
REVISTA PĂDURILOR
BD. Magheru nr. 31. sector 1. București • Tei.: 021 317.10.05 int. 267;
Fax: 021 317.10.05 int. 267 • E-maîl: revista@rnp.rosilva.ro
Coperți: Parcul Natural Ballon des Vosgcs, Franța: Gorunet în proprietatea ing. MihaHa
Fianu. administrat de O.S. Topoloveni; foto: prof. dr. M. Se. ing. V. N. Nicolescu
Tipârit la Tipografia QualMedia

REVISTĂ TEHN1C0-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC"
Colegiul de redacție
CUPRINS
(Nr. 3/2010)
Redactor șef:
prof. dr. ing.
Valeriu-Norocel Nicolescu
Membri:
prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan
dr. ing. Ovidiu Badea
prof. dr. ing. Ghcorghe-Florian Borlea
acad. Victor Giurgiu
dr. ing. Ion Machedon
prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu
dr. ing. Romică Tomescu
Redacția:
Rodica - Ludmila Dumitrescu
Cristian Becheru
VICTOR GIURGIU: Pădurile și schimbările climatice.3
DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU: Schimbările climatice și
calitatea vieții pe Terra.........................18
DORU LEONARD IR1MIE: Reguli de raportare și contabilizare
a emisiilor din sectorul LULUCF. Implicații asupra politicii
forestiere în România............................24
DAVID W. LONG. BOGDAN M. STRIMBU: Gcnerating 3D
forests for resources inventory (Generarea de arborete 3D pentru
inventarierea forestieră)........................32
JOHANN FEMMIG: Aspecte generale privind metodologia de
elaborare a planurilor de management pentru siturile NATURA
2000, în special „contribuția de specialitate la componenta
forestieră” din sit. Studiu de caz pentru 17 proiecte pilot din
landul Baden-Wiirttemberg, Germania, elaborate începând din
primăvara anului 2005 ...........................38
VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, YVES EHRHART,
EMMANUELLE ESMENJAUD, MĂRIE LE ROUX, OLIVIA
MAROIS, ISABELLE MEURILLON, ELISE PARES, MĂRIE
PARROT, LAURA VINCENT, THOMAS AMODEI, CYRIL
BROCHIER, JONATHAN DEBRUYNE, MORGAN MARTIN:
O problemă veche, dar mereu actuală: alegerea arborilor de viitor,
între „știință” și „artă”.....................................45
Cronică.....................................................  53
Revista revistelor............................................54
ISSN: 1583-7890
Varianta on-line:
www. revistapadurilor. ro
ISSN 2067-1962
>WiU. r .kuiUllI ii J.u |,ci uGdți, Este nblig.Hm iu - , 1W u , . , , . .
shutiIih 11 ul unse; Articolele jiuWicaic de Re'ir/a/uiaiuiAi' iu -mu m.
dciil I	i liufitoi .. .|
2010
REVISTA
PĂDURILOR
1886
2010
125 ANI
CONTENTS
(Nr. 3 / 2010)
VICTOR GIURGIU: Forests and climate changes............3
DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU: Climate changes and the life’s
quality on Earth.................................18
DORU LEONARD IRIMIE: Rules for reporting and accounting of
GHG emissions in the LULUCF sector. Implications for the forest
policy m Romania.......................................24
DAVID W. LONG, BOGDAN M. STRIMBU: Generating 3D forests
for resources inventory................................32
JOHANN FEMMIG: Allgemeine Betrachtungsweise zur Erarbeitung
der Pflcge- und Entvvicklungsplăne fur die Natura 2000 Gebicte, insbe-
sondere des „Fachbeitrag Wald” als Bestandteil des Gesamt-PEPL, am
Beispiel von 17 Pilot-Projekten, nach ab Fruhjahr 2005 angewandtem
Verfahren im Bundcsland Baden-Wurttemberg, Deutschland.38
VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, YVES EIIRHART, EMMA-
NUELLE ESMENJAUD, MĂRIE LE ROUX, OLIVIA MAROIS,
ISABELLE MEURILLON, ELISE PARES, MĂRIE PARROT, LAURA
VINCENT, THOMAS AMODEI, CYRIL BROCHIER, JONATHAN
DEBRUYNE, MORGAN MARTIN: An old but always actual issue:
the choice of final crop trees, between „science” and „art”.45
Chronicle................................................53
Review................................................,.....54
SOMMAIRE
(Nr. 3/2010)
VICTOR GIURGIU: Les forets et Ies changements climatiqucs......3
DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU: Les changements climatiques et la
qualitc de la vie sur la Terrc............................18
DORU LEONARD IRIMIE: Reglements pour rapporter et comptabi-
liser les emissions du secteur LULUCF. Implications sur les politiques
forestieres de Roumanie............................24
DAVID W. LONG, BOGDAN M. STRIMBU: Produire des peuple-
ments 3D pour un inventaire forestier..............32
JOHANN FEMMIG: Vue generale sur la methode d’elaboration des
plâns de gcstion des sites NATURA2000, enparticulier «la contribution
de spccialitc du composant forestier » du site. Etude de cas pour 17
projets-pilote dans la region Bade-Wurtemberg, Allemagne, elabores
depuis le pnntemps du 2005........................38
VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, YVES E.HRHART, EMMA-
NUELLE ESMENJAUD, MĂRIE LE ROUX, OLIVIA MAROIS,
ISABELLE MEURILLON, ELISE PARES, MĂRIE PARROT, LAURA
VINCENT, THOMAS AMODEI, CYRIL BROCHIER, JONATHAN
DEBRUYNE, MORGAN MARTIN: Un ancien probleme mais toujo-
urs actuel: choisir les arbres d’avenir, entre «science» et «art».45
Chronique...................................................53
Revues des revues...........................................54
2
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 - 2010-Nr. 3
Pădurile si schimbările climatice1
9
Victor GIURGIU
1.	Clima se încălzește
Schimbări climatice s-au produs frecvent de-a
lungul erelor geologice, fiind determinate atât de
factori naturali interni (modificări în interiorul siste-
mului climatic sau produse de interacțiunile dintre
componentele sale), cât și de factori naturali externi,
cum sunt: variația energiei emisă de Soare, variația
parametrilor orbitali ai Pământului, erupții vulcani-
ce ș.a. Chiar și în Postglaciar, considerat pentru
Europa ca o perioadă relativ stabilă în comparație
cu alte epoci geologice, au existat mai multe perioa-
de de răcire și încălzire a climei cu valori care nu au
depășit 1-3°C, inclusiv pe actualul teritoriu al
României, dar suficiente pentru diferențierea a cinci
subdiviziuni (Preboreal, Boreal, Atlantic, Subboreal
și Subatlantic), distincte sub raportul zonalității
vegetației forestiere (Negulescu et al., 1973;
Giurgiu, 2005; Târziu, Doniță, 2005; Pașcovschi,
1967). Această modificare profundă a vegetației fo-
restiere a avut loc în corelație cu variația naturală a
climei, cu deosebire a căldurii și umidității, cu pre-
cizarea potrivit căreia, frecvent, schimbările clima-
tice nu au fost abrupte, ci lente de-a lungul miilor de
ani, oferind vegetației suficient răgaz să se adapteze
la noile condiții intervenite.
Spre deosebire de aceste modificări naturale, în-
cepând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea,
ca urmare a unor activități antropice puternice -
cum sunt arderea combustibililor fosili, despăduri-
rea, utilizarea masivă a lemnului drept combustibil
ș.a. - s-a intensificat efectul de seră, când, alături de
dioxidul de carbon (CO2), au pătruns în atmosferă
cantități sporite de oxid de azot (N2O), metan (CHJ
ș.a., precum și unele gaze care nu se produc natu-
1 Comunicare prezentată la manifestarea științifică „Pădurile și
schimbările climatice în contextul dezbaterilor organizate de
Comisia Europeană pe această temă”, patronată de Academia
Română și Academia de Știmțe Agricole și Silvice „Gheorghe
lonescu - Șișești' (8 iunie 2010).
Mai corect este termenul „modificări climatice” (Giurgiu, 2005;
Cuculeanu și Bălteanu, 2005). Totuși, în acest articol, am folosit
termenul „schimbări climatice”, fiind adoptat pe plan
internațional.
ral2. S-a produs, astfel, încălzirea atmosferei din
apropierea suprafeței terestre. într-adevăr, potrivit
celui de al patrulea raport de evaluare a Comitetului
Interguvernamental pentru Schimbări Climatice
(IPCC, 2007), concentrația atmosferică globală a
dioxidului de carbon a crescut de la valoarea perioa-
dei pre-industriale de 280 ppm la 379 ppm în anul
2005. în consecință, temperatura medie globală a
aerului a crescut cu aproximativ 0,74°C în perioada
1906-2005 (Busuioc et al., 2010). Din aceleași sur-
se aflăm că, pentru Europa, în aceeași perioadă,
creșterea temperaturii a fost mai puternică, de 1°C;
precipitațiile au crescut în nordul Europei și au scă-
zut în sudul continentului, unde s-au intensificat pe-
rioadele de secete severe. S-a prognozat că este
foarte probabil ca tendința de creștere a valorilor
temperaturilor maxime extreme și a frecvenței valu-
rilor de căldură să continue.
în privința României s-a constatat creșterea
semnificativă a temperaturilor medii anuale pe peri-
oada 1901-2005 cu aproximativ 0,5°C, dar această
creștere aproape s-a dublat în perioada 1961-2007;
în paralel, s-au produs schimbări în regimul unor in-
dici termici extremi (creșterea duratei valurilor de
căldură, creșterea pragului zilelor foarte călduroase,
scăderea variațiilor anuale ale valurilor de frig) (Bu-
suioc et al., 2010). Semnalul de încălzire în această
ultima perioadă s-a intensificat în timpul verii, cu tem-
peraturi mai ridicate în vest și sud-vest. S-au produs,
totodată, schimbări în regimul unor indici asociați
evenimentelor pluviometrice extreme, cum a fost
creșterea semnificativă a duratei maxime a interva-
lului de zile consecutive fără precipitații în sudul
țării (iama) și în vest (vara) (Busuioc et al., 2010).
Același raport al IPCC (2007) prevede pentru
Terra o creștere a temperaturilor medii până la
sfârșitul secolului în curs de l,8-4,0°C și a nivelului
mărilor cu 18-58 cm. După informații recente pro-
2 In calcule se operează cu echivalent COr în condiții naturale,
efectul de seră are consecințe extrem de favorabile, determinând
menținerea la suprafața terestră a unei temperaturi constante, fa-
vorabile dezvoltării vieții. Căci, în situația în care nu ar fi existat
gazele cu efect de seră (dioxidul de carbon și vaporii de apă), at-
mosfera terestră ar fi cu 33°C mai rece (Bălteanu și Șerban,
2005).
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr 3
3
venite de la Comisia Europeană, „Temperaturile
medii din Europa au crescut cu 1°C în ultimul secol
și se estimează că vor mai crește, cel mai apropiat
scenariu situând această creștere la 2°C până în
2100”3, Depășirea acestui prag este considerată ca
fiind de o extremă periculozitate pentru Terra.
Referitor la România, pentru orizontul temporal
2021-2050 se estimează o creștere a temperaturii
medii anuale a aerului cu valoarea cea mai probabi-
lă de 1,4°C (+ 0,4°C) față de perioada 1961-1990
(Busuioc, 2010). Din aceeași sursă aflăm că, pentru
orizontul temporal 2071-2100, creșterea temperatu-
rii medii anuale proiectate este de 3,1°C (±0,7°C).
Se precizează, totodată, că se așteaptă evenimente
meteorologice extreme. Mai aflăm că „Schimbările
în regimul climatic observat dm România sunt con-
trolate, în primul rând, de factori naturali la scară
marc sau regională (schimbările în regimul unor ti-
puri de circulație la scară mare, cât și de schimbările
unor parametri climatici regionali), la care se adau-
gă și influența factorului orografic local. Este posi-
bil ca influența acestor factori să fie suprapusă peste
influența antropogenă, contribuind astfel la încălzi-
rea mai pronunțată din ultimele decenii, așa cum
arată simulările realizate cu modele climatice de
marc performanță.
Mai suntem informați că, în Alpi, creșterea tem-
peraturii în cea de a doua jumătate a secolului al
XX-lea a fost aproximativ dublă față de media mon-
dială, încălzirea climei continuând și în secolul al
XXI-lea, când va înregistra creșteri de 3,5-4°C
(Maroschek et al., 2009).
în aceste condiții pot să apară grave consecințe
ecologice, economice și sociale, multe imprevizibi-
le, inclusiv în silvicultură. Este în afara oricărei în-
doieli făptui că acest ritm alert al schimbărilor cli-
matice depășește capacitatea naturală a ecosisteme-
lor, inclusiv a celor forestiere, dc a se adapta.
Este oportun să insistăm asupra adevărului po-
trivit căruia schimbările climatice afectează și re-
sursele de apă. „Deoarece sistemul climatic al
Pământului și ciclul hidrologic sunt atât de strâns le-
gate, orice schimbare a climei va altera ciclul hidro-
logic” (Brown, 2008), provocând inundații mai
frecvente îndeosebi prin furtuni rapide (flush-flo-
od), secarea unor râuri, scăderea volumului apelor
’ SEC(2010) 163 final.
subterane ș.a. în viitor, criza apei va fi cu mult mai
gravă decât criza energetică (spre deosebire de pe-
trol, apa nu are înlocuitor).
Implicațiile schimbărilor climatice au atras
atenția Adunării Generale a O.N.U. încă din anul
1988, aceasta recunoscând atunci că respectivele
implicații trebuie să constituie o preocupare comu-
nă a întregii umanități. Ulterior, s-a adoptat
Convenția-cadru asupra schimbărilor climatice
(Rio de Janeiro, 1992), iar în 1997 s-a semnat
Protocolul de la Kyoto, prin care țările semnatare,
inclusiv România, au fost de acord să-și limiteze
emisiile de gaze cu efect de seră pentru a ajunge în
perioada 2008-2012 cu 5% sub nivelul anului 1990,
protocol intrat în vigoare doar în 2005. Acest docu-
ment a introdus comercializarea internațională a
emisiilor (statele putând tranzacționa alocări de
emisii). în unele proiecte referitoare la stabilizarea
climei, fixarea carbonului a fost evaluata la 210 do-
lari pe tona de carbon (Compania suedeză Vattenfall,
citată de Brown, 2008).
Chiar înainte ca Protocolul de la Kyoto să intre
în vigoare, Uniunea Europeană a elaborat în premi-
eră un program privind schimbările climatice, pen-
tru reducerea emisiilor de CO. . Ulterior, în 2007,
UE s-a angajat, printre altele: să reducă cu 20%
emisiile de gaze cu efecte de seră până în 2020,
comparativ cu nivelul din 1990; să crească ponderea
surselor regenerabile în mixul energetic total de la
sub 7% în 2006 la 20% din consumul general de
energie al UE până în 2020, ceea ce poate genera
implicații în silvicultură. Pentru perioada post-
Kyoto, Uniunea Europeană are în vedere ridicarea
nivelului de reducere a emisiilor menționate de la
20% la 30%.
Este oportună remarca americanului Lcster
Brown (2008) potrivit căreia „Nu ne mai punem în-
trebarea dacă vom putea dezvolta o energetică care
să stabilizeze clima, ci dacă vom putea să o dezvol-
tăm înainte ca schimbările climatice să scape de sub
control”. De aceea, prin cunoscutul Plan B 3.0, acest
autor prevede reducerea până în anul 2020 a emisii-
lor nete dc di oxid de carbon cu 80% sub nivelul
anului 2008, pentru a minimiza viitoarea creștere a
temperaturii. Din păcate, această ultimă proiecție,
deși are la bază o nobilă intenție, este imposibil de
înfăptuit în intervalul de timp menționat.
Pe plan științific au fost angajate instituții per-
4
REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 • Nr. 3
formante și consistente fonduri financiare interna-
ționale privind modificările globale ale mediului,
inclusiv climatice, cum sunt (Bălteanu și Șerban,
2005): Programul Internațional Geosferă-Biosferă
(IGPB), Programul Mondial de Cercetări Climatice
(WCRP), Programul Internațional Dimensiunea Uma-
nă a Modificărilor Globale ale Mediului (IHDP),
Programul Climatic Mondial (WCRP) ș.a. Evaluări
demne de încredere sunt elaborate periodic de Co-
mitetul Interguvemamcntal pentru Schimbări Clima-
tice (IPCC), o recunoscută autoritate în domeniu.
Nu este lipsit de interes faptul potrivit căruia
problema încălzirii climei a fost considerată de un
grup de 110 laureați ai Premiului Nobel ca fiind una
dintre provocările majore ale societății contempora-
ne în privința securității internaționale (Nobelul
Laureatus, 2001; citat de Mc Bean, 2004).
în acest context este util să menționăm că, re-
cent, Comisia Europeană a inclus ținta referitoare la
schimbările climatice în categoria celor cinci ținte
majore pentru anul 2020, care vor trebui transpuse
în ținte naționale ale țărilor membre4, inclusiv ale
României. Din însuși proiectul strategic „Europa
2020”, propus de președintele J.M. Barroso, rezultă
necesitatea administrării mult mai eficiente a schim-
bărilor climatice.
Așteptând speranțe de la Conferința la nivel în-
alt din Copenhaga (2009) în privința reducerii mai
drastice a emisiilor de CO2, lumea a rămas dezamă-
gită pentru soluțiile provizorii adoptate (Malița,
2010). Se așteaptă hotărârile Conferinței ONU pri-
vind schimbările climatice ( Cancun, XII,2010).
în ultimul timp, pe plan științific, au apărut și al-
te teorii, cum este cea potrivit căreia în următoarea
perioadă ar debuta o mică eră glaciară, teorii necon-
firmate de Comitetul Interguvemamental pentru
Schimbări Climatice (IPCC).
Unii autori contestă rolul CO2 la dereglarea cli-
mei, bazându-se și pe rezultatele unor cercetări den-
droclimatologice care au arătat că, în Evul Mediu,
clima din Scandinavia era una caldă, într-o perioadă
în care emisiile de CO2 erau foarte reduse (Duță,
2010). Noi cercetări dendroclimatologicc vor putea
aduce informații importante pentru elucidarea cau-
zalității schimbărilor climatice. Cu certitudine se
4 Conunission of the European Communities, A European
Strategy for Smart. Sustainable and Inclusive Growth Europe
2020. Brussels 3 Mardi, 2010.
poate însă afirma că sistemul climatic planetar este
dereglat și că rolul creșterii concentrației de CO2 în
acest proces nu poate fi exclus. Nici activitățile so-
lare și vulcanice nu trebuie desconsiderate. Cel de al
cincilea raport IPCC, aflat în curs de finalizare, va
aduce, fără îndoială, lămuririle necesare în această
confruntare științifică de importanță majoră. Pre-
cizăm însă că, independent de cauzalitatea schimbă-
rilor climatice - acestea fiind o certitudine -, propu-
nerile formulate în prezenta lucrare rămân perfect
valabile, ele integrându-se în politica forestieră pen-
tru gestionarea durabilă a pădurilor. Schimbările cli-
matice reprezintă argumente în plus pentru mai bu-
na gospodărire a pădurilor pe baze ecologice.
2.	Reacția oficialităților silvice internaționale
și naționale
Din domeniul politicii forestiere amintim că, în
1993, la Conferința Ministerială privind Protecția
Pădurilor din Europa, s-a adoptat „Strategia pentru
adaptarea pe termen lung a pădurilor la schimbările
climatice”, recunoscându-se, atunci, că acestea din
urmă, printre altele, „pot avea influențe asupra vita-
lității, stabilității, capacității de regenerare a arborc-
telor și pădurilor, pot crea condiții favorabile pentru
insecte dăunătoare și agenți patogeni, incendii și
furtuni, mineralizări accelerate ale materiei organi-
ce care pot elibera dioxid de carbon, pot favoriza le-
vigarea mai rapidă a solurilor, alterarea proceselor
evolutive din sol, provocarea eutrofizării apelor”.
Ulterior, la nivelul Uniunii Europene, prin Strategia
UE în domeniul forestier (Forest Strategy FS)5 se
recunoaște rolul pădurilor pentru stocarea carbonu-
lui în biomasa forestieră și în solul de pădure.
In țara noastră, referitor la o posibilă influență a
creșterii concentrației di oxidului de carbon în atmo-
sferă și a altor factori asupra stării și gestionării pă-
durilor, s-a atenționat cu aproape trei decenii în ur-
mă (Giurgiu, 1982). Atunci, problema ridicată a fost
întâmpinată cu neîncredere. Dar, ulterior, relația
dintre pădure și schimbările climatice a intrat multi-
lateral în preocupările cercetătorilor din majoritatea
țărilor avansate ale lumii, unele dintre rezultatele
dobândite fiind consemnate și în literatura silvică
din România (Cuculeanu et al., 2005; Abrudan et
al., 2003; Giurgiu, 2004, 2005; Blujdea, 2005; lan-
5 Rezoluția 1999 / C 56 / 01 a Consiliului European
REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010‘Nr. 3
5
culescu, 2005; Cuculeanu și Bălteanu, 2005 ș.a.).
Semnificativ este numărul special al publicației
„Revue forestiere francai se” (2000), dedicat relației
dintre pădure și schimbările climatice.
Față de importanța acestei probleme. Comisia
de științe silvice a Academiei Române, împreună cu
Secția de silvicultură a Academiei de Științe Agri-
cole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”, a orga-
nizat în premieră simpozionul „Consecințe ale mo-
dificărilor de mediu pentru pădure și silvicultură”,
la care au predominat problemele referitoare la
relația „schimbări climatice și pădurea” (Giurgiu et
al,, 2005). Autoritățile de profil din România nu au
răspuns la această provocare. Chiar și la elaborarea
proiectului de Cod silvic (2008) și în Parlamentul
României, relația dintre pădure și schimbările cli-
matice a fost marginalizată.
In schimb, în ultimii ani s-a produs o creștere
spectaculoasă a interesului instituțiilor internaționale
de profil în privința adaptării pădurilor la condiții
climatice aflate în schimbare. Asupra unor aspecte
astfel evidențiate ne vom opri în cele ce urmează.
a)	Uniunea Internațională a Institutelor de
Cercetări Forestiere (IUFRO), în raportul său din
2009 afirma că „Schimbările climatice din ultima
jumătate de secol au afectat deja ecosistemele fores-
tiere și vor avea efecte din ce în ce mai mari asupra
lor în viitor. Serviciile de reglare a carbonului furni-
zate de păduri riscă să dispară în totalitate, dacă nu
se procedează la reducerea substanțială a emisiilor
actuale de carbon, fapt care ar duce la eliberarea de
cantități imense de carbon în atmosferă, accentuân-
du-se astfel schimbările climatice”.
b)	Din concluziile prilejuite de lansarea în 2009
a așa-numitei „Cartea albă” a Comisiei Europene6,
intitulată „Adaptarea la schimbările climatice: către
un cadru de acțiune la nivel european”, aflăm că
„schimbările climatice au avut și vor avea un im-
pact, printre altele, asupra pădurilor. Deoarece se
prevăd consecințe socio-cconomice și ecologice ale
acestui impact, este de dorit să ne pregătim încă de
pe acum pentru a asigura continuitatea beneficiilor
aduse de pădurile Uniunii Europene în contextul
unor condiții climatice aflate sub semnul schimbă-
rii. Astfel, protecția pădurilor din UE trebuie să vi-
zeze furnizarea unor garanții că pădurile își vor în-
deplini și în viitor toate funcțiile productive, socio-
6 COM (2009) 147
economice și ecologice”.
c)	Ca răspuns Ia „Cartea albă” menționată mai
sus, aceeași Comisie Europeană a elaborat în martie
20IO7 „Cartea verde”, aflată în dezbatere în cadrul
UE, prin care se urmărește, în principal, „Adaptarea
pădurilor pentru schimbările climatice”. în acest ca-
dru, Comisarul european pentru politici climatice,
Connie Hedegaard, a recunoscut următoarele: „
întrucât absorb cantități uriașe de carbon, pădurile
vor juca un rol de bază în eforturile de menținere a
încălzirii globale la sub 2°C. Pentru strategia UE în
domeniul schimbărilor climatice, este esențial să se
asigure că pădurile își pot îndeplini în continuare
toate funcțiile.”
„Cartea verde” lansată de Comisia Europeană,
după ce „identifică principalele provocări cărora
trebuie să le facă față pădurile UE în contextul unei
clime aflată în schimbare și modul în care aceste
provocări ar putea compromite funcțiile pădurilor”,
îndeamnă țările membre ale UE să identifice modul
în care schimbările climatice modifică algoritmul
gestionării pădurilor în vederea asigurării continui-
tății tuturor funcțiilor îndeplinite de păduri.
d)	Chiar și Organizația Națiunilor Unite pentru
Alimentație și Agricultură (FAO, 2009) a intervenit
în relația dintre pădure și schimbările climatice, prin
„Conferința internațională asupra adaptării păduri-
lor și a silviculturii la schimbările climatice” (Urnea,
Suedia, 2008), conferință organizată în colaborare
cu IUFRO și Universitatea Suedeză de Științe
Agricole (Unasylva, nr. 1-2, 2009).
e)	Problemelor relației dintre pădure și schim-
bările climatice, îndeosebi celor referitoare la locul
biomasei forestiere în structura surselor energetice,
li s-a acordat o atenție extraordinară la ultimul Con-
gres Forestier Mondial (octombrie, 2009) (Barthod
și Guitton, 2009). S-a recunoscut că despădurirea și
degradarea pădurilor reprezintă între 17 și 20% din
emisiile de CO2pe Terra. Problema celor 850 de mi-
lioane de păduri degradate a fost discutată din per-
spectivele refacerii stocului de carbon și a
biodiversității.
La Congresul nominalizat mai sus s-a convenit
asupra adevărului potrivit căruia „Schimbarea cli-
matică este una dintre cele mai mari priorități căreia
trebuie să îi facem față, astăzi”.
Pe plan științific constatăm o creștere exponcn-
7 IP/10/207 (martie 2010)
6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
țială a cercetărilor efectuate, a simpozioanelor și a
lucrărilor publicate în reviste consacrate (mii de arti-
cole) și a unui mare număr de cărți: Streck et al., 2008;
UICN, 2008; CEI-BOIS, 2006 și multe altele.
Față de cele prezentate anterior în privința
relației dintre schimbările climatice și pădure, des-
prindem trei grupe de preocupări științifice și prac-
tice, referitoare la:
-	impactul schimbărilor climatice asupra pădu-
rii și silviculturii;
-	adaptarea pădurilor și a silviculturii la schim-
bările climatice;
-	contribuția pădurii și a silviculturii la atenua-
rea efectelor negative ale schimbărilor climatice.
3.	Cu privire la impactul schimbărilor
climatice asupra pădurilor și silviculturii
3.1.	Un document recent al Comisiei Europene8
recunoaște că „ritmul rapid al schimbărilor climati-
ce datorate activității umane depășește capacitatea
naturală a ecosistemelor dc a se adapta. Prin urmare,
regiuni întregi nu vor mai fi propice dezvoltării anu-
mitor tipuri dc păduri, ceea ce va provoca schimbări
ale distribuției naturale a speciilor forestiere și mo-
dificări ale creșterii arborctclor existente. Se preco-
nizează că fenomenele extreme precum furtunile,
incendiile forestiere, secetele și valurile de căldură
vor deveni din ce în ce mai dese și/sau mai severe,
sporind astfel presiunea asupra pădurilor”,
Precizăm însă că este aproape imposibil de sta-
bilit cât din impactul total aparține schimbărilor cli-
matice recente antropice și cât este efectul altor fac-
tori: schimbări climatice naturale; modul de gospo-
dărire practicat anterior ș.a. Dc aceea, impactul asu-
pra pădurilor, atât cel provocat de schimbări clima-
tice antropice, cât și cel provocat de ciclul climatic
planetar normal și de alți factori, va fi privit ca un
întreg.
Cu aceste precizări, în continuare, ne vom limi-
ta doar la o parte dintre aceste consecințe asupra pă-
durilor României.
3.2.	Este în plină desfășurare procesul de devita-
lizare și chiar de uscare anormală a arborilor, cu de-
osebire în ținuturile secetoase ale țării, respectiv în
stepă, silvostepă și alte teritorii din câmpii și coline,
cu deosebire în anii secetoși și extrem de secetoși
5 IP / 10 / 207, Bruxelles, (martie 2010).
(tot mai frecvenți în ultimele decenii față de perioa-
dele anterioare). Acest proces este dovedit atât de
volumul ridicat al lemnului recoltat prin „tăieri de
igienă”9, cât și de rezultatele monitorizării stării de
sănătate a arborilor (evaluată după gradul de dcfoli-
ere a coroanei acestora) (Badea și Neagu, 2007).
3.3.	Este posibilă o translație a zonalității natu-
rale din spațiul geografic românesc, respectiv trecerea
stepei în semideșert, a silvostepei în stepă, a zonei
forestiere de câmpie în silvostepă, precum și o ușoa-
ră translație altitudinală a gorunetelor, făgetelor,
amestecurilor dc fag cu rășinoase și a molidișurilor,
cu o tendință de urcare a limitei superioare a vegeta-
ției forestiere (Botzan, 1996; Giurgiu, 2004, 2005).
într-adevăr, o modificare a temperaturii medii
cu 1-2°C, ceea ce este posibil pe parcursul secolului
actual, corespunde diferenței de temperatură optimă
existentă între tipuri de pădure foarte diferite (brad
cu fag sau fag cu gorun). Acest fapt explică în mare
măsură posibile modificări ale zonalității forestiere
ca efect al schimbărilor climatice. Predicții asemă-
nătoare sunt lansate și în alte țări cu condiții natura-
le relativ asemănătoare cu cele ale României, de
exemplu în Elveția (Kierast et al., 2000) și Austria
(Maroschek et al., 2009). în privința deplasării alti-
tudinale a limitei pădurilor din subalpin și a
jnepenișurilor din zonele montane ale Europei s-a
pronunțat Theurillat et al. (1998), citați de Maros-
chek et al. (2009).
Dacă naturii i-a necesitat mii de ani pentru a
modifica semnificativ zonalitatea forestieră, în condi-
țiile schimbărilor climatice generate antropic aceeași
modificare se va putea produce doar în sute de ani.
3.4.	Cu precădere vor avea de suferit pădurile
puternic destructurate sub raport ecologic, respectiv
cele care au deja o rezistență scăzută la acțiunea fac-
torilor destabilizatori, cum sunt majoritatea păduri-
lor din câmpii: stejărete de stejar pufos, stejar bru-
măriu, gâmiță, cer, stejar pedunculat, salcâmete si-
tuate în condiții staționale nefavorabile ș.a. Mai
puțin afectate vor fi făgetele, amestecurile de fag cu
rășinoase ș.a. Un semn de întrebare trebuie pus în
privința gorunetelor și brădetelor.
3.5.	Sub raport auxologic semnalăm reducerea
creșterii curente în volum a arboretelor din câmpii și
coline; totodată se diminuează capacitatea acestora
9 A se vedea rapoartele anuale ale Institutului Național de Statistică
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010'Nr. 3
7
de a sechestra dioxidul de carbon. Ambele procese
sunt prezente în majoritatea pădurilor din sudul și
sud-estui Europei, fiind explicate în marc măsură de
slaba aprovizionare a arboretelor cu apă (deosebit
de frecvente fiind valurile de căldură și de secetă de
vară), dar și de structura necorespunzătoare a arbo-
retelor componente.
