Anul . j» REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" j ANUL 113 , Nr. 3-4 1998 MEMBRII COLEGIULUI DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr.ing, Romică TOMESCU, redactor responsabil adjunct: ing. Angelica JUCAN, șef lucr. ing. Nico- lae ANTONOAIE, ing.Robert BLAJ, ing.Dorin CIUCĂ, prof.dr.Ioan CLINCIU, prof.dr.Ion FLORESCU, ing. Gheorghe FLUTUR, prof.dr.doc.Victor GIURGIU, prof.dr. Gheorghiță 1ONAȘCU, ing.Gheorghe LAZEA, ing. Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr.ing.Norocel NICOLESCU, ing. Dorel OROȘ, ing.Gheorghe PÂRNUȚĂ , ing. Leonard PĂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, prof.dr. Victor STĂNESCU, conf. dr.ing.Nicolae ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, prof.dr.Dumitru TÂRZIU, ing. Anton VLAD Redactor șef: Rodica DUMITRESCU Secretar de redacție: Cristian BECHERU CUPRINS pag- CONTENT page VICTOR GIURGIU: Pădurile, factor de stabilitate ecologică și economico - socială în spațiul rural montan ................3 VALERIU ENESCU, LUCIA IONIȚĂ: Vanabilitatca genetică a unor clone de lance .................................... 7 VASILE I. BENEA, MIHAI FILAT: Productivitatea plopilor euramericani (Populus x euramericana/Dodc/Gumer) și deltoizi (Populus deltoides Bartr) testați în luncile râurilor interioare 13 CONSTANTIN BANDIU: Modificări microclimatice în spațiul împădurit adiacent lacurilor de acumulare hidroenergetică .16 CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU, AURELIA SURDU, MARIA DUDU: Specificul climatic, hidrologic, pedo- logie și staționai al spațiului geografic forestierdin Câmpia Olteniei cu păduri afectate de fenomenul de uscare.............. .18 NOROCEL VALERIU NICOLESCU, JEAN - FRAN^OIS MATTER, LARISA-DELIA NICOLESCU: Silvicultura fagului în România-spre o nouă abordare? (Puncte de vedere).....27 RODICA GROSU, SANDA CRĂCEA, MARIA CÎRJA, MARGARETA BĂLULESCU, DĂNUȚ CHIRA: Aplicarea experimentală în teren a protecției fungicide la lemnul de rășinoase concomitent cu doborârea arborilor și secționarea buștenilor............................................... 38 OLIMPIA MARCU, DIETER SIMON, CORNEL STOICA: Boli produse de micoplasme la plante lemnoase...........43 ADAM SIMIONESCU, VASILE MIHALCIUC, DĂNUȚ CHIRA: Dezvoltarea în anul 1997 a dăunătorilor de tulpină la rășinoasele calamitate în 1995 din zona Covasna-Ciuc-Mureș- Bistrița.................................................. 48 MARIAN PROROCU: 0 metodă modernă de capturare a dăună- torului puieților de rășinoase Hylobius abietis L. (Coleoptera, Curculionidae).............................................56 VICTOR GIURGIU: The forests, a factor for ecological, eco- nomic and social stability in the mountain rural space..3 VALERIU ENESCU, LUCIA ’ONIȚĂ: Genetic yariation for some clons of larch ....................................7 VASILE I. BENEA, MIHAI FILAT; The productivity of Euramerican poplars, (Populus x euramericana/Dode/Gumter) and Eastem-cottonwood (Populus deltoides Bartr.), tested in val- leys of secondary rivers...................■...........13 CONSTANTIN BĂNDIU: Microclimatic changes in the forested arca contignous to hydroenercgetic accumulation lakes .22 CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU, AURELIA SURDU, MARIA DUDU: The climatic, hydrological, pcdologi- cal and of standart specific of the forest geographical space on ’ Oltenia Plain with affccted forests by the drying phenomenan 18 NOROCEL VALERIU NICOLESCU, JEAN - FRANțOIS MATTER, LARISA-DELIA NICOLESCU: European beech silvi- culture in Romania - towards a new approach? (Points of view) 21 RODICA GROSU, SANDA CRĂCEA, MARIA CÎRJA, MARGARETA BĂLULESCU, DĂNUȚ CHIRA: The experi- mental application in the ground of fungi protcction on soft wood concomitant with the falling of the trees and cutting of the logs ................................................38 OLIMPIA MARCU, DIETER SIMON, CORNEL STOICA: Diseased caused by mycoplasms in woody plants .......43 ADAM SIMIONESCU, VASILE MIHALCIUC, DĂNUȚ CHIRA: Development of bark beetles in resinous stands, dam- aged in 1995 in Covasna - Ciuc - Mureș - Bistrița area, duriug 1997...................................................48 MARIAN PROROCU: A modem rnethod to combate the pest of regionous sapling Hylobius abietis (Coleoptera, Curculio- nidae) .............................................. 48 CUPRINS pag. VIOREL GĂZDARU: Aspecte ecologice ale bazidiomicetelor care produc putregaiul alb. Biodcgradarea ligninci din structura materialelor lemnoase . . ..............................60 RADU GASPAR: Cuantificarea proceselor erozionale din bazine miei predominant forestiere. Metode de evaluare a producției dc aluviuni in bazine hidrografice iniei (I) ................67 IONEL POPA: Cuantificarea riscului apariției catastrofelor natu- rale în ecosistemele forestiere cu funcția Weibull........75 MARIAN DRÂGOl: întreținerea și dezvoltarea rețelei de dru- muri forestiere, în condiții de risc și incertitudine-aspccte infor- maționale ................................................82 VICTOR GIURGIU: învățământul superior silvic ia cumpăna dintre milenii ...........................................88 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI ...................91 CONTENT page VIOREL GĂZDARU: Ecological aspccts of basidiomycetcs. Biodegradation of lignin from wood matcrials........60 RADU GASPAR: Quantification of erosional processes ferosion, transportation and sedimentation) by water in small watersheds predominant covered with wood.......................67 IONEL POPA:The quantification of risk to apparitton of naturals catastrophes in forest ecosystetns with Weibull function .... .75 MARIAN DRĂGOI: Extending and Maintaining the Forest Road NetWork under Risk and Uncertainty - Informațional Issucs..............................................82 VICTOR GIURGIU: Forestry higher teaching between tbe mil- leniums ... ........................................88 HISTORY OF ROMANIAN FORESTRY ...................91 CRONICĂ ...................................94 RECENZII ............................... , .113 REVISTA REVISTELOR ........... .... 115 NEWS.....................................94 REVIEWS..... ...........................113 BOOKS AND PERIODICAL NOTED..............115 Tehnoredactare computerizată: Gabriela Avram Culegere: Vanda Lucescu Corectură: IrinaTufescu REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR" ȘI ZIARUL „PĂDUREA NOASTRĂ": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1. Telefon: 659.20.20/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă. Pădurile, factor de stabilitate ecologică și economico - socială în spațiul rural montan Comunitatea europeană reprezentată de Uniunea Europeană și Consiliul Europei consideră că spațiul rural și cu deosebire zona montană sunt în declin și, că una din misiunile umane de mare importanță este oprirea decăderii înainte de a fi prea târziu. Mesajul dat de aceste organisme internaționale trebuie recepționat cu toată atenția de comunitatea științi- fică și de factorii de decizie ai țârii noastre, căci Carpații au fost părăsiți parțial de migrația spre industrie, devastați de către aceasta, agresați de populație și desconsiderați dc politicieni și guver- nanți. Conform Cartei Europene a Spațiului Rural a Consiliului Europei „expresia spațiu rural conține zone interioare și de coastă și cuprinde satele și orașele mici în care cea mai mare parte a terenului este utilizată pentru agricultură și silvicultură, ame- najarea zonelor montane de petrecere a timpului liber și de distracții, rezervații naturale, alte acti- vități de locuit și de habitat sau destinate unei acti- vități artizanale, de service sau industriale1'1'. Evident, în zonele montane, silvicultura împre- ună cu activitățile conexe (prelucrarea lemnului, activități meșteșugărești etc.) este predominantă în România. Așa cum se recunoaște, prin Agenda 21 a Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (Rio, 1992), „Munții sunt surse impor- tante de apă, energie, minerale, produse forestiere și agricole și zone de recreere. Zonele montane sunt depozite de diversitate biologică, căminul speciilor periclitate și o parte esențială a ecosistemului pla- netar". Dar, din nefericire, zona montană (în special pădurile) a fost și este supusă unor grave deteriorări ecologice cu consecințe majore extinse cu mult în afara acesteia. Iată de ce prin importanta convenție amintită mai sus se recomandă măsuri urgente pen- tru gestionarea durabilă a muntelui, solicitând ca până în anul 2000 să se elaboreze strategia folosirii terenurilor și gestionării bazinelor hidrografice ali- mentate din zonele montane, unnărindu-sc pre- venirea eroziunii solului, sporirea suprafeței pădurilor și menținerea echilibrului ecologic în munți. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Prof. dr. doc. Victor GIURGIU membru corespondent al Academiei Române Pentru țara noastră principiile enunțate la Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare prezintă un interes cu atât mai mare cu cât relația dintre zona montană și restul spațiului românesc este de importanță existențială. Fiindcă, „Din culmi și până spre câmpie, imagjnea și duhul muntelui, căruia îi zicem Carpați, au întipărit în cursul veacurilor urme vii și fecunde în comoara sufletească a poporului nostru; reflexul carpatic îl dibuim în cele mai intime tainițe ale sufletului româ- nesc" (E. P o p , 1943). Totodată,înălțimeaCarpaților și vremelnicele granițe politice nu au reușit să primej- duiască unitatea noastră națională. Dimpotrivă, pe tot întinsul lanțului muntos s-a desăvârșit cu mocănească stăruință un îndelungat și neîncetat proces istoric de amalgamare, de omogenizare etnica a celor două ramuri ale națiunii despărțite iluzo- riu de munți înalți". Mai mult decât atât, Carpații n-au împiedicat nici procesul de omogenizare ecologică a spațiului românesc caracterizat prin accentuata sa biodiversitate. Dimpotrivă, ci mai mult unesc decât despart dis- trictele ecologice din țara noastră. Nu poate fi negli- jată nici concluzia științific motivată, potrivit căreia arcul carpatic a reprezentat și constituie o eficientă barieră care a atenuat și reduce puternic extremele climatice care pe un teritoriu mai puțin proeminent ar fi evoluat în direcția unui climat excesiv continental și ncospital ier pentru o mare parte a Europei. Amintim, de asemenea, că zona carpatică, având o pondere de numai 22% din suprafața țării, asigură 2/3 din resursele de apă și 80% din bogățiile miniere, deține 2/3 din fondul cinegetic și cel mai valoros tezaur peisagistic natural. Aici există și cel mai curat fond genetic uman specific românesc caracterizat prin inteligență, robustețe, tenacitate și longevitate. Dar , fondul spațial al celei mai reprezentative piese a sufletului popular sunt culmile și codrul de cetină, până undeva pe coaste în jos unde el se îngână cu codrul frunzelor căzătoare" (E. P o p , 1974). Căci, aici în Carpați, pădurile ocupă peste 3,5 mii. ha, care participă cu aproximativ 70% din pro- ducția lemnoasă a țării. Există dovezi potrivit căro- ra în trecutul îndepărtat pădurile au acoperit aproxi- 3 mativ 90% din spațiul carpatic. Așadar, se poate susține adevărul că pădurile au dominat și continuă să domine spațiul carpatic, economia zonei și întrega economie forestieră a țării. Codrul, cu forța creatoare a viului, a format și, de-a lungul mileniilor, a desăvârșit echilibrul care a asigurat stabilitatea ecologică și economico-socială a spațiului carpatic și a celui aflat sub influența acestuia, până jos ia câmpie. Punând stăpânire pe toate coastele carpatice, pădurea a stăvilit eroziunea și torenții, a echilibrat regimul apelor potolind inun- dațiile, a îndulcit climatul regional, a format nes- fârșitele și încântătoarele modele de peisaj tipic carpatine, unice în lume. Mai mult chiar, Lucian Blaga vedea în ritmul unduios al doinei reflexul plaiului de munte cu pădurile lui, pe care îl și con- sidera drept spațiul etnic al românismului, concor- dant cu expresia poetică a sufletului său“ (E. P o p , 1974). Fără teama de a greși se poate afirma că liniștea și bunăstarea materială și spirituală de la câmpie și coline își au sorgintea în stabilitatea eco- logică a spațiului carpatic, dependent la rândul lui de existența în proporție îndestulătoare a pădurilor optim structurate după legile naturii cunoscute sau încă nedescifrate. în contradicție cu aceste legi, factori antropici cu mare putere de influență au tulburat, mai ales în ulti- ma jumătate de secol, echilibrul ecologic al pădurilor și implicit stabilitatea ecologică a spațiului carpatic și al celui aflat sub influența acestuia, până jos la câmpie, afectând liniștea și nivelul de trai economic și ecologic al populației întregii țâri. Inundațiile din anii 1970 și 1975 și altele mai recente sunt exemple edificatoare în acest sens. Dintre principalii factori destabilizatori amintim: • reducerea prin defrișare a procentului de împă- durire a zonei montane de la circa 90% la 60% în medie, dar până la 40 - 50% în anumite bazine hidrografice; • coborârea limitei superioare a pădurilor cu 50 - 200 m, aceasta retrăgându-sc în favoarea pășunilor alpine; • constituirea de drumuri, inclusiv de drumuri forestiere, fără a se lua în considerare criteriile eco- logice (exemplu: Transfagărășanul); • amenajarea de lacuri de acumulare dând priori- tate criteriilor economice, cu consecințe ecologice doar parțial evaluate; • destructurarea pădurilor prin supraexploatare, uneori tăierile fiind de 3 - 5 ori mai mari decât capacitatea normală de producție a acestora; 4 • înființarea de monoculturi echienc de rășinoase autohtone și alohtone în locul pădurilor naturale pluriene și amestecate de înaltă stabilitate ecologică, ceea cc a afectat stabilitatea arboretelor și a favorizat atacuri de insecte și mari doborâturi și rup- turi produse de vânt și zăpadă (circa 8 mii. m3 în anii 1976 - 1977 și aproximativ 10 mii. m3 în perioada anilor 1995-1998); • aplicarea de tratamente silvice extensive, cum sunt tăierile rase și cvasirase; • extinderea exploatărilor miniere, inclusiv a celor de suprafață (exemplu: exploatarea zăcămintelor de sulf din Munții Călimani); • realizarea de amenajări turistice care în loc să înfrumusețeze peisajul carpatic, l-au deteriorat (exemple: Bucegi, Durău, Tâmpa ș.a.); • fărâmițarea fondului forestier prin legi de refor- mă agrară privind împroprietărirea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra pădurilor, inclusiv prin legea fondului funciar din anul 1991; • practicarea pășunatului în păduri, admis din păcate și dc recentul Cod silvic, din anul 1996; • promovarea de tehnologii nonecologice în exploatările forestiere; • extinderea poluării interne și transfrontiere. La acești factori s-au adăugat modificările cli- matice globale și locale generate dc evoluții natu- rale, dar și dc creșterea concentrației de dioxid de carbon din atmosferă, modificări care amplifică pro- cesele de uscare anormală a arborilor, îndeosebi a celor de brad și molid. De exemplu, în cazul bradu- lui 3 arbori din 10 sunt grav bolnavi. La supraexploatarea pădurilor montane și implicit la destabilizarea ecologică a zonei, în tre- cut, au contribuit atât Societatea SOVROMLEMN și despăgubirile de război exagerate impuse de fosta URSS, cât și megalomana industrie forestieră creată ulterior de regimul comunist. Ne referim la combi- natele de industrializare a lemnului amplasate nefiresc în marile orașe situate în afara zonei forestiere montane. Aceste stabilimente industriale au contribuit la depopularea zonei montane și la sărăcirea populației rămasă în această zonă. Depopularea muntelui s-a acutizat în ultimii ani, la această stare contribuind mai mulți factori de ordin social. Ansamblul factorilor menționați mai sus a deter- minat o scădere îngrijorătoare a biodiversității și a potențialului antientropic al pădurilor montane, cu repercusiuni negative asupra echilibrului ecologic din Carpați și din zonele aflate sub influența lor. Acest declin este accentuat și de un nedorit regres silvicultural instaurat în ultimii 9 ani, caracterizat prin: • reducerea drastică, de 40 - 50 ori, a lucrărilor de REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 împădurire a terenurilor degradate, practic aceste lucrări fiind acum abandonate, îndeosebi la munte; • restrângerea cu mult sub necesități a lucrărilor silvice în pădurile tinere; • revenirea în ultimul timp la tratamentele silvi- culturale extensive pentru regenerarea arboretelor, respectiv la tăieri rase și cvasirase; • exploatarea preferențială a arboretelor de mare stabilitate și productivitate, cu încălcarea chiar a unor reglementări silvice; • recoltarea „selectivă'* a arborilor valoroși, chiar și sub paravanul tăierilor de igienă. * Față de excepționala importanță ecologică, eco- nomică, socială și culturală a pădurilor de munte și luând în considerare declinul acestora și regresul sil- vicultura! menționat se impune o grabnică schim- bare în modul de gestionare a acestor păduri, în raport cu recentele convenții adoptate pe plan euro- pean referitoare la zona montană și la conservarea biodiversității. Căci, redresarea echilibrului natural din Carpați este de neconceput fără o amplă acțiune de reîntregire a domeniului forestier, de recon- strucție ecologică a pădurilor deteriorate, de conser- vare și ameliorare a biodiversității pădurilor sănă- toase din zonă. Noua strategie privind gestionarea durabilă a zonei montane referitoare la păduri nu va putea omite următoarele acțiuni majore: • creșterea procentului de împădurire a zonei montane la cel puțin 70 % cu diferențieri geografice ce se impun, prin împădurirea terenurilor degradate și ridicarea limitei superioare a pădurii în direcția celei natural potențiale. Acest obiectiv se va putea realiza și prin împădurirea viitoarelor terenuri aban- donate, care vor fi părăsite de proprietari din motive economice și sociale. în privința ridicării limitei superioare a vegetației forestiere până la nivelul celei potențiale se impun cercetări și lucrări referitoare la ecologia și silvotehnica jnepănului, a zâmbrului și a formelor genetice de molid capabile să vegeteze în condițiile vitrege ale presubalpinului, fără de care echilibrul și stabilitatea ecologică în zonă nu vor putea fi restabilite; • salvarea ultimelor păduri naturale virgine și cvasivirginc de optimă biodiversitatc și maximă sta- bilitate, scăpate ca prin minune de tăvălugul exploatărilor rapace. Ele reprezintă un impresionant tezaur viu de interes național și internațional a cărui valoare crește exponențial în timp. Prin menținerea lor în stare naturală silvicultura românească poate deveni foarte atractivă pe plan mondial. Constituirea dc parcuri naționale și alte arii protejate, care ar trebui extinse pe cel puțin 15% din Carpați, reprezintă cea mai eficientă modalitate de valorificare a potențialului natural existent în zonă; • reconstrucția ecologică a pădurilor deteriorate; • gestionarea durabilă, pe baze ecologice, a pădurilor în sensul respectării posibilității, pro- REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 movării în cultură a speciilor forestiere autohtone locale, formării dc arborete optim structurate de maximă stabilitate aplicând în acest scop tratamente silviculturale intensive (codru grădinărit, codru cvasigrădinărit ș.a.) pentru a realiza obiectivele eco- logice și economico-sociale majore (protecția apei, solului, climei etc ); • readucerea și dezvoltarea în zona montană a industriei lemnului prin întreprinderi mici și mijlocii particulare performante, ceea ce va contribui la relansarea economică și socială din Carpați. Desigur, nu este vorba despre menținerea puzderiei de gatere nonecologice și neperformante din majori- tatea văilor montane; • ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lem- nului, precum și a celor de combatere a dăunătorilor, folosind metode biologice și integrate; • conservarea și înfrumusețarea peisajului mon- tan pe baze ecologice, cunoscând adevărul potrivit căruia peisajul montan constituie un patrimoniu inestimabil al României; • menținerea potențialului productiv și a diver- sității stațiunilor forestiere prin mijloace silvi- culturale, ecologice, evitând totodată aplicarea de fertilizanți chimici. Muntele, fiind un sistem natural cibernetic de mare complexitate și fragilitate, nu poate fi gestio- nat prin acțiuni departamentale unilaterale, necoor- donate, ca până acum. Montanologia, ca știință și practică, depășește cu mult sfera îngustă a pre- ocupărilor unui singur minister, de pildă ale Ministerului Agriculturii. Desigur, se impune o altă gândire în acest domeniu, bazată pe concepția sis- tematică, menită să conducă la o strategie adecvată zonei montane. Această strategie nu va putea fi elaborată și pusă în aplicare decât de un organism interministerial, de pildă de un Consiliu Superior al Muntelui, în care silvicultura să dețină locul ce i se cuvine. Acest consiliu urmează să elaboreze strate- gii și proiecte de legi și de alte acte normative pen- tru un management montan adecvat, menit să înlă- ture dezordinea și să asigure echilibrul ecologic, economic și social în această zonă. în aceeași con- cepție trebuie reorganizat și Institutul de Cercetări pentru Zona Montană ca și învățământul superior dc profil. Avem în vedere totodată lărgirea și intensifi- carea legăturilor cu organismele internaționale pre- ocupate de zona montană, punând în aplicare con- vențiile adoptate în acest domeniu, cum este cea referitoare la gestionarea pădurilor montane din Europa. Pe această cale se va putea beneficia de substanțiale finanțări externe. Există multe șanse de reușită pentru înființarea unui Institut European al Pădurilor de Munte în România. în prezent pădurile din Carpați și implicit zona montană în ansamblul ei se află în fața celui mai mare pericol din întreaga lor istorie. Avem în vedere fărâmițarea și deteriorarea fondului forestier ca efect al proiectatei legi referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra fondului funciar, care poate afecta peste jumătate din pădurile de 5 munte. Dezastrul poate fi totuși evitat, chiar în condițiile recunoașterii prin lege a dreptului sacru de proprietate, adoptând modalitățile prevăzute în Ordonanța (legea) din anul 1998 privind regle- mentarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, care trebuie completată cu dispo- ziții privind: • despăgubiri bănești pentru pădurile care îndeplinesc importante fiincții speciale de protecție, aceste păduri urmând să rămână în continuare în proprietatea statului - singurul în măsură să suporte cheltuieli fără profit imediat; • subvenționarea de către stat a lucrărilor silvice nerentabile pentru proprietari, dar strict necesare pentru asigurarea permanenței și funcționalității pădurilor. în același scop, vor mai fi necesare: • conștientizarea forestieră a proprietarilor de păduri; • redresarea economică a țării pentru eradicarea sărăciei (generatoare de acțiuni ilicite asupra pădurii); • consolidarea statului de drept, astfel încât să fie respectate legile silvice de către justiție, poliție, politicieni etc. Fără respectarea strictă a măsurilor menționate mai sus, există riscul ca zona montană să se transforme într-un cimitir al pădurilor, cu con- secințe incalculabile pentru întreaga țară. Subliniem ade.vărul potrivit căruia făgetele carpatine prezintă o remarcabilă stabilitate eco- logică și, prin aceasta, contribuie în cea mai mare măsură la asigurarea echilibrului ecologic în zona carpatică a țării și mult în afara ei. Iată de ce considerăm ca fiind periculoase unele tendințe manifestate în ultimul timp, bazate pe idei împru- mutate și valabile în alte zone geografice ale Europei, tendințe care, puse în aplicare, pot dezechilibra singurele: ecosisteme stabile din Carpați pe care le mai avem. Ne referim la propu- nerile, ne verificate și nefundamentate științific, de a efectua rărituri forte, de a reduce vârstele exploatabilității arboretelor, de a promova trata- mente extensive, măsuri care afectează grav biodi- versitatea și, în consecință, stabilitatea pădurilor și a mediului carpatin în ansamblul său. Carpații reprezintă un ecosistem mult prea fragil care nu suportă experimente periculoase. Desigur, pentru dezvoltarea durabilă a spațiului rural montan este necesară în primul rând ges- tionarea durabilă a pădurilor, așa cum s-a menționat anterior. Dar, această sustenabilitate în gestionarea pădurilor este de neconceput fără restructurarea instituțională și reformarea silviculturii, măsuri prea mult întârziate, astfel încât persistă structuri și concepte ale regimului trecut. Pe lângă preluarea de către inginerul silvic a responsabilității directe a gestionării pădurilor pe districte și organizarea de direcții silvice teritoriale ( în locul celor județene), se impun multe alte măsuri care să conducă la pri- vatizarea activităților conexe silviculturii și la 6 creșterea ponderii cheltuielilor direct productive în detrimentul celor administrative. Din veniturile obținute pe seama pădurilor, astăzi prea puține sunt folosite direct pentru gestionarea durabilă a acesto- ra din urmă, predominând cheltuielile aferente salariilor. Relansarea investițiilor în silvicultură reprezintă astăzi o problemă ce nu va putea fi rezol- vată fără credite internaționale. Reforma în silvicul- tură implică și regândirea din temelii a sistemului informațional și realizarea sistemului informatic modern. De o excepțională importanță este normalizarea relației dintre silvicultură și comunitatea rurală montană, atât de greu deteriorată. Această opti- mizare nu va fi posibilă decât în următoarele condiții: • luarea în considerare a cerințelor economice și sociale ale comunităților rurale, consultând și dând curs opiniilor societății civile; • reconsiderarea misiunii sociale a silvicultoru- lui, prea mult timp și puternic neglijate; • respectarea cu strictețe a regimului silvic. Evident, gestionarea durabilă a pădurilor mon- tane necesită o solidă fundamentare științifică prin cercetări. Din păcate, în ultimii 10 ani, a scăzut potențialul științific și nivelul calității cercetărilor. Una din principalele cauze rezidă în întârzierea reformei și restructurării instituționale în cercetarea științifică și în învățământul superior silvic, unde dezvoltările cantitative sugrumă progresul și dez- voltările calitative. Din nefericire, în aceste domenii, rezistența la reformă este chiar mai puternică decât în silvicultura practică. Problemele forestiere ale muntelui sunt numeroase, de mare complexitate și se află în inter- relație cu cele ale agriculturii, industriei și turismu- lui. Noua concepție privind gestionarea spațiului montan, promovată de Uniunea Europeană și de Consiliul Europei, poate deveni benefică pentru comunitățile locale și pentru societatea românească în ansamblul ei, cu o singură condiție: adoptarea unei politici forestiere raționale și gestionarea pădurilor după principiile dezvoltării durabile. Trebuie avut în vedere că spațiul rural montan este un mediu de viață, un spațiu social, spiritual și cul- tural de excelență pentru viitorul națiunii. BIBLIOGRAFIE B 1 a g a , L., 1937: Elogiul satului românesc. Discurs de recepție. Academia Română. G i u r g i u , V,, 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. O t i m a n , P. L, 1997: Dezvoltarea rurală în România. Editura Agroprint, Timișoara. P o p , E., 1974: Elogiul Carpaților. Tribuna, an 18, iunie. * **, 1993: Agenda pentru schimbare. O versiuneaccesibilă a Agendei 21 și a celorlalte acorduri de laRio (1992). întâlnirea la vârf a Pământului Oficiul Elvețian pentru Mediu, Păduri și Peisaj. * **, 1996: La Charte europeene de l'espace rural, un cadre politique pour le developpment rural. Strasbourg. * **, June 1998: General Declaration of the Third Ministerial Conference on the Protection of Forests in Europe. Lisabona. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Variabilitatea genetică a unor clone de lance 1. Introducere In România, laricele (Larix decidud), specie de mare importanță economică și silviculturală, cu excepția populațiilor naturale existente în Munții Carpați (Bucegi, Lotru, Zagăș, Ceahlău și Vidalmi), izolate din punct de vedere genetic, s-a introdus în cultură într-o mare varietate de condiții staționate. Poate, în totalitate, culturile artificiale făcute încă din secolul trecut, sub formă de arborete pure sau în amestec cu aproape toate speciile de bază, sunt de origine necunoscută. Cel puțin cul- turile din Banat, Transilvania și Bucovina, realizate până la 1918, se presupune a fi de origine austriacă. Chiar și în aceste teritorii românești, pentru că, pe de o parte în culturile mature, există o mare vari- abilitate fenotipică în ceea ce privește unele carac- tere silvoproductive și anatomo-morfologice și pe de altă parte, laricele provenit din Austria, în special din Pădurea Vieneză s-a dovedit a avea forme defec- tuoase și o rezistență relativ slabă la adversități și dat fiind faptul că în teritoriile amintite laricele din multe culturi artificiale, pe lângă creșteri foarte active au și calități remarcabile ale trunchiurilor și coroanei, se poate presupune că au fost folosite și alte proveniențe. De altfel, referitor, în general, la culturile artifi- ciale bătrâne, de larice din România, unii autori (Beldie et. al. 1968) au apreciat că ele provin din Alpi, fără a se face, desigur, alte precizări. De dată mai recentă s-a studiat, în culturi comparative de proveninețe de o- rigini cunoscute, variabilitatea ge- netică interpopu- lațională (Enes- cu, Violeta, 1979, 1984). S-au comparat, culturi de proveninețe ro- mânești natura- le și artificiale (din cele mai valoroase cul- ANOVA pentru tabelul cu clone (formule de calcul) Surse de varia ție GL SPA EMS^ între clone C-l ^Țj; T2 SI Ni N SSb C-l în interiorul clonelor SNi-1 i-i c Ni _ c Ț2 i=li=l i=l Ni SSw ZNi-1 i=l Q 3 w TOTAL N-l 0 Ni o T2 i=ii=i N - - 'EMS (expected mean squarc)-media pătrată așteptată Dr. doc. Valeriu ENESCU membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice Dr. Lucia IONIȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București turi existente) alături de proveniețe străine din are- alul european al speciei. Dată fiind importanța cunoașterii variabilității genetice a laricclui aflat în culturi mature în România, aceasta a fost evaluată prin metode adec- vate, pe plante altoite care alcătuiesc plantajul de clone Cireșnaia din ocolul Anina, județul Caraș- Severin. în plantaj nu s-au făcut tăieri de formare a coroanelor, ceea ce a permis evaluarea creșterilor, habitusului coroanei și caracterelor tulpinilor care determină valoarea de uzinaj al lemnului. S-a studiat magnitudinea variației caracterelor de interes pentru selecție, tipul de variație, corelațiile dintre caracterele evaluate și eritabiiitatea lor. 2. Material și metodă de cercetare Plantajul Cireșnaia-Anina este alcătuit din 31 de clone de larice, obținute prin altoire cu altoaie din arbori plus selecționați în Banat. Dintre aceștia, remarcabili prin dimensiunile și calitățile trunchiu- rilor sunt cei selecționați la Bohui-Anina. Plantajul a fost instalat în toamna anului 1968. Plantele măsurate în primăvara 1993 aveau vârsta de 26 ani și un port caracteristic'speciei, fiind cres- cute ia distanțe relativ mari (5x5 m). Ca ipoteză de lucru, s-a plecat de la adevărul incon- testabil, potrivit căruia materialele propagate vege- tativ reproduc genotipul orteților. Analiza statistică s-a făcut după următorul model matematic: Tabelul 1 REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 yik = p + C, + Eik în care: yik este alcătuit din datele măsurate pe k rameți; p este media experimentului; C, este efectul datorat a i clone; Eik este efectul datorat erorii întâmplătoare a k rameți în i clone. Modelul s-a desfășurat corespun- zător după cum urmează (van B u i j t e n e și Ye i s e r, 1989) (tabelul 1). Pentru decelarea semnificației diferențelor dintre clone s-a folosit testul F. Aprecierea s-a făcut în raport cu F teoretic pentru probabilitatea de trans- gresiune de 5% și 1%. Pentru calculul coeficientului de eritabilitatc (h2) și al câștigului genetic așteptat s-au folosit datele rezultate din analiza variantei. Relațiile dintre vari- anțcle genetice și componentele statistice au fost: 2 w 2 17 A 2 MSb-MSw °b = VA + VD; aw = VE mcare ab =------S----- Ko Atâta vreme cât clonele au avut același număr de rameți, Ko este egal cu numărul de rameți per clonă. în această circumstanță, valoarea medie pentru este calculată după relația: Ko=T^[N-£Ni') N-1V i=i 7 Astfel s-a estimat eritabilitatea în sens larg pen- tru toate caracterele măsurate sau observate: Eritabilitatea este fundamentală pentru estimarea câștigului genetic așteptat (AG): Tabelul 2 ANOVA caracterelor măsurate sau observate la clonele de larice din plantajul Cireșnaia - Anina Sursa dc variație Clone reziduală SPA GL s2 Fcal. 1. Diametrul tulpinilor 96218,000 29 3317,8620 2,452“ 365322,000 270 1353,0444 F teoretic 5% 1% 1,52 1,79 Clone reziduale Clone 2.înfurcirea tulpinilor (indici) 15,8166 29 0,5454 1,910“ 1,52 77,1000 270 0,2857 3. Forma tulpinilor (indici) 26,94672 29 0,92920 2,4263“ 1,52 1,79 1,79 reziduale Clone 103,39996 270 0,38296 4. Simetria coroanei (indici) 12,33664 29 0,42540 1,7169* 1,52 1,79 reziduale 66,90002 270 0,24778 AG = h2iop în care: A2-eritabilitatea; erp=deviația standard fenotipică și ^intensitatea selecției practicate. 3. Rezultate 3.1. Diametrul tulpinei la 1,30 m înălțime (mm). Media generală a diametrelor celor 31 de clone tes- tate (s-au măsurat câte 10 exemplare din fiecare clonă) a fost de 235,200 ± 2,268 mm, abaterea stan- dard 1543,612 și coeficientul de variație 23,444% ceea ce marchează o variație largă între clone; Analiza variației (tabelul 2) evidențiază, de asemenea, o variație interclonală largă a diametrelor tulpinilor. în condițiile în care schema de plantare a fost largă și egală pentru toate clonele (5x5 m), s-a asigurat un spațiu de nutriție egal tuturor, iar în aceste împrejurări, variația diametrelor are o deplină semnificație biologică despre care nu se poate vorbi într-o pădure naturală,unde competiția de la for- marea stării de masiv, joacă un rol preponderent. Diferențele dintre mediile diametrelor clonelor sunt distinct semnificative. Componentele varianței sunt 196,48 pentru clone și 1353,04 pentru eroare. în valori absolute, participarea varianței clonelor este de 0,1235 și a erorilor de 0,8765, procentual revenind 12,35 pentru clone și 87,05 pentru eroare, înseamnă că neomogenitatca terenului,în special profunzimea solului este foarte mare, ceea ce cores- punde realității. în fruntea clasamentului clonelor făcut după diametre, s-au aflat clonele cu diametrele cele mai mari 5.12 (această clonă provine dintr-un arbore plus selecționat într-o populație naturală de la Tâmovul Marea-Voineasa Lotru) (279,00 mm), 5.11 (273,50 mm) (clonă obținută din arborele plus cu același număr selecționat într-o popu- lație naturală de la Sinaia-Bucegi), 5.10 (259,50 mm) (de asemenea dintr-o populație naturală de la Sinaia-Bucegi) și altele cum ar fi clona 2.4 (255,50 m) obținută dintr-un arbore plus selecționat într-o cultură artificială de origine necunoscută dar foarte valoroasă, din Săcel Brașov (UP III, UA 75b-arbore plus cantitate- calitate) (Fig.l). în partea inferioară a clasamentului, cu diame- trele cele mai mici s-au aflat clonele: 6.33 (207,50m) obținută dintr-un arbore plus selecționat într-o cultură artificială de origine necunoscută din ocolul Anina, 5.9 (210,00 mm) REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 O Nr.3-4 8 mm DL 5% DL1% DL 01% 2M- _5,21 zn- 623 62 Fig. 1. Variabilitatea diametrului la l,30m de la sol (mm) în plantajul dc larice din O.S. Anina în anul 1993 și semnificația diferențelor dintre medii. OL 0.1% DL «4 indici DL 5% 1.00—*— 2.13,6.19, 6,33 Fig. 3. Variabilitatea formei tulpinii (indici) în plantajul de larice din O.S. Anina în anul 1993 și semnificația dife- rențelor dintre medii. 5.34; 622 6.24,628 indici DL 5 % 1.80-----5.H|V,21 1.70- -j6,2î 620,62 120- 1,10- 1,05- 2.6,2.11,634; 6.19,624,6.38 2.19,220,6.13; 628 2.3,24:5,9,6.22 DL1% DL 0.1% , indici 6.19,62 DL5% DL1% 120- 5.34,6.23,-629 1,00~■22;29;621;628,S.11i 2432,3 ;2.19i5.10}65 Fig. 2. Variabilitatea înfurcirii (indici) în plantajul de larice din O.S. Anina în anul 1993 și semnificația dife- rențelor dintre medii. Fig. 4. Variabilitatea simetriei coroanei (indici) în plan- tajul de larice din O.S. Anina în anul 1993 și semnificația diferențelor dintre medii. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 9 obținută dintr-un arbore plus selecționat într-o po- pulație naturală de la Voineasa, 2.11 (210,00 mm) dintr-un arbore plus cantitate selecționat într-o cultură artficială de origine necunoscută de la Săcele-Brașov, 6.24 (211,00 mm) obținută dintr- un arbore plus cantitate selecționat într-o cul- tură artificială de origine necunoscută de la Sinaia Prahova. Mai departe s-au estimat Ko=10,00, o2=l 96,4817 și coeficientul de eritabilitate h2=0,127. Se evidențiază prin urmare un control genetic mai slab și o influență puternică a mediului eterogen. Câștigul genetic pe generație este de 47,54%. S-a aplicat o intensitate a selecției ridicată, elimi- nându-se toate clonele cu diametre mai mici decât media generală a experimentului. 3.2. înfurcirea tulpinilor (indici). S-au folosit indici de la 1 la 3, cu indicele 1 notându-se tulpinile neînfurcite (fus unitar până la mugurele terminal). Media generală a întregului experiment a fost de 1,317 ±0,032, abaterea standard 0,311 și coeficien- tul de variație de 42,338%. Deci o foarte largă vari- abilitate interclonală. ANOVA a pus în evidență, de asemenea, exis- tența unor diferențe, între mediile clonelor distinct semnificative, ceea ce relevă variabilitate largă (tabelul 2). în partea inferioară a clasamentului, cu valorile cele mai mici, respectiv fără înfurcire, se află clonele: 6.22 (indice 1.00 - toate exemplarele au tulpinele unitare până la mugurele terminal) obți- nută dintr-un arbore plus cantitate-calitate dintr-o cultură artificială de la Anina,nominalizată ca fiind remarcabilă, 5.9 (1,00) dintr-un arbore plus de la Voineasa-Lotru, 2.3 (1,00) dintr-un arbore plus can- titate-calitate selecționat într-o cultură artificială de la Brașov, 6.23 (1,10) tot dintr-un arbore plus canti- tate-calitate de la Bohui-Anina și altele (Fig. 2). în partea de sus a clasamentului, cu tulpini înfurcite s-au aflat clonele: 5.11 (1,80), V.21 (1,80), 6.23 (1,70) și altele (Fig. 2). Participațiilc varianței, în valori absolute și rela- tive, sunt 0,0811 pentru clone și 0,9189 pentru eroare și respectiv 8,11% și 91,89%. Deci, o influ- ență a mediului foarte puternică,pentru care, la data evaluării caracterului, nu s-a mai putut identifica cauza, care probabil se constituie în înghețuri târzii. Componentele varianței au fost 0,03 pentru clone și 0,29 pentru eroare. 10 S-au estimat Ko=10,000, cr2=0,025985 și coefi- cientul de eritabilitate h2 0,083. Deci, un control genetic redus și o influență foarte puternică a mediului. 3.3. Forma tulpinii (indici). S-au exprimat indici de la 1 la 3, cu 1 notându-se tulpinile rectilinii, mai mult sau mai puțin cilindrice, cu fus unitar până la vârf, fără defecte. Media generală a fost 1,453 cu amplitudini de variație de la 1.10 până la 1.80, ceea ce înseamnă că, pe ansamblul experimentului, pre- domină rameții cu tulpini valoroase. Abaterea stan- dard a fost 0,436, iar coeficientul de variație de 48,431%, adică o variabilitate interclonală largă. ANOVA a evidențiat diferențe distinct semni- ficative între mediile clonelor (tabelul 2). Ca și în cazul diametrului și al înfurcirii tulpinilor, variația este clinală, tipică pentru carac- tere cantitative, cu control poligenic și puternic influențate de mediu. Clonele cu tulpinile cu formă bună (valoroase din punct de vedere calitativ) au fost 2.13,6.19,6.33 (toate cu indicele 1,0, adică cu tulpini în totalitate fără defecte, cilindrice, rectilinii, fără gâlme). în ceea ce privește originea arborilor plus, toți au fost selecționați în culturi artificiale de origini necunos- cute remarcabile, prin masa mare de lemn și cali- tatea ei, toate declarate rezervații de semințe. Au avut tulpini cu defecte, marcând o valoare de uzinaj mai redusă, clonele 2,14, 6.18, 2.20, 6.20 și altele (Fig. 3). Componentele varianței au fost 0,05 pentru clone și 0,38 pentru eroare, iar participațiile 12,15% pentru clone și 87,85% reziduală. Variația este continuă, evidențiind control poli- genic, cu o influență a mediului foarte puternică. S-au estimat Ko=l0,000, o2=0,054623 și un coe- ficient de eritabilitate mic de numai 0,125. înseam- nă că, din totalul de variabilitate fenotipică existen- tă numai 12,5% este de natură genetică (se află sub control genetic) și 87,5% reprezintă componenta ecologică a variabilității. 3.4. Simetria coroanei (indici). S-au folosit indi- ci de la 1 la 3, cu 1 notându-se coroanele simetrice, bine echilibrate și dezvoltate. Media experimentului a fost de 1,300 ± 0,030, abaterea standard 0,233 și coeficientul de variație 37,157%. Deci, o variație largă, între 1,000 (clonele 2.1, 2.2, 2.3 și altele) și 1,7 (clonele 6.20 și 6.22). ANOVA și testul F dovedesc existența unor REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 diferențe semnificative, numai la probabilitatea de transgresiune de 5% între mediile clonelor (tabelul 2)- Majoritatea clonelor sunt alcătuite în totalitate din arbori cu coroane notate cu indicele 1 (2.1, 2.2., -2.5, 2.9, 2.10, 5.10, 5.11, 6.2, 6.9 și altele). Foarte puține clone din cele testate, au avut coroane cu unele asimetrii sau alte defecte, dar care, în medie, nu au fost calificate cu mai mult de 1,70 indice (fig. 4)- 3.5. Corelații fenotipice. între caracterele stu- diate s-au calculat coeficienți de corelație simplă și s-a stabilit semnificația lor, rezultând: Fig. 5. Corelația dintre diametru! la 1,30 (mm) și sime- tria coroanei (indici) în plantajul de larice din O.S.Anina în anul 1993. S-au găsit corelații directe semnificative între diametru și înfiircirea tulpinilor, directe și foarte semnificative între diametru și simetria coroanei. Pentru acești coeficienți de corelație s-au calculat ecuațiile de regresie corespunzătoare (Fig. 5 și 6). Fig. 6. Corelația dintre diametrul Ia 1,30 m (mm) și înfurcirea (indici) în plantajul de larice din O.S.Anina în anul 1993. 4. Concluzii și discuții Cu tot numărul redus de clone testate, dată fiind proveniența lor variată din populații naturale și arti- ficiale, localizate în mai multe zone de recoltare (regiuni de proveniență), cercetările întreprinse au furnizat multe rezultate, variate și interesante, în special din punct de vedere practic. în general, clonele testate, atât cele obținute din arbori plus selecționați în populații naturale, cât și cele obținute din arbori plus selecționați din culturi artificiale de origine necunoscută, au o variație genetică largă a celor patru caractere evalu- ate: diametrul1, înfurcirea, forma tulpinii și simetria înălțimile n-au mai putut fi măsurate cu precizie din cauza unui volum foarte mare al coroanelor, care mascau lujerul ter- minal, care nu mai avea o dominanță aplicălă predominantă. 11 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 coroanei. Amplitudinea de variație a acestor carac- tere este largă dar, pe ansamblu, se situează în domeniul variantelor plus. Cele patru caractere studiate au o variație geneti- că clinală, marcând, evident, un control poligenic relativ slab și o influență a mediului puternică. De la un caracter la altul, clasamentul clonelor se schimbă. Constatarea se alătură altora, având carac- ter mai general și reflectă interrelațiile lor cu me- diul, care, în circumstanțele particulare de la Cireșnaia-Anina este eterogen, mergând până la foarte eterogen. De aceea, componenta ecologică în determinarea fenotipului este net superioară compo- nentei genetice, pentru că după cum se știe, un mediu omogen determină creșterea coeficientului de eritabilitate. Referitor la valoarea de ameliorare a clonelor testate, a rezultat clar că acestea sunt superioare, tară a se putea stabili legături sau „reguli" de clasi- ficare a clonelor obținute din arbori plus selecționați în populații naturale, cât și din culturi artificiale, de origine necunoscuta, dar de productivitate și calitate cu totul remarcabile-arborete selecționate-rezervații de semințe. Plantajul de clone Cireșnaia-Anina este alcătuit din clone de provenințe diferite, naturale și artifi- ciale, prin care s-a urmărit obținerea unui efect hete- rozis prin încrucișarea clonelor de provenințe înde- părtate. Rezultatele obținute au probat superioritatea clonelor care îl compun și asigură că, prin combina- rea și recombinarea genetică semințele obținute au o valoare biologică superioară clonelor parentale, iar arboretele ce se vor crea din ele, vor da un câștig genetic pe generație mai mare decât cel evaluat, de exemplu pentru diametrul de 47,54%, în care s-a practicat o intensitate a selecției relativ mică. în legătură cu o necesară generație avansată de ameliorare, care să se concretizeze în generația a 2- a de plantaje, câștiguri genetice superioare acelora obținute în generația 1 vor fi posibile cu certitudine prin practicarea selecției concomitente după mai multe caractere prin așa numitul index de selecție. Se înțelege că trecerea de la generația 1 de ameliorare la generația a 2-a presupune adoptarea de strategii și tactici de ameliorare adecvate obiec- tivelor urmărite. Asemenea programe de ameliorare în generații avansate sunt în curs de realizare în mai multe țări. De exemplu, în USA, Franța, Suedia, Finlanda, pen- tru a da numai câteva exemple, se lucrează la gene- rația a 3-a de plantaje la mai multe specii. Este important de precizat că, în cazul arborilor de pădure, programele de ameliorare îmbină armo- nios și eficient conservarea de resurse genetice cu atingerea obiectivelor ameliorării. Idcea că prin ameliorare se reduce variabilitatea genetică s-a dovedit a fi total nefondată științific. BIBLIOGRAFIE Beldie, Al., et al., 1968: Stațiuni forestiere pentru cul- tura laricelui. CDEF, București, 77 p. Buitenen, van, I, P., și Yciser, Y., L., 1989: Exercises in Quantitative Genetics in Forest Trees. Forest Genetics Lab. Texas and M.University, College Station, 106 p. E n e s c u , Violeta, 1979: Cercetări de provenință la duglas și larice. Teste timpurii. ICAS, București, 67 p. Enescu, Violeta, 1984: Cercetări de provenință la duglas și larice. ICAS, Seria Il-a, București, 145 p. Enescu, V., 1988: Zonele de recoltare a semințelor forestiere din România. ICAS, Seria II, București, 60 p. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Productivitatea plopilor euramericani (Populus x euramericana/Dode/Guiner) și deltoizi {Populus deltoides Bartr) testați în luncile râurilor interioare Ing. Vasile I. BENEA, Ing. Mihai FILAT Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - I.C.A.S. - București Introducere Arboretele de plop și salcie din România sunt distribuite în trei zone valorice de vegetație, bazate pe caracteristicile gco-eco-clima- tice, potențialul staționai și capaci- tatea biologică a speciilor de Salicaceae, indigene și străine, și anume: Lunca Dunării, Delta Dunării și luncile râurilor inte- rioare (D o n i ț ă , N., ș.a., 1980, B e n e a , V., N i c o 1 a e , C., 1993). Suprafața ocupată de aceste specii este de 171.162 ha (inventar 31.XII. 1995), din care plopi 121.161 ha (70,8%), a căror repar- tizare pe zone specifice este de 41.625 ha (34,4%) în Lunca Dunării, de 8.104 ha (6,7%) în Delta Dunării și de 71.432 ha (58,9%) în luncile râurilor inte- rioare. Plopii din luncile râurilor inte- rioare simt repartizați în proporție de 67,6% (48.303 ha) de cei autohtoni (plopii albi, cenușii, negri, tremurători) și de 32,4% (23.129 ha) de cei de origine/proveniență străină (plopii euramericani, deltoizi, balsaniferi, ș.a.). în această lucrare se prezintă capacitatea pro- ducției realizate de speciiîe/clonele de proveniență indigenă și străină, reprezentate de plopii eurameri- cani, deltoizi, balsaniferi, testate în diferite condiții staționalc, situate în luncile principalelor râuri inte- rioare: Jiu, Olt, Argeș, Șiret, Prut și Someș. 2. Locul cercetărilor. Specii și clone testate Locul cercetărilor în tabelul 1 și harta-schița (Fig. 1) sunt prezen- tate locurile testelor multiclonale de plopi și princi- palele elemente experimentale și staționate, precum și poziția geografică și zona ecologică de cultură. Sunt dc remarcat următoarele: Suprafețele testelor sunt cuprinse între 0,5 și 4,5 ha, cu o medic de 2,4 ha, având dispozitivul experimental la scheme de 4x4 m și 5x5 m, uzitat în practica silvică, în blocuri multiple randomizate, cu 3 (4) repetiții; Numărui speciilor/clonclor se situează între 10 și 25, cu o medie de 19, iar vârsta la stabilirea ele- mentelor biometrice este între 9,5 și 19 ani, cu o medie de 15 ani, ce reprezintă, practic, jumătate din ciclul de producție stabilit pentru aceste cm- “‘SSUjKSlBi®. &&■«*>*>&» l-ii Hi $UU-tSncA ti Fig. 1 Localizarea testelor multiclonale de plopi auramericani și deltoizi din lunci ale pârâu rilor interioare specii/clone; Elementele staționate sunt, în general, aceleași în toate cete 8 teste comparative, dominând solurile aluviale stratificate cu textură nisipoasă sau lutoasă și nisipo-lutoasă sau luto-nisipoasă, cu un potențial productiv, în majoritate, mediu, cu variații de mediu-superior și mediu-inferior; în toate zonele ecologice specifice luncilor râurilor interioare, reprezentative pentru practica plopicolă, sunt amplasate testele multiclonale, respectiv sudică (IHj), sud-estică (in2), estică (III3) și’vestică (III4). Specii și clone testate S-au experimentat, în total, 62 de specii și clone, din totalul de 150, din care euramericani-37, deitoizi- 19, balsamiferM și nigra-2, de proveniență autohtonă- 19, și străină-27 (Italia, Franța, Spania, Germania, Rusia, Turcia). La plantare, puieții au avut vârsta de 1 an, și clasa Ia de editate. Datele biometrice obținute pentru diametre, înălțimi, volume la hectar și creșterile medii pe an/ha, s-au efectuat cu obișnuitele cuple, dendrome- tre adaptate și tabele de cubaj elaborate de I.C.A.S. (D e c c i, I., Alexandrescu, A., 1996). Capacitatea productivă a speciilor/clonelor testate, în raport cu condițiile staționate, repartizate pe zonele ecologice de cultură (Fig. 1) este ilustrată REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 13 Tabelul 1 Localizarea, elementele experimentale și staționate ale testelor de plopi din luncile râurilor interioare Nr. crt. Lunca râului Regiunea și subregiunca ecologică Testul Supra fața (ha) Vârsta (ani) Schema de plantare (m x m) Nr. clone Nr. repetiții Elemente staționale 1 Jiu Sudică, inbN2L Zăval-Sadova Craiova 3,8 16 4x4 25 3(4) Sol aluvial stratificat,nisipos, luto-nisipos, potențial mediu 2 Olt Sudică, nrb n,l Calnovăț- Corabia, Slatina 3,0 9,5 5x5 25 3 Sol aluvial stratificat,nisipos, luto- nisipos, potenațial mediu superior 3 Argeș Sudică, niuN, Cometu, București 0,5 16 4x4 10 3 Luncă înaltă, sol aluvial stratificat, lutos, luto-nisipos,potențial mediu inferior, apa freatică 6-7 m în ultimii 5 ani 4 Șiret inferior Sud estică, in2, m2 Malu Roșu, Brăila 2,3 15 5x5 20 3 Sol aluvial stratificat, slab-mcdiu, salinizatjuto-argilos,potențial mediujpoluarc chimică ultimii 5 ani 5 Șiret inferior Sud estică, in2, k2 Ghiolul Găinii, Hanu Conachi, Galați 1,6 13 5x5 16 3 Sol aluvial stratificat, luto-nisipos, lutos, potențial mediu-superior 6 Prut . superior Estică, m3, j2 Ștefanești, T rușești,Botoșani 2,2 16 5x5 15 3 Sol aluvial stratificat, nisipos luto - nisipos, potențial mediu 7 Prut superior Estică, ni3,J2 Păltiniș,Darabani Botoșani 1,4 15 5x5 15 3 Sol aluvial stratificat, nisipo-lutos, lutos, potențial mediu-superior 8 Someș Vestică, DL, O3 Culciul Mic, Satu Mare 4,5 19 5x5 24 3 Sol aluvial stratificat, nisipos luto-nisipos, potențial mediu prin valorile realizate de primele cinci clasate. 3. Rezultate în tabelul 2 sunt prezentate elementele biome- trice medii ale speciilor/clonclor din cele 8 lunci ale râurilor interioare care au făcut obiectul experimen- tărilor. Se desprind următoarele considerații princi- pale: Cele mai mari valori, la cele 4 caracteristici biometrice, s-au obținut în lunca Jiului (poziția 1) la testul Zăval-Sadova, unde primele cinci clasate: Populus x euramericana 1-214, Triplo, Sacrau 79, Populus deltoides 1-69/55, Ro-684/3, au realizat, la vârsta de 16 ani, un volum la ha de 561,0-781,5 m.c., cu o creștere anuală de 35,1-48,8 m.c./ha. Este dc remarcat poziția ocupată de specia/clona Populus deltoides Ro-684/3 creată de stațiunea I.C.A.S. - Cometu; Valori dimensionale și volumetrice superioare s-au obținut de asemenea, în lunca Someșului (pozi- ția 8) la testul Culciul Mic și lunca Șiretului inferior (poziția 5) la testul Ghiolul Găinii-Hanu Conachi, unde volumele și creșterile anuale la hectar, se situează între 431,7 și 646,0 m.c. și respectiv între 248,0 și 481,0 m.c., precum și între 20,7 și 40,4 m.c. și respectiv între 20,7 și 40,1 m.c., la vârstele de 19 și 13 ani. în ambele situații, speciile/clonele cu cele mai mari valori sunt, în ordine: Populus x eurame- ricana Sacrau-79, 1-214 și Triplo, toate omologate pentru producție și Populus x euramericana Grandis Ro-101, clonă autohtonă neomologată; Valori inferioare s-au obținut în lunca Argeșului la testul Cometu-București și lunca Șiret inferior, testul Malu-Roșu, Brăila, unde volumele 14 maxime la hectar nu depășesc 173,0 m.c. și respec- tiv 137,6 m.c., iar creșterile anuale sunt de 10,8 m.c./ha și, respectiv 5,8 m.c./ha, la vârsta dc 16 și 15 ani. Rezultatele se datorează, determinant, condiți- ilor staționale modificate de acțiunile umane, prin lucrări hidrotehnice în primul caz și poluare chimică (dejecții de abator) în al doilea caz, în ultimii cinci ani. Chiar și în aceste împrejurări, speciile/clonele cele mai productive la nivel național se dovedesc și aici, cu valori superioare, și anume: Populus x euramericana Sacrau-79, Toropogritzki, 1-214, Populus deltoides Ro-685/5, creația autohtonă situându-se printre primele cinci. Speciile/clonele, de proveniență autohtonă se situează în primele cinci clasate, în cinci din cele opt lunci ale râurilor interioare: Jiu (poziția 1). Șiret inferior (4), Prut superior (6,7) și Someș (8). In tes- tul Păltiniș-Dărăbani, Botoșani, Populus deltoides din această categorie, ocupă primele patru locuri din cinci, depășind, în aceste condiții și spccia/clona etalon (Populus x euramericana Sacrau - 79). Poziții intermediare ocupă și Populus x eurameri- cana Robusta Ro - 115 (Prut inferior, poziția 6), și Robusta Ro - 92 (Someș, 8). 4. Concluzii Potențialul staționai al celor opt lunci ale râurilor interioare (Tabelul 1), cu excepția celor calamitate uman (nr. 3 și 4), oferă posibilitatea manifestării capacității productive a speci- ilor/clonelor testate și clasate pe primele cinci locuri, la niveluri superioare, similar celor obținute în Lunca și Delta Dunării. Valorile realizate se situează între 203,0 m.c./ha, cu o creștere anuală dc REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Nr. crt. Lunca râului Testul Specia/ciona Diametrul la 130 m (cm) înălțimea (m) Volum la ha ( m.c.) Creșterea anuală (m.c./ha) 0 l 2 3 4 5 6 7 1 Jiu Zăval-Sadova Craiova P. x euramericana, 1-214 P. deltoides, 1-69/55 P. deltoides, Ro-684/3 P. x euramericana, Triple P. x euramericana, Sacrau 79 40,8 38,7 35,7 35,8 34,7 28,0 27,4 32,3 31,7 28,6 781,5 687,5 645,0 641,0 561,0 48,8 42,9 40,3 40,1 35,1 Tabelul 2 Elemente biometrice medii 2 Olt Calnovăț- Corăbia, Slatina P. x euramericana, Triple P. x euramericana Toropogritzki P. x euramericana Sacrau-79 P. x euramericana Gattoni P. deltoides, 1-69/55 29,6 28,4 27,5 27,2 25,9 22,4 21,2 21,4 21,1 21,5 242,6 216,0 201,6 194,4 117,5 25,5 22,7 21,2 20,5 18,7 ale speciilor/ clonelor de plop obținute în lunci ale râurilor interioare, clasate pe primele 5(6) locuri. 3 Argeș Cornetu, București P. x euramericana Sacrau-79 P. x euramericana Toropogritzki P. deltoides, T-5/2 P. x euramericana, 1-154 P. x euramericana, 1-117 23,2 22,8 21,3 20,9 21,3 18,0 16,4 17,8 16,9 15,9 173,0 156,5 145,0 134,0 134,0 10,8 9,8 9,1 8,4 8,4 Ro - 681/7, Ro - 683/12, 4 Sinet inferior Malu Roșu, Brăila P. x euramericana Sacrau-79 P. x euramericana Toropogritzki P. x euramericana, T-214 P. x euramericana Sacrau-59 P. deltoides, Ro-685/5 26,6 25,9 23,7 21,2 22,5 16,4 16,1 16,0 15,7 13,8 137,6 126,1 106,9 95,4 86,4 9,2 8,4 7,1 6,4 5,8 Ro - 702/10), în nord- estul țării, atestă posibi- litatea omologării lor pentru producție, în viitorul apropiat, în cazul confirmării perfor- manțelor, pentru condiți- ile ecologice din regiune și similare. BIBLIOGRAFIE B e n e a , V., M i 1 e a , I., Râdoi, D., Nicolae, C., 1980: Selecția și amelio- rarea speciilor de foioase cu creștere rapidă și valoare eco- nomică ridicată: plopi, salcie, răchită. ICAS, Ref. șt., pag. 61. 5 Șiret inferior Ghiolul Găinii, Hanu Conachi, Galați P. x euramericana Sacrau-79 P. x euramericana, Triplo ' P. x euramericana, 1-214 P. x euramericana Toropogritzki P. x euramericana, 1-45/51 40,8 36,2 33,8 33,5 32,0 26,0 21,9 25,3 22,9 23,4 481,0 325,0 312,0 296,0 248,0 40,1 27,1 26,0 24,7 20,7 6 Prut superior Ștefan ești, Trușești, Botoșani P. x euramericana, 1-214 P. x euramericana Sacrau-79 P. x euramericana, 1-45/51 P. x euramericana, Ro-115 P. deltoides, Ro-685/1 38,3 37,7 35,1 33,1 33,2 22,1 22,3 21,6 19,3 17,8 378,0 362,0 278,0 222,0 203,0 23,6 22,6 17,4 13,9 12,7 7 Prut superior Păltiniș,Darabani Botoșani P. deltoides, Ro-684/3 P. deltoides, Ro-681/7 P. deltoides, Ro-683/12 P. deltoides, Ro-702/10 P. x euramericana, Sacrau 79 36,9 36,1 34,5 31,0 31,5 25,9 23,0 23,5 22,9 21,4 386,0 335,0 297,0 242,0 239,0 25,7 22,3 19,8 16,1 15,9 8 Someș Culciul mic, Satu Mare P. x euramericana,Sacrau 79 (90) P. x euramericana,Sacrau 79 (95) P. x euramericana Grandis Ro-101 P x euramericana.Sacrau 59 (89) P x euramericana, Ro-92 P. x euramericana, 81 42,8 40,4 37,1 34,7 35,7 34,4 29,1 29,2 27,0 28,4 26,6 28,4 646,0 600,4 472,4 440,0 432,4 431,7 40,4 37,5 29,5 27,5 27,0 27,0 B e n e a , V., S z i n a t o - viei, D., ș.a., 1991: Selecția plopilor, sălciilor și răchitelor cu calități tehnologice supe- rioare și rezistență sporită la boli și dăunători. ICAS, Ref. șt., pag. 14-24. V., ș.a., 1993: Ameliorarea plo- ibrizi) și sălciilor. ICAS, Ref. șt., Zonarea și regionarea ecologică S, Seria II, pag. 77. V., 1994: Ameliorarea plopilor și sălciilor. ICAS, Ref. șt., 6-12. V., 1995: Ameliorarea plopilor zi) și sălciilor. ICAS, Ref. șt., e n e a , V., Nicolae, C., cultura și protecția plopilor și 138. 12,7 m.c./ha (Prut superior, nr.6) și 781,5 m.c./ha, cu o creștere anuală dc 48,8 m.c./ha (Jiu, nr. 1), cu o medic a testelor (nr. 1-2, 5-8) de 384,3 m.c./ha și o creștere anuală de 26,9 m.c./ha. Speciile/clonele clasate pe primele locuri atestă și în condițiile luncii principalelor râuri interioare, nivelurile productivității lor înalte, dintre care unele etalon, larg răspândite în practica plopicolă: Populus x euramericana 1-214 și Sacrau - 79', Evidențierea unor specii/clone, rezultat al lucrărilor de ameliorare și selecție a Stațiunii ICAS Cornetu, din categoria Populus deltoides (Ro-684/3, C o r o ș , Al., B e n e a , pilor (euramericani, deltoizi, h pag. 4-6. D o n i ț ă ,N.,ș.a., 1980: a pădurilor din România. ICA Filat, M., B e n e a , (euramerican, deltoizi, hibrizi) Filat, M„ B e n e a , (euroamerican, deltoizi, hibri pag. 8-10. 11 i e s c u , M a r i a , B 1993: Norme tehnice pentru sălciilor. ICAS, Seria II, pag. The productivity of Euramerican poplars, (Populus x euramericana/Dode/Guinter) and Eastern-cottonwood (Populus deltoides Bartr.), tested in valleys of secandary rivers Abstract The paper presents the results obtained on thc productivity of 18 species/clones, ranked on the firet five positions, due to their per- formances, in 8 trials (Table 1), located in the main secondary rivers. The principal conclusions are: a - thc site potențial of the valleys offers the possibility to achieve the performances reached in Danuhe valley and Delta, having on the top, the same spccics/clones (Populus x euramericana 1-214 and Sacrau - 79), which, are the best; b - the național selection of Populus deltoides clones envisages the opportunity to be admited for practicai use, in the nearest future, in the tested and similar areas. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 ® 1998 • Nr.3-4 15 Modificări microclimatice în spațiul împădurit adiacent lacurilor de acumulare hidroenergetică Dr. ing. Constantin BÂNDIU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București h Problema efectului evaporării libere a apei de pe suprafața lacurilor de acumulare hidroenergetică, inferioare spațiului împădurit, preocupă în mare măsură pe specialiști. Se caută răspunsuri la o serie de întrebări: cât este de mare scăderea de temperatură deasupra lacului, ce efect va avea această temperatură asupra vegetației din jur, dacă există sau nu modi- ficări ale umidității atmosferice locale, în ce măsură este influențată insolația etc. în căutarea unor răspunsuri adecvate, cercetările noastre au avut ca obiect de studiu lacul de acumulare de pe Râul Mare din Retezat - din păcate încă neumplut la capacitate cu apă - și s-au bazat pe o metodă originală de lucru: albedoul radiației solare incidente. S-au obținut următoarele rezultate: a. Albedoul. Se știe că reflectanța radiativă depinde de intensitatea strălucirii soarelui și de luciul suprafeței pe care cad razele sale, inclusiv de unghiul de incidență al acestora. Comparativ cu vegetația (frunzișul arborilor) apa se prezintă ca o suprafață activă incomparabil mai puternică. Măsurătorile efectuate cu un luxmetru francez cu citiri în trepte (iulie 1998) au arătat: • Lacul (oglinda apei) - 70.000 luxi; albedo 72 %; •Pădurea (poiană): • în molidiș - 26.000 luxi; albedo 37 %; • în amestec de brad-fag-molid - 33.000 luxi; albedo 47 %; • în ariniș (pe malul Lăpușnicului) - 28.500 luxi; albedo 41 %. • Deasupra cuvetei lacului, la 100 m înălțime, într-o zonă împădurită spontan cu puicți de molid, brad și fag - 53.000 luxi; albedo 76 %; • Media de biotipuri - 35.000 luxi; albedo 50 %. A se remarca un fapt interesant: zona împădurită de deasupra lacului primește un plus de radiație solară, împrumutând acestuia o parte din reflectanța. Adaosul este de 76 - 72 = 4 % și are ca efect imedi- at producerea de arsuri pe frunzele arborilor mar- ginali. Transformate în unități termice, valorile de lumi- nozitate măsurate devin: * Deasupra apei, în atmosfera liberă ( martor ) 1.08 cal/cm2. min; • în molidiș 0.40 cal/cm2. min; • în amestec Br-Fa-Mo 0.51 cal/cm2. min; • în ariniș 0.44 cal/cm2. min; • Pe marginea pădurii de deasupra cuvetei Lacului 0.8 cal/ cm2, min. Media generală 0.54 cal/cm2. min. De remarcat în continuare că zona de sus, marginală lacului, comportă o supraîncălzire egală cu 0.82 - 0.45 = 0.37 cal/cm2.min.Valoarea de 0.45 cal/cm2.min, reprezintă media pentru zona împădu- rită limitrofa (periferică). Sub aspect ecologic pădurea de deasupra lacului trebuie considerată ca având un pronunțat caracter ecotonic. b. Temperatura aerului. într-un studiu anterior, efectuat tot în această zonă (1996), se arată, pe baza formulei climatice Papadakis’ că fiecare 100 de m altitudine în plus, va aduce cu sine un minus de tem- peratură de 0.3 - 0.35°C/an. Aceasta ar însemna o coborâre, o translație a tuturor limitelor fitocenotice și floristice de aproximativ 60 - 70 de m, pe termen lung. Vom încerca în cele ce urmează să aducem noi precizări în acest domeniu, de data aceasta plecând de la valorile de albedou (luminozitate relativă). Față de media termică de 5.8°C stabilită pe bază de gradient, în cazul nivelului altitudinal proiectat al lacului (egal cu 1000 m), valorile de temperatură se repartizează astfel: • în molidiș - 5.0°C; • în amestec de Br-Fa-Mo - 5 6CC; • în ariniș - 5.3°C; • în ecoton, deasupra lacului - 6.6°C Media - 5.6’C. Două aspecte princ ipale sunt de relevat din acest punct de vedere: a) corologic o foarte mare variație termică, strict dependentă de compoziția și poziția spațială a pădurii înconjurătoare și 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 b) în ecoton se produce o potențială insolațic în raport cu restul pădurii, egală cu o creștere a tem- peraturii de 1 - 1.6"C (6.6 - 5.0°C). Această creștere va fi parțial compensată, după cum vom vedea, de căldura absorbită de apa lacului, prin evaporare. c. Evaporarea și efectul acesteia asupra umi- dității atmosferice locale. Suprafață liberă, deschisă și în contact direct cu atmosfera, apa lacului emite permanent în mediul înconjurător cantități uriașe de vapori, care con- tribuie la creșterea fondului aerohidric natural. Această creștere este dependentă de mărimea radi- ației solare incidente și de indicele de evaporare a apei, care este de 596 (rotunjit 600) calorii/1 g de apă transformată în vapori. Efectuând calculele necesare, obținem: • cantitatea totală de apă evaporată: » La suprafața lacului - 650 g/enr. min; • Deasupra pădurii - 350 g/cm1. min; • Pe versant, deasupra cuvetei lacului - 500 g'an' jnin; • în urma transformării și generalizării obținem: • 7.8xl0’t/m2cm = 7.8xl0’t/ha.an ’ 3.25x10’t/ha an = 4.0x10’t/ha. an • 5.0xl0’t/ha. an = 6.0x10’t/ha. an. Acești vapori de apă evaporată pătrunzând în atmosfera de deasupra lacului, au ca efect mărirea conținutului de umiditate internă a aerului, îmbunătățindu-i proprietățile sale ecoprotective. d. Umiditatea atmosferică relativă. Pe fondul umi- dității existente în mod natural, la nivelul termic specific altitudinii lacului (5.8°C ca medie anuală), adaosul de apă provenită din lac se convertește în următoarele valori relative: • La suprafața apei lacului - plus 6.5 %; • Deasupra pădurii - plus 3.3 %; • Deasupra cuvctei lacului - plus 5.0 %. într-o proiecție verticală aceste valori descresc progresiv, astfel că plusurile se anulează, devenind egale cu zero aproximativ la altitudinea de 1500 m (figura alăturată). în consecință, umiditatea atmos- ferică totală primește valorile: • La 1000 m altitudine - 85+6.5 = 91.5 %; • La 1250 m altitudine - 81.5+4.5 = 86.0 %; • La 1500 m altitudine - 83.5+0.5 = 84.0 %. Datorită suprafeței lacului, întregul versant se 5 5 2 - molid . brad LAC REPARTIZAREA UMIDITĂȚII ATMOSFERICE PE ALTITUDINE INCLUZÂND PLUSUL DATORAT EVAPORĂRII APEI DIN LAC m A IED (schematic) 1600 1500 1400 1300 1200 1100 1600 600 ”~’ * ”* i" ; ..»--1 1 t 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100% UMIDITATEA ATMOSFERICĂ (RELATIVA) îmbracă într-o pânză transparentă de vapori de apă, mai groasă decât normală cu 4-5 mm (3-6 %), reali- zându-se astfel un plus de suplețe, mai precis de redundanță față de capriciile vremii. Interesant că această influență pozitivă se exercită în toată zona împădurită, ocupând principalele etaje de vegetație: amestecurile dc brad cu fag, făgetele și molidișurile. O dată cu scăderea temperaturii, considerăm această răcorire a climatului ca fiind una din cele mai importante influențe provocate de prezența lacului de acumulare. ETP = 0.5625 [E max - (E min - 2)], în care: ETP - evapotranspirație potențială, în cm/lună; E max - presiunea vaporilor de apă la starea de saturație (maximă), în mb; E min - idem, la valoarea sa minimă; (-2) - diferența față de temperatura punctului de rouă. BIBLIOGRAFIE B â n d i u , C., 1971: Cercetări asupra relației dintre vege- tație și factorii ecologici. în „Cercetări ecologice m Podișul Babadag“. Editura Academiei Române, București. Bând iu, C., 1988: Molidișurile presubalpine din România. Editura Ceres, București. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 17 Specificul climatic, hidrologic, pedolo- gie și staționai al spațiului geografic fo- restier din Câmpia Olteniei cu păduri afectate de fenomenul de uscare 1. Introducere Fenomenul de uscare al pădurilor în Câmpia Olteniei, evidențiat mai ales după anul 1988, a afec- tat îndeosebi: culturi de salcâm, situate pe soluri cu texturi extreme (grosieră sau fină); arborete cu gâmiță, situate pe soluri foarte diferite (de tip gene- tic și textură); arborete de specii moi (îndeosebi plopi) situate îh depresiuni sau interdune; unele arborete pure de frasin și de stejar pedunculat. Cauzele uscării sau ale declinului acestor păduri, cât și a altora din spațiul extracarpatic al țării, sunt desigur complexe. Este, însă, de subliniat faptul că astfel de fenomene s-au manifestat cu mai multă intensitate în urma amplelor lucrări de îmbunătățiri funciare (desecări, îndiguiri, ș.a.), efectuate înainte de anul 1985 și, în același timp, s-au suprapus și cu frecventele episoade de secetă produse în perioada 1982-1997. Numeroasele discuții ce au avut loc pe această temă incriminează ca o altă cauză a uscării și modul de gospodărire: regenerarea repetată în crâng a unor arborete (mai ales gâmiță), structuri necorespunzătoare ale arboretelor, pășunatul abuziv, măsurile de limitare a tăierilor (în perioada 1985- 1989). Cercetările efectuate în perioada 1995-1998, au urmărit cunoașterea mai bună a condițiilor în care au avut loc fenomenele de declin și uscare a unor păduri din spațiul geografic menționat, precum și sta- bilirea de măsuri de redresare-reconstrucție a pădurilor respective. 2. Material și metode Cercetările s-au desfășurat cu sprijinul nemijlo- cit al unităților silvice teritoriale din spațiul geogra- fic aferent Câmpiei Olteniei, respectiv: O.S. Balș, O.S. Craiova, O.S. Calafat, O.S. Caracal, O.S. Corabia, O.S. Jiana, O.S. Perișor, O.S. Poiana Mare, O.S. Sadova, O.S. Segarcea, O.S. Șimian, O.S. Vânju Mare. în etapa de teren s-a realizat, în primul rând, o informare detaliată de la unitățile silvice mențio- nate, privind problemele specifice cu care acestea se confruntă în activitatea de gospodărire a pădurilor din zonă. 18 Dr. ing. Constantin ROȘU, Ing. Florin DĂNESCU, Chimist Aurelia SURDU, Ing. chimist Maria DUDU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - București Deplasările în teren s-au făcut în sectoare și puncte caracteristice, cu acest prilej realizându-se observații și determinări asupra condițiilor fizico- geografice generale și a celor locale (relief, hidro- logice, sol), precum și asupra vegetației forestiere. Totodată, în unele situații staționate și de vegetație, deosebite, din profite principale de sol s-au recoltat și probele necesare pentru analize de labo- rator. în laborator, s-au efectuat determinări privind însușiri mai importante ale solurilor caracteristice: reacție (pH), humus total (Ht), azot total (Nt), fosfor (P) și potasiu (K) mobile, conținutul de carbonat de calciu (CO3Ca), fracțiuni granulometrice, textură, conținutul de săruri solubile. Pe baza cecetărilor de teren efectuate, a infor- mațiilor documentare, a analizelor de laborator rele- vante, privind solurile principate din spațiul foresti- er al Câmpiei Olteniei s-au realizat: • caracterizarea succintă a condițiilor fizico- geografice (relief, climă, hidrologie, litologie, sol); • caracterizarea vegetației forestiere; • caracterizarea biotopurilor cu arborete afectate de uscare, diagnoza stațiunilor reprezentative și încadrarea acestora în sistemul staționai actual. 3. Rezultate, discuții 3.1. Condiții fizico-geografice Ca unitate geomorfologică distinctă a Câmpiei Române, Câmpia Olteniei se remarcă prin întin- derea mare a teraselor Dunării, care ocupă aproxi- mativ 3/4 din suprafață și prin relieful de dune ce te acoperă în cea mai mare parte. Altitudinal, teritoriul se desfășoară între izo- hipsele de 30-40 m, care mărginesc Lunca Dunării și cete de 150-190 m, care delimitează Podișul Getic (fig- 1). REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Fig. 1. Harta cu subdiviziunile câmpiei. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 19 CALAFAT țțțfO. Fig. 2 Climadiagrama Calafat. Legenda: a, temperatura, “C; b, c„ precipitațiile mm, la scara 1:5, resp. 1:3; d, evapotranspirația potențială, mm; e, tem- peraturi < 0°C; f, excedent de precipitații față de evapotranspi- rația potențială, mm; g, deficit de precipitații față de evapotran- spirația potențială, mm; h, deficit de precipitații compensat prin excedentul anterior, mm; i, deficit de precipitații necompensat, mm; j, perioada de uscăciune, după Walter-Lieth. După forma și vârsta dunelor se disting: dune longitudinale (îmbătrânite), extinse mai mult m terasele superioare (Ciuperceni și Băilești) cu un profil mai șters al valurilor de dune, cu denivelări destul de mari (până la 20 m) însă estompate; dune semicir- culare (barcane și transversale, tinere) prezente, mai ales în luncă și prima terasă a Dunării (la sud de Desa) bine conturate (cu înălțimi de 8-10 m), totuși cu caracter, în general, puțin stabil. Câmpurile cu depozite loessoide la suprafață se regăsesc de regulă în terasele înalte (Perișoru). Din punct de vedere climatic, spațiul cercetat se situează în cea mai mare parte în zona silvostepei dc sud-vest și parțial în zona forestieră de câmpie, având următoarele trăsături specifice: 20 • precipitații medii anuale ce variază între apro- ximativ 520 mm, în nord (la Craiova) și 550-570 mm, în sud (556 mm, la Caracal, 575 mm, la Băilești și 570 mm la Calafat), cu două maxime lunare ce apar mai frecvent în lunile mai-iunie și noiembrie-decembrie, evidente mai ales în partea de vest a Câmpiei Olteniei (fig. 2); • temperaturi medii anuale ce cresc, de aseme- nea, de la nord la sud, de la circa 10,5°C la aproxi- mativ 11,5’C (temperaturi medii lunare maxime frecvente de 22-23°C, în lunile iulie, august și tem- peraturi medii lunare minime frecvente, de -1,5...- 3°C, în lunile ianuarie și februarie); • indici de ariditate De Martonne, cu valori, în mod frecvent, peste 25-26, ceea ce atestă caracterul „mai umed“ al climei, în acest spațiu georgrafic, decât în centrul Câmpiei Române. Este totuși important de subliniat faptul că în perioada anilor 1982-1996 și în acest spațiu s-au manifestat unele tendințe specifice de variație ale principalilor factori și indici climatici ce s-au produs și în alte sectoare din zona extracarpatică a țării, însă, evident, la alte dimensiuni. în acest sens, se remarcă următoarele: • tendința de creștere a numărului anilor în care se realizează depășiri ale temperaturilor medii lunare de 23-25°C (în luna iulie) și nu se înre- gistrează temperaturi lunare negative; • tendința de creștere a numărului (anual) de zile cu temperaturi maxime ale aerului mai mari de 30°C; * tendința de creștere a numărului anilor cu pre- cipitații mici, sub 450 mm; • tendința de creștere a numărului lunar al zilelor fără precipitații sau cu precipitații nesemnificative. Toate acestea atestă procesul actual de continen- talizare și aridizarc a climei (C ă 1 i n e s c u , C., 1996). Din punct de vedere hidrografic, rețeaua de văi (Desnațui, Băboaia, Cilieni, Corlățel, Drincea, Topolnița), ce străbate Câmpia Olteniei este relativ slab dezvoltată și își are originea în cuprinsul terito- riului dunărean. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Rețeaua hidrografică minoră se dezvoltă în strân- să legătură cu morfologia dunelor, existând un para- lelism evident între direcția de dezvoltare a dunelor (NV-SE) și cea a rețelei hidrografice minore. Acestea se dezvoltă mai ales în zonele periferice ale dunelor sau, mai bine zis, în zonele de dune fosile, unde aceasta se poate organiza, copiind direcțiile impuse dc micile văluiri ale reliefului (C o t e ț, P., 1957). în unele depresiuni dintre dune s-au dezvoltat, de asemenea, prin concentrarea apelor revărsate din Dunăre și afluenți, bălți sau lacuri, incinte de îndiguire foarte întinse și care influențează climatul local, în prezent din ce în ce mai restrânse sau dis- părute. în ceea ce privește nivelul freatic, cel puțin în terasele 1 și 2 ale Luncii Dunării, care cuprinde și cea mai mare parte a spațiului geografic la care ne referim, el este încă influențat într-o oarecare măsură (chiar după îndiguire) de nivelul apelor Dunării. Acest fapt se evidențiază mai ales în sec- torul din amonte de Zimnicea al Luncii Dunării, unde oscilația nivelului freatic, în sezonul de vege- tație cunoaște oscilații mai mici (între 300 și 480 cm). Spre interiorul teritoriului, în terasele 1 și 2 ale Dunării, nivelul apelor freatice a cunoscut o scădere continuă, mai ales după anul 1982, o dată cu accen- tuarea fenomenelor dc secetă. Astfel, în această zonă nivelul minim al apelor freatice s-a situat, de regulă, sub 350-400 cm (404 cm în 1983, 406 cm în 1985, 389 cm în 1988, 404 cm în 1989, 481 cm în 1990, 296 cm în 1991, 297 cm în 1992, 384 cm în 1993 - postul hidrometric Desa - Dolj). Efectul coborârii nivelului apelor freatice a fost resimțit mai ales dc vegetația forestieră (culturi de plopi) din interdune, unde prezența acestora era condiționată în mare parte de aprovizionarea supli- mentară cu apă din pânza freatică. Din punct de vedere Htologic.cea mai mare parte din întinderea câmpiei este acoperită de nisipul dunelor. Acestea se întind ca o manta, indiferent de forma de teren, începând din luncă și până în câmp. După caracterul lor structural și după finețea particulelor ce le constituie, depozitele eoliene sunt nisipoase și prăfoase. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Depozitele nisipoase, care reprezintă, de fapt, materialul constitutiv al dunelor și materialul parental al solurilor sunt predominant silicoase cu conținut dc argilă de regulă sunt 6-7 %. în ceea ce privește proporția diferitelor categorii de fracțiuni nisipoase se remarcă predominarea nisipului fin în cele mai multe dune, urmată de fracțiunea de nisip grosier. La interferența cu depozitele aluviale provenite din Dunăre sau cu cele eoliene locssoide, în compoziția granulometrică a depozitului se remar- că creșterea importantă a fracțiunii fine argiloase și a prafului. Solurile frecvent întâlnite în cuprinsul spațiului cercetat sunt, evident, influențate de natu- ra depozitelor de suprafață, așa încât se remarcă pre- dominarea solurilor cu „caracter nisipos1* (a psamosolurilor). în funcție de poziția în cadrul reliefului (a formei de relief), de originea și vârsta depozitului, mai frecvente sunt următoarele tipuri (subtipuri sau vari- etăți) de soluri (tabelul 1): • regosoluri tipice și nisipuri nesolidificate, mai frecvent pe versanții superiori ai dunelor și pe vâr- furile de dună; • psamosoluri tipice, caracteristice versanților slab înclinați ai dunelor; • psamosolurile molice, lamelare sau cu fragipan, strâns legate de relieful așezat din interdune și cel din partea inferioară a versanților de dună; • psamosoluri salinizate, care apar, insular, mai ales în interdune, în arcalcle cu apă freatică aproape de suprafață, în trecut sau în prezent; • cernoziomuri tipice sau gleizate (sau freatic umede), de regulă în părțile așezate ale reliefului și acolo unde proporția fracțiunilor fine de praf (loess) sau argilă este ceva mai mare; • cernoziomuri cambice, și cernoziomuri argiloiluviale pe substrat de loess, în partea nordică a câmpiei; » soluri brune roșcate (uneori slab luvice) pe depozite nisipoase loessoide sau mixte; • soluri aluviale, în părțile joase ale reliefului, mai ales din luncă și terasa de luncă, unde alu- viunile transportate de Dunăre (sau alte râuri) își fac simțită prezența. 3.2. Caracterizarea vegetației forestiere 21 Pădurile, care ocupă aproximativ 45.000 ha (circa 6 % din teritoriu), sunt alcătuite predominant din salcâm (local și stejar brumăriu) în zonele cu dune, din specii de esență moale (plopi și sălcii) în zonele aferente luncii și terasei de luncă a Dunării și local și în interdune, din salcâm și amestecuri de cer, gămiță, stejar brumăriu și pufos pe câmpurile mai înalte cu depozite predominante loessoide. Din punct de vedere al specificului fîtogcografic, în silvostepa Olteniei se remarcă următoarele: • răspândirea destul de frecventă (însă în mod azonal) a stejarului brumăriu; • participarea mai frecventă (numai în partea nordică a câmpiei, la tranziția cu zona forestieră) a cerului și gâmiței, precum și a stejarului pufos; • apariția destul dc frecventă a scorușului comestibil (Scorbus domestica), care pătrunde ade- seori spre sud; • apariția locală, în cantitate ceva mai mare, a unor specii „de amestec14 - mojdreanul, jugastrul - arțarul tătărăsc (se ajunge pe alocuri la arborete de gâmiță sau stejar brumăriu în amestec cu aceste specii); Ca tipuri naturale fundamentale de pădure (Pașcovschi S., D o n i ț ă ,N., 1967) se remar- că următoarele: - „Stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic degradat (cambie - n.n.), cu substrat de nisip14; - „Stejar brumăriu pur pe cernoziom puternic degradat (cambie - n.n.), cu substrat de loess41; - „Amestec dc stejar brumăriu, stejar pufos cu cer și gâmiță44 (spre zona forestieră); - „Amestec de cer și gâmiță cu stejar brumăriu44 (spre zona forestieră); - „Șleauri și stejărete de luncă cu stejar peduncu- lat“ și uneori cu stejar brumăriu, pe soluri aluviale molice gleizate sau pe cernoziomuri freatic umede (în locurile joase - interdune); - „Zăvoaie de plop alb și negru44, pe soluri alu- viale (în Lunca Dunării și unele interdune). ♦Termenul “biotop” - considerat în sens mai larg, în accepțiunea pedologilor forestieri, sinonim termenilor stațiune- habitat (Chiriță, 1997) 22 Este de remarcat faptul că cele mai multe din aceste tipuri nu se mai regăsesc în „forma lor natu- rală44, fiind puternic transformate și adeseori în neconcordanță cu condițiile staționale actuale. Culturile de salcâm, pe lângă cele executate în zone lipsite de vegetație forestieră naturală, care predo- mină, au luat locul, fie al unor arborete de stejar brumăriu, mai ales în zona dunelor din partea de centru și de vest a Olteniei (Ungureanu 1., 1983), fie ai unor amestecuri de gâmiță, cer și ste- jar pufos, în câmpurile înalte cu depozite loessoide. 3.3. Caracterizarea biotopurilor* cu arborete afectate de fenomene de uscare; diagnoza stațiu- nilor reprezentative și încadrarea lor în sistemul staționai A . Biotopuri de vârfuri de dune și din partea superioară a versanților, cu nisipuri necoezive sau regosoluri nisipoase Sunt corespunzătoare părții înalte a dunelor, mai ales a celor din terase de luncă (terase 1, mai rar terase 2 ale Dunării). Solurile sunt, de fapt, nisipuri (PI) sau regosoluri nisipoase (P4), necoezive, mobile sau semimobile, nestructurate, cu capacitate extrem de redusă de reținere a apei, datorită conținutului foarte mic de argilă (de regulă sub 3-5 %), slab alcaline, extrem de slab humifere, chiar de la suprafață sau practic fără humus, cu conținuturi extrem de mici dc clemente nutritive. Flora ierboasă, destul de săracă, este reprezentată prin următoarele specii: Polygonum arenarius, Erigeron canadensis, Euphorbia eyparississ, Silene otites, Linum austriacum, Salsola Ruthenica, Centaurea arenaria, Chenopodium botrys, Setaria lutescens, Arenaria serpylliofolio, Erisimum sp., Alkana tinctoria. încercările dc împădurire făcute în aceste condiții de sol (mai ales de pe vârfurile dc dună și versanți însoriți) nu au dat rezultate satisfăcătoare. Dintre factorii cu efect limitativ pentru vegetația forestieră se menționează: • insolația puternică și deficitul extrem de mare de apă în perioada estivală, determinat, în primul rând, dc însușirile fizice ale „soiurilor44; • troficitatea extrem dc scăzută, determinată îndeosebi de lipsa materiei organice din sol (a humusului). împădurirea unor astfel de terenuri necesită: REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Tabelai 1 însușiri fizico-chimice ale soplurilor reprezentative Unitatea de sol Orizont Adâncime pH Ht Nt P K COCa Nisip grosier Nisip fin Praf [Argilă Textură Localizare (cm) m % p.p.m % % PI CI 0-18 7.35 0.54 0.02 8 65 0.8 53.9 42.9 1.5 1.7 NG Nisip nesolidificat C2 18-34 7.70 0.05 - 13 60 0.0 66.7 30.5 0.9 1.9 NG DS Poiana Mare C3 34-57 7.80 0.12 - 13 62 5.3 58.4 38.1 0.9 2.6 NG UP III Pisculeț C4 57-90 7.90 0.24 - 13 80 5.3 58.3 38.4 1.2 2.1 NG P4 Rcgosol tipic Ao 0-12 6.78 0.93 0.110 11 64 0.0 45.4 46.5 1.8 6.3 UG OS Poiana Mare UP IV Rast,u.a. 6 b 1 C 15-35 7.01 0.78 0.08 7 27 0.0 48.9 43.8 1.4 5.9 UG P5 Ao 0-15 6.80 0.58 0.02 45 87 0.0 26.3 60.5 5.3 7.9 UM Psamosoi cu fragipan AC 15-30 6.52 0.48 0.02 43 91 0.0 22.9 63.4 3.2 10.5 UM OS Vânju Mare CI 30-60 7.10 0.24 - 78 42 0.0 28.8 60.0 4.9 -6.3 UM UP II Burila Gogoșu C2 60-95 7.60 - - 67 33 0.0 17.1 73.7 3.3 5.9 UM Cea 95-120 8.00 - - - - ■ 16.4 8.9 68.0 11.5 11.6 UM P6 Ao 0-20 6.35 1.89 0.103 58 63 21.1 60.8 5.4 12.7 SM Psamosoi lamelar AC 20-60 6.50 0.81 0.030 56 64 17.9 63.6 5.3 13.2 SM OS Vânju Mare C1 60-98 7.30 0.42 0.016 62 42 * 13.3 66.7 5.1 14.9 SM UP II Burila Gogoșu C2 98-125 7.80 0.03 - 92 53 5.8 31.0 53.5 4.4 11.1 UM Cea 125-150 8.40 - ’ - - - 28.0 6.2 77.6 5.3 10.9 UM P7 Psamosoi tipic Ao 0-18 7.69 2.31 0.171 16 18 0.0 26.0 56.3 5.1 12.6 SM OS Poiana Mare CI 30-40 7.99 0.36 0.079 8 21 0.7 42.3 51.8 1.2 4.7 NM UP IV Rast,ua6b2+6b3 C2 55-60 7.66 0.27 0.063 4 12 0.0 48.4 45.7 1.3 4.6 NG PIO Am 0-20 7.56 4.07 0.192 74 92 4.3 15.6 58.9 6.2 19.3 SM Psamosoi molie AC 20-45 7.84 2.58 0.085 42 24 4.8 25.8 55.2 6.3 12.7 SM OS Poiana Mare UP IV Rast, 6b, C 45-80 7.87 1.05 0.045 58 21 4.5 26.3 00.5 3.4 9.8 UM Pil Am 0-15 8.10 2.59 0.135 14 358 8.5 7.5 83.8 5.3 3.4 NM Psamosoi salinizat AC 15-35 8.08 1.42 0.088 2 66 2.5 63.3 34.3 3.1 2.3 NG OS Poiana Marc C 35-50 8.23 0 72 0.028 - 106 0.6 37.2 42,2 16.3 4.3 NM UP 1P. Mare Gosc 50-70 8.40 0.54 0.028 54 2.6 39.1 41.7 16.2 3.0 NM u.a. 34 G Gorsc 70-90 8.41 - - 17.5 56.0 29.7 4.3 10.0 SG P12 Aml 0-20 6.27 2.75 0.143 9 398 0.0 1.5 74.5 5.4 18.6 SF Cernoziom gleizat Am 2 20-45 6.43 2.03 0.106 8 209 0.0 1.0 71.6 10.2 17.2 SF OS Poiana Mare AC 45-65 7.02 0.77 0.040 8 191 0.0 1.6 69.7 10.0 18.7 SF UP IV Rast,u.a. 37 B Cvo 65-90 7.93 0.42 0.022 5 62 5.1 1.5 73.7 9.3 15.5 SF PI 3 Am 0-22 6.48 3.35 0.171 55 430 2.8 39.7 17.2 40.3 TT Cernoziom cambie AB 22-45 6.50 2.18 0.112 48 298 - 3.2 38.1 19.9 38.8 TT OS Perișor Bv 45-78 6.80 1.50 0.090 30 150 - - - - UP III Târnava u.a. 62 F Cea 78-90 7.68 - - - - 13.0 3.5 49.9 15.9 30.7 LL P14 Aml 0-6 6.90 7.74 0.368 31 335 - 0.1 35.6 24.7 39.6 TT Cernoziom Am2 6-15 6.06 4.38 0.218 24 117 - 1.8 34.1 22.8 41.3 TT irgiloiluvial AB 15-34 6.32 2.67 0.133 5 117 1.9 33.6 21.9 42.6 TT Btl 34-53 6.68 0.90 0.045 16 105 - 1.4 31.4 22.9 44.3 TT Bt2 53-72 6.89 0.88 0.044 34 105 10.5 31.8 22.9 34.8 TT BC 72-93 7.24 0.80 0.040 - 101 5.5 10.2 32.4 24.7 32.7 TT Cea 93-112 8.36 - - 81 15.3 8.2 37.8 24.4 29.6 LL P16 Aom 0-11 6.0 2.80 0.134 35 158 - 53 0 21.1 10.4 13.5 SG Brun roșcat AB 11-30 6.95 1.45 0.080 28 105 50.0 23.8 11.6 14.6 SG OS Vânju Mare Bv 30-70 7.12 0.90 0.044 14 45 - 42.8 26.6 14.3 16.3 SG UP VII Pătulele BC 70-110 7.23 0.45 - 17 40 3.5 45.5 27.3 11.2 16.0 SG Panaghia C 110-125 7.44 0.32 - 20 33 5.8 51.5 27.9 7.3 13.3 SG Cea 125-130 7.80 - - 18 23 11.5 63.0 21.2 6.9 8.9 UG P17 Sol aluvial gleizat Am 0-15 7.96 4.11 0.176 25 222 0.9 2.4 42.4 21.4 33.8 TT (relict) AC 15-35 8.38 1.71 0.105 26 138 1.9 6.0 54.6 16.8 22.6 LL OS Poiana Mare UP II Tunari,u.a. 34 CGo 35-60 8.43 0.60 0.084 17 93 0.6 7.1 65.9 11.4 15.6 SM PI8 Sol aluvial gleizat Am 0-7 7.60 6.21 0.189 19 64 7.8 0.7 18.3 37.2 43.8 TP OS Poiana Mare. AC 15-30 7.87 3.60 0.092 10 173 6.3 0.5 22.4 38.9 38.2 TP □P IV, ua 57 CGo 30-45 7.85 1.29 0.047 6 87 5.2 0.7 53.0 23.7 22.6 LL Explicația simbolurilor texturii: SG = lut nisipo-argilos; SF = lut nisipos fin; LL = lut mediu; TT = lut argilos mediu; TP = lut argilos prăfos; NG = nisip grosier; NM = nisip mijlociu; UM = nisip lutos mijlociu; SM = lut nisipos mijlociu; UG = nisip lutos grosier. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 @ Nr.3-4 23 • cartare stațibnală corespunzătoare (la scară marc), fiind obligatorie diferențierea versanților după expoziție (însorită și umbrită); • aplicarea de tehnologii speciale de lucru (mai ales pentru versanții „în vânt" și însoriți) care con- stau din: folosirea de puieți cu rădăcinile protejate, mulcirea în jurul puieților, întreținerea atentă a cul- turilor (prin ierbicidare, numai acolo unde există pericolul concurenței buruienilor); • alegerea judicioasă a speciilor pentru împă- durire (în acest- sens se recomandă, pe versanți însoriți: ienupărul de Virginia, dudul, maclura, săl- cioara, iar pe versanții umbriți pinul negru, arțarul american, salcâmul japonez, glădița, păducelul ș.a.) B. Biotopuri de versanți slab înclinați, cu psamosoluri Sunt specifice versanților ce nu depășesc o înclinare de 12-15° și care au fost acoperiți cel puțin temporar cu vegetație ierboasă și/sau lemnoasă, ceea ce a permis acumularea de materie organică ('humus) în sol, factor esențial de trofîcitate și ferti- litate, mai ales pentru solurile nisipoase (prezența humusului în solurile cu textură nisipoasă mărește capacitatea trofică și cea de reținere a apei, fapt decisiv pentru potențialul productiv al acestor soluri). Solurile caracteristice aparțin de regulă urmă- toarelor unități generale: psamosol tipic (P7) cu conținut dc argilă sub 5-9 % în primii 40-50 cm și conținut mediu de humus de ccl puțin 1,3-1,4 % în primii 40 cm; psamosol lamelar (P6) cu conținut de argilă ceva mai mare 10-13 % și conținut (mediu) de humus de cel puțin 1,2-1,3 % în primii 40 cm, care se deosebesc de precedentele, din punct de vedere eco- logic, prin capacitatea lor mai mare pentru apă. în flora ierboasă, ca plante indicatoare, sunt prezente următoarele specii: Gypsophyla panicula- ta, Cynodon dactylon, Setaria glauca, Chenopo- diurn album ș.a. Plantațiile cu salcâm efectuate în asemenea condiții se diferențiază în funcție de caracteristicile solului: pe psamosolurile tipice, menționate, salcâ- mul realizează clasă inferioară dc producție (însă aceasta poate să tindă către mijlocie în cazul în care conținutul de humus crește către 2 %) pe psamosolurile lamelare, cu conținut mai mare de argilă, care favorizează acumularea apei în sol, sal- câmul atinge clasa mijlocie de producție. Așa încât, pentru diferențierea bonității stațiu- nilor este necesar să se ia în considerare, mai mult decât până acum, conținutul de humus și conținutul de argilă, chiar în cadrul aceluiași tip de sol. C. Biotopuri de interdune (versanți inferiori), cu psamosoluri molice sau cernoziomuri. Sunt caracteristice formele joase, denivelate, dc teren, care favorizează acumularea humusului, pre- cum și a apei. Așa se explică faptul că în cadrul unor astfel de forme de relief se întâlnesc soluri mai bogate în humus (psamosoluri molice sau cernoziomuri) și cu un regim de umiditate mai favorabil (P10, P12, PI5,). Aceste soluri se deosebesc net față de cele de pe versant prin următoarele caracteristici de bază: conținut (mediu) de humus în primii 40 cm de peste 2,5 %, conținut de argilă cuprins între 10 și 18 %. în flora ierboasă se întâlnesc, mai frecvent, următoarele specii: Erigeron canadensis, Euphorbia epithymoides, Centaurea nigrescens, Salvia verti- cilata, Verbascum nigrum ș.a. în condițiile menționate, atât salcâmul, cât și ste- jarul brumăriu realizează productivități mijlocii către superioare. în cazul solurilor cu aport de apă din pânza freatică (psamosoluri și cer- noziomuri gleizate sau freatic umede) potențialul de producție este în mod cert superior. în plus, în asemenea cazuri se poate introduce și stejarul pedunculat. Este de subliniat faptul că astfel de stațiuni, cu soluri aflate sub influența apei freatice, destul de frecvente înainte de 1975 (când au început lucrările de amenajare și în acest sector al Dunării) erau ocu- pate în mare parte cu culturi de plopi. O dată cu finalizarea lucrărilor de îndiguire și schimbarea regimului hidrologic aproape toate arboretele cu specii de esență moale s-au uscat. Pentru reîmpădurirea terenurilor respective este necesară mai întâi cunoașterea specificului local și zonal al stațiunilor forestiere și diferențierea acesto- ra corespunzător aptitudinii lor pentru vegetația forestieră. în acest sens, este necesar să se facă dis- tincție între stațiunile cu soluri „humifere“ care beneficiază încă de aprovizionare cu apă din pânza freatică și cele care nu mai au această însușire. în cadrul acestei ultime categorii, de asemenea,trebuie făcute „diferențieri staționate" în funcție de intensi- tatea acumulării humusului și profunzimea solurilor. 