REVISTA PĂDURILOR
INDUST MA LEMNULUI
CELULOZA SI HIRTIE
PĂDURILOR
CRONICA
Prin decret al Consiliului de Stat) ca urmare a
reorganizării Ministerului Economiei Forestiere șl Ma-
terialelor de Construcții) au fost înființate Ministerul
Silviculturii șl Ministerul Industrializării Lemnului șl
Materialelor de Construcții*
Prin decret prezidențial) în funcția de ministru al
silviculturii a fost numit tovarășul Ion Cioară*
Decretul nr* 320 din 1082 al Consiliului de Stat
privind înființarea') organizarea și funcționarea Mini*
sterului Silviculturii este publicat în Buletinul oficial
al Republicii Socialiste România nr* 80 din 14 septem*
brie 1982.
REVISTA PĂDURILOR—INDUSTRIA LEMNULUI-CELULOZĂ Șl H1RTIE
ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII, MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI
Șl MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR
ȘI TEHNICIENILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA
anul 97	Nr. 4	octombrie 1982
CONSILIUL DE CONDUCERE
Dr. ing- Gh. Constantlneseu (președintele consiliului șl redactor responsabil), ProL dr. ȘL Alexandru,
Dr. ing, A. Anca, Ing. B. Andarache, log. Gh. Borhau, Ing. G. Bumbu, Dr. Ing. V. Chlribău, Ing. FI. Cria-
tescu, Ing. Cornelia Drăgan, Ing. Gh. Neeulau, Dr. Ing. Flloftela Negrujlu, Prof.. dr. Ing. S. A. Munteanu,
membru corespondent al Academiei R, S. România, Dr. Ing. P. Obrocea, Dr, Ing. I. Predeseu, Ec. Gh. Sanda,
Acad. Cr. I. Slmlonescu, Ing. Ov. Stolau
REVISTA PĂDURILOR
- SILVICULTURA ȘJ EXPLOATAREA PĂDURILOR —
COLEGIUL DE REDACȚIE
Dr. doc. V. Giurgiu - redactor responsabil adjunct, Dr. Ing. G. Mureșan — redactor responsabil adjunct, Ing.
Al. Balșolu, Dr. ing. I. Catrina, Dr. ing. Gh. Cerchez, Dr. ing. D. Cârloganu, Ing. Gh. Gavrlleaeti,
Dr. Ing. D. IvdueMu, Dr. ing. Gh. Marcu, Dr. Ing. M. Marcu, Dr. ing. A. Ungur, Dr. Ing, D. Terteeel
Redactor de rubrică: N. TănBseseu	Redactor principal: Al. Deteșan
CUPRINS
MESAJUL președintelui IlepubHell Socialiste România, NICOLAE CEAUȘESCU, adresat parll-
clpanfllor Ia simpozionul internațional „Oamenii de știință șl pacea"
C. D. CHIRIȚA : Contribuții de concepție șl metodologie la Cunoașterea ecologică Integrali
a pădurilor noastre
N. CON STAN TINESCU: In problema gospodăririi pădurilor de gorun șl Stejar pedun-
culot, destinate aă producă lemn pentru turnire estetice
GH. MARCU: Tehnologia păstrării ghindei mal mult de 1 nn
VAL. ENESCU : Strategii moderne de ameliorare n arborilor forestieri aplicate In România
A. NEGRUȚIU, C. POPESCU: Utilizarea arbuștilor ca furaj pentru vinat
I.	DECEI, LUCIA OLANESCU, GRIGORE TABAN: Principalele caracteristici ale apară*
tulul foilor Ia arborii de fag cu virste intre 20 șl 60 ani
J.	KRUCH: Contribuții In legătură cu mărirea durabilității cablurilor de tracțiune utilizate
la tractoarele forestiere
C.	F. AVRAM. C. COS TE A: Programarea, organizarea șl conducerea producției, la nivel
de sector de exploatare a pădurilor, cu ujutorul metodelor matematice moderne
ELENA ICHIM : Contribuția invățămtntulul silvic din Bucovina Iu gospodărirea superioară n
pădurilor sale
V.	GALINESCU: Unele aspecte privind solurile șl productivitatea molidului din Ocolul silvio
Tomnntec
DIX ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE
CRONICĂ
RECENZII
REVISTA REVISTELOR	200, 207, 211,
Revista Pădurilor — Industria Lemnului — Celuloză și Hîrtie, organ al Ministerului Silvi-
culturii, Ministerului Industrializării I emnului și Materialelor de Construcții și al Consiliului Națio-
nal al Inginerilor și Tehnicienilor din Republica Socialistă România. Redacția : Oficiul de informare
documentară al M.I.L.M.C. : București, B-dul Magheru, nr. 31, sectorul I, telefon 59.Gfl.65. și
59.20.20/176.
Taxele poștale achitate anticipat conform aprobării D.D.P.Tc. nr. 137/3866/1931.
Tehnoredactor: Măria Ularu
187
188
193
201
204
208
212
220
224
229
232
235
236
238
240
Tiparul exacutat la I. P. ,ilafarm*|la«, cd. 2458
MESAJUL
președintelui Republicii Socialiste România,
NICOLAE CEAUȘESCU,
adresat participanților la simpozionul internațional
„Oamenii de știință și pacea”
Am deosebita plăcere să vă adresez dumneavoastră, partici-
panților lasimpozionul,.Oamenii deștiințâ ți pacea", ce se des-
chide astăzi Ia București-personalități de seamă ale științei ți
tehnicii contemporane-un salut cordial ți urări de succes în
desfășurarea lucrărilor reuniunii, astfel încît ea să dea un impuls
luptei forțelor înaintate de pretutindeni pentru progres Și
pace în lume.
Republica Socialistă România acordă o importanță de prim
ordin activității științifice, pune cuceririle științei și culturii la
baza a însăși construcției orînduirii noi, socialiste, apreciind că
acestea constituie un factor fundamental al progresului și civi-
lizației.
Trăim epoca celui mal mareavînt al gindirji științifice cunoscut
de omenire de-a lungul mileniilor, a celei mai grandioase revoluții
tehnico-științifîce, marcată de descoperiri epocale ce au schim-
bat șl schimbă radical reprezentările omului despre natură și
societate, despre univers, influențează toate laturile existenței
umane.
Asistăm, sub directa înrîurîre a științei, la modificarea con-
tinuă a condițiilor producției materiale, la stăpînirea tainelor
materiei șl valorificarea tot mai eficientă a bogățiilor naturii,
la sporirea capacității creatoare a popoarelor, Atlt în sfera per-
fecționării forțelor de producție ale societății, cît și a gîndirii
și creației spirituale, nici o națiune nu se mai poate dezvolta
fără aportul științei și tehnicii înaintate, viitorul omenirii însuși
nu mal poate fi conceput în afara marilor cuceriri ale gîndirii
științifice.
Trebuie să spunem însă deschis că multe din marile desco-
periri ale cercetării științifice și creației tehnice sînt folosite astăzi
pentru producerea celor mai sofisticate arme de distrugere
în masă, începînd cu arma atomică. în lume are Ioc o accentuare
deosebit de îngrijorătoare a cursei înarmărilor, acumularea de
arsenale militare în stare să distrugă întreaga planetă, să pună
în pericol însăși viața umanității. Asistăm la agravarea încordării
pe arena mondială, ca rezultat al politicii imperialiste de domi-
nație, forță și dictat, se manifestă cu putere tendința de con-
solidare șl reîmpărțire a zonelor de influență, se ascut contra-
dicțiile între state și grupări de state.
In același timp, în lume se afirmă tot mal puternic voința
popoarelor de a trăi libere, de a se dezvolta de sine stătător, dea
pune cu desăvîrșire capăt colonialismului ți neocolonialismulur,
oricăror forme de asuprire, de a asigura înnoirea democratică,
progresistă a societății, bunăstarea maselor largi muncitoare, de
a instaura pe arena mondială relații cu adevărat noi, de egali-
tate deplină între țări, de destindere, colaborare ți pace.
România socialistă acționează cu toată hotărîrea pentru dez-
voltarea relațiilor cu toate statele, fără deosebire de orînduire
socială. Așezăm la baza relațiilor cu toate țăr le principiile depli-
nei egalități în drepturi, respectului neabătut al independenței
și suveranității naționale, neamestecului In treburile interne,
renunțării la forță ți la amenințarea cu forța. Considerăm că
trebuie să se facă totul pentru oprirea agravării situației mon-
diale, pentru soluționarea tuturor problemelor dintre state
numai pe calea tratativelor, pentru reluarea și continuarea poli-
ticii de destindere și pace.
In actualele împrejurări Internaționale grave, oamenilor
de știință le revine o uriașă răspundere față de prezentul și
viitorul omenirii. Nimeni nu cunoaște mai bine decît savanții,
cercetătorii, forța de distrugere a armelor moderne, pericolul
pe care îl reprezintă conții suirea cursei înarmărilor pentru
cauza civilizației, pentru securitatea popoarelor, pentru însăși
viața omenirii.
Astăzi se pune problema de conștiință de a alege între poli-
tica de Intensificare a curse! înarmărilor, de producere de noi
arme nucleare de distrugere.în masă și politica de dezarmare,
de destindere și pace.
Nu poate exista o cale de mijloc I
Este evident că oamenii de știință, care înțeleg foarte bine
forța de distrugerea armelor și, în primul rînd, a armamentelor
nucleare, nu pot fi decît de partea politicii de dezarmare și de
pace, lată de ce, mai mult ca oricînd, oamenii de știință au înalta
îndatorire de a-ș] ridica glasul hotărît și de a face totul pentru
ca minunatele cuceriri ale geniului uman să nu mai slujească
fabricării armelor de nimicire în masă, pregătirilor de război,
politicii de agresiune, da forță și dominație. Menirea cea mai
nobilă a savanților, a cercetătorilor din toate domeniile șl de
pretutindeni este de a face ca întregul potențial al științei ți
tehnicii contemporane să fie consacrate progresului, bunăstării,
libertății șl independenței popoarelor, asigurări! dreptului su-
prem a! oamenilor la viață, ta pace.
Este necesar să se acționeze cu cea mal mare energie ți hotă-
rîre pentru oprirea cursei înarmărilor, pentru dezarmare șf,
în primul rînd, pentru dezarmare nucleară, pentru oprirea
amplasării ți dezvoltării de rachete cu rază medie în Europa,
împotriva producerii armei cu neutroni, pentru diminuarea
bugetelor și efectivelor militare, pentru renunțarea cu desă-
VÎrțlre la folosirea forței sau amenințării cu forța în viața
internațională, pentru făurirea unei lumi fără arme și fără
războaie.
Subdezvoltarea face ca majoritatea populației globului să
trăiască în înapoiere, ca aproape o jumătate de miliard de oameni
să sufere în mod cronic de foame. De aceea trebuie instaurată
o nouă ordine economică internațională, care sa asjgure accesul
neîngrădit al tuturor popoarelor și, în primul rînd, al celor ră-
mase in urmă, la minunatele cuceriri ale geniului Uman, circulația
liberă a cunoștințelor țl descoperirilor, transformarea științei
într-un bun al întregii umanități.
In condițiile amplificării crizei economice mondiale, un rol
deosebit de Important poate să-l joace știința în descoperirea
și valorificarea de noi surse energetice și de materii prime și
în punerea lor la îndemîna popoarelor, în fertilizarea și sporirea
randamentului pămîntulu! și soluționarea marii probleme a
alimentației. Ea are datoria să-șl aducă contribuția la ocrotirea
sănătății maselor de pretutindeni, la combaterea poluării,amelio-
rarea mediului ambiant, ocrotirea valorilor naturii, la transfor-
marea întregii noastre planete într-o adevărată grădină înflori-
toare care să asigure o viață demnă pentru toate popoarele.
Oamenii de știință șl tehnică din România, profund devotați
Intereselor poporului. își consacră întreaga energic prosperi-
tății economico-sociale a patriei șl, totodată, conlucrează activ
cu oamenii de știință din celelalte țări în lupta pentru progres,
pentru dezarmare, pentru apărarea dreptului fundamentai al
tuturor națiunilor la existență, pace și libertate.
In zilele noastre, rolul fundamental în determinarea cursului
istoriei îl au popoarele, masele largi populare de pretutindeni.
Locul oamenilor de știință, vital interesați în cauza progresului
și păcii, este alături de popoarele care luptă pentru apărarea
vieții și muncii lor pașnice, pentru dreptul de a-și făuri destinul
în mod liber, fără nici un amestec sau presiune din afară, de
a-și consacra resursele șl energia în scopul propriei propășiri
materiale șf spirituale. Indiferent de deosebirile de concepții
filozofice, politice, religioase, oamenii de știință trebuie să-și
unească tot mai strîns rîndurile șf, împreună cu forțele iubitoare
de pace, antiimperialiste, de pretutindeni, să se ridice împotriva
politicii imperialiste, de dominație, împotriva războiului, pentru
o lume a dreptății, egalității și păcii.
Mal mult ca oricînd se impune organizarea unul puternic
front mondial al oamenilor de știință care să acționeze și să-șl
spună cu vin tul autorizat Ia Organizația Națiunilor Unite, la
Conferința de dezarmare și în alte organisme internaționale în
legătură cu dezarmarea și asigurarea unei păci trainice pe pla-
neta noastră.
Avem ferma convingere că acțiunea unită a oamenilor deștiințâ
și cultură, a oamenilor muncii, a forțelor progresiste, a tuturor
popoarelor va putea opri cursa înarmărilor și determina
trecerea la dezarmarea generală, în primul rînd la dezarmarea
nucleară.
Să facem totul pentru a asigura copiilor șl nepoților noștri,
generației noastre și generațiilor viitoare, pacea, libertatea și
fericirea, într-o lume fără războaie, mal umană, mai dreaptă
și mai bună.
Cu aceste gîndurl îmi exprim convingerea că Importanta
reuniune de la București va avea un profund ecou în conștiința
cercetătorilor șl savanților de pretutindeni și vă adresez tuturor
cele mai calde urări de succes, de satisfacții în nobila activitate
consacrată progresului științei, precum și cauzei colaborării,
păcii și independenței popoarelor.
NICOLAE CEAUȘESCU
Președintele Republicii Socialiste România
SOMMAIRE
LE MESSAGE du president de la Hâpublique Socialiste de Românie NICOLAE CEAUȘESCU,
ndressâ nux participanta au symposion internațional „LeS hommes do Science et la paix”
C- D. GHIRIțA : ContrlbutlonS eoneeptuelles et mâthodologlques â la counaissance âcologlque
Integrale de nos lorAts
N. CONSTANTINESCU; Concernant Ie probUme do Tamânagement des forâts des-
tinfes il produlre du bols apte pour placnges esthâtlque
GH. MARCU: La teehnologle de la conservation du gland pour plus d’une annâe
VAL. ENESCU: Strategie? modernes de l’amellorution des orbres appllquâes en Rounmnle
A. NEGRUȚIU, C. POPESCU : VtUlsatlon des arbustes comute fourrnge
I.	DECET, LUCIA OLANESCU, GRIGORE TABAN: Les prlnclpaies caraeterlstlques du
feulllaqe aux arbres de hâtre âges de 20 ii £0 uns
J.	KRUCH : Conlrlbutlon sur l’accrolssement de Ia durabllltâ des câbies de
tractlOn utiilsâs aux trneteurs forestiera
C. F. AVRAM, C, COSTEA : La plauifieatum, I’orgauisation et in direetlon de ia pro-
ductlou ou n Iveau du seeteur d'exploîtation des forâts â l’aide des mâthodes mathematlques
modernes
ELENA ICHIM: La conlrlbutlon de rensegnement forestier en Bucovine â l'adnilnls-
tration supcrleure de ses forâts
V. GĂLINESCU: Quelques ospects sur ies sols et Ia prodiictlvltâ de Fâplcea dans i’unltâ
sylvlcole Tomnatec
DE L’ACJTVHE DE L'ACADEMIE DES SCIENCES AGRICOLES ET FORESTlERES
CIIIIONIQUE
RECENSIONS
REVUE DES REVUES
CONTENTS
3IESSAGE to thepartieipanfs In the International Symposlmn „Scientista nud Pence*’ from the
President of the Socialist Republic of România
C. D. CHIRIȚA: ContrlbutlonS on conception and methodology of the ecologicul integral
knoivlcdge of our forests
N, CONS TAN TINESC U : The problem Of the forest care mennt to produce tlmber sultabie for
aestetle veneer
GH. MARCU : Technology of the acorn’s slorage for Over a ycor
VAL. ENESCU: Modern sfrateglcs Of forest tree breedlng applled In Românie
A. NEGRUȚIU, C. POPESCU: Buftea use as fodder
I.	DECEI, LUCIA OLANESCU, GRIGORE TABAN: The mnln chnracterlstles of the
beech tree follnge
J.	KRUCK: Contrlbutlons Iu Improovlng the durabllltj’ of hauling cnbles for logglng
traciors
C. F. AVRAM, G- COSTEA : PrOgramming orgnnlzntlOn nnd leadlng of producilon at the
level of logglng secllon, by means of modern mathematlc methods
ELENA ICHIM : The conlrlbutlon of the sylvlcultural teachlng In Bucovina to the
hlgh management of her woods
V. GĂLINESCU : Some aspects on solls and site Index of noruny spruce In the Tomnntec
îorest district
FROM THE ACTIVITY OF THE ACADEJIY OF AGRICULTURAL AND FOREST
SCIENCES
CHRONICLE
BOOKS
REV1EW OF REVIEWS
Le» leeteurs de l’Stranger de notre puhUeation peuvent obtenlr l’abonnement dâslrâ en s’adressaut dlrcctement hi ILEXIM—
Departamentul Export-Iuiport-I’rcsft. BneurejtL Str. 13 Decembrie, nr. 3, P.O. Box 13fi —137, telex l 112^0—Românie
The readofs of our publleatlous who live in îoreigu cOuntrles eau subseribe to the Journal thoy want dlrectly front i ILEXIM—
Departamentul Export-Import-Presă, București, Str, 13 Decembrie, nr. 3, P.O. Box 136 — 137, telex i 11226 — România
ta
n
Contribuții de concepție
și metodologie la cunoașterea
ecologica integrala
a pădurilor noastre
1.	Cunoașterea ecologică integrală, condiție
esențială în silvicultură
Prezența. în anumite spații geografice, com-
poziția, vitalitatea și productivitatea diferi-
telor’ specii lemnoase și comunități forestiere
sînt condiționate în mod hotărîtor de relațiile
lor cu complexul condițiilor de mediu, mai
precis de ceea ce numim favorabilitatea fac-
torilor ecologici ai mediului pentra speciile și
fitoeenozele diferitelor ecosisteme forestiere.
Măsura acestei favorabilități este determinată,
pe de o parte, de caracter ele factorilor ecologici
(climatici, edaficî, hidrologici ș.a.) ai mediului
(mărimile și regimurile lor) și, pe de altă parte,
de caracteristicile ecologice ale speciilor lem-
noase în comunitatea de arboret (cerințele și
toleranțele lor față de diverșii fact ori ecologiei).
Numai cînd intre complexul factorilor de
mediu și caracteristicile ecologice ale speciilor,
în comunitățile lor naturale sau create de om,
există o corespondență armonică, o favorabili-
tate nestînjenită a factorilor de mediu, acestea
vegetează viguros, productivitatea lor este
ridicată. Vitalitatea și creșterile-productivi-
tatca scad pe măsură ce factorii ecologici în
întregime sau numai unii dintre ei nu pot satis-
face cerințele și toleranțele speciilor lemnoase
respective, prin prezența lor în insuficiență sau
exces. Această dependență strînsă a creșterii
și productivității pădurilor de condițiile de
mediu staționai are caracter dc lege naturală
și este clar exprimată în tot cuprinsul fondului
forestier.
Aceasta impune silvicultorului un maximum
de discernământ ecologic și tehnic în toate
actele sale de creare și conducere de. noi eco-
sisteme sau de transformare a celor existente,
astfel îneît să se asigure o cît mai favorabilă
corespondență vegetație — condiții de mediu.
Realizarea acestei permanente corespondențe
favorabile vegetației reclamă, evident, o amplă
și certă cunoaștere ecologică — cunoașterea
complexului condițiilor de mediu (a factorilor
ecologiei, cu determinanții lor fizico-geografiei)
și a caracteristicilor ecologice ale speciilor
lemnoase și comunităților lor.
Această cunoaștere multilaterală trebuie să
fie neapărat integrală, completă, în sensul că
trebuie să cuprindă toți factorii de mediu
N.R.> Articolul de față, avlnd un caracter jubiliar (a se
vedea pag. 237), cuprinde o prezentare retrospectivă și de
actualitate a contribuțiilor autorului, de concepție și meto-
dologie de lucru bi domeniul specialității proprii. In legă-
tură cu condițiile naturale de viață și productivitate ale
pădurilor țării noastre. Însoțite de orientări pentru dezvol-
tarea viitoare a cercetărilor.
CONST. D. CH1RIȚĂ
Membru corespondent al Academiei
R. S. România
631.0.18
(intereondiționați) și rezultanta ecologică a
ansamblului lor, favorabilitatea fiecărui factor
și a întregii lor constelații pentru anumite
specii și comunități forestiere, precum și eco-
logia tuturor speciilor (în comunitate de arbo-
ret) cu care se lucrează. Nu este asigurătoare
o cunoaștere incompletă, cum ar fi neglijarea
sau calificarea nesigură a unui factor climatic,
edafic, hidrologic etc. (exemplu: căldură,
apă, aer, elemente nutritive indispensabile,
reacție, salinitate etc.), dintre care unul, doi
sau mai mulți se pot afla intr-un minim insu-
ficient sau într-un exces vătămător; după cum
nu se pot stabili corecte relații cu vegetația
forestieră dacă nu se cunosc cerințele și toîe-
ranțele speciilor lemnoase făță dc diverșii
factori ecologici ai mediului, indispensabili
vieții vegetale sau. vătămători acesteia.
Necesitatea integralității cunoașterii ecolo-
gice în silvicultură își are explicația mai întîi
în caracterul de ecosistem al unității bioce-
noză (vegetație, faună, microorganisme) —bio-
top (stațiune folosită și modificată în parte de
biocenoză), în care toți factorii ecologici divers
intereondiționați și toate procesele fiziologice în
strînsă corelație, în legătură cu aceștia, influen-
țează simultan și sistemic asociat, viața și
creșterile arborilor, productivitatea pădurii.
A ignora pe unul sau unii din acești factori și
procese sau a face o ierarhizare a lor conform
unor preferințe sau judecăți defectuos orien-
tate, acordînd importanță mai mare fie celor
din atmosfera ambiantă, fie celor din sol,
însemnează a concepe greșit natura și viața
pădurii. Concepția ecosistemică despre pădure,
îndeosebi ideea de integralitate a ecosiste-
melor forestiere, exclude comiterea unor
asemenea greșeli fundamentale, asemănătoare
aceleia care s-ar comite dacă în mecanismul
complex și unitar angrenat al unui ceasornic,
unele rotițe s-ar considera mai mult Ori mai
puțin importante decît altele, deși dereglajul
fiecăreia ar face imposibil mersul meca-
nismului.
O altă justificare a integralității cunoașterii
ecologice în silvicultură provine din imposi-
bilitatea sau nerentabilitatea modificării fac-
torilor ecologici în insuficiență sau exces, așa
cum în mare măsură este posibil în agricultură.
Pentru ca silvicultorul să poată realiza
cunoașterea ecologică integrală a pădurii,
este necesar ca anumite discipline științifice
(climatologia, pedologia, tipologia staționată,
ecologia forestieră) să fie astfel elaborate, îneît
să poată constitui un îndrumător de bază
183
i?
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97	1982 * Nr. 4
pentru slujitorii pădurilor, oferindu-le atît o
oit mai completă informație științifică, cît și
orientarea necesară pentru dezvoltarea capa-
cității lor de interpretare ecologică a naturii
forestiere.
Argumentarea de mai sus, referitoare la
cunoștințe clasice și fundamentale pentru
gindirea și activitatea silvicultorului, a fost
necesară nu numai pentru punerea problemei
in introducerea la această scriere, ci și pentru
reconsiderarea indiscutabilă și definitivă a
acestor cunoștințe în lumina concepției mo-
derne, ecosistemice, astfel incit în viitor să
nu se poată produce nici măcar în mod izolat —
eum s-au putut produce pînă acum — devieri
de la linia adevărului științific.
2.	Pedologia forestieră, eeopedologia și tipo-
logia staționată forestieră, discipline din sfera
ecologiei' forestiere, îu sprijinul cunoașterii
ecologice integrale
încă de la primele începuturi ale pedologiei
forestiere în țara noastră, în jurul anului 1930,
s-a definit orientarea acestei discipline spre
relațiile solului de pădure cu vegetația fores-
tieri și spre folosirea judicioasă a diferitelor
tipuri și specii de soluri în culturile forestiere.
Lucrările publicate în acea perioadă de început
confirmă această Orientare (Chir iță, 1928,
1931, 1932, 1933).
Treptat, Orientarea ecologică în pedologia
forestieră s-a cristalizat tot mai clar, iar prin
cercetări s-a acumulat un material științific
tot mai abundent și mai valoros. Ca rezultat
al acestei acumulări, în țara noastră s-a trecut
Ia generalizarea orientării ecologice și apli-
cațiilor ei în știința generală a solului și, ca
noutate în literatura mondială, în acest dome-
niu al științei s-a realizat o mare lucrare de
sinteză, cu titlul „Ecopedologie — cu baze
de pedologie generală" (1974.) termen nou
introdus și recunoscut astăzi in știința golului.
Eeopedologia consideră și studiază solul ca
mediu de viață al plantelor — ca mediu organo-
mineral structurat și poros, în care pătrund
din atmosfera ambiantă energia calorică, apa
din precipitații sau/și dinpînza freatică, aerul
(oxigen, bioxid de carbon, azot, vapori de apă);
de aceea, un mediu încărcat cu factori ecologici
de creștere în variabilitate sezonieră, ca atare
un mediu activ, dinamic, continuu dinamizat
și animat prin imensa lumea microorganismelor
ce transformă materia organominerală, în
primul rînd starea de accesibilitate a elemen-
telor nutritive. în acest mediu, în continuă
transformare, plantele dezvoltă sistemele lor
de rădăcini prin care absorb din soluția solului
și hi contactul direct al rădăcinilor absorbante
‘*u faza solidă umezită a solului, elementele nutri-
tive necesare vieții și creșterii, așadar produc-
tivității vegetale. Este indiscutabil că omenirea
așteaptă de la știința solului, îi cere tot mai
mult să studieze cu precădere solul în această
alcătuire și funcționalitate, ca mediu de viață
al plantelor, izvor al productivității vegetale.
In mod obligat, știința solului] trebuie să
dezvolte cunoașterea ecologică a solului —a
însușirilor, proceselor și relațiilor în raport
cu viața plantelor —, să devină deci cît mai
accentuat pedologie ecologică, adică ceea ce
am numit Ecopedologie. „Eeopedologia se
deosebește de celelalte discipline ale științei
solului prin caracterul ei accentuat ecologic și
integral, urmărind prin studiul analitic și Sin-
tetic-integrat, cunoașterea lui ca întreg în
raport cu viața plantelor, creșterea și rodirea
lor. Eeopedologia urmărește să stabilească
ceea ce putem numi specificul ecologic al solu-
lui, poziția relativă a acestui specific față de
optimul ecologic al solului în raport cu viața
plantelor; și, prin aceasta, potențialul productiv
al solului în condițiile de specific ecologic exis-
tent și productivitățile posibile ale culturilor
diferitelor specii și soiuri de plante în acest
specific, precum și natura ameliorărilor nece-
sare pentru realizarea unui specific ecologic
optim și, în consecință, a unui potențial pro-
ductiv superior.
Solul, mediu fizic al vieții plantelor, fiind
integrat în unitatea funcțională a biosferei
numită ecosistem, eeopedologia trebuie sa
studieze solul în concepția ecosistemică, ca
subsistem deschis în cadrul ecosistemului.
Cercetările ecopedologice au avut și au ca
obiect principal studiul solurilor forestiere în
legătură cu natura, viața și productivitatea
pădurilor noastre din diferite spații geografice,
precum și al solurilor agricole, îu cadrul lucră-
rilor de bonitare a terenurilor.
Solul fiind un sistem deschis față de atmos-
fera ambiantă, de substratul litologic și de
eventualul strat freatic superior, deci in relații
de schimb cu atmosfera ambiantă, geosfera
litologică de suprafață și hidrosfera, în mod
necesar studiul ecopedologie trebuie să cuprindă
și factorii ecologici atmosferici-climatici împreu-
nă cu determinanții lor, și substratul litologic
± apa freatică.
Pentru obligata definire cantitativă a rela-
țiilor ecologice sol activ —plante, s-a impus
necesitatea cunoașterii cantitative a factori-
lor ecologici edafici și a celor climatici ce pătrund
în sol, ca și aceea a cunoașterii ecologice a
speciilor vegetale luate în considerare, a cerin-
țelor și toleranțelor acestora față de factorii
ecologici din atmosfera ambiantă și diu sol.
Trebuie mai întîi ca acești factori să fie deter-
minați cantitativ (analitic în laborator, prin
măsurători pe teren, după tabele climatologicc
ș.a.), apoi trebuie stabilit cît înseamnă pentru
viața plantelor (mult, mijlociu, puțin etc.)
mărimile diverșilor factori. în acest scop am
elaborat, și introdus în literatura noastră de
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1932 * Nf. 4
189
specialitate un proiect de încadrare în clase de
mărimi cu semnificație ecofiziologică a tuturor
factorilor ecologici climatici și edafici și a
factorilor — condiție, clase cuprinzând inter-
vale de variație a factorilor de la aer o și mini-
mum valoric pînă la excesiv depresiv și exce-
siv toxic, aceste clase extreme cuprinzând
între ele 5 clase de mărime (I —V) întilnite
mai frecvent. Delimitarea cantitativă a acestor
clase s-a făcut ținînd seamă de cerințele și t ole-
ranțele celor mai multe specii de plante față
de factorii ecologici respectivi. Numai canti-
tativ, adică în raport cu aceste clase de mărimi
(și eu regimurile factorilor variabili sezonier),
se poate defini specificul ecologie îu raport
cu viața plantelor.
Dar „scopul final al studiului ecologie al
solului nu se poate limita la constatarea și
exprimarea — fie oricît de precis cantitativă —
a complexului de factori, determinantă și indica-
tori ecologici. Aceasta constituie numai 0
primă și indispensabilă etapă de cunoaștere.
Problema principală care trebuie rezolvată
este de domeniul relațiilor în sistemul sol-
plante: în ce măsură diferiții factori sînt favo-
rabili creșterii și rodirii plantelor din asocia-
țiile naturale sau din culturile de pe solul
respectiv, care sînt factorii care prin insufi-
ciență sau exces frînează creșterile, avînd
caracter de factori limitativi? Care este favo-
rabilitatea rezultantă a pedotopului pentru
vegetația ce ne preocupă, ca efect al interac-
țiunii factorilor și determinanților ecologici?”.
în acest scop, s-a definit noțiunea de favo-
rabilitate, măsura în care Sînt favorabili comu-
nităților unor anumite specii lemnoase ori unor
culturi agricole, atît diverșii factori ecologici
(încadrați în clase de mărimi și considerați
în relațiile lor de dependență reciprocă, de
compensare sau însumare a efectelor lor), cîb
și întreaga constelație de factori (favorabili-
tatea rezultantă a pedotopului). S-au distins
6 clase de favorabilitate, de la favorabilitatca
nulă sau minimă pînă la cea foarte ridicată
pentru diverșii fact ori și trei categorii de favo-
rabilități rezultante. Aranjamentul favora-
bilităților diverșilor factori în coloanele fișei
ecologice evidențiază caracterul de factori în
optim sau suboptim, moderat, puternic sau
foarte puternic limitativ pentru specia consi-
derată. Modul detaliat în această parte finală
a studiului eeopedologic, ca și în prognozarea
aproximativă a recoltelor în agricultură, este
arătat, pentru diferite sil nații ce se pot intilni,
în lucrarea Eeopedologic (p. 543 —547).
încadrarea factorilor ecologici climato-eda-
fiei în clase de mărimi și clase de favorabili-
tate și definirea favorabili (ații rezultante (a
întregii constelații de factori) constituie, iudis
eutabil, cea mai rațională și mai eficientă
metodă de ecologie cantitativă, corespunză-
toare cerințelor stadiului actual al științei și
ale agriculturii și silviculturii față de știința
solului și ecologia vegetală.
Conceptul de stațiune ca întreg fizico-geo-
graîie și ecologie, studiul stațiunii și tipologia
staționate forestieră s-au dezvoltat în țara
noastră paralel cu ecopedologia, dar mai activ
după Conferința de tipologie din 1955. Deși
sprijinit puternic pe conceptul de sol-mediu
de viață al plantelor, deci pe ecopedologie,
conceptul de stațiune este mai larg cuprin-
zător, avînd ca obiect nu numai pedotopul,
ci întregul complex de factori și determinanți
ecologici al unui fragment omogen de teri-
toriu (solul, climatul local, relieful, substratul
litologie, apele supra- și subterane), iar în
stațiuni împădurite, acestea toate legate de
anumită vegetație forestieră naturală. Aceste
„areate staționate elementare’* fiind prea
restrînse ca întindere și prea numeroase pentru
nevoile practice, au fost reunite în unități
mai larg cuprinzătoare, numite tipuri de. sta-
țiuni — alcătuite dintr-un număr mai mare
sau mai mie de areale staționate elementare
avînd comun același specific ecologic climato-
edafic, aceeași aptitudine fitocenotică (pentru
natura vegetației forestiere), același potențial
productiv și, îu consecință, fiind apte pentru
aceleași măsuri de gospodărire, forestieră;
între anumite limite acestea pot fi însă dife-
rite sub raport fizico-geografic — al altitudinii,
reliefului, morfologiei solului, substratului,
adică al determinanților ecologici.
Deoarece în fondul nostru forestier, în afară
de pădurile naturale nedegradate, a căror
productivitate corespunde potențialului pro-
ductiv al stațiunii, există cu foarte mare și
creseîndă frecvență arborete derivate sau arti-
ficiale, de alte compoziții decît a tipului de
pădure zis fundamental, arborete divers degra-
date, de productivitate inferioară potențialului
stațiunii, cercetările s-au axat în mod obligat
mai iutii pe situațiile naturale normale ale
fondului forestier netransformat și nedegradat
de om. S-a realizat astfel un foarte bogat și
valoros material privind corespondențele im re
caracterele stațiunii și acelea ale vegetației
lemnoase, paralelism care constituie prețioase
repere pentru stabilirea aptitudinii fitoceno-
tice și a potențialului productiv (bonității)
stațiunilor cu vegetație accentuat sau puter-
nic modificată. Lucrarea de sinteză „Stațiuni
forestiere” prezintă, pe lingă bazele teoretice
ale studiului stațiunii, sistematica, nomencla-
tura, caracterizarea multilaterală (fizico-geo-
grafică, ecologică, silvoproduetivă, silvicill-
turală) a tipurilor de stațiuni din toatesubzo-
nele și etajele bioclimatice ale spațiului bio-
geografic al României, toate acestea consti-
tuind și mulțimea reperelor necesare pentru
a se trece la studiul și bonilana. stațiunilor cu
arborele necorespu uză t oare specificului ev do-
git- și poteuțialtdui lor productiv.
190
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 07 * 1982 * Nr. 4
Metodologii* de lucru a ecopedologiei și
tipologiei sUționale, bazîndu-se esențial pe
încadrarea factorilor ecologici în clase de mărimi
și de favorabilitate, iar pentru stabilirea aces-
tora din urmă, fiind necesară cunoașterea
ecologiei speciilor forestiere în populații, este
de mare utilitate ca această ecologie să fie
prezentată in „fișe ecologice” structurate în
mod asemănător, pe clase sau categorii de
favorabilitate corespunzătoare anumitor clase
de mărimi ale factorilor. Din acest punct de
vedere se impune a se menționa aici lucrarea
relativ recentă „Dendrologie” (Stănescu,
1979), care prezintă categorii de mărimi ale
factorilor ecologici, cu cîte trei categorii de
favorabilitate potențială (nefrînată dc alți
factori), care sînt și categorii de vitalitate poten-
țială pentru cele mai multe specii forestiere.
Este o contribuție de foarte prețios sprijin
pentru silvicultorul ecolog în actul încadrării
factorilor în categorii de favorabilitate; prin
modalitatea întocmirii lor, aceste fișe repre-
zintă contribuția cea mai valoroasă de pînă
acum la ecologia cantitativă a speciilor lem-
noase forestiere. Cercetările care se întreprind
la Institutul de cercetări pentru pedologie și
agrochimie vor aduce cu siguranță noi preci-
zări și cuantificări în această privință.
După cum era firesc, tipologia și cartarea
stațională s-au impus neîntîrziat în silvicul-
tură, fiind generalizat aplicate în lucrările de
cercetare, amenajarea, pădurilor, proiectele de
împădur iri-reîmpă duriri ctc.
După expunerile de mai sus, este ușor dc
recunoscut că atît ecopedologia, cît și tipolo-
gia stațională sînt discipline eu pregnant carac-
ter ecologic integral (și integrat), euprinzind
atit caracterizări cantitative de factori ecolo-
gici considerați individual sau în grupe (elemen-
tele nutritive de exemplu) și caracterizări de
specific ecologic (rezultat integrat al constela-
ției acestor factori), cît și relațiile acestor
factori și ale întregii lor constelații, exprimate
de asemenea cantitativ, prin clasele sau cate-
goriile de favorabilitate și prin rezultanta lor,
potențialul productiv al solului, respectiv
bonitatea stațiunii pentru o anumită vegetație
forestieră. Ele se pot considera cu drept cuvînt
ea părți fundamentale ale ecologiei forestiere,
iar unitățile biogeocenotice de condiții de mediu
și vegetație forestieră ale tipologiei stationale,
ca perfect sau înaintat corespunzătoare unită-
ților tipologiei pădurilor corect stabilite și
unităților ocosistemice ce fac obiectul ecologiei
moderne.
3,	Contribuții la eeohupa modernă a pădurii
ca studiu iulcfp’almtcyrat al ecosistemelor
forestiere
Ecologia modernă, definită ca știință a eco-
sistemelor, a cunoscut o dezvoltare activă și
larg organizată în ultimii 15 ani, în cadrul
Programului Biologic Internațional (1967 —
(1972) și, mai precis orientat ecosistem ic, al
actualului Program Om—Biosferă.
Prin cercetări multidiseiplinare divers inte-
grate, în special asupra ecosistemelor forestiere,
S-au studiat și sînt în curs de cercetare în
diverse condiții biogeografice: caracteristicile
biocenozei și ale biotopului, relațiile dintre
eomponenții acestora, relațiile biocenozei cu
biotopul, procesele care asigură viața ecosis-
temului, productivitatea de biomasă și, în
cazul ecosistemelor forestiere în special, pere-
nitatea acestora.
Din complexul de relații se citează: acelea
cu atmosfera ambiantă din interiorul ecosis-
temului și cu mac-romediul atmosferic exterior,
relațiile cu mediul edafic,. relațiile de compe-
titivitate dintre eomponenții biocenozei (deo-
sebit de importante în cadrul arboretelor
pădurii).
Mulțimea uriașă a acestor relații, strîns
legate și de însușirile biologice ale componen-
ților biocenozei, generează mulțimea proce-
selor ecosistemîce, în care predomină schimbul
de energie și substanțe la diferitele ^nivele ale
Lanțurilor trofice. Se citează ca formînd obiect
deosebit de important în cercetarea ecosis-
tcinică: captarea energiei cosmice radiante,
transformarea și acumularea acesteia, cu un
anumit „randament energetic”, în energie chi-
mică potențială prin formarea de biomasă
vegetală și, din aceasta, animală; fluxul mate-
riei organice și al energiei de-a lungul lanțu-
rilor trofice, circuitul carbonului și al oxige-
nului, legat de transferul materiei organice
în ecosistem, circuitul (fluxul) apei, circuitul
azotului și al celorlalte macroelemente nutri-
tive și microelemeute.
Obținerea datelor privind aceste relații și
procese reclamă o imensă mulțime de obser-
vații, măsurători, analize și calcule, ce se rea-
lizează prin cercetări prelungite în staționare
ecologice modern înzestrate, existente în
puține țări.
în țara noastră s-au executat cercetări nume-
roase în domeniul cunoașterii biocenozelor și
a biotopurilor (stațiunilor), dar mult mai
puține asupra relațiilor și proceselor ecosis-
temice menționate. Începînd din acest an în
mod mai organizat, în largă colaborare, cer-
cetările ecosistemice. se vor diversifica și adinei,
în măsura permisă dc posibilități.
