REVISTA PĂDURILOR INDUSTRIA LEMNULUI CELULOZA SI HIRTIE „"Tjubuie iS. js a&ntdi a atenție deniehltă, păitrăril ți dezMltăzii. fondului fou^tier, eau. ate n în- leninătate dea izbită. pentru. nujd.lul ln.ennfura.tar., pădurile uprezentind un. bun. național de nalaau Inti- timabilă, pintui. o-iata ți ellt^uiL națiunii naaifte. LCielaLtite". Nicolae Ceuttșescu „(Vum ea meie.tat.ea. lO-etaliită. fi eamuniită. ia. albă, ți țăduti mal hune., ea aameuii in finală fzăl — eeb puțin ața eum i-a. ttăit in tu.edt - inte-an aer. huji, intr-a eLUnă. lănătaaiă”. Nicolae Ceaușescu REVISTA PĂDURILOR—INDUSTRIA LEMNULUI—CELULOZĂ ȘI HÎRTIE ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII ȘI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. ing. Gh. Coiistantlncscu (președintele consiliului și redactor responsabil), Ing. I. l’etrescu (vicepreședintele consiliului), Prof. dr. St. Alexandru. Dr. ing. D. Curloganii, ing. FI. Cristescu, Ing. Cornelia Drityun, Dr. ing. V. Dunăreauu, Ing. C. Frmnosu, Dr. doc. V. Giurgiu, Ing. AL lanculescu, Prof. dr. ing. S. A. Munteanu, membru corespondent al Academiei H. S. România, Conf. dr. ing. Filolleia Negruțlu, Ing. JL Nicoară, D, Pașcn, Ing. 1. Plțtrăreanu, Dr. ing. I. Predescu, Ec. Gh. Sanda, Ec. V. Sava, Prof. dr. ing. V. Stănesctt, Ing. Ov, Stoinn REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR-1 ANUL ICO Nț, 4 1985 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. G. Mureșan — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. A. Anca, Ing. Al. Dalșolu, Dr. ing. I. Cal rina, Dr. ing. D. Cârlognnu, Dr. ing. Gh. Cerchez,Ing. Gh. Gavrilescu, Ing. E. Manoci, Dr. doc. Gh. Marcu, Dr. ing. I. Mllescu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, ing. N. Marin, P. Pascu, Prof. dr. ing. V. Stflneseu, Dr. ing. D. TerteeeL Dr. ing. A. Ungur Redactor de rubrică ; C. Alrnășaa Redactor principal: Alexandrina IJeleșan CUPRINS Fag. ION CIOARĂ : La cel de-al lOB-lea an de apariție neîntreruptă 168 R1CIIARD WINTER: Continuatoare a unor tradiții ștlInțlJiee seculare 109 R. P. VOfA’EA ; Trecutul secular pentru un viitor prosper 170 T. MUREȘAN ; Un secol in slujba pădurilor patriei 171 D. R. POPESCU; Intru eternă dăinuire 173 REVISTA INDUSTRIA LEMNULUI: La urniți ani. Revista Pădurilor! 174 REVISTA ECONOMICĂ : Revista pădurilor, tribună a ideilor eeonoinlee înnoitoare Iu silvicultură 175 REVISTA MORI LA : Revista pădurilor străbate un secol 175 REVISTA CELULOZĂ SI HIRTIE: La a suta aniversare 176 COMISIA MONUMENTELOR NATURII. REVISTA OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIU- LUI ÎNCONJURĂTOR; Revista pădurilor șl ocrotirea naturii 177 REVISTA ROMÂNIA PITOREASCĂ: O flacără prin conștiința forestieră a generojlllor 178 E. G. NEGULESCU: Omaglu Revlslel centenare 179 C. D. CUI RIȚĂ : Intru perenitatea pădurii românești 180 A’. RUCĂREANU : Rodnice împliniri, Înalte năzuințe 180 V. GIURGIU, G. MUREȘAN : Un secol de existență a Revistei pădurilor 181 I, MILESCU: Conceptul de conservare șl dezvoltare a fondului forestier, formulat șl dezvoltat den lungul existenței Revistei pădurilor 188 M. lANCULESCU, I, CATRIN A, F. CARCEA : Revista pădurilor In sprijinul promovării cerce- tării științifice din silvicultură șl amenajării pădurilor 192 C. D. CUI RIȚĂ, N, DONIȚĂ : Aportul Revistei pădurilor la fundamentarea ecologică a silviculturii 201 FILOFTEIA NEGRUȚIU, V. STĂNESCU: Invățămlntul silvic și Revista pădurilor 206 E. G. NEGULESCU, I. I. FLORESCU; Regenerarea naturală a pădurilor, acțiune larg promovată de Revista pădurilor 212 L. PETRESCU: Problemele îngrijirii și conducerii nrboretelor in paginile Revlslel pădurilor 218 GH. MARCU, S. DIACONESCU, I. DA MI AN ; Problemele regenerării artlllelale a arborelelor tratate in coloanele Revistei pădurilor 224 S. A. MUNTEANU, A. COSTIN, R. GASPAR, C. TRACI : Aspecte ale preocupărilor de amena- jare a bazinelor hidrografice torențiale reflectate în paginile celor 100 de nnl de existență a Revistei pădurilor 233 C. NIȚESCU, AL. FRAȚI AN, M. PETRESCU; Revista pădurilor In sprijinul protecției pădurilor 241 V. COTTA, S. PANAITE, P. DECEI; Economia vinatului și solmonicultura In paginile Revistei pădurilor timp de 100 de ani 245 II. FURNICĂ, D. CÂRLOGANU; îmbunătățirea continuă n recoltării șl colectării lemnului in scopul asigurării regenerării pe calc naturală a pădurilor 250 A. UNGUR, G. MUREȘAN : Valorificarea superioară șl coinplexfi a masei lemnoase, preocupare permanentă a Revlslel pădurilor 253 R. BEREZIUC, r. OPRIȚA ; Aportul Revistei pădurilor la dotaren fondului forestier cu Instalații de scos-apropiat și transport 258 GIL CERCHEZ, GH. I0NAȘCU, I. STAN; Problemele mecanizării exploatării lemnului pre- zentate In Revista pădurilor 262 S. RADU ; Revista pădurilor — punte de legătură cu silvologla șl silvicultura mondială 265 RIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE 271 CRONIC V 273 DIN PAGINILE REVISTEI PĂDURILOR 191, 200, 211, 223, 232, 240 CON TEN TS Pag. ION CIOARĂ ; 100 yenrs of conllnuous ptihlleation 168 RICHARD WINTER: Followlng u tenlennlnl old scleutlfle tradltlons 169 R. P. VOINEA ;The ceutnry-old pusl for a prosperons lulure 170 T. AIUREȘAN :AeentmyiiHheserxlce of our coimtry's forests 171 D. R. POPESCU : To eternnl contlnnlty 173 REVISTA INDUSTRIA LEMNULUI; Mnny hnppy relurns of the dny Revista pădurilor 174 REVISTA ECONOMICĂ : The Revista pădurilor — the moulhptece of the Innovnllng economic Idens In silvlcultiire 175 REVISTA MO EI LA : The Revista pudurilor through oul a cenlury 175 REVISTA CELULOZĂ ȘI IIÎRTIE: At the eentenntal eelebrntlon 176 COMISIA MONUMENTELOR NATURII, REVISTA OCROTIREA NATURII ȘI A MEDIU- LUI ÎNCONJURĂTOR: The Revista pădurilor aud na turc proteetion 177 REVISTA ROMÂNIA PITOREASCĂ : A flame In the forest conslenee of general ions 178 E. G. NEGULESCU: Homnge to the centennial Journnl 179 C. D. CHIRIȚĂ: To the perennlality ot Romanian forests 18(1 N. RUCĂREANU : Successful nchlevements, lofly aspirations 18(1 V. GIURGIU, G. MUREȘAN: The Centennliil of the Revista pădurilor 181 I. MILESCU: Conservatlon nud development of the forest fund refleeted iu the pages of the Revista pădurilor 188 M. IANCULESCU, I. CATRINA, F. CA RCE A :The Revista pădurilor - n promoter of the iunovating Idcas In Ronianliin forest mnnagcinenl 192 C.D. CUI RIȚA, N. DONIȚĂ ; The conlrihulion of the Revista pădurilor in iile ecological substan- tlnllon of silvlcultiire 201 FILOFTEIA NEGRUȚIU, V. STĂNESCU; Forest ednendon nud ihc Revista pădurilor 20(5 E. G. NEGULESCU, I. I. FLORESCU: Forest natural regeneralion, an aetlvlty wldely pronio- ted by the Revista pădurilor 212 L. PETRESCU; tare and le ud Ing of stands aeth Itles tvidely promoted by the Revista pădurilor 218 GH. MARCU, S. DIACONESCU, 1. DAMIAN; The problem of stand artificial regeneralion rc- fkcled in the Revista pădurilor 224 5. A. MUNTEAN!), A. COSTIN, R. GASPAR, C. TRACI: Torrenlial natershed manage- meni relleeled In the Revista pădurilor 233 C. NIȚESCU, AL. FRAȚI AN, AI. PETRESCU: The Revista pădurilor a supporl for forest proteetion 241 V. COTTA, S. PAN Al TE, P. DECEI: Huutlng and trotil hreeding preseuted In the Revista pădu- llor forlOO years 215 II . FURNICA, D. CÂRLOGANU: Conllnuous Improvemeiit of irood harvesting for natural rege- neration ol forests ' 25(1 A. UNGUR, G. MUREȘAN: The high ullllzatlon of wood materlals-a permanent conteni of the Revista pădurilor 253 R. BEREZ1UC, V. OPRIȚA : The tonlrlbulion of the Revista pădurilor to the forest eguipmenl with logging Systems 258 GH. CERCHEZ, GH. IONAȘCU, I. STAN: The problem* of ivood logging niechnnlziilion presenled lu the Revista pudurilor 262 S. RADU: The Revista pădurilor, a link with the world foreslrv and Sciences of slivieullure 265 FHOJI THE ACTIVITY OF THE acaremy of aurii vltvrâl axh FOREST SCIENOES 271 CHRON1CLE 273 FAST WORDS FROM REVISTA PĂDURILOR (FOREST JOURNAL} 191, 2(10. 211, 223, 232, 240 Redacția: Oficiul de informare documentară al M.I.L.M.C., București, B-dul tMaghcru, nr. 31, sectorul 1 telefon 59.68.65 ți 59.20.20,>176. Articolele, Informațiile, comenzile pentru reclame, precum șl 'alte materiale destluate publicării în revistă se primesc pe această adresă. Cititorii din străinătate se pot abona prin ROMPRESFILATELIA—sectorul export—Import presă P.O. Box 12—201, S telex 10376 I’RSFI R, București, Calea Grlvllel, nr. 64—66. The forelgn readers may subscribe by ROMPRESFILATELIA —export section and press Import section P.O. Box 12— t -201, telex 10376-PRSFI II, București, Calea Grlvlțel, nr. 64-66. Tehnoredactor: Marin Ularu Tiparul executat la I. p. „Intormana" — c. 1587 Centenarul „Revistei pădurilor” Colegiul de redacție are deosebita plăcere să aducă la cunoștința silvicultorilor, tuturor prietenilor pădurii, colegiilor de redacție ale revistelor tehnico-științificedin țară și ale publi- cațiilor forestiere din străinătate, că Revista pădurilor a ajuns la vîrstă codrilor ’seculari. Astăzi, Revista pădurilor este decanul de vîrstă al revistelor tehnico-științifice româ- nești si se situează printre cele mai vîrslnice reviste de specialitate pe plan mondial. Timp de .100 de ani, revista noastră a stat de strajă la hotarele fondului forestier, a fost sfetnic pentru o rațională gospodărire și exploatare a pădurilor, militantă pentru o silvicultură autentică cu specific național, tribună a ideilor înnoitoare și de progres tehnic în silvicultură și exploatarea lemnului-, cronicar al silviculturii românești, punte de legătură eu silvicultura și știința forestieră internațională, luminînd ca o nestinsă torță calea viitoru- lui în economia noastră forestieră. The centennial anniversary of the „Revista pădurilor” Our board of editors has great pleasure in informing foresters, forest fans, boards of editors Romanian and foreign Science and technology and foi est magazines that Revista păduri- lor {Forest Journal) reached the age of centuri/ old forests. At presenf, Revista pădurilor is the senior of Romanian Science and technology magazines and ranges among the world oldest ones in the field. During 100 years our magazine has been a shield for the boundaries of the forest fund; and a precious comișeilor for a rațional management and logging of forests; a militant jor a genuine, național sylvicultnre; mouth piece of innovating, advanced ideas and progres» in sglviculture and wood logging : chronicler of Romanian forestry and a permanent link between Romanian forestry and world forest Science, lighting like an inextinguishable torch the way of the future in our forest economi/. Ctoacthc „Aeciioro *KypHaAa” PedaKițuoHHoii Koxeeuu oconeno npu.inmo cooătqunib McoeodaM, t>ce.u dpysbUM .ieca, pedampioHHbiM Ko.i.wufi.u Haynno-mexHUHecKUX ofcypiiazioe Py.wnuu u .iecnw.fi ny6.iuKaipin.fi us-sa epanuybi umo Revista pădurilor (Jlecnou Mcypuaa) doute.i do wspacma eeKoawx depesbee. Ceeodun Revista pădurilor miMemc.n nospacmnw.fi deKano.fi py.HbiHCKUx nayuHo mexumecKUX 0Kypita.ws u odnospeMcituo nuc.iunic.i cpedu ca.ftwx cmapux mchux mcypna.ws e Mape. B menenuu cmoAeniua naui mcypna.t cmon.i na saufume xeca, uw.i coeem.HUKO.fi eedeHUx payuoHaxbnoeo xoa.sucmea e xecax, 6opifo.fi sa Hacmojvufee .tecuoe xosnucmeo c HayuoHa.ibHou ocodcHHOcmiw, mpuoynou noeamopcKux u udeă mexmviecKoeo npospecca e acchom xosnticmse u .lecHoti npoMbtui.ieHHocmu, .temonaceq py.uwHCKoeo mchoco xoaniicnwa, -fiocmo.fi censu c Medofcy- Hapodnw.ft .leciiWM xosnăemcoM a .lenioii nayKoii, npoceeig M* Cedrii eternă dăinuire Așadar, „Revista pădurilor” împlinește un secol de la apariție. La acest moment sărbătoresc gîndurile celor ce slujesc pădurea românească, dar șl al altor specialiști și oameni de cultură, se îndreaptă, firesc, spre cei care au dat viață primei publicații forestiere, spre figurile lumi- noase ale acelor silvicultori patrioți — F. C. Robescu, G. Stătescu, P. S. Antonescu-Remus, N. G. Popovici, T.Petraru, P, Antonescu — care, odată cu întemeierea Societății „Progresul Silvic”, au aprins această flacără mereu nestinsă a științei șl grijii față de marea bogăție : aurul verde al țării. De atunci și pînă astăzi „Revista pădurilor” a devenit un luminos mijloc de dezbatere și reflectare a principalelor probleme care, de-a lungul a o sută de ani, au stat în atenție științei și conștiinței forestiere din țara noastră. în acest sens, marele silvicultor Marin Drăcea — născut în același an cu apariția revistei — arăta, mai tîrzîu, că aceasta n-a fost numai un instrument dc informare științifică și practică, ci un organ activ, de ati- tudine, care a apărat cu curaj bunăstarea economiei forestiere. Analizîndu-i activitatea în perspectiva timpului, se relevă cu satisfacție adevărul permanent, potrivit căruia Revista pădurilor a fost și este o instituție nu numai profesională ci ți una culturală, cu adînci și rodnice rădăcini în știința, economia ți spiritualitatea țării noastre. Prin această pluralitate de atribute ea ți-adobîndit în acest îndelung șir de ani calitatea de revistă a unor imperative naționale. Cercetîndu-i arhiva — cele 100 de colecții anuale! — se constată cu bucurie că, prin tot ce a înfăptuit, Revista pădurilor se constituie într-un autentic depozitar de știință șl cultură națională ce se cere valorificat cu grijă și transmis viitorimii. Cercetătorii, publi- ciștii, scriitorii Interesați de fenomenul silvic românesc vor descoperi astfel că, de fapt, se află în fața unei mari ți autentice antologii privind pădurea ți faptele demne de laudă ale silvicultorilor români. în paginile el sînt acum împăturite organic — asemenea inelelor anuale ale arborilor seculari din cel mai impunător codru carpatin — atît evenimente din dramatica istorie a pădurilor noastre, cît și din eroicul efort al silvicultorilor dăruiți ideii de ocrotire, sporire și folosire cu scumpătate a resurselor forestiere ale patriei. Pentru creatorii de frumos în general, dar mai ales pentru slujitorii cuvîntului — scriitori, publiciști, gazetari —„Revista pădurilor” reprezintă un mereu nesecat izvor de inspirație și docu- mentare, care va trebui, credem, valorificat mai mult decît pînă acum, în folosul îmbogățirii culturii noastre naționale. Totodată, știind că apărarea patrimoniului forestier este, înainte de toate, o problemă a atitudinii sufletești față de arbore — această ființă vegetală, față de pădure, problema apărării acesteia devine o problemă ecologică și, desigur, națională. Silvi- cultorul și scriitorul au — în acest context — de împlinit misiunea nobilă a reactivării dialo- gului milenar al poporului român cu pădurea sa. în aceste idei, revista Contemporanul adresează Revistei pădurilor și statornicilor săi slujitori, luminoase și temeinice succese, întru dăinuire eternă, a codrului frate cu românul. fD. ^Poț^eti d r?[4oatapunra sciibțlEka a [Vid urii or stalului, can IrdHMlr^ stfTu de mode! puiimluri* Mir, a’aO tacul Incncirl lăudabile prin rr.jiâadirea gcîlu(pl nu prin Instruitei agtnțiki silvia In țcoll ipccialt Ond ce.tiunea țfnUțl iiirire șl 1* lua o «oluțiotie de* ilmtlvi, trecând din slana da pvri'gr.u. ‘ui o care «* afla. Inrrio stare normala, vum plnie O ktmKc «dida eliîar in- treaultil serritill »deic. l'c itirl ivire colic, mu patru deevolla cu iuLniifrcad- ■Lintarni[imuni silvica. Fruihlu m Uu.u da, vor proba vi o Luna gospodărie silita. tOtSlluiii ddur < u suci Unii Uani-țUIa , Inctpnt. uu va ipliriji.i it ptulu chiar ți eeluv mai scap Uti.ea tfn talispeusahili*. l'enlVo-nesmlLirea acestor fjslnn al pti- 1 < tunln. jKiidrn reopuiutiren Idrijnr prjutlre dg col* ' 1 ledurilor a ftu-t email mtiJp ■ut îl krxi[i daca u mirii |uu'le n ecu|uiLiil ce rie am prview, tmprriiuii co eolalioralnril arcuiri rorlila, ca C n- litisa; insa peol/u aeriuln, concumil relor oe mioIitcmiu At amtt arm nailonul, or esiriiuQșpwuiatiii Fig, 2. Scopul revistei văzut de C. F. Robescu (1886). REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 Nr. 4 183 Caracteristic este și faptul că revista a acționat actio împotriva suprasolicitării pădu- rilor. Chiar de la început, revista a promovat cu consecvența ideea potrivit căreia „pădurile sînt o avuție națională, care nu aparține numai generația a ii actuale ei fii celor viitoare, Pie- care generațiune este uzufruct nanii pădurilor fiecare. are dreptul de a ridica o cantitate de material lemnos echivalentă cu producția anuală-, iar fondul și capitolul lemnos (lin pădure trebuie să rămină intacte” {Revista pădurilor, 1883’, pag. 161 ^163): Au fost demascate mijloacele- prin care pădurea era crunt exploatată : „eu cuvinte frumușele, cu bănișori sunători și foi defel de ademeniri, speculanții cumpără pădurile cu concursul samsarilor, pentru a le iăiu în scurt timp, lăsînd dealurile goale și triste' \ $au, un alt adevăr trist: „ceea ce am făcut și jaeem acum nu esle o gospodărire, ei a secătuire oizvorului nostru forestier" (Revista mădu- riloi, 1902). Revista, militind în permanență pentru dotarea fondului forestier cu drumuri, a luptat fără încetare, cu perseverență, împotriva suprasolicitării pădurilor, pentru ^menaja- mente rațional 'întocmite cure să nu jorțeze fondul de producție, împotriva tăierilor rase sau i-Msirase, pentru aplicarea dc tratamente intensive. Cum suprae&ploatarea a constituit fac- torul principal de auormalizare și înrăutățire a stării pădurilor, revista*-? fidelă scopurilor ei tradiționale — w milita în continuare pentru tăieri normale in păduri, solicitînd aplicarea cu strictețe a indicațiilor secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușeseu ; „Să nu mai admitem sub niei un motiv tăieri mai mari decit cele normale, să asigurăm o creștere corespunzătoare, anuală a fondului forestier'’. Desigur, aceasta presupune respectarea posibilității anuale a pădurilor, la nivelul fiecărei unități de producție. Hămîn mereu în minte, cuvinteleinserate în revistă {1937), după care „Am doborît întinsele păduri de stejari de le-a dispărut aproape urma în regiunile- de șes și de deal. Am doborît masive păduroase de fagi și de. brazi spre a aproviziona fără nici un discernământ toate piețele lumii, bucwîndu-se că putem importa în schimb articole de lux și de ostentație și toate nimicurile străinătății. Atît de nesăbuit, atît de lipsit de rațiune a fost exportul nostru de material forestier, încît toate țările producătoare s-au înspăimîntat, âtrăgîndn-se atenția asupra năllngiei noastre și chemindu-ne la un aranjament în vederea raționalizării exportului"- {Revista pădurilor, 1937, pag. 167). Mai tîrziu, în zilele noastre, pe aceiași temă, in revistă se orală că : „se impune o adevărată reconciliere a noastră CU pădurea . ..aceasta presupune ca silvicultorul- să nu folosească violența împotriva pădurii, niciodată și sub nici un motiv, invocind, de pildă, necesități economice imediate, probleme- energetice sau exportul, căci — pe o'asemenea cale — am risca să subminăm însăși bazele dezvoltării noastre ciiloare. Respectul! și grija față de natură și do pădure este un element esențial al politicii noastre de dezvoltare, el se integrează organic în filozofia partidului precum și în atenția întregului nostru popor foarte sensibil la problemele ecologice, implicit ale pădurii" {Revista pădurilor, 1979, pag. 193). Revistă pădurilor a militat în permanență pentru a silvicultură autentică eu spe- cific național, Încă din „ Precuvlntarea" la prima revistă a pădurilor din anul 1881 se men- ționa telul acestei publicații, care era acela de „a inaugura silvicultura română, raportată la cerințele- solului, climei, esențelor ce populează pădurile- și starea economică a țării". Apârmă la numai 4 ani de la războiul neatîrnarii din 1877, revista editată de PR. Anto- ncscu-Remuș s-a pronunțat — încă din primul său număr pentru promulgarea unui Cod Nt’cic, înființarea de școli forestiere, organizarea corpului sile leș.a., Husțiiiindcă „a purta numai laurii independenței nu este, în destul, -mai trebuiesc încă puse bazele- ci ilar ului econo- mic al țării, fără de care independența- ne va fi efemeră”. In perioada de început, multora le pluteau în față-, ca model, publicațiile de profil din străinătate. Dar, Revista pădurilor și-a găsit individualitatea sa, adaptată condițiilor românești, fiind mereu promotoarea unei silriculturi autentice cu specific național. Chiar dacă, forțată de împrejurări, ea a-fost nevoită să însereze și puncte de vedere opuse, susținute oficial sau de adepți ai inovațiilor de pesta hotare-aplicabile acolo, dar nepotrivite condiții- lor naturale și social-economice ale țării noastre-întotdeauna s-au găsit suficiente argumente pentru a combate asemenea tendințe, concepte lai modă sau .orientări impuse.-Poate cel mai elocvent exemplu este problema stejarilor, mult discutată încă din secolul trecut. încă de atunci revista a fost nevoită să ia apărarea stejarului împotriva salcîmizării, tot așa cum, mai recent, ea s-a ridicat CU hotărîre pentru salvgardarea acestui „simbol al silviculturii românești", un „aristocrat dl pădurilor și diamant al lemnelor” amenințat cînd de pino-și plopomanie, rind de fenomenul „uscării în masă”. De-a lungul secolului expirai, paginile Revistei pădurilor s-au transformat, intr-o tribună împotriva molidomaniei care amenința cele mai productive făgete, brădeie, chiar .goru- neto-făgete. După o perioadă, în care s-a insistat pe înrășinarea forțată a făgetelor, această specie a fost reconsiderată și repusă în drepturi, ea avînd „un rol unic și netransm isibil în men- ținerea echilibrului ecologic în patrulalcritl nostru carpatic" {Revistapădurilor, l980,pag- 333). 184 REVISTA PĂDURILOR- * Anul 1Q0 * 1988 * Nr. 4 MTJ PMOB FJg. 3. Coperta prîmuJin număr din anul 1881 al Revistei pădurilor; Largi discuții, finalizate în favoarea conceptului de silvicultură pe baze ecologice, au avut loc pe tema optimizării raporturilor dintre regenerarea naturală și cea artificială a pădu- rilor, dovedindu-se că prima modalitate de. re- înnoire corespunde mai bine condițiilor naturale # obiectivelor soaial-economice ale silviculturii românești, fără însă o<IWLOR * Anal 100 t 1085 * JM ia lumină- adevăruri științifice noi asupra feno- menelor eu guvernează evoluția pădurilor ;i cum rezultă (lin cele (le mai ăus, această a treia perioadă aduce importante elemente de cunoaștere privind tipurile de pădure, iar practica forestieră. începe să folosească pe scară tot mai largă aceste cunoștințe. Ele sînt utili- zate pentru elaborarea unei serii întregi de îndrumări tehnice ți a tehnologiilor de împădu- rire, regenerare, îngrijire , protecție a pădurilor. 4, ultima perioadă (anii de după 1970) mar- chează un progres însemnat în fundamentarea ecologică a silviculturii, prin dezvoltarea con- cepției sistemice și ecosistemice asupra pădurii, prin afirmarea rolului deosebit pe care-1 are pădurea în cadrul mediului de viață. Continuă publicarea de materiale și în direcțiile devenite tradiționale, aoceiituîndu-seînsă anumite laturi de aprofundare a problem* lor. . în revistă se- publică, înce.pînd cu 1971, multe materiale privind teoria sistemelor și a ecosiste- melor, cu particularizări la pădure (Popescn- Zeletin, 1970 '333; Bindiu. 1971/590; 1983/204; Leahu, 1973/150, 223, 257; Leahu Ștefania, 1978/276; 1980/157; Vlad, 1975/215; Stănescu' și Tîrziu, 1974/2; Stănescu, 1976/109 : Călugăr și Vasiliu, 1978/262; Chiriță, 1982 188; Nihai, 1983/62; Doniță și col. 1984/2; Chiriță și coi., 1984/195). Aceste teorii se aplică și la re- zolvarea unor probleme ale practicii forestiere (Bălăuță și col., 1976/226; Alexe, 1984/181; 1985/16; Scutăreanu, 1984/193). Apar rezul- tatele cercetărilor orientate ecosistemic (Stăncseu și col., 1979/66; Paucă-Comănescu și col., 1983/128 ; Ichim; 1980/353; Giurgiu, 1980/189; Scutăreanu, 1982/109). Pădurea ca parte importantă a mediului dc viață, cu funcții deosebite, este tratată în multe articole, cele mai multe publicate intr-un număr special al revistei (ur. 4 din 1979) (Anca, Bleahu, Floreseu, Giurgiu, laneulescu, Oareea, Oprea, Palade, Stănescu și Parascan, Negruțiu Filofteia, Neguleșcu, Pătrășcoiu, Velcea). Alte materiale în această problemă publică Munteanu și Co.slin, 4'971/337 ; Seghedin. 1976/112 ; Giurgiu, 1977/237 ; 1980/309 ; Milescu, 1980/120 Scutăreanu, 1980/247 ; ■ Stănescu, 1980/115 ; Navroțchi, 1981/249). în acest context se discută și probleme ale constituirii rețelei de rezervații forestiere (Botnariuo și col., 1979/217 ; Oareea, ș.a., 1979/95; Doniță, 1980/180; Girlea, 1980/ /245; Pătrășcoiu, 1980/314 ; Theil, 1982/178). Problemele zonării ecologice a pădurilor sînt tra- tate, de Doniță (1974/71). în domeniul ecologiei speciilor de plante aspectele de răsnindire trec pe planul al doilea (Stănescu, 1972/72 ; Oprea și Popa-(/oștea, 1976/ 155; Ciobanu șî Ștefureac, 1976H; Ciobanu 1977/51 ; Biruescu, 1981/160; Dumitriu-Tătă- raDU și Popescu, 1984/175). Sc publică însă’ multe materiale asupra cerințelor și toleranțelor ecologice ale speciilor (Bindiu și Col., 1972/72 ; 204 Vlase, 1972/353; Bud, 1973/198; Traci, 1973/ 376; Armășescu.și Milescu, 1973/599 ; Mehedinți sî col., 1978/4; Marcu, 1978/16; Răsmcîiță, 1981/142; Ciobanu, 1981/348; Bolea., 1982/138; Had. 1983/58 ; Bălășcuță, 1983/97; Scută- reanu', 1984/22 ; Stănescu și Tîrziu, 1984/58 ș.a.). Crește de asemenea mult numărul contribuțiilor privind ceofiziologia plantelor de pădure, mai ales a celor lemnoase (Popa și col., 1970/467; Mocanu, 1971/169 ; Catrina și col., 1971/464; Sima, 1976/241; Costea și col., 1978/372; 1979/ 71; 1980/6 ; 1983/17 ; Paucă Comăuoscu și Tă- cină, 1980/76; Constantinescu, 1981/8; Costea și Ivanschi, 1981/245 ; 1982/80 ; Atanasiu, 1981/ 383; 1983/13; Purcelean si col., 1982/73; Ho- rescu și Spirehez, 1982/145 ;Dămăceauu și col., 1983/111; Paucă-Comănescu, 1984/66; .Alexe, 1984/135; Kouneit, 1984/188). Se dezvoltă și cercetări privind biomasa dife- ritelor specii de plante (Dissescu, 1973/362. 471; 1974/410; 1976/163; 1977/30; Dumitriu-Tătă- ranu, 1973/648; Konnert, 1978/16 ; Paucză-Co- mănescu, 1981155; Decei, 1982/122; Stoieu- lescu, 1983/94, 150; 1984/35). Numeroase articole tratează probleme de eco- logie a populațiilor animale (Barbu Profira, 1973/254; Văduvă, 1975/11; Scutăreanu, 1975/ 150 ; 1978/286; 1980/154; 1982/267; Balinschi și Ceianu, 1976/39; Kiss și col., 1976; Nanu, 1976/115; Simionescu, 1975/237;. 1976/42; Tu- dor, 1977/93; Balinschi,' 1978/100; Mihalache și col., 1978/168, 222; Simon, 1978/241 ; 1983; Luce/ cu, 1979/32; 1980/290; 1982/85 ; Frațian, 1980/97; Popescu, 1980/358 ; Zumfiiescu și col., 1980/285; Lăcătușu și col., 1980/287 ; Mihalciuc și Lăzărescu, 1982/2.1; Simionescu și Teodo- rescu, 1983/141; Cenușă, 1984/140). Starea fito- sanitară a pădurilor este prezentatii de Simio- nescu .și Ștefteții (197/31 ; 1979/172; 1981/253), Mihalciuc (1978/226), < Se publică in continuare materiale asupra vegetației forestiere/Dohu'escu:1973/592 ; IJoiea, 1975 /10; Pașeovschi, 1975/142 ; Dauciu și. Par rascan, 1975/140 1980/140 ; Radu, 1977/232; Tîrziu și .Tîrziu, 1979/361- Dancin , și col., 1981/230; Paucă-Comănescu și col., 1983/128; Ungureanu, 1983/121; Doniță și col., 1981/171). ■ Se acordă o atenție din ce în ce matnnare fe- nomenelor carp provoacă calamități în pădure n- doborîturi și rupturi de vînt si de, zăpadă (Dumitrescu,, 1076/23$ ; - 1978/29 ; -1979/50 ; Geambașu. 1978/161; 1979/117; 'Horieicil, 1978/230; Brega, 197?/2fiă; fchim,। 1970/241-; Barbu, 1979/150 ; 1980/^76; Barbu și Nițescu, 1980/263; Alexe, 1981/327; Urechiatu, 1982/ 329 ; NWoțebi, 1983/7^ r. Uscarea cvercineelnr .și. a altor specii (Pașco- vici ȘÎ Simionescu, 19*4/244; Giurgiu, 1076/151 j Haring si col., 1984/78;, ,PetrescU,; 1984/81; Alexe, 1984/181; 1985/16), degradarea pădurii sub influența poluării Industriale/(Bălăuță și col., 1974/452 ; Dumitrescu, 1974/101; laricu- RemTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1085 * Nr. 4 Iesuuf 1973/491; 1075/172 : 1976/236; 1978)3103 ; 1979/24®; ’Gr ă ina d ă, ■ 197 4/311; Sm cj ka 1 1079/231), a vinatului (Ichim și Brega, 1973/553 ; Pușeavld, 1976/172; I’opescu, 1978/35), a aiumtibdor domestice (Mocanu 1077/89, 162). Apar îu continuare materiale în domeniul cu- uoașterii condițiilor staționale și a stațiunilor. Pate asupra solurilor ‘ publică Păuneseu (1975/210; 1976/212; 1984/120), PăuneSCU și col (1980/70), Biruescu (1980/209); Mihai (1980/340), Gălinescu (1982/232), asupra climei - Marcu (1972/184), Dumitriu Tătăranu (1973/413; 1979/342), Barbu (1979/150), Erhau și Davidt^cu (1981/242), asupra stațiunilor —' Paunescu și Stănescu (1972/235), fără autor 11972—266), Stoiculescu (1974/281), Geam- bașu (1930/268), Chiriță si col, (1983/195),' Păumucn (1983/120). în probleme de hidrologie apar materiale semnate de Ciortuz (1970/1941, Arghiriăde 11972/121), Gaspar și col., (1972), FIotcscu și Spîrchoz (1981/226). Probleme eu caracter ecologie general ira- t caza Tîrziu (1973/106), Geanana (1973/39; 1977/197), Alrxe (1974/263), Hinescu (1974/410) Sfichi (1974/261). Caracteristică pentru perioada anilor ’70 și ’80 este deci pătrunderea în silvicultură, pe front larg, a concepțiilor și metodelor ecologiei moderne. Acest lucru s-a făcut pe diferite căi, da r o contribuție de seamă a revenit în acest sens și Revistei pădurilor; Revista oglindește in această perioadă în mai mare măsură și înțelegerea tot mai largă a rolului complex al pădurii în cadrul mediului de viață, dar și a- pericolelor ce-i amenință integritatea și pe nlocuri chiar existența. • Imngul film 'nl contribuțiilor Pevistpi pădu rilor, timp citi 100 de ani,' la- cunoașterea pădurii, la. dezvoltarea ecologiei forestiere și la funda- itientarea ecologică a silviculturii, prezentat de ' ! 7 • 1 ' ■ . ■ ’ . 1 ' 1 , i'l r ' f ' < 1 ' noi în această lucrare, departe dea fi complet, este totuși deosebit de ilustrativ și in multe privințe impresionant. Colecția seculară a revistei noastre este un istorie bine documentat al dezvoltării cunoș- tințelor, concepțiilor și teoriilor privind eco- logia speciilor de păH^re, condițiile și factorii ecologici, comunitățile forestiere, pădurea ca ecosistem. .în ultimele trei perioade înari de existență. Revista pădurilor aduce prețioase documentări privind formarea unor școli româneșt i, care pro- movează cunoașterea ecologică a pădurii, nu numai prin acumulări de materiale și fapte, ci și prin idei și concepții noi, originale. Acest lucru se referă • la ecologia speciilor lemnoase și ier- boase, la pedologie și mai ales la ecopedologie, la tipologia pădurilor și Ia tipologia stațiunilor, la prognoza. dăunătorilor, bazată pe dinamica populațiilor etc, Este impresionant faptul că, încă de la înce- puturi, din prima revistă a pădurilor, eu viață, scurtă (188.1), s«a formulat ideea necesității unei silviculturi „raportntăla cerințele solurilor, climei, esențelor ce populează pădurile țării”, idee reluată apoi în primul număr al Revistei pădurilor al cărei secol de viață îl sărbătorim în tțccst; an. Nu mai puțin impresionant este și modul cum generațiile de silvicultori au înțeles Să promoveze și să dezvolte această idee fruc- tuoasă, care a devenit conducăt oare în silvicul tura noastră. Colecția pc un secol a Revistei pădurilor are meritul științific și moral de a ne ajuta să cu- noaștem și să cinstim cum se cuvine pc toți înaintașii noștri, care au adus contribuții mai mici sau mai mari în această importantă operă. încheiem aceste rinduri exprimînd secularei „Revista pădurilor” toată admirația și recu- noștința noastră pentru aportul ci deosebit de a aloros la fundamentarea ecologică a silvicul- turii noastre. The eohirlbnUon ,o| the Ilrvlsl(i:iiădarllor-hi the eeole^ieal subkUyithUton of slhkvltw* Outof the800 articlcs withiniiFkedCctMîicoJolipracler, publislicd during 100 yearș of existente of the Revista pădurillpn 46% refer to the forest mechanism autecology. 15% tolife cuvironment, 12% to the relation farest-gcographic environment, 12% (o cominunities, eeosystțwș, typology. 10% to ecological disbalancc of forests, 5%to theorctical and tm*lhodoloj$ical problems. ' . Taking into accoutit the type oi the papers publishcd,'ta» icâh distiuguish bctwceh 4 stageș of dcVclopmcnt of the idea of forest ecological knowledge and silvicultura ecologica! substantiation r • — between 1886 — 1916, whe.n mainly arUcles oa .wood species ondautochtiionous (forast fOnnations» aud portly on țliclr life conditîoHs were published: - . . ; ; — between 1920 — 1948, when all dlrectlons Of ecological research of forests (inc)uding forest typology) wcre ouUilied t— between 1948—1B70, a period'when the problcms couccrning the detailcd knowledge of soils. siles. ecohigy of forest plant and animal specios and practicai applfcatlon of ideas, as well as lypologlcal classifications becume of utmust iiupor- taucCî . . i . i — the period âfter 1070 when the conception of forest as system and ecosystem was promoted, The papers on forest ecology published duriug the past three periods emphașize the organizației» of Romanian' schools contributing by its origina] ideas and methods to the 'dcbloprncnl of autccoiogy and mmeologj, the study of soils and forest sites. “ ■ k • 1 t ■ ■ . f . ' ■■ ' ■ ... ■. -■ ’... ... I '.R ■ . VJ ■ ... .... 'H p.y ,| . 6 REVIUTA PĂDVRILOR * Anul MD * lD8.i\ Nr. 4 205 Învăfămîniul silvic și Revista, pădurilor Cont. dr. ing. FILOFTEIA NEGBUȚIU Prof;dr. ing. V. STĂNESCU Universitatea dîn Brașov ■ în anul 1886 'cînd apărea primul număr al Revistei pădurilor, învățămîntul silvic avea deja o anumită vechime, deoarece începuturile sale în Principatele Române datau încă din anul 1851 — școala forestieră de la București, iar bazele învățământului' silvic superior - fu- seseră puse în anul 1883 prin Școala specială de silvicultură de Ia București. Revista pă durilor s-a impus de la primele sale numere ca un cronicar al realităților forestiere ale timpului, ca militant de primă linie pentru progresul silviculturii patriei, dobîndind astfel' statutul unei adevărate instituții de., educație* forestieră, de promovare a principiilor gOSpO-: dăririi raționale a pădurilor, de atitudine, pro- bitate și de înaltă conștiință profesională. în aceste condiții, invățămîntul forestier cu problemele sale, a găsit în coloanele revistei un spațiu larg și generos, un susținător avizat și convingător. Chiar îh primul număr al revistei din anul 1886, într-un. articol editorial, O. F. Robescu preciza r „Cînd cestiunea școalei silvice își va lua soluțiune definitivă, treeind. din starea de peregrinări în care se află îhtr-o stare normală vom pune temelie solidă. Chiar întregului ser- viciu silvic”, afirmind prin aceasta unul din crezurile, cărora Revista înțelegea să-și consacre activitatea. atenționăm in acest. Scris că „Școala supe- rioară de silvicultură” întemeiată de ministrul I. Cîinpmeanu, în urma legii pentru învăță- mîutul agricol din 17 septembrie. 1883, fusese desființată în 1886. Învățămînțul silvic fun- cționa acuîh Ia „Școala centrală de. agricultură și silvicultură”, de Ia Herăstrău. Ideea conto- pirii celor două specialități — agricultura și silvicultura — într-un învățămînt mixt era pri- vită ca „un pas înapoi față de trecut” avînd în' vedere „gradul științific atins de fiecare din ele” A.iL. Laziuian, Revista pădurilor mr. 4—5, 1886-1887. în numărul 11 din 1886—1887 al revistei se publică, pentru intîia. oară rezultatele unui concurs pentru ocupare de posturi didactice in invăiămiiit și anume la Catedra- de pmena- j unent — T. G. Petrarus Ia Catedra de bota nică și tehnologie agricolă — V. Cârnu -Munteanu, la Catedra- dc fizică, mineralogie, geologie și elimatologie — N. Atanasescu ș.a. și se face men- țiunea că la Catedra de silvicultură, s-au pre- zentat doi candidați N. R. Dani lescu și G. Sta- tescu șî, deși ministerului i-a fost recomandat G. Stăteam, suplinirea continuă să o dețină N.R Danilescu. De remarcat că după reorganizarea învăță- mântului agro-silvie din. 1886, „partea silvică” era reprezentată prin c01e două catedre de sil- vicultură și amenajament, ..ca și prin catedrele de botanică șî mineralogie, geologie, „împarte forestiere”, iar plamu-ile de învățămînt preve- deau un an de „aplicațiune curat silvică”, așa cum consemna G. Stățescu în articolul „Dare de seamă asupra rezultatelor examene- lor de silvicultură de la Școala de la F^restreu”, în nr. 5 din 1889. Preocuparea pentru ridicarea permanentă a calității pregătirii în școala de silvicultură este foarte frumos exprimată în articolul „Vederi asupra învățămîntului forestier” semnat Don- zan, în nr. 1 din 1893, în care se insistă asupra cunoștințelor complexe pe care trebuie să le posede un silvicultor din domeniile științelor naturale, ■matematicii, științelor economice și dreptului, ca și asupra pregătirii de bază a candidaților la admitere, afirmîndu-ee textual „Dacă în școala de silvicultură ar fi să se scoată numai niște logofeți de pădure, cărora să li 66 dea poruncă să execute un ordin și în 24 ore în marș călare să alerge gîfîînd a executa porunci, atunci poate să se pună și 4 și 2 clase gimnaziale ca condiții dc admisibilitate în școală. Dat, în acest caz putem zice adio silvicultură româ- nească”. : Ca efect direct al atitudinii curajoase luate de silvicultori prin memoriile adresate diferitelor guverne ca și prin articolele documentate apă- rute aproape număr de număr în Revista pă- durilor, mai ales sub semnăturile lui P. Anto- nescu— Remuși, ,G. Stătescu, A.- H. Lazurian, Scarlat Trăsnea ș-a., învățămintul silvic a fost reorganizat prin legea promulgată la 9 aprilie 1893, în conformitate cu prevederile căreia școala silvică s-a individualizat, instalîndu-se intr-un local propriu 'în comuna Brănești de lîngă București. în cadrul „Școlii speciale de silvicultură” de la Brănești,pe lîngă secția pentru „agenți sil- vici”, a început să funcționeze și o secție pentru formarea brigadierilor silvici. în aceste circumstanțe care marcau un pro- gres evident față de invățămîntul mixt agro- silvic de la Herăstrău, În fața Școlii de la Bră- nești se puneau o serie de probleme .organizato- rice noi, care n-au intîrziat să-și găsească ecoul cuvenit in coloanele Revistei. Astfel, intr-un viticol editorial din aprilie 1898 se ia atitudine împotriva ideii înființării unui ocol silvic model atașat Școlii speciale de la Brănești, argumentindu se că, de fapt, toate ocoalele țării ar trebui să fie model, iar,pe de 306 REVISTA PĂDURILOR * Anul 1W * 19S5 * Nr, 4 altă parte, practica elevilor trebuie să fie cît mai variată, comportînd deci activități aplica- tive în cît mai multe ocoale silvice. în numărul din septembrie 1898 în „Replică la ocolul model”, P. A. Grunau,' autorul pro- punerii criticate in numărul ' anterior, arăta că scopul acestui ocol este crearea unui „eîmp de demonstrație și experimentație’’ a cănii sar- cină de inițiere trebuie să revină școlii, prin aplicarea de tratamente adecvate în pădurile Paserea și Cernica. •” Se apreciază, mai departe, că realizarea unui ocol model atașat școlii nu este o problemă de interes secundar, ci, dimpotrivă, de interes esen- țial, prin aceasta neurinărindu-se însă ■ supri- mafea excursiilor de studii cu elevii;’în toate regiunile țării. în principiu însă, prin reorganizarea învăJ țămîntului silvic din 1893 multe probleme esen- țiale rămăseseră totuși nerezolvate. în acest sens, în numărul din octombrie .1898' al revistei, se publică un ,,Proiect general de organizare a serviciului silvic din România în comparație cu cel din Franța”, în care sesubîinîază necesitatea asigurării viitorului absolvenților, a introducerii obligativității bacalaureatului pentru candidații Ia admitere și se propune ca școala-de silvicul- tură. să'Se „alipească- pe lingă Școala de poduri și șosele” din’ București, la Brănești urmînd să funcționeze numai școala de brigadieri.' într-un alt’articol din martie 1899 se avan- sează- ideea- ca durata studiilor să crească de la doi Ia trei ani, la care să se adauge un an prepa - rator^ absolvenții cu media generală în cei 3 ani de studii de 14—20. urmînd să primească di- plomă de inginer silvic, iar cei cu media mai mică'- de 14- să obțină certificate de inginer silvic. îu primul deceniu, al secolului nostru, dato6 rită în mare măsură și numeroaselor luări de poziții in ' coloanele Revistei pădurilor, sub directoratul lui P. A. Grunau și mai apoi, în- cepînd din anul 1907, al lui N. G, Popovici situația învățămîntuli silvic S-a îmbunătățit simțitor pe multiple planuri.' Astfel, înce.pmd din anul 1901 Școala specială de .silvicultură de Ja Brănești în mod efectiv nu mai primea în amili decit bacalaureați, fapt oficializat printr o decizie, ministerială în anul 1902, la numai 1 ani după ce această condiție fusese adoptată la Școala națională de poduri și șosele, în același timp, anii de studii teoretice se majorează de la doi ani la trei ani, în planurile de invățămint se introduseseră discipline noi de specialitate, se creaseră posturi noi .de asistenți la .cursurile principale, se făcuseră anumite progrese în ceea ce privește dotările laboratoa- relor și bibliotecii, baza de aplicații Iu pădure ș.a . Cu toate acestea, în viața școlii de silvicul- tură de la Brănești persistau multe neajunsuri și existau numeroase nemulțumiri in rimhil studenților, ceea ce a și provocat „Greva ele- vilor școlii superioare de silvicultură de la Brănești” din 23 noiembrie 1910, consemnată ca atare în numărul din ianuarie 1911 al Re- vistei, sub semnătura lui M. Tănăsescu. Se arăta în articolul respectiv că planul de învăță- mînt nu era pus de acord cu statutul școlii, relumdu-se cursuri predate în liceu, eă aplica- țiile practice la cursurile de specialitate se dove- deau cu totul insuficiente, deoarece „silvicul- tura este și o artă -și ca atare pentru a fi învă- țată, elevul trebuie să aibă un maistru care să-l facă să o simtă, să o vadă”. Este interesant de remarcat că în numărul următor din februarie 1911 al revistei, într-un articol redacțional se exprimă regretul pentru publicarea materialului despre greva studenților de la Brănești,fării știrea Comitetului de redacție, care nu „aprobă modul de a vedea” al autorului. în aprilie 1913 în articolul „Cu ocazia punerei în discuție a reorganizărei mvățămmtului silvic superior”, N. lacobeseu apreciază că „Fores- tierul nu este și nu trebuie să fie numai un sil- vicultor, Ci și un inginer”, anume „un inginer de ape și păduri” și exprimă dezideratul ca „Școala silvică să fie națională”, iar absolven- ților școlii de silvicultură să li se confere „titlu academic”. în numărul din decembrie 1913, vorbind despre „Învățămîntul silvic la Universitatea din Mimclien, M. D. Drăcea considera că „pentru.a fi ferit de nepricepere și de greșeli, silvicultorul are nevoie de o instrucție serioasă de la început” și că „Niciun agent al statului nu e expus a comite mai multe prostii în tăcere” ca agentul silvic insuficient pregătit”. Lipsa de interes a conducătorilor politici ai vremii, a marilor proprietari de păduri, față de soarta fundului forestier al țarii, consemnată ca atare cu multă,.vigoare în coloanele Revistei nu a peimis mvățftmîntului silvic dezvoltarea sa conform nevoilor reale ale serviciului pădurilor, cu toate eforturile făcute în acest sens de sil- vieuPori emmenți, cum a fost de exemplu profesorul "Petre Antonescu, care preia.con- ducerea școlii de la Brănești in anul 1912, după încetarea mandatului lui N. G. Popovici. în „Proiectul de lege pentru organizarea în- vățămîntuluj silvic”, publicat în revistă în anii 1914 numărul din decembrie și 1915 nu- mărul din ianuarie—februarie, semnat de către 1* Antonescu, N. Saegiu, N. lacobeseu, I. Păunoscu, P. A. Grunau, Gr. Pîrvulescu și Voinescu, se propune ca școala silvică superi- oară să fie denumită „Academia forestieră”, iar durata cursurilor să. crească la 1 ani, pre- văzîndu-se, tatodită, înființarea de noi catedre și conferințe și acordarea dijdomei de inginer silvic absolvenților cu medii de 7 și mai mari. Pentru invățămintul secundar — de brigadieri silvici — și inferior — de pădurari — se au iu REVISTA PĂDURILOR t Anul 100 * 1^85 * Nr. 4 207 vedere numwxiase îmbunătățiri privind durata, și conținutul cursurilor, condițiile de admitere in școală, personalul didactic ș.a. Mutarea sediului școlii superioare de silvicul- tură într-un centru sbcial cultural puternic a reprezentat un deziderat mai vechi pe linia mo- dernizării învăț ăminndui silvic, exprimat CU atare încă de la sfîrșitul secolului trecut țG. Stătescu). în numărul din februarie 1914, P. Antoncscu aduce o serie de argumente privind „Necesitatea mutărei șeoalei de silvicultură în Capitală”] iar în numărul din aprilie 1913 același autor analizează pe larg problema „reorganizării în- vățămîntului nostru silvic de toate gradele”, în perspectiva înființării „Academiei forestiere” la București. Xn iunie 1914, B. Amonescu revine „în ches- tiunea mutării Școalei de silvicultură de la Brănești”, respingînd cu argumente convingă- toare temerile exprimate de I. A. Candiani privind amploaiea cheltuielilor pe care le-ar implica acest act, ca și presupusa influență nefavorabilă asupra viii orilor silvicultori „care prin natura specialității lor sînt ținuți a trăi la țară”, pe care ar exercita-o „atmosfera de București”. în luna noiembrie 1918, Școala de la Iași, care funcționase aici în refugiu, cu studenții de la Brăne-ști, în cei doi ani de război <1916—1918), se mută efectiv în București, funcționind in mod provizoriu în localul Universității. După primul război mondial, in România reîntregită, Revista, pădurilor și-a continuat fruetoasa-i activitate, adoptindu-și tematica la noile circumstanțe îzvorîte din creșterea consi- derabilă a suprafeței fondului forestier, din spo- rirea exigențelor privind gospodărirea intensivă a pădurilor, din presiunile tot mai puternice vizind exploatarea pe seară industrială, a pă- durilor. Evenimentele importante din viața scolii au continuat să fin prefațate și consemnate in coloanele Revistei, cu aceeași consecvență și fervoare. Starea de provizorat postbelică după mutarea de la Ițiși la București nu mai putea să continue. în Revista pădurilor articolele referitoare la soluționarea acestei probleme vitale pentru întregul sector silvie, ca și, în general, la pro- blemele invățămîmului, se succed, de aceea, eu o frecvență impresionantă. Astfel, în numărul din ianuarie-iunie se publică „Condițiile de admitere la Școala su- perioară de silvicultură din București”, ca și condițiile de admitere în Școala de brigadieri silviei de la Cătați (Jud. Bacău), precum și concursurile pentru admitere hi Școala silvică Pădurea Verde din Timișoara și la școlile infe- rioare de silvicultură. în numărul din iulie “decembrie 1919 apare articolul „Adevărata reformă a învățămîDtului agricol superior”, în care autorul, inginerul M. P. Floreseu, iși exprimă opinia fermă că locul școlii de ..inginerie forestieră” este în invățămimul polii clinic. în alt articol din același număr al revistei, profesorul N. Tacobeseu argumentează „neve sitatea înființării unei „școala” de conductori silvici”, ea agenți intermediari între brigadie nil silvic și inginerul silvie, școală care să aibă sediul la Brănești, combinată eu școala de-bri- gadieri existentă, deoarece în localitatea res- pectivă există deja localul”. în articolul ..Bazele reformei invățămintului tehnic superior” din. ianuarie—martie 1920, același M. P. Elorescu se pronunță pentru acor- darea absolvenților Școlii superioare de silvi- cUltură a titlului „necontestabil” de inginer. Solemnitatea deschiderii cursurilor Școlii su- perioare de silvicultură în anul școlar 1919—1920, desfășurată în prezența ministrului Domeniilor și a altor personalități ale vremii, redată în numărul din ianuarie—martie al revistei a prilejuit o pioasă aducere aminte față de silvicultorii și studenții silvicultori căzuți în războiul pentru întregirea neamului și O succintă prospectare, a viitorului școlii» în „Referatul asupra organizării învățăr mimului silvic”, expus de profesoi-ul N. Iaco= besen în ședința din 8 mai 1920 a Societății „Progresul silvie”, și publicat în numărul din aprilie—iunie al revistei, autorul iși pune între- barea fundamentală a naturii invățămîmului silvic superior, apreciind că pentru acest în- vățămîut „o chestiune vitală este independența de alte instituții cu care școala noastră nu are nimic comun”. Și, mai departe, „De multe ori se 1ot șoptește de unirea eu școala de agricul- tură, adică revenirea la o stare care acum 25 ani s-a- găsit rea și dăunătoare progresului. Deci nici vorbă de facultate mixtă de silvicul- tură și agricultură De asemenea, în materialul respectiv, N. iacobescu pledează pentru organizarea școlii de conductori silvici și a școlilor de brigadieri silviei într-un mod corelat și coordonat. în acei ani însă, starea de provizorat a școlii continua, în articolul „Nevoile invățămîmului iloastin silvic superior”, din iulie —septembrie 1920, inginerul I. Dumitrescu conchidea : „De- sigur că și anul acesta învățămîntul superior silvie nu-și va avea localul său propriu și nici măcar începuturi de laboratoare, muzee, săli de lucrări și desen, iar ..sutele de studeuți se vor îngrămădi cu rîndul ta cele două săli mici puse la dispoziție grație bunăvoinței Universității”. Eforturile silvicultorilor fruntași de a-și im- pune punctul de vedere pentru reorganizarea și ridicarea nivelului învățămintului silvic continuau totuși neslăbite. 