In schimb, arboretele din zona montană, dacă
sunt bine aprovizionate cu apă și substanțe nutritive,
pot beneficia de surplusul de CO2 din atmosferă
pentru intensificarea procesului de fotosinteză, acu-
mulând, astfel, cantități suplimentare de biomasă.
Acest proces benefic a fost pus în evidență de inven-
tarele forestiere efectuate în țări din nord-vestul
Europei (Giurgiu, 2004), dovedindu-se, astfel că, în
ultimele decenii, pădurile din aceste zone ale Euro-
pei au acumulat un volum lemnos pe picior într-o
proporție mai mare decât proporția calculată pentru
suprafața pădurilor.
Pentru condițiile din țara noastră vor fi, însă, ne-
cesare cercetări atente, auxometricc, auxologice și
dendrocronologice în diferite zone fitoclimatice. Aceas-
tă problemă fundamentală va trebui să intre și în
preocupările specialiștilor angajați pentru realizarea
periodică a inventarului fondului forestier național.
Precizăm că spectaculoasa creștere a volumului
de lemn pe picior al pădurilor din vestul și nord-
vestul Europei este în primul rând un efect al lărgirii
suprafeței fondului forestier.
O concluzie provizorie se poate, totuși, formula:
în condițiile schimbărilor climatice majore, sub ra-
port auxologic va avea de suferit sudul Europei (in-
clusiv sudul și sud-estul României), câștigă nord -
vestul și nordul continentului, pierde câmpia, bene-
ficiază muntele.
Dar, pe de altă parte, trebuie luat în considerare
și adevărul potrivit căruia o majorare accentuată a
inelelor anuale de creștere a arborilor și, implicit, a
biomasei, poate avea drept consecință o scădere a
stabilității arboretelor situate în unele condiții
staționate și, evident, o majorare a vulnerabilității
acestora la adversități (de exemplu, la furtuni).
3.6.	Cu deplină argumentație se poate susține
adevărul potrivit căruia schimbările climatice majo-
re afectează biodiversitatea ecosistemelor forestiere,
ceea ce se corelează cu o certă reducere a stabilității,
pădurile devenind astfel mai vulnerabile la agresiu-
nea factorilor destabilizatori. Ne referim în primul
rând la diversitatea genetică, a speciilor și la cea eco-
sistemică. Este mare probabilitatea să dispară unele
unități intraspecifice, cu deosebire în zonele în care
schimbările climatice se manifestă mai intens.
3.7.	Cercetările efectuate până în prezent, dar și
statisticile oficiale, arată că există o corelație pozitivă
semnificativă între atacurile de insecte dăunătoare ar-
borilor și gradul de încălzire a climei (Regniere, 2009).
Atacul devastator al Dendroctonus ponderosae
în pădurile provinciei canadiene Columbia Britani-
că, extins pe 13 milioane hectare de pădure, atac pus
și pe seama schimbărilor climatice, a îngrijorat co-
munitatea științifică și politică din toate țările lumii
(Konkin și Kopkins, 2009).
In condițiile schimbărilor climatice pot să apară
atacuri ale unor insecte anterior inofensive, dar și
noi agenți exotici, fie introduși antropic, fie apăruți
prin migrare. Cazul nematodului lemnului de pin
din Portugalia este elocvent10.
3.8.	Nu vom omite să menționăm adevărul, una-
nim recunoscut prin literatura de specialitate, dar și
prin concluziile organismelor internaționale de pro-
fil, potrivit căruia, în ultimul deceniu, a crescut sem-
nificativ frecvența daunelor produse de furtuni în
pădurile Uniunii Europene. Se demonstrează că
acestea au devenit factorul cel mai distructiv în pă-
durile Europei temperate, daunele produse de aceste
furtuni depășind în prezent 50% din totalul daunelor
înregistrate în sectorul forestier! Evident, pe lângă
efectul schimbărilor climatice, la acest deznodă-
mânt a contribuit în mare măsură și rezistența foarte
scăzută a monoculturilor forestiere unietajate la
adversități, frecvente în țările din centrul, nord-ves-
tul și nordul Europei.
Creșterea semnificativă a doborâturilor produse
de vânt în ultimele decenii în România este dovedi-
tă prin cercetări recente (Popa, 2003) .
3.9.	Comisia Europeană estimează că, în corela-
ție cu schimbările climatice, s-au produs și vor fi în
creștere nu doar frecvența anilor secetoși, ci și frec-
vența și amploarea incendiilor de pădure, în special
în sudul Europei, media anuală actuală a suprafețelor
incendiate în UE fiind de 500 mii ha. Aceste incen-
dii sunt însoțite de mari emisii de CO2 și de alte ga-
ze cu efect de seră. Anual, în țările din UE izbucnesc
peste 50 de mii de incendii de pădure! Numai în
10 SEC (2010) 163 final
8
REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 • Nr 3
Grecia, în 2007, au fost incendiate (arse) 170 de mii
hectare de pădure, inclusiv păduri din siturile Natura
2000.
în România frecvența și amploarea relativ redu-
să a incendiilor se corelează cu doi factori:
1)	. Zonele secetoase favorabile incendiilor sunt
cantonate la câmpie, unde procentul de împădurire
este extrem de redus:
2)	. în aceste zone predomină pădurile de foioase
mai puțin expuse incendiilor. Observăm acum cât de
oportună și la timp a fost stoparea acțiunii de „înră-
șinare” forțată a pădurilor de câmpie și coline, pro-
movată într-o anumită perioadă a comunismului.
Dar, nu este exclus ca, odată cu posibila intensi-
ficare a schimbărilor climatice, incendiile de pădure
să devină în România un factor mai frecvent și deo-
sebit de distructiv, chiar și în pădurile de foioase.
Pădurile și silvicultura românească urmează să fie
pregătite pentru o asemenea provocare.
Trebuie menționat și faptul că incendiile de pă-
dure contribuie la creșterea concentrației gazelor cu
efect de seră și, implicit, la încălzirea climei.
3.10.	Alte cercetări au scos în evidență influența
schimbărilor climatice asupra calității solurilor fo-
restiere, acestea evoluând rapid spre acidificare, de-
structurarc și modificare nefavorabilă a stratului or-
ganic; totodată se produce alterarea proceselor evo-
lutive din sol. Desigur, aceste rezultate au doar un
caracter provizoriu.
3.11.	Atingerea țintei de 20% energic regenera-
bilă, prevăzută în pachetul legislativ al Uniunii
Europene privind clima și energia, implicând
creșterea de două-trei ori a cererii de biomasă, in-
clusiv din silvicultură, țintă care, deși benefică sub
raportul structurii surselor de energie, poate condu-
ce la suprasolicitarea pădurilor, recoltele de lemn
depășind astfel capacitatea de suport a ecosisteme-
lor forestiere, respectiv a posibilității pădurilor. în
aceste împrejurări, silvicultura ar putea deveni o ac-
tivitate entropică, favorabilă îmbogățirii atmosferei
cu dioxid de carbon. Totodată, se crează condiții fa-
vorabile scăderii biodiversității și, implicit, a
stabilității pădurilor.
Solicitările suplimentare de lemn industrial și
de biomasă energetică ar putea amplifica intențiile
(nocive) referitoare la reducerea vârstelor de tăiere a
arboretelor, la majorarea excesivă a intensității tăie-
rilor de îngrijire a acestora, la crearea de culturi fo-
restiere energetice în stațiuni favorabile înființării
de păduri polifuncționale. Față de aceste posibile
tentative, fie ele venite chiar de la instituții ale
Uniunii Europene, silvicultorii români au datoria de
a nu le adopta.
3.12.	în România, consecințele schimbărilor cli-
matice s-au agravat - și acest proces va continua - și
ca efect al fărâmițării fondului forestier pe mici și
minuscule proprietăți (există acum peste 800 de mii
de proprietari de păduri), ca urmare a adoptării și a-
plicării defectuoase a legilor de reconstituire a drep-
tului de proprietate asupra terenurilor forestiere.
3.13.	Consecințele menționate mai sus (și multe
altele), fiecare în parte dar frecvent intercondiționate,
vor avea un impact major asupra stării economice a
silviculturii, necesitând modificări, unele deosebit
de costisitoare, în privința modului de gestionare a
pădurilor (FAO, 2009). In consecință, în zonele
afectate de schimbări climatice, atât lemnul cât și
efectele de protecție ale pădurilor vor fi grevate de
costuri mai ridicate decât cele normale.
Din nefericire, consecințele actualei crize eco-
nomico-financiare și ale haoticei reconstituiri a
dreptului de proprietate asupra pădurilor se supra-
pun peste impactul schimbărilor climatice, efectul
combinat fiind cu mult mai mare decât simpla însu-
mare a efectelor privite separat.
în final, reproducem concluziile formulate de
Comisia Europeană, consemnate în „Cartea verde”,
potrivit cărora „Efectele combinate ale schimbărilor
climatice asupra pădurilor, inclusiv condiții de me-
diu schimbătoare, devitalizarea pădurilor, furtunile
și incendiile, vor fi resimțite în toată Europa, în di-
verse grade de intensitate. Ele vor afecta funcțiile
socio-cconomice și ecologice. Problemele asociate
în prezent cu anumite regiuni se vor extinde peste
hotarele lor tradiționale, după cum este deja evident
în cazul incendiilor și al furtunilor. Această dimen-
siune europeană, din ce în ce mai pronunțată, ridică
problema modului în care UE poate contribui cel
mai bine la asigurarea continuității tuturor funcțiilor
îndeplinite de păduri”.
4.	Referitor la adaptarea pădurilor și a
silviculturii la schimbările climatice
Deoarece schimbările climatice de origine an-
tropică au fost recunoscute instituțional relativ re-
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 3
9
cent, într-o perioadă mai scurtă decât ciclul de viață
al pădurii, nu există nici experiența obținută în silvi-
cultura practică, nici cercetări științifice de durată,
temeinice, referitoare la gestionarea pădurilor, cu
deosebire la adaptarea acestora la noile condiții
climatice.
Totuși, în cele ce urmează vom îndrăzni să for-
mulăm câteva recomandări bazate pe principiul po-
trivit căruia ecosistemele forestiere dotate cu o bo-
gată biodiversitate - genetică, specifică, ecosistemi-
că și a complexelor de ecosisteme - au șanse mai
mari să dăinuie în noi condiții climatice, în anumite
limite, decât pădurile simplificate sub raportul
diversității biologice.
4.1.	Recomandăm, în prima urgență, ocrotirea
sau, după caz, conservarea pădurilor naturale, virgi-
ne și cvasivirgine, fie în sistemul ariilor naturale
protejate, fie în unități de gospodărire de codru gră-
dinărit și în unități de conservare specială, devenind
astfel posibilă perpetuarea înaltei lor diversități bio-
logice, ceea ce le conferă stabilitate ridicată la
acțiunea factorilor perturbatori, inclusiv la schim-
bări climatice.
4.2.	în privința alegerii speciilor, considerăm
necesară realizarea, pe cât este posibil, de compoziții
corespunzătoare tipului natural fundamental dc pă-
dure, manifestând prudență mărită la promovarea de
specii alohtone în locul celor autohtone, primele pu-
tând fi recomandate doar numai după experimentări
dc lungă durată. Evident, în cazul unor schimbări
climatice severe va trebui luată în considerare o
atentă promovare a speciilor xerofite în zona fores-
tieră de câmpie, a unor specii mezoxerofite în etajul
gorunetelor, a gorunilor în etajul făgetelor, în
proporție mai mare a fagului în etajul amestecurilor
de fag cu rășinoase, a fagului și a bradului în partea
inferioară a molidișurilor, a molidului în subalpin, a
zâmbrului și a jneapănului în partea inferioară a zo-
nei alpine (atât cât va fi posibil, după experimentări
de durată).
4.3.	Cum diversitatea compozițională și structu-
rală este o condiție fundamentală pentru asigurarea
stabilității arboretelor la modificări climatice, va fi
necesară renunțarea la culturi forestiere pure și uni-
ctajate, acordând prioritate înființării de arborete
amestecate și, pe cât posibil, multietajate. In acest
scop se impune adoptarea dc tratamente intensive
bazate pe regenerări naturale, cum sunt tratamentul
10
codrului grădinărit, tratamentul codrului cvasigrădi-
nărit, tratamentul codrului neregulat (promovat de
Pro Silva Europa), astfel încât să se asigure
permanența pădurilor și a funcțiilor acestora.
în aceste noi condiții climatice urmează să se ia
o atitudine fermă împotriva tăierilor rase sau cvasi-
rase. Se impune această măsură deoarece, după ase-
menea intervenții brutale, se produc eroziuni și alune-
cări de teren prin care este deplasată și o mare cantitate
de carbon organic din sol. Prin mineralizarea mate-
riei organice se eliberează dioxidul de carbon care
se integrează în circuitul global al carbonului, con-
tribuind astfel la intensificarea efectului de seră.
Cu acest prilej amintim faptul că cea mai mare
cantitate de carbon sechestrat în pădurile țării noas-
tre sc află în sol (circa 700 milioane tone, din totalul
dc aproximativ 1200 milioane tone - date provizo-
rii). Așadar, tăierile rase, favorizând eroziunile și
alunecările de teren, sunt incompatibile cu eforturile
actuale ale umanității de a stabiliza clima. Din păca-
te, actuala legislație silvică admite tăieri rase chiar
și în păduri constituite în arii naturale protejate! în
consecință, se impune imperios interzicerea lor, cu
unele excepții pentru care suprafața parchetelor nu
trebuie să depășească un hectar11 (față de trei hecta-
re admise de legislația actuală).
4.4.	Din aceleași considerente și cu aceeași fer-
mitate trebuie interzisă folosirea de tehnologii agre-
sive față de sol la exploatarea lemnului (în unele
condiții valoarea solului astfel distrus este chiar mai
mare decât valoarea lemnului recoltat!). Suntem,
deci, îndreptățiți să afirmăm că ecologizarea tehno-
logiilor de exploatare a lemnului este înțeleasă acum
și ca un mijloc eficient pentru adaptarea silviculturii
la schimbările climatice.
4.5.	în condițiile climei aflată în schimbare vor
fi afectate în primul rând ecosistemele forestiere fra-
gile, destructurate, nepotrivite stațiunii, vulnerabile
la vânt, la atacuri de insecte dăunătoare și boli. în
consecință, în asemenea situații, se impun măsuri
urgente pentru însănătoșirea, respectiv pentru creș-
terea rezistenței lor la adversități prin toată gama de
lucrări silvice, bineînțeles, particularizate pentru fi-
ecare caz în parte. Ne referim la lucrări de îngrijire,
împlinirea consistenței, introducerea subarborete-
lui, formarea celui de al doilea etaj, combaterea prin
mijloace biologice a insectelor dăunătoare, aplicarea
11 Ne referim la moli di șuri, salcâmete, sălcete, plopisuri
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
de îngrășăminte și irigații (în cazuri speciale) ș.a.
Lucrările de reconstrucție ecologică sunt deose-
bit de utile pentru însănătoșirea pădurilor destructu-
rate și devitalizate, aflate în zone afectate de schim-
bări climatice, cum sunt pădurile din câmpii și coli-
ne. Altfel, vom invoca opinia profesorului Marin
Drăcea care, cu 75 de ani în urmă, afirmase că „ în-
treaga zonă forestieră de câmpie, precum și în în-
treaga antestepă [....] silvicultura își cântă deja cân-
tecul lebedei”. Atunci, nimeni nu l-a ascultat; îl as-
cultăm noi acum.
4.6.	Adaptarea pădurilor la condițiile climatice
aflate în schimbare nu va fi posibilă fără creșterea
stabilității ecosistemelor forestiere prin conservarea
și refacerea biodiversității, cu precizarea că, în acest
scop, diversitatea biologică urmează să fie luată în
considerare nu doar pentru pădurile constituite în
arii naturale protejate, cum s-a crezut până nu de-
mult, ci pentru toate ecosistemele forestiere. Un rol
indispensabil în acest demers îl au toate formele de
biodiversitate: genetică, a speciilor, ecosistemică, a
complexelor de ecosisteme. O importanță deosebită
urmează să fie acordată lemnului mort, acesta având
funcții de neînlocuit pentru asigurarea biodiversității,
stabilității și stării de sănătate a ecosistemelor fores-
tiere. Pe această bază s-a lansat lozinca „lemn mort
pentru pădure sănătoasă'.
4.7.	Va mai fi urgenta identificarea pădurilor na-
turale din zonele cele mai expuse la schimbările cli-
matice - cum sunt păduri din stepă, silvostepă și din
zone forestiere de câmpie - în vederea selectării și
trecerii lor în regim special de conservare, cu atât
mai mult cu cât acestea dețin un fond genetic adap-
tat la secete severe, indispensabil pentru producerea
materialului de împădurire necesar ținuturilor re-
spective. Ne referim în special la păduri de stejar
brumăriu, stejar pufos, stejar ș.a.
4.8.	De asemenea, mai avem în vedere implica-
rea cercetătorilor de genetică și ameliorarea arbori-
lor forestieri, care, folosind metode modeme de
investigație, vor fi în măsură să selecteze specii,
subspecii și alte unități intraspecifice rezistente la
adversități specifice schimbărilor climatice.
4.9.	Mai amintim că actuala fărâmițare excesivă
a pădurilor pe mici proprietăți este incompatibilă cu
imperativul gestionării durabile a acestora, mai ales
în condițiile schimbărilor climatice. De aceea, este
necesar ca pădurile expuse la acest hazard climatic
să fie administrate prin ocoale silvice de stat sau au-
torizate de stat, amenajate în comun pe unități de
producție/protecție, independent de natura
proprietății, costurile amenajării, administrării și
gestionării lor urmând să fie suportate în mare mă-
sură de la bugetul de stat.
Din păcate, tocmai pădurile de câmpie, care, în
majoritatea lor, se află sub impactul schimbărilor
climatice, sunt acum maltratate, brăcuite și chiar de-
molate sub ochii neputincioși ai silvicultorilor, cu
îngăduința jandarmeriei, poliției și justiției.
4.10.	După cum s-a arătat anterior, instituțiile
publice internaționale de profil, cum este IPCC, esti-
mează că schimbările climatice vor majora frecvența
și intensitatea furtunilor, perioadelor secetoase și
valurilor de căldură favorabile incendiilor. în aceste
condiții, silvicultura românească urmează să fie pre-
gătită să facă față la amplificarea doborâturilor pro-
duse de vânt și a incendiilor. Fără îndoială, chiar pă-
durile trebuie să fie pregătite pentru a face față la
aceste hazarde naturale și antropice, după cum se
procedează și în alte țări europene. Interesante sunt
măsurile recomandate pentru pădurile de munte ale
Europei (Maroschek et al., 2009), în baza unor stu-
dii și cercetări de specialitate (Lexer et al., 2002;
Linder et al., 2008; (Zierl, Bugmann, 2007 ș.a.).
4.11.	Dar adaptarea pădurilor la condiții climati-
ce aflate în schimbare nu va fi posibilă fără implica-
rea unor specialiști silvici cu înaltă pregătire profe-
sională de profil, formați la cursuri postuniversitare,
cum sunt cele de masterat. în același scop vor fi ne-
cesare cercetări științifice de specialitate, în cadrul
unor programe internaționale de profil.
însăși prestigioasa revistă internațională Una-
sylva, în 2009, a dedicat un număr special adaptării
pădurilor la schimbările climatice.
5.	Contribuția pădurii și a silviculturii la ate-
nuarea efectelor negative ale schimbărilor climatice
Pădurile și silvicultura oferă o multitudine de
posibilități pentru atenuarea consecințelor provoca-
te de schimbările climatice, dintre care în cele ce ur-
mează ne vom opri doar asupra unora.
5.1.	Oprirea despăduririlor. Din Planul B 3.0,
elaborat de Earth Policy Institute (Brown, 2008),
aflăm că despădurirea netă pe Terra este responsabi-
lă pentru emisiile de carbon anuale estimate la 1500
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr. 3
11
milioane tone. în consecință, oprirea defrișărilor pe
plan mondial până în anul 2020 s-ar dovedi una din-
tre cele mai eficiente măsuri pentru minimizarea în
viitor a creșterii temperaturii pe Terra, ca efect al
sporirii concentrației de CO2 în atmosferă. Până în
prezent doar în țările dezvoltate despădurirea netă
este eliminată, continuând în cele aflate în curs de
dezvoltare. Se estimează că despăduririle și alte mo-
dificări ale destinației terenurilor sunt responsabile
pentru 15% din emisiile totale de CO? pe Terra.
Din nefericire, în România, deși au fost adopta-
te legi favorabile îndeplinirii acestui obiectiv, des-
păduririle ilegale, unele chiar legale, continuă și în
prezent, fără ca acestea să fie în întregime surprinse
de statisticile oficiale, adăugându-se astfel la masi-
vele defrișări din ultimele două secole, când procen-
tul de împădurire a scăzut de la aproximativ 60% la
27% cât este în prezent (la 23%, dacă luăm în con-
siderare numai pădurile funcționale sub raport eco-
logic) (Giurgiu, 2010). După acest indicator, Româ-
nia este considerată o țară relativ săracă în păduri,
cu mult în urma țărilor europene cu condiții natura-
le apropiate de cele ale spațiului geografic românesc
(Slovenia 63%, Austria 47%, Bosnia 43%, Slovacia
41%). Țara noastră se distanțează puternic din acest
punct de vedere și față de Uniunea Europeană pen-
tru care gradul de împădurire, recent stabilit'2, este
de 42 % (calculat în raport cu suprafața pădurilor și
a altor terenuri cu vegetație forestieră).
Din păcate, în raport cu despădurirea, România
se comportă după modelul țărilor subdezvoltate, în
care defrișările continuă într-un ritm îngrijorător
(aproximativ 12 milioane de hectare pe an).
Fără stoparea despăduririlor, sub toate formele
în care acestea se manifestă, scade entuziasmul și
eficiența eforturilor pentru întregirea domeniului fo-
restier național. în aceste condiții românul, cu secu-
rea în mâna dreaptă, va defrișa mai mult decât, tot
el, va împăduri cu lopata din mâna stângă.
5.2.	Revigorarea împăduririlor. întregirea dome-
niului forestier prin împădurirea terenurilor degradate
și abandonate este luată în considerare de toate pro-
gramele internaționale referitoare la stabilizarea climei,
existând în acest scop enorme resurse funciare (aproa-
pe două miliarde de hectare de terenuri degradate, la
care se adaugă terenurile agricole abandonate).
12 IP/10/207 (martie,2010)
Astfel, potrivit Planului B3.0 (Brown, 2008),
prin împădurirea a 170 milioane hectare de terenuri
degradate în 10 ani este posibilă fixarea a 950 mili-
oane tone de carbon, necesitând aproximativ 20 mi-
liarde dolari. (Pentru comparație, aceste costuri sunt
mai mici decât costurile necesare operațiunilor mili-
tare ale S.U.A. în Irak pe două luni!). Dacă la aceste
lucrări se adaugă și împăduririle destinate conservă-
rii solului și combaterii inundațiilor, cantitatea de car-
bon sechestrat depășește 1000 milioane tone. împre-
ună, efectul benefic al opririi despăduririlor (1500
milioane tone carbon) și al împăduririlor, cu înlocu-
irea combustibililor fosili în generarea electricității cu
surse de energie neconvențională, cu trecerea la auto-
mobile hibride și la căi ferate electrice, cu îmbunătăți-
rea gestionării solului, vor scădea emisiile de CO2 în
2020 cu mai mult de 80% sub nivelul de azi (Brown,
2008). S-a lansat ipoteza potrivit căreia pe aceste căi
se va reduce concentrația atmosferică de CO2 sub
400 ppm, limitând astfel viitoarea creștere a tempe-
raturii și, deci, contribuind la stabilizarea climei.
Chiar dacă conține unele imperfecțiuni și pare
imposibil de realizat într-o perioadă atât de scurtă
(până în 2020), planul analizat pune în evidență lo-
cul important - al doilea, cu circa 37% din efectul
total - pe care îl dețin acțiunile de profil silvic în an-
samblul demersurilor destinate reechilibrării climei
pe Terra; totodată, arată cât de mari sunt responsabi-
litățile și eforturile comunității silvice internaționale
în acest demers umanitar, unic în istoria silviculturii
mondiale.
Este în afara oricărei îndoieli că România nu poa-
te rămâne în afara eforturilor internaționale pentru
restabilirea echilibrului climatic planetar, cum sunt
împăduririle, existând în acest scop imense resurse
funciare, respectiv aproape trei milioane de hectare de
terenuri degradate, terenuri nerentabile pentru o agri-
cultură profitabilă, precum și terenuri abandonate.
Din păcate, această nobilă activitate de interes
național major în ultimele două decenii a fost mar-
ginalizată, aproape abandonată cu nerespectarca le-
gilor, strategiilor și programelor adoptate și a obliga-
țiilor internaționale, cum sunt cele referitoare la ate-
nuarea consecințelor provocate de recentele schim-
bări climatice de natură antropică (Giurgiu, 2010).
Dacă vom lua în considerare „Strategia Naționa-
lă pentru Dezvoltare Durabilă” (2008) și „Programul
național de împădurire” adoptat prin lege (Codul
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 -2010- Nr. 3
silvic, 2008), până în anul 2035 ar trebui împădurită
o suprafață de două milioane hectare, ceea ce ar re-
veni de împădurit în perioada rămasă (2010-2035)
câte 80.000 hectare anual, față de numai 500-1000
ha împădurite anual în perioada anterioară (1990-
2010). Un sumar calcul demonstrează că arboretele
programate să fie înființate pe cele două milioane
hectare de terenuri din afara actualului fond foresti-
er ar putea absorbi anual din atmosferă, prin foto-
sinteză, 10-20 milioane tone de CO2, România pu-
tând astfel contribui semnificativ la efortul comun
al umanității pentru atenuarea procesului antropic
de perturbare a climei.
Nu vom omite nici rolul major al împăduririlor
sub forma perdelelor forestiere dc protecție pentru
atenuarea consecințelor generate de schimbările cli-
matice, cum este cazul, îndeosebi, al câmpiilor din
sudul și sud-estul țării.
Păcat că, din neputința sau neștiința autorităților
de profil, România nu beneficiază dc fondurile ne-
rambursabile alocate reîmpăduririi țării în scopul
atenuării consecințelor încălzirii climei.
5.3.	Reconstrucția ecologică a pădurilor destruc-
turate. Se apreciază că aproximativ 40% din pădurile
tării noastre se află în diferite forme de destructurare
și chiar de gravă degradare în substanța lor internă,
cum sunt: arboretele cu deficit de consistență, arbo-
retele având compoziții nepotrivite potențialului
staționai, arboretele provenite din lăstari, arboretele
echiene create în locul celor pluricne ș.a. Recon-
strucția ecologică a acestor arborete - având carențe
de consistență, compoziție, structură și proveniență
- va aduce, în timp, un apreciabil spor de producti-
vitate (cel puțin 30-40 %) pe ansamblul pădurilor
țării. în aceeași proporție va crește și potențialul pă-
durilor de a capta dioxidul de carbon din atmosferă
și de a stoca carbonul în biomasa forestieră și în sol.
întărirea rezistenței ecosistemelor forestiere la
adversități (furtuni, incendii, factori patogeni, ata-
curi de insecte dăunătoare ș.a.), care reduc
potențialul pădurilor de a sechestra dioxidul de car-
bon din atmosferă, constituie o altă măsura eficientă
de stabilizare a climei.
Conducerea unor arborete la vârste înaintate,
când potențialul auxologic și cel de sechestrare a
CO2 este relativ redus, poate fi justificată din consi-
derente ecologice întemeiate (funcții hidrologice,
de conservare a biodiversității, peisagistice ș.a.).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
Este interesant și important de observat că
acțiunile silvice tradiționale referitoare la creșterea
productivității pădurilor, cum sunt cele specifice
reconstrucției ecologice, se află în ridicată corelație
cu imperativul atenuării efectelor negative ale
schimbărilor climatice.
5.4.	Aplicarea corectă a lucrărilor silvotehnice.
Efectul pozitiv al împăduririlor și al reconstrucției
ecologice a pădurilor va fi însă minim sau nul dacă
nu vor fi stopate actele de maltratare și demolare a
arborctclor, dacă nu vor fi corect aplicate tăierile de
îngrijire, tăierile de regenerare și tăierile de conser-
vare și de igienă - acum transformate frecvent în tă-
ieri „pe alese” dacă nu vor fi ecologizate tehnolo-
giile dc exploatare a lemnului care ruinează solul,
degajând CO2 în atmosferă.
5.5.	Interzicerea exploatărilor de lemn supra-
normative și combaterea recoltelor ilicite. Depășirea
prin exploatări a posibilității, corect stabilită de
amenajamente, ca și recoltele dc lemn ilicite (în ul-
timul timp acestea însumează multe milioane dc
metri cubi), diminuează potențialul pădurilor de a
sechestra CO2 din atmosferă, ceea ce contribuie la
potențarea efectului dc seră.
5.6.	Presiuni energetice. După cum se știe,
România are în față o mare provocare, anume:
schimbarea de fond a conceptului de dezvoltare a
sistemului energetic, în sensul de a începe analiza
pornind de la noul deziderat al prevenirii schimbări-
lor climatice (Gheorghiu, 2010). în această concep-
ție, Comisia Europeană, prin „European Strategic
Energy Technology Plan (SET-Plan), urmărește ca
cel puțin 14% din mixul dc energie să vină din bio-
energie la nivelul anului 2020, ceea ce va exercita o
presiune și asupra silviculturii, căreia i se va solicita
mai multă biomasă în scopuri energetice.
în acest context se va relua presiunea anterioară
(din perioada comunismului) pentru înființarea de
culturi speciale energetice, cu cicluri foarte scurte,
de mare productivitate. Acestea însă necesită tere-
nuri fertile, bine aprovizionate cu apă, pretabile la o
totală mecanizare a lucrărilor13, pe care silvicultura
nu le deține și nu va fi dispusă, sub niciun motiv, să
13 Pe terenuri fertile, la tropice, un arbore din culturi energetice
poate capta anual în medic 50 kg CO2, față de numai 12-13 kg
CO2 captate anual de un arbore din zonele temperate. Acesta este
motivul care determină extinderea culturilor energetice în zonele
tropicale, unde perioada de vegetație este continuă (Brown, 200S)
13
defrișeze păduri polifuncționalc situate în aceste
condiții. Asemenea culturi ar putea fi experimentate
pe terenuri agricole, de exemplu în Lunca Dunării
(fără a afecta protecția digurilor).
în acest scop energetic urmează să fie folosite în
mai mare proporție deșeurile de la exploatarea și in-
dustrializarea lemnului.
Nu vom fi de acord nici cu unele tentative expu-
se la nivel de dezbateri de Comisia Europeană refe-
ritoare la reducerea vârstelor de tăiere ale arborcte-
lor și la supraexploatarea unor păduri, motivate de
cerințe energetice. Există, în schimb, lemn de mici
dimensiuni, recoltabil prin tăieri de îngrijire, care
poate și trebuie folosit în scopuri energetice, dar
prelucrat industrial (nu prin ardere), prin tehnologii
modeme (CEI-BOIS, 2006).
