REVISTA PĂDURILOR REVISTĂ TEHNIC0-ȘTHNȚIF1CĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 117 Nr. 3 2002 COLEGIUL DE REDACȚIE Ing. Gheorghe Pîslaru - redactor responsabil, prof. dr. ing. Ion Florescu - redactor responsabil adjunct, șef lucrări dr. ing. loan Abrudan, |dr. ing. Dorel CherecheșJ dr. ing. Mihai Daia, dr. ing. Nicolae Geambașu, ing. Filip Georgescu, prof. dr. docent ing. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lanculescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr, ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Milescu, ing. Victor Paulescu, dr. ing. Constantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș Redactor șef: Rodica Dumitrcscu CUPRINS pag. IOAN VASILE ABRUDAN, VIOREL BLUJDEA, C1PR1AN PAHONȚU: împădurirea terenurilor degradate din România în contextul eforturilor de diminuare a impactului schimbărilor cli- matice ........................................................1 IOAN I. FLORESCU, GHEORGHE CH1ȚEA, GHEORGHE SPÂRCHEZ, COSMIN F1LIPESCU, CĂTĂLIN PETRIȚAN: Considerații privind variația indicilor de zveltețe și de elagaj în unele păduri montane cvasivirgine în zona Brașov ....................6 ȘTEFAN VLONGA, VALENTIN BOLEA, MIHAELA MANDAl: Biodiversitate și stabilitate într-un făget montan parcurs cu lucrări de îngrijire de diferite intensități .................11 DANIEL AVĂCĂRIȚE1: Aspecte privind variabilitatea creșterilor radiale la arbori în făgete parcurse cu tăieri de regenerare..15 VASILICÂ CUCOȘ: Starea de sănătate a pădurilor din județul Neamț 1986-2001 (partea I) .........................................20 ALIN TEUȘDEA, ECATERINA FODOR, OVIDIU HÂRUȚA: Aplicații ale recunoașterii de forme în identificarea gândacilor de scoarță (Ord. Coleoptera: Fam. Smlytidae) după arhitectura galeriilor.26 JOHANN KRUCH: Cercetări privind prezența defectelor de exploatare la lemnul brut rotund de foioase pentru furnir ... .33 DIN ACTIVITATEA R.N.P........................38 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC' ... .44 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI .........46 VARIA........................................49 CONTENT page IOAN VASILE ABRUDAN, VIOREL BLUJDEA, CIPR1AN PAHONȚU: The afforestation of degraded lands in Romania in the context of the efforts to mitigatc the impact of the cli- mate changc...............................................] IOAN 1. FLORESCU, GHEORGHE CHIȚEA, GHEORGHE SPÂRCHEZ, COSMIN FILIPESCU, CĂTĂLIN PETRIȚAN: Aspccts regarding the variation of slenderness and natural pruning coefficients in mountainous semi-naturai forest from Brașov arca .6 ȘTEFAN VLONGA, VALENTIN BOLEA, MIHAELA MANDAl: Biodiversity and stability of a mountain beech stand whcrctending operations of diffcrent intensities were performed ........1 [ DANIEL AVĂCÂRIȚEI: Aspccts conceming the radial growth vari- ability in beech stands with regeneration cuttings applying.15 VASILICÂ CUCOȘ: The forest condition from Neamț department in the period of 1986-2001 (I part)............................20 ALIN TEUȘDEA, ECATERINA FODOR, OVIDIU HÂRUȚA: Pattern recognition in the study of the bark beetles (Coleoptera Scolytidae) ....................................26 JOHANN KRUCH: Researches regarding the presence of defects at harvesting of row round wood of broadlcaved trees for veneer .33 FROM THE ACTIVITY OF R.N.P.................38 FROM THE ACTIVITY OF „PROGRESUL SILVIC" SOCIEIY .44 FROM THE ROMANIAN FORESTRY HISTORY.....46 VARIA......................................49 „Responasbilități sporite în apărarea și protejarea patrimoniului forestier național, în gestionarea durabilă a acestuia" Ion Iliescu „Ziua Silvicultorului” ediția a XH-a, Suceava 8 iunie 2002 demnității de breaslă, după anul 1990. Mesajul d-lui Filip Georgescu, directorul general al Regiei Naționale a Pădurilor, deputat în Parlamentul României Ziua Silvi- cultorului s-a născut, acum 11 ani, din- tr-o necesi- tate firească, în contextul eforturi lor Corpului sil- vic româ- nesc, de re- găsire de si- ne și de recâștigam a De-a lungul acestor ani, sărbătorirea și marcarea „Zilei Silvicultorului" s-a dovedit a fi nu doar un simplu moment aniversar, ci și un prilej de a discu- ta problemele majore ale silviculturii, de a strânge rândurile, în direcția unică și absolut necesară a ges- tionării durabile a pădurii românești. O expresie grăitoare a profunzimii și rezonanței acestei mani- festări, a aprecierii de care s-a bucurat din partea reprezentanților instituțiilor statului, care au partici- pat la diverse ediții ale sale, a constituit-o faptul că „Ziua Silvicultorului" se regăsește astăzi mențio- nată, în mod expres, în legea care aprobă statutul personalului silvic, care prevede: „Ziua Silvicultorului, zi aniversară a întregului personal silvic din țară, se organizează anual, în a doua săp- tămână din luna iunie, la nivel central și teritorial". Sărbătorirea celei de-a 12-a ediții a „Zilei Silvicultorului", la nivel național, la Suceava, în Organizarea colegilor noștri din această direcție sil- vică, găsește Regia Națională a Pădurilor în plin proces de transformare și consolidare, la nivelul celor 36 de direcții silvice și al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, depunându-se efor- turi susținute pentru realizarea sarcinilor și obiec- tivelor profesionale incluse în programul pe acest an, în special a celor rezultate în urma întâlnirii de lucru a domnului Adrian Năstase, primul-ministru al Guvernului României, cu conducerile direcțiilor silvice, din 16 ianuarie a.c. Pentru a răspunde exigențelor formulate de con- ducerea Guvernului și pentru transpunerea în reali- tate a obiectivelor înscrise în Programul de guvernare la capitolul păduri, sunt necesare eforturi susținute la toate eșaloanele din sectorul silvic, pen- tru întărirea disciplinei și ordinii în activitatea de zi cu zi, pentru însănătoșirea climatului moral și profe- sional în rândurile Corpului silvic din cadrul regiei și, nu în ultimul rând, pentru refacerea, pe baza faptelor, a imaginii Regiei Naționale a Pădurilor și a celor ce își desfășoară activitatea în unitățile din structura acesteia. La acest moment cu semnificații deosebite, îmi exprim convingerea că directorii direcțiilor silvice și liderii de sindicat, toți cei ce alcătuiesc Corpul sil- vic, vor înțelege imperativele menționate mai sus Ia adevăratele lor dimensiuni și yor acționa în conso- nanță, în perioada u r m ă - toace, ast- fel încât anul 2002 să rămână în istoria Regiei tNaționa.le a Pădu- rilor și a sectorului silvic, în a n s a m - blu, un an dominat de lumină și de real- izări fru- moase. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 • Nr.3 A douăsprezecea ediție a „Zilei Silvicultorului" desfășurată la Suceava, în orga- nizarea celei mai puternice direcții silvice din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, a reunit factorii de conducere ai acestei unități, lideri de sindicat din cadrul Confederației „Consilva", cadre universitare, reprezentanți ai Asociației Pensionarilor din Silvicultură, ziariști. în mijlocul silvicultorilor s-au aflat și reprezentanți ai Parlamentului și Guvernului României. Pentru a sublima importanța și rolul pădurii, dar și atenția de care se bucură silvicutorii cât și ca o recunoaștere a importanței muncii acestora, importante personalități politice și de stat au transmis mesaje, primite cu real interes de către participanți - din care prezentăm fragmente. Ion Iliescu, președintele României „La ceas aniversar să nu uităm totuși că pădurea românească traversează o perioadă difi- cilă, caracterizată prin creșterea evidentă a pre- siunii umane asupra acesteia, dar și prin suferințe provocate, mai ales în acest început de an, de o serie de fenomene naturale negative, între care doborâturile de vânt s-au situat în prim-plan. Reminiscențele în planul „conștiinței forestiere", caracteristice unei anumite părți, deloc de neglijat, a noilor categorii de proprietari de pădure, aflați în plin proces de constituire, urmare a aplicării legislației referitoare la retro- cedarea terenurilor agricole și a celor forestiere, reprezintă, de asemenea o amenințare la adresa pădurii; aceasta pentru că mulți dintre ei urmăresc obținerea unor venituri imediate prin defrișarea suprafețelor ce le-au revenit în proprietate. Tocmai de aceea, organelor silvice ale statu- lui, dar și celor ale Ministerului de Interne și ale celorlalte instituții abilitate, le revin in această perioadă responsabilități sporite în apărarea și protejarea patrimoniului foestier național, în gestionarea durabilă a acestuia. Intensificarea măsurilor și a acțiunilor de pază, protecție și gospodărire durabilă a pădurilor, cu gândul permanent la generațiile viitoare, trebuie abordată inclusiv din perspecti- va rolului eco-protectiv al pădurilor la scară planetară. în acest context, măsurile și docu- mentele ce vor fi adoptate, cu prilejul întâlnirii șefilor de stat și guvern din întreaga lume - „ RIO + 10", ce va avea loc în luna septembrie la Johannesburg, in Africa de Sud, se vor constitui, cu siguranță, într-un nou și puternic argument, în sensibilizarea opiniei publice. în sensul creșterii atenției și peocupurilor față de ges- tionarea durabilă a pădurilor". Nicolae Vacăroiu, președintele Senatului României „. . . contribuția în bunuri materiale pe care unitățile silvice, prin activitatea lor productivă, o aduc pe piața producătorilor din țară și pe piața externă, aici fiind vorba mai ales de masa lemnoasă exploatabilă, dar și de celelalte pro- duse ale pădurii. Să mai reținem că importanța sectorului silvic derivă și din serviciile deosebit de benefice pe care pădurea le aduce oamenilor, societății în general, prin funcțiile pe care le exercită ". Ovidiu lonescu, secretar de stat în M.A.A.P. „atât avantajele ecologice ale adoptării sis- temului de certificare a pădurilor, cât și interese- le economice ale României. De asemenea, o provocare recentă pe care o adresăm silviculto- rilor este crearea pădurii pe aproximativ 7700 hectare terenuri agricole degradate, preluate in fondul forestier național de la Agenția Domeniului Statului". Ion Milescu, decanul „Facultății de Silvicultură" din Suceava „Ar trebui să ne imaginăm, fie și pentru o clipă, cum ar arăta obcinele Bucovinei fără păduri, cum ar arăta întreaga Românie, dacă s- ar tăia până la deșertificare? Trebuie să depunem eforturi mari pentru a le apăra și a sfă- tui să nu se facă uz de procesul retrocedărilor. Pădurea nu se importă, domnilor, pecum alte produse. Corpul silvic tebuie să demonstreze coeziune în apărarea acestui tezaur, iar Societatea „Progresul Silvic" trebuie să rămână platforma în care noi, silvicultorii, să putem acționa unitar pentru protejarea aurului verde românesc". ' REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr3. Cronică „Anul 2002 să rămână în istoria sectorului silvic un an dominat de lumină și de realizări frumoase" - Fiiip Georgescu Prilejul de a organiza această manifestare, pen- tru a doua oara în decur- sul celor doisprezece ani de când s-a născut Ziua Silvicultorului, s-a da- torat nu numai faptului câ Direcția Silvică Suceava este cea mai puternică și mai re- prezentativă unitate teri- torială din structura regiei ci și ecoului, încă viu, al reușitei ediției din anul 1994, când la con- Dirccției Silvice Suceava i-a revenit onoarea de a fi gazda celei de-a douăsprezecea ediții a Zilei Silvicultorului, la nivel național, des- fășurată, ca în fiecare an, sub patronajul Regiei Naționale a Pădurilor și al Confederației Sindicale Consilva. ducerea direcției s-a aflat domnul inginer Gheorghe Pîslaru, actualul director general adjunct al regiei. Efortul și dăruirea silvicultorilor suceveni, susținute de dorința de a organiza o sărbătoare cel puțin la fel de reușită ca cea din 1994 și mai ales ca cea din anul precedent de la Direcția Silvică Pitești, au fost răsplătite de aprecierea directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor, domnul inginer Filip Georgescu, care a declarat această ediție ca „una de referință în suita manifestărilor de acest gen“. Festivitatea dedicată Zilei Silvicultorului a reunit în sala mare a Palatului Administrativ al orașului Suceava - o sală maiestoasă, cu o arhitectură ce vibrează de istorie - directorii generali și directorii din centrala Regiei Naționale a Pădurilor, direc- torii și liderii de sindicat ai celor 36 direcții silvice și ai Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice din structura regiei, decanii facultăților de silvicultură din Brașov și Suceava, conducerea Societății REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 „Progresul Silvic", reprezentați ai silvicultorilor suceveni - ingineri în direcția silvică și șefi de ocoale. Am fost cu toții mândri să remarcăm că uni- forma verde, sobră, a celor peste 100 de reprezentanți ai Corpului silvic românesc, unii maturi, alții tineri, a stârnit admirația și respec- tul celor care au avut plăcerea să răspundă invi- tației de a participa la acest eveniment. Corpul silvic a fost onorat cu prezența unor reprezentanți ai Președinției, Parlamentului, Guvernului și ai organelor administrației publice din municipiul și județul Suceava, a reprezen- tanților altor instituții centrale și locale, precum și a reprezentanților mass-media. Pentru noi, silvicultorii suceveni, ca de altfel din întreaga țară, este o mare mândrie că „Ziua Silvicultorului" este menționată, în mod expres în legea care aprobă statutul personalului silvic. Acest înscris într-un paragraf de lege nu ar valora însă prea mult dacă nu ar fi susținut de participarea reprezentanților statului la această sărbătoare, participare, care, la această ediție a fost extrem de generoasă. Pentru Corpul silvic, această participare con- stituie un semn dc recunoașere a importanței Zilei Silvicultorului și de apreciere a silviculto- rilor. A fost extrem de plăcut să primim cuvinte de laudă, apreciere, încurajare, din partea tuturor invitaților care au dorit să ne facă cunoscute gândurile legate de noi, silvicultorii și de pădurea pe care o administrăm. Ecoul acestor cuvinte frumoase, de altfel în ton cu ceasul aniversar la care au fost rostite, este, cu certitudine, stins deja. în atenția sil- vicultorilor a rămas doar apelul directorului general Filip Georgescu pentru „eforturi susținute, astfel încât anul 2000 să rămână în istoria Regiei Naționale a Pădurilor și a sectorului silvic, în ansamblu, un an do- minat de lumină și de realizări frumoase". Cu ocazia Zilei Silvicultorului au fost date în folosință blocul de locuințe de inter- venție cu sala de conferințe, din incinta Direcției Silvice Suceava, instalația industrială de brichetate a rumegușului (prima din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor) și instalațiile de congelare a fructelor de pădure, ambele de la Centrul de fructe Sadova - Câmpulung Moldovenesc. „Ziua Silvicultorului" la Suceava s-a încheiat cu o vizită la Muzeul de Istorie și la Cetatea de Scaun a Suceavei, precum și la mănă- stirile Gura Humorului, Vbroneț și Moldovița, prilej cu care spiritul mereu viu al marelui voievod Ștefan cel Mare și Sfânt a umplut sufletele silvicultorilor și invitaților din țară, de admirație și mândrie pentru trecutul impresio- nant al acestui ținut de legendă. Cu speranța că rezonanța „Zilei Silvicultorului" de la Suceava va fi puternică cel puțin până în anul următor, silvicultorii suceveni urează succes colegilor care vor organiza urmă- toarea ediție. Ing. Gheorghe NICHIFOREL directorul Direcției Silvice Suceava REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr3. împădurirea terenurilor degradate din România în contextul eforturilor de diminuare a impactului schimbărilor climatice 1. Impactul schimbării climatice asupra vegetației forestiere Ecosistemele forestiere au un rol potențial deosebit de activ în dimensionarea fenomenului de schimbare climatică prin rolul de absorbanți și stocatori de bioxid de carbon (CO2), fiind totodată afectate de acest fenomen. Valorificarea resurselor forestiere într-un mod durabil face ca fondul forestier să fie un absorbant continuu de carbon, însă exploatarea și utilizarea lemnului în lanțul de valorificare din afara pădurii contribuie fie la revenirea imediată în aer, fie la stocarea îndelun- gată a carbonului în produsele din lemn. La nivel global, în anii 90, emisia de CO2 rezultată din schimbarea folosinței terenurilor (în special în urma defrișării pădurilor tropicale) a reprezentat 20% din emisia totală. Pe de altă parte, absorbția de CO2 de către ecosistemele forestiere se ridica la 30% (IPCC, 2000), ceea ce practic arată că pădurea se comportă ca un stocator net, mai ales în condițiile în care suprafața Terrei este acoperită în proporție de 30 % de păduri. Acest fapt arată clar importanța pădurilor în bilanțul global al carbonului pe Terra. Din totalul stocului de carbon cca. 40% se află în vegetație, ponderea majoritară fiind în soluri (în medie 60%), adesea urcând până la 80% în solurile pădurilor boreale. Există temeri că fenomenul de încălzire globală pe care planeta îl parcurge va duce la sporirea descompunerii sub- stanței organice stocate în soluri și transformarea pădurilor în surse de CO2, ducând practic la acce- lerarea efectului de seră (Houghton, 1999). Fenomenele asociate schimbării climatice (incendii, furtuni puternice etc.) vor afecta deopotrivă structura și productivitatea actualelor ecosisteme (inclusiv cele forestiere), cât și a celor viitoare. In condițiile unui fond forestier bine gospodărit, efectele climatului în schimbare sunt mascate cu atât mai mult cu cât managementul are un caracter mai intensiv, iar structura fitocenozei Dr. ing. loan Vasile ABRUDAN, șef lucrări la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov Dr. ing. Viorel BLUJDEA, cercetă- tor la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București Ing. Ciprian PAHONTU, șef serviciu la Regia Națională a Pădurilor este mai complexă. Multe din pădurile actuale ale Europei sunt puternic marcate de managementul Ia care au fost supuse și mai puțin de factorii de mediu (Ellenberg ș.a., 1986). în plus, la nivelul Europei, abordarea unei gospodăriri silvice „apropiate de natură” în ultimele două decenii face și mai dificilă separarea efectului curent al acestui mod de gospodărire de efectele schimbării climatice (Innes, 1993). Cu toate acestea se pre- supune că în viitor vor apărea structuri forestiere diferite de cele actuale (Lindner ș.a., 1997). în principiu, schimbarea climatică este asociată cu creșterea temperaturii și schimbarea volumului și a distribuției precipitațiilor (Berninger, 1997), cu efecte evidente asupra arealului speciilor dar și a productivității pădurilor (Lindner ș.a., 1996). Se presupune că se vor evidenția modificări mai ales în ceea ce privește limitele arealului speciilor și formațiilor forestiere, iar limitele zonelor de ve- getație s-ar putea decala (deplasa) cu 50-550 km spre polul nord (Sykes și Prentice, 1996). în re- distribuirea zonelor de vegetație un rol important îl vor juca temperatura mai crescută în nordul Europei și rezerva de apă din sol (în special din mai-iunie) în sudul Europei. Se presupune că impactul asupra ecosistemelor forestiere la nivel european va depinde de ritmul schimbărilor cli- matice, potențialul de migrare al speciilor forestiere, versatilitatea ecofiziologică a speciilor forestiere, compoziția actuală a arboretcior și fito- cenozelor, evoluția solului, abordarea manage- rială, precum și poluarea cu N, S și Or Se prog- nozează că la orizontul anilor 2100 în nordul Europei va avea loc o înaintare în permafrost a pinului și molidului (Sykes și Prentice, 1996), iar în vestul și centrul Europei molidul va fî parțial înlocuit de fag și alte foioase (Krăuchi, 1995). în sudul și sud-estul Europei disponibilitatea apei și temperatura vor fi determinante, în mod special rezerva de apă din soi în perioada aprîlie-iunie (Gavilân și Fernândez-Gonzâlez, 1997). Creșterea concentrației de CO2 atmosferic determină creșterea cantității de necromasă în REVISTA PĂDURILOR • Anul HT 2002 • Nr. 3 1 ecosisteme și creșterea raportului C/N, ceea ce va conduce la reducerea descompunerii și implicit a disponibilității nutrienților, dar și la mărirea riscu- lui și frecvenței incendiilor pe fondul tempera- turilor mai ridicate. Se presupune că vor exista modificări și în ceea ce privește gama de dăunători forestieri corelată cu sporirea virulenței vătămărilor produse de specii care astăzi sunt inofensive. De asemenea, creșterea temperaturii și a CO2 atmosferic este asociată cu sporirea bioma- sei uscate (creșterea cu 1°C ar determina o sporire cu 1-3 m3/an/ha a volumului de masă lemnoasă). în spațiul geografic carpato-danubiano-pontic o proiecție la nivelul anului 2075 arată o creștere a temperaturilor medii lunare cu 2,5 - 5°C (în funcție de lună), iar rezultatele unor simulări diferite în funcție de modelul folosit arată că volu- mul precipitațiilor: (a) va crește cu 20% în sezonul rece și se va reduce cu 20% în sezonul cald sau (b) va fi în general mai mare decât în prezent în fiecare lună a anului (Cuculeanu ș.a., 2002). Asociat acestui fenomen, se va înregistra o schimbare în ceea ce privește limitele zonelor de vegetație. Modelul Holdridge bazat pe diverse modele climatice simulează următoarea dis- tribuție: 55% stepă, 16-26% păduri mezoxerofile sau 50% păduri mezoxerofile și 38% stepă; pădurile boreale vor reprezenta doar 4 - 10%. Modelul funcțional Jabowa II arată că producti- vitatea pădurilor montane (molid, brad, fag) va fi similară celei actuale, iar productivitatea pădurilor de deal și câmpie (făgete, stejerete) va crește pentru circa 30-40 ani, după care va scădea drastic pe fondul unor schimbări climatice sem- nificative (Cuculeanu ș.a., 2002). în momentul actual riscul climatic asociat cu vulnerabilitate ma-ximă la uscăciune și secetă este localizat în sud-sud-vestul țării și în estul țării (Bogdan și Niculescu, 1999). 2. Mijloace de luptă împotriva schimbării climatice Din punct de vedere tehnic managementul forestier trebuie nuanțat prin: diversificarea com- poziției și structurii arboretelor și fitocenozelor forestiere actuale, identificarea speciilor/bio- formelor tolerante la noile condiții de mediu, măsuri de management (flexibilitate privind țelul de gospodărire, supraveghere intensivă etc.), 2 identificarea zonelor de risc ridicat și unde struc- turile prezintă potențial redus de adaptare clima- tică, cercetări și simularea comportării speciilor în diverse situații posibile. Practic succesul per- petuării pădurilor în anumite zone ale țării depinde de abilitatea cu care acum se conturează compozițiile de împădurire și se realizează regenerarea. Din punct de vedere formal, lupta împotriva schimbării climatice este susținută printr-o politică sectorială la nivel internațional, dar și național, bine conturată. în cadrul Convenției Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbare Climatică (Rio, 1992) țările semnatare și-au asumat un angajment politic global de reducere a emisiilor gazelor cu efect de seră. în 1997, în cadrul Convenției, s-a semnat Protocolul de la Kyoto prin care țările din anexa I (41 state plus statele Uniunii Europene) s-au angajat să reducă emisiile nete de gaze cu efect de seră (reducerea globală cu 5% a emisiilor de CO2 în intervalul 2008 -2012 față de anul 1990) în toate activitățile economico-sociale pe căi eficiente economic și social, prin angajare politică la nivel național, tehnologii de producție adecvate și practici spe- cifice nepoluante. La aceste căi tradiționale s-au adăugat unele specifice noi, așa numitele instru- mente flexibile („implementări comune”, „mecan- isme de dezvoltare nepoluante” și „piața de carbon”). Prin aceste instrumente angajamentul politic devine efectiv unul finaciar, materializat în proiecte concrete. La momentul actual Protocolul de la Kyoto este ratificat numai de o parte din statele semnatare, însă instrumentele create sunt funcționale și asigură finanțări crescânde în domeniul eficientizării energiei și în cel forestier. Protocolul de la Kyoto face referire în mod particular la domeniul forestier în Art 3.3 - „...schimbările nete ale emisiilor (surse) sau absorbției (depozite) de gaze cu efect de seră, rezultând din activitatea umană directă de uti- lizare a terenurilor și silvicultură, limitate la IRD (împăduriri, reîmpăduriri și despăduriri) începând cu anul 1990...” ca și în Art 3.4 - „...activități adiționale cu efect de reducere netă a emisiilor (surse) sau absorbției (depozite) de gaze cu efect de seră aplicate la terenurile agricole, schimbarea utilizării terenurilor și terenurile forestiere...”. în momentul de față, date fiind dificultățile științi- fice întâmpinate la demonstrarea adiționalității REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 unităților de carbon (deci absorbției nete din atmosferă) generate prin proiecte ce cad sub in- cidența Art 3.4, acestea sunt acceptate numai pe baza raportărilor naționale ale țărilor angajate în reducerea emisiilor. Simt incluse activitățile de reconstrucție ecologică în fond forestier, îm- pădurirea terenurilor degradate, refaceri, substi- tuiri, înnobilări (cu acumulare de CO2) sau lucrările de pregătire a terenului și solului, incendii controlate etc. (cu diminuare de CO2 stocat). Sub incidența Art. 3.3 cade activitatea de împăduriri, unde stocarea de CO2 este simulabilă prin modele mate-matice bazate pe compoziția de împădurire, clasa potențială de producție a spe- ciilor din compoziție și alocarea biomasei la nivelul individual al arborelui în raport cu vîrsta, pe durata implementării proiectului (ce se poate suprapune peste întregul ciclu de producție sau numai o parte a acestuia). Un proiect de împăduriri finanțat în vederea fixării carbonului trebuie să îndeplinească o serie de parametri stricți definiți de Convenția pentru Schimbare Climatică: adiționalitatea carbonului fixat (adițional la practica curentă “bussines as usual”), verificabilitatea și transparența, repli- cabilitatca, durabilitatea, managementul riscurilor și incertitudinilor și constituirea ca un instrument de sustenabilitate regională și locală prin abor- darea multifimcționalității. 3. Posibilitatea cofîn an țării lucrărilor de împădurire a terenurilor degradate din România printr-un proiect de fixare a carbonu- lui. Având în vedere că unul dintre obiectivele strategice ale silviculturii românești îl reprezintă împădurirea terenurilor degradate, în prima parte ă anului 2001 Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor împreună cu Regia Națională a Pădurilor (RNP) au demarat discuțiile cu Fondul Prototip de Carbon (Prototype Carbon Fund - PCF) al Băncii Mondiale în vederea iden- tificării oportunităților de cooperare într-un proiect de împădurire în vederea fixării carbonu- lui. In urma unui studiu efectuat de către specialiștii PCF a rezultat că împădurirea terenurilor degradate (în special în cazul utilizării salcâmului și plopilor indigeni) administrate de către RNP prezintă interes din punct de vedere al posibilităților de achiziționare de către Fondul Prototip de Carbon a carbonului acumulat (așa- numitele „unități de reducere a emisiilor”) în plantațiile instalate pe asemenea terenuri, în con- formitate cu prevederile Protocolului de la Kyoto Ca urmare, Regia Națională a Pădurilor în colaborare cu Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov au pregătit o Notă de Identificare a Proiectului (Project Identification Note) care a fost înaintată spre aprobare Comisiei Naționale pentru Schimbări Climatice (Ministerul Apelor și Protecției Mediului) și ulterior Fondului Prototip de Carbon. Aceasta prevedea împă- durirea unor terenuri degradate în zona sud-ves- tică și estică a țării. Deoarece RNP dispunea la acea dată doar de circa 2400 ha de terenuri agri- cole degradate preluate în fond forestier (Insula Mică a Brăilei și Dăbuleni) pentru a fi împădurite, cu sprijinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor au fost inițiate pro- cedurile de transfer al unor terenuri agricole degradate de la Agenția Domeniilor Statului (ADS) la RNP, în vederea împăduririi lor. După aprobarea Notei de Identificare a Proiectului, în perioada octombrie 2001-ianuarie 2002 s-a elaborat Nota Concept a Proiectului care a fost înaintată Fondului Prototip de Carbon. Aceasta a fost aprobată atât de către comitetul de conducere al Fondului (ianuarie 2002) cât și de comitetul participanților (acționarilor) la Fond (februarie 2002), ceea ce a însemnat aprobarea de principiu a proiectului și demararea fazei de pregătire detaliată a acestuia. In luna februarie 2002 s-a obținut și acordul de principiu al Comisiei Naționale pentru Schimbări Climatice pentru transferul către Fond a unităților de redu- cere a emisiilor acumulate în urma lucrărilor de împădurire, la un preț ce va fi negociat ulterior de RNP și aprobat de către Comisie și Ministerul Finanțelor Publice. Ca urmare, până la, sfârșitul lunii mai 2002 se va realiza studiul detaliat al situ- ației actuale a suprafețelor de împădurit incluse în proiect („baseline study”). Acest studiu va fi luat drept referință în evaluarea cantității de carbon fixată de vegetația forestieră instalată, respectiv a unităților de reducere a emisiilor, după validarea prealabilă făcută de către un evaluator indepen- dent. In forma actuală, prezentată în Nota Concept a REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 3 Proiectului (care va fi revizuită în urma studiului detaliat al situației actuale a terenurilor de îm- pădurit) se are în vedere împădurirea în perioada 2002-2005 a circa 6900 ha de terenuri degradate situate în șapte județe (Mehedinți, Dolj, Olt, Brăila, Tulcea, Galați și Vaslui). In prezent doar 1800 ha sunt preluate în fond forestier și admi- nistrate de RNP (Insula Mică a Brăilei și Dăbuleni), restul suprafețelor urmând să fie prelu- ate de la Agenția Domeniului Statului în anul 2002 (tabelul 1). Tabelul 1 Lista terenurilor propuse a fi împădurite și si tu aț ia administrativă a acestora Lucrările de împădurire vizează în principal instalarea salcâmului și a plopilor indigeni (în special plop alb) precum și a cerului, stejarului, gorunului, sălcioarei și a altor specii, în funcție de condițiile staționale specifice fiecărei suprafețe de împădurit. De asemenea, în majoritatea situațiilor condițiile staționale impun pregătirea terenului și a solului pe toată suprafața. Pentru a putea fi eligibil ca proiect de fixare a carbonului este necesară demonstrarea „adiționa- lității” acestuia, care se va baza pe analiza finan- ciară a scenariilor „cu proiect” și „fără proiect” și calcularea diferențelor dintre ratele interne de profit. Totodată se are în vedere și creșterea sem- Administratorul terenului Suprafața (ha) A. Zona de sud-vest Al. Județul Dolj 1. ADS (AGROINDUSTRIALA Dăbuleni) 633,45 2, ADS (SCCPN Dăbuleni) 605,96 3. ADS (SC AGROIND Măceșu de Jos) 775,49 4. ĂDS (SC AGROIND Savini Piscu Sadovei) 187,35 5. RNP (Dăbuleni) 100,00 Total Dolj 2305,25 A2. Județul Mehedinți 1. ADS (SC Surila Mare — Comuna Gogoșu) 12,74 2. ADS (SC AGROIND Balotești - Comuna Izvorul Barzii) 18,63 3. ADS (SC AGROFRUCT PRUNISOR SA - Comuna Hînova + Voloiac) 119,58 Total' Mehedinți 150,95 A3. Județul Olt 1. ADS (SC CORI AS Corabia - Comuna Orlea) 301,00 2. ADS (SC CORIAS Corabia - Comuna lanca) 550,00 Total Olt 851,00 B. Zona de est Bl. Județul Brăila 1. ADS (SC AGROZOOTEHNICA Tichilești) 19,26 2. ADS (SC STANRIZ Stăncuța) 311,00 3. ADS (SC DROPIA însurăței) 203,94 4. RNP (Insula Mică a Brăilei) 1700,00 Total Brăila ' 2234,20 B.2 Județul Galați 1. ADS (SC AGROTEC SA Tecuci) 11,10 2. ADS (SC AGROIND SA Dealul Bujorului - Comuna Băneasa) 205,93 3. ADS (SC AGROIND SA Dealul Bujorului - Comuna Varlezî) 125,79 4. ADS (SC ȘEROMGAL SA Galați) 30,60 Total Galați 373,42 B.3 Județul Tulcea 1. ADS (SCAI Piatra Ostrov - Daeni) 202,29 2. ADS (SCA TULCEA SA) 303,66 3. ADS (SCA DEALUL TULCEA) 232,42 Total Tulcea 738,37 B4. Județul Vaslui 1. ADS (SC AGROVINEX SA Vetrișoaia) 57,55 2. ADS (SC AGRISEM Fălciu) 57,71 3. ADS (SC PRODAGRO SA Zorleni — Bacani + Banca + Zorleni+ Pogana + Voinești + Puîești) 154,00 Total Vaslui 269,26 Total Proiect 6922.45 nificativă a suprafeței de terenuri degra- date împădurite în comparație cu media ultimilor zece ani (circa 345 ha/an). Un aspect important îl reprezintă evalu- area cantității inițiale de carbon stocat în sol și în vegetație (în special erbacee, dar și cea arbustivă - unde este cazul) în suprafețele ce vor fi împădurite, precum și a acumulărilor de carbon în aceste suprafețe (atât în sol cât și în vegetația forestieră), după ce vor fi executate lucrările de împăduriri. Atât stocul inițial de carbon cât și acumulările periodice vor trebui validate de către un evaluator inde- pendent. Aceste evaluați se vor face pe- riodic (anual sau la doi ani) în funcție de perioada de timp în care Fondul Prototip de Carbon intenționează să achiziționeze carbonul fixat („unitățile de reducere a emisiilor”) în suprafețele respective (15 ani). 