208 RUWMA VADURILOR * anul WC * 1985 * Nr. 4 în amil 1921 Revista pădurilor consacră un număr speTinl „Congresului inginerilor silviei din România întregită”, din august-septem- hrie de la Cluj, in care, tratează „Organi- zarea mvățăiuîni ului silvie superior” prin pro- ieeinl care urmaa.se elabora de către Alinisterul dc Domenii și cere intrarea sa la Politehnică. In mai—iunie 1921, Petre Aidonescu mereu in avangardă, publică, în revistă articolul „Școala noastră superioară de silvicultură la politehnică’’, în care aduce în discuție noțiunea adoptată de marele Congres silvic din 1919 al României întregite, ca școala să fie atașată șuoalei politehnice spre a forma secția ingine- rilor silvici” și înserează informația îmbucură- toare că noul proiect de lege relativ la reorga- nizarea invățămintului silvic de toate gradele a și fost elaborat de către comisia numită de Ministerul Domeniilor în acest Scop. Deschiderea festivă a- cursurilor școlii supe- limire de silvicultură, la 1,XI, 1921, relatată în revistă, se face însă sub aceleași auspicii de provizorat, la Universitatea din București. Li Congresul inginerilor (A.G.I.R.) de la Iași dtu 1921, situația invățămintului silvic supe- rior a constituit obiectul unor dezbateri, sinte- tizate într-un articol special de către M. P. Floreseu, în numărul din iulie 1922 al revistei, iti care autorul constată că „soarta mvăță- nuntului nostru silvic este. încă la răspîntie” și Că „rostul acestui învățămînt nu este încă definii în angrenajul invățămintului nostru tehnic” și își reafirmă poziția față de încadrarea sa „într-o politehnică”. La Congresul silvic din 1922, hi. P. Florescu a făcut comunicarea privind o „Problemă a învățămîntului silvic”, apărută în numărul din august 1922 al revistei, în care propune ca anul I al Școlii superioare de silvicultură să fie ali- pit, chiar din toamna anului 1922, Școlii poli- tehnice din București, urmînd ea în același mod să fie încadrat succesiv întregul învățămim rihic superior, în anul I, cursurile urmînd să fie comune cu celelalte specialități. De asemenea, el pledează pentru organizarea învățământului silvic mediu, prin înființarea unei școli de conductori silvici, ea și pentru școlile de brigadieri silvici și pădurari, care nici piuă atunci, în anul 1922, nu dispuneau de o programă analitică oficială, uniformă. în numărul din aprilie 1923, Revista pădu- rilor se află, în sfîrșit, în situația de a da publi- cității „Anteproiectul de lege pentru organizarea invățămint ului silvic”, iar in noiembrie 1923 îu „Legile noaStre”, Petre Anfonesctt prezintă l.ege.1 votată de corpurile legiuitoare și pro- imdg.ită prin decret în 20.IX.1923. Conform acestei legi, începind de la acea dată, sînt sta- tuide gradele învățămintului silvie — inferior la genuin de brigadieri' silvici și de pădurari, mediu la Școala de conductori silvici și su- perior la lecția de învățumiut silvii* superior, mfimniLă pu ziua de 1.X.1923, Iu î^cu.ilu poli- tehnică din București. Se împlinea astfel un vis vechi al corpului silvic pentru care Revista pădurilor a militat neobosit .timp de decenii și anume ca Școala superioară să fie încadrată într-un mare centru cultural al țării, să aibă și un caracter tehnic, solid, pe lingă cel silvobiologic, să acorde absolvenților titlul de inginer în mod legal ș.a. Interesant este însă de menționat faptul că în. ceea ce privește atașarea școlii superioare la politehnică, aceasta nu a întrunit'Sufragiile unanime ale silvicultorilor fruntași ai vremii, unii dintre ei susținînd alipirea la Universitate, iar alții păstrarea unui statut independent- Astfel, chiar în ședințele senatului în care s-a dezbătut Legea din 20JX. 1923, senatorul X. G. Popovici, fost director al Școlii superioare de silvicultură, așa cum reiese din cuvîntarea sa redată în Revista, pădurilor — noiembrie 1923 — a susținut că „invățămint ul silvie nu are nimic de eiștigat mergind la politehnică” el trebuind Hă fie „un învățămînt special.și de sine stătător, cu caracter de invățămint de stai Bazele invățămintului superior .silvie modern, ca și ale învățămintului silvie de toate gradele, fuseseră insă puse prin Legea din 20. IX. 1923. ÎH articolul „Legea învățămintului silvic superior. Vplicuțiunea acestei legi”, tipărit în numărul din iulie 1924 al ret ăstei și semnat de Benedict Voinescu. se aduc o serie de precizări privind planurile de învățămint, structura ca- tedrelor, examenul de admitere ș.a. în august 1924, revista publică condițiile de admitere la Școala politehnică, din București, inclusiv. secția silvică care era integrată de acum iii profilul marii instituții deinvățămint supe- rior bucureștene. In numărul din martie 1926 apare lucrarea lui Petre Antonescu „învăț,ăimutul silvie în România”, trimisă hv Congresul internațional de silvicultură de la Roma, în care se face o amplă retrospectivă a dezvoltării scolii silvice, insistindu-se asupra locului pe eare-1 ocupă secția Silvică la Școa la politehnică din Bucuroși i, asupra structurii planurilor de învățămînt, la- boratoarelor și.asupra intențiilor de viitor de consolidare a bazei materiale și de aplicații practice. La 10 ani de la alipirea la politehnică, se editează de către conducerea școlii o broșură jubiliară, recenzată de AL Haralamb în numă- rul din martie 1934 al revistei, sub titlul „Scurta privire asupra invățămintului ■ silvic superior în România între anii 1906b» 1933”. în recenzie se insistă asupra progreselor făcute de secția silvică în cei 10 ani, pe b8tza principiilor „con- topirii desăvârșite a secției de invățămîntul poli» tehnic și folosirii cit- mai raționale a catedrelor KiVlSTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1981 * Nr. 4 209 și conferințelor de pregătire generală, comune tuturor secțiilor”. t) uită comemorare și anume împlinirea a 50 de ani de la înființarea „Șebalei speciale de silvi- cul tură de la Brănești, prilejuiește lui T. Bălă.* nică o succintă dar relevantă incursiune în trecutul școlii Silvice românești (Revista pă- durilor, octombrie—decembrie 1944). în anii care au urmat după 1944 „în pas cu mărețele înfăptuiri ale societății socialiste. Re- vista pădurilor a continuat să servească învă- țămînt ui forestier cu mijloace adecvate noilor condiții de intrare a școlii pe un făgaș de înnoire fundamentală, de dezvoltare accelerată și pro- gres susținut „Învățămîntul public a fost așe- zat pe baze realist-științifice, oferindu-se tutu- ror oamenilor muncii largi posibilități pentru formarea cadrelor de specialiști și tehnicieni” (Revista pădurilor, septembrie—octombrie, 1948). Revista pădurilor rămîne și în această pe- rioadă de reconstrucție capitală și de potențare nemaiîntâlnită a tuturor forțelor națiunii noa- stre, un cronicar fidel al evenimentelor din viața scolii. Concludentă este în acest sens lucrarea „Revista pădurilor și învățămîntul silvie” apă- rută în decembrie 1965, sub semnătura-lui V. N. Stinghe și a lui C. Costea, în care se con- semnează larga dezvoltare și adînea specializare a învățămintului forestier superior în perioada. 1948—1956 (în anul 1953 existau 8 secții de specializare), comasarea la Brașov în anul 1953 într-un . singur ' institut „Institutul forestier” a celor patru institute de învățămlnt superior forestier, care ființau la acea dată, printr o' hotărire a Consiliului de miniștri, reorganizarea învățămintului forestier și comasarea Institu- tului forestier cu Institutul de mecanică în Institutul politehnic Brașov, în anul 1956. Dezvoltarea învățămintului silvic superior după anul 1956 este marcată de numeroase arti- cole apărute in Revista pădurilor în legătură cu activitatea publicistică a cadrelor didactice, profetica studenților, activitatea cercurilor știin- țifice studențești,'diferite aniversări ș.a. După _ susținerea primelor ■ di zer tații pentru obținerea titlului de candidat în științe (astăzi doctorat), în anul 1957, Revista pădurilor con- mentează în termeni elogioși acest drept acordati Facultății de silvicult ură de la Brașov. Totodată, un loc important în coloanele revistei ocupă și noile probleme referitoare la pregătirea cadrelor tehnice și profesionale în silvicultură. Învățămîntul forestier din țara noastră își dobîndește in acești ani un.’binemeritat pres- tigiu atît pe plan național, cît și internațional. „Consultația mondială pentru învățământ și formație forestieră”, din 1971, de la Stockhohn, organizată de F.zV.O., a-constituit un-„prilej de satisfacție și apreciere pozitivă pentru pro- grhsole remarcabile înregistrate de 1 învăță- mîntul nostru forestier în contextul general al educației forestiere pe plan mondial'’ (I. Dai. mian, o. Cărare, Revista pădurilor, nr. 1, 1971). La aniversarea centenarului învățămintului silvic superior din România, în anul 1983, în numătul 4 al Revistei pădurilor, intr-un amplu articol omagial, V. Stănescu • și F. Negruțiu prezintă momentele cele fiiai semnificative din trecutul învățămintului silvic, insistând asupra organizării primei școli silvice superioare din România, în aiiul 1883 — școala- specială de silvicultură de la București, creată prin legea votată în Adunarea deputatilor ia 28 mai 1883 și in Senatul țării lu 30 mai 1883,1a-inițiativa ministrului I. Câmpineanu-, Un loc importata în lucrarea respectivă 'este rezervat dezvoltării învățămintnlui silvic superior în! perioada Cons- trucției, sdcialismtflui, sublinii.ndu-se că „Da Bra- șov, Facultatea de silvicultură-‘și exploatări forestiere cunoaște anii cei i mai prosperi din întreaga sa activitate, dînd sectorului forestier în total peste 5 000 ingineri, la cure se adaugă peste 100.absolvenți din alte țări, dczvoltindu-și larg baza materială Și afirmindu-se ea un for ști- ințific de prim rang”, în ac 4 i.și număr al revistei, sub semnătura Iui V. Giurgiu, este înserată: (> cronică semnifi- cativă sub titlul „Trei decenii de la absolvirea primei promoții de ingineri silvici la Facultatea de silvicultură din Brașov”, ceea eu „coincide Cu două importante, evenimente din istoria învățămint ului forestier n.împlinirea a 1G0 de ani de la organizarea in țara noastră a învăță- mîntului superior forestier și împlinirea a 35 de ani dc la înființarea Facultății de silvicultură din Brașov, organizată după .reforma, invăță- mîntului din anul 1948”. Iată deci că. deschiderea -tematicii Revistei pădurilor către) problemele.învățămintului silt vie a fosl cu adevărat ireproșabilă, de vreme cq în coloanele ci invățămintul nostru se; regăsește cu fidelitate în tot iCoea eB*a cunoscut ebmai caracteristic șl mai emoționant de-a lungul atâ- tor decenii de existență. Istoria învățămintului silvic. înscrisă în : numerele Revistei pădurilor este insă totodată,și oglinda fidelă a eforturilor și sacrificiilor făcute de. către silvicultorii îna- intași, pentru ca școala silvică să-și ocupe locul la care-i dă dreptul tehnicitatea complexă ,;și multilaterală .și - responsabilitatea .covîrșitoare pentru destinele pădurii românești, CU care sînt investiți absolvenții săi, specialiștii conservării, gospodăririi și punerii în valoare â fondului forestier al țării. J Relația Revistei pădurilor eu. învățămîntul forestier de-a! lungul anilor-nu. s-a limitat însă la înregistrări, de evenimente din viața școlii, inclusiv la luările ferme de, atitudine față de condițiile aspre și vitrege.în care școala și-a des- fășurat activitatea adeseori în regimul trecut, pe care Revista le-a promovat cu consecvență REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr, 4 210 și înaltă, conștiință profesională.. Este vorba, dc faptul că, lu riadul său, învățămîntul silvie, prin cadrele sale didactice a fost un susținător activ și avizat al Revistei pădurilor încă de Ei primele sale numere. în permanență în comitetul de redacție al Revistei pădurilor au figurat exponenții cei mai autorizați ai învățămîntului, începînd cu pro- fesorii G. F. Robescu, G. Stătescu, P. S. Anto- neseu Rentași, N. R. Danilescu, V. Cârnu-Mun- teanu, Petre Antonescu, N. lacobescu, N. G. Popovici Ș.a. și încheind cn reprezentanții cen- trali ai invățămintului forestier în Consiliul de conducere și în Colegiul de redacție al Revistei pădurilor., , , Pe de altă parte, cadrele didactice din învă- țămint s-au situat printre cei mai activi și mai competență colaboratori ăi revistei în întreaga <• • Forest educatlon and the Revlșta pădurilor 1 • sa existență, ei sîtuîndu-se în permanență in primele rînduri celor care militau în trecut pentru fundamentarea unei silviculturi cu spe cific național, pentru salvgardarea pădurilor țării la exploatările capitaliste abuzive, pentru organizarea cercetării științifice fores- tiere, ale celor care militează în prezent pentru introducerea celor mai noi cuceriri ale epocii moderne în circuitul valorilor științei și prac- ticii forestiere. Raporturile Revistei pădurilor cu învăță- mîntul silvic s-au manifestat, așadar, pe mul- tiple planuri, activitatea și idealurile celor dou,ă instituții naționale completindu-se și susți- nîndu-se în mod fericit in cei 100 de ani, care marchează jubileul de astăzi al revistei, in inte- resul major al organizării silviculturii românești, al conservării și dezvoltării fondului forestier al patriei, In 1886. wheq the firet issue oftbc Revista pădurilor canto ouf, foresteducation was already Us senior by a. certain number of.years: Hs begianings could be traced back te l&51in it 'ÎU..? . !■ in • ’ et jC m-'-i ■’ ' ■ I .q ■ * 1 ; T t . m i .r-- i»i , ». - ; 1 Z)Zn paginile Revistei pădurilor Spațiul carpatic a fast, dln: timpuri străvechi, tur sprtțiii păduros, Întrerupt dc depresiuni largi și văl fertile, 111 corc strămoșii noștri îndepărtați au creat o civilizație .și țin stat care a pulul să înfrunte puterea formidabilă a Imperiului Roman. Cu timpul, expansiunea poporului a inipus defrișarea pădurilor șl transformarea solului forestier In sot agricol. Acest proces ,s«jt continuat Utnp.de aproape două milenii. Din fericire, despădurirea nu a atins proporțiile catastrofale din peninsula Balcanică, dip bazinul Medileranei sau din regiunea Asiei dc vest. ‘ . Iu secolul al XlX-lea,' poporul român a putut vedea că despădurirea atinsese limitele extreme șl că tiu se putea merge mai departe fără primejdie pentru agricultură și pentru Înseși bazelpi de viață ale generațiilor viitoare.,,A ince.put lupta pentru conservarea, regenerarea și folosința rațională a pădurilor. Purtător de steag in această nobilă luptă a fost corpul silvic român. Silvicultorii români s-au consacrat acestei lupte cu pasiune, 'eu O caldă conștiință națională,, eu convin- gerea că ei apără nu numai pădurea, ei și agricultura, izvoarele, clima, solul și posibilitățile de viață ale generațiilor ce yor veni după noi. Unul din mijloacele cu care s-a dus această luptă a fosf Revista pădurilor, care este cea mai veche rcvîstă româ- nească, simbol al perenității, ca și-pădurea Însăși. Silvicultorii au îngrijit o, au apărat o, an făcut-o din ca in ce mai bună, auadaptat-o la cerințele noi ale vremii,de față, cultivîud cu pietate, tot ce era valabil și prețios in gloriosul ei trecut. S-a dovedit că se poate îmbina tradiția cu inovația, trecutul CU prezentul, inîocmaî efipădurea corela aspecte mereu noi in cursul lungii sale evoluții șî care se regenerează mereu prin secole și mițcnli. "Revista Pădurilor este o operă profesională și culturală, Caro'roprezinlă un pivot iii cultura și economia țării noastre. Ea nu nsta: revista unul corp, ci revista imul Imperativ național. Ii urăm viață continuă și neîntreruptă, ii urăm să unească mereu — ea. și pînă acum y noul eu tradiția și să-și Îndepli- nească cu succes y Iti ilecare fază de evoluție a poporului nostru *- nobila el' -misiune. Acad. ițh.: lonescu Șișești (Revista podurilor, nr. 4, 1950) . :'l U.u.'l ’• •! ■ / îl' • revista pădurilor * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 211 Regenerarea naturală a pădu- rilor, acțiune larg promovată, de Revista pădurilor Proî. emerit dr doc. NEGEI.ES( Membru titular ul Acțulemîei Științe Kprlcoh- și Sibice Cont. dr. lux. I- Il.OHESI I niMTSitnh-j <1111 UmșoV De-u lungul unui secol, Revista pădurilor a adus un aport remarcabil în dezbaterea și pro- movarea celor mai importante probleme eu care a fost confruntată silvicultura românească, implicit, deci și în legătură cu aspectele esențiale privim! aplicarea rcgimelor și tratamentelor, precum și asigurarea în special a regenerării naturale. în acest sens, încă din articolul său inaugural, în 1886, P. S. Antorieseu — Remuși preciza că scopul revistei printre altele, este și acela de a arăta ,,larii, guvernelor care ne efrmuiese, că pădurile m exploatarea și îngrijirea lor, tre- buie să fie puse sub oarecare reguli, sub oarecare prevederi, chemate a le asigura nu numai o regenerare sigură, o ameliorare a masivelor, dar și o producție constantă, menită a satisface variatele și multiplele cerințe ee reclamă eon-, suniația”, - , Deși în tematica Revistei pădurilor, proble- mele. rcgimelor și tratamentelor nu au consti- tuit decît rareori.un domeniu prioritar, totuși, despre regenerarea pădurilor și aplicarea trata- mentelor au scris pe rînd. mai multe generalii de silvicultori pasionați, care au activat cu compe- tență și devotament profesional în administra- ție, învățămînt și cercetare. încă din primii ani de apariție a revistei, con- cepția vremii despre fundamentarea teoretică a tratamentelor și tehnica lor de aplicare era dominată dl* faptul că. din 1875. statui recursese la trei silvicultori francezi, că o parte din silvi - cultorii români iși desăvirseau studiile in Franța și Germania, precum și că se dispunea deja de rezultatele obținute și experiența mai veche acumulată pe parcurs, la care se adăuga, de fiecare dată, cu O pondere covirșhoare și deo- sebitul simț artenmului, corelat creator cu o excepțională putere dc intuiție a specificului pădurilor nqastre, ea structură și funcționali- tate. .Semnificative sint recomandările făcute'de (j, Stătescu (1886) privind aplicarea codrului grădinărit. la pădurile । montane, reînființarea pădurilor în părțile muntoase unde s-au pră- pădit, rcgkmmtarea pășunatuhii 'în scopul ini ensificării funcției hidrologice a pădurilor din această, regiune. Pe' această linie autorul.pre- zintă într-o suită de. articole „sistemul de exploa- tare aplicabil Ia cea mai mare parte a pădurilor noastre diii munți” și care era, după părerea sa, codrul grădinărit , aplicabil mai ales pentru pădurile de. fag și rășinoase, aducând în acest sens valoroase precizări, din care multe pol săf utile și astăzi celor ce lucrează in materii Totodată, se prezintă avantajele tratamentul! comparativ cU codrul regulat cu tăieri succi sive, dar mi omite nici dezavantajele, susțihîn în fine oportunitatea grădinăritului în pădurii de protecție și pretutindeni unde regenerare este dificilă. Concomitent, Revista pădurilor consacră ma multe articole crmguhii eu rezerve și cringulu compus, insistind mai ales asupra greșelile» de mceput comise prin aplicarea acestor tra tamente. Astfel, Al. Lazurian (1886) analizeazi rezultatei^ dezastruoase la care s-a ajuns ma ales în pădurile montane, dar și în cele decimpie ui care o mare parte din rezervele lăsate fări nici o regulă dispar după 5—20 ani, iar cele cart mâi rămîneitu nu emu bune decît pentru lenn de foc. jDe aceea, autorul se ridică împotrivi generalizării fură diseernămint a acestor trata- mente și înlocuirea lor cu regimul codrului cu lămuriri periodice și insămințare naturală caro, în linii mari, se poale apropia dc tratamentul tăierilor succesive. Th. Petraru (1886) este de părere că nu tratamentul «ringului cu re- zerve și al «ringului compus sînt vinovate de degradarea pădurilor, ci modul defectuos în care s-au aplicat la păduri vîrstnice, care și au pierdut capacitatea do lăstărire, precum și lipsa oricăror preocupări pentru alegerea și i i igri j i rea rez er velor. în această perioadă, se conturează tehnica de aplicare pentru trei tratamente din regimul codrului i metoda lămuririlor cu rărirea treptată a .masivului și regenerarea naturală, metoda grădinăritului și metoda inspirată din vechiul tratâmem francez „tire et aire”, gu lăsarea de 20 rezerve la ha pentru pădurile de rășinoase și amestecurile de rășinoase cu fag, precum și cringul simplu cu revoluția de pină la 40 ani, c.ringul cu rezerve (care Urmau a fi extrase după două revoluții') și cingul compus, cînd rezervele sînt lăsate.3, t sapă rotații, devenind apte și pentru fruct ificație (I. O, Eleut crescu, 1888). De asemenea, în paginile Revistei pădurilor se dezbat aprins și rezultatele CU totul nefavora- bile înregistrate prin aplicarea grădinăritului coneentrat, rezultate generate, între altele, și de lipsa de cadre specializate, ca și de condițiile economico în care se făceau exploatările (EI. Apostoleseu, 1889). De aceea, concomitent cu prezentarea opiniilor privind tehnica trata- mentelor și modul lor de aplicare se subliniază 212 'REVISTA PĂDURILOR: Amil 100 * 1985 * .Nr, 4 necesitatea imperioasă & dezvoltării învăță- muitului silvie, organizarea corespunzătoare a corpului silvic, instituirea unui cadru legal care să perfecționeze Codul silvic apărut în 1881, intensificarea preocupărilor tehnice și economice pentru creșterea accesibilității pădurilor .ș.a. Aceste dezbateri, adeseori contradictorii, au condus la manifestarea unui curent puternic de opinii privind limitarea aplicării crângului și convertirea la eoflru a pădurilor de stejar și a șleaurilor (P. Antonescu, 1890). Deși pe plan teoretic se acumulează în scurt timp un bogat și valoros material informațional, preciziudu-se lot mai clar bazele teoretice ale .tratamentelor prescrise pentru pădurile noastre, în practică se constata cu.amărăciune că pădurile se împu- ținau iar defrișările se extindeau, în pădurile culinare și de eîmpie lemnul de lucru se găsea, tot mai anevoios, calitatea pădurilor statului lăsa ,de dorit, iar în celelalte se organizau ex- ploatări chiar fără respectarea. unor reguli elementare de cultură (P. Antonescu, 1892). Pentru pădurile de foioase din regiunea coline- lor', autorul recomanda aplicarea tratamentului însămințărilor naturale și lămuririlor periodice, codrul grădinărit, precum și crîngul simplu și crângul compus, alegerea tratamentelor urmînd a se face în funcție de natura speciilor și natura proprietății asupra pădurii; de asemenea, pro- pune ca statul să renunțe definitiv la cringul simplu în pădurile .trecute de 60 ani, codrul r egulat să- devină regulă," iar cringul compus excepție. , i ‘ Aplicarea CTÎUgului compus în pădurii» Culi- nare și de eîmpie est» de asemenea pe Jarg dez- bătută în paginile BeviBt'ei pădurilor de către silvicultorul N. B. Danilescu (1893), care face w analiză competentă-a cauzelorPe au condus la deteriorarea rezervelor din pădurile de stejar și prezintă, o1 analiză aprofundată a crângului compus, atît în Franța (de la care l-am pre- luat într-o perioada cîndși acolo Seaphca greșit), Cît ți la noi în țară. Ca noutate se propune apli earea crângului simplu în pădurile decer și gîr- niță, convertirea crîngurilor simple de girniță la crîng compus și, mai ales, interzicerea crângu- lui compus in pădurile'de rușinoase și' de răși- noase ou fag. Autorul face, de asemenea, reco» mandărâ judicioase privind alegerea Știngrijirea rezervelor in pădurile deprîng npmpuv în primul deceniu de apariție a revistei,’un loc important l-an ocupat și pr oblemele, vizind aplicarea tratamentelor • îxf pădurile montane. Se scoate astfel în. evidență că în aceste păduri s-au comis greșeli grave prin aplicarea defec- tuoasă & grădinăritului 'și chiara tăierilor eh lăsarea de rezerve,' ori s-au practicat exploatări neregulate. * > Deși majoritatea specialiștilor în frunte cu G. Stăteseu susțineau aplicarea codrului gră- dinărit în vederea conservării și intensificării REViSTA PĂDURILOR * AnUl'IM'î tâi * Nr. 4 rolului da protecție al pădurilor montau». în practică se aplică variant e care an du® la devas- tarea și degradarea pădurilor, așa Cum s-au petrecut lucrurile cu aplicarea grădinăritului pe diametru, prin care se recoltau toți arborii ca diamețre mai mari de 25—30 cm. Din această perioadă este de remarcat că, deși nu se dispunea de datele necesare eu pri- vire la condițiile staționale și de vegetație spe eifice pădurilor noastre .și nu erau suficient luate în considerare condițiile reduse de acce- sibilitate și cele de natură tehnico-economică și socială, silvicultorii progresiști ai vremii au folosit Bevista pădurilor ea o tribună de avan- gardă pentru propagarea în rîndul corpului Bil- vic a unor concepții înaintate privind aplicarea tratamentelor și promovarea regenerării na- turale, valorificând-prin toate mi jloacele nivelul științific dobîndit în materie de țările cu o silvicultură avansată și criticând uneori vehe- ment multe din rezultatele nesatisfăcătoare ale silviculturii noastre practice. Începînd din 1894, Bevista pădurilor promo- vează tot mai susținut aplicarea tăierilor rase în pădurile montane și chiar în cele colinare, urmate de însămințarea artificială (FI. Davi- descu, 1894 ș.a.), Această nouă orientare se impune după organizarea unei excursii a silvi- cultorilor români în pădurile din Bucovina (larg prezentată în Bevista pădurilor) și prin aducerea în țară a silvicultorului austriac Pit- sehack în 1892, care era specializat în aplicarea tăierilor rase. Pe această linie, este de menționat opinia în-general greșită exprimată de N. B. Danile- scu (1894), care recomanda aplicarea tăierilor rase cu regenerare artificială după fundamen- tarea teoretică germană, în pădurile de molid, în cele amestecate de molid, brad și fag și chiar în" făgete și la podgorie, pentru a se înlocui fagul cu gorun, pin. și alte specii mai prețioase decit fagul. Tăierii? rase SC impun în scurt timp, dată fiind simplitatea'lor și receptivitatea so- cietăților de exploatare. în același timp, În paginile Bevistei pădurilor se deschide o campanie puternică împotriva tăierilor 'rase; fiind considerate incompatibile pentru relieful nostru montan, Silvicultori de prestigiu, ca M:' Bădulcșcu (1894), Dem. lo- nescu-Zane,. M. TănăseSCU-(1894), ■ G. Stăteseu (1894) se declară adversari hotărîți ai tăierilor rase, sau recomandă moderație in extinderea lor, fără a se părăsi celelalte tratamente bazate pe regenerare naturală. Merită o mențiune afir- mația lui M. Bădulcscu : ,,Pădurile nu ne apar- țin numai nouă; ele sînt un patrimoniu, noi niște uzufructuari, cu datoria de a le lăsa urma- șilor noștri cel puțin intacte ea un capital da utilitate publică, dacă nu vom avea priceperea de a le îmbunătăți”. Tăierile rase sînt expresia spirit ului" mercantil, iar regenerarea naturală 213 promovează conservarea pădurilor montane”. La riadul său, M. Tănăsescu, 1891-, recomanda că aplicarea tăierilor rase la boi „să fie prece- dată de experimentări, pentru, a nu risca avuția ce împodobește munții noștri”. în același timp, N. G. Popovici, una din figurile marcante ale silviculturii secolului trecut,-făcînd unele con- siderații -asupra evoluției tratamentelor în Germania și Franța, subliniază și motivează necesitatea experimentării și perfecționării tra- tamentelor la noi, renunțînd Ia apîicaiea me- canică a tăierilor, Ia modul'de stabilire a posi- bilității, la schematismul în» revenirea cu tă- ieri la 4— 5 ani, în cazul tr.Winentului de codru regulat cu M succesive șî stăviîireă^fictoi tăierilor rase. 9 Tot in'această perioadă, N". R. Danilescu (.1895) propune aplicarea tăierilor de r0geaerai'b în grupe, iar la limita superioară a păllurii numai grădinăritul. S-ar părea că aceasta este prima-mențiune în literatura noastră privind aplicarea tăierilor în ochiuri cu- regenerare naturală sub masiv; într-un-, articol .de- atitudine, ,®l. Davideseu (1898) arată că, în pădurile noastre montane ȘTa aplicat, pînă în 1885 exploatări pe parchete cu lăsarea de rezerve:într-o formă asemănătoate cringului compus, iar aceasta a fost înlocuită ou grădinăritul concentrat, deirjeczultătele ap foafi nefaste. După 1889, ;V« OtnurMW inovați tăierile rase în benzi .alterne Bau flupeo- sive, dar nici acestea nu iau fost t mal promi- țătoare; El«UȘțifte ideile lui N/ G. Popovici privind aplicarea grădinăritului, pe - cupoane mici, iar in regiunile montane, mijlocii și infe- rioare, a ■ codrului, regulați ,cu| două sau mai multe .tăieri.,. Din .1898, datează și prima prezentare a teh- nicii tratament pipi cu.tăieri în scaun (așa cum era cunoscut și. aplicat im Belgia și Olanda), insîstîndu-se asupra aplicării lui in cultura sălciei (Magniat^șj, Radianur 1898) și. se preci- zează bazele teoretice ale aplicării. tăierilor rase îil benzi la.molid (Gh- Teodores.cu, 1908). O mențiune aparte merită articolul lui Al, L^zurian (1902),. cu titlul „nici-o. cultură fără pădure nici o pădure fără cultură”, în care defi- nește, i olul .culturii ca știință care.se. ocupă eu înființarea, creșterea și îngrijirea arborilor și a masivelor, tinzînd spre cea mai marș cantitate și calitate a producției lemnoase. .Totodată, combate CU vehemență rolul nefast al pă- trunderii. capitalului străin care .exploata pă- durile numai cu . gmdul la cîștig, aplicind tăieri rase, fără nici o grijă pentru, viitor. începind.din 1903, Revista pădurilor promo- vează cu. curaj ideea aplicării conversiunii pădurilorda la ering la-codru și restrîngerea cringului în «pădurile da foioase, -concomitent cu reinstalarea gorunului în pădurile-îndure a fost substituit de,fag ȘV alte.-foioase. Astfel, P. Antonescu (1904) eonstatînd. pagubele pri- 214 cinuite asupra pădurilor de st ejar prin aplicarea cringului cu rezerve și a cringului compus, mili- tează pentru convertirea tuturor pădurilor' dc stejar de peste 46 de ani la codru. La această idee sc raliază și I. Guguianu (1906), care pro- pune adoptarea de'tratamente diferite în pădu- rile de stejar, în funcție de'compoziția și starea momentană a arboreteloi < Critieînd cririgul compus fără adoptarea unor măsuri suplimen- tare de îngrijire, propune1 ca pădurile supuse regimului Silvic, în care stejarii ocupă peste 4%, să fie (rătate numai în codru, prevăzîndu-se și cheltuielile necesare pentru îngrijirea semin- țișului instalat și chiar pentru introducerea sa pe cale artificială.' De remarcat că preocupările Revistei pă- durilor pînă la primul război mondial sînt tot mai diversificate, iar în problema regenerării naturale sînt de menționat atitudinile privind ălegerea și aplicarea diferențială a tratamentelor pe genuri de păduri și proprietăți, trecerea la exploatarea în regie de către silvicultori (P. Anton esc 1912,1. Frâhlich, 1924 ; M. Rădulescu 1929), crearea unei rețele» corespunzătoare de drumuri pentru a permite perfecționarea apli- cării tratamentelor (Gh. Crăciunescu, 1908; D. Rlein, 1915), desprinderea mai largă a sil- vicultorilor de unele canoane rigide impuse plin a menajamente- (N. G. ‘Popovici, 1901), sau cu privire la refacerea și înnobilarea unor păduri derivate și convertirea crîngurilor com- puse; - ca*' și • regenerarea' lor flih sămînță (P. Antonescu, 1910). Totodată,‘acumulîndu-se o experiență concludentă privind aplicarea crin* gului tmnpufi dar și a tăierilor vase urmate de insămînțare artificială,' începind din 1900 se ridică tot mai multe voci pentru părăsirea corn* pletă. a acestori practici negative ■ (P. Anto- nesou, 1914, D. Klein, 1914), iar aicolo unde nu se poate renunța la tăierile mc să se procedeze la plantarea de puieți. S-a luat o fermă atitu- dine Împot riva tăierilor rase în munți în zonele de graniță «importante pentru securitatea na- țională (M. Florescu; P.- Antonescu, 1016). i începind din. 1919, -Revista pădurilor este intens preocupată: de .unificarea, concepțiilor privind aplicarea 'tratamentelor în fondul fo- restier .al României întregite, cu.O suprafață- totală estimată atunci de 7.307.688 ha, din care statul deținea 24,1.%. ; într-un articol publicat în 1920'(Pădurile dwl România Mare), P. Antonescu prezintă o largă Și eompetentă'analiză a tratamentelor adoptate și aplicate anterior în fiecare: din regiunile țării, menționînd atît reușitele cît și nereușitele înregistrate. Sînt. semnalate pagubele suferite de păduri în timpul războiului și se menționează direcțiile de continuat, militîndu-se pentru regenerarea naturală din sămînță a pădurilor ca sarcină .prioritară. . în perioada 1920—1930 sînt freavente •arti- colele în care'seprezintă rezultatele aplicării tra>- REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * JVr. 4 ta.ment.elor |n pădurile statului: At Ștetănescu,-- 1921, pentru păduiule din Basarabie i. Frdh- licli, 1924,;pentru pădurile din Transilvania, G. P. Antonescu, 1927, pentru pădurile domeniu- lui Gurghiu, M. Rădulescu, 1929, pentru cultura stejarului pedunoulat din Cimpia Română ș.a. După datele prezentate de D. A. Sburlan, 1930, tratamentele adoptate în pădurile statu- lui amenajate. în codru CU tăieri rase- OCUpaU; 17%, codrul eu tăieri Succesive 31%, codru grădinărit 5%, crîngul simplu 21%-și crîngul compus 4%. Restul de păduri, 12.% erau încă neamenajate. Autorul subliniază însă pe bună' dreptate că, CU toate eforturile pe plan teoretic de promovare a unor concepții înaintate pri- vind gospodărirea și conservarea pădurilor, în practică, necesitățile regenerării au fost sa-i criticate in interesul exploatării. După A. I. lonescu ,(1928), .crîngul compus, .deși era în continuă restringere, se mai aplica pe circa 3,5 % din pădurile țării. După 1530 și pină la cel de-al doilea răibor mondial și mai ales după crearea Institutului de- cercetări forestiere (1933), Revista pădurilor a consacrat mai multe articole rezultatelor ob*- ținute prin aplicarea txatamentșlar, chiar dacă । preocupările ■ pentru regenerarea naturală ■ a pădurii erau subordonate celor destinate insta- lării pe cale, artificial? a acestora. Intr-un amplu studiu, A. I. lonescu (1932),- privind ameliorarea., cultura și r egenerarea i pădurilor, deși recunoaște importanța împădu- - ririlor mai ales ine urma acțiunilor abuzive de. extindere a tăierilor *TaE6 pe Suprafețe mari' (10 ha), alăturate ăn de ăn, militează cu fermi- tate pentru- regenerarea naturală, precizînd căi este ,,o greutate. aproape insurmontabilă, de: a mai putea găsi, pe calea regenerării artificiale, tipul de asociație optim pentru o stațiune dată, vechiul Hp natuml.de arboret'corespunzător stațiunii fiind dispărut pentru totdeauna după ; tăierea rasă”. Iar'mai departe, subliniază că- „regenerarea naturală- este singura*care, utili- zează pentru tinerele plante adăpostul arbo- ■ iilor rămași în picioare, 'pînă la, * noi tăieri, fiind cea mai indicată în pădurile noastre”. Un loc aparte îl rezervă greșelilor . comise în aplicarea tăierilor succesive (tăieri În .arborele care nu .fructifică, necorelarea tăierii de însămîn- țare cu, anii de fruâtifimție Și trecerea directă, după -l^ ani, Ia tăierea definitivă, fără premi cupăiȚ pentru completarea regenerării na- turale)! Ținînd .scama de starea CU totiul ne* corespunzătoare a unor păduri degradate, ea urmare a-abuzUrilor comise în exploatarea lor atît la muntecît și laeîmpie, recomandă aplica- rea 1 unor lucrări do'rdfacere (dar Audesubst i-' tuire), conversiune^ Ta codru’ ai crîngurilm dîn șleauri și chiar din silvostepă, renunțarea defi- nitivă la’crîngul compus, și aplicarea diferențiată a tratamentelor pe genuri de păduri. Ideea promo- vării regenerării naturale. este-susținută și de I, Erohlieh • (1933), dar acesta insistă și asupra necesității perfecționării tehnicii tratamentelor și combinarea la nevoie & regenerării naturale cu cea artificială. ' în • aceeași‘perioadă, M. Rădtdeseu (1935), analizktd starea 'pădurilor de stejar, prezintă, experiența Ocolului silvic Țigănești, efectuată după ideile prof. M/ Drăcea, care începînd din 1921 a ‘introdus stejarul prin semănătură în ochiuri sub masiv, cu deschidere pînă Ia 2/3 din înălțimea arboretului și care a condus la rezultate bune, fiind deja extins și Ia alte ocoale. Poate că din acest experiment,' s-au pus bazele aplicării la noi a- tratamentului tăierilor pro- gresive pentru pădurile dp evereînee, dar cu realizarea regenerării naturale. Re altfel, Revista pădurilor dîn 1936 consacră două numere problemei regenerării naturale a pădurilor, permițînd mai multor autori să și exprime - opiniile și rezultatele experiențelor privind acest mod de regenerare (P! A. Grunau, M. Rădulescu, Gr. Caminschi, C.* D. lonescu - Bîrlad, V. Magdaș, C. D. Chiriță, M. Petcuț, M; Popescu, T. Nicoară).1 Aceasta reprezintă cea mai amplă dezbatere privind problematica și implicațiile regenerării naturale a păduriloi în paginile Revistei pădurilor, atît pînă, cît și după această dată. Ideile de bază promovate îir.iaceste dezbateri se referă Ia lungimea pe- rioadei de regenerare în pădurile de stejar și gorun și aplicarea tăierilor în ochhlri la aceste păduri (M. Rădulescu), la'rolul subarboretului în cazul tăierilor ou regenerare sub masiv și a cringului compus (GriCaminschi), la necesitatea abandonării modului schematic de aplicare a codrului regulat cu două sau trei .tăieri, într-o ordine dinainte stabilită, și eu fixarea posibi- lității-pe suprafață'(C.D. lonescu-Bîrlad), la' condițiile ce trebuie îndeplinite pentru: asigu- rarea regenerării naturale1 și necesitatea dife- rențierii -intensității și ritmului tăierii, ca și a valorificării rolului edificator al florei solului în dirijarea regenerării (0. D. Chiriță), la nece-' Sihatea înnobilării unora din masivele forestiere prin regenerarea combinată, la precizarea teh-' nicii de aplicare ai tăierilor succesive și mărimea perioadei de regenerare în făgete (T. Nicoară). Se pare că r&JUțiă puternică de promovare a regenerării naturale a fost generată de adopta- rea i legii pădurilor de protecție din 1935 și de necesitatea.-.unui echilibru mai judicios între regenerarea naturală și cea artificială. în disputa, dintre adopții regenerării naturale și ■ artificiale intervine și eminentul silvicultor. M. J). Drăcea care adoptă o atitudine ce poate fi considerată și acum valabilă : „a lucra imi- tînd natura ; a i primi darurile OU recunoștință, cînd aceasta nu Întârzie prea mult și cînd cores- punde scopurilor noastre și, mai cu seamă, a pune întotdeauna tnîna, fără întârziere, cu*ener- REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 '* '198ă_ * Nr. 4> 215 gie, cu pricepere spre a grăbi, a ajuta și a dirija, acțiunea forțelor oarbe ale naturii spre scopurile urmărite de noi, acesta este principiul silvi- culturii moderne”. Apreciind capacitatea ridi- cată de regenerare a pădurilor noastre și faptul că cele mai multe proveneau din semințișuri preexistente, sublinia însă faptul că, în practică, adeseori pădurile sînt rău conduse în procesul regenerării. în această perioadă, sînt de semna- lat și opiniile valoroase prezentate în legătură cu particularitățile regenerării naturale a bra- dului (Al. Rădulescu, 1 943) șt o primă încer- care de clasificare a tratamentelor din regimul codrului (I. Viad, 1942). Tot în perioada antebelică, Revista pădurilor publică o suită de articole într-o altă * problemă actuală a silviculturii noastre din acea vreme, problema conversiunii (M. Petcuț, 1939 ; V. P. Aieguleseu, 1939; 1. Florescu, 1939 ; I. Moldovan, 1939; AI. Gheorghiu, 1939 y AI. Rădulescu, 1939; I. Viad, 1942 ; 1943 ș.a.). Semnificativă ■ este aprecierea făcută de: M. Petcuț că, în vreme ce; mai toate țările- CU o politică forestieră bine definită .practică con- versiunea de la crîng la codru, la noi se practică încă prea frecvent conversi nenea de la codru la crîng, în păduri valoroase (le cvercinee <și de virste mari,.cu consecințe la fel de nefavorabile ca -Și în trecut. Toți autorii subliniază necesi- tatea și oportunitatea conversiunii de la crîng la codru, prezintă metodele de conversiune c© pot fi aplicate și pădurile ce trebuie amena- jate în conversiune (in special șleaurile), mă- surile culturale necesare de adoptat în funcție de starea pădurilor; angajate în conversiune, pre- cum și modul- cum aceasta SQ practică în alte țări europene. Idei. noi aduce L Viad (1942) privind necesitatea diferențierii lucrărilor de conversiune Șiă celor d© transformare, cu două. genuri distincte de preocupări, Că și cu privire la • conversiunea mixtă prin lăsgrea treptată de arborete să îmbătrânească și parcurgerea con- comitentă a i altora . în regimul ©ringului. Se subliniază, de asemenea, necesitatea ca în pă-1 durile angajate în. conversiune, . exploatările să se facă numai În regie de Către stat. Așa .cum sublima Al. Rădulescu (1940), re- generarea naturală: a pădurilor a fost înmare măsură * dependentă ■ de obligația recoltării anuale a posibilității fixate, dar și de starea înt1 care se. găseau pădurile, natura proprietății, calificarea cadrelor,-condițiile economice și ac- cesibilitatea.. în păduie. în aplicarea tăierilor succesive, regenerarea naturală avea dc. suferit și ca urmare a»fixării posibilității pe suprafață și a. ordinii de aplicare a tăierilor, nelăsîud- libertate silvicultorului să diferențieze tăierile în funcție, de mersul fructificației și creșterea, semințișului instalaț. Alai mult chiar, .pînă în 1943 încă nu se făcea distincți© între tratamgn-, tul,tăierilor succesive și progresive și ca)urmare,. aplicarea tăierilor succesive în pădur ile dc ©Vet* cinee a condus la rezultate total nesatisfăcătoare și la declanșarea unei atitudini potrivnice apli- cării acestui tratament. Contribuții și precizări importanta .aduce AI. Drăoea (1944) în pri- vința „tinereturilor preexistente”. De la apariție în 1886 și pînă în 1944, Re- vista pădurilor s-a situat» pe o poziție de avan- gardă, prelnînd din literatura țărilor cu* silvi- cultură avansată un fond valoros de idei cu privire la aplicarea tratamentelor, pe care le-a verificat și dezvoltat'potrivit specificului pă- durilor noastre și condițiilor social economice de la noi, punînd la îndemîna silvicultorilor prac- ticieni un fond teoretic de idei deosebit de va- loros, -prin care s-ar fi putut soluționa favorabil regenetarea pădurilor. Din. 1944 și pînă în prezent*’ , în noile condiții social economice crea te, s-aii deschis largi pers- pective pentru progresul continuu al științei și practicii silvice tn genere, prin trecerea'pă- durilor în proprietatea statului, cabunal între- gului popor (1948), prin zonarea funcțională a acestora (1954), prin amenajarea integrală a fondului forestier,- prin aprofundarea 'cercetă- rilor tipologice și acelor privind fundamentarea teoretică a tratamentelor și experimentarea aplicării lor potrivit diversității constitutive și stării de fapt a pădurilor, prin elaborarea unor tratate, manual© și. lucrări d© amplă sinteză privind regimele și tratamentele, prin formarea urnii valoros corp. silvie în concordanță cu ne-; voii© reala dictate de gospodărirea rațională și intensivă a pădurilor, prin elaborarea unor instrucțiuni și norme tehnice privind alegerea și aplicarea tratamentelor și altele. 1 imp de peste • pațîu decenii, cercetarea științifică privind regenerarea pădurilor s© dezvoltă considerabil, iar Revista pădurilor își îndeplinește-cu con- secvență rolul de propagator în riadul maselor’ de silvicultori a rezultatelor obținute. Prin dez- voltarea permanentă, a . corectării științifice- și a învățămintului, a crescut:continuu compe- tența corpului nostru Silvie, ca și aportul său în soluționarea problemelor majore ale silvi- culturii, în care, regenerarea naturală a pădurii tinde să ocupe Un loc din ee în ce mai pregnant. într-o primă perioadă, Revista pădurilor a militat activ pentru precizarea doctrinei tra- tamentdlor de care se putea face uz în gospodă- rirea pădurilor din țara noastră. Pe această linie, sînt de remarcat preocupările privind clarifi- carea fundamentelor teoretice și a modului de aplicare atît a tratamentului tăierilor succesive cit și a' tratamentului tăierilor- progresive (Czeck, 1944,,V. Cristofovici, 194,5 ; I. Diaconii, ' 1946 ; 1948, 1952,1953 ; J. Viad, 1954). în felul acesta Sț-au clarificat și vechile dispute cu. pri- h * ■ I" , i * Perioada 1944—1985 va fj prezentată mai sumar, dat fiind faptul că ea este bine cunoscută actualei gencrațițde silvicultori. 