale stejărișului amestecat, situate ia altitudini
36
REVISTA PĂDURILOR * Amil IQ9 • 1994 • Nr.4
mult superioare față de etajul din care fac parte în
prezent, reprezentînd arboretele relicte ale perioadei
atlantice. Acestea sunt constituite din stejar sau
gorun, la care se asociază teiul pucios, ulmul de
munte, carpenul, jugastrul, paltinul de cîmp,
paltinul de munte, cireșul, frasinul comun, alunul.
Una dm stațiunile înalte de stejar pedunculat este
situată Ia poalele Pietrelor Roșii (1215 m altitudine)
în dreptul localității Tulgheș - jud.Harghita, între
altitudinile 650 și 1000 m. Originea relictică a
acestui stejăret a fost semnalată încă din anul 1931
(Borza), iar apartenența lui la perioada atlantică a
fost evidențiată în 1963 (Leandru). Alături de
stejar pedunculat, ia constituirea arboretului
participă; teiul pucios, carpenul, frasinul comun,
paltinul de munte, paltinul de cîmp, ulmul de munte,
fagul (în văi); subarboretul este constituit
predominant din alun. Un exemplar de stejar se află
sub vîrful Pietrelor Roșii, Ia 1210 m altitudine.
Exemplare de stejar pedunculat se întîlnesc în
bazinul Bistricioarei, începînd de la Borsec pînă la
vărsarea în Bistrița, răspîndite în pajiști. Pe Valea
Bistriței- exemplare de stejar pedunculat sunt
răspîndite în pajiști, începînd cu localitatea Bomar
pînă la Bicaz.
De-a lungul Văii Bistrița, de la Chirii pînă Ia
Bicaz. vegetează arborete, pilcuri și exemplare de tei
pucios (THia cordata), la care se mai adaugă
exemplare de carpen, frasin, paltin dc cîmp, ulm de
munte, jugastru. Acestea mai participă și ca specii de
amestec în făgete, de-a lungul Bistriței și de pe
afluenții acesteia (văile: Barnarului. Negrii,
Fărcașei, Borcăi, Sabasei, Potecilor),
S-a mai semnalat un arboret de stejar cu ceva
gorun și carpen, care ocupă cîteva hectare, la obîrșia
văii Uzului, pe un versant însorit la altitudinea între
1000 și 1170 mțPetcuț, 1957L
în Poiana Brașov, pe o coamă la altitudinea între
950 și 1050 m, vegetează un gorunet cu stejar
diseminat (S t ă n e s c u. 1960).
Pădurile Cosmeni și Sînmartin (Ocolul silvic
Sînmartin), din depresiunea Ciucului, au în
cuprinsul lor arborete bătrîne (120-130 ani) de
gorun, la altitudinea între 700 și 1000 m, în curs de
substituire cu molid (Constanti nescu, 1954).
Unitatea de proaucție Plăieși - O.S.Sînmartin,
parcelele î, 2. 4și 5, cuprinde arboretele amestecate
de stejar cu gorun (de 80-150 ani) la care se adaugă
tei pucios și carpen, situate la altitudinea de 850-
1100 m.
Din exemplele prezentate, se deduce că limita
superioară a etajului stejănșiurilor amestecate s-a
situat la altitudini de cel puțin 1100-1200 m,
altitudini la care se mențin îh prezent unele arborele
relicte de stejar sau gorun.
Trebuie menționat că majoritatea acestor arborete
constituie trupuri izolate de restul pădurii, ceea ce a
împiedicat succesiunea naturală a vegetației, situație
creată de activitatea omului. Faptul, că majoritatea
acestor arborete se mențin din perioada atlantică,
atestă că habitarea omului în aceste regiuni este
foarte veche, în orice caz preistorică.
Posibilitatea molidului de a se menține Ia
altitudini joase era deci foarte mică. Astfel, în
perioada atlantică, clima caldă și umedă a favorizat
extinderea foioaselor nemorale în detrimentul
molidului, întîi la dealuri, apoi în regiunea munților
joși și parțial a celor mijlocii. Foioasele, specii de
lumină, au ocupat terenul numai în urma dispariției
molidișurilor, ele neavînd posibilitatea să se
instaleze la adăpostul acestuia, molidul fiind specie
de semiumbră.
Molidul nu s-a putut menține în condițiile
climatice nou create în atlantic, fiind afectat de
rupturi de zăpadă, urmate de atacuri de insecte.
Terenurile astfel eliberate, au fost ocupate de foioase
cu sămînța ușoară (purtată de vînt), în primul rînd de
ulm, apoi de tei pucios, frasin și paltin. Speciile cu
sămînța grea, răspîndite de păsări, ca stejarul și
alunul, s-au extins mai lent, dar pînă la urmă au
ajuns la altitudini atinse de celelalte foioase și au fost
stopate de molidișuri compacte. Această limită s-a
fixat la altitudini de la care molidul nu mai avea de
suferit de pe urma factorilor climatici nefavorabili
în perioada subboreală, cu Climă mai rece și mai
uscată, molidul nu s-a putut menține, din lipsă de
umiditate, in cadrul etajului stejărișuriior amestecate,
în această perioadă» vegetația xerotermă și chiar
stepică s-a extins în regiunea de dealuri.
în perioada subatlantică, cu o climă mai rece și
mai umedă decît cea anterioară, se creează condiții
favorabile extinderii fagului (specie de umbră) în
detrimentul stejărișuriior amestecate. Totodată, fagul
transferă Ia altitudini și mai mari limita inferioară a
etajului pădurilor de molid.
Altitudinea maximă la care a urcat etajul
pădurilor de fag este marcată de arborete de fag de
mare altitudine, în masivele muntoase în care
intervenția omului a fost mai puțin intensă, procesele
de succesiune a vegetației desfășurîndu-se pe cale
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
37
naturală.
în Carpâții Apuseni și Meridionali, altitudinea
maximă a făgetelor este de 1500 1600 m.
In Ciupații Orientali, în partea lor sudică, limita
sc menține Ia 1450-1600 m altitudine iar în partea
centrală și nordică, limita se menține la 1100 - 1250
m.
în munții Rodnei, limita făgetelor atinge 1350-
1400 m.
Deoarece o perioadă foarte lungă de timp
(numeroase milenii) regiunea munților joși și mijlocii
a fost ocupată de etajul stejărișurilor amestecate și
apoi de cel al făgetelor, este evident că molidul n-a
putut să se mențină în această regiune pentru a
constitui, pe întinderi mari, arborete amestecate cu
fagul și bradul.
Molidul s-a putut extinde în afara arealului său
natural, adică din etajul boreal, numai ca urmare a
activității omului. Această extindere s-a putut realiza
în două moduri.
Din timpuri foarte vechi, cînd n-a existat
preocuparea pentru refacerea pădurii, sămînța de
molid purtată de vînt se instala pe terenuri în care,
datorită activității omului, concurența speciilor
forestiere locale era anihilată, ca de exemplu în:
pajiști, terenuri defrișate, pîrloage, păduri
iriceodiate, păduri brăcuite, doborîturi de vînt etc. în
aceste situații, se realizau arborete pure sau
amestecate cu speciile autohtone ale căror
semințișuri preexistente s-au putut menține.
în perioada creșterii interesului pentru
regenerarea pădurii, molidul a fost extins prin
pkmtoț'i și semănături în diferite etaje de vegetație,
adesea pe întinderi mari.
Din punct de vedere tipologic, arboretele de
molid pure sau amestecate, realizate din sămînța
diseminată natural, se încadrează în categoria celor
derivate, respectiv parțial derivate, în cazul instalării
molidului prin cultură, arboretele pure sunt
considerate artificiale, iar cele amestecate cu specii
autohtone «unt socotite semiartificiale (Leandru,
1967).
Din cele expuse reiese că molidul din majoritatea
arboretelor amestecate de fag cu rășinoase este de
proveniență antropogenă. Pentru a se putea menține
în amestecuri, regenerarea molidului trebuie asistată,
deoirecc în concurența cu fagul și bradul nu se va
putea menține decît în situații speciale.
Prezența unui număr mare de exemplare de molid
de rezonanță în amestecurile de fag, brad, molid,
demonstrează marea plasticitate a acestei specii care,
în exteriorul etajului boreal (unde este dominantă
exclusivă), realizează creșteri mai bune, producînd
lemn de calitate superioară.
BIBLIOGRAFIE
Borza, A., 1931: Die Vegetation der „Pietrele Roșii" bei
Tulgheș . Guide de la Sixi6me excurslon phytogeographique
internaționale. Cluj.
Constantinescu, N., Clonaru, A., 1954: Un caz de
înlocuire a gorunului prin molid. In: Bul,St. Acad.R.P.R. Tom
VI, nr.4. București.
Doniță N„ 1983: Distribuția geografică a vegetației .
Pădurile. Geografia României. Vol.l. Editura Academiei
R.S.Romania, București.
Leandru V 1963: Stejarul și speciile lui însoțitoare relicte
din faza „molidișuiui cu stejăriș mixt cu alun” din bazinul
mijlociu al văii Bistrița . In: Lucrările Grădinii Botanice din
București.
Leandru V., 1967: Cercetări tipologice asupra arboretelor
artificiale și derivate din Republica Socialistă România. C.D,F.
București.
Pașcovschi, S., Leandru, V., 1958: Tipuri de pădure
din Republica Populară Română. Editura Agro-Silvică de Stat,
București.
Petcuț, M.. 1957: O stațiune de stejar (Quercus robur L.) la
altitudini mari - in etajul rușinoaselor. Com.Acad. R.P.Române.
Tom. VH nr.4. București.
Pop, E., 1960: Mlaștinile de turbă din Republica Populară
Română.. Editura Academiei R.P.Romârte, București.
S t a n e sc u, V„ 1960: Particularități tipologice in Ocolul silvic
Stafin. In; Lucr.St.lnst.Poli.Brașov. voi. IV.
Regarding the origins of spruce in mixed forests-beech and soft wood
The region of low and middie mountains bas been occupied for milleniums by die level of mixed oak stands and then by that of the
reech > nes; spruce forests were located over 1,400 m. The spruce is a semishadow species could have constiluted ftself naturally, on bîg
mîraccs. mixes with beech and fir tree.
* >nly htțcaus? 11 man's intervention it eould spread itseif on cleared grounds, fallows, forests set on fire, cleared of timber forests,
a jtiii fuLLitigs Tkcrc have been artificiaHy made plantaiions and spruce seedlings. From typoiogical point of view the pure spruce stands
an euns^ed m Re artificial ones, and thoseones in which the autochthonous speciestake part, areconsîderedtobesemîartificial.
The prerente cf n great number of resonance samples in beech. fir and spruce mixtures demonstrates the great plasticîty of these
apackv
3n
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
Istoricul cercetării genului Salix L
în Republica Moldova
V. HADÂRCĂ - Institutul Național de
Ecologie Chișinău, Republica Moldova
G. DlHORU - Institutul de Biologie
București, România
Genul Salix este foarte polimorf, pe de o parte
din pauza numărului mare de specii, multe foarte
strîns înrudite, iar pe de alta datorită ușurinței de
hibridare între ele, motiv pentru care identificarea
diferiților taxoni nu se poate realiza, totdeauna, cu
certitudine. Acestor cauze li se adaugă și făptui că,
fiind plante cu înflorire vemală și - în același timp -
dioice, materialul colectat este lipsit de flori, parțial
sau numai pe unul dintre sexe, iar cele trei tipuri de
chei de determinare, pe lăstari masculi, femeii și
foliați, elaborate în diferite țări, nu cuprind
totdeauna toate speciile și adesea nu pot fi utilizabile.
Pentru identificarea corectă a speciilor, este nevoie
de toate cele trei tipuri de lăstari și - în primul rînd -
de cei cu flori femele. Mai trebuie menționat și
polimorfismul speciilor, îndeosebi în privința
frunzelor, care a condus la descrierea multor
subspecii, varietăți și forme. Botanistul american H.
Raup scria în acest sens:
'‘Genul Salix are o reputație proastă din cauza
variabilității care se manifestă m interiorul speciilor
și a limitelor morfologice neclare între ele,
considerate de regulă specii” (S k v o r t o v, 1968),
Despre importanța sălciilor în economia naturii și
în economia societății nu este cazul să discutăm,
aceasta fiind bine cunoscută,
în România și în Republica Moldova, speciile oe
Salix sunt un component important al ecosistemelor
naturale, cu precădere ale celor de luncă, dar și ale
celor alpine și subalpine. în generai speciile de salcie
sunt legate de de habitate cu exces de umiditate
(lunci, bălți, depresiuni etc.) și numai unele specii
din munții înalți au alte cerințe ecologice, dar
acolo precipitațiile sunt bogate. în Republic*
Moldova, majoritatea speciilor se găsesc în luncile
rîurilor și puține se află în depresiuni jilave
(S. cinerea) din zona Codrilor.
în materialele ultimei amenajări silvice (1985)
după specialiștii de la Kiev, grupările de sălcii ocupă
1620 ha, adică 0,7% din suprafața totală a Fondului
Silvic de Stat al Republicii Moldova.
încă în secolul trecut, N. Ze 1 enețki (1891),
efectuînd studii botanice speciale în sudul
Basarabiei, a amenționat în primul rînd S. alba L.. S.
cinerea L., (și Ș. repens L.), iar mai târziu I.
P a c i o s k i (1914) enumera pe 3, alba L,. S. caprea
L-S. fragil isL., S. purpurea 1.. ți 5. vunmarisL,
în perioada interbelică, T Săvulcscu ți T.