24 REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 • 1998 » Nr.3-4 D. Biotopuri de câmpie cu loess, cu cer- noziomuri Se întâlnesc frecvent în partea nordică a Câmpiei Olteniei, la tranziția cu zona forestieră. Solurile aparțin tipurilor cernoziom cambie sau cernoziom argiloiluvial, dezvoltat pe materiale loes- soide (PI3, PI4), fiind relativ bogate în humus (peste 3% conținut mediu de humus în primii 40 cm) și cu conținut de argilă, de regulă, peste 25- 30%. în flora ierboasă, mai frecvent, se identifică următoarele specii: Festuca pseudovina, Lychnis coronaria, Phlomis tuberosa, Potentila argentea, Teucrium chamedris, Geum urbanum, Asparagus tenuifolius ș.a. Arboretele naturale sunt constituite, fie din cer, gâmiță cu/fară stejar brumăriu și stejar pufos, pe cernoziomuri cambice sau argiloiluviale cu conținut de argilă de peste 35% (situate în partea internă a silvostepei, pe depozite de materiale loessoide), fie din stejar brumăriu, în mod predominant, pe cer- 1 noziomuri cambice, cu conținut de argilă sub 30- 35% (situate, mai ales în partea mijlocie a silvoste- pei, pe substrate de loess). Ca arborete artificiale se remarcă prezența culturilor de salcâm, care au înlocuit atât arborete cu gâmiță, cât și arborete cu stejar brumăriu. în ambele cazuri este, de fapt, vorba de două stațiuni distincte în care problema reconstrucției ecologice a pădurilor afectate de uscare capătă sem- nificații diferite, în cazul primei stațiuni accentul se va pune pe reintroducerea cerului și gâmiței, ca specii de bază (mai puțin stejarul brumăriu și deloc salcâ- mul); în cazul celei de-a doua stațiuni se va promo- va stejarul brumăriu (de preferat din sămânță), iar ca alternativă fortuită salcâmul, E. Biotopuri de câmpie cu loess nisipos, cu soluri brune roșcate. Se întâlnesc de regulă tot în partea internă a sil- vostepei, în sectorul vestic al Câmpiei Olteniei (Câmpia Flămânda-Cujmir), precum și în cel estic (Câmpia Leu-Rotunda). Solurile sunt de tip brun roșcat (PI6), cu conținut moderat de humus (peste 2% în primii 40 cm), conținut de argilă cuprins între 15 și 35% (ca urmare a situării lor pe depozite loessoide bogate în nisip). în plus, se remarcă faptul că prin poziția geografică solurile respective beneficiază de un regim de umiditate mai favorabil (cel puțin cele din sectorul vestic al câmpiei). Vegetația forestieră este alcătuită din amestecuri de cer, gâmiță, stejar brumăriu. Compoziția arboretelor de acest fel a suferit modificări puter- nice, ca urmare a uscării cu prioritate a gâmiței. în mod normal în astfel de stațiuni se va da pri- oritate stejarului brumăriu, care ar putea fi însoțit, în lipsa gâmiței, de cer, stejar roșu (în mod limitat), precum și de specii de amestec (tei argintiu, paltin de câmp, cireș) și de specii de ajutor (jugastru, moj- drean, sâmbovini, arțar ș.a.). Referitor la încadrarea stațiunilor menționate în sistemul staționai actual se constată următoarele: • Stațiunile din zonele de dune, atât cele situate în partea superioară a acestora, cât și cele de versant sau din interdune nu-și găsesc corespondent în sis- temul staționai actual. Cu excepția stațiunilor dez- voltate pe nisipuri necoezive sau a celor de pe regosoluri, care se apropie de stațiunile din catego- ria terenurilor degradate (T r a c i, C., 1985), cele- lalte stațiuni cu soluri nisipoase bine edificate, este firesc să fie încadrate în sistemul „stațiunilor nor- male“. • Stațiunile din partea internă a silvostepei de câmpie, dezvoltate pe cernoziomuri argiloiluviale sau cambice (corespunzătoare tipului de stațiuni 9.3.2.0, în sistemul staționai actual), este necesar, având în vedere implicațiile pe care le prezintă în stabilirea compozițiilor de împădurire, să fie dife- rențiate după conținutul de argilă, conținutul de humus și profunzimea solurilor în cel puțin 2-3 ca- tegorii. • Stațiunile din zona de tranziție a silvostepei cu zona forestieră de câmpie, cu soluri brun roșcate cu textură luto-nisipoasă, de asemenea, nu-și găsesc corespondent în sistemul staționai actual, fiind necesar să fie considerate ca tip nou staționai (R o ș u , C. și colaboratorii, 1998). REVISTA PÂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 25 • în ceea ce privește arealele (de regulă microde- presionarc-interdune) unde, ca urmare a lucrărilor hidrotehnice efectuate, a coborât nivelul apelor freatice, și solurile respective au ieșit de sub influ- ența acestora, se impune reconsiderarea specificului lor staționai și încadrarea corespunzătoare în sis- temul staționai. Ca și în alte situații similare din țară, acestea intră în categoria „stațiunilor transfor- mate“ antropice (deci, scoase de sub influența apei freatice și/sau de inundație), dar cu soluri normale (ca succesiune de orizonturi). 4. Concluzii Spațiul cercetat prezintă o puternică identitate edafică și stațională, determinată de prezența pe suprafețe întinse a depozitelor eoliene, nisipoase, în partea de sud, prăfoase în cea de nord. în strânsă legătură cu relieful de dune, cu nivelul apelor freatice, cu specificul solurilor, în partea de sud a câmpiei, se edifică așa-numitele „stațiuni de dune", care ridică probleme diferențiate de gospodărire și necesită reconsiderări în ceea cc privește încadrarea lor corespunzătoare în sistemul actual al tipurilor de stațiuni. De asemenea, unele stațiuni importante, dez- voltate pe substrate loessoide, necesită reconsiderări din punct de vedere tipologic staționai. Lucrările de îmbunătățiri funciare și hidrotehnice efectuate au afectat și în aceste zone potențialul de producție al unor stațiuni forestiere. Este vorba îndeosebi de categoria stațiunilor din arealele joase (microdepresiuni-interdune) unde s-a modificat regimul hidrologic (a coborât nivelul apelor freatice, nu se mai produc inundații). Specificul ecologic al stațiunilor respective s-a modificat puternic, ele nemaiputând fi apte pentru specii de esență moale (plopi). Atât în arealul depozitelor eoliene cu nisip (du- ne), cât și în cel al depozitelor loessoide, ca urmare a secetelor prelungite din perioada anilor 1982- 1997, a modificării regimului hidrologic (în arealele joase), cât și al modului de gospodărire, s-au pro- dus uscări masive ale unor culturi de salcâm, ale unor arborete cu gâmiță cât și ale unor arborete con- stituite din specii de esență moale (plopi). Reconstrucția ecologică a pădurilor afectate necesită, în prima fază reevaluarea specificului eco- logic al stațiunilor forestiere (în sensul luării în con- siderare a noilor stațiuni identificate și a altora care ar mai putea fi precizate prin noi cercetări), încadrarea tipologică corespunzătoare a acestora, cartarea stațiunilor la scară mare a arealelor cu arborete afectate de uscare și stabilirea noilor com- poziții de regenerare, în concordanță cu caracteristi- cile actuale (concrete) ale stațiunilor și cu cerințele ecologice ale speciilor forestiere. BIBLIOGRAFIE Beldie, AL, 1979: Caracterizarea ecologică și fito- geografică a speciilor forestiere din România. DS-MEFMC. Chir iță, C., VI ad, I., Păun eseu, C., Pătrășcoiu.N., Roșu.C., Iancu,L, 1997: Stațiuni forestiere. Editura Academiei R.S.R. Călinescu,G.,Rădulescu,R., Enășescu, G., Soare, E., Breza, T., 1996: Studiul privind caracteristicile climatice ale Câmpiei Olteniei, pentru funda- mentarea lucrărilor de reconstrucție a ecosistemelor de pădure. Referat științific, I.N.M.H., București. C o t e ț, P., 1957: Câmpia Olteniei. Editura Științifică. F 1 o r e a , M., P a n c h i, M., și colab., 1988: însușirile agronomice ale solurilor nisipoase din R.S.R. Ministerul Agriculturii Pașcovschi, S„ Doniță, N., 1967: Vegetația lemnoasă din silvostepa României. Editura Academiei R.S.R. Roșu,C., Dănescu, FI., S u r d u , Aurelia, 1998: Cercetări privind caracterizarea și clasificarea stațiunilor forestiere cu arborete afectate de uscare, în vederea recon- strucției ecologice în luncă inundabilă a Dunării și regiunea de câmpie. Referat științific final, Arhiva I.C.A.S., București. Traci, C„ 1985: împădurirea terenurilor degradate. Editura Ceres. Ungureanu,!., 1983: Stejăretele de stejar brumăriu din Câmpia Mehedințului și necesitatea gospodăririi lor intense. Revista Pădurilor, nr. 3. The climatic, hydrological, pedological and of standart specific of the forest geogruphical spate on Oltenia Plain with affected forests by the drying phenomenan Abstract The Oltenia Plain is remarked by the large strech of the dune relief which occupies approximately 3/4 of the area and the restric- ted apperancc (in the northem part) of the loess deposits. It prevails the psamosols and the sandy regosols, near of which still appears chemozems and sandy loamy reddisch brown forest soils. The drying phenomen has affected acacia crops and stands with Quercus frainetto placed on soils with extreme (sandy or clayey) textures so as plopars stands placed on interdune being determine by anthropic and/or natural (droughts) modifications of the hydro- logical regime, so as of the defective way of management of the forests. 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 9 1998 9 Nr.3-4 PUNCTE DE VEDERE Silvicultura fagului în România- spre o nouă abordare?1 1. Introducere După cum este cunoscut, fagul se întinde în Europa în mod natural pe o suprafață de peste 14,1 milioane ha [10,1% din suprafața totală a pădurilor continentului, respectiv 25% din cea a pădurilor de foioase, adică pe locul al doilea, după cvercinee, care ocupă 21 milioane ha (15%)]. Țările în care specia se întâlnește pe suprafețe considerabile sunt Franța (peste 2 milioane ha), fosta Iugoslavie (peste 2 milioane ha), România (1,9 milioane ha), Germania (peste 1,7 milioane ha), fosta Cehoslovacie (peste 800 mii ha), Italia (680 mii ha), Spania (580 mii ha) (D i n c ă , 1983). în trecutul nu prea îndepărtat, fagul era considerat o specie forestieră fără valoare economică deosebită, lemnul său fiind folosit aproape în exclu- sivitate pentru combustibil. în ultimele două decenii însă, importanța speciei a crescut considerabil, în special datorită progreselor înregistrate în tehnolo- gia dc prelucrare a lemnului său. Aceasta a făcut ca interesul pentru o silvicultură a lemnului de cali- tate, prin care se urmărește producerea de furnire estetice și tehnice, să se manifeste tot mai pregnant în țări din centrul și vestul Europei. Preocuparea respectivă s-a concretizat prin elaborarea unor modele de conducere a făgetelor, prin care să se obțină sortimentele-țel dorite, la vârste ale exploata- bilității mai mici decât cele adoptate în mod tradițional. Din multe puncte de vedere, modelele silvotehnice la care ne referim sunt deosebite de cele recomandate în mod oficial pentru făgetele din țara noastră. Ținând cont dc această realitate, _ . . ,_ ■ x. , - _ . ’ Tabelul 1 precum și dc faptul ca acestea pot fi asimilate, vârstele de tăiere în făgetele cu funcții de producție și protecție din în mod critic și creator și la noi, lucrarea de România (Giurgiu, 1962,1976,1978 în xxx, 1987) față își propune prezentarea comparativă a diverselor moduri de îngrijire și conducere a făgetelor, cu accent pe obiectivele (țelurile) de producție propuse, vârsta exploatabilității, precum și modul efectiv de intervenție cu lucrări silvotehnice pînă la începerea aplicării Dr. ing. Norocel Valeriu NICOLESCU - Universitatea „Transilvania", Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Ing. Jean-Franșois MATTER - Eidgenos- sische Technische Hochschule, Ziirich Ing. Larisa-Delia NICOLESCU Regia Națională a Pădurilor, Direcția Silvică Brașov tăierilor de regenerare. 2. Obiectivele (țelurile) de producție urmărite și vârsta exploatabilității După cum preciza Giurgiu (1982), “fagul pro- duce trei sortimente esențiale pentru prezentul și viitorul economiei noastre naționale: lemn pentru furnire estetice și tehnice, cherestea și celuloză”, specia contribuind cu peste 40% la volumul masei lemnoase exploatate anual în România (Constantinescu și Tertecel, în Chiriță (resp), 1981). După Giurgiu (1982), “făgetele din România, prin însușirile lor excepționale, produc în cantități mari cel mai bun lemn de derulaj pe plan european”. Acest fapt este extrem de important în contextul situației actuale și viitoare a pieței europene a lemnului valoros deoarece, datorită calităților sale (capacitate ridicată de colorare și structură difuz-poroasă), lemnul de fag este ccl mai potrivit pentru a înlocui, în industria de producere a furnirelor, foioasele tropicale a căror ofertă pe continentul nostru, din diverse rațiuni, este în continuă scădere (J o y c e et.al., 1998). Făgetele noastre, în care se urmărește să se pro- ducă cele trei sortimente-țel (lemn rotund pentru furnire estetice, lemn rotund pentru furnire tehnice, lemn rotund pentru cherestea și celuloză), se con- duc, în general, într-o manieră tradițională (cu intervenții des repetate, având intensitate slabă- moderată) și în condiții de desime relativ ridicată (peste 250 arbori/ha) la vârste ale exploatabilității (vârste dc tăiere) lungi (Tabelul 1). (Rotation ages of Romanian beech forests performing production and pro- tection functions, according to xxx, 1987) Clasa de producție I II III rv V Sortimentul a b a b a b c d Vârsta dc tăiere, ani 120 140-150 120 140-150 110 140-150 100 90 a = cherestea; b = f urnire; c=cherestea și alte sortimente; d=celuloză, con- strucții și alte asemenea 1 Mulțumim și pe această cale domnului prof.dr.ing. Ion I. Florescu, referentul lucrării, precum și domnului prof.dr.doc.ing. Victor Giurgiu, pentru prețioasele sugestii, observații și recomandări oferite autorilor în perioada de elabo- rare a lucrării. Alte surse bibliografice românești indică vîrste ale exploatabilității de: • 85-115 ani (exploatabilitatea absolută) și 90- 150 ani (exploatabilitatea tehnică) (D i s s e s c u , REVISTA PĂDURILOR O Anul 113 O 1998 • Nr.3-4 27 1956, în Haralamb, 1967); • 80-100 ani (exploatabilitatea absolută) [Armășescu, 1975, în Chirițâ (resp), 1981)]; • 110-150 ani (lemn de derulaj) (Giurgiu, 1976); • 120-180 ani (arborete în care s-a preconizat aplicarea tratamentelor cu perioada lungă de regenerare = tăieri cvasigrădinărite, tăieri succesive cu perioada dc regenerare de cel puțin 25-30 ani) (Giurgiu, 1962, 1977, în G i u r g i u , 1978); • 130-160 ani (lemn pentru furnire estetice și tehnice) (Giurgiu, 1982). • 85-100 ani (exploatabilitatea absolută) și 140- 150 ani (exploatabilitatea tehnică, lemn pentru furnire) (Giurgiu, 1988). Soluțiile propuse în țara noastră iau în calcul, pe lîngă momentul realizării maximului creșterii medii a sortimentului-țel, și longevitatea speciei. Aceasta este, în mod teoretic, de 200-250 (rareori atinge 300 sau chiar 400-500) ani, dar scade odată cu coborârea altitudinală sau prezența arboretelor pe soluri cu exces de umiditate, unde se poate reduce la chiar mai puțin dc 150 ani (J o 1 y e t, 1916; P o s k i n , 1926; Negulescu șiSăvulescu, 1965; Haralamb, 1967; Jacamon, 1987; Stănescu et.al., 1997). Valorile vârstei exploatabilității adoptate pentru făgetele din România se găsesc într-o oarecare con- tradicție cu tendințele actuale pe plan european. în conformitate cu acestea, pentru realizarea obiec- tivelor urmărite [producerea buștenilor pentru deru- laj, din arbori verticali, cu trunchiuri drepte, cilin- drice, cu noduri rare, sănătoase și aderente, cu un fus de minimum 7-8 m lungime și diametrul de bază de 50-60 cm (B r o u i 11 e t, 1991; S c o h y, 1991; Duplat șiRoman-Amat, 1996; J o y c e et.al., 1998), în arborete mai puțin dese], se adoptă, în general vârste ale exploatabilității mai reduse, de 100-120 ani (Tabelul 2). Din lectura tabelului amintit se degajă însă și faptul că respec- tivele valori nu sunt exclusive, anumiți autori propunând cifre de 140-150 (chiar 180) ani. Opțiunea pentru producerea buștenilor de derulaj se datorează în principal faptului că, prețul sorti- mentelor de lemn rotund de fag variază în limite foarte largi, crescînd odată cu diametrul, și este favorabil, în mod evident, buștenilor pentru derulaj. Astfel, în Marea Britanie, acesta este cuprins între 45 și 55 USS/m3 (bușteni de cherestea “colorată”, cu defecte de tipul inimii roșii), 60 și 120 US$/m3 (bușteni dc cherestea “alba”, lipsită de colorații), 28 respectiv 75 și 225 US$/m3 (bușteni de derulaj) (H a r t, 1994). Alegerea buștenilor de derulaj ca obiectiv de producție ia suplimentar în considerare faptul că, în diverse țări europene, diametrul minim de la care comercializarea lemnului de fag produce beneficii (depășește cheltuielile de recoltarc-colectare) prezintă valori foarte ridicate, în Germania anilor ’80 situându-se spre 36 cm (față de 28 cm la molid, 25 cm la cvercinee și 36 cm la pin silvestru) (K e n k et.al., 1989, în S c h u t z , 1997). în plus față de țara noastră, la stabilirea vârstei exploatabilității, în diverse țări europene se ia în cal- cul un aspect fundamental pentru silvicultura lem- nului de derulaj, respectiv faptul că arborii bătrâni de fag prezintă frecvent inima roșie. Acest defect (numit și duramenul fals al fagului) este cea mai frecventă anomalie a lemnului speciei în țara noas- tră și în întregul său areal european și prezintă, drept stadiu final de alterare, apariția putregaiului (F i 1 i p o v i c i , 1964). Inima roșie se apreciază că apare, în general, începând de la 100-120 ani (F i 1 i p o v i c i, 1964; J o y c e et.al., 1998) și ia naștere ca țesut de protecție la răni (este denumit și duramen de excitație), fiind favorizată de umidi- tatea sporită și pH-ul ridicat ale solurilor din stațiu- nile de cultură (Stinghe șiSburlan, 1941; V i n t i 1 ă , 1959; J o y c e et.al., 1998). Defectul amintit este caracterizat, între altele, prin obturarea vaselor cu tile, impregnarea pereților celulari cu gome, substanțe tanante și substanțe colorante, precum și prezența unei proporții mai ridicate de lignină (42% în zona afectată, față dc doar 20-22 (30)% în lemnul fără inimă roșie) (Vintilă, 1959; Filipovici, 1964; Simionescu et.al., 1964; M i 1 e s c u et.al., 1967; Corlățeanu, 1978; Hart, 1994). Aceste caracteristici crează probleme la impreg- narea, prin procedeul Bethell-economic (vid+pre- siune), folosind substanțe fungicide (ulei de creo- zot), a lemnului de fag pentru traverse de cale ferata, care prezintă o durabilitate medie de 35-40 ani (lemn fără inimă roșie), față de doar 12-15 ani (lemn cu inimă roșie) (Vi n t i 1 ă , 1959, 1978). Probleme similare există și la aburire, tehnologie aplicată în România anilor ’80 la circa 70% din pro- ducția de cherestea de fag și integral la cea de frize pentru parchet (Furnică și Beldeanu, 1985). Prezența inimii roșii (chiar sănătoase), deși permite multiple utilizări ale lemnului, nu se admite în țara noastră pentru sortimentele furnire estetice REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 ® 1998 • Nr.3-4 (de calitatea I) din specii indigene (STAS 1122-89) și parchete din lemn masiv de fag pentru pardoseli (clasa I, față) (STAS 228/4-77),' deci la obținerea unor produse superioare, de marc interes economic. Din motivele prezentate mai sus și deoarece inima roșie este un defect dependent dc vârstă, care reduce puternic prețul de vânzare a lemnului de fag (la 50% în Danemarca și chiar mai puțin în Germania) (J o y c e et.al., 1998), în silvicultura europeană se consideră că apariția acesteia poate fi controlată printr-un mod activ de conducere a arboretelor (silvicultură dinamică, silvicultură energică'). Acesta este caracterizat în principal prin intervenții cu rărituri puternice (forte), începute relativ devreme, care contribuie la dezvoltarea coroanei și accelerarea creșterii radiale, chiar cu riscul de apariție a pierderilor la creșterea în înălțime. în acest mod, se preconizează ca sorti- mentele dorite să fie obținute la vârste ale exploata- bilității mai scurte, în general până la 120 ani (Tabelul 2), când riscul de apariție a inimii roșii este mult redus (J a c a m o n , 1987; B o u c h o n et.al., 1989; S c o h y, 1991; Bastien, 1995; Schiitz șiBarnola, 1996): noastră și diverse țări central și vest-europene, con- siderăm utilă prezentarea comparativă a diverselor modele silviculturale propuse, defalcate în raport cu tipul de intervenții (înainte de realizarea primei rări- turi = degajări, depresaje și curățiri, respectiv în perioada de aplicare a răriturilor). 3.1. Silvicultura făgetelor tinere parcurse cu degajări, depresaje și curățiri în țara noastră fagul se regenerează integral prin aplicarea tratamentelor cu regenerare naturală sub masiv (în special tăieri succesive), ceea ce conduce la desimi foarte ridicate, de ordinul zecilor de mii de puieți la ha, în momentul realizării stării de masiv. Silvotehnica aplicată făgetelor tinere presupune în general intervenții cu intensități slabe-moderate, care să asigure menținerea unei desimi ridicate a arboretului, soluția respectivă luând în considerare o serie de aspecte, cum ar fi: • faptul că, în tinerețe, creșterea în înălțime a fagului este lentă (în medie 10 cm/an în primii 5 ani), abia după 30-40 (50) ani realizând maximul care atinge valori mari, de până la 80 cm/an (Jolyet, 1916; Poskin, 1926; Negulescu și S ă v u 1 e s c u , 1965; 3. Silvotehnica aplicată făgetelor în țara noastră și pe plan european în general, pentru stabilirea silvotehnicii (în special a aspectelor caracteristice rări- turilor), posibil de aplicat făgetelor, în Europa se dispune de rezultate a numeroase expe- riențe, unele dintre ele foarte vechi (de peste 100 de ani) (Foret-de-Haye în Franța, răriturile lui Seebach în Germania, Danemarca, Elveția etc). Acestea au permis elaborarea a numeroase linii de conduită, modele de gospodărire, norme silvicul- turale, dintre care o parte a celor franceze au fost deja prezentate în literatura noas- tră de specialitate (Bolea et.al., 1993/1). Datorita diferențelor care există în realizarea îngrijirii și conducerii făgetelor între țara Tabelul 2 Vârsta exploatabilității în arborete de fag din diverse țări europene (Rotation age of becch forests in some European countrics) Sursa bibliografică Țara Vârsta exploatabilității, ani Desimea la exploatabilitate, arb/ha Observații Schutz, 1990 Elveția 120-150 150 Lanier, 1986 Franța 120-140 100(80-120) Bary-Lenger et a/.,1988 Belgia 120-180 Kerr și Evans, 1993 Marca Britanic 75-120(a) 110-140(b) 100-120 a-cherestea b=fumire Hait, 1994 Marea Britanic 75-120(a) 110-140(b) 100-120 a=cherestea b-fumire Evans, 1984 Marea Britanie 100-130 100-120 Brouillet, 1991 Franța 80-100 70 Scohy, 1991 Belgia 80-100 120-150 Păduri particulare Schădelin, 1938 (în Bouchon et.al., 1989) Elveția 100-120 100-120 Joyce er.a/.,1998 Irlanda 100-120 100-120 Piketty, 1982 Franța 80-100 - Păduri particulare Dupiat și Roman-Amat, 1996 Franța 100-120 70-120 ■ Martinot-Lagarde, 1981, în Schutz și Bamo!a,1996 Franța 90-120 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 29 Boudru, 1989; Hart, 1994; Stănescu et.al., 1997); • temperamentul de umbră al fagului, care suportă bine starea de masiv des, datorită punctului de compensație redus al frunzelor (pot rezista la intensități ale luminii de până la 2% din lumina naturală) (Watt, 1923, în Petcrs, 1992). Cu toate acestea, în arborete naturale foarțe tinere, excesiv de dese (uneori peste 50.000 exemplare/ha), intensi- tatea eliminării naturale este foarte ridicată și poate atinge până la 30-40% din numărul de arbori (Petrescu et.al., 1984). în plus, coroana de umbră a fagului, care ocupă 2/3 din volumul total al acesteia (B u r g e r , 1939; Badoux, 1939, ambii în Schiitz, 1990), asigură până la 50% din producția totală a speciei în perioada de vegetație (Kunstle și Mitscherlich, 1975, în Schiitz, 1990). Este însă demn de menționat și fap- tul că umbrirea puternică cauzează reducerea creșterii totale (a sporului dc biomasă) și lăbărțarea coroanelor (Evans, 1984); • capacitatea relativ redusă de elagare naturală la vârste mici, procesul amintit decurgând lent; în ast- fel de condiții, și procesul de îndreptare a tulpinilor decurge greoi (E v a n s , 1984). Intervențiile slabe-modcrate cu degajări, depre- saje și curățiri dau posibilitatea formării timpurii de tulpini drepte, bine elagate (Pctrcscu, 1971). Schema dc intervenții cu aceste lucrări [impusă la noi prin normele tehnice în vigoare (xxx, 1986), dar fiind prezentată și dc N e g u 1 e s c u și Damian, 1966; Mi lese u et.al., 1967; Ne gu 1 e‘s cu et.al. ,1973; Constan- ti n e s c u , 1976; Petrescu et.al., 1984], cuprinde următoarele intervenții: • degajări, cu periodicitatea de 2-4 (5) ani; • curățiri (câte 1-2), cu o periodicitate dc 3-5 ani, începute în (nuieiiș) prăjiniș, când înălțimea supe- rioară (dominantă) este de 8-1 Om. în cazul ambelor lucrări, pragul maxim de reducere a consistenței are valoarea 0,8. Alte lucrări românești aduc însă o scrie de pre- cizări importante privind silvotehnica aplicabilă făgetelor, dintre care unele demne de inclus în modelul actual dc conducere a arboretelor, cum sunt: ° lipsa de necesitate a dcpresajelor în desișurile pure și uniforme de fag (Petrescu, 1971); • parcurgerea arboretelor cu o singură curățire (când diametrul mediu este de 7-8 cm și în urma căreia să rămînă 3800-4000 arbori/ha, în funcție de 30 clasa de producție), datorită faptului că intervenția cu astfel de lucrări se face în faza dc prăjiniș care, în cazul făgetelor, se parcurge în 5-7 ani (A r m ă ș e s c u , 1990/1, 1992); • stabilirea intensității curățirilor (a indicelui de recoltare, în procente din volumul pe picior înainte de intervenție) în funcție de densitatea arboretului, aceasta oscilând între 3% (indice de densitate ID = 0,86-0,95) și 18-22% (ID 1,20), deci atingând nivelul curățirilor de intensitate forte (Armășescu, 1990/1, 1992). • folosirea indicelui de densitate ca mijloc de control pentru intervențiile cu curățiri (pragul critic al densității, stabilit în funcție de actualele tabele de producție, are valoarea 0,85, dar densitatea optimă sub raport auxologic, care corespunde maximului de randament economic, se consideră a fi cuprinsă între 0,85 si 1,00) (Giurgiu et.al., 1989). în contradicție cu cercetările românești și normele tehnice actuale se situează rezultatele investigațiilor lui Bolea et.al, (1993/2 și 1993/3), care consideră că prăjinișurile de clase de producție superioare-mijlocii, cu vârsta de 20-30 ani și înălțimea dominantă de 6-12 m, parcurse anterior cu depresaje sau curățiri moderate, se pot parcurge cu curățiri puternice (clasa de producție a IlI-a), respectiv foarte puternice (clasa de producție I). în centrul și vestul Europei, făgetele se regenerează atât pe cale naturală, în urma aplicării tratamentelor tăierilor succesive sau tăierilor jardi- natorii (cvasigrădinărite) (Evans, 1984, 1988; Lanier, 1986; Boudru, 1989; M a 11 h e w s , 1989; S a v i 11, 1991; K e r r și Evans, 1993), cât și prin plantații (cu distanțe de plantare în general de 1,5 x l,5m sau 2 x 2m, dar ajungând la 3 x 3m, deci în consens cu tendințele actuale, justificate economic, de reducere a desimii plantațiilor la instalare) (D u b o i s , 1987; Bary-Lenger et.al., 1988; Boudru/ 1993; Kerr și Evans, 1993). Prin comparație cu silvicultura noastră, modelele silvotehnice adop- tate în făgetele din diverse țări europene, deși prezintă multe componente similare, se deosebesc prin faptul că: ’ datorită costului ridicat, degajările sau depre- sajele se execută în special cu mijloace mecanice și sunt combinate, aproape obligatoriu, cu deschiderea de culoare de exploatare (de 2-3 m lățime, situate la 40-60m distanță unele față de altele) și culoare sil- viculturale (perpendiculare pe cele de exploatare, de 1-2 m lățime, la 6-10 m între ele), de pe care sc REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 N,arb/ha 30*—-------------------------------------------------------------------- O 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 32 34 Nom»m Fig. 1 Norme silviculturale pentru făgetele din Franța. (Silvicultural guideiines for beech forests in France); I = stați- uni de bonitate superioară; II = stațiuni de bonitate mijlocie; III = stațiuni de bonitate inferioară; Dp D2 = depresaje (curățiri); Rp R2.... = rărituri (după Duplat și Roman-Amat, 1996) REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 31 realizează atât degajările-depre- sajele, cât și curățirile (Lan ier, 1986; B r o u i 11 e t, 1991; D u p 1 a t și R om an - A mat, 1996; J o y c e et.al., 1998); • în faza de compresiune (de formare a tulpinilor) se execută una, maximum două curățiri, care au o intensitate slabă-moderată și se realizează la înălțimi dominante de 7-8 m (varianta cu o singură curățire), respectiv dc 5-6 și 9-1 Om (varianta cu două curățiri), la încheierea lor în arborete rămânând maximum 2200-3000 ex/ha (varianta cu o curățire), respectiv 1800-2200 ex/ha (când se aplică două curățiri) (B r o u i 11 e t, 1991), deci cu minimum 1000 ex/ha mai puține decât în recomandările normelor noastre tehnice. După încheierea curățirilor se prevede să nu se mai intervină cu nici un gen de lucrări până când faza de elagaj natural a arboretului (când lungimea de fus elagat, considerată țel, a atins minim 7-8m) a fost realizată. Acestă fază se consideră încheiată când arboretul atinge înălțimi dominante relativ mari, de 12-14 m (Figura 1) (D e m o 1 i s , 1991; D u p I a t șiRoman-Amat,l 996). 3.2. Rărituri în făgete Cheia realizării obiectivelor de producție sta- bilite constă, în mod cert, în modul de proiectare și aplicare a răriturilor. în țara noastră, după instrucțiunile în vigoare (xxx, 1986), dar și după alte lucrări (M i 1 e s c u et.al., 1967 și, parțial, Petre seu, 1971; Petre seu et.al., 1984; Giurgiu et.al., 1989), răriturile dc aplicat sunt cele combinate, care prezintă următoarele caracteristici: • încep relativ devreme, la 25-30 de ani; • se recomandă alegerea arborilor considerați de viitor, în număr de 250-300 ex/ha; • au o intensitate moderată-forte în faza de păriș și moderată în codrișor și codru mijlociu, aplicându-se relativ forte în plafonul superior (pentru favorizarea arborilor de viitor) și foarte slab în plafonul inferior al arboretului. Indicii dc recoltare prin rărituri (în procente din volumul pe picior înainte de începerea intervenției), în arborete cu consistența 0,9-1,0, par- curse sistematic, sunt redați în tabelul 3; • periodicitatea răriturilor este de 6-8 ani la început, mai târziu ajungând la 8-12 ani; • consistența arboretelor, după fiecare inter- venție, se poate reduce până la 0,80-0,75 și chiar 0,7 în cele de productivitate superioară; Tabelul 3 Indici de recoltare prin rărituri în făgetele din România (după xxx, 1986) (Thitining intensities in Rotnania beech forests, according to xxx, 1986) Formația Vârsta, ani 21-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-90 91-100 Peste 100 Făgete 15 14 13 12 10 9 8 7 5 • intervențiile (cele cca șase de aplicat de-a lun- gul vieții arboretului) se realizează până la o vârstă de 70-80 ani (chiar 85 ani, când se urmărește pro- ducerea lemnului pentru furnire), după care acestea se parcurg doar cu lucrări de igienă pana la atingerea vârstei exploatabilității. Referitor la tipul de răritură se constată că există în silvicultura noastră și alte opinii, care recomandă aplicarea unor variante ale răriturii de sus [răritură daneză, în făgetele de productivitate superioară (Nițescu șiAchimescu, 1979); răritură selectivă (elvețiană, a lui Schădelin) în arborete de aceeași productivitate (C o n s t a n t i n e s c u , 1976); răritură clasică de sus (C o n s - tantinescu, 1976; Giurgiu, 1979)]. Abordarea oficială (rărituri combinate, cu inten- sitate moderată) conduce însă la extragerea unor volume reduse la fiecare intervenție care, după Petrescu et.al. (1984), sunt cuprinse, în mod predominant, între 21 și 40 m3/ha (situațiile când se extrag peste 60 m3/ha/intervenție sunt rare, frecvente fiind cele în care volumul extras nu depășește 15-20 m3/ha). în corelație cu faptul că, în general, volumul arborelui mediu extras prin rărituri nu depășește 0,200 m3/fîr, iar parchetele se găsesc în regiuni greu accesibile sau pe terenuri cu pante mari (deci cheltuielile de recoltare-colectare sunt mari), este evident că astfel de intervenții sunt neatractive din punct de vedere economic, iar lemnul partizilor puse în valoare în condițiile respective sc vinde cu dificultate. în ultima perioadă se constată apariția unor lucrări (Armășescu, 1990/1, 1990/2, 1992)- care, pe baze auxologice, consideră că răriturile de intensitate slabă și moderată nu sunt indicate în făgete, cele forte fiind singurele care satisfac, într-o măsură superioară, exigențele silvobiologice ale speciei. Acestea ar trebui să înceapă la vârste variabile cu clasa de producție a arboretului (25-30 ani în arborete de productivitate superioară, 30-35 ani în cele de productivitate mijlocie și 40 ani în arboretele de productivitate inferioară), să utilizeze densitatea în stabilirea indicilor de recoltare și ca mijloc de control al răriturilor (indicele optim de 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 densitate după intervenție = 0,85 în păriș și codrișor și 0,80 în codru mijlociu) și, după parcurgerea cu doar 4-5 intervenții și atingerea vârstei de 70 ani, să se sisteze, urmând ca făgetele să fie parcurse până la atingerea vârstei exploatabilității doar cu lucrări de igienă. într-o astfel de abordare, volumul posibil de recoltat la fiecare răritură, stabilit în funcție de clasa de producție a arboretului și indicele său de densi- tate înainte de intervenție, este mai mare decât valorile amintite (poate ajunge, în cazul arboretelor dese, chiar și până la 80 m3/ha), ceea ce poate face și aceste lucrări, în mod evident,să fie atractive sub raport economic. în țări din Europa centrală și de vest se con- sideră, aproape în unanimitate, că arborctclc de fag trebuie parcurse cu rărituri selective, de sus (mai rar combinate), începute adesea devreme, cu inten- sități și periodicități mari (Evans, 1984; Lan ier, 1986; B o u c h o n et.al., 1989; Bourgau, 1991; Brouillet, 1991; S c o h y , 1991; Neckelmann, 1992; Kerr și Evans, 1993; Hart, 1994; Duplat și Roman-Amat, 1996; Joyce et.al., 1998). Varianta de intervenție cu rărituri de sus și de intensitate marc (forte) a fost aleasă deoarece: 8 fagul posedă, până la vârste înaintate (cca 80 ani), o propensiune uimitoare de a reacționa la inter- venții silviculturale și de a-și dezvolta rapid coroana în spațiul suplimentar care i se oferă, reînchizând rapid și fără probleme coronamentul, respectiva aptitudine atingând apogeul de-a lungul perioadei de creștere maximă în înălțime (Evans, 1984; Bouchon et.al., 1989; Schutz, 1990; Kerr și Evans, 1993; Duplat și Roman-Amat, 1996). în acest context merită amintite rezultatele așa-numitelor rărituri hipervirulente (răriturile lui Seebach, după numele silvicultorului de la Hanovra care le-a propus), apli- cate în făgete din diverse regiuni ale Germaniei la finele secolului trecut. Acestea s-au realizat în arborete pure cu vârsta de 65-70 ani, parcurse cu o singură tăiere, prin care s-a extras 65-70% din mate- rialul pe picior și s-a redus suprafața de bază de la 35-39 m2/ha la 11 m2/ha, precum și volumul la 130 m3/ha. După această intervenție unică, până la vârsta exploatabilității, nu s-a mai intervenit decât cu lucrări de igienă. La 30 ani după răritură, corona- mentul s-a reînchis, iar la atingerea vârstei exploata- bilității s-a constatat că arborii au reacționat foarte pozitiv la astfel de intervenții violente, răriturile REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 ♦ 1998 • Nr.3-4 neproducând efecte majore asupra stabilității și pro- ducției arboretului (D i 11 m a r , 1991, în Schutz și Bamola, 1996, Schutz, 1997); • lemnul de fag pentru derulaj, cu densități, con- trageri și durități reduse, este posibil de produs doar de arbori cu coroane bine dezvoltate, apărute ca efect al răriturilor cu intensități mari (forte) (J a c a m o n , 1987; Kellcr et.al., 1976; P o 1 g e , 1980, ambii în Bouchon et.al., 1989). în legătură cu aceasta este cunoscut faptul că, cu cât volumul coroanei arborilor de fag este mai mare, cu atât creșterea radială (lățimea inelelor de creștere) este mai mare și, în consecință, calitatea tehnologică a lemnului pentru derulaj este mai bună (P o 1 g e , 1973; Keller et.al., 1976, în Petrescu et.al., 1984); 8 chiar și după rărituri cu intensități mari, fagul are o tendință redusă dc a produce crăci lacome (J o 1 y e t, 1916; Evans, 1984; Hart, 1994). Acestea se consideră că pot apărea doar în făgete cu structuri neregulate (Schutz, 1992, în Schutz și Bamola, 1996) sau în cazul arborilor puțin viguroși, din arborete puternic rărite (Bouchon et.al., 1989). Este însă obligatoriu de subliniat că, deși produc accelerarea creșterii radiale (cea în înălțime se reduce slab odată cu creșterea intensității inter- venției), răriturile forte pot avea, dacă se aplică cu intensități exagerat dc mari, consecințe negative asupra calității masei lemnoase comercializabile (noduri cu diametre mai mari, forme mai conice ale trunchiurilor, etc). Astfel de intervenții afectează negativ și stabilitatea arboretelor, conducând la reducerea diversității lor dimensionale (coeficientul de variație a diametrelor scade pe măsura creșterii intensității lucrării, deoarece proporția arborilor dominanți și codominanți crește în paralel), arboretele tinzând să se monoplafoneze (Giurgiu et.al., 1989; Neckelmann, 1992; Spârchez, 1997). Principalele caracteristici ale răriturilor aplicate în făgetele din zona centrală și vestică a Europei sunt următoarele: • încep adesea, datorită imposibilității de vânzare a lemnului de dimensiuni mici recoltat prin primele rărituri, cu întârziere (1a 35-45 ani), când înălțimea dominantă este de 12-14 m, după cc, de la ultima curățire, realizată la finele prajinișului (hdom = 9- lOm), arboretul a fost lăsat să crească fără inter- venții, pentru a se realiza înălțimea de elagaj natural dorită (7-8m) (Duplat și Roman-Amat, 33 1996) sau 60% din înălțimea totală (Boudru, 1989); • intensitatea lucrărilor se stabilește în diverse moda- lități: 1. Ca procent din numărul de arbori existenți înainte de intervenție, atingând valori ridicate (35-40%, în funcție de productivitatea arboretu- lui) (B o u r g a u , 1991); 2. La nivel marginal (maximum 70% din creșterea medie maximă în volum), în acest mod volumul de extras prin rărituri reprezentând, la exploatabilitate, între 40 și 70% din producția totală a arboretului (H a r t, 1994); 3. în valori de suprafață de bază (se elimină 6-8 m2/ ha/intervenție prin răriturile din faza de formare a coroanelor și cca 5m2/ ha/intervenție prin răritu- rile din faza de îngroșare a trunchiurilor (Figura 2). în general se consideră că, în prima treime a ciclului, nivelul critic de reducere a suprafeței de bază (care, odată depășit, poate conduce lâ reducerea creșterii și a pro- ducției), prin rărituri, reprez- intă 40-50% din suprafața de bază a făgetelor neparcurse cu lucrări, în timp ce, pe ansamblul ciclului, aceasta este egală cu 60-70% din suprafața de bază a aceluiași gen de arboret (Neckelmann , 1992). • periodicitatea răriturilor se stabilește, de asemenea, în diverse modalități: 1. în ani, respectiv 3-5 în faza de formare a coroanelor și 8-10 în cea de îngroșare a trunchiurilor (Scohy, 1991), 5 ani la început, apoi 8 ani (B r o u i 11 e t, 1991), 4-6 ani (B o u r g a u , 1991), 8-12 ani, dar putând fi redusă la 4-6 ani în arborete de productivitate superioară (Boudru, 1989); 2. în ani, stabilită ca 1/10 din vârsta arboretului 34 Fig. 2 Norme silvkulturale pentru pădurile particulare de fag din Belgia (Silvicultura! guidelines for privately-owned beech forests in Belgîum); A -faza de formare a trunchiurilor; B = faza de formare a coroanelor', C = faza de îngroșare a trunchiurilor; 1, 2, 3 = curbe de conducere a arboretelor după suprafața de bază; 4 = curba de descreștere a numărului de arbori cu vârsta (după Scohy, 1991). înainte de intervenție (3 ani când vârsta este de (30) 35 ani; 4 ani când aceasta variază între 35 și 45 ani; 5 ani la vârsta de 45-55 ani etc) (J o y c e et.al., 1998); 3. La creșterea înălțimii dominante cu o valoare fixă, de 2-3 m (3m în cazul arboretelor de produc- tivitate superioară, 2,5 m în cele de productivitate mijlocie și 2m îh făgetele de productivitate infe- rioară) (Figura 1) (Duplat și Ro man - Amat, 1996). Modalitățile de stabilire a periodicității, enumerate REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 mai sus, sunt aplicate în mod curent pădurilor cu compoziții variate (cu baza în rășinoase sau foioase) din centrul și vestul Europei și au fost prezentate in extenso de Florescu si Nicolescu (1998), • desemnarea arborilor de viitor se face cu ocazia primei rărituri sau, mai frecvent, înaintea celei de-a doua intervenții cu acest gen de lucrări, când înălțimea dominantă este egală cu cca 18 m, iar vârsta variază între 30 și 40 ani (B o u r g a u , 1991; B r o u i 1 1 e t, 1991; D u p 1 a t și R o m a n - Amat, 1996). Selecția acestora trebuie făcută doar după realizarea celor două condiții, deoarece au fost constatate inversiuni de rang social (clase poziționale) în arborete mai tinere (B o u c h o n et.al., 1989). Recomandarea de mai sus este în con- tradicție cu părerea lui Bolea et.al. (1993/2), care consideră posibilă desemnarea arborilor de viitor cu ocazia ultimelor curățiri; • în general se aplică 5-6 rărituri, acestea sistân- du-se la cca 80 de ani (L a n i e r , 1986; S c o h y, 1991), respectiv înainte cu cca 20 de ani de realizarea vârstei exploatabilității (J oy c e et.al., 1998), după care făgetele se parcurg doar cu lucrări de igienă. în cazuri speciale, când o parte din arborii de viitor prezintă forme defectuoase sau sunt elagați necorespunzător, se recomandă intervenția cu lucrări (tăieri) de corectare a formei coroanei sau cu elagaj artificial. [Este demn de amintit faptul că o astfel de recomandare există, pentru situații simi- lare, și în literatura noastră de specialitate (Bolea et.al., 1993/2)]. Cele două intervenții trebuie însă să se limiteze la arborii de viitor cu probleme de formă și elagaj și să se realizeze la începutul părișului (diametrul âprox. 15cm), pe cca 4-6 m înălțime, prin îndepărtarea ramurilor subțiri, cu diametre de maxi- mum 3cm (Hubert șiCourraud, 1987; S c o h y , 1991, Soutrenon, 1991). Este însă obligatorie aplicarea corectă a tehnicii elagajului artificial deoarece rănile create printr-o intervenție necorespunzătoare pot reprezenta porți de pătrun- dere a ciupercii Nectria ditissima, care cauzează cancerul fagului (Hubert și G o u r r a u d , 1987). 4. Concluzii și propuneri Lucrarea de față, fără a avea pretenția epuizării unui subiect vast și extrem de controversat, a dorit să creeze o imagine cât mai completă a silviculturii aplicată făgetelor în țara noastră și în câteva țări europene cu tradiție în domeniul forestier. Din cele prezentate, pentru aceste țări, se pot degaja unele concluzii și propuneri interesante și în contextul făgetelor din țara noastră (în majoritate arborete pure și practic pure), chiar dacă, în general, condițiile în care apar acestea [în general pe terenuri cu pante relativ mari (valoarea medic = 258)] (Giurgiu, 1978), sunt relativ diferite de cele din alte țări europene. Aceste concluzii și recomandări se pot rezuma astfel: 1 . Silvicultura aplicată făgetelor în unele țări europene ește una dinamică, prin care se urmărește obținerea lemnului de calitate, folosibil pentru pro- ducerea de sortimente superioare (furnire estetice și tehnice). Aceasta se aseamănă, din anumite puncte de vedere, cu cea practicată la noi, dar include și numeroase componente esențial diferite, cum sunt: • Obligativitatea realizării accesibilității inte- rioare a făgetelor tinere, încă din perioada aplicării degajărilor sau a curățirilor. Tehnica respectivă este cunoscută și recomandată de multă vreme și în lucrările de specialitate de la noi (inclusiv în normele tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor), fără însă a fi aplicată pe scară largă (P e t r e s c u , 1966, 1971, 1972, 1978; xxx, 1986); • Obligativitatea alegerii și evidențierii, prin mijloace specifice (punctare sau inelare cu vopsea, marcolare) a arborilor de viitor încă de la începerea aplicării răriturilor (la prima sau a doua intervenție); ■ Intervenția cu rărituri de intensitate forte, care să conducă la realizarea sortimentelor-țel la vârste ale exploatabilității mai reduse. 2 . Stabilirea exploatabilității nu doar pe baze auxologicc, ci și m funcție de modelele silviculturale aplicabile și defectele care conduc la declasarea sor- timentclor-țel de lemn. Cele două caracteristici de mai sus ne determină să propunem luarea lor în considerare și în silvicul- tura noastră, prin: • Modificarea, pe baza unor noi cercetări și a rezultatelor consemnate în literatura europeană din- tre care o mare parte au fost incluse în materialul dc față, a modului de îngrijire și conducere a făgetelor propus prin actualele norme tehnice (xxx, 1986). Din anumite puncte de vedere, acestea reprezintă, atât în cazul făgetelor, cât și al altor formații forestiere, o piedică majoră în realizarea unor lucrări silvotchnice (în special rărituri) care să fie viabile și atractive și sub raport economic. • Stabilirea vârstelor de tăiere, bazate actual- mente pe cercetări îndelungate și recomandate prin REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 35 normele de amenajare a pădurilor (ediția 1986) și Legea 2/1987, pe baze complexe, nu numai auxo- logice ci și în raport cu defectele specifice fagului (în principal prezența inimii roșii), care îi reduc posibilitățile de valorificare superioară.. în acest sens, faptul că, încă din anii '60 (F i 1 i p o v i c i, 1964), se semnala că, inclusiv în făgetele din Banat, considerate cele mai valoroase de pe catena sudică a Carpaților, inima roșie apare la arbori cu vârste de peste 100-120 ani, ne obligă să ne întrebăm dacă nu cumva vârstele de tăiere (care ajung până la 150 ani), în cazul făgetelor unde se urmărește obținerea sortimentelor de lemn pentru derulaj (furnire), nu sunt exagerat de mari. Este evident că răspunsul la cele două propuneri- recomandări poate fi oferit doar de cercetări com- plexe, de lungă durată, prin care să fie apli- cate modele silvotehnice variate (specifice atât României, cât și altor țări europene) începând de la vârste mici, arboretelor noastre de fag, situate în condiții staționale diverse. în acest sens, trebuie reflectat în permanență la cuvintele prof. Marin D r ă c e a după care, în condițiile “continentului în miniatură al țării noastre", “tratamentul pădurii din esența care ne preocupă, spre a se conforma prin- cipiului păstrării permanentei sănătăți a solului și a pădurii, trebuie să recurgă la procedee tehnice foarte diferite în detaliu de la ținut la ținut și chiar de la loc la loc în același ținut" (în G i u r g i u , 1995). BIBLIOGRAFIE Armășescu, S., 1990: Aspecte privind tehnica lucrărilor de îngrijire în făgete. în: Revista Pădurilor, nr. 2, pag. 73-76. Armășescu, S., 1990: Rezultate ale cercetărilor auxologice privind densitatea optimă în molidișuri și făgete. în: Revista Pădurilor, nr. 3-4, pag. 151-155. Armășescu, S., 1992: Contribuții în problematica curățirilor și răriturilor în molidișuri și în făgete, pe criterii auxologice. în: Revista Pădurilor, nr. 3, pag. 30-33. Bary-Lenger, A., Evrard, R., Gathy, P., 1988: La forât. Editions du Perron, Lidge, 619 pag. B a s t i e n , Y„ 1995: L'ixpirience danoise de l’eclaircie de hâtre de Totterup. In: Revue Forestiere Franțaise, XLVII, nr. 2, pag. 133-136. Bolea, V., M a n, G., N i c o 1 e s c u, L., Popescu,E.,Vlonga,Șt, 1993/1: Sisteme silvicultura- le adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. în: Revista Pădurilor, nr. 2, pag. 21-24. Bolea, V., Man, G, P o p e s c u, E., Vlonga, St., Nicolescu, L., F ă r c a s, C., Bujilă, M., L U c a c i, D., 1993/2: Intensivizarea operațiunilor culturale în făgete, primul pas spre o silvicultură a lemnului de calitate. în: Lucrările Sesiunii anuale de comunicări științifice, I.C.A.S Brașov, 3 martie 1993, pag. 213-218. Bolea, V., Vlonga, St, Nicolescu, L., M a n, G., Bujilă, M., Popescu, E., Fărcaț, C., Lu c ac i ,D, 1993/3: Curățiri intensive în făgete. Efecte ime- diate și de perspectivă. In: Lucrările Sesiunii anuale de comu- nicări științifice, ICAS Brașov, 3 martie 1993, pag. 219-226. Bouchon, I, D h 61 e, J.