216 R5VI9TA PAPURILOR Apuf 100 .* 1985 * Nr. 4 virc la aplicarea tratamentelor cu tăieri re- petate și regenerare sub masiv în pădurile noastre, precizîndu-se genurile de păduri și uiudul de aplicare a tăierilor succesive și a celor iu ochiuri (A, Rădulcscu, 194-1, N. Constant,i- noscn, 1950, I, Vlad, 1954, 1957; D. Târziu, 1^9; M. Olțoanu, 1976 de.). în plus, din 1904 —1966, în baza unor articole publicate în revistă, s-a trecut Ja introducerea în, practică a interilor combinate, care au fost totuși exagerat de mult extinse în producție, cu rezultate ade- Krari negative, ca urmare a lipsei unor suficiente fundamente teoretice și experimentări preala- bile ide acestor intervenții. în același context, în paginile Revistei pădu- rilor. s-au publicat opiniile unor specialiști pri- vind tratamentul tăierilor succesive în margine rte masiv (I. Vlad, 1955), tratamentul tăierilor evasi-grădinărite (I. Gavrilescu, R. Grigore, 1980), tratamentul codrului grădinărit (I.Popes- cu iîeletin, C. Amzărescu, 1953, N. Rucăreanu, 1953, C. Costea, 1962) și mai ales privind lucră- rile de transformare spre grădinărit (M. Badea, 1966 ; I. Vlad, 1975; II. Vlase, 1980, 1982,1985; 1.1. Florewu, 1982,1985 ș.a.). O atenție specială s-a acordat și problemelor ridicate de dirijarea, regenerării naturale a pădurilor de brad (V. Magdaș, 1948, N. Constantinescu, 1950), a făgetelor (I). Târziu, 1973, 1982, Gh. Marcu, 1976, I. I. F lor eseu, Gh. Spirchez, 1979), în pădurile do cvercihee (I. Diaconeșcu, 1918, St. Purec leali, 1976, N- Constantinescu, 1982, C. Pămămi.nu, 1983, 1, Ungureanu, 1983, I. Bini- cseu, 1983), sau a celor de molid (P. Dumi- trescu, 1970, P. Ciobanu, 1978, p, Geambașu, 1982). De asemenea, în Revista pădurilor au Fost dezbătute opiniile specialiștilor în legătură cu aplicarea tratamentelor bazate pe regene- rarea naturală în pădurile cu rol d© protecție deosebit și mai ales în cele de interes hidrologie »f recreativ (F. Haner, 1956; I. Diaconu, 1957 ; i. Vlad. 1957 ; V. Giurgiu, 1976, 1979; E._ G. Vegulescu, 1979; A. Anca, 1979; R. DlssescUj 1977 ; St. Purcelean, 1975 ; I. I. Flurcscu, 1979; St. Puicelean, L. Petrescu, 1977; I» I. FJorcSCU, I. Damian, 1982). O mențiuni* specială, se cuvine unor eumuai- câri de amplă sinteză privind promovarea rege- nerării naturale a pădurilor, ca o condiție esen-. țîalâ pentru creșterea eficacității so3ial-eco.no- micc a silviculturii românești (V. Giurgiu, 1980) d cu privire la apoi iul tratamentelor in gos- pwiărhea intensivă a păduriloi (E. G. Negu- tacii ș,,u, 1976, E. G Negukucu, 1981). Prin aceste articole, Revista pădurilor a adus un mare aport la reconsiderarea, pe baze noi, a regenerării naturale a arboretelor, după o peri- oadă în care această metodă a fost mult negli- jată. Chiar dacă în ultimii© patru decenii, s-a. pus accentul pe regenerare artificială, dictată de necesitatea imperioasă, a instalării vegetației forestiere pe terenurile despădurite și degra- date, preepm și de urgența» — uneori exgerată - cu care S-a impus refacerea sau substituirea unor păduri necorespunzătoare structural și funcțional, în paginile Revistei pădurilor s-a subliniat în permanență, potențialul superior de regenerare naturală a pădurilor no&stre, ■ Cu eforturi cît mai mici din partea silviculturii și exploatării forestiere. în plus, s-a subliniat rolul determinant pe care îl are regenerarea naturală în conservarea la parametri maximi a fondului genetic milenar al patrimoniului nostru forestier, la menținerea stabilității ecoBistemice și ame- liorarea productivității pădurii, la bararca unor riscuri viitoare de restrîngere a diverși tăi ii struc- turale a pădurilor cu consecințe imprevizibile asupra stabilității și funcționalității ecosiste- melor forestiere cultivate. Revista pădurilor a' promovat ou consecvență, necesitatea fundamen- tării științifice cît mai temeinice a modalităților diferențiate de dirijate a regenerării naturale, prin promovarea tratamentelor intensive, dar acest deziderat s-a conturat mai precis în prac- tică abia după intrarea în vigoare, a „Progra-' mulai național pentru conservarea și dezvolta- rea fondului forestier în perioada 1976 — 2010”, Revista pădurilor și-a adus o contribuție esențială și la elaborarea și apoi recenzarea unor tratate șî lucrări de amplă sinteză. în care s-au valorificat creator rezultatele cercetărilor legate de regenerarea pădurilor precum și în legătură cu definirea, alegerea și aplicarea tratamentelor (E. G. Negulescu, 1957; E. G. Negulescd, Gh. Ciumac, 1959 ; E. G. Negulescu, I. Damian, 1964; N. Constantinescu, 1973; E. G. Negu- lescu ș.a., 1973; I. Vlad, 1». Petrescu, 1977, L I. Florescu, 1981, V. Giurgiu, L982 ș.a.), elaborate prin care cadrele didactica șî cerce- tătorii au contribuit la formarea unei' concepții unitare, profund'științifice, potrivit condițiilor naturale și social — economice din țara noastră, privind locul și rolul regenerării naturale în acțiunea de instaurare a unei silviculturi inten- sive în România. FniW natural ragțqvraUon, aii nctivltj’ wMely promoted by the Revista pădurilor The nuthor trniphastzes the contriliutlon the Revista pădurilor betnecn 1886 — 1985 in sohing the problema con- cermng naturii regeneration of ioreuts iu RotWanitt. Ewnin ihe iirst years ol puLlication, the l’cvkla militated for the working out ot regeuerntion metliods characte- rintfe oi the specific coiidiliorif in our icuni ry. Gct.ually, stress is lald on restrlcling the applicutiou of de ar cultlng and wppler Care was takeit în the sprcadiiig ol seleclioit felling. - , - Durlng the past tîme, altei’a siiort period of regress, the Revista pădurilor had a great contribuiion to the pro- indicni of the iiictLjodș based on sland ilăturâl regeneration. The paper points out the contribuiion of the Revista pădurilor In increasing the iniBiuity degree of Romanian REVISTA PĂDURILOR * Anui W * 1035 * Nr. 4 % Problemele mgriprîi și condu- j cerii arboretelor în paginile Revistei pădurilor . Ing. L. PETRESCU Institutul, dc' cercetări și amenajăi silvice Aniversarea ceiitenarulni Revistei pădurilor prilejuiește o privire retrospectivă, asupra modului in care a-a gindit și acționat și în con- ducerea arboretelor. Cititorul ia cunoștință cu deplină satisfacție de faptul că în paginile acestei prestigioase publicații a corpului' silvic și-au găsit întotdeauna, loc, alături de celelalte pro- bleme majore ale silviculturii românești, și problemele referitoare la îngrijirea și conducerea arboretelor. Urmărind conținutul revistei de-a lungul timpului, constatăm că, deși în acest domeniu preocupările au fost mereu în atenția celor ce năzuiau ca pădurile țării noastre să devină tot mai prospere și mai corespunzătoare multiplelor funcții ce le reveneau, materialele publicate ee au avut ea-temă „îngrijirea și con- ducerea arboretelor” nu prezintă o repartizare constantă în decursul timpului. Astfel, de Ia primul articol apărut chiar din anul înființării revistei (1886) și în careI. Corodeanu își exprima unele opinii referitoare la „Necesitatea aplica- țiunh tăierilor de ameliorare la păduri” și pînă în prezent, din totalul de 180 articole ce fie- referă la probleme de îngrijire și conducere a arboretelor numai 2% au fost publicate în primul pătrar de veac ăl existenței revistei (1886—1911). în celde-al doilea pătrar (1912 — 1936) au fost publicate 8%, în cei de al treilea pătrar (1937 — 1961) 28%, iar în ultimul pă- trar (1962—1985) 62%. Această prezență ma- sivă a materialelor referitoare la îngrijirea și conducerea arboretelor în paginile revistei, după 1936, nu este întîmplătoare, căci, așa cum se va vedea, o anumită ierarhizare în abordarea lucrărilor de cultura pădurilor, la scară națio- nală, a fost necesară, prioritatea în prima jumă- tate de veac (pînă în jurul anului 1936) deți- nînd-o problemele de regenerare, împăduriri, refaceri. Nu numai starea fondului, forestier dar și anumite considerente de ordin tehnic (lipsa unui personal bine instruit, lipsa insta- lațiilor de transport permanente etc.) și mai ales economic (rentabilitatea lucrărilor, asigu- rarea debușeelor lemnului rezultat etc.), explică în bună măsură ordinea de prioritate a acestor activități. Diversitatea și complexitatea problemei îngri- jirii și a conducerii arboretelor este evidențiată de conținutul articolelor, de numeroasele aspecte tratate în paginile revistei, dintre care se pot menționa : rolul lucrărilor de îngrijire în cadrul economiei forestiere, evoluția structurii arbo- retelor parcurse cu lucrări de îngrijire în com- parație Cu evoluția naturală a lor, efectele răririi arboretelor asupra creșterii și calității acestora, tehnica conducerii arboretelor în diferite for- 218 mâții forestiere, metode de clasificare a arborih indicatori folosiți în. caracterizarea stării arb, rilor șî a arboretelor, recoltarea lemnului pr venit din tăierile de îngrijire șî prejudicii ce ! aduc pădurii cu acest prilej, utilizarea mijlo; celor mecanice și chimice în lucrările de îngrijii a arboretelor, îmbunătățirea calității arborih prin lucrări de elagaj, rentabilitatea lucrările de îngrijire, inclusiv căile de raționalizare, acestor lucrări, aeeesibilizarea interioară a arbl retelor, Organizarea și. planificarea luerărilo punerea îi valoare a produselor, intermediar conducerea unor categorii de arborete eu rt deosebit, realizări și direcții de cercetare în aces domeniu, terminologie, consfătuiri și schia buri de experiență etc. Nu lipsesc din paginii revistei și articole semnate de personalități d peste hotare consacrate în acest domeniu, ca Ștefancik (R. P. 8/1970 și R. P. 4/1977), Ko nopka (R. P. 1/1977). Deși aspectele tratate în decursul timpulu au fost, așa cum S-a menționat, destul de nume roase, o ordonare cronologică a lor este de naturi a ne dezvălui evoluția concepțiilor și a realiză rilor din acest domeniu, și de a maica anumit date cu profunde semnificații, cu toa te că Revis ta pădurilor nu a constituit singura modalitati publicitară. Așa, de exemplu, în 1912, Gh Teodorescu punea pentru prima dată problema unui procedeu de intervenție adaptat condițiiloi din pădurile noastre, arătîndu-se chiar partieu laritățile procedeului. Despre efectuarea lucră- rilor de elagaj găsim referiri incepînd din 1937 de folosirea metodelor chimice din 1955, de aeeesibilizarea arboretelor în perioada hicrăriloi de îngrijire din 1966, de conducerea arboreteioî periclitate de vînt și zăpadă din 1968, de îngri- jirea și conducerea arboretelor- de tip grădină- rit din 1983 etc. Unele din aceste date au însem- nat și priorități românești în problemele res- pective. Din multitudinea problemelor și a preocupă- rilor, a concepțiilor și a realizărilor, vom căuta în cele ce urmează Să subliniem eîteva din as- pectele mai semnificative ale acestei ample activități. O prima etapă, la care ne vom referi, cuprinde prima. jumătate de secol de existență a r evistei, dar și de preocupări ale silviculturii noastre pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. Deși numărul articolelor ce aii apărut în. această primă etapă (1886 — 1936) a fost relativ redus (circa 10% din numărul total), conținutul lor pate deosebit de interesant na numai prin origi- nalitatea ideilor, dar ȘL prin aspectele abordate și datele ce le conțin. * ^VISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 % Nr. 4 Parte din ‘articolele de început relevă fap- tul că , .îu cele mai multe cazuri avem de a face cu păduri compuse din esențe amestecate, iu cari nioiuua din lucrări le cui turale, premergătoare tăierilor de rărituri, nu s-au efectuat” (Gh. Temlorescu, 1912). De asemenea, în articolul intit ulat „Ameliorări sil^nce din punct de vedere cultural și executarea lor in regie” (D. Marcovici, 1915), aflăm o serie de date deosebit de valo- roase privind încep olurile lucrărilor de îngri- jire din tara iioastră. Astfel, găsim precizarea că, „în trecut, înainte de imul 1880 nu s-au făcut,' urî s-au făcut foarte rar astfel de tăieri”. Și mai departe cl adaugă: „De Ia anul 1900 încoace însă, s-au practicat la foarte multe păduri și îu diferite regiuni silvice tăieri de curățiri, lămuriri și rănituri”. Lipsa unor date statistice care să cuprindă, toate tăierile de aipc- lioiw'e (curățiri, lămuriri, rărituri), executate de la înființarea serviciului silvic constituie, după părerea autorului, un însemnat impedi- ment, și propune ca în această direcție sa se treacă la stringerea unor astfel de date. Din același artiepl aflăm că „primele opera- țiuni dc curățiri și rărituri s au executat Ia noi în anul 1884, la pădurea Lunca Argine.șlî din ocolul Butoîești, lucrare executată în regie pe o suprafață de 80 ha”. „Tot în această pădure, după 14 ani și anume din 1888 pînă îu 1902 s-au făcut primele tăieri de rărituri, cp care ocazie s-a extras la hectar, in medie, 65 steri”. „Au urmat lucrări de curățiri în anii 1895 — 1898 la ocolul Căscioarele, rărituri ui anul 1914 la Ocolul silvic Pîrscov și in 1914/1^ ,1a Ocolul silvie Tisău”. Solicitările tot mai numeroase de lemn de mici, dimensiuni ca și simplificarea formalităților de vinzare a acestuia, au condus la intensificarea tăierilor de ameliorare „spre folo- sul cultural al pădurilor și economic al țării”. Pînă, Ia elaborarea .©menajamentelor se pro- punea' „să se facă studii sumare de fiecare pădure sau serie, pentru a se stabili pentru un period de 10 ani, ce anume lucrări de amelio- rare comportă masivele”, După ce este prezen- tată tehnica curățirilor și a lămuririlor se trece la rărituri din a căror tehnică reținem ca. ale- gerea momentului de executare a răriturii ca și alegerea’arborilor de extras „va fi indicat de necesitatea dezvoltării viguroase a arborilor din etajul dominant”. Se recomandă înșă evitarea unor intervenții puternice care vor-fi în detri- mentul arboretului. Din această/ perioadă de început, atenția cititorului este reținută de un alt articol semnat de G. Stătescu, in auul 1888, și intitulat „Hi- giena pădurilor”, ințelcgind prin aceasta „pom- plexul măsurilor de gestiune, de e^plpatare, de ameliorare, capabile de a, asigura producțiunea maximă”. ISeccritalea unire reguli în această, prh iuții, este , opus ide rai ă câ ar constitui uu mate cîștig pentru țară căci, h ■ arca dată, pădurile statului ocupau aproape jumătate din REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 toatft pădurile românești. Același silvicultor G. Stătescu, referindu-se la lucrările de lămu- riri, într-un alt articol, apărut tot în 1888, arată că „nu se poate vorbi de două moduri de a practica lămuriri în codru; nu e decit unul care constă în a opera de odată și în etajul de sus și îu cefde jos”.Se constată că autorul formula o concepție cu totul originală, ce a fost con- firmată în decursul timpului, concepție ce stă și în prezent la baza metodei de rărire selectivă, nu numai din țara noastră, dar și din multe alte- țări. însăși Stătescu revenind după o perioadă de timp necesară clarificării acestei probleme, arăta în 1895 că „intervențiile în ambele plafoane dau rezultate mai bune”, într-uu alt articol, silvicul tonii Gh/ Teodo- rescu (1912), analizînd posibilitatea aplicării în pădurile noastre a procedeelor de rărire francez șf german ajunge la concluzia că „niciunul din procedeele tipice menționate nu se poa te aplica” .. . „La noi, unde speciile de valoare sînt răs- pîndite în mod întâmplător într-un etaj sau în celălalt, procedeul cel mai bun constă- în a degaja coronamentul esențelor de elită, ori care ar fi etajul unde se găsesc, în aceste operațiuni fiind conduși întotdeauna’de1 principiul do. a'ritf desgoli terenul”. Este în fond o confirmare 'a celor constatate de predecesorul Său Stătescu. Aplieînd ca stagiar la școala de silvicultură „procedeul Special” pe care l-a gîndit spunea: „dacă am procedat bine sau rău, viitorul ne va arăta”. Extinderea mare pe care au luat-o regene- rările* artificiale după primul război mondial au pus implicit problema primelor lucrări de îngri- jire (degajări) pe mari suprafețe, care să asigure' dezvoltarea corespunzătoare ă speciilor de va-’ loare (Manole Horia, 1932).’ Importanța ecologică a subarborctelu i Iii pădurile de eîmpie este relevată de prof. 0. Chiriță încă din 1932. Din anul 1933 Administrația Casei Autonome a Pădurilor Statului (CAPS) stabilește ca fiecare ocol să execute în cadrul lucrărilor de împăduriri și lucrările necesare de îngrijire pînă la reali- zarea stării de masiv. • în ce privește pădurile particulare, I. Paladian (1936), arăta că „pînă acum cîțiva ani în urmă prin regulamentele de exploatare, afară de foarte rare excepții, nu s-au prevăzut a se face’ operațiuni culturale, iar cînd au fost prevăzute au fost foarte sumare”. Anul 1936 prilejuiește un amplu bilanț mi numai pentru Revista pădurilor și Societatea „Progresul Silvic”, de- la a căror existență se împlinea o jumătate de veac, dar și pentru întreaga activitate desfășurată pe tărîinul sil- viculturii în țara noastră. Cu acest prilej sînt desprinse învățăirpnte și sînt trasate, direcțiile de urmat îu' viitor. Caracterizind această înde- lungată perioadă ee șe încheia, în editorialul intitulat „Semicentenarul nostru” (R. P. 6/193C) 219 se arată: „A fost o dreaptă, și înțelegătoare judecată a unui trecut greu și «buciumat” ... „iu epoca cea mai agitată a silviculturii române, in epoca de tranziție de la pădurea virgină la pădurea cultivată”, Pentru activitatea de îngrijirea și conducerea arboretelor, anul 1936 reprezintă au numai un an de bilanț dar și un an de început al unei noi etape, al declanșării unor vaste acțiuni de îngrijire sistematică a pădurilor țării. Iată numai cîteva din .glodurile ce preocupau în acel an de cumpănă pe silvicultori noștri : „Opera de refacere a pădurilor trebuie continuată în vederea ameliorării arboretele#. Restanțele de împăduriri s-au sfîrșit în multe locuri și în eițiva ani vom fi Ia zi cu lucrările de împădu- rire. Problema care se pune acum este îngrijirea și conducerea arboretelor, prin lucrări numite generic „operațiuni culturale” (reținem folosi- rea pentru prima dată în paginile revistei, sub influența silviculturii franceze, a acestui ter- men) ... „Această problemă e mult mai difi- cilă ca prima. Ea cere cunoștințe mai adm ci, discernământ și foarte multă conștiinciozitate. Lucrările trebuie executate cu multă grijă și atenție căei odată făcute, cu greu se mai repară greșala” (Gr. Vasilescu, R. P. 6/1936). De aici înainte. Revista pădurilor devine o .puternică tribună in sprijinul acestei acțiuni. „Momentul pentru operațiuni culturale se apropie” se afirmă din nou cu simțămmtul datoriei și totodată al răspunderii față de această mare avuție națională și ca atare „există în această privință un mare interes de a fixa ideile în această materie”. Numărul 6 al Revistei pădu- rilor din anul 1936j număr care este și jubiliar, cuprindea, la rubrica „Problemele Ia ordinea zilei” nu mai puțin de opt articole pe această temă Scrise de specialiști din producție sau din administrație. Alte două articole vin să se adauge celor opt, tot în anul 1936. Iată numai cîteva din contuziile la care se ajunsese și felul în care urmașă se lucreze în viitor (R. P. 6/1936): „Pentru executarea lucrărilor nu se pot ;da reguli fixe. Silvicultorul trebuie să judece fie- care caz în parte și să intervină de cît e ori este nevoie, fără să uite vreodată scopul urmărit”. „E mai bine ca operațiile culturale să fie făcute mai des și mai slabe, deeît rare și puternice” (Gr. Vasilescu). „Intervențiile care acționează numai în etajul dominat sint considerate ea o „mentali ta te nenorocită cu consecințe dezas- truoase pentru, multe păduri” (Z, Przemețchii). „Mai bine să nu se cheltuiască energie multă și bani scumpi în luciări de creare a arboretelor din specii nobile și de mare valoare de viitor, dacă se neglijează lucrările de îngrijirea arboretelor” (T. Nicoară). V. Cotta, arăta în nr. 9,1936, că, „pentru a da un avînt lucrărilor de operațiuni culturale ne • trebuie.ște ©organizare temeinic^ în acest scop. ?2Q Administrația să ne creieze condiții favorabile de muncă care să permită tuturora să execute operațiuni culturale”. Releva Ia acea dată lipsa de drumuri din regiunea montană unde sint, localizate cele mai multe păduri cit ți Starea necorespunzătoare a multor păduri din regiunea de cimpie și de dealuri care „sînt poenite și reclamă mai degrabă să fie refăcute deeît rărite”. Dintre numeroasele propuneri rețin a tenția cele refer itoare la necesitatea desfă- șurării lucrărilor dc îngrijire pe baza unor programe multianuale, cu sume prevăzute în buget în cadrul unui articol separ at, iar IGEF-ul să execute rărituri model în diferite regiuni și condiții de arboret. în următorii ani, după 1936, lucrările de îngrijire cunosc 0 amplă intensificare pc baza unor programe de lucru auuale. Față de 1936 suprafețele parcurse ou asemenea lucrări (circa 25000 ha), ajung în următorii ani să Se dubleze sau chiar să se tripleze. Totuși, rezul- tatele obținute sînt considerate „modeste”, atît în privința suprafețelor parcurse cit și a volumului de material rezultat (M. Răduleseu, R. P. 1—2/1942). Cauzele erau multiple : starea necorespunzătoare a multora dintre pădurile din regiunea de deal și de cîmpic, lipsa de dru- muri, lipsa unui personal instruit. în perioada 1949 — 1953 consemnăm apariția primelor două ediții a îndrumărilor tehnico CC se refereau la toate pădurile țării, ca urinare a actului naționalizării dinl948. Pentru îmbună- tățirea continuă -a acestor îndrumări se pro- pune, printre altele, ca „Revista pădurilor să deschidă o rubrică unde să se dezbată diferitele probleme de operațiuni culturale, cu partici- parea largă a practicienilor de pe teren” (V. Bakoș, R. P. 1/1956). .Diferite aspecte privind importanța efec- tuării și intensificării lucrărilor de îngrijire, efectele auxologice ale răririi arboretelor, folo- sirea mijloacelor mecanice sau a celor chimice îh aceste lucrări, metodele și particularitățile procesului de exploatare a lemnului provenit din tăierile de îngrijire, sint numai cîteva, din preocupările practicii și ale cercetării științi- fice din anii 350 și ’60. Primele rezultate ale verificărilor Ia Scară de producție a îndrumărilor tehnice din 1956 (ed. a treia), verificări ce au avut loc în cadrul ocoalelor experimentale, sînt’ sintetizate de A. Marian și L. Petrescu în nr. 9/1960 al Revistei pădurilor. Un eveniment cu o deosebită semnificație din această perioadă l-a constituit Consfătuirea țărilor membre CAER, ținută la București în anul 1960, eveniment consemnat și în paginile revistei (I. Milescu și A. Marian, R. P. 1/1961). Consfătuirea a dat posibilitatea, unui valoros schimb de păreri în problema efectuării lucră- rilor de îngrijire a arboretelor, relevînd nu numai faptul că la acea dată țările socialiste dispuneau de sisteme bine închegate privind efectuarea REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 19«5 * Nr, 4 lucrărilor de îngrijire, adaptate condițiilor pațu- jale și economice ale fiecărei țări, dar în materie de metodă • de rărire evidențiază avantajele metodei selective — combinată, în comparație eu metodele fundamentale. Cercetările efee- ^tc în principalele formații forestiere din. țara noastră, după 1956', au scos în evidență justețea acestei concepții, care, așa cunr S-a precizat mai înainte, a fost formulată și apli- cată in silvicultura noastră încă de la sfîrșitul secolului trecut. O mențiune aparte o comportă prezentarea în paginile revistei a primelor lucrări dc rărire sehematieo selective, efectuate în țara noastră, in renișuri des Salcie (St. Bărbat, N. Dragomir, R. P. 5/1962). De asemenea, în 1966 se prezintă rezultatele unor experimente ce au condus la aplicarea, pentru prima dată în țara noastră, ■ unei noi tehnologii de îngrijire a arboretelor tiner e în cate extragerile selective au fost pre- cedate de deschiderea Căilor de acces (R. P. 3/1966), (fig. 1). Eig. 1. Cale de acces (3 m lățime), deschisă Înaintea prim'1 lucrări de curăliw, într-un arlwel de fag (suprafața exp. „Arcalia", Ocolul silvic ICAS—Lechința; foto • P. Haring). O încercare temerară de a fundamenta con- ducerea arboretelor de molid pe. coeficientul de zwltfețe (raportul h/d) este făcută de P. Ște- mnescu (R. P. 7/1970). Problemele, legate de aportul cercetării știin- țifice în acest domeniu, au format- obiectul unor Materiale deosebit de interesante. în care sînt consemnate, rezultatele obținute, direcțiile ile cercetare, aspecte metodologice (R. P. 4/1970; 10/1971, 6/1981). Realizarea accesibilității interioare a arbo- retelor în peiioada lucrărilor de îngrijire, meto- dele folosite în acest scop ca și avantajele.ee rezultă sînt prezentate de L. Petrescu în R. P. 2/1972 (fig.- 2). Deși lăiitura schematică a fost recomandată încă din 1961 în țara noastiă în culturile uniclo- «ale de plopi, rezultatele unor prime, experi- Fig. 2. Arboret de inolfd pnreurs hi timp ți în mod corespun- zător cu tăieri de îngrijire Potecile ce au fost deschise faci- litează atît tdcrArlle de îngrijire cit și alte acliviîăli de gos- podărire silvicii șî turisticii (Ocolul silvie Azuga; foto: I.. Petrescu). mentări în Becastă privință sînt pi izentar-i abia în 1973 (C. Stoic ti lescu, R. P. 2/1973). Vătămările cauzate arborilor răirmși pri lejul lucrărilor de rărituri au conslimi l o preo- cupare mai veche in silvicul 1 ura mandră (Gh. Ivan, R. P. 3/1966). Totuși, datorită conici țelor deosebit de grave ce apar prin mglijure;i a cestui .aspect, cerceliri noi au Ins! necesare în vederea cunoașterii cauzelor șl recoman- darea măsurilor ce se impun (L. Petrescm R. P. 8/1974; 4/1980). Daunele cauzate de factorii abîotici au fost îndeaproape urmărite în scopul prevenirii lor prin măsuri silvotehnice. Modul de conducere a arboretelor de molid pentru a Ie mări rezistența la acțiunea vîntului și zăpezii a format obiectul unor cercetări laborioase (L. Petrescu, R. P. Fig. 3. Aspect dintr-un arboret de foioase, din zona de chnpic (Ocolul silvic Hrănești), parcurs tn med corespunzător cu tăieri dc Îngrijire selective (fuio: ȘL Purcelean). R^VISTA PAPURILOR * 4n«l IM * JM5 * Nr. 4 221 lucrărilor de îngrijire, adaptate condițiilor natu- rale și economice ale fiecărei țări, dar in materie de metodă de rărire evidențiază avantajele metodei selective — combinată, în comparație cu metodele fundamentale. Cercetările- efec- tuate în principalele formalii forestiere din țaiu noastră, după 1956, au scos în evidență justețea acestei concepții, care, așa cum s-a precizat mai înainte, a fost formulată și apli- cată în silvicultura noastră încă de la sfîrșitul secolului trecut. O mențiune aparte o comportă prezentarea în paginile revistei a primelor lucrări dc rărire schematico-selective, efectuate în țara noastră, în renișuri de salcie (St. Bărbat, N. Dragomir, R. P; 5/1962). De asemenea, în 1966 se prezintă rezultatele unor experimente ce au condus la aplicarea, pentru prima dată în țara noastră, n. unei noi tehnologii de îngrijire a arboretelor’ tinere în cate extragerile selective au fost pre- cedate de deschiderea căilor de acces (R. P. 3/1966), (fig. 1). Fig. 2. Arliorcl de țnnHd parcurs Ja timp și in mod corespun- zător cu tăieri dc Îngrijire. PoHcile ce au fost deschise faci- litează atlt lucrările de îngrijire cil ți alic activități dc gos- podărire silvică șl turistică (Ocolul silvic Azuga: foto: L. Petrescu). Fig. 1. Cale de acces (2 m lățime), deschisă înaintea prin-' j lucrări de curățire, intr-un arboret de fag (snpraCițq cxp. „Arcalia”, Otiohil silvic TGAS—LecMnpi; fotoî P. Ilaring). O încercare temerară de a fundamenta con- ducerea arboretelor de molid pe coeficientul de zveltețe (raportul h/d)’este făcută do I4. Ștc- fănescu (R. P- 7/1970). Problemele legate de aportul cercetării știin- țifice în acest domeniu, au format obiectul unor materiale deosebit de interesante, in care sînt COiisemiiate rezultatele obținute, direcțiile de cercetare, aspecte metodologice (R. P. 4/1970; 10/1971, 6/1981). Realizarea accesibilității interioare a arbo- retcior în per ioada lucrărilor de îngrijire, meto- dele folosite în acest scop ca și avantajele ce rezultă sînt prezentate de L. Petrescu în R. P. 2/1972 (fig. 2). Deși lăiitura Schematică a fost recomandată incă din 1961 în țara noastră în culturile unielo- nale de plopi, rezultatele unor prime experi- fâVlSTA PAPURILOR * Anul 100 * 1995 * Nn 4 montări în această privință sînt prezentate abia în 1973 (O. Stoiculescu, R. P. 2/1973). Vătămările cauzate arborilor rămași pri- lejul lucrărilor de rărituri au constituit o preo- cupare mai veche iu silvicultura noastră (Gh. Ivan, R. P. 3/196(1). Totuși, datorită Cimseem- țclor deosebit de grave ce apar prin m glijaiea acestui, aspect, cercetări noi au fost necesare în vederea cunoașterii cauzelor și recomau- darea măsurilor ce se impun (L. Petrescu. R. P. 8/1974; 4/1980). Daunele cauzate de factorii abiotici au fost îndeaproape urmărite în. scopul prevenirii lor prin măsuri silvotohnice. Modul de conducere a arboretelor de molid pentru a le mări rezistența la acțiunea vîntului și zăpezii a format obiectul unor cercetări labor ioase (L. l’etrescu, R. P. Fig. 3. Aspect dintr-un arboret de foioase, din zona dc clmpic (Ocolul silvic Brănești), parcurs tn mod corespunzător cu tăieri de îngrijire selective (foto : șt. Purcelean). 6/1968; L. Peln^cu si R.Disseseu, R.P.4/1978; R. Ichim și I. Bărbii, R. P. 3/1979), Pentru executarea unor lucrări dc îngrijire de calitate mai bună au fost formulate o serie de propuneri privind crileriilc de clasificarea arborilor din arboretele de foioase, precum și modul în carp este indicat să se aplice răririle selective bazate pe arbori de viitor (Gh. Ciumac, R- P. 3/1971 și 8/1971) (fig. 3 și 4). Fig. 4. Exemplar 4e valoare, de carpen, provenit din să- mință; selecționat prin lucrări de îngrijire consecvent aplicate (Ocolul silvic Sighișoara, V,P. Bendorf: foto Gh. Qiumâe). în cuprinsul revistei întâlnim adesea atitu- dinea fermă, critică, a unor silvicultori împo- triva unor tendințe sau practici necorespunză- toare, manifestate în lucrările de îngrijirea arbo- retelor, ca de exemplu : extragerea cu priori- tate a arborilor ajutători aflat i iu plafonul sau în etajul inferior al arboret ului iZ. Przemețchii, R.P. 6/1936; Gb. Ciuinuc, R. P. 4/1965); extra- gerea suburbii ret ului (Gr. Vasilescu, R. P. 1/1963); deschiderea marginilor de masiv la rărituri (I. C. Demetreseii. R. P. /1939): folo- sirea in exclusivitate a nuihăniliii de arbori ca indicator iu lucrările de rărituri (Gh. Oiumac. R. P. 3/1980). întrucât in curind urmează să sc tremă la redactarea unoi noi îndrumări l< Imicv oficiale, deci la o riîmpleInm și îmbunătățire u îndrumă- rilor tehnice din 1966 (ediția a patra), unele sugestii și propuneri în acest sens au fost pre- zentat? în paginile revistei (L. Petrescu» R. P, 2/1979; V. Stănescu, R. P. 3/1977). Programul, național pentru conservarea, și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976— 2010 a prevăzut, în lumina directivelor de par- tid și de stat, și în domeniul lucrărilor de îngri- jire a arboretelor măsuri concrete menite să contribuie la ameliorarea continuă a funcțiilor de producție și a celor de protecție a pădurilor. Programul prevede sporirea suprafețelor ce se parcurg CU tăieri de îngrijire de la 1,3 milioane în 1975 1» circa 2 milioane în anul 2010. Pe lîngă prevederile cantitative, programul su- bliniază atenția- ce va trebui acordată calității lucrărilor, precum și unor tehnologii mai. efi- ciente (R. P. 1 și 2/1976). Dealtfel, mare parte dintre lucrările publicate după 1976 abordează problemele în strinsă legătură cu prevederile programului național. Așa, de exemplu, pot fi citate articolele: „Contribuția tăierilor de regenerare și îngrijire la realizarea structurilor adecvate pădurilor cu rol polifuncțional (Șt. Purccleanu și L. Petreseu, R, P. 1/1077); „Unele aspecte privind armumziirca cerințelor silviculturale și ale exploatărilor forestiere la efectuarea tăierilor de îngrijire (L. Petreseu, R. P. 6/1978); „Considerații privind adaptarea tehnologiilor de exploatarea pădurilor Ia cerin- țele tratamentelor și ale operațiunilor culturale” (H. Furnică, R. P. 6/1978); „Unele aspecte sil- Votelmice dc importanță majoră pentru pro- gresul silviculturii'1) X. Cunfitantineșcu, R. P. 1/1979); „Productivitatea pădurilor și aportul silvotehnioii” (E. G. Negulescu, R. P. 4/1981). Unele aspecte referitoare la conducerea anu- mitor categorii de arborete cu structurii com- plexă (grădinărită) sau cu rol de protecție deo- sebit au fost prezentate în ultimii ani (N. Con- stantinescu, R. P. 4/1982; I. I. Florescu și I. Damian, R. P. 1/1982; I. Vlad R. P. 2/1983). în concluzie, se poate afirma că Revista pădu- rilor a reușit ca, în decursul celor >o sută de ani de existență, să redea principalele preocupări, concepții și realizări ale silvicultorilor din țața noastră în problemele vizînd îngrijirea și con- ducerea arboretelor. Realizările remarcabile ob- ținute în gospodărirea rațională a fondului forestier sînt evidențiate și dc suprafețele par- curse anual cu lucrări de îngrijire. Este suficient dc a arăta că suprafețele parcurse cu asemenea lucrări au crescut treptat de la 600 mii ha, în 1951 la 1,3 milioane ha în 1980, Corespunzător, ponderea masei leumoase recoltată prin tăieri de îngrijire a crescut de la 5%, cit reprezenta în 1951 din masa totală recoltată; la circa. 25 % REVISTA PĂDURILOR * 4 nu? MO * 1035 * Nr.4 1 în 1980. Intensificarea lucrărilor de îngiijirtlâi Urmărind paginile revistei în decursul celor fost posibilă și ca urmarea dotării în mod. susți- o sută de ani putem desprinde eu deplină satis- nut a pădurilor cu drumuri forestiere, acțiune faCție că, prin valoroasob' contribuții de ordin începută în pădurile statului încă din 1941 (M. științific și practic- aduse de cei care au lucrat Rădulescu, Revista pădurilor 1 —2/1942).Chiar și lucrează în acest domeniu, ca și prin expe- din anii’60 se punea problema ca la dimenfiio- riența îndelungată a unităților noastre din narea viitoarelor combinate pentru prelucrarea producție, se poate evidenția cristalizarea și complexă a lemnului Bă se țină seama și de perfecționarea unui sistem propriu de îngriji- potențialul industrial1 al masei lemnoase prove- re și conducere a arboretelor, izvorît din reali- nită din efectuarea tăierilor de îngrijire (V. tățile pădurilor românești, ea și formarea unei Giurgiu, Revista pădurilor 9/1960). adevărate școli românești în acest domeniu* Car* and tending ol standâ octlvltles wtdely promoted by the Hevista pădurilor The papers publlshed during the lirst haU of the century (1886-1936) tn tba Revista pădurilor arc valuablc for the origînality of the ideas and data they comprlse, although thcy represent only about 10% of the titles. After 1936 once tending of stands is intenslfled in Romanța, the articlcs publishcd are more and more frcquent, reflccting the concern and achîcvements in the fleld. Even since the first tending operations were carried out, one shotild poinl oul the organization and improve- ment of adequate stand tending Systems, characteristlc of the bloccologlcal particularitîes of Romaniau forcsts and eco- nomic ends aimed at. The application of selective thinning acting on the whoiesiond profite as tvcII as of systematic (medianical) selective thinning, a network of strip roads In young standa, the utlltzntfon of the stability factor (the rclationship bd- ween height and diameter) in tending of stands, are only come of the achlevemcnts and conceptlons wherc Romanlan silvicul ture holds top position. Din paginile Revistei pădurilor Parcurile noastre naționale șt rezervațiile științifice tre- buie să fie croite pe o veșnicie, ca să-și poată împlini marea misiune științifică culturală, națională și economică. Trebuie să fie' puse la adăpost de fluctuațiile intereselor vremelnice. Ne țrtbuit doct înainte de toate o lege specială pentru protee- țiuuea naturii, care să consolideze rezultatele dobindite, care Să permită și de aci înainte, ca ființe rare, specii vegetale șl, animale amenințate ca distrugerea, să fie protejate cit mai, efectiv. 1 ' Această lege va Înființa o Comisie a Jlonumentelor'NatUrlî, alcătuită dih cîțiva specialiști (zoolog, geolog, botanist, geograf, turist, silvicultor), buni cunoscători al acestei pro- bleme. Va înființa și un oficiu, care se va ocupa de tobfiica și executarea protecției efective. Preocuparea cea mal mare a viitorului apropiat, trebuie să fie Insă studiul științific al teritoriilor rezervate. Pe lingă studiul exactul condițiilor fizice, meteorologice-Climatologi ce din parcuri șl rezervații, flora șl fauna, dar mai ales complexul vegetației și al vieții animale trebuie supusă observațiilor continue, permanente, de lungă durată, pentru a surprinde legile de organizare ale tovărășiilor vegetale, lupta Intre com- petenții tapetului vegetal, succesiunile vegetala, deci tot ce poate interesa pa un fitosoctolog. Acad. Al. Borza’ (Revista pădurilor, 1927, paginile 219—220) Un rol important tn protecția monumentelor naturale revine forestierului care este Cel dinții căruia ti incubă datoria de a se ocupa cu protecțiunea peisajelor, deoarece hi păduri, cu solul, cu plantele și animalele ce cuprind, se păstrează Încă urme de viață primitivă șl tot in ele locuri care din punct de Vedere nl pitorescului trebuie păstrate ca niște adevărate relicve ale trecutului. • Nimeni nu s-a interesat la noi dc conservarea monumen- telor firești, nimeni n-u luat vre-o măsură ca să păstreze integralitatea comorilor de frumusețe care odinioară împo- dobeau cuatlta profunzime frumoasa noastră țară. Prof. P. Antonescu (Revista pănrllor, 1908, pag. U8j Am simțit mai mult ca oricînd rolul Revistei pădurilor in procesul dc formare științifică șl practică a noastră, a odor ce ne-am legat viața de aceea a pădurilor. Acestea toate fiindcă Revista pădurilor a servit, incă de la Începutul lor dibuitor, activitățile forestiere, pe care le-a ajutat să se afirme și să se cristalizeze și, în același timp, pentru că a rezistat timpului pină astăzi ca unica revistă forestieră; așa că ea este singura păstrătoare șl, totodată, retlcctoarea a tot ceea ce a fost și este ginctlre șl activitate In silvicultura romanească. Prof. G. Elieseti (Revista pădurilor, nr. 11, 1956) REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr, 4 Problemele regenerării artifi- ciale a arisore^elor trasate în coloanele Revistei p&dnrilor Dr. doc. iug. GH. MARGU ,Institutul de ccrcetSrJ și amenajări silvice Ing. S. DIACONESCU Ministerul Silviculturii Prof. dr. ing. I. DAMIAN Universitatea din Brașov Aniversarea a 106 de ani (Ie existență a Revistei pădurilor constituie un eveniment de scamă în dezvoltarea silviculturii din...țara, noastră, o ocazie fericită de a valorifica cîii mai bine ideile de progres din bogata moștenire care ne-a rămas tipărită în paginile revistei. Problemele regenerării artificiale a pădurilor, cu multiplele aspecte pe care le conțin : semințe forestiere, pepiniere silvice, compoziții, scheme și tehnologii de împădurire și de întreținere a culturilor, tehnoldgiâ de împădurire cu specii forestiere autohtone și exotice, culturi fores- tiere speciale, selecția și ameliorarea 'speciilor forestiere, mecanizarea lucrărilor de împădurire, creșterea productivității pădurilor prin lucrări de împădurire (refaceri de arborate degradate și slab productive, extinderea rășinoaselor și îm- pădmiri cu specii repede crescătoare, culturi intensive pentru producerea de biomasă în scopuri energetice, sînt larg analizate și dez- bătute în paginile revistei. Aproape că nu există an sau chiar număr al revistei în care problema regenerării artificiale să nu fie tra- tată dintr-un anumit, unghi de vedere. O pri- vire mai cuprinzătoare impune o analiză pe etape și pe domenii care se referă Ic regenerarea artificială a pădurilor. Prima etapă începe de la'apariția ('udului silvic (1881) și fondarea Societății. „Progresul Silvic’ avînd ca organ publicistic Revista pădu- : rilor (1886) pînă lâ' primul'război' mondial (1916-1918). Necesitatea, scopul și condițiile de aplicare a regenerărilor artificiale sîntelocvent conturate și precizate în primele pagini ale Revistei pădu- rilor (1886 — 1887) de. către G. Stătescu care seria ; „Această dator/e, sau mai bine zis această obligațiune cape ni se impune, este, nu numai dea îngriji de pădurile existente,-conșervîndu-ie și ameliorîndu le, dur chiar'de a le crea din nou unde necesitatea este simțită. La noi, afară, de multele pocni care se form^ză.iși se mureș" continuu prin masive și <&• căror împădurire ur fi de dorit. ... prin mijloace artificiale — sînt multe terenuri care . reclamă plantațiunea”. Chiar în primul an al revistei se pune accen- tul pe rolul experimentului în silvicultură (V. C. Cirnu Mtmteanu, R .P., 1886). Primele oliscrvații în vederea efectuării regenerărilor artificiale sînt cele fenologice inițiate de St. C. Hcpitcs, care au continuat a fi publicate în paginile revistei, cu unele întreruperi. Tot ca un sprijin al culturi? forestier»1 a fost și publicarea 091 lihor observații climatologice interesând rege- nerarea artificială, apărută in revistă timp înde- lungat. în anul 1888 se publică un articol refe- ritor la „Experiențe relative la influența greu- tății semințelor de molift asupra dezvoltării planț idelor”. Experiența dobîndităpînă la apariția Revistei pădurilor, in domeniul regenerărilor artificiale» este publicată de către M. A. Delagorj în arti- colul „Istoricul împăduririlor și rezultatele ob- ținute” (R. P„ 1893). în 1884 se înființează pepi- nierile dc salcim de la Piscul Tunari și Ciuper- ceni, astfel că'plantațiile masive încep în 1885. Tot in acest timp, s-au efectuat plantațiile de la Lacul Sărat (Brăila) și au început, primele împă- duriri în diferite locuri din Bărăgan și Dobrogea (Comarova — Neptun) (N. R-. Danilescu, R. P„ 1893). Lui luUu Moldovan i-a revenit meritul de a efecua plantații de salcim pe soluri grele din Dobrogea, după o desfundare profundă a solului. O campanie de mare amploare o constituit-o împădurirea poienelor Și refacerea arboretelor rărite din pădurile degradate ale țării. „împă- durirea poienilor — scria în 1988 Th, Petraru — oferă avantajul de a face să dispară din masive întreruperile ce le sînt foarte prejudi- eiabile1,\. Tot el ridică problema semănăturilor directe șî a pregătirii prealabile a solului. împă- durirea poienilor, scria Th. Petraru, poate fi asigurată „în multe cazuri prin însămînțarea directă. O oarecare preparație anterioară, a terenului negreșit în acest caz este indispen- sabilă”. în 1889, G. jMeliuescu face calculul rentabilității „plantațiunilor în poiene”, iar C. Orescu publică în 1894 „Binefacerile impă- dwîrilur față de criza agricolă”. în'prima etapă de dezvoltare a Revistei pădu- rilor, neexistind organizată cercetarea știin- țifică, contribuțiile originale in domeniul rege- nerărilor artificiale au fost mai reduse. îm schimb s-a publicat îa numeroase pagini o bogată documentare științifică după revistele de Specialitate străine. 'în baza experienței proprii și din alte țări, se publică din primii ani un calendar lunar al lucrărilor legate de regenerările artificiale pri vind: pregătirea terenului, culegerea, prelu- crarea, conservarea și stratificarea semințelor, instalarea și îngrijirea culturilor din pepinieră, executarea lucrărilor dc împăduriri prin plan- tații, semănături directe (I. C. Eleutherescu, R. P., 1889). REVISTA PAPURILOR * Anul 1Q0 * 1985 * Nr, 4 Din numeroase artieole reiese'chvr preocupa* rai consecventă- de adaptare a experienței sirăine la specificul țării noastre. P. S. Auto- Remus, îndeamnă încă din primele pngini ale revistei „să continuăm să dovedim că ... observațiuni speciale raportate la climă, sol și esențele din țara noastră, dau naștere la u Oulinră specială, proprie ci”. în legătură cu „semințele pădureți" se arată că „pentru & tace plantați uni, am recurs iarăși la țările' străine, parcă pădurile țării noastre nu. ar fi in stare să dea semințe tot atît de bune ca și cele din țările de unde Importăm'1 (fără autor, R. P„ 1890). în 1983, N. R. Danilmm se referă l-a ,Alușinili‘ de .semănat și rcpicat esențele forestiere”, iar in 1897, F. Davîdeșcu publică un articol despre prima us< ătorie de conuri înființată in țara noastră. Rezult ațele negative obținute in regenerarea pădurilor prin aplicarea grădinăritului concen trai, cringului compus și cringului simplu, care totuși în prima fază un însemnul un progres al silviculturii la noi, mi dviermintd o serie de sil- vicultori luminați să pornească iti paginile re- vistei o campanie susținută de combatere a aplie&rii m pădurile țării a tratamentelor de mai 8U3. S a început o polemică aprigă asupra, aplicării grădinăritului iacă din 1881 (P. S. Antonescu Remușh care a. cimtinuut pină pe la 1903, incluzîndu-se aci și atitudini față de rege- i i er are a ar tifle î id ă. N. G. Popovici recomanda grădinăritul pe rupoaue miei pentru zonele Înalte de munte, codru* regulat pentru zonele montane, mijlocii și joase, iar Y. Cirrm Munteanu tăierile rase în> benzi succesive sau alterne. N, Davideseu propune, avînd în vedere cir- cumstanțele economice și în special lipsa căilor de comunicație, în subzona molidului să se taie pădurile în* parcheta regulate, însămi nț în du-se in urma intervențiilor artifiriale cu molid; - Pe terenuri accidentate, N, JWidescn propune aplicarea grădinăritului. - . ‘ •, P. Antonescu propune să se generalizeze apli- carea grădinăritului atît în pădurile de răși ■ noase, fag cu’rășinoase și de fag, fără a exclude experimentarea pe scară redusă și a celorlalte j tratamente.. Constatările făCute pe' teren Iau arătat că unde im aplicat tMjtamentnl codrului grădinărit, arboretele rămase- în- picioare au fost grav dăunate cu1 ocazia exploatărilor.1 Pentru a-remedia aceste deficiențe în pădurile de molid, N. K. Danileseu, V, Cîimu Mun- teami și Fi. Davidescu propun aplicarea tăie- rilor rase țR. -P,, 1890 —1902). După o'pole- micâ îndelungată și susținută în revistă, ca urmare a observării efectelor negative ule apli- eării grădinăritului, se mărește numărul adep- ților tăierilor rase in molidișuri. N. G. Popo- vici propune pentru arboreteleamestecate de fag eu rășinoase, tratamentul: codrului . regulat, care în practică.s-a introdus ceva mai tuziu. HEViSTA PĂ/HmilOR * Anul 1W * 19S5 * Nr. 4 Tot în această etapă, după îndelungata lupta- contra■ celor care susțineau crîngul compus, s-a ajuns la concluzia generală ' că pădurile astfel tratate trebuie convertite la codru. în decursul acestei operații s-a propus să se scoată rezervele deteriorate, iar regenerarea să se Fig, 1. Plantație de sojeim, vsririniea ^Oltenica",; Ocolul silvic Poiana Mare. facă de. preferință dm ghinda obținută de hi stegarii valoroiiî. O idee valoroasă a fost și aceea de a. nu so renunța la fag rit speeie de amestec. Soluțiile propuse de AL Lazvțîan, în 1908, privind intervențiile artifudak} pentru înnobi- larea făgetelor exprimă concepții nu diferă prea mult de cele din zilele noastre. El reco inundă „a se introduce in pădurile de fag prin mijloace posibile și pe scară eît mai întinsă specii mai valoroase și anume prin plantați tini.' cu puîcți mai mărișori ., stejarul și bradul să se cultive in pilcuri deosebite, ochiurile și rariștile se’vor plantă cu puieți de pin, de molift și de laricd, iar pe locurile, mai fresce să se introducă' paltin, frasin, ulm etc., rSininind spațiile dintre’ ele {Căni o jumătate dih 'suprafața pădurii), a se regenera cu' fag”.. țll acest articol apare' pentru prima dată, ideea' îmbinării regenerărilor, naturale cu oble, art ificiale; ținîndu-se seama atît de cerințele ecologice bît și de cele eco- noinice ale culturii pădurilor. Pentru pădurile dg stejar, I. Gugueăhu reco- manda în 1.910 ca ? „oriunde' avem masive înaintate în vîrstă ikl lipsite de un - seminția natural-,. . șă se procedeze mai înainte deînee- pw*ea-exploatării; eu 'îiWtămințarea' în cuiburi eu ghindă”. • Tulin M'oldovun este'un precursor al illtrodti*1 cerii exoticelor în țara noastră.