MJ v -[ S) irX f 1993 (ANUL 108) „în interesul conservării pădurilor este de neapărată trebuință a se face o lege care să oprească ruinarea pădurilor...” spunea ION IONESCU DE LA BRAD, anticipînd „Pravila pentru cruțarea pădurilor de pe moșiile mănăstirești și altele“, prima lege forestieră românească, apărută în Moldova anului 1843. REVISTA PĂDURILOR - SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTĂ TEHNICO-ȘTHNȚI1IC A EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR "ROMSILVA" ȘI SOCIETATEA "PROGRESUL SILVIC" ANUL 108 Nr. 3 1993 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr, ing. M. lancukscu. Redactori responsabili adjuncți: dr. ing. N. Donița (silvicultură) și ing. O. Crețu (exploatare). Membri: dr. ing. Gh. Barbu, dr. ing. D. Cherechcș. ing. M. Dumitrache. dr. doc. Val. Enescu, prof. dr. I. Fior eseu, ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu, dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr. I. Milescu. ing. D. Motaș, ing. N. Nicolescu, dr. ing. I. Olteanu, dr. ing. ȘL Popescu-Beiat, mg Gr. Radu. prof. dr. V, Stanescu. mg. L Sbera, ing. Al. Tissescu. Redactor șef: Elena Niță Tehnoredactare: Gabriela Avram Corectură: Carmen losif CUPRINS MARIA ZĂPÎRȚAN, VAL. ENESCU: Cercetări privind micropropagarea in vitro a molidului................2 D. SIMON, ELENA STUPARU: Legăturile dintre gradul de microrizare a gorunului (Quercurs petruea - Matt. -1 .iebl.) și însușirile pedocltimice ale solului, pe un exemplu de pe platforma Argeșului.................................9 A. LEUCIUC, GH. LĂZĂRESCU: Integrarea mijloacelor de protecție în gospodărirea pădurilor din Ocolul silvic Putna ....12 L POPESCU, S. POPESCU: Stabilirea tehnologiei de muncă la regenerarea pădurilor în baza indicelui de eficiență energetică. (II)............17 V. BOLEA, E. POPESCU, G. MAN, ȘT. VLONG A: Elagajul artificial al arborilor de viitor, la fag.22 ȘT. TAMAȘ, N. NICOLESCU: Posibilități de utilizare pe scară largă a anumitor efecte ale modificărilor parametrilor funcționali ai ecosistemelor forestiere.26- I. LALU: O cultură de Picea punges Engelm. în bazinul Trotușului......................31 ST. POPESCU, I. DIACONU: Reflecții pe marginea aplicării tratamentului tăierilor succesive în România.33 ANCA LUCAU-DANILA: Analize biochimice preliminare pentru evidențierea fenomenului de uscare, comparativ, la arborii de brad și molid................35 O. CREȚU, V. DRAGNEA: Considerații privind stabilirea unui sistem de corelare a taxei forestiere cu costurile de exploatare a lemnului..............39 TISH STAJKA: Pâlcurile naționale forestiere din Albania ...48 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI................50 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII “PROGRESUL SILVIC”......52 LUNA PĂDURII.......................................56 RECENZII.............................11, 38, 47. 53, 54 REVISTA REVISTELOR.................................55 CONTENT MARIA ZĂPÎRȚAN, VAL. ENESCU: Research on in vitro microrpopagation of Norway Spruce...2 D. SIMON, ELENA STUPARU: Connections between tbe mycorization degree of the common oak (Quercurs petraea - Matt. - Liebl.) and pedochemical features of soil on the Argeș Platform......9 A. LEUCIUC, GH. LĂZĂRESCU: Integration of protection means to manage the forests of the Ranger District Putna.12 I. POPESCU, S. POPESCU: The establishment of the work technology for tbe forest regeneration based on the energetic efficiency index (II)....................................17 V. BOLEA, E. POPESCU, G. MAN, ȘT. VLONGA: Artificial pruning of the future European by becch.22 ȘT. TAMAȘ, N. NICOLESCU: Possibilities of large-scale extension of certain forest ecosystem manipulation effects.26 I. LALU: Colorado bluc spruce stand (Picea punges Engelm. )31 ST. POPESCU, I. DIACONU: Reflections about the treatment application of the successive cuttings in Romania..........33 ANCA LUCĂU-DANILA: Preliminary biocbemical analysis for the setting off of the drying phenomenon comparative to fir and spnice trees................35 O. CREȚU, V. DRAGNEA: Considerations regarding the establishing of a correlation system of the forest taxto costs of wood operation........,.,39 TISH STAJKA: National forest parks in Albania Forestry in the world...........................48 FROM THE ROMANIAN HISTORY FORESTRY..............50 FROM THE ACTIVITY OF FORESTRY PROGRESS SOC1ETY.............52 THE MONTH OF THE FOREST....................................56 REVIEWS.............................H, 38, 47, 53, 54 BOOKS AND PERIODICAL NOTED......................55 REDACȚIA "REVISTA PĂDURILOR": BUCUREȘTI, B-dul Magheru, nr. 31, Sector 1, Telefon: 659.20.20/226. Articolele, informațiile, comenzile pentru rcc’nmc, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe aceasta adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr. 40.85.48 B.A.S.A. - S.M.B. Cercetări privind micropropagarea a molidului*^ 1. Introducere Cultura in vitro de celule, țesuturi și organe - parte integrantă a propagării vegetative - se include în panoplia de modalități noi care au în vedere reproiectarea strategiilor de ameliorare a arborilor și - în ultimă instanță - chiar a silviculturii viitorului, în care funcțiile principale de producție, protecție și sociale se armonizează optim pentru mărirea randamentelor polifuncționale ale pădurilor, în raport cu dezvoltarea societății umane. în plus, tehnicile celulare de cultură in vitro sunt indispensabile pentru hibridările somatice și pentru promovarea metodelor ingineriei genetice la ameliorarea arborilor. în articolul de față se prezintă aspecte principale ale unor cercetări privind micropropagarea in vitro a molidului (Picea abies (L.) Karst.), specie de mare importanță pentru silvicultura românească. Rezultatele științifice prezentate fac parte din- tr-un program mai larg de cercetări de biotehnologie, în scopul promovării unor metode moderne de ameliorare a arborilor, mai rapide și mai eficiente. 2. Materialul biologic folosit și reactivitatea lui S-a folosit material vegetal recoltat din natură și plantule obținute prin germinația semințelor, în condiții sterile sau nesterile. în decursul celor patru ani de cercetări, s-a testat capacitatea regenerativă in vitro a materialului vegetal, recoltat de la exemplare de diferite vîrste biologice. Explantele recoltate de la exemplare în vîrstă de cinci ani s-au necrozat, fără a dovedi o reacție favorabilă. Explantele recoltate de la materialul mai tînăr de cinci ani a dovedit o reacție relativ bună, invers proporțională cu vîrsta exemplarelor donor. Materialul recoltat de la puieții tineri, de circa 2-3 ani, din pepinieră, prezintă reacție regenerativă in vitro bună, dar procentul de inoculi viabili este în general mic; cauzele trebuie legate de fiziologia speciei sau de tehnologia de cultivare in vitro (sezon, condiții de cultură, mediu adecvat). *1 Din lucrările Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. I Vitro i Dr.ing. MARIA ZÂPÎRȚAN i VILI O | Institutul de Biologie, Cluj-Napnca Dr. doc VALERRT ENESCU | Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice. I București Pentru inițierea culturii in vitro, s-au utilizat - de asemenea plăntuțe obținute din germinația semințelor de molid, în condiții sterile sau nesterile. Procentul de semințe germinate în condiții nesterile este de circa 95% ± 2%, în funcție de vechimea seminței și de substratul pentru germinare. Capacitatea regenerativă in vitro a plantulelor obținute din germinația nesterilă s-a dovedit foarte bună, cînd plantulele au atins vîrsta de circa 3-4 luni. Creșterea plantulelor în condiții septice este mai rapidă, dar evoluția lor in vitro este puternic dependentă de substanțele de sterilizare. Plantulele obținute din germinația semințelor in vitro au o creștere mai lentă în timp, avînd o valoare regenerativă ridicată, după circa 3-4 luni de la creșterea plantulei pe mediu steril. Procentul de semințe germinate in vitro este situat între 78-91%, în funcție de natura mediului aseptic, de natura substanței dezinfectante. Materialul vegetal, provenit de la plantulele de circa 3-4 luni de la germinație, a dovedit capacitatea regenerativă in vitro cea mai ridicată, situată la un procent de regenerare de peste 50%, procent dependent de o mulțime de factori, cum ar fi: natura mediului, fasonatei; și vigurozitatea plantulei de la care s-a detașai explantul etc. în același vas cu semințe germinate (fie material steril, fie nesteril), se obțin plantule viguroase, cu creștere mai rapidă, și plantule mai puțin viguroase cu creștere mai înceată, primele dovedindu-se cu putere de regenerare in vitro superioară. Deci, se poate conchide că - pentru micropro- pagarea molidului prin tehnica de cultură in vitro - utilizarea explantelor fasonate din plantule de circa patru luni, obținute din germinația semințelor, în condiții sterile sau nesterile, s-a dovedit materialul cel mai bun care a dus la regenerare și multiplicare rapidă in vitro, datorită juvenilității acestui material și a capacității regenerațive ridicate. 3. Sterilizarea 3.1. Sterilizarea semințelor. în sterilizarea semințelor s-au stabilit cîteva etape obligatorii, și anume: 2 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 © 1993 Q Nr. 3 umectarea, menținerea lor sub jet de apă, baie de alcool și aplicarea dezinfecției propriu-zise, Umectarea semințelor a constat în menținerea lor timp de 24 de ore în apă, la temperatura camerei. Apoi, timp de 30 de minute, sunt păstrate sub jet de apă, pentru înlăturarea - și în acest mod - a impurităților de pe tegument, după care se clătesc cîteva secunde în alcool 70% și, în final, se introduc în soluție pentru sterilizare. S-au utilizat două soluții drept dezinfectant, și anume: hipocloritul de calciu și clorura mercurică. Hipocloritul de calciu poate fi de două concentrații, și anume: 5% și 7%, ori clorură mercurică 1%, cu adaos de Tween 20 (cca. 3-4 picături, la 100 ml soluție). Tabelul 1 Procent de semințe germinate in vitro, în funcție de soluția, metoda și timpul de sterilizare (raportat la 100%). (Percentage of seeds germinaled in vitro according to the solution, method and sterilization time - referenced to 100%) Substanța folosită Concen- trație, 8^ Timp de tratare, min. Timp de germi- nare, zile Semințe germi- nate, % Semințe negermi- nate (ne- crozate), % Semințe in- fectate, % ir- . - Hipoclorit 5% 30 25 91 9 21 de calciu 7% 30 30 68 32 18 Clorură mercurică 1% 20 30 61 25 14 Se remarcă (Tab.l) cel mai mare procent de necrozate la concentrația mare de hipoclorit (7%) și ia dczinfccția cu clorură mercurică, în schimb se constată un procent de infecții mai scăzut. Germinația semințelor de molid in vitro s-a făcut pe cîteva medii aseptice, notate convențional cu: Murashige-Skoog 1/2, Schenk-Hildebranad SH 1/2, SH 1/3 și MT1/2 (cu perlită și turbă). La mediul de cultură s-a adăugat perlită și turbă în părți egale, sterilizat prin autoclavare - mediu abreviat MT 1/2. Peste acest substrat s-a adăugat mediul MS 1/2 cu 2 g/1 agar, sterilizat prin autoclavare, timp de 30 de minute Ia 1,5 atmosfere. Toate operațiile s-au executat la boxa de aer steril. S-a executat, de asemenea, o altă variantă de mediu, și anume SH 1/3. Se remarcă, din punctul de vedere al tuturor parametrilor, că mediile MS 1/2 și MT 1/2 (cu turbă și periit) prezintă interes, atît în ce privește timpul mai scurt de germinație și de formare a plani ulei in vitro, cît și procentul cel mai ridicat de semințe germinate (Tab.2). Pe mediul MT 1/2, plantulele se dezvoltă mult mai repede decît pe celelalte medii, cu aproximativ o lună. Tabelul 2 Procent de semințe germinate in vitro in funcție de mediul aseptic utilizat pentru germinație (raportat Ia 100%). (Percentage uf seeds germinaled in vitro according to the aseptic medium used for germination - referenced to 100%) Soluția Con- cen- trația, % Durata trata- mentu- lui, min. Mediile asepti- ce Semin- țe ger- minate, % Timpul necesar germi- nării, zile Semin- țe in- fecta- te, % Semin- țe ne- germi nate, % Ob- ser- ■ vații Hipo- clorit de calciu 5 30 MS 1/2 88 25 4 8 bun MT1I2 86 21 5 9 cel mai bun j SH 1/2 81 23 3 16 SHV3 83 38 4 13 i 3.2. Sterilizarea plantulelor nesterile, obținute prin germinare. După testări de circa 3-4 ani, s-a putut stabili care este procentul de plantule viabile, substanța, concentrația și timpul de dezinfecție, aplicate plantulelor obținute prin germinația semințelor in vitro (Tab.3). S-au utilizat - în general - plantule de molid bine formate, după circa trei luni de la germinația semințelor care, de asemenea, s-au fasonat conform schemei, prin delăsarea unui mugure cu 2-3 mm epicotil, care apoi s-a plasat pe un mediu pentru alungirc-multiplicare și înrădăcinare. Tabelul 3 Procent de explante viabile în urma sterilizării plantulelor germinate în nesteril (raportat la 100%). (Percentage of explants viable after the sterilization of the plantles germinated in nonsterile - referenced to 100%) Natura substanței Concen- trația, % Timp de tratament, min. Explante viabile, % Explante infectate, % Explante necrozate, % Hipoclorit de calciu 3 20 44 52 4 30 60 35 5 5 20 87 3 10 30 84 8 8 Clorură mercurică 1 15 71 3 26 25 65 2 33 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 C Nr. 3 3 3.3. Sterilizarea materialului recoltat din natură, de la puiefi de circa 2-3 ani. S-au recoltat lăstari de circa 2,0-2,5 cm lungime, aceștia clătindu-se inițial cinci minute prin agitare în apă de robinet care conținea patru picături de Tween, 20 la 100 ml apă; apoi, materialul s-a menținut sub jet de apă de robinet timp de 30 de minute, urmat de o clătirc (cîteva secunde) cu alcool de 70°. După această pregătire, materialul vegetal se introduce în soluție de hipoclorit de calciu 5% + 2 picături de Tween 20, timp de 20 de minute, urmată de spălarea lui cu apă sterilă sub jet continuu, la boxa de aer steril. Metoda descrisă s-a dovedit cea mai eficientă și cu procentul cei mai ridicat de inocuii viabili. Pentru unele experimente, acest material a suferit și un tratament prealabil care a constat în îmbibarea lui cu auxină sau citochinină, timp de 24 ore, operație care s-a făcut după pregătirea sa inițială. 4. Regenerarea de plante și muguri adventivi induși direct pe explante sau pornind de Ia plantule obținute prin germinația semințelor Pentru regenerarea in vitro de plante și inducerea de muguri adventivi, s-a pornit fie de la: - expiante recoltate din natură, de la puieți în vîrsîă de circa 2-3 ani; - explante fasonate din plantulele obținute din germinația semințelor. S-a experimentat în aprilie-mai, perioadă stabilită ca fiind cea mai favorabilă multiplicării. în prezent, se dispune de plantule obținute din germinația semințelor, de circa trei luni, și material recoltat din pepinieră, păstrat la 4°C. S-a testat un număr mare de medii, avînd componente organice și anorganice diferite, fie după Murashige-Skoog (MS). Schenk-Hildebranad (SH), Arnold și Erikson (LD) și Evans (L). Acestea s-au utilizat ca medii de bază, cu adaos doar de vitamine, zaharoză, agar, unii aminoacizi sau cu combinații diferite de hormoni (auxine în amestec sau combinate cu o citochinină sau giberclină). în medie, pe fiecare mediu, s-au inoculat 50 explante, calculîndu-se procentul de regenerare raportat la 100%. După dezinfecția corespunzătoare, lăstarii recoltați de la exemplare de circa 2-3 ani s-au fasonat în explante de circa 0,5-0,6 cm, care s-au inoculat pe medii de cultură în următoarele variante: - MS 1/2, MSC (cu cărbune activ 4 g/1), MS 1/2 Mj cu 1 mg/1 AM și 1 mg/1 BA, MS 1/2 M2 cu 1 mg/I ANA și 0,1 mg/1 zeatină și MS 1/2 M3 cu 1 mg/1 zeatină. - SH 1/3, SH 1/3 A cu 1 mg/1 AIA și 1 mg/1 AIB, SH 1/3 B cu 1 mg/1 AIB și 1 mg/1 GA3 și GH 1/3 cu 0, 5 mg/i AIB și 1 mg/1 zeatină; - LPU2, LPM4 cu 1 mg/1 AIB, 0,1 mg/1 BA și 0,5 mg/1 GA^ LPM5 cu 1 mg/1 AIB, 1 mg/1 2 iP și 1 mg/1 GA3. Evoluția explantelor recoltate din natură și inoculate pe mediile MS 1/2 și MSC 1/2 s-a dovedit bună, rezultând - după circa două luni - cîte 2-3 mugurași laterali, de cîte 0,3-0,4 cm (la 50% din explante) care nu s-au alungit decît foarte încet și nici nu au format rădăcini; mai mult, după încă o lună, ei s-au necrozat complet. Expiantul din vîrl a dovedit o reacție mai bună decît celelalte porțiuni din lăstar, dar și aceștia s-au necrozat după circa trei luni, fără a da semne de multiplicare sau înrădăcinare. Urmărind evoluția acestor tipuri de explante și pe mediile LP 1/2 și cele abreviate cu M4 și M5, se constată următoara evoluție: vîrful generează un mugure care se alungește ușor, ori celelalte explante se necrozează în circa o lună de la inoculare. Pe mediul SH 1/3 și cele abreviate cu A, B și C, evoluția este ceva mai bună decît pe mediul LP respectiv, asemănătoare cu evoluția ne mediul MS. Se poate conchide că expierile de molid, recoltate din natură de ia exemplare de circa 2-3 ani, manifestă reacție oarecum asemănătoare pe toate mediile experimentate, în sensul generării a cîte 2-3 mugurași mici, ușor alungiți (la vîrf), dar ele se necrozează la trei luni de subcultură. Pe mediile fără hormoni de creștere (MS 1/2, MSC 1/2, LP 1/2 și SH 1/3) și cu cărbune activ, inoculul inițial se alungește ceva mai mult și se menține viabil un timp mai îndelungai. Pentru a evalua reacția explantelor din plantule obținute prin germinația semințelor, s-au utilizat plantule de circa trei luni, care s-au sterilizat în prealabil (dacă nu au provenit din germinație aseptică), apoi s-au fasonat și s-au pasat pe aceleași medii, ca și explantele recoltate din natură. Evoluția acestui tip de explant este superioară, sub raportul puterii regenerative in vitro, față de explantele recoltate din natură. Pe mediile fără hormoni de creștere, cu sau fără cărbune activ (MS 1/2 și MSC 1/2), evoluția acestui 4 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 9 1993 9 Nr. 3 tip de explant s-a dovedit foarte bună, constînd din regenerarea in vitro a unei noi plantule complet organizate și cu un anumit procent de înrădăcinare. Se observă (Tab.4) evoluția surprinzător de bună pe mediul Mj (cu hormoni și cărbune activ); probabil că prezența cărbunelui favorizează alungirea, iar a hormonului regenerarea in vitro. Este primul mediu constituit în acest fel, știut fiind că legarea hormonilor din mediu este realizată de cărbunele activ care și anihilează rolul acestora (hormonii au fost introduși cu filtru Millipore). Procentul de regenerare pe acest mediu este de 64%, de alungite 24% și de înrădăcinare 10%. Pe celelalte medii M2 și M3 procentul de regenerare și de alungite este mic, dar s-a generat calus de culoare verde intens, de circa 0,3-0,5 cm diametru. Tabelul 4 Procent de explante regenerate in vitro și alungite din totalul inoculat (după circa doua luni de la inoculare). (Percentage of lengthened explants from the total inoculated anes - approximately two months after inoculation) j Mediu! de ; cultură i . 1 Balanța hormo- nală, mg/1 Număr explan- te ino- culate Rege- nera- re, % Explan- te a- lungite înră- dăci- nare, % înălțimea medica explante- lor, cm Explante necrozate, % MS 112 - 50 94 70 8 2.8 6 MSC 1/2 Ml AIA-1 /M-l cărbune ■4ș/l 86 64 86 24 16 10 3,5 2,0 14 36 Af2 ANA-l Z-0,1 24 8 - 0,8 76 Z-l 20 10 - 0,5 80 LPH1 - 50 36 - 1,0 50 LPC 1/2 - 60 40 - 1,5 40 |M4 AIB-l BA-0,1 GAfQ,‘. 16 - - 0.2 84 AIB-l 2iP-l ga3-i 20 • - 0,2 80 1SH1A - 76 76 4 2,0 24 SHC 1/3 - 80 80 6 2,5 20 A AM-1 AIB-l 40 - - 0.1 60 B AIB-l ga3-i 36 - * 0,2 64 C 1 , AIBA,‘. Z-l 40 expl. viabile se multiplică - 60 Observații: M2 - calus verde intens; M3 - calus verde consistent de 0 3 cm; evoluție lentă (necroză); SH 1/3 - explante înălțate, ușor firave; SHC 1/3 - idem; A - evoluție slabă; B • evoluție lentă; C - multiplicare. Evoluția explantelor pe mediile Arnold și Erikson (LP) s-a prezentat în felul următor; numai pe mediul LP 1/2 (cu sau fără cărbune activ), s-a obținut regenerare la circa 50% din explante și alungiți de circa 1-1,5 cm. Pe celelalte medii (Af4 și M5), cu conținut în AIB, BA 2iP și GA3, evoluția este lentă, chiar slabă, înregistrîndu-se un procent de 16-20% regenerare in vitro, cu o slabă alungire și cu un procent de 80-84% necroză. Pe mediul SH 1/3 și SHC 1/3 fără hormoni și cu aport scăzut de macroelemente și microelemente, are ioc regenerarea și alungirea in vitro într-un procent de 76-80%; de asemenea, înrădăcinarea are loc în procent de 4-6%. Pe mediile cu hormoni de creștere, evoluția este foarte slabă; numai pe mediul C se înregistrează un procent de regenerare de 40%, neoplantule care se multiplică fără a înrădăcina. Se poate conchide că, dintre cele trei medii experimentate, MS 1/2 s-a dovedit cel mai bun, apoi SH 1/3, urmat de LP 1/2. Fenomenul alungirii (Tab.5) s-a urmărit la explantele fasonate din plantule obținute prin germinația semințelor, prin inocularea a cîte 50 explante (în vîrstă de circa 2,5-3 luni), pe medii fără hormoni de creștere (dar și cu adaos de cărbune activ) și cu trei componente organice și anorganice, și anume: MS 1/2, MSC 1/2, SH 1/2, SHC 1/3, LP 1/2 și LPC1/2. Privind în ansamblu fenomenul alungirii explantelor de molid cultivate in vitro pe cele trei medii, se poate conchide că, pe fiecare din aceste medii a avut loc alungirea dar cu diferențe, în funcție de sezon, precum și de componența mediului. Dintre mediile experimentate, cel mai bun s-a dovedit MSC 1/2 cu cărbune activ. Se apreciază - de asemenea - că și mărimea explanlului inițial poate influența fenomenul, deși operația a fost făcută de către o aceeași persoană și cu material aproximativ uniform și de aceeași vîrstă (circa trei luni). 