ZIUA SILVICULTORULUI Direcția Silvică Pitești 9-10 iunie 2001 REVISTA PĂDURILOR Nr. 3/2001 Anul 116 REVISTĂ TEHNIC0-ȘTI1NȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALA A PĂDURILOR ȘT SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC" ANUL 116 Nr. 3 2001 COLEGIUL DE REDACȚIE Ing. Gheorghe Pîslaru - redactor responsabil, prof. dr. ing. Ion Florescu - redactor responsabil adjunct, șef lucrări dr. ing. loan Abrudan, dr. ing. Dorel Cherecheș, dr. ing. Mihai Daia, dr. ing. Nicolae Geambașu, ing. Filip Georgescu, prof. dr. docent ing. Victor Giurgiu, dr. ing. Marian lancuiescu, prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu, dr. ing. Ion Machedon, prof. dr. ing. Ion Miiescu, ing. Victor Paulescu, dr. ing. Constantin Roșu, prof. dr. ing. Ștefan Tamaș Redactor șef: Rodica Dumitrcscu CUPRINS pag. CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU: în problema stațiu- nilor forestiere transformate.....................................1 IOAN CL1NCIU: O prioritate a cercetării științifice la început de mileniu: pădurea și inundațiile.................................7 VIOREL BLUJDEA, MIHAELA COMÂNESCU PAUCA: Concen- trația de CO^substomatai și semnificația sa ecofiziologică la Q.ccrris L. și Q. frainctto Ten.........................................14 SORIN GEACU: Contribuții dc fitogeografic istorică asupra sud- cstului Podișului Moldovei ......................................18 RADU D1SSESCU: Avatarurile conducerii la „vârf" a economiei forestiere în ultima jumătate dc veac............................21 DIN ACTIVITATEA R.N.P.....................31 DIN ACTIVITATEA I.C.A.S...................34 RECENZII..................................45 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC1' .. .46 CRONICĂ...................................53 NECROLOG..................................56 Secretar de redacție: Cristian Becheru CONTENT page CONSTANTIN ROȘU, FLORIN DĂNESCU: On the problem of the transformed forest sites...........................1 IOAN CL1NCIU: A priority of the scientific research at the begin- ning of this millcnnium: forest and floods ............7 VIOREL BLUJDEA, MIHAELA COMĂNESCU PAUCA: Sub- stomatal CO2 in Q. cerris L. and Q. frainetto Ten. leaves and its ecophysiological signifiance..........................14 SORIN GEACU: Contributions of historical phytogcography to the SE Moldavian Plateau ................................18 RADU D1SSESCU: The changes of the Romanian forest leadership in the iast half ccntury.....................21 FROM THE ACTIVITY OF R.N.P..................31 FROM THE ACTIVITY OF I.C.A.S................34 REVIEWS ....................................45 FROM THE ACTIVITY OF „PROGRESUL S1LIVC' SOCIETY . . .46 NEWS........................................53 OBITUARY....................................56 In problema stațiunilor forestiere transformate Considerații generale Sintagma “Stațiuni transformate" (sau "modificate”) s-a folosit mai frecvent în vocabularul specialiștilor în perioada 1970- 1980, când s-a vorbit mult de stațiuni mo- dificate, ca urmare a influenței culturilor de molid (din afara arealului) asupra solurilor. Alte modificări produse în complexul fac- torilor staționali, mai ales în perioada 1960- 1985 (așa după cum se arată mai jos), impun, datorită implicațiilor lor practice, reluarea ideii respective, a stațiunilor transformate. în 1960 - 1975 s-au încheiat cele mai multe dintre lucrările de îndiguire-desecare în Lunca și Delta Dunării; în 1975 - 1983 s-au încheiat lucrările de regularizare a marilor râuri interioare (mai puțin Mureșul și Someșul); în 1982 - 1990 și 1992 - 1993 au fost lungi perioade de secetă, când s-au înregis- trat cei mai mulți ani deficitari în precipi- tații, culminând cu anul 1990. în această perioadă s-a amplificat și fenomenul de uscare a pădurilor în regiunile de câmpie și dealuri dar și în luncile râurilor Dr. ing. Constantin ROȘU Ing. Florin DĂNESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice București interioare și în Lunca Dunării, mai ales în arealele cu regimuri hidrologice modificate. Necesitatea găsirii de soluții viabile în acest sens a impus cercetări noi asupra condițiilor staționale și a vegetației forestiere, ce s-au desfășurat pe diferite direcții de preocupări în zonele afectate de secetă. Cercetările efectuate asupra solurilor și stațiunilor forestiere relevă modificări esențiale (determinate îndeosebi de factorul hidrologic), multe dintre acestea cu caracter ireversibil. Ca urmare, în scopul dife- rențierii mai bune a soluțiilor silvo-tehnice, este necesară, pe de o parte, detalierea unor tipuri de stațiuni în prezent “globalizate” (prea generale), iar pe de altă parte, crearea și caracterizarea de tipuri de stațiuni noi. în continuare, se prezintă în mod sintetic și succint sistematica stațiunilor transfor- mate din Lunca Dunării și Câmpia Română. Acestea se pot integra ușor în sistemul staționai actual, deoarece păstrează structura elementelor de bază de caracterizare a stațiu- nilor, specifice sistemului staționai actual (oficial), care durează din anul 1970. Rezultate obținute Stațiuni transformate din Lunca Dunării și regiunea de câmpie (prezentare diagnostică - sinoptică și specii forestiere indicate) Caracteristici de identificare Categoria de stațiune Recomandări Generale Speciale LUNCA DUNĂRII - SILVOSTEPA 9.6.1 Terenuri relativ 9.6.1.1 Grinduri înalte, peste 8.0 Hdg, 9.6.1.1a Arb.; ridicate pentru plopi și foarte rar inundabile, practic fără aport Silvostepa - Protosol GL, DD, UL**; alte specii suplimentar de apă, nisipoase, fără humus aluvial și aluviuni, III CS Culturi de plopi (stațiune extrema) 145/51 euramericani, cu 9.6.1.2al Grinduri medii-joase 6,5-7 Hdg, 9.6.1.2al 1214 vitalitate diferită. inundabile, gleizate;A 10-20%; Ht 1-1,5 % Silvostepa - Protosol P.Marilandica predominant slabă; aluvial gleizat, II/III 145/51 P.m.a = 450-550 mm; 9.6.1.2a2 Grinduri medii, peste 7,3-7,5 Hdg,9.6.I.2a2 PL.A T.m.a = 10,5-11,3 C; rar inundabile, slab influențate de apă Silvostepa - stepa 1214 Aluviuni, protosoluri freatică; A 10-20%;Ht 1-1,5%. Sol aluvial tipic, II 169/55 și soluri aluviale. 