-‘în scopul pro- pagării acestor idei el introduce în arboretul de . la Ocolul ■ Silvic e.vțierimental ldihăești b mtlI-: ținle de specii exotice, oaie vor'forma obiectul' unor valoroase studii- șî- învățăiiiin te mai' tir- 225 ziu. Tot iu această etapă se dau indicații pentru introducerea castanului (V. GoleScU, R. P., 1908). în rezumat, etapa descrisă U 886-^-1918) reprezintă o perioadă de frămintări, de clari- ficare a problemelor, de exprimare de atitudini, dc propagare a cunoștințelor silvice, de adap- tare a cunoștințelor asupra culturii speciilor forestiere Ia realitățile spațiului geografie- și social al țării, de formulare a principiilor funda- mentale ale regenera iilor artificiale. Se poate spune că începind cu această etapă R-a creat tradiția silviculturii lomânești. Etapa a doua se cmisideră că im-rpe odată cu terminarea primului război mondial (1918) și durează piuă la actul istorie de hi 23 august 1944, prelungindu-se pînă la. naționalizarea pădurilor (1948). Prin desăvirșirva unității na- ționale, S-a lărgit sfera dc activitate in domeniul regenerării pădurilor, prin preluarea experien- ței cîștigalc în provinciile locuite de români. S-a aplicat tratamentul codrului regulat în pădurile de amestec de foioase cu rușinoase, intervenindu-se intr-o anumită proporție și prin regenerări artificiale. în cîmpiile joase ale Transilvaniei și în luncile rîurilor B-au putut vedea unde plantații reușite de stejar și alte foioase, iar din Banat s-au răspîndit metodele du rehicere a arboretelor de foioase. în această etapă se observă trecerea de la silvicultura bazată în principal pe regenerarea naturală la aceea a predominării regenerărilor artificiale, îndeosebi in pădurile de rășinoasc.' în etapa 1919—1944, s-au parcurs cu lucrări de împădurire.330 000ha (Gh. Marcu, R. P., 1973). O personalitate marcantă a silviculturii româ- nești în această etapă a fost prof. M. Drăcea (1885 7-1958), un enciclopedist, un promotor de idei pentru cultura intensivă a pădurilor,-care arăta’ „După încordări puternice, foarte lău- dabile, dar periodice și nesusținute, corpul sil- vic și-a- găsit în sfirșit calea cea dreaptă, largă și fără hopuri în materie' de regenerări, artifi- ciale întîi, naturale ulterior, spre cultura rațio- nală a pădurilor ... Sa făcut totul în. materie de regenerări și împăduriri ? Nu ! Sintem departe do aceasta. Dar s-a făcut ceea ce era mai esen- țial.- S-a rupt puterea inerției, S-a declanșat mișcarea, s-a creat tradiția și S-a dobindit încre- derea. Și atît este suficient, pentru dezvoltarea ulterioară a ideii ... (R. P„ 1936). Lipea unei literatur i de specialitate românești a fost în mare măsură suplinită de Revista pădurilor, care oferea în spații largi informații științifice. în paginile ei încep Să apară - tot mai multe articole în cărei nu lipsesc contribuțiile originale ale autorilor, urmînd fundamentarea pe r ealități a metodelor și tehnicilor de regene- rare artificială a pădurilor noastre. Astfel, sînt. de amintit articolele privind „Regenerarea ajti* ficiaJă a pădurilor- în legătură cu zonele naturale । de vegetație, ale speciilor- din : România” ■ (M. Rădulescu, R. P„ 1931), „Observațiuni asupra regenerărilor artificiale în special de molid în regiunea de munte”, (C. G- Georgescu și lonescu — Bîrlad, R. Pb 1931), „Mania molidului și consecințele ei pentru pădurile'noastre (I. Frolieh, R. P„ 1936) ș.a. Succesele obținute în acțiunea de extindere a salcîmului prin cultură, mai cu seamă în con- diții staționale extreme, oferă un cîmp larg de cercetare și de precizare a unei valoroase specii Fig. 2. Plantație de molid tn afara arealului în amestec cu duglas, 1n regiunea de dealuri, Pădurea Voila, Ocolul silvio Cimpina. exotice(IVEâeuIeseu, R.P., 1919; R. Giurescn, R. P., 1925; P. Antonescu, R. P„ 1925; 'I. Popescu a Zelecin, R. P., 1933 ; G. D.'Ciiiriță,3 R. Pi, 1933).' Totodată numeroși autori (T? Nicoară, R. P., 1925; O- C.' -Georgescu,' R. P„- 1935; M- Peitcuț, R. P^ 4936; E. Negulcscu. R. p., 1936; M. Drăcea, R. P., IBM: V. Rădulescu, R. P„ 1937 ; At.. Haralamb, R. P., 1937 pA. Rădulescu, R. P., 1938; BL. Czopplelt R, P4j 1939; M. BdhmpR. P., 1939 .ș.a.), au pilblfeat articole .privind cultura altor, specii exotice în țara noastră, oferind !astfel sprijin practicii Silvice în efortul depus pentru ridicarea productivității pădurilor și crearea .de spații verzi. Nu lipsesc nici preocupări privind alege- rea speciilor pentru culturi foresiere (G, Năs- tăs6sau,-R. P., 1936), sau-euitura Unor specii autohtone valoroase cum ar fi, de exemplu, stejarul (M..Petcuț, .R.P 4-1930; M, Rădulescu, R.P.,. 1935^1940). -n Pe linia acțiunii du ridicare a productivității pădurilor se face tot mai-mult simțită nevoia intervențiilor artificiale ion lucrări de refacere sau substituire a arboretelor degradate,' slab 226 REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1955 *' Nr. 4 productive. Soluții tehnice în acest sens sînt date de : St. Dumitrescu Gîrbovi (R. P., 1924). I. Frdlich (R. I\, 1933), I. Dăscălescu (R. P.} 1936). A. O. Cliirițescu (R.P., 1936), inclusiv pentru pădurile din luncile ■ inundabile ale Dunării, P. loan (R. P., 1922, 1924, 1926 și G. Vasileseu, R. P., 1936). In domeniul seminologiei forestiere apăr în ReVata pădurilor o serie de articole referitoare Iu prelucrarea sau păstrarea semințelor (I; C. lonescu, R. P., 1923; N. Pașeovici, R. P., 1929; 1. Marinmm, R. P., 1936, 1.937 ; Al. Chirițescu, R. P.j 1936; M. Rădulescu, R. P., 1937; 1. Dineoneseu, R. P., 1937; I. Dumitrescu, R. P., 1937; J. Filipovici, R. P., 1941, ș.a.), iar altele cuprind rezultatele unor cercetări privind ger- minația semințelor și stimularea' acestui pro- ces (C. O. Georgescu, R. P., 1928, 1937; M. Petcuț, R. P., 1931). Demne de remarcat sînt și uncie recomandări privind selecția Speciilor forestiere (Z. A. Przemețehi, R. P., 1934; N. I. Brotean, R. P., 1937). în domeniul culturilor în pepiniere, apar, de asemenea, o serie de articole care tratează aspecte tot mai diverse ale tehnologiilor de pro- ducere gr materialului de plantat. Dintre-acea* tea, rețin atenția cele care oferă soluții tehnice vil caracter de noutate, cum ar fi, de exemplu, aplicarea asoUmentului (C. C. Georgescu R.P;, (928),: repicajul (I. Frolich, R. P., 1931) și folosirea stratului protector (V* Vasiliu, R. p.j 1932). • • Din cele prezentate, mai sus, rezulta că în ă doua etapă de dezvoltare, Revistă pădurilor acordă spații largi problemelor de regenerare artificială. Pentru a marca importanța acestor preocupări primul număr al revistei din 1936, publică în exclusivitate articole referitoare la semințele forestiere, pepiniere, semănături și plantații.1 Pentru a marea concepția etapei respective asupra regenerărilor artificiale sau naturale, vom cita cile va fraze din articolul lui M. Drăcea „Considerațiuni asupra tinereturilor prezentd, care serie; ’ „A lucra' imitînd natura, a-i primi eu recu- noștință darurile, cînd acestea nu întîrzie prea mult și cînd corespund scopurilor noastre, și; mai eu .seamă a pune întotdeauna mînapfără intirziere, energic,, eu pricepere spre a grăbi, a ajuta .Și a dirija acțiunea forțelor oarbe tale naturii scopurilor urmărite de noi, acesta este principiul silviculturii moderne” (R, P.J 1944): De aici reiese pregnant necesitatea îmbinării regenerărilor .naturale eu cele artificiale, jidee care iși va găsi mai tîrziu, în etapa, actuală, aplicarea în funcție de Starea arboretelor, pe formațiuni forestiere, grupe' ecologice Și șipuri de pădure. Se poate concluzionai că rolul îndeplinit de Revista pădurilor în această perioadă a fost [(EVISTA PĂDURILOR .* JlmU 100 *1985 * Nr. 4 acela de a oferi un spațiu larg confruntării idei- lor și practicilor silvicuiturale dîn toate pro- vinciile țării, permîțîndu-se astfel sintetizarea specificului național al silvotohnicii româneștii l'ig. țț Arbore piue dc salcim — Rezerv;uțla științifică Tunuri (Oltenia) I = 36,5 ni. Pe Ungă stabilirea• bazelor naturalistice ale regenerărilor artificiale s-a deschis totodată Și un cîmp larg de investigații pentru selecția speciilor forestiere. Etapa a treia (1944 și pînă în prezent, este epoca cea mai fertilă in problema regenerărilor artificiale. Dîn paginile revistei (Gh. Marcu, R. P., 1973) și din datele publicate în Anuarul statistic ăl R. 8. România”, rezultă că din anul 1949 și pînă în prezent s-au efectuat lucrări do împăduriri pe o suprafață de peste 2,5 milioane hectare. Realizarea unui volum de împăduriri de așa proporții, este susținută în revistă printr-un mare număr de articoh', care tratează probleme teoretice și practice în toate domeniile care înglobează regenerarea artifi- cială. Astfel, în domeniul tehnologiei de recul, tare, prelucrare și păstrare a semințelor forse- tiere, importante contribuții aduc: I. Lupe (R. P., 1948, 1951, 1960); A. Mușcau (R. P., 1951); A. Chirițescu (R. P., 1954); Violeta Enescu (R. P. 1954,1957, 1965,1968,1980); Val. EneHCU (R. P., 1954, 1957, 1978, 1979, 1980); M, Damiun (R. P., 1957,1974); zkna Mihalache (R, P., 1974); I. Damian (R. P„ 1957, 1962, 1963, 1964, 1966, 1971); O. Lăzărescu (R. P., 1957, 1958),; L Vlase (R. E., 1957, 1968, 1970, 1972, 1974, 1981);'Z. Spîrchez (R. P., 1957); Db Varga (R. P., 1960); Em. Maiorescu (R. P. 1961, 1962), Sabina Rădulescu (R. P., 1961); Filofteia Ncgruțiu (R. P., 1962, 1964, 1971); V^.CKiru (R. P., 1962, 1963); Lucia Voinescu (R« P,y 1972, 1974); Zehovia Dobrescu (R, P., 1978); P.: Ciobanu .(R. P.} 1981); V. Bolea (R. P., 1982) ș.a. 227 Pentru asigurarea unei calități corespunză- toare a semințelor forestiere, dc depozitare și conservare a acestora, s-au creat laboratoare pentru controlul semințelor forestiere pe lingă Institutul de cercetări și amenajări silvice, începind cu anul 1966 s-a amenajat la Brașov Hg I Aspect Marian (R. P., 1961 h O. Girare, AL lonescu/V. Bakoș (R. P., 1961); I. Lupe (R. P., 1964); St. Radu (R. P., 1978) ș.a«, ■Amapirut preocupări privind: schemele și dAsimeh optimă a puieților în lucrările de impă duruit O. Hanganu (R P., 1956); N. Costică (R. P., 1957); st. Rubțov (R. P., 1959); Gh. Marcu (R. P., .1966) precum și articole*referi- toare Ia, problema culturilor agrosilvice ,(N, Cocaranza,. R. Ib, 1952). După anul 1969 î» paginile revistei apar «tot mai multe articole privind'mecanizarea lucră- rilor de împăduriri: lb TudosmwțR. P., 1967); AiSbirnaC' (R. P-, 1967); G. Mureșan (R. P., 1969); Ci Țircoinnicu (R. P 1969); A. Marin s (R. Ibj 1975). Nu lipsesc nici preocupările privind tehnolo- giile'de împădurire-(pregătirea terenului si n solului, plantații, semănături directe, hutâsiif etc.); Gh. Marcu (R. P., 1953); V. Chim (R. îb, 1955); I. Ciortuz și M. Gava (R. P., 1955); A. Dediu și I« Vlad (R. P^-1959); Gh. Popescu (R. P., 1961); I. Lupe (R. P,, 1962); A- Răduțu revista pădurilor Anul iob * ins * nt. « (R. P., 1064); V. Konnert (R. P., 1974), I. Pantiș (R. P., 1974, 1979), Valoroase contribuții asupra ecologiei spe- ciilor forestiere, asupra tehnicii de instalare, asupra tipurilor de culturi în special cu stejar, saleîm și plopi în condiții de silvostepă și ste- pă, se aduc prin lucrările experimentale de Hg. 5. Plantație de lirice in vfrstă de 70 ani, In regiunea de dealuri, Ocolul silvic Cislău. instalare a perdelelor forestiere de protecție prin articolele sorise de: I. Lupe (R. P., 1950, 1951,1952,1953,1954,1955,1957); Z. Spîrchez (R. P., 1955); I. Catrina (R. P., 1954, 1955, 1956); Gh. Marcu (R. P., 1953, 1958, 1959), Al. loneseu (R. P., 1954, 1958, 1959); N. Avra- mescu (R. P., 1953); Gh. Popescu-Basarab (R. P., 1956) șa. Evoluția concepțiilor legate de regenerările artificiale a condus la diversificarea tehnologiilor de împădurire adecvate specificului bioecologic al speciilor autohtone. în acest domeniu au publicat despre răsinoasele autohtone: I. Lupe (R.P., 1961,1963): M. Gava (R.P., 1962, 1964, 1969); I. Dumitriu Tătăranu (R. P., 1970); Tr. lacob (R. P„ 1979); V. Pentiuc (R.P., 1979), iar despre foioasele autohtone au scris: E. Costin (R. P., 1953); At. Haralamb (R. P., 1954); I. Lupe (R. P., 1963); M. Badea și V. Mihalache (despre plantarea fagului în teren deschis, R. P., 1962, 1968). Problema împăduririlor eu specii exotice de rășinoase este larg tratată în paginile revis- tei de către: S. Pașcovschi (R. P., 1952); At. Haralamb (R.P., 1954); D. Parascan (R. P., 1955); V. Mocanu (R. P., 1955); Z. Spîrehez (R. P., 1955); O. Avrameseu (R. P., 1956); REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 \ Nr. 4 D. Gliga (R. P., 1956); M. Rădulescu (R. P., 1956); St. Purcelean (R. P.. 1956) ;N. Oonstan- tinescu și M. Badea (R. P., 1960); V. lonuț (R. P., 1961); St. Radu (R. P-, 1962, 1971, 1974); A. Negruțiu și Gh. Văcaru (R. P.,1966); Gh. Marcu (R. P., 1978, 1979); A. Liubimi- rescu (R. P., 1979,1980); Al. Pîrv (R. P., 1980). Despre împăduriri cu foioase exotice, în afară de saleîm, despre care s-a mai vorbit, au scris: M. Stegarii (R. P., 1952); D. Băcăran (R. P., 1955); St. Purcelean (R. P.. 1956i; P. Brega (R. P., 1961); M. Gava ;R. P., 1961); St. Pur- celean (1964); F. Tomul: seu (R. P-, 1971); I. Milescu (R.P., 1971); V. Lucnș (R.P.,1971); N. Bogdan (R. P., 1982). Fîg. 6. Plantație de pin silvestru de producUvltate supe* cioară, fn locul unor arborete slab productive de foloase. Ocolul silvic Neboiu. Ca o preocupare nouă, care apare în revistă, remarcăm alegerea speciilor forestiere pentru lucrările de împăduriri ținînd seama de prove- niența semințelor. Pe această linie, valoroase contribuții au adus: C. Lăzărescu (R. P-, 1966, 1967, 1969 1971); Cornelia Nițu (R. P., 196», 1974); V. Popa Costea (R. P., 1969); St. Radu (R. P., 1971); Violeta Enescu (R. P., 1978, 1979); Val. Ene cu R. P-, 1979); Gh. Maiou. AL Ion sc , A. Liubimirescu, D. Lazăr și O. Chiiițescu (R. P., 1979). După anul 1959 la no se conturează tot mai pregnant ideea creșterii productivității pădu- rilor. Numărul 5 al reviste din anul 1959 este dedicat problemei măririi productiv tății pădu- ri < r ș valori icării up rioare a ma ei 1 irmoase. Pe acea tă linie, refacerea arboretelor degradate -i slab produc ive. ex inderea cu urii răși- 229 noaselor, culturile forestiere specializate, cultu- ra speciilor repede crescătoare și — mai nou — culturile forestiere energetice, trec în atenția silvicultorilor. Îneepînd cu anul 1962 în silvicultura noastră s-a manifestat tendința dc a se renunța la ca- racterul naturalistic in favoarea caracterului economic. S-a susținut teza potrivit căreia silvicultura trebuie să constituie în primul rînd o activitate economică. în acest cop s-au elaborat: — Directivele generale tehnico-economice privind alegerea speciilor pentru lucrările de împădurire; — Instrucțiuni pentru cartarea stațională a suprafețelor ce se vor împăduri în intervalul 1962-1965. Directivele generale tehnico-economice, por- nind de la tendința evoluției consumului de lemn pe sortimente, evoluție influențată și de dezvoltarea tehnologiei de prelucrare și uti- lizare a lemnului, precizează următoarele linii generale: — extinderea culturii Speciilor de rășinoase (molid, brad, duglas, larii®, pini); — extinderea culturilor de foioase moi, în special a plopului, negru hibrid, plop algerian, sălcii, anin, tei și plopi indigeni; — extinderea culturii salcimului; — substituirea arboretelor de foioase în special dc fag de slabă productivitate din cla- sele de producție IV și V, eu alte specii derăși- noase și foioase adecvate stațiunii și de produc- tivitate mai mare; — menținerea culturilor dc gorun și stejar numai îu clasele de producție superioare (I, II, W care asigură sortimente de calitate supe- rioară pentru furnir, derula j și gater și, deci, reducerea suprafețelor ocupate de cvercinee din clasele de. producție IV și V și chiar din clasa nr, în cazul cînd nu se obține lemn de calitate superioară. Menționăm că în anii 1962—1965 s-au elaborat studii pe bază de cartări stațio- nate în toate unitățile silvice din țară. Ca urmare a acestor directive tehnico-eco- nomice s-a trecut pe.scară largă la .xtinderca în cultură a rășinoaselor la munte și dealuri și a plopilor euramericani în Lunca și Delta Dunării, în luncile rîurilor interioare și în alinia- mente de-a lungul drumurilor (Gh. Marcu, R. P., 1975). Ulterior, unii autori arată că în acest domeniu s-au produs exagerări (V. Giur- giu, R. P.r 1976, 1980). Prin „Programul național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976—2010”, .adoptat prin Legea nr. 2/1976. regenerările artificiale au primit noi valențe, în ceea ce privește rușinoasele s-a prevăzut ca proporția acestora în fondul forestier să repre- zinte 30% în anul 1980, 35% în anul 1990 și 40% în anul 2010 (față de 26% în anul 1970). în vederea acoperirii în timp scurt a consumulu de lemn dc eduoză, o importanță mare s-a acordat creării de plantații specializate pentru producerea de lemn de celuloză. Ținînd seama de terenurile ce vor fi disponibile pentru împă- duriri și în principal de cele ce se vor elibera prin exploatarea pădurilor degradate, de condi- țiile naturale și de exigențele speciilor—s-a preliminat ca pină îu anul 2000 să se înființeze 450 mii ha de plantații specializate pentru pro- ducerea de lemn de celuloză și rășină. în Revista Pădurilor găsim consemnat, pe baza inventa- rului special întocmii, că pină la. sfirsitul anului 1981, în întreaga țară existau 173 mii ha cul- turi speciale pentru producerea lemnului de celuloză, din care 137 mii ha rușinoase (79,5%) (A. Liubimirescu, R. P., 1985). Pentru refacerea arboretelor degradate și slab productive și îu general pentru ameliorarea arboretelor prin regenerări artificiale sau prin îmbinarea regenerărilor artificiale cu cele natu- rale, prin revistă au militat; A. Dediu (R. P., 1955, 1960), C. Dămâeeanu (R. P-, 1953, 1954); Fr. Hanrier (R. P., 1958); 1. Oprea (R. P-, 1960); V. Bakoș (R. P., 1962, 1979); C. Stănescu (R.P., 1960); M. Rădulescu (R. I*. 1952,1956); N. Popescu (R. P , 196L); St. Ivăueseu (R. P., 1962, 196-1, 1970j; X. Floricică (R. P„ 1962, 1970, 1981); I. Dimiun (R. P., 1964); Gh. Marcu, (R. I’.. 1959. 1962. 1968, 1980); I. Vlad (R. l’„ 1960); Z. Soirehez (R. P., 1962); I. Lupe (R. P., 1965, 1966, 1968, 1974, 1979); P. Ștefănescu (R. P,, 1966); A. Marian iR. P. 1968, 1969); F. 'Tomulescu (R. P„ 1968); O. Hanganu (R.P., 1969, 1972); II. Nicoveseu (R. P., 1970); Gh. Ivan (R. P., 1969, 1970); fig. 7. Rezervație Ce semințe de pin silvestru. Ocolul silvic Pîrscov. revista PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. * 230 H. DiiLconeseu (R. P. 1979); I. Vlalndi (K P-, 1971); I. ('măriră (R. p„ 1979); L Radu R- P- 1980); (morgvta Ruin (R. P., 1980); ('. Gihiță (R. P? 1983). Extinderea culi utii rășinbaxidor uutohtwie •și exotice, ca mijloc, pHneip.il de creștere a pt'O- diir’ivi'ății pudmilor și de satisfacere unecexi- tăiilor economiei naționale de lemn în prispei1 tivă este tratată în paginile revistei prin artico- lele scrise de; M. Rădulescu (R. P., 1955); St. Radu iR.P., 1962); 1’. Șt-efă lescu (R. P-H 1961. 1964, 1969); Ai. Badea (R. P., 1961); 0.I. Popescu (R. p., 1962. 1971); Ctin. Hanganu (R. P„ 1962, 1971); H. Nirovescu (R. P., 1965, 1AW); V. Bako.x ;R.' P,, 1965); Al. loneseu (R. P., 1963, 1968, 1069); I. Vlahvli (R. P-, 1966), I. Vlaxe (R. P., 1066); L Vulpeseu (R. P-, 1966, 1'967; 1968); L Dumeiii (R. P„ 1966): P. Dumitrescu (R. P.t 1969), M. (lava (R. P. 1969), Gb.Marcu (R. P., 1969, 1970, .1977,1979) I. Damian (R. P.. 1969.1972); P. Bri'ga (R. P-, 1964); (111. Mihai (R. P., 1969, 1970); V. Bakoș (R. P„ 1971); V. Bolea (R. P., 1970); L Fio- reseu (R. P., 1970, 1972); St. Popescu-Bcjnt (R. P., 1972); I. Ungureanu (R. P?rl97L);r 1). Lazăr (R. P„ 1977); C. Bîndîu (R. P.,-1977); X. Pătrășcoiu fR. P,, 1977), A. Liubimireseu. (R. P„ 1977, 1979), A. Tabreu țR. I\, 1969, 1977). în ult imii ani acțiunea de extindere exat gerată a rușinoaselor a fost combătută de con- " ducerea superioară de partid .și de slut, ceea ee rezultă din eou.semnăiile recente în Revista pădurilor (R. P. 1981 — 1985). Au-apărați articole care cer mai multă moderație în pri- vința extinderii în cultură a rășiimaxelor și plo- pilor în favoarea speciilor autohtone valo- roase: V. Giurgiu (R. P., 1976, 1977, 1979, 1980); V. Stănescu (R. P., 1977, 1981) ș.a. Totodată, Revista pădurilor a militat pentu re- eonsidemrea regenerării naturale a arborul clor fără a neglija, rolul regenerării artificiale (V. Giurgiu, 1980). Totodată, se insistă tot mai mult pentru fundamentarea genetică a împădu- ririlor (Val. Enescu, 1979 — 1984); V. Stănescu, 1976—1984); L. Conteseu, I. Blada ș.a., inclu- siv prin folosirea mijloacelor furnizate de ge- netica modernă: plantaje, culturi invitroș.a. Problemele legate de culturile speciale pentru lemn de celuloză, rășină, răchită, pomi de iarnă, arbuști fructiferi în fondul forestier, alte culturi de t ip industrial sînt dezbătute în revistă prin articolele scrise de: C. Dămăceanu (R. P., 1952, 1953,1955,1984);St. Purcelean (R.P., 1953), N. Ciohw (R. P., 1952); M. Popescu (R. P., 1956); G. Ciută (R. P., 1955); I. Bhida (R. P.t 1956); H. Nicovescu (R. P. 1960, 1970), S. Diaconescu (R. P., 1970), Gh. Popescu (R. P., 1970), Al. loneseu (R. P., 1970); A. Marian (R. P., 1970); V. Bakoș (R. P., 1970); I. Vlaheli (R. P., 1974); I. Enescu (R. P.r 1974); Gh. Marcu (R. P., 1974) St. Radu (R. P., 1977, 1978), Gh. I. Popescu (R. P.. 1978); Zenovia Dobrescu (R.P., 1983); N. Bălășeuță (R. P., 1983, 1984), I). Simen (R. P., 1984). Tot în această categorie vom include și uliimcle. articole legate de culturi forestiere intensive pentru producerea de bio- masă in scopuri hioenergctice; V. Benea și 1. Milea (R. P., 1982) I. Mușut. (R. P.3 198.5). Problema speciilor forestiere repede crescă- toare a fost larg dezbătută în coloanele revistei. Șa stabilit că în această categorie se includ, dintre foioase : plopii euroamerio.-.ni, plopul alb, ' ‘Fig. 8. Plan Lății-Ue plopi eur^lni arinii ii 'I 214' în vîrstă de 14 ani. schema 1 x 1 tn. Piuînrea ZSvaln, Ocolul silvie Suduva. ^«ăleifle și saleimul, iar dintre rășinoase: dugla- , sul, pinul strob, molidul in afara arealului, lari- cele, pinul silvestru si pinul negru. în perioada Ja care ne referim speciile repede crescătoare ‘s-au cultivat pe o suprafață de circa 786 mii ha, din care. rășinunxt' pe circa 539 mii ha. Dintre articolele publicate în revistă, remarcăm pe cele scrise de: N. Popescu (R. P-, 1954); I. Vlaheli (R. P., 1961); A. Dediu (R. P., 1962), St. Mieu (R. P., 1962) I. Manta (R. P., 1962), C. C. Georgescu (R. P., 1962); V. Grosu (R. P., 1962); Gh. Eecser (R. P., 1962); C. hpzăreseu (R. P., 1963); A. Marian (R, P., 1963); V. Bakoș (R. P, 1963); Al. loneseu (R. P., 1978); A. - îJubinurescu (R. P., 1979); Gh. Marcu (R. P., 1969, 1974, 1978). Unele numere din revistă, de exemplu nr. 12/1963, au fost dedicate în întregime culturii speciilor repede crescătoare. .Ultima etapă delimitată mai sus, privită prin prisma scrisului în problema regemv rârilor artificiale aarboretelor se caracterizează prin : contribuț ii valoroase la propășirea- științei și tehnicii silvice pe plan na.t ioual și internați- onal i fundamentarea ecologică și economică a lucrărilor de împăduriri; introducerea unor teh- nici și tehnologii noi în domeniul seminț elor și pe- pinierelor; aplicarea selecției și ameliorării arbo- rilor în lucrări de împăduriri-; orientarea lucră- rilor de imjmdurirî spre* creșterea productivi- tății $î valorii pădurilor prin refacerea arbore- telor degiadate și slab productive; extinderea culturii rășinoaselor; crearea unor culturi spe- ciale; cultura speciilor repede crescătoare; îm- binarea regenerărilor artificiale cu cele naturale cînd s-au împădurit, așa cum s-a mai. arătat, peste 2,5 milioane ha, din care 780 mii ha cu specii repede crescătoare. REVISTA PĂDURILOR * Anul lâO * iȘW** Nr. 4 231 Orientările de viitor le găsim în numărul 4/198-1 al revistei în. care sîut publicate Direc- tivele Congresului al XlII-lea al Partidului Comunist Român eu privire Ia dezvoltarea economico-socialX a României în cincinalul 1986—1990 ,/i orientările de perspectivă pînă în anul 2000”, în care se arată : „în domeniul silviculturii se va acționa pentru înfăptuirea sarcinilor din Programul național pentru con- servarea și dezvoltarea fondului forestier 1976— 2010/... în cincinalul 1986—1990 vor fi reîm- pădurite și împădurite toate suprafețele prevă- zute In Program pentru această perioadă. Arboretele degradate $i slab productive vor fi substituite ou specii repede cmscuio;ueT'. Desi- gur, soluția do viitor constă în imlunurea- armo- nioasă a regenciăriîoi naturale cu cele artifi- c iale. O privire restrospectiya a evoluției concep- țiilor și ideilor in domeniul regenerărilor artifi- ciale a arboretelor, publicate în „Revista, pădu- rilor, în lunga sa existență de 100 ani, arată că aceasta a reprezentat făclia care a luminat drumul științei și practicii silvotehnieii românești, a spri- jinit permanent progresul tehnic, contribuind la formarea, unor concepții originale despre cultura pădurilor, la crearea unei școli silvice românești, Ia nivelul celor mai avansate din lume. O pri- vire de sinteză asupra drumului lung și sinuos parcurs de silvotehnica românească, ne întă- rește convingerea că această știință a produc- ției forestiere va face pași și mai mari in anii viitori. Generațiile de astăzi aduc omagiu lor tuturor acelora care au muncit neobosit pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier. Valorîficînd bogata moștenire lăsată în pagi- nile Revistei Pădurilor, acestea vor munci cu toată energia, priceperea și pasiunea, punind cunoștințele, forța gîndirii și talentul lor în slujba progresului silviculturii românești. The problem ol stand artificial regeueiatlon refleeted In the Revista pădurilor Th© flrst sUgt of development (1880 —1918) represents a period ot debates, clearing up on the problems, toking up of attitudes, of forest knowledge Spreadlng, adapting Information on forest specics plantalion to the renllties of the geographic space. The socond stage (1916—1948), when more than 330,000 ha were afforested, oftcrs a vide framework for idea and forest practice comparisons, allowlng a synthesis ot the specific features Of the Romanian sylvlcultural techniquc. The thlrd stage (1948 up to now) is characterized by : valuable contributions to the prospcrity and progress Ot forest Science and technique on a național and International scale, the ccological and economic substantiation of the affores- tation works. new techniques and țechnologies for the increose of productlvity and value ot forests, aiming at combinlng artificial and natural regenera ti ons. During this period over 2.5 milion ha were afforeated, out of wbich about 780,000 ha With fast growing species. This explains the great number of nrticles publlshed in the Revista. Din paginile Reoisfei pădurilor „Școlile naturalului" in silviculturii — ca orice școală — au și exagerat Volt. Iar practicienii prinși In școală — adesea și din comoditate In gindirc și faptă — au așteptat zadarnic ceea ce natura nu poate sau nu vrea să dea și au neglijat multă vreme — și in teorie șl In practică — multe și impor- tante capitole de silvicultură, ca dc exemplu regenerarea artificială, chiar clnd e bună, indicată și se impune, cum și folosirea rațională a tinereturilor preexistente, clnd aceasta este indicată și posibilă. La riadul lor, „școlile artificialului” au căzut In alte exagerări opuse, ignorînd șl sacHfidnd adesea fără milă, inconștient și fără răspundere și ceea cc natura ne putea da ieftin, sănătos și bun, făclnd In pădure tabula rasa În fața mecanismului regenerării artificiale. Căzlnd In extreme și In comod, In trindăvie de gindirc proprie, pler- zlnd un bun simț elementar, au greșit grav și unii și alții. Mol e nevoie de dovezi? Căci tineretiirJJe prexhtente pot fi uneori, intr-adevăr, un mare, frumos, sănâios, prețios dar al naturii. A-l ignora, a nu-1 cerceta, a nu-i cunoaște, a-1 arunca peste bord, a nu-1 folosi raționnl, clnd sc poate, este șl răminc un păcat, a cărei graxitate excepțională este indus- cutabilă. Cititorul poate reflecta și singur asupra acestei gra- vități. Să folosim deci tinereturile preexistente, dar, hotă- rft, nu orbește și nu in orice condlliuni, spre a nu cădea in alt păcat grav, care desfigurează, imholnăwșlc șl, reduce dc multe ori apreciabil sănătatea, vigoarea dc creștere și aptitu- dinile economice ale multora din pădurile generației noastre. Prof. AL I). llrăcea (Revista pădurilor, 1944. pagina 11) 232 RBV’fSTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 Aspecte ale preocupărilor de amenajare a bazinelor hidro- grafice torențiale reflectate în paginile celor 100 de ani de existență a Revistei pădurilor Prof. dr. Ing. S. A. MUNTEANU Membru corespondent al Academiei R. S. România Ing. A. COSTIN Ministerul Silviculturii Dr. ing. R. GASPAR Dr. ing. C. TRACI Institutul de cercetări șl amenaJAri silvice I. Cadrul general al problemei Primele preocupări în domeniul torențUor din țara noastră s-au manifestat concomitenteupune- rea bazelor silviculturii românești, încadrîndu-se organic cu evenimentele fundamentale care au avut loc în penultimul deceniu al secolului trecut. într-adevăr, în numai cîțiva ani, silvicultorii au reușit să treacă prin parlamentul țării (1881) primul cod silvie (promulgat în 1882), să reor- ganizeze învățămîntul silvic și să înființeze prima școală independentă de silvicultură așe- zată pe baze moderne (1883), să înființeze societatea „Progresul silvic” (1886) și să creeze un organ propriu de publicitate — Revista pă- durilor (1886) care, cu mici întreruperi în perioa- da primului război mondial, avea să reprezinte tribunii, principalelor realizări practice, știin- țifice și organizatorice din domeniul silvie, pînă în zilele noastre. Iniția.tivsi. abordării problemelor de torenți la noi, aparține — după cum era și firesc — cadre- lor didactico ale școlii de silvicultură din 1883 — 1886 țp. S, Antunescu — Reuiuș, G. Stă- tescu, V. Cir nu Muuteami, M. Tăliăseseu ș.a.J. Grupați în jurul invățămiu’ului de specialitate al „Progresului silyk*’* ți al ..‘Revistei pădurilor” silvicultorii au des laș urat, încă din perioada la ca rene referi iu. o amplă șl susținută mmpi.ui" de sesizare a gravității cmismuțelbr ecunimiicu și socialo pe eu re ki prezenta dezvolta rea gpidă a proceselor torențiale în zonele eolinare și montane din țara noastră. Identificîndu-sc cu principiul major al legăturii organice dintre pădure și regimul cursurilor de apă din aceste zone, silvicultorii au propus luarea de măsuri urgente și concrete pentru o gospodărire rațio- nală a păduriMqJși pentru redresarea regimului hidrologie al cursurilor de apă torențiale, i. Aspectele sub care s-au reflectat aceste preocu- pări in paginile Revistei pădurilor, încă de la apariția ei, au fost variate. Astfel, s-au scris studii cu caracter monografic privind unele bazine torențiale din țară, s-a scris despre pagu- bele provocate de torenți, despre inundații, despr e rolul hidrologic al pădurii și in general ca factor de echilibru al mediului înconjurător, despre pășunatul în pădure, ca o cauză princi- pală în apariția și dezvoltarea formațiilor toren- țiale. S-a scris, de asemenea, despre efectele dezastruoase ale exploatări lor barbare și distru- gerilor masivelor forestiere din regiunea dea- lurilor și munților, despre legislația necesară ca instrument de legalitate a măsurilor de corec- tare a torenților, despre lucrările hidrotehnice și silvoameliorative în lupta de prevenire și com- batere a torențialității cursurilor de apă. într o oarecare măsură s-a scris și despre o statis- tică a torenților (inventariere) și chiar despre o terminologie de specialitate. în sfirșit. paginile Revistei pădurilor au infor- mat pe cititori — ori de cîte ori i-a fost posibil — despre progresul concepțiilor și metodelor de amenajare a torenților și despre realizările practice din alte țări. Unele articole au amploarea unor adevărate studii concepute în suită pe zeci de pagini de revistă, altele sînt scurte sesizări pe marginea unor fapte concrete. Multe dintre articolele care tratează subiecte de altă natură (do exploatări, amenajarea pădu- rilor, legislație ete.) includ deseori, date inte- resante privind torenții. Evident, la început, fondul unora dintre articole era plin de idei eu un caracter cu totul general și mai mult împrumutate din tehnicile și literatura din alte țări, iar forma de a pune problemele apare uneori prea patetică dacă am judeca lucrurile cu unitatea de măsură a stadiului actual de cunoștințe și de realizări. Bar dacă ne luăm oboseala — și nu este vorba numai de oboseală ci și de buna credință — să înțelegem dificultățile pe care trebuiau Să le învingă precursorii in perioada primelor preocu- pări (și chiar mai tirziu) pe linia promovării acțiunii de corectare a torenților ) înțelegem convingerea, curajul civic și clarviziunea cu care cei mai mulți dintre silvicultori au demas- cat jaful care se făcea în „gospodărirea” pădu- rilor și au sesizat dezastrul spre care era im- Fig. 1. Aspecte de terenuri degradate in urma defrișării pădurilor și pășunatulut abuziv. REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1085' * Nr. 4 233 pinsă economia țării datorită, dereglajului hidro- logie din zonele înalte, dacă înțelegem golul imens pe oare trebuiau să-l umple, la noi, sub toate aspectele privind raționala conservare mediului im aceste zone; apoi atmosfera gene- rală, sesizarea și cunoașterea problemelor con- crete de torențialitate din țara noastră atît sub raport științific cît și practic — atunci ne vom da seama că munca lor a fost un adevărat pionierat. Această muncă de zi cu zi, reflectată in paginile Revistei pădurilor constituie o dovadă, eloc- ventă că revista a luptat neîntrerupt, eu mult curaj și competență pentru apărarea pădurilor noastre și, insuficient, pentru apărarea regimului hidrologie al cursurilor noastre de apă. Problemele regimului hidrologie în zonele montane și de coline au fost și rămin actuale. Rezolvarea acestor probleme depinde de, noi, de înțelegerea corectă a acestora, de capaci- tatea noastră de a privi în viitor. Aceasta pentru că relația pădure — regimul apelor este permanent o problematică ce trebuie piivită prin prisma viitorului. în cei 100 de ani de existență a Revistei pădu- rilor, paginile ei au susținut cu toată fermitatea principiul, menționat mai sus, că pădurile și apele formează mi tot indivizibil, că cei care înțeleg «ă gospodărească pădurile în mod rațio- nal — prin prisma unei eoreetc viziuni a viito- rului — vor avea ape limpezi, ape bune pentru agricultuisl, pentru alimentarea centrelor popu- late, pentru electricitate și transporturi, pentru bunăstaraa economică generală. Nivelul științific foarte ridicat, comparabil ca cel din țările europene ou o veche tradiție în materie (Franța, Austria, Spania, Italia etc.), Ia care erau abordate problemele de amvna- jarea torenților și. in generali de redresare a regimului hidrologic al cursur ilor noastre de apă, se explică mai ales prin faptul că, practic vor- bind, toți inginerii forestieri din perioada punerii bazelor silvicultmii românești făcuseră studiile superioare de specialitate Ia celebra școală* — de reputație internațională - de „ape și pă- duri” de la Naney (Franța), unde au avut pri- lejul să-și însușească temeinice cunoștințe teo- retice în domeniul amenajării torenților și, implicit, să vină in contact direet cu ampla experiență a unor eminenți specialiști ale căror tratate au mrnas clasice în materie (A. Surell, P. Demoutzey, E. Thiery ș.a.). Pentru o mai clară expunere a concepțiilor Și realizărilor reflectate in paginile Revistei pădurilor de-a lungul celor 100 de ani de exis- tență a acestora, vom sistematiza expunerea, în cele ce urinează, pe următoarele etape caracte- ristice pentru donieniul amenajării torenților. ♦ lîcole Naționale des Eaux et For6ts. II . Etapa 1886 - 1930 într-o primă etapă, care ar putea fi conside- rată intre anii 1886 și 1930, marcată, pe o parte, de apariția „Revistei Pădurilor”, iar pe de altă parte de trecerea prin parlamentul țării a legii pentru ameliorarea terenurilor degradate (LATD), preocupările în legătură cu torentii s-au reflectat, in paginile Revistei pădurilor, în primul rind în direcția semnalării pericolului pe care îl prezentau, pentru economia națională, dezvolt arca rapidă a.proceselor torențiale. S-a căutat să sc explice cauzele formării torenților, precum și condițiile care favori- zează apariția și declanșarea proceselor toren- țiale, apoi întinderea răului, măsurile și lucră- rile de combatere etc. Tot în această etapă s-au pregătit bazele unei legislații silvice speciale care să constituie lin instrument puternic legal în sprijinul admi- nistrației silvice pentru organizarea unei acti- vități de stat în domeniul corectării torenților și ameliorării terenurilor degradate. Maniera de a trata aceste aspecte era dife- rită după împrejurările la ordinea zilei, după preocupările practice ah1 autorilor, după nive- lul pregătirii lor profesionale, după.. scopul concret, urmărit. Ifig. g. VcgetflUa forestier# pune treptat stavilă proceselor dc eroziune. Unele articole erau consacrate direet corec- tării torenților, în timp ce altele, și acestea sînt cele mai multe, abordau probleme mai largi referitoare la regimul general hidrologic din zonele eolinare și montane, "dar, evident, con- cluziile conducînd la aceeași temă: torențiali- tatea cursurilor de apă. Una dintre cele mai complexe probleme, care, pe bună dreptate, poate fi considerată ca preocu- pare de referință în .materie de cercetare, știin- țifică în domeniul torenților și do fapt prima în istoria acestor preocupări, p constituie exa- minarea regimului hidrologic din. bazinul supe- rior al Prahovei (amonte de Comarnic). Pro- blema a fost abordată de prof. P. S, Antonescu — Remiiș și, în anii-1885 1886. a fost elabo- rată și tipărită una dintre cele mai ample rnoito- 234 REVISTA PĂDURILOR * Anul 10& * IMS * Nr. 4 grafii (cauzele inundațiilor și înnecurilor (lin bazinul superior al Prahovei), la întocmirea căreia a participat nemijlocit seria de elevi din ii doua promoție a școlii silvice din 1883. Ștefan Hepites — fondatorul serviciului meteo- rologic din România, el însuși profesor la școala menționată, a consacrat o amplă recenzie aceți- tei lucrări, in paginile Revistei pădurilor. O temă complexă cu numeroase aspecte interesante pentiu întreaga economic națio- nală, a format obiectul unor articole ample ale Iui G. Stătcscn despre „Regimul apelor” (1880/G și 7) eu concluziile cărora, autorul propune un adevărat program de acțiune, gindit pe plan larg, pentru îmbunătățirea regimului hidro- logic dezechilibrat al riurilor noastre. Sesizând că uuijuritatea- cursurilor de apă au un regim de scurgere deosebit de torențial, autorul arată avantajele imense pe care le-ar prezenta pentru ec^omîa națională — in special cea agricolă — intervenția eu lucrări silvice de regularizate a debitelor prin „păstrarea pădurilor Ia munte în stare de masive continue . •., aplicarea. pentru acest scop, celor mai multe păduri din munți a regimului codru și în special a grădi- năritului, ... reînființarea pădurilor în părțile muntoase unde s-au prăpădit, ... corcclimiea riurilor Celor mai violente ... oprirea torcn- Iilor .prin consolidarea coastelor și prin împădu- rirea lor, .. .prin reglementarea pășimatului’ etc. Pentru o bună realizare a acestor măsuri, (1. Stătcscu propunea „organizarea unui ser- viciu al apelor pe lingă serviciul silvie și formarea Unor regulamente sau legi speciale în privința apelor, noastre”. Aceste idei, completate și actualizate, sint reluate mai tirziu de N, Davidescu în paginile Revistei Pădurilor iu „Amenajarea apelor din România pentru navigare, irigare șî energie” (1921). Pe acerași linie și insistind în special asupra rolului hidrologie al pădurilor, se înscrie și altă eontiibuție remarcabila a lui G. Stătescu in articolul „Cum (rahitic considerate pădurile” (.1887) in care aut n-jl arată eu o uinutocre clftr- viziune că „menținerea sorgimelor) și re- gidarizarca ivgimidm apelor, conservarea soiri- lui pe (oaste, garantarea in med leGcit a acțiunii «prior de scurgere, combaterea eroziunilor, to- renților și inundațiilor” . .. sim, chestiuni sirius legate de păstrarea și buna gospodărire a pădu- ri lor acest ca trebuind să fie considerate „ca proprietate a națiunii”. Preocupările referitoare la reliefarea rolului hidrologic al pădurilor siut piczenteși în unele articole ale lui V. Cirou — Munteanu,; astfel, in 1888, el recomanda cu insistență să se treacă — pentru stingerea torenților -■ la executarea lucrărilor de artă și în special a îiupăduririlor, fiindcă în esență „pădurile sînt marele regulator al regimului apelor". De asemenea», acest rol este subliniat sub o formă sau alta aproape în toate conferințele și articolele în care era vorba despre pădure, în acest sens, sînt demne de remarcat contribu- țiile aduse de P. S. Antonescu •— Remuș, M. Tănăsescu, P. Antonescu), I- A. Caudiani, C. Fig. 3. Terenuri pmcmicrruiluu-tu urma defriș&fi pădurilor. Oră seu, AI. Laziu ian, Daniel Klein, G- Agapie, 51. Florescu, P. Otin, N. Davldeseu, în perioada anilor 1889 ... 1922. Despre torenții din regiunea culinară a Transilvaniei, V, Precnp aduce, in paginile ,Revistei, prețioase informații referitoare în special la împădurirea ravcindor, la executarea cărora a participat direct .timp de 6 ani (1922). Reținem propunerea dc importanță fuudamen- t;dă pentru cercetarea noastră științifică, pri- vitoare Ia „înființare^ unor stațiuni experi- iwnhde pentru studierea celor mai bune metode de împădurire in terenuri degradate”. Despre formațiile torențiale dtp Banat găsim dațe interesante în lucrarea cu.cararaer mono- grafic. publicată în Revistă (1924) de Francisc Szatmary. în sfirșit, ca o chintesență a principalelor pi opunet i ale inginerilor silvici în problema ame- i a-jării torent ilor și ameliorării terenurilor degra- date, după o lungă perioadă de publicații în paginile Revistei, se înscrie „Memoriul societății progresului silvic cu privire la legea eorecțitmii lorenților” de C. P. Georgescu și D< Grozescu (1927) prin care se. cere, in esență, ca: executa- rea tuturor lucrărilor privind corectarea iorvn- ților să se încredințeze exclusiv organelor nil- v ice ale Casei Pădurilor din MAD, argumentind că: . • problem > apelor este inseparabila de a pădurilor; • succesul folosirii apelor atîrnă de o eou- bicrave silvice tehnică în întreg bazinul unui rin; «este un fapt demonstrai cu prisosință eă cheltuielile făcute numai în canalul de seurger al raveuelor ori ia eonul de. dejecție i numa îu vederea apărării far jiu n corectării, ațț fo?t * Izvoarelor Ue/RiTĂ PĂDURILOR * Anul IOD * PJ95 * Nr. 4 .235 zadarnice după cum zadarnice vor rămîn? orice încercări de îndreptare care nu activează direct asupra cauzelor; • lucrările hidrotehnice de corectarea unui torent și împăduririle constituie un tot insepa- rabil, un ansamblu de lucrări ce se inlănțuiesc și de aci necesitatea ca organul de conducere să fie unit și pendinte dc un singur minister; • inginerul silvic este Singurul inginer cu o pregătire completă din școa'ă din acest punct de vedere. Un alt aspect în strînsă legătură eu degradarea terenurilor și formarea torenților în țara noastră și care .1. constituit pieocuparen a zeci de articole în paginile Revistei Pădurilor, a fost pășunatul abuziv in păduri, mai ales în pădurile situate pe versanți cu pante mari. Articole din ce in ee mai critice, in acest sens, s-au publicat mai ales după primul război mondial cînd defrișarea masivă a pădurilor de pe terenurile accidentate, pentru crearea de islazuri, a devenit unul dintre mijloacele dema- gogiei politice pentru cîș îgarea voturilor țără- nimii Prin aceasta, la proasta aplicare a legii de expropriere din 1861 s-au mai adăugat nechib- zuitele prevederi ale legilor de reformă agrară din 1921, în uima cărora țara noastră a pierdut peste un milion de hectare de pădure din zonele montate și colinare. La glasul silvicultorilor s-a alăturat și glasul unor agronomi de frunte (prof. G. lonescu — Șișești ș.a.) și al altor oameni de larg orizont științific (S. Mehedinți, I. Simioncscu) care subliniau că dereglajul hidrologic al cursurilor noastre de apă Se datorește, în principal, dis- trugerii pe scară, mate a pădurilor. Oricum, problemele de împădurire a tei emi- rilor degradate au început să fie studiate din ce în ce mai atent, propunîndu-se soluții știin- țifice și tehnice viabile (V. Precup, 1922; Z. Przemețchii 1922; F. Szatmary .1924; P. Anto- nescu 1927 ș.a.). III< Etapa 1930 - 1947, 1948 Apariția legii pentru ameliorarea terenurilor degradate (28 iunie 1930) se poate considera drept sfîrșitul primei etape de preocupări legate de corectarea torenților și ameliorarea terenurilor degradate, în. cadrul Revistei Pădu- rilor. și începutul etapei a doua. Spunem aceasta pentru ca, de la data menționată, acti- vitatea de torenți și ameliorarea terenurilor degradate s-a organizat pe baze legislative clare, Ja nivelul întregii administrații silvice, iar exe- cutarea lucrărilor a avut la dispoziție instru- mentul legal de a trece la exproprierea'tere- nurilor degradate particulare pentru cauză de utilitate publică, în vederea împăduririlor. De fapt pregătirea unei legislații speciale de genul LATD, a început cu însuși promulgarea codului silvie din 1881. Se poate spune, deci, că LATD reprezintă rezultatul unei dîrze, documentate și consecvente campanii dusă de silvicultorii noștri timp de aproape 50 de ani, De remarcat, însă, pe această linie, sînt valo- roasele contribuții aduse in paginile Revistei, în 1930, care aveau rolul de a preiniîmpina multe dificultăți de ordin tehnic și o-ganizatorie care se intuiau cu puțin înainte de apariția Fig. 4. Distrugerea pădurilor ți pășunatul aburiv au dus Ia declanșarea ți agravarea proceselor de eroziune. LATD. Aceste contribuții sînt reprezentate de Studiile elaborate de D. Grozescu și V. Precup și publicate în Revistă pe 44 pagini în 1930. L.A.T.D. a dat un impuls deosebit acțiunii împăduririi terenurilor degradate și, în același timp, corectării torenților. Problema împădu- ririi terenurilor menționate reprezenta firul roșu al prevederilor acestei legi. Ea a fost amplu reprezentată în col «anele Revistei Pădu- rilor p in articole de înaltă ținută științifică privind cultura mult or specii pe terenurile degr a- date (O. D. Chiriță. 