5 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 9 1993 • Nr. 3 Tabelul 5 Procentul de explante alungite din totalul inoculate, după circa 2,5 luni de la inoculare. (Percentage of lengthencd explants from inoculated ones, approximately two rnonths and a half after inoculation) Sezon de inoculare Mediu de cultură Explante alungite» înălț. medie a expl., cm Observații Nr. % Primăvara MS 1/2 35 70 2,8 variantă bună (mai) MSC 1/2 .43 86 3,5 cea mai bună SH 1/3 38 76 2.0 SHC1/3 40 80 2,5 alungire uniformă LP 1/2 19 38 1,0 LPC1/2 20 40 1,5 Vara MS 1/2 35 70 2,0 (august) MSC 1/2 41 82 2,5 varianta cea mai bună SH 1/3 21 42 1,5 SHC 1/3 30 60 1,8 LP1/2 20 40 1,0 LPC 1/2 20 40 1,0 Toamna MS 1/2 31 62 1,2 (noiembrie) MSC 1/2 38 76 1,5 varianta cea mai bună SH 1/3 18 36 0,4 SHC 1/3 30 60 0,5 LP 1/2 15 30 0,3 evoluție lentă LPC 1/2 18 36 0,2 5. Multiplicarea și înrădăcinarea in vitro. S-a plecat de la plantulele regenerate și alungite in vitro, pe mediile MSC 1/2 și MS 1/2, din care s-au confecționat minibutași (porțiuni secționate din mlădiță) și s-au pasat pe medii pentru multiplicare și înrădăcinare. în medie, dintr-o lădiță generală in vitro, avînd o lungime de circa 2,0-2,5 cm, s-au secționat cinci minibutași de circa 0,4-0,5 cm, care s-au pasat vertical (ținînd cont de polaritate) pe mediul dorit. Pentru minibutășire s-au utilizat MS 1/2, MSC 1/2 și MT 1/2, cît și medii cu diferite componente hormonale: 1 = cu AIA 0,5 mg/1 și AIB 0,5 mg/1 și MB; 2 = cu BA 0,2 mg/1 și AIB 2,0 mg/1 și MB; 3 = cu BA 1,0 mg/1 și AIB 0,5 mg/1 și MB; 4 = cu Z 1,0 mg/1 și AIB 0,5 mg/1 și MB. Mediul de bază (MB) a fost alcătuit din; Macroclemente MS; Microelemente MS; FeDTA MS; Mezo-inozitol 100 mg/1; Tiamină HC1 1 mg/1; Piridoxină HC1 lmg/1; Acid nicotic 1 mg/1; Zaharoză 30 g/1; Agar 6g/lpH=5,7. Se remarcă (Tab.6) evoluția minibutașilor pe cele trei medii. Pe MS 1/2, minibutașii se comportă diferit, vîrful se alungește cel mai mult, formînd și rădăcini, după circa două luni de la minibutășire. Minibutașii 2,3 și 4, din balanța hormonală, se comportă uniform, în sensul că s-au îngroșat (dublîndu-și peridermul), nu au format rădăcini și - Tabelul 6 Evoluția minibutașilor de molid, după două luni de subcultură, în funcție de poziția lor pe lăstar. (Evolution of spruce minicuttings after two months of sub-culture, according to their position on affs hoots) Mediul de cultură, abreviere Ordinea minibutașilor - alungirea - cm (media) Număr lăstari Sistem radicular Observații 1 2 3 4 5 bază /explant Nr. Lungi- me, cm 1 MS 1/2 1,5 0.5 0,8 0.7 0,8 ■ 2 3 2,1 - vîrful alungit și înrădăcinat - baza ramificată și înrădăcinată MSC 1/2 2,2 1,0 0,8 0,8 1.0 1 2 0,8 - vîrf alungit - rădăcini firave MT 1/2 1.0 0,5 0,5 0,5 0,5 3 2 0,4 - vîrf bine înrădăcinat - baza: multiplicare și înrădăcinare 1 1,2 0,8 0,8 0,8 0,8 - - - - variantă în evoluție uniformă 2 0,8 0,5 0,5 0,5 0,5 1 9 4,0 - variantă favorabilă - înrădăcinare 3 calus calus calus calus calus - - - - varianta generează calus 4 1.2 0,8 0,8 0,8 0,8 5 - - - multiplicare 6 REVISTA PĂDURII OR • Anul 108 1993 • Nr. 3 în circa trei luni - 70% din ei s-au necrozat. Baza minibutașului 5 a prezentat o reacție uniformă, a lăstărit, rezultînd - în medie - doi lăstari, de aproximativ aceeași înălțime, și circa două rădă- cini/explant, de circa 0,8-1,0 cm lungime. Pe mediul MSC 1/2 evoluția este și mai bună, vîrful s-a alungit pînă la 2,0 cm lungime și a format - în medie - cîte două rădăcini de circa 0,5-0,8 cm (puține ca număr și firave) fără să multiplice; ceilalți minibutași (2, 3, 4 și 5) s-au alungit pînă la circa 0,8-1,0 cm, nu au multiplicat, nici nu au înrădăcinat și, după două luni, au dat semne de necroză. Evoluția minibutașilor pe MT 1/2 este, în ansamblu, cea mai bună, realizîndu-se o ușoară alungire (vîrful 1 cm, ceilalți minibutași foarte puțin), vîrful a înrădăcinat, ca și ceilalți minibutași, iar baza a lăstărit 2-3 tulpini foarte scurte care se dezvoltă încet, uniform și iără urme de necroză. planta donatoare exp'ant de explant FASONARE Mediul 1 determină o evoluție uniformă a minibutașilor, în direcția unei alungiri ușoare (0,9- 1,0 cm), fără urme de înrădăcinare și multiplicare. Pe mediul 2, minibutași! nu se alungesc decît foarte, foarte puțin (0,5-0,8 cm), dar se produce o stimulare a formării rădăcinilor pe toată suprafața tăieturii butașului, rădăcini groase la început scurte, apoi se alungesc, înconjurînd flaconul. Pe mediul 3, explantele - în procent de 100% - au generat calus compact, verde închis (intens) în alungire MSC, 1/2 (cu cărbune) 4 g/l implantare multiplicare AIB -0;5 mg l Z - 1 mg l ANA-2 mg l BA - 0,2 mg Fig. 1 Schemă privind etapele tehnologice de micropropagure in vitro la Picea abies L. (Scheme regarding the tehnologica! stages of in vitro micropropagation by Picea abies L). REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 108 • 1993 • Nr. 3 7 jurui explantului inițial care s-a brunifîcai în cîteva zile de la formare. Pentru a se evita brunificarea, s-a plasat pe un mediu proaspăt, cu componență specifică proliferării călușului. Pe mediul 4, minibutașii de molid s-au multiplicat, în special minibutașii de la bază (5), rezultînd, în circa două luni de subcultură, 4-5 mugurași (lăstari) care s-au alungit pînă la circa 0,8- 1,0 cm, fără a forma rădăcini. Lăstărașii s-au desprins și s-au pasat pe mediu, pentru înrădăcinare. Vîrful a generat - în 50% din cazuri - un calus verde, foarte frumos (uniform, de 0,2 cm diametru), în rest au multiplicat. 7. Concluzii Cercetările încununate de succes au permis elaborarea, pe baze experimentale, a unei tehnologii de micropropagare in vitro a molidului. Ca material vegetal - pentru inițierea culturilor - se pot folosi semințe, plantule de aproximativ trei luni și plante de circa trei ani. Dezinfectarea se face cu hipoclorit de calciu 5% și adaos de Tween 20, timp de cinci minute, și 20 de minute pentru explantele prelevate de pe plante de doi ani. Succint, principalele faze ale micropropagării sunt redate în figura 1. Transferul in vivo al înrădăcinatelor in vitro se realizează în recipiente cu amestec de perlită și turbă, în părți egale, și se protejează, împotriva evapotranspirației excesive, cu pahare transparente din material plastic. Substratul se umectează cu soluție knop. Plantele neînrădăcinate in vitro se tratează cu pudră de rizogeneză (de exemplu cu radistin) și se repică în aceleași condiții ca și acelea înrădăcinate in vitro. Această tehnologie se poate aplica pe scară mare în condițiile în care există facilitățile necesare. Rata de multiplicare este 1:5, iar ciclul de producție (inițicre-înrădăcinare) este de trei luni. (februarie 1993) BIBLIOGRAFIE B a j a j , Y. P. S., 1985: Biotechnology of tree impmvement for rapid propagation and biomass energy production. In; Bajaj. Y. P. S., ed. Biotechnology in agricuiture and forestry, 1, Springer Verlag, Berlin-Heidelberg-New York-Tokio, p. 1-25. B o n g a , J. M , 1974: Vegetative propagation of Tissue and organ cultures as alternative to recting cuttings. N. Z. J., For Sci., 4. p. 253-260. Comp beli, R. A., Durzan, D. J., 1976: Vegetative propagation of Picea glauca by culture. Can. J. For. Res. 2. p. 196-208. Durzan, D. I., 1985: Tissue culture and improvement of woody parenni als: an averviev. în: Henke, R. H. et al. eds. Tissue culture in Forestry and agricuiture. Plenum Press, New York and London, p. 233-256. E n e s c u , V., 1980: Probleme ale utilizării culturilor de celule ți țesuturi în ameliorarea arborilor. Posibilităfi de aplicare în R. S. România. în: Revista pădurilor, nr. 5, p. 303-308. Enesc u , Val., 1982: Silvicultura clouală. Modalități ți limite de aplicare. în: Revista pădurilor, nr. 6, p. 300-304. Kleinschmit. I., 1974: A programe for large scale cutting propagation ofNorway spruce. în: N. Z. J., For Sci., 4, p. 359- 366. Kleinschmit, I. Schmidt, J., 1978: Experiences with Picea abies cutting propagation in Germany and problem connected with large scale application. în: Silvae Genetica, 26, p, 197-203. R a u te r , R. U., 1982: Recent advantages in vegetative propagation including biologica! and economic considcrations and future potențial. IUFRO Joint mecling of working parties on genetics and breeding strategies including clonal varietics. Exciierode, R. F. F., September, p. 33-58. Zimerman , C. H., 1985: Application of tissue propagation to woody plants. în: Henke, R. H. et al. eds. Tissue culture in forestry and agricuiture, Plenum press, New York and London, p. 165-177. Research on in vitro micropropagution of Norway Spruce The research aimed at establishing a rapid and efficient technology of multiplication through organ and tissue culture in vitro of Norway spruce (Picea abies (L) Scop). Among organ cultures, studies upon axilary bud multiplication, adventitions budding multiplication and hypocotiles held an important place in these research. Within a large scale of variants. experiments aproached all the sequances of in vitro multiplications, starting with the sterii germination and sterilisation of explants and ending with in vivo and in vitrorhizogenesis including the antrophic nutrition stage 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 O 1993 • Nr. 3 Legăturile dintre gradul de micorizare a gorunului (Quercuspetraea - Matt. - Liebl.) și însușirile pedochimice ale soiului, pe un exemplu de pe platforma Argeșului Dr. ing. DIETER SIMON Facultatea de Silvicultură - Brașov Ing. ELENA STUPARU ICAS- Filiala Mihăești Cvercetele României se află - de decenii - într- un proces continuu de restrîngere și regres ale vitalității. O serie de cauze posibile a fost rezumată pentru trecut de Mar cu , Gh. (1961). între timp - mai pregnant în ultimii 15 ani - au început să se manifeste și în țară fenomene de uscare în masă, care apar în paralel la mai multe specii, fără să se poată identifica o cauză unică, determinantă. Este vorba de acele vătămări pe care profesorul H a b e r (1983) le definește ca “vătămări de tip nou”. Noutatea ar consta în aceea că vătămările s-ar manifesta în paralel, cu simptome aproximativ identice, la mai multe specii. în această situație, atenția s-a îndreptat - în mod firesc - asupra ciupercilor de micoriză, cu care gorunul trăiește în simbioză obligată și care asigură aprovizionarea lui cu substanțe nutritive și apă. Această simbioză se instalează în timp, concretizîndu-se într-o stare de echilibru între speciile participante, iar deranjarea acestui echilibru ar avea - mai ales pentru arborii maturi - consecințe apreciabile. Material și metoda Cercetările s-au desfășurat între anii 1987-1991, pe 30 exemplare de gorun, situate în Ocolul silvic Mihăești, S.E.I., u.a. 175 B, de pe platforma Argeșului Alegerea arborilor s-a făcut randomizat, astfel încît aceștia să fie dispersați pe tot arboretul, în continuare cercetările desfășurîndu-se la nivel de arbore individual. Pentru fiecare arbore, ș-a întocmit o fișă cu observații și măsurători, care a cuprins următorii parametri: înălțimea totală, înălțimea pînă la prima ramură verde, înălțimea pînă la primul ciot mai lung de 10 cm, diametrul de bază și grosimea scoarței, vîrsta, diametrul proiecției coroanei pe sol, creșterile anuale ale lujerilor pe ultimii cinci ani, creșterile de primăvară și vară din ultimii cinci ani, măsurate pe carote de lemn, și gradul de uscare a coroanei, după o scară cu șase trepte. Sub proiecția coroanei fiecărui arbore, s-au recoltat - din stratul humifer (în care se găsește majoritatea rădăcinilor fine, micorizate) - patru probe de sol, din care s-au determinat: pH-ul, suma bazelor de schimb, aciditatea hidrolitică, capacitatea totală de schimb, gradul de saturație în baze, aciditatea de schimb, aluminiul liber, hidrogenul de schimb, P, H și Ca mobili, Mn activ, Mg mobil, Zn accesibil, materia organică totală, carbonul din acizii ful viei și huminici și azotul total. Din frunzele recoltate din partea mijlocie a coroanei, din cele patru direcții cardinale, s-au determinat P, K, Ca, Mg și B total. Un aspect dificil l-a constituit determinarea în paralel a gradului de micorizare, pentru care s-a elaborat o metodă proprie, descrisă în altă lucrare (S i m o n , 1992). Metoda permite determinarea micorizării medii a unui arbore și a fost verificată prin reveniri, cinci ani de-a rîndul, și prin controlul constanței locului fiecărui arbore în eșantionul cercetat (aceasta pentru că micorizarea a variat în valori absolute, în diferiți ani). Prelucrarea datelor s-a făcut printr-un program de corelări multiple, permițînd determinarea influenței fiecărui parametru - luat în studiu - asupra gradului mediu de micorizare. Rezultatele cercetărilor Investigațiile au arătat că arboretul studiat a fost un gorunet pur, de consistența 0,9, avînd o structură relativ echienă. Analizele pedochimice, efectuate în anul 1987, permit constatarea globală că arborii vegetează pe un sol brun, puternic pînă la moderat, acid, cu un pH mediu de 5,05 (variind între 4,6- 5,5). Aprovizionarea cu azot este bună și foarte bună, cea cu potasiu mobil bună, cea cu fosfor mobil mijlocie iar cea cu calciu moderată pînă la slabă. Pe acest fond, singura corelație statistic asigurată între gradul mediu de micorizare și vreun parametru analizat a fost aciditatea solului, parametrul cel mai sensibil fiind pH-ul (r = 0,4025x). REVISTA PĂDURILOR © Anul 108 9 1993 © Nr. 3 9 Spre deosebire de alte cazuri studiate, în această stațiune aciditatea se datorează ionilor de hidrogen cu care - de altfel - există o corelație asigurată, ceva mai slabă (r= 0,3696x), firească, lipsind aspectele de toxicitate ale aluminiului și manganului. Concluzia este că aciditatea crescîndă conduce - în diapazonul valorilor studiate - la descreșterea gradului de micorizare, devenind un factor limită pentru micorize. Altfel spus, se poate afirma că ploile acide - care au alterat foarte rapid solul studiat - au schimbat condițiile de viață din sol, la care gama de micorize stabilită în timp nu mai rezistă. Pentru a ilustra evoluția acidității, prezentăm (Tab.l) analizele din patru ani consecutivi; Tabelul 1 Evoluția parametrilor care caracterizează aciditatea, între anii 1988-1991. (Parameters evolution which characterize the acidity between 1988-1991) Parametrii pedochimici Anii ; 1988 1989 1990 1991 Pil 5.1 5,0 5.0 5.0 Al 0.84 2,25 4,63 3.07 1 11.2 11.3 12,7 11.7 I 10,4 11,0 7.1 | V 52.95 47.8 38,9 38.2 în ixifida unor ușoare oscilații, se constată - în special prin prisma gradului de saturație în baze - o sărăcie catastrofală, rapidă și măsurabilă de la an la ar in cationi, completată de o toxifiere treptată, duorută aluminiului. Se parc că ctivctăiiic au prins o 0'deosebit de sensibilă în evoluția u.-.'.nv'arn. di sensul unei degradări rapide a solului ; y amci de micorize instalată anterior Pentru completarea cunoștințelor privind tîscorizarea gorunului, s-a studiat - după metodologia descrisă - și un goruneto-brădet, unde - pentru cercetări - nu s-au ales arbori individuali ci 30 cupluri de gorun-brad fO.S. Brașov. U.P.VI1, u.a. 37 A. C), Cercetările au pus în evidență faptul că gradul de tniconzarc a arborilor (din cele două specii) dintr- un cuplu este corelat (r= 0,56xxx), ceea ce probează faptul că micorizarea este comună. De altfel, se cunoașie că - prin intermediul micorizelor - există legături subterane între arbori. Gradul de micorizare între speciile unui cuplu nu este doar corelat ci și sensibil apropiat (51,2% la gorun și 48,0% la brad). Analizele foliare au dat Ia iveală faptul că - pentru elementele N, P, K și B - concentrațiile sunt sub valorile normale (comunicate deB erg mann , 1986), oglindind o aprovizionare insuficientă cu elementele respective. Aceasta se explică prin aciditatea solului, ceea ce îngreunează absorbția cationilor bazici, respectiv eliberarea acestora din forma absorbită în complex, conducînd la carențe în sistemul foliar, Coroborînd conținuturile foliare ale elementelor N, P, K, Ca, Mg și B cu gradul de micorizare, nu rezultă că aceasta ar produce modificări semnificative în concentrația lor foliară. Nici formarea unor grupe de arbori, unul cu micorizarea sub medie și celălalt cu micorizarea peste medie, nu se soldează - în privința elementelor din frunze - cu vreo diferență semnificativă. Lipsa acestora o explicăm prin nivelul redus al micorizării. M a r x , D. H. (1984) arată că, în mod obișnuit, astfel de diferențe pot fi așteptate la micorizări peste 50%. Pe lîngă analiza legăturilor directe dintre gradul de micorizare și anumiți parametri chimici, biologici sau biometrici, o atenție deosebită s-a acordat studierii legăturilor dintre procentul de micorizare și unii indicatori silvobiologici complecși, cum sunt: existența unor ramuri uscate în coroană, apariția de lujeri lacomi, apariția unor ciuperci xilofage etc. Fiecare dintre aceste forme reprezintă o situație de stres, acumularea unor stări fiziologice suboptimale pe o durată mai lungă. Cuantificarea legăturii dintre aceste fenomene și gradul de micorizare s-a făcut folosind testul neparametric al tabloului' 2x2, al cărui rezultat arată dacă între doi factori analizați există o legătură statistic asigurată. Calculele arată că • în anul 1988, cînd s-au făcut observațiile respective - gorunii cu o micorizare sub medie au prezentat, statistic asigurat, mai muite ramuri uscate. Concluzii Cercetările de pionierat în domeniul micorizării gorunului au condus la următoarele constatări și concluzii: © Dintre toți parametrii pedochinuci, biologici, biometrici etc. cercetați, gradul de micorizare se io REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 0 1993 9 Nr. 3 corelează, statistic asigurat, doar cu aciditatea solului. De aici decurge și concluzia că aciditatea a devenit factor limitativ al gradului de micorizare, care prezintă un nivel general foarte coborît. ® Gradul de micorizare - foarte mic în valori absolute - a făcut ca și conținuturile foliare ale elementelor N, P, K, B să fie subnormale, tiiră să se găsească - totuși - o corelare statistică între gradul de micorizare și conținuturile foliare ale diferitelor elemente analizate. © într-un arboret amestecat - de gorun și brad - cuplurile de exemplare învecinate prezintă grade de micorizare corelate, ceea ce sugerează micorizarea arborilor de către aceleași specii de ciuperci, respectiv existența unor legături subterane între arborii vecini. 3 Analizînd legătura dintre gradul de micorizare și prezența unor ramuri uscate în coroană, se constată că arborii cu o micorizare sub medie prezintă, statistic asigurai, și o proporție mai mare de ramuri uscate. (noiembrie 1992) BIBLIOGRAFIE A Ic xe , A., 1984-1986: Analiza sistemică a fenomenului de uscare a cvercineelor fi cauzele acestuia. în: Revista pădurilor, Nr. 4, Nr. 1 și Nr. 3, Nr. 1, 2 și 3. B e r g m a n n , W., 1986: Farbatlas. Ernăhrungsstbrungcn bei Kulturpflanzen VEB Fisclier Veri., lena. Chir iță, C., 1974: Ecopedologie cu baze pedologice generale. Editura Ceres, București. Marcu, Gh. ș.a., 1961: Contribuții la cunoașterea fenomenului de uscare a speciilor de stejar din RPR. Editura Agrosilvică. București. Marx, D. H. ș.a., 1984: Commercial vegetative inoculam of Pisolithus tinctorius for development of ectomycorrhizae in bare root tree seedlings. în: For. Sci. Monograph 25. Simon . D. ș.a., 1988 și 1991: Cercetări asupra ciupercilor de micoriză la brad fi cvercinee, corelat cu mecanismele de nutriție fi starea fiziologică. Ref. șt. finale. ICAS, Manuscris. Simon, D., 1992: O strategie de ameliorare a gradului de micorizare în contextul uscării în masă a arborilor. Sesiunea “Ameliorarea arborilor, amenajarea și protecția ecosistemelor forestiere”, Brașov. Connections between the mycorization degree of the common oak (Quercus petraea (Matt.) Liebl.) and pedochetnical features of soil on the Argeș Platform. Correlative researches regarding the mycorization degree of the trees in a common oak forest placed on the Argeș platform with a series of parameters of pedochetnical, biological and biometrical nature of the trees set off the fact that the mycorization is deeply correlated to the acidity of the soil which became a limitative factor, It is also showed that the acidificatioti was in a continuous evolution in the period of researches. Distuzbing the symbiosis settled in the course of time has șerious consequences for the stand which show themselves in the researched case by a tnore frequent appearance of the dried branches (statistically assured as well as by subnormal foliar contents of N, P, K, B (statistical non assured) by the trees with a submedium mycorization. MONIKA KONNERT 1992: Genetische Untersuchungen in geschădigten Weisstannenbestănden (Abies alba Mill.) Siidwest-deutschlands. (Cercetări genetice în arborete vătămate de brad din sud-vestul Germaniei.Disertație Autoarea, originară din România, binecunoscută specialistă în probleme de genetică cantitativă și studiul izoenzimelor, a prezentat sub titlul de mai sus o lucrare de disertație susținută ia Facultatea de Silvicultură din Gottingen, în renumita școală de genetică a profesorilor H. H. Hattemer, F. Bcrgmann, H. R. Gregorius. Lucrarea cuprinde 94 pagini și o bibliografie deosebit de completă, de 111 titluri, din care nu lipsesc și autori români. Scopul principal ai lucrării a constat în cercetarea variației genetice a bradului și a legăturilor dintre structura genetică și gradul de vătămare a acestei specii. Rezultatele prezentate (referitoare la 12 sisteme enzimatice) lasă să se vadă o diversitate genetică redusă, dar o heterozigoție relativ ridicată în loci polimorfi. Valorile obținute sunt comparabile cu cele ale altor specii de rășinoase, de exemplu molidul, relativ bine studiat. Diferențele constau în numărul mediu de alele, care este la brad foarte mic. Frecvența alelelor lasă să se vadă o diferențiere pe arii mici, cu distanțe genetice mari la distanțe geografice relativ reduse, comparabile cu cele ale unor adevărate populații. în privința condiționării genetice a vătămărilor legate de uscările în masă, lucrarea ajunge la răspunsul clar că factorii genetici sunt implicați în acest fenomen. Dr. ing. D. SIMON REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 & 1993 9 Nr. 3 11 Integrarea mijloacelor de protecție în gospodărirea pădurilor din Ocolul silvic Putna Ing. AUREL LEUCIUC Tehn. GHEORGHE LĂZÂRESCU Ocolul silvic Putna - Suceava 1. Date generale Pădurile Ocolului silvic Pulna, în suprafață de 12 mii ha, sunt situate în bazinul superior al rîului Suceava, pe versantul nord-estic al Obcinii Mari, în una din cele mai pitorești zone ale României. Pe plai de legendă și loc de sfint lăcaș, aici se află mînăstirea Putna unde-și doarme somnul de veci Ștefan cel Mare și Sfînt. Pentru silvicultori este un privilegiu și - în același timp - o datorie siîntă de a conserva, proteja și gospodări aceste păduri. Altitudinal, fondul forestier administrat de Ocolul silvic Putna este cuprins între 530 m și 1194 m, predominînd zonele cu 700-800 m. Expoziția generală este nordică iar pantele, în majoritate, moderate spre repezi. Regimul hidrologic este echilibrat și este asigurat de rîul Putna, cu principalii săi afluenți Putnișoara și Vițău. Climatul general este cel de versanți muntoși adăpostiți, caracterizat prin- tr-un regim normal al oscilațiilor de temperatură, cu o medie anuală de 7-8°C. Primăverile sunt scurte și reci, verile sunt călduroase și bogate în precipitații, toamnele destul de lungi - de regulă - secetoase, iar iernile lungi și bogate în zăpadă. Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 700-800 mm. Zona este sub influența vînturilor, dominante fiind cele din vest, canalizate pe valea Sucevei pe direcția sud-est. Teritoriul se încadrează în provincia climatică D.F.B. K X, caracterizată prin climat boreal umed, cu ierni aspre și veri răcoroase. Sub raport climatic și al stațiunilor, zona este deosebit de favorabilă speciilor autohtone de mare valoare, ca molidul, bradul și fagul. 