4. Concluzii După semnarea Convenției Cadru a Națiunilor Unite pentru Schimbare Climatică (1992) și în special a Proto- colului de laKyoto (1997), s-au pus bazele unor instrumente și mecanisme financiare cu caracter internațional în lupta împotriva schimbării climatice și a efectelor acesteia. Instalarea vegetației forestiere poate fi eligibilă ca modalitate de fixare a carbonului și poate beneficia de finanțare prin instrumentele flexibile definite de Protocolul de la Kyoto dacă sunt îndepli- 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 niți parametrii strict definiți de Convenția Cadru pentru Schimbare Climatică. După ratificarea de către Parlamentul României a Protocolului de la Kyoto, Regia Națională a Pădurilor a demarat pregătirea unui proiect pilot de împădurire a terenurilor agricole degradate care să poată beneficia de cofinanțarea Fondului Prototip de Carbon al Băncii Mondiale, prin mecanisme specifice definite de Protocol. Având în vedere caracterul de pionierat al proiectului (primul de acest gen în Europa) pre- cum și importanța pe care o poate avea pentru împădurirea în viitor a terenurilor degradate din România se impune atât abordarea responsabilă a proiectului de către toți factorii implicați cât și diseminarea informațiilor tehnice și procedurale privind pregătirea și implementarea proiectului. BIBLIOFGRAFIE Berninger, F., 1997: Effects of Drought and Phenology on GPP - A simulation study along a geographical gradient. Funcțional Ecology. 11:33-42. Bogdan, O., Ni c u l e s c u , E., 1999: Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul de Geografie, București Cuculeanu, V., Tuinea, P., B ă 11 e a n u , D., 2002; Climate change impacts in România: vulnerability and adaptation options,. In: Geojoumal (in press) Ellenberg,H., Mayer,R„ Schauermann, J„ 1986: dkosystemforschung - Ergebnisse des Solling- Projektes. 471 S. Ulmer Verlag, Stuttgart. G a v i 1 â n , R,, Fernândez-Gonzâlez, F., 1997: Climatic discrimination of Mediterranean broad- leaved sclerophyllous and deciduous forests in central Spain, Journal of Vegetation Science, 8, 377386. H o u g h t o n , R.,A., 1999: The annual net flux of car- bon to the atmosphere from changes in land use 1850-1990, Tellus, 50B, 298-313 In nes, J.,L., 1993: Climatic sensitivity of temperate forests. Environmental Pollution 83, 237-243. I P C C (A special report of International Panel on Climate Change), 2000: Land use, land use change and forestry. Cambridge University Press Krăuchi, N., 1995: Modelling forest succession as influenced by a chang- ing environment. Mitt. Eidgendss. Forsch.anst. Wald Schnee Landsch. Voi. 69(2): 143-271. Lindner, S., McMurtrie, R.,E., Lan dsbe r g, I.,J., 1996: Global change impacts on man- aged forests. In: Global change and terestrial ccosystems. International Geosphere-Biosphere Programme (IGBP) Book Series No.2, Cambridge University Press, pp. 275-290 Lindner, M., Sievanen, R., Pretzsch, H., 1997: Improving the simulation of stand structure in a gap model through a flexible height growth function. Forest Ecology Management 95, pp.183-195 Sykes, M.,T., Prentice, L.C., 1996: Climate change, tree species distributions andforest dynamics: a case study in the mixed conifer/northern hardwoods zone of Northern Europe. Climatic Change, 34, 161177. Sykes, M.,T., Prentice, I.,C., 1995: Borealforest futures: modelling the Controls on species range limits and transient responses to climate change. Water, Air and Soi] Pollution, 82: 415-428. The afforestation of degraded lands in Romania în tbe context of the efTorts to mitigate the impact of the climate change Abstract Forest ecosystems plays an important role in climate change mitigation and, at the same time, they are affected by thîs process. The signatory countries of the United Nation Framework Convention for Climate Change (Rio, 1992) have politically engaged to reduce the green-house gas emissions. According to the Kyoto Protocol (signed in 1997), mechanisms and instruments to implement iile UNFCC havebecome operațional, and an important role in carbon sequestration is played by forest vegetation established through aflbrestation. The preparation of an aflbrestation project (as a pilot carbon sink project) started in early 2001 based on discussions with the Prototype Carbon Fund. The project foreseen the afforestation of about 6900 ha of degraded agricultural land in seven coun- ties situated in east and south-west Romania. Keywords: climate change, forest ecosystems, Kyoto Protocol, carbon sequestration, Prototype Carbon Fund REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.3 5 Considerații privind variația indicilor de zveltețe și de elagaj în unele păduri montane cvasivirgine din zona Brașov1 1.I ntroducere Pădurile cvasivirgine (naturale) carpatine, aflate în faza optimală de evoluție, prezintă o organizare structurală complexă și dinamică în spațiu și în timp, care le conferă, de regulă, o mai pronunțată diversitate și stabilitate, precum și un potențial polifuncțional superior pădurii cultivate. Aceste modele structurale ale pădurilor cvasivirgine, dacă sunt cunoscute în dinamica lor și în diferite faze de existență, pot oferi informații deosebit de utile pentru teoria și practica gospodăririi pădurii cultivate, pre- cum și pentru cunoașterea mai aprofundată a potențialului polifuncțional actual al pădurilor montane. în lucrarea de față ne vom referi doar la vari- ația indicilor de zveltețe și de elagaj determinați în câteva arborete experimentale amplasate în păduri cvasivirgine montane din ocoalele silvice Brașov, Râșnov, Zărnești și Săcele. Arboretele experimentale sunt situate la altitudini variind între 900 și 1550 m, pe expoziții și pante variate, în etajul montan al amestecurilor de rășinoase cu fag și al făgetelor. Au fost luate în studiu arborete care se situează în faze optimale timpurii sau medii de existență, caracterizate printr-o armo- nioasă organizare structurală, care le conferă o activă stabilitate ecosistemică, precum și o pro- nunțată diversitate fizionomică și structurală. într-o lucrare anterioară s-au prezentat ace- leași caracteristici biometrice din câteva păduri naturale cultivate inechiene, îndrumate spre gră- dinărit în ultimele două decenii, în pădurea Noua Brașov, (Florescu, I.I., Nicolescu, N. V., 1991). Acest fapt ne permite compararea indicilor deter- minați în arborete cvasivirgine și în păduri natu- rale cultivate inechiene pentru a evidenția asemănările și deosebirile dintre ele și, în viitor, dintre acestea și arboretele cultivate echiene, na- turale sau artificiale. 1 Aspecte din tema: "Particularită|i privind modul de structurare și lunc|ionare a unor ecosisteme forestiere montane cvasivirgine din zona “Brașov", contract 510/2000 Prof. dr. ing. Ion I. FLORESCU Prof. dr. ing. Gheorghe CHIȚEA Conf. dr. ing. Gheorghe SPÂRCHEZ Asist, ing. Cosmin FILIPESCU Prep. ing. Cătălin PETRJȚAN Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov 2 .Locul cercetărilor și metoda de cercetare S-au amplasat șase blocuri experimentale cu caracter de durată, având fiecare o suprafață de 0,15 - 0,25 ha, dintre care 3 în amestecuri normale de rășinoase cu fag cu floră de mull (1311), unul într-un brădet normal cu floră de mull (2111), unul într-un brădet cu floră de mull pe depozite de fliș (2112) și unul într-un făget montan pe soluri schelete cu floră de mull (4114). Arboretele luate în studiu prezintă producti- vitate superioară și doar făgetul montan are pro- ductivitate mijlocie spre superioară. Blocurile expe-rimentale au fost amplasate în anul 2000 și 2001. în fiecare bloc experimental s-au amplasat și materializat suprafețe cu caracter de durată, în care s-au echipat și inventariat toți arborii com- ponenți. S-au făcut determinări privind specia, diametrul (în mm), înălțimea totală și elagată (Ia circa 60-70% din arborii componenți), clasa po- zițională, clasa de calitate și s-au notat elemente caracterizând vitalitatea sau existența unor defecte de structură ori de calitate. Cu datele obținute din inventarieri s-au făcut apoi deter- minări privind variația indicilor de zveltețe (raport între înălțime și diametru) și de elagaj (raport între înălțimea elagată, fără crăci și înălțimea totală a arborelui) pentru fiecare arboret, pe specii, pe categorii și clase de grosime. în final s-au făcut determinări vizând variația acestor indicatori medii pe arborete și pe specii, precum și a indicatorilor statistici (vari- anța, abaterea standard și coeficientul de variație) (tab. 1 și 2). Datele obținute permit sesizarea unor tendințe legice de variație a celor doi indicatori, dar și a unor influențe pe care structura de an- samblu a pădurii le are asupra acestora. 3 .Rezultate și discuții Arboretele experimentale luate în studiu se caracterizează prin structuri inechiene, pluri- modale, de mare diversitate constitutivă. Această 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 z e :u de de ul O, de Ari ti- ■o- ile Și Și în m- ia, (la 30- nte wr ele :er- ețe gaj Și are de înd pe ari- ție) nor ori, an- diversitate este prezentă fie că este vorba de ca- racteristici în secțiune orizontală (compoziție, consistență, desime, densitate, diametru), fie în secțiune verticală (etajare, închidere, profil, înălțime totală sau elagată). Analiza efectuată evidențiază un fapt important și anume că toate caracteristicile biometrice ale arborilor din fiecare arboret variază în raport cu specia, cu vârsta, cu condițiile staționale, dar și cu desimea arboretului și mai ales cu modul în care sunt dis- tribuiți arborii de diferite specii, vârste și dimen- siuni în spațiul orizontal și vertical al arboretului, din care rezultă caracterul și intensitatea inter- condiționărilor dintre arbori în procesul de creștere și de dezvoltare, 3.1. Variația indicelui de zveltețe Indicii de zveltețe s-au determinat, în fiecare din arboretele experimentale, pentru arborii din toate speciile și diametrele pentru care s-a estimat și înălțimea totală (tabelul 1). La arborii individuali, indicii de zveltețe au mărimi cuprinse între 50 și 95 la molid, între 49 și 105 la brad și între 50 și 145 la fag. Este deci relevant că molidul, care înregistrează în arboretele echiene și artificiale indici de zveltețe care depășesc frecvent 100, mai ales în arboretele tinere și preexploatabile (din stadiul de desiș până la codrișor), în arboretele cvasivirgine cercetate nu depășesc nici în cazuri individuale decât foarte rar valoarea 100. După cum se poate observa, indicele de zveltețe are valori maxime la arborii cei mai subțiri și prezintă tendință de scădere către arbori groși și foarte groși, încât la arbori cu diametrul mai mare de 50 cm, care au și înălți- mile cele mai mari, indicii de zveltețe variază între 55 și 70 (tabelul 1). Relevant este și faptul că Tabelul 1 Variația indicelui de zveltețe (h/d) în păduri i se uri- astă Clasa de grosime Molid in u.a. Brad In u.a. Fag în u.a. Valori medii specii 52 H 19C 93 A 122 A 66 A 32 A 52 B 19 C 66 A 32 A 19C 93 A 122 A Mo BR FA <24 - - - 78 - 96 - - 75 98 115 101 112 78 86 '.07 28-36 95 - 78 • 66 95 95 89 78 78 103 70 95 80 89 87 40-48 75 89 63 - 68 70 78 79 71 - - 66 78 74 74 72 >52 64 70 55 63 61 58 68 62 62 - - 52 58 63 62 55 Medic 72 78 66 71 65 76 83 73 69 87 109 75 82 70 75 88 S% 16 26 21 14 10 20 14 15 18 11 26 23 27 - - - în arboretele cvasivirgine amplitudinea de va- riație a acestui indicator (reflectată în coeficientul de variație) este apropiat de cel înregistrat în cul- turile de molid sau molidișurile naturale echiene (S% are valori cuprinse între 10% și 26%), dar mărimea sa în valoare absolută rămâne inferioară celei din arboretele artificiale (65-103) (Florescu, I. 1969). De aici se poate desprinde constatarea că molidul din arboretele cvasivirgine, cu structuri inechiene, plurimodale, de regulă amestecate, prezintă o mai mare rezistență la rupturile și doborâturile de zăpadă și de vânt și ca urmare a unor particularități structurale proprii și anume: -închiderea coronamentului arboretului se realizează pe o mare adâncime și numai în puține cazuri apar pâlcuri de arbori la care coroanele sunt înghesuite în același plan și care ar putea reține cantități mari de zăpadă; -se realizează o mai echilibrată și armonioasă creștere în înălțime și în grosime încă din stadiul juvenil și ca urmare indicii de zveltețe au valori inferioare la toate categoriile de grosime. Ca urmare, în astfel de arborete pe lângă rezistența “în bloc” a arboretului la presiunea vântului se manifestă , în plus, și o rezistență individuală a arborilor, chiar dacă turbulența în coronament ar putea crește. în cazul bradului se semnalează că indicii de zveltețe sunt apropiați sau cu ceva mai mari decât la molid (tab.l), dar și la această specie arborii foarte groși au indici de zveltețe mai mici de 70, iar la arborii subțiri depășesc 100 doar în cazuri rare. în cazul bradului, înrădăcinarea mai pro- fundă și înălțimile dominante mai mici decât ale molidului în amestecurile cercetate contribuie în plus la creșterea rezistenței. în schimb, este de semnalat faptul că pe versanții cu pantă mare, cu sol superficial și schelet sau cu rocă la suprafață, unde se instalează cel mai frecvent doar bradul, acesta deși are indici de zveltețe chiar mai mici devine vulnerabil la acțiunea vântului. Fagul prezintă cea mai mare dispersie a indicilor de zveltețe atât în arboretele amestecate, cât și în cele practic pure (52- 115). După cum se poate constata, fagul are cei mai mari indici de zveltețe la exemplarele subțiri (cu diametrul mai REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 mic de 24 cm), dar aceștia devin comparabili la arborii mijlocii și groși cu cei ai rășinoaselor (tabelul 1). Cum însă fagul rămâne în amestecuri într-un plafon inferior și este cel mai bine reprezentat în generația juvenilă, rămâne mai puțin expus la acțiunea perturbatoare a vânturilor sau zăpezilor. Indicii de zveltețe găsiți în alte arborete cva- sivirgine montane sunt apropiați ca mărime cu cei găsiți în alte arborete cultivate naturale, inechiene, parcurse cu o primă tăiere de transformare spre grădinărit (Florescu, I.L, Nicolescu, V.N., 1991). Datele obținute conduc la con- statarea logică potrivit căreia modul de distribuție în spațiul ori- zontal și vertical al arboretelor are influențe semnificative asupra ritmului creșterilor dimensionale și volumetrice la arbori și arborete, dar și asupra mediului specific intern al arboretu- lui (atât aerian cât și edafic) și vulnerabilității sau rezistenței pădurii la acțiunea unor factori pertur- banți. Cu cât structura unui arboret este mai diversă, crește biodiversitatea ecosistemului și stabilitatea acestuia, precum și rezistența sa la acțiunea factorilor perturbanți ce acționează în zonă. Se confirmă și pe această cale adevărul că modelele de structură cvasivirgină pot și trebuie să constituie repere de urmat în gospodărirea pădurii cultivate. Jn același timp, ele trebuie con- servate și protejate continuu, atât pentru eficaci- tatea lor polifuncțională și mai marea lor stabili- tate ecosistemică, precum și în scopul studierii lor pe durate mai mari, deoarece este evident că prezintă o dinamică structurală în timp încă insu- ficient cunoscută, dar deosebit de importantă pe plan teoretic și aplicativ. Avem în vedere faptul că noi am ales pentru studiu arborete cvasivirgine situate, de regulă, în faza optimală, dar ele pot evolua în mod natural spre faze de îmbătrânire și (sau) degradare, în care ordinea structurală și efectele acesteia ar putea fi cu totul diferite. 3.2. Variația indicelui de elagaj Indicele de elagaj exprimă sintetic raportul dintre lungimea elagată și înălțimea arborelui și poate oferi, indirect, informații privind forma arborilor (mai pronunțat conică sau cilindrică), rectitudinea arborilor, frecvența și grosimea nodurilor și deci, calitatea masei lemnoase a arborilor și arboretelor. în arboretele luate în studiu s-au făcut determinări privind variația indicelui de elagaj la arbori și arborete, diferen- țiat pe arborete, pe specii, pe categorii și clase de grosime (tab. 2). Tabelul 2 Variația indicilor de elagaj (h^,) în păduri cvasivirgine montane din zona Brașov Clasa de grosime Molid in u.a. Brad în u.a. Fag în u.a. Valori medii specii 52 B 19 C 93 A 66 A 32 A 52 B 19 C 66 A 32 A 19 C 93 A 122 A Mo BR FA <24 * • - - 0,67 - - 0,44 0,71 0,59 0,45 0,33 - 0,55 0.52 28-36 0,53 0,26 0,56 0,58 0,68 0.73 0.35 0,63 0.69 0,48 0,42 0,45 0,58 0.56 40-48 0,65 0,73 - 0,53 0,56 0,67 0.75 0,38 - - 0,55 - 0,64 0,59 0,55 >52 0.63 - 0,42 0,48 0,58 0,75 0,72 0,46 - - 0,48 - 0,51 0,63 0,48 Medic 0.62 0,73 0,35 0,50 0,61 0,71 0,72 0,44 0,66 0,63 0,45 0.36 0,55 0,62 0.38 s% 7 2 27 10 I3 4 4 28 8 9 15 9 - - - După cum se poate observa indicele de elagaj prezintă o pronunțată variație individuală, dar se subordonează unor legități, specifice pădurilor pluriene, la inechiene. Astfel, la molid indicele de zveltețe variază între 0,26 la populația de arbori mijlocii, până la 0,73 în clasa arborilor relativ groși. în condițiile dispunerii stratificate în spa- țiul vertical al arboretelor, elagajul este activ chiar și la arborii subțiri care resimt influența modelatoare a arborilor mijlocii și groși, dar se menține activ și la arborii din straturile mijlocii și chiar superioare. Ca urmare, la arborii mijlocii indicele mediu de zveltețe este 0,45, la arborii re- lativ groși 0,64 (sunt cei mai bine elagați), iar la cei foarte groși scade la 0,42, ca urmare a faptului că arborii predominanți sunt rari și ritmul elaga- jului natural slăbește. Totuși este de remarcat că în pădurile cvasivirgine amestecate, molidul este elagat pe mai bine de jumătate din tulpină și numai la arborii subțiri elagajul poate fi mai slab. Această situație apare și pe expoziții parțial umbrite și mai umede și demonstrează că molidul natural din arboretele cvasivirgine amestecate se elaghează bine și nu reclamă intervenții cu elagaj. artificial. La brad indicele de elagaj - în medie între 0,55 și 0,65 (în cazuri individuale între 0,29 la arbori subțiri și 0,77 la arbori groși și foarte groși). Tendința generală pare să fie în cazul bradului ușor crescătoare de la arborii subțiri spre cei foarte groși, dar cel mai frecvent sunt mai mari de 0,5. Se demonstrează deci că la brad elagajul este 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 a a în ați a ren- j de lui 2 gine ediî i px 0,52 ' 0^6 "RR Tus 0J8 agaj r se ilor e de bori ativ spa- .ctiv ența r se ;ii și iocii i re- ir la ului aga- it că este ă și slab, rțial lidul e se agaj 0,55 •bori oși)- luiui cei ti de este bun la foarte bun în pădurea cvasivirgină, atât în brădetele pure cât și în cele amestecate. Rezultă de aîcî că structurile inechiene la brad favorizează producerea unui elagaj bun la arborii din toate straturile (dominate și dominante). In cazul fagului, indicii de elagaj variază, la arbori individuali între 0,31 la arbori subțiri și 0,69 la arbori mijlocii. Remarcabil este însă fap- tul că în arborete în care fagul participă cu pon- dere mică în stratul arborilor subțiri (d <24), indicele de elagaj poate lua valori foarte ridicate (peste 0,7), ca urmare a efectului pe care îl au straturile superioare de rășinoase sau chiar de fag asupra activității fiziologice a coroanelor arbo- rilor subțiri din arboretul polistratificat. Valorile medii ale indicelui de elagaj prezintă o tendință de scădere la arborii foarte groși (tab.2). Astfel, în medie, indicele de elagaj este mai mare de 0,5 la arborii cu d<50 cm, dar scade la 0,48 la arborii foarte groși (chiar la 0,44 la arbori de 60 cm diametru și peste 30 m înălțime în făgete pure inechiene). In comparație cu unele arborete cultivate și echiene, arboretele cvasivirgine montane se remarcă printr-un elagaj cel puțin satisfăcător (>0.45), fapt ce le conferă incontestabile avantaje ecologice și dacă ar trebuii puse în valoare și eco- nomice. Este un motiv în plus să susținem că în pădurile montane cultivate devine oportun să optăm pentru alegerea unor modele structurale ca țeluri de gospodărire, care ar putea conferi evi- dente avantaje privind diversitatea constitutivă, stabilitatea ecosistemică, valoarea ecologică de ansamblu și eficiența economică, iar structurile găsite în pădurile cvasivirgine vor constitui mereu surse de inspirație. De remarcat că în cele mai multe cazuri coefi- cienții de variație ai indicelui de elagaj sunt mai mici decât cei ai indicilor de zveltețe, fapt ce face să opinăm că elagajul natural stă sub un control ereditar mai accentuat decât zveltețea arborilor. Concluzii l.Pădurile cvasivirgine montane aflate în faza optimală, din formația amestecurilor de rășinoase cu fag, a brădeto-făgetelor și a făgetelor prezintă o pronunțată diversitate structurală, iar aceasta influențează favorabil indicii de elagaj și de zvel- tețe la arbori și arborete, cu consecințe asupra REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.3 diversității, stabilității și eficienței polifuncțio- nale a acestor ecosisteme. 2 .în arboretele luate în studiu, arborii groși și foarte groși sunt precumpănitori în producția de biomasă și prezintă caracteristici biometrice exprimate în indicele de zveltețe și de elagaj ce pot fi considerate valoroase atât sub raportul sta- bilității ecosistemice cât și în ce privește pro- ducția cantitativă și calitativă de masă lemnoasă. 3 .în pădurea cvasivirgină indicii de zveltețe sunt mai mici la molid decât în arboretele arti- ficiale echiene pure sau amestecate situate în condiții staționale similare. Acest fapt conferă pădurii cvasivirgine o mai mare rezistență la acți- unea vătămătoare a vânturilor și zăpezilor. 4 .Se confirmă în plus că în pădurea cvasivir- gină toate speciile prezintă un elagaj activ, cu tendințe ușoare de scădere la arborii foarte groși, bine adaptați la starea de relativă izolare în arboret, dar receptând influența arborilor groși și mijlocii privind ritmul de producere a elagajului. 5 .Cercetările de durată în păduri cvasivirgine vor putea oferi modele structurale de mai mare eficacitate ecoprotectivă și bioproductivă ce ar putea fi luate ca modele de realizat în dirijarea pădurii cultivate. 6 .Dată fiind importanța științifică și ecologică a acestor păduri este imperios necesar ca ele să fie ocrotite în viitor, prin includerea în rezervații naturale sau arii protejate și făcute cât mai mult cunoscute prin publicații pe plan intern și inter- național. BIBLIOGRAFIE B e c q u e y , J., 1986: Hauteur et facteur d’elancement: un equilibre â respecter. In: Fort. Entrcpise, nr.34. B â n d i u , C., S m e j k a 1, G., V i ș o i u , D., 1995: Pădurea seculară. Cercetări ecologice in Banat. Edit. Mirton, Timișoara. Cenușă, R., 1986: Structura și stabilitatea unei păduri naturale de molid din codrul natural Slătioara. Revista pădurilor, nr.4 Florescu, LI., Ni col eseu, V.N., 1991: Cercetări privind variația indicilor de elagaj și de zveltele în arborete relativ pluriene îndrumate spre structura grăd- inărită. în: Pădurea patrimoniu național. Universitatea: „Transilvania" Brașov. Florescu, LI., N i c o 1 e s c u , V.N., 1997: Considerafii privind stadiul de climax în pădurea virgină și cultivată. Revista de Silvicultură, nr.l, Brașov. Florescu, I.I., 1969: Studiul comparativ al variabil- ității arboretelor artificiale de rășinoase pure și amestecate din bazinul superior al Prahovei, Teză de doctorat. 9 Nr.3 Facultatea dc Silvicultură, Brașov. Giurgiu, V., 1999: Pădurile virgine și cvasivirgine din România, patrimoniu național fi european. Revista pădurilor nr, 3. Giurgiu, V., 1969: Silvicultura românească la cumpăna dintre mileniul II și III. în: Almanahul pădurii, Ed. Snagov. Giurgiu, V., ș.a., 2001: Les forets vierges de Roumanie. Edite par L’ASBL Foret Wallonne, Louvain-la- Neuvc, Belglque. Leibundgut, H., 1987: Vom Holzackerbau zum naturnachen Waldbau.Ocstett, Forstztg, 1,4,10,11. Popescu-Zeletin, 1., Petrescu, L., 1956: Contribuții la cunoașterea arboretelor virgine. Bul.Șt. al Academiei Române, tom.VIII, nr.4. R e i n i n g e r , H., 1997: Pădurea seculară românească, arhetip pentru o silvicultură pe baze ecologice. Revista pădurilor nr. 4. Târziu, D., 1973: Pădurile pluriene naturale ca „păduri climax" și importanța lor pentru fundamentarea măsurilor silvotehnice. Revista pădurilor, nr. 2. Aspects regarding the variation of slenderness and natural pruning coefficients in mountainous semi-natural forest from Brașov area Abstract The mountainous semi-natural forests, corresponding to climax stagc, have a complex and dynamic structure in time and space. This paper presents the rcsults of the investigations upon the slenderness and natural pruning coefficients in forest stands located in the mountainous semi-natural forests from Brașov, Râșnov, Zărnești, and Sacele forest districts. The comparison of the calculated coefficients in semi-natural forests and uneven-aged natural managed forests highlights the similarities and differences between them, and provides useful information for practicai and theoretical management of the man- aged forest. Keywords: Forestry, semi-naturalforests, naturalpruning coeffîcient, slenderness coeffîcient 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Biodiversitate și stabilitate într-un făget montan parcurs cu lucrări de îngrijire de diferite intensități 1. Introducere Este unanim recunoscut faptul că cu cât numărul componentelor biotice ale unui ecosistem este mai mare, cu atât el atinge un nivel superior de organi- zare intern și, ca o consecință, o rezistență sporită la acțiunea destabilizatoare a factorilor biotici și abi- orici. 2. Scopul cercetărilor S-a urmărit a se cunoaște ce influență are exe- cutarea lucrărilor de îngrijire de diferite intensități asupra biodiversității etajelor de vegetație și a sta- bilității unui arboret. 3. Locul cercetărilor S-a luat în studiu un făget montan cu floră de mull cu vârsta de 30 de ani, aflat în faza de prăjiniș, relativ echien, parțial derivat, de productivitate superioară, situat în u.a. 144A, U.P. VII, O.S. Săcele. In acest arboret s-au executat culoare de accesibilizare în anul 1991. în anul 1992 s-a consti- tuit un bloc experimental alcătuit din trei variante: o variantă cu intervenții forte, o variantă cu intervenții moderate și o variantă martor, fiecare având o arie de câte 1400 m- (Bolea ș.a., 1993). în varianta forte S-au executat o curățire forte în anul 1992 și o rări- tură moderată în anul 1996. în varianta moderată S-a executat o curățire de intensitate medie în anul 1994. 