Rayss (1926) - în urma unor cercetări floristice
laborioase, extinse pe întreg teritoriul Basarabiei de
atunci - citează următoarele specii: S. tragilis L.. cu
trei varietăți, S. alba L., cu o varietate, S. x ruhens
Schrank CU o varietate, 3. triandra L., cu trei
varietăți, S. cinerea L. cu o varietate, 3. caprea L.,
cu o varietate, 5 aurita L. cit o varietate. S.
rosmarmifolia L. și 3. acuti folia Willd/'Tot de
atunci provine și materialul colectat de C.
Zahariadi, aflat in Herbarul Academiei
Române (BUCA) în care- se află următoarele specii:
5. purpure^ (S. rosmarinifohn. din sudul Basarabiei)
3. triandra, S. fragilis, S. cinerea, S. caprea.
Lista speciilor de Salix, toate linneene, cores-
punzătoare teritoriului actual al Republicii Moldova,
este următoarea (G h e i d em a n, 1986): 3. alba 1...
5. caprea L., 3. tinerea L„ S. pen tandra L.. 3.
purpttreaL,, S. triandra L., S. vimintiisL.
în Herbarul Institutului de Botanică al
Academiei de Științe a Republicii Moldova se află
peste 700 coli cu material de Salix, colectat cu
precădere între anii 1947 și 1986, dar îndeosebi în
deceniul al șaselea, cu contribuția meritorie a
botaniștilor Andreev, Gheideman, Nicolaevna etc.
De pe teritoriul Basarabiei sunt cunoscuți 25-30 de
taxoni, majoritatea intraspecifici, determinați curent
după Flora URSS, voi 5 (1936) și apoi după lucrarea
monografică a genului, Ivî SSSR (1968) de A.
Skorțav în care se arată că în spațiul ex-sovietic
cresc spontan 135 specii de Salix, Monograful
subliniază importanța fitogeografică a teritoriului
Republicii Moldova, deoarece unele specii s-ar afla
pr. G. Dihoru a cercetat materialul de ierbar colectat de T.
Săvuteseu ți T. Rayss ți determinat ca S. acutifolia WiUd. (Jud. Hotin:
Ruhodn, 15.8.1925) ți a constatat Că acesta aparține speciei St purpurea.
după cum atestă ți iconografia lăstarului din publicația autorilor, chiar
dacă cea a florilor provine de la £ acuti folia. Lăstarul din ierbar este
lipsit de amenți, deci florile ar putea proveni din altă sursă. De altfel, S.
purpurea - relativ frecventă în lunci - lipsește din lista autorilor, încă o
dovadă că ei au identificat-o ca 5. acutifolia.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 19949 Nr.4
39
aici la limita de sud a arealului, fapt care ar spori
gradul de polimorfism al acestora.
Cele mai mari suprafețe de salcie se află în luncile
Prutului și Nistrului, zone asupra cărora influența
factorului antropic s-a manifestat în mod deosebit în
ultimii 50 de ani. Această influență este însă mai
intensă în lunca Nistrului, ecosistemele naturale
suferind modificări esențiale, în primul rînd în
direcția sărăcirii biodiversității. în același timp, lunca
Prutului - ca zonă de frontieră - a fost mai puțin
antropizată și, deci, alcătuirea și structura
ecosistemelor de luncă s-au păstrat mult mai bine.
Totuși, o dată cu ridicarea barajului hidrotehnic
Stînca-Costești si după înlăturarea sîrmei ghimpate
de la frontieră, încep și aici să se producă schimbări
nefavorabile. Din această cauză au fost inițiate
cercetări ecologieu-botanice în diferite sectoare de
luncă, cu scopul evidențierii stării lor actuale, a
gradului de regenerare naturală. Aspectul lor rezultă
și din cercetările fitoaociologice întreprinse acum 15
ani de Tkacenko (1979), cînd s-au stabilit
tipurile de pădure de luncă.
în anii 1992 și 1993, au fost cercetate unele
sectoare din lunca Prutului de mijloc, jn Ocolul
silvic Călinești. Amenajamentele de aici indică
prezența sălciei în 94 subparcele. Renișuri recente
pot fi observate foarte rar și pe suprafețe reduse.
După tăieri rase sau de igienă, salcia se regenerează
normal, ocupînd cam aceeași suprafață în structura
subparcelej. Dar au fost observate cazuri în care
salcia a fost substituită parțial prin plop alb și arțar
american. în continuare, sunt necesare cercetări care
să stabilească modificările ce intervin în structura
ecosistemelor de luncă pentru optimizarea lor.
Dar nici cercetările fitosociologice anterioare,
nici cele curente încă nu pot reflecta situația reală,
deoarece nu sunt luate în considerare sălciile utilizate
în cultură. în acest sens, am putea menționa faptul că
- în anii '70 - o dată cu lucrările de amenajare a
noului teritoriu al Grădinii Botanice din Chișinău, au
fost efectuate lucrări în vederea introducerii multor
specii de plante, inclusiv a celor de slacie, aduse din
alte zone geografice și răspîndite ulterior în cultură.
BIBLIOGRAFIE
Beldie, Al., 1952: Salicaceae. în: Flora R.P.R., vot. I,
Editura Academiei RPR. București.
Beldie, Al., 1966: îndrumător pentru identificarea răchitelor
din culturile forestiere. Centrul de Documentare Tehnică pentru
Economia Forestieră, București, 20 p.
Nazarov, M„ 1936: Salix. în: Flora SSSR, 5 Izd. Akad.
Nauk SSSR, Moskva-Leningrad.
Gheideman, T„ 1975: Opredelitel vâssih rastenii
Moldavskoi SSR. Știința, Kișinev.
Pacioski, I., 1914: Ocerk rastitelnosti Bessarabii. Kișinev.
Raup, H., 1959: The willows ofWeastem America. Contrib,
GrayHerb.N., 185.
Săvulescu, T., Rayss, T„ 1926: Materiale pentru flora
Basarabiei. 2, Bul. Agricult. 3 - Supliment: 81-230, București.
Skovorțov, A., 1968: IviSSSR. Nauka-Moskva.
Tkacenko, A., 1979: Țipi lesa poimî rechi Prut v piedelah
Moldavskoi SSR. Știința, Kișinev.
Zaharîadi, C., 1947: Liste des plantes de l'Herbier „C.
Zahariadi". Imprimeria Națională, București.
Zelenețki, N., 1891: Otciotî o botaniceskih issledovaniah
Bessarabskoi gubernii. Odessa.
REVISTA REVISTELOR
BEGIN. J„ 5CHUTZ, J. P., >994: Esitmationof total yield of
Dougias fir by means of incomplet growth series. (Estimarea
producției totale a duglasului verde cu ajutorul seriilor de
creștere parțială). în. Annales des Sciences foresliircs, Franța,
51. Nr 4. p. 345-355, 6 fig.. 3 iab„ 22rcf.bibl.
Prezentul studiu stabilește și validează o metodă care [ine
seamă de nivelurile de producție și care permite reconstituirea și
modelarea evoluției producției totale, plecînd de la serii de
creștere parțială. Calculul producției totale (m3/ha) a duglasului
verde (Pieudotsug^ tnenziesii (Mirb.) Franco var. Menziesii
Franco) sc efectuează integrând ecuația de creștere în volum per
metru de creștere ta înălțime (mVlm/m). Modelai folosit explică
94,8% din variația de creștere în volum per metru de creștere în
Înălțime. în 14 suprafețe experimentale.
40
Evoluția producției totale este calculată pentru patru niveluri
de creștere curentă. Conceptul de nivel de creștere curentă se
apropie de conceptul de nivel de producție și corespunde valorii de
creștere în volum per metru de creștere în înălțime, la o înălțime
de 30 m.
La nivelul unei producții egale, curbele producției totale
corespund destul de strâns celor calculate de Bergel (1985).
Autorii articolului sunt cunoscuți profesori la Facultatea de
Sivicultură și Geomatică de la Universitatea Laval din Quăbec,
Canada, respectiv la Școala Politehnică Federală din Zilrich,
Elveția. Revista, de înaltă ținută științifică, este editată în Franța
Ia editura Elsevîer și dispune de un comitet științific internațional.
Majoritatea articolelor ca și cel de față, apar cu specificația
„Original article" și sunt redactate tn limba engleză, limbă care a
cîștigat teren în circulația mondială.
Ing.ELENA-MARIA TÂRZIU
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
Strategia și direcțiile de dezvoltare a
- activității de exploatare a lemnului în
perioada 1995-2000
Ing. OVIDIU CREȚU
Ing. PETRE BOGHEAN
Institutul Național al Lemnului
București
Contextul în care se analizează perspectiva acestei
activități este determinat în principal de:
-	descentralizarea în mai multe etape a activității
de exploatare a lemnului și înființarea, în ultima
perioadă, a societăților comerciale de profil a căror
situație economico-financiară limitează, în general,
măsurile profunde de restructurare;
-	includerea în patrimoniul Regiei Autonome-a
Pădurilor „Romsilva" adrumurilor și căilor ferate
forestiere;
-	apariția primilor agenți economici privați și
tendința de dezvoltare a acestora, avînd ca obiect de
activitate o serie de segmente din circuitul de
valorificare a lemnului;
-	adoptarea unor noi reglementări privind
contractarea prin negociere sau lichidare a masei
lemnoase.
Influențele acestui nou cadru asupra tendințelor și
perspectivelor din activitatea de exploatare a
lemnului se pot sintetiza astfel:
-	societățile comerciale de exploatare a lemnului
avînd ca obiect de activitate în principal exploatarea,
transportul și prelucrarea primară a lemnului trebuie,
și în continuare, să promoveze și să fie principalele
purtătoare de tehnologii avansate, metode de lucru
modeme și o sistemă de mașini performantă;
-	întregirea patrimoniului R.A. Romsilva cu
drumurile și căile ferate forestiere atrage după sine
preluarea și a activităților de întreținere și dezvoltare
a acestora, activități ce se vor putea face prin agenți
economici specializați sau în regie proprie.
Pentru situațiile în care în structura societăților
comerciale de exploatare se vor menține activități de
întreținere de drumuri sau în eventualitatea unor
agenți cu acest profil, se impun preocupări pe linia
următoarelor obiective:
-	asimilarea unor utilaje și echipamente cu
capacitate mare de trecere, gabarite și mase reduse,
corelate cu elementele geometrice ale drumurilor
forestiere și care să lucreze m regim de mijloace de
intervenție;
-	promovarea unor tehnologii și materiale pentru
lucrările de întreținere corespunzătoare condițiilor
tehnice cunoscute pe plan mondial și în consens cu
cerințele beneficiarului (R.A. Romsilva).
Privatizarea din economia forestieră va
individualiza și diversifica mult unele activități,
îngreunînd - pentru cele aflate în raporturi directe cu
sectarul silvic - evidența, controlul și relațiile
juridice cu acesta.
într-o primă etapă, inclusiv pentru societățile de
exploatare a lemnului, este necesară clarificarea
cadrului juridic al raporturilor față de patrimoniul
R.A.Romsilva, în care exigențele șl baremele silvice
și ecologice vor determina o selecție și, în același
timp, o specializare adîncă a unor agenți economici
pentru lucrările propriu-zise de exploatare a
lemnului.
Noile reglementări privind contractarea masei
lemnoase creează cadrul adecvat, printre altele,
pentru impunerea și promovarea tehnologiilor și
mijloacelor tehnice de exploatare a lemnului care
afectează cît mai puțin echilibrul ecologic.
Ca obiectiv prioritar, o continuitate necesară în
relația silvicultură-exploatare, se consideră și
abordarea principiului unitar de evaluare a taxei
forestiere și a costurilor de exploatare, potrivit căruia
valoarea taxei forestiere variază invers proporțional
cu valoarea costurilor de exploatare. Se dispune de
metode precise și rapide cu ajutorul cărora, cu ocazia
angajării în procesul de licitare a masei lemnoase,
factorii de decizie pot colabora, urmărind justețea,
echitatea și transparența în acțiunea de valorificare a
masei lemnoase.
Pe această linie se mai fac necesare următoarele:
studii privind tipizarea tehnologică a arboretelor;
elaborarea cerințelor și regulilor de exploatare în
documentațiile de licitare a masei lemnoase (caietul
de sarcini); elaborarea amenajamentelor silvo-
tehnologice, reactualizarea de norme, normative și
standarde.
De mare actualitate este valorificarea poten-
țialului de cercetare-proiectare existent, în cadrul
unor programe interdisciplinare, cum ar fi:
•	Noi tehnologii de regenerare, îngrijire și
exploatare a pădurilor.
•	Organizarea bioproducției forestiere și
desimea optima a rețelei de drumuri.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994* Nr. 4
41
•	Sistema de mașini forestiere și interacțiunea
ei cu pădurea.
în ceea ce privește concepția despre strategia și
direcțiile propriu-zise de dezvoltare ale acestui sector
de activitate, se prevăd următoarele:
-	tehnologiile și metodele de exploatare vor
evolua spre o mai strînsă dependență și adaptare la
specificul pădurii polivalente și al silviculturii cu
țeluri multiple;
-	se va extinde tehnologia de exploatare a
lemnului în trunchiuri lungi și catarge, în varianta
sortării și secționării (într-o proporție mai mare sau
mai mică) pe platformele primare, cu expedierea
sortimentelor definitive direct la beneficiar;
-	sistema de mașini se diversifică și se aliniază la
nivelurile de performanță cunoscute pe plan mon-
dial, prefigurîndu-se următoarele obiective concrete:
a)	Pentru recoltarea și secționarea lemnului
mărunt, asimilarea unui motoferăstrău de 2,0-2,5 CP
și generalizarea seturilor de unelte și echipamente
ajutătoare.
b)	în domeniul colectării lemnului, pe lîngă
modernizarea și ecologizarea mijloacelor existente se
vor asimila tractoare» funiculare, trolii etc.,
dimensionate pentru domeniul sarcinilor medii și
mici de lemn și distanțe de colectare cuprinse între
500 m și 2000 m.
c)	Transportul lemnului se va restructura atît în
direcția optimizării structurii parcului de mijloace cît
și al îmbunătățirii echipamentului tehnologic
(suprastructuri, trolii, macarale etc.), tinzîndu-se
inclusiv spre constituirea unor formațiuni private de
lucru.
d)	Activitățile de sortare și prelucrare primară vor
cunoaște tendințe spre automatizarea și mecanizarea
complexă a proceselor de muncă, agregarea unor
utilaje și fiabilizarea lor în vederea îmbunătățirii, în
ansamblu, a parametrilor tehnologici pe operații și
fluxurile de transformare.
