REVISTA (ANUL 106) PĂDURILOR ROMSILVA R.A. — Filiala Teritorială ARAD Str. Episcopiei, nr. 48, cod. 2900 Telefon: 966/15523 Telex: 76285 Fax; 11271 Deține fonduri de vînătoare bogate în efective de vînat și spații bine dotate pentru cazarea vînătorilor. (Cabana de vînătoare „PRIS ACA“, Ocolul silvic Beliu-Arad). REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR- REVISTA TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR - „ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 106 Nr.4 1991 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactori responsabili adjuncți: dr. Ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Creții (exploatare). Membri: ing. Gh. Barbu, ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitrache, dr. doc. Val. Eneseu, prof. dr. I. Florescu, ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu, dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr. I. Milescu, ing. D. Motaș, ing. N. Nicolescu, dr. ing. I. Olteanu, dr. Ing. Șt. Pop cu-Eejat, Ing. Gr. Radu, prof. dr. V. Stănescu, ing. I. Sbera, ing. Al. Tlssescu. Redactor șef: Elena Niță Tehnoredactare: Gabrlela Năstasa CUPRINS pag. V. SORAN: Nișa ecologică în contextul genofondulul carpatin...................................... 170 A. ALEXE: Criterii practice de apreciere a nutriției cu azot a plantelor forestiere ............................... 173 AL. PÎRV: Cultura duglasului verde în raza Ocolului silvic Beliu .............................................. 17a MELAN1CA URECH1ATU: Substituire sau refacerea făgetelor degradate? I. Cu privire la stabilitatea arboretelor create în urma substituirii făgetelor degradate ... 131 CR. D. STOICULESCU, N. NANU: Influența pășunatului asupra stabilității pădurilor de quercinee ......... 13$ V. BOLEA, AURELIA CRIȘAN, MARIA PĂTRĂȘCOIU: Vătămări produse de agenții criptogamlcl, primordiilor flo- rale, florilor femele și ghindelor cu embrionul în formare la Quercus robur L., Querqus petraea (Matt.) Llebl. și Quarcus frainetto Țen............................... 1 gg MARIANA MANEA, GH. MtHALACHE: Cercetări privind realizarea șt aplicarea unor insecticide cu grad redus de poluare în combaterea defotiatorilor forestieri..... ^gg MARCELA DRAGOMIR: Contribuții privind tehnologia de obținere a sucuiul natural pasteurizat, a siropului concen- trat și a băuturii răcoritoare din Socul negru (Sambucus nigra).............................................. 201 E. BELDEANU: Despre valoarea fitoterapeutică a unor specii arbustive. II. Păduceiul (Crataegus sp.), drăclla (Barbaria sp.) și irga (Amelanchler sp.) ........... 205 I. MAdARAȘ; Aspecte ecologice șl tehnlco-economice la exploatarea lemnului pus în valoare în cadrul trata- mentelor intensive. (II)............................ 208 R. BEREZIUC, N. OLTEANU, VALERIA ALEXANDRU, A. BAȘOROGAN, L MUNTEANU: Cu privire la utilizarea, pe drumuri forestiere, a îmbrăcăminților din dale prefabricate din beton de ciment ................................ 211 J. KRUCH, AURELIA RUBINSTEIN: Automatizarea calcu- lului devizului de montare și demontare a instalațiilor cu cabluri ............................................ 216 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI Șl AMENAJĂRI SILVICE ................................ 219 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCETĂRI Șl PROIECTĂRI PENTRU INDUSTRIA LEMNULUI............ 222 CRONICĂ........................................... 221,223 RECENZII ...................................... 210, 224 REVISTA REVISTELOR.....................185,195, 200, 204, 207,215,218 CONTENT page V. SORAN: The ecologica! niche in the context of the carpathian genostock................................ 170 A. ALEXE: A method for the assessement of nitrogen nutri- ent status of forest plants......................... 173 AL. PÎRV: The cultivation of the green douglas in the forest District Beliu.............................. 178 MELANICA URECHIATU: Substitution of remarking of damaged beech trees? Regarding the stability of the stands created after the substitution of the deteriorated beech trees......................................... 181 CR. D. STOICULESCU, N. NANU: The grazing influence on the stability of the sessile oak stands.......... 186 V. BOLEA, AURELIA CRIȘAN, MARIA PĂTRĂȘCOIU: Damaged caused by the cryptogamic agents on the floral promoting organs, on the female fiowers and on the acorns with the embryo in formation in Quarcus robur L., Quarcus petraea (Matt ) Liebl. and Quarcus frainetto Ten. 1 go MARIANA MANEA, GH. MIHALACHE: Researches regard- ing the reallzation and the appllcation of some insecticides with a reduced pollution degree to combat with the forestry defoliators............................................. MARCELA DRAGOMIR: Contributions to the technology necessary to obtaln the concentrate syrups, the cooling drinks and na-tural pasteurized juices made of Sambucus .................................................... 201 E.C. BELDEANU: Mentions cpncerning the phytotherapeu- tic vafue of some shrub species. ii. Crataegus sp., Barbaria sp., and Ameianchlersp.......................... I. MĂDĂRAȘ: Ecological, technical and economica! z aspects of wood exploitation. In case of intensive treat- ments. (II) -..................................... 208 R. BEREZIUC, N. OLTEANU, VALERIA ALEXANDRU, A. BAȘOROGAN, I. MUNTEANU: The use of the coverings made of concrete and cement prefabricated slabs on forest roads............................................... 211 J. KRUCH, AURELIA RUBINSTEIN: The automation of the estimate calculation of mounting and demounting of the cable installations................................. 216 FROM THE ACTIVITY OF THE FOREST RESEARCH AND MANAGEMENT INSTITUTE............................ 219 FROM THE ACTIVITY OF THE RESEARCH AND DESIGN INSTITUTE FOR WOOD INDUSTRY.................. 222 NEWS.......................................... 221,223 REVIEWS......................................... 210,224 BOOKS AND PERIODICAL NOTED.............185,195,200, 204, 207, 215,218 Redacția „REVISTA PĂDURILOR": București, B-dul Magheru nr. 31, sectorul 1, telefon 59.20.20/161. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă, se primesc pe această adresă. Contravaloarea reclarnelor și abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în contul nr.: 40.85.48., B.A.S.A. - S.M.B. Nișa ecologica în contextul genofondului carpatin Dr. biolog VIOREL SORAN Institutul de Cercetări Biologlce-Clu| 1. Relajiile dintre nișele ecologice și ecosis- temele montane șl alpine Ecosistemele montane și alpine, de care ne ocupăm aici în mod deosebit, fac parte din categoria ecosistemelor naturale de complexitate medie, avînd o densitate moderată de nișe ecologice, deoarece, așa cum ne sugerează unele investigații biogeografice (pentru detalii vezi; R. H. Mac Arthur și E. O. Wilson , 1963, 1967, P. Bănărescu și N. Boșcaiu, 1973, dar mai ales D. S. Simberloff șiL. C. Abele, 1975,1976, H. M. Diamond, 1976, J. W. Terborgh, 1976, R. F. Whitcomb, J. F. Lynch, P. A. Opler și C. S. Robbins, 1976, B. A. Wilcox, 1981), îndeosebi cele ale cercetătorilor anglo-americani citați, florale și faunele din regiunile muntoase, precum și ecosis- temele naturale pe care acestea le edifică, pot fi asemuite și asimilate, sub raportul proceselor eco- logice și biogeografice, ecologiei insularizârii, fiindcă în ambele cazuri predomină acțiunea în spațiu și timp a unui factor biotic comun, izolarea sau insularizarea biosistemelor în discuție. La fel ca în cazul insulelor, apoi a direcției de la ecuator spre poli, deci a latitudinii, se constată o simțitoare diminuare a densității nișelor ecologice pe unitatea metrică de volum ecologic, ori suprafață, o dată cu creșterea altitudinii. Această situație eco- logică particulară muntelui generează corelativ o sensibilitate sporită, urmată de o vulnerabilitate mai mare a ecosistemelor naturale din regiunile muntoase față de activitățile umane antiecologice. Una din cele mai pregnante dovezi o constituie fragilitatea jnepenișului din Munții Carpați, investi- gată de o echipă complexă de cercetători ai Institutului de Cercetări Biologice din Cluj (pentru detalii vezi: V. Soran, 1979). Topoclimatul muntelui este diferit de la o regiune a Globului la alta. în zona temperată a Europei, unde sînt situați și Munții Carpați, predomină așa-numitul climat hidroterm, cu presiunea oxigenului de numai 70-90%, în comparație cu cea existentă la nivelul mării, și cu aerul mai rarefiat, între 550-670 mmHg, în dependență de altitudine. Scăderea presiunii atmosferice determină o micșorare a tensiunii vapo- rilor de apă în atmosferă, iar aceasta, la