REVISTA PĂDURILOR] ICcgia Autonomă o l’ătltirilor ItOMSILVA R-A- B-dul Magheru Nr. 31. Sector 1. București. Telefon: 659.20.20 (centrală), Fax: 312.84.2X; 659.77.70. Telex: 10445 Directei general - Telefon: 659.31.00 Un mare gînditor român (S. Mehedinți) a spus: „Pădurile sînt obrazul țării". Ce să zicem de obrazul unui neam, care își batjocorește - singur - pădurile? REVISTA PĂDURILOR - SILVICULTURA ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - REVISTĂ TEHNICO-ȘTUNȚIFICĂ EDITATĂ DE REGIA AUTONOMĂ A PĂDURILOR „ROMSILVA” ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” ANUL 107 Nr3 1992 COLEGIUL DE REDACȚIE Redactor responsabil: dr. îng, M. Innculescu. Redactori responsabili adjuncti: dr. ing. N. Doniță (silviculturii și ing. O. Creța (exploatare). Membri' dr.ing. Gh. Barhu, ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitradie, dr. doc. Val. Enescu. praf. dr. I. Florescu, ing. Gh. Gavrflescu. dr. ing. N. Geanibațu. dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu. prof. dr. I. Milescn, ing. D. Motoț, ing. N.Nîcolescu, dr. ing. I. Olteanu. dr. ing. SL Popesru-Bejal. ing. Gr. Radu, prof. dt.V. Slănescu, ing. I. Sbera, ing. Al. Tissescu. Redactor șef: Elena Niță Tehnoredactare: Gabriela Numusu CUPRINS pag. V . SORAN: Problemele ocrotirii jneapănului (Pinus mugo Turrajînlandșaftul carpatin de altitudine ...................... 2 GH. FL. BORLEA: Cercetări preliminare asupra mecanismelor de rezistență la pinii cu cinci ace, atacați de rugina veziculoasă (Cronartrum ribicoJa).......................... 7 VAI.. MA’ROCICO: Contribuții la determinarea factorilor climatici corelați cu fenomenul de uscare a bradului lAWes alba Mill.) din județul Suceava........... 11 C.CIORANU. EUFROSINA DULVARA, L.LATIȘ: Indicatori ai proceselor de degradare □ solurilor și vegetației forestiere pnn poluare ............. „................. 17 V . CRISTESCU, V. PALIFRON; Cercetări cu privire la diametrul optim al puieților produși in pepiniere. în vederea realizării unor plantații viabile p mai ușor de întreținut.-........,.............. 27 [S. AkMĂ$ESCt|: Contribuții în problematica curățirilor și răriturilorîn molidișuri și în făgete, pe cnteni auxologice............................ 30 G. MIHALACHE, D.VLĂDESCU. A. VLĂDUI.EASA; Expcnmcntari de combatere biologică a defoliatorilor forestieri cu preparatul bactenan Dipel -SI....-............ 34 FR. CAS11OV, M. V. POPOVICL Dropia își așteaptă sentința............................... —-------- 39 I.OLTE ANU, I. STAN- Transportul auto forestier - prezent și perspective ....................... 43 INVENȚII - INOVAȚII M. STOICESCU ; Metoda solului armat.......... —.. 49 CRONICĂ...................................... 50 REVISTA REVISTELOR ...............6, 10, 16. 26, 38. 42 CONTENT page V . SORAN: The problems of dwarf pine (Pinus mugo Tuna) protection in the Carpathian landscape of România ................ ............-...... 2 GH.FL. BORLEA: Preliminary researches on the resislance mechanisms by five needle leaves pines altacked by blisler rust (Cronartium ribicoJa)......................... 7 VAL. MAROCICO: Conlributions to determination of the climatic fac tors correlatcd with the silver fir (Abies alba Mîll.) decline in the Suceava district......................... 11 C. CIOBANU, EUFROSINA DULVARA, L. LATIȘ: ludicators of soil and forest alteration processes by pollution..................... 17 V . CRISTESCU, V. PALIFRON: Research about the optimal diameter of plants produceri in nurseries that can better and easier carry out lending planted stands......................... 27 |S. ARMĂȘESCLț Contributions to the problems regarding the cleanings and thionings on auxological criteria in spruce and beech stands .................... 30 G. MIHALACHE, D. VLĂDESCU, A. VLĂDULEASA: Experimentations of the bioiogical control of the forest deloliators by using of the bacteria! preparation DipeL8L............................ 34 FR. CASTIOV, M.V.POPOVICI: The great bustani in Remania ................................... 39 I .OLTEANU, I. STAN: Present-day and prospective forest road transport........................ 43 INVENTIONS-INNOVATIONS M.STOICESCU: Method of reinforced soil ........ 49 NEWS........................................... 50 BOOKS AND PERIODICA!. NOTED.........6, 10. 16. 26, 38. 42 REDACȚIA „REVISTA PĂDURILOR"-. BUCUREȘTI, B-dul Magheru,nr3I,«ctorul 1 telefon 659^0.20/161. Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum șl alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe aceasta adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentelor (realizate prin redacție) se depune în Contul nr. 40.85.48 B.AS.A, - S.M.B. REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Problemele ocrotirii jneapănului (Pinus mugo Turra) în landșaftul carpatin de altitudine Dr. VtOREL SORAN Jnsiitutul de Cervetări Biologice - Cluj Motto:..... omul este sortit să săvârșească toate greșelile posibile înainte de a recunoaște un adevăr" (în „Philosophie zoologique" - 1809 - Jean Baptiste Lamarck - 1744-1829). 1. Introducere Poate că, față de nici un alt ecosistem natural din Europa, dar mai ales din Carpați, omul nu a săvîrșit atît de multe greșeli - ca față de jnepenișuri, neizbutind nici astăzi să recunoască pe deplin adevărurile ecologice legate de existența acestora. Iar orbirea multor practicieni, în special dintre pratologi, zootehniști și montanologi, fără să mai amintim pe ciobanii ignoranți, pare să fie cu atît mai mare, cu cît în literatura de ocrotire a naturii, din țara noastră, s-au scris mai multe lucrări despre rolul ecologic al jneapănului și jnepeni șurilor (B o ș c a i u, N. și S o r a n, V., 1960; P o p o v a-C ucu. A., 1974-1975; Buza, M„ și F e s c i, S„ 1974; B o ș c a i u, N„ 1975; Coldea, Gh.,Pl ăm adă, E., Pânzaru, Gh. și Spârchez, Z., 1977; Preda, V., Soran. V.și Nemeș, M.,P., 1978;Coldea, Gh. și PI ămadă, E, 1978; Soran, V., 1979; Coldea, Gh, 198O;Fesci, S.și Buza, M., 1981; Pânzaru, Gh., 1983; Soran, V., Andreica, Ași Bercea, V., 1985). 2. Taxonomic, descriere și răspîndirea în Munții Carpați Jneapănul (Pinus mugo Turra) este o specie răspîndită în majoritatea masivelor muntoase din Europa (Alpi, Apenini, Carpați și Balcani). Specia înrudită, P. uncinata Miller este răspîndită numai în Alpi și Pirinei. Deosebirile dintre cele două specii sînt minore, din acestă cauză unii autori le consideră numai subspecii ale speciei P. montana Miller. Jneapănul din Carpați este, cel mai frecvent, un arbust, avînd tulpinile și ramurile tîrîtoare; rareori, în molidișurik de limită și în turbării, mai mult sau mai puțin udînci, el poate fi un arboraș cu înălțimea maximă de 5-6 m. Frunzele sînt semicilindrice, scurte, de 2-5 cm. dispuse cîte două într-o teacă membranoasă, scurtă. Fructul este un am - 3-4 cm lungime - sesil, cel mai frecvent de formă ovoidă U ovoidea Beldie) și mai rar de forma sferică U- sphaeraidva Beldie). Semințele se maturizează în cel de-al doilea an B o ș c a i u , N. (1975) afirmă că între vicariantul estic al lui Pinus montana - jneapănul nostru (Pinus mugo ), răspîndit din Alpii răsăriteni pînă în Balcani, dar cu optimul climatic în Carpați, unde și edifică un etaj climatogen - și vicariantul din Alpii vestici și Pirinei (Pinus uncinata ), un arhore pînă la 26 m înălțime, există - în Alpi - o zonă de intergradare de la forma arboricolă spre cea tîrîloare de la noi. Unele din aceste forme de intergradare sînt hibrizi (P. mugo x P. uncinata), fiind recunoscute sub numele de P.mugo var. pumilio ori P. uncinata var. rotundata, după cum predomină caracterele unui părinte sau ale celuilalt (Flora Europaea, 1964, t.l,p.34). în lanțul carpatic, după cum ne informează P o p, E. (1932), P r o d a n, I. (1939) și B e 1 d i e. Al. (1952; 1967), crește în: Carpații orientali între 1450-1850 m altitudine (Munții Oaș-Gutîi, Țibleș, Rodnei, Maramureșului, Bîrgău, Călimani Bistriței, Ceahlău și Vrancei); Carpații Meridionali între 1600-2200 m altitudine (Munții Ciucaș, Bîrsei, Bucegi, Făgăraș, lezer-Păpușa, Lotrului, Cihinului, Sebeșului, Retezat și Țarcu-Godeanu) și Munții Apuseni între 1200-1830 m altitudine (Balomireasa, Căpățîna, Izbuc-Călineasa, Bihor, Vlădeasa, Buteasa). El se află, fie sub forma unor ecosisteme compacte pe suprafețe întinse, fie în pîlcuri răsfirate, pînă la prezențe izolate și restrînse. 