-F., L a n i e r, L., 1989: Note sur la râaction individuelle du hâtre a diffârentes inten- sites d’iclaircies et a differents âges. In: Revue Forestiere Franțaise, XLI, nr. 1, pag. 39-50. B o u d r u , M., 1989; Forât et sylviculture: sylviculture appliquee. Les Presses Polytechniques et Universitaires de Gembloux, Gembloux, 248 pag. B o u d r u , M., 1992: Forât et sylviculture: boisements et reboisements artiflciels. Les Presses Polytechniques et Universitaires de Gembloux, Gembloux, 343 pag. Bourgau, J.-M., 1991: fclaircie dans le hâtre et normes de sylviculture en Picardie. în: Bulletin technique, nr. 22, Office National des Fonrts, Paris, pag. 21-29. Brouillet,L., 1991; La sylviculture des peuplements reguliers de hâtre en Franc he-Comtâ: dela regeneration naturelle ă la premiere âclaircie. în: Bulletin technique, nr. 22, Office National des For&ts, Paris, pag. 9-19. C h i r i ț ă, C. (resp), 1981: Pădurile României. Editura Academiei R.S.R, București, 573 pag. Constantinescu, N., 1976: Conducerea arboretelor. voi. II, Editura Ceres, București, 402 pag. Corlățeanu.S., 1978: Produse forestiere. Partea I - Lemnul, Reprografia Universității, Brașov, 197 pag. D e m o 1 i s , C., 1991: Influence de la sylviculture sur l'elagage natureldu hâtre. In: Bulletin technique, nr. 22, Office National des Foncts, Paris, pag. 31-42. Dincă, L, 1983: Resursele forestiere ale Europei. Editura Ceres, București, 482 pag. D u b o i s , J. M., 1987: La plantation du hâtre â grand ecartement. In: Informations-ForOț Afocel-Armef, nr. 4, pag. 251-265. D u p 1 a t, P„ R o m a n - A m a t, B„ 1996: Sylviculture du hâtre. In: Bulletin technique, nr. 31, Office National des Forâts, p. 29-33. Evans,!., 1984: Silviculture of broadleaved woodland. Forestry Commission Bulletin 62, HMSO, London, 232 pag. Evans,!, 1988: Natural regeneration of broadleaves. Forestry Commission Bulletin 78, HMSO, London, 46 pag. F i 1 i p o v i c i, J., 1964: Studiul lemnului, voi. L, Editura Didactică și Pedagogică, București, 424 pag. Flore sc u “ LL, Nicolescu, N.V., 1998: Silvicultura, voi. II Silvotehnica, Editura Universității Transilvania, Brașov, 194 pag. Furnică, H., Beldeanu, E., 1985: Exploatarea pădurilor cu elemente de industrializare a lemnului, Editura Ceres, București, 361 pag. Giurgiu, V., 1976: Optimizarea vîrstelor de tăiere a arboretelor, componentă importantă a măsurilor de conservare și dezvoltare a fondului forestier. în: Revista Pădurilor, nr. 1, pag. 22-32. Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București, 308 pag. Giurgiu, V., 1979; Dendrometrie și auxologie forestieră, Editura Ceres, București, 692 pag. G i u r g i u, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București, 407pag. Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții multiple. Editura Ceres, București, 290 pag. Giurgiu, V., Armășescu, S., Zaharescu, REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 36 CI., Decei, L, Mano le, Gh., Buga, S., 1989: Fundamente auxologice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor, ICAS, seria a Il-a, București, 102 pag. G i u r g i u , V., 1995: Marin Drăcea în istoria, prezentul și viitorul silviculturii românești, Editura Ceres, București, 158 P«g- Haralamb, At, 1967: Cultura speciilor forestiere, Editura Agro-Silvică, București, 755 pag. H a r t, C., 1994: Practicai forestry for the agent and sur- veyor, third edition, Alan Sutton Publishing Ltd., Stroud, 658 pag- H u b e r t, M., Courraud, R., 1987: Elagage et taille de formation des arbres forestiere, Institut pour le ddveloppement forestier, Paris, 292 pag. J a c am o n , A., 1987: Guide de dendrologie, Tome II. Feuillus, ENGREF, Nancy, 256 pag. J O 1 y e t, A., 1916: Trăite pratique de sylviculture, Librairie J.-B. Baillidre et Fils, Paris, 724 pag. J o y c c , P.M., Huss, L, Pfeifer, A., McCarthy, R., Hendrick, E., 1998: Growing broadleaves. Silvicultura! guide- lines for ash, sycamore, wild cherry, beech and oak in Ireland, COFORD, Dublin, 144 pag. K e f r , G., E v a n s, J., 1993: Grcwing broadleaves for timber, Forestry Commission Handbook 9., HMSO, London, 95 pag. L a n i e r , L., 1986: Precis de sylviculture, ENGREF, Nancy, 468 pag. M a 11 h e w s , J.D., 1989: Silvicultural systems, Clarendon Press, Oxford, 284 pag. Mi le seu, I., Alexe, A., Ni c ove seu, H., S u c i u , P., 1967: Fagul, Editura Agro-Silvică, București, 581 pag. Neckelmann, J., 1992: Experiences from Danish thinning experimente. In; Seminar of thinning operations, FAO/International Labour Organisation, The Danish School of Forestry, Fredensborg, pag. 69-84. Negulescu, E.G., Săvulescu, Al., 1965: Dendrologie, ediția a Il-a, Editura Agro-Silvică, București, 511 P°g Negulescu, E.G., D a m i a n , 1., 1966: Dendrologia, cultura ți protecția pădurilor, Editura Didactică și Pedagogică, București. Negulescu, E.G., S t ă n e s c u , V, Florescu, I.L, T î r z i u, D., 1973: Silvicultura, volum. II, Editura Ceres, București, 372 pag. N i ț e s c u, C., Achimc seu, C, 1979: Tehnica cul- turilor silvice. Lucrări de îngrijire și conducere a pădurilor, Editura Ceres, București, 256 pag. P e t e r s , R., 1992: Ecology of beech forests in the north- ern hemisphere, CIP-Gegevens Koninklijke Bibliotheek, Den Haag, 125 pag. Petrescu, L., 1966: Aspecte privind raționalizarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor. In: Revista Pădurilor, nr. 11, pag. 628-631. Petrescu, L., 1971: Îndrumător pentru lucrările de îngrijire a arboretelor, Editura Ceres, București, 410 pag. Petrescu, L., 1972: Unele aspecte privind armo- nizarea cerințelor silviculturale și ale exploatărilor forestiere la efectuarea tăierilor de îngrijire. In: Revista Pădurilor, nr. 2, pag. 91-93. Petrescu, L., 1978: In problema accesibilității inte- rioare a arboretelor în perioada lucrărilor de îngrijire. In: Revista Pădurilor, nr. 6, pag. 296-299. Petrescu, L., C i u m a c, Gh., Furnică, H., B a r b u, L, G r o b n i c, Gh., Ha ring.P., Konnert, V., M a n o 1 e , Gh., 1984: Tehnologii îmbunătățite de îngri- jire a arboretelor de fag, de stejari și de șleau, în condițiile exploatării mecanizate a lemnului, I.C.A.S, seria a Il-a, București, 68 pag. P i k e 11 y, P., 1982: Testament forestier. în: Forșt-entre- prise, nr. 82/3, pag. 6-25. P o s k î n, A., 1926: Trăite de sylviculture, Jules Duculot, Gembloux, Librairie Agricole de la Maison Rustique, Paris, 439 P»g- S a v i 11, P.S., 1991: The silviculture of trees used in British forestry, CAB International, Wallingford, 143 pag. S c h tt t z’, J.-Ph., 1990: Sylviculture 1. Principes d'educa- tion des forâts, Presses polytechniques et universitaires roman- des, Lausanne, 178 pag. S c h il t z , J.-Ph., 1997: Sylviculture 2. La gestion des forâts irregulieres et melangies, Presses polytechniques et uni- versitaires romandes, Lausanne, 178 pag. S c h U t z , J.-Ph., B a r n o I a, P., 1996: Importance de la qualite et de sa determination precoce dans un concept d’e- ducation du hâtre. In: Revue Forestiâre Franțaise, XLVIII, nr. 5, pag. 417-430. Scohy, J.-P., 1991: La sylviculture du hâtre. In: Silva Belgica, nr. 5, pag. 49-55. Simionescu, C., Grigoraș, M., Cernă- tescu-A sandei, A.M., 1964: Chimia lemnului din RPR, Editura Academiei RPR, București, 238 pag. S o utr e non, A., 1991: Elagage artificiel et risques phytosanitaires chez Ies feuillus, CEMAGREF, Grenoble, 103 pag- . Spârchez, Gh,, 1997: Considerații privind efectul aplicării răriturilor asupra unor caracteristici calitative în făgetele din munții Perșani. In: Revista Pădurilor, nr. 1, pag. 19-23. Stănescu, V., Ș o f 1 e t e a, N., P o p e s c u, O., 1997: Flora forestieră lemnoasă a României, Editura Ceres, București, 451 pag. S t i n g h e , V.N., S b u r 1 a n , D.A., 1941: Agenda forestieră, ediția a IlI-a, Imprimeria Națională, București, 583 pag. V i n t i 1 ă , E., 1959: Protecția lemnului, Editura Tehnică, București, 331 pag. V i n t i 1 ă, E., 1978: Protecția lemnului și a materialelor pe bază de lemn, Editura Tehnică, București, 278 pag. xxx, 1986: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor, Ministerul Silviculturii, București, 166 pag. xxx, 1987: Legea nr. 2 privind conservarea, protejarea și dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională, economică și menținerea echilibrului ecologic, București. European beech silviculture in Romania - towards a new approach? Abstract The European beech (Fagus sylvatica L.) is one of the most important forest species în Europe, covering about 14 million ha. Taking into account the main characteristics of the species (e.g., shade tolerance; responsive to thinning; not suffering the problem of epicormic branching, even after heavy interventions, etc.), a dynamic silviculture (involvingthe early selection of potențial crop trees, heavy and infrequent thinnings, formative and high prunings, etc.) is applied în different parts of Europe to the beech forests, leading to shorter rotation and reducing the occurence of red heart. The beech silviculture in Romania is a tradițional, ecologically-oriented one, involving low-moderate intensity weedings, clean- ings and thinnings and leading to quite long rotations (110-150 ycars), when high proportionș of red heart can occur. Taking into account such facts, the results of previous Romanian experiments are analysed and, based on them, some adjustments of the present silvicultural guidelines and rotation ages are proposed. In addition, the article proposes the establishment of complex long-term research plots to confirm the potențial degree of use of other European silvicultural models and rotation ages to the Romanian beech forests. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 37 Aplicarea experimentală în teren a protecției fungicide ia lemnul de rășinoase concomitent cu doborârea arborilor și secționarea buștenilor 1. Introducere în situații normale de exploatare a lemnului de rășinoase, precum și în cazul doborâturilor de vânt, tăierilor rase sau de igienă, protecția fungicidă a lemnului proaspăt doborât și a cioatelor are un rol important în reducerea declasărilor de material lemnos cât și a surselor de infecție pentru arbori și lemnul sănătos. Măsurile clasice de conservare și protecție a lemnului în parchete de exploatare și depozite de bușteni (cojirea, conservarea uscată, conservarea cu apă, protecția chimică) aplicate numai sporadic rezolvă într-o mică măsură nevoile producției pe linia scăderii deprecierilor cauzate de acțiunea agenților biodistructivi xilofagi. Lucrările efectuate de colectivul I.N.L. - I.C.A.S. și colaboratorii (I.C.E.R.P., firma MAKHTESIM - AGAN, BRAFOR, SEF - DARSTE, SIL CERNATU și alte unități de pro- ducție), în perioada 1995 - 1997, au caracter de noutate atât din punct de vedere al produselor fungicide folosite cât și al procedeului de aplicare în teren. Costurile de tratare sunt reduse datorită metodologiei de lucru care se încadrează în tehnologia curentă de exploatare a lemnului, fără operații suplimentare. Astfel s-a folosit în paralel un produs chimic având ca substanță activă octilinona (ADIROL BIOCID 925), cu spectru fungicid foarte larg și un biopreparat (TRICHODEX 25 WP) pe bază de cultură de Trichoderma harzianum T 39, care prezintă eficacitate fungicidă față de ciupercile de alterare cromatică (albăstreala la rășinoase) și putregai. Procedeele uzate de protecție, prin pulverizare sau aplicare cu pensula a produselor fungicide de suprafața lemnului, au fost completate sau înlocuite cu procedeul de protecție a secțiunii lem- nului rotund și a cioatelor de rășinoase concomi- tent cu doborârea arborilor și retezarea buștenilor, prin introducerea unuia din produsele fungicide menționate în uleiul mineral K 100 din rezervorul 38 Biol. RODICA GROSU- I.N.L. - București Fiz. SANDA CRĂCEA - I.N.L. - București Ing. MARIA CÎRJA - Marhteshim - Agan Biochim. MARIA BÂLULESCU - I.C.E.R.P. - Ploiești Ing. DANUȚ CHIRA - I.C.A.S. - Brașov ferăstrăului mecanic cu lanț folosit la secționarea lemnului în exploatări forestiere. 2. Materialul și metoda 2.1. TRICHODEX 25WP: cultura de Trichoderma harzianum T 39 (realizat de Institutul de Protecție a Plantelor Volcani Center - Departamentul de Patologie a Plantelor - Israel). Se prezintă sub formă de pulbere fină conținând propagule, conidii, micelii și spori (CFU=unități care formează colonii: 1.5xl0’/g). Folosirea de TRICHODEX 25WP reprezintă în prezent alternativa optimă de biocontrol fiingic pentru ciupercile cu care Trichoderma harzianum este antagonistă. 2.1.1. Localizarea și perioada efectuării experi- mentărilor: • SEF „Darste“ (1995-1996) și SIL „Cematu“ - S.C. BRAFOR S.A. (1997), depozite de bușteni; - parchet „Noua“ Brașov (SEF ,,Darste“) - partida 37(1995 - 1996); 8 parchet „Noua“ Brașov (SEF ,,Darstc“) - par- tida 156 UPu.a. 15a (1997); • parchet „Tamina“ Predeal (SEF,,Darste“) - partida 93 (1995-1996); ■ parchet „Valea Garcinului“ Săcele (SEF ,,Cemat“) - partida 33UP VIII (1996); • SIL „Piatra Arsă“ Sinaia - STTPPL Câmpina, depozit de bușteni (1996). Experimentările s-au efectuat numai în sezonul cald (aprilie-septembrie), având în vedere că pen- tru germinarea sporilor temperatura atmosferică necesară este de min. 14°C. 2.1.2. Cantitatea de lemn tratat: •bușteni brad, molid: 158 piese (27 piese de 1.5 - 2.0 m Ig.x 15-40 cm. diam. și 131 piese de 4.0 m lg.x25-40 cm. diam.); • cioate: cca. 350 bucăți. Materialul lemnos folosit pentru experimentări a prezentat stări fîtosanitare diferite în scopul evi- REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 dențierii eficacității fungicide a produsului. 2.1.3. Metoda de aplicare: * a-pulverizare sau aplicare cu pensula (1995- 1996);' • b-concomitent cu doborârea arborilor și secționarea buștenilor (1996-1997). 2.1.4. Cantitatea de elemente active'. 0.35 g/m2 (echivalent cu cca. 2.1x10’ CFU) - concentrație produs 1% în ulei mineral K 100. 2.1.5. Mod de lucru (conform metodei de apli- care de la punctul 2.1.3.- b); * doborâre arbori cu diametrul de 15-20 cm., selectare și secționare bușteni în lungime de 1.5 m., câte 4 piese din fiecare arbore; • prelevare a câte 2 discuri (rondele) cu grosimea de 15 mm. de la capetele fiecărui buștean (probe martor), după care se continuă prelevarea a încă 2-3 discuri după introducerea în prealabil a produsului TR1CHODEX 25WP (porționat în pli- curi) în uleiul mineral K 100 din rezervorul fe- răstrăului mecanic cu lanț folosit la secționarea buștenilor; • selectarea de bușteni, transportați recent de la pădure în depozit și efectuarea acelorași operațiuni prezentate la punctul anterior; • împachetarea discurilor, separat, pe variante, în pungi din material plastic și incubarea în condiții optime de temperatură și umiditate (28°C și 80-90% umiditate) timp de 2-3 săptămâni pentru determinarea gradului de transfer al culturii de Trichoderma din ulei, prin intermediul lanțului, pe suprafața secțiunii lemnului; • retezarea din fiecare buștean a unui segment de 0.5 m lungime, din toate variantele și condiționarea în camera climatică timp de min. 12 săptămâni, după care se prelevează câte două dis- curi, cu grosimea de 15 mm., de la ambele capete, pentru determinările de laborator; • efectuarea următoarelor determinări: identifi- carea suprafețelor de lemn cu stare fitosanitară bună sau alterată, măsurarea suprafeței acestora și raportarea la suprafața totală a fiecărei secțiuni, pentru toate discurile prelevate (folosind soluție indi- cator albastru-brom-thymol și sistemul grilă cu hâr- tie de calc milimetrică) și determinarea vitezei de propagare a semnalului ultrasonic prin lemn care se corelează cu intensitatea biodegradării lemnului. REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 ® 1998 3 Nr.3-4 2.2. ADIROL BIOC1D 925: produs chimic sub forma de concentrat emulsionabil conținând octilinonâ (4.5-dicloro-2n-octil-4-izotiazolin-3- ona), emulgatori specifici și solvenți organici, încadrat m grupa a IV-a de toxicitate, netoxic la concentrațiile de utilizare, realizat de I.C.E.R.P. Ploiești în colaborare cu firma RHOM AND HAAS - S.U.A. Formează emulsii cu apă, solvenții organici și uleiul mineral (K 100). Se realizează și amestec ulei-biocid gata preparat, respectiv ulei mineral K 100B care conține 1% ADIROL B1O- CID 925, componentele având o foarte bună com- patibilitate, ușurință în utilizare și nu cauzează defecțiuni utilajului în exploatare. 2.2.1. Amplasarea experimentărilor în teren: • SIL „Cematu" (SEF „Darste" - S.C. BRAFOR S.A.) - depozitul de bușteni; • parchet „Noua“ Brașov (SEF ,.Darste“) - par- tida 156 UPV u.â. 15a și 16; • parchet „Valea Baciului" Săcele (SEF ,,Darste“). 2.2.2. Perioada efectuării tratamentelor și canti- tatea de lemn tratat: • 18 iunie-5 decembrie 1997, aplicarea trata- mentelor cu ADIROL nefiind condiționată de tem- peratura mediului ambiant; • bușteni: cca 30 piese; cioate: cca 500 bucăți; arbori doborâți: 450-500 exemplare. 2.2.3. Metoda de aplicare: • concomitent cu doborârea arborilor și retezarea buștenilor prin folosirea uleiului mineral K 100B la ungerea lanțului ferăstrăului mecanic de secționat lemn. 2.2.4. Concentrații folosite și consumuri: • 1% produs de protecție în amestec cu ulei mine- ral; • cca 50 g/m2 suprafață secțiune lemn (bușteni, cioate). 2.2.5. Mod de lucru (conform punctului 2.1.5.) S-au efectuat suplimentar următoarele lucrări: • constituirea de loturi experimentale de lemn rotund de rășinoase proaspăt doborât și protejat fungicid pe secțiuni, pentru conservare pe o perioadă de 3-4 luni, după care va fi debitat în cherestea; 39 Tabelul 1 Starea fitosanitară a lemnului tratat eu TRICHODEX 25 WP (concomitent cu doborârea arborilor de brad și molid și secționarea acestora în bușteni). [Wood phytosanitary condition treated with TRICHODEX 25WP (concomitently when cutting down the fir tree and thc spruce and cutting them into logs)] Localizarea experimentărilor Variante experimenta le Suprafața rondelei m2 Suprafața nodurilor - m2- % (valoarea medie) Atacul ciupercilor (valoare min. și max.) Suprafața totală cu zonă de atac din totalul suprafeței secțiunii (%) (valoare min. și max.) X Albăstreală Discolorări, putregai roșu și incipient aria suprafeței-m2 aria suprafeței din totalul suprafeței secțiunii aria suprafeței m2 aria suprafeței din totalul suprafeței secțiunii SEF "Dârste" Depozit dc bușteni (starea fitosanitară bună a lemnului) tratat 0.019-0.020/- 0.001052-0.001725 5.537 - 8.625 0.000531 - 0.002213 2.795 - 11.065 8.3 -19.7 netratat 0.018 -0.020/- 0.002215 -0.002939 11.225- 14.695 0.010383 0.012906 53.210 71.690 67.9 - 80.9 SEF "Dârste" SIL "Cematu" Depozit de bușteni (starea fitosanitară foarte bună a lemnului) tratat 0.023 - 0.024/ 0.000459- 1.92 0.000200 - 0.002375 0.850 - 9.560 0.001175 - 0.001675 5.000- 6.740 5.85-16.3 netratat 0.024 - 0.027/ 0.000374 - 1 43 0.017309-0.002700 69.280 - 70.750 0.001350 - 0.002025 5.000- 7.250 74.70 - 78.0 SEF "Dârste" SIL "Noua" 156 U P V.u.a 15a (starea fitosanitară precară a lemnului) . tratat 0.064 - 0 069 0.002341 -3.54 0.000775 - 0.002700 1.210-3.900 0.034125 - 0.045978 53.140 - 66.490 53.35 -70.39 netratat 0.064-0.069/- 0.003000 - 0.004557 4..670 - 6.590 0.045908 - 0.050728 71.430 - 73.360 81.93-87.18 Lemn cu putregai intens 0.003750 - 0.00500 5.83 - 7.23 Tabelul 2 Propagarea semnalului ultrasonic în lemnul de molid din bușteni tratați cu TRICHODEX 225 WP șt bușteni netratați după 12 săptămâni de la tratament - (valoare medie). [Propagation of ultrasonic sound (m/s) in fire and spruce wood taken from logs treated with TRICHODEX 25WP and untreated (witness) after 12 weeks from treatment-mean value] Variante experimentale și localizarea experimentărilor Fromele de atac ale ciupercilor Albăstreală Discolorări diverse Putregai incipient Aria suprafeței din suprafața to- tală a secțiunii % Viteza ultrasunetelor m/s Aria suprafeței din suprafața to- tală a secțiunii % Viteza ultrasunetelor m/s Aria suprafeței din suprafața to- tală a secțiunii % Viteza ultrasunetelor tn/s 2T (tratat) Depozit dc buș- teni SEF "Dârste" 7.7 4250 6.95 4350 - 6/2 (netratat)'Depozit de bușteni SEF "Dârste" 12.7 4060 24.6 3940 37.2 4025 1T (tratat) U.P., VIII/33 Unitate de producție "Valea Gărcinului - SEF "Dârste" 2.5 4795 6.5 4250 Lemn netratat de brad și molid martor - 5500 - 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 • constituirea de stive de cherestea martor, debi- tată din bușteni netratați și cherestea debitată din bușteni proveniți din același parchet cu loturi experimentale de lemn rotund, protejați fungicid pe secțiuni, urmărind a fi comparată starea fitosanitară a acesteia cu cea a cherestelei ce rezultă din debitarea buștenilor conservați. 3. Rezultate 3.1. Tratarea lemnului rotund de rășinoase cu produsele TRICHODEX 25WP sau ADIROL BIO- CID 925 a condus la îmbunătățirea semnificativă a stării fîtosanitare manifestată prin: prevenirea sau stoparea albăstrelei, diminuarea discolorărilor și scăderea viabilității agenților xilofagi care produc forme dure de atac-roșeață și putregai. 3.2. Efectuarea tratamentului concomitent cu doborârea arborilor de brad și molid și secționarea în parchete sau depozite, prin introducerea de TRI- CHODEX 25WP în uleiul mineral din rezervorul ferăstrăului mecanic cu lanț, a asigurat transferul ciupercii și colonizarea abundentă a suprafețelor de lemn, favorizată de pelicula de ulei care fixează at prin limitarea atacului produs de ciuperci la lemnul tratat comparativ cu martorul netratat, după o perioadă de depozitare de 12 săptămâni (Tabelul 1). 3.3. Valorile privind rezistența la propagarea semnalului ultrasonic (Tabelul 2) se corelează cu gradul și formele de atac produse de ciuperci în variantele tratate cu TRICHODEX 25WP com- parativ cu variantele netratate și valoarea martor- etalon pentru molid și brad. Martorul prezintă va- lorile cele mai scăzute datorită colonizării intense a structurii lemnului cu ciuperci care produc tra- heomicoze, obturând golurile structurale cu hife miceliene (cu un conținut ridicat de calciu), fructi- ficații, pigmenți, etc. 3.4. Produsul ADIROL BIOCID 925, aplicat concomitent cu doborârea arborilor de rășinoase și secționarea lemnului în parchete sau depozite de bușteni, prin folosirea uleiului mineral K 100B pentru ungerea lanțului fîerăstrăului mecanic, a asigurat eficacitatea protecției fungicide la vari- antele tratate unde suprafața zonelor cu atac (albăstreala, discolorări, roșeața) este semnificativ condițiile pe substratul lemnos și ajută germinația mai redusă comparativ cu martorul netratat acestora. Eficacitatea protecției s-a evidenți- (Tabelul 3). Tabelul 3 Starea fitosanitară a lemnului tratat cu ADIROL BIOCID 925 (concomitent cu doborârea arborilor și retezarea lemnului rotund de brad și molid). [Wood phytosanitery condition treated with ADIROL BIOCID 925 (concomitently when cutting down the fir tree and the spruce and cutting them into logs) Localizarea experimentărilor Vanante experimentale Supr. rondele! m2 in (valoare medie) Supr. nodurilor m2/% (valoare tnedie) Atacul ciupercilor (valoare medie) Lemn sănătos (valoare medie) Supr. totală cu atac din totalul supr. secțiunii % (valoare medie) Albăstreala Discolorări, roșu și putregai incipient Putregai intens arie supr. m arie supr. din total supr. secț. % arie supr. m arie supr. din total supr. secț. % arie supr. m arie supr. din total supr. secț. % arie supr. m2 arie supr. din total supr. secț. % SIL "Cematu" Depozit de bușteni (ȘEF "Dârste" S.C. Brafor) tratat 0.023800 0.001125 /4.73 0.0013 5.46 0,0021 8.72 - - 0.0193 81.09 14.18 netratat 0.030836 0.000717 /2.32 0.0182 59.03 0.0028 9.13 - - 0.0091 29.52 68.16 Unitate de prod. "Noua" 156 UPVu.a. 15a S.C. Brafor tratat 0.063186 0.0029 4.62 0.0359 56.83 - - 0.0243 38.55 61.45 netratat 0.066708 - 0.0038 5.66 0.0483 72.43 0.0043 6.56 0.0102 15.35 84.65 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 41 4.2. Folosirea procedeului de protecție fungi- cidă a lemnului de rășinoase concomitent cu doborârea arborilor și secționarea buștenilor, prin introducerea în uleiul din rezervorul fierăstrăului mecanic cu lanț a produsului TRI- CHODEX 25WP în concentrație de 1% sau uti- lizarea de ulei mineral K 100B (care conține ADIROL BIOCID 925) nu necesită costuri supli- mentare încadrându-se în tehnologia curentă de exploatare a lemnului. 4.3. Eficacitatea tratamentului cu cele două produse are în vedere în primul rând prevenirea sau stoparea fenomenului de albăstrire a lemnului de rășinoase proaspăt doborât și secționat, care conduce la importante efecte economice. 3.5. Pentru ambele produse eficacitatea pro- tecției este sensibil influențată de momentul aplicării tratamentului, de umiditatea lemnului, de diametrul arborelui și al buștenilor și de starea fitosanitară a lemnului înaintea tratării. La lemnul proaspăt doborât, sănătos, depozitat o perioadă scurtă între secționare și tratare, eficacitatea pro- tecției fungicide este maximă. 4. Concluzii 4.1. Efectuarea de tratamente în teren, în funcție de sezon, cu produsul biologic TR1- CHODEX 25 WP, pentru protecția fungicidă a lem- nului rotund de rășinoase și a cioatelor și respectiv cu produsul ADIROL B1OCID 925 are caracter de noutate și concordă cu tendința aplicării trata- mentelor ecologice. The experimental Application in the ground of fungi protection on soft wood concomitant with the falling of the trees and cutting of the logs Abstract The works have been carried out by I.N.L.-Bucharest in cooperation with I.C.A.S.-Brașov, Makhteshim-Agan, I.C.E.R.P,-Ploiești and production units in the country (S.C. Brafor S.A, SEF Darste, SEF Cemat, SIL Cematu, etc.). Field experimente with TRICHODEX 25WP and ADIROL BIOCID 925 have taken place during 1995-1997 and includeri the treatments for round wood and stumps of fir and spruce in logging areas and in the log yard. The utilization of above producte and the application method have novelty character. This also include the treatment of secționai areas (logs and stumps) at the time of tree felling and cross-cutting of round wood (fir and spruce) by introducing the antisopstain producte in the mineral oii (K 100) used for lubrication of chains of power chain saws. The effecticeness of wood treatment is manifested firstly in the stopping of tracheomycosis determining the blue staining of conif- erous wood freshly cut 42 REVISTA PĂDURILOR @ Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Boli produse de micoplasme la plante lemnoase Prof. dr. ing. Olimpia MARCU Conf. dr. ing, Dieter SIMON Asist, ing. Cornel STOICA Universitatea Transilvania Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere într-un articol anterior ne-am referit la aspectele generale ale grupului de microorga- nisme numit Mycoplasma sau MLO, care produce boli grave atât la plante erbacee cât și la plante lem- noase (mai ales la pomacee, dar și la numeroase specii forestiere). Fiind un domeniu relativ nou, sunt puține cercetări de evaluare a pagubelor produse de micoplasme în diverse culturi. Totuși, câteva exem- ple se pot menționa: în Cehoslovacia, în 1956, recolta de cartofi a fost redusă cu peste 20-30%; în Italia, între anii 1945-1947 au fost distruși de „declinul părului" peste 50.000 dc pomi; în țările tropicale „cloroza letală a cocotierului" a produs un adevărat dezastru, determinând uscarea a sute de mii de arbori, precum și dispariția ulmilor în SUA, cauzată de „necroza floemului". Importanța acestor microorganisme poate fi pri- vită și din punct de vedere al posibilității ca, în cur- sul circuitului lor în natură, să treacă și la animale, în afară de artropodele care le vehiculează (de exemplu la vitele care consumă acele plante infec- tate), sau chiar la om. Ploaie, G.P., într-o lucrare de sinteză apărută în 1973, descrie numeroase micoplasmoze ale unor plante erbacee (unele dintre acestea identi- ficate la noi în țară), dar și ale unor plante lem- noase. La pomacee sunt citate ca fiind foarte răspân- dite în SUA, și cu urmări foarte grave: „decli- nul părului", proliferarea mărului, elasticitatea lemnului de măr, atrofia fructelor de măr, boala X a piersicului, nanismul dudului, îngălbenirea aurie a viței-de-vie. Dintre acestea, proliferarea mărului este foarte răspândită și în multe țări europene, depreci- ind anual, calitativ și cantitativ, producția de mere. Această maladie a fost studiată și la noi în perioada 1962-1974, iar rezultatele obținute au fost publicate în 1981 de către E. Gheorghiu. La speciile forestiere, P.G. Ploaie descrie o serie de micoplasmoze apărute inițial în SUA (ulte- rior și în alte țări sau semnalate numai în Europa): necroza floemului la ulm, „mături de vrăjitoare" la frasin, la salcie și la salcâm, nanismul afinului, flori REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 ® 1998 © Nr.3-4 false la afin, reversiunea coacăzului negru și nanis- mul murului (tabelul 1). Și în Europa s-au identificat numeroase micoplasmoze ale plantelor lemnoase (mai bine cercetate fiind cele ale plantelor pomicole). Cele de importanță pentru sectorul forestier au fost sinteti- zate deScemueller în 1989, din care, în cele ce urmează, prezentăm micoplasmoze ale celor mai importante specii, respectiv genuri de plante lem- noase forestiere (tabelul 2). O primă observație ce se desprinde din acest tabel este aceea că micoplasmele afectează aproape numai foioasele. în literatura de specialitate se apreciază că micoplasmele sunt implicate, alături de alți factori abiotici, (soluri nefavorabile, acțiunea poluanților asupra coroanelor sau/și a rădăcinilor arborilor), în fenomenul complex de uscare a pădurilor de foioase. La rășinoase asemenea boli sunt identificate foarte rar,așa cum a fost cazul unor exemplare tinere de larice, în nordul Germaniei (N i e n - h a u s , F., 1970) și la pini, în Japonia (K o - y a m a , R., 1970). Ceea ce îngreunează foarte mult diagnoza aces- tor boli la plantele lemnoase este faptul că simp- tomele, cel mai adesea, sunt aspecifi.ce, iar în plantele lemnoase agentul patogen prezintă o densi- tate redusă. Sunt și cazuri de boli cu simptome specifice (de exemplu, „mături de vrăjitoare" la ulm și la salcâm, și proliferarea lujerilor la zmeur), însoțite și de o densitate mare a agentului patogen, situații în care diagnoza este mult ușurată. Felul simptomelor depinde atât de agentul pato- gen, cât și de planta-gazdă. Astfel, cercetările efec- tuate asupra micoplazmelor care afectează genul Ulmus au arătat o situație extrem de diferită, din acest punct de vedere, ca și în privința evoluției bolilor, astfel: • la Ulmus americana, „îngălbenirea ulmului", arborii infectați nu prezintă „mături de vrăjitoare", iar uscarea lor se produce foarte reprede; • la Ulmus rubra se formează „mături de vrăji- toare", iar evoluția bolii este cronică (uscarea este lentă); 43 Tabelul 1 Micoplasmoze ale plantelor lemnoase - după P.G. Ploaie* 1973 - (Mycoplasmosis of woody plants - after P.G.Ploaie, 1973) Nr. crt. Planta-gazdă Denumirea bolii Simptome Observații 1 Ulmus americana L. Ulmus pumila L. Ulmus alata L. necroza floemului la ulm La vârful ramurilor: frunziș rărit; frunzele se îngustează, se răsucesc spre partea superioară devin casante, se îngălbenesc și cad prematur. Pe partea internă, scoarța tulpinilor este colorată intens în galben. în sistemul radicelar: parenchimul floemic prezintă procese hipertrofice și necrotice. Această boală a dus la dispariția ulmilor, ca urmare a proceselor grave de necroză 2 Fraxinus americana L. Fraxinus berlandieriara D.C. "mături dc vrăjitoare" ale frasinului La frunze: reducerea puternică a dimensiunilor, funzele devin simple sau numai cu trei foliole, fusiforme și clorotice. Ramurile au poziție anormală (erectă) și prezintă intemodii scurte. Pe tulpină se formează "mături de vrăjitoare". Plantele intră repede în declin 3 Salix rigida Muhlenb. "mături de vrăjitoare" ale sălciei "Mături de vrăjitoare" din muguri auxilari dorminzi, cu frunze de dimensiuni reduse. 4 Robinia pseudacacia L. "mături de vrăjitoare" "Mături de vrăjitoare" atât la rădăcini cât și în coroana arborilor; lujerii din mături nu rezistă la ger. Se apreciază că această boală este foarte răspândi- tă în estul SUA și în unele țări europene, inclusiv în România. 5 Vaccinium spp. nanismul afinului Reducerea creșterilor în lungime (de unde denumirea populară a bolii). La frunze: reducerea dimensiunilor, cloroze în lungul nervurilor sau între nervuri; ulterior, frunzele se înroșesc și cad prematur. Plantele bolnave fructifică slab Vaccinium macrocarpum Alt. flori false la afin La flori: hipertrofia caliciului, reducerea corolei, virescența și malformarea celorlalte elemente florale. "Mături de vrăjitoare"-din muguri dorminzi. 6 Ribes nigrum L. Ribes uva-crispa L. reversiunea coacăzului negru La muguri: apar hipertrofîi și se formează foarte mulți muguri cu aspect sferic, care sunt avortați. în unele cazuri se dezvoltă ramuri cu frunze asimetrice. La flori: se formează numai flori femele, cu paliciul glabru, roșu-brun și cu petale virescente. Este foarte răspândită în fosta URSS și în Europa, unde a și fost semnalată pentru prima dată. în multe țări, pierderile dc recoltă au atins 60-90% (Anglia). 7 Rubus spp. nanismul murului Reduceri vizibile dc creștere în lungime, dar și ramificarea excesivă a ramurilor (se formează un număr mare de lăstari tineri). Florile prezintă filodie și aspermie. Boala este foarte răspândită în fosta URSS și în multe țări europene. *autorul descrie și alte micoplasmoze ale speciilor lemnoase: - proliferarea mărului; - elasticitatea lemnului de măr; - atrofia fructelor de măr; - declinul părului; boala X a piersicului; - nanismul dudului; - îngălbenirea aurie a viței-de-vie, etc. 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Tabelul 2 Micoplasmoze ale unor specii forestiere* - după E.Seemueller, 1989. (Mycoplasmosis of some forcst species - after E.Sccmueller, 1989) Nr. ort. P1anta-gazdă Denumirea bolii Simptome Răspândire Observații 1 Alnus glutinosa Gaertn. c 4. incana Moench. 'declinul aninului" îngălbenirea frunzelor, debilitare fiziologică, uscare Germania, probabil și în alte țări frecvent cu evoluție cronică 2 Fraxinus excelsior L. F. ornus L. deform. frunzelor, mozaic foliar, benzi clorotice Cehoslovacia probabil identic cu "îngălbenirea frasinului" din America 3 Ulmus carpinifolia Mill. — "m. de vrăjitoare", nanism, mozaic și cloroza foliare, necroze ale nerv., debilitare fiziologică Cehoslovacia. Italia probabil identic cu "îngălbenirea ulmului" din America 4 Salix babylonica L. "m. de vrăjitoare" "m. de vrăjitoare" Italia probabil identic cu "in.de vrăji- toare" la sălcii, din America 5 Robinia pseudoacacia L. "m dc vrăjitoare" "m de vrăjitoare", anomalii foliare Cehoslovacia probabil identic cu "m.de vrăjitoare la salcâmi din SUA 6 Populus alba L. P. canescens (Alt.) Sm P. nigra L. P. tremula L. — îngălbenirea și înroșirea frunzelor, "m. de vrăjitoare", debilitare fiziologică, uscare Franța, Olanda, Germania(aici pe ultima gazdă) atac puternic la P. tremula în S-V Germania 7 Prunus avium L. P. mahaleb L. ... frunze dispuse în rozete, nanism al fructelor, debilitare fiziologică Franța simptome dc raicoplasmoză sunt neclare 8 Sambucus nigra L. S. racemosa L. — debilitare fiziologică, nanism al fructelor, debilitare fiziologică Germania atac puternic în sudul Germanici 9 Corylus avellana L. C. columa L. C. maxima Mill. boala liniuțelor la alun pete clorotice.inelare sau neregulate și îngălbenite, debilitare fiziologică, uscare Italia, Cehoslovacia, Germania simptome atipice pentru această micoplasmoză 10 Ribes rubrum L. ... anomalii ale florilor și fructelor Cehoslovacia, C.S.I. — 11 Rubus idaeus L. R. caesius L. R. fruticosus L. și alte specii din acest gen nanismul zmeurului proliferare asemănătoare cu "m. de vrăjitoare", nanism, îngălbenirea și irosirea frunzelor, uscare Germania, Anglia și în multe alte țări la zmeur vătămările pot fi considerabile; nu este clar dacă la toate specule de Rubus este prezent același agent cauzal 12 Crataegiis monogyna Jack. — îngălbenirea și înroșirea frunzelor, debilitare Germania ... 13 Roșa chinensis Jacq. înverzirea florilor C.S.I. 14 Vaccinium myrtillus L. V. vitis-idaea L. "m. de vrăjitoare" sau boala nanismului "m. de vrăjitoare", nanism foliar, sterilitate, debilitare fiziologică, uscare Cehoslovacia nu este clar dacă acest agent patogen este identic cu cel care produce "na- nismul afinului" în America ‘selecționate dintr-o listă incluzând mai multe specii de plante erbacee și lemnoase REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 © 1998 © Nr.3-4 45 • la Ulmus carpinifolia și la Ulmus parvifolia se formează mături de vrăjitoare", iar arborii bolnavi prezintă grade diferite de declin fiziologic; a Ulmus pumila s-a dovedit a fi o specie rezis- tentă, la care, chiar și prin inocularea agentului patogen, neapărând simptome de boală (3). O situație asemănătoare a fost relatată la Ulmaceae, și la Congresul Forestier Mondial din 1997, la care s-au menționat specii dc ulm grav afectate de micoplasme (care se usucă rapid), specii la care se formează „mături de vrăjitoare" (cu creștere redusă și declin lent), precum și specii ușor afectate sau chiar rezistente. S-au mai citat, dc asemenea, două cazuri de asociere a micoplas- melor cu alți factori: la Celtis australis-cu un stress hidric, iar la Ulmus chenmoui-cu un nematod al rădăcinilor (Meloidogyne s.pj. La anini s-a constatat că, în cazul unei infecții puternice produse dc micoplasme, deși cei mai mulți arbori prezentau simptome de boală, s-au observat și exemplare cu un frunziș și cu o dez- voltare normală, manifestând un nivel ridicat dc toleranță la aceste microorganisme. La genul Sambucus, cercetările au arătat o vari- ație a densității agentului patogen. Astfel, de obicei, la Sambucus racemosa densitățile sunt ridicate, aproape sub limita de identificare. De asemenea, există o variație mare a densității agentului patogen în diferite organe ale plantelor și în decursul unui an. De exemplu, în cazul „declinu- lui părului" prezența micoplasmclor în rădăcinile plantelor afectate se poate face în tot cursul anului, iar la tulpini numai la sfârșitul verii sau toamna. Explicația ar consta în faptul că, la Rosaceae și la multe specii forestiere, celulele vaselor liberienc din tulpină mor iama, rămânând viabile doar în rădăcini (unde supraviețuiesc și micoplasmele), iar atacul se reia, primăvara și vara, după formarea unor vase liberiene noi (S m i t h , I.M. ș.a.-l988). Din motivele expuse anterior, în prezent, se fac eforturi deosebite pentru îmbunătățirea metodelor de identificare a micoplasmelor (de exemplu: metode serologice, cu sonde de acizi nucleici etc.). în legătură cu micoplasmele speciilor forestiere, în Europa, nu există date complete. Pe baza celor prezentate în tabelul 2 se pot face următoarele pre- cizări: • „măturile de vrăjitoare " ale afinului reprezin- tă cea mai răspândită micoplasmoză, care apare pe diferite specii de Vaccinium', boala mai este numită și „nanismul frunzelor", iar la aceste simptome 46 se mai adaugă și sterilitatea, debilitarea fiziolo- gică și, în final, uscarea exemplarelor bolnave; • foarte răspândite în sudul Germanici (dar probabil prezente și în alte țări) sunt: declinul ani- nului și micoplasmoze ale socului și plopului tremurător, boli care produc pierderi mari prin uscarea exemplarelor atacate; la plopi se mai citează „mături dc vrăjitoare" la Populus canescens în Olanda, și la Populus alba în Olanda și în Franța (foarte rar pe Populus nigra var. italica-numai o singură mențiune); • în Italia și în Cehoslovacia, cel mai afectat este Ulmus carpinifolia, iar simptomele par a fi asemănătoare cu cele de la „îngălbenirea ulmului" din America (unde această boală, alături de Ophiostoma ulmi, a dus la dispariția ulmului); ° în Europa sunt citate micoplasmoze și la sal- câm, sălcii și frasini: la primele două specii-gazdă, cu simptome de „mături de vrăjitoare", iar la „îngălbenirea frasinului" cu simptome foliare (deformarea frunzelor și pete clorotice în mozaic sau în benzi); • Ia fag au fost identificate foarte rar micoplasme (numai la două exemplare bolnave); • se presupune (până la identificarea sigură a agentului cauzal), că și „măturile de vrăjitoare" de la mesteacăn, stejar, tei, nuc și castan sunt simp- tome ale unor micoplasmoze; • nu poate fi exclusă participarea micoplasmelor, alături de alți factori biotici și abiotici, la fenomenul complex dc uscare în masă a stejarului și gorunului, în acest sens, și la noi în țară s-a identificat o micoplasmă în floemul unor stejari pedunculați și goruni din asemenea arborete și chiar s-a reușit transmiterea experimentală a unei micoplasme la puieți de gorun; exemplarele infectate au prezentat simptome de nanism și de reducere substanțială a dimensiunilor frunzelor. Cercetările viitoare vor trebui să precizeze implicarea micoplasmelor în fenomenul grav de uscare în masă a stejarilor. Există foarte puține date în legătură cu pre- venirea și combaterea micoplasmozelor. Pentru prevenirea acestor boli există două posi- bilități: combaterea artropodelor vectoare (mai ales a cicadclor) și răspândirea în culturi a speciilor de arbori sau a varietăților acestora, rezistente sau tole- rante la infecții. Combaterea insectelor vectoare ar putea reprezenta o cale eficientă, dar, deocamdată, există foarte puține cercetări privind sensibili- tatea cicadelor la insecticide. în privința celei de-a doua modalități, s-au identificat deja specii REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 rezistente (din denurile: Malus, Pyrus, Cydonia, dar și Ulmus) sau tolerante (Alnus glutinosa și Alnus incana). Rămâne o posibilitate, pentru meto- da genetică, de identificare și de transfer a unor gene rezistente. Pentru combaterea acestor maladii se pot utiliza (deocamdată numai experimental) atât chimiotera- pia cât și termoterapia. în primul caz s-au dovedit eficiente tratamente cu antibiotice din grupa tetraci- clinelor (utilizate în America, dar neadmise în Europa). în ceea ce privește termoterapia, aceasta poate constitui, în viitor, o metodă eficientă de combatere (pentru anumite categorii de plante), deoarece s-a constatat că micoplasmele sunt sensi- bile, „ in vivo “ la temperaturi apropiate de 40°C, temperaturi care nu afectează plantele-gazdă. BIBLIOGRAFIE A 1 e x e , Ă., 1986: Analiza sistematică a fenomenului de uscare a cvercineelor și cauzele acestuia (IV). în: Revista pădurilor, nr. 1. Atanasoff, D., 1973: Stammhexenbesen bei Ulmen und anderen Baumen. în: Arch. Phytopath. Pflanzenscutz, nr.9. Braun, E.J., Sinclair, W.A., 1979: Phloem necrosis of ehns: Symptoms and histopathological obser- vations in tolerant hosts. în :Phytopathology nr. 69. G h e o r g h i u , E., 1981: Boala proliferării la măr în România. Editura Ceres, București. M i 11 e m p e r g h e r, L., 1997: Phytoplasmes et degra- dation des arbres. Le cas des Ulmacees. în: Comptes rendues du Xl-ieme Congres Forestier Mondial, Antalya, voi. 1. Ploaie, P.G., 1973: Micoplasma și bolileproliferative la plante. Editura Ceres, București. S e e m u 11 e r , E., L e d e r e r , W., 1988: MLO-associ- ated decline of Alnus glutinosa, Populus tremula and Crataegus monogyna. în: J.Phytopathology, nr. 121. S e e m u 11 e r , E., 1989: Mycpplasmen als Ursache von Gehoelzkrankheiten in Europa. în: Naturwissenschaftliche Mikrobiologie, nr. 3. * * * , 1985: Insects and Diseases of Trees in the South, USDA-Forest Service Southern Region, General Report R8- GR5. Diseased caused by mycoplasms in woody planta Abstract Since the relatively recent discovery of a new disease-inducing agent in plants, a series of new data regarding mycoplasmosis in, woody plants (especially in fruit-producing trees) has appeared. The paper presents a group of mycoplasma-induces diseases (in the most important forest tree species), as well as externai symp- toms exhibited in order to allow an easier Identification of such diseases in Romania. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 47 Dezvoltarea în anul 1997 a dăunătorilor de tulpină la rășinoasele calamitate în 1995 din zona Covasna- Ciuc-Mureș-Bistrița Dr. ing. Adam SIMIONESCU Dr. ing. Vasile MIHALCIUC Ing. Dănuț CHIRA ICAS Brașov în colaborare cu: ing. Astrid Gliga -D.S. Tg. Mureș, ing. Csabo Petresing. Gyorgy A. Tamas-D.S, Miercurea Ciuc, ing. Dan Pândele -D.S. Sfântu Gheorghe, ing. Silviu Cira-D.S. Bistrița 1. Privire generală în anul 1997 în rășinoasele din zona Covasna- Ciuc-Mureș-Bistrița se găseau mari cantități de doborâturi și rupturi de vânt neexploatate. Acestea erau urmarea calamității naturale din 5/6 noiembrie 1995, prin care masa lemnoasă afectată în volum de peste 8 milioane mc a cuprins o suprafață mai mare de 150 mii hectare. Cu tot efortul făcut în 1996, de a valorifica acest lemn, totuși cantitățile rămase neexploatate depășeau 50% din volum, ceea ce ridica proble- me grele în toate privințele, dar mai ales pe linie de protecția pădurilor. Dacă lemnul rupt devenise impropriu atacului de ipide, în schimb arborii care mențineau legătura cu solul și care reprezentau 30- 40% din masa doborâturilor și continuau să vege- teze prin sistemul radicilar erau favorabili infestării cu gândaci de scoarță. In 1996 lemnul calamitat a prezentat în general un grad de infestare slab-mijlociu, mai ales în punctele în care în anii trecuți au existat accidentale nevalorifîcate la termen. In schimb, în anul 1997 coeficientul de creștere al populației de ipide a fost de 10 ori mai mare față de anul anterior, iar în unele locuri chiar mai mult. în felul acesta, în unele suprafețe din zonele afectate de doborâturi, s-au for- mat focare de ipide, care reprezentau un pericol pen- tru arboretele sănătoase din jur. De aceea măsurile complexe de protecție întreprinse s-au aplicat cu rigurozitate în suprafețele respective. Dezvoltarea dăunătorilor a depins mult și de Situația doborâturilor și rupturilor de vânt la 1 mai 1997 (Situation ofwindfalls on 1 May 1997) Direcția Silvică Volum inițial (mii mc) Suprafața (ha) Exploatat până la 1 mai 1997 (mii mc) Neexploatat la 1 aprilie 1998 Total din care în afara fondului forestier Total din care în masă Total din care în afara fondului forestier Sf. Gheorghe 2864 200 37326 5226 1621 100 1243 Miercurea Ciuc 3884 460 70722 5362 1659 184 2225 Târgu Mureș 982 6 17000 1480 403 - 579 Bistrița 560 - 34374 400 300 - 260 Total 8290 666 159422 12468 3983 48% 284 43% 4307 evoluția elementelor climatice, adică temperatura aerului și precipitațiile. Sub raport climatic anul 1997 s-a caracterizat prin cantități abundente de pre- cipitații, destul de reci atât în primăvară și vară cât și la început de toamnă. O astfel de situație a influ- ențat dezvoltarea insectelor. Cu toate acestea însă, în mai multe locuri din suprafețele calamitate s-au semnalat focare care trebuiau lichidate. 