Sala Teatrului„ Toni Bulandra “ din Târgoviște a găzduit deschiderea „Zilei Silvicultorului" 2003 - ediția a 13-a, organizata de Direcția Silvica Dâmbovița, în data de 14 iunie. Un public numeros constituit din membri ai Corpului silvic, veniți din toata țara, a umplut până la refuz sala teatrului. Printre invitați s-au numărat politi- cieni, cadre didactice universitare, membri ai condu- cerii Societății „Progresul Silvic", ai Asociației Pensionarilor Silvici, reprezentanți ai sindicatelor din silvicultură din România, dar și din Republica. Moldova și Egipt, numeroși ziariști. Evenimentul a fost marcat de citirea mesajelor de felicitare ale președintelui României, primului mi- nistru, președintelui Senatului și al Camerei Deputaților, dar și de momentul de transfer al prerogativelor funcției de director general din mâinile d-lui deputat ing. Filip Georgescu (demisionat în baza legii incom- \^qtibilității) către dl. dr. ing. Ion Dumitru. (Text și foto: R.D.; C.B.), CONFERINȚĂ DE PRESĂ SUSȚINUTĂ DE DOMNII OVIDIU IONESCU, FILIP GEORGESCU ȘI ION DUMITRU La conferința de presă organizată după festivi- tatea dc deschidere, dl. director general dr. ing. Ion Dumitru a declarat ziariștilor prezenți că noua con- ducere va continua activitatea fostei echipe manage- riale, astfel încât Regia Națională a Pădurilor, ca administrator al pădurilor statului, să respecte strategia pentru silvicultură din Programul Guvernului României. De asemenea, domnia sa a apreciat că activitatea echipei manageriale de până acum constituie „o garanție, pentru succesul din viitor” și și-a manifestat speranța ca fostul director general „să rămână cu sufletul alături de silvicul- tură”. „Dacă te uiți la anii ’85 - ’87 și com- pari cu 2003, îți pui mâinile în cap“ Răspunzând întrebărilor puse, dl. deputat Filip Georgescu a mărturisit că regretă că nu a putut face mai mult pentru a asigura paza pădurilor și a subliniat că din punctul de vedere al tăierilor ile- gale „marea problemă o reprezintă acum pădurile, devenite prin retrocedare, particulare”, unde s-a tăiat și se taie, „dar nu se plantează nimic în loc” Domnia sa a prezentat de asemenea faptul că R.N.P. a instalat panouri ce marchează pădurile de stat aflate în administrația R.N.P. S-a încercat plasarea și a unor panouri care să marcheze pădurile particulare însă pri- marii loca- lităților au reacționat prompt, smulgând panourile din pământ cu tractorul, pentru că pădurile în chestiune erau deci- mate ! în opinia celor doi, pentru opri- rea infrac- ționalității și Dr. ing. Ovidiu lonescu, secretar de stat M. A. A. P. a contra- venționa- lității sil- vice, soluția nu este uzul de arma sau bastonul. Trebuie gă- site soluții alternative ca locuri de muncă, ma- terial lem- nos la pre- țuri modice pentru po- pulația de- favorizată, o colabora- re cât mai bună cu po- liția, jandarmeria dar și cu justiția; rezolvările acestei probleme cu multiple fațete trebuie dez- voltate de la caz la caz. într-un caz este necesară intervenția jandarmilor, în altul a poliției, situația fiind la limită, dar pentru a nu se ajunge aici „este nevoie să investim mai mult în imagine pentru că românii nu au o cultură fores- tieră". întrebați fiind dacă pedepsele pen- tru furtul din pădure nu sunt prea blânde, interlocutorii au răs- puns că acestea nu trebuie înăsprite. Paradoxal este că nu se aplică, iar infrac- torii câștigă în instanță ! Din peste 500 de procese de acest fel aflate pe rol, în doi ani și jumătate, nu s-a soluționat nici imul. Ing. Gh. Gavrilescu, președinte al Societății „Progresul Silvic" Prof. dr. Gh. lonașcu, decan al Facultății de J Silvicultură si Exploatări Forestiere Brașov Ing. Traian N’ovolan, sena- tor Aurel Cucu, președinte al Consiliului Județean Dâmbovița 3 „Licitații de masă lemnoasă în fundul grădinii primarului64 „Noi, silvicultorii, ne-am implicat în crearea structurilor private" - a afirmat secretarul de stat Ovidiu lonescu, făcând cunoscut faptul că din aprilie 2002 și până în prezent s-au creat 36 de ocoale silvice private. Ing. Filip Georgescu, deputat Proprietarii au însă rețineri în a angaja silvicul- tori și așa se face că „asistăm la câte o licitație făcută de primar în fundul grădinii". (Filip Georgescu) Dl. secretar de stat, dr. ing. Ovidiu lonescu, a pus punct speculațiilor ziariștilor legate dc pădu- rarii corupți, apreciind că în silvicultură gestiunea pădurii este controlată de două ori pe an, iar imputațiile în cazul con- statării lipsei de masă lem- noasă sunt foarte mari, așa că nimănui nu îi convine să plătească pentru a se îmbogăți alții. Sigur, pădure fără uscături nu există și operația de igienizare este făcută întotdeauna, atât în pădure cât și în rândul personalului silvic ! Dr. ing. M. lanculescu, loan Bîldea, deputat deputat Alexandru Lăpușan, deputat Mihai Pușcasiu, subprefec- tul județului Dâmbovița Mesajul domnului Ion Iliescu, Președintele României* îmi face o deosebită plăcere să transmit un cald salut, cu prilejul „Zilei Silvicultorului", reprezen- tanților Corpului silvic din România și, prin dum- neavoastră, tuturor celor ce slujesc cu profesionalism și dăruire pădurea românească. După cum știți, am lansat la mijlocul lunii trecute proiectul elaborării „Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României. Orizont 2025“. Modelul dezvoltării durabile a României va trebui să fie unul deschis, adaptiv, optimal, care să genereze mai multă echitate în plan social, eficiență și produc- tivitate în plan economic, democrație și responsabili- tate în plan politic, grijă pentru resurse și mediu. Strategia îmbină componenta economică cu cea socială și cea de mediu sau ecologică. Echilibrul celor trei componente reprezintă un criteriu al sustenabi- lității dezvoltării a cărui importanță crește în timp. Resursele naturale nu sunt inepuizabile și de aceea avem obligația sa regândim în noi termeni legătura dintre dezvoltare și mediu, din perspectiva solida- rității între generații și a satisfacerii nevoilor acestora. Procesul complex de gestionare durabilă a pădurilor, de creștere a calității lor, cu implicații directe asupra volumului de masă lemnoasă la hectar și asupra biodiversității speciilor forestiere impune, în condițiile agravării și globalizării problemelor de mediu, strategii și politici corelate sectorial și regio- nal în care principiile economice ale pieței con- curențiale trebuie să se îmbine cu principiul prevenirii și diminuării poluării mediului. Transpunerea în prac- tică a acestor principii necesită profesionalism și pasi- une din partea silvicultorilor ca și a celorlalți factori de decizie implicați în domeniu. Indiferent de forma de proprietate în care se află, pădurea constituie un important factor de mediu ale cărei particularități de bun public trebuie permanent avute în vedere, în cadrul unui partene- riat public-privat, bazat pe eficiență economică și echitate socială. Apreciind importanta profesiei dumneavoastră, cu ocazia „Zilei Silvicultorului", vă felicit pentru rezul- tatele bune obținute, dorindu-vă succes în activitatea de răspundere pe care o desfășurați. Mesajul domnului Adrian Năstase, Primul Ministru al României* în preocupările actuale ale Guvernului, problema- tica pădurilor, a sectorului forestier, în general, se regăsește în mod distinct, începând cu acțiunile și masurile din Programul de guvernare pe perioada 2002-2004 și continuând cu procesele și acțiunile majore actuale, în care sunt implicate nemijlocit Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Regia Națională a Pădurilor, între care se detașează, de departe, aplicarea Legii nr. 1/2000 privind retro- cedarea pădurilor, apărarea și conservarea fondului forestier național, preluarea unor terenuri degradate si împădurirea acestora și așa cum accentuam și la întâl- nirea din ianuarie 2002, intensificarea preocupărilor pentru valorificarea inteligentă, superioară a celor- lalte produse ale pădurii, altele decât lemnul. Este vorba de necesitatea găsirii, și mai ales a aplicării, cu maximă fermitate, a măsurilor tehnico- organizatorice, legislative și chiar financiare, pentru responsabilizarea, pentru conștientizarea noilor pro- prietari de pădure asupra faptului că, spre deosebire de alte categorii de bunuri, de proprietăți, pădurea, prin multiplele sale funcții eco-sociale, nu poate fi nicicum tratată doar prin prisma relației simpliste bun-proprietar, în sens individual, egoist. în fine, dar desigur nu în ultimul rând, legat de noul peisaj creat în structura formelor de proprietate asupra pădurilor, noua echipă managerială a regiei, și desigur conducerea ministerului de resort, trebuie să fie conștiente pe deplin, de marea provocare căreia vor trebui să-i facă față, încă din acest an: aceea de a demonstra că, prin potențialul său tehnico-material, prin calitatea lesursei umane de care dispune, prin mobilitatea și capacitatea de adaptare la nou, si mai ales, prin practicarea unui management deosebit de performant, Regia Națională a Pădurilor rămâne pe poziția de lider, în ceea ce privește gestionarea dura- bilă a pădurilor, astfel încât să-și câștige noi clienți și să administreze și alte păduri decât cele ale statului. Desigur, aflându-ne la ceas de sărbătoare, nu este cazul să intrăm și în alte probleme sau în alte compo- nente, care se regăsesc în obiectul de activitate al regiei, cu atât mai mult cu cât, la acestea m-am refe- rit pe larg la întâlnirea precedentă, cele mai multe sau aproape toate, rămânând în actualitate. Eu doresc, în încheiere, să vă asigur că, așa cum a făcut-o și până acum, Guvernul va continua să sprijine atât ministerul, cât și Regia Națională a Pădurilor, în realizarea obiectivelor strategice în domeniul silvicul- turii, mai ales prin asigurarea cadrului legislativ și organizatoric necesar, tocmai pentru a confirma faptul că regia pădurilor este una de interes național. Vă rog sa-mi permiteți, acum la ceas aniversar, să vă adresez dumneavoastră, și tuturor celor care alcă- tuiesc Corpul silvic din România, cele mai sincere urări de sănătate, fericire, succes în tot ceea ce între- prindeți spre binele și prosperitatea pădurii românești, însoțite de tradiționalul: „La mulți ani"! * Fragmente Realizări și perspective ale protecției pădurilor în România 1. Aspecte generale privind pădurile din România Suprafața fondului forestier din România este de 6.367 milioane ha, din care arboretele de foioase reprezintă circa 69,3%, iar rășinoasele 30,7%. în total pădurile ocupă circa 26,7% din suprafața fondului funciar. între speciile de foioase, fagul reprezintă 31%, stejarii 18%, iar celelalte specii (frasin, carpen, plop, salcâm, tei etc.) circa 20%. între rășinoase, molidul reprezintă 23%, bradul 5%, iar pinul și laricele 3%. Principalele tipuri de păduri din România sunt următoarele: - Arborete de Quercus pubescens, Q. frainetto și Q. cerris în zona de câmpie din sudul țării, cu climă caldă și precipitații scăzute; - Arborete de plop și salcie din Delta și Lunca Dunării și din luncile râurilor inte- rioare; - Arborete de șleau compuse în principal din specii de Quercus, Carpinus, Fraxinus și Tilia\ - Arborete de Q. petraea, în zona colinară cu precipitații abundente; - Arborete de amestec cu Fagus sylvatica și rășinoase în zona de munte; - Arborete de Picea sp., Abies sp., Plinus sp. Si Larix decidua în zonele de munte. Se poate afirma că silvicultura reprezintă pentru România un sector de importanță eco- nomică și ecologică deosebită care este gospodărit și gestionat prin metode și tehnologii moderne, bazate pe o activitate intensă de cercetare științifică. în cadrul măsurilor de gospodărire rațio- nală a pădurilor o atenție deosebită se acordă activității de protecție a pădurilor, prin care se urmărește să se asigure o stare fitosanitară corespunzătoare a ecosistemelor forestiere. în continuare ne vom referi la câteva dintre realizările mai importante ale sectorului silvic din țara noastră în domeniul protecției pădurilor. Dr. ing, Mihai Liviu DAIA 2. Organizarea activității de protecție a pădurilor în România în România, pădurile proprietate publică a statului sunt gospodărite de Regia Națională a Pădurilor, care este un organism nou creat (1991). Regia Națională a Pădurilor are ca sarcină principală aplicarea în producție a tuturor măsurilor silviculturale și economice ale politicii statului în vederea gestionării raționale și durabile a fondului forestier. în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor problemele privind asigurarea stării fitosa- nitare a pădurilor sunt coordonate de direcția tehnică, prin serviciul protecția și paza pădurilor. în structura R.N.P. funcționează 37 direcții silvice și 380 ocoale silvice, la fiecare dintre aceste unități silvice activitatea de protecția pădurilor fiind coordonată de către un inginer silvic. Una dintre activitățile cele mai importante ale serviciului de protecție a pădurilor din R.N.P. și a inginerilor de la unitățile silvice din țară este aceea de a identifica la timp apariția înmulțirilor în masă a dăunătorilor forestieri și de a executa corect lucrările de depistare și prognoză ale acestora, pentru a putea întreprinde măsurile de combatere cores- punzătoare. Pe lângă activitatea de protecție a pădurilor din cadrul unităților cu caracter de producție, în România există și o activitate importantă în acest domeniu în cadrul sectorului de cer- cetare din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București și stațiunile de cercetări sil- vice din țară. Există în cadrul acestui sector specialiști consacrați și specializați în diferite domenii ale protecției pădurilor, care pe lângă activitatea de cercetare desfășoară o activitate importantă de asistență tehnică pentru uni- tățile din producție. Cercetătorii participă direct la lucrările de depistare și prognoză prin executarea ana- lizelor de laborator pentru unitățile silvice, la REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 campaniile de combatere a insectelor defolia- toare ale foioaselor și ale dăunătorilor răș incaselor. Rezultă prin urmare că în România este creat cadrul organizatoric necesar care asigură desfășurarea unei activități performante în domeniul protecției pădurilor. 3. Aspecte privind starea fitosanitară a pădurilor de foioase în pădurile dc foioase din România, în spe- cial de cvercinee, plop și salcie din zona de câmpie și din zona colinară se înmulțesc în masă circa 10 specii dc insecte defoliatoare, dintre care cele mai importante sunt Lymantria dispar, Tortrix viridana, Erannis defoliaria, Operophtera brumata, Euproctis chrysor- rhoea, Malacosoma neustria, Drymonia rufi- cornis, Apethymus abdominalis. în perioada aplicării pe scară largă a insec- ticidelor organoclorurate (1959-1986), datorită caracterului neselectiv al acestor pes- ticide s-au produs dereglări ale echilibrului ecologic din păduri prin afectarea puternică a speciilor de entomofagi, a faunei și florei folositoare. Acest fapt a condus la necesitatea aplicării an de an de tratamente de combatere pe suprafețe mari de pădure (300-400 mii ha anual). începând din anul 1986 când s-a trecut la înlocuirea pesticidelor organoclorurate cu insecticide biodegradabile și selective (piretri- noizi de sinteză, insecticide de tipul inhibitori ai sintezei chitinei) și cu preparate microbio- logice (preparate bacteriene, preparate virale) s-a realizat treptat refacerea echilibrului bio- cenotic, înmulțirea populațiilor de entomo- fagi, a celorlați agenți biologici folositori, reducându-se în mod semnificativ suprafețele din zona de combatere. Se poate concluziona că în ultimii ani, starea fitosanitară a pădurilor de foioase s-a îmbunătățit considerabil, înregistrându-se gradații de defoliatori pe suprafețe din cc în ce mai mici și de amploare mult mai redusă. Un exemplu elocvent în acest domeniu îl constituie defoliatorul Lymantria dispar care în trecut era combătut anual pe suprafețe de 200-300 mii ha, prin aplicarea de tratamente chimice neseleetive, iar în prezent, în pădurile de cvercinee din România acest defoliator se află în stare de latență, producând infestări cu intensități slabe și foarte slabe pe suprafețe reduse, cu deosebire în arborete de plop și sal- cie din Lunca și Delta Dunării. 4. Aspecte privind starea fitosanitară a pădurilor de rășinoase Spre deosebire de pădurile de foioase în care ulterior (în special în perioada utilizării pe scară largă a produselor organoclorurate), s-au declanșat înmulțiri în masă ale insectelor defoliatoare pe suprafețe mari, în zona arboretelor de rășinoase, unde echilibrul eco- logic a fost mult mai puțin afectat de factorii antropici, starea fitosanitară este mult mai bună. Astfel, în aceste păduri a fost semnalat un număr redus de dăunători forestieri, majoritatea acestora menținându-se în perma- nență în faza de latență. Un interesant exemplu în zona rășinoaselor îl constituie defoliatorul Lymantria monacha, care după gradațiile puternice din perioada 1956-1958 s-a menținut în ultimii 45 de ani, în stare dc latență, fără a mai fi necesare lucrări de combatere. Pentru acest defoliator, începând cu anul 1975, în fiecare an, în toate pădurile de rășinoase din România și în cele de rășinoase în amestec cu fag s-a trecut la depistarea insectei prin metoda feromonală, utilizându-se feromonul Atralymon sintetizat în România, la Institutul dc Chimie Cluj- Napoca. începând cu anul 1985, s-au folosit anual circa 15000 de curse feromonale, revenind în medie 1 cursă la 100 hectare. începând cu anul 1988, depistarea acestui periculos defoliator se realizează folosind puncte permanente de depistare cu diferite tipuri de curse fe- romonale amplasate într-o rețea națională de tip monitoring. în această rețea de suprave- ghere numărul de curse feromonale a fost ridi- cat până la 25000, asigurând în unele zone considerate vulnerabile o densitate de 1 cursă la 50 ha. Pe baza acestui sistem riguros de depistare s-a ajuns la concluzia că defoliatorul Lymantria monacha este prezent în majori- tatea arboretelor de rășinoase din țară, dar în toate pădurile, acesta se găsește în faza de 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 latență (s-au capturat în medie 30-90 dc mas- culi/an/cursa). Un alt aspect privind starea fitosanitară a pădurilor de rășinoase îl constituie prezența unui complex dc dăunători de scoarță dintre care cei mai importanți sunt Ips typographus, Ips amitinus, Ips sexdentatus, Pytogenes chalcographus, Tomicus piniperda, Tomicus minor, Cryphalus piceae, Trypodendron linea- tum. Pentru depistarea și prognoza acestor dăunători, în special Ips Typographus, s-a tre- cut la aplicarea pe suprafețe mari a metodei feromonale (cu feromonul Atratyp) folosindu- se în fiecare an între 15000-20000 curse fe- romonale, reușindu-se să se capteze circa 1000-3000 adulți/cursă. în ultimii ani, în unele regiuni unde a apărut acest scolitid s-a asigurat o densitate de 2-3 curse/ha, numărul curselor depășind în anii cu suprafețe mari afectate de doborâturi 40000-50000 curse/an. O problemă importantă în unele perioade au constituit-o calamitățile naturale produse de vânt, înregistrându-se doborâturi de vânt pe suprafețe mari, în special în zonele cu arborete dc molid. O calamitate de acest gen s-a înre- gistrat în noaptea de 5/6 noiembrie 1995 când, în numai câteva ore, o tornadă de o intensitate ieșită din comun a culcat la pământ smulgând din rădăcini și rupând arbori cu un volum de peste 8 milioane de metri cubi. Calamitatea a afectat în principal arborete din Carpații Orientali (direcțiile silvice Bistrița, Covasna, Harghita, Mureș, Suceava, Bacău și Neamț). Doborâturile de vânt au creat condiții deosebit de favorabile pentru instalarea și dezvoltarea focarelor de insecte de tulpine și scoarță și a fost necesar ca măsurile de protecție a pădurilor să fie dublate de măsuri de exploatare a arboretelor respective. în aceste suprafețe, pentru prevenirea apariției infestărilor cu ipidae la arborii pe picior a fost aplicat un complex dc măsuri de protecție constând din: - exploatarea într-o perioadă cât mai scurtă a masei lemnoase și scoaterea acesteia din pădure; - instalarea de arbori - cursă și tratarea acestora cu pesticide selective; - instalarea de curse feromonale; REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 - aplicarea de tratamente chimice pe trunchiurile infestate, în focarele incipiente situate în zonele greu accesibile; - cojirea arborilor infestați și distrugerea insectelor prin expunerea scoarței la soare. în general, se poate afirma că în prezent circa 70% din lucrările de prevenire și com- batere a gândacilor de scoarță la rășinoase sunt realizate prin metoda feromonală, prin care s-a reușit să se reducă substanțial numărul de arbori-cursă amplasați. 5. Rezultate obținute în ultimii ani în activitatea de protecție a pădurilor 5.1. Rezultate privind depistarea și prog- noza dăunătorilor forestieri Prin cercetări desfășurate în Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice s-a reușit ela- borarea unor tehnici originale de prognoză la principalele specii de defoliatori forestieri care produc gradații în pădurile dc foioase și rășinoase din România. Urmare cercetărilor a fost elaborat începând din anul 1958 un important sistem de depistare și prognoză, în special pentru principalii dăunători forestieri: Lymantria dispar, Tortrix viridana, Malacosoma neustria, Euproctis chrysor- rhoea, Thaumaetopoea processionea, Erannis defoliaria, Operophtera brumata, Drymonia ruficornis, Lymantria monacha, Semasia rufimitrana, Melolontha sp. Sistemul de depistare și prognoză elaborat este adaptat la specificul arboretelor din România, fiind bazat pe numerele critice și pe procentele probabile de vătămare. Pentru fiecare defoliator au fost stabilite numerele critice în funcție de tipul de pădure și faza gradației. Toate aceste date sunt incluse în tabele speciale care sunt folosite de unitățile silvice la elaborarea în fiecare an a prognozei insectelor defoliatoare. în ultimi 10 ani, sistemul de depistare și prognoză a fost perfecționat în permanență prin introducerea de noi metode cum sunt cele privind utilizarea feromonilor sintetici fabri- cați în România și monitoringul forestier. Referitor la metoda feromonală pot fi menționate rezultatele obținute la defoliatorii Lymantria monacha (cu feromonul Atra- lymon), Tortrix viridana (cu Atravir), Ips 3 typographus (cu Atratyp), Semasia rufimi- trana (cu Atraruf). în acest domeniu trebuie menționată construirea a diferite tipuri de curse feromonale și elaborarea normelor tehnice dc utilizare a acestor curse pentru captarea masculilor de defoliatori forestieri. Referitor la sistemul de monitoring, începând din anul 1990 a fost instalată o rețea națională de observații de 2x2 km în zona de câmpie și zona colinară și de 2x4 km în zona de munte, revenind un sondaj la fiecare 400 ha, respectiv un sondaj la 800 ha. Prin această metodă se urmărește în fiecare an tendința evoluției stării de sănătate a pădurilor, în strânsă legătură cu calitatea celorlalți factori (sol, apă, faună etc.) Având în vedere lucrările de depistare și prognoză efectuate pe o perioadă lunga de timp, se poate afirma că în România există o stare fitosanitară corespunzătoare a pădurilor dar se consideră că circa 15-20% din suprafața fondului forestier este afectată dc factorii biotici și abiotici vătămători, dintre care pe primul loc pot fi trecute insectele defoliatoare. 5.2. Rezultatele privind combaterea insectelor defoliatoare începând cu anul 1986, când a fost interzisă utilizarea în silvicultură a insecticidelor organoclorurate, silvicultorii români au elabo- rat și aplicat în lupta cu dăunătorii forestieri o nouă strategie bazată în principal pe aplicarea măsurilor de combatere integrată, acordându- se prioritate combaterii biologice. Promovarea acestei strategii noi s-a făcut cu scopul de a se asigura refacerea în masă a populațiilor de entomofagi distruse anterior prin tratamentele cu pcsticide organoclorurate și de a se reface echilibrul ecologic din păduri. în cadrul acestei noi strategii în combaterea biologică au fost promovate trei direcții prin- cipale și anume: - aplicarea tratamentelor cu preparate bac- teriene și cu preparate virale; - stimularea înmulțirii păsărilor insecti- vore, a furnicilor și a altor factori biotici folositori; - stimularea înmulțirii insectelor ento- mofage. în cadrul combaterii integrate s-a acordat prioritate unor complexe de combatere prin combinarea măsurilor silviculturale cu măsuri biologice selective și nepoluante pentru me- diul natural. 