4. Modul de executare a cercetărilor S-a executat inventarierea tuturor arborilor din variantele experimentale. Pentru inventarierea celorlalte etaje de vegetație (subarboret, semințiș și pătură erbacee), ca și pentru măsurarea intensității luminoase pătrunsă în arboret, s-au amplasat câte 20 de puncte, uniform în fiecare variantă. Inventarierea arbuștilor, a puieților, ca și a speciilor din pătura erbacee, s-a făcut prin suprafețe de câte 1 m2, amplasate în fiecare punct. Intensitatea luminoasă s-a măsurat cu ajutorul Dr.ing. Ștefan VLONGA, Dr. ing. Valentin BOLEA, Ing. Mihaela MANDAl Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Brașov unui fitofotometru tip Kahlsico, în microwati cm*2- nanometri. S-a determinat intensitatea radiațiilor albastre, roșii și infraroșii. Știindu-se faptul că radițiile albastre plus cele roșii reprezintă 41% din lumina albă (totală), s-a putut determina și valoarea radiației totale. Transformarea din microwati cm2- nanometri în cal cm^min*1, s-a făcut cu ajutorul con- stantei k=683 lumeni wat*1, valoare standardizată în 1979, ca valoare unică, reprezentativă pentru întreg spectrul vizibil (Bunget, 1988). în consecință, numărul de cal cm*2 min*1 s-a calculat cu relația: 1 cal cm*2 min*1 = 683 microwati cm*2 - nanometri. Numărul de luxi s-a calculat cu relația: 1 cal cm*2 min*1 = 60000 luxi. Măsurătorile de lumină s-au făcut la 5...10 cm de la sol sau la o înălțime egală cu cea a semințișului natural, acolo unde a existat, pe cer senin, cu celula fotosensibilă așezată orizontal, repetându-se de cinci ori. La începutul și la sfârșitul măsurătorilor, ca și după fiecare repetiție, s-au făcut măsurători și în teren deschis. Datele biometrice înregistrate în variantele experimentale s-au comparat cu datele din tabelele de producție în vigoare (Giurgiu, Decei, Armășescu, 1972). 5. Rezultate, discuții Datele rezultate în urma inventarierilor și a măsurătorilor efectuate sunt prezentate în tabelele 1...4 și în figura 1. Din analiza acestora se desprind următoarele: ■ Compoziția arboretului s-a îmbunătățit în urma executării lucrărilor de îngrijire. Fagul și paltinul de munte și-au mărit proporția de participare, în detri- mentul carpenului, cu circa 20%. • Intensitatea de intervenție în cazul variantei forte, prin însumarea curățirii și a răriturii, a fost de 80% pe număr de arbori, de 48% pe suprafața de bază și de 37% pe volum. în cazul variantei mode- rate, în care s-a executat o singură curățire, intensi- tatea de extragere a fost de 43% pe număr de arbori, de 20% pe suprafața de bază și de 14% pe volum. Instrucțiunile în vigoare (•♦♦, 1986) califică o curățire puternică atunci când suprafața de bază a REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 11 arborilor extrași reprezintă între 16 și 25% din cea a arboretului întreg și o curățire foarte puternică când această valoare întrece 25%. în acest caz, curățirea executată în varianta moderată se poate califica ca fiind puternică, iar intervențiile executate în vari- anta forte, ca fiind foarte puternice. Dar numai prin executarea intervențiilor forte numărul de arbori la unitatea de suprafață a ajuns, practic, la nivelul cehii indicat în tabelele de producție curente (tabelul 1). • Cantitatea de lumină totală ce pătrunde în arboret la nivelul solului, raportată la lumina din teren deschis, reprezintă, în perioada de vegetație, în medie, 4% în cazul variantei forte, 2% în cazul vari- antei moderate și 1% în cazul variantei martor. Dacă se ia în discuție lumina monocromatică, se remarcă faptul că aceasta-pătrunde în arboret în proporții inegale față de cantitatea înregistrată în teren deschis. Astfel, pătrunde mai mult din lumina infraroșie și roșie și mai puțin din lumina albastră. Dacă se compară radiațiile monocromatice între ele, în valori absolute, se constată același lucru: în Tabelul 1 Caracteristici structurale ale etajului arborilor (Trees layer characteristics) Variante Compo- ziția Nr. arb./ha Diame- trul mediu, cm înălți- mea medie, m Indicele de zveltețe Con- sis- tenta Supra fațade ha 7^ ms/ha Volum, m^ha Intervenții forte 8FA2CA 2370 10,5 13,1 125 0,8 18,7 133 Intervenție moderata 8FA2CA 6825 8,6 12,7 148 0,9 28,7 180 Martor (Ncparcurs) 6FA4CA 11963 8,0 12,6 158 1,0 35,8 210 Date din tabelele de producție 7FA3CA 2311 11,2 13,8 - * 22,3 166 Tabelul 2 Caracteristici ale subarboretului, semințișului și păturii erbacee. (Shrubs, seedlings and ground vegetation characteristics) Vari- ante Lumi- na *, % Subarboret Semintis Pătură erbacee Nr./ m2 Specii Nr./ m2 Vârsta, ani Specii Nr./ m2 Nr. de specii Supraf ocup., % Inter- venții forte 4 0,6 Corylus avellana Crataegus pentagyna Roșa canina 0,4 2 Abies alba Carpinus betulus Fagus sylvatica Prunus avium 24,4 26 35 Inter- venție mode- rată 2 0,2 Roșa canina 0,7 2 Abies alba Carpinus betulus Fagus sylvatica Prunus avium 14,1 17 25 Martor 1 0,1 Crataegus pentagvna 0.1 2 Prunus avium 6,4 9 15 * Proporția din lumina din teren deschis pădure pătrund în cantitate mai mare radiații infraroșii și roșii decât radiații albastre. Această constatare confirmă cercetări anterioare (Marcu, 1983; Vlonga, 1998). ■ Diametrele medii ale arborilor sunt mai mari cu 31% în varianta forte și cu 8% în varianta moderată, față de varianta martor, iar înălțimile medii ale arbo- rilor sunt mai mari cu 4% în varianta forte și cu 1% în varianta moderată, tot față de varianta martor. • Coeficienții de zveltețe au valoarea cea mai mică în varianta forte și cea mai mare în varianta martor. Un coeficient de zveltețe cu valoare redusă asigură o rezistență sporită a arborilor la acțiunea dăunătoare a vântului și a zăpezii. • Distribuția arborilor pe categorii de diametre în varianta martor se face sub forma unei curbe expo- nențiale, asemănătoare celei socotite a fi specifică arboretelor pluriene grădinărite, deși arboretul este, practic, echien. Pe măsura ce variantele sunt par- curse mai intens cu lucrări de îngrijire, distribuția respectivă se apropie tot mai mult de o curbă gaus- siană (specifică arboretelor de codru regulat). Deci, dacă se judecă structura unui arboret numai după distribuția arborilor pe categorii de diametre, rezultă că un arboret echien neparcurs cu lucrări de îngrijire ar putea fi socotit ca fiind plurien, ceea ce ar fi greșit. • Numărul cel mai mare de arbuști s-a înregistrat în varianta forte, urmat de varianta moder- ată. Ca specii, s-au întâlnit: alunul, pâducelul și măceșul. • Deși arboretul este tânăr, doar 30 de ani, arborii fructifică și s- au inventariat puieți de fag, carpen, brad și cireș. Cei mai mulți puieți s-au găsit în vari- antele parcurse cu lucrări de îngrijire. Din lipsă de lumină, puieții nu rezistă sub acoperișul arboretului matern mai mult de 2...3 ani. Se înregistrează, astfel, o succesiune continuă de fructi- ficați! și de puieți. • Desimea și numărul de specii din pătura erbacee, ca și suprafața ocupată cu aceste 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 ații astă rcu, i cu ată, rbo- 1% mai anta iusă mea •eîn cpo- ifică sste, par- >uția ,aus- r de 1 se loret ■rilor zultă -curs ea fi ;a ce e de ianta jder- ilnit: il. doar șis- fag, mai vari- â de ■nină, îriș^ iltde istfel, iructi- jpecii a Ș’ .ceste Tabelul 3 Speciile din pătura erbacee (Ground vegetation species) Variante Specii * Intervenții fuilc. Actaea spicata, Aegppodium podagrana. Asperula adorata, Cardamine gianduligera, Careu pilona, Dryopteris fdix-mas, Euphorbia amgdaloides, Festuca ultissima. Fragaria venea. Galium schultesii, Galeopsis speciosa, Geranium robertianum. Gledmma hederacea. Laminam maculatum. Luzuta sylvatica. Maianihemum bifolium. Mycclis murala, Pohgonalum latifidium. Ranunculus cassubicus. Rubus hirtus, Sanicula europaea. Scrophtdaria nodosa, Stachys sylvatica. Stellaria holostea, Veronicasp. Viola reichenbachiana intervenție moderata Asperula adorata, Cardamine glandtdigera, Carex pilosa, Drynpteris Jilix-mas. Euphorbia amygdaloides, Festuca altissima, Glechoma hederacea. Laminum maculatum, Luzula sylvatica. Maianthemum bifblium, Mycelis muralis. Polygonatum latifolium. Ranunculus cassubicus. bfercurialis perennis. Oxalix acetosella, Stellaria holostea. Fiola reichenbachiana Martor fNeparcurs) Asperula adorata, Cardamine glanduligera, Careu pilosa, Festuca ahissima Glechoma hederacea. Laminam maculatum. Luzula sylvatica, Polygonatum latijblinm. Ranunculus cassubicus Specule scrise îngroșat sunt preponderente Tabelul 4 Regimul luminii (Light regime) variante Lumina alba (L.a.) Lumina monocromatica,* cal cm : min' Proporția fata de lumina din teren deschis, % luxi calcm' min' Bl R FR Bl-R L.a. Bl R FR BkR feten deschis 27191 0,453 0,087 0,099 0,090 0,186 100 100 100 100 100 înierven- 1 îi forte 991 0.016 0,003 0.004 0,008 0.007 3.6 3.4 4,0 8.9 3.7 Intervenție moderata 508 0,008 0.001 0,002 0.006 0,003 1.9 1,1 2,0 6,7 1,6 26? 0.004 0.001 0.001 0.004 0.002 1.0 1,1 1.0 4,4 1.1 specii, au avut valorile cele mai mari în varianta în Concluzii dare s-au executat intervenții forte. Cele mai mici valori s-au înregistrat în varianta martor. în varianta parcursă cu o curățire moderată valorile au fost intermediare. Mărirea masei păturii erbacee are ca Seci pozitiv returnarea în cantitate mai mare în sol a azotului, potasiului și a altor elemente, lucru ce contribuie la îmbogățirea acestuia. într-un amestec de rășinoase cu fag se returnează în sol prin sinuzia Fig; I.: Distribuția numărului arborilor pe diametre (The trecs distribution on diameter). ierboasă 34,8 kg ha-’ azot total (Bolea ș.a., 1997). • Sub aspectul stabilității, s-a remarcat faptul că rărirea pu- ternică a arboretului, executată în cazul variantei forte, nu a dus la aplecarea unor arbori în urma acțiunii zăpezii ori a vântului. Dimpotrivă, asemenea efecte negative s-au semnalat în vari- anta martor, neparcursă cu curățiri, în care circa 20% din- tre arborii cu diametrul între 2 și 4 cm erau aplecați; sau în varianta moderată, în care circa 10% dintre arborii cu diametrul mic erau aplecați. Deci, stabili- tatea arborilor nu a fost afectată prin executarea lucrărilor de îngrijire, ci dimpotrivă. ■ S-a depistat un atac puternic de Orchestes fagi fi de Phyllaphis fagi, localizat mai ales la arborii din clasele 3...5 Kraft. 1. Compoziția arboretului s-a îmbunătățit prin executarea lucrărilor de îngrijire. 2. Valorile cele mai apropiate față de optimul înscris în tabelele de producție privind desimea și suprafața dc bază s-au înregistrat în varianta cu intervenții forte. 3. Desimea și numărul de specii din pătura erbacee, din semințiș și din arbuști au avut valorile cele mai mari în varianta forte și cele mai mici în varianta martor. 4. Distribuția arborilor pe categorii de diametre este în varianta martor sub forma unei curbe exponențiale socotite a fi specifică arboretelor pluriene grădinărite. Pe măsură ce vari- antele sunt parcurse mai intens cu lucrări । Xr.5 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 13 de îngrijire distribuția respectivă se apropie tot mai mult de o curbă specifică codrului re- gulat. 5. Deși arboretul este tânăr, arborii fructifică, dar puieții nu rezistă sub acoperișul arboretului matern mai mult de 2...3ani, din lipsă de lumină. 6. Arbori aplecați de zăpadă s-au înregistrat în variantele martor și în cea cu intervenție de intensi- tate moderată. în varianta forte nu s-au înregistrat astfel de arbori. 10. Intensitatea luminii totale ce pătrunde în arboret la nivelul solului, raportată la lumina din teren deschis, reprezintă, în medie, 4% în cazul vari- antei forte, 2% în cazul variantei moderate și 1% în cazul variantei martor. 11. Diversitatea biologică și stabilitatea arboretu- lui sunt cele mai mari în varianta cu intensitate de intervenție forte. BIBLIOGRAFIE Bolea, V ., V I o n g a , Șt.,Nicolcscu, L ., M a n , G., B u j i 1 ă , M., Popescu, E., F ă r c a ș , C ., L u c ac i , D., 1993: Curățiri intensive în .făgete, efecte imediate și previzibile. Sesiunea de comunicări științifice, ICAS - Secția Brașov. Bolea, V. ș.a., 1997: Nutriția globală și echilibrul nutrițional la brad în câteva stațiuni din România. Revista pădurilor, nr.l. Bunget, I. ș.a., 1988: Compendiu de fizică, Editura știinifică și Enciclopedică. București. Florescu, I., I., N i c o 1 e s c u , N., V., 1998: Silvicultura, voi. II, Silvotehnica. Editura Universității Transilvania din Brașov. Giurgiu, V., Decei, 1 ., A r m ă ș e s c u , S., 1972: Biometria arborilor și arboretelor din România. Editura Ceres. București. Marcu, M., 1983: Meteorologie și climatologie forestieră. Editura Ceres. București. V 1 o n g a , Șt., 1998: Cercetări ecologice în făgete mon- tane și amestecuri de rășinoase cu fag din Masivul Ciucaș, în care se aplică tratamente de codru regulat. Teză de doctorat Universitatea Transilvania din Brașov. *** , 1986: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. Ministerul Silviculturii. Centrul de Material Didactic și Propagandă Agricolă. București. Biodiversity and stability of a mountain beech stand where tending operations of difterent intensities were performed Abstract The fieldworks carried out in a beech stand of pole stage where was cstablished an experimental block with three variants of inter- ventions: high, moderate, as well as non-intervention one. The results show that biodiversity, devcloped by shrubs, seedlings and ground vegetation, increased as number of samples, num- ber of specios and surface occupied in the variants where tending operations were performed, by comparison with non-intervention plot. The trccs from the variants where interventions were performed (especially in the high intensity plot) have improved their sta- bility, having the slenderness index smalicr than those recorded in non-intervention plot. Only in the variant where high intensity inter- ventions were performed the optimum density was recorded and they did not record bent over trees, as in the other plots. Keywords: beech mountain stand, tending operations, light, biodiversity, stability. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Aspecte privind variabilitatea crește- rilor radiale la arbori în făgete par- curse cu tăieri de regenerare Asist, ing. Daniel AVÂCĂRIȚEI Facultatea de Silvicultură Suceava 1. Introducere Cunoașterea modului de ordonare a arborilor în arboret în raport cu creșterea, dar mai ales studiul variabilității creșterilor, prezintă interes științific și practic pentru fundamentarea tehnicilor de măsurare a acestora, dar și pentru îmbunătățirea tehnicilor sil- viculturale. Față de alte caracteristici biometrice ale arborilor, creșterea este supusă celor mai mari fluc- tuații. Literatura de specialitate semnalează accentu- area acestora în urma inter- vențiilor silviculturale, înde- osebi a tratamentelor. Studiul creșterilor în arboretele de fag parcurse cu tăieri de regenerare derivă din importanța econo- mică de care se bucură această specie în ultimul timp. Făge- tele ocupă în prezent circa 31 % din suprafața păduroasă a țării și dețin 36% din fondul de pro- ducție total, iar faptul că fur- nizează peste 40% din volumul de lemn exploatat anual se corelează cu faptul că foarte multe arborete de fag sunt exploatabile, fiind parcurse cu tăieri de regenerare. Faptul că făgetele sunt conduse cel mai adesea prin sisteme silviculturale cu perioade relativ lungi de regenerare, devine cu atât mai interesant un astfel de Studiu auxologic într-o perioadă extrem de delicată din viața arboretului, care poate atinge până la circa o cincime din vârsta exploatabilității tehnice. Numeroase contribuții la studiul variabilității creșterilor sunt aduse de către V. Giurgiu în 1967, iar studii auxologice în arborete de fag aflate în perioada de regenerare au întreprins D. Târziu în 1969 și 1971 și P. Brega în 1986, urmărindu-se cu precădere componenta auxologică a semințișurilor. 2. Material și metodă Analiza structurii arboretelor de fag ajunse la vârsta exploatabilității tehnice în raport cu creșterea radială a arborilor s-a realizat pe un studiu de caz constituit într-un cuplu de trei arborete de fag aflate în curs de regenerare. Este vorba de unitățile ame- najistice 44D, 43B și 44C din Unitatea de producție IV Cetatea, Ocolul silvic Târgu Neamț, pentru care sunt prezentate succint în tabelul 1, câteva date ori- entative. Arboretele identificate au vârste relativ apropiate Tabelul I Locul cercetărilor și caracteristicile stațiunii ți arboretelor din suprafețele experimentale Ocolul silvic și unitatea de producție Unitatea amenajislică Suprafața (ha) Relief Configurația Paula Altitudinea Expoziția Tipul de stațiune Tipul de pâdure Tipul de sol Compozifia Proveniența Consistenta Vârsta Clasa de producție Lucrâri executate (anul intervențiilor ți volumele extrase) Elemente mSsurate Mirimea suprafe(ei experimentale Târgu Neamț IV Cetatea Martor 44D 11.8 Versant Ondulat 10 grade 450 m Sudic3 5243 4211 3101 10 Fa Lăstari 0.8 130 ani l Răriluri (1961,82mJ) Accidentale (1963, 10m’) Accidentale (1978, I5m3) Râriluri (1984. 670m3) Accidentale (1997,44 m*) 193 arbori 193 probe de creștere (l40m x 80m) 1,12 ha 43B 19,5 Versant Ondulai 10 grade 450 m Sudică 5243 4211 3101 10 Fa Lâslarl 0,6 130 ani I Rârituri (1963,470mJ) Accidenta!e(1964, 50m*) Accidentale (1978,70m5) Progresive I (89, I972m6 Accidentale (1998, 173m*) 100 arbori 100 probe de creștere (!25mx80m) 1,0 ha 44C 33.2 Venani Ondulat 10 grade 450 m Sudică 5243 4211 3101 10 Fa Listări 0,3 130 ani 1 Accidentale (1970, 50m') Accidentale (1980, lOm3) Succesive 1 (1985.357001*) Progresive 1 (91,2530m’) Progresive li (95,3296m3) Accidentale (1998,57m3) 80 arbori 80 probe de creștere (140mx80m) 1,12 ha (circa 130 ani), sunt situate în condiții staționate asemănătoare (arborete învecinate), cu precizarea că în arboretul din u.a. 44D nu s-a intervenit cu tăieri de regenerare, servind ca arboret martor. în perioa- da dinaintea aplicării tăierilor de regenerare arboretele au fost conduse în condiții similare sub raportul naturii și intensității lucrărilor efectuate. Pentru studiul auxologic au fost prelevate probe de creștere cu burghiul Pressler de la nivelul diametrului de bază, de la toți arborii inventariați. Pentru fiecare suprafață experimentală, câte trei probe au servit la stabilirea vârstei arboretelor. Prelucrarea materialului auxologic s-a efectuat în condiții de laborator prin măsurarea lățimii inelelor anuale de pe caratele extrase, utilizând programul informatic "Carata" (I. Popa, 1999), după ce în pre- alabil acestea au fost șlefuite și tratate cu soluție de acid azotic în concentrație de 60%, potrivit pro- cedeului Osterman de evidențiere a inelelor anuale REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr3. 15 Ia fag (1. Dumitriu - Tătăranu et al., 1983). 3. Rezultate obținute Pe probele de creștere au fost măsurate creșterile radiale pe ultimii 10 ani (irlO - mm). S-au alcătuit clase de creșteri de câte 2 mm și s-a realizat dis- tribuția experimentală a numărului de arbori pe clase de creșteri radiale, evidențiată în tabelul 2. Tabelul 2 Distribuția numărului de arbori pe clase de creșteri radiale pentru arboretele studiate Clasa de creșteri radiale îrlO (mm) Numărul de arborii pentru arboretul Martor u.a. 44D u.a. 43 B u.a. J4C 6 1 8 4 2 10 26 10 ■> 12 34 10 3 14 31 14 10 16 30 16 11 18 28 15 II 20 19 10 10 22 13 8 16 24 2 6 7 26 2 2 4 28 2 3 3 30 2 32 1 34 1 38 1 Total 192 100 80 Creșterea radială medie. Z,w (nuni 153 17,46 19.63 Abaterea standard. Slf (mm) 4,2 5,70 4,80 Coeficientul de variație (ș%) 27,5 32,65 24,45 Modelarea matematică a acestui tip de structură s-a realizat cu funcțiile teoretice cunoscute în lite- ratura de specialitate: funcția de frecvență Charlier tip A și funcția de repartiție Beta. Ajustarea grafică a distribuțiilor experimentale de către cele două funcții de repartiție teoretice este redată în figurile 1, 2 și 3. Prin utilizarea funcției de frecvențe Charlier tip A la modelarea structurii arboretelor în raport cu creșterea radială a arboretelor se observă pentru toate arboretele analizate că distribuția teo- retică ajustează distribuția experimentală (X^x^X2^)- Prin folosirea funcției Beta la ajustarea distribuției experimentale se remarcă pentru arboretele analizate chiar o mai fidelă caracterizare a distribuției numărului de arbori pe clase dc creșteri decât cu funcția de frecvențe Charlier tip A, prima dovedindu-se mai flexibilă. Diferența dintre x^și X2uoreste mai evidentă la utilizarea funcției de repar- tiție Beta decât a funcției Charlier tip A, pentru toate arboretele studiate. Se poate recomanda astfel uti- lizarea mai frecventă a funcției de repartiție Beta la caracterizarea structurii arboretelor echiene în raport cu creșterea radială a arborilor. Este pusă în evidență o foarte pronunțată asime- trie de stânga, curba de frecvențe având o prelungire exagerată în direcția creșterii maxime,ceea ce con- firmă cercetările efectuate în arborete de rășinoae. (V. Giurgiu, 1969) Curba de frecvență privind creșterea în diametru are toate caracteristicile curbei de frecvență a numărului dc arbori pe categorii de diametre, cu deosebirea că prima prezintă o asimetrie mult mai dnlleAUtia experimentali------ — distribuim Chariwr tip A 1 distribuim Deci 4 6 4 10 12 14 16 1K 2U 22 24 26 2K 3D Cin* dc creșteri Imm) Fig. 1 Modelarea matematică a distribuției numărului de arbori pe clase de creșteri radiale pentru arboretul mar- tor u.a. 44D) ♦ dbtnbuuâ experimentali - - - -ddlribulia Chirucr tip A - ■ ■ diimbuția Beta Clase decideri 1 6 22 1 1 4 2 8 20 4 2 3 1 10 18 2 3 4 5 I 15 16 1 2 3 4 2 2 1 1 16 14 1 4 5 1 1 1 1 14 12 1 1 1 5 2 10 10 2 4 1 1 2 10 8 I 1 2 Total 5 15 20 18 20 9 10 2 I 100 Creșterea radiata medic, i/io (mm) 12,40 15,20 17,40 15,67 1920 19.56 22,00 15.00 16,00 17,46 Abaterea standard, 2,61 5.23 4.77 3.45 4,74 6,84 9.33 1.41 5.70 Coeficientul dc varia|îe 21,05 34,41 27,41 22,02 24.69 34,97 42,41 9.40 32,65 tizați pe 12 clase de creșteri. Variabilitatea creșterilor radiale în arboretele parcurse cu tăieri de regenerare este puternic influ- ențată de intensitatea tăierilor și de numărul acesto- ra. Astfel, în arboretul în care s-a efectuat doar o primă tăiere de însămânțare prudentă (43B), crește- rile radiale pe 10 ani ale arborilor s-au repartizat pe 14 clase de creșteri de la 8 la 38mm Ca urmare a REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 17 Tabelul 5 Repartiția statistici bidimensionali în raport cu diametrul și creșterea radială a arborilor pentru arboretul 43B Clasa de crederii,„(mm) Categoria de diametre (cm) loial 40 44 48 52 56 60 64 68 72 32 1 1 30 2 2 28 1 1 1 3 26 2 1 1 4 24 2 1 2 7 7 22 2 2 5 3 1 1 1 1 16 20 1 3 1 4 1 10 18 1 1 3 1 2 2 1 11 16 1 1 4 3 1 1 11 14 1 1 2 2 4 10 12 I 1 1 3 >0 1 1 2 Total 2 8 11 20 16 13 6 3 1 80 Creșterea mdialâ medie, Mo (mm) 14,00 19,00 18,18 19,10 22,63 18.00 22.33 18,67 22,00 Abaterea sWtdâni, 2,83 5,13 2,75 4,61 5,40 4,90 3.88 3.06 4,80 Coeficientul de variație (Ss) 20,21 27,00 15,13 24,14 23,86 27,22 17,38 16,3? 24,45 reducerii variabilității celorla te elemente struc- turale (diametre și înălțimi) în arboret prin efectu- area tăierii de regenerare, arborii au reacționat prin 45,0 32 36 40 44 48 52 56 60 64 68 72 Calegpcia de diametre (cm) Fig. 5. Descreșterea coeficientului de variație a creșter- ilor radiale pe categorii de diametre în arboretul martor din blocul experimental Târgu Neamț creștere chiar și la aceste vârste înaintate în direcția diversificării structurale pentru atingerea stării de echilibru dinamic afectată de intervenția amintită. Acest lucru a fost posibil prin faptul că arboretul a avut o perioadă de liniște de 11 ani. Comparativ cu varianta martor, în acest arboret s-a semnalat o mărire a variabilității de ansamblu a creșterilor radi- ale (s%ir=32,65), în plus nu se mai respectă trendul descrescător al coeficienților de variație a creșterilor radiale pe categorii de diametre. Lărgirea câmpului de variație a creșterilor radiale s-a realizat doar într- o singură direcție prin deplasarea câmpului de core- lație spre clasele de creșteri mari și foarte mari, puți- ni fiind însă arborii care au avut creșteri foarte active. Aceștia sunt arborii care au beneficiat din plin de condițiile nou create și care au condus la sporirea variabilității structurale de ansamblu a arboretului în raport cu creșterea radială a arborilor. Față de cazul precedent, în arboretul parcurs cu trei tăieri de regenerare de intensitate mai mare arborii s-au repartizat după creșterea radială pe 10 ani doar pe 12 clase de creșteri de la 10 la 32mm. Restrângerea variabilității creșterilor exprimată prin valoarea coeficientului de variație (s%ir=24,45) se explică prin revenirea treptată și la intervale scurte de timp cu tăieri de regenerare (tabelul 1). Se con- firmă și din acest punct de vedere că sistemele de intervenție cu număr redus de tăieri pe perioade de regenerare scurte sunt păgubitoare. Corelația dintre creșterea radială și diametrul arborilor este moderată spre slabă, evidențiindu-se diminuarea coeficientului de corelație în raport cu numărul și intensitatea intervențiilor de la 0,425 la arboretul martor la 0,292 în arboretul parcurs cu o singură tăiere de regenerare și la 0,171 în arboretul parcurs cu două astfel de tăieri. în toate cazurile va- lorile coeficienților de variație sunt foarte semni- ficative. 4. Concluzii Studiul structurii arboretelor exploatabile de fag în raport cu creșterea radială a arborilor, prin ajustarea teoretică a repartiției numărului de arbori pe clase de creșteri, a evidențiat că funcția de repar- tiție Beta s-a dovedit mai flexibilă și mai potrivită pentru caracterizarea acestui tip de structură decât funcția Charlier tip A. Analiza modului de structurare a creșterilor radi- ale în interiorul categoriilor de diametre a reliefat că, cel puțin în cazul arboretului martor, coeficienții de variație ai creșterilor radiale pe categorii de diametre descresc de la diametrele mici spre cele mari. Valorile coeficienților de variație în arboretele parcurse cu tăieri de regenerare se situează la limita superioară a celor sesizați în literatura de speciali- tate (s%ir=30-35%). Coeficienții de variație ai creșterilor radiale a arborilor se structurează în arboret după aceleași legități ca și în cazul crește- rilor în diametru și a diametrelor arborilor. De fapt, modul de variație a creșterilor radiale induce modul de structurare a creșterilor radiale a arborilor în arboret precum și modul de repartizare a arborilor pe categorii de diametre. Variabilitatea creșterilor radiale în arboretele parcurse cu tăieri de regenerare este puternic influ- ențată de intensitatea tăierilor și de numărul acesto- ra. Ca urmare a reducerii variabilității celorlalte ele- mente structurale (diametre și înălțimi) în arboret 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • VH prin efectuarea tăierii de regenerare, arborii au reacționat prin creștere chiar și la aceste vârste înaintate în direcția diversificării structurale care a fost diminuată. Lărgirea câmpului de variație a creșterilor radiale s-a realizat doar într-o singură direcție prin deplasarea câmpului de corelație spre clasele de creșteri mari și foarte mari, puțini fiind însă arborii care au avut creșteri foarte active. Aceștia sunt arborii care au beneficiat din plin de condițiile nou create și care au condus la sporirea variabilității structurale de ansamblu a arboretului în raport cu creșterea radială a arborilor. Variabilitatea creșterilor se restrânge însă la revenirea treptată și la intervale scurte de timp cu tăieri de regenerare. Se confirmă și din acest punct de vedere că sistemele de intervenție cu număr redus de tăieri pe perioade de regenerare scurte sunt păgubitoare, de această dată sub raportul diversității structurale. Rezultatele pot oferi sugestii utile pentru îmbunătățirea tehni- cilor de aplicare a tratamentelor. BIBLIOGRAFIE Bre ga, P., 1986: Regenerarea naturală a figetelor, brădetelor și amestecurilor de rășinoase cu fag în nordul {arii. Editura Ceres, București, 246 p. Dumitriu - Tătăranu, 1. et al., 1983: Estimarea calității lemnului prin metoda caratelor de sondaj, Editura Tehnică, București, 348 p. Giurgiu, V., 1967: Studiul creșterilor la arborete. Editura Agro-Silvică, București, 322 p. Giurgiu, V., 1979, Dendrometrie și auxologie forestieră, Editura Ceres, București, 692 p. Popa I., 1999: Aplicații informatice utile în cercetarea silvică. Programul Carota și Programul Proarb, Revista pădurilor nr.2, pp. 41-42, Târziu, D., 1969: Influența intensității tăierilor de regenerare asupra creșterii în înălțime a semințișului de fag, Revista pădurilor nr. 10, pp. 523-525. T â r Z i u , D., 1971: Influența tăierilor de regenerare suc- cesive asupra creșterii curente a arboretelor de fag. Buletinul Institutului Politehnic Brașov, voi. XIII, Scria B - Economie forestieră, pp. 22-29. Aspects conceming the radial growth variability in beech stands with regeneration cuttings applying Abstract The study has cvaluated the ring growth variability of beech stand in which regeneration cuttings have been applied. It is also showcn the distribution of radial growth within the stand. The distribution of trees radial growth within beech stands tu regeneration period is very well adjusted by teoretical curves of repartitions Charlier and Beta, The same way of repartition it was also observed in variation cocfficients of radial growth. It has been defined the variation range of remained trees after cuttings. The coefflcicnt vatue is to the high Iimit of those coefii- cients presented in our reference material (s%ir=30-35%). It is obvious that the radial growths depend largely of the intensity and the number of cuttings. Keywords: beech, natural regeneration, radial growth variability. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 19 Starea de sănătate a pădurilor din județul Neamț în perioada 1986 - 2001 (partea I) în peste 10 ani de activitate în domeniul pro- tecției pădurilor a fost posibilă cunoașterea îndeaproape a pădurilor din această zonă a țării. An de an s-a urmărit aplicarea măsurilor de protecție, care să asigure fondului forestier o stare bună de sănătate. încerc satisfacția modestului slujitor al pădurii de a constata că, prin măsurile de prevenire și combatere a dăunătorilor forestieri aplicate la timp, s-a reușit asigurarea unei stări fitosanitară bune a acestor păduri. 