9.6.1.3al Grinduri medii, 7,5 Hdg, rar 9.6.1.3al 1154 predominant nisipoase. inundabile slab influențate de apa Silvostepa - Sol aluvial ST, FR, UL. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.3 1 freatică; A 20-35%; Ht 1,5-3 %. molie, II/I P. Marilandica întinsuri de grind 7-7,5 Hdg, rar inundabile 9.6.1.5* FR.B gleizate, salinizate; A 20-35%; Ht peste 2%;Silvostepa - stepa FR SS 0,360 % (la 50-60 cm) Sol aluvial salinizat II/III. 9.6.2 Terenuri relativ joase, pentru salcie și alte specii; Culturi de saicie,cu vitalitate slabă și foarte slabă; P.m.a = 440-550 mm; T.m.a = 10,5-11,3 C; Aluviuni, protosoluri și soluri aluviale +/- salinizate și soluri antropice întinsuri de grind,6,2-6,5 Hdg inundabile,gleizate A 7-10/10-20 %; Ht sub 1% Intergrinduri, 6-6,5 Hdg inundabile, gleizate salinizate; A 20-35%; Ht 1-2%; SS 0,240-0,400 % (de la suprafață). Japse, 6-6,5 Hdg, inundabile, gleizate, salinizate; A 20-30%; Ht peste 2%; SS 0,500% (la 50-60 cm). Gropi de împrumut, 5,5-6,5 Hdg, inundabile, amfigleizate; A 20-50%; Ht 2-10%. Japse, cu relief modelat, 6,5-7 Hdg, inundabile; A 25-45%; Ht 3-5%. 9.6.2.5 * GL, Arb;. Silvostepa - Aluviuni și P.Marilandica protosoluri aluviale,III 9.6.2.6 * UL Silvostepa - stepa FR.B Sol aluvial salinizat, III i GL; Arb 9.6.2.7 * FR.B Silvostepa - stepa P.Marilandica. Sol aluvial salinizat - alcalinizat, II/III 9.6.2.8 * FR.B Silvostepa - Soluri SA. antropice diverse 9.6.2.9 * 145/51 Silvostepa - Sol antropic PL.A omogenizat PL.C. S1LVOSTEPA DE CÂMPIE * Partea externă a silvostepei, în Câmpia Română (interdune); Stejarete de stejar brumariu, stejareto- plopisuri; P.m.a = 550-580 mm; T.m.a = 10,5-10,7 C; Soluri nisipoase "humifere" +/- gleizate * Psamosoluri - cernoziomuri gleizate; A 10-25%; Ht 1,5-2,5%. * Psamosoluri tipice gleizate (relict); A 10-12%; Ht 1,5-2,5 % * Psamosoluri molice gleizate (relict) A 10-12%; Ht 3,0-4,5%. * Cernoziomuri gleizate (relict); A 12- 25%; Ht 3,5-4,5 %. 9.5.5.0 * Silvostepa sudică-Cemoziom argiloiluvial, II/I 9.5.5.1 * Silvostepa - Psamosoluri tipice II 9.5.5.2 * Silvostepa sudică - Psamosol molie, I 9.5.5.3 * Silvostepa - Cernoziom ST.B,Aj. Arb; SC SC SC (ST.B) Aj.„, Arb ST.,B,Am., Aj., Arb * Partea externă a silvostepei, în Câmpia Tisei (interdune); Vegetația forestieră ca mai înainte, în evoluție negativă; P.m.a = 600 mm; T.m.a = 10,8 C; Soluri nisipoase humifere, drenate * Psamosoluri - cernoziomuri gleizate A10-25%; Ht 1,5-5,0 %. ♦ Psamosoluri tipice gleizate (relict); A 10-12%; Ht 1,5-2,5%. * Psamosoluri molice - cernoziomuri gleizate (relict); A 10-25%; Ht 3,5-5,0% 9.6.6.0* Silvostepa vestică - Psamosol- cemoziom gleizat, I/II 9.6.6.1 * Silvostepa vestică - Psamosol tipic, I/II 9.6.6.2 * Silvostepa vestică - Psamosol - cernoziom, I ST,Am., Aj-, Arb ST.B,Am., Aj.,Arb SC ST.B, Am., Aj.,Arb 9.5a Partea internă a 9.5.5* Cernoziomuri argiloase silvostepei, în Câmpia gleizate; A 36-50%; Ht 4-8%; Româna (joasă);-SS sub 0,300 %. Stejăreto șleauri P.m.a = 530-560 mm; T.m.a = 10,3-10,5 C; 9.5.4.1* Silvostepa sudică - Cernoziom vertic gleizat salinizat, II/III ST, ST.B, CE, Am., Aj., Arb ♦ - cazuri complet noi; a) - cazuri derivate, apropiate cu cele tipice, cunoscute; cifrele arabe • reprezintă numărul stațiunii în sis- temul oficial; P.m.a-precipitații medii anuale; T.m.a-temperatura medie anuală; Hdg-hidrogradul locului respectiv; A - conținutul maxim de argilă coloidală; Ht - conținutul de humus total (în primii 15-25 cm); SS - conținutul total de săruri solubile (reziduu min- eral); Na sch - conținutul de sodiu schimbabil (adsorbit),cu valori între 10-15% , 5-10% sau sub 5%(sol.nealcalinizat). ** - reprezintă simbolurile speciilor forestiere (folosite în amenajament) 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr3 Cernoziomuri argiloase gleizate 9.6a Partea internă a silvostepei, în Câmpia Română (joasă) și Câmpia Tisei /'Șleauri de luncă"; P.m.a - 530-560 mm; T.m.a = 10,3-10,7 C; Soluri cemoziomice gleizate 9.6.4 Cernoziomuri (cambice) gleizate5%. 9.6.4.2a și soluri aluviale molice gleizate;A 20-35%; Silvostepa - Sol cemoziomic Ht 3,5-5% gleizat ST,FR,Am Aj., Arb ♦ Partea internă a silvostepei, în Câmpia Română (joasă); vegetația forestieră ca mai înainte, în evoluție negativă P.m.a=530-560 mm T.m.a=l 0.3-10.5 C Soluri cemoziomice, drenate * Cernoziomuri argiloase gleizate (relict); A 36-50%; Ht 4-8%; SS sub 0,300 %. vertic gleizat (relict) salinizat, III * Cernoziomuri (cambice) gleizate (relict); A 20-35%; Ht 3,5-5% 9.5.4.2* Silvostepa sudică - Cernoziom .9.5.4.3* Silvostepa sudică - Cernoziom cambie gleizat (relict), I/II CE, Am., Aj., Arb ST.B, Am., Aj., Arb * Partea internă a silvostepei, în Câmpia Tisei; Vegetația forestieră în evoluție negativă P.m.a = 600 mm; T.m.a=10,7 C; Soluri cemoziomice, drenate * Cernoziomuri (cambice) și soluri aluviale 9.5.4.4* molice gleizate (relict); A 20-35%; Silvostepa vestică - Soluri Ht 3,5-5% cemoziomice (lutoase) gleizate (relict), I/Il ST, Am., ■ Aj., Arb * Partea mijlocie- extemă a silvostepei, în Câmpia Română și Câmpia Tisei; Vegetație rărită de stejar, frasin, ftasin pufos, arbuști; P.m.a = 500-580 mm; T.m.a= 10,5-10,8 C; Soluri molice (zonale) salinizate +/- alcalinizate * Cernoziomuri salinizate; A 20-35%; Ht 5-8%; SS peste 0,350% (sub 40-50 cm) * Cernoziomuri salinizate și alcalinizate; ; A 20-35%; Ht 5-8%; SS peste 0,350 (de la suprafață), Na sch. 5-8% 9.6.5.2al Silvostepa sudică - Cernoziom moderat salinizat, III/II 9.6.5.2a2 Silvostepa sudică - Cernoziom moderat salinizat slab alcalinizat, III ST.B, FR CE, Aj., Arb UL.T, FR.B Arb * Partea mijlocie-extemă a silvostepei, în Câmpia Română și Câmpia Tisei; Vegetație rărită de stejar, ftasin, ftasin pufos, arbuști; P.m.a = 500-580 mm; T.m.a= 10,5-10,8 C; Soluri hidromorfe salinizate +/- alcalinizate * Soluri gleice - lacovisti salinizate +/- alcalinizate; A 20-40%; Ht 4-10 %; SS 0,300-0,600%;Na sch 6-10% 9.6.5.2a3 Silvostepa sudică - Soluri gleice-lacovisti moderat salinizate și alcalinizate III FR, B, FR UL.T.Aj Arb REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.3 3 ZONA FORESTIERA DE CÂMPIE 8.3 Terenuri denivelate, 8.3.3al Soluri pseudogleice luvice; în Câmpia Română; A 50-58%; Ht 2,5-6%. Răriști de stejar și frasin, plop alb sau tremurător; 8.33a2 Soluri pseudogleice luvice; P.m.a = 550-600 mm; A 40-45%; Ht 2,5-4%. T.m.a = 9-10,5 C; Soluri hidromorfe, puternic diferențiate textural 8.33.2 câmpie forestieră / Pseudogleic luvic III 8.3.33 Câmpie forestieră - Pseudogleic luvic II/III CE, FR, PL, T. PL.A, Aj., Arb ST, ST.R, TE Am., Aj,m Arb. 8.3 Terenuri denivelate, 8.3.3.a3 Soluri pseudogleice albice; în Câmpia de Vest; A 45-50%; Ht 2,5/6% Stejăreto-frăsinete; P.m.a = 600-670 mm; T.m.a = 9,5-10,5 C; Soluri hidromorfe, puternic diferențiate textural 8.3.3.5a Câmpie forestieră / Luvisol pseudogleizat, 11 ST, ST.R, FR CI, ML, Aj., Arb 8.3 Terenuri orizontale 8.3.3a4 Luvisoluri albice pseudogleizate; (terase vechi), în Câmpia A 40-50%; Ht 2,5-5% Română partea centrală și vestică;Stejărete și 8.3.3a5 Luvisoluri albice planice; respectiv cereto-gâmițete A 50/60%; Ht 2,5-6,5% (la vest de Argeș); P.m.a = 550-630 mm; T.m.a = 9,5-10,5 C; Luvisoluri 833.3a Câmpie forestieră - Luvisol pseudogleizat, III 8.3.3.4a Câmpie forestieră/Luvisol planic pseudogleizat, III ST, FR, CI, TE CE, GI, Aj., Arb CE, GI, Aj., Arb 8.3 Terenuri orizontale- 8.4.2* Soluri brune ro;cate luvice, slab înclinate în Câmpia argiloase; A 45-55%; Ht 2,5-5% Română (Oltenia);Cereto- gâmițete; 8.4.2* Soluri brune roșcate luvice, TE, Aj„ P.m.a = 550-650 mm; nisipoase; A23-40%; Ht 2,5-5%. T.m.a = 9,5-10,5 C; Brune roșcate luvice argiloase sau nisipoase 8.4.2.1* Câmpie forestieră/Brun roșcat luvic argilos, JII/H 8.4.3.1.* Câmpie forestieră-Brun roșcat luvic nisipos, II/I GI, CE, Aj-, Arb GI, CE, Aj., Arb CE, GI, Arb 8.5 Terenuri slab ondulate,8.5.1.al Lăcoviști și soluri gleice în câmpia joasă molice (drenate); A peste 45%; (de divagare);Vegetație Ht 4-10%. diversă: stejăreto-frăsinete, stejăreto-plopișuri, 8.5.1.a2 Lăcoviști și soluri gleice plopișuri, aninișuri; molice (drenate); A 35-45%; P.m.a = 580-670 mm; Ht4-10%. T.m.a = 10-10,7 C; Soluri hidromorfe 8.5.Ia3 Lăcoviști și soluri gleice drenate tipice; A 17-34%; Ht 3-6%. 8.5.I a4 Soluri gleice și soluri aluviale gleizate (drenate); A 10-16%; Ht 1,5- 3,5% 8.5.1.1a CE, ST, FR, ST.R, Câmpie forestieră-soluri Am., Aj., Arb hidromorfe (relict) argiloase, 1II/1I 8.5.1.Ia2 ST,FR,Am., Aj., Câmpie forestieră/Soluri Arb hidromorfe (relict) luto- argiloase II 8.5.1.1a3 ST, FR, NU.A, Câmpie forestieră-Soluri Am., Aj., Arb, hidromorfe (relict) lutoase,PLX I/II 8.5.1.Ia4 SC Câmpie forestieră-Soluri hidromorfe (relict) nisipo- lutoase, II 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr3 3. Concluzii Cercetările efectuate în cadrul lucrării de față au scos în evidență faptul că fenomenul de uscare a pădurilor a apărut în a doua jumătate a perioadei secetoase (1982-1993) și s-a suprapus, în arealele în care s-a produs, cu modificări profunde ale regimului hidrologic (în Lunca Dunării și câmpiile joase), precum și cu condiții de sol și de arboret specifice. Cele mai multe dintre pădurile afectate de uscare se situează în Câmpia Olteniei, în partea ei nordică, la tranziția cu Piemontul Getic, unde sunt frecvente arboretele constitu- ite predominant din gârniță, pe soluri grele, precum și în partea sudică, unde sunt mai frecvente culturile de salcâm, pe soluri nisipoase sau grele. în Lunca Dunării a fost afectată salcia, mai ales în zona gropilor de împrumut (la hidro- gradele 5,8 - 6,5) și plopii euramericani, îndeosebi în zonele de grinduri cu soluri pre- dominant nisipoase. în câmpiile joase, în special în cele din partea centrală și estică a Câmpiei Române (Câmpia Ploiești, Câmpia Buzău, Câmpia Brăilei), au fost afectate de uscare arborete cu participare însemnată a speciilor higrofite (anin, salcie, plop și chiar frasin) de pe soluri hidromorfe (lăcoviște, soluri gleice), de pe soluri argilomorfe (vertisoluri) sau de pe soluri moderat-puternic salinizate (și/sau alcalizate), precum și arborete de salcâm de pe cernoziomuri semicarbonatice, în timp ce în Câmpia Tisei fenomenul de uscare a fost mai slab și a afectat îndeosebi arborete de stejar situate pe soluri hidromorfe (pseudogleice) sau pe soluri puternic salinizate ± alcalizate. Modificările în regimul hidrologic ce s-au produs, mai ales după anul 1982, au