REVISTA PĂDURILOR
Nr. 3/1999
Anul 114
REVISTA PĂDURILOR
REVISTĂ TEHNICO-ȘTHNȚIFICĂ DE SILVICULTURĂ - EDITATĂ DE REGIA NAȚIONALĂ A
PĂDURILOR Șl SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC14
ANUL 114	Nr. 3	1999
COLEGIUL DE REDACȚIE
Dr, ing. Romică TOMESCU - redactor responsabil, prof. dr. Dumitru TÂRZIU- redactor responsabil adjunct,
șef lucr. ing. Nicolae ANTONOAIE, ing. Robert BLAJ, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. loan CLINCIU, prof. dr. Ion
FLORESCU, ing. Gheorghe FLUTUR, prof. dr. doc.Victor GIURGIU, prof. dr. Gheorghiță IONAȘCU, ing.Gheorghe
LAZEA, ing. Moisa Tudor MADEAR, ing. Ion MEGAN, șef lucr. dr .ing. Norocel NICOLESCU, ing. Dorel OROȘ,
dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ, ing. Leonard PĂDUREAN, ing. Constantin RUSNAC, prof. dr. Victor STĂNESCU,
conf. dr. ing. Nicolae ȘOFLETEA, prof.dr. Ștefan TAMAȘ, ing. Anton VLAD
COMITETUL DE REDACȚIE
Dr. ing. Romică TOMESCU, prof. dr. Dumitru TÂRZIU, ing. Dorin CIUCĂ, prof. dr. doc. Victor GIURGIU,
dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ
Redactor șef: Rodica DUMITRESCU
Secretar de redacție: Cristian BECHERU
CUPRINS	pag.
DORIN CIUCĂ: Modul de aplicare șî rezultatele obținute în
procesul de restructurare și reorganizare a Regiei Naționale a
Pădurilor...........................................1
VICTOR GIURGIU: Pădurile virgine și cvasivirgine din Româ-
nia, patrimoniu natural național și european .......3
BRICE DE TURCKHEIM: PRO SILVA EUROPA dans Ies
forets du Banat....................................13
OVIDIU BADEA: Optimizarea rețelei naționale de sondaje per-
manente pentru supravegherea stării de sănătate a pădurilor . .15
VASILE I. BENEA, MIHAI FILAT: Performanțe cantitative
ale speciilor indigene de salcie și ale hibrizilor lor artificiali, testați
în eco-zone specifice de vegetație.................19
LUCIA IONIȚĂ: Cercetări privind influența diferiților factori
endogeni și exogenini asupra embriogenezei somatice la salcâm
(Robinia pseudacacia L.)...........................22
L1VIU-ADRIAN IACOB: Procedeu de calcul a posibilității,
bazat pe creșterea convențională medic a pădurii (procedeul posi-
bilității totale)..................................27
SERGIU ANDREI HORODNIC: Utilizarea metodei analizei
de arbore pentru estimarea biomasei trunchiului ...32
CRONICĂ ........................................39,56
DIN ACTIVITATEA ICAS ..............................45
SESIUNEA DE COMUNICĂRI ȘTIINȚIFICE .	. .46
RECENZII.........................................  47
REVISTA REVISTELOR .............................. .54
CONTENT
page
DORIN CIUCĂ: The reorganization of the Forestry Sector:
practice and results..........................................1
VICTOR GIURGIU: Virgin and Quasivirgin Forests in Româ-
nia, National and European Natural Patrimony .....3
BRICE DE TURCKHEIM: PRO SILVA EUROPA in the
forests of Banat ...............................13
OVIDU BADEA: The optimisation of the național permanent
plot network for the assessment of forest health status....15
VASILE I. BENEA, MIHAI FILAT: Quantitative perfor-
mances of the native willow species and their artificial hybrids,
tested in specific eco-zone of vegetation..................19
LUCIA IONIȚĂ: Researches conceming the influence of endoge-
nous and exogenous factors on somatic embryogenesis of black-
loust (Robinia pseudacacia L.) ............................22
LIVIU-ADRIAN IACOB: The proceeding of the calculation of a
possibility based on the medium convențional forest enlarging (the
proceeding of the total possibility)......27
SERGIU ANDREI HORODNIC: Utilisation of tree analyse
method to estimate the trunk biomass......21
NEWS ..................................39,56
FROM THE ACTIVITY OF ICAS ................45
SCIENTIFICAL SYMPOSIUM....................46
REVIEWS........................... .	.	.47
BOOKS AND PERIODICAL NOTED . .	54
Modul de aplicare și rezultatele
obținute în procesul de restructurare
și reorganizare a Regiei Naționale a
Pădurilor
Dorin CIUCÂ
Director general al
Regiei Naționale a Pădurilor
Regia Națională a Pădurilor, începând cu trimestrul IV
1998 și până în prezent, a parcurs 2 etape mari de reorganizare
și restructurare, având la bază criterii concrete de optimizarea
structurilor organizatorice și funcționale, pe principii de efi-
ciență tehnico-economică și prevederile Hotărârii Guvernului
nr. 982/1998, privind restructurarea R.N.P.
Prima etapă - octombrie 1998. Reamintim că, la baza
elaborării structurilor organizatorice și funcționale ale unități-
lor regiei, aprobate de Consiliul de Administrație al regiei din
data de 08.10.1998, au stat următoarele criterii: autofi-
nanțarea direcției silvice și subunităților acesteia; realizarea
de organigrame suple și funcționale, prin asigurarea corespon-
denței structurale între regie, direcție și ocol silvic; redimen-
sionarea cantoanelor silvice, pornind de la suprafața minimă
de 250 ha câmpie, 600 ha deal și 1300 ha munte; redimensio-
narea districtelor silvice la minim 5 cantoane pe district silvic
mic și minim 10 cantoane pe district silvic mare; constituirea
districtelor silvice pe UP - uri întregi; creșterea tehnicității
lucrărilor silvice, prin conducerea districtelor silvice de către
un inginer șef de district (districte mici) sau de către un inginer
șef de district și un tehnician, ajutor de șef district (districte
mari); redimensionarea ocoalelor silvice, pe principiul autofi-
nanțării, pornind de la suprafața minimă de 5000 ha fond
forestier la câmpie, 12000 ha fond forestier la deal și 20000 ha
fond forestier la munte; numărul maxim de posturi din aparatul
ocolului de 8, din care 2 ingineri silvici (un șef de ocol silvic și
un inginer șef de ocol silvic); constituirea de structuri organi-
zatorice pentru gestionarea fondurilor de vânătoare, atribuite
conform Legii nr. 103/1996.
A doua etapă - ianuarie 1999. Structurile organizatorice și
funcționale, aprobate în ședința Consiliului de Administrație
din data de 28.01.1999, au fost elaborate în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr.982/1998, privind restruc-
turarea Regiei Naționale a Pădurilor, prin care numărul de
direcții silvice s-a redus de la 41 (conform H.G.1112/1996) la
25, cu respectarea criteriilor amintite mai sus și cu precizarea
ca personalul încadrat în aparatul direcției, care are domiciliul
în orașul de reședință al fostei direcții silvice, va avea locul de
muncă în sediul fostei direcții silvice - maxim 6 posturi de
inginer silvic (nucleu).
Din analiza modului de aplicare a reformei structurale în
cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, precum și a efectelor
acesteia, au fost supuse analizei Consiliului de Administrație
următoarele rezultate:
al din punct de vedere organizatoric:
* Reducerea numărului de unități din structura R.N.P., de la
44 la 27, după cum urmează: direcții silvice de la 41 la 25;
menținerea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice în
structura regiei; menținerea Centrului de Documentare,
Instruire și Perfecționare a Personalului și redenumirea aces-
tuia ca Centrul de Documentare și Perfecționare a Pregătirii
Profesionale a Personalului de Specialitate; Trecerea
Redacției "Revista Pădurilor" și ziarul "Pădurea Noastră" în
subordinea Centrului de Documentare și Perfecționare a
Pregătirii Profesionale a Personalului de Specialitate.
*	Realizarea corespondenței structurale între aparatul cen-
tral al regiei și aparatul direcțiilor silvice, în sensul ca toate
compartimentele din subordinea directorilor din direcțiile sil-
vice sunt similare cu cele din aparatul regiei, subordonate di-
rectorilor din cadrul acesteia. Efectul: decizii unitare, informa-
ții rapide și directe prin înlăturarea paralelismelor în rapor-
turi;
*	Reducerea numărului de cantoane silvice de la 10000,
câte au fost înaintea aplicării procesului de reorganizare și
restructurare, la 9330, câte sunt în prezent; procent reducere
6,7%.
*	Reducerea numărului de districte silvice de la 1932, câte
au fost înaintea aplicării procesului de reoranizare și restruc-
turare, la 1187, câte sunt în prezent; procent reducere 38,5%.
*	Reducerea numărului de ocoale silvice de la 392 la 381.
S-au desființat O.S.Bicazu Ardelean (D.S.Piatra Neamț), O.S.
Olănești, Cerna, Corabia, Drăgănești Olt (D.S.Rm. Vâlcea),
Panaci și George Enescu (D.S.Suceava) și Stoina, Bibești,
Poiana Mare și Apele Vii (D.S. Tg.Jiu);
*	Constituirea districtelor silvice pe UP - uri întregi: 249
districte silvice pe un singur UP, 583 districte silvice pe UP -
uri și 355 districte silvice peste 2 UP - uri;
*	Constituirea a 550 districte mari (minim 10 cantoane) și
a 637 districte mici (minim 5 cantoane silvice), cu încadrarea
pe UP - uri întregi;
*	Constituirea a 663 fonduri vânătoare, structuri nou înfi-
ințate, ca urmare a aplicării Legii nr.103/1996 a fondului ci-
negetic și a protecției vânatului.
b)	din punct de vedere al încadrării personalului:
Noile structuri organizatorice, rezultate prin comasarea ve-
chilor structuri organizatorice, pe criteriile prezentate mai sus,
au impus ca o măsură imediată, încadrarea și reașezarea per-
sonalului pe posturi, pe principiul competenței și eficienței pro-
fesionale.
în acest sens, în baza “Metodologiei privind angajarea și
promovarea în muncă a salariaților din aparatul propriu al
Regiei Naționale a Pădurilor și din unitățile din structura sa,
precum și din cadrul subunităților acestora", transmisă la
unități cu adresa nr.2680/09.03.1999, s-au organizat concur-
suri și examene, pentru ocuparea posturilor vacante.
Astfel, în perioada 22-25.03.1999 s-au desfășurat, la sediul
R.N.P., concursurile pentru ocuparea posturilor de conducere
ale direcțiilor silvice (director, director tehnic, director comer-
cial și director economic) și, în baza rezultatelor obținute, s-au
definitivat pe posturi echipele manageriale complete de la 22
direcții silvice, parțiale de la 2 direcții silvice - D.S.Baia Mare
(mai puțin directorul tehnic și directorul comercial), Tulcea
(mai puțin directorul comercial) și s-a respins echipa manage-
rială de la D.S.Tg.Jiu.
După reașezarea personalului existent pe posturile pre-
văzute în organigramele aprobate, posturile rămase vacante au
fost ocupate, prin examen sau concurs. în perioada analizată, s-
au ocupat prin examen sau concurs 579 de posturi, din care 85
posturi de șef ocol, 43 de inginer șef ocol silvic și 123 ingineri
șefi de district silvic, 33 de persoane cu pregătire de speciali-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 ® Nr.3
1
tate pe fondurile de vânătoare și 295 alte posturi TESA.
Conform prevederilor Contractului colectiv de muncă și a
Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 21.01.1999,
șefii de ocoale care ocupau această funcție de mai mult de 12 ani
(3 mandate a câte 4 ani), au fost eliberați din aceste funcții și au
fost trecuți pe alte funcții, conform pregătirii lor profesionale.
Numărul de districte silvice conduse de ingineri silvici, este
de 837 (71%), din care 97 debutanți în profesie, față de
numărul total de 1187 districte silvice, restul de 339 fiind con-
duse de tehnicieni silvici, până la ocuparea acestora, prin con-
curs, de către ingineri silvici.
Prin trecerea inginerilor din aparatul ocoalelor silvice la
district, a tehnicienilor foști șefi de district la canton, s-a
îmbunătățit structura pregătirii profesionale a pădurarilor.
Personalul încadrat în aparatul direcțiilor silvice și cu
locul de muncă la sediile fostelor direcții silvice (nucleu), exis-
tent la data analizei este de 28, din care 2 persoane la D. S.
Bacău, 9 la D. S.Cluj, 2 la D.S.Focșani, 1 la D. S. Pitești, 3 la
D. S. Slobozia, 4 la D. S. Târgoviște, 3 la D. S. Tg.Jiu și 4 la D.
S. Tulcea.
c)	din punct de vedere al asigurării condițiilor necesare
pentru desfășurarea în mod corespunzător a activității:
Pentru aplicarea corectă și unitară a structurilor organiza-
torice și funcționale ale unităților regiei, s-au luat următoarele
măsuri: s-a actualizat și transmis în teritoriu “Metodologia
privind angajarea și promovarea în muncă a salariaților din
aparatul propriu al Regiei Naționale a Pădurilor și din
unitățile din structura sa, precum și din cadrul subunităților
acestora”; s-a elaborat și transmis în teritoriu, pentru
adaptare, completare și aplicare, "fișa postului cadru ", pentru
posturile de tehnician ajutor șef district, inginer șef district,
inginer șef ocol silvic, șef ocol silvic și director comercial; s-au
elaborat, prin grija regiei, “Normele pentru aplicarea preve-
derilor Ordonanței de urgență nr. 4/1999, privind unele măsuri
de protecție pentru personalul al cărui contract individual de
muncă va fi desfăcut ca urmare a concedierilor colective deter-
minate de reorganizarea R.N.P. ”; s-au acordat preavize per-
sonalului ce urmează a fi disponibilizat ca urmare a aplicării
Ordonanței de urgență nr.4/1999; s-au întocmit listele cu per-
sonalul ce urmează a fi disponibilizat, pe județe, în vederea
emiterii Ordinului ministrului de aprobare a disponibilizărilor
colective; s-au întocmit listele cu personalul încadrat pentru
gestionarea fondurilor de vânătoare, în vederea avizării
încadrării acestora, conform art.8, lit.p) din Legea
nr.103/1996, de către minister; prin Ordinul directorului ge-
neral nr.8501/1999, s-a dispus ca inginerii șefi de districte sil-
vice, debutanți în profesie, în perioada de probă de 6 luni, să fie
îndrumați în activitate de către inginerul șef al ocolului silvic și
de către ingineri de la direcțiile silvice, astfel ca după cele 6
luni de zile, pe baza recomandărilor date de îndrumător, referi-
toare la rezultatele obținute, competența profesională, aptitudi-
ni, acomodare la locul de muncă, conducerea direcției silvice
să emită decizia de definitivare pe post sau, după caz, de în-
cetare a contractului de muncă; dotarea districtelor silvice cu
mașini de teren și calculatoare și încheierea actului adițional
nr.8521/04.05.1999 la Contractul colectiv de muncă pe anul
1998, între conducerea R.N.P. și cea a Federației Sindicatelor
din Silvicultură "SILVA ", în care se stipulează că administrația
suportă contravaloarea cheltuielilor de transport efectuate de
către inginerii șef de district, împreună cu tehnicienii ajutor șef
de district, cu mașinile proprii sau cu mijloacele de transport
ocazionale, în limita a 501 benzină/lună;
2
d)	din punct de vedere al protecției sociale:
Personalul disponibilizat ca urmare a aplicării structurilor
organizatorice ale unităților regiei, aprobate în ședința
Consiliului de Administrație al regiei din 08.10.1998, în număr
de 1015, a beneficiat, conform prevederilor Contractului colec-
tiv de muncă, de 4 salarii brute, în valoare de 7041322 mii lei.
Totalul cheltuielilor efectuate de regie cu protecția socială a
acestui personal a fost de 9083308 mii lei.
Personalul disponibilizat ca urmare a reorganizării R.N.P.
conform H.G.982/1999 va beneficia, conform prevederilor
Ordonanței de urgență nr.4/1999. de plăți compensatorii, după
cum urmează. 21 persoane cu vechime în muncă mai mică de 5
ani - 12 salarii nete pe ramură, din care 6 salarii nete (176400
mii lei) din bugetul de venituri și cheltuieli al R.N.P.; 77per-
soane cu vechime în muncă cuprinsă între 5 și 15 ani - 15
salarii nete pe ramură, din care 6 salarii nete (646800 mii lei)
din bugetul de venituri și cheltuieli al R.N.P.; 211 persoane cu
vechime în muncă peste 15 ani - 20 salarii nete pe ramură, din
care 8 salarii nete (2363200 mii lei) din bugetul de venituri și
cheltuieli al R.N.P.; 25persoane care au îndeplinit condițiile de
pensionare la cerere sau la limita de vârstă, 4 salarii brute,
respectiv 2 salarii brute, conform prevederilor Contractului
colectiv de muncă, din fondul de salarii al regiei;
e)	din punct de vedere economic
Aplicarea structurilor organizatorice și funcționale apro-
bate de Consiliul de Administrație din 08.10.1998 nu au condus
la reducerea cheltuielilor cu fondul de salarii în trimestrul IV
1998, datorită protecției sociale acordate conform Contrac-
tului colectiv de muncă, personalului disponibilizat. Mai mult,
în trimestrul IV1998 efortul financiar a fost mai mare, având
în vedere data disponibilizării, 15 noiembrie 1998 și cuantumul
protecției sociale, în valoare totală de 9083308 mii lei.
Efectul economic pozitiv al primei etape a reformei de reor-
ganizare a regiei se materializează începând cu 1 ianuarie
1999, prin eliminarea, pe de o parte, a cheltuielilor cu fondul
de salarii și a celorlalte cheltuieli aferente salariaților disponi-
bilizați și prin creșterea calității lucrărilor și a produselor,
datorită încadrării inginerilor la districte silvice, pe de altă
parte.
Profitul suplimentar care urmează să se realizeze pe anul
1999 este de circa 8 miliarde de lei, în condițiile dotării cu
autoturisme de teren și calculatoare a districtelor silvice.
Prin disponibilizarea personalului ca urmare a aplicării
Hotărârii Guvernului nr.982/1998 privind restructurarea
Regiei Naționale a Pădurilor, în anul 1999 se va realiza un
profit suplimentar de aproximativ 0,8 miliarde lei.
Față de cele prezentate mai sus, pentru viitor, propunem
următoarele măsuri: recrutarea, selectarea și angajarea în
continuare a inginerilor șefi de districte silvice, pe posturile
ocupate până în prezent de către tehnicienii silvici; reducerea
treptată a posturilor din "nucleu ", pe măsura vacantării lor, ca
urmare a pensionării titularilor sau încadrării acestora în alte
posturi devenite vacante în cursul anului; îmbunătățirea trep-
tată a structurii de pregătire profesională a pădurarilor, titu-
lari de cantoane silvice; modificarea fondurilor de vânătoare,
din structurile organizatorice aprobate, în concordanță cu dis-
pozițiile și precizările transmise de Ministerului Apelor,
Pădurilor și Protecției Mediului cu privire la atribuirea în
gestiunea unităților R.N.P.; dotarea treptată, a districtelor sil-
vice, cu mașini de teren și calculatoare, pe bază de programe,
întocmite în limita posibilităților financiare ale regiei;
urgentarea apariției reglementărilor legale necesare pentru
desfacerea contractelor de muncă ale personalului propus pen-
tru disponibilizare, precum și pentru privatizarea capacităților
de producție, aprobate de Consiliul de administrație al R.N.P.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 9^.3
Pădurile virgine și cvasivirgine
din România, patrimoniu natural
național și european*
Prof.dr.doc. Victor GIURGIU
membru corespondent al Academiei
Române
1	, Problematica pădurilor virgine și cvasivir-
gine în context internațional
în lucrarea de față, prin pădure virgină, în sens
de ecosistem forestier virgin, înțelegem acel ecosis-
tem de pădure în care atât biocenoza cât și stațiunea
nu au fost afectate semnificativ de influențe antro-
pice care să le fi alterat caracteristicile stațiunii,
structura și procesele biocenetice, precum și relațiile
dintre biocenoză și biotop (stațiune). Asemenea
ecosisteme sunt rar întâlnite în Europa, cu unele ex-
cepții: în Carpați, îndeosebi în Carpații românești,
nordul Europei (nordul Suediei și Finlandei), nordul
Rusiei.
Cum frecvența acestor păduri este redusă, în lite-
ratura europeană de specialitate (§. Korpel, 1995;
H. Mayer, 1980), conceptul de pădure virgină a fost
nuanțat, deosebindu-se:
•	pădurea virgină primară, neinfluențată antropic
în trecut și prezent;
•	pădurea virgină secundară, pentru care nu sunt
foarte evidente efectele antropice, precum și
pădurea în care aceste efecte nu se mai manifestă
semnificativ. Asemenea ecosisteme, frecvent întâl-
nite în Carpații românești, le vom denumi păduri
cvasivirgine. Lăsate pe seama naturii, aceste păduri,
în timp îndelungat (60 - 80 de ani), se pot apropia
structural de fostele păduri virgine. în Carpații
românești există asemenea evoluții favorabile; se
întâlnesc și numeroase păduri foste virgine cu înalt
grad de deteriorare.
Pădurea virgină se caracterizează prin legi de
structurare și funcționare proprii, având următoarele
însușiri: păstrarea pe lungi perioade a echilibrului
ecologic dinamic, inclusiv a compoziției; marea di-
versitate a dimensiunilor și a vârstelor la arborii
componcnți; creșteri lente la exemplarele aflate sub
masiv; structură specifică fiecărei faze dc dezvol-
tare; existența unor arbori morți pe picior și mai ales
la sol, aflați în diferite grade de descompunere; lipsa
cioatelor; terenuri nealterate antropic; echilibru între
creșterea în volum (sau biomasă) și eliminarea natu-
rală; diversitatea structurii orizontale prin realizarea
* Comunicare la simpozionul internațional Silvicultura si
pădurea naturală, organizat de PRO SILVA EUROPA
(Timișoara, septembrie 1998) (cu completări).
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 114 • 1999 © Nr.3
de texturi specifice în raport cu fazele de dezvoltare
ale arboretelor componente. Trebuie avut în vedere
că pădurea virgină nu se află întotdeauna doar în sta-
diul de climax, deși acesta este cel mai caracteristic.
Din cele mai vechi timpuri pădurile virgine ale
Europei s-au aflat în regres. Paradoxal, silvicultura
ca știință, îndeosebi teoria pădurii normale (G.
Hartig, 1795) a dat o puternică lovitură pădurilor
virgine, acestea căzând pradă procesului de “nor-
malizare” a structurii fondului de producție pe clase
de vârstă. Lichidarea rapidă a “excedentului” de
arborete exploatabile față dc “normal”, format pre-
dominant din ecosisteme virgine și cvasivirgine, a
constituit o preocupare “științifică” și practică în
majoritatea țărilor europene, acțiune care în
România continuă și în prezent.
O timidă schimbare dc concepție s-a produs după
Foto 1: Pădure virgină de fag cu rășinoase. Pădurea
Zâbrătău. Ocolul silvic întorsura Buzăului.
Foto: ing. lovu - Adrian Biriș
3
apariția tratatului de silvicultură al lui K. Gayer
(1878, 1882), urmat de lucrările elaborate de G.
Baader (1942) și K. Rubner (1934, 1964). Din
păcate, o schimbare radicală conceptuală în
favoarea pădurilor virgine s-a produs doar atunci
când acestea practic au dispărut în țările din vestul,
centrul și sudul Europei, purtători de steag fiind
ilustrul silvicultor elvețian H. Leibundgut (1959,
1981,1982), austriacul H. Mayer (1978,1984), slo-
vacul 5. Korpel (1995); slovenul D. Mlinsek, (1993)
ș.a. S-au inițiat cercetări și în SUA (R. Hermaim,
1988; J. Franklin, 1988, citați de D. Mlinsek, 1993),
precum și în Australia.
Au fost sensibilizate organizații internaționale de
înalt nivel. Astfel, Uniunea Internațională a Institu-
telor de Cercetări Forestiere (IUFRO) a constituit un
grup special de lucru care a organizat prestigiosul
“Urwald Simposium” (Viena, 1982). A urmat Sim-
pozionul “Naturwald reservate” din 1989. Apoi,
Consiliul Europei (1987) a patronat reuniunea
“Workshop on the situation and protection of an-
cient natural and semi-natural woodlands in
Europe”.
Interesul față de aceste ecosisteme s-a intensifi-
cat în țările Europei Occidentale (WWF, 1994). în
acest cadru a fost elaborată sinteza de mare interes
științific și practic “Status of old-growth and ancicnt
semi-natural forests în Western Europe” (1994).
Aflăm astfel că în aceste țări mai există doar 348 mii
ha de păduri virgine boreale concentrate mai ales în
Suedia (206 mii ha) și Finlanda (120 mii ha); în
celelalte țări, pădurile virgine practic au dispărut
(Austria declară 300 ha, Elveția 50 ha). Majoritatea
acestor păduri sunt incluse în sistemul rezervațiilor
naturale (M.Broekmeyer, W.Vos, 1993). O susținere
puternică în același sens este manifestată de
mișcarea PRO SILVA EUROPA, care, adoptând
conceptul silviculturii apropiate dc natură, vede în
pădurea virgină o sursă de inspirație pentru ges-
tionarea pădurii cultivate, dar nu un model ce tre-
buie copiat (B. de Turckheim, 1993; D. MlinSek,
1993; H. J. Otto, 1993). Programul internațional
“Omul și biosfera” (MAB) a manifestat, de aseme-
nea, un interes deosebit pentru pădurea virgină.
Interesul pentru inventarierea și cunoașterea
științifică a modului de structurare și funcționare a
pădurilor virgine precum și pentru ocrotirea acesto-
ra a crescut substanțial după Conferința Națiunilor
Unite pentru Mediu și Dezvoltare (Rio de Janeiro,
1992), când s-a adoptat Convenția pentru conser-
varea biodiversității. S-a înțeles adevărul potrivit
4
căruia pădurile virgine și cvasivirgine ale planetei
noastre reprezintă cel mai grandios și valoros rezer-
vor de biodiversitate generator de stabilitate.
Cunoașterea științifică a acestora este indispensabilă
pentru dezvoltarea societății umane. Mai mult decât
atât, ponderea pădurilor virgine și cvasivirgine în
suprafața totală a pădurilor unei regiuni sau țări a
devenit un indicator internațional pentru evaluarea
biodiversității ecosistemelor forestiere în vederea
gestionării durabile a acestora (V. Giurgiu, 1982;
L.C.Leal, 1997), așa cum s-a menționat la cel de al
Xl-lea Congres Forestier Mondial (Antalya, 1997)
și la ultima Conferință ministerială pentru protejarea
pădurilor europene (Lisabona, 1998).
însăși organizarea de către asociația PRO SILVA
EUROPA a prezentului simpozion internațional (Ti-
mișoara, 1998) arată interesul comunității silvice
europene pentru pădurile virgine și cvasivirgine, în
special pentru cele aflate în Carpații românești. De
abia prin această reuniune, excepționalele păduri
virgine din România au ieșit exhaustiv din anonimat
pe plan internațional. într-adevăr, un grup de silvi-
cultori europeni care au vizitat în anul 1997 pădurile
virgine din Banat a ținut să afirme următoarele: “Nu
știam, n-am bănuit măcar că într-o Europă bântuită
de febra transformărilor, în care pădurile originare,
cu valoare de arhetip au fost practic spulberate,
există încă asemenea comori de frumusețe, incom-
parabile ca monumentalitate și structuralism, în care
forța destructivă a omului n-a pătruns, lăsându-lc pos-
terității în forma nealterată...Conservarea acestor
păduri nu mai reprezintă o problemă singular
românească, ci una de nivel european...Drumul
intrării în Europa...trece și prin pădurile Banatului
și, desigur, prin multe asemenea păduri existente în
România” (pag. 41 în prezentul număr al Revistei
pădurilor). După cum s-a pronnțat H. Reininger
(1997) “România este astăzi o țară de mare interes
documentar-științific, purtătoare a unor valori natu-
rale unice în spațiul central și sud-est european,
având, de aceea, de îndeplinit un rol important în
silvicultura viitorului ...și privește toate silvicul-
turile europene, nu numai pe aceea din România”.
2.	Pădurile virgine și cvasivirgine din
România
Condițiile naturale deosebit de favorabile vege-
tației forestiere și împrejurările istorice neprielnice
unei dezvoltări economice timpurii, inclusiv a silvi-
culturii, precum și clarviziunea unor silvicultori, au
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
făcut ca majoritatea pădurilor României, să fie natu-
rale sau de tip natural. Așadar, principiile PRO
SILVA, ale silviculturii apropiate de natură, se pot
aplica cu suficientă ușurință în România. Pentru
aceleași motive, țara noastră prezintă acum marele
avantaj de a poseda încă, în zonele de munte și deal,
pe suprafețe relativ întinse, numeroase păduri secu-
lare, virgine și cvasivirgine. Dacă în trecut existența
pădurilor seculare, naturale era o dovadă a subdez-
voltării silviculturii românești, acum și mai ales în
viitor, prezența lor plasează România pe un loc de
frunte în Europa. Aceste păduri reprezintă un patri-
moniu natural național și totodată european de
excepție. Din mai multe puncte de vedere, aceste
Foto 1, în pădurea virgină, pe mari suprafețe, volumul
la ha este relativ constant. Creșterea în volum este aproxi-
mativ egală cu volumul eliminării naturale.
Foto ing. lovu - Adrian Biriș
păduri pot și trebuie considerate și ca un valoros
patrimoniu cultural, precum sunt cetățile dacice sau
mănăstirile bucovinene. Nu trebuie să uităm faptul
că ne aflăm în fața unei ocazii unice pe care o mai
are țara noastră și Europa, de a ocroti și transmite
generațiilor viitoare ultimele rămășițe ale pădurilor
virgine, create de natură de-a lungul mileniilor, atât
de puternic adaptate condițiilor naturale din spațiul
geografic românesc (V. Giurgiu, 1967, 1975, 1982,
1993, 1995).
Majoritatea acestor păduri posedă o adecvată
(frecvent chiar o optimă) biodiversitate ecologică și,
în consecință, au o stabilitate ridicată, apropiată de
cea maximă. Stâlpul de rezistență al majorității
acestor ecosisteme este conferit de fag, care, la rân-
dul lui, posedă o apreciabilă biodiversitate genetică
intraspecifîcă care determină marea stabilitate eco-
logică chiar a făgetelor pure, cum sunt cele din sud-
vestul țării, din Banat. Așa se explică faptul că, în
pădurile din arealul fagului, procentul arborilor grav
bolnavi, stabilit după metodologia monitoringului
european, este cel mai redus, respectiv de circa
10%. Dar, în același timp, nu putem să trecem cu
vederea adevărul potrivit căruia la polul opus, în
aceeași Românie, silvicultorul, aplicând concepții
greșite din trecutul silviculturii europene, a creat
păduri artificiale și pure de molid , pini, plopi
euramericani și salcâm pe circa 22% din fondul
forestier național. Aceste păduri artificiale se carac-
terizează printr-o accentuată instabilitate, fiind
deosebit de sensibile la adversități care produc
incalculabile prejudicii materiale, ecologice și
sociale. De exemplu, numai în ultimii 4 ani volumul
lemnos doborât de vânt în pădurile de rășinoase ale
țării a fost de circa 10 milioane m3.
La același pol opus, există în România păduri
naturale puternic destructurate ecologic, pe circa
25% din fondul forestier, situate în principal la
câmpie și dealuri, deosebit de sensibile la secete,
insecte defoliatoare și poluare. în aceste păduri,
constituite în principal din specii dc stejari (stejar,
gorun, cer, gâmiță, stejar brumăriu și stejar pufos),
procentul arborilor grav bolnavi este de aproape
30%, de 3 ori mai mare decât la fag (Ov. Badea et
al., 1998). Destructurate sunt și multe păduri mon-
tane, în special brădete și brădeto-făgete în care
bradul a intrat în declin. Schimbările climatice
globale, care sunt evidente mai ales în sudul și sud-
estul României, produc modificări ale zonalității
forestiere și periclitează însăși existența acestor
păduri puternic destructurate, denaturalizate.
Așadar, pentru cel puțin 40% din pădurile țării
trebuie să recunoaștem necesitatea unei silvicul turi
de refacere care îndeamnă la ample lucrări de recom
strucție ecologică a arboretelor cu structuri înde-
părtate de structura pădurii naturale. Principiile sil-
viculturii apropiate de natură rămân valabile și pen-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
5
tru această categorie de păduri, chiar dacă difi-
cultățile și costurile sunt deosebit de mari, greu de
depășit în actuala perioadă de tranziție prin care
trece țara. Cunoașterea legilor de structurare și
funcționare a ecosistemelor virgine oferă soluții
pentru refacerea pădurilor bolnave. Starea de “con-
valescență” a acestora va dăinui însă o bună parte a
secolului următor.
Revenind la pădurile virgine și cvasivirgine,
menționăm că în trecut suprafața lor a fost mult mai
mare, dar în continuu regres:
•	circa 3 milioane ha la începutul secolului al 19-lea;
•	0,7 milioane ha la începutul perioadei comu-
niste;
•	0,6 milioane ha în anul 1974;
•	0,4 milioane ha în anul 1984 (V. Giurgiu, 1975,
1994). între timp suprafața acestora s-a mai redus.
Interesantă și reprezentativă pentru zona mon-
tană este dinamica, puternic descrescătoare a
pădurilor virgine și cvasivirgine din Ocolul silvic
Putna din Bucovina, pentru care dispunem dc urmă-
toarele informații:
anul	%
1878	82
1898	70
1922	52
1944	33
1968	0
Cel mai ridicat ritm anual de lichidare a
pădurilor virgine și cvasivirgine a fost’în perioada
comunismului, când în numai 14 ani au dispărut din
acest ocol 40% din pădurile virgine și cvasivirgine
existente în anul 1878.	:
Nu s-a înțeles în acele vremuri (dar și până a-
proape de zilele noastre) că tocmai pădurile secu-
lare, virgine, condamnate atunci la moarte, erau nor-
male. Teoria pădurii “normale” specifică codrului
regulat, aplicată și pentru amenajarea pădurilor vir-
gine și cvasivirgine , reprezintă un important factor
care a contribuit și contribuie încă la lichidarea în
ritm accelerat a acestor păduri. Mijloacele silvicul-
turale prin care s-a acționat în această direcție, și
încă se mai practică, au fost și sunt tratamentele
aplicate, respectiv tratamentul tăierilor rase, trata-
mentul tăierilor progresive, tratamentul tăierilor
succesive. Aceste intervenții silviculturale au con-
tribuit și contribuie încă la cchienizarea pădurilor
chiar și atunci când regenerarea s-a produs pe cale
naturală.
Evident, un alt factor important care a acționat în
aceeași direcție au fost defrișările de păduri virgine
și cvasivirgine în scopuri agricole; aceste defrișări
au avut o mare amploare în zonele de câmpie și
dealuri, mai ales după pacea de la Adrianopol
(1829), defrișări care au destabilizat puternic țara
sub raportul echilibrului în natură, cu consecințe
majore: secete prelungite, inundații și alunecări dc
teren catastrofale care se manifestă cu intensitate și
amploare tot mai ridicată. Restabilizarea țării nece-
sită timp îndelungat și eforturi financiare și umane
considerabile.
Actualele’ păduri virgine și cvasivirgine ale
României sunt localizate în principal în munții Ba-
natului, Olteniei, Retezat, Făgăraș, Bucegi, Piatra
Craiului, Pentelcu, Ceahlău, Cheile Bicazului, Rod-
na, Bucovinei, Apuseni, în Delta Dunării ș.a. Pe su-
prafețe restrânse, asemenea păduri se întâlnesc de-a
lungul întregului lanț carpatic și izolat la câmpie.
Pentru conservarea pădurilor virgine “ spre a
păstra posterității aspectul lor caracteristic și a Ic
studia vegetațiunea coloșilor vegetali, care în
curând vor deveni o raritate” (P. Antonescu, 1915),
au militat mulți silvicultori și biologi (P.
Antonescu, 1881, 1908, 1915, 1925; Al. Borza,
1930; J. Frohlich, 1925, 1954; I. Popescu-Zeletin,
1956; E. Pop, 1942; V. Giurgiu, 1961, 1967, 1975,
1978, 1982, 1993, 1995, 1999; N. Botnariuc et al.,
1975; G. T. Scghedin, 1977; V. Pușcariu , 1973,
1981; S. Radu, 1996; S. Bănică, 1998 și alții).
Măreția pădurilor virgine din România a atras
atenția unor distinși silvicultori europeni încă din
secolul al 19 - lea (G. Huffel, 1894; A. Guttembcrg,
1897). Primul a recomandat conservarea lor prin
aplicarea cadrului grădinărit. Al doilea a încurajat
exploatarea majorității acestora în circa 40 de ani,
tăierile. rase fiind înțelese atunci “copii ai nece-
sității”.
O parte a actualelor păduri virgine și cvasivir-
gine este constituită în rezervații naturale și parcuri
naționale (Z. Oarcea, 1979; Cr. Stoiculescu, 1995),
unele recunoscute pe plan internațional de UICN.
Dar, cea mai mare parte a lor a rămas în afara
regimului de ocrotire, fiind supuse în perioada
comunismului la un intens și rapid proces dc
destructurare. Imediat după evenimentele din
decembrie 1989, prin decizie ministerială au fost
constituite provizoriu 13 parcuri naționale, fiecare
având o pondere însemnată de păduri virgine și cva-
sivirgine, fără a exista însă o fundamentare științi-
fică solidă. Zonele astfel protejate sau propuse pen-
tru ocrotire nu sunt reprezentative, iar studiile
(denumite cercetări), lipsite fiind de baza infor-
mațională de teren, efectuate în ultimul deceniu
6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • ^3
n-au reușit să ofere informații concludente pentru
factorii de decizie și legiuitori. în plus, aceste “par-
curi naționale” nu sunt funcționale, nedispunând de
administrație, infrastructură și planuri de manage-
ment. Statutul de ocrotire provizorie, dificultățile
tranziției la economia dc piață, presiuni economice
și penuria de investigații științifice și de conștiință
ecologică, au creat o stare dc instabilitate și incerti-
tudine sub raportul numărului și suprafeței rezer-
vațiilor naturale și parcurilor naționale. Au interve-
nit și exagerări ecologiste care au produs repulsii în
sferele decizionale. în consecință, problema
ocrotirii pe această cale a pădurilor virgine și cva-
sivirgine rămâne deschisă, iar viitorul lor nesigur.
în concluzie, subliniem adevărul prea puțin
cunoscut potrivit căruia, pe plan european România
este țara cu cele mai valoroase si extinse păduri vir-
gine și cvasivirgine din formațiile făgetelor, gorune-
to-făgetclor, amestecurilor de fag cu răsinoase,
molidișurilor montane dc mare altitudine ș.a.
Dispunem de o bogăție inestimabilă, ncvalorificată
la adevărata ei valoare pe plan științific, ecologic si
cultural, care ar putea propulsa România în centrul
atenției internaționale din acest punct de vedere.
3.	însușiri definitorii ale pădurilor virgine
Evident, se pune întrebarea: de ce se acordă o
importanță atât de mare pădurilor seculare, virgine,
tocmai acum când acestea sunt tot mai rare ?