1. Date generale Pădurile din județul Neamț, care ocupă 47 % din teritoriu, în suprafață de 250.000 ha, sunt în admi- nistrația Direcției Silvice Neamț, iar 10.220 ha, pre- date în temeiul Legii nr. 18/1991 la diverși proprie- tari, sunt în răspunderea acestora. în baza Legii nr. 1/2000, se anticipează că se va retroceda un procent relativ scăzut, ceea ce înseamnă că în marea lor majoritate aceste păduri vor fi gospodărite de Regia Națională a Pădurilor. în compoziția arboretelor rășinoasele ocupă 143.637 ha (57 %), din care molidul - 88.499 ha (35 %), bradul - 52.063 ha (21 %), iar pinul, larîcele și alte rășinoase - 3075 ha (1 %). Foioasele, pe 106.363 ha (43 %), în princi- pal sunt reprezentate de fag - 70.988 ha (28 %), ste- jari - 9587 ha (4 %), diverse tari - 19.692 ha(8%) (frasin, paltin, salcâm, etc.) și diverse moi - 6096 ha (3 %) (tei, salcie, plop ș.a.). în majoritate (56 %), pădurile au rol de protecție. Arboretele, în genera), sunt formate din specii autohtone de mare valoare social-economică, fiind și rezistente în același timp față de diverși dăunători (foto 1). Cu toate acestea, rășinoasele care în bună parte sunt monoculturi, deseori au fost expuse ac- țiunii vătămătoare a vântului, în cazul când viteza acestuia a fost mare. Lucrarea de față prezintă starea fitosanitară a pădurilor din județul Neamț pe ultimii 16 ani, fiind bazată pe lucrările anuale de statistică și prognoză a celor 15 ocoale silvice. în felul acesta, se poate evi- denția activitatea rodnică a silvicultorilor nemțeni, care, în ciuda unor greutăți datorate calamităților naturale (doborâturi și rupturi de arbori de mari pro- porții), au reușit să facă față acestor situații de criză. Ing. Vasilicâ CUCOȘ Direcția Silvică Neamț Foto 1 2. Principalii dăunători forestieri în intervalul 1986 - 2001, arboretele din raza județului Neamț au fost afectate de dăunători în procent de 30 % Dăunătorii biotici au reprezentat 55 % iar cei abiotici 45 % (tabelul 1). Din fericire, însă, intensi- Dăunătorii pădurii Tabelul 1 Dăunători Media ha/an % Imensitate (%) Slab, foarte slab Mijlociu Pulernic. foane puternic Biotici 41.572 55 72 21 7 Abiolici 33.908 45 51 15 34 Total 75.480 - 72 21 7 tatea acțiunii lor a fost slabă și foarte slabă ( 72 %) și în doar 7 % din situații fiind puternică și foarte puternică, fiind necesare acțiuni speciale în astfel de cazuri. După cum rezultă din tabelul 2, maximul de suprafață păduroasă afectată a fost în anul 1989 (135.405 ha), în principal datorită infestării fagului cu Orchestes fagi (7 %) cât și producerii calamităților naturale (4 %). 3. Dăunătorii biotici Potrivit tabelului 3, insectele sunt grupa cea mai reprezentativă (97,3 %), pe câtă vreme paraziții ve- getali și mamiferele rozătoare au participat în pro- porție mult mai redusă. Intensitatea vătămărilor, în majoritate a fost slabă-foarte slabă (72 %) și mijlocie (21 %) și doar 7 % puternică și foarte puternică. 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr. Tabelul 2 Dăunători forestieri Anul Total ha. Din care: dăunători (ha) Biotici Abiotici 1986 40.2)2 28.563 11.649 1987 47.223 36.001 11.222 1988 69.204 26.549 42.655 1989 135.405 82.969 52.436 1990 87.641 51.592 36.049 1991 80.661 46.130 34.531 1992 64.928 42.310 22.618 1993 106.717 32.409 74.308 1994 95.986 31.830- 64.156 1995 61.393 32.168 29.225 1996 75.970 40.430 35.540 1997 62.034 37.432 24.602 1998 76.312 40.725 35.587 1999 69.274 42.586 26.688 2000 69.553 46.489 23.064 L 2001 65.162 46.964 18.198 Media 75.480 41.572 33.908 Tabelul 3 Dăunători biotici Specia Media an/ha % Intensitatea (%) Slab, foarte slab Mijlociu Puternic, foarte puternic Insecte 40.431 97,3 72 21 7 Paraziți vegetali 588 1,4 55 38 7 Mamifere rozătoare 552 1,3 90 9 1 Total 41.571 - 72 21 7 în intervalul anilor 1986 -2001 arboretele au fost afectate mai slab la începutul perioadei (tabelul 4), maximul vătămărilor s-a realizat după cum s-a mai arătat în 1989, ca apoi să descrească și să se mențină între 31830 ha (1994) și 46489 ha(2000). Tabelul 4 Evoluția dăunătorilor biotici Anul Total ha. Din care ha Insecte Paraziți vegetali Mamifere rozătoare 1986 28.563 27.822 325 416 1987 36.001 35.218 335 448 1988 26.549 25.626 406 517 1989 82.969 82.046 413 510 1990 51.592 50.688 363 541 1991 46.130 45.303 305 522 1992 42.310 41.460 289 561 1993 32.409 31.290 573 546 1994 31.830 30.965 305 560 1995 32.168 31.135 442 591 1996 40.430 39.219 524 687 1997 37.432 36.407 471 554 1998 40.725 39.475 711 539 1999 42.586 41.380 605 601 2000 46.489 44.203 1.663 623 2001 46.964 44.662 1.681 621 Media 41.571 40.431 588 552 3.1. Insectele dăunătoare Este grupa cea mai numeroasă, care, însă în majoritate, a realizat infestări slabe și foarte slabe (72 %). Media pe an a fost de 40.431 ha. (tabelul 5) Tabelul 5 Insecte dăunătoare Specia Media an/ha % Intensitate (%) Slab, foarte slab Mijlociu Puternic, foarte puternic Insecte de rădăcină și tulpină la puieți 463 1.2 79 17 4 Insecte xtlofage 59 0,1 70 26 4 Omizi defoliatoare 7.484 18,5 100 - - Gândaci defoliatori 19.455 48,1 84 15 1 Insecte sugătoare și galicole 1.483 3,7 57 43 - Insecte de scoarță 11.487 28,4 37 42 21 Total 40.431 - 72 21 7 în decursul perioadei analizate, maximul suprafeței de arborete infestate a fost în anul 1989 de 82.046 ha, iar minimul - 25.626 ha în 1988 (tabelul 6), Tabelul 6 Evoluția insectelor dăunătoare Anul Toul ha Din are ha Insecte rădăcini și tulpina puieților Insecte xilorage Omizi defel ia- toare Gândaci dc falit- Lori Insecte sugitoare ?i golicole Insecte de scoarțA 1986 27.822 656 48 4.839 17.958 41 4.280 1987 35.218 799 67 6.584 23.081 42 4.645 1988 25.626 804 82 5.737 13.011 66 5.926 1989 82.046 1030 128 6.344 58.519 9.588 6.437 1990 50.688 776 70 6.345 32.121 6.147 5.229 1991 45.303 782 69 4.977 28.078 6.384 5.013 1992 41.460 597 52 6.659 21.948 1.038 11.166 1993 31290 428 54 5.030 14.558 54 11.166 1994 30.965 275 60 7.288 12.836 61 10.445 1995 31.135 234 78 7,776 12.557 58 10.432 1996 39.219 163 56 7.957 14,540 56 16.447 1997 36.407 153 58 9.599 12.955 58 13,584 1998 39.475 165 58 9.125 12.151 58 17.918 1999 41.380 133 17 9.782 11.653 17 19.778 2000 44.203 165 27 10.468 13.022 28 20.493 200) 44.662 242 29 11.237 12.298 31 20.825 Medi»/ an_ 40.43) 463 59 7.484 19.455 1.483 11.487 Insectele de rădăcina și tulpina puieților (tabelele 7, 8), care în medie, anual, au fost depis- tate pe 463 ha, în principal sunt reprezentate de Hylobius abietis L (90,4) și mult mai puțin de speciile de Hylastes, larve de cărăbuși și de Lepyrus palustris Scop. Trombarul Hylobius abietis, în majoritate a in- festat culturi tinere de molid, intensitatea atacului fiind slabă și foarte slabă (82 %), mijlocie (16 %) și numai 2 % puternică. Mai mult au fost afectate plantațiile de molid de 1-3 ani din raza ocoalelor silvice Borca și Galu și mai puțin Pipirig, Tarcău, Ceahlău și altele. Prin folosirea cojilor toxice tratate cu Sinolintox 10 G sau Sinoratox 5 G, și prin stropirea puieților cu Decis, s-a reușit combaterea eficientă a dăunătorului. Măsurile preventive, con- REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr. 3 21 Tabelul 7 Insecte de rădăcină și tulpină Ia puieți Specia Media pe an - ha % Intensitatea (%) Slab, foarte slab Mijlociu Puternic, foarte puternic Larve de melolontha melolontha 12 2.6 32 35 33 Lepyrus palustris 3 0,5 67 33 - Hylobius abietis 418 90,4 82 16 2 Hylastes sp. 30 6,5 64 16 17 Total 463 - 79 17 4 Tabelul 8 Evoluția insectelor de rădăcină și tulpina puieților Anul Total ha Din care: ha Hylobius abietis Hylastes sp. Larve cărăbuși Lepyrus palustris 1986 656 598 58 - - 1987 799 670 119 10 - 1988 804 722 37 45 - 1989 1030 919 62 49 - 1990 776 710 66 - - 1991 782 714 68 - - .1992 597 597 - - - 1993 428 425 3 - - 1994 275 222 3 50 - 1995 234 194 - 40 - 1996 163 119 5 39 1997 153 146 7 - - 1998 165 158 7 - - 1999 133 131 2 - 2000 165 163 2 - - 2001 242 203 39 - - Media 463 418 30 12 3 stând în cojirea cioatelor din parchetele de exploatare și asigurarea unui repaus de 2 ani de la reprimirea acestora până la împădurirea lor, au con- tribuit în mare măsură la asigurarea unei stări sa- nitare corespunzătoare a plantațiilor de rășinoase. Maximul suprafețelor cu plantații de molid în care s-a depistat Hylobius abietis a fost de 919 ha în 1989 și a scăzut treptat în următorii ani ca efect al măsurilor de protecție aplicate. Speciile de Hylastes au fost depistate în plantații de mojid pe suprafețe mult mai mici (30 ha/an), în majoritate la începutul perioadei (1986-1991), la ocoalele Ceahlău și Tarcău și mult mai puțin la alte ocoale. In combaterea acestor insecte s-au dovedit eficiente atât cojile toxice care au atras un număr mare de gândaci cât și parii cursă. Larvele de Melolontha melolontha L., s-au sem- nalat în terenurile de împădurit pe mici suprafețe (12 ha/an), cu intensități diferite, atât în zone cu rășinoase la ocoalele Pipirig și Bicaz cât și în cele de foioase la ocolul Roman în anii 1987 - 1989, 1994 - 1995. Prin tratarea chimică a puieților și a 22 gropilor de plantat s-au evitat prejudicii importante. Lepyrus palustris, observat ca larvă pe rădăcini unde a cauzat roaderea scoarței butașilor, s-a sem- nalat în 1996 la răchităria Bodești-Gârcina și la Roman. Insectele xilofage, (tabelele 9, 10) în principal Cryptorrhynchus lapathi L. au fost depistate în cul- turi de Salix rigida din răchităriile ocolului Roman și mai puțin la ocoalele Gârcina, Roznov, Tazlău, Tg.Neamț și Văratec. Atât prin îmbăierea cioatelor cât și stropiri chimice s-a evitat prejudicierea mlădițelor de răchită. Tabelul 9 Insecte xilofage Specia Media pe an/ha % Intensitatea (%) Slab, foarte slab Mijlociu Puternic, foarte puternic Cryptorrhynchus lapathi 55 93,0 69 27 4 Saperda populnea 4 7.0 85 15 - Total 59 70 26 4 Tabelul 10 Evoluția insectelor xilofage | Anul Total ha Din care: ha. Cryptorrhynchus lapathi Saperda populnea 1986 48 48 • 1987 67 67 - 1988 82 82 - 1989 128 82 46 1990 70 70 - 1991 69 69 1992 52 52 - 1993 54 54 - 1994 60 60 - 1995 78 58 20 1996 56 56 - 1997 58 58 - 1998 58 58 - 1999 17 17 - 2000 27 27 - 2001 29 29 • Media 59 55 4 Saperda populnea L. s-a constatat frecvent în culturi de plop e.a. din ocolul Roman în anii 1989 și 1995, mai mult de intensitate slabă (85 %). S-a procedat la extragerea mecanică a galelor formate. Omizile defoliatoare (tabelele 11, 12), repre- zintă un grup important de insecte (18,5 %), care însă au provocat infestări slabe și foarte slabe. Tortrix viridana L. (76,3 %) s-a semnalat în ste- jeretele și gorunetele din raza ocoalelor Tg.Neamț, Horia, Roznov, Gîrcina și mai puțin Roman, Vaduri, Văratec. Speciile de Geometridae, an de an, au fost depistate la ocolul Tg.Neamț. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117» 2002 • Nr. 3 Tabelul 11 Omizi defoliatoare Specia Media an/ha % Intensitatea (%) Slab, foarte slab Mijlocie Lymantria dispar 463 6,2 100 Tortrix viridana 5714 76,3 100 Geoinetridae sp. 1.225 16,4 100 Hyphantria 2 - 100 Earias chlorana 35 0,5 79 21 Apethymus abdominalis 45 0,6 100 Tota: 7.484 • 100 Tabel 12 Evoluția omizilor defoliatoare Anul Total ha Din care: ha Tortrix viridana Geome- tridae sp. Lymantria dispar Earias chlorana Hyphantria cunea Apethymus abdominalis 1986 4.839 4.787 - - 49 3 - 1987 6.584 5.132 1.400 - 49 3 - 1988 5.737 4.288 1.400 - 49 - 1989 6.344 4.893 1.400 - 51 - 1990 6.345 4.893 1.400 > 52 > 1991 4.977 3.525 1.400 - 52 • 1992 6,659 5.231 1.400 - 28 - 1993 5.030 3.600 1.400 - 30 1994 7.288 5.852 1.400 • 36 - 1995 7.776 6.344 1.400 - 32 - 1996 7.957 6.344 1.400 175 31 7 1997 9.599 6.344 1.400 1.795 33 27 - 1998 9.125 7.692 1.400 - 33 - - 1999 9.782 7.269 700 1.811 2 - - 2000 10.468 7.945 700 1.811 12 - - 2001 11.237 7.283 1.407 1.811 15 - 721 Media 7.484 5.714 1.225 463 35 3 45 ocolul Căiuți (D.S.Bacău) a produs infestări puter- nice care au impus necesitatea tratamentelor chi- mice pe suprafețe apreciabile. O preocupare permanentă a existat pentru urmărirea evoluției densității populațiilor defo- liatorului Lymantria monacha L. în stadiul de adult cu ajutorul curselor feromonale folosind nade Atralymon. în acest scop, în pădurile de rășinoase, cât și în rășinoase cu fag, s-au instalat 3745 puncte de control în sistem monitoring pe 180.751 ha, ținând seama că la un punct revine o suprafață de 50 ha. Din datele recoltate an de an în aceste puncte prin inventarierea fluturilor masculi, rezultă că nivelul densității acestora este scă- zut, ceea ce înseamnă că dăunătorul Lymantria mona- cha este în stare de latență (tabelul 13). S-au înregistrat fluctuații ale populațiilor în acest interval de timp, de la o zonă la alta sau de Ia un an la altul, însă nesemnificative. Gândacii defoliatori (tabelele 14, 15) au avut ponderea cea mai mare dintre insecte (48,1 în anii 1996, 1997 cât și în 1999 semnalat prezența defoliatorului Lymantria dispar L. care, însă, nu a avut condiții prielnice de dezvoltare, infestările fiind foarte slabe. De menționat că, în aceste păduri infes- tate de defoliatorii amintiți, există un număr important de mușuroaie de furnici și cuiburi de păsări insec- tivore, care desigur contribuie la menținerea echilibrului ecologic. în răchităriile din ocoalele Roman și Horia s-au înregistrat infestări de Earias chlorana L. de intensitate slabă (79 %) și mijlocie Tabelul 13 _ 7001 S-3 ’ Evoluția zborului insectei Lymantria monacha L. Anul Puncte de control (nade atralymon) Ha Fluturi masculi capturati Media fluturilor la un panou Maxim fluturi la panou Ocolul silvic U.PJu.a. 1989 1700 127000 37496 22 104 Bicaz 122 1990 1717 127752 26964 16 109 Ceahlău 11 86 B 1991 1717 127752 17396 90 123 Galu 199 A 1992 1717 127752 34471 20 114 Galu III 56 B 1993 1717 127752 40111 23 145 Bicazu Ardelean IV 56 1994 1717 127752 46945 27 194 Bicazu Ardelean IV 93 1995 1717 127752 54113 32 210 Vaduri II 98 1996 3745 180751 107583 29 211 Vaduri III 68 F 1997 3745 180751 76576 20 163 Ceahlău 127 A 1998 3745 180751 104987 28 197 Vaduri 11 18 A 1999 3745 180751 107626 29 188 Vaduri II 44 A 2000 3745 180751 160542 43 237 Ceahlău 1167 2001 3745 1R075I R7907 23 121 Ceahlău 1185 A (21 %), fiind necesară aplicarea tratamentelor chimice. în lotul izolat de plopi e.a. din ocolul Roman, s-a constatat prezența omidei păroase a dudului Hyphantria cunea Drury. în ultimul an în cvercineele din ocoalele %) pe tot intervalul care face obiectul analizei de față, cu intensitatea infestării slabă și foarte slabă (84 %), mijlocie (15 %) și puternică (1 %). Orchestes fagi L. (97,8 %) este cel mai răspân- dit dăunător care a format o gradație însemnată Tg.Neamț, Horia și Roman s-a constatat prezența viespei Apethymus abdominalis Lep., care pe viitor va fi în atenția noastră, mai ales că în pădurile din între anii 1986 - 1992, cu apariție maximă pe 58.417 ha în 1989. Mai afectate au fost făgetele din ocoalele Văratec, Pipirig și Tg. Neamț, iar în anul REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 23 Tabel 14 Gândaci defoliatori Spccîa Total ha Media an/ha W Intensitatea (%) Slab. Toarte slab Mijlociu Puternic, foarte puternic Orchestes fagi 304.444 19.028 97,8 84 15 l Melolondu» melolonihu 546 34 0.2 18 45 37 Haltica quercetorum 114 7 - 100 - - Melasoma populi 495 31 0.2 70 30 • Galerucella linella 78 5 - 54 46 - Phyllodeeta SP. 624 39 0.2 81 14 5 AgtlaJtica alni 3.769 235 U 69 2 29 Chlorophanus viridis HI 7 - 65 35 - Lepyrus palustris 214 13 0,1 70 30 Pyllobius urgentului 599 37 0.2 80 20 - Melasoma nenea 252 16 0.1 8 10 82 Byctiscus populi 40 3 - 10 - • Total 311.286 19.455 - 84 15 1 Tabel 15 Evoluția gândacilor defoliatori Anul Total Um care: ha Orchestes fagî Melolonih a mdolonlha Hainea quercetonj 1 m 1 Melasoma poluli Gajerucell a lineola *8 * £ Agdastîca alni Chlorapha dus viridis li Phyllobius urgenta tus Melasoma sene» ipdod 1986 17958 17799 - ■■ 61 - 49 - - 49 - 1987 23081 22922 • - 61 - 49 > 49 - 1988 13011 12913 - - 49 49 -» ■ 1989 5819 58417 - - 51 51 - • 1990 32121 31992 - 41 - 39 - - 49 - 1991 28078 27929 •. - 39 - 68 - 42 - 1992 21948 21828 «• - 23 - 52 - - 45 - 1993 14558 14432 - - 25 - 54 - - 47 1994 12836 12162 26 • 31 * 60 252 53 252 1995 12557 12162 30 - 27 18 30 172 27 39 52 - - 1996 14540 13402 40 57 27 18 30 829 27 39 51 - 20 1997 12955 11902 - - 30 18 33 829 27 42 54 - 20 1998 12151 11852 - 57 30 24 33 29 30 42 54 - w 1999 11653 11594 - - - 3 29 - 12 15 - - 2000 13022 11694 450 - - - 12 829 - 21 16 - - 2001 12298 11444 • o - 12 800 - 19 23 - - Medic/ an 19455 19028 34 7 31 5 39 235 7 13 37 16 3 de vârf (1989) și cele din ocoalele Tazlău, Roznov, Vaduri și Gârcina. Stingerea gradației s-a realizat pe cale naturală. Prezența acestui dăunător cu infestare slabă și foarte slabă s-a menținut în arboretele respective și ulterior gradației. Gândacii de Melolontha melolontha L. au pro- dus zbor mai puternic în anul 2000, mai cu seamă la ocolul Văratec și mai puțin la Tg. Neamț, iar spo- radic la ocolul Pipirig în 1994 - 1996, când s-a înregistrat și defolierea arborilor îndeosebi pe lizieră. Haltica quercetorum Foudr. s-a semnalat în anii 1996 și 1998 în culturile de stejar la oc Iul Horia. în culturile de răchită, în special de Salix rigida pe suprafețe relativ mici, mai mult la ocolul Roman, s-au depistat infestări slabe și foarte slabe de Melasoma populi L, Galerucella lineola Fabr., speciile Phyllodecta, Chlorophanus viridis L., Lepyrus palustris Scop și Phyllobius argenta- tus L. în majoritate de intensitate slabă și foarte slabă. în mod sporadic la ocolul Roman pe plop e.a.s-a înregistrat și prezența insectei Byctiscus populi L. Tabelul 16 Insecte sugătoare și galicole Specia Media an/ha % Intensitatea (%) Slab, foarte slab mijlociu Puternică, foarte puternică Phyllaphis fagi 1372 92,5 57 43 - Aphrophora alni 49 3,3 50 43 7 Mikiola fagi 62 4,2 70 30 - Total 1483 - 57 43 - Insectele sugătoare și galicole depistate în proporție redusă, în principal sunt reprezentate de Phyllaphis fagi L. (92,5 %) și mult mai puțin de alte specii (tabelele 16, 17), infestările fiind de intensitate slabă și mijlocie. Păduchele Phyllaphis fagi pe suprafețe mai însemnate în făgete, s-a depistat în anii 1989 -1991, concomitent cu infes-tările trombarului Orchestes fagi la ocolul Văratec și la ocolul Gârcina. Tot la fag în 1992 a avut loc înmulțirea în masă a țânțarului Mikiola fagi Htg., mai cu seamă la ocolul Tg.Neamț. în răchitării și mai ales la cele din ocolul Roman s-a Tabelul 17 Evoluția insectelor sugătoare și galicole Anul Total Din cure: ha Phyllaphis fagi Aphrophora alni Mikiola fagi 1986 41 41 1987 1987 - 42 - 1988 66 - 66 - 1989 9588 9518 70 - 1990 6147 6090 58 - 1991 6384 6340 44 - 1992 1038 47 991 1993 54 54 - 1994 61 - 61 -r 1995 58 - 58 - 1996 56 - 56 - 1997 58 58 - 1998 58 58 - 1999 17 - 17 - 2000 28 28 2001 31 - 31 - Media/an 1483 1372 49 62 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr. 3 constatat prezența insectei Aphrophora alni Fal. atacul fiind în majoritate de intensitate slabă și mijlocie. Prin tratamente chimice s-a evitat preju- dicierea mlădițelor de răchită. Insectele de scoarță la râșinoase au constituit una din problemele principale ale activității pro- tecția pădurilor din Direcția Silvică Neamț. Faptul că, în acest interval de timp, frecvent, rașinoasele au fost calamitate de vânt prin ruperea și doborârea arborilor în cantități însemnate (tabelul 27), care uneori s-au exploatat cu dificul- tate, s-au creat condiții prielnice de înmulțirea gân- dacilor de scoarță Acești dăunători la începutul perioadei s-au con- statat pe suprafețe relativ mai reduse, ca apoi aces- tea să crească mult. în majoritate atacul acestor dăunători a avut loc la molid (88,3 %), ponderea având-o Ips typographus L., deseori însă în aso- ciație cu Ips amitinus Eichh și Pityogenes chalcographus L. Intensitatea infestărilor a fost slabă (31 %), mijlocie (46 %) și puternică (23 %) (tabelele 18, 19). Tabelul 18 Insecte de scoarță la râșinoase Specia Media an/ha % Intensilalea (%) Slab, foarte slab Mijlociu Puternic, foarte puternic Ipidae sp. 11.487 - 37 42 21 Din care la: molid 10.142 88,3 31 46 23 brad 1.258 11,0 79 15 6 pin 87 0,7 12 58 Tabelul 19 Evoluția gândacilor de scoarță rășinoase Anul Gândaci de scoarță rășinoase - ha 1986 4280 1987 4645 1988 5926 1989 6437 1990 5229 1991 5013 1992 11166 1993 11166 1994 10445 1995 10432 1996 16447 1997 13584 1998 17918 1999 19778 2000 20493 2001 20825 Media/an 11487 Total 183.784 | Mai afectate au fost molidișurile din ocoalele Ceahlău, Galu, Brateș, Bicaz, Borca, ș.a.. Bradul a fost infestat (11,0 %) de Pityokteines curvidens Germ., deseori în asociație cu Cryphalus piceae L, mai ales la ocoalele Văratec, Tg.Neamț, Roznov și Tazlău, intensitatea atacului fiind slabă (79 %), mijlocie (15 %) și puternică 6 %. Pinul silvestru din Cheile Bicazului și Bicăjel (ocolul Bicaz), a fost atacat în majoritate de Ips acuminatus Gyll, cât și de specii de Blastophagus, Ips sexdentatus Boern., infestările înregistrate fiind de intensitate puternică (58 %), slabă (30 %) și mijlocie (12 %). în unele rășinoase calamitate de vânt și exploatate cu întârziere, gândacii de scoarță din dăunători secundari au devenit dăunători primari și în felul acesta au atacat arborii sănătoși pe picior, formând focare periculoase de ipide (foto. 2). Asemenea situații s-au înregistrat, mai cu seamă, în ultima parte a perioadei analizate. Maximul de arbori pe picior atacați pe an a fost până în 10 mii, cei mai mulți fiind înregistrați la ocoalele Ceahlău, Bicaz, Galu, Brateș și Tarcău. Prin instalarea corespunzătoare a arborilor cursă și prin cojirea acestora când insectele au fost în stadiul de larvă și pupă prin folosirea curselor feromonale cu Atratyp pentru captarea gândacilor de Ips typographus, prin inventarierea, exploatarea și evacuarea din pădure a arborilor pe picior atacați, cât și prin obligarea agenților economici de a exploata cu pri- oritate lemnul infestat, s-a reușit prevenirea și li- mitarea extinderea înmulțirii în masă a ipidelor. Fota 2 Cu toată răspunderea se poate afirma că la această dată rășinoasele din zonele calamitate prez- intă o stare bună de sănătate. (continuare în numărul următor) REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.3 25 Aplicații ale recunoașterii de forme în identificarea gândacilor de scoarță (Ord. Coleoptera: Fam. Scolytidae) după arhitectura galeriilor 1. Introducere Unul din fenomenele cele mai interesante legate de exploatarea resurselor de hrană și habi- tat reprezentate de arbori, este săparea de către insectele xilobionte a sistemelor de galerii. Aceste insecte creează habitate protejate pentru dezvoltarea și hrănirea în special a stadiilor tinere. Resursele de hrană sunt reprezentate în mai mică măsură de floem utilizat mai ales în dieta adulților și în mai mare parte de ciuperci cultivate în galeriile larvare, o hrană cu un conținut ridicat de compuși ai azotului. La insectele din familia Scolytidae, cultivarea ciu- percilor de ambrozie este rezultatul unui îndelun- gat proces de coevoluție în care între parteneri se stabilește o relație simbiotică astfel încât dise- minarea ciupercilor este asigurată de insectă iar aceasta beneficiază de o hrană cu un conținut nutritiv superior în stadiile larvare (Paine, Harrington și Raffa, 1997). Astfel, insectele de scoarță formează grupe funcționale sau bresle care exploatează arborele ca resursă de hrană și habitat în componentele sale cel mai greu accesi- bile (scoarță și lemn) și cele mai sărace în compuși ai azotului. Arhitectura sistemelor de galerii este specie- specifîcă ceea ce permite identificarea insectelor după aspectul galeriilor. La familia Scolytidae sistemele de galerii cuprind: camere nupțiale 1a speciile poligame, galerii mamă, galerii larvare, camere de împupare și eventual, galerii co- respunzând roaderilor de maturare a adulților tineri. In identificarea insectelor după aspectul galeriilor au importanță: orientarea galeriilor față de trunchiul arborelui, forma și dispunerea galeriilor mamă la insectele poligame, forma numărul și dispunerea galeriilor larvare, poziția camerelor de împupare, lungimea relativă a galeriilor sau a întregului sistem de galerii, în general, aceste elemente sunt suficiente pentru identificare pe baza determinatoarelor și atlaselor care dau o imagine medie, uneori schematică a galeriilor. Acestea fiind săpate de adulți și de larve au o dispunere spațială care este Alin TEUȘDEA, șef luciri Dr. Ecaterina FODOR, sef lucrări Ovidiu HÂRUȚA, student an V sil- vicultură Universitatea din Oradea, Facultatea de Protecția Mediului adaptată particularităților de textură și biochimie a țesuturilor gazdei, a stării de sănătate și rezis- tență a acesteia, de posibilitățile de aerare a galeriilor, de cerințele în cultivare a speciilor de ciuperci asociate. Distribuția spațială a galeriilor mai depinde de trăsături caracteristice ale popu- lației de insecte cum este fecunditatea, densitatea de ovopozitare, competiția în interiorul familiei (Kirkendall,1989). S-a constatat o corelație liniară pozitivă între lungimea galeriilor mamă și numărul de nișe în care femela depune ouă, fiind totodată o caracteristică de specie. Pe de altă parte, densitatea de ovopozitare descrește pe măsura creșterii presiunii polulaționale (Anderbrant, 1990). în general, sistemele de galerii la insectele de scoarță cum sunt Ips typographus L. și Hylesinus fraxini Panzer sunt distribuite uniform, minimum de distanță între sisteme fiind de 2,5 cm la Ips typographus (Byers,I984) Distanțele dintre galeriile larvare determină rata de supraviețuire a larvelor și ciu- percilor cultivate pentru hrana acestora (Kirkendall, 1989). La/pj typographus de altfel, competiția interspecifică se reflectă în lungimea galeriilor, dat fiind descreșterea greutății medii larvare pe măsura creșterii competiției (Schlyter și Zhang, 1996). Galeriile larvare sunt uniform distribuite în raport cu galeriile mamă în condiți- ile unei competiții intraspecifice și interspecifice scăzute astfel încât modificările de arhitectură a galeriilor se produc mai ales în timpul fazelor eruptive a dinamicii populaționale sau în atacurile mixte (Schlyter și Anderbrant, 1993). în condiții de echilibru, această grupă funcțională de insecte atacă arbori debilitați sau susceptibili care sunt în număr restrâns în arboretele ce nu au fost supuse unei forme de perturbare. De altfel, evitarea competiției pentru habitat și resurse de hrană precum și controlul densității de atac se realizează prin emiterea de antiferomoni și prin partiția spațială a habitatului în funcție de diametrul trunchiului și grosimea scoarței (Speight și Wainhouse, 1990). Ceea ce se con- stată prin observarea sistemelor de galerii atât la populații în latență cât și la cele eruptive, este 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 păstrarea unor elemente invariante de structură a galeriilor care le fac recognoscibile în pofida unei variabilități generale marcante. Analiza de imagine pune la dispoziție o metodă rapidă de identificare și comparare a sis- temelor de galerii în baza unei bănci de imagini și a unor comparatoare construite plecând de la modele preluate din natură. Corelatoarele exploatează acele segmente de imagine care rămân invariante indiferent de variațiile impuse de factori modelatori biotici și abiotici. Metoda recunoașterii de forme are mai multe faze (Wang, R.K. 1996: Teușdea, A.C. 1997: Mitchel, H.E. 1998). Prima parte constă din cap- turarea (digitizarea) celor două imagini (forme) una fiind referința și cealaltă așa numita scenă. Imaginea de referință va trebui să fie detectată și recunoscută (sau nu) în imaginea scenei dacă ea este prezentă în aceasta (sau nu, respectiv). Astfel imaginea de referință este cea care este stocată într-o bază de date, iar cea a scenei, ce cuprinde obiectele digitizate de cercetat reunite într-o singură imagine, este capturată ulterior, ambele fiind datele de intrare în corelator. Corelatorul este denumirea generică a sistemului care realizează recunoașterea de forme (imagini digitizate, în cazul nostru). Captura (metoda de digitizare) imaginilor trebuie să urmărească aceeași rețetă de fiecare dată și se realizează cu un scanner. A doua etapă constă în realizarea procesului de corelație prin transformări Fourier și filtrare spațială. Pentru a realiza corelația se alege core- latorul hibrid, cu transformată Fourier comună, cu intrare modificată și filtrare în domeniul amplitudinii (partea reală) și al fazei (partea imaginară) (CHTFC-ImFAF) propus de autorul principal. Utilizarea transformatei Fourier are rolul de a face trecerea în spațiul frecvențelor spațiale care caracterizează unic imaginea dată. Acum ar trebui menționat faptul că imaginea de referință este „amprenta vizuală” a unui obiect, iar prin transformare Fourier se obține o „amprentă frecvențială”. Proprietățile acestei „amprente frecvențiale”, care este transformata Fourier permit realizarea procesului de corelație. La ieșirea din corelator se generează o imagine diferită de cea de intrare dar care, în cazul în care imaginea de referință este prezentă în imaginea scenei, va conține un maxim absolut care deține informația de detecție și recunoaștere. în conti- nuare se va rezuma matematic cantitativ procesul de corelație ales. 2. Metoda Corelatoarele optice cu transformată comună (COTC) în domeniul amplitudinii sunt în general sensibile la zgomot, atât la cel de „ambianță” (din jurul obiectelor de studiat) cât și la cel suprapus obiectelor de studiat. S-au creat totuși modele hibride (Wang, R.K. și ai. 1996: Teușdea, A.C. 2001) ce rezolvă problema sensibilității la zgomot și chiar și o localizare bună a maximelor de corelație printr-o îngustare a lor. Realizarea unor procesări optice în domeniul fazei a fost posibil odată cu realizarea unor mo- dulatoare optice de fază. Astfel au fost realizate corelatoarele hibride cu transformată comună în domeniul fazei care au rezolvat mult mai bine probleme majore amintite anterior (Yu, F.T.S. și al. 1995: Lu, G. și al. 1996: Crișan, S., Teușdea, A.C. 1997: Silva, D.M. 1998). Autorul principal propune utilizarea unor principii anterioare modificate pentru obținerea unor performanțe mai bune. Transformarea imaginilor obiectelor de studiat - referința și scena - din obiecte de amplitudine în obiecte de fază se face prin relația (Teușdea, A.C. 1998) ObFazâ(x,y) = exp i Oblntensitatefx, y) - Min Max - Min -con Oblniensitate(x, y) - Min Max - Min ■d Oblntensitate(x,y) - Min Max - Min unde Max, Min reprezintă valorile maximă și respectiv minimă a intensității luminoase a imaginii Oblntensitate (x,y), în care, având în vedere descompunerea în planul complex pentru partea reală sau cea imaginară, în mod con- vențional, se vor obține puncte cu faze identice dar cu amplitudini diferite. Acest lucru apare deoarece cele două funcții - cosinus și sinus - nu sunt monotone pe intervalul de transformare [0,7t] fapt pentru care, în cazul unor imagini cu definiție mică și bandă spectrală îngustă, pot să se creeze dificultăți în detecție. Ca urmare, în cazul unui corelator hibrid, se poate realiza deplasarea intervalului de transformare -£.