constat din: -oscilații mai mari ale nivelului apelor freatice și micșorarea puternică a frecvenței inundațiilor în Lunca Dunării; -coborârea aproape generalizată (sub 4-6 m) a nivelului apelor freatice, atât în câmpiile joase din centrul și estul Câmpiei Române, cât și în partea sudică a Câmpiei Olteniei; în Câmpia Tisei nivelul apei freatice, a coborât Sub 6-7 m, în unele zone complet îndiguite (Câmpia Timișului), iar în cele parțial îndigu- ite (Câmpia Crișurilor) a coborât mai puțin, la 2-3 m; -deficit mare de apă accesibilă (transmis de la un an ia altul) în solurile grele (argiloase), situate în centrul Câmpiei Române, precum și în Câmpia Olteniei. în afara elementelor menționate, arboretele care au fost afectate mai puternic de procesul de uscare au fost cele pure, provenite din lăs- tari, cele dese, în care arborii au avut o dez- voltare necorespunzătoare (nu și-au putut forma coroană), cele trecute de vârsta exploatabilității. Modificările ireversibile ce s-au produs și care au afectat unele însușiri importante ale solurilor (în primul rând aprovizionarea cu apă freatică și circuitul substanțelor nutritive) ridică problema reconsiderării stațiunilor respective, atât din punct de vedere tipologic, cât și al potențialului staționai; a identificării așa-ziselor stațiuni transformate și a stațiu- nilor extreme (cu condiții foarte precare de sol, care nu fac posibilă existența vegetației forestiere arborescente), precum și a stațiu- nilor care,chiar dacă nu sunt total transfor- mate, nu mai pot fi asimilate și încadrate în sistemul staționai existent (din cele 45 dc stațiuni determinate 20 nu-și găsesc corespon- dent în sistemul staționai actual). Modificările ce s-au produs în conținutul și potențialul stațiunilor forestiere au amplificat diferentele existente între stațiunile din Lunca Dunării și cele din câmpiile joase și din lun- cile marilor râuri interioare, ceea ce impune tratarea lor separată în cadrul unui sistem inte- grat, nou, de clasificare a stațiunilor forestiere. In lipsa unei aprovizionări corespunzătoare cu apă, mai ales în Lunca Dunării și în câmpi- ile joase din zona silvostepei, în condiții staționale (inclusiv edafice) corespunzătoare, speciile mari consumatoare de apă vor trebui sa cedeze locul speciilor mai bine adaptate la deficitul de apă din sol (stejar brumariu, ste- jar, tei argintiu, ulm, anumite specii de frasin, plop cenușiu ș.a.). în același sens, o atenție deosebită trebuie să se acorde și speciilor de ajutor și arbuști. Tendința actuală de extindere a culturilor de salcâm în lunci și silvostepa de câmpie, ca REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.3 5 și întreaga operă de reconstrucție ecologică, trebuie fundamentate printr-o acțiune serioasă de cartare staționată (pedologică), prealabilă regenerării (împăduririi). în general silvicutura câmpiei și a luncilor trebuie să fie ecologică, să pregătească pădurile împotriva stresurilor, încă de la înfi- ințare, ca apoi, treptat, prin măsuri corespun- zătoare de îngrijire și conducere, să le mărească rezistența la adversități. Elaborarea în prima formă (în această lucrare) a sistemu- lui stațiunilor din Lunca Dunării și câmpie este una din acțiunile care se înscrie acestui deziderat. BIBLIOGRAFIE Banu A. și colab., 1967 - Limnologia sectorului românesc al Luncii Dunării, Editura Academiei Române, București Chir iță C și colab., 1977 - Stațiuni forestiere,Editura Academiei București Clonaru AL, 1965 - Cultura plopului și sălciei în Lunca Dunării, Autoreferat-Teză de doctorat. Brașov Cotet P., 1973 - Geomorfologia României, Editura Tehnică, București Io nes cu A., 1968, Cercetări staționate privind cultura plopilor euramericani în Lunca Dunării, MEF- CDT pentru Economia Forestieră, București M ar c u Gh. și colab., 1966 - Studiul cauzelor și al metodelor de prevenire și combatere a uscării stejarului, MEF-CDT pentru Economia Forestieră, București. N i c o 1 a e C., Dănescu FI. și colab., 1988 - Selecție și tehnologii de cultură a plopilor și sălciilor pentru producerea de lemn industrial, pe zone ecologice, Referat științific final, Arhiva ICAS București. Pașcovschî S„ Leandru V., 1958 - Tipuri de pădure din R.P.R., Editura Agrosilvică, București. Roșu C., 1995 - Noi coordonate ale stațiunilor forestiere. Implicații practice. Analele Universității “Ștefan cel Mare” Suceava, Voi. II. Roșu C., 1996 - The specific of the principal forest station of the space existance of poplars, in Romania, Interational Poplar Commission 20 th Session, Budapest, 1-4 oct. Roșu C., Dănescu FI., 1998 - Diagnoza princi- palelor unități ecologice de soluri, din luncile marilor râuri și câmpii joase din Câmpia Română, Revista pădurilor, nr.l. Sandu Gh., Vlas I., Mladin M., 1986 - Salinitatea solurilor și culturilor plantelor, Editura Ceres, București. S o u I e r e s G., 1987 - La populiculture sur Ies sta- tions alluviales de la moitie nord de la France, Revue forestiere francaise nr.2. 1968, Cercetări tipologice de sinteză asupra tipurilor fundamentale de pădure din România, MEF, București 1970, Sistematica unităților de bază ale tipologiei forestiere, MAS, București 1980, Sistemul român de clasificare a solurilor, MAIA, București 1987, îndrumări tehnice (nr.l) pentru compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor, MS, București. 