5.2.1. Realizări obținute în combaterea bio- logica a defoliatorilor forestieri Combaterea biologica a defoliatorilor forestieri prin tratamente cu preparate bacte- riene. Pentru a se putea trece la extinderea pe scară largă a acestei metode selective de combatere a fost organizat în prealabil un program de testare în laborator și pe teren a unei game largi de preparate bacteriene, toate având la bază diferite serotipuri ale bacteriei Bacillus thuringiensis. Remarcăm în acest sens rezultatele obținute cu unele dintre cele mai eficace preparate realizate pe plan mondial cum ar fi Dipel 8L, Foray, Bactospeine, Thuricide. Prin teste speciale de laborator s-au stabilit gradele de sensibilitate pentru principalii defoliatori forestieri, dozele letale de biopreparat pe specii și vârste, rema- nența preparatelor, patologia îmbolnăvirilor. în testele de teren au fost elaborate tehnicile de aplicare a tratamentelor microbiologice cu preparate bacteriene, prin stropiri ultrafine, administrate cu avioane echipate cu dispozitive moderne (instalații tip Micronaire) și metodele de evaluare a efectului patogen asupra omizilor. De asemenea, s-au stabilit pe baze științifice dozele și normele de consum la fiecare specie importantă de defoliator, momentele optime de tratare în funcție de dezvoltarea larvară și influ- ența tratamentelor biologice asupra entomo- faunei folositoare din păduri. Pe baza acestor cercetări aprofundate au fost elaborate documentațiile tehnice necesare trecerii la aplicarea pe scară dc producție a combaterii biologice cu preparate bacteriene. Această metodă a fost aplicată în ultimii ani pe suprafețe apreciabile cu rezultate bune în combaterea principalilor defoliatori forestieri: Lymantria dispar, Tortrix viridana și Geometridae. Câteva dintre rezultatele tratamentelor cu preparate bacteriene se prezintă în tabelul 1. Analiza acestor rezultate evidențiază efectul ridicat al preparatelor bacteriene (eficacitate 97-98%), realizându-se eradicarea gradațiilor dăunătorului și prevenirea defolierilor. 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 Tabelul 1 Eficacitatea tratamentelor biologice cu preparatul bacte- rian DipeI-8L în combaterea omizilor de Tortrix viridana si Geometridae - Tratamente avio ULV-2001 Direcția Silvică Ocolul Silvic Pădurea SuprafaJ» tratată (ha) Infestarea înainte de combatere (procente probabile de detaliere) Doza *i norma dc consum (1/ha) Eficacitatea stabilită prin metoda: E=(D-d)/Dxl00 Procent eficacitate Nr. omizi vii rămase pe ramuri după tratare Detalierea reală după tratare (%) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Prahova Ploiești Gherghița 1370 15-40 1.5 1/ha +3 Lapa 90.0 3-8 5-10 Verbila lordăcheanu 250 38 1.5 1/ha +3 l.apa 87-90 5-6 3-5 Slănic Prahova Recea 450 58 1.5 1/ha 4-2 l.apa 97.3 3-4 5-6 Dâmbovița Răcan Colacu 340 98 1.5 1/ha 4-3 l.apa 90 10-15 15-20 Ploaie la 6 ore Racari Slobozia 110 72 1.5 1/ha 4-3 l.apa 80 15-20 28-30 Ploaie la 6 ore Răcori Corne anca 226 85 1.51/ha +3 l.apa 84-90 9-12 40-50 Arge° Poiana Lacului Comarnic 80 110 1.5 1/ha 4-1.5 l.apa 86.9-97 9-10 5-10 Ploaie de lungă durată la 11 ore Scrovi°tea Scrovi°tea ScrovFtea ua.55 Peste 100% 1.5 1/ha +3 l.apa 95 6 5-10 u.a.58 90 1.51/ha 4-3 Lapa 99.3 1 20-25 u.a.35 81 1.51/ha 4-3 Lapa 96.9 1 20-25 Olt Drăgăne°ti Potcoava 141 42-Geometrtâae 1.5 1/ha 4-3 Lapa 99.0 - 10 Tufeni 100 35'Geometridae 1.5 1/ha 4-3 Lapa 99.0 - 5 Ghimpelui 190 1.5 1/ha +3 l.apa 99.0 - 6 Caracal Călugăreasca 154 41-Geometridae 1.5 1/ha +3 l.apa 99.4 - 12 Vladila 200 IR-Geometridae 1.5 Mia 4-3 Lapa 99.0 - 22 Br. Catarilor 280 42-Geometrîdae 1.51/ha +3 Lapa 98.1 - 35 Dâmbovița G3e“li Mătăsam 277 55-Geometridae 1.51/ha 4-2.5 Lapa 98.0 - 10 TârgOvPte Luciani 300 56 1.5 1/ha 4-2.5 l.apa 95.0 - 10 Foc’ani Grivița Moțe' 200 51.1 1.5 1/ha 4-1.5 Lapa 94.8 ■ 20 Certe0 ti 200 60.3 1.5 1/ha +1.5 l.apa 96.0 - 20 Adam 500 66.2 1.51/ha +1.5 l.apa 97.9 - 6 Stroiu 200 56.7 1.5 Vha 4-1.5 Lapa 98.5 - 12.7 Bucure" ti Ghimpați Letca 578 60-413 1.4 1/ha 4-2.6 l.apa 97.6 - - Iepure’ti Deal 327 87 1.41/ha 4-2.6 Lapa 98.9 - ■ Ghimpați 176 129-341 1.41/ha +2.6 Lapa 98.1 - ■ Cioflecu 234 30-147 1.41/ha +2.6 Lapa 99.0 ■ - Combaterea biologica cu preparate virale. în ultimii ani au fost abordate cercetări com- plexe dc epizootiologie și microscopie elec- tronică pentru a se identifica virusurile pato- gene care produc epizootii în păduri la defo- liatorii forestieri, pentru a se elabora tehnicile de producere a unor preparate virale și a se cunoaște apoi impactul tratamentelor virale asupra gradațiilor de insecte defoliatoare. Până în prezent, rezultate practice deosebite s-au obținut la defoliatorul Lymantria dispar din larvele căruia s-a reușit să se izoleze un virus de tipul poliedrozei nucleare, care în condiții naturale produce epizootii virotice în urma cărora gradațiile defoliatorului se pot stinge pe cale naturală. Cercetările în- treprinse în ca- drul Institutului de Cercetări și Ame- najări Silvice s-au materializat prin elaborarea de în- drumări tehnice privind aplicarea unei metode bio- logice de com- batere selectivă cu preparate vi- rale în arboretele infestate de defo- liatorul Lyman- tria dispar. Preparatul viral denumit Inf-Ld a fost realizat în perioada 1999- 2000 prin tehnica atomizării, folo- sind ca materie primă omizile de Lymantria dispar recoltate din pă- durile de plop, salcie și salcâm în care apar frec- vente epizootii virale pe cale naturală, de intensitate deosebită. în perioada 1999 - 2000 au fost efectuate experimentări și tratamente cu ca- racter de producție prin aplicarea preparatului Inf-Ld pe bază de VPN (virusul poliedrozei nucleare). în combaterea virusologică s-a adoptat o tehnică specială de introducere a virusului în pădurile infestate în primii ani ai gradației (fazele I-II), când densitatea populației de REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 ® 2003 • Nr.3 Tabelul 2 Lucrări de combatere microbiologică a defoliatorilor din pădurile dc cvercincc cu preparate bacteriene - anul 2002 DS/OS Pădurea Defoliatori Suprafața tratata (ha) Pesticid Data tratării Tehnica de tratare Condiți meteorologice DftmbovițB/ Răcan Luciana Tortrix viridana °i cotari 112 74 Dipel 8L 21- 23.04.2002 Tratamente avio- Stropiri ULV Instalația Micronaire pe avioane tip AN2 Bune. Ploi slabe Ia o oră după tratare Ghiocelul Favorabile Stâne°ti 45 Bălteni 82 Cerchezii 137 Bune. Precipitații slabe la o oră după tratare. Vânt intermitent Stârcet 25 211 Favorabile Pintenoaica Coanda 116 Cocos 60 27- 29.04.2002 Chirijoaia 62 Arge”/ Poiana Lacului Comarnic Cărpini" Tortrix viridana °i Geotnetridae 210 Dipel 8L 25.04.2002 Tratamente avio- Stropiri ULV Bune. Ploi slabe după4-5 ore de la tratare Arge°/ Pite"d Trivale Tortrix viridana •i Geomeiridae 459 Dipel 8L 25.04.2002 Tratamente avio- Stropiri ULV Ploi intermitente de intensitate mică. Vânt în rafale. Aige"/ Topoloveni Budi’teni Pietroasa Cinice" ti Tortnx viridana "i Geometridae 693 Dipel 8L 2L04.2D02 Tratamente avio- Stropiri ULV Favorabile. Lipsa precipitații. Olt/Drăgăne“ti Chirculeasa Tortrix viridana Geometridae 30 Dipel 8L 18.04.2002 Tratamente avio- Stropiri ULV Favorabile Gâluiec 100 Vicspeasca 70 Stoica 30 Palanca 168 17.04.2002 Ploaie la 48 de ore Barzu 80 18.04.2002 Favorabile. Temperatura 20°C IC AS • tcfane°ti “ tefăne°ti Tortrix viridana Geometridae 399 Dipel 8L 19.04.2002 Tratamente avio- Stropiri ULV Favorabile. Temperatura 23°C Bucure" li/ Bucure" ti Săftica Tortrix viridana °i Gcoineiridaf. 92 Dipel 8L 21.04.2002. Tratamente avio- Stropiri ULV Aversă de ploaie la 28 ore după tratare Bucure°dZ Snagov Corni" Tortrix viridana f Geoinc.tridae 183 Dipel 8L 21.04.2002 Favorabile Balta Neagră 198 București/ Bolindn Cotroceanca Tortrix viridana •i Geometridae 261 Dipel 8L 21.04.2002 Malu spart 626 Sterea 258 Bălă"oicni 101 Eforie 151 Bucure" ti/ Brăne"ti Panteliinon Tortrix viridana 112^ Dipel 8L 21.04.2002 Tratamente avio- Stropiri ULV Favorabile Căldărani 108 22.04.2002 Ar#/ Poiana Lacului Mo°oaia Tortrix viridana *i Geomelriilae 25 Foray 25.04.2002 Tratamente avio- Stropiri ULV Favorabile. Ploi slabe după 3 4 ore de la tratare Bucnre’d/ Bolintin_ Mihai Vodă 100 'Hiuricide 21.04.2002 Favorabile. Lipsă precipitații. contele dc mortalitate a omizilor fiind omizi este scăzuta. Tratamentele virale se aplică cu aparate acționate manual prin stropiri fine aplicate pe depu- nerile dăunăto- rului, ce se gă- sesc la baza tul- pinii arborilor, înainte de eclozi- unea omizilor (în cursul lunii apri- lie și al primei decade a lunii mai). Infecția vi- rală se reali- zează prin trans- miterea polie- drelor de VPN de către omizile dăunătorului în momentul răs- pândirii lor în coroana arbori- lor și prin inter- mediul insecte- lor parazite și prădătoare, care cu ocazia depu- nerii ouălor în corpul omizilor introduc virusul cu ajutorul ovis- capului. Tratamentele se aplică de regulă în arborete cu focare incipiente cu doze scăzute de pre- parat viral (20-30 g preparat/ha), scopul prin- cipal al acestora fiind declanșarea de epizootii virale cronice care să aibă un impact de lungă durată asupra gradației defoliatorului. Cercetările au arătat că în arboretele în care a fost introdus VPN a avut loc o eradicare lentă a gradației dăunătorului, fără a se mai ajunge în faza de erupție. în aceste păduri defolierile au fost evitate și s-a produs o acu- mulare puternică a speciilor de entomofagi, cu acțiune limitativă pe durată prelungită. Unele rezultate ale tratamentelor cu preparate virale se prezintă în tabelul 2. Analiza acestor date reliefează eficacitatea ridicată a VPN în majoritatea pădurilor (pro- cuprinse între 92,13-97,72%) și intrarea dăunătorului în faza de latență, fără ca gradația să mai evolueze către faza de erupție. Se constată în aceste păduri un impact pe ter- men lung al tratamentelor virale ca urmare a instalării epizootiilor cronice VPN chiar de la începutul gradației. în prezent, densitatea depunerilor noi de ouă atinge niveluri nesem- nificative, care mențin dăunătorul în latență. Stimularea înmulțirii factorilor biologici folositori. în cadrul metodelor de combatere biologică a dăunătorilor forestieri se înscriu și măsurile de stimulare a înmulțirii factorilor biologici cu rol limitativ. Astfel, silvicultorii au demarat un amplu 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 program de stimulare a înmulțirii păsărilor insectivore prin instalarea de cuiburi artifi- ciale. Metoda constă în amplasarea a 4-6 cuiburi la un hectar de pădure, modelele cuiburilor și poziționarea lor pe trunchiul arborilor fiind stabilite în urma unor cercetări minuțioase făcute de specialiști. Anual, cuiburile sunt reparate și curățite, iar în perioadele reci se intervine prin suplimentarea hranei păsărilor, în ultimii 8 ani au fost amplasate cuiburi artificiale în păduri infes- tate de insecte defoliatoare pe suprafețe care însumează peste 1 milion de hectare. în aceeași perioadă, silvicultorii au identificat peste 150 mii mușuroaie de furnici folositoare (din speciile Formica rufa, Formica polyctena și Formica pratensis) și s-au luat măsuri în vederea protejării și multiplicării lor. în prezent există preocupări pentru stimula- rea înmulțirii liliecilor, aricilor și a altor ani- male care se hrănesc cu insecte dăunătoare. 5.2.2. Realizări obținute în combaterea integrata a defoliatorilor în domeniul combaterii integrate au fost efectuate lucrări prin aplicarea dc complexe preventive și cura- tive de combatere integrată a speciilor de defoliatori care s-au înmulțit în masă în unele păduri de cvercinee. Cele mai bune rezultate au fost obținute la defo- liatorii Lymantria dispar, Tortrix viridana și Geometridae, prin aplicarea unor complexe alcătu- ite din măsuri biologice și măsuri silvotehnice. La defoliatorul Lymantria dispar, în cadrul măsurilor biologice au fost apli- cate tratamente cu preparate microbiologice urmate de insta- larea cuiburilor artificiale pentru păsările insectivore și protejarea cuiburilor de Formica. Ca măsuri silvotehnice în cadrul acestui complex s-au urmărit în special crearea de arborete dc amestec cu subarboret bogat, instalarea de culturi cu plante melifere pen- tru asigurarea hrănirii supli- mentare a entomofagilor cu polenul plantelor și interzicerea pășunatului, cu scopul de a proteja populațiile de ento- mofagi. în combaterea defoliatorilor din Fam. Tortricidae și Geometridae (Tortrix viridana, Erannis defoliaria, Operophtera brumata) rezultatele cele mai concludente au fost obținute prin aplicarea unui complex de com- batere integrată represiv, alcătuit din trata- mente cu preparate bacteriene, urmate dc instalarea cuiburilor artificiale pentru păsările insectivore, prin care au sporit semnificativ efectivele de Parus major, Parus coeruleus și alte specii. De asemenea, în cadrul acestui complex au fost aplicate și alte măsuri biolo- gice privind protejarea cuiburilor de Formica și măsuri de stimulare a înmulțirii speciilor dc paraziți și prădători. Dintre măsurile sil- votehnice, menționăm introducerea de culturi cu plante melifere pentru stimularea înmulțirii entomofagilor. Unele rezultate ale combaterii integrate a defoliatorilor se prezintă în tabelele 3-4. Tabelul 3 Eficacitatea tratamentelor microbiologice cu preparate bacteriene în combaterea defoliatorilor - anul 2002 DS/DS l%durea Inlcsurea înainte de. tratare ?cs ticni foloait Doza "1 d.e consuni cri. arbore control firi căci talc pe arbore Filcecitalc molie pe pădure 5 Sit-Jd|u> ne Lunii undați d G-umefndae Total Tortrix virtdillui Gmm etrida? Total 2 3 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 DânibcAla/ Msari Lud iaca 31 12 63 Dipol OU 1.4»; NC—3 1.4» 2 99,7 98.4 91.2 95,5 94.4 97.0 95,7 14 Ghiocelul 55 32 3? 3 4 98.0 98.3 93.2 96.0 95X5 97.1 96.3 15 51 28 79 5 97.0 92.5 94.7 94,7 14 Bîltau 53 16 69 6 97.3 92.1 94.7 94,7 Ccfeheția 66 23 59 7 97.3 97,6 94.9 14 Stîrvet 49 19 63 8 97.3 92.3 95 3 95.3 HnkKoaica 54 19 93 9 97.7 92,0 94,8 94.8 13 C.wmla 4S 21 67 10 96,3 920 94,1 9-1,1 11 Coco" 60 23 83 12 97,3 98,1 93.0 95.5 95.1 95.8 95.9 14 Chiri |iuii 76 ’2 88 13 14 963 98.0 91.7 94.3 94.0 96.1 9$J) 15 Arje-r Poiana Lacului Comarnic 66 18 84 Dipel 8L D=15 Ifta; NO3 lAa 15 97,0 91.3 94.1 94,1 13 Latenți Cupid" 66 18 84 16 97 0 91,3 94.1 94,1 13 Argc"' Pitești Învăț 36 18 54 17 18 93.9 93.8 859 915 924 95.1 93,7 10 Arje*/ ropokvcni Butii "Iod 38 14 72 Jipcl 8L 01.5 1/hi, NC—3 1Ai 19 98.9 94.7 96 4 96.4 11 Latenți Piemasa 49 14 63 20 97.8 94,3 96,0 96.0 13 Ciolcc‘’li 45 14 59 21 93.7 94.9 968 96.8 11 □V IJrtFinc*t Clrirculnun 60 60 Dipel 8L 01.5 IA»; NO3 LI» 22 23 24 98.2 98.9 99.0 98.2 98,9 99.0 98,6 98,6 10 la terți Gâluicc 50 15 65 25 27 99,8 99,7 99,9 99.8 99,3 15 Vcspcuca 84 84 28 29 30 98,2 98.5 99.0 98.6 98.6 10 Stoic* «0 50 31 32 33 99.5 99.6 99.7 99,6 99.6 10 PaLtca 35 35 34 35 36 99.9 99.9 99.8 99.8 99.8 5 Birxu 55 20 75 37 38 39 99.3 99.3 99.9 93.8 99.8 5 ICAS 1 teISne'li * tefine*ti 107 118 107 118 Dipol 8L 01,5 lAa; NC-3 lilia 40 41 98,9 99,6 98.9 99.6 98.9 98.9 98 9 98.9 10 10 Latenți BlKW.x’i Safucu 93 93 42 43 97.2 98,9 972 98.9 972 93.9 97,2 98.9 10 5 Buctije"ti/ Stiagt"' Conu" 44 98.0 98.0 93.0 98.0 10 RelH Nea pi 45 97,8 97.8 97J 97.8 5 Bucure"!/ Bulin tiu Cutrucvanci 46 98.3 98.3 98 3 98.3 10 Maiu.Span 47 93,9 98.9 98.5 10 latenți S".crcr 48 98,2 98.2 98.2 5 HUToiuu 49 95.8 98.8 98,8 5 Eforie 50 97,7 977 97,7 10 Bjcuru'li/ Btiinc’ti Pui teii nara 51 93.1 98.1 9E,1 10 Llliiuram 52 W.9- 100 99.9- 100 99,9-100 10 Arge'/ Mcm Lacului Mo* cui» 76 23 99 Rnay 417» 7l/ha 53 98,7 95.2 97 97 12 Latențe Bucure" U/ hoJriLr. Mdim Vodă peslr 100% 10-30 100% Thuricice loa. IQIMx 54 55 56 99.1 99.4 -22J 99.1 99,4 99,1 99,4 9*5 10 15 15 Latenți REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 Tabelul 4 Eficacitatea tratamentelor virologice preventive cu preparatul Inf-Ld în combaterea omizilor dc Lymantria dis- par, în arborete cu focare incipiente (fazele I-II) - 1999 Tratamente aplicate prin stropirea individuală a depune- rilor înainte de ecloziune Direcția silvică/ Ocolul Silvic pădurea Dnzade preparat Tehnic» de «ratare Data tratai ii Aspecte Patologice la dau tratai ii hÎH'acir.uca talani enteloi Situația kctnală i gradației Pe arbori <«) Media pe pădure (%) 1 2 3 4 3 6 8 9 TSrgn'ri'tE/ Ghimpați 1 erm a.Mfi-75 15 Tratamente pe benzi alternante Cu 1 Jțime de5m 13-2OJV. început de ecloziune a larvelor. Omizile „pe oglindi Arb. 1-92,0 Atb.2-945 Art 3-90,6 ArtA-91,7 Aib.5-.W,3 93.42 La tea ta Suignrenî 1-14 15 Tratamente pe benzi alternante cu lățime de 5 m 13-20 LV. Omizile în cur» de eckozrâlC. Dacic „pe ogliniif AA. 1.92.7 Art.2=913 Art 3=923 92.13 L&tcsu 11rgov?te/ Rolintin IWIsotta 15 Tratamente pe benzi alternante cu 1 ițim e de 5 m 15-20. IV. Omizile In cur. de ecloziune. O pute „pe oglinda" Aib.l 96,0 Art2-W,8 AA.3-95/? ATM 94,6 9527 Latenta Bihor/ Hsnad Odod 15 Tratamente pe întreaga snpralațl 11-20.IV. început de ecloziune. 90% din larve n«ecluzate Art>. 97.4 Art 2=95.8 Art.3-96.1 96,43 Ixteuta Bihor/ Tisa 14 Rkxivi 20 Tratamente pe întreaga supmfbțfi LS-20JV. început de eclazinne. 90% din larve neednzate Art 1.96,2 A*.2-95,6 ArteJ=94,9 95.56 Latenta fi «rad 20 Tratamente pe întreaga suprafață 11 15JV Larvele necclozate o — ^ej pil Si 96.55 Latenta SBrJueni 20 Tratamente pe întreaga suprafrța 11 15JV Larvele in cura de ecloziune ta început Art 1=91J Art.2-96,2 Alb 3.97,4 Art.4-95.7 96.15 Latenta Gomn 20 Tratamente pe întreaga suprafațl 11-15JV IncețAi! lle ecloziune Art. 1=96,1 Aib.278,4 Alb3-97,9 Arte 4=48,1 97,72 Latenta Hurez. Tratamente pe întreaga saprafațl U-15IV început dc ecloziune. Omizile edonte „pe oglindă" A1U l=VJ,2 Art2-9B„< Art.3-96,8 97 Latenta Vata» hii Dan 25 Tratamente pe întreaga .mpnfațs 1M5JV Larvele needozate Arb. 1-95,6 Art 2-983 Art.3=979 97,26 Latenta fknrwrisa 25 T^nLuneate pe întreaga suprafață 10 14.TV Larvele neecluzate Alb. 1=98,6 Art 2-96.4 Art 3-97,8 97.60 latenta Dolina 25 Tratamente pe întreaga suprafața 1014.1V Început de ecloziune. O pane din omizi „pe oglindi". Art. 1 97,7 Aib^96,0 Art3 96.8 96.83 Latenta Pir 25 Tratamente r* întreaga swprafați 10-141V Omizile neeclozate îdi 9653 Latenta Episcopie 25 Tratamente pe întreaga suprafață 10J4JV început Jc ecloziune. Alb 1-97,2 Art. 2-95.8 Arb W 96.46 Latenta Rihor/ Cărei Gdu 25 Tratamente pe întreaga suprafața 11-17JV început de ecloziune. Art. 1.96.7 Arb.2=9S,2 Art.3-95.4 96.76 latenta Huiu 25 Tratamente pe întreaga Suprafață 12-17.IV început de ecloziune. Art. 1-95,8 Arb.2-9S.l A*. 3= 97.7 97,20 Latenta Craidnrolt 25 Tratamente pe întreaga supndațd 12-I7IV început de ecloziune. 97.50 lAten« Bihor/ Livida Dhnosac - 25 Tratamente pe benzi alternante. IJțimen 20-30 m 12 16.1 V. început de ecdozmue. Puține timizi „pc oglindi" Alb. 1-95,7 Arb.2-94,2 Aib.3=96.S Art.4=9î.O 95.42 Latenta Batosec 25 Tratamente pe baizî alternante 1 lihnea 20-30 m 11-16JV. început de ecloziune A>b. 1-96,4 Art^97X Art, 3=953 96.20 Latenta Pilos 25 Tratamente pc benzi alternante. Lățimea 20-30 m 10-12JV. Omizi neectozate Art. 1-93.7 Alb. 2-97,2 Arb. 3=95.7 95.53 latenta Bihor/ Suta Min No meni 25 Tratamente pe întreaga mpral»|# 11-16. [V. început de ecloziune ATI-96J Art. 2- 97.9 Aib. 3=95,6 Ara 4=98.1 Art5 96,0 96.78 Latenta Bihor/ Ținea Peri 25 Tratamente pc întreaga suprafața 11-17JV. începnt dc ecloziune Art. 1=95.9 Alt. 2-97,4 Arb.3-90.2 .A*.4c96^ Art, 5=77.6 97.04 Latenta Concluzii Fondul forestier din România alcătuit din ecosisteme de foioase și rășinoase pe suprafețe întinse, constituie un sector dc mare importanță economică și ecologică, gospodărit și gestionat prin metode și tehnologii mo- derne, bazate pe o o tradiție îndelungată. Protecția pădurilor constituie o activitate importantă și prioritară a sectorului silvic, al cărui obiectiv principal îl constituie asigu- rarea unei stări fitosanitare corespunzătoare a fondului forestier. Prin măsurile dc combatere aplicate în ultimii 15 ani în pădurile de foioase, în special prin aplicarea metodelor dc combatere biologică, s-a reușit diminuarea drastică a suprafețelor de pădure în care a fost necesară aplicarea de tratamente de comba- tere. Astfel, dc la 623 mii hectare tratate în anul 1988, suprafața a scăzut la 156 mii ha în 1990, 60 mii ha în 1997, 29 mii ha în 1999 și 21 mii ha în anul 2002 și 8314 ha în 2003. în arboretele de rășinoase, în afară dc situațiile excepționale produse în urma unor cala- mități naturale, prin măsurile de protecție aplicate, în cadrul cărora a predominat metoda feromonală, echilibrul ecologie a fost menținut și consolidat. în activitatea de protecția pădurilor în ultimii ani au fost obținute rezultate importante atât în sectorul de cercetare cât și în cel dc producție, în pro- bleme privind depistarea și prognoza dăunătorilor fores- tieri, combaterea biologică și combaterea integrată a acesto- ra. în domeniul depistării și prognozei s-a reușit să se ela- boreze tehnici originale de prognoză a defoliatorilor fo- restieri, adaptate la specificul arboretelor din România, care permit să se identifice în fiecare an zonele infestate pe grade de infestare și să se delimiteze în mod corect zonele în care urmează să sc aplice tratamente dc combatere. în ultimii ani s-a trecut la extinderea în pro- ducție pc suprafețe mari a metodelor dc com- batere biologică și a celor de combatere inte- grată, prin aplicarea unui complex de măsuri biologice și silvotehnice. Ca urmare a extinderii măsurilor selective și în special a celor de combatere biologică și integrată, atât în pădurile de foioase cât și în cele de rășinoase a avut loc o acumulare în masă a populațiilor de entomofagi și o refacere a echilibrului biocenotic din păduri. Rezultatele obținute până în prezent în activitatea de protecție a pădurilor au permis să se mențină o stare dc sănătate corespunză- 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 ® 2003 • Nr.3 toare a ecosistemelor forestiere din România, în continuare, vor fi necesare măsuri de mo- dernizare și perfecționare a acestei importante activități, prin stimularea cercetării științifice și prin finanțarea unor programe, inclusiv prin sprijin financiar internațional. Dr. ing. Mihai Livra DA1A director tehnic Regia Hațiuaală a Fatferifor. Bdul Maglieru nr. J, București. România Achievements and expectations of the forest protection in Romania Abstract The forestry resource of Romania composed of expense resinous and broadleaf ecosystems represents a very important econo- mical and ecologica! sector, administrated and managed with modern methods and technologies, based on a long scientiflc research activity. The forest protection represents a prime and important activity of the forestry sector and it has the principal objective to assurc a proper health state of the forestry resource. By the control means applied in the last 15 years in the broadleaf stands, cspecially by carrying out biologica! control methods, it was managed to significantly reduce the stands areas in which was necessary to apply controltreatments. So, from 623 thousands hectares treated in 1988, the treated area was reduced to 156 thousands hectares in 1990, 60 thousands hectares in 1997, 29 thousands hectares in 1999 and just 21 thousands hectares in 2002. In the resinous stands, less the excepțional situations of some natural calamities, by the protection means applied, from which the pheromone method dominated, the ecological balance was preserved and Consolidated. In the forest protection activity in the last years, there werc obtained important resulls as well as in the research sector and in the operative one, in issues regarding the forestry pests tracing and prognosis, biological control and its integrate control. In the tracing and prognosis domain it was managed to elaborate original techniques of forestry defoliators prognosis, proper for the Romanian stands, which permit to yearly identify the infested areas for each infestation level and to correctly mark out the areas where it follows to apply control treatments. In the last years it was passed to spread in production, on large areas, of the biological control methods and integrate control oncs, by carrying out a complex of biological and sylvotechnical means. As aresult of the spreding of the selective means, expecially of those of biological and integrate control ones as much in broadleaf stands as well in resinous ones it was rccorded a mass accumulation of the entomophagous populations and recover of the forestry biocenotic balance. The results obtained till today in the forestry protection activity permitted to preserve a proper health state of the Romanian forestry ecosystems. For the future, it will be necessary to dcvelop and upgrade this important activity encouraging the scientific research and financing some programs, including by internațional financial support. Keywords: forestry resource, forestprotection, broadleaf stands, resinous stands, forestry defoliators, prognosis, infested areas. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 9 Cercetări privind variabilitatea gene- tică a molidului [Picea abies (L.) Karst.] realizate cu ajutorul makerilor ADN Ing. Alexandru Lucian CURTU 1. Introducere 2. Material si metoda Cunoașterea structurii genetice la speciile de arbori constituie o problemă actuală a geneticii forestiere. De asemenea, studiile privind variabili- tatca genetică a populațiilor naturale de arbori se pot dovedi foarte prețioase pentru înțelegerea modului de adaptare a acestora la condițiile mereu schimbă- toare de mediu. Nivelul de evaluare a diversității genetice pentru o populație sau alta depinde de posi- bilitățile de detectare a polimorfismului pentru un număr cât mai mare de locuși genici. în prezent, există o serie întreagă de tehnologii bazate pe mar- kcri moleculari, care pot detecta variantele genetice atât la nivelul genomului nuclear cât și extranuclear (cloroplastic, mitocondrial). Aceste tehnologii mo- deme, care se bazează pe reacția dc polimerizare în lanț (PCR - Polymerase Chain Reaction), sunt foarte atractive, deoarece necesită o cantitate foarte mică de ADN (de ordinul nanogramelor) iar numărul genelor-marker este practic nelimitat (Gaublitz și Moran 2000). în cadrul acestor investigații genetice s-a ales molidul, deoarece este o specie de mare impor- tanță ecologică și economică. în țara noastră molidul ocupă aproximativ 22% din suprafața păduroasă și formează un întreg etaj de vegetație - etajul boreal. Pe plan internațional, studiile genetice asupra molidului efectuate cu ajutorul markerilor mole- culari sunt foarte numeroase, ele referindu-se la o serie întreagă de aspecte, cum ar fi: diversitatea genetică, modelele macro- și microspațiale de variație, sistemul de încrucișare, dezechilibrul digenic, evaluat pentru perechi de gene etc. (e.g. Geburek s.a. 1998, Perry s.a. 1999). La noi, con- tribuții la studiul variabilității genetice a molidu- lui cu ajutorul markerilor izoenzimatici, în popu- lații montane din Masivul Postăvar, au fost aduse dc către Stănescu și Șofletea (1992). Lucrarea de față își propune să investigheze, cu ajutorul unei noi categorii de markeri ADN, variabilitatea genetică a unor populații autohtone de molid. în cadrul cercetărilor s-au selectat trei populații na- turale de molid (POP-1, POP-2, POP-3) din Masivul Piatra Craiului, Ocolul silvic Zărnești, U.P. Bârsa Groset, situate de-a lungul unui profil altitudinal. în prima populație (POP-1) s-a recoltat material de ana- liză (muguri și ace) de la arbori situați în unitatea ame- najistică 24 A, la altitudinea de 780-900 m, unde pe lângă molid, care este majoritar, se mai întâlnesc exemplare de brad, plop tremurător și mesteacăn. în cea de-a doua populație (POP-2) materialul de analiză a fost recoltat din arbori localizați în u.a. 20 A și 20 B, la altitudinea dc 1100-1200 m, într-un arboret ameste- cat de molid, brad și fag. Arborii din cea de-a treia po- pulație (POP-3) sunt situați în u.a. 18, la altitudinea de 1550-1700 m, într-un molidiș pur de limita altitudi- nală. Din fiecare populație au fost aleși randomizat cin- cizeci dc arbori maturi, situați la cel puțin 30 m distanță unul de celălalt. ADN-ul a fost izolat din partea internă a mugurilor sau din ace (aproximativ 50-100 mg de material vegetal) folosind protocolul Blood Kit (QIAGEN), îmbunătățit și adaptat pentru molid de cercetătorii austrieci din cadrul Centrului Federal de Cercetări Forestiere (FBVA), Institutul de Genetică Forestieră, Viena. în cazul fiecărui arbore s-a încercat examinarea unui set de 6 markeri STS (sequence-tagged-site), care au fost inițial dezvoltați pentru o specie nord-americană de molid [Picea mariana (Mill.) B.S.P.] (Perry și Bousquet, 1998). Acest tip de marker amplifică, cu ajutorul reacției de polimerizare în lanț, gene care au o funcție specifică (tabelul 1), așa muniții locuși genici mcndelieni, și Tabelul 1 Similaritatea markerilor STS utilizați cu gene cunoscute de la alte organisme STS markers similarity to known genes of other organisms (după Perry si Bousquet 1998) Locusul genic identificare aproximativă Organismul sursă Sbl6 Proteina ribozomală (LI 3a) Cyanophora paradoxa Sb32 Ciclină mitoticâ (S13-7) Glycine max Sb42 Proteina ribozomală (LI 7) Nicoliana glutinosa SbSl Proteina ribozomală (L3) Oryza sativa Sb68 Piruvat dehidrogenaza (El) Synechocystis sp. Sb70 Necunoscut - 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 nu segmente intergcnice ca majoritatea markerilor ADN (e.g. microsateliții sau RAPDs - Random Amplified Polymorphic DNAs). Poziția lor în genom este unică. Cele 6 perechi de primeri* utilizate pentru amplificarea segmentelor-țintă de ADN sunt prezen- tate în tabelul 2. Un set standard pentru reacția de Tabelul 2 Secvențele primerilor STS (5’3’) STS primer sequences (5’3’) Locusulgenic Primer "înainte” Primer “înapoi” Sbl6 GATTCCACACACAAACCAAGCG CAAAGTATACCCCTTGAACAC Sb32 TGCTGTCTACACTGCTCAATG CAGAAGCCTGAGGATGTTACC Sb42 GAAGCTTAACAAGGCCGTATG CCCAAACATAGGCAATAATCC Sb51 TGAAACAGACTTCTCGTACTG TTCTTACGTAGCTGTCTCTAAC Sb68 ACGTCCAGGTGCAGATGTAAC TCGAACAATGTTGAGATCAAG Sb70 AAATGGCGGTGTCATCTCTTC AAAATGAGTTCCCTGCCAATC polimerizare în lanț (PCR) a constat din: 4pM pen- tru fiecare primer, 10 mM pentru dNTPs, 5 uni- tăți/pl Tag DNA polymerase - Platinum (Life Tchnologies), lOx - soluție tampon și 50 mM de MgC12. O cantitate de 5-50 ng de ADN a fost folosita pentru un volum de reacție de 15 gl. Reacția s-a efectuat cu ajutorul unui aparat de tip Hybaid ThcrmalCycler în următoarele condiții: 95°C, 6 min. iar apoi 40 de cicluri (94°C, 1 min.; 55-57°C, 2 min.; 72°C, 3 min.) urmate de 10 min. la 72°C. Fragmentele amplificate au fost supuse apoi electro- forezei pe gel de agaroza (1,5-1,8%) colorat cu bro- mură de etidiu. Pentru vizualizarea fragmentelor în timpul migrării în câmp electric (2-3 h la 130-150 V) s-a folosit o soluție de brom-feno! (2 pl / proba). în cazul în care polimorfismul nu a putut fi evi- dențiat după prima electroforeză, s-a recurs în con- tinuare la tehnica polimorfismului lungimii frag- mentelor de restricție (RFLP - Rcstriction Fragment Lcngth Polymorphism). Această tehnică presupune tăierea fragmentelor amplificate de ADN cu ajutorul unor enzime de restricție („foarfeci moleculare"). S-au folosit următoarele enzime de restricție: ALU- I, RSA-I și HAE-II1. Digestia fragmentelor s-a făcut la o temperatura dc 37°C și pentru o durată de mi- nimum 4-5 ore. Pentru un volum de 15 pl s-au uti- lizat 10 pl de produs PCR și 5 pl de mixtură cu 0,21 pl de enzima și 0,45 pl de soluție tampon lOx, restul fiind H,O. Majoritatea analizelor statistice au fost realizate cu programul GDA (Genetic Data Analysis) versiunea 1.1, scris de Lewis P. O. (Department of Ecology and Evolutionary Biology, University of Connecticut) și Zaykin D. (Department of Statistics, North Carolina ‘secvențe dc nucleotide cu care începe sinteza ADN REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 State University) și distribuit de pe adresa: . S-au calculat următorii parametri genetici: numărul mediu dc alele pe locus (A), heterozigotia medie așteptată pe locus (He), heterozigotia medie obser- vată pe locus (Ho) și indicele dc fixare (F). Numărul mediu efectiv de alele pe locus (Ae) a fost calculat ca medie armonică, pentru toți locușii analizați cu formula 1/Sp;2, în care Pj este frecvența alelei i la locusul respectiv (Hattemer ș.a. 1993). Ajustarea frecvenței geno- tipurilor în raport cu legea Hardy- Weinberg a echilibrului genetic po- pulațional s-a făcut pentru fiecare locus genic și populație prin intermediul testului Exact-Fisher, cu 3200 de probe generate. 3. Rezultate și discuții Dintre cele 6 perechi de primeri testate pe probe dc molid numai 4 (Sb32, Sb42, Sb51 și Sb70) au reușit să amplifice cu succes segmentele-țintă de ADN. Dintre cei 4 locuși-markcr numai pentru unul (Sb42) polimorfismul a fost evidențiat direct prin electroforeză, fără o manipulare ulterioară a frag- mentelor amplificate. în celelalte trei cazuri (Sb42, Sb51 și Sb70) a fost necesară o manipulare ulte- rioară a produselor PCR, prin tăierea („digestia") lor cu enzime de restricție, pentru a putea releva dife- rențele între arborii analizați (fig.l). Totuși, alte studii efectuate (Perry și Bousquet 1998, Perry s.a. 1999) atât la molidul european [Picea abies (L.) Karst.], cât și la o specie nord-americană de molid [Picea mariana (Mill.) B.S.P.] au putut identifica, pentru acești trei markeri, variante genetice diferite fără o manipulare ulterioară. Acest fapt poate fi explicat prin deosebirile dintre condițiile tehnice de realizare a electroforezci (timpul mai îndelungat de migrare a fragmentelor, geluri foarte subțiri în cazul studiilor menționate etc.) cât și de diferențele foarte mici între lungimea alelelor identificate, ca de exemplu în cazul markerului Sb51, unde o alela are lungimea de 355 perechi de baze (pb) iar cealaltă dc 358 pb, rezultând o diferență de numai 3 pb, foarte greu detectabilă chiar pe geluri extrem de fine. în cazul locusului-marker Sb42 s-au identificat 5 genotipuri diferite (fig.l-c) dintre care două cores- pund unor indivizi homozigoți (cu o singură bandă) 11 Sh4Z «A H» M *• ! •M an w * BB « BB AH «f AB BC 4» 300 g Sb’S HM» MX M B8 M AB AC Fig, 1 Markeri STS la molid. Polimorfismul a fost observat pe gel dc agaroza colorat cu bromură de etidiu, fără o manipulare ulterioară a produselor amplificate prin reacția de polimerizare în lanț (PCR) pentru markerul Sb42 sau urmate de tehnica RFLP (tăierea fragmentelor cu cnzime de restricție) în cazul celorlalți markeri (Sb32, Sb51, Sb70). Sunt prezentate imagini negative. Scara-marker (linia din stânga) este formată din fragmente de 100 de perechi de baze, (a) Sb32 - produse amplificate prin PCR. (b) Sb32 - după tăierea cu enzima de restricție ALU-I. (c) Sb42. (d) Sb51 - produse amplificate prin PCR. (d) Sb51 - după tăierea cu enzima de restricție RSA-I. (e) Sb70 - pro- duse amplificate prin PCR. (f) Sb70 - după tăierea cu enzi- ma dc restricție HAE-III. DNA-based scquence-tagged-site (STS) markers in Norway spruce. Polymorphisms were observed on ethidium bromide-staincd agarose gels without additional manipula- tion of amplification producls (Sb42) and followed by RFLP (Sb32, SbSl, Sb70). Negative images arc shown. Size markers (left-hand lanes) are fragments of a 100-bp ladder. iar trei unor indivizi heterozigoți (la care apare cea de-a treia bandă hibridă, care migrează cu o viteză mai mică). Genotipurile notate cu AA, BB și AB sunt cele mai frecvente și au fost identificate deja în studii anterioare efectuate într-o cultură compara- tivă de proveniențe de molid din Canada (Perry s.a. 1999) precum și în populații naturale de molid din Alpi (Geburek s.a. 2002). Noutatea o constituie genotipurile notate BC și AD, care apar numai o sin- gură dată în populațiile noastre de molid și care nu au mai fost identificate până în prezent în alte po- pulații cxtracarpatice. Aceste ultime două genotipuri au fost evidențiate atât în urma repetării reacției de polimerizare, cât și a electroforezei și, ca urmare, nu pot fi atribuite unor erori de amplificare sau migrare. Ele au apărut probabil în urma unor mutații (e.g. inserții / delitii), iar dacă existența acestor alele rare se confirmă și prin alte studii viitoare, inclusiv de țesut haploid, ele ar putea fi specifice populațiilor de molid din Carpații românești. Această remarcă este întărită și de faptul că în profîlclc altitudinale din Alpi au fost analizați de aproximativ 5 ori mai mulți arbori decât din România și totuși, cel puțin până acum, astfel dc genotipuri nu au fost identificate. Apariția acestor alele rare, cu frecvența relativă de 0.01, sub formă de heterozigoți și nu de homozigoți, este de înțe- les, știindu-se că, cu cât o alela este mai rară, cu atât șansa de apariție a ei într-un hc- terozigot este mai mare decât cea sub forma homozigotă. în cazul de față, presupunând existența stării de echilibru genetic în popu- lație, probabilitatea de apariție a alelei C sau D într-un homozigot ar fi 1/10000, iar într-un heterozigot de numai cca. 1/50. Locusul-marker Sb32 s-a dovedit de asemenea polimorfic, dar diferențele între homozigoți s-au putut face numai după tăierea fragmentelor amplifi- cate cu enzima de restricție ALU-I (fig.l-a și b). Astfel, în cazul genotipului AA enzima a tăiat frag- mentul inițial de aproximativ 800 pb în doua frag- mente, unul de circa 500 pb, iar celalalt dc circa 300 pb, pe când în cazul genotipului BB, enzima a tăiat în două locuri, rezultând trei fragmente (400 pb, 300 pb și 100 pb) dintre care cel mai mic a migrat cel mai repede. In figura 1-b se mai poate observa și banda inițială corespunzătoare unei lungimi de circa 500 pb care nu a fost tăiată în totalitatea datorită, cel mai probabil, cantității insuficiente de enzimă introdusă în reacție. Fragmentele amplificate de perechile de primeri, atât pentru Sb51 cât și Sb70, apar identice după prima electroforcză (fig. 1- d și f). Totuși, prin încer- cări repetate cu mai multe enzime de restricție s-a reușit tăierea fragmentului inițial și identificarea mai multor tipuri. Astfel, în cazul locusului Sb51, enzima RSA-I a tăiat fragmentul inițial de circa 360 pb în doua segmente. Pentru genotipul AA, un seg- ment este de cca. 310 pb și altul de cca. 50 pb, iar pentru genotipul BB primul are cca. 350 pb, iar cel de-al doilea este foarte mic (cca. 10 pb) și ca urmare nu a putut fi vizualizat pe gel deoarece a avut, în câmpul electric format, o viteză de migrare foarte mare. Hetcrozigotul AB este o combinație între cele două tipuri homozigote (fig.l-e). Pentru Sb70, enzima HAE-III a tăiat fragmentul inițial de aproximativ 380 pb în trei fragmente pen- tru genotipul AA, care este și cel mai frecvent, și respectiv în două fragmente pentru genotipul BB. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 Heterozigotul AB este pentru acest locus, ca și în cazul anterior, o combinație perfectă a modelelor de benzi corespunzătoare celor doi homozigoti. In plus, pentru un sigur arbore din POP-1 s-a identificat un alt genotip (fig.l-g), confirmat și în urma repetării electroforezei. Este foarte probabil vorba de o altă alelă rară (tabelul 3), prezentă sub forma heterozi- gotă, și care, de asemenea, nu a fost găsită în popu- lațiile de molid din Alpi. Existența alelei este oare- cum confirmată și de Perry și Bousquct (2001) care au găsit la Picea mariana (Mill.) B.S.P. tot trei alele (Sb70-404, Sb70-410 și Sb70-417), dintre care ultimele două cu o frecvența foarte mică (0.02), situație foarte asemănătoare cu cea găsită în popu- lația de molid (POP-1) din Masivul Piatra Craiului. Tabelul 3 Frecvențele alelelor pentru 4 locusi-marker în trei populații de molid din Masivul Piatra Craiului Allele frequencies observed at 4 sequence-tagged-site (STS) marker loci in three Norway spruce populations from Piatra Craiului Massif Locusul genic Alela (lungimea Fragmentului amplificat) Frecvențele alelelor Pop-l Pop-2 Pop-3 Media Sb32 A (771)* 0,81 0,74 0,82 0,790 B(778)* 0,19 0,26 0,18 0,210 Sb42 A(584)* 0,79 0,62 0,71 0,707 B(607)* 0,20 0,37 0,29 0,286 C (cca.800) 0,01 - - 0,003 D (?) - 0,01 - 0,003 Sb51 A (355)* 0,82 0,82 0,86 0,833 B (358)* 0,18 0,18 0,14 0,167 Sb70 A (cca.380) 0.95 0,94 0,97 0,954 B (cca.380) C (cca.380) 0,04 0.01 0,06 0,03 0,043 0,003 Pentru estimarea variabilității genetice, s-au cal- culat mai mulți parametri specifici studiilor de genetică a populațiilor (tabelul 4). Astfel, în popu- lațiile din Masivul Piatra Craiului s-au identificat cel puțin două alele pe locus, cel mai mare număr Tabelul 4 Tabel centralizator pentru variația genetică estimată prin intermediul a 4 markeri STS în trei populații de molid din Masivul Piatra Craiului Summary of genetic variation reaveled by 4 STS markers surveyed in three Norway spruce popula- tions from Piatra Craiului Massif Populara A Ae He Ho F POP-1 2.50 1.35 0.261 0.250 0.044 POP-2 2.25 1.47 0.318 0.355 -0.118 POP-3 2.00 1.34 0.254 0.250 0.016 MEDIA 2.25 1.39 0.278 0.285 -0.027 Nota: A, numărul de alele pe locus; Ae, numărul efectiv de alele, He, proporția așteptată a heterozigoților; Ho, proporția observată a het- erozigoților; F, indicele de fixare. fiind în populația de molid de mică altitudine (2,50) iar cel mai mic în molidișul de limită altitudinală (2,00). Diversitatea alelică (A) scade o dată cu creșterea altitudinii, deci pe măsură ce condițiile de vegetație devin din ce în ce mai grele. în privința numărului efectiv de alele (Ae), valoarea cea mai mare se regăsește în populația situată la altitudine mijlocie (1,47), iar valorile pentru populațiile extreme sunt aproape identice, deși numărul de alele este mai mare în populația de altitudine joasă. Această situație apare deoarece alelele rare con- tribuie foarte puțin la valoarea totală a parametrului. Numărul efectiv de alele ar fi fost maxim, adică egal cu numărul de alele, dacă acestea ar fi avut frecvențele egale. Proporția așteptată a heterozigoților (He) repre- zintă un alt parametru genetic care caracterizează poate cel mai bine variația genetică la nivel alelic (Berg și Hamrick, 1997). De aceea, mulți geneticeni folosesc pentru acesta chiar denumirea de diversi- tate genetică. Populația de molid de altitudine mijlocie (POP-2) are diversitatea genetică cea mai ridicată (0,318) în timp ce valoarea cea mai mică (0,254) corespunde molidișului de limită altitudi- nală (POP-3), deși ea este foarte apropiată de va- loarea găsită pentru populația de molid de la baza masivului (0,261). Totuși, indicele de fixare (coeficientul de con- sangvinizare), care depinde atât de proporția aștep- tată cât și de cea observată a heterozigoților prezin- tă o valoare foarte apropiată de zero pentru POP-3. Cu cât indicele de fixare (F), corespunzător unei anumite populații, tinde mai mult către zero, cu atât structura genetică a acesteia se apropie mai mult de starea de echilibru genetic Hardy-Weinberg. Se poate afirma că, populația pură de molid de mare altitudine din Masivul Piatra Craiului, inclusă în categoria pădurilor virgine reprezentative (Giurgiu s.a., 2001), se dovedește a fi, dintre cele trei popu- lații analizate, cea mai apropiată de starea de echili- bru genetic. Pentru POP-3, F are o valoare pozitivă (0,016), ceea ce înseamnă că există cu 1,6 % mai multe exemplare homozigote decât ar trebui con- form legii de echilibru Hardy-Weinberg, iar în POP- 1 sunt cu 4,4 % mai mulți homozigoți decât pro- porția teoretică corespunzătoare stării de echilibru. POP-2 prezintă cel mai pronunțat dezechilibru genetic, estimat cu ajutorul lui F, dar spre deosebire 13 RE PISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 de celelalte două populații, aici există un exces de exemplare heterozigote (11,8 %). Acest dezechili- bru se pare că a fost generat de efectuarea în trecut a unor tăieri și deci a unei selecții artificiale. în acest context, promovarea heterozigoților ar fi consecința superiorității lor fenotipice, ipoteza care este susți- nută în numeroase lucrări de specialitate din dome- niul geneticii forestiere (Stănescu și Sofietea, 1998). Dacă dintre cei 4 locuși-marker studiați excludem locusul Sb70, care nu a mai fost studiat până acum la molid [Picea abies (L.) Karst.], valoarea medic privind proporția observată a heterozigoților (Ho = 0,353), calculată pentru populațiile de molid din Masivul Piatra Craiului este aproape identică cu cea obținută într-o cultură comparativă de molid insta- lată în Canada (Ho = 0,347), care cuprinde 22 dc proveniențe din Europa Centrala (Perry s.a. 1999). Variabilitatea genetică arătată dc cei 4 mark- eri STS în cazul molidului este cel puțin la fel de pronunțată ca și cea raportată pentru alozime. Dc exemplu, Miiller-Starck (1995), luând în consi- derare 18 markeri alocnzimatici polimorfici, a obținut pentru 20 dc populații de molid de mare altitudine din Elveția o valoare medie pentru parametrul proporția observată a heterozigoților (Ho) de 0,226 și respectiv 2,52 alele pe locus. Un alt studiu (Bergmann și Ruetz, 1991), bazat pe 8 markeri enzimatici polimorfi și realizat în 3 arborete de molid din Bavaria, raportează pentru Ho o valoare dc 0,23 și respectiv 2,21 alele pe locus. Ca urmare, markeri STS pot fi considerați cel puțin la fel de informativi ca și alozimele. în plus, acest tip de marker ADN prezintă și unele avantaje practice comparativ cu alozimele. Astfel ei nu depind dc felul țesutului sau de stadiul de dezvoltare al individului analizat iar numărul acestor markeri este practic nelimitat. Mai mult, în timp ce markerii enzimatici necesită proceduri de colorare diferite pentru fiecare sistem enzi- matic, markerii STS urmează o procedură stan- dard, existând chiar posibilitatea analizei simul- tane a mai multor markeri {„multiplexing"). Ajustarea distribuției frecventelor genotipurilor în raport cu legea echilibrului genetic populațional (Hardy-Weinberg) s-a făcut prin aplicarea țestului Exact-Fisher, pentru fiecare populație și locus genic analizat. Testul %2 nu a putut fi efectuat deoarece nu s-au îndeplinit toate condițiile de aplicare. Astfel, 14 pentru mai multi locuși genici, numărul dc arbori dintr-o clasă genotipică a fost sub 5, situație care ar fi condus la erori. Rezultatele efectuării testului Exact-Fisher (tabelul 5) ne arată că, într-o singură populație (POP-2), la locusul Sb42, frecventele se abat semnificativ (p = 0,026) față de starea de echili- bru Hardy-Weinberg. în rest diferențele dintre dis- tribuțiile experimentale și cea teoretică sunt nesem- nificative (p > 0,05), deci populațiile respective se găsesc în echilibru din punct de vedere genetic, pen- tru toți locușii-markeri luați în considerare. Tabelul 5 Analiza abaterilor față de legea dc echilibru Hardy- Weinberg Testing for fit to Hardy-Weinberg equilibrium Locusul genic Probabilitatea calculată prin intermediul testului Exact-Fisher POP-1 POP-2 POP-3 Iocus-Sb32 0.182 1.000 1.000 Iocus-Sb42 0.084 0.026 0.726 Iocus-Sb51 0.648 0.597 1.000 Iocus-Sb70 0.098 1.000 1.000 Dintre toate populațiile, molidișul natural de limită altitudinală (POP-3) se apropie cel mai mult dc valorile teoretice ale stării de echilibru (la trei locuși probabilitatea este de 100 %). Acest lucru dovedește, că și în cazul indicelui de fixare, că această populație are o structură optimă, și în con- secință, deține o înaltă stabilitate din punct dc vedere genetic (homeostazie genetică). Calitatea de pădure virgină, care a fost atribuită molidișurilor de limită altitudinală din Masivul Piatra Craiului poate fi, iată, dovedită și la nivel genetic, prin intermedi- ul unor markeri ADN. Acolo unde intervențiile omului sunt mai accentuate, în populațiile de la baza masivului, dezechilibrul genetic este mai pro- nunțat, chiar dacă nesemnificativ din punct de vedere statistic. Astfel, în POP-1, pentru trei locuși probabilitățile calculate conform testului Exact- Fisher sunt între 0,084 și 0,182 în timp ce în POP- 3 probabilitățile variază între 0,726 și 1,000. La nivel de locus genic, pentru toate populațiile, dezechilibrul genetic cel mai pronunțat este în cazul lui Sb42, datorită probabil și prezenței unor indivizi heterozigoți care sunt purtătorii unor alele rare. 4. Concluzii Deși markerii ADN de tipul STS au fost dez- voltați inițial pentru Picea mariana (Mill.) B.S.P., REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 9 2003 • Nr.3 trasfcrabilitatea a patru dintre ei la molidul autohton [Picea abies (L.) Karst.] s-a dovedit completă. Toți markerii au fost polimorfici, numărul cel mai mare, de alele (4) fiind evidențiat în cazul locusului genic Sb42. în populațiile de molid din Masivul Piatra Craiului au fost identificate 3 alele noi care nu au fost găsite într-un studiu similar efectuat în populații dc molid din Alpii austrieci și elvețieni, chiar dacă numărul de arbori analizați în populațiile românești a fost mult mai mic. Acest fapt poate constitui o dovadă că fondul de gene al molidului carpatic este mai bogat decât al molidului din Alpi sau că acesta din urmă a fost mai puternic afectat în timp prin acțiuni antropice. Valoarea diversității genetice, exprimată prin rata medie așteptată a heterozigoților, este cel puțin la fel de marc ca și cea obținută pentru molid în studii anterioare realizate cu markeri enzimatici. Dintre cele trei populații de molid analizate, dis- puse de-a lungul unui profil altitudinal, molidișul de limită altitudinală din Masivul Piatra Craiului, po- pulația cu caracterul natural cel mai pronunțat, pre- zintă structura genetică cea mai apropiată de starea teoretică dc echilibru Hardy-Weinberg, deși condiți- ile de vegetație sunt cele mai grele. Dezechilibrul cel mai marc, chiar semnificativ în cazul unui locus genic, apare în populația de molid de altitudine joasă, acolo unde structura genetică a fost afectată în timp de factori perturbatori (ca de exemplu exploatarea preferențială a unor arbori, pășunat). Ca urmare, se poate afirma ca markerii de acest fel con- tribuie la o mai bună cunoaștere din punct de vedere genetic a populațiilor de molid autohton, putând chiar evidenția influența pe care anumiți factori o au asupra structurii lor genetice. De asemenea, rezul- tatele obținute pe această cale pot oferi informații utile pentru îmbunătățirea măsurilor dc conservare a resurselor genetice forestiere din țara noastră. Asist Ing. Atexandru-Lucian CIMTU BIBLIOGRAFIE Berg,E.,E.,Ha m r i c k , J., L. 1997: Quantification of genetic diversity at allozyme loci. Can. J. For. Res. 27: 415-424. Bcrgmann,F., Ruetz, W., 1991: Isozyme genetic variation and heterozygoty in random tree samples and select- ed orchards clones from the same Norway spruce populations. For. Ecol. Manag. 