Altfel se pune problema lemnului folosit drept
combustibil prin ardere în sobe „tradiționale” din
zonele rurale, dar și la periferia multor orașe, inclu-
siv a Bucureștiului. Cele 7-8 milioane de metri cubi
de lemn obținut legal și ilegal (neînregistrat în sta-
tistici oficiale), folosit ca lemn de foc, prin ardere,
emană cantități impresionante de CO2 și de alte ga-
ze, contribuind la intensificarea efectului de seră. în
consecință, se impun adaptări de fond în privința
asigurării cu surse de energie a zonelor rurale, în
sensul diminuării drastice a ponderii lemnului (folo-
sit prin ardere tradițională) în balanța surselor
energetice.
Așadar, mai multe păduri de înaltă productivita-
te și sănătoase, mai puține păduri regenerate prin tă-
ieri rase sau defrișate, mai mult carbon în solul de
pădure, mai puțin lemn ars în sobe tradiționale, mai
mult lemn în construcții și în produse din lemn du-
rabile, toate, împreună, înseamnă mai puțin dioxid
de carbon în atmosferă și o climă mai ospitalieră.
Dimpotrivă, consecințele negative ale schimbă-
rilor climatice - cum sunt furtunile, incendiile, ata-
curile de insecte, reducerea potențialului auxologic
și ecologic al pădurilor combinate cu acțiuni cn-
tropice de natură antropică - cum sunt defrișările,
tăierile rase, recoltele de lemn excesive, inclusiv ce-
le ilicite, tehnologiile de exploatare a lemnului ex-
tensive, destructurarea arboretelor ș.a. - transformă
silvicultura dintr-o îndeletnicire nobilă de echilibra-
re ecologică (inclusiv prin captarea din atmosferă și
apoi stocarea de CO2 în biomasa și în solul de pădu-
re) într-o activitate nocivă producătoare de entropie,
favorizând creșterea concentrației de CO2 și de alte
gaze cu efect de seră, potențând și agravând astfel în
și mai mare măsură schimbările climatice nedorite.
O tratare distinctă se impune în privința grave-
lor inundații și alunecări de teren produse în ultimul
deceniu în România, cum au fost cele din anii 2005,
2006, 2008, 2010, amplificate și intensificate de
schimbările climatice, fapt explicabil dacă avem în
vedere adevărul conform căruia sistemul hidrologic
și sistemul climatic sunt puternic corelate: orice
schimbare a climei afectează ciclul hidrologic.
în aceste noi condiții, în munți și la dealuri, de-
osebit de frecvente și dăunătoare sunt viiturile rapi-
de provocate de regimul torențial al precipitațiilor,
cum au fost cele din anul 2010, viituri care produc
enorme pagube în aval, favorizate și de înălțarea al-
biilor râurilor ca urmare a denudărilor active ale
versanților, produse de viiturile anterioare.
Imensele pagube materiale și pierderile de vieți
omenești vor fi în viitor, categoric, mult atenuate,
dacă: vor fi stopate defrișările, precum și tăierile ra-
se și cvasirasc în păduri; gradul de împădurire a ba-
zinelor hidrografice va fi ridicat la nivelul optim sta-
bilit prin cercetări, acționând prioritar asupra împă-
duririi terenurilor degradate; amenajarea bazinelor
hidrografice torențiale va fi ridicată la nivelul pro-
gramelor de interes național; reconstrucția ecologi-
că a arboretelor nefuncționale sub raport hidrologic
și antierozional va fi considerată ca prioritară; vor fi
practicate doar tehnologii ecologice dc exploatare a
lemnului; Lunca Dunării și luncile unor mari râuri
interioare vor fi renaturate pentru refacerea
biodiversității (atât cât va mai fi posibil), pentru ca-
re noi insistăm de mai multe decenii; structura teri-
torială a folosințelor agricole se va optimiza ș.a.
Costisitoarele îndiguiri (multe incorect asigura-
te statistic și având deficiențe de construcție), deși
utile pe termen scurt, în final, se vor dovedi inefici-
ente, dacă răul nu va fi înlăturat de la obârșia lui, re-
spectiv din bazinele hidrologice montane („Câmpia
se apără la munte! ”).
O marc contribuție la atenuarea consecințelor
provocate de schimbările climatice - cum sunt
creșterea frecventei si intensității inundațiilor, furtu-
nilor, incendiilor, eroziunilor și alunecărilor de te-
ren, pierderea dc biodiversitate ș.a. - o au și ecosis-
temele virgine și cvasi virgine încă existente în
Carpații românești, inlcusiv cele din Retezat și
14
REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 • Nr. 3
Penteleu aflate în proprietatea Academiei Române.
Desigur, comunitatea silvicultorilor așteaptă din
partea înaltului for științific al țării să ofere un mo-
del de gestionare durabilă a pădurilor, cu respecta-
rea ansamblului de restricții ecologice (fără a mini-
maliza cerințele economice), ceea ce înseamnă, în
primul rând, ocrotirea ecosistemelor forestiere vir-
gine și cvasivirgine în arii naturale protejate și pro-
movarea de tratamente intensive, chiar dacă, sur-
prinzător, anumite compartimente administrative
ale Academiei insistă pentru intensificarea tăierilor
în scopuri îngust economice.
6.	Pentru o altă strategie forestieră
După poziția lor geografică și după starea în ca-
re se află, pădurile din România sunt și vor fi din ce
în ce mai afectate de schimbările climatice. în
același timp, crește considerabil rolul silviculturii
pentru atenuarea impactului produs de încălzirea
climei. Pregătirea pădurilor și a silviculturii la aces-
te provocări se impune cu necesitate.
întrucât implicațiile generate de schimbările cli-
matice modifică algoritmul gestionării pădurilor, va
fi necesară adaptarea la aceste noi condiții a strate-
giei, legislației, programelor și normelor tehnice
din silvicultură14 (Precizăm că însăși Comisia Euro-
peană intenționează să actualizeze Strategia foresti-
eră a Uniunii Europene, ținând seama de aspectele
climatice).
în continuare, în același scop, prezentăm și alte
câteva acțiuni referitoare la silvicultura României:
-	zonarea pădurilor în raport cu vulnerabilitatea
lor la schimbări climatice;
-	subvenționarea, cel puțin în parte, de la buge-
tul statului, a gestionării pădurilor particulare din
zonele expuse schimbărilor climatice;
-	încadrarea pădurilor din zonele afectate puter-
nic de schimbări climatice în subgrupa pădurilor
destinate protecției climei (menționăm că, în pre-
zent, doar la 3% din pădurile țării li s-au atribuit
funcții climaticei);
-	adoptarea unei clasificări unitare, la nivel de
UE, referitoare la funcțiile pădurilor (în România
există o clasificare performantă în această privință.
14 în privința normelor tehnice din silvicultură, din păcate,
dăinuie o regretabilă încurcătură: cele vechi (din 1986) sunt
depășite; cele „noi” (din 2000) nu sunt aplicate din considerente
discutabile.
Popescu-Zeletin, 1954; Giurgiu, 1988, 2007);
-	dezvoltarea metodologiei referitoare la elabo-
rarea inventarului forestier național, astfel încât
acestea să răspundă și cerințelor referitoare la
implicațiile schimbărilor climatice. De altfel, meto-
dologiile folosite în țările Uniunii Europene ar tre-
bui armonizate, pentru a putea compara rezultatele
naționale între ele, preluând și monitorizarea pădu-
rilor și a silviculturii după criteriile și indicatorii
adoptați de MCPEF, precum și aspecte de natură
economică și socială;
-	experimentarea clasificării pădurilor după tipo-
logia elaborată de Agenția Europeană de Mediu,
pentru a stabili în ce măsură această clarificare poate
fi folosită și în România, inclusiv la monitorizarea
consecințelor generate de schimbările climatice;
-	elaborarea unor metodologii performante, ne-
contestabile, în tranzacții comerciale și confruntări
internaționale, pentru evaluarea stocului de carbon
din păduri (în biomasă și în sol) și pentru cunoașterea
conținutului de carbon în produse provenite din
lemn15;
-	amplificarea și aprofundarea cercetărilor
științifice fundamentale, mult rămase în urmă
(Allen, 2009), referitoare la impactul schimbărilor
climatice asupra ecosistemelor forestiere și la adap-
tarea pădurilor și a silviculturii la acest impact, pre-
cum și la atenuarea schimbărilor climatice globale
prin acțiuni silvice, în cadrul unor programe multi-
și interdisciplinare internaționale finanțate prioritar
din fonduri externe. Doar astfel vor putea fi înlătu-
rate unele incertitudini științifice și lacune în acest
domeniu. Totodată, este necesară instituționalizarea
unui sistem de monitorizare a stării de sănătate a
pădurilor pe termen lung la nivel național, integrat
într-un sistem internațional (planetar), corelat cu in-
ventarele forestiere naționale.
Acțiunile prezentate mai sus nu sunt decât o
parte componentă a unei viitoare autentice strategii
pentru protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor,
pentru modernizarea silviculturii, strategie care, în
ciuda actualei crize economico-financiare, politice și
morale prin care trece țara (de care toate partidele po-
litice sunt responsabile), trebuie elaborată și aplicată.
Rezultatele implementării acestei strategii vor fi
însă modeste sau stările se vor agrava, chiar și în
15 Reguli de raportare și contabilizare a emisiilor din sectorul
LULUCF (folosința terenurilor, schimbarea folosinței terenu-
rilor și silvicultură) sunt prezentate de dr. D.L. Irimie în prezen-
tul număr al Revistei pădurilor.
REVISTA PĂDURILOR *Anul 125 • 2010 • Nr. 3
15
România post-criză, dacă silvicultura nu va fi elibe-
rată din sfera politicului care a reușit „performanța”
de a destabiliza sistemul managerial silvic, de a o
bulversa sub raport organizatoric, aruncând-o de la
un minister la altul, de a provoca discontinuitate în
actul silvicultural, de a transforma pădurea într-un
obiect de compensație electorală, de a dezbina și
umili Corpul silvic. Desprinderea silviculturii de
sub influența nocivă a partidelor politice se înteme-
iază și pe adevărul potrivit căruia, spre deosebire de
alte domenii, într-un ciclu de viață al pădurii se pot
perinda la conducerea țării cel puțin 25 de guverne
de culori diferite!
Bibliografie
Abrudan, I.V., Blujdea, V., Brown, S
et al, 2003: Prototipe Carbon Fund. Afforestation of
degraded agricultural land in Romania. Revista păduri-
lor, nr. 1, pp. 6-17.
Allen, C.D., 2009: Le deperissement des
forets du au climat: un phenomeme planetaire croissanî?
Unasylva, nr. 1-2, pp. 43-49.
Badea, Ov., Pătrășcoiu, N., Tănase,
M., 2 005: Posibile corelații între starea de sănătate a
pădurilor și modificările climatice. Silvologie IV B (sub
red. V. Giurgiu). Editura Academiei Române, București,
pp. 127-137.
Bălteanu, D., Șerban, M., 2005: Modi-
ficările globale ale mediului. Editura Coresi, București,
231 p.
Bălteanu, D, 2005: Sistemul terestru global,
într-o nouă etapă de cercetare. Silvologie IV A (sub red.
V. Giurgiu), Editura Academiei Române, București, pp.
43-49.
Barthod, C., Guitton, J., 2009: Compte
rendu succint du XIII Congres Forestier Mondial.
Revue forestiere franțaise, nr. 4, pp. 331-346.
Bernier, P., Schoene, D., 2009: Adapter
Ies forets et leur gestion aux changements climatiques:
un apergu. Unasilva, nr. 1-2, pp 5-11.
Blujdea, V., 2005: Efectul schimbărilor cli-
matice asupra proceselorfiziologice ale speciilor foresti-
ere. Silvologie IV B (sub red. V Giurgiu). Editura
Academici Române, București.
B o t z a n, M_, 1996: Mediu și viețuire în spațiul
carpato-dunăreano-pontic. Editura Academiei Române.
București, 148 p.
Brown, L., 2008: Planul B 3.0. Mobilizarea
generală pentru salvarea civilizației. Editura Tehnică,
București, 346 p.
Busuioc, A., Caian, M., Cheval, S.,
Bojariu, R. et al, 2010: Variabilitatea și schimbarea
climei. Pro Universitaria, București, 226 p.
CEI — BOIS, 2006: Tackle climate change. Use
wood. Bruxelles.
Politicienii de astăzi, care vremelnic conduc ța-
ra, ar trebui să învețe mai mult din experiența bene-
fică din trecut, cu înțelepciune dobândită, când la fi-
nele perioadei interbelice au fost încredințate înalte
funcții de conducere unor elite de profil ale intelec-
tualității - cum au fost prof. Marin Drăcea în fruntea
silviculturii și acad. Gheorghe lonescu-Șișești la
conducerea agriculturii. S-a născut și dezvoltat atunci
o perioadă de glorie pentru ambele domenii.
Cu această condiție, silvicultura va reuși în con-
fruntarea ei cu actuala criză multiplă care a cuprins
țara, criză suprapusă, din nefericire, peste implica-
țiile generate de schimbările climatice.
Comisia Europeană, 2010: Cartea Verde.
Pregătirea pădurilor pentru schimbările climatice. SEC
(2010) 163 final, Bruxelles, 24 p.
Cuculeanu, V., Bălteanu, D., 2005: Mo-
dificarea climei în România în context global. Silvologie
IV B (sub. red. V. Giurgiu). Editura Academiei Române,
București, pp. 50-56.
Cuculeanu, V. Geicu, A. Pătrășcoiu,
N., 2 005: Impactul potențial al modificărilor climati-
ce asupra ecosistemelor forestiere în România. Silvologie
IV A (sub red. V. Giurgiu), Editura Academiei Române,
București, pp. 57-73.
Duțu, M., 2010: Prefață. Variabilitatea și
schimbarea climei. Pro Universitaria, București, pp.
7-19.
FAO, 2009: Adaptation au changement clima-
tique. Unasylva, nr. 1-2.
Gheorghiu, 1.0,2010: Schimbările climati-
ce conduc la o nouă strategie energetică. In: România
post-criză, Raport al IPID București, pp. 93-101.
Giurgiu V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura
Ceres, București, 407 p.
Giurgiu V., 1988: Amenajarea pădurilor cu
funcții multiple. Editura Ceres, București, 290 p.
Giurgiu V., 2004: Gestionarea durabilă a pă-
durilor României. Silvologie III B. Editura Academiei
Române, București, 320 p.
Giurgiu V., 2005: Compoziții optime pentru
pădurile României. Editura Ceres, București, 263 p.
Giurgiu V. (sub red.), 2005: Pădurea și
modificările de mediu. Silvologie IV A. Editura
Academiei Române, București, 238 p.
Giurgiu V., 2010: De la declin la progres în
silvicultură. România post-criză. IPID, București
lanculescu, M., 200 5: Perdelele forestiere de
protecție în contextul asigurării suprafețeipădurilor și al
atenuării modificărilor climatice. Silvologie, IVB (sub.
red. V. Giurgiu), Editura Academiei Române, București,
pp. 201-223.
IPCC, 2007: Climate change 2007. Synthesis
Report. An Assessment of the Intergovernmental Panel
on Climate Change.
16
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 *Nr. 3
Kierast, F., Zimmermann, N., Wildi,
O., 2000: Evolutions possibles des aires de repartiti-
on des principales essences forestiere en function des
scenarios de changement climatique. Râvne forestere
franțaise, numero special, pp. 119-126.
Konkin, D., Hopkins, K., 2009: Apprendre
ă s’adapter aux changements et aux perturbations fo-
restieres catastrophiques. Unasylva, nr. 1-2, pp. 17-23.
Kornen, C., Asshoff, R. et al., 2005:
Carbon flux and growth în mature deciduos forest expo-
sed to elevated CO,. Science, 309, pp. 1360-1362.
Lexer, M.J., Ilonninger, K. et al., 2002:
The sensitivity ofAustrian forets to scenarios of climatic
change: a large-scale risk assessment based on a modi-
fied gap model andforest inventory data. Forest Ecology
and Management, 162 (*), pp. 53-72.
Linder, M., Garcia-Gonzalo, J., Kol-
strom, M., Green, T. et al., 2008: Impacts of
climate change on European forests and optionfor adap-
tation. Report to the European Commission Directorate
- General for Agriculture and Rural Development.
AGRI-2007-G4-06, Bruxelles.
Malița, M,, 2010: Criza și culturile nesus-
tenabile. România post-criză. IP1D, București, pp 17-20.
Maroschek, M., Seidl, R., Netnerer, S.,
Lexer, M., 2009: Impacts des changements clima-
tiques sur Ies bien et Services des forets de montagne
europeennes. Unasylva, nr. 1-2, pp. 76-80.
Mc Bean, G., 2004: Climate change and ex-
treme weather: a basis for action. Natural Hazards, 31,
Kluwer AcademicPublishers, pp. 177-199.
Negulescu, E., Stănescu, V., Florescu,
I., Târziu, D., 1973: Silvicultură. Editura Ceres,
București, 557 p.
Popa, I,, 2005: Doborâturile produse de vânt în
contextul modificărilor de mediu. Silvologie IV B (sub
red. V. Giurgiu), Editura Academiei Române. București,
pp. 157-184.
Popescu-Zeletin, I., 1954; Principiile zonării
funcționale a pădurilor. Revista pădurilor, nr. 3.
Pașcovschi, S., 1962: Tipologia pădurilor de
stejar. Gospodărirea pădurilor de stejar. MEF, București.
Pașcovschi, S., 1967: Succesiunea vegetației
forestiere. Editura Ceres, București, 318 p.
Târziu, D., Doniță, N., 2005: Funda-
mentarea ecologică pentru stabilirea compoziției optime
a arboretelor. Editura Ceres, București, pp. 44-60.
Regniere, J., 2009: Predire la repartition con-
tinentale des insectes â partir de leur physiologie.
Unasylva, nr. 1-2., pp. 37-42.
Streck, C., O’ S ulii van, R., Jonson-
Smith, T., Tarasofky, R (ed.), 2008: Climate
change and forests. Londres, Royaume-Unie. Chathom
House et Washington, DC, Etats-Unis, Brookings
Institution Press.
UICN, 2008: Adaptation aux changement glo-
bal: Iesforets mediterraneennes. Gland Suisse et Malaga.
Zierl, B., Bugmann, H., 2007: Sensitivity
of carbon cycling in the European A Ips to changes of cli-
mate and land cover. Climate Change, 85(1-2), pp. 195
-212.
XIIU Congres forestier mondial, 2009:
Developpement forestier: un equilibre vital. Resultats et
actions strategiques. Buenos Aires, Argetine.
Acad. Victor GIURGIU
Academia Română
București, Calea Victoriei 125
asasmeca@asas.ro
Forests and climate changes
Abstract
The present article represents an answer to the debates organized by the Council of Europe by “The Green Cârd”
with reference to the relationship between the forests and climatic conditions.
The following three categories of problems are discussed:
-	the impact of climate changes over the forests and forestry;
-	the adjustment of forests and forestry to climatic conditions;
-	the contribution of forests and forestry to the mitigation of negative effects of climate changes.
In Rotnania, especially in the South and South-East regions of the country, it has been demonstrated that the con-
scquences of climate changes are obvious.
Considering their geographical position and the conditions where they are located, the forests of Romania will be
more and more affected by climate changes.
As the implications generated by these changes modify the algorithm of forests management, the adjustment to the-
se new requirements, the strategy, legislation, programs and technical norms for silviculture will be neccssary.
Keywords: climate changes, ecological silviculture, sustainahle development.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
17
Schimbările climatice și calitatea vieții pe
Terra
După cum se știe, apariția vieții pe Pământ a
fost favorizată de realizarea unor concentrații nece-
sare ale factorilor mediului geografic din atmosferă,
hidrosferă și litosferă. Ulterior, viața s-a dezvoltat
de la simplu la complex pe măsură ce acești factori
au devenit din ce în ce mai favorabili.
Printre factorii hotărâtori ai apariției vieții, un
rol deosebit l-a avut energia radiantă, factorul prin-
cipal de geneză al climei de pe Pământ. Așadar,
printre factorii importanți ai apariției și evoluției
vieții, un rol decisiv l-au avut factorii climatici ca
factori periodici primari și secundari. Căldura, lu-
mina, apa și compoziția aerului atmosferic sunt fac-
tori de natură climatică care au influențat evoluția
plantelor și animalelor.
Evoluția climei la scară geologică a determinat
și evoluția plantelor și animalelor, respectiv a fitoce-
nozelor și zoocenozelor.
Și în prezent, distribuția speciilor de plante și
animale și a fitocenozelor și biocenozelor este
esențialmente determinată de climă, respectiv de
căldură și umiditate.
Prin clima unei regiuni sau a unui teritoriu se
înțelege regimul condițiilor de timp pe mulți ani, iar
prin noțiunea de regim de timp se înțelege totalita-
tea și succesiunea condițiilor de timp pe mulți ani,
în care sunt incluse nu numai stările de timp cu
frecvența cea mai mare (variații periodice) ci și cele
excepționale, cum ar fi anii foarte calzi sau foarte
reci, foarte ploioși sau secetoși. Cu alte cuvinte, e
vorba de regimul de timp multianual, multimilenar
al vremii. De aceea, nu trebuie să se considere drept
schimbare a climei, în general, unele stări de timp
deosebite din anumiți ani, întrucât și acestea sunt in-
cluse în noțiunea de climă.
După cum se știe, factorii genetici principali ai
climei sunt: radiația solară, suprafața terestră
(suprafața activă) și circulația generală a atmosfe-
rei (Marcu, 1983).
Radiația solară este factorul hotărâtor în forma-
rea climei, deoarece energia solară constituie sursa
energetică primară a declanșării tuturor fenomene-
lor meteorologice și a vieții.
Suprafața terestră contribuie în mare măsură la
diversificarea climatelor pe glob. Energia solară es-
18
Dumitru-Romulus TÂRZIU
te absorbită și transformată în mod diferit de
suprafața solului, a apelor, a covorului vegetal și a
zăpezii. Fiecare din aceste suprafețe active are albe-
doul său, capacitatea sa de a primi, înmagazina și
ceda aerului atmosferic căldura primită. De aceea,
între cele două categorii mari de suprafețe active,
uscatul și apa, apar o serie de deosebiri în ce privește
regimul elementelor meteorologice care creează do-
uă tipuri de climă, maritimă și continentală.
Relieful scoarței terestre intervine și el în funcție
de altitudine, înclinare și expoziție și modifică ele-
mentele climatice, determinând o zonalitate climati-
că verticală.
Cu cât suprafața activă este mai accidentată, cu
atât sunt mai variate și mai complexe procesele at-
mosferice, determinând anumite climate locale sau
topoclimate.
Circulația generală a atmosferei reprezintă fac-
torul genetic cel mai dinamic al climei, ea determi-
nând schimbările neperiodice ale elementelor cli-
matice și diferențieri evidente între regiunile situate
la aceeași latitudine. Ea face ca o regiune să fie mai
umedă sau mai uscată, mai caldă sau mai rece în
funcție de influența anumitor centri barici.
Influența conjugată a celor trei factori genetici
ai climei determină formarea pe suprafața globală a
anumitor tipuri de climă bine cunoscute.
Atât timp cât mersul elementelor meteorologice
nu se produce în sens unic, de scădere sau creștere
continuă, nu se poate vorbi de schimbarea climei în
ansamblu. Deoarece intensitatea radiației solare și
aspectul general al suprafeței terestre nu suferă
schimbări importante, cauza oscilațiilor climei con-
stă în oscilațiile circulației generale a atmosferei,
care, la rândul lor, sunt provocate de activitatea so-
lară. Deci, atât timp cât cei 3 factori principali care
determină clima, prin interacțiunea lor, nu suferă
schimbări cantitative însemnate, ci numai oscilații
cu caracter temporar, nici clima în general nu se
schimbă,
Dealungul erelor geologice, ca rezultat al modi-
ficării fluxului radiației solare și a repartiției uscatu-
lui și apelor, precum și a covorului vegetal, relieful
și compoziția atmosferică au fost diferite iar clima
s-a schimbat în consecință. Zonalitatea climatică s-a
REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 • Nr. 3
manifestat din cele mai îndepărtate ere geologice,
iar în schimbările climatice s-a manifestat o repeta-
re a unor condiții aproximativ asemănătoare, alter-
narea unor perioade calde și reci. Schimbările cli-
mei nu au avut un caracter ciclic, procesul fiind
ireversibil.
La scară istorică, în nici o zonă de pe glob nu s-
au semnalat schimbări ale climei, ci numai oscilații
de durată diferită. Aceste oscilații nu trebuie consi-
derate ca schimbări climatice deoarece ele sunt in-
cluse în noțiunea de climă, aceasta având un carac-
ter dinamic.
Atât timp cât factorii genetici ai climei nu vor
suferi modificări esențiale, sistematice, cantitative,
nici clima nu poate suferi decât oscilații asemănă-
toare celor din perioada istorică.
Schimbările climatice actuale sunt determinate
în principal de modificarea regimului radiației sola-
re ca rezultat al poluării atmosferice cu CO2 și alte
gaze care produc efectul de seră precum și ca urma-
re a modificării covorului vegetal prin despădurirea
și degradarea pădurilor.
In prezent, climatologia ca știință a climatului
sc află într-o situație paradoxală. Pe de o parte, ea a
permis, începând cu anii 1990, ca preocupările sale
să acceadă la nivel politic și internațional și, pe de
altă parte, ea se află la originea a numeroase contro-
verse care tind să falsifice dezbaterile și chiar să fa-
vorizeze unele atacuri denigratoare la adresa sa.
Climatologia a înregistrat progrese considerabi-
le în ultimele 2 decenii, dar rezultatele realizate de
către oamenii de știință sunt departe de a constitui
adevărate previziuni meteorologice.
Sigur, Climatologia va înregistra în continuare
progrese remarcabile în deceniile ce vin, dar este în-
că o iluzie că într-o zi noi vom putea prezice viitorul
climei cu precizia pe care unii o doresc.
Cu toate acestea, cunoștiințele actuale sunt sufi-
ciente pentru a permite luarea unor decizii și trece-
rea la acțiune, iar progresele așteptate nu pot scuza
întârzierile în materie de reducere a gazelor cu efect
de seră și nici în materie de adaptare la schimbările
climatice (Gamaud și Magnan, 2009).
Schimbările climatice ce vor avea loc depind de
doi factori, și anume: emisiile de gaze cu efect de se-
ră, determinate de dezvoltarea economică, și răs-
punsul sistemului climatic la aceste emisii.
Schimbările climatice au apărut pe scena politi-
că internațională pentru prima dată în anul 1988,
când ONU a adoptat o rezoluție care consideră
evoluția climatului pe Terra o preocupare comună a
umanității. în anul 1990, Grupul Interguvemamental
de Experți asupra evoluției climatului (GIEC) a pre-
zentat primul raport, care a condus la adoptarea unei
declarații ministeriale cu ocazia celei de-a doua
conferințe mondiale asupra climatului, care reco-
mandă crearea unei convenții-cadru asupra modifi-
cărilor climatice. După conferința la nivel înalt de la
Rio de Janeiro din 1992, în anul 1994 a intrat în vi-
goare convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra
schimbărilor climatice (CCNUCC).
în anul 2003, pe baza raportului GIEC, părțile
semnatare ale convenției-cadru au decis să efectue-
ze cercetări asupra aspectelor științifice, tehnologi-
ce și socio-economice ale adaptării la schimbările
climatice, apoi la Nairobi, în 2005, au adoptat pro-
gramul de lucru asupra incidențelor schimbărilor
climatice și a vulnerabilității mediului și adaptările
la schimbările climatice.
Cel de-al patrulea raport GIEC din 2007 a adus
evaluări mai precise privind efectele previzibile ale
schimbărilor climatice prin intensificarea perioade-
lor de secetă, reducerea cuantumului precipitațiilor
în unele regiuni ale globului, inundațiile de coastă
cu impact asupra activității economice și, în special,
asupra agriculturii, producerii de energie electrică
de origine hidraulică, turismului și pădurilor etc.
Pentru a înțelege modificările climatice, oame-
nii de știință elaborează unele scenarii privind emi-
siile de gaze și modelele climatice.
Pe baza unor scenarii privind emisiile de gaze
cu efect de seră, oamenii de știință din domeniul
Climatologiei au prezentat unele simulări climatice.
Scenariile privind emisiile de gaze cu efect de seră
au la bază creșterea economică, evoluția demografi-
că, resursele energetice. Aceste modele climatice,
oricît ar fi de complexe, prezintă o serie de limite în
materie de prevedere a climatului datorită unor fe-
nomene fizice fundamentale imprevizibile și haoti-
ce. Cu toate aceste limite, toate modelele folosite au
arătat fără nici o ambiguitate că o creștere a emisii-
lor de gaze cu efect de seră determină o încălzire
semnificativă la scară globală.
Imprevizibil itatea pe termen lung a variabilității
climatului natural care determină secete, inundații,
furtuni, uragane și cicloane, la care se adaugă feno-
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr 3
19
mene de tip El Nino sau NAO (North Atlantic
Oscillation), legate de perturbarea circulației atmo-
sferice, care determină modificări ale zonelor dc
precipitații și o inversiune a curenților marini, fac
imposibilă o predicție a climatului.
Aceste incertitudini și limite actuale ale științei
climatului fac dificile și adaptările la schimbările
climatice.
în prezent, schimbările climatice constituie o
preocupare importantă a decidenților politici la ni-
vel mondial. Această preocupare apare după o lungă
perioadă dc letargie, cu toate avertismentele
Organizației Meteorologice Mondiale și a altor
specialiști. A trebuit să vină marile catastrofe clima-
tice care au lovit unele țări industrializate (ciclonul
Katrina în SUA în 2005, valurile de căldură din
Europa în 2003 ș.a.), pentru ca oamenii de decizie
să ia în considerare aceste avertismente care pun în
pericol viitorul omenirii.
Prin schimbări climatice se înțeleg acele schim-
bări ale climatului pe glob datorită activității umane,
în principal datorită emisiilor de gaze cu efect de se-
ră (CO2, metan, monoxid de azot etc.), al căror efect
principal este încălzirea globală a atmosferei. S-a
apreciat, astfel, că între anii 1990 și 2100, tempera-
tura globală poate să crească cu 0,3 până la 6,4° C.
Majoritatea oamenilor de știință din domeniu
sunt de acord că o creștere a temperaturii globului
cu peste 2°C atrage după sine mari riscuri de bulver-
sare a climei. De aceea, prin negocierile organizate
la nivel mondial s-a propus o reducere treptată a
emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a nu depăși
această limită.
Prin această creștere a temperaturii globului, ni-
velul apelor oceanice și marine va crește cu 18 până
la 59 cm, cu mari variații geografice.
Previziunile cu privire la cuantumul de
precipitații sunt mult mai dificile, chiar contradicto-
rii. Acestea pot crește în anumite zone cu vânturi re-
gulate (musoni), ca de exemplu în Africa, Asia de
Sud și Australia sau la altitudini ridicate, iar în alte
zone (zonele subtropicale, bazinul Mării Mediterane,
America centrală și Arhipelagul Caraibelor, Africa
australă) ele vor scădea.
în ceea ce privește scurgerile de suprafață, aces-
tea vor crește cu siguranță în anumite zone.
Referitor la unele fenomene extreme ca
inundații, secete, valuri de căldură, ploi torențiale,
20
însoțite de vijelii, furtuni, cicloane etc., toate simu-
lările climatice efectuate arată o creștere ca frecvență
și intensitate.
