REVISTA PĂDURILOR Nr. 3/2009 REV ISTA PA Dl RH OR Bd. Magheru nr. 31, sector 1. București • Tel.: 021 317.10.05 int. 267, 236 Fax: 021 317.10.05 int. 236 «E-mail: rcxista'n rpsilva.ro Coperți: arborete din Ocolul silvic Văliug, loto Cristian Becheru î 1 Jpărîi h Tijuijirunu l> IAC I REVISTĂ TE1INIC0-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" CUPRINS (Nr. 3 / 2009) Colegiul de redacție Redactor șef: prof. dr. ing. Valeriu-Norocel Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea dr. ing. Florin Borlea academician Victor Giurgiu dr. ing. Ion Machedon ing. Florian Munteanu prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu dr. ing. Romică Tomescu Redacția: Rodica-Ludmila Dumitrescu Cristian Becheru Vlad-Emil CRIȘAN, Bogdan Ștefan CÂNDREA-BOGZA, Victor-Dan PĂCURAR: Cercetări privind posibilitățile de analiză a variației spațiale a regimului radiativ și tennicdin zona Pirușca Seacă-Ciucaș . 3 Valeriu-Norocel NICOLESCU, Johann KRUCH: Cercetări privind efectele aplicării lucrărilor silvotehnice asupra arborilor tineri de cireș sălbatic (Prunus avium L.)......................................8 Ionel POPA: Variația zilnică a dimensiunilor trunchiului la molid și zâmbru în Munții Călimani......................................17 Sorin-Iulian BÂLDEA: Necesitatea aplicării lucrărilor de degajări și depresaje în regenerările naturale de fag în vederea obținerii unor sortimente lemnoase de calitate superioară.....................23 Adrian loan TRELLA: Studiu privind rezultatele obținute în gospodărirea U.P. VII Racova, O.S. Tășnad, în perioada 1953 - 1989........................................28 Arcadie CIUBOTARU, Vasile Răzvan CÂMPU, Râul CERNEȘTEAN: Cercetări privind prejudiciile produse regenerării naturale prin activitatea ISSN: 1583-7890 varianta on-line: www. revistapadurilor. ro ISSN: 2067-1962 de exploatare a pădurilor................................................33 Uie POPESCU: Concepte privind construcția, evoluția și perspectivele utilizării frezelor de sol în Silvicultură...............................37 Din istoria silviculturii românești. Ion BELCEA: Cu privire Ia istoria pădurilor Banatului, îndeosebi a celor din Munții Semenic..................................................... 42 Florin DINULICĂ: Particularități ecologice în formarea lemnului de compresiune la brad. I: Influența înclinării versantului............... 47 K cptodikcir i pariuLi «iu totală a .înn-oklor mir ihiMtuțiihv p ■tu- ti făcui.; cua^rtdUT frdacțti iu"! !-_i. I -Ic obligatul Ui ,, li;- na mtoiial nmtiek* autorului ii ut mu r^a efectului variației induse de procesele ? STre si deshidratare a țesuturilor externe ale dehidraDifeI.eOța dintre valoarea maximă a fazei fusului. 100 C»ctu ■^06 20» 25 06 2005 26062008 27062008 150_____________ 21 06 2008 ______Fjj4 coomF" r Diferențierea fazelor ciclului circadian de de umflare și cea de la începutul fazei a treia (de creștere) reprezintă variația relativă a dimensiunilor trunchiului (VRT). VRT a fost calculat prin diferența dintre maximul curent și cel dm ciclul precedent. în cazul în care maximul precedent este atins, avem o variație a fusului pozitivă, fiind egală cu creșterea radială (CRT). Dacă acest maxim din ciclul precedent nu se atinge avem o variație negativă și nu se definește o fază de creștere, iar CRT este egală cu zero. în timpul sezonului de vegetație CRT constituie o bună estimare a creșterii radiale reale a arborelui, respectiv a procesului de formare a celulelor (Gruber et al., 2009). Calculul matematic de separare a diferitelor faze ale ciclului circadian de variație dimensională a trunchiului s-a realizat prin adaptarea unei rutine SAS propusă de Deslauries et al. (2003). 3. Rezultate Rezultatele obținute se referă la două caracteristici cantitative principale ale ciclului circadian: durata diferitelor faze și variația relativă a dimensiunilor trunchiului. 31 Durata fazelor ciclului circadian Ciclul zilnic de variație radială a trunchiului începe cu faza de contracție având startul între orele 7 și 10 dimineața în cazul suprafeței CALS și între orele 9 și 10 la arborii din CĂLI Cea de-a doua fază a ciclului circadian - faza de umflare - începe după amiază în jurul orei 19 la altitudinea 18 revista pădurilor • Anul 124 *2009 »Nr. 3 de 1700 m, respectiv 20 la altitudinea de 1500 m. Ultima fază, identificabilă cu creșterea radială în sezonul de vegetație, începe între orele 23 și 1 în cazul suprafeței CALS, respectiv 1 și 4 dimineața pentru suprafața CALJ. Din figura 3 se observă un decalaj de aproximativ 1 oră între cele două nivele altitudinale, diferențele dintre specii fiind reduse. Dacă în cazul primelor două faze abaterea standard este înjur de 2 ore, în cazul fazei de creștere aceasta este de 3-4 ore. Referitor la durata fiecărei faze a ciclului dium de variație se remarcă existența unei distribuții apropiată de distribuția normală în cazul primei faze și a ciclului total, respectiv a unei distribuții puternic asimetrice de stânga în cazul fazei de umflare și creștere (fig. 4). Durata fiecărei faze de variație radială a fusului prezintă o amplitudine ridicată, observându-se Fig. 3. Distribuția orei de începere a fazelor de modificare a dimensiunilor trunchiului unele ușoare diferențieri în raport cu altitudinea. Astfel durata medie a fazei de contragere este de ll,3±10,7 ore în cazul CALJ și de 10,9±10,4 ore în Fig. 4. Distribuția duratei fazelor de variație dimensională a trunchiului în raport cu durata situația CALS, a fazei de umflare este cuprinsă între 12,2±11,9 ore (CALJ) și 10,7±12,5 ore (CALS). Faza de creștere are o variabilitate mult mai mare, dar nediferențiată statistic între specii sau nivele altitudinale: 12,4±14,1 ore (CALJ) și 12,7±13,9 (CALS). Durata totală medie a ciclului circadian, având în vedere întreaga perioadă de analiză, este de 26,7±13,5 ore în cazul suprafeței CALJ, respectiv 26,0±13,7 ore pentru suprafața de la altitudinea de 1700 m (CALS). Ciclurile de variație a diametrului fusului se pot clasifica în raport cu durata în trei categorii (Deslauries et al., 2007): cicluri scurte, cu durata mai mică de 21 de ore (CS), cicluri normale, cu durată medie de 24±3 ore (CN) și cicluri lungi, cu durată mai mare de 27 de ore (CL). Analizând distribuția frecvenței tipurilor de cicluri în raport cu perioada din an se remarcă o creștere a frecvenței ciclurilor lungi și scurte în sezonul de repaus vegetativ, respectiv o predominare a celor normale în perioada de vegetație (fig. 5). Frecvența medie a ciclurilor lungi pentru pe- rioada de analiză este 19-20%, constantă în raport cu altitudinea și specia, crescând până la 35-60% în lunile de repaus vegetativ. Frecvența medie a ciclurilor normale de variație este maximă în lunile de formare a inelului anual (mai-iulie) -reprezentând 80-90% din numărul de cicluri. In ceea ce privește ciclurile cu durată mai mică de 21 de ore frecvența acestora este relativ constantă în timpul anului, o Fig. 5. Distribuția lunară a frecvenței tipurilor de cicluri circadiene ușoară creștere observându-se în cazul suprafeței de la altitudinea de 1700 m (CALS) pentru lunile de iarnă. REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr.3 19 3.2 Variația diametrului trunchiului Prin aplicarea metodei de separarea a fazelor ciclului circadian este posibilă evidențierea variației relativereale adiametrului trunchiului, prin eliminarea în mare măsură a efectelor modificării dimensiunilor scoarței. Dinamica temporală a variației radiale a fusului arată modificare a amplitudinii de variație (fig. 6). Astfel! în perioada noiembrie- aprilie, respectiv în timpul sezonului rece, amplitudinea de variație a dimensiunilor trunchiului este maximă atingând valori de 1,8-2,0 mm. în timpul sezonului de vegetație amplitudinea de variație este mult redusă fiind de 0,15-0,20 mm. în ceea ce privește variația relativă pe rază a fusului în timpul iemii se observă o diferențiere atât între specii cât și între nivele altitudinale. Astfel, la molid, aceasta este mai mare comparativ cuzâmbru, înregistrând valori mai mari la nivelul altitudinal de 1700 m față de cel de 1500 m. Din dinamica curbei valorilor cumulate ale variației radiale a trunchiului extrase prin metoda ciclului circadian se pot delimita relativ precis perioadele de start și terminare a proceselor de Fig. 6. Variația radiată trunchiului (a - relativă, b - cumulată) extrasă prin metoda separării fazelor ciclului circadian formare a inelului anual. în cazul datelor din zona Călimani punctele de inflexiune ale curbelor cumulate de variație radială a fusului se situează în jurul datei de Ol iunie și 01 august. Curba de variație este caracterizată în această perioadă de o pantă relativ abruptă, iar frecvența ciclurilor cu VRT pozitiv este maximă, acestea variind între 0 și 0,2 mm. După ultimul punct de inflexiune din anul curent curba de creștere cumulată are formă tipică de platou. Diferențierea în raport cu altitudinea este mult mai evidentă decât diferențierea pe specii. Se remarcă o creștere radială mai intensă în anul 2009 comparativ cu anul 2008, atât pentru molid cât și pentru zâmbru. 4. Discuții și concluzii Utilizarea dendroauxografelor automate consti- tuie metoda cea mai directă și precisă de monitorizare continuă a variației diurne a diametrului trunchiului (Downes et al., 1999, Biondi et al., 2005). Cea mai mare parte din variația zilnică a dimen- siunilor trunchiului este determinată de modificarea conținutului de apă din celulele componente ale țesuturilor exterioare ale fusului (scoarță, cambiu, zonă lemnoasă exterioară). Astfel în timpul zilei când procesele de transpirație sunt foarte intense, rata cu care aparatul foliar pierde apă este mult mai mare decât rata de absorbție din sol și transport prin sistemul conducător. în consecință, are loc o compensare din rezervele de apă ale xilemului și celulelor parenchimatice înconjurătoare (Lovdahl și Odin, 1992; Herzog et al., 1995). în timpul nopții când respirația este scăzută, arborele este capabil să rehidrateze, parțial sau total, zona de xilem și floem. Faza de contragere începe în jurul orei 9-10 dimineața, având un decalaj de 2-3 ore față de maximul de dimineață al umidității relative. Faza de umflare începe la aproximativ 1-2 ore de ia înregistrarea minimului zilnic al umidității relative, respectiv în jurul orei 19-20. Se remarcă un decalaj de 1-2 ore între suprafața de la altitudinea de 1700 m comparativ cu cea de la 1500 m. Gruber et al. (2009) stabilește drept start al fazei de contragere ora 6 dimineața, iar pentru faza de umflare ora 18 după amiază. Delausiers et al. (2003) pentru zona boreală din Canada identifică startul fazei de contragere la ora 9 dimineața, iar cel al fazei de umflare la ora 18. Atât în cazul analizat, cât și în alte studii similare, faza de creștere, componentă a ciclului circadian, are loc în timpul nopții între orele 23 și 2 când disponibilitatea de apă pentru cambiu este maximă, având o amplitudine de variație ridicată (Antonova et al., 1995; Deslauries et al., 2003, Gruber et al., 2009). Identificarea exactă a startului proceselor de creștere radială reală prin intermediul datelor 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 3 înregistrate cu dendroauxografe este relativ dificilă, însă nu imposibilă. în cazul de față punctul de inflexiune al curbei de variație a diametrului fusului, echivalent cu apariția primelor rânduri de celule în curs de lărgire, este identificabil la începutul lunii iunie, iar cel de-al doilea la începutul lunii august, care corespunde cu finalizarea formării inelului anual sub raportul lățimii. Procesele de îngroșare a peretelui celular și finalizare a structurii traheidelor au o influență nesemnificativă asupra dimensiunilor trunchiului. Aceste date corespund în mare măsură cu observațiile efectuate pe microcrote de creștere, evaluate prin tehnici de xilologie. Gruber et al. (2009) prin analiza comparativă a dinamicii creșterii radiale, în ecosisteme de limită altitudinală superioară din Alpi, evaluată prin metode xilologice și dendroauxografe radiale, ajunge la concluzia conform căreia variația radială a fusului extrasă prin metoda ciclului circadian constituie o bună estimare a dinamicii numărului de celule aflate în faza de lărgire și diferențiere. Rezultate contradictorii obține Makinen et al. (2008) pentru zona boreală, sugerând faptul că procesele induse de variația stării de hidratare a scoarței estompează complet variația indusă de procesele de creștere radială reală. Curba de variație radială relativă a fusului calculată în baza separării celei de-a treia faze a ciclului circadian prezintă un ritm de creștere redusă ia începutul sezonului de vegetație, urmată de o accelerare în lunile iunie și iulie, reducându-se gradual spre o zonă de platou în august - octombrie. Variația diametrului fusului în timpul sezonului rece este strict legată de procesele de îngheț-dezgheț care au loc la nivelul scoarței (Zweifel și Hasler, 2000). în cazul de față această variație poate atinge chiar 1,5- 2,0 mm, comparabilă cu cea observată de Zweifel și Bibliografie Anlonova, G.F., Cherkashin, V.P., Stasova, V.V., Varaksina, T.N., 1 995: Daily dynamics in xylem growth ofScotspine (Pinussylvestris L.). Trees 10:24-30. Biondi, F., Hartsough, P., Estrada, I.G., 2005: Daily weather and tree growth al the tropical treeline of North America. Arctic, Antartic, and Alpine Research 37:16-24. Bouriaud, O., Leban, J., Bert, D., Deleuze, C., 2 005: Intra-annual variations in climate influence growth and wood density of Norway spruce. Tree Physiology 25:651-660. Deslauriers, A., Morin, H., Urbinati, C., Carter, M., 2003: Daily weather response of balsam fir (Abies balsamea (L.) MUL) stern radius increment from dendrometer analysis in the borealforests of Quehec (Canada). Hasler (2000). Diferențele în valori absolute dintre cele două suprafețe experimentale sunt influențate și de diferența de vârstă medie a arborilor incluși în studiu (55 de ani - CALS și 125 de ani CALJ). întrucât procesele de umflare și contragere ale scoarței și ale țesuturilor externe ale fusului estompează mare parte din variația indusă de procesele de formare a inelului anual, coroborarea acestora cu metode xilologice este absolut necesară (Gruber et al., 2009). Prelevarea de microcarote de creștere la începutul și sfârșitul perioadei de formare a inelului anual va permite o calibrare corectă a curbelor de creștere derivate din datele brute înregistrare cu dendroauxografele. Analiza statistică a diferitelor faze de modificare a dimensiunilor trunchiului permite obținerea dc informații detaliate privind procesul de creștere radială, a stării de hidratare a fusului, precum și posibilitatea decelării reacției pe termen scurt la variații ale condițiilor climatice, respectiv mediu de viață al arborelui. Mulțumiri Cercetările aufostfinanțateîn cadrul programului IDEI (proiect ID65) și programul nucleu (proiect PN09460108). Mulțumim domnului Prof. univ. dr. Radu Cenușă pentru recomandările tăcute, precum și domnilor ing. Nechita Constantin, Dr.ing. Sidor Cristian și tehnician Vlădeanu Dumitru pentru sprijinul acordat în lucrările de teren. Mulțumiri sunt adresate administrației Parcului Național Călimani pentru permisiunea derulării cercetărilor în cazul acestei arii protejate. Trees 17: 477-484. Deslauriers, A., Rossi, S., Anfodillo, T., S a r a c i n o, A., 2008: Cambialphenology, woodformation and temperature thresholds in two contrasting years at high altitude in Southern Italy. Tree Physiology 28:863-871. Deslauries, A., Rossi, S., Anfodillo, T., 2007: Dendrometer and intra-annual tree growth; Whal kind of information can be inferred? Dendrochronologia 25:113-124. Downes, G., Beadle, C., Worledgc, D., 1999: Daily stern growth patterns in irrigated Eucalyptus globulus and E. nitens in relation to climate. Trees 14:102-111. Drew, D., Downes, G., 2009: The use ofprecision dendrometers in research on daily stern size and wood property variaionA review. Dendrochronologia 27:159-172. Ecomatik, 2009: Dendrometer,Technical note. 5 p. Gruber, A., Zimmermann, 1., Wieser, G., REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr.3 21 Oberhuber, W., 2009: Ejfects of climate variables on intr-annual stern radial increment in Pinus cembra (L.) along the alpine treeline ecotone. Ann. For. Sci. 66:503p 1 -503p 11. Herzog, K.M., Hasler, R., Thum, R., 1995: Diurnal changes in the