2. Doborâturile în pădurile de rășinoase în 1997 în tabelul 1 se prezintă situația rășinoaselor calamitate. Faptul că, până la 1 mai 1997 s-a exploatat 48% din doborâturi, ridica probleme dificile, mai cu seamă în ceea ce privește fasonarea unui volum destul de important, în cele mai variate condiții de lucru. în stabilirea măsurilor de protecție s-a avut în vedere caracteristica doborâturilor, cunoscînd că, aproape în părți egale, volumul acestora se găsea răspândit dispersat pe o suprafață întinsă, de peste 140 mii hectare și în masă, doar pe 12468 ha. Sub raportul gradului de înmulțire este cunoscut faptul că doborâturile dispersate prezintă un pericol mai mare. Cu cât într-un arboret se găsește mai mult lemn rupt sau doborât, cu atâta crește și pericolul înmulțirii și formării de focare dc ipide care devin un pericol evident pentru zona respectivă. După cum se observă din tabelul 1, cele mai însemnate cantități nefasonate se aflau în raza direcțiilor silvice Miercurea Ciuc și Sfântu Gheor- ghe. Ocoalele la Tabelul 1 care în majoritate se găsesc localizate accidentalele respective sunt Gheorghieni (206 mii mc), Sânmartin (205 mii mc), Borsec (122 mii mc), Tulgheș (92 mii mc), Toplița (76 mii mc) ctc. din Direcția Silvică 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 © 1998 a Nr.3-4 Miercurea Ciuc; Comandău (170 mii mc), Covasna (80 mii mc) etc. din direcția Sfântu Gheorghe; Răstolnița (125 mii mc) - direcția Târgu Mureș și Sângeorz-Băi (39 mii mc) - direcția Bistrița. La fel, în pășuni împădurite, masa lemnoasă neexploatată a rămas aproape la majoritatea ocoalelor calamitate, dar mai mare este la O.S.Gheorghicni (60 mii mc). Așa cum s-a arătat și cu alte ocazii, lemnul calamitat aproape în proporții egale a fost rupt sau doborât, arborii afectați menținând legătură cu solul. Lemnul rupt după un an de zile s-a uscat și a devenit impropriu captării insectelor, pe câtă vreme arborii care au avut în continuare legătură cu solul, în funcție de grosimea stratului de pământ în care se găsea sistemul radicilar, au continuat să vegeteze și în felul acesta au fost apți de a atrage insectele. De aceea în 1997 focarele de ipide semnalate au fost mai restrânse, fiind determinate de înmulțirea în masă a acestora, în locuri în care în trecut au exis- tat accidentale neexploatate în termen. Faptul că un volum apreciabil din doborâturi s-a aflat în locuri greu accesibile, fără drumuri de scoatere cât și cu posibilități reduse de aplicare a măsurilor de pro- tecție le-a expus în grad mai mare atacului de dăunători. în același timp, masa lemnoasă de 666 mii m.Q. calamitată din pășunile împădurite, care după 2 ani s-a exploatat doar în procent de 43% a ridicat grele probleme de rezolvat pe linie de pro- tecție. Deținătorii acestor pășuni, interesați doar de exploatarea lemnului n-au avut nici o preocupare pe linie de protecție, așa că nu simt de mirare infestările de ipide, depistate în aceste doborâturi, situate mai ales în raza ocoalelor Comandău și Gheorghieni. 3, Măsuri de protecție în 1997 în tabelul 2 se prezintă lucrările de protecție efectuate în suprafețele de rășinoase calamitate în 1995 în zona Covasna-Ciuc-Mureș-Bistrița. După cum se observă, s-a recurs la un complex Tabelul! Lucrări de protecție efectuate în anul 1997 (Protection works carried out in 1997) Direcția Silvică Arbori cursă Arbori amorsați Curse feromonale cu Atratyp Volum dobo- râturi - mc Puncte de observație Arbori pe picior atacați mii buc. Tratați chimic Netratați Total din care în depozite Cojit Tratat chimic Sf. Gheorghe 9717 961 914 560 221 4741 2907 32 3,0 Miercurea Ciuc 2165 19000 , 2139 1503 583 64500 300 67 13,8 Târgu Mureș 7318 1510 - 670 - 6600 1520 20 5,3 Bistrița 12229 830 582 ' 800 30 6500 6 14,0 Total 31429 22301 3635 3533 834 82341 4727 125 36,1 de măsuri prin care să se limiteze la maxim posibili- tatea înmulțirii în masă a scolitidelor, iar rezultatele obținute au fost pe măsura așteptărilor. Faptul că la o suprafață calamitată de 159422 ha la sfârșitul anu- lui 1997 s-au înregistrat doar 36145 arbori pe picior atacați de ipide, adică 0,2 arbore/hectar, dovedește cu prisosință, eficacitatea acestor măsuri. Ținând seama că 14000 arbori {39%) sunt localizați în raza ocolului Sângcorz-Băi-Bistrița în bazinul superior a Anieșului Mare, înseamnă că în zonele cu mari calamități focarele de ipide au fost mult restrânse. Situația de la O.S.Sângeorz-Băi se explică prin exis- tența în anii trecuți a unor accidentale neexploatate în termen, care de altfel s-au găsit și pe terenuri greu accesibile și cu pante mari. în felul acesta a fost mult îngreunată și întârziată fasonarea și lichidarea masei lemnoase respective, care cu timpul a devenit sursa principală de extindere a înmulțirii în masă a insectelor, pe câtă vreme în zona Covasna-Ciuc- Mureș. focarele de ipide formate în număr mai mic s-au datorat și faptului că un procent însemnat din arborii calamități, menținînd legătura cu solul și continuînd să vegeteze, au captat insectele ca orice arbore cursă veritabil. Arborii cursă infestați, în număr de 31429, au provenit din arborii doborâți și care, vegetînd, au captat insectele. Aceștia s-au luat în considerare doar atunci când s-a constatat că sunt infestați, fiind cojiți când insectele au ajuns în stadiul de larvă- pupă (în cazul că nu s-au evacuat din pădure ori nu s-au tratat chimic). Arborii tratați chimic sau netratați și amorsați cu feromoni, de regulă s-au amplasat perimetral suprafețelor calamitate, ținînd seama că un astfel de arbore înlocuiește 3 arbori cursă obișnuiți. Tratamentul chimic s-a efectuat concomitent cu realizarea zborului insectei, respectiv cu decalaj de o săptămână după primele intrări. în acest fel s-au găsit gândaci morți pe tulpina arborelui sau săpînd orificii de intrare, camera nupțială, in- clusiv galeriile mamă. Cursele feromonalc cu Atratyp au comple- tat arsenalul măsurilor de protecție, ele fiind instalate în locuri mai greu accesibile unde au lipsit și arborii cursă. Așa cum reiese din tabelul1 3 aceste REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 ® 1998 • Nr.3-4 49 Tabelul 3 Evoluția zborului gândacului Ips typographus urmărit cu feromonul Atratyp in molidișurile din zona Covasna-Ciuc- Mureș-Bistrița în 1997. (Progress of the flight of Ips typographus, followed-up by Atratyp pheromonc in spruce-fir forests in Covasna- Ciuc-Mureș-Bistfița arca, during 1997) Direcția Ocolul silvic U.P., grupe u.a., altit, -m- Arboret vârsta ani Nr. curse feromonale cu Atratyp Total insecte capturate Media (nr. insecte/ cursă) Perioada de zbor Maxim Capturi în luna (%) Data % Mai Iunie Iulie August Sept. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 * 14 Sf. Gheorghe Covasna i-in 850-1550 Molid 50-90 57 43148 757 8.05- 25.09 12.06 9 15 28 38 17 2 Comandău I-VIII 900-1445 Molid 60-100 150 46590 311 15.05- 30.08 21.05 7 27 39 25 9 - Sânzieni VIII-IX Njolid 60-80 50 l .7012 140 15.05- 30.06 21.05 18 98 2 - - - Brețcu I-VI 710-1325 Molid 70-90 46 2021 44 15.05- 30.07 30.05 11 : 34 59 7 - -* Miercurea Ciuc Gheorghieni I-VIII 810-1310 Molid 40-100 131 52807 403 15.05- 25.09 4.07 7 9 32 39 18 2 Sânmartin VII 850-1350 Molid 60-100 63 25518 405 12.05- 14.08 26.05 10 47 31 20 2 T Izvorul Mureșului i-vni Molid 40-90 102 36268 356 16.05- 14.09 12.07 5 7 30 40 20 3 Homorod VII Molid 70-100 173 136113 , 787 8,05- 21.07 23.06 22 24 50 26 - - Zetea I-VI Molid 70-100 40 16429 411 10.05- 18.07 14.06 19 45 48 7 - * Praid II, IX, X Molid 60-100 58 50055 863 15.05- 21.08 ’ 19.06 9 13 60 21 6 • Târgii Mureș Răstolnița IV-VII 700-1262 Molid 70-100 149 47457 319 14.05- 30.08 17.05 9 25 53 17 5 - Sovata ii-vni Molid 60-100 100 24100 241 7.05- 15.09 30.06 8 17 29 38 14 2 Fâncel I-V Molid 70-100 100 15293 153 20.05- 5.09 27.06 7 10 33 35 21 1 Bistrița Sângeorz-Băi I-IV 880-1500 Molid 70-100 57 43148 757 8.05- 25.09 5.06 9 16 28 38 16 2 Năsăud i,iii,iv 900-1500 Molid 60-90 40 10421 261 15.05- 16.09 27.06 5 10 28 32 24 6 curse au atras gândacul Ips typographus L. cu o inten- sitate destul de scăzută. Faptul că în proporție de 50% intrările la curse feromonale au înregistrat sub 300 gândaci/cursă, (ceea ce înseamnă infestare foarte slabă) iar 40% între 301-750 gândaci/cursă - infestare slabă și doar 2% între 1500-3000 gân- daci/cursă și 1% peste 3000 gândaci, (adică atac puternic și foarte puternic), reflecta situația menționată mai sus. Nu e mai puțin adevărat că o parte din curse s-au instalat în puncte în care se mai găseau arbori care încă mai vegetau și astfel au fost preferați de insecte. în asemenea situații, cursele tre- buiau mutate în locuri în care arborii să nu exercite concurență. Caz tipic îl reprezintă O.Ș. Praid cu un 50 volum relativ scăzut de accidentale, însă acestea găsindu-se răspândite dispersat, nivelul densității de ipide a fost mult mai mare, iar concurența diverselor materiale nu s-a exercitat și cursele au captat un număr sporit de insecte, în raport cu celelalte curse. Capturile de insecte au început din a doua jumătate a lunii mai și au înregistrat nivel maxim la sfârșitul acestei luni și în luna iunie. Aceasta scoate în evi- dență neregularitatea zborului și diferențe semni- ficative de la o zonă la alta. Asemenea fluctuații s-au datorat atât condițiilor locale (altitudine, expoziție), cât mai ales influenței temperaturii aerului și pre- cipitațiilor. Modul de evoluție al zborului insectei prin cursele feromonale întărește afirmația că în REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 19989 Nr.3-4 felul acesta s-a prelungit mult intervalul de timp în care insectele s-au dezvoltat. în același timp s-a reușit ca un volum de 82341 mc lemn atacat de ipide să se cojească, iar 4727 mc să se trateze chimic cu Decis 2% cu 200 ml soluție la mp de coajă. Asemenea lucrări s-au efectuat când s-a semnalat prezența pupelor în cazul cojirii arbo- rilor infestați. Tratamentele chimice s-au aplicat în perioada dezvoltării adulților, constatîndu-se că în acest caz eficacitatea este maximă comparativ cu situația tratării acestora ca larve - pupe. De fapt un exemplu edificator de acest fel este dat în tabelul 4 la O.S.Brețcu în U.P.I Ojdula u.a.85A.Tratamentul chimic s-a efectuat pe 20 iulie 1997 când, insectele în proporție de 95% erau adulți tineri și maturi, și doar 5% pupe, obținîndu-se o eficacitate bună a lucrării (100%). 4. Dezvoltarea insectelor Așa cum s-a mai spus, anul 1997 se caracteri- zează ca un an cu un volum bogat de precipitații, cu o primăvară întârziată și cu o vară rece. în felul acesta, zborul insectelor în majoritate a avut loc în a doua jumătate a lunii mai și a continuat în iunie, inclusiv prima jumătate a lunii iulie, prin zborul generației soră. Decalajul acesta atât de pronunțat în raport cu anii obișnuiți a avut avantajul de a prelun- gi dezvoltarea insectelor până toamna târziu. în asemenea condiții zborul al II-lea s-a realizat în pro- cent scăzut, în medie de 5-10%, cu totul izolat, până la 20% (O.S. Sovata) î Din acest motiv nu s-a mai produs infestarea arborilor pe picior. în același timp trebuie reținut că volumul mare al precipitațiilor repartizate deopotrivă primăvara cât și vara, chiar și începutul de toamnă a influențat mult dezvoltarea insectelor. Excesul de umezeală a creat condiții favorabile mortalității naturale a insectelor. Ipidele mai afectate au fost în stadiul de larvă-pupă, la care procentul de mortalitate naturală a ajuns și chiar depășit 50%. Totodată, umezeala a înlesnit instalarea unor ciuperci, mai ales Armillaria, care la rândul lor au contribuit la realizarea mortalității naturale. Așa că pe de o parte, întârzierea zborului, iar pe de alta mortalitatea naturală ridicată au devenit fac- tori în limitarea înmulțirii în masă a insectelor. Totuși trebuie ținut seama că populația viabilă, Tabelul 4 Observații cu privire la dezvoltarea insectelor de tulpină la răținoase în anul 1997 (Retnarks conceming the devclopment of insects) Direcția Ocolul silvic Data observației U.P., u.a., altit. m Caracteristica arborilor analizați Nr. arb. analizați Speciei de ipide Data atac Densitate . (nr.fem./ m2 coajă) Stadiul dezvoltării insectelor 1 2 3 4 5 - 6 7 8 9 Sfântu Gheorghe Covasna 13 mai IV Covasna 88A.B.89A Molid 80-90 ani, leg. cu soiul din 5/6 nov. 1995 10 - Ipstypogra- phus(80%), Ips amitinus, Pityogenes chalcographus, iar sporadic Hy lurgops sp. (părți umbrite), Orthotomicus sp Dryocoetes sp. etc. * 1-10 mai 20,49, 50, 57,62 Ou 100% Molid 80 ani tratat pe 8 mai cu Decis 2% 2 Mortalitate 80% Arbori rupți din 5/6 nov. 1995, uscați Brad neatacat Miercurea Ciuc Sânmartin 14 mai VII Plăeșu 18,19,23 Molid 65-80 leg. soi 5/6 nov. 1995 35 MO mai Frecvența 38 % Densitatea 7 Ou 100% Molid 70 ani dob. iama 1997 4 Frecvența 75% Densitatea 22 Ou 100% Târgu Mureș Sovata 15 mai 11 Nitaju Mare 72, 73A,75,76, 79,80A,B 1200m Mo 80-90 ani dob. 1995 19 mai Frecvența 16% Densitatea 40 Ou 100% 19 iunie 55 Frecvența 62% Densitatea 45 Ou 50%, Larva 50% IlINiraju Mic 37 1100-1250m Mo 80 ani dob. 1995 21 Frecvența 21% Densitatea 33 Larvă 100% 18 sept. Niraju Mic 29 Mo 80-95 ani dob.1995 25 mai’ iunie gen. sori Frecvența 75% Densitatea 25 Adult tânăr 40%,adult matur 40%, adult ieșit 20%(zb.II) REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 51 Tabelul 4 (continuare) Direcția Ocolul silvic Data ' observației UT., U-ă., . altit. m Caracteristica arborilor analizați Nr. arb. analizați Specia de ipide Data atac Densitate (nr.fam./ m2 coajă) Stadiul dezvoltării insectelor Târgu , Mureș Gurghiu 15 mai vm Sirod Mo 70-100 ani dob. 1995 20 Ips typogra-. phus (80%), Ips arriilinus, Pityogencs chalcographus, iar sporadic Hylurgops sp. (părți umbrite), Orthotomicus sp., Dryocoetes sp. etc. mai Frecvență 19% Densitatea 12 Ou 100% 113 arbori de molid pe Valea Gurghiului în volum de 175m atacați în vară de ipide Sfântu Gheorghe Sânzieni 17 iunie VIU Apa Roșie 91A,94A,98A,B 106A,113A,C, HOOm Molid 80-90 ani dob.1995 48 mai Frecvența 33% Densitatea 30 Ou 15%, larve 80% pupe 5% Pășunea Mereni Mo 80 ani ■ 1000 m 3 mai Densitatea 90 Ou 20%, larvă 80% Miercurea Ciuc Gheorghieni 18 iunie II Belchia 29,49,50,92,93 1150m Mo 80-90 ani leg. cu solul dob.5/6 nov. 1995 43 mai . Frecvența 23% Densitatea 31 Larvă 100% Sfântu Gheorghe Comandau 8 iulie m Comandău pct. Frumoasa 74,144 1200 m V Cupanu 49.74A, 1300m Mo 75-100 ani leg. sol dob. 5/6 nov. 1995 Brad neatacat 33 mai- : iunie Frecvența 70% Densitatea 88 Larve 70%, pupe 25%, adulți tineri 5% Molid rupt din 5/6 nov. 1995; atac intens de Monochamus sp. și Urocerus gigas în stadiul de larvă Densitatea 10 Larve 100% Păș. Olveș Com. Zăbala Covasna Mo 50-80 ani 3000 m2 dob. 1995 20 Frecvența 75% Densitatea 60 Miercurea Ciuc Izvorul Mureșului 9 iulie VI Șipoș 33,44A,62A 1050-1200 m Mo 40-80 ani dob. 1995 17 Frecvența 35% Densitatea 62 Larve 50%; pupe 50% Zetca V28C.47A VI Ivo 42,102,122 Mo 80-100 ani dob. 1995 1000-1400 m 34 Frecvența 15% Densitatea 73 Larve 10%; pupe 50%; ad. tineri 40% Praid 10 iulie IX luhod Praid 93A.95A 1250 m Mo 80-95 ani dob. 1995 6 Frecvența 80% Densitatea 105 Larve 20%; pupe 70%; ad. tineri 10%; Rhagium (larvă) Mo 80 ani - rupt iunie 1997 4 Frecvența 70%;densitatca 12: atac de 2 săptămâni;ouă 100% Homorod VII Brădești 79,96 800 m Mo 90-100 ani dob. 1995 10 Frecvența 80% Densitatea 70 Pupe 25%; ad.tineri 75% 200 molizi 80-100 pe lizieră, înroșiți și atacați de ipide Frecvența 90%;densitafea 80 ad.tineri 40%;ad.maturi 60% mortalitate ridicată la larve și pupe;o familie Dendrocto- nus ca larvă 17 sept. vn 77,78A,92 Mo 80-100 ani dob. 1995 20 Bistrița Sângcorz Băi 20 iunie IV Anieșu Mare 51,53,54A,76 78,79,81,8 8A, 9 IA 1000-1200m Mo 60-80 ani dob. 1995 33 mai- iunie Frecvență 28% Densitatea 80 Ou 20%;larvă 80% 19 sept. 20 Densitatea 102 Ad. tineri 55% Ad. maturi 40% Ad. teșiți 5% un volum dc 7 000 m1 molid 60-100 ani pe picior,atacat din vară de ipide,sub formă dc ochiuri,grupe și chjar pâlc,mai ales pe lizieră Sfântu Gheorghe Brețcu 16 sept. I Ojdula 85A 700 m Molid rupt iama 1996/1997, puternic atacat dc ipide în mai-iunic și tratat pe 20 iulie Decis 2% cu 200 ml soluție/ra2 Mortalitate 100%; ad. tineri și maturi 95%;pupe 5%. I Ojdula 108D.112 Mo 70 ani rupt în iarnă 1996/1997 10 Ips typographus (80%), Ips amilinus, Pityogencs chalcogrphus și alte specii iunie gen. Frecvența 100% Densitatea 112 Larvă 10% Pupă 19% Ad. tineri 44% Ad. maturi 27% Mortalitate naturala datorită în principal excesului de umiditate până la 80%, în majoritate la larve dar și la pupe. Pe 0,2 m2 două cuiburi de Pissodes harcyniae.Ciuperci Schyzophy!lutn,Armillaria,Fomes etc. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 rămasă, era în măsură să producă mari necazuri în 1998, în cazul când lucrările de protecție ar fi fost insuficiente. Aceasta cu atât mai mult cu cât, volu- mul neexploatat la 1 aprilie 1998, de 2088 mii mc prezintă în medie o frecvență a infestării de 30-40% și o densitate mijlociu-putemică. în felul acesta un volum infestat de 730 mii mc, din care insectele vor ieși să realizeze zborul și să atace arborii, devine extrem de periculos pentru arboretele sănătoase din suprafețele calamitate în situația nerealizării la timp a complexului de măsuri preconizat. în tabelul 4 se prezintă sintetic observațiile cu privire la dezvoltarea ipidelor în 1997. După cum rezultă, molidul a fost infestat de Ips typographus L. (60-80%), în asociație cu Ips amitinus Eichh. și Pityogenes chalcographus L. Sporadic s-au identifi- cat și galerii ale speciilor Dryocoetes, Orthotomicus, Polygraphus polygraphus L. etc. în procent ceva mai marc s-a semnalat Hylurgops sp., mai mult pe părțile cu exces dc umezeală. Bradul nu a fost infestat de scolitide, ci doar de insectele de lemn și de ciuperci. Atacuri frecvente au produs xilofagii. între aceștia ponderea o are Trypodendron lineatum Oliv., dar destul de des s-a constatat și Tetropium castaneum L., specii de Monochamus, Callidium violaceus, Rhagium inquisitor, Urocerus gigas etc. Aceștia, alături de ciuperci au contribuit la declasarea sortimentală a lemnului. în privința dezvoltării insectelor, reiese (Fig. 1) că în luna mai a predominat stadiul dc ou. După cum se observă, între 20-50% acest stadiu se întinde chiar până în a doua jumătate a lunii iunie, perioadă în care ponderea o au larvele. în prima jumătate a lunii iulie, stadiul de larvă ajunge la 10 și 20%, dar în unele locuri cu altitudine de 1200 m - O.S. Comandău și Izvorul Oltului, ajunge la 50-70%. în această perioadă, ipidele în majoritate sunt pupe și adulți tineri. Abia în a doua jumătate a lunii septembrie, insectele devin mature, în măsură să iasă din sistemele de galerii și să realizeze, la O.S.Sovata, până la 20% zborul al doilea, iar la O.S. Sângeorz-Băi până la 5%. Așa că, în dezvoltarea insectelor, pe lângă condițiile climatice - temperatura aerului și precipi- tațiile, deja menționate, au influențat mai ales alti- tudinea terenului, dar și expoziția acestuia. După cum se observă, dezvoltarea scolitidelor la molid în 1997 s-a întins pe întreg sezonul de vege- tație. în acest fel zborul al II-lea a fost restrâns, ceea ce a contribuit la limitarea atacului în toamnă a acestor dăunători. 5. Ciupercile instalate după doborâturi Schyzophyllum commune este cea mai răspândită specie xilofagă atât la rășinoase cât și la fag. Ea a continuat să infecteze materialul lemnos (cioate, bușteni, resturi de exploatare), pe măsură ce acesta Larvă ' I Pupă î i Adult tânăr ’ I Adult matur I -----————---------------- ■ 'i । Ad.ieșit(Zb.II) ț Mai r Iunie f Iulie f August । Septembrie । ............................................... wuujiiMuiii.iiMMiiJNM.M Fig-1 Dezvoltarea gândacilor de scoarță ai molidului din zona Covasna - Ciuc - Mureș - Bistrița, în 1997. REVISTA PĂDURILOR e Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 53 se usucă. Arborii doborâți care au legătură cu solul și care mai au scoarța umedă nu sunt afectați și au lemnul în general de bună calitate. în schimb arborii, și mai ales buștenii din parchete sau depozite, care au scoarța uscată, crăpată sau desprinsă, se infectează rapid cu această ciupercă. S.commune este prima ciupercă xilofagă (din macromicete) care atacă lemnul din doborâturi, însă produce o declasare mult mai slabă decât alte specii xilofage. Coriolus (Trametes) hirsutus este o ciupercă xilofagă care însoțește și urmează după infecțiile cu S. commune, la fag. Ea a apărut încă din vara anului 1997. Atacul ei se extinde rapid la buștenii (arborii) rămași în parchete sau depozite. Această ciuper- că s-a semnalat și la brad. Gloeophyllum abietinum și G. sepiarium au început să apară destul de frecvent din toamna 1997, pe buștenii de rășinoase din depozitele primare sau stivele de piese care au rămas o perioadă mai lungă în arborete. Produce o putrezire treptată a lemnului. Extinderea acestei ciuperci este evidentă în ultima perioadă. Pholiotaflammans a fost rar remarcată la bușteni de rășinoase (în special brad) din depozite primare. Produce un putregai activ ce distruge puternic lem- nul. Hirschioporus fusco-violaceus și H. abietinus au început să apară pe unii bușteni ce au stat mai mult timp în depozite umede (de obicei în contact direct cu solul). Produce un putegai activ, generalizat pe mari suprafețe din trunchi. Stereum sanguinolentum a apărut cu o frecvență destul de ridicată în unele doborâturi neexploatate, mai ales pe capetele pieselor debitate. Produce un putregai foarte activ. Ciupercile ce produc colorări sunt frecvente în depozite, îndeosebi în cele instalate în zone prea umede, în special pe capetele pieselor sau pe piese cu scoarța căzută. 6. Ciupercile preexistente doborâturi! Heterobasidion (fomes) annosus este foarte frecvent în arboretele inventariate. Această ciupercă a produs putrezirea lemnului de trunchi și rădăcină, atât la molid cât și la brad. Extinderea ciupercii prin rădăcini de la un arbore la altul se observă cu ușurință pe cioate, infecțiile produeîndu-se de re- gulă grupat. Armillaria ostoyae se observă ușor, atât datorită degradării cioatelor și extinderii miceliilor albe sub- 54 corticale, cât și apariției corpurilor fructifere. Această ciupercă este foarte răspândită în toate zonele cu doborâturi. Se transmite cu mare ușurință de la un arbore la altul prin rădăcini, la toate speci- ile forestiere. Phellinus hartigii s-a observat rar, la brad, atât pe arbori rupți sau doborâți rămași în arborete, cât și în unele depozite secundare de bușteni. Putregaiul său este activ și produce o descompunere foarte puter- nică a lemnului. Fomes fomentarius s-a întâlnit la fag, producînd de asemenea putregai ce degradează puternic lem- nul, atât la arborii rămași în parchete cât și la buștenii din depozite. Recomandări: Pentru ciupercile de rădăcină: • Se va recurge în toate situațiile la crearea de arborete mixte de rășinoase cu foioase. în zona amestecurilor, fagul trebuie promovat în proporție mai mare. în zona molidișurilor pure, se va recurge la orice specie adaptabilă: aninul în special în zonele cu exces hidric (unde infecțiile cu H. annosus sunt foarte ridicate) asigură un drenaj activ; fagul și paltinul de munte, chiar dacă realizează producții mai slabe, au un rol benefic în oprirea infecțiilor, realizarea unei structuri mai stabile, ameliorarea solului, contribuind la dezvoltarea vânatului ș.a. Foioasele trebuie promovate la minim 10-30% în toate molidetele de altitudine. • Se va evita plantarea rășinoaselor lângă cioatele afectate de putregai. • Plantarea rășinoaselor se va face la schemă rară. • Cojirea cioatelor până la nivelul solului este utilă atât pentru combaterea dăunătorului Hylobius cât și a ciupercilor de rădăcină. Pentru ciupercile ce afectează buștenii: • Scoaterea cu prioritate a lemnului afectat de ciuperci, urmată dc prelucrarea rapidă pentru ca degradarea materialului lemnos să fie minimă. 7. Concluzii • înmulțirea dăunătorilor de tulpină în 1997 a continuat să se accentueze, coeficientul de creștere al populațiilor față de anul precedent fiind de 10 ori și chiar mai mult. Dezvoltarea insectelor a fost mult influențată de evoluția elementelor climatice din sezonul de vege- tație. Primăvara târzie a decalat zborul insectelor, iar REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 • 1998 O Nr.3-4 vara și toamna cu precipitații abundente și reci au prelungit intervalul de timp în dezvoltarea insectelor, așa că generația a fost de un an. Zborul al doilea s-a produs doar în proporție scăzută (5-10%, cel mult 20% la O.S. Sovata). Excesul de umezeală a determinat o mortaliatc ridicată a insectelor, mai ales în stadiile de larvă- pupă, însă nu suficientă pentru diminuarea semni- ficativă a nivelului intensității populațiilor active. De aceea în majoritatea suprafețelor calamitate s-au semnalat focare de ipide care au cauzat atacuri ale arborilor sănătoși pe picior, dar acestea de amploare scăzută și nepericuloase pentru sănătatea arborilor din jur. Asigurarea unei stări fitosanitare bune în zonele calamitate se datorește eficienței complexului de lucrări dc protecție aplicate lațimp. între acestea amintim cojirea în momentul optim a arborilor cursă și altor arbori infestați, tratarea chimică a unor arbori, de regulă perimctrali și amorsarea acestora cu feromoni, folosirea curselor feromonalc etc. De subliniat că un procent dc 30-40% dintre arborii doborâți au menținut legătura cu solul și în bună parte au vegetat, favorizând captarea ipidelor. Evacuarea acestor arbori prin exploatarea par- chetelor respective a diminuat din populația de insecte. Neaplicarea măsurilor de protecție în arboretele dc rășinoase aparținînd altor deținători decât statul a favorizat menținerea și extinderea focarelor dc dăunători și în zonele limitrofe acestor suprafețe. Cel mai ridicat nivel al populației de ipide s-a semnalat în locurile cu doborâturi dispersate. Lemnul rupt după un an s-a uscat și a devenit s r favorabil instalării insectelor xilofâge cât și ciuper- cilor de toate genurile. Influența ciupercilor s-a exercitat mai târziu asupra arborilor doborâți care au menținut legătura cu solul. în. primul rând, s-au semnalat ciupercile de alterare cromatică și apoi cele xilofâge. Sub influența insectelor, cât mai ales a ciupercilor, lemnul treptat s-a degradat, înregistrîn- du-se o degradare evidentă a albumului. S-a remar- cat prezența unor ciuperci xilofege, cum ar fi: Schyzophyllum commune, Coriolus (Trametes) hir- sutus, Gloeophyllum sp„ Hirschioporus sp. etc. în final, se poate aprecia starea bună de sănătate a arboretelor de rășinoase din zonele puternic calamitate prin doborârea și ruperea arborilor - aceasta datorită și măsurilor de protecție aplicate cu promptitudine. BtFlJOGRAHfc 8 i mione'scu, A., 1976: Combaterea principalilor gândaci de scoarță ai molidului. Editura Ceres, București. S i m i o n e s c u , A., 1987: Protecția rușinoaselor împotriva dăunătorilor de tulpină. Editura Ceres. București. S imion eseu, A., 1990: Protecția pădurilor prin metode de combatere integrată. Editura Ceres. București. Development of bark beetles in resinous stands, damaged in 1995 in Covasna - Ciuc - Mureș - Bistrița area, during 1997 Abstract The paper entitled „Development of bark beetles in resinous stands, damaged in 1995 within Covasna-Ciuc-Mureș-Bistrița area, during 1997“, written by an experts team, presents the conclusions for forest protection, under the conditions of windfall and large forests that have been damaged. The level of the density of insects population has increased 10 times than the level of density ta the last years. The implementation and application of complex measures for protection have ensured a good health state of the forests ta the respective area. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 55 O metodă modernă de capturare a dăunătorului puieților de rășinoase Hylobius abietis L. (Coleoptera, Curculionidae) Ing. Marian PROROCU Direcția Silvică Cluj 1. Introducere Hylobius abietis, trombarul puieților de molid, este principalul dăunător al puieților de rășinoase din țara noastră (O 1 e n i c i N., 1993; O 1 e n i c i N., O 1 e n i c i V., 1994). Pagubele produse în plantațiile tinere și pepiniere pot fi foarte mari, cu precădere în zonele limitrofe suprafețelor tăiate ras, care oferă condiții favorabile dezvoltării acestuia. Specia are un areal mare de răspândire și cuprinde aproape toată regiunea Holarctica. în țara noastră este răspândită în toate zonele acoperite cu păduri de conifere și este reprezentată prin populații numeroase (O 1 e n i c i N., 1993; S i m i o - nes c u A., 1997). Importanța economică a acestei specii a determinat impulsionarea cercetărilor referitoare la elaborarea unor metode de combatere cât mai eficiente e f. 1974; E i d m a n n , 1968; M u i 1 e r , 1993; Z u m r și S t a r y, 1992, 1994). Elaborarea unor astfel dc metode cu costuri reduse și nepoluante, necesită cunoașterea detaliată a biologiei și ecologiei speciei. Numeroase cercetări au avut ca obiectiv principal cunoașterea ciclului biologic și răspândirea populațiilor de Hylobius abi- etis L. în pădurile de rășinoase (B e j e r - Petcrsen și colaboratorii, 1962; L e u t i e r și colaboratorii, 1997; Eidmann, 1969; Nordenhem și Eidmann, 1991). Scopul de combaterii dăunătorului Hylobius abi- etis L., utilizată pe scară largă, este capturarea și omorârea adulților cu capcane din scoarță proaspătă de molid, tratată cu substanțe toxice, în medie 120 capcane/ha (O 1 e n i c i N., 1993). Neajunsul acestei metode constă în primul rând în faptul că anual se sacrifică arbori sănătoși, pentru procurarea scoarței. Cercetările recente au ca obiectiv găsirea unor noi metode de capturare, în care capcanele - scoarță, să fie înlocuite cu alte tipuri de capcane, în care să se folosească ca nade fago - atractante sub- stanțe chimice existente în componența rășinii coniferelor (N o r d 1 a n d e r G., 1991; Mul Ier M., 1993; Zumr V., Star y P., 1994). în cercetările noastre s-a testat atractivitatea unor substanțe chimice în scopul utilizării lor ca momeli fago-atractante și un tip de capcane cu posibilitate de folosință îndelungată, pentru cap- turarea adulților de Hylobius abietisL. 2. Materialul și metoda de cercetare Cercetările s-au efectuat în două tipuri de pădure de molid, una în zona montană situată în apropierea localității Mărișel și alta în zona colinară în apropierea localității Bedeciu - Capus, județul Cluj, 56 pădure plantată în afara arealului natural al rășinoaselor. Pădurea din zona Mărișel este situată în bazinul superior al Someșului Cald, Ia o altitudine de 1100- 1250 m, pe un versant cu o expoziție nord -estică cu pantă de 18 grade. Arboretul din jurul suprafeței are o vârstă de 60 - 65 ani, arbori proveniți din semintiș natural. Suprafața cercetată - 41,4 ha - este consti- tuită din semințiș natural (aproximativ 60%) și plantație execuată în primăvara anului 1998. Cercetările s-au făcut în proporție de 80% în perimetrul plantației, unde posibilitatea infestării cu Hylobius abietis L. era mult mai mare, având în vedere faptul că în această zonă au fost extrași în cursul'anului 1997, arbori proveniți din doborâturi de vânt. Pădurea din zona colinară este constituită din arborete de rășinoase - molid - în afara arealului cu vârsta de 75 - 100 ani, precum și arborete de foioase. în suprafața cercetată - 29,1 ha - s-au executat tăieri definitive și de racordare a ochiurilor, rezultând regenerări naturale de rășinoase și foioase. Arboretul este situat la altitudine cuprinsă între 580 și 710 m cu pantă de până la 25 grade, și expoziție predominantă NV. Cercetările au urmărit: • identificarea unor substanțe naturale și sintetice fago-atractante, cu eficacitate maximă, care să fie utilizate ca momeli pentru capturarea adulților de Hylobius abietis', • conceperea unei capcane cu maximă eficiență în capturare și ușor de manipulat; • găsirea unui lichid conservant ecologic și efi- cient. Pentru realizarea acestor obiective s-au folosit mai multe substanțe chimice și variate tipuri dc cap- cane. în ambele stațiuni s-au utilizat ca nade atrac- tante: 1 - alfa -pinen + alcool etilic, 2 - cis - verbenol + alcool etilic, 3 - alfa pinen, cis - verbenol, limonena, ver- berona + alcool etilic, 4 - verberona + alcool etilic. Aceste substanțe s-au sintetizat și condiționat ca nade în laboratorul de produși naturali din cadrul Institutului de Chimie „Raluca Ripan“, sub îndru- marea prof. dr. LOprean. Pentru testarea lor s-au folosit 2 tipuri de cap- cane descrise în lucrările de specialitate, capcana tip pâlnie și borcane - capcane Barber - și tipul original REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 9 1998 • Nr.3-4 TOTAL de capcane conceput de noi. Acestea s-au îngropat în sol, iar ca lichid conservant s-a folosit soluție saturată de sare. Pentru fiecare tip de nadă, s-au constituit trei repetiții, în fiecare stațiune. 3. Rezultate și discuții 3.1. Atracțivitatea nadelor Indiferent de tipul de cursă folosit, se remarcă o atractivi- tate sporită a nadelor îmbibate cu alfa - pinen și alcool, com- parativ cu celelalte tipuri de nade testate (Tabel anexă). în punctul de lucru Bedcciu aces- te nade au atras 68,8 % din totalul gândacilor capturați, iar £ la Mărișel - 69,6 % ceea ce q reprezintă deci peste 2/3 din totalul insectelor capturate. în ordine descrescătoare a acestor capturi se situează: variantele 2 - cu capturi de 24,8 și 24,6 %; 3 - 3,5 și 5,6 % și 4 - 2,9 %. Prin urmare, aceste rezultate relevă superioritatea nadelor ce conțin amestecul de alfa - pinen cu alcool, față dc cele- lalte nade experimentate. La scoarțele toxice amplasate în două suprafețe, câte 10 și 13 bucăți, s-au colec- tat 60, respectiv 69 exemplare de Hylobius abietis L., revenind în medie 6 și 5 insecte la o scoarță (cursă toxică). Aceste valori se situează cu mult sub mediile capturilor realizate folosind atractantul alfa -pinen + alcool (86,0 gân- daci/cursă). Extinderea curse- lor prevăzute cu acest tip de nadă se întrevede a fi extrem de 25cm capac — sistem de fixare o capacului ■ palnia copacului dispozitiv de fixare a recipientului ___recipient colector eficientă pentru practica sil- vică, având în vedere dezavantajele procedeului scoarțelor - cursă toxică, aplicat la această dată în producție. 3.2. Tipul de cursă în practică, tipul de cursă utilizat pe scară largă este scoarța tratată cu substanțe toxice. Printre nea- junsurile acestei metode menționăm volumul mare de muncă, precum și perioada scurtă de capturare, determinată de uscarea scoarței și scăderea atracti- vității acesteia necesitând înlocuirea lor periodică. In literatura dc specialitate sunt descrise și alte tipuri dc capcane cu nade fago-atractante (M u 11 e r , 1993). Analizând aceste tipuri de cap- cane s-a constatat că prezintă unele neajunsuri, în special legate de confecționarea și manipularea lor în teren. Aceste constatări nc-au determinat să con- cepem o cursă tip pâlnie, cu modificarea la părțile accesorii care să ușureze manipularea și să aibă o utilizare îndelungată. în continuare se va descrie tipul de cursă con- ceput (Figura alăturată). Aceasta este formată dintr- o pâlnie prevăzută cu capac care se fixează de mar- ginea superioară cu un sistem tip balama.Capacul este prevăzut cu orificii având diametrul de 10 mm. în parte inferioară a pâlniei s-a conceput un dispo- zitiv de fixare a vasului recipient care să fie scos din groapă o dată cu pâlnia, în momentul colectării. Avantajele acestui tip de cursă modificată 58 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 sunt următoarele: • capacul fiind fixat de corpul pâlniei, asigură etanșeitate și împiedică pătrunderea unor corpuri străine în pâlnie, care pot duce la colmatarea recipi- entului colector; • fixarea recipientului de corpul pâlniei face mult mai ușoară manipularea capcanei; • poate fi manipulat cu ușurință în teren de per- sonal mai puțin calificat și cu un efort mic; • colectarea materialului capturat se poate face la intervale mari de timp (1-2 colectări pe sezon), reducându-se substanțial costul combaterii dăună- torului. Eficiența acestui tip de cursă se deduce din rezul- tatele cercetărilor prezentate în tabelul anexă. în suprafața experimentală Bedeciu, capturile la acest tip de cursă au fost cele mai ridicate, respectiv 194, față de 109 și 72 gândaci, câți s-au capturat la cele- lalte două tipuri de curse testate tip pâlnie diametrul 20 cm și tip „Barber“. 3 .3. Lichidul conservant din capcane în general, în capcanele cu momeli fago-atrac- tante este necesară utilizarea unui lichid conservant care se pune în vasul colector. Acest lichid trebuie să omoare insectele capturate și să împiedice descompunerea lor, împiedicând în acest fel emanarea unor mirosuri cu efect repelent. în litera- tura de specialitate sunt menționate, ca lichide con- servante utilizate în capcanele „Barber", soluții de formol și acid acetic. Ambele soluții au neajunsul că emană vapori cu miros puternic și cu efect repelent, care pot influența negativ atractivitatea momelilor, în consecință și numărul de gândaci capturați. Pentru evitarea acestor neajunsuri s-a folosit ca lichid conservant soluția saturată de sare. Efectul a fost bun, întrucât numărul de gândaci capturați cu astfel de capcane a fost mare. Numărul de capturi a fost influențat doar de atractivitatea momelilor (Tabel anexă). CONCLUZII • Nadele conținând alfa - pinen + alcool etilic s-au dovedit cele mai atractive pentru gândacii de Hylobius abietis L. și deci cele mai eficiente în cap- turarea insectei. • Având eficacitate sporită în capturarea gân- dacilor, precum și o serie de avantaje privind manipularea și durata de funcționare, cursele „pâl- nie modificată" pot fi folosite cu succes la lucrările de combatere a insectei. • Folosirea soluției saturate de sare mărește eficaci- tatea momelilor și capcanelor, reduce prețul de cost al combaterii dăunătorului, conferind metodei un ca- racter în totalitate ecologic. BIBLIOGRAFIE Bejer-Peterscn, B. et al., 1962: Studies on Hylobius abietis L., I. Development and life cycle in the Nordic countries. In - Acta Entomologica Fennica, 17. E i d m a n n , H. H., 1968: Invaston of conifer plantations by radioactively labelled Hylobius abietis L.In Isotopcs and radiation in Entomology, Viena. L e u t i e r , F., G a r e i a , J., Y a r t, A., G e r a n d , L., M a 1 p h e 11 e s , C., R o m a r y , P., 1997: Preliminary investigations on the relations between phloem phenolic con- tent of Scots pine and maturation feeding of the pine weevril Hylobius abietis L. Proceedings: Integrating cultural tacties into the management of bark beetle and reforestation pests. USDA Forest Service General Technical Report NE - 236. M u 11 e r , M., 1993: Untersuchungen zur Attraktion und Repulsion des Grossen braunen Russelkafers, Hylobiue abietes L. (Coleoptera, Curculionidae). Teza de doctorat, Drezda. Nef,L, 1974: Degres d'efficacite et de securite du trait- ment par trempage contre Hylobius abietis L.în: Bulletin Societe Royale Forestiere de Belgique, 81 - 10, pp. 369 - 389. Nordenhem, H., Eidmann, H., H., 1991: Response of the pine weevil Hylobius abietis L. (Coleptera, Curculionidae) to host volatiles in different phases of its adult life cycle. In: J.Appl, Entomol, 112(4). O 1 e n i c i, 1993: îndrumări tehnice privind protecția plantațiilor de molid împotriva atacurilor de Hylobius abietis L și Hylastes sp.Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București. O 1 e n i c i, N.» O 1 e n i c i, V., 1994: Hylobius abietis L. + Unele particularități biologice, ecologice și comporta- mentale și protecția culturilor împotriva vătămărilor cauzate de aceasta. în: Bucovina forestieră, anul 3, Nr. 1, pag. 34 - 59, Câmpulung - Moldovenesc. Simionescu, A., 1997: Starea de sănătate a pădurilor din România în anii 1995 și 1996 (I). în Revista pădurilor, anul 112, nr. 4, București. Z u m r, V., S t a r y , P., 1992: Field experiments with different attractants in baited pițfall traps for Hylobius abi- etis L. (Coleoptera, Curculionidae). In: J.Appl.Entomol, 113 (5). Z u m r, V., Stary, P., 1994: Monitoring of seasonal occurrence of Hylobius abietis L. (Coleoptera, Curculionidae) in different forests environments of a model area. In: J.Appl.Entomol, 112 (4-5). A modern method to combate the pest of regionous sapling Hylobius abietis (Coleoptera, Cucrculionidae) Abstract The most used method to combate Hylobius abietis pest is capturcd and killed the adults with traps maked from fresh bark of spruce. These traps are impragnated with toxic substance and placed for about 120 traps/ha. Unfortunatelly, a lot of healthy trees are sacrificed. Therefore, in our research, we tested the capacity of some chimical substance to be used like fago-attractive lure and a longuse traps to catch the adults of Hylobius abietis. REVISTA PĂDURILOR * Anul 113 O 1998 • Nr.3-4 59 Aspecte ecologice ale bazidiomi- ceteior care produc putregaiul alb. Biodegradarea ligninei din structura materialelor lemnoase Biodegradarea polimerului ligninic care prote- jează matricea polizaharidică este pe cale dc a fi uti- lizată la nivel industrial în scopul reducerii con- sumurilor energetice și de reactivi chimici pentru obținerea hârtiei și furajelor. în lucrare sunt prezen- tate condițiile de biosinteză și modul de acțiune al enzimelor implicate în degradarea ligninei. Enzime cu activitate lignolitică 1. Lacaza (p-difenol:oxigcn oxidoreductaza, EC 1.10.3.2.) Producerea, reglarea și proprietățile lacazei au fost analizate la multe specii de fungi. Această en- zimă este cea mai simplă din clasa oxidazeldr (polifenoloxidazclor) conținând 4 atomi de cupru. Ionii de cupru (Cu2+) se reduc la Cu+ prin oxidarea substratului, apoi sunt oxidați în prezența oxigenu- lui din mediu. 1.1. Biosinteză Schizophyllum commune produce lacază doar în condițiile dezvoltării la întuneric (De V r i e s O.M.H., K o o i s t r a W.H.C.F., W e s s e 1 s 1986) o dată cu formarea corpurilor dc fructificare, în contrast cu alte cercetări (Phillips L.E., Le o nard T.J., 1976). Dezvoltarea la 30°C și întuneric inhibă formarea corpurilor de fructificare și stimulează biosinteză lacazei, care constituie 3 % din proteinele extracelu- lare și arc masa moleculară cuprinsă între 62-64 kDa. Lacaza extracclulară produsă de Polyporus ver- sicolor este indusă de aminele aromate, toluidină și xilidină (Wood D.A., 1980), iar cea produsă de Aspergillus nidulans apare odată cu formarea coni- diilor și este responsabilă de pigmentarea miceliului (Clutterbuck A.J., 1972). Majoritatea lacazei pro- duse de Agaricus bisporus este extracelulară, fiind secretată direct în mediu, și nu este rezultatul autolizei celulare, spre deosebire de tirozinază. Interesantă este corelarea biosintezei cu for- marea rizomorfilor de către genul Armillaria care este unul dintre cei mai energici degradanți ai arbo- rilor verzi. în prezența oxigenului se produce mor- 60 Dr. ing. Viorel GĂZDARU Institutul de Cercetări Chimice București fogeneza pseudo-sau microsclerotiilor care preced formarea rizomorfilor (W o r r a 11 J.C., C h e t L, H u 11 e r m a n n A., 1986). La contactul cu substratul lemnos se formează un pigment brun, prin acțiunea lacazei care blochează asimilarea substanțelor nutritive și excreția produșilor metabolici (Rishbeth L, 1978, Smith A.M., Griffin D.M., 1971). Brunifîcarea rizomorfilor, care conțin substanțe fenolicc polime- rizate de tipul mclanine, se datorează acțiunii lacazei care protejează în acest fel structura de liză microbiană a microorganismelor solului (Blo- o m f i e 1 d B.J., Alexander M., 1967). Lacaza este importantă în formarea corpurilor de fructificare a bazidiomicetclor (L e a t h a m G.F., Stahmann M.A., 1981, R o s s LK;, 1982). Scăderea activității enzimatice de 5-10 ori în timpul primei fructificații a speciei Agaricus bis- porus se datorează metabolismului miceliului, care trece de la faza degradării ligninei și a polimerilor proteici la degradarea celulozei și hemicelulozelor. Acest mecanism implică stoparea biosintezei, a excreției sau inhibiția ireversibilă de tip necompeti- tiv. în plus, necesarul de azot pentru fructificare, în condițiile limitării sursei externe, duce la degradarea lacazei care reprezintă 2% din proteina miceliană și conține aminoacizi, produsul degradării fiind transferat către sporoforii în dezvoltare (Wood D.A., 1980). 1.2. Proprietăți Purificarea fracționată a lacazei produsă de Agaricus bisporus a crescut activitatea specifică de 60 ori ( W o o d D.A., 1980) (Tabelul 1). Compoziția în aminoacizi este similară pentru lacaza produsă de Agaricus bisporus și Polyporus versicolor (Tabelul 2). 