Pe lîngă aceste domenii, vor exista preocupări pe
linia integrării activității de exploatare în normele și
standardele internaționale, acționîndu-se pentru
elaborarea, echivalarea sau actualizarea regle-
mentărilor în domeniu. Dintre acestea, prevederile
privind protecția muncii și a mediului înconjurător se
vor situa în categoria priorităților, din ele decurgînd
o serie de efecte inclusiv asupra tehnologiilor și a
sistemei de mașini.
îmbunătățirea indicatorilor tehnico-economici
pentru fiecare agent economic angajat în munca de
exploatare a lemnului, prestarea unei activități
profitabile și stabile va fi posibilă în continuare prin
reforme și restructurări la nivel organizatoric, al
dotărilor cu utilaje, accesibilizării pădurii, metodelor
și procedeelor propriu-zise de lucru.
Perspectiva unor asemenea stadii și niveluri de
eficiență solicită fonduri îndreptate prioritar spre
segmentele tehnologice rămase relativ în urmă, cum
ar fi:
-	construcția de drumuri în bazinele inaccesibile
sau greu accesibile;
-	creșterea indicelui de mecanizare și a gradului
de tehnicitate la operațiile de adunat lemnul,
încărcat-descărcat, măsurare-gestionare și valori-
ficarea lemnului mărunt;
-	pregătirea forței de muncă și a securității
muncii;
-	promovarea importului de completare, în
vederea revigorării producției autohtone la toate
categoriile de utilaje.
Procesul de privatizare și divizare a unităților
actuale de exploatare este un proces complex și
dificil și se va repercuta implicit asupra nivelului și
ritmului de stabilizare tehnico-economică a acestei
activități.
Pădurea, ca sistem complex economic și eco-
logic, reprezintă pentru România un factor esențial
de echilibru și continuitate precum și de funcțio-
nalitate multiplă. De aceea, raporturile dintre pădure
și activitatea care se desfășoară în interiorul ei,
inclusiv procesul tehnologic de exploatare a lemnului
trebuie să fie inseparabile, fiecare contribuind la
prosperitatea și eficiența celuilalt.
Strategy and development directions by timber operation la 1995 - 2000 period
Timber operation activîty takcs into consideration thefollowîng aspects - for the period 1995-2000:
-	decentralization - on different stages - of the operation actîvity and the settîng up of the trading company;
includîng the forest roads and railwâys in the patrimony Of the „Regia Autonomă a Pădurilor ROMSILVA";
appearănce of the firet private economic agenls having as activity aim - segments in the timber valorification circulation;
adapting new reglementations regarding the contracting the timber mass by negotiation or sale by auction,
One has in view the integration of the woOd operation activity in the internațional nonns and Standard;, taking into account the fact
that wood is a complex economical and ecologica! System.
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4

Bucegii, monument al naturii
Ing. dr. doc. ALEXANDRU BELDIE
în lanțul Carpaților României, un loc de frunte îl
deține cetatea de piatră a Bucegilor, înălțată deasupra
obîrșiilor Văilor Prahovei și lalomiței și străjuind, pe
latura dinspre miază-noapte, trecătoarea Branului.
Cu greu putem asemui Bucegii cu celelalte masive
muntoase de la noi. Ei nu au imensitatea Retezatului
și nici lacurile alpine ale acestuia; nu prezintă
decorul nesfîrșitelor creste dantelate ale Făgărașilor,
nici uriașele căldări glaciare ale munților Rodnei și
nici diversitatea fenomenelor carstice din Munții
Bihorului. Ei au însă o netăgăduită personalitate,
determinată îndeosebi de diversitatea peisajului pe o
suprafață relativ mică și de marea bogăție a florei
care cuprinde numeroase rarități și endemisme de
mare interes științific. în afară de acestea, Bucegii
parcă-și deschid mai îmbietor porțile pentru drumeții
și cercetătorii naturii, chiar dacă ar fi să socotim doar
ușurința cu care, pornind din marile drumuri de fier
și de asfalt care se strecoară pe la poalele lor, putem
răzbate în cîteva ceasuri pînă pe piscurile cele mai
înalte unde ne așteaptă ospitalitatea numeroaselor
cabane. Apoi, drumurile carosabile auto de pe Valea
lalomiței și platoul Bucegilor, precum și telefericele
din Sinaia și Bușteni, înlesnesc astăzi cu mult
pătrunderea în inima Bucegilor. Tineretul nostru
sportiv înțelege însă să-și măsoare puterile cu
povîmișurile muntelui, iar cercetătorul, iubitor al
naturii, preferă să se îndrepte pe cărări ascunse între
cetini și de*a lungul bunelor însorite, bucurîndu-se
de priveliștile schimbătoare Ia fiecare cotitură a
drumului și de gingășia vreunei flori ce-i răsare în
cale.
Ori de unde vom pomi către culmile Bucegilor,
dinspre părțile Sinaiei sau Buștenilor, dinspre
Pietroșița, Bran sau Rîșnov, primii pași ne conduc
prin larga cingătoare de păduri ce acoperă poalele
muntelui. Nu în multe locuri din țară brazii sunt atît
de falnici, ca bunăoară în preajma Sinaiei, iar
brădetul străbătut de poteca ce leagă Poiana Țapului
cu cascada Urlătoarea impresionează prin recti-
tudinea trunchiurilor ce poartă bolțile cetinilor ca
niște stîlpi de catedrală. Pe bună dreptate, toate
aceste păduri de pe versantul prahovean al
Bucegilor, care adăpostesc și o seamă de flori rare,
sunt păstrate cu sfințenie ca monument al naturii, în
cadrul rezervației naturale „Bucegi".
Dacă ieșim din umbra pădurii și apucăm urcușul
pe plaiurile Furnicii, Pietrei Arse sau Jepilor, ne
întîmpină curînd rariștile de larice. Acest arbore -
remarcabil prin ghirlandele frunzișului său delicat,
luminos, de un verde fraged - crește sălbatic la noi în
Ceahlău, în Munții Ciucașului, Lotrului, în cîteva
puncte din Apuseni și aici în Bucegi, unde este
foarte răspîndit pe întreg întinsul versantului
prahovean.
Urcușul ne duce mai departe, peste hotarele de
sus ale vegetației arborilor, unde se întind pajiști des
înierbate, întrerupte de stîncărîi; din crăpăturile și de
pe polițele acestora, surîd florile albe ale saxifragelor
și se apleacă garofițele albe de stîncă, suav
parfumate, specifice Carpaților noștri calcaroși. Pe
clinele domoale dinspre miază-noapte ale muntelui
Furnica, dinspre platoul Bucegilor, remarcabile sunt
tufărișurile scunde de smirdar sau rododendron.
Nimeni dintre acei care au urcat Bucegii la început
de vară nu poate uita tabloul cu adevărat feeric, pe
care îl oferă covoarele de un roz viu ale smii darului,
înflorite, așternute pe coaste întregi de munte și
care, sub razele piezișe ale asfințitului, se aprind
parcă într-o văpaie de jăratic.
Pentru acela care, urcînd pentru prima oară în
Bucegi dinspre Valea Prahovei, își închipuie că
ajungînd pe culmi, la capătul urcușului va îhtîlni o
creastă și un coborîș pe partea cealaltă, întinsul și
odihnitorul platou al Bucegilor înseamnă o surpriză;
și această cîmpie înaltă, ușor vălurită și acoperită cu
pajiști scunde de păiuș și țăpoșică, contrastează
izbitor cu peisajul sobru și frămîntat al abruptului
prahovean ce scapă imediat din marginea platoului.
Dacă vrem să ajungem aici, escaladînd acest abrupt
fără a fi totuși alpiniști, va trebui să pornim din
Bușteni sau Poiana Țapului, apucînd cărarea
întortocheată a Urlătorilor, care - urcînd 1000 de
metri diferență de nivel - se strecoară dibace peste
jgheaburi adînci și printre țancuri stîncoase. Avem
prilejul de a cunoaște pe acest drum o altă comoară a
Bucegilor și anume luxuriantele buruienișuri
subalpîne din lungul pîraielor și de pe firul bolovănos
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
43
al vîlcelelor și hornurilor. O dată cu pîclele
dimineții, din fundul, acestor văgăuni se ridică
miresmele sălbatice ale brustanului de munte
(Telekia speciosa), cu capsule mari de flori galbene
și frunze late. Aici crește și viguroasa talpa ursului
(Heracleum palmatum), endemică în Carpați, cu
frunze neobișnuit de mari, elegant spintecate; alături
se îmbulzesc ierburi grase, ferigi întunecate și
felurite plante încărcate de frunze, înalte cît un stat
de om; printre acestea apar ici-colo, ca niște
candelabre albastre, florile unui susai de munte
(Mulgedium alpinum), măciuliile roze ale troscotului
de munte (Polygonum bistorta), coifurile violete ale
omagului (Aconitum toxicum) și stelele albe cu
miezul galben ale unui soi de mărgărită, specifică
acestor locuri din Carpați (Chrysanthemum
rotundifolium).
Printre tufele de cununiță (Spiraea ulmifolia), cu
ramurile grațios arcuite și încărcate cu flori albe, de
răsură de munte fără ghimpi (Roșa pendu/ina), de
coacăz și caprifoi cu bobițe roșii, anini de munte,
sălcii de Silezia și jnepeni, cărarea iese la gol, în
marginea platoului Jepilor Mari. Muntele își trage
numele de la jepi, jnepeni sau pini tîrîtori (Pinus
mugo), care aici pe platou formează tufărișuri
compacte. Cu trunchiurile lor vînjoase, întinse și
încolăcite pe pămînt ca niște șerpi uriași și cu
ramurile lor elastice și arcuite, îndreptînd către cer
pămătufurile frunzișului, jnepenii îmbracă în desișuri
verzi întunecate și de nepătruns, clinele domoale ale
platoului dintre Jepi și Pietrele Arse. Pe drept cuvînt,
aceste jnepenișuri au fost ocrotite ca rezervații
naturale. Dar, din păcate, ih ultimii ani am asistat -
cu durerea în suflet - la degradarea, ciopîrțirea sau
incendierea lor de către ciobanii iresponsabili.
Din jenepenișurile văilor largi ale masivului, se
ridică - pe alocuri - trunchiul puternic, cu coroana
stufoasă și adesea zdrențuită de vînturi, al singurului
arbore care se încumetă să se ridice în zona alpină.
Este zimbrul sau pinul cembra, conifer mult
răspîndit în Munții Retezatului, unde contribuie
esențial la peisajul din jurul lacurilor alpine și pe
care. în Bucegi. îl întîlnim doar în cîteva locuri, mai
ales prin căldările glaciare ale văilor Gaura, Obîrșia,
Sugărilor și Bălrîna.
Cominuînd urcușul de-a lungul platoului, către
culmile mai înalte ale Babelor, Caraimanului și
Coștilci, jnepenii se răresc și apoi dispar. Trecem pe
nesimțite într-un ținut în care plantele viețuiesc în
condițiile aspre ale climatului alpin. Atît în lungul
crestelor cît și pe abrupturi, numeroase pilde de
adaptare la aceste condiții răsar la tot pasul. Astfel,
de exemplu, nu departe de celebrele stînci în formă
de ciupercă ale Babelor, ele însele dovezi ale
eroziunii eoliene, se văd frecvent pe sol scurmături,
produse de vîntul puternic care, adesea - în
primăvară - cînd pămîntul este încă muiat de apa
zăpezii, rupe și răscolește brazde întregi de iarbă.
Puține plante pot rezista. Printre acestea se află
azaleea de munte (Loiseleuria procumbens), arbust
pitic, cu tulpinițele întinse pe pămînt, subțiri, pînă la
cîțiva milimetri grosime, dar atingînd vîrste de pînă
la 60 de ani. Ea formează covoare scunde, verzi,
lucitoare, smălțuite cu punctele roșii ale florilor sale
minuscule. Tot astfel, pernițele de iarbă roșioară
(Silene acaulis), asemănătoare unor pilcuri de
mușchi, însă presărate cu sute de floricele roze.
Tulpinile, puternic ancorate prin rădăcina pivotantă,
sunt neînchipuit de des ramificate, alcătuind acele
pernițe bombate și netede, am putea zice
aerodinamice; ale rezistă astfel acțiunii de smulgere a
vîntului, formează un rezervor de umezeală și,
lipindu-se bine de sol, folosesc căldura acestuia. Iată
apoi cupele mici ale ghințurii de colț (Gentiana
vema), care și-au pus parcă pavăză împotriva razelor
prea puternice ale soarelui, întuneeîndu-se într-un
albastru atît de blînd, ca cerul de august al marilor
altitudini.
Iată, în fine, mult prețuita podoabă a munților,
care s-a îmbrăcat în pîslă de peri, păstrători de
căldură și umezeală și apoi, căutînd a fi luată în
seamă de gîngăniile care-i produc polenizarea, și-a
ridicat și întins frunze lînoase împrejurul
ghemotoacelor sale de flori mici, neînsemnate,
alcătuind o stea de argint. De frumoasă ce e, o
păzesc legile ocrotirii Naturii, dar se păzește și
singură; cocoțată pe praguri de seninare sălbatică, ea
orbește prin strălucirea ei pe cel care cu mîini lacome
cutează să o smulgă și care se smulge el însuși,
uneori, de pe umerii cleanțului, sfîrșind m vreuna
din adîncile genuni ale muntelui.