3. Bioistoria jneapănului și a jnepenișurilor în conformitate cu părerile lui S c h a r f f e t e r, R.(1953), grupa speciilor din cercul de afinitate a lui Pinus montana Mill. este de origine tropicală. Datele existente în prezent arată că genul Pinus L. s-a format în jurasicul superior (malmian), aproximativ acum 175-165 milioane de ani, deci într-un climat tropical, cu temperaturi medii cuprinse între 25- 30°C. într-un astfel de climat, surprinde speciile genului Pinus orogeneza Lanțului alpino-carpato- himalaian (în Europa în particular ridicarea munților Pirinei, Alpi, Carpați, Balcani și Caucaz) care a durat din eocen (kainozoic sau terțiar) pînă în cuaternar (deci, de acum circa 50 milioane de ani în urmă, pînă acum un milion de ani). Ținînd seama că viața unei specii în biosferă, după datele paleobiochimiei și biologiei moleculare, poate fi cuprinsă între 8-13 milioane de ani. rezultă că. de Ia pinii primitivi pînă la speciile contemporane, s-au succedat între 4-6 specii înrudite filogenetic în REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 dependență directă în cazul jneapănului (Pinus mugo ). ultima recombinare genetică - probabil - s-a Avuții în timpul glaciațiunii Gîinz, din pleistocenul inferior (circa acum un milion de ani). Această recombinare a determinat. în Carpați, tranziția de la portul arboricol la forma tîrîtoare de astăzi a speciei. Schimbarea fizionomiei jneapănului se poate corela cu modificările climatului european, de la unul temperat cald (cu temperaturi medii anuale cuprinse ' între 15-20°C) la unul temperat rece (cu temperaturi medii anuale cuprinse între 10-15°C). Tot la începutul cuaternarului, întregul lanț alpinocarpato- himalaian s-a mai înălțat cu peste 1000 m față de altitudinea medie din pliocenul superior, datorită activității tectonice. Această înălțare, săvîrșită într-un răstimp de 1-2 milioane de ani, a situat strămoșii jneapănului în condiții staționale mai aspre, generate de perioada mai scurtă de vegetație (în jur de 4-5 luni pe an, din cauza îngropării în zăpadă), față de continuumul vegetațional anterior, precum și de răcirea climatului datorat primelor glaciațiuni. Oricare ar fi fost - în amănunt - evoluția morfo- anatomică a jneapănului de-a lungul celor patru glaciațiuni (Giinz, Mindel, Riss și Wiirm) din cuaternar, el și ecosistemul pe care l-a edificat - jnepenișurile - se găseau bine instalate în Carpați (Pop, E, L u p ș a, V., Boșcaiu, N.șiSoran, V„ 1970) în ultima glaciațiune (Wiirm), la finele ei și în postglaciar. Datorită schimbării treptate a climatului la sfirșitul tardi glaciarului (P e t r e s c u, I„ 1990), de la unul rece uscat spre unul căld-uscat în preboreal, pădurea dominantă în Europa și la noi - de tip taiga - edificată precumpănitor din pin (Pinus sylvestris) și, într-o proporție mai mică, din zîmbru (Pinus cembra ), a început să se retragă spre nord (8000- 7000 ani î.e.n.). In această situație, jnepenișurile - care coborau cu circa 1000 m mai jos deeît astăzi, fiindcă înălțimile de peste 1600 m (Munții Rodnei) uri peste 1700 m (Carpații Meridionali) erau acoperi ic de ghețari, se aflau în contact cu pădurea de pin silvestru. In preboreal (circa 8300-7000 î.e.n.) fragmente de diferite întinderi și pîlcuri din pi netele în retragere spre nord rămîn cantonate în mlaștinile de turbă din Carpații Orientali (Luci, Mohoș, Poiana Stampei și altele), iar din jnepenișurile de contact cîteva exemplare de Pinus mugo în Munții Oaș-Gutii - „Poiana Brazilor" la circa 1200 m altitudine - și în Munții Apuseni - mlaștinile de la „Izbucu Mare" și „Tăul Căpățînii" - ia cca. 1150-1200 m altitudine (Pop, E., 1932; 1960; 1965). De remarcat este faptul că Pinus sylvestris și Pinus mugo, relictari (relicte glaciare) în mlaștinile de turbă, nu se întîlnesc niciodată la un loc - în aceeași stațiune - și, conform cercetărilor geobotanice (C o Id e a, Gh., 1991) acești pini se află cantonați în asociații diferite în asociația Pino-mugo sphagnetum Kăster et Ho^ner (1933), jncapănul, și în asociația Vaccinio-Pinetum sylvestris Kleist (1929), pinul silvestru. Această constatare atestă două procese ecologice și paleoecologice, de importanță covîrșitoare: a) că nișele ecologice ale jneapănului și pinului silvestru se exclud reciproc în turbării; b) refugierea celor două specii s-a făcut în epoci geologice diferite. Cu cea mai mare probabilitate, Pinus sylvestris s-a cantonat în mlaștinile din Carpații Orientali la sfirșitul tardiglaciarului, începutul preborealului (cu aproximativ 8500-8200 ani î.e.n.), iar Pinus mugo în Munții Apuseni și Oaș-Gutîi, în decursul borealului (7000-5500 î.e.n.), fiind însoțit de molid și molidișuri, aflate pe atunci într-o continuă expansiune - în toți Carpații românești. Un caz aparte îl constituie prezența jneapănului în turbăriile subalpine de altitudine (1800-2000 m altitudine), semnalată încă de B o r z a, Al. (1934) în Retezat și studiată - în detaliu - de B o ș c a i u, N., PI ăma d ă, E. și P ă t e r f i, L. (1972). Exemplarele de jneapăn, cantonate în asociația Eriophoro-vaginati - Sphagnetum recurvi caricetosum dacicae, Boșcaiu, PI ă m a d ă , P 6 t e r f i (1972), nu sînt relictarc ca acelea din turbăriile montane; ele provin din ecosistemul de jneapăn, reprezentat prin asociația Rhodendro myrtifolii - Pinetum mugi Borza (1959) emend. Coldea (1985), foarte frecventă în Carpați, mai cu scamă în Carpații Meridionali. 4. Ecofiziologia jneapănului Scharffeter, R. (1953) își întemeia opinia - că jneapănul și rudele sale apropiate din munții Alpi și Pirinei sînt de origine tropicală - pe două caracteristici morfofiziologice, și anume: imediat după germinare, Pinus mugo posedă o creștere monopoidală; maturația semințelor, după polenizare și fecundare, se petrece în cel de-al doilea an. Cercetările efectuate de noi (S o r a n, V„ A n d r e i c a, A. și B ere e a, V., 1985), asupra dendrocronologiei și dendroecologiei jneapănului au adus un argument neîndoielnic în favoarea ipotezei Iui S c h a r f f c t e r, R.,și anume: ele au demonstrat că - în conformitate cu lățimea măsurată a inelelor anuale - creșterea cea mai accentuată în grosime a tulpinilor de Pinus mugo s-a petrecut, întotdeauna, în anii mai calzi și săraci în precipitații, deci într-un climat cald, uscat, probabil similar cu cel din preboreal - ori dc la sfirșitul pliocenului - în care au trăit strămoșii jneapănului. Dovadă că așa stau lucrurile este faptul că zimbrul (Pinus cembra ), arbore de origine boreală, prezintă cele mai mari creșteri ale inelelor anuale și în diametru în anii mai reci și mai bogați în REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 precipitații i.S o r a n. V.. Andreic a, A., G i r 1 e a. I). și B e r c e a, V., 19X1). Criteriul creșterii inelelor anuale, pe lîngă faptul că posedă avantajul preciziei, ne sugerează ideea că - în decursul evoluției - comportamentul fiziologic al arborilor este puternic înscris în genofondul speciei, reaqionînd totdeauna optimal cînd întîlnește condiții climatice similare cu acelea pe care speciile le-au avut în perioada genezei lor. 5. Jnepenișul - ecosistemul creat de jneapăn în trecutul nu prea îndepărtat (B o ș c a i u, N„ 1975), în veacul al XVIII-lea și în prima jumătate a celui de-al XlX-lea, jneapănul ocupa în Carpații românești o suprafață de circa 200.000 - 300.000 ha, pentru ca în prezent aria jnepenișurilor să fie mai mică, de aproximativ 60.000-100.000 ha și aceasta se află în continuă restrîngere, datorită cîtorva activități umane antiecologice (defrișarea, prin tăiere ori incendiere, pășunatul excesiv, turismul necivilizat etc.). Structura fitocenotică a jnepenișurilor este relativ bine cunoscută (Beldie, AL, 1967; S o r a n, V., 1979; Coldea, Gh., 1991), îneît nu mai insistăm asupra ei. Trebuie să ne reamintim însă că jnepenișurile adăpostesc o importantă faună - mamifere și păsări (A 1 m ă ș a n, H., S o r a n,V„ B o r c e a, M„ Mun te anu, D. și Coldea, 1986), între care, de o însemnată valoare ecologică și cinegetică, sînt: capra neagră (Rupicapra rupi capra carpatica ), Ursul (Ursus arctos ) și rîsul (Lynx lynx ). Cu o frecvență mai mică, se întîlnesc: Lupul (Caniș lupus) și mistrețul (Sus scrofa), iar cu două decenii în urmă a fost introdusă - sau reintrodusă - marmota (Marmota marmota). Pînă în jnepeniș pătrund, venind din pădurile de foiase și molid, cerbul (Cervus elaphus ), pisica sălbatică (Felis silvestris) și jderul de copac (Martes martes); în jnepeniș mai trăiesc, de predilecție jderul de piatră (Martes foina ), vidra (Lutra iutra ), consumatoare mai ales de păstrăv, și cocoșul de munte (Tetrao urogallus ), Structura energetică și trofică a ecosistemelor edificate de jneapăn în Carpați a fost, în parte, deslu- șită de Coldea, Gh„ P1 ă m a d ă, E„ P â n z a r u, Gh. și S p î r c h e z, Z. (1977); Coldea, Gh. și P I ă m a d ă, E. (1978); Coldea, Qh.