Principalele impacturi ale schimbărilor climati-
ce au fost prezentate în ultimul raport al GIEC în
2008 (Parry et al., 2008). Aceste impacturi vor fi
mult mai puternice în țările sărace.
Unele consecințe ale schimbărilor climatice
asupra ecosistemelor în general, asupra pescuitului
precum și cele socio-economice, sunt mai puțin cu-
noscute și urmează a fi cercetate.
Așadar, schimbările climatice sunt deja la ordi-
nea de zi. Intre anii 1850 și 2005, temperatura me-
die globală a crescut cu 0,76° C, cu o încălzire de
două ori mai importantă în ultimii 50 de ani în ra-
port cu cei 100 anteriori.
Pe baza cercetărilor și observațiilor efectuate
până în prezent, rezultă că modificările climatice
afectează cu siguranță resursele de apă, agricultu-
ra, ecosistemele terestre și acvatice, zonele de coas-
tă, toate cu implicații privind viața și sănătatea oa-
menilor și calitatea vieții în general.
încălzirea atmosferei modifică circuitul hidrolo-
gic al apei printr-o creștere a evaporării și
variabilității precipitațiilor, care aduc inundații sau
secete mai frecvente și mai intense, cu toate
consecințele lor asupra surselor de apă potabilă, cul-
turilor agricole și calității vieții. De asemenea, scur-
gerile de suprafață și eroziunea solului vor crește,
cu toate consecințele ce decurg.
Topirea ghețarilor și a zăpezii din zonele glacia-
re și pcriglaciare afectează aprovizionarea cu apă a
concentrațiilor umane. Datorită eroziunii și creșterii
debitului solid al apelor (turbidității și a salinității),
apar dc asemenea greutăți în alimentarea cu apă
potabilă.
în zonele de coastă, creșterea nivelului mărilor
și oceanelor va determina o creștere a salinității apelor
de suprafață și subterane. De asemenea, locuitorii
din bazinele hidrografice dc recepție riscă o scrie de
stresuri hidrice care, după unii cercetători (Bates et
al., 2008), vor afecta între 2,8 și 6 x IO9 locuitori.
în ce privește apele subterane, care constituie o
sursă importantă pentru alimentarea cu apă în zone-
le tropicale și aride, se prevede o creștere a nivelului
acestora în special la latitudini mari, dar și o reduce-
re cu până la 70% în anul 2050 în nord-estul
Braziliei, în Africa de sud-est și în sudul Mediteranei.
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr 3
Riscul unor inundații mai frecvente și mai inten-
se afectează țările europene și asiatice datorită
creșterii furtunilor și a ploilor determinate de vântu-
rile regulate.
De asemenea, circa 20% din populația globului
trăiește în bazinele hidrografice susceptibile de a fi
afectate de inundații până în anul 2080 (xxx, 2009).
Consecințele vor fi importante și pentru agricultură,
infrastructură și sănătatea oamenilor din
aglomerațiile urbane.
în același timp, riscul unor secete frecvente, in-
tense și prelungite va afecta țările Europei de sud și
sud-est datorită reducerii precipitațiilor estivale și
creșterii temperaturii ca și țările asiatice și africane
din zona saheliană.
Consecințele scăderii producției agricole vor
determina foamete și subnutriție pentru populațiile
din zonă și vor afecta starea lor de sănătate.
Din scenariile efectuate de Grupul interguvema-
mental privind schimbările climatice (GIEC) efecti-
vul populației afectate de stresul hidric până în 2050
este cuprins între 1 și 2 miliarde de persoane (Parry
et al., 2007).
Bulversarea resurselor de apă va avea consecințe
importante și asupra producerii de energie hidroe-
lectrică în zonele cu secete frecvente, intense și pre-
lungite. La nivelul Europei se prevede o reducere a
potențialului hidroelectric cu 7 până la 12% până în
anul 2070 (Bates et al., 2008).
De asemenea, agricultura, din zonele unde de-
pinde de cuantumul precipitațiilor, va avea nevoie
de apă pentru irigații, iar în zonele cu inundații va fi
afectată prin inundarea unor terenuri agricole și prin
scurgerile de suprafață și eroziunea pluvială. La ni-
vel mondial, necesarul de apă pentru irigații va
crește cu 1 până la 3% până în 2020 și cu 2 până la
7% până în 2070 (Bates et al., 2008).
Alimentarea cu apă potabilă a centrelor rurale și
urbane va fi afectată de perioadele de secetă sau prin
creșterea turbidității în perioadele de inundații.
Costurile necesare stăvilirii inundațiilor vor fi une-
ori prohibitive mai ales în țările în curs de dezvolta-
re. De asemenea, costul infrastructurilor pentru de-
salinizarea apelor marine riscă să fie foarte ridicat,
chiar prohibitiv. în general, disponibilitățile de apă
vor depinde de capacitatea de stocaj a apelor de
scurgere și de infrastructura disponibilă. Datorită
încălzirii atmosferei, cererea de apă pentru menaj va
putea atinge 5% la nivelul anului 2050.
Referitor la efectele schimbăriilor climatice
asupra agriculturii, se poate spune că este un su-
biect ce preocupă întrega omenire mai ales după re-
centa criză a produselor agricole din perioada
2006-2008.
Ca sector de bază pentru asigurarea alimentației
populației mondiale și ca primul sector de activitate
contribuabil la produsul intern brut, în cea mai mare
parte a țărilor africane, agricultura va fi afectată de
schimbările climatice în toate dimensiunile sale.
Dacă temperatura medie anuală va crește cu 3nC
în țările din zona temperată, se așteaptă unele efecte
pozitive prin creșterea producției de cereale și a ran-
damentelor la grâu cu 9 până la 35% în Europa de
nord la nivelul anului 2050, ca și o creștere a
producției de masă verde pentru pășunat și creșterea
vitelor,
în schimb, în țările tropicale, efectele vor fi ne-
gative datorită diminuării suprafețelor arabile și
scăderii randamentelor culturilor, care vor determi-
na o recrudescență a foametei și malnutriției pentru
100 până la 380 milioane locuitori, în anul 2080.
Totodată, creșterea temperaturii va spori riscul
de incendii pentru pădurile xerofile și cu frunze că-
zătoare din zona intertropicală și va determina
înmulțirea agenților fitopatogeni și a paraziților.
Recrudescența evenimentelor extreme (secete,
inundații) va afecta lanțurile alimentare în diferite
grade, începând cu randamentul culturilor, transpor-
tul produselor, până la puterea de cumpărare.
în zonele de coastă, creșterea nivelului apelor
marine riscă să contribuie la reducerea suprafețelor
agricole cultivabile datorită creșterii salinității solu-
lui și apelor. în oceane, modificările circulației ape-
lor și creșterea temperaturii lor va afecta repartiția
speciilor de pești și alte animale acvatice și recifele
de corali. Toate aceste efecte se vor repercuta asupra
pescuitului și securității alimentare a populațiilor
din zonele urbane. Micii agricultori care practică o
agricultură de subzistență, ca și pescarii artizanali și
crescătorii de animale, vor fi cei mai afectați de im-
pactul schimbărilor climatice și aceasta cu atât mai
mult cu cât, în țările sărace, agricultura este princi-
pala ramură economică care contribuie la realizarea
produsului intern brut.
In ce privește ecosistemele terestre și acvatice,
acestea vor fi cu siguranță afectate, întrucât existența
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 3
21
și modul lor de funcționare sunt strâns legate de
condițiile climatice, fără a mai lua în considerare și
efectele directe ale activității umane.
Schimbările climatice vor determina migrația u-
nor specii de plante cu până la 6 km la fiecare 10 ani,
iar arealul unor specii se va extinde în altitudine ca
rezultat al creșterii temperaturii medii anuale. în une-
le zone, productivitatea fitocenozelor va crește cu efec-
te directe și asupra zoocenozelor. în funcționarea
ecosistemelor vor apărea, așadar, unele modificări greu
de anticipat în prezent fără cercetări prealabile.
Timpul în care acționează schimbările climatice
va fi destul de scurt pentru realizarea unor noi echi-
libre la nivelul ecosistemelor.
Dezechilibrele realizate în funcționarea ecosis-
temelor vor afecta și serviciile pe care acestea le
aduc societății prin funcțiile lor de producție și de
protecție. Dacă temperatura globală va crește cu 2
până la 3° C, circa 20 până la 30% din speciile cu-
noscute vor fi afectate de spectrul dispariției. Foarte
puternic afectate vor fi ecosistemele din zonele mar-
ginale extreme, de la altitudini foarte mici și foarte
mari, ca și cele din zonele deja afectate.
Referitor la zonele de coastă, acestea vor fi foar-
te vulnerabile la impactul creșterii apelor marine,
încălzirii apelor de suprafață sau accentuării feno-
menelor extreme, furtuni cicloane etc. Principalele
efecte se referă la creșterea eroziunii solului si a
, >
inundațiilor în zonele joase, a salinizării apelor și
solurilor. Cele mai afectate vor fi deltele, zonele joa-
se de coastă și insulele mici. Toate acestea vor avea
un impact negativ asupra populațiilor din marile
aglomerări urbane de pe coastele mărilor și oceane-
lor, dar și asupra pisciculturii și aprovizionării cu al-
te produse marine.
în ce privește sănătatea populației, impactul
schimbărilor climatice constituie o prioritate majoră
a Organizației Mondiale a Sănătății. Schimbările
produse la nivelul unor clemente climatice, atât la
valorile medii cât și la cel al extremelor, vor avea
consecințe asupra sănătății populației globului, con-
cretizate prin boli cardiovasculare, boli parazitare
(paludism, meningită) sau hidrice (diaree, holeră),
dar mai ales determinate de foamete și malnutriție.
Aceste consecințe vor afecta capacitatea de muncă a
populației, cu efecte directe asupra economici și a
calității vieții. Trebuie precizat, de asemenea, că nu
toate efectele schimbărilor climatice sunt în prezent
cunoscute, așa cum este cazul cu infrastructurile in-
dustriale și de transport. Turismul, la rândul său, va
fi afectat fie prin degradarea mediului geografic, fie
prin perturbarea transporturilor aeriene. De aseme-
nea, trebuie precizat și faptul că efectele schimbări-
lor climatice asupra mediului și societății au și vor
avea un pronunțat caracter regional.
Schimbările climatice vor afecta puternic sănă-
tatea populației și calitatea vieții prin stresul deter-
minat de căldurile excesive sau temperaturile extre-
me și, indirect, prin apariția unor boli transmisibile
provocate de inundații, secetă, insecuritate alimen-
tară, perturbări sociale și economice, deplasări ale
populațiilor care conduc la malnutriție, boli și chiar
decese.
Cu toate aceste efecte, trebuie precizat faptul că,
chiar de la apariția sa pe Pământ, omul, ca specie,
s-a adaptat la schimbările mediului reacționând prin
modificări genetice, ajustări corporale, aclimatizare
sau unele practici culturale și tehnologice. Problema
care se pune în prezent este aceea dacă actualii locu-
itori ai Terrei sunt în măsură să se adapteze schim-
bărilor climatice preconizate pentru secolul 21, și
anume creșterea temperaturii globale, modificări în
regimul precipitațiilor, evenimente extreme, cicloa-
ne, furtuni, bulversarea producției alimentare, acces
limitat la sursele de apă potabilă, degradarea stării
de sănătate prin multiplicarea insectelor purtătoare
de boli și creșterea condițiilor de morbiditate, nece-
sitatea modificării temperamentului lor în materie
de consum de energie etc.
Adaptarea presupune ajustarea sistemelor so-
cio-ecologice ca răspuns la modificările climatice
ale mediului și a impactului lor asupra societății. în
prezent se ignoră faptul că omenirea se va putea
adapta schimbărilor climatice, cum se va realiza
această adaptare și în ce condiții.
Educația, relativ la mediul înconjurător prin
capacitățile sale de a dezvolta atitudini, și
cunoștiințele, reprezintă un mijloc excelent pentru a
se putea adapta la condițiile de mediu. Educația cu
privire la schimbările climatice ar putea întări și
ușura la cetățenii planetei competențele necesare
adaptării la perturbările prezente sau viitoare ale
ecosistemelor locale, cunoștiințe referitoare la
schimbările climatice și efectul lor etc. în felul aces-
ta, locuitorii unei comunități care vor fi capabili să
analizeze mediul lor cu ajutorul unor indicatori
22
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
științifici, vor putea repera mai ușor eventualele
efecte ale schimbărilor climatice și gravitatea lor.
în acțiunea de educare a oamenilor referitor la
schimbările climatice apar câteva inconveniente
majore și anume:
Primul inconvenient este de ordin cognitiv, în-
trucât noțiunile meteorologice și climatologice ne-
cesare pentru buna înțelegere și sesizarea schimbă-
rilor climatice și a efectelor lor sunt complexe și
greu de înțeles. Alte dificultăți sunt legate de
obișnuințele vieții contemporane care pot limita
dorințele cetățenilor de a se adapta la schimbările
climatice. Viața de astăzi a locuitorilor se desfășoară
într-un mediu rupt de natură și într-un ritm trepidant
care nu permite o rapidă înțelegere a fenomenelor.
Cetățenii planetei trăiesc azi mai mult în prezent și
mai puțin în viitor. Ruperea lor de mediul natural îi
împiedică să înțeleagă evenimentele climatice și
modul de funcționare a ecosistemelor naturale.
Trebuie să frecventeze regulat natura sau să trăiască
în mijlocul ei pentru a sesiza dispariția unei specii
sau diferențele în comportarea unor păsări, schim-
bările factorilor meteorologici și altele.
Un alt inconvenient al înțelegerii și perceperii
schimbărilor climatice este legat de convingerea oa-
menilor de a proceda altfel decât au fost obișnuiți în
ce privește culturile agricole, modul de irigare, mo-
Bibliografie
Bates, B., Kundzewios, Z. W., Wu. S,
Paluticof, J., (eds.), 2008: Climate change and
water Tehnicalpaper of the intergovemamentalpanel on
climate change, Geneva, 210 p.
F.A.O., 2008: Climate andfoodsecurily: afra-
mework document. Roma, 110 p.
Hamilton, J.M., Tolrsy, 2004: The impact
of climate change on tourism and recreation. Hamburg
University and Centre for Marine and Atmospheric
Science, Hamburg, 28 p.
IPCC Climate change, 2007: Synthesis re-
port, Geneva, 144 p.
Marcu, M., 1983: Meteorologie și climatologie
forestieră. Ed. Ceres, 238 p.
Mc Granaham, G., Balk, D., Anderson,
B., 2007: The rising tide assessing the risk of climate
change and human settlement in low elevation costal zo-
nes in environment urbanization. Londra 19(1), p. 17-37
dul de a construi etc.
Ameliorarea sănătății populației țărilor în curs
de dezvoltare sau „Sănătatea pentru toți” conform
OMS presupune o politică energetică respectuoasă
față de mediu, cu un minim de poluare atmosferică
de către gazele cu efect de seră și deșeuri și, de ase-
menea, prin prevenirea și gestionarea în amonte și
în aval a oricăror degradări sau deteriorări care con-
stituie surse de dificultăți sanitare.
După cum se știe, producția de energie este una
din principalele cauze ale poluării mediului și ale
schimbărilor climatice. Ea este de natură să afecteze
nu numai factorii mediului fizico-geografic (aer,
apă, sol) sau biotic (floră și faună), ci și condițiile de
viață ale omului și societății umane. De aceea, pe
lângă efectele nefaste pe care producerea de energie
le are asupra schimbărilor climatice, ea afectează și
calitatea vieții prin unele efecte neurologice ale acu-
mulării biologice de mercur, contaminarea fizică,
biologică și chimică a apelor de către industria ex-
tractivă a cărbunelui, petrolului și gazelor, boli res-
piratorii determinate de smogul din centrele urbane
sau de incendierea suprafețelor. Toate acestea arată
ce legătură strânsă există între producerea de ener-
gie, schimbările climatice și ecosistemele terestre și
între sănătatea ecosistemelor în general și cea a
populației umane îndeosebi.
Mc Michael, A.J., Campbe 11 -Lendrum,
D.H., Covalan, O.F., Ebi K.L., Githeco,
A., Scheraga, J.D., Woodwand, A., (eds.),
2003: Climate change and human heals. Risk and res-
ponses. Geneva, 222 p.
Niang, I., 2009: Le changement climatique et
ses impact: les pressions au niveau mondial. Liaison.
Energie-francophonie no. 85, 4 trimestre. Adaptation au
changement climatique.
* * *, 2009: Adaptation au changement clima-
tique. Liaison. Energie-francophonie no. 85, 4 trimestre,
no. special octobre, 166 p.
*	* *, 2009: Forets, energie, climat. Liaison.
Energie-francophonie no. 84, 102 p.
*	* *, 2009: Energie, sânte et education relative ă
Tenvironnement. Liaison. Energie-francophonie no. 82.
*	* *, 2008: Biodiversite, energie et changement
climatique. Enjeux et perspectives. Liaison. Energie-
francophonie no. special, septembre.
Prof. univ. dr. ing. Dumitru Romulus TÂRZIU
Membru corespondent al AS AS
Universitatea Transilvania din Brașov
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 'Nr 3
23
Reguli de raportare și contabilizare a emisiilor
din sectorul LULUCF.
Implicații asupra politicii forestiereîn România
Doru Leonard IRIMIE
1.	Context internațional
Comunitatea internațională a acceptat, prin cel
de-al 4-leaRaport al Comitetului Interguvemamental
privind Schimbările Climatice (IPCC AR4, 2007),
că încălzirea globală este inechivocă și este cauzată,
cu o probabilitate de peste 90%, de emisiile antro-
pogenice dc gaze cu efect de seră (GHG1). Din aces-
te emisii, cca. 17,4% aparțin sectorului LULUCF
(folosința terenului, schimbarea folosinței terenului
și silvicultură) și se datorează, în primul rând, de-
frișării pădurilor tropicale. Raportat la capacitatea
ecosistemelor terestre de sechestrare a cca. 30% din
emisiile totale, rezultă că pădurile sunt un rezervor
esențial de carbon (C pool2), a cărui creștere (sink)
depinde în mare parte de măsurile de gospodărire.
Obiectivul principal al Convenției Cadru a
Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice
(UNFCCC, 1992) este de stabilizare a concentrației
GHG din atmosferă la un nivel care să prevină
interferența cu sistemul climatic. Pentru concretiza-
rea acestui deziderat, țările din Anexa I la Convenție
(țările industrializate, cu angajamente de limitare a
emisiilor, printre care și România) au convenit, în
1997, asupra Protocolului de la Kyoto, prin care s-
au angajat să reducă, până în anul 2012, emisiile
GHG cu 5,2%, raportat la anul dc bază 19903.
Cel mai controversat sector GHG din cele pre-
văzute în mctodologiile IPCC (1996) și în formatul
comun dc raportare (CRF)4 este LULUCF, contabi-
1 Cele șase gaze cu efect de seră prevăzute în Anexa A la Pro-
tocolul de la Kyoto sunt: CO2, CH4, N2O, perfluorcarburile (PFC),
ludrofluourcarburile (HFC) și sulfurile hexafluoride (SFs). Prin
aplicarea factorilor de potențial global de încălzite (GWP),
emisiile GHG sunt transformate în echivalenți (CO,eq). Datele
pozitive semnifică emisii iar cele negative semnifică stocări
2 Cele cinci Cpools ale pădurii conform metodologiilor IPCC
sunt: biomasa supraterană (above ground biomass AGB),
biomasa subterană (below ground biomass BGB), materia
organică moartă (dead organic matter DOM), litiera (/i«er)și
componenta organică a solului (soil organic carbon SOC)
3 România a ratificat UNFCCC prin Legea 24/1994 și
Protocolul de la Kyoto prin Legea nr. 3/2001
4 Sectoarele GHG incluse în inventarele anuale sunt: 1) Energia
și transporturile; 2) Industria; 3) Solvenții; 4) Agricultura; 5)
LULUCF; și 6) Managementul deșeurilor
24
lizarea emisiilor de către surse și a sechestrărilor
prin rezervoare (sinks) sub Protocol fiind în conti-
nuă dezbatere. Incertitudinile din sectorul LULUCF
derivă din trei caracteristici principale ale acestuia
(Schlamadinger et al., 2007):
-	Saturația (potențialul biologic al ecosistemu-
lui de a sechestra carbon);
-	Nepermanența (reversibilitatea rezervorului
biologic, de exemplu a lemnului);
-	Efectul antropic (dificultatea de a distinge
influența omului de cea a factorilor naturali).
2.	Pădurile și schimbările climatice
Relația dintre păduri și fenomenul schimbărilor
climatice este una bivalentă. Pe de o parte, pădurile
trebuie să se adapteze noilor condiții de mediu, ca-
racterizate prin încălzirea globală și intensificarea
fenomenelor naturale extreme. Pe de altă parte, prin
capturarea și sechestrarea carbonului din atmosferă,
conduce la atenuarea emisiilor și schimbărilor
climatice.
Cele două componente, deși pot avea efecte di-
vergente (de exemplu, în cazul culturilor intensive
puțin adaptate condițiilor staționalc), trebuie consi-
derate integrat. Așa cum reiese din Raportul IPCC
(2007), opțiunile de atenuare din domeniul forestier,
aflate în general la îndemâna administrației silvice,
pot reduce considerabil emisiile de CO, din sectoa-
rele sursă GHG și pot crește sechestrările (sinks).
Mai mult, măsurile dc gospodărire a pădurilor pot
[...] să asigure sinergii cu măsurile dc adaptare și să
contribuie considerabil la dezvoltarea durabilă, ele-
ment central al Convențiilor de la Rio.
Necesitatea adaptării pădurilor la fenomenul
schimbărilor climatice capătă importanță crescândă
pe agenda politică, acesta fiind și principalul cle-
ment dezbătut de Cartea Verde cu privire la pregăti-
rea pădurilor pentru schimbările climatice (2010).
Raportat la condițiile din România, conform datelor
Agenției Naționale dc Meteorologie, temperatura
medic la începutul sezonului de vegetație a crescut
simțitor pe parcursul ultimelor patru decenii, cu o
maximă de 1°C în regiunile SE. Coroborată cu redu-
REV1STA PĂDURILOR • Anul 125 *2010* Nr. 3
cerea de cca. 25-75 mm a cuantumului precipitațiilor
în sezonul de vegetație (maximă tot în SE) și cu
incidența crescândă a fenomenelor meteo extreme,
adaptarea pădurilor la schimbările climatice devine
un subiect și pe agenda politică internă.
In ceea ce privește componenta de atenuare (mi-
tigatiori), există cel puțin trei căi de acțiune, prezen-
tate în ordinea impactului probabil asupra cuantifi-
cării emisiilor/stocărilor de carbon în sectorul
forestier:
Conservarea „rezervoarelor” constituite din pă-
duri naturale adaptate condițiilor staționate, care
asigură și sinergii cu componenta de adaptare și
biodiversitatea;
Creșterea rezervoarelor, prin extinderea
suprafețelor ocupate de pădure pe terenuri cu bilanț
nefavorabil al carbonului (sol dezgolit de vegetație);
Realizarea de schimburi cu alte sectoare GHG,
de exemplu prin utilizarea în scop energetic a lem-
nului recoltat în condiții de gestionare durabilă a pă-
durilor (care, altfel, s-ar transforma prin descompu-
nere în emisii), pentru substituirea combustibililor
fosili cu factori de emisie mai ridicați5.
3.	Scopul și obiectivele lucrării
Scopul prezentei lucrări este de a prezenta și
analiza regulile actuale și de perspectivă privind ra-
portarea și contabilizarea emisiilor din sectorul
LULUCF, prin prisma situației silviculturii din Ro-
mânia. Funcție de datele actuale și de proiecțiile cu
privire la emisii-stocări din sectorul LULUCF, se
vor analiza căile de acțiune pentru păstrarea capaci-
tății de sechestrare a carbonului de către pădurile din
România, precum și reflectarea acestui aspect în inven-
tarele GHG și rapoartele înaintate UNFCCC și UE.
4.	Material și metodă
Contextul internațional în care prezenta lucrare
se încadrează sunt tratatele și documentele oficiale
adoptate în cadrul UNFCCC și Protocolului de la
Kyoto. Documente de poziție a României și UE în
3 Conform draflului Planului Național de Acțiune pentru
Energia din Surse Regenerabile (2010-2020), atingerea unui
aport de energie din biomasa forestieră de 1.800 ktep în 2020
(în creștere de la 1.320 ktep în 2006) ar corespunde unui sfert
din procentajul de 24% energii regenerabile asumate de
România prin Directiva 28/2009
cadrul negocierilor cu privire la regimul internațional
privind schimbările climatice post-2012, precum și
forma actualizată a documentelor de negociere,
completează regimul internațional privind schimbă-
rile climatice.
în ceea ce privește aspectele tehnice și metodo-
logice, o importanță deosebită au metodologiile IPCC
de elaborare a inventarelor naționale GHG, revizui-
te în 1996 și 2006, precum și ghidurile de bune prac-
tici pentru gestionarea incertitudinilor. Aplicarea
metodologiilor IPCC în interesul prezentului studiu
s-a făcut pe baza inventarelor forestiere naționale, a
inventarelor naționale GHG (NIR, 2009), precum și
a altor documente de sinteză a datelor forestiere.
Aceste date au fost analizate și interpretate prin me-
tode cantitative (analiza seriilor de timp) și calitati-
ve, rezultând concluziile prezentate mai jos. Pentru
asigurarea consistenței metodologiei și validității
rezultatelor, acestea au fost raportate la studiile fă-
cute până în prezent, la nivel european și
internațional, cu privire la metodele de contabilizare
din sectorul LULUCF.
5.	Rezultatele aplicării regulilor actuale de
contabilizare
Conform inventarelor naționale de estimare a
emisiilor GHG întocmite sub UNFCCC, cantitatea
medie anuală a carbonului sechestrat de către pădu-
rile României este de cca. 38 Mt CO2eq, reprezen-
tând cca. 18% din emisiile totale GHG la nivelul ul-
timilor ani (NIR, 2009). Carbonul sechestrat de că-
tre păduri nu este însă dedus din cantitatea totală a
emisiilor, ci evidențiat separat în inventare.
Raportarea emisiilor din sectorul LULUCF sub
Protocol, obligatorie începând cu 2010 (corespun-
zătoarele anului 2008), este sensibil diferită față de
raportarea sub UNFCCC, pe de o parte prin meto-
dologie, în sensul că raportarea sub Protocol recla-
mă un nivel de dezagregare a datelor mai mare (de
exemplu, se cere identificarea suprafețelor de teren
afectate de schimbarea categoriei de folosință) și o
precizie mai ridicată (de exemplu, se cere demon-
strarea că Cpools considerate constante nu se com-
portă ca surse GHG), iar pe de altă parte prin faptul
că rezultatele acestui exercițiu se aplică cantității to-
tale de emisii atribuită României în cadrul perioadei
de angajament (AA). Conform art. 3 al Protocolului,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
25
în fiecare an al perioadei de implementare (2008-
2012) statele din Anexa 1 la UNFCCC au datoria ra-
portării si contabilizării:
-	obligatorie a emisiilor corespunzătoare acti-
vităților prevăzute la paragraful 3.3, și anume: îm-
păduriri {qfforestation A), reîmpăduriri (reforestati-
on R) si defrișări (deforestation D), însumat ARD;
-	selective a activităților prevăzute la paragra-
ful 3.4, din care RO a ales: gospodărirea pădurilor
{forest management FM) și revegetarea (revegetati-
on R)6.
Pentru primul an al perioadei dc angajament sub
Protocol (2008), au fost centralizate și transmise
Agenției Naționale pentru Protecția Mediului, res-
ponsabilă cu întocmirea inventarelor GHG, urmă-
toarele date aferente perioadei 1990-2008 pentru ra-
portarea conform Protocolului de la Kyoto:
Împăduriri/reîmpăduriri (A/R): 28.875 ha;
-	Defrișări (D): 7.688 ha;
-	Gospodărirea pădurii (FM): aplicabilă pe toa-
tă suprafața pădurilor (6.314.700 ha);
-	Revegetare (R): 7.054 ha.
Metoda dc contabilizare a emisiilor/stocărilor
din activitățile ARD și FM este de tipul „brut-net cu
plafon” („gross-net with cap”), iar pentru R de tipul
„net-net”. In general, calculul de tip brut-net permi-
te contabilizarea anuală a creșterii smA-ului7, iar du-
6 Modalitățile de contabilizare a emisiilor din sectorul
LULUCF au fost stabilite prin Acordurile de la Marakech
(Decizia 16/CMP1/2OO5). Deosebirea dintre împăduriri și
reîmpăduri constă în estimarea perioadei în care suprafața de
teren în discuție nu a fost ocupată cu pădure, și anume ultimii
50 de ani pentru împăduriri (A) și până cel mai târziu în 1989
pentru reîmpăduriri (R). Activitățile raportate sub ARD sunt
datorate schimbării categoriei de folosință a terenului și implică
păstrarea acesteia pe toată perioada de angajament (2008-
2012). Revegetarea implică lucrări de instalare a vegetației
forestiere care nu se încadrează în categoria „împăduriri”, cum
sunt perdelele forestiere, aliniamentele de arbori, etc.
7 Metodele IPCC de evaluare a volumului masei lemnoase, și
implicit a carbonului din pădure, sunt de tipul:
1. „Gain-loss”, care fac diferența între ceea ce se acumulează,
prin creștere, în biomasă, și ceea ce se pierde prin recoltă:
are avantajul că este expeditivă și dezavanatjul că
utilizează valori standardizate, aplicate ani la rândul la
aceleași date privind suprafața, volumul pe picior, etc.
2. „Stock-change”, care calculează diferența în stocul de carbon
acumulat in biomasă între două date de referință. Are avan-
tajul că este mai precisă, însă necesită inventare forestiere,
în condițiile în care IFN se întocmesc la intervale mai mari
de timp, în practică, la elaborarea inventarelor GHG
anuale, se utilizează adesea metode combinate.
pă efectuarea unor compensări între aceste activități
(de exemplu, emisiile rezultate din D, în cazul în ca-
re nu pot fi compensate integral de stocările prin
AR, pot fi compensate în limita a 9 Mt C/an, din ac-
tivitatea FM), acestea sunt raportate și contabilizate
în limita convenită prin Decizia 16/CMP1/2005,
anume 1.1 Mt C/an (x 44CO2/12C = cca. 4
MtCO2eq). Calculul de tip net-net sc bazează, în ge-
neral, pe aceleași metode de estimare a carbonului
emis/sechestrat, însă presupune compararea valorii
din anul dc angajament cu cea din anul de referință
(1989 pentru România).
Așa cum rezultă din raportul transmis de
România către Secretariatul UNFCCC (2010), nu
dispunem la acest moment de rezultatele aplicării
metodologiei descrise mai sus la datele forestiere
existente. Având în vedere însă suprafețele mici de
teren corepunzătoare activităților ARD și R, compa-
rativ cu cele corespunzătoare activității FM (care re-
prezintă, astfel, activitatea „cheie” în cadrul
LULUCF), putem prognoza că, din valoarea dc 38
Mt CO2eq înscrisă în NIR sub UNFCCC, se vor pu-
tea raporta și contabiliza cei 4 MtCO2eq/an negociați
sub Protocol. întrucât România a ales contabilizarea
la finele celor 5 ani de angajament, 5x4 =20
MtCO,eq vor putea fi deduși din AA calculată în
2007 (cca. 1,65%). Având în vedere nivelul de cca.