Fenomenele de adaptare sunt remarcabile pe
culmi, unde formele și coloritul viu ale florilor caută
să fie cît mai atrăgătoare pentru insectele care, la
aceste altitudini, nu se aventurează în număr prea
mare. Pe podișurile și crestele cele mai înalte, din
părțile de nord ale masivului, se întind așa-numitele
„tundre alpine", în care vegetația pitică, întreruptă
de chelituri, este formată aproape numai din plante
pipernicite, și unde întîlnim specii care se mai
44
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
K/ in regiunile arctice, îndepărtate, tocmai pe
armurile mărilor înghețate. Aceste tundre, de regulă
4 pcei dezolant, sunt totuși împodobii® pe alocuri
& pilcurile liliachii ale primulei pitice (Primula
tutuim;^. de florile roșii ale garofiței pitice (Dianthus
fh. ijhs) și de clopoțeii albi ai iînei caprelor
(t lanatum). Ierburile aproape au dispărut.
Mai apar ici-cdo pilcurile unei graminee firave, care
nu Întrece 5-6 cm înălțime (Festwa bucegiensis),
Wdcmism .il României, care - în afară de Bucegi - .
îmi crește în Munții Făgărașului și Parîng. Apoi,' pe
jirful Omu. putem vedea ceea ce marele Linde a
aumn „cel mai mic arbore din lume“ - salcia pitică
,(5jJîi herbacea) care de abia atinge cîțiva
centimciri. Este pianțit specifică locurilor CU ape '
ikgnate din topirea zăpezilor, unde formează
omoare dese. Nu rareori, după o ploaie repede din-
i- » dup&amiază dc vară, cînd, pe sub o geană de
nod, junele aruncă oblic ultimele raze, șeile înalte
dintre Omu și Bucșqiu, cu pîlcurile încă ude ale
4 tet sălcii, au o stranie strălucire de smarald, care
fitil privirile.
bacă vom părăsi acum crestele și podișurile,
> utezind a pătrunde pe clinele prăpăstioase ale
1 r.umanului ți Coștilei, ne așteaptă o altă lume. Pe
diferență dc nivel de 600-1000 metri, pereți goi de
ttlncU. brăzdați de hemuri adinei, colți'și țancuriSe
țnjtra. creste zvelte și fierăstruite, ridicate între
.am. nurlie văilor, toate acestea-alcătuiesc peisajul
îinpiv wnnni al abruptului prahovean. Este însă
ținutul în care mîinile încep a se prinde de steiuri și
‘•imm îți ține adesea cumpăna doar în vîrfuri de
i;eie. deasupra hăurilor amețitoare. Osteneala și
linurile de inimă suni însă cu prisosință răsplătite
d’ măteția priveliștilor. Un element specific ai
m tui .tbrupt îl constituie brînele - cingători
liucrbaie care înlănțuie piepturile stîncoase.
unmknla de flori dc pe aceste pridvoare însorite
bvedcsc peisajul sobru al uriașelor stîncării cenușii
; meii unul dintre cele mai îneîntătoare aspecte ale
laurii de la noi din țară. Aici, la adăpostul pereților
i un >i, cresc cele mai multe rarități și specii
mikmice ale Carpațiior, Fondul verde al nume-
tratekir ierburi este împodobit, bunăoară, cu roșul
aprțeței de munte {Onobrychis montana), cu
ibietul epicelor, galbenul auriu al ciucușoarelor și
d iernii osului, cil albastrul azuriu al inului de munte
;i cel întunecai al ghințurilor. cu albul comuțllor de
wnnlc. iar de pe pragurile stîncăriilor de deasupra
Urinei sc apleacă clopoțeii pitici de stîncă, mulțime
Al'ISTA PĂDURILOR * Anui 109 • 1994» Nr.4
de saxifrage, stelele galbene cu razele violete ale
unei specii alpine de ochiul boului {Aster alpinus) și
ciucurii lînoși ai pelinului de munte (Artemisia
petrosa). Tot de-a lungul acestor brine, se mtilnesc și
raritățile. monumente ale naturii, ea floarea de colț
(Leontopodium uipinum), ulii de multă pe unele
hrinege înguste, greu accesibile, incit cu greu putem
să ne sttecurâm cu trupul lipit de shncă fără a Ic strivi
sub picior. Apoi, gitințura mani galbenă (Gentiana
Iuțea) și '■itigclc votmeuluj iNi^ntelh m'gra șt A.
rubra), plante din neamul orhideelor, ale căror
măciulii de flori purpurii, răspîndcsc o puternică
mireasmă de vanilie.
Pașă' străbatem ide-a coasta pragurile înalte ale
bunelor Coștilei, odată trecuți de meterezele Colților
Mălinului, vom pătrund® pe versanțti abrupți
nordici, într-un ținut mai auster, mai rece, cu
stîncăriile parcă mai mohorîte. Aici, ca și pe
asemenea „dosuri de-mume de.pe clinele
transilvănene ale Bucșoiului, Radinei. Crucii și
Țigăneștilor, vegetația este mai săracă și mai
monotonă, iar locul pajiștilor înflorire este luat, pe
alocuri, de covoarele scunde și lucitoare ale unei alte
Sălcii pitice (S^ix reticuiata). Cercetătorul Naturii va
ști că numai pe aceste locuri din Bucegi poare găsi un
soi de rogoz (Cobresia caricina), care n« rl™ cr^te
decît prin Munții Altai. Dar nici de aici nu lipsesc
florile mai arătoase. Astfej, în porțile de vînt ale
șeilor, argințica (Dryas octopetalg) își deschide
stelele mari albe, ale florilor sale; este unul dintre
cele mai tipice relicte glaciare din munții noștri.
Apoi, printre tufele firave de ierburi, apar h'i-colo
ciorchinii vișinii ai dulcișorului (Hedysarum
hedysaroides). iar pe bolovănișurile de pe fundul
hornurilor adinct unde zăpezile dâinuiesc pînă tîrziu
în vară, galbenul viu al gălbenelelor (Doronicum
carpaticum) se îmbină minunat cu roșul purpuriu al
florilor de ciuboțica ursului (Cornișa matthioli),
călind parcă să mai înveselească aspectul întunecat al
acestor văgăuni, prea puțin ospitaliere. Pe groho-
tișurile de calcare din căldările Mălăeștilor și
Țigăneștilor, strălucesc - pe alocuri - macii galbeni
(Papaver corona-sancn-stephani), endemism al
Carpațiior Orientali și Meridionali, iar pe stîncăriile
de pe versanții nordici ai Bucșoiului se întind
pernițele saxifragelor de toate soiurile.
Nu rareori, pe aceste locuri tainice, rar călcate de
drumeți, poposind pe vreun prav de brînă, în liniștea
adînca c muntelui, într-o clipită, zgomotul
rostogolirii unor pietricele desprinse de undeva, de
45
sus, ne vestește apropierea unui ciopor de capre
negre. în salturi grațioase și minunat de sigure, ele se
aruncă cu ușurință, sub ochii noștri, peste
povîmișuri și cleanțuri, care ar da de furcă chiar și
alpiniștilor încercați, căutîndu-și adăpostul în
jnepenișurile de pe brînegele ascunse. Puteau fi
admirate, odinioară, și pe coastele mai primitoare ale
Pietrei Arse și Jepilor. Fugărite însă de zgomotul
cetelor de turiști, s-au aciuiat în locurile mai dosnice
și mai greu accesibile ale versantului transilvănean,
unde astăzi se găsesc în număr destul de mare. Dacă
pătrundem în Bucegi în lungul Văii lalomiței, vom
trece dincolo de gangul Orzei, cele mai înguste chei
ale văii, unde apele lalomiței sunt Zăgăzuite de
barajul hidrocentralei de la Dobrești, și, după ce am
lăsat în urmă lacul de acumulare de la Scropoasa,
vom cunoaște curînd măreția sălbatică a Cheilor
Zănoagei. La capătul de sus al cheilor, nu putem
bănui că deasupra potecii, ascunsă de o perdea de
cetini, grohotișurile și brînele de Ia poalele marelui
perete de calcare al Zănoagei adăpostesc o adevărată
insulă de vegetație termofilă, inclusă în rezervația
„Zănoaga*. Aici cresc plante de origine sudică,
balcanică și mediteraneeană, care se mai întîlnesc ia
noi doar pe stîncăriile mai calde ale Domogledului,
de lîngă Băile Herculane. Alături de pilcurile de
stînjenei de munte (Iris dacica), cu flori care prin
dimensiuni și colorit rivalizează cu acelea ale
stînjeneilor sădiți prin grădini, mai răsar aici cîteva
rarități cu însemnătate științifică, printre care secara
de munte (Secaje montan um), cunoscută de pe
coastele Dalmației și descoperită aici pentru prima
dată la noi în țară, ulterior regăsită și în masivul
Domolcd.
De la Zăndaga, irecînd prin larga așezătură a
Bulboacelor, drumul văii ne conduce prin Cheile
Tătarului în padinile de la poalele muntelui Lăptici.
Dincolo de apa lalomiței, o mlaștină cu covoare
groase de mușchi a fost împrejmuită cu gard, prin
grija organelor silvice, pentru a pune la adăpost o
serie de plante specifice turbăriilor de munte și cu
deosebire două specii arbustive de salcie,
reprczentînd relicte glaciare, vestigii ale timpurilor
cînd ghețarii ocupau și văile înalte ale munților
noștri. Acestea sunt Salix phylicifolia și Salix
myrtilloides: aceasta din urmă se află aici în singura
stațiune din (ară și care totodată este cea mai sudică
din Europa.
De aici în sus, întinsele molidișuri de pe munții
Lăptici și Cocora. precum și Cheile lalomiței și ale
46
Horoabei constituie rezervația „Peștera Ialomiței“, în
suprafață de cîteva sute de hectare din cuprinsul
căreia silvicultorii au înțeles să nu mai taie nici un
arbore. Dar - în anul 1960 - un vînt năpraznic,
dezlănțuit peste noapte, a culcat la pămînt, numai
într-un sfert de ceas, aproape tot ce se ridicase din
sămînță timp de 100 de ani, pe coaste întregi de
munte. 300.000 metri Cubi de trunchiuri doborîte
sunt mărturia acestei urgii, care n-a cruțat decît o
frîntură din bătrînul codru al Cocorei, una dintre
mîndriile Bucegilor. Pe lîngă gîndul ocrotirii
molidișurilor seculare, a stîncăriilor cu vegetație
calcarofilă și a buruienișurilor luxuriante din Cheile
Urșilor și ale Horoabei, temeiul înființării acestei
rezervații, cea mai veche din Bucegi, îl constituie
peisajul deosebit, determinat de fenomenele carstice
în această zonă de calcare jurasice. Bine cunoscute
sunt Peștera lalomiței, Cheile Peșterii, pereții
Bătrînei, Tumul Seciului și, mai ales, canionul
îngust al Horoabei, cu tuneluri și arcade de piatră și
cu lespezi șlefuite, toate operă de veacuri a apelor
care se aruncă în cascade și se zbat înspumate printre
bolovani. Tot în această zonă, calcarele de pe cuhnea
Strungii ascund între straturile lor, de diferite vîrste
geologice, felurite fosile de scoici și amoniți, printre
care se află unele rarități de mare însemnătate pentru
deslușirea tainelor trecutului îndepărtat al Pămîntului
și nașterii acestor munți. Vestitul punct fosdifer de la
Șaua Strungii continuă să atragă cercetători din toate
colțurile Europei.
Toate frumusețile naturale și valorile științifice
ale Bucegilor ne îndreptățesc să socotim acești munți
ca un adevărat complex de Monumente ale Naturii.
De aceea, oamenii de știință și iubitorii muntelui
s-au străduit să pună sub scutul ocrotirii Naturii
anumite regiuni din Bucegi, urmărind să se
stăvilească vătămările și distrugerile pricinuite de
exploatări de tot felul. S-a reușit, în acest mod, să se
salveze de la „exploatare* păduri și pajiști înflorite,
să se închidă cariere de piatră care au deschis răni
adînci în pieptul muntelui și să se pună capăt
rușinosului comerț cu floarea de colț, cu sîngele
voinicului și cu blagaiana, practicat fățiș ani dc-a
rîndul. Strădania trebuie îndreptată astăzi către
extinderea rezervațiilor pe versanții transilvăneni ai
masivului, prin crearea și aici a unei zone științifice,
cuprinzînd mărețele căldări glaciare ale Mălăeștilor
și Țigăneștilor, care ascund numeroase rarități
floristice și oferă peisaje atît de particulare.
Turismul de munte și alpinismul își trag rostul lor
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 tNr.4
firesc din dragostea pentru natură și, din acest motiv,
aceste îndeletniciri sunt strîns legate de ideea
ocrotirii Naturii și a peisajului. Asigurarea integrității
frumuseților naturale slujește, așadar, intereselor
majore, detrminante, ale mișcării turistice. Pe de altă
parte, descoperirea și cunoașterea unor rarități
geologice, floristice sau faunistice presupune adesea
explorarea unor ținuturi prea puțin cunoscute și greu
accesibile. Și astfel, încă de multă vreme, turismul
de munte - și mai ales alpinismul - au avut
pretutindeni un rol însemnat în cercetarea științifică a
Naturii. Așa, bunăoară, în Bucegi, important sediu
al desfășurării competițiilor alpinistice, nu o singură
dată aplicarea tehnicii alpine la investigarea
abrupturilor a dus Ia descoperirea unor specii de
plante rare sau a unor asociații vegetale unice, la noi
în țară sau chiar în Europa, ridicîndu-se astfel
valoarea științifică a rezervațiilor naturale din acest
masiv. Apoi, în alți munți din țară, concursul
alpiniștilor ca cercetători pasionați ai Naturii a
îngăduit descoperirea și exploatarea sistematică a
unor peșteri care și-au dezvăluit astfel omenirii
comorile științifice tainic ascunse de milenii, în
adîncimile lor.