(1980; 1985a) și A1 m ă ș a n, H., Soran, V., B o r c e a, M., Muntean u, D. șiCol dea, Gh. (1986). Nu vom stărui aici asupra tuturor amănuntelor, ele regăsindu-se în literatura citată mai sus. Amintim doar că producția primară netă a jnepenișiurilor, de circa 6-7 t substanță uscată/ha/an este, conform datelor prezentate de L i e t h, H. (1975), interme- diară între producția de substanță uscată a tundrei alpine și polare (1-4 s.u./ha/an) și cea a pădurilor boreale, în special a molidișuriior (2-15 l s.u./ha/an). Prin prestația lor ecofiziologică. jnepenișurile - în depedență de structura lor fitocenotică - joacă un rol deosebit în echilibrele ecologice și hidrologice din etajul suhalpin și montan (pentru detalii a se vedea lucrările din volumul „Acțiuni umane asupra jnepenișurilor din Munții Maramureșului, Munții Rodnei și din alte zone ale Transilvaniei", 1978). Investigațiile efectuate de către o echipă interdisciplinară a Institutului de Cercetări Biologice din Cluj au arătat că, în ecosistemul jneapănului din Munții Maramureșului - unde dominantă (C o 1 d e a, Gh., 1985b) este subasociația sphagnetosum nemorei Plămadă et Coldea (1985) a asociației Rhododendro myrtifolii-Pinclum Borza (1959) emend Coldea (1985) - bilanțul hidric anual este următorul; un hectar de jnepeniș intact poate reține într-un an aproximativ 5290 t apă din precipitații, ceea ce reprezintă mai bine de jumătate din cantitatea de apă căzută (circa 53%), căci o însemnată parte (44%) se întoarce în atmosferă, prin procesul de evapotranspirație. Cea mai mare cantitate din apa reținută de jnepenișul cu Spltagnum rămîne în solul turbos (4280 t sau 42, 8%) care cedează continuu pînzei de apă freatică în jur de 500 t anual sau 5%/an. în vegetația lemnoasă și ierboasă este reținută mai puțină apă (430 t sau 4,3 %) iar pe suprafața frunzelor de jneapăn pot fi reținute, în tot timpul anului, pe o scurtă durată (pînă la evaporare), în jur de 80 t apă sau 0,8%. Cu siguranță că în jnepenișurile formate din subasociațiile typicum Coldea (1985) și adcnostyletasum alliarie Coldea (1985), cu straturi de Sphagnum mai puțin abundente, cantitatea de apă reținută de ecosistem poate să scadă cel mult la jumătate sau, în cazuri extreme, chiar cu 2/3, dar - prin aceasta - se micșorează numai cantitatea de apă reținută de sol, nu și de celelalte compartimente ce compun bilanțul de apă. 6. Rezultatele impacturilor umane Asemănător celorlalte ecosisteme din etajul tundrei alpine, din etajul subalpin cu jneapăn și molidișuri de limită, precum și din etajul montan, ecosistemul jneapănului este foarte fragil în fața acțiunilor umane antiecologice, dezvoltînd ușor procese de retrogresiune ecologică urmată de dispariția jnepenișurilor. în comparație cu jnepenișurile intacte, cercetările efectuate în Munții Maramureșului, de către cercetătorii Institutului de Cercetări Biologice din Cluj, au arătat că imediat după defrișarea acestei formațiuni arbustive bilanțul hidric se schimbă dramatic. Apa din precipitații reținută anual în sol scade pe un hectar de jnepeniș defrișat la circa 18801, în schimb crește cantitatea de 4 REVISTA PĂDURILOR -Anul 107 • 1992 »Nr. 3 apă pierdulă prin scurgere în pantă la circa 5910 lAta/un. Apa reținută în vegetație de asemenea scade Iu 430 t/ha și pe an la 2 t, iar prin evapotranspirație nu se redau mai mult de 2430 t/ha/an, ea scăzînd aproape de două ori față de jnepenișul intact. Rezultatul practic al defrișării jnepenișului din etajul subalpin și montan din Carpați îl constituie aridizarea microclimatului local și general, în lipsa precipitațiilor și declanșarea proceselor erozionale în timpul ploilor, mai ales a celor torențiale de vară. Acestea determină o scurgere anuală de circa 8690 t apii/ha, a cărei forță distrugătoare crește o dată cu înclinarea mai mare a pantei. Apele încărcate cu diverse suspensii - argile, sol mai mult sau mai puțin degradat, pietriș, nisip - deteriorează molidișurile de limită, iar în final se depun precum conurile de dejecție, dar mai ales ca material de colmatare la coada lacurilor de acumulare, construite în scopuri hidroenergetice, micșorînd - an de an - volumul de apă al acestora și, prin urmare, capacitatea lor dc a produce energie electrică. în urma defrișării nesăbuite a jnepenișurilor din țara noastră, rezerva potențială de apă a țării a scăzut - de la circa 100- i 50 milioane t/an la 30-50 milioane t/an - ceea ce înseamnă o micșorare de aproximativ trei ori. Aceste pierderi pot fi corelate cu pierderile de energie - circa 209- IO5 Kcal sau 873.954,4- IO12 ergi/ha/an - înregistrate în terenurile în care jnepenișurile au fost defrișate (C o 1 d e a, Gh., 1980). în afara efectelor amintite mai sus, trebuie menționat faptul că, prin defrișarea ecosistemelor de jncapăn, se anulează menirile ecoprotectoare naturale împlinite de jnepenișuri (protecția molidișurilor de limită, protecția sigură contra lavinetor, protecția faunei montane, protecția solului și pajiștilor - subalpine și alpine - contra eroziunii), înlocuirea lor prin construcții ecologice artificiale fiind extrem de costisitoare (Buza, M și F e s c i, S., 1974;Fes ci, S și Buza, M„ 1981). 7. Ocrotirea jneapănului în Carpați Din pricină că defrișarea jnepenișurilor în scopuri zoopastorale păguboase sau distrugerea lor - prin colectarea mugurilor foliari pentru extragerea de rășini - conduce la instaurarea unor grave dezechilibre ecologice în etajul subalpin - dezechi- libre ale căror repercusiuni sînt suportate de molidișuri de limită și de întreaga pădure din aval, precum și de către lacurile de acumulare, construite în scopuri hidroenergetice - se propune declararea grabnică a speciei Pinus mugo Turra monument al naturii, în toate masivele muntoase din Carpați. în acest scop, autorul consideră că Societatea ..Progresul silvic" trebuie să intervină pe lîngă Academia Română, Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii. Ministerul Mediului, Guvernul și Parlamentul României, pentru ca specia Pinus mugo și ecosistemele edificate de acesta să fie supuse protecției prin Lege, cu ajutorul organelor silvice, inclusiv al Regiei Autonome a Pădurilor „ROMSILVA", pretutindeni unde ele există, precum și a etajului subalpin în care atît regenerarea naturală cît și restaurarea lor ecologică ar li oricînd posibilă, (septembrie 1992) BIBLIOGRAFIE A1 m ă ș a n, H., S o r a o. V.. Bortea, M.. M u n t c a n u, D. și C o 1 d e a. Gh., 1986: Considerufii privind structura trofică a bwmurilor din Mun/ii Retezat. în: Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.30. nr.l, p.13-24. Beldie. Al, 1952: Familia Pinaceue. în: „Hora R.P.R." (red.pr.Tr. Săvuiescu), Editura Academiei R.P.R București, t.l, p.155-188. Beldie. Al.. 1967: Flora și vegetația Mun/ilor Bucegi. Editura Academiei R.S.R., București. B o r z a., Al., 1934: Studii fitosuciologice în Munții Retezatului. în: Buletin al Muzeului Botanic al Universității Cluj, t.14 nr.l-2. p.1-84. B o ș c u i u. N., 1975: Problemele conservării vegetației alpine și subalpine. în: Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.l9, nr.l, p.I7-21. B o ș c a i u, N. și S o r a n. V.. 1960: Jnepemi și rolul lor m economia națională. în: Ocrotirea naturii, t.5, p.117-120 (Primul autor nu figurează în articol, datorită unor motive politice pe care, la vremea aceea redacția a fost obligată să le aibă în vedere). B o ș c a i u, N., P 1 ă m a d ă, E. și P 6 t c r f 1 , L-. 