radius of a subalpine Norway spruce stern: their relation to the sap flow and their use to estimate transpiration. Trees 10:94-101. Kozlowski, T., Winget, C., 1964: Diurnal and seasonal variation in radii of tree stems. Ecology 45:149-155. Lovdahl, L., Odin, H., 1992: Diurnal changes in the stern diameter of Norway spruce in relation to relative humidity and air temperature. Trees 6:245-251. Makinen, H., Nojd, P., Saranpaa, P.t 2003: Seasonal changes in stern radius and production of new tracheids in Norway spruce- Tree Physiology 23:959-968. Makinen, H., Seo, J.W., Nojd, P., Schmitt, U., Jalkanen, R., 2008: Seasonal dynamics of wood formation: a comparison between pinning, microcoring and dendrometer measurements. Eur. J. For. Res. 127:235-245. Popescu-Zeletin, [., 1 961: Metoda auxometrului comparator. Revista pădurilor 10:588-591. Popescu-Zeletin, 1., 1964: Dendroauxograf - aparat pentru înregistrarea variației și creșterii diurne la arbori. Revista pădurilor 9:499-501. Rossi, S., Deslauriers, A., Anfodillo, T., 2006: Assessment of cambial activity and xylogenesis by microsampling tree species: and example at the alpine timberline. IAWA Journal 27:383-394. Rossi, S., Deslauriers, A., Anfodillo, T., Morin, H., Saracino, A., Motta, R., Borghetti, M., 2006: Conifers in cold environments synchronize maximum growth rate of tree-ring formation with day length. New Phytologist 170:301-310. Schmitt, U., Jalkanen, R., Eckstein, D., 2004: Cambium dynamics of Pinus sylvestris and Betula spp. in the northem borealforest in Finland. SilvaFennica 38:167-178. Sevanto, S., Vesala, T., Peramaki, M., Nikinmaa, E., 2002: Time lags xylem and stern diameter variations in a Scots pine tree. Plant, Cel land Environment, 25:1071-1077. Tardif, J., Flannigan, M., Bergeron, Y., 2001: An analysis of the daily radial activity of 7 boreal tree species, northwestem Quebec. Environmental Monitoring and Assessment, 67:141-160. Wimmer, R., Downes, G., Evans, R., 2002: High-resolution analysis of radial growth and wood density in Eucalyptus nitens, grown under diferent irrigation regimes. Ann. For. Sci. 59:519-524. Zweifel, R., Hasler, R., 2000: Frost-induced reversible shrinkage of bark of mature subalpine conifers. Agricultural and Forest Meteorology 102:213-222. Zweifel, R., Item, H., Hasler, R., 2000: Stern radius changes and their relation to stored water in stems of young Norway spruce trees. Trees 15:50-57. Dr. ing.. Cercetător științific I POPA IONEL Stațiunea experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc popaicas@gmail.com Daily variation of steni size for Norway spruce and stone pine from Călimani Mts. Abstract Diurnal variation of stern radius was statistically analyzed in the timberline forest from Călimani Mts. for the years 2008-2009. Stern size modification was monitored using high resolution point dendrometers. By using the stern cycle approach the diurnal stern radius variation was separated in four phases: (a) shrinking, (b) swelling, (c) stern radius increment, and (d) the entire circadian cycle. First phase of cycle start around 8-9 A.M., the second begîn aftemoon (7-8 P.M.) and the last one between 23 and 1 A.M.. The duration of completed circadian cycle is in mean 26 hours. The frequencies of normal cycle are higher in June-August, and long cycle predominates in winter period. Using the stern cycle approach was possible to extract the radial growth signal. For this case the Identification of growth event like onset, stern growth period and cessation was possible using the cumulate variation of third phase. Combining the point dendrometer monitoring with xylem cells production can be a good indicator of tree ring formation dynamics. Keywords: automatic point dendrometer, steam radius variation, stern cycle. 22 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 •2009 •Nr. 3 Necesitatea aplicării lucrărilor de degajări și depresaje în regenerările naturale de fag în vederea obținerii unor sortimente lemnoase de calitate superioară Sorin-Iulian BÂLDEA 1. Introducere Fagul (Fagus sylvatica L.) constituie una dintre cele mai importante specii forestiere din Europa, unde ocupă o suprafață de peste 14,1 milioane ha (10,1% din suprafața pădurilor continentului, respectiv 25% din cea a pădurilor de foioase) (Dincă, 1983). în România, fagul reprezintă principala specie forestieră, suprafața sa depășind în prezent 1,9 milioane ha (32,1% din pădurile la nivel național) (MAPDR, 2008). Cu toate acestea, până de curând, specia nu se considera a avea o valoare economică deosebită, lemnul său fiind utilizat mai ales pentru combustibil. Acest fapt a făcut ca suprafața ocupată de fag să se reducă semnificativ atât la nivel european cât și în țara noastră, unde ponderea sa a scăzut de la 40% în anul 1922 la doar 32,1 % în prezent (Giurgiu, 2004). în plus preocupările pentru obținerea unui material lemnos de calitate superioară au fost foarte reduse, nefiind justificate economic. După 1970, importanța acestei specii a crescut considerabil, mai ales în țări din centrul și vestul Europei, unde lemnul său se utilizează în prezent pentru mobilă masivă, sculptură, furnire, etc. Datorită acestei realități, în Europa (Franța, Germania, Belgia) au apărut preocupări deosebite pentru o silvicultură a lemnului de fag de calitate, prin care se urmărește producerea buștenilor destinați obținerii furnirelor estetice și tehnice la vârste ale exploatabilității mai mici decât cele adoptate în mod tradițional (în general, începând de la 120 de ani) (Nicolescu et al., 1998). Obținerea unui material lemnos valoros sub raport calitativ este însă foarte dificilă sau chiar imposibil de realizat în ultimele decenii de viață ale unui arboret în care, prin intervențiile silvotehnice anterioare, nu s-a urmărit ca țel calitatea superioară a lemnului. De aceea, aplicarea lucrărilor de îngrijire în făgetele tinere la momentul oportun și cu intensitatea potrivită este de o importanță deosebită. Aceste lucrări trebuie privite, la vârste tinere, ca o investiție pentru viitor și nu ca un simplu cost de moment. în aceste preocupări pan-europene se înscriu și lucrările de degajări-depresaje prezentate în articolul de față, care include rezultatele unor cercetări efectuate pe raza Ocolului silvic Orăștie din cadrul Direcției silvice Deva. Aceste lucrări au pornit de la recomandările silvotehnicii de aplicat făgetelor tinere în România (xxx, 1986; xxx, 2000) care presupun, în general, intervenții cu intensități slabe-moderate, prin care se asigură menținerea unei desimi ridicate a arboretului, în scopul de a stimula formarea de timpuriu a unor tulpini drepte și bine elagate (Petrescu, 1971). în plus, în trecut, aplicarea depresajelor în desișurile pure și uniforme de fag era considerată inutilă (Petrescu, 1971). Spre deosebire de țara noastră, în alte țări europene, cum este cazul Franței, silvotehnica făgetelor tinere prevede intervenții sub forma unor degajări sau depresaje executate în special mecanizat, datorită costului ridicat al intervențiilor pe cale manuală. Aceste lucrări sunt cuplate cu deschiderea de culoare de exploatare, cu lățimea de 2-3 m și situate la 40-60 m distanță unele față de altele, încă din timpul aplicării tăierilor de regenerare. La aceste culoare se adaugă o rețea de culoare silviculturale (deschise, de preferat, în faza de desiș sau, in extremis, în cea de nuieliș-prăjiniș, dacă s-a întârziat cu lucrările respective), cu lățimea de 1-2 m și situate la distanța de 6-10 m între ele. Aceste culoare sunt perpendiculare pe cele de exploatare și de pe ele se aplică degajări-depresaje cu ajutorul ferăstraielor mecanice dotate cu brațe telescopice, în plus, pe culoarele silviculturale, lărgite progresiv până la cca. 3 m, se va realiza ulterior scosul materialului lemnos recoltat prin rărituri (Lanier, 1986; Brouillet, 1991; Duplat și Roman-Amat, 1996; Joyce etal., 1998; ONF, 2005). Experiența acumulată în țările central și vest- europene în ceea ce privește silvotehnica făgetelor tinere a îndemnat la experimentarea unor lucrări REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 3 23 similare în condițiile țării noastre. în teritoriul studiat, care oferă condiții staționale foarte favorabile, fagul vegetează foarte bine și prezintă garanția continuității unor arborete valoroase, producătoare de material lemnos de calitate, precum și stabile, care pot să-și îndeplinească funcțiile de producție și protecție care le-au fost atribuite. 2. Locul cercetărilor și 3. Rezultate obținute Arboretele cercetate au fost extrem de dese, prezentând un număr de arbori tineri cuprins între 14,4 și 52,4 mii exemplare/ha (tabelul 1). în ceea ce privește calitatea^ arborii de fag existenți în cele nouă SP prezintă diferite defecte de formă într-o proporție ridicată (de la 20 la 48%). Tabelul 2 metoda de lucru în anul 2007, în u.a. 102B (făget pur, regenerat natural după aplicarea tăierilor succesive, cu vârsta de cca. 5 ani, și care este instalat pe o stațiune de bonitate superioară din etajul montan-premontan de făgete) din unitatea de producție II Sibișel, Ocolul silvic Orăștie, Direcția silvică Deva, au fost instalate nouă Ponderea defectelor la arborii de fag existenți înainte de efectuarea lucrării de degajare-depresaj în SP1-9 Suprafața de probă(SP) nr... înfurciri Ponderea defectelor la arborii de fag cercetați (%) Vătămări de exploatare Curbură Pondere totală (% din numărul total de arbori din SP) 1 20 10 5 35 2 25 6 31 3 44 4 48 4 19 1 20 5 19 1 20 6 26 1 27 7 21 5 26 8 35 8 43 9 33 5 38 Medie 27 4 1 32 suprafețe de probă (SP) de câte 25 nr (5 x 5 m). Din acestea, șase SP (nr. 1, 2, 4, 5, 7 și 8) au fost parcurse cu degajări-depresaje iar trei SP (nr. 3,6 și 9) au fost păstrate ca martor. în toate cele nouă suprafețe de probă, la arborii inițiali au fost măsurate diametrul la colet (nu cel de la 1,30 m înălțime, deoarece numeroase exemplare - cu precădere cele extrase - nu atinseseră la momentul măsurătorilor această înălțime) și înălțimea totală. La fiecare arbore extras prin intervenție sau rămas după intervenție s-a stabilit și prezența unor defecte diverse (înfurciri, vătămări de exploatare, curbură, creștere aplecată, etc.). După doi ani de la lucrare, la toți arborii rămași în cele nouă SP au fost măsurate diametrul la colet și înălțimea totală, iar datele diverse recoltate pe teren în anii 2007 și 2009 au fost prelucrate prin modalități biometrice și statistice specifice. Natura și ponderea acestor defecte este redată pentru fiecare suprafață de probă în tabelul 2. Având în vedere desimea foarte ridicată a arboretului în toate suprafețele cercetate, precum și ponderea importantă a diferitelor defecte, s-a procedat la aplicarea unor lucrări de degajări-depresaje. Aceste lucrări au avut intensități foarte puternice (peste 25%) pe număr de arbori (IN = număr arbori extrași N/număr de arbori inițiali N), variind de la 30,55% (în SP2) la 52,54% (în SP1). Pe suprafață de bază, lucrarea a avut intensități de laputernicăîa SP2 (22,59%) la foarte puternică (peste 25%) în toate celelalte cinci SP parcurse (tabelul 3). In patru din cele șase SP, unde IN a fost mai mare decât Ie, lucrarea a avut un caracter predominant de jos și s-au extras cu precădere arborii rămași în urmă cu creșterea și, de aceea, predispuși la eliminare naturală. în aceste SP, valorile diametrului mediu (la colet) aritmetic și ale înălțimii medii aritmetice Desimea arboretului cercetat în cele nouă SP din u.a. 102B Tabelul 1 1 2 Suprafața de probă nr... 3 4 5 6 7 8 9 Desimea arboretului (mii exemplare/ha) 23,6 14,4 21,6 31,6 38,0 38,4 52,4 31,2 40,0 au crescut prin aplicarea lucrării, așa cum se observă în tabelul 4. Excepție au făcut doar 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 * 2009 • Nr. 3 Tabelul 3 Numărul de arbori extrași și rămași după intervenție și intensitatea pe număr de arbori și suprafață de bază în cele șase SP parcurse cu lucrări 1 2 Suprafața de probă nr... 8 9 3 4 5 6 7 Număr de arbori extrași N„ (mii ex/ha) 12,4 4,4 - 10,0 14,8 - 24,8 10,0 Număr de arbori rămași Nr (mii cx/ha) 11,2 10,0 21,6 21,6 23,2 38,4 27,6 21,2 40,0 Intensitatea pe număr de arbori IN 52,54 30,55 - 31.64 38,95 - 47,33 32,05 - Intensitatea pe suprafață de bază Ic, _ 30.69 22,59 - 40,84 33,39 41.63 65,33 - Tabelul 4 Valorile diametrului mediu aritmetic și înălțimii medii aritmetice la arborii de fag din cele nouă SP 1 2 3 Suprafața de probă nr... 7 8 9 4 5 6 Diametrul mediu la colet al arborilor inițiali, cm 2,43 2.54 2,14 2,37 2,18 2,05 2,21 2,36 1,79 Diametrul mediu la colet al arborilor extrași, cm 1,76 2,08 - 2,58 1,93 - 1,95 3,67 - Diametrul mediu la colet al arborilor rămași, cm 3,18 2,74 2.14 2,27 2.33 2,05 2.44 1,74 1,79 înălțimea medie a arborilor inițiali, m 1,75 1,77 1,83 1.63 1,59 1,51 2,10 2.09 1,55 înălțimea medie a arborilor extrași, m 1,43 1,38 - 1,71 1,46 - 1,96 2,98 - Înălțimea medie a arborilor rămași, m 2.11 1,94 1,83 1,59 1.68 1,51 2,23 1,67 1,55 Tabelul 5 Motivele extragerii arborilor din cele șase SP parcurse cu lucrări Motivația extragerii arborilor Suprafața de probă nr... 1 2 4 5 7 8 înfurciți (%) 6 18 12 16 21 36 Vătămați prin exploatare (%) 19 18 4 3 10 24 Uscați (%) 3 9 - 8 2 8 Curbați (%) 6 - - - - - în zone cu desime prea mare (%) 66 55 84 73 67 32 Total 100 100 100 100 100 100 arborii din SP4 și SP8, unde extragerea s-a făcut în special de sus (IG mai mare decât IN), recoltându- se exemplarele cu dimensiuni (diametre la colet și înălțimi totale) mai mari decât media, cu defecte care obligau la extragerea lor (mai ales înfurciri la înălțimi reduse, de până la 1,5 m). Din acest motiv, valorile medii ale diametrului la colet și înălțimii totale s-au redus după intervenție. Cea mai mare parte a exemplarelor, cu excepția SP8, unde dominante au fost cele înfurcite sau cu răni de exploatare, s-au extras datorită desimii exagerate, situație des întâlnită în făgetele naturale pure regenerate prin tăieri succesive sau progresive, în aceste cazuri, lucrarea a reprezentat mai ales o respațiere caracteristică depresajelor, așa cum se observă și din tabelul 5. REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 3 25 După trecerea a doi ani de la lucrare, diametrul mediu la colet în cele șase suprafețe de probă parcurse cu luvcrări a crescut cu valori cuprinse între 0,46 și 0,69 cm, deci între 0,23 cm/an și 0,35 cm/ an. Exprimată relativ, creșterea respectivă a oscilat între 20,07% și 28,19%. înălțimea medie a crescut, de asemenea, cu valori între 0,66 m și 1,20 m (de la 39,52% la 68,55%), așa cum se observă din tabelul 6. în plus, consistența arboretului s-a reînchis integra] (K = 1,0) în toate cele șase suprafețe de probă. Tabelul 6 Creșterea diametrului mediu la colet și a înălțimii medii după doi ani de la intervenție Suprafața de probă nr... 1 2 4 5 7 8 Diametrul mediu aritmetic la colet, cm 3.87 3.29 2,91 2,98 3,03 2,20 înălțimea medie aritmetică, m 3,31 3,10 2,68 2,78 3,15 2,33 Creșterea diametrului mediu la colet, cm 0,69 0,55 0,64 0,65 0,59 0,46 Creșterea diametrului mediu Ia colet, % 21,70 20,07 28,19 27,89 24,18 26,44 Creșterea înălțimii medii, m 1,20 1,16 1,09 1,10 0,92 0,66 Creșterea înălțimii medii, % 56,87 59,79 68,55 65,48 41,26 39,52 4. Concluzii și discuții Din cele analizate în arboretul experimental se desprinde constatarea că, prin executarea degajărilor-depresajelor, s-au înregistrat modificări semnificative în starea și funcționalitatea acestuia, în plus, datorită închiderii consistenței la numai 2 ani după intervenție, pentru reducerea competiției și activarea creșterii în grosime a arborilor rămași, o nouă intervenție este necesară în următorii 1-2 ani. Datorită desimii foarte mari, atât arborii extrași prin lucrarea efectuată, cât și cei rămași, sunt deja foarte zvelți (dominant cu indici de zveltețe Iz = h/d peste 100), ceea ce îi face susceptibili la apariția aplecărilor (încovoierilor) datorită chiciurei sau zăpezilor umede, grele și lipicioase, apărute devreme la începutul iernii, când coroanele arborilor tineri de fag prezintă încă frunziș necăzut, sau la finele sezonului nival. Ca urmare, în adoptarea intensității intervenți ilor trebuie să se țină seama și de fenomenul ețiolării tulpinilor, observat adeseori în făgetele tinere și excesiv de dese de la noi și constatat și în zona luată în studiu. Astfel, în repausul vegetativ, datorită acțiunii unor factori climatici perturbanți gen zăpezi moi sau