Și, cu toate acestea, mai suntem încă în situația
de a constata și anumite acțiuni cu efecte negative,
datorate impactului turistic asupra integrității
peisajului natural, în general, și asupra elementelor
floristice de valoare științifică și estetică, în special.
Așa, de exemplu, în Bucegi, impetuoasa circulație
turistică din ultimii ani a adus pe culmile acestor
. munți, alături de adevărații turiști, și oameni lipsiți
de respectul față de natură și față de cei ce vin pe
urmele lor. Amintim numai de aspectul locurilor
obișnuite de popas de pe platoul Bucegilor și împrej-
urimile cabanelor, transformate pe alocuri în adevă-
rate maidane de gunoi. Se mai găsesc, fii plus, încă
din aceia care smulg fără milă florile ce împodobesc
marginile cărărilor, neînțelegînd că nicăieri acestea
nu sunt mai frumoase decît acolo unde le-a așezat
Natura. Mulți își fac, de asemenea, un titlu de glorie
din devastarea plantelor ocrotite, coborîrea din
munte nefăcîndu-se fără a purta ca „trofeu" un pui de
brad; marcarea pentru posteritate a „treceri" unor
turiști care-și înscriu numele, prin ciopîrțirea scoarței
arborilor și mîzgălirca stîncilor, completează
aspectele negative enumerate pînă acum.
în fine, nu putem să nu amintim și pe cei care, în
mod sistematic, și mai ales la coborîș, „taie"
serpentinele potecilor marcate și care nu->i dau
seama de consecințele pe care Ie poale avea acest
nefericit obicei, asupra integrității peisajului Este
destul, ca pe o coastă puternic înclinată să se traseze
o primă urmă, ca apoi ierburile bătătorite să piară și
solul dezvelit să fie supus eroziunii prin apele de
scurgere. Aceste „scurtături" se transformi, așadar,
repede în șanțuri care se adîncesc și se lărgesc
treptat, devenind - cu timpul - ravene adinei,
ripoase. Mărturii stau unele coaste ale Vîrfului cu
Dor și Pietrei Arse, sluțite de o rețea dc ravene și
șanțuri, pe locul unde altădată se aștemeau covoare
dese de ierburi și flori.
Toate acestea se datoresc lipsei de educație în
spiritul ocrotirii Naturii și situația îngrijorătoare la
care s-a ajuns implică necesitatea acordării
importanței cuvenite acestei educații, încă de pe
băncile școlii elementare,
Dar trebuie să amintim aici că uneori actele
reprobabile se comit în mod organizat, cu îngăduința
și sub ochii unor oameni însărcinați cu educația
tineretului. Amintesc, bunăoară, cazul unui profesor
care, împreună cu grupul de elevi pe care-1 conducea
în excursie, era foarte preocupat să smulgă puieți de
molid din marginea pădurii, de lîngă cabana Poiana
Stînei, și care și-a plătit fapta cu rușinea de a i se
încheia pe loc proces-verbal de delict silvic de către
pădurar. Sau cazul acelei educatoare de grădiniță din
Sinaia, care cobora din pădure în fruntea unui grup
de copii, încredințați ei spre educare, toți cu
mînuțele încărcate de blagaianc înflorite, smulse cu
rădăcini cu tot de sub slîncile „Sfînta Ana“, chiar de
sub pancarta indicatoare a rezervației, în fine, s-au
văzut și oameni purtînd brasarda de conducător
ONT, care erau în fruntea unor grupuri pornite cu
„avînt eroic1' la asaltul unor brîne, pentru devastarea
florii de colț.
Ocrotirea Naturii înseamnă o treaptă
superioară de civilizație și progres; atingerea
acestei trepte este cu putință dacă suntem însuflețiți
de dragostea față de pămîhtul Țării și de simțămîntul
datoriei de a păstra acest Pămînt, trecînd și urmașilor
noștri frumuseților și comorile științifice ale Patriei
noastre.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr. 4
47
DIN ISTORIA SWIOJLTUM ROMÂNEȘTI
Legislație forestieră în secolele
XVI-XIX - cronologie
Dr.ing.VICTOR DRAGNEA
Institutul Național al Lemnului - Filiala
Pitești
•	1514 - apare Codul lui Verboczl în Transil-
vania. considerat prima reglementare a folosirii
pădurilor. Acestea sunt împărțite în „păduri libere",
în care tăierile nu erau îngrădite și „păduri oprite", îh
care tăierile «e puteau face cu învoirea autorităților
comunale și sub supravegherea pădurarilor.
•	1612 - apare un Hrisov, dat de Radu Voevod
în Muntenia pentru o pădure „oprită" din Argeș,
potrivit căruia nu se puteau face tăieri fără știrea și
învoirea stăpmului. în schimbul plății unei dijme.
x • 1653 - apare, în Transilvania, o lege privind
interzicerea defrișării pădurilor și obligativitatea
țăranilor și a comunelor de a-și stăpîni pădurile în
devălmășie; marilor proprietari de păduri li se
permitea ieșirea din devălmășie. Locuitorii nou
veniți, în comune cu păduri în devălmășie, nu aveau
drept de folosință a acestora.
•	1765 - apare în Banat, Instrucțiunea fores-
tieră din 9 decembrie 1765, prin care se interzice
tăierea pădurilor tinere și tăierea stejarilor cu
trunchiuri drepte.
•	1769 - prin Urbariul terezian se reglemen-
tează raporturile între nobili și săteni, privind
acoperirea nevoilor de. lemne ale țăranilor, din
pădurea nobilului comunei lor de domiciliu, și
scoaterea porcilor la ghindă, în porțiuni de pădure
destinate ghindăritului, ambele servicii obligînd
țăranii la plata unor taxe speciale.
•	1776 - apare Ordonanța forestieră, prima
reglementare de folosire rațională a pădurilor în
Bucovina, acordînd dreptul străvechi al țăranilor de a
tăia din păduri lemnul de foc și de lucru necesar
gospodăriei, dar tăierea și scoaterea să se facă sub
supravegherea și controlul pădurarilor.
•	30 mai 1781 - apare Orînduiala pădurilor
Principatului Ardealului, care cuprinde 53 de
articole cu principii de practică silvică și
reglementări ale folosirii pădurilor în devălmășie și
ale ieșirii din devălmășie.
•	1781 - apare Urbariul Banatului privitor la
lemne și jerovină. prin care se stabilesc taxe pentru
lemn de foc. lemn de construcții, jir, ghindă și porcii
introduși în pădure.
•	1782 - prin Pravila de codru se completează
ordonanța din anul 1776, prin stabilirea epocilor de
tăiere: decembrie și ianuarie, pentru lemnul de lucru,
si februarie pentru lemnul de foc, instituind vînzarea
materialului pe unitate de produse fasonate. Tot prin
această primă reglementare pentru Bucovina, se
interzice tăierea pădurilor, pînă cînd „starea lor nu va
fi cumpănită cu știință de pădurari", care dau
dezlegare la tăiere si stabilesc cantitățile de scos
anual, controiînd ca proprietarii să nu scoată cantități
mai mari decît cele din planul de tăiere.
•	1783 - apare Ordonanța imperială din 19
iunie 1783, document de valoare, prin care s-an pus
bazele „Fondului regionar ortodox român din
Bucovina" instituție citată hi multe țări, prin modul
exemplar de gospodărire rațională a pădurilor,
trecute din proprietatea mănăstirilor, bisericilor și
schiturilor, în administrația statului.
•	28 noiembrie 1792 - pentru Moldova s-a dat
Așezămîntul lui Alexandru Moruzi pentru păduri
„rediuri și dumbrăvi", prin care se declară „oprite
rediurile și dumbrăvile pentru tăieri de lemn de
lucru", iar pentru ., tăierea nuîelelor pentru araci,
trebuie să se plătească stăpînului zecimală". Prin
aceeași reglementare „codrii mereu rămîn mai
departe neopriți", țăranii putînd să taie „lemnele
necesare pentru foc și pentru construcții" fără a avea
însă yoie să le comercializeze.
•	1791 - apare Legea silvică nr.30, care regle-
mentează proprietatea obștească a pădurilor,
acțiunile juridice de stabilire a drepturilor asupra
proprietăților forestiere și măsuri de evitare a
distrugerii pădurilor, prin învoirea obșței sau a
proprietarului asupra tăierilor și defrișărilor.
Este prima lege de ocrotire și conservare a
pădurilor, indiferent de forma de proprietate.
•	1796 - s-au extins de către domnitorul
Alexandru I.Calimachi, măsurile de apărare a
„redurilor și dumbrăvilor" și asupra „codrilor
merei“,interzicîndu-se orice fel de tăieri, fără
încuviințarea proprietarilor moșiilor respective.
•	1812 - Legea conținea, de asemenea, măsuri
de reglementare a pășunatului în păduri, de
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 * 1994 • Nr,4
interzicere a strîngerii litierei și a cojirii arborilor în
picioare. Legea prevedea obligația revizuirii, la
fiecare cinci ani, a movilelor de hotar și obligația
proprietarilor dfe împădurire, prin plantare de puieți,
în porțiunile de teren improprii pentru agricultură sau
pentru finețe.
•	1812 - apare încheietura 34 pentru rândul ce
vine a se ține cu pădurile, care este prima
reglementare de ordin tehnic a tăierilor de păduri în
Transilvania, dispunînd împărțirea pădurilor mari în
„table" (parchete și exploatarea „după rmduială care
pe rînd și iii ani osebiți se vor tăia" Legea prevede
divizarea pădurilor în „table mai mici", pe motivul
că din cauza mărimii lotului atribuit fiecăruia „nu s-
ar putea fine lîndul în tăieri, căci odată tăindu-le, în
mai mulfi ani, proprietarii ar fi nevoiți a rămîne fără
lemne".
•	1847 - apare Legea urbarială din 31 octom-
brie 1847, care stabilește raporturile juridice între
feudali și iobagi în Transilvania: se oprește folosirea
în comun a pădurilor de către feudali și iobagi; se
dispune separarea proprietăților pe cale de judecată,
sau prin bună înțelegere; se desființează dreptul
iobagilor la lemn de construcție, din pădurile
feudalului; se menține, dar cu plata unei taxe,
dreptul iobagilor la ghindărit (este vorba de iobagii
care nu au în proprietate pădure).
•	1853 - se anulează legea urbarială din 1847,
sub presiunea mișcărilor revoluționare dc la 1848,
înlocuindu-se cu Patenta urbarială, prin care se
recunosc drepturile de proprietate ale iobagilor
asupra terenurilor folosite în trecut și drepturile de
servitute asupra pădurilor, pentru acoperirea nevoilor
curente. Se dispune defalcarea din pădurile nobililor,
de trupuri de pădure, pe comune, corespunzător
valorii servituțti iobagilor din fiecare comună.
•	1853 - în Bucovina, pe baza Patentei imperi-
ale nr,44 din 5 iulie 1853 s-au anulat servituțile în
păduri (dreptul Ia pășuna! și de folosire a produselor
forestiere), țăranii primind in compensație pășuni și
păduri din care să-și asigure necesitățile de lemn de
foc și de lucru.
•	1871 - în Transilvania, prin Legea nr.55 din
1871 s-a legiferat constituirea de „composcsorate
urbariale" alcătuite din pădurile defalcate pentru uzul
țăranilor, a căror administrare a trecut sub
supravegherea organelor silvice ale statului.
BIBLIOGRAFIE
Dîmboiu, A., 1964: De la piatră la hîrtie. București.
loan, P., 1937: 50 de ani de silvicultură românească .
București.
Ivănescu, D., 1972: Din istoria silviculturii mmUncțti.
Editura Ceres, București.
♦**, 1971: Istoria României In date. București.
**♦: Colecția Revistei Pădurilor.
1937: Marea Enciclopedie agricolă, vol.I-V. București.
REVISTA REVISTELOR
BEREAU, M., GARBAYE, J., 1994: First observations on
the root motphology and symbioses of 21 major tree species in the
primary tropical rain forest of French Guyana (Primele observații
asupra morfologiei rădăcinilor și simbiozei radicelflre la 21 specii
principale de arbori din pădurea tropicală umedă primară din
Guyana Franceză). Ih: Annales des Sciences forestiăres, Franța,
51, Nr.4, p.407-416, 13 fig,, 2 tab., 23 ref.bibl.
în pădurea tropicală umedă din Guyana Franceză a fost
observată o mare diversitate morfologică a rădăcinilor și a
asociațiilor simbiotice la un număr de 21 specii de arbori. Sunt
descrise structuri neobișnuite, ca rădăcini scurte și noduroase,
care conțin pernițe de hife. Micorizele endotrofe constituie
simbiozele dominante în aceste păduri.
Galele cu nematozi, din apecia Meloidogyne, sunt frecvente
pe rădăcinile puieților de Dicorynia. guianensis și Peltogync
venosa și se pare că au un rol important în regenerarea acestor
specii.
Ing.ELENA-Nf ARIA TÂRZIU
ÎN ATENȚIA CITITORILOR NOȘTRI
în REVISTA PĂDURILOR Nr.I/>»4, la p.3S apare (în chenar) nmnele@^^^Ă.“S^^^l; nu este
vorba de o greșeală de tipar ci de numele rea] (înscris în acte și pe monumentul funerar) al ilustrului profesor și
specialist în domeniul corectării torenților, care este cunoscut sub numele de Autor STELIAN A. MUNTEANU.