în primul rând trebuie evidențiată înalta biodi-
versitate a pădurilor virgine. Această diversitate bio-
logică este înțeleasă în termeni de gene, specii, eco-
sisteme și complexe de ecosisteme. Se apreciază că
numai în făgetele virgine ale României se află peste
10000 de specii, dintre care unele simt pe cale de
dispariție sau chiar dispărute în alte țări ale Europei.
Se cunoaște acum adevărul potrivit căruia multe
specii aparțin în exclusivitate pădurilor virgine, fapt
explicabil prin aceea că numai în aceste ecosisteme
lanțurile trofice nu sunt întrerupte, datorită și arbo-
rilor foarte vârstnici, morți și aflați în procesul de
descompunere. Se întâlnesc chiar și specii din cate-
goria relictelor, a căror prezență este o mărturie a
continuității pădurilor în această zonă. Multe
asemenea specii au dispărut de mult din pădurile
altor țări europene lipsite de păduri seculare.
Evident, distrugerea ultimelor vestigii ale
pădurilor virgine din Carpați sau înlocuirea lor cu
păduri de codru regulat cu cicluri reduse de numai
100-120 de ani, fără ca arborii să poată atinge vârste
impresionante, ar însemna pierderea ultimei șanse
de a asigura existența multor specii, forme genetice
și tipuri de ecosisteme create de natură de-a lungul
atâtor milenii ale evoluției și care există doar aici, în
Carpații României.
' Pădurea virgină românească nu este doar un re-
zervor de optimă biodiversitate și maximă stabili-
tate, dar posedă și însușirea dc a ameliora această
diversitate biologică.
O altă caracteristică esențială a pădurii virgine
privește stabilitatea. într-adevăr, pădurea virgină ca
sistem cibernetic, deci autoreglabil, “își adaptează
structura în sensul contracarării acțiunilor pertur-
bante și menținerii echilibrului său dinamic. Ca
urmare, fluxurile energetice care străbat pădurea,
optimizează structura acestui ecosistem în direcțiile
în care se minimizează efectele perturbațiilor care
tind să-1 destabilizeze”.(N. Boșcaiu, 1982). După
autorul citat “Pădurea virgină aflată în stadiul de cli-
max* este un sistem CQnservativ evoluat nu numai
în privința circuitelor biogeochimice, ci și al infor-
mației stocate în genofondul componentelor sale
vii”. Prin aceasta, pădurea virgină reușește mai bine
decât oricare ecosistem terestru să minimizeze pro-
ducerea de entropie și difuzarea ei în mediul încon-
jurător. Reducerea de entropie se corelează cu mini-
mizarea consumului de energie. Agricultura și silvi-
cultura de tip agricol lucrează invers.
Mai mult decât atât, aceste ecosisteme de înaltă
biodiversitate și complexitate “produc efecte antien-
tropice prin care tamponează creșterea entropiei în
aria sa dc influență, în sensul reducerii vitezei de
degradare a mediului înconjurător” pe întinse
suprafețe din afara pădurii. De aici derivă înaltele
funcții antientropice ale pădurii naturale virgine,
respectiv cele privind protecția solului, apei și
climei. Recent s-a demonstrat că pădurea trainică,
extinsă pe mari suprafețe, încetinește viteza schim-
bărilor climatice globale.
Cercetările efectuate în România arată superiori-
tatea pădurilor naturale virgine din toate aceste
puncte de vedere. Se poate afirma că pădurea
seculară virgină este educată dc natură la școala
trăiniciei.
Pentru înțelegerea importanței pădurilor secu-
lare, mai este necesar să se ia în considerare încă un
aspect prea puțin avut în vedere până în prezent:
*Trebuie avut în vedere că pădurea virgină cunoaște mai
multe faze într-un ciclu de dezvoltare, având o textură speci-
fică, rezultată din alternanța de suprafețe cu arborete aflate în
diferite faze de dezvoltare.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
7
aceste ecosisteme nu numai că se află pe o treaptă
avansată a biodiversității și organizării lăuntrice, dar
au ajuns, de-a lungul unor complicate și încă prea
puțin cunoscute procese de autoreglare, la cel mai
înalt nivel al evoluției lor ecosistemice, de unde sunt
posibile noi evoluții spre forme structurale și pro-
cese ecofiziologice tot mai înaintate. Or, distrugerea
și înlocuirea lor cu ecosisteme echiene, fie ele chiar
regenerate natural, nu numai că întrerup acest pro-
ces legic, dar îl aruncă înapoi cu multe milenii, an-
trenând pierderi colosale de informație genetică și
ecologică.
Pădurea seculară virgină, deținând o cantitate
impresionantă de informație ancestrală, este
deopotrivă un “laborator” in situ și o înaltă școală dc
silvicultură, oferind mai multă învățătură decât
cărțile. Ne arată, de exemplu:
•	că pădurea amestecată și mozaicat structurată
dispune de maximă stabilitate și avansată
polifuncționalitate;
•	care trebuie să fie structura optimă a unui
arboret pentru protecția apei, solului, climei sau a
peisajului în diferite condiții staționale;
•	cum poate fi realizată o structură grădinărită în
goruneto-fagete și - în anumite condiții staționale -
chiar în molidișuri (exemplu: pădurea Giumalău);
•	că rezistența la adversități a pădurii se core-
lează cu creșterea lentă în tinerețe a arborilor, ceea
ce implică dezvoltarea mult timp a tineretului sub
adăpost (la brad, molid, fag). Se dovedește astfel că
perioada lungă sau continuă de regenerare (asigurată
de tratamentele intensive) este o necesitate pentru
realizarea pădurii durabile;
•	oportunitatea păstrării în arborete a unui număr
rezonabil de arbori morți, bătrâni, icscari, defectuoși,
arbori aflați la sol în curs de descompunere, a
ramurilor uscate și căzute, ceea ce constituie o
condiție fundamentală pentru asigurarea biodiver-
sității pădurilor. într-adevăr, existența a sute și mii de
specii este dependentă de lemnul mort. Trebuie știut
că arborii morți conțin mai multă viață decât arborii
vii. Rezultă de aici necesitatea unor schimbări de
fond în concepția amenajării pădurilor si în tehnica
lucrărilor de îngrijire, conducere, regenerare si pro-
tecție a arboretelor;
■	necesitatea structurării arboretelor pe orizontală
(pe suprafață) după exemplul pădurii virgine care
realizează o anumită textură prin marca diversitate a
fazelor de dezvoltare. Așa - numitul tratament al
structurii mozaicate, promovat recent în țări
europene (H. Otto, 1993), este sugerat de pădurea
virgină;
•	că pădurea permanentă, fără ciclu, organizată
după legile de structurare și funcționare ale pădurii
virgine, reprezintă soluția viitorului;
•	cât de mare este deosebirea dintre agricultură și
silvicultura autentică bazată pe legile naturii. Așa -
numita silvicultură clonală este mai mult o agricul-
tură cu plante forestiere, decât o silvicultură. Pădurea
virgină îndeamnă la o detașare a silviculturii de agri-
cultură, pentru a nu mai repeta greșelile din trecut;
•	că în pădurile viitorului va trebui să primeze nu
atât arborele “domesticit” prin “ameliorări” și mani-
pulări genetice neverificate în timp, cât arborele "de
pădure”, modelat dc natură la școala trăiniciei.
Pădurea virgină ne îndeamnă la prudență față de ten-
tația extinderii necugetate a reproducerii vegetative
prin noile biotchnologii.
Totodată, pădurea virgină oferă societății umane
cel mai instructiv exemplu de solidaritate între ge-
neratii.
Pădurile virgine sunt purtătoare de o bogată infor-
mație genetică si ecologică. Ne referim și la însușirile
dcndrocronologice ale arborilor multiseculari din
pădurile virgine, pe baza cărora se pot data și descrie
multe evenimente petrecute în trecutul îndepărtat.
Din numărul mare de însușiri de interes economic
evidențiem doar una singură. în România până în
prezent cel mai valoros lemn a fost recoltat din
pădurile virgine si cvasivirgine: i) lemn de rezonanță
de molid (folosit în multe țări ale Europei, fiind “jert-
fit” pe altarul culturii); ii) lemn pentru furnire estetice
de gorun și stejar; iii) lemn de derulaj de fag. Europa,
fostele imperii (habsburgic, rusesc și otoman) și fosta
URSS au beneficiat copios dc această bogăție, în
timp ce țara a devenit tot mai secătuită. Gradioasa
industrie a lemnului din perioada comunismului și
impresionantul export de produse lemnoase în țări ale
Europei s-au bazat pe aceleași resurse.
în ultima jumătate de secol pădurile virgine din
România au fost studiate din mai multe puncte de
vedere, mai ales biomctric, ecologic și silvicultural
(J. Frohlich, 1925, 1932, 1940; A. Rădulcscu, 1937,
M. Prodan, 1940; I. Popescu-Zeletin, L. Petrescu,
1956; I. Popescu-Zclctin, R. Dissescu, 1962; D.
Târziu 1969, 1973; I. Leahu, 1971; V. Giurgiu, 1967,
1974, Al. Papăvă, 1977; N. Boșcaiu, 1982; R.
Cenușă, 1992; S. Radu, 1994; C.Bândiu, G. Smejkal,
D. Vișoiu 1995; Vlad I. et al., 1997; C. lacob, 1998
ș.a.). Cunoscuta monografie Urwaldpraxis (J.
Frohlich, 1954) se bazează în bună parte pe infor-
mații culese din pădurile virgine ale țări noastre, în
perioada în care autorul cărții a activat ca silvicultor
român. Recenta monografie ecologică despre
pădurile virgine din Retezat (luliana Popovici et al.,
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 9 Nr.3
1993), elaborată de discipoli ai acad. Emil Pop,
reprezintă un progres pc plan științific.
Cu toate aceste studii și cercetări precizăm că încă
nu cunoaștem, decât în mică măsură, legile de struc-
turare si funcționare pentru aceste foarte complexe
ecosisteme, astfel încât, pc această bază, să se poată
stabili modele de structuri în vederea gestionării du-
rabile a pădurilor cultivate sănătoase sau deteriorate,
4	. Repere ale strategiei și managementului
pentru ocrotirea și valorificarea științifică cultu-
rală și turistică a pădurilor virgine și cvasivirgine
O primă măsură privește inventarierea, car-
tografierea si descrierea tuturor pădurilor naturale
virgine si cvasivirgine din România, urmate de pu-
blicarea listei acestora în țară și străinătate*, inclu-
siv prin INTERNET, în acest scop urmează să se
folosească criterii și metodologii armonizate cu cele
internaționale. Includerea acestor ecosisteme
forestiere în rețeaua europeană a pădurilor virgine
nu trebuie să mai întârzie, constituind o obligație
internațională a silviculturii românești și europene.
Trebuie identificate, în vederea ocrotirii, inclusiv
suprafețele restrânse de păduri virgine și cvasivir-
gine existente aproape în majoritatea ocoalelor din
lanțul carpatic (pe care unii autori le neglijează).
In al doilea rând, reînnoim propunerea noastră
expusă cu decenii în urmă, referitoare la necesitatea
constituirii pădurilor virgine și a multor păduri cva-
sivirgine în rezervatii naturale si parcuri naționale,
efectuând în prealabil temeinice studii în baza unor
serioase investigații de teren, acolo unde acestea
lipsesc. în vederea ocrotirii și efectuării de cercetări
se impun măsuri adecvate după standarde
europene**, respectiv planuri de management,
infrastructură și personal. Cum'constituirea, potrivit
legii, de noi arii protejate poate întârzia, se impune
ca la amenajarea pădurilor aceste ecosisteme să fie
zonate în categoria funcțională a codrilor seculari,
ccca ce le va feri de sarcini economice și intervenții
*Este îmbucurător faptul că, între timp, a intervenit o con-
venție de colaborare între Ministerul Apelor, Pădurilor și
Protecției Mediului din România și Direcția Generală a
Resurselor Naturale și a Mediului din Regiunea Valonă
(Belgia), referitoare la editarea unei lucrări în 2-3 limbi
europene, dedicată pădurilor virgine din România.
**Un proiect finanțat recent de Banca Mondială și Regia
Națională a Pădurilor, destinat organizării și înzestrării cu
logistică, destinat conservării biodiversității pentru trei zone cu
păduri virgine și cvasivirgine din România (Retezat, Vânători -
Neamț și Buccgi-Piatra Craiului) are menirea să arate calea de
urmat în acest domeniu.
silvice dereglatoarc.
O parte din aceste păduri, respectiv cele deosebit
dc valoroase și de interes internațional, cum sunt
unele păduri din Banat și Bucovina, merită și trebuie
incluse în categoria bunurilor naturale ale patrimo-
niului mondial, aflate sub patronajul Organizației
Națiunilor Unite (V. Girugiu, 1999). Ne bucură fap-
tul că președintele Uniunii PRO SILVA EUROPA,
prof. dr. abilitat H. J. Otto (1999), sprijină această
propunere***.
în privința pădurilor cvasivirgine mai puțin va-
loroase, care din diferite motive rămân în afara ari-
ilor protejate, există următoarele soluții: gestionarea
lor în regim special dc conservare și aplicarea trata-
mentului codrului grădinărit.
Cum în alte țări din Europa Centrală,
Occidentală și dc Est nu se mai întâlnesc atât de
multe păduri virgine și cvasivirgine și într-o gamă
atât de variată ca în Carpați, se desprinde oportuni-
tatea unui amplu program internațional dc cercetare
științifică a acestora, în folosul tuturor țărilor intere-
sate. Nu ar trebui neglijată nici propunerea de a se
înființa în România un institut european dc cercetări
pentru pădurile virgine si cvasivirgine, cu resurse
umane și financiare ale comunității științifice
românești și europene din domeniul silviculturii (V.
Giurgiu, 1998). între timp, Strategia Națională pen-
tru Dezvoltare Durabilă, adoptată recent de
Guvernul României (iulie, 1999), a preluat aceste
recomandări, considerând necesară: i) “ocrotirea cu
mijloace specifice a celor circa 400 mii ha de păduri
virgine și cvasivirgine din Carpații României, teza-
ur național și european inestimabil”; ii) “înființarea
în România a unui institut internațional al pădurilor
virgine”****.Se justifică această măsură prin faptul
că numai cunoscând legile dc funcționare a ecosis-
temelor forestiere naturale devine posibilă stabilirea
modului de gestionare a pădurii cultivate, de recon-
strucție ecologică a pădurilor bolnave, deteriorate
din multe țări ale Europei. Lipsa unor asemenea
cercetări explică eșecul istoric al silviculturii
europene din ultimele două secole. Iată, acum, când
concepțiile silvice se restructurează, pădurile vir-
***A se vedea cronica: Declarația PRO SILVA EUROPA
referitoare la pădurile virgine din România, publicată în acest
număr al Revistei pădurilor, pag. 41.
**** Prin aceeași Strategie s-a acceptat propunerea ante-
rioară (V. Girugiu, 1995)rcfcritoare la mărimea ariilor prote-
jate, acceptând “constituirea până în anul 2005 de rezervații
naturale și parcuri naționale pc cel puțin 10% din suprafața
pădurilor, având în vedere toate tipurile de ecosisteme
forestiere din țară.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
9
gine ale României oferă științei silvice și silvicul-
turii europene mari șanse de succes în cucerirea
necunoscutului, în folosul nostru comun.
într-adevăr, dintre toate ecosistemele terestre ale
Europei, pădurile virgine și cvasivirgine ale
României oferă cel mai vast, complex și interesant
câmp de cercetare științifică fundamentală. Este,
deci, o datorie de onoare și un prilej dintre cele mai
rar întâlnite pentru afirmarea oamenilor de știință
români, astfel încât numele României să fie asociat
cu cel al silvologiei carpatine și nu cu al celor care
dc mult nu mai dispun de asemenea comunități de
viață, dar se erijează în coordonatori. Numai o astfel
de națiune, atât de inteligentă ca a noastră, conștien-
tă de calitățile dar și de menirea sa, îndeplinindu-șî
îndatoririle științifice și culturale specifice naturii
propriei țări, își va dobândi stima ce i se cuvine în
lumea civilizată.
Precizăm adevărul potrivit căruia, chiar dacă nu
sc cunosc exhaustiv legitățile dc funcționare a
pădurilor naturale virgine, conceptual silvicultura
românească are multe elemente specifice silvicul-
turii apropiate de natură. Aceste clemente sunt acum
confirmate de principiile promovate de PRO SILVA
EUROPA care militează pentru o silvicultură
apropiată de natură. Rămâne însă ca aceste concepte
să fie corect aplicate în silvicultura practică. Sunt
însă și elemente noi dc adoptat de silvicultura
românească, mai ales cele referitoare la conservarea
biodiversității și gestionării durabile a pădurilor,
după ideea pădurii permanente.
De mare interes sunt cercetările privind ecologia,
ecofiziologia, biochimia, biodiversitatea, biometria,
dendrocronologia, modelarea matematică ș.a.,
respectiv cercetările interdisciplinare care urmează
să fie organizate direct în pădure, în staționare com-
plexe (adevărate laboratoare in situ), folosind
aparatură modernă și metodologii performante.
Cunoașterea științifică și ocrotirea pădurilor virgi-
ne din Carpați, a acestui patrimoniu național și euro-
pean, devine o obligație a silvicultorilor și a oame-
nilor de știință din România și Europa, de mare in-
teres fiind în primul rând pentru Uniunea PRO
SILVA EUROPA. într-adevăr, este imposibil de pro-
movat o silvicultură apropiată de natură, pentru care
militează această uniune, fără cunoașterea exhaustivă
a legilor naturii care guvernează modul de structurare
și funcționare a pădurii virgine. Așadar, pădurile vir-
gine din Carpații României oferă o șansă unică pen-
tru acest demers, care ar putea să nu se mai repete.
Dar, înainte de toate, aceste păduri trebuie ferite
de rețeaua intereselor economice și de ignoranță.
Facem această ultimă afirmație, deoarece multe
păduri virgine și cvasivirgine din România dețin
totodată și un excepțional potențial economic care
amenință existența lor. Ele pot furniza lemn de ca-
litate superioară pentru furnire estetice, cherestea și
chiar lemn de rezonanță. Societăți comerciale
autohtone, dar mai ales puternice concerne inter-
naționale transoceanice râvnesc la aceste păduri,
înțelese ca resurse forestiere rentabile, insistând
pentru dobândirea dreptului de exploatare și oferind
în schimb doar drumuri forestiere. S-ar putea deci
imagina următorul scenariu: dacă acum avem păduri
Iară drumuri, în viitor vom putea avea drumuri, dar
fără mărețele păduri naturale de care încă dispune
țara și Europa.
Se impune însă o importantă precizare: pădurea
virgină nu poate fi modelul ideal pentru pădurea
cultivată (și în scopuri economice), după cum
pretind cei neavizați (ecologiștii, nu ecologii). în
schimb ne permite cunoașterea legilor naturii în
vederea gestionării durabile a pădurilor cultivate în
concordanță cu aceste legi, și nu împotriva lor.
Această gândire stă la baza silviculturii apropiate de
natură. Aplicarea aidoma a modelului pădurii vir-
gine ar presupune întreruperea oricărei activități
economice legate de recoltarea lemnului.
în condițiile extinderii poluării interne și trans-
frontalicre și a schimbărilor climatice globale se degajă
necesitatea monitorizării după metodologii adecvate a
tuturor pădurilor virgine si cvasivirgine din România.
în calea acțiunilor pentru ocrotirea și cercetarea
științifică a pădurilor virgine și cvasivirgine din
România, în actuala perioadă de tranziție, intervine
o constrângere de natură politică, legată de resti-
tuirea pădurilor foștilor proprietari (persoane fizice
și juridice), cunoscând faptul că multe asemenea
păduri s-au aflat în proprietate privată până în anul
1948. în aceste condiții se întrevede o singură
soluție: rămânerea pădurilor virgine și cvasivirgine
ca domeniu public de interes național, urmând ca
foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora să li
se acorde compensații și despăgubiri rezonabile.
Mai trebuie avut în vedere că proprietarului privat îi
revin și obligații sociale.
Desigur, multe din reperele strategiei pentru
ocrotirea pădurilor virgine și cvasivirgine nu vor
putea fi puse în aplicare fără:
•	adoptarea dc legi și programe specifice armo-
nizate cu cele europene. Se știe că accesul țării noas-
tre la Uniunea Europeană va depinde și de alinierea
10
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
legislației privind protecția mediului din România la
cea comunitară;
•	finanțări substanțiale interne si mai ales de la
organisme internaționale de profil, cunoscând ade-
vărul potrivit căruia Europa, în ansamblul ei, este un
important beneficiar al pădurilor virgine și cvasivir-
gine din România. într-adevăr, dacă “Pădurile vir-
gine din România constituie prin întinderea și com-
poziția lor o bogăție unică în Europa” (HJ.Otto,
1999), atunci însăși Europei îi revin obligații finan-
ciare pentru ocrotirea acestui tezaur natural. în
schimb, zestrea naturală cu care România va intra în
Uniunea Europeană, va fi constituită și din aceste
păduri virgine și cvasivirgine ale țării.
Reușita acțiunilor pentru ocrotirea pădurilor vir-
gine și cvasivirgine din România va depinde și de
oficialitățile și comunitățile locale predominant
rurale. Lipsa de comunicare și educație a acestora
poate deveni un important obstacol în direcția dorită
în sfârșit, nu trebuie neglijate măsurile necesare
organizării în aceste păduri a turismului ecologic
național și internațional.
♦
în trecut, până la maturizarea ei, silvicultura
românească a împrumutat cu succes concepții și
metode din silvicultura țărilor din vestul și centrul
Europei. Acum, în semn de recunoștință, silvicul-
torii români deschid larg porțile Carpaților pentru
Europa, cu credința că pădurile naturale virgine din
acest spațiu mirific vor fi ocrotite și declarate, prin
decizie O.N.U., patrimoniu natural de nivel euro-
pean și mondial pentru știință, cultură și civilizație.
în acest scop este nevoie de mult curaj pentru
schimbarea mentalităților (G. Sielgalt, 1993), la care
adăugăm: perseverența silvicultorilor, voința politică,
sprijinul moral (și financiar) al comunității europene.
Factorii de decizie din România și Europa vor
recepționa acest mesaj? Vom salva pădurile virgine
și cvasivirgine din România ?
BIBLIOGRAFIE (selectivă)
Antonescu, P., 1881, Pădurea Letea și Caraorman.
Revista pădurilor, nr.7, anul 1.
Antonescu, P., 1908, Silvicultura la Congresul inter-
național de silvicultură din Viena. Revista pădurilor, nr.4
Antonescu, P., 1915: Trăiască Regele! Revista pădurilor,
nr. 3.P. 81-91.
Baader, G., 1942, Forsteinrichtung als nachhaltige
Betriebsjhrung. Frankfurt am Main
Badea, Ov. et. al., 1998: Forest Condition Monitoring in
România. Romsilva. ICAS. Office National des Forets. Paris, p. 7-18.
B â n d i u , C., G., Smcjkal, D. Vișoiu, 1995:
Pădurea seculară. Cercetări ecologice în Banat. Editura
Mirton. Timișoara, p. 180.
Bănică, 8, 1998: Parcul Național “Porțile de Fier".
REC, București.
Borza, AL, 1930: Problema protecțiunii naturii în
România. întâiul Congres al Naturaliștilor din România, p. 29-
127. Cluj.
B o ș c a i u , N,, 1982: Funcționalitatea antientropică a
ecosistemelor forestiere. în: Făgetele carpatine. Academia R. S.
România. Filiala Cluj-Napoca. P. 267-279.
Botnariuc, N. et al., 1975: Necesitatea înființării
parcurilor naționale în Delta Dunării', BCMN.
Br o c k m e y e r, M., W. V o s , 1993: Forest reserves
in Europa: a reviev. In: Forest Reserves in Europe; procee-
dings of the European Forst Reserves Workshop. Eds. M.E.A.
Brockmeyer, W. Vos and H. Koop PUDOC publishers.
Wageningen, the Netherlands, p. 9-28.
C e n u ș ă , R., 1992: Cercetări asupra structurii, volumu-
lui ecologic și succesiunii ecosistemelor forestiere la limita alti-
tudinală din Carpații nordici. Teză de doctorat. ASAS,
București.
Conseil of Eu r o p e , 1987: Workshop on the si-
tuation and protecion of ancient natural and semi-natural
woodlands in Europe. Environmental ecounters series. Nr. 3,
Strasbourg, France.
Doniță, N., C. Chiri ță, C. Roșu, 1981:
Formațiile forestiere și condițiile lor naturale de viață. în:
Pădurile României. Editura Academiei R.S. România,
București, p. 572.
Frohlich,!., 1954: Urwaldpraxis. Radebeul u. Berlin.
P. 200.
G a y e r , K., 1882: Waldbau. Berlin.
G i u r g i u , V., 1961: Despre productivitatea pădurilor.
Editura Agrosilvică, București, p. 172.
Giurgiu, V., 1967: Studiul creșterilor la arborete.
Editura Ceres, București
Giurgiu, V., 1974: Particularități de creștere ale
arboretelor pluriene comparativ cu cele echiene. ICAS, mss
G i u r g i u , V., 1975: Afirmarea revoluției științifice... Caiete
de studii și dezbateri. Academia R.S.România.
Giurgiu, V-, 1978: Conservarea pădurilor. Editura
Ceres, București, p. 308.
G i u r g i u , V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres,
București, p. 208.
G i u r g i u , V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții
multiple. Editura Ceres, București, p. 29.
G i u r g i u , V., 1994: Cercetări privind zonarea funcțio-
nală a vegetației forestiere din România. Manuscris, ICAS.
G i u r g i u , V. et al., 1995: Protejarea și dezvoltarea
durabilă a pădurilor României. Editura Arta Grafică, București,
p.399.
Giurgiu, V., 1999: Conservarea și managementul
diversității biologice a ecosistemelor forestiere, pentru o silvi-
cultură durabilă. Revista pădurilor, nr. 1, p. 11 - 15.
G u 11 e m b e r g , A., 1897: Bericht liber die Excursion
des osterrechschen Reichsforstvereines in der Bukovina. Wien.
H a r t i g , E. U., 1795: Anweisung zur Taxation der
Forste.
H e i s s , G., 1986: Inventory of natural (virgin) and
ancient semi-natural -woodlands within the Council ’s member
States and Finland. European committee for the conservation of
nature and natural resources. Council of Europe.
H u f f e 1 , G ., 1894: Brădeturile din România, Revista
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 ® 1999 • Nr.3
11
pădurilor, nr. 10.
H u f f e I , G ., 1894: Les sapinieres de la Roumanie.
Revue des euax et forets.
I a c o b , C., 1998: Cercetări auxologice în arborete natu-
rale pluriene de fag cu rășinoase din Bucegi și Piatra Craiului.
Teză de doctorat. Universitatea Suceava.
Korpcl, S., 1995: Die urwălder der Westkarpaten.
Gustav Fischer Vcrlag. Stuttgart-Jena-New York. p. 310.
L e a 1, L. C., 1997: Le systeme paneuropeen de criteres et
d'indicateurs pour une gestion durable des forets (processus
d'Helsinki). In: Comptes Rendus du Xl-ieme Congres Forestier
Mondial. Antaiya. Volume 6. P. 53-68.
Leibundgut, H., 1959: Uber Zweck und Methodik
der Structur und Zuwachsanalyse von Urwălder. Schweiz.
Zeitschr. F. Forstwesen, 3. P. 111-124.
L e i b u n d g u t ,H., 1982: Eurepaische Urwălder der
Bergstufe. Bonn, Stuttgart.
Leibundgut, H., 1978: Uber die Dynamik europăis-
cher Urwălder. Allg, Forstzeitache, 24 p. 686-690.
Mayer, H., 1978: Uber die Bedentung der
Urwăldforschung fur dr Gelirgswaldbau. Allg. Forstzeitscher.
24.
Maver, H., 1984: Wălder Europas. Fischer,
Sttutgard - New York.
Mlinsek, D., 1993: Research in virgin forests - for
forestry and society (history and future needs). In: European
Forest Reserves. Pudoc. Wageningen p. 29-34.
O a r c e a , Z., 1979: Sistemul românesc de parcuri
naționale. Pontus Euxinus, Studii și Cercetări. Voi. 2.
Constanța.
Otto, H. J., 1993: La foret dynamique. Fundaments
ecologique de la sylviculture proche de la nature. în: Actes du 1-
er Congres Europccn PRO SILVA Besanțon. France, p. 47-63.
Otto, H. J., 1999: Ce viitor au pădurile virgine din
România? Revista pădurilor, nr. 1, p. 5 - 10.
Pop, E., 1942: Pădurile și destinul nostru național.
Imprimeria Națională București.
Popescu-Zeletin, I., Petrescu L., 1956:
Contribuții la cunoașterea arboretelor virgine. Buletinul
științific al Academiei. Tomul 8, nr. 4.
Popescu-Zeletin, I., D i s s e s c u , R., 1962:
Contribuții la clasificarea arboretelor pluriene. Studii și
Cercetări Biologice. Seria Biologia Vegetală, 14. Editura
Academiei R. S. România.
Popovici, I u I i a n a et al, 1993: Parcul Național
Retezat. Studii ecologice. Editura West-Side, Brașov. P. 287.
P r o d a n , M., 1940: Structura unor arborete exploata-
bile din regiunea de munte. Viața forestieră, 5 - 6, 9 - 10.
Radu, S., 1994: Natural regeneration in forest ecosys-
tems in the Retezat National Park. Conservation of forests in
Central Europe. WWF Worschop. Zvolen, july, 1994.
Radu, St., 1996: Pădurile virgine și cvasivirgine din
Carpați - argumente pentru conservare și studiu. A treia
Conferință națională pentru protecția mediului. Universitatea
“Transilvania” din Brașov. P. 338-341.
Reininger,H., 1997: Pădurea seculară românească,
arhetip pentru o silvicultură pe baze ecologice. Revista
pădurilor, nr. 4 p. 92-94.
Pușcariu, V., 1981: Viitorul Parc Național al
Munților Apuseni. Ocrotirea Naturii, nr. 2, p. 162 - 178.
Rubner, K., 1968: Grundlagen des naturnahen
Waldbaus in Europe. Forstwiss, Zentralblatt, 1.
Seghedin, T., G., 1977: Parcul Național al Munților
Rodnei. Ocrotirea Naturii, nr. 1, p. 13 - 22.
S e 1 g w a 11, G., 1993: La gestion des forets: Reflexions
ethiques sur un deft de notre temps. In: Actes du 1-er Congres
Europeen PRO SILVA Bcsanțon. France, p. 37-46.
Stoicuiescu, Cr., 1995: Arii protejate în fondul
forestier din România. în: Protejarea și dezvoltarea durabilă a
pădurilor României. Arta Grafică. București, p. 111-132.
T â r z i u , D., 1969: în legătură cu gospodărirea făgetelor
pluriene naturale din masivul Parâng. BuL Inst. Politehnic
Brașov. Economia forestieră.Volumul 11.
Târziu, D., 1973: Pădurile pluriene naturale ca
"păduri climax” și importanța lor pentru fundamentarea
măsurilor silvotehnice. Revista pădurilor, nr. 2.
T o n i u c , N., et al, 1992: Lista ariilor protejate din
România. Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, nr. 1, p.
23-33.
Turckheim, B., 1993: Bases economiques, de la
sylviculture proche de la nature. Actes du Congres PRO
SILVA Besanțon, France, p. 65-84.
Zukrigk.K., Eckhar d , G., N a t h e r , L, 1963:
Standarkunlische Untersuchungen in Urwăldresten der
niederdsterreischschen Kalkalpen. Mitt. FBVA, Mariabrunn,
62, 244 p.
V 1 a d , I. et al., 1997: Silvicultură pe baza ecosistemice.
Editura Academiei Române, București.
Wold W i d e Fund for Nature (WWF),
1994: Status of Old-Growth and Ancient Semi-Natural Forest
in Western Europe.
France Nature Environnement, 1992:
Rapport d'Etude sur la Situation des Reserv Forestiers en
Europe. Paris.
Virgin and Quasivirgin Forests in Romania, National and European Natural Patrimony
Abstract
It is demonstrated that, at European level, Romania preserves the most valuable and largcst virgin aud quasivirgin forests in the
following forestry formations: beech stands, sessile oak - beech stands, mixed stands with beech and conifers (fir, spruce), high alti-
tude mountain spruce stands, etc. These forests represent an extremly valuable național and European natural patrimony.
There are being presented the fundamental characteristics of the Romanian virgin and quasivirgin forests: optimal biodiversity,
maximal stability, polyfunctionality, etc.
In the end there are being presented the main guide marks of the strategy for the protection and scientific, touristic and cultural
use of the forests: their inventory and description, their acknowledgcmcnt as natural reserves and național parks; inlcusion of the most
valuable virgin parks in the category of World patrimony natural goods; development and application of a multidiscipline research
program; set up of an European institute for virgin forests; adoptation of a law for their protection; request for externai financing, their
inclusion in the internațional ecological touristic circuit, etc.
The protection of the virgin and quasivirgin forests in our contry is a problem of Europe, not only of Romania.
Keywords: virgin forests, biodiversity, ecological management.
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
1
n
’ n
a
. a
la
jI
71
rr
'.f
!i
n
r
j
i
PRO SILVA EUROPA dans Ies
forets du Banat
Invite par ROMSILVA et par l’association PRO-
GRESUL SILVIC, le Conseil d’Administration dc
PRO SILVA a visite, au cours de la semaine du 20
au 25 septembre 1998, plusieurs forets du BANAT.
PRO SILVA est une association de forestiers
europeens qui s’engagent dans la promotion, sur
tout le continent et dans toutes Ies situations, d’une
sylviculture proche de la nature, ecologique, glo-
bale, multifonctionnelle, continue.
Les objectifs generaux de PRO SILVA ont ete
resumes lors dc la constitution de l’association en
septembre 1989 cn SLOVENIA dans l”’Appcl dc
ROBANOV KOT” et preciscs â l’occasion du 2eme
congres internațional, en 1997, aux PAYSBAS, dans
la “Proclamation d’APELDOORN”.
Elle est presidee actuellement par Ie professeur
H.J.OTTO ancien chef du departement de sylvicul-
turc au Ministere des Forets dc Basse Saxe, â
Hannovre, Allcmagne.
Le siege dc l’association est situe â 67140
TRUTTENHAUSEN, FRANCE.
La toumee de PRO SILVA, conduite par les amis
forestiers roumains et par Ic professeur OTTO, a
commence par unc visite des Chenaies de Făget et
de Lugojel, a continue dans le Parc National de
RETEZAT, ou ont ete etudies les problcmcs de la
foret de haute montagne, essentiallement Ies pes-
sieres situees au-dessous de la limite altitudinale de
la foret, et les strateg ies de defense de la foret essen-
tiellement par la formation de biogroupes.
Les deux demieres joumees ont ete consacrecs â
la visite des forets situees dans le massif de
SEMENIC, et essentiellement â un parcours dans la
celebre foret vierge de hetre, dite des Sourccs dc la
NERA.
Cette derniere visite a, sans aucun doute, consti-
tue le sommet de la toumee, celle qui a provoque le
plus grand enthousiasme des participants et qui leur
laissera les souvenirs les plus impressionnants et les
plus durables.
II n’est pas utile de presenter aux amis forestiers
roumains cette hetraie presque pure de plus dc 5.000
hectares d’un seul tenant. Mais pour les etrangers, ct
tout particulierment pour les forestiers de l’Europe
Occindentale, ce parcours a ete tout simplement
extraordinairc.
En effet, aucun pays autre ne possede unc tclle
richesse en Europe, â part la POLOGNE avec
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Brice de TURCKHEIM
Bialowieza, la BIELORUSSIE avec Berezinski. Et
les tres bellcs reserves forestieres non influencees
par l’homme, qui se situent dans d’autres pays dc
l’Europe de l’Est: Republique Tchcque, Republique
Slovaque, Slovenie, Croație, Bosnie, Grece, n’at-
teignent que de petites surfaces, souvent infericurcs
â 100 ha, parfois beaucoup moins, ce qui n’enleve
rien â leur grand interet scientifique, paysager et
etique.
La foret des Sources de la Nera est donc une
richesse absolument extraordinaire en Europe,
notamment par sa grande surface d’un seul tenant.
L’impression generale pour un forestier visitant
cette foret - comme les autres forets vierges des
Carpates, mais sur une echelle bicn moindre - est
celle de leur grande continuite, leur richesse enorme
en bois - jusqu’â 900/1.000 m3/ha, dont 60/70% cn
volume dc 70 cm DHP et plus, et leurs gros bois de
qualite extraordinairement elevee: hetres atteignant
presque les 50 m. avec parfois plus de 20 m. sans
branches. La structure en mosaique change â chaque
pas, et il n’est pratiquement pas possible de trouver
un peuplement homogene sur plus de 20 ou 30 ares.
L’interpenetration des strates se constate â chaquc
pas: regenerations en attente de lumiere, perchcs
s’elanțant avec rapidite vers l’ctage dominant, et
surtout cet etage dominant, stabilisateur et pro-
tecteur, constitue de gros ct grands arbres
majestueux. Enfin, le volume de bois mort, debout
ou couche, colonise par de multiplcs polypores de
couleurs variees, est impressionnant.
Le renouvellement du peuplement d’arbres se
fait en conținu, sans â coup, et au gre du viellisse-
ment, de la mort, du bris ou de la chute d’un vieux
hetre par ci, par lă. La stabilite de l’ensemble est Ic
caractere dominant.
Les phases d’aggradation, d’optimum, ct de
degradation se suivent sans interruption et se
cotoient en melange intime par bouquets. Corollaire
de la grande richesse cn gros et tres gros bois: le
nombre de perches assurant le renouvellement est
extraordinairement faible.
Tout se passe bien lorsque Ic processus dc la
sylvigenese est lent et conținu, ce qui est la regie
quasi generale. Parfois, l’effondrcment est plus rapi-
de sur une petite plage, et alors des perches relative-
ment branchues accedent â la lumiere. Elles donnent
alors des arbres d’aspect mediocre, - pour le foresti-
13
er recherchant la production de bois de qualite
avec de grosses branches. Mais avec Ia fermcture du
couvert, celles - ci depcrissent, meurent et pourris-
sent, et cette pourriture provoque rclativcment vite
l’infection de l’arbre, lequcl, lors d’un corp de vent,
est elimine. Ce processus dynamique entraine une
qualite technologique superieurc des grands arbres,
insensiblc, pendant de nombreuses decennies, aux
infections de champignons.
Devant la majeste et la vigueur de cette mag-
nifique foret, le forestier se sent tout petit et tout
faible. II se tait et il admire, il s’incline avec respect.
Mais d’autre part, responsable chez lui de la ges-
tion de forets multifunctionnelles, ou la rechcrche
d’un resultat financier positif et durable est son
souci principal, il essaie de chercher, en foret vicrge,
des leQons qui lui permettront d’eviter des erreurs,
de prevenir des gaspillagcs de temps et d’energie et
d’optimiser au mieux la production de bois,
Ceci le conduit â rechercher la recolte de la plus
grande proportion de bois de haute valeur, de dimi-
nuer en mâne temps celle de petits bois, non renta-
blcs, et d’economiser Ie plus de frais de gestion, de
sylviculture et de recolte possible, tout cn garantis-
sant la stabilite des pcuplements qui lui sont confies.