2. Compoziția și structura arboretelor Arboretele Ocolului silvic Putna sunt formate din 60% rășinoase (42% molid și 18% brad) și 40% foioase (38% fag și 2% alte specii foioase). Bonitatea stațiunii și potențialul productiv se concretizează în 99% arborele din clasa 1 și a Il-a de producție și o creștere curentă de 9,1 m3/ha. Vîrsta medie a arboretelor este de 52 ani, consecință a împăduririlor masive cu molid după cel de-al II-lea război mondial. Astfel, molidișurile s-au extins foarte mult în dauna bradului, esență deosebit de pretențioasă în regenerare. Dacă la începutul secolului bradul ajungea la 50%, în mai puțin de o generație situația s-a inversat, datorită intervențiilor, în favoarea molidului. în aceeași măsură s-au restrîns și amestecurile de rășinoase cu fag, cunoscute ca deosebit de productive și - în același timp - rezistente la dăunători. Posibilitatea anuală a pădurilor este de 30 mii m3, din care jumătate revine produselor principale și jumătate produselor secundare. Indicele de recoltare este de 2,6 m’/an/ha. Pe lîngă intervențiile nejudicioase, dinainte și de după cel de-al lî-Iea război mondial, pădurile noastre au cunoscut - ia scurte intervale de timp - și efectele dezastruoase ale doborîturilor de vînt și ale doborîturilor și rupturilor de zăpadă. De aceea, eforturile noastre sunt îndreptate înspre aplicarea unor tratamente care să le asigure o structură optimă și să le confere o rezistență sporită față de adversitățile naturale. în reconstrucția ecologică a arboretelor Ocolului silvic Putna, avem în vedere promovarea la maximum a regenerărilor naturale, îndeosebi a fagului și bradului. în același timp, în atenția noastră este menținerea unei stări de sănătate optime care să asigure echilibru față de alți factori dăunători. 3. Factori dăunători Dintre factorii dăunători în pădurile Ocolului silvic Putna menționăm pe cei de natură biotică și abiotică. 3.1. Dăunători biotici Gîndacii de scoarță ai rășinoaselor sunt grupul cel mai reprezentativ care - an de an - infestează arborii doborîți, rupți, răniți, lînceziți. La molid, ponderea o are Tps typographus L. care, în 12 REVISTA PĂDURILOR o Anul 108 © 1993 • Nr. 3 compoziția scolitidelor, din multe puncte, poate ajunge pînă la 80% sau chiar mai mult. în asociație, depistăm frecvent speciile: Ips amilinus Eichh și Pityogenes chalcographus L. Mai rar s-au identificat Cryphalus abietis Ratz; Polygraphus polygraphus L., Dryocoetes autographus Ratz etc. Pe părțile cu umiditate sporită, prezența speciilor Hylurgops glabratus Zett și Hylurgops palliatus a fost destul de frecventă. Cu toate că bradul în pădurile noastre participă în procent de 18%, dăunătorii săi de tulpină specifici se semnalează cu totul sporadic. Acest lucru se datorește - în bună parte - lucrărilor silviculturale susținute, care sc desfășoară în arboretele respective, cit și condițiilor fito-climatice destul de nefavorabile formării și dezvoltării unor focare ale dăunătorilor. Infestări cu lotul izolate au produs insectele de Pityocteines curvidens Germ și Cryphalus piceae Ratz. în scopul prevenirii înmulțirii în masă a ipidelor, eforturile noastre s-au îndreptat pentru a asigura exploatarea în termen a produselor accidentale și de igienă. Altfel, s-ar fi putut ajunge la formarea unor focare periculoase de dăunători care ar fi pus în pericol arborii sănătoși din zonă. în anul 1992, volumul de masă lemnoasă - scos prin lucrări de igienă - nu a fost decît de 1041 m3, ceea ce bineînțeles că nu a constituit o problemă pentru noi. Cu toate că în moiidișurile Ocolului silvic Putna în ultimul deceniu, aproape an de an, s-au “produs doborîturi de vînt și zăpadă, atacuri importante ale dăunătorilor de tulpină nu s-au înregistrat. Această situație poate fi pusă pe seama măsurilor de protecție pe care le aplicăm cu maximum de promptitudine, între acestea, în prim plan, evidențiem contribuția feromonilor. în acest fel, pentru depistarea, prognoza, prevenirea și combaterea gîndacului Ips typographus, de aproape zece ani folosim - cu mult succes - feromonul Atratyp, condiționat și livrat de Institutul de Chimie din Cluj-Napoca. Pentru aceasta instalăm diverse tipuri de curse, în majoritate fiind tuburile p.v.c., mai puțin cele din scoarță de molid și destul de puțin panourile și cursele cu aripi. în anii 1991 și 1992, la care se referă articolul de față, nivelul populațiilor de Ips typographus a fost Tabelul 1 Evoluția zborului la Ips typographus, în anii 1991 și 1992, determinată cu feromonul Atratyp. (Flight evolution by Ips typographus tn 1991-1992 determined witli Atratyp pheromone) Vî.P Ha — —- Altitu- Anul Tipul de Număr Total Număr Peri- Maximum capturi/lună, H dinea, ni cursă curse insta- .late insec- te cap- turate insec- te la cursă ouda de zbir Data % apri- lie mai iunie iulie august Putna 1365 530- 1991 Tub p.v.c. 73 4025 55 3.05- 22.07 18 mai 25.7 - 91,8 6.2 2.0 - 890 Tub scoarță 14 1902 136 30.04- 22.07 15 mai 21.7 0.3 93.2 3,7 2,8 i Panou 3 469 156 3.05- 22.07 18 mai 23,2 - 91.7 5.8 2,5 - Cursă cu aripi 1 234 234 3.05- 22.07 18 mai 25.2 - 94.9 2.6 2.5 f() i Ai 91 6630 73 - 18 mai 24,5 0,1 91.4 4,8 2.2 । J ■ Putni- 107^ 500- 1992 Tub P-V-c. 74 7064 95 6.05- 5.08 24 mai 18,3 - 72.7 18,6 8,4 0.3 101,0 *rl.O >1,0 d.O >1,0 ; lumărde VA/ 59/ 140/ 55/ 254/_i uzuri P 23,23 55,12 21,65 100 ! leparti- V.A 26 33 110 30 45 10 254 j zare după Lai./. P 44,07 55,93 78.57 21,43 81,82 18.18 i *_________________________’______ .______________’_______________________; Notă: VA - valori absolute; P - procente. Din analiza datelor din Tabelul 2 se desprind următoarele observații: - VTM cu mecanizare (I) este comparată cu cca hipo (II) în 59 de cazuri, fiind respinsă - din cauza consumului ridicat de energic - în 55,93% din situații; - din compararea VTM cu mecanizare (I) cu aceea în care tot volumul de lucrări este executat cu mijloace manuale (I£I), rezultă că mecanizarea este respinsă doar în 21,43% din cazuri din totalul de 140 situații întîlnite; - analiza separată a VTM - hipo (II) cu cea manuală (III) pe baza a 55 cazuri demonstrează că, în aproape 82% din situații, este de preferat varianta a Il-a ca urmare a consumului mai scăzut de energie la același volum de lucrări proiectate. 3. Concluzii. Pe marginea cercetărilor efectuate se pot desprinde următoarele concluzii mai importante: ® Exprimarea volumului de muncă la lucrările de regenerare a pădurilor, prin energia consumată, reprezintă o cale sigură și reală de aplicare în 20 REVISTA PĂDURILOR Anul 108 » 1993 ® Nr. 3 producție a tehnologiilor caracterizate prin consumuri scăzute de carburanți și lubrifianți. • Sistemul de calcul propus poate fi utilizat la fundamentarea normelor tehnice din silvicultură pe baza unui nou mod de abordare și exprimare metodologică a volumului de muncă înglobat în prestațiile din lanțul celor implicate în procesul de regenerare a pădurilor. © Repartizarea valorică a consumurilor energetice pe faze - desprinse în interiorul unei tehnologii - permite identificarea consumurilor exagerate și, eventual, stabilirea intervențiilor tehnice destinate corectării deficiențelor sesizate. © Gruparea indicilor de eficiență energetică după criteriul valoric este de natură să ne furnizeze cu anticipație informațiile necesare stabilirii urgențelor de modernizare a agregatelor, precum și direcțiilor de orientare a investițiilor destinate achiziționării de utilaje noi. ® Cunoașterea tehnologiilor optime de muncă - pentru fiecare lucrare, operație și fază tehnică - mijlocește prognozarea consumurilor de energie pe etape calendaristice, în raport de perioadele limită de intervenție. © Suportul teoretic și baza metodologică puse la punct permit extrapolarea sistemului și la alte procese specifice producției forestiere. (iunie 1993) BIBLIOGRAFIE B uzatu ș.a., 1984: Unelte și utilaje agricole de mică mecanizare, Editura Ceres, București. Comănescu, A., 1965: Mecanizarea lucrărilor de împădurire a terenurilor și corectarea torenților. Referat științific, ICAS-Bucuiești. Cravcencov, V., Păun, T., 1973: Nomograme folosite în exploatarea agregatelor agricole. Editura Ceres, București. Diaconescu, D. ș.a., 1988: Normative ți norme tehnice de timp și de producție unificate pentru lucrări din silvicultură. Ministerul Silviculturii, București. I o n e s c u , N., lana, A., 1966: Exploatarea, întreținerea și păstrarea utilajelor folosite la lucrările silvice. Editura Agrosilvică, București. Negoescu, N., 1963: încercarea comparativă a tractoarelor cu ecartament îngust și a utilajelor anexe, în lucrările de împădurire. Referat științific., tema nr. 75, ICAS-București. P o p e s c u , L, 1984: Mecanizarea lucrărilor silvice. Editura Ceres, București. Rus, B., 1986: încercarea tractorului HolderE-12, Rapid S-12 cu utilaje anexe pentru pregătirea solului, întreținerea și combaterea dăunătorilor. Referat științific - tema AT-135/1965, București. Țârcomnicu, C., Rus, V., lana, A., Radu, Gr., 1990: Norme de consum carburanți, lubrifianți și energie electrică pentru utilajele folosite în silvicultură. Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului înconjurător. Departamentul Pădurilor. Redacție de propagandă tehnico-agricolă, București. Tudosoiu. P., lana, A., I a c o b , I., Negoescu, N., 1968: Motoburghie portabile de săpat gropi de plantat. C.D.C.E.F., București. The establîshmcnt of the work Technology for the forest regeneration based on the energetic effîdency index (II) The second article poînts out 5 of the 254 analyzed cases for the purpose of showing the method of calculation. The conclusions obtained from those researches demonstrate that the methodojogical system proposed by the authors could be extended to some other groups of operations in forestry practice. ÎW ATEHȚOA C 8 T UTO R1 L© R î Mulțumim abonaților noștri fideli, tuturor colaboratorilor care au contribuit ia supraviețuirea REVISTEI PĂDURILOR. Pentru a face față creșterii vertiginoase a prețurilor la hîrtie și manoperă tipografică ne vedem, însă, în situația să sporim prețul abonamentului pentru anul 1994 la 1.200 lei/număr (4.800 lei/an). în speranța că ne veți înțelege, așteptăm să ne contactați la telefon: 659.20.20./226. Vă mulțumim pentru înțelegere REDACȚIA REVISTA PĂDURILOR © Anul 108 • 1993 9 Nr. 3 21 Eîagajul artifsciai al arborilor de viitor, ia fag 1. Oportunitatea elugajului artificial al arborilor de viilor, la fag Fînă nu demult, se considera că aceste două specii majore ale pădurilor europene - stejarul și fagul - trebuie conduse în masiv închis, pentru a furniza bușteni cu lungimi mari și cu lemn de bună calitate. Azi, se știe că acest lucru este valabil numai pentru cvercinee, care trebuie să aibă creșteri fine pentru a asigura lemnul “moale” (“tendre”) și omcgen, reclamat de industria furnirului. în cazul fagului, arboreîele prea dese furnizează un lemn dur, “nervos" (“nerveux”). cu tensiuni interne ridicate, iar sortimentele valoioase; cum sunt derulajul sau elementele sculptate pentru mobila clasică, se asigură numai de arborii cu coroane mai dezvoltate, care au inele largi și lemn “durabil” (“stable”) și moale (r o 1 g e , 1992). Iată de ce și în țara noastră, în uncie păduri de fag, cu rol exclusiv de producție, se pune problema experimentării unor sisteme silviculturale adecvate producerii lemnului valoros (Bolea, 1993). în aceste sisteme, elagajului artificial îi revine rolul de a completa eîagajul natural relativ slăbit prin spațierea mai largă a arborilor de viitor: 300-450 arbori/hectar, cînd se urmărește obținerea lemnului de cherestea, și 90-120 arbori/hectar, cînd se vizează obținerea lemnului de decalaj. Sporind porțiunea de tulpină fără ramuri, pe primii nouă metri ai trunchiului, unde se găsește 90% din valoarea lemnului destinat utilizărilor superioare, eîagajul artificial al arborilor de viitor contribuie la ridicarea randamentului pădurilor (Petrescu, 1971). în acest context, eîagajul artificial al arborilor de viitor este oportun în tipurile și subtipurile de ecosisteme forestiere (Doniță, Chiriță, Stănescu, 1990), în care fagul este în clasele I și II de producție, cum sunt: făgetele, molideto- făgetele, molideto-făgeto-brădetele, făgeto- brădetele, făgetele cu carpen, făgetele amestecate și goruneto-făgetele înalt productive cu mult, pe soluri tipice, eumezcbazice, hidric echilibrate, cu Aspenila-Asarani-SteUana sau cu Oxalis-Deniaiia- Asperula. 2. Avantajele și dezavantajele elagajolui artificial > fag Aplicarea elagajului artificial la fag permite o densitate mai mică a arboretclor, cu avantajele cunoscute; Dr. ing. VALENTIN BOLEA Drd ing EUGEN POPESC! Drd. ing. GEORGE MAN Drd. ing. ȘTEFAN VLONGA Institutul de Cercetări ți Amenajări Silvice - Brașov coroane mai bine dezvoltate (M e s s a n t, 1980 - citat de B e s s i e r e s , 1983); - creșteri în diametru mai active; - inele anuale mai largi. . Eîagajul artificial asigură producerea unui lemn de calitate mai bună, prin: diminuarea numărului de noduri (B e s s i e r e s , 1983); - reducerea lemnului juvenil, cu caracteristici tehnologice defavorabile (Gerischer și De V i 11 e r s , 1963 - citați de P o 1 g e , 1969); - ameliorarea cilindricității (K e11 e r , 1968; P o 1 g e , 1969 și 1976) Dintre dezavantaje, Poige (1969) semna- lează: - o oarecare heterogenitate a inelelor anuale; - longevitatea și dimensiunile mai mari ale ramurilor. 3. Reguli de execuție a elagajului artificial la fag Un elagaj ideal presupune respectarea unor reguli privind începerea și periodicitatea intervenției, epoca de execuție, tehnica tăierii ramurilor și protejarea rănilor. Se preferă o execuție timpurie, pentru ca diametrul ramurilor de elagat să nu depășească 3 cm, urmărindu-se o cicatrizare rapidă și totală, cu un risc minim de infecție și asigurîndu-se maximul de lemn fără noduri. Trunchiul elagat trebuie să fie de maximum 12,5 cm diametru, știind că - datorită duratei cicatrizărilor - inelele nu-și vor restabili continuitatea, decît după ce acest diametru va atinge 15 cm. Eîagajul se începe pe primii doi metri de la- bază, cînd înălțimea dominantă atinge cinci metri și nu există riscul vreunei pierderi de producție a masei lemnoase. Dacă, la înălțimea dominantă de cinci metri, ramurile de la bază sunt încă verzi și dese, iar eîagajul ar costa prea mult, este preferabil să se aștepte ca înălțimea dominantă să atingă opt metri. Acest prim elagaj asigură ameliorarea circulației și accesibilității în arboret, ușurarea desfășurării tuturor lucrărilor viitoare: alegerea arborilor de viitor, marcarea, elagarea mai sus de doi metri înălțime, doborîrea arborilor la exploatare etc. și ameliorarea stării de sănătate a arboretului, printr-o mai bună aerare. 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 » 1993 © Nr. 3 a Elagajul ramurilor subțiri elagaj greșit elagaj corect manșonul de cicatrizare ciot a fost suprimat prea lung - manșon de cicatrizare respectat -planul tăieturii perpendicular pe axul ramurii b. Elagajul ramurilor groase elagaj greșit s-au desprins fibre la baza ramurilor elagaj corect -se secționează întâi -apoi se retează ramura'la 10 cm de ciotul trunchi Fig. 1 - Tehnica elagajului artificial Ia fag (The technics of artificial pruning by beech). Eîagajui se repetă ori de cîte ori înălțimea arborctuluivacrește cîte doi metri. Ca epocă de elagare se preferă sfîrșitul iernii și începutul primăverii, deoarece intrarea în funcțiune a țesutului cambial determină o cicatrizare mai rapidă a suprafeței secționate (P o 1 g e , 1976). Ramurile nu se taie tangent cu trunchiul și nici lăsînd cioturi prea lungi, ci la o mică distanță de trunchi, pentru a ocroti astfel partea superioară a cutei formate de scoarță și partea îngroșată - de cîțiva milimetri - de la baza ramurii (Fig, : 1 a). Pentru a reduce la maximum suprafața expusă infectărilor, planul tăierii trebuie să fie perpendicular pe axul ramurii tăiate, iar secționarea trebuie să fie netedă, curată, fără așchieri, dislocări și striviri. în cazul ramurilor groase, cu frecvente desprinderi de REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 9 1993 ® Nr. 3 23 fibre la baza ramurilor (Fig. 1 b) ce secționează - mai întîi -ramura, la 10 cm de trunchi, și apoi se retează ciotul. Se precizează că efectele unei tăieri greșit executate nu pot fi compensate prin aplicarea unui produs chimic pe rană. Protejarea rănii, cu un produs chimic, se face numai în cazul ramurilor cu un diametru mai mare de 3 cm. Nu sunt recomandabile dezinfectantele nefungicide, corosive, masticul de altoit, substanțele cu gudron, susceptibile de a provoca nccrozarea țesuturilor vii ale lemnului (S o u t r e n o n , 1991). 4. Unelte pentru elagajul artificial Pilard-Landeau și P i a t au testat, în 1991, trei tipuri de unelte pentru elagajul artificial, pînă la șapte metri înălțime, la arborii viitori de fag, cu o desime de 125-225 și 300-500 exemplare/hectar, din două păduri, una de 21 ani, alta de 18 ani. Ferăstrăul manual de elagaj SANDVIK, cu dantură măruntă, folosit cu prelungirea cozii sau cu ajutorul unei scări glisante de cinci metri lungime, asigură o calitate bună a elagajului (68% tăieturi foarte bune, 30% tăieturi mediocre și 2% tăieturi greșite), nu necesită întrețineri speciale, nici cunoștințe de mecanică pentru menținerea în funcțiune. Acest ferăstrău, comparat Cu cele existente în țara noastră, este relativ obositor și are dezavantajele unui randament scăzut: 6,05 arbori/om/oră și ale unui cost relativ ridicat (11,60 franci/arbore clagat, respectiv 2,11 franci/metru elagat). Elagatorul portativ hidraulic KVISTARE K 12 este compus dintr-o centrală hidraulică portativă, o prăjină din fibre de sticlă telescopică, avînd patru metri lungime și un miniferăstrău mecanic la capăt. Asigură elagajul de la sol, fără utilizarea scărilor și se remarcă printr-un randament ridicat (9,3 arbori/om/oră) și printr-un cost relativ scăzut (10,00 franci/arbore elagat și respectiv 1,88 franci/metru elagat). Dezavantajele sale nu sunt neglijabile: calitatea slabă a elagajului (31% tăieturi foarte bune și bune, 54% tăieturi mediocre și 15% tăieturi greșite), precizie slabă pentru elagaje la înălțimi mai mari de patru metri, relativ obositor, fiabilitate mediocră, pene numeroase și necesită cunoștințe temeinice de mecanică pentru întreținere. Foarfecele hidraulic PELLENC-PRADINES PP 60 are o capacitate de tăiere pînă la 60 mm diametru al ramurii, este montată pe un grup hidraulic, la care se pot lega patru foarfece, cu o rază de acțiune pînă la zece metri, și se folosește cu ajutorul unor scări glisante de cinci metri lungime. Este unealta cu cea mai bună calitate a elagajului (86% tăieturi bune și foarte bune, 12% tăieturi mediocre și 2% tăieturi greșite), cea mai puțin obositoare și cea mai puțin costisitoare (9,80 franci/arbore elagat și respectiv 1,70 franci/metru elagat). Necesită întrețineri puține și are un randament ridicat (9,3 arbori elagați/om/oră). Dezavantajele ei constau în capacitatea de tăiere limitată la diametrul de 6 cm, distanța de acțiune puțin cam scurtă și faptul că necesită deplasarea unui grup hidraulic și un mijloc de urcare în arbore. 5. Elagajul artificial și problemele fltosanitare După S o u t r e n o n (1991), riscul infectărilor cu agenți patogeni este minim, atît timp cît elagajul este practicat de timpuriu, cu grijă și în sezon potrivit. Colorarea lemnului poate apare, dar nu este determinată de agenții patogeni și se limitează la lemnul format înainte de elagaj. în Franța, din 20 făgete analizate, s-a delectat uh singur arboret de 26 ani, elagat în anul 1985, fără suficiente precauții, în care colorarea brună, anormală s-a întins de la inelul format în 1985 pînă în centrul tulpinii, în jos pînă la colet și în sus pînă în porțiunea neelagată (Fig. 2). Această colorare generalizată, mai mult spectaculară decît vătămătoare, corespunde - după Shigo (1989), citat de Soutrenon (1991) - stadiului de colorare biologică a lemnului dc către microorganisme pioniere: ciuperci imperfecte, bacterii și bazidiomycete. în toate celelalte arborete, colorările anormale brune s-au localizat în zona internă din trunchi a ramurii tăiate, de unde rareori porneau - în jos sau în sus - cîteva dîre brune, fîlamentoase. Aceste colorări erau rezultatul unui proces fiziologic, declanșat prin Fig. 2 - On caz rar întUnit la fag, dar spectaculos, de colorare anormala (brun-încliis) generalizată, după Soutrenon, 1991. (A rare lut spectacular case of abnorma! generalized dyeing (dark brouwn) by beebh, according to Soutrenon, 1991). 