1995, Norme tehnice pentru cultura și protecția sălci- ilor, Regia Autonomă a Pădurilor-Romsilva RA, București 1996, îndrumări tehnice pentru aplicarea în producție a rezultatelor cercetărilor - tema 119/1995, MAPPM, București. On the problem of the transformed forest sites Abstract In this work are presented the main forest sites resulted, as an effect of the damming and drainage works effcctcd in the interior river flood-plaines, in the-Danube and river plain, as well in the low plaines. Are determined and are concise characzerized the categories of new sites (face of the existent site sistem) and are made reco- mandations conceming the forest species adequately for the new conditions. Keywords: forest sites, damming and drainage works, river plaines. 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr3 O prioritate a cercetării științifice la început de mileniu: pădurea și inundațiile Prof. univ, dr. ing. loan CLINCIU UniversitateaTransilvania Brașov Survenite pe fondul unei secete prelungite, cu un mare deficit de apă în sol, inundațiile de la începutul lunii martie a acestui an au adăugat cunoștințelor noastre încă un element care este avertizant: pe fondul încălzirii generale a pla- netei, tendința climei din România a devenit ca- racterizabilă nu doar prin alternarea extremelor (adică prin trecerea bruscă de la inundații la secetă sau invers), ci și prin coincidența spațio- temporală a fenomenelor de acest gen. în consecință, a discuta despre inundații într- un an care se anunță a fi puternic marcat de secetă nu reprezintă un demers științific inopor- tun, cu atât mai mult cu cât nici reabilitarea lucrărilor de irigare a terenurilor cu deficit de apă - cunoscute ca reprezentând măsura radicală de combatere a secetei - și, într-o bună măsură, nici (reinstalarea perdelelor forestiere de protecție a câmpurilor - cunoscute ca având, și ele, un rol important în diminuarea consecințelor negative ale secetei - nu se vor putea bucura de reușită decât în condițiile elaborării, legiferării și aplicării unui program național de prevenire și de combatere a inundațiilor. De altfel, încă cu trei ani în urmă. România a semnat (alături de alte 80 de țări ale lumii), Declarația Conferinței Internaționale asupra Apei1, angajându-se să susțină necesitatea unei viziuni comune a țărilor riverane atât pentru amenajarea cursurilor de apă transfrontaliere, cât și pentru promovarea unei gestiuni durabile a resurselor proprii de apă, la scara fiecărui bazin hidrografic. Este de așteptat ca această nouă manieră de abordare a preocupărilor să conecteze interesele a numeroși factori (administrația cen- trală, autoritățile locale, societatea civilă etc.) și să proiecteze în centrul atenției relația pădure- inundații, relație ale cărei implicații ambientale sunt de importanță existențială pentru o țară ca a noastră, în care zona de munte cu o pondere de numai 22% din suprafață (dar cu un grad de împădurire de 66%) asigură circa 2/3 din resurse- le de apă și unde mai mult de jumătate din popu- lație se află sub influența unor procese hidrolo- gice de cea mai mare agresivitate, așa cum sunt viiturile torențiale excepționale și rezultanta acestora, inundațiile. Dacă mai adăugăm și iminenta schimbare a naturii proprietății pe o însemnată parte din suprafața forestieră2 , vom avea un tablou și mai complet al circumstanțelor care amplifică acum - la acest nou început de secol și de mileniu - ha- zardul hidrologic de pe teritoriul României, cu deosebire în acele bazine hidrografice care au fost supuse unui proces intens de antropizare (prin urbanizare, despădurire etc.). Transformarea acestor bazine în unități pentru monitorizarea efectivă a factorilor de mediu ar spori considerabil interesul pentru inițierea și derularea unor programe de cercetare prioritar cantonate la interfața relației pădure-apă, sin- gurele capabile să înlăture controversele (care, încă, mai persistă) asupra sensului în care pădurea acționează în marile bazinele hidro- grafice ale țării, în timpul inundațiilor. într-ade- văr, dovezi cantitative care să demonstreze cu acoperire statistică afirmația că pădurea atenuează inundațiile, la scara marilor bazine hidrografice, sunt, deocamdată, destul de puțin numeroase, iar cele care există (Gaspar R., P. Abagiu, 1971; Apostol Al., 1972; Gaspar R., P. Abagiu, Costin, A., 1972) sunt cunoscute și recunoscute mai mult în cercul relativ restrâns al cercetătorilor și mai puțin în cercul larg al spe- cialiștilor și/sau al celor care pot influența sau care pot decide asupra strategiilor și politicilor forestiere și de protecție a mediului. Iată de ce, lucrarea de față se dorește a fi o contribuție la reașezarea importanței și conținu- tului acestei probleme într-o nouă perspectivă 'Conferința s-a dcsfșurat, în anul 1998, la sediul UNESCO din Paris și a avui ca obiectiv principal relansarea spiritului de la Rio privitor la dezvoltarea ambientală durabilă. 