1972: Studii filocenologice asupra complexului dc mlaștini alpine fi subalpine din Valea Judelui Parcul National Retezat. în: Ocrotirea naturii t.l6. nr.2, p. 175-185. B u z a. M. și F e s c i, S„ 1974: Soarta masivelor de jncapăn (Pinus montana ssp mugo) din Munții Cindrel și Șteflești. tn: Ocrotirea naturii, t.18, nr.2, p.183-186. C o 1 d e a, Gb., 1980: Rolul termodinamic al jnepenișurilor in menținerea echilibrului natural al etajului subalpin din Carpații românești. în : Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.24, nr.2 p. 165-168 Col de a, Gb., 1985a: Phytozonologische Studiam der-Kurmm holzgebusche in den Sudostkarpaten. în: Feddcs Repcrtorium, t.96, nr. 5-6, p.397-4t)5. Col dea. Gh.. 1985b: Considerații asupra structurii și productivității primare a molidișurilor și jnepenișurilor din Parcul National Retezat. în: Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.29. nr.l, p47-5L C o 1 d e a, Gh., 1991: Prodrome des Associutiuns Vegetules des Carpates du Sud-Est (Carpates Roumnnies). în: Documents phytosociologiques, Camcrino, 1.13, p.315-539. C o 1 d e a. Gh.. Plămadă, E.. 1978: Ecosyslem Proccsses in a Stand of Pinus mugo Turra. I. Standing Crop. Dry Matter Pmduction and Liticr Fall. în: Flora, L167, p. 249-255. C o 1 d e aF Gh., Plămadă, E., P â n z a r u, Gh și Spârchez, Z., 1977: Studii comparative asupra productivilă{ii unor ecosisteme primare (jnepenișuri) și secundare (nardete) în Munfii Maramureșului. In: Studii și cercetări biologice. Seria biologie și vegetație, t.29. nr.2, p.143-149. i e s c i,S, și B u z a. M., 1981: Omul, factor activ al transformării ecosistemelor din Munții Cindrel. în: Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.25, nr.2, p.237-243. L i e t h, H., 1975: Primary Production of the Major Vegetation of the World. în: „Primary Productivily of the Bivspberc" tH. REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 5 f.teih and R.H Whniaker cds.) Sprinter Verlag, Berlin- Heidelbetg New York, p.203-215 P 5 n x a r u , G 1983 Necexiratea conservării și refacerii ,nepeni.-unl«i în: Ocrotirea naturii si mediului înconjurător, I 27. iirl.p. 11-18. P e t r c s c u 1 . 1990, Perioadele glaciare ale pămîntului Editura tehnică, București Pop E„ 1932 Hale noi cu privire la răspindirea genurilor Pinus ți Picea in Transilvania. în: Revista Pădurilor, t.44. nr.5- 6, p. 303-321. P o p. E.. 1960: Mlaștinile de turbă din Republica Populară Română. Editura Academiei R.P.R., București. Pop. E.. 1965: Problema relictelor glaciare in mlaștinile de turbă din România. în: Studii ți cercetări biologice. Seria botanică, t.17. nr. 3-4, p. 427-444. P(>p, E.. I. u p> a, V.. B o ș c a i u, N. ți S o r a n, V., 1970: Annlysepollinique du sediment de I'ătang du Tăul Zânogupi. în: Fragmenta Floristica Geobotamca. 1.16. ur.l, p.199-206. P o p o v a-C ucu. A„ 1975: Roiul jnepenițurilor și arinișurilor de munte în menținerea echilibrului natural din Carpați. In: Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.19, nr.l, p.47-51. Preda, V., S o r a n, V, ji N emeș, M„ P„ (red.) 1978: Acțiuni umane asupra jnepenișuiilor din Munpi Maramureșului. Munții Rodnei și din alte Zone ale Transilvaniei. Academia R .S. România. Filiala Cluj-Napoca, Subcomisia „Om și biosferă". P r o d a n. 1. 1939: Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România. Tipografia „Cartea Românească" Cluj. t.l. p.23-25. S c b a r 1 f e t e r. R . 1953: Biograplueti von Piltinzensippen. Springer Verlag. Wien Sora n. V., 1979: Ecologia jneapănului (Pinus mugo Turra)in Munin Maramureșului ți necesitatea ocrotirii lui in Ciupafi. In: Ocrotirea natum și mediului înconjurător. 1.23. nr.l, p.23-28. S o r a n, V„ A h d r e i c a. A. și B e r c e a, V., 1985: Dendrocronologin și dendroecolog ia jneapănului (Pinus mugo Turra) din rezervația științifică a Parcului National Retezat. In: Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.29. nr.l, p.23-31. S o r a n. V„ A n d r e i c a. A„ G âr 1 e a. I) și B e r c e a. V. 1981: Cercetări asupra dendrocronologiei și dendroecologiei zimbrului (Pinus cembra L.) din rezervația știinfilîcii a Munților Retezat. în: Ocrotirea naturii și mediului înconjurător, t.25, nr.l p.27-36. * * ♦. 1964: Flora Eumpuea (T.G. Tulin. V.H. Heywood. N.A. Burges, A.H. Valentine, S.M. Waltcrs and D.A. Wcbb eds) Cambridge University Press. Cambridge. The Problems of Dwarf Pine (Pinus mugo Turra) Protection In the Carpathian Lnndscupe of Românie The author deals with the many problems of dwarf pine protection and conservancy on the large areas of Romanian Carpathian Mountains. After a short description and taxonomic considerations the author analyses the biohistory of Pinus mugo, especially its origin and after that the main biogeographical and ecological events during the glacial epocb and postglacial penod. The ecological niche of Pinus mugo within various phytocoenotical associations is also discussed. Some remarks about the ecophysiology of Pinus mugo. the ecosystem built up by this species and its role into the subalpine and mountain regions are made. Finally. the author discusses the measures which must bc in short time taken in order to protect efficiencely the dwarf pine ecosyslems. Revista revistelor ACADEMICA, anul II. Nr. 3(15), ianuarie 1992, 32 p. Din cuprinsul acestei prestigioase reviste cu profil științific, cultural și artistic, editată lunar de Academia Română, semnalăm, pnntre alte interesante titluri: O cronică a adunării generale din 18-19 decembrie 19>11 .(Gh. Prisacani): Raportul privind strategia și programul cercetărilor fundamentale ți avansate de Academia Română în următorii ani (Acad. N. N. Constantinescu): Cuvînt pentru grîu (Acad. N. Ceapoiu); Corp și organism I] (Acad. M. Drăganescu): Neliniștile bioeticii (C. Maximilian, S. Poenaru): alte articole valoroase, din domeniile enunțate, și note memoriale despre mani dispăruți ai științei românești Iile Murgulescu și Costin D, Nenițescu. Revista cuprinde și o listă a membrilor Academiei Române, aleși în adunarea generală din 18 decembrie 1991 (opt membri de oMnire. 11 membri titulari și 28 membri corespondenți). Menționăm că pnntre membrii corespondenți, nou aleși în cadrul Secției de științe agricole și silvice a Academiei Române, figurează și domnul dr doc. Victor Giurgiu, personalitate de excepție a corpului silvic și cercetării științifice din țara noastră. De asemenea. Regulamentul pnvind acordarea premiilor Academiei Române și domeniile pentru care acestea se acordă publicat în acest număr - prevede, spre satisfacția corpului silvic, și înființarea unui nou premiu - în cadrul Secția dc științe agricole și silvice Premiul MARIN DRĂCEA pentru lucruri științifice în domeniul silvicultorii. Dr. ing S. RADU TOMICZEK. CH„ 1990: Oak decline in Austria (Uscarea cvercineelor în Austria). în: Poster Abstracta. IUFRO XIX World Congrcss, Monlreal. Canada, voi. 2. p. 576. Uscarea cvercineelor a fost observată pentru pnma oară în Austria în anul 1983, în arborete situate în apropierea frontierei cu Ungaria. Cele mai afectate specii au fost stejarul și gorunul, în timp ce stejarul roșu și cerul par a fi neafectate de acest fenomen. Simptomele manifestate sînt rărirea coroanei, cluroze ale frunzelor și necroze ale trunchiului, pierderea lujerilor, cancere ale scoarței ramurilor și'trunchiului. Studii detaliate au arătat prezența, în procente ridicate, a speciei Armillaria mellea în arborii atacați. în plus, specii de Scolytidae. Huprestidac și Cerahibycidae pot fi observate pe arborii bolnavi. Pe probe de lujeri și trunchiuri de cvercinee. care prezintă simptome ale uscării, au fost izolate specii de nematode (Bursaphelenchus spp.). aflate în număr mare. Densitatea