46: 39-47. G ebur ek, Th., Kroup a , M., S., M o r g an te , M., Burg, K., 1998: Genetic variation of Norway spruce (Picea abies [Karst.] L.) populations in Austria. II. Microspatial patterns derived from nuclear sequence tagged microsatellite sites. Forest Genetics 5 (4): 231-237. G e b u r e k , Tb., M e n g 1, M., Nebenfuhr, W., X., C u r t u , A., L., G u g e r 1 i, F., 2002: Heterologous sequence-tagged-sites (STS) detect genetic variation in Austrian, Swiss and Romanian populations of Picea abies (L.) Karst. IUFRO Symposium on Population and Evolutionary Genetics of Forest Trees, Slovakia, Stara Lesna, 25-29 August (in press). Giurgiu, V., Donița, N., Bândiu.C., Radu, S.,Ccnus a,R.,D i s se seu ,R., S toi c u Ies cu ,C., B i r i s , I. 2001: Pădurile virgine din România. Editata de ASBL foret Wallonne: 204 p. G 1 a u b i t z , J., C., M o r an , G., F., 2000: Genetic tools; the use of biochemical and molecular markers p. 39-59 în: Forest Conservation Genetics (Young, A., Boshier D. și Boyle TJ„ eds.). CISRO and CABI Publishing, Wallingford, UK. H a 11 e m c r , H., H., B e r g m a n n , F., Z i e h e , M., 1993: Einfurung in die Genetik fur Studirende der Forstwissenschaft. J., D., Sauerlaender's Verlag. Frankfurt am Main: 492 p. L e w i s , P., O., Z a y k i n , D., 2001: Genetic Data Analysis Computer program for the analysis of allelic data. Version 1.1. Frec program distributed by the authors over the internet from http://lewis.eeb.uconn.edu/lewishomc/software.html M ii 11 c r -S t a r c k , G., 1995: Genetic variation in high elevatedpopulations of Norway spruce (Picea abies (L.) Karst.) in Switzcrland. Silvae Genetica 44: 356-362. Perry, D., J., Bousquet, J., 1998: Sequence- tagged-site (STS) markers of arbitrary genes: development, characterisation and analysis of linkage in black spruce. Genetics 149: 1089-1098. Perry, D., L, Is a b e 1, N., Bousquet, J., 1999: Sequence-tagged-site (STS) markers of arbitrary genes: the amount and nature of variation revealed in Norway spruce. Heredity 83: 239-248. S t a n e s c u , V., S o f 1 e t e a , N., 1992: Cercetări de genetica ecologica în molidișuri montane (II). în: Revista pădurilor, nr. 1:2-5. S t ă n e s c u , V., S o f 1 e t e a , N., 1998: Silvicultura cu bazele geneticii forestiere. Editura Ceres, București: 282 p. Research on genetic variation in Norway spruce [Picea abies (L.) Karst.] by means of DNA markers Abstract Abstract: cDNA-based (STS - sequence-tagged-site) markers were used to examine the amount of variation in three Romanian natural populations of Norway spruce [Picea abies (L.) Karst.] along an altitudinal transect. The pairs of primers were based upon arbitrary genes in black spnice [Picea mariana (Milî.) B.S.P.]. A panel of 150 trees was screencd for variation that could be observed directly using standard agarose gel eiectrophoresis or with additional manipulation of amplification products (RFLP). The four makers revealed an observed average hetcrozygosity of 0.285 and an average of alleles of 2.25. These levels of variation are ciose to those previously found in other studies for similar sets of markers, and appear to be at least as high as those revealed by allozyme markers in Norway spruce. The genetic structurc of the high-elevation Norway spruce population, which is considcred to be a virgin forest, fit very well to Hardy-Weinberg equilibrium. Keywords: Picea abies, STS markers, PCR, RFLP, genetic variation REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 15 Cercetări privind fundamentarea stațională a substituirii arboretelor de salcâm necorespunzătoare din stațiuni de cvercinee situate în partea externă a zonei de silvostepa Ing. Florin DĂNESCU Dr. ing. Constantin ROȘU Chimist Aurelia SURDU 1. Introducere Având în vedere amploarea deosebită pe care fenomenele au atins-o ân arboretele de salcâm din partea externă a zonei de silvostepa, bineînțeles că a apărut necesitatea de a studia cu prioritate posibi- litățile de substituire a salcâmetelor slab productive sau degradate, instalate în stațiuni necorespunză- toare din această zonă și oportunitatea intervenției cu astfel de lucrări. 2. Materiale și metode de cercetare Obiectivul principal al acestei lucrări este acela de a stabili oportunitatea substituirii arboretelor de salcâm din stațiuni de cvercinee situate în silvostepa externă, pe care această specie nu le mai poate va- lorifica din punct de vedere ecologic și economic, precum și specificul care trebuie imprimat tehnolo- giei cadru dc substituire. Cercetările au fost deci necesare în special pentru caracterizarea condițiilor pedostaționale, stabilirea factorilor staționali limita- tivi care există și acționează în silvostepa externă (acolo unde se manifestă declinul arboretelor de sal- câm) și evaluarea aptitudinilor forestiere pe care le prezintă stațiunile respective. Ca urmare, a fost desfășurată în primul rând o activitate susținută de identificare și caracterizare a unor tipuri de stațiuni reprezentative din silvostepa externă, puțin favora- bile sau nefavorabile culturii salcâmului, dar încă favorabile cvercineelor, în care au fost executate plantații de salcâm. Acest obiectiv a fost atins prin lucrări specifice de teren, dc laborator și de birou. în etapa de teren, metoda dc cercetare care a fost utilizată pentru culegerea datelor a fost cea a obser- vațiilor pe itinerar. în cadrul acestei faze au fost par- curse trupuri dc pădure din silvostepa externă în care se manifestă fenomenele amintite, au fost amplasate puncte dc lucru reprezentative și au fost efectuate: descrierea morfologică a solurilor (inclu- siv recoltarea probelor de sol), caracterizarea pedostațională de ansamblu, caracterizarea vege- tației forestiere naturale și cultivate și analizarea unor tehnologii de substituire aplicate deja în suprafețele respective. 16 în etapa de laborator, au fost efectuate, prin uti- lizarea metodelor curente dc laborator, următoarele determinări (analize de sol): Indici chimici generali (16 indici): conținutul de carbon organic (C) și de humus total (Ht), prin metoda Walkley-Black - modificarea Gogoașă; conținutul de azot total (Nt), prin metoda Kjeldahl; raportul C/N, prin calcul; reacția solului (pH), prin metoda potențiometrică (raport sol:apă 1:2,5); conținutul total de carbonați alcalino-pământoși (CaC03 și MgC03), prin metoda gazovolumetrică (Scheibler); suma bazelor de schimb (SB), prin metoda determinării individuale a cationilor bazici de schimb (Ca, Mg, Na, K) și însumării acestora - extracție cu soluție normală de acetat de amoniu, metoda Schollenberger-Dreibelbis-Cemescu; acidi- tatea de schimb totală (SH sau A8,3) - aciditatea hidrolitică (Ah), prin pcrcolare cu soluție IN de acetat de potasiu - metoda Cernescu; aciditatea de schimb extractibilă în soluții de săruri neutre (H+Al) - aciditatea de schimb efectivă (Ae), prin percolare cu soluție IN de clorură de potasiu - meto- da Coleman-Sokolov- care dă și posibilitatea deter- minării aluminiului schimbabil (Al sch.), pentru probe cu pH < 5,8; capacitatea totală de schimb cationic (T), prin calcul (T=SB+A8,3); gradul de saturație în baze (V), prin calcul (V(%) = SB/T x 100); conținutul de fosfor accesibil (mobil) (Pm), prin metoda Egner-Richm-Domingo (fosfor extractibil în acetat-lactat de amoniu, indiferent de valoarea pH),sau prin metoda A rhenius, modificarea VIUAA (prin extracție cu soluție de acid citric 1%, pentru probele cu pH< 7,0 sau extracție cu lactat de calciu, pentru probele cu pH 7,0). Indici fizici (9 indici): compoziția granulome- trică (Ng, Nf, P, Ac), prin metoda cernerii umede și a pipetării (Grabarov); indicele de diferențiere tex- turală (Idt), prin calcul (conținutul de argilă din ori- zonturile B sau AC/ conținutul de argilă din orizon- turile superioare); greutatea specifică (Gs), prin metoda picnometrului sau prin corelație, în funcție de conținutul de humus; greutatea volumetrică (Gv), prin metoda cilindrilor, la umiditatea din teren; porozitatca totală (Pt), prin calcul (Pt (%) = 1- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 Gv/Gs x 100); porozitatea de aerație (Pa), prin cal- cul (Pa(%) =Pt - CC x Gv). Indici hidrofizici (4 indici)', coe- ficientul de higroscopicitatc (CH), prin metoda Mitscherlich; coefi- cientul de ofilire (CO), prin calcul (CO= CH x 1,5); capacitatea de apă în câmp (CC), prin metoda centrifugării (echivalentul umi- dității); capacitatea de apă utilă (CU), prin calcul (CU= CC - CO). în etapa de birou (cabinet), activitatea de cercetare a constat în: - prelucrarea, interpretarea și corelarea datelor pedologice de la- borator și de teren; - încadrarea tipologică a solurilor din punctele de cercetare abordate; - încadrarea tipo- logică a stațiunilor din punctele respective, în funcție de factorul edafic, de ceilalți factori staționali și de informațiile oferite de vegetația forestieră naturală (sau chiar cultivată); - întocmirea fișelor analitice pedostaționale; - gruparea acestor fișe pe tipuri de stațiuni și grupe de tipuri de stațiuni, pe baza unor caracteristici speciale, care determină anumite dife- rențieri ale situațiilor de favorabilitate pentru speci- ile forestiere naturale și/sau cultivate; - examinarea tehnologiilor de substituire aplicate în unele din suprafețele parcurse, sub aspectul eficienței și posi- bilității de extindere în alte situații. Obiectivul major al activității de prelucrare a datelor a constat deci în ordonarea fișelor pedostaționale pe grupe de tipuri de stațiuni, în funcție dc poziția pe care punctele o dețin în zona- litatea bioclimatică și de ansamblul condițiilor staționale, dar și pe baza aplicării principiului com- pensării reciproce parțiale a factorilor ecologici (pentru asigurarea echivalenței ecologice a tipurilor de stațiuni). Bineînțeles că încadrarea tipurilor dc stațiuni în grupe de tipuri de stațiuni, precum și sta- bilirea oportunității intervenției cu lucrări de substi- tuire, au fost realizate prin compararea condițiilor staționale concrete cu factorii ecologici de referință pentru salcâm (Tabelul 1). Ca urmare, prin prelucrarea, sistematizarea și interpretarea datelor, au rezultat șase grupe dc tipuri dc stațiuni specifice silvostepei externe, care au fost abordate distinct și unitar din următoarele puncte de vedere: - condițiile pedostaționale și factorii stațio- nali limitativi din stațiunile pe care le cuprind; - aptitudinile forestiere pe care le prezintă stațiunile incluse și oportunitatea intervenției cu lucrări de REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 Tabelul 1 Factori ecologici de referință pentru salcâm* Factori ecologici Gradul de favorabilitate Ridicat- foarte ridicat Mijlociu Redus - foarte redus T.m.a. (UC) 8.5-11 6.5-8.5 <6.5 Tetraterma (suma t.m. lunare V-VIII)( UC) 75-83 68-75 <68 P.m.a. (mm) >500 420-500 <420 Umiditatea atmosferică relativă în luna iulie (%) 57-65. 53-57 <53 Reacția (pH) 5.5-7.5 4.5-5.5 <4.5 Conținutul de carbonat de calciu (%) <7 7-9 >9 Conținutul de baze de schimb (SB)(mel00 g 1 sol) 10-45 4-10 <4 Conjinutul de săruri solubile (%) - 0.065C1' O.IOOSO/- >0.0650’ >O.JOOSO’, Conținutul de humus (rezerva de hunius)(t.ha ') >130 55-130 <55 Conjinutul de argilă (%) 10-35 5-9 35-45 <5 >45 Greutatea volumetrică (GvXg.cm*) <1.35 1.35-1.45 > 1,45 Nivelul apei freatice tm) >1 0.5-1 <0.5 Volumul edafic fm3 m’2l >0.85 0.45-0.85 <0.45 * După Constantin Roșu Notă: Pentru sol, valorile menționate corespund grosimii fiziologice, substituire a salcâmetelor; - specificul care trebuie imprimat tehnologiei cadru (de substituire) din îndrumările tehnice (nr. 6), în sensul completării și/sau detalierii acesteia, în funcție de condițiile pedostaționale concrete din grupa de tipuri de stați- uni respectivă. Trebuie amintit faptul ca 6 din cele 9 tipuri de stațiuni întâlnite în suprafețele studiate nu au cores- pondent în sistematica actuală a stațiunilor forestiere. Ca urmare, acestea au fost încadrate ca tipuri noi de stațiuni, care au fost notate cu sim- boluri numerice provizorii, însoțite de un semn dis- tinctiv (*). In concluzie, grupele dc tipuri de stațiuni prezen- tate în cadrul acestei lucrări sunt, după cum se poate observa, fie aproximativ echivalente cu unitățile taxonomice de ordin superior din sistematica stațiu- nilor forestiere (grupele dc stațiuni - diferențiate după criteriul măsurilor de gospodărire) și cu gru- pele ecologice utilizate în „Îndrumări tehnice pentru compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor11 (Nr. 1) (grupe dc tipuri de stațiuni și tipuri de pădure ecologic echivalente), fie detalieri (subgrupe) ale acestora. Lucrările de cercetare au avut ca obiective arborete de salcâm din șase trupuri de pădure reprezentative, situate în partea externă a zonei de silvostepă din Câmpia Română (Bărăganul lalomiței, Câmpia Brăilei și Câmpia Boianului). Bineînțeles că suprafețele în care s-a desfășurat activitatea de teren au fost alese astfel încât să fie relevante, atât în ceea ce privește ponderea arboretelor de salcâm, cât și intensitatea fenomenelor negative care afectează aceste arborete. 17 Lucrările complexe de teren (care au inclus și recoltarea probelor dc sol pentru determinări de la- borator) au fost realizate în 11 puncte de cercetare (11 unități amenajistice, 6 unități dc producție și 5 ocoale silvice - lanca. Slobozia, Urziceni, Lehliu și Tumu Măgurele). Acestea au fost însă completate cu numeroase observații efectuate pe itinerar în alte puncte (sondaje), din suprafețele respective sau chiar din alte suprafețe. 3. Rezultate și discuții în astfel de stațiuni, întâlnite în special în Bărăganul lalomiței, dar și în Câmpia Boianului, factorii staționali limitativi sunt atât de natură edafîcă (prezența carbonatului de calciu în orizon- turile superioare ale solurilor în unele cazuri; textu- ra fie grosieră-mijlocie, fie fină, în alte situații; capacitatea totală dc apă utilă uneori scăzută; com- pactitatea ridicată a solurilor și profunzimea lor fiziologică în general redusă), cât și de natură cli- matică (temperaturi ridicate și nivel redus al preci- pitațiilor, evapotranspirație ce depășește cu peste 30% nivelul precipitațiilor). în ultimi 10-15 ani, scăderea și mai accentuată a nivelului anual al pre- cipitațiilor și creșterea temperaturilor în sezonul de vegetație au condus, pe fondul unor însușiri edafice mai puțin favorabile, la devitalizarea vegetației forestiere (mai ales a salcâmetelor) și la declanșarea fenomenelor negative (stagnare și uscare). 3.1. G.T.S. I „Stațiuni de silvostepa externa (ste- jarete de stejar brumăriu ți stejar pufos - salcămete artificiale) cu cernoziomuri tipice, slab-moderat carbonatice de la suprafața sau moderat-putemic carbonatice de la 20-25 cm adâncime, fiziologic superficiale-mijlociu profunde, moderat compacte cel puțin la suprafața, lutoase - luto-nisipoase pana, la luto-argiloase (G.E. 86). T.S. 9.2.1.0. „Silvostepa (stejarete de stejar brumariu și stejar pufos) - cernoziom tipic, slab- moderat carbonatic de la suprafața, moderat humifer,lutos- luto-nisipos, fiziologic superficial, III" (O.S. Slobozia, UP V Chirana, trup pădure Sudiți, u.a. 47B) T.S. 9.2.l.l* „Silvostepa (stejarete de stejar brumariu și stejar pufos) - cernoziom tipic, mode- rat-puternic carbonatic de la adâncimea de 20 cm, moderat humifer, lutos - luto-argilos, fiziologic mijlociu profund - superficial, II-III" (O.S. Slobozia, UP V Chirana, trup pădure Chirana, u.a. 24 D; O.S. Lehliu, UP III Lehliu, trup pădure 18 Bazarghideanu, u.a. 651). Condiții staționale Bărăganul lalomiței, câmpie joasă, teren plan. Material parental alcătuit din depozite loessoide luto-nisipoase (TS 9.2.1.0) sau din loess (cu textura lutoasă - TS 9.2.1.1.*). T.S. 9.2.1.0 - Cernoziom tipic, morfologic mijlociu profund și fiziologic superficial, slab-mo- deral carbonatic în primii 50 cm (2,5-8,5% CaCO3), în care orizontul de acumulare a carbonatului de cal- ciu (Cea) apare la adâncimea de 50 cm (18% CaCO3), moderat humifer (conținut de humus de 2,5-4%), lutos - luto-nisipos (20-21% argilă). T.S. 9.2.1.1* - Cernoziom tipic, morfologic mijlociu profund, fiziologic mijlociu profund-super- ficial, moderat-puternic carbonatic de la adâncimea de 20 cm (4,5-10,5% CaCO3), în care orizontul car- bonatoiluvial apare la adâncimea de 60 cm (13- 17%CaCO3), moderat humifer (2,5(3)- 5,5% humus), lutos-luto-argilos (27-35% argilă). Condiții climatice caracteristice silvostepei externe (T.m.a. = 10,6-10,80C, P.m.a. =450-480 mm). Vegetație forestieră actuală Vegetație forestieră naturală alcătuită din arborete de stejar brumariu și amestecuri de stejar brumăriu și stejar pufos, în general slab productive. Arborete artificiale de salcâm afectate dc fenomene negative (stagnare și uscare), slab pro- ductive și în general instabile. Aptitudini forestiere T.S. 9.2.1.0 - Stațiune de bonitate scăzută pentru stejar brumăriu și stejar pufos, neindicată pentru cultura salcâmului. T.S. 9.2.1.1* - Stațiune de bonitate mijlocie pen- tru stejar brumăriu și stejar pufos și de bonitate foarte scăzută pentru salcâm. Recomandări Este indicată substituirea treptata (etapizată) a salcâmetelor, în funcție de starea lor de vegetație (acordând prioritate celor mai puternic afectate și cu capacitate slabă de regenerare). în cazul arboretelor de salcâm care vor mai fi menținute un timp, până la finalizarea operației de substituire, trebuie avută în vedere reducerea vârstei exploalabilității, la cel mult 15-17 ani, în cazul T.S. 9.2.1.0. sau la cel mult 17- 20 ani, în cazul T.S. 9.2.1.1.*, pentru a nu se dimi- nua sau pierde capacitatea lor de regenerare. Pentru substituirea salcâmetelor se recomandă utilizarea tehnologiei clasice (tăiere rasa, scoaterea cioatelor, nivelarea terenului, scarificare în două sensuri perpendiculare până la 40-60 cm adâncime, REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 arătură adâncă până la 40-60 cm adâncime, discuire în două sensuri perpendiculare). în scopul eliminării drajonării, este indicat ca înaintea plantării, într-un an de repaus, să se efectueze 1-2 ierbicidări. Stejarul brumăriu și stejarul pufos sunt singurele specii apte să valorifice satisfăcător cele două tipuri de stațiuni (în cazul TS 9.2.1.0 se va acorda priori- tate stejarului pufos, iar în cazul TS 9.2.1.1,* se va introduce în special stejar brumăriu). Pentru realizarea unor arborete viabile este indicată intro- ducerea teiului argintiu (eventual și a paltinului de câmp), precum și utilizarea pe scară largă a speciilor de ajutor (ulm de Turkestan, păr, jugastru, vișin turcesc) și de arbuști (păducel și lemn câinesc). în cadrul TS 9.2.1.0. cerul poate fi o specie dc alternativă pentru compoziția de regenerare, având în vedere atât modul satisfăcător în care se comportă în astfel de situații, cât și deficitul de material dc împădurire în cazul celor două specii de cvercinee recomandate. 3.2. G.T.S. II Stațiuni de silvostepa externa (ste- jărete de stejar brumăriu și stejar pufos - salcămete artificiale) cu cernoziomuri tipice, moderat-puter- nic carbonatice de la 25 cm adâncime, fiziologic mijlociu profunde - superficiale, moderat compacte la suprafața și compacte-foarte compacte în profun- zime, argiloase (G.E. 86). TS. 9.2.1.0.a* „Silvostepa (stejarete de stejar brumăriu și stejar pufos) - cernoziom tipic, mode- rat-puternic carbonatic de la adâncimea de 25 cm, moderat humifer, argilos, compact, fiziologic mijlociu profund - superficial, III" (O.S. Slobozia, UP V Chir ana, trup pădure Chir ana, u.a. 28 D) Condiții staționate Bărăganul lalomiței, câmpie joasa, teren plan. Substrat litologic constituit din depozite loessoide argiloase bistratificate. Cernoziom tipic, morfologic mijlociu profund- profund și fiziologic mijlociu profund- superficial, moderat carbonatic de la 25 cm adâncime (5% CaCO3) în care orizontul carbonatoiluvial apare la 55 cm adâncime (12-17% CaCO3), moderat humifer (3,5-5,5% conținut de humus), argilos (50- 60% conținut dc argilă), compact (greutatea volu- metrică l,45-l,55g.cm-3 sub adâncimea de 25 cm și 1,25 g.cm-3 la suprafață). Condiții climatice specifice silvostepei externe (T.m.a. = 10,80C, P.m.a. = 450 mm). Vegetația forestiera actuala Vegetația forestieră naturală a fost și este încă alcătuită din stejărctc de stejar pufos și amestecuri de stejar pufos și stejar brumăriu. Arborete artificiale de salcâm, cu o evoluție necorespunzătoare, parțial substituite cu cvercinee (stejar brumăriu), după pregătirea completă și adâncă a terenului. Aptitudini forestiere Stațiune inapta pentru cultura salcâmului, de bonitate scăzută pentru stejar pufos și stejar brumăriu. Recomandări Substituirea cât mai rapidă a salcâmetelor care mai există în astfel de condiții staționalc. Pentru substituire se recomandă în special uti- lizarea stejarului pufos. în compozițiile de regene- rare poate fi introdus și stejarul brumăriu, dar cu pondere mai redusă. Este indicată prezența amelio- ratoare a unor specii de amestec (precum teiul argin- tiu), chiar dacă acestea nu vor rezista prea multă vreme din cauza condițiilor nefavorabile și este obligatorie folosirea într-o proporție ridicată (30- 35%) a speciilor de ajutor (păr, vișin turcesc) și de de arbuști (păducel, lemn câinesc). în mod limitat, acolo unde condițiile staționale sunt și mai nefavorabile, este indicată introducerea ulmului de Turkestan (grupat) și a glădiței, însoțite de specii de ajutor și de arbuști (între rânduri și chiar pe rânduri). Se recomandă utilizarea tehnologici clasice de pregătire a terenului (solului)(scoatcrea cioatelor, nivelare, scarificare în două sensuri, arătură adâncă - 40-60 cm, discuire), cu mențiunea ca în acest caz operația de scarificare trebuie efectuată cât mai adânc (până la 60-80 cm adâncime), deoarece aceas- ta are rolul principal de reducere a compactității solului (de afânare adâncă). 3.3. G.T.S. III Stațiuni de silvostepa externă (stejarete de stejar brumăriu - salcămete artificiale) cu cernoziomuri tipice, slab carbonatice de la 50 cm sau slab-moderat carbonatice de la 25-50 cm adâncime, fiziologic mijlociu profunde - profunde, slab-moderat compacte la suprafață și compacte în profunzime, lutoase (G.E. 85). T.S. 9.2.2.0 „Silvostepa (stejarete de stejar brumăriu) - cernoziom tipic, slab-moderat carbon- atic de la adâncimea de 20-25 cm, moderat humifer, lutos, fiziologic mijlociuprofund, II" (OS Urziceni, UP I Groasa, trup pădure Groasa, u.a. 45; OS Ianca,UP IV Tataru, trup pădure Tătara, u.a. 33A). T.S. 9.2.2.1.* „Silvostepă (stejarete de stejar brumăriu) - cernoziom tipic, slab carbonatic de la 50 cm adâncime, moderat humifer, lutos, fiziologic REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 19 profund, I" (OS lanca, UP PI Viișoara, trup pădure Viișoara, u.a. 77B). Condiții staționale Bărăganul lalomiței și Câmpia Brăilei, câmpie joasă, teren plan, slab ondulat sau larg și ușor depre- sionat-padine în cazul TS 9.2.2.O. Material parental alcătuit din locss. T.S. 9.2.2.0 - Cernoziom tipic, morfologic mijlociu profund - profund, fiziologic mijlociu pro- fund, slab-modcrat carbonatic de la adâncimea de 25-50 cm (3-8%CaCO3), cu orizontul Cca la 70 cm adâncime (13-16% CaCO3), moderat humifer (3,5- 6,5% humus), lutos (28-30% argilă), cu tendință de compactare începând de la suprafață (greutate volu- metrică 1,35 g.cm-3 între 10-30(50) cm adâncime), care se accentuează cu adâncimea. T.S. 9.2.2.1* - Cernoziom tipic, morfologic și fiziologic profund, slab carbonatic de la 50 cm adâncime (2% CaCO3), cu orizontul carbonatoilu- vial (Cca) sub adâncimea de 90 cm (>12% CaCO3), moderat humifer (3-4% humus până la adâncimea de 50 cm), lutos (20-22% argilă), cu tendință de compactare începând de la suprafață (greutate volu- metrică 1,30-1,45 g.cm-3 până la adâncimea de 50 cm), care se accentuează în profunzime. Condiții climatice specifice silvostepei externe (T.m.a.