24 REVISTA PĂDURILOR e Anul 108 © 1993 © Nr. 3 denudarea celulelor vii ale lemnului și urmat dc infecții cu agenții nepatogeni. Speciile de ciuperci pioniere imperfecte pregăteau terenul pentru agenții patogeni, și aparțineau genurilor: Phialophora, Trichoferrna, Pcnicillium, Epicoccum. Acre- monium, Fusanum, Gliocladium, Cephalosporium, Pestalotiopsis, Aplanocladium, Ulocladium. Lemnul, prezentînd colorări anormale, s-a caracterizat - în majoritatea cazurilor - prin proprietăți mecanice sensibil identice cu cele ale lemnului sănătos. în două cazuri de elagaj: unul întîrziat - efectuat la ramuri prea groase - și altul greșit executat - cu rănirea scoarței la baza ramurii sau cu tăierea ramurii prea aproape de trunchi - s-a constatat și putregai. Agenții (bazidiomycete și hymcnomycete), care au provocat putrezirea lemnului, au fost în număr limitat: Corticium, Ganoderma, Drycdoa. Observațiile lui S o u t r e n o n (1991) au confirmat teoriile lui S h i g o (1989), privind mecanismele de împiedicare a propagării infecției: pe verticală - prin obstrucțiile vaselor, spre centrul tulpinii - prin intermediul inelelor anuale, pe laterală - prin razele medulare lemnoase și din interior spre exterior - prin elaborarea către cambiu, între lemnul prezent în momentul rănirii și cel format uitenor, a unor celule parenchimatice impenetrabile de bacterii și ciuperci. Aceasta explică faptul că inelele anuale, formate după rănire, rămîn sănătoase. G. Concluzii și propuneri Riscul infectărilor cu agenți patogeni este minim, atît timp cît eiagajul este practicat cu: foarfecele hidraulic PP 60, de timpuriu (diametrul trunchiurilor să nu depășească 12,5 cm, iar al ramurilor 3 cm), în sezon potrivit (între slîrșitul iernii și începutul primăverii) și cu grijă (secționare precisă, netedă- fără așchieri, cu ocrotirea părții îngroșate de la baza ramurii). în cazul ramurilor cu diametrul mai mare de 3 cm, rănile se protejează cu un dezinfectant fungicid. Recomandat în țara noastră numai pentru plop euramerican, molid, duglas, pini, gorun și stejar (F 1 o r e s c u , 1981), eiagajul artificial este oportun și la fag, la arborii de viitor, în pădurile cu rol exclusiv de producție, în care această specie are o clasă superioară de producție. Sunt însă necesare, în prealabil, cercetări privind efectele și prețul de cost ale elagajului artificial și, în mod special, experimentări referitoare la: - particularitățile elagajului artificial la fag, în condițiile reliefului accidentat din țara noastră; - limitele de vîrstă și de dimensiuni ale ramurilor și trunchiurilor, pînă la care eiagajul artificial își menține efectele benefice în făgetele neparcurse - la timp - cu această lucrare; - o gamă mai largă de unelte utilizate pentru elagaj, inclusiv cele două modele de ferăstraie manuale și un model special de foarfece, conceput și realizat la Stațiunea Brașov a Institutului dc Cercetări și Amenajări Silvice (G a v a , 1969). (aprilie 1993) BIBLIOGRAFIE Bessiercs, F., 1983: L'ălagage des arbres forestiăres. în: Bulletin Technique de l’Office National des Forets, 14, p. 35-51. Bolea, V. ș.a., 1993: Sisteme silviculturale adecvate făgetelor producătoare de lemn valoros. în: Revista pădurilor, Nr. 2, p.21 Bolea, V. ș.a.. 1993: Intensivizarea operațiunilor culturale în făgete - primul pas spre o silvicultură a lemnului de calitate. Lucrările sesiunii de comunicări științifice “Probleme actuale ale silviculturii". Brașov. Doniță, N., Chiriță, C, Stănescu, V.. 1990: Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Redacția de propagandă tehnică agricolă, București, p. 97-101, 107-110, 119-121, 125- 128,145-148,163-164,169-171. F 1 o r e s c u . I., L, 1981. Silvicultura. Editura Didactică și Pedagogică. București, p. 212-214. K e 11 e r , R., 1968: L'dlagage artificiel de branches vivantes surresineux. în: Revue Forestiere Francaise, II. Nițescu, C., Achimescu, C., 1979: Tehnica culturilor silvice. Lucrări de îngrijire și conducere a pădurilor. Editura Ceres, București. Petrescu, L„ 1971: îndrumător pentru lucrările de îngrijire a arboretelor. Editura Ceres, București, p. 158-167. Pilard-Landeau, B.. Piat. L, 1991: L'elagage du hetre. Comparaison d'outils. în; Bulletin Technique de l'Office National des Forets, 19, p. 45-56. P o 1 g e , H., 1969: Densiie de plantation et elagage de branches vivantes. în: Revue Forestiere Francaise, no. spăcial. Polge, H., Keller, R., Thiercelin, E., 1973: Influence de l'dlagage de branches vivantes sur la structura des accroissementes annuels et sur quelques caracteristiques des bois de Douglas et de Grandis. în: Annalcs des Sciences Forestibres, 30. Polge, H., 1976: Intdret de l'&lagage et modalitds d'application. în: Bulletin Technique de l'Office National des Forets, S, p. 17-27. Polge, H., 1992: Aptitudes technologiques des bois â croissancerapide. în: Bulletin Technique de l'Office National des Forets, .23, p. 89-99. Soutrenon, A., 1991: Elagage artificiel et problcmes phytosanitaires chez Ies feuillus. In: Bulletin Technique de l'Office National des Forets, 19, p. 57-67. Artificial pruning of ihe future - European trees by beech The artificial pruning of beech trees presumes: an early intervention, when the maximum diameter (d.b.h.) of stems and branches is a large as 12.5 cm and 3.0 cm respectively; betwecn late winter and early spring; by accurate and sleek cioss-section; and with the protection of the thickened - lower part of the branches. The wounds will be painted with a fungicide in case that the branch diameter is larger than 3.0 cm. REVISTA PĂDURILOR s Anui 108 £ 1993 ® Nr. 5 25 Posibilități de utilizare pe scară largă a anumitor efecte ale modificărilor parametrilor funcționali ai ecosistemelor forestiere Conf. dr. ing. ȘTEFAN TAMAȘ Asist, ing. NOROCEL N1COLESCU Universitatea “Transilvania” - Brașov Dezvoltarea diverselor domenii ale cercetării științifice și - în paralel - amplificarea acțiunii factorilor cu influențe destabilizatoare asupra pădurii au condus la extinderea intervențiilor (drenarea, fertilizarea și amendarea solurilor, amplasarea de ecrane protectoare în pădure etc.) care urmăresc manevrarea unor caracteristici definitorii ale ecosistemelor forestiere (bilanțul apei și elementelor minerale, dinamica temperaturii etc.). Realizate experimental pe scară redusă, aceste cercetări implică utilizarea unor importante mijloace financiare, fapt care le limitează drastic aria de extindere. în practica silvică se constată, însă, că efecte de același nivel - dar realizate pe scară largă și cu eforturi materiale minime - sunt puse în operă în mod uzual. în acest context, lucrarea își propune prezentarea principalelor efecte favorabile datorate prezenței pădurii sau intervențiilor silviculturale uzual practicate în pădure, al căror aport determinant în dinamica proceselor ecosistemice este adesea neglijat. Principalele mecanisme modificatoare Literatura de specialitate sugerează existența unei multitudini de direcții în care pădurea poate influența ansamblul diverselor componente (biotopice și bioceriotice), ale ecosistemului complex pe care îl reprezintă. Schematic însă, se poate considera că efecte diverse pozitive sau negative, apar datorită: A - prezenței pădurii (naturale sau artificiale) în diverse spații geografice; B - diverselor intervenții silviculturale practicate pentru orientarea comunităților forestiere în direcția dorită. A. Modificări datorate prezenței pădurii Din acest punct de vedere, se consideră că pădurea naturală sau artificială - prin simpla prezență - determină modificări majore asupra întregului ansamblu al componenților ecosistemici, dar, în principal, asupra celor staționai! determinanți (solul și clima). în raport cu solul forestier, acțiunea pădurii se desfășoară în mai multe direcții: (1) adiția de materie organică; (2) fixarea azotului atmosferic; (3) acumularea de compuși nutritivi și redarea lor periodică solului și (4) moderarea climatului (solului). (1) Adiția de materie organică Adăugarea de materie organică este cel mai important efect al prezenței pădurii. Litiera depusă anual, care cumulează - în zona temperată - între 1350-2250 kg/ha (S p u r r , 1964), are în general efecte benefice - de lungă durată - asupra solului, concretizate în modificarea proprietăților fizice și chimice ale acestuia (reducerea densității, combinată cu creșterea aerației și conductivității hidraulice, modificarea capacității de schimb cationic), a reacției solului etc. în legătură cu acest din urmă fapt, se consideră că - în general - rășinoascle (molid, pin, duglas) acționează mai mult decît foioasele în sensul acidificării solului, efect cu implicații negative asupra celorlalte proprietăți edafice (F i s h e r, 1990). (2) Fixarea azotului După cum este cunoscut, speciile de plante (11 familii, dintre care una de rășinoăse - Zamiaceae, din Cycadales - și zece de foioase, care - doar prin leguminoase - contribuie cu circa 4.500 specii) au un rol determinant în fixarea azotului atmosferic (B r e w b a k e r, 1990). Rolul principal în realizarea acestui proces, prin care se adaugă anual - în condiții normale - aproximativ 200 kg/ha, îl au speciile genului Rhizobium, care trăiesc simbiotic în nodozitățile speciilor de leguminoase, precum și actinomicetcle, ce aparțin - în principal - genului Frankia, care formează nodozități în sistemul radicclar al genurilor 26 REVISTA PĂDURILOR 5 Anul 108 © 1993 ® Nr. 3 AInus, Hippophăe, Eleagnus. Myrica, Casuarina etc. (Larcher, 1975; Parasc^n, Danci u , 1983; Stăne seu , 1979). (3) Acumularea de compuși nutritivi și redarea periodică solului O caracteristică importantă este funcționarea acesteia ca o veritabilă "pompă nutritivă”. Dezvoltîndu-și în general sistemul radicelar în orizonturile superioare ale solului - dar și la adîncimi mai mari, care pot depăși 3 m - arborii explorează volume mari de sol, din care își extrag elementele chimice esențiale pentru existența lor. încorporate în frunze, flori, fructe, aceste elemente sunt redate periodic solului, fenomen prin care se produce o acumulare a acestora în straturile superficiale de sol, cu rol favorabil în dezvoltarea tuturor etajelor de vegetație ale pădurii (F i s h e r , 1990). în același timp, pădurea acționează și ca o "pompă hidraulică”, prin care se elimină surplusul de umiditate de la nivelul suprafeței solului și este coborît nivelul apei freatice. La acest proces de drenaj biologic activ, confirmat și prin apariția fenomenului de înmlăștinare în zonele din care pădurea a dispărut (din diverse cauze), contribuie atît speciile arborescente, cît și etajul arbustiv, care realizează menținerea solului în condiții de aerație optimă (Courraud, 1990). (4) Moderarea climatului solului Pădurea exercită un puternic rol moderator asupra climatului solului, resimțit în principal pînă la o adîncime de 20-30 cm, dar ajungînd și la 1 m. Variabil, cu speciile din care sunt constituite arboretele, climatul solului prezintă extreme termice diminuate și o temperatură medie anuală cu 1-2°C mai mică decît cea din exteriorul pădurii. Datorită acestei influențe, conținutul sezonal al apei în sol suferă variații mult mai reduse decît în teren descoperit, cu influențe pozitive asupra alimentării cu apă de-a lungul'sezonului de vegetație. Moderarea climatului solului ameliorează - indirect - fertilitatea acestuia, datorită amplificării activității mezofaunei (rol în modificarea proprietăților fizice ale solului) și organismelor descompunătoare (rol în modificarea caracteristicilor chimice ale solului) (F i s h e r , 1990). în raport cu clima, acțiunea pădurii instalate se manifestă atît la nivelul solului (aspect detaliat anterior), cît și al atmosferei exterioare sau interioare pădurii. Din radiația fotosintetic activă - în cazul unei păduri boreale de amestec foioase-rășinoase - coronamentul reflectă aproximativ 10%, cea mai mare parte (88%) fiind absorbită de diversele etaje ale pădurii, doar 2% ajungînd la nivelul solului (Larcher, 1975). Datorită acestui fapt, se realizează o încălzire a atmosferei exterioare coronamentului, dar și crearea unui microclimat intern specific pădurii, care prezintă cîteva caracteristici definitorii (față de mediul extern): temperaturi medii anuale mai reduse; extreme termice și amplitudini mai moderate; decalaje ale valorilor maxime și minime diurne. în același timp, se constată influența variabilă a grupelor de specii în dinamica temperaturii. Astfel, speciile de umbră (rășinoase, gen bradul) au efect moderator continuu (temperaturi zilnice mai mari iama și mai scăzute vara, medie anuală mai redusă decît în teren descoperit), în timp ce foioasele de umbră (cazul fagului) realizează vara temperaturi mai ridicate - decît în cazul primelor specii - iar iama temperaturi asemănătoare rășinoaselor de umbră. O influență interesantă (Larcher, 1975; M a r c u , 1983) se constată în cazul precipitațiilor. Dacă - în teren descoperit - întreaga cantitate de apă ajunge la nivelul solului, producînd efectele dorite, în pădure această cantitate este foarte variabilă, datorită intensității diferite de intercepție în coronament (în medie 30% la rășinoase și 20% la foioase). La nivelul solului, cantitatea de apă care pătrunde în sol (la nivelul pînzei freatice) este reglată prin sistemul radicelar al arborilor, în acest mod pădurea controlînd la un nivel inegalabil debitele cursurilor de apă, calitatea apei potabile, potențialul de torențialitate etc. B, Modificări datorate intervențiilor silviculturale în practica silvică, specialistul dispune de un arsenal complex de modalități de intervenție în REVISTA PĂDURILOR ® Anul 108 & 1993 O Nr. 3 27 ecosistemul pădurii, pentru orientarea acesteia în direcția dorită. Aceste tehnici silviculturale, realizate pe scară largă și cu eforturi materiale și financiare variabile, pot fi grupate sumar în: utilizarea în lucrările de regenerare a unor asortimente de specii cu efecte economice și ecologice benefice; adoptarea, în culturile tinere a unor intervenții imens și favorabil modificatoare asupra ansamblului biocenoză-biotop; alegerea unui regim și adoptarea unor tratamente care să asigure realizarea unui complex de obiective (de proiecte și producție). După cum se poate observa, intervențiile antropogene se declanșează o dată cu instalarea - pe cale naturală sau artificială - a unei noi generații arborescente. în acest moment, există libertatea ca - în condiții favorabile - să fie introduse specii al căror rol în ameliorarea complexului staționai (prin fixarea de azot atmosferic, nutriție micoritică, rol jucat de bilanțul apei și elementelor nutritive etc.) a fost anterior detaliat. în același moment, specialistul poate realiza amestecuri de specii a căror eficiență superioară - în utilizarea potențialului staționai, în protejarea acesteia, dar și în autoprotejarea contra influențelor nefaste ale unor factori destabilizatori (vînt sau zăpadă, atacuri de insecte sau ciuperci etc.) - este bine cunoscută. O dată cu realizarea stării de masiv, intervențiile executate (degajări-depresaje, curățiri) urmăresc - în principal - reglarea densității arboretelor și extragerea exemplarelor nedorite în compoziția viitoare a acestora. Influența lucrărilor menționate asupra ansamblului ecosistemic este redusă, amplifieîndu-se brusc o dată cu declanșarea răriturilor, care realizează influențe diverse asupra mediului intern al pădurii, dar și asupra arborilor remanenți. Reacția la rărituri - a mediului intern - se manifestă prin modificări ale circuitului apei și elementelor minerale, bilanțului energetic, modificări ale sistemului de înrădăcinare a arborilor, vegetației și ale faunei subiacente etc. Datorită deschiderii coronamentului, circuitul apei se amplifică, astfel îneît - dacă, în teren acoperit, întreaga cantitate de apă din precipitații ajunge la nivelul solului - acesta poate atinge în pădure doar 28 26%, ia aplicarea unei rărituri slabe, respectiv 33'/l. la o răritură puternică (S c o h y , 1989) în general, acest efect - concretizat pnmr-un aport suplimentar de apă, de ordinul a 50 mm/an ■ asigură o mărire a rezervei de apă disponibilă pe parcursul al încă trei ani, cu influențe marcante asupra creșterii radiale a arborilor (Schulz , 1990). Prin rărirea arboretului, aportul suplimentar de lumină din interiorul pădurii conduce la «• amplificare a randamentelor fotosintetice (deci o producție suplimentară de biomasă lemnoasă), precum și la o modificare a climatului intern. Amplitudinile termice zilnice mărite, corelate cu un surplus de umiditate, influențează pozitiv procesul dc mineralizare a materiei organice, fenomen cu ații mai pozitiv în cazul arboretelor de rășinoasc, în care litiera - acumulată în straturi groase - se descompune dificil în mod natural (B o u d r u , 1989; S c o h y , 1989). ' Rolul favorabil al răriturilor se manifestă și în creșterea rezistenței arborilor la acțiunea vînturilor periculoase, fapt datorat obținerii unui raport optim între porțiunile subterane și supraterane ale acestora. Același efect pozitiv, dar - în raport cu fenomenul de -uscare în masă - apare la parcurgerea pădurilor dese, puțin rezistente la deficitul de precipitații, cu rărituri intense și la intervale de timp scurte (L an dm a n n , 1991). Influențele ecologice favorabile ale răriturilor nu pot fi însă sepaiate de cele economice. Printr-o parcurgere susținută a arboretelor, se poate realiza o amplificare a creșterii dimensionale (în special în diametru) a arborilor, concretizată într-un randament financiar sporit 20-80% (S c h ii t z , 1990). Valoarea optimă a acestuia se obține la aplicarea unor rărituri forte de jos, prin care densitatea arboretului se reduce la aproximativ 50% din densitatea maximală. Este dc remarcat - în final - că, pentru a se obține efectele pozitive de mai sus, există necesitatea ca răriturile să se declanșeze devreme, în faza de păriș și să fie de intensități mari în tinerețe, care să dcscrească progresiv pe măsura înaintării în vîrstă. După cum menționam anterior, un loc important în ansamblul mijloacelor de intervenție asupra pădurii îl ocupă alegerea regimului și adoptarea REVISTA PĂDURILOR e Anul 108 e 1993 o Nr. 3 tratamentelor, decizii fundamentale pentru gospodăria silvică. în legătură cu acest aspect este cunoscut faptul că - în ierarhia influențelor pozitive asupra ecosistemului forestier - arboretelc conduse în cadrul regimul codrului ocupă poziția principală, datorită prezenței sale de durată în timp și spațiu. Chiar și în condițiile în care - în cadrul său - sunt aplicate tratamente extensive (tăieri rase în diverse variante), rolul de protecție diversă rămîne superior atît crîngului simplu, cît și crîngului compus. Acesta din urmă se găsește într-o poziție intermediară, cele mai negative influențe ale sale manifestîndu-se în momentul executării tăierilor intercalate de crîng (cu lăsare de rezerve), prin care se creează discontinuități în realizarea funcțiilor de protecție. în sfîrșit, regimul crângului se situează pe ultima poziție a acestei ierarhii, datorită impactului violent asupra stațiunii în momentul tăierii de regenerare, dar și prin epuizarea progresivă a solului, în special cînd speciile tratate în crîng prezintă consumuri nutritive importante (cazul salcîmului). Tratamentele silviculturale - intervenții aplicate arboretelor ajunse la termenul exploa- tabilității - reprezintă cele mai importanțe modalități de intervenție în viața pădurii. Importanța lor în modificarea ansamblului ecosistcmic este însă variabilă, între tratamentele specifice diverselor regimuri existând diferențe apreciabile. Astfel, în cadrul regimului codrului, tratamentul tăierilor rase (în diverse variante), prin care se asigură regenerarea naturală sau artificială a pădurilor, este intervenția cea mai extensivă, cu cea mai nefavorabilă influență asupra ambianței forestiere; Prin întreruperea bruscă a stării de masiv apar efecte negative diverse, concretizate prin: © înlocuirea climatului forestier cu unul de teren descoperit, caracterizat prin extreme climatice ample, cu variații bruște și accentuate ale stării higrometrice a atmosferei și o intensă evapotranspi- rație a solului datorită acțiunii de uscare a vîntului și radiației solare. • Modificarea proprietăților fizice și chimice ale solului, datorate tasării acestuia, distrugerii stratului de humus, reducerii conținutului în micro- și macroelemente, care pot culmina prin apariția unor carențe nutritive cu efecte grave asupra instalării și dezvoltării noului arboret. 0 în solurile predispuse la pseudogleizare- gleizare poate apărea pericolul ridicării nivelului pînzei freatice, care determină apariția fenomenului de înmlăștinare. » Se creează condiții favorabile instalării vegetației ierbacce, un concurent redutabil pentru speciile lemnoase, datorită consumului ridicat de apă și elemente nutritive (B o u d r u , 1989; K1 i m o , 1984; M i e g r o e t, 1984). Dacă tăierile rase prezintă rolul cel mai nefavorabil în dinamica ecosistemelor forestiere, la polul opus se află tratamentul codrului grădinărit, considerat maniera ideală de îndrumare a pădurilor. Prin caracteristicile sale (regenerarea continuă și uniformă, prezența arborilor de toate dimensiunile, cu o existență perenă etc.), acesta este cel mai avantajos tratament sub raport ecologic și economic. Este însă limitat - în aplicare - de diverse aspecte tehnice (rețea deasă de drumuri, pregătire superioară a forței de muncă etc.), financiare (costuri ridicate) sau datorate comportamentului diferit față de factorul lumină al speciilor forestiere (tratament aplicabil, în special, speciilor de umbră) (M a 11 h e w s , 1989; FI or e seu , 1991). între cele două tratamente amintite se situează cele specifice regenerării sub masiv (tăieri succesive sau progresive, tipice sau în diverse combinații). Prin deschiderea uniformă sau neuniformă coronamen- tului arboretului, se produc modificări - mai mult sau mai puțin accentuate - ale ambianței forestiere, necesare însă instalării și dezvoltării noii generații arborescente. Este, de reținut și faptul că un rol important - în diversele intervenții practicate în pădure - îl au ciciurile de producție adoptate prin amenajament. De o durată variabilă (15-30 ani la crînguri, peste 100 ani la codru), acestea au o influență variată, adesea de lungă durată, asupra diverselor cicluri din ecosistemele forestiere. Cu cît lungimea lor este mai scurtă (cazul crîngurilor sau culturilor intensive pentru producția de biomasă), cu atît se produce o mai frecventă și amplă dereglare a echilibrului pădurii. Datorită acestui fapt, dar și REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 9 1993 ® Nr. 3 29 nevoii de obținere a unor sortimente lemnoase de mari dimcnisuni, din specii de mare valoare economică (cazul cvercineelor), lungimea ciclurilor s-a amplificat considerabil, depășind în anumite cazuri 200 ani în țări ale Europei de Vest (Franța, Germania). Concluzii în general, intervențiile cu rol modificator în viața pădurii pot fi aplicate pe scară redusă, cu eforturi materiale și financiare apreciabile (cazul manevrării ecosistemice) sau, pe scară largă, cu mijloace și tehnici uzuale (cazul diverselor intervenții silviculturale). Dispunînd de o multitudine de posibilități de intervenție (crearea de arborete amestecate, din specii cu efecte ecologice fa- vorabile, operațiuni culturale și tratamente diverse, decizii amenajistice variate), silvicultorul poate iniluența direct și fundamental pădurea. în situația actuală însă, în care aceasta este supusă unui complex de factori destabilizatori (schimbări climatice, presiune demografică, activități umane intens poluante etc.), problemele apărute obligă la reconsiderarea obiectivelor gospodăriei silvice. Trecerea de la o silvicultură extensivă, axată doar pe maximizarea producției de biomasă, la una polifuncțlonală, care să asigure realizarea unor multiple funcții de protecție (hidrologică, climatică, anticrozională, socială etc.) este o obligație a zilelor noastre. Acest comportament profesional este determinant pentru viitorul nostru, pentru că de perenitatea pădurii - la nivel global - depinde însăși existența societății omenești. (mai 1993) BIBLIOGRAFIE Boudru , M., 1989: Foret et sylviculture: Traitement des forets. Les-Presses Agronomiques de Gembîoux B re w b aker, J. L., 1990: Nitrogen fixing trees. în: Werncr, D., Miillcr, P. (ed.): Fast growing trees and nitrogen fixing trees, International Conference, Marburg, 8-12 oct. 1989, Gustav Fischer Verlag, Stuttgart-New York, p. 253-262. Courraud, R., 1990: Les sous^tages. în: Foret-Entreprise, Nr. 67, apr.