atacului nematodelor pare a se corela cu severitatea uscării cvercineelor. în prezent pivcedîndu-se la (este patogenice. Perioada de precipitații scăzute și perioade lungi de uscăciune dintre 1975 și 1983. aprovizionarea defectuoasă cu apă freatică și temperaturile minime foarte scăzute (sub -31°C), în condițiile inexistenței unui covor protector de zăpadă, se consideră a fi principalele cauze ale uscării cvercineelor în Austria. Asist, ing N. NICOLESCU 6 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Cercetări preliminare asupra mecanismelor de rezistență la pinii cu cinci ace, atacați de rugina veziculoasă (Cronartium ribicola) InyXUlKORCin; H.ORIN BORLEA Institutul de Cercetări ți Anteiiujări Silvice - Timișoara Introducere Studiul de față reprezintă o încercare de a aborda siștemic relația gazdă-parazit Ia pinii eu cinci ace, atacați de rugina veziculoasă. S-a constatat că, în evoluția procesului de infecție, ciuperca întîntpină rezistența unor mecanisme existente în planta gazdă, mecmusme ce au fost studiate la Pinus monticota DougL, în special de către H o f f (1984). Sporidia ciupercii - ajunsă pe acele de pin - germinează, formînd un miceliu a cărui pătrundere, prin stomate, în țesut este oprită de către un mecanism, numit mecanism de prevenire a infecției acelor, Dacă primul mecanism a fost învins și patogenul a pătruns în ace. pe suprafața lor apar pete de diverse mărimi și euforia pete caracteristice pentru diferite rase ale patogenului Ciuperca înaintează în profunzimea acelor, iar următorul mecanism de rezistență constă în scuturarea acelor infectate. La puicții la care nu s-au scuturat acele, ciuperca înaintează spre locul de inserție a acestora pe axul lemnos, unde operează reacția fungica din pețiol sad baza acelor care distruge miceliul, iar plantele - deși atacate - totuși, nu prezintă răni pe scoarță. După ce ciuperca ajunge în tulpină, intră în acțiune alte două mecanisme, și anume: reacția fungica în tulpină și creșterea lentă a miceliului în tulpină. Ultimul este toleranța, care permite plantei să suporte o infecție puternică, fără o reducere semnificativă a creșterii. Material și metodă Observațiile s-au făcut asupra unui material biologic format din P. strobus L., P. cambra L., P.wallichiana Jacks și hibridul P.cembra x P. wallichiana **’,la vîrstă de 4-7 ani, inoculați artificial cu rugina veziculoasă produsă de ciuperca Cronartium ribicola - Fischcr ex Rabenh. S-au făcut observații în diverse stadii de evoluție a procesului de infecție, analize la microscopul optic și analize biochimice. La microscopul optic s-au făcut observații asupra stomatelor fețelor inferioare ale acelor apicale, la speciile P.strobus, P.cembra, P.wallichiana și la hibridul P.cembra x P.wallichiana ***' (pentru fiecare specie, respectiv hibrid, s-a lucrat pe șase arbori, cu 10 probe/urbore, în trei repetiții). Rezistența la rugină a fost evaluată după scara lui B1 ai r (1971) din Ii la da (1987). Folosind metodologia propusă de I. ii n d e r s t a d t (1976), a fost analizat conținutul în poli fenoli, al acelor de P.strobus, prin cromatografie în strat subțire. Prin disceleclroforeză pe gel de poliacrylamidă, a fost analizată variabilitatea izoenzimatică a fosfatazei acide, peroxidazei, esterazei, în acele de pin strob (după metodologia W e 11 e n d o r f, 1983). Pe probe de țesut cortical (5 g/10 ml acetonă) a fost analizată variabilitatea monoterpenică, prin gaz- cromatografie, la P.strobus. Rezultatele pentru analize biochimice au fost prelucrate și prezentate după o metodologie folosită de B e r n a r d-D a g a n și colab. (1971). Rezultate La pinul strob nu a fost găsită nici o corelație pozitivă între numărul de stomate/mnr și rezistența la rugină (Tab. 1). Tabelul 1 Coeficienți de corelație: număr stomate/inm1 ți rezistenta la rugină (Correlation coeffidents: siomates nuniber/mm and mst resistance) Stomate/mm1. valori medii Rezistenta Iu rugini, valori medii Grade libSV* * n-3 (•)ST* n-6 f+)ST» (+)ST* n-9 (+)SP* (+)UP* (+)UT* (+)UP* 12 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107* 1992 • Nr. 3 Hg.2. Fiți climatică de sinteză pentru stația nBteorologicâ Rădăuți, anul 19R6. (Synthesis climatic cârd fur the metectological station in Rădăuți 1986), REVISTA PĂDURILOR • Anul 107»1992 • Nr. 3 13 Influența factorilor climatici asupra intensității fenomenului de uscare s-a testai atît pentru anul în curs, cît și pentru 11 ani premergători anului de mani testare a fenomenului. în prima etapă s-a analizat corelația dintre volumul arborilor de brad, marcați pentru exploatare din anul n și perioadele de secetă și uscăciune (în zile) ale anilor cuprinși în intervalul dintre n și n-11 (Tab. 1). Notațiile simbolice din tabel se traduc astfel: S - perioada de secetă anuală; SP - perioada de secetă primăvara; SV- perioada de secetă vara; ST - perioada de secetă toamna; U - perioada de uscăciune anuală; UP - perioada de uscăciune primăvara; UV - perioada de uscăciune vara; UT - perioada de uscăciune toamna; (+) - coeficient de corelație pozitiv; (-) - coeficient de corelație negativ; * - corelație semnificativă; ♦♦ - corelație distinct semnificativă. în etapa a doua, s-au luat în studiu mai mulți indicatori climatici (Tah.2), codificați după cum urmează: T> - temperatura medie din luna i (1 = 1.....12); P - cantitatea anuală de precipitații; Pi - cantitatea de precipitații din luna i. IM - indicele de ariditate De Martonne anual; IMi - indicele de ariditate De Martonne din luna i; BH - bilanțul hidric anual (cantitatea de precipitații minus evapotranspirația potențială); BHi - bilanțul hidric al lunii i; D • deficitul de precipitații anual; Di - deficitul de precipitații din luna i; E - excedentul de precipitații anual; Ei - excedentul de precipitații din luna i. Tabelul 2 CurcUțiu dintre indicatorii cUmatid lunari ți anuali ți intensitatea renoniraului de uscare a bradului în județul Suceava. (Cortelation betmen the monthly and annual climatic indicatori and the intensity of the drying phenomenon by fir trees in Suceava district) Anul Stația meteorologică Cîmpulung Fălticeni Rădăuți Suceava A G)D5* (+)P** (+)P* (+1P* (+)O70* (+VM* (+)/Af* (+ips* WBH* (+1BH* •(+)»• ME* (-1D* (+1IM5* (+)P9* WE* (+1IM9* WIM5* W (+)IM9* (+1IM5* MBH9* MBH5* (+)BHS* (-)D5* (-)DS* (■iM* n-t t+)77* <+)77* MT7** n-2 < )P5’* MfW5’ 0)05* (HM* (1BH* HMD*» <-)W» (-WM* (IBM* MD5* i-W (-UM5** (■IBM** <+)D5« n-3 ()PK** (-)IMX** (■IBM** (+1BH9* (+)DX** (-W ()IM8* (-1BH8* (■HBH9* n-5 WPX* (-1P11* MIM»** (-UM11* MBH8** MEX* MPX* (■JHJ* (-HM11* (+1E8* (-1P11** (-1IM11* (+1E8* IIPH* (■)IM1I* a-6 (-1P10* (-1IM10* (-)PIO* (-UM10* o-7 MT10* (+1P7* (+1/M7* MBH7* i+WM»» ME7* (■1P6* MP7* t-)iM6* (+)IM7* (-1BH6* MB1I7* (+1M* (-W7* (+1E7* n-S MP1** MIMI*^ (+1BH1** (+)E1** MIMl** t*TPl* MIMl* (■1IM6* (+1BI11* (-1BH6* (-lh6* (+1P1* (-1P2* (+1IM1* (+1BH1* (+)E1* n-9 MT12- MT12* (+1112* (+1T12* o-10 (-1T7* MP6* (-)PiO* (+1IM6* (-1IM10* (+1DH6* (-)BIH(l* (-1E6* (■IE 10* n-11 (-11'12* (-1P10* (■1BH10* (-1712* (-1P6* (+1D10* t-ym* (+11)10* (-1T12* în etapa a treia a fost cercetată existența corelațiilor între volumul arborilor uscați, de la fiecare ocol silvic din județ, și indicatorii climatici. 