1.3. Rolul lacazei în degradarea lemnului Degradarea ligninei de către lacaza produsă de Coriolus versicolor are loc prin intermediul urmă- toarelor reacții: • depolimerizarca cu producerea de compuși solubili; REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 ® 1998 © Nr.3-4 Tabelul 1 Purificarea lacazei biosintetizata de Agaricus bisporus. Fracția Activitate (U/ml) Activitate specifică (U/mg) Ran da ment % Supematant 0,43 0,23 100 Ultrafiltrare 3,28 0,63 88 Precip. sulfat de amoniu 19,8 132 84 Cromatografie DEAE-celuIoză 129,7 7,20 60 Gel filtrare pe Sephadex G-100 80,3 13,25 42 Cromatografie de afinitate 99,2 13,7 38 Tabelul 2 Compoziția în aminoacizi a lacazei fungice Aminoacid % din proteină pentru lacaza produsă de Agaricus bisporus Polyporus versicolor Acid glutamic 7,17 5,3 Acid aspartic 11,5 14,0 Alanină 7,5 6,3 Arginină 3,5 3,4 Fenilal anină 3,9 7,0 Glicină 12,5 3,8 Histidină 2,1 3,6 Izoleucină 9,8 5,3 Leucină 7,7 6,1 Lizină 1,8 1,1 Metionină 0,5 0,8 Serină 8,6 4,7 Tirozină 1,9 3,7 Valină 6,6 5,4 ’ polimerizarea cu formarea unor structuri insolubile; • oxidarea prin formarea de grupări carbonilice la Ca și de grupări carboxilice și chinonice rezultate prin demetilarea grupărilor metoxilice ( M o - r o h o s h i N., 1991). Fracționarea pe gel a dus la obținerea a trei fracții similare care colorează sub- stanțele fenolice (reacția Bavcndamm), spre deose- bire de putregaiul brun care nu produce această reacție. Spectrele UV ale celor trei fracții (I, II și III) prezintă trei benzi pentru lacaza I la 280,405 și 600 nm, una pentru lacaza II la 280 nm și două pentru lacaza I la 280 și 405 nm, datorate diferențelor structurale din conformațiile ionilor de Cu. Lacaza scindează legăturile eterice p-0-4 din subunitățile fenolice ale ligninei, îndepărtând aceste unități secvențial (peeling) astfel încât lignina din lemnul degradat să conțină un număr constant de grupări hidroxilice fenolice. Dacă se presupune că enzima catalizează for- marea radicalilor arii oxidici care vor reacționa ulte- REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 • 1998 @ Nr.3-4 rior prin mecanisme neenzimatice, aceștia, practic, se vor produce concomitent în același mediu cu oxidările produse prin transferul monoelectronic. Cuplarea intramoleculară este întâlnită în natură la formarea alcaloizilor și antibioticelor. Acțiunea nespecifică duce la formarea unor compuși optic inactivi, de unde rezultă rolul strict al enzimei în producerea radicalilor, care se cuplează ulterior în compuși macromoleculari cuplați orto-orto, orto- para, para-para prin mecanisme neenzimatice. Substratul caracteristic al lacazei, este hidrochi- nona care se oxidează după următorul mecanism: 2 Cu?+-lacază+HQ-> 2 Cu+-lacază+boizocl)inonă-2H_ W 2 Cu+ -lacază + 1/2 O2+ 2H+ -> 2Cu2+ -lacază + H2O (2) Inițial se formează un radical ariloxidic care în faza următoare disproporționează în hidrochinonă și para-benzochinonă, prima participând în continuare la ciclul oxidativ. Oxidarea se produce prin extracția unui electron din structura hidrochinonei (Fig. IA). Cataliza nespecifică a lacazei, care oxidează cu viteze similare structuri fenolice diverse, se dato- rează mecanismului de formare a radicalilor ariloxi- dici. Pentru un potențial oxido-reducător al enzimei, dintre reacțiile posibile termodinamic de oxidare a fenolilor, se vor produce doar cele favorizate cinetic la situsul activ (B r o wn B.R., 1967). în acest fel se oxidează monofenolii, orto-și para difenolii și diaminele aromate (De V r i e s O.M.H., Kooistra W.H.C.F, Wessels J.G.H., 1986). Desfășurarea reacțiilor cu fenolii depinde de natura substratului prin influența exercitată de potențialul oxido-reducător, de posibilitatea for- mării legăturilor de hidrogen, a inhibiției sterice și formarea stării de tranziție a complexului enzimă- fenol. Natura substituenților determină tipul (C-O, C-C, C-N) și poziționarea legăturilor (orto-orto, orto-para, para-para) și desfășurarea reacțiilor de cuplare inter- și intramoleculare. Ultimii factori sunt importanți în direcționarea reacțiilor către formarea dimerilor, care nu se pot polimeriza ulterior, sau către producerea de materiale polimere. Fenolii 2, 6 disubstituiți sunt transformați la difenochinone prin intermediul difenililor. Creșterea numărului de substituenți limitează desfășurarea reacțiilor prin împiedicările sterice planare ale chi- nonei. Astfel, prin oxidarea metilgalatului se formează acid elagic, a acidului galic-acid purpuro- galin-p-carboxilix, iar a pirogalolului- purpuroga- 61 Fig, I Acțiunea lacazei asupra substraturilor fenolice. A: oxidarea hidrochinonei (1) Ia chinonă (3) pnn :nt p - crezolului (1) Ia di - (4) ș polifenoli (5) prin intermediul radicalilor chinonici (2) C: decarboxilarea reculului ariloxidic (2) B: polimerizarea polimerizarea acesteia D: decarboxilarea acidului siringilic (acid 3,5 - dimetoxi - 4- hidroxidenzoic) H) Sa CldKU* Protocatobic (01» P - benzochinonă (2) și Action of laccase on phenolic substrates: A: oxidation of hydroquinonc (1) to quinone (3) via ariioxi radical (21R " “^^inonă (2) fără poiimerizare uIterioară.( nols (5) via quinone intermediates (2,3) C: dccarboxylation of protocatccbuic acid (3,5 - dihydroxybenzoic ■ ™ymerization of p - cresoi to di - (4) and polyphe- latter D: decarboxylation of syringic acid (3,5 - dimethoxy - 4- hydroxy - benzoic acid) (1) to p - benzoquinone (2) wjth ^ct^oc'mllone ® polymerization of the 62 revista pădurilor o Anul 113 ® 1998 ® Nr.3-4 lină. Polimerizarea poate fi stopată în faza a doua și de potențialul oxido-reducător ridicat, care intervine la polimerizarea chinonei. în unele cazuri au loc decarboxilări ale compușilor fenolici: acidul protocatechic (Fig. IC) și acidul siringilic (Fig. ID) sunt transformați în p-benzochinonele corespunzătoare. Ionii Cu2+ nu se pot înlocui cu ioni Cu2+ dm mediul de reacție, în schimb Cu+ din structura lacazei reduse este interschimbabil cu Cu2+ extern. Datorită legăturilor puternice Cu-proțeină, ionul me- talic se poate extrage doar prin dializă în soluția apoasă a unor agenți de complexare puternici (acid acetic, ioni cianură). în acest mod lacaza își pierde activitatea prin dializă și nu și-o recapătă prin adăugare suplimentară de ioni cuprici. Cei patru ioni de Cu din structura oxidată a enzi- mei sunt reduși la potențiale pozitive (0,38-0,78 V), superioare tirozinazei (0,36 V). Situsul activ al lacazei este trinuclear prin intermediul cuplării perechii ionice. Prezența cuprului sporește afinitatea față de azot de circa 300 ori, în schimb fixarea ionu- lui fluorură (F') o reduce de 6 ori. Reciproc, fixarea azotului Ia perechea ionică inhibă aproape total complexarea F" a ionilor cuprici. 2. Lignin peroxidaza (EC 1.11.1.14) Pornind de la constatarea că producerea apei oxi- genate se corelează cu biodegradarea ligninei de către bazidiomicetele de tipul putregaiului alb și că adăugarea de catalază (agent degradant al apei oxigenate) inhibă degradarea ligninei (K u t s u i H., G o 1 d M.H., 1982) s-a ajuns la concluzia că sistemul enzimatic implicat în degradare conține enzime de tipul peroxidazelor. în anul 1983 două grupuri de cercetare, lucrând independent, au anunțat descoperirea unei enzime extracelulare capabile să degradeze lignina și substanțele model (T i e n M., K i r k T.K., 1983, G 1 e n n J.K., Morgan M.A., Mayfield M.B., Kuwahara M., Gold M.H., 1983), cu activitate specific peroxidazică-lignîn peroxidaza (L-p). 2.1. Biosinteză Lignin peroxidaza este bio sintetizată în condițiile limitării surselor de azot și carbon și a unei aerări energice (J e f f r i e s T.W., C h o i S., Kirk T.K., 1981). Biosinteză se corelează invers proporțional cu producerea proteazelor. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 © Nr.3-4 Scăderea nivelului lignin peroxidazei după aproxi- mativ o săptămână de cultivare se datorează scăderii activității proteazice extracelulare. Prin adăugarea de glucoză în mediu, activitatea proteazică scade, iar nivelul lignin peroxidazei se stabilizează. Ionul Mn2+ influențează atât activitatea lignin peroxidazei cât și a mangan peroxidazei. La o con- centrație inițială de 12 ppm se obțin valori ridi- cate ale ambelor enzime, iar la 100 ppm lignin peroxidaza scade și mangan peroxidaza crește supli- mentar. în absența manganului se obține valoarea maximă a lignin peroxidazei (L-p) și nulă pentru mangan peroxidaza (Mn-p) (B o n n a r m e . P, Jeffries T.W, 1990). Rezultate similare se obțin și cu alte specii fun- gice (Tabelul 3)(NerudF., Zouchova Z., Misurcova Z., 1991). Tabelul 3 Valorile maxime ale enzimelor degradante ale ligninei. Tulpina L-p U/ml Mn-p U/ml Lacaza U/ml Trametes hirsuta 25 9,2 4,0 Trametes gibbosa 30 0,6 4,1 P. chrysosporium, fiind o specie termotolerantă, are temperatura optimă de dezvoltare situată în intervalul 39-40°C în schimb, creșterea temperaturii peste 28°C pentru L-p și 23 °C pentru Mn-p, inhibă biosinteză enzimatică (V y a s B.R.M., V o 1 k I, S a s e k V, 1994) (Tabelul 4). Tabelul 4 Influența temperaturii asupra biosintezei enzimatice Temperatura °C L-p U/ml Mn-p U/ml 23 0,40 0,73 28 0,74 0,37 33 0,54 0,31 38 0,36 0,21 2.2. Rolul L-p în degradarea lemnului Rolul L-p este dificil de evaluat din cauza: • cantităților scăzute de lignină degradată în perioade lungi de timp; • lipsei unui test rapid de determinare a gradului de alb al substraturilor; 63 « sensibilității scăzute a metodei de analiză a L-p bazată pc oxidarea alcoolului veratric; • necunoașterii structurii exacte a ligninei rezi- duale din substrat; • necunoașterii exacte a reacțiilor de biodelig- nificare și albire. Concordanța dintre capacitatea degradării ligninei și albirii țesutului lemnos a dus la ideea uti- lizării unui test de oxidare pentru evaluarea capa- cității de albire. în acest scop s-a utilizat, drept sub- strat, acidul 2-ceto-4-metio!-butiric (CMB) care se oxidează la etilena, dioxid de carbon și dimetilsul- fură. Metoda prezintă avantajul stabilității etilenei și simplității analizei (gaz-cromato-grafic). Reacția este: n OH 2CH3-SCH2GH2<-C,J +2R+O2->CHr^S Compus I + H2O (4) Compus I + AH2-> Compus II + AH* (5) Compus II + AHn—> Enzimă Compus II + H2O2 F 2 2 ferică + AH-+ h2o Compus III + H2O (7) Intermediarul oxidat dublu electronic (Compus I) conține fier sub formă de oxiferil și un cation radicalic porfirinic. Prin oxidarea enzimatică a sub- stratului, similar altor peroxidaze, se formează radi- cali liberi care suferă disproporționări neenzimatice la produși finali. Formarea Compusului I nu ește REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 dependentă de pH în domeniul 2,5-7,5, în schimb reacțiile Compusului I și ale Compusului II se desfășoară în special în mediu acid, astfel că oxi- darea alcoolului veratric și a ferocianurii este de IO3 mai rapidă la pH 3 față de pH6. O situație similară există pentru Compusul II. Compusul III este format prin reacția peroxi- dazei cu apă oxigenată în exces și acționează ca o formă oxigenată a feroperoxidazei (Fe2+ + O2), similar hemoglobinei. Forma fero- a L-p este gene- rată prin reducerea monoelectronică a L-p ferice în condiții anacrobe. Oxicomplexul este generat prin contactul dintre oxigenul gaz cu feroperoxi- dază sau prin amestecul enzimei cu apă oxigenată în exces. în ultimul caz apa oxigenată este distrusă prin adăugare de catalază, urmată de separare pe coloană umplută cu Sephadex G 25. în prezența apei oxi- genate se stabilește un echilibru între formarea Compusului II și a Compusului III (Ecuația 7). Oxicomplexul diferitelor peroxidaze, similar altor hemoproteine prezintă diferite stabilități și viteze de autooxidare. Oxicomplexul izoenzimelor L-p (HI) se autooxidează la forma ferică la o durată de înjumătățite de 25 minute la 25°C, pH 7,2. Oxicomplexul izoenzimei H8 este foarte stabil în aceleași condiții față de cel al peroxidazei din hrean (timp de înjumătățire de doar 4 minute la 20°C). Oximioglobina este mai stabilă decât oxiperoxi- daza. Stabilitatea mai ridicată a oxicomplexului L-p decât a peroxidazei din hrean, dar mai scăzută decât a oximioglobinei, se datorează deficitului electronic existent la situsul activ al enzimelor: situsul hernie activ al L-p este mai deficient electronic decât al peroxidazei din hrean. Oxicomplexul L-p nu reacționează și stabilitatea nu este afectată de prezența alcoolului veratric (unul din substraturile L-p), în schimb, în prezența apei oxigenate în raport cu oxicomplexul de 1:1 se pro- duce oxidarea rapidă la enzimă ferică și în final la oxidarea alcoolului la aldehidă veratrilică. Oxicomplexul prezintă în aceste condiții majoritatea (80 %) din valoarea activității enzimei brute. Dacă în sistemul Complex II + H2O2 există și alte substraturi, reacția cu acestea este mai rapidă decât cu apa oxigenată. Doar în absența altor sub- straturi se formează oxicomplexul L-p. Au fost analizate L-p produse și de alte specii fungice: Bjerkandera adusta (W a 1 d n c r R., Lei sol a M., Fiechter A., 1987), REVISTA PĂDURILOR G Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 Merulius tremellosus (B i s m a s -H a w k e s D., D o d d s o n A.P.J., H a r v e y P.J., Palmer J.M., 1987), Panus trigrinus (G o 1 o v 1 e v a L.A., 1986), Phlebia radiata (Niku-Paavola M.L., Karhunen E., Salola P., Raunio V., 1988). 3. Catalaza (peroxid de hidrogen: peroxid de hidrogen oxidoreductază, EC 1.11.1.6) Catalaza produsă de P. chrysosporium în condiți- ile limitării sursei dc azot atinge valori maxime după 4-6 zile în cultivări în suprafață și după 2-3 zile în fermentare submersă. După un interval de 3- 5 zile activitatea scade. Similar se desfășoară proce- sul dc biosinteză a superoxid dismutazei (M o r p e t h F.F., 1987). 4. Aril-alcool oxddaza (AAO) Capacitatea biosintezei extracelulare a apei oxi- genate, care constituie co-substratul L-p în degradarea lemnului de către putregaiul alb, a atras atenția cercetărilor din domeniul ecologiei resurselor forestiere (Guillen F., Martinez A.T., M a r t i n e z M.J., E v a n s C.S., 1994). Aril-alcool oxidaza este biosintetizată direct de către bazidiomicete și produce metaboliți secundari de tipul alcoolilor, aldehidelor și acizilor aromatici, participanți la ciclul acidului shichimic. Reducerea acestor acizi și aldehide la alcoolii corespunzători, se realizează, de către AAO, enzimă NADPH- dependentă, cu largă specificitate. Capacitatea Pleurotus eryngii dc a produce H2O2 este stimulată de prezența alcoolului benzilic, ben- zaldehidci și a acidului benzoic. Prin mecanismul ciclic în care se reduc acidul și aldehida și se oxidează alcoolul și benzaldehida, sc produce con- tinuu apă oxigenată. în acest ciclu intervine supli- mentar o dehidrogeneză intracelulară (aril-aldehidă dehidrogenază-AAD) care reduce acidul. Larga specificitate a AAO și AAD concordă cu nespecificitatea procesului biodegradării ligninei. Caracterul ciclic al sistemului producător de H2O2 implică producerea unor cantități scăzute de sub- straturi pentru AAO și AAD. Declanșarea degradării substraturilor naturale elimină necesi- tatea adăugării controlate de substraturi specifice, deoarece acestea sunt produse din fragmentele ligninei degradate. Tulpinile fungice controlează cantitatea acestor substraturi și a apei oxigenate, prin metabolizarea lor cu viteze variabile. Glucanul extracelular produs de putregaiul alb imobilizează ehzimele implicate în degradarea materialelor naturale, constituind o matrice fizio- logică a biodegradării. Concluzii 1. Posilibitatea aplicării biodegradării materi- 65 alelor lemnoase în condiții controlate, în scopul uti- lizării acestora ca furaje și în obținerea celulozei cu consumuri energetice scăzute, se datorează biosin- tezei de către putregaiul alb a unui sistem enzimatic complex. 2. Biodegradarea polizaharidelor și a componen- tei ligninice se realizează prin acțiunea concer- tată (sinergetică) a hidrolazelor și enzimelor oxido-reducătoare care acționează ciclic, caz extrem de rar în sistemele naturale. 3. Enzimele oxido-reducătoare transformă produșii de degradare a polizaharidelor în compuși neinhibitori asupra acțiunii hidrolazelor și par- ticipă la degradarea cnzimatică a ligninei. 4. Producerea unor agenți degradanți nespecifici cu masă moleculară redusă (reactivul Fenton, acidul oxalic, apa oxigenată) favorizează penetrarea și afănarea structurii lemnoase care devine permeabilă pentru enzimele cu activitate specifică. 5. Valorile activității enzimatice depind de natu- ra speciilor lemnoase, condițiile de cultivare și natu- ra agentului biologic degradant. 6. Enzimele oxido-reducătoare au aplicații potențiale extrem de variate: obținerea maselor plastice, a coloranților, degradarea compușilor toxici, sinteza fină. BIBLIOGRAFIE B i s m a s - H a w k e s , D., Dodson, A.P.J., H a r v e y , P.J., Palmer, J.M., 1987: Ligninasefrom white rot fungi,în Lignin enzvmatic and microbial degradation (Odier E., ed.) INRA Publ., Paris, 171-176. Bloomfield, B.J., Alexander, M., 1967: Melanins and resistance of fungi to fysis. în J. Bacteriei, 93, 1276-1280. B on n a r me , P.J., J e f f r i e s , T.W., 1990: Mn II regulation of lignin peroxidase and Manganese'dependent per- oxidases from lignin degrading white rot fungi. în Appl. Environ. Microbiol., 56, 210-217, B r o w n , B.R., 1967: Blochemical aspects of oxidative coupling of phenols. în Oxidative coupling of phenols (Taylor, W.I., Battcrsby, A.R., ed.) Marcel Dekker Inc., New York, cap. 4,167-201. Clutterbuck, A.J., 1972: Absence of laccasefrom yellow-spored mutants of Aspergillus nidulans, J. Gcn.Microbiol., 70, 423-435. De V r i e s , O.M.H., K o o i s t r a , W.H.C.F., W e s s e 1 s , J.G.H., 19%f>:Formation of an extraceflular lac- case by a Schyzophyllum commune dvearion. în J.Gen.- Microbiol., 132, 2817-2826. G 1 e n n , J.K., G o 1 d , M.H., 1983: Pwification and characterization of an extracellular Mn II dependent peroxi- dase from lignin degrading basidiomycete Phanerochaete chrysosporium. în Arch. Biochem.Biophys., 242, 329-341. G 1 e n n , J.K., Morgan, M.A., M ay f i c 1 d , M.B., Kuwahara, M., G o 1 d , M.H., 1983: An extracellulare H2O2 requiring enzyme preparation involved in lignin biodegra- dation by white rot basidiomycete Phanerochaete chrysospori- um. în Biochem Biophys.Res.Commun., 114, 1077-1083. Guillen, F., Marti nez, A.T., Martincz, M.J., E v a n s , C.S., 1994: Hydrogen peroxide producing sys- tem of Pleurotus eryngn invoiving in the extracellular enzyme arvl-aicohol oxidase. In Appl. Microbiol.Biotcchnol., 41, 465- 470. " Jeffrics, T.W., Choi, S., K i r- k, T.K., 198i‘.Nutrițional regulation* of lignin degradation by Phanerochaete chrysosporium. în Appl.Environ.Microbiol., 42, 290-296. J o h a n s s o n , T., N y m a n , P.O., 1993: Izozymes of lignin peroxidase and Mn II peroxidase from the white rot basidiomycete Trametes versicolor I. Isolation of enzyme forms and characterization of physical and catalytic properties. în Atch Biochem.Biophys., 300, 49-56. Kutsui, H., Gold, M.H., 1982: Generation of hydroxyl radicals and its involvment in lignin degrada- tion by white rot basidiomycete Phanerochaete chrysospori- um. în Biochcm.Biophys.Rcs.Commun., 114,1077-1083. L e a t h a m , G.F., S t a h m a n n , M.A., 1981: Studies on the laccase of Lentinus edodes: speciftcity, localization and association with the development of fruiting bodies. în J.Gen.Micrbbioi., 125,147-157. Maltseva, O.V., Myasoedova, N.M., Leotievski, A.A., Gol o vie va, L.A., 1986: Chardcteristics of the lignolytic system of Panus tigrinus: în Proc. Sov. Fina. Seminar Microb. Dcgrad. Lignocellul. Raw Materials, Tbilisi, Georgia, 74-82. M o r o h o s h i, N,, 1991: Laccase of the lignolytic fun- gus Coriolus versicolor. în Enzymes in biomass conversion (L e a t h am , G.F.,H i m m c 1,M.E., eds) ACS Symp. Ser,, 460, cap. 17, 205-224. M o rp e t h, F.F., 1987: Intracellular oxygen-metaboliz- ing enzymes of Phanerochaete chrysosporium. în j. Gen. Microbiol., 133, 3521-3525. N e r u d , F., Zouchova, Z., M i sur c o v a , Z., 1991: Lignolytic properties of different white rot fungi. în Biotechnol. Letters, 13, 657-660. Niku, Paavola, M.L., K.arhunen, E.. S a 1 o 1 a , P., R a u n i o , V., 1988: Lignolytic enzymes of the white rotfungus Phlebia radiata. în Biochem., J., 254,877-884. R e d d y , C.A., D ' S o u z a , T.D., 1994: Physiology and molecular biology of the lignin peroxidase of Phanerochaete chrysosporium^ In FEMS Microbiol.Rev., 13,137-152. R i s b e t h , I, 1987: Effect of soil temperature and atmosphere on the growth of Armillaria rhizomorphs: în Transactions British Mycological Soc., 70, 213-220. R o s s , I.K., 1982: The role of laccase in carpophore ini- tiation in Coprinus congregatus. în J.Gen.Microbiol., 128, 2763-2770. S m i t h , A.M., G r i f f i n , D.M., 1971: Oxygen and ecology of Armillaria elegans. în Aust. J. Biol. Sci., 24, 231- 262. T i e n , M., K i r k , T.K., 1983: Lignin degrading enzyme from the hymenomycete Phanerochaete chrysosporium. în Science, 221, 661-663. V y a s , B.R.M., V o 1 c , I, S a s e k , V., 1994: Effect of temperature on the production of manganese peroxidase and lignin peroxidase by Phanerochaete chrysosporium. în Folia Microbiol. 39,19-32. W a 1 d n e r , R., Leisola, M„ F i e c h t e r , A., 1987: Production of extracellular enzymes by different white rot fungi., Proc. 3"* Int. Conf. Biotechnol. Pulp and Paper Ind., Stockholm, 17-19. Wood, D.A., 1980: Inactivation of extracellular laccase duringfruitingof Agaricus bisporus. în J, Gen. Microbiol., 117, 339-345. Worrall, J.C., Chet, I., Huttermann, A., 1986: Association of rhizomorph formation woth laccase activ- ity in Armillaria spp.. în J. Gen. Microbiol., 132, 2527-2533. Ecological aspects of basidiomycetes. Biodegradation of lignin from wood materials Abstract The complexity of lignin degradation process by basidiomycetes (white rot fungi) necessitates simultaneous or successive action of oxido-reductive enzimes. Catalytic cycle on polyphenolic substrate implics formation of oxigenated radicals with increased rcac- tivity. Biosynthesis conditions and properties of laccase, lignin peroxidase, catalase and aryl-alcohol oxidase produccd by basid- iomycetes are presented. 66 REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 CUANTIFICAREA PROCESELOR EROZIONALE DIN BAZINE MICI PREDOMINANT FORESTIERE Metode de evaluare a producției de aluviuni în bazine hidrografice mici (I) Dr. ing. Radu GASPAR Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice A. Aspecte generale. Terminologie Obiectul metodelor este evaluarea predictivă a producției de aluviuni; metodele sunt analitice, de tip genetic și se bazează pe studiul caracteristicilor bazinului (inclusiv al impactului antropic), al proceselor hidrologice privind scur- gerea apelor din precipitații și al proceselor erozionale. Metodele se adresează cu precădere activității de proiectare din domeniul amenajării bazinelor hidrografice torențiale de ordinul I...V STRAHLER (Z ă v o i a n u , 1983), având suprafața până la 2000 ha. Este vorba de două metode din care, prima se referă la versanți, iar cea de-a doua la rețeaua de albii și maluri aferente. Numim „producție de aluviuni“ cantitatea de sol și rocă erodată, antrenată și evacuată din bazin prin „secțiunea sa de închidere", dc apele rezultate din precipitații, într-o anumită perioadă de timp (de exemplu un an mediu) sau în timpul unei viituri având o anumită probabilitate de apariție, p% (simbol:Y, Ym, Yp%); sinonim:debit de aluvi- uni (simbol: Qs; Qs Qsp%). Aluviunile provin de pe terenurile în pantă care constituie „sursele de aluviuni" ce se situează, în mare, în două zone: versanții (I) și albiile cu malurile aferente (II) dintr-un bazin, între prima zonă și cea de-a doua existând un flux continuu de materiale solide, determinat de curenții lichizi și de deplasările în masă de teren (alunecări, grohotișuri, creep). Datorită deosebirilor morfologice și fîto- edafice dintre terenurile din zona Ia (în majoritate plane) și cele din zona a IIa (albii), există diferențe semnificative și între parametrii curenților de apă ce se formează pe acestea, diferențe care se reflectă în caracteristicile proceselor erozionale pe care le determină, procese incluse în triada: erozi- une propriu-zisă - transport - sedimentare (I c h i m ș.a., 1989), ceea ce obligă la o abordare ^Acest procedeu a fost aplicat și în metoda Gaspar-Apostol (1964-1988) 2)Deoarece volumul de apă scursă la suprafața versanților (Wv) este inferior volumului total (W), încărcarea reală la nivelul versanților (p'v) este mai mare decât cea convențional admisă (pv), respectiv p'v >pv diferențiată la cele două niveluri (versant, albie), atât a scurgerii lichide cât și a celei solide. Astfel, în timp ce pe versanții plani, scurgerea de suprafață este în general dispersă, cu eventuale mici concen- trări în șuvoaie (în timpul ploilor importante), Scugerea în albii este sub formă de curenți individuali- zați, rezultați din cumularea scurgerii de suprafață, hipodermice și subterane, de pe versanți, și se caracterizează prin adâncimi, viteze și debite relativ mari, ce îi conferă o importantă capacitate de ero- ziune și transport. Ținând seama de cele de mai sus, în scopul unei mai corecte evaluări a eroziunii, deși procesul este unic, se impune ca producția de aluviuni să fie stu- diată în mod distinct pe cele două zone: terenuri si- tuate pe versanți (I) și respectiv terenuri situate pe albii și malurile aferente (sau la baza malurilor-ver- sant) aflate direct sau indirect sub influența curenților de apă din rețeaua hidrografică (II)1) Pentru a se specifica provenineța aluviunilor, notațiile referitoare Ia versanți au indicele „v“ iar cele Ia rețeaua hidrografică, indicele „r“. Astfel, pentru suprafața cumulată a terenurilor în pantă se folosesc notațiile Sv(pentru versanți). și Sr(pentru albii și malurile adiacente); eventualele suprafețe orizontale (de exemplu lacuri) care nu constituie „surse de aluviuni" se notează cu So, fiind posibile, în funcție de absența (cazul general) sau prezența acestora, ecuațiile de bilanț ale suprafeței S a bazi- nului, de mai jos: s = sv+sr (1) sau S = Sv + Sr + So (2) Producția de aluviuni (Y) furnizată de un anumit teritoriu delimitat hidrologic, poate fi estimată dacă se cunosc volumul apei scurse (W) și încărcarea velumică a apelor cu aluviuni (p): Y = p©W (3) sau dacă ne referim la cele două zone și la volumul total al apei scurse (în „secțiunea de închidere a bazinului^: Yv = pv o W (3.1.) și Yr = pr o W (3.2) Dacă volumul de aluviuni (Y) se raportează la REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 67 volumul total de apă și aluviuni (W + Y) se obține concentrația volumică a aluviunilor (Cvol), și pen- tru Ps = 2,65, concentrația lor masică (Cm), respec- tiv: Cvol = Y : (W + Y) (4) și Cm = 2,65Y : (W + 2,65Y) (5) Dacă „încărcarea41 (p = Y/W) și „concentrația41 se precizează în funcție de masa aluviunilor (și nu de volumul lor) se recurge la indicele m, respectiv: Pm= Pm,v’ Pm,r’ ^'m,r Prin împărțirea producției de aluviuni (Y, Yv, Yr) la suprafața terenurilor de pe care acestea provin (S, Sv, Sr) rezultă „producția specifică de aluviuni113); y = Y : S (6) yv = Yv:Sv (6.1.) yr = Yr:Sr (6.2) în situațiile în care „încărcările41 pv și pr se măsoară în „secțiunea de închidere14 a bazinului, se pot scrie și relațiile: P = Pv + Pr (7) și Y = YV + Yr (8) Atât producția de aluviuni (Y) cât și încăr- carea apelor cu aluviuni (p) se pot referi fie la o anumită perioadă de timp (de exemplu „un an mediu"), sau la o anumită probabilitate de producere a evenimentului (p%) fie la o viitură generată de o ploaie cu durata t(min) și probabilitatea p%, ceea ce se specifică prin adăugarea la notație a indicelui corespunzător (Yan; Yt p%; pran; pr t p%) etc. în scopul uniformizării calculelor s-a adop- tat o valoare unică pentru masa volumică a aluvi- unilor, p = 2650 kg/m3, de la care se poate trece la valoarea reală în fiecare caz. între „producția de aluviuni14 definită ca mai sus (Y) și cantitatea totală de aluviuni dislocate, care poate fi numită „producția de aluviuni la sursă11 sau „eroziunea totală11 (ET)4) există un raport sub- unitar (Y/ET < 1,0) datorită mai multor cauze: fac- torilor (geo) morfologici care determină reducerea locală a vitezei curentului și respectiv a capacității de transport a acestuia; afluxului excesiv de aluviu- ni; micșorării debitului lichid din cauza unor infil- trații importante (zonale); retenției pe parcurs a alu- viunilor (dc către baraje), etc. Dintre aceste efecte, cel al factorilor geomorfo- logici poate fi aproximat cu anticipație printr-un „coeficient de efiuență14 a aluviunilor datorat aces- tor factori (Ke‘ m), efectul celorlalți factori urmând a fi exprimat, de la caz la caz, prin relații specifice. Pe baza observațiilor proprii și a datelor unor autori (Ichim și R ădo ane , 1995; Motoc ș.a., 1975) a fost propusă (G a s p a r , 1997) relația: ^=[(1 -0,01 • S0-33)®^0^® 0,985^® 0,99J^5tip0/n, în m3 la p=2,65), provenind de pe un teren oarecare sau din subcategoria ,j“ de terenuri omogene, aparținând de categoria „i“, de suprafața Sjj(ha), se poate calcula cu formula: Yv>i = K0,tpî.Gvij (10) iar producția totală a versanților de suprafață SV=T Sp cu formula: Yv = K0,tp » S Gv jj (11) în care: K0,tp = 9,00 » Ke,m * H* ® Cn (12) și: Gvi = Ij1’5 ®Li0’3 * Mj • Tj ® s, (13) unde K0,tp este un coeficient global, constant pe bazin, care se poate referi la un an (K^an) sau la o viitură, generată de o ploaie cu durata t(min) și probabilitatea p%, (K0,tp%) și care include pe lângă constanta 9,00, coeficientul Kem (formula 9) și parametrii H* și Cn. Semnificația termenilor din formulele (12) și (13) este următoarea: a) H* reprezintă efectul energiei cinetice6) a picăturilor de ploaie și al cantității și intensității pre- cipitațiilor din cursul unui an (Hm*) sau al unei ploi cu durata. t(min) și probabilitatea p% (H*tp%), • parametru preluat din metodologia U.S.L.E (în care simbolul E o J = „energy-times-intensity“, Wi s c h m e i e r șiSmith, 1978). Prin simpli- ficarea acestei metodologii și exinderea domeniului sau dc aplicare, valoarea aproximativă a parametru- lui H* poate fi calculată cu formulele: Han^ 0,0426 o (14) Și H*^= (0,056 + 0,018 • lo^/t) . h30>p% (15) 69 Tabelul 1 Valorile medii ale stratului de precipitații cu durata de 6 ore fi frecvența 1/2 după STAS 9470-73 (h360iSO%); regrupate după C.Diaconu (1990) și valorile _ g j (după Wischmeier și Smith, 1978) (The mean values of precipitations atnount with a duration t=6 hours and 50% frequency h360 50% (after STAS 9470-73) and values H *an = E • J (after Wischmeier și Smith, 1978) ,an Zona pluvială (v.M.P.A.) 1 2 3 4 5 6 7 h36o.so%(imn) 35,5 37,3 35,3 30,6 34,0 34,6 29,1 C = 0,0426» hX% 98,5 109,7 97,3 71,4 89,7 93,2 64,0 H 144,0% (formulal5) 197,22 149,27 149,27 126,75 170,83 126,75 114,33 Tabelul 2 Valorile coeficientului de erodabilitate a terenurilor de pe versanți (M) calculate cu relația lui Wischmeier (1978) în funcție de granulometria, conținutul în humus, structura și permeabili- tatea solului (ajustate, prin interpolare lineară între rândurile 1 și 7). S-a considerat că 35% din nisip este foarte fin. (The values of the erodibility’s coefficient (M) calculated with Wischmeier’s formula (1978) infonction of soil’s granulometry, humus, structure and permeability. It is considere’d 35% very small sand). Nr. crt. Clasa texturală a solului (în paranteză, % de argilă, praf și nisip) Orizontul superior ("la zi") al solului sau subtratului A A' A7C E A7B B E/B B/C C 1 Nisip coesiv (NN) (5,10,85) 0.21 0.24 0.31 0.32 0.29 0.34 0.33 0.35 0.37 2 Nisip lutos (NL) (10,15,75) 0.19 0.23 0.29 0.30 0.27 0.32 0.31 0.33 0.35 3 Lut nisipos (LN) (15,25,60) 0.18 0.22 0.27 0.28 0.26 0.30 0.29 0.31 0.33 4 Lut (L) (25,30,45) 0.17 0.21 0.25 0.26 0.25 0.28 0.27 0.29 0.31 5 Lut argilos (LA) (36,29,35) 0.16 0.20 0.24 0.25 0.24 0.26 0.25 0.27 0.29 6 Argilă lutoasă (AL) (50,25,25) 0.15 0.19 0.23 0.24 0.23 0.25 0.24 0.26 0.27 7 Argilă (AA) (60,25,15) 0.14 0.18 0.22 0.23 0.22 0.24 0.23 0.24 0.25 8 Teren stâncos (SC) 0.0001 Orizonturi:de acumulare a humusului; A’, rest dc A în urma eroziunii; B, orizont sub A sau E, de alterare a materialului parental, însoțit sau nu de o îmbogățire în argilă și (sau) în sescvioxizi; C, orizont mineral de materiale neconsolidate, putând reprezenta materialul parental al orizonturilor superioare; E, orizont cu mai puțină argilă și (sau) sescvioxizi decât orizontul subiacent și acumulare relativă de cuaiț (nisip, praf) (simbolurile după ASAS, 1980). Tabelul 3 Valorile coeficientului A0(după Moțoc ș.a., 1979). (The val- ucs of Ao coefficient (after Moțoc, 1979) Cultura agricolă Ao ■PORUMB, monocultură/rotație 1,0/0,8 IcEREALE PĂIOASE, toamnă/primăvară 0,2/0,14 Cartofi, fasole . 0,6/0,3 plantații viticole 0,7 (Plantații pomicole 0,5 [Teren arabil necultivat 1,1 cu restricțiile: htp%/t = ^„^<1,25 mm/min și h3O pyo<31,75 mm în care h360 50o/o (mm) este stratul de precipitații cu durata de 6 orc (360 min) și frecvența 1/2 (50%) din zona pluvială în care este situat bazinul cosiderat; btp% (mm)-stratul total de precipitații cu durata t (mm) și probabilitatea p%; 70 h30,P% (mm) - stratul de pre- cipitații maxim pe un interval de 30 min din ploaia respectivă (egal cu cantitatea de precipitații la durata t=30 min și probabili- tatea ploii, p%). Valorile ^360.50%’ Han H H 1440,1% se dau în tabelul 1 pe cele 7 zone în care a fost împărțit teritoriul României în metoda C. Diaconu, 1990, după STAS 9470-73 și respectiv după for- mula (14). Valorile htp% si h3o,p% se Pot preciza cu ajutorul metodei propuse de C. Diaconu, 1990 (recomandăm proba- bilitatea spațială de 20%, vezi R.Gaspar, 1997 a, 1997 b și 1997 c). b) Cn- coeficientul de scurgere la viituri, mediu anual (Cn,an), sau la o viitură generată de ploaia cu durata t (min) și probabilitatea p% (Cn,tp%) mediu pe bazin, evaluat în secțiunea de închidere a acestuia-cu excluderea scurgerii dc bază. Coeficientul Cn se poate calcula cu ajutorul metodei „potențialului de acumulare", M.P.A. (G a s p a r , 1997 a și 1997 c). c) l-panta medie a terenurilor. Pentru terenurile forestiere, pajiști, terenurile neproductive (erozibile) și stâncării, se poate admite I=IV, panta medie a versanților; panta I se precizează în mod distinct pentru terenurile arabile (IA) și pentru dru- murile neconsolidatc (IDn=panta longitudinală, cu restricția IDn<0,15). Parametrul I se ia la puterea 1,5, valoare apropiată de aceea din U.S.L.E. d) L-lungimea medie a „panoului de scurge- REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 © 1998 • Nr.3-4 Tabelul 4 Valorile coeficientului X, pe categorii de teren, privind efectul asupra producției de aluviuni al modului de executare a culturilor agricole, al gradului de degradare a suprafeței terenului, al condițiilor de exploatare a unor folosințe, etc. în situații intermediare se interpolează. (The vaiues of the coefficient X (Man’s activities) X; I Nr.crt Specificări (Ia , Id , Iv :panta teren arabil, drum, versant) Valoarea X xA - Culturi agricole (A) pe teren arabil - • 1 Pe versanți terasați sau cu valuri 0,15 2 Intercalate cu. benzi inerbate 0,5(0,4+2IA ) £0,50 3 După curba de nivel 0,40+2Ia <0,95 4 După linia de pantă maximă 1,0 Xon - Amenajarea acostamentelor drumurilor de pământ neconsolidate (D„ ) - 1 Cu șanțuri inerbate 4*1, 2 Neamenajate și nude (neinerbate) 6»IV Xf - îngrijirea și exploatarea pădurii (F) - 1 Teren plan; sol netasat; litieră continuă 1,00 2 Teren plan; sol ușor tasat; litieră deranjată 0,90 3 Sol moderat tasat; litieră redusă 0,80 4 Sol tasat; litieră practic lipsă 0,65 5 6 Idem, cu cărări rare (sub 200 m/ha) Idem, cu cărări foarte dese (peste 800 m/ha) 0,60 0,55 7 8 Idem, cu cărări, rigole și șanțuri din exploatare, rare (sub 100 m/ha) Idem, cu cărări, rigole și șanțuri din exploatare, dese (peste 300 m/ha) 0,50 0,45 XNp - Aspectul suprafeței terenului neproductiv(ND ) - 1 Teren relativ neted, cu buruieni 0,25+0,02/Iv 2 Teren relativ neted, nud 0,30+0,02/Iv 3 Teren nud cu șiroiri ji rigole 0,50+0,02/Iv X, - Tipul de pajiște (P) și modul de exploatare (X) P X 1 Fâneață foarte bună, nepășunată după cosire 1,22 l,o 2 - Fâneață bună, pășunată după cosire 1,18 0,9 3 Pășune bună, exploatată prin rotație 1,15 0,8 4 Pășune mediocră exploatată neîntrerupt 1,10 0,7 5 Pășune degradată pe sol compactat și cu cărări rare(sub 200 m/ha) 1,05 0,6 6 Pășune foarte degradată; rupturi de sol; cărări dese (peste 500 m/ha); sol erodat 1,00 0,5 7 Pășune excesiv degradată; sol foarte degradat; rupturi de sol și cărări dese (peste 500 m/ha) 1,00 0,4 Xsc 1 Stâncării. Teren acoperit de construcții • Beton; asfalt, stâncă compactă etc. 1,0 2 Stâncă dezagregată (având suprafața s(1) sa :ssc re“ (m), determinată după linia de pantă maximă; pentru terenurile forestiere (LF), pajiște (Lp) și stâncării (Lsc) se pot admite Lj=Lv(m) în care LV=5,5S/R (G a s p a r, 1974), cu S(ha)-suprafața bazinului și R(km)-lungimea rețelei hidrografice din bazin. Pentru terenurile arabile (LA), neproductive (LNp v) și drumurile neconsolidate (Lj^), L se eva- luează distinct (în m); LDn=ltmgimea medie a tron- soanelor de drum separate de coturi și podețe=lungimea drumului împărțit la numărul de curbe și podețe. Parametrul Lj sc introduce în cal- REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 cule la puterea 0,3 (nu la 0,5 ca în U.S.L.E) pentru a nu se exagera efectul acestui parametru, deoarece în cazul folosințelor majoritare (păduri, pajiști) ver- sanții nu sunt în general netezi (plani) ci sunt fragmentați de denivelările existente pe aceștia, ceea ce face ca lungimea reală L să fie de regulă mai mică decât cea luată în calcule; soluția adoptată (0,3 și nu 0,5) concordă și cu alte propuneri (M o ț o c , 1970; Musgrave, 1947, vezi C h o w, 1964). e) M-coeficientul de erodabili- tate a terenurilor de pe versanți. Coeficientul M a fost estimat după metoda propusă de W i șe- fi m e i e r (1978) în următoarele condiții: au fost luate în considera- re șapte texturi ale solului și cele mai frecvente orizonturi genetice de sol, care pot apărea la zi în urma eroziunii, admițând o variație lineară a valorilor „M“ între situațiile extreme (tabelul 2), f) r-raportul între producția dc aluviuni în diferite condiții de covor vegetal, amenajare a terenu- lui și exploatare (X), și producția de aluviuni în condiții standard (controlate experimental). Para- metrul r poate fi calculat cu for- mulele (16...21), valorile X fiind specificate în tabelul 4; dacă pe anumite terenuri se produc, pe lângă eroziune, și alunecări, atun- ci în formula parametrului r se introduce și monomul a0/a°>3, în care a0 are valo- rile:0,40 pentru terenurile arabile și neproductive (erozibile), 0,35 pentru pajiști și 0,25 pentru arborete (cu determinarea riguroasă a suprafeței Sj afectată de alunecări), iar „a“ (m2) reprezintă aria medie (aparentă) a fragmentelor în care este diviza- tă masa de pământ în alunecare, și are valorile: a=0,01 ...0,10 m2, pentru masele în alunecare, „plas- tice", și a=0,1...100 m2, pentru masele consistente. Ținând seama de notațiile adoptate (v.B.2.) for- mulele de calcul ale parametrului „r“ sunt: 71 'A-Ao-XA + aX3 («O în care Ao este dat în tabelul 3 iar XA-în tabelul 4 rDn = L'W • Xo, (17) în care Lva (m) este lungimea medie a versantului adiacent (distanța medie între culme și marginea aval a drumului), Lva224 15>’ ^=20430; Ko 144o i%=829,12 (formula 12). Rezultatul cal- culelor se dă în tabelul următor. în care: XF-conform tabelului 4; D, consistența arboretului (0,35 ani iar D, în acest caz-se refera la semințiș plus ierburi. r^-L^.X^+aJa”-3 (19) în care: Lva(m) este lungimea medic a versantului adiacent, între culme și marginea aval a terenului neproductiv. Este necesară condiția : Lva 4- l^p < Lv; XNp conform tabelului 4 rp = 0,0035 : (D o p . Xp)2 + ao/a3 (20) în care: P și Xp-conform tabelului 4; 0,3 < D < 1,0,consistența pajiștii rSC = ^SC ^2^ în care Xsc -conform tabelului 4. g) Constanta 9,00 din formula (12) a rezultat din condiția ca producția specifica de aluviuni a unui teren arabil cultivat cu porumb (monocultură), după linia de pantă maximă, să fie egală cu 12,25 t/ha • an (valoare propusă de Moțoc ș.a., 1 Simbol categoric teren T" Dn F V V P p SC ■ TOT Nr. curent subattegorie 1 1 -1 2 1 1 2 1 - Suprafață fragment (m1) — 0,20 A Coeficient tabelul 3 0,80 D Consistență (desime) • 0,8 0,6 1.0 0,5 L, Lungime versant aferent 1 m) 40 50 p Coeficient tabelul 4 1,22 1,00 T Vârsta medie arboret (uri) 70 ■ 30 X Efect antropic (tabelul 4) 1,00 1,60 0,90 0,80 0,37 1,00 0,50 10% Formulele (16).. .(21) 0,80 1,924 0,0022 0,0071 0,433 0,0024 0,6232 0,10 Pantă teren 0,10 0,12 0,30 030 0,30 0,30 030 0,30 L Lungime dc scurgere (m) 80 60 200 200 100 200 200 200 M Coeficient tabelul 2 0,18 ’ 033 0,18 0,22 0,30 0,18 0,26 0,0001 Suprafață teren (ha) 10,0 1,5 300,0 25,0 5,5 120,0 1,5 4,5 468,0 Formula (13) 0,1696 0,1352 0,0957 0,0314 0,467 0,0417 0.1957 0,00003 1,136 Producția anuală (m'/an) 34,65 27,62 19,55 6,42 95,41 8,52 39,98 0,006 232 Producția viitura 24 h( l%)ms 141 112 79 26 387 35 162 • 942 BIBLIOGRAFIE Abagiu, P., ș.a., 1980: Determinarea parametrilor hidrologici ai pădurii în raport cu modul de gospodărire, scurgerea de suprafață și intercepția în coronament în arborete de fag și de molid. ICAS, București. Ander s on , H.W., H o o v e r , M.D., R e i n h a r t, K.G., 1976: Forests and water effects of forest management on floods, sedimentation and water supply. USDA, Forest service, Berkeley, California. A p o s t o 1, Al., 1959: Determinarea încărcării apelor cu aluviuni (în bazinele torenților). în Instrucțiunile dc întocmire a proiectelor de corectare a torenților. Editura Agro-silvică, București. Arghiriade,C., Abagiu, P.,Ceuca,G., 1960: Contribuții la cunoașterea rolului hidrologic al pădurii. Studii și Cercetări. Voi. XX. Editura Agro-Silvică, INCEF, București. 1979), respectiv cu 4,62 m3/ha • an (la den- sitatea aluviunilor p = 2,65)7X 4. Exemplu de calcul. Să se evalueze producția de aluviuni din bazinul Valea Adâncă, media anuală (Yvan) și la viitura generată de ploaia cu dura- Au fost avute în vedere condițiile: zona pluvială 5 (Hm =84,6; tabelul 1); textura solului Jutonisipoasă-lutoasă, într-un bazin împădurit pe 60 % din S (Rezultă Co ^=0,226 prin M.P.A.); panta terenului, IB=0,30; lungimea panoului de scurgere, L=200m; coeficientul de erodabilitate M=0,20 (tabelul 2 la textura LN/LL și Ia orizontul A/A'; rA=l,0 (for- mula 16); coeficientul de efluență, Kg m=0,866. 72 REVISTA PĂDURILOR • Anul 115 • 1998 ® Nr.3-4 AS AS (Academia de Științe Agricole și Silvice), 1980: Sistemul român de clasificare a solurilor. B ă t u c ă, D., 1978; Aspecte ale morfologiei generale a albiilor râurilor din b.h. Mureșul Superior. Revista Hidrotehnica, 6, București. B ă t u c ă , D., 1987: Principii variaționale in studiul transportului aluvionar. în lucrările Simpozionului: Proveniența și efluența aluviunilor. Stațiunea de Cercetări Stejarul, Piatra Neamț. B ă t u c ă , D., 1988: Corelarea debitelor aluvionare de fund și suspensionale pe unele râuri din România și elemente de transport aluvionar total. Al doilea Simpozion, Stațiunea Stejarul, Piatra Neamț. C h o w , Ven, Te, 1964: Hanbook of applied hydrology. New York; Mc Graw-Hill Company (Secțiunile 411 și 17 I). Ciortuz,I.,1971: Cercetări privind geneza și tipologia terenurilor degradate din Valea Prahovei. Teză de doctorat. Universitatea Brașov. C 1 i n c i u , L, 1983: Contribuții la studiul morfometriei și hidrologiei b.h. torențial Bârsa Superioară. Teză de doctor- at. Universitatea din Brașov. Diaconu, C., ș.a., 1971: Râurile României. Institutul de Meteorologie și Hidrologie, București. Diaconu, C., 1990: Metodă statistică temporalo- spafială pentru calculul ploilor maxime. în Revista Hidrotehnică 9/90. București. Diaconu, C., Miță, P., Niță, E., 1995: Instrucțiuni pentru calculul scurgerii maxime în bazine mici. I.N.M.H. București (sub tipar). Djorovic, N., 1974: Experimental determination of the Intensity of water erosion on the teritory of S.R.Srbija, Yugoslavia, FAO, Ankara. G a s p a r , R., 1973: Procedeu de determinare a „coefi- cientului de rugozitate" al albiei torenților. în Revista Pădurilor nr. 2/1973, București. G a s p a r , R., 1974: Cercetări privind „eficiența hidro- logică" a lucrărilor de corectare a torenților. Teză de doctor- at. Universitatea din Brașov. Gaspar, R., Untaru, E., Moja, Gh., 1978: Cercetări privind scurgerea de suprafață și transportul de alu- viuni în bazine hidrografice torențiale, parțial împădurite. ICAS, Redacția de propagandă agricolă. București. G a s p a r , R, ș.a., 1982: Cercetări hidrologice în bazine hidrografice mici. ICAS. Redacția de propagandă tehnică agri- colă. București. Gaspar, R., Cistescu,C., 1987: Cercetări asupra scurgerii de suprafață și transportului de aluviuni în bazine hidrografice torențiale mici, parțial amenajate. ICAS. Redacția de propagandă tehnică agricolă. Gaspar, R., Apostol, Ai., 1964 (1988): Methode aproximative d'evaluation du transport annuel d'alluvions dans un petit bassin-versant torentiel. în Forstliche Bundcsversuchsanstalt, Wien. G a s p a r , R., 1990: Cercetări aupra hidrografelor debi- telor de viitură generate de ploi, în bazine mici. în Revista Pădurilor nr. 1 și 2/1990, București. G a s p a r , R., 1993-1997: Metodă de estimare a pro- ducției probabile de aluviuni în bazine hidrografice mici (metoda „încărcării limită"). în Modelarea factorilor hidrici în bazine hidrografice torențiale cu folosință preponderent forestieră. Coordonator Lazâr, N., ICAS Brașov (manuscris). Gaspar , R, 1997 (a): Predicția stratului de precipitații scurse în timpul viiturilor în bazine hidrografice mici. (Metoda REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 potențialului de acumulare = M.P.A.). în Revista Pădurilor nr. 2. G a s p a r , R., 1997 (b); Evaluarea debitului lichid maxim probabil de viitură prin „metoda suprafeței active" = MS.A). în Revista Pădurilor nr. 3. G a s p a r , R., 1997 (c): Predicția expeditivă a volumului și debitului maxim al viiturilor în bazine mici. Revista Pădurilor, nr. 4. Gonciarov, V., N., 1954: Bazele dinamicii curenților in albia râurilor (în limba rusă) Ghidrometeoizdat, Leningrad. H â n c u , S., Stănescu, P., Platagea, Gh., 1971: Hidrologie agricolă. Editura Ceres, București. H ă n g e r , M., 1979: Geschiebetransport in Steilgerinnen Pilotstudie Jur feste und glatte sohle und Gejalle von 3 bis 30%. Mitteilungen der Versuchsanstalt fur Wasserbau Hydrologie und Glaziogobie, Ziirich. 1 c h i m ,1., Rădoane Maria, 1986: Efectele bara- jelor în dinamica reliefului. Editura Academiei Republicii Socialiste România, București. I c h i m, L, Mihaiu, Gh., 1988: Aspecte ale geomor- fologiei ravenelor și problema surselor de aluviuni. în lucrările celui dc-al Il-lea Simpozion.: Proveniența și efluența aluviu- nilor. Stațiunea Stejarul. Piatra Neamț, I c h i m , I., Bătucă, D., Rădoane Maria, Duma, D., 1989: Morfologia și dinamica albiilor de râuri. Editura Tehnică, București. I c h i m , L, Rădoane Maria, Rădoane, N., 1995: Sediment Budget and variability of Chanel Deposits: Putna Catchment case Study. Stațiunea de Cercetări Stejarul, Piatra Neamț. I o n e s c u , V., ș.a., 1983: Modele matematice pentru combaterea eroziunii solului. Editura Junimea, Iași. K i s e 1 e v , P., G., 1988: îndreptar pentru calcule hidraulice. Editura Tehnică, București. Kronfellner, Kraus, u.a., 1988: Uber die Einschătzung von Wildbâchen „Der Durnbach". în Mitteilungen der Forstlichen Bundesversuchsanstalt, Wien. Lazâr, N., 1984: Contribuții la studiul torenților din B.H. Sebeș. Teză de doctorat. Universitatea din Brașov. L a z ă r , N„ G a s p a r , R., 1994: Cercetări privind sta- bilitatea, rezistența și funcționalitatea lucrărilor hidrotehnice de amenajare a torenților.