£| pentru partea imaginară, astfel încât, să existe o REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 27 Fjg. 1 Imaginea digitizată a geleriilor larvelor de Hyiesnius fraxini din care se va realiza imaginea de referință Fig. 2 Imaginea digitizată a scenei compusă din imiginile a dona tipuri de galerii larvare din genuri diferite: stânga - Hyiesnius fraxini, dreapta - Ips typographus Fig. 3 Imaginea comună care va n introdusă în corelator bijecție perfectă. Această transformare în dome- niul fazei se va realiza pentru: imaginea de refer- ință, imaginea scenei și imaginea comună (con- stituită din imaginea de referință aflată într-una din jumătățile acesteia și imaginea scenei aflată în cealaltă jumătate). Având cele trei imagini în domeniul fazei se vor realiza spectrele acestora prin intermediul transformatelor Fourier și le vom nota cu TS„fM pentru referință, TSK„fOf) pentru scenă, TScom(uv/ pentru imaginea comună. Următoarea etapă are ca scop minimizarea maximului central de ordinul zero care creează probleme de contrast în detecție și localizare, acesta neavând nici o semnificație fizică în acest fenomen. Acest lucru se poate realiza prin relația re: (u, v) cam fu. v)~ u. v)~ ^scn(u. v) • în final, funcția TSraluv)) care se localizează în primul plan Fourier, i se va aplica un filtru mo- dulat în amplitudine care să atenueze frecvențele spațiale joase mai puternic decât cele înalte, deoarece frecvențele înalte sunt răspunzătoare pentru detaliile ce caracterizează obiectele studi- ate. Definiția filtrului este ,TSref(u,v)*0 Flt(u,v) = TSref(u,v) f , TSref(u.v) ă l TSref(u, v) + Z(u, v) unde e valoarea ca mai mică pozitivă pe care o admite calculatorul, iar este o funcție semni- ficativ nenulă. Ca urmare în primul plan Fourier va fi prezentă o funcție bidimensională H(uv)=Flt(uv)-TSr„(uvl care va transformată Fourier în vederea corelării. 444,4»“ ni R 7C_ ZI 0 / >” *)C I HI ,ZB 1 70 C 7L. 4 1UJ 4 4 0 nr 14U.«— 1 07 < ț -j j 1 no i uj— pa 7R L cq 7£ □ Q *»g IC g 1 ĂttT- 34371M- ^8 , Fig. 4. Rezultatul procesului de corelație pentru imag- inea comună din fig. 3, în care prin prezența maximului din partea stângă confirmă prezența imaginii de referință (fig. 3 partea superioară) în imaginea scenei și faptul că galeria larvară din stânga este puternic corelată, adică face parte din același gen cu cea de referință, cea din dreapta fiind mult diferită de cea de referință deci din alt gen. Se poate observa că imaginea digitizată din fig. 1 a fost modificată în imaginea comună de intrare în corelator, pentru a reprezenta referința generalizată singulară care să constituie „etalonul” sau „amprenta vizuală efectivă”, nece- sară caracterizării cât mai generale a galeriilor 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 larvare de Hylesinus fraxini. Astfel pentru a putea recunoaște galerii larvare de Hylesinus fraxini, indiferent de gradul de variabilitate na- tural, s-a ales o geometrie preluată prin amprentare pe folie de calc, care a fost digitizată prin scanare, după care s-au decupat acele părți care nu constituie generalul. Anume, s-a reținut partea învecinată cu galeria mamă (fîg.5a, redată cu culoare verde) din galeriile larvare și s-a igno- rat partea marginală a acestora deoarece acesta este cel mai probabil să fie afectată de variabili- tatea naturală (fig. 5b, redată cu culoare roșie). Vâri abilitatea naturală se datorează competiției intraspecifice între larve pentru spațiu și resurse. Suplimentar, se elimină jumătate din numărul de ramuri laterale pentru că unele galerii larvare posedă ramuri laterale mai dese iar unele mai rare (fig. 5a). Dacă referința generalizată ar conține ramuri mai dese atunci nu ar mai putea să fie utilizată la recunoașterea galeriilor cu ramuri mai rare. Se mai poate observa că forma exte- rioară a referinței generalizate singulare, este eliptică, deoarece forma exterioară tipică a unei galerii larvare de Hylesinus fraxini este eliptică. Astfel, în continuare se poate testa apartenența la un gen sau altul a altor geometrii de galerii larvare prin recunoaștere de forme cu corelatorul ales și cu refe- rința generalizată singulară, din fig. 5b. Fig. 5. Modul de realizare a referinței generalizate sin- gulare a - culoarea roșie este utilizată pentru părțile elimi- nate din referință, iar cea verde pentru părțile reținute în referință; b - rezultatul final al selecției, referința genera- lizată singulară 3. Algoritmul practic Pentru analiza de imagine , amprente ale sis- temelor de galerii la speciile Ips typographus și Hylesinus fraxini au fost obținute de pe scoarțe (de molid pentru Ips typographus) sau amprente pe album (la frasin pentru Hylesinus fraxini). Amprentele au fost copiate pe hârtie după prin- cipiul ștampilei, prin aplicare de tuș negru pe suprafața ocupată de sistemul de galerii. Pe hâr- tie apare negativul amprentei care este scanat și se depozitează în banca de date inițiale. Acestea au fost scanate la rezoluția de 600 dpi, cu o pre- procesare de contrast și luminozitate astfel încât fondul să fie perfect alb. Au rezultat imagini di- gitizate de dimensiuni foarte mari în 256 de nivele de gri. Acestea au fost reduse la dimen- siuni sub 256x256 de pixeli astfel ca imaginile comune să fie de 512x512 de pixeli, dimensiuni care să nu necesite un timp de procesare mai mare de două minute (sistemul utilizat - AMD Thunderbird 1GHz cu minim 128 Mb RAM pen- tru varianta sub platformă Windows 9x și 64 Mb RAM sub platformă DOS). Pentru că procesul de recunoaștere de forme este analog unui proces de diagnosticare și tehni- cile modeme de diagnosticare utilizează mai multe variante de analiză (în cazul de față cu mai multe tipuri de referințe), s-au ales două tipuri de referințe generalizate, din care una prezentată în figura 5b. Cea de-a doua referință constă din fu- ziunea (analogul metodei „data fusion”) unui set de referințe generalizate din geometrii diferite (fig. 6 a, b, c, d, e, f). Alegerea acestei referințe generalizate fuzionate (fig. 6h) permite lărgirea toleranței procesului de corelație la variabilitatea naturală a geometriilor galeriilor larvare, ce pot fi recunoscute fără a pierde selectivitatea metodei de corelație. Fig. 6. Referința generalăzată fuzionată a, b, c, d, e, f - setul de șase referințe generalizate singu- lare alese pentru fuzionare; h - referința generalizată fuzionată Motivul pentru care trebuie realizat procesul de recunoaștere cu două tipuri de referințe este că REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 29 obiectele din natură nu sunt standardizate ca și cele artificiale. Ele comportă o variabilitate na- turală mare, fapt ce impune ridicarea preciziei de clasificare a acestor obiecte naturale (galerii lar- vare, de exemplu). Prin utilizarea unor tipuri de referințe diferite se realizează atât o toleranță la variabilitatea naturală cât și o precizie ridicată la discriminarea între galeriile larvare a genurilor diferite. Referința generalizată fuzionată produce o toleranță mare a procesului de recunoaștere de forme, adică recunoaște galeriile larvare de același gen, dar care au o variabilitate ridicată între ele. Referința generalizată simplă produce un grad mai ridicat de precizie a procesului de recunoaștere de forme la discriminarea galeriilor larvare a doua genuri diferite. în lucrarea de față s-a realizat compararea numai între galeriile lar- vare a două genuri diferite (fig. 2) pe motivul că, dacă procesul de recunoaștere de forme - în care se subînțelege procesul de corelație și modelul de corelator, alese de autorul principal - reușește să facă recunoașterea în cadrul aceluiași gen, dar nu discriminează între două genuri diferite, atunci această metodă de clasificare aleasă nu are sens. Dacă este îndeplinită condiția de discriminabili- tate între două genuri diferite, atunci cea de to- leranță la variabilitatea naturală în cadrul aceluiași gen este automat îndeplinită. 4. Rezultate Pentru a caracteriza cantitativ rezultatele obținute se introduc următoarele mărimi: API este intensitatea maximului de autocorelație, CPI este intensitatea cea mai mare a maximelor de corelație, reprezintă un coeficient ce măsoară cali- tatea fenomenului de corelație dat de corelatorul respectiv (cu cât este mai mare cu atât corelatorul este calitativ mai bun). Din cauza spațiului prea mare pe care l-ar ocupa reprezentarea tuturor rezultatelor proceselor de corelație, se vor selec- ta doar câteva rezultate obținute pentru cele zece galerii larvare alese, tabelele 1 și 2. Rezultatele complete pentru coeficientul SCR ce caracte- rizează calitatea procesului de corelație și recunoaștere - implicit și al clasificării dorite - sunt date redate numeric și grafic în fig. 7. Aceste două seturi de rezultate în care coefi- cientul SCR, ce măsoară calitatea procesului de recunoaștere, este pentru toate cazurile suprauni- tar (chiar mai mare decât 1,20 - valoare impusă 30 Tabelul 1 Rezultatele procesului de recunoaștere de forme cu refer- ința generalizată din fie. 5b Tabelul 2 Rezultatele procesului de recunoaștere de forme cu refer- ința generalizată fuzionată din fig. 6h REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Fig. 7. Reprezentarea comparativă a rezultatelor date în tabelele 1 și 2. de literatura de specialitate ca fiind coeficientul minim care să asigure precizia minimă a rezul- tatelor). în concluzie pentru toate geometriile galeriilor larvare alese, geometrii care după cum se poate observa sunt extrem de diferite, corela- torul propus posedă un maxim de corelație mai mare (adică un SCR supraunitar) decât cel al geometriei larvare Ips typographus (redată în dreapta imaginii din fig. 2) care face parte dintr- o alt gen. Mai mult, din fig. 7 se observă că, dacă pentru recunoașterea de forme cu referința gene- ralizată singulară coeficientul SCR este mai mic, pentru anumite galerii larvare, cu referința gene- ralizată fuzionată, acest coeficient este mai mare, și invers. Ca urmare, cele două referințe genera- lizate realizează rezultate complementare. Din acest motiv pentru o mai mare precizie, se reco- mandă utilizarea ambelor referințe generalizate pentru formularea concluziilor de clasificare prin recunoaștere de forme (a se vedea ambele rezul- tatele pentru galeria cu indexul GL6). Familia Scolytidae este un grup funcțional important în rețelele trofice ale pădurii iar din punct de vedere al intereselor umane, grup-țintă în protecția pădurilor și grup-bioindicator în sen- sul de taxon țintă ce furnizează indicații asupra biodiversității totale în ecosistem (Andersen, 1997). Prezența acestora în habitat este sem- nalată de semnele activități legate de săparea de galerii și de simptomele induse la nivelul arbo- rilor gazdă. în faza prezentată, metoda de recunoaștere de forme permite evaluarea elementelor invariante de recunoaștere într-un material biologic carac- terizat de variabilitate. Sursele acestei variabi- lități sunt după cum s-a arătat, legate de particu- larități ale gazdei și de particularități ale popu- lației de insecte. Mediul protejat dintre scoarță și lemn este relativ uniform ceea ce se reflectă în distribuția spațială a sistemelor de galerii (Schlyter și Zhang, 19996) cât și în arhitectura relativ invariantă a acestor sisteme . Construirea algoritmului de recunoaștere și comparație se bazează pe aceste proprietăți de relativă inva- rianță. Este de presupus că atunci când progra- mul se aplică nu pentru testări demonstrative ci pentru studierea unui număr mare de amprente ale sistemelor de galerii, șansa de a decela o modificare în populația de gândaci sau de pătrun- dere a unei noi specii va fi mult sporită în raport cu observațiile tradiționale de inspecție vizuală. în concluzie această metodă de prelucrare a imaginilor digitizate, prin corelatorul cu trans- formată comună digital, cu intrare modificată și filtrare în domeniul amplitudinii (partea reală) și al fazei (partea imaginară) (CHTFC-ImFAF), se pretează în dezvoltarea unei baze de date de referințe generalizate cu care să se poată recunoaște și ordona diferitele tipuri de galerii larvare, fără a implica factorul subiectiv uman. Valoarea maximelor de corelație ar putea fi o măsură a variabilității geometriei testate față de referință, fapt ce va fi studiat în alte proiecte. BIBLIOGRAFIE Anderbant, O., (1990): Gallery construction and ovoposition of the bark beetle Ips typographus (Coleoptera: Scolytidae) at different breeding densities. Ecol. Entomol. 15(1): 1-8. Andersen, A.,N., (1997): Using ant as bioindi- cators: Multiscale Issues in Ant Community Ecology. Conservation Ecology (online):(l): URL: http/Zwww.con- secol.org/vol 1/iss l/art8. Byers, J ., A ., (1984): Nearest neighbor analysis and simulation of distribution patterns indicates an attack spacing mechanism in the bark beetle Ips typographus (Coleoptera.-Scolytidae). Environ Entomol. I3(5);1191- 1200. C r i ș a n , S., T e u ș d e a , A., C., (1997): Corelatorul optic cu transformată comună cu filtru modulat în amplitu- dine. Proprietăți și performanțe, Analele Universităfii din Oradea, Seria Fizică, TOM VIII, 103-111. K i e k e n d a 11, L., R., (1989): Within harem compe- tition among Ips typographus females, an overlooked com- ponent of density dependent larval mortality. Holart. Ecol. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 31 12(4):447-487. L u , G., Y u , F., T., S., (1996): Performance of phase- transformed input joint transform correlator, Appl, Opt. 35, 304-313. M i che I, H., E., A wwa I , A., A., E., (1998): Joint Fourier transform correlation with phase threshoiding in the Fourier domain, Opt. Engineering 37(01), 33-37. P a i n e , T., D., R a f f a , K., F., H a r r i n g t o n , T., C., (1997): Interactions among Scolytid bark beetles, their associated fungi, and live host conifers. Annu. Rev. Entomol. 42: 179-206. Schlyter, F., Anderbrant, O., (1993): Competition and niche separation between two bark-bee- tles.'Existence and mechanisms. Oikos 68(3); 437-447. Schlyter, F., Zhang, Q., H., (1996): Testing avian polygyny hypothesis in insects. Harem size distribu- tion and female egg gallery spacing in three Ips bark bee- tles. Oikos 76(1): 57-69. S i 1 v a, D., M., A b d o u , I., M., W a rr en , R., E., (1998): Optimum detection of small targets in a cluttered background, Opt. Engineering 37(01), 83-92. S p e i g h t, M., R., Wainhouse, D., (1990): Ecology and Management of Forest Insects. Oxford Scientific Publications. Oxford. T e u ș d e a , A., C., (1997): Corelatorul optic cu trans- formată comună în recunoașterea optică de forme simulat pe calculator, Analele Universității din Oradea, Seria Fizică, TOM VIII, 245-253. Teușdea, A., C., (1997): Determinarea poziției referinței în planul de ieșire pentru recunoașterea optică de caractere pe cale numerică, Analele Universității din Oradea, Seria Fizică, TOM VIII, 253-267. Teușdea, A., C., (1997): Recunoașterea de forme prin optică Fourier simulată pe calculator", Analele Universității din Oradea, Seria Fizică, TOM VIII, 273-295. Teușdea, A., C., (1998): Performance of modified fringe phase-transformed input joint transformed correla- tor, Proceedings of Symposium of Electronics and Telecomunications „ETc. 98", Scptcmbcr, 17-18 1998, Timișoara, România. Teușdea, A., C., (2001): Performance of hybrid modified fringe phase-transformed input joint transformed correlator, Conferința națională de Fizică, lași 2001, Secțiunea Fizică teoretică și computațională (FTC-P-14). W a n g , R., K., S h a n g , L., C h a t w i n , (1996): Modified fringe-adjusted joit transform correlation to accommodate noise in the input scene, Appl. Opt. 35, 286- 295. Yu,F., T., S.,Lu,G.,Lu,M.,Zao1 D., (1995): Application of position encoding to a complex joint trans- form correlator, Appl. Opt. 34, 1386-1387. Pattern recognition in the study of the bark beetles (Coleoptera Scotytidae) Abstract Pattem recognition is proposed as a new method in studying the geometry bark beetles galieries. The method is included in the large and expanding area of digital image processing. The basic mathematical-physical principles are of digital optical correlation realized through Fourier transform and spatia! filtration of spațial frequcncics. Bark beetles (Coleoptera: Scolytidae) represent a par- ticular funcțional group (guild) in forest ecosystems because of their ability in gallery construction. Galieries provide a protected habitat, direct and indirect food resource for adults and mostly for larva! stages. Gallery architecture is specios- specific and partly invariant. However, important sources of variability are linked to population dynamics, intraspecific and intcrspecillc competition, tree rcaction and abiotic factors. Image analysis provides an important tool for inscct species identification, management of forest pests and target taxa in biodiversity studies. Keywords: pattern recognition, digital and hybrid correlator, Fourier transform, Ips typographus and Hylesinus fraxini gal- leries 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Cercetări privind prezența defectelor de exploatare la lemnul brut rotund de foioase pentru furnire Conf. dr. ing. Johann KRUCH Universitatea din Oradea Valorificarea superioară a lemnului reprezintă un deziderat pentru orice agent economic din domeniul exploatărilor forestiere. De regulă, din volumul total de masă lemnoasă conținut într-un act de punere în valoare, numai o parte este alcătuit din specii solicitate de piață pen- tru utilizări superioare, iar din aceasta, lemnul cu calități deosebite, care să-1 facă apt pentru furnire, constituie doar un procent relativ redus. Acesta este și motivul pentru care comercializarea buștenilor selecționați, recoltați sporadic și în volume mici din parchetele de exploatare, nu poate fi făcută în condiții de rentabilitate de către agenții economici. Este dificil de găsit beneficiari dispuși să se deplaseze spre a examina și evalua calitățile unui număr redus de bușteni de valoare, iar în cazul acceptării lor să suporte și costurile unui transport nerentabil. O soluție modernă și practică în același timp ar fi asocierea mai multor agenți economici privați sau participarea lor alături de unități puternice, în schim- bul unui comision, la licitațiile de masă lemnoasă valoroasă. în acest mod există șansa valorificării lemnului la adevărata sa valoare, în concordanță cu prețurile practicate pe piața europeană a lemnului, iar pentru buștenii care prezintă propri- etăți de excepție să se obțină chiar prețuri deosebite. Pentru ca acest mod civilizat de comerț să fie în concordanță cu practica europeană, este necesar ca ofertanții de masă lemnoasă să cunoască o serie de cerințe privitoare la modul de prezentare a buștenilor selecționați. Pe traseul de la parchetul de exploatare la suprafața de licitație apare o gamă numeroasă de factori perturbatori și care induc în bușteni o serie de defecte mai mult sau mai puțin grave, dar care deranjează în mod sigur clienții și îi determină la o anumită conduită în licitare, și care, ca atare, trebuie cunoscute pentru a putea fi evitate. Defectele de exploatare, căci despre ele este vorba, reprezintă clasa cea mai importantă și asupra cărora se poate interveni la momentul potrivit și cu profesionalism, în așa fel ca ele să nu se mai producă sau să rămână în limite rezonabile. în cele ce urmează se vor prezenta câteva aspecte mai semnificative desprinse în acest context, de la primele licitații de masă lemnoasă valoroasă care au avut loc la Direcția Silvică Arad. Defectele de exploatare care au făcut obiectul cercetărilor noastre au constat în: - smulgeri de lemn din trunchi; - crăparea trunchiului; - capete murdare; - coaja desprinsă; - tăietură de coajă. în tabelul 1 este redată statistica acestor defecte, bazată pe datele prelevate (înregistrare totală) de la prima licitație. Tabel 1 Defecte de exploatare la buștenii sortați pentru furnir estetic Nr. crt Specia Număr de bușteni examina|i buc. Smulgere de lemn Capete murdare Coaja desprinsă Tăietură de coajă buc. % buc. % buc. % buc. % 1 Anin 34 2 5.9 - - 1 2.9 20 58.8 2 Carpen 10 2 20,0 - - - - 3 Cireș 216 51 23.6 70 32,4 75 34,7 29 13,4 4 Fag 72 10 13,9 9 12,5 43 59,7 21 29,6 5 Frasin 24 6 25,0 3 12,5 3 12,5 9 37,5 6 Paltin 115 25 21,7 9 7,8 39 33,9 17 14,8 7 Sorb 43 9 20,9 10 23,3 15 34,9 15 34,9 s Stejari 62 25 40,3 14 22,6 5 8,1 25 40,3 9 Tei 79 13 16,5 39 49,4 3 3,8 6 7,6 10 Ulm l - - - • - - - - Total 656 143 21,8 154 23,5 184 28,0 142 21,6 a) Defectul cel mai grav sub raportul deprecierii lemnului și, ca atare, al posibilității de comer- cializare doar cu penalizare, îl reprezintă smulgerea de lemn din trunchi (fig. 1). EI este ge- nerat fie de execuția incorectă a tăie- turilor de doborâre, mai precis de inexis- tența denivelării din- tre planul orizontal al tapei și planul tă- ieturii din partea opusă tapei (lipsa pragului de răstur- nare), fie de o tapă Fig.i. Lemn smuls din prea închisă sau de o trunchi REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 33 zonă de frânare prea lată. Smulgerile de lemn din trunchi pot atinge lun- gimi cu mult peste 1 metru, situație care implică pentru înlăturarea totală sau parțială a acestui defect, îndepărtarea prin secționare a unei bucăți din buștean, ceea ce înseamnă reducerea volumului, respectiv a prețului piesei rămase. Dintre cele 10 specii supuse licitării, toate au prezentat acest defect într-o proporție mai mică sau mai mare. Din acest punct de vedere se poate afirma că există o anumită aptitudine la stejari (gorun + ste- jar) (40,3%), frasin (25%) și cireș (23,6%), față de posibilitatea inducerii acestui defect. La a doua licitație s-a urmărit existența acestui defect numai la specia cireș, conștatându-se la examinarea celor 423 bușteni un procent de defect de 39%. Explicația procentului mai mare față de prima licitație ar putea consta în faptul că exploatarea arborilor s-a făcut în sezonul vegetativ, când proprietățile de rezistență ale lemnului sunt mult influențate de starea lui de umiditate. Responsabilitatea integrală pentru producerea acestui defect cade exclusiv în sarcina fasonatorilor mecanici care au executat doborârea arborilor. b) Defectul de crăpare a trunchiului apare mai rar, dar este tot consecința executării incorecte a tă- ieturilor de doborâre. Despicarea în lungul trunchi- ului se poate produce după un plan ce conține axa longitudinală a acestuia sau este paralel cu aceasta, la o anumită distanță față de centrul secțiunii trans- versale. Dezvoltarea crăpăturii se poate extinde pe lungimi foarte mari (peste 8 m), ceea ce conduce implicit și la declasarea părții respective din trunchi. Din cauza cunoștințelor sumare pe care le posedă cei ce fasonează efectiv lemnul, referitoare la sortare și posibila utilizare a lemnului, trunchiurile crăpate sunt transformate în sortimente inferioare și, în consecință, se obțin valori bănești mult diminu- ate. în practica licitațiilor organizate în conformitate cu regulile europene, există uzanța ca cele două piese rezultate prin crăpare să fie expuse împreună, dacă separarea lor a avut loc după un plan ce trece aproximativ prin mijlocul trunchiului, iar dacă indi- vidualizarea celor două părți a avut loc după un plan situat excentric față de axa trunchiului, se expune numai piesa mai groasă. Este normal să fie așa, deoarece furnirul estetic se produce cel mai frecvent prin tăiere plană (decupare), lucru perfect posibil tehnologic și la piesele din buștenii crăpați. Acest mod de înțelegere a unei stări de fapt poate, încă, conduce la obținerea unor prețuri relativ ridicate. O confirmă și cazurile înregistrate la Direcția Silvică Oradea și Direcția Silvică Arad, unde un buștean de cireș crăpat în două (v=3,079 m3, 1=8,Om, d=70cm, Ocolul Silvic Dobrești) a fost achiziționat cu 1010 euro/m3, respectiv doi bușteni de nuc negru (V|=0,430 m3, lj=3,6 m, d,=39 cm și v2=0,408 m3, 12=3,6 m, dz=38 cm, Ocolul Silvic Ceala), pentru care s-a obținut un preț de 250 euro/m3 la fiecare piesă (fig.2). Fig.2. Bușteni de nuc negru crâpați la doborâre și apoi legați cu sârmă Referitor la acest defect trebuie să amintim că frecvența lui de producere este relativ scăzută. Trist este, însă, că în arborele cu lemn de furnir mai este conținută și munca și pasiunea profesională a câtor- va generații de silvicultori, dar care, iată, în câteva zeci de secunde sunt total desconsiderate de un neprofesionist, ce transformă valoarea de excepție din arborele pe picior, într-una cu pierderi la arborele doborât. Soluția propusă și încercată cu succes la cele două direcții silvice nu reprezintă, totuși, decât un paliativ față de valoarea reală ce s-ar fi putut obține la buștenii selecționați întregi. c) Defectul de „capete murdare” apare în cadrul procesului tehnologic de colectare (adunat-scos- apropiat) și Ia operația de manipulat pe platforma primară, cu preponderență în perioadele umede. El poate fi corijat prin tăierea unei rondele înguste de la capătul de buștean la care defectul există, dar această modalitate înseamnă o reducere de volum de masă lemnoasă. Dacă, totuși, aceasta este singura soluție, atunci este necesar ca acest lucru să se pro- ducă concomitent cu înlăturarea altor defecte de exploatare induse (tapă incorect executată, de dimensiuni exagerate, zonă de frânare și prag prea evidente, smulgeri de lemn etc.) și numai la locul de expunere a lemnului și executat de către fasonatori 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 profesioniști, astfel ca pierderile de material să fie minime. în bună parte defectul se datorează trac- toriștilor și legătorilor de sarcină. Trebuie cunoscut că sortimentelor valoroase este necesar să li se acorde o atenție deosebită pe par- cursul întregului traseu, de la cioată și până la suprafața pe care are loc licitația. Dacă secțiunea de doborâre este corespunzătoare din punct de vedere tehnic, dar unul sau ambele capete sunt murdare, atunci în loc de a tăia o nouă rondelă, se poate aplica metoda curățării cu apă și perie aspră sau în cazul existenței unei surse de apă sub presiune, cu ajutorul furtunului. Din tabelul 1 rezultă că frecvența acestui defect a fost relativ ridicată la prima licitație , oscilând între 7,8% la paltin și 49,4% la tei. Lecția a fost repede învățată, așa că la următoarele vânzări situ- ația s-a îmbunătățit simțitor. Așa cum s-a mai amintit, prezentarea buștenilor într-o stare care să permită aprecierea calității pe toate elementele de sortare (cele două capete și suprafața laterală), reprezintă o obligație profesio- nală a vânzătorului sau altfel spus, respectul față de cumpărător. La anumite specii valoroase este strict necesar să se analizeze uniformitatea și intensitatea culorii în secțiunea transversală (în special la stejari, cireș etc.), lucru care se obține prin umectarea lemnului, or dacă capetele buștenilor sunt murdare, această metodă nu mai este posibilă, fapt care determină pe potențialii clienți serioși să abandoneze examinarea pieselor respective. Tot așa, există câteva specii forestiere (anin, sorb) care prezintă un defect speci- fic, numit în jargonul sortatorilor „defect de păr”, adică niște firișoare foarte subțiri, de culoare maronie, cu lungime variabilă de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri, și care în secțiunea trans- versală a buștenilor apar ca niște puncte închise la culoare, ușor sesizabile prin stropire. Dacă la anin, de exemplu, acest defect de structură este chiar cău- tat de unii beneficiari (suedezi), restul firmelor europene nu-1 acceptă. La sorb această anomalie se dezvoltă în lemnul timpuriu și este total inaccep- tabilă. Este evident, că dacă capetele buștenilor cu acest defect sunt murdare, existența sau absența lui nu poate fi identificată. Un alt defect care micșorează valoarea lemnului de cireș este cel numit „ochi de porc” de către sor- tatori. El se observă foarte bine numai pe suprafața laterală a trunchiului, sub coajă. Practic se aseamănă cu niște „ciupituri” paralele cu axa bușteanului, mărimea variind de la câțiva milimetri Ia ceva peste un centimetru. Se dezvoltă în întreaga masă lem- noasă sub formă de linie întreruptă pe direcția razei, discontinuitatea apărând la limitele inelelor anuale. Culoarea este mai închisă și se sesizează numai după stropirea (umectarea) capătului bușteanului, după un interval de timp de aproximativ 10 minute. Iată, deci, încă un motiv pentru care capetele buștenilor trebuie să fie netede și curate. Dacă, în schimb, dintr-un motiv nedorit totuși, s-a desprins coaja pe o anumită porțiune de trunchi, defectul este foarte ușor sesizabil și nu mai este necesar să se examineze și secțiunea lui transversală