rîndul ei, o intensificare a radiației ultraviolete și infraroșii core- lată cu o Intensificare a evaporării (R. Dajoz, 1972). Toate aceste schimbări în mediul abiotic al muntelui conduc la o scădere a numărului de specii adaptate la astfel de condiții și, în consecință, la o diminuare a numărului de nișe ecologice. Pentru a se realiza o densitate a nișelor ecologice, apropiată de aceea din zonele cu altitudine mai joasă, ar fi nevoie de un volum metric ecologic mai mare sau de o suprafață mai întinsă a ecosistemelor mon- tane și alpine, cu circa 2-4 ordine de mărime. Cerința minimă pentru o ocrotire sigură a genofon- dului carpatin ar fi ca terenurile supuse protecției (așa numitele rezervații naturale) să aibă minimum 5000 sau un optimum de 10.000 ha într-un singur corp. Din păcate, pe teritoriul țării noastre există numai cinci rezervații naturale care depășesc aria minimă (cea de 5000 ha), necesară realizării home- ostaziei cenotice și densității optime de nișe ecolo- gice. Acestea sînt: a) rezervația naturală „Ceahlăul", în județul Bacău, de 5427 ha; b) rezervația „Muntele Domogled-Teșna-Vîrful lui Stan", de 5991 ha; c) rezervația „Izvoarele Nerei", de 6261 ha, în județul Caraș-Severin; d) rezervația „Valea Zlătuii", de 7313 ha, din Parcul Național Retezat, județul Hunedoara; e) rezervația biosferei „Pietrosul Mare", de 5865 ha, din județul Maramureș. Celelalte rezervații naturale din Carpații noștri sînt mai mici de 5000 ha și, din această pricină, homeostazia lor cenotică este per- manent amenințată. Limita inferioară de 5000 ha a fost stabilită de noi, avîndu-se în vedere necesitățile ecologice și etologice ale speciilor situate spre finele lanțurilor trofice - erbivorele și carnivorele mari - din fauna țării noastre (pentru detalii vezi: V. Soran și N. Borcea, 1983, 1985; H. Almășan, V. Soran, M. Borcea, D. Munteanu și Gh. Coldea, 1986; N. Botnariuc, 1989; I. Puia și V. Soran, 1990), deci în deplină concordanță cu piramida inversa de biotop preconizată și ana- lizată de Ch. S. Elton (1966). 2. Succinte considerații despre nișa ecologica a caprei negre (Rupicapra rupicapra carpatica (L.) Couturier) Capra neagră din Carpați a fost relativ bine studi- ată sub raportul ocrotirii sale eficace (A. N. Stavros, 1963; I. Pop, 1964; V. Soran și M. Borcea, 1983), iar nișa sa ecologică a fost parțial investigată de M. Couturier (1938). în munții Carpați, subspecia caracteristică acestui lanț muntos din Europa - Rupicapra rupicapra carpatica (L.) Couturier - poate fi întîtnită în cîteva nișe eco- logice reale din masivele: Retezat, Parîng, Cibin, 170 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 Făgăraș, Piatra Craiului, Bucegi, Rodnei și altele. Aceste nișe ecologice reale sau realizate formează împreună nișa ecologică fundamentală a sub- speciei în Carpați. O situație particulară a fost creată în ultimii 60 de ani în Masivul Rodnei. Aici, datorită pășunatului intens, care a micșorat nișa ecologică reală a unui individ și a populațiilor sub valoarea ariei minime de supraviețuire, 7-10 ha/individ și sub 3500 ha/populație, cu un efectiv mai mic decît 500 de indivizi reproducători. Din această cauză ca și a braconajului intens, specia a dispărut în anul 1937. Nișa ecologică reală a speciei a devenit, astfel, o nișă ecologică potențială liberă sau neocupată. Ea a rămas așa cîteva decenii pînă cînd, în anii 1965-1968, o echipă de cinegeticieni, de sub conducerea lui H. Al mă șan, a repopulat rezervația științifică „Pietrosul Rodnei" cu un efectiv de 40 de indivizi de capră neagră, adus îndeosebi din Parcul Național Retezat. Nișa potențială liberă a redevenit astfel o nișă ecologică reală. în prezent, această nișă ecologică este ocupată de o populație mai mare de 300 de indivizi (A.N. Stavros, 1989), ceea ce, conform calculelor noastre, ar permite apariția derivei genetice, cu o probabilitate _mai mică de 40%. Nu aceeași afirmațje se. poate face despre Munții Apuseni. La altitudini mai mari de 1000-1500 m, există o nișă ecologică potențială pentru capra neagră carpatină, dar, conform datelor paleontologice,, specia a dispărut din^aceșțLJBUnți, probabil în plină epocă a fierului, o dată cu începutul unui păstorit extensiv, mai ales cu ovine. Capra neagră, după cum a observat, în munții Alpi, E. Couturier (1938), suportă apropierea bovinelor, d^r ocolește biotopurile în care sînt prezente ovinele. Repopularea Munților Apuseni numai cu 12 exemplare de capră neagră o socotim precară, sub limita siguranței ecologice, etologice și genetice a speciei. în cazul unui efectiv atît de mic, conform calculelor noastre, peste 90% din tînăra populație ar putea să fie indusă, pe parcursul a 100 de generații și pe o durată de aproximativ 1500 ani, într-o derivă genetică pronunțată, care să-i îndepărteze geno- fondul de al celorlalte populații din Carpați (V. Sora n, 1991, sub tipar). Investigațiile de ordin teoretic, efectuate pe baza actualelor teorii despre gospodărirea ecologică a ecosistemelor și landșafturilor naturale (pentru detalii vezi: M.E. Soulâ și B.A. Wilcox, 1980, 1983 și N. Bot nari uc, 1989), conduc la ideea că aria minimă necesară constituirii nișei ecologice reale sau realizate, în Carpații din țara noastră, pen- tru Rupicapra rupicapra carpatica (L.) Couturier, ar trebui să fie de circa 5000-7000 ha iar cea optimă între 12000-15000 ha. Pe astfel de suprafețe ar putea trăi într-o stare naturală, neinfluențată de om, un efectiv de capre negre format din 800-1600 de indivizi reproducători. în astfel de efective, probabili- tatea apariției derivei genetice ar fi neglijabilă, sub 10%. Desigur, stabilirea cu exactitate a întinderii unor suprafețe destinate ocrotirii, în scopul edificării optimale a majorității nișelor ecologice posibile și a asigurării stabilității ecosistemelor naturale prin homeostazia cenotică într-o rezervație naturală este - după cum susținea N. Botnariuc (1989) - dis- cutabilă. Dar principiul totdeauna este bine să al mal mult decît prea'puțin, în problemele ocrotirii vieții de pe această planetă și din țara noastră, are o însemnătate obiectivă. El va merge perpetuu, mînă în mînă, întru binele omului și al naturii, cu ideea sănătoasă a lui E..Racoviță (1934) de a crea re- zervații naturale întinse, judicios alese, bine păzite și administrate, în care să nu fie ocrotiți indivizii izolați și populațiile restrînse, ci, așa cum se reco- mandă astăzi, mai multe grupuri de ecosisteme în interacțiune care să poată genera și susține exis- tența unor mulțimi de nișe ecologice. 3. Opinii privind ocrotirea genofondului carpatin Ocrotirea genofondului carpatin este o necesitate a timpurilor noastre, izvorîtă nu numai din dorința ca viitorimea șă aibă cu ce se mîndri și cu ce s-a știut prevăzătoare a păstra, ci și din exigența de a menține, pe o durată teoretic nelimitată, toate funcțiile ecosistemelor naturale, în cazul genofondu- lui carpatin, niște ecosisteme complete sau majore de o complexitate medie, care, conform opiniei lui E.P; Odum (1975, 1983), joacă un rol esențial în economia naturii, fiind sistemele ce întrețin pre- cumpănitor capacitățile vitale proprii Corăbiei Cosmice numite Pămînt. în scopul întreținerii acestei nave spațiale naturale într-o stare de bună funcționare, ar fi bine ca în prezent să fim mai dar- nici cu dimensiunile suprafeței ocrotite, pentru a nu regreta mai tîrziu că, din motive egoiste dictate de conjuncturile economice și politice ale prezentului, am cruțat prea puțin întru supraviețuire. în ideea unei ocrotiri a genofondului carpatin într-o manieră cît mai desăvîrșit posibilă, cercetătorul ar trebui să se fundamenteze pe o cunoaștere cît mai exactă a obiectivelor ce urmează a fi protejate. Aceste obiective formate, mai adesea, din mulțimi de ecosisteme naturale sînt constituite dintr-o mulțime de specii, din care unele sînt endemisme, deci specii proprii numai genofondului carpatin, altele sînt specii rare pe pragul extincției sau amenințate cu dispariția în viitorul mai îndepărtat. Toate aceste elemente ale ecosis- REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 171 temelor naturale dintr-o rezervație de protecție ar trebui indexate pe fișe care să conțină următoarele informații obligatorii: a) denumirea științifică a speciei precum și a ecosistemelor naturale prote- jate, conform cu codurile internaționale de nomen- clatură; b) denumirile populare, utilizate în diverse regiuni ale țării, în scopul aducerii la cunoștință, pe plan local, a taxonului și ecosistemului ocrotit (în colaborare cu lingviștii, s-ar putea alcătui hărți cu răspîndirea denumirilor populare din diverse regiuni ale țării); c) descrierea