= 10,6-10,80C, P.m.a.= 450-480 mm). Vegetație forestiera actuala Vegetație forestieră naturală alcătuită din ste- jărete de stejar brumăriu de productivitate mijlocie până la ridicată (în cazul TS 9.2.2.1.*). în cazul TS 9.2.2.0 arboretele de salcâm sunt slab productive sau cel mult mijlociu productive (în condiții climatice ceva mai favorabile), frecvent afectate de stagnare și uscare și parțial substituite cu cvercinee (stejar brumăriu), în special acolo unde fenomenele negative s-au manifestat intens (OS lanca). în tipul dc stațiune 9.2.2.1* arboretele de salcâm sunt însă cel puțin mijlociu productive și au stare de vegetație normală. Aptitudini forestiere T.S. 9.2.2.0 - Stațiune de bonitate mijlocie pentru stejar brumăriu și scăzută până la foarte scăzută pentru salcâm. T.S. 9.2.2.1* - Stațiune de bonitate ridicată pen- tru stejar brumăriu și dc bonitate cel puțin mijlocie pentru salcâm. Recomandări TS. 9.2.2.0 Substituirea treptată a salcâmetelor, în funcție de 20 starea lor de vegetație și de vârstă. Reducerea vârstei exploatabilității (la cel mult 20 ani) în cazul arboretelor de salcâm care vor mai fi mențiunte ca urmare a stării lor ceva mai bune, ast- fel încât acestea să nu își diminueze capacitatea de regenerare. Se va menține tehnologia de pregătire a terenului care a fost deja aplicată în acest tip de stațiune (scoaterea cioatelor, nivelarea terenului, scarificare în două sensuri - până la 60-80 cm adâncime, ară- tură adâncă- până la 40-60 cm, discuire în două sen- suri). In ceea ce privește compoziția de regenerare, tre- buie specificat faptul că, pe lăngă stejar brumăriu, este indicat ca aceasta să cuprindă și specii de amestec (tei argintiu, paltin de câmp), dc ajutor (jugastru, păr) și de arbuști (păducel). T.S. 9.2.2.1* Având în vedere condițiile staționale amintite și starea actuală a salcâmetelor nu se recomandă sub- stituirea salcâmului, ci eventual reducerea ponderii pe care o dețin arboretele de salcâm (care sunt totuși mai vulnerabile în fața secetei), în favoarea arboretelor cu bază de stejar brumăriu (până la o re- lativă echilibrare a situației). 3.4. G.T.S. IV Stațiuni de silvostepa externa (stejarete de stejar brumăriu-salcâmete artificiale) cu psamosoluri tipice și molice, fiziologic mijlociu profunde până la profunde, cel mult moderat com- pacte în profunzime, nisipoase până la nisipo- lutoase (G.E. 92) T.S. 9.2.3.0* „Silvostepa (stejarete de stejar brumăriu) - psamosol tipic, slab humifer, nisipos, fiziologic mijlociu profund, IU" (OS lanca, UP VI Viișoara, trup pădure Viișoara, u.a, 62 B). T.S. 9.2.3.1* „Silvostepa (stejarete de stejar brumăriu) - psamosol molie, slab-moderat humifer, nisipo-lutos, fiziologic profund, II" (OS lanca, UP VI Viișoara trup pădure Viișoara, u.a. 38C). Condiții staționale Bărăganul lalomiței (la tranziția cu Câmpia Brăilei), câmpie joasă, teren slab ondulat (vârfuri de dune - TS 9.2.3.0* sau dune de nisip stabilizate, aplatizate - TS 9.2.3.1.*). Substrat alcătuit din depozite nisipoase eoliene suprapuse peste loess. T.S. 9.2.3.0* - Psamosol tipic, morfologic foarte profund, fiziologic mijlociu profund, slab humifer (1-1,75% humus), nisipos (5-6% argilă), cu deficit foarte accentuat de umiditate în perioada estivală și cu tendință de îndesare (greutate volumetrică 1,50 g.cm-3, porozitate totală 44%). REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 T.S. 9.2.3.1.* - Psamosol molie, morfologic foarte profund, fiziologic profund, slab - moderat humifer (2,5% humus în primii 30 cm), nisipo-lutos (11-12% argilă), cu deficit accentuat de umiditate în perioada estivală și cu tendință de compactare (cimentare) care se manifestă mai ales în perioadele secetoase (greutate volumetrică 1,50-1,60 g/cm3, porozitate totală 40-44%). Condiții climatice de silvostepa externă (T.m.a.=10,80C, P.m.a.=450 mm). Vegetația forestiera actuala T.S. 9.2.3.0* Arborete artificiale de salcâm aflate la prima și a doua generație, slab productive, afectate parțial de stagnare și uscare, care își exercită încă, în condiții destul de bune, funcțiile de protecție deosebite cu care au fost investite. Anterior arborete de stejar brumăriu slab produc- tive și degradate, ca urmare a tratării lor în crâng un timp îndelungat. T.S. 9.2.3.1* Stejărete de stejar brumăriu de vârstă înaintată, în general slab productive dar neafectate de uscare, care însă ocupă suprafețe restrânse și nu mai reflec- tă corespunzător potențialul staționai. Arborete de salcâm slab productive, afectate parțial de stagnare și uscare. Aptitudini forestiere T.S. 9.2.3.0* - Stațiune de bonitate cel mult scăzută pentru stejar brumăriu și de bonitate foarte scăzută (chiar extrem de scăzută - în cazul vârfurilor de dune) pentru salcâm. T.S. 9.2.3.1.* - Stațiune de bonitate mijlocie pen- tru stejar brumăriu și de bonitate scăzută (chiar foarte scăzută, în condițiile perpetuării deficitului de precipitații care s-a înregistrat în ultimii ani) pentru salcâm. Recomandări T.S. 9.2.3.0* - Deocamdată nu este indicată sub- stituirea arboretelor de salcâm din acest tip de sta- țiune, ci menținerea lor cât mai mult timp posibil, având în vedere că: încercarea de a reintroduce ste- jarul brumăriu pe aceste dune nu are șanse rpari de reușită; întreruperea continuității vegetației forestiere poate conduce la destabilizarea dunelor; nu se cunoaște încă o altă specie care să valorifice mai bine ecologic și economic acest tip de ptațiune. Din rațiuni de protecție, se recomandă scurtarea vârstei exploatabilității în cazul acestor salcâmete, sau adaptarea ei în funcție de starea de vegetație pe care o prezintă și executarea tăierilor de regenerare REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 Nr.3 fără scoaterea cioatelor. Dacă totuși aceste arborete vor ceda, ca urmare a condițiilor climatice și cdafîce vitrege, se reco- mandă crearea unor amestecuri mozaicate de pin negru, glădiță, soforă, dud, cenușer, sălcioară și sal- câm (acolo unde acesta din urmă va reuși să se mențină). T.S. 9.2.3.1.* - în acest tip de stațiune, substi- tuirea cel puțin parțială a salcâmetelor este oportună atât din rațiuni ecologice, cât și economice (deoarece arboretele cu bază de stejar brumăriu sunt mai stabile și valorifică mai bine potențialul stațio- nai). Ca urmare, pentru substituire se recomandă utilizarea stejarului brumăriu ca specie de bază și a teiului argintiu ca specie de amestec. Este necesar ca cele două specii să fie însoțite de specii de ajutor (vișin turcesc, păr, jugastru) și de arbuști (păducel). Deoarece dunele din acest tip de stațiune sunt stabilizate și aplatizate (uniformizate), nu există restricții în ceea ce privește pregătirea complexă a terenului. Se recomandă deci utilizarea tehnologiei clasice de substituire (cu scoaterea cioatelor, nive- lare, scarificare și arătură la 40-60 cm, discuire). 3.5. G.T.S. V Stațiuni de silvostepa externă (amestecuri de stejar brumăriu și stejar pufos-sal- câmete artificiale) cu cernoziomuri cambice tipice, fiziologic profunde, moderat compacte până la com- pacte, luto-nisipoase până la nisipo-lutoase (G.E. 85). T.S. 9.3.1.0 „Silvostepă (amestecuri de stejar brumăriu și stejar pufos) - cernoziom cambie tipic, necarbonatic până la adâncimea de 140 cm, mode- rat humifer, luto- nisipos până la nisipo- lutos, fiziologic profund, III" (O.S. Slobozia, UP V Chirana, trup pădure Sudiți,u.a. 49A). Condiții staționale Bărăganul lalomiței, câmpie joasa, teren plan. Material parental constituit din depozite loessoide nisipoase. Cernoziom cambie tipic, morfologic foarte pro- fund, fiziologic profund, cu orizontul carbonatoilu- vial situat sub adâncimea de 160 cm, necarbonatic până la adâncimea de 140 cm și moderat carbonatic între 140-160 cm (8% CaCO3), moderat humifer (2- 3,5% humus în primii 50 cm), luto-nisipos spre suprafață (15% argilă) și nisipo-lutos în profunzime (11-12% argilă), cu deficit accentuat de umiditate în perioada estivală și cu compactare (tasare) în gene- ral avansată, mai ales spre suprafață - unde și conținutul de argilă este mai ridicat (greutate volu- metrică 1,45-1,50 g.cm-3, porozitate totală 44- 21 45%). Condiții climatice specifice silvostepei externe (T.m.a. = 10,80C, P.m.a.=450 mm). Vegetația forestiera actuala Stejarete dc stejar brumăriu în general slab pro- ductive. Diseminat apare și stejarul pufos, care în trecut a fost mai bine reprezentat. Salcămete slab productive, frecvent afectate de stagnare și uscare, care creează de multe ori prob- leme în ceea ce privește regenerarea. Aptitudin i forestiere Stațiune de bonitate scăzută pentru stejar brumăriu și stejar pufos și de bonitate foarte scăzută pentru salcâm. Recomandări Rezultatele necorespunzătoare pe care le-au dat salcâmetele confirmă oportunitatea lucrărilor dc substituire. Se recomandă introducerea stejarului brumăriu și a stejarului pufos, ca specii dc baza, și a teiului argintiu și sâmbovinei (aceasta din urmă introdusă în mod grupat), ca specii de amestec. De asemenea, este indicată introducerea, în proporție de cel puțin 30-35%, a speciilor de ajutor (par, jugastru, vișin turcesc) și a arbuștilor (păducel). Se recomandă folosirea tehnologiei cadru (cla- sice), cu mențiunea că trebuie acordată o atenție deosebită operațiilor care au ca obiectiv și reducerea compactității solului (scarificare până la 60-80 cm adâncime și arătură adâncă - până la 40-60 cm). în situațiile în care se înregistrează o scădere și mai accentuată a favorabilității condițiilor edafice (în special în sensul creșterii compactității), în cadrul aceluiași tip de stațiune, se recomandă intro- ducerea cerului ca specie de bază. 3.6. G.T.S. VI Stațiuni de silvostepa externă (amestecuri de stejar brumăriu și stejar pufos-sal- câmete artificiale) cu cernoziomuri cambice tipice, fiziologic mijlociu profunde, slab-moderat com- pacte la suprafață și compacte-foarte compacte în profunzime, luto-argiloase (G.E. 83 a). T.S. 9.3.2.0.b* „Silvostepa (amestecuri de stejar brumăriu și stejar pufos) - cernoziom cambie tipic, necarbonatic până la adâncimea de 80 cm, slab- moderat humifer, luto-argilos, compact, fiziologic mijlociu profund, 111“ (O.S. Tumu Măgurele, UP II Bălcescu,lrup pădure Drăcea, u.a. 52A). Condiții staționale Câmpia Boianului, câmpie medie, teren înclinat (pantă 15-200). Substrat alcătuit din depozite loes- soide argiloase. 22 Cernoziom cambie tipic, morfologic profund, fiziologic mijlociu profund, necarbonatic până la 80 cm adâncime, cu orizontul carbonatoiluvial situat la 95-100cm adâncime ( 15% CaCO3), slab-moderat humifer (2,5-4% humus), luto-argilos (35-43% argilă), compact sub adâncimea de 30-35cm (greu- tate volumetrică 1,45-1,55 g.cm-3). Condiții climatice specifice silvostepei externe. Vegetația forestieră actuală Plantații de salcâm slab productive, afectate parțial de stagnare și uscare, care pot fi încă rege- nerate din drajoni, dacă vârsta exploatabilității nu este stabilită la mai mult de 20 ani. Arboretele natu- rale din trecut erau însă alcătuite din amestecuri de stejar brumăriu, stejar pufos și alte specii. Aptitudini forestiere Stațiune de bonitate scăzută pentru stejar brumăriu și stejar pufos și de bonitate scăzută-foartc scăzută pentru salcâm. Recomandări Având în vedere condițiile edafice, climatice și de relief mai dificile din acest tip de stațiune, se recomandă aplicarea tăierilor dc regenerare la vârs- ta dc cel mult 20 de ani și menținerea sal carnetelor maximum două generații (o generație din plantație și o generație din drajoni). în perspectivă trebuie avută însă în vedere sub- stituirea arboretelor de salcâm cu specii mai bine adaptate condițiilor edafice (sol compact, luto-argi- los) și de relief (înclinat, care nu permite executarea mecanizată a lucrărilor de afânare adâncă, dar care contribuie la accentuarea deficitului hidric din sol). Ca urmare, pentru substituirea salcâmetelor, în acest tip de stațiune se va utiliza în primul rând cerul, care poate fi însoțit și de stejar brumăriu, dar într-o proporție mai redusă. Cele două specii trebuie să fie asociate cu specii de ajutor (păr, jugastru) și dc arbuști (păducel), într-o proporție de cel puțin 30- 35%. în ceea ce privește tehnologia de pregătire a terenului, având în vedere faptul că operațiile cla- sice mecanizate (scarificare, arătură adâncă și dis- cuirc) nu pot fi executate din cauza reliefului încli- nat (15-200), se recomandă pregătirea parțială a terenului prin amenajarea de terase cu contrapantă de-a lungul curbelor de nivel și desfundarea manu- ală a solului. 4. Concluzii Tipurile de stațiuni prezentate au fost încadrate REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 în 6 grupe de tipuri de stațiuni specifice silvostepei externe, pe baza unor criterii care determina dife- rențieri ale situațiilor dc favorabilitate pentru speci- ile naturale (și/sau cultivate). Rezultatele obținute au fost structurate sub forma unui sistem staționai, pe grupe de tipuri de stațiuni și pe tipuri de stațiuni reprezentative pentru unele zone dc cultură din sil- vostepa externă în care arboretele dc salcâm sunt afectate de fenomene negative. In cele mai multe cazuri grupele de tipuri de stațiuni (G.T.S.) constituite sunt detalieri (subgrupe) ale grupelor ecologice (G.E.) utilizate în „îndrumările tehnice pentru compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor11 (Nr. 1). Maniera cât mai concisă și mai accesibilă de prezentare a rezultatelor permite cadrelor tehnice din producție să încadreze cât mai ușor și mai rapid situațiile cu care se confruntă în sistemul staționai creat și să stabilească măsurile de intervenție nece- sare, ținând seama și de recomandările făcute în cazul fiecărui tip de stațiune. 6 din cele 9 tipuri de stațiuni identificate nu au corespondent în sistematica actuală a stațiunilor forestiere și acestea au fost încadrate ca tipuri noi de stațiuni, notate cu simboluri numerice provizorii (însoțite de * sau a*, b*, c*). Unele din tipurile noi de stațiuni nu au fost cuprinse niciodată în sistema- tică (cazul stațiunilor cu psamosoluri, de exemplu), reprezentând lipsuri ale acesteia, altele sunt însă tipuri de stațiuni derivate din cele existente (faciesuri), care au apărut ca urmare a unor modi- ficări staționale și aptitudinale negative reflectate și confirmate atât de declinul arboretelor de salcâm, cât și dc starea de vegetație necorespunzătoare a vegetației forestiere dc tip natural. Fenomenele negative care afectează arboretele de salcâm (devitalizare, stagnare și uscare) din silvostepa externa se manifestă cu intensitate ridicată în special în acele zone unde, încă de la întemeierea acestora, condițiile staționale fie au fost improprii pentru cultura salcâmului, fie s-au aflat la limita existenței acestei specii. Modificările staționale negative survenite ulteri- or (în special de ordin climatic, uneori însă și de altă natură), nu au făcut altceva decât sa îndepărteze și mai mult culturile de salcâm din acele zone de domeniul ecologic al speciei sau chiar să le scoată complet în afara acestuia. Recomandarea de substituire a salcâme- telor necorespunzătoare a fost făcută luând în conside- rare în special condițiile cdafîce nefavorabile din stați- unile respective (soluri moderat carbonaticc până la carbonatice în primii 40-50 cm și implicit localizarea orizontului puternic carbonatic (Cca) în apropierea acestei adâncimi (50-70 cm), textură fie ușoară, fie fină, care accentuează deficitul hidric estival, compactitate ridicată (îndesarc) sau cimentare (din cauza conținutului ridicat de nisip grosier și/sau fin) până aproape de suprafață (Gv peste l,45g.cm-3), regim aerohidric defectuos (porozitate totală și/sau de aerație redusă)), dar și condițiile climatice limitative (mai ales situarea pre- cipitațiilor medii anuale sub nivelul dc 450-500mm) și tendința aproape generală de aridizare care s-a făcut simțită în ultimii 10 ani, dar nu este evidenți- ată de valorile medii multianuale ale temperaturilor și precipitațiilor. Bineînțeles că analiza comparativă a acestor condiții concrete și a factorilor ecologici de referință pentru salcâm, care a fost utilizată pentru a stabili oportunitatea intervenției cu lucrări dc substituire, a stat și la baza diferențierii grupelor de tipuri de stați- uni și a tipurilor de stațiuni din zonele studiate. Din cauza condițiilor staționale nefavorabile și a intensității ridicate cu care se manifestă fenomenele negative care afectează salcâmetcle, substituirea acestei specii a fost recomandată în cazul a 78% din tipurile de stațiuni prezentate (G.T.S. I - T.S. 9.2.1.0 și 9.2.1.1.*; G.T.S. II - T.S. 9.2.1.0.a.*; G.T.S. III - T.S. 9.2.2.0; G.T.S. IV - T.S. 9.2.3.1.*; G.T.S. V - T.S. 9.3.1.0; G.T.S. VI - T.S. 9.3.2.0.b.*). Având în vedere faptul că într-o singură situație (G.T.S. III - T.S. 9.2.2.1*) fenomenele negative se manifestă cu intensitate mai scăzută și că bonitatea stațiunii pentru salcăm este încă cel puțin mijlocie, în cazul acestui tip de stațiune a fost făcută reco- mandarea dc restrângere treptată a arboretelor de salcâm în favoarea cvcrcineelor, deci de substituire limitată (parțială) a acestora. Din rațiuni de protecție a mediului, în cazul stați- unilor de dune cu psamosoluri tipice din silvostepa externă (G.T.S. IV - T.S. 9.2.3.0.*) nu se recomandă substituirea arboretelor de salcâm, ci menținerea lor cât mai mult timp posibil. în cazul salcâmetelor din aceste stațiuni extreme este indicată reducerea vârstei exploatabilității sau adaptarea ei în funcție dc starea de vegetație pe care o prezintă, astfel încât tăierile dc regenerare să fie executate înainte ca arboretele să își limiteze sau să își piardă capacitatea de regenerare din drajoni. Chiar și în cazul stațiunilor (din silvostepa externă) care prezintă încă un nivel de bonitate acceptabil pentru salcâm și în care s-a recomandat echilibrarea treptată a raportului dintre suprafața REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2008 • Nr.3 23 ocupată de cvercinee și cea ocupată de salcâm (dar menținerea cel puțin parțială (limitată) a salcâme- telor), din cauza tendinței de aridizare amintite tre- buie avută în vedere reducerea vârstei exploatabi- lității acestor arborete, astfel încât să nu se ajungă în situația de diminuare (sau pierdere) a capacității lor de regenerare. în lucrare nu s-a insistat asupra tuturor aspectelor care privesc tehnologia propriu-zisă de împădurire (proporția speciilor, modul de asociere, desimea de plantare, tehnica de plantare, lucrările de întreținere), deoarece acestea sunt tratate destul de detaliat în îndrumările tehnice în vigoare (Nr. 1/2000). Pentru a ușura identificarea acestor aspecte în îndrumările tehnice, în cazul fiecărei grupe de tipuri de stațiuni a fost specificată grupa ecologică din care face parte sau cu care este echivalentă. Speciile de cvercinee recomandate pentru substi- tuirea salcâmului, în cazurile în care s-a stabilit că această intervenție este oportună, sunt în general acelea care alcătuiesc și în prezent arboretele de tip natural din stațiunile studiate și care au dovedit că sunt mult mai bine adaptate la stresurile edafice și climatice care acționează în zonă. în toate situațiile s-a insistat asupra necesității de a utiliza o gamă cât mai largă de specii de amestec, de ajutor și de arbuști adecvate condițiilor pedocli- matice, care să conducă la realizarea unor arborete cu structuri diversificate (cu baza de cvercinee). fag. Fteia DĂNLSCU D*. mg. Cwstmtia ROȘU Facdtatea de SîMcutată a Universității wl Suceava, Rnmania Chimist AutA SURDU BIBLIOGRAFIE Bolea, V., C a t r i n a , I. et al., 1995: Particularități ecologice ale salcâmului - Robinia pseudoacacia L. - relevate prin intermediul variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu. Revista Pădurilor nr. 3. C h i r i ț ă , C., et al., 1977: Stațiuni forestiere, Editura Academici Române. Feher, D, 1955: Problema salcâmului. Caiet selectiv pentru silvicultură și exploatări forestiere Nr. 9. Har a Iamb, Al., 1964: Cultura speciilor forestiere. Editura Agrosilvică, Bucurețti. I v a n s c h i, T, C o s t c a , A, B â r 1 ă n e s c u , E., 1969: Cercetări privind cultura salcâmului. Editura Agrosilvică, Bucurețti. Roșu, C., Zanelli Sofia, Vasu Alexandra, Ilie Mari a, et al., 1980: Stabilirea bonității și favorabilității terenurilor pentru cultura speciilor forestiere principale în zona forestieră de câmpie. Referat științific final (Tema nr. 4002). Arhiva ICPA, București. Roșu, C., Doniță, N., Dănescu,FI., Surdu Aurelia, 1993: Cercetări privind influențele biocenozelor artificiale de pădure asupra stării de sănătate a solurilor forestiere. Referat științific final (Tema nr. 35). Arhiva ICAS, București. R o ș u , C., 1996: Salcâmul (Robinia pseudoacacia) între legendă ți realitate. Revista Pădurilor nr. 4. Roțu, C., Dănescu, FI., et al., 1998: Cercetări privind caracterizarea și clasificarea stațiunilor forestiere cu arborete afectate de uscare în vederea reconstrucției ecologice în Lunca Dunării și regiunea de câmpie. Referat științific final (Tema nr. A 5), Arhiva ICAS, București. S tă n e s c u , V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică, Bucurețti 1970: Extras din sistematica unităților de baza ale tipolo- giei forestiere. MAS - ICSPS 1987: îndrumări tehnice pentru compoziții, scheme și tehnologii de împădurire. MAS - ICAS 2000: Actualizarea normelor tehnice din silvicultură în funcție de rezultatele cercetărilor finalizate în ultimii ani și de reglementările în vigoare (Norme tehnice privind „ Compoziții, scheme și tehnologii 'de regenerare a pădurilor și de împă- durire a terenurilor degradate " MAPPM - ICAS Researches concerning the site substantiation of inadequate acacia stands substitution from quercine sites localcd in the externa] part of the forest steppe zone. Abstract The main objective of this work is to establish the substitution opportuncness of acacia stands from the externai forest steppe, which this species can not revaluatc anymorc neither from ecological nor economica! point of vicw, and the specific wich must be given to the substitution technology from the tcchnical guidances. Keywords: acacia stands, site conditions, substitution. 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 Perspectivele reconstrucției ecologice a arboretelor degradate în Podișul Covurlui - analiza SWOT 1. Introducere Pentru analizarea cât mai cuprinzătoare a tuturor aspectelor legate dc reconstrucția ecologică a arboretelor degradate din Podișul Covurlui, în condițiile specifice naturale și administrativ-eco- nomice ale acestei zone, am recurs la o analiză cu conotații tehnice și manageriale bazată pe identifi- carea avantajelor și a dezavantajelor existente și a impactului acestora asupra unor oportunități și riscuri, pornind de la situația existentă și ținând cont de eventualele direcții de modificare a acesteia. Metoda folosită este analiza SWOT (Strenghts, Weakness, Opportunitics, Threats) adică puncte tari, puncte slabe, oportunități, amenințări. Punctele tari și cele slabe se referă la „mediul intern” nivelului supus analizei, adică la avantaje și dezavantaje reieșind din situația existentă: dotare, resurse umane și naturale, atitudini dominante și organizare. Oportunitățile și amenințările se referă la „mediul extern”, care sunt factorii externi ce favorizează sau dimpotrivă, stânjenesc. 