1933 și 1936; At. Haralamb 1935, 1936. 1937) privind descrierea unor zone CU terenuri degradate din țară și lucrările de ameliorare a acestora (V, Gircinovuhii Muscel V. Cilnăului Buzău. Munții Apuseni, V. Prahovei, Banat, Bazin^l Jijiei). Cu toa'e meritele LATD Sub aceste răpăituri, care pentru etapa la care ne referim constituie elemente necontestate, de remarcabil progres și de utilitate publică, totuși prevede- rile instrucțiunilor de aplicare a legii, referi- toare la constituirea „perimetrelor de amelio- rare” după criterii administrative- (pe comune) și nu pe criterii fizlo-nat ral? și hidrologice (bazine hidrografice) după cum ar fi fost nece- sar și științific, an condus la mari greutăți în practică și la imposibilitatea trecerii la. amena- jări complexe. Acest inconvenient a fost, ulte- rior, sesizat în paginile Revistei pădurilor (At. Haralamb, 1956; 8. A. Munteanu, 1956). Introducerea criteriului administrativ amin- tit pentru a contura unitatea de proiectare în cazul torenților, a determinat o minimalizare a analizei hidrologice a viiturilor, a debitelor lichide și solide. Totuși, treptat, LATD permite trecerea la o fază de organizare a executării lucrărilor și 236 revista pădurilor t Anul 100 * ms * Nr, 4 chiar de îndrumări tehnice, fază reflectată într-o sene de articole interesante (D. Drimbă, 1938; St. Spiangate, 1936; R. Oprișiu, 1944; V. N, Stinghe, 1936; At. Haralamb, 1936 șa.). Sînt remarcabile în speciei articolele lui V. N. Stinghe : „Lucrările de corecțiunea torenților” precum hi cele ale Iui At. Haralamb : „Specii de tranziție în lucrările de fixarea terenurilor degradate” și „Date noi asupra, rolului hidro- logic al pădurii”. IV. Etapa 1947, 1948-1985 Cu anii 1947—1948 considerăm că începe, în domeniul amenajării bazinele hidrografice to- rențiale, o a treia etapă, ilustrată prin irmătoa- rele aspecte definitorii ; • înființarea, în 1917, a unui serviciu special pentru amenajarea torenților (serviciul de „ge- niu forestier”) în cadrul adniinist’ației silvice centrale din M.A.D.; • organizarea., incepind cu 1948, a unor șantiere* (centre) mari de corectare a toren- ților, precum și înființarea, în 1952, a unei întreprinderi speciale de execuție a lucrărilor de corectarea torenților și ameliorarea terenu- rilor degradate (ICTATD), cu unități bine dotate în toate punctele din țară unde se făceau proiecte în acest domeniu; • acoperirea cu documentații tehnice pentru amenajarea torenților a fost asigurată prin înființarea unui institut de specialitate (Insti- tutul de proiectări silvice - I.P.S., 1951) în cadrul căruia funcționa un atelier de profil; • reorganizarea, în 1949, a Institutului de cercetări silvice și înființarea, în cadrul acestuia, a unui laborator de cercetare în materie de torenți și de hidrologie forestieră; Fig. 5. Bizl» hidrostatic iorenti.il la Începerea execuției lucrărilor de amenajare (1965), eu procese grave de eroziune ți de alunecare a terenului. • lărgirea considerabilă a bazei fporciice a disciplinei de torenti. începînd din 1949, prin introducerea hidraulicii și studiului lucrărilor hidrotehnice, precum și în'ii nț ar ci unei noi • Primul șantier Aiodcl a fost cel dîn 194S de la Valea Iui Bogdan Sinaia, condus de 5. A. MunteanU ți C. Arghiriade. discipline referitoare la împădurirea terenurilor degradate (1950) în învățămîntul superior sil- vic; • participarea activă! începînd din 1960, a numeroși specialiști din țara noastră la activi- tatea FAO (în cadrul „Grupului de lucru pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane al cărui vicepreședinte și respectiv președinte a fost, în perioada 1967—1982, un silvicultor român (S.A. Munteanu). în această etapă, s-au conturat și cristali- zat principiile fundamentale ale amenajării torenților în condițiile fizicp-geografice și socîal- economice din țara noastră, reflectate prin numeroase articole publicate în Revista pădu- rilor, precum și într-o serie de lucrări, cu carac- ter normativ : avize la documentațiile tehnice, „îndrumări tehnice” (1949), „Instrucțiuni de proiectare” (1956 1959), „Normativ de pro- iectare” (1964—1967) etc. Complexitatea proceselor torențiale care este determinată de un mare număr de factori, precum și tehnica diferențiată aplicată în bazi- nele torențiale, în vederea amenajării lor, s-au reflectat amplu în paginile Revistei pădurilor. Astfel, au fost publicate numeroase lucrări referitoare la hidrologia și morfometria foren- ților, la lucrările de amenajare a torenților (de vegetație și hidrotehnice) și la eficiența acestei activități, Ia realizările remarcabile obținute în țara noastră și în alte țări în acest domeniu etc. 1 . După cum se știe, mecanismul proceselor torențiale — scurgerea rapidă a apelor de supra- față, eroziunea accelerată, transportul și sedi- mentarea aluviunilor este, în esență, de natură hidraulică-hidrologică. Acest fapt a determinat elaborarea a numeroase studii și cercetări rde hidrologie, referitoare în special la următoarele aspecte: s curgerea și eroziunea la nivelul parcelelor elementare de scurgere (Arghiriade și Abagiu, 1953; Gaspar și Untaru, 1981); — precipitații, Scurgere, eroziune și transport de aluviuni în. bazine hidrografice torențiale (Abagiu, Munteanu, Gaspar 1967; Arghiriade 1969; Gaspar, Untaru ș a. 1978); — efectul hidrologie al pădurii în cazul viitu- rilor (Gaspar, Abagiu, Costin 1972, Urechiatu, 1982); — intercepția precipitațiilor în coronamen- tul arboretelor (Arghiriade și Abagiu 1953 — 1958; Abagiu 1973; Gaspar și Untaru, 1973); — intenția, precipitațiilor în litieră (Abagiu, 1974). — gradul de torențiali tate al bazinelor hidro- grafice torențiale (Gaspar, 1967); — metodele de evaluare a debitelor lichide maxime de viitură (Gaspar, 1967; Munteanu, Cliuciu, Gaspar, 1980; Glinciu, 198.5); — studii hidrologice în bazine torențiale (Lazăr ș.a. 1981, Munteanu, Abagiu ș.a. 1981); -REVISTĂ PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr, 4 237 studiul jkmiM de compensa t ie pe albiile hn cenților (Munteanu — Apostol, 1952); — studii privind evaluarea coeficient ului de rugozitate pe albiile torențiale (Ganpar, 1973) precum și atenuarea debitelor de. viiturii prin baraje de torenți; — relații dintre umiditatea soiului și preci- pitațiile anterioare (Gaspar, Untaru, Roman, 1981); — fenomenul de histerezis hidrologie în ba- zinele torențiale reîmpădurite {Munteanu, Cinicii], 1980). în aceste studii și cercetări, se precizează parametrii hidrologici ai pădurii și respectiv ai bazinelor torențiale, se propun metode și procedee do evaluare a unor par^unetri hidro- logici legați de calculul debitelor maxime de \ iitură si se fundamentează soluțiile de amena- jare a torenților. 2. Problemele de morfometrie a' torenților reflectate în Revista Pădurilor, ar putea fi grupate astfel : — tipologia torenților și clasificarea bazinelor hidrografice torențiale (Voieulescu — Gaspar, 1966; Munteanu, Gaspar, Apostol, Costin: 1977); — mwfometria pcrimciralău bazinelor toren- țiale {-Munteanu, Ciincin, Cheu, Lazăr, 1976); — orientări moderne in domeniul inorîome- triei torenților (Clinei», 1980}. 3. Au fost abordate diferite fațete ide influenței lucrărilor de amenajare a torenților asupra, protecției mediului ambiant (Muntcanh și Gos; lin, 1971; Munteanu, Tostin, Gaspar, Traci, Qinoiu, 1979, Vcigheleț, Ungureaiiu, AI. -Vre- chiatu, 1979). 4. A u fost aduse inseinnuie eontribuțiijjuflec- tateîn Revista păduriloi pi in. numeroase articole, unele adevărate studii, privitoare la calculul lucrărilor transversale de amenajare de mică înălțime, la adaptai ea unor noi tipuri de lucrări, la economicitatea acestuia etc. (Munteanu, Apostol, Mecotă, Gaspar, Gologan, Necub, Comăneseu, Lazâr, Tomoioagă, Cireu: . ș a.). 5. Au fost abordate o serie de aspecte; hidra ulice specifice lucrărilor de amenajare a lom- Fig. D. Același bazin hidrografic la 20 de ani după executarea lucrărilor de amenajare (iiiipădurîrț, teraiârl, bumdn.de. găr- duleje, lucrări hidrotehnice); procesele dv;tlrgruduic activă a terenului au fost considerabil Oinihiuniv țilur (Munteanu, 1951 ; Munteanu, Aposto1 1952; Gaspar, 1959; Munteanu 1963; Gaspar, Mușină, Oprea, .1965; Gaspar, 1968 ș.a.). 6. S-au scris articole referitoare la amplasarea și comportarea lucrărilor hidrotehnice dc ame- najare a torenților, la eficiența tehnico-eeono* mică a acestor Inciări, la mecanizarea execuției (Munteanu, 1951; Bădescu, 1960; 1961; Costin 1962, Arghiriade, 1962; Teju,' 1062; Comă- nescu, 1961; Mecota Comănescu, Avram, 1962 ; Gaspar, 1966; Tăbăcaru, 1967; Necula, 1967, 1969; Gaspar, Apostol, Costin, 1972; Tomo- ioagă, 1972; Gaspar, Munteanu, .1981 ș.a.). 7. O mare importanță a fost acordată in pagi- nile Revistei pădurilor concepțiilor de amena- jare a bazinelor torențiale și evoluției acestora pe plan european (Munteanu, 1951 ; Munteanu, E. Costin, Apostol, A. Costin, 1960; Munteanu 1967, 1975; Munteanu, Gaspar, Apostol, Costin, 1976). 8. în legătură cu lucrările dc mecanizare a execuției, Revista aduce contribuții interesante care, dimă ar fi fost adoptate integral de produc- ție, ai’ fi contribuit apreciabil la creșterea pro- ductivității muncii în acest domeniu (Coină- nescu, Mecolă 1961, ComiineHUU, 1970). 9. In sfirșit, a fost abordată și problema com- baterii avalanșelor de zăpadă (Alexa, Teju 1969; Alexa, 1981). 10. în perioada Ia care ne referim, 3917 (1948) — 1985, acțiunea de împădurire a tere- nurilor di gradate a cunoscut o deosebită dez- voltare. îu coloanele Revistei sint eonsemnhiv, an de an, preocupările și. realizările din «eist domeniu, atît pe linie de piWuețic cit și- pe linie de proiectare și cercetare. j Organizarea in 1951 a I.P.S. marchează iuceputul întocmirii unor documentații știm țific fuifdami'ii’atv în problema cartării și împăduririi I ei euu> ilar dcgimhite. înființau a. in 1952, a unui laborator special de împăduriri iu stațiuni cm treme pune baze noi jn cercetana științifică din acest dObicuîu. îu 1952 est e du burată prima metodă știin- țifică de cari are a terenurilor degiadaîe pe grade de eroziune și tipuri staționalu (C. 1». Chiriță, G. Ceuca). Mefoda e fosl ulțerk-r pei fecțim ală (O. Țuici, E. Costin, 1965) și otiusă Ia h-;- categoriile de teJdipti dcgtadatc din Rdmiit iu (C. Traci t<)78 șj 1985). începind cu 1951 se fac ceicetăii detaliate asupra terenurilor degradate, asupra, rezulta- telor obținute pliu-culturile forestiere, execu- tate în pioducție, pc terenurile degradate din principalele regiuni din țală afectate.de feno- mene de degradare a terenurilor: Cotul Ga*- paților (V, Ruinei, V. Milcovului, V. Rm. Sărat, V. Praliovei), sudul Modovei, nordul Dobrogei, II. H. Argeș, Munții Apuseni, V. Bistriței, V. Dunării în zona Porțile de Fier — Moldova î\ouă ș.a. 238 Revistă pădurilor * Anul mo * ms * Nr, 4 în paralel eu aceste cercetări au fost între- prinse ample expiuimentări în zonele Cu cele mai caracteristice terenuri degradate din țara : Cheia Macin, Moscu — V, Chinejei, Livada — R. Sărat, Murgești — R. Sărat, Canin Bir- sești; Câlugăreni — V. Bistriței, V. lui Bogdan' Sinaia etc. ele. în toate aceste perimetre au fost experimentate peste 60 de specii fores- tiere și numeroase tipuri de culturi, procedee de consolidare și pregătirea terenurilor și procedee de împădurire. Rezultatele acestor cercetări și experiment uri au dus la cunoașterea ecologiei principalelor, specii forestiere pe terenurile degradate, iar majoritatea lor au fost consemnate in coloanele Revistei pădurilor- (Traci 1960, 1961, 1963, 1965 ... 1980; E. Costin, 1956, 1957, 1958, 1964; I. Mușat, 1966... 1971, E. Unturii, 1972 ... 1978; N. Bogdan, 1967) ș.a. * * * Așa cumani mai subliniat, în ultimele patru decenii do susținută activitate în domeniul torenților din țara noastră, s-a ajuns, printr-o contribuție colectivă, la cristalizarea coneep- țiilm fundamentale de amenajare a bazinelor torenților. Din acest punct de vedere, paginile Revistei pădurilor s-uu făcut ecoul contribuțiilor în materie, directiv s-au indirecte. Principiile actuale de.■'amenajare ăn la bază com-epurl dc „bazin hidrografic”, torentul.fiind considerat, nu ca un petic de teren degradat ca în LATI) ‘(1.930), ci ea un curs natural de apă cu anumite p.jticularități specifice morfologice și hidrologice care îl definesc distinct de celelalte foiinalii fluvial.ile. Pe de altă parte, „bazinul hidrografic tre- buie considerat (Revista pădurilor 4/1975) cu un „organism” fizico-geografie care ni se înfă- țișează. luat în totalitatea lui ca un sistem ciber- netic armonios, avînd limite naturale bine defi- nite și constituind în fiecare moment un ansam- blu unitar de eomponenji — litologia, complexele slratigrafice, relieful, clima, solurile, apele, vegetația etc. — care se condiționează reciproc și se dezvolta după legi proprii. în cuprinsul unui astfel de sistem, nu există stoici uri inde- pendente ci doar ansanible și suhansamble de diferite ordine, ierarhizate după legi naturale fd integrate funcțional, în limitele cărora, între compouenți se stabilesc multiple și complexe eonvexiuui, fiecare component al sistemului infhiențîud și suportînd, la tîndul lui, influența celorlalți componenți. Pornind de la o astfel de concepție, este cu totul evident că, dacă intervențiile omului asupra componeuților bazi- nelor hidrografice, sînt unilaterale sau nu sînt judicios concepute ori aplicate, mecanismul natu- RgVJSTA PĂDURILOR * Anul MU* 1085 * W, 4 ral al scurgerii superficiale poale îi dereglat in așa măsură îneît consecințele negative ale dere- glajului să afecteze înseși interesele vitale ale MH’ictății! (Munteanu, 1975) Tot in coloanele Revistei Pădurilor pare cît se poate de clar definit conceptul de „amenajare a bazinelor hidrografice torențiale”, Astfel „ame- najarea trebuie să fie înțeleasă ca un ansamblu de măsuri organizatorice și dclucrări biologice, agrotehnice și hidrotehnice în scopul principal al controlului apei și solului” (Munteanu, 1975). „Dintre lucrările principale — biologice și hi- dro tehnice — folosite îutr-o astfel de amena- jare, rolul hotărîtor atît în privința refacerii și conservării solului cît și a regularizării scurgerii pe versanți, revine lucrărilor biologice” ... „Orice orientări unilaterale spre folosirea numai a lucrărilor hidrotehnice, cu neglijarea celor biologice, reprezintă un mod neștiințific de a trata problema și neeficient din punct dc vedere practic (Munteanu, 1975). Privind problema, la nivel principal, în ace- lași articol din Revistă se sublinia,za necesitatea ca amenajarea bazinelor torențiale să fie inte- grală și complexă. „Redresarea echilibrului hidrologic în bazi- nele montane este nu numai necesară ci și indis- pensabilă. Stă în posibilitățile noastre de a realiza acest imperativ ... Realitatea . ne-a demonstrat, de multă vreme, că fără amenajarea bazinelor hidrografice montane, celelalte cursuri de apă, din a\al, rîurile colectoare vor fi supuse în continuare fenomenelor de colina ta re eu alu- viuni transportate din munți... Muntele tre- buie amenajat cît mai bine și cît mai urgent deoarece, hidrologia muntelui comandă hidro- logia eîmțnei ,și nu invers. S-a spus de multe ori și pe .utilă dreptate : cîmpia se apără la munte! Jar. la munte, rolul fundam "ntal din pune! de vedere hidrologie revine pădurii (Munteuuu, 1975). * * * Examinate, în cadrul unei priviri de ansamblu asupra preocupai Hor utmi secol de .activitate, în dmnmnnl amenajării bazimdor ^iț^ografițe tof?nțml*' din țara. noastră -- se constată o deplină consecvență de concepții de-a lungul timpului, de la generația fondatorilor silvi- culturii românești pînă la generația de a&. Conținutul de idei este același; ceea ce diferă silit numai formulările și fundamentările n^i, cantitative, aduse de-a lungul timpului do cer cotarea științifică și mai ales de experiență în cadrul a mii de bazinele torențiale. Oricum, aceasta dovedești* cu pregnanță remarcabila clarviziune a precursorilor eărmn, prin această trecere in revistă in materie de torenți, !<■ adu- cem omagiul no Uit. 239 Torrentlp] wfttereJwd management reflected in the» Revista pădurilor Toirential proccsses, enviromncnt inodificalions, domages caused by them and control methods have been largsly presented in the pages of the Revista pădurilor. From a chronologîcal study of the inaterlals pubhshed we can dtstlngufsh three stages: a) between 1630 — 1330, when thls problem is raised ; the danger torrents and degraded lands repmscnt is gras- ped ; the age of the ffght against forest destruction andlogging. Thjș is the period when the Icgislation conccmlng torrent management Îs prepared. h) between 193n— ion, when intensive actlons to form „improvement areas” take place in kecplng with the „Degraded land improvement law" and afforestatlon of degraded lands. c) during the last staga (starting with 1347—1913) tho concept of torrent watmhed management is detlnitfzed by tlie substanțiali on of afforestation works according to site mopping and the divcrslficution and increuse of theeconomic ernciency of liydro-technological works. o i Din paginile Revistei pădurilor Silvicultorii un avut iu Revista pădurilor un sprijin eficient pentru promovarea intereselor pădurii și implicit a profesiunii lor, șl pentru crearea și dezvoltarea, in opinia publică, a unei conștiințe forestiere. Ea a fost tn același timp~o școală activă pentru ridicarea nivelului de viață spirituală a silvicultorilor, pentru perfec- ționarea tehnică a personalului de teren, pentru îmbuna lățirea Învățămîntului silvic. Este vie in memoria mea munca prestată la conducere Revistei pădurilor. Slnt Încredințat că atunci clnd — și dacă — se va scrie o Istorie a științei și economiei forestiere romfineștl, seva face o mențiune onorabilă despre ceea ce a Însemnat pentru acestea Revista pădurilor, de care m au legat mulți ani de muncă, efectuată cu conștiința îndeplinirii unei datorii. Prof, V. N. Slingho (Revista pădurilor, nr. 4,1970) ABONAMENTE—1986 Administrația revistelor editate de către M.I.L.M.C. vă roagă» să vă reînnoiți din. timp abonamentele Ia ,, REVISTA PĂDURILOR”. Pentru anul 19SG, abmiamentfdc se vor face numai prin D.E.P., respectiv prin» ofieiile poștale și factorii poștali din raza domiciliului-sau locului dumneavoastră de muncă, Abonamentele realizate prin alte forme daeît prin D.E.P. nu vor putea fi onorate. Ui reaii iuțim că revista u,r«» apariție trinieFtrialăj costul unui abonament anual fiind de 60 lei. 240 REVISTA PĂDURILOR * 4nMl 100 * 1985 * Nr, 4 Revista pădurilor în sprijinul protecției pădurilor Problemele de protecția vegetației forestiere, legate nemijlocit de ideea de gospodărire a pă- durilor se găsesc inserate constant în paginile Revistei pădurilor, pe parcursul întregii sale activități, începînd chiar eu numărul inaugural dîn 1886. în primele decenii de la apariție, articolele publicate vizind problemele de protecție, au caracter de informare asupra noutăților din străinătate, de semnalare a apariției unor fac- tori dăunători sau a unor perturbări evidente în viața pădurii și de prezentare a acțiunilor de combatere a acestora. Odată eu dezvoltarea cercetării științifice, în primul rînd în cadrul Institutului de cercetări și experimentație fo- restieră înființat în 1933, dar și în învățămîntul superior și în multe unități Silvice de producție, conținutul calitativ al lucrărilor de protecție s-a îmbogățit continuu, căpătînd forma unor studii documentate științific. în cele ce urmează, vom evidenția principa- lele probleme prezentate de revistă, în decursul anilor, referitoare Ia insectele și bolile vătămă- toare vegetației-lemnoase, metodele și acțiunile dc prevenire și combatere a dăunătorilor biotici și abiotici. Astfel, în primele caiete ale revistei (1881, 1886) Sînt făcute referiri asupra a două probleme din sfera protecției pădurilor — pășunatul și omizile defoliatoare. Față de pășunatul abuziv se ia atitudine critică militindu-se pentru limitarea și chiar ex- cluderea lui din păduri (G, Stătescu). Ulterior, problema a mai fost abordată și de alți silvi- cultori (Gh, Pietraru —1889, Patrnliu, Oră seu și Galeriu — 1889, M. Tănăsescu — 1890, Gr. Eliesou,!. Diaconescu—1924, P, Ion —1924, T. Cernescu—1934, V. Precup, V, Stinghe, D. Tomita—1936, At. Haralamb—1944 și alții) care au prezentat consecințele acestei practici și au cerut reglementarea ei în condițiile în care sase evite, bi cea mai mare măsură, prejudicierea pădurii- Despre atacurile de insecte în 1886, Nichita publica articolul „Invazia de omizi”, prezentînd defolierile produse în pădurea Oomana îu 1889, P.Grunau prezintă „O invazie de Liparis dispar" în mai multe păduri și amintește mă- surile de combatere care se iau în alte țări și care ar trebui aplicate, și la noi. Gh. Nicolau, în 1892, semnalează apariția insectei „Nona sau bombieelc călugăr -r Psilara monaeha", iar T. Galeriu, FI. Davidescu, A. Candale și Ghior- ghiu (1893) descriu invazia acestei insecte în molidișurile din ocoalele Bicaz și Tarcău, cri- Ur. ing. C. N1ȚESCU Ministerul Silviculturii Pr. ing. AL. FKAȚIAN Ing. M, PETRESCU Institutul de cercetări șt amenajări silvice ticînd măsurile de combatere propuse de B. Pisone (stropiri cu apă sărată) și Psar (folo- sirea leșiei de cenușă) și recomandind răspîndirea pe cale artificială a bolii „flachcrie”, ceea ce a reprezentat prima idee, la noi, în legătură eu combaterea biologică. Despre omizile defolia- toare, relevante pentru timpul respectiv slnt articolele publicate de P. Antonescu în 1905 (Cnethocampa processionea), G. Marinescu în 1937 (prezintă un atac de Liparis în pădurea Caracal), M. Ene în 1949 („Atacuri puternice provocate de Tortriv viridana la Nucet”) și alții. O problemă abordată după 1900 se referă la atacurile provocate de gîndacii de scoarță, lista publicațiilor fiind deschisă de I, C, Popescu în 1907 care semnalează apariția Bostrichizilor în pădurile de pe domeniul coroanei Borca. A. Pricup în 1908 publică „ Tomicus (lios- trichus) iypograph.ua în pădurile noastre”, Gr. Pîrvulescu în 1919 și T. Grigoraș în 1920 arată ravagiile făcute de Tomicus typographus în pădurile de molid din județul Neamț, P. Anto- nescu (.1921) și Th. Popov (1923) scriu despre combaterea Bostrichizilor, N< laeobescu (1921) prezintă studii entomologice în pădurile atacate dc aceste insecte. Note privind apariția unor dăunători ai pă- durilor și recomandări pentru producție au fost publicate frecvent de revistă, așa cum arată M. Ene în nr. 11 din 1956 citînd ca autori pe Psar (în 1890 publică articolul Colțari și gogoși de t ufă).. I. lonescu (1896 — Insectele din bră- deturile Zărnești), G. lonescu (1900 — Colțarii stejarului), Gr. Pîrvulescu (1910 — O insectă care atacă pinul), I. Florcscu (1921 — Inamicii și amicii sălciilor), C. Georgescu (1922 — Un atac de insecte în pădurea Schitu Frumoasa), P. Griinau (1929 — Lpiblema tedMa), A. Ră- dulescu (1932 — în chestiunea uscării ulmului), T. Rădulescu (O nouă insectă periculoasă a pă- durilor — Pyphantria cunea)} și mulți alții. După 1950, apar materiale mai complete cu detalii descriptive și de biologie asupra unor dă- unători, precum și cu precizări asupra preve- nirii și combaterii acestora. AT. Ene (1956) des- crie două lăcuste dăunătoare vegetației din per- delele forestiere; Z. Spîrchez (1956) prezintă pe Caiirouă Umacina, M. Ene și I. Tudor (1957) scriau despre Phymatoiles trslaeeus, T. Popeseu (1960) despre Trypodrndron linealuini El. Si mcscu (1969 despre Cacoreia miifinftna, I. Ceiauu (1961) despre Paranthivne lubaniforniix, Al. Frați in (196.1) despre molia mugurilor de molid, V. Pașcovici și El. Pătrilșc.inu (1968) REVISTA PAdURUQK * Anul 100 * W85 * Nr. 4 241 despre Orchestrez fagi, D. Pîrmcu (1967) despre Drynwnia chțțonia, G. Dissescu (1965) despre Colotah peanarin și în 1980 despre Attelabiis nitens, I.Nă'stăSB (1964) despre Tiche- ria waiplanellâ, A. Simionesci\ (1975) despre Dendoctomuz micans și alții. în legătură eu înmulțirile în masă ale unor insecte au scris in revistă M, Ștefănescu (1957). Al. Frațian (1959)» M. Arsenescu (1966), T. Popescu și F. Scută- reanu (1966)» V. Purcel (1968). Informații asupra stării fitosanitare a pădu- rilor din țara noastră s-au publicat cu regulari- tate, în principal de M. Arsenescu și colab.. în perioada 1961 —1967, și de A. Simhmescu și M. Ștefăneseu după această dată. în legătură cu procedeele de depistare și prognoză a» dăunătorilor an apărut. în revistă numeroase lucrări deosebit de interesante și temeinic fundamentate științific sub semnătura lui Gabriela Dissescu referitoare la speciile Euprwtiz ehrysorrhoea i (1960), Thamnetopoea promddonea (ii)6l)yOperophUra brumata (1964), Lymanlria dispar (1968), Torlria virid^ia (1981 și 1983), precum și la metodologia de luefu la întocmirea prognozei (1963, 1965. 1972)1 Problema prognozei a mal fost abordată in paginile revistei de C. Stoenescu (196$}'la cotari, I. Năstase (1970) la ■ Leucoina zalicD, O. Marcu (1971) lă Lymantrfa dispar, I. Geianu și V. Mihalciuc (1979, 1980 și 1981) au făeilt referiri asupra utilizării feromonilor pentru de- pistarea Ia/m nutri ei nlonaclnrd Aspectele referitoare Ir organizarea lucrărilor de protecția pădurilor și de combaterea propriu- zisă a dăunătorilor apăr în revistă destul de l irziu. Gr, Eliheseu .în’ 1935 publică „Observa- ți ui ii relative la- legea pentru,proiect ia plantelor " si iii 1953 „Prognoza și entomologia ibre^tieră” iar I. . Demctrescu tratează despre „Tnterven Sionismul de stat în materie de combatere a insectelor vătămătoare pădurilor". Combaterea chimică a, insectelor dăunătoare, mei odă folosită cu prioritate în .protecția pădurilor, a format obiectul a Jiumeruase pu- blicații ia revistă. T. Itădulescu (1952) .scrie despre primele.lucrări de. prețuire.eu insecticide cfectuntcjijV Smigov îit.;195l, j^ir M. Arsenescu, Al. Frațian, A. Griiiescn, 1\T. tșh^’ăiKscu fși F. Vaiaczkai (1957) tratează dțspre primele cer- celări efectuate pe șcară de. producție pe baza cărora s-apus la ptiuct in 1956 combaterea de foliatorilor pădurii (by>nantriă dispar), prin folosirea insecticidelor do tip DDT ,și m amestec .cu HCH. M. Arsenescu ,(1958) face considerații asupra campaniei de .combatere avio a. defoli i- torilor din anul 1957 iar V. Mirou (1959) și gl. Constantinescu (1960) prezintă utilizarea, aerosolilor calzi lansați cp aparate, SN-G pentru combaterea- dăunătorilor din păduri. .Elena CnuslAntinescu și I). Manea (1960) prezintă .rezult ateii* qhțhnite la lu< Jările de combatere a dăunătorului Saperdapopidnea; M. Ștefan (1960) se referă asupra aplicării substanțelor fumigene contra dăunătorilor plantelor, iar 1M. Arsenescu (1961) despre aplicarea stropirilor fine împotriva insectei Cawecia -muri nana. Despre posibili- tatea folosirii insecticidelor sistemice, scriu în 1961 - Gh. Mihalache și D. Rădoi. G. Stocii eseu (1962), Gh. Voineseu (1963) și Gh. Iliescui (1963) relatează despre eficacitatea noilor procedee chimice de combatere a , iui Ilylobins abietis prin . îmbăierea puieților în soluție de Detox. 25 și prin aplicarea de scoarțe toxice. M. Arsenescu (1963) pune problema apli- cării. tratamentelor chimice timpurii la comba- terea defuliatorilor Torfnx viridana. și ageo- metridelor, despre a. căror combatere efectuată în Banat relatează N. Morcov (1964). Al. Fra- țian și V. Proiasievici (1965) prezintă rezultatul tratamentelor timpurii cu efect profilactic, apli- cate la începutul-procesului de ecloziune a omi- zilor, împotriva dcfoliatorului Lynundria. dispar. M. Arsepes^U,. Al. Frațian. Gli. Iliescu, T. Popescu și A. Simionescu. prezintă detaliat procedeul stropirilor, ultrafine din avion la combaterea insectelor dofoliatoare. AL frațian (1966) face un studiu tehnico-economic asupra combaterii aviochimiee .a insectelor defolia- toare propuniud. totodată, folosirea insectici- delor Defotox 16 și Defotox 32, iar M.Arsenescu (1967) propune O) altă formulare a DDT-ului Sihodetexan (Omicid), .pentru combaterea dăunătorilor din păduri. Al. Frațian și A. Simionescn (1967) prezintă rezult ațele, unor experimentări de combatere chi- mică a incendiilor din păduri cu ajutorul fos- fatului de diamoniu. M. Arsenescu și Gh. Mihalache (1971) pre- zintă'experimentările făcute pent ru combaterea chimică a tortricidelor și (1972) despre rema- •tiența unor insecticide. Același colectiv împre- ună eti Gr. Trantescu pune problema trat-a- - montelor combinate (chimice' și biologice) îm- potriva defoliatorilor. Gi Dissescu (1977 și 1978) publică ivfcul’tatelb unor lucrări de combațcre a defoliaiorului L. dispar prin captarea sau dezo ribn t area fAUseuli lor. Al. Frai ia a (1979 și 1989) facv referiri asupra iiisecticiduliii Selectiv Dimili.i. experimentat îlî labor.'rior și în:lucrări- de combatere a insec- telor defoliatoare. ■.eni-.irciud sensibilitatea" la doze extrem fle iniei U D/mantri/I dispar. Al. ■ fralien (198.1) descrie dispozitivele moderne de 'stropire uL rafina: și rezult alele ‘Obținute la noi, iar mi. an nnt iii-ziu prezintă insevlicidul bio- dogradabil Deitis eai'e prin calitățile lui poate fi-utilizat, in eoinbat.eretV unei game foarte Vă- ■ riale de dătmăfdri .'forestieri." |r-' ■' . Numeroase articole’publicate'dupfi 1956 au vizat combaterea biologică -a.pădurii dinfcare vont cita" nuitwi eiteva : Despre mejoda hîn- logică.a emhbatei-ii dăunătorilor forestieri dc 1243 REVISTA pADJ.flliI.Olt * .IngiDCO * 1985 * Nr, 4 I. Geianu ți Gh. Mihahehe (1960), Contribuții Iii problemn combaterii biologice în păduri eu ajutorul furnicilor de V. Pașcoviei (1.961), Bac- teriile în combaterea dăunătorilor forestieri de I. Ceianu (1963), Folosirea prepara telorentomo- patogerie in combaterea dăunătorului Ly- mautrin dispar de Gh. Mihalache și M. Ene (1966), Insecte parazite și prădătoare oofage și Epizootiile. virotice în pădurile infestate de jAjmautria dispar de Gh. Milmlaehe și colul). (1977). Problemele de fitopato logic forestieră au fost constant prezente în paginile revistei. Natura- listul 1). G. lonescu publică în 1888 un apel C-Itre silvicultori, prin care solicită să i se trimită eșantioane de boli ale plantelor cultivate și forestiere. Gh. Pirvulescu, în 1986, publică articolul „Despre Viseum album șî Loranthit» eur(>paev.‘i,,, in care prezintă descrierea botanică a celor doi fitoparaziți, modul lor de propagare și infecție și mijloacele practici» de combatere. în două a. ti- cole intitulate „Observatii asupra maladiilor arborilor” (1905, 1907) N. lacobescu dă la iveală o serie de boli ale teiului, Stejarilor, plo- pului, afinului și mărului. Importantă apare descoperirea ciupercii Trematovdha mâini- vhoitif agentul cauzal al cancerului la tei. Același autor face referiri la „racila” și „mătura bradului” din munții noștri (1910), precum și la defect ele lemnului de rășinuase (1911). Lipsa crescândă a lemnului de lucru pe piața internă, determină pe Petre Antonescu să publice hi,perioada1905 — 1910 o serie, de arti* eole privit oare la ^Lemnul de fag cu sau fără inimă roșie”, wr» au mii mult carnet arul unor referate tehnice. G. lonescu publică, începind eu anul 1908, articole asupra unor boli ale stejarului și tehduL Tot el descrie uscarea intensă a carpenului din pădurile situate în jurul Bucureștiuluî, iar in 1911 dă la ireală (late asupra stării masivelor pădnroase din regiunea Sinaia, sub aspect filopatologm. în 1912 abordează problema ata- curilor de Eryxiphaeee și AVetria la-unele specii forestiere, Făinarva Stejmului, comună pe speciile de Qumus din țara noastră, a constituit subiectul a numeroase articole. în 1925 I. Grintescu publică articolul „Asupra oidiumuluî stejarului și periteciile sale”. în anii 1927 și 1928 C. Georgescu și alți ingineri silvici discută în pa- ginile revistei despre „Combaterea iridiumului în pepiniere”, precuni și unele observații asupra apariției și evoluției acestei. maladii, Mult, mai tîrziu, Di tu, Popescu și Dragomir (1962) pre- zintă rezidi alele cercetărilor privind combaterea făinării stejarului pe bază de avertizare și posibilitatea utilizării unor produse antibio- tice în profilaxia acestei boli. C. C. Georgescu împreună cu alți colaboratori (M. Petreseu, V. Mocanu, M. Badea) publică în perioada 1950 — 1960 numeroase studii referi- t om e la bolile ghindei și a unor maladii ce afec- tează speciile forestiere din pepiniere, plantații tinere sau arborete în vîrstă. Boala ulmilor (Ceratoeysti* ulmi), care în- cepuse să facă mari ravagii m pădurile noastre, este prezentată de V. Petreseu în articolul,. Se usucă, ulmii” (1930). în 1932, A. Rădulescu prezintă noi date referitoare la această calami- tate, Aspecte referitoare la depistarea grafie zei, pagube produse și măsuri de piotecție sint consemnate in articolul de sinteză, publicat în 1960 de M. Petreseu și T. Popescu. O boală iot atît de gravă ca cea a ulmilor este semnalată de A. Rădulescu în 1938 cînd publică despre aracul ciupercii Dasyscypha willL-ounii în arboretele de lari ce de pe Valea Azugii. Problemele referitoare la patologia plopilor generează numeroase articole, pe măsura extin- derii în cultură a diferitelor specii și clone de plQpi și îndeosebi a plopilor euramericani. Astfel, începind cu anul 1957 V. Mocanu, sin- gură sau hi colaborare CU alti cercetători, pu- blica mai multe contribuții eu privire la bolile plopilor negri hibrizi. Din această perioadă înregistrăm primele, date referitoare Ia cancerul bacterian al plopilor (cauzat de PseudomonaN syringae f. pvpulea) C. C. Georgescu și alții, 1959, L. Petreseu, .1960, R. I. Popescu. 1978. ÎU. anul 1963 sînt publicate primele, contri- buții la cunoașterea bolilor și dăunătorilor duglasului, iar m anul 1964 M. Petreseu și I. Blada semnalează prezențaîn ț ara noastră a unor boli deosebit de grave cauzate de Pltabdaeline ^i.Phaeocryptopu» țiare afectează frunzișul aces- tei specii. . Procesul de uscare intensă a pădurilor de cwreinee, de importanță deosebită pentru eco- nomia forestieră, a cutetituii obiectul a nume- roase articole ce au apărut și în Revista pădu- rilor. începind cu anul 1959, cînd CI Stănescu scrie „în problema uscării intense a pădurilor de stejar din regiunea Ploiești”, iar N. Constanti- nescu, Gh. Marcu și G. Geuca prezintă „Cauzele uscării .șleaurilor din zona Oltului inferior”, seria articolelor referitoare la acest subiect se extinde tot mai mult în perioada care minează prin materialele publicate de I. Nițu și V. Tntunaru ; P. Ștefănescu; N. Popescu Vlad (1960); N. Constantinescu (1961), Ivă- nescu și, Floricică; Gh. Marcu; I. Petcuț; S. Arnnișescu (1962) Gh. Marcu (1965), V. Pașcoviei și A. Simionescu (1974); Gh. Marcu (1980)} Scutăreanu și alții; P, Haring și colaboratorii; M. Petreseu, A. Alexe (1984). Deprecierea materialului lemnos la arborii în picioare de către diverse ciuperci lignicole, îndeosebi a lui Fomes annasus, cu aspecte din biologia lor, a pagubelor pe care le produc și posibilitățile de prevenire și combatere a atacu- lui acestora, au constituit subiectul a numeroase articole publicate în decursul timpului (Spîrchez REVISTA PĂDURILOR * Anul 1Q0 * 198? * Nr, 4 243- ș. a., 1950; V. Mocunu, 195»; 1961; M. Pe- ireseu, 1963 ; R. lehîm, 1972, 1973 ; I. Botezat 1973; I. Andron, 1979; Gh. Sima, 1982, 1983). Vătămările cauzate de factorii abiotioi sînt, de asemenea, înserate în numeroase articole pu- blicate de Bevista pădurilor. Astfel, în 1941, S. Pașcovsehi scrie despre „Efectele Inundațiilor din 1940 în Cimpia Banatului” și „Uscarea frunzelor din cauza secetei”. în același an C. C. Georgeseu prezintă efectele gerurilor în cerete. Probleme similare sînt abordate și de At. Hara- lamb în articolele „Acțiunea vătămătoare a unor factori abiotici asupra unor culturi de plopi” (1953) și „Observațiuni privind compor- tarea plopilor negri hibrizi în apele stătătoare” (1954). Alte articole în acest context sînt cele referitoare la: influența grindine! asupra vege- tației lemnoase (1958 și 1959); vătămări cau- zate de furtuni, vînt și ger în arboretele de plopi negri hibrizi (L, Petrescu, 1958; 1959); efec- tele negative ale zăpezii asupra unor specii lemnoase (S. Radu, 1960); prevenirea și com- baterea înghețului tîrziu în pepiniere (Papa- dopol și Carnizchi, 1960); doborîturile de vînt și rupturile de zăpadă (R. Disseseu, 1962); (P. Dumitrescu, 1978); influențele inundațiilor asupra plantațiilor de plopi (Nițu, 1965); efec- tele secetelor din 1973 asupra culturilor de rășinoase de pe terenurile erodate (Traci, 1975}; influența prafului de ciment și var asupra creș- terii arboretelor de molid și brad (lanculescu, 1978). Efectele determinate de poluarea mediului înconjurător ‘asupra vegetației lemnoase fac de asemenea obiectul urai multor articole pu- blicate în revistă începînd cu anul 1968, cind O. I. Popeseu tratează problema rezistenței la fum și gaze industriale a speciilor lemnoase. Influența poluării aerului asupra vegetației forestiere in unele centre industriale, este pre- zentată de Bălăuță și Lupu (1973), Bălăuță (1972 și 1974), iar aspecte ale relațiilor dintre poluarea industrială și ecosistemele de. pădure sînt date de lanculescu (1976). Referitor* la cunoașterea bolilor care afectează semințele și fructele speciilor forestiere amintim studiul publicat în 1950 de O. O. Georgeseu și M. Badea în legătură cu fenomenul de putre- zire a ghindei cauzat de specii de Cytospow și Erwinia} două din aceste specii fiind descrise pentru prima dată în literatura de specialitate, în 1969, Elena Stănescu și I. Vlase se ocupă de bolile criptogamice ale ghindei în timpul perioadei de conservare, iar în 1984 P. Scută- reanu ș.a. publică date în legătură cu rolul factorilor vătămători (inclusiv agenți cripto- gamici) în diminuarea fructificației la diferite specii de cvercinee și posibilități de luptă îm- potriva lor. Vătămările provocate pădurilor de către ma- mifere sînt semnalate în revistă de Z. Lupe (1956), N. Bud (1972), N. Floricică (1981), R. Ichim (1974—1976) și alții. Referiri numeroase s-au făcut la implicațiile doborîturilor de vînt asupra stării fitosanitare a pădurilor; dinte aceste articole menționăm pe cele ale lui O. Nițescu și M. Bartiș (1980) care se referă ia pădurile din județul BistHța-Năsăud și ale lui V. Mihalciuc care, prezintă situația din nordul Moldovei. Rupturile de zăpadă țînt analizate de St. Radu (1960) la jenupăr, 0. Bindiu și V. Mihalciuc (1982) la molid și brad, în paginile, revistei apar și aspecte legate de incendiile de păduri: I, Poleac (1962) discută despre prognozaucestora, iarC. Nițescu, N.Nanu și N. Doniță (1978) prezintă detaliat statistica incendiilor, cauzele producerii și măsurile de prevenire și stingere. Succinta prezentare dă numai o imagine generală asupra rolului avut de Revista pădu- rilor în propagarea ideilor privind dezvoltarea activității de protecția, pădurilor în rîndul cor- pului silvic, în prezentarea rezultatelor cerce- tărilor înregistrate, în acest domeniu. Din motive de spațiu am citat, în acest articol, numai o mieă parte din problemele publicate și din autori, dar se poate afirma că. în paginile revistei se găsește scrisă o istorie relativ completă a protecției pădurilor, la care a contribuit un număr mare de cercetători și de specialiști din producție. Sîntem convinși că, în continuare, Revista pădurilor va milita pentru modernizarea tehno- logiilor de combaterea dăunătorilor prin extin- derea metodelor integrate și biologice, urmărind o mai mare fundamentare ecologică și econo- mică a acțiunii de protecție a pădurilor The Bevista pădurilor a nupport lor forest proteetion The problems conceming forest vegetation proteetion, direclly connected to tbc idea of forest management, bave becn presented in the pages of the Revista pădurilor, starting even with the 1886 inaugural issue. Wc can undoubtedly assert Hiat the pages of the journal shelter a relafively complete history Of forest proteetion towhlclia greul number of scîtmlistsand specialist» workingin the lield of forest adminlstratlon brought thelr contribution. The paper shows the most important sclentiiie contributlons published in the Revista pădurilor for one century in the fieids of: entomology, phytopathology, forest fire control, industrial pollution, grazing in the forest etc. The authors dlSCuss the entomology and phytopathology problems relating to oak die-back etc. Stress Îs finally laid on the artieles concerning btological control of pests. 244 REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Mr. 4 Economia vînatului și salmoni- cultura în paginile Revistei pădurilor timp de 100 de ani Conf. ing. V, COTTA Ing. S. PANAITE Jng. p, DECE1 Ministerul Sil vicii! Iutii Preocupări pentru raționala gospodărire a patrimoniului cinegetic și salmonicol găsim in Revista pădurilor din primul ei an de apariție și pînă azi. „întru cît privește vînătoarea Ia noi, nimic încă nu există. O lege care începuse a se lucra în Cameră, în această privință, a remas din nenorocire și pînă acum neterminată”b, Si- tuația este mai concret oglindită 22 ani mai tîr- ziu, astfel $ : „Vînatul s-a împuținat peste măsură la noi — cauza: pînă în 1891, data apa- riției primei legi31, vînătoarea nu era supusă la nici o restricțiune ; oricine putea să vîneze unde vrea, ce vrea și cînd vrea, fără să existe epoci de prohibițiune spre a se favoriza repro- ducerea animalelor și paserilor folositoare”. Acesta era punctul de pornire pentru organizarea unei vînători, dacă nu moderne, cel puțin la nivelul celeia din unele țări europene, apropiate. Inițiatorul a fost inginerul silvie George Siă- teseu, redactorul Revistei pădurilor, timp de peste 10 ani, care în programul de conferințe organizat de Societatea „Progresul silvic”, la data de 12 februarie 1889, vorbește despre : „Vînătoarea”, al cărei conținut nu ne este cunoscut, dar bănuim că au fost puse cu această ocazie și problemele de bază, și în primul rînd elaborarea unui proiect de lege privind vînă- toarea. în această perioadă, Revista pădurilor pu- blica informații despre vînătoarea în alte țări europene, scutind în evidență veniturile pe care le realizează statul din vînătoare, în țări ca: Franța, Anglia, Austria, în speranța că va trezi interesul factorilor de decizie, în această materie. Socoteala a fost bună, deoarece în anul 1891 a apărut prima lege de vînătoare din țara veche Contribuția largă a lui G. Stătescu la punerea bazelor unei gospodării cinegetice moderne se explică și prin faptul că el era titularul cate- drei de Istorie naturală de la Școala specială de Silvicultură de la Brănești, care cuprindea și „noțiuni asupra pisciculturii în apele, dulci și vînătoarea”41. Meritul Revistei pădurilor de a fi îmbrățișat ideea introducerii în țaia noastră a unei gospodării vînătorești moderne este cu atît mai mare cu cît „chiar și clasele dominante surâdeau cînd auzeau pe noii veniți (silvicultoii 1) Revista pădurilor, caietul 8, 1887, pag. 240. ») Antonescu, Petre: Practicarea vtnătoare! In România. Revista pădurilor, 1000, p. 108. 3) Lege asupra poliției vlnatulul. Monitorul Oliclal din 2 noiembrie 1891. *) Extras din scrisoarea din 27 ianuarie 1075 a Iul Victor Ivănceanu. absolvenți de la Nancy n.a.) disGutîud in Re- vista pădurilor, precum și îu congresele silvi- cultorilor despre protecțiunea vînatului iu lv | noastră. Ținem să arătăm că această lege (este vorba de Legea asupra poliției vinatului (n.a.) se datorește în mare parte neuitatului G. Stătescu”5’. Tatăprima idee și prima realizare a revistei- Fig. 1. Cerbul a fost colonizâtln pădurile din Cîmpla Dunării. Legea asupra poliției vînatului a fost criti- cată pentru ineficienta ei: a interzis vînătoarea, dar n-a reușit să înfi ineze braconajul și anima- lele dăunătoare. Dar criticii au omis să arate că eficiența unei legi depinde și de modul cum ea a fost aplicată. La noi, situația era mai dificilă din pricina unei mentali lăți de a vina orieînd și oriunde, ca înainte de 1891. La aceste critici s-a adăugat și apariția în anul 1901 a monumen- talei lucrări pe acea vreme „Vînătoarea în România”, autori fiind E. Gheorghiu și O. Gheorghiu, care aducea idei noi pent ru litera- tura cinegetică de la noi. Fapt este că, în anul 1906, legea asupra poliției vînatului a fost re- vizuită și a rămas în vigoare pînă în 1921. Meri- tul Revistei pădmilor pentru a pune bazele unei gospodării vînătorești și salmonieole mo- derne este cu atît mai mare eu cît prima revistă de vînătoare în țara veche, „Diana” a apărut numai în 1904, deci timp de 18 ani problemele de acest gen au fost tratate în Revista pădurilor. Terit oriul vînătoresc al țării noastre este azi de circa 21—22 milioane ha; restul pînă la 23,750 mii ha fiind suprafață neproductivă pentru vinat: așezări omenești, întreprinderi industriale etc. Ocrotirea și punerea în valoare ’) Teodorescu Iulian, jurist. Revista pădurilor, 1004, p. 107. revista pădurilor * Anul 100 * im? * Nr. a 245 ;i vinatului pe această imensă supiafată esieo problemă dificilă, deoarece, atît îndrumarea-, cît .și euntrolul asupra organelor (le. teren sînt ane- voioase. De aceea și la noi, ca și în țările cu economie cinegetică mai avansată din Europa, vînătoarea, sub raport administrativ-gospo- dăresc, a fost atașată administrației silvice, care are organe, practic, pe întreg teritoriul țării, și în plus este semimilitarîzată, Pentru aren- darea dreptului de vînătoare din- păduri, după apariția legii asupra poliției vinatului din .1891, periodic «e fixau licitații eu oferte închise .