morfologică, ecofiziologică și comportamentală a taxonului, ca el să poată fi rapid recunoscut de cei interesați; d) descrierea ecosis- temului, la alcătuirea căruia participă taxonul, și a nișei ecologice în care acesta din urmă trăiește, cum o influențează sau chiar o creează; e) aprecierea ariei minime de supraviețuire a unei populații dintr-o specie dată, a volumului ecologic necesar realizării nișei ecologice și a ariei minime a unui ecosistem sau grupuri de ecosisteme naturale, pe care se poate materializa un număr optim de nișe ecologice reale și potențiale; f) descrierea bioistoriei și biogeogrâfiei speciei ocrotite și ale eco- sistemelor protejate; g) o succintă relatare a ocrotirii speciei și ecosistemului pe plan local, național și internațional; h) literatura de specialitate privitoare la subiect. O astfel de inventariere a genofondului carpatin și a ecosistemelor naturale, pe care diverșii taxoni le alcătuiesc, ar permite înscrierea cercetărilor de biologie a ocrotirii naturii și de protecție a mediului înconjurător din țara noastră pe o direcție modernă de investigații posibil a fi racordate la eforturile efec- tuate, în acest scop, pe plan mondial. în consecință, nici o acțiune de ocrotire a speciilor și ecosistemelor edificate de primele nu poate fi eficientă, dacă nu asigură stabilitatea fiecărei nișe ecologice în parte și a mulțimii de nișe ce formează ecosistemele. BIBLIOGRAFIE Almășan, H., Soran, V., Borcea, M., Munteanu, D. șl Coldea, Gh., 1986: Considerati privind structura trofică a bio- murilor din Munții Retezat. Ocrotirea naturii mediului înconjurător. t. 30, nr. 1, p. 13-24. Bănărescu, P. și Boșcaiu, N„ 1973: Biogeografie. Editura științifică. București. Botnariuc, N., 1989: Genofondui și problemele ocrotirii Iul. Editura Științifică și Enciclopedică, București. Cotta, V., Bodea, M., 1969: Vinatul României. Editura Agrosilvică, București. C o u t u r I e r, M„ 1938: Le chamois. Editura Arthaud, Grenoble. Dajoz, R., 1972: Precis d'ăcologie. 2-ăme ed., Dunod, Paris. Diamond, J.M., 1976: Island biogeography and conservation: strategy and limitation. Science, 1.193, p. 1027-1029. El ton, Ch. S., 1966: The pattern of animal communities. Methuen, London. Mac Arthur, R.H. and Witson, E.O., 1963: An equilibrium theory of insular zoogeography, Evolution, t. 17, p. 373-387. Mac Arthur, R.H., and Wilson, E.O., 1967: The theoryof island biogeography. Princeton University Press, Princeton New Jersey. Odum, E.P., 1975: Ecology. The link between the natural and social Sciences. 3-rd ed.. Hoit. Rinehart and Winston, London-New York-Sydney-Toronto. Odum, E.P., 1983: Basic ecology. Saunders College Publishing. Philadelphia - New York -Chicago - San Francisco- Montreal - Toronto - Sydney - Tokyo - Mexico City - Rio de Janeiro - Madrid. Pop I., 1964: Capra neagră din Carpații românești sub influența prigonirii șl ocrotirii. Ocrotirea naturii, t 8, p. 55-72. Puia, I. șl Soran V., 1990: Considerații privind homeostazla ecosistemelor forestiere. în: „Fundamente ecologice pentru silvi- cultură și prabcultură”, ICAS, București, p. 32-41. Racoviță, E., 1934: Monumentele naturii. Definiții, clasificare, norme de alcătuire a legii. Cam ce trebuie făcut și ce trebuie evi- tat. O expunere sumară. în: Bul. Corn. Mon. Nat., t 2, p. 4-7. Simberloff, D.S. și Abele, L.G., 1976: Island biogeography and conservation: strategy and limitations. Science, t 193, p. 1032. Soran, V., 1979: Ecologia jneapănului (Pinus mugo Turra) în Munții Maramureșului. în: Ocrotirea naturii mediului înconjurător, t. 23, nr. 1, p. 23-28. Soran.V.șiBorcea M., 1983: Criterii etoiogice șl ecologice în delimitarea suprafeței optime destinate ocrotirii. în: Ocrotirea naturii mediului înconjurător, t. 27, nr. 1, p. 5-10. Soran, V. șl Borcea, M„ 1985: Omul și biosfera. Editura științifică șl enciclopedică, București. Soulă, M.E. și Wilcox, B.A., 1980: Conservation blology. An evolutionary-ecological perspective. Sinauer Associates Inc. Publishers, Sunderland, Massachusetts. Soulă, M.E. și Wilcox, B.A., 1983: Biologija okhranyprirody. Izu-vo „Mir*, Moskva. Stavros, A.N., 1963: Acțiunea de ocrotire și de înmulțire a caprelor negre în Bucegi, Piatra Craiului și versantul nordic al Munților Făgăraș. în: Ocrotirea naturii, t. 7, p. 63-72. Stavros, A.N., 1989: Antilopa Carpațllor. Editura Dacia, Cluj. Tereborgh, J.W., 1971: Island biogeography and conserva- tion: strategy and limitation. Science, 1.193, p. 1029-1030. Whitcombe, R.F. Lynch, J.F. Opler, P.A. și Robbins, C.S., 1976: island biogeography and conservation: strategy and limitations. Science, 1193, p. 1030-1032. Wilcox, B.A., 1981: Island ecology and conservation. în: „Conservation Biology. An evolutionary-ecological perspective*. (M.E. Soulă and B.A. Wilcox eds.), Sinauer Associates, Inc. Publishers Sunderland, Massachusetts, p. 117-142 (ediție ru- sească). The Ecological Niche in the Context of the Carpathian Genostock The relationshlps between ecological niches and mountains-alpine ecosystems are dlscussed from the Island biogeography theory point of viaw. Flnally, the author makes some considerations about chamois, (Rupicapra rupicapra carpatica - (L) Couturier) ecologica! niche revealing its connection with minimal protected area of the species. In the Carpathian mountalns are necessary about 7-10 ha per a single chamois and about 12,000-15,000 ha for a stable population of 800-1600 animals. 172 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 Criterii practice de apreciere a nutriției cu azot a plantelor forestiere Dr. Ing. ALEXE ALEXE Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Este cunoscut de mult timp că, în ecosistemele forestiere, deficiența de azot (N) este una din defi- ciențele de nutriție minerală printre cele mai larg răspîndite. Cauzele acesteia în șol și plantă sînt extrem de complexe și, pentru stabilirea lor, este necesară determinarea (cuantificarea) unui mare număr de factori de natură abiotică și biotică. în practica silvică se folosește, în mod frecvent, cantitatea de N total (Nf) din sol, pentru aprecierea gradului de aprovizionare a acestuia cu azot, și can- titatea de din frunze, pentru evaluarea unor eventuale carențe la nivelul plantei. în acest sens - s-au elaborat numeroase scări de apreciere. Valorile din aceste scări sînt relative și pot conduce la interpretări și decizii practice necorespunzătoare, cum ar fi, de exemplu, necesitatea administrării îngrășămintelor azotoase. Astfel, o valoare ridicată de Nr în sol și frunze nu corespunde Tn toate cazurile unei nutriții suficiente cu N, după cum valo- rile mar scăzute de Nf nu indică în toate cazurile deficiența de N și necesitatea administrării acestuia sub formă de îngrășăminte, care sînt costisitoare, datorită consumului mare de energie necesară pro- ducerii lor. Luarea în considerație numai a lui Nr (în sol și frunze) explică multiplele rezultate contradic- torii ce s-au obținut în administrarea îngrășămintelor azotoase singure sau în asociere cu altele, mai ales cu cele de fosfor (P) și potasiu (K). Această situație se datorează faptului că, spre deosebire de microor- ganismele ce pot utiliza N atmosferic (fixatoare de N), plantele superioare îl absorb numai sub forma de azot amoniacal (NH4+) și azot nitric (NO3*), pro- cese ce sînt controlate metabolic. Aceste două forme de azot constituie fracțiunea asimilabilă, respectiv azotul mineral (N min.). Nu putem intra, aici, în detalii asupra ciclului N în natură, care este larg expus în literatura de specialitate. în ecosis- temele forestiere, materia organică moartă este supusă cu ajutorul microorganismelor unui proces de mineralizare al cărui prim produs este NH3 sau NH4+ (proces denumit amonificare). în condiții co- respunzătoare NH4+ este oxidat de bacteriile chemoantrotrofice via NO2 Și adus la forma NO3‘ (proces de nitrificare). Deci, ceea ce contează pen- tru plantă nu este N« din sol ci formele lui accesibile acesteia, respectiv NH4+și NO3‘. O cantitate sufi- cientă de N min. în sol este o condiție necesară dar nu suficientă pentru a asigura nutriția minerală nor- mală a plantei, datorită antagonismelor și sinergis- melor acestor ioni cu alți Ioni Tn continuumul sol - plantă. în acest mod apar două probleme distincte: 1) aprovizionarea solului cu N min. și 2) posibilitățile plantei de a extrage și utiliza cele două forme de N accesibile el, în acest sens fiind deosebit de impor- tantă proporția în care se găsesc cele două forme de N asimilabil. Pe baza analizei lucrărilor de sinteză ce tratează aspectele nutriției cu N a plantelor terestre (Bergmann și Neubert, 1976; Runge, 1983; Kinzel, 1983; Beevers și Hageman, 1983; Bouma, 1983; Gerloff și Gabelman, 1983; Moorby și Besford, 1983; Robson și Pitman, 1983) se vor prezenta în continuare: 1) stadiul problemei, 2) metodologia de apreciere a stadiului de nutriție cu azot a plantelor forestiere și 3) concluziile privind problema prezentată. 