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 de la stația meteorologică cea mai apropiată. Nu s-au regăsit rezultatele studiului tăcut la nivelul întregului județ. corelațiile fiind mai puțin evidente. Interpretarea rezultatelor și concluzii Anali/înd rezultatele calculelor statistice - prezentate în tabelul 1 - se observă că fenomenele de seceta și uscăciune au efecte în timp, chiar după nouă ani de Ia apariția și manifestarea lor. Intensitatea uscării apare cel mai bine corelată (pozitiv) cu elementele climatice din anul anteprvcedeni apariției sale (n-2). Cel mai mare volum afectat de uscare, din anul 1988 (FigJ), se corelează semnificativ cu seceta și uscăciunea accentuată, din anul 1986 (Fig.2). Corelația este negativă pentru anul n și se pare că anii ploioși - ce urmează anilor secetoși - favorizează intensificarea fenomenelor de uscare. Secetele din primăvară și din toamnă au un efect mai puternic în timp, deeît cele din perioada de vară. Rezultatele calculelor statistice - prezentate în tabelul 2 - evidențiază că valorile mai multor indicatori climatici sînt corelate - semnificativ sau distinct semnificativ - cu intensitatea fenomenului de uscare; Mai importanți se evidențiază anii n, n-2, n- 3. n-5, n-7, n-S, n-10 și n-11. Anii uscării sînt ani cu exces de precipitații, îndeosebi în luna mai, ani ce urmează unor perioade mai lungi sau mai scurte de secetă. Aspectul poale fi pus în legătură cu caracteristicile fizice și structurale necorespunzătoare ale solurilor pseudogleizate, pe care se găsesc instalate unele brădete din Bucovina (Barbu, 1991). Dintre factorii climatici, a căror acțiune se manifestă în timp, s-au evidențiat a fi mai puternic corelați cu intensitatea fenomenului de uscare a bradului următorii: - excedentul de precipitații din ianuarie; - excedentul și deficitul de precipitații din mai; - deficitul de precipitații din iunie; - temperaturile ridicate din iulie; - bilanțul hidric din august; - bilanțul hidric din septembrie; - deficitul de precipitații din octombrie; - temperaturile ridicate și coborîte din decembrie. S-a dovedit, prin cercetări dendrocronologice (B e c k e r, 1989), că bilanțul hidric din lunile mai, august și septembrie și temperatura lunii iulie au o Influență determinantă asupra creșterii, în condițiile climatice din Munții Vosgi, începînd cu anul n-6 (anul n fiind considerat cel al formării inelului anual). Modelul matematic elaborat de autorul citat înainte explică, prin valorile factorilor climatici, 79% din varianța indicelui anual de creștere radialfl Ia brad. în regiunea menționată. în tabelul 2 se observă că bilanțul hidric din lunile mai, august și septembrie, precum și temperatura lunii iulie sînt corelate cu fenomenul de uscare pînă în anul n-5. Se poate aprecia că acești factori intervin în uscare prin modificarea proceselor de creștere. Se apreciază înroșirea și pierderea acelor la brad ca o consecință a pierderilor de creștere din anii anteriori. Deficitul de precipitații din luna octombrie are influență în anii n-6. n-S, n-10 și n-11, iar deficitul de precipitații din luna iunie în anii n-7, n-8 și n-10. Se evidențiază că efectul secetelor din primăvară - începutul verii și toamna - se acumulează în timp și se manifestă ulterior acțiunii acestora, fenomen desemnat prin termenul englez aftereffect și cel francez effect-arriere. Se consideră că termenul postefect redă corespunzător acest efect întîrziat al acțiunii factorilor climatici. Fenomenele de secetă și uscăciune produc modificarea în timp a mecanismelor fiziologice legate dc aprovizionarea cu apă și circulația acesteia în corpul arborilor. Referitor la execedentul de precipitații din ianuarie și temperaturile ridicate sau coborîte din decembrie, se presupune că afectează procesele - mai subtile - legate de starea de repaus și vernalizare a arborilor. Excedentul dc precipitații din ianuarie este important și pentru mărirea gradului de poluare, întrucît se apreciază că aportul de poluanți prin intermediul zăpezilor este mai mare deeît în cazul ploilor. Datele din tabelul 2 arată că sînt corelați cu fenomenul de uscare diferiți indicatori climatici, de la toate stațiile meteorologice abordate, indiferent de distanța pînă la focarele lui de maximă intensitate. Aceasta, împreună cu gradul mai mare de corelație observat la scara județului, comparativ cu ocoalele Silvice, reprezintă argumente pentru o determinare macroclimatică a fenomenului de uscare. Ținînd seama de faptul că rezultatele obținute sînt limitate de șirul de observații asupra uscării, de imprecizia acestora și de fenomenele de autocorelație ce apar la analiza statisticiLa seriilor cronologice de date, se conturează următoarele concluzii: • factorii climatici joacă un rol important în apariția și dez.vol tarea fenomenelor de uscare la brad; • mecanismul presupus de acțiune - a acestor factori - implică modificarea proceselor fiziologice legate de creșterea, aprovizionarea cu apă, starea de repaus și dezvoltarea arborilor, precum și agravarea efectului nociv al poluanților; REVISTA PĂDURILOR * Anul 107 • 1992 • Nr. 3 15 • se evidenpiizâ ci ■ alaiuri dc dufidiclc hidriec - temperaturile extreme și excedentele de precipitații sînt corelate strîns cu fenomenul de uscare, anii plhioși ce urmează unei serii de ani secetoși. fiind deosebit de periculoși pentru starea de sănătate a arboretelor. • factorii climatici acționează prin debilitarea arborilor în timp, evidențiindu-se postefecte, chiar după 11 ani; • determinarea climatică a fenomenelor de uscare se manifestă pe arii geografice largi și poate fi legată dc schimbările climatului la nivel planetar. (august 1992) BIBLIOGRAFIE D a r b u. 1„ 1991; Moartea bradului ■ simptom al degradării mediului Editura Ceres. București. B e c k e r. M., L i v y. G„ 19X8; A propui du deperissement des fotets; climat. sylviculuire et vitahtddela mpiniire viKgieanc. în; Rev. For. Fr„ XL-S. B e c k e r. M., 1089: Ihe role of climate on present andpast vitalrtyuf silwr fir fonda in the Vospes mountains ot northeasiem France In: Can.J. For. Res.. 19. Contributions to Determinatlon of Ihe Climatic Factors Correlated with the Silver Fir (Abies alba MIII.) Decline in the Suceava District A statistica! study bas been carried out tbe relations between climatic factor* and silver fir decline. It bas been revealed (hat the climatic factors have an important role in the begînning and development of forest decline, Belter correlated with Ihe inlensity of decline of May and June, the increases temperature of July. the precipitalion overplus and deficit of August, the precipitation deficit of October and temperature high or low of December. The process of growth, hydric alimcntation and devclopmeni of the trees secm to bc damaged. The action of the climatic factors is more evident at the districtual scale. The afleieffects up Io 11 years have been revealed in the action of the climatic factors. There have been use meteorological data from four meteorologica! stations of Ihe Suceava district. Revista revistelor SI.OAN, J.P.. 1991: Ponderosa and lodgepole pine seedling bud burst varies with lift date and cultural practice* in Idaho nurscry. (Variația desfacerii mugurilor puiuților de Pinus jionderosa și P. contorta, în raport cu data extragerii și practicile culturale într-o pepiniera din Idaho). In; Research Note INT-397, United States Department of Agriculturi*, Forest Service, Intermountain Research Station, Ogden, Idaho, p.9, 4 fig.. 4 tab., 37 ref. bibi. Articolul prezintă rezultatele cercetărilor pnvind viteza de desfacere a mugurilor puieților de Pinus ponderosa și P. conturta. extrași din cîmpui de cultură al pepinierei, la șase date diferite (în perioada 18 septembrie - 8 aprilie, exceptînd intervalul în care solul este înghețat) și mutați în seră, unde Ii s- au aplicat trei regimun de umiditate și opt tratamente diferite cu substanțe fertilizante. în cîmpui pepinierei, puiuții celor două specii au fost crescuți pe soluri cu două tipun de textură: luto - nisipoasă și luto - argiloasă, iar în seră li s-a asigurat un mediu de cultură conslînd în: amestec de turbă, vermiculit și sol luto - nisipos, în raportul 1:1:1; temperaturi între 60 și WF; iluminare de 16ore/zi. S-a ajuns la următoarele rezultate și concluzii: 1. desfacerea mugurilor se realizează mai devreme, pe măsură ce puieții sînt extrași mai lîrziu: 2. în general, pornirea mugurilor se realizează mai devreme la Pmus contorta. față de P. ponderosa; 3. Ia P. ponderosa mugurii se desfac mai repede la puieții crescuți pe soluri luto - nisipoase: 4. tratamentul cu substanțe fertilizante nu are nici un efect asupra donnanței puieților; S. regimul scăzut al umidității favorizează desfacerea mai rapidă a mugurilor Ia P contorta; 6. mugurii puieților de P pmdervsa se desfac într-un procent și cu o viteză corespunzătoare la sfîrșitul lumi noiembrie, aceasta arătînd că au parcurs perioada de dormanță; 7. sînt necesare studii pnvind corelația dintre pornirea mugurilor și potențialul de creștere a rădăcinilor în 16 perioada rece, pentru o mai hună cunoaștere a fenomenului dc dormanță a puieților. Ing. I ABRUDAN KURDALI. E. DOMENACil. A.M.. 1991: Evaluation of nodulaliun capacily in Alnus g/utinosa seedlings gn>wn in soil sampled from varmus depths (Evuluureu capacității de u forma nodozități lu puieții de Alnus flutinosa. crescuți în eșantioane de sol extrase de lu adîncimi diferite). In: Avia oecologicu. 