60% al emisiilor actuale față dc anul dc referință,
România va atinge ținta individuală conform
Protocolului (- 8% față de 1989). O situație mult di-
ferită este așteptată însă pentru perioada post-2012.
6.	Metode alternative de contabilizare în
discuție
Regulile dc contabilizare a emisiilor din secto-
rul LULUCF au fost deosebit de controversate în
negocierea Protocolului de la Kyoto și a Acordurilor
de la Marrakech și continuă să fie și în prezent, con-
siderându-se că nu reflectă întocmai balanța carbo-
nului în ecosistemele terestre și nu oferă suficiente
stimulente pentru creșterea rezervoarelor. împreună
cu tratamentul surplusului de AAUs în perioada
post-2012, sunt adesea catalogate ca principale peri-
cole la asigurarea integrității dc mediu a Acordului
post-Kyoto. Comisia Europeană (2010) estimează
că aplicarea, ipotetică, nerestricționată a metodei de
contabilizare brut-net (Iară plafon sau factor de re-
26
REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 125 • 2010 • Nr. 3
ducer), ar conduce la contabilizarea unei reduceri a
emisiilor GHG de până la 10% din emisiile totale,
dificil de justificat prin măsurile de management fo-
restier întreprinse.
Prin Foaia de parcurs adoptată la Bali în 2007
pentru negocierea Acordului post-Kyoto, s-a conve-
nit asupra discutării unor metodologii alternative de
contabilizare a emisiilor din sectorul LULUCF. In
negocierile care au precedat și urmat Conferinței
ONU privind Schimbările Climatice de la
Copenhaga (2009), extrem de sensibile s-au dovedit
extinderea obligativității raportării/contabilizării
asupra mai multor activități și categorii de terenuri,
tratamentul calamităților naturale (cazuri de forță
majoră), al carbonului sechestrat în produse durabi-
le din lemn și, nu în ultimul rând, metodele de con-
tabilizare pentru activitatea FM. De altfel, majorita-
tea opțiunilor inițiale cu privire la aceste puncte de
pe agendă sunt în continuare pe masa negocierilor,
așa cum rezultă din raportul Grupului de Lucru pri-
vind Angajamentele Viitoare ale Statelor din Anexa
I, conform Protocolului de la Kyoto (AWG-KP,
2010). Metodele propuse pentru contabilizarea
activității FM sunt, în principal:
Brut-net cu factor de reducere, care implică cal-
culul în anul de angajament, cu factor de reducere la
un nivel similar plafonului aplicat în prezent (cca.
85%), pentru a reduce efectele distribuției pe clase
de vârstă, ale calamităților naturale, etc.;
Net-net (bar), similară metodei aplicate în pre-
zent pentru activitatea „revegetare”, care implică
1980	2008
“Brut-net cu factor de reducere”
1989	1998
“Net-net” (“bar”)
• “bar”', diferențele (1 +; 2 -) se contabilizează ca atare
• “iar cu interval asimetric”'. + devine 0, - se contabilizează
• “bar cu interval simetric”'. < +/-20% devine 0
Fig. 1: Reguli de contabilizare LULUCF (FM)
scăderea din bilanțul emisiilor pe anul de angaja-
ment a celui din anul de referință;
Bar cu interval („ bând”), care prevede un inter-
val în interiorul căruia emisiile nu se contabilizează,
pentru a contracara eventualele scăderi de sink, și
care poate să fie:
Simetric, corepunzător aplicării unui procent
(cca. 20%), atât în sensul de „credit”, cât și de „debit”;
Asimetric, corespunzător reducerii la zero a unei
eventuale scăderi a sm^-ului.
In figura de mai jos sunt prezentate schematic
metodele propuse, precum și posibilele implicații
asupra situației din România. Pe lângă raportarea la
anul de referință, o diferență majoră între metodele
de tip brut-net și net-net este faptul că, în timp ce
pentru prima, efectul HWP, al calamităților și clase-
lor de vârstă sunt reflectate de factorul de discount,
acestea se contabilizează separat în cazul celei de-a
doua. Mai mult, se consideră că metodele de tip net-
net au capacitatea de eliminare a efectelor factorilor
naturali, altfel spus au o capacitate sporită de evi-
dențiere a impactului antropogcnic (Schlamadinger
et al., 2007). Alte aspecte de luat în considerare sunt
dificultatea previzibilă a negocierilor cu privire la
stabilirea factorilor de reducere sau a intervalului
asimetric, riscul de neconformare (non-compliance)
în cazul metodelor net-net, dar și posibilitățile de
formare, prin intervalele propuse de acestea, a unor
domenii neacoperite de inventarele GHG („loopho-
les”). Aceasta reprezintă principala critică formula-
tă de organizațiile
negu vemamentale.
Este de înțeles
poziția statelor din
Anexa I față de nece-
sitatea ilustrării, prin
inventarele GHG, a
capacității de seches-
trate a carbonului de
către pădure, în sen-
sul că sechestrarea prin
rezervor (sink) bio-
logic să nu devină,
odată cu apl icarca me-
todei de contabiliza-
re, sursă de emisii.
Mai mult, acestea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
27
sunt interesate să susțină, în cadrul metodelor de tip
net-net, perioade/ani de referință corepunzătoare
unui nivel mai ridicat al emisiilor (respectiv mai re-
dus al stocărilor). Pe parcursul negocierilor în ca-
drul UE, s-a constatat că puținele state care au ra-
portat creștere de sink in perioada 1990-2008 (exem-
plu notabil Franța), preferă metoda de tip net-net, cu
perioadă de referință în trecut. Conform documen-
tului de poziție depus de Președinția suedeză în ca-
drul Conferinței de la Copenhaga, majoritatea state-
lor membre au înregistrat însă o descreștere a sink-
ului în ultimii ani și prevăd o descreștere și în peri-
oada 2013-2020, astfel încât preferă metoda brut-
net, alternativ net-net cu perioada de referință în vi-
itor (Jbrward-looking baseline”), conform unui
scenariu de tip „business as usuaV (BAU).
în tabelul de mai jos sunt prezentate datele pe
baza cărora poate fi fundamentată opțiunea pentru ur-
mătoarea perioadă de angajament. In baza scenariu-
lui JRC pentru perioada post-2012, sink-\A pădurilor
României ar urma să scadă comparativ cu perioada
trecută. Prin urmare, în ipoteza adoptării metodei de
contabilizare net-net, pădurile României ar fi tratate
ca sursă de emisii (+), fapt care trebuie evitat.
Tabelul 1
Situația actuală și proiectată a stocării carbonului în
pădurile României
An/perioadă NIR NIR Prognoza JRC Prognoza JRC
de referință 1989 1990-2007 2008-2012	2013-2020
Bilanț Mt _ 3	3	_34 173	52
CO2eq/an
în scopul reflectării în inventarele GHG a
capacității biologice de stocare a carbonului de către
păduri, România poate să susțină aplicarea în conti-
nuare a metodei brut-net cu factor de reducere
(având efect similar plafonului actual). în ipoteza
destul de probabilă însă a adoptării metodei net-net
cu referință în trecut. România va trebui să susțină
un interval simetric de cca. 7.0 Mt CO2 eq/an (cca.
+/- 20% din sink), pentru a elimina posibilitatea
contabilizării de emisii în perioada post-2012.
Trebuie precizat că, în această situație, este impro-
babilă raportarea de sink din activitatea FM, care va
fi astfel redusă la zero. Un efect asemănător îl va
avea și adoptarea intervalului asimetric.
In ipoteza menținerii proiecției JRC și adoptării
referinței în viitor, în cazul aplicării unor măsuri de
gospodărire adecvate, România ar putea permite
contabilizarea de sink. Comparativ cu referința în
trecut însă, aceasta se bazează, în principal, pe efor-
tul depus în cadrul perioadei de angajament nu și pe
schimbările structurale (pe specii, clase de vârstă,
fond de producție, etc.) înregistrate începând cu
anul de referință.
în baza bunei tradiții privind precomptarea, din
posibilitatea anuală, a volumului de lemn rezultată
din calamități naturale, România a susținut conside-
rarea acestora ca probleme de management (contro-
labile). O astfel de poziție va fi însă dificil de susținut
în cadrul UE, și cu atât mai mult în negocierile cu
state precum Canada sau Australia, afectate de ata-
curi de insecte sau incendii de pădure pe milioane
de hectare anual.
Tabelul 2
Carbon stocat în HWP (în Mt CO2eq) în România
An de referință	1990	1994	2000	2004	2006
PA	584	1,955	90	-1,451	-1,473
SCAD	-360	1,526	1247	486	-49
Pentru perioada post-Kyoto se prevede și conta-
bilizarea separată a carbonului stocat în produse du-
rabile din lemn (HWP), calculate iterativ funcție de
volumul masei lemnoase stocată anual în HWP și de
durata medie de viață a acestora. în condițiile în ca-
re HWP a scăzut constant din 1990 până în 2000,
conform datelor JRC incluse în documentul de
poziție al UE pentru Conferința de la Copenhaga,
este mai favorabilă pentru România prima abordare,
PA (producție totală) față de SCAD (producție mi-
nus exporturi), precum și un an de referință mai re-
cent. Având în vedere valorile mult mai mari cores-
punzătoare activității FM, este important ca aceasta
din urmă să fie urmărită cu prioritate în negocieri.
Tabelul 3
Posibile scenarii privind metoda de contabilizare a
emisiilor din activitatea FM după 2012		
Scenariu posibil	Mt CO2eq	Observații
Brut-net cu plafon/factor de reducere (cca. 85%)	-4	Sink
Net-net fără interval, cu an de referință 1989	+6	Sursă!
Net-net cu interval simetric (20%), indiferent de an/perioadă de referință	0	
Net-net cu interval asimetric, indife- rent de an/perioadă de referință	0	-
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
în tabelul 3 sus este prezentată o recapitulare a
efectului adoptării metodelor propuse pentru conta-
bilizarea emisiilor/stocărilor din activitatea de gos-
podărire a pădurilor (FM), asupra inventarelor
naționale GHG, având ca referință datele prezentate
anterior. Cele două extreme (favorabilă, respectiv
nefavorabilă), înscrise la primele două poziții, se re-
găsesc încă în textul de negociere, însă adoptarea
uneia dintre acestea pare din ce în ce mai puțin pro-
babilă. în cazul adoptării unui interval simetric sau
asimetric, este dc așteptat ca România, ca și alte sta-
te, să nu mai poată raporta stocări din activitatea
FM. astfel încât activitățile de schimbare a categori-
ei de folosință a terenului (ARD) devin decisive
pentru efortul de limitare/rcduccrc a emisiilor în pe-
rioada post-2012, în sectorul LULUCF.
7.	Discuții
Există deja informații care ne pot conduce la
ipoteza că proiecțiile JRC privind scăderea sin/c-ului
din pădurile României în perioada 2012-2020 ar pu-
tea fi invalidate. Din rezultatele intermediare ale
1FN aflat în lucru în prezent rezultă o creștere sem-
nificativă atât a suprafețelor de pădure cât și a volu-
mului pe picior al acestora, comparativ cu datele din
inventarul trecut. Această depășire a proiecțiilor JRC
se va putea realiza pe baza:
-	Păstrării în limitele actuale și sub valoarea
creșterii a recoltelor anuale dc lemn din pădure,
chiar și în condiții de creștere a consumului dc ener-
gie regenerabilă (inclusiv biomasă forestieră);
-	Deficitului de arborete din clasele de vârstă
pre-exploatabile, care va limita recoltele anuale, dar
va susține creșterea curentă;
-	Suprafeței considerabile a pădurilor aflate sub
regim special dc protecție (cca. 31% din pădurile
României, conform NBSAP 2010);
-	Extinderii naturale a pădurilor ca urmare a
scăderii șeptelului și activității din agricultură, in-
clusiv în așa-numitele pășuni împădurite.
Scenariile prezentate mai sus cu privire la rolul
sectorului forestier în atenuarea emisiilor GHG tre-
buie considerate în contextul general al angajamen-
tului UE privind reducerea emisiilor cu 20% până în
anul 2020, raportat la 1990, conform Pachetului le-
gislativ energie-schimbări climatice8. Dacă, pentru
8 Directivele 2009/28-31/EC
perioada de angajament sub Protocolul de la Kyoto,
atingerea țintei individuale de reducere a fost înles-
nită decisiv de scăderea majoră a activității în agri-
cultură, industrie, sectorul energetic, din perioada
de tranziție, atingerea țintelor convenite la nivelul
UE, până la ajungerea la un acord privind regimul
climatic internațional post-Kyoto9 reprezintă o sar-
cină mult mai dificilă. Aceasta cu atât mai mult cu
cât, prin Pachetul energie-schimbări climatice, au
fost adoptate pentru sectoarele eligibile sub Schema
UE de Tranzacționare a Emisiilor (ETS) reduceri de
emisii față dc anul comun de referință 2005 (cores-
punzător unui nivel mult mai redus de emisii față de
anul de referință 19X9 negociat de România prin
Protocol), în condițiile unui trend ascendent al emi-
siilor, actual și de perspectivă.
8.	Concluzii și recomandări
Actualizarea datelor forestiere, prin finalizarea
1FN prevăzută pentru anul 2011, bazat pe date culese
din suprafețe de probă în care sunt măsurați un număr
considerabil de indicatori calitativi și cantitativi. De
asemenea, e nevoie de studii cu privire la bilanțul
carbonului în suprafețele de pădure și în cele afecta-
te de schimbarea naturii de folosință (împăduriri,
defrișări), corespunzătoare condițiilor din România;
întărirea colaborării dintre unitățile de cercetare
în domeniul silvic și cele responsabile de întocmi-
rea inventarelor GHG, pentru realizarea lor la un ni-
vel calitativ corepunzător controlului făcut de
experții revizori atestați UNFCCC;
Susținerea în negocieri a acelor metode de con-
tabilizare care să reflecte capacitatea actuală și de pers-
pectivă a pădurilor României de stocare a carbonului;
Păstrarea restricțiilor cu privire la scoaterile din
fond forestier, foarte nefavorabile cu privire la
bilanțul carbonului;
Susținerea, prin programele și fondurile exis-
tente10, a lucrărilor de împăduriri, întrucât piața ac-
tuală a carbonului, restrictivă cu privire la sectorul
’ Negocierile cu privire la acordul global cu caracter juridic
obligatoriu, care să substituie Protocolul de la Kyoto, nu au fost
încheiate în cadrul Conferinței de la Copenhaga. Cele două
grupuri de lucru (AWGs) vor continua activitatea până la
Conferința ONU privind Schimbările Climatice de la Cancun,
Decembrie 2010.
10 Fondul de Ameliorare a Fondului Funciar, Fondul de Mediu,
Măsura 221 din PNDR 2007-2013, alocațiile bugetare, bugetul
Regiei Naționale a Pădurilor, bugetele consiliilor locale, etc.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
29
LULUCF11, nu acoperă în totalitate costurile de in-
stalare și întreținere a plantațiilor. Pentru a nu ac-
centua conflictul tradițional dintre folosința agricolă
și silvică a terenului, este de preferat extinderea pă-
durilor pe terenuri mai puțin apte agriculturii inten-
11 în cadrul mecanismelor flexibile sub Protocol (JI - Joint
Implementation, CDM - Clean Development Mechanism), sunt
eligibile pentru obținerea și tranzacționare creditelor de carbon
doar activitățile AR
Bibliografie
ICAS, 2009: Inventarul Forestier Național.
Referat Parțial 2009.
IPCC, 1996: Revised 1996 Guidelines for
National Greenhouse Gas Inventories.
IPCC, 2007: Climate Change 2007: Synthesis
Report. An Assessment of the Intergovemmental Panel
on Climate Change.
European Commission, 2009: Commission
non-paper for the 23 September COREPER discussion:
Accounting rules for Land Use, Land Use Change and
Forestry (13463/09 Annex).
European Commission, 201 0: International
Climate Policy post-Copenhagen: Acting now to reinvi-
gorate global action on climate change. Brussels
9.3.2010, COM (2010) 86 final.
European Commission, 2010: Green Paper
on Forest Protection and Information in the EU: Preparing
forests for climate change. SEC (2010)163 final. Brussels.
GEF, UNDP, 2010: Strategia Națională pentru
Biodiversitate și Planul de Acțiune. Draft, martie 2010.
Ministry of Environment, National
Environmental Protection Agency, 2009:
Romania’s Green House Gas Inventory 1990-2007.
National Inventory Report, March 2009.
Ministerul Mediului și Pădurilor, Direc-
ția Păduri și Dezvoltare Forestieră, 2010:
Componenta Biomasa Forestieră din Planul Național de
Acțiune pentru Energia din Surse Regenerabile. Draft 1.
Schlamadinger B., Bird N., Johns T.,
Brown, S., Canadell J., Ciccarese L.,
sive (terenuri degradate);
Promovarea de măsuri de gospodărire a păduri-
lor favorabile capturării continue și sechestrării car-
bonului, inclusiv protecția pădurilor pluriene con-
duse prin tratamente intensive, care asigură sinergia
cu componenta de adaptare, precum și atingerea al-
tor obiective de dezvoltare durabilă, cum este con-
servarea biodiversității.
Dutschke M,, Fiedler J., Fischlin A.,
Fearnside P., Forner C., Freibauer A.,
Frumhoff P., Hoehne N., Kirschbaum
M.U.F., Labat A., Marland G., Michaelowa
A., Montanarella L., Moutinho P., Mur-
diyarso D., Pena N., Pingoud K., Rakon-
czay Z., Rametsteiner Z., Rock J., Sanz
M.J., Schneider U.A., Shvidenko A.,
Skutsch M., Smith P., Somogyi Z., Trines
E., Ward M., Yamagata, Y., 2007: A synopsis
of land use, land-use change andforestry (LULUCF) un-
der the Kyoto Protocol and Marrakech Accords. En-
vironmental Science & Policy 10 (2007), 271-282.
Swedish Presidency of the European
Union, 2009: InformaiSubmission by Sweden on be-
halfof the European Union and its Member States on da-
ta on Forest Management. Brussels, 14th of December
2009.
U N F C C, 2 0 0 5: Decision 16/CMP1, Land use,
land-use change and forestry. FCCC/KP/CMP/2005/8/
Add.3. Report of the Conference of the Parties serving as
the meeting of the Parties to the Kyoto Protocol on its
first session, Montreal 28 November - 10 December
2005.
UNFCCC, 2010: Annex I Parties GHG Inven-
tory Submissions. Supplementary Information under the
Kyoto Protocol: LULUCF tables. 15 April 2010.
UNFCCC, 2010: Report of theAd-hoc Working
Group on Further Commitments for Annex I Parties un-
der the Kyoto Protocol on its tenth session, held in
Copenhagen from 7 to 15 December 2009 (FCCC/KP/
AWG/2009/17, 28 January 2010)
Dr. Dorn Leonard IRIMIE
Expert revizor inventare GHG
Ministerul Mediului și Pădurilor, Direcția Păduri și Dezvoltare Forestieră
E-mail: doru.irimie@madr.ro
Rules for reporting and accounting of GHG emissions in the LULUCF sector.
Implications for the forest policy in Romania
Abstract
Accounting rules for the LULUCF sector were contentious issues in the negotiations on the Kyoto Protocol and the
subsequent Marrakech Accords, as are considered not to thoroughly reflect the actual balance of carbon caused by land
30	REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 •Nr. 3
use change, and not providing sufficient incentives for enhanced anthropogenic sequestration. Within the current
UNFCCC negotiations on the post-2012 climate change internațional regime, alternative methods of accounting for fo-
rest management activity are discussed in connection with the likely implications.
The present paper analyses the current and foreseen accounting rules with reference to the particular situation in
Remania. Official documents, IPCC methodologies, forest-related data and similar studies represent the reference mate-
rial for the study. An important result is that the likely change in accounting rules may lead to a more restricted conver-
sion of the mitigalion potențial of Romanian forests into the GHG inventories, which is more important in the context of
the ambitious targets agreed upon at the EU level. Avenues of political action for furthering the contribution of forests
to tackling climate change are presented in conclusion.
Keywords: LULUCF, GHG emissions, mitigation, accounting rules, forest management
Listă abrevieri
AAUs
AWG-KP
CRF
ETS
GHG
GWP
HWP
IPCC
JRC
LULUCF
NBSAP
NIR
SCAD
UNFCC
Assigned Ammount Units
Ad-hoc Working Group on Further Commitments for Annex I Parties under Kyoto Protocol
Common Reporting Format
Emission Trading Scheme
Greenhouse Gascs
Global Warming Potențial
Harvested Wood Products
Intergovemmcntal Panel on Climate Change
Joint Research Centre of the European Commission
Land Use, Land Use Change and Forestry
National Biodiversity Strategic Action Plan
National Inventory Report
Stock Change of Domestically produced and consumed harvested wood products
United Nations Framework Convention on Climate Change
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 * 2010 * Nr. 3
31
Generating 3D forests for resources inventory
1.	Introduction
Foresters routinely estimate basal area of a stand
by measuring diameters at breast height oftrees wi-
thin a set of sample plots since measuring every tree
in the forest is impractical. The central limit theo-
rem provides the expansion framework from sample
based estimates to stand (i.e., population) parame-
ters. The expansion from sample to population is
complicated as trees are seldom uniformly random
distributed through the stand, often showing a dum-
ping pattem. Similarly, tree diameters do not follow
a uniform random pattem either. Different diameter
curves are being developed to represent the number
of trees in each diameter class, namely the stand ta-
ble. Furthermore, the forest structure varies accor-
ding to the management goals from uneven-aged,
for which the diameter distribution can be described
in the extreme case by the exponențial distribution,
to even-aged, for which the diameter distribution
follow a curve close to the normal distribution, com-
monly the Weibull distribution. Finally, the stand
density can play a significant role in the expansion
from the sample to population, as stand density see-
ms to directly impacts stand homogeneity, some stu-
dios indicating that the increase in number of trees
increases the stand variability (Ohlson and Schel-
Ihaas, 1999; Ozcelik et al., 2008). Consequently,
one could ask whether or not the variation of diame-
ter and tree spațial distribution have an effect on the
accuracy ofthe sample based estimates. Furthermore,
are sample based estimates influenced by the shape
or size of sample plots, besides the trees biometry
and location?
The tradițional method to answer the above
questions would be to find representative stands
(i.e., from spațial, density, structural and diameter
distribution perspective), establish a sampling sche-
me, measurc the trees and compare the results to a
complete inventory of the stand. However, natural
stands do not have a homogeneous tree distribution
throughout the stand consequently the sample could
supply evidence for a different distribution than the
actual stand distribution. Also, measuring tree loca-
tions and mapping the spațial pattem is difficult and
David W. LONG
Bogdan M. STRIMBU
time consuming. Finally, finding representative
stands from both distributional and spațial perspec-
tive can be challenging and could make difficult the
assessment of all the density/spațial association/dia-
meter combinations of practicai interest. With the
advent of high speed computers having large memo-
ry, the development of spatially explicit tree depen-
dent forest representations has become possible on
personal computers, without the need of accessing
large mainframes. Virtual forests can be created to
represent and simulate any natural forest situation,
specifically diameter distribution and spațial associ-
ation. Overlaying the virtual forests with polygons
representing the shape and size of the sampling unit
one can perform a virtual sampling on the computer
generated forests. Therefore, to investigate the effect
of the shape and size of the sampling plot on para-
meter estimates and the impact of the density, spați-
al and diameter distribution of trees on these estima-
tes the authors embraced the computer generation of
stands. The objective of the paper is to present a
computer algorithm that could be used to generate
pure stands having preset parameters as well as di-
fferent sampling method used for estimation, more
specifically the size, shape and layout of the sampli-
ng design.
2.	Methods
To model pure stands having different densities,
diameter distributions and spațial repartition we ha-
ve used a factorial design with three factors. The
first factor, representing the density, expressed as
number of trees per hectare had five levels (200,
400,600 800 and 1000), the second factor, represen-
ting the diameter distribution, was described using
eight sets of the three parameters a, p, v, required
by the Weibull distribution, while the third factor,
representing the degree of tree association or clum-
piness, had three levels, one indicating no clumps,
one indicating significant grouping (i.e., 4 clumps/
ha) and one intermediate grouping (i.e., 8 clumps/
ha). The method used to generate the 3D stands (i.e.,
describe the location (x and y) as well as the magn i-
tude of an attribute of interest, in this case diameter
32
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 *Nr. 3
at breast height (dbh)) follows a sequential path wi-
th three steps:
Generate the location of the trees in a stand as-
surning that there is no spațial association between
the trees.
If there is a spațial association between trees,
then group the trees using the approach of Wang et
al. (2009). The resulted forest, obtaincd by the gro-
uping algorithm exhibit a clumped landscape.
Associate a value to each dbh of the trees accor-
ding to a preset distribution. In the present research
eight Weibull distributions where used to represent
possible temporal and dimensional stages of a stand.
In eventuality that sampling is of interest then a
fourth step is required: namely, the ovcrlapping of
the generated stand with the sampling scheme.
To ensure the gencrality of the results, each
combination of the factorial design was generated
for a 100 ha stand. The size of the stand was recom-
mendcd as accommodating both the management
perspective, for which a stand is commonly less
than 60 ha, and the unbiased requirement (i.e., lar-
ger populations are more accurate describcd by the
theoretical distributions). Additionally, for each ca-
se of the factorial design, 10 replications wcre per-
formed to fulfill the randomness requirement need
for further statistical analyzes. The sample size was
selected as 49 regardless the sampling scheme, size
that guaranties that the estimates have a sampling
error less than 10% and a confidence level of 95%.
Conscqucntly, a set of 1200 stands (i.e., 5 stand den-
sities x 8 Weibull distribution sets of parameters x 3
degree of association x 10 replications) were gene-
rated. The stands were created using ArcGIS 9.3
(ESRI, 2009) and the statistics were computed using
SAS 9.1 (SAS Institute, 2008).
DBH distribution
A variety of distributions are used to describe
the dbh distribution, distribution ranging from ex-
ponențial to normal or Johnson SB. However, the
most popular distribution used to represent the dbh
distribution is the Weibull distribution as, depen-
ding on the parameters, could interpolate from ex-
ponențial (|3=1), to Rayleigh (0=2) and rclatively
normal (0>3), (Bailcy and Dell, 1973; Little, 1983;
Maltamo et al., 1995; Nanang, 1998; Zhang,
2006). The Weibull distribution with three parame-
ters was used to describe the stand dbh, as provides
greater flexibility and adjustment to the real forests
than the Weibull distribution with two parameters.
The objective of the study was not to identify the
distribution that best describe a stand, but to genera-
te 3D stands that could be used for gencralization of
the proposed methodology; situation recommen-
ding the usage of the three -parameters Weibull dis-
tribution. The probability density function for
Weibull distribution of the random variable
x>0 is (Ross 2006);
/w=

a
where a is the scale parameter, p affects the sha-
pe of the curve, and n impacts the location of distri-
bution curve (i.e., position of the mean on the
abscissa)
The first two moments of the Weibull distributi-
on are:
// = ^xr(i+-)+v (2)
a
2
a2=^2xF(l + -)-(A-v)2 (3)
a
where T is the gamma function determined as
00
r(x) = ^e-‘dt
o
Figures 1 and 2 show how the Weibull distribu-
tion changes with changes in a and p, while v = 0.
Figure 1. Frequency distribution of tree diameters
according to the Weibull distribution with varying
values of « and fixed 0=1.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
33
Figure 2. Frequency distribution of tree diameters
according to the Weibull distribution with fixed a=3
and varying va lues of 0.
Weibull distribution has a great flexibility in re-
presenting natural stands, but can not address irre-
gular diameter frequency distributions such as mul-
timodal structurcs or highly skewed shaped diame-
ter distributions (Zhang and Liu, 2006). The value
of a and p can be interpreted as follows:
-	A value of a < 1 indicatcs that most of the
trces have a dbh close to 0 (the distribution is open
to the left, meaning that a decrcasc in dbh increases
dbh probability).
-	A value of a >1 indicates that the mean of the
dbh distribution is significantly largcr than 0, and the
skcwness of the distribution decreases as a increases.
-	As the value of p increases, the kurtosis de-
creases, therefore the dbh range increases.
Figure 3. Frequency distribution of tree diameters
according to the Weibull distribution with constant a
and p parameters and varying 0.
The third parameter from the Weibull distributi-
on shifts to the right the entire distribution and helps
describe stands with larger dbh. The increases
in v practically translates the Weibull distribution
described by specific a and P, and v = 0, wi-
th v units, as shown in the Figure 3.
The Weibull distributions showing the diameter
ranges and frequencies are displaycd in Figure 4.
Figure 4. Diameterdistributions ofWeibuIl-generated
forests ranging from young to old stands.
Procedures
The Cartesian coordinates of each tree were de-
termined by randomly assigning values between 0
and 1000 to each tree within a square with side 1000
m (i.e., the virtual stand has 100 hectare), onc value
being the abscissa, x, and the other one the ordinate,
y. The details of the procedure arc presented in
Figure 5.
Variables
x	& y: x,y location of tree center (on a 1 me-
ter grid)
Tract width: 1000 meters, height: 1000
meters
Total_number_trees: tree_density(trces per
hectare) x number_hectares
Minimum_Tree_Diameter: 1
MaximumTreeDiameter: 100
Weibull parameters: a, p,v
REVISTA PĂDURILOR *Anul 125 • 2010 • Nr. 3
34
Repeat
Generate random numbers between 1 and
1000 for x and y
If a tree does not already exist at this
location
Assign the coordinate to the tree
Generate a random number between
Minimum_Tree_Diameter and
Maximum_Tree_Diameter for
Diameter
(minimumTreeDiameter can not be less
than the 0 value of the Weibull function)
Calculate the Weibull value for this
Diameter
Repeat
Generate a random number (Rând)
between 0 and 1
If the Weibullvalue > Rând then
Assign the Diameter to the tree
Until a diameter is assigned
Until total_number_trecs are located
Figure 5. The algorithm used to generate a random
forest (i.e., forest with no degree of association
between the trees)
The forest obtained using this procedare is a fo-
rest that presents no trees association, either bilate-
ral or multilateral. Tree diameters were assigned va-
lues according to Weibull distribution, The set of
three parameters defining the three-parameters
Weibull distributions used to describe the dbh distri-
bution were [.5,4,0J [3,4,0] [5, 10, 0] [3,4,10] [5,
10, 10][3,4, 20] [3,4, 30] [3, 4, 40], where the first
value is a, the second is Ș and the third is v.
Tree Clumping
The stands created with the previous algorithm
exhibit a random distribution oftrees. Since natural
stands often display a clumped characteristic due to
competition, tree dependence, and harvesting pat-
tems a second algorithm was dcveloped to create
clumped forests for each of the Weibull distributi-
ons and tree densities listed above.
Clump centcrs were created randomly across
the 100 hectare virtual stand to serve as “drawing
points”. Whcn the x-y coordinate of each tree is
created, it is moved a random amount toward the
ncarest clump center as described by (Wang et al..
2009). The algorithm used to create clumping is
presented in Figure 6.