1) Stadiul problemei 1.1. Conținutul total de N din sol este corelat: a) pozitiv (logaritmic) cu media precipitațiilor anuale; b) negativ (exponențial) cu temperatura medie anuală; c) pozitiv cu totalul argilei din sol. Nu s-a putut stabili pînă acum nici o influență a vegetației asupra conținutului de N total din sol. 1.2. Factorii ce influențează cantitatea de N min din sol. 1) în general cu cît raportul C/N al substanței organice din sol este mai mic cu atît mai mult N va fi mineralizat. 2) Nu există o dependență directă între pH-ui solului și N min . ceea ce nu este surprinzător, avînd în vedere spectrul larg de microorganisme implicate în procesul de amonifi- care. 3) NaCI și metalele grele influențează negativ mineralizarea. Poluarea cu metale grele și mai ales cupru (Cu), pentru o perioadă lungă, duce la redu- cerea mineralizării, cel puțin în cazul humusului acid. 4) Mineralizarea depinde de disponibilitatea de apă, dar efectul acesteia este contrabalansat prin reducerea simultană a aerisirii: deficiența de duce la descreșterea amonificării și creșterea dem- trificării (transformarea lui NO3' prin formarea pro- duselor gazoase N2O și N2). Producția optimă de N min. are loc atunci cînd 10-20 % din spațiul cu pori al solului este umplut cu aer; această valoare optimă corespunde unui potențial al apei cuprins între - 0,1 și - 0,5 bari în solurile minerale. Cînd spațiul de pori scade sub 10 %, mineralizarea descrește în mod net. 5) Alternarea perioadelor uscate cu cele umede promovează descompunerea humusului, respectiv mineralizarea. 6) Temperatura cea mai favorabilă mineralizării depinde de natura microorganismelor implicate în acest proces; REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 173 primăvara, mineralizarea este în general mai accen- tuată. 7) Amendarea calcică are efecte diferite, în funcție de orizonturile solului; de regulă, influența asupra mineralizării este tranzitorie, în timp ce pro- movarea nitrificării este permanentă. 8) în contrast, cu formarea lui NH4+în mineralizarea compușilor organici, NO3' este format de un număr foarte limi- tat de specii de nitrobacterii care necesită medii cu pH cuprins între 5,7 și 10,2; astfel, producția de NOg' depinde de pH fiind, de regulă, predominantă în solurile slab acide - alcaline (în timp ce în condiții de acidifiere predomină NH4*), de aici și efectul po- zitiv asupra producției de NO3‘; totuși, producția de NO3' nu este imposibilă în solurile acide, fenomenul nu a fost explicat, dar s-au emis trei ipoteze (vezi Runge,1983). 9) S-a observat că în solurile forestiere acide are loc formarea de NO3* după fertilizarea cu uree, în timp ce, prin adăugarea de azotat de amoniu (NH4NO3), cu aceleași cantități de N, fenomenul nu are loc. 10) Rășinoasele reduc nitrificarea, cînd sînt plantate pe soluri ocupate anterior de foioase. 11) Radiațiile gamma opresc formarea NOs’ în solurile lateritice. 12) Mai mulți autori suspectează că formarea NOq’ este inhibată de excesul de aluminiu în sol (AI34Î). 13) P, K, Ca au o influență evident favorabilă formării de NOș’ (relații de sinergism), în timp ce NH4 este antagonic cu K+. 14) Pe solurile alcaline, exceptînd cele prost aerisite, se formează aproape exclusiv NO3* 15) în perioadele calde, raportul NO3* / NH4+ este de regulă în favoarea lui NO3' , acest raport fiind slab corelat cu pH-ul solului. 16) Rice (1974) consideră taninii din sol ca cel mal puternic inhibitor al formării NO3', prin roiul lor de Inhibitori ai bacteriilor impli- cate în procesul de nitrificare. 17) în vederea sta- bilirii raportului NO3- / NH4+, este absolut necesară determinarea celor două specii de N, la un moment dat, în diferitele perioade ale sezonului de vegetație (regim). 1.3. Utilizarea azotului de către plantă. N intră în componența proteinelor și a acidului nucleic. 1) în xilem N a fost identificat sub formă de NO^' și amino - N, iar în floem sub formă de N - proteic și NH3, forma NH4+ nefiind pusă în evidență. 2) NOș" este mobil și constituie sursa ideală de stocare in plantă dar, înainte de a fi încorporat în țesuturile acesteia, într-o formă organică, el trebuie redus la NH4+ .3) NO3‘ în doze suboptimaie reduce creșterea plantei într-o măsură mult mai mare decît în cazul excesului de NH4+. 4) NO3‘ fiind anion este rareori absorbit în sol și poate fi utilizat mai eficient de plantă. 5) Nutriția cu NO3" spre deosebire de cea cu NH4+, poate duce la o creștere a absorbției de catloni (în special K+ și Ca2^), în timp ce în cazul NH4+ fenomenul este invers. 6) NH4+ - fiind cation, este absorbit în mare măsură în sol, nutriția cu acesta este în general mai dezavantajoasă, duce la reducerea creșterii rădăcinilor în special formarea rădăcinilor fine în comparație cu plantele aprovizio- nate cu NO3-. 7) în limitele concentrațiilor mici de NH4+în sol acesta este absorbit cu predominanță. 8) Absorbția de NO3’ poate fi redusă considerabil de NH4+. Absorbția de NO3' de către plantă este restrînsă în cazul deficienței de molibden (Mo). 9) Descreșterea puternică a pH determină reducerea absorbției de NH4+. 10) Coniferele par a prefera NH4+și excesul de NO3‘ în sol poate duce la apariția clorozei (la fiziotipurile tolerant acide). 11) în condițiile nutrițieioredominantă în NO3' (pe solurile cu exces de Ca2+), în interiorul plantei se creează un exces de OH’ care este precipitat sub formă de Ca - oxalat. 12) în situația nutriției predominante cu NH4+, planta exudează în sol H+, accetuînd acidi- fierea acestuia (cazul solurilor cu capacitate de tam- ponare redusă). 13) NH4+ fiind preferat de microor- ganisme, apare concurența dintre acestea și plantele superioare. 14) Unele plante care preferă NH4+ necesită cantități mai mari de lumină, o fotoperioadă mai lungă și mai mult Cu2+ sau Mn2+. 15) Nutriția cu NH4+depinde de pH-ul solului, și cu mici excepții, nutriția numai cu această formă de N reduce drastic creșterea. 16) Nutriția prelungită cu NH4+ conduce la distrugerea clorofilei și afectează nivelul cytochininelor. 17) în general, NH4+este legat de deficiențe de nutriție, pH scăzut și, uneori, toxici- tate de Al și Fe, în timp ce NO3* este legat de pH ridicat și mult Ca. 18) NO3' stînjenește absorbția lui SO/‘. 19) Nitratreductaza este activată de NO3- și inhibată de NH4+, cu precizarea că reducerea acti- vității nitratreductazei este specifică și plantelor deficitare în Mo, cînd au loc însă și acumulări impor- tante de nitrați (Blondei ș.a., 1975). 20) N majorează absorbția și utilizarea de P, K, Mo și B și Influențează retranslocarea Cu și Zn. 21) Deficitul de N determină reducerea creșterii, a absorbției de P șl K și o creștere relativă a hidraților de carbon în frunze. 22) în mod special, deficitul de NO3 cauzează reducerea formării cytochininelor în frun- ze și exportul lor spre lujeri, concomitent cu majo- rarea cantității de acid abscisic (ABA). 23) Concentrația de N în frunzele mature duce la deficit de S în cele tinere, iar raportul N/S din frunze este folosit pentru stabilirea deficienței de S. 24) Excesul de N în frunze se poate datora deficienței de P, fruc- tificației, bolilor și unor factori de mediu limitativi, mai ales secetei, cînd nu absorbția de N descrește, ci rata creșterii plantei. 25) Excesul de N în sol poate influența negativ absorbția de Cu și poate favoriza deficiența de bor (B), mai ales în cazul fer- tilizărilor cu NK; excesul de NH4 duce la reducerea absorbției de Ca2+, Mg2+ și uneori K+, iar cel de NO3‘ poate induce apariția clorozei ferice. 26) Micorizele, în special cele ectotrofe (cazul cverci- neelor), facilitează absorbția N. 27) Nutriția de N este mult ameliorată în cazul plantelor ale căror rădăcini prezintă nodozități, sediul simbiozei dintre 174 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 microorganismele fixatoare de N (bacterii, actino- mycete) cum este cazul speciilor din genurile Alnus, Eleagnus, Rubus, Robinia. 