2. Material și metodă Aplicarea metodei definite mai sus s-a făcut în cazul de față utilizând următoarele atribute speci- fice: - avantajele s-au numerotat cu numere arabe de la 1 la 10; - dezavantajele s-au numerotat cu litere latine mici de la a la g ; - oportunitățile s-au numerotat cu cifre romane de la I la VI; -riscurile s-au notat cu litere mari de la A la G ; -evaluarea impactului avantajelor și dezavanta- jelor asupra oportunităților și riscurilor s-a făcut prin utilizarea semnelor algebrice „+“ și Semnul „+“ , în cazul unui avantaj, reprezintă: a)că acesta este benefic pentru valorificarea oportunității respective sau b)că acesta ajută la atenuarea riscului respectiv. în caz contrar, căsuța din tabel s-a completat cu semnul Semnul în cazul unui dezavantaj, reprezintă: a)că acesta împiedică valorificarea oportunității respective sau REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. Ing. Bogdan POPA b)că acesta sporește riscul respectiv. în caz contrar, căsuța din tabel s-a completat cu semnul Atribuirea valorii „0” la intersecția liniei unui avantaj sau dezavantaj cu coloana corespunzătoare unui risc sau oportunități arata că respectivul avan- taj sau dezavantaj nu afectează în nici un fel desfășurarea scenariului reprezentat dc oportunitate sau risc. Identificarea aspectelor critice s-a făcut deci prin aprecierea măsurii în care punctele tari ajuta la va- lorificarea oportunităților sau la atenuarea riscurilor, precum și a măsurii în care punctele slabe împiedică valorificarea oportunităților și accentuează riscurile. Prin adunarea pe linii și coloane a căsuțelor com- pletate cu semnele „+“, și „0” putem afla : -care sunt avantajele care trebuiesc speculate în cca mai mare măsură (cele mai multe căsuțe com- pletate cu -care simt dezavantajele care trebuiesc combă- tute cu precădere (cele mai multe căsuțe completate cu „-“). 3. Identificarea avantajelor și dezavantejelor (punctele tari și punctele slabe) Avantajele sau punctele tari prezente în această analiză au fost evaluate în ordinea subiectivă a importanței lor față de problema studiată. Ele sunt: 1. Existența unor stațiimi zonale și azonale dc bonitate superioară pentru tipurile fundamentale naturale de pădure, cu precădere pentiu asociațiile bazate pe stejar brumăriu, dar și pentru șleaurile cu stejar pedunculat. Avantajele prezenței acestor tipuri de stațiuni pentru reconstrucția ecologică a arboretelor degradate din Podișul Covurlui este evi- dentă mai ales în condițiile în care, pe stațiunile respective, există arborete degradate cu specii co- respunzătoare tipului natural de pădure, dar și crân- guri de salcâm provenite din lăstari. Oportunitatea și necesitatea reconstrucției ecologice a acestor arborete sunt justificate și sub raport productiv, nu numai sub raportul sporirii biodiversității; 2. Extinderea mare în timp a lucrărilor de substi- tuire a cvercincclor din Podișul Covurlui cu salcâm, ceea ce exclude într-o mare măsura necesitatea par- curgerii cu lucrări de refacere a unor suprafețe mari 25 anual. Esența acestui aspect consta în faptul că pen- tru o perioadă suficient de lunga în timp, salcâme- tele gospodărite în crâng vor conviețui cu arboretele nou create prin refaceri, ale căror suprefețe vor crește în mod gradual de la an la an; 3. Posibilitatea realizării unui câștig substanțial din punct de vedere al biodiversitații la trecerea de la salcâmetele actuale la arborete apropiate de tipul natural fundamental de pădure acolo unde stațiunea permite susținerea unor productivități peste medie pentru aceste arborete; 4. Prezența în structurile Regiei Naționale a Pădurilor a personalului calificat, tânăr și capabil de performanță; 5. Posibilitatea analizării unei vaste baze de date privind lucrările de împăduriri desfășurate în trecut, încă din perioada anilor ‘50, ce constituie o expe- riență deosebit de valoroasă mai ales că, rezultatele pot fi analizate în arborete ajunse deja la faza de maturitate. în acest sens, o evaluare matematică, pe baze statistice, a factorilor determinanți în reușita acțiunii de reconstrucție ecologică este absolut necesară; 6. Extinderea utilizării mijloacelor modeme de analiză și proiectare asistată de calculator, precum și posibilitatea creării unei baze de date privind lucrările executate în trecut, operativă și funcțio- nală, ceea ce poate permite elaborarea de soluții bazate pe o acoperire statistică suficientă; 7. Existența la îndemâna ocoalelor silvice a capacităților de exploatare a masei lemnoase ceea ce permite eșalonarea fără inconveniente temporale a tăierilor, în cazul (de dorit) în care se recurge la exploatarea în mai multe etape a arboretelor degra- date. Calitatea scăzută a masei lemnoase ce poate rezulta prin exploatarea acestor arborete face ca par- tizile constituite să fie puțin atractive pentru mediul agenților economici cu activitate de exploatări forestiere. Existența formațiilor de exploatare pro- prii la nivelul ocoalelor silvice din zonă reduce sub- stanțial acest risc. 8. Accesibilitatea relativ ridicată a fondului forestier care permite mecanizarea lucrărilor de exploatare și pregătire a terenului și solului; 9. Bună capacitate de gestionare a fondurilor de investiții în condițiile sistemului contabil încetățe- nit și activ din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor; 10. Relații bune cu administrația publică locală la nivel județean și comunal, cu implicații asupra posibilității extinderii fondului forestier pe terenuri degradate, din zona forestieră. 26 Principalele dezavantaje sau puncte slabe ce pot fi identificate sunt: a)Capacitate redusă de colectare a materialului de regenerare de proveniență locală în condițiile inexistenței rezervațiilor de semințe și a arboretelor sursă de semințe pentru speciile de cvercinee, în special, dar și pentru celelalte specii necesare. în întregul Podiș Covurlui există un singur arboret sursă de semințe pentru stejar brumăriu, arboret ca- racterizat prin periodicitate a fructificației mare, provenit din lăstari, cu mare greutate putându-se aprecia calitățile fenotipice ale arborilor; b)Inexistența unor pepiniere specializate și dotate corespunzător în întreg Podișul Covurlui, necesare obținerii de material de plantat de bună calitate, de proveniență locală și în cantități sufi- ciente. Acest fapt a provocat, în multe situații, nece- sitatea aprovizionării cu material netestat sub aspec- tul adaptării la condițiile climatice vitrege din zona Podișului Covurlui, transferat din alte zone ale țării; c)Diferențe semnificative de productivitate între arboretele de salcâm și arboretele pe bază de cverci- nee, fapt ce poate influența decizia substituirii sal- câmetelor actuale înainte de epuizarea capacității de regenerare naturală pe cale vegetativă; d)Fărâmițarea accentuată a fondului forestier (peste 150 trupuri de pădure), cu implicații asupra posibilității realizării panmixiei, dar și cu influențe nefaste asupra activității organizatorice. Acest fapt face ca să crească și presiunea asupra fondului forestier; e)Necesitatea aprovizionării populației cu lemn pentru încălzirea locuinței, o perioadă bună de acum încolo, lărgirea rețelei de aprovizionare cu gaze na- turale facându-se încet; f)Difîcultăți majore legate de recrutarea și con- tractarea forței de muncă locale și nelocale datorită caracterului sezonier al lucrărilor; g)Capacitate redusă de a susține investiții majore din fonduri proprii, mai ales în condițiile actuale caracterizate prin accentuarea laturii legate de pro- fitabilitatea subunităților silvice; Avantajele și dezavantajele grefează asupra unor scenarii posibile, identificate sub forma oportu- nităților și riscurilor (amenințărilor). 4. Oportunitățile și riscurile Oportunitățile și riscurile nu se exclud între ele. Au fost așezate în ordinea subiectivă a importanței lor. Ele sunt redate mai jos, evaluându-se și carac- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. teristicile lor generale: impactul, termenul și direcția de acțiune. Oportunitățile identificate sunt: L Degradarea treptată a arboretelor de salcâm tratate în crâng, o dată cu trecerea la prima sau chiar a doua generație dc lăstari, crescând oportunitatea și urgența reconstrucției ecologice; II. Modificarea condițiilor staționale din luncile interioare, stațiunile respective evoluând spre stațiu- ni specifice valoroaselor asociații ale șleaurilor de luncă; III. Accentuarea preocupărilor pe plan național și european privitoare la conservarea biodiversitații și creșterea ponderii speciilor indigene cu proveniență locală în fondul forestier, în concordanță cu con- cepția integrată asupra organizării ecosistemelor forestiere; IV. Dezvoltarea și aplicarea pe linie organiza- torică și financiară a unor programe cu caracter internațional (exemplu SAPARD) vizând dez- voltarea fondului forestier existent și extinderea sa pe baze ecologice precum și crearea unui sistem le- gislativ adecvat; V. Extinderea suprafeței fondului forestier pro- prietate privată și sporirea preocupărilor pentru crearea pe termen lung a unor păduri cu funcții mul- tiple; VI. Scăderea pe termen lung a solicitărilor de lemn pentru construcții rurale și pentru încălzirea locuinței (o dată cu extinderea treptată a rețelei de alimentare cu gaze naturale) sortimente ce sunt asi- gurate de salcâm și creșterea solicitărilor de lemn dc construcții și pentru utilizări industriale, sortimente asigurate dc asociațiile cu cvercinee. în identificarea oportunităților s-a încercat sur- prinderea unor scenarii optimiste dintre cele mai probabile: de natură stațională, de natură financiară și de natură administrativ-economică. Principalele riscuri identificate sunt: A. Aplicarea strictă a criteriului productiv în evaluarea oportunității in- tervenției sau în alegerea metodei de reconstrucție ecologică, fără analize amă- nunțite cu privire la multi- funcționali ta tea pădurii; B. Asigurarea în mod necorespunzător a materia- lului seminologic, fără res- pectarea cerințelor privind zonele și modalitățile de recoltare, ceea ce poate duce la introducerea în cultură a unor genotipuri neva- loroase; C. Diminuarea resurselor de masă lemnoasă pe o perioadă destul de lungă prin intrarea în așteptare a arboretelor supuse conversiunii de la regimul crân- gului la cel al codrului, cu cicluri de producție mai mari; D. Absența fondurilor de investiții ca urmare a sistării aplicării programelor de dezvoltare sau a direcționării fondurilor către zone cu pondere pro- ductivă mai mare; E. Incapacitatea sectorului privat (persoanele fi- zice din mediul rural) de a gestiona reconstrucția ecologică a pădurilor; trecerea la gospodărirea în regimul crângului a arboretelor de cvercinee care trec în proprietate privată cu ocazia aplicării Legii 1/2000; F. Modificări ale cadrului legislativ și organiza- toric care pot surveni ca efect al instabilității politice; G. Modificări climatice în sensul înrăutățirii condițiilor de mediu. Riscurile sunt constituite din cele mai probabile amenințări a căror producere ar putea reduce, înce- tini sau chiar bloca reconstrucția ecologică a arboretelor degadate în general și în special refa- cerea tipurilor naturale de pădure din arealul cverci- neelor xerofite. 5. Discuții și concluzii în tabelul 1, cu scopul de a afla care sunt avanta- jele care trebuie speculate cu prioritate precum și care sunt dezavanajele care trebuie combătute cel mai activ, s-a analizat impactul fiecărui avantaj și dezavantaj asupra oportunităților și riscurilor. în primul rând, observăm că numărul total al Tabelul 1 Identificarea și descrierea aspectelor critice Analiza SWO1 Oportunități Riscuri puncta] I 11 m IV V VI A B c D E F G + - 0 Avantaje 1 + 0 + + + + + - - - + 0 0 7 3 3 2 + + + + + 0 + - - 0 0 0 7 2 4 3 + + +• + 0 4- 4- 0 0 0 0 0 6 1 5 4 + + + + 0 0 4- + 0 0 0 + + 8 0 5 5 + 4- + + + 0 4- + 0 0 + 4- 9 1 3 6 + + + + + 0 0 0 0 0 0 + 4- 7 0 6 7 + + + + 0 0 0 - 0 0 0 0 4 2 7, 8 + + + + + 0 0 - - 0 0 0 6 2 5 9 + + 0 + 0 + 0 0 4- 4- 0 0 0 6 6 7 10 0 0 + + + 0 0 4- + 4- 0 0 7 0 6 Dezavantaje a - - 0 0 - 0 - - 0 0 0 0 0 6 7 b - - 0 0 0 - - 0 0 0 0 0 6 7 c - + 0 0 - 4- - 0 - 0 0 0 0 2 4 7 d + 0 0 0 - + - 0 0 0 0 2 5 6 e 0 0 4- + - 0 - 0 0 0 2 5 6 f - 0 - 0 0 0 0 - - 0 0 0 6 7 g - 0 0 0 - 0 - 0 0 1 6 fi Punctaj + 10 9 9 11 7 7 5 2 2 2 4 3 3 74 6 5 0 1 6 1 6 6 8 2 7 0 0 48 fi 1 3 5 4 î 6 9 7 B 6 u 99 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 © Nr.3 27 căsuțelor completate cu „+“(79) este mai marc decât al căsuțelor cu „-“(48). Acest fapt dovedește că, în ansamblu, reconstrucția ecologică a arboretelor degradate în zonă este o întreprindere posibilă din punct de vedere tehnico-economic, în condițiile actuale. Numărul mare al căsuțelor „indiferente” arată însă că întregul proces necesită o administrare și coordonare extrem dc elaborată și atentă. Din analizarea rezultatelor cuprinse în tabelul 1, pe coloanele și liniile „punctaj” rezultă că avantajele cele mai eficiente în valorificarea oportunităților și atenuarea riscurilor sunt: 4, 5, 1, 2, 6, 10. Principalele dezavantaje sau puncte slabe ce pot fi identificate sunt: a, b, f, g. Oportunitățile care va- lorifică în cea mai mare măsură condițiile interne sunt: IV, I, II, III. Iar riscurile cele mai înspăimântă- toare sunt: C, E, A, B. Chiar dacă această metodă de analiză presupune o cotă ridicată de subiectivism, rezultatele obținute pot permite elaborarea unor concluzii foarte logice și precise. Revenirea la tipul natural de pădure prin extin- derea suprafețelor ocupate cu asociații bazate pe prezența stejarilor xerofiți trebuie realizată pornind de la valorificarea în cel mai înalt grad a capacității dc performanță a cadrelor tehnico-inginerești din producție, după analizarea pe baze statistice, prin mijloace modeme, a datelor existente cu privire la lucrările de reconstrucție ecologică desfășurate în trecut. Informațiile astfel obținute și sistematizate trebuie aplicate gradual pe suprafețe rezonabile ca întindere, an dc an, mai ales în stațiunile zonale și azonale de bonitate mijlocie și superioară pentru tipurile naturale de pădure, cu precădere pentru ste- jăretele de stejar brumăriu și pentru șleaurile de deal cu stejar pedunculat, dar și în stațiunile specifice valoroaselor șleauri de luncă apărute ca urmare a modificării condițiilor staționale din luncile inte- rioare. Substituirea arboretelor de salcâm pe cale a se degrada pe măsura regenerării vegetative repetate trebuie realizată prin aplicarea de criterii cuprinză- toare, integrate, care să nu pună accentul numai pe latura productivă, ci și pe necesitatea sporirii biodi- versitații - cu importanță deosebită în gospodărirea durabilă a fondului forestier și conservarea resurselor naturale. Alegerea metodei și a ritmului de aplicat în reconstrucția ecologică trebuie să per- mită aprovizionarea în bune condiții a localităților rurale cu lemn de construcții și cu lemn de foc din arborete de salcâm, menținând în regimul crângului arborete de salcâm situate pe terenuri care au 28 condiții staționale ce nu se ridică peste nivelul mediu de productivitate pentru speciile de stejar. în acest fel se valorifică și avantajul existenței stațiu- nilor care pot să asigure productivități superioare pentru asociațiile cu stejar brumăriu sau stejar pedunculat. Trebuie acționat de asemenea și pe linia con- tracarării unor deficiențe existente în ceea ce privește asigurarea materialului de regenerare, cooptarea și perfecționarea forței de muncă și carența fondurilor bănești. Este necesară organi- zarea sistemului de colectare a materialului semino- logic prin identificarea în zonă a celor mai bune surse de semințe și prin supravegherea atentă a colectării efective a semințelor forestiere de către personal calificat. Crearea unor pepiniere de mici dimensiuni loca- lizate în chiar vecinătatea suprefețelor ce urmează a fi parcurse cu lucrări ar putea suplini absența pepinierelor centrale și ar reduce substanțial cos- turile transportului și depozitării puieților, reducând și pierderile cauzate de aceste operații. Avantajul relațiilor bune cu administrația locală trebuie canalizat în doua direcții: în primul rând în sprijinirea obținerii de finanțări prin programe cu caracter național și internațional vizând dezvoltarea fondului forestier existent și extinderea sa pe baze ecologice și în al doilea rând în direcția informării și recrutării forței de muncă. Modul de elaborare a proiectelor și mai ales modul de justificare a opor- tunității și urgenței intervenției trebuie să urmărească atragerea fondurilor de investiții nece- sare în executarea efectivă a lucrărilor. Atragerea forței de muncă prin cointeresare și buna folosire a acesteia prin organizare optimă și eficientă poate reduce substanțial și dezavantajele legate de recrutarea și folosirea forței de muncă. Având în vedere probabilitatea derulării scenari- ilor identificate, prin analiza SWOT, ca fiind cele mai ușor de valorificat, trebuie întreprinse acțiuni pentru sensibilizarea factorilor de resort, nu numai de la nivelul administrației locale, în scopul finanțării și derulării dc investiții care să vizeze lucrări de reconstrucție ecologică de natura celor descrise. O atenție specială trebuie acordată și suprafețelor care părăsesc fondul forestier proprietate publică a statului cu ocazia aplicării Legii 1/2000. Conștienti- zarea viitorilor proprietari privind necesitatea gospodăririi durabile și raționale a pădurii și a evitării degradării acesteia, trebuie să constituie pre- REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. ocuparea tuturor specialiștilor din silvicultură indiferent dacă sunt înregimentați în structurile Regiei Naționale a Pădurilor, structuri de control al aplicării regimului silvic sau în structuri silvice pri- vate. Reconstrucția ecologică a arboretelor degradate din Podișul Covurlui este o întreprindere curajoasă, dificilă și de durată dar care are suficiente condiții pentru a fi pusă în practică, în contextul necesității îmbogățirii biodiversității și al întăririi impactului ecologic și social al fondului forestier într-o zonă în care presiunea antropică asupra acestuia este foarte marc. Ing. Bogdan POPA Direcția Silvică Suceava, str. Regiment II Șiret, nr. 47, Bl. GS1, Ap. M Galați 6200, BIBLIOGRAFIE Dam ian, I., Negruțiu, F., 1973: Refacerea arboretelor, Reprografia Universității „Transilvania” Brașov. R o ș u , C., 1996: Cercetări privind stațiunile din lunca fi Delta Dunării fi din luncile marilor râuri interioare în vederea stabilirii compozițiilor de regenerare a pădurilor. ICAS București. *** 2001: Metode de analiză a direcțiilor manageriale. Ministerul Educației și Cercetării, București. The perspective of the ecologica] reconstruction of the depreciated forests in Covurlui plateau - SWOT analisys Abstract This paper analyses the technical and managerial aspects of the ecological reconstruction of the depreciated forests in Covurlui Plateau, based on the Identification of the present strengths and weaknesses and their impact on some possible opportunities and thrcats, starting from the present situation but conceming the main changing directions. Keywords: Strenghts, Weakness, Opportunities, Threats, ecological reconstruction of the depreciated forests in Covurlui plateau, management, REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 29 Silvicultura si dezvoltarea durabilă 5 Dr. ing. Constantin POPESCU Creșterea producției de bunuri și servicii pentru a răspunde pe dc o parte nevoilor de bază ale popu- lației, iar pe de alta parte a „dorințelor” crescânde care se manifestă în țările dezvoltate, s-au asigurat totdeauna pe baza absorbției de către sistemul socio- economic, a resurselor materiale și energetice sau a serviciilor, asigurate de către producătorii primari. Altfel spus, sistemul socio-economic este strict dependent de performanțele energetice ale sis- temelor ecologice naturale și seminaturale. Producătorii primari - populațiile sau speciile dc plante și bacterii fotosintetizante și chcmosinteti- zante, concentrând energia solară și energia chi- mică, produc biomasa care, după scăderea con- sumului propriu de energie, constituie sursa de energie pentru speciile heterotrofe din structura unei biocenoze sau pentru populația umana. Producția primară brută a principalelor categorii dc sisteme ecologice de pe planeta noastră este prezentată în tabelul 1. Tabelul 1 Producția primară brută a principalelor sisteme ecologice Categorii de sisteme ecologice Suprafața (10G knr) PPb Kcal/m2.an % din PPb a ccosferei Oceanul planetar (zonele cu adâncime > 200 m) 326 800 30 De°ertul °i tundra 40 Zonele de coastă (altitudine < 200 m) 34 4000 32 Pâ°unile 42 Pădurile de conifere 10 Pădurile cu climat temperat 10 Apele "i pădurile umede în zona temperată 5 Agrosistemele cu management tradițional 10 Estuare, delte, recife 2 18000 38 Pădurile umede tropicale °i subtropicale 15 Agrosistemele intensive 4 Sistemele ecologice naturale produc resursele biologice (energia concentrată) și reciclează materia primă necesară productivității biologice, cu ajutorul energiei solare Procesele prin care sc produc bunurile (resursele regenerabile) și serviciile (calitatea apei, formarea și protecția solurilor, absorbția carbonului și controlul climei ctc.) sunt procese relativ costisitoare ener- getic, dar energia solară este sursa care acoperă cheltuielile. Rezultă că sistemele biologice sunt cele mai eficiente structuri disipative. Structurile disipative acumulează, concentrează, transforma și disipează (împrăștie) energie, având ca rezultat, in interior, organizarea lor tot mai complexa, adică un comportament antientropic, iar in exterior, producerea dc resurse regenerabile și servicii. Prin urmare, creșterea gradului de organizare și a capacității productive la sistemele ecologice sunt asigurate de particularitățile specifice ale sistemelor biologice-partc integrantă a sistemelor ecologice. Se demonstrează astfel că sistemele ecologice naturale și seminaturale sunt singurele unități pro- ductive și suport al vieții pe planetă. Spre deosebire de acestea, în sistemele trans- formate și controlate dc către om (agrosistemele, complexele zootehnice, acvacultura intensivă etc), cheltuielile energetice se realizează din subsidii considerabile obținute prin arderea stocurilor de energie concentrată în combustibili fosili, care s-au constituit în timp, prin procese geologice îndelungate. Sistemele create de către populațiile umane (sis- temele urbane, complexe- le industriale), din punct de vedere energetic sunt sisteme parazitare, depen- dente de stocurile de energie concentrată și de materiile prime din sis- temele naturale. Reciclarea materiei prime necesară producă- torilor primari pentru a absorbi și concentra energia solară în materia organică prin fotosinteza sau chetnosinteză, este procesul ecologic cel mai important de pe pământ. Productivitatea oricărui sistem ecologic depinde atât de stocul de macro și microelemente disponibil în masa apei și sedimentelor din sis- temele acvatice sau în solul și apa din sistemele terestre, cât și de viteza cu care stocul respectiv este reciclat de către componentele biologice ale sistemului ecologic. în aceste condiții, sistemele ecologice care dis- pun de stocuri relativ mici de macro și microele- 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 mente, îndeosebi azot și fosfor, dar care au un sis- tem de reciclare foarte dinamic, realizează producții și productivități mari de bunuri și servicii. Aș a sunt pădurile, cele mai productive biocenoze ale planetei, care pe lângă faptul că valorifică terenurile cele mai sărace în micro si macroele- mente, adesea total inapte altor folosințe, furnizează servicii de importanță fundamentală pentru componentele cheie ale ecosferei, cum sunt: litosfera, hidrosfera sau troposfera, adică devin unități suport al vieții. Se demonstrează astfel că, deteriorarea covoru- lui vegetal al pământului prin defrișarea pădurilor și pășunatul abuziv, alături de lucrările de desecări, îndiguiri, canalizări, compactarea solului datorită agriculturii superintensive și alte asemenea acțiuni de „supunere a naturii”, au modificat cel mai amplu și fundamental proces de pe planetă - cir- cuitul apei în natura. Deși este unanim acceptat faptul că dezvoltarea sistemului socio-economic a fost și va fi dependen- tă de circuitul apei în natură, este greu de înțeles cum, chiar multe din activitățile umane, au afectat și afectează semnificativ, tocmai mecanismele cheie ale acestui circuit. Pornind de la aceste considerente, dezvoltarea durabilă a sistemului socio-economic nu se poate baza doar pe menținerea unui anumit procent, peste un nivel critic, de ecosisteme care să funcționeze în regim natural, capabile să conserve biodiversitatea structurală și funcțională și pe baza acesteia, să asigure oportunitățile de dezvoltare a sistemului socio-economic. Pentru că ne întrebăm ce oportunități mai rămân generațiilor viitoare când se constată fenomene ca: - defrișarea în bazinul brazilian al Amazonului a 60 milioane hectare păduri în intervalul 1975- 1995; - mai puțin de 20 % din populația lumii care trăiește în Europa, SUA și Japonia consumă peste jumătate din producția mondială de cherestea și 70 % din producția mondială de hârtie; -deși funcția de recreere aduce economiei SUA de 28 de ori mai multe venituri și de 34 de ori mai multe locuri de muncă, totuși lemnul este princi- palul obiectiv al statului federal american în legă- tură cu pădurile. Iată de ce, contradicțiile între producția de lemn și alte funcții atribuite pădurilor au