12(3). p. 397 - 401, 1 fig.. 1 lab., 11 ref. bibi. Articolul prezin(ă rezultatele cercetărilor privind prezența și distribuția populațiilor de Frankia " la diferite adîncimi ale solului. într-un arboret de anin, precum și dependența dintre prezența nudozilăților pe rădăcini șt densitatea populațiilor de Frankia sau factorii abiotici, cum ar fi aerația solului, prezența și concentrația elementelor nutritive. Obținîndu-se puieți de Alnus glutinosu din semințe, semănate în eșantioane de sol prelevate de la adîncimi diferite (între 0 și 55 cm), dintr-un arboret natural de anin - din I.usinay ■ Franța - și studiindu-xe nodozilățile de pe rădăcinile acestora, s-a concluzionat că: 1. populațiile de actinonucete, din genul Frankia. sînt prezente în toate straturile de sol studiate, chiar ducă in situ nodozitățile se află numai în primii 10 cm, 2. numărul de nodozități descrește o dată cu adîncimea solului: 3. adăugarea de elemente nutritive nu intensifică formarea nodozitățrior și nici -activitatea de fixare a azotului (reducerea C.Hj în primii 10 cm, în contrast cu efectul lor în următorii 15 cm; 4. în straturile inferioare, capacitatea scăzută dc formare a nodozităților este clar afectată de inaecesibrlitatea elementelor nutritive: 5. reducerea specifică a C.H, este mult mai activă în straturile inferioare din sol, decît în cele superioare. *)Frankia ■ gen considerai, de către unii sislemuucicni. ca intermediar îmre buLierii șt ciuperci, iar de către aliii încadrai la bacterii. Ing. 1. ABRUDAN REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992» Nr. 3 Indicatori ai proceselor de degradare a solurilor și vegetației forestiere prin poluare Ing. CONSTANTIN CIOBANII Chim. EUFROSINA DtILVARA Ing. LEONTE LATIȘ Institutul de Cercetări Pedoktgice pentru Agrochimie 1. Introducere Extinderea dezvoltării industriale în ultimele decenii, pe de o parte, și slaba preocupare pentru proiecția mediului, pe de altă parte, au dus la creșterea suprafețelor din fondul forestier, afectate de diferite procese de poluare. Cercetările asupra diferitelor tipuri de poluare a ecosistemelor forestiere au urmărit să lămurească efectele unor tipuri de poluare asupra solurilor și vegetației forestiere (S m e j k a 11, 1982; R ă u ț ă și colab. 1987; C i o b a n u și colab. 1988; I a n c u- lescușiTissescu, 1989; Mihăilescuși colab., 1989; Mihăiles cu și Cioban u> 1990 ș.a.), precum și unele măsuri de reconstrucție a zonelor afectate dc poluare (I v a n s c h i și colab., 1988 ș. a.). Pentru monitoringul de fond al solurilor a fost propusă o serie de indicatori, grupați în funcție de viteza modificărilor suferite de soluri și de procesele controlate (R ă u ț ă, 1986). în prezent, se impune crearea unui sistem de imHcatori ai poluării solurilor forestiere și stabilirea claselor de mărime a acestora, pe grade de poluare. Pe această linie, s-au încadrat indicatorii preliminări dc monitoring. stabiliți prin cercetări efectuate de I.C.P.A. și publicați în diferite lucrări (C i o b a n u și M I h ăi 1 e s c u, 19X9; îndrumări tehnice pentru silvicultură, 1989; C i o b a n u și colab. 1990). în lucrarea de față se prezintă o sinteză asupra rezultatelor cercetării proceselor de degradare a seturilor forestiere sub impactul diferitelor tipuri dc poluare, efectuate la I.C.P.A. în perioada 1987-1991 (C i o h a n u și colab.. 1988; 1989; 1990; 1991; R ă u ț ă și colab., 1987, M i h ă i 1 e s c u și colab , 1990 ș.a ), în dorința de a pune la îndemîna practicienilor clemente care să permită încadrarea solurilor forestiere pe tipuri și grade de poluare. 2. Material și metodă Cercetările s-au efectuat în suprafețe reprezentative, din fondul forestier, supuse diferitelor tipuri de poluare, și anume; - poluarea cu metale grele și dioxid de sulf (Copșa Mică, Baia Mare, Zlatna, Valea Călugărească); - poluarea cu praf de cărbune, cenușă de termocentrală și dioxid de sulf (Rogojelu, Turceni, Doicești); - poluarea cu praf dc ciment (Cîmpulung- Bilcești, Tîrgu Jiu-Bîrsești ș.a.); - poluarea cu apă sărată de la avaria sondelor (Amaradia-Vîrteju). în suprafețele cercetate, amplasate în jurul surselor de poluare, s-au analizat caracteristicile staționale (insistîndu-se asupra celor edafice); precum și cele ale vegetației forestiere; s-au recoltat probe de sol și de vegetație (frunze) pentru analize de laborator, care s-au efectuat prin Metodologia I.C.P.A. (1980, 1986). Determinările analitice au urmărit: stabilirea caracteristicilor generale ale solurilor (potențialul trofic, caracieristicile complexului adsorbtiv, textura ș.a.); stabilirea unor modificări ale solurilor sub impactul poluării (acumularea potuanților în sol și efectul acestora asupra diferitelor caracteristici fizico-chimice, chimice și microbiologice ale solurilor); acumularea poluanților în vegetație și efectul acestora asupra nutriției minerale și asupra gradului de uscare prematură; efectul global al poluării asupra stațiunilor forestiere. 3. Rezultatele cercetării Analiza rezultatelor cercetărilor efectuate asupra proceselor de degradare a solurilor forestiere prin poluare a permis stabilirea indicatorilor pentru caracterizarea tipului de poluare și a claselor de mărime ale unor indicatori care nu sînt cuprinse în lucrările de specialitate. De asemenea, s-au lămurit unele aspecte privind vulnerabilitatea solurilor forestiere la tipurile de poluare frecvent îniîlnitc și cu influențe negative puternice asupra productivității pădurilor, precum și implicațiile poluării asupra tipologiei forestiere. Din analiza datelor cercetării a rezultat că indicatorii, care trebuie urmăriți în zonele afectate de diferite tipuri de poluare, pot fi grupați în două categorii, în funcție de procesele controlate: indicatori specifici și indicatori generali (Tab. 1). REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 * 1992 * Nr. 3 17 Tabelul 1. Indicatori ni monituringului solurilor fi vegetației forestiere degradate prin poluure. (Moiutonng indicatori of forest soils and vegetation degraded by pollution) Nr crt Tip de poluare de impact Poluanți Indicatori specifici Procesul controlat Indicatori generali Procesul controlat 1. Poluarea cu substanțe care pot forma ploi acide SO,. SO, NO,, f. a Conținutul de: - sulf (total și soluhl) - azot (total, nitric ți afnoniaed): - fiilor (total și solubil): ■ clor (solubil) Nivelul acumulării poluanțilorîn sol (forme loiale și solubile) Indicativi fizici: - conținut de argilă sub 0,002 mm: ■ structură; - indicatori hidrofizict; - gradul de eroziune. Caracteristicile com» plexului adsorbliv (pH. SB. Ae. A,,. Al„. Te, TM Ve. V 8,i) Gradul de stabilitate fizică a solului Gradul de acidifiere- debazificare, carbo- ■uitare, alcalizare, sdirtizare Z Poluarea cu metale grele Cu, Pb, Zn. Cd, Co, Ni. Mn, Cr Conținutul de: metale grele (forme totale și solubile) Nivelul acumulării metalelor grele inso! Conținuturile de elemente nutritive din sol (Ht, Nt, C/N. P. K, Ca) Nivelul aprovizionării cu elemente nutritive X Poluarea cu substanțe emise de termocentrale C, SO,. Ca Mg, K. Fe. Cu. Pb, Zn. Cd Conținutul de: - carbon total: - sulf (total ți solubil): - metale dcalineți alcalinopăoiuiloase (totale ți solubile); - metale grele (totale) Nivelul acumulării carbonului, sulfului, calciului ți a metalelor grele în sol Indicatori ai activității microbiologice a solurilor: - număr de bacterii, indici de colonizare cu micromicete. acu- nomicete. prolozoarc, activitatea dehidro- genarică Efectul poluării asupra organismelor din sol fi impactul M acesteia asupra proceselor de humificore 4. Poluarea cu substanțe emise de industria