Examinînd contribuțiile școlii noastre de
eeopedologie și tipologie stațională, mențio-
nate în expunerea anterioară, se poate afirma
cu deplină certitudine că acestea s-au adus în
acel domeniu al cunoașterii ecosisteiniee fores-
tiere, care prezintă interes practic deosebit
pentru silvicultura noastră: specificul româ-
nesc de condiții climatice și edafice de viață a
speciilor și ecosistemelor forestiere, care deter-
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 9? * 1982 * Nr. 4
191
mină și explică răspîndirea geografică, alcă-
tuirea fitocenotică (compoziții, structuri), nive-
lele de productivitate și problemele silvotehnice
proprii ecosistemelor noastre. Alte cunoș-
tințe, cu caracter general, privind relațiile și
procesele ecosistemice, care reclamă cercetări
îndelungate în staționare ecologice moderne,
pot fi în mare parte preluate din știința mon-
dială. Metodologia de lucru a școlii noastre
creează apoi cele mai bune baze pentru defi-
nirea ecologiei cantitative a speciilor forestiere,
bonitatea staționată și fundamentarea ecolo-
gică a Întemeierii ecosistemelor cultivate.
Acesta este și rămîne domeniul principal al
cercetărilor și contribuțiilor școlii noastre in
prezent și în viitorul apropiat, dar cu tendința
permanentă de extindere, aprofundare, perfec-
ționare, în special sub aspectul caracterului
integral-integrat al cunoașterii urmărite. Acest
caracter se va desăvîrși progresiv, prin cît
mai strînsa legătură între climat, sol și bioce-
noza forestieră, arboret în special. Se citează
în acest sens:
—Mai ampla caracterizare climatică a Sta-
țiunilor, folosind pe lingă datele elementare
multianuale publicate, și seria de indici cli-
matici calculați pe baza acestora, prezentate
concentrat și expresiv în diagrama noastră
climatică sintetică, conținînd și tot ce cuprinde
diagrama mult mai sumară Walter-Lieth.
— Stabilirea rezervelor de apă accesibile
din volumul de sol folosibil de rădăcinile arbo-
rilor la anumite momente cruciale ale perioadei
de vegetație, precum și în medie, în lunile
perioadei de activitate intensă mai-august,
pe baze climatice, folosind datele medii multi-
anuale de precipitații și evapotranspirație.
—Exprimarea fondului de substanțe nutri-
tive accesibile din. sol atit prin clasele de mărimi
ale elementelor, cit și ca. rezerve Ia ha pentru
volumul edafic.
— Stabilirea unui nou indice sintetic pentru
definirea capacității trofice a solului, în funcție
de: volumul edafic, cantitatea de azot din
humus mineralizabilă într-o perioadă de vege-
tație, suma bazelor de schimb (accesibile vege-
tației), gradul natural (efectiv) de saturație în
baze al complexului adsorbtiv (la pH-ul solu-
lui) și coeficienții de pondere diferențiată pe
verticală a folosirii elementelor nutritive de
către sistemele de rădăcini. Acest indice,
combinat cu indicele hidric menționat mâi sus
pentru perioada mai-august, exprimă în ultimă
instanță și potențialul silvoproduetiv al sta-
țiunii, în general.
— Determinarea prin analize foliare a nutri-
ției minerale a arborilor de diferite specii, cu
identificarea, unor eventuale carențe cu caracter
de factori limitativi în viața ecosistemului.
— Stabilirea circuitului biogeochimic al ma-
croelementelor nutritive și al microelcmentelor,
transferul și repartiția acestora pe profilul
solului.
★
Retrospectiva prezentată, însoțită de unele
orientări în probleme de actualitate și viitor
apropiat, conduce la concluzia că în domeniul
științei ecologice a solului pădurii și a stațiu-
nilor forestiere s-a obținut un bogat patrimo-
niu de cunoștințe, concepții și metodologii de
lucru privind, condițiile naturale de viață și
productivitate ale pădurilor în spațiul biogeo-
grafic al țării noastre.
Folosite larg în activitatea de cercetare,
proiectare și producție, contribuțiile școlii eco-
pedologice și staționale forestiere românești au
adus silviculturii noastre servicii deosebit de
importante, greu estimabile, dar binecunoscute
slujitorilor pădurii. Aceste contribuții, în con-
tinuă dezvoltare, vor sta în viitorul apropiat,
ca deosebit de utile, la baza cercetării și cunoaș-
terii ecologice moderne, ecosistemice, a pădu-
rilor noastre.
Contributlons on concepllon and methodology ol the ecological integral knowledge ol our forests
A jubilee artlcle in whieh the author, presentty aged SO, retrospectively presents his personal contributlons,
as well as those of the Romanian Schoo), In the field of forest soil Science, of ecopedology and of forest site typo-
logy, durlng the last 50 years.
The consistently ecological orientatlon of the researches in these fieldshas largely contributed to the knowledge
of natural conditions of the forest life and productivity on the entlre Romanian biogeographic forest land, to the definlng
of the quantttatlve ecology of forest speciei, as well as to the ecological foundation ol sylvotechnlcal Works. Permanentiy
Improved, thls methodology wiUbcușed in the future research works in integrntcd studies of Romanian forest ccosys-
tems.
192
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * 4nul 37 *• 1993 * Nr. 4
în problema gospodăririi
pădurilor de gorun și stejar
pedunculat, destinate să producă
lemn pentru furnire estetice
Prof. ing. N. CONSTANTINESCU
Problema gospodăririi pădurilor cu lemn de
valoare deosebită, cum sînt pădurile de stejar
și gorun, care produc lemn pentru furnire
estetice, se bucură de cîtva timp de o atenție
deosebită. Astfel, în anul 1978, a apărut Decre-
tul prezidențial prin care se trasează sarcini
sectorului economiei forestiere cu privire la
modul lor de gospodărire. Apoi, Secția de sil-
vicultură a Academiei de Științe Agricole și
Silvice, în colaborare cu Inspectoratul silvic
al Județului Arad, a organizat, în iunie 1981,
o Consfătuire tehnico-științifică în care au
fost analizate aspecte ale acestei probleme*'.
Acțiunile menționate sînt deosebit de impor-
tante pentru economia forestieră a țării noastre,
deoarece lemnul pentru furnire estetice are o
mare valoare din punct de vedere, economic.
Acest sortiment este cerut în cantități tot mai
mari, atît pe piața internațională, cît și de
către industria noastră, iar modul de gospo-
dărire al acestor păduri prezintă numeroase
aspecte noi pentru silvicultura românească.
Consfătuirea inițiată de Secția de silvicultură
a Academiei de Științe Agricole și Silvice este
cu atît mai binevenită cu cît, nu cu mult în
urmă. Ia o altă consfătuire (1961) au fost
comise greșeli destul de mari cu privire la
modul de gospodărire a pădurilor de stejari,
cu consecințe pe termen lung.
După cel de-al doilea război mondial, ci ud
R-a trecut la amenajarea tuturor pădurilor
țării, la stabilirea ciclului de producție pentru
pădurile de stejar și gorun, s-a avut în vedere
numai productivitatea cantitativă a arbore-
telor, neglijîndu-se aspectul calitativ al pro-
ducției. Astfel, ciclul de producție cel mai marc
admis prin amenajamente pentru aceste păduri,
era de 120 ani. Argumentul invocat a fost că,
Ia această vîrstă, arboretul atinge producti-
vitatea maximă.
Nu s-a ținut seama că, la această vîrstă,
datorită dimensiunilor reduse atinse de trun-
chiul arborilor, sortimentele care se pot obține
sini de valoare economică redusă. Ulterior,
au fost îusă recomandate virate de tăiere de
1-10—180 ani (Giurgiu, 1978) mult mai adec-
vate acestui țel de producție.
, Condițiile de dună și sol’ din țara noastră
sini foarte favorabile dezvoltării speciilor de
stejar. Datorită acestor condiții, speciile de
stejar, îndeosebi gorunul, produc lemn de
•I A «e vedta nr. 6/1981 al Revistei Pldurilnr, pag. 370- 371.
634.0.238:634.0.176.1 Qmfcuj: 634.0.832.281
calitate superioară, cum nu pot produce pădu-
rile de stejar din nici o altă țară din Europa,
oricît de bine ar fi îngrijite, deoarece nici o
altă țară n-a fost dotată de natură cu condiții
de mediu atît de favorabile dezvoltării speciilor
de Quercus, așa cum sînt cele din țara noastră.
Calitatea superioară a lemnulu de stejar și
gorun produs de pădurile de la noi a fost recu-
noscută și în trecut. Astfel, spre finele anului
1845, inginerul șef al portului francez Brest
a fost trimis în Principatele române să cer-
ceteze pădurile românești și, în urma rapoarte-
lor trimise de el ministrului marinei la Paris,
și a informațiilor date de consulul francez Bille-
coq, s-a ajuns la concluzia că, în ce privește
lemnul de stejar, „nici o țară din Europa nu
poate furniza un asemenea lemn de o calitate
și o abundență remarcabilă ca Principatele
Dunărene, în special Principatul Moldovei”
(G iureș cu, 1976). Și nu se poate susține
că inginerul șef al unui port francez nu cunoș-
tea pădurile domenialc din Vestul Franței,
care emu destinate încă din secolul al XVI-lea
să producă lemn de calitate superioară. încă
în anul 1597 a fost redactat celebrul „Regle-
ment general des Eaux et Forets”, care pre-
scria modul de îngrijire al acestor păduri
(Iluf f el G, 1926). Și totuși, pe baza rapoar-
t^Fsr sale și a informațiilor date de Consulul
francez BiHeccq, sa ajuns la concluzia că
lemnul, produs de pădurile de stejar din țara
noastră, este superior calitativ celui produs de
pădurile din orice țară din Europa, deci și de
cele din Franța.
într-adevăr, condițiile climatice și de sol,
îndeosebi cele climatice, din țara noastră,
sînt deosebit de favorabile dezvoltării steja-
rilor. Datorită acestor condiții, România este
printre puținele țări în care se întîlnesc toate
cele trei subspecii de gorun: gorunul de deal
(0. petraea) gorunul auriu (Q. daleckampii)
și gorumul transilvănean (Q. polycarpa). Este
adevărat că ultimele două subspecii au creș-
tere mai înceată și ating dimensiunile mai
reduse deeît prima (gorunul de deal) dar toc-
mai datorită acestei particularități, lemnul
produs are însușiri oare i determină o valoare
superioară. Una din aceste însușiri este lăți-
mea mai mică a inelului anual, însușire impor-
tantă pentru producerea furnirelor estetice.
Pe lingă aceasta, culoarea lemnului este mai
uniformă deeît a celui produs de gorunul de
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 19S2 * Nr. 4
193
deal. De asemenea, s-a mai constatat că mu-
gurii dorminzi care, la lemnul produs de goru-
netele de gorun de deal de productivitate
superioară, sînt relativ numeroși și produc
unele rozele, care fac lemnul inapt pentru
furnire estetice, la lemnul produs de gorune-
tele de gorun auriu, în majoritate de produc-
tivitate mijlocie, mugurii dorminzi sînt mult
mai puțin numeroși, dispar la vîrste mai mici
și prezența lor nu se mai semnalează deeît
către inima trunchiului.
Se pace deci că producerea de către subspe-
ciile de gorun auriu și transilvănean și, îndeo-
sebi de cel auriu, a lemnului cu calități supe-
rioare, mai apt pentru furnire estetice, consti-
tuie o însușire biologică a acestora. Că Oltenia
(Tg. Jiu și Hm. Vilcea) și vestul Munteniei
(Pitcșli) produc în prezent, proporțional, cea
mai mare cantitate de lemn pentru furnir din
țara noastră ^Giurgiu, 1982) se datorește
și faptului ca, în aceste regiuni, predomină
cele două forme genetice de goruni de pro-
ductivitate mai redusă (Gr ap ini, 1972).
Deoarece tabelele de producție actuale nu fac
distincție între cele trei subspecii de gorun, toate
arboretele de gorun, sau aproape toate, din
Oltenia și din vestul Munteniei, fiind, constituite
în mare majoritate din gorun auriu și transilvă-
nean cu creștere mai înceată deeît gorunul dc
deal, sînt înglobate la productivitate mijlocie
și inferioară și deci sînt excluse prin normativele
în vigoare de la seriile producătoare de lemn
pentru furnir. Or, din datele existente, tocmai
aceste arborete produc, în prezent, proporția
cea mai mare dc lemn pentru furnire. Este deci
necesar, în interesul economiei noastre forestiere,
ea aceste normative să fie modificate și să se
prevadă includerea în secțiile producătoare de
lemn pentru furnir și a arboretelor de gorun de
productivitate mi jlocie, așa cum s-a cerut și Ia
Consfătuirea menționată (Giurgiu, 1981,
1982; Badea, 1981).
Este necesar să se întocmească tabele de
producție separat pentru cele trei subspecii de
gorun existente în țara noastră.
Din cele expuse în rîndurile precedente, re-
zultă că avem condiții naturale foarte bune
pentru a produce lemn de furnir de calitate su-
periouru și în cantitate suficientă pentru a sa-
tisface în întregimi nevoile industriei noastre
(nevoi actuale și cele din viitor) și să avem și o
cantitate apreciabilă pentru export, cu care să
putem concura orice altă iară. Dar, astăzi,
lemnul pentru furnire este deficitar, pădurile
fiind epuizate de exploatări forțate. Evident,
numai condițiile naturale nu sînt însă suficiente
ca să producem lemn pentru furnire de calitate
superioară și în cantitate apreciabilă; mai este
necesar ca pădurile respective să fie rațional
exploatate și astfel gospodărite îneît să valori-
fice în mod optim aceste condiții naturale.
Deoarece, ca urmare a Decretului st. 382/19
a fost introdusă în planul Institutului de cer
ț ări și amenajări silvice o temă de cercetare
sarcina de a stabili modul de organizare, C(
ducere și regenerare a arboretelor destinate
produce lemn pentru furnire estetice, îmi peru
a da cîteva sugestii în legătură cu aspectele cs
să se ia în cercetare. Majoritatea lor au ft
ridicate și la Consfătuirea de la I.S.J. Ara
noi vom face mai mult precizări privind met
dele de conducere și regenerare a arborotek
— Oricare vor fi rezultatele de amănunt ca
vor fi obținute prin aceste cercetări, este sigur <
în arboretele respective va trebui să se aplice o si
vicultură intensivă, în cadrul căreia să fie îngi
jită atent și permanent fiecare subparcel
Pentru a se putea aplica o asemenea silvicultui
este absolut necesar ea, din punct de vedei
organizatoric, unitățile de producție respectiv
să fie dotate cu o rețea de drumuri forestiere st
ficient de densă, ca să facă ușor accesibilă fit
care subparcelă. Pentru a îndeplini aceast
condiție, credem că o asemenea rețea de drumm
trebuie să aibă o densitate de cel puțin 20—25 n
la hectar.
în arboretele tinere, în care se execută opera
țiuni de conducere, îndeosebi degajări și cură
țiri, este necesar ca, pentru completarea rețele
de drumuri, să fie deschise linii care să înles-
nească efectuarea operațiunilor și scosul la drum
al lemnului rezultat din executarea acestora.
Amănunte cu privire la lățimea, desimea și
orientarea acestor linii sînt prezentate în îndru-
mările tehnice în vigoare.
— Metodele de regenerare trebuie adaptate
cit mai bine particularităților ecologice ale tipu-
rilor de pădure în care se efectuează tăierile.
Pentru a putea fi conduse la vîrsta de 180—
200 ani, arboretele producătoare de lemn pentru
furnire este absolut necesar să aibă o structură
optimă sub raportul compoziției șî etajării
(Giurgiu, 1981, 1982). Dar, regenerarea na-
turală a unor astfel de arborete prezintă difi-
cultăți mari. Pentru reușita ei trebuie depusă o
atenție deosebită, muncă competentă și perse-
verentă.
Acest aspect este evidențiat de următoarele
exemple:
în cazul goruneto-făgetului cu Care» pilasa de
productivitate mijlocie, care produce un pro-
cent însemnat de lemn pentru furnire estetice,
dacănuse depune suficientă atenție la efectuarea
tăierilor, se regenerează în fag. Importante su-
prafețe, ocupate în prezent de făgete de deal,
sînt provenite din goruneto-făgete conduse ne-
corespunzător cu particularitățile lor ecologice.
Singurul indiciu al prezenței gorunului în ve-
chea compoziție a acestor arborete este existența
cioatelor de gorun încă incomplet putrezite.
Situații similare se întîlnese în toate tipurile
de păduri în care gorunul constituie amestecuri
cu specii mai de umbră. Acestea din unnă se
19-1
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
regenerează, cu ușurință sub acoperișul etajului
de gorun anterior începerii tăierilor de regene-
rare. Semințișul de gorun, care apare drept
consecință a tăierilor, nu poate suporta acope-
rișul tineretului de specii de umbră instalat
anterior și este eliminat.
Pentru a se putea obține regenerarea în cum-
poziția dorită în goruneto-făgetul cu Carez
pilos a, luat ca exemplu în rîndurile de mai sus,
este necesar ca, în aplicarea tăierilor progresive
în ochiuri Cu perioada lungă de regenerare, j>e
lingă adaptarea cît mai adecvată a tehnicii
tăierilor la particularitățile ecologice ale acestui
tip, este necesar ca tăierile de regenerare să fie
asociate în mod obligatoriu cu operațiuni de
ajutorare a regenerării. Astfel, prin tăierea pre-
paratorie, să se favorizeze instalarea în primul
rînd a semințișului de gorun. în acest scop, se
vor extrage exemplarele mature de fag din
punctele unde se urmărește să se creeze ochiu-
rile. în anii de fructifica ție a gorunului, în lunile
octombrie și noiembrie, cînd se poate constata
cu certitudine că într-adevăr este an de fruct i-
ficație la gorun, să se extragă întreg tineretul
de fag instalat anterior pe proiecția coroanelor
exemplarelor de gorun. Deoarece în goruneto-
făgete, fagul se găsește în regiunea mai caldă a
ariei lui dc răspîndire, aici tineretul de fag Îns-
tărește destul de viguros. Pentru preîntâmpi-
narea eliminării semințișului de gorun de către
lăstarii de fag, este necesar ca extragerea tine-
retului de fag să se execute prin tăierea de sub
colet. în acest caz, chiar dacă mai apar lăstari
de fag, aceștia sînt mai rari, au o creștere mai
înceată și deci sînt mai puțin dăunători. Semin-
țișul de fag se va instala în partea exterioară a
ochiuri lor, din jirul produs de fagul din arbo-
retul care înconjoară ochiul.
Dacă exemplarele de gorun, de sub care a fost
extras tineretul de fag, au fructificat insuficient
pentru a regenera mulțumitor întreaga supra-
față a ochiuriloT, este necesar să se facă com-
pletări prin plantații cu puieți viguroși produși
din ghinda recoltată din același arboret.
în șleaurile de deal situația este mai compli-
cată, deoarece aici compoziția arboretului este
mai complexă, speciile componente au tempe-
ramente mai diferite. De aceea, tăierile de rege-
nerare trebuie făcute cu și mai mare atenție.
Crearea ochiurilor trebuie începută prin extra-
gerea speciilor de amestec : tei, carpen, acerinee
ete. în afara porțiunilor unde se execută tăieri
pentru crearea ochiurilor, nu se extrag speciile
de amestec, aici sc execută cel mult tăieri de
igienă, în anii de fructifieație a gorunului, se
ext rage subarhoretul cît mai adine de sub colet,
de pe proiecția coroanelor exemplarelor de go-
run aflate pe .suprafața unde s-a hotărît crearea
ochiurilor. Tăierea cit mai adine de sub colet
a subarburetutui este mai necesară aici decit în
cazul tineretului de fag din tipul precedent, de-
oarece speciile componente ale subarboretului
din șleauri lăstărese mai viguros deeît tineretul
de fag din goruneto făgetul cu Carex.
Deoarece speciile de amestec din șleauri, car-
pen, tei, jugastru au sămânța aripată, aceasta
este adusă cu ușurință de vînt pe suprafața
ochiurilor din arboretul vecin. Pe de altă parte,
oricît de bine va fi extras subarboretul, multe
din speciile componente ale acestuia drajo-
nează.
Dre-pt urmare, semințișul de gorun instalat
pe suprafața ochiurilor va fi în permanență ame-
nințat de către lăstarii și drajonii subarbore-
tului și de semințișul speciilor dc amestec insta-
lat din sămînța adusă do vînt. De aceea, semin-
țișul de gorun trebuie în permanență suprave-
gheat și apărat ori de cîte ori va fi nevoie, prin
operațiuni de îngrijire. O atenție deosebită tre-
buie dată drajonilor de tei care se întind în
vetre dese și elimină complet semințișul de go-
run din suprafețele astfel cucerite. Combaterea
eficientă a acestora se poate face pe calc chi-
mică.
în gorunetele pure sau aproape pure, cum
sînt goni netul normal eu floră de mull și goru-
netuî cu Carex pilosa, semințișul de gorun se
instalează cu ușurință, cel mult devine nece-
sară mobilizarea superficială a solului pentru
distrugerea țeliuii, pe suprafața viitoarelor
ochimă, unde aceasta s-a instalat din cauzapășu-
natuhii sau a altor greșeli de gospodărire.
în aceste tipuri e-te însă necesară introdu-
cerea speciilor de amestec chiar în faza rege-
nerării arboretelor. Lipsa acestora sc poate
datora atit modului de gospodărire din trecut,
îndeosebi pășuratul, dar și condițiilor de mediu
-climatice și de sol-caraet eristice tipurilor de
pădure respective. Oricare ar fi cauza lipsei lor,
ele trebuie introduce în arboretele destinate
producției de lemn pentru furnire, deoarece
numai arboretele amestecate cu structură eta-
jată pot fi conduse la viratele înaintate cerute
de producerea acestui sortiment. în cazurile
cind cauza lipsei speciilor de amestec siut condi-
țiile de mediu mai puțin favorabile acestor
specii, ele pot fi riiminate de tineretul de gorun,
mai ales în stadiile de desiș și nuielișprăjiniș.
Sprijinite însă de silvicultor prin operațiunile
de conducere, speciile de amestec pot depăși
aceste stadii critice și, ulterior, sînt. de mare
folos întregii biocenoze. Alegerea speciilor, care
pot fi introduse, trebuie făcută după o atentă
cercetare a condițiilor de mediu proprii fiecă-
rui tip de gorunet. Astfel, în gcmnetul normal
cu floră de mull sînt indicate carpenul, palti-
nul de cîmp, teiul pueios, cireșul și jugastrul,
în gorunetul cu Carex pilosa sini indicate jugas-
trnl, părul și arțarul tătărasc. Deoarece aceste
specii fructifică abundent aproape anual, ele
pot fi introduse prin semănături directe în
cuiburi, după instalarea semințișului de gorun.
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
195
Speciile de amestec pot fi introduse mai ușor
și cu mai mul ți sorți de reușită în arboretele
care au atins stadiul de păriș. Dacă se optează
pentru această soluție, se acceptă semințișul
așa cum se poate obține prin aplicarea tăierilor
de regenerare, iar speciile de amestec se intro-
duc eind arboretul a atins stadiul de păriș și
începe să se lumineze. Cea mai indicată metodă
este semănătura directă în cuiburi. Etajul
gorunului constituie acoperișul protector. In-
troduse în acest stadiu, speciile de amestec nu
mai pot însă îndeplini cu aceeași eficacitate
funcțiile de ameliorare a mediului de interior
de arboret — de temperatură și umiditate a
aerului — și de elagaj natural al exemplarelor
de gorun cu deosebire a celor selecționate ca
arbori de valoare, cum o pot face cînd sînt
introduse în stadiul de semințiș. Ca atare, este
în avantajul arboretului, a productivității sale
cantitative și calitative, să se lupte cu dificul-
tățile- întimpinate cînd aceste spfcii sînt
introduse în timpul procesului de regenerare și
deci este indicat să se adopte această soluție,
cu toate dificultățile de conducere pe care le
prezintă.
Cealaltă soluție va fi aplicată în arboretele
incluse în seriile destinate să producă lemn pentru
furnire estetice, au atins sau chiar depășit sta-
diul de păriș și, în caro, se constată că nu sînt
suficient reprezentate speciile de amestec și
arbuștii.
—Dacă la aplicarea metodelor de regene-
rare în arboretele cu asemenea destinație- este
necesar să se depună o atenție deosebită, la
aplicarea metodelor de conducere trebuie depusă
o grijă cu mult mai mare, deoarece atît com-
poziția cît și structura arboretelor și deci can-
titatea și calitatea lemnului produs, depind în
mare măsură dc modul executării acestor
lucrări.
în stadiul de semințiș, în arboretele ameste-
cate, cum sînt șleaurile și goruneto—făgetele,
este necesar ca, prin operațiunile de îngrijire
să se asigure proporția optimă a speciilor. în
acest stadiu, de multe ori se duce o acțiune
necruțătoare contra speciilor de amestec și,
din. această cauză, se obțin desișuri și nuieli-
șuri pure din gorun, sau stejar pedunculat,
arboret© care nu pot fi conduse la vîrste înainta-
te, cînd se poate obține lemn pentru furnire în
cantitate corespunzătoare (Giurgiu, 1981,1982).
în cazul cind în acest stadiu și mai ales în
stadiul următor, cel de desiș, nu se intervine la
timp, sau operațiunile nu sînt efectuate în
mod corect, se cade în cealaltă extremă, eli-
minîndu-se in prea marc proporție speciile de
stejar și, drept urmare, se obțin arborete deri-
vate, de calitate inferioară din punct de vedere
economic.
în gorunefele și stcjăretele pure, în care au
fost introduse, prin completări artificiale, specii
de amestec și de arbuști, este necesar ca aces-
tea să fie protejate în primii ani, pentru a nu
fi eliminate. Au nevoie, aici, de ajutor, deoarece,
în general, în aceste tipuri, condițiile de mediu
sînt mai puțin favorabile dezvoltării lor.
în stadiul de nuieliș-prăjiniș, dacă arboretul
a fost bine condus în stadiile precedente, ope-
rațiunile caracteristice acestui stadiu nu pun
probleme deosebite. Numai dacă nu au fost
extrași în întregime preexistenti, extragerea
lor acum prezintă dificultăți mai mari, deoa-
rece aceștia, între timp, au dezvoltat mult
coroana, în cădere, vor produce distrugeri mari
în tineretul valoros. Pentru a se evita aceste
pagube, este necesar să li se taie întîi coroana
și apoi să se doboare fusul. Din această cauză,
extragerea preexist enților în stadiul de nuie-
liș — prăjiniș este mult mai costisitoare. Este
deci necesar să se depună toată perseverența
ca extragerea preexistenților să se facă în
stadiul de semințiș, cînd pagubele produse prin
această operațiune sînt minime și deci nu sînt
necesare măsuri de precauție costisitoare.
în stadiul de păriș, cînd încep răniturile,
devine scadentă operațiunea cea mai delicată:
alegerea arborilor de valoare, obiectul prin-
cipal al culturii și care, deci, trebuie conduși
pînă la finele ciclului de producție. Contra
alegerii arborilor de valoare și însemnarea lor
cu vopsea, s-a obiectat cu mai multe argu-
mente.
— Nu toți cei aleși se dovedesc, în decursul
vieții arboretului, cei mai buni; unii dintre ei,
după un timp oarecare, își încetinesc creșterea,
— Alți arbori, care, inițial, au avut crește-
rea mai înceată și au prezentat unele mici
defecte, curburi, și-au activat ulterior crește-
rea, au corectat defectele inițiale și deci devin
mai buni deeît unii din cei selecționați ca
arbori de valoare.
— Unii din cei aleși pot fi obiectul unor acci-
dente — rupturi de vînt, trăznet — și nu mai
corespund scopului pentru care au fost selec-
ționați.
Cu toate aceste obiecțiuni, care pot fi înte-
meiate, alegerea din timp a arborilor de valoare
o considerăm necesară în general pentru arbo-
retele de gorun și stejar pedunculat de produc-
tivitate mijlocie și superioară, dar o considerăm
necesară mai ales pentru arboretele destinate
să producă lemn pentru furnire estetice.
Considerăm alegerea și însemnarea cu vop-
sea a arborilor de valoare absolut necesară
pentru arboretele destinate să producă lemn
pentru furnire, deoarece una din condițiile ca
arborii să producă inele anuale cu lățimea
egală de-a lungul circumferinței și de la an la
an, este ca aceștia să aibă coroana simetrică,
echilibrată (fig. 1). Arborii cu coroană asime-
trică, înghesuită lateral, nu produc inele anuale
cu lățimea egală pe toată lungimea circumfe-
rinței. Pentru ca arborii de valoare să aibă
coroana simetrică, este necesar ca ei să fie
196
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anuî 97 ★ 1982 * Nr. 4
Flg. 1. Pădurea Buriașu, Ocolul silvic Snagov. Exemplar de
stejar pedunculat cu coroana simetrică.
astfel aleși, incit nici la vîrste înaintate,
coroanele lor să nu se atingă, să nu se jeneze
reciproc. Pentru a se stabili numărul de arbori
de valoare care să fie selecționați, deci distanța
dintre aceștia, se stabilește relația dintre pro-
iecția orizontală a coroanei și lățimea inelului
aminl la arborii care produc lemn apt pentru
furnire din tipul de pădure respectiv. Dacă, în
urma acestei cercetări, se constată că, de exem-
plu, în gorunetul cu floră de niull, care este de
productivitate superioară, suprafața proiecției
orizontale a coroanei la asemenea arbori la
virata de 200 ani, este de circa 120 m2, vor
putea fi deci aleși —- = 83 arbori de va-
loare la ha, adică la distanța de circa 12 m.
în realitate, în arboret nu se găsesc, la dis-
tanțe fixe, arbori care să îndeplinească condi-
țiile necesare pentru a fi rezervați ca arbori de
valoare. De aceea, se caută arbori care să înde-
plinească asemenea condiții și să nu fie mai
upropiați de 12 m. Pot fi mai depărtați, dar
nu inai apropiați. în mod obișnuit, din aceste
cauze, în asemenea tipuri de pădure, se rezervă
aproximativ 80 arbori de valoare Ia ba. Nu
ește indicat să se selecționeze un număr mai
mare, urmînd ca din aceștia, pe parcurs, să
fie extrași cei care nu mai corespund condi-
țiilor fixate, deoarece în acest caz, nu mai este
asigurată distanța necesară dintre arbori, pen-
tni a nu se jena coroanele lor la vîrste înaintate.
în tipurile de pădure de productivitate mij-
locie, arborii de valoare vor fi mai numeroși,
deoarece și suprafața proiecției orizontale a
comuni la vîrstă înaintată ’ este mai mică.
Arborii de valoare se înseamnă cu un inel de
vopsea de 4—5 cm lățime, pentru a fi ușor
identificați de la distanță, urmărită atent dez-
voltarea lor și îngrijiți în mod deosebit prin
operațiunile de conducere.
La efectuarea acestor operațiuni, impor-
tanță deosebită prezintă stabilirea intensității
și a periodicității intervențiilor, deoarece de
acestea depind în mare măsură lățimea și regu-
laritatea inelelor anuale, care, Ia rîndul lor,
influențează calitatea lemnului.
O intensitate prea redusă, deci o desime mare
a arboretelor, pe lîngă că micșorează prea mult
lățimea inelelor anuale, dar reduce și mări-
mea coroanei arborilor, ceea ce, în condițiile
de mediu din țara noastră, determină o rezis-
tență redusă a acestora la fenomene climatice
nefavorabile (în urma secetei din anii 1946 —
1950 s-au uscat, în mare parte, arboretele de
stejar în care n-au fost executate la timp rări-
turile și arborii au avut coroane foarte reduse,
înghesuite).
în geueral, intensitatea este bine să fie mode-
rată, iar periodicitatea să fie adaptată La rit-
mul de creștere a arboretului. Cu titlu infor-
mativ, arătăm că pentru goruneto-făgetul cu
floră de mull sau pentru șleaul de deal cu gorun
de productivitate superioară, se poate adopta
pînă la vîrsta de T0 ani, periodicitatea de 6 ani,
de Ia 70 ani piuă la 100 ani, periodicitatea de
8 ani, peste vîrsta de 100 ani, periodicitatea
de 10 ani.
La vîrstă mai mare, după 100 ani, eînd creș-
terea în înălțime a gorunului se reduce mult,
trebuie depusă o atenție deosebită în urmări-
rea evoluției arborilor de valoare, deoarece este
posibil ca speciile de amestec, cum sînt fagul
și teiul, să pătrundă în partea inferioară a
coroanei și să determine uscarea crăcilor de la
baza acesteia, redueîndu-i sensibil volumul
(fig. 2). Prin aceasta se influențează pe două
căi calitatea lemnului.
Se reduce creșterea în grosime a arborilor,
deci se produce o neregu tarifate în lățimea ine-
lelor anuale;
Crăcile uscate, pe lingă că produc noduri
negre mari, pot determina și putregai în trun-
chiul arborilor.
— De importanță excepțională, pentru va-
loarea lemnului produs de arboretele destinate
a produce lemn pentru furnire este tehnologul
folosită la exploatarea arborilor de extras,
atît prin tăierile de regenerare cît și prin rărituri.
Folosirea în aceste arborete a tehnologiei
scosului arborilor întregi, echivalează eu redu-
cerea producției de lemn pentru furnir în pro-
porție catastrofală. Nu numai că fasonarea
lemnului trebuie făcută pe loc, dar această
operație trebuie realizată cu deosebită grijă
pentru a se evita cît mai mult rănirea tinere-
tului. De asemenea, la doborîrea arborilor tre-
buie luate măsuri speciale de precauție. Aces-
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *< 1982 * Nr. 4
197
Fig. 2. Pădurea Buriașu. Ocolul silvic Snagov. Exemplar de
stejar cu crăci uscate in purica inferioară a coroanei, ca urmare
a umbririi ci dc către subetajul dc carpen ți tel neextras la
timp.
tea nu sînt necesare numai pentru protejarea
tineretului instalat, ei și pentru evitarea decla-
sării lemnului conținut de arborii care se extrag.
Deoarece prin tăierile de regenerare în arbo-
retele care produc lemn pentru furnir, se extrag
arbori de dimensiuni mari, eu coroane dezvol-
tate, diu cauza situației centrului de greutate
la înălțime mare, în momentul doboririi, de
multe ori, trunchiul arborelui crapă începînd
de la baza pe lungimi de 3 —4 m (fig. 3). Dacă
un arbore cu diametrul de 70 cm crapă pe o
Fig. 3. Tulpina de stejar crăpată In timpul doboririi. Pădu-
rea Buriașu.
lungime de 3m, nu mai poate fi folosit pentru
fui nit un volum mai mare de 1 in0, ceea ce, la
prețul actual de pe piața mondială, echiva
lează cu o pagubă do mai mulți zeci de mii de
lei. Pentru a se evita asemenea pierderi, la
arborii cu coroana dezvoltată, este necesar să
se taie mai întîi coroana și apoi să se doboare
fusul. Tehnologia aceasta se folosește în mod
curent în pădurile din vestul Franței, păduri care
produc cea mai mare cantitate de lemn pentru
furnire din Europa și unde paguba produsă prin
erăparca trunchiului arborelui este suportată
de cploatator.
Și în țara noastră a fost folosită această teh-
nologie într-un gorunet de coastă cu graminee,
în pădurea Gura Motrului, fostul ocol silvic
Bntonști, azi în cuprinsul ocolului silvic Filiași,
în anii 1938 —1939, șef al ocolului fiind ing. Ion
Diaconii. Operațiunea a fost executată în cîteva
parcele, în care, în anii 1902 —1904, a fost rărit
puternic arboretul prin extragerea arborilor
mai groși de 50 cm diametru de bază, pentru
confecționarea de doage. în urma acestei răriri,
arboretul s-a regenerat abundent pe cale natu-
rală. După mai bine de 36 ani de la exploatare
tineretul atinsese stadiul de prăjiniș.
Pentru a nu se aduce pagube mari tineretului,
în timpul extragerii arborilor rămași în urma
exploatărilor de Ia începutul secolului s-a pro-
eedat întîi la tăierea coroanei și după aceea la
doborîrea trunchiului arborilor.
Tăierea coroanei înainte de doborîrea arbo-
relui este uneori necesară și la executarea ope-
rațiunilor de conducere. Un asemenea caz se
întilnește cînd se extrag preexistenții in stadiul
de nu idiș-prăjiniș, deoarece, așa cum s-a ară-
tat și în rîndurile precedente, din cauza coroa-
nei toarte dezvoltate, aceștia produc, în cădere,
vătămări mari tineretului.
Dc asemenea, în cazul răriturilor executate
în arborete în virată de peste 80 ani, se extrag
și arbori cu coroana dezvoltată, care ar răni
arborii de valoare din apropiere și ar produce
distrugeri importante subetajului și subarbo-
retului, influențând negativ structura complexă
a arboretului, atît de necesară producerii lem-
nului de furnir de mare valoare.
Deoarece pentru efectuarea unor asemenea
operațiuni trebuie organizate echipe speciale,
dotate cu echipament adecvat, este indicat ca
ele să fie experimentate de I.O. A.S în seria de
goninete pentru furnire estetice din Ocolul sil-
vic Mihăești.
Indicațiile referitoare Ia arborii cărora tre-
buie să li se taie coroana șî la direcția de dobo.
rîre a fusului, trebuie să se dea prin actele do
punere în valoare. Pe teren, cu prilejul mar-
cării arborilor de extras, se înseamnă cu semne
speciale de vopsea, atît direcția în care aceștia
să fie doborîți, cît și arborii cărora trebuie să
li se taie mai întîi coroana. Aceste indicații
trebuie să fie obligatorii pentru sectorul de
198
SILVICULTURA și EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
exploatare și ncexecut arca lor trebuie să atragă
^foețibnarca severă a celor vinovați.
Pentru ea prin lucrările de apropiat să se
producă cît mai puține răniri tineretului, solu-
lui și arborilor care rămîn netăiați, materialul
fasonat trebuie să fie extras prin tîrîre pe dis-
tanțe cît mai scurte.
Pentru aceasta, suprafața parcelei în exploa-
tare este necesar să fie atent organiza lă cu
drumuri de scoatere, sumar amenajate, dru-
muri depămint. Acestea trebuie folosite pentru
scosul lemnului la drum pietruit cu tractoare
cu remorci sau cu camioane cu tracțiune hipo
numai pe păminb uscat sau înghețat sau cu
sania pe zăpadă.
-Pășunatul trebuie complet interzis. El
este dăunător oricăror arboret e. însă., în seriile
destinate producerii lemnului pentru furnire,
distrugerea subarboretului, caro este totdea-
una produsă de pășii nat , are aici o importanță
cu totul deosebită.
— De asemenea vânatul nu trebuie să depă-
șească numărul maxim suportat de arboret
fără a i se produce pagube importante. In
prezent nu se respectă întotdeauna acest prin-
cipiu.
Un exemplu, din acest punct de vedere, este
pădurea Bratovoești din Ocolul silvic Craiova.
Este o pădure importantă atît pentru experi-
mentări diverse cît și pentru producția fores-
tieră. Este constituită din 20 tipuri de pădure,
de la aninișuri de anin negru, pînă la cero- șleauri.
Din suprafața totală de peste 1500 ha, circa
500 ha, constituite din stejăreto-șleau, și
șleau de luncă de productivitate mijlocie, poate
fi constituită în serie pentru lemn de furnir.
Prin studiul întocmit s-a stabilit că această
pădure poate fi populată cu maximum 80
exemplare-cerb și căprior. în aprilie 1981
existau însă în pădurea Bratovoești peste 600
exemplare cerb lopătar, cerb carpatin și căprior.
Din această cauză nu numai că parcelele de ste-
jăreto-șlcau și șleau de luncă nu se mai pot
regenera în stejar, dar și acolo, unde acesta a
putut să se salveze, este rănit prin roaderea
cojii chiar și la vîrstă de 10 —15 ani (fig. 4).
Bacă aceste răni se cicatrizează după mai mul ți
ani, ele au constituit, cît timp au fost deschise,
porți de pătrundere a ciupercilor, care, produc
putrezirea lemnului și acesta nu mai poate fi
folosit pentru sortimente superioare.
După cum s-a subliniat la Consfătuirea de
Ia I.S.J. Arad (Giurgiu, 1981), este nece-
sară și modificarea taxelor forestiere deoarece
cele actuale nu oglindesc valoarea reală a lem-
nului pentru furnir, așa cum el este cotat pe
piața mondială. Această modificare este nece-
sită nu numai pentru a face posibilă dotarea
pădurilor destinate să producă lemn pentru
furnir cu instalațiile necesare aplicării măsuri-
lor arătate în rindurilc precedente, ci și pentru
a determina sectorul dc exploatare să depună
mai multă grijă la recoltarea arborilor, caro
conțin asemenea sortimente.
Fig. 4. Pădurea Bratovoești. Exemplare de stejar in vtrstâ
dc 12 ani, cu coaja roasă de cerb.