și sigilate. Printre atribuțiile Casei Pădurilor Statului, înființată în anul 1910, era și dreptul de a da iu arendă ignatul din păduri. în Transil- vania, de după Unire, pentru data de 16 ianu- arie 1922, a fon publicaiă licitația pentru darea în :irendă a dreptului dr vînătoare din pădurile st aiului din toată Transilvania. și a fondului giunițărew de la Năsăiul Termen de arendare 6 ani. Licitat iile aveau loc la sediile regiunilor silvice. Deci, atîî in România vecile, cir și în Timistlvanhi, airilmțin de a pune în valoare Meptid de vinăluare din păduri era încrediutată orgam-im silvice. Așa a fost pînă, în anul 1923 cînd, prinți un articol strecurat în lege, drepiul de a da. in folosință vînatul de pe proprietățile statului, deci și din păduri, era atribuit Ministerului de Domenii, care avea Un „serviciu al VÎuatului”. Această știrbire a atribuțiilor administrației silvice a dat; naștere unei nemulțumiri, care s-a manifestat sub dife- rite forme. Astfel : - La congresul inginerilor silivici din anul 1923, una din temele discutate, a; fost admini- strarea vinatului din păduri S-a votat și o moțiune în sensul ca: 1. să se modifice legea din 1921—1923 așa oum a cerut Corpul Silvio, 2) Direcția vînătoi ii din Ministerul de Domenii flă JEie trecută, la Casa Pădurilor. — La congresul din anul 1924, caro a avut Ioc la Timișoara, problema a fost repusă în discuție, votindu-ae o moțiune ca: 1) săse modi- fice legea din 1921—23, adăugîndu i se dispo- ziții privind înmulțirea vinatului și economia Vînătorii în general j 2) Direcția vînătorii din Ministerul de Domenii să fie trecută la Casa Pădurilor. Cele două moțiuni n-au avut ca urmare modi- ficarea legii, ci dimpotrivă-, înăsprirea dis- pozițiilor legale, deoarece a apărut o lege com- pusă dintr-un singur articolț cu următorul conținut : „Dreptul de vînat in toate proprie- tățile Stat ului este administrat de serviciul vînă - toarei, ■ personalul silvic, pescăresc și agricol, trebuind să execute măsurile luate de mini- gte^,!7,. Părerea celor inițiali, era că nu cauze obiective au dus la apariția acestei stranii legi. *’ Georgeseu, C. P.: VînMoarea din punct de vedere spor- tiv, economic și legislativ, Revista pădurilor, 1924, p. 164. ■ț Monitorul Oficial Nr. 83 din 19 aprilie 1933. Așadar, după ce timp th* 42 ani (1891 —1933), dreptul de a pune în valoare vînatul din păduri a fost încredințat administrației silvice,, după ce această administrație pune în valoare și celelalte produse nelemnoase ale pădurii, iată că deodată se produce o știrbire a atribuțiilor sale, luîndu-i-se dreptul dea administra vînatul și, in plus, fiind obligat să execute dispozițiile unei alte administrații. Cum era firesc, această situație a dat naștere la nemulțumii' și la acțiuni menite să ducă la o. îndreptare a lucru- rilor. Tribuna peni:u difuzarea, ideilor in scopul Unei judicioase așezări juridice a vînătorii, a fost Revista pădurilor. Astfel, în 1937, la „Pro- blemele zilei" a fost înscrisă viuătoarea. Pe 50 pagini, un număr de 11 autori iși exprimă părerea, mărind că vînatul face, parte integrantă din,economia forestieră și că specialiștii silvici sînt cei mai indicați să-i rezolve problemele, în' continuare, cu începere din 1940, Revista deschide o nouă rubrică „Vmătoarc și pescuit", iar la „Cronică” se adaugă, și cronica cinegetică. Aceasta din urmă s-a dovedit a fi deosebit de eficientă pentru ținerea la curent a cititorilor cu evenimentele din viața vînătorească. în intervalul 1940- 1947 au apărut in Revista pădurilor 135 titluri de cronică- cinegetică. Agi- tația din rindurile silvicultorilor a luat sfirșit în anul 1946 cînd, prin Decretul-lege pentru Organizarea Casei Pădurilor Statului, la art, 3 care se referea la-atribuțiile acestei instituții, se prevăd următoarele v „Să cultive, să ocro- tească și s-X valorifice vi mitul din pliurile sta- tului .și să administreze pcseuiiul în apele de munte care străbat «au ating pădurile statului pe o distanță de cel puțin 59% din lungimea lorfll ț ca un corolar, sînt publicate și „In- strucțiuni pentru valorificarea în regie a vina- rului’' ; este ceea ce a cerut și a. obținut .secto- rul silvie după o luptă de 23 ani. Este a doua idee îmbrățișată de Revista pădurilor și dusă pînă la punerea ei în practică. Cu toate ciitieile aduse legii pcutru poliția vînătorii,din 1891, ca a acționai. și pozitiv, tre- zind interesul pentru bogăția faunei cinegetice și a punerii ei în valoare. România îndepli- nește toate condițiile cerute pentru o bună stare a vinatului, căci abia se poate găsi o a doua țară care, pe un teren.atît de restrins,ofere, prin varietatea solului, a climei, a stării cultu- rale a județelor sale, un atît de vast cîmp de acțiune unui vînător in); Propune Înființarea la București a unei „Uniuni pentru protejarea vinatului”, iar în provincie societăți pentru vî- nătoare. Drept urmare a luat ființă „Asociația vînătorilor din București”, care a primit în folosință terenuri de vînătoare. în județe apro- piate. ‘ “ •’ Monitorul Ofirinl, nr. 266 din 14 noiembrie 1946. al Monitorul Oficial nr. 273 din 25 noiembrie 1940. ■10> Schrtidcr, Gard, Bukarester TagcMnt t. Revista pădurilor, 1893, p. 228. 246 REVISTA, PĂDURILOR * Anul ISO * 1985 * Nr. 4 Este reprodus articolul „Fesani”, de M. Roussel, probabil cu să deschidă gustul celor de Ia noi pentru vînătoarea de fazaniw. Iau ființă alte și alte societăți de vinătoare, dintre care SC menționează : Zimbru. Molda, St. Andrei, Diana, Cercul Intim și altele131. Din Revista pădurilor aflăm că preocupările pentru o cît mai bună pregătire în materie de gospodărie cinegetică și salmonicolă sporesc și în învățămîntul silvic. Astfel, în anul 1916, Facultatea de silvicultură a mai achiziționat prin arendare, pe lingă terenul dc la Hrănești, alte două terenuri de vînat de cimpie și anume: pădurea Brînzeasca, în suprafață, de circa lOOOha de la Ocolul silvic Gruiu și pădurile Sirna — Ti- nosul etc. în suprafață de circa 2000 ha, de la Ocolul silvic Ploiești. Dotarea Facultății de Sil- vicultură a fost completată apoi cu un teren de vinătoare de munte, apt pentru cerb comun, urs, cocoș de munte și capră neagră, de la Ocolul silvic Curtea de Argeș. Cu această dotare invățămîntul cinegetic din Facultatea de silvicultură a devenit mai efi- cient. în perioada 1943 —1945 apar cinci arti- cole cu subiect cinegetic și salmonicol scrise de studenți, cu rezulat al practicii de vară. Pe de altă parte, prin Revista pădurilor au fost popularizate diferite inițiative ale spe- cialiștilor în materie.Prezentăm cîteva exemple: —: în 1904, Ion Kalenderu dă dispoziții ca la fiecare regie a Domeniului Coroanei să se înființeze un muzeu în care., la sectorul vînă- toresc, să fie expuse : „colecțiuni de paseri vătă- mătoare și ne vătămătoare, precum și mamifere ce populează pădurile;14) iată embrionul Mu- zeului de vinătoare, — Revista pădurilor deschide o anchetă cu privire la caracteristicile tehnice ale celei mai potrivite arme de vinătoare pentru personalul silvic-vînător. Iau parte la discuție șase vînă- tori dintre cei mai competență Concluzia : arma de vînătoare cea mai indicată pentru, personalul silvic vinător, care activează într-un teren con- ținînd atît vînat mare, cît și vînat mic, este un Drilling, avînd două țevi netede calibru 16 și o țeava ghintuită pentru cartușul 8x57 R)15; Casa Pădurilor a construit în Munții Musce- lului două case de vînătoare confortabile, pe care localnicii le numesc castele și anume, una la Bahna Rusului (Ocolul Silvic Domnești) și alta pe Rîușor (Ocolul silvic Amnoasa). Aici vînătoarele sînt conduse de silvicultorii sta- tului u). W Roussel, M. Feaanl; Rev, pădurilor; 1893, p. 286. Gundale A.: Memodu, asupra Înființării de parcuri na- ționale. Revista pădurilor, 189.3, p. 363. 13> Antonescu, Petro; Practicarea vtnătorll tn România. Revista pădurilor, 1909, p. 117. Revista pădurilor, 1904, p. 1. Idem, 1958, p. 549. W Idem, 1917-1019, p. 30. «> Cotta, V.; Vinatul. Edit. Ceres, 1982, p. 0. în paginile revistei au apărut lucrări deosebit de valoroase dedicate istoriei vînătorii, îndeo- sebi din Transilvania, scrise de ilustrul cinege- tician Otto Witting; istoria vînatului eu pene în Transilvania (1931, 1941); Cerbul și căpri- oara (1941) ; Capra neagră (1940); Ursul (1948); Lupul (1945). Aceluiași autor îi datorăm și pu- blicarea unor lucrări privitoare la aspecte eco- nomice ale activității cinegetice (1934, 1937). în ultimele două decenii, Revista pădurilor semnalează și unele vătămări cauzate pădurii de către vînat, în arborete de molid, iar re- cenziile revistelor din alte țări aduc contribuții șî în ce privește mijloacele de prevenire a aces- tora. Atitudinea recomandată de lucrările de specialitate, în această materie, este ca sporirea productivității fondului cinegetic să se producă „în armonie și cu sprijinul ramurilor de bază în folosirea solului î silvicultura și agrieultura”1,'. Problema relațiilor pădure — vînat este com- plexă și depășește cadrul lucrării de față. Una dintre cauzele -vătămărilor este reparti- zarea claselor de virată ale pădurii: o plantație de molid de cîțiva ani, în mijlocul unui arbo- ret de molid de 30—40 ani eu masivul bine închis, nu va putea fi apărată dc cerbi decît prin împrejmuire. Apoi, nerecoltarea sporului anual și crearea prin aceasta de suprapopulați! a cerbului duce la prejudicii extrem de grave a pădurilor de rășinoase pure din Bucovina și unele culturi silvice din alte zone montane și premontane. După cum s-a menționat și în Revista păduri- lor, una din cauzele vătămărilor este și lipsa de liniște care obligă vinatul să se concentreze în anumite puncte, unde pentru a-și putea colecta hrana necesară, recurge la mijdrirea puieților și la roaderea euajei. Pentru început, în scopul micșorării vătămări- lor, se poa te recomanda : o evaluare competentă, conștiincioasă și sinceră a efectivului de vînat din luna martie, iar în fondurile de vînat în care efectivul optim este depășit, să se aplice reducerea cuvenită. S-a considerat greșit să se Fig. 2. revista pădurilor * Anul ido * loss. * Nr. < 247 vadă soluția evitării vătămărilor cauzate în arborete numai în reducerea efectivului, fără a se aplica măsuri de prevenire, concretizate în primul rînd prin ridicarea capacității trofice a păduri lor.. Vi natul face parte din biocenoza pă- durii, valorificat rațional sporește veniturile acesteia, iar pentru motive de ordin recreativ (vînătoare), economic și estetic se cade să-l păstrăm în număr corespunzător, fără să depă- șească efectivele optime. în ultima perioadă, activitatea din domeniul economiei vînatului s-a desfășurat în conformi- tate cu prevederile Programului național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier, program pe larg prezentat în paginile Revistei pădurilor (nr, 1 și 2 din anul 19761. în revista noastră au văzut lumina tiparului numeroase cercetări asupra biologiei speciilor de vinat, ea cele asupra cerbului și caprei negre scrise de O. Witting (1949), iepurelui de vizuină (Scărlătescu,Scutaru, 1955) sau iepurele de cîmp (Seărlăteseu, Almășan, Nesterov, nr. 6/1962), fazanului (Almășan, Seărlăteseu, nr. 3/1961), cîinelui enot (Almășan, nr. 5/1956), ea și unor lucrări dedicate problemelor de ansamblu ale sectorului (Almășan, Badea, nr. 3/1963; Al- mășan, Popescu, Seărlăteseu, nr. 2/1961, nr. 3/1962). Aspecte privind salmonicultura încă nn se împlinise un an de Ia apariția Revistei pădurilor, cînd în paginile ei apar articole și despre salmonicultură. Astfel, pe patru pagini sînt descriși păstrăvul comun și cel curcubeu, propunîndu-se totodată măsuri de gospodărire a apelor: „Mai înainte de toate însă să luăm măsuri provizorii în contra stîr- pirii păstrăvului din rîulețele munților noștri”. Apoi, propune prohibiție în perioada reprodu- cerii : „Dacă ministerul nu s-ar putea ocupa deocamdată cn repopulare artificială, cel puțin să se^fixeze epoci cînd pescuitul este interzis1” Fig- 3. Păstrăvăria GesIilAi). profilată pentru producerea puietului de lostriță. w Heviata pădurilor, 1880-1887, p. 345. După 23 august 1944, salmonicultura ia o dezvoltare mult mai mare. Pentru început, cîteva articole popularizează unele fonduri de pescuit și promovează pes- cuitul sportiv în rindul maselor de oameni ai muncii (Rîul Mare—Făina și aifluenții montani ai Jiului), plodind pentru îmbinarea cunoștin- țelor teoretice cu cele practice, la viitorii in- gineri silvici. JBste scoasă în evidență necesi- tatea constituirii unui fond de pescuit didactic repartizat facultății de silvicultură, ecoul acestei propuneri găsind finalizare prin atribuirea fondului de pescuit Capra—Cumpăna, județul Argeș, in anul 1947, Facultății de Silvicultură din București, iar mai tîrziu a fondului de pes- cuit Gîrcina—Doftana, Facultății de silvicul- tură Brașov. Prin trecerea sectorului piscicol în patri- moniul statului în anul 1948, apele de munte Și păstrăvăriile sînt atribuite spre gospodărire Ministerului Silviculturii. Revista ia poziție pentru buna lor gospodărire, propunînd ca prim pas în acestă acțiune, inventarierea, consti- tuirea în fonduri de pescuit șî arondarea tutu- ror apelor curgătoare și lacurilor din zona montană, încadrarea sectorului cu personal tehnic și direct lucrativ pregătit corespunzător. începind cu anul 1953 numărul corespon- denților interesați în dezvoltarea fondurilor de pescuit și buna gospodărire a lor crește de la un an la altul, problemele abordate în revistă fiind din ce în ce mai complexe. Se consideră necesară refacerea condițiilor naturale de viață a faunei piscicole din apele curgătoare și în acest scop sînt căutate mijloacele șî metode care aă ducă la crearea de locuri de adăpost și hrană și la îmbogățirea conținutului în oxigen. Sînt descrise și propuse pentru aplicare în producție diverse tipuri de lucrări: cascade podite, cascade dintr-un buștean, cascade din piatră etc., cele menționate fiind prelucrate și executate anual de către sectorul de producție („Mijloace expeditive de amenajare piscicolă al albiilor apelor de munte1’). Un, rol important în ridicarea productivității piscicole se atribuie vegetației din bazinele. O serie de lucrări forestiere, îndeosebi cele de exploatare făcute cu încălcarea legilației pis- cicole și a reglementărilor în vigoare sînt scoase în evidență, spre preîntîmpinarea repetării lor („Transportul lemnului pe apă șl piscicultura în apele de munte”), („Influența unor lucrări forestiere asupra producției piscicole”). După refacerea condițiilor naturale de viață a salmonidelor din apele curgătoare, este nece- sară repopularea sau popularea lor cu cele mai indicate specii de pești. Se propune ca metodă de repopulare, fiind considerată ca cea mai efi- cientă, deversarea de puieți de o vară crescuți în așa-numitele „toplițe”. Puieții introduși primăvara în aceste lacuri de deversare se dez- 248 REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 voltă liber, iar după 6 luni sînt transportai și (hversuți în rin, adaptați, fiind în mme mă-mă la eondiliile naturale de mediu („îmbunătă- țirea metodei de populare artificială a apelor de păstrăvi*')- Melodii, eu unele. îmbunătățiri, W aplieă astăzi, în aproape toate ocoalele silvice cu ape de munte din iară. Rezultatele unor acțiuni în pi ciniciă pentiu practica salmonicolă de la noi (populaii cu noi specii de salmonide dispăiutc din unele lîuii montane), sînt aduse la cunoștința celor in- teresați, propunerile autorilor aiikc.Ivlcr ies- pcciive gămui ecouri în producție. Astăzi, una din păstrăvăriile Ministerului Sihicultuiii (Ceahlău) este profilată pentru piodm-eica puietului de.lostriță, iar lipanul pn dus pe cale artificială a fost introdus în unele lîuii din caie dispăruse eu ani în urmă (Neagra Broșteni, Dîmbovița, Ciișul Pietros, Teica,țenul ș.a.) („înmulțirea lipanului pe cule, artificială” și „Producerea puieților do lostrijă pe cale arti- ficială”). Noile oglinzi de apă ivite pe harta țării suscită interesul util al specialiștilor cît și al pescarilor sportivi, prozeliți în paginile revistei eu .numeroase articole menite să trase»? 0 linie de începui în practica popularii și a valorifi- cării piscicole judicioase a acestor mari, supta- fețe de apă („Lacul Bicaz Văzut din punct de vedere piscicol”, „Pești și pescuit în IftCUl Argeș”, „Lacul de acumulare Lotru intră în act ualitate pautru salmoriicultuiă”). Un avint deosebit. a luat seci m ul de producție, punindu-se accent nm, numai pe producerea artificială a puietului necesar repopulărilor anuale, ei și pe, ereșierea păstrăvului peiiltu consum iu păstrăvării moderne. Revișiu a fost prezentă și în acest compariimeut. Un Ioc d« frunte a, ocupat activitatea (le cev- ceture proiectare, revistei revenindu-i rolul de popularizare a Bunătăților din sector și crearea miei opinii pentru aplicarea ueîntîiziută a le- Zllllatelor cereetăi ilor în picdneția sahnmiiculă. O serie de ai lirele au dezbătut probleme de etică pescărească și de legislație piscicola. Fig. 4. .Aspect de Ia populare a locurilor alpine din Retezat cu păstrăv fhittnel. Cititorii au fost, de asemenea informați asupra situației faimei piscicole a unor fonduri de pescuit, în vederea practicării cu succes a aces- tui sport. ★ Timp de un secol, Revista pădurilor a slujit cu eficiență gospodărirea patrimoniului cine- getic și salmonicol: a sesizat problemele, a lansat idei și a militat cp perseverența pentiu punerea lor în aplicare. Dur mai este mult -de făcut pînă la folosirea integrală a potențialului în aceste domenii. Urăm, deci, Revistei pădurilor succese în con- tinuare, publîeînd mai. multe articole despre vînătoare și salmonîcultură ; va contribui astfel la îndeplinirea prognozelor speciale elaborate de Ministerul Silviculturii, la armonizarea inte- reselor silvicultura le eu cele ale economiei vîna-’ tului și pescuitului în apele de munte. Huni tu g nud trout brrt'tHnif preseiited In tlîr lUvlsta podurilor for 100 yrais The authars show greul satisfactiou fițulinfl out ihat the Revista Pudurilor (Furcsl Journal) has laken serions Întinat in wild tife and Iroiil management, ev er sînce 1886. ■ The Revista Pădurilor wasthe means for active actimis to work out the lew on game proteclion (1801) and its modifientiou and complctîon [1906, 1923,. 1046). li has also hecp cojircmed wilh the dncreasa in productivi ly of the main game specics and the spreaditig of differenit specios (chanwis, roebuvk, pheasani, stog, lallow-deer) in good areas lacking thîs.kind of țoiine. As far os trout breedrngîs concerncd. the followmit probkms wcre disenssed : the Mdogy of Ihcsc species, thHr arplicial breeding witU a vie» to populalmg aud rcpopulating rivm and momitain lakes. Tbose workinp in the Ucid of ii mt hreediifg considcrcd the Revista pădurilor an important sonree of Information for the improvement of trout developnient conditions (river bed management vvorks were carricd oul). During the past 30 yenrs the Revista pădurilor also includcd problenis on the production of trout in industrial ponds. REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr, 4 249 îmbiinătățirea continuă a recol- tării și colectării lemnului» în scopul asigurării regenerării pe cale naturală a pădurilor Conf. dr. ing. II. FURNICĂ Universitatea din Brașov Dr. ing. D. CÂRLOGANU I. F. 12. T. Brnșov Revista pădurilor la 100 ani de apariție, eveniment de importanță deosebită pentru eco- nomia forestieră din țara noastră, se înfăți- șează astăzi ca nn organ complex de răspîndiie a ideilor, concepțiilor, metodelor Și rezultatelor Științifice, tehnice și organizatorice, în toate domeniile de activitate ale economiei forestiere, de dezbatere a problemelor majore ale sectoru- lui, ca purtător prompt al informației și croni- car fidel al vieții tehnico-științifice. Analiza modului cum s-a realizat Revista pădurilor de-a lungul celor 100 de ani de exis- tență ne conduce la constatarea unei contri- buții fundamentale în inițierea de dezvoltare a vieții tehnico-științifice a sectorului, unei con- tribuții masive la continua- sporire a eficienței tehnico economice a activităților din Feciorul forestier, la recunoașterea deplină a funcțiilor complexe ale pădurii, a rolului ei în echilibrul dinamic al mediului înconjurător. Conținutul Revistei pădurilor consemnează principalele etape ale dezvoltării economiei forestiere, în contextul dezvoltării economiei noastre naționale, problemele și soluțiile date acestora. în mod explicit sau implicit, Revista pădurilor adnotează frămîntările și eforturile privind cultura, exploatarea și industrializarea lemnului, ca șî interesele ce au potența acestor eforturi. înranii de după naționalizare, respectiv din 1948 și pînă în prezent, s-au publicat în pagi- nile Revistei pădur ilor peste 300 articole vizînd marile probleme ale economiei forestiere care se referă și la problema optimizării raporturilor dintre silvicultură și exploatările forestiere. Prin idei și fapte de importanță capitală este marcat procesul complex de construcție socia- listă în economia noastră națională, în sectorul forestier, rezulți ud, în mod concludent, saltul uriaș înregistrat în anii luminoși ai socialis- mului, cu deosebire în anii de după Congresul al IX-lea al P.C.R., în epoca marilor construcții și înfăptuiri soeial-economice, care poartă, pe drept cuvint, denumirea „Epoca Nicolae Ceaușeseu”. Din revistă rezultă concepțiile despre pro- blemele fundamentale ale silviculturii românești, se desprinde modul în care a fost și este privită pădurea, obiectivele culturii și exploatării pă- durilor, căile pe care s-a acționat pentru rezol- varea problemelor1 de bază. 250 Raportul dintre cultură și exploatau a pă- durilor, interacțiunea dintre aceste sectoare de bază ale economiei forestiere a constituit una din problemele pentru care revista și-a deschis paginile CU prioritate. Paginile Revistei pădurilor din ultimii 20 de ani sînt dovezi concludente ale progresului în- registrat pe linia creșterii nivelului tehnic și tehnologic al expoatărilor forestiere din țaia noastră și, în același timp, al satisfacerii pro gresive a cerințelor de natură silvotehnică, al creșterii grijii specialiștilor pentru pădure, prin soluții menite să conducă la diminuarea preju- diciilor aduse acesteia. Sub raportul orientărilor generale ale silvi- culturii românești, actuale și de perspectivă— importante și din punctul de vedere al restric- țiilor ecologice și silviculturale de luat în consi- derare la conturarea tehnologiilor de exploatare, care să asigure O mai bună regenerare naturală a arboretelor CU specii autohtone valoroase— menționăm următoarele materiale publicate în ultimul deceniu în Revista pădurilor : — „Programul național pentru conservarea si dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976-2010” (nr. 2/1976). „Dezvoltarea multilaterală a silviculturii și valorificarea complexă a potențialului fondului forestier, sarcini prioritare în etapa actuală: (I. Cioară, ministrul silviculturii, nr. 1/1985). — „în întîmpînarca Programului național pentru conservarea și dezvoltarea fondului fo- restier în perioada 1976—2010” (('. Chiriță nr. 2/1976), articol în care s-a demonstrat „primatul absolut al obiectivelor culturale față de acela al exploatării în privința aplicăr ii tratamentelor intensive. — „Promovarea regenerării naturale a pă- durilor, condiție esențială pentru creșterea efi- cacității sodal-eeonomice a silviculturii româ- nești (V. Giurgiu, nr, 6/1980). — „Aportul tratamentelor în gospodărirea intensivă a pădurilor” (E. Negulescu ș.a., nr. 4/1976). Un loc important în cercetările științifico întreprinse în ultima perioadă, ale căror rezul- tate au fost consemnate și îu Revista pădurilor, l-au ocupat cele ce au avut ca obiectiv cunoa- șterea naturii, cauzelor și a modului în care pot fi diminuate prejudiciile produse pi in exploatarea pădurilor. Rezultatele acestor cercetări au con- stituit un suport obiectiv al măsurilor și solu- REVISTA PĂDURILOR * Anul 100' * 1985 * Nr. 4 fiilor ce S-au aplicat ea scopul perfecționării și diferențierii tehnologiilor de exploatare, în ra- port cu natura tratamentelor, îu scopul asigu- rării unei regenerări naturale eficiente. Procesul de perfecționare a tehnologiilor este însă continuu și complex, iar soluțiile secer a fi localizate în toate laturile proceselor de muncă, în tehnică, în procedeele de lucru, în măsurile tehnico-organizatorice, ea și în (lisei plina tehnică- Multe din prejudiciile aduse încă pădurii se datoresc nu inefieienței generate de soluțiile tehnice și tehnologice, ce se aplică, ei modului în ■ care sint aplicate, indisciplinei tehnice. Eforturile Centralei de exploatare a lemnului, ale specialiștilor centralei, de aplicare a .rezulta- telor cercetărilor, ea și de găsire ă unor Soluții tehnice și organizatorice eficiente s-au concre- tizat într-un complex de măsuri ce privesc des- fășurarea în timp a exploatărilor, locul desfă- șurării lucrărilor de fasonare, utilajele, metodele și procedeele de lucru, ca și amenajările, con- strucțiile și instalațiile prin care se asigură con- dițiile de lucru și protecția pădurii. Măsurile și soluțiile privind eliminarea sau chiar evitarea prejudiciilor ce s-au adus solului, semințișului, și ca tineretului și arborilor rămași în producție, fttt fost generalizate prin dispoziții tehnice și acte normative pentru difuzarea cărora Revista pădurilor a folosit intens paginile ci. Se pot astfel enumera măsuri cai c, puse la un loc, con- stituie un întreg sistem tehnic de diminuare a prejudiciilor și de asigurare a regenerării na- turale. Scurtarea duratei lucrărilor în parchet și lo- calizarea lor în perioade favorabile in raport eu Starea de vegetație și starea terenului repre- zintă o cale importantă de acțiune, în sensul diminuării prejudiciilor aduse prin recoltare și colectarea pădurii, în primul rînd regenerărilor naturale (Rev. Pădurilor nr. 1/1980, nr. 4/1980). în acest sens, este important de reținut so- luția generalizată, de natură tehnieo-organiza- torică privind concentrarea forței de muncă într-un număr restrins de parchete, și într-o mai mare măsură în perioadele acceptate de Ordinul 60 al Ministerului silviculturii, cu deosebire în perioadele de repaus vegetativ, CU Sol uscat, înghețat sau acoperit cu zăpadă și cu semințiș avînd creșterile anuale lignificate, evitarea des- fășurării lucrărilor in perioade umede, Cind pe lingă desfășurarea greoaie a lucrărilor, se aduc prejudicii solului și semințișului, greu de pro- tejat. Corelat cu această soluție stă realizarea stocurilor tehnice în afara parchetelor pe văi. în aceeași categorie se încadrează propunerea privind efectuarea la fag a exploatărilor fără restricții vara tîrziu, cînd se poate asigura o uscare rapidă a lemnului prin desevare, deci o reducere a greutății pe piesă eu pînă la 20—30% și o colectare a lemnului pe terenuri fi£V7STA PĂDURILOR * Anul '100 * 1985 * Nr. 4 uscate; efecte ce diminuează degradarea solului (Revista pădurilor nr. 1/1980, nr. 4 /1980). Transferarea celei maî mari părți din lucră- rile de fasonare, în mod special a operațiilor de cojîre la rușinoase în păduri de amestec, de fasonare a lemnului în steri de foioase, ca și de uscare la cioată, transferarea lor în platformele piimaresau în centrele de sortare și preindustria- lizarc are drept efecte favorabile, eliberarea terenului de deșeuri de coajă, de resturi de exploatare, de stive de lemn de steri fasonat, care prejudiciau semințișul prin sufocare și zdreli re. Extinderea colectării lemnului cu funiculare, și în mod special a celor cu două cărucioare, care asigură transportul sarcinii suspendat, pai alei cu cablul jmrtător, a funicularelor la adunat lemnul, descărcarea sarcinii de pe funi- eular prin declanșarea și Coborîrea cîrligelor de sarcină și nu prin aterizarea sarcinii, utilizarea firului simplu pentru colectarea lemnului mă- runt fasonat sînt soluții prin care se asigură atît protecția solului, cit și a semințișului, fiind eliminat contactul direct dintre sarcina în mișcare, sol și semințiș, cauza principală a multor prejudicii. Utilizarea tractoarelor grele de mare capaci- tate numai la apropiat, adunatul făcîndu-se eu alte mijloace, sau cu trolii de pe tractoare ușoare sau trolii independente staționate pe drumul de tractor, adunatul pe distanțe scurte și trasee drepte, din poziții în carp, cablul de tracțiune nu se freacă de arbori, ca și colectarea cu trac1 luare numai în perioade uscate, sînt soluții care se aplică și conduc la diminuarea prejudiciilor. Practicarea corhănirii pe distanțe miei asigură desfășurarea alunecării pe piste cu puține ob- stacole și colectarea lemnului eu animalele pe terenuri cu pante miei și trasee proprii fiecărei sarcini, trasee drepte, normale pe curbele de nivel, cu sau fără vehicule, ca și legarea sarcinii cu dispozitive speciale, sînt tot atîtea soluții prin care se reduc prejudiciile la colectare, privind solul, regenerarea naturală și arborii ramași. Procedeele de lucru la recoltare și colectare integrează modalități de acțiune prin care se satisfac cerințe privind atenuarea prejudiciilor sau evitarea lor, așa sînt: pregătirea locului dc muncă, orientarea direcției de doborire a arborilor, detașarea crăcilor groase de pe partea inferioară a arborilor, în parchet, cu tăieri netede, evitarea scurtării crăcilor în parchet, transformarea lot în cioturi, care provoacă grăparea solului, aplicarea consecventă a olă- ririi capetelor groase ale buștenilor, mărunțirea resturilor de exploatare și împrăștierea pe întreaga suprafață pentru întreținerea și acti- varea micului circuit biologic, ca și protecția solului pe versanți cu pante mari. Aplicarea diferențială în raport cu tratamen- tele a metodelor de exploatare, în mod special 251 a colectării arborilor cu coroană, constituie o cale deosebit de eficientă de asigurare a regene- rării naturale. Inițierea și extinderea .variantei „părți din arbori” și restrîngerea variantei „arbori întregi”,, ca și aplicarea in unul și ace- lași șantier a metodelor arbori cu coroană, trunchiuri și eatai^e, în funcție de condițiile de teren și de arboret, soluție cunoscută sub de- numirea ARCOT, reprezintă o contribuție im- portantii. la asigurarea regenerării pe cale na- turală a regenerării în țara noastră, concomitent cu satisfacerea cerințelor valorificării integrale și superioare, a masei lemnoase, și a creșterii productivității muncii. Cercetările din ultima perioadă au pus în evi- dență posibilitățile ce le are exploatarea pădu- rilor în a crea condiții favorabile regenerării naturale, prin adaptarea tehnologiilor princi- palelor tratamente, cum sîntc tratamentul tă- ierilor grădinărite, al tăierilor progresive, tă- ierilor in benzi, ea și al tăierilor în scaun din lunea inundabilă a Dunării. Diferențierea tehnologiilor în raport cu un ansamblu de condiții de exploatare, și formularea unor linii tehnologice, tijnzatc pentru princi- palele condiții de exploatare introduse. în sis- temul de măsuri sînt soluții de natură să demon- streze utilitatea tipizării tehnologiilor, care poate fi adincită și în raport cu condițiile de regene- rare, în mod special cu factorii de care depinde regenerarea naturală. Din acest punct de vedere soluțiile prof. V. Andreeseu, publicate in Re- vista pădurilor, sînt de un. interes deosebit. Asigurarea regenerării naturali* depinde, într-o măsură importantă, nu numai de desfă- șurarea in t imp a lucrărilor, mijloacele, metodele și procedeele de luem, ci și de măsura prin care proiectarea tehnologică, definind soluția con- cretă pentru, un șantier sau altul, sesizează nece- sitatea și'prevede asigurarea unor soluții de pregătire a parchetelor, cum ar fi: ma i cola rea pistelor de colectare, protejarea cu centuri a arborilor valoroși, folosirea unor arbori cu fun- cție de protecție prin acoperirea celor valoroși, folosirea unor dispozitive, ca și a unor amena- jări speciale, eu care să jse asigure protecția solului și a semințișului. în ultima perioadă de timp, odată cu creș- terea agresivității ecologice a unor tehnologii de exploatare, a crescut interesul Revistei pădurilor față de protecția calității factorilor de mediu (Ungur și Mureșan, Rev,'Pădurilor 4/1979; lonescu, nr. 4/197$), Giurgiu nr, 6/1980 ș.a.) O serie mare d.e articole caută să soluționeze pi oble mit diminuării prejudiciilor aduse solului, semmțișului și arborilor pe picior prin amelio- rarea tehnologiiloi’ de exploatare (Achimeseu, Rev. Pădurilor nr. o și 11/1971; Copăceaun, nr. 2/1979; Lupușansciti, nr. 1/1980); Dămă eeanu, 1982 ș.a.) Pe de altă parte, Revista pădurilor a adus contribuții importante la armonizai ea intere- selor silvicnlturale cu cele ale exploatării pă- durilor. Din acest punct de vedere demne de re- marcat sînt articolele publicate în revistă de distinsul silvicultor român dr. I. Pavelcscu: — „Amenajamentele și culturalizarea ex- ploatărilor forestiere” (nr. 2/1967). — „Gospodărirea funcțională a pădurilor și exploatărilor forestiere” (nr. 12/1972). Multe aspecte legate de tema abordată se găsesc tratate în articole publicate în perioada 1934—1984, după cum urmează- pag. 34 — - 38/1934; 6/1936; 12/1938; 5/1940; 33942, 6/1952; 5 si 7/1953; 3, 5, 7, 10/1960; 6, 12/1961; 1/1962; .10/1963; 3, 10. 11/1964; 6, 10, 12/1965; 8, 1.1/1968; 6, 11/1969; 6, 7, 1 1/1970; 1, 3 1975 ; 3'1976: 2, 31977; 6'1978; 2, 4/1979; 1/1980; 4/1981; 1/1982; 2/1983; 3/1984 ș.a. Din considerațiile prezentate rezultă in mod concludent faptul că dispunem de un sistem de măsuri și soluții prin care se poate executa re- coltarea și colectarea lemnului, corespunzător cerințelor silvotehnice, privind asigurarea re- generării naturale. Transpunerea în fapt, a mă- surilor și soluțiilor stă însă și în raport eu nivelul tehnic, disciplina tehnică, cu responsabilitatea eu care se acționează, care este stimulată dc inte- resul cc decurge dintr-un sistem obiectiv de re- tribuție, în care calitatea muncii este apreciată .și prin condiția satisfacerii cerințelor silvo- Lehniee. în viitor, paralel cu căutările privind noi căi de creștere a eficienței culturale a exploa- tării pădurilor, considerăm că este necesar ca să se intensifice efortuiile pentiu modeinizmca sistemei de mașini și utilaje în domeniul ex- ploatării lemnului.' Astăzi, la 100 ani de la apariția Revistei pădurilor, acțiunile, măsurile și soluțiile enume- rate ce le cuprinde, se constituie ca un suport obiectiv, caie justifică aprecierea dea se fi rea- lizat ca organ tehnico-știmțific cu contribuții deosebite, privind satisfacerea cerințelor silvo- tebnice, de exploatare a pădurilor, în mod spe- cial, privind asigurarea legenerarii naturale în pădurile patriei noast re. ContiunouH hnprovcnwif bond țianrsMng tor natural regencmtion oi lorc.sfs The ftuthort show the cnntribuiion oi the Revista pădurilor durlng 10Oyears ot oeliyttj tolhe modcrnizatlon of lugginji technology. to'fhe subslauiio! rettuctlon’of dnmages in stands, ground aiul seedlings duc to logging operabons. Technical and organizalional sieps Mc underlintd mejjtioning also the elforls oi the Revista collaboralors in the nctlvi- tiep concern! ngihe modernizați ou of logging । technology. 252 REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 Valorificarea superioara și complexă a masei lemnoase, preocupare permanentă a Revistei pădurilor Dr, ing, A. UNGUR Dr. ing. G. MUREȘAN Institutul de cercetări și proiectări pentru industria lemnului 1. Bevista pădurilor — cronicar fidel al preocu- părilor pentru gospodărirea pădurii și valorifi- carea lemnului De-a. lungul întregii «ale existențe, Revista, pădurilor a- militat activ ca pădurea să fie gos podărită rațional, iar lemnul — produsul ei cel mai de preț — să fie apreciat și valorificat corespunzător. Pe tot parcursul existenței ei de un secol, re- vista a constituit o adevărată tribună pentru confruntarea concepțiilor și opiniilor unor silvi- cultori de seamă pe care i-a avut țara, dezbateri care au cristalizat și promovat acele concepții și practici care și-au dovedit utilitatea pe mari perioade de timp. încă*de la începuturile sale, revista, prin cuvîntul silvicultorilor patrioți și clarvăzători,;!, lansat apeluri pentru protejarea pădurii, pentru exploatarea ei rațională,'pentru o gospodărire științifică a acestei avuții-naționale. în unire măsură, aceste apeluri nu au avut ecoul pe caro ar fi trebuit să-l aibă, datorită faptului Că ve- neau în contradicție cu interesele Celor caro exploatau pă durea. Preocupate de profituri imediate, societățile capitaliste dc exploatare. și industrializare a lemnului, precum și marii proprietari de păduri, au acționat pentru o valorificare extensivă bazată pe - exploatarea prădalnică' a pădurii. ■Revista pădurilor și statisticile urcior timpuri demonstrează că'în circa 3 decenii (1805—1920) suprafața, păduroasă s-a rediis cu peste un mi- Mo» ha- Au' fost despădurite iîntinsv; suprafețe forestiere, în special de rușinoase,’ mai ales in Vrancen, Munții Apuseni, Valea. Olt ului, Valea Ampoiuiui, după care’a urmat degradarea1 lului,; eroziunea, și fenomenele de teren ția.li- tate. De altfel, în enciclopedia României edi- tată „în 1938 se recunoaște ea'„Exploatarea pădurilor a luat .un âvînt nemaivăzut decit in colonii, depășindu-se pe total cu circii 20—30% creșterile anuale”. ■ ■ ■Progrese importante s-au obținut odată cu revoluția socială și națională, antifascistă și antiimperialistă declanșată în anul 1944. Chiar de la începutul preluării puterii, forțele democratice, în frunte cu Partidul Comunist Român; elaborează măsuri pont!u gospodărirea și-val ni fi careu superioară a pădurilor. Ministe- rul Silviculturii, înființat în 1948 — anul tre- pșrii pădurilor În patrimoniul statului —, preia o moștenire grea (peste 700.000 ha tere- nuri despădurire,' peste 600.000 ha păduri de- gradate și brăvuite, un inventar incomplet al pădurilor și accesibilitate deosebit- de redusă). Este semnificativ faptul că de Ia înființarea sa, noul minister și-a propus ca obiective priori- tare, alături de amenajarea și zonarea pădurilor, roîmpndurirca terenurilor goale și încadrarea tăierilor în posibilitatea normală, prin gospo- dărire intensivă și valorificare' superioară a lemnului. Dacă primele obiective menționate au putut fi atinse într-un timp scurt, încadrarea tăiei ilor în posibilitatea pădurii a necesitat elaborarea unei adevărate strategii a gospodăririi și Valo- rificării superioare a lemnului, pe tot circuitul său de punere Îu valoare la consuma terii finali. Această preocupare s-a transformat într-o ac- țiune permanentă, fiind și astăzi în actualitate. ■în afară dc condițiile, precare alti perioadei dc după război — lipsa bazei tehnieo-materiale, slaba accesibilitate'a pădurilor etc, — valorifi- carea complexă a lemnului a fost frînată șide concepția celor care continuau să vadă în pădure doar o resursă de lemn în cantități maximo și de dimensiuni corespunzătoare standardelor anacronice din perioada anterioară, din care unele au râma» în vigoare pînă prin anii 1955. . La polul opus se găseau ori care exagerau în aprecierea funcțiilor-pădurii, mal ales iii pri- vința rolului său estetic și do protecție a naturii. , Astăzi, datorită și numeroaselor articole pu- blicate în Revistă- pădurilor, •atît funcțiile de producție cît și cele de protecție a mediului în- conjurător sînt clarificate, cunoscute și unanim acceptate, în sensul armonizării intereselor aparent opuse. 1T. Concepții, opinii, soluții și realizări în valori-, ficarea superioară și complexă a masei lemnoase oglindite îu Bevista pădurilor Este interesant și instructiv de constatat cît, Revista pădurilor a militat permanent pentru stabilirea de soluții pentru o gospodărire iiiten- siVă â fondului forestierei pentru o valea direre superioară a masei lemnoase. De remarcat că, alături de specialiști din cercetări!, proiectare și învățămint,- multe- și valoroase soluții publicate in Revista pădurilor în acest domeniu provin dc la specialiști din producție. — Activitatea de amenajare și cultura pădurilor a avut o ' contribuție hotăi boare în acțiunea de gospodărire. • imemivă și valuriticare com- plexă și superioară a mas ci lemnoase. REVISTA PĂDURILOR * zlnul 100 * 1085 * Nt. 4 253 Revista pădurilor a demonshat importanta amenajainentului în organizarea cu continuitate a procesului de producție forestieră și a militat susținut pentru respectarea prevedei Hor sale (nr. 11 și 12/1959, pag. 633-636; 651-656 Și 721-725; nr. 2-3/1978, pag. 84-89). Revista a publicat și sugestii dc perfecționare a amenajainentului pentru ca acesta să contri- buie în și mai mare măsură la valorificarea superioară și complexă a materiei prime lem* noase, precum și la planificarea în peispectivă în sectorul forestier (nr. 2 și 5/1959, pag. 69 și 257; nr. 4/1980, pag. 224). Creșterea ca-pacități i de producție prin i eimpă- durirea terenurilor goale, promovarea speciilor autohtone valoroase, și de maro randament, precum și a culturilor specializate, intensive, au constituit preocupai ile susținute ale spe- cialiștilor din activitatea de cultură a padinilor. Astfel, din plantațiile de plop repede crescător ajunse în juiul vîrstei de 30 de ani Se recoltează lemn pentru celuloză, plăci aglomerate și fi- brolemnoase, ambalaje etc., lemn care altfel ar trebui recoltat din păduri de fag, conduse la virata de 100 ani, timp îp. care se pot obține trei recolte de lemn in cultura plopului (nr. 10/1964; nr. 6/1966 și nr. 2/1985). - Tratamentele au constituit veriga de legătură între silvicultură și exploatarea padinilor și în revistă se regăsesc frecvent dezbaterilepentiu găsirea și adaptarea celor mai adecvate trata- mente Ia structura atît de variată a pădurilor din țara noastră, în vederea creșterii calitative și cantitative a capacității de producție a pă- durii (nr. 6/1969, pag. 269; nr. 11/1970, pag. 678; nr. 12/j 971, pag. 652 ; nr.6/1978,pag. 300). într-o prezentare cu totul rezumativă, evi’ dent incompletă,opiniile și soluțiile oglindite în decursul anilor în paginile Revistei pădurilor, care privesc cele mai importante și arzătoare probleme ale valorificării lemnului, pe diversele sectoare de activitate, se prezintă astfel: — Activitatea de exploatare a lemnului. Acest sector a avut sarcini importante în valorificarea superioară și complexă a materiei lemnoase. La data naționalizării mijloacelor de producție, baza tehnico-inaterială a exploatării era neîn- semnată, procesele de producție se bazau pe muncă manuală, instalațiile de șeqs-aprppiat erau provizorii (din lemn), iar cele de transport erau formate din căi ferate înguste'în cîteva bazine cu rășinoase, epuizate sau în curs .de epuizare. De-a lungul anilor, în Revista pădurilor Sînt prezentate nu numai concepții și soluții pentru valorificarea masei lemnoase în cadrul exploa- tării pădurilor, ci și eficiența și realizările ob- ținute prin aplicarea lor (nr. 2 și 5/1959, pag. 69 și 257; nr. 1/1966, pag. 1; nr. 6/1968, pag, 304; nr. 8/1968, pag. 425 ; ni- 9/1968, pag. 496; nr. 1/1969, pag. 34; nr. 2/1972, pag. 63). Revista 254 consemnează și subliniază că dinamica creșterii continue a producției globale în industria de prelucrare a lemnului cît și în industria de celuloză Și hîrtie în special după anul 1965, s-a realizat în condițiile valorificării superioare a masei lenmoase care s-a menținut la un nivel aproape constant în ultimele decenii (fig. 1). Fig. 1. Evoluția indicilor dc valorificare a masei lemnoase' Trebuie apreciată contribuția sectorului de exploatare la reducerea volumului de tăieri de produse principale prin valorificarea lemnu- lui obținut din tăieri de produse secundare provenite din operațiuni culturale (rărituri, curățiri, igienă), Proporția acestora a crescut de la 5 % în 1950 la 25 % în 1980 și, în conformi- tate CU prevederile ameiiajamentclor, va ajunge la 32,2% în viitor (fig. 2). în timp ce în multe țări europene operațiunile culturale — atît de necesare pentru creșterea capacității de producție a pădurii și a calității lemnului — din cauza costurilor ridicate se efectuează pe suprafețe cu totul limitate, uneori eu subvenții de Ia buget — în țara noastră sectorul de exploatare și-a asumat această sarcină dificilă. Revista pădurilor are meritul de a fi prezentat în repetate rinduri preocupările pentiu extinderea valorificării acestor resurse și a tehnologiilor celor mai adecvate pentru scoa- terea lor din pădure (nr. 6, 8,' 9 și 11/1968, pag. 304^410,425,496 și 608: nr. 2/1972,pag.91). în această problemă se impune continuarea și aprofundarea cercetărilor comune (silvicul- turale și exploatarea) pentiu. perfecționarea , tehnologiilor de efectuare a operațiilor culturale în scopul corelării intereselor' de cultură a pădurii cu cele ale exploatării. o Una din căile pentru valorificarea superioară și complexă a lemnului a constituit-o și intro- ducerea unor tehnologii noi de exploatarea masei lemnoase bazate pe mecanizare țfig. 2)< . în locul instalațiilor pasagere mari consuma- toare de lemn, cum au fost eușcaiele, jilipurile, canalele, drumurile podite eto.f s-au introdus funiculare, trolii, tractoare; și astfel în compa- pgVLSTA pZDURILOK * Anul 100 * 1985 * Nr, 4 rație cu anul 1950, se realizează, anual o eco* nomie de circa 3 inii, m3 de lemn (nr. 2/1959, pag. 69). i: ■ i.- 1 j.i ■ * । 'i.. i i *... > Fig. 2. Mutații calitative In utilizarea masei lemnoase. Preocupările pentru sortarea atentă a masei lemnoase a avut ca rezultat scăderea proporției lemnului de foc dc la 50,99, cît reprezenta» în totalul masei lemnoase exploatate în anul 1951, la 16,2% în 1980, cu tendința de a scădea în viitor, crescînd în mod corespunzător proporția lemnului de lucni (fig. 4) (nr. 11/1968, pag. 608; nr. 2/1970, pag. 82; nr.5/1970, pag. 272). Fig. 3. Evoluția indicilor de mecanizarea lucrărilor din exploatările forestiere. Cea mai semnificativă dinamică de creștere a proporției lemnului de lucru o prezintă speciile de foioase, la care, de la numai 7,5 % din totalul masei lemnoase exploatate în. 1916, seva ajunge la 84% în 1985. Revista pădurilor consemnează, de-a lungul timpului, evoluția diferitelor tehnologii de ex- ploatare a lemnului, începind de la sortarea la cioată (corespunzător unei slabe valorificări a lemnului), treeînd la tehnologia în catarge; dar, cerințele de lemn de lucru au început să crească și în consecință în ultimul timp s-a impus teh- nologia exploatării arborilor cu coroană în variantele „arbori întregi” sau „părți din ar- bori”, tehnologie care asigură cea mai bună valorificare a masei lemnoase pe întregul flux de producție. Revista pădurilor a fost tribuna dc la care s-au dezbătut aspectele pozitive și negative ale fiecăreia dintre tehnologiile pro- puse în vederea perfecționării lor. Ceea ce a caracterizat schimbul de opinii pentru promo- varea și îmbunătățirea tehnologiilor a fost preocuparea permanentă ca prejudiciile aduse semințișului și solului să fie minime pentru a se asigura regenerarea naturală a pădurii (nr. 1/980, nr. 2/1980 ș.a.). în privința structurii parcului pentru trans- porturile forestiere s-a avut drept criteriu de bază valorificarea masei lemnoase, concomi- tent cu reducerea consumului de carburanți. Mijloacele de transport de mare capacitate, promovate în ultimul timp, constituie legătura necesară dintre tehnologia de ■ recoltare la pădure a arborilor eu coroană în cele două va- riante și centrele de sortare și preiudustrializare a lemnului unde are loc o valorificare compe- tentă, sub o atentă supraveghere tehnică (nr. .12/1972, pag, 611 șinr. 6/1972, pag. 309). Ca urmare a preocupării pentru valorificarea superioară a masei lemnoase au fost promovate prin revistă noi soluții în vederea organizării sortării în centre special dotate în acest scop (GSPL). Crearea acestor unități a făcut po- sibilă valorificarea complexă și a biomasei arborilor nefolosită anterior prin : prelucrarea cojii in composturi; .extragerea uleiurilor ete- i ice; producerea făinii'f urajere din acele speciilor de rușinoase (fig. 5). Fig. 4. Valorificarea resurselor lemnoase din exploatările , forestiere. -c , ■ ■ • Revista pădurilor a scos în evidență în ultimii ani noi posibilități de valorificare a masei lemnoase îri condiții de eficiență economică, cum ar fi: tocarea resturilor de exploatare în pădure (crăci, vîi'furi etc.) (nr. 6/1972, pag. 309). KSVISTA PĂDURILOR * /Inul 1O0 * 1085.