2. Metodologia propusă pentru aprecierea stadiului de nutriție cu azot a plantelor forestiere Metodologia propusă este sintetizată în tabelul 1, pentru a cărui utilizare este necesară determinarea următoarelor caracteristici: 2.1., 2.2., și 2.3. Tabelul 1 Schema generala pentru caracterizarea nutriției minerale cu azot a plantelor forestiere (Original) (The general scheme for the characterization of the mineral nutrition with nitrogen of the forest plants) Caz Nț în frun- ze N min. sol no3 no4+ sol NO3 sol no4+ sol A B c D Caracterizarea nutriției minerale cu azot 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 1. n n n n n Normală, blomasă normală 2. n + n + ♦ - • ■ - - Excedentară, posibilități de a se obține blomasă peste li- mitele normale 3. n • n - - - - Eficiența ridicată în utilizarea N (în condițiile unui raport normal dintre NO3 și NH4 ) 4. n * n - - (+) + Deficitară, datorită deficienței de N în sol (accentuată, eventual, de factorii de tip A) și acțiunii factorilor limitativi B ce duc la acumulări de N în frunze 5. n n an + (+) Posibil normală la flzlotipuri tolerant calcicole 6. n n an + (+?) Labilă sau posibil anormală, dacă apar fenomene de tip A. Pot apare și fenomene de tip C ia plantele ce nu suportă excesul de Ca2+ în sol 7. n n an - + (+?) Posibil normală la flzlotipuri tolerant acide, dacă nu intervin în mod accentuat factori de tip A i 8. n n an + to) to) Labilă sau posibil anormală, dacă apar fenomene de tip D 9 n + an + n(-) (+?) + Anormală, datorită în special excesului de NO3" în sol 10. n + an n(-) + to) + Anormală, datorită in special excesului de NH4în sol 11. n - an n,-,+ (+?) ■ Eficiență ridicată în utilizarea NO3 (de regulă fiziotipuri to- lerant calcicole) 12. n - an nr.+ F to) - - Eficiență ridicată în utilizarea NH4 (de regulă fiziotipuri to- lerant acide) 13. n - an p(-) n(-) + + Anormală, datorită factorilor de tip A, B, care accentuează insuficienta absorbție a tui N, din care cel puțin una din formele asimilabile este insuficientă în sol । 14. -■ n(+) n n(+) n(+) - - - Eficiență ridicată în utilizarea N । 15. - n(+) n n(+) n(+) + (+?) to) Anormală, N din sol nu poate fi utilizat , 16. - n(+) an + -■ - Posibil normală la fiziofipurile eficiente în utilizarea NO3 (de regulă calcicole) 17. - nto an + 1 + + Anormală, datorită factorilor de tip A sau excesului de NO3sau combinației acestora 1B. - n(+) an + * - Posibil normală la fizlotipuriie tolerante la exces de NH4 dacă factorii de tip A nu sînt prea limitativi I 19- n(+) an - + + Anormală, datorită factorilor de tip A și excesului de NH4 20. - n(an) to Anormală, datorită în principal deficitului de N min. în sol 21. + nto n(an) n(+) n(+) - • - Excedentară, în general utilizare neeficientă a N, dacă nu se obține biomasă peste limite normale 22. + j nto n(an) n(+) n(+) + + to to Anormală, datorită factorilor de tip A, B sau excesului uneia din speciile de N min. 23. • n(an) n(-) n(-) + + ■ • Anormală, datorită factorilor de tip A, B sau deficitului de N min. în sol, acumularea lui N în frunze se datorează, în principal, neutilizăril (transiocării) acestuia n ■ tn limite normale; an = tn afara limitelor normale; n (-) = în limitele normale sau sub normal; n (+) = în limite normale sau peste valon normale; pentru col. 1 - 5+ = în exces; - = deficit; pentru col. 6 - 9+ = factori sau fenomene prezente, ■ absente; A = factori hmitahvi de natură ionică în plantă sau sol; B = factori limitativi ce produc acumulări de N în frunze; C = fenomene negative datorită excesului de NO3, D = fenomene negative datorită excesului de NH4* REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 175 2.1. Factori ce se referă la nutriția plantei cu azot 1) Conținutul de Nt în frunze, jumătatea supe- rioară a*coroanei, în timpul sezonului de vegetație (regim) și mai ales în perioada 15 iunie - 15 august. 2) Conținutul de NO3‘ și NH4+ din sol (regim), media stratului folosit de rădăcini. 3) Raportul NO37NH4+din sol (regim). 4) Nivelurile caracteristicilor de mai sus, la care are loc dezvoltarea normală a plantei în condițiile lipsei unor factori limitativi de natură abiotică sau biotică. 5) Eventuala prezență a factorilor limitativi din grupa A (iunie - august): a) formele accesibile din sol: Al3+, K+, H2PO4'și HPO^(P min.), Ca2+, Mn2+, S - SO4’, MoO42‘! de stabilit: dacă nivelul acestora este normal, deficitar sau excedentar, și pragul de la care apare toxici- tatea de A|3+ și Mn2+; b) formele totale din frunze (jumătatea supe- rioară a coroanei, iunie - august) pentru P, K, Ca, B, S, Mo; de stabilit dacă în frunze sînt carențe ale acestor elemente. 6) Eventuala prezență a factorilor limitativi din grupa 8 ce pot produce acumulări de N în frunze și pot sugera, în mod eronat (chiar dacă nivelul N în frunze se încadrează în limite normale), normali- tatea nutriției cu N: deficitul de P accesibil în sol, lipsa de apă, fructificație, boli. 7) Stabilirea eventualei prezențe a caracteristi- cilor (fenomene negative de tip C) ce reflectă con- secințele nocive ale excesului de NO3 în sol: a) niveluri peste normal, în frunze, ale elementelor absorbite de plantă sub formă de cationi, în special Ca, Mg și uneori K; b) niveluri subnormale, în frun- ze, ale elementelor absorbite sub formă de anioni, în special S; c) prezența deficienței de B; d) cloroza frunzelor, datorată inactivării Fe; e) reducerea creșterilor, datorată valorilor supraoptimale de NO3'. 8) Stabilirea eventualei prezențe a fenomenelor negative de tip D, datorate excesului de NH4+în sol: a) niveluri subnormale în frunze ale lui NO3 și ale elementelor absorbite sub formă de cationi, în spe- cial Ca, Mg, K; b) niveluri subnormale ale clorofilei în frunze; c) niveluri subnormale ale cytochininelor din frunze și rădăcini subțiri, consecința fiind redu- cerea formării rădăcinilor fine, reducerea creșterii concomitent cu majorarea conținutului acidului * Recoltarea șl analiza probelor din 15 tn 15 zile, de la 1 martie la 30 noiembrie. abscisic în frunze (reducerea cytochininelor este, de fapt, o consecință a deficitului de NO3; indus de excesul de NH4+); d) nivelul subnormal al nitratre- ductazei în frunze, fără acumulare de nitrați (nivelul redus al nitratreductazei, însoțit de acumularea de nitrați în frunze, indică de regulă deficiența de Mo). 9) Raportul Ca/K în frunze (regim) care oferă indicații asupra fiziotipului plantei (toleranța la exces de Ca2+ în sol sau toleranța, în condițiile solurilor acide, la excesul de Al3+ ). 10) Densitatea micorizelor. 11) Nivelul hidraților de carbon în frunze și rădăcini subțiri (carența de N în plantă conduce, de regulă, la o creștere ralativă a hidraților de carbon). 2.2. Caracteristicile necesar a fi determinate pen- tru aprecierea gradului de aprovizionare cu azot mineral accesibil plantei: 1) Conținutul total de N în sol și cele două forme ale sale, accesibile plantelor (NO3’și NH4+). 2) Conținutul de humus al solului. 3) Precipitațiile anuale și cele din sezonul de vegetație. 4) Temperatura medie anuală. 5) Conținutul de argilă din sol. 6) Raportul C/N al substanțelor organice din sol. 7) pH-ul solului. 8) NaCI din sol. 9) Nivelul me- talelor grele din sol și, mai ales, al Cu (forme totale). 10) Conținutul din sol al formelor totale și accesibile de Ca, K și P. 11) Umiditatea solului (regim). 12) Porozitatea și nivelul O2 din sol (regimul aerohidric). 13) Nivelul Al3+ din sol. 14) Nivelul substanțelor tanante din sol. 15) Nivelul radiațiilor gamma. 16) Frecvența pe specii a microorganismelor implicate în procesul de amonificare și nitrificare. 2.3. în sensul metodologiei elaborate, suscepti- bilă a fi ameliorată în viitor pe măsura disponibilității datelor furnizate de noi cercetări, considerăm că pentru asigurarea unei nutriții normale cu N sînt necesare (și, cu înalt grad de probabilitate, sufi- ciente) următoarele condiții: 1) Existența în sol a unei cantități de N min. sufi- ciente pentru a asigura dezvoltarea normală a plantelor în condițiile unei densități de indivizi pe unitatea de suprafață care să nu genereze fenomene negative de concurență inter sau intraspecifice. 2) Existența în sol a unui raport NO3/NH4+care să asigure dezvoltarea normală (creștere, diferențiere celulară și morfogeneză) a plantei aparținînd unui anumit fiziotip. 3) Regim hidro-termic corespunzător cerințelor plantei. 176 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 4) Aprovizionarea normală a plantei cu elemente sinergice cu N, respectiv: P, K, Mo, S. 5) Lipsa unor factori limitativi, abiotici sau biotici, ce determină neutilizarea N și concentrarea sa în frunze (deficitul de P, seceta, fructificația, bolile, poluarea). 3. Concluzii 1. Atestarea stării de nutriție a plantelor cu azot necesită luarea în considerație a unui mare număr de factori de natură abiotică și biotică. Printre acești factori, un rol determinant îl au procesele de amonificare, nitrificare, aprovizionarea solului cu P, K, S, Mo, B, Ca și posibilitățile plantei de a le utiliza împreună cu N min., prezența în sol a toxicității de Al3*, regimul hidro-termic și prezența poluării sau a unor factori biotici adverși. 