în includere, trebuie reținută constatarea că
pădurile noastre de stejar și mai ales cele de
gorun, datorită condițiilor naturale cu caro
ne-a înzestrat natura, pot produce lemn apt
pentru furnire estetice de o deosebită valoare,
în cantitate mare, cum nu pot produce pădu-
rile din nici o altă țară din Europa. Pentru
aceasta trebuie însă gospodărite cu multă
grijă și cercetate în continuare (Doniță și
Petrescu (1981).
La obiecțiunea că producerea lemnului pentru
furnire estetice necesită timp îndelungat și nu
se poate prevedea, de pe acum, care vor fi
sortimentele solicitate peste un secol și jumă-
tate sau chiar două secole, se răspunde că
lemnul de dimensiuni mari, cu calități deose-
bi le, va găsi totdeauna întrebuințări valoroase.
Pădurile din vestul Franței care, în prezent,
produc cea mai mare cant itate de Icni o pentru
furnire estetice din Europa, inițial au fost des-
tinate să producă lemn pentru construcții na-
vale. Acum, cînd în construcțiile navale lemnul
a fost înlocuit în mare parte de către metal,
avînd calități superioare, lemnul acestor păduri
a găsit alte întrebuințări, chiar mai valoroase.
BIBLIOGRAFIE
Badea, XI., 1981 : Criterii pentru depistarea arborelelor de
gorun șt stejar care produc lemn apt pentru furnire estetice.
Manuscris, A.S.A.S.
D o n i l ă, N., Petrescu L., 1981 : Sarcinile cercetării
pripind asigurarea cu continuitate a producției lemnului de
gorun șt stejar pentru furnire estetice. Manuscris, A.S.A.S.
G iu re s cu, C. G., 1976 ; Istoria pădurii românești din cele
mal vechi timpuri ptnâ astăzi. Editura Ccrcs, București.
Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Orcs,
București.
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR *
Anul 97 *■ 1982 * Nr. 4
199
Giurgiu, V., 1981: Structuri optime ale arboretelor șl
pădurilor dc stejar destinate producerii lemnului pentru fur-
nire estetice. Manuscris, A.S.A.S.
Giurgiu, V., 1982 : Pădurea fl utilonil. Editura Cercsî
București,
Graplnî, V., 1982 : tjnltSlile intraspecifice la gorun și
răsplndireu lor tn raport cu condițiile sta[ionalc. Manuscris,
ICAS, 1972.
Hui fel, G,, 1926 ; Economie Forestiere. Paris.
* * *: Gospodărirea pădurilor de stejar, M.E.F,, C.D.F.,
București.
The problem, ol the forest care meant to produce timber suitable for aestetlc veneer
The problem how to produce timber for the acsthetic veneer is an old concern for the Romanian foresters.
In 1980 a meeting on this problem was organized. The forests in România can produce a great amount of
these sorts since some typcs of the Querais (Q. robur, Q. petraea, K. dalecampii, Q. polgearpa), whose timber has parti-
cular features, are growing herc.
But iu order to produce a larger quantîty ot these sorts it is necessary to improve the way of adminlstration
ol these forests, mninly to enlarge the pruduction cycle and to usc some operating tcchnologies which can makc less
damage the stand.
Revista revistelor
Sc hon har, S.: Combaterea putregaiului roșu cauzat de
Fomes annosus In molidișuri provenite din prima împădurire.
In: Atlgcmcine horst— Zeilschritt, Miinchen, 1981, nr. 28,
pag. 722, 7 rcf. bibliografice.
în R.F.G. se depreciază anual 15—20% bușteni de molid
din cauza atacului de Fomes. Lemnul se colorează In roz
pînă la brun, pierde rezistenta și se descompune. în articol
se descrie cum se produce acest atac, modul dc răspindire
a ciupercii și procedeele de combatere cu nitrit de sodiu și
prin lucrări de îngrijire. Lucrările descrise sînt rezultatul
cercetărilor institutului de specialitate din Baden—Wiir-
temberg. Nu S-au încheiat investigațiile In molidișurile pe
sol forestier de mai multe generații, astfel că nu sc poate
preciza dacă modul dc combatere prezentat este aplicabil
și acestor arborete. Molidișurile sănătoase din prima Împă-
durire se pot apăra prin executarea de șanțuri adinei de circa
40 cm care să înconjoare arboretul de izolat, înainte ca aces-
ta să atingă vîrstă de 10 ani.
b.t.
Șlep mânu, F.: Comparație între criteriile de elagat
din anul 1930 cu cele de astăzi. In: Allgcmeine Forst-Zeits
chrift, Miinchen, 1981, nr. 30, pag. 758— 760, 5 fig.
Comparația sc face folosind un arboret dc pin. în vlrslă
de 13 ani, care s-a elagat tn anul 1950 cu scopul de a se
ridica valoarea lemnului șl de a SC restringe dezvoltarea
prccxistențllor. La timpul său s-au elagat arborii cu crăci
mai subțiri, cu coajă mai fină, prefcrîndu-se exemplarele
subțiri cu inele anuale mai înguste. După 30 dc ani, se cons-
tată că preexlstenții s-au dezvoltat la fel de bine și că cri-
teriile de elagare necesită a fi completate. în articol se pre-
zintă nouă criterii după care să se aleagă arborii de elagat,
astfel: numai arbori de viitor; cel puțin din clasa a H-a de
producție; arboretele să nu fie periclitate ; nu sc aleg arbori
accidentați; să fie sănătoși cu fus drept și cu crăci puține ;
coroană sănătoasă, regenerabilă, cu intervale mari intre
verticile; pe stațiuni scutite de vînt și zăpadă; cu H/D sub
100 ; să se lucreze pe suprafețe mari. De asemenea, se arată
modul dc calcul al eficienței.	D.T.
Altherr, E. : Slnt măsurătorile Ia Înălțimea pieptului
reprezentative pentru stabilirea eficienței îngrășămintelor?
In: Allgemeine Forst-Zeitschrift, Miinchen, 1981, nr. 32,
pag. 822—824, 2 tab., 2 diagrame și 6 rcf. bibliografice.
Cercetările privind aplicarea de îngrășăminte în arborete
prezintă unele contradicții In ce privește modul cum acestea
se evidențiază prin datele taxatorice. Din această cauză,
autorul a executat noi cercetări ale căror rezultate slnt ară-
tate tn prezentul articol. Lățimea absolută a inelului anual
depinde de poziția sa pe fus, astfel: intre 5,3—9,4 m rezultă
un minimum vădit; In partea superioară și în cea inferioară
dimpotrivă un maximum ; Cele mal late inele se găsesc la
11,5 m din Înălțime. Cauza inegalității inelelor sc explică prin
faptul că efectul îngrășămintelor se produce în special asupra
aparatului foliaceu, iar arborele se adaptează noilor condiții
statice, îngroșlnd zonele periclitate, adică In apropiere de
sol și de coroană. Ideal ar fi ca măsurătorile să sc execute
la jumătatea fusului. Dar aceasta nefiind posibil, se propune
să se măsoare in continuare la 1,30 m aplicindu-se corecturi
In funcție dc creșterile Ia 1/2 fusului, stabilite pe rondele.
D.T.
Hocevar, M. și K oberi, H,: Reproducerea teiului
pucios prin butași. Tn: Allgemeine Forst und Jagdzeitung,
Frankfurt am Main, nr. 5, pag. 94—96, 1 fig., 3 tab.,
2 rcf. bibliografice.
Se prezintă cercetările privind înmulțirea teiului pucios
(Tilia cordala Mill.) prin butași fasonați din ramuri de ordi-
nul doi de la vlrf și de la bază. Butașii așezați în puinlnt la
sfirțttul lunii iunie fac rădăcini după 2 — 3 luni și se replcă
In primăvara următoare după ce au iernat protejați bine
împotriva gerului. Puiuții de tei, tualțide 70-80 cm, sc pot
planta toamna, în cel de-al doilea an dc cultură.
D.T
200
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
Tehnologia păstrării ghindei
mai mult de 1 an*’
Ai țara noastră ghinda se păstrează de toamna piuă primă -
vara. Pentru cunoașterea metodelor de păstrare a ghindei in
intervalul arătat mai sus s-au efectuat cercetări științifice
șl s au elaborat îndrumări tehnice penttu producție (Lupe
și Ră du ies c u, 1954). De asemenea, s-au Întreprins ccr-
ecțărj științifice și s-au dat Îndrumări tehnice pentru pro-
tecția ghindei Împotriva dăunătorilor animali șl a bolilor
(Ellescu, L a n g o ș și Georgescu, 1954), care au
foit folosite de noi In prezenta lucrare.
In ultimul deceniu, in condițiile României, datorită unor
perturbați! meteorologice, s-a manifestat lipsa de frucll-
fieațle la stejari, ceea ce a produs greutăți in producție pen-
tru promovarea acestor specii tn lucrările de Împăduriri.
Pentru creșterea ponderii stejarilor, trebuie să se asigure
puieții șl ghinda necesară. Aceasta impune recoltarea in
anii bogați In fructltlcație, a unor cantități mal mari de ghindă
și păstrarea acesteia pe durată mai mare de 1 an, ceea
țd formează obiectul lucrării de față. Tehnologia propusă
se bazează pe cercetările științifice de specialitate, din țara
noastră șl străinătate.
1.	STADIUL CUNOȘTINȚELOR PRIVIND PĂSTRAREA
GHINDEI MAI MULT DE 1“AN
în literatura silvică din țara noastră, din U.R.S.S., Polo-
nia, Germania, Cehoslovacia și din alte țări se găsesc Infor-
mații valoroase, care fac posibilă elaborarea unei tehnologii
pentru păstrarea ghindei mai mult de o iarnă. Astfel,
iu țara noastră, Marcu (1965) tn urma cercetărilor științifice
Întreprinse asupra ghindei de glrnlță, arată următoarele j
a. Ghinda de gimiță germinează In intervalul de la 2
la 40°G, iar durata de incolțire crește cu micșorarea tempe-
raturii astfel: la -40’G ghinda germinează complet In timp
do 10 zile, la 3ocC de 19 zile, la 15°C de 30 zile, In 10’Cde
-10 zile și la 5“C ghinda germinează complet In timp de 50
jtHe-
Aceste date arată că ghinda de girniță germinează destul
de repede, asemănlndu-se din acest punct de vedere cu aceea
a gorunului.
1	». Sub +2°C germinația ghindei Încetează. Păstrarea
ghindei de girniță mai mulți ani esic condiționată de menți-
nerea temperaturii intre — 3“C șl -f-2‘C și de asigurarea unei
bune aerisiri șl a unei umidități atmosferice suficiente.
e- Ghida de girniță își păstrează parțial puterea de ger-
minație plnă la —10,5° , temperatură sub care toate ghin-
dele pier. în intervalul de la —6,6’C la —109C ghinda pierde
treptat puterea de germinație, astfel; plnă la — 6,6°G pierd
puterea de germinație 26% din ghinde, pină la — 8,2“G 60 %
din ghinde, și pină )a-10,5°G pierd puterea dc germinație
100% din ghinde.
Ghinda de girniță Începe să sufere dc ger sub —6,6’C,
temperatură la care degeră colțul acesteia.
e- Ghinda de girniță incepe să-șl piardă puterea de germi-
nație clnd umiditatea ci scade sub 50% (umiditatea s-a
raportat la masa uscată). între 50% și 19% umiditate,
puterea de germinație scade cu conținutul in apă, astfel ;
la 50 % umiditatea ghindei germinația absolută este de 100 %,
1» 15 % de 50 %, la 40 % dc 35 %, Ia 30 % de 15 % și Ia
20% umiditatea ghindei germinația absolută scade la 3%.
In Îndrumările tehnice din anul 1071, se precizează „în
eeea ce privește păstrarea ghindei pe un interval de mai mulți
ani, se consideră că ponte fi realizată numai în depozite frigo-
rifice, eu temperatură constantă de — 2“C. Aici ghinda trebuie
depozitată deschis. Umiditatea sa trebuie menținută constant
ridicată.
*} Din lucrările I.C.A.S.
Tehnologia propusă are la bază lucrarea „îndrumări tehnice provizorii pentru
păstrarea ghindei mai muit de 1 an”, manuscris, 1CAS. 19P2 (G h. Marcu
in colaborare cu C- 1. P op^scu și Zcnovu Dobrescu).
Dr. doc. GH. MARCU
Institutul de cercetări și amenajați
silvice
634.0.232.315.2
M a 11 i s și Kh a v r o n i n (1969)** descriu prima Încer-
care cunoscută de a depozita ghinda de stejar pedunculat
pentru o perioadă mai lungă, efectuată de Sobolev în Rusia
în anul 1908. Ghinda a fost pusătn lăzi de lemn (70 x'O x
150 cm) în straturi alternative cu rumeguș umed. în timpul
iernilor lăzile au fost depozitate In pivniță, iar din primă-
vară pină tn toamnă în ghețării, unde temperatura n-a depă-
șit o“G. Se pretinde că această ghindă și-a asigurat capaci-
tatea dc a germina plnă la patru ierni.
Prima încercare de a păstra ghinda In condițiile tempe-
raturii controlate, pentru o perioadă mai lungă de o iarnă,
a fost comunicată de R o e (1946), care a folosit In experi-
mentul său ghinda de Quercus borealts. Ghinda s-a păstrat
de la+ 4,4 ia —10,0’C in saci șl în cutii de tablă. După 30
luni ghinda păstrată In saci n-a mal germinat, pe clnd ghinda
păstrată tn cutii de tablă a germinat plnă la 50%, lor după
41 luni Intre 24—3G%. Procentul de germinație a variat
pe verticală In cutii; ghinda de la fundul cutiilor a germi-
nat mai mult.
P ravdin (1952)** a păstrat ghinda de stejar peduncu-
iat pină In primăvară sub un strat de zăpadă, după care a
fost așezată tn saci de plasă în ghețării unde temperatura
In timpul verii a fost apropiată de 0°C, iar în timpul iernii
între -t-l,G°C la —2’C. După 28 de luni, germinația era Încă
neschimbată, de 66%, la fel ca la Începutul depozitării.
Rezultate importante au fost obținute dc Holmes și
Buszewicz (1956)** în Anglia; acești autori au folosit
ghinda de stejar pedunculat cu 0 capacitate de germinație
de 90% și un conținut de 45,9% umiditate. Clnd ghinda
a fost amestecată cu turbă uscată in containere închise, dar
nesigilate, care permiteau slilmbul de aer cu mediul încon-
jurător și a fost păstrată la 4-2,2’C, după42 luni au răsărit
52%. Cind s-a folosit ca mediu de depozitare, turba umedă
sau nisipul umed, răsărirea s-a produs in proporție de numai
24% și respectiv 11%. Conținutul ridicat în apă al ghindei
a fost menținut tot timpul perioadei de depozitare. Clnd păs-
trarea s-a făcut tn containere închise sau sigilate la—12’G
In gheață sau inițial în turbă umedă la — 4’C și altele în
condițiile temperaturii camerei (containere închiie sau des-
chise), ghindele și-au pierdut puterea de germinație Ia scurt
timp.
M a 11 i s (1986)**, a depozitat ghinda tn saci de folie
de polietilenă și in camere frigorifice de la 0’C Ia —5’C mat
mulți ani. Puterea de germinație a ghindei depozitate în
camera frigorifică a descrescut de la 93 % la 75 %, iar umi-
ditatea ghindei a crescut de la 39 % la 43,2 %. Mai tlrzlu
48% din ghinde an germinat in timpul păstrării.
în Cehoslovacia, Ancak (1972)**, a obținut rezultate
mni bune, cind ghinda de stejar pedunculat n fost ames-
tecată cu nisip uscat, față de turba uscată. Ca metodă de
păstrare s-au încercat gropi dc adlncimilc ; 0,5 m, 1,0 m,
2,(1 m și 2,5 m. După 27 luni puterea de germinație inițială
de 93 % a scăzut la 55 % și lungimea cui țarilor la toate ghin-
dele a fost de 2—8 cm.
în Polonia, lanson {1979)** a depozitat ghinda dc ste-
jar pedunculat numai pe un termen de 2 ani. Cele mai bune
rezultate, 60% răsărire 1n pepinieră, după semănături de
primăvară, au fost obținute cind ghinda a avut iui conți-
nui de umiditate de 11% (raportată la masa verde) șl a
fost dipozilată Ia —2’C în nisip uscat, în lăzi căptușite cu
polietilenă.
S u s z k a și T y 1 k o w s k I (1980), au inițiat în deceniul
treeut, ia scară marc, depozitarea a trei proveniențe dc stejar,
o perioadă de păstrare de la 1—5 ani.
In fiecare an tn aprilie șl septembrie, ghinda a fost semă-
nată In pepinieră pentru testarea răsăririi. S-a ajuns ia
următoarele concluzii mai importante ;
—	temperatura de —l’C, care a fost încercată și dc alțt
cercetători, este eea mai indicată pentru păstrarea ghindei
pe termen lung;
Citat de Suszk» ți Ty 1 kowski țlflSO).
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
63
201
—	ghinda cu radicela de 2—4 cm pierde puterea de ger-
minație dacă este ținută la temperatura dc -5’C timp tic
peste 3 luni;
—	la - 2°C temperatură, puterea de germinație a ghin-
dei se menține ;
—	ghindele depozitate la +1°C Iși păstrează puterea dc
germinație ca și la — 1°C, in schimb la temperaturi mai mari
ghindele germinează înainte de sfirșitul celei de-a doua ierni.
După cea de-a treia iarnă, radiceîele devin rădăcini de peste
25 cm;
—	la —15C primele ghinde Încolțite In proporție de 12%
apar In a treia primăvară, dar cu radicelc de 0,5 cm fără
a fi un obstacol pentru răsărirea In pepinieră ;
—	la —3°C puterea dc germinație a ghindei descrește
mai mult declt la —1°C;
—	gliinda depozitată in bidoane de aluminiu In amestec
cu turbă, pe timp de 1—5 ierni, produce In pepinieră un
număr egal sau mai mare de puieți, declt cea amestecată
cu rumeguș. Comparativ cu turba, rumegușul este un mate-
rial Ieftin și o descreștere redusă a germinației poate să fie
compensată de costul scăzut al rumegușului;
—	clnd nu este posibil accesul aerului la ghinda depozi-
tată, puterea de germinație scade foarte repede;
—	ghinda păstrată In saci de foile de polietilenă sau în
borcane de sticlă închise ermetic pierde în prima lamă pute-
rea de germinație.
Datele de mai sus demonstrează că ghinda poate fi păs-
trată mal mulți ani. In condiții Speciale care să asigure o
temperatură constantă in jur de —l’C, în bidoane din alu-
miniu nelnchise ermetic, în amestec de 1/1 cu rumeguș uscat
de pin Sau CU turbă uscată, ghinda la îmbuteliere avind un
procent cit mai mare de umiditate (raportat la masa verde),
de cel puțin 45—50%.
2.	TEHNOLOGIA DE l'ASTRAHE A GHINDEI MAI MULT
DE 1 AN
Pentru păstrarea ghindei mai mult de 1 an, slnt necesare
0 serie de măsuri deosebite în timpul recoltării, manipulării,
transportului și In special In timpul conservării de durată,
după cum urmează :
2.1.	Mășuri în timpul recoltării
Ghinda se recoltează separat pe specii și pe loturi de pro-
veniențe specificate In lucrarea ICAS ,,Zonc de recoltare a
semințelor forestiere în R.Ș.R. (1976). Ghinda de cer nu se
păstrează mal mult de 1 an. Pentru păstrarea mai mult de
1 an, se recoltează numai ghindă perfect sănătoasă, pe cit
posibil uniformă, mare, coaptă, bine dezvoltată, cu peri-
carpul brun-deschis, fără pete întunecate, crăpături, găuri
de insecte sau alte vătămări și fără colț (neincolțilă).
Pentru a reduce la minimum perioada de depozitare a
ghindei pe sol, ghinda se recoltează după căderea In masă
din ari)orii semlnceri, de obicei In lunile octombrie-noiembric.
Ea se depozitează temporar în locuri răcoroase, în straturi
de cel mult 10 cm grosime, pe platforme curățate și dezin-
fectate. Grămezile de ghindă se vor feri Împotriva arșiței,
uscăciunii, supraumezirii, lucingerii sau diferiților dăună-
tori printr-o ușoară acoperire cu prelate sau alte măsuri.
După recoltare, loturile de ghindă se supun unei sortări
riguros făcută manual, cu respectarea recomandărilor de
mai sus.
După sortare, ghinda se dezinfectează cu fungicidul dc
tip Germizan. Ghinda se amestecă cu pulberea acestui
fungicid plnă ce suprafața el se acoperă cu un strat fin prăfos.
Prăfuirea se face prin lopâtare In platforme Și se Întrebuin-
țează 200 g de substanță fungicidă, conținind 1,4% mercur,
la 100 kg ghindă.
Uneltele și materialele, ca : saci, coșuri, rogojini ctc.
—utilizate In timpul recoltării—se dezinfectează prin pulve-
rizare cu o soluție de formalină 1%, cu puțin timp înainte
de Întrebuințare.
Această soluție se pregătește turntndu-se 0,250 1 dc îor-
malină comercială, In concentrație de 40% In 100 1 apă.
După operația de dezinfectare, materialele supuse acestei
operații se acoperă 2—3 zile cu rogojini, sau cu alte materi-
ale, pentru ca să stea sub acțiunea prelungită a vaporilor de
formalină. Apoi se aerisesc șl imediat, după ce nu SC mai
simte mirosul de- formalină, se pot utiliza.
Măsuri de proiecția muncii. In timpul dezinfectării ghindei
se iau măsuri de protecție a muncitorilor împotriva efectelor
toxice ale fungicidelor întrebuințate. îutrucit operația de
tratare cu formalină produce usturimea ochilor, aceasta se
va executa Inaerliber, îar pentru ca lucrătorii să nu se stro-
pească pe îmbrăcăminte sau pe piele, vor avea șorțuri și
mănuși de cauciuc.
Praful de tip germizan, conținind mercur, este toxic și
lucrătorii, spre a nu aspira acest praf, iși vor pune la nas și
la gură o batistă curată.
în cursul lucrului, să aibă la dispoziție apă șl săpun pentru
ca la orice vătămare a pielei să se poată spăla.
In toate cazurile lucrătorii să nu se frece la ochi în timpul
lucrului și să nu pună mîna pe alimente înainte de a se
spăla.
Instructajul de protecție a muncii înainte de începerea
lucrului și supravegherea muncitorilor, Sînt absolut obliga-
torii.
2.2.	Măsuri în timpul manipulării șl pregătirii pentruCOnSer-
vare
Pentru ca ghinda să se păstreze tot timpul cu pericorpul
ncalterat, manipularea acesteia trebuie Să se facă cu cea mai
mare grijă. Ghinda nu are proprietatea de a-și cicatriza
rănile, așa cum o are cartoful. Orice acțiune care contribuie
la păstrarea Intactă a pericarpului micșorează pericolul
uscării și infestării ei de către paraziții criptogamici.
Ghinda, pentru a-Șl menține viabilitatea, trebuie să aibă
un conținut suficient de apă. Ghinda destinată conservării
va fi zvîntată prin lopătare pină pierde 6—12% din greu-
tatea sa inițială- Sub 45—50% față de masa verde» ghinda
Iși pierde treptat facultatea germinativă. La un conținut
de apă sub 50 % (față de masa uscată) ghinda începe să sune
la scuturare și in această Stare devine puțin rezistentă la
ciuperci.
In tot timpul manipulării și pregătirii pentru conservare,
ghinda trebuie protejată împotriva uscării. Ea este puțin
rezistență la uscăciune și se poate altera In anumite condiții
chiar In decurs de 4—14 zile, de aceea nu trebuie expusă
direct la căldură nici chiar numai clteva orc. Straturile cu
ghindă, care se fac In vederea manipulării, este necesar să
fie așezate In șoproanc la umbră, în locuri răcoroase, aerisite.
Ghinda să nu se păstreze In grămezi prea mari (peste
10 cm), in lăzi sau in saci, nici chiar o singură zi, deoarece
In aceste condiții se poate încinge. Căldura produsă prin
respirația ghindei nu se difuzează 1n atmosfera înconjură-
toare, ci se înmagazinează, activînd respirația In interiorul
grămezilor. Fenomenul de incingcre areloc cu atît mai repede
cu cit ghinda sau atmosfera înconjurătoare este mai umedă.
Pentru acest motiv, ghinda destinată păstrării se zvtntă
imediat după recoltare șl se lopătează zilnic.
Odată ghinda dezinfectată Și zvîntată, fără vătămări
mecanice, cu o capacitate germinativă de cel puțin 90%
(determinant de 4 X 10O ghinde prin secționare) și cu umidi-
tatea (calculată In masa verde) de 15—50 %, este gata pentru
a fi conservată pentru o perioadă mai mare de 1 an.
Ghinda pregătită pentru conservare mai mult de 1 an
se așază în bidoane de aluminiu (utilizate pentru transpor-
tul laptelui) In amestec cu turbă uscată la aer, în proporție
de 1'1 la volum. Tu lipsă de turbă se poate utiliza și rumeguș
de rușinoase (de prelerințâ de pin), uscat la aer, tot In pro-
porție de 1/1 la volum. Ghinda se așază la păstrare pe ter-
men lung separat pe proveniențe și specii, așezindu-sc la
fiecare bidon 0 etichetă In care se scrie Ocolul silvic, U.P.,
u.a. și data așezării la păstrare pe termen lung. Bidoanele
se vor așeza In Jocuri umbrite.
Pentru a face posibil schimbul dc gaze cu atmosfera exte-
rioară se așază trei bucăți de carton una peste aha Intre
gura bidonului și capac. O altă etichetă cu același conținut
ca mai sus se așază intre cartoane.
2.3.	Măsuri In timpul transportului
Cu ocazia transportului ghindei se mărește posibilitatea
infectării de către agenții criptogamici, ca Și pericolul alte-
rării ei sub influența factorilor fizici ai mediului înconjură-
202
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anwl 97 *’ 1982 * Nr. 4
tar. Pentru prevenirea uscării sau inclngcrii ghindei serceo-
mniidâ următoarele :
— Transportul ghindei in bidoane, dc la șopronul de sor-
tare In depozitul frigorific, trebuie făcut cît mal repede,
in maximum 1—2 zile. Dacă se mărește timpul de menținere
a ghindei In bidoane la șopronul de sortare, unde nu se poate
realiza o temperatură scăzută, ghinda ponte să Încolțească
șl să se încingă șl acțiunea de păstrare pe termen lung este
compromisă. Pe cele două etichete ale fiecărui bidon, alături
dc iliitn Imbutellerli pentru păstrare pe termen lung, se va
scrie ți data Intrării în depozitul frigorific.
— In timpul transportului, bidoanele nu setnchld ermetic,
pentru a face posibil schimbul de gaze cu atmosfera exterioară.
— In timpul transportului, este de dorit ca temperatura
«ă fie de la +5°C la—3°G. Temperaturile mai ridicate favori-
zează înclngerea, incolțlrea, iar temperaturile mai scăzute,
degerarea- în cazul că există temperaturi mal ridicate sau
mai scăzute, transportul trebuie urgentat șl luate măsuri
speciale de protecție, așa cum se arată mai jos.
— Pentru a preveni uscarea sau Înghețarea ghindei, bi-
doanele așezate In camioane se vor acoperi cu rogojini.
— Este de dorit ca transportul bldoanelor să se facă
rapid, cu autocamioane.
— Operațiile de transport nu se vor face la temperaturi
sub — 5°G și nici Ia temperaturi mai mart de 4-15l>C, fără a
se lua măsuri speciale de protecție (acoperire, aerisire, urgen-
tarea transportului etc.).
2.4.	Măsuri in timpul conservării de durată
In perioada de conservare de durată, de 1—3 ani, St pot
crea condiții nefavorabile pentru păstrarea viabilității ghin-
dei șl condiții favorabile dezvoltării florei crlptogamice dău-
nat nare. Pentru a se asigura menținerea puterii de germi-
nare mai muițl ani se recomandă următoarele:
Bidoanele cu ghindă, pregătite conform celor arătate la
prt. 2-2, se depozitează în camere frigorifice speciale. Este
necesar ea temperatura de păstrarea ghindei să lle constantă,
ifo —rc. Se admit oscilații temporare Intre —2°C și +VC.
Dacă temperatura se menține mai mult timp peste +1CC
se activează procesele vitale, ghindele încolțesc și păstra-
rea de durată este compromisă. în căzni cînd temperaturile
slnt menținui r mai mult timp sub —2°C, de asemenea nu
este posibilă păstrarea ghindei pe perioade mari, deoarece
ghindele pierd puterea de germinație.
Umiditatea ghindei așezată la păstrat trebuie să fie de cel
puțin 45—50% față de masa verde. Scăderea umidității
sub 40% (din masa verde) atrage după sine șl pierderea
treptată a puterii de germinație.
In timpul păstrării In camere frigorifice, bidoanele se
Iasă deschise pentru a face posibil schimbul de gaze intre
ghindă șl atmosfera exterioară. Fără aerisire, menținerea
paterii de germinație șl păstrarea ghindei mai mulți ani
eslc Imposibilă. Umiditatea atmosferică In depozit trebuie
•șa fie In jur de 70 %.
Pentru a evita păstrarea mai mulți ani a ghindei care a
pierdut puterea de germinație, din cauza nerespectăril Întoc-
mii! a prescripțiilor de mai sus, periodic la intervale de 6
luni, in lunile septembrie și februarie, se trimit probe, prin
dragul, la laboratoarele I.C.A.S-, pentru determinarea ger-
minației tehnice. In cazul cind germinația tehnică scade sub
65 %, ghinda nu se mal păstrează șl se seamănă in pepinieră.
Tehnologia arătată se referă la stejarul pcdunculat, gir-
niță Șl prin analogie la gorun, stejar brumăriu șl stejar pufos.
Nu este oportună aplicarea el la cer șl stejar roșu, aceste
specii fructîficînd mai frecvent.
Prin respectarea recomandărilor de mal sus, ghinda poate
fi păstrată piuă la 3 ani. Pupă al treilea an germinația ghin-
dei scade puternic.
Tehnologia de față are un caracter provizoriu, iar aplica-
rea acesteia se propune a se efectua in cazuri speciale, urmlnd
să fie Îmbunătățită pe parcurs pe măsura experienței ce se
va acumula. Pentru reușita lucrării se insistă asupra res-
pectării riguroase a recomandărilor și in mod deosebit a
temperaturii constante de —VC In timpul conservării de
durată. După o perioadă de aplicare experimentală, se vor
putea determina șl elementele de calcul pentru stabilirea
eficienței economice a tehnologiei prezentate.
BIBLIOGRAFIE
Ancak, 1972: Biolâgia a uskladnouanle semien. lesnych
dreain VydavateVsloo Slovenskej akaddmie oied. Bratislava.
Georgescu, C., C. 1954: îndrumări pentru proiecția
ghindei tn special împotriva bolilor criptogamice In lucrarea:
„îndrumări pentru protecția ghindei împotriva dăunăto-
rilor animali și a bolilor criptogamice” (Hllcscu, Gr., Langoș,
G. și Georgescu, C. C), M.A.S., ICS, Seria III. îndrumări
tehnice, nr. 62, Editura agro-sllvică de stat.
J a n s o n, L., 1979 : Przechowyuianie zolsdzl duzej niz jeden
rok. Prace Inst. Badawczego Lăsnictwa 577 :43—65. PWRIL,
■Watszawa.
Lupe, I., R8 du 1 e s c u, M-, 1954: Procedee de păstrare
a ghindei in timpul iernii. îndrumări tehnice. ICES, nr, 74,
Editura agro-silvică de stat, București,
Marca, Gh., 1965; Studiul ecologic ți silvicullural al
glrnifelor dintre Olt fi Teleorman. Editura agro-sllvică. Bucu-
rești, pag. 174—179.
Marcu, Gh., In colaborare cu Pop eseu, C. I., șl D o-
breacu, 2., 1982: îndrumări tehnice provizorii pentru
păstrarea ghindei mai mult de un an. Manuscris I.C.A.S.
Mattis, G., J., 1966: Xhranenie zheludei i seyantseo b
tare iz sinleticheskogo materiala. Lesn. Hoz. 10 ; 78—81.
Ma ttis, G. J.,Kha vr o nl n, A. V,, 1969 : Opyt dtitel'nogo
khraneniya zheludei d transhee so snegom. Blul. Vdesoyuznogo
Nauchno-Issled. Inst. Agrolesomel. 5 (57); 14—18.
P r a v din, L., F.,F111 m on o va, V.,D., 1952: Vligania
niskikh temperatur na zhiznesposobnost’zheludei. Dokl. Akad.
Nauk SSSR, 85 (4): 921—924.
R o e, E. J., 1916 : Viabilily of aeorns. Ama. Nurseryman,
84 (12): 24—26.
S u s z k a, B., T y 1 k o wski, T., 1980 : Storage of aeorns
of the English oak (Quercus robur L.) over 1—5 winters (Păs-
trarea ghindei de stejar pcdunculat timp de 1—5 ani), Arbo-
retum Kornichie, Rocznik XXV.
♦ • Tehnica culturilor forestiere, I. semințe, M.A.S.D.S.,
Editura agro-sllvică de stat, București, 1959.
* * * : Recoltarea, prelucrarea, conservarea și folosirea semin-
țelor forestiere, M.A.LA.SA—D.S.—D.I.P.P. 1971.
* * * : Zone de recoltare a semințelor forestiere tn. R- S. Româ-
nia. M.E.F .M-C-—D.S., I.C.A.S., Editura Ceres, București,
1976.
Teriiuology ol the acorn's storage for over o year
On the basis of the Romanianrescarches (Georgescu, 1954 ; Marcu, 1265) and forelgn ones, cspecially of Suszka
unit lylknwsL'hl (1980) ithas becn elaborated aprovlslonal technology of the acom’s storage for a period of 3—4 years.
I hta technology consists of on an ensemble of special measures durlng harvesting, logging, preparati on for preservation
transport and preservation for long periods. Acorn can be storaged for more years, under special conditlons providing
lut invariabil' temperatura of about—1°C, In untight aluminlum cans, in a mixtura ofl/1 wllh dry sawdust ofpineordry
Aerau in vesscls bas a great percentage of moisture (against wett mass) Of at kast 45—50%, the alrhumidity of
about 70 % and a corresponding ventilation able to allow the cxchange of gas between acron andlhe autside atmosphere.
The tcchnology proposed has a provisional character and it is rccommcnded to be applied In some special
casai. This tvlll be Improved gradually as experiencc is accumulatcd.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
12
203
puncte de vedere
Strategii moderne de ameliorare
a arborilor forestieri
aplicate în România
Dr. doc. VAL. ENESCU
Institutul de cercetări și amenajări
silvice
634.0.232.13 :634.Q.185.3
Așa cum in zilele noastre este unanim acceptat, sarcina
fundamentală a silviculturii contemporane este obținerea
unor randamente polifuncționale maxime ale pădurilor.
Este de subliniat că această sarcină trebuie îndeplinită
In condițiile In care, pe de o parte fondul forestier este con-
tinuu diminuat de alte folosințe ale pămtntului ți, pe dc altă
parte, consumul de lemn Înregistrează creșteri accentuate
concomitent cu nevoia de a se amplifica funcțiile de protec-
ție șl sociale ale pădurilor. In plus, In prezent, Căile de obți-
nere a unor randamente polifuncționale maxime slnt de-
pendente, Intre altele, șt de circumstanțele create dc criza
de energie ți de materii prime ca și de Strategia globală
de gestiune rațională a patrimoniului ecologie al biosferei.
Cu toate că definirea politicii forestiere dc obținerea a
unor randamente polifuncționale maxime ale pădurilor nu
este sarcina geneticii forestiere, se apreciază că nu este lip-
sit de interes nici pentru geneticieni să se amintească că
există păreri nejustificate, după care a lăsa sau a readuce
pădurea Informă creată de natură este soluția cea mai adec-
vată, potrivit principiului • „Cea mai bună acțiune este a
nu acționa”. Desigur că, un asemenea principiu nu poate
fi luat In considerare, decit in situații cu totul particulare,
pentru că resursele forestiere mondiale șl mai ales naționale
slnt limitate și ele trebuie utilizate complet și eficient așa
fel incit să rămînă In permanentă stare de a fi regenerabile
șl anume regenerabile la paramerli superiori.
Utilizarea Înțeleaptă și cu grijă pentru viitor a resurselor
forestiere nu implică păstrarea tn forma lor naturală.
„Obiectivele" naturii nu slnt Întotdeauna in concordanță
cu cele ale societății umane. Dar, după cum practica, ca
unic criteriu al adevărului, a demonstrat, numai printr-o
silvicultură rațională, științific fundamentată, pot fi satis-
făcute nevoile din ce in ce mal mari ale societății. Nici ter-
minologia ce se încearcă a se „impune" pentru a desemna
aceste sarcini na este adecvată. Termenul „ecodezvoltare",
folosit de cel mai competenți specialiști și de UNESCO,
organizație care patronează cele mol importante programe
de conservare a gcnofomluiui ți in general a biosferei, este
sigur mal potrivit.
In sfirșit, este necesar a se reaminti că, așa cum s-a demons-
trat științific, stabilitatea unul ecosistem, și implicit stabili-
tatea producției, nu implică In mod necesar complexitatea
lui. în plus, din punct dc vedere practic, orice sistem complex
este greu de stăpinit (gospodării) necesitind cadre dc inailă
calificare șt mijloace materiale adecvate, care slnt de regulă
costisitoare șl nu tntotodcauna disponibile.
Reținlnd aceste puține ți succinte considerații, In contex-
tul previzibil al circumstanțelor amintite și ținind seama de
rezultatele obținute plnă tn prezent In practică, se apreciază
Că In silvicultură, ca și In agricultură, raportul dintre căile
de majorare ft randamentelor polifuncționale și In primul
rlnd de majorare a producției de blomasă (lemn in principal)
se schimbă in favoarea acelora cate au la bază factorii gene-
ticii, pe care silvicultorul trebuie să-i implice din ce In ce
mai mult ți mai fundamentat științific In procesul de rege-
nerare pe cale naturali șl artificială n pădurii. Este cazul
să $e sublinieze că numii prin promovarea principiilor gene-
ticii populațiilor, geneticii cantitative ți geneticii CCOlOgiCc,
regenerarea naturală a pădurilor porte să determine majo-
rarea producției de biomasă. Fără luarea tn considerare a
acestor principii, regenerarea naturală nu poale decit cel
mult să păstreze „stătu quo" genetic (inclusiv productiv)
al generației ce se înlocuiește cu ai ta nouă șl aceasta mnnai
1n măsura tn care gradul de rudenie al arborilor care alcă-
tuiesc așa-numitele „vecinătăți” genetice (care se identifică
cu entități de regenerare) și autopoknizarea nu slnt prea
mari, cu consecințele negative care rezultă prin consangvi-
ni zare.
în ceea ce privește regenerarea artificială, ea beneficiază,
tncel mal înalt grad, de aportul geneticii forestiere In ridi-
carea productivității pădurilor prin utilizarea materialelor
de reproducere cu Însușiri biologice superioare, rezultate
dintr-un proces de ameliorare pe calc genetică.
Nepunind In discuție raportul dintre regenerarea naturală
șl artificială care ține de politica forestieră, este de subliniat
că datorită faptului că materialele dc reproducere genetic
ameliorate slnt capabile să valorifice integral sau mai bine
potențialul productiv natural sau ameliorat prin tehnici de
cultură (fertilizări, amendamente etc.) al stațiunilor fores-
tiere, să asigure stabilitate producției de biomasă și In gene-
ral a funcțiilor pădurilor indiferent de variația in timp și
tn spațiu a factorilor de mediu și rezistența sporită a arbo-
relelor la adversități, cercetările din domeniul geneticii
forestiere și ameliorării arborilor cunosc pe plan mondial
și național o dezvoltare accelerată.
Așa cum s-a subliniat la cea de-a 3-a consultație mondială
de genetică forestieră (Canberra, 1977), azi nu se cunosc
in lume programe de ameliorare a arborilor care să nu Ce
eficiente din punct de vedere biologic șl economic.
Există două criterii principale de apreciere a eficienței
programelor de ameliorare ; eișliguri genetice efective pentru
obiectivele urmărite (producție de masă lemnoasă, calitatea
acesteia și rezistența la adversități) și timpul necesar pentru
producerea pe scară mare, pentru nevoile producției, a mate-
rialelor de reproducere ameliorate.
îmbunătățirea acestor parametri, cu profunde conse-
cințe economice, a necesitai, concomitent cu adaptarea con-
ceptelor geneticii cantitative ia arborii forestieri, folosirea
de metode specifice de studiu al structurii genetice a! popu-
lațiilor dc arbori. Se aplică metode biochimice de determinare
a unor produse secundare, ca terpenele, al căror metabolism
este slrins legat de structura genetică și deci pot fi utilizate
ca markerl.