REDACȚIA
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 9 1994* Nr. 4
49
mVENȚU-INOVAȚn
Brevete de invenții
Nr38305Q5 mai 1974
Funicular forestier ușor, pentru colectat lemn
mărunt
Autori: Victor Dragnea, Alexandru Georgescu
Titular: Combinatul de Prelucrare a Lemnului - Pitești
Invenția se referă la un funicular ușor, pentru colectat
lemn rotund mărunt, lemn de steri, crăci, cetină, coji
valorificabile; se compune, în principiu, dintr-un cablu
purtător, un cablu trăgător, un trpliu mecanic ușor și două
cărucioare de sarcină. Suspendarea cablului purtător se
face pe niște suporți, susținuți pe arbori cu ancore sau pe
piloni; ancorarea se face cu niște cleme speciale și
întinderea cu un dispozitiv de tracțiune.
Căruciorul de sarcină este prevăzut cu autofrinare -
prin trei role antagoniste - și cu autodescărcare, printr-o
ramă detașabilă la impactul cu dispozitivul de descărcare,
amplasat pe cablul purtător, la locul destinat descărcării
lemnului.
Instalația este servită de trei muncitori, putînd fi
transportată manual, în orice condiții de teren, montarea și
demontarea făcîndu-se într-un timp scurt-
Nr.4.753/19 ianuarie 1976
Utilaj pentru scos cioate
Autori: Victor Dragnea, Constantin Belu.
Titular: Inspectoratul Silvic Județean - Olt.
Invenția se referă Ia un utilaj de scos cioate, adaptabil
pe încărcătoarele cu brațe frontale, de tip IFRON, care
realizează tăierea rădăcinilor laterale și scoaterea
rădăcinilor de arbori - rămase după exploatarea pădurii - în
vederea valorificării lemnului provenit din rădăcini (pentru
extracte tanante, colofoniu, lemn de foc) și pregătirii
terenului pentru replantare.
Utilajul se compune dintr-o carcasă, fixată pe placa
frontală a brațelor încărcătorului, în interiorul căreia este o
carcasă cilindrică mobilă, acționată printr-un sistem de
pinioane. de Ia priza de putere, printr-o transmisie
cardanică. Carcasa mobilă are fixată pe circumferința
inferioară, o serie de cuțite tăietoare, care acționează
rădăcinile laterale ale cioatei și pe suprafața laterală, o
nervură spiralată, de înșurubare și avans în sol,
concomitent cu coborîrea brațelor încărcătorului.
Extragerea cioatei din sol se face prin stringerea ei cu
patru bacuri, concomitent cu ridicarea brațelor
încărcătorului, iar evacuarea cioatei din dispozitiv se face
cu ajutorul unui tampon, acționarea bacurilor și
tamponului revenind unui cilindru hidraulic.
Utilajul este acționat numai de către conducătorul
încărcătorului ți prezintă o construcție simplă, robustă.
sigură și cu eficiență sporită în exploatare.
Nr53.711ZL0 martie 1972
Agregat pentru tăiat arbori
Autori: Kenneth Kessler, Earl Davis Ir.
Titular Deere Comp. SUA
Invenția se referă la un agregat pentru tăiat arbori, în
vederea doborîrii lor, montat pe tractoare universale. în
principiu, agregatul se compune dintr-un suport montat pe
puntea din spate a tractorului, pe care se prinde un
asamblu format din două grinzi oscilante, acționate de doi
cilindri hidraulici, avînd la un capăt un agregat de tăiere,
oscilant în jurul unei articulații, a cărei poziționare pe
trunchiul arborelui se face cu un alt cilindru hidraulic.
Agregatul de tăiere mai cuprinde o carcasă, care - între
articulațiile sale - susține două brațe în formă de clește,
acționate de un cilindru hidraulic, articulat prin două
bolțuri, și două semidiscuri tăietoare, cu muchii ascuțite,
fixate pe două brațe, acționate de același cilindru
hidraulic.
Pe partea superioară a carcasei, sunt fixate două
gheare prînzătoare, de strîngere a arborelui, acționate de
un alt cilindru hidraulic.
Instalația este servită de conducătorul tractorului și
prezintă avantajele unei construcții simple, robuste și ale
unei exploatări ușoare.
Nr.66.862/11 octombrie 1974
Mașină de săpat gropi
Autori: Victor Dragnea, Constantin Belu
Titular: Inspectoratul Silvic Județean - Olt
Invenția se referă la o mașină de săpat gropi pentru
plantat puieți forestieri, adaptabilă pe motocositoarea
pentru terenuri în pantă, de tip „Carpatina**, care
realizează săpatul, fărîmițarea pămîntului și scosul
acestuia precum și depozitarea în jurul gropii, la circa 10
cm de margini.
Mașina se compune dintr-un mecanism, de forma unui
paralelogram deformabil, de susținere a unui burghiu,
antrenat cu o transmisie cardanică de la priza de putere a
motocositoarei, printr-o casetă, mecanismul fiind
comandat hidraulic printr-un cilindru și distribuitor.
Amortizarea trepidațiilor ansamblului, pe timpul
deplasărilor și execuției gropilor, precum și asigurarea
stabilității mașinii, se asigură printr-o punte de reazem
monociclu.
Burghiul este format din două pfnze elicoidale,
terminate cu două cuțite tăietoare, avînd la partea
superioară două aripi profilate, în scopul îndepărtării
pămîntului rezultat.
Dr. ing. VICTOR DRAGNEA
50
REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 109 9 1994 9 Nr.4
Premiul Academiei Române pentru silvicultură
O lucrare serios documentată și argumentată, care și*a
propus să abordeze una dintre cele mai dramatice realități
contemporane ale ecosistemelor forestiere - recrudescența,
de multe ori galopantă, a fenomenului de uscare anormală
a arboretelor - s-a impus atenției specialiștilor și a forurilor
științifice de profil, înscriindu-se între evenimentele din
ultiipii ani în domeniul silviculturii.
Este vorba de studiul intitulat „Cercetări auxologice
și dendrocronologice în arborete de brad afectate de
fenomenul de uscare‘f, efectuat și elaborat de
dr.îng.Marian lanculescu și ing.Alexandru Tissescu cu
contribuția unui valoros colectiv de colaboratori, care,
pentru aportul înscris la înțelegerea mai profundă și
elucidarea fenomenelor ce determină și însoțesc „moartea
pădurilor*\ la evidențierea soluțiilor privind regenerarea
arboretelor de brad vătămate prin uscare anormală, a fost
distins recent cu prestigiosul premiu „Muriri Drâcea" al
Academiei Române pentru anul 1992 Este vorba de o
distincție binemeritată a unei lucrări, ai cărei autori și-au
bazat demersul pc cercetări cu specific auxoiogîc. den-
drocronologic, fiziologii și biochimie, ceea ce constituie
o premieră iii activitatea științifica de la noi, in domeniul
silviculturii.
Studiul se remarcă - totodată prin coruribuțta adusă la
fundamentarea unor măsuri cu caracter amcnajistic,
silvicultural și economic, ce se impun pentru a preveni
apariția sau perpetuarea uscărilor în arboretele de brad.
Prin întreaga concepție și realizare, lucrarea premiată
de Academia Română se evidențiază, așadar, prin
fuziunea cu totul remarcabilă între . op și metodele
complexe folosite pentru atingerea lui.
Dr.mg,NICOLAE DONIȚA
CMȚINOT
JAQUES RONDEUX, 19$>3: La mesure des arbres et des
peuplements forestiîrs.(Măsurarea arborilor și arboretelor),
521 pag., 67 tab.. 70 fig., 20 foto. Les presses agronomiques des
Gembloux. Belgia, IS BN 2-87016-041-0.
Cunoscut specialist belgian în dendrometrie și auxomeirie
forestieră, Jaques Rondeux a publicat - în condiții grafice
excelente - lucrarea intitulată „Măsurarea arborilor și arboretelor
forestiere'*.
Acest tratat de înaltă ținută științifică a fost conceput, după
chiar spusele autorului în prefață, să servească atît învățămîntul
silvic superior cît și cercetarea științifică din domeniu. Prin
cuprinsul său și modul de tratare a aspectelor referitoare la
măsurarea arborilor și arboretelor, el răspunde perfect acestor
două obiective.
Lucrarea este rodul experienței didactice șî de cercetare
științifică desfășurată de autor timp de peste 20 de ani, la
Facultatea de Științe Agronomice din Gembloux.
Capitolul întîl al lucrării (27 pag.) este consacrat aspectelor
privind măsurarea grosimii arborilor (diametru, circumferință,
suprafață de bază), precum și a erorilor și a conveniențelor de
măsurare.
Capitolul al doilea (22 pag.) este destinat măsurării înălțimii
arborilor. în acest scop se prezintă, mai îutîi, metodele și
aparatura utilizate, apoi erorile instrumentelor și ale metodelor
folosite.
Capitolul al treilea (14 pag.) se ocupă de măsurarea altor
caracteristici dendrometrice ale arborilor și anume: vîrsta Ia arborii
în picioare și doborîți, grosimea scoarței (cojii) și a
caracteristicilor coroanelor (diametru, înălțime, suprafață, volum,
index foliagr).
în capitolul patru (34 pag.) se prezintă. în detaliu, aspecte
legate de forma arborilor și determinarea volumului ia arborii
doboiîți și Ia arborii îrt picioare, precum și a volumului ramurilor
(crăcilor) și al lemnului stivuit.
în capitalul cinci (12 pag.) se prezintă aspectele legate de
măsurarea masei și a biomasei lemnoase pentru lemnul rotund și
fasonat în steri și pentru arborele pe picior.
Măsurarea arborilor se încheie, în mod logic, cu prezentarea
tarifelor de cubaj care fac obiectul capitolului șase (42 pag.) în
care se prezintă modul de întocmire, precizia și limitele lor de
utilizare și valabilitate.
Partea referitoare la măsurarea arboretelor începe cu capitolul
șapte (48 pag.), privind caracteristicile structurale ale arboretelor
forestiere în raport cu diametrul, înălțimea și densitatea. în acest
scop, autorul prezintă modul de determinare a diametrului mediu
al unui arboret și valorile corespunzătoare acestei caracteristici
taxatorice, precum și curbele de frecvență a diametrelor prentru
arboretele echiene șî pluriene. în ceea ce privește înălțimea medie,
autorul prezintă diversele tipuri de înălțimi medii ale unui arboret
și valorile lor cît și curbele înălțimilor în arboretele cu structură
echienă și plurienă. Densitatea arboretelor este analizată în raport
cu numărul de arbori, suprafața de bază șî volumul la hectar dar și
în raport cu coeficientul de spațiu vital, factorul de concurență a
coronamentului, factorul de spațiere HART-BECKING și de
VEEN, precum și densitatea punctuală.
Capitolul opt (42 pag.) este consacrat măsurării arboretelor,
adică a suprafeței lor și a metodelor de inventariere. Pentru
determinarea suprafețelor se prezintă șase metode: prin
intermediul unor coordonate, prin caicul integral, prin
planimetrarc etc. în continuare, se prezintă metoda de inventariere
fir cu fir și precizia ei precum și determinarea volumelor
arboretelor prin metode bazate pe gruparea diametrelor și fără
gruparea lor și tarifele de cubaj adecvate. Capitolul se încheie cu
prezentarea metodei de cubaj cu relascopul Bîtterlîch.
Capitolul noua (40 pag.) tratează creșterea arborilor și
arboretelor. După ce se definesc principalele tipuri de creștere
(curentă anuală, medie periodică, medie anuală și creșterea
REVISTA PĂDURILOR • Anul ÎO9 9 19949 Nr. 4
51
totală), autorul prezintă modalitățile de determinare a creșterii în
diametru, suprafața de bază, înălțime și volum la arborii în
picioare.
Pentru determinarea creșterii Ia arborete este prezentată
metoda inventarierilor succesive și metoda care pornește de ia o
singură inventariere.
Capitolul zece al lucrării (28 pag.) este consacrat estimării
productivității forestiere. După ce definește noțiunea de
productivitate, autorul prezintă metodele de determinare a
acestei caracteristici pe care le grupează în trei grupe, și anume:
metoda biomasei dendrometrice directe, care face apel la
determinarea biomasei sau a volumului total, produs Ia o
anumită vîrstă de referință sau la creșterea medie anuală în
volum la această vîrstă; metode dendrometrice indirecte, care fac
apel la unele caracteristici dendrometrice strîns legate de
productivitate, cum ar fi înălțimea și metode combinate care fac
apel atît la unele carcaieri&tici ale arboretelor cît și la unele
variabile ale stațiunii (sol, climat, orografie) sau la vegetația
erbacee indicatoare. în finalul capitalului se prezintă modul de
stabilire a curbelor de productivitate, folosind metode grafice sau
matematice (analitice).
Capitolul unsprezece (26 pag.) este destinat tabelelor de
producție, respectiv definirii și limitelor lor de valabilitate, a
modului de întocmire, pornind de la suprafețe permanente sau
temporare cu măsurare (sau nu) de creșteri, și la modul lor de
utilizare.
Capitolul doisprezece (38 pag.) este destinat metodelor de
modelare a creșterii și producției arboretelor. Astfel, după o
prezentare a diferitelor tipuri de modele se analizează modelele
de creștere și producție pe categorii de diametre și la nivelul
arboretului total, pentru arborete echiene șî pluriene și modele de
creștere și producție la nivelul arborelui individual.
Ultimul capitol al cărții (112 pag.) este destinat metodelor
de inventariere a arboretelor pe bază de eșantionaj și prezintă
bazele statistico-matematice ale eșantionajului și a mutațiilor de
eșantionaj, apoi dezvoltă metodele de realizare a eșantionajului
aleator simplu și stratificat, sistematic în mai multe faze, la mai
muhe niveluri, eșantionajul cu probabilitate de selecție variabilă
etc Capitolul se încheie cu metodele de realizare a
inventarierilor forestiere la scară regională șî națională.