La foret vicrge lui apprend que ces objcctifs sont
realises au mieux par un volume producteur eleve -
plus eleve que couramment admis, par une forte
proportions de gros beaux arbres, par une structurc
tres varice en mosaîquc, par une variation relati-
vement faible du volume producteur, meme sur une
petite surface. II evitera le plus rigoureusement pos-
sible dc causer de grandes perturbations, telles des
coupcs rases ou des coupcs de regeneration rapides
sur grandes surfaces.
La foret vierge lui apporte des connaissances, sur
la dynamique des ecosystcmes naturels, qui loin
d’etrc un frein â la bonne gestion sylvicole, le libere
extraordinairement de toutc norme ou de tout sche-
ma. Veritablc laboratoire de recherchc, elle apprend
au forestier â but economique, que la vraie rationa-
lisation dc la gestion ct de la production passe par le
pilotage en douccur des processus ecologiques.
Les motivations cthiques de respect et dc protec-
tion de la nature, de sa conservati on pour nos
enfants rejoignent donc tout ă fait des preoccupa-
tions cconomiques pour maintenir en l’etat les fore-
ts vierges qui existent encorc - notamment celle des
Sources de la Nera - dc conserver leur zone de pro-
tection autour d’ellcs.
Mcrci â la Roumanie d’avoir protege ces sanctu-
aires, et merci aux forestiers de ROMSILVA et
PROGRESUL SILVIC de nous les avoir fait con-
naître. Et souhaitons ă nos enfants, et aux petits -
enfants de nos petits enfants dc pouvoir, comme
nous, visiter ces forets intactes, les observer, y rever
et y obtenir des inspirations pour leurs forets
economiques.
Pro Silva în pădurile Banatului
Rezumat
Brice de TURCKHEIM, primul președinte și inițiatorul asociației PRO SILVA Europa a fost unul din participanții
la simpozionul din septembrie 1998, desfășurat la Timișoara.
Obiectivele asociației PRO SILVA Europa au fost rezumate cu ocazia constituirii sale în septembrie 1989, în
Slovacia prin apelul de la Robanov-Kot. Sediul asociației este la Tmttcnhausen - Franța.
în articolul de față, baronul Brice de TURCKHEIM prezintă impresiile sale ca rezultat al vizitării pădurilor primare
de fag din rezervația Izvoarele Nerei - Banat, cea mai mare suprafață cu păduri cvasivirgine din Europa.
El a fost impresionat de marea lor continuitate spațială, de volumul de masă lemnoasă pe picior (până la 900 - 1000
m3Zha din care 60 - 70% lemn foarte gros cu diametre de peste 70 cm) de dimensiunile arboretelor (înălțimi de până la
50 m elagate pe 20 - 30 m) de volumul de necromasă, de structura mozaicată a pădurilor pluriene, de interpenetrarea eta-
jelor și de amestecul de vârste și dimensiuni, caracteristici tipice pădurilor virgine.
El face referire și la regenerarea naturală care se desfășoară cu continuitate ca rezultat al golurilor rămase prin
căderea arborilor ajunși la limita longevității fiziologice sau din alte cauze, ceea ce dă o mare stabilitate în timp.
El remarcă și faptul că în aceste păduri se pot observa cu claritate fazele de agradare și de degradare ale pădurii vir-
gine care se succed fără întrerupere sau coexistă sub formă de mici buchete. Procesul de silvogeneză este lent și conti-
nuu, iar dinamica aceasta determină obținerea unor arbori de calitate din care rezultă lemn cu valoroase însușiri tehnolo-
gice.
în fața măreției și vigorii acestei magnifice păduri silvicultorul se simte mic și slab. El tace, admiră și se închină cu
respect în fața acestei minunate opere a naturii. Pădurea virgină este cea mai minunată carte pentru silvicultori.
în final, el mulțumește României și silvicultorilor români, Societății “Progresul Silvic”, pentru prilejul oferit de a
cunoaște asemenea păduri.
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Optimizarea rețelei naționale de
sondaje permanente pentru
supravegherea stării de sănătate
a pădurilor
Analizând rapoartele anuale privind starea de
sănătate a pădurilor din Europa în perioada 1990 -
1997 (ICP Forests și UE, 1997), s-a constatat că din
numărul total de arbori evaluați anual la nivel euro-
pean (aproximativ 650000 arbori), România
furnizează informații privind starea coroanelor pen-
tru o treime din acesta. Acest lucru se datorează
dimensionării diferite a rețelelor naționale
amplasate în țările membre ale ICP-Forests și ale
Schemei UE. Majoritatea acestor țări au adoptat
rețele cu densități diferite, dimensionate în funcție
de volumul lucrărilor de supraveghere forestieră și
de cheltuielile ocazionate de executarea acestora
fără o fundamentare statistico - matematică în ceea
ce privește reprezentativitatea la nivel național a
informațiilor înregistrate.
Numărul relativ marc al sondajelor amplasate în
fondul forestier al țării noastre se explică prin faptul
ca rețeaua românească de supraveghere forestieră
este destinată atât furnizării de informații necesare
întocmirii inventarului fondului forestier cât și eva-
luării stării de sănătate a pădurilor.
Având în vedere marea diversitate a speciilor,
particularitățile structurale ale fondului forestier din
țara noastră, complexitatea și particularitățile
reliefului precum și volumul ridicat al lucrărilor și al
cheltuielilor efectuate anual cu executarea acestora,
s-a considerat necesară întreprinderea unor cercetări
privind determinarea numărului optim de sondaje
pentru evaluarea și supravegherea stării de sănătate
a pădurilor.
Pentru optimizarea rețelei naționale de sondaje
s-au luat în considerare caracteristicile rețelei exis-
tente, informațiile multianuale privind defolierea
coroanelor arborilor, variabilitatea valorilor procen-
tuale ale defolierii pe clase și grupe de clase de
defoliere în cadrul unor straturi omogene din punct
de vedere al stării de sănătate și eroarea limită
admisă la o probabilitate de acoperire de 95%.
în funcție de valorile procentuale ale defolierii
coroanelor, arborii pot fi încadrați conform
Manualului ICP-Forests (1989) în 5 clase
tradiționale de defoliere (Tabelul 1).
în interpretarea rezultatelor (Manualul ICP-
Dr. ing. Ovidiu BADEA
Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice
Tabelul 1
Clasificarea arborilor în clase tradiționale de vătămare
în raport cu procentul de defoliere a coroanei
Clasa de defoliere	Procentul de defoliere	Intensitatea vătămării
0	0-10	Arbore sănătos
I	11-25	Arbore slab vătămat
2	26-60	Arbore moderat vătămat
3	61-99	Arbore puternic vătămat
4	100	Arbore mort
Forests, 1994) arborii cu un procent de defoliere a
coroanei mai mic sau egal cu 25% (clasele 0 - 1 de
defoliere) se consideră arbori “practic sănătoși”, iar
cei cu un procent de defoliere a coroanei mai mare
de 25% (clasele 2 - 4), arbori “vătămați”.
Astfel, arborii evaluați în anii 1994, 1995 și 1997
în cuprinsul sondajelor permanente din cadrul
rețelei naționale, au fost încadrați în următoarele
clase și grupe de clase de defoliere:
k = 1	pentru	DEF =	[	0 -	10%]
k = 2	pentru	DEF =	[	0	-	25%]
k ~ 3	pentru	DEF =	[26	-	100%]
k = 4	pentru	DEF =	[	0	-	100%]
unde:
k reprezintă clasa sau grupa de clase de
defoliere;
DEF valorile procentului de defoliere a coroanei
arborelui.
Deoarece în analiza rezultatelor multianuale
privind starea de sănătate la nivel național (Ov.
Badea, 1994, 1995, 1997) s-a constatat o
îmbunătățire a stării de sănătate o dată cu creșterea
altitudinii, s-a realizat o stratificare a sondajelor în
funcție de acest parametru ecologic în 5 straturi alti-
tudinale cu amplitudinea de 250 m, astfel:
1 = 1	pentru	ALT =	[ 0	-	250]
1 = 2	pentru	ALT =	[251	-	500]
1-3 pentru ALT = [501 - 750]
1 = 4	pentru	ALT =	[751	-	1000]
1 = 5	pentru	ALT >	1000
unde:
I reprezintă stratul altitudinal;
ALT altitudinea [m],
în urma stratificării sondajelor pe straturi altitu-
dinale s-au determinat coeficienții de variație
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
15
[VARSk(I)] ai defolierii pe clase și grupe de clase de
defoliere (k) în cadrul fiecărui strat altitudinal (I),
utilizând următoarea relație (V. Giurgiu, 1972)*:

NAR^l)-!
---------------x100
^.(0
unde:
2arcsin
DEF
100 ’
MEDt(l)=
T-PRON).
NAR^} ’
NARk (1) - numărul de arbori din clasa sau grupa
de clase de defoliere k în cadrul stratului altitudinal
I.
în cadrul fiecărui strat altitudinal I, au fost sta-
bilite valori ale coeficienților de variație pe clase și
grupe de clase de defoliere k, pentru fiecare an luat
în considerare (1994, 1995, 1997).
în continuare s-au determinat valori medii pon-
derate ale coeficienților de variație, cu numărul de
arbori evaluați în anul respectiv din clasa sau grupa
de clase dc defoliere k, în cadrul stratului altitudinal
I (Tabelul 2), utilizând următoarea relație:
VASM =
XNARki
unde: i reprezintă anii 1994, 1995, 1997
Comparativ, s-au determinat și coeficienții de
variație medii ai valorilor procentuale privind frun-
zișul existent în coroana arborilor încadrați în
diferite clase sau grupe de clase de defoliere k pe
straturi altitudinalc I (Tabelul 3). în acest caz vari-
abila PRO^I) are următoarea expresie:
PRO^ 2 aresin
100-DAT
100
Analizând valorile coeficienților de variație
medii ai procentelor de defoliere (Tabelul 2) a
♦Notă: Formulele statistico - matematice utilizate, sunt
preluate din lucrarea “Metode ale statisticii matematice aplicate
în silvicultură” - V. Giurgiu, 1972. Simbolurile standardizate
ale parametrilor statistici au fost înlocuite cu notații sugestive
în vederea elaborării cu mai multă ușurință a programelor infor-
matice specifice de prelucrare a informațiilor.
16
Tabelul 2
Valorile coeficienților de variație medii (VASMk(l) pe
clase și grupe de clase de defoliere k în raport cu stratul alti-
tudinal I
Clasa sau grupa de clase de defoliere k (DEF%)	Stratul altitudinal I				
	1	2	3	4	5
1	( 0- 10)	51	50	48	48	48
2	(0-25)	51	52	50	50	52
3	(26-100)	32	31	27	26	31
4	(0- 100)	66	66	61	60	64
coroanelor și ai procentelor de frunze/ace existente
(Tabelul 3) în coroane, se constată că aceștia din
urmă înregistrează valori mai reduse în comparație
cu cei ai procentelor de defoliere, ceea ce demon-
strează că pădurile înregistrează o stabilitate mai
mare din punct de vedere al sănătății decât al
vătămării acestora. Totodată, în acest caz (Tabelul
3), în cadrul aceluiași strat altitudinal I, valorile
acestora cresc pe măsură ce procentul
frunzelor/acelor existente în coroanele arborilor
scade, respectând legitatea statistică conform căreia
stabilitatea crește o dată cu mărimea intervalului de
studiu.
Tabelul 3
Valorile coeficienților de variație medii ai procentului
de frunze/ace existent în coroana arborilor încadrați în
diferite clase de defoliere k în raport cu stratul altitudinal
Clasa sau grupa de clase de defoliere k (100 - DEF%)	Stratul altitudinal I				
	1	2	3	4	5
1	(	>	90) 2	(	>	75) 3	(	<	25) 4	(0 - 100)	7 12 29 24	7 12 26 21	7 12 21 18	7 11 20 17	7 11 24 17
în același timp se constată că în ambele cazuri
valorile coeficienților de variație medii corespunză-
tori unei clase sau grupe de clase de defoliere sunt
aproximativ egale sau diferă nesemnificativ pe stra-
turi altitudinale. De aici sc desprinde ideea că pe
straturi altitudinalc variabilitatea defolierii arborilor
respectiv a procentului de frunze/ace existent în
coroanele acestora este sensibil diferită, cu excepția
ultimului strat altitudinal în care diversitatea
condițiilor de creștere este mai pronunțată
(ALT>1500 m). Valorile coeficienților de variație
scad sensibil odată cu creșterea altitudinii ceea ce
evidențiază faptul că stabilitatea stării dc sănătate
este direct corelată cu cea a condițiilor dc creștere în
raport cu altitudinea.
Pornind de la cele constatate, pentru optimizarea
rețelei naționale de sondaje permanente destinată
supravegherii stării de sănătate a pădurilor s-a adop-
REV1STA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
tat metoda sondajului stratificat optim. Potrivit
acestei metode, numărul optim de sondaje pe clase
și grupe de clase dc defoliere k este dat de relația:
u2	VASMk(l)
wok =

unde:
NSOk reprezintă numărul optim de sondaje la
nivel național;
N (1) - numărul unităților de sondaj din cadrul
stratului altitudinal I;
VASMk (1) coeficientul de variație mediu al pro-
centului de defoliere al arborilor respectiv al pro-
centului de frunze/ace existent în coroana arborilor
încadrați în clase sau grupe de clase de defoliere k
din sondajele cuprinse în stratul altitudinal I (%);
A - eroarea limită admisă (%);
u - abaterea normată pentru o anumită probabili-
tate de acoperire p%.
Numărul unităților de sondaj, N(I) din cadrul
stratului altitudinal este dat de raportul dintre
suprafața stratului altitudinal F(I) și suprafața unui
sondaj, în hectare.
Așadar,	unde:
F(I) = NS(I) x 400 pentru I = 1; 2; 3;
F(I) = NS(I) x 800 pentru I = 4; 5;
0,1 - suprafața în hectare a unui sondaj;
NS(I) - numărul de sondaje din cadrul stratului
altitudinal I, în care au fost efectuate înregistrări
asupra coroanelor arborilor.
Pc baza valorilor coeficienților de variație medii
VASM(I), stabiliți atât pentru dcfolierea arborilor,
cât și pentru procentul de frunze/ace existente în
coroana acestora, a numărului unităților de sondaj
N(I) din cadrul fiecărui strat altitudinal I, pentru o
eroare limită admisă = 1,5% respectiv = 2,0%,
la o probabilitate dc acoperire p = 95%, a rezultat
numărul optim de sondaje la nivel național (NSOK)
și implicit numărul optim de sondaje corespunzător
fiecărui strat altitudinal I (NOk(I) (tabelele 4, 5 și
tabelele 6, 7) pentru fiecare clasă sau grupă de clase
de defoliere k, utilizând următoarea relație:
-EĂLyASM^)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Tabelul 4
Numărul optim de sondaje pe straturi altitudinale și la
nivel național pentru = 1,5%, p = 95% (după procentul de
defoliere)
Clasa sau grupa de clase de defoliere k(DEF%)	Număr optim de sondaje					
	N0k(1)	N0k(2)	NOk(3)		NC^țS)	N0k
1 (0- 10)	859	943	497	891	918	4108
2 (0-25)	895	1022	539	967	1036	4460
3 ' (26- 100)	325	353	169	291	358	1496
4 (0-100)	1441	1614	819	1444	1587	6905
Urmărind comparativ valorile numărului optim
de sondaje atât pe straturi altitudinale cât și la nivel
național, se observă că pentru aceeași eroare limită
Tabelul 5
Numărul optim de sondaje pe straturi altitudinale și la
nivel național pentru = 2,0%, p = 95% (după procentul de
defoliere)
Gasa sau grupa de clase dc defoliere k (DEF%)	Număr optim de sondaje					
	N0f(1)		N0k(3)	NOk(4)	N0k(5)	NOk
1 ( 0- 10)	483	531	280	501	517	2311
2 (0-25)	503	575	303	544	583	2509
3 (26- 100)	183	198	95	164	201	841
4 (0-100)	811	908	461	812	893	3884
admisă - la probabilitatea dc acoperire de p = 95%,
aceste valori sunt mai reduse în cazul când sunt
determinate luând în considerare procentul de frun-
Tabelul 6
Numărul optim de sondaje pe straturi altitudinale și la
nivel național pentru = 1,5%, p“ 95% (după procentul de
frunze/ace existent)
Clasa sau grupa de clase de defoliere k (100- DEF%)	Număr optim de sondaje					
	NOx(l)	NOk(2)	NOK(3)	NOk(4)	NOk(5)	N0K
1 ( >90)	17	19	10	19	19	84
2 ( >75)	48	53	29	48	50	228
3 ( <25)	241	242	107	183	227	1000
4 (0-100)	160	157	74	125	129	645
ze/acc existent în coroana arborilor. Deci, rezultă
clar că pentru a evalua procentul de frunze/ace exis-
tent în coroana arborilor este nevoie de adoptarea
unui număr mai redus de sondaje, nivelul de sănă-
tate fiind mai ușor de surprins, dată fiind și stabili-
tatea mai mare a pădurilor din punct de vedere al
Tabelul 7
Numărul optim de sondaje pe straturi altitudinale și la
nivel național pentru = 2,0%, p - 95% (după procentul de
frunze/ace existent)
Gasa sau grupa de clase de defoliere k (100-DEF%)	Număr optim de sondaje					
	NfW)	NOglî)	N0k(3)		NOK(5)	NOk
1 ( >90)	9	11	6	10	11	47
2 ( >75)	27	30	16	27	28	128
3 ( <25)	136	136	60	103	127	562
4 (0-100)	90	88	42	70	72	363
17
sănătății decât al îmbolnăvirii lor. Dar, prin sistemul
de supraveghere a stării dc sănătate a pădurilor se
urmărește să se surprindă nivelul de vătămare al
acestora, iar rezultatele obținute în primul caz
(tabelele 4, 5) sunt demne dc luat în considerare.
Tocmai de aceea informațiile înregistrate privind
starea coroanelor se referă la procentul de
frunze/ace lipsă din coroana arborilor (procentul de
defoliere) și nu la cel existent.
Deoarece pentru urmărirea și supravegherea
stării de sănătate a pădurilor în cuprinsul SPP-urilor
din cadrul sondajelor sunt evaluați toți arborii de
probă indiferent dc clasa sau grupa dc clase de
defoliere în care se situează, coeficienții de variație
medii și numărul optim de sondaje pe straturi altitu-
dinale și la nivel național ce trebuie să fie luați în
considerare sunt cei corespunzători grupei de clase
de defoliere k = 4, adică DEF = [0 - 100%].
Ținând cont de faptul ca valorile coeficienților
de variație medii diferă sensibil între ele de la un
strat altitudinal la altul, se poate adopta o densitate
optimă unitară la nivelul întregii rețele naționale.
Deoarece prima variantă ( = 1,5%, p = 95%)
conduce la adoptarea unei rețele optime de 3 x 3 km
(6300000 ha: 6905 sondaje = 913 ha/sondaj) greu de
rezolvat practic având în vedere dimensiunile rețelei
naționale existente (2 x 2 și 2 x 4 km), poate fi luată
în considerare cea de-a doua variantă (= 2,0%, p =
95%) care presupune adoptarea unei rețele optime
cu o densitate de 4 x 4 km (6300000 ha: 3884 son-
daje = 1623 ha/sondaj).
Procedând la calculul erorilor de reprezentativi-
tate în cazul metodei sondajului stratificat optim s-a
folosit următoarea formulă:
c
°VASM
NSO.
•100
Rezultă că pentru erorile limită admise = 1,5%
și = 2,0% la o probabilitate de acoperire p = 95%,
erorile de reprezentativitatc SVASM% sunt 0,77%
respectiv 1,02%, valori ce se înscriu în toleranțele
admise.
BIBLIOGRAFIE
Badea, Ov., 1994: Results on forest condition in
Romania in 1993. Raportul CEE-UNVECE, Brusseles, Geneva.
Badea, Ov., 1995: Studiu privind dinamica stării de
sănătate pe baza informațiilor obținute din monitoringul foresti-
er. Referat științific final, ICAS București.
Badea, Ov., 1997: Asistență tehnică privind
funcționarea monitoringului forestier la nivelul I, prelucrarea
informațiilor de teren și elaborarea raportului pentru anul 1997.
Referat științific final, ICAS București.
Giurgiu, V., 1972: Metode ale statisticii matematice
aplicate în silvicultură.Editura Ceres, București.
*	**, 1989, Manual on methodologies and criterial for har-
monized sampling, assessment monitoring and analysis of the
effects of air pollution on forests. Scheme UE and ICP Forests
(CEE - UN /ECE), Brusseles, Geneva.
*	**, 1994, Manual on methodologies and criterial for har-
monized sampling, assessment monitoring and analysis of the
effects of air pollution on forests. Scheme UE and ICP Forests
(CEE - UN /ECE), Brusseles, Geneva.
*	**, 1997, Ten years of monitoring Forest Condition in
Europe. Scheme UE and ICP Forests (CEE - UN ZECE),
Brusseles, Geneva.
The optimisation of the național permanent plot network for the assessment of forest health status
Abstract
The național permanent plot network is basis for the național forest inventory and serves for the evaluation of forest health status
as well. When choosing a relativcly dense network in 1990 (2x2 km and 2x4 km), it was takcn into consideration that this network
should be statisticaly suited to the achivement of the objectives of the forest inventory. In order to dimension the network, necessary
to ensure the representativity of the forest health status assessment at the național level, it was necessary to establish some statistical
parameters needed to charatcrise the health status. The most important of these is the variation coefficient of defoliation. For optimi-
sation was aplied “ The optimal stratified sampling method “.
In order to monitor forest health, trees from all defoliation classes are evaluated and the variation coefficients which are consi-
dered for network optimisation coresponds for all trees (0-100% defoliation). For defoliation 0-100% the values of the variation coef-
ficients depending on altitudinal strata do not differ significantly. Therefore, a permanent plot network can be established; this net-
work has a unitarydensity at național level.
For a First variant (p=95%, = 1,5%) leads to an ooptimal network of 3x3 km, which is difficult to apply in view of the existing
național network (2x2 and 2x4 km). The second variant, which leads to an optimal network of 4x4 km , might be considered more
easily (p=95%,	2.0%). The existing network (2x2 and 2x4 km) can therefore be reduced to a 4x4 km.
18
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Performante cantitative ale
speciilor indigene de salcie și ale
hibrizilor lor artificiali, testați în
eco-zone specifice de vegetație
Introducere
Fondul forestier național de salcie, compus exclusiv
din specii și varietăți indigene sălbatice (Salix alba,
Salix fragilis) și ameliorate genetic (Salix alba, Salix
fragilis, hibrizi artificiali), însumează 50001 ha (SIL-
VICULTURĂ, 1995), cu o pondere aproximativ egală.
Sălciile reprezintă 29,2% din fondul de
Salicaceae, care totalizează peste 17100 ha (SIL-
VICULTURĂ, 1995), iar aportul lor mediu anual de
masă lemnoasă, de aproximativ 250000 m3, din care
50% lemn de lucru, livrată economiei naționale în
ultimii ani (1992-1995), reprezintă circa 2% din
posibilitatea anuală a pădurilor României.
Existența a numeroase combinații hibride, intra și
interspecifice, ca urmare a cercetărilor științifice de
ameliorare genetică efectuate de stațiunea de profil
Cometu, a îmbogățit semnificativ caracteristicile
productive și calitative ale asortimentului indigen, în
special în privința rapidității de creștere, sporirii
rezistenței la inundațiile prelungite și a însușirilor
papetare ale lemnului.
In lucrare se prezintă performanțele cantitative
obținute în cadrul tematicilor de cercetare ale Institu-
tului de Cercetări și Amenajări Silvice București, în
condiții fizico-geografice și de zonare ecologică re-
prezentative, specifice culturii sălciilor din Lunca și
Delta Dunării și lunca râului Olt (Anexa 1).
Locul cercetărilor
în Tabelul 1 se arată locurile de cercetare și ele-
mentele experimentale și staționale ale celor patru
teste analizate. O evaluare succintă a datelor fur-
nizate oferă posibilitatea sublinierii următoarelor:
amplasarea blocurilor experimentale în principalele
zone eco-fizico-geografice, stabilite pentru vegetația
Salicaceaelor, în ordinea valorică a potențialului
staționai, respectiv Lunca Dunării, Delta Dunării și
sudul Luncii Oltului; existența a două grupe de
experimente, prima cu vârsta cuprinsă între 23-24
ani, practic la limita ciclului de tăiere și a doua grupă,
cu vârsta între 12-13 ani, la jumătatea acestui ciclu;
caracteriticile staționale prezintă o similitudine în
privința poziției blocurilor experimentale față de cur-
sul râului riveran, localizate în incinte îndignite, cu
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Ing Vasile I.BENEA și
Ing Mihai FILAT,
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice București
Anexa nr. 1. Localizarea testelor ale speciilor de salcie
indigenă și a hibrizilor artificiali din 3 eco-zone de vegetație
soluri aluviale lutoase, luto-argiloase sau nisipo-
lutoase, cu un potențial productiv mijlociu superior;
solurile din zona Deltei Dunării sunt slab alcaline sau
bogate în carbonați.
Materiale și metode de cercetare
în Tabelul 2 sunt înfățișate speciile de salcie și
hibrizii lor artificiali naționali, testați și clasificați pe
locurile 1...4(5), în raport cu valorile medii ale ele-
mentelor biometrice realizate, respectiv diametrele la
1-30 m, înălțimile totale, volumele la hectar și
creșterile anuale exprimate în m3/ha.
Salix alba este reprezentată prin 9 varietăți
clonate și anume: RO-201, RO-202, RO-204, RO-
205, RO-207, RO-326, RO-331, RO-416 și RO-460.
Hibrizii artificiali aparțin combinațiilor intraspecifice
Salix alba x alba RO-442 și RO-908 și combinațiilor
interspecifice Salix alba x fragilis RO-424 și RO-921 și
Salix fragilis x matsudana RO-1077 și RO-1082.
Amplasarea dispozitivelor experimentale este
caracteristică blocurilor multiple randomizate, cu 3-4
repetiții. Schemele de plantare adoptate, de 4x2 m și
4x4 m, specifice plantațiilor de salcie, s-au stabilit în
raport cu suprafețele de teren și materialele de plan-
tat disponibile.
Datele biometrice, diametrele și înălțimile, s-au
obținut prin măsurători efectuate cu clupe dendrome-
trice și dendrometre tip I.C.A.S., cu o precizie de
0,25 cm și respectiv 0,1 Om. Volumele și creșterile a-
nuale s-au calculat după valorile stabilite pentru sal-
cia din sămânță (Biometria arborilor și arboretelor
din România, 1972).
19
Rezultate - discuții
în Tabelul 2 se dau elementele dimensionale și
volumetrice medii, în ordinea valorii lor, la speciile
și clonele de salcie albă și hibrizii lor artificiali,
clasate pe primele 4...5 locuri, pe categorii cco-
zonalc de cultură și teste analizate.
O analiză a datelor obținute, pe grupe de vârste,
exprimate sintetic prin creșterile anuale la hectar, ne
conduc la următoarele constatări principale:
Elemente staționale	। tixvuna uiiuguiux	cuuvnxi, luur-diguur», ■ mcxjerat-intenshurm&rpânălaJOansIabhumifer în continuare,cu volum edafic mare-foarte marc, potențial staționai mijlociu(salcie)-superiat(plop)	1 netnta mdrguită. Sol aluvial stratificat, gleizat, cu apa freatică sub 1 -2 m, ni sipo-lutos, conținut moderat de humus, bogat în carbon ați, slab alcalin, de productivitate superioară	montă mdrguită. Sol gleic, structură insuficient dezvoltată, nivelul freatic și resursele de apă variabil accesibile, sol fertil cu humus bine aprovizionat, slab alcalin, de productivitate superioară	incinta mdrguită. Sol aluvial, moderat humiter, luto- nisipos, nivelul apei freatice minim 3,5m-,4,5m vara, slab-mijlociu productiv (plop)-superior (salcie)
Număr repetiții 1	"1		CO	■n
Număr elene A		O	1	50
(UDAU) amjt®[dgp euneps	£		ș	
Vârsta (ani)	3			~l
Suprafață (ha) 1 o	1	■c		
Testul	1 1 U1UU-1 1ULIUL1 | l -78P, Giurgiu	Kusca-lJtcov 67T, SfGbeorghe	Malw-71P Sulina	Catrovaț-MI’, Corabia
Regiunea și subregiunea ecologică	T'NtoW 1 mrrrrr- v	1	U-Defta Dunării, Lj		4 ț
Zona fizico- gcoejafiră	i	LXIL/M ' Dunării	Delta Dunării 	—			1
2 3 -		-4	m		
Grupa de vârstă 12-13 ani
Există diferențieri semnificative între teste, dato-
rită schemelor de prezentare și nesemnificative între
eco-zonele de cultură. Astfel, cele mai mari valori
s-au obținut la testul Calnovăț-Corabia (poz.4) de
12 ani, din Lunca Oltului, schema 4x2 m, Ia care,
creșterile anuale la hectar ale primelor 4,..5 clasate se
situează între 24,3 - 33,7 m3, cu o medie de 28,6
m.c., față de 15,5 - 19,2 m3 și o medie de 17,1 m3
înregistrate la testul Puieni-Prundu (poz.l), dc 13
ani,din Lunca Dunării, la schema 4x4 m.
Distanța de plantare a influențat direct în special
diametrele arborilor, având valori superioare la
schema mai largă (4x4m) de la testul Puieni-
Prundu, în medie cu aproximativ 9,7%.
Speciile și clonele cu cele mai mari creșteri anua-
le în volum din Lunca Oltului, la testul Calnovăț-
Corabia sunt din categoria hibrizilor artificiali, din-
tre Salix fragilis x matsudana (RO-1082. RO-1077),
Salix alba x alba (RO-908) și Salix alba x fragilis
(RO-921). în Lunca Dunării, la testul Puieni-
Prundu, ierarhizarea valorică cuprinde clone de
Salix alba, singura investigată și anume: RO-201,
RO-204, RO-202 și RO-331 de proveniență est -
dunăreană (Giurgiu-Cemavodă) și RO-326 de prove-
niență vest-dunăreană (Zimnicea-Calafat).
Grupa de vârstă 23-24 ani
Se menține constatarea de mai sus, referitoare la
existența diferențierilor semnificative datorate sche-
melor de plantare și nesemnificative între eco-zone-
le de cultură, situate în Delta Dunării. Ca urmare, va-
lorile superioare obținute sunt cele din testul Ma-
liuc-Sulina (poz.3) de 24 ari, cu schema de 4x2 m,
unde creșterile anuale în volum la hectar sunt situate
între 23,2 - 29,3 m3, cu o medie de 26,8 m3 ale pri-
melor 5 clasate, față de testul Rusca-Litcov,
Sf.Gheorghe (poz.2), de 23 ani, la schema de 4x4 m,
cu limitele cuprinse între 11,3 - 15,2 m3, cu o medie
de 13,2 m3.
Este de relevat faptul că nu se identifică diferen-
țieri semnificative dimensionale, diametre și înălțimi
între speciile și clonele testate.
Valori superioare ale creșterilor anuale în volum la
hectar se află, în ordine, la speciile și clonele de hibrizi
artificiali, dintre Salix alba x alba (Ro-442) și Salix
alba x fragilis (Ro-424) și specia pură, Salix alba (RO-
460, RO-204, RO-416) la testul Maliuc-Sulina
(poz.3). La testul Rusca-Litcov, Sf. Gheorghe (poz.2),
ierarhizarea se referă numai la clonele de Salix alba și
anume: RO-204, RO-202, RO-205, RO-201 și RO-
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Tabelul 2
Elemente biometrice medii ale speciilor de salcie si hibrizilor artificiali testati în diferite condiții staționale, clasate pe primele 4...5 locuri
Nr. Crt	Testul	Specia / Combinația hibridă	Diametrul la l-30m (cm)	înălțimea (m)	Volumul la ha (m.c.)	Creșterea anuală (m.c./ha)
1	Puieni-	Salix alba cv.Cometu, RO-201	25,6	20,9	250,2	19,2
	Prundu 78P,	Salix alba cv.Cometu, RO-204	24,5	20,8	231,1	17,8
	Giurgiu	Salix alba cv.Cometu, RO-202	23,7	20,5	213,0	16,4
		Salix alba cv.Cometu, RO-326	24,0	20,2	212,5	16,3
		Salix alba cv.Cometu, RO-331	22,8	20,6	201,3	15,5
2	Rusca-Litcov	Salix alba cv.Cometu, RO-204	30,7	21,9	350,5	15,2
	67T,	Salix alba cv.Cometu, RO-202	31,0	20,7	327,0	14,2
	Sf.Gheorghe	Salix alba cv.Cometu, RO-205	28,6	22,2	314,5	13,7
		Salix alba cv.Cometu, RO-201	28,9	19,9	272,0	11,8
		Salix alba cv.Cometu, RO-207	28,8	19,4	261,0	11,3
3	Maliuc- 71P,	Salix alba x alba cv.Cometu, RO-442	31,9	21,0	702,0	29,3
	Sulina	Salix alba cv. Cometu, RO-460	30,8	21,8	696,0	29,0
		Salix alba x fragilis, cv.Cometu,RO-424	33,4	18,5	644,0	26,8
		Salix alba, cv.Cometu, RO-204	28,5	22,0	616,0	25,7
		Salix alba, cv.Cometu, RO-416	29,5	19,7	556,0	23,2
4	Calnovăț-	Salix fragilis x matsudana				
	84P, Corabia	cv.Cometu, RO-1082 Salix fragilis x matsudana	23,6	20,7	401,0	33,7
		cv.Cometu, RO-1077	23,2	19,8	367,0	30,6
		Salix albax alba, cv.Cometu, RO-908	20,8	20,1	311,0	25,9
		Salix albax fragilis, cv.Cometu, RO-921	20,3	19,8	292,0	•	24,3
207, toate de proveniență est-dunăreană.
(RO-1082, RO-1077), Salix alba x alba (RO-908),
Concluzii
Performanțele cantitativ-dimensionale și volu-
metrice, exprimate sintetic prin creșterile anuale în
volume ia hectar, ale speciilor și clonelor de salcie
pură (Salix alba) și hibrizii artificiali naționali (Salix
alba x alba, Salix alba x fragilis, Salix fragilis x mat-
sudana) sunt influențate semnificativ de capacitatea
genotipică și desimea dispozitivelor experimentale.
Acest lucru este reflectat prin surplusul obținut, care
reprezintă 40,2% la grupa de vârstă 12-13 ani și
50,7% la cea de 23-24 ani.
Existența unei similitudini evidente între
amplasamentele dispozitivelor experimentale și
caracteristicile staționale nu influențează semnifica-
tiv performanțele cantitative analizate.
Cele mai productive specii și clone de salcie, în
ordinea lor valorică și grupe de vârstă, sunt:
Grupa 12 - 13 ani: Salix fragilis x matsudana
Salix alba x fragilis (RO-921), Salix alba (RO-201,
RO-204, RO-202, RO-326 și RO-331), în prezent,
toate omologate pentru producție;
Grupa 23 - 24 ani: Salix alba x alba (RO-442),
Salix alba x fragilis (RO-424) și Salix alba RO-460,
RO-204, RO-416, RO-202, RO-205, RO-201 și RO-
207; cele subliniate sunt omologate pentru producție.
BIBLIOGRAFIE
Benea V., S z i n a t o v i c i, D. et al.,1990: Selecția
plopilor, sălciilor și răchitelor, cu calități tehnologice supe-
rioare și rezistență sporită la boli și dăunători, I. C. A. S. Ref.
șt. parț., pag,10,tab.l4
Benea V., S z i n a t o v i c i, D. et al.,1991: Selecția
plopilor, sălciilor și răchitelor, cu calități tehnologice supe-
rioare și rezistență sporită la boli și dăunători, I. C. A. S. Ref.
șt. parț., pag.25-26,tab.34
Filat, M., B e n e a , V., et al.,1996: Ameliorarea plo-
pilor (euramericani, deltoizi, hibrizi) și sălciilor. I. C. A.
S.,Ref. șt., pag. 23-24, tab.30
Filat, M., Benea, V., et al.,1997: Cercetări privind
ameliorarea genetică a plopilor și sălciilor de interes național
sub raportul productivității, calității lemnului și potențialului
ecologic I. C. A, S., Ref. șt. parț., pag.9, tab.4
Quantitative performances of the native willow species and their artificial hybrids,
tested in specific eco-zone of vegetation
Abstract
The paper is dealing with the quantitative performances - diameters, heights, volumes and yearly increases, obtained by the native
Salix alba and their artificial hybrids - Salix alba x alba, Salix alba x. fragilis and Salix fragilis x matsudana. The trials are located in
the main eco-zone of vegetation - Danube river valley, Danube Delta and Olt secondary river valley (App.l). From the species,
hybrids and clones with superior performances, în the first 4...5 positions, can be mentioned: Salix fragilis x matsudana cv. Cometu
cl.RO-1082, RO-1077, Salix alba x alba. Cv. Cometu cl.RO-908, Salix alba x fragilis cv.Cometu, cl.RO-921, and Salix alba cv.
Cometu cl.RO-204, RO-201, RO-202, which already are used în the practicai forestry. (table 1 and 2).
REVISTA PĂDURILOR ® Anul 114 • 1999 • Nr.3	21
Cercetări privind influența diferiților
factori endogeni și exogenini asupra
embriogenezei somatice la salcâm
(Robinia pseudacacia L.)
Dr.Lucia 1ONIȚĂ
Institutul de Cercetări și Amenajări
Silvice, București
l.Introducere
în ultimii ani, declinul diversității pădurilor și
restrângerea ariilor împădurite a devenit o realitate,
aceasta în condițiile în care nevoia mondială de
resurse lemnoase se estimează a se dubla la
începutul secolului 21. Pentru a putea rezista
impactului unei asemenea provocări este necesară
mărirea productivităților pădurilor deja existente cât
și împădurirea zonelor în care s-au practicat tăieri
masive. Este cunoscut însă faptul că, pentru a
îmbunătăți genetic plantele lemnoase, este nevoie
de un timp foarte lung pe care omenirea nu îl are la
dispoziție. De asemenea, performanțele obținute de
amelioratorii forestieri sunt comparate cu cele rea-
lizate de agricultori, care lucrează cu plante anuale,
capabile în general de autopolenizare, spre deose-
bire de arborii forestieri care prezintă polenizare
încrucișată și care au nevoie de 5-30 de ani pentru a
iniția prima înflorire. în aceste circumstanțe a
devenit esențială posedarea unei anumite tehnologii
care să ducă la aceleași rezultate pozitive, ca în
cazul plantelor agricole. Tehnologia care permite
atingerea acestor deziderate este biotehnologia, care
joacă un rol important în producția și multiplicarea
în masă a materialului dc plantat ameliorat de specii
forestiere de interes social.
Una din metodele dc conservare a diversității
genetice și a biodiversității în general, prin uti-
lizarea metodelor biotchnologice, este embrio-
geneza somatică, care permite utilizarea unei vari-
etăți mari dc celule somatice și țesuturi în
menținerea unui genotip dat. Prin această metodă,
cantități mari de embrioni somatici pot fi produși
într-un timp scurt, aceștia putând fi încapsulați pen-
tru a forma semințe artificiale, pot fi crioconservați,
rejuvenilizarea putând fi obținută dacă embrionii
somatici sunt regenerați din arbori maturi.