(ICAS - Manuscris). Lencastrc, A., Franco, F., M., 1984: Leqoes de Hidrologia. Universidade Nova di Lisboa. Mihaiu, Gh., 1981: Cercetări privind comportarea lucrărilor de combatere a eroziunii solului executate în b.h. al Văii Slănicului Buzău. Teză de doctorat. Academia de Științe agricole și Silvice. București. M e u n i e r , M., 1985: Transport solide dans Ies cours d'eau â forte pente. C.E.M.A.G.R.E.F., Grenoble. ' M e u n i e r , M., C a m b o n e.a., 1987; Bassins ver- sants experimentaux de Draix, C.E.M.A.G.R.E.F., Aix et Grenoble. Moțoc, M., 1970: Estimation de l’influence desfacteurs d'erosion, I.W.E.S., Simposium, Praga. Moțoc, M., M u n t e a n u , S., B ă 1 o i u , V., Stănescu, P., Mihaiu, Gh., 1975: Eroziunea solului și metode de combatere. Editura Ceres, București. Moțoc, M., Stănescu, P., Taloescu, I u 1 i a n a , 1979: Metode de estimare a eroziunii totale și a eroziunii efluente pe bazine hidrografice mici. I.C.P.A.- A.S.A.S., București. Moțoc, M., Lucia, Otlăcan, Nedclcu, 73 1992: cercetări privind sursele de aluviuni în bazinele de recepție ale acumulărilor. în Lucrările celui de al IV-lea Simpozion. Proveniența și efluența aluviunilor. Stațiunea de Cercetări Stejarul, Piatra Neamț. M u n t e a n u , S., T r a c i, C., C 1 i n c i u , L, L a z ă r , V., U n t a r u , E., 1991: Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale prin lucrări silvice și hidrotehnice. Editura Academiei Române, București. M u s t a ț ă , L., 1989: în problema determinării debitelor maxime pe râuri mici. în Studii și Cercetări Hidrologice, nr. 3, I.M.H., București. O 1 a r i u , P., 1988: Impactul antropic asupra regimului scurgerii apei și aluviunilor în suspensie în bazinul hidrografic Șiret. în Lucrările celui de-al IV lea Simpozion, Proveniența și efluența aluviunilor. Stațiunea dc Cercetări Stejarul, Piatra Neamț. Q u e s n e 1 , B., 1964: Trăite d’hydraulique fluviale appliquee. Cours d’eau non navigablcs. Tome III, Editeur, Eyrolles, Paris. Rădoane, Maria, Surdeanu, V., R ă d o a n e , N., I c h i m , I., 1988: Contribuții la studiul ravenelor din Podișul Moldovei. în Lucrările celui de-al IIlea Simpozion: Provenineța și efluența aluviunilor. Stațiunea de Cercetări Stejarul, Piatra Neamț. R ă d o a n e ,N„ 1988: Studiul proceselor geomorfo logice actuale și microrelieful creat de ele în bazinele râurilor Pângărați și Oantu din Carpații Orientali. Teză de doctorat, Universitatea Alex. I. Cuza, Iași. S mar t, G., M„ J a e g g i, M., N., R., 1983: Sediment ' transport in Steilen Gerinnen. Mitteilungen der Versuchsanstalt fur Wasserbau, Hydrologie und Glaziologie, Ziirich. Roșea,Diana. 1987: Cercetări complexe asupra col- matării lacurilor de acumulare. în Lucrările primului Simpozion: Proveniența și efluența aluviunilor. Stațiunea de Cercetări Stejarul, Piatra Neamț. S t ăn e s cu ,P., 1979: Estimarea eroziunii potențiale pe terenurile agricole. Teză de doctorat. Institutul Agronomic N. Bălcescu, București. Șerban, P., Stănescu, V., Roman, P., 1989: Hidrologie dinamică. Editura Tehnică, București. Traci, C., Gaspar, R., Munteanu, S., 1980: Efectul lucrărilor de amenajare a unor b.h. torențiale mici. ICAS, București. Untaru, E., 1980: Contribuții la prevenirea alunecărilor de teren în b.h. ale Milcovului și Câlnăului, prin lucrări forestiere. Teză de doctorat A.S.A.S., București. Wisch.meier, W., H., Smith, D., D., 1978: Predicting rainfall erosion losses, U.S. Depart. of Agriculture, (U.S.L.E.) Washington. Z ă v o i a n u , I., 1985: Morfometry of Drainage Bassins Elsevier, Amsterdam-New Zork-Tokio. Z ă v o i a n u , I., M u s t a ț e a , A., 1992: Legătura dintre debitele de apă și de aluviuni în suspensie pe râurile din România. în Lucrările celui de-al IV,ea Simpozion Provenineța și efluența aluviunilor. Stațiunea de Cercetări Stejarul, Piatra Neamț. STAS 9470-73. Ploi maxime. Institutul Român de Standardizare. Quantification of erosional processes (erosion, transportation and sedimentation) by water în small watcrsheds predomi- nant covered with wood Abstract The theme of the article is the prcdiction of the sediment yield for the annual rainfall pattem, and for a rainfall with known para- meters: duration t (min) and depth, h (mm), or probability (p%), în small watersheds (S<2000 ha). The sources of sediments are local- ized in two zones: the slopes (1) and the river’s bed (chanells and afferent banks) (2). The method of evaluation for the slopes sedi- ment yield’s is based on the „Universal Soil Loss Equation“ (U.S.L.E.), and the following propositions: a) The land of the slope is divided in 6 catcgories (land in cropmcadow and pasture; wood; eroded waste land; incoosolidated roads; rockland and constructions); Thcsc are caractcrized through some specific parameters and with the help of some formulas is established the proportion between the specific sediment yield and the standard sediment yield (12,25 t/ha*an). b) In U.S.L.E it is introducea the runoff coefficient (year- ly or for a rainfall). The total erosion of the slopes is reduced with a coefficient (of efflucnce), Kg mr,x>o,o,P>o &\ 0 J (1) în care y reprezintă parametrul de localizare; » 0 - parametrul de scală; • P - parametrul de formă. Funcția dc repartiția a modelului Weibull este dată de relația: 0 dacă x < 0 Fx(x,9,P,Y) = ț dacă x > 0 (2) în analiza hazardelor sunt definite o serie de funcții care ne dau informații cu privire la probabili- tatea apariției fenomenului. Astfel de funcții sunt: • funcția de supraviețuire sau de fiabilitate care exprimă probabilitatea ca evenimentul să se producă 76 REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 în intervalul [O, x]: /?(xĂ^r) = l-Fx(xA^r) = e^ J • funcția de hazard este probabilitatea ca un sis- tem să cadă în intervalul [x, x+dx], respectiv aceea de defectare a unui sistem într-un interval de timp foarte mic, presupunând că nici o defectare nu s-a produs înainte de acest moment: 7t(x^j3,y) l-^xA^y) funcția de hazard cumulată: A Frecvențe exp erienuale rrittîve cumulate —— Model Weibull cumulat —o— Funcția de $up reviețuire Fig. 2 Modelul Weibull pentru frecvența doborâturilor produse de vânt la nivel european (5) Funcția Weibull poate lua diferite forme în raport cu valoarea parametrului de formă (Figura 1). Dacă parametrii funcției sunt cunoscuți, repar- tiția este complet specificată, caz destul de rar întâl- nit în silvicultură. Cel mai adesea repartiția este incomplet specificată, fiind necesară estimarea numerică a parametrilor repartiției. în literatura de specialitate sunt propuse diverse metode matematice de stimare a parametrilor unei repartiții teoretice în baza datelor experimentale: metoda celor mai mici pătrate, metoda momentelor, metoda verosimilității maxime, metoda iterativă, metoda minimului X2, etc. Metoda momentelor, propusă de Karl Pearson (1891), de estimare a parametrilor unei repartiții teoretice constă în cgalarea momentelor teoretice cu cele de selecție. Metoda permite obținerea de esti- matori nedeplasați și dc eroare pătratică medie mini- mă, cu posibilități ridicate de informatizare a calcu- lui numeric. în cazul funcției Weibull momentul teoretic cen- trat de ordinul k este dat de relația: mk = E\X-E(X)^ = J [x - ^(x)J fi (6) Din (6) se obțin media teoretică, dispersia teo- retică și coeficientul de variație teoretic al modelu- lui Weibull: E(X) = 0 o r 1 + —j+y Var(X) = 62 ( 2^1 fi') e, r i+- -r2 i+A CV(X) = --------— 0»r 1 + - +y l /îj • unde: (7) F(a) = \taAe~‘dt, a,t efR o Tabelul 3 Modelul Weibull pentru frecvența doborâturilor produse de vânt Ia nivel european Număr de doborâturi Date experimentale Model Weibull Frecvențe absolute Frecvențe relative Frecvențe absolute Frecvențe relative n Cumulate r Cumulate n Cumulate r Cumulate 0 1 1 0,07 0,07 0,5 0,5 0,03 0,03 1 5 6 0,36 0,43 3,9 4,4 0,25 0,28 2 2 8 0,14 0,57 3,1 7,5 0,20 0,48 3 1 9 0,07 0,64 2,3 9,8 0,15 0,63 4 0 9 0,00 0,64 1,6 11,4 0,10 0,73 5 3 12 0,21 0,86 1,2 12,6 0,08 0,81 6 1 13 0,07 0,93 0,8 13,4 0,05 0,86 7 1 14 0,07 1,00 0,6 14,0 0,04 0,90 în general, parametrul de localizare este cunoscut, fiind egal cu valoarea minimă a caracteristicii X; de exemplu pentru distribuția numărului dc arbori pe cate- gorii de diametre y este egal cu limita inferioară a categoriei de diametre mini- me. Parametri de scală 0, respectiv de formă P, rezultă din sistemul de ecuații (cu y cunoscut): REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 77 X = E(X) = OT 1 + 1 +y V p) ^=Var(X)^02 r|1 + l|_r2|1+l L < PJ ' Pentru y=0 sistemul devine prin deficientului de variație: A7 = £( A') = 0 • r( 1 +— < PJ ^ = CK(%) = < /Vj utilizarea Fig. 3 Modelul Weibull pentru frecvența doborâturilor produse de vânt la nivel național Practic, pentru rezolvarea numerică a aces- tor sisteme de ecuații sunt necesare procedee iterative de calcul, lucru posibil numai în cazul uti- lizării metodelor informatice. O modalitate relativ simplă de estimare a para- metrilor modelului Weibull o constituie metoda celor mai mici pătrate. Având ca punct de plecare funcția de repartiție (2), și aplicarea, în vederea liniarizării, a unei duble operații de logaritmare, rezultă: ln(-ln(l-Fx(x, 0, p, y)))^p ln(0 + /Mn(x-y) (10) cu modelul Fig< 4 Ajustarea datelor experimentale WeibuU Dacă notăm: a=-p\n(0) y=]n(An(l-Fx(x, 0, £/))) (11) z- In(x-y) atunci se obține ecuația unei drepte: yra + PziW Parcurgând etapele clasice ale metodei celor mai mici pătrate, respectiv punând condiția ca funcție de * 1 an o 5 ani -o— lOani —o—15 ani 20ani Fig. 5 Numărul de căderi de zăpadă estimate prin mod- elul Weibull 78 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 â Tabelul4 * _ "T Modelul Weibull pentru frecvența doborâturilor produse de vânt la nivel u — e I național (15) Număr de doborâturi Date experimentale Model Weibull Frecvențe absolute Frecvențe relative Frecvențe absolute Frecvențe relative n. Cumulate Ti Cumulate Uf Cumulate fi Cumulate 0 1 1 0,08 0,08 0,90 0,90 0,08 0,08 1 4 ' 5 0,33 0,42 4,49 5,40 0,37 0,45 2 3 8 0,25 0,67 2,61 8,01 0,22 0,67 3 l 9 0,08 0,75 1,50 9,51 0,13 0,79 4 0 9 0,00 0,75 0,91 10,42 0,08 0,87 5 2 11 0,17 0,92 0,56 10,98 0,05 0,92 6 1 12 0,08 1,00 0,36 11,34 0,03 0,94 ecuații a cărui soluție este: s=i(yi-a-pzif să fie minimă (13) (n n -A (n n Sy, Sz/ - SzJ Zy,«Zi - M=] 7X1=1 Z Xl = l ZM’1 a ----------------------- ( n « A Szf - LzJ M=i 7 M=1 7 (14) (n n i n - EyJ Sz; Din (14) revenind la notație inițială se obține parametrul de scală 9: în cercetarea silvică, din considerente obiective, nu dispunem de informații globale asupra comportamentului tuturor elementelor unei populații, ci de informații obținute prin sondaj sta- tistic sau observare limitată ca durată. Din aceste motive este necesară vali- darea modelului, adică să verificăm dacă există un suport statistic asigurat și să presupunem că datele experimentale nu con- travin ipotezei formulate asupra modului de com- portament. în teoria statistică sunt propuse diferite teste de conformitate pentru verificarea concor- danței dintre datele experimentale și modelul teore- tic Weibull: testul X2, suma pătratelor abaterilor, maximul abaterii, probabilitatea logaritmieă, testul Cramer von Mises - Smimov, abaterea absolută ponderată, testul Kolmogorov - Smimov etc. Odată validat, modelul poate fi utilizat pentru formularea de concluzii sau prognoze. Rezultate și concluzii Exemplu numeric de modelarea a doborâturilor produse de vânt în Europa Utilizarea unui model Weibull triparametric la modelarea doborâturilor produse de vânt nu se jus- tifică, având în vedere că parametrul de localizare Tabelul 5 Frecvența căderilor de zăpadă pe clase de mărimi Ia stația meteorologică Câmpulung Moldove- nesc în perioada 1961 —1995 Clasa de mărime Număr căderi de zăpadă Număr căderi de zăpadă cumulate Model Weibull Model Weibull cumulat Număr căderi de zăpadă în perioada Perioada medie dc apariția a unei căderi (ant) 1 an 5 ani 10 ani 15 ani 20 ani 1 (Q> 10 mm) 105 105 94 94 2,84 14,2 0 28,39 42,59 56,78 0,35 2 (Q > 20 mm) 39 144 52 146 1,57 7,86 15,73 23,59 31,45 0,64 3 (Q > 30 mm) 14 158 19 164 0,57 2,84 5,69 8,53 11,37 1,76 4 (Q > 40 mm) 8 166 6 170 0,17 0,86 1,72 2,58 3,44 5,82 5 (Q > 50 mm) 5 171 1 171 0,05 0,23 0,46 0,69 0,92 21,78 6 1 172 1 172 0,01 0,06 0,11 0,17 0,22 89,65 REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 nu poate căpăta va- loare semnificativă, întrucât nu putem stabili un moment y cunoscut de inițiali- zare a fenomenului, recomandându-se folosirea modelului biparametric f(x, 0, P). în vederea estimării parametrilor mode- lului s-a realizat un program informatic care are la bază me- toda celor mai mici pătrate. Modelul estimat pe baza datelor experi- mentale, la nivel european, are forma: 19 /(*)= / x 1,0004 I X l xn,OM4 e'l 3,0351J 3,0351 sau (16) / 1,0004 -f— F(x) = l-e<3>O35iJ Frecvențele teoretice calculate pe baza modelu- lui Weibull sunt prezentate în tabelul 3 (Fig. 2). Prezintă interes să stabilim probabilitatea de apariție a 1,2, 3,doborâturi produse de vânt după modelul estimat. Probabilitatea de apariție a doborâ- turilor cu efect catastrofal se estimează cu funcția de supraviețuire care exprimă probabilitatea ca eveni- mentul să se producă în intervalul de timp (0,x) sau, cum se mai spune în teoria fiabilității, este probabilitatea funcționării fără căderi până la momentul t. Astfel probabilitatea să se producă o doborâtură cu efect catastrofal, într-o perioadă de 10 ani, în Europa, este de R(l) =0,72, probabilități ce descresc în continuare (fig. 2), astfel R(2)=0,52, R(3)=0,37, R(4)=0,27 etc. Deci se poate afirma, având asigurare statistică, cu o probabilitate de a greși mai mică de 30%, că la fiecare 10 ani la nivel european se înregistrează o doborâtură produsă de vânt cu un volum calamitat mai mare de 1 milion m3, iar probabilitatea ca evenimentul să se repete în aceiași perioadă este mai mare de 50%. Exemplu numeric de modelarea a doborâturilor produse de vânt în România Utilizarea unui model Weibull triparametric nu se justifică nici în acest caz, recomandându-se modelul biparametric. Modelul Weibull de estimare a probabilității apariție doborâturilor produse de vânt cu un volum calamitat mai mare de 100000 m3 este: / x0,8819 n Q21 Q - -—-— /•(x)=V’°lL/x-O,U81e 11,7939/ 1,7939 sau (17) / >0,8819 I X I F(x) = 1 - Frecvențele teoretice estimate pe baza modelului Weibull sunt prezentate în tabelul 4 (Fig. 3): Și la nivelul țării noastre este interesant de anali- zat probabilitatea producerii unui anumit număr de doborâturi, într-o perioadă de 10 ani, utilizând funcția de supraviețuire. Astfel, pe baza modelul Weibull estimat, se poate prognoza că probabilitatea producerii unei singure doborâturi masive într-o perioadă de 10 ani este de 0,55, iar apariția a două doborâturi de 0,33. Se poate observa că rata doborâturilor la 10 ani este foarte apropiată de cea la nivel european. Exemplu numeric de modelarea a apariției căderilor de zăpadă cu efect catastrofal Modelul Weibull, estimat prin metoda celor mai mici pătrate, privind apariția unor căderi de zăpadă de diferite intensități este (Fig. 4 ): c) = —--------• -------- 0,6662 l0,6662 ) sau [ X e\ 0,6662. / > 0,7126 (18) Acest model ne permite estimarea numărului probabil de căderi de zăpadă mai mari decât o va- loare critică într-o perioadă de timp dată (Fig. 5). Din figura 5 se poate observa că într-o perioadă de 10 ani probabilitatea de a avea o cădere de zăpadă mai mare de 40 1/m2 este foarte mare, iar în 20 ani avem 2 astfel de căderi. în concluzie, pentru zona studiată este foarte probabil ca, o dată la 10-15 ani să se înregistreze căderi masive de zăpadă. Apariția acestor zăpezi masive nu duce întotdeauna la doborâturi și rupturi cu efecte catastrofale, probabilitatea producerii lor fiind condiționată și de probabilitatea întrunirii celorlalte condiții, respectiv temperatura și mișcările de aer. Concluzii Astfel de modele de estimare a probabilității apariției unui factori dereglatori într-o anumită perioadă de timp constituie baza conceptelor de cartare și management forestier. Funcția Weibull, prin flexibilitatea și propri- etățile sale modelatoare se impune ca un model optim se modelare și simulare a diferitelor procese ce apar în ecosistemul forestier, recomandându-se extinderea utilizării sale în cercetarea forestieră. Domeniul de aplicabilitate a acestui model este extins, putând fi utilizat la estimarea frecvenței fenomenelor torențiale, a probabilității de apariție a incendiilor, la modelarea repartiției parametrilor 80 REVISTA PĂDURILOR C Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 structurii arboretelor etc. Este evident că nu trebuie căzut în greșeala de a exagera importanța modelului Weibull, așa cum s-a procedat cu modelul repartiției normale. Propri- etățile sale de generalizare cuprind o arie largă, dar totuși limitată. Funcția Weibull nu are un loc privi- legiat în cadrul arsenalului de modele oferite de sta- tistică și utilizatorul trebuie să aleagă acel model care răspunde la nivel maxim condițiilor concrete, particulare a problemei de rezolvat. Totuși prin forma analitică relativ simplă, manevrabilitatea matematică superioară ce permite aplicarea celor mai diverse forme de estimare a parametrilor, înglo- barea altor modele, ca cel exponențial, Rayleigh etc, diferite forme de prezentare (Weibull biparametric, triparametric, normat, log Weibull, varianta Weibull dc amestec etc), modelul se impune ca optim în domeniul forestier. Studiul fiabilității ecosistemelor forestiere, bazat pe modele statistico-matematice adecvate, constitu- ie un ajustator pentru elaborarea strategiilor de dez- voltare durabilă a economiei forestiere. BIBLIOGRAFIE B a i 1 e y, R . D e 11, T.R., 1973: Quantiflng diametres distributions with the Weibull function, Forest Science, voi. 19, p. 97-104. B a r b u , I. 1998: Contributions to the evaluation of snow damage - risk in .the forests of Romania, Manuscris, ICAS, Câmpulung Moldovenesc. Brega, P., 1978: Rupturi și doborâturi produse de zăpadă în pădurile din județul Suceava, Revista Pădurilor, 6, p. 264-272. C e n u ș ă , R., B a r b u , I., 1987: Asigurarea protecției arboretelor de molid împotriva doborâturilor și rupturilor de vânt și zăpadă, ICAS Seria II, București. D i s s e s c u , R., 1962: Frecvența daunelor produse de vânt și eșalonarea măsurilor amenajistice de protecție. Revista Pădurilor, 10. D o 11, D., 1992: Les cataclysmes eoliens dans Ies forets d 'Europe: apercu historique. Foret Entrcprise, 77, p. 8-9. I c h i m , R., 1988: Istoria pădurilor și silviculturii din Bucovina. Editura Ceres, București. 1 c h i m , R., B a r b u , I,, 198Ir Rupturile și doborâ- turile provocate de zăpadă în pădurile județului Suceava, ICAS Seria II, București. Isaic - M a n i u , A., 1982: Metoda Weibull - aplicații. Editura Academiei Române, București. StatSoft, Inc., 1997: Electronic Statistics Textbook. Tulsa, WEB: http://www.statsoft.com/ textbook/stathome.html. T o v i s s i, L., Vodă, V., 1982: Metode statistice - Aplicații în producție. Editura Științifică și Enciclopedică, București. The quantification of risk tc apparition of naturals catastrophes in forest ecosystems with Weibull function. Abstract The paper presents one currently used model addressing the study of system reliability, namcly the Weibull function. This method can be used for estimating the rate of natural hazard for varied ecosystem process. Some remarks regarding the using of Weibull method for quantify the likelihood of apparition the catastrophic windthrow at European and național level. Other numerica! exam- ple estimated the snowfall frequencies. Among conclusions it is highlightcd that the new model might be used to quantify the hazard rate of other naturals catastrophic phenomenon. Keywords: Weibull method, hazard, windthrow, snowfall. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 81 întreținerea și dezvoltarea rețelei de drumuri forestiere, în condiții de risc și incertitudine-aspecte informaționale 1. introducere Introducerea efectivă a principiilor economici de piață în managementul forestier este relativ dificilă, datorită, pe de o parte, unor particularități ale proce- sului dc producție-ciclul lung dc producție și lipsa unei legături cauzale între cost și volumul pro- ducției-iar, pe de altă parte, faptului că piața lemnu- lui, în special a celui pe picior, este departe de a fi concurențială, și datorită unei relativ slabe accesibilități a fondului dc producție. Alocarea optimă a fondurilor destinate constru- irii de noi drumuri forestiere este o problemă chiar mai importantă decât stabilirea traseelor și proiectarea efectivă a acestora (T h o r e s s o n , 1995) deoarece, pe lângă efectele economice pozi- tive ale realizării unei distanțe de adunat optime, tre- buie luat în considerație și factorul timp, respectiv momentele când aceste efecte economice apar de fapt. Obiectivul prezentei comunicări este acela de a detalia aspectele informaționale ale implementării modelelor decizionale deja publicate (D r ă g o i , 1995; 1997), referitoare la alocarea fondurilor de investiții în condiții de risc și incertitudine. Pe de o parte, unele detalii, importante pentru imple- mentarea efectivă a acestor modele nu au fost prezentate, iar pe dc altă parte, incertitudinea ges- tionării fondului de producție planează nu numai asupra valorii masei lemnoase prevăzute în pla- nurile decenale de recoltare, ci și asupra planurilor înseși, datorită unor posibile doborâturi masive de vânt, ce fac chiar obligatorie evacuarea, intr-un timp scurt, a unor cantități mari de lemn. Prin urmare, la alocarea fondurilor destinate întreținerii drumurilor forestiere în zonele de munte, ar trebui să se țină seama și de aceste riscuri, ce pot fi cuantificate rela- tiv ușor, date fiind facilitățile oferite de actualul sis- tem informatic al gestionării pădurilor. 2. Modele de alocare optimă a fondurilor de investiții destinate construirii și întreținerii dru- 1 Deoarece panurile decenale ale unităților de producție dintr-o direcție silvică nu acoperă orizonturi dc timp la fel dc mari-nu toate ocoalele sunt amenajate în același an-, prognozarea și actualizarea veniturilor probabile se poate face doar pentru perioada rămasă până la următoarea reamenajare. 82 Șef lucrări dr. ing. Marian DRĂGOI Facultatea de Silvicultură a Universității „Ștefan cel Mare“ Suceava murilor forestiere 2.1. Alocarea fondurilor de investiții 2.1.1. Modelul determinist de alocare Ipotezele acestui model de alocare sunt urmă- toarele: • proiectele de execuție ale viitoarelor drumuri există, deci sunt date suficiente pentru a putea sta- bili, pentru fiecare drum în parte/ lungimea tron- soanelor ce trebuie construite într-o singură repriză și costul acestora, în funcție de posibilitățile dc ame- najare a platformelor de întoarcere; • există o modalitate de estimare a prețului de cumpărare a lemnului pe picior, în funcție de carac- teristicile partizilor și distanțele de colectare; • arboretele ce vor fi deschise de viitoarele dru- muri, în prezent doar proiectate,sunt eșalonate sau pot fi eșalonate1, în funcție de interesele silvicultu- rale și economice, eventual cu ajutorul unor modele de optimizare (D r ă g o i, 1996), ce permit și „agregarea" arboretelorîn partizi. Inițial, modelul făcea apel la o ipoteză suplimen- tară, potrivit căreia întreaga cantitate de masă lem- noasă ar fi urmat să fie vândută prin licitație, deoarece doar în condiții de concurență între cumpărători are sens o estimare a prețului de cumpărare în funcție de caracteristicile partizii și distanța de colectare. Această premisă nu mai este obligatorie, dacă se adoptă următorul algoritm dc estimare a valorii probabile a lemnului: 1) se estimează probabilitatea ca o viitoare par- tidă să fie vândută la licitație, cu ajutorul unei funcții de regresie logistică, în care variabila depen- dentă este modalitatea de vânzare, iar variabilele independente sunt caracteristicile partizii, inclusiv distanța de colectare; 2) se estimează prețul probabil de vânzare, în funcție de aceleași caracteristici ale partizii și proba- bilitatea ca aceasta să fie vândută prin licitație . Din punct de vedere practic, acest artificiu este important, deoarece o analiză corectă a tranzacțiilor se poate face doar pe setul de date ce descriu par- tizile deja vândute prin licitație. Or, aceasta pre- supune utilizarea doar a unei părți din datele disponibile, fiindcă există o alta categorie de partizi, REVISTA PĂDURILOR • Anul 111 • 1998 • Nr.3-4 cele vândute prin negociere directă. Combinând cele două procedee, se poate folosi tot setul dc date disponibile, ameliorându-se astfel coeficientul de corelație multiplă a regresiei de estimare a prețului de cumpărare. în expresia matematică, prețul probabil de cumpărare al unei partizi este dat de relația (1) ce reprezintă o regresie lineară multiplă, ai cărei ter- meni au fost rearanjați: Pc = c + cp »p + cd ed +S + ZbjXi în care variabilele au următoarele semnificații: Pc-prețul de adjudecare; c-termenul liber al funcției de regresie; cp-coeficientul de regresie al probabilității ca partida să fie vândută prin licitație; p-probabilitatea ca partida să fie vândută prin licitație; cd-coeficientul de regresie al distanței de colectare; d-distanța de colectare; e-eroarea estimației (cu media zero și abaterea standard unu); bi-coeficienții de regresie ai celorlalte variabile, semnificative pentru estimarea prețului de adjude- care; xi-variabilele semnificative pentru estimarea prețului de cumpărare. Pentru a estima probabilitatea de cumpărare prin licitație (p), se folosește o funcție de regresie logis- tică, dc forma: I + g-Cc+Cdd+SVxi) în care variabilele au aceleași semnificații ca și în relația (1). O combinație asemănătoare de funcții de regre- sic a mai fost sugerată, în literatura de specialitate, deoarece prețul de adjudecare este influențat și de numărul celor ce participă la licitarea unei partizi, număr care, la rândul lui, este determinat de aceleași caracteristici ale partizii (Schuster & Niccolucci, 1990). Deoarece prin prelungirea unui drum existent se micșoreză distanțele de apropiat pentru arboretele deschise de respectivul drum, ceea ce conduce la creșterea prețurilor de cumpărare pentru lemnul pe picior, se poate estima creșterea venitului total(Cv) cu ajutorul următoarei relații (3): Cv = E V; [cd • (di - dnr)+ cp • dPi Jpt' (3) în care: cd și cp au aceleași semnificații prezentate anterior, la relația (1); dpj este creșterea probabilității ca partida respectivă să fie cumpărată prin licitație, dacă se reduce dis- tanța de apropiat prin construirea drumului analizat, pentru care se calculează efectul economic total; V| este volumul partizii „i“; di este noua distanță de apropiat ce corespunde par- tizii „i“, dacă se va prelungi drumul existent; dn; este actuala distanță de apropiat; p este rata de scont, iar tj timpul rămas, în ani, până când partida „i“ va fi efectiv exploatată. Modelul de alocare are următoarea formă matematică: Xpvj>k*xjik = max Sxj>k =1 k (5) xj|k € {0,1} (6) SScjfk®xj>k tului. Aceasta va bloca progresul, va duce la ms.c cesul universității. La profesorii vârstnici, cu sc r- gerea timpului deci, apare adesea nostalgia dună vremurile trecute „mai bune". Dar aceasta este o capcană care barează promovarea noului. Pentru a învinge stagnarea, de care suferim cu sau fără știință, este necesar să privim înainte fără a nesocoti trecutul. în acest mod a progresat învățământ;^ superior silvic în țările europene avansate Putem învinge rezistența la reformă, dacă noi înșine ne vom remodela gândirea. E. Cu laboratoarele în general învechite ale facul- tății „mamă" sau cu laboaratoare sumare saa inexistente la facultățile tinere și tara păd-n demonstrativ-didactice (laboratoare „in situ j, modernizarea și europenizarea învățământului supe- rior silvic rămân un deziderat. F. O problemă aparte privește doctoratul în silvi- cultură. Este îmbucurător faptul că, în sfârșit, a fost recunoscută silvicultura ca ramură de știință pentru doctorat. Dar, această recunoaștere trebuie să con- ducă la creșterea exigenței, fiindcă deja s-a conturat o tendință de reducere a calității tezelor de doctorat, o dată cu inflația cantitativă. * Desigur, nu trebuie să descurajăm, ci, în interesul viitorului învățământului universitar silvic, să pri- vim și să mergem înainte, să valorificăm atent, să riscăm viitorul cu prudență. învățământul superior silvic are mari șanse spre performanță în viitor, cu condiția ca să valorifice specificul pădurilor țării, fiindcă noi deținem încă mari suprafețe de păduri naturale chiar virgine, pe baza cărora se va putea forma în România o remar- cabilă școală a silviculturii apropiate de natură, ca model și pentru Europa. Cu înțelepciune și multă exigență, vom putea deveni și „exportatori" de știință și de specialiști silvici de performanță. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 © Nr.3-4 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMANEȘTI PETRE ANTONESCU, personalitate de excepție a silviculturii românești, în actuali- tate (1858-1935)* în silvicultura românească din ultimele decenii ale secolului tre- cut și primele decenii ale secolului XX, Petre Antonescu a fost una din marile per- s o n alități zămislite de poporul nos- tru, destinată să cunoască științific și să apere cea mai de preț resursă naturală a țării: pădurea. Nu este o apreciere de circumstanță, ci o realitate confirmată de vastitatea operei sale create într-o perioadă de formare și consolidare a silviculturii naționale. Silvicultorii de astăzi aparțin unei generații care îl descoperă pe P. Antonescu nepermis de târziu și nu în totalitate, pentru că, aproape o jumătate de secol, învățământul silvic românesc a avut slabe și deformate legături cu trecutul. Acum, când se împlinesc 140 de ani dc la nașterea acestui mare sil- vicultor, ne revine datoria să-i cunoaștem viața și opera, luând ca exemplu omagiul acordat de Societatea “Progresul Silvic”, atunci când a fost săr- bătorit la împlinirea vârstei de 75 de ani. Sărbătorirea dc atunci i-a oferit prilejul profesorului Marin Drăcea, în calitate de fost student, asistent și apoi de coleg dc catedră al celui omagiat, să afirme adevărul potrivit căruia ‘"Cariera didactică a dom- nului P Antonescu se încadrează într-o epocă în care fundamentele științei și practicii noastre forestiere trebuiau încă neapărat căutate și apoi culese, cu spirit critic, în știința și practica străină; o cale pe care au trebuit să meargă și merg și azi toate țările tinere, care în timpurile mai noi au înțe- *0 prezentare exhaustivă a operei marelui silvicultor român P. Antonescu s-a publicat în ziarul “Pădurea noastră”, începând cu nr. 387. Ies să-și inițieze o economie forestieră. Pe această cale grea, pașii domnului P. Antonescu au fost călăuziți, încă de timpuriu, pe două mari principii: întâi, că noi, ca țară tânără, avem interesul să lărgim cât mai mult câmpul din care urmează să culegem știința ce trebuie încetățenită și, al doilea, că, pe lângă documentare științifică și ca o com- pletare a acesteia, este necesară o îndelungată practică în lucrări forestiere. Domnia sa a înțeles că nu este suficient să ne culegem știința și practica dintr-o singură (ară, așa că ulterior - consecvent acestui principiu -, după ce a cunoscut condițiile economiei forestiere din Franța, și-a desăvârșit și completat aceste cunoștințe și prin cercetarea condițiilor forestiere din țările din centrul Europei și în special din Austria. Domnia sa a reușit să lărgească câmpul pe care avea să se făurească o sil- vicultură românească ... să-și trieze materialul științific și documentar cules de la izvoare și să rețină ceea ce este propriu locului și timpului său și la nevoie să creeze ceea ce nu se putea împrumuta din alte părți și era necesar la noi" (Revista pădurilor, 1933, pag. 723-724). în cei 77 de ani, cât i-a fost hărăzit să trăiască, a depus o activitate dc excepție, în producție la ocoalele silvice, în administrația forestieră, la cate- dră, în viața culturală a țării: laolaltă - cărți și broșuri -, opera sa scrisă însumează peste 2000 de pagini, afară de numeroasele articole publicate în diferite reviste dar, mai ales în Revista pădurilor. Dacă ținem seama de epoca în care a fost înfăptuită, această imensă operă este copleșitoare. Desigur, a avut talent și vocație pentru știința silvică și silvi- cultură, dar trebuie evidențiat că tot ceea ce a reâlizat este rodul unei imense munci duse zi dc zi cu multă pasiune, cu o conștiință clară a potențialu- lui ereditar dc care a dispus și a rolului pe care tre- buia să-l interpreteze pe scena creării silviculturii românești modeme. După cum se știe, la scara istoriei, o viață de om apare ca un segment foarte scurt de timp, iar în domeniul silviculturii, care măsoară timpul în secole, faptul se acutizcazâ. Acest adevăr l-a deter- REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 * 1998 9 Nr.3-4 91 minat pe un mare gânditor român să afirme: “Dacă oamenii s-ar raporta la ceea ce și-au propus să înfăptuiască, mulți ar trebui să se declare niște ratați’’. Din atare punct de vedere, P. Antonescu se află însă Ia polul opus, în cazul căruia se naște întrebarea: cum a fost posibil ca împlinirile sale să depășească tot ce și-au propus înaintașii săi? Viața lui P Antonescu s-a scurs sub zodia ziditorilor României modeme, alături de cca a oamenilor aleși de destin pentru noi înfăptuiri în folosul neamului și al țării. S-a născut la 5 noiembrie 1858, la Ploiești. După terminarea claselor primare în localitatea de naștere, urmează liceul la Brașov (1870-1875), acolo unde au deprins dragostea de carte și adevăr mulți cărtu- rari ai țării. în ambianța silvestră a împrejurimilor orașului dc la poalele Tâmpei, parcă predestinată unor evenimente silvice demne dc istorie, s-a năs- cut, în mintea și sufletul tânărului P Antonescu, ideea de a-și uni viața cu pădurea și silvicultura românească. După ce a terminat liceul ca șef de pro- moție se înscrie la Institutul Central de Agricultură de la Herăstrău, lângă București, unde în perioada anilor 1875-1878, are șansa de a fi elev al iluștrilor profesori: P. S. Aurclian și C. F. Robcscu. După terminarea studiilor intră în administrația silvică de stat (1878), activând timp de un deceniu ca șef de ocol la Isaccea, Târgu Neamț și Drăgășani, reușind astfel să cunoască pe viu particularitățile pădurilor și ale silviculturii românești. în aceeași perioadă tânărul silvicultor arc prilejul să elaboreze amenajamentele pădurilor Gura Metrului și Lunca Stănești. Așa se explică apropierea sa de mai târziu de știința amenajării pădurilor. Dornic să urmeze o școală superioară de silvi- cultură, în anul 1888 pleacă la studii în Franța, la Nancy, la Școala Superioară de Ape și Păduri, pe cheltuială proprie (o modestă bursă va primi pe par- curs, după o intervenție a directorului școlii la Guvernul României). Rezultatele excelente obținute la învățătură îl determină pe ilustrul profesor francez A. Pluton, directorul școlii, să facă urmă- toarea prognoză: "stăruința și conduita domnului P Antonescu merită cele mai mari laude, și sunt de natură să-i asigure toate simpatiile și desigur va face cinste administrației silvice românești" (Revista pădurilor, 1933, pag. 691). într-adevăr, A. Pluton nu s-a înșelat. După cum aflăm din aceeași revistă, revenit în țară (1890) "n-a existat manifestare cu legătură oricât de apropiată sau de îndepărtată de pre- 92 ocupările silvice, care să nu aibă în primele rânduri pe domnul P. Antonescu. Fiecare însărcinare a ono- rat-o, iar rezultatele - totdeauna strălucite - l-au consacrat pentru alte însărcinări și de mai mare însemnătate, apărând acum un deschizător de drum - de proporții uriașe - și a călcat cu pași hotărâți pe culmile cele mai înalte ale tuturor categoriilor de lucrări, ce constituiesc complexa sa activitate” (Revista pădurilor, 1933, pag. 681). Reintră din nou în administrația silvică, ocupând funcția de șef al Ocolului silvic Titu, activând și în comisia de amenajare a pădurii Cotmeana-Argeș (1889). Pentru merite deosebite i se acordă gradul de subinspector clasa I. în perioada anilor 1891- 1898 îndeplinește funcția de șef al Circumscripției silvice Tumu Severin, perioadă în care este promo- vat în gradul de subinspector clasa a IlI-a (1893). în același an, împreună cu silvicultorul austriac I. Pitschak, vizitează pădurile și studiază silvicultura practicată de austrieci în Bucovina, fără a-și însuși concepțiile greșite ale silviculturii germane aplicate în această provincie românească răpită din trupul Moldovei, concepții potrivit cărora tăierile rase și monoculturile de molid erau ridicate la nivelul celei mai avansate practici ale silviculturii europene. în anul 1894, P. Antonescu studiază la fața locu- lui teoria și practica amenajării pădurilor din Austria. După întoarcerea în țară preia din nou con- ducerea Circumscripției silvice Tumu Severin (1895). O dată cu reorganizarea administrativă a silvi- culturii, care a constat în desființarea circums- cripțiilor și înființarea doar a 7 regiuni silvice, preia conducerea Direcției silvice Craiova (1896). în anul 1898 este numit profesor suplinitor 1a Catedra de silvicultură și amenajament a Școlii de Silvicultură de la Brănești, care în anul 1901 este ridicată la rangul de instituție de învățământ superior (de abia atunci s-a introdus admiterea în școală numai a elevilor care au obținut examenul de bacalaureat, iar profesorii erau selectați după criteri- ile statuate pentru universități). în anul 1904 ajunge profesor cu titlu provizoriu și abia în anul 1908 este numit profesor universitar definitiv (titular) la Catedra dc silvicultură, amenajament și torenți, funcție pe care a deținut-o până la pensionarea sa (1933). în învățământul silvic a îndeplinit și alte funcții universitare: director al Școlii speciale de sil- vicultură de la Brănești (1912-1918), decan al Secției silvice a Școlii Politehnice din București (1923-1930). REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 ® 1998 • Nr.3-4 în paralel, a deținut și funcții înalte în adminis- trația silvică centrală, în cadrul Ministerului de Agricultură și Domenii: șef al biroului de împăduriri și construcții silvice (1899), directorial Direcției Silvice Craiova (1896-1901), subdirector al pădurilor (1910), șef și inspector șef al tuturor lucrărilor tehnice de împăduriri, ameliorări silvice ș.a. A fost totodată membru în consiliul tehnic al pădurilor, numit prin decret regal. în timpul ocu- pației germane din primul război mondial a îndeplinit dificila funcție de administrator (director general) al Casei Pădurilor din ministerul de resort, când cu diplomație, curaj și patriotism a salvat de pofta ocupanților mărețele păduri de stejar din zona Snagovului. La împlinirea vârstei de 62 ani este pensionat din administrația silvică, cu gradul de inspector general clasa I. Ulterior, dar mult prea târ- ziu, la 3 ani după pensionarea din administrația sil- vică, i se conferă cel mai înalt grad profesional, de consilier silvic. Activează totodată în Consiliul de administrație al Casei Autonome a Pădurilor Sta- tului, rămânând ca model în îndeplinirea datoriei. Tot timpul a rămas complet retras de luptele par- tidelor politice, ceea ce a contribuit la independența gândirii și a faptelor sale. Pe cei apropiați i-a îndem- nat să-i urmeze exemplul. în anul 1933 profesorul P Antonescu a fost săr- bătorit într-un cadru festiv de excepție, cu o triplă motivație: împlinirea vârstei de 75 de ani, 54 de ani de activitate în serviciul statului, 35 de ani de profe- sorat. Atunci, prin decret regal, i s-a conferit înalta di s- tincție “Meritul Cultural clasai”. Doi ani mai târziu, la 15 februarie 1935, s-a săvârșit din viață “nestorul” silviculturii românești, neasemuit profesor, ilustru silvicultor și neîntrecut om de bine. Pierderea sa a fost imensă. A plecat în lumea drepților cu sufletul împăcat, lăsând în urmă o pleiadă de silvicultori de elită, formați la școala sa, dintre care s-au remarcat prin excelență Marin Drăcea și Vintilă Stinghe. Despre primul, însuși pro- fesorul P Antonescu a observat că “a pășit de mult pe calea creatoare de noi orizonturi ... și că va deveni un factor esențial pentru îndrumarea spre propășire a silviculturii românești, astfel ca să putem ține și noi comparație cu țările care se disting din punctul de vedere al lucrărilor tehnice...”. Previziunea s-a confirmat. * Dintre lucrările publicate mai importante menționăm: • Tratamentul grădinărit și aplicarea lui în REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 ® 1998 • Nr.3-4 România (1892); • Studiu asupra torenților din Valea Topologului (1900); • Amenajamentul în triangulația de pe Munții Mușuroaiele Mari și Mici (1903); • Exploatări de complexe forestiere (1902); • La chene et sa culture en Roumanic (1901); • Harta pădurilor României (1907); • Statistica pădurilor statului (1907); • Pădurile din România Mare (1922); • Cursul dc amenajament (1932); • Programul dc activități forestiere (1915-1922); Prin lucrările elaborate s-a dovedit un precursor al: • ocrotirii naturii în România; • conservării pădurilor țării; • împăduririi terenurilor degradate și corectării torenților; • regenerării naturale a arboretelor prin trata- mente intensive (împreună cu G. S t ă t e s c u ); • cartografiei pădurilor și statisticii forestiere; • politicii forestiere (ca știință) și amenajării pădurilor; • legislației forestiere moderne. După ce i-am studiat viața și opera, am ajuns la concluzia, potrivit căreia, este greu dc scris despre Petre Antonescu într-un mod în care să te poți apropia mulțumitor de vastitatea și măreția omului și a operei sale închinate unui imperativ nobil, acela de a cunoaște și apăra pădurile țării în vremuri ostile unui asemenea demers. Așadar, expunerea sumară pe care am prezentat-o reflectă, evident, în insuficientă măsură, opera trainică și de mare diversitate a acestui “nestor” al silviculturii românești, căruia i-a fost hărăzit, pe de o parte, ca în secolul trecut să contribuie mai mult decât oricare altul la formarea silviculturii naționale iar, pe de altă parte, în secolul nostru, să participe la dezvoltarea și afirmarea ei pc plan național și inter- național. încheiem cu convingerea că cercetătorul autentic și dornic să cunoască în profunzime și să scrie isto- ria silviculturii românești va fi nevoit să studieze cu sârguință întreaga sa operă, fără de care, această carte de istorie nu va putea fi considerată ca desăvârșită. Prof. dr.ing. Victor GIURGIU 93 CRONICĂ Sesiunea grupului de lucru IUFRO S60901: “Profesori europeni de silvicultură” în perioada 31 august - 4 septembrie 1998, la Umca și Stockholm (Suedia), s-au desfășurat lucrările sesiunii anuale a grupului de lucru IUFRO S6.09.01 „European professors of Silviculture". întâlnirea, care s-a bucurat de o numeroasă partici- pare (24 cadre didactice în Silvicultură din 16 țări europene, între care și autorul acestei note), a avut ca temă „Viitorul silviculturii ca disciplină"'. Lucrările sesiunii propriu-zise s-au deschis cu un cuvânt de salut al șefului grupului de lucru, dr. Pieter Schmidt (Universitatea din Wageningcn, Olanda), după care dr. Jan Falck (Universitatea din Uppsala, Suedia,în același timp organizatorul prin- cipal al întâlnirii) a prezentat un material introductiv pe tema „Noilor tendințe din silvicultura suedeză". Acesta a reliefat mutațiile majore care au avut loc în silvicultura țării gazdă (în paralel cu celelalte țări scandinave) în ultimii ani, în legătură cu domenii de interes general, gen exploatarea și regenerarea arboretelor, asigurarea continuității funcțiilor pădurii și conservarea biodiversității, certificarea lemnului etc. Pe parcursul lucrărilor s-au prezentat cinci refe- rate de către Th. Zagas, Th. Tsitsoni și P. Gkenatsas (Grecia), D. Mlinsek (Slovenia), P. Gemmel (Suedia), Ath. Hatzistathis (Grecia) și I. Huss (Germania). Acestea, precum și discuțiile care au urmat fiecărui referat, au reliefat multiplele pro- bleme cu care se confruntă științele silvice în gene- ral și domeniul (disciplina) Silviculturii în special, ale cărei granițe tradiționale sunt frecvent „încăl- cate" de noi științe de graniță, cu profil biologic și bazate în special pe modeiarc-simulare. Pentru a-și depăși actualul statut (Silvicultura este frecvent considerată o incarnare a diletan- tismului" (!) - J u r g e n Huss) și oarecarcle imobilism care o caracterizează, Silvicultura ca disciplină de predare, va trebui să gândească și să acționeze într-o manieră mult mai holistică, să com- bine ecologicul cu economicul, să folosească, în mod susținut, nu declarativ, pădurile ca „autentice săli de clasă", oferind studenților nu doar „re- guli", „legi", ci și șansa de a realiza lucrări proprii, să se bazeze mult mai mult pe cercetare și nu pe „după intuiția mea..." etc. Pornind de la aceste constatări, care de fapt sunt comune tuturor științelor silvice, s-a hotărât ca tema întâlnirii viitoare a grupului de lucru (Florența, Italia-organizator prof. Pietro Piussi sau Viena, Austria-organizator dr. Alfred Pitterle) să fie una extrem de interesantă: Silvicultura ca știință". în plus, conform tradiției întâlnirilor anuale ale profesorilor de Silvicultură, lucrările au fost însoțite de numeroase vizite la obiective cu profil forestier (pepiniere, culturi experimentale, arborete vătămate de vânt, păduri particulare sau ferme mixte (ago- zoo-forestiere), primul Parc Național Urban din lume (Stockholm) ctc.) sau turistic din Suedia. întâlnirea a fost organizată într-un mod absolut ireproșabil, întreaga echipă suedeză, în frunte cu dr. Falck (sunt demni de menționat prof. P. Gemmel, prof. P.O. Băckstrom, A.K. Persson ș.a.) „funcționând" perfect și oferindu-ne mostre dc pro- fesionalism și prietenie. Șef lucr. dr. ing. Norocel Valeriu NICOLESCU Considerente privind strategia FAO în domeniul pădurilor pe termen scurt și mediu (până în 2003) și poziția României în acest context 1 . Introducere în perioada 19 - 23 octombrie 1998 s-au desfășurat, la Lahti (Finlanda) lucrările celei dc-a 29-a sesiuni a Comisiei Europene a Pădurilor din cadrul FAO. La această manifestare, deosebită prin natura și conținutul problemelor înscrise pe ordinea de zi, au participat delegații din 23 de țări europene, inclusiv 94 România, precum și reprezentanți ai unor organisme și organizații internaționale (C.E.E., IUFRO, EFI, IBWW etc.). între punctele cu impact deosebit pentru perioa- da viitoare în tot ceea ce înseamnă gestionarea dura- bilă a pădurilor la nivel regional și mondial și desi- gur la nivelul țărilor membre ale FAO (între care se numără și România) s-a regăsit și punctul 6, intitulat REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 9 1998 9 Nr.3-4 .Planul strategic forestier al FAO care urmează a fi validat în forma sa definitivă, la viitoarea sesiune a Comitetului Pădurilor din luna martie 1999, 2 . Principalele componente ale Strategiei FAO pe termen scurt și mediu în domeniul forestier, aprobate de Comisia Europeană a Pădurilor. Misiunea fundamentală a FAO în materie de strategie forestieră este definită ca fiind următoarea: Consolidarea bunăstării populației prin amena- jarea durabilă a pădurilor globului. în vederea realizării acestei nobile misiuni, FAO și-a fixat trei țeluri: • mediu înconjurător - ceea ce presupune prote- jarea biodiversității biologice, a stării de sănătate și a funcțiilor ecologice ale ecosistemelor forestiere și a terenurilor împădurite • economic - însemnând exploatarea întregulu potențial economic al multiplelor bunuri și servicii furnizate de pădure și de terenurile împădurite, fără a se aduce atingere capacităților lor de protecție sau de producție durabile • social - acest al treilea țel presupunând, con- struirea de parteneriate între organismele forestiere, comunități, sectorul privat, proprietarii de terenuri și alte grupuri de interese, în vederea promovării împreună cu aceștia a amenajării și gestionăm dura- bile a pădurilor și a unei împărțiri echitabile a cos- turilor și avantajelor referitoare la păduri. Cele trei țeluri care stau la baza strategiei forestiere a FAO pentru perioada următoare (până în 2003) se fundamentează și își găsesc motivația în- ♦ tr-un veritabil complex de „probleme cheie ', între care enumerăm: • presiunea exercitată în zilele noastre asupra arbo- rilor și pădurilor lumii este mai puternică decât oricând; • anumiți factori exteriori sectorului, cum este cazul creșterii populației și dinamica tendinței de consum, vor continua probabil să exercite o influență mai mare asupra amplorii și stării generale a resurselor forestiere; • populația urbană va avea din ce în ce mai puțin contact cu viața rurală; problemele pădurilor vor susci- ta un viu interes și va fi deci și mai important ca aceas- ta (populația urbană) să dispună de informații și de analize pertinente, pentru o participare informată la discuții și decizii; • deși suprafața forestieră s-a stabilizat în majori- tatea țărilor industrializate, în alte zone, despăduririle iraționale continuă. Se estimează astfel că, între 1990 REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 și 1995 suprafața pădurilor naturale în țările în curs de dezvoltare a scăzut cu 13,7 mii ha pe an; • creșterea cererii de produse forestiere lemnoase și nelemnoase și de servicii sociale și ecologice au drept consecință creșterea presiunii asupra pădurilor și arbo- rilor. Consumul mondial de lemn a crescut cu 36 pro- cente între 1970 și 1994 și se prevede să crească cu încă 20 de procente până în anul 2010. Pornind de la „problemele cheie' enunțate mat sus, strategia FAO se va axa pe trei obiective majore: 1. Continuarea îndeplinirii eficiente a rolului ce derivă din mandatul său; 2. Definirea clară a priorităților activităților sale; 3. Construirea parteneriatelor mutuale benefice, cu alte organizații. Ce presupune, pe scurt, fiecare din aceste trei obiective strategice ? 