* Nr. 4 255 Pentru viitor ee are în vedere lărgirea bazei de materii prime prin utilizarea lemnului de dimensiuni reduse, de calitate inferioară sau din specii cu creșteri rapide, pentru produse care alt fel ar ut iliza lemn de calitate și dimen- siuni superioare. Industria dc prelucrare a lemnului precum .și industria celulozei șî hîrtiei. Aceste industrii au contribuit la crearea condițiilor pentru creșterea indicelui de valorificare în lemn de lucru a arbo- rilor exploatați (nr. 6/1978. pag. 302). Aportul specialiștilor din sectorul de indus- trializare și de chimizare a lemnului este deosebit de important; datorită lor au fost promovate produse noi cum Sînt: plăcile aglomerat e și plăcile fibrolemnoase care utilizează lenm de dimensiuni reduse și calitate inferioară și tot- odată înlocuiesc importante cantități de cheres- tea a cărei realizare era condiționată, în primul rînd, de exploatarea produselor principale ale pădurii. De asemenea, specialiștii din industrie au meritul de a fi găsit soluții tehnice și eco- nomice pentru ca să obțină produse de cali- tate superioară (furnire, placaje, cherestea etc.) din arbori a Căror structură dimensională și calitativă era inferioară față de perioadele an- terioare. Dezvoltarea industriei a dus și Ia valorificarea resurselor recuperabile din procesul de industria- lizare a lemnului, care astfel au devenit materie primă pentru industria plăcilor diu lemn, in- dustria celulozei sau pentru combustibil, eli- berînd în acest fel importante resurse de materie lemnoasă brută care a primit utilizări industriale superioare (Revista Industria Lemnului nr. 1/1976; nr. 1 și 2/1977 șinr. 1 și 2/1978). O lungă perioadă de timp Revista pădurilor s-a referit și la probleme privind industriali- zarea lemnului. Odată cu dezvoltarea impetu- oasă a acestui sector, s-au individualizat Re- vista „Industria lemnului” în 1949 și revista „Mobila” în 1964. Trebuie subliniat faptul că în aceste reviste au apărut numeroase arti- cole care au dat soluții tehnice ȘÎ economice și s-au înscris pe liuia mai bunei utilizări a lemnului.( Revista Industria Lemnului nr.2/1975 ; nr. 1-3/76; nr. 1 și 2/1977; nr. 1 și 2/1978) (fig- 5). II I. Două decenii de la Congresul al IX-lea — eta- pă de mari realizări în valorificarea masei lemnoase La fel ca și in celelalte sectoare ale economiei naționale, cei 20 de ani ce se împlinesc de la al IX-lea Congres al P.C.R. reprezintă anii celor 256 mai fertile realizări și în valorificarea superi- oară a masei lemnoase. Un exemplu elocvent este relatat de Revista pădurilor la încheierea ultimului cincinal. „Etapa remarcabilă a eco- nomiei forestiere o constituie perioada 1976 — —1980 cînd, pentru prima dată în ultimele 6 decenii, cota de tăiere la produseleprincipale s-a încadrat în posibilitatea normală a pădurii”. Fig. 5. Valorificarea unor resurse de biomasă. Este semnificativ faptul că, în anul 1980 s-a exploatat eu aproape 4 mii. m3 mai puțină masă lemnoasă dceîț în anul 1951. Se impune ca și în continuare, posibilitatea pădurilor să fie respectată, creșterea producției valorice reali- zîndu-se pe-calea valorificării superioare, a -re- surselor forestiere în industrie. în aceste condiții s-a asigurat în 1980 o creș- tere a valorii producției globale în industria lemnului de 20 de ori maî mare, iar în industria celulozei și hîrtiei de 24 de ori față de 1961. Dacă în anul 1965 producția globală a acestor industrii care își bazează activitatea pe lemn era. de opt ori mai mare decît în 1945, ea a cres- cut în acești ultimi 20 de ani, ajungînd în 1984 de 32 de ori mai mare în cazul industriei lem- nului și de 42 ori în cazul celulozei șî hîrtiei, față de anul 1945. Aceste realizări au fost posibile datorită sprijinului și preocupării permanente acordate de conducerea partidului și statului pentru dezvoltarea capacității de producție în econo- mia forestieră șî formarea de cadre de specia- liști, Perioada 1965—1985 este epoca în care s-au dezvoltat cele mai multe combinate de prelu- crare Complexă a masei lemnoase, inclusiv de celuloză — hîrtie, și în care s-a pregătit cel mai mire număr de specialiști pentru activitatea de valorificare superioară a. masei lemnoase. Tot în acești ani a fost elaborat, la inițiativă și în baza orientărilor definite cn rigoare știin- REWSTA PĂDURILOR * Anul ICO * 1M5 + Nr. 4 țifică (le către tovarășul Nieohe Ceaușescu, secretar general al partidului. Programul na- țional pentru conservarea și dezvoltarea fondu- lui forestier în perioada 1976—2010, prin care se stabilește, într-o concepție unitară,ansamblul de măsuri pentru ridicarea pe o treaptă supe- riqară a gospodăririi pădurilor în țara noastră ^CU prevederi importante și sub raportul valori- ficării superioare a lemnului. Este o coincidentă fericită faptul că aniver- sarea centenarului Revistei pădurilor SB ală- tură sărbătoririi împlinirii a 20 de ani de la Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, ceea ce constituie un imbold pentiu noi și important e realizări în acest domeniu. Tlio lilfjh utUlisuion ol uood materiiUi a pemnnml (omeni ol the Itevlsln podurilor The artlclc îs a syathesîs 6f the v'orks wried out by Romanian specialists în ine fidel of wood uttliznliou, amî ppcstnted iii tlie RevEta pudurilor for 1O0 ot conținuous activity. The .conclusîim Um'wn by the a ut hor is Hiat tlie valuc ut the products obtnined put of 1 ma of wo«l inereased by morc Ihan *20 tinies as comp-u-cd to IJI31 and the index of industrial utilizai ion ,of the wood loggctl ih broadleaved sfands Incrcased from 7.5% in itH« io 81% tn1981. The eonli'ibuUpn of ihc Revista pădurilor' tp wdod ulilizallun by promoiing ne» lechuojngies iș xmclqiliiied, REVISTA PĂDURILOR * 100 * 1986 * Nr, 4 asT Aportul Revistei pădurilor la dotarea fondului forestier cu instalații de scos — apropiat și transport Prof. dr. ing. R. BEREZIUC Universitatea din Brașov Dr. Ing. V. OPRIȚA Institutul de cercetări și proiectări pentru Industria lemnului în. decursul deceniilor, gîndirea în domeniul dotării fondului forestier cu instalații de scos- apropiat și de transport a evoluat permanent, urmare firească a progresului tehnic înregistrat în acest sector de activitate, iar modalitățile actuale de deplasare a lemnului de la c ioată și pînă la locul de prelucrare sau de consum nu se aseamănă cu cele din trecut. în cei 100 de ani de existență, Revista pă- durilor a pus, eu generozitate, paginile sale la dispoziția specialiștilor silvicultori pentru a-și exprima părerile și confrunta ideile privind dotarea pădurilor cu drumuri și pentru a face cunoscute realizările pe care le-au obținut. Prin aceasta ea a contribuit din plin la formarea în țara noastră a unei concept ii proprii privind înzestrarea pădurilor cu căi de trasport și de scos-apropiat, a înlesnit perfecționarea tehni- cilor de proiectare și execuție a acestora și a facilitat generalizarea soluțiilor dovedite ca viabile. Ideea că problemele gospodăririi și valori- ficării pădurilor pot fi rezolvate avantajos numai prin construirea unor căi forestiere de transport a început să preocupe pe silvicultorii români încă din ultimele decenii ale secolului trecut. Apariția Revistei pădurilor, în anul 1886, constituie un prilej pentru silvicultorul G. Stătescu, primul redactor al revistei, ea încă din primele numere să evidențieze neajun- surile lipsei drumurilor de exploatare. Astfel, chiar în nr. 3/1886—1887, el scrie: „La noi, dacă un industriaș vrea să-și procure lemne de lucru din țară, el trebuie să cheltuiască enorm cu transportul, sau să nu găsească de loc. S-a văzut in unele părți mai ales în munți, ste- jari în grosime de un metru, cari nu mai au nici o valoare pe loc, din cauza dificultății transportului sau din cauza lipsei de drumuri”. Aceeași idee răzbate și în articolul silvicul- torului francez G. Huffel (1895). care ne-a vizitat țara în calitate de expert in chestiuni forestiere și referindu-se la „Brădeturile din Carpații României” scrie: „Brădeturile din munți au rămas și pînă astăzi în genere puțin productive. Nu numai că lipsesc complet căile de comunicație în păduri, dar chiar și în afara munților drumurile au adesea o existență pur teoretică”. în acești primi ani, problemele de transport al lemnului Sînt abordate mai mult în cadrul problemelor de amenajare și de exploatare a pădurilor Singur transportul lemnului pe apă formează obiectul unor articole cu destinație specială. Astfel, în nr. 9/1890, într-un articol nesemnat, sc solicită reglementări din partea statului cu privire la folosirea rîurilor pentru ca particularii să nu întrebuințeze”... fără regulă și fără limite căile și mijloacele de transport (pe apă n.a.), profitind numai unul din ceea ce natura a creat pentru toți”. De asemenea, în nr, 3/1891, revista reproduce conferința ținută de S. P. Radian la societatea „Progresul silvic” cu privire la transportul lemnului pe apă în care acesta precizează modul de organizare al plutăritului și pledează pentru extinderea sa. După cum arăta prof. D. A. Sburlan, în retrospectiva pe care o face cu prilejul aniver- sării a 70 de ani de existență ai revistei (nr. 11/1956), la începutul secolului XX pădurile României intră tot mai mult în „sfera de acțiune a marilor tranzacții bancar-industriale” și are loc vînzarea de întinse suprafețe de păduri de rășinoase unoi societăți capitaliste străine sau indigene” pentru a fi exploatate prin tăiere rasă în termen scurt”. Prin aceasta realizarea căilor forestiere de transport este lăsa tă, aproape total, pe seama diverselor societăți forestiere, care urmăreau realizarea unui profit maxim și nu aveau în vedere necesitatea menținerii și sporirii capacității de producție a pădurilor, începe construirea de instalații de transport, iar în paginile revistei apar diferite referiri la con- strucțiile de drumuri forestiere. Pentru fixarea unei terminologii tehnice adec- vate, revista reproduce unele părți din cursul de „Drumuri și transporturi forestiere”, predat de prof. N. Saegiu elevilor școlii speciale de silvicultură de la Brănești. De asemenea, acesta publică, în anul 1907, articolul „Legarea dru- murilor forestiere între ele sau rețeaua drumu- rilor”, în care prescrie cîteva din principiile proiectării rețelei de drumuri de exploatare în pădurile amenajate și subliniază, cu o deosebită clarviziune, necesitatea eșalonării în timp a investițiilor după criterii de urgență. Odată cu crearea statului național unitar român (1918) putiimoniul forestier al țăiii se mărește considerabil. Sub raportul căilor de acces în pădure se remarcă pădurile din Buco- vina, unde s-au construit, la sfîrșitul secolului trecut și începutul celui actual, circa 2 000 km di uimiri amenajate și peste 200 km căi ferate forestiere, precum și domeniile păduroase ale Uzinelor Reșița unde, cam în aceeași perioadă, s-au constniit circa 750 km drumuri, o rețea dc canale de circa 100 km lungime, pentru plutitul 258 PĂDURILOR * Anul 100 * 1095 * Nr. 4 lemnelor de foc și oîteva linii de cale ferată forestieră, în anii imediat următori primului război mondial, problemele de transport nu sînt abor- date în paginile revistei, atenția acesteia fiind concentrată Spre apărarea patrimoniului fores- tier împotriva tendinței de a rezolva problemele agrare ale vremii prin defrișarea unor întinse suprafețe păduroase. Abia în anul 1923 isi fac loc preocupările pentru gospodărirea rațională a pădurilor. Instalațiile permanente de trans- port fiind puține capătă o extensiune deosebită instalațiile de scos-apropiat consumatoare de lemn: drumuri podite, drumuri traversate, jili- puri, uluce, canale, drumuri eu șine de lemn etc. Această acțiune se reflectă și în paginile Re- vistei pădurilor unde, numeroși autori, dau in- dicații tehnice și economice privind trasarea și construcția unor asemenea instalații. Odată cu înființarea Casei Autonome a Pă- durilor Statului (1930 )se extinde exploatarea pădurilor îri regie, condusă de ingineri silviei, și, drept urmare, articolele cu subiect din do- meniul transporturilor forestiere devin mai frec- vente, mai cuprinzătoare din punct de vedere tehnic și mai legate de necesitățile practice. Se fac referiri la progresele realizate în alte țări în privința instalațiilor forestiere dc transport §i se subliniază necesitatea unei rețele de dru- muri interioare. Cu toată lipsa de statistici pentru acea pe- rioadă, s-a putut estima ulterior că p'mă în anul 1938, s-au construit în. pădurile tării eirca 2580 km instalații de. transport, în special căi ferate- forestiere, rețeaua . acestora însumînd, în anul 1944, aproximativ 2950 km, care rapor- tați la suprafața totală a pădurilor de 6,48 mili- oane hectare reprezentau o desime de 0,45 m/ha (Th. Manoliu, Revista pădurilor nr. 8/1959). Asupra felului cum erau construite aflăm tot din. paginile Revistei pădurilor (nr. 5/1957) unde I. Lungu Scrie: „O mare parte a rețelei: r de căi ferate forestiere din pădurile țării noa- stre este rezultatul unei gospodării haotice, mai ales după anul 1900, cînd întreprinderile capitaliste au creat instalații de transport cu scopul unic de a exploata rezervele lemnoase pe care le achiziționaseră’'. înainte de anul 1948, datorită structurii pro- prietăților forestiere din țară, nu se poate vorbi de o anumită concepție în rezolvarea proble- melor de transport. Odată cu trecerea tuturor pădurilor în patrimoniul statului, dotarea aces- tora cu instalații de transport începe să decurgă, planificat, urmărindU-SC deschiderea omogenă a întregii suprafețe păduroase, prin rețele bine studiate, eare să permită, într-un viitor cît mai apropiat, recoltarea cu continuitate și în mod economic atît a produselor principale, cîi și a celor secundare. Avînd în vedere că țara se afla într-o perioadă de reconstrucție după un război distrugător, fiind necesare cantități importante de lemn, că nu dispuneam încă de o industrie proprie de autocamioane, care să asigure transportul lem- nului Cu autovehicule, și că exista totuși un fond de căi ferate forestiere, orientarea generală, într-o primă etapă, a fost spre construirea de căi ferate forestiere, care prezentau avantajul unei mari capacități de transport. Acolo unde, datorită condițiilor de relief, căile ferate nu puteau pătrunde, s-au executat funiculare fixe (Secuiu—Zăbala, Lepșa — Cașin ș.a.); de ase- menea, s-au construit și drumuri forestiere, dar în lungime mult mai mică decît aceea a căilor ferate forestiere. Este perioada în care lumea specialiștilor în transporturi forestiere se ocupă, în special, de Căi ferate. Astfel, în paginile Revistei pădurilor, E. Vintilă, V. Popovici, V. Lazăr. D. Vasilovici abordează probleme și dau soluții privind im- pregnarea traverselor de lemn, pentru a le spori durabilitatea și a reduce cheltuielile de întreținere a liniilor c.f.f., P. Belinsehi pro- pune prelucrarea mecanică a traverselor, iar V. Oprița și A. Oțel prezintă rezultatele încer- cărilor de laborator asupra unor tipuri de tra- verse de beton armat. De asemenea, I. Lungu pledează pentru folosirea de locomotive ușoare, iar Gr. Mureșan și L. Petcu propune, pentru re- ducerea consumului de cărbuni din Valea Jiului, necesari altor sectoare economice, utilizarea unor cărbuni inferiori (ligniți de Schitu-Golești, de Filîpești de Pădure, cărbuni de Rovinari și de Comănești) și prezintă tipurile de grătare cu care trebuie echipate locomotivele c.f.f.cu abur în acest scop. Referindu-se la căile ferate executate în pri- mul deceniu de după națioalizare și comparîn- du-le cu cele din trecut, PI. Bălăneseu și E. Tatomir scriu în Revista pădurilor nr. 9/1959 : „In^tllațiile construite după naționalizare, mare parte destinate masivelor și unităților forestiere înfundate, se deosebesc de cele executate în tre- cut atît prin calitatea lucrărilor, cît și prin asi- gurarea unor condiții tehnice superioare de exploatare a lori*. Extinderea rețelelor de căi ferate prezintă însă și b serie de inconveniente, de care lumea specialiștilor își dă seama și începe să le sub- linieze în paginile revistei. Astfel, căile ferate, datorită elementelor lor geometrice, mult mai exigente decît în cazul drumurilor, nu pot pă- trunde în părțile superioare ale marilor unități forestiere si în special pe văile laterale ale aces- tora, tocmai unde sînt situate, în cea mai mare parte, arboretele exploatabile, necesită inves- tiții medii (lei/kin) mari și cheltuieli de exploa- tare ridicate, fiind rentabile numai în condițiile unui volum de transport de peste 30.000 m3/an, iar uneori chiar peste 60.000 m3/an. Se aduce în discuție experiența U.R.S.S., a țărilor din fitilul și vestul Europei și chiar a S.U.A.; se RBVLST4 PĂDURILOR * Anul 1QQ * 1985 * Nr. 4 259 subliniază că transportul pe e.f.f. este restrins și sb extinde transportul pu drumuri foresti- ere, ea urinare a începerii construirii siste- mului hidroenergetic național pe rîurile inte- rioare și a diminuării volumului de lemn exploatabil în zonele inferioare alo bazinelor fo- restiere. Prin co'knparație eu căile ferate, dru- murile forestiere prezintă avantajul unor căi de transport care bc adaptează mai bine la teren, care se pot realiza mai ușor, mai repede și mai ieftin, iar costul transportului (lei/1 km) este mai scăzut. l’ig. X. Autocamion dc mitre tonaj folosit in prczenj la tran- sportul lemnului (lin exploatările forestiere din It. S. Itomânia. Aceasta determină o nouă orientare în priviola instalai iilor pasagere: începe, o acțiune de restringere a instalai iilor pier izurii consuma- toare de lemn și înlocuirea lor eu căi de acces pentru rractoare și instalații cu cablu, cișli? gindu-se prin aceasta circa 1,2 milioane ins/an material'lemnos pontiu nevoile economiei na- ționale. în Revisia pădurilor nr. 4/1958, Ai/ Butoi serie: ,jPe măsura dotării pădu- rilor drumui i, să se restringă folositea ca- ntilelor'și jilipin ilor,’'în primiți rlnd a eobnu jicni ru scolii ei ea 1 >ușt cmL >r, care consumă mari canriiăți de lemn’7. Datorită acțiunii energice întreprinse pt> linia mecanizării exploata;ilor forestiere, începută încă din anii .1950 — 1951 prin înființarea centre- lor mecanizate experimentale’de la ț'omt\^ Reghin, Telega și Dornișoaia, scos-apro pittri.il lemnului devine un proces .mecanizat, rinele dintre mila jele și instalațiile introduse îhaviutul mecanizării nu corespundeau insă exigențelor silvicuiturale, ceea ce fm e CA I. M. Rivele.scu, refilrhidu-se’bl ' trasoarele pe Șenile, să serie; î.degradările solului și prejudicierea semin- li^ulni’ sînt realități ear^.bnpiin' o schimbare de poziție. Trebuie cmisidcială ca depășită' pv torni i-, pxp-’rimentărilor și a impă- inîntenirii ideii da mecanizare, îu care își aveau rațiunea, inter propui ic. pe'li nu* d- reiiribiHirie și concesiile pe plan tehnico sihH-uUuiat. Trac- toarele trebuie adaptate’ pentru folosirea ]op culturală...” (Revista pădurilor nr. 1/1957). Aceeași idee răzbat? și in nr. 2/1057 al rbvbsl’ei; în care, prezentîndu-fm eonsfătnirea republicană a inovatorilor și mecanizatorilor din exploatări și transporturi forestiere, se arată că s-a cerut ca ..inovatorii să fie îndreptați spre găsirea, celor mai indicate soluții, pentru ca mecanismele să se adapteze Ia t ratamentele aplicate pădurilor și nu invers, cum greșit s-a cerul în alte împre- jurări7’. După precizarea acestor orientări și poziții de principiu privind dotarea pădurilor cu in- stalații de scos-apropiat și de transport, îirpa- ginile Revistei pădurilor apar, an dc an, nu- meroase articole de specialitate a căror tematică principală ar putea fi gnipată astfel: aleă-. tu ii ea și dezvoltarea rețelelor de drumuri fo- restiere;—trasarea și proiectarea drumurilor forestiere; — execuția și întreținerea drumu- rilor forestiere; — perfecționarea instalațiilor și tehnicilor de scos apropia t . Astfel, în paginile revistei se fac primele cdn- siderații privind alcătuirea și dezvoltarea rețe- lelor de drumuri forestiere, iar clasificările pro- puse stau ?i astăzi la baza Normativului depar- tamental pentru proiectarea drumurilor fores- tiere. De asemenea, se fac cunoscute rezultatele unor cercetări proprii, efectuate în cadrul UW teze de doctorat elaborate la Facultatea de silvicultură- și exploatări forestiere, ce aduc ele- mente noi și de aplicabilitate imediată, pentru condițiile țării noastre, privind elementele de structură ale rețelelor inițiere forestiere (R. Bereziue nr. 2/1971, A. Amzică nr. 3/1977). Problemele referitoare la trasarea și proiec- tarea drumurilor forestiere'sînt expuse și ele îu numeroase pagini de revistă, fiind orientate în special către găsirea unot procedee simplifb cate de trasare, adecvate reliefului montan și execuției mecanizate a lucrărilor (V, Ojirița, M. Crifchin; L. Tocau ș.a.) precum și spre fun- damentarea elementelor geometrice ale dife- ritelor categorii de drumuri forestiere. Proiec- tarea drumurilor forestiere eu'ajutorul foto- gramelor, prin’ procedee originale și adecvate specificului (le la nOi, este semnalată încă dih 1964 (A. Russu și R. Bereziuc, nr. 7/1964 ), cu mult înainte de încercările, efectuate in cadrul inși butului specializat. în domeniul construcției drumurilor fores- tiere se dezbat, in paginile revistei, jifoblemele legate de introducerea pc scară largă a progre suini tehnic, respectiv mecanizarea lucrărilor și îmbunătățirea tehnologiilor de execuție, extin- derea materialelor locale la consolidarea părții carosabile? folosirea prefabricatelor 1 la execu- tarea lucrărilor de artă și ă unor lucrări de apă- rare-consolidare, modernizarea sistemelor ru- tiere, aplicarea unor metode moderne în orga- nizarea și conducerea lucrărilor ete. Toate aces- tea în scopul creșterii productivității muneii pe șantierele de construcții forestiere și reduc.ereii costurilor de execuție. Din articolele publicate rezultă că deși pri- mele încercări de mecanizare a lucrărilor de im REVISTA PĂDURILOR * Anul W) * 1085 * Nr. 4 execuție a drumurilor forestiere au avut loc în unul IWoK, totuși pînă in anul 1900 nu se poate vorbi încă de o mecanizare pe scară de produce. In cuprinsul revistei se scrie: „Met anizarea lucrărilor trebuie făcută cu mull disvernăimm peni ni a introduce utilajele optime sub aspect, tehnic și economic, în caz contiur irosindu-se fonduri, forțe de muncă și compro- mițindu-se ideea rawanîzării” (Revista pădu- rilor ur. 8/1960). Be asemenea, Gh. Bighca subliniază, în Revista pădurilor nr. 12/1961, Că pentru introducerea mecanizării Ia construcția drumurilor forestiere este necesar ca proiecta- rea să se adapteze condițiilor de folosire a utilajelor, pentru ca în acest fel să se obțină lucrări de calitate corespunzătoare și cu un preț de cost redus. Elementele de referință pentru acțiunea de mecanizare a lucrărilor și de îmbunătățire a tehnologiilor de execuție a drumurilor forestiere au furnizat lucrările efectuate pe șantierele experimentaIc Dîmbovița (1961) și Cema — Her- eulane (1962), precum și cercetările efectuate de A. Ungur pe unele drumuri forestiete din zona Codita, in baza cărora autorul, pe lingă prescrierea, unei tehnologii adecvate execuției 1 clasamentelor. evidențiază și uiilitalea pauzei tehnologice dini re execuția I em^i mrldvlur și a suprastructurii drumuri lor forestiere. Pe linia extinderii materialelor locale se acor- dă o atenție dcoaebihi păminturilor stabilizate. Experimentările efectua lepe drumurile Buda - Cislău, Horești—Opreșița, Dumbrava, ampla- sate în zone lipsii** de materiale pietroase, își găsesc ecou, in paginile revistei sub semnatul a lui P. IimeScu, Em. Ezeehil, O. Rotam ș.a. Alți autori, ctim sim Al. Petiișor, Zs. Kadar, N. Georgescu, P. fvănuș, iș împărtășesc, experiența și opiniile în domeniul utilizării pr efabricatelor la execuția podețelor și unor lucrări de apărare-consolidare. Problema calității și viabilității drumurilor forestiere se află și ea în atenția revistei. Astfel, V. Pătrășcoiu arată: „Nu este suficient ca în faza inițială, faza de documentație, un drum sa prezinte un cosi redus pe kilumetiu, dar care în timp să creeze dificultăți în expli a- tare sau să atragă noi pheltuielL neutrii a intiegi iwa ce nu —a făcut iniijul în sladîul '1; proiectare sau execuție" (Revista pădurilor, nr. 1/1966). Introducerea în transporturile forestiere a autovehiculelor de tonaj sporit faeeca", începind eu deceniul trecut, să apară pieocupări mai susținute pi ivind pui tanța drumurilor foresi iei e și consolida rea suplimentară, eventual chiar modernizarea sistemelor rutiere tradiționale. hi acest sens, A. Amzică, R. Bereziuc, N. Olteanu, Al. Coiuănescu, P. Jude, Sv. Rumanenco ș.a. propun diferite soluții și stabilesc eficiența lor economică. ’ Concomitent, cu preocupările privind îmbu- nătățirea tehnicilor de execuție a drumurilor forestiere își fac loc și cele referitoare la între- ținerea acestora (E. Tatomir, D. Nestor, .St, Lupușan^ehi, I. Pop ș.a,). De asemenea, își găsesc loc și articole semnate de I. Mihăilă. V. Neagu, C. Rouă etc., privitoare la prinei palele aspecte ergoimmice ale activităților spe- cifice construcției drumurilor forestiere. Dotarea fondului forestier eu rețele de dru- muri auto, a căror desime a sporit an de an, și-a pus umprentn, după cum era firesc, șî asupra instalațiilor și tehnicilor folosit e la colec- tarea lemnului. Părasindu-se instalațiile con- sumatoare de lemn, numeroși specialiști din producție, cercetare și învățămintul superior se ocupă, în paginile Revistei pădurilor, de per- fecționarea, diversificarea și specializarea trac- toarelor și a instalațiilor cu cablu, de precuza- mi domeniilor lor de utilizare, precum și a modalităților de amplasare în interiorul pă- durii a drumurilor de tractor și a liniilor’ defu- nîcular, astfel încît distanța de apropiat să fie cît mai scurtă, iar ,deplasarea materialului lemnos pînă la calea de transport să se facă cu cît. mai puține mișcări. Din cele prezentate apare evident că Revista pădurilor, prin conținutul paginilor sale, a adus o e FUG concepute și executate în cadrul IFET-ului Brașov, funicularului mo- bil FUMO—403 (fig. 5) (I. Stan, P. Boghean, R. P. nr. 4/1985), funie ularelor- FP—2 și FPU 500, precum și articole reprezentînd contribuții teoretice asupra calculului eforturi- lor de tracțiune din cablurile, purtătoare (Gh. Cerchez, R. P. nr. 4/1965 și 2/1967), asupra solicitărilor dinamice a elementelor grupului REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1085 * Nr. 4 263 de acționar!' de la fuiucularele pasagere (I. Stan R. P. nr. 6/1970), precum și asupra utilizării energici gravitaționale ca sursă de economisire a combustibilului (P. Boghean, R.P. nr. 4/1983, 1). Cîrloganu, R. P. nr. 2/1985). După o perioadă de peste 15 ani de preocu- pări îu direcția ceicetării, asimilării și generali- zării în producție a funieularelor pasagere, Revista pădurilor a. publicat în nr. 5/1966 un amplu articol (G. Mureșan, V. Chiribău, I. Vișoianu, Gh. Cerchez, I. Stan: „Instalații cu cablu folosite la colectarea lemnului în Carpații din România) în care este sintetizată experiența cumulată in decursul celor 15 ani de activitate, articol care a fost publicat .și în materialele do- cumentare ale celui de al VIdea Congres Fo- restier Mondial (Spania, 1966). Fig. fi. Vedere generală a funi- cularului mobil - FrMCMOX în afara pieocupărilor legate de recoltarea și colectarea lemnului Revista pădurilor a avut in atenție și activitățile desfășurate in depozitele, de sus, intermediare și finale, deoarece in aceste locuri se rezolvau importante probleme de va- lorificare superioară și integrală a masei lem-. noase. Sohiționari'a cea mai judicioasă a acestor depozite, sub raport; tehnic și organizatoric, a căpătat o în ultimii zece ani, prin transformarea structurală a acestora în platforme primare — la pădure și centre de sortai e și preindustiiali- zare — în locul depozitelor finale. în acest, domeniu Revista pădurilor a publicat numeroase articole, dintre care se menționează cel apărut în nr. 1/1977 (Gh. Constantinescu „Extinderea progresului tehnic, în sectorul de exploatări forestiere în lumina sarcinilor care rezultă' din Programul național pentru conservarea, și dez- voltarea fondului forestier în perioada, 1976— — 2010”), precum și cele referitoare la clasifi- carea depozitelor forestiere (X. Roman, R.P. nr. 3/1962), sau la realizarea de utilaje pentru încărcare și nianipulare (fig. 6, fig. 7). Fig. G. Vedere ge- nerată a incăreăto- nilut IFRON. Fig. 7. DefiCjărcMi',. Ifir ... lui de 'Ir.- ..........acruimn portal. Realizările deosebiti' obținute de < rmrnmm forestieră prin dotarea eu o sistema de mașini pcntiu vxploutarcn lemuului dr producție in- digenii este iu același timp nu mimai rezultatul activității conjugate dintre cercetare, producție și învii țămint , dar și rolului dc tribună și promo- tor al progresului tehnico-științific al Revistei pud inilor, The problem* Ot nvod lnyglny niecliaiitzalion presented In the Bevtsin pădnrihir On ihe oceasion ol the ceutcnninl eclcbralion of the Revista pădurilor, (he nuthor n Iroapevb oi Ihc ninlerints publishcd conccrning resenreh, deslgn and production neUvltics, aialnly nrter ftt50, In Uic îidd uf nond logging mteliHnl- zation. 264 REVISTA PĂDURILOR * Xnul 100 * 1985 * Nr. 4 silvi- Revista pădurilor — punte de legătură eu sil voi agi a și silvi- euknra. .moisdialâ Dr. ing. S. RADU Stațiunea ICAS Slmerio Trecerea Revistei pădurilor îu cel de-al doilea I vu.mde apariție neîntreițiplă- constituie nu I numai un moment de autentică sărbătoare, plin di’ multiple .și profunde semnificații,' ci și un prilej de amplă .și bim venita retrospectivă a drumului im leu ascendent pui curs piuă mmm și a rolului imens pe care ea i a jucat în istoria frămmtnlă îl pădurilor și silviceli urii TomAn^tL'! ..Organ 'central și permanent ni cugetării sil- vice în spațiul' (-upato dalmbinn” ■ cum pe bună dreptate n definea-Marin Drăcea (Revista, pădurilor nr. 12/LD5G) — Revistă padinilor re-'1 prezintă, în'primul rîml, letopisețul devenirii și luatul ităt ir ubastre-. forest mie.,o operă colec- tivă; de’ mai-i prop'orții apari inimi mal mult or genemții de' shijitoD devotați al padinilor ridastre; însuflețiți de vel mai autentic patrio- tism.. , ' ■i. • • i • 1 ' Ingăllymite de vreme, 'dar. piftie de ghiduri geucioi^e și’..meren -actuale,' .aceste -pagini ne permit să stabilim — pU obiectivitatea confe- rită de examenul \rcmii — lolul și funcțiile' multiple pe care revista le a avut 1)1 demisul timpului ca apărătoare fermă a pădurilor țării, tribună competentă a progicSuiui tehnic și cronică atotcuprinzătoare a divicuUilrii noastre, în decursul exiDențeiRevista, pădurilor a constituit totodată .și. puntea dc legătură «u silvolojjia .și sihîeullnra mondială și acestei funcții, mai puțin .cunoscute, dai’ deosebit de importante, ii sint consacrate landurile ce’ urmează.1 „întei de la meeput, Revista pădurilor a pus UM llilH'V avceut pe informarea șlimtiiieă. Multe articole din Rm ista pădurilor în prima ei fazii n-au fost, decit’ reproduceri din liteifilma fo- re-dicră străină, ce aveau scopul dea ne informa, de a arăta problemele'ce frămintau pc vremea aceea pe silvicultorii din alte țări, cu scopul de a ajuta la rezolvarea problemelor de la noi.. Revista pădurilor a suplinit prin acestea lipsa unei literaturi de specialitate care în trecut nu exista. Este imul din titlurile de glorie ale Revistei' pădurilor” (Eliescu, Gr., R. P. nr. 1J —1956). Cu trecereiv anilor și pe măsura dezvoltării cercetărilor autohtone, a perfecționării modului de, gospodărire a pădurilor,noastre și îndeo- sebi după anul 1948, articole originale din eele mai diverse domenii ale științelor silvice vin Să vestească — și prin paginile, revistei — afir- marea și maturitatea noastră științifică, pentru ca ulterior, îndeosebi în ultimele decenii, unele din ele să se constituie în adevărate contribuții românești la dezvoltarea literaturii și științelor silvice pe plan mondial. No referim îndeosebi kt articolele și studiile originale privind divei si* tatra dtmdrologică și fondul genetic al pădurilor noastre, fimdmmmele tipologice, stațiomJe și ecologice ale silviculturii hoatdie, zonarea și laionareu ucenicia, aborduicn em-iMcinică a ennoașteiii și gospodăririi padinilor. pnlifuuc- țimmlifatea «cesiuni, biometria și a menajai ea pădurilor, aplk-aua tiatamentehir, ngem-iareu și lefamea arhmelelor, împăduririle >n «Luțiuui extreme, pioleclia și emisei valeu ecurisOncdor forestieie în eoîikuJttluuăsurikjr aetaule dc sal- vgardau1 a mediului ambiant — peni ui a men- ționa numai o palie din domeniile in care știința silvică rumâneuscit s-a afumat eu vigoare. I’entxu o cit mai temeinică și completă in- fownwre cu tot ce entc imu îu sih iculima.îytor țări, a supia fulului cum w sulttt'mnijazft de a-iții diferite probleme legale de gospodărirea pulîfimci. ionelă a pădurilor în contextul hunii coiitempmunc, revista a publicat eu regulari- tate articole și extrase din lapuailide științi- fice ale specialiștilor români, pâjtiwpaljți la diferite manifestări teîmieo-șliințil'ice sau aflați în mMuni de documentare kui asistență teh- nică peste htrture. Un inventar sumar ne arată eă pentru cu- noașterea Realizărilor și tendințelor din silvicul- tura mondială numai în ultimul deceniu (1975—1984) în paginile Revistei pădurilor s-au publicat un număr de 55 articole, cronici sau rapoarte privind aspectele telurice sau mimifes- tările științifice (congrese, simpozioane, con- sfătuiri etc.) la care au participat silvicultori români. în aceeași perioadă s-au publicat de către cola bm a toi i cmnpetenți ai revistei un număr de 147 recenzii asupra unor lucrări sil- vice de imporianță majoră, apărutein alte țări, precum și un număr impresionaut de peste 527 iude documentitTe pe baza unor articole din periodicele străine, în cadrul rubricii Revista Revistelor. Articolele, cronicile sau rapoartele mențio- nate mai sus au prezentat aspecte din silvicul- tura, a numeroase țări de pe glob (\lbania. Austria, Bulgaria, China, Cipru, Elveția, Fin- landa, Franța, R. D. G., R. F. G., Indonezia, Italia, Japonia, Nigeria, Suedia, U.R.S.S., Zair ș.a.). Se înțelege că extiuzînd perioada de referire, enumerarea de mai Sua se completează cu multe alte țări, apropiate sau îndepărtate. Constatăm astfel cu satisfacție că silvicultorii români au publicat constant în revistă informaț ii ample și edificatoare despre pădurile și silvieul- REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 265 tura multor țări din lume. Cele de mai sub ne îndreptățesc să afirmăm că pentru un tratat nou despre pădurile și Silvicultura mondială, ca și pentru întocmirea unor monografii fores- tiere pe țări sau zone geografice avem astăzi la dispoziție, în afara surselor străine, o bogată și valoroasă bibliografie națională. Obiectivele, tematica, modul de desfășurare și recomandările elaborate de foruri silvice inter- naționale (Congrese forestiere mondiale, con- grese și reuniuni IUFRO, F.A.O.) și de alte organisme specializate au fost împărtășite, prin Revista pădurilor, întregului corp silvic. Astfel, s-au prezentat ample informații pri- vind Congresele forestiere mondiale, începînd cu primul (Paris—1900) și terminînd cu cel de-al IX-lea, ținut în acest an în Mexic. Informind asupra situației silviculturii în țările ce au găzduit aceste congrese, Revista pădurilor a publicat totodată în limbi străine de circulație contribuții ale specialiștilor noștri, euprinzînd prezentări ale pădurilor și silvicul- turii noastre, precum și realizări deosebite din unele domenii. Gole 18 Congrese ale Uniunii internaționale a institutelor de cercetări forestiere (IUFRO) organizate periodic, incepind din anul 1893, la care specialiștii români au participat activ, eu, valoroase contribuții, se regăsesc în paginile revistei. Din ele aflăm că în diferite perioade ale ultimelor două decenii unii delegați români, participant i la activitățile din cadrul acestui organism internațional au fost aleși în condu- cerea unor compartimente ale IUFRO ca o recunoaștere internațională a realizărilor noa- stre și competenței profesionale a cercetătorilor români. Revista ne informează despre reuniunile ou caracter forestier ale Organizației pentru agri- cultură și alimentație a Națiunilor Unite (F.A.O.) care s-au bueurat, de asemenea, de o susținută și activă, participare a delegaților țării noastre, dintre care unii au fost aleși în diferite perioade în conducerea unor comitete și grupe de lucru. Pe aceeași linie se înscriu și alte manifestări similare: cele trei Consultații mondiale de genetică forestieră și ameliorarea arborilor (Stockholm—1963 ț Washington—1969; Can- berra—1974), colocviile consacrate împăduri- rilor (Canberra—1967 j Wageningen —1974) ș.a., ale căror tematici și recomandări au fost consemnate în revistă, în perioadele respective. Cronică fidelă a acțiunilor de colaborare existente și în domeniul silviculturii între țările socialiste, Revista pădurilor a'informat periodic despre reuniunile anuale ale „îmilniiii conducă- torilor organelor de silvicultură și exportarea pădurilor din țările, membre ale C.A.E.R.” des- fășurate începînd din anul 1972, ale Secției C.A.E.R. de colab trate pentru silvicultură (în trecut Grupă permțn.mtă de lucru), sau ale Comisiei permanente pentru agricultură (încare sini cuprinse si problemele de colaborai e din domeniul silviculturii), prccizînd tematica abor- dată și obiectivele prezentate. înteiem Este de reținut faptul Că de la înființarea ei (1959) și pînă în prezent, președenția Secției C.A.E.R. de colaborare în domeniul silviculturii la caro participă specialiști din 10 țări socialiste (R.P.B., R.S.C., Cuba, R.D.G.. R.P. Mongolă, R.P.P., R.S.R., U.R.S.S., R.P.U. și R.S. Vietnam) a revenit și revine țării noastre și a fost asigurată succesiv de O. Cărare, H. Nicovescu și Al. Ralșoiu. O altă formă de lărgire a contactelor și de prezentare a problemelor și realizării silvicul- turii din alte țări a constituit-o publicarea în paginile revistei noastre a unor articole elabo- rate de specialiști străini, cel mai adesea perso- nalități de prim rang in silvicultura interna- țională, care la invitația comitetului de re- dacție au trimis materiale valoroase, în pro- bleme actuale și de largă circulație, ce preocupă pe silvicultorii din continentul nostru. în această direcție, s-au publicat în ultimile două decenii articole semnate de: G. Giordano (Italia), E. Riichel (R.D.G.), A. I. Kalninș (U.R.S.S.), J. Westoby (F.A.O.), I. Fruhwiith (Austria), J. Messines, J. Pardd și J. P. Debazac (Franța), J. Jindra și L. Stefancik (R.S.O.) K.-H. Giintlier (R.F.G.), A. Madas și L. Szonvi (R.P.U.), W. Liese (R.F.G.), J. Konopka (R.S.C.) ș.a. Menținerea acestei practici efi- ciente prezintă, în continuare, aceleași multiple avantaje ea și în momentul inițierii ei. Recenziile au format obiectul unei rubrici deosebit de valoroase, prezentă în aproape toate numerele Revistei pădurilor. în paralel cu prezentarea unor remarcabile lucrări silvice românești, care au îmbogățit an de an litera- tura noastră de specialitate — în trecutul nu prea îndepăitat aproape inexistentă — , s-au publicat cu regularitate recenzii asupra celor mai noi și valoroase lucrări silvice apărute peste hotare (tratate, monografii, numere spe- ciale ale unor reviste etc.) și intrate în biblio- tecile noastre de specialitate. Semnate de cola- boratori de prestigiu ai revistei — specialiști eonsacrați in domeniul respectiv de activitate și cunoscători ai limbilor străine — aceste re- cenzii au popularizat îndeosebi lucrări capitale cu caracter fundamental sau aplicativ, su- bliniind noutatea și originalitatea lor, aplicabili- tatea aspectelor tratate în condițiile țării noastre. înrubrica „Revista Revistelor” s-a acumulat număr de număr un vast material informațional, deosebit de util, din păcate neindexat încă (și 266 REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 deci valorificat numai parțial în activitatea curentă de doaumentare), din reviste străine cu profil similar. Enumerarea titlurilor’ revis- telor din care s-au extras aceste note (titluri reproduse intr-o perioadă trecută în facsimil) acoperă o bună parte din repertoriul periodicelor silvice din Europa și din alte continente. O mai mare frecvență au avut însă notele extrase din: AUgemeine Forst und Jagdzeitump Al- Igenieine Forst Zeitnng, Annales dos Sciences Forestieres, Az Erdo, Bulletin de Ia Vulgari- satiou Forestiere, Forest Science, Forestry’, Forstarchiv, Forst wirtsebaflliehes CentraU- hlatt, Gorsko Stopahștvd, Journal Forestier Suisse, Lesnoîe hbziaistvo, Lesnoi jurnal, Leso vedenie, I.esnieky Casopls, Revue Forestiere Franțaise, Silvae Genetica, Sozialistfeehe Forst- wirtschaft, Sjlwan, Unasyha și altele. Meritul colaboratorilor cvasiunanimi —sem- nați numai prin inițialele lor, care au asigurat permanența și nivelul acestor simple dar pline de învățăminte note -r constă în faptul Că ei au știut selecta, din noianul de materiale publicate ce caracterizează „explozia informațională” din ultimele decenii, acele materiale care prezentau interes pentru silvicultorul român. Totodată ei au urmărit evitarea unor paralelisme cu alte buletine de documentare (C.D.F., I.C.A.S., I.D.T. ș.a.), pe care rubrica respectivă și-a propus să le completeze. Valoarea documentară, a acestor note, atunci cind ele sint judicios alese este inestimabilă. Să nu uităm că întotdeauna „cunoașterea li- teraturii de specialitate din trecut te scutește,' tot așa ca și cunoașterea literaturii curente, dc rătăcire pe coclaurile imaginației și de scoto- cirea prin cotloanele minții în căutarea solu- țiilor — care poate că au fost date odată - pentru problemele în curs de cercetare” (Bălă- nică. Th„ Dimitriu, V., Revista pădurilor nr. 11, 1956). în '.plus, aceste informații sînt de certă valoare pentru prognoză, intrucit atrag de multe ori atenția asupra unor fenomene înregistrate peste hotare (dobori turi, efecte ale poluării, uscări în masă, comportări ale unor specii, utilizări noi ale biomasei forestiere ș.a.) care pot prezenta 'interes și pentru noi. în această direcție, revista contribuie în mod efi- cient și permanent la actualizarea cunoștințelor profesionale ale’ lucrătorilor din silvicultură. De aceea, considerăm drept o datorie morală să dezvăluim faptul, în parte cunoscut, că sub inițialele.cu care sînt semnate aceste valoroase note Se ascund de fapt colaboratori de prestigiu ai Revistei Pădurilor : Th. Bălănică,At. Hara- lamb, T. Dorin, Gh. Purcăreanu, T. Botezat, A. Boilă, V. Bakoș, R. Dissescu și mulți alți colaboratori constanți ai revistei noastre. De aceea, departe de a epuiza aceste aspecte, ne exprimăm, ca și predecesorii noștri, dorința ca „Revista Pădurilor să aibă posibilitatea să REVISTA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 publice totdeauna o documentație, cît mai amplă posibil asupra tuturor problemelor fo- restiere din întreaga lume și totodată să se bucure de o prezentare de studii științifice ori- ginale, care să ne ajute la găsirea unor tehnici noi de muncă pentru practica silviculturii noastre” (Eliescu, Gr„ Revista pădurilor, nr. 11, 1956). Revista pădurilor a mijlocit astfel în perma- nență circulai ia largă, a ideilor novatoare și a constituit o sursă de documentare cu tot ceea ce insemmr nou și progres tehnic în silvicultura mondială. în egală măsură, ea a contribuit însă și la cunoașterea și afirmarea noastră peste hotare. „Printr-un larg schimb cu publicații similare din străinătate, realizările științifice din țara noastră sînt cunoscute și de multe ori elogios apreciate, după cum se vede din citările în unele manuale și tratate și'din recenziile apărute în multe reviste străine. în această etapa, afir- marea pe plan mondial a științei silvice româ- nești se datorește în cea mai mare măsură cir- culației Revistei Pădurilor” (Popescu—Zeletim I., Ivănescu, D., Revista pădurilor nr. 12,1965). în susținerea afirmațiilor de mai sus reamin- tim cîteva date semnificative. După cum se știe, în perioada anilor 1965—1967, din iniția- tiva regret aiului Prof. dr. Th. Bălănică — sil- vicultor cu o vastă cultură profesională, dotat ou o originală expresivitate în scris și vorbire, poliglot, colaborator de excepție și animator neobosit al rubricilor revistei, cărora le-a im- primat timp de decenii amprenta personalității sale complexe — Revista pădurilor a găzduit o rubrică inedită, intitulată sugestiv „Prezențe românești peste hotare”. în cadrul acesteia s-au publicat liste complete ale publicațiilor ce fă- ceau legătura intre silvicultura noastră și cea a altor țări. Lucrările respective erau grupate îu patru mari categorii: A) Contribuții românești în publicații de specialitate străină (semnalate de publicațiile Forestry Abstracte, Referativnîi Jurnal, Forst- liche Umșehau, Prehled Lesnickâ a Mysliveeks Literatury ș.a.). B) Cărți silvice românești recenzate sau pre- zentate în publicații străine. Q) Lucrări despre economia forestieră a R S. România (elaborate, de regulă, dc specia- liști străini) apărute în publicații străine și D) Articole din publicații periodice și seriale românești, prezentate în publicații străine. O situație statistică globală, plină de profunde semnificații, se prezintă în tabelul ce urmează: 267 Perioada (anul) Revista pădurilor (nr. — luna) Număr de lucrări prezentate Ia rubrica menționată, pa categorii A B ■ c 1) 1865 9; 10} 11;, 12 13 83 .. 7 238 1966 2: 6; 9; 12 . 21 16 17 136 196? 