Frecvența genelor și a ganotipurilor In populații, rata
migrării, respectiv primirii și pierderii de gene și genul ipuri,
tendințele și cuantumul consangvinizării, Unkngc-ul, distan-
țele dintre populații pot fi eficient și sigur stabilite analizind
direct alele individuale din țesuturi haploidc cu ajutorul
polimorfismului enzimatic.
De asemenea, analiza componentelor fenolicc, corelate cu
rezistența la boli și insecte, permite folosirea selecției indirecte
și deci scurtarea procesului de ameliorare.
Asemenea studii deschid ferestre largi către promovarea
principiilor genetice în regenerarea naturală și operații cul-
turale prin cunoașterea structurii genetice a populațiilor de
arbori, a dinamicii acesteia sub presiunea factorilor modifi-
catori, gradului de rudenie dintre arbori ctc.
Rezultatele unor asemenea studii slnt de mare utilitate
contribuind la creșterea eficienței programelor dc amelio-
204
SILVICULTURA. ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *' 1982 * Nr. 4
rare prin alegerea judicioasă a componențelor parentale,
țlpuliw- de încrucișare corespunzător sistemelor genetice
iile speciilor considerate ctc.
Date de cunoaștere dc asemenea factură determină adec-
varea unor strategii de ameliorare devenite clasice, bazate
pc reproducerea sexuată, la particularitățile biologice ale
arborilor forestieri. Unele verigi ale proceselor de amelio-
rare vor putea fi suprimate dacă, dc exemplu, sc cunoaște
eficienta polenizării artificiale în masă fură izolarea antici-
pată a florilor femele, corelarea dintre gene markeri cu carac-
tere economic importante, capacitatea dc combinare gene-
rală ți specială, interacțiunea genotip x mediu, corelația
juvenil x adult etc.
Pentru că asemenea stuoii la noi slnt In curs de realizare,
nu $e vor analiza cu anticipație modificările posibile pe care
Ic vor determina In strategiile de ameliorare, afirmind numai,
pe baza datelor din literatură, că consecințele vor fi profunde
și Importante.
Ne vom opri Insă asupra unor probleme majore, de coti-
tură in strategia ameliorării arborilor, care au apărut la
ordinea zilei ca urmare o punerii la punct a unor tehnici
eficace de multiplicare vegetativă a arborilor prin metode
„industriale'’ de butășiro și micropropagarc „in vitro".
într un sistem integrat de gindirc se vor lua In conside-
rare și strategii de ameliorare care nu se aplică încă în prezent,
deeît parțial, dar care se au In vedere pentru generalizare,
bazate pe culturi de țesuturi și celule haploide sau metode
ale ingineriei genetice (hibridări de celule somatice, trans-
ferul de gene vehiculate de diferiți vectori, Incorporarea și
recombinarea de DNA ctc.).
înmulțirea vegetativă „in vivo” sau „in vitro" a arbori-
lor forestieri prezintă evidente avantaje, care s-au impus
atenției geneticienilor și practicii silvice.
în general, ameliorarea bazată pe selecția clonală și Înmul-
țirea vegetativă a materialelor de reproducere destinate
Împăduririlor, permite obținerea unor ciștiguri genetice, pe
generație, mal mari declt prin metodele dc ameliorare bazate
pc reproducerea sexuată.
—	Câștigurile genetice posibile se obțin mai rapid.
—	Crește considerabil randamentul la înmulțire.
Prețul de cost al materialelor dc reproducere obținute pe
cale vegetativă este. In prezent numai cu ceva mai mare
deeît al puieților din sămlnță. Se așteaptă ca prețul de cost
al materialelor de împădurire Vegetativă să fie redus substan-
țial prin folosirea culturilor de țesuturi.
Avantajele sc pot amplifica considerabil dacă Se are în
vedere că prin tehnici moderne celulare „in vitro" sc pot
obține materiale cu garnituri cromozomialc prestabilite,
îndeosebi haploide, și sc pot realiza hibridări somatice.
Exceptlnd plopii, salcia, ulmul și Cryptomerta japonie»
care au capacitatea dc Înrădăcinare a butașilor prelevați
de. pe plante dc orice vîrstă ontogenetică și la care sc aplică
de regulă. In exclusivitate, strategii de ameliorare bazate
pc selecția clonnlă, la speciile la care rizogeneza, este posibilă
pc scară marc numai la material foarte tinăr (pină la 4—5
(6) ani), strategiile dc ameliorare folosite in prezent, îmbină
utilizarea metodelor „convenționale" de ameliorare, bazate
pe reproducerea sexuala, cu înmulțirea vegetativă a materia-
lelor ajunse la diferite stadii (nivele ) (le ameliorare pentru
utilizarea lor directă la împădurire. O asemenea strategie
globală este prezentată in figura 1, care marchează raportu-
rile posibile pentru trei generații dc ameliorare și trei cicluri
do multiplicare vegetativă. în acest caz, sc Înmulțesc vege-
tativ (sc. donează) selecții din teste full-slb, din încrucișări
controlate care produc semințe puține, din selecții pentru
aptitudinea specială de combinare (A SC.) sau plantaje bi-
clonale. Procedlnd astfel se poate obține ciștiguri genetice
iuti măriși mai rapide, declt sc pot obține tn ptantajelc tra-
diționale (pe care Insă nu le va înlocui).
donarea marcată pe ramura din dreapta a schemei sec-
vențiale de ameliorare reprezintă propagarea populațiilor
constituite tn mod artificial, de exemplu nmltinlielnd numai
indivizii extremi de tardivi sau extrem de rapid crescători.
Slut posibile toate combinațiiledc familii și selecții individuale.
In figura 2 se prezintă o schemă de detaliu, conținind toate
'tapele principale ale procesului de ameliorare, cu sublinie-
rea momentelor cind se difuzează in producție materiale cu
un anumit grad de ameliorare. Se remarcă că înmulțirea
vegetativă, urmată dc teste clonale, se realizează Inccplnd
din etape mat avansate ale procesului dc ameliorare. într-o
variantă simplificată a acestei scheme se poate Începe do-
narea din faze mai timpurii și anume din selecții făcute In
Fig. 1. Strategie globală bazată pc Îmbinarea ameliorării
pe- calc generativă cu înmulțirea vegetativă a materialelor
dc reproducere destinate împăduririlor.
Arbori plus
Selecția gen atipi-
că a’poputoțu/or
va/orooie
Semințe pentru
teste
_ Teste de descenden
_ țe hoîf-sib.
PiontaJ do clone
din generația /a
— L ~
Aminte pentru m-
pdduriri

Plantaje de clone r _.------
generația U-a . — Altoire
PolenizSn controlate
intra și interspecifk»
Tesle de descendente
FuF-siS, pgfr~cross'
Semințe pentru in
pădurici
Butfsirs
I
Atee fio celor mai Am
mdMu din cete moi
bune faniti
Testa dn dane
gMtire
Folosirea în silricul- M»ttiph'coreo
teste de efono
m m osâ a varie
tura ctenalj
țânțar motdete/K ’t
Sihîcuttum
clona/d
I

Huitip/icareo tn maso
o vaHlfi/ifor maliidb-
’ note
Fig. 2. Strategia dc ameliorare prin selecția și încrucișarea
arborilor superiori, selecție donală și multiplicarea vegeta-
tivă a materialelor de reproducere.
teste de pepiniere de proveniențe sau descendențe materne,
care sc repetă in cicluri succesive dc bulășirc, pină cind,
de la un număr foarte mare dc clone se ajunge la numărul
SfLVZCUUTUR/1 ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR ★
Anul 97 * 1982 * Nr. 4
205
Fig. 3. Fazele secvențiale ale unei strategii globale dc ameliorare bazate pe propagare vegetativă și hibridare somatică.
Schemă adaptată după D. J. Durzan, 1979.
206
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Awl 97	1983 * Nr. 4
necesar pentru alcătuirea dc varietăți multiclonalc sau așa-
numila „propagare amestecată" (bulk propagation)*.
îu sfirțit, se prezintă o ultimă schemă secvențială a unei
strategii de ameliorare bazate In exclusivitate pe propagare
vegetativă (fig, 3). Ramura de sus se referă la butășirca de
lip „industrial” „in vlvo”, iar ramura de jos la metodele
celulare de culturi „In vitro”, inclusiv culturi de suspensie
<i hibridări somatice prin fuziune dc protoplațti. Sc ajunge
astfel plnă la metode ale ingineriei genetice,
Iu ambele situații sc arc in vedere metodele de relntine-
lirc pentru restabilirea tolepolcnjialităi ii și măsuri care să
asigure obținerea ciștigurilor genetice evaluate (corelația
juvenil x adult, Interacțiunea genotip x mediu „efectul C”
etc.) Desigur că pentru punerea tn lucru, această schemă
secvențială de ameliorare trebuie detaliată cu toate verigile
de realizare.
Folosirea Înmulțirii vegetative in silvicultură necesită
analiza relației riscuri — beneficii. Analiza trebuie să plece
dc la ideea că Înmulțirea vegetativă este o unealtă care
trebuie utilizată corect. Relația riscuri — beneficii trebuie
analizată, așa cum s-a făcut cu alt prilej (E nes cu, V al,
1980), pe plan genetic, ecologie și silvicultura!.
Ga soluții, varietățile muliicloiiale, despre care se vor-
bește cel mal mult, nu trebuie considerate ca un panaceu.
Acestora li se poate adăugă mozaicuri de culturi monoclonale
pc suprafețe mici sau „propagarea amestecată" etc.
* Propagarea stneStecâlă caracterizează flufin:
— propagarea proveniențelor sau familiilor selecționata, fără selecție indivi-
duală ;
— nu se fac teste de clone individuale;
*■ variabilitate genetică largă :
nu sînt probleme Irgate de topofisis și hubălrhiirc î
— nu SC obțin cî-liguripe baza variabilitâlii intra proveniențe Sau înltafamîln»
etc.
Modern slralegles of forest tree breeding appltcd in Ilomonla
Pentru că, dc regulă, cindsc face referire la riscuri se pune
In discuție numărul de clone utilizate, cu titlu de informare
sc citează lucrarea prof. Libby, W. „Care este numărul
dc clone dintr-c plantație determină siguranța ei”,;.,
care a calculat și a demonstrat că ntilizind două sau trei
clone este mai riscant deeît a constitui o cultură monoclonală
ți că amestecul unui număr moderat de clone cu genotipuri
considerabil diferite va fi mai sigur decit populațiile din
semințe sau chiar decit amestecul unui număr foarte mare
de clone.
Ca perspectivă, se întrevede folosirea concomitentă a
materialelor de reproducere obținute pc cale sexuată cu
cele obținute pe cale vegetativă. Utilizarea materialului
obținut pe cale vegetativă va avea o utilizare limitată (dar
mai largă dcctt in prezent), cu deosebire in lignicultură.
BIBLIOGRAFIE
Durzan, D. J„ 1979: Progrese and Promise in Forest
Geniile*. In'. PruceedinffSoț fheroth Anniversury Conțerence :
Paper Science and Technology — The Gutting Edge.
Applcten, Wisconsîn, May 8—10, p. 31—60.
Ene s cu, Val., 1980 : Probleme ale utilizării culturilor
de celule ți țesuturi ta ameliorarea arborilor. Posibilități de
aplicureln R. S. Romănta. Jn: Rev. Pădurilor,4,p. 213-207.
Martin, B., 1977 : Le bouturage des arbres forestiers. Pro-
gris recents. Perspcctives dc dcveiopment. în : Revue Fores-
tiere Franțaise, 4, p. 245—282.
After a short prescntalion of the biologic specific traits of the forest trccs from the Forest gcuctics and Tree Bree-
dind point of view with thcir implicatîons in the rescarches of this ficld, the modern strategica of tree breeding they are
to be presented.
These adopted strategie® have tobeimposedby recent posibiUtics thcusing the breeding nicthods based on donai
sclection and mass nmltiplicaticn of forest reproductive materials by vegetative ways.
Strategie® wiiicli combine the convențional metheds with llic modem ones, including „in vitro” cultures,
or the last only, are to be used.
Revista revistelor
Dcnningcr, W. : Tendințe priiind alegerea speciilor,
mobilizarea solului și Împăduriri, in: Allgimeinc Forst-Zcit-
schriît, Miinchen, 1981, nr. 37, pag. 943—041.
La Kassel (R.F.G.) s-a ținut o consfătuirepc tema „înte-
meierea arboretelor In zona montană medie” rczultind urmă-
ln livle concluzii: Cu privire la alegerea speciilor se specifică
că fagul și molidul se vor menține la proporțiile avute dc
28%, respectiv ă<)%, pe clnd stejarul va crește la 8% iar
duglasul la 12% In detrimentul pinului. Sc va promova rege-
nerarea naturală a fagului Iar mobilizarea solului se va face
iiHTLuti dacă nu contravine principiilor ecologice. In multe
razuri se preferă plantarea manuală, fiind mai ieftinădecit
Con mecanizată. Xu s-au realizat speranțele privind superio-
ritatea puie Iilor produși tn micro-containere (Paperpot)
deoarece in parchete nu există pericolul copleșirii dcburuieni,
daunele cauzate dc vtnat sînt mari iar avansul de crtșlerc
față de puieții obișnuiți, nu s-a produs. S-a înregistrat o
accentuată preocupare pentru Îngrijirea scmințișurilor și
pentru elagajnl artificiul, chcltuindu-se pentru aceste lucrări
mai mult cu 50% in perioada 197-1—1978. S-U conturat
necesitatea de a se mări calitatea semințelor din plantaje
prin examinarea genetică a elenelor.
B.T’
Piper. H.: Aleyerea arborilor plus, păstrarea șt mărirea
fondului forestier. In : Allgemcinc Forst-Zeitschrift, Miinchen,
1981, pag. 1275—1276, 4 fig-, 6 ret. bibliografice.
Revista conține o seric de articole care prezintă pădurea
Rhbn, situată in zona premontană a R.F.G., pe sol de origine
vulcanică, drept un model de armonizare a interesului pro-
ducției cu păstrarea nealterată a mediului ambiant și cu
folosirea In totalitate a funcției recreative a pădurii. In
această zonă există o rezervație științifică, 1/3 din suprafață
este acoperită de pădure, numeroase cariere de piatră cons-
tituie baza pentru industria materialelor de construcție.
S-a dezvoltat puternic turismul internațional și In 1982
se vor desfășura In această regiune campionatele interna-
ționale forestiere de ski nordic.* Pentru ridicarea calității
arboretelor, forestierii au inițiat alegerea și catalogarea arbo-
rilor plus de foloase, folosindu-se pentru reproducere numai
semințele din acești arbori. Un studiu comparativ intre
semințele importate din România cu cele culese din arborii
plus, a arătat că semințele autohtone produc puieți cu 25%
mai productivi.
D.T.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PAPURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
207
Utilizarea arbuștilor ca furaj
pentru vînat
Problema valorificării arbuștilor a preocupat
și preocupă atît țările europene cît și cele de pe
alte continente. Obiectul cercetărilor îl consti-
tuie atît speciile ce formează asociații naturale
de arbuști cit și acelea care intră în compoziția
arboretelor.
Cercetările efectuate în S.U.A., U.R.S.S.,
Ungaria, Polonia etc. au reliefat valoarea arbuș-
tilor ca producători de biomasă, adăpost pentru
animale și păsări, în protejarea și stabilizarea
solului. în multe lucrări este remarcată va-
loarea medicinală a arbuștilor precum și utili-
zarea lor ca materie primă industrializabilă.
Valoarea nutritivă a arbuștilor a suscitat mult
interesul și a sugerat posibilitatea folosirii lor ca
nutreț pentru fauna sălbatică și chiar pentru
cea domestică.
Cercetările efectuate la noi în iară (N egr u-
țiu A. și colab., 1974, 1979) cu sprijinul
Ministerului Silviculturii au demonstrat că ar-
buștii sînt în general mai bogați în principalele
substanțe minerale necesare animalelor dccît
arborii sau pătura erbacee. Valoarea lor este
variabilă, funcție de altitudine, condiții pedo-
climatice și gradul de umbrire. Cercetările
întreprinse în județele Brașov, Mureș, Sibiu
și Ploiești au permis analizarea lujerilor și
frunzelor de la o bună parte din arbuști și
stabilirea conținutului în azot, mangan, fos-
for, potasiu și calciu, în comparație cu unele
specii de arbori și plante erbacee situate în
arborcte de foioase și rășinoase, pure și ameste-
cate, la altitudini între 150 —121 Om. Rezulta-
tele medii a peste 14000 de analize sînt prezen-
tate în tabelul 1.
Cercetările întrcprin.'.e în legătură cu dina-
mica conținutului în substanțe minerale în
cursul unui an au reliefat faptul că cea mai mare
parte a foioaselor prezintă un conținut maxim
în mai-iunie, pe cind rășinoasele au tendința dc
a realiza un maxim în timpul iernii (decembrie —
februarie).
în sezonul de repaus s-au remarcat valori
ridicate la azot în lujerii de alun, anin alb, anin
negru, anin verde, carpen, mesteacăn, mur, pă-
ducel, plop tremurător, salbă moale, salbă
rîioasă, salcie căprească, soc negru, soc roșu,
spinul cerbului și zmeur. Fosforul im egistrează
valori mai scăzute, cu excepția lujerilor de sal-
cie, plop tremurător, soc negru, soc roșu și
salbă moale. în privința calciului, acesta reali-
zează valori ridicate la aproape toți arbuștii,
remareîndu-se păducelul, plopul tremurător,
salba rîioasă, salcia căprească, sîngerul și spi-
nul cerbului.
Observațiile efectuate asupra modului în
care plantele lemnoase sînt consumate de vînat
Conf. dr. ing. A. NEGR.UȚIU
Universitatea din Brașov
Dr. ihg. C. POPESCU
Institutul de cercetări ți amenajări
silvice
634.0.268.3
au dus Ia concluzia că majoritatea arbuștilor și
speciilor moi sînt consumate aproape constant
atît vara cît mai ales iarna. în alte țări, aso-
ciațiile de arbuști sînt utilizate în zonele semide-
șertice, în perioadele secetoase sau în alte
situații atunci cînd iarba are valoare nutritivă
sub necesități (Dietz, 1971). în zonele tem-
perate și subpolare prezența arbuștilor consti-
tuie unul dinfaetorii determinanți ai arealelor de
iarnă ale marilor ierbivore. Studierea conținu-
turilor stomacale ale rumegătoarelor sălbatice
a reliefat procentul ridicat pe care-1 ocupă
arbuștii în volumul total de furaje, mai ales în
timpul iernii (Petrov, 1975, Dean E.
Medin, 1970 etc.).
Este cunoscut faptul că elementele consti-
tuente ale furajelor care le conferă calitatea
nutritivă sînt proteinele brute, grăsimile, hi-
drații de carbon, substanțele minerale și vita-
minele. Desigur că aici intervine și digestibili-
tatea furajelor la fiecare din consumatorii care
ne interesează.
Rezultatele cercetărilor noastre relevă în pri-
mul rînd că valoarea proteinelor brute ale prin-
cipalelor specii forestiere oscilează între 8 —14 %
pe cînd la arbuști ea înregistrează valori
între 8 — 32%. Comparația acestor date
cu valoarea proteinei brute ia porumb 8,78%,
sorg 10,13%, șrot de soia 43,5% și făină de
carne 28—48% ne arată că arbuștii prezintă
un interes deosebit pentru producerea fura-
jelor. Proteina este considerată ca cel mai impor-
tant component nutritiv; chiar și o deficiență
mică afectează reproducerea, lactația, creșterea
și procesul de îngrășare. în sezonul dc repaus,
așa cum rezultă din cercetările noastre, lujerii
arbuștilor conțin o cantitate de proteine destul
de ridicată (3,6—11,8%) pentru a asigura func-
țiile vitale (tabelul 2). în general, se poate
constata că arbuștii conțin toamna și iarna
proteine mai multe decît ierburile și mai puține
primăvara și vara. Cu toate acestea, din tabelul
2 rezultă că arbuștii au un conținut ridicat
dc proteine și primăvara și vara, dar consu-
marea lor de către rumegătoarele sălbatice
scade în intensitate pe măsura apariției erba-
ceelor. Oricum, prezintă o mare importanță
pentru hrănirea vinatului, executarea de frun-
zare în timpul primăverii cînd, în frunze,
proteina brută atinge valori pînă la 30,6%.
Valorificarea acestor proteine trebuie rapor-
tată însă la digerabilitatea lor. Aceasta variază
eu maturizarea plantei. Cu cît procesul de ligni-
ficare înaintează cu atît sînt mai puțin accesi-
bile proteinele. După Dietz (1962) digera-
bilitatea proteinelor brute din unii arbuști
de pe continentul nord american oscilează între
208
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * 4nul 97 *■ 1982 * Nr. 4
Tabelul 1
Conținutul mediu In elemente minerale șl In proteină brută In plantele analizate (arbori, arbuști șl subarbușll)
crt.	Specia	Compoxi|ia cbujiică (mg/100 g subsUnll uscată)					
		MnO	W	P,O,	K.0	CaO	| Proteină brută
	FRUNZE						
1	Abies alba	12, 9	1449,8	363,0	679,5	722,7	9061,2(M)
2	Picea abies	10,7	1307. 0	398,7	687,5	596,9 653,8	8168,7(M)
3	Fagus syloatica	3,5	2294,0	468,0	743,4		14383,3(11)
		18,84	1815,7	421,27	334,27	2440,12	11348, 7(0)
4	Belula pendula	5,8	3295,0	784,4	980.7	540,7	20593,7(M)
		45,27	3654,4	1087,5	1541,1	1922,98	22840.0(0)
5	Populus tremula	4.0	2819,1	676,5	1380,8	1121,1	17569.0(11)
		4,7	4366,2	1284,9	2509,6	1960,0	27288.9(0)
6	Salix caprea	—	3061,1	798,1	1381,5	1132,1	19131,9(11)
		73,10	3697,0	1390,3	2135,7	2119,1	23106,2(D)
7	Carpinus bclulus	62,0	3472,8	1131,7	769,8	797,3	21705,0(11)
		47,9	3546,2	1453, 6	768,5	1974,5	22163,7(D)
8	Sambucus nigra	2.3	3399,2	992,0	2940,9	1042,6	21245,1(11)
		•——	5013,7	1830,6	4274,5	1800.9	31523,1(0)
0	Rubus hirius	5,0	2216,4	488,4	1027.6	845,4	13852,5(11)
		9,1	1641,2	623,1	1471.7	1597,9	10257,5(D)
10	Rubus idaeus	7,2	3255,9	829.2	1852,0	795.7	20349,5(11)
		26,28	2348,1	1210,7	2459, 6	1800,1	14675,7(D) 17599,5(M)
li	Corylus aoellana	7,4	2799,9	713,7	1102.3	1377, 6	
		18,84	2525,5	1300,7	1027, 9	2326, 7	15784,4(0)
tî	Cornus sanguinea	—	3049,8	1768, 3	1168,0	1575,4	19061,2(M)
			3685,7	1299,9	2105,3	3859,5	23036,0(0)
13	Vaccinium myrtillus	56.3	1310,6	246,5	680.3	867,1	8191,2(11)
14	Viscum album	9.9	1680,0	583,0	1596,0	803,3	10500.0(11)
15	Sorbus aucuparia		2455,4	610,0	1089, 3	803.4	15316,2(11)
16	Frangula alnus	29,57	5148,4	1841,7	2173,7	1857,8	32177. 5(D)
17	Ligustrum Bulgare	—	2115. 8	990,4	1075,5	1236,1	13223,7(D)
18	Enonymus europaeus	—	4017,2	1571,7	2800,5	3367,6	25107,7(0)
10	Acer campestrc	16,37	2541,9	1194,4	-w	2667, 9	15886,8(D)
20	Uetica dioiea		4335, 9	—	4120, 3	2041,3	27099,4(D)
	LUJERI						
2t	Abies alba	—	895, 3	256,6	673,1	411,7	5595, 6(11)
22	Fagus syloalica	—	825.4	238,1	401,2	750.2	5158,8(11)
23	Q. petraea	55,2	1438. 7	305,2	285.7	1341,4	8991,8(11)
		25, 60	1178,1	362.3	587,2	1326, 7	736,37(0)
24	Belula pendula	—	1072,6	282,9	311,1	530, 8	6703,7(11)
		—	1549,8	839,7	448,3	923,1	9686,2(0)
25	Populus tremula	—	1293,5	440,2	855, 8	974 ,3	8709,3(11)
26	Salix caprea	.—.	1619.8	657,2	1026,1	921,6	10311,2(11)
		7,60	1297,45	542,04	£12,14	4072,13	8109,1(0)
•27	Carpinus belului	—	1112,2	232, i	551, 7	1069,8	6951,2(11)
		16,13	1188,9	447,5	727,1	2116,8	7430, 9(D)
28	Sambucus nigra		1696,1	439,7	1317,1	650.8	10600,9(11)
	Rubus hirtus	—	1711,3	765,9	1929.1	1838,5	10695.6(0)
29		1.2	1100,4	317,6	913,4	512,1	6877,9(M)
	Rubus idaeus		r	818,9	480,3	1152,2	1332,1	5118,5(D)
30		4, 65	944,4	314,5	621,2	524,7	5902,6(11)
	Corylus auellana	17. 99	1206,5	1269,7	1126,5	2157, 0	7510,2(D)
31		8,8	1035,1	257,8	614,6	1092,0	6169,9(1!)
33	Cornus sanguinea	—	1178,1	448,6	814,4	2108,8	7363,0(0)
		—	986,4	294,8	279,1	692,8	6165,4(M)
33	Frangula alnus	' ■ ■	828,8	654,3	467,7	3515,1	5517,5(D)
		16,4	1109, 6	478, 8	1407, 9	5318,3	6936, 5(0)
31	Liguslrum vulgare	—	1706, 9	361,0	842,3	418,9	10668.1(11)
35	Euonpmus europaeus	—	1162,25	393,2	1228. 8	1047,17	7264,1(0)
		10,00	1698,89	627,72	1435,6	4119,7	10616,8(0)
38	Eoonymus uerrucosus	—	1447, 9	293,8	522,7	976,6	9049,3(11)
37	Acer campeslre	—	712, 9	385,8	708,8	2098,8	4450,2(0)
		7.25	807,9	411,1	1171,6	1869,6	5049,4 (D)
33 ;	Lonicera xylosleum	—	1840,6	298,9	833,3	613, 6	11503,9(11)
39	Cratuegus monogyna	— !	1081, 5	260,6	291,6	1364,0	6759,3(11)
40	Viburnum lantana	|		1076, 4	350,5	527,7	2919,9	6740,0(D)
		—	951.7	251,7	501,8	1098,6	5948,1(M)
w<8. D — regiuni de deal
M - regiuni de munte
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PAPURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
209
Tabelul 2
Conținutul In proteină brută (%) In etjlva mbu^ll
Specia	Primăvara		Vara		Toamna		Iarna	
	Frunze	lujer	Frunze	lujer	Frunza	Lujer	Frame	Lujer
Corglus avclUma	19.4	6.9	16,6	8,2	14,0	7,8	—	7,4
Viburnum opulus	13,6	4,6	14,9	5,4	12,0	4,0	—	3,6
Vibumum lanlana	7,9	5,8	11,8	5,6	19,8	5,0	—►	5,4
Ligustrum vulgare	14,5	7,0	12,9	6,4	13,3	5,6	—	7,1
Rubus Jiirtus	11,0	5,7	12,7	5,8	12,9	6,6	11,0	6,8
Cralaegus monogyna	16,8	4,8	12,8	5,2	9,8	6,2	—	7,3
Populus tremuia	19,0	8,0	13,6	8,1	11,0	3,9	—	10,2
Eoonymus turopaeus	19,0	12,2	17,8	10,8	13,3	10,8	—	11,8
Evonymus vetrucosus	20,4	7,3	16.7	8,7	17,0	14,8	—	7,9
Satix caprea	18,0	9,9	18,2	10,5	13,1	10,2	—	11,1
Cornus sanguinea	13,7	5,8	13,7	7,3	9,0	5,7	—	70,0
Sambucux nigra	30,6	13.6	31,2	15,1	29,7	12,8	—	14,0
Sambucus racemosa	29,0	12,5	22,7	9,7	16,9	9,6		11,0
Rhamnus cathariica	20,2	11,1	14,7	8,8	10,2	8,4	—•	10,6
Rubus idaeus	14,6	6,0	15,1	5,8	9,3	4,7	—	5,9
30,7—55,8%. Desigur că în această direcție se
impun cercetări și la noi care vor fi mai edifi-
catoare.
Analizele curente asupra furajelor mențio-
nează ca cele mai importante substanțe mine-
rale ce Ic conțin, fosforul și calciul. Desigur că
și prezența altor minerale este necesară, cum ar
fi: clorul, magneziul, manganul, fierul, sodiul,
potasiul, sulful, iodul, cobaltul etc. Compușii
calciului și fosforului constituie aproape 90%
din scheletul animalelor. între aceste două
substanțe trebuie să existe un raport care să
se situeze între 1:2 și 2 :1 (M a y n a r d și
L O s I i, 1956). Prezența vitaminei D corec-
tează efectele negative ale unor raporturi mai
mici. Examinarea rezultatelor obținute de noi
ne permite să remarcăm că, în general, calciul
este bine reprezentat în arbuști iar raportul
calciu/fosfor cate de 2 :1, crescând în favoarea
calciului mai ales in lujeri în timpul iernii. în
același timp, nivelul fosforului la unele specii
scade sub pragul nevoilor pe care le înregis-
trează curent organismele animale. Rumegă-
toarele deși găsesc în arbuști surse importante
de substanțe nutritive acestea nu le sînt acce-
sibile tot timpul anului din cauză digerabili-
tății scăzute în raport cu crbaceele care au și
conținut ridicat în substanțe nutritive și dige-
Tăbilitate mai mare. Acest aspect trebuie avut
în vedere în deteiminarea arealului de răspin-
dire și în capacitatea de suport a fiecărui fond
de vînătoare. în zonele în care se înregistrează
secete prelungite s-au dovedit eficiente asocia-
țiile de arbuști și ierburi care-și păstrează mult
mai bine calitățile de furajare în asemenea
condiții. în condițiile arboretelor întinse, în
regenerările naturale, se întîlnesc condiții simi-
lare care însă fără intervenții culturale compro-
mit r egenerarea pădurii; ori, aceste intervenții
vizează eliminarea concurenței ierburilor, a arbo-
rilor repede crescători și a arbuștilor în favoa-
rea speciilor valoroase ce vor constitui pădurea,
în astfel de Situații 0 grupare excesivă a rume-
gătoarelor sălbatice poate fi dăunătoare dar nu
în măsura în care s-ar crede din cauza electivi-
tății hranei. S-a observat că în preferințele
lor nu intră docît în al doilea sau al treilea rînd
fagul, molidul sau bradul. Bineînțeles că in
condițiile în care nu au altă alternativă pagubele
pot ajunge excesive și netolerabile.
în regenerările artificiale se impune ca
arbuștii preferați de vînat să intre în proporție
de 20 —30%, iar eliminarea concurenței să se
realizeze treptat o perioadă cît mai îndelun-
gată, astfel ineît să se asigure hrană preferată
pentru vînat și, în același timp, o biomasă tam-
pon care să evite în mare măsură daunele la
densități corespunzătoare ale vinatului.
Faptul că arbuștii se dezvoltă bine și în sta-
țiuni sărace și pe pășuni degradate unde reali-
zează un furaj valoros, concomitent cu ocroti-
rea necesară solului, a determinat crearea așa-
numitelor pășuni forestiere (Wa y n e O o o k,
1972) utilizate atit pentru vînat cît și pentru
șeptelul domestic. în asemenea condiții, compo-
ziția inițială a Speciilor se poate modifica in
cîțiva ani, datorită consmiului preferențial al
animalelor, ceea ce impune atenție atît la înfiin-
țarea cît și la gospodărirea pe parcurs a arestor
asociații.
Se poate remarca în final interesul major po
care-1 prezintă utilizarea rațională a arbuști-
lor ea surse importante de substanțe nutritive
pentru ierbivorele sălbatice. Valorificarea ligii
sub multiple planuri în silvicultură eomti-
tuie o posibilitate remarcabilă ca sursă da
furaje, fructe, materie primă pentru hidustrla-
lizare etc. Punerea lor în valoare constituie “
cerință de mare actualitate în gospodărirea neo-
logică a pădurilor noastre.
210	SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 ★ 1982 * Wr-
BIBLIOGRAFIE
C.	W. C o O k, 1972 i Comparative nutritive values of forbs,
gra^es and shrubs USD A Forest Service. General Technical
Report
D.	R. O 1 e t z, 1972 t Nutritive value of Shrub) USDA Forest
Service. General Technical Report.
A. Negruțiu, I. B o g h e z, I, Vă du va, 1974 : Contri-
buții privind rolul arbuștilor tn viața vtnatului. Buletinul
Universității Brașov, voi. XVI.
Bushes use as I odder
A. Negruțiu și colab., 19741 Valoarea nutritivă pentru
vtnal a principalilor arbuști din pădurile montane. Referat
științific final.
A. Negru țiu și colab., 1979: Valoarea nutritivă pentru
cinai a principalilor arbuști din pădurile situate tn zona de
deal. Referat științific final.
* * * Valori nutritive ale furajelor din R. S- România.
București, 1978.
The results of a study concerning the nutrient value of the bushes from the Roinanian hill and monlain forests,
are partly presented.
The bushes importance — considering thelr content in pure proteins, calcium, phosphorus ctc. — for the her-
biPorous game feeding is revealed. The extension of bushes in forests or the creation of bush associations on degraded
lands are recommended.
Revista revistelor
Burschel, P. : Concepții pol privind conducerea arbore-
telor de molid. Int AJIgemeine Forst-Zeitschrift, Miinchen,
1981, nr. 51/52/53, pag. 1386- 1395, 14 tab., 4 fig., 89 ref.
bibliografice.
tn ultimele două decenii s-au realizat experimentări mul-
tiple și elaborat principii noi pentru conducerea arboretelor
de molid; de asemenea, s-au împrospătat .și reactualizat Cunoș-
tințele mai vechi. Toate acestea au condus la formularea
de noi concepții de conducere care se prezintă în acest arti-
col In formă concentrată dar analizate critic. Se mențio
nează că din cauza spațiului redus, coiisiderațiunilc se limi-
tează la arboretele pure de molid deși există suficiente ela-
borate referitoare la amestecuri. Lucrarea se Încheie cu urmă-
toarele concluzii formulate de autori 1) Noile criterii de
gospodărire a molidului se evidențiază prin dispozitive de
plantare rare, majoritatea intervențiilor se face In prima
jumătate a ciclului dc producție, nu se fac exploaiări In
ultima treime a ciclului; 2) Se poate admite că un număr
mic de puieți plantați (2500—30U0 buc ba) ridică substan-
țial producția de lemn mare și îmbunătățește Stabilitatea
arboretului; 3) în vederea introducerii unor tehnologii mai
bune, se pot înlocui dispozitivele pătrate sau dreptunghiu-
lare prin scheme In rlnduri cu menținerea numărului dc
puieți, fără ca prin aceasta să se diminueze creșterea. în
acest mod se obțin rezultate mat bune in ce privește elaga-
Jul ;4) în primele stadii dc-dezvoltare, spațierea este attt
dc u til5 și de avantajoasă din punctul de vedere al producției
incit intervențiile puternice se consideră investiții necesare
deși slnt costisitoare ; 5) Cu ajutorul modelelor okctrimice se
poate urmări dezvoltarea arboretelor, în funcție de intensi-
tatea intervențiilor, pentru a sc stabili productivitatea rea-
lizată. Din interpretarea unor astfel dc rezultate, reiese că
creșterea arboretelor dc molid este mult stimulată dacă
se aplică criteriile arătate la punctul nr. 1. Prin majorarea
diametrclor se ridică calitatea lemnului. în ce privește cla-
gitjul, acesta nu se înrăutățește dacă sc respectă densl-
lalea minimală (circa 2000 arbori/ha la Înălțimea superioară
de 15—20 m). Stabilitatea arboretelor se Îmbunătățește
substanțial iar din toate calculele economice de rentabilitate
rezult n că noile concepții de conducere sînt superioare meto-
delor tradiționale; G) Aplicarea acestor noi concepții In arbo-
retclo mai bătrine, crescute foarte des, comportă multe ris-
curl, Dacă totuși se aplică, atunci se impune maximum de
prudență.
B.T.
S 2 o n t a g, P. : Importanța păsărilor la combaterea dăună
torlior pădurii. In: Erdăszeti Kutatăsok, Budapesta, 1980
voi. 73/11, pag. 177—183, 1 tab., 3 ref. bibliografice.
Păsările care clocesc în scorburi sînt cele mai folositoare
pădurii. Pe o suprafață de 5 ha. Intr-un arboret de plop
italian 1—214, din ocolul silvic Ofehăr-to, s-au așezat Ia
sflrșltul iemii 1976, cuiburi artificiale executate din asbo-
ciment și căptușite cu carton plnst ic. Cuiburile așezate pe
grupe au fost ocupate în 95—100% dc păsări, in majoritate
pîțigoi. Nu s-au semnalat pierderi Ia clocirc. într o colonie
formată din 45 cuiburi, s-a constatat că păsările adună
hrana de pe o suprafață circulară dc 10 ha, zburind pc dis-
tanțe de 300-500 m. O analiză atentă pentru stabilirea
daunelor pe o suprafață dc circa 10 ha tn jurul acestei colonii
a stabilit că frunzele slnt numai sporadic sau In parte vătă-
mate tn comparație cu daunele din suprafața martor. Insec-
tele Culese <!c păsări aparțin următoarelor categorii: 82%
insecte dăunătoare, 16% neutrale și 2% insecte folositoare.
Păsările adună insectele defoliatoare ale plopilor dar și alte
insecte dăunătoare culturii forestiere și agricole. în conse-
cință, aceste păsări fiind foarte folositoare pentru combate-
rea biologică, rezultatul cercetărilor se poate folosi de către
toți deținătorii de arborete de plop.
B.T.
Houmard, M. A.: Sih leul turn șl industria lemnulu
astăzi șl «dine. In: Journal Forestier Suisse, Ziiricli, 1981
nr.lt, pag. 909—931, 6 fig., 9 ref. bibliografice.
Economia forestieră el vi l iană este demnă de invidiat,
deoarece posedă un potențial important de materii prime,
întreprinderi specializate. cadre calificate și piețe de desfa-
cere atlt tn interior cit și în apropierea fronl icrelor. De aceea,
este foarte curios că se folosește numai 2/3 din posibilitate,
că se prelucrează numai circa o jumătate din produsele
lemnoase necesare, pe cind 1/4 din volumul lemnos exploatat,
părăsește țara sub forma brută. Aceste deficiențe s-ar putea
tniătura numai prin luarea de măsuri care să acționeze tn
ocoalele silvice, in întreprinderile de industrializare, în poli-
tica forestieră a Confederației și a cantoanelor și printr-o
politică adecvată a lemnului. Din multiplele acțiuni, apar ca
prioritare: completarea accesibili lății pădurilor, școlariza-
rea personalului muncitor, inclusiv a antreprenorilor, achizi-
ția prin colectivități a materiei prime șl realizarea în perma-
nență de inovații, bazate pe cercetări legate de practică, cu
privire la procedee șl la produse.
B.T'
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
211
Principalele caracteristici
ale aparatului foliar la arborii
de fag cu vîrste între 20 și 60 ani
Dr. ing. ILIE DECEI
Ajutor tehnic: tehn. LUCIA OLĂNESCU
tehn. GRIGORE TABAN
Institutul de cercetări ți amenajări
silvice
634.0.539
Îhcepînd cu anul 1980 s-au întreprins cer-
cetări complexe privind cunoașterea biomasei
arborilor și arboretelor și diwnica acesteia în
funcție de principalii factori naturali. Ase-
menea cercetări, pe lingă interesul științific
deosebit ce-1 prezintă, au și un interes practic,
datele obținute făcînd posibilă în viitor:
—	elaborarea unor tabele privind greutatea
lemnului, cu defalcarea pe principalele compo-
nente ale arborelui;
—	elaborarea de tabele de producție speciale;
—	explicarea și controlul mai aprofundat al
rolului ca-1 au diferitele componente în procesul
bioproducției forestiere;
—	determinarea biomasei pădurilor la dife-
rite nivele etc.
Deși biomasa foliară reprezintă cantitativ o
proporție redusă în totalul biomasei arborilor și
arboretelor, totuși regenerarea sa în fiecare an,
generează de-a lungul unui ciclu de producție
o cantitate de biomasă practic egală cu întreaga
biomasă a arboretului la vîrstă respectivă.
Importanța ce o prezintă aparatul foliar în
procesul bioproducției forestiere, capacitatea
sa filtrantă etc. ne-a determinat să-i acordăm
atenția cuvenită, cercetările întreprinse urmă-
rind o cunoaștere cît mai atentă și mai precisă
atît sub raport cantitativ cît și calitativ.