Generate randomly spaced clustering centers
Repeat
Generate the x and y coordinates for a tree
Generate a diameter using the Weibull
function
Calculate the distance of this x,y point to
the nearest clumping center
Multiply this distance by a random num-
ber between 0 and 1 to establish a
New coordinate for the trec center relative
to the clumping center
If the distance to the nearest exis-
ting tree > 1 meter
Assign this coordinate and diame-
ter to the tree
Until all trees have been placed
Figure 6. The algorithm used to develop stands with a
certain degree of association between the trees
One of the weaknesses of the algorithm dcvclo-
ped by Wang et al. (2009) is that it supplies biased
results; the bias increasing with the reduclion in the
surface of the generated stand. The bias resulted by
moving the position of the tree toward the closest
clump center. Therefore, trees that are at the edge of
the generated surface will be most likely moved to-
ward the center of the surface, rcducing the number
of trees that should represent the edge area.
Assuming that the edge area has a width of 50 m, as
determined by Redding et al. (2004), then the bias
could lead to results largcr with 20qV7-4x502
^-2(W4+4x502
than the actual values (where A is the area in m2 of
the generated stand), which for A=106 m2 (i.e., 100
ha) is 19%. However, the bias should be formally
determined, not only the upper limit (i.e., the previ-
ous formula).
3.	Results and Discussion
Generation ofthe 1200 stands usingArcGIS 9.3
proved to be unsuccessful, as besides programming
the memory allocation played a significant role. As
a result, the stands with 1000 trees/1ia were not ge-
nerated with ArcGIS which constantly crashed the
computers. Altematively, the 1000 trecs/ha stands
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 * 2010 • Nr 3
35
were created using Visual Basic. For the generation
of 1200 stands 72 million trees were created. The
dbh mean and vâri ance of the generated stands fit
the expected values computed using the fortnulas 2
and 3 and prcsented in Table 1.
Table 1.
Theoretical and generated means and variances of dbb
a	0	V	Mean		Variance	
			Theoretical	Rangc of generated stand	Theoretical	Range of generated stand
0.7	8	0	10.13	10.11 -10.16	219.32	217.1-220.81
5	10	0	9.18	9.17-1.19	4.72	4.70-4.74
5	10	10	19.18	19.16-19.2	4.72	4.71 -4.74
3	4	0	3.57	3.55-3.59	1.68	1.66-1.70
3	4	10	13.57	13.55 - 14.0	1.68	1.66 1.70
3	4	20	23.57	23.56-23.58	1.68	1.67 1.69
3	4	30	33.57	33.56-33.58	1.68	1.67-1.69
3	4	40	43.57	43.56-43.58	1.68	1.67-1.69
The results from Table 1 shows that generating
stands using the proposed procedures supplies valid
data for the subsequent investigations based on the
generated data. Visually, the effect of the three
dumping strategies (i.e., no clumps, 400 clum-
ps/100 ha and 800 clumps/100 ha) reveals the con-
formity with real stands (Fig. 7).




WO rho*-^

11X1C Imn, n
Figure 7. The 100 ha stand with no dumping, 400
dumps and 800 clumps.
4.	Conclusion
A project of this size requires significant com-
References
Bailey, R.L., Dell, T.R.,	1973:
Quantifying diameter distributions with the Weibullfunc-
tion. Forest Science 19, pp. 97-104.
ESRI, 2009. ArcGIS 9.3.1. ESRI, 380
New York St, Redlands, CA 92373.
L i 111 e, S.N., 1983: Weibull diameter distribu-
tions for mixed stands of western conifers. Canadian
Journal of Forest Research 13, pp. 85-88.
Maltamo, M., Puumalainen, J., Paivi-
nen, R., 1995: Comparison of beta and Weibull dis-
puter memory resources, as data files with millions
of records are generated. The final data set used for
the statistical analysis had 72 million records. We
found that the GIS software requires too much of
the computer’s
resources and
crashcd before
completing
the processes
for forests of
density over
800 trees per
hectare. A signi-
ficant amount
of time was
spent to rewri-
te the code to
streamline
the processes
but we did not succeeded in generating the stands
with 1000 trees/hectare. Consequently, the genera-
tion of stands with 100 trees/ha within ArcGIS was
not performed and was replaced with a new code
written in Visual Basic. The change from ArcGIS to
Visual Basic solved not only the stand generation
problem but also reduced the computing time re-
quired to generate the stands.
The proposed algorithms can be easily adjusted
to generate stands with desired tree densities, dia-
meter distributions or clumpiness. The algorithms pre-
sented in this paper allow the creation of virtual fo-
rests with spațial consistent properties, allowing ana-
lysis of the parameters in question without the im-
peded variability that is encountered in nature. An
extension of the algorithm would be the incorpora-
tion of multiple species and the addition of tree-le-
vel species information that would allow the mode-
ling of the interactions between the species as well.
tribution for modelling basal area diameter distribution
in stands ofPinus sylvestris andPicea abies. Scandinavian
Journal of Forest Research 10, pp. 284-295.
Nanang, D.M., 1998; Suitability of the
Normal, Log-normal and Weibull distributions forfitting
diameter distributions of neem plantations in Northern
Ghana. Forest Ecology and Management, 103(1), pp.
1-7.
Ohlson, P., Schellhaas, R.,	1999:
Historical and current stand structure in Douglas-fir and
ponderosa pine forests. USDA Forest Service,
Unpublished report.
36
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 - 2010 • Nr. 3
Ozcelik, R., Ugur Gul, A., Merganic,
J., Merganicova, K-, 2008: Tree species diver-
sity and its relationship to standparameters andgeomor-
phology features in the eastern Black sea region forests
of Turkey. Journal of Environmental Biology 29(3), pp.
291-298.
Redding, T.E., Hope, G.D., Schmidt,
M.G., Fortin, M.-J-, 2004: Analytical methods
for defining stand-clearcut edge effects demonstratedfor
N mineralization. Canadian Journal of Forest Research
34, pp. 1018 1024.
Ross, S. 2006: A first course in probability.
Pearson Prentice Hall.Upper Saddle River, NJ, 565 p.
Wang, J., Sharma, B.D., Li, Y., Miller,
G. W., 2009: Modeling and validating spațial patter-
ns ofa 3D stand generator for central Appalachian har-
dwoodforests. Computers and Electronics in Agriculture
68, pp. 141-149.
Zhang, L., Lin, C., 2006: Fitting irreguiar
diameter distributions of forest stands by Weibull, modi-
fied Weibull, and mixture Weibull models. Journal of
Forest Research 11, pp. 369-372.
David W. LONG
School of Forestry,
Louisiana Tech University,
1201 Reese Dr., Ruston, LA 71270
South Campus, Lomax Hali 5
Office Phone Number: (318)257-3714
FaxNumber: (318)257-5061
Email: dlong@latech.edu
Bogdan M. STRIMBU
School of Forestry,
Louisiana Tech University,
1201 Reese Dr., Ruston, LA 71270
South Campus, Reese Hali 201
Office Phone Number: (318)257-2168
Fax Number: (318)257-2168
Email: strimbu@latech.edu
Generarea de arborete 3D pentru inventarierea de resurse
Rezumat
în mod obișnuit, silvicultorii estimează suprafața de bază a unui arboret prin măsurarea diametrelor de bază ale ar-
borilor în suprafețe de probă, deoarece măsurarea tuturor arborilor din arboret este o operație impracticabilă. Expansiunea
de la suprafațe de probă la arboret este complicată deoarece arborii nu sunt în mod obișnuit uniform aleator răspândiți în
arboret (adesea fiind grupați), diametrele lor nu urmează o repartiție uniformă iar densitatea arboretului poate juca un rol
semnificativ în procesul de estimare, deoarece aceasta afectează direct omogenitatea arboretului.
Obiectivul acestui articol este de a prezenta un algoritm care poate fi utilizat în generarea de arborete pure având pa-
rametri prestabiliți și care descriu atributele investigate, în acest caz diametrul de bază. Algoritmul generalizează proce-
dura dezvoltată de Wang et al. (2009) prin incorporarea distribuției Weibull și a gradului de grupare a arborilor in pro-
cesul de calcul. Rezultatele obținute arată că, generând arborete utilizând procedura propusă, se produc date valide, care
pot fi folosite pentru cercetări ulterioare.
Cuvinte-cheie: pădure virtuală, distribuție Weibull, grupare, sampling
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 ■ Nr. 3
37
Aspecte generale privind metodologia de
elaborare a planurilor de management pentru
siturile NATURA2000, în special „contribuția
de specialitate la componenta forestieră” din
sit. Studiu de caz pentru 17 proiecte pilot din
landulBaden-Wiirttemberg, Germania, elaborate
începând din primăvara anului 2005
Johann FEMMIG
1.	Introducere
Rețeaua ecologică NATURA 2000 este un pro-
iect de protecție a naturii pus în aplicare de către
Uniunea Europeană. Ea cuprinde rețelele FFH
(Flora-Fauna-Habitat) și SPA (Special Protected
Areas). Această rețea conține, în siturile ei, concre-
tizate prin limite comunicate anterior la UE, atât do-
menii împădurite/forestiere, cât și neîmpădurite/
agricole.
Baza legală (articolul 2 al directivei FFH emisă
de către UE, materializat în legislația națională prin
§ 37, lege emisă de către landul Baden-Wurttemberg
pentru protecția naturii) prevede pentru siturile
NATURA 2000 interdicția de înrăutățire substanțială
a stării actuale de conservare a speciilor protejate și
a habitatelor forestiere. în plus, dacă starea actuală
de conservare este nefavorabilă, atunci, după caz, ea
trebuie să fie îmbunătățită prin măsuri de conserva-
re potrivite. La aceasta se adaugă eventuale măsuri
de dezvoltare potrivite, care rămân însă la latitudi-
nea utilizatorilor/proprietarilor de teren.
Spre deosebire de România (HG nr. 1284/2007
si OM nr. 1964/2007), în landul Baden-Wurttemberg
nu s-a recurs la desemnarea pe cale legislativă a si-
turilor NATURA 2000, în mod special, ca arii prote-
jate. Structurile pe care desemnarea siturilor ca arii
protejate le-ar impune (administrație dublă - silvică
și de protecție a naturii, etc.) sunt considerate inefi-
ciente și costisitoare.
Prin aplicarea legislației în vigoare pentru do-
meniul împădurit afectat de sit nu este însă exclus
să rezulte îngrădiri/limitări, mai ales în ceea ce
privește reîmpădurirea cu specii de rășinoase, în le-
gătură cu extragerea de lemn mort/uscat culcat pe
sol sau pe picior, a arborilor singulari cu calitate de
habitat, precum și în legătură cu tempoul de exploa-
tare a lemnului în cadrul tratamentelor aplicate în
arboretele exploatabile (prin mărirea duratei perioa-
dei de regenerare) (Sippel, 2007).
în landul Baden-Wurttemberg, cu o suprafață
totală împădurită de cca. 1,4 milioane ha (39% din
suprafața landului - fig. 1), siturile NATURA 2000
ocupă 25% (cca. 350.000 ha).
Fig. 1. Suprafața împădurită a landului Baden-
Wurttemberg, colorată în verde.
Pădurile landului se află în pondere de 38% în
proprietate publică comunală, 37,5% în proprietate
privată și 24,5% în proprietate publică de stat.
Aproape toate siturile NATURA 2000, în speci-
al cele cu suprafață mai mare, includ în cadrul do-
meniului lor împădurit/forestier toate aceste forme
de proprietate.
Totodată, limitele exterioare ale siturilor nu țin
cont de limitele teritorial-administrative existente,
nesuprapunindu-se cu acestea.
38
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 - 2010 • Nr. 3
Modul dc gospodărire în viitor a părții forestiere
din cadrul silului urmează să fie reglementat/con-
cretizat prin intennediul unui plan de management.
Acesta are ca scop concretizarea la nivel de limită
parcelară a suprafeței realmente afectate (vezi re-
zumatul articolului lui Rau et al. din Revista pădu-
rilor nr. 2/2010), numai astfel obținându-se
siguranța legală necesară, precum și asigurarea
transparenței și acceptarea pe scară largă, pe între-
gul parcurs al elaborării planului dc management,
prin informare și consultare largă și prin participa-
rea activă a factorilor-cheie/de decizie publici și
privați locali direct afectați.
Astfel, în decursul fazei finale (faza de prezen-
tare/expunere publică) a elaborării măsurilor de
conservare și a măsurilor de dezvoltare pentru su-
prafețele concretizate din sit, este prevăzută înfiin-
țarea unui organ denumit sfat pentru planul de ma-
nagement, compus din personalități locale publice
și private, direct afectate, cu care se discută si se pun
în acord/se sincronizează țelurile și măsurile planifi-
cate. Fără acceptarea suficientă a utilizatorilor/pro-
prietarilor de teren, o transpunere în practică pe ba-
ză de bunăvoință și, ca atare, încununată cu succes,
a măsurilor prevăzute, nu este posibilă, dat fiind și
faptul că constituția germană garantează dispunerea
amplă a proprietarului asupra dreptului său de pro-
prietate, acest drept neavând voie să fie afectat/pri-
vat/îngrădit substanțial/pcste măsură (Sippel, 2007).
Responsabila principală desemnată prin lege (§
72, emisă de către landul Baden-Wiirttemebrg pen-
tru protecția naturii) pentru elaborarea planurilor de
management pentru siturile NATURA 2000 este
administrația superioară pentru protecția naturii.
Pe plan politic s-a stabilit, după îndelungate tra-
tative între resorturile dc specialitate afectate
(administrația silvică și cea de protecție a naturii),
ca administrația pentru protecția naturii să preia par-
tea de elaborare concretă a planului de management
pentru domeniul neîmpădurit/agricol, precum și im-
plementarea părții forestiere componente în planul
de management global al sitului. Elaborarea părții
componente împădurite/foresticrc a planului de ma-
nagement intră, ca plan de specialitate, în compe-
tența administrației silvice a landului. Aceasta a de-
legat elaborarea respectivelor planuri de specialita-
te pentru domeniul de lucru forestier către Institutul
de Cercetări Silvice din Freiburg. Din motive de po-
litică silvică, institutul menționat are îndatorirea să
se pună de acord - în mod intensiv, continuu și în
timp util - cu compartimentele de politică silvică și
dc amenajare a pădurilor din cadrul direcțiilor silvi-
ce cu competențe pe suprafața afectată.
Această împărțire/delimitare de competențe s-a
materializat în practică prin aplicarea procedurii de-
scrisă în cadrul Manualului pentru elaborarea pla-
nurilor de management, versiunea 1.0 (xxx, 2003).
în anii 2004-2005, Institutul de Cercetări Silvice
din Freiburg a însârcinat/desemnat birouri de
experți de specialitate, pe bază de contracte-cadru,
cu lucrările efective de elaborare a planurilor de
specialitate pentru domeniul de lucru forestier, ca
parte componentă a planurilor de management.
2.	Elaborarea planului de specialitate
forestier. Procedura aplicată în mod practic
în primăvara anului 2005 au demarat în land
proiecte pilot pentru 17 situri NATURA 2000 de
mărime diferită (cel mai marc cu o suprafață comu-
nicată la UE de peste 10.000 ha) și cu proporție de
participare împădurită/forestieră diferită, în vederea
elaborării de planuri de management ca bază de
gospodărire adecvată a acestora în viitor. în total, în
cadrul celor 17 proiecte, partea de domeniu împădu-
rit/forestier de prelucrat este de 33.000 ha.
Baza de plecare pentru acest domeniu a constat
din datele existente în amenajamentele silvice în vi-
goare, datele hărții de cartare stațională transforma-
tă, datele cartării biotopurilor de pădure, precum și
din pre-cartarea grosieră a terenurilor forestiere
(pentru detalii vezi rezumatul articolului lui Rau et
al. din nr. 2/2010 al Revistei pădurilor).
Culegerea propriu-zisă a datelor pe teren s-a re-
alizat conform metodologiei detaliate în lucrarea ci-
tată mai sus, utilizându-se în acest scop parametri
dezvoltați în Manualul pentru elaborarea planuri-
lor de management, versiunea 1.0 (xxx, 2003).
Pentru delimitarea detaliată a habitatelor fores-
tiere existente în partea împădurită/forestieră din sit
s-a recurs, acolo unde a fost nevoie (in cazul habita-
telor forestiere cu suprafețe mari, care au acoperire
cu harta de cartare stațională transformată, și anume
în zona limitrofa a acestora, precum și în cazul habi-
tatelor forestiere cu întindere mică, fără acoperire
cu harta dc cartare stațională transformată), la carta-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 - Nr 3
39
rea suplimentară a florei indicatoare după procedeul
de “cartarc/taxare în linie”.
în decursul culegerii de date în acest mod s-a
constatat că nu toată suprafața împădurită/forestieră
din cadrul sitului întrunește calitatea presupusă de
habitat forestier, o parte din arborele „căzând”/pier-
zându-se prin „plasa dc căutare” elaborată în
manual.
Deci, aceste suprafețe, comunicate inițial și ele
la UE în cadrul sitului ca fiind habitate forestiere, nu
întrunesc calitățile demne dc conservat, proprii unui
astfel de habitat.
Acest fapt a condus la necesitatea de a delimita,
în cadrul părții de domeniu împădurit/forestier a si-
tului, un domeniu la care se face referință, ca fiind
unicul domeniu afectat potențial de cerințele de
protecție proprii unui astfel de sit, precum și un do-
meniu la care nu se face referință (care „cade” prin
plasa de căutare - vezi fig. 2).
Fig. 2. Situl N ATURA 2000 „Stromberg” - harta ha-
bitatelor forestiere existente (din Femmig et aL, 2009),
-	culoarea verde = suprafață împădurită/forestieră;
-	linia albastră delimitează situl la nivel de parcelă
de proprietate;
-	diferitele suprafețe colorate din cadrul sitului - cu
excepția celei verzi - indică zonele exact delimitate
ale celor șase habitate forestiere „găsite” prin meto-
da de cartare impusă. Aceste habitate forestiere
sunt: [9130] Galio odorati-Fagetum, [9110] Luzulo-
Fagetum, [9170] Galio-Carpinetum, [9160] Stella-
rio-Carpinetum, Aceri-Fraxinetum și [91E0*]
Păduri de luncă cu Alnus glulinosa si Fraxinus ex-
celsior. Semnul * indică „habitat forestier prioritar”
după anexa I din directiva FFH.
Suma suprafețelor altfel colorate decât în verde
în cadrul limitei „liniei albastre” a sitului reprezintă
domeniul la care se face referință. Suprafața colora-
tă cu verde în cadrul limitei „liniei albastre” a sitului
reprezintă domeniul la care nu se face referință.
însumate, aceste suprafețe constituie partea de do-
meniu împădurit/forestier a sitului. Partea rămasă
necolorată reprezintă domeniul neîmpădurit/agricol
al sitului. Se poate constata, de asemenea, că situl
conține o mulțime de „enclave” și „exclave”.
în continuare, procedura de lucru a decurs în de-
taliu așa cum a fost descrisă în rezumatul articolului
lui Rau et al. din nr. 2/2010 al Revistei pădurilor.
Dificultatea practică propriu-zisă a constat în
complexitatea procedurii de detaliu, mai ales a im-
plementării multitudinii** de habitate de specii vul-
nerabile (plante, animale și păsări) existente - „găsi-
te” prin metoda de cartare - și inventariate în cadrul
sitului. Acestea se suprapun total sau parțial, adese-
ori multiplu, pc aceeași suprafață din cadrul sitului,
cu habitatele forestiere, în planul de măsuri formu-
lat în cadrul planului de management (spre exempli-
ficare vezi fig. 3 și 4, cu comentariile aferente).
(** s-au „găsit” și au fost prelucrate în cadrul
domeniului împădurit al sitului NATURA 2000
„Stromberg” 6 habitate forestiere, 3 habitate fores-
tiere punctuale (stânci etc.), 19 habitate de specii
vulnerabile de păsări/habitate avifaunistice, 7 habi-
tate de specii vulnerabile de animale/pești și 1 habi-
tat de specie vulnerabilă de plantă).
Fig. 3. Situl NATURA 2000 „Stromberg” - harta ha-
bitatului unei specii vulnerabile de plante existentă in
acest sit (din Femmig et aL, 2009).
-	culoarea verde = suprafață împădurită/forestieră;
-	linia albastră delimitează situl la nivel dc parcelă
de proprietate;
-	suprafața colorată în verde închis din cadrul situ-
lui reprezintă zona exact delimitată a habitatului
40
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 •Nr. 3
speciei de plante vulnerabile [1381] Dicranum viri-
de (mușchi) (fig. 4), „găsit” prin metoda de cartare
impusă. Suprafața de habitat se suprapune parțial cu
habitatele forestiere [9130] Galio odorati-Fagetum
și [9110] Luzulo-Fagetum găsite, dat fiind faptul că
„arborii-gazdă” tipici sunt exemplare vârstnice, de
diamctre mari, de preferință de fag. Aici, mușchiul
se instalează, de regulă, la bază/în treimea inferioară
a trunchiului.
Fig. 4. Colonie a speciei de plante vulnerabile [1381]
Dicranum viride, formată pe un trunchi dc arbore.
3.	Experiențe acumulate prin aplicarea
acestei proceduri
La ora actuală încă nu au fost finalizate toate
planurile de management elaborate pentru cele 17
proiecte-pilot începute în anii 2005-2006. Proiectele
cu suprafețe mari și cu suprapuneri multiple de ha-
bitate existente și „găsite” se află în faza de finaliza-
re, urmând a fi terminate în cursul anului 2010.
Prin aplicarea procedurii de lucru amintite au
rezultat câteva avantaje, cum sunt:
-	o bază solidă/profundă pentru elaborarea pla-
nului de măsuri pe suprafață, datorită lucrărilor an-
terioare foarte ample de cartare și de evaluare a stă-
rii de conservare, efectuate pentru fiecare habitat
forestier și fiecare habitat de specii de plante, ani-
male și păsări vulnerabile;
-	o acceptanță la scară largă pe plan local direct
afectat, care trebuie să suporte eventuale consecințe.
Aceasta s-a obținut prin informare, lămurire și ofe-
rirea de posibilitate directă de a influența formulă-
rile din planul de măsuri în cadrul ședințelor elabo-
ratorilor de plan cu sfătui special constituit în acest
scop.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
Dezavantajele aplicării acestei proceduri sunt:
-	este un proces dificil de coordonat și de durată
semnificativă;
-	procedura este foarte amplă și necesită mult
timp. Spre exemplu, elaborarea planului de manage-
ment pentru situl NATURA 2000 „Stromberg” - pe
drept considerat ca fiind cel mai complex prin am-
ploarea habitatelor „găsite” (în total 36 de habitate
diferite doar pentru planul de specialitate forestier
din cadrul planului de management), precum și unul
dintre cele mai mari ca suprafață din cadrul proiecte-
lor pilot - a început în vara anului 2005 și se preconi-
zează că va fi final izată în vara/toamna anului 2010;
-	este foarte scumpă (rezultă cheltuieli de cca.
50 euro/ha - Aldinger, 2007).
Această experiență rezultată din practică, într-o
fază destul de timpurie (în anul 2007), a arătat foar-
te pregnant că, atât din motive economice cât și de
specialitate, trebuie să se obțină neapărat o ieftinire
substanțială, o accelerare și, rezultînd din aceasta, o
reducere-simplificare a procedurii de elaborare, pla-
nul dc management urmând să devină astfel mai su-
plu (Erb, 2007).
Această reduccre/simplificare a planului se în-
cearcă să se obțină prin utilizarea la maxim posibil
a unor efecte sinergice și anume prin integrarea mo-
dulară, în planul de specialitate forestier din planul
de management, a amenajamentclor silvice, a cartă-
rii staționale și a cartării de biotopuri de pădure.
4.	Concluzii
Cu toate dificultățile din faza de început, se poa-
te afirma că modul de lucru pentru proiectele-pilot,
așa cum a decurs, a fost un succes. Astfel,
-	s-a putut acumula o experiență bogată;
-	îndeosebi informarea și lămurirea utilizatori-
lor/proprietarilor dc teren afectați direct a avut efec-
tele pozitive dorite. Prin aceasta, multă teamă și re-
zervă, precum și idei preconcepute, deseori false, au
putut fi înlăturate.
împărțirea competenței între administrația silvi-
că și cea de protecție a naturii pe suprafața sitului,
prin formarea de domenii de lucru diferite - dome-
niul de lucru împădurit/forestier și domeniul de lu-
cru neîmpădurit/agricol -, clar delimitate, s-a arătat
a fi optimală. Prin aceasta, s-au respectat cerințele
specifice laturii forestiere/silvice către pădure -
pentru habitatele forestiere și habitatele speciilor
41
vulnerabile importante „găsite” în domeniul împă-
durit/forestier. în detaliu, acestea sunt: (Erb, 2007):
-	durata îndelungată a proceselor în ecosiste-
mul pădure’. în Germania, pădurile au o istorie lungă
de folosință/exploatare, de aceea ele mai sunt, în
parte, încă îndepărtate de echilibrul lor natural.
Dacă acum se dorește să se mențină structuri de pă-
dure create antropogen (de exemplu, păduri secun-
dare de stejar/gorun) prin măsuri speciale - însoțite
de eforturi mari - care tind în această direcție, atunci
se riscă să se lucreze timp îndelungat împotriva di-
namicii naturale;
-	faptul că pădurile din Germania sunt, de re-
gulă, păduri de producție', gospodărirea durabilă a
pădurilor trebuie acceptată sub aspectul respectării
dreptului de proprietate, dar și sub aspectul protecției
naturii. De aceasta trebuie să se țină cont la stabili-
rea parametrilor singulari de evaluare a pădurilor,
precum și la formularea de țeluri și măsuri;
-	necesitatea de a permite dinamica ecosiste-
mului pădure’, contrar gospodăririi de scurtă durată,
proprie habitatelor din domeniul neîmpădurit/agri-
col, în pădure/domeniu forestier trebuie să fie posi-
bilă și să se permită o migrare continuă a stadiilor
diferite de dezvoltare pe suprafață, în prezent și în
viitor. Aici, modalități „pur statice”, cum ar fi „con-
servarea curată” de specii, sunt, de regulă, greșite.
-	existența de instrumente silvice de inventarie-
re/cartare și de planificare foarte ample, care și-au
dovedit eficiența deja de mult timp-, recurgerea la ele
apare imperativ necesară din motive economice și,
mai ales, din motive de acceptanță. Aceste instru-
mente sunt, îndeosebi, amenajamentele silvice în
vigoare, cartarea stațională silvică și cartarea bioto-
purilor de pădure (Erb, 2007).
Totodată, practica a arătat că metodologia de in-
ventariere/taxare și evaluare a stării de conservare,
definită în Manualul pentru elaborarea planurilor
de management, versiunea 1.0 (2003), se potrivește
bine pentru habitatele forestiere (Aldinger, 2007),
acestea corespunzând, de regulă, tipului natural fun-
damental de pădure aferent. Ea, însă, nu se potrivește
Bibliografie
Aldinger, E., 2007: Vom Pilot-PEPL zum
Managementplan Natura 2000. Allgemeine Forst-Zeit-
schrift-Der Wald nr. 5.
Ebert, A., 2007: Artvorkommen in Natura-
2000-Gebieten „Anforderungen an die Waldbewirtschaf-
tung“. Allgemeine Forst-Zeitschrift-Der Waldnr. 5.
Erb, W., 2007: FFH-Managementplanung aus
îndeajuns de bine pentru unele habitate de specii
vulnerabile (plante, animale și păsări), trebuind ușor
modificată/adaptată în cazul câtorva din aceste
habitate.
După metodologia adoptată, în general, un habi-
tat forestier se află cu atât mai mult într-un stadiu de
conservare favorabil după cerințele impuse de
Natura 2000 cu cât el se intinde pe o suprafață mai
mare în cadrul sitului.
Un stadiu de conservare favorabil lasă silvicul-
torilor care gospodăresc aceste suprafețe forestiere
„toate gradele de libertate” avute și până acum, re-
flectate în amenajamentul silvic in vigoare.
Modul actual de gospodărire a pădurilor de că-
tre administrația silvică este adecvat, el îndeplinind
și pe viitor, în mare măsură, cerințele de protecție
impuse de siturile NATURA 2000.
Habitatele forestiere cu întindere mai mică, pre-
cum și unele habitate de specii vulnerabile (plante,
animale și păsări) din cadrul sitului prezintă, câteo-
dată, o stare de conservare ceva mai puțin favorabi-
lă. Aceasta se datorează, în mare parte, înzestrării
lor mai modeste cu parametri importanți pentru eva-
luare cum ar fi existența unei cantități suficiente
(m3) de lemn mort/uscat pe sol sau în picioare
(Ebert, 2007), precum și existența unui număr sufi-
cient (indivizi) de arbori singulari cu calitate de ha-
bitat, ambii parametri raportați la hectar (vezi și re-
zumatul articolului lui Rau et al. din același număr
al Revistei pădurilor}.
în viitor este necesară monitorizarea periodică
(după metodologia Manualului pentru elaborarea
planurilor de management) - de preferat utilizând
procedura aplicată după 2007 în cadrul reamenajării
pădurilor la interval de 10 ani - a evoluției stării de
conservare a habitatelor forestiere (Moosmayer,
2007). Această necesitate apare și deoarece există
obligația de comunicare periodică către UE a
evoluției stării de conservare a habitatelor din situri-
le NATURA 2000.
forstpolitischer Sicht. Allgemeine Forst-Zeitschrift-Der
Waldnr. 5.
Femmig, J., Lorenz, G., Rau, H., von
Streng-Nuber, G., Wellmann, K., 2007:
Fachbeitrag Wald zum Pflege- und Entwicklungsplan fur
das FFH-Gebiet 6622-341 „Jagsttal bei Schontal und
Klosterwald".
Femmig, J., Lorenz, G., Rau, H., von
Streng-Nuber, G., Wellmann, K., 2009:
42
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 'Nr 3
Fachbeitrag Wald zum Pflege- und Entwickhmgsplan fur
das FFH-Gebiet 7018-341 „Stromberg" und die Vogel-
schutzgebiete 6919-401 „Stromberg" mit Ergănzung
VSN-27 und 7018-401 „Weiher bei Maulbronn", încă
nepublicat.
Moosmayer, M., 2007: Die Rolle der Forste-
inrichtung bei der Managementplanung in FFIl-Gebie-
ten. Allgemeine Forst-Zeitschrift-Der Wald nr. 5.
Sippel, A., 2007: Vmsetzung von Natura 2000
im Wald Baden-Wiirttembergs. Allgemeine Forst-
Zeitschrift-Der Wald nr. 5.
x x x, 2003: Handbuch zur Erstellung von Pflege-
und Entwicklungsplânen fur die Natura 2000-Gebiete in
Baden-Wurttemberg. Version 1.0. Landesanstalt Fur
Umweltschutz.
Dipl.ing. Johann FEMMIG
Expert silvic si arboricol
Grossgartacher Strasse 228/1
D-74080 Heilbronn, Deutschland
E-mail: jfemmig@aol.com
Allgemeine Betrachtungsweise zur Erarbeitung der Pflege- und Entwicklungsplane fur die Natura 2000
Gebiete, insbesondere des „Fachbeitrag Wald” als Bestandtcil des Gesamt-PEPL, am Beispiel von 17 Pilot-
Projekten, nach ab Friihjahr 2005 angewandtem Verfahren im Bundesland Baden-Wiirttemberg, Deutschland
Zusammenfassung
Das europăische Naturschutzprojekt NATURA 2000 umfassl FFH- und Vogelschutz-/SPA-Gebiete.