-mai, p. 25-31. F i s b e r , R. F., 1990: Amelioration of soils by trees. în: Gessel, S. P„ Lacate, D. S., Weetman, G. F., Powers, R. F. (ed.): Sustained productivity of forest soils, Proceedings of the 7-th North America Forest Soils Conference, University of British Columbia, Vancouver, B. C„ p. 290-300. F 1 o r e s c u , I. L, 1991: Tratamente silviculturale. Editura Ceres, București. K1 i m o , E., 1984: Cbanges of forest sites afler clear cutting in spruce forest. în: Agren, G. I. (ed.): State and change of forest ecosystems - Indicators in current research, Swedisb University of Agricultura! Sciences, Department of Ecology, Environmental Research, Report nr. 13, p. 87-95. Landmann, G. (coord.), 1991: Les recherches en France sur le dăpărissement des forets. Programme DEFORPA, 2-eme rapport, ENGREF, Nancy. L a r c h e r, W., 1975: Physiological Plani Ecology. Springer Verlag, Berii n-Heidelberg-New York. M a rc u, M., 1983: Meteorologie și climatoiogie forestieră. Editura Ceres, București. M a 11 h e w s , I. D., 1989: Silvicultural Systems. Claredon Press, Oxford. Miegroet, M. van, 1984: Concepts of forest stability and forest management. în: Agren, G. I. (ed.): State and change of forest ecosystems - Indicators in current research, Swedisb University of Agricultura! Sciences, Department of Ecology, Environmental Research, Report nr. 13, p. 21-40. Parascan, D., D a n c i u , M., 1983: Morfologia și fiziologia plantelor lemnoase. Editura Ceres, București. S c h U t z , J. Pb., 1990: Silvicultura 1 - Principes d'ăducation des forets. Presses Polytechniques et Universitaires Romaned, Lausanne. S c o h y , J. P., 1989: Peuplements resineux - eclaircie et elagage. în: Silva Belgica, Nr. 1, p. 7-47. S p u rr , S. H., 1964: Forest Ecology. The Roland Press Company, New York. Stănescu, V., 1979: Dendrologie. Editura Didactici și Pedagogică, București. Possibilities of large-scale extension of certain forest ecosystem manipulation effects An important amount of investigations is carried out throughout the world in the field of experimental manipulations of forest ecosystems regarding a diversity of aspects such as water balance, effects of temperature, nutrient uptake etc. These investigations usually imply small-scale experiments and important financial efforts. However, the results should be put into practice by tradițional silvicultural means. The objective of this paper is to evaluate the main forest management techniques in order to achicve some of the effects of forest ecosystem manipulations. There is a strong differentiation between the ecologica! efficiency of a forest ecosystem which satisfactorily performs its functions, such as in tbe case when the typical selection forest structure is attained or maintained, and the possibility of inducing significant alterations in its water balance, temperature regime and nutrient cycling. With the increase of the intensity of silvicultural interventions. a diminisbing of treatment influence on the above-mentioned factors is recorded. 30 REVISTA PĂDURILOR O Anul 108 ® 1993 ® Nr. 3 NOTĂ O cultură de Picea punges Engelm. în bazinul Trotușului în bazinul riului Trotuș, pe Valea Ugra, în Ocolul silvic Miercurea Ciuc, U.P, XII Lunca u.a. 62 B, s-a identificat o cultură de molid înțepător (Picea punges Engelm.), în amestec grupat cu pin silvestru (0,6) și larice (0,1), avînd consistența de 0,7. După cum se știe, molidul înțepător este originar din America de Nord, din Munții Stîncoși, unde vegetează în stațiuni situate între 1800-3300 m altitudine, deci într-un climat montan continental. Suportă bine uscăciunea din sol și aer și este un arbore rezistent la noxe industriale. în arealul său natural, molidul înțepător - în stațiuni foarte bune - poate atinge 50 m înălțime, ceea ce este o performanță remarcabilă. Fig. 1. Arboret de molid înțepător. (Stand of blue spruce). Foto: ing. I. I-alu După culoarea acelor sau poziția ramurilor, se cunosc trei varietăți: var. argentea cu ace alb-argintii, Ing. ION LALl? Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Stațiunea Brașov var. glauca cu ace verde-albăstrui și var. kosteriana cu ramuri pendente și ace albăstrui. Cultura de molid înțepător din Valea Ugra se găsește în zona geologică a Cretacicului Superior și Inferior cu formații de fliș gresos. A fost plantat pe e pantă însorită, cu o înclinare de 25°, cu un bun drenaj, care determină un oarecare deficit de umiditate accentuată și de o evapotranspirație activă. Temperatura medie este de 6°C, cu maxim de vară de +4 la +16°C și minim de iarnă de -4 la -16°C. Luna cea mai rece - ianuarie - are temperatura medie -12°C, iar cea mai caldă - iulie - are 10-20°C. Primul îngheț apare în perioada 5 septcmbrie-29 octombrie, iar ultimul îngheț între 11 aprilie și 7 iunie. în medie, cad anual 800-1200 mm precipitații, din care - în perioada de vegetație - 460-600 mm. Anotimpul cel mai secetos este iarna, cu numai 130 mm. Cultura vegetează deci în subținutul climei de munte. Solul este brun acid, cu o structură glomerulară și humus de tip mull-moder. Orizontul Bv este slab brunifer, cu textură ușoară, slab scheletic, cu structură subpoliedrică, ușor către mijlociu compact, cu pH 5,5. Solul este oligomezobazic. în cultura ce se prezintă s-au putut identifica var glauca și var. kosteriana. Prezența conurilor indică faptul că arboretul de molid înțepător a ajuns la maturație sexuală. Se constată chiar regenerarea naturală la marginea culturii, acolo unde este mai multă lumină. în locurile umbrite, semințișul instalat dispare Descrierea arboretului. (Description of the stand) Specia' Vîr- sta, ani Pro- por- ția Di- a- me- tru, cm nâl Ji- me me Clasa de duc- ție Tabelul 1 Ames- tec Ela-I Dens . Voiam. gaj I cons. I na Total.1 Cres- ' m J tere.. , ha 'ÎZ1 l*m 70 6 >il- festru Molid 70 3 ințe- Țâlor___________ .arice 70 1 TOTAL 24 22 II 30 23 in 0,4 0.42 ■ 17» 125 I 3.3 2 intim grupat IN-GR 0,4 0.21 I T- 0,07 i 35 51 ' 2.0 24 M_1 0,7 287 201 6,1 4 REVISTA PĂDURILOR & Anul 108 © 1993 • Nr. 3 31 Datele dendrometrice ale arboretului, separat pentru molid înțepător, pin silvestru și larice, sunt prezentate în Tabelul 1. Este de reținut că molidul înțepător - la aceeași vîrstă - realizează un volum cu 35% mai mic decît molidul indigen. Exemplarele de molid înțepător au trunchiuri drepte cilindrice, cu ramuri subțiri și, cel puțin, tot atît de bine elagate ca molidul comun. Din acest motiv, se poate aprecia că molidul înțepător poate avea aceleași utilizări rurale sau industriale ca ale molidului comun. -- --- Fig. 2. Semințiș de molid înțepător. (Blue spruce seedlings). Foto: ing. I. Laln Este de reținut că - după toate probabilitățile - cultura a fost realizată, direct sau ia îndemnul renumitului silvicultor luliu Moldovan, care - după cum se știe - a înființat (începînd cu anul 1909) parcul dendrologic Dofteana-Bacău. în concluzie, se apreciază că molidul înțepător- chiar dacă nu se ridică, din punct de vedere productologic, la nivelul speciilor indigene - poate prezenta interes decorativ sau pentru rezistența sa la noxe industriale. (martie 1993) BIBLIOGRAFIE B erbe c a r u , I-, 1979; Teoria și practica amenajării turistice. Editura Sporî-Turism, București. E n e s c u , V., 1975: Ameliorarea principalelor specii forestiere. Editura Ceres, București, p.13-65. Moldovan, I., 1935: Degenerarea molidului românesc, necesitatea introducerii molidului septentrional în Carpați fi a selectării semințelor. în: Viața Forestieră, p.111-118. N e g r u ț i u , F., 1980: Spații verzi. Editura Didactică și Pedagogică, București. Negulescu, G., 1965: Dendrologia. Editura Agro-Silvică. București. S t a n c i u , N., 1972: Insolația și rezerva de apă a solului. Editura Ceres, București. S tănescu, V., 1979: Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică, București. Colorado bine spruce stand (Picea pungens Engelm.) The Colorado blue spruce is grown in grouped mixture with European larch and Scots pine in an artificial even-aged stand situated in the Ugra Valley of collecting area of the Trotuș River (Forest District Miercurea Ciuc, Country of Harghita) forming a vcry decorative stand. Two varictics have becn identified: Picea pungcs var. glauca Reg. and P.p. var. kosteriana Henry. The description of the stand needle colour of the two Colorado blue spruce varieties, reproduced on the exposure and slope categories of the ground, is presented in table 1 and table 2, respectively. The Colorado blue spruce regenerates in natural way in the stand border. ROMSILVA BUCUREȘTI Șl FILIALELE SILVICE JUDEȚENE ORGANIZEAZĂ PARTIDE DE VÎNĂTOARE CU TURIȘTI STRĂINI Șl GARANTEAZĂ CALITATEA TROFEELOR DE VÎNĂTOARE Șl A SERVICIILOR PRESTATE. 32 REVISTA PĂDURILOR & Anul 108 9 1993 & Nr. 3 TOHCTIB M WMM Reflecții pe marginea aplicării tratamentului tăierilor succesive în România Ing. STELIAN POPESCU Ing. IOAN DIACONU După cum se cunoaște, tratamentul tăierilor succesive are - în prezent - în pădurile din România aplicabilitate limitată, la o anumită categorie de arborele - îndeosebi de fag - în condiții staționate și de compoziție specifică, în care regenerarea este facilă. Acest tratament - cu tăieri uniforme pe suprafețe mari cu regenerare naturală submasiv - a fost conturat și sistematizat de G. L. Hartig - în Germania - încă de la începutul secolului trecut. în România, acest tratament a fost recomandat la slîrșitul secolului trecut, în special ca o alternativă menită să preîntîmpinc extinderea - peste limitele admisibile - a tăierilor rase. Din acest motiv, cu toate criticile ce i-au fost aduse, tratamentul tăierilor succesive a avut o aplicabilitate largă și trebuie recunoscut - cu toate laturile sale negative - că, în unele situații, s-a soldat cu rezultate bune și chiar foarte bune. Instrucțiunile oficiale, apărute în anul 1951, stabileau condițiile și tehnica de aplicare - cu un oarecare schematism - și se urmărea, în esență, ca în fiecare cupon (suprafața ce urma să fie parcursă anual cu tăiere) să se obțină, în final, prin regenerare naturală, în urma unu: singur an de fructificație, arborete echiene. Din păcate, premisele de la care s-a plecat presupuneau aplicarea tăierilor uniforme într-un arboret omogen, aflat într-o stațiune - de asemenea omogenă și favorabilă regenerării. Se preconizau fructificații anuale și abundente care să asigure regenerarea unui cupon după o singură recoltă. Aceste premise, după cum s-a demonstrat în practică, se realizează limitat în spațiu și timp, pentru că la speciile principale de bază - poate cu excepția bradului, în condiții foarte favorabile de vegetație - fructificația este periodică iar toleranța semințișurilor lor la umbrirea etajului parental esie foarte diferită, ca să nu mai vorbim de unele caracteristici biologice ale semințelor în general. De aceea, aplicarea schematică a tratamentului cerea împărțirea unității de producție în suprafețe periodice egale cu perioadele din ciclul de producție. In funcție de anii necesari, pînă se revenea cu o nouă tăiere (de dezvoltare sau cltiar definitivă), suprafața periodică se împărțea în cupoane. Se stabilea, totodată, anul în care trebuia să se realizeze tăierile în fiecare cupon. Această prestabilire era unul din marile neajunsuri ale tratamentului, pentru că natura nu poate fi “planificată”. Pădurea este singura în măsură să indice momentul și caracterul’llfebâfef intervenții, deoarece - procedîndu-se schematic (arbitrar) - ori nu se instalează suficient și uniform semințișul, ori - dacă acesta nu se pune în lum|oă la timp - dispare (este bine cunoscut fenomenul de autorecepare la gorun, și nu numai). Caracterul schematic al tratamentului s-a soldat - în multe situații de timp și de loc - cu rezultate slabe sau chiar cu eșecuri. Din experiența noastră inultidecenală la ocoale silvice, este suficient să exemplificăm compromiterea regenerării și degradarea arboretului, prin aplicarea - la făgete.- a tăierilor de însămînțarc într-un an fără fructificație, ca și practicarea tăierii de punere în lumină - sau a celei definitive - înainte de instalarea semințișuiiii. în asemenea circumstanțe, se instalează specii pioniere, realizîndu-se un proces lent de succesiune provocată, cu efecte negative pe termen lung. Schematismul aplicării tăierilor succesive a mai avut efecte negative și în șleauri de stejar sau gorun, pentru că deschiderea uniformă a arboretului favorizează îndeosebi speciile tolerante la umbră, cu fructificație anuală, cu diseminare la distanțe relativ mari, cu creștere mai viguroasă în tinerețe, în defavoarea Speciei de bază. în asemenea condiții, au fost eliminate sistematic stejarul sau gorunul, specii cu fructificație periodică (în zilele noastre, la distanțe mari ale anilor de recolte bune), intolerante la umbră și care cresc mai înalte decît speciile de amestec. Se mai cunosc și alte exemple, dar cele prezentate le considerăm suficiente. în prezent, datorită caracterului schematic al tratamentului - în forma sa “ortodoxă”, prevăzută în “Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor” (1987) - acesta este din ce în ce mai puțin luat în considerare. în fapt, canoanele suficient de rigide ale prevederilor amenajamentului, impuse de imperativele unei economii, excesiv centralizate, sunt de natură să promoveze și chiar să accentueze schematismul tratamentului tăierilor succesive, în formele de aplicare către care a evoluat. Personal apreciem că amenajamentul însuși trebuie să se elibereze dc schematism, să se liberalizeze și să ofere mai multe grade de libertate agentului silvic, pentru ca intervențiile în pădure să se poată face în raport cu procesele biologice REVISTA PĂDURILOR ® Anul 108 e 1993 & Nr. 3 33 esențiale, ale ecosistemelor forestiere. Nu intenționăm să ne referim - acum și aici - la alte restricții ale amenajamentului, care pot deveni fie factori limitativi ai unei silviculturi biologic eficiente, fie premise nereușite - parțial sau total. Observăm, însă, că - în multe privințe - atitudinea actuală față de tratamentul tăierilor succesive încorporează, cel puțin parțial, aceleași insuficiențe științifice și practice precum și cea față de unele specii “mari” (ca, de exemplu, față de duglas), prin care silvicultura unor țări europene a înregistrat, în special în planul ridicării productivității pădurilor și a calității lemnului produs, rezultate remarcabile, pe baza cercetărilor prealabile de proveniențe (de stabilire pentru fiecare regiune de cultură a celei mai bine adaptate și valoroase proveniențe). Experiența noastră și a altor practicieni, acumulată în foarte mulți ani la ocoale, arată - așa cum s-a mai menționat - că, în anumite condiții staționate, în anumite arborete și în circumstanțe de gestiune silvică lipsită de formalismele “planificării” și îmbogățită cu multă flexibilitate de intervenție, ca timp și tehnică, în pădure, tratamentul tăierilor succesive poate să dea rezultate dintre cele mai bune, atît în ceea ce privește asigurarea regenerării naturale cît și sub raportul eficienței economice a exploatării. Vom exemplifica gîndirea noastră prin cîteva particularități ale tratamentului tăierilor succesive, în făgete normale cu floră de mult Aici, eliberat de schematism, de pseudeimperative ale unei perioade lungi de regenerare, tratamentul se poate aplica într- o formă simplificată cu numai două tăieri: una de însămînțare, aplicată într-un an de fructificație, și alta definitivă. Procedînd astfel, se reduc vătămările arborilor din generația parentală și ale semințișului instalat și se reduc costurile exploatării, în condițiile în care regenerarea este foarte bună. Precizăm că excludem - la modul absolut - practicarea în făgete a tăierilor rase. Încercînd o lărgire a posibilităților de aplicare - a tratamentului tăierilor succesive - și la alte categorii de arborete, relevăm cîteva cerințe, valabile din multe puncte de vedere pentru ceea ce s-ar putea numi “silvicultură liberalizată”, în ideea flexibilității și libertății de decizie a agentului silvic. în limita posibilității stabilite, este necesar ca - în anii de fructificație abundentă (stropelile sunt contraindicate a se folosi pentru că, în asemenea cazuri, fructificația lipsește practic în interiorul arboretului) - să se practice cu precădere tăieri de însămînțare. în perioada de timp dintre două fructificați! abundente, să se practice tăieri de punere în lumină sau cea definitivă, dacă este cazul, dar - oricum - cu grija necesară; dacă se întîrzie, mai ales la speciile intolerante la umbră, se poate compromite - total sau parțial - chiar o regenerare foarte bună. în esență, trebuie să se renunțe la o programare inițială de împărțire în cupoane a suprafeței periodice, ia stabilirea anticipată a ordinii de aplicare și de revenire a tăierilor pentru recoltarea posibilității. în interesul ușurării exploatării, tăierile și respectiv regenerarea trebuie să aibă un caracter cît mai uniform, Rămîne obligația de a se recolta anual (dar și această obligație ar mai putea comporta ajustări) posibilitatea stabilită pe volum. Imperativul, de ia care nu se poate face rabat, este regenerarea completă a suprafeței periodice. în anumite situații particulare, s-ar putea asigura recoltarea posibilității prin compensarea a ceea ce nu se poate recolta în suprafața periodică din alte unități de producție, prin așa-numita perioadă de tranziție. Libertatea de acțiune a silvicultorului ar permite și optimizarea raportului dintre regenerare și exploatare, în favoarea calității și productivității generațiilor viitoare ale pădurii. O anumită stabilitate a inginerului silvic într-un ocol reprezintă o condiție necesară, favorizantă, de promovarea silviculturii biologic și economic eficiente, în care tratamentul tăierilor succesive ar putea avea o aplicabilitate mai largă. în concluzie, simțim nevoia să precizăm că reflecțiile, sugestiile sau considerațiile noastre ou pretenția de a fi inedite. Cel puțin parțial, ele se pot regăsi în tratate, manuale sau alte lucrări. Am considerat necesar să le readucem la ordinea zilei, pentru că circumstanțele noi, în care se realizează azi silvicultura în țara noastră, sunt sau - mai exact - trebuie să fie total diferite de cele din perioada precedentă anului 1989. . Personal, apreciem că nu este suficient să se vorbească numai despre dezvoltarea durabilă a silviculturii prin aplicarea conceptului foarte bine cunoscut, al raportului susținut sau prin ecodezv uitare. Trebuie să dezvoltăm în mod creator ceea ce silvicultura românească - cu o bună șl îndelungată tradiție - are mai bun, mai corespunzător țelurilor ei actuale. De asemenea, trebuie să se Teacă din sfera strategiei - ce se impune a fi rapid definitivată în acord cu cerințele economiei de piață - la sfera tacticii și logisticii corespunzătoare îndeplinirii obiectivelor strategice. Modernizarea silviculturii prin promovarea de concepții noi - prin mecanizare - trebuie să determine trecerea rapidă și sigură la o silvicultură intensivă, în care polifuncționalitatea pădurilor să reprezinte caracteristica ei principală. (martie 1990) 34 REVISTA PĂDURILOR © Anul 108 & 1993 9 Nr. 3 Analize biochimice preliminare pentru evidențierea fenomenului de uscare, comparativ, Ia. arborii de brad și molid Biolog ANA LUCAU'DANH A Universitatea “Ștefan cel Mart” • Suceai i Termenul de uscare s pădurilor poate fi definit - restrictiv - ca fenomen de pierdere a vitalității arborilor, care nu reievă o evoluție naturală a populațiilor, fiind considerat rezultatul acțiunii conjugate a mai multor factori, mai mult sau mai puțin naturali. Majoritatea țărilor Europei au semnalat fenomenul de uscare forestieră și - ca urmare a acestui fapt - s-au constituit numeroase echipe de cercetare, chiar organisme cu un program complex de cercetare, care încearcă să elucideze cauzele fenomenului, mecanismele de reacție a arborilor, modificările ia nivel celular și molecular, care apar ca efect al uscării. Un exemplu - în această direcție - este Franța, unde a iuat ființă, în anul 1984, programul DEFORPA (Depdrissembnt des ForSi et Pollution Atmosphcrique), la care lucrează peste 60 laboratoare și organisme diferite (G u i 11 e m a u t, 1992; L a n d m a n , 1990). Pornind dc Ia premisa că fenomenul de uscare a coniferelor poate fi cauzat de o multitudine de factori - între care sunt incriminate atît poluarea atmosferică din ultimele decenii cît și seceta prelungită, care se înregistrează în Europa începînd din anii 1971-1973 - studiul de față și-a propus detectarea unor modificări biochimice intracelulare la arborii afectați de uscare. S-au luat în studiu bradul și molidul, două specii care răspund diferit la factorii generatori ai fenomenului de uscare. Este cunoscut faptul că bradul - odată afectat de uscare - se devitaiizează mult ma' repede decît molidul, înregistrîndu-se pierderea completă a activității biologice ia unele exemplare în 1-8 luni (uscarea bruscă), pe cînd molidul are capacitatea de a rezista, cu simptome de uscare, pînă la vârste înaintate (100-200 ani). In momentul de fată se studiază foarte mult mecanismul intracelular de acțiune a diferiților poluanți atmosferici, cum ar fi: oxizi! de azot (NOX), dio?ddtil de suif (SO,), trietilul dc plumb, diferiți acizi și compuși de amoniu care - odată degajați în atmosferă, în urma activităților industriale - pot conduce la formarea unor poluanți secundari, deosebit de periculoși, Acesta este și cazul ozonului (O3) care se formează în urma descompunerii fotochimice a bioxidului de azot (NO2) și a combinării ulterioare a atomilor de oxigen, rezultați cu oxigenul molecular din atmosferă, conform următoarei scheme dc reacții (S e h in e r , 1991): NO, Jumiaș NO + O o + o2------^o3 Ozonul, astfel format, pătrunde în frunzele arborilor pe cale stomatică și cuticulară și determină o creștere a permeabilității membranei plasmatice pentru acest caz La nivel celular, ozonul reacționează cu moleculele de apă din peretele celular și din citoplasmă, ducînd la apariția unor combinații chimice deosebit de periculoase: radicalul peroxid (HO,), ionul suoeroxid (O,), radicalul hidroxii (HO), pcroxidul de hidrogen (H3O2) precum și diferiți alcliilperoxizi și lipidoperoxizi. Celula vegetală dispune de mecanisme de neutralizare a acestor molecule, mecanisme foarte eficiente, atîia timp cît nivelul combinațiilor chimice toxice nu depășește un anumit prag (Fig. 1). Fig. 1. Sistem de dewdficare celulară. Enzimelc care intervin în acest sistem sunt: superoxidismutaza (SOD), ascorbat-peroxidaza (AscPOD), dehidtoascorbst-rîductaza ®ILa- reductaza)^i gluUiion-rcductaza (GSSG-rcductaza). (The system of celMar detoxifîcation.) The enzymes which intervene în this system arc: saperoxyd- dismutase (SOD), ascorbatperoxidase (AscPOD). dehydioascorbat- reductase (DHA-reductase) and glutatyon-reductasc (GSSG-reductase). REVISTA PĂDURILOR ® Anul 108 a 1993 © Nr. 3 35 -- l; sm (POD), una din cele mai care Intervin m sistemul de deto- ;;-au comparat spectrele enzimatice «Wc.?puiaâiW<5 de Ia afbcwi de brad și molid, respectiv de ia exemplare aparent sănătoase și exemplare cu simp-ome evidente de uscare, aparjinînd celor două spetii; pentru analiză s-a utilizat metoda de electroforeză în gel de poliacrilamidă (lordă- c h e s c u, 1937; J e r c a n, 1980). Colectarea materialului vegetai pentru analiza biochimică s-a făcut conform datelor din Tabelul 1. Tabelul 1 Recoltarea materialului vegetal pentru analiză. (1 larvesting of vegetal material for analysis). । Specia Starea de sănătate Locul recoltării, Ocolul silvic Organul vegetativ analizat Brad sănătos Păltinoasa ace (Abies bolnav Păltinoasa ace alba) sănătos Slătioara ace sănătos Cacica ace i bolnav Cacica ace sănătos Marginea semințe bolnav Marginea semințe 1 sănătos Donon (Munții Vosgi) ace bolnav Donon ace sănătos Donon puieți bolnav Donon puieți Molid sănătos Donon ace (Picea bolnav Donon ace abies) sănătos Donon calus (in vitro) bolnav Donon calus ( sănătos Donon cloroplaste izolate bolnav Donon cloroplaste izolate Tehnica de lucru S-au folosit eșantioane de circa 1 g de material vegetal (ace, calus, cloroplaste izolate), care s-au omogenizat cu nisip de cuarț și la care s-au adăugat cîte 2 ml tampon de extracție (1,24% Tris, 0,10% acid ascorbic, 0,17% cisteină, 1,70% zaharoză) pH 7,2. Extracția a durat 3-4 ere la frigider, după care extractele s-au centrifugat 20 minute, la 9000 rot/min. și s-au păstrat fracțiile de supematant. S-au preparat minigeluri de poliacrilamidă (7,45% acrilamidă, 0,20% bis-acrilamidă, 5,25% Tris, 0,07% persulfat de amoniu, 0,15% TEMED). S-a realizat inițial o electroforeză fără probă, pentru eliminarea ionilor persulfat din gel, după care s-au introdus probele în buzunarele minigelului cu ajutorul unor tuburi capilare. S-a realizat electroforeză, la un curent de 15 mA timp de 1-11/2 ore, pînă cînd culoarea albastră (a indicatorului de albastru de brom-fenol) a ajuns la baza gelului. Developarea mirugelurilor s-a realizat cu reactiv specific pentru peroxidază (0,03% benzidină, 4,00% perhidrol în tampon acid acetic-acetat de sodiu pH4,7). S-au obținut zimograme, pentru a căror interpretare s-a utilizat metoda Bradford de dozare spectrofotometrică a proteinelor din extractele folosite la electroforeză. S-au putut, astfel, interpreta și compara intensitățile benzilor enzimatice de la diferite probe (Bradford, 1976). Rezultate în Figura 2 se observă o diferență clară, în ceea ce privește spectrul izoperoxidazic, între arborii dc molid aparent sănătoși și cei afectați de uscare (probele 1 și 2). în probele de la molizii sănătoși, s-a înregistrat constant o zonă superioară (A) de benzi POD, de mare intensitate, iar în probele de la molizii bolnavi s-au înregistrat totdeauna două zone de benzi (A și C). Pe minigelurile prospăt developate, s-au Fig. 2. Reprezentarea schematică a regiunilor ți benzilor izoperoxidazice. Probele: l-extract din ace de molid sănătos, 2-extract din ace de molid bolnav, 3-extract. din calus de molid sănătos, 4-extract din calus de molid bolnav, 5-extract din cloroplaste izolate de Ia molid sănătos, 6-extract din cloroplaste izolate de la inolid bolnav, 7-extract din ace de brad sănătos, 8-extract din ace de brad bolnav (s-sănătos, h- bolnav). (Schematic represenlation of isoperoxidazic regions and stryps. Tests: l-extract from sonnd spruce fir needle leaves; 2-extract from sick spruce fir needle leaves; 3-callus extract from sound spruce fir; 4-caIius extract from sick spruce fir; 5-extract from isolated chloroplastes by sound spruce fir; 6-extract from isolated chloroplastes by sick spruce fir; 7-extract from sound fir needles; 8-extractfrom sick fir needles (s-sound; b-sick). 36 REV1S7A PĂDURILOR » Anul 108 o 1993 ® Nr. 3 putut citi cinci benzi în zpna A la proba 1, iar la proba 2 s-au citit trei benzi în zona A și patru benzi în zona C. Se poate afirma cu certitudine că intensitatea benzilor POD este mai mare la arborii afectați de uscare, fapt confirmat de analiza spectrofotometrică a extractelor, prin metoda Bradford. Pentru extractele din călușuri de molid, inițiate din ramuri (probele 3 și 4), s-au înregistrat aceleași rezultate ca în cazul extractelor din ace, respectiv o zonă inferioară (C) suplimentară, cu o intensitate mare a benzilor izoperoxidazice, în cazul molizilor afectați de uscare. Aceste prime înregistrări scot în evidență faptul că arborii de molid afectați de fenomenul de uscare au o activitate crescută a sistemului de detoxiricare celulară și “luptă” - în acest fel - printr-o suprasolicitare metabolică, împotriva moleculelor toxice formate în celule. Întrucît nivelul POD se menține crescut și în călușuri, deci in vitro, în condiții în care se consideră că stresul cauzat de poluare este îndrepărtat, ne permite să considerăm POD ca fiind un marker biochimic important pentru studiul fenomenului de uscare. în reprezentarea schematică din Figura 2 se observă că - în cazul analizei cloroplastelor izolate de la molizi aparent sănătoși (proba 5) și molizi cu fenomen de uscare (proba 6), se pot identifica nu numai cele două regiuni de benzi (A și C), ci chiar benzile izoenzimatice cu mare claritate, din cauză că - o dată cu izolarea cloroplastelor - au fost îndepărtate o serie de rășini și terpene care împiedică evidențierea clară a benzilor în extractele celulare totale. Se confirmă, și în acest caz, prezența - la exemplarele afectate - a unei zone de benzi C de mare intensitate, iar acuratețea deosebită a benzilor izoperoxidazice ne asigură că analiza cloroplastelor izolate rămîne o calc de viitor pentru acest gen de analize biochimice. Analiza zimogramelor la brad (probele 5 și 6) evidențiază prezența a trei regiuni POD (A, B și C), cu benzi izoenzimatice constante ca poziție la brazii sănătoși și la cei afectați de uscare, dar cu o intensitate mult diminuată la arborii bolnavi. Această diminuare a nivelului peroxidazei, confirmată de citirile spectrofotometrice, reprezintă un rezultat opus celui obținut la molizii afectați de uscare și ar putea explica slaba capacitate de detoxificare a bradului, răspunsul prompt și sever pe care această specie îl dă la acțiunea factorilor răspunzători de apariția fenomenului de uscare. Se poate avansa ipoteza că molidul este mai rezistent la fenomenul de uscare, suportînd simptomele caracteristice pînă la vîrste înaintate, datorită capacității sale crescute de a-și mobiliza enzimele care intervin în detoxificarea celulară, pe cînd bradul este incapabil de această suprasolicitare metabolică, nu se poate detoxifica, și - în consecință - se devitalizează foarte repede (Fig. 3). Fig. 3. Brad cu iscare rapidă, în ctasa a IV-a de vătămare. (Fir tree with rapid drying in the IV-th stage of damage). S-a observat că - în mod constant - în acele din ultimul an nu se înregistrează modificări ale nivelului POD față de situația normală, atît la brad cît și la molid, ceea ce înseamnă că acele de un an, din arborii cu simptome de uscare, nu au acumulat în REVISTA PĂDURILOR 0 Anul 108 e 1993 0 Nr. 3 37 pțg. 4. îngrJbenirca și bz’!inifica’'ea acelor de 2-3 ani îa molid. (Tuming yeilow or browa of the ncedles by 2-3 years old spruce fir tree). celule o cantitate suficient de marc de produși chimici toxici (radicali, ioni, peroxizi), care să influențeze - într-un sens sau altul - sistemul de detoxificare celulară (Fig. 4), Toate aceste tatonări reprezintă o cale deschisă pentru studiul fenomenului de uscare la conifere, atît în ceea ce privește efectele moleculare ale acestui fenomen, rezistența sau sensibilitatea diferitelor proveniențe, cît și în ceea ce privește posibilitățile de contracarare a consecințelor acestui fenomen. (aprilie 1993) BIBLIOGRAFIE Bradford, I. M., 1976: Analitica] Biochemistry. 72. Guillemaut, P. ș.a., 1992: Conifer decline in the north-east of France; charaderistic changes in chloroptast protein pattern and absence of anti-oxidative defcnse capability point to involvement of ozone. Physiologia Plantarum 84. lordăchescu, D., 1987: Analize biochimice speciale. Cromatografia și electroforeza Universitatea București. J ere au , E., 1980: Electroforeza. Editura Tehnică, București. Landman, G. ș.a., 1990: Deperissement des forets et pollution aurospherique. Bilan de 5 annăes dc recherches (1985- 1990) dans le cadre du Programme DBFORPA. S e h m e r , L., 1991: Etude des systemes de detoxifîcation chez Vipic^a. Effet de Vozone, polluant athmospherique. Universite Nancy I. Preliraiuary biochemical analysis for the setting off of the drying phenotnenon comparative to fir and spruce trees The causes forestry phenomenon are not entirely clear; it charges the atmospheric that acts against the long period drougbt. The siudy of atmospheric pollutings point out that they determine the accumulation of numerous toxic molecules (radicals, ions, peroxides) in vegetal cella which mobilize the enzymatic systems cf ceilular dclcxification (peroxidase, reductase). RECENZIE PIOTTO, BEȚI, 1992: Semi di alberi e arbuști colti.vati in Italia - come e quando seminarli. (Semințe de arbori și arbuști cultivați în Italia - cum și cînd se seamănă). Socieia’ Agricola e Forestale - E.N.C.C. Roma, 78 p., 33 fig., 170 ref. bibi. într-o excelentă formă grafică, autoarea publică o remarcabilă sinteză asupra însușirilor culturale și a modului de utilizare în pepinieră a semințelor de arbori și arbuști. Lucrarea constituie rezultatul cercetărilor efectuate în cadrul Centrului de Experimentare Agricolă și Forestieră din Roma și al unei exhaustive documentări în materie. Prezentarea se face schematic, pe genuri și grupe de specii și cuprinde indicii calitativi ai semințelor, metodele de 38 păstrare a acestora, tratamentele pregerminative și procedeele de semănare în pepinieră. în acest mod sunt prezentate, în două capitole distincte, 89 specii de rășinoase și 243 specii de foioase - arbori și arbuști caracteristici zonei temperate și mediteraneene - de importanță forestieră și ornamentală. După caz, se fac și referiri asupra posibilităților de multiplicare vegetativă la unele specii. Lucrarea este întregită de note explicative asupra unor termeni tehnici utilizați (ex. dormanță, stratificare ș.a.) și de o vastă bibliografie - 170 titluri. Ilustrațiile color conferă și ele acestei lucrări rnodel, o înaltă valoare documentară și utilitară, pentru practica pepinieristică curentă. Dr. ing. S. RADU REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 O 1993 © Nr. 3 Considerații privind stabilirea unui sistem de corelare a taxei forestiere cu costurile de exploatare a lemnului log. OVIDIU CREȚU Dr. ing. VICTOR DRAGNEA Institutul Național al Lemnului - București Introducere Necesitatea introducerii unui sistem de corelare a taxei cu costurile de exploatare derivă din cerințele economiei de piață, în care profitul este elementul de bază ai deciziei oricărei activități și implicit al celor de gospodărire a pădurilor și de exploatare a principalului produs al acestora, lemnul. Conform sistemului actual de constituire a prețurilor, taxa forestieră - ca valoare a masei lemnoase pe picior și costurile de exploatare, ca valoare a operațiunilor de recoltare și colectare - constituie grupa cheltuielilor directe de valorificare primară a lemnului. Mărimea acestor valori este condiționată de o serie de variabile: - în cazul taxei forestiere - specia, clasa de calitate estimată a lemnului, distanța de la parchet la instalația de transport; - în cazul costurilor de exploatare - specia, felul tăierii, panta terenului, volumul pe fir, densitatea, mijloacele dc colectare, distanța dc colectare și volumul de masă lemnoasă destinată exploatării. în articolul de față se propune ca - pe baza investigării situației existente în domeniul ponderii taxei forestiere din cheltuielile de exploatare, în condiții variate de teren (munte, coline înalte, coline joase și cîmpie), luînd în considerare principalii factori de influență specifici zonelor analizate și în concordanță cu modul de rezolvare a problemei în alte țări - să se introducă un sistem de conjugare a celor două elemente, care să stea la baza negocierilor viitoare. Situația existentă în alte țări Se prezintă - ca referință - situația din Franța, analizată în lucrarea Exploatarea forestieră de munte în Alpii de Nord; costuri de exploatare, elaborată în anul 1991 de CTBA (Centrul Tehnic al Lemnului ș. Mobilei, din Paris), sub conducerea șefului de proiect Prof. dr. ing. Cicerone Rotarii. Lucrarea analizează - în perioada 1989-1991 - costurile de exploatare din trei zone forestiere: Isărc, Savoia și Savoia Superioară, pentru care au fost investigate 203 parchete, din care 171 (84%) cu utilaje directoare tractoare, 15 (7,5%) cu funiculare și 17 (8,5%) practicînd colectarea lemnului cu ajutorul elicopterelor. Condițiile de exploatare au fost caracterizate ca: ușoare, în 64 parchete (32%); medii, în 65 parchete (32%); grele, în 74 parchete (36%). Costurile tehnice de exploatare și prețul lemnului pe picior, evaluate în cadrul lucrării sunt prezentate în sinteză în Tabelul 1. Tabelul 1 Costurile tehnice de exploatare și prețul lemnului pe picior. (Exploitation technical costs and price of wood) Nr. crt. Specificații Valori, F/m3 Ponderi, % Tf Q Tf 1. Condiții de lucru - fără dificultate 312 95 407 76 24 - dificultate medie 225 132 357 63 37 - dificultate ridicată 150 222 372 40 60 2. Utilaje de bază - tractoare 235 124 359 65 35 - funiculare 165 220 3«5 43 57 - elicoptere 90 344 434 21 79 .Media generală 244 139 383 64 36 Analizînd sinteza din Tabelul 1, constatăm că prețul lemnului pe picior este invers proporțional cu costurile tehnice de exploatare, suma lor fiind aproximativ constantă, în toate condițiile de lucru (abaterea față de medie fiind ±6-8%). Față de o pondere medie de 64% a prețului lemnului pe picior, taxa forestieră variază între 76%, în condiții de exploatare fără dificultate, și 40%, în condiții de exploatare cu dificultate ridicată. REVISTA PĂDURILOR O Anul 108 1993 © Nr. 3 39 Locul ș» imaterialul cercetat Cercetările desfășurate în anul 1992 au fost efectuate în cadrul Sucursalelor de Exploatare și Prelucrare Pnmară a Lemnului: Brașov, Pitești și Rîmnicu-Vîlcea. Au fost investigate 160 parchete cu o masă lemnoasă de 207.654 m3, ale căror principale caracteristici reprezintă proporțiile din tabelul 2. Tabelul 2 Principalele caracteristici ale masei lemnoase din parchetele investigate. (Main characteristics of wood in the researched cutting areas) Nr. Caracteristici și ponderi, % crt. 1. Specia R-22; Fa-25; St-22; Diverse specii-31 2. Natura produselor: Principale-40; Secundare-30; Accidentale-30 3. Panta: sub 10°-27; 11-25’ -46; peste 26°-27 4. Volumul arb. mediu: sub 0,140-16; 0,141-0,7-50; peste 0,7-34 3. Densitatea: sub 20 m3/ha -25; peste 20 m3/ha -75 j ‘i. Colectarea: atelaje-10; tractoare-74; funiculare-16 I 7. Distanța: sub 500 m-5; 501-1000 m-41; 1001-2000 m -49 peste 2001 m-5 i 8. Volum parchet: sub 500 m3-42; 501-2000 mJ-42; peste 2000 m3-16 Rezultatele obținute Rezultatele preliminare ale cercetării sunt prezentate analitic în tabelele 3-4 și planșele 1-4. Din analiza distanțelor de colectare prezentate în Tabelul 3, rezultă că 95% din acestea se situează sub 2 km și se încadrează în secțiunea A a listei de prețuri a lemnului pe picior și numai 5% beneficiază de reducerea de taxă din secțiunea B, bineînțeles numai în cazul speciilor bonificate (rășinoase, fag, carpen), din care 7% în zona de munte și 7% în zone de coline înalte. Cu această ocazie remarcăm că majoritatea parchetelor (41%) se situează în domeniul de colectare 501-1000 m. Din analiza parchetelor, grupate în tabelul 4, după natura tăierilor, se remarcă faptul că 39% din 40 parchetele de munte și 8% din cele de coline înalte, provin din produse accidentale, dar numai 7% din fiecare beneficiază de prevederile reducerii de preț din secțiunea B a listei, avînd distanța de colectare de peste 2 km, conform datelor prezentate în Tabelul 3. Tabelul 3 Analiza parchetelor grupate după distanțele de colectare. (Analysis of the cutting areas grouped according to the collecting distances) Zona Distanța Nr. Masa lem- Ponderi Ponderi parc. noasă distanță zone (Munte sub 500 2 2846 4 501-1000 7 10077 14 1001-1500 14 14759 21 1501-2000 13 38678 54 Total sub 2000 36 66360 93 32 [ peste 2001 4 4784 7 2 I Coline sub 500 5 3037 4 lînalte 501-1000 13 50650 60 1001-1500 11 17513 21 1501-2000 7 6884 8 Total i sub 2000 36 78084 93 38 । peste 2001 4 5786 7 _2 | Coline sub 500 2 853 3 joase 501-1000 17 14557 46 1 1001-1500 11 9087 29 1501-2000 10 6964 22 Total 1 sub 2000 40 31461 100 15 1 peste 2001 - ♦. • - Cîmpie sub 500 7 3789 18 501-1000 18 9119 43 1001-1500 10 5820 27 1501-2000 5 2451 12 Total sub 2000 40 21179 100 10 peste 2001 - - - Total sub 500 16 10525 5 501-1000 55 84403 41 1001-1500 46 47179 23 1501-2000 35 54977 26 Total sub 2000 152 197084 95 95 peste 2001 8 10570 5 5 - REVISTA PĂDURILOR fi» Anul 108 » 1993 • Nr. 3 zona —3222 1 1990 î 1991 I 19Q7 i Modîn 3 CÎMPÎE ( PITEȘTI ) >2- 37* i 59- 2 40s - 59^ 1 4.0Î 62 17 i 66' / J L 33^ COLINE JOASE ( PITEȘTI ) • S2— 5 1 e+5. ct2 792 / / 60J 7 47- 1 L 7 +?2 20- n B I f s 39* 49 5_ COLINE ÎNALTE ( Rm.VÎlCEA) ( 36- u 63- L >11 io- 49 2. ,7^ 32- L 5(£ MUNTE ( BRAȘOV i 1 } 39- L 60$ 3? 66-1 ‘“«■t uJ / 1 y L 55* L •4* >5^ 401 c 9^ MEDIA 0 / 4lJ 58‘ k 7 2 49. L 536 36- 2. 50J 49- 9. V/7A Taxa forestiera J Costuri directe de exploatare Fig. 1, Variația cheltuielilor directe - iei/ m’ medii, pe specii, în perioada 1989-1992. (Variation of direct medium expenses lei/ m’ of the species during the period 1989-1992). Revista pădurilor © Anui ios ® 1993 • Nr. 3 41 Combustibili Deservire instalații Tarif costuri * de exploatare Taxa forestiera Fig. 2. Evoluția costurilor directe de exploatare și a taxei forestiere în perioada (Evolution of direct exploitation expenses and of the forest charges during the perind l^rK'J] } REVISTA PĂDL’RILUR e Amil 10fi 9 1993 • Nr 3 42 Fig. 3 . Variația cheltuielilor directe (%) pe zone la exploatare, în perioada 1989-19512. (Variation of direct expenses (%) according to the exploitation areas during the period 1989-1992). REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 ® 1993 o Nr, 3 43 Fig. 4. Structura cheltuielilor directe (%) de exploatare, pe ani, în perioada 1989-1992. (Stcucture of direct exploitation expenses (%) on years during the period 1989-1992). REVISTA PĂDURILOR e Anul 108 • 1993 • Nr. 3 Se poate concluziona - în cazul unităților analizate, respectiv: Brașov, Rîmnicu-Vîlcea și Pitești - că secțiunea 3 a listei taxei forestiere nu este oportună decît la maximum 5% din masa lemnoasă pusă în valoare și exploatată în aceste unități. în Figurile 1 și 2 se prezintă variația cheltuielilor directe, respectiv a valorii taxei forestiere și a costurilor de exploatare (total și pe articole de cheltuieli) pe specii și ani. Se remarcă faptul că, în perioada 1989-1992, valoarea medie a taxei forestiere a crescut - în medie - de la 83 lei/m3, Ia 1247 lei/m3, adică de 15 ori, iar costurile de exploatare au crescut de la 203 lei/m3, la 1935 lei/m3, adică de 9,5 ori; pe specii creșterile taxei forestiere fiind de 9,4 ori la rășinoase, 15,5 ori la diverse tari, 27,4 ori la diverse moi, iar cheltuielile directe de exploatare au crescut de 6,4 ori la rășinoase, de șapte ori la diverse tari și de 4,2 ori la diverse moi. Tabelul 4 Analiza parchetelor grupate după natura tăierilor. (Analysis of the cutting areas grouped by way of cuttings) Zona Felul tăierii Nr. parc. Masa lemnoasă Ponderi tăieri Ponderi zone Munte Principale 12 19009 36 18 Secundare 8 13374 25 30 Accidentate 20 20262 39 57 Total 40 52615 100 29 Coline Principale 18 51534 71 50 înalte Secundare 17 15662 21 35 Accidentale 5 5108 8 14 Total 40 72304 100 39 Ceti ne Principale 17 23001 64 22 joase Secundare 13 7434 21 17 Accidentale 10 5506 15 15 Total 40 35941 100 20 Cîmpie Principale 19 Î0533 45 10 Secundare 10 7772 34 18 Accidentale 11 4874 21 14 Total 40 23179 100 12 Total Principale 66 104077 56 100 Secundate 48 44242 24 100 ■ Accidentale 46 35750 20 100 în Figurile 3-4 prezintă graficul evoluției taxei forestiere și totalul costurilor de exploatare directe, în perioada 1989-1992 pe zone dc exploatare, și structura cheltuielilor directe de exploatare pe capitole de costuri: combustibili, servire, instalații, tarife și taxă forestieră, Proiect de metodologie de corelare a taxei forestiere cu costurile de exploatare Pentru asigurarea unei baze de negociere, în vederea realizării unei proporții între taxa forestieră și costurile directe de exploatare, se propune următoarea metodologie de lucru: a. Cu ocazia verificării “actului de punere în valoare” de către personalul tehnic al unității de exploatare, conform articolului 11 din Ordinul 572/10.09.1991 al Ministerului Mediului, se va întocmi procesul tehnologic al parchetului, verificîndu-sc și anexa la amplasare, în care sunt cuprinse instalațiile de scos-apropiat prevăzute de către organele silvice, în conformitate cu art. 3 din Ordin. Schimbarea soluției de scos-apropiat, preconizată în anexă la amplasare, la propunerea specialiștilor unității de exploatare, va fi soluționată cu organele silvice prin obiecție la actul de punere în valoare. Unitatea de exploatare va întocmi “proiectul tehnico-economic pentru exploatarea parchetului”, evaluîndu-se exact costurile diiecte de exploatare prin: devizul de execuție pentru procesul de producție, centralizatorul devizelor de execuție pentru lucrările și instalațiile necesare, calculul necesarului și costului combustibililor, valoarea lucrărilor de servire a procesului de producție, necuprinse în devizele de execuție. b. însumarea valorilor din devize și evaluarea costurilor directe de exploatare, conform relației: Cex = Dp + Di+Dd+Cc unde: Cex ' reprezintă costurile directe de exploatare, în mii lei; REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 o Nr. 3 45 de retribuire din devizul 1 juipe, în mii lei; dciu.;, din centralizatorul devizelor dc instalații, în mii lei; vidoi-rca lucrărilor de servire a procesului de producție, în mii lei; f c costul combustibilului, obținut din însumarea cantităților de benzină și motorină, înmulțite cu prețurile medii de achiziție, în mii lei. c. Estimarea nivelului valoric al taxei forestiere corelat cu costurile directe de exploatare de care urmează a se ține cont la negociere sau contractare, conform relației: Te=(l + K)Cex unde: Te - reprezintă nivelul echitabil al taxei