în cercetările de față a fost ales ca specie salcâ-
mul (Robinia pseudacacia L.), având în vedere ca-
racteristicile sale silviculturale și economice de
primă importanță. Experimentele de embriogeneză
somatică la salcâm au fost realizate de Merkle S.A.
și Wieko A.T. 1989 și de Merkle S.A., 1991. în
aceste studii embriogeneză directă a fost observată
22
într-un număr foarte limitat de cazuri, în ambele
experimente obținându-se numai trei culturi embri-
ogene, toate pornind de la același arbore.
Scopul acestei lucrări a fost, deci, acela de a
îmbunătăți randamentul inițierii embriogenezei
somatice și dc a dezvolta un sistem care să permită
obținerea unei frecvențe ridicate a răspunsului
embriogen pentru salcâm, ca și dezvoltarea embri-
onilor somatici și germinația acestora cu formarea
de plante regenerate.
2	.Materiale și metode
2	.1.Inițierea embriogenezei somatice
2.1.1.	MateriaIul vegetal
Culturile au fost inițiate pornind de la embrioni
zigotici imaturi recoltați din 5 arbori la interval de o
săptămână, începând de la trei săptămâni de la an-
teză până la 8 săptămâni, înainte, deci, de maturarea
completă a semințelor. Păstăile au fost sterilizate la
suprafață utilizând acid clorhidric 0,01 N, timp dc 3
min, urmând o agitare într-o soluție dc hipoclorit de
calciu 5%, care conținea și câteva picături de Tween
80, timp de 20 min și de o imersie în etanol 70%,
timp dc 20s, după care au fost spălate cu apă disti-
lată sterilă, spălarea repetându-se de trei ori.
După sterilizare, păstăile au fost tăiate longitudi-
nal, și embrionii excizați și plasați pe mediul de
inducție. Au fost cultivați 160 embrioni/dată de
rccoltare/arbore.
2.1.2.	Medii de cultură
Au fost utilizate mai multe medii de inițiere a
embriogenezei somatice la salcâm si anume: mediul
Murashige-Skoog (1962), mediul MS-E, care
conține sărurile mediului MS la care s-au adăugat
vitaminele mediului Grcsshoff și Doy (1972),
caseina hidrolizată lg/1, myo-inozitol 0,1 g/1,
sucroza 30g/l și agar 0,8g/l și mediul 10A40N
modificat (Merkle, S.A. 1991), care conține sărurile
mediului Murashige-Skoog (1962), cu excepția
conținutului de azot care a fost înlocuit cu NH4
NO3 10 mM și KN03 30mM, la care s-au adăugat
vitaminele lui Gresshoff si Doy (1972), glutamina
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
2,2g/l, sucroza 60g/l și agar 8g/l.
S-au folosit diverse balanțe hormonale, care au
conținut atât auxine cât și citokinine. Dintre auxine
s-au utilizat 2,4-D 0,2-1 Omg/1 și
NAA 0,lmg/l, iar ca citokinină s-a
folosit BAP 0,025-0,5mg/l.
Explantele au fost cultivate fie
pe mediu de cultură MS și MS-E
timp de o săptămână, după care au
fost transferate pe mediu bazai fără
hormoni de creștere, fie au fost
menținute pe mediu de inițiere
10A40N pe tot parcursul cultivării.
Cultivarea s-a făcut la o tempe-
ratură de 250C și la întuneric pc tot
parcursul experimentelor.
2.2.	Maturarea embrionilor somatici
După 6-7 săptămâni de la transferul pc mediul
bazai sau de cultură pe mediul 10A40N, embrionii
somatici au fost transferați pe mediu 10A40N supli-
mentat cu 2,4-D l-3mg/l. Pe acest mediu de cultură
s-a realizat dezvoltarea embrionilor somatici, care
au proliferat rapid.
S-au realizat pasaje la interval de o lună la
același mediu de cultură, dar care a conținut acid
abscisic (ABA) în concentrație de 2-1 Omg/1. Pe
acest mediu de cultură se observă formarea polului
caulinar și a polului radicclar, embrionii, astfel dez-
voltați, fiind plasați pe mediu Murashige-Skoog
(1962) suplimentat cu BAP Img/ și 1BA 0,lmg/l,
cu sau fără cărbune activ lmg/1.
S-au folosit aceleași condiții de mediu, cu excep-
ția iluminării, în continuare
utilizându-sc o fotoperioadă
de 16h și o intensitate lumi-
noasă de 4000 lux.
3.	Rezultate și discuții
Pentru a determina randa-
mentul inițierii embriogenezei
somatice a fost studiată influ-
ența a diferiți factori asupra
răspunsului embriogen, aceștia
fiind următorii: data de
recoltare, arborele și mediul de
cultură.
Analiza variantei (testul
ANOVA) efectuată la nivel
de arbore (tabelul 1) a relevat faptul că acest factor
este un factor distinct semnificativ, genotipul fiind
deci un factor esențial în inițierea embriogenezei
Tabelul 1
ANOVA pentru inducerea de calus embriogen din embrioni imaturi de salcâm
în funcție de factorul arbore. (ANOVA for embryogenic callus induction from ima-
ture embryos of blacklocust for the tree factor).
Sursa de variație	Suma pătratelor abaterilor	Grade dc libertate	Varianta	Testul F	Precizia Semnificației
Arborele	157,60	4	39,40	4,61**	0,0014
Data de recoltare	2924,08	5	584,81	68,45***	0,0000
Interacțiunea Arbore x data de recoltare	363,04	20	18,15	2,12**	0,0045
Eroare	1794,00	210	8,54	-	-
Total	5238,73	239	-	-	-
somatice la salcâm.
Este de remarcat faptul că la interacțiunea arbore
x, data de recoltare este, de asemenea, distinct sem-
nificativă, reușita embriogenezei depinzând deci și
dc dezvoltarea fenologică a materialului vegetal
care se află în strânsă corelație cu genotipul, cxplan-
telc prelevate din diferiți arbori la aceeași dată de re-
coltare având potențialul embriogen variat, răspun-
sul embriogen depinzând în egală măsură de ambii
factori (fig.l).
Testul T multiplu pentru factorul arbore a relevat
faptul că acesta se grupează în două grupe de
omologie (tabelul 2), cele mai bune rezultate
obținându-se în cazul arborelui 1, iar cele mai slabe
în cazul arborelui 4.
Aplicarea ANOVA pentru ceilalți doi factori
(tabelul 3), a dus la concluzia că data de recoltare
Fig. 1 Influența factorilor exogeni asupra embriogenezei somatice la salcâm. (The
influencc of exogenous factors on somatic embryogenesis of blacklocust)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
23
Tabelul 2
Variația numărului de embrioni imaturi de salcâm care
au dat răspuns embriogen funcție de factorul arbore. (The
variation of the number of imature embryos of Blacklocust
which gave embryogenic responce for the tree factor).
Arborele	Nr.dc valori luate în considerație	Media	Intervale de grupe omogene
4	48	2,22	*
3	48	2,83	*
5	48	3,18	**
2	48	3,50	**
1	48	4,66	*
este un factor foarte semnificativ pentru reușita em-
briogenezei somatice, mediul de cultură utilizat
fiind distinct semnificativ pentru obținerea unui răs-
puns embriogen adecvat. Deci gradul de maturație
al semințelor determinat de epoca de recoltare este
principalul factor care influențează inițierea embrio-
genezei somatice din embrioni imaturi, reacția aces-
Tabelul 3
ANOVA pentru inducerea de calus embriogen din embrioni imaturi de salcâm
în funcție de factorul data de recoltare. (ANOVA for embryogenic calhis induction
from imature embryos of blacklocust for the collection date factor)
Sursa de variație	Suma pătratelor abaterilor	Grade de libertate	Varianta	Testul F	Precizia semnificației
Data de recoltare	3065,68	5	613,13	7,38***	0,0000
Mediul de cultură	1947,06	7	278,15	3,35**	0,0031
Interacțiunea Data de recoltare x mediul de cultură	4875,40	35	139,29	1,67*	0,0251
Eroare	7966,27	96	82,98	-	
Total	17854,43	143	-	-	-
datei de recoltare asupra reacției embriogcne a
embrionilor imaturi de salcâm, s-a aplicat testul T
multiplu pentru p=5% (tabelul 4). S-a constatat că
Tabelul 4
Variația numărului de embrioni imaturi de salcâm care
au dat răspuns embriogen funcție de data de recoltare. (The
variation of the number of imature embryos of blacklocust which
gave embryogenic responce for the collection date factor).
Data de recoltarea)	Nr.de valori luate în considerație	Media	Intervale de grupe omogene
1	40	0,50	*
5	40	0,92	**
2	40	1,20	**
6	40	2,72	**
3	40	3,65	*
4	40	10,70	*
a) S-au luat în considerare datele de recoltare începând cu a
treia săptămână de la anteză până la 8 săptămâni notate cu 1-6
cele mai bune rezultate s-au obți-
nut în cazul recoltării embrionilor
la 4 săptămâni de la anteză.
Rezultate satisfăcătoare s-au
obținut și în cazul embrionilor
recoltați în săptămânile 3 și 6.
Embrionii recoltați în săptămânile
1 și 5 au dat un răspuns embrio-
gen foarte slab, numărul mediu de
embrioni care au dat răspuns
embriogen fiind aproximativ
același și anume 0,50 și respectiv
0,92. Cercetările ulterioare se vor
canaliza pe studiul modificărilor
care apar pe parcursul dezvoltării
tora în cultură depinzând, de
asemenea, de compoziția
mediului utilizat inițial la cul-
tivare (fîg.2).
In ceea ce privește interac-
țiunea, data de recoltare x me-
diu de cultură, este semnifica-
tivă, de unde rezultă că un a-
numit mediu de cultură este
optim pentru un anumit stadiu
de dezvoltare al embrionului,
determinând folosirea de me-
dii diferite pentru o anumită
dată de recoltare pentru a
obține un randament maxim
al embriogenezei somatice.
Pentru a stabili influența
Fig. 2 Procentul de calus embriogen funcție dc data de recoltare pe mediul de cultură
10A40NI. (The percentage of embryogenic callus with the collection fate on 10A40NI medium).
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
embrionului în sămânță, cu
corelația acestora cu răspunsul
embriogen.
în ceea ce privește mediul
de cultură, s-a constatat că cele
mai bune rezultate s-au obținut
în cazul utilizării mediului
MS-E suplimentat cu 2,4-D 2-
4mg/l, cu sau fără BAP
0,25mg/l. Rezultate bune s-au
înregistrat, de asemenea, în
cazul folosirii mediului
10A40N suplimentat cu 2,4-D
6mg/l (fîg.3). Utilizarea unor
alte concentrații mai ridicate
sau mai scăzute de 2,4-D,
decât cele menționate, nu a dus
Fig. 3 Obținerea de calus embriogen în funcție de mediul de cultură utilizat. (The
obtention of embryogenic callus with the culture medium utilised)
la obținerea unui răspuns embri-
ogen adecvat, adăugarea de BAP nefi-
ind, de asemenea, esențială pentru
obținerea unui randament ridicat al
embriogenezei somatice.
Călușul embriogen astfel obținut a
fost transferat pe mediu 10A40N supli-
mentat cu 2,4-D l-3mg/l pentru matu-
rarea embrionilor somatici. Pe acest
mediu de cultură embrionii au proliferat
rapid, menținerea lor în cultură nece-
sitând un transfer lunar pe mediu
proaspăt.
în vederea germinării embrionilor
somatici, aceștia au fost transferați pe
același mediu de cultură la care s-a
adăugat ABA în concentrație de 2-
% de germinație
Fig. 4 Influența factorilor exogeni asupra germinației embrionilor somati-
ci. (The influence of exogenous factors for germination of somatic embryos).
10mg/l. S-a observat că dezvoltarea embri-
onilor somatici pe acest mediu de cultură are
loc diferit, în funcție de acești factori, ca și
în cazul inițierii embriogenezei somatice
(fig.4). S-a constatat că embrionii somatici
proveniți din arborele 1 s-au dezvoltat într-
un procent mult mai ridicat decât cei
proveniți din ceilalți arbori, data de recoltare
fiind, de asemenea, un factor semnificativ,
germinarea embrionilor somatici depinzând
în același timp de data de recoltare ca și în
cazul inițierii răspunsului embriogen (fig. 5).
în ceea ce privește mediul de cultură uti-
lizat, s-a observat că cele mai bune rezultate
s-au obținut pe mediul 10A40N suplimentat
cu ABA 4-6mg/l, pentru toate tipurile de
calus embriogen (fig.6) . Embrionii cultivați
Fig. 5 Germinarea embrionilor somatici și obținerea de plante pe
mediu 10A40NI. (The germination of somatic embryos and plant obtention
on 10A40 I medium)
REVISTA PĂDURILOR • Anul 113 • 1998 • Nr.3
25
pc acest mediu dc cultură au dezvoltat
pol caulinar și pol radicelar, după care
au fost transferați pe mediu Murashige-
Skoog (1962) suplimentat cu BAP
lmg/1 și IBA 0,lmg/l cu sau fără căr-
bune activ lmg/1. Pe acest mediu de
cultură s-a observat regenerarea de
plante din embrionii somatici, aceștia
dezvoltându-se în continuare pe acest
mediu de cultură.
Cercetările efectuate au relevat deci
posibilitatea inițierii embriogenezei
somatice din embrioni imaturi, aceasta
fiind în strânsă corelație cu arborele din
care s-a recoltat materialul vegetal
inițial, cu data de recoltare și mediul de
cultură folosit la inițierea embrio-
genezei somatice. De asemenea, culti-
varea în continuare a embrionilor somatici astfel
formați a dus la proliferarea acestora, ei dezvoltân-
du-se în continuare cu formarea de plante regenerate
din embrionii somatici. Experimentele ulterioare
vor trebui să se focalizeze atât asupra îmbunătățirii
randamentului inițierii embriogenezei somatice, cât
și asupra obținerii unui număr cât mai mare de
plante regenerate pornind de la culturile embriogene
astfel stabilite.
% de germinație
Fig. 6 Germinarea embrionilor somatici pe diferite medii de cultură. (The
germination of somatic embryos on different cutlure media).
4.	BIBLIOGRAFIE
G r e s s h o f f, P„ M. și DOY, G„ H., 1981: In vito dif-
ferentiation of somatic embrioides in leguminous tree-Albizzia
lebbeckL. Naturwissenhaften, 68: 379-380.
M e r k 1 e , S., A., 1991: Somatic embryogenesis in black-
locust. Proceedings of International Conference in “Blacklocust
biology, culture and utilisation, Michigan U.S.A., June 1991:
136-146
M e r k 1 e , S., A. și W i e k o , A, T., 1989: Regenaration
of Robinia pseudacacia via somatic embryogenesis. Can. J.
For. Res., 19: 285-288.
Researchcs concerning the influence of endogenous and exogenous fac tors on somatic embryogenesis of blackloust
(Robinia pseudacacia L.)
Abstract
The embryogenic culturcs wcre initiated starting from zygotic imature embryos, collected from 5 trees, starting from three to 8
weeks after anthesis, at weekly interval». For determining the somatic embryogenic responce the influence of different factors was
studied, which were: the collection date, the tree and the culture media. ANOVA test and multiple range analysis were performeri for
determing the degree of significance of this factors. The tree factor was a distictly sugnificant factor and the interaction between the
tree and the collection date was also distictly significat. For the other two factors the tests reveld that the best collection date is at 4
weeks after anthesis, the cutlivation on MS-E medium suplimented with 2,4-D 2-4 mg/1 gived the highest percentage of somatic
embryos. The maturation of somatic embryos was made by using the same cutlure medium suplimented with ABA 2-10 mg/1.
Germinated somatic embryos were transfered on Murashige-Skoog (1962) medium or without active charcole 1 mg/1 were they devel-
op with plant regeneration.
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • VrJ
Dr. ing. Liviu-Adrian IACOB
Direcția Silvică Suceava
lizată din plin pe seama produselor dc igienă și a
produselor accidentale prin umflarea artificială a co-
telor de tăiere mai ales în zonele deficitare în păduri,
în aceste condiții rărirea arboretelor este inevitabilă,
îndeosebi în zonele colinare și de câmpie unde pro-
dusele de “igienă” reprezintă, cel mai adesea între
20-40% din volumul exploatat anual'.
Ca o alternativă la situația de mai sus se prezin-
tă un nou procedeu de calcul al posibilității bazat pe
creșterea convențională medie a pădurii, numit și
procedeul posibilității totale a pădurii (lacob,
LA., 1993,1994,1996).
Analiza procedeelor de calcul a posibilității
pădurilor
Analiza fundamentării matematice a procedeelor
de calcul a posibilității pădurilor (I.U.F.R.O., 1986),
ne relevă câ formulele de calcul au forma generală:
Y^aj^+b-Xi+di)	(1)
unde: Y reprezintă posibilitatea (de produse prin-
cipale la codru regulat și posibilitatea totală la codru
grădinărit);
u^ - creșterea curentă sau medie a clasei de vârstă
‘i” (în mc/an);
Xj - volumul pe picior al fondului de producție
din clasa de vârstă “i” (în mc);
ais bp d, - parametri constanți, specifici fiecărei
formule de calcul în parte.
O caracteristică de bază a tuturor acestor formule
de calcul a posibilității este aceea că parametrii a^ și
bj sunt pozitivi sau nuli.
Tocmai diversitatea modului de calcul a para-
metrilor aj, bp dj a determinat elaborarea unei palete
atât de largi de procedee de calcul a posibilității
pădurilor. Primele formule de calcul elaborate ( a
parchetației, cameralistă, rațională etc.) atribuiau
parametrilor sus-menționați valori constante in
timp. Odată cu perfecționarea procedeelor de calcul
conferite de dezvoltarea cercetărilor operaționale și
de introducerea conceptului de optimizare, para-
Procedeu de calcul a posibilității,
bazat pe creșterea convențională
medie a pădurii (procedeul
posibilității totale)
Necesitatea unor noi procedee de caicul a posi-
bilității pădurilor este dictată, în primul rând, de
insuficienta capacitate a actualelor metode de ame-
najare, de a răspunde în mod adecvat la presiunile
lumii contemporane asupra biosistemelor forestiere',
de aceea, poate, fluctuația tot mai rapidă a factorilor
ce influențează existența pădurii și, implicit, decizi-
ile amenajistice (amintesc aici-, modificarea bruscă a
suprafețelor la multe unități de gospodărire, a
vârstelor de tăiere, a regimului, evoluția trata-
mentelor, schimbarea proprietății etcj, au surprins
oarecum nepregătit, pentru a le face față, amenaja-
mentul românesc ca și pe cel din alte țări. în acest
context ar trebui să răspundem cu sinceritate dacă,
nu cumva, lipsa de elasticitate a procedeelor de cal-
cul a posibilității de până mai acum un deceniu, a
contribuit într-o măsură nu tocmai neglijabilă, la
starea actuală a pădurii sub aspectul dezechilibrării
claselor de vârstă (amintim aici crearea subunităților
de refacere-substituire și calculul separat al posibi-
lității în acestea). în al doilea rând, evoluția firească
a științelor, între care se disting teoria sistemelor și
procedeele matematice modeme, asistate de o puter-
nică tehnică de calcul accesibilă astăzi tuturor,
impun găsirea unor soluții rapide și flexibile la
problemele reglementării bioproducției forestiere.
Modelarea matematică a adus mari servicii ajustării
procedeelor de calcul a posibilității dar nu a reușit să
depășească limitele de diversitate a factorilor cu
fluctuații absolut neașteptate și credem că unul din-
tre motive este cadrul rigid care s-a impus mo-
delelor (invarianta suprafețelor, regimului etc.).
Puțina cunoaștere a limitelor de suportabilitate a
biosistemelor și a relațiilor dintre structura biosis-
temului, mărimea intrărilor și a ieșirilor din sistem
au făcut posibile fluctuații mari ale posibilității în
funcție de situația conjuncturală internă cât și de
moda externă (exemplific cu situația U.P.-urilor din
Direcția Silvică Botoșani unde posibilitatea a variat
în raportul 1/3 -1/2 numai în ultimele două decenii),
încălcându-se uneori grav principiul de bază, cel
mai vechi, al continuității. Mai mult, calea de
evitare a controlului, impusă de repetarea mărimii
posibilității la produsele principale, a fost și este uti-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 7999 • Nr.3
27
metrii a;, bj, dj au devenit variabili în timp,
exprimând diferențele dintre fondul de producție
real și cel normal (optim). Pentru determinarea
lor s-a făcut apel la căutarea extremului unei funcții
continue sau a unui șir de valori.
Metodele de calcul a posibilității folosite în țara
noastră la codru regulat au aceste trăsături generale.
Astfel, la metoda claselor de vârstă: aj=O sau a^bj,
iar valorile d, sunt nule. Pentru metoda aproximați-
ilor succesive, aj=O iar bj și dj sunt pozitivi și crescă-
tori. Metoda creșterii indicatoare arc o poziție spe-
cială; în cadrul ei, apO iar bs și d, au valori pozitive,
în calculul coeficientului modificator m se arc în
vedere un procedeu de comparare a ultimelor trei
clase de vârstă a fondului de producție real cu un
fond de producție indicator, diferit de fondul de pro-
ducție normal.
Trebuie făcută precizarea importantă că natura
corelației pozitive între mărimea posibilității la pro-
duse principale și cea a mărimii creșterilor curente,
menține confuzia, mai ales în rândul persoanelor
neavizate, că la creșteri curente mari ale pădurii tre-
buie să corespundă neapărat și o cotă de tăiere marc
(amintim aici discuțiile între specialiștii din silvicul-
tură și cei din exploatările forestiere din anul 1990,
de la A.S.A.S. București, în care se invoca faptul că,
la o creștere curentă de peste 40 milioane mc/an la
pădurile din țara noastră, nu este posibil să recoltăm
mai puțin decât înainte de anul 19891). Tocmai
această întrunire a determinat pe autorul prezentului
articol să studieze mai atent problema calculului
posibilității și să propună un nou procedeu de deter-
minare a acesteia (lacob, L.A., 1993, 1994, 1996).
Pădurea, reprezentată de unitatea de gospodărire,
trebuie considerată ca un sistem guvernat de legi
unitare, cu o evoluție naturală către o finalitate fizi-
că (în cazul pădurilor virgine) sau impusă (în cazul
pădurilor cultivate). Ca sistem cibernetic, pădurea
se supune legităților exprimate prin ecuațiile de
legătură între mărimile de intrare (reprezentate de
creșterile curente ale tuturor arboretelor), cu cele dc
structură ale sistemului și cu mărimile de ieșire din
sistem (reprezentate de posibilitatea totală care
însumează posibilitatea de produse principale și cea
a tuturor produselor secundare). Un alt argument în
favoarea necesității calculării posibilității totale este
faptul că nu există diferențe calitative între lemnul
provenit din tăieri de produse principale și acela
provenit din produse secundare (la aceleași dimen-
siuni ale pieselor) iar la produsele recoltate din
28
arboretele tratate în codru grădinărit sau la cele
provenite din primele tăieri progresive problema
diferențierii pe natură de produse a lemnului nici
măcar nu se poate pune.
Procedeu de calcul a posibilității pădurilor,
bazat pe creșterea convențională medie a pădurii
(procedeul posibilității totale)
Pentru determinarea mărimii posibilității unei
păduri este necesară cel puțin cunoașterea prealabilă
a următoarelor elemente;
•	structura și mărimea fondului de producție real
(X^);
•	structura și mărimea fondului de producție nor-
mal (XN=EX1N),
•	mărimea intrărilor în sistemul real concretizate
prin creșteri curente (U=Sui), unde u^ApXj și se pot
determina pentru fiecare arboret în parte;
•	mărimea intrărilor în sistemul normal (creșteri
normale UN);
•	mărimea ieșirilor din sistemul normal (YN).
Caracterul ciclic al perioadei de un an considerată
pentru evaluarea intrărilor și ieșirilor din sistem
conduce la relația funcțională YN=UN;
•	caracteristici care să arate gradul de diferențiere
a structurii fondului de producție real de fondul de
producție normal.
Ca urmare, formula de calcul a posibilității y tre-
buie să fie exprimată printr-o ecuație de legătură
care să cuprindă cel puțin toate elementele de mai
sus și să aibă forma;
F(y,u,X,YN,UN,XN)=0.
Ca toate celelalte formule de calcul a posibili-
tății, și ecuația de mai sus trebuie să aibă o formă
lineară. Trebuie să precizăm că niciuna din for-
mulele existente, de calcul a posibilității, nu
îndeplinește în totalitate condițiile dc mai sus.
Astfel, creșterea curentă a fondului de producție real
nu apare în cazul metodelor: parchetație, claselor de
vârstă, rațională, Mantei, von Gude, Priesol, Anu-
cin, Melard, ș.a. și nici în cazul metodei creșterii in-
dicatoare. în schimb, creșterea reală apare în cadrul
metodei controlului la codru grădinărit și în metoda
cameralistă. Aceste metode au însă un alt defect,
acela că procedeul de calcul provine dintr-o ecuație
dinamică a sistemului de forma:
u-y=SX/8t	(2)
însă, tocmai valoarea funcției din membrul doi
RE PISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
nu este accesibilă unei determinări precise iar
aproximarea (uneori puțin reușită) a lui 5X/5t cu (X-
XN)/At (unde At este un interval arbitrar de timp),
este supusă unei aprecieri subiective. Deficiențele
sus amintite au dus la abandonarea acestei formule
de calcul la codru regulat și este oarecum surprinză-
tor că ea mai este folosită la codru grădinărit; o
explicație o putem găsi doar în faptul că între struc-
tura fondului de producție real și cea a fondului nor-
mal există cele mai mici diferențe în cazul
arboretelor grădinărite și atunci inconvenientele
enumerate mai sus se estompează.
Pe baza datelor extrase din amenajamente se
constată că, față de concepția clasică conform căreia
posibilitatea totală este corelată pozitiv cu creșterea
curentă a unității de gospodărire (figura 1), în reali-
tate, corelația este negativă (figura 2).
0	5	10	15
Creșterea curent* (metan)
Fig. 1 Corelația dintre creșterea curentă (u) și posibili-
tatea totală (y) în concepție clasică.
Pentru ca datele să fie comparabile în orice uni-
tate de gospodărire, cu suprafețe oricât de variate, se
propune studierea valorilor relative (y/X) ale posi-
bilității reale (y) în raport cu mărimea fondului de
producție (X) și de creșterea curentă relativă a fon-
dului de producție real (u/X); pentru mărimile fon-
dului de producție normal s-a folosit indicele (N). în
figura 2 s-a reprezentat pe axa verticală mărimea
(y/X-yN/XN) iar pe axa orizontală s-a reprezentat
Fig. 2 Corelația reală dintre posibilitatea țoală și
creșterea curentă.
Se pune în evidență faptul că există o limită
(prag) de suportabilitate a biosistemului forestier și,
că la creșteri curente (relative) mari ale acestuia
(ceea ce corespunde situației când arboretele tinere
sunt preponderente), posibilitatea totală reală este
mai mică decât posibilitatea normală. Este situația
cea mai des întâlnită în țara noastră, mai ales în
zonele cu procent mic de pădure.
Din studierea modului de funcționare a unui sis-
tem cibernetic (lacob, L.A., 1996) se desprinde con-
cluzia că ecuația dinamică a subsistemului condus,
de tipul (2), nu este adecvată procedeelor de calcul
a posibilității deoarece, în planul (u/X,y/X), traiec-
toria punctelor care reprezintă posibilitatea și
creșterea la un moment dat se rotește în jurul punc-
tului care reprezintă posibilitatea normală. De aici
rezultă inconsistența procedeelor bazate pe ecuația
dinamică a subsistemului condus. Firească apare
însă utilizarea ecuației de funcționare a subsistemu-
lui regulator, pentru a stabili relația dintre intrări și
ieșiri, în care operatorul stabilității (d/dt-8/5t) joacă
un rol foarte important. Se constată că, aplicând
operatorul stabilității funcției ln(X/XN), se obține
ecuația de funcționare a subsistemului conducător
de forma:
(a- u+b- y)/X=2- uN/XN	(3)
unde: a și b sunt parametri care indică gradul de
apropiere dintre structura sistemului real și cea a sis-
temului normal, cu 2>b>l>a>0 și a+b~2;	(4)
y - posibilitatea totală a pădurii;
u - creșterea curentă a pădurii;
X - mărimea fondului de producție pe picior.
Indicele (N) se aplică acelorași mărimi aparținând
fondului de producție normal.
Faptul că parametrii a și b sunt pozitivi limitează
câmpul de variație a posibilității totale între
pragurile de suportabilitate ale biosistemului foresti-
er ceea ce concordă cu dezideratul protejării fondu-
lui de producție și de dezvoltare durabilă a acestuia.
Calculul efectiv al parametrilor a și b se face uti-
lizând proprietatea (4) precum și relația ce exprimă
apropierea dintre X și XN:
a=l-(X|Xi-XiNi)/(X+XN)	(5)
unde Xj și XiN semnifică volumele pe picior ale
arboretelor din clasa de vârstă “i” iar |r| indică
modulul unui număr oarecare, real, r.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 * 1999 • Nr.3
29
Deoarece în toate situațiile se verifică inegali-
tatea: b/a max(u/X, y/X) > a/b, rezultă limitele de
variație ale posibilității totale (figura 2).
Pentru definirea corectă a fondului de producție
normal - ca model optim- și prin apariția raportului
uN/XN în ecuația subsistemului conducător (3) este
necesară introducerea unui nou indicator al produc-
tivității pădurii în ansamblul ei și anume creșterea
convențională medie a pădurii. Ea este definită ca
raportul între media ponderată în raport cu vârsta și
cu suprafața a creșterii curente a unei păduri consti-
tuită din arborete de aceeași compoziție, aceleași
clase de producție și aceleași densități ca și cele
considerate ca optime sub aspectul structurii, dar
având clase de vârstă egale ca întindere (Cp). în
raport cu indicatorii creșterea curentă (Cc=u) și
creșterea medie (Cm), expresia indicatorului Cp ține
cont și de factorul suprafață:
Cp=(f[udtas)/(ffotas) (6)
Graficul acestor indicatori se prezintă în figura 3:
1 2 3 * S 6 7 6 9 19 11 «15 14 15 15 17 18 19 29
deceniul
»■ - Creșterea curentă	j
—O*—Creșterea medie-
cmyertțiOT medie a pădurii’
Fig. 3 Creșterea arboretelor; curentă, medie și con-
vențională medie a pădurii.
Se verifică relația:
Tp=2- Tm-Tc	(7)
pentru arboretele corespunzătoare biotopului, ce
urmează a se regenera din sămânță, unde cu Tp, Tm,
Tc s-au notat vârstele culminării creșterilor: pădurii,
medie, respectiv curentă. La punctul de intersecție
al graficului creșterii medii a arboretului actual cu
cel al graficului creșterii convenționale medii (cal-
culat pentru arboretul virtual, optim) se poate deter-
mina vârsta exploatabilității prin aplicarea opera-
torului stabilității maxime.
în figura 4 se exemplifică modul de determinare
a vârstei exploatabilității pentru un arboret cu con-
sistența plină în comparație cu un arboret cu ace-
leași caracteristici structurale dar cu consistența mai
redusă. Se poate observa diminuarea vârstei de
tăiere la arboretul rărit față de arboretul cu consis-
tența plină. Același fapt se petrece cu orice arboret
Fig. 4 Vârsta exploatabilității la arboretul cu consis-
tența plină (seria 1) și la arboretul cu consistența redusă
(seria 3).
Pentru arboretele tratate în codru grădinărit, apli-
carea criteriului stabilității maxime face posibilă
determinarea diametrului limită (maxim) și, pe
această bază, structurarea optimă a acestor arborete.
Creșterea convențională medic a pădurii consti-
tuie un indicator de bază în determinarea mărimii
fondului de producție normal, cu aplicabilitate
directă în ecuația posibilității totale; importanța îi
este recunoscută prin atribuirea denumirii sale pro-
cedeului de determinare a posibilității totale.
Validarea procedeului de reglementare a pro-
cesului de producție lemnoasă bazat pe creșterea
convențională medie a pădurii
A	) Simularea dinamicii pădurilor gospodărite
în codru regulat
După distribuția suprafețelor pe clase de vârstă
au fost incluse în studiu următoarele tipuri de struc-
turi ale unităților de gospodărire (dezvoltate după
V.Giurgiu, 1988): distribuția normală (n), distribuți-
ile tip U, tip L, tip N, tip M, tip A, tip II, tip J, tip
crescător și descrescător etc. în paralel, sau simul-
tan, a fost urmărită comportarea mărimii tși structurii
fondului de producție la variația tuturor factorilor
importanți cum ar fi:
•	modificarea suprafeței unității de gospodărire;
•	modificarea ciclului;
■	modificarea productivității arboretelor;
•	modificarea bruscă a structurii fondului de pro-
ducție (doborâturi de vânt etc.);
•	alternanța sau acțiunea simultană a factorilor
sus-menționați.
Comparația s-a făcut cu rezultatul modelării con-
comitente a acelorași unități de gospodărire prin
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
metodele utilizate pe plan mondial și la noi în țară.
Având în vedere faptul că România, la codru regu-
lat, a fost acreditată metoda creșterii indicatoare
(Carcea, F., 1964) compararea rezultatelor modelării
se fac, în principal, cu acesta.
Rezultatele aplicării procedeului de calcul a
posibilității totale în comparație cu metoda creșterii
indicatoare arată că în toate cazurile se obține nor-
malizarea, cel puțin tot atât de rapidă, a fondurilor
de producție precum și un spor de recoltă lemnoasă
de circa 10-15% pe parcursul deceniilor de aplicare
a amenajamentului. Sporul de masă lemnoasă
recoltată este cu atât mai mare cu cât fondul de pro-
ducție real este mai dezechilibrat în raport cu fondul
de producție normal. în plus, procedeul propus con-
feră o mare elasticitate în aplicarea cotelor de tăiere
la produse principale și la cele secundare, cu inclu-
derea produselor de igienă sau a altor extrageri de
produse extraordinare (defrișări etc.). Avantajele în
cazul tăierilor dc produse principale la speciile cu
periodicitate mare de fructificație, cum ar fi cverci-
neele, sunt evidente.
B)	Calculul posibilității și dinamica acesteia la
arboretele de codru grădinărit
Criteriul de optimalitate la organizarea structurii
arboretelor pluriene este creșterea curentă a posibi-
lității totale (V. Giurgiu, 1988), iar metoda de regle-
mentare a procesului de producție lemnoasă este în
prezent metoda controlului. Cu observațiile făcute
mai sus asupra formulei de calcul a posibilității, care
se aplică subsistemului condus, cât și a arbitrarului
în stabilirea mărimii perioadei de timp din expresia
ei, facem precizarea că se poate determina posibili-
tatea totală prin luarea în considerare a ecuației sub-
sistemului conducător (3) cu modificările necesare
la calcularea parametrilor a și b (apare variabila
diametru în locul variabilei timp iar variabila
suprafață este înlocuită cu variabila număr de
arbori). Criteriul de optimalitate este, ca și la codru
regulat, maximizarea indicatorului creșterea con-
vențională medie a pădurii. Pe această bază se poate
determina diametrul maxim (limită) și, implicit,
structura arboretului. Prin aplicarea procedeului de
calcul a posibilității totale se obține un spor de
recoltă lemnoasă de circa 5-10% în plus față de
metoda controlului, sporul fiind cu atât mai mare cu
cât structura fondului de producție real este mai
îndepărtată de cea a fondului de producție normal.
Rezultatele teoretice și validarea practică prin
simulare justifică adoptarea conceptului de creștere
convențională medie a pădurii și a metodei de regle-
mentare a procesului de bioproducțic lemnoasă
bazată pe aceasta alături de alte procedee pentru
luarea unor corecte decizii amenajistice multicriteri-
ale. Procedeele elaborate, având la bază formulări
matematice univoce, au fost informatizate de autor,
permițând totodată aplicarea exhaustivă a simulării
matematice (pe calculator), ceea ce este deosebit de
important pentru prognoza posibilității pe lungi
perioade.
BIBLIOGRAFIE
C a r c e a , F, 1964: Metodă de amenajare a pădurilor.
Editura Agro-Silvică, București
G i u r g i u , V., 1976: Optimizarea vârstelor de tăiere a
arboretelor. Revista pădurilor, nr. 1
Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții
multiple. Editura Ceres, București
I a c o b , L.A., 1993: O nouă abordare a problemei posi-
bilității pădurilor. în “Silvicultură și exploatări forestiere.
Realizări. Perspective “ Universitatea Transilvania, Brașov
I a c o b , L.A., 1994: Posibilitatea pădurilor în abordarea
sistemică. în: Analele Universității “Ștefan cel Mare” Suceava,
Secțiunea Silvicultură, vol.I
I a c o b , L.A., 1996: Optimizarea structurii arboretelor și
a pădurii prin metode matematice modeme în vederea stabilirii
compoziției-țel și a posibilității. Teză de doctorat. Universitatea
“Ștefan cel Mare”, Suceava
L e a h u , I., 1978: Determinarea posibilității de produse
principale la codru regulat în funcție de creșterea și mărimea
fondului de producție. Revista pădurilor, nr.1-3
Rucăreanu, N., Leahu, I„ 1982: Amenajarea
pădurilor. Editura Agrosilvică, București
The proceeding of the calculation of a possibility based ou the medium convențional forest enlarging
(the proceeding of the total possibility)
Abstract
It has been proposed an original proceeding of the calculation of the total possibility of the forest based on ccuation of the func-
tion of the regulating subsystem (it’s concems the ecuation of stability, unlike the present methods of the calculation that usc a dyna-
mic ccuation of the led subsystem) in the formula:
(au + by)/ X- 2 u^/X^
were a and b arc the positive coefficients.
It has been defined the new concept of the medium convențional forest enlarging that is calculated according to the variable time
and surface wich is used for the determination of the age of the exploitability of the stand.
The proceeding of the calculation of a total possibility is apllieble to a varition that takes palce at the same or to an alternative
variation of the following factors: the structure of the household fund, the exploitability, the productivity of the trces, the surface etc.
and it is a valid for a high forest as well as for selection forest one.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 * 1999 • Nr.3	31
Utilizarea metodei analizei de
arbore pentru estimarea
biomasei trunchiului
Diversificarea cerințelor de lemn implică măsuri
de creștere cantitativă și, mai ales, calitativă a pro-
ducției de biomasă lemnoasă destinată unui spectru
larg dc utilizări. Pentru a crea materiale noi, cu pro-
prietăți superioare, trebuie ca materia primă, lem-
nul, să fie dc o calitate cât mai ridicată posibil. în
acest context, cercetarea științifică s-a orientat spre
elaborarea unor metodologii și tehnici perfecționate
de determinare a caracteristicilor producției, pro-
ductivității și calității arboretelor în strânsă corelație
cu factorii ce le influențează.
Cunoașterea cantitativă și calitativă a producției
lemnoase a arboretelor a constituit o preocupare
constantă a cercetării și practicii forestiere de peste
două secole. Dc remarcat este faptul că estimarea
producției și a productivității arborilor și arboretelor
s-a făcut cu precădere în unități volumetrice și
numai în puține cazuri în unități de masă.
în ultimii ani au apărut unele mutații în concepția
de bază privind evaluarea producției forestiere care
au făcut ca accentul să cadă din ce în ce mai mult pc
cunoașterea biomasei lemnoase. Preocupările pen-
tru estimarea producției de biomasă sunt destul dc
vechi. Hartig scria în 1888 (citat de J . P a r d 6 ,
1980): "cunoașterea cantității de substanță lem-
noasă conținută într-un volum dat este de mare
importanță științifică și practică deoarece aceasta
este corelată cu puterea calorică și cu o serie de
importante caracteristici tehnice și pentru că din
cunoașterea lor decurge viziunea legilor naturale ce
condiționează producția de substanță organică".
în România s-au adus contribuții originale în
exprimarea unor caracteristici ale arboretelor prin
producția de masă uscată. S.Armășescu, V.Giurgiu
și I.Decei (1963) propun folosirea creșterii medii a
producției totale la vârsta exploatabilității absolute
ca indicator al productivității, iar pentru caracteri-
zarea speciilor repede crescătoare, propun estimarea
acesteia în volum sau în tone de masă uscată.
Cercetările efectuate au pus în evidență faptul că
aprecierea capacității silvoproductive după criteriul
substanței lemnoase uscate evidențiază mai bine
condițiile staționale, iar sub raportul calităților
tehnologice ale lemnului acest criteriu apare mai
Dr.ing. Sergiu Andrei HORODNIC
Facultatea de Silvicultură din
Suceava
cuprinzător; greutatea în substanță lemnoasă uscată
exprimă mai fidel întreaga biomasă a unui arboret
pe unitatea dc suprafață.
Atingerea obiectivelor economice privind pro-
ducerea de lemn mai mult, de calitate corespunză-
toare anumitor utilizări și într-un timp cât mai scurt,
impune o aprofundată cercetare științifică pentru ca
informațiile privind biomasa lemnoasă din fondul
forestier să fie completate cu indici ai calității lem-
nului și estimări ale utilizărilor sale posibile.
Biomasa arborelui poate fi evaluată prin două
metode diferite. Prima constă în multiplicarea
raportului greutate uscată / greutate a lemnului
"proaspăt” pentru un eșantion judicios ales, cu greu-
tatea "proaspătă" a ansamblului pentru care acest
raport este reprezentativ (arbore întreg, ramuri,
buștean etc). Cea dc-a doua, utilizată și în această
lucrare, constă în aplicarea unei rate dc conversie a
volumului în biomasă, definită prin raportul masă
anhidră / volum umed al lemnului proaspăt (volu-
mul în momentul prelevării) determinat pentru un
eșantion, la volumul total al lemnului pentru care se
determină cantitatea dc biomasă. Densitatea aparen-
tă convențională prezintă deci importanță pentru că,
multiplicată cu volumul lemnos valorificabil, poate
exprima în mod obiectiv, sub formă de masă lem-
noasă uscată, randamentul arboretelor.
Deși noțiunea de densitate a fost recent înlocuită
prin cea de masă volumică, datorită faptului că den-
sitatea convențională a lemnului se abate de la
definiția generală a densității unui material, consi-
der justificată menținerea termenilor consacrați în
literatura de specialitate: densitate aparentă con-
vențională sau infradensitate (1 . D u m i t r i u -
Tătăranu et al., 1983).
Cercetările privind cunoașterea variației den-
sității aparente a arborilor prin metode de eșantionaj
nedistructive au condus la obținerea unor rezultate
remarcabile în S.U.A., Canada, Japonia, Belgia,
Norvegia, Franța etc. privind estimarea producției și
a calității biomasei lemnoase și la elaborarea unor
tabele dc producție în biomasă (J . P a r d c , 1980).
Cercetarea științifică în acest complex de pro-
bleme este confruntată cu faptul că proprietățile
32
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 9 Nr. 2
lemnului aceleiași specii, deci și infradensitatea,
variază mult în cuprinsul aceluiași arbore, de la un
arbore la altul, în cadrul aceluiași arboret sau între
arborete crescute în condiții diferite de vegetație.
Condiția esențială pentru asigurarea comparabi-
lității rezultatelor privind producția de biomasă a
arborilor și arboretelor este folosirea unei metode de
lucru bazate pe o concepție unitară atât pentru esti-
marea producției volumetrice, cât și pentru deter-
minarea densității lemnului.
Studiul variațiilor densimetrice ale lemnului
arborilor pe picior a pus în evidență faptul că există
diferențe între valorile determinate, atât în sens radi-
al cât și longitudinal. Densitatea unei carote extrase
de la 1,30 metri deasupra solului nu poate fi consi-
derată deci valoare medie nici pentru zona din
trunchi în care s-a practicat eșantionajul și nici pen-
tru întregul trunchi. Multe lucrări indică faptul că
această infradensitate, cu toate că este foarte bine
corelată cu cca a arborelui întreg, supraestimează de
fapt infradensitatea acestuia (M i t c h e 1 1 , 1965;
Ha k k i 1 a , 1966 și 1979; citați deG . Nep veu
et al., 1988). Densitatea convențională medie a
întregului trunchi, având în vedere modul de vari-
ație a acesteia în funcție de nivelul pe trunchiul
arborelui, este, de regulă, mai mică decât densitatea
medie a carotei extrase la 1,30 metri. Aceasta ar
conduce, dacă s-ar considera densitatea secțiunii de
la 1,30 metri ca densitate medie a trunchiului întreg,
la estimarea cu erori sistematice în plus a mărimii
fondului forestier în unități dc substanță uscată.
Diferențele sunt mai accentuate în cazul arboretelor
de vârste mari și practic neglijabile în arboretele
tinere, caracterizate printr-un procent ridicat de
lemn juvenil.
Metodologia de lucru utilizată și prelucrarea
datelor în sistemul analizei de arbore permit
obținerea de informații despre biomasa trunchiurilor
arborilor și pentru vârste anterioare celei la care se
prelevează probele, păstrând drept constante, pentru
un anumit arboret și o anumită vârstă, condițiile de
mediu.
Pentru exemplificare, s-a luat în considerare un
arbore de molid dintr-un arboret echien în vârstă de
112 ani aflat în Ocolul silvic Breaza, U.P.III, u.a.
106A. După ce a fost doborât și i s-a determinat
înălțimea, s-au prelevat cu burghiul Pressler câte
două carote de la fiecare nivel considerat (1,30 m;
0,lh; 0,3h; 0,5h; 0,7h; 0,9h) și de la coajă până la
măduvă. Această modalitate dc extragere a caretelor
s-a utilizat pentru a realiza condiția de omogenitate
în sensul ameliorării variațiilor valorilor densității
convenționale în sens radial.
Direcțiile de prelevare au fost E și V, diametral
opuse, deci, așa cum se consideră indicat în literatură
pentru speciile dc rășinoase ( I. D um i tr i u -
Tătăranu et al., 1983; F. Mo the , 1983).
Deși există păreri că, pentru molid, orientările N și
V sau S și E ar fi indicate pentru direcțiile de prele-
vare a celor două carote (1 . D um i t r i u -
Tătăranu et al., 1983), s-a considerat că aces-
tea pot constitui surse de erori pentru determinarea
valorii medii a densității convenționale corespunză-
toare întregii secțiuni transversale la o anumită
înălțime pe trunchi. Astfel, P. de Martin (1974)
menționează manifestarea fenomenului de heliotro-
pism care face să se observe o creștere minimă
înspre nord și una maximă spre sud; în regiunile cu
ninsori abundente, însă, partea dc nord este
favorizată de zăpada care persistă și aduce un supli-
ment de apă.
Pentru a ține cont de eventuala anizotropie
provocată de vânturile dominante sau de pantele
pronunțate, în calculele ulterioare media valorilor
densității convenționale determinate pe cele două
carote opuse s-a efectuat diferit, excluzând lemnul
dc compresiune. Repartizarea lemnului de compre-
siune în secțiune transversală este cunoscută; lem-
nul anormal este frecvent localizat în sfertul de
suprafață care prezintă cea mai marc excentricitate.
Cele, două carote prelevate de la același nivel pe
trunchiul arborelui nu au fost orientate după acest
criteriu, dar este evident că nu se vor găsi în același
sfert al secțiunii; este, deci, puțin probabil să sc
întâlnească lemn de compresiune în ambele probe.
Știind că lemnul de reacție al rășinoaselor prezintă o
densitate mult mai mare decât lemnul normal
provenit de la același arbore, dacă raportul dintre
densitatea cca mai marc și cca mai mică a fost supe-
rior valorii 1,04 s-a presupus prezența lemnului de
compresiune în carota cu cea mai mare valoare a
densității și, în acest caz, s-a luat în calcul numai
valoarea mai mică a infradensității; dacă raportul
menționat a fost mai mic sau egal cu 1,04, valoarea
reținută a fost media celor două valori ale infraden-
sității (după J . F . M a z e t, G . N e p v e u ,
P. Vell ing, 1989).
Determinarea densității convenționale a lemnu-
lui s-a executat pe creșteri de câte 10 ani. Datorită
modului de prelucrare ulterioară a datelor, prima
porțiune dinspre coajă a fost formată dintr-un număr
de inele egal cu diferența dintre vârsta arborelui și
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
33
primul număr multiplu de 10 mai mic decât aceasta.
Având în vedere modalitățile neeconomice de
determinare a infradensității lemnului utilizate până
acum, în lucrarea de față s-a utilizat un nou pro-
cedeu care dă posibilitatea obținerii unor rezultate
într-un timp mai scurt și fără dotare tehnică
deosebită (S.Horodnic, 1999). Metoda per-
mite determinarea densității convenționale a lemnu-
lui doar prin două cântăriri ale probei cu o balanță
de precizie, dar, spre deosebire de metoda saturației
integrale a lui Keylwerth, acestea se execută numai
pentru proba saturată cu apă distilată, lichidul de
imersie pentru cea de-a doua cântărire fiind, de
asemenea, apa distilată.
Se reamintește faptul că densitatea studiată este
de fapt o infradensitate, adică raportul dintre masa
anhidră și volumul saturat al probei de lemn.
Utilizând balanța electronică OHAUS GT 210 (pre-
cizie: 0,001 g), am realizat două cântăriri succesive
ale unei porțiuni dc carolă extrase cu burghiul
Pressler (după modelul din figura 1), după ce în pre-
alabil aceasta a fost saturată în apă distilată. S-a con-
siderat realizată saturarea atunci când proba a rămas
submersată (H.L. S i m p s o n , M.P.D e n n e ,
1997). Apoi probele au fost uscate la suprafață
folosind hârtie absorbantă.
Se poate scrie:
Fig. 1. Modalitatea de realizare a cântăririlor în vederea
determinării densității convenționale a lemnului pentru o porți-
une dintr-o carotă.
G2 = G,-Fa,	(1)
adică:
M2* g =Mp g- pa’Vs' g^>M2=Mt-pa*Vs ,(2)
relații în care:
G}, G2 - reprezintă greutatea probei în cele
doua situații de determinare,
Mt, M2 - masa probei în cele două situații
de determinare,
Fa -forța arhimedică
g -accelerația gravitațională (9,81 m*s-2),
pa -densitatea apei distilate (1,000 g*cnr3 la
20°C),
7S -volumul probei saturate cu apă distilată.
Se obține:
r s
relație ce face
posibilă determinarea volumului probei saturate
prin două cântăriri succesive.
Se consideră, la fel ca și la metoda saturației inte-
grale, că pentru proba saturată cu apă distilată:
ms = ma + m,,	(4)
Vs = Va + V15	(5)
în care notațiile au următoarea semnificație:
ms -masa probei saturate,
ma -masa apei conținute de probă la saturație,
Va -volumul de apă conținut de proba saturată
(densitatea apei, pa= ma / Va),
m1 -masa materiei lemnoase conținute de
probă,
Vt -volumul materiei lemnoase din probă (den-
sitatea materiei lemnoase, p1=ml / Vț).
Se obține succesiv:
ms = ma +ms = pa-Va+mI - pa<7s -Kj+m, =
= pa-V1+m1
Pi
Pl-Pa
Pl
Dc unde:
mi = ^~PaVs)----—	(6)
P^Pa
Dar:
TZ	2	I z
vs = —------------- și ms=M} (7)
Pa
înlocuind în relația (6):
ml = M2 ——
Pi ~Pa
(8)
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Această relație permite determinarea masei
materiei lemnoase din probă, adică a masei anhidre
a porțiunii de carotă analizate. Infradensitatea sau
densitatea convențională (pj se calculează cu relația
de definiție, înlocuind masa anhidră cu relația (8) și
volumul saturat cu relația (7):
M2-----
O -m‘- Pl~Pa PrPa M2
' Vs	P1_Pg
Pa
Deci:
în care s-a notat:
P^Pa
(H)
Această constantă, k, depinde numai de valoarea
densității apei distilate (1,000 g • cm3, la 20°C
temperatura mediului ambiant) și de valoarea den-
sității materiei lemnoase. Se acceptă, pentru aceasta
din urmă, o valoare medie de 1,53 g • cm'3 (1,56 g •
cm3, după P.Bachmann, 1992), situată între cea a
celulozei (1,58 g • cm 3) și cea a ligninei (1,46 g •
cm*3). Această aproximare nu influențează semni-
ficativ rezultatele determinării (S.Horodnic, 1995),
pentru că, luând exemplul molidului, o eroare de
10% pentru densitatea materiei lemnoase produce o
eroare de determinare a densității convenționale de
numai 0,5^1,0%.
S-a obținut k - 2,8868 g • cm3 sau k = 2886,8 kg
• m3, funcție de unitatea de măsură în care se
dorește exprimarea densității. Deși este în sistemul
CGS (tolerat), se preferă unitatea de măsură g • cm3
pentru că, prin înmulțirea valorilor infradensității
astfel exprimate cu volumul în m3, se obțin valorile
biomasei direct în tone.
Se evidențiază faptul că metoda originală pro-
pusă dă rezultate ce nu diferă semnificativ de cele
obținute prin metodele utilizate până acum, ceea ce
asigură comparabilitatea valorilor determinate pen-
tru infradensitate (S.Horodnic, 1999). Pe lângă
avantajele metodei saturației integrale care, printre
altele, nu necesită determinarea volumului probei,
metoda proprie prezentată nu necesită nici
măsurarea masei anhidre după uscarea probei în
etuvă, rezultând o economie substanțială de timp.
După cele două cântăriri succesive a porțiunilor
de carotă și măsurarea lungimii lor cu șublerul, s-a
aplicat relația (10) și s-a obținut valoarea medie a
infradensității corespunzătoare fiecărui tronson. S-a
ținut cont și de eventuala prezență a lemnului de
compresiune prin eliminarea din calcule a tron-
soanelor suspectate după procedeul prezentat deja.
Este evident că infradensitatea carotei (sau a
porțiunii de carotă) nu poate fi considerată ca
infradensitate medie a întregii secțiuni prin trun-
chiul arborelui în locul de unde a fost extrasă. Pen-
tru o determinare exactă a densității secțiunii trans-
versale este necesară o împărțire a carotei într-un
număr de segmente pentru care urmează să se deter-
mine densitatea separat. Densitatea întregii secțiuni
se obține prin calcularea medici ponderate a acestor
densități parțiale. S-au determinat lungimile cumu-
late ale porțiunilor de carotă și suprafețele core-
spunzătoare și s-a calculat, ponderat cu aceste
suprafețe, infradensitatea medie a secțiunilor pentru
diferite vârste din 10 în 10 ani, până la vârsta din
momentul doborârii arborelui.
Aplicarea în continuare a acestei modalități de
prelucrare, de tipul analizei de arbore, a dus la
obținerea înălțimii, a volumului, a infradensității
medii ale trunchiului și a biomasei acestuia la
vârstele multiplii de 10 ani, precum și la vârsta actu-
ală (tabelul 1).
în calcule s-a utilizat interpolarea liniară pentru
determinarea înălțimilor la diferite vârste și a razei
secțiunii transversale (considerată perfect circulară)
între două niveluri cunoscute pe trunchi.
Volumul trunchiului pe tronsoane de 0,1 din
înălțimea arborelui în momentul doborârii s-a obți-
nut cu formula volumului trunchiului de con, mai
apropiată de realitate pentru că în cazul asimilării
tronsonului cu un cilindru (ceea ce se face prin for-
mula lui Huber, de exemplu) se comit erori siste-
matice în minus.
Pentru un număr par de tronsoane, cel superior
(conul din vârf) s-a considerat că are infradensitatea
egală cu infradensitatea medie a tronsonului dc 0,2
h din care face parte (h fiind înălțimea arborelui);
pentru un număr impar de tronsoane, infradensitatea
celui superior s-a considerat egală cu infradensitatea
medie a tronsonului de 0,2 h imediat inferior.
Modalitatea de eșantionare și cea de prelucrare a
valorilor experimentale dau posibilitatea analizării
în primul rând a dinamicii acumulării de biomasă în
trunchiul arborilor (figura 2).
Prin aplicarea metodei prezentate la un număr
suficient de mare de arbori, pentru a avea acoperire
statistică a rezultatelor, se pot pune în evidență legă-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
35
£
Determinarea biomasei trunchiului arborelui de molid prin metoda tip analiză de arbore.
Valori corespunzătoare secțiunii la vârsta de (ani)	1		 100	■ 2	(tone) 1		8 O		as S o		0,0471		0,0671		0.1119				1 0,7213 |		1 0,2602 }
		volum	5 Ă		| Z.H0 0 ]		I 0,0782 !		0,1284		g O		1 0,3129						
		a g			[ L^ZVO		1 ia.ro |		1 0,3673 I		1 0.353		| 0,3575		S £ o			| 0,3607	
				1	13,921	CA m	135.611	163,991	195,08]	I 249,69!	311.03	1 317,78	1 324,61	cu kO O	•Zi in	L> o" rr,			
		r (mm)		1	|S0*U	1	43,38]	1	65,701	\itZL |	I 78,80]	1	89,15]	I 99,501	oc >Z) 8	S9‘I0l 1	| 183,62	132,7C				
	110	<	'g		r 0,0074 1		1 0,0344 1		1 0.0535 1		1 0.0760 ]		9611*0 |						G Os ©
		II			1 0,0182		| 0,0918		I 0,1428		1 0,2110		1 0,3390				| 0,8028		
		& § 6t		1	0,4098 !		0,3749		0,3748		£09f0 |		CJ ir> O		00 SO o			| 0,3625	
				1	srst	E	157,921	185,78]	1 215,90]	V—’ MD	oo s	1 354,82	I- 365.42	| 1099,05	596,12	]	31,78			
		I \ | (mm) |		1	28,35|	|	49,63	1	70,90	8 \D	S S2	I 93,80	I 104.70	oc o	I 107,85	| 187,04	94*££l 1				
	cs ►—1	t J	li		| 0,0082		I 0,0365		| 0,0548		| 0,0784		1 0,1224				1 0,8243 |		| 0,3004
		volum 1 trttncftti t	î'â		Os Os O or		I 0,0957		| 0,1466		| 0,2154		| 0,3466						
		O- Ș		1	1 0,4125		I 0,3817		1 0,3740		1 0,3638		©		00 s O			| 0,3644	
		oa g		1	28,18	Os rf ce	3	Ch OS s	221,67	| 282,78'	]£€“!££	r4 so	I 373,25	orszn ]	1 610,05	32,00			
		(mm) |		1	1/1 Osr Ch	Sl‘19	iî'ZL	00 r?	I 84,00	94,88'	105,75!	8£‘£01 |	109.00	189,26	| 139,35				
	7ârstaF I (ani) 1			112	tA 00		r 50		O				O	©		[înălțimea arborelui (m) 		| Volumul arborelui (n?)		1 A 1	[Biomasa trundiiului (tone)
lumăr	de V inele 1			O	•Os		o		rj 00		T—< Qs		102	<N	1 105				
1 înălțimea 1 secțiunii 1	1 reia- labso-1 1 tivi 1 Iută \		Gn)	32,0	QOj 00	9 SC	ei	Qs	0 91	QC~ rî	96	sO	cn	c© O	1,3				
					.xs cs ©	□0 O	0,7 h	0,6 hj	A ©"	I 0,4 bl	1 0,3 h]	.d o	0,1 w	1 Ohl					
													
		f	U	2	O 3 z>	0,0405		0,0716					șr
		j	i	* * 3 < ? <	5 D	Q0 Os o"		i 0,2047			l 0,4324		
	O	, f c C	' ■ f 3 î » C	2 J n ' n c 3	C	n 3	0,3378		| 0,3497 |	«J s u r c	n o n n, 5		iZi 3 o	
		4	m u 1 u	n ?i * n xr c D £ n 00 C	Ci A CA * MD IZ| «4 »>4	195,08]	202.45]	| 209,95	705,35 ‘i'm "V*	8Z9Z 71*1 1 c			
(ani)		!	7.42	«A V n *7 v 4" n € r «n *-	70.68	78.801	00 o oo	un. 00	149,84 1 An cc	n □ h 3			
•8		V i c	n r i s > C	2 S 3 C 3 C	r) 3*	0,0495 |		0,0833 |				r 0 c	
£													
		5 c	£ 5 § = 3 C	?	£ E.	= 3	C	3 a > 5	00 o1		KltO			!*•» CO un o"		
secțiunii	s	t o c c	0 ■ O 2	g "F	C* >	c	0 .	£ ?	r *4	r* >	c	-) >*	0,3439 |		1 OtSL'O |	f*	-) 5		r-* j/n O	
I		>	o r vn ° \D r- 0	" £? o o o c ;s? r“^	IS‘981 OA^l.T	1 236.971	! 239,431	[ 241,90]	802,04 ac	■> ci 3 ^1 ? $			
i		1	22.98 «1 OC	1 UI V > r - ca r i in	77,05	LZ. MD ©0	O 00	‘Zi 00	159,78 1 11 ATI	t			
Valori		c	3 ? ’ S 3 C	5 3 l S 5 c	S . 1 3 3	oo VD R ©		| I860‘0				C r c C	3 4 1, 3
													■w
		M c c c	k	r* i	i >	c	1	c ■*	a D	c 5 3	C	5 S 3 3	8991'0		00 o			| 0,6199		
	8	‘ r r c	1	?> ■4	r r	* 3	C	0	« -	M n 3	C	5 >	0,3483 |		m s o	3 e c	E "1 >		I 0,3564	
		c	38,76 im	135,09 t/CC CA		 216.42	274,06]	279,22|	L 284,42j	946,341 401 m	3 En ? cu s ei r			
			I 1 , S V 35.13 4(7 CC	S 6o c * o r "> o r	83,00	1	93,40|	!	94,281	1	95,151	vn c o r *■	S H			
		' 1121 0^1	r>	C 0	o	3	c ->	r	3	C4		© T-“<	o r			medie (g’cm3)	r î
		© c c	. r *4 M	r 3	0	0	5^		ZQLJ	112 TAC	1VJ elui(m)	slui (m1)		
		32,0 IO o	2.0,0 25,6	r r| < 4 CA M	3 00 -	o. o.	6,4	ei te	O O O T-	'Ă - s		1 1 5 1	
			a	— -	5		US	JȘ	JS	s			
		c c	oo r 5 o c	Q O C	5 O“	o"	n o	»—• o"	o	'A 1	1	i a 8	1
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.3
36
Tabelul 1 (continuare)
Valori corespunzătoare secțiunii ia vârsta de (ani)				 50	|		40	■	1		ovomasa i (tone) 1		J		t		0,0040		{ 6110 0		| £0£0 0						1 0,0462 1			2		t		4		1		4		£000 0				CD CD 00	CP Kg c? s CP i
		1	(^1		T		i		0,0129		0,0368		C*7 GA O O				0,1430 l							4		1		I		.1		0.0017					
			a! Dl	1	I	t	i	1	d o”		0,3243		0,3243		o o			0,3231 |					»	1	<	t	•	1	1	•	i	0,1681		S 0,1681	c5		
				1	<	•	►	1	r—। 00 *r	39,651	57,951	75,35	95,03	343,92[	3 8 r—<	O CM ax •—>							i	1	1	1	1	1	»	»	1	1	KD t—i	VA	rl		
																							i	1	t	4	4	t	1	1	1	t	22,82	1 13.551			
			l (unu) \ i	1	1	1	।	t	]0l 82	35,531	VA c\ d	OC GA	55,00	104,63	O £						î	Valori corespunzătoare secțiunii la vârsta de (ani'																
			vwmasa i (tone) |		■		0,0005 1		0,0111 1		i 0,0226 |		1 0,0439 |						I 0.0781 1			o d		i		«		l		§ o		0,0068					
																																					
		J 5.	(IX?) I		*		0,0017 |		0,0354 |		0,0685		0,1318				0,2375							r		1		1		•000 0 |		1 0,0245				&' CP	
			o. § &	1	1	1	0,3121 |	1	0,3121 1		0,3303 1		r— C*Â f*T o”		§ O			, 0,3290 |					।	1	f	1	)	•	1	CA P O	1 VA	69Lr0 [S	xo	d o			R O
				J	1	1	1	xo vt	63,051	85,361	fC, CD	121,64|	132,73)	471,36|	oo va CA VA d								t	(		i	1		1	4		A X©	VA C< tr	MD	c> CA		
																							i	i	*	1	1	4	»	I	o"	[09 22^1	1	66,65]	»n Q MD			
		-1		1	1	1	4	22,40]	xr	ci va	CA	rn CM MD	65,00	122,49	o GA cd CA																						
	S	biomasa l (tone) |			-		I 0,0051 1		CA s ©		I 0,0324 1		0,0605 1				0,3433 1	1		V—• o			o d		1		1		] 0,0001		1 0,0033		R o					1 I 0,0210
																								j		1		3 S o'		11 0,0106		1 0,0570				1 0,0680	
		volum l tronson ' (n?) |			»		0,0147 |		0,0584		0,0954		0,1747																								
		O. 5 61		£	i	1	1 0,3450 1		1 0,3325 1		1 0,3391 1		1 0,3460|		o d ©			| LIV£‘O i					■	1	1	■	1	o"		0,3140		0,3085		1 0,2866			| 0,3094
																							i	■	1	t	I	1	4.08]	1	16,331	1	31,72]	1	52,171	| 244,39]	00 CA CM	s O" r-H		
		| (jUK>) 1 S		t	1	1	1	27,06	55,62	O	1 123,01	155,48	163,20	171,10	635,88	ri Q rn ci r-A	•e d																					
																							1	t	1	• i o	t	4 o	11,40	08*22 |l	I 31,78	0|	40,75	0|	88^0	7|	64,15			
		(unu) j		1	1	1	rC CA d	42,08	O 00 tn	62,58	70,35	72,08	Ș p	142,27	ș o																						
Vârsta _ । (ani)				el	r<î OC		O		o		CM		o	O	o	'5 I s	țVotumut arborelui (m!)	jinfradensitatea medie (g-cm *) ț	I î I CQ				r—< «wH	l*A 00				m		d					? i s	1 Volumul arborelui (m3)	Infiadensitatea medie (g-cm s) Biomasa trunchiului (tone)
																							O	CA d		d MD				I-* OS		8 f-M	d	in o »—<			
Număr de inele				O	GA ÎS		CI		ci DC		£		8 —1	CM —*	IT) o r—*-																						
																							32,0	1 28,8|	25.S		o *-4		°o d	Os			o cT	c*^			
înălțimea secțiunii	abso- lută (mj			32,0	DO 00 d	A va rq	3 CI	ei CA <—«	O MD	00 CM —	O CA		CM	O o	rcj r—1																						
	rela- tivă			J5	1 0,9 h|	00 O	o	0,6 h	us‘o	©	Xî O	12*6	i ro	X o									x;	J5 GA O	0,8 h	©	x( o"	o	1 0,4 h	0,3 h	o	1 0,1 h	o				
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 •Nr.3
37
Fig. 2 Variația biomasei trunchiului arborelui analizat în
raport cu vârsta
turile corelative între biomasa întregului trunchi sau
a unor tronsoane ale acestuia și alte caracteristici
dendrometrice. După stabilirea ecuațiilor de regre-
sie care exprimă aceste corelații, procedeul de deter-
minare a biomasei devine nedistructiv și permite
eșantionarea unui număr mult mai mare de arbori
fără a fi necesară doborârea acestora.
BIBLIOGRAFIE
Armășescu S., Giurgiu V., Decei I., 1963:
Aspecte privind productivitatea unor specii repede crescătoare
din R.S.R., Revista pădurilor, 6
Bachmann P., 1992: Teneur ATRO et densite
d'epiceas fraîchement abattus, La foret, 4
Dumitriu-Tătăranu I. et al., 1983: Estimarea
calității lemnului prin metoda caratelor de sondaj, Ed.Tehnică,
București
H o r o d n i c S., 1995: Metode clasice și tendințe actuale
în determinarea densității convenționale a lemnului arborilor
nedoborâți, Analele Universității "Ștefan cel Mare" Suceava-
secțiunea Silvicultură, voi II
H o r o d n i c S., 1999: Cercetări privind structura
arboretelor echiene de molid în raport cu densitatea lemnului,
teză de doctorat, Universitatea "Ștefan cel Marc" Suceava
de Martin P., 1974: Analyse des cernes.
Dendrochronologie et dendroclimatologie; Ed.Masson, Paris
Mazet 1-F., Nepveu G., Vel ling P., 1989:
£tude des effets de quelques parametres sylvicoles et environ-
nementaux sur la durite du bois de l’Epicea commun, du Sapin
pectine et du Pin sylvestre dans le NE de la France; INRA
Champenoux, Nancy
M o t h e F., 1983: ktude de la variabilite genetique inter
et intra populations de la qualite du bois et de la croissance
chez l’Epicea commun. Contributions ă la determination d'une
strategie d'amelioration en vue de produire rapidement du bois
aux proprietes mecaniques elevees; INRA Champenoux,
Nancy
Nepveu G. et al., 1988: Progres recents dans l'appre-
ciation non destructive de la qualite du bois des arbres sur pied,
A.R.BO.LOR.
Par de J., 1980: Les biomasses forestieres, Forestry
Abstracts
S i m p s o n H.L., D e n n e M.P., 1997, Variation of
ring width and specific gravity within trees from unthinned
Sitka spruce spacing trial in Clocaenog.North Wales; Forestry,
vol.70,1
Utilisation of tree analyse method to estimate the trunk biomass
Abstract
The paper presents some aspects conceming the utilisation of a special method to determine the tnean infradensity of tree trunk
and the methodology for data treatment used for the conversion of volume into biomass.
Wood is a biologica! material with remarkable variability in its quality (wood structure, density and other associated properties).
A better understanding of the intratree variation in wood density is a basis forwood quality improvement.
To obtain the infradensity of wood samplc (the ratio of oven dry mass and maximum volume of wood), the author used an ori-
ginal method. The samples were immersed in distilled water until saturation, wich was taken to be where the samples remained sub-
merged, and were double weighted by suspension: in the arr (mass and also in distilled water (mass Mf). The infradensity (q) was
calculated using the following formula:
7 M2
p = k--?—
Ml-M2
where the constant k is equal to 2,8868 g • cm's.
A Pressler borcr was used to take increment corcs from the bark to the pith of one spruce tree at breast height and at every 0,2 *
h level (h is the tree height) from two directions (E and W), avoiding, in this way, any irrcgularities such as compression wood.
Measurements were taken from both sides of the pith, sampling scctions of ten rings, and later averaged. Using the tree analyse
method (table 1) it was possible Io determine the dinamics of biomass accumulation (figure 2).
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr. 3
CRONICĂ
în numele tradiției și progresului*
- Analiză și propuneri pentru
redresarea Revistei pădurilor -
în cei 114 ani dc existență, Revista pădurilor - cea mai
veche publicație tehnico-științifică din România - a avut un rol
de primă importanță pentru formarea silviculturii naționale,
fiind în același timp mesagerul științei silvice pe plan mondial.
Ea a reprezentat singura publicație forestieră recunoscută pe
plan internațional. A cunoscut o apariție practic neîntreruptă,
rezistând chiar și presiunilor de desființare manifestate în
perioada comunistă.
Din păcate, în ultimii 10 ani, Revista pădurilor a intrat într-o
perioadă de puternic declin, caracterizat în principal prin:
•	apariții cu mari întârzieri, uneori de un an, adesea în
numere comasate;
•	scăderea calității articolelor sub raport științific și, uneori,
chiar al limbii române;
•	întreruperea difuzării ei pe plan internațional, ceea ce a
contribuit la izolarea silviculturii românești de comunitatea
științifică silvică internațională (Nici publicațiile facultăților nu
s-au ridicat la nivelul necesar pătrunderii lor pe piața mondială
a științei silvice. A fost abandonată și publicarea Analelor
Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, în ciuda faptului
că publicarea este o parte integrantă a cercetării);
•	diminuarea drastică a încrederii cititorilor în revistă, fapt ce
a condus la restrângerea numărului de abonamente individuale;
*	dezinteres accentuat din partea Colegiului de redacție
(control științific insuficient, desființarea sau restrângerea unor
rubrici tradiționale, tehnoredactare defectuoasă, neaplicarea
regulilor internaționale privind redactarea, traduceri de calitate
inferioară etc.);
•	lipsa de profesionalism din partea personalului redacțional
mai ales sub raportul tehnoredactării;
•	insuficienta departajare de profil între Revista pădurilor
și publicația Pădurea noastră;
•	scăderea competiției și a interesului potențialilor autori dc
a publica în această revistă, în portofoliu existând un mic număr
de articole, unele de calitate îndoielnică;
•	Revista pădurilor nu se mai difuzează la toate bibliote-
cile și instituțiile de profil din țară, cauza fiind și lipsa de
abonamene, pentru care nu s-a militat;
•	interes scăzut pentru revistă din partea Consiliului de
conducere al Societății “Progresul Silvic”.
Din păcate, la redacția Revistei (și nici la sediul Societății
“Progresul Silvic” și al Regiei Naționale a Pădurilor) nu există
o bibliotecă la care să se păstreze întreaga colecție a Revistei
pentru perioada 1881-1990, cărți și alte publicații.
Menționăm că în perioada anilor 1886-1948, Revista
pădurilor a fost organul de publicație al acestei Societăți. în
perioada comunismului, Revista a fost confiscată dc stat și a
fost subordonată ministerului de resort, iar după decembrie
* Comunicare prezentată la ședința Colegiului de redacție al
Revistei pădurilor (9 iunie 1999), în baza căreia s-au adoptat
măsuri în consecință.
**Nota Redacției: între timp, noul Comitet de redacție a inițiat
și pus în aplicare acest deziderat. A se vedea Revista pădurilor,
nr. 1 și 2/1999.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
1989 ea aparține Regiei Naționale a Pădurilor ca subunitate a
Centrului de pregătire și perfecționare profesională a
cadrelor din silvicultură (care de fapt, nu există!). Formal,
aparține și Societății “Progresul Silvic”. Aceasta, prin statutul
său, pretinde că Revista îi aparține.
în contextul acestui declin al Revistei au apărut o serie de
publicații silvice regionale, unele sub egida Societății
“Progresul Silvic” (Revista de silvicultură pentru sud-estul
Transilvaniei, Prosit pentru Banat, Bucovina forestieră),
majoritatea lor fiind finanțate prin sponsorizări oferite de Regia
Națională a Pădurilor, prin direcțiile silvice din zonă. Ele n-au
reușit însă să se impună pe plan național și, evident, inter-
național, calitatea lor fiind uneori îndoielnică. în schimb,
această dispersare a resurselor tehnico-științifice și financiare a
subminat revista tradițională, cu consecințe pe multiple planuri.
Noul Colegiu redacțional, stabilit de Consiliul de admi-
nistrație al Regiei Naționale a Pădurilor încă din decembrie
1998, nu a intrat pe deplin în funcțiune, astfel încât o bună parte
din neajunsurile menționate mai sus continuă. Dc altfel,
numărul excesiv de mare al membrilor Colegiului face imposi-
bilă și neeconomică convocarea lui pentru formarea fiecărui
număr al Revistei.
*
Față de cele prezentate mai sus, propunem următoarele
măsuri pentru redresarea Revistei pădurilor:
1.	Până la revigorarea financiară a Societății “Progresul
Silvic”, Revista pădurilor să rămână în componența adminis-
trativă a Regiei Naționale a Pădurilor, în regim de autofi-
nanțare și, la nevoie, cu subvenții din partea Regiei Naționale
a Pădurilor.
2.	Să se întărească responsabilitatea Societății “Progresul
Silvic” în funcționarea și redresarea Revistei pădurilor prin:
•	nominalizarea în Colegiul de redacție a membrilor care
reprezintă interesele Societății “Progresul Silvic”;
•	redactorul responsabil adjunct să fie nominalizat de
Societatea “Progresul Silvic”.
3.	Până la redresarea Revistei, Regia Națională a Pădurilor
să asigure funcționarea și sprijin financiar unei singure publicații
tehnico-științifice, respectiv Revistei pădurilor, astfel încât în
scurt timp aceasta să fie ridicată la nivelul adecvat standardelor
naționale și europene, înseosebi prin atragerea dc colaboratori din
rândul personalităților universitare, cercetătorilor și specialiștilor
de marcă ai silviculturii românești. Se recomandă atragerea spre
Revistă și a unor prestigioși autori străini**.
Este imperios necesar ca în această perioadă să se concen-
treze resursele intelectuale și financiare pentru redresarea
Revistei pădurilor, fără ca prin aceasta să se pună obstacole
administrative în calea apariției de publicații forestiere edidate
de organizații nonguvemamcntale.
4.	Pentru conducerea operativă tehnico-științifică a Revistei
pădurilor să se numească un Comitet redacțional restrâns,
compus din 5-7 membri din cadrul Colegiului de redacție, din
rândul celor care doresc, pot și cunosc activitatea redacțională
la nivelul unei reviste tehnico-științifice de profil silvic de nivel
european. Colegiul de redacție se va întruni de 1-2 ori pe an
pentru soluționarea problemelor de principiu și de direcționare
a activității Revistei pădurilor. Comitetul de redacție va
rezolva problemele curente și se va întruni pentru formarea
fiecărui număr al Revistei.
5.	Să se departajeze cu claritate profilul publicației
39
Pădurea noastră, de cel al Revistei pădurilor, prima urmând
să aibă un caracter ziaristic, ca publicație internă a Regiei
Naționale a Pădurilor, iar a doua întărindu-și profilul
tradițional tehnico-stiințific în domeniul larg al silviculturii
naționale incluzând și problemele exploatărilor forestiere.
6.	Pentru îmbunătățirea de fond a activității Revistei sunt
necesare demersuri care să vizeze:
•	axarea Revistei pe probleme majore, actuale și de per-
spectivă ale silvologiei și silviculturii românești, în context
european și internațional;
•	impulsionarea activității responsabililor de rubrici (a se
vedea hotărârea Consiliului de administrație al R.N.P.
privind constituirea Colegiului de redacție);
•	solicitarea de avize științifice (1-2) pentru fiecare articol,
numele referenților ținându-se în secret față de autori. Se va inter-
zice primirea de avize aduse de autori de la specialiști aleși de
aceștia;
•	structurarea adecvată a conținutului fiecărui număr al
Revistei pe rubrici (discipline);
•	revitalizarea rubricilor:
•	Cronică, consemnând pentru actuala, dar mai ales pentru
viitoarele generații, evenimentele importante și semnificative
din silvicultură;
•	Revista revistelor, informând cititorii, pe scurt, despre
conținutul articolelor apărute în unele reviste din străinătate, dc
intres pentru știința și silvicultura românească;
■	Recenzii, asupra unor cărți apărute în țară și străinătate;
•	din activitatea ICAS, ASAS, SPS, Consiliului de adminis-
trație al Regiei Naționale a Pădurilor, Consiliului tehnico-eco-
nomic al ministerului de resort etc.
7.	Sub raportul formei se impune:
•	o atentă tehnoredactare efectuată de un specialist în
materie după normele instituționalizate pe plan științific;
•	control atent sub raportul folosirii corecte a limbii române și a
terminologiei tehnico-științifice (potrivit standardelor în vigoare);
•	îmbunătățirea rezumatelor în limba engleză (circa 10-20 rânduri);
•	publicarea unor articole mai importante integral în limba
engleză, cu rezumate în limba română;
•	introducerea cuvintelor cheie, după uzanța internațională;
•	reintroducerea clasificării zecimale pentru articole;
•	folosirea corectă a bibliografiei după recomandările
Academiei Române și practica statuată pc plan internațional;
•	menționarea datei de primire a articolului în redacție;
•	alegerea adecvată a fotografiilor de pe coperți, astfel încât aces-
tea să corespundă cu specificul Revistei și al numărului de revistă dat;
•	publicarea indexului de autori și articole, în ultimul număr
al fiecărui an;
•	limitarea volumului materialelor la strictul necesar și la
posibilitățile redacției Revistei.
8)	Din punct dc vedere organizatoric, la nivelul colectivului
redacțional, sunt necesare următoarele măsuri:
•	fiecare articol primit la redacție se trimite Ia 1-2 refereați
de specialitate, cu rang științific cel puțin egal cu cel al autoru-
lui principal, ceea ce intră în atribuțiile redactorului responsabil
sau ale unui membru al Comitetului de redacție;
*	atunci când este cazul se solicită îmbunătățiri din partea autorilor,
•	în caz de respingere a articolului, autorul va fi anunțat,
precizându-se pe scurt motivația necesară;
•	fiecare număr să fie format de Comitetul de redacție,
încheindu-se un proccs-vcrbal adecvat;
*Prima Notă către autori a fost publicată în nr, 2/1999 al
Revistei pădurilor și intră în vigoare începând cu nr. 4/1999.
40
•	trecerea treptată la apariția lunară a Revistei, conform
tradiției și practicii internaționale. Astfel, în anul 1999 ar trebui
editate 6 numere, iar începând cu anul 2000 Revista urmează să
revină la normalitate din acest punct dc vedere prin editarea a
12 numere anual;
•	stabilirea unui grafic de apariții, cu termene precise care
trebuie respectate de Redacția Revistei pădurilor, sub un con-
trol strict și periodic din partea RNP (Menționăm că apariția la
termen este un criteriu important al seriozității unei reviste);
•	evaluarea și selectarea prin concurs a personalului
redacțional și, la nevoie, perfecționarea acestuia la instituții
similare din țară;
•	ultima corectură din partea autorului înainte de multipli-
care este obligatorie. Dar să nu se admită modificări de fond
după ce articolul a fost avizat și acceptat spre publicare;
•	publicarea periodică în Revistă a unei Note către autori*
prin care aceștia să fie înștiințați asupra normelor și exigențelor
ce trebuie respectate la redactarea articolelor;
9)	Reintroducerea Revistei pădurilor în circuitul inter-
național al periodicelor silvice. în acest scop vor fi necesare
măsuri pentru:
♦	reluarea legăturilor tradiționale ale Revistei pădurilor cu
reviste similare din străinătate, fie direct prin redacția Revistei, fie
prin ICAS așa cum s-a practicat în alte perioade. De fapt este vorba
despre revenirea la practica benefică a schimbului de periodice;
•	asigurarea fondurilor necesare pentru trimiterea, prin
poștă, a Revistei în străinătate;
•	stabilirea listei instituțiilor din străinătate ce urmează a fi
incluse în schimbul de publicații. (Menționăm că prin acest
schimb, în trecut s-a realizat o apreciabilă economie de valută
în procurarea literaturii de specialitate).
10)	Oficializarea obligației de a consulta .Revista pădurilor
la concursuri și avansări în grade profesionale pentru personalul
silvic cu studii superioare.
11)	Demersuri pentru a asigura difuzarea Revistei la bibliotecile
specifice și instituții de profil din țară (pe bază de abonamente).
12)	înregistrarea oficală a Revistei și obținerea codului
ISBN de la organele în drept.
*
încheiem prin a menționa că redresarea Revistei pădurilor
este un act de cultură care va onora pe actualii factori de decizie,
act care poate fi înfăptuit fără eforturi financiare exagerate. în
schimb, sunt necesare următoarele condiții: voință, pricepere și
putință din partea celor însărcinați cu asigurarea nivelului
științific și a managementului redacțional al acestei seculare și
(mult timp) prestigioase Revistă a pădurilor.
Prof. dr. doc. V. Giurgiu
Membru corespondent al
Academiei Române
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Declarația Uniunii PRO SILVA
EUROPA referitoare Ia ocrotirea
pădurilor virgine și cvasivirgine din
România
între 20 și 25 septembrie 1998, Uniunea PRO SILVA EUROPA s-
a întrunit la Timișoara, România pentru adunarea sa anuală. Conferința
a avut loc la invitația Societății “Progresul Silvic” și, printre altele, în
cadrul reuniunii au fost discutate probleme referitoare la conservarea
pădurilor virgine din România. Lucrările dc la Timișoara au debutat cu
un simpozion, fiind continuate cu numeroase deplasări în pădurile în dis-
cuție.
PRO SILVA EUROPA este o organizație de silvicultură care
promovează concepția unei silviculturi apropiate de natură,
aplicând-o întocmai. Organizația este angajată în conservarea
pădurilor naturale și la ca au aderat până acum, 22 de țări europene.
La sfârșitul deplasării sale în România, PRO SILVA
EUROPA a constatat:
1.	Pădurile virgine din România constituie în ceea ce
privește întinderea și compoziția lor, o bogăție unică în Europa,
în starea sa actuală, originală, această bogăție nu mai există în
nici o altă parte în Europa pe o suprafață atât dc întinsă.
2.	Pădurile virgine din România reprezintă o moștenire cul-
turală mondială de cea mai marc importanță. Aceste păduri
merită să fie conservate și protejate.
3.	PRO SILVA EUROPA își declară susținerea morală față
de toate activitățile administrațiilor și instituțiilor angajate în
conservarea pădurilor virgine din România și responsabile cu
măsurile de îngrijire și proiecție care trebuiesc aplicate.
4.	PRO SILVA EUROPA recomandă înscrierea pădurilor
virgine din România în categoria bunurilor naturale ale patri-
moniului umanității al Organizației Națiunilor Unite. în acest
scop, PRO SILVA EUROPA susține orice inițiativă a adminis-
trațiilor și instituțiilor românești.
5.	Datorită unor constrângeri economice impuse gestionării
pădurilor românești, PRO SILVA EUROPA susține orice
inițiative ale responsabililor români luate pentru rezolvarea
problemelor juridice, politice și financiare legate de conser-
varea pădurilor virgine din România.
6.	PRO SILVA EUROPA recomandă aplicarea unei silvicul-
turi apropiate de natură în toate pădurile României, cu scopul
armonizării optime a funcțiilor de producție, protecție, culturale,
cât și a bunei funcționări ecologice a ecosistemelor forestiere.
Dr. Hans-Jiirgen OTTO
Președintele PRO SILVA EUROPA
Silvicultori europeni despre
pădurile virgine din România*
De curând ne-am întors dintr-o fascinantă și instructivă vizită în
România, în frumoasele și în felul lor unicele păduri ale Banatului.
Vizita a fost inspirată dc recenta apariție a unei cărți de valoare,
scrisă cu multă dăruire și talent de trei buni cunoscători ai pădurilor
din zona amintită (G. M. Smejkal, C. Bândiu și D. Vișoiu). Din feri-
cire, cartea a apărut și în limba germană sub titlul “Banater
Urwălder”, facându-ne-o nouă accesibilă.
Mărturisim că ceea ce am văzut în această vizită ne-a impresionat
profund, fiind cu mult peste așteptările noastre. Nu știam, n-am bănuit
♦Scrisoare adresată de silvicultori europeni, adresată fostului se-
cretar de stat, ing. I. Scceleanu, după o vizită fa România în anul 1997.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
măcar că într-o Europă bântuită dc febra transformărilor, în care pă-
durile originare, cu valoare de arhetip au fost practic spulberate, există
încă asemenea comori de frumusețe, incomparabile ca monumentali-
tate și structuralism, în care forța distructivă a omului n-a pătruns, lăsân-
du-le posterității în forma ncaltcrată. Ele constituie modele teoretice și
de practicism silvic pe bază ecologică, valabile nu numai pe plan local,
ci și pentru multe alte țări europene. învățând o lecție de mult uitată, sa-
tisfacția noastră, a celor 150 de silvicultori ce veneam din Germania,
Austria, Olanda și Polonia a fost cu atât mai mare.
Faptul că țara dumneavoastră mai dispune de asemenea
comori forestiere, unicate în întreg spațiul carpato-central euro-
pean vă onorează. Conservarea acestor păduri nu mai reprezin-
tă o problemă singulară românească, ci una de nivel european.
Avem datoria dc a păstra cu sfințenie acest dar prețios creat dc
natură, de marc importanță și folositor întregii silviculturi
europene. Drumul intrării în Europa, atât de mult dorită de toți,
trece și prin pădurile Banatului și desigur, prin multe asemenea
păduri existente în România.
Vă mulțumim călduros pentru prilejul pe care ni l-ați oferit
pentru a cunoște pădurile seculare, acceptând vizita noastră și
totdată, vă asigurăm că frumoasele impresii cu care am plecat
vor trece dincolo dc granițele țărilor din care facem parte. Este
și acesta un modest ajutor în opera dumneavoastră de conser-
vare a pădurii românești.
Ne exprimăm în final satisfacția dc a fi decosperit în plină
Europă, în imediata noastră vecinătate un popor atât de ospita-
lier, atât de iubitor de păduri și dc frumos, cu obiceiuri și tradiții
de o surpinzătoare originalitate. Personalul silvic din România
se poate mândri nu numai cu înalta sa competență și profesio-
nalism, ci și cu bucuria nereținută de a ne arăta tot ce are el mai
bun, mai interesant, mai valoros.
în numele colectivelor de specialiști, oameni de știință, pro-
fesori universitari, ingineri și tehnicieni silvici, silvicultori, pro-
prietari de păduri și fabrici de cherestea, studenți etc., care au
vizitat în mai și iunie 1997, pădurile din Banat și Arad.
Președintele Societății Pro Silva Austria,
Dipl.ing.Heinrich Reiningcr
Conducătorul delegației Pro Silva, ANW Nordhcin-
Westfalen și Olanda,
Dipl.ing. Hans von der Goltz
Președintele Societății ANW Bavem, Pro Silva,
Dipl.ing. Karl-Friederich Sinner
Conferință despre reformă la
Societatea “Progresul Silvic”
La adunarea Societății “Progresul Silvic” de luni, 28.06.1999,
dl. Dorin CIUCĂ, directorul general al Regiei Naționale a
Pădurilor, membru în consiliul de conducere al venerabilei
Societăți, a susținut o conferință asupra Reformei în silvicultură.
Conferențiarul și-a început prelegerea mărturisind că se
simte onorat a se prezenta în acel cadru, știut fiind faptul că de-
a lungul timpului, Societatea “Progresul Silvic” a fost promo-
torul ideilor silvice valoroase. A continuat sublimând că actuala
strategie, aflată în plină desfășurare în sectorul silvic, a avut
câteva etape concretizate în hotărâri ale Consiliului de
Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, printr-o hotărâre
guvernamentală, cât și prin ordine ale directorului general al
regiei, care au vizat restructurarea acesteia, începând cu luna
octombrie a anului 1998. Prima etapă a avut ca obiect redimen-
sionarea teritorială a direcțiilor silvice- astfel de Ia 41 de direcții sil-
41
vice, ajungându-se la 25, Institutul de Cercetare și Amenajări
Silvice și Centrul de Documentare și Perfecționare a Pregătirii Pro-
fesionale a Personalului de Specialitate, în cadrul căruia funcțio-
nează Redacția “Revista pădurilor” și ziarul “Pădurea noastră”.
A doua etapă cuprinde privatizarea activităților conexe care
se va face pe baza unui ordin al ministrului M.A.P.P.M., urmat
de norme metodologice.
Etapa restructurării personalului prin aprobarea organi-
gramelor a fost exclusiv de competența Consiliului de
Administrație, reușindu-se să se realizeze acel deziderat al sil-
vicultorilor, apropierea inginerului de pădure, prin trecerea
acestuia la districtul silvic, acolo unde se ia prima decizie în
procesul de gospodărire durabilă a pădurilor.
în încheiere, vorbitorul a declarat: “Au fost discuții foarte vii
cu sindicatele, cu societatea civilă, iar unii politicieni privind
doar din exterior procesul de reformare a silviculturii, au
intenționat să-l stopeze. Nici o reformă nu e perfectă, timpul
scurt de aplicare ne determină să fim foarte mobili. Dacă vom
conduce această reformă până la capăt, ea va avea succes.
Repet, ținem foarte mult ca cele peste 1187 de posturi de șef
de district să fie ocupate cu ingineri, cu toate că există voci care
susțin că acești ingineri nu se vor încadra și se vor compromite.
Până acum, nu avem semnale că s-ar anunța vreun dezastru. Cei din
generația tânără au recepționat această mișcare ca fiind șansa vierii lor”.
Rodica DUMITRESCU
Cristian BECHERU
ZIUA SILVICULTORULUI, 1999
- Declarația dlui Anton VLAD secretar de
stat în M.A.P.P.M -
Anul acesta, “Ziua silvicultorului” s-a sărbătorit pentru prima
oară în Delta Dunării. în Deltă, unde se află 21.000 hectare de
pădure proprietate de stat, gospodărite de o societate comer-
cială cu capital integral de stat, SILVODELTA S.A. Astfel,
invitații au putut lua contact cu o silvicultură specială, anume
silvicultura zonei umede. Pentru silvicultorii de la munte, fap-
tul că o pădure poate sta timp de câteva luni inundată și totuși
să nu se usuce, este un lucru aparte și altfel. Totul este diferit,
aici, în Deltă: deplasarea de la un canton la altul, de la un
arboret la altul se face cu barca, controalele se fac la fel, iar
aceste deplasări sunt mai întotdeauna anevoioase.
Regenerarea pădurilor depinde într-o mai . mare măsură de
starea vremii decât oriunde în altă parte, iar recoltarea masei
lemnoase este și ea la fel de dificilă. Și totuși am întâlnit în
Delta Dunării, silvicultori devotați, buni cunoscători ai meseriei
pe care și-au ales-o și pot să spun că am simțit în glasul lor un
ușor regret că, totuși colegii lor poposesc destul de rar pe la ei.
“Ziua silvicultorului” sărbătorită la Tulcea a fost un prilej de
destindere și comuniune, folosit și pentru a trece în revistă prin-
cipalele probleme cu care se confruntă silvicultura românească
la momentul actual. Acestea au fost punctate cu rigurozitate și
înalt profesionalism de dl. Ministru TOMESCU, constituind
subiectul discuțiilor colegiale din timpul croazierei pe Dunăre
de sâmbătă 12.06.1999.
Unul dintre subiectele care au revenit mereu în discuție a fost
împădurirea terenurilor degradate și a terenurilor agricole slab
productive, precum și crearea perdelelor forestiere de protecția
terenurilor agricole. în acest sens, județul Tulcea, prin organele
de administrație locală a oferit spre plantare o suprafață de
40.000 hectare. în următorii ani, Regia Națională a Pădurilor va
trebui să cuprindă în strategia sa de dezvoltare și împădurirea
42
unor importante suprafețe de teren agricol, nu numai din
Tulcea, ci și din alte zone ale țării.
Există șanse reale ca o parte din resursele financiare necesare
împăduririi acestor terenuri să fie alocate prin programe ale Uniunii
Europene, sumele respective fiind nerambursabile. De aceea este
nevoie ca prevederile Ordonanței de Guvern nr. 81/1998 să fie
respectate, astfel ca în cel mai scurt timp să avem o evidență a
perimetrelor de ameliorare stabilite la nivelul fiecărui județ. Dar
despre oportunitățile de finanțare a lucrărilor silvice prin programul
SAP ARD, vom vorbi într-un număr viitor.
O bancă de gene și alte realizări
importante ale silvicultorilor polonezi*
1.	Banca de Gene Forestiere
Este cea mai mare realizare tehnică și organizațională a
programelor GEF (Avantajele Globale ale Mediului înconjură-
tor) și a Convenției asupra Biodiversității, întreprinsă de
Guvernul Polonez și ratificată de Parlamentul Polonez.
Ideea Băncii de Gene a fost lansată de silvicultori (oameni
de știință și practicieni) la sfârșitul anilor 1980.
Scopul principal al Băncii de Gene este să conserve gene
valoroase și, de asemeni, să conserve întreaga biodiversitate
forestieră din Polonia. Resursele de gene vin din 10.000 de
surse și reprezintă peste 250 de specii. Din fiecare lot se con-
servă peste 50.000 de semințe, astfel încât să producă un minim
de 20.000 de puieți de primă calitate, cu scopul restaurării
resurselor genetice forestiere.
Pe piatra de fundație a construcției Băncii de Gene se pot
citi următoarele cuvinte:
„ Îngrijorați de menținerea în prezent a pierderilor forestiere de
ecosisteme pentru generațiile ce vin, forestierii polonezi au accep-
tat efortul construirii Băncii de Gene Forestiere. Scopul acesteia
este să creeze condițiile tehnice pentru conservarea pe termen lung
a resurselor de gene ale arborilor cei mai valoroși, și a subarbore-
tului ca o protecție activă a biodiversității lor. Ele vor fi restituite
înapoi la condițiile de mediu, când tendința de distrugere a facto-
rilor externi va înceta să pună în pericol speciile, populații întregi
și în particular membri indigeni valoroși ai ecosistemului forestier
polonez".
Programul Băncii de Gene și principiile de ghidare tehno-
Fig. 1. Instalație pentru curățarea sumară a semințelor
♦Prin bunăvoința prof. Borcslaw Suszka de la Institutul de
Dendrologie K.omik, Polonia, am avut ocazia să fac o vizită
profesională în această țară și să vizitez unele dintre cele mai
modeme obiective din domeniul prelucrării, pretratamentului și
conservării semințelor forestiere.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Fig. 2, Mașini pentru sortarea semințelor de rășinoase
(molid și larice)
logică au fost elaborate de Institutul de Dendrologie Komik și
Institutul de Cercetări Forestiere și aprobat de un colectiv de
experți împreună cu reprezentantul Băncii Mondiale.
Echipamentul de lucru a fost ales în conformitate cu cele
mai ridicate standarde ale calității și modernității, fiind super-
vizat dc o comisie specială și procurat de la cele mai presti-
gioase firme în domeniu.
Banca de Gene Forestiere cuprinde în principal următoarele
clădiri și terenuri: Departamentul Băncii de Gene;
Departamentul de Extracție a Genelor; Laboratorul de Analiza
Calității Semințelor; Facilități de încălzire și Răcire a Aerului;
Camere de Conservare; învățământ, Administrație; Pepiniera;
Arboretum.
Semințele (loturi mai mici) de foioase și rășinoase
recepționate de Banca de Gene, urmează linii tehnologice pen-
tru a fi curățate, prelucrate și sortate. Acestea sunt trecute mai
întâi printr-un sistem rulant, unde se face curățarea sumară, iar
apoi sunt prelucrate și sortate în mașini speciale. Mașinile sunt
în principal de fabricație suedeză.
Pentru semințele de larice care se extrag mai greu din
conuri, există camere de uscare speciale. Sortarea se-
mințelor de larice se face într-o instalație cu apă (semin-
țele seci fiind la fel de grele cu cele pline nu pot fi separate efi-
cient în curent de aer).
Semințele de foioase sunt prelucrate în instalații separate.
Pentru prelucrarea ghindei se aplică un proces tehnologic
specific. Ghinda este sortată în apă, pretratată termic, tratată cu
fungicide, iar apoi conservată.
După prelucrare și uscare, semințele sunt îmbuteliate în
recipienți de aluminiu (fabricație Germania) sau în pungi dc
polietilenă (ambele ambalaje sunt căptușite cu o folie din plas-
tic specială) și închise ermetic (cu excepția ghindei).
După ambalare semințele se păstrează în camere frigorifice.
Semințele dc rășinoase se pot păstra la temperatura
de -20°C, o perioadă de până la 50 de ani.
în cadrul Băncii de gene funcționează un laborator modem
pentru analiza calității semințelor prelucrate și conservate aici.
în acest laborator se execută de asemeni, analize prelimina-
re de calitate (cu raze X), în vederea evaluării recoltelor de se-
mințe și rentabilizării tuturor proceselor tehnologice ale
extracției de gene, conservării pe termen lung și stratificării ce
urmează conservării. Aici se eliberează certificatele de prove-
niența semințelor, inclusiv certificatul codului genetic al resur-
sei de gene.
Laboratorul este dotat cu germinatoare Jakobscn care asigură un
control computerizat al temperaturii, umidității și intensității luminii.
Semințele care sunt supuse unor proceduri de pretratament,
se transportă zilnic cu ajutorul unor rafturi mobile din camere
calde în camere reci sau invers, pentru asigurarea temperaturilor
alternative necesare.
Laboratorul este dotat cu etuve, aparate Sartorius pentru
determinarea rapidă a umidității semințelor, balanțe de precizie
și altă aparatură necesară.
în cadrul Băncii de gene funcționează, dc asemeni, o
pepinieră modernă și un arboretum.
Semănarea semințelor se execută mecanizat, în recipienți
din plastic filmați în bloc și umpluți cu un amestec dc turbă-ni-
sip, scoarță de arbori măcinată și bucăți de polistiren. Recipien-
ții se mențin în tunel până când puieții ajung la o anumită mări-
me, iar apoi sunt transferați în aer liber (în recipienți mai mari).
După un singur an puieții astfel fertilizați pot fi apți de plantare.
2.	Stațiunea de Extragerea Semințelor Forestiere-
Jarocin
în această stațiune se prelucrează semințe de rășinoase și
foioase. Capacitatea de prelucrare și conservare a stațiunii este
de peste 351. de semințe. întregul proces tehnologic este contro-
lat de computer. Este considerată cea mai modernă stațiune de
extragerea semințelor forestiere din Europa. Instalațiile dc cu-
rățarea și sortarea semințelor sunt deosebit de performante, ast-
fel încât permit obținerea unui procent de 100 % semințe pline.
Semințele de foioase (în special ghindă și jir) sc pot păstra
o perioadă de 3 până la 10 ani, cu menținerea aproape integrală
a viabilității. Semințele de rășinoase se pot păstra o perioadă de
până la 25 de ani.
Se prezintă în continuare câteva din facilitățile de prelucrare
și conservare.
3.	Stațiunea de Prelucrarea, Conservarea și
Pretratamentul Semințelor de Foioase-Bialogard
Stațiunea este tutelată de Districtul Forestier Nadlesnictwo,
Bialogard. Districtul este asemănător unui ocol silvic din țara
noastră și administrează o suprafață forestieră de 20.000 ha.
fig. 3. tunel din plastic pentru cultivarea speciilor
forestiere
în această stațiune sunt prelucrate pe lângă semințele recol-
tate de pe raza acestui district și semințele recoltate dc pe raza
districtelor vecine. Ca o noutate absolută, s-a remarcat efectu-
area pretratamentului semințelor cu stare dormindă și livrarea
semințelor gala pretratate pentru activitatea de producție.
Operațiile dc curățare a semințelor, sortare și conservare,
REVISTA PĂDURILOR O Anul 114 • 1999 • Nr.3
43
urmează în general aceleași linii tehnologice prezentate mai sus.
Este de interes aici manipularea recipicnților folosiți pentru pretrata-
mcntul semințelor, care se execută cu ajutorai unor instalații automate.
Semințele pretratate sunt menținute în camere climatizate,
pe rafturi și controlate periodic.
în cadrul stațiunii funcționează un laborator modem pentru
controlul calității semințelor. Laboratorul este dotat cu germi-
natoare Jakobsen, aparate Sartorius pentru determinarea rapidă
a umidității semințelor, balanțe de precizie, etuve și altă
aparatură necesară.
Concluzii
1.	Construirea Băncii de Gene Forestiere de la Kostrzyca
dovedește existența unor preocupări mult mai largi pentru pro-
tecția biodiversității genetice a întregului ecosistem forestier,
decât există la noi. Astfel pe lângă protejarea resurselor de gene
in situ“, care este adesea nesigură din cauza calamităților natu-
rale care apar, în Polonia se realizează protejarea de gene „ex
situ“ în Banca de gene, pentru a avea la dispoziție materialul
necesar refacerii ecosistemelor, atunci când este cazul.
2.	Banca de gene Forestiere este dotată cu cele mai modeme uti-
laje și aparatură de laborator existente 1a ora actuală pe plan mondi-
al în domeniu (majoritatea de proveniență suedeză și germană).
3.	Procesele tehnologice de prelucrarea, conservarea și pre-
tratamentul semințelor sunt rezultatul ultimelor cercetări efec-
tuate. Tehnicile de pretratament au fost elaborate în urma
cercetărilor efectuate la Institutul de Dendrologie Komik al
Academiei de Științe Poloneze.
4.	Aplicarea unor tehnici de vârf în pepinieră, permite obținerea
unor cantități mari de puieți apți de plantat într-un singur an.
5.	Stațiunea de Prelucrarea și Conservarea Semințelor de la
Jarocin este considerată cea mai modernă din Europa. Datorită insta-
lațiilor și utilajelor foarte performante pc care le deține se pot prelucra
aici peste 35 t. de semințe anuale, cu doar 4 oameni angajați.
6.	Aplicarea tehnicilor de pretratament în cadrul unor stați-
uni, permite livrarea semințelor gata pregătite pentru semănat,
crescând randamentul culturilor în pepinieră și ușurând mult
munca pepinieriștilor.
7.	Cercetările legate de semințele forestiere au cea mai mare
pondere la Institutul de Dendrologie Komik. Acestea se desfășoară
în următoarele direcții: pretratamentu! semințelor cu stare dor-
mindă, termoterapia și terapia semințelor de foioase, crioconser-
varea țesutului somatic și a embrionului seminței în nitrogen lichid,
cultura țesutului somatic și a embrionului crioconservat în vitro.
Propuneri
Deoarece în țara noastră nu există nimic din toate aceste
realizări ale polonezilor, noi continuând încă să lucrăm la un
nivel rudimentar, se propune:
Să se analizeze posibilitatea construirii unei stațiuni moder-
ne de prelucrarea, conservarea și pretratamentul semințelor de
rășmoase și foioase și în țara noastră. Construirea unei astfel dc
stațiuni are puternice motivații în prezent.
în țara noastră există o singură stațiune de acest fel și anume
Centrul de Conservarea Semințelor de Rășinoase din cadrul
ICAS-Stațiunea Brașov. Acesta are însă o vechime de peste 40
de ani, iar utilajele și instalațiile, ca de altfel și tehnologiile de
prelucrare sunt depășite și învechite și nu mai corespund nece-
sităților din prezent.
Unitățile silvice au o stringentă nevoie de servicii privind
extragerea, prelucrarea și conservarea semințelor, dovadă fiind
solicitările numeroase ale acestora către Centrul de Conservare
Brașov. Din păcate, aici nu există capacitatea necesară pentru
efectuarea în totalitate a acestor lucrări. Din cauza utilajelor
vechi și neperformante, calitatea semințelor rezultate este slabă
și se pierd foarte multe semințe sănătoase.
Același lucru se poate spune și despre semințele primite pentru
analiză la Laboratorul de analiza calității semințelor Brașov din
partea unităților silvice. Foarte multe loturi de semințe de foioase și
rășinoase sunt necorespunzătoare fiind evident că oamenii nu au la
dispoziție utilajele corespunzătoare pentru prelucrare și condițiile
necesare pentru conservarea semințelor.
Calitatea slabă a semințelor se reflectă în culturile care se
obțin în pepinieră și mai târziu în viitoarele arborete.
Este cunoscut că proveniențele de semințe din țara noastră
sunt foarte valoroase și căutate la export. Din nefericire,
deoarece activitatea de prelucrare, conservare și desfacere a
semințelor nu este organizată corespunzător în sectorul nostru,
exportul de semințe a fost preluat de firme particulare.
Există temeri serioase și în ceea ce privește respectarea prove-
nienței semințelor. Greutățile întâmpinate și neurmărirea suficientă
a acestei probleme pot fi cauzele care conduc la aceasta.
Pentru a pune lucrurile pe un făgaș normal și pentru a
recâștiga piața externă s-ar impune stațiuni modeme de prelu-
crarea și conservarea semințelor. Numai într-o astfel de stațiune
proveninețele și identitatea loturilor de semințe pot fi strict
respectate, iar semințele obținute de cea mai bună calitate.
Pentru început, într-o stațiune de acest fel s-ar putea realiza și
protecția „ex situ“ a celor mai importante resurse de gene forestiere.
Dezastrul ecologic petrecut în urmă cu câțiva ani în câteva ju-
dețe (doborâturi de vânt) ar fi fost mai ușor de reparat dacă dis-
puneam de semințe recoltate din acele arborete. Ar fi fost, de a-
semeni, o ocazie bună pentru refacerea ecosistemelor naturale în
aceste zone. Dar nedispunând de aceste semințe, regenerarea pă-
durilor se realizează la întâmplare, fără să existe garanția stabilității
noilor păduri create. Astfel de fenomene pot să apară oricând și,
dacă nu se iau măsuri, ne vom afla din nou în aceeași situație.
în ultimii ani, cercetările legate de semințele forestiere au
fost tot mai puține și foarte greu acceptate.
încercările efectuate pentru conservarea jirului la Centrul dc
Conservare Brașov, în perioada 1983-1984, se știe, s-au soldat
cu un eșec total. în ceea ce privește conservarea ghindei, s-a
înregistrat același eșec în cadrul unei teme dc cercetare. Toate
acestea s-au întâmplat în principal datorită imposibilității de a
se asigura condițiile necesare de temperatură scăzută. Astfel de
cercetări ar trebui să fie reluate, deoarece este mare nevoie de
semințele acestor specii. Cercetările trebuie făcute însă în cu
totul alte condiții. Dacă nu se va înțelege acest lucru, eșecurile
vor fi aceleași. Așa cum se poate vedea din material, problema
conservării ghindei și jirului în Polonia este rezolvată.
Foarte necesare sunt, de asemeni, cercetările pretratamentu-
lui semințelor care prezintă stare dormindă. Obținerea unui ran-
dament crescut al culturilor în pepinieră nu poate fi obținut fără
aplicarea unor tehnici de pretratament avansate. Pentru aceasta
este însă nevoie să fie create condițiile corespunzătoare efec-
tuării cercetărilor (camere climatizate și altă aparatură). Aceste
condiții pot exista chiar în cadrul unei stațiuni modeme de pre-
lucrare și conservare a semințelor sau prin modernizarea
Centrului de Conservare de la Brașov
Ar fi o realizare deosebită ca în câțiva ani să putem livra și
noi în pepiniere, semințe gata pretratate, pentru semănat.
Ing. Cecilia FARCAȘ
Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Brașov
44
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
DIN ACTIVITATEA ICAS
Cercetări privind prețul lemnului în condițiile economiei de
piață (Responsabil: ing. Simona DRĂGOI)
Lucrarea prezintă un set coerent de metode și tehnici de evalu-
are a lemnului utilizabile la nivel de unitate silvică, în funcție de
rezultatele economice anterioare - analiza tranzacțiilor, cele
potențiale - analiza valorii reziduale, sau cele ce asigură un prag
minim de rentabilitate.
Datele culese au fost supuse analizei tranzacțiilor utilizând
următoarele tehnici fundamentate statistic: prețul hedonic sau prima
medie de licitare (în funcție de caracteristicile ofertei și condițiile de
exploatare), în scopul estimării prețului probabil, și s-au propus
soluții de transformare a acestuia în preț de pornire la licitații prin
aplicarea unor coeficienți de corecție, diferențiați pe ocoale sau
natură de produse; metoda valorii reziduale, este descrisă și exem-
plificată numeric, într-o varianta deterministă și în formă probabilis-
tică, rezultatele arătând că aceasta din urmă dă estimația cea mai
apropiată de valoarea comercială reală a fiecărei partizi, metoda cos-
turilor complete este abordată pentru a se stabili concret situațiile în
care se impune a fi utilizată, având în vedere că, aplicată în exclu-
sivitate, conduce la o politică de preț pasivă, orientată numai pe cos-
turi, care nu operează oii toate criteriile de diferențiere; în același
timp, însă se consideră că neglijarea costurilor este riscantă în
condițiile în care prețurile pieții pot scădea sub nivelul la care să fie
asigurată capacitatea de plată a unităților silvice și, implicit efectu-
area lucrărilor silvice.
în final, metodele propuse sunt articulate într-un lanț procedural
logic, ce poate fi parcurs integral sau numai parțial, în funcție de
consecințele politicii de preț practicată în trecutul imediat. Soluțiile
propuse includ și o posibilă înlocuire a licitației deschise cu cea
închisă și preț de rezervă al vânzătorului dacă se apreciază că ofer-
tele mari de preț conduc, în cele mai multe cazuri, la creșterea blo-
cajului financiar prin neplata la termen a sumelor datorate unităților
silvice.
Stabilirea de serii dendrocronologice pe termen lung la ste-
jari (Responsabil: dr. ing. G.F.BORLEA)
Dendrocronologia este o știință relativ nouă, care s-a dezvoltat
conceptual la începutul secolului și are ca scop măsurarea inelelor de
creștere și datarea lor precisă. Pentru silvicultura românească, ela-
borarea seriilor dendrocronologice pe specii, prezintă o importanță
deosebită pentru înțelegerea fenomenelor actuale particulare țării
noastre în context macrocronologic. în lucrare au fost elaborate 19
serii dendrocronologice pentru cvercinee din diferite zone ale țării și
două serii dendrocronologice zonale pentru stejar și gorun. Seriile
dendrocronolgice s-au elaborat conform unei metodologii laborioase
în concordanță cu metodologiilc internaționale curente în domeniu.
După intervalul de timp acoperit seriile dendrocronologice au lun-
gimi între 57 și 170 ani.
Analiza comparativă de ansamblu a parametrilor statistici ai se-
riilor dendrocronologice elaborate în lucrare pentru stejar pedun-
cular și gorun arată ca la noi în țară, în majoritatea cazurilor, aceștia
au valori mai mari decât cei dați în literatura de specialitate. Aceste
rezultate obținute relevă potențialul deosebit al stejarilor din
România pentru cercetări dendrocronologice. Se mai precizează fap-
tul că, spre deosebire de situația din sudul țării, unde complexitatea
factorilor de mediu este ceva mai redusă, pentru vestul țării nu s-a
putut lua în considerare elaborarea unei singure serii dendrocrono-
logicc pentru întreaga zonă.
Cercetări privind fundamentarea managementului
cinegetic modern (Responsabil: ing.Aurerl GÂNGĂ)
Cercetările au avut ca obiect specia cerb comun (Cervus elaphus
L), iar lucrările s-au desfășurat în două direcții distincte:
a)	Identificarea variantelor optime de management cinegetic ast-
fel încât să fie asigurate în viitor conservarea fondului cinegetic exis-
tent și menținerea efectivelor în limitele impuse de bonitatea fon-
durilor;
b)	Modificarea cheii de diagnoză ecologică a fondurilor pentru
cerb prin reconsiderarea importanței ponderii unor elemente compo-
nente ale metodei anterioare și introducerea unor elemente noi,
reprezentative.
Prin metodica de cercetare au fost urmărite și îndeplinite urmă-
toarele obiective:
•	identificarea cauzelor care duc la apariția unor pagube de
amploare în sectorul agricol și silvic în paralel cu întocmirea unor
variante de management care să vizeze reducerea acestora și a altor
riscuri ecologice colaterale;
•	elaborarea unei strategii durabile de protejare a genofondului
valoros al cerbului românesc și preluarea, prin înființarea parcurilor
de vânătoare, a presiunii puternice executate de vânătoare asupra
populațiilor din unele zone ale țării;
•	îmbunătățirea cheii de diagnoză ecologică pentru cerbul
comun, prin introducerea în formulă a unor elemente mai reprezen-
tative.
Ciclul de cercetare al temei a fost de 2 ani (1997 - 1998) iar
lucrările s-au desfășurat în raza D.S.Arad, D.S.Suceava și D.S.Gorj,
precum și în O.S. experimentai Caransebeș.
Cercetări asupra agenților vătămători în culturile silvice și
arborete
Subtcma A “ Experimentări de prevenire și combatere a
agenților criptogamici din pepiniere și solarii prin folosirea celor mai
noi fungicide biologice si chimice “
(Responsabil: dr.ing. loan TÂUT)
Cercetările abordate s-au referit la prevenirea și combaterea
complexului de agenți patogeni din solarii, care se fac responsabili
de boala “căderea” plantulelor de rășinoase, respectiv prevenirea și
combaterea fainării la cvercinee produsă de Microsphaera abbrevi-
ata (f.c.Oidium alphitoides). Principalele rezultate obținute sunt:
•	micromicctele cele mai păgubitoare pentru plantulele de
rășinoase sunt speciile de: Fusarium, Rhizoctonia, Pythium,
Phomopsis, Botrytis, Alternaria;
•	pe semințele de larice, a fost identificat pentru prima dată la
noi patogenul Phomopsis occulta și saprofitul Scopulariopsis brevi-
caulis, acesta din urmă idcntificându-se și pe semințele dc pin negru;
•	s-au stabilit tehnologii noi dc combatere a patogenilor din
solarii (prin utilizarea fungicidelor Beret MLS 360 PS, Tiramet 60
PTS, Folpan 50 WP, Topsin M 70 si Trichosemin 25 PTS) și
pepiniere (prin utilizarea fungicidelor Bumper 250 EC, Tilt pre-
mium 37,5 WP și Topas 100 EC).
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
45
Sesiunea de comunicări științifice
“Cercetarea științifică pentru gestionarea durabilă a pădurilor”
La data de 12 martie 1999, în Aula Academiei de
Științe Agricole și Silvice "Gheorghe lonescu - Șișești ”
din București, s-au desfășurat lucrările sesiunii anuale de
comunicări științifice a Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice.
Sesiunea a fost organizată de LC.A.S. București, în
colaborare cu Secția de Silvicultură a Academiei de
Științe Agricole și Silvice "Gheorghe lonescu - Șișești”
și Regia Națională a Pădurilor, având ca temă
“Cercetarea științifică pentru gestionarea durabilă a
pădurilor”.
Evenimentul acesta a prefațat sărbătoarea tradițională
a silviculturilor - Luna Pădurii (15 martie - 15 aprilie) - și
s-a desfășurat într-o atmosferă de aleasă ținută științifică,
fiind onorat de prezența domnilor dr. ing. Romică
Tomescu - ministrul apelor , pădurilor și protecției
mediului, ing. Dorin Ciucă - director general al Regiei
Naționale a Pădurilor, prof, dr. doc. Alexandru Viorel
Vrânceanu - președinte ASAS și prof. dr. doc. Victor
Giurgiu, membru corespondent al Academiei Române,
vice-președinte ASAS.