In Baden-Wurttemberg, einem der waldreichsten Bundeslănder, sind mehr als 25% der Waldflăche hiervon
betroffcn.
Im Rahmen von 17 Pilot-Projekten werden seit 2005 Pflege- und Entwicklungsplâne erstellt, in deren Rahmen
Schutz und Nutzung dieser Gebiete geregelt werden sollen. Betroffen hiervon sind auch groBflăchige NATURA 2000
Gebiete, wie z.B. der Stromberg. Bearbeitet werden rund 33.000 ha Wald. Dies entspricht knapp 10% der Waldflache,
die sich in den NATURA 2000 Gebieten befindet.
Ein Pflege- und Entwicklungsplan fur ein NATURA 2000 Gebiet setzt sich zusammen aus einem Teilwerk
„Offenland” und aus einem „Fachbeitrag Wald”, wenn Wald sich innerhalb der Gebietsgrenzcn befindet und betroffen ist.
Zustândig und federfuhrend fur die Erstellung des jeweiligen Pflege- und Entwicklungsplanes als Ganzes ist die
Landesnaturschutzverwaltung, fur die Erstellung des „Fachbeitrag Wald” - der nach Erstellcn in den Gesamt-PEPL ein-
gefugt wird - die Landesforstverwaltung.
Diese Kompctenzverteilung ist Ausdruck eines lăngerwierigen Prozesses der Entscheidungsfindung zwischen
Naturschutz- und Fortsverwaltung und wird am ehesten den an die NATURA 2000 Gebiete im Waldbcreich gestellten
Anforderungen gerecht. Sie findet ihren konkreten Niederschlag in dem von Naturschutz und Forst gemeinsam erarbei-
teten Handbuch zur Erstellung von Pflege- und Entwicklungsplânen in Baden-Wurttemberg. Hier wird u.a. geregelt,
dass die Zustândigkeit fur die Bearbeitung von Waldlebensraumtypen und Waldarten bei der Landesforstverwaltung li-
egt. Mit den dazugehorigen Arbeiten wird fur die Pilot-Phase die „Forstliche Versuch- und Forschungsanstalt” (FVA)
aus Freiburg bcauftragt. Diese wiederum hat in umfangreichen Ausschreibungsverfahren die latsăchlich durchzufuhrcn-
den Kartierungs- (Kartierung der Schutzguter), Bewertungs- (Bewertung des Erhaltungszustandes) und Planungsarbeitcn
(Formulierung von Zielen und MaBnahmen) an Sachverstăndingenbîîros im Werkvertrag vergeben und ist lediglich ko-
ordinicrend tătig. Dariiberhinaus hat sich die FVA aus forstpolitischen Griinden intensiv mit den Referaten Fortspolitik
und Fortseinrichtung der jeweils zuslăndigen Fortsdirektionen kontinuierlich und zeitnah abzustimmen.
Ausschlaggebende Griinde fur diese Form der Kompetenzverteilung zwischen Naturschutz- und Fortsverwaltung
innerhalb der NATURA-2000-Gebietsflăche waren die zu berilcksichtigenden waldspezifischen Anforderungen fur den
Wald und fur die mallgeblichen Artenvorkommen innerhalb Waldes.
Im Einzelnen sind dies:
die Langfristigkeit von Ablăufen in Walddkosystemen: in Deutschland haben Wălder eine Nutzungsgeschichte.
Sie sind desshalb in Teilbercichen von einem naturii chen Gleichgewicht noch cntfemt. Will man nun antropo-
gen geschaffene Waldstrukturen (hier z.B. sekundăre Eichenwălder) durch geziclte MaBnahmen mit hohem
Aufwand erhalten, riskiert man ein Arbeiten auf Dauer gegen die naturliche Dynamik,
die Tatsache, dass Wălder in Deutschland in der Rege! Wirtschaftswălder sind'. Waldbewirtschaftung muB un-
REVISTA PĂDURILOR ■ Anul 125 •2010*Nr3
43
ter eigentumsrechtlichen Aspekten, aber auch unter Umweltaspekten akzeptiert werden. Dies ist bei der
Festlegung der einzelnen Bewertungsparameter und bei der Formulierung von Zielen und MaBnahmen zu
beriicksichtigen,
die Notwendigkeit Walddynamik zuzulassen'. entgegen der meist durch kurzfristige Nutzung geprăgten
Offenland-Lebensraumtypen, muB im Wald das stândige Kommen und Gehen diverser Entwicklungsstadien
moglich sein und bleiben. Ansătze rein statischer Art wie die reine „Konservierung” von Arten sind liier meis-
tens verfehlt. Dies setzt die Beteiligung und EinbindungforstfachlicherPîanungskompetenz zwingend voraus,
die Existenz umfassender, schon seit langem bewâhrter forstlicher Erfassungs- undPlanungsinstrumente: ihre
Nutzung und Verwendung erscheint aus okonomischen Griinden und vor aliem auch aus Griinden der Akzeptanz
geboten. Gemeint sind vor aliem die Forsteinrichtung, die forstliche Standortskarticrung und die
Waldbiotopkartierung.
Wichtige Elemente des PEPL sind:
die Konkretisierung/Festlegung der Flăchenbetroffenheit. Durch eine parzellen-/flurstiickscharfe Abgrenzung
der Flăchenbetroffenheit der einzelnen ausgewiesenen Lebensraumtypen und Lebensstatten von Arten - des sogenann-
ten „Gemeinten Bereichs” innerhalb des NATURA 2000 Gebietes - wird zudem Rechtssicherheit geschaffen.
eine umfangreiche Aufklarung und Beteiligung der Offentlichkeit. Ohne eine ausreichende Zustimmung/
Akzeptanz der betroffenen Landnutzer ist eine erfolgreiche freiwillige Umsetzung der empfohlenen MaBnahmen nicht
moglich. Desshalb werden im Anschluss an das gesamte Verfahren begleitende diverse offentliche
Informationsveranstaltungen u.a. PEPL-Beirâte aus ortlichen Trăgern ojfentlicher Belange gebildet, mit denen die Ziele
und MaBnahmen diskutiert und abgestimmt werden. Die MaBnahmenplanung fur den „Fachbeitrag Wald” innerhalb
PEPL wird bewuBt allgemein gehalten. Die konkrete Umsetzung vor Ort im Einzelbestand bleibt im offentlichen Wald
der Forsteinrichtung und im Privatwald dem Vertragsnaturschutz vorbehalten.
Trotz anfanglicher Startschwierigkeiten sind die Pilot-PEPL erfolgreich angelaufen. Es konnte wertvolle Erfahrung
durch Einarbeitung in ein vbllig neues Aufgabenfeld gewonnen werden. Vor aliem die mit dem PEPL einhergehende
Information und Aufklarung der betroffenen Landnutzer wurde begruBt. Dadurch konnten viele Ăngste und Vbrbehalte
abgebaut werden.
Weitere Vorteile des zur Anwendung kommenden Verfahrens sind eine solide/fundierte Planungsgrundlage durch ihr
vorgeschaltete umfangreiche Kartierungsarbeiten und Arbeiten der Bewertung des Erhaltungszustandes der einzelnen
Lebensraumtypen (LRT) und Lebenstâtten von Arten (LST).
Nachteile des Verfahrens sind'.
langwierige Abstimmungsprozesse,
sehr aufwendig und zeitintensiv. Die Erstellung des PEPL Stromberg (siehe Femtnig, L, Lorenz, G., Rau, H.,
von Streng-Nuber, G., Wellmann, K., 2009: Fachbeitrag Waldzum Pflege- und Entwicklungsplan fur das FFH-Gebiet
7018-341 „Stromberg" und die Vogelschutzgebiete 6919-401 „Stromberg" mit Ergănzung VSN-27 und 7018-401
„ Weiher bei Maulbronn “) wurde im Sommer 2005 begonnen und wird voaussichtlich im Sommer/Herbst 2010 abges-
chlossen sein,
sehr teuer (es entstehen Kosten von rund 50 €/ha),
Diese Praxiserfahrung hat somit schon friih (im Jahr 2007) verdeutlicht, dass sowohl aus okonomischen als auch aus
fachlichen Griinden, eine deutliche Verbilligung, Beschleunigungcxndâatws resultierend Verschlankung des Verfahrens
erreicht werden muB.
Angestrebt wird dies uber eine maximal mdgliche Nutzung von Synergieejfekten, und zwar durch modulhafte
Integration von F orsteinrichtung, Standortskartierung und Waldbiotopkartierung in das neue Managementplanverfahren,
hier in den Fachbeitrag Wald. Damit verlagert sich ab 2007 die Zustândigkeit fur das neue Verfahren der Erstellung des
Fachbeitrag Wald von der FVA zu den jeweiligen Forstdirektionen an den Regierungsprăsidien.
Dabei wird das Instrument der Forsteinrichtung in dem neuen - ab 2007 zur Anwendung kommenden - Verfahren
eine tragende Rolle bei der Erstellung der Managementplâne in FFH-Gebieten spielen, Die Forsteinrichtung wird liber
die ab 2007 zusâtzlich angedachte Zustanderfassung und Bewertung der Waldlebensraumtypen, die Formulierung vo-
lâufiger Ziele und die Planung von Erhaltungs- und EntwicklungsmaBnahmen im Rahmen ihrer Erstellung, in Zukunfl
auch zur Gnmdlage der FFH-Managementplanung. Fachtechnische Grundlage hierfîir bleibt weiterhin das PEPL-
Handbuch. Fur die noch zu erstellenden Managementplâne fur NATURA 2000 Gebiete in Baden-Wiirttemberg, die ni-
cht nach dem Verfahrensablauf der Pilotphase bearbeitet werden, kommt ab 2007 alleine dieser neue Verfahrensablauf
zur Anwendung.
Schlusselworte: NATURA 2000, FFH-Gebiete, SPA-Gebiete, Pilot-Projekte, Pflege- und Entwicklungsplan,
Fachbeitrag Wald.
44
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 3
O problemă veche, dar mereu actuală:
alegerea arborilor de viitor, între „știință”
și „artă”
1.	Introducere
Potrivit datelor Organizației Națiunilor Unite
pentru Alimentație și Agricultură (FAO, 2009), ten-
dința de creștere a producției și consumului de lemn
și produse lemnoase la nivel european se menține și
în perioada următoare, cu toate că populația conti-
nentului nostru (inclusiv Federația Rusă) este în
scădere (731 milioane locuitori în 2006, în
comparație cu prognoza de doar 715 milioane locu-
itori în 2020).
Astfel, dacă producția de lemn rotund industrial
a fost, în Europa, de 513 milioane m3 în anul 2005,
ea va atinge cca. 707 milioane m3 în anul 2020,
aceeași dinamică prezentând și producția de cheres-
tea pe continentul nostru (136 milioane m3 în 2005,
față de 175 milioane m3 în 2020) (FAO, 2009).
Deoarece și cererea de mobilă, alături de lemnul
de construcții și alte produse lemnoase, va continua
să crească (AEE, 2005, în FAO, 2009), producerea
de lemn de calitate, folosibil la obținerea de furnire
și mobilă din lemn masiv, cât mai rapid posibil și cu
costuri de producție cât mai reduse, continuă să re-
prezinte o prioritate în numeroase țări ale Europei.
în acest context, se constată extinderea pe scară
largă, atât la specii de rășinoase (molid, duglas), cât
și de foioase (cvercince, fag, foioase prețioase gen
cireș, frasin, paltin de munte, sorb etc.), a silvicultu-
rii de arbori individuali, care face posibilă realiza-
rea dezideratului enunțat mai sus în condiții tehnice
și economice favorabile.
Dacă noțiunea de arbore de viitor a apărut odată
cu conceptul de răritură de sus, la finele secolului al
XlX-lea (Franța -Bagncris, 1873; Broilliard, 1881;
Danemarca - von Reventlow, 1879, înLanier, 1994),
Valeriu-Norocel NICOLESCU
Yves EHRHART
Emmanuelle ESMENJAUD
Mărie LE ROUX
Olivia MAROIS
Isabelle MEURILLON
Elise PARES, Mărie PARROT
Laura VINCENT
Thomas AM ODEI
Cyril BROCHIER
Jonathan DEBRUYNE
Morgan MARTIN
„părintele” silviculturii de arbori individuali este
considerat Duccllier (1930, 1931), cel care a utili-
zat-o pentru gospodărirea faimoasei păduri regale
de gorun de la Belleme (Franța). Ulterior, Franța,
Germania, Belgia, Marea Britanie au reprezentat
principalele țările europene unde acestei tehnici i
s-a acordat o atenție din ce în ce mai sporită, dovadă
fiind lucrările succesive în sprijinul folosirii sale,
datorate lui Lome (1956,1959,1961), Venet (1968),
Martinot-Lagarde (1970, 1973), Roy (1975), Del-
vaux (1977), Parde (1978), Lanier (1979), Oswald
(1981, 1982), Evans (1984), Kenk (1984), Bouchon
și Trencia (1990), Lafouge (1990), Bary-Lenger și
Nebout (1993), Kerr și Evans (1993), Basticn
(1997), Joyce et al. (1998), Seeling (1998) etc.
în ultimul deceniu, după ce a fost în mod conti-
nuu ameliorată și i s-a înțeles importanța deosebită
în gospodărirea speciilor de foioase și rășinoase
producătoare de lemn de calitate și cu utilizări in-
dustriale superioare (furnir, mobilă), tehnica desem-
nării arborilor de viitor se recomandă și este aplicată
pe scară de producție în Franța (Bastien și Wilhelm,
2000; Bastien, 2001; Armând (coord.), 2002;
Sardin, 2008; Allegrini, 2010; Lemaire, 2010),
Germania (von Teuffel și Hcin, 2004), Belgia (de
Wouters et al., 2000; Baar et al., 2004, Claessens,
2004; Baar, 2005) etc.
în acest concert european, deși desemnarea ar-
borilor de viitor este recomandată în România încă
din anii 1950 (xxx, 1956; Negulescu și Ciumac,
1959), fiind ulterior prezentată și în alte publicatii
(Petrescu, 1971; Ciumac, 1974; Constantinescu,
1976; xxx, 1986; Vlad et al., 1997; Florescu și
Nicolescu, 1998; xxx, 2000; Nicolescu, 2003 etc.),
ea s-a aplicat foarte rar, mai ales în lucrări de cerce-
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 3
45
tare, așa cum sunt cele realizate în cvercete pure sau
amestecate (Ciumac, 1973) ori în arborete cu specii
de foioase prețioase gen cireș sau nuc negru
(Nicolescu și Kruch, 2009).
Silvicultura de arbori individuali, așa cum s-a
menționat, se bazează pe desemnarea și marcarea
(prin inele sau puncte de vopsea) arborilor de viitor
(crop trees, future crop trees, final crop trees, elite
trees în limba engleză; tiges d’avenir, arbres d’ave-
nir, arbres de place, arbres objectif în franceză;
Z-băume, Zukunftstămme, Zukunftsbăume în ger-
mană). Aceștia, odată selectați pe baza criteriilor (a)
specie valoroasă, (b) arbore dominant și viguros (cu
diametru care depășește media arboretului cu cel
puțin 20%), (c) de bună calitate (crescut vertical,
drept, bine elagat, fără înfurciri bazale, fără răni de
diverse origini, crăci lacome, cu ramuri cât mai
subțiri și înserate cât mai orizontal etc.), (d) reparti-
zat (spațiat) cât mai uniform, sunt ulterior favorizați
prin aplicarea unor rărituri forte, cu precădere de
sus și concentrate în jurul lor.
în principiu, prin folosirea acestor criterii, ale-
gerea arborilor de viitor ar trebui să se apropie de o
operație tehnică obiectivă, cu caracter științific. în
practică, însă, când în același arboret lucrează mai
mulți operatori, cu pregătire silvică similară, se pot
constata diferențe marcante între aceștia, ceea ce ali-
mentează opinia că, de fapt, cu toată baza sa relativ
obiectivă, alegerea arborilor de viitor este o operație
afectată de subiectivismul celui pus să o realizeze,
ceea ce apropie lucrarea de artă și nu de știință.
în acest context, lucrarea de față își propune
prezentarea unui experiment privitor la caracterul
mixt, obiectiv-subiectiv, știință-artă, al lucrării la
care ne referim, realizat în cadrul modulului acade-
mic franco-german, organizat anual, și care implică
participarea studenților de la AgroParisTech-ENGREF
Nancy (Franța) și Universitatea Albert Ludwigs din
Freiburg (Germania). Pe baza rezultatelor obținute
în cadrul modulului, se vor prezenta detaliat atât
asemănările cât și deosebirile de alegere care apar
între operatorii implicați, cu efectele lor asupra
activității studiate.
2.	Locul cercetărilor și materialul de lucru
Lucrările de teren au fost realizate în Foret de
Brin, cu suprafața de 604,22 ha, în trecut parte a ce-
lebrei Foret Domaniale dAmance, cunoscută în is-
toria silviculturii ca locul unde a fost realizată, în
1825, prima încercare de conversiune a unei păduri
de crâng compus spre codru (Bemhard Lorentz, pri-
mul Director al Școlii Regale de Ape și Păduri de la
Nancy, actuala AgroParisTech-ENGREF).
In această pădure dominată de cvercinee (gorun
și stejar, pe 79% din suprafață) și care, începând din
anul 1991, aparține AgroParisTech-ENGREF
Nancy, s-a desfășurat, pe 14 aprilie 2010, o parte a
lucrărilor de teren aferente modulului academic
Nancy-Freiburg, cu participarea a 36 sludenți (25
francezi și 11 germani) din cele două școli silvice.
Aceste lucrări au cuprins două etape, din care
articolul de față se va referi doar la prima dintre ele,
referitoare la aspectele practice privind alegerea ar-
borilor de viitor în gorunete.
Lucrările s-au desfășurat în parcela 17, cu
suprafața de 12,45 ha, unde arboretul pe picior (go-
runet relativ echien - vârsta medie 60 de ani - și
bietajat, cu gorun în etajul superior și fag, carpen,
tei cu frunză mică, sorb etc. în cel inferior) a fost re-
generat pe cale naturală după fructificațiilc din anii
1947 și 1949. De la regenerare, în arboret au fost
practicate patru degajări (1953, 1956, 1959 și
1965), două curățiri (1982 și 1985) și trei rărituri
(1996 - s-au extras 70 m3/ha, 2002 și 2010 - s-au re-
coltat, de fiecare dată, 60 m3/ha). Intensitatea lucră-
rilor de rărituri, la punerea în valoare din 2010, a
depășit nivelul de 20% atât pe număr de arbori, cât
și pe suprafață de bază, respectiv volum, valorile
apropiate ale intensității în cele trei cazuri amintite
caracterizând o intervenție de sus. Această metodă
de rărire se preconizează să se aplice și la următoa-
rele lucrări de realizat până aproape de vârsta
exploatabilității (180 ani), când se urmărește recol-
tarea de arbori cu diametrul țel de 60 cm.
în anul 2002, într-o porțiune reprezentativă din
nordul parcelei 17, cu suprafața de cca. 0,8 ha, au
fost aleși și marcați cu vopsea 52 arbori de viitor,
conform așa-zisei „Norme Oswald 70”, care reco-
mandă existența, în etajul superior, a 70 arbori/ha la
exploatabilitate.
în cursul lucrărilor de punere în valoare pentru
rărituri din 2010, din cei 52 arbori desemnați în
2002, numai 26 (24 goruni și 2 cireși) au fost
reconfirmați (s-a împrospătat inelul cu vopsea de
culoare portocalie existent din 2002), ceilalți 26
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
(toți de gorun) fiind eliminați din categoria arborilor
de viitor (arbori neconfirmați, pe care inelele exis-
tente din 2002 au fost îndepărtate).
Atât arborii de viitor reconfirmați, cât și cei
neconfirmați în decursul anului 2010. prezentau ca-
racteristici biometrice (diametre medii, înălțimi me-
dii și dominante, zvelteți medii, mărimi medii ale
coroanei) foarte asemănătoare, așa cum se observă
din tabelul 1.
-	stabilirea poziției, în coordonate x-y, a tuturor
celor 52 de arbori reconfirmați sau neconfirmați, ca-
re au fost ulterior redați pe planul de situație din fi-
gura 1 cu culorile negru (reconfirmați, notați ca și pe
teren de la 11 la 36) și roșu (neconfirmați - în cazul
lor, din rațiuni de spațiu, s-a renunțat la semnul în-
trebării, folosit pe teren, notarea pe plan fiind de la
1 la 26).
Tabelul 1.
Principalii parametri biometrici ai arborilor de viitor confirmați și neconfirmați
Categoria de arbori	Diametru mediu, cm	înălțime medie, m	înălțime dominantă, m	Indice dc zveltețe mediu (h/d)	Diametru mediu al coroanei, cm
Arbori de viitor					
reconfirmați	29,77	21,50	23,0	0.74	594
Arbori de viitor					
neconfirmați	29,98	20,50	22,0	0,70	574
3. Metoda de cercetare
Pentru realizarea obiectivului urmărit prin expe-
riment, în cursul lunilor februarie-martie 2010, în
nordul parcelei 17 s-au realizat următoarele lucrări:
-	ridicarea în plan a porțiunilor de pădure notate
cu A, B,..., F, separate între ele prin culoare de ex-
ploatare (scos) cu lățimea de 3-4 m;
-	echiparea cu numere de vopsea albă a tuturor
celor 52 arbori (cei 26 reconfirmați cu numere de la
11 la 36, cei 26 neconfirmați cu numere de la ?1 la
?26) (foto 1), măsurarea diametrului de bază, a
înălțimii totale, a înălțimii elagate și a câte patru ra-
ze ale coroanelor dispuse în unghi de 90 grade la toți
acești arbori;
Foto 1. Arborii ?8 (neconfirmat) și 25 (reconfirmat).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 -2010'Nn 3
Fig. 1. Arbori de viitor reconfirmați (cu negru) și
neconfirmați (cu roșu) în martie 2010.
47
în decursul lucrărilor de teren din modulul aca-
demic franco-german, cei 36 de studenți, Ia care s-
au adăugat trei cadre didactice însoțitoare (Yves
Ehrhart și Valeriu-Norocel Nicolescu, de la Agro-
ParisTech-ENGREF, respectiv Arno Mattes, de la
școala din Freiburg), au format opt echipe, din care
cinci mixte, incluzând studenți din ambele școli, re-
spectiv trei individuale, ale celor trei cadre didactice
menționate.
Tuturor echipelor participante li s-a prezen-
tat, chiar dacă acestea aveau un nivel similar de
cunoștințe în domeniu, modul în care se reali-
zează alegerea și marcarea arborilor de viitor în
arborete de cvcrcinee, cu accent pe prezentarea
criteriilor de bază (vigoare, calitate și repartiție-
spațiere, specia fiind neimportantă în condițiile
de gorunet pur) considerate la alegerea acestor
arbori.
Ulterior, participanților li s-a pus la dispoziție
un formular-tip, pe baza căruia să analizeze minuțios
cei 52 de arbori și să răspundă la întrebarea ,,Ați
confirma sau nu exemplarul nr.... ca arbore de vii-
tor?” Răspunsurile incluse pe formular, care trebu-
iau bifate acolo unde se considera că este cazul, au
fost:
a.	DA, cu cinci motive: (1) specie valoroasă, (2)
arbore viguros, (3) calitate bună, (4) spațiere ±uni-
formă, (5) alte motive (de precizat care);
b.	NU: cu șase motive: (1) specie nevaloroasă,
(2) arbore situat la o distanță prea mică față dc alt
arbore de viitor, (3) cu înfurcire pe primii 5-6 m de
la bază, (4) rănit, (5) aplecat, (6) alte motive (de pre-
cizat care).
4.	Rezultate obținute
Referitor la (1) arborii reconfirmați în 2010,
prin reevaluarea stării lor de către participanții la
exercițiul-experiment au rezultat următoarele as-
pecte interesante:
a.	Din cei 26 de arbori (24 goruni și doi cireși,
nr. 31 și 32), cclc opt echipe au considerat ca posibil
de utilizat în continuare (re-rcconfirmat) ca arbori
de viitor între 23 și 26 exemplare. Cele mai multe
echipe (câte trei) au optat pentru 23 sau 25 arbori
din cei 26 inițiali, câte o echipă optând pentru 24
sau chiar 26 arbori.
b.	între cei 26 arbori, doar 18 au fost menținuți
în continuare ca fiind de viitor de către toate cele
opt echipe (foto 2).
Foto 2. Gorunul nr. 29, reconfirmat ca arbore dc viitor
dc toate cele opt echipe participante.
5 arbori au fost considerați astfel de 7 echipe și
câte un arbore dc câte 6, 5 sau doar 4 echipe. Arborii
re-reconfirmați în timpul exercițiului și-au datorat
poziția, în ponderi aproape egale, vigorii și calității
trunchiului, criterii la care s-a adăugat, în ponderi
variabile, și spațierea iuniformă. în mod evident,
anumiți arbori au fost selectați din nou ca exempla-
re de viitor prin combinarea criteriilor vigoare-cali-
tate, vigoare-spațicre, calitate-spațierc sau chiar
vigoare-calitate-spațicre. în plus, exemplarul 31
(cireș, apropiat nr. 32, alt cireș, ales însă de toate
echipele), deși era aplecat evident și prezenta un
cancer pe primii 4 m dc la bază, a fost re-reconfir-
mat ca arbore de viitor din rațiuni de biodiversitate.
c.	Motivele principale pentru care unele echipe
au renunțat la o scrie de arbori reconfirmați anterior
(de exemplu, nr. 15, reconfirmat de doar 4 echipe,
nr. 36, cu 5 opțiuni, nr. 31, cu 6 opțiuni) au fost (a)
distanța prea mică față de alți arbori de viitor, (b)
prezența rănilor ori (c) a cancerelor, (d) creșterea
aplecată, (e) apropierea față dc culoarul de exploa-
tare, prin care se puteau produce răniri bazale în
timpul scosului.
48
REVISTA PĂDURILOR •Anul 125 • 2010 *Nr 3
în legătură cu (2) arborii neconfirmați în 2010,
reevaluarea stării lor a condus la rezultate mult mai
variabile decât cele obținute în cazul arborilor
reconfirmați, respectiv:
a.	Din cei 26 arbori, un număr oscilând de la 6 la
16 (11 în medie) au fost considerați ca îndeplinind
condițiile caracteristice unor arbori de viitor. între
acești arbori, doar exemplarul nr. 17 a fost ales (con-
firmat) de toate cele 8 echipe, exemplarele nr. 15 și
16 de câte 7 echipe, exemplarul nr. 6 de 1 echipă și
alte șapte arbori (nr. 2, 9, 11, 19, 20, 22 și 24) de 5
echipe.
La alegerea acestor arbori de minim jumătate (5
din cele 8 echipe) din participanți a contat atât crite-
riul vigoare (la care s-a adăugat, sporadic, și aspec-
tul calitate), cât mai ales criteriul spațiere ±unifor-
mă, care fusese neglijat, în mod evident, atunci când
arborii de viitor desemnați în anul 2002 au fost
reevaluați în cursul punerii în valoare din 2010 și, ca
efect, reconfirmați sau neconfirmați. în lipsa folosi-
rii acestui criteriu, cum se observă și pe planul de
situație din fig. 1, numeroase zone de arboret ar fi
lipsite dc arbori de viitor și, deci, dc potențiali se-
minceri la vârsta cxploatabilității.
b.	Motivul principal pentru care ceilalți arbori
din categoria ,.neconfirmați în 2010” nu au fost
selectați în cursul exercițiului ca exemplare de viitor
a fost, în principal, distanța mică dintre aceștia (în
general, de 4-7 m, adică de maximum jumătate din
cea dorită la exploatabilitate), care se consideră că
induce un nivel ridicat al competiției intraspecifice.
La acest criteriu de declasare s-au adăugat, în pon-
dere mai mică, prezența înfiircirilor, a crăcilor usca-
te spre baza tulpinii, a numeroase crăci lacome, a ră-
nilor dc diferite origini, a cancerelor, creșterea apleca-
tă, situarea prea aproape față de culoarul de scos, ca-
re a condus la apariția rănilor de exploatare (foto 3).
în plus, dacă se consideră împreună cei 52 de
arbori reconfirmați+neconfirmați în anul 2010,
reevaluați în timpul experimentului, se constată că
nici o echipă nu a ales ca arbori de viitor mai mult
de 39 (75% dintre cei evaluați). Astfel, numărul mi-
nim de exemplare alese ca arbori de viitor de către
echipele participante a fost de 30, numărul mediu a
fost de 35, iar două echipe au ales numărul maxim
de 39. Dacă, însă, datele obținute dc cele opt echipe
se extrapolează la hectar, sc obține o desime a arbo-
rilor de viitor aleși de 38-49 ex/ha, valori asemănă-
toare celor recomandate actual în silvicultura „dina-
mică” sau „cu deturaj” pentru gorunetele franceze
etajate (50 ex dc gorun/ha - Sardin, 2008; 30-50 ex
de gorun/ha - Lemaire, 2010).
Foto 3. Arborele ?12, situat în apropierea unui culoar
de scos, cu rană bazală deschisă.
5.	Discuții și concluzii
Lucrările realizate în Foret de Brin, având ca
participanți studenți și cadre didactice din două
școli silvice prestigioase, au reprezentat un exemplu
convingător privind dificultățile care se întâlnesc, în
mod practic, atunci când sc realizează alegerea și
marcarea arborilor dc viitor la vârsta recomandată,
în mod uzual, pentru gorunete etajate conduse în
mod „clasic” (cel puțin 60 de ani, ceea ce echivalea-
ză cu o înălțime dominantă de minim 17-18 m)
(Oswald, 1982; Duplat, 1992; Jarret et al., 1996;
Sevrin, 1997).
Chiar dacă se utilizează criterii uniforme și una-
nim acceptate (specie, vigoare, calitate, spațiere),
această activitate nu este deloc simplă, nu conduce
la rezultate identice și lasă loc la interpretări subiec-
tive, mai ales când un criteriu important (spațierea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 • Nr. 3
49
(distribuția) ±uniformă), care însă nu trebuie utilizat
rigid (ca valoare fixă, ci sub formă de interval,
distanța minimă dintre arborii de viitor fiind de 50-
70% din cea recomandată la vârsta exploatabilității
- Martinot-Lagarde și Perotte, 1973, în Oswald,
1981), este „uitat” în mod premeditat.
Ar fi însă injust să se considere că, datorită aces-
tor probleme și limite, alegerea arborilor de viitor și
silvicultura asociată acestei operații, incluzând rări-
turi cu intensitate mare, de sus și concentrate în ju-
rul arborilor de valoare, să nu fie practicată pe o sca-
ră din ce în ce mai largă în conducerea arboretelor
destinate producerii lemnului de calitate.
Luând în considerare rezultatele faptice ale
exercițiului, precum și discuțiile desfășurate la fina-
lul acestuia, ne punem în mod firesc întrebarea dacă
nu cumva propunerile recente de trecere la o alegere
a arborilor de viitor în două trepte, respectiv (1) pre-
desemnarea unui număr de potențiali arbori de vii-
tor, când arboretul are o înălțime medie de 6-8 (9)
m, număr de (2) 3-4 ori mai mare decât cel al
„adevăraților” arbori de viitor, urmată de (2) desem-
narea propriu-zisâ a arborilor de viitor cu ocazia
primei rărituri, când aceeași înălțime a atins 12-15
(16) m (de Wouters et al., 2000; Baar et al., 2004;
Allegrini, 2010), nu sunt mai adaptate la o silvicul-
tură de arbori individuali care urmărește concentra-
rea lucrărilor pe un număr redus de indivizi de la
vârste cât mai mici.