atins sta- diul de preocupare publică în țările occidentale încă din anii '60, '70 ai secolului trecut. Aceste contradicții au fost generate în principal de : - intensificarea gospodăriei silvice determinată în principal de creșterea necesarului de lemn; - creșterea necesităților sociale și recreaționale și a numărului defunctii atribuite pădurilor; -dezvoltarea mișcării ecologiste. în general în țările occidentale, pădurile au devenit subiect de conflict între diferite grupuri de interese atunci când exploatările forestiere au fost intensificate, în condițiile evoluțiilor socio- economice rapide, ale slabei ponderi a silvicul- turii în economie și imposibilității unei armo- nizări rapide între principalele categorii de funcții ale pădurilor. în urma recunoașterii de către factorul politic a existenței numeroaselor conflicte legate de păduri au avut loc multiple reuniuni internaționale și s-au întocmit numeroase studii în scopul conturării unei descrieri a conflictelor forestiere și de mediu, a politicilor forestiere și de utilizare a resurselor pădurilor, în primul rând pentru a se identifica noi căi și modalități de atenuare pe moment și de acți- une în viitor. în ceea ce privește organizațiile ecologiste, acți- unile acestora vizează pădurile naturale, iar ONG- urile, exponenți ai societății civile în general, sunt preocupate de privatizarea pădurilor, liberalizarea prețurilor și globalizarea, ca principale dezvoltări sociale și totodată subiecte de dezbatere în probleme de mediu și implicit de silvicultură. In privința practicilor de management forestier, atât tăierile rase cât și monoculturile sunt marii dușmani ai silviculturii ecologice, ca să nu mai amintim aici de alte consecințe ca scăderea biodi- versitații, compromiterea ideii de conservare a pădurilor virgine și cvasivirgine etc., toate fiind considerate ca mari surse de conflicte alături de forma de proprietate sau mai bine zis de confuzia între necesitatea garantării proprietății și necesi- tatea administrării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate. Managementul terenurilor publice a devenit o dispută în special în SUA unde cele mai intense con- flicte forestiere s-au ivit visavis de terenurile admin- istrate de serviciul forestier. Ca un mijloc de luptă împotriva deteriorării mediului, organizațiile ecologiste au început să clădească și să invoce mai nou, presiunea „con- sumatorilor verzi”. A fost o mișcare foarte abilă și eficace întrucât în scurt timp, pentru a se putea REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 31 impune și rezista pe piața, produsele și serviciile sunt enunțate și atestate ca protectori de mediu, le- gislația fiind cea care, treptat, preluând condițiile impuse de societatea civilă prin ecologiști, a statuat și reglementat aproape toate activitățile pe terenurile publice și private. Mișcarea ecologistă susținută moral și material direct de societatea civilă s-a extins în prezent de la mici grupări, la organisme internaționale puternice și influente. Aproape pretutindeni, studiile dc caz confirmă că forestierii au fost în mod tradițional, mai puțin susținuți politic și mai puțin receptivi la schimbările de valori în societatea postindustrială, izolarea aces- tei profesii fiind identificata ca principala cauza generatoare de conflicte în legătură cu pădurile, începând din chiar perioada „primului val verde ” - 1950 - 1980. Concluzia generală ar fi ca este regretabil ca semnalul pentru întoarcerea la natura nu a izvorât dintr-un context forestier, deoarece silvicultorii, prin natura pregătirii și a profesiei, ar fi putut prezenta și susține cele mai convingătoare argu- mente. Mai mull, însuși slujitorii pădurilor au fost obligati sa lanseze adevărate campanii pentru a convinge asupra bazelor sănătoase în ceea ce privește protecția mediului, ale propriilor lor acti- vități. Evident, posibilitatea companiilor forestiere de a adopta „managementul verde” este dependența de mărimea și puterea economică a acestora, dar este în același timp și un criteriu dc performanță. în SUA dezbaterea publică asupra activităților forestiere s-a concentrat îndeosebi asupra terenurilor publice. De 30 ani există o adevărata dis- pută dacă să se exploateze sau să se conserve resursele naturale și mai ales cum să se administreze pădurile publice, pentru a fi cât mai ecologic perfor- mante și capabile să satisfacă continuu nevoile comunităților, mai ales ale comunităților care depind direct de vânzările de lemn. în Franța, preocupările care sc manifestă cel mai pregnant în etapa actuală sunt pentru evitarea tăie- rilor rase, refacerea efectivelor de vânat și paza con- tra incendiilor, în special în zona Mcditeranei. în Suedia, pădurile bătrâne s-au împuținat ca efect al reducerii accentuate a vârstelor de tăiere, în comparație cu pădurile naturale. Biodiversitatea a fost afectată urmare a numeroaselor incendii, asanării unor terenuri mlăștinoase, regenerărilor artificiale etc. 32 Deși forestierii și ecologiștii au multe puncte de vedere comune în privința problemelor de mediu, totuși mulți dintre slujitorii pădurii ezita să accepte cercurile publice, care presupun măsuri ce nu sunt cuprinse în codul etic al profesiei lor, ori se abat de la reglementări sectoriale insuficient armonizate cu alte reglementări sectoriale sau cu interese locale ori regionale. în Finlanda silvicultura a cunoscut o dezvoltare fără precedent în ultimele decenii ale secolului XX când s-au îmbunătățit simțitor și relațiile dintre forestieri și ecologiști, în general ecologiștii având de partea lor tot mai mulți proprietari de păduri și societatea civilă. în Norvegia cele mai multe conflicte s-au ivit în legătură cu mărimea parchetelor rase, pădurile situ- ate în apropierea așezărilor urbane, folosirea ierbi- cidelor în acțiuni de combatere sau construirea dru- murilor de scos - apropiat în păduri. Impactul asupra mediului este minuțios studiat de către organizații specializate care deseori au oprit parchete de la tăiere deși fuseseră contractate sau concesionate și erau cuprinse în planul de recoltare, cu respectarea posibilității. în câteva regiuni (Oslomarka de exem- plu) este obligatoriu ca planul de tăiere să fie avizat de Inspecția de Mediu, ceea ce creează importante tensiuni și dispute. în Germania, începând încă din secolul al XlX-lea, funcțiile de protecție și de recreere atribuite ecosistemelor forestiere au fost precis con- semnate în studiile dc amenajare. Cea mai mare sursă de conflict din ultimul secol s-a considerat a fi poluarea care a atins apogeul în anii '80, când silvicultorii și oamenii de știința au atras serios atenția opiniei publice și politicienilor asupra gravitații fenomenului, perioada în care s- au și încheiat tratate politice în U.E. și la nivel mon- dial cu privire la controlul emisiilor nocive. Deși grupurile ecologiste germane cer consti- tuirea unor suprafețe cât mai mari ca arii protejate, lansarea spre dezbaterea opiniei publice a acestei idei nu a avut aderența scontată, iar teza utilizării a câștigai în fața tezei conservării. Zonarea funcțională a pădurilor are un specific aparte, delimitându-se în fondul forestier arii de protecție multi-dimensionale, care presupun suprafețe ce vor fi protejate în mai multe moduri, urmare a diverselor reglementări aplicate simultan (zonarea funcțională, legislația mediului, legea ame- liorării terenurilor degradate, legea amenajării teri- toriului etc.), tocmai în spiritul tezei utilizării. REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 O preocupare centrală foarte recentă în Germania este dacă silvicultura dezvoltată, așa-zisa silvicultură de producție, este cea care servește mai bine societatea, chiar dacă se înscrie în ideea tradițională a utilizării multiple. Sigur că semnalul pentru o reevaluare l-au tras ecologiștii dar, se pare că și din ce în ce mai mulți silvicultori și proprietari dc păduri împărtășesc ideea „înapoi la natură". Pornind de la principiul creării de arii de pro- tecție mulți-funcționale, organizațiile ecologiste ori specialiștii de la mediu și organizarea teritoriului, au lansat lucrări provocatoare, care, pe lângă proble- maticile propuse, sunt de fapt pledoarii bazate pe ideea de protecție a naturii, constituite în cauze ale recentelor dezbateri foarte ample asupra amena- jărilor forestiere. Sistematizat, aceste cauze ar fi: - pădurea cultivata s-a extins îngrijorător de mult astfel că astăzi, mai puțin de 10% din pădurile de foioase protejate ca ecosisteme naturale pentru Europa Centrala, se pot considera corespunzătoare structural și ca stare de vegetație; - majoritatea arboretelor bătrâne de foioase au fost substituite în cea mai mare parte cu rășinoase în afara arealului sau cu foioase mai puțin va- loroase; - zonele umede și mlăștinoase au fost drenate astfel ca pădurile de aici au intrat în criză și foarte multe au dispărut; - pregătirea terenului și fertilizările reduc și modifică însușirile naturale ale speciilor și implicit răspunsul arboretelor la adversități; - tăierile rase, îndeosebi de substituire si mecanizarea lucrărilor în aceste adevărate culturi, au distrus multe habitaturi forestiere, afectând grav conservarea biodiversității; - multe biotopuri secundare valoroase, vecine cu cele forestiere, cum ar fi mlaștinile sau pajiștile, au fost distruse prin împăduriri. Se poate concluziona că plecând de la acest punct de vedere al celor care susțin conservarea naturii din Germania, silvicultura, în prima faza, ar trebui să imite natura, iar pădurea trebuie să ofere o diversitate structurală pe o suprafață dată și implicit un maxim de stabilitate ecologică și economică. Mai apoi, silvicultorii trebuie sa facă mai mult decât sa imite natura în intervențiile lor în arborete și să caute noi structuri capabile să asigure perpetuarea pădurilor, o dată cu servicii de mediu sporite. Câteva considerații privind evoluția raporturilor dintre capitalul natural și sistemul socio-economic la nivel mondial și cu particularizări specifice pen- tru țara noastră, se impun pentru a înțelege modul de apariție a situațiilor conflictuale, implicațiile sociale ale acestora și modalitățile dc abordare și ges- tionare, spre a se putea accentua caracterul con- structiv al conflictelor forestiere. Deteriorarea sistemelor ecologice care asigură atât resursele materiale și energetice, cât și o serie de servicii de care depinde în final sănătatea popu- lațiilor, este un proces real, care acompaniază pro- cesul de dezvoltare a sistemului socio-economic. Este unanim acceptat că forță motrice a dez- voltării societății umane o constituie creșterea po- pulației umane, însoțită de creșterea nevoilor de bunuri și servicii ale membrilor comunităților, care au determinat diversificarea, perfecționarea și creșterea numerică a mijloacelor și tehnologiilor de acces și de utilizare a resurselor și serviciilor furnizate de către sistemele naturale. S-au diversificat și multiplicat permanent cone- xiunile sistemului socio-economic cu sistemele eco- logice, conexiuni care asigură, pe de o parte, trans- ferul resurselor generate în sisteme ecologice către SSE, iar pe dc altă parte, transferul produșilor secundari (reziduuri) și chiar al unor produși finali (bunurile materiale create) rezultați din procesele tehnologice și din activitatea umană în general, către sistemele ecologice. Apare, în consecință, o presiune crescândă a sistemului socio-economic asupra capitalului natural, o dată cu dezvoltarea societății umane. In regimul comunist deteriorarea capitalului na- tural nu s-a judecat ca problemă, iar astăzi, chiar dacă agresiunile prin poluări industriale, tehnolo- gice și agrotehnice au scăzut substanțial, afectarea acestuia este întreținută de atitudinea actuală a fac- torilor de decizie și a publicului larg, față de relația sistemului socio-economic(SSE) cu capitalul natu- ral(CN). Pe această linie, deseori subsistemul economic nearmonizat suficient în cadrul SSE cu capitalul cultural și capitalul social, devine el insuși factor perturbator care bulversează co-dezvoltarca dintre SSE și CN, iar în aceste cazuri dezvoltarea este vătămătoare. Spre exemplu interesele economice ale unor grupuri au dus la extragerea cu prioritate a rășinoaselor din numeroase bazine forestiere, fără a se asigura regenerarea acestora, iar după 1950, o dată cu întocmirea primelor amenajamente s-a revenit, din nou greșit, instalându-se molidișuri pure, expuse la doborâturi. Toate aceste abuzuri au REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 9 2003 • Nr.3 33 fost generate de nesocotirea și neaplicarea trata- mentelor care ar fi asigurat regenerarea sub adăpost, cu menținerea biodiversitații taxonomice și gene- tice. Și astăzi podurile trebuie aparate de „ explicații ” și „considerente” economice, care deturnează pre- ceptele ecologice prevăzute în doctrinele trata- mentelor, privind alegerea arborilor de extras în diferite etape ale procesului de regenerare, vârstele de tăiere, așa-zise studii sumare de amenajare etc., devalizând arboretele și afectând grav biodiversi- tatea și implicit performanțele, câștigate în timp îndelungat. Managementul pe termen lung al capitalului natural presupune înțelegerea dinamicii dintre om și natură sau dezvoltare și mediu sau economie și ecologie, ca pe o relație între struc- tura și metabolismul sistemului socio-economic pe dc o parte și structura, productivitatea și capacitatea de suport a capitalului natural pe dc altă parte, relație pe care să o medieze, în sensul de armonizare. Țara noastră se află astăzi în tranziția socio-eco- nomică dominată adesea de gândirea cel puțin reducționistă potrivit căreia, eforturile trebuie îndreptate exclusiv asupra tranziției dc la economia centralizată, reglementată de stat, către economia privată, reglementată de piață. Această tranziție economică reclamă ca pe un panaceu privatizarea și stabilitatea micro și macro- economică, care de fapt conservă aproape aceeași structură și metabolism ale subsistemului socio-eco- nomic. în aceeași ordine de idei, creșterea econo- mică nu pomenește despre obiective referitoare la rccalibrarea subsistemului industrial, a metabolis- mului acestuia, în sensul minimalizării producerii de noxe și deșeuri, ce sc acumulează amenințător în interiorul sistemului socio-economic. Se acceptă ca România să își mențină sau să își ridice nivelul de dezvoltare pe seama capitalului natural și a calității mediului ? Tara noastră este în situația de a alege modelul de dezvoltare socio-eco- nomică. în ultimul deceniu unele grupuri de interese, împreună cu factori de decizie politică, au tendința să promoveze un model economic de dezvoltare bazat pe: - substituirea componentelor capitalului natural care au capacitatea de a se auto-menține; - supraexploatarea resurselor; - confuzia între funcția de producere a resurselor materiale și a serviciilor unor componente ale ca- pitalului natural și măsurarea creșterii economice. Rezultă așadar că și în România sunt susținători ai modelului de dezvoltare bazat exclusiv pe supra- consum și pe mecanismele economiei de piață, care de fapt au crescut datoria SSE față de CN. Ori este demonstrat că dezvoltarea durabilă pre- supune menținerea diversității, sănătății și vigorii resurselor fizice, economice și sociale ale unui teri- toriu, zone, provincii, țări sau ale planetei, precum și a potențialului lor exprimat în capacitatea de a satisface funcțiile atribuite, cel puțin la nivelul actu- al și pentru generațiile viitoare. Dacă particularizăm la păduri, din păcate foarte târziu, oamenii au realizat că atunci când dispar pădurile nu pierd numai lemn, ci, în primul rând, efectele primelor funcții ale acestora. Ecologia sistemică a permis percepția și inter- pretarea mediului înconjurător ca o ierarhie de subunități cu organizare distinctă, structură și dinamică proprii, precum și cuantificare și deli- mitare funcțională. Tot ecologia sistemică a per- mis înțelegerea unor fenomene complexe, cum sunt schimbările de climă, modificarea circuitului apei în natură, abordarea sistemică a mediului fizic, chimic și biologic, toate ca argumente ale organizării mediului. Concepția organizării sistemice a mediului a creat și dezvoltat în plan metodologic analiza sis- temică, iar în plan managerial abordarea (condu- cerea) holistă, integrată. Acest mod dc înțelegere și interpretare a tot ceea ce ne înconjoară, este singura modalitate corectă în analiza și proiectarea sistemului socio-economic, totdeauna parte integrantă a ierarhiei organizate numită mediu și nu invers. Dr. ing, Constantin POPESCU Direcția Silvică Dâmbov^a B-M Casmifor, Târgoviște România 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 BIBLIOGRAFIE Constantza, R., 1997: The Development of Ecologicul Economics, London Costea C., 1989- Economia și conducerea între- prinderilor forestiere, Ed. Ceres, București K a n t a , K u m a r i, 1996: Sustinable Forest Management: Myth or Reality? Exploring the Prospects for Malaysia, Ambio, November. John , D., C athe r i ne , T., M ac Ar thur , 1997: Sustaining Profits and Forests: The Business of Sustainahle Forestry, Chicago: Ecological Foundation K u 1 a , E., 1994: Economics of natural resources, the environment andpolitics, Second edition, London L e a h u , I., 2001: Amenajarea pădurilor, Ed.Didactică și Pedagogică, București Machedon, L, 1988: Cercetări privind evaluarea funcțiilor de protecție ale pădurilor. Teză de doctorat. Universitatea din Brașov M i 1 e s c u , L, 2002: Economie forestieră, Editura Crai Nou Suceava M y e r s , N., 1993: The World’s Forests: Problems and Potentials, (Corvallis, OR: Pacific Rivers Council, 1993) Odum, E., 1993: Ecology and our endangered life- suport system, Sunderland, Philadelphia, USA Forestry and sustainable development Abstract The main topic of the paper is represented by the contradictions bctween wood production and other functions of the forest, con- tradictions that have reached the stage of public concern in the Western countries even since the sixties and seventics of the last cen- tury. They have becn generated mainly by: - intensification of wood management inlluenced mainly by the incrcase in wood demand; - increase in the social and recreațional needs and in the number of forest functions; - development of the environmental movetnent. It is being demonstrated that sustainable development implies the inaintenancc of the diversity, health and strength of the physi- cal, economic and social resources of a territory, zone, province, country or of the Earth, as well as of thcir potențial, expressed by the capacity to satisfy the designed functions, at least at the present existing level and for the future gencration. If we take the forest separately, people have realized, unfortunately too late, that when forests disappear they do not lack only wood, but, first of all, the effects of their priroary functions. The concept of systemic organization of the environment has lead to the designalion and development of the systemic analysis at the methodological level, and of the holistic, integrated (management) approach at the managerial level. This manner of understanding and interpreting all that surrounds us, is the only concrete modality to analyzc and plan the socio- economic system, always an integrated part in the organized hierarchy called environment and not the reverse. Keywords: fonctions of the forest, systemic organization of the environment REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 35 Estimarea scurgerii maxime și clasifi- carea hidrologică a terenurilor din bazinele hidrografice mici, predomi- nant forestiere Dr. ing. Radu GASPAR Straiul de precipitații scurse în timpul unei vii- turi torențiale importante al cărei debit maxim are o probabilitate dată, p%, precum și valoarea acestuia, pot fi estimate prin metode indirecte de cal- cul, cum sunt „ metoda potențialului de acumulare “ (M.P.A.) (Gaspar, 1997 a) și „metoda suprafeței active'' (M.S.A.) (Gaspar, 1997 b), care iau în con- siderare caracteristicile morfb-litologice și fito- edafice ale bazinului și o ploaie teoretică adecvată, numită „ploaie de calculEstimarea acestor para- metri impune însă răspunsul la o scrie de întrebări ca de pildă: • Care este probabilitatea la care trebuie calculat debitul maxim de viitură ? Este necesară aplicarea metodelor de mai sus (sau a altora similare) la toate probabilitățile care se impun în cazul unui bazin dc recepție dat, sau este posibil ca debitul maxim să fie calculat la o singură probabilitate, debitele cores- punzătoare celorlalte probabilități urmărind să fie deduse din acesta cu ajutorul unor coeficienți de tre- cere ? • Care este variabilitatea fatorilor de care depinde scurgerea precipitațiilor, respectiv care sunt factorii relativ constanți și care sunt cei aleatorii care determină probabilitatea stratului scurs ? •Ce condiții trebuie să îndeplinească „ploaia de calcul"; există mai multe tipuri de astfel de ploi 1 • Din M.P.A. rezultă că ploile anterioare unei viituri, prin reducerea volumului porilor solului, măresc scurgerea de suprafață; se ridică întrebările: pe ce interval de timp trebuie determinat cuantumul acestor precipitații; cum se pot cumula aceste pre- cipitații știind că ele nu sunt echivalente, efectul lor find cu atât mai mare cu cât intervalul de timp care le separă de viitură este mai mic; cum se poate trece de la volumul acestor precipitații la cel al apei reți- nut în pori, respectiv la „umiditatea dc calcul" a solului? • Clasificarea hidrologica a terenurilor în funcție de potențialul lor de reducere a scurgerii de suprafață (și în acest mod și a proceselor erozionale), constituie un criteriu hotărâtor în ame- najarea bazinelor torențiale. Ținând seama de aceas- ta, care sunt criteriile după care pot fi clasificate din punct de vedere hidrologic aceste terenuri, inclusiv cele forestiere ? 1. Probabilitatea debitului maxim de viitură. într-un bazin dat, debitul maxim al unei viituri arc o valoare cu atât mai mare cu cât probabilitatea sa de apariție este mai mică. Această probabilitate este normată prin acte oficiale (instrucțiuni, stan- darde etc.) în funcție de importanța obiectivelor dc protejat și a lucrărilor dc apărare și de alte criterii. De regulă se iau în considerare două probabilități ale debitului maxim, una mai mare la care se dimen- sionează sub raport hidraulic (și static) lucrările hidrotehnice și alta, mai mică, la care se verifică sta- bilitatea și modul de funcționare a lucrărilor respec- tive. Diferitele situații existente în bazinele care se amenajează pot antrena însă și alte probabilități la care este necesar să se cunoască debitul maxim de viitură. întrucât între debitele maxime de viitură înregis- ttate în bazinele râurilor și probabilitățile corespun- zătoare acestora există o strânsa corelație, apare posibilitatea ca debitul maxim să fie calculat (în această situație) la o singură probabilitate {de „referința") urmând ca valorile debitului la alte probabilități să fie dedus din acesta cu ajutorul unor coeficienți fundamentați statistic. Această soluție ar putea fi aplicată și în cazul bazinelor mici unde în loc de debite înregistrate se recurge la debite teore- tice, evaluate prin metode indirecte de calcul, cu condiția ca și între aceste debite și probabilitățile la care corespund, să existe corelații strânse. Pentru a verifica această ipoteză au fost calculate debitele maxime într-un bazin mic, reprezentativ, având suprafața dc 1000 ha, panta medie de 35%, sol lutos (ne-0,20), acoperit pc 60% de pădure și pe 30% de pajiște, restul revenind terenurilor arabile (5%) și neproductive (5%). Stratul de precipitații scurs superficial (hj a fost calculat prin M.P.A., iar debi- 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 •Nr.3 tul maxim prin M.S.A., 2A (varianta detaliată, din Revista pădurilor* 3/1997 și „procedeul rapid“ din R.P. 6/2002) luând în considerare ploaia cu durata de 30 min (stabilită cu relația 12) și stratul de pre- cipitații precizat prin metoda Maria Platagea în zona pluvială Mt, la probabilitățile cele mai frecvent folosite la calculul construcțiilor hidrotehnice și anume: p=0,l%; 0,3%; 0,5%; 1%; 2%; 5% și 10%. S-a luat ca referință debitul cu probabilitatea de 1% la care au fost împărțite debitele având probabi- litățile de mai sus. Rapoartele respective (Kp) au fost apoi comparate cu cele stabilite pentru râuri, după Krițki-Menkel și Pearson (III). Rezultatele cal- culelor se prezintă în tabelul 1. Din examinarea acestuia rezultă: a) Coeficienții Kp calculați în funcție de debitele teoretice evaluate prin M.P.A, + M.S.A. (coloana 12) sunt foarte apropiați de cei stabiliți după Krițki- Menkel și Pearson (col. 10 și 11) abaterile fiind de 1- 2% (cu o excepție în cazul probabilității de 0,1% care practic nu se întâlnește în cazul amenajării torenților). Deci procedeul simplificat de evaluare a debitu- lui maxim, Qmax, p%=Kp*Qciax> 1%, poate fi aplicat și în cazul bazinelor mici și al debitelor teoretice. b) Debitele maxime, evaluate prin metoda suprafeței active „procedeul rapid“, depășesc cu 2,2 ... 