forestiere; K - coeficient de corelare a taxei forestiere cu cheltuielile de exploatare. Valorile care compun coeficientul de corelare au la bază calcule economice în funcție de factorii de influență prezentați în Tabelul 5, semnul și mărimea fiind corespunzătoare nivelului influenței pe care o exercită elementele componente ale factorului asupra cheltuielilor de exploatare. Coeficientul K se obține prin însumarea aritmetică a valorilor individuale, extrase din coloana 2 din tabelul 5, în funcție de caracteristicile parchetului, corespunzătoare factorilor de influență din coloana 1. Tabelul 5 Factorii de influentă ce conduc la obținerea valorilor de exploatare (Influence factors that lead to the obtainance of exploitation) Nr. . crt. Factori de influență Valori K 1. Specie - Râșinoase -0,24 -Fag + 0,20 - Stejar + 1,40 - Diverse specii + 0,33 2. Natura produ- selor - Principale - Secundare - Ac. dispersate - Ac. greu accesibile + 0,12 -0,12 -0,02 -0,05 3. Panta - sub 10° + 0,10 tere- -11-25° -0,02 nului - peste 25° -0,05 4. Volum - subO, 140m3/fir -0,22 arbo- -0,141 -0,7mVfir -0,04 re me - peste 0,7 m3/fir + 0,18 diu 5. Densitate - sub 25 m3/ha -0,05 arbori - 26-100 m3/ha + 0,02 - peste 100 m3/ha + 0,04 6. Utilaj con - atelaj -0,04 ducător - tractor +0,06 - funicular -0,11 7. Distanța - sub 500 m -0,03 de colec- - 501-1000 m + 0,04 tare - 1001-1500 m -0,02 - 1501-2000 m -0,03 peste 2000 m -0,04 8. Masa lem- - sub 500 m3 -0,02 noasă -501-1000 m3 -0,01 - 1001-2000 m3 + 0,01 - peste 2000 m3 + 0,02 d. Prin mărimea și semnul coeficienților de corelare, factorii de influență definesc în mod automat încadrarea parchetelor în zone de exploatare, cîmpie, coline joase, coline înalte sau munte. *♦* Nivelul coeficienților de corelare a taxei forestiere cu cheltuielile de exploatare urmează să fie verificate în continuare în cadrul lucrărilor de cercetare ce se desfășoară la Sucursalele de Exploatare și Prelucrare Primară a Lemnului Brașov, Pitești, Rîmnicu-Vîlcea, Tîrgoviște, Voinești, Curtea de Argeș, Sibiu, Tîrgu Jiu și Orșova. (martie 1993) 46 REVISTA PĂDURILOR * Anul 108 ® 1993 • Nr. 3 Considerations regarding the establishing of a correlation system of the forest tax to the costs of wood operation There are presented the preliminary results of the study regarding the establishing of a correlation system of the wood pnce on the tree foot, with its expenses of primary revaluation by means of operation process, respectively harvesting and collecting. According to the principalle already established in the countries with an advanced forest economy, among which. France is presented as an exemplification, the wood price of the tree foot is inversely proporțional to the exploitation technical costs, Iheir sum being aproximatively constant in all working conditions (no difficulty conditions with ntedium or high difficulty conditions). By investigating 280 cutting areas exploited in differcnt ground conditions (plain, small or high hillock and mounlain) there have been collected and studied the data necessary to establish the variation of the exploitation costs according to the species groups compared to variation of forest taxes and variation of wood price of the feet of the tree from the total of direct exploiting costs. Front graphic representations of the analyse elements, one can notice that during 1989-1992 the growing indexes were 5.73 times by exploiting costs and 15.022 times by forest taxes and the share of wood price on tree feet from the total of direct expenses grew from 42% to 63.8%. The study suggests a correlation methodology of the forest taxes to the influence factors specific to the exploiting costs, respectively the species nature of products, slope of the groung, volume of medium tree density, driving equipment, collecting distance and wood mass offered to valorification on the bases of (K) coefficients resulted from statistica! processing of experimental data gathered from the studied cutting areas. One suggests an evaluation relation of the equitable level of the forest taxes (Te), correlated to the influence factors (K) which have positive (+K) or negative (-K) infîuences on the direct exploiting posts (Ccxpl) re=(i+J0C„p Temporary values of the correlation coefficients are presented in table 3, RECENZIE SAVIEL, P., S., 1991: The Silvicultura of Trees used in British Forestry. (Silvicultura speciilor utilizate în foresteria britanică). C. A. B. International, Wallingford, 142 pag., 31 fig., 178 ref. bibi. Reprezentînd o noutate în literatura britanică a genului, lucrarea se deschide cu informații diverse privind principalele repere bibliografice utilizate, precum și privind consumul de lemn al țării în perioada 1989/1990. Aceste informații introductive sunt completate cu o statistică (la nivelul anului 1980) a compoziției pădurilor britanice (circa două milioane ha) - dominate de molidul de Sitka (24%), pinul silvestru (11%) și cvemicee (9%). Partea principală a lucrării constă în prezentarea - divers detaliată - a 59 specii forestiere, aparținînd la 33 genuri. Grupînd cele mai semnificative entități taxonomice din silvicultura britanică, dispuse în ordine alfabetică, aceste micromonografii cuprind, în general: - denumirile, științifică și populară; - originea și un scurt istoric al introducerii (dacă este cazul); - cerințe climatice și - separat - exigențe stațîonale globale; - alte caracteristici silviculturale; REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 3 - înflorirea, producția de semințe și caracteristici ale culturii în pepinieră; - proveniențe; - suprafața ocupată și productivitatea realizată; - caracteristici și utilizări ale lemnului. Este de remarcat extensia acordată speciilor europene autohtone sau alohtone (arțar, paltin, anin alb și negru, frasin comun, fag, cireș păsăresc, stejar, gorun, tei pucios și cu frunza mare) - dar și celor asiatice sau americane de mare importanță (molid de Sitka, larice japonez, duglas verde, Pinus contorta) - precum și unor specii a] căror rol, în viitorul silviculturii britanice, este demn de luat în considerare (Nothofagus procera și obliqua, Alnus cordata și rubra etc.). Completată cu o bogată bibliografie, cu diverse anexe (tabele pentru raportul dintre diametrul coroanei și al trunchiului, longevitatea, vîrsta exploatabilității, vîrsta creșterii maxime în volum, dimensiuni maxime ale speciilor autohtone și exotice în Mare Britanie), lucrarea se încheie cu un index de termeni utilizați. Datorată unui distins specialist al Oxford Forestry Institute, cartea prezintă un interes deosebit, fiind de un real folos tuturor specialiștilor implicați în silvicultura insulară și nu numai. Ing. LARISA NICOLESCU Asist, ing. N. NICOLESCU 47 Parcai ile naționale forestiere din Albania Ing. TISH STAJKA Durrcs - Albania Albania, una din țările mici ale Europei (cu numai 28.748 km2), are lotuși un înveliș vegetal foarte diversificat, datorită așezării la contactul între zona mediteraneeană, zona picturilor temperate și a desfășurării mari pe altitudine a reliefului. Cea mai mare parte a țării este ocupată de munte (7% din suprafață), restul revenind cîmpiilor litorale. Munții Albaniei se înalță pînă la 2.751 m (vîrful Ccrabi) șt suni alcăiuiți - în special - din calcare și roci vulcanice ultrabazice, fiind străbătuți de numeroase rîuri (Drini, Mati, Shkumbini, Semani, Osumi, Vjosa, Erzeni etc.). Din punctul de vedere al învelișului vegetal. Albania aparține zonei mediteraneene, pe teritoriul ei fiind prezente subzona pădurilor de stejar pufos din partea de nord și subzona pădurilor de stejar dc piatră (Quercus ilex) în partea de sud. în regiunea muntoasă din nord, se succed - pe altitudine - următoarele etaje vegetative: - Casisnetum, etajul pădurilor cu gorun, cer, castan; - Fagetum, etajul pădurilor de fag; - Pineturn mediteraneum, etajul pădurilor de pini mediteraneeni; - Alpinetum, etajele dc pajiști și tufărișuri alpine și subalpine. în regiunea muntoasă din sud etajul pădurilor de fag este înlocuit cu etajul pădurilor de brazi mediteraneeni (Abies cepbalonica, Arborisii regis) - Abietum mediteraneuin. Etajul pădurilor de castan, care se ridică pînă la 6011-700 ni altitudine, are un climat călduros dar umed. Se caracterizează prin prezența pădurilor de gorun, cer, castan. Etajul pădurilor de fag, situat între 700 (900) și 1600-1800 m în nord și 1280-1300 (pînă la 2200) m în centrul Albaniei, are un climat răcoros. Se caracterizează prin întinse păduri de fag. Etajul pădurilor de brazi mediteraneeni înlocuiește în partea sudică a Albaniei etajul pădurilor de fag, situîndu-se între 1300-1800 m altitudine. Se caracterizează prin păduri cu brazi sud europeni (Abies barisii regis, A. cepbalonica). Etajul pădurilor de pini mediteraneeni apare între 1800-2200 m altitudine, atîî în nordul cît și în sudul Albaniei, și este constituit din păduri cu Pinus heldrcichii și - local - cu P. peuce. Etajul pădurilor și tufărișurilor alpine, situat la altitudini oe peste 2200 m, are un climat rece și umed. Este acoperit în special de pajiști. în 1966 a fost legiferată înființarea unor parcuri naționale forestiere cu funcții științifice și recreative. Este vorba dc parcurile Divjaka, Dajti. Lurfi, Llogara, Thethi și Drenova de Korces. Se află sub protecție și cîteva masive forestiere de mare valoare științifică (Voskopaja - în regiunea Korcds, Tomori - în regiunea Beratit, Razna - în regiunea Shkodres, Hotoves - în regiunea Părmetit, Quafshtama - în regiunea Krujes și Gjinari - în regiunea Elbasanît). Prezentăm în continuare cîteva detalii privind cele mai însemnate parcuri naționale forestiere. Parcul Thethi, situat în Alpii Nordici ai Albaniei, are o suprafață de 2518 ha, cuprinzînd teritoriul cu vîrfurile cele mai înalte din acești munți (Dhgnve - 2083 m, Radohimcs - 2570 m, Visenes - 2512 m, Arapit - 2217 m). Relieful este foarte accidentat. Bogata rețea hidrografică este colectată de rîul Thellii. Climatul este răcoros și foarte umed (12°C temperatură medie anuală, 2700 mm precipitații anuale*!, cu maximum toamna și iama). Zăpezile care acoperă terenul - din noiembrie pînă în mai - po» atinge 2-3 m. Există și mici suprafețe de pe care zăpada nu se topește dc la an la an. în 1966 - 3858 mm. 48 REVISTA PĂDURILOR » Anul 108 • 1993 & Nr. 3 Substratul este format din. calcare mezozoice și • din aluviuni, în albiile rîurilor. Solurile sunt de tipul brun-roșcat, brun și negru dc pajiște alpină. în parc sunt cuprinse formații vegetale aparținînd etajului pădurilor de fag, etajului pădurilor de pini mediteraneeni și etajului pajiștilor și tufărișurilor subalpine și alpine. Făgetele - în general pluriene - pot fi pure sau cu amestec de rășinoase. Fagul poate atinge înălțimi de 35*38 m, Pe soluri scheletice, xerice, se găsesc păduri de pin negru (.Pinus nigra). La limita superioară a etajului se găsește o fîșie de păduri cu Pinus hcldreidrii (denumită rrobullî), adaptat la climatul de munte înalt. în etajul alpin, se dezvoltă pajiști în care apare specia endemică Lilium albanicum. Dintre elementele faunistice se remarcă prezența caprei negre. Parcul este organizat și pentru turism, aflîndu-se în apropierea orașului Shkodra. Parcul Divjaka, situat pc malul Mării Adriatice, are o suprafață de 1130 ha, cuprinzînd vegetație de nisipuri literale. Relieful este ușor vălurat, substratul este format din nisip. Clima este mediteraneeană caldă și relativ uscată (17-18°C temperatură medie anuală, 100- 1000 înrn precipitații anuale). Vegetația este constituită atît din specii mediteraneene cît și din specii mediu europene. Dintre arbori, suni frecvenți Pinus pinea, P. hulepensis, Juniperus macrocarpa, J. phoenicea. Se întîlnesc mulți arbuști mediteraneeni cu frunze persistente, printre care Myrtus communis. în locurile mai umede se află și păduri cu Quercus robur, Fraxinus angustifolia, Uhnus minor, Frangula ainus, cu multe liane (Periploca graeca, Vitis silvestris,: Hedera helix, Ctematis llamula). O bogată faună de păsări acvatice ca și de mamifere populează parcul (rațe și gîște sălbatice, pelicani, șacali, vulpi, vidre etc.). Parcul este un important teritoriu de pasaj al păsărilor. în apropierea parcului se găsește centrul de odihnă Divjaka, frecventat - în timpul verii - de aproape 10.000 de oameni, zilnic. Parcul Llogara, care cuprinde muntele cu același nume - între 475 și 2018 m altitudine, are o suprafață de 965 ha, din care 808 ha păduri. Relieiul montan, dezvoltat pe roci calcaroase, este de un pitoresc deosebit. Climatul este mediteraneean, cu ierni blînde și veri calde. Solurile - de tipul brun-roșcat și castaniu - sunt scheletice, superficiale, neutre-slab acide. Parcul cuprinde, în special, păduri constituite din specii mediteraneene, veșnic verzi (Quercus ilex, Q. coccinca, Buxus sempervirens, Ilex aquifolium, în amestec și cu specii decidue, iar la altitudini mai mari păduri de brazi și pini mediteraneeni (Abies cephalonica, A. borisii regis, Pinus heldreichii, P. nigra ș.a.). Fauna cuprinde multe mamifere (iepuri, vulpi, mistreți, căprioare, veverițe etc.). Parcul este amenajat pentru turism și are perspective de a fi inclus în marile trasee turistice. * în afară de parcurile naționale și de rezervațiile științifice, în Albania s-au înființat și zone speciale pentru protecția vînatului, care se află în îngrijirea organelor silvice și a poliției forestiere. împăduririle, executate pe suprafețe apreciabile în zona litoralului ca și în apropierea marilor orașe, creează premise pentru organizarea de întinse zone verzi, necesare pentru recreerea populației. (iunie 1993) BIBLIOGRAFIE Car ama z i n ■ C o co v s c h i, V., 1957; Arhitectura peisajelor. Litografia învățămînluJui. Brașov. B a j r a k t a r i, F., 1960: Pedologii. Ne perdorim te Fakultetit te Agronomise. Tirana. Florescu, I., 1981: Silvicultura. Editura Didactică și Pedagogică. București. I s o d o r o v , B.. 1956: Klima e Shqipdrise. M i t r u s'h i, I., 1959: DrurSt dhc shkurrct e ShgipUrise. Negruțîu, Filofteia, 1980: Spafii verzi. Editura Didactică și Pedagogică, București. Negulescu, E., G., Săvulescu, A., 1965: Dendrologie. Ediția a Il-a, Editura Agro-siJvică, București. Negulescu, E., G., Stănescu, V., Florescu, I., I„ Târziu, D., 1973: Silvicultura, voi. I și voi. II. Editura Ceres, București. Palade, L., 1972: Asupra funcțiilor de interes social ale pădurilor. în: Revista pădurilor, Nr. 6. S t a j k a , T., 1962: Dendrologji. Sbtypshkroja e Arsimit shkollor. Tirana. S t a j k a , T., V e s h i, L., 1963: Pedologji (per ahkollerne mesme te pyjeve - pentru școala medie silvică). Stănescu, V,, 1979: Dendrologie. Editura Didactică și Pedagogică, București. REVISTA PĂDURILOR ® Anul 108 9 1993 0 Nr. 3 49 DIN ISTORIA SILVICULTURII ROMÂNEȘTI Școala Silvică din Gurghiu - jud. Mureș Cetate centenară a silviculturii românești La aproximativ 12 km de orașul Reghin - județul Mureș, pe șoseaua ce leagă orașul viorilor de Lăpușna (o colonie de forestieri, situată în inima Munților Gurghiu), se află comuna Gurghiu. Aici, la poala CETĂȚII care străjuiește Valea Gurghiului se întinde o instituție reprezentativă - ȘCOALA SILVICA GURGHIU - care funcționează din anul 1893. Parcă toată așezarea se grupează în jurul acestor monumentale edificii, unele dintre ele purund patina vremurilor de altădată cu toate ridurile ei adinei, iar altele făurite prin efortul creator al elevilor și profesorilor, care au dat o notă aparte iheintei prin harul creator și prin risipa de inteligență, de fantezie, în armonizarea naturalului cu gustul esteticii constructive, ce se integrează minunat în peisajul locului. Pentru tineri s-a definit, de-a lungul vremii, o bază materială demnă de invidiat de multe școli din țară, constituindu-se într-o adevărată CETATE A SILVICULTURII ROMÂNEȘTI, aflată la vîrsta centenară. Dacă la ȘCOALA VECHE - construită pe ruinele unui castru roman, atestat documentar încă din 1241, sub numele de CETATEA GURGHIULUI - au învățat în anul înființării (septembrie 1893) doar 23 de elevi, acum liceul centenar are cu adevărat sute de tineri (550 elevi) care se instruiesc cu responsabilitate, pentru a deveni apărători de nădejde ai celei mai mari avuții - PĂDUREA. Baza tehnică de la Școala Veche reunește acum muzeul didactic de vînătoare și salmonicultură, care grupează colecții și exponate de mare valoare cinegetică, cabinete de silvicultură, de dendrologie; biblioteca ce adăpostește peste 20 de mii de volume, la care se adaugă săli de clasă, atelierul de lăcătușerie, de tîmplărie și mai ales parcul dendrologie, cu o suprafață de 21,4 hectare, un adevărat laborator al naturii ce cantonează pe suprafața sa 812 specii de arbori și arbuști, aparținînd la 386 genuri și la 102 familii. Școala nouă a luat ființă prin efortul remarcabil al elevilor, profesorilor și personalului muncitor, coordonați de energicul și inimosul inginer Glîga Cosma, fost director al școlii și care în perioada 1966-1969 a construit un modern complex școlar silvic, pentru care statul a investit pe atunci nouă milioane de lei. în această oază a naturii a fost înălțat un corp de clădiri cu zece săli de clasă, laboratoare de fizică, chimie, biologie, cu săli de clasă spe- cializate pentru limba română, matematică, limbi moderne; un internat cu o normă sanitară de 300 locuri; o cantină unde servesc masa cîte o sută de elevi pe serie. De asemenea, tinerii au la dispoziție o sală de sport, un complex sportiv dotat cu un teren de fotbal cu dimensiuni olimpice, un teren de tenis, unul de volei, la amenajarea cărora au contribuit elevii și profesorii școlii. Zona verde din incinta școlii creează o armonioasă simbioză între speciile de arbori și arbuști - plantate aici - și complexul arhitectonic care se integrează fericit în ansamblul comunei Gurghiu. De la Gurghiu, de-a lungul timpului, și-au luat zborul spre toate zările patriei 5877 de absolvenți, formați în spiritul ocrotirii naturii, al respectului pentru pădure și marile sale influențe benefice asupra mediului înconjurător. Oameni de prestigiu ai silviculturii au predat aici, cum este profesor emerit doctor docent Emil G. Neguiescu, membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, aflat acum la venerabila vîrstă de peste 91 de ani, și care este autorul primului tratat de silvicultură din România, realizat pe baze ecologice. Tînărul absolvent al Facultății de Silvicultură din cadrul Institutului Politehnic București avea să-și înceapă strălucita carieră aici, la Școala de brigadieri silvici din Gurghiu, unde a funcționat mai întîi ca profesor, apoi ca director în perioada 1 noiembrie 1926 - 1 septembrie 1940, cînd 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 O 1993 » Nr. 3 odiosul Dictat de ia Viena avea să-l oblige să se refugieze, cu tot efectivul școlii, la Tîrgoviște. încă din primele momente ale venirii sale la Gurghiu profesorul Negulescu a demonstrat celor din jur că Gurgiiiul nu este doar un scurt popas, un coridor de trecere sau o trambulină de lansare spre nu știu ce înălțimi. Scurta dar fecunda perioadă de activitate la Gurghiu avea să constituie un prilej de vise îndrăznețe, de frămîntări adînci, de profunde acumulări, care aveau să rodească la scurt timp, conturînd uriașa personalitate care îngemăna pe eruditul, talentatul pictor și sculptor ieșit din comun, pe valorosul inginer silvic și om de știință, pe omul de aleasă noblețe sufletească, profesorul Emil G. Negulescu, dascălul multor generații de silvicultori. Perioada Gurghiu avea să însemne pentru profesorul Negulescu dobîndirea, în anul 1929 - la Cluj, a celei de-a doua licențe în “Științe”, iar în anul 1933 obținerea titlului de Doctor cu o Teză de doctorat despre realitățile geografice ale Văii Gurghiului, avînd ca îndrumător științific pe marele botanist, ilustrul profesor loan Grintescu. în septembrie 1935 realizează bustul în bronz al regelui Ferdinand I - întemeietorul Marii Uniri, așezat în centrul comunei Gurghiu și dezvelit în prezența regelui Carol al II- lea. în septembrie 1938, zidește în curtea școlii o capelă pentru credincioșii de rit ortodox din Gurghiu, înfăptuind cu mare talent pictura întregului interior al capelei și sculptînd cu înaltă măiestrie catapeteasma (iconostasul) acesteia. Cu adîncă pioșenie și har divin a scris pe bolta capelei, cu mînă sigură: "Slavă lui Dumnezeu! Glorie Neamului Meu!". Ultima realizare a activității sale la Gurghiu este cea legată de punerea fundației căminului cultural “Petru Maior”, a cărui săvîrșire nu s-a putut înfăptui din cauza evacuării forțate de la 1 sep- tembrie 1940. Crîmpeiul de muncă și viață al profesorului Negulescu la Gurghiu a contribuit la înălțarea prestigiului Școlii Silvice din Gurghiu, făcînd o tradiție din munca serioasă, temeinică, o tradiție a lucrului bine făcut și a disciplinei muncii și a sectorului silvic. Am putea spune că profesorul Negulescu a creat un adevărat mit la Gurghiu. Tot la Gurghiu a oficiat și inginerul Sergiu Pașcovschi, corifeul primei tipologii a pădurii din România. Oamenii de azi ai liceului centenar duc mai departe acea tradiție a liceului, acea zestre profesională a înaintașilor nu numai la catedre, dar și în amenajarea modernă, îngrijirea și ocrotirea a ceea ce astăzi înseamnă cabinete și laboratoare școlare, parc dendrologic, pepinieră didactică sau bază sportivă. Astăzi, răsfoind filele istoriei acestei școli silvice zbuciumate, putem afirma că centenara Școală silvică din Gurghiu - județul Mureș este înnobilată nu numai de perenitatea ei seculară, dar și de pilonii ei de rezistență: tradiția, experiența acumulată, valoarea umană și profesională a slujitorilor acestei școli, dorința și voința elevilor de a considera școala ca o matrice, ca o sfîntă cetate, în care vor rodi năzuințele și gîndurile lor, elanurile tinereții lor. Fie ca toate aceste atribute să concure fericit la formarea, aici în frumoasa, zbuciumata și rîvnita Transilvanie a unor vrednici silvicultori capabili să servească cu înaltă competență multimilenara pădure românească. Să mi se îngăduie să aduc, cu acest prilej și pe această cale, cele mai calde mulțumiri tuturor slujitorilor acestei școli, care de-a lungul anilor și-au legat, într-un fel sau altul, activitatea și viața de existența școlii noastre centenare. în același timp să adresez sincerul îndemn ca toți absolvenții Școlii silvice din Gurghiu să apere poziția de onoare a acesteia printr-o activitate de excepție în gospodărirea durabilă a fondului forestier național. Cu tot respectul cuvenit adresez rugămintea ca oamenii de decizie, indiferent de nivelul lor ierarhic, care hotărăsc destinele silviculturii românești să nu uite niciodată că cea mai mare investiție trebuie făcută în “OM”, în omul aflat în formare