Predesemnarea precoce, când arborii tineri nu
și-au exprimat în totalitate potențialitățile producti-
Bibliografie
Allegrini, Ch., 2010: Choisir les arbres
d’avenir. In: Forets de France, no. 531, marș, pp. 33-34.
Armând, G. (coord.), 2002: Le hetre autre-
ment. IDF, Paris, 263 p.
Baar, F., 2005: Vers la recolte annuelle ciblee
de quelques arbres-objectif de tres haute qualite pour as-
surer les recettes forestieres. în: Foret Wallonne, no. 77,
juillet/aout, pp. 19-36.
Baar, F., Snoeck, B., Balleux, P., Cla-
essens, H., 2004: La sylviculture d’arbres “objec-
tif” ou d’arbres de place. în: Foret Wallonne, no. 68, jan-
vier-fevrier, Cahier technique no. 27, pp. 2-8.
Baar, F., 2005: Vers la recolte annuelle ciblee
de quelques arbres-objectif de^ tres haute qualitepour as-
surer les recettes forestieres. In: Foret Wallonne, no. 77,
juillet-aout, pp. 19-36.
Bagneris, G., 1873: Manuel de Sylviculture.
Berger-Levrault, Paris et Nancy, 311 p.
ve, poate reprezenta un impediment, însă favoriza-
rea acestora prin lucrări de curățiri și apoi rărituri le
poate asigura sporul dorit de creștere și producție,
în plus, așa cum se recomandă în lucrări foarte re-
cente (Lemaire, 2010), o intervenție punctuală cu
lucrări de elagaj artificial până la 5-6 m înălțime,
practicată exclusiv asupra acestor arbori și prin care
să se corecteze eventualele deficiențe de elagaj na-
tural, poate conduce și la obținerea calității dorite a
trunchiului. Experimentele realizate până în prezent
în gorunete pure din Direcțiile silvice Dâmbovița și
Prahova, cu o durată de cca. 10 ani, care au inclus
predesemnarea arborilor de viitor și practicarea de
curățiri în jurul acestor arbori, cuplate cu elagajul
lor artificial „de corectare”, sugerează viabilitatea
modului de lucru propus, rămânând ca lucrările vii-
toare de rănturi forte și de sus să îl confirme în
totalitate.
Și ne mai punem întrebarea deloc retorică dacă
desimile urmărite la exploatabilitate în gorunetele
etajate din Franța, Germania sau Belgia, indiferent
de modelul silvotehnic aplicat („clasic”, „dinamic”,
„cu deturaj”), și care nu depășesc 60-70 arb/ha
(distanță medie între arbori de 12-14 m, distanță mi-
nimă de 6-8 m) în etajul superior, nu ar trebui să
preocupe și pe specialiștii silvici români într-o lume
în care factorul economic, neluat niciodată în con-
siderare în normele, îndrumările sau instrucțiunile
elaborate în perioada comunistă în România, joacă
un rol din ce în ce mai important și imposibil de
neglijat.
Bary-Lenger, A., Nebout, J.-P., 1993:
Les chenespedoncule etsessile en France et en Belgique.
Editions du Perron, Alleur-Liege, 604 p.
B a s t i e n, Y., 1997: Sylviculture des chenes ses-
sile etpedoncule ENGREF, Nancy, 18 p.
Bastien, Y., Wilhelm, G.J., 2000: Une
sylviculture d’arbrespourproduire des gros bois de qua-
lite. In: Revue Forestiere Franșaise, LII (5), pp.
407-424.
Bastien, Y., 2001: Arbres-objectif. Elagage
artificiel. ENGREF, Nancy.
Bouchon, J., Trencia J., 1990: Sylviculture
et production du chene. în: Revue Forestiere Franțaise,
XLII (2), pp. 246-253.
Broilliard, Ch., 1 8 8 1: Le traitement des bois
en France ă l’usage desparticuliers. Berger-Levrault et
Cie, Libraires-Editeurs, Paris, 470 p.
Ciumac, Gh., 1973: Cercetări privind tăierile
de îngrijire în pădurile de cvercinee și șleauri. ICAS,
Seria a Il-a, București.
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 • 2010 •Nr. 3
Ciumac, Gh., 1974: Considerații privind ne-
cesitatea alegerii timpurii a arborilor de promovat (de
viitor), pentru executarea unor tăieri de îngrijire de cali-
tate mai bună. în: Revista pădurilor, 89 (3), pp.
146-150.
Claessens, H., 2004: Reflexion sue le detou-
rage desfeuillus â croissance rapide. în: Foret Wallonne,
no. 71, juillet/aout, pp. 3-11.
Constantinescu, N., 1976: Conducerea ar-
boretelor. Voi. I. Editura Ceres, București, 250 p.
Delvaux, J., 1977: Les arbres de place. în:
Armales de Gembloux, no. 83, pp. 235-251.
Ducellier, V., 1930: La foret de Belleme et
une nouvelle methode d’eclaircie. în: Revue des Eaux et
Forets, no. 4, pp. 263-278.
Ducellier, V., 1931: L’eclaircie methodique
de „Belleme". în: Revue des Eaux et Forets, no. 7, pp.
567-569.
Evans, J., 1984: Silviculture of broadleaved
woodland. Forestry Commission Bulletin 62, HMSO,
London, 232 p.
FAO, 2009: Situation des forets du monde 2009.
FAO, Rome, 152 p.
Florescu, I.I., Nicolescu, N.V., 1998:
Silvicultura. Voi. II Silvotehnica. Editura Universității
“Transilvania”, Brașov, 194 p.
Jarret, P., 1996: Sylviculture du chene sessile.
în: Bulletin technique, no. 31, octobre, ONF, pp. 21-28.
Joyce, P.M., Huss, J., McCarthy, R.,
Pfeifer, A., Hendrick, E., 1998: Growing
broadleaves. Silvicultural guidelines for ash, sycamore,
wildcherry, beech and oak in Ireland. COFORD, Dublin,
144 p.
Kenk, G., 1984: La production de Chenes de
qualite et son amelioration en Bade-JVurtemberg. în:
Revue Forestiere Franțaise, no. special “Dialogue fores-
tier par dessus le Rhin”, pp. 26-33.
Kerr, G., Evans, J., 1993: Growing broa-
dleaves for timber. Forestry Commission Handbook 9,
HMSO, London, 95 p.
Lafouge, R., 1990: Sylviculture comparee du
chene rouvre et du chene pedoncule dans les forets gerees
par l’Office National des Forets. în: Revue Forestiere
Franțaise, XLH (2), pp. 269-276.
Lanier, L., 1979: Les eclaircies dans les
systemes de sylviculture tres intensive: sylviculture
d’arbres de place, autres systemes. ENGREF, Centre de
Nancy.
Lanier, L., 1994: Precis de Sylviculture.
ENGREF, Nancy, 477 p.
Lemaire, J., 2010: Le chene autrement.
Produire du chene de qualite en moins de 100 ans en fu-
taie reguliere. IDF, Paris, 176 p.
Lorne, R., 1956: Ala recherche de la qualite et
du gros diametre dans les futaies de chene. In: Revue
Forestiere Franțaise, no. 11, pp. 754-768.
Lorne, R., 1959: Etude quantitative sur les
eclaircies dans les peuplements de chene de qualite. în:
Revue Forestiere Franșaise, no. 11, pp. 746-768.
Lorne, R., 1961: La sylviculture de l’avenir.
în: Revue Forestiere Franțaise, no. 7, pp. 503-514.
Martinot-Lagarde, P., 1970: Traitement de
chene rouvre de qualite en Allemagne de l’Ouest. în:
Revue Forestiere Franțaise, no. 2, pp. 115-130,
Martinot-Lagarde, P., 1 9 73 : Les arbres de
place. în: Bulletin technique, no. 4, ONF, Paris, pp.
23-33.
Negulescu, E.G., Ciumac, Gh., 1959: Sil-
vicultura. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 885 p.
Nicolescu, N.V., 2003: Silvicultură. Silvoteh-
nică. Editura Universității Transilvania, Brașov, 103 p.
Nicolescu, V.N., Kruch, J., 2009: Cerce-
tări privind efectele desimii la instalare și ale primei
curățiri asupra creșterii arborilor de nuc negru (Juglans
nigraL.). în: Revista pădurilor, nr. 1, pp. 25-32.
Nicolescu, V.N., Kruch, J., 2009: Cerce-
tări privind efectele aplicării lucrărilor silvotehnice asu-
pra arborilor tineri de cireș sălbatic (Prunus avium L.).
In: Revista pădurilor, nr. 3, pp. 8-16.
Oswald, H., 1981: Resultats principaux des
places d’experience de Chene du Centre național de
Recherches forestieres. în: Revue Forestiere Franțaise,
no. special “Sylvicultures en futaies feuillues”, pp.
519-528.
Oswald, H., 1982: Silvicultureofoakandbee-
ch high forests in France. In: Broadleaves in Britain (ed.
D.C. Malcolm, J. Evans, P.N. Edwards), The Institute of
Chartered Foresters, Edinburgh, pp. 31-39.
P a r d e, J., 1978: Normes de sylviculture pour
les forets de chene rouvre. în: Revue Forestiere Franțaise,
no. 1, pp. 11-17.
Petre seu, L., 1 9 71: îndrumător pentru lucră-
rile de îngrijire a arboretelor. Editura Ceres, București,
410p.
Roy, F.X., 197 5: La des ignat ion des arbres de
place dans les futaies de chene destinees ă produire du
bois de tranchage. în: Revue Forestiere Franpaise,
XXVH(l), pp. 50-60.
Sardin, T., 2008: Chenaies continentales.
ONF, Fontainebleau, 455 p.
Seeling, U., \99^:Importanceofwoodqua-
lity for the management of the State owned forests in
Germany - a pilot study. în: Accounting and manage-
rial economics for an environmentally-friendly fo-
restry (coord. G. Buttoud, H. Jobstl, M. Merlo), Actes
et Communications, no. 15, INRA, Paris, pp.
343-347.
Sevrin, E., 1997: Les chenes sessile etpedon-
cule. IDF, Paris, 97 p.
Spiecker, H., 2009: Future strategies for
growing valuable broadleaved trees in Europe. In:
Valuable broadleaved forests in Europe (ed. H. Spiecker,
S. Hein, K. Makkonen-Spiecker, M. Thies), European
Forest Research Report 22, Brill, Leiden-Boston, pp.
241-242.
Teuffel, K. von, Hein, S., 2004:
Sylviculture du Hetre proche de la nature en Bade-
Wurtemberg (Allemagne). In: RevueForestiereFranșaise,
LVI (6),pp. 519-528.
Venet, J., 1968: Pratique de la pre-designation
des arbres de place. în: Revue Forestiere Franțaise, no.
3, pp. 157-169.
REVISTA PĂDURILOR 'Anul 125 • 2010 • Nr. 3
51
Vlad, I., Chiriță, C., Doniță, N., Pe-
tre seu, L., 1997 : Silviculturape baze ecosistemice.
Editura Academiei Române, București, 292 p.
Wouters, Ph. Dr., Notelaers, V., Balleux,
P., 2000: Selectionner Ies arbres d’avenir. în: Silva
Belgica, 107 (1), Fiche no. 2 Sylviculture, jip. LVI.
xxx, 19 5 6: îngrijirea arboretelor. îndrumări teh-
nice. Editura Tehnică, București, 90 p.
xxx, 1986: Norme tehnice pentru îngrijirea și
conducerea arboretelor. Centrul de material didactic și
propagandă agricolă, București, 166 p.
xxx, 2000: Norme tehnice pentru îngrijirea și
conducerea arboretelor 2. Ministerul Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului, București.
Prof. dr.M.Sc. ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU
Universitatea „Transilvania” din Brașov
Șirul Beethoven nr. 1, 500123 Brașov - ROMÂNIA
E-mail: nvnicolescu@unitbv.ro
Lector ing. Yves EHRHART
Stud. Emmanuelle ESMENJAUD, Mărie LE ROUX, Isabelle MEURILLON, Elise PARES, Mărie PARROT,
Laura VINCENT, Thomas AMODEI, Cyril BROCHIER, Jonathan DEBRUYNE, Morgan MARTIN, anul IIFIF;
Olivia MAROIS, anul I FIF
AgroParisTech-ENGREF Nancy
14,	rue Girardet
54042 Nancy Cedex - FRANCE
An old but always actual issue: the choice of final crop trees, between „Science” and „art”
Abstract
The silviculture of individual trees is based on the so-called final crop trees (future crop trees, elite trees), the key-
concept of the technique of thinning from above (high thinning) developed in France and Denmark in the second half of
the XlX-th century. These trees, selected using a set of criteria (vigour, quality and ±regular distribution-spacing) during
the pole stage, will be subsequently favoured by high intensity thinning from above, concentrated around them.
In this context, the paper outlines the most important findings of a field exercise carried out in the Foret de Brin
(Lorraine Region, north-east of France) by a group of 39 people (36 students and 3 academic staff), forming 8 individu-
al “teams”, from the forestry schools of Nancy (France) and Freiburg (Germany).
The exercise was located in compartment 17, a pure, even-aged and two-storied sessile oak stand (with sessile oak
in the overstorey and European beech, hombeam, linden in the understorey), naturally regenerated about 60 years ago.
In an area of about 0.8 ha, 52 trees (50 sessile oaks and 2 wild cherries) were selected as final crop trees in 2002, of whi-
ch 26 (24 sessile oaks and 2 wild cherries) were reconfirmed and 26 (all sessile oaks) not confirmed before perfbrming a
new high thinning intervention in 2010.
The 8 teams were asked to re-evaluate these 52 individuals and decide upon their future use either as (a) final crop
trees (to be kept until the rotation age of 180 years) or as (b) trees to be removed during subsequent thinning.
The most important outputs of the exercise are as follows:
out of the 52 trees, the number of individuals selected as final crop trees varies between 30 and 39 (35 on ave-
rage). The mostused criteria were vigour and quality, the ±regular distribution-spacing being given amuch lower impor-
tance. In many cases, a combination of two (vigour-quality, vigour-distribution, or quality-distribution) or even three (vi-
gour-quality-distribution) criteria was used to define the final crop trees;
out of the 26 trees reconfirmed in 2010, the number confirmed during the exercise varies between 23 and 26. In
this case the most important criteria were vigour and ±regular distribution-spacing, the latter being almost “forgotten”
during the pre-high thinning activities performed in 2010;
out of the 26 trees not confirmed in 2010, a much variable number (between 6 and 16) were confirmed during
the exercise;
52
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 •Nr. 3
the main criterion for not confirming these trees was the short distance between them (in general 4 to 7 m),
along with less used criteria such as presence of epicormic branches, logging wounds, cankers. forks, as well as their lo-
cation close to logging racks, a potențial source of skidding wounds.
Based on these outputs, the paper confirms the mixed character of science (objective) and art (subjective) of the ac-
tivity of selection of final crop trees. In addition, it proposes the use of a two-step selection of such trees, carried out
when the mean stand height is 6-8 (9) m and 12-15 (16) m, as proposed in France or Belgium in similar conditions in the
last decade.
Keywords: sessile oak, final crop trees, vigour-quality-distribution, science, art.
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr. 3
53
Cronică
Simpozionul „Pădurile și schimbările climatice"
Marți, 8 iunie 2010, Secția dc științe agricole și silvi-
ce a Academiei Române și Secția de silvicultură a
Academici de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
lonescu-Șișești” au organizat simpozionul „Pădurile și
schimbările climatice” - problemă de mare interes
internațional cu deosebire pentru Uniunea Europeană.
Au fost prezentate următoarele comunicări
științifice:
Pădurile și schimbările climatice în contextul dezba-
terilor organizate de Comisia Europeană pe această te-
mă (acad. Victor Giurgiu)1;
Impactul schimbărilor climatice asupra mediului și
societății. Rezultate ale proiectului Fp 6 Clavier (acad.
Dan Bălteanu, Dana Micu, și dr. Carmen Dragota);
Schimbările climatice și calitatea vieții (prof.
Dumitru Târziu - membru corespondent al ASAS);
Estimarea impactului schimbărilor climatice asupra
pădurilor din România (dr. lonBarbu, membru asociat al
ASAS).
Au participat membri ai Academiei Române, mem-
bri ASAS, directorul general al Regiei Naționale a
Pădurilor - ing. Valerian Solovăstru, specialiști din
producție, cercetători ș.a.
La organizarea acestui simpozion s-a pornit de la
chemarea Comisiei Europene care, prin așa-numita
„Carte verde”, a inițiat o consultare științifică pe tema
adaptării pădurilor Uniunii Europene la condițiile clima-
tice aflate în schimbare.
Acest demers are la bază concluziile Consi-
liului Europei din 25 iunie 2009 asupra „Cărții albe”
prin care s-a scos în evidență faptul că „schimbările cli-
matice au avut și vor avea un impact, printre altele, asu-
1	Această comunicare este publicată în prezentul număr al
„Revistei pădurilor”
prapădurilor", cu precizarea conform căreia „ deoarece
se prevăd consecințe socio-economice și ecologice ale
acestui impact, este de dorit să ne pregătim încă de pe
acum pentru a asigura continuitatea beneficiilor
aduse de pădurile Uniunii Europene în contextul unor
condiții climatice aflate sub semnul schimbării ”
Scopul organizării acestei manifestări științifice a
fost și acela de a da unele răspunsuri la întrebările formu-
late de Comisia Europeană prin „Cartea verde”, cum sunt
următoarele:
în ce măsură sunt pregătite pădurile și sectorul fores-
tier din UE să facă față amplitudinii și naturii provocă-
rilor generate de schimbările climatice?
Anumite țări sau regiuni sunt mai expuse/vulnerabile
în fața schimbărilor climatice ?
Politicile UE și ale statelor membre sunt suficiente
pentru a asigura că UE contribuie la protejarea pădurilor,
inclusiv la pregătirea lor pentru schimbările climatice și
conservarea biodiversității ?
Cum ar putea fi actualizată (ameliorată) gestionarea
pădurilor din UE pentru a putea menține funcțiile multi-
ple ale acestor păduri și pentru a crește capacitatea lor dc
a face față la schimbările climatice și la declinul
biodiversității ?
Majoritatea referenților și participanților care au luat
cuvântul au pornit de la premisa potrivit căreia schimbă-
rile climatice sunt o realitate, deși cauzalitatea lor nu pare
a fi pe deplin lămurită. Cu unele argumente contrare au
intervenit dr. Ion Barbu și dr. loan Seceleanu.
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 125 *2010*Nr.3
în cadrul dezbaterilor au mai intervenit: dr. Filimon
Carcea, dr. Nicolai Olenici, acad. Victor Giurgiu, prof.
Dumitru Târziu, dr. Carmen Dragota ș.a.
A predominat punctul de vedere autorizat al Uniunii
Internaționale a Institutelor de Cercetări Forestiere, ex-
pus în raportul din 2009 și reprodus în prima comunicare
menționată mai sus, potrivit căreia „/schimbările climati-
ce din ultima jumătate de secol au afectat deja ecosiste-
mele forestiere și vor avea efecte din ce în ce mai mari
asupra lor în viitor. Serviciile de reglare a carbonului
furnizate de păduri riscă să dispară în totalitate, dacă nu
se procedează la reducerea substanțială a emisiilor actu-
ale de carbon, fapt care ar duce la eliminarea de cantități
imense de carbon în atmosferă, accentuându-se astfel
Revista revistelor
ALLEGRINI, Ch., 2010: Choisir les arbres d'avenir
(A alege arborii de viitor). în: Forets de France, no. 531,
marș, pp. 33-34.
Producerea lemnului de calitate, cu utilizări nobile,
se bazează pe o silvicultură de arbore, care presupune
concentrarea eforturilor umane și materiale pe un număr
redus de exemplare denumite „de viitor”. Acestea trebuie
să se apropie de „arborele ideal”, care corespunde anumi-
tor criterii, respectiv: să provină din sămânță, să aibă un
trunchi drept și fără noduri pe 6-8 m înălțime, o creștere
regulată, o stare sanitară bună (iară răni sau atacuri para-
zitare), fără înturciri sau crăci cu tendință de creștere ver-
ticală la înălțimi de peste 6-8 m, cu ramuri subțiri, însera-
te pe trunchi cât mai orizontal posibil, o coroană viguroa-
să și simetrică, reprezentând peste 50% din înălțimea to-
tală a arborelui.
în general, arborii de viitor pot fi:
-	pre-selecționați (pre-desemnați), când arboretele
au înălțimi de 4-8 m, pentru a concentra operațiunile cul-
turale „penibile și oneroase” pe un număr redus de arbori,
oricum mai mare decât cel existent la vârsta
exploatabilității. Din păcate, în acest stadiu de dezvolta-
re, nu toate potențialitățile calitative sau cantitative ale
REVISTA PĂDURILOR -Anul 125 • 2010 • Nr. 3
schimbările climatice". Se așteaptă cel de al cincilea ra-
port al Comitetului Internațional pentru Schimbări
Climatice, instituție autorizată în acest domeniu. Până
atunci, frecventele și gravele inundații produse în ultimii
ani în Europa, inclusiv în România, lasă de înțeles că
există deja un incontestabil dereglaj climatic cu influențe
și asupra sistemului hidrologic.
în cadrul simpozionului s-au desprins trei grupe de
preocupări științifice și practice, referitoare la: 1) impac-
tul schimbărilor climatice asupra pădurii și silviculturii;
2) adaptarea pădurilor și a silviculturii la schimbări cli-
matice; atenuarea efectelor negative ale schimbărilor
climatice.
In referatul de bază au fost tratate distinct toate aces-
te trei grupe de preocupări, oferind soluții concrete.
în finalul simpozionului s-a evidențiat necesitatea
adaptării la schimbările climatice a strategiei, legislației,
programelor, normelor tehnice în silvicultură și, implicit,
a gestionării pădurilor, acționând în consens cu instituțiile
autorizate ale Uniunii Europene. S-a solicitat, de aseme-
nea, intensificarea și lărgirea cercetărilor științifice în
acest domeniu, în cadrul unor programe internaționale.
Secția de științe agricole și silvice a Academiei Române
Secția de silvicultură a AS AS
arborilor au fost integral exprimate, ceea ce face ca, fără
a se interveni în profitul arborilor pre-selecționați, aceștia
să poată pierde statutul preferențial adoptat.
-	selecționați (desemnați) definitiv, operație realizată
când arboretul are înălțimi de 12-16 m în regenerările na-
turale, respectiv 10-14 m în plantații.
Arborii de viitor (numiți și arbori obiectiv) se aleg
dintre cele mai viguroase exemplare situate în etajul do-
minant, utilizând în plus criteriile calitate și spațiere. Așa
cum subliniază autorul, selecția arborilor de viitor doar
pe baza calității în detrimentul vigorii conduce la o puter-
nică heterogenitate dimensională a arboretului. în mod
cert, întârzierea importantă a creșterii în diametru nu se
recuperează, dimpotrivă...
Dacă, în cazul rășinoaselor, se recomandă
selecționarea definitivă a arborilor de viitor (150-200 ex/
ha la duglas și larice, situate la 7-8 m distanță medie;
220-280 arb/ha la molid și brad, la 6-7 m distanță medie),
în cazul foioaselor este recomandată pre-selecționarea,
urmată de selecționarea definitivă a arborilor de viitor, în
următoarele condiții:
-	stejar pedunculat: preseleeția a 100-180 ex/ha, ur-
mată de selecția a 50-60 arb/ha, situați la 13-14 m distanță
medie;
-	gorun: preseleeția a 120-140 ex/ha, urmată de
selecția a 60-80 arb/ha, la 11-13 m distanță
55
-	fag: preselecția a 120-240 arb/ha, urmată de
selecția a 60-80 arb/ha, la 11-13 m distanță
-	stejar roșu, frasin: preselecția a 100-210 arb/ha, ur-
mată dc selecția a 50-70 arb/ha (12-14 m distanță)
-	cireș, paltini, pomacec: preselecția a 140-270 ex/
ha, urmată de selecția a 70-90 arb/ha, la 10.5-12 m
distanță.
în mod practic, deoarece distanța medie dorită din-
tre acești arbori nu poate fi perfect respectată, autorul
MULLER, D., 2010: L ’ouragan Klaus ou Nicolas en
Aquitaine: un an deja! în: La Foret privee, nr. 311,
Janvier-Fevrier, pp. 63-66.
în 14 ianuarie 2009, uraganul Klaus (Nicolas) a afec-
tat din nou masivul Landelor Gasconiei, format aproape
în exclusivitate din pin maritim. Pagubele au constat din
peste 42 milioane m3 lemn afectat (rupt sau doborât), adi-
că recolta de lemn pe 5 ani, și din peste 200.000 ha păduri
în care mai mult de 40% din arbori au fost afectați grav.
Pagubele maxime au apărut în arborete cu vârste
mijlocii (20-40 ani), probabil datorită întârzierii aplicării
răriturilor și creșterilor foarte mari din ultimul deceniu, în
condițiile unui climat favorabil, care au produs mărirea
coroanelor și fragilizarea tulpinilor. La acestea se adaugă
productivitățile extrem de ridicate ale pinului maritim
(15 mVan/ha în prezent, față de doar 5 m3/an/ha la mijlo-
cul secolului al XX-lea), cu arbori mai puțin rezistenți la
acțiunea vântului (coroane mai ample, lemn mai puțin
structurat, cu creșteri radiale de aproape 1,5 cm/an).
în aceste condiții, articolul și-a propus prezentarea
principalelor măsuri luate pentru corectarea unei situații
excepționale, care a dereglat complet piața regională a
lemnului. Dc la început s-a menționat că statul francez nu
a dorit să subvenționeze în mod direct proprietarii de pă-
duri afectate, ci prin intermediul unui «dispozitiv de mo-
bilizare a lemnului», lăsând la latitudinea pieței să stabi-
lească mercurialul cantității imense de lemn disponibil.
Din păcate, abia după ce s-a constatat că singurii benefi-
ciari ai situației întâlnite au fost ceilalți participanți în fi-
liera lemnului (exploatatori de păduri și transformatori de
lemn locali, naționali și internaționali) și nu proprietarii
pădurilor afectate, Federația Industriilor Lemnului din
Aquitaine (regiune din care face parte Gasconia) a publi-
cat un indice de prețuri medii pe categorii de lemn, cu va-
lorile de maximum 3 euro/tonă lemnul industrial, 3-7 eu-
ro/tonă lemnul de lucru rupt și 7-10 euro/tonă lemnul de
lucru de calitate.
Statul francez a finanțat însă, cu 25 milioane curo,
construirea a mai multe zone de depozitare a lemnului,
precum și transportul lemnului extras spre aceste zone
recomandă ca distanța dintre arborii de viitor să fie cel
puțin jumătate din distanța medie dorită la
exploatabilitate.
Producerea lemnului de calitate impune ca, odată
aleși, acești arbori să fie promovați ulterior în mod
susținut prin rărituri de sus, concentrate în jurul lor și, da-
că este cazul, elagați pe cale artificială.
Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU
(	37 milioane euro). în plus, cu toate precauțiile industriei
locale de prelucrare a lemnului pentru a nu pierde o re-
sursă disponibilă la preț redus, în zonă a apărut o tendință
marcantă de export de lemn, dc care au beneficiat țări gen
Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg, Austria.
Pentru refacerea arboretelor calamitate, statul fran-
cez a beneficiat de Fondul de Solidaritate al Uniunii
Europene, de la care s-au primit 100 milioane euro.
Aceasta a permis ca, de la suma de 402-570 euro/ha, cât
a putut plăti statul francez proprietarilor ca ajutor pentru
refacerea arboretelor calamitate, să se ajungă la maxi-
mum 1.380 euro/ha, plătibili doar în condițiile în care
proprietarii asigurau accesul liber al vehiculelor pentru
stingerea incendiilor prin recoltarea arbori doborâri și a
resturilor de exploatare, asigurau reabilitarea rețelei de
hidranți existenți în arboretele sinistrate și garantau reali-
zarea proiectelor de reîmpădurire numai de către persoa-
ne autorizate (spre exemplu, experți forestieri).
Autorul concluzionează că, la un an de la producerea
dezastrului, situația nu este prea bună iar viitorul privind
ajutoarele și subvențiile de stat este neclar. Ceea ce rămâ-
ne este nevoia dc a se imagina o silvicultură a pinului ma-
ritim mai adaptată la evenimente climatice desebite, cu
arbori mai rezistenți și cu arborete mai reziliente. De ace-
ea, există două opțiuni: fie se va continua cu o silvicultu-
ră foarte «cantitativă», prin care să se producă repede
lemn mult, fie se va trece la una mai puțin mecanizată,
mai «naturală», prin care să fie actualizat conceptul lui
Adolphe Parade și al Școlii de la Nancy dm prima jumă-
tate a secolului al XlX-lea «Imiter la nature, hâter son
oeuvre» (Imitați natura, grăbiți-i lucrarea», însă nu prea
mult...
Prof.dr.M.Sc.ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU
56
REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 125 • 2010 • Nr 3
INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI
a.	Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice)
Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în limba engleză, în cazul
unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se primesc articole publicate anterior
sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații.
Lucrările pentru secțiunea I pot fi articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de sinteză,
pentru domenii de vârf ale științelor silvice.
Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții:
-	articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, urmat de datele
despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși 10 pagini față format A4, cu marginile de 2
cm, redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la 2 rânduri;
-	în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci capi-
tole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda de
cercetare; 4. Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări);
-	denumirile științifice ale speciilor de plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu
excepția numelui autorului (Fagus sylvatica L.);
•	citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab.
5,	fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât posibil
cu lățimea de 8 cm.
-	citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un
autor Marcu, 1989: doi autori Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori Marcu et al., 1989;
-	titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură,
grafic sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate;
-	lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma:
autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera
următoare:
-	periodice'. Scohy, J.-P., 1990: Lefrene commun (2-emepârtie). Silva Bclgica, voi. 97 (5), pp. 43-48.
cărți'. Thill, A., 1970: Le frene et sa culture. Les Presses Agronomiqucs de Gembloux, A.S.B.L.,
Gembloux, 85 p.
-	după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon
și de fax, adresa e-mail. în cazul în care mai mulți autori ai unui material au același loc de muncă, nu-
mele lor se vor menționa grupat, iar adresa electronică se va preciza numai pentru autorul principal.
-	după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză.
Rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu
caractere îngroșate și înclinate.
b.	Pentru secțiunea a Il-a
Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea 1(1-3 pagini format A4)
și se includ în rubricile:
-	Cronică privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel
internațional;
-	Puncte de vedere;
Aniversări, Comemorări, Necrolog;
Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate;
-	Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predo-
minant europene;
-	Din activitatea M.A.D.R., R.N.P.-Romsilva, A.S.A.S., Societăți „Progresul Silvic”, facultăților de sil-
vicultură etc.
Pentru secțiunea a Il-a se acceptă spre publicare și materiale legate de practica silvică.
Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor.
Lucrările imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (dischetă, CD, DVD), se depun
sau transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru nr. 31, sector 1, telefon:
021/3171005 interior 267, fax: 021/3171005 interior 267, e-mail: revista@rnp.rosilva.ro).