pentru depistare. d) Desprinderea cojii de pe suprafața laterală a buștenilor are loc în procesul de colectare și de manipulare pe platforma primară și constituie tot un defect de exploatare. La apropiatul lemnului din parchet se pot pro- duce cele mai mari desprinderi de coajă, suprafața putând oscila între câțiva zeci de centimetri pătrați până la metri pătrați. Factorii care favorizează pro- cesul de desprindere a cojii se referă la specie (există unele care au aptitudini în acest sens), natu- ra pământului pe care se face târârea (adunat, manipulat) și semitârârea (apropiat), sezonul de vegetație, numărul trunchiurilor care alcătuiesc sarcina, distanța de colectat și manipulat etc. Dacă, în plus, specia are și alburn, atunci cu siguranță se „roade” (mănâncă) o bună parte din acesta, de obi- cei până la duramen. Pe lângă aspectul inestetic, al faptului că noroiul (praful) murdărește suprafața bușteanului fără coajă, de o deosebită importanță este imposibilitatea depistării unor defecte care se manifestă prin semne caracteristice pe coajă, și nu apar pe suprafața bușteanului, dar sunt dezvoltate în interiorul acestuia. Un astfel de defect grav pen- tru lemnul de furnir îl reprezintă „trandafi- rul” (fig.3), formă a cicatricei nodului, ce apare predomi- nant la REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 35 speciile cu ritidom proeminent. Practic, apare un desen specific, de extensie redus, cu indulgență asimilabil cu o înfloritură și care este greu sesizabil și pentru sortatorii începători. Dacă distanța dintre trandafiri este mică, lemnul nu poate fi acceptat în clasa furnir estetic, deoarece din punct de vedere tehnologic la fabricație apar foi succesive cu defecte și de lățimi neutilizabile. Dacă, în schimb, distanța este relativ mare (peste 120 cm), atunci la un preț ceva mai redus, bușteanul cu acest defect poate fi achiziționat și ca lemn de furnir estetic, dacă restul parametrilor corespund acestui sortiment. Alt defect interesant care își trădează prezența printr-un desen specific pe coajă, dar și pe suprafața lemnului, îl constituie nodul mic cu coaja aderentă. El este vizibil prin ieșirea unei mici excrescențe (protuberanțe) de coajă (<5 cm), care indică prezența unui mugur dormind aflat dedesubt (fig.4). Poate apărea singular la anumite specii sau grupate mat multe la un loc, la alte specii. a Fig. 4. Nod mic cu coajă aderentă a - singular, la specia stejar; t» - grupat, la specia plop, unde coaja a fost îndepărtată Nodul mic cu coajă aderentă se dezvoltă până spre centrul bușteanului și determină pe lângă aspectul inestetic al foilor de furnir și uzura rapidă a sculelor tăietoare în timpul debitării. După desprinderea cojii, prin continuarea târârii bușteanului, excrescențele de pe suprafața lemnului dispar, așa că identificarea defectului devine greoaie. Cel mai ușor și sigur mod de sesizare rămâne, ca atare, coaja. Coaja desprinsă nu poate fi acceptată nici pentru faptul că dacă transportul pe lungă distanță se face în vagoane cu pereți laterali din tablă, pe timp căl- duros, speciile care se sufocă pot suferi cel puțin faza de încingere. Totul depinde de durata trans- portului și de condițiile meteorologice. La buștenii expuși spre vânzare și examinați, acest defect a variat între limite foarte largi, și anume: 0% (carpen) și 59,7% (fag). Această plajă de valori nu trebuie judecată decât în concordanță cu natura factorilor perturbatori care au acționat, și în concordanță cu rezistența speciei la aceasta soli- citare. De fapt, toate valorile nu reprezintă decât un semnal a ceea ce se poate întâmpla în procesul de exploatare. Grija care trebuie manifestată se referă la menținerea acestor defecte într-un ecart rezonabil din punctul de vedere al unei sortări raționale. e) Dintre defectele rezultate din activitatea de exploatare, urmele de tăietură în coajă, cauzate de cablurile de încărcare ale autotroliului, reprezintă cazul cel mai puțin grav. Sistemul acesta de încăr- care este total depășit din multe puncte de vedere, motiv pentru care ar trebui rapid abandonat. Sistemele cele mai performante utilizate astăzi se bazează toate pe brațe hidraulice. Față de desprinderea cojii în procesul de colectare, acest defect se localizează într-o zonă pre- cisă pe buștean și poate constitui locul de declanșare a desprinderii cojii la operațiile de manipulare. în raport de anotimp, de numărul de bușteni din sarcină, de specie, frecvența de apariție a defectului poate oscila în limite largi. Astfel, la buștenii exa- minați, plaja de variație a fost cuprinsă între 0% (carpen) și 58,8% (anin). Alte specii cu aptitudini în acest sens au fost stejarii (40,3%), frasinul (37,5%), sorbul (34,9%) etc. în aceeași categorie de defecte pot fi considerate și „ciupiturile” produse de graifarul ifronului utilizat la descărcarea buștenilor din autotroliu. Dacă la tă- ieturile de cabluri posibilitățile limitării defectului sunt relativ reduse, în cazul „ciupiturilor” acest lucru este posibil prin efectuarea mai îngrijită și cu profesionalism a operațiilor de descărcare. 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Pe lângă existența în sine a defectelor de exploatare, ele conduc și la estomparea altor defecte de structură, ceea ce face imposibil să se stabilească corect adevărata valoare a lemnului. Pentru a justi- fica cele afirmate au fost prezentate câteva defecte ce nu pot fi apreciate în cazul existenței defectelor de exploatare analizate. Este de remarcat că în prac- tica curentă de sortare din țara noastră, defectele de Structură prezentate nu sunt tratate în literatura de specialitate și, ca atare, nici nu figurează în stan- dardele de sortare, dar care pentru o anumită cate- gorie de beneficiari producători de furnire de cali- tate deosebită, joacă un rol hotărâtor în decizia de a achiziționa sau nu lemnul. Concluzia generală ce s-a putut desprinde din analiza defectelor de exploatare se referă la faptul că atât fasonatorii cât și mecanizatorii (tractoriști, șoferi, ifroniști) trebuie să manifeste mai multă responsabilitate profesională în prestarea muncii lor. Evident, defectele de această natură nu pot fi total excluse, dar menținerea lor în anumite limite rezo- nabile devine obligatorie. în acest sens, toți agenții economici de stat sau privați trebuie să manifeste un interes susținut privind pregătirea profesională a angajaților lor din acest domeniu, prin promovarea unor cursuri de reciclare în problematica defectolo- giei lemnului și al sortării industriale. Numai în acest fel câștigurile vor fi ale tuturor, iar lemnul va fi pus în valoare în conformitate cu calitățile sale. BIBLIOGRAFIE * **, 1997: Messung und Sortierung von Rohholz, Dresda A m e e I s , M., Lheureux, C., 1993: Mesurage et classement des bois ronds feuillus, Bruxelles Oprea, I., S b e r a , 1., 2000 : Tehnologia exploatării lemnului, voi. I, Editura Universității Transilvania, Brașov Researches regarding the presence of defects at harvesting of raw round wood of broadleaved trees for veneer Abstract The qualitativc apprcciation of the raw round wood of broadleaved trees for veneer is done in relation with the freqvency.amount and distribution of its defects.Of all the existing groups of defects, the ones that appear in wood at harvesting should only be acci- dental and insignificant. The paper presents the result of the observation of 656 logs regarding the following harvesting defects; wood snatching from the trunk , cracking of the trunk.dirty ends.detached bark and bark cut. The conclusion resulted from the analysis consists of the fact that it is absolutely necessary that most of the workers of this domain must be familiarized with the less known aspccts of the industrial sorting and of the wood defectology. Key words: wood defects, defects at harvesting, industrial sorting. REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 37 Din activitatea Regiei Naționale a Pădurilor Ecouri ale manifestărilor prilejuite de ediția 2002 a „Lunii pădurii£< Manifestările și acțiunile organizate sub egida „Lunii pădurii1' (15 martie - 15 aprilie), au constituit un prilej oportun pentru dezvoltarea unei atitudini favorabile față de pădure, în rân- dul publicului larg și totodată, pentru îmbunătățirea și consolidarea imaginii Regiei Naționale a Pădurilor, în relația sa cu mass- media, cu opinia publică în general. Conștien- tizând acest fapt conducerea R.N.P. a aprobat, încă din 11.02: a.c., programul cadru al princi- palelor manifestări care urmau să se desfășoare, în ediția din acest an Popularizarea acestor manifestări s-a realizat, pe toată perioada 15 martie - 15 aprilie, începând cu conferința de presă organizată de conducerea regiei, în data de 14 martie a.c. și continuând cu fiecare manifestare, în perioada pregătitoare. De remarcat faptul că, spre deosebire de alte ediții anterioare, acțiunile și manifestările incluse în programul cadru, al ediției 2002, au fost nu doar mai numeroase și mai diversificate (aspecte sesizate de participanți), ci poate mai important, acestea s-au organizat și defășurat, în totalitate, bucurându-se de un impact sporit, atât în rândul personalului regiei, cât și al altor cate- gorii de cetățeni. Astfel, la manifestările organi- zate la nivel național, au participat peste 1500 persoane, numărul acestora fiind multiplicat, de zeci de ori, în cazul acțiunilor concrete, de împă- durire sau al manifestărilor organizate în terito- riu, de către direcțiile silvice. Dintre cele 11 acțiuni și manifestări organi- zate de către Regia Națională a Pădurilor la nivel național s-au detașat, prin amploarea și prin semnificația lor, următoarele: - întâlnirea cu prietenii pădurii - ședința fes- tivă de inaugurare a manifestărilor din cadrul „Lunii pădurii" (15 martie), la care au participat peste 250 de reprezentanți ai unor instituții cen- trale, începând cu Președinția și Parlamentul României, ministere, organizații neguvernamen- tale, elevi, studenți și cadre didactice, precum și numeroși reprezentanți ai mass-media. - Omagiu celui mai mare silvicultor român- Marin Drăcea, manifestare organizată la troița ridicată în memoria acestuia în localitatea Izvoru, jud. Giurgiu (11 aprilie), la care au fost prezente peste 100 de persoane, în frunte cu I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, sluji- torul bisericii cu cea mai mare și mai profundă aplecare către ocrotirea pădurii românești. Legat de această acțiune, evidențiem semnifi- cația cu totul deosebită a deciziei conducerii Regiei Naționale a Pădurilor de a atribui numele profesorului Marin Drăcea, sălii de festivități din clădirea regiei, începând cu data de 11 aprilie 2002, în semn de omagiu și profund respect față de memoria marelui silvicultor român. - Simpozionul național „Rolul economic și ecologic al pădurilor din zonele montane", ded- icat „Anului Internațional al Muntelui - 2002", organizat în 12 aprilie de către R.N.P., împreună cu Facultatea dc Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, la care au participat peste 100 de persoane și prin care s-a marcat închiderea oficială a manifestărilor din cadrul „Lunii pădurii" - ediția 2002. Totodată, considerăm că merită a fi subliniat ecoul cu totul aparte pe care l-au avut, în special în rândul participanților, alte două manifestări, inițiate de conducerea regiei, în premieră, în această ediție a „Lunii pădurii" și anume: - Concursul profesional interdisciplinar pen- tru meseria „silvicultor", între elevii din clasele a XH-a, din cele cinci grupuri școlare silvice tradiționale (Brănești, Câmpulung Moldovenesc, Gurghiu, Năsăud, Timișoara), desfășurat în perioada 5-6 aprilie, la Brănești, sub patronajul regiei, care a însemnat o veritabilă „gură de oxi- gen", pentru aceste unități în care se pregătește o parte foarte importantă a forței de muncă pentru regie. - „La sfat cu ... arborii bătrâni" - întâlnire a conducerii Regiei Naționale a Pădurilor cu reprezentanții pensionarilor silvici (8 aprilie), prilej cu care aceștia au apreciat, în mod deosebit, faptul că actuala echipă de conducere a regiei nu îi marginalizează pe silvicultorii care 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 și-au adus contribuția decenii la rând ia dez- voltarea și conservarea fondului forestier națion- al. în acest context, s-au formulat și două prop- uneri, care au fost supuse analizei și aprobării Consiliului de administrație: a) înființarea unui Consiliu al bătrânilor, for- mat din 5-7 membri, din care să facă parte cei mai recunoscuți și apreciați pensionari silvici, pe baza propunerilor ce urmează să le prezinte Asociația Pensionarilor Silvici din România, cu rol consultativ, în fundamentarea unor decizii importante ale conducerii regiei. b) Stabilirea unei zile pe lună, de către con- ducerea regie, în care sala de festivități „Marin Drăcea" să fie Ia dispoziția pensionarilor silvici, pentru întâlnirea acestora. în baza circularei nr. 7115/18.02.2002, trans- misă sub semnătura conducerii regiei tuturor direcțiilor silvice și ICAS, la nivelul acestora au fost inițiate programe proprii de acțiuni de împă- durire și manifestări dedicate „Lunii pădurii". Din informațiile și materialele primite de la unitățile din teritoriu s-au detașat, în mod deosebit, acțiunile organizate de către direcțiile silvice: Argeș, București, Suceava, Vrancea, Bacău, Brașov, Cluj, Neamț precum și ICAS. Materialele de propagandă silvică editate atât la nivel central cât și la nivelul direcțiilor silvice au contribuit, în mod substanțial, la realizarea unei mai bune și mai realiste imagini a Regiei Naționale a Pădurilor, în rândul opiniei publice și al mass-media. între acestea se detașează apariția primului număr al revistei „Universul Pădurii", în legă- tură cu care s-au primit, de regulă, reacții pozi- tive, încurajatoare, atât în ceea ce privește conținutul cât și modul de prezentare a acesteia. Concluzionând, în contextul celor de mai sus prezentate, se poate aprecia că, în ansamblul lor, manifestările și acțiunile inițiate în acest an de către Regia Națională a Pădurilor în cadrul „Lunii pădurii" au constituit un pas evident, în direcția perfecționării și diversificării acestor modalități de marcare a importanței și rolului pădurilor, de înțelegere mai corectă a rolului și misiunii Regiei Naționale a Pădurilor, în proce- sul de gestionare durabilă a pădurilor pe care acestea le administrează. dr. ing. Ion MACHEDON Omagiu celui mai mare silvicultor român - Marin Drăcea Izvoru, 11 aprilie 2002* „Vremurile prin care trecem se caracter- izează, între altele, prin febrilitatea cu care popoarele, și ca atare și neamul nostru, își caută noi și mai sigure așezări în viață. La temelia tuturor acestor sforțări, stau o cercetare și o verificare a formelor vechi în care s-a încadrat viața, a specificului național, cum și o reinventariere a tuturor resurselor materiale și sufletești, spre a se ști cu ce puteri se pleacă pe calea cea nouă. La noi, cu deosebire, nu poate lipsi din cen- trul acestor preocupări pădurea, care ocupă peste o pătrime din suprafața pământului țării. Renașterea forestieră a lumii, nu ne poate lăsa pe noi indiferenți, față de soarta propriilor noastre păduri. Și aceasta cu atât mai mult, cu cât * Alocuțiunea prezentată de dl. dr. ing. Mihai daia, director tehnic al R.N.P., cel care a fost moderatorul ac[iunii de la Izvoru, în memoria profesorului de silvicultură 39 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 democrația de astăzi și teroarea votului exagerează, pe de o parte, puterea celor tentați să abuzeze de un bun de interes comun - pădurea și pe de altă parte, mărește răspun- derea prin care noi toți, cei conștienți de nevoile de azi și de mâine ale neamului, trebuie să o luăm asupra noastră, dacă într-adevăr avem simțul răspunderii față de viitor, sau dacă vrem să dăm copiilor noștri liniștea și sigu- ranța necesare unei dezvoltări firești. Ni se fac prea multe semne, ni se dau prea multe și puternice avertismente, care trebuiesc, până la urmă, să ne aducă la simțul realității, ca popor conștient de propriul său viitor. Pădurile sunt obrazul unui popor! Starea Doamnelor și domnilor, Iubiți consăteni, Suntem onorați să putem Săvârși astăzi, un act de creștinească aducere aminte, de recunoaștere a valorilor perpetue ale silviculturii, sub înaltul patronaj al Regiei Naționale a Pădurilor, marcând scurgerea a 44 de ani de la trecerea în veșnicie a celui mai mare sil- vicultor român, ilustrul om de știință, eminent profesor, neo- bosit luptător pentru ideea forestieră. Dotat cu o inteligență sclipi- toare, cu o imaginație extraordi- nară, cu o nepotolită sete de cunoaștere, Marin Drăcea și-a clădit în țară, în Germania și în Statele Unite ale Americii o temeinică cultură forestieră. Cu o asemenea pregătire, cu un asemenea orizont, el a fost pentru silvicultura românească cea mai mare personalitate, deschizătorul de drumuri, trăind în conteporaneitate și gândind spre viitor. Trăind și luptând pentru pădurea românească, într-o epocă de început a dezvoltării științelor sil- vice, cu o organizare politică și social-economică dominate de un climat mai puțin favorabil prețuirii pădurilor, Marin Drăcea a fost un luptă- tor neobosit pentru viață pădurilor și viitorul lor. Preocupat de lupta pe toate fronturile a inginerilor silvici pentru apărarea pădurilor, a simțit nevoia definirii unor principii, a unor linii lor nu se poate improviza de azi pe mâine, ca la o inspecție sumar pregătită, pentru a face impresie. Ele vorbesc precis un singur limbaj, care spune lămurit cât de conștient este un popor de rosturile sale, cât crede un popor în propriul sau viitor”. Cuvintele ce vi le-am adresat, distins audito- riu, nu sunt cuvintele mele. Ele sunt expresia gândurilor și convingerilor exprimate în ziua de 14 februarie 1937, în amfiteatrul Ateneului Român, de către Marin Drăcea, căruia astăzi, 11 aprilie 2002, îi aducem omagiul nostru, expresie a recunoștinței noastre pentru opera ce a durat-o, aici la troița ce am ridicat-o, cu 4 ani în urmă. de concepție, a unei doctrine forestiere românești. S-a aflat cel dintâi, încercat de răspunderi, chemat să gândească și să definească liniile prin- cipale ale politicii forestiere românești. Gânditor și doctrinar, profesor Drăcea a luptat ca adevărurile despre pădure să fie difuzate, acceptate și respectate. Pentru aceasta era nevoie de un luptător, care nu putea fi altul, decât Marin Drăcea. Prin firea și formația sa și prin chemarea vremii, Marin Drăcea apare astfel ca o necesitate a istoriei, gânditor și misionar al pădurilor, ani- matorul generațiilor în slujba pădurii. 40 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.3 Doamnelor și domnilor, Dragi copii Vă rog să-mi permiteți să vâ prezint personalitățile participante la mani- festarea noastră. Ne onorează cu prezența sa în mijlocul nostru înalt Prea Sfinția Sa Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului și al întregii Dobroge, înalta față a Bisericii Ortodoxe Române, care în urmă cu 4 ani, în calitate de Episcop al Bucureștilor și al întregii Muntenii, a sfințit Troița ridicată de noi, ca semn al prețuirii marelui nostru înaintaș. Sunt de față, înalți reprezentant ai Prefecturii Județului Girgiu și ai Consiliului Județean: - dl. Cristian Marciu - Prefectul județului - dl. Victor Boiangiu - Președintele Consiliului Județan - dl. Nicolae Bădălău- Subprefectul județului - dl. Marin Pătuleanu — Secretar general la Prefecturii - dl. Dorin Cojocaru - Vicepreședinte al Consiliului Județean - dl. prof. dr. Ștefan Păun - Inspector general al Inspectoratului Școlar Giurgiu - dl. Jean lordănescu - Directorul Finanțelor Publice și al Trezoreriei mun. Giurgiu - dl. Marian Barbu - Primarul comunei Gogoșari Din partea Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor: - dl. Ministru Secretar de Stat Ovidiu lonescu - șeful Departamentului Pădurilor - dl Secretar general al MAAP, Nicolae Felecan - dl. Director general Miron Moldovan - dl. Director Viorel Marincscu - dl. Director Adrian Popa Din partea Comandamentului Trupelor de Jandarmi: - dl. General de Divizie Stan Stângaciu Din partea Regiei Naționale a Pădurilor: - dl. director general adjunct Gheorghe Pîslaru - dl director Leonard Pădureanu -d-nii doctori: loan Seceleanu, Ion Machedon -doamnele: Aurelia Mălăescu, Lucreția Topor, Mariana Andronic, Viorica Berceanu și domnii Gh. Mohanu, Septimiu Muntean, Ciprian Pahonțu, pre- cum și alți specialiști ai regiei: -dl. Mihai Irimia - Directorul DS Brașov Foto Crisțsan Becheru -dl. Ion Tătoi - Directorul DS Ialomița -dl. Mihai Clinceanu - Directorul DS Prahova -dl. Dan Dumitrescu - Directorul Direcției silvice București Șefii ocoalelor silvice București, Giurgiu, Bolintin, Ghimpați, Comana, Snagov, Brănești Din partea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice: -dl. Gheorghe Dumitriu - director -dl. ing. Octavian Popescu - director tehnic -dl. dr. Gheorghe Pârnuță - secretar științific -dl. conf. dr. ing. Constantin Roșu -dl. conf. dr. ing. Nicoale Geambașu Sunt prezenți doisprezece fii ai satului: -prof univ. dr. ing. Stan Fotă - nepotul marelui sil- vicultor Marin Drăcea -dl. prof. univ. Iulian Bigan -dl. dr. ing. Petre Mimiș -dl. prof. Radu Calotă -dl. prof. Tudor Rădan - romancier -dl. prof. Ionel Dincă și d-na prof. Paula Dincă - dl. prof. Mariana Gheorghiu - dl. prof. Ion Radan - dl. prof. Bilcea Daia - dl. ing. Nicolae David - dl. ing. Dănuț Popescu - dl. ing. Petrică Drăgan Sunt prezenți reprezentanți ai Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov: - prof. univ. dr. ing. Gheorghiță lonașcu - decanul facultărții - prof. dr. ing. Aurel Russu - student al marelui omagiat - prof. dr. ing. Ion Florescu REVISTA PĂDURILOR • Anul 117» 2002 • Nr. 3 41 -șef de lucrări dr. ing. loan Abrudan Din partea Societății „Progresul Silvic”: -ing. Gheorghe Gavrilescu - președintele soci- etății -ing. Anatolie Costin - vicepreședinte -ing. Gheorghe Cioară Din partea Asociației pensionarilor silvici: -ing. George Bumbu - președinte -ing. Aurora Gruescu - prima femeie inginer sil- vic din lume, studentă a profesorului -ing. Gogu Popescu - student al profesorului -ing. Constantin Bandiu - student al profesoru- lui -ing. Gheorghe Roșianu -dr. ing. Laurențiu Petrescu — student al profe- sorului -dr. ing. Mircea Petrescu - student al profesoru- lui -dr. ing. Nicolae Pătrășcoiu -ing. Vasile Benea -ing. Vasile Oprea - ing. Gheorghe Adam Sunt, de asemenea, prezenți în mijlocul nostru reprezentanți media: - de la Televiziunea Română - dl. Ion Banii și echipa sa de la „Viața Satului" - de la Radio România Actualități — dl. George Nuță - de Ia Ziarul Adevărul - d-na Adriana Vela și dl. Alexandru Gavrilescu - de la România Liberă, dl. Ion Marcovici, d-ra Patricia Comana - dl. Alexandru Brad, directorul revistei „Agricul- tura României” -reprezentanți ai presei scrise și vorbite de la nivel județean. Tuturor celor prezenți, mulțumirile noastre alese, ale consătenilor marelui Marin Drăcea, adâncă recunoștință. dr. ing. Mihai DAIA director tehnic al R.N.P. Participarea Regiei Naționale a Pădurilor la manifestări internaționale • în perioada 9-14 aprilie 2002, domnul ing. Fîlip Georgescu, director general al Regiei Naționale a Pădurilor, a condus o delegație comună Regia Națională a Pădurilor - Federația Sindicatelor „Silva", care s-a deplasat în Egipt, pentru a partici- pa la o întâlnire profesională cu reprezentanți ai sec- torului forestier egiptean. Mandatul delegației a fost acela de a participa, la invitația Federației Sindicatelor din Construcții, Păduri și Industria Lemnului din Egipt, la întâlnirea profesională cu reprezentanți ai sectorului forestier egiptean pentru stabilirea de contacte directe, în vederea discutării unor proiecte și programe de cooperare de interes reciproc între R.N.P. și societăți de profil din această țară, să realizeze schimburi de experiență pozitive în domeniul sectorului forectier al ambelor părți și să rețină aspectele de interes pen- tru partea română. De asemenea, una dintre sarcinile delegației române a fost aceea de a iniția unele acțiuni comune pe linie profesională sindicală între organizațiile sil- vicultorilor din România și Egipt. în timpul desfășurării acestei întâlniri profesio- nale, delegația română a avut ocazia să se întâl- 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 nească cu diverși reprezentanți ai societăților de profil din Egipt și cu reprezentanți ai Federației Sindicatelor Lucrătorilor din industria Construcțiilor și Pădurilor din Egipt la nivel central și local. Cu ocazia acestor întâlniri, ambele părți au avut oportunitatea de a face un schimb de experiență în ceea ce privește realizările din acest domeniu în ambele țări, de a-și împărtăși experiența, atât în domeniul silviculturii, comerțului cu lemn, cât și în domeniul activității profesionale, sindicale, de a analiza posibilitățile unor contacte de afaceri avan- tajoase pentru ambele părți, de a relua pe baza unor contracte activitatea de împădurire a unor terenuri nisipoase din Egipt inițiată de silvicultori români (ing. Clonaru Alexandru) etc. De asemenea, reprezentanții Regiei Naționale a Pădurilor și ai Federației Sindicatelor „Silva" au avut ocazia de a oferi datele necesare privind acti- vitatea Regiei Naționale a Pădurilor și au contribuit Ia hotărârea oamenilor de afaceri egipteni de a alege România ca un posibil partener de afaceri. în domeniul cooperării Regiei Naționale a Pădurilor cu diverși agenți economici din Egipt, interesați de efectuarea unor afaceri în domeniul lemnului și nu numai, reprezentanții R.N.P. au avut întâlniri cu importanți oameni de afaceri din Egipt. O primă întâlnire a fost cu dl. Wassef, a cărui com- panie face parte dintr-un holding care grupează firme din 22 de țări, cu influență în special pe piața africană, care s-a arătat deosebit de interesat de inițierea unor contacte de afaceri cu R.N.P. în dome- niul importului de produse din lemn, din România spre Egipt. O altă întâlnire importantă a avut loc la sediul companiei Atlas, Compania Generală a Antreprenorilor. Problemele discutate în cadrul acestor întâlniri au fost deosebit de interesante, legate, în special, de fenomenul de privatizare care este comun ambelor țări în această perioadă și care ridică aceleași prob- leme. S-au discutat, de asemenea, diferitele metode de rezolvare a acestor probleme, pentru a putea face față mediului competitițional în domeniu. De asemenea, s-a discutat și ponderea pe care lemnul din România o are pe piața din Egipt, în comparație cu alte țări, ca Finlanda și Iugoslavia. Concluzia acestei întâlniri a fost aceea că există clar posibili- tatea ca România să-și câștige locul binemeritat pe piața egipteană datorită calităților sale. Ambele întâlniri au fost finalizate prin invitația fermă din partea directorului general al Regiei Naționale a Pădurilor pentru potențialii parteneri, participanți la aceste reuniuni, de a vizita România, vizite care să reprezinte pasul următor în contin- uarea acestor relații de cooperare între România și Egipt, relații inițiate prin vizita delegației române în Egipt. Considerăm că, prin participarea delegației comune Regia Națională a Pădurilor - Federația Sindicatelor „Silva" la această întâlnire profesională din Egipt, s-a creat baza pentru viitoarele relații de cooperare între Regia Națională a Pădurilor și agenți economici din Egipt, profitabile pentru ambele părți. • în perioada 1-4 mai a.c., Regia Națională a Pădurilor s-a regăsit, prin reprezentantul său, în del- egația României, care a participat la cea de-a 49-a Sesiune a Adunării Generale a Consiliului Internațional de Vânătoare și Conservarea Vieții Sălbatice - CIC (Istambul, Turcia). Tema sesiunii a fost: „educarea gestionării faunei sălbatice". Cu acest prilej, forul vânătoresc internațional a ajuns la concluzia că „a ataca problema conservării faunei la nivel global, fără o educare adecvată a populației, este ca și când ai poseda o mașină fără ai cumpăra carburant. Rezultatele ? Nule, bineînțeles!" Cu ocazia sesiunii s-au desfășurat lucrările Comisiei „Vânat mic", care a analizat proiectul „Măsuri agricole de protecție a mediului", precum și lucrările Comisiei „Expoziții și Trofee", care a dezbătut și adoptat noul „Regulament interior" al comisiei specializate a CIC Președintele delegației României, domnul Ristea Priboi, a propus Adunării Generale a CIC, ca cea de-a 51 sesiune a Adunării Generale a CIC să aibă loc în România, în anul 2004. Propunerea urmează a fi analizată. S-a reamintit faptul că, în toamna anului curent, respectiv în luna octombrie 2002, va avea loc la Moscova un mare eveniment științific internațional pe linie de gestionare a faunei sălbatice: Simpozionul internațional privind gestionarea ursu- lui brun, ocazie cu care se vor dezbate probleme legate de: istoria ursului brun, condițiile de viață în lume, arealul lui în lume, conservarea habitatului, protecția, dar și căile și metodele de vânare, opti- mizarea populațiilor în mediul natural, bolile și paraziții ursului. Dr. ing. Ion MACHEDON REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 43 Din activitatea Societății „Progresul Silvic “ Salonul arborelui - 2002 în 15 martie, la București, Muzeul Național de Istorie a României a găzduit primul „salon al arborelui1' organizat după 1989, manifestare care s-a bucurat de participarea a cinci sute de invitați. Nicolescu sau pe domnul Petru Daea, secretar de stat în MAAP. Prezența IPS Teodosie, Arhiepiscop- ul Tomisului a marcat și acest eveniment din cadrul „Lunii pădurii". Aflat sub patrona- jul Regiei Naționale a Pădurilor și a Socie- tății „Progresul Sil- vic" salonul a prile- juit firmelor partici- pante - General Conf Grup, Demper flo- rens, Husqvarna, Nord Conforest, Insti- tutul de Cercetări pentru Industria Tex- tilă și Pielăriei, Romsand, Unizonal Chemical și Regia Națională a Pădurilor - să prezinte celor aproape 2000 de vi- zitatori echipamente necesare