pe băncile școlii. Să nu uităm deci că “ȘCOALA” este cea mai mare lucrare a vieții. (septembrie 1993) Director Ing, MIHAIGHERGHEL Grupul Școlar Silvic Gurghiu REVISTA PĂDURILOR • Anul 108 • 1993 • Nr. 3 51 DIN ACTTWATEA SOCTETĂȚO “PROG1RBSUL SILVIC” Contribuții la identificarea vegetației lemnoase (arbori și arbuști) din parcul Zăvoi-Rm, Vîlcea*^ Parcul Zăvoi, din zona intravilan a Municipiului Rîmnicul Vîlcea, este situat pe terasa stingă a rîului Olănești, pe soluri brune de luncă, la baza dealului Capela. Trecutul istoric al acestui parc este dezvăluit de două plăci comemorative existente în Zăvoi și anume: ® Pe frontispiciul unei cișmele, acum fără apă, este săpată inscripția: ÎN ACEST PARC, LA 29 IULIE 1848, A AVUT LOC O MARE ADUNARE POPULARĂ CU CARE PRILEJ S-A DEPUS JURĂMÎNTUL PE CONSTITUȚIE S-AU SFINȚIT STEAGURILE REVOLUȚIEI, IAR UN GRUP DE CÎNTĂREȚI CONDUȘI DE ANTON PANN A INTONAT IMNUL REVOLUȚIEI “DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE” - 1848- 1968. ® Pe un obelisc, scris tot cu litere majuscule, este imprimat următorul text: ÎN AMINTIREA ÎNALTULUI DOMNITOR BARBU ȘTIRBEI CARE PRIN OPISUL DIN 9 AUGUST 1850 DAT CU PRILEJUL VIZITAȚIEI ORAȘULUI A HOTĂRÎT FACEREA ACESTEI GRĂDINI PENTRU PREUMBLARE OBȘTEASCA, HOTÂRÎRE ÎNDEPLINITĂ LA 1856 AUGUST DE ZISU DUMITRESCU PE ATUNCI PERZIDENT AL MAGISTRATULUI IAR ACUM S-A ÎNDREPTAT OBELISCUL ȘI REFĂCUT CIȘMEAUA DIN NOU ÎNFRUMUSEȚATĂ AȘA CUM SE VEDE PRIN STĂRUINȚA MINISTERULUI CULTELOR ȘI INSTRUCȚIEI. COST. G. DISSESCU -1913 APRILIE 24. Rezultă deci că parcul Zăvoi a fosu înființat în perioada 1850-1856 și desigur că domnitorul Barbu Știrbei n-ar fi dat acel opis, dacă zoua respectivă n-ar fi prezentat ceva deosebit, spre a fi vizitat de însuși Domnitorul țării. Se pare că, în locul menționat, exista la acea dată c pădure de luncă din regiunea deluroasă, lucru confirmat de faptul că din vechiul arboret mai există - în prezent - un frasin (Fraxinus excelstor) cu diametrul de 120 cm, un velniș (Olmus levis) cu diametrul de 100 cm și un tei (Tilia platiphylos) cu diametrul de 120 cm. Cu un deceniu în Materialul a fost prezentat și dezbătut în cadrul Filialei “COZIA” a Societății "Progresul Silvic". urmă a mai existat un exemplar uriaș de plop negru (Populus nigra), în care se amenajase un chioșc, dar care s-a uscat și a fost extras. Avînd în vedere dimensiunile actuale ale acestor arbori se poate deduce că în Zăvoi exista în anul 1850 o pădure, folosită de localnici ca loc de odihnă și agrement. Ținînd cont de situația locală și de speciile rămase, se poate aprecia că tipul fundamental de pădure la acea dacă a fost un facies al șleaului de luncă din regiunea deluroasă, din care au supraviețuit pînă astăzi numai un frasin, un velniș și un tei, celelalte specii (inclusiv stejarul) au dispărut pe parcurs. Menționăm că în trecut parcul Zăvoi era străbătut de un pîrîu (Iazul Morii), asiăzi secat, iar apa freatică era mai la suptafață - dovadă cișmeaua care exista în anul 1850. Această situație se datorește și faptului canalizării și aaîncirii văii rîului Olănești din apropiere, care a determina’ coborirea nivelului apei freatice și, astfel, solul a pierdut din umezeală, devenind mai uscat și mai puțin favorabil pentru vegetația forestieră. Cu privire la lucrările de amenajare a parcului, din textul de pe obelisc se constată că “facerea acestei grădini de preumblare obștească” s-a îndeplinit în perioada 1850-1856, desigur prin folosirea vechiului arboret (șleau de luncă), creîndu- se o pădure-parc în stil pcisajistic precum și prin introducerea pc parcurs a noi specii indigene și exotice, actualmente existînd în. parcul Zăvoi peste 100 specii lemnoase diferite. în partea de Est a vechiului parc, unde exista pepiniera horticolă a Municipiului Rm. Vîlcea, cu circa două decenii îa urmă, s-a extins parcul, prin executarea unei zone în stil clasic sau arhitectural, total diferită ca concepție. Cele două stiluri dc zone verzi, deosebite ca concepție și alăturate, nu creează o discordanță ci din contră se completează și armonizează perfect, creînd surpriza și satisfacția vizitatorului. Identificîndu-se speciile existente în parcul Zăvoi în primăvara anului 1993, s-a determinat un mare număr de specii lemnoase de arbori și arbuști, indigeni și exotici: A. Arbori - 1. Rășinoase (18); 2. Foioase (50) - B..Arbuști (35). în legătură cu arborii exotici identificați, consider că este necesar să fac unele aprecieri privind comportamentul unor specii de rășinoase existente în parcul Zăvoi. Duglasul verde, specie originară din vestul Statelor Unite, reprezentat prin cîteva exemplare cu diametre de 80-90 cm, a înregistrat creșteri mari. Prezintă coronamente dezvoltate, ritidom gros spre bază, cu crăpături adinei. Rădăcinile apar chiar la nivelul solului pe o rază de 12 cm de la tulpină. Fructifică 52 REVISTA PĂDURIL OR • Anul 108 » 1993 ® Nr. 3 destul de des. Nu s-a putut determina vîrsta, ^ar credem că a fost introduc în parc la finele veacului trecut. Pinul sirob a putut fi mai bine studiat deoarece s-au găsit trei cioate, tăiate recent, rezultate din arbori uscați. Numărîndu- se inelele anuale s-a constatat că vîrsta acestora este de 70-80 ani, fiind deci plantați în jurul deceniilor 1 ți 2 din acest secol. Creșterile anuale sunt foarte diferențiate, avînd inele anuale cu grosimea medie de 8 mm toi primii 16 ani, scăzînd la 2 mm în ultimii ani. Acest lucru denotă că la începutul sec. XX acești pini beneficiau de mai multă umezeală, înregistrîndu-se la vîrsta de 16 ani un diametru de 24 cm, dar astăzi, cînd au diametre de 50- 70 cm, au stagnat în creștete și au început chiar să se usuce din cauza deficitului de umiditate (ca urmare a reducerii preci - pitațiilor și cobofîrii nivelului apei freatice). Juniperus vng&iana, specie provenind din partea estică a Statelor Unite, este reprezentat pin mai multe exemplare - fiind menționat în parcul Zăvoi în literatura de specialitate - este recomandat pentru lemnul său prețios mai ales pentru creioane. Exemplarele în cauză prezintă vîrfurile rupte (dar refăcute) dovadă că în unii ani sunt vătămați de lapoviță sau zăpadă moale. Un exemplar de Taxodium disticbum de vîistă medie vegetează încă destul de bine, dar nu știm dacă va rezista, știut fiind că preferă locurile umede din apropierea cursurilor de apă. în legătură cu speciile indigene, molid și brad, plantate la începutul sec. XX, se constată că exemplarele cele mai dezvoltate prezintă diametre de 66-70 cm, egalînd în înălțime duglasul verde și pinul strob. Și aceste specii au început să se usuce - mai ales molidul puternic atacat de Ipidae- tot din cauza deficitului de umiditate manifestat în ultimii ani. Subliniez că obiectul acestui articol se limitează la identificarea speciilor lemnoase (arbori și arbuști) din parcul Zăvoi-Rm. Vîlcea și nu-și propune să studieze în profunzime problemele legate de gospodărirea parcului sau de măsurile ce trebuie iuate pentru conservarea și menținerea acestui adevărat tezaur dendrologie. în încheiere țin să-mi exprim dezamăgirea pentru indiferența și lipsa de competență care se manifestă în gospodărirea acestui parc, spre deosebire de patrioții din generația 1848 care au dorit și au realizat pentru urmașii lor “această grădină pentru preumblare obștească”. Ing. TEODOR TEOFILESCU Societatea Progresul Silvic Filiala Cozia RECENZIE HANOVER, J., W„ MEBRAHTU, T„ 1991: Robinia pseudoacacia - A versatile legume tree for temperate/ subtropical regions (Salcîmul - o specie leguminoasă versatilă pentru regiunile temperate și subtropicale). Michigan State University, Eastem Hardwood Utilization Research Special Cr.ant Program, East Lansing, Michigan, 10 p. Lucrarea prezintă o succintă - dar convingătoare - monografie a salcîmului, singura dintre cele peste 20 specii ale genului Robinia, care prezintă interes forestier. Considerat “bunicul” speciilor fixatoare de azot, fiind prima specie forestieră la care s-au relevat - în anul 1890 - existența nodulilor și fixarea simbiotică a azotului, salcîmul este cultivat, datorită unei largi amplitudini ecologice, în condițiile zonelor temperată și subtropicală și chiar Ia tropice (Java). Utilizată - pe scară largă - în programele de ameliorare, lansate în deceniile III-IV ale secolului nostru în SUA și Ungaria, specia este un important producător de lemn; în condițiile unei silviculturi intensive, corelată cu selecție genetică, poate produce peste 40 t/an/ha substanță uscată. Atributele, care fac din salcîm o specie remarcabilă pentru diverse cercetări ecologice, sunt: combinația capacitate de creștere rapidă-producere de lemn foarte dens (în general, caracteristici antagonicc)-menținerea unei largi adaptabilități ecologice, precum și toleranța la uscăciune, rezistența la poluare, extreme climatice etc. Specia manifestă una dintre cele mai ridicate rate ale fotosintezei (36 p mol COj/m’/s), o rată redusă a transpirației, precum și capacitatea de orientare a foliolelor care minimizează autoumbrirea, aspecte care asigură realizarea unei creșteri maxime în lungime - dc 5,0 cm/zi (creșterea medie fiind 3,5 cm/zi). Diversele programe de ameliorare, lansate la Universitatea din Michigan, folosind ca vector al genelor specia Agrobacterium tumefaciens, permit obținerea de forme rezistente la atacul de MegacyIlene robiniac sau lipsite de spini. Ing. LARISA NICOLESCU REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 * 1993 & Nr. 3 53 RECENZIE SHARMA, N. P., 1992: Managing the world's forests; Looking for balance between conservation and devclopmetM. (Gospodărind pădurile lumii. Căutînd echilibru] între conservare și dezvoltare). Kendell/Hunt Publishing Co., lowa, 605 pag. Recenta publicație a specialiștilor și colaboratorilor Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (mai simplu spus. Banca Mondială) poate fi definită din start ca fundamentală pentru înțelegerea și aprofundarea problematicii actuale și de perspectivă a pădurilor lumii. Lucrarea se deschide cu un cuvînt introductiv al editorului, dr. Narendra P. Sharma, specialist de notorietate în probleme de economie și politică forestieră mondială, care definește cartea ca o încercare de a răspunde la patru întrebări: (1) De ce pădurile și arborii sunt importanți?; (2) Care este problema lor?; (3) Care sunt cauzele problemei lor?; (4) Cum trebuie pusă această problemă (a pădurilor și rolului lor)? Corpul principal al lucrării este divizat în șase părți: I. Probleme fundamentale. II. Considerații generale privind mediul înconjurător. III. Aspecte politice și economice. IV. Aspecte sociale și instituționale. V. Gospodărirea resurselor forestiere. Vi. Tranziția spre conservare și dezvoltarea susținută. Partea 1 prezintă diverse aspecte privind pădurile mondiale în perspectivă (resursele forestiere mondiale, rolul pădurilor în sistemele naturale sau dezvoltarea economică, comerțul mondial cu produse forestiere etc.). precum și o cuprinzătoare descriere a problematicii despăduririlor la nivel global (dimensiunile fenomenului, cauze, probleme economice, sociale și de mediu, generate prin despăduriri). Cea de-a doua parte tratează, in extenso, discutata și delicata problemă a diversității biologice (motivele conservării biodiversității, relația pădure-biodiversitate, relația tehnici de gospodărire a pădurilor-biodiversitate, măsuri pentru conservarea biodiversității pădurilor), la care se adaugă informații variate în legătură cu rolul pădurilor în condițiile schimbărilor climatice (factorii care determină compoziția atmosferei, despăduririle și influența lor, măsurile de ameliorare a situației'la nivel instituțional etc.). Probleme de ordin politic și economic, gen industrializarea bazată pe sectorul forestier, situația actuală și de perspectivă a lemnului de foc, despădurirea în scopul dezvoltării agriculturii sau evaluarea produselor și serviciilor datorate pădurii, constituie materia părții ă HLa a lucrării. Partea a IV-a realizează o panoramă a problemelor sociale și instituționale cu care se confruntă economia forestieră. Dacă în primul capitol sunt descrise instituțiile și dezvoltate cîteva studii de caz (Columbia, Honduras, Malaezia), în capitolul următor sunt tratate aspecte de ordin sociologic ale împăduririlor în diverse zone ale lumii, cu accent pe așa-numita “silvicultură socială” (de implicare multiplă a populației locale în instalarea și îngrijirea culturilor forestiere). (Este demn de reliefat faptul că autorul acestui capitol este Michae! M. Cernea, sociolog american dc origine română și recunoscută autoritate în materie pe plan mondial). Așa cum era de așteptat, cea mai extinsă parte a cărții tratează diverse probleme ale gospodăririi resurselor forestiere. Sunt incluse aici: (1) Gospodărirea pădurilor naturale. (2) Silvicultura plantațiilor. (3) Sisteme agro- forestiere și aspecte de silvicultură comunitară (socială) și (4) Amenajarea bazinelor hidrografice. în final, lucrarea se ocupă de mult-discutata problemă - lansată, în principal, în urma Raportului Comisiei Mondiale pentru Dezvoltare și Mediu (Comisia Brundtland) (1987) și dezvoltată pe parcursul Summitului de la Rio (1992) a “dezvoltării susținute”. Sunt prezentate condițiile necesare aplicării practice a acestui concept, ca și problematica de ansamblu a politicii forestiere în perspectivă. Prezentarea autorilor diverselor capitole, la care se adaugă un extrem de bogat apendice st-Vhîic (derivat de evidențele ONU, FAO, Băncii Mondiale sau ale altor organisme internaționale), constituie capitolele finale ale cărții. După cum evidențiam de la început, se realizează astfel o profundă sinteză a problemelor actuale și de viitor ale sectorului forestier, privit în corelație cu alte sisteme de utilizare a teritoriului, care răspunde strălucit grupului de întrebări fundamentale cu care s-a deschis. Meritul revine întregii echipe de colaboratori, care se reprezintă pe sine, dar reprezintă în același timp și agenția care a generat o astfel de lucrare, constituită ca donor principal în majoritatea proiectelor cu caracter forestier de pretutindeni în lume. Asist, ing. N. NICOLESCU ROMSILVA-R.A. ESTE AGENT ECONOMIC DE SPECIALITATE ÎN SILVICULTURĂ, CARE FURNIZEAZĂ MASA LEMNOASĂ PENTRU ECONOMIE Șl POPULAȚIE 54 REVISTA PĂDURILOR © Amil 108 © 1993 9 Nr. 3 REVISTA REVISTELOR KOROTOV. A. V. și PECK, T. J., 1933: Les ressources forestierei des pays industrialisSs: l'analyse CEE/F.A.O. (Resursele forestiere ale țârilor Industrializate: analiza Comisiei Economice Europene/F.A.O.). în: Unasylva, Italia, voi. 44, nr. 174, p. 20-30, 3 fig., 4 tab., 2 ref. bibi. Astăzi se așteaptă ca inventarierile forestiere să furnizeze o gamă din ce în ce mai mare de informații asupra resurselor forestiere. Prezentul articol cuprinde concluziile ultimei analize a resurselor forestiere din țările industrializate, realizată în anul 1990 de către Comisia mixtă Economică pentru Europa/FAO pentru agricultură și silvicultură. Țările industrializate dispun de o suprafață de păduri și alte terenuri împădurite de 2,06 miliarde ha., adică 39% din suprafața totală a uscatului Proporția terenurilor împădurite, în raport cu suprafața totală, înregistrează 68% în Japonia, 77% în Finlanda, 20% în Belgia.și mai puțin de 10% în Regatul Unit al Marii Britanii. Cea mai mare concentrare a pădurilor și a altor terenuri împădurite se găsește în țările care constituie fosta URSS (942 milioane ha); urmează America de Nord (749 milioane ha), Europa (195 milioane ha) și alte regiuni industrializate (178 milioane ha). Dacă se ia ca bază o populație de circa 1,27 miliarde locuitori în țările industrializate, revine 1,6 ha de pădure și alte terenuri împădurite pe locuitor. Și aici variațiile între țări sunt enorme: în Canada 17 ha pădure/locuitor, în fosta URSS șrîn Suedia 3,3 ha/locuitor. în schimb, în Germania, Italia și Japonia revine 0.2 ha/locuitor, în Țările de Jos și în Regatul Unit nu este decît 0,02 și 0,04 ha/locuitor. Prezenta analiză face o distincție între pădurile exploatabile și neexploatabile. Pădurile exploatabile sunt definite ca cele fără restricții juridice, tehnice sau economice în producția de lemn. Pădurile neexploatabile sunt cele care au restricții în producția de lemn, fie datorită protecției mediului, cum este cazul parcurilor naționale și al rezervațiilor naturale, fie pentru că productivitatea materială este prea slabă sau costurile de producție prea ridicate pentru a permite recoltarea regulată. Volumul total al materialului pe picior în pădurile exploatabile ale țărilor industrializate se estimează la 112 miliarde m’. în țările din centrul-estul Europei acest volum atinge 204 m’/ha, în fosta URSS (excluzînd Belarus și Ucraina) este de 121 m’/ha, iar în Peninsula Iberică nu depășește 70 m’/ha. Din cele 112 miliarde m’ ale pădurilor exploatabile din țările industrializate 75,5 miliarde m’, deci aproape 2/3 sunt rășinoase. Rășinoasele predomină țările nordice. Canada și fosta URSS, iar foioasele în sud-estul Europei și în Oceania. Studiul face o distincție între creșterea anuală brută (CAB) și creșterea anuală netă (CAN), diferența corespunzînd pierderilor naturale. CAN a fost estimată la 577 milioane m! pentru ansamblul pădurilor exploatabile din Europa și 700 milioane mJ pentru fosta URSS. Pentru SUA s- au stabilit circa 640 milioane m’, iar pentru Canada 210 milioane m3. CAN medie/ha este de 4,3 m3 pentru Europa, l,7m‘ pentru fosta URSS, 3,9 m3 pentru SUA și 1,9 m3 pentru Canada. Totalul exploatărilor efectuate în țările industrializate se estimează în 1990 la 1,86 miliarde m3. în Europa volumul tăierilor a fost - în 1990 - sensibil inferior CAN. în privința evoluției suprafeței pădurilor nu există cifre exacte, dar se pare că s-a produs o ușoară creștere a suprafeței totale între anii 1980 și 1990. în timp ce suprafața totală a pădurilor și a altor terenuri împădurite din Europa a crescut, suprafața pădurilor exploatabile nu s-a schimbat prea mult. Statele Unite ale Americii și Japonia sunt singurele țări din zona temperată care au semnalat reducerea suprafeței pădurilor, în Japonia, pierderea netă a fost de 48.000 ha - în perioada 1980 și 1990 - iar în SUA de circa 3,2 milioane ha, între anii 1977 și 1987. Pentru analiza din 1990, s-a cerut țărilor repartizarea suprafeței pădurilor în funcție de importanța acordată fiecăreia din funcțiile următoare: producția de lemn, protecția mediului, a apei, pășunat, vînătoare, conservarea naturii, agrement. Analiza arată clar că producția de lemn rămîne funcția cea mai importantă în majoritatea țărilor industrializate. Se pare însă că se pune din ce în ce mai mult accent pe protecția mediului, apei, conservarea naturii și turism. Informațiile cu privire la exploatarea produselor nelemnoase ale pădurii relevă că produsele alimentare frecvent menționate sunt bacele, diferite fructe cu coajă, ciuperci, vînat și miere. Dintre produsele diverse se semnalează pomii de Crăciun, frunzele decorative, rășinile, furajele și pluta în Portugalia cît și plantele aromatice și medicinale. în ceea ce privește parcurile naționale și rezervațiile naturale din țările Europei, acestea reprezintă circa 2.7 milioane ha pădure, iar în fosta URSS, circa 10,6 milioane ha. SUA au semnalat 339 parcuri naționale, Australia 514 cu o suprafață de 18,6 milioane ha; Australia a semnalat 2712 rezervații naturale, acoperind 2,4 milioane ha. O altă problemă, dezbătută în prezenta analiză, se referă la conflictele dintre cei care opun producția de lemn altor funcții ale pădurilor, în special protecția mediului, conservarea naturii, vînătoarea și turismul. Folosirea mașinilor, care compactează solul în anumite sisteme de recoltarea lemnului (tăieri rase),'sau a diferitelor produse chimice, provoacă neliniști. Alte conflicte se semnalează între conservarea naturii și agrement, mai ales în cazul pagubelor provocate puieților prin practicarea schiului, creșterea riscurilor de incendii în zonele turistice, excesul de vizitatori în ecosistemele sensibile. Din analiza realizată de comisia CEE/FAO se desprind două concluzii: 1, Resursele forestiere ale țărilor industrializate sunt în expansiune progresivă în ceea ce privește materialul pe picior, creșterea anuală și suprafața împădurită. 2. Aproape peste tot importanța funcțiilor pădurii, altele decît producția de lemn, crește. Ing. ELENA-MARIA TÂRZIU REVISTA PĂDURILOR & Anul 108 0 1993 • Nr. 3 55 RETROSPECTIVA ȘTAMPILELOR EXPOZIȚIILOR FILATELICE «LUNA PĂDURII” FILATELICA LUNA PĂDURII ti '90, nijcijiA icuoimA oi* sanAHi* 1990 *70750-BU C U R E ST I- 45» chiar în perioada 15 martie - 15 aprilie. Din păcate, punerea în circulație s-a făcut în luna mai 1989. Dar, tot în anul 1989, ca rod al colaborării strînse dintre Filiala București a Asociației Filateiiștilor din România și Ministerul Silviculturii, s-a organizat prima ediție a Expoziției Filatelice Luna Pădurii. A VIZITAȚI EXPOZIȚIA FILATELICA PMuhi-in ’gu BUCUREȘTI A.SAS 19-21031951 1991 Inițiatorii și sprijinitorii activi ai acești acțiuni pot fi considerați domnii dr. ing. loan Miiescu și Gheorghe lamandl. Dar, se poate afirma că, practic, reluarea preocu- părilor filatelice pentru sărbătorirea Luni! Pădurii a început din anul 1982, prin punerea în circulație, în perioada 1982-1989. de către diferite Filiale A.F.R. a 17 ștampile ocazionale (Suceava 5, Buzău 7, Tulcea 3 și Botoșani 2). Un real impuls l-a constituit însă seria de expoziții anuale, organizate în București. Cu prilejul acestora, s-au realizat pînă în prezent 11 ștampile 1 expoziționale, toate aplicate pe plicurile expozițiilor. Dintre acestea, în anii 1990 și 1991, trei au fost realizate cu sprijinul Mișcării Ecologice din România. în speranța că suntem în asentimentul pasionaților filateliști, care se numără printre cititorii Revistei pădurilor, oferim amprentele celor 10 ștampile menționate anterior. Ing. MIRCEA GHEORGHE expoziția filatelici ..LUNA PĂDURII" Pădurea,punte de legătura între frați" 7T100BUC UREȘTIZ2 • 16?ă^92 După punerea în circulație, între anii 1953-1956, a unor emisiuni anuale de mărci poștale adezive și după emisiunile de întreguri poștale ale Lunii Pădurii din anii 1956, 1962 și 1968, preocupările Poștei Române - privind popularizarea acțiunilor din cadrul acestei manifestări - au fost întrerupte pînă în unul 1989, Atunci, la cererea Ministerului Silviculturii, Poșta Română a emis două întreguri poștale, care trebuiau să apară 56 REVISTA PĂDURILOR 9 Anul 108 O 1993 9 Nr. 3 - Filiala Teritorială MIERCUREA CIUC Str. G. Coșbuc nr.78, cod 4100 Cabanele de vînătoare din raza Filialei Silvice Miercurea - Cine - județul Harghita - asigură condiții optime de cazare împătimiților vînătoarei de vînat mare (urs, cerb, mistreț) si cocos de munte 5 ■ 5