în cele ce urmează prezentăm principalele
caracteristici ale biomasei foliare a arborilor
de fag cu vîrste de 20—60 ani.
Cercetările S-au întreprins în 12 arborete de
fag, pure și echiene, în cadrul cărora s-au ampla-
sat suprafețe dc probă cu caracter permanent.
Suprafețele de probă s-au amplasat în cadrul
Caracteristicile principale ale
tenieiICAS privind determinarea biomasei arbo-
retelor la principalele specii forestiere, temă cu
un Larg colectiv de cercetare din Institut și a
Facultății de silvicultură din Brașov. în fiecare
din suprafețele de probă amplasate s-au între-
prins măsurători constînd din inventarieri aledia-
metrelor, determinări de înălțimi, creșteri etc.
Datele obținute au fost utilizate atît la stabi-
lirea valorilor medii ale caracteristicilor arbo-
retului, cît și la alegerea arborilor de probă.
Caracteristicile principale ale arboretelor studi-
ate se prezintă în tabelul 1.
Din cele 12 arborete studiate au fost aleși un
număr de 105 arbori de probă ce au consti-
tuit materialul de studiu necesar determinării
biomasei pentru principalele componente ale
arborilor. Dintre componentele luate în studiu
o importanță deosebită s-a acordat aparatului
foliar.
în dorința ea datele să fie cît mai complete,
coroana arborilor de probă analizați a fost
împărțită în trei părți egale, fiecare porțiune
fiind tratată separat, iu sensul că atît probele de
frunze necesare determinării suprafeței și a
scăderii prin uscare, cît și numărarea integrală
și cîntărirea s-a făcut pe porțiunile respective.
Toate măsurătorile s-au făcut în perioada
iulie-august, cînd întregul aparat foliar a ajuns
la maturitate.
Prelucrarea materialului de teren și de labo-
rator a permis obținerea unor valori medii
pentru principalii indicatori ce caracterizează
aparatul foliar, atît sub raport cantitativ cît și
calitativ.
Tabelul 1
arboretelor studiate
Nr. crt.	Ocolul silvic	VP	u.a.	Vîtsta, ani	Altitu- dinea, m	Expo- xijia	Panta, grade cm	Caracteristici biometrîce				
								dg		dau de produc|ie	densitatea	volum j
1	Bcinș	VI	83a	50	550	E	45	19,4	24,3	1.0	0,90	378,2
2	Brașov	III	7b	23	925	SE	25	7,0	9,8	H,1	1,25	82,9
3	Brașov	VI	33b	41	800	NV	25	13,5	17.8	11,0	0, 91	237,3
4	Caransebeș	VIII	4	35	650	NE	15	14,6	19,4	0,5	1,30	411,2
5	Caransebeș	vin	64	50	1150	NV	30	20,7	20.7	11,2	1,00	365,1
6	Cu gir	VI	96	30	420	E	30	9,3	13,8	L8	1,10	185,2
7	MlMești	iii	30a	35	530	NV	15	11,9	16,3	1,7	0,85	216,7
8	MihKeștl	in	5a	47	565	SE	5	19,9	22,1	1,4	0,81	299,7
9	Orăștie	i	81a	60	490	E	30	25,8	22,3	11,9	0,80	282,8
10	Sălăuța	ii	56a	40	775	NE	20	18,8	22,8	0,3	0,80	300,5
11	Sttlăuța	ii	55a	57	750	NE	20	22,2	22,3	II. 2	0.70	244,7
12	Simeria	VI	106	40	600	SE	25	20,1	20,2	1,1	0,80	255,0
212
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. J
Prezentăm, în cele ce urmează, cîțiva indica-
tori biometrici ai aparatului foliar și dinamica
acestora în funcție de caracteristicile biometrice
ale arborilor și factorii naturali.
REZULTATE OBȚINUTE
1.	Număr de frunze
Aparatul foliar conținut în coroana arborilor
de fag este relativ mare, variind în limite
foarte largi. Se găsesc arbori a căror coroană
Conține un număr de frunze de 1 000 bucăți
și arbori cu peste 100 000 bucăți.
Variabilitatea mare a numărului de frunze
conținut în coroana unui arbore este determi-
nată, pe de o parte, de structura arboretului
și de caracteristicile biometrice ale arborelui,
iar pe de alta, de factorii ecologici.
Din datele rezultate la cei 105 arbori de probă
desprindem ca factori determinanți ai variației
numărului de frunze: diametrul de bază al
arborelui, poziția arborelui în arboret, condi-
țiile staționate, vîrsta și densitatea arboretului.
Toți acești factori, prin acțiunea lor, conduc la
o variabilitate a numărului de frunze pe arbore,
atît în situația în care analiza se face între
arborii din același arboret, cît și în cazul în
care se compară arborii din arborete diferite.
în vederea determinării influenței factorilor
amintiți asupra numărului de frunze pe arbore
8-a procedat la o stratificare a materialului de
bază, rezultînd următoarele:
Principalul factor ce condiționează variabi-
litatea numărului de frunze pe arbore este dia-
metrul de bază al arborelui respectiv. Centra-
lizînd datele de bază pe categorii de diametre
constatăm o creștere a numărului de frunze
odată cu creșterea diametrului. Găsim, astfel,
la un arbore cu diametrul dc 10 cm, un număr
mediu de frunze de circa 10 000 bucăți, în timp
ce un arbore cu diametrul de 20 cm, conține
circa 39 000 frunze, iar unul cu diametrul de
28 cm, circa 69 000 bucăți (fig.l).
O explicație a legăturii existente între numă-
rul de frunze și diametrul arborelui ar consta în
necesitat#» creseîndă de substanțe nutritive a
arborelui o dată cu creșterea în grosime.
Pentru a stabili gradul de împrăștiere a valo-
rilor, respectiv omogenitatea colectivității luate
iu studiu, s-au calculat indicatorii statistici res-
pectivi, determinindu-se și gradul de intensi-
tate ce există între caracteristicile analizate.
Din analiza indicatorilor variabilității desprin-
dem următoarele:
Indicatorii variabilității evidențiază o va-
riație relativ ridicată a valorilor observate, în
jurul mediei («% = 46,7), motiv care justifică,
o nopă stratificare a materialului în funcție și
de alți factori.
Bxprlmind intensitatea legăturii existente
îbtre numărul de frunze și diametrul arborelui,
a rezultat o legătură strînsă (r = 0,886), fapt
ce demonstrează că în determinarea numărului
de frunze trebuie luat în considerare diametrul
de bază al arborelui.
Fig. 1. Variația numărului de frunze existent In coroana
unui arbore, in funcție de diametru, la fag-
Iledînd această legătură printr-o ecuație de
regresie, obținem următoarea expresie:
y = 4,413 —0,671 a? + 0,115 x2,	(1)
în care:
y reprezintă numărul de frunze, în mii bucăți
x — diametrul de bază al arborelui.
Dînd diferite valori variabilei x obținem valo-
rile redate în figura 1.
Constatînd o variabilitate ridicată a numă-
rului de frunze în cadrul aceluiași diametru,
s-a trecut la o nouă stratificare a materialului,
luînd ca factor variabil, în cadrul aceluiași
diametru, poziția arborelui în arboret, respec-
tiv clasa Kraft. Stratificarea făcută scoate în
evidență o anumită dinamică a numărului de
frunze iu raport cu poziția arborelui în arboret,
în sensul că pe măsură ce poziția arborelui
trece de la dominant spre dominat, numărul de
frunze conținut în coroana arborilor, avînd
același diametru de bază, scade (fig. 2). Cal-
culele statistice efectuate evidențiază o împră ?-
tiere mai redusă a valorilor observate în jurul
mediei, exprimată printr-un coeficient de varia-
ție cuprins între 14% și 40%. Și intensitatea
legăturii între numărul de frunze și poziția
arborelui în arboret este strînsă, valoarea coefi-
cientului de corelație fiind cuprinsă între 0,794
și 0,903.
Exprimînd corelația existentă prin ecuații de
regresie, proprii fiecărei clase Kraft, rezultă
expresiile redate în graficul din figura 2 în care:
y reprezintă numărul de frunze în mii bucăți;
a* — diametrul de bază al arborelui în cm.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
213
t)ind diferite valori variabilei a? obținem, în
cadrul diferitelor clase poziționale ale arborilor
în arboret, următoarele valori ale numărului de
frunze (tabelul 2).
Un alt factor care influențează asupra numă-
rului de frunze existent în coroana arborilor
Calculînd valorile medii ale numărului de
frunze pe categorii de diametre, în cadrul celor
două productivități, s-au obținut valorile repre-
zentate grafie în figura 3.
Ultimii doi factori analizați sub raportul
influenței ce o au asupra numărului de frunze:
vîrstă arborelui și densitatea arboretului deși
Fig. 2. Variația numărului dc frunze tn funcție de diametru
șl clasa poziționalii (cls.).
este bonitatea stațiunii (exprimată prin clasa
de producție a arboretului). Cercetările între-
prinse și calculul statistic aplicat scot în evi-
Fig. 3. Variația numărului de frunze in funcție de diametru
și clasa de producție (cls.).
Tabelul 2
Clasa Kraft	Numit de frunte in mii bucăți, la artorîi cu diametrul... cm												
	•		iu	12		1»	18	20	22	24	26	28	30
2			12,7	19,5	26,0	32,2	38,0	43,4	48,5	53,2	57,0	61,7	65,4
3	7,3	8,8	10,5	12,2	11,1	16,2	18,3	20,6	23,0	25,6			
4	3,7	4,3	6,5	7,4	7,9	8,1	—	—	—’	—	—		
5	2,8	3,8	4,4	4,7		—		—		—	—		
dență o creșterej în cadrul aceleiași categorii de
diametre, a numărului de frunze pe măsură
ce bonitatea stațiunii scade. Ca și în cazurile
precedente, indicatorii variabilității arată de-
pendența numărului de frunze de acest factor,
iar coeficientul de corelație confirmă legătura
existentă a variabilei dependente (numărul de
frunze) de variabila independentă,
Redîud și această legătură, intre numărul de
frunze și bonitatea stațiunii, prin ecuații de
regresie, în cadrul a două clase de producție,
obținem următoarele ecuații:
clasa de producție I: y = 7,076—0,876j; +
+ 0,112 x2	(6)
clasa de producție a Il-a zy=3.555 — 0,583 x +
+ 0,129 x2	(7)
mai puțin importanți, trebuie avuți în vedere,
indicatorii statistici obținuți evidențiind acest
fapt.
Numărul mare de factori ce influențează
asupra variației numărului de frunze pe arbore
ridică problema cunoașterii contribuției fiecă-
ruia din factorii analizați asupra aparatului
foliar. Pentru rezolvarea acestui aspect s-a
făcut testarea caracteristicilor factoriale, sin-
gura în măsură să stabilească contribuția fie-
căruia din factorii luați în studiu, la explicarea
dinamicii numărului de frunze. Testarea s-a-
făcut folosind programul întocmit pentru cal-
culator. S-a pornit de la ecuația de regresie de
forma generală :
y = u0 + -r, 4- az + a3 -p a4 -|-
+ «5 ‘^5
214
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
în care,
y reprezintă numărul de frunze existent în
coroana arborelui;
a?! — diametrul de bază al arborelui;
a?2 — poziția arborelui în arboret (clasa
Kraft);
xs — bonitatea stațiunii, exprimată prin
clasa de producție;
a?4 — vîrstă arborelui;
— densitatea arboretului.
în urma prelucrării datelor, s-a ajuns la urmă-
toarea formă concretă:
y = —5,401 + 2,240	- 3,505	+ 4,006^+
+ 0,080	+ 2,957 d?s	(8)
Expresia reprezintă ecuația de regresie mul-
tiplă după care se poate stabili numărul de
frunze (în mii bucăți), în funcție de cei cinci
factori luați în calcul.
Analizînd termenii din această ecuație des-
prindem următoarele :
— diametrul de bază, clasa de producție și
vîrstă, influențează pozitiv asupra numărului
de frunze, în sensul că, pe măsură ce caracte-
risticile respective cresc ca valoare, numărul de
frunze devine mai mare. Restul caracteristi-
cilor studiate — poziția și densitatea arbore-
tului — influențează negativ,. în sensul că, pe
măsură ce valoarea lor crește, numărul de
frunze din coroana arborilor se diminuează.
Indicatorii variabilității coeficienților de regre-
sie, intensitatea legăturii lor și gradul de semni-
ficație a factorilor studiați, prezentați în tabe-
lul 3, scot în evidență următoarele:
Tabelul 3
Caracteristici factoriale studiate	Coeficient de regresie ți grad de sernnf- fieape	Abaterea sta a* dard, X	Valoarea testului, t	Abaterea standard tn raport cu ecu- ația de regresie	Ra- port de Cor— lajie	Coeii- cient de deter- imna- Ue
Ț, diametrul !•, poziția clasa de producție ■x, vlrsta densitatea	2,210*** -3,605** 4,006** 0,080 -2,957	0,213 1,311 1,412 0,147 5,5G7	9,21850 -2,61312 2,77840 0,54768 -0,53101	9,633	0,91	0,82
— mărimea raportului de corelație (tj = 0,91)
Corespunzător ecuației de regresie stabilite
atestă legătură strînsă ce există între numărul
du frunze și caracteristicile factoriale studiate.
Totodată, mărimea valoric superioară a rapor-
tului dc corelație comparativ cu coeficienții de
corelație stabiliți pentru fiecare din caracteris-
ticile respective, demonstrează influența comună
u acestora asupra numărului de frunze;
— coeficientul de determinație (v)2 = 0,82)
evidențiază faptul că, caracteristicile factoriale
studiate prind într-o proporție de 82 % variația
caracteristicii rezultative^. Ponderea influenței
altor factori neluați în considerare este de
18 %;
— testarea făcută prin testul t, în sensul sta-
bilirii gradului de semnificație a caracteristi-
cilor studiate, în cadrul unei probabilități de
transgresiune de 5 %, 1 % și 0,1 %, demonstrează
că gradul de semnificație a acestor caracteris-
tici este diferit și anume: în timp ce diametrul
de bază al arborelui, poziția arborelui în arbo-
ret (clasa Kraft) și bonitatea stațiunii (expri-
mată prin clasa de producție), sînt foarte și
distinct semnificative sub raportul lor la deter-
minarea numărului de frunze, virata arborelui
și densitatea arboretului sînt factori nesemni-
ficativi pentru arboretele studiate (este vorba
de arborete pînă la 60 ani).
Introducând în ecuația de regresie stabilită,
diferite mărimi ale factorilor respectivi, s-a
obținut numărul de frunze aferent unui arbore
cu diferite caracteristici	Valorile
obținute s-au transpus grafic, permițîndu-se în
acest fel o determinare relativ ușoară a numă-
rului de frunze. Este de remarcat faptul că
numărul de frunze corespunzător arborilor cu o
anumită poziție Kraft, situați în aceleași con-
diții staționale ește același eu al arborilor din
altă poziție Kraft și altă bonitate. Această
apropiere a valorilor rezultate a permis o
grupare a diferitelor valori obținute, rezultând
în final grupele de arbori cu un același număr de
frunze, redate în graficul 4. Se poate observa,
de exemplu, că un arbore avînd diametrul de
20 cm, poziția 2 Kraft, dintr-un arboret de
clasa I de producție, are același număr de
frunze ca și un arbore de același diametru dar
Fig. 4. Variația numărului de frunze In funcție dc diametru,
poziția Kraft și clasa de producție.
Silvicultura și exploatarea pădurilor * Anul 97 * 1982 ★ Nr. 4
215
din clasa, a 3-a pozițională, situat intr-un arbo-
ret de clasa de producție a I l-a sau unul încadrat
în clasa a 4-a pozițională și clasa de producție
a IlI-a (de circa 36 800 bucăți).
Din cele prezentate desprindem constatarea
că numărul de frunze aferent unui arbore de
fag este condiționat de mai mulți factori, fac-
tori de care trebuie să se țină seama în cazuri
speciale. Adoptarea unei dependențe a numă-
rului de frunze față de un singur factor, con-
duce la erori mari în determinarea caracteris-
ticilor biometrice ale aparatului foliar al arbo-
rilor din specia fag.
2.	Repartiția frunzelor în coroană
O altă caracteristică a aparatului foliar,
determinată cu ocazia cercetărilor, se referă la
distribuția numărului de frunze în coroană.
Cunoașterea modului de repartiție a frunzelor
în coroana arborilor este deosebit de utilă în
explicarea proceselor biologice ce au loc, pre-
cum și la cunoașterea capacității filtrante și a
reținerilor din coroană.
în vederea obținerii unor astfel de date s-a
procedat la împărțirea coroanei în trei părți
egale, fiecărei porțiuni determinîndu-i-se atît
numărul cît și masa frunzelor conținute. în tabe-
lul 4 se prezintă, pentru fiecare arboret studiat,
Tabelul 4
Distribuția procentualii a numArulul mediu de frunze pe
por [luni tle corvanA la nrborJl din arboretele studiate
Nr. crt.	Ocolul silvic	Număr de frunze io procente, pe porțiunea :			Jlenshatea arboretului
		inferioara	mijlocie	superioara	
1	Beiuș	15,9	38,9	45,2	0,9
2	Brașov	3,6	40,6	55,8	1,2
3	Brașov	5,3	35,0	59,7	0,9
4	Caransebeș	24,0	36,6	38,8	1.3
5	Caransebeș	27,9	36,8	35,3	1.0
6	Cu gir	12,8	49,6	37,8	1,1
7	Mihăești	11.4	40,0	48,6	0,9
8	Mihăești	11,2	34,2	54,6	0,8
9	Orăștie	12,1	36,9	51,0	0,8
10	Sălăuța	18,2	25,3	56,3	0,8
11	Sălăuța.	5.0	35,1	59,9	0,7
12	Sinnerla	9,7	29,9	60,4	0,8
	MEDIA	13,1	36,6	50,3	—
numărul de frunze existent în cele trei porțiuni
ale coroanei arborilor. Din analiza acestor date
desprindem, printre altele, următoarele:
Treimea inferioară a coroanei conține cel mai
mic procent de frunze, proporția lor reprezen-
tînd în medie 13,1% din numărul total de
frunze. în treimea mijlocie sînt grupate circal/3
din totalul frunzelor, în timp ce în treimea
superioară sînt grupa te în jur de 60%. Rezultă
deci că la, fag peste 50% din numărul total de
frunze existente în coroana arborilor sînt frunze
de lumină cu rol de asimilație, în timp ce
frunzele de umbră reprezintă puțin peste 10 %
din totalul aparatului foliar.
3.	Suprafața aparatului foliar
în ceea ce privește suprafața aparatului foliar
existent în coroana arborilor de fag, rezulta-
tele obținute au la bază măsurătorile întreprinse
pe probe formate din 90—120 frunze recoltate
din cele trei părți ale coroanei. Toate probele
recoltate, de circa 10 980 frunze, au fost plani-
metrate, măsurîndu-se totodată și cele două
dimensiuni (lungimea și lățimea). Dintre rezul-
tatele obținute sînt de remarcat următoarele:
Suprafața unei frunze prezintă o mare varia-
bilitate, cuprinsă între 2,5 și 70,7 cm2. Supra-
fața medie a unei frunze, în cadrul arboretelor
studiate, prezintă variații cuprinse între 17,0 și
28,0 cm2, ca urmare a ecotipurilor și a bonită-
ților întîlnite. Diferențe apar și în cadrul ace-
luiași arbore, frunzele de umbră, situate în trei-
mea inferioară, au în general o suprafață mai
mare cu circa 2—3 cm2, comparativ cu frunzele
de lumină, situate în partea superioară a
coroanei. Calculîndu-se pentru fiecare arbore
studiat indicatorii statistici se constată o împrăș-
tiere destul de mare a valorilor observate în
jurul mediei, exprimată prin coeficienți de
variație cuprinși între s%=42,4 și 59,9. în ceea
ce privește intensitatea legăturii între lungimea
frunzei și suprafață, se constată o legătură
strînsă, coeficienții de corelație obținuți au
valori cuprinse între r = 0,875 și 0,959. Redînd
corelația existentă prin ecuații de regresie, pro-
prii fiecărui arboret, s-au obținut următoarele
forme concrete:
Ocolul ilibăești y = 2,067 + 1,108 x +
+ 0,305 x2	(9)
Ocolul Caransebeș y = 3,351 = 1,540 x 4-
+ 0,300 a?2	(10)
Ocolul Ougir y = 0,931 +1,503 x +
+ 0,281 .v2	(11)
Ocolul Sălăuța y = 4,407 4- 1,666 x 4-
+ 0,315 a-2	(12)
Dînd diferite valori lui x (lungimea frunzei)
s-au obținut suprafețele corespunzătoare în
cm2, care reprezentate grafie au scos în evi-
dență existența unei colectivități relativ omo-
gene, fapt ce a permis redarea, pentru întregul
material, a corelației existente printr-o ecuație
de regresie, avînd următoarea formă con-
cretă :
y = 2,740 + 0,566d? + 0,326^.	(13)
Calculînd valoarea suprafeței, pentru dife-
rite lungimi ale frunzei, au rezultat valorile
redate în figura 5.
216
SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
ÎMerminînd în continuare suprafața apa-
ratului foliar corespunzătoare uimi arbore des-
prindem constatarea că mărimea suprafeței
aparatului foliar propriu arborilor de fag are o
dinamică strînș corelată cu dinamica numă-
rului de frunze, factorii determinanti fiind dia-
metrul arborelui, poziția arborelui în arboret și
bonitatea stațiunii.
Fig. 5. Variația suprafeței follare In funcție dc lungime.
Utilizînd datele obținute prin numărarea
întregului aparat foliar și suprafața planime-
trată a celor 90—120 frunze de la fiecare
arbore de probă s-a determinat suprafața frun-
zelor din coroana arborilor respectivi. Grupînd
acest material în funcție de diametrul arbo-
relui și calculînd indicatorii statistici, consta-
tăm existența unei variații relativ ridicate a
valorilor în jurul mediei (a% = 89,3).
Fig. 0. Variația suprafeței follarc In funcție de diametru.
Exprimînd intensitatea legăturii existente
între suprafață și diametru, a rezultat o legă-
tură strînsă (r = 0,850), fapt ce permite reda-
rea acestei legături printr-o ecuație de regresie
a cărei formă concretă este:
8,727 + 2,035 x + 0,107 x* (14)
In figura 6 sînt redate grafic valorile suprafeței
foliare a unui arbore în funcție de diametru.
4.	Biomasă aparatului foliar
Odat ă cunoscută mărimea și dinamica numă-
rului de frunze precum și suprafața acestora
în cazul arborilor s-a considerat utilă cunoaș-
terea mărimii lor sub aspectul greutății, res-
pectiv determinarea biomasei, atît în stare
verde cît și uscată. în acest scop întreaga
cantitate de frunze a fost cîntărită în stare
verde imediat după recoltare, pe balanțe cu
precizie de 1 g. Totodată s-au luat din fiecare
arbore trei probe a cîte 50 frunze ce s-au uscat
la etuvă, determinîndu-se masa lor uscată.
Procentul de scădere în greutate, ca urmare a
uscării integrale, s-a aplicat la întreaga canti-
tate, rezultînd în final biomasa absolut uscată
a aparatului foliar existent în coroana arbori-
lor. Prelucrarea datelor a condus la unele rezul-
tate dintre care în continuare se prezintă cele
mai importante.
Masa verde a frunzelor existente în coroana
unui arbore variază în limite largi, fiind cuprin-
să între 0,200 kg și 22,0 kg, mai redusă la arbo-
rii de mici dimensiuni. Pe măsură ce diametrul
de bază crește, masa verde devine mai mare,
în cadrul aceluiași diametru, masa verde variază
în funcție de numărul de frunze, număr ce,
după cum am arătat mai sus, este determinat
de poziția arborelui în arboret și de bonitatea
stațiunii. O determinare cît mai exactă a dina-
micii acestei mase verzi rezultate din frunzele
existente în coroana arborilor, în cursul unui
an, trebuie să țină seama de toți factorii amin-
tiți.
Pentru etapa actuală Ia stabilirea biomasei
verzi s-a luat în considerare numai diametrul
arborelui, ca fiind factor determinant. Gruparea
materialului și calculul statistico-matematic
aplicat au scos în evidență aceeași variabilitate
ca și în cazul numărului de frunze, exprimată
printr-un coeficient de variație de 48,0%, ceea
ce justifică o stratificare și cu ceilalți factori
amintiți. în ceea ce privește intensitatea legă-
turii existente între biomasa verde și diametru,
coeficientul de corelație rezultat (r = 0,857)
atestă existența unei legături strînse între cele
două caracteristici.
Stabilind că între masa verde și masa uscată
a aparatului foliar există o legătură foarte
strînsă, redată printr-un coeficient de corelație
apropiat de 1,0 respectiv r = 0,988, în conti-
nuare calculele s-au întreprins cu luarea în
considerare a biomasei absolut uscate. în gra-
ficul 7 se prezintă variația biomasei uscate în
funcție de biomasa verde. Ecuația de regresie
rezultată are forma :
y = 0,070 P 0,439a? r 0,003a?2	(15)
Se constată că biomasa uscată reprezintă
între 45 și 47 % din biomasa verde ceea ce
demonstrează că, prin uscare, aparatul foliar
pierde din greutate între 53 —55 % din greuta-
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 A 1983 * Nr. 4
BS
217
tea inițială, fapt constatat și la celelalte specii
studiate și anume: gorun, molid și brad.
Adoptarea unei valori medii de 45 % ca repre-
Flg, 7. Variația blomasei foliare In stare uscată la arborii de
fag, In funcție dc biomasa verde.
zentînd biomasa uscată din biomasa verde,
poate fi luată în considerare în cadrul unor
calcule de evaluare.
Adoptînd și în cazul stabilirii dinamicii bio-
masei uscate ca principal factor determinant
diametrul de bază al arborelui, s-a calculat
ecuația de regresie ce are forma:
y = —0,944 + 0,145® + 0,0049®2	(16)
Dînd diferite valori variabilei ® (diametru)
S-au obținut datele ce sînt reprezentate grafic
în figura 8. Este de menționat însă faptul că o
determinare exactă a biomasei absolut uscate
la arbori impune luarea în considerare a tuturor
Fig. 8. Variația biomnsel follarc In arbori. In funcție de dia-
metru.
factorilor ce influențează asupra numărului de
frunze existent în coroană. Datele rezultate
arată că în coroana unui arbore avem între
0,2 kg și 8,4 kg biomasă uscată.
Un ultim aspect pe care dorim să-l mențio-
năm se referă la greutatea medie a unei frunze
și modul de variație. Cercetările întreprinse
în cele 12 arborete scot în evidență existența
unor diferențe între greutatea medie a unei
frunze în raport eu arboretul studiat, iar în
cadrul aceluiași arbore în funcție de poziția
frunzelor în coroană. Diferențele considerăm
că s-ar datora, pe de o parte, ecotipului, zonei
geografice etc., iar pe de altă parte, poziției
frunzelor în coroana arborelui. Se constată că
în toate cazurile greutatea medie a unei frunze
este mai mică în situația în care poziția lor
este în treimea inferioară și crește odată cu
trecerea în partea superioară a coroanei. Valo-
rile medii obținute sînt: 0,1957g pentru frun-
zele din treimea inferioară; 0,2144g pentru
cele din treimea mijlocie; 0,2365 g în cazul frun-
zelor situate în treimea superioară. Media gene-
rală este 0,2155 g.
Cunoscînd această greutate s-a calculat și
numărul de frunze verzi ce intră într-un kg
și care variază între 4311 —5250 bucăți, media
rezultată fiind de 4578 frunze/kg.
în ceea ce privește mărimea și dinamica
aparatului foliar ale arboretelor de fag, cerce-
tările întreprinse pînă în prezent nu permit să
stabilim valori certe referitoare la suprafața și
biomasa conținută. Prezentăm, cu caracter
orientativ, datele obținute în cadrul celor 12
arborete studiate (tabelul 5).
O analiză a datelor din tabelul 5 scoate în
evidență existența unui aparat foliar bogat în
arboretele de fag. La unitatea de suprafață
(ha) constatăm un număr de frunze ridicat,
circa 34707 mii bucăți, cu o suprafață totală ce
însumează între 4,6—9,6 ha, media celor 12
arborete fiind de 6,7 ha/ha.
Gu privire la biomasa uscată a aparatului
foliar este de reținut faptul că însumează, în
medie, circa 3,3 tone/ha, ceea ce reprezintă
sl ,8% din biomasa totală (aeriană și subterană),
au 2,2% dinbiomasa aeriană. Mai este de men-
ționat raportul existent între biomasa foliar®
verde și uscată, ultima reprezentînd 45% din
cantitatea de frunze verzi.
Cercetările ulterioare vor conduce în mod
nemijlocit la rezultate mai certe și Ia stabilire»
unor legități referitoare la cunoașterea princi-
palelor caracteristici ale aparatului foliar
arboretelor de fag.
218
SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *' 1982 * Nr. <

•		Suprafața	șl biomasa foliară In hecla		r a arboretelor do Iau						Tabelul
					Biomasa foliară			Numâr de funie, mii buelp
Nr.	Ocolul silvic	Vlrtla»	Clasa de producjle			procente din biomasa		
					tona	totali	aeriană	
								
1	Beiuș	50	1,0	19,5	2,7	1,1	1,2	33981
2	Brașov	23	11,1	7,0	3,0	2,4	3,3	46965
3	Brașov	41	n,o	13,5	3,8	1,8	2,8	34974
4	Caransebeș	35	0,5	14,6	3,8	1,5	1,7	47823
5	Caransebeș	50	II, 0	20,7	2,5	1,1	1,2	28709
6	Cugir	30	1,8	9,3	2,1	1,7	2,1	20638
7	Mihăești	35	1,7	11,9	3,6	2,5	3,1	32060
8	Mihăești	47	L7	19.9	5,1	2,5	3,1	32297
9	Orăștie	60	11,9	23,8	3,7	1,9	2,2	31017
10	Sălăuța	40	0,3	18,8	3,6	1,9	2,2	22445
11	Sălăuța	67	11,2	22,2	3.1	1,9	2.3	30652
12	Simeria	40	1,1	20.1	3,1	1,2	2,0	32038
	Media	—	—	—•	3,3	1,8	2,2	—
Co ueluzii
Rezultatei© prezentate, desprinse din analiza
datelor obținute din cele 12 arboret© de fag,
pure și echiene (virate între 20 și 60 de ani),
conduc la următoarele concluzii:
— Numărul de frunze existent în coroana
arborilor de fag prezintă o dinamică proprie,
determinată, pe de o parte, de caracteristicile
biometrice ale arborilor și arboretelor, iar pe
de altă parte, de factorii staționați. Ca factori
determinanți avem diametrul de bază al arbo-
relui, poziția arborilor în arboret, bonitatea
stațiunii, vîrsta arborelui și densitatea arbo-
retului. Testarea caracteristicilor respective, fo-
losind în acest scop ecuația de regresie:
y = —5,401	2,240^ + 3,505	+ 4,006®3+
+ 0,080 a?4 — 2,957a?g,
a condus la concluzia că diametrul, vîrsta și
bonitatea stațiunii, influențează pozitiv asupra
numărului de frunze, în timp ee poziția arbo-
relui în arboret și densitatea arboret ului influen-
țează negativ, în sensul căpe măsură ce valorile
lor sînt mai mari numărul de frunze se duni-
jiueăză. Graficul prezentat (figura 4) permite
determinarea directă a numărului de frunze
conținut în coroana arborelui, în fimcție de
factorii amintiți.
— Numărul de frunze existente se distri-
buie neuniform în coroana arborilor de fag,
fiind mai numeroase în treimea superioară
(cu’ea 50 % din numărul total) și mult mai redus
în treimea inferioară (circa 13 %). Cunoaște-
rea acestui mod de distribuție permite expli-
carea unor procese biologice și capacitatea de
reteuție a precipitațiilor la fag.
— între suprafața frunzei și lungimea ei
există o corelație foarte strînsă, redată prin
următoarea ecuație de regresie:
y = 2,740 + 0,566 ® + 0,326a;8.
Suprafața aparatului foliar aferent unui arbo-
re variază în raport cu factorii determinanți ai
numărului de frunze, fiind cuprinsă între
5,0—200,0 ma, revenind la un hectar de pădure
între 4,6—9,6 ha. Suprafața medie a aparatului
foliar al arboretelor studiate este de 6,7 ha/ha.
Biomasa foliar! a arborilor de fag este con-
diționată de numărul de frunze existent în
coroană, număr ce este corelat în primul rînd
cu diametrul, iar în cadrul aceluiași diametru,
cu poziția arborelui în arboret și bonitatea sta-
țiunii. Prin uscare, biomasa verde se dimi-
nuează cu circa 55 %, ajungînd de la circa 7,3
tone/ha la 3,3 tone. Biomasa foliară uscată a
arboretelor de fag reprezintă o cantitate de
2,1—3,9 tone/ha, ceea ce constituie 1,8% din
biomasa totală sau 2,2 % din biomasa aeriană
a arboretului.
Sîntem convinși că cercetările ee se vor
executa în continuare la arbori cu vîrste mai
mari vor aduce noi precizări asupra acestei
probleme, în special în ceea ce privește cunoaș-
terea legităților privitoare la mărimea și dina-
mica biomasei arboretelor.
BIBLIOGRAFIE
Dacei I. și colab., 1981: Cercetări privind t iubi Urca, bio
masei arboretelor la principalele specii forestiere tn raport cu
structura lor. Manuscris ICAS.
D e c e i I., 1981 > Biomass of high prodnctioily treea and
young slands Beeck XVII IUFRO, World Congress.
Par dă J., 1977: Biomasses forestierei et ulilisation totale
des arbres. Rcvuc Forestiere Franțaise, XXIX—5.
TUr maln charaeterlslles ol the beech trec follnge
The tncasurements appiied at a number of 105 trees ou probation from the 12 beech stands aged from 20 to 60
years have led to the detenninalion of the main biometric charaeteristics of the foliage (number of leaves, leavc-surfnce,
Brven and dry biomass).
The number of leaves îs conditioned by the d.b.h at 1,3 m (fig. 1) and within the sanie d.b.h at 1,3 m by the
posllinu Kraft (fig. 2), the site classa (fig. 3). The multiple rcgrcsslon equation (8) glvcs this number according to the analy-
W «tementaThesurface of thc foliage reverting to 1 ha is about 6,7 ha/ha; the green biomass represents 7,3 tons/ha
whik' the dry biomass is 3,3 tons/ha.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
M
219
Contribuții în legătură
cu mărirea durabilității
cablurilor de tracțiune utilizate
la tractoarele forestiere
Dr. ing. J. KRUCH
l.F.E.T. Arad
634.0.377.4
1.	Considerații generale
Majoritatea utilajelor care se folosesc actual-
mente în procesul de colectare a lemnului au
în componența lor ca organe active de lucru și
cabluri din oțel. Rolul acestora este multiplu,
în sensul că sînt folosite atît la adunatul materi-
alului lemnos cît și la susținerea sarcinilor în
timpul transportului.
Ponderea valorică pe care o au cablurile în
raport cu valoarea totală de achiziție a utila-
jelor variază în junii a 0,2 %. Acest procent
mediu crește însă cu perioada totală de amorti-
zare, deoarece cablurile, prin forța lucrurilor,
se schimbă de mai multe ori; așa se face că la
momentul casării tractoarelor, valoarea totală
a cablurilor utilizate să fie sensibil mai mare.
Cablurile folosite la utilajele de colectat din
sectorul exploatărilor forestiere pot fi conside-
rate ca organe de mașini, a căror condiție reală
a solicitărilor este determinată de acțiunea
conjugată dintre sarcinile operaționale și mediul
în care acestea se manifestă. Pentru acest motiv
analiza factorilor care influențează durabilita-
tea cablurilor trăgătoare trebuie făcută cu mult
discernămînt. Generalizarea elementelor cu înrîu-
rire pozitivă și impunerea unor restricții pentru
cele cu efect negativ asupra duratei de viața
a cablurilor este o condiție esențială pentru
exploatarea lor rațională.
Contribuția pe care o aducem se referă la o
posibilitate de mărire a durabilității cablurilor
de tracțiune folosite la tractoarele forestiere,
prin adoptarea unui profil geometric rațional
pentru elementele de ghidare și susținere.
2.	Elemente de fundamentare teoretică
Din numărul foarte mare de factori care
influențează durabilitatea cablurilor (aproxi-
mativ 50), presiunile locale de contact joacă un
rol hotărîtor. Jn raport cu locul unde acestea
apar, se pot deosebi :
—	presiuni de suprafață, care se manifestă
la contactul direct dintre cablu (toron) și orga-
nul de ghidare sau sprijin (rolă);
—	presiuni interne, care se manifestă la con-
tactul dintre elementele structurale ale cablu-
rilor (sîrme și toroane).
fii conformitate cu scopul urmărit prin
lucrare, de importanță majoră sînt presiunile
de suprafață. Este de remarcat că la analiza
acestora sînt de deosebit următoarele două
stări:
1.	Cablul se mulează pe suport (rolă, șaibă,
sabot etc.), așa că pentru determinarea efor-
turilor unitare de încovoiere sc utilizează, relația
Ini Releaux.
2.	Cablul este încărcat transversal doar pe o
porțiune foarte mică, așa că pentru calculul efor-
turilor unitare de încovoiere trebuie să se folo-
sească formula lui Isaachsen.
Fără a intra în amănunte putem, totuși,
arăta că în exploatarea sistemelor de cabluri
din sectorul exploatărilor forestiere situația 1
este specifică cablurilor trăgătoare iar situația
2 este proprie cablurilor purtătoare.
Indiferent, însă, de care stare este vorba,
presiunile locale de contact sînt puternic influen-
țate de:
—	mărimea încărcării și întinderea cablului;
—	materialul din care este confecționată
sîrma cablului, respectiv a suportului;
—	rapoartele de curbură dintre cablu și
suport, în general, și la punctele de contact
în special;
—	structura cablului în secțiune transver-
sală și pașii de toronare și cablare;
—	rigiditatea cablului etc.
Modul de repartizare a forțelor exterioare care
acționează asupra unui cablu pe suport poate
fi pus în evidență prin intermediul „pozei
de presiune”. Aceasta se obține relativ ușor
dacă între cablu și suport se introduce o hîrtie
foarte fină peste care se așază apoi o hîrtie
de indigo. Prin solicitarea transversală a ca-
blului acesta va lăsa urme de contact (amprente)
pe hîrtie, indicînd astfel locurile prin interme-
diul cărora se transmite încărcarea cablului.
Spre exemplificare redăm în figura 1 pozele
de presiune pentru un cablu compus dublu, de
construcție normală 6 xl9, avînd cablarea în
cruce S/Z, cu diametrul de 16 mm (S = imm)
și așezat pe un suport plan (a), respectiv curb
o
@-20
Fig. 1. Pozele dc presiune nlc unul cablu compus dublu,
construcție normală 6x19	= IGmm, ă = 1 înm, S/Z)',
a — tdlport plan; & - suport curh.
în cazul suportului plan (lis) rezultă, în gene-
ral, cîte două amprente aflate la o distanță de
aproximativ 20mm. Dacă cablul este, însă,
220
SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. *
așezat într-un profil curb (r = 8,5 mm) atunci
numărul punctelor de contact, este mult mai
mare, dispunerea acestora fiind oblică față de
axă, dar distanța dintre două amprente aflate
pe aceeași generatoare păstrîndu-se tot la apro-
ximativ 20 mm.
Chiar și numai de la aceste două poze de
presiune se poate constata cît de importantă
este forma suportului. Astfel, eu cît profilul
suportului îmbracă mai bine cablul, cu atlt
vor exista mai multe puncte dc contact și, ca
atare, vor fi mai mici presiunile locale de supra-
față. Se desprinde lesne concluzia că pentru a
obține o durabilitate cît mai mare pentru ca-
bluri, acestea trebuie să fie în contact doar cu
elemente de rulare sau sprijin care au un profil
curb.
Determinarea valorii presiunii de suprafață
la cablurile alcătuite’ din toroane și care sînt
înfășurate peste role se bazează pe elementele
obținute din pozele de presiune, cu acceptarea
unor ipoteze simplificatoare, și anume:
— mărimea apăsării pe sînne variază în
raport cu depărtarea, punctului de contact față
do linia mediană a pozei, de aceia valorile obți-
nute se consideră ca medii;
— numărul punctelor de contact (amprente)
ce se consideră în calcule este cel corespunzător
unei fîșii egale cu jumătatea diametrului cablu-
lui.
Schema teoretică de calcul pentru cablurile
cu cablare în cruce și pentru două genuri de
profile — larg (II) și îngust (I) — este redată
în figura 2.
Fig. 2. Schema teoreticii de calcul pentru determinarea
apăsării medii pe stimă la cablurile cu cablare in cruce.