lucrărilor în pădure, de la cele care se folosesc pentru lu- crările de îngrijire a arboretelor tinere până la cele de ex- ploatare, de la cele destinate protecției personalului silvic până la cele destinate protecției pădurilor și nu în ultimul rând REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR SOCIETATEA “PROGRESUL SILVIC’ Vă invită la EDIȚIA I a târgului ♦ SALONUL ARBORELUI dedicat inaugurării LUNII PĂDURII spectacol foic(onc.? •s 15 martie:17 martie' orele 1b.00-18.00 Muzeul National de Istorie al României a Calea Victoriei, nr.l2, București Vâ așteptăm. Intrarea gratuita 0 W» i Au fost invitați de onoare ai silvicultori- lor și patruzeci de elevi ai Școlii gene- rale nr. 43 din sectorul 2, conduși de profe- soara lor de limba româna Elena Mer- descu. Ei au prezentat în fața auditoriului un recital de versuri po- pulare având ca per- sonaj principal co- drul. Un alt grup nu- meros de copii in- struiți prin grija fun- dațiilor „Dana Arde- lea" și „Gintei Lati- ne" au cântat și dansat întregind manifesta- rea prin puritatea ex- primărilor față de uni- versul și tainele pă- durii. Standul Regiei Naționale a Pădurilor a atras atenția vizita- torilor, primul succes, cel mai important fiind interesul copi- •ilor, care atrași ca de arbuști ornamentali, semințe, împletituri din ră- chită, plante medicinale, fructe de pădure, trofee de vânătoare și echipament de vânătoare. Deschiderea salonului a fost făcută prin cuvân- tări rostite de gazdele manifestării, reprezentate la cel mai înalt nivel prin însuși domnul deputat Filip Georgescu director general al R.N.P. și domnul inginer Gheorghe Gavrilescu, președinte al Societății „Progresul Silvic", dar și de invitați de marcă între care nominalizăm pe domnul consilier prezidențial Octavian Știreanu, domnul deputat dr. îng. Marian lanculescu, domnul senator Constantin un magnet s-au entuziasmat în fața păstrăvilor, a cetinii de brad, a trofeelor de vânătoare sau a ani- malelor naturalizate, oprindu-se cu vădită curiozi- tate în fața hrănitorilor pentru animale sau a cuiburilor artificiale. Silvicultorii au putut aprecia și ei valoarea și ca- litatea produselor de ultimă generație prezentate de firmele participante, aprecierea urmărind să mar- cheze viitoarele contracte. Comitetul director al Societății „PROGRESUL SILVIC" 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 „Luna Stimați invitați, iubitori ai pădurii, stimați colegi, Ne-am adunat aici pentru a ne exprima și în acest an respectul pentru cea mai importantă bogăție a poporului - pădurea. Ne-am adunat aici pentru a ne exprima sprijinul în conservarea acestei inestima- bile avuții. Ne-am adunat aici pentru că pădurea are acum mai mult ca niciodată, nevoie de fiecare din- tre noi. O dată cu trezirea la viața a vegetației forestiere, primăvara, între 15 martie și 15 aprilie se desfășoară an de an „Luna pădurii", manifestare omagială, dedicată codrului, cu scopul de a conștientiza populația țării de importanța plantării arborilor și îngrijirea pădurii. în acest ultim deceniu, pădurea trece printr-o perioadă zbuciumată. Dreptul de proprietate asupra pădurii este fundamental schimbat. Iar această schimbare, în loc să se desfășoare în deplină armonie cu nevoile codrului, are urmări defavora- bile pentru gospodărirea și continuitatea acestuia. Societatea „Progresul Silvic" este o asociație neguvemamentală care reunește atât specialiști din silvicultură, cât și specialiști din domeniile științelor naturii, sociale și tehnice, din țară și din străinătate. Societatea „Progresul Silvic" militează pentru apărarea pădurilor, pentru menținerea integrității acestora și impunerea obligativității aplicării regimului silvic în gospodărirea lor. Societatea „Prgresul Silvic" este cea mai veche asociație de profil din țară, înființată în anul 1886, des- ființată abuziv în anul 1948, reînființată în anul 1990 și intrată în drepturi depline în acest an, când a fost recunoscută juridic drept continuatoare a societății care a funcționat înainte de război. întrunește peste 1050 de membri organizați în filiale pe tot teritoriul țării. Prin activitățile pe care le desfășoară societatea, dorim în primul rând să sprijinim cu posibilitățile modeste de care dispunem în prezent administrația pădurilor, Regia Națională a Pădurilor, condusă cu fermitate în acest moment dificil de schimbare majoră a proprietății, stâlpul luptei pentru menținerea integrității pădurilor. Suntem în plină desfășurare a procesului de retro- cedare a pădurilor către vechii deținători, schimbare de proprietate care din păcate, se desfășoară cu o agresi- vitate nemaiîntâlnită în istoria neamului, împotriva pădurilor. Ca reprezentantă a silvicultorilor dorim să ne facem datoria în a atenționa factorii de decizie, insti- tuțiile statului chemate să apere ordinea democratică, populația, să sprijine nemijlocit apărarea pădurilor, cel mai important factor de stabilitate și regenerare a REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 9 2002 • Nr.3 pădurii” 2002 * mediului înconjurător. Tăierea haotică a arborilor, defrișarea pădurilor (cifrele sunt impresionante în ultimii ani), descă- tușează toții factorii care vor produce dezastre majore în economia țării și în viața socială cum sunt: seceta, vânturile puternice, inundațiile cata- strofale, alunecările de teren. Avem zone în deșertificare, cum este cazul județului Dolj, avem exemplul defrișărilor masive din Munții Vrancei produse între cele 2 războaie mondiale. Dorim oare 'distrugând pădurile să extin- dem aceste zone în care țara, respectiv contribua- bilul, timp de peste 60 de ani, a investit enorm în eforturile de regenerare ? Avem specialiști foarte buni, care și-au dovedit profesionalismul în îngrijirea pădurilor, păduri care, calitativ sunt la nivel european. Avem specialiști ce doresc să muncească și să aplice regimul silvic, dar aceste activități nu se pot desfășura decât organizat, în cadrul unor structuri de sine stătătoare. Aceste structuri de sine stătătoare există, sunt ocoalele silvice, prin care se gospodăresc pădurile și care în țara noastră funcționează de mai bine de 120 de ani, unele chiar de când a apărut administrația forestieră în prezent sunt presiuni mari pentru desființarea ocoalelor silvice în zonele în care se privatizează pădurile, unele prevederi ale legilor care privesc administrația silvică sunt formulate neclar. Credem că, în fapt, se urmărește desființarea acestor unități care au reușit să îngrijească și să apere de-a lungul veacurilor pădurile, deschizându-se calea spre jefuirea acestora. Pentru a ajuta pădurea, în primul rând, trebuie ascultați slujitorii ei și aceștia sunt silvicultorii. Pentru a avea păduri frumoase, falnice și produc- tive, aducătoare de foloase, așa cum își doresc în mod firesc proprietarii (fie statul, obști sau persoane fizice) trebuie ascultați numai silvicultorii care știu să o îngrijească. Vă rog să-mi permiteți ca în numele Societății „Progresul Silvic" să mulțumesc pentru participarea la această manifestație dedicată pădurilor țării. Doresc de asemenea, în numele aceleiași societăți, să vă mulțumim anticipat pentru sprijinul pe care suntem siguri ca, în viitorul apropiat, îl veți acorda pădurii românești. ing. Gheorghe GAVRILESCU Președintele SocietățiT „Progresul Silvic" *Alocu|iune rostită în adunarea din 15.04.2002 cu ocazia deschiderii „Lunii pădurii" în aula Muzeului de Istorie al României. 45 Din istoria silviculturii românești Manifestare de înaltă ținută în memoria celui mai mare sil- vicultor român - Marin D. DRĂCEA între manifestările cele mai alese organizate cu prilejul „Lunii pădurii", ediția 2002, de către Regia Națională a Pădurilor un loc aparte îl ocupă o amplă și emoționantă manifestare omagială dedicată celui care a fost savantul și profe- sorul doctor Marin D. Drăcea, din data de 11 aprilie a.c. Manifestarea a avut loc la troița ridicată în memoria ilustrului silvicultor în comuna sa natală, Izvoru, din județul Giurgiu. La această mani- festare au participat numeroase persona- lități reprezentând: prefectura și consiliul județean Giurgiu, înalt Prea Sfinția sa Teodosie, Arhiepis- cop al Tomisului îm- preună cu un sobor de preoți, persona- lități de prestigiu din- tre fiii satului, pri- marul comunei, învă- țători și elevi ai școlii din comună, reprezen- tanți ai Inspectoratului școlar județean Giurgiu. De asemenea, au participat ing. Ovidiu lonescu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, șeful Departamentului Pădurilor, precum și numeroși specialiști din Regia Națională a Pădurilor, de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere a Universității „Transilvania" Brașov, de la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, de la direcțiile sil- vice Giurgiu, Brașov, Ialomița, Prahova, din cadrul Societății „Progresul Silvic" și filiala sa „Marin Drăcea", membri ai asociației pensiona- rilor silvici, foști studenți ai ilustrului profesor și mulți reprezentanți mass-media centrală și județeană. Manifestarea de înaltă ținută a fost deschisă și condusă de dl. dr, ing. Mihai Daia, director tehnic al Regiei Naționale a Pădurilor și originar din zona care a dat silviculturii pe doctorul inginer Marin Drăcea, profesorul, savantul, oratorul neîn- trecut, slujitorul devotat al silviculturii au- tohtone, inițiatorul și simbolul silvicul- turii moderne românești, neobositul și neîntrecutul formator de spe- cialiști și conștiințe forestiere, marele patriot care a luptat cu inegalabilă forță pentru afirmarea silviculturii și a corpului silvic în conștiința publică a perioadei interbelice, ridicând la un nivel superior știința despre rosturile tre- cute, prezente și viitoare ale pădurilor din spațiul carpato- danubiano-pontic. în cadrul manifestării omagiale a avut loc o slujbă de pomenire a marelui silvicultor tre- cut în eternitate. Slujba a fost oficiată de IPS Teodosie și un sobor de pre- oți împreună cu corul Seminarului teologic din Giurgiu. Au prezentat apoi alocuțiuni despre viața și opera ilustrului profesor prof. dr. ing. Ion I. Florescu și prof. dr. ing. A. Rusu de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, ing. Gh. Gavrîlescu, președintele în funcțiune al Societății „Progresul Silvic", ing. Aurora Gruescu, ing. Gogu Popescu, ing. Gh. Adam, foști studenți ai profesorului, Ion Marcovici de la redacția ziarului „România liberă". în finalul manifestării s-a desfășurat un program de poezii și cântece pregătite de elevii școlii primare din comună. Profesorul Marin D. Drăcea s-a născut în 13.03.1885 și a trecut în neființă în 14.06.1958. 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 20029 Nr.3 După încheierea studiilor, cu rezultate strălucite, a fost numit asistent la școala superioară de silvi- cultură din Brănești. în toamna anului 1912 a fost trimis la doctorat în Germania, la facultatea de silvicultură a Universității din Munchen și a ales ca teză de doctorat: „Contribuții la cunoașterea salcâmului din România, cu privire specială asupra culturii sale pe nisipurile din Oltenia". In 1914 s-a simțit obligat să întrerupă pregătirea la doctorat revenind în țară, unde în 1916 este tri- mis pe front. Neșansa a făcut să fie luat prizonier de război în bătălia de la Turtucaia și a fost eli- berat abia în anul 1918. Ca urmare va susține teza de doctorat în anul 1923, obținând titlul de doctor cu calificativul „Summa cum laudae", cel mai mare calificativ acordat la vremea respectivă. Tot în 1923 a fost titularizat profesor de silvicultură și a activat cu strălucire până în anul pensionării sale forțate în 1946. Un moment important în for- marea sa a fost și acordarea în anul 1927 a unei burse de studiu prin fundația Rockefeller în SUA, la Universitatea Yale, fapt ce i-a permis să dobân- dească nu numai o temeinică pregătire de specia- litate, dar și o impresionantă cunoaștere a stării pădurilor și a nivelului științific dobândit de sil- vicultura unor țări europene și din SUA. în deplasările sale de studii în străinătate a fost preocupat pe de o parte de cunoașterea cât mai aprofundată a pădurilor, a silviculturii și a vieții forestiere ca și a posibilităților ce se puteau deschide pentru silvicultura românească, iar pe de altă parte și la fel de mult, dorea să creeze și o bună reputație de care să beneficieze ulterior ceilalți silvicultori români care au mai fost trimiși la studii, cei mai mulți fiind susținuți chiar de domnia-sa. în țară s-a impus ca un strălucit profesor și promotor al progresului științific și tehnic în sil- vicultură, contribuind cu deplin succes la ridi- carea prestigiului și afirmarea învățământului sil- vic în cadrul Școlii politehnice din București, unde a funcționat din 1923 și până în 1946, când a fost pensionat. Prin tot ce a întreprins, a dovedit o permanen- tă preocupare pentru modernizarea silviculturii și apărarea aurului verde cel mai prețios care este pădurea. Tată ce spunea prof. dr. M. Drăcea în amfiteatrul Ateneului Român într-o conferință cu sala plină (14.02.1937): „Renașterea forestieră a lumii nu ne poate lăsa pe noi indiferenți față de soarta propriilor noastre păduri. Și aceasta cu atât mai mult cu cât democrația de astăzi și teroarea votului exagerează, pe de o parte pu- terea celor tentați să abuzeze de un bun comun- pădurea, și pe de altă parte, mărește răspunderea pe care noi toți, cei conștienți de nevoile de azi și de mâine ale neamului, trebuie să o luăm asupra noastră, dacă intr-adevăr vrem să dăm copiilor noștri liniștea și siguranța necesare unei dez- voltări firești. Ni se fac prea multe semne, ni se dau prea multe și puternice avertismente, care trebuiesc, până la urmă, să ne aducă la simțul realității, ca popor conștient de propriul său viitor. Pădurile sunt obrazul unui popor! Starea lor nu se poate improviza de azi pe mâine, ca la o inspecție sumar pregătită, pentru a face impresie. Ele vorbesc precis un singur limbaj, care spune lămurit cât de conștient este un popor de rosturile sale, cât crede un popor în propriul său viitor". După cum se poate observa, aprecierile de atunci ale ilustrului profesor, pe lângă măiestria formei și a verbului, sunt și acum de actualitate constitu- ie un serios motiv de îngrijorare și un temei pen- tru instaurarea cât mai neîntârziată a silviculturii durabile, indiferent de structura proprietății asupra pădurilor țării. în conștiința silvică românească, profesorul Marin D. Drăcea a fost și este perceput ca un neîntrecut ctitor de școală, dar și ca un remarcabil savant și om de știință, înzestrat cu o inegalabilă capacitate de a desprinde ideile de fond, de fac- tură bioecologică și tehnico-economică ce definesc realitățile fondului forestier și funda- mentează tehnicile silviculturale adecvate pentru a-i păstra continuitatea și a-i spori eficacitatea bioproductivă și ecoprotectivă. Contribuții remar- cabile pentru vremea sa în plan științific a adus profesorul Marin Drăcea în cultura salcâmului, în fundamentarea teoretică și aplicarea sistemului de lucrări de îngrijire (de perfectare) a arboretelor sau cu privire la fundamentarea teoretică, alegerea și aplicarea în practică a tratamentelor crângului simplu, a crângului grădinărit și cu re- zerve, ca și a crângului compus,precum și în legă- tură cu introducerea regenerării artificiale antici- pate sub masiv în unele păduri degradate de tipul celor de șleau de câmpie sau cu privire 1a valori- ficarea mai judicioasă a semințișurilor preexis- tente și multe altele. El a înțeles rolul important al cercetării în silvicultură și a contribuit cu deplin succes la înființarea Institutului de Cercetări REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 47 Silvice în 1933, drept pentru care a și îndeplinit funcția de director al acestei prestigioase instituții științifice. Profund preocupat de rosturile și riscurile la care era supusă permanent pădurea, profesorul s-a implicat și în administrația silvică în cadrul Casei Autonome a Pădurilor Statului. Nu este lipsit de interes să amintim și faptul că profesorul Marin D. Drăcea a militat cu succes pentru instaurarea unor relații benefice între agri- cultură și silvicultură, remarcând că „pădurea este și va fi întotdeauna scutul cel mai temeinic și sigur al agriculturii". Domnia sa a funcționat un timp și în calitate de conferențiar la Facultatea de Agricultură din București. Unul dintre foștii săi studenți la această facultate îl caracteriza astfel: „Avea o frunte frumoasă, stăvilită de sprâncene mari și negre. Sub sprâncene niște ochi vioi, ageri și blânzi, care te mângâiau și îți dădeau încredere în omul care te privea și căuta să te convingă de toată măreția științei care o posedă, Vorbea clar, cu discernământ, cu convingere, pentru că ce știa, știa bine, iar de importanța faptelor expuse era convins până în străfundurile conștiinței sale" (C. Sandu-Vile, în Viața și opera unui mare silvicultor român, M. D. Drăcea, ed. Ceres, București, 1978). Mai puțin cunoscută, dar notorie a fost și străduința depusă de ilustrul savant pentru dezvoltarea economică a județului și cu deosebire a zonei sale natale. Documente aflate în arhiva muzeului județean „Teohari Antonescu“ din Giurgiu arată că, în perioada cât a fost secretar general al Ministerului Agriculturii și Domeniilor a trimis specialiști agronomi, sil- vicultori, zootehnicieni, specialiști în piscicultură și industrie alimentară să facă studii locale și să propună soluții pentru ameliorarea activității și a vieții oamenilor din câmpia Burnazului, în care se găsea și comuna sa natală (Emil Păunescu, Clio, 1996). Chiar și în ultimele sale clipe de viață s-a con- fesat unor colegi care l-au vizitat Și pe care nu-i mai vedea astfel: „ Ca vechii sarmați, ce locuiau pe vremuri aceste ținuturi, și care trebuiau să lupte fără odihnă cu cei ce veneau să le cotro- pească pământul, tot așa și noi silvicultorii tre- ‘Negulescu, E. G., 1972: Profesorul Marin Drăcea - omul și opera, Universitatea din Brașov. buie să Stăm permanent cu arcul întins pentru apărarea pădurii de degradare și de distrugere". Domnia sa a avut puterea să facă din pădure și din profesiunea de silvicultor pasiunea și virtutea existenței sale, rămânând până la sfârșit ilustrul profesor de silvicultură, un eminent precursor și dascăl, proeminentă figură de cărturar și silvicul- tor progresist, luptător neobosit pentru pădure și devotații ei slujitori, clarvăzător și îndrăzneț deschizător de drumuri, inegalabil exemplu prin opera și omenia lui (E. G. Negulescu, 1972*). Timpul care s-a scurs a dovedit cu putere că truda și opera de o viață a omului care a fost Marin D. Drăcea demonstrează că a fost predesti- nat idealurilor acestei profesii, îndeplinind cu har și cu strălucire menirea de profesor universitar, îmbinând în modul cel mai fericit o amplă cultură de specialitate și generală de excepție, cu o pro- fundă cunoaștere a rosturilor trecute și viitoare ale pădurilor dintre fruntariile țării. Și-a clădit o binemeritată celebritate prin pildele sale de dăruire prefesională, prin harul său de mare ora- tor, prin claritatea cuvântului și convingerea fermă cu care-și susținea ideile, prin pildele sale de devotament față de silvicultură și de poporul căruia îi aparținea și i-a dăruit întreaga sa viață și operă. De aceea, credem că este un binemeritat omagiu pe care silvicultorii îl aduc azi ilustrului înaintaș. Credem cu profundă convingere că un sector care are asemenea iluștri predecesori, care înțelege să-i prețui as că așa cum binemerită, care se mândrește cu mari personalități care au slujit învățământul, știința și practica productivă, care știe să păstreze în memoria colectivă și în conștiința comunității silvice pe cei care au par- curs cu strălucire anevoiosul drum spre afirmarea profesiunii, poate spera fără nici o teamă la un viitor promițător, spre mai binele pădurii, al silvi- culturii și al poporului român. Prof. dr. ing. Ion I. FLORESCU Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Aniversări Prof. dr. ing. Aurel Rusu, la 85 de ani La 9 iunie a.c. se împlinesc 85 de ani de Ia nașterea profesorului dr. ing. Aurel Rusu, persona- litate de primă mărime a învățământului superior silvic postbelic, autoritate de mare prestigiu în domeniul geodeziei, topografiei, fotogrametriei forestiere și nu numai. La acest moment aniversar, Universitatea “Transilvania” Brașov, Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, numeroasele promoții de ingineri silvici cărora le-a fost un emi- nent profesor și mentor aduc un cald omagiu și adresează urarea de aleasă prețuire profesorului săr- bătorit la aniversarea a 85 de ani de viață și a peste șase decenii închinate învățământului, științei și practicii forestiere. Profesorul A. Rusu s-a născut la 9 iunie 1917 în localitatea Bărboși, jud. Mureș, fiind cel de-al 12- lea fiu (mezinul) învățătorului de țară Andrei Rusu. De la părinți a moștenit vigoare și longevitate și s-a format încă din familie în cultul muncii, al respectu- lui față de semeni, dar și pentru rigoare, ordine și exigență față de sine însuși și față de ceilalți. A urmat cursurile primare la Turda și a continuat tot aici la Liceul “Ferdinand” obținând diploma de bacalaureat în 1935 la Cluj-Napoca. Atras fiind din liceu de frumusețile naturii și mai ales ale pădurii ardelene se înscrie și urmează cursurile Facultăți de Silvicultură de la Politehnica din București în inter- valul 1935 - 1940. Tot în această perioadă a frecventat și cursurile facultății de geodezie din aceeași instituție universitară, obținând în 1941 a doua licență de inginer cad astral-geodez. De remarcat că eminentul nostru profesor evoca adeseori, în discuțiile cu colegii de catedră sau cu alte prilejuri, cu recunoștință și prețuire pe mulți dintre profesorii de marcă, subliniind rolul însemnat pe care l-au exercitat în formarea sa ca remarcabil om de știință, profesor și practician, în domeniul măsurătorilor terestre necesare în fondul forestier, dar și în alte domenii, precum și ca cetățean demn și devotat, onest și riguros în întreaga sa operă științi- fică și didactică. Cei mai des amintiți erau profe- sorul C. Orășeanu, titularul cursului de topografie și geodezie, profesorul D. Drâmbă, titularul cursului de topografie forestieră, hotărnicii și cadastru, pro- fesorul Gh. Nicolae Bârlad, titularul cursului de fotogrametrie, renumitul profesor M. Drăcea, titu- larul cursului de sil- vicultură ș.a. După absolvirea celor două facultăți, tânărul inginer silvic și geodez s-a angajat la Institutul Aerofo- togrametric din Bu- curești unde a activat în perioada ianuarie 1941 până în februarie 1946. Aici și-a consacrat întreaga activitate practicii, cercetării și învățămân- tului din domeniul științei măsurătorilor terestre: topografiei, fotogrametriei, geodeziei, cadastrului, precum și științelor silvice și mai ales în domeniul măsurătorilor din silvicultură. La acest institut a activat ca operator restituitor, fotoredresator precum și ca operator de teren ia realizarea reperajului fotogrametrie. în aceeași perioadă (iulie - septem- brie) a participat pe front în răsărit în zona Caucaz activând tot ca specialist în domeniul fotograme- triei. în 1942 a fost numit șeful serviciului de fotogrametrie din cadrul aceluiași institut, serviciu care cuprindea laboratoarele de stereorestituție, fotoredresare și fotoreproduceri, executând direct lucrări din aceste specialități. Ca urmare a condus executarea unor lucrări de stereorestituții la scara 1:2000 și fotoredresări la scara 1:5000 pentru numeroase orașe și localități de pe întreg teritoriul țării și nu numai, ca: Tulcea, Chișinău, Bârlad, Sinaia, Mediaș, Simeria, Arad, Ploiești, Bacău, Brașov, Râmnicu Vâlcea, Turda, Mănăstirea Dealu, Vaslui, Bălășoieni - Ilfov ș.a., precum și pentru teri- toriile cadastrale, atât ca execuție la teren cât și pe cale fotogrametrică la birou. Pe baza acestor lucrări și a studiilor întreprinse în această perioadă a fost redactată lucrarea: “Metodele fotogrametrice în cadastru", lucrare însușită de Direcția Cadastrului, în aceeași perioadă a depus eforturi consistente pen- tru dotarea cu aparatură fotogrametrică modernă existentă la acea vreme, fapt ce i-a permis să se remarce în scurt timp prin calitatea lucrărilor execu- tate. Fiindu-i foarte apreciate eforturile și realizările a fost promovat șeful biroului de stereofotograme- trie și apoi conducătorul secției de fotogrametrie, necontând faptul că era unul dintre cei mai tineri REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 49 specialiști ai secției. Relevant este și faptul că acel colectiv tânăr care s-a constituit în cadrul secției conduse de ing. Aurel Rusu a dat țării remarcabile personalități ca: H. Dumitrescu - devenit șeful serviciului geodezie - fotogrametrie de la Comitetul Geologic, H. Oprescu devenit ulterior profesor titular de prestigiu al ca- tedrei de fotogrametrie de la Institutul Politehnic București, facultatea de construcții, secția geodezie ș.a. Tot în această perioadă a condus și executat lucrări de ridicări în plan pe bază de aerotriangulație spațială - metoda grafico-numerică, metodă con- cretizată în toate detaliile operative de ing. Aurel Rusu și ing. Niculae Dumitrescu. Pe această cale a ridicat peste 110.000 ha de suprafețe păduroase la scara 1:10000 în zona Bistrița-Tarcău. La unele lucrări a executat și reperajul fotogrametrie terestru cum ar fi Râmnicu Vâlcea, Turda ș.a. în anul 1944 s-a transferat cu întreaga aparatură fotogrametrică în provincie participând la lucrări efective de demontare și montare, unde au continu- at apoi lucrările topografice. în toamna aceluiași an a revenit în București cu aparatura existentă la secția de fotogrametrie a Institutului Geografic Militar. Tot în această perioadă în cadrul institutului a executat un mare ansamblu de lucrări geodezice privind zonele Borca - Călărași - Cernavodă - Fetești. Profesorul evocă, de asemenea cu satisfacția datoriei împlinite, că la începutul anului 1945 a fost solicitat și a înființat la Direcția Cadastrului București o secție nouă de fotogrametrie, după care a activat peste 3 ani (februarie 1946 - septembrie 1949) la serviciul geodezic ca operator geodez și cadastral. Până la primirea aparaturii a executat lucrări complexe de geodezie de toate tipurile: proiectare, lucrări de teren și calcule, triangulație geodezică de ordinul I în lanțul Brașov - București, triangulație geodezică de ordinul II și III în zonele Tecuci - Panciu - Odobești, Ciucaș, Alba Iul ia, tri- angulație geodezică de ordinul III - IV și V în zona Sinaia - Baiu - Cumpătu - Vârfu cu Dor - Gurguiata, nivelment geometric de ordinul I în zona Balta lalomiței (peste 100 km), ridicări cadastrale în perimetrul Colentina - București. Pentru executarea acestor lucrări a fost necesară determinarea coordonatelor spațiale a peste 150 de puncte din toate ordinele din cadrul rețelei, lucrări recunoscute ca de mare acuratețe și încadrate în to- leranțele admise fapt pentru care și-au păstrat utili- tatea în timp. în anii 1946 - 1949 fiind numit în comisia tehnică a Ministerului Agriculturii a participat și a coordonat realizarea normativelor și a instrucțiu- nilor de organizare a lucrărilor în domeniul cadas- trului agricol, iar în anul 1948 a condus lucrările de materializare a frontierei româno - sovietice din zona Iași, pe ambele maluri ale Prutului, pe o lungime de cca. 100 km. în acest scop a executat atât lucrări de proiectare cât și de execuție și con- strucție. Totodată, în anii 1947 - 1948 a condus lucrările de proiectare a rețelei geodezice a munici- piului București. Tot în această perioadă a funcționat în paralel și în învățământ, ca profesor la școala tehnică de ope- ratori cadastrali, fotogrametriști în anii 1943 - 1948, școală care funcționa pe lângă Direcția Generală a Cadastrului și de operatori de geodezie și fotogrametrie de pe lângă Statul Major al Armatei, Direcția Topografică Militară. Totodată a desfășurat o activitate meritorie ca asistent al cursului de fotogrametrie de la facultatea de construcții din cadrul Politehnicii București (1943 - 1948), impunându-se ca o personalitate de top în acest domeniu. Ca o recunoaștere a realizărilor remarcabile și a experienței dobândite în ambele domenii (silvicul- tură și geodezie), fiindu-i larg apreciat prestigiul de care se bucura în domeniu, în primăvara anului 1949 - la vârsta de 32 de ani, a fost solicitat și numit pro- fesor de topografie, geodezie și fotogrametrie la facultatea de silvicultură din cadrul Institutului Forestier din Brașov, abia înființată în toamna anu- lui 1948. La această facultate a funcționat întreaga perioadă până la pensionarea în anul 1983, iar din 1991 și până în prezent este profesor consultant. Tânărul profesor de atunci s-a integrat rapid în colectivul profesoral al facultății și s-a dedicat cu toată pasiunea și priceperea activității didactice și științifice din interiorul și din afara facultății, începutul acestei activități n-a fost lipsit de difi- cultăți fiind vorba de o facultate nou înființată. Și-a început activitatea într-un colectiv entuziast, dar a trebuit să facă remarcabile eforturi pentru a crea și a dota laboratoarele disciplinelor de topografie și fotogrametrie cu aparatura necesară efectuării ridicărilor topografice și fotogrametrice din sectorul forestier, precum și cu aparatură de calcul și alte mijloace tehnice necesare. Prestigiul și autoritatea de care se bucură în comunitatea societății de 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 topografie, geodezie și fotogrametrie, dar și efor- turile personale împreună cu colectivul disciplinei l-au ajutat ca, într-un timp record, laboratoarele pro- fesorului să fie unele din cele mai bine echipate pen- tru instruirea teoretică și practică a studenților. Concomitent, timp de 6 luni, în 1949 a activat și la Direcția Cadastrului din Brașov executând printre altele și o îndesire a rețelei de sprijin și o ridicare în zona Tohan - Zărnești. Chiar dacă, după 1949 s-a dedicat cu