2. Nutriția cu azot nu se poate aprecia numai pe baza conținutului acestuia în plantă (frunze) și sol (chiar dacă în afară de N total se determină și formele accesibile NO3'și NH4+). 3. în cazul în care se ajunge la concluzia că nutriția plantei cu N este deficitară, atunci, în primul rînd, înainte de a se administra amendamente calci- ce sau diferite îngrășăminte, trebuie analizate cauzele care duc la slaba aprovizionare a solului cu N (procesele de amonificare și nitrificare). 4. Dacă solul este suficient aprovizionat cu azot mineral iar plantele reflectă carență în N trebuie sta- bilite cauzele ce determină imposibilitatea absorbției și utilizării acestui element. 5. Amendamentele calcice și îngrășămintele cu N și alte elemente implicate în utilizarea acestuia ,reprezintă tehnologii costisitoare ce nu pot fi apli- cate pe suprafețe întinse, motiv pentru care cercetările trebuie orientate spre selectarea fizi- otipurilor eficiente în utilizarea N în cele mai adverse condiții, a simbiozei micoriză - plantă, a ecologiei microorganismelor implicate în amonificare, nitrifi- care și a asolamentului în cultura plantelor forestiere. BIBLIOGRAFIE BEEVERS, L, HAGEMAN, R.H., 1983: ‘Uptake and reduction of nitrate: bacteria and higher plants". în: Inorganic plant nutrition: 351-375. BERGMAN, W., NEUBERT, P„ 1976: ‘Pflanzendiagnose und Pflanzenanalyse" VEB, Gustav Fischer Verlag, Jena. BLONDEL, A.M., BLANC, D., 1975 ‘Mise au point d'une mdthode de mesure in vivo de l'activitd de la nitrate Sudase. Posibilites d'application agronomiques en matUre diag- nostic". Ann.Agron. 26 (3). BIELESKI, R.L., LAUCHLI, A., 1983: ‘Synthesis and auttook". în: Inorganic plant nut.rition: 745-755 BOUMA, D., 1983: “Diagnosis of mineral deficiencies using plant tests". în: Inorganic plant nutrition: 120-146. GERLOFF, G.C., GABELMAN, W.H., 1983: “Genetic basis of inorganic plant nutri- tion". în: Inorganic plant nutrition: 453-480. INORGANIC PLANT NUTRITION 1983, A. Lauchli, Bieleski, R.L, (Eds), Encyclopedia of plant physiology, Voi. 15A, 15B, 755 p., Springer - Verlag Berlin, Heidelberg, New York, Tokyo. KINZEL, H., 1983: ‘InfluencB of limestone, silicates and soil pH on vegetation". în: Physiological plant ecoiogy voi. III, 201-244 pp. MOORBY, J., BERSFORD, R.T., 1983, ‘Mineral nutrition and growth". în: inorganic plant nutrition: 481-527. ROBSON, A.D., PITMAN, M.G., 1983: ‘Interaction between nutriens in higher plants". în: Inorganic plant nutrition: 147-180. PHYSIOLOGICAL PLANT ECOLOGY Voi. III, 1983: ‘Responses to the Chemical and biolo- gica! environment, Encyclopedia of Plant Physiology, New Series, voi. 12C, Larige O.L., Nobel P.S., Osmond C.B., Ziegier H. (Eds), Springer - Verlag Berlin, Heidelberg, New York. RUNGE, M„ 1983: “Physiology and ecoiogy of nitrogen nutrition-. în: Physiological plant ecoiogy voi. III, pp. 163-200. RICE, E.L., 1974: “Allelopathy", Academic Press, London, New York. A Method for the Assessement of Nitrogen Nutrient Status of Forest Plants The proposed method (Table 1) takes in account two different processes: the production of N min. ( NO3* și NH4+) in soil and utiiiza- tion of N min. by forest plants. Only the amount of total nitrogen (Nj) in the leaves is not a reliable indicator for the assessement bf nutri- țional status of plant in nitrogen. The following factors are recommended to be determined: the level of Nj in the leaves, NO3", NH4+ and NO3' / NH4+ in soil; limiting factors involved in N min. formation in the soil, absorbtion and utilization by the plants (A): available torms of Al, K, P, Ca, Mn, S, Mo in soli, total forms of P, K, Ca, B, S, Mo in the leaves, soil pH and density of mycorrhizal fungi; A factors which can be the cause of N accu- mulation in the leaves: water and P min. deficiency in soil, fructlfication, diseases; negative phenomena caused by NO3‘ excess in soil (C factors): high levels of Ca, Mg, K and subnormal level of S and B in the leaves, leaves chlororosis as a result of Iron immobilization, reduced growth of shoots; negative phenomena caused by NH4+ excess in soil (D factors): subnormal levels of NO3‘, Ca, Mg, K, chlora- phylls and cytoklnin in the leaves (in the case of cytokinin there are also subnormal levels in the roots), high level of abscisic acid in the leaves and a low nitrate redactase activity but without nitrite accumulation. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 177 Cultura duglasului verde în raza Ocolului silvic Beliu Ing. ALEXANDRU PÎRV ROMS1LVA R.A. - Filiala teritorială Arad O preocupare de mare actualitate în silvicultură constă în creșterea producției și productivității pădurilor, prin culturi forestiere cu specii repede crescătoare, productive șl cu valoare ridicată a lemnului. Introducerea rășinoaselor exotice constituie un eficient mijloc de sporire a productivității pădurilor, Iar duglasul verde - Pseudotsuga maniiensi (Mirbel) Franco - se dovedește a fi una din speciile productive șl în condițiile staționate din țara noastră. Primele încercări ale introducerii speciilor exotice s-au făcut în zonele verzi, din localități, șl în parcuri. Ulterior, a crescut intere- sul pentru acestea, în scopul creșterii producției pădurilor, prin introducerea lor în culturi forestiere. Se știe că, prin introducerea unor specii pe cale artificială, mai ales dacă sînt exotice, trebuie să se aibă în vedere alegerea speciilor, comportamentul acestora în comparație cu speciile autohtone din viitoarele biocenoze și efectul ce pot să-l genereze asupra stațiunii. In Europa, duglasul a fost introdus, în urmă cu 150 ani, în Anglia, apoi, după 40-50 ani, în Belgia, Germania și în alte țări. In țara noastră, literatura de specialitate citează arborate de duglas înființate, pentru prima dată, în anii 1888-1890, în zonele Nădrag, Anina, Bocșa și Solea (Suceava). în scopul clarificării unor probleme pe care ie ridică cultura acestuia în România, vom prezenta cîteva considerații privitoare la arboretele de duglas create în raza Ocolului silvic Beliu. Astfel, primele plantații de duglas au fost executate în anul 1960. In perioada 1960-1990, suprafața plantațiilor cu această specie a crescut la 306 ha. Din această suprafață se estimează că s-au menținut arborate sau culturi cu stare de masiv neîncheiată - circa 190 ha. în tabelul 1 se prezintă situația împăduririlor executate în această perioadă. Tabelul 1 Suprafețele împădurite cu duglas în Ocolul silvic Beliu (Dougias afforested surfaces in the forest area Beliu) Perioada Suprafața împădurită, ha Suprafața existentă la 1.1.1991, ha Totală în urma tăieturilor de refacere-substituire 1960-1965 87 — 38 1966-1970 102 4 50 1971-1975 20 7 15 1976-1980 80 67 72 1981-1985 12 11 10 1986-1990 5 5 5 Total 306 94 190 în ultimul deceniu, ca urmare a valorificării, pe scară largă, a duglasului sub formă de pomi de lamă, acesta a fost plantat, fără să fie raportat statistic, intercalat cu alte specii, cum ar fi laricele sau molidul. în perioada 1986-1990 s-au plantat, în acest fel, 30 mii puteți, echivalentul a 12 ha împăduriri integrale. Arboretele de duglas au fost create pe locul făgetelor de deal (amestecate, cu Festuca sau floră de mull), al făgetelor montane și al gorunetelor sau chiar al amestecurilor de gorun cu cer și gîmiță. Procentual, pe tipuri de pădure, împăduririle s-au făcut după cum urmează: 60% în făgete de deal; 20% în gorunete sau amestecuri cu alte specii; 10% în amestecuri cu fag, cu gorun sau carpen; 10 % în alte tipuri de pădure. Altitudinal, introducerea duglasului s-a făcut între 170 m și 900 m. Materialul săditor, pentru plantațiile de duglas, a fost produs în pepinierele Ocolului, excepție făcînd puteți! folosiți în primii ani, cînd au fost procurați de la Ocolul silvic Aleșd. în anii 1960-1963, 1965, 1968, 1977 și 1978, puieții plantați provin din Statul Oregon iar în restul anilor din Statul Washington. Altitudinal, sămînța provine din arborate situate la 300-800 m, dar au existat și situați! cînd arboretele-mamă sînt situate la peste 1000 m. Nu s-a urmărit în mod deosebit și nu există elemente legate de comportamentul speciei în funcție de proveniență. De fapt în ultimii ani certificatele de proveniență au fost incomplete. Plantarea puieților s-a făcut primăvara în gropi, pe vetre cu suprafața de 1m2 sau cu dimensiunile de 60-80 cm. ? în primi! ani Introducerea duglasului s-a făcut în regenerările naturale de fag și gorun, acoperind cu această specie porțiunile neregenerate sau chiar locurile unde era asigurată regenerarea naturală. Această din urmă practică presupunea defrișarea semințișului de fag sau gorun. în marea majoritate a cazurilor