Numărul punctelor de contact N, cu încăr-
carea aproximativ egală, este dat de:
A
28’
(1)
în care:
dc este diametrul cablului, în mm;
8 — diametrul sînnei cablului, în mm.
Dacă se consideră că JP, este apăsarea totală
ce revine unui toron din sarcina transversală,
atunci apăsarea medie pe o sîrmă va fi:
0 N d£
(2)
La contactul plin al cablului pe rolă se poate
scrie:
N -a_S 'ht
22 n-R
(3)
unde: £ este forța de întindere din cablu, in
daN;
22	— raza rolei peste care se înfășoară
cablul, în mm;
7i,	— pasul de toronare, în mm;
n	— numărul toroanelor din care este
alcătuit cablul;
a = — — distanța dintre două amprente
n
succesive aflate pe aceeași generatoare a cilin-
drului de contact, așa că pentru profilul îngust
(II), apăsarea medie pe o sîrmă devine:
(4)
n-I)-ac
La profilul larg (I), din cauză că, în medie
N = 2, presiunea pe o sîrmă va fi:
Fi-^-s (5>
Influența formei profilului asupra, durabili-
tății cablurilor a fost pusă în evidență de către
Woernle. Din analiza cercetărilor întreprinse
în legătură eu durabilitatea cablurilor expri-
mată în număr de cicluri alternante de încovoiere
pînă la rupere, în dependență cu raza profilului,
s-a constatat că odată cu creșterea razei apare
o diminuare a durabilității. Diferențele sînt
mai pronunțate la valori mici ale eforturilor
unitare de întindere trt, respectiv Ia forțe de
întindere 8 mai mici din cablu, și se micșorează
pe măsură ce d„ respectiv S cresc. Pozele de
presiune atașate acestor cercetări oferă o primă,
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * 4nul 97 * 1982 * Nr. 4
221
dar incompletă, explicație a complexului feno-
men pe care îl constituie durabilitatea cablu-
rilor.
3.	Profil rațional de rolă dc ghidare și susținere
La tractoarele agricole Z7 — 650 și U—651,
pentru a putea fi folosite în sectorul exploată-
rilor forestiere li a-au adus unele îmbunătățiri,
dintre care cea mai importantă constă în mon-
tarea unui troliu în partea din spate.
Pentru conducerea corectă a cablului de
sarcină, în fața tamburului troliului au fost
fixate două perechi de role lise, sub formă de
jug. O construcție puțin modificată există și la
tractoarele de tip TAF (fig. 3), la care, însă,
rola orizontală inferioară din jug a fost înlo-
cuită cu una eu profil de hiperboloid cu o
pînză.
Fig. 3. Jug de role de ghidare șl susținere de la tractorul
de tip T.A.F.
Unul dintre dezavantajele majore ale acestor
aranjamente, cu influențe hotărîtoare asupra
durabilității cablurilor, constă tocmai în forma
constructivă a rolelor. Forma lisă a rolelor cons-
tituie și motivul pentru care cablurile se apla-
tizează. Trebuie arătat că în momentul inițial
al ap atisării, cablurile nu-și modifică esențial
caracteristica principală — rezistența de rupere
prin tracțiune—dar devin mâi greu de manipu-
lat. Ulterior, după o perioadă mai îndelun-
gată de exploatare în această stare, modifi-
carea formei secțiunii transversale implică o
viteză mult mărită de înrăutățire a caracteris-
ticilor mecanice.
Dacă în locul profilului drept (larg) se intro-
duce unul curb (îngust), avînd drept caracte-
ristici geometrice:
r = (0,51... 0,53)-(6)
a 120°,
unde r este raza profilului și a unghiul de înfă-
șurare a cablului de către profil, atunci pentru
rolele de ghidare și susținere de la tractoarele
de tip U și TAF se pot obține profile modulate
în raport eu diametrele cablurilor utilizate
(fig- 4).
Pentru a pune îu evidență în mod cantita-
tiv avantajul profilului îngust față de cel larg,
este suficient să se facă raportul relațiilor (5)
fi (5);
PJ 48
De fapt, raportul (7) arată numai de cîte ori
forța medie de apăsare pe o sîrmă este mai
mare în cazul profilului larg față de cel îngust,
ceea ce este totuși suficient ca mesaj informa-
țional pentru justificarea raționalității soluției
propuse.
Pentru a avea o imagine mai clară a avanta-
jului profilului propus, în tabelul 1 se redau
valorile raportului (7) obținute la cablurile
frecvent utilizate în sectorul exploatărilor fo-
restiere, iar în figura 5 este reprezentată varia.
Detaliul .A\
223
Fig. 4. Profil rațional pentru rolă de ghidare și susținere.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
Tabelul 1
Valorile raportului PJ/PJ
Construcția 8x7			Construcția 9X19			Construcția 6x37		
	8		1	8	^0	«0	8	4^
9	1,00	2i 25	9	0,60	3,75			
10	1,10	2,27	10	0,65	3,85	10	0,45	5,56
11	1,20	2,29	11	0,70	3,93	11	0,50	5,50
12	1,30	2,31	12	0, 75	4,00	12	0,55	5,45
13	1,40	2,32	13	0,80	4,06	13	0,60	5,42
1.1	1,50	2, 33	14	0,90	3,89	14	0,65	5,38
15	1, 60	2, 31		—	—	15	0,70	5,36
1G	1,70	2,35	16	1,00	4,00	10	0,75	5,33
17	1.80	2,30	17	1,10	3,86	17	0, 80	5,31
Fig. 5. Variația forțelor medii dc apăsare pe slrmă In funcție
dc diametrul șt tipul constructiv de cablu.
ția raportului dintre forțele medii de apăsare pe
sînne la cele două profile, în funcție de tipul
constructiv și diametrul cablului.
Din analiza variației raportului (7) în de-
pendență de diametrul cablului se constată
că aceasta este practic constantă, alura curbe-
lor fiind aproximativ orizontală. Explicația
rezidă în aceea că la același tip constructiv de
cablu raportul dc/8 rămîne practic invariabil.
Deosebiri esențiale se înregistrează însă la
variația raportului (7) cu tipul constructiv de
cablu. Concluzia ce se desprinde imediat constă
în aceea că cele mai indicate cabluri trăgă-
toare pentru tractoare sînt cele de construcție
6x37. Este evident că în cazul utilizării cablu-
rilor de construcție 6x37, diferența de forță
de apăsare medie ce se înregistrează intre pro-
filul îngust și cel larg este semnificativ mai mare
față de cazul cablurilor de construcție 6 X19
și 6 X7.
Considerăm că acceptarea profilului propus
pentru rolele de ghidare și susținere ale cablu-
rilor trăgătoare de la tractoarele forestiere
tip U și TAF, precum și adoptarea lui pentru
rolele hiperboloidale de la tractoarele TAF, va
conduce la mărirea durabilității cablurilor și
în mod implicit la importante economii mate-
riale la nivelul întregului sector al exploatărilor
forestiere.
BIBLIOGRAFIE
Kruch, J., 1980; Cercetări cu privire la durata de folosii
a cablurilor trăgătoare de la instalațiile și vehiculele pentru
colectarea și transportul lemnului. Teză de doctorat, manu-
scris, Universitatea din Brașov.
Wyss, T., 1956: Die Stahldrahlseile der Transport -und
Fordcranlagen insbesondere der Standseile und Schwebebahnen.
Schirdzcr-Druck und Verlagshaus, ZUrlch.
Coulrlhutlons In linproovlng tbe durablUty ol haullng cables for lodglng traclors
To satisly the need for bettcr and Ion ger performance of hauling cables and in accordancc with thc theory
on contact pressure, a simple constructive solution is presented conslsting incorrelatlng the groove profile of cablc guiding
pulleys with the diameter of cables. Better operatlon and longer life of logging cables can be thus obtained.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *' 1982 * Nr. 4
223
Programarea, organizarea
și coada cerea producției, Ia nivel
de sector de exploatare
a pădurilor, cu ajutorul
metodelor matematice moderne
Dr. ing. C. F. AVRAM
Institutul de cercetări ți proiectări
pentru industria lemnului
Prof. dr. ing. C. COSTEA
Universitatea din Brașov
634.0.64 ----015
1.	Introducere
Activitatea de exploatare a pădurilor se des-
fășoară în cadrul IFET-urilor. în cadrul aces-
tora funcționează, ca unități cu activitate
permanentă, sectoarele de exploatare, care își
desfășoară activitatea în parchetele de exploa-
tare, în fiecare an altele, în funcție de masa
lemnoasă dată în exploatare, dar pe un teri-
toriu bine definit. Planul de producție al
IFET-ului, fundamentat prin masa lemnoasă
pusă la dispoziția acestuia de către ocoalele
silvice, se defalcă pe sectoare do exploatare.
îu actele de punere în valoare a masei lem-
noase se indică printre altele: tratamentul
aplicat și felul tăierii, masa lemnoasă, pe specii
și categorii de grosime în volum brut pe picior
și în volum net Ia cioată, suprafața parcursă,
volumul lemnului de lucru și al lemnului de
foc la ha, volumul arborelui mediu, panta tere-
nului (minimă, medie, maximă) etc., deci ele-
mente de care depind în bună măsură normele
de timp și producție, precum și tarifele pe uni-
tate de produs în exploatările forestiere.
în autorizația de exploatare a parchetului,
pe care ocolul silvic o pune la dispoziția unită-
ților de exploatare, pe lingă unele elemente
din actele de punere în valoare, se stabilesc și
termenele de începere a exploatării, de predare
a parchetului, ca și perioadele recoltării și
colectării lemnului, îu funcție de felul tăierii.
în funcție de aceste elemente se elaborează
planurile de exploatare ale parchetelor care
cuprind : volumul masei lemnoase pe specii și
sortimente, procesul tehnologie (cu indicarea
utilajelor folosite), fazele de lucru (eu cantită-
țile și manopera necesară) și lucrările de organi-
zare a exploatării.
Sectorul de exploatare primește anual: masa
lemnoasă ce se exploatează pe parchete și pe
specii, planul de producție (valoric și pe .sorti-
mente), dotarea cu mijloace dc producție (ferăs-
traie mecanice, tractoare și funioulare pe tipuri,
atelaje proprii etc.) și numărul mediu scriptic
dc muncitori. Problema- ce se. pune este ca,
îu funcție de aceste elemente, să se elaboreze o
asemenea programare a producției și a muncii,
care să asigure îndeplinirea tuturor indicato-
rilor de plan, utilizarea judicioasă a mijloacelor
de producție și a forței de muncă și în final
reducerea cheltuielilor de producție.
în această situație, trebuie rezolvată, în
primul rînd, ordinea de atacare a parchetelor
și distribuția mijloacelor și forței de muncă,
nefiind nici necesară, nici posibilă și nici efi-
cientă atacarea simultană a lucrărilor în toate
parchetele.
Rezolvînd problema privind ordinea de ata-
care a parchetelor, apare necesitatea succesi-
unii trecerii mijloacelor de muncă de Ia un
parchet la altul. Aceasta sc rezolvă pe baza
unui graf, în care se trec duratele, forța și
mijloacele de muncă pentru fiecare activitate
din cadrul fiecărui parchet. Pe acest graf, care
nu are circuite, se trasează drumul critic și se
determină rezervele de timp pentru fiecare
activitate în parte.
Întrucît graful nu dă decît timpii relativi
este necesar să se stabilească un plan calenda-
ristic de începere și terminare a activităților,
care fiind un rezultat al tuturor acțiunilor ante-
rioare de programare și organizare a producției,
reprezintă un instrument util de urmărire a
producției de către sectorul de exploatare.
2.	Ordinea optimă de taiere a parchetelor
în vederea stabilirii ordinii optime s-au
introdus următoarele notații:
Jf = {1,..., m} — mulțimea parchetelor de
exploatare și ie un parchet din această mul-
țime ;
A = {1,..., n) — mulțimea tipurilor de uti-
laje și j e A un anumit tip de utilaj ;
Q = {1,.. .,q} — mulțimea lunilor incluse în
perioada de plan și ke Q o anumită lună,
af, — variabilă binară
b} — numărul de utilaje de tip j, existente
în dotația sectorului;
ta — timpul în luni, în care un utilaj de
tip j, lucrează în parchetul i;
aț) — numărul de utilaje de tip j, care
lucrează în parchetul i, în luna k.
C) ~ costul lunar al exploatării unui utilaj
de tip j;
Cu notațiile de mai sus s-a formulat următorul
model matematic:
m
3^, keQ	(1)
S af^ = isM, jeN	(2)
1
224
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
4/+1 - 1, dacă, £	și
af/1 = o, dacă j ^>tt} sau»?/1 =0
r-’
(3)
= 1, dacă £ a?, tf,<tlt și tf/MO
rf/1 = o, dacă £ «W^Mauaf/1 = O
"i
8<j, {Jjsje-y	(4)
T/ —
1
O
£ <h £ S a«
L________1 >_T
(5)
(6)
Astfel formulat modelul matematic este o
problemă de programare cu variabile binare și
cu condiții logice în care:
— relația (1) reprezintă condiția ca în luna
k, suma utilajelor de tip j, care lucrează în
toate parchetele, să fie mai mică sau egală ca
dotația tipului respectiv dc utilaje,
— relația (2) reprezintă condiția ca timpul în
luni, în care vor lucra utilajele de tipul /, în
parchetul î, să fie egal cu timpul în luni prevă-
zut în planul de exploatare,
— relația (3) este o implicație logică, care
arată că, dacă în luna k se lucrează cu un utilaj
de tip j, în parchetul i, atunci se va lucra în
același parchet, cu același tip de utilaj și în
luna următoare, dacă suma timpului lucrat în
lunile anterioare este mai mic deeît timpul de
lucru prevăzut în planul de exploatare și dacă
activitatea tipului respectiv de utilaj este per-
misă îu luna următoare, dacă condițiile de mai
sus nu sînt îndeplinite atunci în luna urmă-
toare tipul respectiv de utilaje nu va lucra.
Această implicație logică reprezintă condiția
continuității lucrului cu un tip de utilaje, într-un
anumit parchet,
— relația (4) este tot o implicație logică care
reprezintă legătura între diverse tipuri dc
utilaje. Utilajele, se ierarhizează după intrarea
lor în activitate în procesul de producție, în
sensul că un tip de utilaje j, care începe să
lucreze în parchet înaintea tipului de utilaje s
este de tip superior acestuia din urmă Q > 8).
Dacă utilajul de tip j, lucrează în luna k, în
parchetul i, atunci utilajul de tip 8 poate să
lucreze în același parchet în luna următoare
dacă durata în luni a lucrului efectuat cu utila-
jele de tip 8, în lunile anterioare, este mai mică
deeît durata prevăzută în planul de exploatare
și dacă lucrul în luna următoare este permis
cu acest tip de utilaje. Dacă una din aceste
condiții nu este permisă, atunci îu luna fc-ț-l
nu se va lucra cu tipul de utilaj s,
— relația (5) arată că, variabila ia valoa-
rea 1, dacă în parchetul t, utilajele de tip j,
lucrează în luna k și 0 dacă nu lucrează .
— relația (6) este funcția de optimizat prin
care se urmărește minimizarea cheltuielilor
efectuate cu toate utilajele în perioada de plan.
Prin modul în care au fost concepute restric-
țiile și implicațiile logice și prin funcția de
optimizat, se urmăresc următoarele:
— planul de producție să fie realizat cu
mijloacele proprii de care dispune sectorul de
exploatare și în termenele planificate,
— în fiecare parchet să se asigure continui-
tatea lucrărilor, în perioadele în care exploa-
tarea este permisă,
— mijloacele de producție și forța de muncă
să fie utilizate rațional cu întreruperi cît mai
mici,
— cheltuielile de exploatare a utilajelor să
fie minime.
înainte de a se trece la rezolvarea problemei,
trebuie făcută verificarea, pentru fiecare gen
de utilaje în parte, dacă fondul de timp dispo-
nibil acoperă- fondul de timp necesar pentru
lucrările prevăzute în planurile de exploatare
ale tuturor parchetelor, astfel *.
(?)
“i
Dacă pentru un j, această relație nu este
satisfăcută, rezultă că numărul de utilaje de
tip jt disponibile la sector, nu sînt suficiente
și deci lucrările prevăzute a se executa cu astfel
de utilaje nu sc pot efectua. Pentru a îmbună-
tăți această situație, se procedează astfel:
— se analizează în cadrul fiecărui parchet,
dacă tipul de utilaj j se poate înclocui cu un
alt tip de utilaj r, care are rezerve de timp și
procesul tehnologic o permite,
— se cer de la IPET alte utilaje de tip j,
pînă la satisfacerea inegalității.
Satisfacerea inegalităților (7), permite rezol-
varea modelului matematic, rezultând ordinea
optimă de atacare a parchetelor și duratele în
luni în care, fiecare din tipurile de utilaje,
lucrează în fiecare parchet.
După obținerea soluției optime, se trece la
elaborarea grafului de organizare a executării
exploatărilor.
3.	Graful activităților în exploatarea pădurilor
la nivel dc sector
Cotind:
= {(li, 10,..(pi, p{).. .(»„ ni)} — mulți-
mea activităților de bază din parchetul ieM.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anal 97 * 1982 * Nr. 4
225
Considerînd activitatea (pțf pi), atunci Pi este
evenimentul de începere a activității și pl este
evenimentul de terminare a acesteia.
F = {l,...,e}, mulțimea tuturor evenimen-
telor din cadrul unui sector de exploatare și
ExcE, mulțimea tuturor evenimentelor din
parchetul ie Uf — prin eveniment înțelegîndu-se
începerea sau terminarea unei activită ți de bază.
Activitățile sînt de două feluri:
— Activități de bază (p(,pl), în care se efec-
tuează o muncă cuprinsă în procesul tehnologic
al unui parchet ie Uf. Durata acestei activități
esteJ?fpO2>;).
— Activități de așteptare și trecere, dela pro-
ducerea unui eveniment la producerea altui
eveniment, în care nu se efectuează nici un fel
de muncă, sau se trece de la un parchet la
altul fiind absolut necesare, datorită specifi-
cului procesului de producție în exploatările
forestiere. Aceste așteptări și treceri sînt de
două feluri:
a)	așteptări în cadrul aceluiași parchet, (p(,
fa) sau (pl, gl), de la producerea evenimentului
Pi sau pleEf, la producerea evenimentului q,
respectiv q\eEh reprezentînd trecerile de Ia o
operație de bază Ia alta; duratele acestor aștep-
tări D(pf, Qt) sau E(pl, ql) sînt necesare pentru
a se crea un interval de timp impus de consi-
derente de tehnica securității muncii;
b)	așteptările și trecerile de la un parchet
la altul, (pi, p,), de Ia terminarea unei activități
de bază, pleEi, din parchetul t, la începerea
aceleiași activități de bază p^E) însă din par-
chetul j, (i,jeM)-, duratele acestor așteptări
D(p',p,) sînt condiționate de restricțiile de
exploatare și de trecerile ulmi utilaj de la un
parchet la altul.
Stabiliudu-se duratele tuturor activităților,
se trece la elaborarea grafului, în care eveni-
mentele constituie nodurile, iar activitățile
arcele.
Dacă G(E) este graful obținut pentru întreg
sectorul, atunci G(Et) este un subgraf al gra-
fului total, curpinzînd activitățile din parche-
tul ie M.
<W = {Pi, pl} U {p„ âi} U {pl, g(}	(8)
O condiție necesară este ca: G(Et) n G(E,) =0,
adică un arc care aparține unui
subgraf i nu poate să aparțină și subgrafului j.
Graful total G(E) rezultă din totalitatea sub-
grafurilor G(E,) și din activitățile de trecere de
la un parchet Ia altul:
(?(®)={U uGWu {(Poppi (9)
/ew	MCM
Pe graful stabilit se calculează duratele între
două evenimente oarecare, legate cu un dnim —
în sensul teoriei graiurilor — astfel îneît:
E(u,..., v,..., w) — reprezintă durata maxi-
mă de la producerea evenimentului u, la eveni-
mentul w, trecînd prin evenimentul r.
Max D(l,..., e) — reprezintă durata maxi-
mă a efectuării tuturor activității din graf.
Toate evenimentele și activitățile care se
găsesc pe Max iD(l, e) reprezintă drumul
critic.
Dacă T este perioada de plan, atunci tre-
buie satisfăcută condiția T > max D(l, e), după
care se calculează timpul minim (T„) și maxim
(TI) de producere a fiecărui eveniment UeE
relațiile:
= max. D(l, u)	(11)
1	Ti = max *D(1, e) — max. (u, e)
Avînd stabilite cele două valori Tu și T'v, se
calculează rezervele de timp: totală (Rt),
liberă (RJ și intermediară (Rt), cu relațiile:
^(PuPl) =	-nipixpl)
Ri(2i>pl) —	—Tvx—D (p(,pl)	(12)
R<(p<, PÎ) =	~^t~R (pt, pl)
în fig. 1 este prezentat ilustrativ un graf al
activităților în exploatarea pădurilor la nivel
de sector de exploatare. In acest graf nodurile
reprezentînd evenimente sînt marcate cu cercuri
în care sînt înscrise două cifre, (ex. 2.3), în care
prima cifră reprezintă numărul parchetului, iar
cifra a doua reprezintă numărul codificat al
operației (activității) de exploatare. Fiecărui
nod îi sînt atașate sub formă de fracție două
(167\
ex.— , cea de la numărător repre-
204 )
zentînd termenul cel mai devreme de produ-
cerea evenimentului, iar cea de la numitor ter-
menul cel mai tîrziu de producere a evenimen-
tului. Pe arcele grafului, care reprezintă acti-
vități de bază, sînt trecute trei valori sub forma:
150, (2*, 4), în care prima valoare (150), repre-
zintă durata în zile a activității, a doua valoare
(2*) reprezintă numărul de utilaje, (* — re-
prezentînd tipul utilajului și anume : F — fu-
nicular, A — atelaj, T — tractor, Fn — funi-
cular, O — activitate fără utilaje), iar a treia
valoare (4), reprezintă numărul de muncitori.
Pe activitățile de așteptare și treceri s-a trecut
o singură valoare (ex. 6), care reprezintă durata
în zile a așteptării și trecerii.
Pe graf s-au trecut două evenimente fictive,
prima (i) reprezentînd intrarea în graf și a
doua (e) reprezentînd ieșirea din graf.
Parchetele de exploatare s-au notat cu sim-
bolul (Ft), unde i ia valori de la 1 la m.
în graf, drumul critic a fost marcat cu linii
groase.
226
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. *
t. Planul calendaristic al activităților în exploa-
tarea pădurilor Ia nivel de sector
Pe baza grafului prezentat la pat. 3 8C elabo-
rează. planul calendaristic al activităților de
bază. Unitatea de măsură este ziua cal’endaris-
tică, momentul „0“ reprezentînd începerea pla-
nului. în fi&- 2 este reprezentat planul calen-
daristic. Activitățile de bază sînt reprezentate
printr-un segment de dreaptă, la o anumită
scară acest segment reprezintă timpul maxim
A
Ț

31
7B
%
s0
90^4)
.wfaje) r
133(17/7)
li " i 'tM	--VW?77
143.(1 Fn,iă ~3\^rao
za (r^
zz----------------------------------/,-
innorz)^	^ȘL
q~ t.- -o—j(SA»5_ J__W9.
127,(0,2)
u» ----®--- Q .
—»rw>4-—nj-------r\j
>116 1 137
U 75? ici
id
74(0,3) 6\
2 iris >Jrx 37(0/)
223	225
233
t&tfl 5
e
232
,fi,(l50XBF,4
Doborit secționat
Corhânil
Tras cu vitele
Apropiat cu tractorul
Apropiat cu funicul arul
-vz—.zz— Curațat parchetul
---------- Așteptări în cadrul parchetului
—0—0 Intrări și ieșiri din sistem
----------treceri de fa un parchet fa altul
b'ig. 1. Graful activităților in exploatarea pădurilor la nivel dc sector.
rm f^O w soo no no no no esosso no seo
rW,{gfM
T
Pa,
PțfâTțțity
al
pjtâzM))
Pj/lO6,(7A, 1?))
U 03
"53
8^
ii
o
£ P3
ap 30 60 70 30 90 Z
-M'Wtl) 1
PșfioM
l (ssfir.a))
Activități de baza
Treceri cela un
I U. 2. Planul calendaristic al activilîiților în exploatarea podurilor la nivel de sector.
SILVICULTURA 91 EXPLOATAREA PĂDURILOR * zlnul 97 * 1982 * Ut. 4
qry| P4M&)
Pa.OXfSA.Sj
Pș (754,^0))
P3,(749,(^17,4


(fntw




‘2&1
de la începerea cea mai devreme a activității
(2^), îa terminarea cea mai tîrzie a activității
(Tf,). Pe fiecare activitate de bază s-a trecut
următorul simbol: P( (90, (2 *, 4)) în care:
P( reprezintă parchetul ie M, 90— durata ac-
tivității în zile, 2 * — numărul de utilaje, (* —
are semnificația, de la pct. 3), 4 — numărul de
muncitori necesari. Activitățile de treceri sînt
reprezentate prin vectorii pe care s-a trecut
durata în zile a trecerii.
5. Eficiența economică a metodei
Sectorul de exploatare, ca unitate cu activi-
tate permanentă, trebuie să-și desfășoare acti-
vitatea în tot cursul anului, de producția sa
depinzînd în bună măsură acțiunea de aprovi-
zionare cu materie primă a unităților de prelu-
crare a lemnului. Pornind de Ia faptul că depă-
șirea planului anual de producție nu este posi-
bilă,, masa lemnoasă pusă la dispoziție fiind
limitată, s-a urmărit durata lucrărilor din fie-
care parchet în parte și atacarea eșalonată a
parchetelor, astfel incit planul anual să fie rea-
lizat ritmic, cu strictul necesar de mijloace de
producție și forță de muncă.
Programarea, organizarea și conducerea pro-
ducției la nivel de sector de exploatare are o
importantă eficiență economică concretizată
prin:
—	crearea condițiilor pentru realizarea în
bune condiții și ritmică a planului de producție
și livrare, respectîndu-se clauzele prevăzute în
contractele încheiate cu beneficiarii,
— terminarea lucrărilor, în fiecare parchet,
în termenele stabilite prin autorizația de ex-
ploatare și predarea lor ocoalelor silvice,
—	reducerea cheltuielilor legate de transpor-
tul, aprovizionarea și cazarea muncitorilor direct
productivi, al căror număr a fost stabilit în
graf la strictul necesar,
— stabilirea numărului strict necesar de ma-
șini, utilaje și atelaje pe luni, miloacele de pro-
ducție rămase disponibile, în diferite perioade
ale anului, putînd fi folosite în alte sectoare ale
IFET-ului respectiv,
— defalcarea judicioasă pe trimestre și luni a
indicatorilor de plan,
— furnizarea datelor necesare factorilor de
decizie, privind condițiile realizării planului și a
măsurilor necesare reactualizării și reeșalonării
sarcinilor, în cazul cînd forurile directive o
solicită,
— reducerea cheltuielilor de producție prin
creșterea productivității muncii și folosirea ra-
țională a mijloacelor de producție.
Aplicarea acestei metode științifice de orga-
nizare a producției și a muncii, va permite con-
ducerii EFET-ului și sectorului de exploatare
să urmărească modul cum se desfășoară activi-
tatea și să evalueze rezervele de timp pentru
activitățile care nu sînt pe drumul critic.
BIBLIOGRAFIE
Avram, C., Necțoiu, N., Gioarec, V., 1072; Apli-
carea drumului critic la organizarea, programarea ți conduce-
rea procesului de producție In. exploatările forestiere. Revista
Pădurilor, nr. 3.
Berge Glande, 1967 : Thiorie des graphis el ses applica-
tions. Ed. Dunod, Paris.
Haufman, A., Desbazeillcs, G-, 1971: Metoda
drumului critic (traducere din limba franceză). Edit. Tehnică,
București.
Nădejde, I., Bergthaller, C., Z i d ă r o 1 u, C.,
S buri an, 8., 1971: Probleme ale cercetării operaționale;
programarea matematică. Editura Academiei R.S.R., Bucu-
rești.
Văduva, I., Dissescu, C., Săvulescu, B., 1974 ।
■Metode matematice de organizare ți conducere a producției.
Editura Didactică șl Pedagogică, București.
Prograninilurj orgunization and icadlng Ol prOductlon al the Iovei ol logging secllon, by rucans oi modern malhemalle
melhods
This work deals with a model of mathematic programming with binary variableg and logical conditions for estnbllshing
the optimal cutting order of yearly cut in the forests.
A fler solving the mathematic model in order to establish the succession of shiftîng the logging equipment and iabour
from onc cutting arca to anothir-one, a graph bas becn drawn up circuits notincluded. The criticai palii as well as mini-
mum and maximum terms, for starting and flnishing maia loggins works, have bcen determincd on this graph.
Bascd on the graph, a calendar sehedulc Îs drawn up, whfch is a useful method for leading the logglng scctlon.
328
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *’ 1982 * Nn <
Din istoria silviculturii românești
Contribuția învățământului silvic
din Bucovina la gospodărirea
superioară a pădurilor sale
Ing. ELENA (CHIM
Liceul silvic Cîmpulung Moldovenesc
634.0.945.31 (498): 634.0.62
Gospodărirea superioară a pădurilor din Bucovina nu
ar fl fost posibilă in trecut, fără cadre tehnice de speciali-
tate corespunzătoare ca număr și pregătire la toate nivelele.
Este adevărat că pc la anul 1786 a apărut „Orilndueala
de pădure pentru Bucovina" care cuprinde o scrie dc regle-
mentări silvice foarte bune pentru acele timpuri, dar care
insă din lipsă de cadre silvice nu a avut cine să Ie aplice.
Pentru aplicarea acestor reglementări, după cum arată
2 ac har A., Guzman E. ș.a. (1901) „Fură angajați
Încă in uccloș an câte un forestier cu sediul la Tacobenl,
unde pe a ionel se crease de scurt timp o exploatare dc mine
și Cuiupuluiii), apoi eăte un pădurar pentru Pnlna șl Berna".
Desigur că, la Început, curo, arată aceiași autori cind „paza
pădurilor lipsia, domnia de obicei bunul plac’". în acest cod
silvic (1780) sc vorbește tn multe locuri despre atribuțiile
pădurarilor și despre necesitatea existenței acestui perso-
nal silvia la toate pădurile nu numai pentru paza acestora
ci .șl pentru unele lucrări tehnice. Se combate mentalitatea
unora „că un pădurarlii n'are trebuințe de mai multă știință
șl-l destul numai să păzească pădurea” și tn continuare sc
spune câ „ținerea In bunii stare a pădurilor cum șl prăpfl-
denla lor spânzură mal multu de bonn sau reaua nlengere
a JIlarilor de pădure”. Prin jltari de pădure sc înțeleg nici
Organele silvice dc pază a pădurilor.
Trecerea de la o gospodărire extensivă a pădurilor la una
Intensivă a necesitat șt personal silvic corespunzător. în
epoca tăierilor rase, pc mari suprafețe, personalul silvic
em mal redus ca număr. în urma construirii rețelei dc dru-
muri și căi ferate forestiere, a descentralizării exploatărilor,
a aplicării unor tratamente moi perfecționate și amenajării
tuturor pădurilor din Bucovina și numărul cadrelor silvice
de toate gradele a sporit.
în 1786 se semnalează prezența doar a 2 forestieri, dar in
anul 1898 la o suprafață a pădurilor de aproximativ 225 mii ha
existau 53 ingineri silvici, 61 brigadieri silvici, 41 brigadieri
Silvici ajutători, 105 pădurari și alți 62 agenți auxiliari de
pază și pentru serviciul tehnic (Gârbu, 1934). Numărul
de ingineri silvici era destul de ridicat din cauza volumului
mare de lucrări care se executau la acea dată (drumuri fores-
tiere, căi tern ic, poduri, casc silvice, instalații telefonice
etc.).
Nccxlstlnd 0 școală de specialitate, la Început pădurarii se,
recrutau din rin dul tinerilor cu serviciul militar satisfăcu l
care aveau doar unele cunoștințe elementare de scris și citit.
t. Primele începuturi ale lavăț&mlnluhii silvic (1337—1914)
Pentru a face față cerințelor proprii, administrația pădu-
rilor din Bucovina a înființat 1n anul 1887 (Z a c li a r,
Guzman, 1901) „un curs de Instrucțiune pentru pădurari.
El s-a predat InUtlii Ia Frălăuțl*___”, apoi s-a mutat tntr-o
lltă localitate, unde a funcționat pină In timpul primului
război mondial. Durata acestui curs o fost la Început de
lumai 8 — 10 săptămini iar mai tlrziu dc trei luni,
icrioadă In care elevii primeau o serie de cunoștințe teore-
Ice și practice profesionale In limita timpului afectat. Cursul
e preda după cartea lui J. Ktuittr (1891) tin „manual
le Inslrmciuue pentru cursul de pădurari".
După terminarea cursurilor, candidați! dădeau un examen
le verificare a celor învățate, numărul elevilor fiind de
0—12 pentru fiecare scrie.
* Este vorba de comuna Frâtaufii Noi de lingă orașul Rădăuți.
Această școala a pregătit personalul silvic Inferior numai
pentru pădurile din Bucovina. în timpul primului război
mondial cursurile acestei școli s-au întrerupt (Glrbu,
1934), clădirile școlii fiind distruse.
2.	Școala silvică de la Rădăuți (1921-1934)
După război, administrația pădurilor Fondului bisericesc
ortodox rumân a reînființat pe data dc „7 Faur 1921", la
Rădăuți, școala silvică inferioară, In niște clădiri pe care le
avea la dispoziție in acel loc. Durata acestor Cursuri era de
10 luni, numărul anual al absolvenților fiind foarte mic
(10—15), attt cît cereau Interesele acestor păduri.
în anul 1925 școala se transformă In școală de brigadieri
silvici, fiind oficializată și recunoscută dc stat, durata cursu-
rilor este de 2 ani, programa analitică fiind aceeași ca la
școlile de Ia Hrănești și Gurghiu. Materia se predă după ma-
nualul Iul Echcrt (1896) șl Eck c rt-L oren z (1018,1919
și 1920), In total 4 volume care s-au dovedit a fi uncie din
cele mai bune manuale didactice. Menționăm faptul că
ÎI. H. L orenz unul din autorii acestor cărți a fost direc-
torul Stațiunii de cercetări silvice de Ia Mariabrun (Austria)
și profesor la Facultatea de silvicultură din Vicna. După
cuprinsul acestor manuale, cunoștințele care se predau ele-
vilor erau de: aritmetică, geometrie, topografie, fizică,
chimie, climatologie, mineralogie, soluri, silvicultură, cubaje,
protecție, exploatare șl transport, amenajament, torenți,
poduri, cartografie, construcții, caligrafic, vlnătoarc și pisci-
culturii.
Aceste 4 volume au constituit un excelent material didactic
pentru școala de brigadieri silvici din Rădăuți, manuale
care și acum sînt perfect valabile și pot fi consultate cu succes
de orice silvicultor. Un accent deosebit se punea pe partea
practică, ele cuprindeau toate cunoștințele necesare unui
bun silvicultor.
în afară dc aceste cunoștințe, după cum ne relatează
N. P a ș e o v i c i (1933/34), se mai preda la această școală
Prof. lng.f Pașcovki NIcolal (n. 1895). Director al
Școlii de brigadieri silvici din Rădăuți "Intre anii
1929 - 1954.
Silvicultura și exploatarea pădurilor * Anul 07 * 1952 * Nr. 4
229
un curs de Împăiat și preparat păsări șl animale, lecții prac-
tice de jupuirea vinatuluî, Îngrijirea și tăbăcîrea pieilor și a
blănurilor, apiculturii și construcția stupilor de albine, pre-
pararea vinurilor din păltinele, smeură, mure, cline și alte
fructe cit și îngrijirea și altoirea pomilor fructiferi. Se mai
predau lecții de higienă și acordarea primul ajutor in caz
de accident, iar un instructor special preda muzica vocală.
Prin întreaga programă a acestor cursuri se urmărea ca elevii
brigadieri să devină nu numai buni silvicultori dar șl buni
gospodari la casele lor situate In mijlocul pădurilor. Și aceasta
pe bună dreptate, căci, după cum arată G. C iuta (1946),
nu este suficient ca Cineva „să albă pună la pălărie șl armă
de vfnătoare” pentru a fi un bun silvicultor, mai slut necesare
șl temeinice cunoștințe profesionale.
Desigur că In unele perioade la această școală au fost și
greutăți „nu avem cărți didactice nici coletțlunl suficiente
pentru predarea Învățăm!ntnlul așa cum se cuvine.. (un
instructor, 1931), care Insă au fost depășite din dorința de a
servi cauza acestor păduri. Demn de menționat este faptul
că Intr-un timp candidați! recrutați pentru această școală
erau obligați ca In prealabil să iacă timp de 2 ani un stagiu
de practică la clteun ocol silvic. Șefii dc ocoale și personalul
silvic mai In virată și ca experiență de atei, aveau obligația
de a Îndruma și urmări activitatea acestor practicanți. Abia
după acest stagiu candidați! dădeau examen de admitere
in Școala de brigadieri silvici. în interval de 4 ani (2 ani
practică șl 2 ani școală) era suficient timp pentru testarea,
selecționarea și pregătirea temeinică a acestor cadre. Viața
a arătat ulterior că absolvenții acestei școli au deținut funcții
de răspundere In procesul de producție ca șefi dc brigadă,
de sectoare dc exploatare, tehnicieni de cultură sau exploa-
tare, tehnicieni de pază șl protecție etc., pe la diferite ocoale
sau unități forestiere.
O contribuție remarcabilă Ia buna pregătire a pădurilor
și brigadierilor silvici dc la această școală a adus-o eminentul
director al acestei școli, inginerul N. Pașcovici, care a
Insuflat In inima și sufletul elevilor săi disciplina, dragostea
șl respectul pentru pădurile din Bucovina.
în perioada 1919—1934 la această școală au absolvit
cursurile un număr de 740 elevi din care 670 brigadieri șl
70 pădurari. în anul 1954 școala iși încetează activitatea și
se transferă la Cimpulung Moldovenesc.
3.	Perioada 1948—1981
în urma reorganizării Invățămintuhii, Inceplnd cu anul
1948 orașul Cimpulung Moldovenesc devine „pentru scurt
timp” un marc centru de invățămlnt silvic. Ale! ia ființă
Institutul de silvicultură (1948—1953) și școala medie teh-
nică pentru exploatarea și industrializarea lemnului (1948—
1955).
în perioada 1955 — 1966 la ființă tot aici Școala tehnică
de maiștri silvici de exploatare șl transport forestier șl Școala
profesională de pădurari șl mașlulști utilaje.
în anul 1966 aceste școli se unesc și formează un grup
școlar forestier. Tot In 1966 se Înființează Liceul industrial
forestier, care In 1970 Se comasează cu grupul școlar fores-
tier șl se transformă In actualul liceu silvic, care mal cuprinde
și o școală profesională silvică de pădurar! (clte 1 — 3 serii
pe an). Cursurile la școala de pădurari slnt cu durata de
2 ani și se înscriu numai tineri cu stagiul militar satisfăcut.
Intre anii 1960—1971 a mai funcționat la Cimpulung Moldo-
venesc o școală tehnică silvică poslliceală, Cu durata cursu-
rilor de 2 ani și în care erau admiși numai absolvenți de liceu.
A fost o școală bună, care a scos cadre cu o bună
pregătire profesională, a căror prezență și acum sc remarcă
la ocoalele silvice.
După unele statistici, în pedioada 1948—1981 Ia Clmptt-
lung Moldovenesc au absolvit școlile silvice de toate gradele
un număr de 4506 elevi și studenți, dinte care două promoții
dc ingineri cu un număr de 112 absolvenți.
în afară de aceștia au mai absolvit cursurile dc calificare
un număr de 694 muncitori lăcătuși, sudori etc. pentru utilaje
forestiere. Concomitent, Inceplnd cu anul 1956 prin cursuri
dc scurtă durată, 3-6 luni, s-au calificat diferiți muncitori
din producție In meseriile de: motoriști, tractoriști, păstră-
vari, pădurari etc., In număr de peste 1500.
Peste 100 absolvenți ai Liceului silvic din localitate au
terminat sau urmat cursurile Facultății de silvicultură
din Brașov, alții lucrează In producție Ia ocoale silvice,
unde sînt cadre de nădejde ale mersului Înainte al silvicul-
turii românești.
între ani! 1918 șl 1956 la'Frasin și Vatra Doinei au func-
ționat școli profesionale dc industrializarea lemnului. Școala
de la Frasin s-a comasat In anul 1956 Cu Grupul școlar silvic
Cimpulung Moldovenesc, iar cea de la Vatra Dornei funcțio-
nează șl în prezent ca centru de calificare pentru mecaniza-
torii din exploatările forestiere (fasonatorî, mecanici, trac-
toriști, funicnlariștl etc.).
Pentru profilul de industrializarea și chimizarea lemnului.