6,6%, pe cele calculate prin procedeul detaliat, abatere practic neînsemnată, ceea ce jus- tifică folosirea în proiectare și a acestui pro- cedeu. c) Atât M.P.A. cât și M.S.A. se dovedesc, în acest mod, adecvate pentru evaluarea stratului scurs (hn) și respectiv a debitului maxim, având anumite pro- babilități, în bazinele de recepție mici. Tabelul 1 Comparație între valorile Kp=Qma %/Qmax 1% (col 12) (calculate prin MSA var 2A) plecând de la valorile hJ0 p% (în zonaM4-dupâ M. Platagea), respectiv hn 30 p% și te (calculate prin MPA) și valorile Kp după Krițki-Menkel (col.10) și Pearson (col.ll). Nr. ort p% ^30, p% hn, 30, p% e’ K coeficientul Kp M.S.A. 2A Proced. rapid Kri]ki- MenkeI Pearson III QP% din col 8 nun mm min min - m3/s mJ/s 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 1 0.1 66.6 36.90 28.28 55.1 0.722 146.4 151.3 1.89 1.72 1.76 2 0.3 57.9 30.30 28.04 58.4 0.683 114.7 120.5 1.41 - 1.38 3 0.5 54.6 27.53 27.93 60.1 0.664 101.7 105.6 1.23 1.22 1.22 4 1.0 48.6 23.47 27.68 63.0 0.631 83.2 85.0 1.00 1.00 1.00 5 2.0 43.8 19.71 27.23 65.8 0.596 67.1 71.3 0.78 0.79 0.81 6 5.0 37.2 15.62 27.03 71.5 0.546 49.0 51.6 0.57 0.54 0.59 7 10.0 32.1 12.56 26.60 78.0 0.492 36.1 38.5 0.42 0.37 0.43 te=t-to=t-(0,lN+0,2Z):i 2. Variabilitatea factorilor implicați în proce- sul de scurgere din bazinele mici predominant forestiere. Pentru a stabili probabilitatea debitului maxim teoretic, ar trebui să se cunoască, pe dc o parte, probabilitatea factorilor evident aleatorii (precipi- tațiile care generează viitură și cele anterioare aces- teia, de care depinde umiditatea solului), iar pe de altă parte, probabilitatea celorlalți factori care țin de bazinul hidrografic. în linii mari, acești factori sunt: panta terenului, substratul litologic, solul (profun- zime, textură, structură, humus, prezența sau absența rădăcinilor), vegetația (pentru arborete: vârsta, gradul de acoperire a solului, clasa de pro- ducție; pentru pajiști: densitatea, modul de exploatare; pentru culturile agricole: tipul de cul- tură, densitatea, durata covorului vegetal), terenurile neproductive, lipsite de vegetație etc. Variabilitatea acestor factori trebuie examinată ținând seama de perioada de timp în care ar fi de dorit ca debitul maxim având probabilitatea normată să nu fie depășit, perioadă care de fapt este egală cu durata de existență a lucrărilor poicctatc în funcție de debitul respectiv. Pentru barajele, pragurile și canalele din beton, această durată este de circa 50 dc ani; dacă se ține însă și de celelalte intervenții în bazin (reparații capitale, implementarea unei noi etape de lucrări etc.) când se pot aduce rectificări și completări la lucrările deja executate, această perioadă se reduce la 15-30 de ani. în aceste condiții, se poate trage concluzia că în afară de precipitații, ceilalți factori au în perioada considerată, fie o variație practic nula (cazul pantei bazinului, a substratului litologic, a unor caracteristici ale solului - se exceptează umiditatea acestuia), fie o variație lenta și previzi- bila (cazul densității covorului vegetal și a modului de exploatare a acestuia și unele caracteristici ale solului). în ceea ce privește unele modificări de struc- tură a folosințelor, care ar putea antrena o majorare semnificativă a debitului maxim (de ex. exploatarea unei păduri sau transformarea unor fânețe în pășuni sau terenuri arabile - pe o cotă importantă din suprafața bazinului) ele sunt de regulă previz- ibile și trebuie avute în vedere la proiectarea lucrărilor când este necesar să se țină REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 37 seama de situația cea mai dezavantajoasă sub raport hidrologic. întrucât în practică probabilitatea de 1% are o frecvență relativ mare este recomandabil ca aceasta să fie adoptată ca probabilitate de referință. 3. Tipuri dc ploi de calcul Ploaia teoretică la care se calculează stratul scurs, adoptată ca ploaie de calcul, având parametrii corelați statistic, durata t și stratul dc precipitații h, la probabilitatea p%, respectiv h^, trebuie să asi- gure pentru debitul de vârf al viiturii o valoare ma- ximă. în cazul M.P.A. au fost reținute două tipuri de ploi și anume tipul 1 în care ploaia dc calcul este constituită dintr-wn singur fragment de durată t re- lativ redusă având stratul de precipitații și tipul 2 în care ploaia de calcul reprezintă fragmentul al doilea, torențial, având durata t relativ redusă și stratul h^ de precipitații al unei ploi cu durata mai marc (T>t), dar de aceeași probabilitate p%, consti- tuită din două fragmente, h, și h^, respectiv Daca se adoptă că probabilitatea de referință pentru stratul scurs, p%=l%, rezultă că factorilor aleatorii implicați în procesul de scurgere le revin probabilitățile: Ploi de calcul de tipul 7: probabilitatea stratului de precipitații, pj =0,01; probabilitatea stratului ante- rior de precipitații, p2=l/l; rezultă pentru stratul scurs probabilitatea p=p1-p2=0,01-1/1=0,01 Ploi de calcul de tipul 2: probabilitatea stratului de precipitații, pj=0,01; probabilitatea stratului ante- rior de precipitații, p2=2/l; probabilitatea ca unul din cele două fragmente ale ploii să fie ploaia care generează viitura, p3=l/2; rezultă probabilitatea stratului scurs, p=pfp2-p3=0,01-2/1-1/2=0,01 Ploile de tipul 2 conduc la scurgeri (hn l%) mai mari cu 2-8% decât cele generate de ploile dc tipul 1 în bh cu S<2000...3000 ha. Folosind ploi de tipul 2 la Pm=550mm (U=15,64mm) au fost calculate la diverse durate ale fragmentului al doilea al unei ploi de doua ore, valorile în b h cu 4 structuri de folosințe și 4 texturi ale solului. La alte valori P^ (respectiv U) este necesar cu valorile hI1I% din tabele să fie multiplicate cu coeficienții CPm având valo- rile: 1,03 la Pan=600mm; 1,06 la PaE=700mm; 1,101a Pa„=800mm; 1,14 la Pan=900mm și 1,18 la 38 P^lOOOmm (v. R.P. 2/1997; R.P. 4/1997 și R.P. 6/2002). 4. Precipitațiile anterioare și „umiditatea de calcul" a solului Precipitațiile anterioare viiturilor au fost luate în considerare de către diverși autori (v. Ven Te Chow, 1964; Miță, 1967, ș.a.) cumulate pe 5 zile sau transfor- mate în valori echivalente, pe 10, 15, 30 zile etc. Din cercetările efectuate în perimetrul Nereju-Vrancea (R. Gaspar, ș.a., 1981) a rezultat că: între precipitațiile din 15 zile anterioare unei viituri (h^; mm), exprimate prin „indicile precipitațiilor anterioare" (I15,mm) și umiditatea solului din momentul începerii viiturii (U) respectiv și stratul scurs, există corelații directe semni- ficative. Indicele precipitațiilor anterioare a fost expri- mat prin relația cunoscută: /15 = E 0,9'-hal,mm U) «=i în care t (zile) este intervalul de timp dintre începutul viiturii și ziua anterioară acesteia în care s-a înregistrat stratul de precipitații, Pe baza cercetărilor efectuate în perioada 1970-1985 a fost elaborată M.P.A. fiind precizată și relația dintre indicele precipitațiilor anterioare (115) și „umidi- tatea de calcul" a solului (U): U = I$,mm (2) Dacă nu se cunoaște distribuția precipitațiilor din cele 15'zile anterioare viirturii, ci numai valoarea lor globală, h^13 (mm), parametrul U se poate aproxima cu relația: l/==(0,97’5-hai|S)0>9,nim (3) Pentru ca stratul scurs (hn, hs) sa aibă probabili- tatea de 1%, dacă ploaia de calcul are și ea această probabilitatea, este necesar ca precipitațiile ante- rioare să aibă frecvența de 1/1 în cazul ploilor de calcul dc tipul 1 și respectiv 2/1 în cazul ploilor de tipul 2 (vezi punctul precedent); aceeași frecvență trebuie să aibă și umiditatea de calcul a solului. Cantitatea de precipitații pe 15 zile, cu frecvențele de mai sus, poate fi stabilită prin prelu- area statistică a ploilor înregistrate. Această oper- ație, pe întreg teritoriul țării, este extrem de labo- rioasă și nu poate fi efectuată decât dc către I.N.M.H., care deține datele respective, așa, de alt- fel,cum s-a întâmplat în cazul parametrilor ploilor maxime. Singurul material referitor la precipitațiile REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 cu diverse frecvențe, pe care îl cunoaștem este anteproiectul de modificare a STAS 9470-73 în care sunt redate precipitațiile ca frecvențe cuprinse între 2/1 și 1/100, pe 7 zile, pe teritoriul României, exclu- siv zona montană (N. Buzea, INMH, 1985). Din examinarea acestui material rezultă că precipi- tațiile cu frecvențele 2/1 și 1/1 sunt corelate cu precipi- tațiile medii anuale, în special cu cele sub formă de ploaie, și pot fi înscrise pe ramuri de parabolă, care la rândul lor, pot fi prelungite grafic de la 7 zile până la 15 zile și extrapolate cu aproximație și în zona montană. Plecând de la aceste constatări și având în vedere și for- mula (3), au fost stabilite următoarele reiatii de calcul, cu caracter provizoriu (până la publicarea de către INMH a unor date mai complete privind precipitațiile cu diverse frecvențe cumulate pe perioade mai mari de 7 zile) între precipitațiile medii anuale (P^ și precipi- tațiile medii anuale din ploi (h^, între acestea din urmă și stratul de precipitații cumulat pe 15 zile, cu frecvențele 1/1 și respectiv 2/1, hM5 (1/1) și h^15 (2/1), precum și între acestea și „umiditatea de calcul" a solu- lui (U^ și UM): han = Pan (°’94 - 0,0002/^ X mm (4) ^,15(1/1) “0,145-fi^,mm ^,15(2/1) “ °d03'hm(6) Um «0,08636-h^,mm (7) Și U2/i «0,0635 -ă^9,mm (8) Pe baza acestor relații aplicate pentru SOO^P^lOOOmm au rezultat datele din tabelul 2. Tabelul 2 Valorile aproximative (și provizorii) ale „umidității de cal- cui“ a solului, cu frecvența 1/1 (Uvl) Ia ploi de tipul 1 și 2/1 (UW1) la ploi de tipul 2 în funcție de precipitațiile medii anuale (PM) respectiv de cele lichide (han) p x an han UV1 u^, min mm mm mm <500 420 19,8 14,6 550 457 21,4 15,7 600 491 22,8 16,8 650 527 24,3 17,9 700 560 25,7 18,9 750 593 27,0 19,9 800 624 28,3 20,8 850 655 29,6 21,7 900 684 30,8 22,6 950 713 31,9 23,5 >1000 740 33,0 24,3 5. Gruparea terenurilor pe categorii Pentru simplificarea și uniformizarea calculelor de determinare a scurgerii maxime, diversele terenuri dintr-un bazin, inclusiv cele forestiere din unitățile amenajistice (u.a.), se grupează în „cate- gorii de teren " diferențiate sub raportul folosinței, naturii și structurii vegetației etc., respectiv al potențialului lor hidrologic de reducere a scurgerii de suprafața. Cele mai frecvente categorii de teren din bazinele mici situate în zonele montană și coli- nară în care pădurile și pajiștile sunt majoritare, sunt specificate în tabelul 3 Cele patru folosințe princi- Tabelul 3 Coeficientul folosinței terenului (K^, indicatorul hidrologic al arboretelor (G), coeficientul de rugozitate al versantilor (nj și capacitatea maximă de retenție superficială (corona- ment, litieră, teren) (ZM) în B.H., pred, forest. 5? j Grupa Categoria de teren “i parametri caracteristici G nv Zu (mm) Hxczitatea ecăiva.eclă nc 0.26 NL 024 LNfl) 0.22 LN(2) W0 LL 0.18 IA 0,16 AL Coefr-nen'nl K| 1 Pădure (F) Arborete excelente hidrologie T=60ani; fel,0;B=2; fel 1.50 0.18 13.7 1,008 0,957 0.903 0.847 0.789 0.727 2 Arborete foarte bune hidrologic T=45 ani; 0=0,99; fel; fel 1.41) 0,17 11,2 0,971 0,923 0.673 0,820 0.766 0.708 3 Arborete bune hidrologic T=45 ani; D±0.75: B=3; fel 1.30 □,lft 9,5 0,932 0,888 0,842 0.793 0742 0.688 4 Arborele mediocre hidrologie T=19 ani; D-0.7.B-L fel 120 0.15 74 0.892 0.852 0.809 0,765 0,717 0,688 5 Arborele rele hidrologic fel 2 ani; D=0.6;B=3: fel 1.10 0,14 4.7 0,850 0.814 0,775 0,734 0.9692 0.645 6 Ptanupe foarte rea hidro T=9 ani; feO.S; B~3. fel 1 ou 0,07 34 0.806 0.773 0.739 0,701 0,663 0.621 7 Plantajie iKreu“ill foarte rea hidro. fe9 ani; D=0.5: B=3; fel 14 0,707 0,682 0,655 0.626 0.596 0563 8 Paji'tc (F) Fineați foarte bună fel,22; 1>-IJ R.. 1.0(0,9); fel 0,13 44 0,835 0.819 0.801 0,782 0.762 0.740 9 Pâ'une bună, exploatată prin rotație fel,15;D=0.7. ..0,9; fel 0.10 3,7 0,751 0.736 0.720 0.703 03589 0.665 10 P&’uae mediocre, exploatata continua fel,l;fe0,6...0,8;fe2 0.08 3.1 0.649 0,636 0,622 0,608 05 92 0,570 11 Pă’une degradai! excesiv exploatată PS1.Q5; D=0,6-0,7; fel, .2 "o/yT 2,7 0,613 0,601 0,588 0,575 0,560 0,543 12 ra“une foarte degradată, pe sol intens eludat fel; feO3.-0,6;fe3 0.06 2.2 «21 0.510 0.499 0.488 0,475 0,461 13 ș l Arabii dupăpantă. PriFitcare AJl.fi; fel; fel; X=C,8. feC. 15 0,04 2.4 0,477 0477 0477 0,477 0,477 0477 14 Arabil după pantă. Cereale A=0.72; fel; fel. ..2;X=0,8; 0.05 2.9 0,574 0.574 0.574 0.574 0.574 0,574 15 Arabil cil vii sau livezi A=O,55; fel; fel...2; X=0,9; feO,15 0,05 23 0,493 0,493 0.493 0493 0493 0 493 16 Arabil necullivat A=05; fel X=0,8; fe0,15 0.03 1.6 0,397 0,397 0.397 0397 0.397 0,397 17 Neproductiv (X) Albii “i maluri nude. Drumuri cu acostamente Poteci Teren nud pe versant 0.Q3 1,0 0,247 0.262 0.280 0300 0326 0.356 18 Teren practic impermeabil ape constrje'pi. Stâncă uefisurată 0,03 1JD Note:l) Semnificația notațiilor este dată în text (punctul 8) 2) Valorile parametrilor pentru arborete nu sunt obligatorii; ele sunt un exemplu și corespund la una din combinațiile la care rezultă valoarea G; idem la alte terenuri pentru coeficientul K, pale (pădurile, pajiștele, terenurile arabile și cele neproductive) au fost împărțite în 18 categorii* de teren, din care 7 în zonele forestere, 5 în fanețe și pășuni, 4 în terenurile arabile și două în cele nepro- ductive. Gruparea u.a. pe categorii de teren se realizează cu ajutorul „indicatorului hidrologic al arboretelor“, G, a cărei expresie este: (9) * Parametrii și coeficienții de structură se dau în R.P.2/1997. REVISTA PĂDURILOR © Anul 118 O 2003 • Nr.3 39 în care: 5 D(u4) Exemplu: a%=27,5; m^lO; nc=0,204; nc=0,194 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 baza unei relații provizorii; K, - coeficient care redă efectul folosinței terenului și vegetației; se pre- cizează conform punctului 5.2 pentru arborete și pc baza tabelului 3 pentru celelalte terenuri; Kz - efec- tul pantei terenului (IB): K2=(0,25:IB)°.i5 (I4) K3 - efectul intensității ploii, i (mm/min) (v. tabelul 6): K3=[2:(2+i)]o.2 (15) K4 - efectul circulației în bazin (la predicție, K4=l,0) Rezultă K=K|-K2-K3'K4 (16) U(mm) - „umiditatea de calcul“ a solului; se ia din tabelul 2, H=1000(ne-K)<>3-5,5U, mm Varianta 2: N=Nu=l,207[N33+(33-U)-d]-K în care: NG este potențialul de acumulare „umidi- tatea de calcul" a solului, adoptată conform tabelu- lui 2; N33 - valoarea N la U=33mm, dată în tabelul 5 Tabelul 5 Potențialul de acumulare N33 (la „umiditatea de calciul" a solului U=33), indicatorul hidrologic al arboretelor, G, coe- ficientul de rugozitate al versanților nv și capacitatea ma- ximă de retenție superficială, ZM (coronament, litieră, sol) în B.H. predominant forestiere (17) (18) Nr Cit. 1 Grupa 1 Categoria de teren "i parametri caracteristici G nv (mm) Spe- cifi- cări 0.26 PoruZitatea echivalenta 0.24 | 0.22 | 0.20 Textura sulului 0.18 0.16 NL LNfD LN(2) LL LA AL 1 Pădure (F) Albul ele excelente hidrologic T-60ttri,D=lA B-.2;E-1 1,50 0,18 13,7 n31 d 70,4 2,02 54,9 1,84 41,1 1,66 29,2 1.47 19,4 1,26 10.4 1,13 2 Arborete foarte bune hidrologic T=45 «ni. D-0,99; B-3; E-l 1.40 11.2 n3S 66,3 51,9 39,0 27.6 17,9 9,7 0.17 d 1.95 1.77 1.59 1.42 1,26 1.10 3 .Arborete bune hidrologic T=45 ani. D=O,75; B-3; E-l 1,30 9 „5 Nn 62,0 48,7 36.5 25.9 16,8 9,1 0.16 d 1,88 1.70 1 54 1.38 1,22 1,07 4 Arborete mediocre hidrologic T=19 ani; D=0,7; B-3, E-l 1,20 7.4 Nu 57,8 45,5 34,2 243 15.7 8.5 0.15 d 1,80 1,64 1.45 134 1,18 1.04 5 Arborete rele hidrologic T=12 ani; D=0,6; B-3; E-l 1,10 4,7 Nn 535 42,0 31,6 22,5 143 7,6 0.14 d 1.71 1,56 1.42 1.28 1.14 1,00 6 Plantație foarte rea hidrologic T-9 ani; D-03; B-3; E-l 1,00 3.4 Nn 493 38,6 29,1 20,7 133 7,0 0,07 d 1.62 1,49 135 132 1,09 0.96 7 Plantație nereu'ita, foarte rea hidra T=9 ani;I>X)5:B^3;E=l 0,80 1,6 Nn 39,6 313 23,5 16,6 10,6 5.5 0,04 d 1,43 1,31 1,20 1,09 0,98 0,88 8 Paji* le (P) Faneoții foarte bună P-1,22; D=0,8 1,0(0.9); E=1 4.4 N» 52.0 42,6 33.5 25,3 17.7 10,9 0,13 d 1,70 157 1.47 136 1,25 1.15 9 Pă°UDe bună, exploatată prin rotație P*l,15; D-0,7. .0,9; E-l - 3,7 N» 43.7 32,6 25,4 18,8 12,8 7,4 0,10 d 1,51 135 1,26 1,17 1.07 0,98 10 Pi* une mediocră, exploatată continuu P=l,l; D=0.6. ..0,8; E=2 - 3,1 Nn 34,2 27,6 21,4 15,7 10,4 5,6 0,08 d 1,31 1,26 1.14 1,06 0,97 0,90 11 Pă'une degradată, excesiv exploatată P=135;D-0,60,7. F-1...2 ■ 2,7 N« 31,2 25,0 19,3 14,0 93 4,8 0,07 d 1.23 1,16 1,07 1,00 052 0,85 12 Ps“une foarte degradată, pe sol intens erodat P»l-1,1, D=0,6,0,7; E=3 2,2 23,6 18,7 14,1 10,1 6,1 2.7 0.06 d 1.05 0^8 0,91 0,86 0,79 0.72 13 Arabil (A) Arabil după pantă Primitoare A=0,6; D=1, E=2; X-0,8; 1,-0.15 2,4 N5î 25,1 20,8 16.6 12.4 8.4 4,7 0.04- d 1,10 1,04 0,99 0,94 0,90 0.84 14 Arabil după pantă Cereale A-0,72; D=l;E=1..2;X=0.8; 1^0,15 2,9 N3î 345 28,8 23,2 17,9 12,8 73 0,05 d 1.31 135 1,20 1,13 1,07 1.01 15 Arabil cu vii sau livezi A=O,55; tehE-LifcO* U=O,I5 23 N» 26,6 22,1 17,5 13,2 9.1 5,2 0.05 d 1,13 1,07 1,03 0,98 0,93 0,87 16 Ambii necultivat A=03: E=2. X=0,8. L=0,15 - 1.6 Nr 18,2 14,8 11.6 8,4 53 23 0,03 d 0,91 0,87 0,82 0.79 0,75 0.70 17 el Albii "i maluri nude. Drumuri cu acostamente. Poteci. Teren nud pe versant - 1.0 Nn 5,7 4,9 4.0 3,0 1.9 0.6 0,03 d 0,49 0.50 0.51 032 0,54 0,55 18 Teren practic impermeabil: ape construcții, stâncă nefisurată 1.0 N 2,0 2,0 2.0 2,0 2.0 2,0 0,03 Note: 1) semnificația notațiilor este dată în text (punctul 8) 2) Valorile parametrilor pentru arborete nu sunt obligatorii; ele sunt un exemplu și corespund la una din combinațiile la care se realizează valoarea GF; idem la alte terenuri pentru N33 împreună cu coeficientul d. Formula (18) se poate folosi numai dacă în bazinul considerat există cate- goriile de teren specificate în tabel. c. Stabilirea stratului eficient de precipitații (he) și a stratului scurs (hn și hs): h^h-hfl, mm (19) în care h (mm) este stratul dc precipitații sta- bilit conform punctului 6.1.A.a, iar h0 (mm) - pierderile inițiale prin retenție uperficială (Z) și prin infiltrație (Fo«O,lN)* respectiv ho=Z+O,l-N,mm (20) Retenția efectiva Z (mm) în timpul unei ploi de scurtă durată și a unui strat h(mm) de precipitații este dată de formula: Z=a ZM, mm (21) în care ZM (mm) este capacitatea (maximă) de retenție superficială (vegetație, litieră, suprafața terenului) dată în tabelele 3 și 5 pentru terenurile neforestiere și precizată conform punctului 5 pentru cele forestiere; a este un coeficient subunitar (v. for- mula 31 din R.P.2/1997) dat în tabelul 6 (dacă ploile sunt după metoda Diaconu, 1990). Stratul scurs superficial hn (mm) se calculează cu formula: hTI=C0-he (22) în care Co este un coeficient de scurgere care poate fi evaluat cu nomograma din fig. 2 sau cu nomo- gramelc din fig. 2a și 2 b de la pg. 66 și 67 din R.P. 4/1997: C0=f (N, hj în care >1,0 are expre- sia: (27) Kț,=l+[0,06(sF/s)<’^:ne] unde sF(ha) este suprafața fondului forestier din bazinul dat, de suprafață S (ha)Ks/n și hs se calculează numai pe bazin în ansamblul său (nu pe categorii de teren). REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr.3 41 Fig. 2. Diagrama coeficientului Co (Valorile h și Z se con- sideră de la începutul ploii) durată tP Durata ploii cu cele două fragmente, T^tj+t, cu stratul corespunzător H-hj+h (mm) și probabilitate 1%. Cu relațiile dc mai sus (13...23) se determină pentru ploaia în ansamblu (H) și respec- tiv pentru fragmentul unu (ht) stratul scurs superfi- cial (H„ și hn]) diferența lor fiind egală cu stratul net al ploii de calcul (hj: Wv, (28) 6.2. Parametrii necesari pentru calculul debit- ului maxim de viitură evaluat prin M.S.A. A. Cazul ploilor de tipul 1 Este necesar să se cunoască valorile medii pe bazin ale stratului scurs (1^, mm) duratei eficiente a ploii (te, mm), retenției superficiale (Z, mm) potențialului de acumulare (N, mm) și coeficientu- lui de rugozitate al versanților (v. tabelele 3 și 5), date pe categorii de teren de suprafață Sj (condiția: Es^S). Durata eficientă te a unei ploi de durată t se obține cu formula: j O,2Z+O,1A = t -t0 unde t0 =------- i (29) Tabelul 6 Parametrii ploii de calcul: t, hpT=l%, pS=20% și i=h/t(mm/min) și coeficienții K3=l,15/(2+i)0’2 și a=l-e”’03h din MPA, pe zonele pluviale din România, Rev. Păd.4/97, pg.71. fig.5) în care i este intensitatea medie a ploii de calcul (v. tabelul 6 pentru ploile după metoda Diaconii, 1990) iar Z și N sunt valorile medii pe bazin a celor doi parametri. Zona V afon TDurata pion de calcul, t (mm) 10 15 20 25 30 35 40 45 50 60 80 120 1 h(mm) 44,8 51.2 56,0 59,2 60,8 64^01 65,6 68,8 72,0 765 83,2 i^mm/min) 3,52 2.99 2.56 2,24 1.97 1.74 1,60 1,46 1,38 1,20 0,96 0.69 K, 0,816 0,833 0,848 0.860 0,872 0,882 0,889 0,896 0,900 0,910 0,925 0,942 a 0,652 0,739 0,785 0,814 0,831 0,839 0,853 0.860 0,873 0,885 0.899 0,918 2 h(mm) 36,8 45,7 53,3 57,2 59,7 62,2 635 66,0 68,6 71,1 76,0 82,6 i=(mni/min) 3,68 3,05 2,67 2,29 1,99 1,78 139 1,47 1,37 1,19 0,95 0,69 K, 0,811 0,831 0.844 0,858 0,871 0,880 0,890 0,896 0,901 0,911 0,925 0,942 h 0,668 0,746 0.798 0,820 0,833 0,845 0,851 0.862 0,872 0.882 0,898 0.916 3 h(mm) 34,3 43,2 49,5 54,6 57,2 59,7 62,2 64,8 66,0 69,9 74,4 81,3 i-(min/min) 3,43 2,88 2,48 2,18 1,91 1,71 1,56 1,44 1,32 1,17 0,93 0,62 k3 0,819 0,837 0.851 0,863 0,875 0,884 0,891 0,897 0,904 0,911 6,926 0,943 a 0,643 0,726 0,773 0,806 0,820 0,833 0,845 0,857 0,862 0,877 0,893 0.913 4 333 40,0 455 50,0 53,3 555 57,7 59,9 61,1 64,4 68.8 74,4 i-fumVrain) 3,33 2,67 2,28 2,00 1,78 1,59 1,44 1,33 1,22 1,07 0,86 0,362 Kj 0,822 0,844 0,859 0,871 0,880 0,890 0,897 0,903 0.909 0,918 0,931 0,947 a 0,632 0,699 0,745 0,777 0,798 0,811 0,823 0,834 0.840 0,855 0,873 0,893 5 h(imu) 32,7 41,2 46,9 51.1 54,0 56,8 58,2 59,6 62,5 65.3 71,0 78,1 3,27 2,75 2,35 2,04 1,80 1,62 1,46 1,32 1,25 1,09 0,89 0,65 K, 0,224 0.841 0,856 0,869 0,880 0,888 0,896 0,904 0,907 0,917 0,929 0,945 a 0,625 0.709 0.755 0,784 0,802 0,81’8 0,826 0,833 0,847 0,859 0,881 0,904 6 h(mm) 32’ 40,0 44,4 47,7 50,0 52,2 54,4 555 56,6 58,8 62,2 66,6 Wmm/min) 3,22 2,67 2,22 1,91 1.67 1,49 136 1,23 1,13 0,98 0,78 056 K, 0,825 0,844 0,861 0,875 0,886 0,895 0,901 0,909 0,914 0,923 0,936 0,952 a 0,619 0,699 0,736 0,761 0,777 0.791 0,804 0,811 0,817 0,829 0,845 0,864 7 h(mm) 30,6 36,7 41,8 45,9 49.0 51,0 53,0 55,1 56,1 59,2 63,2 68,3 i-(inni/min) 3,06 2,45 2,09 1,84 1,63 1.46 1.33 1,22 1,12 0,99 0,79 0,57 K, 0,831 0,852 0,867 0,878 0.888 0,896 0,903 0,909 0,915 0,923 0,936 0.951 a -0.601 0.667 0.715 0.748 0.770 0.783 <1796 0.809 0.814 0.M1 0.850 O.«7I B. Cazul ploilor de tipul 2 La aceste ploi durata efi- cace a ploii te este egală cu durata ploii (t), pierderile inițiale fiind preluate de fragmentul unu al ploii mari; în consecință, cal- culele se fac numai pentru a se obține valorile medii și (nu și pentru Z și N). 7. Clasificarea hidrolo- gică a terenurilor B. Cazul ploilor de tipul 2 Durata t a ploii de calcul se stabilește cu formu- la (12) în care 5,5 se înlocuiește cu 5,0. Stratul de precipitații h1% (fragmentul al doilea al ploii) este precedat de stratul h, (primul fragment al ploii) de Aceasta poate fi realizată la trei nivele și anume: al vegetației (1); al solului (condiționat și de vege- tație) (2) și al bazinului în raport cu o ploaie dată (la scurgerea maximă) (3). 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 118 • 2003 • Nr. 7.1. Clasificarea la nivelul 1 se poate efectua cu ajutorul coeficientului dat în tabelul 3 (după ce u.a. au fost încadrate în clasele hidrologice co- respunzătoare). Deoarece calitățile hidrologice ale vegetației pot fi compensate de reducerea perme- abilității solului (când sc trece de la o textură ușoară a solului spre una mai grea) este recomandabil ca la compararea diferitelor categorii de teren să se aibă în vedere numai o singură textură a solului, condiție care de altfel se impune dc la sine, deoarece solurile dintr-un bazin mic au în general o singură textură. Dacă se iau în considerare primele 16 categorii de teren din tabelul 3 (singurele care au vegetație) se constată că valorile coeficientului K, sunt cuprinse între circa 0,40 și 1,0 și dacă mărimea unei clase este de 0,10, rezultă 6 clase hidrologice numerotate de la 1 la 6 (în sensul reducerii potențialului hidro- logic) și având limitele: clasa 1: Kj>0,9; clasa 2: 0,870mm; clasa 2: 60