2Această schimbare va putea avea și urmări negative, printre care: întreruperea continuității funcțiilor de protecție datorită fărâmițării masivelor păduroase, diminuarea funcțiilor de protecție datorită con- centrării tăierilor de masă lemnoasă în anumite bazine sau bazinete ele. REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.3 7 metodologică, care să sublinieze necesitatea și oportunitatea (re)antamării unor cercetări științi- fice muiti- și interdisciplinare, bazate atât pe par- ticiparea unui larg evantai de specialiști din domeniul științelor ambientale (științele silvice și agricole, meteorologia, hidrologia, hidrotehni- ca, geomorfologia ș.a.) cât și pe utilizarea mo- delării statistico-matematice, a simulării mate- matice și a facilităților oferite de tehnica mod- ernă informatică în prelucrarea și interpretarea datelor. Considerăm că silvicultura ar trebui să-și asume inițiativa în această problematică de cer- cetare nu numai pentru faptul că din pădure se alimentează și prin pădure trec aproape 70 % din râurile României, ci și pentru faptul că însăși gestionarea pe baze durabile a ecosistemelor forestiere presupune o cunoaștere aprofundată a structurii și funcționării acestor ecosisteme în strânsă corelație cu factorii de mediu care le per- turbă. Pădurile din marile bazine hidrografice ale țării - bariere “vii” împotriva inundațiilor La întrebarea: de ce militează silvicultorii pentru creșterea gradului de împădurire al bazinelor hidrografice și de ce susțin aceștia că pădurea reprezintă mijlocul cel mai eficace în acțiunea de prevenire și combatere a inundațiilor, răspunsul cel mai sintetic ar putea fi următorul: pentru că, în planul protecției hidrologice și antierozionale, pădurea -cel mai complex ecosis- tem al planetei - prezintă calități cu totul aparte, care sunt superioare (din punctul de vedere al efi- cacității) celor pe care le prezintă alte ecosis- teme. Intr-adevăr, după cum au confirmat toate cercetările: Pădurea reduce, în cel mai înalt grad, scur- gerea de suprafață; această valență este datorată atât capacității arboretelor de a reține apa în coronament și litieră, cât și potențialului superi- or de acumulare a apei în solurile de pădure, comparativ cu cele de pe terenurile agricole. Pe terenurile acoperite de pădure, viteza scurgerii superficiale este de câteva ori mai mică decât pe terenurile nude, lipsite de scutul protec- tor al vegetației și aceasta se explică atât prin rugozitatea mărită a terenului pe care pădurea vegetează, cât și prin înălțimea mult diminuată a stratului de apă care se scurge de pe versanții bine împăduriți ai bazinelor hidrografice. Pădurea reprezintă bariera biologică cea mai eficace în calea procesului de pluviodenudație, energia cinetică a picăturilor de ploaie (care, prin șocul provocat, tasează, dislocă și antrenează soiul neprotejat de vegetație) fiind de câteva mii de ori mai mare decât energia cinetică a aceleiași mase de apă care se scurge sub formă de pânză continuă Ia suprafața terenului. Prin capacitatea sa inegalabilă de a reface, ameliora și proteja solul, pădurea constituie mijlocul cel mai important în lupta împotriva scurgerii și eroziunii torențiale, procesele care amplifică caracterul distructiv al inundațiilor. Pădurea și inundațiile - cel de al treilea și cel mai complex nivel în abordarea rolului hidrologic al pădurii Retenția (sau intercepția), infiltrația, scur- gerea de suprafață, eroziunea și transportul alu- viunilor sunt procesele hidrologice cu ajutorul cărora relația pădure - apă se poate monitoriza la scara fiecărui bazin hidrografic. într-adevăr, atât prin procesul aplicării (controlate) a amenaja- mentului, cât și prin intervenții antropice ne- raționale (defrișări etc.) sau în urma unor calamități naturale (doborâturi de vânt, incendii etc.), pădurile din spațiul bazinelor hidrografice se modifică și, o dată cu ele, se modifică și pro- cesele hidrologice mai sus amintite. Cunoașterea acestor modificări (pădure- retenție, pădure-infiltrație, pădure-scurgere etc.) a constituit un prim nivel în abordarea cercetărilor referitoare la rolul hidrologic al pădurilor. Aceste cercetări s-au desfășurat fie în laborator, pe modele la scară redusă, fie în natură, pe așa numitele parcele “elementare” (suprafețe experimentale de mică întindere1 , amplasate pe versanții bazinului). Cel de al doilea palier în abordarea cercetărilor se referă la modul în care procesele hidrologice amintite mai înainte se integrează o 1 Zeci sau sute de metri pătrafi. 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr3 dată cu trecerea de la nivelul parcelelor “ele- mentare” la nivelul “bazinelor hidrografice”. O asemenea modalitate de abordare se justifică prin faptul că influența hidrologică globală a pădurilor dintr-un bazin hidrografic nu poate rezulta din simpla extrapolare a influențelor hidrologice înregistrate pe parcelele elementare din cuprinsul acestuia. Ea este dată de suma aces- tor influențe, modelată de caracteristicile fizico- și fito-geografice ale bazinului: mărimea și forma bazinului; panta bazinului; lungimea ver- sanților; densitatea rețelei hidrografice; pro- porția pădurii și amplasarea acesteia; parametrii structurali ai arboretelor etc. Pentru acest nivel al cercetărilor, au fost și sunt vizate cele mai mici bazine hidrografice (până la câteva zeci sau cel mult până la câteva sute de hectare) deoarece: - condiții experimentale relativ uniforme se pot asigura numai pentru teritorii restrânse; - observațiile și măsurătorile asupra factorilor hidrologici sunt, în acest caz, mai exacte și mai simple; - șe pot mai ușor doza modificările vegetației forestiere pe suprafețe mai reduse. Au rămas, astfel, mai puțin abordate și, drept urmare, insuficient de bine elucidate problemele care privesc dovedirea cantitativă a rolului pe care pădurea îl joacă în marile bazine hidro- grafice (bazinele de ordinul sutelor, miilor sau zecilor de mii de kilometri pătrați). Acesta reprezintă cel de-al treilea și cel mai complex nivel în abordarea cercetărilor. Departajarea a două niveluri distincte de cer- cetare în cadrul celui de-al doilea palier al pre- ocupărilor se justifică și prin diferențele care există în ceea ce privește modul de formare și de propagare a viiturilor. Astfel, spre deosebire