toată puterea și strălucirea activităților didactice și științifice, n-a întrerupt nici legătura cu practica din domeniul ridicărilor topografice și fotogrametrice. Domnia sa a fost consultat în per- manență și a fost adeseori solicitat să ofere idei, metode și soluții de rezolvare a problemelor din producție, fiind cooptat în mod permanent ca mem- bru în Comisia Superioară de Agricultură și Silvicultură pentru redactarea de norme tehnice privind lucrările din domeniul măsurătorilor terestre (topografie, geodezie și fotogrametrie). în activitatea didactică din facultate a valorificat plenar experiența dobândită în domeniul producției, dar și aceea acumulată anterior ca asistent la disci- plina de fotogrametrie de la Facultatea de Construcții București. Aici a desfășurat o presti- gioasă și îndelungată activitate, impunându-se ca o personalitate de primă mărime, cu merite remarca- bile în consacrarea învățământului superior silvic brașovean și în formarea profesională a numeroase promoții de silvicultori și specialiști în domeniul ridicărilor terestre. Ca urmare, s-a consacrat defini- tiv în elita corpului silvic universitar și în breasla forestierilor, precum și în lumea specialiștilor din domeniul fotogrametriei, topografiei și geodeziei atât pe plan național cât și internațional. De remar- cat este și faptul că deși profesorul A. Rusu s-a con- siderat un produs al Școlii Politehnice București, a devenit, la rândul său, un creator și conducător de școală, cu remarcabile merite în formarea ingine- rilor silvici ca autentici profesioniști în domeniul ridicărilor în plan, respectiv în domeniul topografiei, geodeziei și fotogrametriei. Este notoriu faptul că unii dintre absolvenții fa- cultății noastre au fost solicitați și au activat nu numai în sectorul forestier ci și în alte domenii ce au tangență cu lucrările de ridicare în plan sau de măsurători terestre. Domnia sa are merite incon- testabile în dezvoltarea pasiunii studenților silvicul- tori pentru disciplinele pe care le-a servit cu deosebită competență, profesionalism, dăruire și REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 devotament, precum și în conștientizarea tinerilor săi studenți că însușirea temeinică a cunoștințelor din domeniul măsurătorilor terestre sunt, prin ele însele, încă o profesiune de mare actualitate teore- tică și practică ce se adaugă la profesiunea de sil- vicultor. La catedră sau pe teren obișnuia să subli- nieze că lucrările de ridicări în plan geodezic, topografic sau fotogrametrie din sectorul forestier, pot fi executate cel mai bine și mai eficient de către inginerii silvici care cunosc în detaliu problemele tehnice și practice ale acestui sector. Personal s-a implicat cu remarcabilă competență și vigoare în pregătirea complexă atât teoretică cât și practică a studenților. împreună cu colaboratorii săi la catedră a făcut tot ce a fost necesar pentru ca fiecare pro- moție să execute un stagiu de practică topografică riguroasă și foarte judicios organizată, practică apre- ciată la adevărata sa valoare formativă de către stu- denții facultății. Foarte apreciate au fost și practicile efectuate cu studenții în producție sub generoasa și competenta îndrumare a profesorului și a colabora- torilor săi. Dintre numeroasele acțiuni desfășurate menționăm: ridicările topografice în bazinele hidro- grafice torențiale Lotru, Tărlung, Bârsa Ardeleană, ridicările în plan ale pădurilor în curs de uscare din cauza surplusului de apă din zona Satu Mare, realizarea unei rețele și ridicările în plan în vederea urmăririi terenurilor în alunecare de pe raza orașului Orșova, ridicările pentru retrocedarea unor terenuri sectorului forestier în diverse direcții silvice din țară, participarea studenților la lucrări de cadastru pentru diferite localități din zona Brașovului, exe- cutarea unei game ample de lucrări necesare unor activități din municipiul Brașov și din împrejurimi, ridicări cerute de activitatea de amenajare a pădurilor. Prin astfel de lucrări s-au realizat o serie de obiective comandate de beneficiarii direcți, dar s-au format mereu noi echipe de tineri topografi, geodezi și fotogrametriști care au activat cu succes în insti- tuțiile de profil din țară. Anul 1972 a marcat pentru profesor o nouă reușită profesională legată de consacrarea sa prin obținerea titlului de doctor cu o lucrare remarcabilă din domeniul fotogrametriei, elaborată sub îndru- marea profesorului N. Oprescu și intitulată “Cercetări privind obiectivitatea fotointerpretării forestiere”. Această lucrare a constituit o premieră pe plan național, fiind ulterior menționată și în lite- ratura de specialitate din străinătate. La puțin timp 51 după aceasta i s-a încredințat, în anul 1976, calitatea de conducător științific de doctorat în specializarea topografie - fotogrametrie, care l-a consacrat și la a cărei consacrare are remarcabile contribuții teore- tice și metodologice. în perioada cât a funcționat ca profesor titular, dar și după aceea, în cadrul facultății de silvicultură din Brașov a desfășurat o bogată activitate de cer- cetare pe bază de contract. Astfel în perioada 1974 - 1983 a participat la realizarea a peste 25 contracte de cercetare cu producția silvică și cu alți beneficia- ri: ia 15 contracte, finalizate prin referate științifice, prin norme și normative de aplicare a unor tehnici și tehnologii sau prin asistență tehnică acordată bene- ficiarilor, a îndeplinit calitatea de responsabil și coordonator de temă. De remarcat este și faptul că profesorul s-a achi- tat cu aceeași conștiinciozitate și rigoare de o serie de funcții administrative ce i-au fost încredințate pe parcurs: șef al catedrei de topografie, liderul sindi- catului de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere (1965 - 1973), decanul Facultății de Silvicultura și Exploatări Forestiere (1972-1976), membru în consiliul științific al facultății și în se- natul universității, membru în biroul secției de silvi- cultură din ASAS și multe altele. Activitatea științi- fică a profesorului A. Rusu s-a concretizat în peste 90 de titluri de lucrări științifice, toate din domeniul topografiei - geodeziei - fotogrametriei generale și fores-tiere. Lucrările au fost publicate în marea majoritate în reviste centrale de mare prestigiu ca: Revista pădurilor, Revista de geodezie, Buletinul de fotogrametrie dar și în buletinele științifice ale Universității din Brașov. A elaborat și trimis spre susținere lucrări științifice și la unele manifestări științifice internaționale și anume la Congresul Internațional de Geodezie de la Sofia - Bulgaria 1983 (4 lucrări), la lucrările Congresului Internațional de Fotogrametrie și Teledetecție de la Rio de Janeiro - Brazilia 1984 (3 articole). Intr-o viață de specialist pasionat a dobândit o mare experiență teoretică și practică în domeniul științei măsurătorilor terestre; a elaborat și rezolvat numeroase aspecte ridicate de teoria și practica la zi ale acestui domeniu și al aplicațiilor sale la sectorul forestier. Din multitudinea subiectelor abordate se pot semnala ca tematică preferențială: • aplicațiile fotogrametriei în sectorul forestier cu domeniul ei de vârf — fotointerpretarea forestieră, cu multiplele ei aplicații în amenajament, den- drometrie, protecția pădurilor, geniu forestier; • tematicile de topografie și geodezie cu pre- ocupări pentru evaluarea și controlul reflectantei spectrale; • aplicațiile teledetecției în sectorul forestier, tematică în premieră pentru țara noastră; • aplicații ale fotogrametriei și teledetecției în evaluarea volumului arborilor și arboretelor; • probleme legate de refracția atmosferică atât pentru ridicările topo-geodezice cât și fotograme- trice, lucrări recunoscute pe plan național de toți specialiștii din domeniul măsurătorilor terestre. Prin aceste contribuții și-a câștigat o binemeritată recunoaștere în dezvoltarea și afirmarea acestor dis- cipline. Unele dintre lucrările elaborate au fost pre- miate de Ministerul învățământului; Profesorul A. Rusu și-a onorat cu strălucire obli- gațiile de cadru didactic în învățământul superior silvic prin ținuta, valoarea și rigoarea științifică a prelegerilor la catedră, dublate de efortul constant de elaborare, în calitate de coordonator la 16 ma- nuale și tratate de nivel universitar, publicate la edi- turi centrale sau în universitate, însumând peste 5500 pagini, precum și la elaborarea terminologiei de specialitate într-o lucrare amplă de terminologie forestieră. A realizat cu competență capitolele de topografie, geodezie și fotogrametrie din „Manualul inginerului forestier", voi. 82 - apărut în Editura Tehnică (peste 80 de pagini) ș.a. De notorietate s-a bucurat "Tratatul de topografie” apărut la Editura Tehnică (625 pagini), în legătură cu acest tratat este relevant faptul că în anul 1952 Ministerul învățământului a invitat pe toți titularii cursurilor de topografie și de măsurători te- restre din țară să redacteze și să depună la sediul ministerului cursul de specialitate elaborat. Era vorba de institute de învățământ superior din România care aveau în planul de învățământ aceste discipline. Din cele circa 13 cursuri depuse, Comitetul de Stat pentru Știință și Tehnologie a avizat doar publicarea tratatului său cu recoman- darea să adauge un capitol de trasări, lucru pe care l-a făcut cu aceeași competență. Tratatul a apărut în 1955 și a fost recomandat de Ministerul învățămân- tului ca manual unic pentru învățământul superior de la noi, asta în condițiile când exista chiar și o fa- cultate de măsurători terestre în cadrul Institutului de Construcții București. Deși a trecut mult timp de la apariția acestui tratat și au apărut alte realizări mai recente, la va- 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul JJ7 • 2002 • Nr.3 loarea sa de pionierat s-au reținut o seamă de con- tribuții remarcabile care sunt încă de actualitate și indispensabile științelor măsurătorilor terestre. Vom aminti astfel doar câteva din cele mai importante: • este prima lucrare de topografie de nivel supe- rior tipărită în țara noastră; • metodele de lucru recomandate și modul lor de aplicare și obiectivizare au rămas mereu actuale și decurg din calculul erorilor dezvoltate analitic pen- tru fiecare metodă; • manualul corespunde tuturor nevoilor de măsurători: pe suprafețe mici sau mari, expedi- tive, curente sau de precizie, în cadrul sau în afara rețelei geodezice de sprijin, fiind tratate operativ, inclusiv metodele fotogrametrice și cele terestre etc. O altă lucrare de referință este manualul de „Fotogrametrie forestieră" (Editura Ceres - 1978) care prezintă caracter de unicitate în literatura noastră forestieră. Acest manual exprimă nu numai nivelul științific și tehnic din domeniu precum și experiența autorului, dar evidențiază calitățile colectivului de la catedra de specialitate din facul- tate precum și pe cea de la noi din țară și străină- tate dobândită de alte institute de prestigiu din domeniu. Lucrarea ulterioară intitulată: “Fotografia aeri- ană și teledetecția în economia forestieră” (Editura Ceres - 1988) vine să încununeze prestigioasa acti- vitate științifică și didactică. Este un elaborat științific remarcabil care pe lângă faptul că aduce la zi cunoștințele din domeniul fotogrametriei și teledetecțieî, prezintă numeroase direcții de apli- cație în sectorul forestier și mai ales din domeniul teledetecțieî. Pentru bogata activitate desfășurată în domeniul producției, cercetării, dar mai ales în domeniul învățământului precum și pentru remarcabilele rezultate obținute, în anul 1990 a fost ales membru corespondent, iar din 1994 membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice și tot de atunci este un membru activ al Secției de Silvicultură a Societății “Progresul Silvic” și al Asociației Oamenilor de Știință. Totodată este și membru dc onoare al Societății Române de Fotogrametrie și Teledetecție. în anii cât a slujit cu rigoare, cu abnegație și cu remarcabil profesionalism învățământul superior, profesorul Aurel Rusu s-a impus ca o personalitate de primă mărime nu numai în domeniul științei măsurătorilor terestre ci și al silviculturii românești, prin opera sa scrisă, în care sunt numeroase con- tribuții științifice originale, dar și prin strădania sa continuă și încununată de succes de a fauri o auten- tică și prestigioasă școală topo-geo-fotogrametrică- cadastrală. A fost și este mereu un viguros exemplu personal în formarea de excelenți profesioniști în materie, care acționează pe întreg cuprinsul țării atât în domeniul silvic cât și în alte domenii și care fac la rândul lor, cinste școlii și îndeosebi dascălului sub bagheta căruia s-au format. Domnia sa constituie și acum pentru numeroase promoții care s-au format la învățământul superior silvic brașovean, o pildă molipsitoare de vigoare profesională și civică, de dăruire și devotament pusă în Slujba afirmării com- plexe a silviculturii și a științei măsurătorilor te- restre, un exemplu de dăruire în arta de a modela specialiști competenți, învățați cu intransigența în rezolvarea sarcinilor profesionale și cu probitate morală în relațiile socio-umane. De aceea, fără a avea pretenția de a epuiza întrea- ga paletă a remarcabilelor sale realizări științifice și practice, care nici nu ar fi pe deplin posibilă, subli- niem doar că opera sa de o viață a contribuit decisiv la afirmarea topografiei, geodeziei și a fotograme- triei în complexul științelor tehnice românești și internaționale, alături de toți foștii săi studenți și colaboratori. Prin opera sa scrisă și realizările de vârf la cate- dră sau în oricare din ramurile în care a activat, pro- fesorul Aurel Rusu a contribuit din plin la afirmarea scolii superioare silvice din Brașov și a devenit o personalitate de primă mărime a învățământului și științelor silvice și a măsurătorilor terestre. La acest moment aniversar, Universitatea “Transilvania” Brașov, cadrele didactice din Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere îi adresează un cald omagiu și întreaga prețuire pe care o binemerită pentru întreaga sa operă scrisă sau materializată în lucrări de mare importanță pentru măsurătorile terestre din România. Ceî care i-au fost aproape și au colaborat pe parcurs ori beneficiat de remarcabilele sale realizări, îi doresc cu recunoștință, să-și păstreze și în continuare o sănă- tate deplină, să se bucure de aceeași putere de muncă și de stimulare a unor noi realizări în dome- niul pentru care a dăruit o viață și a creat o operă peste care va adia eternitatea. Prof. dr. ing.Gheorghiță IONAȘCU Prof. dr. ing. Gheorghe CHIȚEA REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 53 La aniversarea octogenarului ing. Iulian Voiculescu într-un număr anterior al revistei pădurilor era o- magiat cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani și ca expert în domeniul amenajării pădurilor un cunoscut exponent al promoției 1949-1950, dr. Filimon Carcea. Din aceeași ultimă promoție a facultății de silvicultură din cadrul Școlii Politehnice din București s-au eviden- țiat însă și câțiva eminenți specialiști în domeniul a- meliorării terenurilor degradate și corecției torenților, precum: dr. ing. Radu Gaspar, ing. Anatolie Costin și ing. Iulian Voiculescu. Cum pe data de 29 iulie a.c, acesta din urmă v-a deveni un respectabil octogenar, considerăm oportun ca o dată cu sincerele urări de sănătate și viață îndelungată, să menționăm spre cunoștința succesorilor săi în aceeași specialitate, dar și a întregii lumi silvice, principalele momente și realizări ale bogatei sale acti- vități. S-a născut în 1922 în comuna Diosti (jud. Dolj- Romanați), unde împreună cu alți patru frați, a crescut orfan de tată de la vârsta de un an și jumătate. A urmat școala primară în comuna natală, iar apoi în mod suc- cesiv cursurile preuniversitare ale liceelor teoretice din Caracal, București (liceul „Matei Basarab") și Pitești. Recrutat în 1941, a făcut Școala de artilerie de la Pitești și Dadilov de unde a ieșit ca sublocotenent cu funcția de „Comandant de tun“ la Regimentul de Artilerie grea din București, avansând treptat până la gradul de maior (r), pe care l-a păstrat, ca veteran de război și după pensio- nare. O dată cu încheierea stagiului militar s-a înscris în 1945 la Facultatea de Silvicultură din București, pe care a absolvit-o în 1950 obținând diploma de „inginer forestier". Experiența câștigată în intervalul 1949-1950 la Centrele de Ameliorare „Dâmbovița" și „Alba lulia" i-a folosit apoi imediat ce s-a angajat în Institutul de Proiectări Silvice (IPS-ICAS) mai întâi ca inginer proiectant principal, iar după câțiva ani ca șef de proiect în atelierul de ameliorarea terenurilor degradate și corectarea torenților, unde a rămas până la vârsta de pensionare (în 1984). Aici a elaborat personal sau în colectiv, nu mai puțin de 450 de studii și proiecte în va- loare de 71 milioane dolari US pentru corectarea torenților și de 17 milioane dolari pentru ameliorarea terenurilor degradate. în cursul acestei activități ing. Iulian Voiculescu a propus și aplicat nouă invenții de specialitate, confirmate prin certificatele corespun- zătoare și care au condus la multe milioane de lei economii pentru bugetul statului. Dintre proiectele sale mai deosebite sunt de amintit acelea din perimetrele de ameliorare Rușețu (o.s. Moroieni, 1949 și 1973), Putreda și Livada (o.s. Rm. Sărat, 1950 și 1951), Murgești (o.s. Rm. Sărat, 1971), Lacul Roșu (o.s. Gheor- ghieni, 1964), Valea Lelii și RuncuNegrița (o.s.Pucioasa, 1969 și 1977), Moroieni (o.s.Pucioasa, 1969), Sf. Ana (o.s. Sinaia, 1971), Monteoru (o.s.Buzău, 1973), Slănic Moldova (o.s.Tg. Ocna, 1976 și 1979), Tulburea și Grozea (o.s.Poiana Uzului, 1981), Valea Păltinoasa și Tehăiău (o.s. Câmpina 1981-1982), Lepșa Putna Streiu (o.s. Vidra, 1982). Pe lângă activitatea de proiectare, ing. Iulian Voiculescu a elaborat și o serie de lucrări care să înlesnească aplicarea unor soluții cât mai economice, pu- blicând fie articole de specialitate în Revista pădurilor nr. 3/1956, 10/1958, 11/1958, 10/1965, 3/1966,2/1969, fie volume de tabele utile în proiectarea lucrărilor de corectarea torenților, ori studii de sinteză pentru practică și sesiuni internaționale. Din prima categorie cităm: „Contribuții la dimensionarea barajelor de greutate", „Clasificarea terenurilor degradate din B. H. Prahova", „Stăvilirea infiltrațiilor în barajul 1B6,O din perimetrul „Lacul Roșu, o.s. Gheorghieni", iar din a doua categorie „Tabele pentru barajele de greutate pentru corectarea torenților" (25 de pagini în Instrucțiunile pentru întocmirea proiectelor de corectare a torenților din 1959), „Teorie și tabele de dimensiuni pentru barajele de greutate, folosite în corectarea torenților" (177 pagini, ICAS, 1974), „Baraje din contraforți de beton și grinzi prefabricate din beton armat", București, 1979, sau „Studiul de clasificare a torenților din bazinul Prahova" (prezentat la sesinea F.A.O. de la Atena în 1964, cu 393 pagini și elogiat în raportul final de la Roma, în 1966). Pentru totalitatea rezultatelor obținute și pentru stă- ruința și seriozitatea cu care a rezolvat multiplele și di- ficilele sarcini ce i-au revenit în cursul neîntreruptei sale activități în domeniul corectării torenților și ameliorării terenurilor degradate din cuprinsul fondului forectier, ing. Iulian Voiculescu ar fi meritat încă de mult să fie onorat cu titlul de „Doctor în științe silvice" și cel puțin acum, la împlinirea celor 80 de ani de viață, să primească întreaga noastră stimă și deplinul respect al colegilor și mai tinerilor săi succesori Dr. ing. Petre ABAGIU Dr. ing. Radu DISSESCU 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Recenzii Bergonzini, L-C., Lanly, J.-P., 2000: Les forets tropicales. Ed. Cinad Karthala, Paris, 164 pag. La sfârșitul anului 2000 a apărut la Paris o nouă carte interesantă asupra pădurilor tropicale, operă a două nume cunoscute în silvicultura tropicală. Jean-Paul Lanly, după o carieră la Centrul Tehnic Forestier Tropical din Paris (C.T.F.T.) a deținut timp de peste 12 ani funcția de director al Diviziei de Resurse Forestiere de la FAO unde a putut să eva- lueze dimensiunile economico-sociale și ecologice ale pădurilor tropicale și a participat la numeroase reuniuni internaționale consacrate gestionării pădurilor în general și a celor tropicale în special. Jean-Claude Bergonzini, după o activitate de peste 20 de ani în învățământul superior agronomic și în cercetarea din domeniu, a lucrat la Centrul Tehnic Forestier Tropical și apoi a fost director științific la Cirad-Foret. Prin urmare, cei doi autori dispunând de cunoștințele și de experiența necesare în domeniul silviculturii tropicale au hotărât să scrie o carte referitoare la pădurile tropicale prin care să-și aducă contribuția la cunoașterea acestor complexe ecosis- teme forestiere. Cu toate cuceririle moderne ale tehnologiei informației și în special în domeniul audiovizualu- lui, pădurile tropicale rămân încă un domeniu necunoscut și plin de mistere. Considerate adeseori Eldoradoul silviculturii de mâine sau plămânul verde al planetei, pădurile tro- picale trezesc interesul nu numai al specialiștilor în domeniu ci al întregii comunități științifice mondi- ale, preocupată de viitorul omenirii care văd în ele cea mai importantă resursă biologică de pe Terra. Dezbaterile care au loc asupra rolului și viitoru- lui pădurilor tropicale sunt adeseori simpliste și ge- neratoare de confuzii, întrucât nu țin seama de condițiile ecologice, economice și sociale ale zonelor geografice dintre cele două tropice. Pădurile tropicale au revenit recent în atenția comunității internaționale în legătură cu dezbaterile privind schimbările climatice la nivelul Terrei și cu diversitatea biologică. După o prefață scurtă de Michel Batisse, consili- er pentru mediu al UNESCO și după un preambul al autorului, cartea prezintă următoarele capitole: 1. Originea, aspectul și locul pădurilor. 2. Omul și pădurea. 3. Funcțiile mediogene ale pădurilor tropicale. 4. Rolul economic și social al pădurilor tropicale. 5. Contextul gestionării forestiere în țările tropi- cale. 6. Gestionarea pădurilor tropicale. In primul capitol, originea, aspectul și locul pădurilor, se prezintă o evoluție a ecosistemelor forestiere de-a lungul erelor geologice, începând cu primele păduri de criptogame vasculare cu port arborescent și sfârșind cu pădurile actuale. în această prezentare autorii insistă asupra marii diver- sități biologice a pădurilor în general și a celor tro- picale în special. în prezent se apreciază că numărul speciilor lemnoase depășește 100.000 din care peste 70.000 sunt specii cu port arborescent iar dintre aceștia 50.000 apar în pădurile tropicale. Numărul de specii de Phamerogame este de ordinul a 30.000 în pădurile tropicale din America, 25.000 în Asia, 17.500 în Africa și 4.000 în Australia și insulele din Pacific. Capitolul se încheie cu prezentarea principalelor formații forestiere naturale tropicale, pădurile ecua- toriale dense umede sempervirente, pădurile tropi- cale xeroflle, savanele arborescente, mangrovele, pădurile montane etc. și cu prezentarea locului și a rolului pădurilor tropicale. în Capitolul 2 „Omul și pădurea", autorii prezin- tă relațiile dintre om și pădure de la apariția omului și până în prezent, insistând cu deosebire asupra perioadei istorice paleolitice, neolitice și actuale mai ales asupra relațiilor dintre populațiile indigene și pădurile ecuatoriale. Un loc aparte îl rezervă reducerii suprafeței pădurilor și degradării compo- ziției prin practicarea agriculturii itinerante și a pășunatului, a recoltării lemnului de foc și apoi prin exploatări forestiere de tip minier. în Capitolul 3 „Funcțiile mediogene ale pădurilor tropicale", cei doi autori scot în evidență creșterea importanței rolului social și de protecție al pădurilor tropicale, subiecte pe ordinea de zi ale ultimelor patru congrese forestiere: Djakarta 1978, Mexico 1985, Paris 1991 și Antalya 1997 și ale Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare din 1992 (Rio de Janeiro). Autorii insistă asupra rolului climatic al pădurilor și în spe- REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 •Nr.3 55 cial în prevenirea efectului de seră, a rolului lor hidrologic prin regularizarea circulației apei în ecos- feră, a rolului lor edaflc și în prezervarea diversității biologice. Capitolul 4 este dedicat rolului economic și social al pădurilor tropicale ca urmare a bunurilor și serviciilor pe care aceste păduri le aduc omului și societății în ansamblu. Lemnul constituie principala sursă de energie a celor mai multe țări posesoare de păduri tropicale, astfel că peste 80% din cele 1.6 miliarde metri cubi exploatați anual, omul îi folosește ca lemn de foc și numai 20% ca lemn de lucru. Autorii analizează și condițiile social-eco- nomice și tehnice în care se desfășoară exploatările în pădurile tropicale și tratamentele aplicate pentru recoltarea lemnului. în acest sens, se arată impor- tanța metodelor silvo-agricole, respectiv a culturilor silvice intercalate. Un loc aparte îl ocupă și aspectele legate de va- lorificarea produselor nelemnoase din aceste păduri, fructe, gomme, rășini, scoarță, uleiuri, produse far- maceutice și coloranți, vânat etc. Autorii nu neglijează nici rolul pădurilor în pa- trimoniul cultural al civilizațiilor din țările intertro- picale. Capitolul 5 este dedicat analizei contextului social și economic din țările intertropicale subdez- voltate și în curs de dezvoltare, posesoare a unor întinse suprafețe de păduri tropicale care influ- ențează gospodărirea acestor resurse. Autorii analizează atât contextul național speci- fic fiecărei țări, cât și pe cel internațional în care se înscrie gospodărirea pădurilor tropicale scoțând în evidență precaritatea mijloacelor tehnice și umane. Condițiile realizării unei gestiuni durabile a pădurilor tropicale presupun clarificarea situației funciare și a dreptului de folosință a fondului fun- ciar, luarea în considerare a bunurilor și serviciilor aduse de păduri și dezvoltarea de mijloace de gospodărire durabilă. Ultimul capitol al lucrării se referă la punerea în practică și gestionarea durabilă a pădurilor tropicale unde se arată rolul statelor în elaborarea politicilor de gospodărire durabilă și exigențele internaționale în acest sens. De asemenea se prezintă aspectele referitoare la amenajarea și exploatarea pădurilor tropicale (dense umede și xerofile) și importanța delimitării unor arii pentru protejarea acestor eco- sisteme. Lucrarea se încheie cu o pledoarie pentru reva- lorizarea meseriei de inginer silvic și de silvicultor în general. în final se prezintă o bibliografie generală și o bogată bibliografie pe capitole. Cartea este foarte interesantă prin bogăția și nou- tatea unor informații referitoare la evoluția pădurilor în general și a celor tropicale în special. Ea este scrisă într-un stil accesibil nu numai specialiștilor ci și marelui public interesat de cunoașterea acestor ecosisteme forestiere. Ea este deosebit de utilă atât inginerilor silvici cât și biologilor, ecologilor, economiștilor și tinerilor studenți din domeniile respective. Prof. dr. ing. Dumitru Romulus TÂRZIU Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Universitatea din Brașov 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 117 • 2002 • Nr.3 Eveniment Festivitatea dezvelirii bustului profesorului Stelian Munteanu 5 aprilie 2002 La interval de numai o săptămână de la fes- tivitatea aniversar-comemorativă dedicată prof. em. dr. doc. Emil G. Negulescu (n.r. R.P. 1/2002), la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestier din Brașov a avut loc un nou moment de evocare și omagiere: dezvelirea bustului regretatului profesor doc- tor inginer Stelian Munteanu, membru co- respondent al Academiei Române, cadru didac- tic de prestigiu al universității brașovene, titu- larul disciplinei de corectare a torenților în perioada 1948 - 1981, una dintre persona- litățile marcante ale silviculturii românești din ultima jumătate de secol, președintele Grupului de lucru F.A.O. pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane din cadrul Comisiei Europene a Pădurilor, timp de peste un deceniu (1970-1982). La festivitate au participat cadre didactice universitare, membri ai secției de Silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice, foști colaboratori și doctoranzi ai profe- sorului, tineri ingineri care activează sau care-și pregătesc doc- toratul în domeniul amenajării bazinelor hidrografice torențiale, studenți de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Fores- tiere. După o scurtă evocare a ilustrei personalități a profesorului și după alte câteva intervenții omagiale ale participanților la festivitate (prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, prof. dr. ing. Constantin Costea, prof. dr. ing. Nicolae Boș, prof. dr. ing. losif Leahu, prof. dr. ing. Ion I. Florescu, ing. loan Illyes), decanul facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere - dl. prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu a fost invitat să dezvelească bustul profesorului Stelian Munteanu, autor al acestei opere de artă fiind unul dintre studenții de astăzi ai facultății menționate, Dragoș Coman din anul IV. Revenit, în felul acesta, la „el acasă“, în laboratorul disciplinei de corectare a torenților - laborator care, de astăzi înainte, îi va purta numele - omul, silvicultorul, profesorul și cre- atorul de școală Stelian Munteanu, deși dis- părut cu 12 ani în urmă, va trăi, pe mai departe, prin opera durabilă pe care a săvârșit-o, prin tezaurul de învățătură la care a trudit și pe care ni l-a lăsat ca moștenire. Prof. dr. ing. loan CLINCIU ISSN: 1220-2363 Tehnoredactare computerizată: Liliana Suciu REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, b-dul Magheru, nr. 31, sector 1, telefon: 2129769/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă.