Qlndtncl ta n cxîTllt'cL, re$pecT&m viitorul ROMSILVA PARTENERUL DUMNEAVOASTRĂ IDEAL REGIA AUTONOMA A PĂDURILOR ROMSILVA ROMANIA - BUCUREȘTI 70164 31 , Bd. Magheru ; Tel. : 4/01/659.20.20 ; 659.31.00 Telex : 10456 : Fax : 4/01/312.84.28 ; 659.77.70 flEVISTA PĂDURILOR - SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICA EDITATĂ DE REGIA AUTONOMA A PĂDURILOR "ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA "PROGRESUL SILVIC" ANUL HO Nr. 3 1995 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. ing. M. lanculescu. Redactori lesponsabiJÎ adjjnc|i: du iuți. N. Doniță (silvicultură) ți ing. O. Crețu (exploatare). Membri: dr. ing. Gh. Bărbii, dr ing. D. Cherechcș, ing. M. Dumitrache. dr. doc. Val. Enescu. prof. Ur. I. Florescu. ing. Gh. Gavrllescu. dr. ing. N. Geambașu. dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu,. ptof dr. L Milescu. ing. D. Motaș. iiy. N. Nkolescu. dr. ing. I. OUeanu. dr. ing. Șt. Popescu-Bejat. ing. Gr. Radu, pini dr. V. Stânescu, ing. I. Sbera. ing. A). Tissescu. Redactor șef Elena NIță CUPRINS pag. *•* Problemele pădurilor lumii în atenția FAO.........2 I. FLORESCU: Rolul silvotehnidi în etapa actuală ți în perspectivă.............................6 A. ALEXE: Tipuri de corespondențe fiziotip-mediu -dezvoltare și legătura acestora cu fenomenele de declin ce apar în pădurile cu stejar pedunculat (Quemis Rubur L.) din România........................10 VAL. ENESCU: Măsurarea vuriabililății inter- și intrapopul ațională cu ajutorul distanței genetice.19 GABRIELA DISSESCU: Contribuții la caracterizarea dezvoltării și modului de hrănirc ale omizilor de 4 n-hif» xyhstfana L.........................29 V BOLEA. I. CATR1NA. A. POPA. F. AFRENIE. N. CJOLOCA, L AR ISA MCOLESCU; Particularități ecologice ale salcîmului - Rohiniu pseudacacia L. - relevate prin intermediul variației sezoniere a iotosintezei în raport cu factorii de mediu......33 ȘT. VLONGA. GEORGETA BACIU. V. DEACONU. RALUCA SABĂU; Roiul factorilor climatici în dinamica fenomenului de uscare a gorunului din zona Drăgășani......... ..............................42 GH. IONAȘCU, 1. SBERA: Unele aspecte privind recoltarea lemnului în țările Nordice. ............ 40 MARCELA DRAGOMIR, V. TRIFAN: Cercetări privind nivelul de încărcare radioactivă a fructelor de pădure și ciupercilor. 49 INVENȚIblNOVAȚU......................................51 CRONICĂ.....................................28,52.53.54 RECENZII........................................... 56 REVISTA REVISTELOR................................ 5.41 Tehnoredactare: Gabrfela Avram Corectura: Maria Tufiș CONTENT page •• The problems of worid’ s forests watched by FAO...2 I. FLORESCU: Presented day and Jong term role of forestry........................................... .6 A. ALEXE: Types of correspondences between physiotypes'environmcnt and trees development in connection with decline phenomena in the romanian QnenusRtiburL,. forests....................... ........10 VAL. ENESCU: Measuring inter- and intrapopulation variation by means of genetic distance..................19 GABRIELA DISSESCU: Contributions to Ihe charactcrization of ihe development and feeding way of the Archlps xyhsteana L, caterpillars............29 V. BOLEA. I. CATRINA. A. POPA. F. AFRENIE, N. CIOLOCA. LARISA NfCOLESCU: Ecologica! characteristics of black iocust Rohinia pseudacacia L. tree revealed through seasonal variation cf photosynthesis in relation to the environmental factors.33 ȘT VLONGA. GEORGETA BACIU, V. DEACONU, RALUCA SABĂU: The role of climatic factors in the evolution of the diying phenotnenon of the common oak in Drăgășani area...................................... 42 GH. IONAȘCU, L SBERA: A few aspccts regarding the wood harvest in the nortliem countries............„.46 MARCELA DRAGOMIR, V. TRIFAN: Researches regarding the level of forest fruit and fungi...........49 INVENT1ONS-INNOVATIONS..................................51 NEWS.........................................„28.52,53,54 REVIEWS.................................................56 BOOKS AND PERIODICAL NOTED............................5,41 REDACȚIA "REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI. B-dui Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.2030/226. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr. 40.85,54 B.A.S.A. - S.M.B. Problemele pădurilor lumii în atenția FA O în perioada 13-18 martie 1995, a avut loc la Roma, sub egida FAO, cea de-a XH-a sesiune a Comitetului pădurilor și prima Reuniune a miniștrilor care răspund de păduri. Ordinea de zi a Comitetului pădurilor a fost axată, în principal, pe problema gestiunii durabile a pădurilor și pe cea a programelor FAO - perspective pe termen mediu (1996-2001) și priorități pe termen lung (1996-2010). în cadrul dezbaterilor, o atenție deosebită a fost acordată aspectelor privind: ameliorarea cadrului instituțional al conlucrării internaționale în domeniul gestiunii durabile a pădurilor; armonizarea criteriilor și indicatorilor pentru definirea și evaluarea unei asemenea gestiuni; importanța planurilor/programelor naționale de acțiuni forestiere; cooperarea internațională ș.a.m.d. în legătură cu transpunerea în viață a «princi- piilor forestiere» adoptate în 1992 de Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (CNUED) a fost analizată oportunitatea elaborării unui instrument juridic cu caracter de constrîngere («instrument juridiquement contraigneant»), în locul declarației actuale referitoare la această problemă. Concluziile Comitetului, concretizate în raportul asupra sesiunii, au fost supuse Reuniunii minis- teriale, care, pe baza unei analize aprofundate, a adoptat documentul intitulat «Declarațin de la Roma asupra pădurilor», document care exprimă punctul de vedere finală asupra principalelor probleme care au făcut obiectul dezbaterilor în cele două foruri internaționale ale FAO. Importanța lucrărilor sesiunii Comitetului pădu- rilor și a Reuniunii ministeriale organizate de FAO a fost accentuată și de faptul că ele au premers lucrărilor sesiunii Comisiei de dezvoltare durabilă a ONU, care a avut loc în aprilie la Washington, pentru a examina progresele realizate pe linia acordurilor CNUED în domeniul silviculturii. Este de menționat că intervențiile delegației țării noastre, atît în Comitetul pădurilor (Dr.ing.Filimon CARCEA, consilier al ministrului apelor, pădurilor și protecției mediului) cît și în Reuniunea ministerială (Dr.ing.Marian IANCULESCU - Secretar de Stat, șef al Departamentului Pădurilor din M.A.P.P.M.), au fost apreciate în mod deosebit, multe din propunerile și punctele de vedere susținute regăsindu-se în formulări similare sau apropiate, și în documentele finale ale celor două reuniuni. Este vorba în primul rînd de aspectele privind elaborarea sistemului de criterii și indicatorii privind gospodărirea durabilă a pădurilor și de cele referitoare la instru- mentul juridic privind aplicarea «principiilor forestiere» adoptate de CNUED, care a dat naștere la vii dezbateri și controverse, în special în cadrul Comitetului forestier FAO. Evident, în intervențiile respective au fost prezentate principalele aspecte ale gospodăririi pădurilor din țara noastră, privite sub raportul problematicii abordate în cadrul forurilor respective, precum și punctul de vedere al delegației române în legătură cu problemele supuse dezbaterii. Din alocuțiunea domnului Marian IANCULESCU, sunt de reținut: «România se află printre țările care, pe lingă alte convenții legate de problema gospodăririi pădurilor, cum sunt Convențiile de la Bonn, Berna, Washington și RAMSAR, a ratificat și Convenția privind diversitatea biologică. Deoarece a treia sesiune a Comisiei Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (CSD). care va avea loc în aprilie 1995, va trece în revistă progresele realizate în aplicarea acordurilor UNCED relativ la păduri, doresc să informez pe distinșii participanți, la prima întîlnire a miniștrilor care răspund de silvicultură, că în România: • este în curs de desfășurare adaptarea legislației și a cadrului instituțional la cerințele gospodăririi durabile a pădurilor; • am luat deja măsuri pentru a crește suprafața pădurii, care este acum mai mică de o treime din teritoriul țării; • toate pădurile sunt gospodărite pe baza amenajamentelor silvice, care asigură continuitatea funcțiilor ecologice, sociale și economice ale ecosistemelor forestiere. Cu privire la lucrările reuniunii noastre, apreciem în mod deosebit raportul Comitetului Pădurilor, rezultat al unor dezbateri vii și fructuoase. în legătură cu aplicarea «Principiilor forestiere» adoptate de Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare, suntem de acord cu măsurile luate deja și cu acelea propuse cu privire la pregătirea unui sistem, bine armonizat și pus la punct, de criterii și indicatori pentru definirea și supravegherea gospodăririi durabile a pădurii. în 2 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 această privință, considerăm de o importanță esențială existența fi aplicarea riguroasă a unor planuri de amenajament, întocmite în concordanță cu principiile respective. în legătură cu introducerea unui instrument juridic cu caracter de constrîngere în materie de păduri, instrument în legătură cu care s-a discutat mult atît la sesiunea Comitetului pădurilor cît și în Reuniunea noastră ministerială, credem că această problemă trebuie să fie încă atent și cu grijă studiată, luîndu-se în considerare toate caracteristicile și condițiile social-economice la nivel local, național și regional. Problema ecosistemelor forestiere este de cea mai mare importanță și sub raportul asigurării diversității biologice. Suntem îngrijorați de starea pădurilor planetei; multă lume, cum sunt șefii de state, politicienii și chiar noi, discutăm și iar discutăm despre principiul foarte important al durabilității și despre aplicarea lui în gospodărirea pădurilor. «Sună» foarte frumos, dar aceasta nu este destul. Considerăm că a venit timpul să ne concentrăm toate eforturile pentru a pune cu adevărat în practică acest principiu. în consecință, considerăm necesar ca, prin raportul nostru, să rugăm cu amabilitate Comisia pentru Dezvoltare Durabilă să recunoască rolul important al gospodăririi durabile a pădurii pentru conservarea diversității biologice și rolul său foarte important în asigurarea unui echilibru ecologic stabil la nivel local, regional și în același timp la nivel global. în legătură cu aceasta trebuie să subliniem că nu poate exista dezvoltare durabilă fără o gospodărire durabilă a pădurii. în încheiere, asigurăm prima întîlnire a miniștrilor care răspund de silvicultură că România aplică cu tărie principiul gospodăririi durabile a pădurii și va aplica toate deciziile adoptate în această privință». Cu ocazia reuniunilor respective, delegația țării noastre - însoțită de reprezentantul permanent al României la FAO, domnul Gh. Apostoiu - a avut întîlniri cu directorul general al FAO, domnul Jaques Diouf, cu domnul Albert Regnier, director general adjunct, cu domnul Javier Perez de Vega, nou] director al Biroului regional FAO pentru Europa, cu domnul R. de Mbntalambert și J.Lanly, directori în cadrul Departamentului pădurilor din FAO și cu domnul M. Paveri-Anzziani, șeful comparti- mentului de politici forestiere. Au fost depuse și susținute argumentat două proiecte FAO în România, privind reabilitarea ecologică a pădurilor afectate de poluarea industrială din zona Copșa Mică și crearea unui centru pentru combaterea bolilor specifice pădurilor. Valoarea proiectelor respective se ridică la circa 2,3 milioane dolari. Pentru primul proiect cu valoarea mai mică, există posibilitatea suportării cheltuielilor de către FAO, iar pentru cel de-al doilea, directorul de resort a promis sprijin în antrenarea de fonduri din afara organizației. La cea de-a doua întîl- nire, dintre domnul secretar de stat M. lanculescu și domnul J. Diouf a fost reiterată invitația adresată domnului Diouf de către Comitetul Național FAO de a vizita țara noastră. Cu acest prilej s-a sugerat ca, în timpul vizitei avute în vedere, să fie semnat acordul dintre FAO și Guvernul României privind utilizarea experților în operațiuni de cooperare între țările în tranziție spre economia de piață. Declarația de la Roma asupra pădurilor ® în zilele de 16 și 17 martie 1995, la inițiativa Directorului general FAO, a avut loc la Roma o Reuniune ministerială asupra pădurilor, prima de acest gen organizată în cadrul FAO, în scopul de a pune în valoare importanța pădurilor pentru dezvoltarea durabilă la nivel local, național și internațional, de a asigura un suport politic și de a progresa pe linia acordului de la Rio asupra gestiunii, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, precum și de a da orientări FAO în domeniul pădurilor. Reuniunea ministerială a adus mulțumiri Directorului general al FAO pentru inițiativa sa oportună. ® După trecerea în revistă a evenimentelor noi, Reuniunea a recunoscut măsurile luate deja la nivel național în ceea ce privește formularea politicilor și strategiilor, pregătirea și aplicarea programelor forestiere naționale precum și măsurile care se aplică la nivel subregional, regional și internațional. Ea a apreciat totuși că trebuie continuată întărirea capacităților naționale, cooperarea și coordonarea internațională; pentru relevarea problemelor majore din domeniul pădurilor este necesară formularea și aplicarea de politici adecvate. în legătură cu aceasta, miniștrii au reafirmat importanța unui demers global pentru rezolvarea chestiunilor forestiere, conform Princi- piilor forestiere ale CNUED și recunoașterea responsabilității față de dispozițiile referitoare la păduri ale Programului-Acțiune 21, în vederea adoptării unei concepții integrate și integrale privind REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 3 rolul pâdurilor în domeniul mediului și dezvoltării, țmînd cont de nevoile particulare ale comunităților locale autohtone și ale altora care trăiesc în păduri sau în vecinătatea acestora. ® Reuniunea ministerială a estimat că, pentru a răspunde așteptărilor comunității internaționale în materie de păduri, ar trebui întărite eforturile și urmărite perseverent sarcinile asumate de CNUED. Aceasta presupune executarea completă și rapidă a deciziilor CNUED de către toate statele și de către toate celelalte părți implicate, precum și mobilizarea sistemului Națiunilor Unite, în scopul de a evita orice paralelism de nedorit. Miniștrii au afirmat hotărârea lor de a uza de voința lor politică pentru atingerea, în cel mai scurt timp, a obiectivelor CNUED. @ Reuniunea ministerială a precizat domeniile de acțiune care sunt esențiale pentru realizarea acestui obiectiv. în mod special: ♦ a insistat asupra necesității adoptării unui demers intersectorial și a unor planuri și programe forestiere naționale eficace și coerente pentru abordarea cauzelor economice și sociale ale despăduririi și degradării pădurilor; pentru definirea priorităților naționale, pentru elaborarea politicilor și planurilor raționale de utilizare a terenurilor; pentru a contribui la întărirea capacităților naționale în vederea aplicării priorităților și planurilor naționale; pentru a sprijini cercetarea forestieră precum și eforturile vizînd reconstituirea învelișului verde al planetei și lupta împotriva deșertificării; # a subliniat necesitatea de a continua elaborarea și aplicarea criteriilor și indicatorilor pentru gestiunea durabilă a tuturor tipurilor de păduri și de a testa și dezvolta conceptul gestiunii durabile a pădurilor, ca urmare a aplicării acestor criterii și indicatori, ținînd seama de specificitățile regionale și subregionale, precum și de a promova compati- bilitatea inițiativelor internaționale în acest domeniu; * a subliniat importanța pe care ar avea-o, la nivel internațional, întărirea cooperării și ameliorării eficacității și coordonării ajutorului bilateral și multilateral, inclusiv mobilizarea resurselor financiare și transferul de tehnologii (care să respecte cerințele de mediu) în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare; # a invitat comunitatea internațională să promo- veze dialogul asupra comerțului internațional al produselor forestiere și să urmărească studierea și evaluarea rolului sistemelor facultative de certificare în promovarea gestiunii durabile a pădurilor; # a convenit că ar trebui promovate în mod activ schimburile nediscriminatorii de produse forestiere provenind din toate tipurile de păduri; # a recunoscut, pentru toate chestiunile legate de păduri, utilitatea unei mai bune participări și a unei mai mari transparențe și și-a exprimat dorința ca toate părțile interesate în dezvoltarea durabilă să joace un rol mai larg; # a considerat că ar fi oportun să se înțeleagă mai bine activitățile desfășurate de către organizațiile internaționale. în cadrul instrumentelor existente în materie de păduri; # a considerat că. date fiind controversele privind chestiunea unui instrument juridic cu caracter de constrîngere relativ la păduri, calea de urmat ar consta în realizarea unui consens pe etape. ® Reuniunea ministerială a cerut FAO, a cărei componență în materie de silvicultură și ale căror mandat și rol în cadrul sistemului Națiunilor Unite în acest domeniu sunt clar recunoscute, să mobilizeze capacitățile sale tehnice pentru a consilia statele membre și pentru a coopera cu acestea la dezvoltarea capacităților lor în materie de gestiune și dezvoltare durabilă a pădurilor. A recomandat ca FAO să identifice prioritățile în domeniul pădurilor și să se străduiască a defini un demers integrat vizînd activitățile sale referitoare la mediu și dezvoltare. Reuniunea ministerială a recomandat, de asemenea, să se facă un larg apel Comisiilor regionale ale pădurilor de a se lucra mai mult cu toate părțile interesate în gestionarea durabilă a pădurilor și de a se întări conlucrarea cu alte organisme. A sprijinit mărirea propusă a cotei-părți a resurselor FAO, umane și financiare, destinate activităților forestiere. ® Reuniunea ministerială contează pe faptul că. la cea de a treia sesiune a sa. Comisia ONU pentru dezvoltare durabilă va avansa, de o manieră decisivă, în exercitarea funcțiilor sale de organism politic, mandatat să examineze și să promoveze aplicarea deciziilor CNUED în domeniul pădurilor. în ansamblul lor. în legătură cu aceasta, Reuniunea se felicită pentru propunerea vizînd crearea unui grup interguvernamental asupra pădurilor, cu o componență deschisă sub egida CDD, însărcinată să evalueze măsurile luate deja în lupta contra despă- duririi și a degradării pădurilor, precum și în promovarea gestiunii, conservării și dezvoltării durabile a tuturor tipurilor de păduri, inclusiv 4 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 4 Nr. 3 consecințele ecologice și socio-economice și, în acest context, să propună soluții în vederea unor noi măsuri Reuniunea ministerială a recomandat ca FAO să răspundă favorabil acestei propuneri și să fie gata să participe la acest proces. A rugat președintele Reuniunii ministeriale să transmită prezenta declarație CDD, pentru a fi examinată în cadrul celei de-a treia sesiuni a acesteia. S-a recomandat ca Președintele Reuniunii să susțină personal această Declarație în fața CDD. MV1CTA MVEIBUHI SCHMITHOSEN, F., 1994: Des demandes multiples et dvolutivcs adress£es ă ringdnieur forestier: une demande sociale en evolution. (Cerințe multiple și evolutive adresate inginerului forestier). în: Revue Forestiere Franșaise, Franța, nr.6, pag.689-694,3 ref. bibi. Dacă altădată sarcinile inginerului forestier constau în modul de atingere a obiectivelor concrete, astăzi ele sunt legate de impactul social. Concepția gospodăririi pădurilor cu funcții variate obligă inginerul forestier să stabilească prestațiile pe care le poate furniza aceasta, în funcție de potențialul ecosistemelor. El trebuie să fie capabil să evalueze costurile diferitelor prestații furnizate de pădure, precum și implicațiile financiare, să fie în măsură să explice și demonstreze natura complexă a diferitelor ecosisteme. Cerințele societății față de inginerul forestier sunt in curs de schimbare. Ca și în trecut, este necesar însă un expert care să știe să dirijeze producția de lemn și rcvitalizarea industriei de prelucrare, printr-o gestionare pe termen lung. Este din ce în ce mai necesar ca inginerul să știe să gospodărească pădurea ca pe un mediu natural, dar și ca pe un spațiu social și cultural a) civilizației noastre. Autorul, profesor la Catedra de Politică și Economic forestieră, la Școala Politehnică Federală din Zilrich, propune modificările ce trebuie aduse planurilor de învățămînl, pentru a asigura o formație universitară care să-i permită inginerului forestier să fie competent în profesia sa. El trebuie să aibă o bază științifică în ce privește cunoștințele asupra pădurilor și locui lor în societate, precum și o bază academică, în sensul că studentul trebuie să-și dezvolte concepțiile metodice care să-i permită ca. prin pregătirea sa, să rămînă receptiv la schimbare, neîncetînd să-și analizeze și adapteze ideile. Pădurea - ca element de spațiu natural - se dezvoltă, se modifică, și, uneori, dispare. Problemele pădurii sunt problemele oamenilor și ale societății. Pregătirea universitară forestieră se impune concomitent, din punct de vedere bio- logic, tehnic și social, iar importanța ci trebuie analizată în raport cu condițiile concrete ale fiecărei țări. Profesorul constată pe bună dreptate că studenții au fost pregătiți multă vreme să rezolve în principal probleme de © Reuniunea ministerială a invitat pe Directorul general să consulte pe membrii tuturor regiunilor asupra organizării altor reuniuni ministeriale. în funcție de necesități. * Slujitorii pădurilor din România, în conformitate cu principiile înscrise în Declarația de Ia Roma asupra pădurilor, vor acționa - ca și pînă în prezent - pe linia gospodăririi durabile a pădurilor din țara n°aStră‘ COLEGI UL DE REDACȚIE creștere a producției de lemn, aspectele sociale și politice fiind adesea neglijate. Revizuirea programelor dc studii presupune un efort de durată, dar studenții sunt deschiși perspectivelor de schimbare a raportului dintre societate și pădure. Ing. ELENA-M ARI A TÂRZIU JABIOL, B., BRETHES, A„ BRUN, J., J.. PONJE, J.. P„ TOUTAIN, F., I994:llne classification morphologique et fonctionelle des formes d'humus. Proposttions du r6f6rentiel ptSdologique 1992. (O clasificare morfologică și funcțională a formelor de humus. Propuneri pentru un sistem de referință pedologie 1992), în: Revue Forestiere Fran^aise, Franța. Nr. 2, p. 152-166, 1 fig„ 5 tab.. 25 ref. bibi. Deși, poate din orgoliu național. Școala Franceză de Pedologie nu a renunțat la vechiul sistem de clasificare a solurilor, începînd cu anul 1990. se fac eforturi pentru modernizarea actualului sistem de clasificare. în acest sens. în anul 1992 a fost elaborat un sistem de referință pentru clasificarea solurilor, de către Asociația Franceză pentru Studiul Solurilor, pe baze morfologice și morfogcncticc. în articolul dc față, cei cinci autori - nume dc prestigiu în pedologia franceză - prezintă o clasificare morfologică și funcțională a principalelor forme (tipuri) dc humus, pe baza propunerilor din referențialul pedologie din anul 1992. Acest sistem de clasificare se bazează pe modul și condițiile în care are Ioc descompunerea și transformarea materiei organice și încorporarea sa în sol. Acesta ia în considerare unele caractere morfologice și chimice ale orizonturilor organice O și ale celor organomincralc A. în condițiile zonei temperate, în mediu aerob, se recunosc cele trei tipuri, descrise, de humus: mull, moder și brut. Noutățile sistemului constau în modul de recunoaștere a subtipurilor pe bază de criterii morfologice și biologice. Astfel, în cadrul tipului mull se recunosc subtipurile eumull, mczomull, oiigomull și dismull. în funcție de alcătuirea orizontului O și tranzițiile sale spre orizontul A. în final, autorii prezintă o cheie de determinare a formelor de humus din mediul aerob și o figură de reprezentare schematică a formelor de humus. Ing. ELENA-M ARI A TÂRZIU REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 5 Rolul silvotehnicii în etapa actuală și în perspectivă După cum se cunoaște, silvotehnica este știința care se ocupă de fundamentarea ecologică, tehnică și economică a procesului de producție în silvicultură. Rostul său este de a elabora și de a ameliora continuu sistemul complex de măsuri prin care silvicultura și silvicultorii intervin activ și cît mai eficient în existența, organizarea structurală și funcționalitatea pădurii cultivate, în scopul aducerii și menținerii sate într-un echilibru ecologic durabil, concomitent cu optimizarea și valorificarea - tot durabilă - a eficacității sale polifuncționale. Așadar, silvotehnica trebuie să se afirme tot mai puternic prin capacitatea sa de a genera progresul științific și tehnic în știința și arta gospodăririi pădurilor, în conformitate cu țelurile de gospodărire momentane și de lungă perspectivă. Ca știință cu profund caracter biologic, ecologic, tehnic și economic, silvotehnica a influențat profund practica gospodăririi pădurilor, iar structura și starea actuală și viitoare a pădurii cultivate poartă o puternică aprentă a operei silvicultorilor. împreună, silvotehnica și silvicultorii au avut și vor avea o mare putere de influență, dar și importante responsabilități privind starea, stabilitatea și eficiența de ansamblu ale fondului nostru forestier. în același timp, practica gospodăririi pădurilor va reprezenta, ca și pînă acum, modalitatea cea mai sigură de verificare, validare și perfecționare a oricăror soluții promovate de silvotehnicii Pe plan teoretic, silvotehnica va rămîne angajată într-un intens efort de cercetare, spre a oferi continuu soluții diferențiate și permanent ameliorate, care se dovedesc realmente capabile să rezolve cît mai sigur, cît mai simplu, dar mai ales cît mai eficace, sub raport ecologic, tehnic și economic, sarcinile gospodăriei silvice, evitînd orice riscuri de degradare în continuare a pădurii cultivate sau de complicare inițială a unor soluții tehnice, din cine știe ce considerații subiective. Deoarece o abordare exhaustivă a acestei probleme nu este posibilă în acest context, considerăm că anumite priorități sunt obligatorii în etapa actuală șj în perspectivă. Unul din obiectivele fundamentale ale silvoteh- Prof. dr. ing. ION FLORESCU Universitatea « Transilvania ». Brașov nicii va trebui să aibă în vedere «creșterea procen- tului de împădurire prin întinderea pădurii mai ales în zonele intens deficitare», în condițiile fizico-geografice de la noi, în trecut pădurile au ocupat cea mai mare parte a teritoriului (circa 79%) și s-au caracterizat printr-o impre- sionantă diversitate biologică șt structurală. în pădurea virgină, dominante au fost arboretele amestecate, cu structuri neregulate, deosebit de stabile sub raport ecosistemic și remarcabile prin eficacitatea lor ecoprotectivă. Ele au jucat un rol covârșitor și inegalabil în conservarea formelor de relief, în menținerea echilibrului hidrologic, în geneza solurilor și a potențialului lor trofic, în dezvoltarea și conservarea biocenozelor de mare diversitate, în satisfacerea continuă a nevoilor social- umane în continuă creștere și, nu în ultimul rînd, în păstrarea ființei noastre naționale. în plus este de remarcat și faptul mai puțin cunoscut că, în ansamblul fondului nostru forestier, întinderea cea mai mare au reprezentat-o pădurile de cvercinee (circa 22% gorunetele, 10% stejăreteie, 5% cereto- gîrnițetele, iar pădurile de silvostepă cu stejar brumăriu și pufos ocupau peste 7%). Lor le urmau făgetele (circa 14%), în timp ce molidișurile și amestecurile de fag și rășinoase ocupau, la un loc, 12,5% din teritoriul țării. în prezent, este cunoscut că pădurile ocupă doar circa 27%, din care rășinoasele și amestecurile de rășinoase cu fag 9,5%, făgetele 8,2%, iar pădurile de cvercinee pure și amestecate 8,4%. Este deci evident că presiunea antropică cea mai puternică au suportat-o pădurile din regiunea de cîmpie și din regiunea dealurilor și podișurilor. Ca urmare, din rațiuni nu numai de ordin ecologic dar și social-economic, devine prioritară necesitatea creșterii suprafeței fondului forestier în aceste regiuni și, cu precădere, în județele foarte deficitare în păduri, fără însă a neglija nici refacerea fondului forestier în regiunea montană. De aceea, propunerile formulate în strategia dezvoltării silviculturii, de creștere a procentului de împădurire din regiunea de cîmpie de la 8,8% la 15%, în regiunea dealurilor și a podișurilor de la 32,7% la 40%, iar în regiunea 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul II0 • 1W3 • Nr.3 montană de la 58,5% la 65%, constituie o alternativă rezonabilă și adecvată dezvoltării previzibile a societății românești în perspectivă. Creșterea cît mai neîntîrziată a suprafeței fondului forestier este impusă nu numai de cerințe de ordin ecologic intransigente, dar și ca o alternativă posi- bilă, eficientă de acoperire a nevoilor consumului - previzibil de produse lemnoase, aflat în continuă creștere, precum și de întreg ansamblul de produse și servicii oferite de pădure, în contextul dezvoltării social-economice a României. Această sarcină prioritară devine posibil de realizat printr-un sistem ferm de măsuri vizînd: • stoparea procesului de reducere a mărimii fondului forestier, prin defrișări de orice fel și numai în situații temeinic justificate, prin acceptarea de schimburi cu alte teritorii de potențial trofic asemănător; • încurajarea și stimularea preluării în fondul forestier pentru împăduriri a terenurilor scoase din circuitul productiv al altor sectoare; • în alternativa previzibilă a creșterii producțiilor agricole și praticole, avînd ca exemplu situația din țările europene cu condiții de mediu asemănătoare, încurajarea și cîștigarea adeziunii proprietarilor de terenuri agricole de a ceda fondului forestier unele terenuri mai puțin productive pentru agricultură. în acest context, silvotehnica se vede angajată în promovarea de noi cercetări, urmărind elaborarea unor programe tehnice și tehnologice adecvate și viabile de restaurare a pădurii în terenurile ce vor urma să fie, cel mai probabil, cedate fondului forestier. De asemenea, este de subliniat în plus și faptul că stoparea abuzurilor populației, privind extragerea de arbori și chiar defrișarea unor suprafețe păduroase (inclusiv din cele trecute în proprietate privată), nu va putea fi realizată numai prin măsuri punitive ci obligă factorii de decizie să asigure furnizarea resurselor de masă lemnoasă necesară nevoilor consumului populației (ceea ce teoretic cel puțin nu va fî posibil, dat fiind1 consumul de lemn necesar dezvoltării industriei) ori și mai probabil să asigure alte resurse complementare pentru nevoile populației, dar această din urmă sarcină trece din sfera silviculturii în cea a economiei naționale. Un alt obiectiv fundamental îl constituie creșterea stabilității ecosistemice și a eficacității ecoprotective a fondului forestier. Starea actuală a pădurilor noastre oferă și unele motive de optimism, dar și multe motive care reclamă sporirea eforturilor silvotehnicii spre a deveni mai eficientă în diminuarea și prevenirea sau chiar stoparea dezechilibrelor ecologice și degra- dărilor structurale și funcționale ale pădurilor. Motivele de optimism sunt legate de existența unui procent însemnat de păduri naturale, cu structuri oarecum diversificate, exprimat prin bogăția tipurilor de ecosisteme existente în fondul forestier, dintre care unele se remarcă printr-un ridicat potențial ecoprotectiv, bioproductiv și bioregenerativ. Se poate cita, doar pentru exemplificare, potențialul ecoprotectiv ridicat al amestecurilor diverse de rășinoase și fag, al făgetelor montane și deluroase, al pădurilor de șleau din regiunile de deal, cîmpie și luncă, al salcîmetelor pe nisipurile mobile ș.a. De asemenea, cercetările recente de monitoring forestier evidențiază că starea de sănătate a pădurilor de la noi este relativ bună, fapt ce ne plasează în rîndul țărilor cu grad de defoliere sub 20%. Este însă evident faptul că pădurea cultivată, aservită permanent intereselor social-economice, dispune de o capacitate de autoreglare și contracarare a acțiunii factorilor vătămători cu mult diminuată, comparativ cu pădurea naturală dominantă în peisajul fizico-geografic românesc. Cîteva exemple sunt convingătoare pentru a susține această afirmație. Ecosistemele forestiere montane și în special molidișurile pure și echiene sunt tot mai des și mai intens afectate de rupturi și doborîturi de zăpadă și vînt. Ca urmare, se înregistrează exploatarea anuală a unor cantități însemnate de masă lemnoasă sub formă de produse accidentale cu repercusiuni negative asupra costurilor reclamate de valorificarea acestor produse, dar mai ales asupra stării și eficacității bioproductive, bioregeneratoare și ecoprotective a pădurilor afectate, ca și asupra potențialului silvoteh- nicii de a contracara rapid - sigur și eficient - dereglările și dezechilibrele ecologice în zonele afectate, dar și în alte zone care, deși neafectate, nu mai sunt parcurse cu lucrări silvotehnice reclamate de starea pădurii și țelurile fixate ca urmare a deplasării eforturilor în zonele afectate. De asemenea, tot mai multe păduri sunt afectate de uscări intense. Dacă la început uscarea intensă s-a manifestat în pădurile de stejar pedunculat, care erau și cele mai deteriorate antropic, actualmente - după cum se cunoaște - uscarea intensă afectează toate formațiile de cvercinee, dar și brădetele, molidișurile și chiar făgetele. Instabile sub raport ecologic se REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 9 Nr.3 7 dovedesc și monoculturile de molid din afara arealului, precum și unele culturi de plopi euramericani, de salcîm ca și unele sălcete, aninișuri sau frăsinete. Grav afectate de poluare sunt și pădurile din apropierea unor zone industriale intens poluate din perimetrul Copșa Mică, Zlatna, Baia Mare, Hunedoara, Slatina ș.a. Slăbirea eficacității ecoprotective a pădurilor este influențată și de pășunatul exercitat pe o mare întindere din fondul forestier. Echilibrul ecologic și eficacitatea ecoprotectivă a pădurilor au avut de suferit și de pe urma concentrării exploatărilor în bazinele accesibile și a depășirii posibilității reale pe o lungă perioadă de timp, care a.generat un important dezechilibru al structurii arboretelor pe clase de vîrstă (se știe că arboretele preexploatabile ocupă peste 80% din suprafața fondului forestier, deși după cel de-al doilea război mondial exista un pronunțat excedent de arborete exploatabile). De altfel, după încheierea primei etape de amenajare integrală a fondului forestier, la începutul deceniului al șaselea, tocmai evidențierea excedentului de arborete exploatabile a condus la punerea în funcție a com- plexelor de preindustrîalizare a lemnului, care - la rîndul lor - au generat presiuni continue privind intensificarea exploatărilor și suprasolicitarea cu tăieri a pădurilor accesibile. Acești factori, conjugați și cu acțiunea altor factori perturbanți de natură abiotică și de natură biotică, au condus și vor continua să influențeze negativ eficacitatea ecoprotectivă a pădurii cultivate și impun măsuri silvotehnice tot mai costisitoare, pentru redresarea echilibrului ecologic și a poten- țialului ecoprotectiv al pădurii cultivate. în acest context, silvotehnicii îi revin mari poveri și respon- sabilități de ordin teoretic și aplicativ, în etapa ac- tuală și în perspectivă. Un alt obiectiv la fel de important îi revine silvotehnicii în planul intensificării potențialului bioproductiv și ameliorarea calității producției de masă lemnoasă și a celorlalte produse oferite de pădure. Studiile prospective efectuate pînă acum precum și prognozele elaborate pe plan național și internațional evidențiază tendința creșterii con- sumului de lemn, concomitent cu modificarea în continuare a structurii consumului. Cele mai im- portante creșteri se prevăd la consumul lemnului de mari dimensiuni și calitate superioară, necesar capacităților existente de prelucrare a lemnului. Chiar nevoile actuale ale industriei prelucrătoare sunt cu mult mai mari decît posibilitatea actuală a fondului forestier și nu se întrevăd perspective viitoare de slăbire a presiunilor economice asupra resurselor forestiere valorificabile într-un echilibru durabil. La aceasta se adaugă și presiunile populației, pentru asigurarea cu resurse lemnoase necesare ~ pentru încălzit și în general pentru consum propriu. Devine tot mai evident că productivitatea pădurilor nu crește progresiv cu nevoile social- economice, dar nici alterarea în continuare a dezechilibrului dintre resurse și nevoi nu este de dorit. Refacerea acestui echilibru implică, pe de o parte, ameliorarea măsurilor silvotehnice menite să conducă la o mai susținută creștere reală a producției pădurilor, la păstrarea și refacerea integrității structurale și funcționale a fondului forestier în ansamblu, la adoptarea și aplicarea măsurilor tehnice necesare de protecție și de ameliorare a fondului genetic valoros din pădurile noastre, iar pe de altă parte la adoptarea mai fermă a măsurilor de prevenire și combatere a dăunătorilor animali și /egetali, de gospodărire preventivă a bazinelor hidrografice torențiale sau a fondurilor cinegetice, de asigurarea respectării regimului silvic în gospo- dărirea și valorificarea pădurilor trecute în proprietatea privată, precum și a vegetației forestiere din afara fondului forestier. în acest context, este de subliniat că aplicarea generalizată și judicioasă a lucrărilor de îngrijire, în toate arboretele preex- ploatabile, obligă la îmbunătățirea într-un ritm mult mai alert a densității și structurii rețelei de colectare și transport ale masei lemnoase, la reducerea distanțelor medii de colectare de la 1,8 km, cît este în prezent, la mai puțin de 0,5 km, cum este în multe țări europene cu silvicultură dezvoltată, la restrîn- gerea în continuare a regenerării vegetative și promo- varea tratamentelor de codru, care s-au dovedit corespunzătoare particularităților structurale ale pădurilor de la noi, la refacerea în ritm susținut a integrității structurale a arboretelor în toate zonele. De remarcat este și faptul că instaurarea în întreg fondul forestier, precum și în terenurile care vor fi destinate în viitor gospodăriei silvice, a unui regim de gospodărire realmente intensiv, bazat pe princi- piile silviculturii durabile și dinamice va reclama, în mod firesc, perfecționarea și adaptarea silvotehnicii la realitățile concrete asupra cărora se acționează, conjugată însă cu mobilizarea unor resurse eco- nomice adecvate, cu reajustări organizatorice și tehnice necesare la nivelul unităților silvice, cu 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Pir. 3 creșterea gradului de autonomie și responsabilitate a silvicultorilor în rezolvarea sarcinilor asumate de gospodărirea rațională a resurselor forestiere. în această privință, sunt de semnalat cel puțin trei aspecte de fond și anume: • Un efort susținut al silviculturii pentru creșterea potențialului productiv și protector al fondului forestier nu poate fi posibil, numai pe scama finanțării din surse proprii, obținute prin valorificarea rațională a produselor pădurii. Considerăm că este mult mai puțin păgubitor pentru societate un împrumut la resursele financiare ale societății actuale, decît un împrumut la resursele forestiere ale viitorului pentru a repara ce s-a deteriorat în trecut. • Adoptarea și adaptarea în fiecare loc și moment a unui sistem diferențiat de măsuri silvotehnice care să conducă - cu cele mai mici riscuri previzibile - la creșterea eficacității polifuncționale a fondului nostru forestier, atît în etapa actuală cît și în perspectivă. Pentru aceasta este necesară dotarea unităților silvice cu mijloace modeme și asumarea de către specialiștii practicieni a unui rol creator mai important. în acest sens, considerăm că nu va mai fi suficientă acceptarea și aplicarea recomandărilor din normele tehnice existente sau reactualizate. Sectorul forestier dispune de specialiști superior calificați, capabili să preia și să valorifice intensiv și creator rezultatele cercetărilor științifice de la noi sau din silvicultura altor țări cu condiții asemănătoare. în această privință, credem că este relevant să reflectăm la ce progrese ar fi ajuns medicina dacă s-ar fi ghidat după un sistem de norme generale și unitare de tratare a diverselor boli și la ce progrese ne-am putea aștepta în viitor, dacă silvicultorii ar prelua unele principii de terapie medicală. • în final, este de semnalat că, în cazul unor păduri cu funcții speciale de protecție, încadrate ca monumente ale naturii, ca zone protejate sau de mare interes științific, rolul silvotehnicii va trebui să fie minim. în aceste situații de excepție, participarea silvotehnicii va avea în vedere cel mult asigurarea perenității ecosistemelor rezervate, lăsînd însă pădurea să parcurgă o dezvoltare și evoluție deter- minate de programele sale proprii. Avem încă exemple de păduri cvasivirgine, remarcabile prin configurația lor structurală și rezistența la acțiunea factorilor perturbanți, și care trebuie conservate și protejate ca o mare avuție ce trebuie transmisă neaherată generațiilor viitoare. Experiența dobîndită pînă în prezent, privind rolul și eficiența silvotehnicii în soluționarea țelurilor de gospodărire, poate oferi o perspectivă de oarecare optimism, dar obligă la înțelegerea și acceptarea conceptului că este posibilă modelarea structurală și funcțională a pădurii cultivate. Pădurea cultivată poate fi dirijată spre structuri mai stabile și este posibilă și obligatorie creșterea eficacității polifuncționale a pădurii într-o perspectivă apropiată dacă silvicultura, silvicultorii și societatea în ansamblu acceptă eforturile și consecințele reclamate de stoparea degradării pădurilor ș; a mediului ca o bază necesară pentru promovarea silvotehnicii dinamice, de mare diversitate, flexibilitate, simplitate și eficiență, capabilă să refacă echilibrul durabil între resursele forestiere și cerințele social-economice. De aici decurge rolul incomensurabil, în continuă creștere, ce revine artizanilor silvotehnicii contem- porane, silvicultorilor răspunzători de destinele actuale și viitoare ale pădurii, de a promova o silvotehnică judicios concepută și aplicată, vizînd creșterea stabilității și optimizarea eficacității polifuncționale a pădurii, chiar acolo și atunci cînd acțiunea lor nu este bine înțeleasă. ^ulțondini abaua{Hor tuturor colaboratorilor rare nu imntribuit In sopranevuh't'a REVISTEI P ilii RII OR~ Vă aștepiâiu. in a? IIU - leu au de apariție neîntreruptă, să asifiaarăsiii secularei publicații. Pentru auul . n.v ui unui abonament cMc bWIO lei/ l numere (Cont Vr. 40415^1. RVSA - SMR). REDACȚIA } REVISTA PĂDURILOR • Anul HO • 1995 « Nr. 3 9 Tipuri de corespondențe fiziotip-mediu- dezvoltare și legătura acestora cu fenomenele de declin ce apar în pădurile cu stejar pedunculat (Quercus Robur L.) din România PRECIZAREA NOȚIUNILOR în legătură cu stejarul pedunculat, s-au descris la noi 55 de tipuri de pădure (în majoritate P a ș c o v - schi și Leandru 1958), circa 60 tipuri de stațiuni (C h i r i ț ă, 1977) și 25 tipuri de ecosisteme (Doniță ș.a., 1990), în final realizîndu-se un consens asupra necesității grupării acestor entități ecologice, în vederea aplicării în practică a unor măsuri silvo-tehnice pe baze ecosistemice. în 1987 și 1994-1995 se descriu la noi primele fiziotipuri, la gorun (Alexe, 1987) și stejar pedunculat (1994, 1995) în sensul lui Kinzel (1972) «.ca fiind totalitatea particularităților fiziologice comune fi caracteristice indivizilor unei anumite specii (grup de specii N.Ns.), gen, familie etc.» în condițiile unui anumit mediu dat (N.Ns.). Ne-am propus a utiliza fiziotipul (F) - entitate fiziologică - drept criteriu major de grupare a tipurilor de ecosisteme și de a stabili legătura dintre aspectul ecologic și cel fiziologic. în acest mod S-a născut conceptul de corespon- dență fiziotip-mediu-dezvoltare (C-FMD), respectiv cel de tip de corespondență FMD, ce reprezintă o entitate ecofiziologică complexă. Corespondența FMD exprimă existența concomitentă, în același spațiu (ca porțiune de teren) și în același timp (ca interval), a unor arbori ce aparțin unui fiziotip (F), a căror dezvoltare (D) se realizează într-un mediu dat (M), între F, M și D existînd relații de interdependență. Prin mediu, în cadrul conceptului FMD, se înțeleg toate condițiile și toți factorii ecologici (indiferent de natura acestora) ce pot influența procesele fiziologice și dezvoltarea unui arbore. Dezvoltarea este înțeleasă în sensul lui Mo ore (1979) și cuprinde cele trei procese interdependente: creștere, diferențiere celulară și morfogeneză. Din considerente practice, în cazul arborilor se mai utilizează în text noțiunea de productivitate corespunzătoare clasei de producție (superioară: cl.I, superioară-medie: cl.ll, medie: cl.IH, medie-inferioară: cl.IV și inferioară: cl.V). ♦ P.O.BOX (CP) 10-50 Bucharest, Remania Manuscris depus la redacție la 9.03.1995 Dr.ing.ALEXE ALEXE “ Membru corespondent al Academiei de Știinfe Agricole și Silvice Tipul de corespondență (C-FMD) reprezintă, ca ș mulțimea din algebră, o noțiune primară care se definește prin specificarea proprietăților carac- teristice, respectiv a limitelor de variație cantitativ- calitative ale elementelor sale, care sunt cazurile individuale FMD. în acest scop, pentru fiecare tip de corespondență FMD se specifică - sub forma unei denumiri-diagnoză - fiziotipul, particularitățile mediului, modul de dezvoltare a arborilor. Diagnoza se detaliază cu referiri asupra factorilor de mediu limitativi și ecosistemelor «afiliate ». în legătură cu tipul de corespondență, FMD, se mai fac următoarele precizări: • fiziotipul și mediul sunt principalele criterii de încadrare a arborilor, aparținînd unei specii (sau grup de specii), într-un tip C-FMD; • aceluiași tip C-FMD nu i se poate asocia decît un singur fiziotip; • mediul specific unui tip C-FMD trebuie să fie parte din cel inclus în arealul de răspîndire naturală actuală - sau dintr-un trecut nu prea îndepărtat - a Speciei sau grupei de specii considerate; • vîrsta și proporția speciei de bază, în arboretele care se încadrează într-un anumit tip C- FMD, nu au caracter esențial; • condițiile și factorii de mediu pot spune ce fiziotip poate exista în locul respectiv și la ce tip de dezvoltare ar putea ajunge arborii, chiar în cazul cînd specia respectivă nu este prezentă în pădure; • gradul de dezvoltare a speciei de bază ( în cazul de față stejarul pedunculat) se va aprecia în raport cu starea de vegetație a arborilor din etajul dominant, fiind necesar a se ține seamă de natura factorilor limitativi, mai ales în cazul în care aceștia sunt de natură umană - în lipsa vegetației lemnoase se vor lua în considerare cele arătate la punctul precedent; • în descrierea tipurilor C-FMD se ține seamă de dezvoltarea indivizilor, care este o consecință a informației genetice și mediului; • în arboretele afiliate aceluiași tip de C-FMD se întrevede posibilitatea aplicării unui număr cît mai 10 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 9 1995 • Nr. 3 mare de măsuri silvotehnice majore similare, cum ar fi: țelul de gospodărire, vîrsta exploatabilității, compoziția de împădurire și regenerare, modul de obținere și utilizare a materialului de împădurire, oportunitatea utilizării fertilizanților și a amenda- mentelor calcice, necesitatea drenajelor, măsuri de prevenire și combatere a acțiunilor determinate de factorii ecologici și antropici limitativi; o serie de măsuri se pot aplica la nivelul unor grupe de tipuri C-FMD sau subtipuri (cînd este necesar să se țină cont de vîrsta, consistența și starea de vegetație a arborilor). Tipul de corespondență C-FMD este o unitate eco-fiziologică de bază care, bineînțeles, nu se poate substitui ecosistemului întrucît se referă la o singură specie și nici fiziotipului, deoarece acesta nu include mediul și dezvoltarea. în cazul definirii tipurilor de corespondență (FMD) la stejarul pedunculat, s-au avut în vedere cele trei fiziotipuri descrise anterior (A 1 e x e, 1994, 1995): FN = normal, FTA ss tolerant acid și FTC = tolerant la calciu. S-au descris 12 tipuri C-FMD care țin, de asemeni, cont de tipurile de ecosisteme descrise de D o n i ț ă (1990). Considerăm că tipurile de C-FMD descrise cuprind integral arealul eco- fîziologic al acestei specii în România. DESCRIEREA TIPURILOR DE CORESPON- DENȚE FIZIOTIP-MEDIU-DEZVOLTARE C-l(FN) Stejar pedunculat mezofil (și mai termofil), fiziotip normal (acidofil) cu dezvoltare ± optimală-medie, pe cîmpii, platouri sau versanți slab înclinați din zona forestieră din sudul și vestul țării. Mediu: Cîmpie plană sau ușor depresionară, terase mai înalte neinudabile din luncile mari (de cîmpie), platouri joase, adesea în ușoare depresiuni, versanți slab înclinați, în văi largi fără cursuri de apă sau piemonturi joase. Sudul și vestul țării (Cîmpia Someșului și Cîmpia Timișului), rar în sudul Moldovei. între zonele de contact cu gorunul și cerul. Altitudine 50-200 (300) m. Temperatura medie anuală 10-ll,5“C precipitații anuale 550-650 (750) mm, ETR 550-650 mm. Soluri slab acide, brune roșcate tipice și luvice, brune eumezobazice±luvice, rar cernoziomuri eubazice, profunde (rar mijlociu profunde), lutoase- lutoargiloase, slab-mediu pseudogleizate, cu volum edafic mare (rar mijlociu), fără schelet, uneori compacte, conținut ridicat-moderat de humus de tip mull (rar mull-moder), litera cu descompunere activă, aerația bună-moderată (cu excepția orizontului B). Regimul hidric a! solului este cvasiechilibrat: aprovizionarea cu apă este bună primăvara și la începutul verii, suriciemă - limita necesarului - în a doua parte a verii. Solul este bine aprovizionat cu azot și celelalte substanțe nutritive. Nutriția: de tip FN. Dezvoltare: ± optimală (cl.l4 - 0 pentru arborete) la suboptimală medie (cl.III pentru arboretei, în situația prezenței factorilor limitativi. Factori limitativi: umiditatea estivală redusă, mai ales în soluri cu volum edafic mai mic, creșterea ponderei fracțiunii argiloase (peste 47%», compac- tizarea solului și reducerea permeabilității acestuia, reducerea aerisirii solului, aprovizionarea mai alabă a solului cu azot mineral, pe măsura accentuării acidifîerii, creșterea ponderii azotului amoniacal. Ecosisteme afiliate corespondenței: 6214,6414, 6814, 6824, (descrise de Doniță ș.a., 1990). Tipuri de strat ierbos: Arum-Brachypodium in văzul primelor ecosisteme, și Glechoma-Geum, în cazul ultimului, în care în stratul arborescent apare ceml- a cărui prezență este de regulă indusă de om. ca urmare a pășunatului șt a unor măsuri silvicuhurale necorespunzătoarc. C-2(FN) Stejar pedunculat mezofil și mai puțin termofil, fiziotip normal (acidofil • cu dezvoltare ± optimală-medie pe platouri și versanți slab înclinați din zona forestieră a Moldovei și Transilvaniei (Podișul), Mediu: Platouri și versanți slab înclinați, cu diferite expoziții terase mai înalte în luncile de deal, fund de văi, șei. Podișul Central Moldovenesc, Podișul Sucevei, Subcarpatii Moldovei. Podișul Transilvaniei. Altitudinea IOu-4OO(5OO>m. temperatura medie anuală 7-9 5C, precioitații anuale (500)600-700(800), ETR (450:525-650 mm. Soluri cenușii, brune eumezohazivc și mezo- bazice, brune luvice, profunde-mijlociu profunde, volum edafic mare-mijlociu, fără schelet, nisipn- lutoase, lutoase pînă la luto-argiloase, slab pseudo- gleizate, local mediu pseudogleizate. aerația foarte bună-bună în orizontul A și mai redusa m olurile cu orizont B, care este mai compact. Soluri vu regim hidric echilibrat, avînd o bună aprovizionare cu apă în tot timpul perioadei de vegetație, tar.i sau cu slabe excese temporare pe profil. Litiera subțire sau întreruptă, cu descompunere toarte activa pînă la activă, uneori încetinită, solurile au un conținut REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 110 9 1995 9 Nr.3 li moderai-ridicai de humus de tip mull, destul de bine aprovizionate cu azot și celelalte substanțe nutritive, slab acide-neutre în orizontul humifer și moderat acide în orizontul etavial. Nutriția: de tip FN Dezvoltare: în limitele optimalului și subop- timală medie, în condițiile existenței factorilor limitativi. Factori limitativi: volumul edafic în solurile mijlociu profunde, apa din sol în perioade de uscăciune sau secetă (in general umiditatea estivală a solului este mai redusă în MoldovaL aerația mai redusă în solurile cu pseudogleizate mai accentuată, descompunere mai înceată a litierei, reducerea aprovizionării solului cu azot în condiții de stres climatic (temperaturi ridicate, iecetă) sau compac- tizare a orizontului superior prin pășunat. Ecosisteme ifiliate corespondenței: 6116, 6216, 6225,6316,6416 șr6716 (descrise de Don i ță ș.a., 1990). Tipul de strat ierbos: Asperula - Asarum - Stellaria, Carex pilos», în cazul ecosistemului 6225. în stratul arborescent, în afară de stejar pedunculat, apar carpenul, teiul pucios, teiul argintiu și gorunul (la altitudini mai mari). C-3(FN) Stejar pedunculat mezofil, fiziotip normal (acidofîl) cu dezvoltare medie-inferioară pe terase vechi fără drenaj extern (cu regim hidric excedentar în profunzime) din zona forestieră. Mediu: Terase vechi fără drenaj extern, în parte fragmentate, cu drenaj mai bun. Dispersat, în țară, pe terase vechi din regiunea de dealuri și cîmpie (Dumbrava-Tismana, Chevereș-Timiș, Li vad a-S atu Mare, Dumbrava-Sibiu, Bistrița ș.a.). Altitudinea 100-500 m, temperatura medie anuală 7-8,5’C în Transilvania, 9,5-10,5°C în sud-vestul țării, precipitații medii anuale 700-750 mm, ETR: 550- 600 mm. Soluri acide-slab acide, profunde, cu volum edafic mijlociu, lutoase-argiloase, fără schelet, pseudogleizate. brune luvice și luvisoluri albice, cu orizont Bt sub 60 cm iar orizontul superior afectat mai slab de hidromonie, mezobazice, hidric excedentare in profunzime (primăvara uneori exces temporar de apă), relativ reci primăvara din cauza excesului de apă, conținut moderat de humus de tip mull, mull-moder, litiera continuă pe 2-3 cm și cu descompunere mai lentă; aerație moderată exceptînd perioada cu exces de apă din timpu1 primăverii. Aprovizionarea ± suficientă a solului cu azot mineral. Nutriția: de tip tranzație FN-FTA cu azot amoniacal ca specie predominant disponibilă. Dezvoltare: suboptimală medie cu tendință spre limita inferioară în condițiile prezenței factorilor limitativi accentuați (stres). Factori limitativi: reducerea aprovizionării solului cu azot mineral și creșterea ponderii azotului amoniacal, aprovizionarea mai slabă, frecvent la limita necesarului celorlalți nutrienți minerali, aerația și căldura insuficiente în timpul perioadelor umede, înghețurile tîrzii. Ecosisteme afiliate corespondenței: 6228 (des- cris de Doniță ș.a„ 1990). Tipuri de strat ierbos: Melamphyrum bihariense. în stratul arborescent apar plopul tremurător, frasinul de luncă, teiul pucios sau argintiu, ulmul, carpenul, jugastrul, arțarul tătărăsc, măr și păr pădureț. C-4(FTA) Stejar pedunculat mezofil, fiziotip tolerant acid, cu dezvoltare inferioară, pe soluri puternic acide pe platouri nedrenate, terase vechi și cîmpîi aluviale. Mediu; Platouri plane nedrenate, terase vechi, cîmpii aluviale joase, cîmpii de divagație în Banat, Transilvania (Cîmpia Someșului, Podișul Tîrna- velor). Podișul Moldovei, parte din Podișul Sucevei (Marginea, Solea), mai rar în Muntenia și Oltenia. Altitudini 50-500 m, temperatura medie anuală (8)9- 11°C, precipitații anuale 550-750 mm, evapo- transpirația reală 500-650 mm. Soluri puternic acide, luvisoluri albice, plano- solnri, brune hivice, profunde, lutoargiloase-argi- loase, puternic pseudogleizate, fără schelet, cu volum edafic mic, aerație foarte slabă mai ales în perioadele cu exces de apă; sol hidric periodic deficitar, puternic alternant la suprafață sau hidric periodic puternic alternant la suprafață; drenaj intern foarte greu cu exces de apă primăvara (și deficit de căldură) și în perioade cu ploi, deficitare hidric în perioadele uscate; soluri slab humifere cu humus de tip moder, litiera destul de groasă cu descompunere înceată. Soluri foarte slab aprovizionate cu azot, potasiu, calciu, sulf, bor, cupru, zinc și exces mare de aluminiu (peste 300 ppm). Nutriția; deficitară, de tip FTA, cea de azot aproape exclusiv pe seama azotului amoniacal. în frunze, cantități reduse de N (9500 ppm), S (1700 ppm), Ca (cca. 3000 ppm), Si (3080 ppm), blocaje de Mg, Fe și Zn. Eficientă mare în utilizarea N, care este deficitar. 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 Dezvoltare: ia limita inferioară a'-suboptimahilui (ci.I V-V de producție în cazul wbureteloo. Factori limitativi: volumul edafic mic, troficitatea scăzută a solului aprovizionarea foarte redusă cu azot și alte-elemeirte, aerația insuficientă a solului, excgsnl de apă ÎR vemalcare se poate, prelungi pînă în vară, deficitul mare de apă în estival, compactiMtea mare în Btw, mai ales în perioadele uscate, exces mare de Al3+ și Mn2+ (în perioadele cu exces dc apă). Ecosisteme afiliate corespondenței: 6132, 6133 și 6732 (descrise de Dofiiță Ș.a.» 1990}. Tipuri de strat ierbos: Poa - Carex praecox, Agrostis - Carex brizoides. în stratul arborescent apar frecvent hibridul Q. rosacea. gorunul (mai ales ssp. poly- carpa'). plopul tremurător, mesteacănul, aninul negru și mai rar diseminați ulmul, teiul pucios, carpenul și frasinul de luncă. C-5(FTA) Stejar peduncular mezofil, fiziotip tolerant acid, cu dezvolt're medie, pt soluri puternic acide, pe platouri £ drenate, terase vechi și cîmpii aluviale. Mediii: similar cu cel C-4(FTAj, dar cu soluri avîtid textura mai ușoara, cu volum edafic mijlociu, aerație mai bună, perioadă mai scurtă cu exces de apă, eu regim hidric alternant, pscadogleîzare mai' puțin accentuară, conținut mai mare de humus, litieră cu descompunere măi puțin înceată. Solurile sunt mai bine aprovizionate cu azot (Nt> 900 ppm), Mg, K, Cu, Zn și în special Ca (pca. 800 ppm). Al3 * scade înjurai al 260 ppm. Nutriția: mai puțin deficitară, de tip FTA dar cu o pondere mult mai ridicată a azotului nitric (cca.30%) în N în frunze apar cantități mai mari de N, K, Ca dar și de Mu (crește toteranțala excesul de Mn>. Dezvoltare: medie (el.III de producție) în cazul arboretelor. Factori limitativi: aceiași cu și în C-4(FTA), dar sub o formă mai puțin accentuată. Ecosisteme afiliate corespondenței: aceleași ca și în €~4(FTA), cu precizarea că în Bucovina (Marginea), în locui gorunului, apare fagul. C-61FTA) Stejar pedunculat (hidrofil) fiziotip tolerant acid, cu dezvoltare 1 optimală, pe soluri puternic acide din Junei neinundabile, în regiunea de dealuri a zonei forestiere. Mediu: Terase neinundabile sau excepțional de rar și foarte scurt timp inundabile. din luncile de deaftiridin zona forestieră. Parcul ICAS Mihăik-Ști - Argeș‘(pro parte). Altitudine 400 m. Sol brun luvie puternic acid dar cu pH aproape neutru în primii 5-10 cm, profund-toane profund, lutos medio ^argilă 20-14%), freatic umed iot timpul perioadcide vegetație regim de umiditate oprimări, gleizat în profunzime, cu aerație bună, conținut mediu de humus de tip mull în partea superioară a solului, litiera continuă, CU descompunere activă. Solul este evident măibine aprovizionat cu substanțe nutritive, deeft'în cazurile precedente, în Special eu azot, sulf, hor, cupru, molibden dar mai'ales calciu (1300 ppm). Aluminiu Al3+ scade înjurai valorii de 190 ppm, azotul nltfk și amoniacal fiind în proporții aproximativ egale (august). Nutriția: de tip FTA, dar cu aprovizionare bună cu azot, azotul nitric și amoniacal în proporții aproximativ egale (august), în condițiile unui regim hidric optimal. Dezvoltare: fii limitele optimale, dar, ia 170 ani, arborii încep să prezinte simpiome de declin (arboret în cl.L; -II de producție). Factori limitativi: secete foarte puternice ce pot coborî nivelul apei freatice și care. în mod normal, se găsește la 2-3 m adîncime, excesul de Al3* și cel temporar de Mn2+. Ecosisteme afiliate corespondenței: nu au fost pînă în prezent consemnate în literatură. Tipul de strat ierbos: floră de mull, eu puține clemente acidofile. în stratul arborescent «u fost identificate exemplare aparținîm ibridului Q.rosacea. în al doilea etaj (aproape cemmuu) predomină net mălinul iar în subarboret alun, păducel, sînger, salbă moale și rîioasă, lemn cîinesc. C-7 (FTC) Stejar n dunculat hidrofil, fiziotip tolerant la calciu, cu dezvoltare optimală în tund neinundabile sau foa te rar inundabile din zona forestieră. Mediu: Terase ir u ridicate neinundabile sau foarte rar inundabile in luncile de cîmpie și dealuri din zona forestieră. Altitudine $5-300(500) m, precipitații anuale 45'1-650 mm, temperatură medie anuală 8-10,5°C, ETR 1000 mm. Soluri profunde, rar mijlocia profunde eu volum edafic mare, rar mijlociu, iuto-nisipoase (1530% argilă) - luto- argiloase (32-47% argilă), freatic umede, gleizate sau semigleice în adîncime, vu aerație foarte bună, foarte slab acide-slab alcaline (rar alcaline), uneori cu carbonați, aluviale, evoluate, brune în formare, brune REVISTA PĂDURILOR • AauHlP • 1995 • Nr.3 13 cubazice sau eumezobazice, cu regim de umiditate optimal, conținut ridicat-moderat de humus tip mull, litiera cu descompunere rapidă, azot mineral peste 10 ppm in primii 60 cm. Regim de umiditate optimal: aprovizionarea foarte bună a solului cu apă, în mod neîntrerupt și în tot timpul perioadei de vegetație, în vemal jilav umede pînă la jilave. Nutriția: de tip FTC. Dezvoltare: optimală. Factori limitativi: volumul edafic mijlociu, argilă >35%, prezența carbonaților în special în orizontul de acumulare a humusului, aprovizionarea cu azot mineral sub 10 ppm în primii 60 cm ai solului. în situația prezenței unuia sau mai multor factori limitativi dezvoltarea arborilor se reduce, dar se menține în limitele optimalului (cl.a II-a în cazul arboretelor). Ecosisteme afiliate corespondenței: 6117 pro ' parte (Doniță ș.a., 1990). Tipuri de strat ierbos: Aegopodium podagraria - Rubus caesius. în stratul arborescent apar ulmi, frasini, tei (mai rar), plop alb, anin negru. C-8(FTC) Stejar pedunculat hidrofil, tolerant la calciu cu dezvoltare la limita inferioară a optimalului - medie, în lunci periodic scurt inundabile din zona forestieră și silvostepă. Mediu: Terase noi și grinduri puțin ridicate în lunci periodic scurt inundabile din zona forestieră (cîmpie și dealuri), silvostepă și stepă. Altitudini 10- 200 m, precipitații anuale 400-700 mm, temperatura medie anuală 7,5-11,5°C, ETR 1000 mm. Soluri profunde-mijlociu profunde, cu volum edafic mare- mijlociu, luto-nisipoase pînă la luto-argiloase, cu regim de umiditate optimal, freatic umede (apa freatică, uneori, sub un metru admcime), ± gleizate sau semigleizate sau ± pseudogleizate, aluviale, carbonatice, brune, eubazice tipice și molice, lăcoviști aluviale cambice, foarte slab acide-slab bazice, cu aerație bună, dar deficitară în perioada cu exces de apă, (slab) moderat-intens humifere, litieră cu descompunere activă, humus de tip mull, azot mineral cel puțin 10 ppm în primii 60 cm. Nutriția: de tip FTC Dezvoltare: la limita inferioară a optimalului (cl.a Il-a la arborete) și suboptimal medie (cl.a IlI-a la arborete) în condițiile prezenței factorilor limitativi. Factori limitativi: volumul edafic mai redus și aerația deficitară din cauza nivelului ridicat al apei freatice (în special în profunzime), conținut mai scăzut de humus și reducerea'aprovizionării solului cu azot mineral (sub 10 ppm în primii 60 cm), prezența carbonaților. Ecosisteme afiliate corespondenței: 6517, 6617, 8417 (Doniță ș.a., 1990). Tipuri de .strat ierbos: Rubus caesius - Galium aparine. în etajul arborilor apar frasinul de luncă și pufos (în sudul țării), ulmi, plop alb și tremurător, anin negru și stejar brumăriu în EC 8417. C-9(FTC) Stejar pedunculat mezofil, tolerant la calciu, cu dezvoltare medie, în lunci neinun- dabile sau foarte rar inundabile din silvostepă și stepă. Mediu: Terenuri mai înalte din lunci din zona de silvostepă și stepă, neinundabile sau foarte scurt timp inundabile și unele interfluvii joase plane sau slab înclinate (depresiuni). Altitudini 50-100 m, precipitații anuale 400-500 mm, temperatura medie anuală 9,5-11,5*0. Soluri profunde-mijlociu profunde cu volum edafic mare-mijiociu, luto- nisipoase pînă la luto-argiloase, freatic umede cu regim de umiditate echilibrat sau cvasiechilibrat (aprovizionare bună cu apă a solului în prima jumătate a perioadei de vegetație și la limita necesa- rului în cea de a doua jumătate), de tip cemoziomic, cernoziomuri cambice și brune ± evoluate eume- zobazice, mai rar brune roșcate molice (foarte slab acide), neutre-slab alcaline uneori slab salinizate, frecvent cu carbonați mai ales de la 60-70 cm, moderat-intens humifere, litieră subțire cu descompunere rapidă humus de tip mull, aprovi- zionarea cu azot mineral frecvent deficitară. Nutriția: de tip FTC. Dezvoltare: suboptimală medie (cl.III la arborete). Factori limitativi; umiditatea mai redusă a solului în prima jumătate a perioadei de vegetație, volumul edafic mai redus la solurile mijlociu profunde, excesul de carbonați, nutriția cu azot mineral puternic deficitară în timpul sezonului estival (3-7 ppm în primii 60 cm), înghețuri târzii. Ecosisteme afiliate corespondenței: 6514, 8316 (Doniță ș.a,, 1990). Tipuri de strat ierbos: Glechoma-Geum, Rubus caesius - Aegopodium. în stratul arborilor mai apar stejarul brumăriu, frasin (F.angustifolia și F.pallisaeF plopul alb și, în mai mică măsură, ulmii. C-IO(FTC) Stejar pedunculat semixerofit, tolerant la calciu, cu dezvoltare inferioară pe platouri și cîmpii plane din silvostepă. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.3 Mediu: Platouri și cîmpii plane din silvostepă. Altitudini 100-250 m, precipitații anuale 450-550 mm, soluri profunde cu volum edafic mare, lutoase- luto-argiloase, frecvent pseudogleizate, cu regim de umiditate periodic deficitar, umiditate satisfăcătoare sau la limita necesarului în prima parte a sezonului de vegetație și relativ nesatisfăcătoare în a doua parte, aerație bună; soluri de tip cernoziom cambie și cernoziom argilo-iluvial, eubazice, slab acide-neutre, relativ bogate în humus de tip mull, litiera cu descompunere rapidă. în silvostepă din Moldova de nord și local în cîmpia Șiretului. Nutriția: de tip FTC Dezvoltare: suboptimală (limita inferioară, cl.IV- V la arborete). Factori limitativi: umiditatea redusă din timpul sezonului estival, aprovizionarea solului cu azot mineral puternic deficitară în timpul perioadelor secetoase și călduroase. Ecosisteme afiliate corespondenței: 6111 (Doniță ș.a., 1990). Tip de strat ierbos: Litho- spermum; în stratul arborilor apar exemplare de gorun sau stejar brumăriu și frasin comun. C-ll(FTC) Stejar pedunculat mezofil și semixerofil tolerant la calciu, cu dezvoltare inferioară între dune de nisip. Mediu: Depresiuni situate între dune de nisip din zona forestieră și silvostepă (nisipurile din nord- vestul țării și cele din lunca Bârladului). Altitudini de 100 m, precipitații anuale 570-670 mm în nord-vest și 380-450 mm în sud-est. Temperatura medie anuală 9,5-ll,5°C. Soluri profunde cu volum edafic mare, nisipoase-nisipo-lutoase cu aerație foarte bună, de tip psamosol sau cernoziom slab cambie, foarte slab acide-moderat alcaline, avînd conținut moderat- ridicat de humus, litiera cu descompunere activă, slab aprovizionate cu substanțe nutritive în special azot mineral, regim hidric periodic deficitar. Nutriția: de tip FTC Dezvoltare: suboptimală (limita inferioară). Factori lifhitativi: deficitul de umiditate în cazul nealimentării din freatic și deficitul de substanțe nutritive (în special azot). Ecosisteme afiliate corespondenței: 6121 (Doniță ș.a., 1990). Tip de strat ierbos: Festuca pseudovina. în stratul arborilor mai pot apare plopul alb, plopul tremurător, mesteacănul, ulmul, mai rar carpenul și teiul pucios. Situații insuficient cercetate sub raportul nutriției minerale Arborii de stejar pedunculat ce intră în compo- nența ecosistemelor forestiere deltaice, cu soluri formate pe nisipuri marine din Delta Dunării și aparținînd tipurilor de pădure 6431 șleau de hasmac, 6342 șleao-plopiș de hasmac de productivitate mijlocie, 6343 șleao-plopiș de hasmac de productivitate inferioară și Rariște de stejar, frasin și plop din hasmace mici descrise dePașcovschiîn colaborare cu Leandru (1958) și încadrate în ecosistemele 8437 «Frăsineto-stejăret deltaic de pedunculat și brumăriu, mijlociu și slab productiv, cu moder hidric, pe pșamosoluri molice gleizate, anual freatic inundate, eubazice, hidric optimale cu Rubus caesius - Galium rubioides» și 8537 «Plopiș-frăsinet- stejăret deltaic de pedunculat și brumăriu, mijlociu și slab productiv, cu moder hidric, pe lăcoviști nisipoase și pasmosoluri gleizate, anual freatic inundate, carbonatic eubazice (subl.NS), hidric optimale cu Rubus caesius - Galium rubioides» (Doniță ș.a., 1990), cu reacția solului Slab- moderat alcalină (pH = 7,5-9,5), fără semnalarea prezenței în exces a sărurilor, se încadrează probabil în tipul de nutriție FTC, ca o variantă evident hidrofilă. în această situație, corespondența respectivă poate fi denumită «C-12(FTC) stejar pedunculat, deltaic, tolerant la calciu și cu dezvoltare inferioară rar medie. » GRUPAREA TIPURILOR C-FMD DUPĂ TEX- TURA SOLULUI, REGIMUL DE UMIDITATE ȘI DEZVOLTAREA ARBORILOR în Fig.l se face legătura dintre textura solului, regimul de umiditate a acestuia și dezvoltarea arborilor (arboretelor) ce aparțin unui anumit tip de corespondență. Combinarea celor doi factori de bază scoate în evidență următoarele: 1) Zona optimală-medie (la limita superioară) de dezvoltare a stejarului pedunculat se găsește pe solurile nisipo-lutoase pînă la luto-argiloase cu regim hidric optimal sau echilibrat: C-7 (FTC), C-6 (FTA), C-l și C-2 (FN) și C-8 (FTC) din care C-7 (FTC), C-6 (FTA) și C-2 (FTC) includ arborete de luncă. Solul din zona optimală este și cel mai bine aprovizionat cu substanțe nutritive, în special azot mineral. 2) Dezvoltarea medie se realizează pe solurile lutd-nisipoase pînă la luto-argiloase cu regim hidric cvasiechilibrat și cvasiechilibrat alternant pe profil: C-9 (FTC) și C-S (FTA). 3) Dezvoltarea inferioară-medie (la limita de jos) REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 15 REGIM I TEXTURA SOIULUI (SOIL TEXTURE) 7. ARGILA NISIPOȘ SANDY ARG<107« NISIPO* LUȚOS (SANDY- LUTO- NISIPOS :laohy-, ȘAHDYJ LUTOS - LOAMY LUTO- ARGILOS ARG1LOS KLAYEYI ARG>S0% EXCEDENTAR IN PROFUNZI NE IN EXCESS IN THE LOWERWERQf UMIDITATE IN SO (WATER REGIHE IN SOIL) OPTIMA L (0PT1MU H) ECHILIBRAT (BALANCED) CVASI-ECHILIBRAT IQUAS1-BALANCED) CVASI-ECHILIBRAT ALTERNANT PE PROFIL (QUASl BALANCED ALTERHATING WITHIN SOIL PROFILE PERIODIC DEFICITAR PUTERNIC ALTER- NANT LA SUPRAFAȚA PERIODICALLY DEFICIENT AND.HtGHlY AlTERNATNG 0N THE SURFACEl- PERIODIC DEFICITAR ( PERIODICALLY DEFICIENTI C-12 FTC M-1 1 f i j t l | C- 3 FN M-I _ J. u 1 r i f 1 1 Quercus C-7 FTC S 1 1 1 1 f t Robur L. C-8 FTC S- M 1 1 I 1 OPTIM ECOFIZIOLOGIC C-6FTAS 1 1 LECOJ’HYSJOUJGK^ 1 ț 1 t c -1 FN S-M 1 » i 1 t C -2 FN S-M 1 t f 1 1 1 1 t-, 1 FTC r M i 1 i C-5 FTA M i i i I j_______ C-11 FTC I । n । । *— j— C-L FTA T t C-1O FTC 1 Fîg.l Poziția tipurilor de corespondente C (fiziotip-mediu-dezvoltare) în raport cu regimul de umiditate și textura solului la stejarul pedunculat din România. [Position of correspondence types C (physiotype-environment-development) in conncction with water regime in soil and soil texture in the case of Quercus Robur L. in Romania). Fiziotipuri (physiotypeS); FN=normaI, FTA=tolerant acid, FTC=tolerant la calciu (calcium tolerant). Dezvoltarea arborilor și arboretelor (development of trees and stands): I=inferioarS (low), M=mcdie (medium), S=sUperioară (high). este specifică condițiilor regimului hidric excedentar în profunzime din solurile lutoase pînă la argiloase: C-3 (FN) sau celui optimal din stejăretele deltaice cu $ol nisipos C-12 (FTC). 4) Dezvoltarea inferioară este specifică arborilor (arboretelor) situate pe soluri cu regim hidric periodic deficitar sau periodic deficitar puternic alternant la suprafață, indiferent de textură: C-4 (FTA), C-lOși C-11 (FTC). în scopul aplicării unui sistem unitar de măsuri silvo-tehnice majore se recomandă diferențierea acestora pe următoarele grupe de corespondențe: Grupa I, arborete cu stejar pedunculat mezofil de productivitate superioară-mijlocie, situate pe soluri moderat-slab acide, nisipo-lutoase-lutoargiloase și regim de umiditate echilibrat: corespondențele C-l (FN)și C-2(FN). Grupa a Il-a, arborete cu stejar pedunculat mezofil de productivitate inferioară-medie, situate pe soluri acide și puternic acide, lutoase- atgiloase, cu regim de umiditate foarte variabil: excedentar în profunzime sau cvasiechilibrat pe profil sau periodic deficitar și puternic alternant la suprafață. Corespon- dențele: C-3 (tranziție FN-FTA), C-4 și C-5 (FTA). Grupa a III-a, arborete cu stejar pedunculat hidrofil de productivitate superioară-medie (excepțional inferioară), situate în lunci și Delta Dunării, pe soluri nisipoase pînă la luto-argiloase, bogate în calciu și un regim de umiditate optimal- echilibrat, (excepțional cvasi-echilibrat). Corespon- dențele: C-7, C-8, C-9 și C-12 , toate cu nutriție de tip FTC. Grupa a IV-a, arborete cu stejar semi-xerofil de productivitate inferioară-medie, situate pe soluri nisipoase (C-11 FTC) sau lutoase lutoargiloase (C- 10 FTC), bogate în calciu și cu regim de umiditate 16 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 0 Nr.3 periodic deficitar. TIPURILE DE CORESPONDENȚE FMD ȘI FENOMENELE DE DECLIN. DISCUȚII ȘI RECOMANDĂRI în C-l și C-2 condițiile de nutriție minerală sunt bune sau cel puțin satisfăcătoare în prezența factorilor limitativi și nu pot constitui o cauză a apariției fenomenelor de declin. Cauzele rezidă în stresuri climatice deosebit de puternice și repetate, mai ales în erori de natură umană (gospodărire greșită, poluare). Stresurile climatice, cum ar fi umiditatea estivală mai redusă a solului în C-2, dezavantajează în mai mare măsură arboretele respective. Ceva mai sensibile la apariția declinului și uscare sunt arborii din C-3 unde accentuarea efectului negativ al factorilor limitativi, asociată cu factorii antropic!, poate declanșa uscări de intensitate medie- putemică. în anii secetoși, conținutul mai mare în siliciu al frunzelor (decît la celelalte fiziotipuri) și care conferă FN o rezistență mai mare la atacurile insectelor este contracarat de concentrarea mai mare de azot, ce tentează îndeosebi defoliatorii și favorizează, la nivelul cambiului și xilemului, activitatea agenților criptogamici. Nu se recomandă utilizarea materialului de împădurire FN în stațiunile specifice celorlalte fiziotipuri, în special FTC, dar rămîn totuși fezabile schimburile dintre C-3 și FTA, datorită similitudinii particularităților lor de nutriție. în toate arboretele cu arbori FN, un accent deosebit va trebui pus pe aplicarea corectă a măsurilor silvo-tehnice și evitarea categorică a pășunatului care, prin compactizarea orizontului superior al solului, influențează procesele de humificare, consecința finală fiind creșterea ponderii azotului amoniacal, al cănii consum conduce și la o mai mare acidifiere a solului respectiv, condiții și mai nefavorabile nutriției minerale. Arborii FTA, în special cei din C-4 și C-5, sunt cei mai expuși declinului și apariției fenomenelor de uscare, datorită condițiilor dificile pentru nutriția minerală și a factorilor naturali de stres ce agravează pe cei care sunt, în mod normal, limitativi. Factorii antropici negativi pot produce dezechilibre irever- sibile, motiv pentru care gospodărirea arboretelor cu arbori FTA este printre cele mai dificile. Utilizarea materialului de împădurire din arboretele cu arbori FTA, în stațiunile unde au REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 existat sau există arborete cu arbori ce aparțin fiziotipului tolerant la calciu (FTC) sau chiar fiziotipului normal FN pe soluri cu pH>6,5 nu este indicată datorită particularităților diferite de nutriție și viceversa. Un caz aparte îl reprezintă C-6, identificat pînă acum în Parcul Mihăiești-Argeș, unde - în condiții de regim hidric optimal al solului - arborii FTA pot realiza o nutriție mai bună și o dezvoltare situată în” limitele optimale și unde numai secetele foarte puternice pot determina declinul și uscarea. Stejarii aparținîhd fiziotipului tolerant la calciu vegetează în condiții de mediu foarte diferite, de unde și dezvoltarea diferită: de la optimală Ia inferioară. C-7, C-8 și C-9 se referă la lunci, unde nutriția minerală și dezvoltarea sunt determinate, în principal, de nivelul apelor freatice. în general, favorabilitatea pentru dezvoltare scade de la C-7 spre C-9 unde, în mod normal (condiții de stepă și silvostepă), umiditatea este mai redusă în prima jumătate a perioadei de vegetație, cînd nutriția cu N devine și ea puternic deficitară, mai ales în cazul excesului de carbonați. Declinul și uscările în corespondențele C-7 și C-8 sunt o raritate și pot apărea numai în condițiile unor secete îndelungate și foarte puternice, C-9 fiind cazul cel mai expus fenomenelor de uscare din grupa lunci. Prin construcții hidrotehnice omul poate deter- mina coborîrea nivelului apelor freatice, efectele fiind catastrofale, mai ales în corespondențele C-7 și C-8. Cei mai expuși fenomenelor de declin, dintre arborii FTA, sunt cei din corespondențele C-10, C- 11 șî C-12. Pe baza cercetărilor întreprinse (A 1 e x e, 1994), s-a stabilit următoarea eșalonare a tipurilor de corespondențe sub raportul predispoziției pentru apariția fenomenelor de declin și uscare: de la cele mai predispuse la cele mai puțin predispuse: C-4, C- 5, C-3, C-12, C-10, C-ll, arborete rărite din C-l și C-2; arborete avînd consistența normală din C-l și C-2; C-9, C-8, C-7, C-6. Această eșalonare are în vedere un dezechilibru ecofiziologic mai puțin avansat. în cazul accentuării factorilor limitativi, acțiunii puternic nefavorabile a factorilor biotici, apariției poluării industriale și mai ales a conducerii greșite a arboretelor, în special neefectuarea la timp a răriturilor pentru a asigura arborilor coroane cît mai mari, declinul poate apare 17 chiar în corespondențele cel mâi puțin predispuse la acest fenomen. Măsurile silvotehnice majore, necesar a fi aplicate în toate arboretele cu stejar pedunculat, în vederea menținerii sau restabilirii echilibrului ecologic, constau în: asigurarea liniștii în pădure, eliminarea treptată a arborilor proveniți din lăstari, efectuarea la timp a lucrărilor de îngrijire - în special a răriturilor -' în vederea obținerii unor coroane bine dezvoltate și introducerea speciilor de amestec și arbuștilor foarte eficienți în utilizarea azotului și fosforului (elementele cel mai frecvent deficitare din sol) și ale căror frunze se descompun rapid. în funcție de particularitățile fiecărui tip de corespondență FMD și vîrsta arboretului, urmează a se aplica și alte măsuri ce vor fi detaliate în viitor. BIBLIOGRAFIE A1e X e, A„ 1987: FidctipurUe fi nutriția minerală a gorunului (Quercuspetmea Liehl). in: Revista pădurilor 3:123-129. Alexe. A., 1994: Cercetări privind stabilirea echilibrului ecologic în pudurile de stejar pedunculat afectate de fenomenul de uscare. Man. Ref.șL final. 1CAS, tema A 32,102 pp, 20 tab.. 16 fig.4I ref. bibi.. București. A1 e x e, A. ș.a, 1995: Nutrita minerală fi fiziotipurile stejarului pedunculat (Quercus Robur L.) din România. (Sinteză). în: Revista pădurilor, Nr.2, p.7. Clririță, C. ș.a., 1977: Stațiuni forestiere. Editura Acadenliei, București. Doniță. N. s.a., 1990: Tipuri de ecosisteme forestiere din România. ICAS, Seria II, Cent. Mat. Didactic și Pedag. Agric.. 390 pp, București. KinzeL H., 1972: Biocheinische Pflanzeniikologie. Schrifften Ver, Verbr. Naturwiss.. Kennth, Wien, 112: 77-78. Moore, Thomas, C., 1979: Biochemistry andphysiology of plant hormnnes. Springer-Verlag New-York, Heidelberg, Berlin, pp.1-31. Pașcovschi. Ig.S., în eolabeu Leandru, Ig.V., 1958: Tipuri de pădure din Republica Populară Română. ICES, Seria II, Editura Agro-Silvică de Stat, 458 pp.. București, Types of correspondences between physîotypes-environment and trees development in connection with decline phenomena in the românimi Quercus Robur I» forests Correspondence type (C) netween mineral nutrition (physiotype) - environment and trees development represents a new ecophysîologtcai concept (a son of .«ymbiosis- between physiotype and forest ecosystem (EF)£which is defined by its diagnosis. In the frame of € diagnosis it is complusury io display species name (S). the physiotype. the maln characteristics of the environment and the nature of trees development. The centra) aim of the C concept îs the development of similar silvîctiltural techincs for each or groups of C types. The foilowing C types have been described in this paper. AII diagnoses are nomen novum. A, Alexe. C-l: Q.Robur L., (QR). mesophilic, ± thermophilic nonnal physiotype (FN) with ± oplimum-medium development of the trees in the stands (DTS) located on the plain and plateau areas or low slopes within the forest zone of the Southern part of Romania. C-2: QR mesophilic. less termophilic. FN with ± optimum-medium DTS located on the low slopes and p .ițeau areas within the Moldaviari and Transilvanian forest zone. C-3; QR mesophilic. FN with medium-low DTS located on the old teiraces wîthout externai draînage, with water excess in the low part of the soil profile within the forest zone. C-4: QR mesophilic. toleram acid physiotype (FTA) low DTS on soils with high acidity, on (he plateau areas and old 'erraces wîthout draînage and on alluvial plains. C-5: QR mesophilic, FTA, medium DTS on the soils with high acidity, on the plateau areas and old terraces ± drained and altuvial plains wtih temporary water excess in soil. C-6: QR hydrophilic, FTA, ± optimum DTS, on acid soils in not flooded meadows of the hilly forest zone. C-7: QR hyurophilie, dalcium tolieranl physiotype (FTC). optiumum DTS located in not or seidoom flooded river meadows within the forest zone, C-8: QR hydr"philic, FTCt.mediumrPpdmum DTS located in the perfodicajly short time flooded river meadows within the forest and forest steppe zones. C-9: QR.mesophilic. FfC, medium DTS on not flooded or veiy rarely flooded river meadows in forest steppe. C-IO: QR. semixerophilic, FTC, low DTS located on the plains and plateau areas of forest steppe. C-ll: QR mesophilic- semixerophilic, FTC low DTS. located between sandy dunes, C-12: QR hydrophilic. FTC low seldom medium DTS located on sandy soils of the Danube Delta. in connection' with the predisposithm of stands ti> forest decline phenomena the foilowing lanking, in the decreasing order. have been established for C types; C-4, C-5, C-3, C-12, C-10. C-ll; C-l and C-2 (stands with reduccd canopy); C-l and C-2 (stands with normai canopy). For detalied descriprion of physiotypes; A.AIexe, Rev. Pădurilor 1995. r; /^96, că. tăceai, uî ? 20.20 226. REDACȚIA 18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.3 Măsurarea variabilității inter- și intra- populațională cu ajutorul distanței genetice 1 Dr.doc. valeriuenescu Membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice 1. Introducere Varibilitatea este definită «...drept capacitatea (tendința) unui individ sau a unei populații de a varia sub raportul însușirilor genotipice și fenotipice» (Ceapoiu, 1976). Același autor acceptă înțelesul diferii al termenului variație, care «...include ansamblul de diferențe ereditare și neereditare ce se observă la un moment dat între indivizii unei populații sau între indivizii care aparțin la populații diferite». Rieger ș.a. (1976) o definește mai larg, drept prezența diferențelor ereditare și neereditare în structura permanentă a celulelor (variație «intraindividuală»), între indivizii unei populații (variație «individuală») sau între populații (variație «interpopulațională» sau de «grup»). în acest fel, el nominalizează și nivelurile de variabilitate. în acest context, variația se referă - mai degrabă - la condiția de heterogenitate sau de diversitate, decît la procesele care conduc la aceste condiții. Mai recent (Hattemer, 1991), variabilitatea genetică este considerată a fi potențialul populației de a produce indivizi care posedă genotipuri diferite. Acest potențial este dependent de gradul de variație genetică a populației și de sistemul ei genetic. în raport cu factorii care o determină, există o varia- bilitate fenotipică sau variabilitate totală a unui ca- racter care, din punct de vedere statistic, se exprimă prin varianța fenotipică, compusă din: - varianța datorată mediului (neereditară), generată de factorii de mediu care influențează expresivitatea potențialității genetice; - varianța genetică determinată de acțiunea și interacțiunea genelor. în condiții de mediu diferite, același genotip poate determina fenotîpuri diferite. Fiecare genotip are un spectru de reacție sau normă de reacție, care reprezintă condițiile de mediu în care el poate supraviețui. O normă de reacție relativ îngustă semnifică o capacitate înaltă de autoreglare a genotipului, de a avea aceeași expresie fenotipică, în condiții de mediu diferite. Invers, o normă de reacție largă marchează o mai mare labilitate a genotipului, în sensul că - în condiții de mediu diferite - același genotip determină fenotîpuri diferite. Din acest punct de vedere «...variabilitatea genetică implică diferențe între spectrele de reacție, iar variabilitatea datorată mediului se referă la diferențele fenotipice în cadrul spectrelor de reacție» (Mettler și Gregg, 1969). Baza variației genetice este numărul de gene polimorfe în conjuncție cu numărul de alele și distribuțiile frecvențelor lorîntr-o populație dată. Variația genetică, în relație cu factorii de mediu, este crucială pentru supraviețuirea populației. Pe de altă parte, raportată la o perioadă de timp istorică, variația genetică nu este o «resursă» regenerabilă. De aceea, în scopul conservării, evaluarea (măsurarea) variației genetice este indispensabilă pentru a cunoaște magnitudinea și dinamica ei. Astfel, se pot aplica sisteme de management de conservare, prin care să se contracareze reducerea ei (H a 11 e m e r și Gregorius, 1990). De asemenea, variația genetică este o condiție fundamentală pentru menți- nerea pe termen lung a stabilității ecosistemelor fo- restiere și a stabilității producției, pentru că magni- tudinea și modelul ei determină capabilitatea speciilor de arbori să se adapteze pe termen lung și să se autoregleze pe termen scurt (în ontogeneză) la variația în timp și în spațiu a condițiilor de mediu. Reținînd cele de mai sus, se încearcă a se prezenta, foarte pe scurt, folosind un exemplu concret, evaluarea (măsurarea) variației genetice cu ajutorul distanței genetice. 2. Măsurarea variației genetice * Se poate face prin metode «convenționale» (clasice), la nivelul populațiilor și indivizilor din interiorul acestora sau la nivelul familiilor rezultate din polenizări libere sau controlate. Se folosesc culturi comparative de proveniențe și descendențe half-sib și full-sib, realizate în condiții staționale diferite, folosind dispozitive experimentale mai mult sau mai puțin evoluate. Se pot face teste cu aceleași materiale biologice («elemente genetice», cum le nu- mește N an s on, 1968) în spații climatizate, în care condițiile de mediu sunt controlabile și repet: bîle. Folosindu-se modele matematice adecvate scopului urmărit și naturii genetice a materialului REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.3 19 biologic testat, se poate separa, din interacțiunea genotip x mediu, componenta genetică de compo- nenta ecologică și se poate stabili tipul de variație (continuă sau discontinuă), ca și tipul de control genetic (monogenic, oligogenic sau poligenic). De asemenea, se pot determina stabilitatea, corelațiile dintre caractere evaluate la materialul testat și dintre acestea și cele ale arborilor-mamă, corelațiile juvenil-adult și dintre diferite caractere și gradienți ecologici (altitudine, latitudine etc.) și altele. Prin aceste metode, prin care nu se poate face o analiză genetică propriu-zisă, nu se pot stabili frecvențe alelice și de gene. Alt fel exprimat, aceste metode nu oferă acces direct la informația genetică. Arborii de pădure, în special prin maturație sexuală la vîrste relativ mari, nu oferă posibilitatea realizării unor analize hibridologice, larg și de mult folosite la plantele de cultură agricolă. Pentru a surmonta acest inconvenient, major de aproape 20 de ani, pentru evaluarea variației genetice se folosesc markeri genetici (sau gene marker). Există mai multe tipuri de markeri genetici: carac- tere morfologice (cu relevanță limitată la arbori), compuși secundari ca terpenele, izoenzimele (cu cea mai largă utilizare), incompatibilitatea genetică și markeri moleculari (folosiți din ce în ce mai mult în ultimii ani, în special, pentru că oferă mai multe informații asupra variației directe decît alți markeri). Caracteristica comună a acestor markeri este aceea că permit accesul direct la informația genetică a populațiilor, familiilor și genotipurilor (heterozigoția, homozigoția, gradul a de consangvinizare și multe altele), la nivelul genomului nuclear, cloroplastic și mitocondrial. Informațiile obținute se clasifică pe niveluri elementare, după criterii necesare și suficiente, ajungîadu-se la parametri de variație genetică, care conțin elementele variației: numărul de variante întîlnite, frecvența lor de distribuție și măsura în care aceste variante diferă. Se utilizează acești parametri în legătură cu mai multe variante genetice: gene în general, alele pentru un locus dat, genotipuri pentru un singur locus, genotipuri observate simultan la unul sau mai mulți loci (genotipuri multilocus) și gârneți caracterizați prin unul sau mai mulți loci (gârneți multilocus). 3. Parametri ai variației genetice Se utilizează mai mulți parametri ai variației genetice, dar - așa cum apreciază corect Ziehe și Hattemer (1988) - utilizînd anumiți parametri pot 20 fi identificate mai multe populații care posedă variație genetică similară, dar care ar putea avea ris- curi foarte diferite de a pierde gene. Rezultă că nu oricare parametru ar putea servi pentru atingerea mai multor scopuri; această constatare este foarte impor- tantă pentru prospectarea populațiilor candidate ca resurse genetice, ceea ce impune utilizarea de metode diferențiate, în raport cu «starea» genetică a populației. Se folosesc următorii parametri ai variației genetice (Hattemer, 1991): (1) Multiplicitatea genotipică, care se referă Ia numărul de variante, neglijînd frecvența lor și sistemul de recombinare. Parametrul este ușor de determinat și reprezintă proporția de loci polimorfici din acei evaluați sau numărul mediu de alele. Multiplicitatea alelică a unei gene locus K este numărul alelelor, nk întîlnite. Multiplicitatea genică a unui set de loci reprezintă suma numărului de alele din acești loci. Multiplicitatea genotipică potențială exprimă numărul de genotipuri posibile, dat în anumite condiții de gene polimorfice. Utilitatea majoră a parametrului rezidă în aceea că permite evaluarea genelor pierdute. (2) Diversitatea genetică caracterizează heterogenitatea distribuției variantelor genetice, dintr-o populație sau eșantioane extrase din ea. Se poate calcula diversitatea alelică a unei deme (Gregorius, 1978; Muller-Stark și Gregorius, 1986). (3) Diferențierea între două populații, X și F pentru K locus se evaluează ca fiind proporția alele- lor care nu se află în ambele populații și aceasta re- prezintă distanța alelică între aceste populații. Distanța alelică nu are niciodată valori negative. Valoarea minimă - zero - se atinge numai dacă X și Y au structuri alelice identice, adică au în comun toate alelele. Valoarea maximă 1 se atinge numai dacă populațiile X și F nu au alele comune. Distanța genetică măsoară diferențele de gene dintre doi indivizi sau dintre două populații (Rieger, R. ș.a., 1976). Sournia (ș.a., 1991) o definește drept gradul de asemănare genetică dintre două populații sau grupe de indivizi. Prin distanță genetică se măsoară - de exemplu - probabilitatea ca unul sau mai multe caractere date să fie prezente la o populație și să lipsească la alta dintre cele studiate. După Nei (1987), distanța genetică este măsura diferențelor de gene (diferența genomică) între populații sau specii, care este evaluată prin cantități REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.3 numerice. Diferențele de gene se măsoară în funcție de frecvențele de gene. Conceptul de distanță genetică a fost utilizat prima datii de S a n g h i (1953), dar a cunoscut - pînă in prezent - multe perfecționări și abordări, de către mulți autori. Conceptul este.folosit atît pentru caractere biometrice cît și pentru marcări genetice. Există mai multe procedee de calcul al distanței genetice, dar - după cîte se pare - cea mai largă utilizare o are procedeul propus de Nei (1972) și cel prezentat de Gregorius (1984). Aceste procedee sunt considerate adesea similare sau chiar corelate. Se pare, însă, că - mai ales în ultimii ani - distanța genetică Gregorius este preferată pentru eleganța sa și pentru relația cu «diversitatea de gene» a lui Nei (1973). Nu este posibil să se trateze în acest articol, în mod sistematic sau complet, conceptul de distanță genetică și procedeele de evaluare. Pentru cei interesați se recomandă Nei (1987) și Lefort- Buson (1985). Diferențierea medie (5) dintre populații este dată de media ponderată a diferențelor dintre mai multe populații. Relația genetică evidențiată de Gregorius și Roberds (1986) este: 8 gene < 8 gârneți < 8 genotipuri, chiar și pentru loci multipli. Conceptul poate fi utilizat și pentru măsurarea variației între indivizii unei populații. (4) Ierarhizarea variației. Se compară variația caracterelor fenotipice între populații și interiorul lor cu ajutorul componentelor varianței și se împart sumele relative ale variației genetice la aceste două niveluri. Diferențele între populații se obțin comparînd diferențierea medie (8) din totalul populației și din indivizi. (5) Diversitatea gamerică multi-locus care; sub formă ipotetică, caracterizează potențialul adaptiv al populațiilor care se reproduc sexual, presupunîndu-se absența selecției în fertilitate și, de asemenea, independența distribuției alelelor în diferiți loci. Este un parametru care nu se poate realiza decît după maturație sexuală și diversitatea se exprimă în termen de autput gametic al populațiilor. (6) Heterozigoția. Se determină media gradului de heterozigoție după L e w o n t i n și H u b b y (1966), atît a locilor din indivizii populației cît și a n loci din populație. Proporția genotipurilor hetero- zigote la un locus depinde de structura alelică. De exemplu, Ia un locus dialelic Ha= 1, ambele alele trebuie să aibă frecvențe egale; opus, cu cît mai multe alele au frecvențe diferite, cu atît se întîlnesc mai mulți homozigoți. Dintre toți parametrii prezentați, foarte succint, cea mai largă utilizare o are diferențierea, evaluată prin distanță genetică. în raport cu datele de care se dispune, se vor prezenta asemănările și deosebirile, stabilite cu aju- torul distanței genetice Gregorius, pentru 33 popu- lații de molid, testate în cultura comparativă de la Avrig-Sibiu. 4. Distanța genetică Gregorius, pentru caractere biometrice din cultura comparativă de molid Avrig-Sibiu. Rezultate. Discuții. Variabilitatea genetică interpopulațională a molidului [Picea abies (L.) Karst. în cultura comparativă Avrig-Sibiu a fost prezentată de Tabelul 1 Populațiile testate în cultura comparativii Avrig-Sibiu. (Populaiions tested in the comparative cultura Avrig-Sibiu) Nr. Populația crt. Latitu- dinea N Longi- tudi- nea Altitu- dinea, m Originea I. Coșna-Suceava 2. Doma-Cândreni- 52’47 25’10' 1025 natural Suceava 82=54' 25-05' 990 natural 3. Frasin-Suceava 52-74’ 25’48' 755 natural 4. Marginea-Suceava 93-13' 25’50' 670 natural 5. Moldo vița-Suceava 52*94- 23’34' 855 natural 6. Stulpîcani-Suceava 52’63' 25’46' 985 natural 7. Năsîud-Bistrița 8. Prundu Bîrgăului- 52-74- 24’25' 1210 natural Bistrița 42*31’ 24*25' 1290 natural 9. Rodna-Bistrița 52’70 24’50' 890 natural 10. Sînmanin-Harghita 51’35' 25’57 900 natural 11. Toplița-Harghita 51’30 25’30 910 natural 12. Gurglnu-Mureș 52’04' 24’50' 1225 natural 13. Sovata-Mureș 51’85' 25“05’ 1190 natural 14, TarcSu-Ncamț 52*05' 26’07' 930 natural 15. Comandju-Covasna 50^3' 26*20' 1150 natural 16. Nehoiu-Buzîu 50*68' 26’30' 1120 natural 17. Nehoiaji-BuzBu 50*53’ 26’10' 1080 natural 18. Brajov-Brașov 50*65* 25*35' 1020 natural 19. Azuga-Prahova 50*52' 25’40’ 1210 artificial 20. Domneștî-Arges 50*40 24’51' 650 artificial 21. Novaci-Goij 50*30 23’50 1550 natural 22. Bistra-Alba 50*65' 23’45' 1350 natural 23. Voineasa-Vîlcea 50=31' 23’55' 1410 natural 24. Hunedoara-Hunedoara 25. Bozovici- 51*02' 22’45' 1200 natural Caras SCVerin Sl'W 22=01' 600 natural 26. Văliug-Caraș Severin 51’12- 22’10' 940 natural 27. Beli;«C1uj 52’04’ 23’02’ 1200 natural 28. Turtfa-Cluj 52’40* 23“25' 500 natural 29. Bciuț-Bihor 52*07 22*23' 520 artificial 30. Dobre$ti-Bihor 52’09’ 23*22' 510 artificial 3L Sudrigîu-Bihor 51’68' 22’35' 1050 natural 32. Cîtnpeni-Alba 51’57 23’10 1237 natural 33. Grida-Alba 51*65' 22’55' 1295 natural REVISTA PĂDURILOR • {nul 110 • 1995 • Nr. 3 21 Tabelul 2 Matricea distantelor genetice Gregorius pentru înălțimea totală, diametru, lungimea lujerului anual, 1991 și 1992, și supraviețuirea în cultura comparativă Avrig-Sibiu. (Matrix of the Gregorius genetic distances for total heîgh, diameter, lengih of the annual Stern, 1991 and 1992 and survîval în the comparative culture Avrig-Sibiu).(cominiiare în pag. 23) Popu- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 lația V L - 123 387 441 451 074 613 294 296 133 480 576 506 171 254 247 158 2. • 254 358 367 087 616 297 347 208 483 579 509 129 170 250 259 3. • • - 144 143 341 399 205 214 287 265 362 291 317 228 201 394 4, - r 074 445 331 218 187 392 221 294 223 421 260 237 498 \ ■0 r o w 454 255 227 196 401 147 219 148 431 269 247 507 6. - - - - 666 346 349 185 532 629 558 138 257 299 192 7. - • - - - 320 317 481 154 059 133 601 448 366 565 8. - - * • - 152 174 191 295 2t2 281 225 067 280 9. - - - - - - - 205 183 280 209 332 348 147 311 to. - - - ■ - * - - - 365 469 373 236 268 216 146 11. - * - ■ - - - 135 044 467 411 233 471 12. - - - - - - - V- - *■ 143 564 411 329 575 13. . L 1 - 493 412 258 456 14. a ' - - -• * - - - - - - - - 299 234 256 15. - • -t - 0. - - - - - - - 222 310 16. • - .. - - - - - •* - - - - - - * - 261 17. 18. 19. * - - - * • - - - - - - - - - 20. - * * - - * - - - - - - - 21. 22. - - 1" *■ - - - - * - - - - - - 23. - - - *■ - - - - - - - - - 24. •* 25. * ** * - - - - - - - - - - * - - 26. 27 - - - - - - - - * - • • - - - 28 - - 29 3a - * * * - * - - * - - *- - - - - 31. 32. - - - - r — * - - * - * - - - - 33. Enescu și N i c a Le s c ti (1993). Pentru evaluarea variabilității s-au folosit ANOVA, corelații fenotipice între caracterele studiate și s-a separat componența genetică de componența ecologică, calculîndu-se coeficienții de eritabilitate (A2) pentru caracterele studiate. Au fost testate descendențe half-$ib amestecate (bulkad) din 33 populații, din care patru artificiale, de origine necunoscută, aparținând var. europaea (Tab. I). Calculul distanței genetice Gregorius s-a făcut pentru caractere biometrice, de. regulă cantitative din punct de vedere genetic. Pentru comparabilitatea rezultatelor, s-au folosit unități de abateri standard. S-a folosit un calculator electronic PC compatibil IBM, calculul d?rulîndu-se după un program elaborat de ing. I, Smântână. în acest articol, se prezintă variația genetică interpopulațională, urmînd ca variația între descendențele half-sib ale populațiilor să facă obiectul unui material ulterior. în fapt, s-a comparat fiecare populație cu toate celelelalte, estimînd distanța medie, pentru cele două grupe de caractere (Tab. 2 și 3), în unități de abateri standard. în această comparație, distanța între două populații a fost calculată după Gregorius (1974), Gregorius șiRoberds (1986): 0^=172 în care Z și Y denotă structura alelică a două populații X și Y Distanța (diferențierea) medie între două populații a fost evaluată ca media ponderată dintre mai multe populații. 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.3 Tabelul2 (urmare din pag. 22] 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 258 425 618 308 135 185 181 247 698 547 622 354 236 272 547 227 ■ 382 428 621 311 158 243 252 250 701 464 538 357 263 250 463 193 536 210 404 201 268 497 505 225 484 250 284 139 152 209 240 335 640 229 444 240 349 601 610 257 415 135 226 198 254 241 216 415 650 176 392 249 358 611 619 266 341 187 260 167 244 251 168 425 315 477 670 360 187 176 165 299 751 551 625 406 288 299 550 202 767 209 225 307 524 798 794 366 116 323 477 260 377 366 251 508 447 205 368 086 205 479 475 119 405 324 398 082 137 143 323 197 454 239 431 102 303 481 477 242 402 313 410 151 124 266 336 325 306 357 486 175 204 318 313 209 566 498 572 234 193 273 497 213 633 152 269 214 390 665 660 305 219 334 347 131 244 329 242 389 730 172 284 317 487 761 757 329 165 286 440 235 340 329 214 493 659 153 243 198 416 690 686 307 193 336 349 152 269 331 243 400 378 412 605 295 185 258 194 234 686 527 602 341 247 252 527 104 ' 452 259 453 311 161 413 422 146 533 294 440 285 263 090 293 315 403 224 415 109 158 432 428 132 451 343 418 128 097 132 343 178 203 463 568 258 193 235 279 309 649 604 678 340 264 329 603 224 * 605 772 461 313 293 295 431 852 746 820 507 406 471 746 - 378 - 215 249 335 610 605 177 274 291 312 123 199 178 140 381 - 376 529 803 799 371 228 483 507 286 404 371 325 513 - - - 267 493 488 205 391 346 420 126 111 229 345 251 - - 274 270 178 609 454 529 265 219 179 454 198 - - - - 146 432 883 707 781 539 421 432 707 310 - - - - - 428 879 715 790 535 417 440 715 286 - - - - - 451 315 437 179 166 064 314 207 - - - - - - 360 522 345 462 451 243 593 - - - - - - 308 317 360 275 182 521 - - - - - - - - - •» - 338 414 422 298 596 - - - - - - - 118 203 263 257 - - - M - - - - - - - 182 340 254 - - - - - - - - - - - - 275 246 - - - - - - - - - - - - - 521 - - - - - - - - - - - - Pentru prima categorie de caractere (Tab. 2 și Fig. 1), rezultă două grupe mari de populații. în prima se plasează populațiile 5-1 Brașov, 6-7 Voineasa; Hd- Hunedoara 2-1 Sui Martin-Harghila, 4-4 Nehoiaș, 1- 2 Coșna, 1-11 Stulpicani, 1-5 Doma Cândreni, 6-4 Bistra-Alba și 3-1 Tarcău, toate din Carpații Meridionali și Carpații Orientali. în plus, ca o excepție, în această grupă se situează populația 9-13 Gîrda din Munții Apuseni. Restul populațiilor se plasează în a doua grupă, care înglobează populații din toți Carpații, dar cu evidențierea unor particularități. De exemplu, din Carpații Orientali de Nord, în această grupă se află populațiile 1-7 Frasin. 1-8 Marginea și 1-9 Moldo vița, toate de la altitudini relativ mici (670-850 m). Tot din această grupă fac parte și populațiile 9-5 Beiuș, 9-7 Dobrești, 5-4 Azuga și 5-6 Domnești, artificiale de origine necunoscută, care aparțin var. europaea. O poziție particulară are populația 9-4 Turda, situată la altitudinea de 500 m, care - pînă la o verificare pertinentă - ar putea fi , ca ipoteză, artificială de origine necunoscută, aflată pe dendrogramă aproape de populația 5-6 Domnești. Oricum, o analiză mai detaliată, bazată și pc markeri genetici, ar oferi informații interesante și utile pentru practică, deoarece toate populațiile testate sunt rezervații de semințe. După forma tulpinii, numărul de ramuri și grosimea lor verticilul de la mijlocul coroanei și prezența atacului (galelor) de Chermes sp. se remarcă, mai întîi, două extreme: populațiile 1-8 Marginea (670 m altitudine) și 3-1 Tarcău (930 m altitudine), ambele din Carpații Orientali, și la cealaltă extremă, cu diferențieri mici, populațiile 4-3 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 0 1995 9 Nr.3 23 — --a Disfanja genetica (Gregorius) Fig. 1. Dendrograma bazată pe distanța genetică Gregorius a patru caractere de creștere (înălțimea totală, diametrul, creșterea lujerului terminal în anii 1991 și 1992). Originea populațiilor marcată prin nr. se dă în Tab. 1. ((Dendrograme based on Gregorius genetic distance of faur growing features (total heîgh, diameter, growing of terminal stern in 1991 and 1992. The origjn of populations marlced hy a number is given in the table 1 )]■__ 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.3 Distanta genetica REVISTA PĂDURILOR • Anul] 10 • 1995 • Nr. 3 25 Tabelul 3 Matricea distanțelor genetice Gregorius pentru forma tulpinii, numărul de ramuri și grosimea lor, din verticilul de la mijlocul Coroanei,atacul de Chermea in cultura comparativă Avrig-Sibiu. fMatrix of Gregorius genetic distanccs for the tnink shape, number of branches and their thickness from the verticil in the middle of Ute crown. the Chermes attack in the comparative cultura Avrig-Sibiuj. (continuare în pag. 27) Popu I lada 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 h - 186 094 316 212 206 200 158 237 172 160 223 137 307 344 343 130 2. - * 216 502 279 246 262 156 276 266 346 373 199 433 438 437 316 3. - • - 287 306 300 225 151 299 229 190 281 162 282 370 401 128 4. - - - - 432 490 398 383 416 273 293 255 389 275 336 504 186 5. - 4. - 123 268 242 293 159 320 250 172 492 368 283 343 6. ■ - - * 209 236 223 217 293 256 166 486 362 292 336 7. - - - - 143 345 125 168 142 128 475 334 259 212 8. - - - - - 266 147 227 254 070 433 282 282 197 9. • - *. - - - 317 397 423 245 290 263 451 262 10. - - - w « 177 107 132 479 273 268 184 ti. - - • - - - 155 212 439 285 211 135 12. • - • - - - - - • 238 530 343 301 226 13. - - • - - w. - • - 411 260 239 203 । 14. ■ ■ • - • - - - 462 650 304 15. - - - • - - w - V- •• - 221 241 16. - - - - - - - - - - * - 4 346 17. - * - - - • - - - - 18. - - - • - - - - •» 19. - - - - * - - - - 20. - - - - - - - - - - 21. - - - ■ ■ - - - - - - • - 22. - - - • - - - - - ■ 23. - 24. - - - - - - ** - - • 25. ■ - - - - - - - - - - 26. - - - - - - - - - - - - 27. • - - - - - - - - - —— • 28. • - - - - - - - - - - 29. - - - - - - - - - * 30. ■ - • - - - - - •• - ► 31. - - - - 1. - - - - - - 32. - - - - - - - - - - 33. - • - - - * - - - - Nehoiu (1120 m altitudine) și 6-7 Voineasa (1410 m altitudine) din curbura Carpaților și a doua din Car pății Meridionali. Dacă încadrarea geografică este - după unii autori - corectă, din punctul de vedere al influențelor climatice și, deci, al proceselor de adaptare, ambele populații pot fi considerate ca aparținând aceleiași «zone» fitoclimatice. Restul populațiilor se plasează tranșant în două subgrupe (Tab. 3 și Fig. 2). în prima se plasează multe populații de pe clina sudică a Carpaților Orientali de Nord sau din depresiunile intracarpatice din estul Transilvaniei. Există două excepții: populația 6-3 Novaci (1550 m altitudine), cu diferențieri foarte mici și 4-4 Nehoiași ( 1080 m altitudine)- ambele din Carpații Meridionali. în aceeași grupă, în afară de populațiile 1-5 Dorna Cândreni și 2-5 Gurghiu, se află populații cu diferențieri mici. în a doua subgrupă, în general cu diferențieri mai importante, se plasează patru populații artificiale de origine necunoscută (9-7 Dobrești, 5-6 Domnești, 9- 5 Beiuș și 5-1 Brașov). Tot aici se diferențiază alte două subgrupe; prima cu diferențieri mai mari, formată din populațiile 9-4 Turda, 9-1 Beliș, 4-2 Comandău și - interesant - 9-7 Dobrești, artificială, de origine necunoscută, aparținând var. eumpaea. BIBLIOGRAFIE Ceapoiu, 1976: Genetica fi evoluția populațiilor biologice. 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 Tabelul 3 (urmare din pag. 26) 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 279 160 321 113 214 381 313 297 323 412 413 230 343 315 267 120 374 255 167 175 244 476 380 336 256 506 507 325 437 216 253 269 305 218 319 147 176 423 375 359 284 438 439 256 369 286 249 162 230 294 500 401 387 398 363 347 375 308 340 334 363 467 376 233 239 180 322 159 206 249 153 201 352 436 280 162 275 307 408 263 297 206 252 153 237 372 276 196 345 494 403 221 333 338 402 257 287 150 397 124 199 371 421 405 280 402 402 220 333 364 272 165 218 099 254 083 088 320 342 326 165 387 351 169 282 221 166 150 214 268 164 220 270 473 204 156 258 331 416 286 225 234 206 304 . 162 058 401 128 203 246 296 280 284 277 278 160 273 368 276 104 339 193 481 208 283 322 473 457 355 381 390 263 376 448 356 125 237 155 507 235 310 371 355 382 315 316 ■ 257 370 370 474 383 119 196 105 269 040 099 298 293 277 207 393 329 147 260 236 236 156 413 467 395 387 437 672 403 419 424 404 615 485 372 401 299 411 161 216 335 300 258 211 279 295 210 251 281 205 162 286 259 224 366 247 480 263 246 166 436 456 355 472 353 225 338 410 447 271 204 163 346 215 201 368 338 322 220 310 310 180 241 313 221 107 - 146 271 236 194 259 134 172 197 202 168 160 238 210 210 214 - - 353 117 155 221 280 263 227 288 252 102 215 320 265 084 - - - 273 234 503 249 185 126 468 445 315 307 086 214 388 - - - - 139 338 297 281 247 405 369 187 300 239 248 168 - - - - - 268 254 275 145 391 263 080 193 165 202 101 - - - - - - 269 318 377 333 187 188 301 433 420 261 - - - - - - - 080 279 283 211 210 187 218 319 348 1 - - - - - - - 278 298 260 259 267 271 335 332 - - - - - - - - - 342 319 189 181 093 125 263 - - - - - - - - - 220 338 225 419 254 292 - - - - - - - - - • - 183 243 375 412 293 - - - - - - ■ • - - 113 245 282 138 - - - - • - • • - • 221 185 251 - * - - - w • - 165 355 - - - - - - - - - - - - • 263 - - - - *• • - - • - * - - - — Editura Academiei Române, 281 p. Enescu, V., Nicolescu, Larisa, 1993: Variabi- approaeh to the study of genetic heterozigoty in natural populations of Drosophila pseudoobscurs. In: Genetica 54: 595- iitatea geneticii interpopuiaponalcf a molidului (Plcea abies [L.S Karst) în cultura comparativă Avrig-Sibiu. în Revista pădurilor, Nr.4:17-23. Gregorius, H.-R., 1978: The concept of genetic divenity and its formal relationship to heterozigasity and genetic distance. Math. Biosci. 41: 253-271. Gregorius H.-r., 1984: A unique genetic distance. In: Biom. J.26:13-18. Hattemer, H.H , G re gor i u s , H.R., 1990: îs gene conservation under global climate change meaningful? In: Jackson, M., T.St. al (eds) Climatic Change and Genetic Resources. Bclhave, London. p. 158-166. Hattemer, H.,H.,1991: Measuring Genetic Variation. In: Milller-Stark, G„ Ziehe, M. (eds), 1991, «Genetic Variation in European Populations of Forest Trees», J„ D., Sancr-Lânder's Verlag, Frankfurt am Main, p. 2-19. L e m o n t i n , C., R., H u b b y , J.,L., 1966: A molecular 609. Lefort-Buson.M. (eds.), 1985: Les distances genetiques. Estimation et application. INRA, Paris, 181 p. Mettler L., Gregg G., 1969: Population Genetics and Evolution. Prentice HaJl.Inc. Englewoodeliffs, New Jerscy. Mii) Ier - Stark G., Gregorius, H.-R., 1986: Monitoring genetic variation in forest tree population. In: Proc. 18 th IUFRO World Congr. Ljubliana, Div. 2 Voi. II, p. 586- 599. N a n son A., 1968: La valeur des tests precoces dans la selection des arbres forestiers en particular au point du vue de la croissance. Station de Recherches des Eaux et Forfits, Groenendaal, 242 p. N e i, M., 1963: Anulysis of gene diversity in subdivided population. In: Proc. Nat. Acad. Sci. USA 70:3321-3323. Nei M., 1987: Molecular Evolutionary Genetics. Columbia University Press, New York, 512 p. REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 9 1995 • Nr.3 27 Rieger. R. et al., 1976: Glossary of Genetics and S ou rn i s , J.-C et. al.. 1991: Dictumaire de genetique avec Cytpgenetics. Classieal and Molecula) Springer-Verlag, Berlin index anglais-francaise. Paris 352 p. Heidelberg New York. 647 p Measuring inter - and intrapopulation al variation by means of genetic distance Firstly there are g iven some dcfinitions: genetic variation and variabiliiy. phenotipic or total vâriabiIity composed by vanance due to the environment and genetic vanance Then there are presented the methods for measuring the genetic variation parameters; genotypic multiplicity genetic diversily, differentiation by genetic distance, hierarchy of variation, gamctic multi-locus diversily and heterozyosiiy. FinaHy. it is made a practicai application of Gregorius's genetic distance to some biometrical trans from a Norway spmce trail of pravenances, using different unils of standard deviation. Societatea «Progresul Silvic» - un nou președinte, un nou suflu în acest an s-a împlinit o jumătate de deceniu dc la renașterea Societății «Progresul Silvic», în 12 februarie 1990. Prin urmare Adunarea Generală a Societății, desfășurată la 16 martie a.c. în sala de întruniri a Asociației Oamenilor de Știință din România, a avut o semnificație și o importanță deosebite față dc cele anterioare. Ea venea să prezinte spre analiza reprezentanților filialelor Societății activitatea desfășurată în perioada celor cinci ani de la reînființare, aspect care să permită ca, pe baza experienței dobîndite, să se jaloneze pașii dc viitor ai Societății. Totodată, ea avea și un alt obiectiv important, conform statututului: alegerea noului Consiliu de conducere. Derularea Adunării Generale este atent consemnată în procesul-verbal al ședinței și va face obiectul unui documentar mai amplu, fie în paginile Revistei pădurilor, fie ale alici publicații a Societății noastre. Trebuie subliniat însă, că această întrunire memorabilă a silvicultorilor români a avut - îndeosebi în momentele ei de mare importanță pentru viitor - franchețea și dinamismul Specifice adunărilor generale ale Societății «Progresul Silvic» antebelice. Un astfel de moment l-a constituit alegerea președintelui și a noului Consiliu de conducere al Societății în conformitate cu prevederile statutare, s-au făcut propuneri pentru componența Consiliului, treeîndu-se apoi la alegerea membrilor acestuia, prin vot secret. Cei 17 membri ai noului Consiliu de c onducer au avut în continuare misiunea desemnării președintelui și a celorlalte șase persoane ce compun Comitetul director. Alegerea noului președinte a fos» mult ușurată de rezultatul votului în plen, care consemnase în fruntea celor 17 membri ai Consiliului dc conducere al Societății un exponent de mare prestanță a breslei silvicultorilor din țara noastră, profesorul loan Mîlescu. Și, întrucît istoria se repetă, se pot reproduce cu toată convingerea cuvintele cuprinse în lucrarea Societatea «Progresul Silvic» - cincizeci de ani de existență, referitoare la hotărîrile adoptate la o altă memorabilă adunare generală a Societății, aceea din anul 1888: Societatea cai>ătd un președinte activ, în adevăratul înțeles al mvîntului, un om de o vastă cultură, de un înalt prestigiu». Alegerea ca președinte a profesorului Mîlescu creează certitudinea că Societatea va reuși să întărească solidaritatea între membri, să realizeze unirea în lupta pentru binele genera) al silviculturii. Prin profesionalismul, echilibrul, demnitatea și verticalitatea de care a dat dovadă pe parcursul fecundei și bogatei sale cariere, profesorul doctor loan Mîlescu reprezintă o garanție a dezvoltării la cotele cerute astăzi a Societății «Progresul Silvic» a consolidării prestigiului acesteia. Revista pădurilor dorește Societății și noului său Președinte - profesor dr. ing. loan Milcscu - realizări cît mai mari în înfăptuirea idealurilor silviculturii românești, idealuri subsumate ideii de «Progres Silvic» iar fostului ei președinte prof. dr. doc. Victor Giurgiu - noi succese în activitatea didactică. COLEGIUL DE REDACȚIE 8 & UN ACT REPARATOR La 4 august a.c., în aula Academici de Științe Agricole și Silvice a fost sărbătorit I ilustrul silvicultor DINU VALERIU, la împlinirea a 90 de ani. it ta § REDACȚIA^ 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul HO • 1995 • Nr. 3 Contribuții la caracterizarea dezvoltării și modului de hrănire ale omizilor de Archips xylosteana L. Dr.ing. GABRIELA DISSESCU București Archips (= Cacoecia) xylosteana L. este un tortricid cu o răspîndire relativ largă: îh Scandinavia, Europa Centrală și de Sud, Siberia de Sud, Asia Mică, Japonia( Escherich, K., 1931; Keremi- dgief, M„ 1965; Li t vin ova. A., N., 1967; Ru- perez. A., 1960; Spuler, A., 1910; Szon- tag h, R, 1969). Această specie, care se dezvoltă în păduri de foioase și în livezi, este o componentă frecventă a entomofaunei arboretelor noastre de cvercinee. în mod obișnuit, ea reprezintă 1-2% din totalul defoliatorilor existenti la un moment dat în cuprinsul cvercetelor. După anii 1966-1967,. am observat însă o prezență neobișnuit de mare a acestei specii, cu deosebire în pădurile infestate de Tortrix viridana L., în care s-au practicat tratamente timpurii cu diverse insecticide. De exemplu, în anul 1969, din totalul de tortricide existente pe unii arbori analizați, proporția de A. xylosteana a ajuns de la 9-10% (Buzău-Pîrscov, Perișoru-Tîrnova), pînă la 31% și chiar 98% (Perișoru-Rudari, Băneasa-Pasărea și altele). în mod curent, în practică, această specie a fost confundată - în stadiul de omidă și de pupă - cu Tortrix viridana. Prezența sporită a respectivului tortricid, mai ales în pădurile din sudul țării, ca și lipsa informațiilor necesare asupra biologiei sale, ne-au determinat deci, cu ani în urmă, a-1 studia mai atent, în vederea conturării unui sistem adecvat de prognoză (D i s s e s c u, G„ 19731 Astfel, am întreprins unele cercetări în legătură cu diversele sale stadii de dezvoltare, începînd cu repartizarea depunerilor și pupelor pe ramuri și în coroana arborilor (D i s s e s c u, G., 1990), continuînd cu caracte- risticile dezvoltării și modul de hrănite în stadiul de omidă - pe care le vom prezenta în cele ce urmează - și încheind cu analiza cîtorva elemente biometrice ale exuviilor pupale și a corelației lor cu fecunditatea (D i s s e s c u, G. ș.a., 1971) - pe care le vom expune într-un viitor articol. Caracteristici ale dezvoltării omizilor în primul rînd, trebuie menționat că omizile speciei cercetate sunt albastru-cenușii sau cenușiu- verzui, capul, picioarele toracale, scutul cefalic și clapa anală fiind de culoare neagră (Spuler, A., 1910). Omizile de T viridana, cu care se confundă de obicei, sunt însă verzi, cu capul negru sau brun și cu scutul cefalic verde. între cele două specii există, de asemenea, diferențe și în modul de reacție la diverși stimuli. Astfel, omida de A.xylosteana este mult mai vioaie în deplasări, avînd mișcări dc înaintare și de retragere succesive, mult mai rapide decît aceea de T.viridana. Prin observațiile făcute între anii 1969 și 1972, în numeroase păduri din sudul țării (Comana, Cotmeana, Craiova, Brănești, Perișoru, Roșiori, Vul- turești ș.a.), am constatat că eciozarea omizilor de A.xylosteana și dezvoltarea lor ulterioară au loc cu o ușoară întîrziere față de T.viridana, și anume, în următoarele etape: - eciozarea omizilor 15-30 aprilie - omizile de vîrsta II-III 1-10 mai - omizile de vîrsteie IV-V 16-25 mai - începutul împupării 25-30 maî - sfîrșitul stadiului de pupă 10-17 iunie Decalarea menționată pentru eciozarea și dezvoltarea omizilor celor două specii explică probabil - cel puțin parțial - apariția, în proporții mai mari decît de obicei, a speciei A.xylosteana în pădurile tratate chimic timpuriu împotriva omizii verzi a stejarului. A.xylosteana, ca de altfel și omida verde a stejarului, prezintă în stadiul de omidă cinci vîrste. Pentru determinarea comparativă a variației lungimii omizilor, am urmărit dezvoltarea a cîte 20 larve de A.xylosteana la hrănirea lor cu frunzele provenite de la patru specii de stejar și a 30 omizi de T.viridana la hrănirea cu frunze de Q.robur. în fiecare caz, am măsurat lungimea totală a larvelor (în mm) imediat după năpîrlire și cu puțin înainte de năpîrlirea în vîrsta următoare, cînd acestea ating lungimea maximă. Am observat, astfel, că - în cadrul aceleiași vîrste și o dată cu trecerea de la o vîrstă la alta - s-a produs o sporire continuă și substanțială a lungimii omizilor (Tab.l și 2). Ca urmare, omizile de A.xylosteana (hrănite cu frunze de Q.mburi au tyuns de la 0,8 mm, cît au avut Ia eclozare, pînă la 28*32 mm. în acest fel, omizile care s-au transformat în pupe femele au crescut în lungime de 40 ori, iar cele REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 29 care s-au transformat în pupe mascule de 35 de ori. Tabelul 1 Variația lungimii omizilor de A.xylosteana și de T.viridana între două năpîrliri (în mm), pe vîrste și sexe, în cadrul hrănirii cu frunze de Q.robur. (Lengh variation of A.xylosteana and T.viridana caterpîllars (mm) between two coat casta according to their ages and sexes in the case of feeding with Q.robur leaves) Vîrsta omizilor A.xylosteana T. viridana 9 d1 9 df 1 0,8-2.6 ' 0,8-2,6 0,8-3.0 0.8-3,0 ii 3.0-5.5 2,6-4,3 2,0-3,5 2,0-3,4 in 6,0-14,0 5^5-10,0 5,0-7,2 5,0-7.0 IV 11.0-21,0 9,0-16,0 6,1-11,8 6,0-10,0 V 22.0-32.0 20,0-28,0 11,5-20,0 7,0-18,0 La T.viridana, deși la eclozare am găsit lungimi apropiate de cele ale omizilor de A.xylosteana, la sfîrșitul stadiului de omidă am determinat lungimi maxime mai reduse, de numai 23-25 ori mai mari decît la eclozare (Tab.l). în concluzie, reiese că omizile de A.xylosteana sunt evident mai mari, în special în ultimele două vîrste. Tabelul 2 Variația lungimii omizilor (în mm) de A.xylosteana, pe vîrste șl sexe, la hrănirea cu trei specii de Quercus, [Length variation (mm) of A.xylosteana and T. viridana caterpillars, according to their ages and sexes by feeding with three Quercus species] Vîrsta omizi- lor Lungi mea omizilor (în mm) la hrănirea cu: Q.frainetto Q.cerris 9 <5 Q.pubescens 9 <5 9 d I 0,8-2,5 0,8-2,5 O.S-2,5 0.8-2.5 0,8-2,5 0.8-2.5 II 3,0-5,5 2.6-4,3 3,0-5,5 2,6-4,3 3,0-5,5 2,6-4,3 III 7,0-14,0 6,0-13,0 7.0-9.0 6,0-9,0 7,0-10.0 5,2-10,0 IV 12,0-18,0 10,0-15.0 11,0-19,0 8,0-17.0 11.0-17,0 11,0-16,0 V 16,0-26,0 16,0-21,0 13,0-24,0 13,0-22,0 16,0-23,0 17,0-19,0 La hrănirea omizilor acestui tortricid cu frunzele diverselor specii de stejar, am constatat însă o oarecare diferențiere, din care se poate deduce că hrana cea mai corespunzătoare au constituit-o frunzele de Q.robur, urmate - în ordine descrescătoare - de Q.frainetto, Q.cerris și Q.pubescens (Tab.l și 2). în privința lățimii medii a capsulelor cefalice, în primele patru vîrste, ia omizile de A.xylosteana, am înregistrat diferențe nesemnificative la exemplarele care au fost hrănite cu frunzele celor patru specii de stejar. Diferențele între valorile medii au devenit msă evidente în ultima - cea de-a cincea - vîrstă, în sensul că la hrănirea cu frunze de stejar pufos, media lățimii capsulei cefalice a fost semnificativ mai redusă decît ia hrănirea cu celelalte specii de stejar (Tab.3 și 4). Tabelul 3 Lățimea medie a capsulei cefalice la A.xylosteana în funcție de vîrstă, sex și mod de hrănire. {The average width of the cephalic capsule by A.xylosteana according to age. sex and feeding way) Vîrsta Dimensiuni medii (în mrr i) la hrănirea cu: omizi- Q.frainetto Q.cerris Q-pnln scens lor 9 cf 9 cT 9 c? I 0,28 0,28 0.28 0,28 0.28 0,28 II 0,47 0.42 0.42 0.36 0.44 0.38 in 0,79 0,70 0.63 0.61 0.70 0.61 IV 1,33 1.23 1.28 1,14 1.23 1.20 V 2.17 1.75 2.03 1,66 1.91 1.75 Comparînd lățimile medii și limitele de variație ale capsulei cefalice la A.xylosteana și T.viridana - la hrănirea cu frunze de stejar pedunculat * reiese că ele sunt aproape identice în primele trei vîrste. în vîrsta a patra însă, femelele de A.xylosteana au capsula cefalică în medie cu 0,26 mm mai mare, iar masculii cu 0,22 mm decît la T.viridana. în ultima vîrstă, această diferență crește la 0,59 mm pentru femele și la 0,61 mm pentru masculi (Tab.4). Din cele prezentate reiese că, țînînd seama numai de lățimea capsulelor cefalice, omizile celor două specii se pot confunda numai în primele vîrste, diferențele fiind nesemnificative, dar în ultimele vîrste și în special în vîrsta a V-a, diferențele între cele două specii devin distinct semnificative. Tabelul 4. Lățimea capsulei cefalice Ia A.xylosteunu și T.viridana în cazul hrănirii cu frunze de Quercus robur. (Width of cephalic capsule by A.xylosteana and T.viridana in the case of feeding with Quercus robur leaves; Vîrsta Dimensiuni medii și limite (în mm) la: omizi Ar losteana T.viridana lor 9 Cf 9 & I 0,28 0.28 0.26 0.26 II 0,25-0.29 0,25-0,29 - - II 0,43 0.42 0.49 0,49 0,35-0,49 0.35-0,45 0,45-0,52 0.45-0.52 IU 0,74 0,73 0.72 0.68 0,62-0,93 0.59-0.77 0,70-0.77 0.63-0.73 IV 1,32 1.24 1.06 1.02 1,19-1,47 1.08-1.40 1,05-1.08 0.91-1.05 V 2.12 1,96 1.53 1.35 1.61-2.20 1,58-2.13 1.40-1,79 1,29-1.40 Aspecte ale modului de hrănire a omizilor în ce privește cantitatea de frunză distrusă, am urmărit-o în condiții de laborator (la temperaturi diurne medii variind între 22 și 24°) prin efectuarea a cîte 20 de creșteri individuale pentru fiecare din cele 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 patru specii de stejar, atacate mai frecvent în pădurile noastre. Datele obținute, în privința hrănirii omizilor și a greutății pupelor rezultate din aceste creșteri, arată - ca și în cazul caracteristicilor dimensionale ale omizilor - preferința speciei pentru frunzele de Q.robur și Q,frainetto și valoarea nutritivă mai scăzută a frunzelor de Q.pubescens (Tab.5). Consumul corespunzător l-am determinat în suprafață și greutate de frunze (după uscarea lor, Tabelul 5 Consumul mediu de frunze al omizilor de A.xylosteana și greutatea pupelor rezultate. (The average leaves consumption of A.xylosteana caterpillars and weight of the arisen pupas) Modul de hrănite Frunza consumată Greutatea pupelor rezul- tate (în mg) suprafață (mm2) greutate (mg) 9 9 d* 9 cr Q.robur 7160 4510 - *» 72.3 54,4 Q.frainetto 4536 3192 199,6 140,2 66,3 46,0 Q.cerris 3706 1976 152,2 82,4 65.0 44,4 Q.pubescens 2956 2282 124,6 95.9 62,2 42,8 timp de două zile, la temperatura de 80°C). Importanța atacului nu rezidă, însă, numai în cantitatea relativ redusă de frunză consumată, ci în faptul că în primele două vîrste - cînd frunzele abia se desfac și au dimensiuni reduse - o omidă poate să distrugă zilnic, parțial sau total, una pînă la două viitoare frunze. Aceasta însemnă că, în funcție de data eclozării și a pornirii vegetației la stejari, o omidă poate să distrugă de la 3-4 pînă la 10-12 frunze. Precizarea cantitativă a consumului de frunze este de fapt foarte dificilă, deoarece el variază extrem de mult în raport cu viteza de dezvoltare a frunzelor, la începutul sezonului de vegetație. în cazul unor primăveri reci și ploioase, daunele cauzate sunt în general mai mari, deoarece frunzele se dezvoltă încet iar omizile, odată eclozate, stau ascunse între frunze și își continuă hrănirea. O altă dificultate în privința precizării distru- gerilor cauzate constă în faptul că omizile din ultimele două vîrste consumă numai partea fragedă a frunzelor, de la vîrful limbului. Omizile sucesc în mod caracteristic frunzele (de obicei perpendicular pe nervura principală), de la partea apicală (vîrful) în spre partea inferioară a limbului, hrănirea avînd loc în interiorul suciturii. După consumarea părții fragede, ele părăsesc frunza respectivă și atacă în mod similar o alta. în general, este dificil să se determine paguba înregistrată de arbori prin pierderea părților fragede de la vîrful limbului, restul frunzei rămînînd intact. Concluzii Tortricidul Archips xylosteana, component obișnuit al entomofaunei pădurilor noastre de stejar, poate să apară - în unii ani - în proporții mai mari decît de obicei. Omizile acestei specii au eclozarea și dezvoltarea ulterioară mai tardivă decît cele de T.viridana, cu care au fost confundate în mod curent. Lungimea omizilor celor două specii diferă, cu deosebire în ultimele două vîrste, tot așa ca și lățimea capsulelor cefalice. Cantitatea de frunză distrusă de omizi poate varia între limite destul de mari, în funcție de concordanța sau lipsa de concordanță dintre eclozarea omizilor și viteza de dezvoltare a vegetației la stejari. Caracteristicile biometrice ale omizilor, precum și greutatea pupelor rezultate în cazul consumului de frunze din diferite specii de stejar, indică următoarea ordine în privința valorii nutritive a stejarilor: Q.robur Q.frainetto, Q.cerris și Q.pubescens. De aici rezultă importanța ce trebuie acordată prezenței și dezvoltării insectei într-un arboret sau altul, în raport cu compoziția lor fitocenotică. BIBLIOGRAFIE Dissescu.G., Coca, C., Trantescu, Gr., 1971: Perfecționarea metodelor de prognoză a defoliatorilor la cvercinee, prin determinarea numerelor critice pe faze de gradație și în funcție de caracteristicile arboretelor. Manuscris ICSPS. D i s s e s c u , G., 1973: Prognoza tortricidului Archips xylosteana L. Rec. pentru producție în silvicultură. ICPDS p.112-115. Dissescu, G., 1990; Contribuții la biologia tortricidului Archips xylosteana L. Repartizarea pe arbori și mărimea pontelor. Muzeul Banatului. Analele Banatului, Științele naturale p.2, p.335-339, Timișoara. E1 i e s c u . Gr., H o n d r u, N., 1963: K izucenii dubovoi listaviortki (T.viridana). în: Rev.Biol.Acad. RPR, tom VIII, nr.2, p.177-193. Escherich, K., 1931: Die Porstinsekten Mitteleuropas. Voi.III, Berlin. Keremidgief, M., 1965: Etude de la faune entomologique d'apres la type chenaies dans la Stare Pianina orientale. Akad. Selsk. Nauk., voi.II, nr.3, p.203-211, Sofia. Li t vi nov a. A., N., 1967: Listaviortki (Tortricidae, Lepiodoptera) vrediteli lesov țentralnoi cinsti Belorusîi. Fauna i ekolog. Belorusii. p.64-80, Minsk. R u pe re z, A.. 19960: Observaciones sobre el mecanisma de 31 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 enrollantiente de hajas de frondosns por orugas de Tortricidos. Rev. Entom. Espanoles, Toni XVIII, p.175-178. Spuler, A.. 1910: Die Schmetterlinge Europas. Bd.II, p.247, Stuttgart. S z o n t a g h . P., 1969: 4; 1968 evi biotfkus es abiotikus erdbgazdusăgi kdrok, valamint az 1969 - ben vârhato kamtitâxak. Budapest. Contributions to Ihe characterization of the development and fecding way of the Archips xylosteana L. caterpillars The concomitent appearance of A.xylosteana L. with the wellknown oak foresi pest T.viridana L. and, especially, its abnormal multiplication in some cases has determined the siudy of its caterpillars' development and feeding way, On the basis on the growths made in laboratory and on observations. the author notices, on the one hand, the eclosion and later development of A.xylosteana caterpillars. as well as theirbigger dimensions during the last two ages and, on the other hand, the higher nourisching supply by feeding with Q.robur and Q.frainetto leaves and caterpillar's preference for there species. A doua adunare generală a Asociației Forestierilor din România - 24 februarie i 995 Asociația Forestierilor din România, organizație profesonală. fără scop lucrativ ți nonprofit, constituită prin liberul consimțămînt al undi număr de 45 de agenți economici cu activitate de exploatare, transport, prelucrare primară ți comercializare a lemnului, intră în ai doilea an de existență. După circa 11 luni de activitate (aprilie 1994 - februarie 1995). a avut loc a doua adunare generală ordinară, în care s-au prezentat ți dezbătut probleme importante pentru societățile comerciale de profil. Au fost invitați ți au participat - în afara reprezentanților legali ai agenților economici, membri ASFOR - domnii Marian lanculescu - secretar de stat în Ministerul Apelor. Pădurilor ți Protecției Mediuhri. Grigore Alexandru - director general în Ministerul de Finanțe. I. Nedelcu - director general ți doamna Aurica Serenî - director în Ministerul Industriilor, domnii dcputați Constantin Enache ți Nicolae Dărămuș, domnii Gheorghe Gavrilescu - director general al ROMSILVA R. A . Gheorghe Măreț - președinte ți Eugen Mânu - vicepreședinte de la FSLIL. Aurel Menhardt - președinte și Aurel Rizea - director general al Asociației Producătorilor de Mobilă din România, I. Cătănoiu ți A. Solomon de la Asociația Producătorilor de Produse Stratificate din Lemn, Ionel Cristea ți Ciprian Enache de la TVR ți doamna Mariana Mihai, de la ziarul «Vocea României». în afara materialelor privind activitatea curentă a ASFOR. pe perioada scursă, ți programul de activitate pe 1995, inclusiv proiectul bugetului de venituri ți cheltuieli, s-au mai dezbătut: I. Completarea ți îmbunătățirea Statutului de Funcționare a ASFOR, cu atribuții în domeniul social, astfel incit asociația să devină organizație patronală a agenților economici, din industria de exploatare ți prelucrare primară a lemnului. Ca urmare: • Asociația Forestierilor din România reprezintă și protejează interesele economice, tehnice, comerciale ți juridice ale membrilor săi, elaborînd ți aplicînd strategia în domeniul exploatării, transportului, prelucrării primare ți comercializării lemnului; • promovează ți asigură aplicarea principiilor eticii profesionale ți morale. >.u respectarea normelor legale privind concurența loială între asociați. precum și între aceștia ți alți parteneri; • asigură dialogul cu sindicalele organizate la nivel de Federație ți - după caz - cu reprezentanții salariatilor, în vederea negocierii contractelor colective de muncă. 2. Analiza ți validarea primirii în asociație a unui număr de 15 membri noi, Jin care opt societăți comerciale cu capital privat ți activitatea de exploatare ți prelucrare primară a lemnului, șase societăți comerciale cu capital privat și activitate de comerț (import- aprovizionare-desfacere) cu utilaje, echipamente, materii prime și materiale folosite in industria de exploatare ți prelucrare primară a lemnului ți o instituție de învățămînt mediu cu profil forestier. 32 3. Privatizarea ți dezvoltarea societăților comerciale de exploatare ți prelucrare primară a lemnului, cu capital de stat. Pe marginea materialului elaborat de ASFOR - ți cauzat din timp membrilor asociați - material conținînd, în final, propuneri concrete de privatizare pentru sectorul forestier, s-au desprins următoarele probleme mai importante: ■ necesitatea urgentării restructurării sectorului forestic . în care se constată un declin în activitate, deși resursele interne de masă lemnoasă ajung pentru toate nevoile industriei naționale, inclusiv pentru industriile mobilei, celulozei ți hîrtiei, rămînînd cantități importante de cherestea care pot fi valorificate la export; ■ masa lemnoasă provenită din produse greu accesibile ar putea fi folosită ca materie primă penrru fabricarea celulozei ți hîrtiei, însă pentru exploatarea acesteia ar trebui acordate subvenții de la bugetul statului; ■ la licitația masei lemnoase au fost admise ți societățile comerciale neavînd bază materială ți forță dc muncă specializată, necesare exploatării și respectării regulilor silvice; ■ intrarea în economia de piață - ți în sectorul de exploatare și prelucrare primară a lemnului - prin vînzarea produselor lemnoase prin negociere; ■ blocajul financiar influențează negativ activitatea tuturor agenților economici; ■ exportul, chiar pentru societățile mici, este singura «supapă» de deblocare: beneficiarii mari, care sunt societăți cu capital de stat, nu pol plăti marfa preluată; ■ exportul să se realizeze prin societăți specializate, care cunosc piețele exieme, partenerii și prețurile; ■ pădurea este agresată atît din interior cît ți din exterior; în pădure trebuie să intre doar cel pregătit să o ocrotească, să o valorifice științific; ■ este necesară o colaborare mai strinsă între silvicultură, exploatare, prelucrare primară ți mobilă, prin crearea unei asociații a patronatelor din economia forestieră; ■ privatizarea sectorului forestier ar putea începe prin trecerea mijloacelor de muncă în proprietatea angajaților societăților comerciale. în final, s-a propus ca materialele, privind restructurarea și privatizarea sectorului de exploatare ți prelucrare primară a lemnului, să fie reanalizate de specialiști din cadrul Institutului Național al Lemnului, Facultatea de Silvicultură ți Exploatarea Pădurilor, Asociația Forestierilor din Romănia, iar celelalte probleme rid'LJic să fie sistematizate ți prezentate ministerelor de resort, guvernului României, cu propuneri concrete de r. resare a sectorului forestier. Ing. CORNEL COLEV - președinte a. ASFOR REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 Particularități ecologice ale salcîmului - Rubinia pseudacacia L. - relevate prin inter- mediul variației sezoniere a fotosintezei în raport cu factorii de mediu ,1. Introducere în literatura curentă de specialitate (Hanover, Mebrahtu, 1991), salcîmul este considerat o Specie «versatilă», cu o largă adaptabilitate la factorii extremi ai mediului, care îi asigură un areal de cultură vast. El este tolerant față de secetă, supraviețuind și în zone cu mai puțin de 400 mm precipitații; tolerează poluarea aerului, deși are o rezistență stomatică mică la difuziunea gazelor și un timp lung de retenție a depunerilor pe frunze; acceptă un pH al solului cuprins între 4,6 și 8,2, suportă temperaturile extreme de la 40°C Ia -35’C și intensități luminoase înalte, prin răspunsuri adapta- tîve variate. Robinia pseudacacia L. este una din cele mai repede crescătoare și cele mai productive specii forestiere din lume. Provenit din sămînță, salcîmul are creșteri anuale în înălțime de 0,5-1,5 m în medie, dar poate atinge și 3 m într-un sezon de vegetație. Rata creșterii în înălțime este în medie de 3,5 cm/zi și poate atinge 5 cm/zi. Provenit din lăstari, are creșteri, și mai rapide. La 40 ani, exemplarele dominante ating 25,6 m înălțime și 27,4 cm diametru, realizînd creșteri anuale în diametru de 0,2-2,0 cm. Robinia pseudacacia var. rectissima, descoperită în anul 1936 în statul New York, se caracterizează nu numai printr-o rată superioară a creșterii ci și prin tulpini rectilinii în formă de catarg. Ea este folosită în ameliorarea salcîmului, prin hibridări intra și inter- specifice și prin producerea în masă a semințelor ameliorate în plantaje. Avînd o rată mai rapidă a creșterii, un lemn cu o densitate mai mare și un conținut mai mic în apă decît alte specii, salcîmul realizează producții de 14 m3/ha/an, în condiții obișnuite și cu cicluri de 40 ani, și 40 t/ha/an, în condiții intensive de cultură, cu cicluri scurte și cu material genetic ameliorat. Chiar și pe terenuri sărace, nude, din zonele miniere ale Statelor Unite, producția de biomasă uscată a fost de 3,1-3,7 t/ha/an. Pe asemenea terenuri, un rol important revine capacității salcîmului de a fixa azotul atmosferic. După aceeași sinteză, realizată de Hanover și Dr. ing.- VALENTIN BOLEA Dr. ing. IOAN CATRINA Dr. ing. AUREL POPA Dr. ing. FLOREA AFRENIE Dr, ing. NINIȘ CIOLOCA Did. ing. LARISA NICOLESCU Mebrahtu (1991), dintre toate plantele lemnoase, salcîmul are una din cele mai înalte rate ale fotosintezei nete, atingînd în condiții optime 36 p mol CO2/m2/s, are o rată a respirației la întuneric relativ mică și o rată înaltă a creșterii suprafeței foliare. Pe nisipurile continentale din sud-vestul Olteniei s-au plantat după anul 1883, peste 25.000 ha cu salcîm. Acesta atinge înălțimi de 30-40 m, realizează trunchiuri drepte și lungi și are lemn de calitate superioară (Tănăsescu, 1970). Salcîmetele din sud-vestul Olteniei, prin vitalitatea lor ridicată și marea lor productivitate de biomasă vegetală, se numără printre cele mai frumoase din întregul areal natural și de cultură. Această acomodare, la un climat mai uscat decît cel din arealul natural, indică plasticitatea ecologică - cu totul remarcabilă - a salcîmului (Stănescu, 1979). Cercetările fiziologice, întreprinse de I. Catrina, A. Popa și F. Afrenie în 1986-1989 și V. Bolea, E Afrenie în 1990-1993, încearcă să-și aducă contri- buția la caracterizarea ecologică a salcîmului și la nivel intrapopulațional. 2. Locul cercetărilor Cercetările au fost efectuate în sectorul ecologic de silvostepă din Cîmpia Olteniei N-2.8, regiunea climatică Cfax cu 480 mm precipitații medii anuale și 11,3"C temperatură medie anuală. Stațiunea aparține unui biotop xeroterm de arenării, edafic mezotrof. Solul, format pe dune joase și ondulate de nisip, bogate în minerale primare ca: mică, feldspați și amfiboli (Bîrlănescu ș.a., 1960) este un psamosol mollic humifer, cu textura ușoară, fără structură, foarte profund, cu drenaj rapid și apă freatică la 5 m adîncime (Tănăsescu, 1967). Conținutul de humus variază de la 3,24%, în primii 0-5 cm, la 0,89% între 5 și 75 cm și scade la 0,58% între 75-95 și la 0,30% sub 95 cm profun- zime. De asemenea, solul oferă condiții favorabile de pH (6,22-6,09 între 0 și 75 cm și 6,77-6,85 sub 75 cm) și de aprovizionare a salcîmului cu fosfor (0,18- REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 33 0.09% l\05). potasiu (0,35-0,38% K20) și calciu (0,09-0.07% CaO). Deși azotul total apare pe profil în procente reduse (0,07%, între 0 și 5 cm, și 0,01%, între 5 și 95 cm), nisipurile solificate cedează activ substanțele minerale iar salcîmul fixează azotul atmosferic (N2) cu ajutorul bacteriilor gram- negative de Rhizobia sp., asociate în nodulele rădăcinilor cu planta-gazdă. Prin ciclul biologic (căderea frunzelor, excre- țiile radicelare, descompunerea masei radicelare) ecosistemele forestiere de salcîm se îmbogățesc cu azot. în timp ce microorganismele libere din sol pot fixa 2-5 kg azot/ha/an, iar precipitațiile, mai ales în zonele poluate, pot asigura un aport de 5-15 kg azot/ha/an, salcîmul fixează între 100 și 300 kg azot/ha/an(Vernier,Le Tacon, 1988). Astfel, analizele foliare indică o bună apro- vizionare a salcâmului de pe nisipurile din Ciurumela cu toate microelementele: 2,54% N, 0,38% P2O5, 0,60% K2O și 2,83% CaO (Catrina, Popa, 1987). 3. Materialul cercetat și metoda de cercetare în Ocolul silvic Poiana Mare, U.P.III Tunari, au fost eșantionate trei populații din unitățile amena- jistice 100 A, 110 D și 111 D, care proveneau din plantații în vîrstă de 14-16 ani, și o populație în u.a. 36 A, formată dintr-o plantație efectuată îh 1971 la schema de 2 x 1 m. Aceste populații erau de clasa a II-a dte producție și aveau o stare de vegetație bună. Pentru fiecare dintre cele patru populații s-au delimitat cîte patru subpopulații (A-D), ocupînd cîte 1000 m2. în aceste subpopulații s-au selecționat arbori cu însușiri fenotipice superioare, la care s-au efectuat determinări fiziologice aprofundate (Tab.l). Lunar, în sezoanele de vegetație a anilor 1986- 1993, s-au determinat intensitatea fotosintezei și a respirației arborilor aleși prin metoda Boysen-Jensen și valoarea factorilor climatici de influență (tempe- ratura, umiditatea relativă a aerului, luminozitatea) și edafici (rezervele de apă fiziologic activă). 4. Caracterizarea ecologică a fenotipurilor în vîrstă de 13-17 ani, din populațiile I-III Tunari Fenotipurile superioare din populațiile Tunari au înregistrat, în perioada 1988-1992, intensități ale fotosintezei aparente - de la 9,0 la 54,2 mg CO^g/h - și intensități ale fotosintezei reale - de la 16,6 la 73,8 mg CO^g/h. Tabelul 1 Caracteristicile blumelriic ale populațiilor și arborilor selecționați pentru determinări fiziologice. (Biometric characteristics and trees seiected physiological determinatîons) U.P. Populația eșantionaU u.a. Denumirea Nr. arb./ /ha 0 med, cm Umed m Vol.med. m’/hn Tipul D 1.3 cm s e Cc 1989 m’/an/ ha 11 100A II 110D 11 1110 n 36A Tunari I Tunari II Tunari III Ciurumela 1295 1340 1375 865 13.0 11.5 12.6 18.4 17,5 15,4 16.8 20.3 146 117 140 219 C-90 B-50 C-78 B-73 C-55 21^ 17.5 18,3 21.1 21,3 18,0 17.2 17.7 22.0 18.0 10,0 15.0 12.0 Din 1988 pînă în 1990, intensitatea fotosintezei a crescut, o dată cu îmbunătățirea condițiilor de umiditate din sol și atmosferă (Fig.l). Nivelul maxim al intensității fotosintezei a fost atins de fenotipul C-90, la vârsta de 15 ani, cînd avea înălțimea 4e 19,5 m, diametrul la 1,3 m înălțime de 22,7 cm, o creștere radială de 12 mm, și anume: - la 12 iunie 1990, la fotosinteză reală (73,8 mg CO2/g/h), în condițiile unei umidități a solului de 5,5-6,7%, ale unei umidități relative a aerului de 76%, ale unei temperaturi a aerului de 38 °C și ale unei intensități luminoase de 37.000 lucși; - la 24 iulie 1990, la fotosinteză aparentă (54,2 mg CO/g/h), în condițiile unei umidități a solului de 2,7-5,7%, ale Unei umidități relative a aerului de 75%, ale unei temperaturi a aerului de 44°C și ale unei intensități luminoase de 67.000 lucși. Aceasta evidențiază caracterul euterm, mezoxerofît și heliofil al fenotipuluî C-90. Tot la 12 iunie 1990, s-a atins maximul și la intensitatea respirației: 35,7 mg CO2/g/h, indicînd la fenotipul C-90 consumul maxim de energie , eliberat de respirație pentru pătrunderea apei în celule, în cadrul procesului de absorbție fiziologică, în condițiile unei temperaturi a aerului de 38°C și unei umidități a solului de 5,5-6,7%. Exemplarul C-90, cu potențial fotosintetic maxim și cu randament fotosintetic relativ ridicat (51,7- 85,2%) în comparație cu celelalte fenotipuri, fiind însă mai pretențios la umiditatea solului și aerului, deoarece: - în condițiile unei umidități relative a aerului sub 60%, din lunile iunie și iulie 1988, a ocupat numai locul doi, iar în lunile august și septembrie 1988 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 9 Nr. 3 35 intensiloleo fotosintezei reale {IFR;IFA*IR ), aparente EZ3 ți a respirației tizi Umiditatea relativă a aerului Adâncimea pe profil Fig.2. Variația sezonieră a factorilor de influență ți a intensității fotosintezei la varietatea rectissima de salcîm (B-73 =t ) șj la martor (C-5S =C), în vîrstă de 22 ani. Suprafața de cercetare Ciuruniela. [(Seasonal variation of influence factors and phoiosynthesis intensity by locust tree rectissima» (B-73 =1 —I) and by witness (C-55 = □, 22 years old. Research area Ciunimela)]. 36 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 110 • 1995 9 Nr.3 numai locul trei, sub raportul intensității fotosintezei; - la sfîrșitul sezonului de vegetație, în septembrie 1989 - august 1990, august și septembrie 1991, ori chiar la mijlocul sezonului de vegetație, în iulie și august 1992, cînd umiditatea solului și atmosferei au scăzut, a fotosintetizat mai puțin intens decît fenotipul B-50 și C-78 (Fig.l). Astfel, fenotipul B-50, care a menținut nivelul intensității la 46 mg CO2/g/h la fotosinteză aparentă și la 54 mg CO,/g/h în cazul fotosintezei reale, deși umiditatea solului a coborît sub 4%, s-a dovedit a fi relativ xerofît. în 1991, deși umiditatea relativă a aerului a continuat să crească și în 1992, deși umiditatea relativă a aerului nu a coborît sub 697c, intensitatea fotosintezei s-a diminuat din ce în ce mai mult. Variația sezonieră a intensității fotosintezei aparente, din 1991, nu a mai urmărit-o pe cea a umidității relative a aerului, ci s-a înscris pe o curbă descen- dentă, datorită larvei miniere Lithocolletis sp„ ale cărei efecte vătămătoare s-au resimțit mai slab la începutul sezonului de vegetație și apoi, pe măsura dezvoltării larvelor miniere, din ce în ce mai puternic spre sfîrșitul sezonului de vegetație. Suprapus și peste un deficit al umidității din sol și atmosferă, efectul larvelor miniere a fost și mai evident în 1992. în acești doi ani, fenotipul C-90 a fotosintetizat mai intens în lunile iunie și iulie, fiind depășit - la mijlocul și sfîrșitul sezonului de vegetație - de fenotipurile B-50 și C-78, care au fost mai rezistente ia vătămările cauzate de Lithocolletis sp. 5. Particularități ecologice ale varietății rectissima din populația Ciurumela în aceeași perioadă, 1988-1992, fotosinteză s-a diminuat cu vîrsta, iar randamentul fotosintezei a crescut, înregistrîndu-se la salcîmul de 16-20 ani: - intensități de 9,1 pînă la 45,3 mg CO2/g/h, în cazul fotosintezei aparente, si de 15,8 pînă la 57,9 mg CO2/g/h, în cazul fotosintezei reale; - randamente ale fotosintezei de 52,7 pînă la 96,2% (Fig.2). în anul anterior acestei perioade (1987). Robinia pseudaacacia var. rectissima Rober. (B-73) la vîrsta de 17 ani a atins însă o intensitate a fotosintezei aparente de 59,9 mg CO2/g/h, o intensitate a respirației de 32,6 mg CO,/g/h și o intensitate a fotosintezei reale de 92,5 mg CO2/g/h, în condițiile unei umidități relative a aerului de 84%, ale unei temperaturi a aerului de 46°C și ale unei intensități luminoase de 41.000 lucși (Fig.2). Variația sezonieră a intensității fotosintezei, în anii 1986-1992, s-a apropiat cel mai mult de mersul sezonier al umidității relative a aerului, cu excepția anilor 1988 și 1991, august și septembrie, cînd - deși umiditatea relativă a aerului a crescut - intensitatea fotosintezei a scăzut, datorită scăderii intensității luminii, a temperaturii aerului și mai ales datorită vătămărilor cauzate de Lithocolletis. Sensul și intensitatea influenței temperaturii aerului asupra proceselor fiziologice rezultă din coeficienții de corelație pozitivă și de nivel mediu, atît în cazul intensității fotosintezei aparente (0,4507 la varietatea tipică C-55 și 0,4187 la varietatea rictissima B-73) cît și în cazul intensității foto- sintezei reale (0,4540 la B-73 și 0,4039 la C-55). Corelația mai strînsă dintre temperatura aerului și intensitatea fotosintezei reale la B-73 se datorește și unei legături semnificative de nivel mediu, dintre temperatura aerului și respirație, exprimat prin coeficientul 0,4503. Prelucrările statistice ale valorilor medii pentru intensitatea fotosintezei nu au evidențiat diferențe semnificative între varietăți, în cazul fotosintezei reale, datorită efectului compensator al respirației. în cazul fotosintezei aparente, diferențele au fost mai mari: 29,61 mg CO2/g/h la var. rectissima B-73 și 22,33 mg CO2/g/h la varietatea tipică C-55, aceste diferențe situîndu-se la limita semnificației (F calculat = 4,02; F teoretic la a = 5% fiind de 4,05), așa cum rezultă din analiza simplă a varianței (Tab.2). Comparativ cu varietatea tipică C-55, var. rectissima B-73 a avut un randament superior al fotosintezei, în 75% din cazuri, înregistrînd randamente inferioare martorului numai în condițiile Tab.2 Analiza simplă a variației pentru intensitatea fotosintezei aparente la fenotipurile de salcîm selecționate în Ocolul silvic Poiana Mare, pădurea Ciurumela. (The simple variation analysis for ihe intensity apparent photosynthesis by locust tree phenotypes selected in the Forest Enclosure Poiana Mare, Ciurumela forest) Nr. Sursa varianței Suma pa- tratatelor abateri- lor Nr. grade liber- tate Vari- anța, s* F Calcu- lat Teoretic «=5% 50% Total Precipi- tații, mm curent) Tempera- turi, °C Indici de ariditate De Mar- iane Precipi- tații, mm Tempera- turi, °C Indici de ariditate De Mar- tone 1967 1.42 1,40 1,41 771,8 11,1 36,6 866,6 11.2 40,9 1968 1,01 1.04 1,02 695,7 11,2 32,8 634,2 11.6 29,4 1969 1.87 1,72 1,81 691,9 10,0 34,6 737,1 9,5 37,8 1970 2,19 2,07 2,15 773,0 10,6 37,5 837,7 10,9 40,1 1971 2,05 2,04 2,05 719,3 10,7 34,7 723,5 10,7 35,0 1972 1.41 1,33 1.36 847,5 10,6 41,1 636,1 10.9 30,4 1973 1,44 1,39 1,42 678,7 10,2 33,6 . 924,6 10,3 45,5 1974 1,20 1,38 1,26 732,8 10,6 35,6 601,7 10,3 29,6 1973 1.61 1,58 1,60 728,3 11.3 34,2 799,4 11,5 37,2 1976 1,26 1,26 1,26 592,0 9,7 30,0 509,7 9,6 26,0 1977 1,62 1,46 1,56 469,9 11,0 22,3 607,7 11.0 28,9 1978 1.52 1.57 1,54 605,5 9.8 30,6 631,2 9,9 31,7 1979 1,72 1.43 1,62 755,7 10,7 36,5 649.4 10,5 31,7 1980 2,09 1,18 1,79 973,4 9,8 49,2 869.3 9,7 44,1 1981 2.00 1,26 1.75 617,2 11,0 29,4 742,3 10.9 35,5 1982 1,74 0,97 1,48 528,2 11,0 25,2 539,6 10,9 25,8 1983 1,27 0,65 1,06 435,3 11.6 20.2 471,8 12.2 21.3 1984 1,26 1,23 1.25 679,8 10,6 33,0 657,4 10,1 32,7 1985 1,28 0,98 1,18 452,2 10,2 22,4 415,9 10,3 20,5 1986 1,52 1,18 1,41 509,6 10,9 24,4 605,0 11.3 28,4 1987 1,17 0,90 1,08 539,4 10,4 26,4 420,8 10,1 20,9 1988 1,30 0,87 1,16 535,0 10,9 25,6, 524,6 11.6 24.3 1989 1.78 0,72 1,43 428,9 11,7 19,8 488,4 10.9 23,4 1990 1.41 0,95 1,25 446,5 11.9 20,4 423,9 11.7 19,5 1991 1.74 0,86 1,45 690,6 10,0 34,5 706,4 10,6 34.3 1992 1.64 0,62 1,31 331.5 11,2 15,6 398,4 11,0 19,0 Total 40,52 32.04 37,66 16229,7 278,7 W 16422,7 279,2 - Nr. val.26 26 26 26 26 - 26 26 • Media 1,56 1,23 1,45 624,2 10,7 30,2 631,6 10,7 30,5 ■ Medie multianuală 1901- 1992 636,9 10,6 30,9 636,9 10,6 30,9 Media perioadei 1967-1975 737,6 10,7 35,6 751,2 10,8 36,1 Media perioadei 1976-1992 564,2 10,7 27,3 568,3 10.7 27,5 Ing.ȘTEFAN VLONGA, Ing.VIOREL DEACONU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice - Stațiunea Brașov Biolog GEORGETA BACIU Institutul Național al Lemnului - București Geograf RALUCA SABĂU Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie-București intrînd, în majoritate, în categoria arborilor slab vătămați, fie peste 50% din coroană defoliată, intrînd în categoriile arborilor mediu, dar, mai ales puternic vătămați. Conform îndrumărilor tehnice pentru reconstrucția ecologică a pădurilor din 1988, arborii cu coroana defoliată peste 50% trebuie exploatați. Datele privitoare la precipitații și temperaturi au fost preluate de la Institutul de Meteorologie și Tabelul 1 42 REVISTA PĂDURILOR * Anul HO 0 1995 • Nr.3 Hidrologie din București, pentru stația meteorologică Drăgășani, cea mai apropiată de locul suprafeței experimentale. Creșterile radiale anuale ale arborilor au fost corelateatît cu cantitățile de precipitații și variat în cele două subperioade (10,7°C), dar față de media multianuală a perioadei 1901-1992 (10,6°C), s-a înregistrat totuși o creștere de 0,1°C. în Figura 1 s-au reprezentat grafic creșterile radiale ale arborilor de gorun, comparativ cu indicele m X 2,20 - e 2,00 - 41 E V X) fU £ £ _S 1.80-4 1,60 1.40—1 1,20 - 1,00- 0,80- 060- indicele De Mart o no e (De Martonne index) 50^ c 35% coroăna defolietâ sub (crown defoliatior» under35 -10 7 *1980 1985 1967 1990 1992 0 1975 -30 £ £ -40 « coroana defoliată peste 50 % (crown defoliation over50%) .£ 1-20 £ 6* Fig.l Distribuția creșterilor radiale Ia arborii de gorun cu vîrsta de 115 ani, comparativ cu valorile indicelui de ariditate De Martone. (The radial increasc distribution of i 15 years sessile oak trees, in comparison with the De Martone dryness index). temperaturile înregistrate în anul calendaristic res- pectiv, cît și cu cantitățile de precipitații și temperaturile înregistrate în perioada octombrie, a anului anterior, pînă în septembrie, a anului curent respectiv. S-a făcut acest lucru, pentru a răspunde la întrebarea dacă nu cumva condițiile atmosferice din perioada octombrie-decembrie a unui an influențează starea de vegetație din anul următor. Se știe că, începînd cu luna octombrie, arborii intră în repaus vegetativ iar precipitațiile căzute se înmagazinează în sol pentru a fi disponibile vegetației în anul următor. 3. Rezultate obținute Din Tabelul 1 se remarcă faptul că, sub raportul precipitațiilor căzute, perioada cercetată, 1967-1992, se poate împărți în două subperioade: 1967-1975, cînd media precipitațiilor anuale (737,6 mm) a fost mai mare decît media multianuală a perioadei 1901- 1992 (636,9 mm) și 1976-1992, cînd media precipitațiilor anuale (564,2 mm) a fost mai mică decît media multianuală. Media temperaturilor nu a de ariditate De Martonne, un indice sintetic, ce înglobează în el atît variațiile precipitațiilor cît și pe cele ale temperaturii. Avînd în vedere că variațiile de temperatură au fost mai mici decît cele ale precipitațiilor, acest indice este influențat, în cazul cercetat, mai mult de cuantumul precipitațiilor. Începînd cu anul 1979, deci la circa trei ani după începutul perioadei' de secetă, arborii predispuși la uscare, care au avut în anul 1993 coroana defoliată în proporție de peste 50%, și-au redus substanțial creșterile, intrînd într-un declin evident. Este interesant de evidențiat faptul că acest lucru nu s-a remarcat în coroanele arborilor, care timp de 12-14 ani au avut o proporție de defoliere de 5-15%, părînd a arăta că nu suferă de nimic. Existența acestei perioade de debilitare a arborilor, care precede uscarea, a fost semnalată pentru prima dată de Falk în 1918 (Alexe, 1985) și reconfirmată de alți cercetători, cel mai recent deLandmann,înl993. Ceilalți arbori, care au pornit de la aceeași situație REVISTA PĂDURILOR * Anul 110 • 1995 • Nr. 3 43 inițială, au avut o perioadă de reducere a creșterilor dar apoi și-au revenit, proporția de desfoliere a coroanelor acestor arbori netrecînd însă de 35%. Se menționează faptul că fenomenul de uscare a celor 339 de arbori, ce alcătuiesc suprafața experimentală, nu a contenit în intervalul cercetat: perioada 1989-1993. Astfel, de la o defoliere medie a coroanelor arborilor de gorun de 16%, înregistrată în anul 1989, s-a ajuns la o defoliere de 46% în 1993. în general, se observă că, în ultimii 30 de ani, creșterile radiale ale arborilor din suprafața experi- mentală cercetată au o tendință de micșorare, poate și datorită vîrstei înaintate a arboretului (115 ani). S-au calculat coeficienții de corelație dintre creșterile radiale anuale ale celor două categorii de arbori (cu coroana defoliată în anul 1993 între 10 și 35% și cu coroana defoliată peste 50%), luate separat Și pe total, și cantitatea de precipitații căzută precum și temperaturile înregistrate în anul calendaristic respectiv, sau în perioada octombrie anul anterior, - septembrie anul respectiv (Tab. 2). Din analiza Tabelelor 1 și 2 se deduce că, pe măsură ce cantitatea de precipitații căzută în anul respectiv a crescut, creșterile radiale ale arborilor de gorun din suprafața experimentală, luată în studiu, s- au mărit și s-au micșorat pe măsură ce a crescut Tabelul 2. Coeficienții de corelație. (The correlation coefficients) Caracteristici Valori medii anuale Precipitații Temperaturi Indici Dc Martone 1 2 1 2 1 2 Creșterile arborilor cu coroana defoliată în proporție de 10- 35% Creșterile arborilor 0,284 0,470* -0,105 -0,172 0,290 0,482* cu coroana defoliată 0,588” 0,658*” -0,338 -0,312 0,582** 0.669”' în proporție de peste 50% Total 0,458* 0,626*** -0,226 -0,263 0,460* 0,640*** Notă: 1 - Valori anuale pentru precipitații §i temperaturi: ianuarie - decembrie, anul respectiv; 2-valori anuale pentru precipitații și temperaturi: octombrie, anul precedent - septembrie, anul respectiv. Notă: valorile tabelare limită ale coeficienților de corelație pentru probabilitățile de transgresiune dc 5%, 1% și 0,1 % sunt: = 0,389; r1% = 0,497 și r01% = 0,608. temperatura aerului. Sub raportul intensității acestor corelații, se observă că interdependența dintre creșterile radiale ale arborilor de gorun și cantitatea de precipitații căzută a fost, de fiecare dată, mai mare decît cea dintre creșterile radiale și temperaturile înregistrate. De fapt, corelațiile dintre creșterile radiale și temperaturi au fost - în toate cazurile - nesemnificative, pe cînd cele dintre creșterile radiale și cantitatea de precipitații căzută au ajuns pînă la foarte semnificative. Este interesant de remarcat faptul că, la arborii predispuși la uscare (cu coroana defoliată în proporție de peste 50%), creșterile radiale au fost mai puternic influențate de cantitatea de precipitații căzută, decît la arborii mai rezistenți la acest fenomen. Se remarcă, de asemenea, că valorile creșterilor radiale dintr-un an au fost mai puternic influențate de cantitatea de precipitații căzută în perioada octombrie - anul anterior, septembrie - anul curent, decît cele căzute în perioada ianuarie - decembrie a anului respectiv. 4. Concluzii 1. Perioada 1976 - 1992 poate fi considerată ca secetoasă, pentru arboretele din zona Drăgășani, inclusiv cele din Ocolul silvic Lunca Stănești, unde se află suprafața experimentală avută sub observație. 2. Această perioadă de secetă a avut ca efect accentuarea fenomenului de uscare a arborilor și de reducere a creșterilor radiale. 3. în perioada 1989 - 1993, arborii de gorun din suprafața experimentală studiată au avansat în uscare cu o rată anuală medie de defoliere a coroanelor de 7,5%. 4. Reducerea mărimii creșterilor radiale a început la circa trei ani de la începerea perioa- dei de secetă. 5. Creșterile radiale au fost în corelație pozitivă și semnificativă cu cantitatea de precipitații căzută și în corelație negativă, dar nesemnificativă, cu temperaturile înregistrate. 6. Mărimea inelului anual a fost în corelație cu cantitatea de precipitații căzută în anul respectiv. O corelație mai strînsă a mărimii inelului anual s-a constatat însă, atunci cînd s-a corelat cu cantitatea de precipitații ce a căzut în perioada octombrie a anului precedent, septembrie a anului respectiv. 7. Arborii predispuși la uscare, cu coroana defoliată în 1993 în proporție de peste 50%, și-au diminuat creșterea radială cu 12-14 ani, înainte ca 44 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 acest fenomen să se manifeste prin defolieri în coroană. Creșterea lor radială a fost în corelație mai strînsă cu cantitatea de precipitații căzută, decît cea a arborilor mai rezistenți la fenomenul de uscare. BIBLIOGRAFIE A 1 e x e, A. și colectiv, 1985: Complexe de măsuri privind prevenirea și combaterea fenomenului de uscare a stejarului. Referat științific final, ICAS, București. Landmann, G., 1993: Role of Climate, Stand Dynamics and Past Management in Forest Declines. In: Review of Ten Years of Field Ecology in France. Huettl/MUlier Dembois (Eds.). Forest Decline in the Atlantic and Pacific Region. Springer- Verlag Berlin-Heidelberg. V1 o n g a, Șt., 1993: Cercetări privind evoluția fenomenului de uscare la arborii de cvercinee. Referat științific final. ICAS, București. The role of climatic factors in the evolution of the drying phenomenon of the common oak in Drăgășani area In 1989-1993 were studied 339 sessile oak trees 115 years old, in an experimental area placed in the central-southem part of Romania. Since 1975, a droughty wcater has been in that place and caused the crown defoliation and diminishing radial increment. The trees advanced in defolation with en annual rate of 7,5%. The predisposed to full drying trees (not recovered) diminished their radial increase with 12-14 years before decreasing the crown density. The annual ring size was in correlalion with the annual rainfall amount, and especially, with the amount of rainfall that fell front October, previous, to September, courent year. ROMSILVA R.A. FILIALA TERITORIALĂ BUZĂU Str. Panduri, Nr. 3. Tel: 038/ 710910 și 433955 Telex: 56271. Fax: 038/434090 fructe de pădure, în stare proaspătă, conservate sau gemuri ciuperci comestibile miere de albine păstrăv de consum plante medicinale împletituri din răchită semifabricate și produse finite din lemn puieți forestieri și ornamentali □ plăcute partide de vînătoare la urs, cerb carpatin, capră neagră, mistreț, căprior, iepuri, fazani, vînat de pasaj condiții optime de cazare pentru turism și pescuit sportiv în apele de munte. REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 45 NOTĂ Unele aspecte privind recoltarea lemnului în țările Nordice Prof.dr.mg. GHEORGHIȚĂ IONAȘCU Universitatea “ Transilvania “. Brașov Ing. IOAN SBERA EXFOR - București Țările Nordice, Norvegia, Suedia și Finlanda, dispun de un însemnat fond forestier, de circa 60 milioane hectare care ocupă 2/3 din suprafața totală. Gospodărirea acestui fond forestier se face în baza principiului că pădurea este un bun național, care trebuie să asigure o producție sporită de lemn dar să și păstreze biodiversitatea în cazul unei evoluții durabile a pădurilor. Ciclul de producție se fundamentează pe conside- rente economice dar și de protejare a biodiversității pădurilor. Resursele forestiere sunt însemnate și inepui- zabile; în ceea ce privește existența și continuitatea lor, nivelul recoltării este stabilit rațional, în raport cu creșterile, iar suprafețele exploatate sunt imediat împădurite. Evoluția resurselor de masă lemnoasă pe picior sunt redate pe o perioadă de 70 ani în Figura I; volumul mediu al unui arbore pe picior ca și volumul Fig. i. Evoluția resurselor de masă lemnoasă pe picior. (Development of the resourccs of wood timber on foot). la hectar variază în funcție de poziția geografică, astfel că în nord acest volum este de 0,15 m3 și cu o producție de 120-150 m3/ha, în timp ce în sud 0,4-0,5 m3, iar producția de 250-300 m3/ha. Exploatarea pădurilor, conform legislațiilor din aceste țări, se face cu scopul de a ajuta la instalarea unui nou arboret sau pentru a favoriza o mai bună dezvoltare a arboretului existent. în scopul promovării unei distribuții echilibrate a arboretelor pe clase de vîrste, în cazul marilor proprietăți forestiere, Guvernul sau autoritatea publică desemnată de către acesta poate specifica procentul maxim admisibil din suprafața proprietății de pe care pădurea poate fi exploatată, într-o perioadă dată. Recoltarea lemnului se face în regie sau prin agenții specializate și autorizate pentru astfel de lucrări. Volumul de recoltare este de circa 185 milioane, așa cum rezultă din Figura 2. De-a lungul timpului, mijloacele de recoltare au evoluat foarte mult, ajungînd la mecanizarea în Fig.2. Volumul de recoltare a lemnului. (Harvest volume of wood). întregime a acestor lucrări. în acest fel, s-au realizat productivități ale muncii foarte ridicate, în zilele noastre, mai ales prin folosirea de procesoare și mașini multifuncționale (Fig. 3). Această diversificare a mijloacelor de recoltare a condus la folosire diferențiată de-a lungul anilor, așa cum rezultă în Figura 4. în prezent se folosesc în proporție de peste 80% mașini multifuncționale care, pe lîngă doborîre, mai execută și curățirea de crăci și secționarea trunchiurilor. O asemenea mașină recoltează într-o oră între 50 și 60 arbori, cu un volum de circa 20 m3. Prin intermediul unui computer se înregistrează automat numărul de bușteni, lungimea și diametrul mediu ale 46 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 110 9 1995 9 Nr. 3 sortimentelor. Costurile totale de recoltare variază între 4,90 $ și 5,9 $ în funcție de tipul mașinii și felul Fig.3. Productivitatea muncii prin folosirea de procesoare și mașini multifuncționale. (Labour productivii? by using Processing and multifuncțional machines). tăierii, definitive sau rărituri, rasă sau selectivă, teren așezat sau accidentat ș.a. Valorificarea masei lemnoase se face în proporție de 95% din trunchiuri de rășinoase, cu destinație de 8% pentru foc, 46% pentru cherestea și 46% pentru celuloză, așa cum rezultă din Figura 5. Din figura de mai sus se observă posibilitățile de valorificare superioară a masei lemnoase ca și a recuperărilor. Recoltarea lemnului, în modul cum se realizează în țările nordice, suscită interes prin flexibilitatea sistemelor de exploatare a mijloacelor și tehnicilor de lucru. Uneori cu prea multă ușurință sunt considerate, mai ales mijloacele moderne de lucru de tipul mașinilor multifuncționale, ca fiind inadecvate și incapabile în alte condiții de lucru cum ar fi, spre exemplu, în unele situații din realitățile fondului nostru forestier. Fjg.4. Folosirea diferențiată a mijloacelor de recoltare. Este adevărat ÎBSă Că aceste mijloace de mare (Differentiated use of harvestmg means). capacitate de producție, confort și siguranță în lucru REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 9 1995 9 Nr. 3 47 Fig^. Posibilitățile de valorificare superioară a masei lemnoase. (Possîbilîties of superior valorifîcation of wood). au fost realizate în raport cu realitățile fondului forestier din țările nordice, unde terenurile sunt - în general - așezate, arborii cu dimensiuni relativ mici (diametrul 28-35 cm), predominînd rășinoasele, în special pinul; dar există unele mașini pentru recoltat arbori și cu dimensiuni mai mari, care pot fi și adaptate, cu neînsemnate modificări pentru condițiile impuse. Folosirea sistemelor de recoltare din țările nordice la realitățile altor țări, cum ar fi și țara noastră, impune modificări de concepție în gospodărirea pădurilor, uneori revoluționare, dar cu efecte benefice de moment și de perspectivă, atît pentru pădure cît și pentru societate. 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 Cercetări privind nivelul de încărcare radioactivă a fructelor de pădure și ciupercilor Contaminarea radioactivă a mediului ambiant reprezintă o realitate, care are un impact marcant asupra stării de sănătate a populației. Totuși, complexitatea fenomenelor legate de radioactivitate conduce la o evaluare dificilă a acestui impact, fiind necesară studierea unei serii de aspecte legate de conținutul și dinamica unor radioouclizi. importanți din punctul de vedere al riscului biologic pe care îl prezintă, în componentele biotice și abiotice ale mediului și, mai ales, în lanțurile trofice alimentare. Măsurarea concentrațiilor radioactive din materii prime și produse agroalimentarc cît și analiza lor. corelată cu cea a radioactivității factorilor de mediu, conduc la cunoașterea fenomenelor care au loc în ecosisteme și la evaluarea realistă a riscurilor pentru om. Studiile de radiologie nu se reduc numai la măsurarea efectivă a concentrațiilor radioactive în factori de mediu și alimente. Ele cuprind și evaluarea e- fectelor biologice ale radiațiilor (a dozelor corespunzătoare) precum și scenariile decizional- acționale. necesare pentru limitarea dozelor primite de populație. Pentru a face predicții, este deosebit de importantă cunoașterea evoluției concentrațiilor radioactive în factorii de mediu și alimente, a modificărilor în timp și a influenței asupra proceselor și factorilor de transfer. în lucrare sunt prezentate, în mod sintetic, rezultatele măsurătorilor de radioactivitate efectuate în a doua jumătate a anului 1994 în zona Vlăsia, presupusă a fi contaminată cu trasori, și Cornetu, influențată de IEA Măgurele (aflată cam la 5 km de reactor), față dc zonele martor O.S.Săcele și Ștefănești; măsurătorile s-au făcut pe diferite specii de fructe dc pădure și ciuperci, prelevate din zonele menționate. Se cunoaște faptul că valoarea maximă acceptată de Comunitatea Internațională pentru alimente este de 600 BqZkg. S-au efectuat analize ale încărcării în radionuclizi Cs13? și CsI3t în a doua jumătate a anului 1994, pe o instalație aflată ia Laboratorul de Controlul Calității Alimentelor-Obor, pe probe de ciuperci și fructe de pădure. Analizele efectuate au pus în evidență faptul că radionuclidul Cs134 nu este prezent în probele cercetate. *' Analizele aci fost efectuate cu contribuția tehn. Mihalache Mana - Laboratorul central pentru controlul alimentelor dc origine animate ți furajelor. Chimist MARCELA DRAGOMIR*1 Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Chimist VAS1LE TRIFAN Laboratorul Central pentru Controlul Alimentelor de Origine Animală și Furajelor Ciupercile comestibile prezintă următoarele caracteristici: - un conținut de 4-5% proteine, la ciupercile proaspete; - au un conținut de 10 aminoacizi esențiali: leucină, isoleucină, treonină, arginină, valină, meteonină, fenilalanină, histidină, lizină, triptophanul care se găsesc de regulă în cazeina laptelui, albumina oului, gliadina griului. Substanța proteică este de 41% (s.u.) în pălărie, comparativ cu 33% în pulpa piciorului. Hidranții dc carbon (maitoza, glucoza, trehaloza) se găsesc în proporție de 6% în ciupercile uscate și 0,9-1 % în ciupercile proaspete. în ciupercile tinere conținutul în zaharuri este mai ridicat, în special în pălărie. Zaharurile se consumă în procesul de formare a sporilor. Majoritatea glucidelor din ciuperci sunt formate din glicogen, asemănător cu cel din carnea animală. Din produsele vegetale numai ciupercile sunt o sursă de vitamine din complex B și vitamină D, vitamină AA, parțial vitamina C este apreciabilă. Substanțele minerale conținute în cenușa ciupercilor sunt: potasiu în proporție de 44-47%, fosfor 13,5-25% și siliciu 8%. Enzimele din ciuperci, în special tripsina, au un rol important în digestie. Caracteristici botanice și biologice Ciupercile sunt formate din două părți: una subterană denumită miceliu și una aeriană, denumită carpofor sau basidiofruct. • pH-ul substratului nutritiv Creșterea miceliului ciupercilor Pleurotus se desfășoară la valori ale pH-ului cuprinse între 5-6,5 iar la apariția ciupercilor 5,0-7,0. Există ciuperci saprofite, care se hrănesc pe mate- rial mort, lemn sau resturi organice în descompunere. De asemenea există ciuperci parazite, care vege- tează pe organisme în viață șl micoritice, care trăiesc în simbioză cu rădăcinile de plante ierboase și lemnoase. Rezultatele cercetărilor Au fost analizate cîleva specii de ciuperci privind încărcarea în Cs137, rezultatele fiind înregistrate în Tabelul 1. S-a executat o analiză pe o probă medie cu o greutate, de 80 g codițe de Macrolepiota procera + miceliu + sol + litieră prelevată în zona O.S.Vlăsia, unde s-au făcut experimentări cu trasori radioactivi prin REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 « Nr. 3 49 anii 1970 și rezultatele înregistrate au valoare ridicată 339,90 Bq/kg, față de cele trecute în Tabelul 1. Studiind valorile, rezultă că toate acestea sunt foarte mici, ceea ce nu impune analiza de substanță uscată, cenușă, K+, Na+ etc. Rezultă, deci, că toate probele analizate din zonele Tabelul 1 încărcarea radioactivă a unor specii de ciuperci din flora spontana. (Radioactive loading of some fungi species in spontaneou, flora) Nr. Proba Data Zona de Greutate Valoare cr;. L Colfybia recoltării 18.06.1994 recoltare OS.Vlăua 50 g Bq/kg 32.1 2 AgariaBSp. 18.06.1994 O.S.Vlăsia 55 g 0.0 sdvaticus 3. Boletus xeruco- ■ nas (manățarcă) 18.06.1994 necontaminat O.S.Vlăsia 50 g 75,94 4. Qademonsiella radicata 18.06.1994 O.S.VIăsia 150 g 35,76 5. Amanitarubes- .rnt 20.07.1994 O.S.Vlăsia 125 g 15.79 6. Macrolepiota procera (codiță) 20.07.1994 O.S.Vlăsia 105 g 17,84 । 7 Ltnigennaniu , Ranița 20.07.1994 O.S.Vlăsia 95 g 39,37 8. Agaricus cam- pester 15.07.1994 Cometu 73 g 20.80 9. Buietus xeroco- mus (probă martor) 25 07.1994 Ștefăneșli 50 g 11.31 iu. BoUtus + Lepiota nudă (probă medie, martor) 2.08.1994 Ștefănești 5lg 18,81 11. Bule lua xenicomus (probă martor uscată) 2.08.1994 Ștefănești 50g 18,58 12 Hyphalomafasciculare (ghebă pucioasă) (probă martor) 23.06 1994 O.S.Săcele 90g 28,92 Ocoalelor silvice Vlăsia, Cometa, Ștefănești și Săcelc nu prezintă, în perioada analizată (a doua parte a anului 1994), valori ridicate, ci - din contră - foarte scăzute, față de valoarea maximă acceptată de Comunitatea Internațională pentru alimente, de 600 Bq/kg (exceptînd proba medie - 339,90 Bq/kg). S-»u executat analize privind încărcarea radioactivă în Cs137 pe material vegetal, respectiv fructe de pădure, ce au o valoare deosebită din punct de vedere al aportului de vitamine și minerale, pe care îl prezintă față de fructele de livadă. Dintre acestea, au fost recoltate probe mai puține, ramînînd a fi luate în studiu anii următori. Rezultatele analizelor efectuate sunt prezentate în Tabelul 2. Probele din fructe de pădure sunt mai puțin numeroase, dar se poate observa, studiind Tabelul 2, că valorile înregistrate pentru Cs137 sunt mult sub limitele admise, probele fiind aproape necontaminate. Și de această dată nu-și au rostul determinările de cenușă, substanță uscată și K+, Na+ etc., deoarece Tabelul 2. încărcarea radioactivă a unor fructe de pădure. (Radioactive loading of some forest fruit) Nr crt. Proba Data recoltării Zona de recoltare Greuta te.g Valoa re. Bq/Kv 1. Ribes ntbnim 30.06.1994 1CAS ștefă- 128 9.49 (coacăz roșu) nești (probă martor) 2. Ribes nigrurn 6.07.1994 (coacăz negni) 131 37,61 3. Fragaria viridis 27.07.1994 (frăgu[e) O.S.Vlăsia 60 30,36 4. Cerasus avium 15.07.1994 (cireșe pădurețe) IC AS Cometu 130 10,00 valorile înregistrate sunt foarte mici. Concluzii Cercetările de pionierat în domeniul încărcării ra- dioactive, în zonele de impact, au condus la urmă- toarele constatări: Analizele de radionuclizi Cs137 și Cs134, efectuate pe probele de fructe de pădure și ciuperci din flora spontană, prelevate în a doua jumătate a anului 1994, din zonele Ocoalelor silvice Vlăsia, Cometu, Ștefănești și Săcele. pun în evidență faptul că valorile înregistrate sunt foarte mici, neavînd abateri peste limitele impuse (600 Bq/kg) de Comunitatea Internațională pentru alimente. BIBLIOGRAFIE A dam, Gh., lorga, P., 1968: Călăuza revoltătorului de fructe de pădure. Editura Agrosilvică, București. Birkfeld. A.,Herschel, K-, 1988: Piize. GDR. Corlățeanu, S„ 1984: Produsele accesorii alt pădurii. Editura Ceres, București. Corlățeanu, S„ ȘtefSnescu, E., B tldea nu £., 1975: îndrumătorul lucrărilor practice tu produsele forestiere accesorii. Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Universitatea Brașov. Gas par, E„ 1972: Criterii de alegere a radionuclizitor utilizați în aplicatii. Institutul Central de Documentare Tehnica București. Morari u. I.. Todor, T., 1972: Botanică sistematică. Editura Didactică și Pedagogică, București. Negulescu, E.G. și Săvuiescu, Al., 1965: Dendrologie. Editura Agrosilvica, București. 1981: Ministerul Economiei Forestiere fi Materialelor de Construcții, Departamentul Silviculturii. Ghid pentru recunoașterea celor mai răspîndite ciuperci din flora spontană a României. București. •**, 1992. Ministerul invătămintulul și Științei: Lucrările Simpozionului Studiu! legăturilor cauzale Intre unele îmbolnăviri umane și gradul de poluare a alimentelor. București. Rescarches rtgardîng the level of forest fnilt and fungf The paper presents the first results regarding the radioactive loading level in Cs1M and Cs’37 of forest fruît and fungi in spontaneotts flora areas O.S.Vlăsia, Content. Ștefănești and Săcele AII registered values are very small, having no deviations over the limit (600 Bq/kg) imposed by the Internațional Food'Community. 50 REVISTA PĂDURILOR • Anvl 110 • 1995 • Nr. 3 MWVirili Brevete de invenții Nr. 109277 Bl/30.01.1995 (Data de depozit: 02.07.90) Procedeu și instalație de separare a componenților solizi, lichizi și gazași, dintr-un amestec polifazic cu faza lichidă de tip emulsie apă în ulei Autori: loniță Stelîan, Istrate Ion, Bușe Ion, Țuțu Ioana, Tudor Andrei, Țuțu Constantin, Nîculescu Viorel, București RO. Solicitant: Unitatea de Mecanizare. Transport și Construcții Forestiere «Militari», București, RO. Brevetul conține 21 revendicări și opt figuri; procedeul și instalația de separare a componenților solizi, lichizi și gazoși, dintr-un amestec polifazic, cu faza lichidă de tip emulsie apă în ulei - conform invenției - utilizează efectele cîmpului ccnlriftigal, forțele de aderență nle unui lichid cu o anumită suprafață solidă și împrăștierea fină a lichid ului, într-un volum încălzit și parțial vidat. Instalația pentru realizarea procedeului de separare este alcătuită dintr-un batiu, pe care sunt rezemate: o conductă de alimentare, toba de filtrare, prin intermediul unor lagăre radiale și radiaî-axialc. în interiorul tobei, se găsește un arbore tubularcu canale, pe care se montează a coloană de coroane tensionate printr-un sistem, fiind distanțate prin șaibe și ridigizate pe acesta prin două vergele. Invenția prezintă avantajul unui randament foarte bun al separării, în condițiile unor pierderi minime dc ulei și ale unui consum energetic redus. Nr. 109278 Bl/30.01.1995 (Data de depozit: 19.07.1990) Procedeu șl separator pentru separarea componenților solizi, lichizi și gazoși dintr-un amestec polifazic cu faza lichidă de tip emulsie apă în ulei. Autori: loniță Stelîan, Istrate Ion, Țuțu Ioana, Tudor Andrei, Țuțu Constantin, Nîculescu Viorel, București RO. Solicitant: Unitatea de Mecanizare Transport și Construcții Forestiere «Militari» - București RO. Procedeul și separatorul pentru separarea componenților solizi, lichizi și gazoși din amestecuri polifazice, în care faza lichidă este de tip emulsie apă în ulei» cu conținut redus de impurități, conform invenției, iau în considerare efectul câmpului centrifugal și gravitațional al forțelor de aderență cu o anumită suprafață solidă, evidențiată prin calitatea, natura, geometria, precum și împrăștierea fluidului într-un volum închis, parțial încălzit și vidat. Separatorul este alcătuit dintr-un batiu, pe care sunt rezemate o conductă fixă, o tobă de filtrare, susținută de niște lagăre. în interiorul tobei se montează un arbore tubular cu canale pe care sunt montate coroane și șaibe de distanțare în coloană, care sunt tensionate cu un sistem pe care sunt montate un mecanism inervai de evacuare și w mecanism de compar- timentare, un bloc-supapă de evacuare reziduuri și un bloc- supapă de împrăștjere a filtratului, un recipient de vaporizare cu o plită exterioară, un exhaustor, o coloană de evacuare cu plită- labirint și un sistem de acționare a tobei, conform programului de variere a turației. Cele 19 revendicări, exemplificate în șase figuri, explică - INOVAȚII avantajul unui randament foarte bun al separării, în condițiile minimelor pierderi de ulei și cu un consum energetic redus. Nr. 109279 Bl/30.01.1995 (Dau de depozit: 24.07.1990) Procedeu și separator pentru separarea componenților solizi, lichizi și gazoși dintr-un amestec polifazic cu faza lichidă de tip emulsie apă în ulei Autori: loniță Stelîan, Istrate Ion, Nîculescu Viorel, Tudor Andrei, Țuțu Constantin, Țuțu Ioana. Solicitant: Unitatea de Mecanizare, Transport și Construcții Forestiere «Militari», București, RO. Cele 23 revendicări, exemplificate în șase figuri, conțin amănunte specifice invenției similare primelor două brevete. New technologies and equipment - pionecr’s inventîons - to obtaln natural volatile oils and other extractive substance, from plants There are on the anvilj following inventîons 1. New types of doors, perfectly sealed, ergonomie, high safety and closing-opening accuracy, intended for garages and dweIJings. 2. New types of installations for everhung Hfting and transport, high accuracy and safety. There are intended for various leas with different sizes-motors, gear boxes, truck axles, cars, lorries, tractors, beror yachts, planes etc,. transporte*! 0n a special chosen direction, with a veiy low energy consumption, using even solar energy or the potențial energy from a spring system, in îsolated places, Jike forests, valley, mountains, hills, rivers, large rivers, where do not supply electrical energy from the network. 3. New types of oii filters, envîronmentally friendly, ecologic, for combustion engines to maintain permanently and constantly the inițial physical-chemical properties of the oils. 4. New types of filtres for neutralization and overaU savings of noxes from the gases released by combustion engines. 5. New type of engine, overall environmentally friendly combustion engine. 6. New type of engine, catalytîc engine, environmentally friendly. 7. New types of instalations, environmentally friendly, with catalytic propulsion for displacement in fluids/water, aîr etc. 8. New type of installations with antigravitational bearing for displacement in fluids/water, air etc. 9. New type of installations for purifyîng the waste industrial waters, very efficient. 10. New types of installations for industrial gases savings, very efficient. 11. New types of installations to obtain volatile oils and other natural extractive, keeping the natural-initial, physical- chemical properties of the producîng plants. 12, New types of Installations for chlorophyl tuming up in electrical or mechanical energy. For more detalls, picase contact the authors: Țuțu Elena Silvia, Țuțu Ioana, Țuțu Constantin Adress: str. Tamburului 5, Bl. 125, Sc. A, Ap. 18, Bucharest, Romania, code 77514. Phone; 401-769.70.18 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr.3 51 omagkaca profesorului cicerone rotaru Cu ani în urmă, generațiile ceva mai.,, cărunte de ingineri forestieri, au avut fericita ocazie să audieze un curs de o claritate particulară, care le-a influențat determinant formarea profesională: cursul de tehnologia exploatării lemnului, susținut de elocința unui dascăl cu vocație de om de știință - distinsul profesor Cicerone Rotaru. O imagine asupra învățăturilor sate, remarcabile prin noutatea verbului, clarviziune și ingeniozitate în idei și exprimare, se poate obține prin lecturarea tratatului său «Tehnologia exploatării lemnului», publicat în 1974 și devenit, între timp, raritate Si pentru bibliofili. Manifestarea plenară a personalității și deplina consacrare a valorii sale universale, sunt recu- noscute în Franța, devenită țara sa de adopțiune, ca și a atîtor valori ale neamului românesc, : Doctor inginer în științe forestiere, profesor asociat la Școala de ingineri de geniu rural, ape Și păduri, din Nancy, șef de proiect la reputatul Centre Technique du Bois din Paris (CTBA), a pus bazele unei noi direcții de cercetare, aceea a interac- țiunilor dintre silvicultură, exploatare, economie și apărarea mediului, domeniu care a contribuit substanțial la notorietatea sa în Franța, ca și în lumea întreagă. Acum patru ani, lumea forestieră a sărbătorit acordarea Ordinului Meritul agricol și forestier, decernat ca recunoaștere a noilor frontiere descoperite de dr. Cicerone Rotaru. Ca dovadă a recunoașterii pe plan mondial a competenței sale, la ultimul Congres mondial forestier (Paris, 19911, domnia sa a fost solicitat să prezinte un document special ai Congresului, conținînd linii de orientare majoră în relațiile silvicultură, exploatări forestiere și protecția mediului înconjurător. în ziua de 29 martie anul acesta, primarul din Puteaux, în semn de gratitudine pentru serviciile aduse colectivității, a remis domnului Cicerone Rotaru, medalia de aur a orașului. La eveniment au fost prezente numeroase personalități ale vieții economice, științifice și culturale, printre care ambasadorul României la UNESCO, dl. Dan Hăulică, ambasadorul României la Paris, dl. Caius Dragomir și forestieri de marcă, precum domnii Mala val, Le Th^ry, Guinard, dc Forges, de Menthieres, Constantin. în cuvinte alese, domnul primar al orașului Puteaux, Ch.Ceecaldi-Raynaud, a salutat în Cicerone Rotaru, pe omul de acțiune cate a învins adversitățile și pe omul de știință de anvergură internațională, universitar - profesoral Universităților Transilvania. Constantin - Algeria și Nancy. cercetător Ia CTBA. și membru fondator, participant activ Ia lucrările comitetului mixt FAO-CEE-OIT.Onoarca pe care i-a acordat-o orașul său adoptiv, a recompensat o carieră consacrată perenității pădurii, dintre recentele sale lucrări privind interacțiunea dintre silvicultură și exploatarea forestieră, fiind amintite o serie de lucrări dc concepție originală. Alocuțiunea de răspuns rostită cu această ocazie de domnul Cicerone Rotaru, a reprezentat o sinteză a convingerilor și credințelor care i-au călăuzit viața și activitatea, demne de idealul său - pădurea universală. rAm toate motivele pentru a considera acest moment, drept cel mal important din viața mea, căci înțeleg că mă onorați nu numai pentru meritele profesionale, ci și pentru că am reușit să înving, în aceeași măsură, dificultățile, ca de exemplu exilul și creația științifică într-o altă limbă decît cea maternă, opoziția sau neînțelegerea față de ideile mele novatoare, dificultăți care n-au reușit să mă abată de la idealul meu, acela de a se servi cu toate mijloacele posibile, pădurea, capitalul inestimabil al umanității. Acum, și datorită acestei distincții, am uitat de toți anii de eforturi și sacrificii personale pentru o cauză nobilă, și. pentru că am găsit printre concitadinii mei, locuitorii din Puteaux, prietenia caldă de care noi, oamenii, avem atîta nevoie. Dacă am dedicat 45 de ani din viață, cercetării științifice, învățămîntului universitar și pentru a crea bazele unei noi înțelegeri în gestiunea modernă a pădurilor, unde toți factorii importanți sunt luuți în considerare, atttarelorde apărare a mediului, cît și a celor economici, văd astăzi recompensate eforturile mele, de exemplu, prin includerea în planul strategic al Oficiului Național al Pădurilor, în capitalul de dezvoltare tehnică și științifică, a necesității de a realiza, în primul rînd studiile de interacțiune. Nu există astăzi soluție valabilă în gospodărirea modernă a pădurilor, în afara unei viziuni de interacțiune între disciplinele forestiere. Aceasta este una din martie mele convingeri. Pe măsură ce vor trece anii, cred că ele se vor impune în viitor. Din această cauză, îmi exprim via recunoștință celor care, aici, în Franța, în țara mea de origine, România, sau în altă parte în lume, m-au înțeles și m-au sprijinit să-mi realizez opera. Mulți dintre ei, personalități de prim rang în lumea forestieră, sunt aici alături de mine, în semn de susținere a idealului comun, acela de a servi mai bine pădurea, și, implicit, societatea umană. Nu pot să nu remarc simbolul pe care această reuniune poate să-l aibă, și vreau să reamintesc în cîteva cuvinte binefacerile pădurii asupra vieții oamenilor, precum aerul și apa curată care vin din pădurile noastre, și lemnid atît de necesar. Domnule primar, doamnelor, domnilor, aeordîndu-mi această medalie de aur, în principal forestierului, dumneavoastră recunoașteți de asemenea importantul rol - direct și indirect - al pădurii și al apărării mediului înconjurător, pentru un oraș important ca Puteaux, unde se află celebrul cartier La Difense, cunoscut în întreaga lume pentru modernismul.său echilibrat. De aceea, propun ca astăzi, în primăria Puteaux, să sărbătorim și recunoștința orașului față de lumea forestierilor, care, în profida discreției lor și departe de zgomotele orașului, aduc atîtea servicii populației urbane. Această relație de cunoaștere reciprocă, simbolică și de principiu pentru moment, se va dezvolta, iar pentru aceasta dumneavoastră aveți, în Oficiul Național al Pădurilor și în Centrul Tehnic al Lemnului și Mobilei, parteneri de prim rang, care au cîștigat recunoașterea înaltei lor competențe, atît pe plan național, cît și internațional. Mulțumesc din toată inima - a încheiat domnul Cicerone Rotaru - tuturor celor care m-au sprijinit și încurajat în munca mea, dînd astfel adevăratele dimensiuni ale civilizației unei țări». ... Și, chiar dacă noi n-am fost de față la marea sărbătoare, se cuvine să-i spunem unui mare român: Vă mulțumim. Domnule Profesor! COLEGIUL DE REDACȚIE 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 CRONICA Profesorul Constantin Păunescu Ia 80 de ani în luna mai - luna florilor - în ziua de 17, profesorul Constantin Păunescu a împlinit frumoasa vîrstă de 80 de ani. Cadrele didactice și personalul TESA din cadrul Facultății de Silvicultură s-au întrunit în lăcașul Almei Mater al Facultății de Silvicultură să omogenizeze, într-un cadrul festiv, ușa cum îi stă bine unei Universități care știe să-și prețuiască slujitorii, împlinirea a 80 de ani de viață de către profesorul Constantin Păunescu. Ne-am întrebat adeseori dacă noi ne gîndrm oare cît trebuie, cum trebuie și cînd trebuie la dascălii noștri, la colegii și la părinții noștri. Furați de valurile vieții și luați cu preazilnicele treburi și nimicurile existenței noastre, uităm că timpul trece neiertător; vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, pămîntul se învîrtește în jurul axei sale, zilele alternează cu nopțile, după iarnă vine vară, anii se succed implacabil unul după altul. «Cineva» întoarce în permamență ceasurile, iar oprirea unuia le face pe celelalte să se audă și mai bine, mai clar și mai ame- nințător. Profesorul Constantin păunescu, colegul nostru de Catedră și de Facultate a împlinit recent 80 de ani. Minunat prilej pentru a ne opri asupra Omului și activități^ sale în cadrul Facultății noastre. Cu această ocazie noi omagiem - de fapt - nu scurgerea timpului ci împlinirea lui. De la înălțimea celor 80 de ani de viață trăiți cu intensitate, cu modestie și demnitate, profesorul Păunescu poate fi mulțu- mit, prin tot ceea ce a făcut și realizat pe linie didactică și știin- țifică. Profesorul Constantin Păunescu s-a născut la 17 mai 1915, în cetatea Banilor, capitala Doljului și întregii Oltenii, Craiova. Ca orice craiovean care se respectă a urmat cursurile liceului Nicolse Bălcescu care, alături de liceul Frații Buzești, a fost și a rămas unul din liceele vestite ale Craiovei; a absolvit în anul 1933 cu calificativul excepțional, dovadă a înzestrării sale genetice dar și a spațiului geografic din care provine. După absolvirea liceului, deși om al spațiilor întinse, a1 cîmpiilor. nu S-a orientat spre agricultură, ci spre silvicultură ale cărei cursuri le-a urmat în intervalul 1933-1938 și pe care le-a absolvit cu calificativul foarte bine. Terminînd facultatea a mers în Moldova, la Centrul de Exploatare a lemnului Oneșrt-Cașin din cadrul CAPS, unde a lucrat pînă în anul 1941 iar după aceea, pînăîn 1942,1a fabrica de cherestea Piatra Neamț. Chemat sub drapel în anul 1942, a participat la războiul sfînt pentru eliberarea fraților basarabeni și bucovineni de sub jugul bolșevismului și pentru reîntregirea patriei, sfirtecată de mîrșavul pact Ribemrop-Molotov. A făcut întreaga campanie din est și a participat i la cea din vest. După demobilizare a fost încadrat ca inginer șef la Ocolul silvic Calimănești, din provincia sa natală, unde a funcționat pînă în anul 1949. în anul 1949, după mutarea facultății de Silvicultură de la Politehnica București la Brașov, a fost numit - vîrsta de 34 de ani - Conferențiar la disciplina de Pedologie CU bazele geologiei, disciplină pe care a servit-o pînă la pensionarea sa, în anul 1980. Profesorul Constantin Păunescu a venit în învățămîntul silvic superior cu dorința fermă de a se realiza și în calitate de dascăl. Fără experiență. Ia început, dar cu certe posibilități intelectuale și cu o perseverență și seriozitate de invidiat, chiar în primii ani a predat - pe lingă disciplina de Pedologie - și două cursuri de Chimie generală și biologică iar mai tîrziu și un curs de Agricultură și Pirotehnie. în întreaga sa activitate didactică și științifică, profesorul Păunescu a fost un împătimit al noului, pe care l-a promovat atît în prelegeri cît și în cercetare, uneori chiar în detrimentul sistemului. Spre deosebire de profesorul Chiriță care a ținut mai mult la sistem, profesorul Păunescu l-a sacrificat adeseori în favoarea noului, chiar dacă nu întotdeauna suficient verificat. Este - poate - cel mai mare merit al profesorului sărbătorit ca dascăl și specialist în pedologie. în cei 31 de ani de activitate la Catedră, a elaborat și publicat trei cursuri: de Pedologie generală, primul curs de Stațiuni forestiere din țară și un tratat de Soluri forestiere, poate cartea de afirmare plenară a domniei sale în Pedologie. Bun cunoscător al trei limbi de circulație - germană, rusă și franceză - profesoiul Păunescu s-a documentat continuu și șî-a spus întotdeauna punctul său de vedere în multe probleme care au apărut în Pedologie, știință relativ tînără desprinsă din Geologie, ajungînd unul dintre specialiștii recunoscuți adț în țară cît și în străinătate. A participat la toate congresele și conferințele de Pedologie din țară, unde contribuția sa științifică a fost întotdeauna substanțială. Profesorul Constantin Păunescu și-a iubit cu pasiune specialitatea aleasă și și-a dăruit întreaga sa viață slujirii acestei specialități. Cele peste 60 de lucrări științifice, publicate în decursul celor 31 de ani de activitate, tratează numai aspecte din domeniul Pedologiei șî Suțiunilorforestiere. Ca specialist de mare reputație în pedologie, profesorul Păunescu a adus contribuții importante în următoarele domenii: * a fost promotorul cercetărilor privind depozitele de cuvertură periglaciare și wurmîene, ca materiale parentale pentru solurile montane și premontane din România, și influența lor asupra formării șî proprietăților componenței minerale a solurilor; • a adîncit cercetările în domeniul componentei organice a solurilor și a rolului integrator al materiei organice în procesele pedogenetice, prin efectuarea - pentru prima dată la noi în țară - într-un laborator de Pedologie a analizei fracționare a humusului. Pe baza acestor analize, a constatat că majoritatea solurilor brune acide montane prezintă caractere incipiente sau mai evoluate de criptopodzolire, oglindite prin proporția mai mare de acizi firidei agresivi în orizontul Bv al acestor soluri decît în orizontul humiferAocric; • a contribuit la perfecționarea continuă a sistemului românesc de clasificare a solurilor, fiind - alături de profesorul C. D. Chiriță - singurul silvicultor din comisia de specialiști care a contribuit la elaborarea actualului sistem morfogenetic de clasificare a solurilor din România; * în ultimii ani de activitate a contribuit la elucidarea unor aspecte privind influența culturilor de molid asupra solului și stațiunilor forestiere precum și la descrierea și clasificarea solurilor formate pe calcare și alte substrate calcaroase. Prin tot ceea ce a realizat - în cei 80 de ani de viață și 31 de ani de activitate didactică universitară - profesorul C-tîn Păunescu stă cu fruntea sus și poate privi cu satisfacție șî mtndrie în trecut, CU mulțumire în prezent și cu încredere în viitor. Pentru toate acestea, protesorul Păunescu merită recunoștința și omagiul tuturor promoțiilor de ingineri Silvici, la a căror formare a contribuit și a noastră a tuturor colegilor săi, dintre care mulp i-au fost studenți. Să ne trăiți întru mulți și sănătoși ani d-le profesor! Prof. dr. ing. DUMITRU TÂRZIU Ing. ELENA TÂRZIU Universitatea «Transilvania» Brașov REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 53 Seminar privind protecția mediului în perioada 6-9 aprilie 1995, în județul Argeș s-a desfășurat seminarul «Elaborarea Studiilor de impact», în cadroi programului de instruire de mediu Envirommental Trainîng Project * ETP - România, coordonat de Universitatea din Minnesota și finanțat de Agenția Americană pentru Dezvoltare Internațională - USAID - în organizarea Centrului pentru Dezvoltare Durabilă, Pitești. Au participat 26 specialiști de diverse profiluri, din organizații guvernamentale și neguvernamentale de protecție a mediului înconjurător, institute de cercetare și proiectare și instituții de învățământ superior. Cursurile - de tip intensiv - au fost conduse de doi lectori americani; de la Centrul pentru Legislație Internațională dc Mediu - CIEL - din Washington. Programul de instruire a cuprins: metodologia elaborării studiilor de impact; îmbunătățirea procesului decizional, pe baza informației de mediu: legislație și reglementări pentru protecția mediului; studiu dc câz, privind impactul asupra mediului înconjurător al obiectivului de investiții «Autostrada Pîtești- Curtea de Argeș-Cometu». Cursanții au avut Indispoziție un bogat material de curs, destinat însușirii elementelor ți noțiunilor, principiilor și metodologiei de elaborare a studiilor de impact asupra mediului, precum și comparația sistemelor legislative de evaluare a impactului de mediu, din Comunitatea Europeană. Statele Unite ale Americii și unele țări de Europei de Est (România. Bulgaria, Republicile Cehă și Slovacii. Cursanților ti s-a acordat Diploma și Insigna ETP. Dr. ing. VICTOR DRAGNEA Sesiunea științifică anuală a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Stațiunea Brașov înscrisă de un bun număr de ani în seria manifestărilor științifice, devenite tradiționale, ale institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Sesiunea anuală - organizată de Stațiunea ICAS-Brașov - s-a desfășurat. în zilele de 27-28 iunie a.c., sub genericul «Cercetări silvice în Anul European al Conservării Naturii». Lucrările acestei Sesiuni, derulate la sediul Stațiunii Brașov și pe teritoriul Ocolului silvic experimental Săcele, au fost conduse de dr. ing. Valentin Bolea, șeful sectorului cercetare din Stațiunea ICAS, din orașul de la poalele Tâmpei, prilejuind prezentarea unei vaste arii de preocupări și realizări ale cercetării științifice, atît dîn institut cît și din instituții de învățămînt superior (îndeosebi Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov) și din unități de producție ale Regiei Autonome a Pădurilor ROMSILVA. Bogăția de informaț’i la care au avut acces toți acei care au participat la manifest irea științifică de la Brașov, este elocvent evidențiată și numai prin parcurgerea titlurilor comunicărilor prezentate pe secțiuni sau în sala de postere: Secțiunea I. Genetică forestieră și ameliorarea arborilor: Indicatori (circumstanțe fenotîpice) interesînd genomul molidului (Prof.dr.ing. Victor Stănescu, șef lucr.dr.ing,Nicolae Șofletea, asistent drd.ing.Oama Popescu - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere. Brașov). EritabiHtutea unor caractere de creștere la hibrizi de pin (poster) (Drd.ing.George Man - Stațiunea ICAS, Brașov). Conservarea «in situ» a resurselor genetice forestiere din România. Stadiul actual al lucrărilor (poster) (Drd.ing.Larisa Nicolescu - Stațiunea ICAS. Brașov), Sursele forestiere de gorun și fag cu sortimente superioare (posterXIng.Gheorghe Manele - Stațiunea ICAS, Mihăești). Secțiunea a H-a. Silvobiologie: Unele aspecte privind acumularea de biomasă și bioenergie în semințișuri de fag (Prof.dr.ing.Darie Parascan, conf.dr.ing.Marius Danciu, asist.drd.ing.Dan Gurean • Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Brașov), Cercetări privind unele caractere morfologice și anatomice ale acelor de brad, în arborete bucovinene cu fenomene de uscare (Șef lucr.dr.ing.Nicolae Șofletea. prof.dr.înș.Victor Stănescu, asist.drd.ing. Oana Popescu - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, drd.ing.Viorel Deaconu - Stațiunea ICAS Brașov). Procedee noi de pretratament pentru întreruperea Stării dormînde a semințelor de cireș păsăresc (Drd. ing. Cec iii a Fareaș - Stațiunea ICAS Brașov), Secțiunea a IlI-a Ecologie: Cercetări și perspective ale cercetărilor privind biologia solului (Conf.dr.Ioan Soreanu - Universitatea Baia Marc), Aplicări ale principiilor ecologice și estetică-vitalfzante în crearea parcului dendrologie DorohOi (poster) (Dr.ing.Eugen Popescu - Stațiunea ICAS Brașov, dtd.ing. Fiorin Popescu - Stațiunea ICAS Soneria, ing.Otilia Popescu - Stațiunea ICAS Brașov, drd.ing. Adrian Hătdăuțiu - Ocolul âlvic Dorohoi), Unele particularități structurale privind ecosistemul făgetelor de lintiță din Banat (poster) (Drd.ing.Eugen Frățilă - Stațiunea ICAS Caransebeș), Parcul Național Hochharz din Germania - trecut prezent și viitor (poster) «Drd.prepara tor Cornel Stoica - Facultatea de Silvicultură și Exp oațftri Forestiere Brașov), Despre nomograma topocli-iatlcă în interpretarea ecologică - staționara (poster) (Dr.ing. Fiorin Nicolae Filip - Fito-Mondo- Vast SRL). Determinarea unor gradienți chimici din solurile forestiere montane, pe baza valorilor indicatoare ale stratului ierbos și subarhustiv (poster) (Dr.ing.TBodor Marușca - InstiUrtitl Je Monianologie RA. Sibiu, dr.ing.Florin Nicolae Filip - Fno-Mondu-Văit SRL). Despre clasele de producție a arboretelor în viziune ecologică - bioproductivă (poster) (Dr.Ftorin Ntcolae Filip - Fito-Mondo-Vast SRL). Studii de microgrâdiențică termică pentru ecosisteme forestiere șl praticoie din Munții Apuseni (poster) (Dr.ing. Teodor Marușca - Institutul de Montanologie R.A. Sibiu, dr. ing.Florin Nicolae Filip - Fito-Mondo-Vast SRL). Secțiunea a IV-a. Silvoiehnicfi; Dinamica înălțimii arborilor în corelație cu vîrstă și intensitatea răriturilor în făgetele din Perșanf (Șef lucrări iitg.Ohcorghe Spîrchez, conf.dr.Gheorghe Chițea - Facultatea de Silvicultură și 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 • Nr. 3 Exploatări Forestiere Brașov), Reconsiderarea semințîșului utilizabil de fag sub raportul vîrstei și înălțimii în Ocolul silvic Avrîg (poster) (Ing,Dumitru Velea - Ocolul silvic Avrig, dr.îng.Eugen Popescu. Stațiunea ICAS. ing. Dorin Săndulescu, ing.Dorln Bunea - Ocolul silvic Avrig), Influența unor caracteristici bîometrîce Ia aprecierea fazelor de stabilitate a arboretelor expuse la doborâturi de vînt. Consecințe asupra gospodăririi acestor arborete (poster) (Drd.ing.Niniș Cioloca - Stațiunea IC AS Brașov), Aportul lucrărilor de îngrijire la îmbunătățirea calității lemnului și Ia asigurarea stabilității prăjinișurilor de fag (poster) (Dr.ing. Valentin Bolea - Stațiunea ICAS Brașov), Cercetări privind aplicarea operațiunilor culturale în arboretele de șleau cu gorun dîn Ocolul silvic Dorohoi (poster) (Șef lucrări drd.ing. Adrian Hăidăuțiu - Universitatea Suceava). Secțiunea a V-a. Auxologie și amenajarea pădurilor: Structura arboretelor în amenajamentul românesc (Drd.ing.Ștefan VIonga • Stațiunea ICAS Brașov), Unele considerații pe marginea amenajării pădurilor Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina în perioada austriacă și română 1786-1948 (Dr.ing. Petre Ciobanu - Stațiunea ICAS Brașov), Influența poluării industriale asupra caracteristicilor bîometrîce și auxologîce ale arboretelor de fag (poster) (Drd.jng.Comei laeob - Stațiunea ICAS Brașov). Contribuții ia cunoașterea pădurilor particulare din țara noastră. Aspecte bîometrîce (poster) (Drd.ing.Ioan Giurgiu, ing. Otilia Popescu - Stațiunea ICAS Brașov). Unele considerații cu privire la nivelmentul trigonometric efectuat în Carpații Meridionali (poster) (Ing.Aurel Marin - Stațiunea ICAS Brașov). Secțiunea a Vl-a. Calitatea lemnului: variația unor indici de calitate a lemnului de fag în funcție de clasa kraft (Drd.ing.Mihaela Bujilă - Stațiunea ICAS Brașov), Deprecierea calității lemnului de către cancerul fagului (Drd.ing.Florcntina Chira. drd.ing.Dănuț Chira - Stațiunea ICAS Brașov), Observații privind degradările cromatice șî structurale ale lemnului de fag (poster) (Drd.ing. Dănuț Chira, drd.ing.Florentina Chira - Stațiunea ICAS Brașov), Aspecte privind unele specii de foioase prețioase utilizate în producerea instrumentelor muzicale (poster) (Drd.ing.Lucian Dincă, drd.ing. Mana Dincă - Stațiunea ICAS Brașov). Secțiunea a VH-a. Protecția pădurilor: Ce știu despre mîcoplasme și bolile produse de acestea speciilor dc interes forestier (Prof.drjng.Olimpta Maieu, conf.dr.ing.Dieter Simon, drd.ing. Comei Stoica - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov). Rolul unor factori naturali în variațiile numerice ale populațiilor de Lymantria manacha (poster) (Dr.ing.Vasile Mihalciuc, drd.ing. Mihaela Bujilă * Stațiunea ICAS Brașov). Cercetări asupra entomofagilor prădători din agrosistcmele cerealiere dîn centrul Transilvaniei (poster) (Dr.Dana Malschi • Institutul de Cercetări Agronomice, Stațiunea Turda), Rolul perdelelor forestiere de protecție în dezvoltarea unor tehnologii nepoluante prin combaterea biologică a dăunătorilor (poster) (Dr.ing.Eugen Popescu - Stațiunea ICAS Brașov, dr.ing.Dana Malschi - Institutul de Cercetări Agronomice, Stațiunea Turda), Cercetări privind insectele mîcetobionte tposter) (Dr.ing.Igor Ceianu - ICAS București, drd.ing. Dănuț Chira - Stațiunea ICAS Brașov), Prevenirea șî combaterea agenților patogeni și dăunătorilor în pîantajele de cireș (poster) (IngJoan Laiu - Stațiunea ICAS Brașov). Secțiunea a VUI-a. Cinegetică: O șansă pentru zăganși în România (Drd.ing.Șerban Neguș - ROMSILVA R.A. Filiala Brașov), Cercetări privind populațîîle de lup dîn țara Bârsei (Drd.ing. Doru Munteanu - Stațiunea ICAS Brașov), Particularități etologice ale lupului - Caniș Lupus (dfd.ing.Doni Stancu - stațiunea ICAS Brașov). Secțiunea a IX-a. Exploatarea șî transportul lemnului: Considerații privind nivelul de divicultate posturală în unele activități din exploatarea și transportul lemnului (Prof.dr.ing.Valerîa Alexandru - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov), Cu privire la necesitatea completării indicilor tradiționali de structură a rețelei de drumuri forestiere cu un nou indicator tehnic (Conf.dr.ing.Nicolae Olteanu -Facultatea de Silviculturii și Ex- ploatări Forestiere Brașov), Influența distribuției în spațiu a suprafețelor păduroase din zona de deal asupra lungimii rețelei de drumuri forestiere (poster) (conf.dr.ing. Niooiae Olteana - Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov). Secțiunea a X-a. Economie forestieră: Model euristic de eșalonare a planului de produse secundare (Drd.ing.Marian Drăgoi - ICAS București), Alternative de îmbunătățire a regulamentului de vînzare a masei lemnoase pe picior (poster) {Dr.ing. Dorel Cherecheș - R0MS1LVA R.A. Filiala Baia Mare). Modalități actuale de comercializare a lemnului, cu referire specială Ia bazele experimentale ICAS. Efectele ecologice și economice (poster) (Dr.ing.Ion Mădăraș - Stațiunea ICAS Cluj, ing. GheorgheTop - Ocolul silvic Lechința). Toate acestea au fost urmărite cu deosebit interes de asistență formînd - din prima zi a sesiunii • fermentul unor rodnice dezbateri. în a doua zi, consacrată deplasărilor în teren, s-au vizitat blocul experimental Babanmca din Ocolul silvic Săcele (unde drd. ing.Ștefan VIonga a prezentat rezultatele cercetărilor întreprinse într-un făget parcurs cu două intervenții, în cadrul tratamentului tăierilor progresi ve), și blocurile experimentale Tesla și Babarunca (unde dr.ing.Valentin Bolea a înfățișat concluziile investigațiilor privind aplicarea unor răriunl de diferite intensități într-un făgeto-cărpinet șî, respectiv, într-un făget). Discuțiile purtate în arboretele vizitate au prilejuit animale schimburi de opinii și informații între specialiști din producție, cercetare, învățămînt și administrația centrală. în luările de cuvînt din încheierea lucrărilor în plen, domnii dr.ing.Nicolae Geambașu, directorul ICAS, dr. ing. Grigore Caloian, coordonatorul problematicii de cercetare din ROMSiLVA - R.A. și dr.ing. Valentin Bolea, șeful sectorului cercetare din Stațiunea ICAS Brașov au evidențiat o serie de concluzii cu caracter de generalitate, desprinse din problematica complexă a sesiunii, ceea ce a permis jalonarea unor obiective de viitor pentru dezvoltarea cercetării în silvicultură: 1. Actul de creație științifică trebuie să aibă o puternică motivație în pian practic, fiind necesar ca cercetările să izvorască din nevoi ale producției. 2. Se impune elaborarea unei strategii a transferului tehnologic al rezultatelor cercetărilor în activitatea practică din sector. 3. 0 problemă ce continuă să fie de o acută actualitate este uscarea arboretelor. în consecință, apare ca fiind o cerință de mare stringență fundamentarea științifică elaborată a politicii speciilor și a reconstrucției ecologice a pădurilor. 4. Există încă domenii importante în care institutul nu REVISTA PĂDURILOR * Amili IO * 1995 • Nr.3 55 dispune de specialiști» fiind necesare măsuri concrete și urgente de formare a cercetătorilor în aceste domenii. Totodată, s-a remarcat participarea substanțială cu comunicări a tinerilor silvicultori, sublinîindu-se necesitatea specializării acestora prin diferite forme specifice: doctorat, burse în străinătate, cursuri postuniversitare etc. Nu putem să încheiem această prezentare a sesiunii științificie de la Brașov fitră-să subliniem faptul, din nou relevant, că stațiunea ICAS din această localitate este, sub raport științific. una dintre cele mai puternice stațiuni ale Institutului. De asemenea, se cuvine să consemnăm buna mediatizare a sesiunii în presa locală precum și prezența la lucrări a unor reprezentanți importanți ai publicațiilor de specialitate - «Revista pădurilor» și «Pădurea noastiă» - ceea ce ne îndeamnă să credem că multe dintre comunicările valoroase expuse vor vedeo curînd lumina tipamlui, fapt ee va îriabogăți literatura de profil. în variate compartimente aîe științelor silvice. Ing. AL. TISSESCU RECENZIE LEAHU. I., 1994: Dendrometrie. Editura Didactică și Pedagogică R.A, București. 374 pag., 153 ftg.. 42 tab,. 135 ref. bibi. Apărut la 15 ani de la tipărirea ultimei monografii în domeniu, tratatul de dendrometrie al profesorului fosif Leahu reprezintă o apariție editorială de mare necesitate în rîndul lucrărilor de specialitate. El răspunde, în primul rînd, unei cerințe de ordin didactic, respectiv pune la îndemîna studenților din facultățile de silvicultură din țară un manual alcătuit după toate rigorile ce se impun unui astfel de elaborat. în același timp, lucrarea reprezintă o valoaroasă sursă de documentare pentru Specialiștii biometriști, și nu numai, ea reușind să înglobeze cele mai recente achiziții științifice dobîndîte atît în țară» cît și în străinătate. Semnificativ în acest sens este și faptul că peste 40% din titlurile consemnate în bibliografia selectivă a volumului au anul apariției cuprins în ultimul deceniu și jumătate. Tratatul, structurat în nouă capitole, abordează următoarea problematică: obiectul de studiu, scopul și istoricul dendrometriei. teoria și modelarea matematică a formei și volumului trunchiului arborilor, teoria cubajului fusului și al tronsoanelor considerate drept corpuri de rotație, teoria măsurării arborelui și a părților sale constitutive, teoria măsurării arboretelor. inventarierea pădurilor, cubarea și sortarea arboretului, auxomeuie, auxologia aburilor și a arboretelor. în capitolul «Teoria și modelarea matematică a formei și volumului trunchiului arborilor» se face o analiză substanțială a factorilor care influențează forma secțiunii transversale și a celei longitudinale a trunchiului arborilor, precum și a ipotezelor privind legitățile de formare a fusului de arbori. Totodată, sunt prezentați indicatorii sintetici ai formei fusului și relațiile mai importante dintre •aceștia. De 0 întindere mai restrînsă, dar deosebit de important sub raportul fundamentării matematice a determinării volumului fusului arborilor, este capitolul al treilea: «Teoria cubajului fusului și al trosoanelor considerate drept corpuri de rotație», Capitolul următor, intitulat «Teoria măsurării arborelui și a părților sale constitutive», abordează aspecre pe care le-am, puica numi elementare, ele fiind însă esențiale pentru dendrometrie, respectiv măsurarea diametrelor și a înălțimilor, metodele de cubare a arborelui doborît și a celui în picioare, măsurarea greutății lemnului determinarea caracteristicilor biometrice ale coroanei, ramurilor, rădăcinii și cojii arborilor. Sunt prezentate în detaliu numeroase instrumente - clasice, recent concepute sau perfecționate pentru măsurarea diametrelor șî a înălțimilor, cele destinate măsurării înălțimii arborilor puriînd denumirea de - hipsometrie». util a fi generalizată în practică. De asemenea, sunt atent prezentate aspectele privind cubarea lemnului așezat în figuri geometrice și metodele fizice de cubaj ale sortimentelor de ferme neregulate. Este de subliniat că la începutul fiecărui subcapitol se evidențiază elementele care fac ca determinarea caracteristic ifor biometrice prezentare să suscite interes sub raport teoretic și practic. Al cincilea capitol, «Teoria măsurării arboretelor» cuprinde. în peste 100 pagini, o detaliată abordare a problematicii complexe a structurii arboretelor. Este de reliefat faptul că prezentarea aspectelor de biometrie a arboretelor specifice pentru această parte a dendrometriei - este remarcabil integrală și interpretată prin prisma ecologiei forestiere. Capitolul privind «Inventarierea pădurilor» dezvoltă. în mod firesc, aspecte privind inventarierea statistică, care cuprinde metodele cele mai frecvent utilizate în acțiunile menite să conducă Ia ^unoaștorea stării și dinamicii resurselor forestiere, în vederea gestionării lor cu continuitate. înfățișarea metodelor de cubaji a arboretelor și de sortare a masei lemnoase face obiectul capitolului al șaptelea, intitulat «Cubarea și sortarea arboretului». Autorul insistă pe bună dreptate asupra metodelor de cubaj cu o largă aplicare în țara noastră: a tabelelor de cuba) cu două intrări, a tabelelor de cubaj pe serii de volume și de asemenea asupra metodei românești de clasificare calitativă a arborilor m picioare, în capitolul următor, «Auxometrie», după o succintă, dar binevenită clasificare a creșterilor, sunt abordate problematica determinării vîtsiei arborilor și arboretelor și, desigur, aspectele care dau conturul și conținutul acestei părți distincte a dendrometriei- auxomeirta, respectiv metodele de determinare a creșterii țin diametru, în suprafața de bază, în înălțime, in volum ș.a,) arborilor și arboretelor. Ultimul capitol este dedicat «Auxologîei arborilor și arboretelor», definită ca domeniu de graniță, ți integrator totodată, al numeroase discipline forestiere: dendrometria. arajamentul, silvicultura, eeofiziologia ș.a. Succedînd unei părți de mai mică întindere, privind legitățile creșterii și dezvoltării arborilor și arboretelor dar și dezvoltarea arborelui individual, este pe larg abordată problematica creșterii șî dezvoltării arboretelor. Acest din urmă segment al capitolului de auxologîe se încheie eu prezentarea tabelelor de producție, și anume: clasificarea, conținutul, caracteristicile și utilitatea acestora, precum și a metodelor de elaborare și aplicare a lor. în încheiere, vom menționa cîteva dintre elementele ce conferă va^area acestei ample și binevenite lucrări: - analiza atentă și sublinierea argumentată a importanței teoretice «i practice a cunoașterii caracteristicilor biometrice ale arborilor și arboretefon - reliefarea legăturilor dendrometriei cu ecologia, respectiv evidențierea unor influențe ale factorilor de mediu asupra pârtie utarităților dendrometrice ale arborilor și arboretelor; - permanenta corelare a aspectelor prezentate în diferite capitole, conferindu-se acestora, astfel, o succesiune logică, precum și elaboratului un caracter unitar de ansamblu: - evidențierea și sintetizarea contribuției deosebite adusă de specialiștii din țara noastră Ia dezvoltarea, atît sub raport teoretic, cît si practic,« dendrometriei, această știință seculară, dar mereu tinără; - cuprinde numeroase și valoroase elemente de originalitate. Prin toate acestea, tratatul profesorului losif Leahu se înscrie la loc de frunte pe linia remarcabilelor realizări ale școlii românești de dendrometrie. Ing. AL. TISSESCU 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 110 • 1995 * Nr. 3 Str. Sblt. Petre Ion, Nr. 1, Brănești, cod 8252, Sectorul Agricol Ilfov. Telefon: 0179/31237 pti ie ți forestieri ornamentali^ într-o diversitate de specii ce acopere cerințele staționate (Pepiniera Cozieni, O. S. Brănești - foto: W* Flonan BăncUă specifice zonei de silvostepă cit și pentru crearea de spații verzi în jurul platformelor industriale 9