de bazinele hidrografice mici - unde viiturile sunt de scurtă durată, ele fiind provocate de ploile torențiale și/sau topirea bruscă a zăpezilor, în cazul bazinelor hidrografice mari creșterile importante de debit (viiturile) și rezultanta aces- tora, inundațiile, apar mai ales la ploile de lungă durată (care au o arie de răspândire mare) și/sau în urma topirii zăpezilor. Pe de altă parte, se știe că, pe suprafețele bine împădurite, zăpada topindu-se mai târziu și mai lent, apa rezultată se poate infiltra mai ușor în solul mai afânat și mai puțin înghețat, iar apele de scurgere sunt evacuate mai târziu și în canti- tate mai mică decât pe suprafețele de pe care pădurea a fost eliminată. Dimpotrivă, pe suprafețele neîmpădurite, topirea zăpezii se pro- duce mai devreme și mai repede, iar apele de scurgere nu au posibilitatea de a se infiltra prea mult în solul de câmp în mare parte înghețat. Din acest punct de vedere, este de așteptat ca efectul regularizator exercitat de pădure să fie simțit în special în bazinele pronunțat alungite, cu valori mari ale coeficientului lui Gravelius (Gr » 1), în cazul situării principalelor masive forestiere în partea superioară a bazinelor (Munteanu, S.A., ș.a.,1979). O problemă (încă) deschisă cercetării științifice: influența gradului de împădurire asupra inundațiilor, la scara marilor bazine hidrografice Dacă pornim de la adevărul potrivit căruia “torențialitatea este incompatibilă cu dez- voltarea durabilă” (V. Giurgiu, 1998) și dacă admitem că inundațiile nu reprezintă altceva decât manifestarea cea mai agresivă a stării de torențialitate, atunci se ridică, pe bună dreptate, întrebarea: “cum acționează pădurile din marile bazine hidrografice, în timpul inundațiilor? " Formulând o asemenea întrebare, nu înseamnă că punem la îndoială rolul hidrologic și antierozional al pădurilor. Dimpotrivă, milităm pentru ca acesta să fie nu doar afirmat din pură intuiție, ci să fie demonstrat și susținut pe bază de dovezi cu acoperire statistică, astfel încât majorarea gradului de împădurire la scara ma- rilor bazine hidrografice ale țării să fie conștien- tizată ca o necesitate nu numai de către spe- cialiștii din silvicultură (și, în general, din dome- niul protecției mediului), ci și de către guver- nanți și de clasa politică. Poate părea paradoxal, dar premisa care ne îndreaptă către un asemenea mod de abordare este una cât se poate de simplă și anume: “dacă pădurile au vreo influență, pozitivă sau negativă, asupra inundațiilor, atunci este de așteptat ca acest lucru să se reflecte în valorile debitelor maxime" (Al. Apostol, 1972). REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.3 9 Dacă în cazul bazinelor hidrografice mici, atenuarea debitului maxim de viitură o dată cu creșterea gradului de împădurire reprezintă un adevăr demonstrat și confirmat de toate cercetările1, nu același lucru se poate afirma pen- tru marile bazine hidrografice (cum sunt, de pildă, cele ale râurilor), unde există o mare vari- ație a condițiilor fizico- și fito-geografice, unde experimentele legate de modificarea învelișului vegetal nu mai pot acoperi întregul spațiu al bazinelor și unde metodologia de cercetare pro- prie bazinelor hidrografice mici nu mai poate fi aplicată (fig. 1). 1° - Compararea debitului maxim de 2° - Urmărirea debitului maxim de viitură în viitură în două bazine cât mai asemănă- același bazin, în mod succesiv, mai întâi în toare între ele, dintre care unul este împă- perioada de control (c) și apoi în cea de durit iar celălatl este despădurit. experiment )e=. Fig.l. Cele două tehnici aplicate în cercetarea hidrologică, în cazul bazinelor hidrografice forestiere mici. Chiar și în realitatea forestieră a României - cu deosebire în regiunea de munte - pot fi frecvent întâlnite bazine hidrografice mici (de ordinul zecilor/sutelor de hectare) care au apro- ximativ aceeași mărime, care sunt situate în condiții fizico-geografice identice sau asemănă- toare și care, la un moment dat, se prezintă unele în stare de împădurire totală, iar altele în starea 1 Asemenea cercetări s-au ini|iât în Elveția în anul 1900, în Japonia din 1906, iar în SUA începând din 1910. Importante sunt și cercetările desfășurate în munții Caucaz (fosta URSS), precum și cele din munții Beschîzi-Moravia (fosta Cehoslovacia). La noi în țară, primele cercetări hidrologice pe bazine mici au fost organizate în anul 1962 (Valea Rea-Sinaia) de către P. Abagiu, R. Gaspar, Al. Apostol și S.A. Munteanu. Din 1970, asemenea cercetări s-au extins și în alte puncte din arealul forestier al țării (R. Gaspar, E. Untaru, C. Cristescu ș.a.): Valea Putnei-Vrancea, Valea Bistriței-Neamț, Valea Oltului-Vâlcea, Valea Băii-Timișul de Sus (Brașov). întrerupte din anul 1990, aceste cercetări trebuie să fie de urgență reluate, continuate și dezvoltate. opusă (de bazine despădurite). De asemenea, în urma procesului de aplicare a anumitor trata- mente silviculturale, unul și același bazin hidro- grafic (mic) se poate găsi un anumit interval de timp în starea de bazin hidrografic împădurit (perioada de control), după care survenind înlă- turarea vegetației forestiere el se menține, un alt interval de timp, în starea de bazin hidrografic despădurit (perioada de tratament). Asemenea situații - extreme sub raportul gradului de împădurire, dar foarte convenabile pentru organizarea și derularea cercetărilor hidrologice - sunt, însă, mai rar întâlnite în are- aiul forestier al țării dacă avem în vedere bazinele hidrografice de ordinul sutelor de