s-au folosit 2500 puteți/hec- tarul efectiv plantat S-au făcut insă și plantații cu 2000 sau chiar 1600 puieți/hectar. în anul 1978 a fost experimentată plantarea de puteți de talie înaltă cu balot de pămînt la rădăcină (vezi Revista pădurilor nr. 1/1988). Puieții necesari au fost produși într-o pepinieră volantă, creată în apropierea șantierului, iar te plantare au fost instalate, pe lingă variante-martor (puteți cu înălțime medie de 34 cm), trei variante cu puteți avînd înălțime medie de 81,86 și 137 cm. S-au folosit 825 puieți/hectar, plantați în grupe de cîte trai, la distanțe de 6/4 m. La această dată se constată că, în general, unul dintre cete trei exemplare din grupă are dimensiuni (diametrul și înălțimea) mai mici decît. celelalte două. Astfel, pe cînd diametrul mediu în arboret este de 16,1 cm, cel mai mic exemplar - din trei - are diametrul de 12,5 cm. Iar ceilalți doi au diametrul mediu de 16,5 cm. Din sondajele executate rezultă că, dintre puieții plantați cu balot, după un an s-au menținut 98,7% dintre exemplare, iar după 12 ani procentul de menținere este de 92%. în tabelul 2 se prezintă cîteva elemente dimensionale ale puieților din plantații în varianta martor (cu 2500 puteți de talie mică/ha) și varianta cu puteți de talie mare cu balot 1a rădăcină (8-25 puiețl/ha). Tabelul 2 Dimensiunile stinse de duglas în plantații cu puieți de talie mijlocie și mică, cu/fără balot de pămînt, după 12 ani de la. plantare (Sizes of dougias in the plantations with smali and medium seedllngs, with/wlthout soil packs, 12 years after their plan- tation) Specificări Număr puteți plantați/ha Elemente medii în 1991 dm (cm) hm (m) Volum mediu arborate, m3 Variante experi- mentate cu puieți de talie medie șl balot 825 16,1 11,0 0,144 Variantă martor cu puieți de talie mică fără balot 2500 10,5 9,5 0,029 Considerăm necesar să mai amintim că arborii proveniți din puieții plantați cu balot de pămînt la rădăcină au crăci pînă la sol, cu grosimi pînă la 4 cm, iar fenomenul de uscare a acestora este în fază Incipientă, motiv pentru care se impune execuția elagaju- lui artificial. în anul 1970, într-un arboret derivat, s-a făcut defrișarea carpenului și a alunului, executîndu-se o plantație în benzi cu 178 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 duglas, pin strob, larice și molid. S-au folosit, la hectar, 1100 puieți de larice, 2500 puieți de duglas și pin strob și 5000 puieți de molid. Din măsurătorile de sondaj, efectuate în aceste arborete, au rezultat elementele taxotorice prezentate în tabelul 3. Tabelul 3 Dimensiuni atinse de diferite specii de rășlnoase în culturi instalate cu număr diferit de puieți, după 20 ani de la plantare (Sizes reached by varlous resinous spacies fn the cultiva- tions with different number of seediings 20 years after their cultivation) Specificări Duglas Larice Pin strob Molid Diametru, cm înălțime, m Volum/ha, m3 Volumul arboretului mediu, m3 15,0 14,0 160 0,087 15,3 17,0 206 0,137 17,0 16,0 284 0,150 9,0 12,0 168 0,038 în general, culturile de duglas au fost parcurse timp de patru ani cu lucrări de descopleșire, după care s-a format starea de masiv; puieții avînd, în acel moment, înălțimi de 1,2-1,5 m. în această perioadă și în anii următori au existat probleme deosebite, în privința copleșirii acestora de către carpen sau de către regenerarea naturală de fag și gorun, în zonele în care s-a făcut completarea regenerării naturale. Influența semințișului de fag și gorun, instalat natural asupra* creșterii anuale în înălțime a puieților de duglas, rezultă din datele prezentate în tabelul 4. După descopleșire, puieții de duglas își revin dar, în următorii doi ani, sporește în special creșterea în înălțime, pe cînd creșterea în diametru este redusă. Creșterea în înălțime a duglasului are valorile cele mai mari, în situațiile în care înălțimea semințișului natural este egală sau mai mare - cu pînă la 30 cm - față de înălțimea duglasului. Evoluția creșterilor în înălțime în cîteva culturi de duglas din Ocolul silvic Beliu (The evolution of the helght development in a few Douglas cultivatlons In the forest area Beliu) Tabelul 4 Creșterea în înălțime a puieților de duglas în culturi copleșite șl necopleșite (Helght development of the Douglas seediings in over- whelmed and unoverwheimed cultivatlons) Specificări înălțimea medie totală, m Creșteri medii în anul, cm 1965 1966 1967 1968 1969 1970 Culturi copleșite 1,45 12 18 25 24 20 10 Culturi necople- șite 2,20 11 18 24 30 38 62 Arboretele de duglas au fost parcurse cu lucrări de degajări cu p periodicitate de 2-4 ani, iar apoi cu curățiri. Întrucît nu a existat practica extragerii rășinoaselor prin curățirii în arboretele foarte dese, o parte din exemplare au rămas nedezvoltate. în diametru și înălțime sau au dispărut prin eliminare naturală. Așa se explică procentul mic de menținere care variază între 44%, în cazul primelor culturi (1960-1965), și 50%, în cazul culturilor din perioada 1965-1970. Procentul de menținere este în creștere la culturile înființate după anul 1970, întrucît majoritatea au fost create în urma tăierilor de substituire, iar grija pentru întreținerea culturilor a fost sporită. Aproape în toate arboretele de duglas s-a executat elagajul artificial, la început pe 2 m, apoi pînă la înălțimea de 4-6 m. în general, s-a convenit să se execute elagajul la 400 exemplare/ha dar, în realitate, numărul acestora depășește uneori 500 exem- plare. Se constată că rănile produse prin elagaj se închid bine după cîțiva ani. La arborii cu înălțimi de peste 15 m, se constată existența crăcilor uscate pînă la jumătate din înălțimea totală a exem- plarelor de duglas. în perioada 1970-1991, s-au făcut măsurători succesive în mai multe culturi de duglas, în scopul urmăririi dezvoltării acestei specii. Din mai multe culturi, în care s-au făcut aceste măsurători, am ales cîteva reprezentative - după anul înființării și formația forestieră în care vegetează duglasul. în tabelul 5 prezentăm Tabelul 5 U.P. u.a. Tipul de pădure Anul înființării culturii înălțimea după anul I, cm Creșteri în anul înălțime totală, m II III IV V VI V 28BE 5135 Gorunet cu Festuca, de pro- ductivitate mijlocie 1963 50 24 29 45 57 60 2,65 IV 50A 4331 Făget amestecat de dealuri 1964 43 20 27 31 38 60 2,19 II 78B 4212 Făget de deal cu floră de mull,de productivitate mij- locie 1965 47 23 38 45 58 73 2,84 I 27C 4312 Făgeto-cărpinet de produc- tivitate mijlocie 1965 (1966) 22 19 29 38 47 56 2,11 III 27A 4334 Făget amestecat cu floră de mull, de productivitate supe- rioară 1966 41 14 23 33 48 58 2,17 V 52H 4331 Făget amestecat, de deal 1967 40 19 25 34 40 572 2,15 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 179 evoluția creșterilor anuale în înălțime la cîteva dintre aceste culturi. în anii următori, acolo unde s-au mai făcut măsurători, creșterile medii trec de 70 cm, fiind frecvente creșteri maxime de 1 m, și peste, pe an. în tabelul 6, prezentăm rezultatul măsurătorilor făcute la începutul anului 1991, în arboretele prezentate și în tabelul 5. Nu s-au semnalat dăunători și vătămări deosebite, excepție făcînd zdrellrile cauzate de vînat, care, dacă sînt superficiale, se închid. în concluzie, se poate afirma că în Ocolul silvic Beliu s-au înregistrat rezultate bune în cultura duglasului plantat pe locul făgetelor de deal și al amestecurilor de fag cu carpen și gorun. Tabelul 6 Date taxotorice pentru cîteva arborate de duglas în amestec cu alte specii (Taxatoric data for some Douglas stands mixed up with other species) U.P. u.a. Anul plantării Diametrul mediu, m Înălțimea medie, cm Volum Ia ha, m3 Volum arbore mediu, m3 Du Go DT Du Go DT Du Go DT Du Go DT V 28CE 1963 21,1 13,6 18 19,6 15,4 16,8 215 62 51 220 118 176 IV 50A 1964 21 8,6 12 19 13 14,6 143 40 52 188 37 71 II 78B 1965 21,7 -- 14 21 - 15 X X X 260 - 104 I 27C 1965 (1966) 21,1 . - 15,8 19,6 - 15,2 223 - 43 279 - 71 III 27A 1966 24 — 12,4 18,8 — 14 181 — 57 292 — 70 V 52H 1967 18 - 14 18,7 - 15 205 - 101 179 88 După 25 ani se constată o mare variație a diametrelor medii - de la 18 cm (U.P. V, u.a. 52H) la 24 cm (în U.P.Ill, u.a. 27A). în primul caz duglasul a fost ihtrodus într-o fostă pășune și afectat, în creștere, de lăstarii de fag și mesteacăn, iar în cel de-al doilea caz considerăm că dezvoltarea în diametru este urmarea deselor lucrări „forte", ultima fiind cea de curățiri, executată în anul 1989. Referitor la speciile care vegetează în amestec cu duglasul (fag, gorun, carpen și altele), remarcăm o diferențiere accentuată a diametrelor și înălțimilor (Tab. 6). Privitor la diametre, acestea sînt cu 20-94% mai mari decît diametrele diverselor tari, înre- gistrîndu-se diferențe și mai mari față de cele înregistrate la gorun; înălțimile medii ale duglasului sînt cu 3,7 m - pînă la 4,8 m - mal mari decît la diversele tari și cu pînă ta 6 m mai mari decît la gorun. Corespunzător acestor elemente, volumul arborelui mediu, la duglas, este de pînă la patru ori mai mare decît al speciilor de amestec. Diferențele sînt mai mici în suprafețe ocupate de cireș și paltin de munte. Nu este indicată introducerea duglasului in cerete - sau în amestecuri de gorun cu cer și gîmiță - ca și în suprafețele în care există semlnțiș de specii autohtone. BIBLIOGRAFIE Avram, C. și colab., 1986: Cultura speciilor forestiere repede crescătoare, Editura Agro-silvică, București. lonuț, V., 1961: Duglasul în culturile forestiere. Editura Agro-sil- vică, București. Lăzărescu,C.,lonescu,AJ.,1964: Cultura duglasului verde și a pinului strob, Editura Agro-silvică, București. Negulescu, E.,G., Stănescu,V„ 1964: Dendrologie, cultura și protecția pădurilor. Voi. I. Editura Didactică și Pedagogică, București. 