1. Continuarea îndeplinirii eficiente a rolului ce derivă din mandatul său. în cadrul acestui obiectiv, FAO își propune să reprezinte. • o instanță neutră pentru un dialog asupra aspectelor de politică și de tehnică forestiere; » o sursă de informare și de cunoaștere la scară mon- dială. 2. Definirea priorităților. In cadrul acestui obiectiv strategic, activitățile pri- oritare identificate pentru termen mediu pot fi clasifi- cate în trei categorii: • Statistici și informații mondiale asupra sectorului forestier. • Tehnologii și metodologii de conservare și de uti- lizare a arborilor și pădurilor. • Consolidarea instituțiilor. 3. Construirea parteneriatelor. Conform acestui al treilea obiectiv strategic, FAO își propune să dezvolte parteneriate solide cu: • guvernele țărilor membre, în mod deosebit cu centrele naționale de cercetare, universități și alte insti- tuții; • organizațiile internaționale care fac parte sau nu din structurile ONU; • organizații nonguvemamentale care acționează în sectoarele protecției mediului, dezvoltării și cercetării; • sectorul privat, mai ales industrial și proprietarii de terenuri. In esență, rezultă atât implicit, prin componentele strategiei definite, dar și explicit, prin menționările exprese făcute în numeroase documente oficiale, inclusiv, în Raportul final al recentei sesiuni a Comisiei Europene a Pădurilor că, pentru prima 95 dată, în perspectiva pe termen scurt și mediu, FAO își propune să își asume rolul de lider mondial (titular de filă) în domeniul forestier. 3. Poziția României în contextul obiectivelor strategice ale FAO. Ca participant direct la două din cele mai impor- tante manifestări organizate sub egida FAO în acest an (cea de-a 22-a Sesiune a Comitetului mixt pentru tehnologie, gestionare și formare forestieră - Zvolen, 13 - 18 septembrie 1998 și cea de-a 29-a Sesiune a Comisiei Europene a Pădurilor - Lahti, 19-23 octombire 1998) am putut să constat cu evident regret, că locul pe care îl ocupă România și poziția în care țara noastră se află în contextul strategiei și priorităților FAO și organismelor sale specializate se află, cel puțin, într-o situație dificilă. Iată doar câteva argumente (dacă le putem numi astfel) care vin să justifice această poziție deloc de invidiat: 1. în imaginea creată la nivelul reprezentanților autorizați ai FAO, după anul 1990, România se ca- racterizează printr-o evidentă discontinuitate în privința prezenței sale la diversele manifestări în domeniul forestier în general, și cel al pădurilor în special, chiar dacă, țara noastră a fost reprezentată la nivel de vârf, cum este cazul conferințelor miniștrilor din țările europene. Lipsa de continuitate se concretizează în opinia reprezentanților FAO, atât în ceea ce privește parti- ciparea la seminarii, ateliere sau sesiuni ale instituți- ilor sale specializate, cât și în privința persoanelor desemnate să participe la aceste manifestări. 2. Una din consecințele cele mai malefice ale discontinuității menționate mai sus constă în fapul că, în prezent, țara noastră nu se regăsește în organismele de conducere ale nici uneia din struc- turile specializate reprezentative ale FAO (Comitetul Mixt, Comisia Europeană a Pădurilor, Comitetul Pădurilor). Mai mult, nici la ora actuală România nu are nomi- nalizată o persoană din țară la FAO, reprezentarea țării fiind asigurată de Ambasada Română la Roma. O asemenea situație nu se întâmplă însă cu alte țări din Europa Centrală și de Est, cum este cazul Ungariei, Cehiei, Poloniei, Slovaciei sau al Sloveniei și care se regăsesc ca președinți sau vicepreședinți de comisii sau ca și coordonatori de proiecte sau de echipe de specialiști. • Lipsa de continuitate în transmiterea informați- ilor solicitate în decursul timpului de FAO și diversele sale structuri specializate. Exemplul cel mai recent și cel mai dureros s-a petrecut la sesiunea Comisiei Europene a Pădurilor când, într-unul din documentele oficiale distribuite, România, Albania 96 și Republica Moldova erau singurele țări europene care nu figurau cu nici o informație în privința le- gislației silvice adoptate în ultimii ani, a inventaru- lui forestier, a strategiei și a situației ariilor prote- jate. _ • în fine, dar nu în ultimul rând, inclusiv în ceea ce privește menținerea integrității fondului forestier și preocupările pentru creșterea suprafeței pădurilor, România se situează în ultimii 7 ani, din păcate, între țările care contribuie la scăderea suprafeței ocupate cu păduri pe plan mondial și regional. 4. Ce este de făcut ? Desigur, în contextul celor prezentate mai sus, sunt foarte multe lucruri de făcut. Nu este însă nici momentul și nici timpul necesar să încercăm să le enumerăm pe toate, acum. Dc aceea, mă voi opri doar la următoarele: • Ca membră a FAO, România trebuie, în perioada următoare, să-și reconsidere sub toate aspectele poziția și rolul său în strânsă corelare cu strategia națională în domeniul forestier și cu obiec- tivele strategice ale acestei organizații. Această reconsiderare presupune, fără îndoială, o analiză realistă și pertinentă, la nivelul fiecărei structuri (minister, ICAS, facultățile de silvicultură), iar în final o analiză globală la nivel național, astfel încât din perspectiva anului 1999, în toate structurile FAO și la toate manifestările internaționale aferente sec- torului forestier să se simtă efectiv, revirimentul prezenței românești. • Analizând critic strategia silviculturii elaborată în urmă cu trei ani și luând în considerare obiec- tivele strategice aprobate recent de comisia euro- peană a pădurilor, inclusiv concluziile Raportului final al proiectului derulat la nivelul ministerului sub asistență FAO, în ultimul an consultând reprezentanții autorizați din producția, învățământul și cercetarea silvică, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, recte Departamentul Pădurilor, să elaboreze până la sfârșitul semestrului I al anului 1999, o nouă Strategie a silviculturii, fundamentată pe indicatorii și principiile gestionării durabile a pădurilor. • România, prin instituțiile sale specializate (minister, regie, ÎCAS, instituții de învățământ) nu trebuie să mai lipsească, începând cu anul 1999, de la nici o manifestare importantă a FAO în domeniul forestier în general, al silviculturii în mod particular. * în fine, (dar de asemenea nu în ultimul rând) este imperios necesară asigurarea corelării la nivel național a prezențelor românești la manifestările internaționale în general, iar la cele sub egida FAO în mod deosebit, precum și a sistemului infor- mațional, înainte și după participarea la aceste manifestări. în opinia noastră, Departamentul Pădurilor este instituția cea mai potrivită unde tre- buie să se producă această corelare în perioada următoare. Dr. ing. Ion MACHEDON REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 Legislație silvică - 1998 Anul forestier 1998 a însemnat, în domeniul legis- lației silvice, de departe, etapa cea mai prolifică în asigurarea reglementărilor necesare sectorului nostru, după anul 1990 și în special după apariția Codului silvic (Legea nr. 26/1996). Din multitudinea de acte normative, toate impor- tante pentru o mai bună gospodărire a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, se detașează desigur Ordonanța nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național. Aș mai evidenția - înainte de a trece la enumera- rea succintă a principalelor acte normative elaborate la nivelul Direcției de Strategie și Reglementări Silvice din cadrul Departamentului Pădurilor - fap- tul că, spre deosebire de alte perioade, în procesul de fundamentare a acestora, s-a procedat la o largă și reală consultare a specialiștilor de la nivelul direcțiilor silvice, pe fondul unei bune colaborări cu conducerea Regiei Naționale a Pădurilor, mai ales în partea a doua a anului. Prezentăm așadar, în cele ce urmează actele nor- mative care au caracterizat anul 1998 în domeniul silviculturii și programul pentru prima parte a anu- lui 1999: I. 1. Proiectul de lege privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice, document însușit de Guvern și înaintat la 02 februarie 1998 la Senatul României. Acest act normativ, deosebit de necesar pentru instaurarea ordinei în sector, nu a fost încă adoptat de Parlament, împotmoli du-se la dezbaterea în plenul Senatului. 2. A fost elaborată de ministerul nostru și apro- bată de Guvern, Ordonanța nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național (în vigoare din 28 octombrie 1998). în prezent, se află la Parlament pentru a fi apro- bată prin lege, fiind adoptată deja, de Camera Deputaților. 3. A fost elaborată și adoptată de Guvern, Ordonanța nr. 81/1998 privind unele măsuri pen- tru ameliorarea prin împădurire a terenurilor REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 degradate (în vigoare din 27 august 1998). în prezent, se află la Parlament pentru a fi apro- bată prin lege, fiind adoptată deja, de Camera Deputaților. 4. S-a fundamentat, pe baza posibilității stabilite prin amenajamentelc silvice, volumul maxim de masă lemnoasă ce se va recolta în anul 1999, volum aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 404/20.07.1998. 5. Ordinul nr. 112 din 13.02.1998, referitor la unele reglementări privind amplasarea unor tăieri în pădurile care fac obiectul cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate privată. Fiind sesizați că au apărut unele dificultăți în aplicarea acestui ordin, s-a solicitat regiei să comu- nice, pe categorii de resurse, volumele care nu pot fi exploatate datorită unor stări conflictuale, pentru a evalua dimensiunea problemei și eventual pentru a propune Guvernului, reducerea volumului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 404/20.07.1998. Deocamdată nu am primit nici un răspuns. 6. S-a elaborat, cu consultarea Regiei Naționale a Pădurilor și a Asociației Forestierilor din România, Regulamentul de vânzare de către Regia Naționala a Pădurilor a masei lemnoase destinate agenților economici, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 695 din 8.10.1998. în baza prevederilor acestei hotărâri, au fost elaborate Regulamentul de organizare și funcționare a comisiei de atestare a agenților economici care să execute activități de exploatare și transport tehno- logic al lemnului, regulament care se va aproba prin ordin al autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, precum și ordinul ministrului pentru apro- barea componenței nominale a comisiei de atestare. 7. S-au reactualizat Instrucțiunile cu privire la circulația și controlul circulației materialelor lem- noase și al instalațiilor de transformat lemn rotund, care au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 735/21.10.1998. în baza acestora a fost elaborat și aprobat recent, Ordinul ministrului pentru aprobarea Regulamentului privind confecționarea dispozi- 97 tivelor de marcat materialul lemnos de lucru ce se exploatează și se transportă din pădure. 8. S-a definitivat proiectul de lege privind circu- lația juridică a terenurilor din fondul forestier național, care a fost înaintat recent, spre avizare. Ministerului Justiției. 9. S-a elaborat, în colaborare cu Regia Națională a Pădurilor, „Metodologia pentru calculul prețului terenului, al chiriei acestuia, al contravalorii pierderii de creștere și al celorlalte cheltuieli deter- minate de ocuparea definitivă sau folosirea tempo- rară de terenuri din fondul forestier", care a fost aprobată prin Ordinul nr. 938/1998 și a fost trans- misă la Monitorul Oficial spre publicare. 10. în baza prevederilor Ordonanței nr. 81/1998, s-a elaborat „Metodologia pentru stabilirea condițiilor de cumpărare a terenurilor degradate care pot ji ameliorate prin împădurire" care a fost transmisă la Ministerul Finanțelor, spre avizare. în contextul preocupărilor referitoare la reconsti- tuirea dreptului de proprietate privată asupra unor păduri, un colectiv din minister și Regia Națională a Pădurilor a analizat și a întocmit observații și pro- puneri referitoare la inițiativa legislativă pentru „reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și cu destinație forestieră, în baza Legii nr. 169/1997, cuprinse în Legea fondu- lui funciar nr. 18/1991, republicată". Observațiile și propunerile au fost înaintate Guvernului spre a fi analizate și - transmise Parlamentului. De menționat faptul că Guvernul a reținut toate observațiile ministerului formulate asupra acestui proiect de lege. în activitatea de reglementări am avut și unele insuccese. De menționat că proiectul de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea „Metodologiei de cal- cul a tarifelor reprezentând contravaloarea funcți- ilor de protecție ale pădurilor, care să se plătească unităților silvice de către persoanele fizice și juridice ce beneficiază sub raport economic de aceste efecte", nu a fost avizat de Ministerul Finanțelor, care a solicitat în schimb, avizarea proiectului dc hotărâre, de către Oficiul Concurenței; acesta a formulat mai multe observații ce ar implica cercetări tehnice și economice de câți- va ani și pentru diferite categorii de funcții de pro- tecție, ceea ce în actuala situație nu este posibil a se realiza. Vom încerca să deblocăm această 98 situație. Au fost analizate și s-au formulat observații și la numeroase proiecte de acte normative elaborate din inițiativă parlamentară. Dintre cele mai semnifica- tive menționăm: • proiectul de lege privind unele măsuri de prote- jare a fondului forestier; ' • proiectul de lege privind acordarea de facilități persoanelor din localități rurale montane; • proiectul de lege privind administrarea, organi- zarea și funcționarea devălmășiilor; • proiectul de lege pentru repunerea în unele drepturi economice a localităților foste comune grănicerești. II. Pentru perioada actuală, respectiv trimestrul I 1999, avem în vedere a se definitiva și înainta spre avizare următoarele proiecte de acte normative: • Proiectul de lege privind statutul personalului silvic. Deși a fost definitivat la nivelul ministerului încă din vară, promovare^ acestui act normativ a fost întârziată, în condițiile creării în viitor, conform Ordonanței nr. 96/1998, a noilor structuri centrale și teritoriale privind controlul aplicării regimului silvic și a structurilor de administrare a pădurilor propri- etate privată. De asemenea, Legea funcționarului public, promulgată abia în finalul anului 1998 a con- stituit un alt impediment. • Proiectul de hotărâre a Guvernului privind aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a fondurilor pentru sprijinirea proprietarilor de păduri private (obligație ce derivă din Ordonanța nr. 96/1998). • Proiectul de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea modalităților de constituire a struc- turilor silvice pentru gospodărirea pădurilor aparținând unităților administrativ-teritoriale și a celor proprietate privată, (de asemenea ca rezultan- tă a Ordonanței nr. 96/1998). în fine, până la sfârșitul lunii: aprilie, colective de specialiști din minister, Regia Națională a Pădurilor, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și din învățământul universitar silvic, vor analiza și elabo- ra norme tehnice specifice, cu aplicabilitate în domeniul pădurilor private. în primă urgență, avem în vedere normele pentru amenajarea pădurilor, pen- tru stabilirea și aplicarea tratamentelor și pentru punerea în vaîoare a masei lemnoase, precum și reglementarea pazei pădurilor private. i* Dr. ing. Ion MACHEDON REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 HOTĂRÂRE nr. 982 din 29 decembrie 1998 privind restructurarea Regiei Naționale a Pădurilor EMITENT: GUVERNUL Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 530 din 31 decembrie 1998 în temeiul art. 11 alin. 3 din Codul silvic - Legea nr. 26/1996 și al art. 38 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88/1997 privind privati- zarea societăților comerciale, Guvernul României hotărăște: ART. 1 (1) Regia Națională a Pădurilor este persoană juridică, cu sediul central în municipiul București și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, exercitând și atribuții de ser- viciu public cu specific silvic, în conformitate cu regulamentul de organizare și funcționare prevăzut în anexa hr. 1. (2) Regia Națională a Pădurilor funcționează sub autoritatea Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului. ART. 2 (1) Regia Națională a Pădurilor se restructurează în teritoriu, prin reducerea numărului unităților din structura sa. Unitățile fără personalitate juridică din componența Regiei Naționale a Pădurilor sunt pre- văzute în anexa nr. 2. (2) Structurile organizatorice și funcționale ale unităților prevăzute în anexa nr. 2 se aprobă de către Consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor. ART. 3 (1) La data de 31 octombrie 1998 patrimoniul net al Regiei Naționale a Pădurilor era în valoare de 770,65 miliarde lei, fiind constituit prin însumarea patrimoniilor unităților din structura sa. (2) Patrimoniul și personalul unităților desfi- ințate se preiau dc unitățile din structura Regiei Naționale a Pădurilor, prevăzute în anexa nr. 2, con- form aprobării Consiliului de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor. (3) Personalul care se preia de la unitățile desfi- ințate se consideră transferat în interesul serviciului. ART. 4 Regia Națională a Pădurilor are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii pentru pădurile pe care le primește în administrare și acționează pentru apărarea, conser- REVISTAPĂDURILOR ® Anul 113 Q 1998 ® Nr.3-4 varea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, precum și pentru gospodărirea fondurilor dc vânătoare și de pescuit, atribuite conform legii, pentru recoltarea și valorifi- carea, prin acte și fapte de comerț, a produselor specifice fondului forestier, potrivit prevederilor legale, în condiții de eficiență economică. ART. 5 Anexele nr. 1 și 2 fac parte integrantă din prezen- ta hotărâre. ART. 6 (1) Prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 1999. (2) Pe data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă Hotărârea Guvernului nr. 1.112/1996 privind reorganizarea Regiei Autonome a Pădurilor "Romsilva" în Regia Naționala a Pădurilor, publi- cată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 13 noiembrie 1996, precum și orice alte dis- poziții contrare. PRIM-MINISTRU RADU VASILE Contrasemnează: Ministrul apelor, pădurilor și protecției mediului, Romică Tomescu Ministrul finanțelor, Decebal Traian Remeș Ministrul muncii și protecției sociale, Alexandru Athanasiu 99 ANEXA 1 REGULAMENT privind organizarea și funcționarea Regiei Naționale a Pădurilor CAP. 1 Prevederi generale ART. 1 Denumirea regiei este Regia Națională a Pădurilor. ART. 2 Regia Națională a Pădurilor este persoană juridică și funcționează pe bază de gestiune eco- nomică și autonomie financiară, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic. ART. 3 Sediul central al Regiei Naționale a Pădurilor este în municipiul București, bd. Magheru nr. 31, sectorul 1. CAP. 2 Scopul și obiectul de activitate ART. 4 (1) Regia Națională a Pădurilor are ca scop gospodărirea unitară, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice și ale normelor de regim silvic, a fondului forestier proprietate publică a sta- tului, în vederea creșterii contribuției pădurilor la îmbunătățirea condițiilor de mediu și la asigurarea economiei naționale cu lemn, cu alte produse ale pădurii și cu servicii specifice. (2) Regia Naționala a Pădurilor poate gospodări, pe baza principiilor enunțate la alin. (1), și suprafețe de fond forestier, proprietate privată sau aparținând unităților administrativ-teritorialc, pe bază de con- tract. ART. 5 (1) Regia Națională a Pădurilor are ca obiect de activitate aplicarea strategiei naționale în domeniul silviculturii pentru pădurile pe care le primește în administrare și acționează pentru apărarea, conser- varea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, precum și pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare și de pescuit atribuite potrivit legii, pentru recoltarea și valorifi- carea, prin acte și fapte dc comerț, a produselor specifice fondului forestier, potrivit prevederilor legale, în condiții de eficiență economică, 100 exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic. (2) Produsele specifice fondului forestier, pre- cum și celelalte bunuri care se recoltează, se prelu- crează și se valorifică din fondul forestier propri- etate publică a statului sunt: - masa lemnoasă pe picior sau provenită din tăieri de produse principale, secundare, accidentale și de igienă ale pădurii și sub formă de sortimente rezultate prin prelucrarea primară a lemnului; - alte produse lemnoase: arbori și arbuști orna- mentali, puieți forestieri, răchită și împletituri din răchită; - produsele nelemnoase specifice din fondul forestier, cum sunt: vânatul din crescătorii și din cuprinsul fondurilor de vânătoare, peștele din apele de munte, din păstrăvării, bălți și iazuri din fondul forestier, fructele de pădure, semințele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontană, plantele medicinale și aromatice, rășina și altele similare. CAP. 3 Atribuțiile ART. 6 Regia Națională a Padinilor are următoarele atribuții: • asigură integritatea fondului forestier propri- etate publică a statului, precum și a celui aparținând altor deținători, pe care le are în administrare, și gospodărirea durabilă a pădurilor din cuprinsul acestora, • asigură finanțarea lucrărilor necesare în ve- derea gospodăririi raționale a fondului forestier al statului și a desfășurării normale a activității, în condițiile prevăzute de lege; » organizează cadastrul pentru fondul forestier proprietate publică a statului și întocmește periodic inventarul acestuia, cu respectarea normelor tehnice și a prevederilor legale în vigoare; • stabilește masuri de lichidare a enclavelor din fondul forestier și de corectare a perimetrului pădurilor prin schimburi ori prin cumpărare de terenuri, pe baza de acte autentice, în condițiile legii; • aprobă sau avizează, după caz, potrivit preve- derilor legale, efectuarea de schimburi de terenuri, scoaterea definitivă sau temporară a unor terenuri din circuitul silvic; • îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege refe- ritoare la exercitarea dreptului de preemțiune în REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 ® 1998 © Nr.3-4 cazul tuturor vânzărilor de bunăvoie sau silite, la preț și în condiții egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică a statului și pentru terenurile limitrofe acestuia, precum și pentru terenurile acoperite cu vegetație forestieră; • poate cumpăra terenuri degradate proprietate privată sau poate prelua asemenea terenuri, în cazul donării lor de către proprietari, în vederea împă- duririi, cu respectarea prevederilor legale și cu suportarea cheltuielilor din fondul de conservare și regenerare a pădurilor; • preia în administrare terenurile degradate pro- prietate publică a statului, incluse în perimetrele de ameliorare și prevăzute a fi împădurite potrivit legii; cheltuielile pentru lucrările necesare se suportă din fondul de ameliorare a fondului funciar sau din alo- cații de la bugetul de stat, potrivit legii; » organizează și execută paza fondului forestier pe care îl administrează împotriva tăierilor ilegale de arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor, pășunatului, braconajului și altor fapte păgubitoare, precum și măsurile de prevenire și de stingere a incendiilor de păduri, asigurând în acest sens dotarea tehnică necesară; • organizează și execută, în conformitate cu prevederile amcnajamentelor silvice, ale studiilor sumare de amenajare sau ale altor studii de specia- litate, lucrările de regenerare și de reconstrucție eco- logică a pădurilor, precum și cele de îngrijire a arboreturilor tinere și de întreținere a semințișurilor și plantațiilor; “ asigură realizarea și urmărirea, prin sistem informațional adecvat, a compozițiilor de regene- rare stabilite prin amenajamentele silvice sau prin alte studii de specialitate; • urmărește protejarea terenurilor din fondul forestier împotriva eroziunii și altor forme de degradare și asigură execuția lucrărilor de corectare a torenților din fondul forestier; • asigură starea fitosanitară corespunzătoare a pădurilor pe care le administrează, organizând acți- unile necesare pentru depistarea, prevenirea și com- baterea bolilor și a dăunătorilor; în acest sens poate deține aeronave utilitare, în scopul utilizării lor pen- tru combaterea aviochimică, executarea aerofo- togramelor și pentru patrulare aero; • amplasează și pune în valoare masa lemnoasă care urmează a se recolta anual din pădurile statului, destinată agenților economici și populației, în con- formitate cu posibilitatea pădurilor, stabilită prin amenajamentele silvice; • exercită controlul respectării regulilor silvice de exploatare a lemnului în pădurile pc care le administrează, pentru prevenirea prejudicierii semințișurilor și arborilor pe picior, degradării solu- lui, declasării lemnului, precum și pentru prevenirea altor fapte asemănătoare și ia măsuri pe baza legis- lației în vigoare, sancționând abaterile constatate; • controlează proveniența materialelor lemnoase și a celorlalte produse specifice fondului forestier, legalitatea circulației acestora și urmărește sancționarea neregulilor constatate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare; • asigură valorificarea, în condiții dc eficiență economică, a masei lemnoase aprobate pentru recoltare din pădurile statului, cu respectarea prevederilor legale în vigoare; • execută în regie proprie sau prin agenți eco- nomici specializați lucrări de exploatare a masei lemnoase din pădurile statului, în condițiile legii, în scopul gospodăririi raționale a acestora și al valori- ficării superioare a lemnului, asigurării regenerării la timp a arboreturilor și al evitării declasării lem- nului; • stabilește și asigură realizarea rețelei de dru- muri forestiere necesare accesibil izării bazinelor forestiere, pentru exploatarea masei lemnoase, mai buna gospodărire a pădurilor, a vânatului și pentru turism, în condițiile legii; • execută lucrări de construire, întreținere și reparații ale drumurilor și căilor ferate forestiere pe care le administrează, în regie proprie sau prin agenți economici de specialitate; - poate deține nave fluviale pentru asigurarea pazei și a gospodăririi pădurilor amplasate în lungul Dunării și al unor râuri interioare; • gospodărește fondurile de vânătoare și cele de pescuit din apele de munte, care îi sunt atribuite în gestiune directă, răspunzând de realizarea efec- tivelor optime dc vânat, pc fiecare fond de vână- toare, prin acțiuni de selecție a vânatului, de asigu- rare a hranei, a adăpostului și a zonelor de liniște și dc înmulțire a acestuia, a repopulării în unele fon- duri, și de recoltarea efectivelor aprobate prin pro- gramele anuale de prevenire și combatere a bra- conajului; • organizează, în condițiile legii, acțiuni de vână- toare și de pescuit pentru cetățeni străini, pe fon- durile de vânătoare și de pescuit atribuite în gestiune; • îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, referitoare la gospodărirea fondurilor dc vână- REVISTA PĂDURILOR ® Anul 113 • 1998 9 Nr.3-4 101 toare și a celor de pescuit din apele de munte; • administrează și gospodărește arii protejate (inclusiv parcuri naționale), în condițiile legii; • prelucrează și valorifică, în condiții de eficiență economică, produsele nelemnoase specifice fondu- lui forestier - fructe de pădure, ciuperci comestibile din flora spontană, plante medicinale, tehnice, aro- matice și altele asemenea; • prestează, la cerere, contra cost, servicii de spe- cialitate în pădurile proprietate privată sau aparținând unităților administrativ-teritoriale, pre- cum și pe terenurile cu vegetație forestieră din afara fondului forestier, cum sunt: lucrări de marcare a arborilor care se pot recolta; inventarierea masei lemnoase; împăduriri; combaterea dăunătorilor; cadastru de specialitate etc.; * asigură, potrivit legii, paza pădurilor propri- etate privată, la cererea proprietarilor sau a asociați- ilor de proprietari legal constituite, contra cost, pe bază de contracte; • sprijină deținătorii de terenuri din afara fondu- lui forestier în realizarea de plantații și de perdele forestiere, colaborând cu aceștia în condițiile legii; • execută, contra cost, în condițiile legii, lucrările de regenerare a pădurilor proprietate privata, în cazul în care proprietarii nu își îndeplinesc obligați- ile ce le revin; • prestează, contra cost, servicii, lucrări și trans- porturi pentru terți, potrivit obiectului său de activi- tate; * realizează întreaga gamă de operațiuni de co- merț interior și exterior, în vederea valorificării efi- ciente a produselor specifice fondului forestier, potrivit legii; • stabilește relații în domeniul său de activitate cu regii autonome, societăți comerciale, precum și cu terțe persoane juridice și fizice, române sau străine, pentru realizarea în comun de activități pro- ductive și de comercializare, pe baze contractuale, în condițiile economiei dc piață, potrivit legii; • prestează servicii de cazare și masă pentru cetățenii români și străini, implicați în activități aferente obiectului său de activitate, în spațiile cu asemenea destinație de care dispune; • acționează, în condițiile prevăzute de lege, pen- tru concesionarea sau închirierea unor bunuri din patrimoniul propriu; • asigură, în condițiile legii, aprovizionarea tehnico-materială necesară desfășurării normale a activităților proprii prin agenți economici din țară și din străinătate; • stabilește tarife pentru lucrări, produse și ser- vicii din domeniul său de activitate, potrivit legii; • realizează politica de credite și a altor surse de finanțare, de programare și executare a activității cconomico-financiare, întocmirea bugetului anual de venituri și cheltuieli, urmărirea și analiza exe- cuției acestuia, precum și stabilirea destinației profi- tului, potrivit legii; • stabilește măsurile necesare în vederea obține- rii de profit; • inițiază și organizează acțiuni de cooperare tehnico-economică și științifică cu agenți economi- ci și cu firme din țară și din străinătate, în condițiile legii; • asigură realizarea cercetărilor științifice de spe- cialitate, a lucrărilor de amenajare a pădurilor și proiectarea lucrărilor de investiții, precum și realizarea asistenței tehnice de specialitate prin unitățile de profil atestate, îh condițiile prevăzute de lege; • urmărește aplicarea în domeniul silviculturii a rezultatelor cercetărilor științifice, în scopul mo- dernizării și perfecționării gospodăririi pădurilor; • participă cu produse specifice fondului foresti- er la expoziții și târguri din țară și din străinătate, putând organiza, la rândul său, asemenea mani- festări; • asigură desfășurarea corespunzătoare a acti- vității de propagandă, ziaristică și publicitate, speci- fică sectorului silvic; • reprezintă în justiție interesele statului în domeniile care constituie obiectul său de activitate. CAR 4 Patrimoniul ART. 7 Regia Națională a Pădurilor are în administrare fondul forestier proprietate publică a statului, înre- gistrat ca atare în amenajamentele silvice și în raportul statistic - SILV 1, actualizat pe baza primi- rilor și cedărilor de terenuri legal efectuate, inclusiv ca urmare a trecerii unor suprafețe în proprietate privată, conform legii. ART. 8 (1) Regia Națională a Pădurilor posedă, folosește și dispune în mod autonom de bunurile pe care le are în proprietate, în vederea realizării scopului pen- tru care a fost constituită, în condițiile prevăzute de lege. (2) Bunurile proprietate publică a statului, 102 REVISTA PĂDURILOR © Anul 113 ® 1998 ® Nr.3-4 administrate de Regia Națională a Pădurilor, fiind inalienabile, se evidențiază în mod distinct în patri- moniul acesteia și au regimul prevăzut de lege. CAP. 5 Structura organizatorică și funcțională ART. 9 (1) Regia Națională a Pădurilor are în structura sa unități fără personalitate juridică, după cum urmează: • direcții silvice, asimilate ca filiale teritoriale ale acesteia; • Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, ca unitate specializată de cercctare-proiectare-dez- voltare; • Centrul de Documentare și Perfecționare a Pregătirii Profesionale a Personalului de Specialitate. (2) Unitățile din structura Regiei Naționale a Pădurilor menționate la alin. (1) sunt conduse de către un director și un comitet director, ale căror atribuții se stabilesc prin regulament aprobat de con- siliul de administrație al acesteia. (3) în structura organizatorică a unităților din structura Regiei Naționale a Pădurilor menționate la alin. (1) funcționează, potrivit profilului de activi- tate, următoarele subunități: ocoale silvice; secții și alte subunități pentru exploatarea pădurilor și prelu- crarea primară a lemnului, precum și pentru întreținerea și repararea drumurilor și căilor ferate forestiere; stațiuni, laboratoare și secții de cercetare și amenajare silvica; pepiniere silvice; crescătorii de vănat; păstrăvării; secții de producție pentru împleti- turi din nuiele de răchită și centre pentru recoltarea, prelucrarea și valorificarea fructelor de pădure, a ciupercilor comestibile din flora spontană și a plantelor medicinale; magazine proprii de prezentare și desfacere a produselor specifice fon- dului forestier; alte subunități aferente obiectului său de activitate. înființarea, respectiv încetarea activității unor asemenea subunități, se realizează la propunerea comitetelor directoare ale unităților din structura Regiei Naționale a Pădurilor, cu aprobarea consiliului de administrație al acesteia. ART. 10 în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor funcționează direcții de specialitate, servicii, inspecții, oficii, birouri. Numărul și atribuțiile aces- tora se stabilesc prin hotărâre a consiliului de administrație. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 CAP. 6 Organele de conducere ART. 11 Organele de conducere ale Regiei Naționale a Pădurilor sunt: • consiliul de administrație; • directorul general. ART. 12 (1) Consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor este numit, în condițiile prevăzute de lege, prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și este compus din 15 persoane, dintre care una este directorul ge- neral, în calitate de președinte ai consiliului de administrație. (2) Din consiliul de administrație fac parte în mod obligatoriu reprezentanți ai autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și ai Ministerului Finanțelor. Ceilalți membri vor fi numiți dintre inginerii, tehnicienii, economiștii și juriștii specializați în domeniul de activitate al Regiei Naționale a Pădurilor și dintre specialiștii din cercetarea silvică și din învățământul superior de specialitate. (3) Membrii consiliului dc administrație sunt numiți pentru o perioada de 4 ani, iar până la jumă- tate din ei pot fi înlocuiți Ia fiecare 2 ani. ART. 13 Consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor își desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile prezentului regulament și cu cele ale propriului regulament de organizare și funcționare și hotărăște în toate problemele privind activitatea Regiei Naționale a Pădurilor, cu excepția celor care, potrivit legii, sunt date în competența altor organe. ART. 14 Consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor are următoarele atribuții: * aprobă structura organizatorică și funcțională a Regiei Naționale a Pădurilor și a unităților din cadrul acesteia; • hotărăște înființarea sau, după caz, desființarea unor subunități din categoria celor prevăzute la art. 9 alin. (3); • analizează și aprobă, în corelare cu obiectivele strategiei naționale în domeniul silviculturii, pro- gramele de activitate economică, de cercetare, dez- voltare și retehnologizarc pe termen scurt, mediu și lung, pentru care finanțarea este asigurată din surse- le proprii ale Regiei Naționale a Pădurilor; 103 • stabilește competențele în domeniile tehnic, economico-fînanciar, juridic și de personal pentru unitățile din structură; • analizează și hotărăște asocierea Regiei Naționale a Pădurilor cu alte regii și societăți comerciale sau cu terțe persoane fizice și juridice, din țară sau din străinătate, în condițiile legii, pentru realizarea unor activități de interes comun, cores- punzătoare obiectului său de activitate; • examinează și avizează bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul și contul de profit și pierderi; * aprobă nivelul creditelor necesare, funda- menteză și solicită subvenții pentru investiții pentru acțiuni de combatere a unor atacuri masive de dăunători etc.; • soluționează contestațiile salariaților din struc- tura Regiei Naționale a Pădurilor împotriva măsurilor disciplinare și administrative aplicate potrivit competențelor prevăzute de lege; • stabilește măsuri pentru respectarea disciplinei tehnologice, pentru paza fondului forestier, precum și a bunurilor Regiei Naționale a Pădurilor, acționând în acest scop potrivit prevederilor legale; • aprobă orice alte măsuri privind activitatea Regiei Naționale a Pădurilor, potrivit legii. ART. 15 Consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor se întrunește în ședința ordinară, lunar, la convocarea directorului general al acesteia și ori de câte ori este necesar, la convocarea directorului ge- neral sau la cererea unei treimi din numărul mem- brilor consiliului de administrație. ART. 16 Consiliul de administrație poate atrage în activi- tatea sa de analiză a unor probleme complexe spe- cialiști din diferite sectoare. Activitatea acestora va putea fi compensată material, pe baza de convenții civile, încheiate potrivit legii. ART. 17 Consiliul de administrație prezintă autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în prima lună a fiecărui an, un raport asupra activității Regiei Naționale a Pădurilor în anul precedent, pre- cum și programul de activitate al acesteia pe anul în curs. ART. 18 Directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor este numit în condițiile prevăzute de lege. Drepturile și obligațiile acestuia sunt stabilite con- form legii. ART. 19 Atribuțiile directorului general sunt: • asigură organizarea, conducerea și gestionarea activității curente a Regiei Naționale a Pădurilor; • răspunde, în condițiile legii, de aducerea ia îndeplinire a obiectivelor și criteriilor de perfor- manță ale Regiei Naționale a Pădurilor; • numește echipele manageriale de la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor și ale unităților din structura acesteia; • selectează, angajează, suspendă și, după caz, desface contractul de muncă al personalului salariat al Regiei Naționale a Pădurilor; • stabilește măsuri, potrivit legii, pentru anga- jarea răspunderii disciplinare, materiale, civile, penale sau contravenționale a angajaților Regiei Naționale a Pădurilor, în cazul neîndeplinirii de către aceștia a obligațiilor dc serviciu ce le revin; • negociază și încheie contractul colectiv de muncă la nivelul Regiei Naționale a Pădurilor și contractele individuale de muncă ale salariaților din aparatul central al acesteia, precum și ale conduce- rilor unităților din subordine; • reprezintă Regia Națională a Pădurilor prin semnătură, în relațiile cu terți, în limita compe- tențelor aprobate de consiliul de administrație și a celor prevăzute de lege. CAP. 7 Bugetul de venituri și cheltuieli ART. 20 Regia Națională a Pădurilor asigură acoperirea cu venituri provenite din activitatea sa a tuturor cheltuielilor, inclusiv a dobânzilor, amortizarea investițiilor și rambursarea creditelor, precum și obținerea de profit. ART. 21 (1) Regia Națională a Pădurilor întocmește anual bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil și contul de profit și pierderi, după modelele stabilite de Ministerul Finanțelor. (2) Bilanțul contabil și contul de profit și pierderi se supun spre aprobare, potrivit legii, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. ART. 22 Regia Națională a Pădurilor poate constitui, potrivit legii, fonduri necesare realizării obiectului său de activitate. ART. 23 Regia Națională a Pădurilor poate beneficia de 104 REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 ® Nr.3-4 alocații de la bugetul de stat ori poate contracta credite bancare, în condițiile prevăzute de lege. ART. 24 Consiliul de administrație al Regiei Naționale a Pădurilor hotărăște cu privire la investițiile care urmează a fi realizate potrivit obiectului său de activitate și care se finanțează din surse proprii și din credite bancare potrivit legii. ART. 25 Operațiunile de încasări și plăți ale Regiei Naționale a Pădurilor se efectuează în con- turi deschise la bănci, în limitele stabilite de Banca Națională a României. Pentru necesități curente Regia Națională a Pădurilor poate efectua operațiu- ni de încasări și plăți, în lei și în valută, îh condițiile legii, prin casieria proprie. Operațiunile de încasări și plăți cu străinătatea se vor efectua prin unitățile ban- care. ART. 26 Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie ale fiecărui an. ART. 27 Controlul intern al activității economi co-financiare se reali- zează de către organele de spe- cialitate ale Regiei Naționale a Pădurilor. CAP. 8 Dispoziții finale ART. 28 Relațiile cu alte regii, cu societățile comerciale din țară și din străinătate, precum și cu terțe persoane fizice și juridice se vor desfășura pe baze contractuale, în condițiile legii. ART. 29 Personalul Regiei Naționale a Pădurilor nu poate exercita funcții de reprezentare profe- sională în cadrul unităților cu profil comercial care licitează, prelucrează sau valorifică produse specifice fondu- lui forestier. ART. 30 Prezentul regulament se completează cu dispo- zițiile și cu reglementările legale în domeniu. ANEXA 2 UNITĂȚILE fără personalitate juridică din structura Regiei Naționale a Pădurilor Nr. Unități din structura crt. Regiei Naționale a Pădurilor I. Direcții silvice 1. Alba lulia 2. Arad 3. Bacău 4. Baia Mare 5. Bistrița 6. Brașov 7. Cluj-Napoca 8. Deva 9. Drobeta-Tumu Severin 10. Focșani 11. Miercurea-Ciuc 12. Oradea 13. Piatra Neamț 14. Pitești 15. Ploiești 16. Reșița 17. Râmnicu Vâlcea 18. Sfântu Gheorghe 19. Sibiu 20. Slobozia 21. Suceava 22. Târgoviște 23. Târgu Jiu 24. Târgu Mureș 25. Tulcea II Alte unități de profil 26. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice 27. Centrul de Documentare și Perfecționare a Pregătirii Profesionale a Personalului de Specialitate. REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3-4 105 PUNCTE DE VEDERE Reglementări legale europene privind ariile protejate* Dr. ing. Cristian D. STOICULESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Scurt bilanț protectiv german Până în anul 1990 s-au creat în Europa circa 200 Parcuri Naționale (IUCN, 1990), în medie cam 2,5/an. în ultimii trei ani s-au constituit însă peste 20 noi parcuri naționale (S trunz , 1993), cu o rată anuală de trei ori mai mare. După schimbarea politică din anul 1989 numai în fosta R.D.G. au fost puse sub protecție 23 de teri- torii, adică circa 10% din suprafața țării (F r e u d e , Jeschke, Knapp, Succow, 1992). ©GESETZBLATT der Deutschen Demokratischen Republik SONOBKOKUCKMB. U.TO~[ Vewdnung ObK die F«itH NttiomipBrkn SIdultd» Schwtix tea teMHUteMa ta* te Ațtetew* teteM AtaGratate AfUl» Nr. 1te Ow ilrrikmw<»Miw m 01 PW Vwte»te RWm BtMMw l*»ra vwta ta ta» ta MMr tetetete Utauf Mtetepvk tata- Mfat nț Dw HKhmipark «Mir te ■wkHtwf Octete fctartr. Mtbea. MiâAMm ia tete* AteuM ta