chiciură, are loc curbarea în masă a acestor tulpini subțiri și zvelte, fenomen cu caracter ireversibil și care dăunează stării, structurii și calității viitoarelor arborete. De aceea, cu atât mai mult este importantă aplicarea unor lucrări de la vârste tinere, pentru a evita formarea unor tulpini excesiv de zvelte și vulnerabile. Dacă însă starea actuală a arboretului o reclamă (indicele de zveltețe este deja foarte mare), intervențiile se vor face treptat până la atingerea desimii dorite, pentru a evita prejudiciile aduse formei fusurilor prin ețiolare. în ceea ce privește calitatea fusului, dintre defectele constatate, cel mai important este prezența înfurcirii, care se întâlnește la înălțimi cuprinse, în general, între 0,2 și 2,0 m (în medie 1,0 m). Pe lângă aceasta, la arborii existenți înainte de începerea aplicării degajărilor-depresajelor, s-a constatat și prezența vătămărilor produse prin exploatare în timpul tăierilor de regenerare, cu ponderi variabile de la 1 la 10%. Curburile nu reprezintă un defect des întâlnit, afectând doar 5% din arborii de fag prezenți înSPl. în ciuda eliminării a numeroase exemplare cu defecte de formă, ponderea defectelor existente pe arborii rămași este încă foarte ridicată (variază între 20% în SP4 și 44% în SP2). Acest fapt se datorează proporției lor ridicate în arboret înainte de începerea aplicării lucrărilor, ceea ce a făcut imposibilă extragerea integrală dinlr-o dată și impune necesitatea unor intervenții ulterioare repetate cu curățiri și rărituri, prin care această proporție să fie micșorată gradat până când calitatea arboretului rămas în picioare să se apropie de cea dorită la vârsta exploatabilității. Așadar, pentru ameliorarea în continuare a condițiilor de creștere a exemplarelor remanente, dar mai ales pentru evitarea unor prejudicii viitoare (ețiolare, curbură, creșteri în grosime reduse, etc.), aplicarea depresajelor (degajărilor) se impune ca obligatorie. In plus, cel puțin în arboretele provenite di n regenerări naturale, rărirea mecanică aporțiunilor de arboret excesiv de dese trebuie obligatoriu însoțită și de o rărire selectivă, care trebuie începută 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 • 2009 »Nr.3 cât mai devreme și continuată cu consecvență, dacă se dorește obținerea ia vârsta exploatabilității a unei producții lemnoase calitative superioare, capabilă să compenseze eforturile anterioare. în concluzie, rezultatele cercetărilor subliniază necesitatea și importanța efectuării acestor lucrări, mai ales a depresajului, în regenerările naturale de fag, care sunt in majoritatea cazurilor excesiv de dese. Pentru a grăbi efectele selecției naturale, este important să fie eliminate chiar și exemplarele rămase în urmă cu creșterea, având în vedere faptul că la aceste vârste tinere reprezintă o bună parte din arboret. Aplicarea acestor lucrări a dovedit că nu numai calitatea se ameliorează ci și cantitatea de masă lemnoasă produsă per exemplar. Chiar dacă vârsta este tânără, câștigul în masă lemnoasă al exemplarelor rămase garantează vigoare și rezistență mărită la factorii vătămători, biotici și abiotici. în plus, formarea unei coroane echilibrate și suficient Bibliografie Brouillet, L., 1991: La sylviculture despeuple- ments reguliers de hetre en Franche-Comte: de la rege- neration naturelle â Ia premiere eclaircie. Bulletin tech- nique, nr. 22, Office National des Forets, Paris, pp. 9-19. Dincă, I., 1983: Resursele forestiere ale Euro- pei. Editura Ceres, București. Duplat, P., Roman-Amat, B., 1 996: Syl- viculture du hetre. Bulletin technique, nr. 31, Office Na- tional des Forets, pp. 29-33. Giurgiu, V., 2004: Gestionarea durabilă a pădurilor României. Silvologie, voi. 111 B, Editura Acad- emiei Române, București. Joyce, P.M., Huss, J., Pfeifer, A., Mc- Carthy, R., Hendrick, E., 1 998: Growingbroa- dleaves. Silvicultural guidelines for ash, sycamore, wild cherry, beech and oak in ireland. COFORD, Dublin. de bogate garantează creșterea intensă în volum, fiind cunoscută corelația directă și semnificativă dintre diametrul trunchiului și diametrul coroanei. Cu toate că lucrările de degajări-depresaje nu sunt atractive din punct de vedere economic, din cauză că reprezintă un cost necompensat de vreun venit imediat, ele sunt obligatorii pentru obținerea unui material lemnos valoros. Ce două intervenții trebuie privite întotdeauna ca o investifie pe termen lung, obligatorie pentru arboretele în care se dorește obținerea de sortimente lemnoase de calitate superioară. O caleimportantădereducereacosturilor cu aceste lucrări constă în realizarea cât mai rapidă a unei rețele interioare de căi de acces, care trebuie ulterior menținute, combinată cu utilizarea pe o scară mai largă a intervențiilor mecanizate, prin care și costurile degajărilor-depresajelor să fie cât mai reduse. Lanier, L., 1986: Precis de sylviculture. EN- GREF, Nancy. Nicolescu, N.V., Matter, J.-F., Nicoles- cu, L., 1998: Silvicultura fagului in România - spre o nouă abordare? Revista pădurilor, nr. 3/4, pp. 27-37. ONF, 2005: Le hetre en Lorraine. Office National des Forets, Direction Territoriale de Lorraine, Nancy. Petrescu, L., 1971: îndrumătorpentru lucrările de îngrijire a arboretelor. Editura Ceres, București. xxx, 1986: Norme tehnice pentru îngrijirea și con- ducerea arboretelor. Ministerul Silviculturii, București. xxx, 2 000: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București. MAPDR, 2008: Raport privind starea pădurilor României în anul 2007. Ministerul Apelor, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, București (document Internet, site www.madr.ro). Ing. Sorin-Iulian BÂLDEA Direcția Silvică Deva Ocolul silvic Orăștie E-mail: sorinbaldea@gmail.com The need Tor application of retease cutting and respacing in naturally regenerated European beech stands aiming to produce high-quality wood assortments Abstract European beech {Fugus sylvatica L.), the most prominent forest species in Romania, is regenerated naturally by shelterwood Systems and the new young stands are very dense and homogenous. In such circumstances and also taking into account various defects (logging wounds, forking, bending over, etc.) afîecting young beech trees, the application of release cutting and respacing, even expensive and time-consuming, is mandatory in order to produce high-quality wood assortments in the tutore. Keywords: European beech, release cutting, stand density, defects REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 3 27 Studiu privind rezultatele obținute în O.S. gospodărirea U.P. VII Racova, Tășnad, în perioada 1953-1989 1. Scopul și localizarea cercetărilor Ca obiect de studiu, U.P. VII Racova a fost aleasă datorită faptului că, între anii 1953-1989, la nivelul unității de producție nu au avut loc modificări semnificative ale suprafeței totale, fapt care a facilitat urmărirea evoluției în timp a structurii claselor de vârstă și a posibilității, ca rezultat al gospodăririi arboretelor pe baza amenajamentelor întocmite în acest interval de timp. Teritoriul unității de producție se află situat în zona colinară din nord- vestul țării, în Bazinul Mijlociu al râului Crasna, afluent al Someșului. Teritoriul face legătura dintre Dealurile Silvaniei și Câmpia Tisei, fiind localizat în prelungirea vestică a Podișului Transilvaniei. Zona este caracterizată printr-un climat conti- nental-moderat de dealuri. în cadrul acestui sector cu climat de dealuri joase se individualizează prezența unui singur etaj bioclimatic și anume “Etajul deluros de cvercete (gorun, cer, gârniță, amestecuri dintre acestea) și șleauri de deal (FD 2). 2. Scurt istoric Pădurile aparținând U.P.VII Racova nu au fost gospodărite înainte de anul 1947 pe baza unui amenajament, excepție făcând oarecum arbore- tele din trupul de pădure Dobra care aveau un Regulament sumar de exploatare a pădurilor în regimul crângului. Situația s-a datorat faptului că aceste păduri erau proprietate particulară, ele aparținând la diverse categorii de deținători. în urma naționalizării și preluării de către stat, aceste păduri au fost amenajate în anul 1953. Faptul că la vremea respectivă nu au existat planuri de bază întocmite în prealabil, că nu au existat descrieri parcelare de referință, precum și lipsa personalului specializat și a unui sistem de amenajare adaptat condițiilor specifice țării noastre a făcut ca, în pofida activității intense desfășurate în acea perioadă, să apară numeroase discrepanțe între datele culese atunci și cele de la reamenajarea și revizuirile care 28 Adrian loan TRELLA au urmat. Aceste greșeli inițiale au fost corectate ulterior odată cu reamenajarea din anul 1969, lucru posibil datorită progreselor înregistrate între timp pe linia amenajării pădurilor dar și datorită experienței acumulate. Ca urmare, datele furnizate la amenajarea din anul 1953 nu pot fi folosite pentru urmărirea evoluției arboretelor la nivel de unitate amenajistică dar oferă o idee cu privire la starea din vremea respectivă. 3. Baze de amenajare în vederea analizării cât mai obiective a rezultatelor obținute se face mai întâi o trecere în revistă a bazelor de amenajare adoptate de-a lungul timpului, elemente care au influențat prognozele făcute odată cu stabilirea posibilității. a. Funcțiile pădurii au rămas neschimbate în timp, arboretele fiind încadrate în grupa a Il-a (păduri cu funcții de producție și protecție). Ca urmare, suprafața unității luată în calcul ca bază pentru reglementarea procesului de producție nu a suferit modificări majore în timp. b. Regimul adoptat a fost și a rămas codrul, modalitatea de cultură cea mai adecvată atingerii scopului propus. Având în vedere că majoritatea arboretelor au provenit din lăstari, la fiecare amenajare s-a conceput o schemă de conversiune a acestora la codru prin îmbătrânire. c. Compoziția țel s-a adoptat diferențiat funcție de tipurile de stațiune și tipurile de pădure. Prin adoptarea unor compoziții de regenerare adecvate s-a urmărit substituirea arboretelor nedorite sub raportul compoziției, productivității și al provenienței cu altele mai productive și mai stabile ecologic, corespunzătoare condițiilor existente. Acolo unde starea arboretelor a permis conducerea acestora la vârste mai înaintate, prin compoziția țel s-a fixat ca obiectiv îmbunătățirea compoziției în măsura în care arboretul avea capacitatea de a reacționa la operațiunile culturale. O scădere o constituie introducerea în compo- REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 •2009 •Nr. 3 zițiile de regenerare a pinului; scopul urmărit, respectiv înființarea de culturi speciale pentru celuloză, a determinat introducerea forțată a acestei Specii în detrimentul gorunului, specie mult mai valoroasă economic. în prezent, aceste arborete au o stabilitate ecologică scăzută, fiind sensibile la atacul dăunătorilor, mai ales specii de Ipidae. Faptul că în aceste arborete se constată prezența elementelor de cer și gorun, regenerate pe cale naturală, întărește afirmația că instalarea pinului pe aceste stațiuni a fost o greșeală de cultură a pădurii. în schimb, introducerea salcâmului în stațiuni cu fenomene de eroziune la suprafață, favorabile acestei specii, precum și introducerea laricelui în benzi pe culmi, în scopul întăririi rezistenței la vânt a arboretelor, constituie exemple de conducere polifuncțională și eficientă a pădurilor. d. Exploatabilitatea adoptată corespunzător țelului de gospodărire a fost cea tehnică. e. Ciclul de producție. Ca bază de amenajare cu rol de stabilire a cadrului general al procesului de producție, ciclul a suferit modificările cele mai semnificative de-a lungul amenajărilor succesive, lucru care s-a răsfrânt asupra evoluției ulterioare a structurii U.P. De aceea, se va stărui mai mult asupra acestei baze de amenajare în cele ce urmează: • în anul 1953 s-a constituit o subunitate de codru în suprafață de 1066,58 ha și o subunitate de crâng în suprafață de 529 hectare, cu o perioadă de conversiune la codru de 40 de ani; ciclul de producție fixat a fost de 120 de ani; • în anul 1969, datorită provenienței majori- tare din lăstari, s-a adoptat un ciclu tranzitoriu de 80 de ani, urmând ca, după convertirea prin îmbă- trânire, ciclul adoptat să fie cel corespunzător exploatabilității tehnice; • în anul 1979 ciclul de producție a crescut la 100 de ani, avându-se în vedere proporția majoritară a gorunului și cerului în arboretele acestei unități de producție, vârsta exploatabilității tehnice și proveniența majoritară din lăstari; după realizarea conversiunii se preconiza adoptarea unui ciclu de producție corespunzător cu noua structură a fondului de producție. • ciclul de producție adoptat în anul 1989 a fost de 100 de ani, fiind identic cu cel stabilit în 1979. Urmare a acestor modificări succesive ale ciclului de producție, suprafața optimă a unei clase de vârstă REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 •2009 •Nr. 3 s-a modificat la rândul ei, ea având valoarea de 226 hectare în anul 1953,440 hectare în 1969,352 hectare în 1979 și 351,1 hectare în 1989. Menționăm că, în anul 1969, suprafața periodică a fost depășită, fiind incluse arborete care nu erau încadrate în urgențe de regenerare. Includerea acestor arborete în suprafața periodică în rând a fost motivată prin faptul că ele se aflau în vecinătatea arboretelor exploatabile și astfel s-au redus cheltuielile de exploatare. Suprafața acestor arborete a însumat 38,9 hectare iar suprafața periodică a atins un prag maxim de 465 hectare. f. Tratamentele adoptate au avut o evoluție ascendentă din punct de vedere al intensității de aplicare. Dacă inițial a fost preferat tratamentul tăierilor rase, fiind necesara substituirea arboretelor de proveniență, compoziție și productivitate ne- corespunzătoare cu altele mai potrivite pentru condițiile existente, ulterior, pe măsură ce ajungeau la exploatabilitate arborete care puteau asigura regenerarea pe cale generativă în compoziția dorită, s-au prescris tratamente intensive de tipul celor combinate și în continuare al celor progresive, în care îndepărtarea vechiului arboret se face treptat, prin mai multe intervenții. Acest fapt a contribuit la reducerea cheltuielilor de regenerare și instalarea la adăpost a speciilor de proveniență locală mai bine adaptate la condițiile de mediu, adică o gospodărire mai eficientă a pădurii. g. Posibilitatea, ca mijloc de îndrumare a structurii arboretelor spre cea normală, a înregistrat și ea fluctuații în perioada analizată. Astfel, în anul 1953 nu s-a calculat o posibilitate pentru arboretele incluse în subunitatea de codru, aceasta fiind deficitară în arborete exploatabile. Pentru subunitatea de crâng s-a determinat o posibilitate în suprafață prin metoda parchetației simple, rezultând o mărime medie a parchetului anual de 13,3 hectare și o posibilitate anuală de 2600 m3. Posibilitatea a crescut în anul 1969 la nivelul de 4220 m3, în mare parte datorită reducerii ciclului de producție de la 120 la 80 de ani dar și datorită includerii în planul decenal a unor arborete pe considerente economice, ele neintrând, cum s-a mai arătat, în urgență de regenerare. Odată cu revizuirea din anul 1979, posibilitatea a scăzut la 2852 m3 ca urmare a reașezării ciclului la o durată mai mare (100 de ani) și s-a menținut la același nivel și după revizuirea din anul 1989, respectiv 2831 m3. Cu ocazia revizuirii 29 din anul 1989 s-au făcut estimări privind evoluția posibilității pe baza prognozelor privind evoluția structuirii arboretelor, precizându-se totodată ca reper de referință valoarea optimă a posibilității în cazul structurii normale a U.P. Posibilitatea U.P. VII Racova 70W 6000 5000 u 4000 luuu 2000 1CHKJ U 1953 1969 1979 1989 2000 2010 2020 optim anul de referință Fig. 1. Evoluția posibilității în intervalul 1953-2020 4. Rezultate și discuții Soluțiile adoptate sunt analizate din punct de vedere al celor două principii de bază din amenajarea pădurilor, principiul continuității și principiul productivității, referirile facându-se cu privire la modul în care s-a reușit sau nu realizarea obiectivelor propuse. a. Principiul continuității Pentru a analiza modul în care s-a obținut în timp unele structuri care să tindă spre cea normală se prezintă în continuare structura pe clase de vârste a arboretelor înregistrată cu ocazia amenajării, reamenajării și revizuirilor care au avut loc în anii 1953,1969,1979 și 1989. Aceasta se prezintă după cum urmează: Tabel 1 Evoluția structurii pe clase de vârstă de 10 ani Clasa de vârsta (10 ani) 1953 Suprafața in anul 1969 1979 1989 Clasa de regenerare 80.6 11.3 7.8 0 10 199.6 173.8 214.2 111.7 20 535.2 179.4 159.4 205.2 30 374.9 175.4 177.6 134.8 40 231.8 465.5 158.5 189.5 50 163.6 341.5 460.4 163.8 60 9.9 65.5 309.7 437.5 70 101.4 43.9 55,9 262.5 BO 14.9 6.4 51.1 44.5 90 0 79.6 6.4 47.7 100 0 122.5 73.5 18.3 110 0 105.8 69.7 74.8 1.20 0 0.9 24 52.3 Structura a fost redată pe clase de vârstă de 10 ani deoarece și perioada între două amenajări succesive a fost tot de 10 ani. Din analiza acestor date se surprind două aspecte distincte: - suprafața care „migrează” de la o amenajare la alta, dintr-o clasă de vârstă în cea superioară, scade (cu mici excepții) de la un deceniu la altul. Acest fapt arată că posibilitatea a fost extrasă din toate clasele de vârstă, nu doar din cele superioare, ceea ce a făcut imposibilă o echilibrare în timp a structurii în spiritul principiului continuității. - scade (chiar dacă într-o măsură destul de redusă) ecartul maxim între suprafețele claselor de vârstă de la o amenajare la alta, ceea ce arată că o oarecare apropiere de structura normală s-a realizat în timp. Grafic, situația se prezintă astfel: b. Principiul productivității Clasa de vnn»U Fig. 2. Evoluția structurii claselor de vârstă Pentru a analiza modul în care s-a realizat în timp obținerea unor arborete mai productive se prezintă în continuare următoarea situație sintetică: Din situația prezentată se observă că fondul de Tabel 2 Evoluția principalilor indicatori de caracterizare a unității de producție ImJkv AmL SRWM60 pădvu Fii44A|m^k*1v IU4I 1 • UCaT* • Lu> J.