Lucrarea impresionează prin modul logic dar și sistematic în
care este prezentat materialul, ceea ce atestă experiența didactică
a autorului, precum și prin larga documentare din literatura de
specialitate mondială (peste 400 lucrări consultate). In
preambulul lucrării, autorul trece în revistă cărțile importante de
dendrometrie apărute de la începutul secolului XX. pînă în
prezent. Unui din primele studii de sinteză este cel al lui Huffel
(1919) care cohsacră o parte din tratatul său, de Economie
forestieră, dendrometrieî. Abia în anii 50 se vor aborda de o
manieră clară, tehnicile de măsurare. Incontestabil literatura
anglo-saxonă este mai bogată în acest domeniu. Autorul dă o
listă pe țări și cronologic cu autorii și cărțile de dendrometrie,
apărute între 1927 și pînă în prezent.
Printre tratatele și manualele citate este și Dendrometria și
auxologia forestieră a Prof.dr.doc.Vlctor Giurgiu, membru
corespondent al Academiei Române, iar Ia bibliografie se citează
și Tabelele dendrometrice apărute sub'redacția Prof.dr.ing.
Popescu Zeletin.
Deși este redactată în concepția clasică a lucrărilor de
Dendrometrie și Auxometrie forestieră, cartea de față
evidențiază și beneficiază de progresele pe care această știință le-
a înregistrat în ultimul timp, datorită biostaticii și mai ales
informaticii, atît în ce privește recoltarea de date cît mai ales
prelucrarea și exploatarea lor. Ea demonstrează că Dendrometria
sfîrșitului dc secol XX este mult mai matematizată șî că ea se
bazează pe avantajele teledetecției aeriene și spațiale, ale
modelării și ale prelucrării automate a datelor.
Recoltarea tradițională a datelor pur dendrometrice cum ar fi
măsurarea dc diametre înălțimi a beneficiat în ultimul timp de
instrumente din ce în ce mai fine și mai precise.
Cu toate acestea, modul de recoltare a datelor a rămas
puternic tn urma metodelor tot mai perfecționate de prelucrare
automată și de interpretare a acestor date, astfel încît între aceste
două modalități se poate aprecia că s-a creat o adevărată
prăpastie, datorită dificultăților de automatizare a metodelor de
culegere a datelor pe teren. Separe însă că și în acest domeniu se
așteaptă salturi spectaculoase prin utilizarea deeodificatoarelor și
calculatoarelor portabile sau de buzunar.
Informatica și toate tehnicile sale aferente au făcut astfel ca
dendrometria - ca știință - să progreseze considerabil, mai ales
sub raportul rapidității și al calității prelucrării și interpretării
datelor. De aceste tehnici ale informaticii au beneficiat
construirea de tabele de cubaj, de sortare și de producție precum
și metodele de întocmire prin eșantionaj.
Gestiunea forestieră asistată dc calculator este și va fi un
domeniu care va beneficia de aceste progrese aje dendrometrieî
moderne. Majoritatea tehnicilor de luare a deciziilor în materie
de gospodărire a pădurilor se iau în prezent pe baza prelucrării și
interpretării unui volum imens de date. Ele se bazează cu
deosebire pe tehnica modelării evoluției și a structurii arboretelor
ca rezultat al unor variate intervenții siviculturale.
Aceste modele, fie că se referă la arborele individual, fie la
arborete în ansamblu, sunt instrumente de mare ajutor în
gospodărirea și gestiunea pădurilor. în toate aceste aspecte,
dendrometria are un rol foarte bine precizat șî de ne&ilocuic,
motiv pentru care recomandăm, cu căldură, această lucrare
tuturor studenților și specialiștilor din domeniul silviculturii.
Prof.dr.ing. DUMITRU TÂRZIU
Ing. ELENA MAR1ATÂRZIU
Universitatea „Transilvania" Brașov
ÎN ATENȚIA CITITORILOR ȘI SPONSORILOR REVISTEI PĂDURILOR
Începînd cu 25 mai 1995, contravaloarea abonamentelor și reclamelor se depune în
contul nr. 40.85.54. BASA - SMB.
Va mulțumim,
REDACȚIA
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 * 1994 • Nr. 4
RECENZII
PURCELEAN, ST., 1989: Les forfts de chfne pădoncute et
de châne rouvre et leur traitement en Roumanie. (Pădurile de
stejar pedunculat și de gorun și tratamentul lor în România).
C.R. de l'Academie d'Agrîculture Franțaise, 75, nr.9, p.137-
147.
Întrucît prezenta și comunicarea unui cercetător forestier
român, în cadrul unei instituții străine de prestigiu, constituie
întotdeauna un eveniment demn de semnalat, nu putem trece cu
vederea expunerea făcută de colegul nostru, dr.ing. Ștefan
Purcelean, în ședința din 29 noiembrie 1989 a Academiei de
Agricultură Franceze. Prin aceasta, d-sa a adus Ia cunoștința
silvicultorilor francezi, într-un mod sintetic, dar clar și explicit,
situația stejăretelor și gorunetelor pure șl amestecate din țara
noastră, condițiile ecologice de dezvoltare și regenerare - de care
s-a ocupat multă vreme în cursul activității sale - precum și
tratamentele aplicate.
Fără a menționa. însă, ceva despre amploarea și gravitatea
fenomenului de uscare in masă, apărut după cel de al doilea
război mondial, to aceste formații forestiere și despre cercetările
întreprinse pentru decelarea cauzelor și aplicarea măsurilor
corespunzătoare de prevenire, autorul a suscitat totuși interesul
celor prezenți asupra comportamentului celor două specii de
quercinee în procesul de regenerare, comparativ cu acela din
Franța, ca și asupra acțiunii de conversiune a arboretelor tratate,
în trecut, în crâng.
Primit de altfel, to rândurile membrilor străini ai Academiei
de Agricultură Franceze, ca și ai Academiei de Științe Forestiere
din Padova, pentru activitatea sa în domeniul cercetării științifice
forestiere, dr.ing.Ștefan Purcelean ne-a reprezentat deci - din
nou - cu cinste, în fața unor specialiști de marcă ai silviculturii
europene.
RADUDISSESCU
LAURENȚIU PETRESCU
STARKEY. D. A„ OAK, S. W„ RYAN, G. W.,
TA1NTER, F. H., REDMOND. C„ BROWN. H. D., 1989:
Evaluation of oak decline areas in the SOUth. (Evaluarea zonelor
afectate de uscarea cvercineelor în sudul Statelor Unite).
United States Department of Agriculture, Forest Service,
Southern Region, Protection Report R8-PRI7, 36 pag,, 29 fig..
16 tab., 59 ref, bibi.
Deosebita extindere a declinului (uscării) cvercineelor în
statele sudice ale SUA, de-a lungul anilor ‘80, a creat
îngrijorarea în rândul specialiștilor, care și-au reînnoit interesul
în această problemă „veche și recurentă". în acest context,
scopul studiului de față a fost evaluarea următoarelor probleme:
1.	gradul și severitatea (extinderii) uscării;
2.	speciile și clasele de mărime, respectiv volumele afectate;
3.	caracteristicile staționate și de vegetație ale zonelor
afectate.
Apărut în SUA tocă de la finele secolului trecut, declinul
diverselor specii de cvercinee este o problemă complexă,
caracterizată prin uscarea progresivă a coroanei și moartea
arborilor, alte simptome incluzînd cloroza frunzelor și căderea
lor prematură, apariția crăcilor lacome etc.
Fenomenul este explicat prin interacțiunea factorilor
stresanți (predispozanți), de lungă durată (secetă, vîrstă
arborilor), de scurtă durată (genirî tîrzii sau defolîeri) sau a
celor biotici de lungă durată (acțiunea insectelor sau
ciupercilor).
Supravegherea dinamitai declinului cvercineelor s-u realizat
în 38 stațiuni (majoritatea de bonitate mijlocie pentru speciile de
foioase), din nouă State sudice șl centrale ale SUA. cu arborete
dc vîrste mijlocit (majoritatea între 50 și 80 de ani, ajungînd pînă
la 110 ani).
Cei 3.623 arbori analizați (dintre care 2.810 dominanți și
codominanți) aparțin genurilor Quercus (84% . Q. coccinea, Q.
velutina, Q. alba, Q. prinus etej, Carya (6%), precum și altor
foioase {Acecrumbrum, Liriodendron tulipifera, Nyssa
sylvatica, salcîm). în proporție de 10%.
Dintre toți arborii amintiți, doar 20% erau sănătoși, restul
fiind uscați sau prezenttod diverse grade de uscare. Speciile de
stejari roșii au fost de trei ori mai puternic vătămate decît cele de
stejari albi, cele mai afectate fiind Q. coccinea (23% exemplare
uscate) și Q. velutina (15%).
Analiza staționată complexă a demonstrat o corelație strînsă
între declinul speciilor amintite și poziția pe versant (în treimea
superioară), terenurile cu înclinări sub 20?. solurile superficiale
sau cu un conținut ridicat de rocă, stațiunile de bonitate
inferioară etc.
Analiza dencrocronologicâ realizată a condus la observarea
unei reduceri semnificative (de pînă Ia 27%), în perioada
ultimilor 20 (40) de ani, a creșterii radiate în cazul arborilor
uscați sau sever vătămați.
în această situație, pierderile economice datorate uscării
însumează cca 15% din valoarea lemnului, un studiu prospectiv
indicînd o creștere a acestei valori la 18%, pînă la finele
următorului deceniu.
Toate aceste aspecte pot avea un impact deosebit asupra
compoziției arboretelor (prin reducerea proporției stejarilor roșii,
specii repede crescătoare, și înlocuirea acestora cu stejari albi,
mai încet crescători, dar mai rezistenți Ia uscare), lungimii
ciclurilor de producție (prin scurtarea lor), metodelor de
regenerare etc.
Ing. LARISA NICOLESCU
Asist, ing. NOROCEL NICOLESCU
FRHTS. H. C., 1991: Reconstructing Large-scale Climatic
Pattems from Tree-Ring Data. (Reconstrucția variațiilor
climatice pe teritorii întinse pe baza inelelor anuale). The
University of Arizona Press. Tucson & Londnn. 286 p„ 55 fig..
33 tab.
Lucrarea este un amplu studiu dc caz privind obținerea unor
date climatice pe perioade îndelungate, anterioare începerii
înregistrărilor meteorologice sistematice, folosindu-se
informațiile funizate de inelele anuale. Sunt descrise în detaliu
cele mai importante experimente și analize derulate într-un
program de cercetare cu o durată de peste 15 ani.
Principalele faze ale acestei cercetări dendroclimatologice
complexe au fost următoarele:
1.	Selecția stațiunilor, a speciilor șl a arborilor. S-a dat
preferință speciilor dc conifere (opt la număr) din stațiuni
semiaride. în eșantion au fost incluși arborii cei mai bătrâni.
2.	Recoltarea și prelucrarea probelor de creștere. De la
fiecare arbore selectat s-a recoltat mai tatii cîte o carotă, care a
fost analizată sub raportul variabilității creșterilor și al defectelor.
Arborii, ale căror creșteri prezentau un grad sporit de
variabilitate și la care dinamica creșterilor cu vîrstă avea o alură
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994* Nr.4
53
normală, iar inelele anuale nu prezentau vătămări, au fast
păstrați în eșantion, recoltîndu-li-se apoi o a doua carată. Probele
de creștere au fost uscate» netezite și șlefuite în vederea
determinării cu precizie a mărimii creșterilor.
3.	Determinarea seriilor dendrocronologice și selecția
acestora. Această fază a cuprins datarea și măsurarea inelelor
anuale, standardizarea seriilor cronologice de creșteri pentru
fiecare carată, precum și determinarea mediilor pe fiecare
arbore. Seriile valorilor medii, calculate pentru-taregul eșantion
de arbori au constituit seriile dendrocronologice. Selecția
acestora, în vederea includerii în operațiile de calibrate și
reconstrucție, s-a făcut în funcție de parametrii statistici, abatere
standard, sensibilitate medie, coeficient de corelație.
4.	Selecția variabilelor climatice și callbrarea modelelor
matematice. Stabilirea factorilor climatici s-a făcut prin
Intemiediul funcțiilor de răspuns. Cafibrarea o-a efectuat pentru
perioadele de timp în care s-a dispus de date climatice (în general
cu o lungime de 69 de ani), pe modele tip funcții de transfer,
folosindu-se o singură variabilă climatică. pentru fiecare model.
5.	Reconstrucția variabilelor climatice prin folosirea
modelelor matematice dabilite. S-au vizat valorile anuale șî
sezonaie ale factorilor climatici - precipitații și temperatură
atmosferică - pentru teritoriul Statelor Unite ale America șî zona
de sud-vest a Canadei, pentru perioada cuprinsă în intervalul
1602-1960.
Cunoașterea variației factorilor climatici pe o perioadă de
peste 350 de ani a permis, în final, evidențierea unor
particularități climatice interesante ale secolului 20, comparativ
cu cele precedente. Dt asemenea, ea va permite dezvoltarea unor
cercetări viitoare cu caracter pluri- și interdisciplînar.
Această lucrare, bazată pe o cercetare de anvergură a
profesorului Harold C. Frltts de Ia Laboratorul de cercetări
privind inelul anual, din cadrul Universității din Tucson,
Arizona, constituie o nouă și deosebit de valoroasă contribuție la
dezvoltarea dendrocronologlei, știință ale cărei baze au fost
puse la începutul secolului nostru. Ea reprezintă o dezvoltare a
studiului și analizelor cuprinse în cartea „Inele anuale și clima",
pe care omul de știință american a publicat-o în anul 1976. și
care va rămînc - pe plan mondial - un elaborat de referință în
domeniu.