Ia Suceava funcționează un grup școlar format din liceu
și școală profesională, care deservește platforma de Industria-
lizare a lemnului din Suceava și din alte localități.
în Moldovița, inceplnd cu anul 1973 a luat ființă un liceu
industrial forestier și o școală profesională In domeniul
exploatării pădurilor, la cure pînă în prezent au absolvit
cursurile un număr de 393 elevi, din care 249 au absolvit
liceul.
Un episod demn dc menționat în istoriografia pădurilor
din Bucovina și chiar din țara noastră se referă la perioada
de după naționalizarea pădurilor (1948) clnd o parte din
personalul silvic de la ocoale (pădurari, brigadieri și Ingineri)
a fost transferat In sectorul de exploatare a pădurilor cure
pînă la acea dală era Încă în mtiniie negustorilor particulari.
Acesta a fost un ideal mai vechi al silvicultorilor noștri
potrivit căruia atlt cultura pădurilor Cit șl exploatarea șl
comercializarea acestora trebuie să fie sub conducerea șl In
răspunderea inginerilor șl personalului cu pregătire profe-
sională șl științifică corespunzătoare. Prin aceste mișcări
de personal cit și prin arondarea ocoalelor silvica s-au produs
după cum en șl de așteptat goluri tn rindurile personalului
silvic de toate gradele de la ocoalele șl direcțiile silvice. De
altfel, la acea dată, numai personalul silvic de la ocoale avea
o temeinică pregătire profesională.
Pentru a face față situației, s-au angajat ca pădurari ia
cantoane tineri cu stagiul militar îndeplinit și cu școala
primară terminată. Aceste cadre, fără nici un fel de pregă-
tire profesională, au fost cu timpul Instruite la locul de muncă
de inginerii de la ocoale și apoi prin cursuri periodice de reci-
clare, la Centrul școlar forestier din Cimpulung Moldovenesc.
Acești tineri recrutați In acest fel au devenit cadre de nă-
dejde ale unităților silvice, avind o bună pregătire pro-
fesională.
Criza de personal silvic de execuție, Îndeosebi In zona
montană, s-a prelungit destul de mult și s-a simțit pînă prin
anii 1964 - 1965, cind In urma învățămtntului silvic la Cimpu-
lung Moldovenesc au început să apară promoții noi de pădu-
rari care au completat locurile vacante.
La data actuală, ca niciodată In istoriografia pădurilor
noastre, la toate ocoalele silvice există personal silvic de
toate gradele cu o foarte bună pregătire profesională,
conform cerințelor și aceasta nu numai in sectorul de
cultură a pădurilor, dar și in cel de exploatare și de indus-
trializare a lemnului. Este o mare realizare care tn alte
timpuri ar fi fost de neconceput.
4.	Invățămlntul sihle superior
Inceplnd cu anul 1948 la Cimpulung Moldovenesc a luat
ființă Institutul de Silvicultură cu două facultăți: una de
silvicultură și alta de exploatare. A fost un marc eveniment
tn această regiune și toată lumea ora entuziasmată.
Cursurile s au deschis in toamna anului 1948 la Facultatea
de silvicultură, cn două grupe de studenți tn anul I, și două
grupe dc studenți tn anul II care au venit dc la București.
f acultatea de exploatare a funcționat numai 1 an, In
1949 fiind transferată Înapoi la București. Rectorul acestui
Institut șl decanul Facultății de silvicultură a fost prof.
ing. D. D. lonescu. — un mare animator al practicilor didac-
tice, foarte apreciat șl iubit de toți studenții șăi.
La Cimpulung Moldovenesc nu absolvit cursurile Facul-
tății de silvicultură două promoții de studenți, una In anul
1052, cu un număr de 54 ingineri și alta tn 1953 cu 58 ingineri
tn total 112. Mulți dintre absolvenții acestui institut, astăzi
230
SILVICULTURA Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
Cu părul cărunt, sini oameni dc știință dc mare valoare,
cercetători, profesori universitari, academicieni, conducători
de prestigiu ai diferitelor unități și sectoare de producție.
Pregătirea și instrucția profesională foarte tenicinicâ'eăpătată
aici și ambianța forestieră și-nu pus amprenta pe toată viața
șl cariera lor. Nici nu se putea altfel dacă avem in vedere
valoarea și prestigiul cadrelor didactice de la această unitate
de invățăminl superior,unele provenite direct din producție,
dar care au muncit cu suflet și pasiune pentru prestigiul
acestei școli Și pentru imperativele acelor timpuri. Dintre
aceste cadrese cuvine să menționăm aici pc ) prof. dr. D an
Hulub e i I, care a predat matematica, prof. dr. I u 1 i u
M o r a r u, la Botanică, prof. ing. P a ș c o vschlSe r g I u
la Dcndrologie șl Silvicultură, [prof. ing. NegruȘtefan
la Protecția pădurilor, [prof. ing. Andre eseu v ușile
la Exploatarea pădurilor, țprof. ing. o c t. Șteiănescu
la Topografie și alții. Jn toamna anului 1953 Institutul de
silvicultură de la Câmpulung Moldovenesc este transferat
1 a Brașov, incheindu-sc astfel „epoca dc aur” a invățămintului
silvic superior din această parte a țării.
Concluzii
Din cele dc mai sus rezultă că in acest mic colț dc. țară,
cu o mare densitate de evenimente istorice ale poporu-
lui nostru, invățămlntul silvic de toate gradele a cunoscut
0 marc frămintare și are o prestigioasă tradiție, aduclndu-și
din plin In ultimul secol contribuția sa 1a buna gospodăriră
a pădurilor de aici șl ale țării, la progresul și prosperitatea
acestor păduri, prin pregătirea temeinică a cadrelor de exe-
cuție, concepție și îndrumare.
BIBLIOGRAFIE
Bec k, E., 1966 i Bibliographie zur Landeskunde der Buko-
u/ina, Literatur bis zum Jalire 1905. Mtinchen.
Ciuta, G., 19461 Intensificarea învăfăinintului silnic.
Liceul forestier. Revista Pădurilor nr. 9/10, pag. 9—12.
G o c 11 c 1, P-, 1976 i Istoricul liceului silnic — Ctmpulung
Moldovenesc. Manuscris, Liceul silvic Cîmpuluug Moldovenesc.
D ani 1 e s cu, N. R., 18941 Școala forestieră de la Brăneșli.
Revista Pădurilor. Octombrie, pag. 297—304.
Dimitrovici, S., 1922 1 Istoricul și organizația pădurilor
Fondului bisericesc ortodox român din Bucovina. Cernăuți.
Eckcrt Prânz, 1896: Lelirbitch der Farstunrtsehaf
filr Waldbau und Forslersclntlen. I Buch. Wien. Verlag der
k. und k. Hofbuchhandlung Wilhem Erick.
Eckcrt-Lorenz, 1910: Lehrbuh der Forslufirtschafl. II
Bând. Wien. Verlag von Wilhem Frlck, G.m.b.II.
*	* *, 1918: Lehrbuch der Forștwirtschaft. III Bând. Wien.
Verlag von Wilhelm Frlck, G-m.b.H.
*	♦ *, 1920 : Lehrbuch der Forstwirtschaft. IV Bând. Wien.
Verlag von Wilhelm Frick, G.m.b.II.
Gârbu, S., 1934 : Monografia Fondului bisericesc ortodox
român din Bucovina. Manuscris, Cernăuți, pag. 201—242.
Guzman, E., 1924: Bunurile Fondului bisericesc ortodox
român din Bucovina, București.
Ichim, R., 1981: Aspecte privind gospodărirea tn trecut a
pădurilor din Bucovina. Revista Pădurilor, nr. 1.
Kriitter I u 1 i u s, 1894: Leitfaden [tir den Unterrichl
beim Lehrkurs filr Watdaufseher im Bereiche der k.k. Dirck-
tion der Giitter des bukowinner gr. cr. Religlonsfondcs in
Czernowitz.
Pașcovici, N., 1933—1934: Școala de brigadieri silnici
din. Rădăuți. Codrii Bucovinei, pag. 45— 48.
PațCovicl, N., 1935—1936: Școala de brigadieri silvici
din Bădăufiși bazele ei de existentă. Codrii Bucovinei. Re-
dacția Școala Silvică Rădăuți. Bucovina, pag. 43—49.
Pașcovici, N., 1935—1936 : Recrutarea personalului
silvic inferior. Codrii Bucovinei, pag. 57— 60. Redacția
Școala Silvică, Rădăuți. Bucovina.
Pașcovici, N., 1943 : Pregătirea personalului silvic infe-
rior necesar administrației Fondului Bisericesc. Bucovina Fo-
restieră, nr. 1, pag. 36-41.
P r o d a n, M., 1938 : Personalul și muncitorii tn întreprin-
derile forestiere. Revista Pădurilor, nr. 2.
Z a c h a r. A., Guzman, E. ș.a.., 1901 ; Vie Enltviekelung
der Land und Forstuiirlschafl und ihrer Induslrien, sowie der
Jagd und Fiseherei im Ilerzogthume Bukomina seit dem Jahre
ISIS. Wien.
* * * 1931 : Școala Brigadieri silvici din Rădăufi. Revista
Pădurilor Fondului bisericesc ortodox român al Bucovinei,
nr. 1 și 2. Rădăuți. Tipografia ,,Arta", pag. 33—40.
* * * 1932 । Redeschiderea cursurilor la Școala de brigadieri
silvici din Rădăufi. Codrii Bucovinei. Cernăuți, pag. 4.
I o n e s cu, D. D., 1982: Institutul de silvicultură din
Ctmpulung Moldovenesc (studiu istoric). Manuscris, București.
The conlrlbnilon of tbe sylvienltural teaching iu Bucovina lo the bigii immtigement oi her woods
In this work is analysed the silvicultural teaching of all degrecs iu Bucovina, from its very beginnings up
to date.
Tbe filst teaching form was recorded bere in about 1887; it consisted iu a simple course for foresl guards. This
course used to Jast cjght to ten weeks. This kind ofactivity knew a higher devdopment aftertheyenr 1918 when in
Cimpulung Moldovenesc was Setup an Institute with two facultlcs. Nowadays, there is berc a Silvicultural Lyceum which
provides a good tralning to tis pupils.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
231
Din materialele primite la redacție
Unele aspecte privind solurile
și productivitatea molidului
din Ocolul silvic Tomnatec
Ing. V. GĂLINESCU
Institutul de cercetări și amenajări
silvice
634.0.181.32 i 634.0.174.7
Pentru silvicultură prezintă deosebită importanță corela-
ția dintre solurile forestiere și productivitatea speciilor, de-
oarece aceasta constituie una din prcmizelepe care se sprijină
măsurile de gospodărire a pădurilor.
Cu ocazia cercetărilor de teren efectuate pentru Întocmirea
studiului natumllstle al pădurilor din ocolul silvic Tomnatec,
a fosL posibil să se analizeze unele aspecte privind raportul
dintre caracteristicile solurilor și productivitatea arboretelor
cu molid din această zonă.
Metoda de lucra a fost cercetarea pe itinerar in cadrai
unul număr de 62 puncte de studiu, in fiecare punct de studiu
s-au analizat caracteristicile dc relief, rocă, sol, vegetație
șl topocllmat. La toate profilele s-nu recoltat probe care au
fost analizate In laborator.*
Teritoriul ocolului silvic Tomnatec se situează in Obcina
Feredculuî. Potrivit zonării ecologice a fondului forestier
din R. S- România, teritoriul ocolului face parte din Regiu-
nea carpatică, Grupa est carpatică, sub regiunea A2 Obci-
nelt Bucovinei cu sectoarele A.2.I.O.—Molidișuri, A.2.1.1.—
Molidișuri de depresiune și A.2.2.0.—Păduri de amestec fag
cu rușinoase.
Din punct de vedere geologic teritoriul aparține zonei
fllșului carpatic, respectiv unităților Audia șl Tarcău. Uni-
tatea de Audia (care reprezintă marea majoritate a teritoriu-
lui) este formată din depozite orctacice, reprezentate prin
șisturi negre șl din depozite eocene, reprezentate prin gresia
de Prisaca — Tomnatec. Șisturile negre slnt alcătuite
dintr-un complex dc sedimente predominant pelitlce argllo-
marnoasc, negricioase, cu intcrcalații de gresii sllicloase
glauconitice, extrem de dure. Peste acest complex urmează
argilele roșii și verzi (cu o grosime redusă) și apoi gresia de
Prisaca. Unitatea de Tarcău se situează la estul unității de
Audia, caractcrizlndu-se prin structură slncllnorie șl roci
mai friabile (gresie de Fusarii, marne, argile cenușii).
Gcomorfologic, teritoriul este alcătuit dintr-un complex
de culmi monocllnnte (hogback-uri) direcțional paralele,
corespondente solzilor strins Imbricați și cu deversare estică
a fjișulul unității de Audia. Formele de relief dominante slnt
versanții (99%) cu altitudini intre 625 — 1480 m șl Înclinări
repezi ia moderate.
Sub aspect climatic teritoriul este situat spre extremi-
tatea NE a provinciei Central-curopenc, cu un climat de bază
temperat uiodcrat-contincntol si cu uncie influențe ale cli-
matului continental tipic din stepa Ucrainiel și a climatului
SUbboltlc din nord. Teritoriul este cuprins între izotermele
anuale de 6“ (corespunzătoare zonelor mai joase) și 2° (cores-
punzătoare viaturilor mai înalte de 1100 m). Primul îngheț
Se Înregistrează tn ultima decadă a lunii septembrie iar
ultimul îngheț se Înregistrează în ultima decadă a lunii mai.
în general, valorile termice scad progresiv de la est lu vest,
dc îa sud spre nord și dinspre fundul văilor spre culmi.
Precipitațiile anuale variază Intre 666 și 890 mm. Preci-
pitațiile sînt mai bogate in perioada de vegetație șl se dato-
rese circulației active a maselor umede din V și NV șl mai
reduse in perioada septembrie aprilie ca rezultat al persisten-
ței regimului antici cloiiic continental in estul Europei sau al
predominării advccției maselor continentallzate din E șl
NE. Din cantitatea de precipitații circa 20— 40% cad sub
formă de zăpadă. Atunci cînd cad cantități foarte mari
de precipitații sub formă de zăpadă cu echivalent mare In
apă (aprilie 1977 și 1979) se produc mari vătămări vegetației
forestiere datorită rupturilor și dobortturilor de zăpadă.
* Analizele s-au Xăcut In laboratorul LC.A.S. București de către chimist
Dimitriu Elena# biolog Tânasa Gabrie’a și tehnician chimist Vîtan Alexandrina,
sub îndrumareo ing-Ceuca Ga vrii.
în funcție de substrat, condiții climatice, relief șl vege-
tație s-au format soluri diferite (tabelul 1).
Soluri brune argiloiluvlale tipice s-nu identificat In UP
VI Tomnatec, u.a.62. Solul este pină la seml-scheletic cu
volum edafic mic, argilos, moderat acid, mezobazic, cu con-
ținut de humus de la slab la mijlociu, conținut de fosfor
bun la foarte bun șl de potasiu foarte bun. Soluri brune
argiloiluvialc mollce s-au identificat In UP I Demacușa,
u.a. 39 a și 02 ; slut pină la slab scheletice, cu volum edafic
subinijlociu, luto-argiloasc la argilo-prăfoase, moderat acide
la neutre, mezobazice la cubazice, eutroflce, cu conținut
de humus de la slab la bun, conținut de fosfor și potasiu bun
la foarte bun. Rezerva dc humus este mare (188 t/ha), mal
conțin 11 t/ha azot total, 0,6 t/ha fosfor mobil și 0,9 t/ha
potasiu asimilabil. Soluri brune argiloiluvialc gleizate s-au
identificat In UP I, u.a. 36 b. Solul este practic fără schelet,
cu volum edafic subinijlociu, luto-prfifos la argilo-prăfos, slab
ucid la neutru, eubazic, eutrofic, cu conținut de humus de la
foarte slab la bun, conținut de fosfor și potasiu de la mijlociu
la bun. Rezerva de humus este mică (62 t/ha), mal conține
2 t/ha azot total, 0,2 t/ha fosfor mobil șt 0,3 t/ha potasiu
asimilabil.
Soluri brune argiloiluvialc pscudoglclzate s-au identificat
!n UP VI,u.a. 44 b, 57 a, 76 c; Stnt pină la seml-scheletlcc,
cu volum edafic subinijlociu, luto-prăfoase la argilo-prăfoase,
acide la moderat acide, mezobazice la eubazice, eutroflce,
cu conținut de humus de la foarte slab la mijlociu, conținut
de fosfor de la mijlociu la foarte bun și de potasiu bun la
foarte bun. Rezerva de humus este mică (60 — 100 t/ha),
mai conțin 3—5 t/ha azot total, 0,2 t/ha fosfor mobil și
0,5 — 1-0 t/ha potasiu asimilabil,
Soluri brune luvice tipice s-au identificat In UP I u.a.
43f, 88e, 94b, 99b ; slnt practic fără schelet, cu volum edafic
subinijlociu, lutoase la argiloasc, moderat acide, oligobazice
la mezobazice, oligotroflce la mezotrofice, cu conținut de
humus de la foarte slab la bun, conținut de fosfor și potasiu
de la slab la foarte bun. Rezerva de humus este foarte mică
la mijlocie (59 — 155 t/ha), mal conțin 3—9 t/ha azot
total, 0,1 — 0,4 t/ha fostor-mobil șl 0,2 — 0,7 t/ha potasiu
asimilabil.
Soluri brune luvice pseudogleizate s-au identificat In UP
I, u.a. 12 b, 60 a, 90 c; stnt pină la semi-scheletlce, cu volum
edafic subinijlociu la mijlociu, lutoase la argiloasc, puternic
la slab acide, oligobazice la oligomezobazice, extrem oUgo-
troflce la mezotrofice, cw conținut de humus de la foarte
slab la mijlociu, conținut de fosfor de Ia mijlociu la foarte
bun iar de potasiu dc la slab la foarte bun. Rezerva de humus
este foarte mică la mică (55 — 114 t/ha), mai conțin 2 —
— 9 t/ha azot total, 0,2 — 0,5 t/ha fosfor mobil și 0,1 —
— 0,6 t/ha potasiu asimilabil.
Soluri brune-cu-mezobazicc tipice au fost identificate In
UP I u.a. 7 a, 71, 39 a, 53 b, 99 b și UP VI u.a. 12 a, 57 a; slnt
plnă la scmi-scheletice, cu volum edafic mic la mijlociu, luto-
nisipoase, la argilo-prăfoase, acide la slab acide, mezobazice
la eubazice, oligomczotrofice la eutroflce cu conținut de
humus de la foarte slab In bun, conținut de fosfor de la mij-
lociu la foarte bun și de potasiu dc. la slab la foarte bun.
Soluri brune eu-mezobazice litice au fost identificate In
UP I, u.a. 45 a șl UP VI, u.a. 6 a; slnt scheletice, luto-nisi-
poase la lutoase, acide la moderat acide, mezobazice la euba-
zice, cu conținut de humus dc la slab la bun, conținut dc
fosfor șl potasiu de ia slab la foarte bun. Soluri brune eu-
mezobazice molic-glcizate s-au identificat in UP I,u.a. 94a.
Solul este practic fără schelet, cu volum edafic submijlociu,
232
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *’ 1982 * Nr. 4
Tipurile ți suhllpurile de sol
Vîrstă țani) Clasa de producție a molidului pc eubtlpuri de Sol			1 11 ( vst —utt I 06 I—II	001—S8 II	OL		r । *	5-140 I 50-140 H-I	20-170 II-1 40-130 in-n 90 I	20-170 II-I As—t sn in—t	■ 1	■ 1	10-90 II 90 I		s		t fătă molid 35-100 V-III	III	fi	
I.T.P.		a	cq s	CC		co 4©	U3 1	1 8 2	oo T-i 7	® 1	o	IO 7 s		ei r* w ©		ts T"				
Potasiu asimilabil	1	o»	62-101 17—38 11—21 1A—fin		■ ।	55 8 1	1 CP	cp	6-114 5-37 16-18	CO 0" to Tt 1 1 uț ac		io u: W T-< 1 1 to#		O CD 1 s		ta o cs o 1 1	© ©4 1 CD 0<	
Fosfor mobil (mg%)			w g u?	r» î H	I O o ©	<C w			3 S 1	1 «	<o	8SS 1 1 1 4© CO «5	J5 K 1 r-		l 1 ® «o		M3 T* 1 90		1 l o r*	3 1 o w	
Azot total		O w	0.08-0.15 0,03-1,05 0,02-0,13 0,06-0,18			© IO CD C4 6 o I [ r» cd o o o O	0,06-0,26 0,08-0,28 0,07—0.12	0,01—0,32 0,04-0,36		o c Jir! Or- 6 C	ț	Oi U? o i © 6		0,04-0,74 0,54-4,12	ș o 1 © o o	
(%) «namH		O	d « CO <D « O* III 1 o i> « r* v4 r7 o C			IO t* •U? ro 1	l 9	U> O O	0‘* -o*i 0'9 -0*1 0‘9 -8'0	OO m © 1 1 ^r* O O rî		O O M ■* 4® ori		®. I o		0'09-0'6 fi'T -9*0 .	o 7 । o w	
		m	70—86 71—86 78—90 62-87			S 3 l 1 8 3	55-92 67-74 81-86	O 4D 4Q «5 1 1 ss		o ® ’ 3 QD 1 1 oo		s		o> 00 itl	3 1 ©	
3		e»	O Ci	Tf< io t>	© 111	1 i© to ©	i			to CD IO	© 1	1 00	ce oo cd taișiO I 1 f QO M	ao oo AD un r i		IO CC 1 ’H « U> Lf	’’	ce 1 o> IO		vi r- ® © J 1 © r-r r* .	eră © 1 IO	
% mi*v			43—63 18-44 22-43 bt_fiA		1	o B -* 1	1 8 8	© ^>* CS c© 1 1 1	® r 1 r* w	i i	Q © rod 1 1 r- w ei		cq I 40 i-4		Ol . 1 1	© CQ 1 © Qj	
Volumul edafic			0,24 0,31-0,42 0,32 n		j ■	• I o •	es c© o	O «© IC o © 1 1 s to o . n o oo	o co B co oo 1 ! tp d rd O O		ao CD o		IO <D O		© ° rl O o ©	OO V* O	
^2 "		' "*	3g s III 1 © o o			o l I o	IO o C51> l 1 1 °s	S2 1 i <2		83 1 1 OO		i 1		88 1 1 83	8 1 8	
Groși- •) mea 1 fidol. .	p	e>	£ .$? 1 . . M	9 s 1 o		CO 4© ’O*	3S? 1 l cq o	8S i i O © tt ei		?? I? 8		io CD		3 8 1 © CI	8	
indnqns	i'	, w	SE	glelzat	(1) pseudo- glelzat	(3)		tipic	(6) pseudo- glclzat	(3)	tipic	(10) litic	(2) molic-gleizat (1)	ao“z- W V «J 4 si	£ ș	mlăștinos	(2) mollc-cambic (1)		1 a, n		o o a ~ n» o,?® S 5	p* O . 3	
■1 Tipul	i (nr. dc profite}		1	Sol brun ar- gilolluvlql (7)			Sol brun lu- vic (9)	Sol brun eu-mezobazic (13)	n 5 £ o ‘c		,2 'S CTJ		e nj a Si SI		W ^=9 © 3	1 f	□ s
uj 1b mod convențional ucduU Krcislme Mte llmtoU te nivelul 1* Wre Be termina circa 00% din ttetanul de rtdâclnl al «pedel CU iniMacInanra cea ml ptvfozWll, apreciat la circa 1*0 m. depirtftrt do axul
arborelui ("Stațiuni forestiere** pagina SJJ.
ia
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR *
Anul 97
* 1982 * Nr, 4
233
lulo-prfifos la lulo-argllo-prăfos, moderat la slab acid, euba-
zie, cu « uimnut de- humus de la slab la nijiloclu, conținut dc
loifor dc la mijlociu la bun ți de potasiu bun. Rezerva de
humus este mică (85 t/ha). mal conține 2 t/ha azot total,
0,2 t/ha fosfor mobil și 0.4 t/ha potasiu asimilabil.
Soluri brune acide tipice s-au identificat In UP I, u.a. 7a,
12b, 41b, 41d, 45a, 53a, 62, 72, 80a, 90a și UP VI, u.a. 64a,
80c; sînt pînă la scrni-scheletice, cu volum edafic mic la
mijlociu, luto-nisipoase la argiloase, puternic la moderat
acide, oligobazice la oligoniezobazice, extrem oligotrofice la
oiigomezotrofice, cu conținut de humus de la foarte slab la
bun, conținut de fosfor și potasiu dc la slab la foarte bun.
Rezerva de humus este foarte mică la mică (44 — 101 t/ha),
mai conțin 1—6 t/ha azot total, 0,1 — 0,5 t/ha fosfor mobil
ți 0,1 — 0,9 t/ha potasiu asimilabil. Soluri brune acide Hpico
an fost identificate in UP I, u.a. 60f, 335 a șl UP VI, u.a.5a,
12b ; sînt slab scheletice la scheletice, cu volum edafic minim
Ia submijlociu, luto-nisipoase la argiloase, .acide la moderat
acide, oiigoniezobazice, cu conținut de humus dc la slab In
bun, conținut de fosfor și-potasiu de la slab la foarte bun.
Soluri gleiee mlăștinoase s-au identificat in UP I, u.a.
100a; sînt pină la semischeletice, cu volum cdafic mic Ia
submijlociu, luto-nisipoase la luto-argilo-nislpoase, acide,
oligobazice la mezobazice, extrem oligotrofice, cu conținut
de humus de la foarte slab la slab, conținut de fosfor mij-
lociu la foarte bun șl de potasiu slab la mijlociu. Rezerva
de humus este mică (24 t/ha) mai conțin 1 t/ha azot total,
0,2 t/ha fosfor mobil șl 0,1 t/ha potasiu asimilabil.
Soluri gleiee molic-cambice s-au identificat In UP I, U.a.
96a. Solul este slab scheletic la scml-scheletic, cu volum
edafic submijlociu, luto-argilo-nlsipos, moderat acid, eubazic,
mezotroflC'CU conținut de humus de la slab Ia mijlociu, con-
ținut de fosfor și de potasiu mijlociu. Rezerva de humus
este mică (91 t/ha) mai conține 5 t/lia azot total: 0,2 t/ha
fosfor mobil și 0,4 t/ha potasiu asimilabil.
Soluri pseudogleice glelzate (amfiglelce) au fost identi-
ficate tn UPI, u.a. 96 c. Solul este practic fără schelet, cu
volum edafic submijlociu,Tuto-nisipos lalutos, moderat acid,
eubazic, eutrofic, cu conținut de humus de Ia mijlociu la
foarte bun, conținut de fosfor bun șl de potasiu mijlociu la
foarte bun. Rezerva de humus este mijlocie (126 t/ha), mal
conține 3 t/ha azot total, 0,04 t/ha fosfor mobil și 0,2 t/ha
potasiu asimilabil.
Litosolurl tipice s-au Identificat In UP VI, u.a. 61b. Solul
e4te scheletic la excesiv scheletic, cu volum edafic minim.
Materialul fin din orizontul R este luto-argilos la orgilo-
prăfos, slab la moderat alcalin, eubazic carbonatic, avlnd
CaCO3 inccplnd cu orizontul superior. Conținutul de humus
Regosoluri s-au identificat in UP VÎ, u.a. 36d. Solul este
semi-scheletic, cu volum edafic mic. Iulo prălos Ia luto argh
lo-prăfos, moderni acid, eubazic, cu conținut de humus de
la slab la mijlociu, conținut dc fosfor mijlociu-și de potasiu
mijlociu la foarte bun.
în ceea ce privește productivitatea molidului s-a consta-
tat
Cea mal ridicată productivitate (clasa I excepțională),
molidul o realizează nu In etajul montan dc molidlșuri el în
etajul montan de amestecuri, atit In arboretele de amestec cit
și în molidișurile dc depresiune (de inversiune).
—	In ceea Ce privește troficîtafea solurilor, molidul reali-
zează productivitate superioară pe o gamă largă, dc la soluri
oligotrofice la soluri eutrofice.
Molid dc productivitate superioară a fost identificat pe
următoarele tipuri de sol: sol brun argilo iluvial, sol brun
luvic, sol brun eu-mezobaztc, sol brun acid, sol gicie.
—	Pe solurile pseudogleice, gleizate (amfigleice) produc-
tivitatea molidului este inferioară,
— în ceea ce privește volumul edafic, s-a constatat că pe
solurile cuun volum edafic de pină la 0,14 m3/m2 molidul
are productivitate Inferioară, in timp ce pe solurile cu un
volum edafic de cel puțin 0,24 m3/m2 molidul are productivi-
tate superioară (minimum clasa II de producție).
— Pe solurile gleiee molidul realizează productivitate
superioară la un volum edafic de cel puțin 0,21 ma/m2, cu
condiția ca drenajul biologic să fie asigurat in bune condl-
țiuni (consistența arboretelor să fie plină),
— Pe solurile lltlce productivitatea molidului variază dc
la inferioară la superioară. Cind orizontul R este format
din roci masive productivitatea este inferioară. Dc aseme-
nea, atunci cind orizontul R este format din componente dc
dimensiunea pietrișului mic la mijlociu, productivitatea
molidului este inferioară, deoarece rădăcinile nu pot pă-
trunde suficient In adinclme.
Productivitatea molidului este mai ridicată atunci elnd
componentele orizontului R slnt de dimensiuni mal mari,
deoarece rădăcinile pătrund In adinclme printre pietre.
Atunci cind îh astfel dc cazuri sub solul litic urmează un
strat cu textură fină, molidul realizează chiar producti-
vități superioare.
Un rol important 11 are textura materialului lin din. ori-
zontul R, Productivitatea molidului crește cu cit sporește
conținutul de argilă din materialul fin al orizontului R.
Așa cum rezultă din datele prezentate, molidul in condi-
țiile specifice Obcinel Feredeuiui, poate realiza productivi-
tăți superioare chiar tn situații în care volumul edafic este
mie,
Tabelul 2
Distribuția precipitațiilor iu timpul anului In teritoriul studiat
Sui ia	Luna												Anua1
	I		hi	«T	V	vr	VII	VIII	IX	X	X!	XII	
Cîmpulung-Moldoveticsc	27,2	30.4	32.6	47.5	91,0	101.8	109,7	89,5	47,9	28.8	30.5	29.1	(566,0
Demacușa	26,9	34,5	15,7	39,1	94,5	138,5	126,2	96,3	57,4	37,6	39.8	25,9	762,4
Argel	29,2	30,0	47,5	38,2	128,1	143,7	114,5	107,7	51.2	31.9	29.4	33,7	815,1
Rarău	36,1	42,1	44,1	73,1	143,0	133.7	126,0	119.5	93,7	47,6	33.2	33,9	926.0
variază de la foarte slab la slab, cel dc losfor de la mijlociu la
bun, conținutul de potasiu fiind foarte bun. Litosolurl orga-
nice s-au Identificat in UP I, U.a. 53d, u.a. 335d, 345d șl
UP r,-n.-ar59d": stnt ■scheletice la excesiv scheletice, cu volum
edafic minim pină la mic. Materialul fin din orizontul R
este luto-nisipos la Into-argilo-nisipos, puternic la slab acid,
oligobazie la eubazic. Conținutul de humus este foarte bun,
conținutul de fosfor variază de la mijlociu la foarte hun iar
conținutul de potasiu este foarte bun.
O explicație posibilă pentru realizarea de productivități
ridicate la molid, pe soluri cu volum edafic mic, arfl regimul
.de precipitații foarte favorabil dezvoltării molidului In
subreghmea A2. într-adeVăr, dacă sc analizează distribuția
precipitațiilor in cursul anului (tab. 2), se poate observa că
cele mai mari cantități de precipitații cad tn lunile mai —
— august, adică In perioada de creștere intensă a molidu-
lui. De asemenea, valoarea indicilor de ariditate anuali este
mare (40,6 la Cimptilung-Moldovenesc șt 75,3 la Rarăii.)
234
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul -97 *’ 1982 * Nr. 4
BIBLIOGRAFIE
Barbu I., 1979: Factorii me/corologici care au favorizai
producerea rupturilor și dobortlurilor produse de zăpada din
aprilie 1977 in pădurile din. Bucovina. Revista Pădurilor,
nr. 3.
Barbu N., 1976 : Obcinile Bucovinei. Editura științifică și
enciclopedică. București.
Chir iță G. și colab., 1977: Siajiuni forestiere. Editura
Academici. București.
Doniță N. și colab... 1977: Constituirea și caracterizarea
marilor regiuni forestiere in raport cU par/icularilăfile ecologice
și sihncullurulc regionale ale ecosistemelor forestiere. Tema dc
cercetare 14—1. I.G.A.S. București.
Geambașu N., 1978; Substraturile litologice și dobori Iu-
nie de oint din nordul Moldovei. Revista Pădurilor, ur. 4.
AI ar cu M., 1973: Cercetări privind etaj ar ea climatică pe
versanfii montani «coperili cu păduri. Buletinul Universității
din Brașov, Voi. XV, seria B, economie forestieră.
Stănescu V„ 1979: Dendrologie. Editura didactică și
pedagogică. București,
* • * : Amenajament Ocolul silnic Pojorita, UP VI
Tomnatec, manuscris LG.A.S,, București 1972.
* * * : Amenajament Ocolul zilnic Moldovița, UP I
Demacușa, manuscris LC.A.S., București, 1973.
* * * : Sistemul romăn de clasificare a solurilor, I.C.P.A.,
București, 1980.
Some aspecis on solia ană site index of norway spruee in the Tomnatec forest district
The soils and site index of Norwny spruce in the Tomnatec forest district sltuctcd ih the Feredeu hîll (Obcina
Feredeuiui) — Bucovina, Wcrt studied.
Rased on a sdrvey of 62 sample plots It was polnt ed out that the site index of Norway spruce islowcr onamphl-
gky soils, characterised by an edaphic volume of less than 0.14 cu. m/sq.m.
On soils with an edaphic. volume of at least 0.2-1 cu.m/sq.m. it achlcvcs a bettcr site index, with the excep-
tionofgleysoilswhere theedaphic volume canreachatleast 0.21 cu.mjsq.m. incase of Inii crown dcnsity of the stand.
Din activitatea Academiei de Științe
Agricole și Silvice
Sesiune de referate și comunicări științifice
la filiala din Brașov a Institutului de cercetări
și amenajări silvice
Sub egida Secției dc silvicultură'a Academiei de Științe
Agricole șt Silvice, In ziua de 31 mai 1982, Ia Filiala din
Brașov a Institutului de cercetări și amenajări silvice,- s-a
ținut o sesiune de referate și comunicări științifice In cadrul
căreia au fost prezentate rezultatele obținute de cercetătorii
brașoveni si de cadrele didactice dala Facultatea de silvi-
cultură, In lucrările Încheiate In anul.1981» Sesiunea a avut
ca temă „Aportul cercetării științifice din silvicultura zonală
a Filialei ICAS Brașov In promovarea progresului tehnic de
ramură". Referatele prezentate au fost grupate tn capitolele >
A* Ameliorarea arborilor; B. Silvobiologie șt sJIVOtehnleă
și C». Proiecția pădurilor.-
In acest cadru au fost prezentate următoarele titluri:
L Corelarea cercetărilor de ameliorarea calității lemnului
cu cele de sporire a producției cantitative a molidului și
pinului silvestru din țara noastră,
dr. ing, Damlan Mlhni, ICAS Filiala Brașov
2. Aplicarea metodelor de cultură „în vitro" In cercetarea și
propagarea speciilor rășiuoase forestiere..
ing. lliră Mogdnlena, ICAS Filiala Brașov
J. Posibilități de utilizare a enzimelor in genetica forestieră,
hiochimist Budu Claudfa Evelina, ICAS Filiala Brașov
l.	Aspecte fcnoclîmaticc din Masivul Postăvarul’
Conf. dr. Ing. Marcu Marin, Facultatea de Silvicultură
i. Contribuții la stabilirea volumului sondajului statistic
a evaluarea desimii semințișului natural.
dr. ing, Ciobanii Petre, ICAS Filiala Brașov
i.	Utilizarea preparatelor chimice arboricole la executarea'
urățirllor.
dr. ing. Gnva Mlhaî, ICAS Filiala Brașov
. Cercetări privind efectul atractanților feromonali specifici
colindului tps lypographus asupra glndacului Trypoden-
’ron lineaium.
ing. Mlhulciuc VusUc, ICAS Filiala Brașov.
îu continuate s-a făcut o deplasare pe teren la lucrările
experimentale de transformare in codru grădinărit a brăde-
to făgetului din U.a. 75, UP VI TIrlung (Ocolul Silvic Săcele).
Pe teren au prezentat lucrările ing, Luca Traian de Ia Ocolul
silvic Săcele și dr. ing. M. Cava de la Filiala ICAS Brașov.
După prezentarea referatelor au avut loc discuții ample
care au SCOS In evidență importanța acestei sesiuni știin-
țifice, caracterul ei inaugural (după intrarea tn funcțiune a
noului sector dc genetică) la Brașov, precum și o scrie de
aspecte privind temele din program.
Participanții la discuții au dat o apreciere, pozitivă conți-
nutului cercetărilor științifice efectuate la Brașov și .lucră-
rilor de valorificare a rezultatelor In cadrul Ocolului silvio
experimental Săcele; de asemenea, au Înregistrat cu satisfac-
ție realizarea noului edificiu cu laboratoarele și baza materială
modernă, destinate dezvoltării sectorului de genetică, fores-
tieră in cadrul Filialei ICAS Brașov.
Acțiunea s-a bucurat de o participare largă a oamenilor
de știință și a specialiștilor din Academia do Științe Agricole
șl Silvice. Departamentul silviculturii. Institutul de cercetări
șl amenajări silvice, Facultatea de silvicultură, inspectorate
și ocoale silvice, din alte instituții cu preocupări Contingente.
în finalul sesiunii S-au făcut Comunicări privind actuala
conducere și structură organizatorică a secției de silvicultură
a Academiei de Științe Agricole și Silvice. Potrivit cu hotă—
rirea Prezidiului de lărgire și completare a organelor colec-
tive de conducere ale Academiei și secțiilor, sectorul știin-
țelor silvice are ca reprezentanți pe ing. G. Bumliu și
dr. ing. I. Catrina, membri ai Prezidiului; Colectivul de
conducere al Secției are următoarea componență: dr. ing.
I. Catrina — președinte; prof. dr. V, Stănescu — vice-
președinte ; ing. G, Bumhu, dr. ing. I. MUescu, prof.
dr. A, Hucăreonu, dr. ing. A. Anca, dr. doc. V. Giurgiu, ing.
E. tlaiorescu, conf, dr. Filoîteia Xegruțlu, dr. ing. C. Mțeseu,,
dr- ing. I, Mase, membri.
Dr. Ing. TEODORA ANCA
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂD’URILQR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
2351
Cronică
Proiecția ecosistemelor și utilizarea rațională a erbicidelor
în perioada 4—6 Iunie 1982, sub președinția tovarășului
prof. dr. ing. Ion Ceanșeseu, vicepreședinte al Comitetului
de Stat al Planificării, a avut loc la Craiova cel de-al treilea
simpozion privind „Protecția ecosistemelor șl folosirea rațio-
nală a erbicidelor”. Au participat organe de partid, oameni
de știință și specialiști din diferite domenii dc activitate.
Lucrările simpozionului au fost in prealabil publicate In
două volume,
1. Ecologia șl proctecția ecosistemelor (sub redacția dr.
Al. lonesen și prof. Gr. SOrop).
B. Folosirea rațională a erbicidelor (sub redacția prof. dr.
Ing. Ion Ceanșeseu ș.a.).
Ambele volume cuprind un bogat material de mare impor-
tanță pentru știința și practica silvică, prezcntînd elemente
noi privind cunoașterea implicațiilor ecologice în echilibrul,
evoluția șl productivitatea ecosistemelor terestre și acvatice..
Sub raport teoretic, d|n lucrările publicate in primul
volum, un mare interes au suscitat lucrările:
— „Unele probleme de interferență Intre ecologie și socie-
tate", de prof. Tlberlu Nlcola.
— „Constrîngeri șl deschideri în agricultura contemporană”,
de prof. loan Puia și dr. Viorel Soran.
— „Fenomene entropice In sistemul sol — plantă”, dc
prof. Constantin Pintilie și dr. Dan Sehiopu.
— „Integralitatea, principiu de bază al organizării vieții
și reflectării ei tn activitatea agricolă a emulul", de
dr. Petra Papaeostea.
— „Bioingineria șl ecosistemele de miinc”, de dr. Alexan-
dru lonescu șl dr. Luelan Ghinea.
Opinii științifice fundamentale, privitoare la protecția
ecosistemelor și mediului Înconjurător s-au exprimat in
referatele :
— „Protecția mediului — protecția biostructurii”, de
acad. Eugen Macovschi.