Lucrările sesiunii s-au desfășurat în cadrul unei sesi-
uni plenare și pe trei secțiuni: secțiunea I - Silvobiologie,
secțiunea a Ii-a - Silvotehnică și secțiunea a IlI-a -
Management forestier.
Sesiunea plenară a fost deschisă cu un cuvânt de salut
al domnului prof. A. V. Vrânceanu, președintele ASAS,
care a elogiat activitatea de cercetare științifică din silvi-
cultură și a urat succes deplin participanților la sesiune.
în cuvântul său, domnul ministru Romică Tomescu,
s-a referit pe larg la reforma îh curs de realizare în silvi-
cultură, la aspectele ei instituționale, economice și
morale. Cu privire la activitatea de cercetare științifică,
domnia sa a apreciat eforturile care se depun pentru
finanțarea acesteia în condițiile în care fondurile alocate
de la buget sunt din ce în ce mai mici, iar cheltuielile
cresc. De asemenea, s-a referit la necesitatea per-
fecționării profesionale a personalului din cercetare și la
dotarea adecvată a institutului, astfel încât rezultatul
cercetării să fie performant și la nivelul actual inter-
național. Calea sigură de realizare a acestor obiective este
de a ne implica în lansarea de proiecte de cercetare în
cadrul programelor europene și în proiecte de cooperare
cu instituții similare din străinătate, acestea fiind sin-
gurele proiecte care beneficiază de o finanțare corespun-
zătoare.
Domnul director general Dorin Ciucă, a prezentat
lucrarea "Restructurarea Regiei Naționale a Pădurilor,
factor de bază în gestionarea durabilă a pădurilor".
Domnia sa a evidențiat rolul important pe care institutul
îl are în structura R.N.P., necesitatea implicării lui active
în fundamentarea deciziilor cu caracter tehnic și econo-
46
mic, în actualizarea normelor tehnice din silvicultură.
Restructurarea institutului a fost privită în contextul
general al restructurării regiei și în scopul eficientizării
activității.
Domnul profesor Victor Giurgiu a prezentat refera-
tul "Scientometria, mijloc eficient pentru evaluarea
creației în cercetare științifică din silvicultură ". Domnia
sa a prezentat în detaliu scientometria ca o metodă nouă
de evaluare obiectivă a creației științifice. A fost scoasă
în evidență situația total necorespunzătoare a institutului
în ceea ce privește valorificarea rezultatelor cercetării din
silvicultură prin publicarea lor în țară și mai ales în
străinătate.
Fără aceste demersuri, specialiștii din silvicultură vor
rămâne necunoscuți comunității științifice internaționale
din silvicultură, cu toate eforturile materiale, financiare și
umane care se fac.
Domnul dr. ing. Grigore Caloian, director LC.A.S.,
a prezentat referatul "Realizări și perspective în activi-
tatea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice”,
abordând perspectivele institutului în contextul restruc-
turării actuale.
în cadrul celor trei secțiuni de lucru au fost prezentate
55 referate și comunicări științifice. Au participat cu
lucrări numeroși specialiști din LC.A.S. și din alte insti-
tuții cu care colaborăm în cadrul programului de cerce-
tare pentru gestionarea durabilă a pădurilor. Am fost ono-
rați de prezența unor cadre didactice de la facultățile de
silvicultură și exploatări forestiere din Brașov și Suceava,
specialiști din Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției
Mediului, cercetători de la Institutul de Biologie al
Academiei Române, Institutul Național al Lemnului,
Institutului de Cercetări pentru Protecția Plantelor
București, Institutul de Cercetări pentru Pedologie și
Agrochimie din A.S.A.S., precum și specialiști care
lucrează în producție în cadrul direcțiilor silvice.
Lucrările acestei sesiuni au reliefat principalele rezul-
tate obținute în activitatea de cercetare din domeniul
forestier și, mai ales, necesitatea abordării gestionării
durabile a pădurilor prin prisma criteriilor și a indica-
torilor pan-europeni adoptați la Conferința
Ministerială privind Protecția Pădurilor în Europa,
ce a avut loc la Lisabona în anul 1998 și la care a subscris
și România.
Lucrările științifice prezentate la această sesiune
urmează să fie tipărite.
Dr. ing. Gheorghe PÂRNUȚĂ
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
RECENZII
România: Strategia Națională pentru
Dezvoltare Durabilă.
Prevederi referitoare la păduri și silvicultură
Dezvoltarea puternică economico-socială din ultimele 4
- 5 decenii a generat dezechilibre grave în natură. In con-
secință s-a ridicat următoarea problemă fundamentală: cum
se poate dezvolta omenirea fără a afecta echilibrul natural al
planetei ? S-a ajuns astfel la un concept denumit dezvoltare
durabilă . Acesta a fost definit ca fiind “capacitatea de a sa-
tisface necesitățile actuale fără a compromite șansa gene-
rațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități”.
Acest concept a fost dezvoltat și apoi adoptatat de
Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare
(Rio de Janeiro, 1992), sub denumirea de Agenda 21. A luat
ființă Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
(PNUD), care, pentru România, în anul 1997 a înființat și
finanțat proiectul “Centrul Național pentru Dezvoltare
Durabilă”, sub egida Academici Române și a Fundației
Universității Mării Negre. Acesta a avut misiunea elaborării
Agendei 21 pentru România. Timp de 2 ani un colectiv for-
mat din membri ai Academiei Române, cercetători de pres-
tigiu, specialiști din instituții guvernamentale și neguvema-
mentale ș.a. a elaborat primul proiect al Strategiei pentru
Dezvoltare durabilă a României. Partea referitoare la păduri
a fost redactată de prof. dr. doc. V. Giurgiu, membru al
Academiei Române.
Ulterior, proiectul a fost finalizat și promovat de un grup
de lucru constituit în baza H.G. 305/15.04.1999. Acesta a
operat unele modificări (nu toate binevenite), elaboratul
devenind astfel document al Guvernului României (publicat
la Editura Nova, București). A urmat lansarea oficială, la 30
iulie 1999, primul ministru al României precizând că “Atât
Guvernul cât și societatea în ansamblul său trebuie să se
angajeze în realizarea practică a Strategiei Naționale pentru
Dezvoltare Durabilă prin elaborarea Planului Național de
Acțiune care va concretiza ce ne-am propus. Numai adop-
tând această atitudine vom fi capabili să asigurăm o dez-
voltare armonioasă a economiei societății și mediului”.
Lucrarea, având 119 pagini, este constituită din trei
părți. Prima parte “Obiective și priorități" este structurată
pe 3 capitole: 1) Contextul internațional, principiile și
obiectivele dezvoltării durabile; 2) Priorități ale dezvoltării
durabile; 3) Cadrul juridic. Partea a Il-a se referă la
“Evoluarea potențialului pentru dezvoltarea durabilă în
România” și cuprinde capitolele: 4) Evoluarea și conser-
varea capitalului natural (aerul, resursele de apă, resursele
minerale, resursele de sol, diversitatea biologică, pădurea);
5) Evoluarea și dezvoltarea capitalului antropic (agricul-
tura, energia, industria, transporturile, comunicațiile,
tehnologia informației, turismul, comerțul, știința și
tehnologia, gospodărirea deșeurilor, servicii financiare); 6)
Evoluarea și dezvoltarea capitalului social. Partea a ni-a,
denumită “Scenarii și politici ale dezvoltării durabile”,
cuprinde capitolele: 7) Scenarii și coordonatele modelului
Prof.dr.doc. Victor GIURGIU
membru corespondent al Academiei
Române
de dezvoltare durabilă; 8) Politici economice pentru dez-
voltarea durabilă; 9) Politici sociale; 10) Cadrul instituțio-
nal; 11) Amenajarea teritoriului; 12) Politica externă și de
securitate națională; 13) Dezvoltarea infrastructurii; 14)
Supraveghere și evoluare.
Prin elaborarea acestei lucrări de avangardă, autorii și-
au propus și, credem, au reușit să stabilească strategia de
dezvoltare pe termen lung a României în limitele capacității
de suport a capitalului natural, urmărind totodată integrarea
europeană a țării. Strategia nu este însă în interesele unei
formațiuni politice; în schimb ea se află în slujba politicii
naționale.
Capitolul referitor la păduri prezintă: 1) Principalii indi-
catori ai fondului forestier; 2) Caracteristici ale stării
actuale a pădurilor și silviculturii românești; 3) Acțiuni
strategice pentru gestionarea durabilă a pădurilor României.
Sunt prevăzute principalele măsuri necesare pentru redresa-
rea pădurilor țării și relansarea silviculturii, măsuri care re-
prezintă în același timp obiective majore pentru primele de-
cenii ale secolului 21. Pădurea este înțeleasă ca o importan-
tă componentă a capitalului natural al României. Prin aceas-
tă strategie se promovează conceptul european modem al
silviculturii apropiată de natură, acordându-se o deosebită
atenție conservării biodiversității, întregirii patrimoniului
forestier al țării și gestionării durabile a pădurilor în condiți-
ile diversificării formelor de proprietate asupra fondului fo-
restier. După cum rezultă din acest document al Guvernului,
declinul pădurilor și regresul silviculturii “se corelează cu o
anemică voință politică pentru protejarea și dezvoltarea
durabilă a pădurilor (acțiune componentă a dezvoltării
durabile a țării), clasa forestieră și reconstituirea dreptului
de proprietate asupra pădurilor, dar în mică măsură pentru
gestionarea lor durabilă. Parlamentul și partidele politice nu
conștientizează rolul fundamental al pădurilor pentru: i)
asigurarea echilibrului ecologic al țării; ii) redresarea și dez-
voltarea durabilă a economiei naționale și a culturii”. Din
analiza lucrării mai rezultă necesitatea unor autentice
reforme și restructurări de fond pentru progrese reale în sil-
vicultură, care nu vor fi posibile fără investiții și finanțări
corespunzătoare interne și internaționale, fără schimbări de
concepție, mentalități și comportament.
Prin colaborarea și adoptarea oficială a acestui docu-
ment s-a dorit să se dea, ce-i drept destul de târziu, o bine-
venită replică la perimatul “Program național pentru con-
servarea și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976
- 2010”, prin care silvicultura românească era deturnată în
direcții contrare cerințelor reale ale viitorului, fiind de fapt
un program antinațional. Câteva exemple sunt edificatoare:
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
47
Programul național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976-2010	Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabila a României
întărirea caracterului etatist al silviculturii, potrivit doctrinei economice de comandă.	Promovarea reformelor și a restructurărilor instituționale în vederea tranziției la economia de piață.
Menținerea fondului forestier în perspectiva anului 2010 cel puțin la actuala întindere.	întregirea fondului forestier național până la nivelul optim de 35% din teritoriul țării (28% până în anul 2010).
Inrășinarea forțată a pădurilor țării, rășinoasele urmând să ajungă la 40% din suprafața fondului forestier.	Limitarea rășinoaselor la 28% și promovarea speciilor forestiere de foioase (stejar, fag, ș.a.), după criterii ecologice.
Crearea de culturi speciale de rășinoase petru celuloză (“celulozarea silviculturii”).	Promovarea silviculturii lemnului de calitate superioară (lemn pentru furnire, derulaj, rezonanță, cherestea).
Supraexploatarea pădurilor; volumul tăierilor urma să ajungă Ia 28 mii. m3în anul 2010.	Limitarea volumului exploatărilor la nivelul posibilității: 16 mii. m3 în perioada anilor 2000-2010 și 16,5-17,5 mii. m3 în perioada anilor 2010-2020.
Promovarea de tehnologii extensive nonecologice de exploatare a lemnului (Exemplu: tehnologia “arborilor cu coroană”).	Ecologizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului.
Creșterea ritmului de lichidare a excedentului de arborete naturale inaccesibile (constituite de fapt din păduri virgine).	Ocrotirea prin mijloace specifice a celor circa 400 mii ha de păduri naturale virgine și cvasivirgine; înființarea în România a unui institut internațional al pădurilor virgine.
Indiferența față de problema conservării biodiversității și constituirii de parcuri naționale și alte arii protejate.	Constituirea până în anul 2005 de rezervații naturale și parcuri naționale pe cel puțin 10% din suprafața pădurilor.
Extinderea activităților conexe silviculturii în cadrul ocoalelor silvice	Privatizarea totală a activităților conexe silviculturii.
Exemplele pot continua, dar cele prezentate sunt sufi-
ciente pentru a demonstra superioritatea documentului ana-
lizat față de programele forestiere ale regimului trecut, care,
din nefericire dăinuie în mintea și faptele unor silvicultori și
economiști.
Desigur, Strategia elaborată de specialiști și adoptată de
Guvernul României este perfectabilă. Chiar dacă în procesul
de implementare va rezulta necesitatea unor readaptări și re-
dimensionări de care suntem conștienți, Strategia orientează
silvicultura românească a începutului de mileniu III în
direcția cea bună.Reperele strategice cuprinse în capitolul
referitor la păduri vor fi, desigur, preluate, dezvoltate și
detaliate în viitoarea strategie de dezvoltare durabilă a silvi-
culturii, lucrare aflată în curs de elaborare la Ministerul
Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului.
*
Prezentăm în continuare capitolul 4.6 Pădurea din
lucrarea “România Strategia Națională pentru Dezvoltare
Durabilă”:
în anul 1998 fondul forestier al României cuprindea 6,37 mi-
lioane ha (respectiv 26,7 din suprafața țării), din care 6,23 mii. ha
sunt acoperite cu păduri. Majoritatea pădurilor aparțin statului, în
proprietate privată fiind în prezent doar circa 336 mii ha. Este în
curs de retrocedare a altor păduri către foștii proprietari.
Volumul lemnos pe picior este estimat la peste 1,37 miliarde
m3, cu o medie a creșterii curente de 5,6 m3/an/ha și un volum
mediu la hectar de 215 m3. Din acest punct de vedere România
s-a situat pe un loc de frunte în Europa, dar, ca efect al politicii
forestiere nesustenabile a înregistrat un continuu regres, fiind
depășită de multe țări europene, care au asigurat o dezvoltare
durabilă a pădurilor.
Alți indicatori ai resurselor forestiere sunt prezentați în
tabelul 4.3, de unde rezultă:
•	un potențial economic relativ redus al pădurilor, volumul
normal al recoltelor de lemn fiind de cca. 16 milioane m3 cât a
fost cu 4 decenii în urmă;
•	accesibilitatea redusă a fondului forestier, densitatea rețelei
de drumuri forestiere fiind de numai 6,2 m/ha;
•	pădurile au un rol ecologic de protecție a mediului, dc aceea
aproximativ 50% din pădurile României sunt încadrate în cate-
gorii de protecție (a apei, solului, climei, a genofondului și eco-
fondului).
Prin marea capacitate de metabolizare a dioxidului de carbon
și stocarea lui în biomasa și humusul forestier, pădurile României
sunt o puternică barieră antientropică, oferind efecte benefice cu
mult în afara granițelor țării. De exemplu, în România, raportul
dintre emisiile de CO2 și absorbția acestui gaz de către păduri
este cu mult mai mic decât în alte țări ale Europei (Germania,
Marea Britanie, Elveția ș.a.).
O bogată și diversificată faună cinegetică întregește zestrea
forestieră a României (cerb - 30 mii exemplare, căprior -150 mii,
urs - 5,5 mii, lup - 3 mii etc.).
Cu toate că pădurile ocupă 26,7% din teritoriul țării, acest
procent se situează foarte aproape de procentul minim necesar,
de 25%, stabilit pe plan mondial.
Tabelul 4.3
Indicatori ai resurselor forestiere ale României
Nr. Crt	Indicatori	Cantități
1.	Suprafața fondului forestier -păduri din care: -păduri de foioase -păduri de rășinoase Păduri cu funcții speciale de protecție	6,37 mii. ha 6,25 mii. ha 70% 30% peste 50%
2.	Fond lemnos pe picior - la hectar	peste 1.300 mii. m3 215 m3
3.	Creșterea curentă	5,6 m3 an-1
4.	Posibilitatea pădurilor	16,7 mii. m3 an'1
5.	Densitatea rețelei de drumuri forestiere	6,2 m ha'1
6.	Biodiversitatea specifică	peste 12000 specii
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
a)	Caracteristici ale stării actuale a pădurilor ți ale silvi-
culturii românești
•	Reducerea sub limita critică a suprafeței pădurilor: de la 80-
85% cât a fost procentul de împădurire natural, la 26,7 în prezent
și cu mari diferențieri zonale: • numai 7% în zonele dc câmpie,
tocmai unde se aridizează climatul, se intensifică secetele exce-
sive și de lungă durată și unde se resimte efectul negativ al
schimbărilor climatice globale; • doar 28% la coline și dealuri,
unde se intensifică eroziunea solului și alunecările de teren; •
35% la munte, unde își au sorgintea marile inundații catastrofale.
Chiar dacă este mai lent, regresul suprafeței pădurilor con-
tinuă și în prezent, spre deosebire de celelalte țări europene.
•	Scăderea drastică a biodiversității parurilor, îndeosebi a
numărului de tipuri de ecosisteme.
Există pericolul ca pădurile - cel mai mare depozitar de bio-
diversitate al țării (circa 12 mii specii) - să fie puternic sărăcite
sub raportul diversității biologice, cu grave consecințe ecologice,
economice, culturale și sociale. Zeci de tipuri de ecosisteme au
dispărut, unele chiar înainte dc a fi cunoscute sub raport științi-
fic. Un exemplu tipic este substituirea practic integrală a pă-
durilor naturale din Lunca Dunării cu arborete artificiale insta-
bile, constituite doar din câteva clone de plopi euramericani.
Tăierile rase și cvasirase au contribuit considerabil la îngustarea
biodiversității și destabilizarea pădurilor României. Trebuie însă
semnalat că în România, spre deosebire de alte țări, mai există
întinse masive forestiere naturale virgine și cvasivirgine de o
excepțională biodiversitate și stabilitate (exemplu: pădurile de
fag din Banat și nordul Olteniei), care sunt inaccesibile.
•	Epuizarea resurselor forestiere exploatabile ca urmare a
exploatărilor extensive, când în multe bazine forestiere s-a
recoltat de 3-10 ori mai mult decât capacitatea de producție a
pădurilor legate de existența drumurilor forestiere. In consecință,
în 4 decenii, volumul normal al recoltărilor a scăzut cu circa
40%; în perioada de tranziție a scăzut supracxploatarea neofi-
cializată, dar s-au amplificat tăierile ilicite.
•	Agravarea stării de sănătate a pădurilor în ultimii 10 ani,
din cauza secetelor, poluării, pâșunatului, lucrărilor hidrotehnice
și a altor cauze. Acum, 4 arbori din 10 sunt bolnavi, iar aproape
2 sunt grav bolnavi. Precară este starea dc sănătate a pădurilor de
stejar, salcâm, molid și brad. Cele mai periclitate sunt pădurile
din zonele de câmpie și coline, mai ales cele din sudul și sud-
estul țări, tocmai acolo unde procesul de aridizare a climei se
accentuează în direcția deșertificării.
•	Dezechilibrarea ecologică a ecositemelor forestiere, prin
uniformizarea structurii lor compozionale și verticale: aproape
50% din pădurile țării se află în această stare. în consecință, se
amplifică uscările în masă ale unor păduri, ca și doborâturile și
rupturile produse de vânt și zăpadă (în ultimii 5 ani aceste
calamități au afectat peste 10 mii. m3 de lemn). îngustarea
suprafeței pădurilor și dezechilibrarea ecologică a lor explică, în
mare măsură, amplificarea inundațiilor, alunecările de teren și a
secetelor excesive. Se dovedește că, în România, consecințele
hazardurilor naturale și ale schimbărilor climatice globale tind să
ia amploare, astfel încât se conturează necesitate unei silvicul-
tori în condiții de risc.
Exemplele pot continua, dar toate arată o dinamică îngrijoră-
toare a stării pădurilor sub raport strcutural, al sănătății și al
potențialului condițiilor naturale de vegetație.
Din păcate, în paralel, se constată un regres silvicultura! con-
cretizat în reducerea volumului lucrărilor silvice: de regenerare,
îngrijire, protecție, de reconstrucție ecologică a arboretelor, de
accesibilizare a fondului forestier, din lipsa resurselor financiare.
împădurirea terenurilor degradate și crearea de perdele
forestiere de protecție au fost practic abandonate, în timp ce: i)
eroziunea hidrică se extinde pc 7 mii. ha (din care pc 2 mii. ha
eroziunea este foarte gravă), iar eroziunea eoliană afecta 0,4 mii.
ha: ii) secetele excesive se produc frecvent pe 7 milioane ha; iii)
alunecările de teren sc extind pe 0,7 mii. ha; iv) există 2150
bazine hidrografice cu manifestări torențiale. Aceste procese
antropice tind să se amplifice.
La toate acestea se adaugă întârzierea nepermisă a autenticei
reforme și a restrucurării instituționale a silviculturii, ca și ter-
giversări în adoptarea unei legislații forestiere românești armo-
nizată ce cea curpeană. Blocajul financiar, sărăcia populației
rurale și penuria de conștiință forestieră sunt alte cauze care
împiedică gestionarea durabilă a pădurilor.
Cele prezentate mai sus se corelează cu o anemică voință
politică pentru protejarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor
(acțiune componentă a dezvoltării durabile a țării), clasa politică
manifestând interes doar pentru exploatări forestiere și reconsti-
tuirea dreptului de proprietate asupra pădurilor, dar în mică
măsură pentru gestionarea lor durabilă. Parlamentul și partidele
politice nu conștientizează rolul fundamental al pădurilor pentru:
i) asigurarea echilibrului ecologic al țării; ii) redresarea și dez-
voltarea durabilă a economiei naționale și a culturii.
b)	Acțiuni strategice pentru gestionarea durabilă a
pădurilor României
* Asigurarea integrității fondului forestier național, în
condiții și cu respectarea situației rezultate în urma schimbării
formei de deținere și proprietar, în acest scop fiind necesare dis-
poziții legislative severe care să împiedice reducerea suprafeței
pădurilor sub orice formă (bineînțeles cu unele excepții aprobate
numai prin decizii de raftg superior). O atenție deosebită urmează
să se acorde conservării vegetației forestiere din afara fondului
forestier, inclusiv pădurilor denumite “pășuni împădurite”, în
suprafață de peste 400 mii ha,m aflate acum în pericol.
■	întregirea fondului forestier național până la nivelul
optim de 35% din teritorul țării (cu diferențe zonale: 10% la
câmpie, 25% la dealuri, 65% la munte), etapizat după cum
urmează:
Niveluri (ani)	1999	2010	2020	în perspectiva îndepărtată
Fond forestier (% din suptafeța țării)	26,7	28	31	35
Mijloacele prin care se poate realiza acest obiectiv strategic
sunt următoarele: • împădurirea de terenuri degradate și abando-
nate din terenul agricol (65 mii ha până în anul 2010 și 300 mii
ha până în anul 2020); • crearea de perdele forestiere de protecție
a câmpului și antierozionalc (2.000 km până în anul 2010 și
10.000 km până în anul 2020); • înființarea de zone verzi înjurai
orașelor și altor localități, precum și corectarea torenților (2.500
km de rețea torențială până în anul 2020).
•	Reconstrucția ecologică a pădurilor deteriorare struc-
tural de factori naturali și antropici, inclusiv renaturalizarea
forestieră a unor zone din Lunca Dunării și luncile unor râuri
interioare, acțiune care urmează să fie extinsă treptat până la
20.000 ha anual în perioada anilor 2000-2020.
■	Menținerea volumului recoltelor anuale de lemn la
nivelul posibilității pădurilor (16-16,2 mii. m3/an în perioada
anilor 2000-2010 și 16,5 -17,5 mii. m3 în perioada anilor 2010-
2020). La aceste resurse forestiere urmează să fie redimensionată
și restructurată industria de prelucrare mecanică și chimică a
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
49
lemnului, precum și exportul de produse lemnoase. Exportul de
lemn brut sau cu grad redus de prelucrare este păgubitor pentru
economia națională.
•	Pentru recoltarea resurselor oferite de păduri se impune
dotarea fondului forestier cu drumuri în vederea accesibi-
lizării celor 2 mii. ha de păduri de munte neaccesibile sub raport
economic, în următoarea dinamică:
Niveluri (ani)	1995	2000	2010	2020
Drumuri (m/ha)	6,2	6,3	7,5	12,0*
Costurile considerabile necesare acestei acțiuni (circa 50.000
$ SUA/km) vor putea fi acoperite prin finanțări multiple: autofi-
națarc, buget, sprijin financiar internațional.
•	Creșterea gradului de înzestrare logistică a silviculturii în
principal pentru informatizarea ramurii și mecanizarea lucrărilor
silvice și dc exploatare a lemnului. Astfel, mecanizarea lucrărilor
de împădurire va trebui să atingă nivelul de 40% în anul 2005 și
de 60% în anul 2020.
•	Conservarea biodiversității și asigurarea stabilității,
sănătății și polifiincționalității pădurilor prin: • ocrotirea cu
mijloace specifice a celor circa 400 mii ha de păduri naturale vir-
gine și cvasivirgine din Carpații României, tezaur național și
european inestimabil. Pentru cercetarea științifică a acestor
păduri se propune înființarea în România a unui institut inter-
național al pădurilor virgine; • constituirea până în anul 2005 de
rezervații naturale și parcuri naționale pe cel puțin 10% din
suprafața pădurilor, având în vedere toate tipurile de ecositeme
forestiere din țară; • conservarea ecosistemelor forestiere vulne-
rabile, cum sunt cele din silvostepă, de la limita superioară a
vegetației forestiere, pădurile situate pe carsturi și altele; • apli-
carea de tratamente intensive, cum sunt tratamentul codrului
grădinărit, tratamentul codrului cvasigrădinărit și alte tratamente
cu o perioadă lungă de regenerare, tratamente care să asigure
realizarea de arborete amestecate, cu structură mozaicată (con-
form cu noul model european). Tăierile rase trebuie diminuate
drastic; ■ revizuirea concepției privind operațiunile culturale în
sensul conversării și ameliorării biodiverstității; • schimbarea
concepției referitoare la tăierile de igienă în sensul menținerii în
arborete a unei anumite proporții dc arbori morți, defectuoși și
vârstnici, dar valoroși pentru conservarea biodiversității; • con-
servarea diversității staționate, inclusiv a microstațiunilor,
condiție esențială pentru conservarea diversității biologice; • pro-
movarea speciilor forestiere autohtone locale, dând prioritate
celor cu creștere lentă în tinerețe, dar suținută la vârste înaintate,
capabile să formeze păduri optim biodiversificate, durabile și
polifuncționale. Față de compoziția actuală (1999) (31%
rășinoase, 30% fag, 18% stejari și 21% alte specii), va trebui ca
în anul 2020 să se ajungă la următoarea formulă: 28% rășinoase,
34% fag, 22% stejari, 16% alte specii de foiase, acordând O
importanță deosebită speciilor de marc valoare (frasin, paltin,
cireș, sorb etc.); • crearea de culturi cu specii forestire repede
crescătoare în afara fondului forestier în scopul reducerii presiu-
nii economice asupra pădurilor naturale (100 mii ha în anul 2010
și 150 mii ha în anul 2020); • conducerea arboretelor la vârste
optime și adoptarea de cicluri relativ mari în scopul creșterii
durabilității și a eficienței economice; • combaterea dăunătorilor
pădurii prin mijloace preponderent biologice; • ecologizarea
tehnologiilor de exploatare a lemnului și reconsiderearea acestei
activități ca importantă componentă a silviculturii; • gestionarea
durabilă pc baze ecologice a faunei cinegetice.
•	certificarea pădurilor și a produselor acestora, pe principii
* N.R.: Nivel foarte greu de atins.
internaționale recunoscute.
Condițiile naturale ale României sunt favorabile pentru o sil-
vicultură a lemnului de calitate superioară, bine plătită în
prezent și viitor.
în esență, se propune adoptarea conceptului european mo-
dern al silviculturii apropiate de natură, promovată de Uniunea
Europeană PRO SILVA (1997).
Așadar, pentru promovarea unei silvicultori durabile vor fi
necesare modificări fundamentate, schimbări de concepție în
sensul unei gestionări durabile a pădurilor.
în același scop, se solicită adoptarea de criterii și indicatori
necesari pentru monitorizarea gestionării durabile a pădurilor,
dând curs recomandărilor formulate prin convenții inter-
naționale, însușite și de partea română, dar rămase neaplicate.
Totodată, silvicultura românească trebuie să procedeze de
urgență la certificarea lemnului, după criteriile și noile convenții
internaționale, având în vedere că această certificare reprezintă
un excelent instrument de control economic pentru gestionarea
durabilă a pădurilor.
O problemă distinctă, dc o deosebită complexitate, se referă
la gestionarea durabilă a pădurilor retrocedate și a celor care se
vor înapoia foștilor proprietari, persoanelor fizice și juridice.
Fără o legislație adecvată și prevederi instituționale specifice și
suport financiar din partea statului, această necesară măsură va
avea consecințe dramatice pentru echilbrul ecologic al țării.
Pentru multe păduri, cum sunt cele care îndeplinesc importante
funcții ecologice, trebuie studiată posibilitatea acordării de com-
pensații bănești sau în natură în schimbul rămânerii acestor
păduri în proprietatea statului. O altă soluție constă în gestio-
narea pădurilor private, pe bază de contract, de către ocoalele sil-
vice ale statului prin ocoale private, pe bază de contract, de către
ocoalele silvice ale statului sau prin ocoale private strict contro-
late de către stat.
Dispoziția legislativă referioare la respectarea regimului sil-
vic este, desigur necesară, dar ineficientă. Legea trebuie să
conțină, în plus, toate acele condiții care să asigure respectarea
regimului silvic, cum sunt cete privind: crearea structurilor insti-
tuționale adecvate; subvenționarea de către stat a proprietarilor
forestieri obligați prin lege, în beneficiul societății, la măsuri sau
activități neprofitabile sau la renunțarea la altele aducătoare de
profit. Privatizarea totală a activităților conexe silviculturii va fi
benefică pentru reușita gestionării durabile a pădurii, ca și
preluarea de către silvicultură a responsabilității exploatării
forestiere, care trebuie efectuate cu agenți economici privați
prestatori de servicii, sau chiar în regie. Privatizarea urmează să
fie extinsă și în domeniile: executării drumurilor forestiere,
reproducerii puiuților, corectării torenților, combaterii dăunăto-
rilor etc.
Dezvoltarea și gestionarea durabilă a pădurilor necesită sub-
venționarea substanțială de către stat a multor lucrări silvice
nerentabile sub raport economic, dar foarte necesare din punct de
vedere ecologic, cu deosebire în cazul pădurilor aliate în propri-
etatea persoanelor fizice.
Punerea în aplicare a acestui amplu program pentru ges-
tionarea durabilă a pădurilor României va depinde și de finanțări
externe. Avem în vedere acțiuni benefice și de mare interes pen-
tru comunitatea internațională, cum sunt cel privind: reabilitarea
terenurilor degradate, conservarea biodiversității inclusiv
ocrotirea pădurilor virgine, accesibilizarea fondului forestier,
renaturalizarea Luncii Dunării, crearea rețetei naționale de
perdele forestiere de protecție.
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
MADRIGAL COLLAZO, A., ĂLVAREZ GONZÂLEZ,
J.G., RODRÎGUEZ SOALLEIRO, R., ROJO ALBORECA, A.,
1999: Tablas de produccion para los montes espanoles (Tabele
de producție pentru pădurile spaniole), Fundacion Conde dcl
Văile de Salazar, Madrid, 253 pag.
Sub egida Universității Politehnice din Madrid (din care
face parte Escuela Tecnica Superior de Ingenieros de Montes,
singura instituție de profil forestier din Europa, după
cunoștințele noastre, cu o durată a studiilor de 6 ani), un grup de
prestigioși profesori ai universității amintite (Alberto Madrigal
Collazo) și ai celei din Santiago de Compostela (ceilalți trei
autori) a publicat o ediție amplă, probabil cea mai completă de
până acum, a tabelelor de producție folosite pentru pădurile
spaniole.
Capitolul 1: Generalități prezintă definițiile și conceptele
folosite în lucrare, variabilele incluse în tabelele dc producție,
utilitatea acestora, precum și diversele tipuri de tabele de pro-
ducție, între care se amintesc atât cele “normale”, cele “cu sil-
vicultură medie” (construite în Spania în anii '50 și ‘60) și “de
referință”, precum și cele “cu silvicultură variabilă”.
în capitolul II: Tabele de producție spaniole și lucrări
similare, după precizarea momentului primei mențiuni bibli-
ografice spaniole a noțiunii de “tabele de producție” (Olazabal
- Ordenacion y valoracion de montes, 1883), se, prezintă
istoricul realizării acestora. Operă de anvergură, aceasta a fost
începută de Echevem'a în anul 1942 (arborete de Pinus radiata
din nordul Spaniei) și s-a dezvoltat permanent până în zilele
noastre, în special prin contribuțiile Institutului de Cercetări și
Experimentație Forestieră (I.F.I.E.) și Institutului Național de
Cercetări Agricole (I.N.I.A.), precum și prin alte lucrări publi-
cate sau nepublicate (inclusiv teze de doctorat sau lucrări dc
diplomă).
Principalele tabele de producție străine utile pădurilor spa-
niole sunt prezentate în cel de-al treilea capitol. Acestea au fost
preluate din diverse lucrări, binecunoscute și specialiștilor
români, cum sunt cele ale lui Hamilton și Christie (Marea
Britanic, 1971 - diverse specii), Vanniere (Franța, 1984 -
diverse specii), Jansen et al. (Olanda, 1996 - diverse specii),
Timbal et al. (Franța, 1994 - stejar roșu), Dagnelie et al.
(Belgia, 1988 - molid) etc.
Aspectele caracteristice lucrărilor de inventariere necesare
pentru elaborarea tabelelor de producție sunt prezentate în capi-
tolul al patrulea, care include atât probleme de metodologie a
alegerii și amplasării suprafețelor de probă (rectangulare, cu
mărimea între 625 m1 în arborete tinere și 1000-1500 m1 în cele
mature, respectiv cu cel puțin 30 arbori inventariabili în fiecare
suprafață), cît și modul practic de preluare a diverselor date de
teren privind stațiunea și arboretul studiat.
în cel de-al cincelea capitol este detaliat modul de constru-
ire (realizare) a tabelelor dc producție și include mctodologia-
cadru de lucru, cinci relații fundamentale de calcul, distribuția
diametrelor etc. Acestui capitol i se atașează cel de-al șaselea,
care prezintă modul de determinare a valorilor necesare pentru
intrarea în tabelele dc producție (vârsta medie, înălțimea domi-
nantă, suprafața de bază).
Modului practic de utilizare a tabelelor de producție în con-
ducerea arboretelor îi este dedicat cel de-al șaptelea capitol al
lucrării. Acesta cuprinde aspecte gen stabilirea clasei de pro-
ducție la diverse niveluri (de la arboret la unitate de producție),
estimarea volumelor și creșterilor, determinarea vârstei
exploatabilității absolute, tehnice (tehnologice), a maximului de
efect economic, planificarea lucrărilor silvotehnice, precum și
stabilirea posibilității (recoltelor de lemn).
Cel mai consistent capitol al lucrării, cel de-al optulea,
prezintă tabelele de producție, pentru specii de pini (Pinus
halepensis, P. nigra, P. pinaster, P. radiata, P. sylvestris),
duglas verde, mesteacăn, castan comestibil, eucalipt, fag, plop
euramerican, cireș și cvercinee (Quercus pyrenaica, Q. robur,
Q. rubra, Q. suber), cute ar putea fi folosite pentru arboretele
din Spania. Acestea sunt, în majoritate, locale, dar între ele se
regăsesc și câteva britanice, franceze, olandeze și germane.
Lucrarea este completată cu o bibliografie bogată, din care
însă lipsesc referințele de bază românești, care sunt complet
necunoscute, din motive ușor de bănuit, în Spania, dar care au
fost considerate, de-a lungul timpului, “......... o excelentă
“Dcndrometrie” (Stinghe și Toma, 1958, în Parde, 1961),
respectiv “.... o lucrare de un tip și de o valoare unice în lume”
(Giurgiu, Decei și Armășescu, 1972: Biometria arborilor și
arboretelor din România, în Parde și Bouchon, 1988).
«
GRAYSON, A.J., 1993: Private forestry policy in Western
Europe (Politica forestieră aplicată pădurilor particulare
din Europa de Vest), CAB International, Wallingford, 329
Pag-
Relativ recent, cu ajutorul a numeroși specialiști din
Europa, Australia, Noua Zeelandă și S.U.A, precum și din
diverse organisme și organizații (Uniunea Europeană, Comisia
Economică pentru Europa, Comitetul Central al Proprietății
Forestiere, Confederația Europeană a Agriculturii, Confederația
Europeană a Industriei Papetare etc), dr. Grayson, fost director
de cercetare la Forestry Commission (Marea Britanie) și co-
autor al unei lucrări fundamentale pentru sectorul silviculturii
(Johnston, Grayson și Bradley, 1967: Forest Planning), a rea-
lizat o extrem de complexă și sugestivă panoramă a politicii
aplicate pădurilor particulare de pe continentul nostru.
Lucrarea este alcătuită din 18 capitole, în succesiunea: 1.
Introducere; 2. Dezvoltarea politicii (forestiere); 3.
Implementarea politicii (forestiere); 4. Pădurile particulare în
context european; 5-14. Studii de caz (Marea Britanie, Irlanda,
Franța, Belgia, Olanda, Germania, Elveția, Danemarca,
Norvegia și Suedia); 15. Considerații privind pădurile particu-
lare din alte țări; 16. Probleme curente de politică forestieră în
Europa de Vest; 17. Concluzii privind implementarea politicii
forestiere; 18. Utilizarea rezultatelor cercetării în imple-
mentarea politicii (forestiere) în Marca Britanie.
Acestora li se adaugă patru anexe (1. Statistici demografice
și forestiere în țările studiate; 2. Piața unică europeană; 3.
Aplicații ale analizei politice; 4. Cursul de schimb liră sterlină -
alte monede naționale), care completează în mod fericit infor-
mația cuprinsă în capitolele amintite.
După o scurtă Introducere (3 pag.), lucrarea argumentează
necesitatea existenței unei politici forestiere naționale, precum
și modul în care aceasta poate fi pusă în operă, “ținta” sa
declarată fiind proprietarii particulari de pădure. Asupra acesto-
ra acționează diverse instrumente de intervenție a politicii
forestiere, unele fiind intersectoriale (aranjamentele comer-
ciale, legislația de mediu, facilitățile pentru încurajarea utilizării
terenurilor agricole și forestiere), altele intrasectoriale (sub-
venții, taxe, impozite, norme și instrucțiuni specifice de
gospodărire a pădurilor). După detalierea acestor instrumente,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 O Nr.3
51
lucrarea se ocupă în mod special de influența sistemului de taxe
și impozite (în special directe, cum este cazul celor pe venit, pe
profit, funciare, pe capitalul transferat, pe moștenire, etc) asupra
proprietarilor particulari de păduri și modului de gospodărire a
acestora.