1} 4, 6; 7 10 22 15 167 J96ȘrWCî 44 61 9» 541 Cifrele de mai sus atestă faptul , în decursul celor trei ani menționați, silvicultorii români au fost prezenți în publicații dvspecialitate (de cele mai multe ori volume de comunicări ale mior congrese internaționale pe linie IUFRO, F.A.O., genetică forestieră, amenajament, to* renți etc.) CUTin număr de ăicomunicări privind realizările tehnico-științifice de la noi din țară. Un număr de 61 lucrări silvice românești au atras atenția ..-pee ia Ușii lor de peste hotare și au fost recenzate elogios sau. semnalate in pu- blicații și buletine de largă circulație. De use- lihnea î un nimiăd impresionant debil articole, publicate în cea mai mare' pai le îh Revista padinilor, au fost menționate iu diferi o perio- dice străine de profil; Tuiodată, s-au seria și publicat 30 articole despre pădurile și silvicul- tura noastră, de regulă de către specialiști străini ce ne-au vizitat. Considerăm că aceste date sînt edificatoare nu numai în privința prestigiului de căre se bucură publicațiile și știința silvică românească peste hotare, ci și asupra contribuției noastre la devoltarea științelor forestiere, pe plan larg. Totodată, ele pledează pentru reluarea și adu- cerea la zi a acestei rubrici, uitate incepind eu numărul 7—1967 al revistei. Un prilej de cunoaștere — de data aceasta pe viu — a pădurilor și nivelului silviculturii noastre, a realizărilor și preocupărilor special iș-, tilor români ce activează în domeniul gospodă- ririi pădurilor, al cercetării, proiectării și învă- țămmtnlui l-a constituit — pentru numeroși străini — participarea la unele manifestări tehnîeo-științifiee internaționale, organizate și găzduite de țara noastră. Se înscriu în această categorie o serie de remarcabile manifestări cum au fost: al VUI-lea Congres internațional al științei solului (1964); a Vl-a călătorie de studii F.A.O. cu tema regenerarea pădurilor (1965); sesiunea a VII-a a grupului de lucru peutru corectarea torenților, lupta, contra ava- lanșelor și amenajarea bazinelor versante (1967); simpozionul IUFRO privind amenajarea pădurilor cu funcții hidrologice și sociale (1970); a XlV-a sesiune a Comisiei internaționale a plopului (1971); simpozionul IUFRO privind amenajarea pădurilor Și intervalul forestier național (1978); reuniunea grupelor de lucru IUFRO pentru ameliorarea și studiul prove- niențelor demolid (1979)'ș.a. Pe aceiași linie se înscriu și manifestările C.A.E.R. (întinirile conducătorilor organelor de silvicultură și ex- ploatarea pădurilor și ședințele Secției de cola- borare pentru silvicultură) organizate în țara noastră la București (1975) și Reșița (1984) ș.a. Cronicar fidel al vieții noastre silvice, Re- vista Pădurilor a prezentat pe larg în paginile sale acestt manifestări, tematica abordată, obiectivele prezentate, precum (și opiniile și ecoul oaspeților străini. Aceste' aprecieri po- zitive ale unor personalități de virf ale silvicul- turii mondiale, consemnate de multe ori și în rcViStd de mare prestigiu, sînt un motiv de legitimă, inindric, dar și un impuls pentru o spo rită exigență și față de participarea noastră la astfel de manifestări. Diversitatea și măreția codrilor noștri au atlas și pe'Șfudenții unor facultăți de silvicul- tură de peste hotare, care, pentru întregirea procesului lor de invățămint, au optat pentru efectuarea unor excursii didactice pe trasee ce traversau țanv noastră de Ia Dunăre la munte. Avem'în vedere excursiile studenților facultăți-' i din Padova (Italia) și Vollebebk (Norvegia) în amil 1971, Gembloux (Belgia) An 1974 și altele, consemnate șî ele în’ Revista Pădurilor. Așa cum S-a arătat, mai sus, datorăm Revistei Pădurilor și semnalarea periodică a unor arti- cole despre pădurile, lemnul și economia noastră forestiera, publicate în reviste străine de profil, sub semnătura unor specialiști de renume dîU alte țări, care ău avut posibilitatea să cunoască direct pădurile și realizările silvicultorilor noștri.' Aprecierile pozitive, sublinierile și observațiile acegtola sînt; deosebit de prețioase pentru noi prin conținutul și larga lor circulație, contri- buind și ele la descoperirea de către alții a României forestiere. Merită a fi reamintite aici însemnările celor trei forestieri francezi (Fourchy, Leroux, Lorne) publicate în Revue forestiere franțaise (nr. 3, 1963), cele semnate de J. Levett în World Wood (nr, 3—1965), de B. Keresztesi și Z. Jard în Az Erdo (nr. 10 1968), studiile ample, eu caracter monografic publicate de Paul Roisin în Bulletin de Ia Sociâte Royale Forestiere de la Belgique (nr. 11, 12—1965), de Măria Capelli în Monti e Bosehi (nr. 1 —1966), sau consemna- rea aniversării Revistei pădurilor de către K.' Tompa în Az Erdo (nr. 15—1966). Același caracter monografic îl are și articolul „O privire asupra» silviculturii în România” publicat de W. H. Carmean în Journal of Forestiy (nr. 11—1973). Ample informații privind producția de lemn a țării noastre găsim și în II legno (nr. 7—1968), iar despre Centrul de documen- tare pentru' economia forestieră din București în organul F.A.O. — Unasylva (nr. 83—1966). „Se poate învăța din economia forestieră a României î” îșî intitula G. Zimmermann revista pădurilor * Anul 100 * «85 * Nr. 4 268 articolul său în HoJz-ZenhaIIbla(t (nr. 153 — — 1972) și răspunsul ce reieșea din articolul său UU putea fi deeît pe deplin afrmativ, intnieit „bogăția forestieră a Carpaților atrage pe orice silvicultor, industria lemnului se dezvoltă- ra- pid, iar România este uu partener activ in comerțul exterior cu multe țări”. Cuvinte pline de căldură pentru frumusețea pădurilor noastre, față de competența și lucrările silvicultorilor români din unitățile vizitate găsim'și in arti- colul lui R. Brunet (Revue du bois ci de sos applications, nr. 3 — 1977) sau în IUFRO News (nr, 21 — 1978) unde TuCunia șLR. Magin con- semnează că „în cadrul unei.excelente excursii de" studii în‘ Carpați, delegații străini au avut șansa de a vedea unele din cele mai frumoase păduri de fag și brad din 1 lutne”. Aceste‘mențiuni — eu totul sporadice‘și in- complete. — la care se adaugă numeroase im- presii consemnate în cărțile de onoare ale uni- tăților noastre (de cercetare, producție, învă- țămînt) scot totuși în evidență, odată în plus, faptul că, departe de a fi o „pată albă” pe harta pădurilor și silviculturii europene, țara noastră posedă și gospodărește rațional și competent, dnpa cele mai avansate tehnici, păduri deosebit de variate și valoroase, cunoscute și apreciate pe plan mondial. . ■ Același țel, de prezentare și popularizare a silviculturii noastre peste hotare l-au avut și articolele scrise de silvicultori români în pe- riodice. străine de specialitate. Din păcat e, pre-; zentările dc acest gen sint inai puțin frecvente și de aceea sc cer actualizate și continuate. Afirmarea tot mai viguroasă, îndeosebi după anul 1960, a științei silvice și silviculturii româ- nești pe plan național și internațional — re- flectată fidel și în paginile revistei — nu este un fenomen fntimplător. ei rezultatul firesc al unor eforturi și acumulări de decenii. Să nu uităm că în acest an 1985, cînd sărbătorim centenarul Revistei pădurilor, se împlinesc 134 ani de la înființarea- primei școli silvice (1851) și tot atîția ani și de la- apariția primelor scrieri științifice cu caracter silvic, 121 ani de Ia constituirea unui fond forestier de stat (1864) și 52 ani dc la organizarea Institutului de cer- cetări forestiere (1933). „Largul și binemeritatul prestigiu de care se bucură azi știința și tehnica forestieră româ- nească peste hotare constituie rodul nemijlocit al înțelcptei politici interne și externe a parti- dului și statului nostru, prin care creația româ- nească de valori materiale și Rpiritulale se în- scrie mereu mai activ pe orbita colaborării și cooperării economice,tehnice și științifice între toate popoarele lumii contemporane” Be con- semna, pe bună dreptate, în revista noastră (Revista pădurilor, nr. 7, 1973). REVISTA PĂDURILOR * Anul IM * 1985 * Nr. 4 Daeă în primele numere ale Revistei pădurilor din 1886 se vorbea despre specialiștii străini (francezi) invitați să lucreze la noi, în .ultimile trei-patru'decenii aceeași revistă ne semnalează periodic activitatea experților români peste hotjifc și publică 'soluții originale, elaborate de aceștia pentru ridicarea silviculturii. în unele țări în c urs de dezvoltară Competența Silvicultorilor români s-a mani- festat nu numai în acțiuni de asistență tehnică șî pregătirea cadrelor in alte țări, ci șî prin acti- vitatea lor de experți de prim rang, de conducere a unor compartimente cheie în organisme inter- naționale cu profil forestier. Ca o recunoștință a contribuției românești Ia înflorirea științelor silvice pe plan mondial, Revista pădurilor ne-a informat- despre confe- rirea Prof. dr. doc. I. Popescu — Zeletin a pre- miului internațional W. L. Pfeil, care se atribuie „personalităților din Europa care și-au cîștigat merite în promovarea unei silvicultori exem- plare” (Revista pădurilor, nr. 4,1971). Publicațiile silvicultorilor români sînt astăzi menționate în bibliografiile tratatelor de silvi- cultură apărute după cel de-al doilea război mondial (L. Tschermak, Et. Maycr ș.a.), în monografiile dedicate pădurilor, Europei (H. Mayer, 1984) sau elaborate în ultima- vreme pentru principalele specii forestiere (molidul — în R.E.G.; fagul — în Franța,*, stejarii — în R. P. U. ș.a.). Să reținem că intr-o bibliografic a literaturii mondiale din perioada anilor 1964—1974 pentru genul. Populus — lucrare apărută în S.U.A. — sînt cuprinși un număr de 102 autori români cu 154 titluri de lucrări (Revista pădurilor, nr. 8, 1977). „Avem o literatură forestieră de rang inter- național, un învățămînt superior de prestigiu, frecventat și de studenții străini pentru ambele grade academice (inginer diplomat și doctor inginer), de prezența activă a inginerilor români în literatura forestieră internațională, în lucrări colective cu colaborări românești ori citați de străini și de participarea efectivă ca experți în probleme de împăduriri în stațiuni extreme, amenajări forestiere, construcții de drumuri, instalări de fabrici etc.” — astfel sintetiza Th. Bălănică afirmarea forestieră a României (Revista pădurilor, nr. 1,1971). Cele consemnate în rîndurile de mai sus su- bliniază cu vigoare rolul Revistei pădurilor ca „punte dc legătură cu străinătatea, care duce pînă departe pe plan internațional realizările științei și tehnicii românești, contribuind astfel la afirmarea acestora pe plan extern. Totodată ea aduce de acolo informații prețioase despre 269 tot ee este nou și aplicabil — după adaptări bine venite în condițiile țării noastre. Prin Re- vista pădurilor lumea a descoperit România forestieră și îi recunoaște acum contribuțiile la dezvoltarea științei silvice internaționale” (Giurgiu, V. In: Almanahul pădurilor, 1985). Acesta este în primul rînd și meritul incontesta- bil al mai multor generații de vrednici înaintași, colaboratori devotați ai revistei — cei mai mulți dispăruți dintre noi înaintea acestei mărețe aniversări — a căror memorie o cinstim cu venerație și a căror activitate nobilă trebuie să constituie un luminos exemplu pentru gene- rațiile prezente și viitoare de silvicultori români. Pentru a continua această frumoasă tradiție, șe impune ca revista Să asigure cu materiale de calitate permanența rubricilor ei, mobilizlnd în acest sens un cerc larg de colaboratori de înaltă competență. în scopul popularizării largi a realizărilor noastre, ca și pentru circulația publicațiilor românești de specialitate peste hotare este necesară în afara unor rezumate mai ample — elaborarea unor monografii ; corespunzătoare privind pădurile, istoria silvicultor ii Și persona- litățile de frunte ale silviculturii românești, publicate și în limbile de mare circulație, ca și o prezență mai activă cu articole în periodicele internaționale sau străine, de specialitate. The Revista pădurilor, a link with the World forestry and sclenee of silvicultura * ; 1 • AH along its existence the Bevista pădurilor has been a link -With World forestry and selcnce ol silvicuiture. Even from its beginnings, the Revista pădurilor focused on the scientific Information in the foreîgn reference Iiterature. With the years and as Romanian research dcvcloped, original papers, of the most varied fields of silvicul ture — published in the Journal ™ vere considered important Romanian. contributlons to the progress of European and World fdrestry. : * The papers puhlished in the Revista pădurilor, mainly during the past decades, were reviewed in foreign refe- rence Iiterature. ' !< The Revista pădurilor has been a menns for Europe and other continents to discover forest România and acknowledged its contributlons to the progres» of internațional forestry. The same Journal has been the means for Romanian foreslers to discover internațional forestry World. Severa! foreign foresters and scientist» have published papers in the pages of the Revista pădurilor. 3ÎQ REVfSȚA PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. 4 Din activitatea Academiei de Științe Agricole și Silvice ——==========::=::=====:::=============^==^:=::=:;::;;4===^^ Valorificarea rezultatelor cercetării știintifîce ;n stagiunile experi- mentale cu basă materială proprie Secția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, potrivit atribuțiilor sale Hatttfare/a efectuat, în ziua de 26 iulie a.c., u .maliză cu privire la valorificarea rezultatelor cercetării științifice silvice în stațiunile expcii- inentak* cu bază materială proprie și grăbirea transformării ocoalelor silvice experimentale in unități model de gospodărire. La analiză au participat membrii Academiei, rercOțători și proiectanți din ICAS, cadre di- dactice de la Facultatea de silvicultură din Brașov, specialiști din Ministerul silviculturii, cadre de conducere și specialiști de la filialele, stațiunile și ocoalele silvice experimentale, alți incitați. în eadiul programului, ing M.lanculescu,di- rectorul Institutului, a făcut o prezentare ge- neralii privind valorificarea rezultatelor cer- cetării științifice silvice în ocoalele și bazele experimentale ale Institutului de cercetări și amenajări silvice și a înfățișat măsurile care se impun pentru intensificarea acestei acti- vități și grăbirea transformării ocoalelor silvice experimentale în unități model dc gospodărire. După această prezentare, au ui mat discuții, in cadrul cărora un mare număr de participanți au dezbătut toate aspectele legate dc tema ana- lizată și au făcut propuneri valoroase orientate înspre ridicarea eficienței economice și sociale a activității de cercetare, accentuarea efectelor ei demonstrative și de generalizare în producție. Analiza s-a încheiat cu următoarele concluzii ți propuneri : 1. Stațiunile experimentale silvice cu bază materială proprie și ocoalele silvice experimen- tale iși vor continua și intensifica acțiunea de instalarea suprafețelor experimentaledc durată, precum și suprafețele demonstrative care să constituit' modele dc aplicat în unitățile de producție ale Ministerului Silviculturii. Aceste ocoale silvice în plus au rol de stație pilot în care se Încearcă și se verifică, pentru prima dată, rezultatele corectărilor care după validare sînt genendizatc în producție. 2. Suprafețele experiment ale din aceste ocoale, destinate cercetărilor de silvicultură (cultură, refacere, regenerare, exploatare a pădurilor eu.) se vor instala, ui mări și valorifica cu res- pectarea rigorilor tehnicii experimentale.; gene- ralizarea rezultatelor se va face prin includerea nceWora în proiectele de amenajare a pădurilor și iu instrucțiunile Ministerului Silviculturii; aplicarea acestor rezultate în producție va fi susținută de Institutul de cercetări și amena- jări silvice prin acordarea de asistență tehnică și prin vizite șj schimburi de experiență la Su- piafețele experimentale demonstrative. 3. Transformarea- ocoalelor silvice experi- mentale în unități model de gospodărire, într-un termen relativ scurt, este posibilă doar la ocoa- lele eu tradiție veche care au beneficiat în trecut de un Sistem rațional de gospodărire (Mihăești, Săcele). Celelalte ocoale silvice (Caransebeș, Tomnatec, Vidra., Dcchința), preluate de insti- tut în urmă eu 8 ani, carp, au întinse suprafețe de păduri iiecorespunzătoare ca structură și calitate, pot fi transformate în unități model, într-o perioadă mult mai lungă; în aceste ocoale se cere ea intervențiile ce se fac îh nrbo- rete să fie „model”, urmînd ca, datorită acestor intervenții, in decursul unui ciclu de producție, structura șî calitatea arboretelor să devină optime. 4. Cu privire la cori*Iniția speciilor din păduri se consideră că ocoalele silvice experimen tale nu sînt în întregiine reprezentative șî nu acoperă întreaga ga-mă de formații și amestecuri fores- tiere și nici pe cele rhai importante din flora forestieră a țării noastre (Fa, St). Este de dorit ca Institutul de cercetări și amenajări sil- vice să-și lărgească baza experimentală în cadrul unor ocoale care au țoSt experimentale (Fintînele, Snagov), au păduri bine conservate și cu structuri corespunzătoare și reprezenta- tive (Retezat). □. Buna gospodări1-6 a pădurilor din ocoalele silvice experimentale presupune și o adminis- trație model; este necesară o planificare justă a sarcinilor, în deplidă- concordanță cu capaci- tatea de producție și protecție a pădurilor; este necesară respectarea posibilității și realizarea accesibilității jn toate pădurile; o bună gos- podărire nu este posibilă decit cu specialiști de cea mai înaltă calificare și în număr suficient, la toate nivelele. Se apreciază că, din aceste puncte de vedere, ocoalele silvice experimentale care, pe lingă sarcinile de producție, au sarcini de ordin științific Ș1 demonstrativ, trebuie deci să beneficieze de mai multă atenție și să fie apreciate și susținute rnai mult, după criterii juste, de Institutul de cercetări și amenajări silvice și de Ministerul Silviculturii. Aceste unități ar trebui să devină model și sub raportul exploatării pădurilor- Dr, ing. TEODORA ANGA REVISTA PĂDURILOR * anul 100 * J985 * Nr. 4 271 Analiza activități dc cercetare și producție desfășurată de Stafiunea «ie cercetări salmonicple Foteci-Iiicaz " t Secția dc silvicultură a xlcadvmiiu de Șl iiufe Din materialele prezentate, din-dezbaterile J&dMkăl.uWllc Oi^eutiilc purtate eu ocazia 1 viț^rii1 ’Sumimli1 dKțnfit? urină t ( arde ^dWu^șr-Jnopniiell î Agricole și Silvice, potrivit planului său dc acti- vitate și in conformitate cu atribuțiile sale statutare, a organizai, in ziua de 9 august 1985, o analiză cu privire la activitatea de cer- cetare și producție desfășurată de Stațiunea de cercetări salmotiicole Potoui — Bicaz. Acțiune;; s-a ținut laPotoci, la sediul stațiunii; au parti- cipat membrii Academiei, cadrele de conducere ale Institutului dc cercetări §i a menajări sil- vice. cercetători și proiectanți din institut, de la Filiala Hemeiuș și de la Siațiimea Poloci, specialiști din Ministerul silviculturii și de la Inspecțoiatul silvic județean Neamț, organe, ale puterii locale de partid și de stat, alți invitați. în cadiul programului a fost vizitată baza materială a stațiunii și, în primul rind, rețeaua de vivieie experimentale și do pr oducție de pe Lacul Bicaz; aiei s-a făcut prezentai ea. temelor, experiențelor și variantelor care se urmăresc eu privire la creșterea și nutriția sahnonidelor, combaterea bolilor și alte probleme de aeva- cultură pe Lacul Bicaz. în continuare a fost vizitată fabrica de produse concentrate pentru hrana, sa,lmo>.idelor, care funcționează in cadiul stațiunii; este o fabrică realizată la noi în țară, pusă în funcțiune, pentru prima dată, laFotoei, unde funcționează cu bune rezultate. în final au fost vizitate laboratoarele, birourile, spa- țiile administrative și gospodărești ale stațiunii. în cadrul ședinței de analiză, ing. M. laneu- leseu, directorul ICAS (desemnat ca- responsabil al acestei acțiuni din partea secției de silvicul- tură) a făcut o prezentare a temei din planul secției, a enunțat aspectele principale ale cer- cetării șî producției sahuonicole puse în discuție și, a dezvoltat o paralelă eu privire la cultura salmouidelor, în păstrăvăiii clasice, pe rîuii de munte și în viviere, pe lacuri de acumulare: a insistat asupra importanței și perspectivelor de extindere a metodelor de creștere în viviere, avînd în vedere numărul mare de lacuri de acu- mulare existente în țara noastiă, ale căror resurse nusint folosite; a subliniat importanța ce o prezintă, din acest punct de vedere, Sta- țiunea de cercetări sahuonicole Potoci — Bicaz. în continuare, dr. I. Mîion, șeful stațiunii, a prezentat referatul cu plivire la activitatea de cercetare și producție dcsfășuiară de această unitate șî a înfățișat stadiul în care ea se află, în prezent, sub toate aspectele: sistemul de acvacultura, numărul și conținutul temelor de cercetare, sarcinile de producție, baza de cer- cetare, cadrele de specialitate și ajutătoare, perspectivele de dezvoltare în viitor. Problemele puse în discuție au făcut obiectul unor dezbateri competente și aprofundate la care și-au adus contribuția 11 participanți. I. .Slnțiunea de cercetări salmonicole Potoei— Bicaz este o unitate de cercetare cu profil bine stabilit javîi.d caobiect iv cei cotarea și producția salmonicolă, pe lacurile dc. acumulare; are o structură organizatorică bună,. are'un nivel elevat al lucrărilor de cercetare și producție, are o justă orientare în coca ce privește dezvol- tarea ei ca unitate de cercetare, ca bază experi- mculaiă n cercetării, și ca unitate model pentru Joute unitățile de- profil. . 2. Pentru a completa aria- ue cunoștințe refe- ritoare. la extinderea și ml-ensilieareu culturii salmonicole pe lacurile dc acu mulai c'șî în apele ; de munte, cercetările de specialitate, .pe lmgă preocupările actuale pi ivind creșterea și nutriția acestora, trebuie să abordeze și alțe aspecte importante cum Sînt : genetică și Ameliorarea salrnonidelorj păstrăvului și ai, loștrițeij ecolo- gia și diagnoza ecologică a lacurilor de acu- mulare, combaterea bplilbr Ia Sailrtidftid^ ș.a'. 3. Pentru introduhoreu în producție și extin- derea rezultatelor dejA Cxistefiti- este necesar să se pună lă piftiei Ș să se verifice în fază pilot tehnologia cre^elii salmor.idelor' in viviere, eficiența economică1 și posibilitățile de renta- bilizare a Activități, avind iu vedere,condițiile climatice și ecologice,' specifice fiecărui, lac. precum și necesitatea folosirii de ingrediente autohtone în hrana granulată.' 4. Be recomandă ca sectorul de proiectare ăl ICAS să organizeze un nucleu de proiectare cu specialiști profilați pe lucrări din domeniul sa?moniculturii. m • 5. Academia de Științe Agricole și Silvice și Institutul de cercetări și amenajări silvice sînt rugate să sprijine colectivul stațiunii cu teme de cercetare pentru doctorat, in domeniul acvaculturii, să, fie susținuți pentru a putea obține material;documentai de specialitate-și cercetătorii de la Putuși să fie luați în evidență în vederea efectuării unor stagii de documentare în țări care au un’anumit avans în această direcție. în încheierea ședințeLdo analiză, tir. irig. I. Catiina, președintele Secției de silvicultură, reluind aprecierile elogioase făcute de parțici- panți, a felicitat colectivul de oameni ai muncii de la Stațiunea de cercetări sahuonicole Po- toci — Bicaz* pentru rezultatele obținute in activitatea de cercetare și producție, .pentru ținuta și nivelul ridicat al prezentărilor și demon- .strațiilor făcute și peutiu modul cum au orga- nizat această acțiune a secției la Bicaa. Dr. ing.'TEODORA ANCA IțșvjȘTA pădurilor * Awi too * iw * Nr. 4 Cronică 1 1 -'rJi • - -h , • ‘ 11 • r» ?• • •'- f', . »' • • ji^ •■ 3i.; ,., . * lb Liseraril® ceH?î de-al IX—-Sea Congres ‘ForesHer Mondial " >», !, r‘ -q Dr. ing.11. MILESCU în perlcatia 1 10 WUb mc. s-au desfășurat la Palatul COngrcselWâtn Ctedad de Mexteo, lucrările celui de*al IX-lca Congres fortttler mondial, prestigioasă manifestare Interna- țională, Care n’rennlt 2200 delegați din 102 țări, reptezentlnd administrații forestierei instituții de cercetare'șt Învățămint, Unități dc exploatare $1 industrializare a, lofimului/ precum ți cercuri de afaceri care se Ocupă in>. - — Influența poluării industriale nr]:» productivității si stabilității ecosistemelor forestiere (aut or : Mm-um lanculescu}. Probleme prioritare în protecție- pădurilor din Republici Socialistă România (autori ; Constantin Niteseu, Adam Simio- nescfi. și- Mircea ștefănescu), — Parcurile șl rezervațiile naturale din România — rolul lor In conservarea genofondului șl eeofondtilui forestier (autor: Nicolae Doniță). — Combaterea proceselor avansate de eroziune și alune- care In România, cu ajutorul vegetației forestiere (autori: Constantin Traci și Emil Untaru). I-Țcc tul hidrologic și anticroziomd al lucrărilor dr amena- jare a bazinelor hidrografice torențiale (autor-; Rădw GuSpnr). - Tnîlm-t.la factcrilțr cner^eîlei asupra dezvuliarn indus- Iriți de IHTlnerm-c a.lemnului din Republica bm-ialEtă Româ- .„i.ia ( n leii: lo.m 1 iriga.’ Ion Cui-siru și Alexandru Chio- . rran.u). ■— Crcșterem pradvrtM. de. valorificare a Juomaseî forchtierc • prin trcusfrrui nperațătuilor de sorlaro și preiadusirializare din pădure in centre spedalirak' duliile eu linii Iclmuloaice scuuaiitmmile miitoii : Gheorghv Gonslantincsvu, Stelinu AVISTA PĂDURILOR * Anul I(W * 19KE + Ar. 4 U73 Munteanu, Gheorghe Cerchez, atârnate Stamate șl Vâlcriu Caisan). — Realizări șl tendințe In R. S. România In dotarea fon- dului forestier cu căi de transport ți crearea autovehiculelor specializate de mare capacitate. In vederea valorificării inte- grale a biomasci forestiere ți reducerea consumului de carbu- ranți (autori: Aurel Ungur, Rostislov Bereziuc, Virgil Oprița Și Ion Olteanu). — Evoluția tehnologiilor de fabricație în industria de pre- lucrare a lemnului din R. S. România. Implicații asupra creșterii productivității muncii șl valorii produselor din lemn (autor: Fiorin Cristescu). — Contribuții privind reducerea pierderilor de lemn prin folosirea de noi produse dc protecție a lemnului cu grad redus de poluare șl remanență ridicată (autor: Ion Plugaru). Concluziile generale ale Congresului forestier mondial din Mexic ilustrează conștiința înaintată a tuturor celor ce văd In pădure un important factor al calității vieții. Aceste con- cluzii pot orienta pe administratorii de păduri, ca și pe spe- cialiști asupra unui larg cimp de acțiuni, menite să garanteze permanența resurselor forestiere și pentru generațiile viitoare. Desprindem dintre ele, pc acelea de utililate ■ mai largă, ca dc exemplu. : — este necesar să se intensifice cooperarea șl schimburile internaționale cu privire la sistemele și mijloacele de conscr- vore aresurselor forestiere naționale șl intCmațicnale, pentru Se asigura o mai bună gospodărire a surselor genetice regenera- bile și a garanta. Un nivel corespunzător al calității vieții; — se impune mai mult ca aricind, intensificarea cercetării științifice si a transferului de tehnologii pentru stabilirea de soluții viabile de dezvoltare economică a comunităților rurale, cu deosebire prin punerea In valoare a noi complexe forestiere; — importanța crcscî'ndă ce revine personalului tehnic dc toate gradele, pentru amenajarea și gestionarea corespunză- toare a pădurilor, ca și pentru stăvilirea procesului de diver- sificare din zonele aride; — se solicită un mai mare interes din partea factorilor politici de decizie pentru promovarea unor tehnici adecvate de menținere a integrității resurselor forestiere, evitlndu-se complet efectele negative ale despăduririlor prin exploatări iraționale și poluării de către noxele industriale; — se consideră vitale pentru asigurarea permanenței resur- selor forestiere, promovarea de programe naționale tn acest scop, vulgarizarea cunoștințelor despre pădure și o. partici- pare activă din partea tuturor păturilor Sociale la îndeplinirea Obiectivelor propuse; — se recunoaște starea de alertă generală generată denoxele industriale și se recomandă adoptarea dc soluții imediate, inclusiv dc Încheierea unor acorduri Internationale. Îndeosebi Intre țări din Europa, In scopul prevenirii sau reducerii pro- gresive a acestui fenomen (dezastru); — industriile care Se bazează pe lemn, ca principală sursă de materie primă, trebuie să ia în considerare atît diversifi- carea gamei de produse ce se pot obține și valorificarea supe- rioară a acestora, cit mat ales acele activități conexe, cum slnt chimizarea sau gnzeificarea biomasci forestiere, care pot clștlgaîn importanță pe măsura identificării de noi tehnologii; — se consideră unanim inacceptabile, protecționismul și diferitele bariere tarifare și vamale. înlăturarea lor garan- tează o valorificare echitabilă a resurselor forestiere naționale și stimulează in acest sens economia țărilor în curs de dezvol- tare ; — politicile forestiere trebuie să servească nu numai orien- tării administrațiilor silvice de stat, dar în egală măsură și tuturor instituțiilor naționale, regionale sau locale, care vin In contact direct cu pădurea. Aceste politici să devină In realitate un Instrument eficace dc educație a maselor, de ridi- care a conștiinței forestiere a fiecărei noțiuni. In documentul final, adoptat prin consens, se subliniază faptul că participanți! la Congresul forestier mondial din Mexic, exprimă tn unanimitate voința guvernelor lor dc a conserva și folosi în mod rațional pădurile — sursă deosebit de importantă pentru obținerea de bunuri materiale ți ridi- carea calității vieții. Omenirea poate avea de suferit, sc arată In acest important document ce se publică In extenso, dacă se continuă cu degradarea ecosistemelor forestiere, fapt ce impune adoptarea de măsuri Corespunzătoare pc plan națio- nal, regional și internațional în scopul păstrării resurselor forestiere, ca unul dintre factorii principali de conservare a mediului Înconjurător. La Încheierea lucrărilor, șefii delegațiilor URSS șl Franței an solicitat, în numele guvernelor țărilor respective, ca viito- rul Congres forestier mondial (1900) să se organizeze la Mos- ceva și respectiv Paris, O hotărîre în acest sens, urmează să se adopte de către Consiliul FAO, în anul 1985, SE Jn perioada lucrărilor congresului, s-a organizat o expoziție forestieră cu exponate reprczcntînd programe de împăduriri in diferite zone ale lumii, tehnologii de industrializare și chimizare a len nulul, mașini, unelte și dispozitive peniru diverse activități cu caracter ferestier, expuse de țara gazdă, precum și firme constructoare dc mașini din SUA, Canada, Japonia, R. F. Germania, Finlanda, Franța, Anglia, Spania și Indonezia. A avut loc, tolodată, ceremenio plantării unui „pinetum’’, pe lingă Universitatea autonomă din statul Mexic în memoria profesorului Maximiiio Martincz, eminent botanist mexican, care a identificat pe teritoriul țării sale 50 specii șl 30 varie- tăți de pin. Se consideră că jumătate dintre aceste Specii, au lemn cu calități tehnologice valoroase pentru folosințe industriale. Din această diversitate de specii, peniru România a-a repartizat PZnus rudts EndI., caracteristică zonelor de mare altitudine. Cu prilejul acestei deplasări s-au vizitat și pepiniere sil- vice, pâstrăvârii, plantații forestiere șl o unitate dc produse stratificate din lemn. S-au obținut, pe lingă o documentație tehnică valoroasă, care s-a pus la dispoziția specialiștilor români prin biblioteca Institutului de cercetări și amenajări Silvice ți mostre de semințe din specii valoroase de pin, carac- teristice pentru condiții de vegetație din zone înalte, care vor fi semănate In unități ICAS. Pe durata Congresului forestier mondial din Mexic, s-a organizat, dc asemenea, un festival al filmelor documentare forestiere, în cadrul căruia au prezentat pelicule delegați din Mexic, Algeria, Brazilia, Canada, Franța, R. I7. Germania, Japonia, Jugoslavia, Suedia și Costa Rica. * tn continuare, reproducem manifestul celui de-al- ix-lea Congres forestier mondial. Manifestul din Mexic Reamintind că cel de-al VIU-lea Congres Forestier Mondial care a avut loc in 1978 la Djakarta — indonezia, a recunos- cut că pădurea trebuie pusă In serviciul colectivității, adu- etndu-și contribuția Iu ameliorarea calității vieții societății și — în mod deosebit — a sectoarelor celor mai sărace; Reamintind că ulterior—au fost adoptate strategii mondiale pentru reforma agrară șl dezvoltarea rurală, ea și pentru conservarea naturii și resurselor energetice, care au reflectat omul bună Înțelegere a cerințelor sociale, a Interde- pendenței omului și resurselor forestiere, ca șl a necesității dc punere in aplicare a soluțiilor integrate la procesele de dezvoltare; Recunoscind acordul ce a fost adoptat de către cea de-a f.XNXVI-a reuniune a Consiliului FAO pe linia ca cel dc-al IX-Iea Congres Forestier Mondial să dea prioritate specială conservării și folosirii adecvate a resurselor forestiere; Cunoscind că Anul internațional al pădurii, declarat de Consiliul FAO, constituie o excepțională ocazie pentruexa- minarca marilor probleme ridicate de silvicultura mondială ; Ținind seama de conținutul Programului de acțiune apro- bai de către cea de-a Vll-a sesiune a Comitetului FAO de punere In valoare a pădurilor tropicale > Reamintind contribuția adusă de păduri la viața societății, sub formă de bunuri și servicii pentru dezvoltare rurală și 274 REVISTA PĂDURILOR * Anul 10Q * 1985 * Nr. 4 industrială, ca șl pentru protecția mediului șl securitatea alimentară; Considerind că ■viitorul omenirii este amenlhțat de dimi- nuarea șl degradarea ecosistemelor forestiere, sărăcirea genetică, dispariția de specii, deteriorarea hidrologică si cli- matică,’ epuizarea solurilor, scăderea productivității, insu- ftcieuța regenerării pădurilor ea și proasta lor exploatare ; Considerind că există O relație slrinsă între mizeria socială, pe de o parte, și dezechilibrul ecologic, pc dc altă parte, ceea ce face ca subdezvoltarea populației rurale, lipsa infrastruc- turilor corespunzătoare, întîrzîerea pe plan tehnologic. Slaba productivitate și competitivitate a activităților forestiere să fie — tn același timp — Cauze și efectul distrugerii pădu- rilor; Acceptind teza că structurile instituționale, industriale și comerciale neadecvate constituie cauze ale degradării resur- selor forestiere, itnplicind agravarea condițiilor soc*abecono- mlce Iu dauna resurselor existente ; Considerind. că majoritatea țărilor in curs de dezvoltare depind — In materie de energie pentru subzistentă — de resur- sele lor forestiere și că, in unele țări, penuria de lemn de foc devine din zi In zi tot mal acută, ca urmare a creșterii demo- grafice, cu toate implicațiile economice, sociale și de mediu ambiant ce decurg din această Situației Considerind gravitatea consecințelor despăduririi in regiu- nile lovite de secetă, precum și Impactul ce rezultă peniru Situația alimentară șl supraviețuirea populațiilor afectate, Îndeosebi In Africa l Considerind faptul că Intr-un număr tot mai mare de țări pădurile slnt din ce In ce mai afectate de incendii, dăunători și boli, iar pagubele cauzate de poluarea atmosferică Învede- rează riscurile existente pentru calitatea vieții șl pentrusec- taare de activitate cum sini agricultura, protecția alimentelor șl apelor, protecția faunei și resurselor piscicole; Considerind că actuala criză internațională a SCOS In CVi- idență, pe de o parte, Strtnsa interdependență și disparitățile ce există Intre națiuni, iar, pe de altă parte, impactul facto- rilor economici și politici asupra conservării și utilizării resur- selor naturale; Considerind diversitatea de posibilități și soluții pe care sectorul forestier le oferă fiecărei țări. In funcție de caracteris- ticile dezvoltării economice șl sociale, ale resurselor și nevoilor prioritare; Recunoscind că In majoritatea țărilor industrializate resur- sele forestiere constituie izvor de creștere economică și de ame- liorare a calității vieții, In timp ce tn multe țări in curs de dezvoltare acestea reprezintă un potențial prost exploatat deși ar putea fi bază principală pentru bunăstarea social-eco- nomică în zonele rurale ; Convins că 0 dinamizare a activităților forestiere poate con- tribui la dezvoltarea comunităților rurale cu toate bineface- rile ce ar putea decurge pentru comunitățile naționale In ansamblu; > ț • Ținind seama de marile perspective ale dezvoltării indus- triilor bazate pe lemn — de la mici unități familiale, la mari complexe industriale integrate — pentru producerea de nume- roase bunuri necesare societății; Recunoscind că, frecvent, sectorul forestier este tratat prea sectar —, polarizînd decizii și strategii *— și făclnd dificilă reușita unei planificări integrate, de ansamblu; Ținind cont de epuizarea progresivă a resurselor naturale neregenerabilc, cit și de posibilitatea Înlocuirii lor prin resurse regenerabile — In particular, resurse forestiere; Ținind seama de faptul că —• din cauza situației economice dificile din ultimii ani — mijloacele alocate protecției și dez- voltării resurselor forestiera au fost insuficiente; Considerind insuficiența resurselor alocate cercetării chemate să facă față cerințelor tehnologice șl științifice in pas cu noile dimensiuni șt responsabiliiăți ale sectorului; Congresul declară că pentru aplicarea noilor strategii șl politici forestiere trebuie adoptate următoarele directive și principii : Pacea mondială, creșterea economică, bunăstarea socială, calitatea mediului înconjurător șî a relațiilor dintre națiuni trebuie să constituie fundamentul unei dezvoltări juste, echi- tabile și raționale; REVISTĂ PĂDURILOR * Anul 100 * 1985 * Nr. $ Sectorul forestier trebuie să participe Ia dezvoltarea Inte- grală a națiunilor și să contribuie la bunăstarea comunităților rurale și urbane, prin punerea in valoare deplină a potenția- lului propriu în beneficiul dezvoltării producției, protecției șl vieții sociale; Este necesar să sc definească politici șl să sc aplice strategii bazate pe responsabilitatea șl participarea reunită u tuturor membrilor societății: Dezvoltarea trebuie să aibă efl protagonist ființa Umană, iar ca obiectiv principal beneficiul pe care aceasta 11 poate avea, tot așa după cum scopul principal vizează progresul populațiilor care locuiesc in zonele forestiere ; Evoluția mondială cere o nouă definire a relațiilor dintre resursele forestiere și societate, prin armonizarea ființei umane CU mediul natural, cu ajutorul unei conștiințe mai clare a schimbărilor tehnice, sociale, economice șl politice pe care le CCre această nouă strategic forestieră; Este urgent să se ia măsuri pentru ameliorarea sistemelor de comunicații Intre sectorul forestier, pc de O parte, și in- stanțele politice, cele ale puterii, ale instituțiilor financiare, ăle altor sectoare profesionale șl ale societății în general, pc dc altă parte; Este necesar să sc acorde Încredere șl să se dea inițiativă populațiilor spre a sc asigura cooperare din partea lor, ca și ■dezvoltarea resurselor umane existente pc plăti local in direcția unei participări efective ; în vederea unei asigurări certe a'coordonării acțiunilor Intre instanțele guvernamentale centrale și cele rezonate, precum șl intre Instituțiile private șl cele publice, este necesar ca atlt cadrul legislativ, cit și cadrul instituțional să fie per- fecționate sau adoptate mai bine cerințelor; Este deosebit de necesar șl urgent — mai ales In tarile In CUM ’de dezvoltare —■ ca resursele forestiere sK constituie u opțiune rentabilă pentru populația rurală, rășpunztnd nevoi- lor reale ale acesteia. In acest scop, trebuie promovată crearea de organizații viabile, CU gestiune proprie, ca promotoare ale activităților forestiere, capabile să acționeze In calitate dc partener al societății, guvernului șl industriilor. In aceste organizații trebuie să-șl găsească loc țăranii fără pămlnt, femeile și adolescenții l Instruirea dc noi promoții dc cadre superioare, tehnicieni, specialiști și muncitori pentru silvicultură, trebuie amelio- rată și dezvoltată, așa fel Incit să se poată face față corespun- zător noilor cerințe ale acestui sector; Progresul social poate fi asigurai concomitent cu conscr- •vare^i resurselor naturale numai In cadrul creat prin Ir o dezvoltare rurală integrală, cuprinzind amenajarea și exploa- tarea pădurilor, activitățile agricole și pastorale, ca șî aspec- tele ecologice,; । Trebuie dezvoltate și sprijinite, dc urgentă, acțiunile dc ameliorare a bazinelor hidrografice degradate și cele de luptă contra deșcrtificurii, îndeosebi fa Africa, acestea vizind simul- tan restaurarea și păstrarea echilibrului, înserarea zonelor incriminate in procesele productive macrogeograficc șl pune- rea, zonelor aride șl seniiaride In slujba nevoilor populației; Este necesar să fie sporite și «orientate resursele financiare destinate să intensifice acțiunile de conservare, protecție, și industrializare ; resursele respective să provină, pe dc o parte, dintr-0 creștere a productivității, Iar pe de altă parte, de la instituții financiare naționale și internaționale, precum șt de ia organizații ncguvernamcnlale; Congresul subliniază importanța și urgența „Planului de acțiune’' privind pădurile tropicale, adoptat de către cea de-a VII-u sesiune a „Comitetului FAO pentru punerea In valoare a pădurilor tropicale'' și sprijină, cu fermitate orice inițiativă menită să accelereze dinamizarea acțiunii In urmă- toarele cinci domenii prioritare : silvicultura, integrată In fondul funciar, lemnul de foc șl energia, conservarea ecosis- temelor forestiere tropicale, dezvoltarea industriilor forestiere, dezvoltarea instituțiilor forestiere; Congresul propune crearea unui „Fond mondial pentru dezvoltarea și' proiecția mediului forestier înconjurător”, îndeosebi pentru ajutorarea țărilor In curs de dezvoltare. (Republica Federală Germania apreciază că înainte de a se acorda sprijin propunerii de crearea a fondului respectiv trebuie examinate principiile șl reglementările pe care acesta șr urma să SC sprijine). 375 , Congresul solicită guvernele să sprijine obiectivele anului internațional al pădurii, a cărui reușită depinde hotăritor de inițiativele naționale șl locale. Este necesar ca dezvoltarea industriilor forestiere să fie planificată In corelare cu caracteristicile pădurilor și cu sis- temele de producere a materiilor prime In cadrul programelor . dc amenajare integrată, recunosclndu-Se căindustria lemnului este un element esențial Iu dezvoltarea rurală, aiil ca sursă generatoare dc venituri, cit și ca garanție ă conservării resur- selor Însăși î întreprinderile forestiere reclamă investiții care — In mod frecvent — au rentabilitate redusă; această constatare tace necesară promovarea concepțiilor privind noile tehnologii capabile să permită rentabilizarea investițiilor, la care să fie cointeresat un număr cit mai mare de beneficiari ; Este necesar să se acorde mai mare importanță soluțiilor și tehnologiilor adecvate conservării și exploatării resurselor forestiere, triigindu-.se învățăminte din cunoștințele tradițio- nale deținute de populațiile din mediul rural și — in mod deosebit din zonele forestierei Trecerea dc la sistemele actuale.,, la folosirea mai eficientă asurselor regenerabile dc energie, trebuie să aibă loc in așa . fel IjicU Să fie posibilă folosirea moi completă a resurselor forestiere uu numai ca sursă pentru energie de subzistență, ci și pentru energic industrială, electrificare rurală, dezvol- tarea irigațiilor și Înlocuirea combustibililor fosili; , Trebuie adoptate măsuri concrete, la nivel național și in- ternațional, care să conducă la diminuarea nivelului emisiilor de noxe, poluante, dăunătoare, pădurilor ți vieții u^ane, mai ales in regiunile industrializate. Este necesar să sc acorde caracter de Înaltă prioritate cerce- tării științifice și tehnice, ca și propagării rezultatelor obținute til această activitate din sectorul forestier, acordindu-sc atenție deosebita zonelor critice, cum sint pădurile tropicale, zonele aride sau de terenuri degradate, zonele agra-sîlvo?pas- torale și cele afeelale de poluare industrială. 1 >cz voi tarea socială și economică, ca și echilibrul «colegic mondial, reclamă cooperare internațională bazată pc efortul țărilor, cu luarea tn considerare a responsabilității față de generațiile viitoare l Profesiunea forestieră, ca factor de dezvoltare economică, trebuie să sesizeze Și Să accepte responsabilitățile CC-Î revin, adapMndu-șe noilor solicitări adresate sectorului, ca.urmare a OumcroascJpr schimbări pe cară le sufcră umani lalea; In acest context, silvicultorii din toate țările trebuie să se preo- cupe de realizarea schimbărilor de cunoștințe și experiență, dezVOlțlnU cooperarea internațională , și — astfel — prpmo- vlnd pacea țt prietenia Intra țările lumii; Trebuie să fie subliniată valoarea reală crescfndă a resur- selor forestiere din țările dezvoltate, attt sub aspectul împac- tultrl lo* pozitiv asupra mediului înconjurător, cit și al contri- buției lor la producția industrială; AI IX-lea Congres forestier mondial își reafirmă convinge- rea că este posibilă înfringerca sărăciei șî atenuarea lipsei de produse forestiere care persistă pc vaste regiirirt'ale planetei, stopindu-se procedeu] dc distrugere a resurselor forestiere, îngrijirea,' folosirea și valorificarea adecvată a nccstoiU, reeu- uosclnd că t " Printr-0 participare socială mai amplă, conservarea șl exploatarea rațională a potențialului economic al pădurilor, poate să promovțze. dezs oftarea economiilor naționale, con- ducind — in final — la ameliorarea nivelului dtș viață spre beneficiul umanității șl i loio ne m pi pi- nîeta Comana. puiefi de specii repede ; Crescătoare plop și salcie In pepiniera Mo Iu. Inspectoratul silvic județean Giurgiu gospodărește masivele forestiere Căscioarele — ocolul silvic Bolintin — și Comana — ocolul silvic Comana—, vestigii ale vechilor codri ai Vlâsiei, cu arborete falnice de stejar, în vîrsta de peste 130 ani. în ultimii ani, fondul cinegetic s-a îmbogățit cu cerbul carpa- tin colonizat pe fondul de vînătoare Comana. U.M.T.C.F. - BRAȘOV Șos. Feldioarei nr. 19 OFERĂ LA COMANDA ANEXE TRACTOR ÎNTREȚINERE DRUMURI T.I.Dd LAMĂ DE BULDOZER ORIENTABILĂ PLUG PENTRU CURĂȚIREA ȘANȚURILOR LAMĂ DE NIVELARE INSPECTORATUL SILVIC JUDEȚEAN SATU MARE Satu Mare, Piața Lenin, Poate produce pe bază de comenzi tern 9 împletituri din nuiele de răchita p< tru beneficiari interni și externi. • Păstrăv pentru consum, icre și pui de păstrăv pentru repopulări. • Stupi orizontali și produse apicc — miere, lăptișor de matcă, polen, pr polis, apilarnil, venin de albine, roii mătci selecționate etc. La multi ani