—- „Gospodărirea apelor — domeniu multi șl Interdis-
cipllnar”, de ing. Ion Illescu, președintele Consiliului
Național al Apelor.
— „Contaminarea radioactivă a mediului, o realitate a
zilelor noastre”, de dr. Ion Chlosliă șl flz. Eugen Ileviu.
în domeniul silviculturii s-a publicat lucrarea:
— „Pădurea și recreerța”, de dr. doc. Vletor Giurgiu’
prin care se demoițș trează că „In viitorul apropiat
silvicultura românească se va confrunta puternic cu o
problemă socială de mari proporții! presiunea popu-
lației pentru recreare. Va fi o cerință existențială și
legitimă a celor mal largi mase ale populației, față de
Care silvicultura actuală șl viitoare nu va mal putea
face abstracție”.
în volumul privind utilizarea rațională a erbicidelor s-au
publicat 45 comunicări, din acestea pentru sectorul silvic
prezintă un Interes deosebit următoarele :
— „Unele aspecte privind folosirea erbicidelor In agricul-
tură", de prof. dr. ing. Ion Ceaușescn.
— „Eficacitatea erblcldului Fusllade, comparativ cu alte
erblcîde tn combaterea pirului din livezile intensive de
măr”, de dr. Dumitru I’rlcă șl dr. Nieolae Șarpe ș.a.
— „Depoluareasolululderezlduurideatrazinprin absorbție
radiculară", de dr. Teodor Balta șidr. Aurica Caramele.
— „Decontaminarea solului de reziduuri de atrazln prin
administrarea de adjuvanțl" de dr. Al. Pollzu și dr.
Eva Diaconn.
în domeniul silviculturii a fost comunicată șl publicată
lucrarea „Cercetări privind combaterea chimică a buruienilor
în răchitărîa Bonțida, ocolul silvic Gherla, județul Cluj”
de dr. Ing. Vadlrn Leandru și ing. George Savu.
După remarca tovarășei Constanța Ciontu, secretar al
Comitetului județean Dolj al P.C.R., președinte al Comisiei
județene de protecția mediului înconjurător, „actuala criză
ecologică ce pune In Conflict omul cu mediul natural, deci cu
însuși originea din care s-a desprins, este consecința directă
a dezvoltării tehnico-științifice a omenirii”.
în continuare ea militează pentru „modernizarea in așa
grad a tuturor compartimentelor științei șl tehnicii, care să
permită concomitent, atît dezvoltarea impetuoasă aoclel-
economică cit și anularea efectelor nocive și poluante ale
mașlnsmulul, chimiei, energiei nucleare",
Dr. ing. V. LEANDRU
Al XV*lea simpozion internațional cu tema
„Mecanizarea exploatărilor forestiere**
Cel de-al XV-Iea simpozion internațional cu tema de mal
sus s-a desfășurat la Salonic, In perioada 23—29 august
1981, sub patronajul UNIVERSITĂȚII AHISTOTEL din
localitate. La simpozion s-au Intllnit specialiști din Grecia
șl Invitați străini, care au făcut un shlnib de impresii In dome-
nla mecanizării exploatărilor forestiere. La Invitațiile făcute
de renumitul Prof. dr. ing. Georg Char Slergladls, Rectorul
Universității, au răspuns cadre didactice universitare șl
specialiști din Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, H. F. Germa-
nia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria șl U.R.Ș.S., ca
șl un număr Însemnat de specialiști din Grecia.
în cadrul simpozionului s-au prezentat referate și s-a
făcut un schimb de idei asupra problemelor ce le ridică intro-
ducerea șl extinderea noilor mijloace și metode de exploatare,
In concordanță cu diversitatea de condiții ce le oferă pădurile
din țările respective, In conjunctura internațională actuală,
ce se reflectă in sectorul de exploatări forestiere prin reduce-
rea combustibililor, energiei și lubriflanților șl a forței de
muncă calificată.
Problemele mai importante, care au reținut atenția parti-
cipanților și care se constituie ca probleme actuale, in mai
toate țările in domeniul exploatărilor forestiere slut:
— posibilitatea de raționalizare șl mecanizare a operațiilor
din exploatarea și industrializarea lemnului In centre, prin
folosirea de mecanisme și mașini cu consum redus de energie,
simple șl ușor dc manipulat, nvlnd în vedere folosirea de forțe
de muncă șl cu 0 calificare Inferioară;
— stabilirea mijloacelor de colectare, In condițiile asigu-
rării unei eflclențe sporite, dar șl a protejării mediului (solu-
lui și arborilor) și cerințele unei gospodăriri a pădurilor In
condițiile folosirii mijloacelor mecanice de colectare, trac-
toare șl Instalații cu cablu;
— organizarea șl perfecționarea metodelor și mijloacelor
de exploatare și prelucrare primai® a lemnului moale;
— stabilirea metodei șl a sistemei dc mașini pentru exploa-
tarea lemnului In raport cu funcția ce trebuie să o Îndepli-
nească pădurea șl tratamentul ce 1 se aplică acesteia;
— amenajarea căilor de acces și In special o drumurilor
forestiere in vederea transportului de arbori cu coroană;
— posibilitățile de integrare a gospodăririi pădurilor cu
industria exploatării și prelucrării lemnului ș.a.
în afara susținerii referatelor șl a discuțiilor, organizatorii
au oferit o serie dc aspecte de gospodărire, exploatare și
prelucrare a lemnului în diferite puncte din Grecia.
Am rămas plăcut impresionați de bazele didactice și expe-
rimentale in care lucrează și se pregătesc studenții greci,
amplasate tn diferite condiții din pădurile existente și In
curs de creare din zona macedoneană-
Simpozionul s-a bucurat de o organizare excelentă, dato-
rită In primul rlnd Prof. dr. ing. Georg Slergladls și a fost
onorat de Înalte oficialități locale șl centrale.
Prof. dr. ing. GHE. 1ONAȘCU
236
SILVICULTURA Șl EXPLQATARE^ ^PURILOR * AW ?? *	★ Nf- 4
Profesorul Constantin D. Chiriță
Ia 80 de ani
La 8 august a.c., profesorul 0. D. Chiriță
a împlinit vîrsta de 80 de ani, In pline puteri
de muncă creatoare. Este pentru noi un
prilej fericit de ane manifesta sentimentele
de bucurie șl gratitudine, de a Intlmpina
pe distinsul coleg cu frumoase, Sincere
urări șl, totodată, dc a releva principa-
lele momente ale vieții sale, de a con-
semna rezultatele strălucitei activități in
slujba silviculturii patriei timp de mal
bine dc jumătate de secol de către profe-
sorul Cliiriță, personalitate de prestigiu a
Silviculturii șl pedologiei românești.
Născut in București la 8 august 1902,
termină Invățămlntul primar la Brăila,
unde In 1921 a terminat cursurile liceului
„N. Bălccscu". A urmat apoi cursurile
universitare la Școala Politehnică din
București, unde a absolvit ,,Secția silvică” In 1927, In in-
tervalul 1920—1931 a fost trimis ca bursier al statului
pentru studii de specializare in domeniul științei solului tn
Germania (Giessen, Tharandt, Ebers-waldc) și a obținut
titlul de doctor in științe, specialitatea pedologie forestieră,
la Universitatea din Giessen.
Activitatea multilaterală desfășurată dc profesorul Chiriță
in cercetare, învățămînt și producție a fost apreciată in mod
deosebit in țară și străinătate. în 1955 a fost ales membru
corespondent al Academiei R. P. Române, iar in 1970 membru
titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice. Este membru
de onoare al Societății române de Știința Solului și membru
activ al Societății Internaționale dc Știința Solului. A repre-
zentat țara la numeroase congrese și conferințe internațio-
nale, a contribuit esențial Ia excepționala reușită a Congre-
sului Internațional al Științei Solului organizat la Bucu-
rești (1964). Invitat oficial, a ținut tn mai mulți ani conferințe
cu conținut înaintat original, la morile institute de știința
solului din R. F. Germania, R. D. Germană șiU.R.S.S. A fost
distins cu Premiul dc stat clasa I (1955), Ordinul Muncii
clasa I (1965) și Ordinul Meritul științific clasa I (197.'i).
Activitatea neobosită și realizările profesorului Chir iță
Iși găsesc explicația in primul rlnd în trăsăturile particulare
ale caracterului său și in concepția sa despre Îndatoririle
sociale ale omului In general, ale omului dc știință tn speciei,
stăpînit in mod plenar de conștiința datoriei Împliniți-,
nu-Și găsește liniștea decit lucrind, pasionat al muncii (deseori
Istovitoare) in slujba cunoașterii științifice. Această pasiune
explică, Împreună cu temperamentul puternic afectiv, și
căldura, patosul Vibrant al prelegerilor ținute In marile amfi-
teatre și in sălile dc curs ale Politehnicii In vremea tinereții,
pe care Insă zecile de ani nu l-au răcit, același patos
Încălzind plnă nu dc mult și reciclările de la Azuga. Exemplu
de exigență și disciplină In procesul dc muncă, pe carc-1
insuflă și colaboratorilor apropiați, dar generos și profund
îndatorat față de aceștia, dornic de a sprijini și face binele,
modest șl riguros, Cinstit In viața socială, fără aspirații spre
poziții Înalte și măriri, preferind acestora liniștea asigură
tonte a muncii luî și a colaboratorilor. Mai presus dc toate
insă, iubitor al pămintului șl pădurilor patriei, tncă din tine-
rețe s-a dăruit cu devotament, răspundere șl spirit dc abne-
gație pentru cauza pădurilor țării.
Profesorul G. D. Chiriță s-a impus și va rămlnc tn știință
In primul rlnd ca fondator, creator de școală, al Pedologiei
forestiere românești, ca specialist de primă linie tn Pedologia
generală și inițiator al orientării ecologice in studiul solului.
De aceea, Academia R. S. România l-a onorat Cu postul și
titlul de director al primului său Centru de Pedologie și
Ecologie agricolă și silvică (1068).
Concepția și activitatea sade cercetare din
domeniul Pedologiei generale și forestiere au
fost perfecționate și integrate progresiv In
coordonate modeme iot mai largi, Incoptnd
cu încadrarea organică a solului în comple-
xul fizico-geografic și ecologic unitar numit
stațiune (forestieră, agricolă), continuîndcu
adincirca studiului solului ca mediu de viață
al plantelor șl sfirșind cu Integrarea solului
și a inIrcgli stațiuni In unitatea funcțională
a biosferei numită ecosistem, cu toate conse-
cințele dc ordin structural și evolutiv ce de-
curg de aici.
Preocuparea de a lega solul de viața plan-
telor și productivitatea comunităților lor na-
turale cultivate, de a imprima cercetărilor
un pronunțat caracter ecologic, s-a mani-
festat cu pregnanță Încă de la primele
sale studii, găsindu-și o strălucită expresie în lucrarea „Eeo-
pedologle” din anul 1974,
Dintre lucrările mari de concepție și sinteză publicate,
unele in fruntea unor colective dc colaboralori, se citează;
Elemente de știința solului (1941, in colaborare cu Em. Proto-
popescu Pache); Pedologie generală șl forestieră (1953) t
Pedologie generală (1955, distinsă cu premiul de stat cl. I) ;
Solurile României, cu un determina tor In culori (1967);
Fundamentele nahiralistlce șl metodologice ale tipologiei și
cartării stnjlounle forestiere (1964); Solul, pămînt rodnic
(1966, eu caracter științific-litcrar, pentru tineret și publi-
cul larg Cititor); Eeopedologle cu baze de pedologie generală
(1971); Stațiuni forestiere (1977); Pădurile României (1981,
redactor responsabil și coautor).
Este, dc asemenea, autor principal la lucrarea modernă
privind solurile formate prin locss, realizată in colaborare
di- către institutele de Știința solului din R. S. România și
R. F. Germania (Giessen). A contribuit în calitate de autor
și coordonator (alături de prof. V. N. Stinghe) la elaborarea
lucrării comemorative dedicate silvicultorului M. D. Drăcea
(1978).
Spațiul nu permite prezentarea lungii enumerări n prin-
cipalelor contribuții originale ale profesorului C. D. Cliiriță
In știință, care nu asigurat importante priorități științei
solului din țara noastră.
Profesorul C. D. Chiriță a desfășurat șl o impresionantă
activitate la catedră, de neobosit șl de neîntrecut
promevator al științei solului și stațiunilor forestiere în rln-
dorile. largi ale multor serii dc silvicultori și agronomi- Ope-
rele sale, scrise cu deosebit talent pedagogic, au fost și au
rămas cărți de căpătii pentru inginerii și tehnicienii silvicul-
tori, ca și pentru alți. specialiști ai fondului funciar național.
Dar profesorul Chiriță a servit silvicultura noastră nu
numai pe cale științifică, ci șl direct, prin lucrări in cadrul
producției. între acestea figurează, ca mindrie a sa de silvi-
cultor, refacerea cu deosebit succes, a pădurii Livada— Satu
Marc, printr o judicioasă metodă biologică, cu cheltuieli șl
eforturi minime.
în prezent, la 80 de ani, profesorul Cliiriță iși continuă
opera de creație, prin calitatea sa dc conducător științific de
doctoranzi și de consultant științific in institutul de speci-
alitate, prin aportul hotărltor pe carc-1 aduce la rezolvarea
problemelor actuale de ecopedologie, la definirea și clasi-
ficarea ecosistemelor forestiere, prin perfecționarea continuă
a metodelor de investigație, prin erudiția sa și spriritul con-
structiv manifestat In toate împrejurările.
Alături de toți colegii și colaboratorii săi. urăm profeso-
rului C. D. Chiriță incă mulți ani in deplină sănătate Și putere
de muncă, pentru noi realizări în slujba științei și a pădurilor
Wrli.	COLEGIUL DE REDACȚIE
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PAPURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 4
237
Recenzii
Dr, doc. Irig. VIGTOB GIURGIU: Pădurea șl viitorul.
Editura Ccres. București, 1082, 407 pag., 48 fig., 66 tabîr
411 rd. bibliografice.
Nona lucrare apărută sub semnătura Dr. doc. îng. Victor
Giurgiu este o lucrare dc marc amploare, destinată Să «tragă
atenția asupra influențelor actualului mod de folosire a
pădurihir, asupra funcțiilor dd producție și protecție pc Care
lu usiru ie vor îndeplini In viitor șl deci cum acest mod de
gospodărire va influența calitatea vieții generațiilor viitoare.
Materialul este sistematizat lu șase capitole.
Se începe cu evidențierea importanței pc care o uriu
pentru silvicultură, studierea viitorului. Această importanță
decurgi , mal ales, din lunga durată, in mod obișnuit peste
un secol, pe care o arc ciclul de producție in acest sector al
economiei naționale. Pentru a sc obține informații utilii, sc
insistă asupra necesității ca, ta studierea viitorului pădurii
și silviculturii, să fie folosite metode cit mai evoluate.
Su discută apoi influența pe care creșterea Jujnografică
și dezvoltarea economică O au asupra pădurii și silviculturii.
Se arată astfel că, pc măsura creșterii populației, Stipraluțu
ocupată de pădure se micșorează.
în clape inferioare dc dezvoltare economică, procentul
de impădurire este ridicat, sub presiunea creșterii economicei
procenlul de împădurire sc reduce, ajunge la un minim, după
care, pe măsura creșterii produsului național, proporția
pădurii crește tinzind către un nivel optim. Pentru țara
noastră, acest procent optim este evaluat Ia 40, față de 27
cit este acum. Pentru a sc atinge acest procent optim, este
necesar ca silvicultura românească săfic o „silvicultură spe-
cific națională, fundamentată ecologic, puternic ancorată tn
realitatea mediului geografic românesc”.
Tendințele consumului de lemn sc stndiază amănunțit,
atît consumul total* Cit și diferitele sortimente ale acestuia.
Pe baze acestui amplu studiu, se ajunge la concluzia că
România va putea satisface cererile interne dc lemn și va
deveni foarte competitivă in viitor pe piața mondială a pro-
duselor din lemn, dacă iși va conserva și ameliora pădurile
naturale, constituite din specii autohtone, capabile să producă
sortimente de marc valoare și să satisfacă și cererile indus-
triei dc celuloză. Promovarea unei silvicultori cu țeluri mul-
ripie, bazată pe ecosisteme forestiere polivalente, constituita
din specii autohtone și conduse la cicluri mari, va asigura
întreaga diversitate a sortimentelor din lemn solicitate ta
viilor.
O dezvoltare, de asemenea ;m iplâ, se dă capitolului care dis-
cută funcțiile de protecție ale pădurii și calitatea vieții. Sc
argumentează convingător Că pădurea contribuie in mod
esențial Ia ameliorarea mediului Înconjurător. într-o astfel
de gindire se va înțelege că omul va supraviețui pc Terra
mintal ta alianță cu pădurea, fără de care va pierde mai
totti controlul asupra naturii, apoi controlul asupra siste-
mului social.
Pentru ca pădurea să îndeplinească ta condiții bune nume-
ruascle lunci ii dc protecție carc-i stat atribuite, ea trebuie să
aibă n structură complexă.
După ce sc discută amplu experiențele cu rezultate pozi
tive șî negative referitoare la modificările aduse st nici urii
naturale a pădurii, experiențe efectuate de-a lungul timpului
attt ta alte țări, îndeosebi ta Europa Centrală, cit și in țara
noastră, se pledează pentru conservarea autenticității pădu-
rilor din spațiul bîogeografic carpato — danubian, in toată
complexitatea lor compozițională.
Pentru a se atinge mesic teluri, autorul discută diferite
aspecte ale modului de gospodărire aplicat pădurilor achiale,
scoțtndu-Sr in evidență aspectele negative ale activității
dl ptaă-aCum din care se trag învățăminte pentru soluțiile
de aplicat ta viitor. Sftlt atacatei luate aspectele acestei acti-
vitâți, de la genetică pină la fertilizare și exploatarea pădu-
rilor. Este cel mai important capitol ai lucrării.
Date fiind condițiile de mediu foarte variate ale țării
noastre, attt climatice cît și dc relief, sc optează pentru o
silvicultură intensivă, cu tehn multiple, cologic funda-
mentată. în cadrul acesteia, autorul susține necesitatea
extinderii metodelor dc regenerare naturală a arboretelor.
singura capabilă să conserve genofondul bogat și valoros al
pădurilor noastre, genofond care a ajuns In această situație
prin Ir o adaptare de milenii a speciilor forestiere la condi-
țiile de mediu din spațiul geografic complex al țării.
Prin conținutul bogat, prin ideile originale pe care le con-
ține, prin soluțiile juste pe care Ie propune, cartea „Pădurea
și viitorul” este o lucrare de mare interes și valoare deose-
bită pentru pădurea, silvicultura și societatea viitorului.
Stilul foarte atrăgător Înlesnește mult consultarea lucrări.
O mențiune meritorie se Cuvine Redacției silvice a Editurii
Ceres care a asigurat un aspect deseblt de Îngrijit lucrării.
Datorită celor menționate, „Pădurea și viitorul'' intere-
sează pe toți cei care se preocupă de viitorul pădurilor româ-
nești, dar mai ales pc factorii de decizie din sectorul econo-
miei forestiere.
O recomand cu toată căldura.
Prof. ing. W. Constantlnescu
Ing. VASILE COTTA: Vtaatol — cunoaștere, ocrotire șl
recoltare. Editura Ceres, București, 1982, 560 pag., 18 tabe-
le, 220 figuri, 8 planșe color.
Lucrarea recenzată constituie un tratat cinegetic prin
care se analizează In mod .științific (cu largi explicații teo-
retice și practice) vtaatul ta România seb cele trei princi-
pale aspecte (trecute prescurtat In subtitlul cărții: Biologia
speellor de vtaat — Ocrotirea șl Siupijirca minatului și Pune-
rea in valoare ti vina tulul.
Cartea, scrisă Intr-un stil clar, precis și expresiv, se adro
scază In primul rind vînătoriior, precum și organelor care
gospodăresc vlnatul, tasă ea va interesa și publicul larg
doritor Să cunoască frumusețile naturii țării noastre.
Prima parte a cărții debutează cu unele generalități evo-
catoare despre vinătoare și mediul său, despre ocrotirea
naturii ta spiritul legii privind economia vinatuiui și vlnă-
toarea.
Urmează apoi descrierile și considerațiile, poate cele mai
atrăgătoare prin specificul lor, ale lucrării — fără a îinpie.ta
tasă asupra echilibrului materiei tratate — despre biologia
speciilor de vtaat, ta care știința șî tehnica folosite de autor
pentru a pune In valoare felul dc viață al diferitelor animale
sălbatice, etologla lor șî lot ceea ce trebuie să știe vtaătoruf
pentru a nu prejudicia densitatea optimă a vinatuiui, iar
pentru anumite specii, Însăși existența acestora, se Îmbină
armonios cu arta expunerii.
în partea a doua a lucrării, autorul tratează cu lux de
argumente ta cadrul ocrotirii și îngrijirii vinatuiui^preve-
nirea si combaterea vtaătorii ilegale, ta special ta înțelesul
unei vinători abuzive.
Se pune cu deosebire accentul pe braconaj,"această plagă
a acțiunii vînătoreștî. Relevăm, de altfel, preocuparea cons-
tantă a autorului de a evidenția pc tot parcursul cărții, abso-
luta necesitate a unei etici vînătorești, principiu esențial
care stă la baza întregii lucrări.
Se face distincția oportună intre ocrotire, In sfera căreia
intră „apărarea vinatuiui și dăunătorii animali și activi-
tatea omului” și Îngrijire, noțiune care cuprinde alte lucrări
cmn slut: Îmbunătățirea mediului (culturi pentru vtaat,
remize), hrana complimentară pe timp de iarnă, selecția,
prevenirea bolilor (p. 216).
Ne referim, ta limita spațiului grafic, și In alte importante
paragrafe, cum stat: „mijloace de micșorare a pagubelor cau-
zate vinatuiui prin unele lucrări de mecanizare a agricul-
turii", precum și „prevenirea și limitarea pagubelor cauzate
vinatuiui prin chimizarea agriculturii șl silviculturii” (p.
250 —252) — „capturarea prădătorilor vinatuiui cu ajutorul
capcanelor”, un mod rudimentar, dar practic de vinăloare
(p. 263 și urm. cu figuri 1n text).
238
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR ★ Anul 97 *’ 1992 * Nt. 4
în ultimii parte — a treia — a eărții, cu titlul: „Punerea
In valoare a vlnntuliiâ", autorul consacră un prim capitol
armelor de vânătoare și muniției respect Im-, pc care le
descrie cu o tehnică adecvată și minuțioasă, capitol comple-
tat cu noțiuni de balistică, pentru ca vînătorul neinlțlat
Încă In tainele vlnătorii, să sc perfecționeze prin exerciții
la poligon In vederea unei ochiri optime a vtnatului, care
are și ca tehnica sa.
în cel de-al doilea capitol din ultima parte a lucrării, auto-
mi se ocupă dc clasificarea clinilor de vînătoarc ți de con-
cursul lor prețios adus vinătorului tn împușcarea diferitelor
specii dc vinat.
Următorul capitol este destinat trofeelor de vinat și
preparării lor, trofee cu care țara noastră a participat cu succes
la concursurile internaționale In acest domeniu.
Ultimele două capitole ale cărții au ca obiect planul recol-
tei de vinat și măsuri de prevenire a degradării cărnii și piei-
lor de vinat.
Latura sportivă și estetică a vlnătoarci, cu elementele
sale de reenere și divertisment pentru vinători, în mijlocul
naturii, Insă supuse unei anumite discipline conforme și cu
diferitele forme de vhiătoare, potrivit speciei vfnatului, slut
plăcut reliefate in tot cuprinsul cărții.
Emil 1‘ușenrln
ZACHAR, D.: Soli erosion (Eroziunea solului). Develope-
ment in soli sciencc 10, Forest rescureh institute, Zvolen,
Cehoslovacia, Amsterdam— Oxford, New-York, 1982,548pag.,
108 tab., 201 fig., index.
Lucrarea reputatului om de știință Ceh Dusan Zachnr,
reprezintă O sinteză remarcabilă a problemelor legate de
eroziunea solului. Ea sc bazează pc cercetări ample Între-
prinse dc autor Ut Cehoslovacia și In alte țări precum șt pe
o documentație vastă din literatura mondială (peste 500
titluri).
Capitolul 1 cuprinde date utile privind terminologia.
Capitolul 2: Clasificarea eroziunii solului, cuprinde :
— Clasificarea agenților dc eroziune (apa, care sub formă
lichidă determină eroziunea pluvială, eroziunea picăturilor
de ploaie, eroziunea fluvială, eroziunea lacustră, eroziunea
de irigare, eroziunea de drenaj ș.a. sub formă solidă, deter-
mină eroziunea glacială sau de ghețari, eroziunea nivală,
îndeosebi cea produsă de avalanșele de. zăpadă etc.; vlnlul,
care determină eroziunea eoliană, deflațin, coroziunea ș.a.;
pămlntul, care determină eroziunea produsă dc masele de
pămînt care Se deplasează, reprezentate prin masele dc gro-
hotiș Care curg, torenții de pămînt, avalanșele de păminl,
curgerile de sol etc.; organismele vii, care determină eroziu-
nea fitogenă sau zoogenă, cum sint eroziunea produsă de
rădăcinile plantelor, eroziunea produsă de animale care
distrug flora sau dislocă prin trecere părticele dc sol sau
rocă; omul, care determină eroziunea antropogenă, prin
practicarea nerațională a unor folosințe — eroziune agricolă,
construirea de drumuri, exploatări neraționale ale păduri-
lor etc,).
— Clasificarea formelor dc eroziune, cu prezentarea for-
melor de eroziune produsă de apă (eroziunea dc suprafață,
eroziunea dc șiroire, care este deseori inclusă la eroziunea
de suprafață și eroziunea de rawnare sau lineară, pentru
care se dau și termenii folosiți în limbile rusă, franceză,
germană șl engleză, eroziunea subterană, eroziunea fluvială,
eroziunea produsă de lacuri sau mări) și a formelor dc ero-
ziune produse de vînt (deflația șl formarea de dune, coro-
ziunea și formele care rezultă).
— Clasificarea eroziunii solului după intensitatea feno-
.menelor, respectiv a grosimii stratelor îndepărtate și a
volumului de sol erodat. în cazul eroziunii de suprafață se
deosebesc: eroziunea admisibilă, variabilă după diferiți
autori, intre 1,24—14.81 t/ha. an și eroziunea periculoasă,
caro la rindul ei poate fi împărțită in eroziune slabă Cu 0,5-
5 m3;ha.an, eroziunea moderată cu 5 —15 jnâ/ha.an, eroziu-
nea puternică cu 15—50 m3/ha.an, eroziunea foarte puternică
său severă cu 50 —200 m3/ha.an si eroziunea catastrofică,
cu peste 200 chiar 1000 și 2000 m’/ha.an: In cazul eroziunii
dc adlnCime SC dau diferite clasificări ale intensității după
lungimea ravenelor In km pe km*, după creșterea în lungime
a ravenelor în m pi* an, după cimlilaț. i d. sul rudal hi
ms/km de ravenă).
—	Clasificarea fenomenelor dc eroziune după Mndînl lor
de dezvoltare (stadiul inițial sau de început, stadiul juvenil,
stadiul dc maturitate, stadiul de bătrinețe ți studiul fuml
sau de stingere).
—	Clasificarea solurilor erodate (cuprinde diferite sisteme
de clasificare a solurilor erodate, după diferiți autori, îndeo-
sebi după grosimea stratului dc sol erodat, pentru terenurile
arabile, pășuni, păduri).
—	Clasificarea sedimentelor (după factorul care produce
sedimentai ia. respectiv sedimentele pluviale, prohiviale,
aluvlale sau lacustre clnd factorul carele produce este apa,
sedimentele eoliene, cînd factorul care le produce este vlntul
etc.).
Capitolul 3 : Probleme și metode de cercetare nlc eroziunii
solului, cuprinde :
Metode de. cercetare a eroziunii solului (metode geodezice
de măsurare a grosimii solului sau a sedimentelor prin ridi-
cări topo repetate sau măsurători repetate In repere fixe;
metode volumetrice de determinare a cantității de sol erodat
prin măsurarea volumului ogaselor sau ravenelor, prin colec-
tarea materialelor erodate de pe anumite suprafețe, prin
determinări de laborator pe monoliți de sol, prin măsurarea
materialelor în suspensie transportate de npe, metode dc
determinare a eroziunii cu ajutorul fotogramelor, cu for-
mule matematice empirice etc.
Capitolul 4: Faelorii de eroziune șl eondlJlUe care determină
eroziunea solului In procesele de eroziune, cuprinde:
—	Precipitațiile atmosferice (eroziunea produsă de pică-
turile de ploaie, de grindină, dc ploi, de zăpadă).
—	Relieful (rolul înclinării VCTSanților. al lungimii și con-
formației acestora asupra dinamicii proceselor dc eroziune).
—	Vegetația, metodele dc cultură agricolă și de exploatare
a pădurilor și eroziunea solului.
Sc prezintă multe date, îndeosebi din Cehoslovacia, despre
influența pe cure O au factorii menționați asupra eroziunii
produsă de apă (eroziunea de suprafață, eroziunea dc șiroire
și dc ravenare) și a celei produse de vini, inclusiv formule dc
calcul.
Capitolul 5: Hăspindlrea eroziunii, cuprinde numeroase
date privind răsptndirea și amploarea eroziunii In diferite
țări ale hunii.
La sfirșitul capitolului se prezintă date globale pe conti-
nente privind procesele de eroziune produse de apă caprin
zînd turbiditatea rturilor și cantitatea dc sol erodat (in
t/km’), procesele dc eroziune produse de vini ți amploarea
lor ș.a.
Dr. ing. C. Traci
M.E.F.M.C. Departamentul silviculturii: Ghid pentru ret-u-
nonșterea celor mnl răsplndite ehiperci din flora spontană a
României. Centrul de material didactic și propagandă agri-
colă. Redacția de propagandă tchnică.și agricolă. București,
32 pag.
Sub Îngrijirea Departamentului silviculturii a fost editat
„Ghidul pentru recunoașterea celor mai răspîmîîte ciuperci
din flora spontană a României’1, lucrare de o seusebilă utili-
tate pentru populația și organele de specialitate din silvi-
cultură.
După scurte „Sfaturi” și „Reguli de colectare" sc prezinta
29 ciuperci prin foarte reușite reprezentări grafice in culori
și prin texte explicative. Textul este tn întregime preluat din
lucrarea „Ciuperci — mic atlas”*) elaborată de l.Iimle Euge-
nia șiToma Mihal, cărora organele de specialitate din Depar-
tamentul silviculturii Ie aduce și pe această calc calde mul-
țumiri pentru aportul lor valoros la editarea broșurii men-
ționate.
Scopul lucrării este sintetizat astfel: „Ca să ne păzim
sănătatea și viata, să cunoaștem bine ciupercile comestibile
și pe cele otrăvitoare din țara noastră”.
Este de dorit ca, o nouă ediție să cuprindă descrierea
unui număr mai mare dc ciuperci, urmărind și amplificarea
textului explicativ cate va trebui să conțină și aspecte de
natură economică.
Ing. X. PelrovM
♦	) Editare Didatlkă țl ptdasogkă. 1077, Bururtjtl.
SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR * .Anul 97 * 1982 * Nr, 4
239
STOICVtESCV D. CR.s Cercetări Mometrice asupra ehipn-
rusului dc hnllâ Ta.vodiimi dislicbum (L.)JUch. A.S.A.S.,
București, 1980, 188 pag., 75 tab., 95 fig-, 242 ref. bibi.,
țrxt dactilografiat.
Lucrarea cu titlul de mai sus reprezintă teza de doctorat
elaborată de autor sub conducerea regretatului Prof. dr.
doc. Ion Popcscu — Zeletin ți a dr. doc. loan Z. Lupe,
susținută cu succes In cadrul secției de silvicultură a A.S.A.S.
Prin ea silvicultura și literatura noastră de specialitate se
îmbogățește cu un valoros șl util studiu asupra unui rășinos
exotic mai puțin cunoscut șî răspindit la noi, dar .dotat cu
certe valențe silvicuiturale, așa cum se demonstrează sis-
tematic pe parcursul lucrării, învingind dificultățile legate
de dispersarea teritorială a celor 257 ha culturi de taxodiu
existente In țară și caracterul complex al cercetărilor, auto-
rul realizează. în final, un studiu complex șt aprofundat al
speciei tn care elementele biometrice sint completate și core-
late cu utile Informații inedite de ordin staționai, ecologie,
silvicultura! șl tehnologic ce fundamentează In mod obiec-
tiv locul pe care această specie productivă și de certă valoare
economică, originară din regiunile meridionale ale S-U.A,
11 poate ocupa in pădurile noastre, tn acest scop se prezintă,
tntr-un prfai capitol, răspîndirea Culturilor de taxodiu In
România și se Confirmă frecvența notabilă a varietății di-
aficftmn care realizează dimensiuni și creșteri mai mari și o
rezistență sporită față de temperaturile scăzute. Cercetările
judicioase privind biometria arborilor (fusul Cu pronunțată
conicitate, coroanașl aparatul foliar redus) șl arboretelor s au
finalizat in elaborarea — pentru prima oară la noi — a
unor tabela de cubaj și tabele de producție, ce reprezintă
contribuții de ordin științific șt practic ale lucrării. Dintre
caracteristicile anatomice, fizice șl mecanice ale lemnului
de taxcdlu se semnalează prezența fibrelor lung; șl St bțtri
In lemn, densitatea relativ redusă (340,0 kg/m*) șt o serie de
notabile Însușiri fizico-meeanîce, ce-1 fac utilizabil atît tn
industria papetară dar și In alte numeroase domenii. Elabo-
rate după o metodologic originală, cercetările privind bio-
masa principalelor componente ale arborilor slnt și ele mate-
rializate in tabele corespunzătoare, ce răspund necesităților
recente, generate de criză dc materii prime și dc combusti-
Revista revistelor
G r a c zy k, R.: Bizonul din Polonia >‘l perspectivele rein-
troducerii sale tn pădurile europene. In Zeitschrift fiir Jagdwfs-
scnschaft, Hamburg—Berlin, 1981, voi. 27, nr. 2, pag. 91—101,
3 tab., 5 fig., 58 ref. bibliografice.
Se prezintă situația bizonului european in Polonia șl in
restul lumii ș£se analizează problema protecției sale in pre-
zent Și perspectiva punerii acestei specii In libertate In scop
cinegetic. Autorul apreciază Că In ultimii 50 ani S-au făcut
mutații In ce privește caracterele eco etiologice ale bizonului,
născindu-se o populație adaptată la condițiile actuale de
mediu. Bazat pe propriile observații, pe cercetările și experi-
mentările făcute precum și pe numeroasele informații din
literatură, autorul prezintă concepția sa In extinderea
bizonului sub formă de grupe formate din șase plnă Ia
zece animale. Aceste grupe urmează să se dezvolte in stare
liberă, în masive forestiere corespunzătoare din Europa și
să fie supuse, după necesitate, unei vinători raționale. Această
concepție, cu toate că mai necesită investigații suplimentare,
oferă perspective foarte favorabile pentru viitorul bizonului,
in ceea ce privește mărirea efectivului in libertate, fără să
fie necesar a se organiza perimetre de protecție și fără să
prezinte pericol pentru oameni. De asemenea, dacă se dă o
hrană consistentă In timp dc iarnă, se micșorează substanțial
costurile de furajare și se reduc pagubele cauzate arboretelor.
l’.T.
B u c k i n g, E.: Putregaiul de rădăcină și de măduvă In
rușinoase. în: Mitleilugen des Vercins fiir Forstliche Stan-
dortskunde und Forslpflanzenziichtung, Stuttgart, 1981,
nr. 29, pag. 79-81.
Se prezintă darea de seamă asupra dezbaterilor conferinței
Internaționale privind putregaiul dc rădăcină și dc măduvă
bll, de cunoaștere a Întregii biomasc vegetale- In cazul
taxadiuiui această biomasă este din fericire concentrată In
mare proporție (83%) In lemnul fusului, In timp ce ramurile
constituie mimai 8%, COaja 7% și aparatul foliar 2%.
în capitolul privind caracteristicile ecologice se subliniază
faptul că taxodiu l nu găsește In România Identități ell-
matlce cu cele din arealul său natural, ci numai unele simi-
litudini cu climatul din partea nordică a acestuia, că rezistă
bine minimelor absolute de la noi și are o lungime apro-
piată a perioadei de vegetație. Se explică faptul că preci-
pitațiile fiind un factor limitativ la noi, cultura taxoaiulai
rămine legată de luncile rlurîlor, unde carența precipitații-
lor este compensată de apa freatică accesibilă, dar unde—din
păcate-sectorul forestier nu dispune de terenuri prea Întinse.
în finalul lucrării stnt tratate zona da cultură a speciei din
România, oportunitatea extinderii ei (pe baza argumente-
lor de ordin auxologlc, economic șl ornamental) șl posibili-
tățile dc asigurare a materialului de Împădurire.
Principalele concluzii și contribuții personale de ordin
științific șl practic din lucrare stnt judicios sintetizate In
partea finală n tezei, Iar cele de utilitate practică imediată
sint prezentate ca recomandări pentru producție, Dintre
acestea menționăm recomandarea extinderii taxodiuJuf în
delta si lunca Dunării ca și tn luncile din clmpie ale duri-
lor interioare, sub forma unor benzi fltolzolante printre
monoculturile dc plopi euramericani, pentru drenarea biolo-
gică a excesului de apă, In stațiuni cu soluri bogate, pro-
funde, permeabile, bine aprovizionate cu apă In sezonul de
vegetație și cu reacție neutră, evltlnd terenurile submerse
și zonele afectate de depuneri dc gheață. Recoltarea Integrală
a semințelor din culturile existente In Gralovn, Utviniș,
Caracal șl Simeria ca și importul restrins al unor proveniențe
americane poate acoperi necesarul limitat cerut de extin-
derea In continuare a speciei.
Subliniind cu obiectivitate valoarea științifica, și utilita-
tea practică a tezei clabora'e dc dr. ing. Cr.D. Stoiculescu,
ne exprimăm totodată opinia că tirajul restrins «1 rezuma-
tului difuzat face necesară publicarea unor extrase din lu-
crare, care să o facă accesibilă specialiștilor din producție,
cercetare șl invățăinlnț, cărora ca le este destinată.
Dr* Ing- Ittidu Stelitm
la rășinoase, ținuLelaKassclfU.F.G.) in anul 1978. S-au dez-
bătut In ședințe separate Fomcs annosiis, Armillaria mellea
și putregaiul rănilor. în Ce privește putregaiul roșu, s-au
repetat cunoștințele existente care s-au completat cu date
privind răspîndirea șl pagubele provocate in Scandinăvia,
Europa Cntrală și de Est, Statele Unite ale Anicricii șl In
Canada. Se tratează posibilitățile dc infestare (prin cioate,
rădăcini sau cu apa de infiltrație), descompunerea lemnului,
influența stațiunii șf de asemenea măsurile de combatere
(silvicuiturale, tratarea stațiunii și a cioatelor). Lemnul de
rășinoase conține substanțe care pot frina dezvoltarea Iui
Eomes. Ca urmare, se caută In R.F.G. anumite clone care se
infestează direct cu sporii dăunătorului șl se supun unor
tesle de rezistență. De asemenea se cercetează combaterea
lui Fornes prin izolarea mediilor antagoniste care există in
sol șl In rizosferă precum șl tratarea arborilor cu fungicide
șl antibiotice. în ce privește Armillaria mdlen, partielpanțil
au prezentat numeroase aspecte inedite, rnsplndlrcji. modul
dc infestare, conviețuirea cu Roma, posibilități de comba-
tere. în legătură cu putregaiul rănilor se arată că In ultimul
timp Se constată pagube alarmante (in R.D.G. pagube bănești
de peste 90 mii. DM pe an, tn R.F.G. arboretele parcurse dc
mai multe ori cu rărituri au 7O°/o din exemplare rănite de
loviri șl zdrefirl). în final se descriu cîteva ustensile pentru
diagnosticarea putregaiului la arborii In picioare. Utilajul
denumit „Strigomcter” constată existența putregaiului cu
98% precizie prin măsurarea rezistenței electrice iar metoda
Clinică denumită „Computer—Tomographie'’ se folosește
dc razele ROntgen sau gama pentru stabilirea putregaiului-
R.T.
240
SILVICULTURA $1 EXPLOATAREA PĂDURILOR * Anul 97 *’ 1982 * Nr. 4
Centrala de Exploatare a Lemnului București
Șos. Pipera nr. 46 A, sector 2, telefon 33.10.10
Execută reparații capitale la utilaje specifice sectorului
forestier
•	Funiculare
•	Tractoare articulate forestiere
•	încărcător cu furci frontale
•	Autostîvuitoare