1960-1990: Amenajamenteie Ocolului silvic Beliu. *•*, 1960-1990: Colecția Revista pădurilor. The Cultlvatlon of the Green Douglas In the Forest District Beliu The green douglas țPseudotsuga menziensii Franco) was introduced in the forest district Beliu 30 years ago. After 25 years the green douglas reached heights which overtopped 3-4 m, diameters bigger with 4-10 cm the medium volume of the tree is two-or-three times bigger than the native species.' Good results have been registered by the cultivated douglas In the places of hill beech forests and of the mixes of common oak with Turkey oak and Hungarian oak and also on the surfaces in which had existed native seed tree species. — ABONAMENTE 1992 — Se primesc la Redacția REVISTA PĂDURILOR, telefon: 59.20.20/161. ContNr.: 40.85.48 BASA —SMB Stimați cititori ați reînnoit abonamentele la revista noastră pe acest an? Vă așteptăm I 180 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 Substituire sau refacerea făgetelor degradate? I. Cu privire la stabilitatea arboretelor create în urma substituirii făgetelor degradate* Or. ing. MELANICA URECHIATU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Caransebeș Una din problemele esențiale ale gospodăririi făgetelor degradate a fost și rămîne modul de regenerare a acestora. Este de remarcat faptul că la nivelul anului 1987, pe țară, existau 53.502 ha făgete aflate în clasa a V-a de producție, din care 64,4 % se găsesc în clase de vîrstă mai mari (peste 100 de ani). întinse suprafețe de făgete slab produc- tive se găsesc în stațiuni de bonitate mijlocie sau superioară pentru această specie, productivitatea scăzută a arboretelor este doar consecința modului lor defectuos de gospodărire. Cauzele deprecierii arborilor și arboretelor de fag sînt numeroase și, în cele mai multe cazuri, conexate. Se impun, prin frecvența lor, a fi amintite: ciolpănirea sistematică (Fig. 1), incendiile, brăcuirea, pășunatul și tehnologi- ile de exploatare neadecvate. în cele mai multe cazuri, în aceste arborete nu s-a intervenit cu tratamente prin care să fie repro- duse structurile și compozițiile naturale, ci s-au apli- cat tratamente și tehnologii care au avut ca rezultat înlocuirea fagului cu alte specii - mai ales cu pin și molid - în cele mai multe cazuri, fără a fi implicați factorii compensatori, meniți să confere noilor arborete stabilitatea spațială și structurală, înlocuirea ecosistemelor naturale, optimizate, cu structuri noi s-a dovedit, în cele mai multe situații, neindicată. Arboretele nou create, echiene și cu compoziții mult îndepărtate de cele naturale, au devenit instabile sub acțiunea unor factori perturba- tori (secete prelungite, ce au condus la uscarea în masă a unor arborete de pin, rupturi sau doborîturi, produse de vînt și zăpadă, geruri puternice, ce au produs uscarea unor întinse suprafețe plantate cu duglas, atacuri repetate, de insecte, ciuperci sau vînat) în urma cărora creșterile s-au diminuat, iar arboretele s-au debilitat, devenind vulnerabile. Chiar și în situația în care condițiile pedoclimatice, aparent, au fost de înaltă favorabiiitate pentru intro- ducerea unei anumite specii, în multe cazuri, în final ‘ Din lucrările Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice Fig. 1. Arboret de fag degradat prin ciolpănire. Ocolul silvic Petroșani, U.P. I, u.a.21-22 (foto: ing. L. Oprea) (Damaged beech stand. Forest area Petroșani, U.P. I, u.a.21-22 - photo: eng. L. Oprea) specia respectivă a devenit instabilă sub impactul noilor condiții de mediu. Relevator în acest sens este arboretul de molid din Ocolul silvic Cugir, U.P. V. u.a. 137, creat, în urmă cu 37 de ani, prin substi- tuirea cu molid a unui făget plurien grav afectat de incendii. în stadiul juvenil, molidul s-a dezvoltat excepțional, păstrînd un ritm de creștere susținut pînă după vîrsta de 25 de ani cînd s-au înregistrat primele rupturi masive produse de zăpezile grele, corelate și favorizate de fructificațiile abundente, cu conurile asimetric distribuite în coroanele arborilor. Prima calamitate s-a înregistrat în iarna anului 1979, REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 181 Ti 6 8 10 12 74 16 78 2^ 22 Fig.2. Variația lățimii inelului anual (valori medii), pentru un arboret de molid. Ocolul silvic Cugir, U.P. V, u.a. 137. (Variation of the width of the annual ring - average values - for a spruce fir stand. Forest area Cugir, U.P. V, u.a. 137). a doua în 1983 și deosebit de puternică a fost cea din martie 1989. Viabilitatea arboretului de molid a devenit, din acest moment, incertă (Fig.2). în același timp, fagul din sămînță - rămas în ochiuri, pîlcuri, grupe - se impune prin exemplare excepționale, cu înălțimi situate în același plafon cu molidul, cu trunchiuri drepte, elagate pe 60 - 65 % din înălțime, cu coroane formate din ramuri subțiri, inserate sub unghiuri mari. Creșterile radiale sînt constante și susținute (Fig.3). Un amestec echilibrat între cele două specii, în care fagul să predomine iar molidul să formeze pîlcuri sau grupe, ar fi condus la întreruperea co- vorului de zăpadă, susținut de ramurile de molid întrepătrunse, și, deci, la evitarea sau diminuarea efectelor calamității. Substituirea fagului din arboretele degradate cu rășinoase a avut ca suport ideea mai bunei valori- ficări a potențialului staționai de către aceste specii Fig.3- Variația lățimii inelului anual (valori medii), pentru un arboret de fag. Ocolul silvic Cugir, U.P. V, u.a.137. (Variation of the width of the annual ring - average values - for a beech stand. Forest area Cugir, U.P. V, u.a.137). și, deci, s-a scontat pe obținerea unui volum superi- or de masă lemnoasă. în realitate însă, natura nu-și autodegradează propriile ecosisteme, care, de fapt, reprezintă tocmai rezultatul ancestral optimizat al interacțiunii dintre specii și mediu. în stațiuni de bonitate inferioară se vor dezvolta arborete de pro- ductivitate scăzută, dar nu arborete degradate. Degradarea oricărui ecosistem se produce numai în urma impactului cu un factor perturbator; în majori- tatea covîrșitoare a situațiilor, acesta este omul. Cercetări de detaliu, efectuate în 90 de suprafețe de studiu concentrate în 27 de blocuri, amplasate în întregul areal al făgetelor românești, evidențiază faptul că introducerea unor specii străine în făgete reprezintă de fapt o perturbare a ecosistemului, la care acesta răspunde prin încercarea de a elimina elementul introdus pe cale antropică. Din astfel de confruntări, făgetele - ca ecosisteme tinere de o mare vigoare și vitalitate, perfect adaptate la 182 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 4 condițiile de mediu - ies învingătoare, indiferent de stadiul de degradare în care s-a aflat arboretul în momentul substituirii lui. Fagul rezultat din sămînță, lăstari sau drajoni tinde să recupereze terenul pier- dut și, neîmpiedicat de om, chiar reușește. Orice specie nou introdusă în făgete își disipează o bună parte din vitalitate, în lupta cu noile condiții de viață în care este transplantat, paralel cu puternica con- curență pe care o impune fagul, mai ales, prin lăstari și drajoni. Cuantificarea gradului de stabilitate a arboretelor - create prin substituirea făgetelor degradate - s-a făcut pe baza calculării coeficientului de variație a indicilor de creștere (G i u r g I u, 1977), luînd în considerare, în același timp, starea generală a arboretului ca răspuns la impactul cu factorii dăunători, biotici și abiotici. Cu cît coeficientul de variație a indicelui de creștere este mai mic, cu atît arboretul este mai stabil (Fig. 4, 5, 6, 7, 8), ceea ce 140- - *130-