Ing. AI.. TISSESCU
SCHMID-HAAS, P„ BAUMANN, E„ WERNER. J„
1993: Instructions pour î'inventaire de contrftle par
ăchantiilonage. (Instrucțiuni pentru inventarierea de control
prin eșaniionaj)- Inst. tecteral de recherches sur la foret, la neige
el le paysage. 3 Auflage. Birmensdorf. 129 pag., 22 fig.
După ce, eu aproape 30 de ani în urmă, principalul autor al
lucrării de față elabora bazele unui sistem de control prin
eșaniionaj a) mărimii, structurii și creșterii fondului de producție
al pădurilor elvețiene, astăzi - în pragul pensionării sale -
editează șî difuzează cea de a treia ediție a instrucțiunilor
corespunzătoare. Faptul merită a fi relevat, pe de o parte, ca
succes al acțiunii de control prin eșantionaj a! fondului forestier
într-o țară europeană cu veche tradiție silvîculturală și
amenajistică. iar pe de altă parte datorită regăsirii unora din
tehnicile Je lucru preconizate și în recent inițiata inventariere
continuă de supraveghere a stării fondului forestier românesc.
Instrucțiunile cuprind zece capitole, începînd cu generalități
asupra inventarierii, insistfad asupra planificării și pregătirii
lucrărilor, amplasarea și căutarea suprafețelor de probă,
releveurile executate, verificările necesare în timpul
inventarierii, finalizarea lucrărilor, responsabilitatea asupra
datelor șî a hărților. sfîrșind cu o listă bibliografică a lucrărilor
citate șl de consultat.
în esență, trebuie subliniată menținerea sistemului de
marcare invizibilă a suprafețelor de probă (cu țăruș metalic
îngropat), forma circulară a acestora cu mărime orizontală
constantă (de 400 m2 în codrul regulat și 5-600 m2 în codrul
grădinărit, eventual cu un cerc concentric interior pentru arborii
cu diametre de bază între 12 și 35 cm) și înregistrarea poziției
arborilor pe un crochiu de plan al fiecărei suprafețe.
Cu titlul de noutate, s-a introdus în instrucțiuni posibilitatea '
măsurării distanțelor cu telemetrul cu ultrasunete, pe lingă
măsurarea tradițională cu firul sau panglica, precum și
eventualitatea înregistrării Jatelor cu un captator portativ,
respectiv cu un calculator de buzunar programabil, fără a
exclude însă formularele de rigoare și notația codificată. în
scopul întocmirii tarifelor de cubaj locale, se recomandă
folosirea clupei finlandeze cu prăjină telescopică pentru
măsurarea diametrului la înălțimea de 7 m și a dendrometrului
Christen pentni măsurarea înălțimii totale a cîtorva exemplare
din fiecare categorie de diametre de bază. Datele culese sunt
trimise la Institutul federal de cercetări, pentru prelucrarea
electronică și pentru păstrarea de la o inventariere la alta,
periodicitatea acestora fiind de 10-15 ani.
Editate in condiții grafice excelente, iii format de buzunar și
în trcî limbi mare circulație, instrucțiunile pot fi procurate de
Ia F. Flnek-Witlt Internationale Buchhandtung, Ch 9053,
Teufen, Elveția.
RADU DISSESCU
Dr. docent VALERIU ENESCU. dr. LUCIA IONIȚA și dr.
MAGDALENA l’ALADA-NICOLAU. 1994: înmulțirea
vegetativă a arborilor forestieri. Editura Ceres, București, 336
pag-
. Cartea, premieră absolută pentru literatura românească de
specialitate, tratează problematica modernă a înmulțirii
vegetative a arborilor de pădure și implicațiile în silvicultura
practică, mergînd pînă la concepte noi precum silvicultura
cională în raport cu cca bazată pe reproducerea sexuată,
denumită silvicultura zigotică.
într-o primă parte se tratează bazele științifice ale înmulțirii
vegetative, insistindu-se asupra bazelor celulare și rolul
meristemelor în înmulțirea vegetativă. în aceeași parte se tratează
propagarea vegetativă în relație cu tinerețea, maturitatea și
senescența arborilor. Această parte se finalizează cu tratarea
reîntineririi (somatică și sexuală) sau reîntoarcerea la starea
juvenilă prin culinri de apex.
în partea a doua se prezintă metodele „convenționale" de
multiplicare vegetativă provocată: altoirea, microaltoirea,
butășirea, inclusiv butășirea „industrială", care are azi în lume o
utilizare foarte largă, atît la rășinoase cît și la foioase. în finalul
acestei părți se tratează înmulțirea prin butășire industrială a
rășinoaselor (molid, larice, pin duglas) și a foioaselor (stejari,
fag, frasin, paltin de munte).
Partea a treia se referă la înmulțirea prin cultură de organe,
țesuturi și celule în vitro- Se tratează separat problemele teoretice
și tehnice ale micropropagării arborilci prin organogeneză și prin
embriogeneză somatică. în arabele cazuri se prezintă
organogeneza în vitro și embriogeneza somatică a
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 • 1994 • Nr.4
giinno»pcnrwh > , dlcotlIedoiiateliK
Partea a patra Intățișcazn cete mai noi aplicații rfc
culturii vi în vitri. și anume: cultUi; de țesuturi haplolde. n.ploide
și polipioide, culturi Je embrioni zigotici, polenizarea și
fertilizarea în vitro. hibridarea somatică. transformarea genetică,
tehnici somoclcMte. fixarea azotului, obținerea de produse
secundare.
Partea a cincea face o intKxiuc«e ă privința strategiilor de
ameliorare a arborilor, bazate pe Înmulțirea vegetativă în
general, începînd eu conservarea biodiversității, considerente de
ordin biologic și economk integrarea înmulțirii vegetative în
programele de ameliorare ^ -snetieâ a arborilor și se încheie cu
mai multe exemple de «trategi* de ameliorare, bazate pe selecție
elonală și înmulțirea vegetativă a materialelor de reproducere.
în sfîrșit, în partea flnaiă obiectul îl formează silvicultura
elonală, concept modem dc larga perspectivă, atît pentru
îndreptarea unor greșeli ale silviculturii trecutului- dar mai ales
pentru realizarea unor polifuncționalități upiimc ale pădurilor.
Această parte cuprinde aspecte teoretice pre"’tm donarea
arborilor forestieri și genetica elenelor. Jar șî multe implicații
practice pe linia modernizării ailviculiuriL avantajele și
dezavantajele silviculturii clonale, principiile acesteia sau
modalități moderne de utilizare a, elenelor în ilvicultură,
inclusiv politica șt legislația în legătură cu silvicultura elonală.
Lucrarea se sprijină pe o foarte bogată literatură de
specialitate (lista bibliografică cuprinde peste 670 de lucrări.
REVISTA REVISTELOR
NATURE 95. 1994: European Nat urc Conscrvation Year
AECN. Annăe europeennc Je la conscrvation de la natur..
(AECN, Anul European al Conservării Naturii). Council of
Europe. Conseil du l’Eumpe. Nr. I, sept.- 4p-, Betgique.
Direcția Mediului înconjurător șl Puterile Locale. Secretariatul
AECN *95 și Atelierul de grafică al Cuusiliulni Europei au realizat
(și imprimat tn Belgia) primul număr al ziarului NATURE ‘95,
apărut fa septembrie 1994, care lansează deviza: ..Gîndim la
viitor. Respectă natura'.
Publicația se înscrie fa ansamhfal manifestărilor desfășurate în
cadru! Anului European al Conservării Naturii, pentru care s-au
mobilizat să participe efectiv peste & țări europene.
Cu patru pagini (fonnat A3) și prezentare grafică modernă,
NATURE "95 nr. i este un ghid al celor implicați (șl nu numai),
editat In limbile engleză și i râncezii coloane distincte -
cuprinzind urmănurole informații:
•	Peste 40 dt țâri sr mobilizează pentru a participa fa AECN,
în anul 1995, structurile notariale jt internaționale fiind deja
constituite,
Acest buletin este primul dintr-o serie care ua realiza
informarea cu privin la mersul campaniei va anunța și principalele
manifestări vare vor avea loc »i va permite urmărirea acțiunilor
întreprinse de comitetele naționale, ONG*1 jl Secretariatul
general al Consiliului Europei.
•	AECN la nivel național realizează o ‘reccre în revistă a
componenței CNO**!din fiecare tară participantă- a obiectivelor și
” 'ONG - < îrganizații Nonguc ornamentale
°*‘CNO ■ Comitet National de Organizare
toat iute tn twtU. arăniuî în țam și urumâlaic.
। .mrițtu Euritii are •.:» tfi ;țre dubli. Mat huli,
„progresele științifice j; practice, mergind piuă la utilizări
comerciale tnrcgtMmie fa d aunlu: înmulțirii vegetative, au dus
-Jupă cum afirm,1 nuuirii ta prefața cărții ■ .iRicultura in geiicrai
și ameliorarea arborilui hi special la un înmtwnt dc râscnice" Au
fost elaborate concepții și ternii mii. cu suport științific <olid care
permit să se elaboreze strategii, politici, n.iți anale ale silviculturii
române, intcgrînd inir-,- concepție miltua metode „cnnvcr ■
țîonale”, micropropagiinm în vitro, mergind pî.iM jM inginerie
genetică. A doua semnificație re rafwreazii ia condițiile dc le« și
de timp din țara noastră, în cure cvenineele nu produc recolte
Utilizabile în producție. Ir ■ este împrejurări. înmulțirea
vegetativă prin bmășirc „industriala” și chiar prin
micropropagare reprezintă » aliem ith A tezaiiiJu cu ico
științifică suficientă- pentru a Jrve.practică de uz curent.
Canea se adresează unui crre larg de specialiști ți pamu reni
din.șilviculwră, horticultura și uite domenii. pentru ml antoni au
urmărit, și au reușit- să elaboreze o xfoieză cuprinzătoare a
cunoștințelor Ia zi. punfad accentul mai mult pc bazele științifice
ale înmulțirii vegetative și pe implicațiile pe care le dctcnninâ,
pe termen scurt și pe termen lung.
Redactată într-un stil dar și concis, lectura cărții este ușoară
și. pentru cei interesați, chiar plăcută.
Ing. IOAN SMÎNTiNA
manifestărilor preconizate pentru AECN 95.
Pentru ROMÂNIA se menționează: „Orientările principale
vizează măsurile legislative ce trebuie luate în direcția conservării
naturii, ca si educarea și transmiterea de informații in scopul
rotecțici mediului înconjurător.
Un program educativ informațional destinat școlilor este In
curs de elaborare și sunt deja pregătite alte activități specifice”.
Parteneriatul Consiliului Europei/ONG este reprezentant de
Task Force ONG Natur.. compus din ONG membre ale
Regrupării sectoriale urbane. Centrul European de interes rural ca
și dc un anumit număr de alte ONG, care doresc să participe la
AECN
C re obiectivele urmărite, menționăm:
*	î.. Uitarea transferului de informații între ONG și Consiliului
Europei dar și Intre Organizațiile însele;
-	prezența actiufl a ONG în manifestările organizate de
Consiliul Europei și contribuția lor efectivă Ia lucrările AECN.
Dintre manifestările propuse să aibă loc și ale căror date au
fost deja stabilite amintim:
* Pax Christi France a organizat colocviul cu tema „Influența
.nodului nostru de viață asupra mediului înconjurător”, J-2
octombrie 1994 la Paris.
»Federația asociațiilor vînfitorllor din Uniunea europeană
a decis acordarea premiului Dfana Conservation Award. pentru
persoane particulare, grupuri sau organizații din Europa care au
contribuit în mod semnificaliv la promovarea conservării vieții
animalelor sălbatice.
* Seminarul care va trata probleme juridice șl practice cu
privire fa Jeviza AECN „Gîndim la viitor, respectăm natura” va
avea loc între I și 4 iulie 1995 la Luxen.bourg.
Pe ultima pagina este prezentată lista Comitetelor Naționale de
Organizare.
ELENA N1ȚA
REVISTA PĂDURILOR • Anul 109 9 19949 Nr. 4
55
ROMSILVA R.A.,
Filiala Teritoriala
ARAD
PRODUCE ȘI LIVREAZĂ:
împletituri din nuiele
Puieți forestieri
Plante medicinale
Produse ornamentale
Fructe de pădure și ciuperci
comestibile
DEȚINE REZERVAȚII
DE SEMINȚE:
Fag - Ocolul silvic Beliu
Gorun - Ocolul silvic Bîrzava
Stejar roșu - Ocolul silvic Lipova
ORGANIZEAZĂ:
Vînătoare la vînat mic și mare
(căprior, cerb comun, cerb
lopătar și mistreț)
Cazare în cabane de vînătoare
Str.Episc°P^e'’ nr-48
cod 2900
Tel.: 057/215523; 216180
Telex: 76286
Fax: 057/190558
56
REVISTA PĂDURILOR o Anul 109 • 1994 • Nr.4
"Romsilva R.fi."
= SâMeă St	-
oferă produse și servicii din sectorul silvic:
i paicli/cudiedțicuianienlali
A Jiade de puduie ți ciapetci
ccmesmibdin/lew sponiana
A padriu de censu/n
cdinu
A pemideiaznu
A acțiuni de cinalca/ze țipescuil
spodiv cu iutiții idetnl ți siiauiț
inclusiv pensiune iu cabanele de
cindlcwie
Romsilva R.A. - Filiala Silvică Sf. Gheorghe, str. Kos Karoly SA, Sf. Gheorghe - 4000,
tel. 067-314097, fax 067-313024, telex 68284