La nivel continentului nostru, pădurile particulare (în spe-
cial la nivelul celor 15) sunt dominante și de situația acestora se
ocupă atât Uniunea Europeană, prin diversele sale directorate,
cât și Comitetul Central al Proprietății Forestiere, Confederația
Europeană a Agriculturii, Confederația Europeană a Industriei
Papctare etc. Aceste organisme asigură atât un suport financiar
direct, cât și finanțarea unor programe de cercetare, cel supra-
numit COST fiind familiar și specialiștilor români.
După prezentarea, Ia nivel continental, a caracteristicilor
pădurilor particulare, lucrarea se ocupă de diverse țări vest-
europcnc. în fiecare caz, se pune un accent special pe aspecte dc
legislație și politică forestieră, dar și privind administrarea, ta-
xele și impozitele, respectiv subvențiile (granturile) sau activi-
tatea de cercetare-dezvoltare care afectează pădurile particulare,
în continuare, dar mult mai condensat, este tratată situația
pădurilor particulare din unele țări neeuropene (Australia și
Noua Zeelandă), ca și din unele țări aparținând estului conti-
nentului (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Rusia)
între care, din motive care ne scapă, țara noastră nu a fost
cuprinsă.
Lucrarea cuprinde, în final, o analiză complexă a pro-
blemelor specifice țărilor vest-europene, un breviar al concluzi-
ilor desprinse din aplicarea politicii forestiere , cu accent pe
efectele sistemului de taxe, impozite și subvenții aplicate, pre-
cum și modul practic în care rezultatele cercetărilor pot fi uti-
lizate pentru a ameliorarea gospodăririi pădurilor particulare
din Marea Britanie,
Completată cu cele patru anexe menționate, lucrarea repre-
zintă o sursă de informare fundamentală pentru gospodarii și
legiuitorii pădurilor particulare din Europa și, deși o semnalăm
cu o întârziere datorată unor cauze obiective, sperăm să fie (sau
să fi fost deja) “disecată” și luată în considerare în elaborarea
legislației care privește viitorul pădurilor particulare din
România.
*
SASSE, J., 1998: The Forests of Japan (Pădurile
Japoniei), Japan Forest Tcchnical Association (JAFTA),
Tokyo, 75 pag., 58 ref.bibl.
Lucrarea dr. J. Sasse, cercetătoare la Centre for Forest Tree
Technology din Victoria, Australia, este produsul unei burse de
studiu de un an în Japonia, perioada în care a vizitat diverse
păduri și a lecturat multe dintre lucrările japoneze (dar nu
numai) cu privire la pădurile și economia forestieră a țării.
Cartea se deschide cu o Recomandare (2 pag.) a prof.
Yukichi Konohira de la Universitatea de Agricultură și
Tehnologie din Tokio, care speră că “lucrarea va fi o utilă intro-
ducere a pădurilor Japoniei, în special pentru vorbitorii de limbă
engleză din alte zone ale globului sau care vizitează “pe scurt”
Japonia".
Continuată cu o Prefață (2 pag.) a autoarei, în care aceasta
își justifică interesul pentru pădurile japoneze, mulțumind în
același timp cadrelor didactice și cercetătorilor care i-au înlesnit
demersul științific, lucrarea include șapte capitole: 1.
Introducere (23 pag.); 2. Pădurile subalpine (5 pag.); 3. Pădurile
din climatul temperat rece (7 pag.); 4. Pădurile din climatul
52
temperat cald (4 pag.); 5. Pădurile subtropicale (2 pag.); 6.
Plantațiile forestiere (5 pag.); 7. Industria prelucrării lemnului și
viitorul sectorului forestier în Japonia (9 pag.).
Primul capitol al lucrării (Introducere), cel mai consistent,
include o prezentare a Japoniei atât sub raportul localizării
geografice și geologiei, topografiei, climatului și factorilor per-
turbanți naturali, cât și al pădurilor, care în anul 1990 ocupau
24,1 milioane ha (66% din suprafața țării, respectiv 0,20
ha/locuitor). în continuare sunt prezentate flora și fauna indi-
gene, precum și un istoric al utilizării teritoriului și evoluției
modului de gospodărire a pădurilor, care sc consideră că ocupau
înaintea anului 10.000 î.e.n. cca 95% din suprafața țării. în fine,
același capitol prezintă în detaliu situația proprietății pădurilor
(din care 58% sunt deținute de peste 2,8 milioane proprietari
individuali sau asociați) și a legislației silvice actuale, care
impune ca toate pădurile țării să fie gospodărite în conformitate
cu trei legi de bază: Legea silvică (1951, dar amendată în 1991),
Legea de bază a sectorului forestier (1964) și Legea asociați-
ilor cooperatiste forestiere (1978).
Capitolele 2-5 prezintă, în mod identic, aspecte diverse
legate de distribuția, compoziția floristică și caracteristicile eco-
logice ale diverselor formații forestiere naturale întîlnite în
Japonia, dc la pădurile subalpine la cele tropicale.
Plantațiilor forestiere, care ocupă în Japonia 10,4 milioane
ha (41% din suprafața fondului forestier al țării) și au fost insta-
late în special după cel de-al doilea război mondial, le este de-
dicat cel dc al șaselea capitol. Principalele specii de împădurire,
toate autohtone, sunt Cryptomeria japonica (44% din suprafața
plantațiilor) și Chamaecyparis obtusa (24% din aceeași
suprafață), la care sc adaugă alte rășinoase din genurile Larix,
Pinus, Abies și Picea. Așa cum se întâmplă în multe zone ale
globului, în special din rațiuni de ordin economic, foioasele
sunt puțin folosite în Japonia și ocupă doar 2% din suprafața
plantațiilor.
în fine, după cum am menționat, capitolul al șaptelea este
dedicat industriei lemnului și viitorului sectorului forestier în
Japonia. Anual, în țară se consumă peste 100 milioane m' dc
lemn, din care 75% este importat, în special din America de
Nord (Canada și S.U.A.) și țările tropicale (30% din exportul de
lemn al acestora, dar cu precădere din Malaezia și Indonezia).
Lemnul consumat este folosit în special pentru construcția de
locuințe, dar și pentru producerea de cherestea, celuloză și hâr-
tie, plăci și panouri din lemn etc. Viitorul sectorului forestier
japonez este, în mod evident, dependent de situația actuală (țară
mare importatoare dc lemn, inclusiv tropical), care se cere a fi
depășită prin creșterea importanței producției autohtone (inclu-
siv prin subvenționarea lucrărilor silvice, de exploatări
forestiere, de industrializare și comercializare a lemnului, a
acordării de împrumuturi de dobândă redusă, respectiv redu-
cerii impozitelor sau chiar scutirii de impozite a celor implicați
în sectorul forestier), a intervențiilor active pe piața internațio-
nală a lemnului, ca și prin mărirea contribuției țării la pro-
movarea conservării și gestionării durabile a pădurilor tropicale,
în acest sens, trebuie menționat faptul că, prin semnarea Rundei
Uruguay a Acordului General pentru Tarife și Comerț (GATT,
actuala Organizație Mondială a Comerțului), Japonia s-a obligat
la reducerea tarifelor pe importul de produse lemnoase, acestea
preconizându-se să reprezinte în anul 2000 doar 50% din
nivelul lunii ianuarie 1995.
După o consistentă bibliografie, lucrarea sc încheie cu un
Apendice incluzând denumirile științifice, în limba japoneză și
engleză, ale principalelor specii dc arbori din Japonia, precum
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
și un Index de termeni utilizați în lucrare.
Prin diversitatea și profunzimea informației, precum și prin
modul concis și elevat de tratare, lucrarea dr. Sasse este extrem
de utilă și specialistului forestier român și poate reprezenta un
model de urmat pentru publicarea, în limbi de circulație inter-
națională, a unei demult necesare lucrări de prezentare obiectivă
a sectorului forestier din țara noastră.
Recenzii elaborate de
șef lucr.dr.ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU
Notă: Mulțumim și pe această cale colegului și prietenului
ing. Tatsuya Watanabe, M.Sc. (Oxon), care ne-a pus la dis-
poziție lucrarea recenzată.
FLORESCU, I, NICOLESCU, N: Silvicultura, voi. I 1996,
Ed. Lux Libris Brașov, 210 p., 56 tab., 88 fig., voi. II 1998, Ed.
Universității Transilvania Brașov, 194 p., 14 tab., 51 fig.
După mulți ani de la apariția ultimului mare tratat de
Silvicultură, apar în ultimii trei ani cele două volume a unei noi
opere de referință în acest domeniu.
Autorii au grupat cunoștințele științifice de bază, ecologice
și geografice, asupra pădurii în volumul I intitulat “Studiul
pădurii” și cele tehnico-științifice privind măsurile silvicultu-
ralc în volumul II “Silvotchnica”. Volumele publicate conțin o
reușită sinteză celor mai noi rezultate a cercetărilor fundamen-
tale asupra pădurii ca ecosistem și ca fenomen geografic dar și
a cercetărilor aplicative privind întemeierea și îngrijirea
arboretelor.
In volumul I “Studiul pădurii”, simpla enumerare a capi-
tolelor și conținutului acestora arată nivelul de profunzime a
expunerii privind cunoașterea pădurii ca ecosistem și ca înveliș
geografic. Capitolul I conține prezentarea necesară a unor ele-
mente generale (definiții, obiective, resurse forestiere, evoluția
silviculturii și a învățământului silvic, metode de cercetare în
silvicultură, raporturi cu alte științe și domenii de activitate). în
capitolul 2 este relevată importanța pădurii ca producătoare de
resurse și servicii necesare societății. Capitolul 3 este consacrat
prezentării structurii biocenozei forestiere cu sublinierea impor-
tanței arboretului. în capitolul 4 sunt tratate detaliat raporturile
pădurii cu factorii de mediu. Urmează în capitolul 5 descrierea
principalelor procese ecosistemice din pădure, interesante din
punctul de vedere silvicultural (regenerarea naturală, consti-
tuirea stării de masiv, creșterea pădurii, dezvoltarea pădurii, ela-
gajul, diferențierea arborilor, eliminarea naturală, succesiunea
vegetației forestiere). într-un scurt capitol 6 se tratează evoluția
vegetației forestiere în erele geologice. în capitolul 7, intitulat
“Sistematica vegetației forestiere” se prezintă și tipologia
forestieră.
în acest volum, specialistul găsește o bogată informație,
prezentată foarte concentrat, privind pădurea ca obiect natural.
Cele mai multe aspecte sunt ilustrate cu date recente obținute
atât prin cercetările din România cât și din alte țări, în ultimile
decenii. Este suficient să menționăm datele privind raporturile
arboretului cu lumina, căldura, apa, datele privind formarea,
creșterea și dezvoltarea arboretului etc.
Evident, fiind vorba despre un tratat de silvicultură, în
prezentarea biocenozei forestiere se pune accent și se dezvoltă
mai mult aspectele care se referă la arboret, edificatorul princi-
pal al acestui tip de biocenoze care asigură cea mai marc parte
din producția de biomasă și necromasă și direcționează proce-
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
sele biocenotice. în această parte se folosește frecvent termenul
de pădure, de fapt însă datele se referă în principal la arboret.
Folosirea termenului de “Sistematica vegetației forestiere” pen-
tru intitularea ultimului capitol, sugerează că ar fi vorba despre
clasificarea fitocenozelor forestiere. Dar capitolul conține pe
lângă tipologia forestieră care este într-adevăr o modalitate de
clasificare și sistematizare a fitocenozelor forestiere (acum însă
și a ecosistemelor în ansamblu) și o parte privind distribuția
vegetației forestiere pe glob care, formal, nu aparține siste-
maticii.
în volumul II după o prezentare succintă a silvotehnicii în
capitolul 1, urmează în capitolul 2 “întemeierea pădurii culti-
vate”, iar în capitolul 3 “Tehnologiile de îngrijirea și condu-
cerea arboretelor”. Capitolul 4 este consacrat discutării
regimelor și tratamentelor, capitolul 5 problemei reconstrucției
ecologice a ecosistemelor forestiere, capitolul 6 lucrărilor de
conservare iar capitolul 7 modului de aplicare a tratamentelor în
fondul forestier al României.
Volumul conține o expunere foarte detaliată a tehnologiilor
actuale folosite în silvicultura europeană și autohtonă. Este de
remarcat analiza amplă a tratamentelor cu avantajele și deza-
vantajele fiecăruia . Se pune accent pe flexibilitatae intervenți-
ilor, pe evitarea schematismelor și rigidității în amplasarea
tăierilor, în conducerea lor ținând seama de mersul regenerării.
La tratamentul codrului grădinărit ar fi fost poate indicat să se
sublinieze mai accentuat necesitatea organizării spațiale a tăie-
rilor, pe microarborete. Importantă este tratarea într-un capitol
distinct a tratamentelor aplicate în România.
Prin publicarea noului tratat complet de Silvicultură sil-
vicultorii dar și alți specialiști interesați de pădure, tinerii care
aspiră să-și lege idealurile de pădure, capătă o valoroasă sursă
de informare științifică dar și de îndrumare practică privind
pădurea ca entitate ecologică și geografică, privind
gospodărirea ei durabilă.
Dr. ing. Nicolae DONIȚĂ
BOGDAN, OCT A VIA, NÎCULESCU, ELENA: Riscurile
climatice din România. Institutul de Geografie, Academia
Română, București, 1999, 280 pag., 89 fig., 55 tabele.
Lucrarea a fost elaborată în cadrul colectivului de clima-
tologie al Institutului de Geografie din București.
Importantă componentă al mediului geografic, clima, în
toate modurile ei de manifestare, este nu numai o sursă
declanșatoare de energii vitale sub diferite forme, ci și un factor
de risc, ce crează dezordine în sistemele geografice, mergând
până la alterarea sau distrugerea totală a acestora, cu pagube
materiale și victime omenești.
Volumul se deschide cu un necesar capitol de analiză a ter-
minologiei uzitate pe plan mondial și în țara noastră (riscuri
climatice, hazarde climatice, catastrofe, dezastre ori calamități
climatice).
Partea I a lucrării cuprinde analiza fenomenelor climatice
de risc din semestrul rece al anului și anume: valurile de frig și
singularitățile termice negative, inversinile de temperatură,
înghețul și bruma, stratul de zăpadă, avalanșele, viscolul și
depunerile de gheață.
Următoarea parte este consacrată prezentării fenomenelor
de risc climatic din semestrul cald al anului - valuri de căldură
și singularitățile termice pozitive, furtunile cu grindină, ploile
torențiale.
în partea a III-a sunt detaliate riscurile climatice posibile a
53
se produce în cursul întregului an adică fenomenele de uscăciu-
ne și secetă (cauze genetice, parametri; ani și luni deficitare plu-
viometric, studiul acestora pe baza climogramelor) și excesul de
umiditate. Nu este omisă nici influența acestora în evoluția
peisajului agricol din țara noastră.
O altă parte a lucrării conține semnificative și consistente
studii de caz asupra unor recorduri climatice înregistrate în
România și anume: luna cea mai geroasă - ianuarie 1942, luna
cea mai fierbinte - august 1951, iama cea mai grea din partea de
sud a țării noaste - 1953/1954, apoi bruma cea mai timpurie (15-
17 septembrie 1956) și cea mai târzie (21-22 mai 1952), seceta
cea mai intensă din anii 1945/1946 precum și excesul de umidi-
tate cel mai mare (1969 - 1973).
Partea a IV-a a lucrării se încheie cu o scrie dc aprecieri
legate de monitoringul riscurilor climatice (supravegherea sinop-.
tică teritorială, măsuri de combatere și control ale consecințelor).
în ultima parte a lucrării se face și o rcgionarc a teritoriului
României din puncte de vedere al fenomenelor climatice de risc.
înscriindu-se pe linia programelor mondiale World Climate
Research (Programul Climatic Mondial) și International decade
for natural Disaster Relief (Deceniul pentru atenuarea efectelor
dezastrelor naturale), lucrarea, în ansamblul ei, - de altfel o pre-
mieră în literatura științifică românească - este un documentat și
bogat ilustrat instrument științific și metodologic, util nu numai
pentru geografi, dar mai ales pentru practicieni: silvicultori,
agronomi, specialiști în transporturi etc.
Cercet. Șt. Sorin GEACU
Institutul de Geografie, București
MICU, ION: Ursul brun - aspecte eco-elologicc. Editura
Ceres; Etologie. Editura Transilvania.
îndrăznesc să pun semnul’ egalității între două mari lucrări
dc referință, într-o știință nouă la noi, semnate amândouă de
dr.Ion MICU : “Ursul brun - aspecte eco-etologice” și
“Etologia”. Deschizător de drum în acest domeniu al etologiei
faunei României, dr.Ion MICU își intitulează cu modestie
lucrarea de doctorat “Ursul brun-aspecte eco etologice". De
fapt, lucrarea este astfel alcătuită, încât să satisfacă dorința de
cunoaștere a celor pc care îi pasionează viața sălbăticiunilor,
alcătuire care o definește categoric drept o piatră de temelie a
științei etologiei în România. Articole despre urs și chiar cărți
despre acest “voievod desculf al Carpafilod’ au mai fost scrise.
Chiar și eu am scris o carte despre urs și mai multe articole. Dar,
nimeni până acum, deci până la apariția lucrărilor domnului
dr.Ion MICU, nu și-a propus să răspundă închegat la cele cinci
întrebări în al căror răspuns competent stă însăși esența succe-
sului muncii unui etolog: 1. CE face animalul? 2. DE CE face
ceea ce face? 3. CUM face ceea ce face? 4. CÂND face ceea ce
face? 5. UNDE face ceea ce face?
Putând răspunde la aceste întrebări, cercetătorul etolog pro-
fesionist sau amator, va înțelege ceea ce majoritatea celor care
se pretind a fi cunoscători ai vieții sălbatice, nu înțeleg, sau, în
cel mai bun caz, fragmente din desfășurarea acesteia.
Experiența unică pc care o are dr.Micu, în ce privește ursul,
tenacitate demonstrată în îndelungi ani de cercetare, în condiții
nu întotdeauna prielnice, vocația spre știință, modul cu adevărat
echilibrat în care sunt structurate diferitele capitole ale ambelor
cărți, le plasează în galeria deocamdată săracă a lucrărilor de
știință cinegetică. Este și regretabilă atitudinea de cel puțin
indiferență a multora dintre cei care prin formație profesională
sunt chemați să contribuie prin activitatea lor la dezvoltarea
acestei noi științe care este etologia și care ar trebui să consacre
un studiu aparte pentru fiecare din principalii reprezentanți ai
faunei atât de bogate a Carpaților noștri. în lucrările dr.Ion Micu
este evidentă o manieră aparte de abordare a subiectului, care îi
dezvăluie aplecarea spre etologie, într-un context în care revin
obsedant cuvântul “comportament” și explicația motivației
acestuia.
Văzând în biroul dr. Ion MICU tabloul celebrului său pre-
decesor, dr.Konrad LORENZ, am știut imediat că întemeietorul
nobilei științe a etologiei, este modelul său de viață, căruia îi
este și îi va fi un credincios și demn discipol.
Pentru a parafraza un cunoscut citat, voi încheia cu ..."Cărți
valoroase, cinste cui v-a scris"...
dr.ing.Mitică Georgescu
Expert agreat de Consiliul Europei
Convenția de la Bema.
REVISTA REVISTELOR
XXX, 1999: Certification (Certificarea pădurilor). în:
Journal of Forestry, voi. 97, nr. 2 (februarie), pag. 6-37.
Recent, prestigioasa revistă a Societății Forestierilor
Americani (Society of American Foresters, organizație profe-
sională înființată în anul 1900) a dedicat o parte importantă a
numărului său pe luna februarie problemei atât dc spinoase a
certificării pădurilor. Articolele incluse au tratat probleme
diverse, cum sunt:
•	Prezentarea organismelor care realizează certificarea (pe
bază de performanțe) pădurilor, acestea fiind în S.U.A. două
companii afiliate la Forest Stewardship Council (FSC), respec-
tiv SmartWood din Richmond, Vermont și Scientific
Certification Systems din Oakland, California. La aceasta s-a
adăugat detalierea modului de desfășurare a certificării, precum
și a rezultatelor activităților realizate în două studii-pilot, cu
suprafața de ordinul sutelor de mii de hectare, din statele
Minnesota și Pennsylvania (este interesant de reținut faptul că,
în 1997-1998, costul certificării în cele două amintite s-a ridicat
la cca 0,22-0,30 dolari SUA/ha, acesta ajungând însă la 0,40-
0,48 dolari SUA/ha la certificările din alte proiecte similare).
•	Opiniile managerilor și proprietarilor de păduri (bazate pe
interviuri cu întrebări comune) a cca 99% din fondul forestier
din SUA certificat până la nivelul lunii decembrie 1997 (cca 1,4
milioane de ha), privind beneficiile prognozate (așteptate) ale
activității de certificare, precum și costurile de producție supli-
mentare, respectiv modificările în gospodărirea pădurilor pe
care aceasta le-ar putea impune.
o Opiniile cumpărătorilor de lemn (300 persoane fizice de
ambele sexe, locuind în mediul rural și urban, din provincia
canadiană British Columbia) privind activitatea de certificare,
inclusiv privând acceptul acestora de a plăti mai mult pentru
produsele lemnoase certificate. între altele, este interesant de
menționat concluzia că femeile intervievate au dat o mai mare
importanță decât bărbații problemelor protejării mediului
forestier, considerând că trebuie plătit mai mult pentru produse-
le lemnoase provenite din păduri certificate, gospodărite dura-
bil.
•	Standardele și instrucțiunile naționale (din Finlanda,
Suedia, Danemarca, Marea Britanic) și regionale (diverse zone
ale SUA și Canadei) privind regenerarea, genetica și amelio-
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
rarea pădurilor, în corelație cu nivelul la care acestea
îndeplinesc “principiile și criteriile” de certificare a pădurilor
impuse de FSC. între aspectele urmărite la nivelul organismelor
certificatoare s-au amintit modul de regenerare, proveniența și
transferul materialului de împădurire, certificarea surselor
semincere, folosirea speciilor exotice, ameliorarea genetică a
semințelor, diversitatea speciilor etc.
• Problemele deosebite legate de certificarea produselor
nelemnoase ale pădurii, multe dintre acestea fiind comercia-
lizate în ceea ce lucrarea numește “economia invizibilă” și deci
potențial incompatibile cu acțiunea de certificare.
Aspectele privind certificarea pădurilor și multiplele sale
efecte, de diverse ordine (tehnic, politic, economic, sociologic
etc), merită o lectură și analiză atentă din partea diverșilor fac-
tori implicați în prezent dar, mai ales, în viitor, în certificarea
pădurilor României. Subliniem acest aspect deoarece această
problemă, cu evidente conotații economico-sociale și politice,
este deja în atenția a numeroase organisme forestiere inter-
naționale și naționale din diverse zone ale globului.
Sef lucr.dr.ing. Norocel-Valeriu NICOLESCU
Nussbaumer, H., 1999:Buchen, Eichcn und Eschen in den
Wăldern am Bodensee zwischen Arbon und Ermatingen (Fagul,
stejarul și frasinul în pădurile din regiunea situată între Arbon și
Ermatingen). în “Schweizerische Zeitschrifi jur Forstwesen”,
Elveția, Nr. 7, pag. 252 - 256, 1 fig., 5 tabele, 3 ref. bibi.
Solurile umede, bogate în substanțe nutritive și climatul
dulce fac regiunea situată între Arbon și Ermatingen, de pe
malul Lacului Constancc, o zonă bună de creștere pentru cea
mai mare parte a foioaselor.
Țelul de gospodărire în aceste păduri este producerea lem-
nului de calitate.
Pentru tratamentul și regenerarea naturală a trei specii prin-
cipale de foioase din rgeiune - fagul, stejarul și frasinul, se pre-
zintă câteva rezultate ale experimentărilor. • La fag, după
umbrirea în primele faze de creștere, trebuie asigurat rapid
conul de lumină între înălțimea genunchiului și a șoldului pen-
tru obținerea lemnului pentru bușteni de derulaj. O vârstă de ex-
ploatare prea ridicată favorizează formarea putregaiului. • Ste-
jarii, mai ales stcjanil pedunculat, foarte răspândit în regiune,
necesită multă lumină, mai ales la vâsla prăjinișului și este
foarte dificil de adus la vârsta din faza codrului dacă suprafețele
regenerate natural nu sunt suficient dc mari. • Frasinul care rea-
lizează devreme creșteri rapide, reacționând foarte bine prin
creșteri dacă este pus în lumină, poate fi utilizat la o vârstă
tânără, care produce în condiții optime lemnul alb dc primă ca-
litate.
*
Lcvcque, L., Demesure, B., Vallance, M., Lamant, T.,
1999: L'onf et la diversite genetique des arbores forestiers
(ONF și diversitatea genetică a arborilor). în: Bulletin techique,
Franța, nr. 38, pag. 1 - 50, 22 fig., 13 tabele, 41 ref. bibi.
Revista are 50 de pagini și este editată în 8000 exemplare de
ONF - Departamentul de Cercetări Tehnice și sintetizează, în
condiții grafice excepționale, realizările ONF în aplicarea
politicii de stat franceze din domeniul geneticii forestiere, rea-
lizări în care organismele publice de cercetare, INRA și GEMA-
GRF,F au jucat un rol esențial.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
începând din luna decembrie 1990, Franța a luat importante
angajamente internaționale în materie dc conservare a diver-
sității genetice a speciilor sale forestiere, mai ales la confe-
rințele ministeriale pan - europene de la Strasbourg (1990) și
Helsinki (1993) și la Conferința Națiunilor Unite pentru mediu
și Dezvoltare (Rio de Janciro, 1992).
Piesa de bază în aplicarea acestor angajamente a constituit-o
circulara din 1991 a Ministerului Agriculturii.
Intervenind pe o treime din pădurea franceză, ONF a apli-
cat o politică orientată spre gestiunea durabilă a ecosistemelor
care i-au fost încredințate. El este de mult timp un militant
important al unei politici orientate în favoarea resurselor gene-
tice forestiere, care a integrat progresiv dimensiunea genetică a
diversității în practica sa dc gestionare a arboretelor.
Agenția Națională Franceză grupează aici, pentru prima
oară, diferitele acțiuni desfășurate în Franța metropolitană în
acest domeniu și le prezintă în șapte capitole: Conservarea
genetică a arborilor în laboratoarele asociate ONF/INRA care
efectuează cercetări aplicative; Gestiunea resurselor comerciale
a semințelor forestiere, rezervații dc semințe și plantaje;
Depozitarea semințelor forestiere; Rășinoasele conservate
dinamic “in - situ”; Culturile dc proveninețe identificate;
Arborctumurile; Rezervele biologice.
Strategia ONF - ului și realizările sale concrete sunt prezen-
tate sub forma unor hărți și tabele sinoptice. Numeroase acțiuni
ale acestui program apar complementar și formează un tot coe-
rent și solid. Un glosar și o bibliografie selectivă completează
revista.
Lucrarea e destinată la două categorii de public: • Per-
sonalului ONF care își aduce contribuția la gospodărirea dura-
bilă a pădurilor la diferite niveluri și căruia i se dă o viziune
globală a acțiunilor lor și un cadru în care se inseră această
activitate; • Cititorilor care nu aparțin de ONF, cărora li se fac
cunoscute ansamblul realizărilor din metropolaă a instituției
care gestionează pădurile publice.
*
Departamentul de Cercetări Tehnice din Oficiul Național al
Pădurilor (Franța) a publicat în aprilie 1999 primul număr al
publicației bianuale “Le flash Renecofor” care își propune să ne
țină la curent cu cele mai interesante rezultate obținute în ultimii
ani de către RENECOFOR.
Rețeaua RENECOFOR a fost creată de Oficiul Național al
Pădurilor în 1992, cu scopul de a completa sistemul de
supraveghere sanitară a pădurilor franceze.
Actualmente, rețeaua e finanțată prin Uniunea Europeană,
Oficiul Național al Pădurilor, Ministerul Agriculturii și
Pisciculturii și dc ADEME.
RENOCOFOR constituie partea franceză dintr-un ansam-
blu de 863 suprafețe permanente, instalate în 30 de țări.
Obiectivul său principal este detectarea eventualelor schim-
bări pe termen lung în funcționarea ecosistemelor de mare vari-
abilitate și determinarea cauzelor acestor schimbări.
Rețeaua franceză e constituită din 102 suprafețe permanente
care vor fi urmărite cel puțin pe o perioadă de 30 de ani.
Fiecare suprafață experimentală are o întindere dc 2 hectare,
cu o parte centrală înconjurată de o zonă tampon de jumătate de
hectar.
în 27 suprafețe se măsoară depunerile atmosferice provenind
din precipitații în câmp deschis și sub coronamentul pădurii.
în plus, 26 suprafețe sunt dotate cu o stație meteorologică
automată.
55
în 17 suprafețe sunt analizate solurile.
în cele patru pagini ale publicației sunt prezentate hărți re-
levante cu: Amplasarea rețelei pe specii forestiere, a Centrului
de coordonare de la Fontainebleau și a Pedotecii Vitry - aux -
Loges; Stocurile de carbon din sol; Depunerile atmosferice
totale de azot în afara fondului forestier; Număr total de șpecii
(din toate etajele de vegetație) și numărul de specii erbacee.
Carbonul organic din humus variază între 1 și 53 t pe hectar;
Stocul de carbon din orizontul mineral (O - 40 cm profunzime
este de 8 - 189 t/ha); Carbonul înglobat anual în partea aeriană
a arborilor în picioare este de 0,8 - 2,2 t/ha și ajunge în 100 de
ani la 80 - 220 t/ha; între 1993 și 1996 aportul anual în azot total
mineral a ploilor din afara masivului pădurii a fost de 3 - 22
După o scurtă dar grea suferință, s-a
stins din viață, la data de 5 mai 1999,
cel care a fost omul de excepție,
inginerul silvic, proiectantul,
cercetătorul și cadrul didactic Nicolae Lazăr.
Absolvent al Facultății dc Silvicultură din cadrul fostului
Institut Politehnic Brașov, în anul 1959, cel trecut în eternitate a
fost atras din primii ani ai carierei profesionale de domeniul corec-
tării torenților, domeniu care l-a consacrat, dar care - iată l-a pier-
dut mult prea devreme, la numai 61 de ani, o vârstă care putea fi
una a împlinirilor, a valorificării creatoare a bogatei experiențe
acumulate și a transmiterii acesteia către tânăra generație.
Perioada celor 4 decenii de activitate desfășurată continuu în
aceeași instituție înseamnă, probabil, puțin pe scara istoriei, dar ea
înseamnă mult, pe scara care măsoară devotamentul și atașamen-
tul față de profesiune. Această stabilitate îndelungată la același loc
de muncă nu putea să nu-i aducă recunoașterea valorii profesio-
nale și nu putea să nu-i motiveze ascensiunea profesională: dc la
cercetător stagiar în fostul INCEF (1959-1962) la inginer proiec-
tant (1962-1966), inginer proiectant principal (1966-1976), șef de
proiect (din 1976), consilier CTE (din 1985) și șef de stațiune (din
1991), la actualul Institut de Cercetări și Amenajări Silvice.
Mai ales în ultimele două decenii, a fost un sprijinitor constant
și activ al învățământului superior silvic, colaborarea sa neîntre-
ruptă și rezultatele colaborării sale cu disciplina de Corectarea
Torcnților de la Facultatea dc Silvicultură și Exploatări Forestiere
din Brașov fiind nu numai bine cunoscute ci și pozitiv apreciate
atât de către specialiștii în domeniu cât și de către membrii comu-
nității academice brașovene.
în perioada 1970-1980, a fost unul dintre pilonii fostului
Colectiv mixt pentru Amenajarea bazinelor hidrografice
torențiale, numărându-se printre acei, puțini la număr, care pe
lângă faptul că au înțeles cu adevărat rațiunile de a fi ale
învățământului superior silvic, au găsit soluțiile practice concrete
pentru ca dezvoltarea acestui proces să fie cât mai strâns legată de
activitățile de cercetare, de proiectare și de execuție.
Teza de doctorat și-a susținut-o în anul 1984, după care a
desfășurat o bogată activitate publicistică, fiind coautor de cursuri
și îndrumare, de manuale, monografii și tratate, care au apărut în
diferite edituri centrale.
Din bilanțul bogat al activității profesionale nu pot fi omise
kg/ha și va totaliza în 100 de ani între 400 1500 kg/ha; Stocul
de azot în humus variază între 20 - 1780 kg/ha, iar orizontul
mineral până la 40 cm adâncime între 600 - 15570 kg/ha;
Inventarul vegetației evidențiază o bogăție floristică foarte vari-
abilă pe o suprafață experimentală: între 8 și 119 specii diferite,
cu o medie de 63 specii diferite, din care 3 specii de arbori, 4 dc
arbuști, 10 de subarbuști, 37 specii erbacee și 9 de mușchi.
Sunt de asemenea utile metodele de cercetare descrise pen-
tru fiecare din aspectele amintite și care cu o minimă investiție
ar putea fi extinse într-o rețea de 48 suprafețe reprezentative și
în România.
Recenzii elaborate de
dr. ing. Valentin Bolea
NICOLAE - VICTOR LAZĂR
1938-1999
cele peste 200 de documentații de proiectare elaborate de-a lungul
timpului, cele peste 40 de articole științifice publicate în reviste de
prestigiu (dintre care 10 în străinătate), cele aproape 30 de comu-
nicări susținute la diferite manifestări și reuniuni științifice.
A fost distins cu premiul Marin Drăcea al Academiei Române,
pe anul 1991, și a fost membru activ în Societatea “Progresul
Silvic”, în Academia Oamenilor de Știință și în Asociația Generală
a Inginerilor din România.
Aprecierea și recunoașterea probității și competenței profe-
sionale sunt demonstrate și de faptul că, începând din anul 1990, a
dobândit calitatea de responsabil de teme de cercetare, a coordo-
nat ultimele ediții ale Normativului departamental de proiectare, a
participat în anii 1994,1996 și 1998 la sesiunile Grupului de lucru
FAO pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane, ca dele-
gat din partea Regiei Naționale a Pădurilor.
Ca o încununare a tuturor acestor merite profesionale, dar și ca
o recunoaștere a experienței câștigate în domeniul activității
didactice, în anul 1998 a fost atestat conferențiar la disciplina dc
Corectarea Torenților de la Facultatea de Protecția Mediului a
Universității din Oradea.
Iată de ce stingerea sa neașteptată și prematură din viață
înseamnă o pierdere grea nu numai pentru familie; este o pierdere
ireparabilă și pentru domeniul ingineresc al amenajării torenților,
pentru activitatea de proiectare și cercetare, pentru învățământul
superior forestier și dc protecția mediului, pentru însăși silvicul-
tura românească.
La ceremonia de doliu - care a avut loc la Brașov, în data de 7
mai 1999 - cunoscuții și prietenii săi cei mai apropiați, colegi și
colaboratori din Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și
Institutul Național al Lemnului, cadre didactice de la Universitatea
Transilvania din Brașov și de la Universitatea din Oradea, împre-
ună cu numeroși specialiști de la unitățile de profil forestier din
Brașov și din țară, i-au adus un pios omagiu celui care, timp de
patru decenii, a slujit cu devotament și credință destinele silvicul-
turii.
Prof. univ. dr. ing. loan CLINCIU
Universitatea Transilvania
56
REVISTA PĂDURILOR • Anul 114 • 1999 • Nr.3
Notă către autori
Potrivit hotărârilor Colegiului de redacție al Revistei pădurilor din 9 iunie 1999, referitoare la redresarea activității revis-
tei, vor avea prioritate spre publicare articolele originale din domeniile de vârf ale științei și tehnicii forestiere, cu aplica-
bilitate în practică, redactate cât mai clar și concis, potrivit standardelor internaționale. O atenție deosebită se va acorda
problemelor referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor (indiferent de forma de proprietate), conservarea și ameliorarea
biodiversității ecosistemelor forestiere, adaptării silviculturii la cerințele economiei de piață. Articolele vor fi susținute prin
rezultate experimentale sau de sinteză, concretizate în tabele, grafice și fotografii. Vor fi evitate articolele cu generalități sau
opinii nefundamentate științific prin experimentări și observații.
în cazul unor articole dc înaltă valoare științifică și de interes internațional, Colegiul de redacție va primi spre publicare
și articole scrise în limba engleză, cu rezumate în limba română.
Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare concomitent altor publicații.
Răspunderea asupra conținutului lucrării revine autorilor. Colegiul de redacție va publica numai articolele care sunt
avizate favorabil de 1-2 referenți, specialiști cu grad academic, științific sau didactic cel puțin egal cu cel al autorului prin-
cipal. Referatele vor fi solicitate numai dc Colegiul de redacție, tară a fi luate în considerare cele aduse de autori.
Pe cât posibil, articolele vor fi redactate în următoarele condiții:
•	textul articolului, inclusiv tabelele, graficele, fotografiile și bibliografia să nu depășească 10 pagini (circa 2000 semne
pe pagină - dactilografiată la 2 rânduri, pe o singură față);
•	bibliografia să fie redactată după normele Academiei Române, statuate pe plan internațional (Numele autorului, inițiala
prenumelui, anul de apariție a lucrării, titlul acesteia, denumirea editurii sau a revistei cu indicarea numărului acesteia). Nu
se vor trece lucrări la bibliografia necitate în text și invers;
•	articolul va fi însoțit de un rezumat în limba română și tradus în limba engleză, având între 500 și 1000 de șemne;
■	se vor indica 3-5 cuvinte cheie;
•	numele autorului (autorilor) va fi precedat de prenume;
•	optim pentru procesul redacțional ar fi trimiterea unei dischete care să cuprindă materialul cules în Word, maxim 16000
de semne (culese la un rând, font Times New Roman, II puncte, circa 2 pagini).
Articolele vor fi însoțite de o scurtă notă care va cuprinde: numele autorilor, profesia, titlurile academice, științifice sau
didactice, locul de muncă, adresa, numărul dc telefon.
Totodată se primesc scurte materiale pentru rubricile:
•	Cronică, referitoare la: simpozioane, sesiuni tehnico-științifice, consfătuiri, relatări privind contacte la nivel inter-
național, aniversări, comemorări, necrolog etc. (maxim 3000 semne);
•	Recenzii, pentru lucrări importante apărute în țară și străinătate (cel mult o pagină: 2000 semne);
•	Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene
(cel mult 1000 semne pe articol);
•	Din activitatea: Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor, Academiei de Științe Agricole și Silvice,
Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Societății “Progresul Silvic”, facultăților de silvicultură ș.a. (cel mult 2500
semne pe articol).
**
în limita posibilităților, Redacția “Revistei pădurilor” va asigura plata colaboratorilor.
Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.
Corespondența cu colaboratorii, se va purta prin: poștă (București, B-dul Maghem nr. 31, sector 1), telefon: 659.20.20
int. 267, Fax: 2228428.
Coperta 1: Pădure naturală virgină. O.S. Băile Herculane
U.P.V. launa Craiovei. Foto: ing. lovu - Adrian Biriș
Coperta 4: Pădurea Zăbrătău - O.S. întorsura Buzăului.
Pădure virgină de fag cu rășinoase. Foto: ing. Jovu - Adrian
Biriș
ISSN: 1220-2363
Tehnoredactare computerizată: Gabriela Avram
Culegere:	Vanda Lucescu
Liliana Stela Suciu
Corectură:	Irina Tufescu
REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR" ȘI ZIARUL “PĂDUREA NOASTRĂ”: BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31,
Sector 1,'Telefon: 659.20.20/267. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate pu-
blicării în revistă se primesc pe această adresă.