km2 și sunt, practic, de neîntâlnit dacă ne referim la bazinele hidrografice de ordinul miilor sau al zecilor de mii de km2. Există, totuși, posibilitatea ca, și în aceste cazuri, rolul pozitiv al pădurii în “domolirea” viiturilor (inundațiilor) să fie descoperit (și, deci, dove- dit) pe căi care au la bază metodele folosite în mod curent pentru prelucrarea statistică și interpretarea datelor experimentale, și anume: analiza core- lației și analiza regresiei, pentru dovedirea influ- enței gradului de împădurire, și analiza varianței pentru dovedirea influențelor diferiților para- metri structurali ai pădurilor (vârsta, consistența, compoziția etc.). în lucrarea de față, nu ne vom ocupa decât de prima parte a problemei: influ- ența gradului de împădurire. Fiindcă metodologia de cercetare în acest domeniu urmează a fi bazată pe prelucrarea sta- tistică a datelor hidrologice existente (debitele maxime măsurate) în corelație cu elementele privind vegetația forestieră, și deoarece scopul urmărit este de a formula concluzii cu acoperire statistică se cer îndeplinite următoarele trei condiții: 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr3 1. în bazinele hidrografice în care s-au produs inundații să existe stații/posturi din rețeaua Institutului Național de Meteorologie și Hidrologie (I.N.M.H.) la care să fi fost realizate atât înregistrări pluviometrice (privind ploile generatoare) cât și înregistrări hidrometrice (privind debitele maxime). 2. Pentru fondul forestier din cuprinsul bazinelor care gravitează la aceste stații/posturi, să existe (sau, dacă nu există, să fie întocmite) evidențele folosite în mod curent în proiectarea amenajistică, astfel încât să putem cunoaște atât gradul de împădurire al bazinelor, cât și princi- palii indicatori structurali ai pădurilor1). 3. Dintre bazinele care îndeplinesc primele două condiții, un număr suficient de mare (peste 15-20), să fie situate in condiții fizico-geografice cât mai asemănătoare și să fie caracterizate prin grade de împădurire cât mai diferite. Dacă sunt îndeplinite aceste condiții, atunci se pot alcătui colectivitățile statistice de studiu, iar N L I Z O R E L E § ■o ■a E .*.2 tf ii 0 § S Tabelul 1 CORELAȚIA SIMPLA Dintre Q F Fp Q - fq* F ■ - Fp - - ■ CORELAȚIA PARȚIALĂ Dintre Cu eliminarea influenței: Fr F Q QsiF rQFFp - - QșiFp - • FșiF, - • 'Op» CORELAȚIA MULTIPLĂ Și factorii j Dinlrt Q F, influența hidrologică, pozitivă sau negativă, a gradului de împădurire se poate investiga, într-o primă etapă, prin analiza corelației. Potrivit schemei prezentate în tabelul 1, se deter- mină succesiv: coeficienții corelației simple, coeficienții corelației parțiale și coeficien- tul corelației multiple și mai ales acesta din urmă are cali- tatea de a ne arăta în ce pro- porție variația debitului de vârf din timpul inundațiilor a fost controlată de suprafața bazinelor hidrografice și de gradul de împădurire al acestor bazine. N L I Z A R E G R E S I E I i <ș £ 2 a .£ 5 8 într-o a doua etapă, concluziile (preliminare) desprinse din analiza corelației (concretizate prin descoperirea naturii și intensității legăturilor stu- 2 Din câte cunoaștem, sunt puține cazurile în care limitele bazinelor hidrografice care gravitează la posturile/sta|iile hidrometrice existente $e Suprapun integra) peste limitele de unități de producție sau de ocoale Silvice ! De aceea, obținerea datelor amenajistice pentru aceste bazine obligă la o operație suplimentară de recentralizarc a datelor și de recompunere a evidențelor amenajistice, pornind de la amenajamentele unităților de producție care intră (total sau parțial) în alcătuirea bazinelor studiate. Notații: Q - debitul maxim înregistrat la stațulc/posturile hidrometrice, în timpul inundațiilor; F - suprafața bazinelor aferente acestor posturi; Fp - suprafața cu pădure, din aceste bazine. diate) pot fi confirmate și dezvoltate prin analiza regres iei (fig. 2), stabil indu-se mai întâi o ecuație de regresie simplă (liniară sau neliniară) între Q (m’/s) Jș. 0 -X o F (km1) j 4. (50%) Figura 2 variabila dependentă Q (debitul maxim înregis- trat la stațiile/posturile hidrometrice în timpul inundațiilor) și variabila independentă F (suprafața bazinelor hidrografice care gravitează Ia aceste posturi). Diferențele procentuale IOO(Q-Qe)/Qe dintre debitele reale (măsurate, Q) și debitele prognozate cu această ecuație (Qe) pot fi, apoi, corelate cu procentul de împădurire al bazinelor (p%=100Fp/F) și, eventual, și cu alți REVISTA PĂDURILOR • Anul 116 • 2001 • Nr.3 11 parametri fizico-geografici ale căror influențe asupra debitului maxim au putut să fie dovedite statistic (altitudinea medie a bazinului, panta medie a bazinului, panta albiei principale din bazin etc.). Mai departe, cu parametrii fizico-geografici selecționați de pe această bază se stabilește o ecuație de regresie multiplă (liniară sau neliniară/ cu ajutorul căreia pot fi făcute predicții în legătură cu amploarea inundațiilor din cuprinsul bazinelor hidrografice studiate, o dată cu modificarea (scăderea sau creșterea) gradului de împădurire. Se va putea estima astfel, în expresie procentuală, cu cât s-ar atenua unda de viitură la inundații dacă gradul de împădurire al bazinelor ar fi crescut până la o anumită va- loare și, invers, cu cât s-ar amplifica această undă dacă gradul de împădurire în spațiul bazinelor ar fi coborât până la o anumită valoare. Pentru ca această analiză cantitativă să fie cât mai edificatoare, rapoartele de tipul Q0/Qpț, Q(/QP2> QPj/QPî Ș am-d- (unde 0