> V'-IlUI IbUji'. |ndK< Iniile* ■ rid l »• Li b^cLu un l li * clrjie rii Lu* 6A 1953 hm M60 3560 1 tiu 33 1 _ mo mo iuk ii6 mo mo nu 186 5 4 ? 06 3450 Lwl 47Go mCii > Mî IfLQț $5» 17556 । 6650 1 ” 1 | irs jt» niv nv uv no | 5 . 1 V 1 1 producție se află în continuă creștere. Același lucru se poate spune și despre creșterea curentă și creșterea indicatoare. Evoluția pozitivă a acestor elemente are două cauze: - substituirea speciilor necorespunzătoare cu altele mai potrivite din punct de vedere staționai sub raportul productivității și al caracteristicilor ecologice ale speciilor; 30 REVISTA PĂDURILOR •Anul 124 *2009 • Nr.3 - conversiunea arboretelor spre regimul codrului prin conducerea arboretelor la vârste mai înaintate, când arboretele devin apte de a se regenera din sămânță, fapt ce determină creșterea fondului de producție. Privind lucrurile astfel se poate spune că obiectivul urmărit conform principiului produc-tivității a fost atins. Având în vedere însă și evoluția proporției speciilor la nivelul U.P. lucrurile nu stau chiar așa. Astfel, deși s-a înregistrat o tendință pozitivă, cu excepția carpenului, în ceea ce privește evoluția clasei și subclasei de producție a fiecărei specii, a avut loc totodată o scădere a gradului de participare a gorunului în compoziția arboretelor. Evoluția compoziției U.P. este redată și grafic mai jos. 100% 90% so% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% Distribuția procentuală a speciilor ,953 1B69 1079 1990 2000 2010 Uri Anul nor ■ DR □ Sc ■ OM ■ Fa □ Ca ■ Ce □ Go Fig. 3. Evoluția compoziției U.P. de-a lungul peri- oadei analizate Faptul că gorunul, specia principală de bază cea mai valoroasă dintre cele întâlnite în acest areal, a scăzut din punct de vedere al proporției de participare, este datorat introducerii în stațiunile proprii pentru gorun a altor specii cum sunt rășinoasele dar și aplicării defectuoase a lucrărilor de conducere a arboretelor astfel că proporția gorunului s-a diminuat în dauna altor specii mai puțin valoroase. Aspectele negative mai sus prezentate nu pot fi imputate amenajamentului, ele fiind determinate de politicile urmate la un moment dat la nivelele superioare ale administrației silvice precum și de silvotehnica aplicată la nivel de unitate amenajisticâ. 5. Concluzii și propuneri Se constată că, pe parcursul celor patru decenii de gospodărire a pădurii, s-au atins obiectivele stabilite, atât structura, cât și calitatea arboretelor existente în prezent fiind superioare celor înre- gistrate în trecut. De asemenea, se constată că principiul productivității a primat în fața principiului continuității, fapt explicabil daca se are în vedere starea în care se găseau arboretele în anul 1953. Mijlocul prin care se acționează asupra fondului de producție pentru a-1 conduce spre starea normală este posibilitatea, o mărime de plan care reprezintă pe de o parte cantitatea de material lemnos ce trebuie extras anual sau periodic din pădure în vederea normalizării fondului de producție, iar pe de altă parte, însăși producția de lemn, ca rezultat al gospodăririi pădurii. Posibilitatea reprezintă, deci, atât producția pădurii cât și mijlocul de conducere a ci spre structura normală (Leahu, 2001). în situația în care pădurea se găsește în starea normală, posibilitatea este egală cu creșterea totală a arboretelor componente. Un aspect specific arboretelor din arealul studiat este faptul că recoltarea posibilității nu se realizează prin tăieri unice decât în situația tăierilor de substituire, care au o pondere redusă. Prin ur- mare, modelul pădurii normale, cu clasele de vârstă egale ca întindere (sau invers proporționale cu productivitatea arboretelor), care corespunde situațiilor în care înlocuirea arboretului matern sc face printr-o singură tăiere, după care are loc regenerarea pădurii prin plantare, nu este satisfăcător. Pentru tratamente mai intensive, modelul trebuie revizuit, pentru a fi inclusă și influența perioadei de regenerare. în plus, aplicarea unor tratamente intensive, cu tăieri repetate, face ca, de pe aceeași suprafață, volumul recoltat în decursul unui deceniu să nu poată fi anticipat exact. Mai mult, calculul posibilității în volum este influențat de mai multe erori comparativ cu determinarea posibilității în suprafață. Pentru aceasta este necesară determinarea posibilității și urmărirea încadrării în acest indicator atât în volum cât și în suprafață, sau mai exact în suprafața redusă, pentru a elimina variația indicelui de acoperire în cadrul arboretelor cuprinse în planul decenal. Prin compensarea diferențelor de suprafețe reduse aferente arboretelor cuprinse în planul decenal, unde consistența nu a fost diminuată la nivelul preconizat, cu cele din arboretele la care s-au realizat „depășiri” ale intensităților de tăiere prognozate, posibilitatea în suprafață își păstrează caracterul de control, nu doar în cel de fundamentare a posibilității în volum ci și în cadrul procesului de recoltare a acesteia. REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 3 31 Eficiența gospodăririi viitoare a pădurilor din U.P.VII Racova va depinde între altele de folosirea unui model structural al pădurii normale adaptat tratamentelor silviculturale aplicate (cu perioada de regenerare de 20 ani), precum și de realizarea unei conexiuni inverse mai rapide, care să permită Bibliografie l .C.A.S., 1953: Amenajamentul U.P. VII Racova. I .C A.S., 1969: Amenajamentul U.P. VIIRacova. I .C A.S., 1979: Amenajamentul U.P. VIIRacova. corectarea soluțiilor stabilite cu ocazia amenajării, pe parcursul aplicării acestora în practică (de exemplu, redistribuirea posibilității în volum dar și în suprafață redusă în funcție de evoluția procesului de fructificare și regenerare naturală sau apariția unor factori destabilizatori.). l .C.A.S., 1989: Amenajamentul U.P. VIIRacova. Leahu I., 2001: Amenajarea pădurilor. Editura didactică și pedagogică, București. * * * , 1986,2000: Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor din România. Dr. ing. Adrian loan TRELLA Direcția Silvică Satu Mare aditrella@yahoo.com Studies about the results obtained in managing the Management Unit VII Racova, Tășnad Forest District, between 1953 and 1989 Abstract The theme of this article is to analyze the results obtained thanks to the forest management of the Production Unit VII Racova, O.S. Tâșnad over the four decades. This analysis provides information on how issues that are specific to this activity, during the years 1953, 1969, 1979 and 1989, have been addressed, proposals for solving them and the effectiveness of the Solutions adopted in spițe of the obtained results. The analyzed forest stands are Iocated in the hilly climatic area, on medium quality sites, constituting mainly oak stands, usually pure or mixed. Because of irrational wood exploitation, carried out before the year 1953, the structure of these stands was largely inadequate in tenns of origin and production class, a fact that required radical measures (clearfelling followed by afforestation) for their reconstruction. The evaluation of the results was done in terms of the two main principles of forest management: sustained yield and productivity. Of course, given the structure of the stands when the study started, we could not expect spectacular results in terms of normalization of the age classes structure during the period analyzed. In faci, this remained a secondary objective, the priority being to make more valuable wood by reconstruction or replacement of defective stands, an aim that was successfully reached. The efiiciency of future forest management will depend opon building some structural models of the forest as a basis in decision- making which should be adapted to the applied silvicultura! treatments, and also on getting a faster feed-back, which should allow the correction of the Solutions even during practicai implementation. Keywords: forest management, historical studies, principie of continuițy, principie of production. 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr. 3 Cercetări privind prejudiciile produse regenerării naturale prin activitatea de exploatare a pădurilor 1. Introducere Regenerarea naturală, aplicată în condițiile țării noastre pe circa 70% din suprafața fondului forestier, este, atât sub aspect economic cât și ecologic, cea mai eficientă modalitate de asigurare a continuității pădurii. Reușita aplicării acestei metode de regenerare este condiționată de o multitudine de factori, dintre care un rol important îl are tehnologia de exploatare adoptată și modul în care aceasta este aplicată. Proporția exemplarelor distruse sau prejudiciate prin activitatea de exploatare constituie un factor esențial în reușita regenerării naturale, precum și în ceea ce privește calitatea noului arboret. Cunoașterea nivelului prejudiciilor produse regenerării naturale precum și, implicit, a metodologiei de evaluare a acestuia este importantă pentru stabilirea măsurilor silviculturale prin care să se asigure condițiile necesare care să conducă Ia reușita deplină a instalării unui nou arboret. De-a lungul timpului au fost efectuate cercetări, referitoare la prejudiciile produse regenerării naturale prin activitatea de exploatare a pădurilor, care au adus contribuții importante privind clasificarea prejudiciilor produse semințișului (Badea, 1964; Ciubotaru, 1995, 2001; Hosseini et al., 2000; Eroglu etal., 2009), precum și a intensității și mărimii acestor prejudicii analizate în corelație cu: tratamentul aplicat și felul tăierii (Dămăceanu și Gava, 1991; Ciubotaru, 1995); suprafața ocupată de semințiș (Dămăceanu și Gava, 1991); înălțimea semințișului (Constantinescu, 1963; Mădăraș, 1991; Barbu și Cenușă, 2001; Hosseini et al., 2000; Stringer, 2006; Eroglu et al., 2009); mijloacele de colectare folosite (Badea, 1964; Dămăceanu și Gava, 1991; Ciubotaru, 1995; Wang, 1997; Hosseini et al., 2000; Akay et al., 2006; Eroglu et al., 2009); poziția semințișului față de căile de colectare (Barbu și Cenușă, 2001). Continuând și diversificând cercetările întreprinse până în prezent, în lucrare sunt Arcadie CIUBOTARU Laura Ionela CARPEA Elena Camelia DAVID prezentate rezultatele evaluărilor și măsurătorilor privind nivelul prejudiciilor produse regenerării naturale prin activitatea de exploatare în cadrul aplicării tăierilor specifice tratamentelor succesive și progresive, în arborete de amestec de rășinoase (molid și brad) cu fag. 2. Clasificarea prejudiciilor produse regenerării naturale Având în vedere faptul că tratamentele de bază prin care se asigură regenerarea arboretelor în condițiile țării noastre sunt tăierile progresive și cele succesive, și că , în general, aplicarea acestor tratamente se face într-o perioadă de aproximativ 15.. .25 ani, considerăm că relevantă pentru definirea elementului ecosistemului forestier care trebuie protejat, în sensul menționat anterior, este noțiunea de regenerare naturală. Folosirea acestei noțiuni se justifică prin faptul că este mai sugestivă pentru definirea stării de fapt (fazele de dezvoltare) a arboretului în perioada aplicării unui tratament care are drept obiectiv cultural asigurarea regenerării naturale și, în același timp, pentru a evita confuzia care s-ar putea crea prin folosirea noțiunii de semințiș, acceptată în domeniul forestier ca fiind o fază de dezvoltare a pădurii, respectiv „un alt subsistem al pădurii, care integrează totalitatea puieților din speciile arborescente și din care, cu timpul, se va constitui un nou arboret...” (Florescu și Nicolescu, 1996). Constatăm, ca și în cazul prejudiciilor produse arborilor pe picior și solului, că nu există un sistem unitar de evaluare și măsurare a prejudiciilor produse regenerării naturale prin activitatea de exploatare a pădurilor. Definind orice modificare a stării naturale a elementelor ecosistemului forestier - produsă prin activitatea de exploatare - ca fiind o vătămare, se constată că acestea se pot clasifica în excoriații - modificări ale stării naturale ale elementelor ecosistemului forestier pe care acesta și le poate REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 »Nr. 3 33 „vindeca” fără a-i fi influențată dezvoltarea ulterioară și prejudicii - modificări ale stării naturale ale elementelor ecosistemului forestier care vor influența negativ dezvoltarea ulterioară a acestuia. Prejudiciile produse regenerării naturale au fost clasificate (Ciubotaru, 1995), astfel: - cojire - îndepărtarea cojii de pe tulpină, ramuri sau rădăcini; - așchiere - îndepărtarea de pe tulpină, ramuri sau rădăcini a unor porțiuni de coajă și lemn; - rupere - pentru ramuri sau tulpină; - dezrădăcinare - parțială sau totală. 3. Metodologia de lucru în cercetările efectuate regenerarea naturală a fost considerată ca fiind alcătuită din totalitatea exemplarelor utilizabile din noul arboret, rezultate din sămânță, din momentul constituirii stării de masiv - echivalent cu înălțimea medie de 30 ... 50 cm la foioase (Florescu, 1981; Florescu și Nicolescu, 1996) și 100 ... 120 cm la rășinoase (Norme tehnice 7, 2000) până la, inclusiv, diametrul mediu al unui pâlc de regenerare de 6 cm. Cercetăriles-audesfășuratînsuprafețe în care s-au aplicat tratamentele tăierilor succesive și progresive, amplasate pe văile Târlung și Timiș. în toate situațiile metoda de exploatare aplicată a fost cea a multiplilor de sortimente, adunatul lemnului reaiizându-se cu cablul de sarcină al tractoarelor și atelaje, iar apropiatul cu tractoare. Volumul exploatat a la hectar a fost de 109 ... 223 m3, iar cel al arborelui mediu de 1,14...2,86 m3. Semințișul ocupa între 0,3 și 0,8 din suprafața parchetului. S-a analizat nivelul prejudiciilor produse regenerării naturale în câte un parchet pentru fiecare dintre tăierile specifice tratamentelor menționate, respectiv 4 parchete. Pentru aceasta, în fiecare caz s-au amplasat suprafețe de probă de 10 m2 (10 m x 1 m), orientate cu latura lungă pe linia de cea mai mare pantă. Au fost amplasate 2 suprafețe de probă la hectar, uniform distribuite de-a lungul a trei transecte situate la 'A, "A și % din lungimea versantului. Transectele au fost orientate perpendicular pe direcția de colectare lemnului. Pentru fiecare suprafață de probă s-au recoltat date referitoare la numărul de exemplare prej udiciate pe specii și tipuri de prejudicii și numărul total de exemplare. Au fost înregistrate 7864 exemplare, din care 3116 pentru fag și 4748 pentru rășinoase (607 pentru molid și 4141 pentru brad). Numărul exemplarelor prejudiciate a fost de 779 la fag și 1014 la rășinoase. 4. Rezultatele cercetărilor Prejudiciile produse regenerării naturale au fost analizate, mai întâi, sub aspectul repartiției acestora pe categorii de tăieri specifice celor două tratamente menționate (tabelul 1). Tabelul 1 Repartiția prejudiciilor produse regenerării naturale, pe tipuri de tăieri Felul intervenției Specificații Procentul exemplarelor prejudiciale: Pe categorii de prejudicii- Total Cojire Așchiert Rupere ramuri Rupere tulpină Dezrădăcinare Tilien de luminare șt Din loial exemplare prejudiciate 4,19 18.43 42,32 23.22 11.84 100 lărgire e ochiurilor Din total exemplare analizate 0.23 1.01 2,32 1,27 0.65 5.48 Tilieride Din total exemplare prejudiciale 12.34 24.35 13.74 36,47 13,10 ioo racordare Din loial exemplare analizate 1,56 3,08 1.74 4,48 1.66 12,52 Tăieri de Din total exemplare prejudiciate 28,12 23,43 21,38 13.23 13,84 100 lumina Din total exemplare analizate 2,12 1.77 1,61 1.00 1,04 7.54 Tiieri Din total exemplare prejudiciale 27,56 18.00 14.87 21,19 18,38 100 definitive Dtn total exemplare analizate 6.02 3.38 2.86 5,06 3.50 20.82 Din analiza datelor din tabelul menționat se pot constata următoarele: - proporția exemplarelor prejudiciate crește odată cu creșterea suprafeței ocupate de regenerarea naturală, respectiv cu tăierea aplicată, de la 5,48% la 12,52%, la tăierile progresive și de la 7,54% la 20,82%, la tăierile succesive; - la tratamentul tăierile progresive dominantă este ruperea ramurilor (2,32%), la tăierea de luminare și lărgire al ochiurilor, urmată de ruperea tulpinii (4,48%), la tăierea de racordare; 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 3 - la tratamentul tăierilor succesive dominantă este cojirea, atât în cazul tăierii de punere în lumină (2,12%), cât și la tăierea definitivă (6,02%). în ceea ce privește repartizarea prejudiciilor pe categorii de înălțimi ale exemplarelor din regenerare (tabelul 2) se pot afirma următoarele: Tabelul 2 Repartiția prejudiciilor pe categorii de înălțimi ale regene- rării naturale Specii Categorii de înălțimi Procentul exemplarelor prejudiciale, din total exemplare invenUmte. Cojire Pe caiegorii de prejudtcit: DrafldSoiture Total Ațe hi ere Rupere ramuri Rupere trunchi Rișinoasc < Im 1.21 1.44 i,02 1.23 1.06 5,96 1 ...2m 1.73 2,03 2.63 1.38 0.49 B26 >2ra 2,36 kll 1,71 1,64 0.33 7,14 Total 5.30 4.58 5J6 4.25 1.87 21.36 F«g < Im 1.31 1.33 1.62 1.44 1.04 6.74 1 ...2m 3.98 2.01 3.16 1.65 1.01 11.81 > 2 m 0.94 kio 2,40 1.08 0.93 6,45 TomI 6,33 4.44 6,98 447 2.98 25,00. - prejudiciile dominante, pe categorii de înălțimi sunt: - pentru înălțimi < Im: așchierea (1,44%) la rășinoase și ruperea ramurilor (1,62%) la fag; - pentru înălțimi de 1 ... 2 m: ruperea ramurilor (2,63%) la rășinoase și cojirea (3,98%) la fag; - pentru înălțimi > 2 m: cojirea (2,36%) la rășinoase și ruperea ramurilor (2,40%) la fag; - valorile maxime ale prejudiciilor totale se înregistreză la categoria de înălțimi de 1 ... 2 m, atât la rășinoase (8.26%), cât și la fag (11,81%); - prejudiciul dominant este ruperea ramurilor (5,36% la rășinoase și 6,98% la fag); - nivelul prejudiciilor înregistrează valori mai mari în cazul fagului (25,00%), decât în cel al rășinoaselor (21,36%). 5. Concluzii Calitatea regenerării naturale și, prin aceasta, calitatea noului arboret, depinde într-o mare măsură de modul în care se desfășoară activitatea de exploatare. Cercetările efectuate au arătat că: în cazul tăierilor succesive nivelul prejudiciilor produse regenerării naturale este mai mare decât în cazul tăierilor progresive; proporția maximă a exemplarelor prejudiciate se înregistrează pentru înălțimi de 1... 2 m; la fag se înregistrează un nivel al prejudiciilor mai mare decât la rășinoase. Stabilirea nivelului prejudiciilor produse regenerării naturale este importantă pentru stabilirea măsurilor silviculturale necesare pentru asigurarea condițiilor de instalare a noului arboret în concordanță cu țelurile de gospodărire propuse, precum și pentru evaluarea calității activității de exploatare. Bibliografie Akay, E.,A.,Yilmaz, M.,Tonguc,F.,2006: Impact of mechanized machines on Forest Ecosystem: ĂenrfwaZjtantWaTMage.JoumalofAppliedSciences.âfll), pp. 2414-2419. Badea, M., 1964: Influența mijloacelor mecanizate și nemecanizate folosite la scos-apropiatul lemnului asupra regenerării arboretului. Revista Pădurilor, nr. 5, pp. 248-251. Barbu, I., Cenușă, R., 2001: Regenerarea naturală a molidului. Stațiunea Experimentală de Cultura Molidului Câmpulung Moldovenesc, seria Lucrări de cercetare, 153 p. Ciubotaru, A., 1 995: Cercetări privind aprecierea nivelului prejudiciilor la exploatarea lemnului. în Buletinul sesiunii științifice „Pădurea și protecția mediului”, Brașov, pp. 335-340. Ciubotaru, A., 2001: Sistem unitar de măsurare și evaluare a prejudiciilor. Pădurea și viitorul, Editura Universității Transilvania din Brașov, pp. 385-388. Constantinescu, N., 1963: Regenerarea arboretelor. Editura Agro-silvică, București, 521 p. Dămăceanu, C., Gava, M., 1991: Vătămări produse arborilor, semințișului și solului prin folosirea tehnologiilor de exploatare a arborilor cu coroană, în trunchiuri și catarge. Revista Pădurilor, nr.3, pp.135 - 140. Dămăceanu, C., Gava, M., 1991: Cercetări privind stabilirea pragurilor minimede vătămare a arborilor, semințișului și solului prin lucrările de exploatări forestiere. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Seria 11, 95p. Eroglu, H., Ozturk, U. 6., Sonmez, T., Tilki, F., Akkuzu, E., 2009: The impact of timber harvesting tehniques on residual treees, seedlings and timber products in natural oriental spruse forest. African Journal of Agricultural Research, voi. 4 (3), pp. 220-224. Florescu, I., 1981: Silvicultură. Editura Didactică și Pedagogică, București, 294 p. Florescu, I., Nicolescu, V., N., 1996: Silvicultura. Voi. 1. Studiul pădurii. Editura Lux Libris, Brașov, 210 p Hosseini, S.M., Madjnonian, B., REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr.3 35 Nieuwenhuis, M., 2000: damage to natural regeneration in the Hyrcanian forest of Iran: A comparison of two tzpical timber extraction operation. Journal of Forest Engineering, voi. 11(2), pp. 69-73. M ă d ă r a ș, I., 1991: Aspecte ecologice și tehnico- economice la exploatarea lemnului pus în valoare în cadrul tratamentelor intensive. Revista Pădurilor, nr. 3, pp. 155- 158. Stringer, J.W., 2006: Effect ofground skidding on oak advance regeneration. Proceeding of the 13th biennial Southern silvicultural research conference, pp. 535-537. Wang, L., 1997: Assessment of animal and ground machine skidding under mountain conditiones. Journal of Forest Engineering, voi. 8 (2), pp. 57-64. ***, 2000: Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor (7). Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 67 p. Prof. dr. ing. Arcadie CIUBOTARU Universitatea Transilvania din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere E-mail: ciuboarc@unitbv.ro Șef. lucr. dr. ing. Vasile Răzvan CÂMPU Universitatea Transilvania din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere E-tnail: razvancampu@yahoo.com Drd. ing. Râul CERNEȘTEAN Universitatea Transilvania din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere E-mail: cemeraul@unitbv.ro Research conceming the damages produced to the natural regeneration by harvesting operations Abstract The paper analyses the level of damages caused to the natural regeneration by logging in the particular cases of group shelterwood system and uniform shelterwood system. A classification system for the damages caused to natural regeneration is suggested. The results of the research show that: the level of damage caused to the natural regeneration is higher in the case of the uniform shelterwood system (20,82%) than in the case of group shelterwood system (15,52%); the maximum number of damaged individuals is registered at heights of 1-2 meters (11.81% at broadleaved trees and 8.26% at conifer trees); there is a higher level of damage at broadleaved (25.00%) than at conifer trees (21.36%). In the case of group shelterwood system the damage - the breaking of branches - registers the highest value (4.48%) in the case of final cutting. In the case of uniform shelterwood system the highest level of damage - barking (6.02%) - is registered at the final cutting. Keywords: forest, natural regeneration, injury, harvesting 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr 3 Concepte privind construcția, evoluția și perspectivele utilizării frezelor de sol în Silvicultură Ilie POPESCU 1. Aspecte introductive în sfera producției forestiere se folosesc o serie de procese tehnologice și tehnologii a căror denumire este în strânsă corelație cu lucrările efectuate și produsele obținute. Dacă pentru tehnologiile utilizate în silvicultură există definiții clare, pentru cea de mecanizare se manifestă unele îndoieli care necesită lămuriri. Pentru activitățile specifice culturii pădurilor sunt caracteristice procesele de producere a semințelor, a puieților în pepiniere, a răchitei, a recoltării produselor forestiere etc., care beneficiază de tehnologii proprii. Tehnologia de mecanizare este greu de așezat alături de acestea, deoarece ea se aplică pe segmente ale procesului tehnologic. în practica curentă se folosește, destul de frecvent, noțiunea de tehnologie de mecanizare. Aceasta este cel mai bine definită pentru domeniul agriculturii, unde folosirea mașinilor are o istorie mai îndelungată și se practică la o scară mult mai extinsă. Ca aspect terminologic se susține (Sandru, 2002) că „ Tehnologia de mecanizare reprezintă un ansamblu de procese de producție, procese tehnologice, lucrări și operații specifice, justificate din punct de vedere economic și tehnic". Această definiție poate fi acceptată în consens și pentru lucrările din silvicultură, care implică procese tehnologice proprii. în cadrul acestora se stabilesc tehnologii de mecanizare, pentru anumite lucrări specifice, după criterii precise, în cadrul cărora trebuie să se precizeze obiectul activității, obiectivele majore, mijloace tehnice participante și efectele tehnico- economice (Popescu, 2000). Din categoria obiectivelor majore nu trebuie să lipsească recomandările privind căile de protejare a mediului ambiant, de menținere a fertilității solului și de obținere a unor produse valoroase din punct de vedere biologic. Termenul de biologie este folosit în limbile franceză, italiană și portugheză, cel de ecologic în spaniolă, germană și daneză, iar cel de organic în limba engleză (Deju et al., 1999). Pe de altăparte, tehnologia de mecanizare trebuie încadrată într-o formulă precisă de executare mecanizată a lucrărilor, la epocile optime, legate de fazele procesului biologic. în acest scop, la alegerea unei tehnologii de mecanizare trebuie să se țină seama de cunoștințele tradiționale în care se integrează și procesele științifice contemporane. între procesele tehnologice din silvicultură, cele mai evidente și însemnate realizări privind mecanizarea s-au înregistrat la producerea puieților în pepiniere. Este știut că, pentru majoritatea speciilor, puieții devin apți de plantat în numai 2-3 ani de la instalarea culturilor, dar gama de lucrări pentru producerea lor este extinsă și complexă. Acestea demarează, după fiecare ciclu de producție, cu administrarea de îngrășăminte, de preferință organice, pregătirea solului și instalarea culturilor, întreținerea puieților și recoltarea acestora când devin apți de plantat. Datorită frecvenței lucrărilor aplicate solului, în sistemul tradițional de lucru, se ajunge la degradarea lui. Fenomenul se manifestă prin tasare, prăfuire și migrarea elementelor nutritive spre părțile inferioare ale stratului arabil. Efectele negative semnalate, pot fi prevenite și reduse prin alegereaunortehnologii de mecanizare adecvate încă din faza de pregătire a patului germinativ. în acest scop, știința și practica agricolă recomandă sistemul de lucrări pentru conservarea solului (Cojocaru et al., 1999). Acest sistem nu înseamnă simplificarea numărului de lucrări, ci în primul rând, atenuarea efectelor negative față de tehnologiile de mecanizare clasice. în cadrul acestor preocupări, silvicultura își aduce o serie de însemnate contribuții, subliniind că devine posibilă și reducerea numărului de lucrări tehnice prin folosirea frezelor de sol la pregătirea patului germinativ, în pepinierele forestiere. De aceea, în cele ce urmează se va recurge la un comentariu mai amplu cu privire la folosirea frezelor în timp, în domeniul silvic și agricol, fără a neglija și unele aspecte de perspectivă. REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr 3 31 2. Perfecționarea frezelor de sol reflectată în activitatea publicistică Ca rezultat al unor preocupări insistente de a găsi mașini cu caracteristici optime pentru conservarea calităților de fertilitate ale solului s-a înregistrat perfecționarea mașinilor ale căror organe active mobilizează și afânează solul prin mișcarea de translație. Deoarece, la pregătirea patului germinativ, aceste mașini implică treceri repetate pe aceeași suprafață de cultură, s-au căutat soluții mai simple. Așa a apărut ideea unor mașini cu capacitate de lucru pe parcurs. Soluția și-a găsit răspuns odată cu realizarea frezelor de sol. Frezele de sol apărute inițial și perfecționate, în decursul timpului, sunt mașini cu organe rotative acționate de la o sursă de energie mecanică, care prelucrează solulprin așchiere, producând mărunțirea, afanarea acestuia în raporturi convenabile. Multitudinea de freze realizate de industrie în decursul timpului, a permis depășirea nevoilor de pregătire a patului germinativ pentru semănat. Interesul major pentru această categorie de mașini a condus la producerea de freze specializate pentru o serie de lucrări utile cum sunt cele de: bilonarea terenului, executat rigole și șanțuri, mărunțirea și încorporarea în sol a resturilor vegetale și a litierei de la suprafața terenului, fragmentarea și amestecarea în sol a nisipului și a îngrășămintelor organice administrate suplimentar, pregătirea solului în vetre izolate sub masiv pentru sămânțat sau plantat în scopul ajutorării regenerărilor naturale, efectuarea de lucrări pentru plantarea puieților cu rădăcini protejate. Urmărind evoluția concepțiilor privind con- strucția și utilizarea frezelor de sol, se menționează că, în Anglia, a fost realizată în 1875 o mașină- freză pentru lucrarea de bază a solului, echipată cu 156 organe active de așchiere dispuse pe arbori verticali (Tămășanu, 1971). Această apariție are o semnificație aparte deoarece rezultatele pozitive obținute din încercări, au condus la menținerea principiului construcției în formă perfecționată la frezele care se produc și în prezent în Italia. Pe de altă parte, urmând modelul inițial s-a putut trece, ceva mai târziu, la construcția burghielor dc săpat gropi de plantat puieți. Din lucrarea „Cercetări privind folosirea frezelor de sol la pregătirea patului germinativ" (1975), se desprind o serie de idei importante referitoare la apariția, perfecționarea și cercetarea frezelor de sol, în decursul timpului. Astfel, la începutul secolului XX, au fost construite pentru prima dată mașini de lucrat solul având cuțitele montate pe un arbore orizontal, cărora li s-a atribuit denumirea de freze. Aceasta a fost preluată de la mașinile similare - ca proces de lucru - folosite în tehnica prelucrării prin așchiere a metalelor și a lemnului. Referindu-se la frezele cu rotor orizontal, Patitz (citat de Popescu, 1975) semnalează folosirea lor, pentru prima dată, în SUA. Ulterior, aceastăcategorie de freze a cunoscut un remarcabil avânt, cu precădere între anii 1920-1930. încă din această perioadă se face remarcată activitatea depusă în SUA, Anglia și Germania pentru perfecționarea frezelor destinate pregătirii solului ca pat germinativ și întreținerea culturilor. Tot în această etapă se face cunoscută și o bogată activitate publicistică de specialitate cu precădere în Germania prin: Bomemann (1921, 1922, 1924, 1929), Fisher (1921), Meyenburg (1921), Kind (1927, 1928), Meyer (1924). Dintre aceștia, se poate afirma că Bomemann se află printre primii care au făcut o analiză amplă a frezelor de sol sub aspecte privind construcția, funcționarea și exploatarea. Este totuși de semnalat că sfera de preocupări a acestui autor s-a limitat în exclusivitate la frezele cu destinație agricolă. Etapa 1930-1940 pare a fi, totuși, interesantă prin aceea că marchează, deși firav, mutarea centrului de preocupări din Germania în Anglia. Bazându-se pe observațiile din studiile întreprinse în Germania, o serie de cercetători englezi aduc contribuții importante la studierea condițiilor de sol în care frezele dau rezultate corespunzătoare. Pornind de la concluziile desprinse, Gamer și Sanders (1938, citați de Popescu, 1975), publică lucrări în care accentul principal este totodată pus pe cunoașterea în detaliu a procesului de frezare care este propus ca metodă îmbunătățită de lucrare mecanică a solului. în perioada amintită construcția frezelor nu a cunoscut un avânt industrial. Această stare de lucruri s-a datorat lipsei unei baze energetice dotate cu posibilități de acționare a frezelor de la priza de forță. Totodată, spre deosebire de alte mașini de lucrat solul, construcția frezelor ridica probleme mult mai dificile și complexe. Pe de altă parte, gama reductoarelor de turații, necesare frezelor, era foarte restrânsă. în lipsa acestora, frezele fabricate lucrau la turații mari care în timpul exploatării determina distrugerea structurii solului supus pregătirii. Această stare de lucruri a făcut ca majoritatea publicațiilor anterioare să prezinte rezultate ale cercetărilor obținute pe freze realizate ca modele experimentale. 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 92009 *Nr. 3 Perioada 1940-1950 se caracterizează prin criza unor date din domeniul frezelor și în general din cel al lucrării mecanice a solului. Este de reținut că în perioada premergătoare anului 1940 și după, s-au obținut progrese de seamă în domeniul perfecționării tractoarelor. Un real interes prezintă punerea la punct a tractoarelor cu roți pneumatice, dotate cu ridicător hidraulic și priză de forță. în acest mod s-a creat baza energetică corespunzătoare antrenării frezelor de sol. Ca urmare, sfera de cercetare s-a extins, trecând în paralel de la motofreze la frezele acționate de la priza de forță a tractorului. Anul 1940 are o deosebită semnificație și pentru țara noastră. Din acest an apar primele cercetări sistematice cu privire la posibilitățile de folosire a frezelor la lucrările solului. Primele preocupări îi aparțin lui Drăgan (citat de Tămășanu, 1971) care, în cadrul Institutului de Cercetări Agronomice din București, experimentează mai multe tipuri de motofreze. Recurgând la studii ample, pe mai multe tipuri de motofreze (fabricate în Cehoslovacia), reușește să comunice în 1943 lucrări și concluzii prețioase. în acestea se referă la aspecte ca: tehnica de lucru, domeniul de utilizare și condițiile pedo- climatice adecvate frezării solului. Cu acest prilej sunt evidențiate și avantajele oferite de freze față de mașinile tradiționale. în decada 1950-1960 se remarcă interesul deosebit pentru îmbunătățirea parametrilor constructivi și funcționali ai frezelor de sol. Lista publicațiilor din această perioadă scoate în evidență preocupările unui cerc tot mai larg de specialiști, cu precădere din sectorul agricol, care își îndreaptă atenția spre cunoașterea în detaliu a proceselor specifice frezelor. între aceștia se remarcă Sbhne (1957, 1958), Eggenmiiller (1959), Feuerlein (1956, 1957), Gallwitz (1957), Renard (1957) și alții care, în majoritatea, lor pun accent pe aspecte legate de încercarea frezelor pe soluri model în condiții de laborator și de câmp. Cercetările făcute în condiții de câmp au permis concluzii interesante privind nivelul producțiilor realizate, în comparație cu situările când s-au folosit mașinile obișnuite. între anii 1960-1970 se remarcă contribuția deosebită a cercetării științifice românești pentru cunoașterea aprofundată și perfecționarea frezelor de sol. Contribuțiile cele mai valoroase sunt legate de numele lui D. Tămașanu (1971), Gh. Cristali (1968) și colaboratorii acestora. Gh. Tămașanu se face remarcat prin aprofundările făcute în legătură cu o serie de importante aspecte teoretice din domeniul frezelor de sol. La fel, Gh. Cristali și colectivul său de colaboratori se fac cunoscuți în problema stabilirii parametrilor constructivi și funcționali ai frezelor destinate pentru lucrarea solurilor înțelenite în scopul regenerării pășunilor și fânețclor. în aceeași sferă de preocupări se înscriu și rezultatele cercetărilor întreprinse în Germania de către Blumel (1968) și apoi Boruz (2005) care, în cadrul temelor de doctorat elaborate, studiază interdependența dintre parametrii constructivi și cinematici ai cuțitelor frezelor de sol cu anumite destinații. Anul 1969 este marcat de aportul original al cercetărilor făcute în cadrul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov prin contribuțiile aduse la studierea teoretică a cinematicii și dinamicii organelor active ale frezelor de sol (Popescu și Curtu, 1969). începând din acest an, la facultatea amintită, s-a stabilit pentru prima oară o tehnică originală și o metodologie științifică privind utilizarea frezelor de sol la pregătirea patului germinativ în pepinierele forestiere. Munca de cercetare, bazată pe cunoașterea în detaliu a efectelor frezării, s-a desfășurat cu consecvență în ultimele patru decenii. Rezultatele desprinse din activitatea de informare și experimentare a frezelor de sol a făcut obiectul unor publicații de specialitate al căror efect s-a soldat cu introducerea și extinderea frezelor de sol la scară de producție. Prin tematica și multitudinea de aspecte abordate în cercetare și modul de interpretare a rezultatelor la care s-a ajuns, se poate susține că, în cadrul facultății amintite, au fost depășite toate realizările obținute anterior, în alte domenii de activitate (Popescu, 1971, 1973, 1974, 1975; Popescu și Chiru, 1976; Popescu și Voinescu, 1977; Popescu și Tamaș, 1979; Popescu etal., 2002; Popescu et al., 2007). în prezent se desfășoară o activitate susținută pentru cunoașterea mai temeinică a frezelor specializate, destinate pentru pregătirea patului germinativ în culturi legumicole (Marinescu și Scvcrin, 2000). Din recomandările autorilor citați se desprinde evident că freza specializată se pretează foarte bine și pentru lucrări de pregătire a patului germinativ în pepinierele forestiere. între argumentele care susțin această recomandare se subliniază: - mărunți rea și afânarea uniformă a solului, până la o adâncime de 20 - 22 cm; REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 • Nr.3 39 - afânarea se face fără inversarea de straturi pentru a nu se pierde apa din sol iar culturile noi instalate să poată beneficia de substanțele minerale levigate anterior spre partea inferioară a stratului arabil; - execută la un singur parcurs, concomitent cu prelucrarea solului și modelarea lui în straturi cu poteci despărțitoare care pot fi utilizate pentru irigare sau ca urme pentru deplasarea agregatelor utilizate în lucrările ulterioare; - asigură mărunțirca corespunzătoare a pămân- tului, astfel încât bulgării cu diametre peste 5 cm nu depășesc 1%; - este echipată cu două rotoare, cu diametre, sens de rotație, turații, construcție și funcții diferite; - lateral este prevăzută cu două discuri concave care ajută la modelarea solului în straturi ușor tasate și nivelate de către un tăvălug, cu forță de apăsare reglabilă; - roțile de sprijin asigură și reglarea adâncimii de lucru; - este dotată cu echipamente suplimentare pentru administrarea de îngrășăminte, insecticide, executarea de rigole de semănat sau pentru repicat puieți; - permite realizarea de straturi cu lățimea de 1,40-1,60 m. Se apreciază că prezentarea câtorva elemente de ordin constructiv-funcțional întregesc imaginea asupra frezelor specializate, echipate cu două rotoare. Rotorul anterior (1 în fig. 1) constă dintr-un arbore tubular pe care sunt sudate 11 flanșe pătrate cu latura de 220 mm și pasul dintre ele de 125 mm. De fiecare flanșă se prinde, demontabil, câte un cuțit (curbat sau în formă de ,L’), Sensul de rotire al rotorului este cel al acelor de ceasornic, iar turația este de 221 rot/min. Rotorul posterior este format dintr-un arbore tubular, cu diametrul de 220 mm, pe care sunt montați prin filetare 117 colți cu înălțimea de 50 mm. Aceștia sunt așezați pe nouă rânduri. Fiecare rând cuprinde câte 13 colți decalați cu 40°. Acest rotor are o turație de 172 rot/min, iar sensul de învârtire este invers acelor de ceasornic. Prin aceasta contribuie la mărunțirea suplimentară a bulgărilor de pământ rezultați de la rotorul anterior. Datorită modului de construcție și de mișcare a celor două rotoare, se poate realiza un pat germinativ Fig. 1. Modul de așezare a celor două rotoare și sensul de rotire corespunzător cerințelor de cultură a majorității speciilor forestiere. Acesta este bine mărunțit și normal afânat pe o lățime de 1,4 m la adâncimea de 5-6 cm. în profunzime se apreciază că stratul lucrat are o macrostructură optimă până la 22 cm (fig. 2) Fig. 2. Aspect din lucru cu freza specializată; A - teren nefrezat; B - teren frezat în formă de strat; C - teren frezat pe toată suprafața într-un astfel de pat germinativ semințele vor găsi condițiile necesare germinării și răsăririi, iar în profunzime rădăcinile vor bcne-ficia de un regim aero-hidric normal pentru dezvoltare. Urmărind conceptele privind construcția și evoluția frezelor, se apreciază că freza specializată reprezintă o realizare tehnică modernă care poate contribui substanțial la îmbunătățirea metodelor de pregătire, precum și la simplificarea tehnologiei de realizare a patului germinativ. Cunoscând, sub raport teoretic, avantajele pe care le prezintă frezele specializate, susținem și recomandăm promovarea unor cercetări din care să rezulte oportunitatea introducerii lor în pepinierele forestiere. 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009»Nr. 3 Bibliografie Blum el, K., 1986: Messungen an einver Acker- frăse in der Bodenrinne unter Besonderer Beriicksichtigung der auftretender Krăfte. Dissertation, Hohenheim, 241 p. Bornemann, F., 1921: ZurFrăsmaschinen ar- beit auf scheweran Boden. Deutsche Laudw. Presse, nr. 13, p. 89. Bomemann, F., 1922: BodenphysilicheStudien zur Frâskultur. Deutsche Laudw, Presse, nr. 47, p. 321. Bomemann, F., 1924: Fortschritte in der Frâ- skultur Technick in der Landwirtschaft, nr.2, pp. 32-33. Bornemann, F., 1929:DieAkerbaumethodeder Zukunft: Frâskultur und Humusdiinger Deutsche Laudw. Presse, nr. 23, pp. 329-330. Boruz, S.P., 2005: Cercetări privind dinamica și energetica agregatelor cu freze cu ax vertical utilizate la prelucrarea solului pe rânduri de pomi. Rezumatul te- zei de doctorat, Universitatea Brașov, 90 p. Cojocaru, I. et al., 1 999: Folosirea tehno- logiei de lucrare a solului, /ară răsturnarea brazdei cu cizelul la înfiinfarea culturilor de cereale păioase. Meca- nizarea agriculturii, nr. l,pp. 1-10. Cristali, Gh. et al., 1999: Studii și experimentări în vederea stabilirii parametrilor con- structivi și funcționali ai unei freze pentru prelucrarea solului înțelenit în vederea regenerării pășunilor și fânețelor. I.A.NB - Lucrări științifice, Seria XI. Deju, L. et al. ,1999: Viticultura și principiile agriculturii biologice. Horticultura, nr. 3, pp.39-41. Eggenmiiller, A., 1959:Untersuchungenaneiner Schar-Frăsen-Kombination. Grundl. Laudtechnik nr. 11, pp. 64-71. Feuerlein, W., 1 956: PfiilgundFrăsen. Laud- technik nr. 16, pp. 493-496. Feuerlein, W., 1 957: Die Frăse im Landwirt- schaftlichen Einsatz. Grundl. Laudtechnik nr. 9, pp.88-89. Feuerlein, W., 1957: Frăse - Boden - Pflanze. Mitteilungen der DLG 72, nr. 40, pp. 999-1001. Fischer, A., 1921: Der Gegensatz zwischen Grubber und Frăse. nr. 4, pp. 73-75 Gallwitz,K., 1957: ArbeitsaufwandundKriimel- bidung von Frăswerkzeugen in der Bodenrinne. Grundl. Laudtechnik nr. 9, pp.54-57. K i n d, W., 1927: Die WerkzeugederSiemens-Schuc- kert-Frăse und ihre Entwicklung aus arbeistech nischen Forderungen. Technik in der Landwirtschaft, nr. 7, pp.153-155, 176-178. K i n d, W., 1 92 8: Eine Wersuchseinrichtung zur untersuchung der giinstigsten Arbeitsbedingungen rotie- ren der Werkzeuge. Technik in der Landwirtschaft, nr. 9, pp.206-210. Marinescu, A., Severin, C., 2000: Freză specializatăpentrupregătireapatuluigerminativînculturi legumicole. Horticultura nr. 5, pp.4-7. Meyenburg, K., 1921: Grubber und Frăse. Technik in der Landwirtschaft, nr. 5, pp. 96-97. Meyer, W., 1924: Zur Vorgeschichte der Frâs- kultur. Technik in der Landwirtschaft, nr. 8, pp.154-156. Popescu, I., Curtu, I., 1969: Considerații teoretice și practice asupra frezelor de sol. Buletin de informare - Silvicultură, CDTEF nr. 1, pp.3-15. Popescu, I., Curtu, I., 1969: Contribufii la studierea cinematicii și dinamicii frezelor de sol. Buletin de informare - Silvicultură, CDTEF nr. 9, pp. 160-171. Popescu, I., 1973: Preocupări și tendințe în legătură cu pregătirea patului germinativ în pepiniere. Buletinul Universității din Brașov, seria B, voi. XVIII, pp.63-81. Popescu, I., 1975: Cercetări privind folosirea frezelor de sol la pregătirea patului germinativ. Teză de doctorat, Universitatea din Brașov (manuscris), 182 p. Popescu, I., et al., 2002:Mecanizarealucrărilor forestiereînconceptuldegospodăriredurabilăapădurilor. Analele Universității din Oradea, Fascicula Silvicultură, pp. 39-48. Popescu, I., et al., 2002: Influența tehno- logiilor de pregătire a patului germinativ asupra unor însușiri ecologice ale solului. Pădurea și viitorul. Univer- sitatea Transilvania Brașov, pp.398-393. Renarol, K., 1957: Starreoderfedernde Werkzeu- ge andBodenfrăsen. Grundl. Laudtechnik nr.9, pp. 50-53 Sohne, W., Thiel, R., 1957: Technische Pro- bleme bei Bodenfrăsen. Grundl. Laudtechnik nr. 9, pp. 39-49. Sohne, W., 1958: Zur Weiterentwicklung der Ackerfrăse. Grundl. Laudtechnik nr. 19, pp. 602-606. Șandru, A., 2002: Tehnologii de mecanizare în producția agricolă, nr. 1, pp. 16-23. Tămășanu, D., 1971: Mașini cu organe active acționate. Editura Ceres București, 153 p. Prof. dr. ing. Ilie POPESCU Universitatea „Transilvania" din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Șirul Beethoven nr. 1 500123 Brașov Concepts on construction, evolution and future use of soil cutters in Silviculture Abstract The majority of forest nurseries in Romania are characterized by annual productions of plants, deli vered during some decades. The annual harvest of plants can be produced on a regular, constant basis by taking into account some measures aiming at conservation of soil fertility. Among these measures, a very important role is played by the soil preparation as gennination bed for sowing. Based on some recent research carried out in Romania and other countries it is known that the milling of gennination bed can contribuie to the long-lasting maintenance of biological qualities of nurscry soils. Taking into account this fact, the introduction and expansion of specialised soil cutters in the forest nurseries is recommcnded. Keywords: forest nursery, germinativa bed, soil cutters REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 •Nr. 3 41 Din istoria silviculturii românești Cu privire la istoria pădurilor Ban atul^i, îndeosebi a celor din Munții Semenic Ion BELCEA La începutul primului mileniu al erei noastre ,Banatul montan era acoperit aproape în întregime de codri seculari. Acest lucru rezultă clar și din cunoscuta lucrare: „Vegetația Banatului în timpul stăpânirii romanilor” a lui AL Borza. După stăpânirea romană, Banatul a devenit ținta popoarelor barbare. în perioada năvălirii acestora, codrii ținutului au constituit loc de refugiu și de adăpost pentru populația autohtonă, fără ca zonele împădurite să sufere stricăciuni semnificative. în anul 1552 are loc statornicirea stăpânirii otomane pe teritoriul Banatului. Aceasta durează până în anul 1718, când Imperiul Otoman a fost înfrânt de către Imperiul Habsburgic și se încheie Tratatul de pace de la Passarovitz. Astfel regiunea muntoasă a Banatului devine domeniul Coroanei Imperiale. în legătură cu modul în care arătau în vremea aceea pădurile din masivul Semenicului, Francesco Griselini, care a locuit în Banat între anii 1774 și 1777, face următoarea notificare: „Un inginer care lucrează la ridicarea noii hărți a Banatului m-a asigurat că a mers timp de opt ore pentru a ajunge în vîrful Semenicului. Este adevărat că a trebuit să treacă peste copaci doborâți de vânt și amestecați la tot pasul cu stânci desprinse de munte, cățărându- se pe stânci abrupte și de neumblat. Era luna iulie, totuși aerul de la acea înălțime a fost cât se poate de răcoros. în vârful muntelui inginerul găsi un mic tău cu apă curată și cristalină, de dimensiuni reduse.” Din această relatare sumară rezultă că pădurile seculare virgine din zonă existau și în acele timpuri. O parte dintre aceste păduri le moștenim și astăzi (Giurgiu etal. 2001). Odată cu dezvoltarea industrială a regiunii montane, pădurile, în special cele de pe clina nord- vestică a Semenicului, sunt decimate începând din zona de deal și înaintând treptat spre munte, în zona industrială Bocșa lemnul era folosit în special la atelierele metalurgice existente, precum și Ia mineritul de suprafață. După epuizarea pădurilor din această zonă, industria metalurgică a * O parte din această lucrare urmează a fi prezentată de autor la dezbaterea științifică “Aplicarea tăierilor de transformare spre grădinărit în pădurile Ocolului silvic Văliug" din 29.09.2009, organizată de secția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice. fost transferată, în anul 1771, la Reșița. în aceste condiții pădurile seculare din bazinul superior al Bârzavei devin din ce în ce mai solicitate. La intervenția direcțiunii miniere s-au cedat celor trei uzine pădurile seculare din vestul Semenicului. în anul 1781 s-a reglementat importanta problemă a pădurilor. Acestea au fost cedate la 15 iulie în același an: 50000 jugăre de pământ din care 19000 erau păduri din Munții Semenic (Grăf, 1997), (U.P. I - XII, Ocolul silvic Văliug) cu scopul de a practica transportul prin plutire, activitate începută în anul 1783 și finalizată în primăvara anului 1785. Până în 1750 transportul mangalului, confecționat la pădure, se efectua cu cai de povară. Din cauza cheltuielilor majore de întreținere și reparații, în anul 1803 se abandonează plutăritul pe Bârzava. Teritoriile „montane" din Banat au fost delimitate topografic în perioada 1765-1810. Reglementarea relațiilor teritoriale are loc prin așa-zisul „urbariu bănățean” legiferat în anu! 1779. Modernizarea uzinelor, începută în anul 1846, pe de o parte și extinderea căilor ferate în imperiul austro-ungar, pe de altă parte, pretindeau investiții importante din partea Camerei Imperiale. Resursele financiare consumate pentru înfrângerea revoluției din 1848 -1849 precum și pregătirile ce au precedat războiul din Crimeea, au agravat situația economică a imperiului. în anul 1853 bugetul Camerei Imperiale s-a încheiat cu mari pierderi - situația financiară a guvernului austriac a continuat să rămână precară. Astfel acesta a fost obligat să recurgă la vânzarea unor proprietăți ale Camerei Imperiale la capitaliștii autohtoni. Astfel a fost înființată la 1 ianuarie 1855 Societatea pe acțiuni STEG (K.K. Privilegierte Osterreichische Staats Eisenbahn Gesellschaft), adică Societatea Privilegiată Cezaro-Crăiască Austriacă de căi ferate ale statului). Această societate preia și domeniul pădurilor pe care le administrează până în anul 1920. Principala problemă a societății era transportul. Se renunță la efectuarea mangalului loco, pădure și se preia sau se continuă concepția phităritului. Astfel, lemnul necesar mangalizării de Ia poalele muntelui Semenic este transportat prin plutire până la Reșița, unde se efectuează procesul 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009 •Nr.3 de mangalizare. Amenajarea râului Bârzava și a afluenților lui, în vederea plutăritului, s-a făcut între anii 1864-1869. Primele plutiri au început în anul 1865. Pentru asigurarea debitului de apă necesar plutitului de lemne în punctul Klause (baraj, stavilă), astăzi cunoscut sub denumirea de Vila Klauss, s-a construit în anul 1864 un baraj rezervor din bușteni de brad ciopliți, cu umplutură de piatră. Barajul avea înălțimea de 11,5 m, o lungime de 76 m, era lat de 26 m și avea o capacitate de acumulare de 140.000 m’ apă. Apa acumulată permitea transportul concomitent a 4.000-10.000 m3 de material lemnos rezultat în urma procesului tehnologic de exploatare. Sezonul de plutărit dura de la mijlocul lunii martie până în luna august. în acest fel, în anul 1872, s-au epuizat pădurile din regiunea Crivaia (U.P. II - VI Ocolul silvic Văliug). în anii 1892-1893 au fost accesibilizate pădurile din zona Semenic-Prislop-Bârzava, prin instalarea unui funicular ce putea transporta în sezonul de vară 50.000-60.000 m3, pe o diferență de nivel de 500 m. Funicularul a funcționat până în anul 1911, când bazinul Bârzava este amenajat în vederea construirii de hidrocentrale. Din cele prezentate mai sus reiese clar că pădurile seculare de fag din zonă au fost exploatate într-un interval de timp relativ scurt în vederea obținerii mangalului necesar metalurgiei. Tăierile rase pe suprafețe mari s-au efectuat până în zona pășunii alpine. Perioada exploatărilor concentrate a fost corelată și cu perioada colonizărilor masive care a avut loc în trei tranșe, în zona Semenicului. Coloniștii aduși de către administrația austriacă au fost meseriași, dar și lucrători de pădure sau, cum se menționează în documentele vremii, tăietori de lemne. Fazele incipiente ale colonizărilor au loc între anii 1718-1723, a doua fază, anul 1793, iar a treia fază în anul 1829. Se poate afirma pe drept cuvânt că administrația STEG a fost nefastă pentru pădurile seculare de fag de pe versantul de vest al Munților Scmenic. După trecerea Banatului sub autoritatea româ- nească, prin tratatul de pace de la Paris din anul 1919, au început să se ducă tratative între guvernul român și reprezentanții STEG. La 13 februarie 1920, prin jurnalul Consiliului de Miniștri se autorizează Societatea austro-ungară privilegiată de drumuri de fier, pentru înființarea unei noi societăți anonime române pe acțiuni. S-a declanșat o luptă pentru cumpărarea acțiunilor dusă inclusiv cu mijloace politice. La 8 iunie 1920 se dă decretul lege nr. 2455 fiind autorizat Ministerul Industriei și Comerțului ca „împreună cu alte persoane sau societăți să constituie o societate românească pe acțiuni pentru exploatarea domeniilor, minelor și uzinelor din Reșița, proprietatea Societății Austro- Ungare privilegiate a drumurilor de fier ale statului (austriac) cu sediul la Viena, precum și a minelor și uzinelor, de la Hunedoara și Cugir”. în urma acestei reglementări, la 10 iunie 1920 s-a înființat societatea anonimă „Uzinele de fier și Domeniile din Reșița” (prescurtat U.D.R.). Din domenii parte componentă erau și pădurile administrate de fosta societate STEG. Societatea nou înființată avea o direcție bine organizată, care se ocupa doar cu probleme de silvicultură. Silvicultorii de elită pe care i-a avut această societate s-au ocupat în principal de îngrijirea arboretelor tinere, împăduriri precum și de exploatarea și valorificarea superioară a materialului lemnos. Spre deosebire de STEG, UDR-ul a fost constituit cu capital majoritar românesc, astfel: 60,226% acționari români, 39,289% acționari cetățeni străini, 0,485% acțiuni neeliberate. Academia Română avea în această societate 22.593 acțiuni. (Bordan, Bogdan, 1971; Graf, 1997). Uzinele și Domeniile Reșiței au funcționat în perioada 1920-1945. A realizat canale care au colectat întreaga rețea hidrografică a Semenicului, acestea fiind amplasate pe curba de nivel ca o „coroană” ce înconjoară muntele. Pe aceste canale, era transportat materialul lemnos exploatat, până la Reșița unde, în principal, fagul, se folosea Ia distilerie sau la producerea mangalului. Este de menționat faptul că această administrație a introdus la limita pășunii alpine molidul, iar fondul forestier al domeniilor Reșiței era delimitat prin plantații cu molid Ia lizieră. De asemenea, poienile, golurile, suprafețele neregenerate din arboretele tinere, vetrele unde s-a produs mangalul, erau împădurite cu larice, pin strob, molid, creându-se astfel arborete sau pâlcuri dispersate, care, și în zilele noastre, vegetează în condiții optime, răspândite în cadrul fondul forestier al Ocolului silvic Văliug. O dezvoltare aparte au avut-o și pădurile de pe clina sud-estică a Semenicului. Până la începutul secolului al XVIII-lea și acestea si-au păstrat caracterul de pădure seculară (bineînțeles, cu excepția celor situate în imediata vecinătate a localităților din zonă). După anul 1718, aceste păduri, împreună cu cele de pe Valea Bistrei și Valea Cemei, intră în folosința Regimentului confmiar REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 •2009• Nn 3 43 româno-bănățean nr. 13 Caransebeș înființat de autoritățile de la Viena. Ulterior, pentru a motiva locuitorii zonei să intre în structurile confiniare, autoritățile de la Viena, prin Wald Regulativul din 24 aprilie 1787, instituie și reglementează dreptul grănicerilor la lemne, pășune și produse forestiere din. pădurile imperiale fără nici o plată, dar numai pentru acoperirea necesităților gospodăririi proprii, în anul 1872, când se desființează Regimentul confiniar, ia ființă Comunitatea de Avere Caransebeș și prin dispoziție imperială, drepturile de servitute forestiera ale grănicerilor au fost răscumpărate, în locul acestora, grănicerii au primit, prin comunitatea respectivă, în deplină proprietate, jumătate din domeniul forestier asupra căruia își exercitaseră drepturile de servitute. Pe suprafața celor 94 comune administrate s-au înregistrat 124239,1 ha pădure și 2801,4 ha pășune, o parte din aceasta fiind pe Muntele Semenic. Pădurea era gospodărită sub administrația ocoalelor silvice înființate: Caransebeș, Ohababistra, Teregova, Orșova. în anul 1923, Serviciul amenajărilor silvice, în conformitate cu ordinul circular nr. 59452 din 9 iunie 1923 al Ministerului de Domenii, a trecut la redactarea amenajamentelor pentru pădurea Comunității de Avere. Serviciile de specialitate ale Comunității de Avere Caransebeș, în afară de compartimentele care se ocupau de pășune, au fost desființate de regimul comunist în anul 1948, iar o parte însemnată a personalului a trecut în cadrul ocoalelor silvice de stat. Actuala rezervație Izvoarele Nerei a făcut parte din cealaltă jumătate a suprafețelor de pădure care nu au fost atribuite Comunității de Avere și care din 1918 până în anul 1948, a intrat sub administrația Casei Autonome a Pădurilor Statului. O influență antropică, de mai lungă durată, poate cea mai intensă, a avut-o pășunatul. Prin poziția lor fizico-geografică, Munții Semenic au fost și sunt sursa de pășunat pentru cea mai mare parte din Banatul montan, fapt ce are impact în dezvoltarea normală a vegetației ecotonice. Modificări substanțiale au suferit ecosistemele forestiere din jurul actualului „gol de munte” Semenic. Lărgirea zonei de pășune s-a realizat treptat, pe seama defrișărilor de păduri din zona „golului’ ’. Acest fapt este în mare măsură confirmat și de relatările lui Griselini (1775). în scrisoarea a II-a sunt mențiuni despre Semenic, însă, așa cum am prezentat mai sus, relatează doar prezența unui lac de dimensiuni reduse. Este posibil ca acest lac, în prezent, să fie turbăria Zănoaga Roșie - complex turbos situat în apropierea Complexului Turistic Semenic la altitudinea de 1400 m. Al. Borza (1943), reconstituind vegetația Banatului din timpul romanilor, dă multe explicații, dintre care menționăm următoarele: „Dintre principalele tipuri de vegetație din timpul romanilor, trebuie să accentuez prezența unor pajiști extrem de întinse, reprezentând asociații de plante cum ar fi: Festucion rubrae, Agrostidete, pe culmi Caricetum curvulae și Agrostidetum rupestris cu Festuca supina\ printre stânci Juncetum trifidi, iar pe cele mai înalte blocuri numai asociații lichenice. Zona de jepi (Pinus mugo) și Yuniperus nana este pretutindeni anormal de îngustă sau cu totul absentă. Aceasta trădează vechimea deosebit de mare a golurilor de munte - pășune, lărgită de om. Lumea aceasta alpină a servit autohtonilor ca loc de gospodărire pastorală și a rămas până azi domeniul pășunilor de vară pentru ciobanii români”. Din această relatare a naturalistului român rezultă faptul că și golul de munte - pășune Semenic a fost consecința factorului antropic de la acea vreme, deși în literatura de specialitate se folosește termenul de „gol de munte Semenic”. Mai jos se prezintă Harta Banatului din timpul Romanilor: (fig.l) Fig. 1. Harta Banatului din timpul Romanilor (Barza, 1943) Date referitoare la influența factorului an- tropic în pășunea alpină le găsim și în analizele polenice efectuate în mlaștinile de turbă din Munții Semenicului. Astfel, Ciobanu (1948) în teza sa de doctorat efectuează analize de polen în turba 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 3 Masivului Semenic din Banat. Mai recent, Rosch și Fischer (2000) au analizat o secvența turboasă de mai mică amplitudine efectuând datări pentru nivele mai „tinere”, cea mai veche fiind de 6.781±57 B.P. Rezultatele obținute de Fărcaș et al. (2005b), demonstrează că datarea cea mai veche realizată (8520±40 B.P.), extrapolată cu ajutorul metodei interpolării cubice (programul DEP-AGE), ar putea indica o vârstă tardiglaciar-preboreală a secvenței (±10272 B.P.) Această secvență este cea dinZânoaga Roșie, care a fost divizată în 9 zone polinice locale, în special pe baza evoluției taxonilor polinici lemnoși. în zona a 9-a, se menționează declinul lui Fagus, determinat antropic, în paralel cu creșterea ușoară a speciilor lui Pinus, Picea, Alnus și Betula. Mai jos reproducem diagrama realizată la Zănoaga Roșie (fig. 2). Diagrama surprinde aspecte din evoluția vegetației și în special a pădurilor din regiune, începând cu Preborealul timpuriu și până în zilele noastre. Reperele cronologice absolute sunt con- ferite de cele câteva datări C14 care însoțesc diagrama polinică. în Geografia României (volumul III pag. 385), la prezentarea Munților Semenic, se precizează: „Dc la altitudinea de 1350 m în sus este prezentă vegetația ierboasă de pajiște montană, în structura căreia sunt pronunțat imprimate influențele antropice, în strânsă legătură cu defrișările făcute cu secole în urmă, pentru a se face loc unui spațiu montan larg pentru pășune. Prin acest proces a rezultat golul montan de Foto 1. Dr. Ing. Filimon Carcea și ing. Ion Bclcca într-un arboret din O.S. Văliug. (foto C. Becheru) pe podul înalt, pe fondul căruia se întâlnesc izolat pâlcuri de fag. Pajiștea montană se întrepătrunde în sectoarele ușor denivelate cu formațiuni de vegetație de turbărie și mlaștină”. Trebuie precizat faptul obiectiv că îh trecut a fost îndepărtată vegetația de limită, constituindu-se o zonă ecotonică de trecere bruscă, datorată, desigur și pășunatului intens care se manifestă pe pășunea de altitudine superioară. Un alt aspect de menționat este că limitele vegetației, care sunt în prelungirea pășunii alpine, sunt drepte, ceea ce pune în evidență influența factorului antropic. Din cele prezentate mai sus reiese că termenul de „gol alpin” este oarecum impropriu pentru Munții Semenic. Mai potrivit ar fi termenul de „pășune alpină”, folosit frecvent în lucrările științifice ale naturalistului român Al. Borza. Alte informații utile privind evoluția economiei forestiere a Banatului sunt prezentate de Vasile Sabău (1946), Csucsuja (1998), Hromadka (1981) ș.a. REVISTA PĂDURILOR* Anul 124 *2009 *Nr. 3 45 Bibliografie Bordan, S., Bogdan, C., 1 97 1 : 200 ani de construc{ii de mașini la Reșița 1771-1971 Inteprinderea Poligrafică Cluj. Reșița. 404 p. Borza, A.,1943: Banatul în timpul Romanilor, Editura Fundația Oliviero Varzi. Timișoara, p 122p Csucsuja, I., 1 998: Istoria Pădurilor din Tran- silvania 1848 - 1914. Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca. 209 p. Fărcaș, S., s.a.,2005: Eanalysepalynologique de la sequence tourbeuse de Zănoaga Roșie III (Monts Se- menicului), Contribuții botanice, XL, Grădina Botanică, Alexandru Borza”, Cluj Napoca, pp 317- 327 Giurgiu V., Doniță N., Bândiu C., Radu S., Cenușă R., Dissescu R., Stoiculescu C., Biriș I.A., 200: Les forets viergies de Rou- manie, ASBL Foret Wallonne, Louvain la Neuve. 204 p Gridan, T,, 1981: Petrologia Semen icului de Nord- Est, Editura Academiei R.S.R., București, pp 1- 158 Grigore, M., 1981: MunțiiSemenic.Potențialul reliefului, Editura Academiei R.S.R., București, 144 p. G r i s e 1 i n i, F.,1984: încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei. Traducere de Costin Feneșan. Editura Facla, Timișoara. 335p Griselini, F., 1926: Istoria Banatului Timișan. Traducere Bolocan, N., Tipografiile Române Unite. București 319 p Grăf, R., 1997: Domeniul Bănățean al St.E.G. 1855 —1920, Editura Banatica, Reșița p 368 Hromadka, G., 1981: Scurtă cronică a Banat- ului Montan, ISBN 973-96858-4-6. Reșița pl 19 SabăuV., 1946: Evoluția economiei forestiere în România. Ediția Societății „Progresul Silvic”, București 521 p Inginer silvic Ion BELCEA Direcția Silvică Caraș- Severin - Ocolul Silvic Văliug belceacatalina@yahoo.com Rcgarding the history of forests in the Banat region, focusing on those located in the Seminic Mountains Abstract The paper focuse on the history of forests and silviculture in the Banat Region (south-west of Roumania), with special reference to those of the Semenic Mountains, This historical approach is especialiy related to the period between the Roman occupation (second cenluiy A.C.) and the year 1948. it is demonstrated that the human factor had the most importanty influence on the reduction of forest lands in this region. A special attentation is paid to the evolution of adininistration of those forests. Keywords: forest history, virgin forest, forest administration 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 3 Particularități ecologice în formarea lemnului de compresiune la brad. I. Influența înclinării versantului 1. Introducere Aptitudinea xilogenetică a habitatelor este consecința capacității, fixată genetic, a plantelor lemnoase de a intcracționa cu mediul abiotic, prin intermediul sistemelor fotosintetice și hormonale cu care sunt dotate. Variațiile regimului radiativ, caloric, hidric și eolian cu coordonatele geografice ale mediului biocenotic imprimă arhitecturii lemnului un polimorfism accentuat, care, deși nu depășește frontierele filogenetice convenționale, justifică influența provenienței asupra calității acestuia. Trăsăturile anatomice ale lemnului care prezintă variații clin ale gradientale în Europa sunt (Baas și Schweingruber, 1987): morfologia perforațiilor elementelor de vase, distribuția radială a mărimii vaselor și modul lor de asociere în cuprinsul inelului anual, ornamentațiile pereților celulari și incidența fibrotraheidelor. Analiza exhaustivă întreprinsă de B.J. Zobel și J.P. van Bujtenen (1989) asupra variabilității mărimii indicatorilor structurii și proprietăților lemnului semnalează influența indirectă și certă a altitudinii și latitudinii asupra densității aparente, lungimii traheidelor și calității formei fusului. Morfometria versanților oferă cadrul fizic manifestării unor factori ecologici cu potențial xilogenetic, care, în ordinea descrescătoare a importanței sunt: zăpada, vântul, lumina și natura cuverturii de soi (Timell, 1986). 2. Materialul și tehnica cercetărilor1 Investigațiile vizând caracterizarea potențialului xilogenetic pentru brad al condițiilor fizico- geografice s-au desfășurat în perimetrul U.B.V Noua, gospodărită de Regia Publică Locală a 1 Conținutul capitolelor 2 și 3 din lucrare este prelucrat după teza de doctorat intitulată: „Cercetări privind factorii de influ- ență asupra formării lemnului de compresiune la brad", pagi- nile 12-17,28-29 și 177-186, elaborată de autor sub conducerea științifică a prof.univ.dr.ing. Eugen C. Beldeanu. Florin DINULICĂ Pădurilor Kronstadt R.A.2, în care au fost amplasate 20 de suprafețe de probă distribuite în 6 unități amenajistice localizate în bazinetul Troainer - tab. 1. Arboretele au fost alese pentru măsurători în baza unor referințe anterioare privind lucrările de transformare la grădinărit sau specificul fitocenotic (Florescu et al., 1995; Șofletea, 1998). în aceste arborete au fost amplasate: câte o suprafață de probă principală (abreviată în continuare: SPP), în biotopuri reprezentative și alte 2-3 suprafețe de probă de control (abreviate, în continuare: SPC). Rețeaua suprafețelor de probă acoperă o plajă largă de mărimi ale înclinării terenului (de la 2° la 39°); diversitatea expozițiilor și a treptelor altitudinale surprinse a fost condiționată de răspândirea concretă a bradului în bazinetul luat în cercetare - tab. 2. în suprafețele amplasate au fost inventariați toți arborii, indiferent de specie. La brad au fost efectuate investigații mai ample cuprinzând un număr de 40 caractere cantitative și calitative (Dinulică, 2008). Volumul sondajului a fost apreciat cu ajutorul formulei simplificate pentru populații suficient de mari: în care: n - numărul arboretelor, locurilor de probă, respectiv al arborilor care fac obiectul investigații- lor; - coeficientul de variație între arborete, suprafețe de probă, respectiv arbori, al caracterului analizat; - eroarea limită admisă, adoptată cu mărimea de 10 %. Transpunerea mărimii coeficienților de variație (tab. 1) în relația de calcul anterioară a impus dimensionarea eșantioanelor, în funcție de caracterul urmărit, la 40...70 de arbori dintr-un arboret. La adoptarea mărimii suprafețelor de probă au contribuit și recomandările anterioare din literatura 2 Etapa de teren a cercetărilor a beneficiat de sprijinul și înțe- legerea ing. Dan Viciu Olteanu, directorul R.P.L.P, Kronstadt R.A., căruia autorul îi exprimă recunoștința și pe această cale. REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 *Nr. 3 47 de specialitate a științei lemnului (Zobel și van Bujtenen, 1989), așa încât eșantionul a cuprins, la fiecare din SPP amplasate, minim 30 de exemplare de brad cu grosimi care să suporte prelevarea a două probe de creștere. Mărimea coeficientului de variație a caracterelor de structură a lemnului de brad (Dinulică, 2002; Dinulică și Leandru, 2006) Caracter urmărit Sursa de variație i mărimii caracterului urmării Coef de variație 0W Volumul de ețandotiaj recomandat SUtHlic - determinai cu relația (1) Lungime ireheidc în interiorul inelului 17 11 arborete între arbori 10 4 arbori dintr-un arboret între arborete 25 24 traheide dintr-un mcl Diametru tiaheide In inlenorul inelului 19 6 inele din 10 între mele 27-32 28-40 trebeide dintr-un inel Diametru lumea trahcidal între lemnul timpuriu 41 lemnul târziu 25 24 de trahei de dintr-un inel Grotime perete traheidal Imre inele 41 9 ujeledin 10 Lățime inele anuale Latre arborele 17-33 11 arbon din tron arboret Intre arbon 24 22 de arborete % lemn tărziu Intre exemplare 42 68 arbon dintr-un arboret Suprafețele de probă amplasate însumează 2,34 ha. Exemplarele de la care s-au recoltat probe de creștere asigură reprezentarea numeric egală a tuturor categoriilor de diametre mai mari de 10 cm din arboretele examinate; arborii eșantionați au diametre de bază cuprinse între 10 și 98 cm și înălțimi de 7.8 până la 44.2 m. Componentele geotopului și eșantionajul practicat în arboretele alese pentru măsurători a * Arboretul Suprafețele de probă Ana Componetele geotopului Număr exemplare de brad măsurate Număr țrmplare de brad de fa care s-au prelevat probe de creștere Număr probe de creștere extrase Altitudine (m) Expoz. fnclir teren J 18 SCI 500 720 NV 24 10 10 14 SC2 500 830 V 20 9 8 13 SC3 500 730 NV 13 9 9 13 SPP 8542 750 NV 16 32 32 64 TOTAL 10042 59 IM 2 1»A SCI 500 860 NV 23 8 7 9 SC2 500 850 V 26 12 11 13 SC3 500 790 V 20 6 6 9 SPP 1308 830 V 25 34 32 61 TOTAL 2808 60 56 92 3 19B SCI 500 900 VNV 31 12 12 13 SCI 500 950 NV 36 8 7 8 SC3 500 970 N 39 19 12 14 SPP 1800 920 NV 33 31 31 56 TOTAl. 3300 70 62 91 4 23 SCI 500 700 S 27 10 10 21 SC2 500 850 S 26 17 17 24 SC3 500 785 SE 17 16 16 19 SPP 1606 780 s 23 32 31 60 TOTAL 3106 75 74 124 5 17A Imvntaricn integrale 1500 M0 ■ 2 50 35 53 6 17B SCI 500 640 NE ii 8 7 II SC2 775 650 ENE 14 6 6 12 SPP 1387 700 SE 27 34 33 65 TOTAL 2662 48 46 88 TOTAL GENERAL 23418 363 297 552 Pentru recoltarea probelor de creștere a fost întrebuințat un burghiu de sondaj marca SUUNTO, cu lungimea corpului de 300 mm, diametrul interior de 5 mm și 2 filete tăietoare. Probele au fost prelevate de la înălțimea de 1,30 m de la sol, pe două direcții perpendiculare. Direcțiile de burghiere au fost alese astfel încât să surprindă influența înclinării terenului, înclinării trunchiului, a asimetrici Tabelul 1 coroanei și a punctelor cardinale asupra formării lemnului. înclinarea terenului a fost determinată cu hipsometrul electronic Vertex III 60. înclinarea trunchiului a fost măsurată pe fotografii, executate cu un aparat foto digital, care surprind planul fonnat de verticala locului (indicată de firul cu plumb suspendat în dreptul secțiunii de bază) și axul trunchiului (a cărui poziție a fost însemnată pe fotografie). Probele recoltate, cu lungimea medic de 20 cm, au fost ambalate, cometele fiind inscripționate cu datele de identificare a arborelui, suprafeței de probă și direcția de eșantionare. în raport cu localizarea probei în cuprinsul secțiunii de bază a trunchiurilor eșantionate se disting următoarele posibilități; 1 - probă de creștere orientată în sensul înclinării trunchiului; Tabelul 2 2 - probă de creștere orientată în s ensul opus înclinării trunchiului; 3 — probă de creștere orientată în sensul înclinării terenului (atunci când trunchiul este vertical); 4 - probă de creștere extrasă de pe direcția paralelă cu curba de nivel (atunci când trunchiul nu e înclinat pe această direcție); 5 - probă de creștere orientată în sensul ramurilor lungi (la exemplarele cu coroane asimetrice); 6 - probă de creștere orientată în sensul înclinării tulpinii (la modificări ale direcției înclinării de la bază spre vârf); 7 -probă de creștere extrasăîn dreptul unei deformații locale a trunchiului în secțiunea de bază; 8 - alte modalități. Probele au fost condiționate timp de 4-6 luni, după care s-a procedat la determinarea lățimii medii a inelelor anuale, delimitându-se, vizual și stereomicroscopic, inelele normale de 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 *2009 • Nr. 3 inelele cu lemn de compresiune diferențiat pe clase de intensitate (slabă, moderată, severă)3. Lățimile cumulate ale inelelor cu lemn de compresiune - global sau fracționat pe intensități - au servit determinării prin calcul a ponderii defectului din lungimea probei. Prezența lemnului de compresiune a fost caracterizată și cu alte atribute. în raport cu localizarea defectului în lungul probei de creștere, s-a operat cu următoarele variante: 1 - probă fără lemn de compresiune, 2 - lemn de compresiune în treimea mijlocie a probei, 3 - lemn de compresiune în treimea mijlocie a probei, 4 - lemn de compresiune înjumătățea interioară a probei, 5 - lemn de compresiune în inelele late dinspre lemnul juvenil, 6 - lemn de compresiune pe toată lungimea probei, 7 - lemn de compresiune înjumătățea exterioară a probei. Sectoarele cu lemn de compresiune din cuprinsul probelor au fost diferențiate sub raportul morfologiei în următoarele categorii: 1 - lemn de compresiune sub formă de inele disparate, 2 — lemn de compresiune în porțiuni scurte și dese, 3 - lemn de compresiune în porțiuni late, dar întrerupte, 4 - lemn de compresiune în porțiuni compacte. Secțiunea de la colet preia cele mai puternice tensiuni care se manifestă în tulpină, motiv pentru care investigațiile au fost extinse asupra cioatelor. La 22 de cioate proaspete din u.a. 17 au fost efectuate observații și măsurători asupra diametrului, ovalității, mărimii inimii ude și a putregaiului; a fost determinată vârsta. Cioatele au fost fotografiate împreună cu un reper pentru direcția înclinării versantului, fotografiile servind măsurării prin planimetrare a suprafeței lemnului de compresiune. Cu aceeași ocazie au fost definite și măsurate - în sens invers acelor de ceasornic - următoarele unghiuri structurale (redate grafic în figura 1): 1 Semnifica|ia claselor de intensitate a lemnului de compresiune a fost prezentată în numărul anterior al Revistei Pădurilor. Fig. 1 Elemente geometrice pentru estimarea indicatorilor structurali ai lemnului în secțiunea cioatei: M -pozițiamăduvei; MA- raza maximă a secțiunii lemnului; MB, MC - tangentele, din măduvă, la conturul suprafeței lemnului de compresiune; MD - bisectoarea unghiului la centru a lemnului de compresiune; ME - raza secțiunii orientată în direcția înclinării versantului (indicată de reper); Unghiurile structurale (detaliate în text) sunt măsurate în sensul invers acelor de ceasornic p -unghiul la centru al lemnului de compresiune, care înscrie porțiunea cu defect, a - unghiul format de sensul de dezvoltare a defectului (indicat de bisectoarea unghiului la centru) și raza mare a diametrului maxim al secțiunii, 0 - unghiul format de raza maximă a secțiunii cu direcția înclinării terenului, v - unghiul format de direcția dominantă a lemnului de compresiune (bisectoarea unghiului P) cu direcția înclinării terenului. Procesarea matematică a datelor și reprezentarea grafică a rezultatelor au fost realizate cu programul STATISTICA versiunea 5.5. 3. Rezultate și discuții 3.1 Influența altitudinii, expoziției și înclinării terenului asupra unor caractere ale arborilor Analiza triplă a varianței unor caractere ale structurii lemnului arborilor eșantionați (tab. 3) demonstrează influența concomitentă a trei indi catori ai geotopului asupra lățimii medii a inelelor anuale, ponderii lemnului de compresiune și a fracțiunilor sale, precum și asupra morfologiei și localizării REVISTA PĂDURILOR • Anul 124 • 2009 •Nr.3 49 Tabelul 3 Semnificația statistică a influenței altitudinii, înclinării și gradului de însorire a versantului asupra unor caractere ale structurii lemnului de brad, la arborii eșantionați, cu ANOVA Caractere Grade de libertate f-'dwnț» intre probe Vananța reziduala Statistica F pw nivel semnificație I . fl-l 6-530 6.38 0.57 11 14 0 0003 % LC din lungimea probelor dc creștere ** 6-3 179 56 351.24 0.51 67 47 1500.63 145.35 10 32 0.001 ♦♦♦ î â-XC*ijln' fr* fi ' 52* 720.43 275J7 2 64 4 91 * % formei icvcie * LC din lungimea probelor " £ = 524 66.94 78.67 0.85 46.65 na 1/3=3 1 fi - 398 9.01 1.17 7.72 0.005 Localizarea LC pe lungimea razei secțiunii de Ia 1.30 m”' 6-3 a-3” 2.07 2.77 0.75 52.31 ns ‘probabilitatea de transgresiune asociată statisticii F; “ valori transformate cu ; amuT^jmctnr definite în secțiunea metodologică a lucrării de față. defectului în cuprinsul secțiunii transversale a trunchiului la înălțimea 1.30 m de la sol. Se remarcă sensibilitatea răspunsului arborilor - exprimat prin lățimea medie a inelelor anuale, precum și prin mărimea și distribuția lemnului de compresiune în secțiunea de bază - la modificarea, chiar șiîndozemici,aconcentrațieifactorilorfizico- geografici de vegetație. Acumularea lemnului de compresiune în trunchi poate reflecta, mai ales în condiții extreme de vegetație (supraînsorire în arborete brăcuite, ruperi bruște de pantă) efortul de adaptare a arborilor la condițiile oferite de relief, în ansamblu, ponderea lemnului de compresiune și a fracțiunii sale severe nu se diferențiază, însă, cu variația mărimii indicatorilor geotopului (tabel 3). Am procedat, în continuare, la analiza influenței individuale a indicatorilor amintiți asupra trăsăturilor cantitative și calitative ale arborilor eșantionați, cu ajutorul coeficienților de corelație simplă Pearson determinați electronic prin metoda momentelor (tab. 4). La o privire de ansamblu a rezultatelor listate în tabelul 4 se remarcă influența individuală, con- sistentă, a celor trei caracteristici ale geotopului asupra înclinării trunchiului și frecvenței ramurilor lacome în teritoriul supus investigațiilor. Impactul mărimii înclinării versantului asupra calității for-mei trunchiului depășește pragul semnificației sta-tistice doar în cazul lăbărțării și al unghiului de înclinare a trunchiului, pentru arboretele examinate de noi. Proporția trunchiului și a coroanei din înălțimea arborilor reflectă diferențele de insolație a versanților produse de variațiile expoziției. Cu creșterea declivității - care însoțește, de regulă, treptele altitudinale superioare - sporește tendința de aplecare a trunchiului sub influența gravitației, tendință care nu a putut fi corijată printr-o consolidare corespunzătoare a tulpinii la bază (coeficientul de corelație simplă a înclinării terenului cu lăbărțarea este surprinzător: -0.751*). Influența geotopului asupra înălțimii exemplarelor de brad măsurate se manifestă în parametrii normali, după legitățile biometrice cunoscute. Asocierea între pantă și Tabelul 4 Matricea coeficienților Pearson de corelație simplă între indicatorii geotopului și unele caractere ale arborilor din suprafețele de probă amplasate Caractere arbori ________Caracteristici geotop_________ altitudine înclinare grad de teren insola|ie Diametrul de bază al trunchiului “-0.383 (30.9%) •0.523 (14.9%) -0.134 (73.1%) LâbSrjarea irunchiului -0.390 (30.5%) E -0.143 (71.5%) Ovalitalca trunchiului la 1.30 m* +0.329 +0.310 •0.461 (3X7%) (41.7%) (212%) Unghiul de înclinare a trunchiului .0 949