lianților CaCO,. CaO Mg. Fe. Cu. Pb. Zn. Cd. F Conținutul de: - calciu (total ți solubil); - magneziu (total și solubil); - fier (total); - metale grele (total): - fluor (total ți solubil) Nivelul acumulării metalelor alcalini ți ricalinopă- mintoase, a metalelor grele, și afluotului în sol Conținutul de poluanți în frunzele arborilor Conținutul de elemente nutritive în frunze (N P. K. Ca, Mg ț.a) și unele rapoarte ale acestora (N/S, P/S. Ca/K, Ca/Mg. N+S+P/K+Ca+Mg...) Nivelul acumulării pol lianților în frunze, comparativ cu cio|inuturile normale Efectul poluării asupra nutriției minerale a vegetației forestiere 5. Poluarea cu apă sărată de la extracția petrolului NaCI, Na,CO, r Conținutul de: - săruri solubile - V». T* Gradul de salinizare ți idealizare a solului Indicatori integratori: - gradul de uscare prematurii a vegetației forestiere; Efectul poluării asupra vegetației forestiere * • - bonitatea stațiunii Efectul global a! poluării asupra productivității stațiunilor 18 REVISTA PĂDURILOR •Anul 107 • 1992 • Nr. 3 TuMul 2 înisri dc de concentrație și medii ale conținulurUor de poluanti (ppm) în solurile forestiere din diferite iun* din țuru. (Ranges of concentrations and mean contente of pollutants in forest soils, in various areas of country) El meniul Nr. Profile Nr. probe Li ti eră orizontul Ao, Sol (medie pe adîncimea poluat^ LMAJ) Intervale Xi Intervale X2 Intervale x3 cn" Cu 51 233 12-2000 24-614 11-951 23-264 15-200 32-58 12 100 Pb mo" Î3-4O32 21-1458 17-2248 23-450 16-360 35-171 15 100 Zn 233~ 54-3863 90-928 38-1009 52-370 49-796 65-199 50 300 Cd mo" 0,5-239 1,11-29,40 0,75-56,0 1,13-8,22 0,75-36 1,08-4,66 0.5-1,0 3 Slinul) "un" 460-10800 992-5244 200-5800 1450-3100 400-5546 925-3795 400-600 - S (solubil) no" - - 15-313 47-169 20-229 46-132 20-50(100) - I) l'enira nieiale greleKloke, 1980: pentru sulf Davidescuși colab., 1984: Gobanu și colab., 1991 ’JKIoke, 1980 3 .! Indicatori specifici Indicatorii specifici se referă la poluanții care afectează soiul în diferite zone și prin ei se contro- lează nivelul de acumulare a acestora în litiere și soluri, în comparație cu conținuturile normale (CN) și cu limitele maxime admisibile (LMA ) (de exemplu, conținuturile de sulf, de metale grele, de săruri solubile ș.a.). Fiecare din acești indicatori se determină numai în zonele în care pot apărea în mod potențial (de exemplu, metale grele și dioxidul de sulf, în zonele afectate de metalurgia neferoasă și de industrii chimice). în tabelul 2 se prezintă intervalele de concentrație și mediile acestora pentru metale grele și sulf, specifice zonelor cercetate. Se poate observa că cele mai mart concentrații de metale grele se găsesc în litiere și în suborizontul superficial notat cu Ao( și avînd în general o grosime de 5-10 cm. Menționăm că cele mai mici concentrații de metale grele s-au întîlnit în zonele afectate de termocentrale, în care pot apărea unele depășiri ale conți nuturilor normale, dar nu sînt depășite limitele maxime admisibile. în celelalte zone (Valea Călugărească, Copșa Mică, Zlatna și Baia Mare), în arealele intens poluate, sînt depășite limitele maxime admisibile, după cum urmează: - cuprul în litiere» de 4-20 ori, în suborizontul Ao, de 2-9 ori, iar pe întreaga adîncime poluată a profilului de 1,5-2 ori (aceasta din urmă numai la Zlatna și Baia Mare); - plumbul în litiere, de 12-40 ori, în suborizontul Aot de 3-22 ori, iar pe întregul profil de 2-3,5 ori; - zincul în litiere, de 5-13 ori, în suborizontul Ao( de 3-16 ori, iar pe întregul profil de 2-8 ori; . - cadmiul, în litiere de 4-60 ori, în suborizontul AOj de 1-19 ori, iar pe întregul profil de 1,3 ori și 12 ori (aceasta din urmă Ia Copșa Mică și, respectiv, la Baia Mare). Pentru sulf se constată aceeași ierarhizare a surselor, cele mai mici concentrații semnalîndu-se, în general, în zonele de influență ale termocentralelor, iar cele mai mari, în zonele întreprinderilor de metalurgie neferoasă și de acid sulfuric (Baia Mare, Copșa Mică, Zlatna). Ca și în cazul metalelor grele, cele mai mari concentrații de sulf total se găsesc în litiere, unde - în areale intens poluate - acestea depășesc de 10-25 ori conținuturile normale. în suborizonturile Ao(, aceleași areale, conținuturile de sulf total depășesc de 3-14 ori concentrațiile normale (la Copșa Mică, Zlatna și Baia Mare), iar cele de sulf solubil din toate zonele luate în studiu de 3-6 ori. Pe întregul profil, conținuturile de sulf total sînt de 4-16 ori mai mari REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 19 Tabelul 3 Clase de mărime o unor Indicatori al poluării solurilor forestiere. (Size classes of the indicators of forest soil pollution) Indicator Material Grad ui de poluare Date din literatură Slab poluat Moderat poluat Puternic poluat Foarte puternic poluat Excesiv poluat civn LMA1} Cupru loial ppm litieră soi 50-100 12-50 101-300 51-100 301-500 101-300 501-1000 301-500 >1000 >500 12 100 Plumb total ppm litieră sol 50-100 15-50 101-300 51-100 301-1000 101-300 1001-2000 301-1000 >2000 >1000 15 100 Zinc total ppm litieră sol 150-300 50-150 301-1000 151-300 1001-2000 301-1000 2001-3000 1001-2000 >3000 >2000 50 300 Cadmiu total ppm litieră sol 2,0-3.0 1.0-2.0 3,1-10.0 2.1-3,0 10,1-20,0 3,1-10,0 20.1-50,0 10,1-20,0 >50 >20 0.5-1,0 3 Sulf total ppm litieră sol 15OO-30O0 600-1500 3001-5000 1501-3000 5001-10000 3001-5000 10001-20000 5001-10000 >20000 >10000 400-600 - Sulf solubil ppm sol 50-100 101-200 201-350 >350 - 20-50(100) - ± âpHtAOj-Aoj) sol 0.3-0.5 0.6-1,0 1.1-2,0 2.1-3 >3 - - 1) CN - Conținuturi normale, după: Rankama 1980; Swaine. Mitchell 1960; Vinogradov 1957; Adriano 1986; Davidescu si colab., Gdbanu si cciab., 1991, 2)LMA-Limite maxime admisibile, dupăKIoke. 1980. decît cele normale, la Copșa Mică și Baia Mare, iar cele de sulf solubil, pentru toate zonele, de 0,5-4 ori mai mari. Pe baza intervalelor de concentrație din tabelul 2 și în concordanță cu efectele poluanților analizați asupra solului și vegetației forestiere, s-au stabilit intervalele de concentrație specifice diferitelor grade de poluare cu aceste elemente (Tab. 3), încadrarea unei suprafețe la gradul de poluare corespunzător se face luînd în considerare poluantul cu concentrația cea mai defavorabilă; pe viitor trebuie să se țină seama de sinergismul unor poluanți (de exemplu, efectul toxic al plumbului și cadmiului), sau antagonismul altora (de exemplu, zincul poate contracara o parte din efectele cadmiului). Gradul de poluare a litierei și solului poate fi exprimat și prin rapoartele de îmbogățire, calculate prin împărțirea concentrației fiecărui poluant din suprafețele poluate la concentrația din suprafața- martor sau la concentrația'normală. Intervalele rapoartelor de îmbogățire, corespunzătoare diferitelor grade de poluare (Tab. 4), sînt. corelate cu cele ale intervalelor de concentrație din tabelul 3 și pot fi folosite la cartarea zonelor afectate de poluare. Pentru concentrațiile carbonatului de calciu (total și activ) provenit din poluarea cu praf de ciment, ale sărurilor solubile (provenite din poluarea cu soluții saline), ale altor elemente provenite din poluare se pot utiliza intervalele de concentrație din Metodologia I.C.P.A. 1987 și din alte lucrări de specialitate. Tabelul 4 Rapoarte de îmbogățire a litierei (RIL) $1 a solurilor minerale forestiere (RIS ) cu metale grele fața de conținuturile normale. (Enricbment raties of litter (RIL ) and mineral forest soils (RIS) with heavy metalsin comparison with the normal contents) Gradul de poluare Cu Pb Zn Cd RIL RIS RIL RIS RIL RIS RIL RIS Slab poluat Moderat poluai PuUtliic poluat foarte puternic puluiu 1,1-2.0 1,1-3,0 2.1-6.0 3,1-7,0 6,1-10.0 7,1-20,0 >10 >20 1,1-2,0 1.1-3.0 2,1-6.0 3,1-7,0 6,1-10,0 7,1-20,0 >10 >20 1,1-2,0 1,1-3,0 2,1-6,0 3.1-6,0 6,1-13,0 6,1-20,0 >13 >20 1.1-3.0 1.1-3,0 3.1-10.0 3.1-6,0 10.1-20.0 6,1-20.0 >20 >20 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 3.2. Indicatori generali Indicatorii generali (numiți și indicatori comuni, întrucît trebuie determinați pentru toate tipurile de poluare) se referă la însușiri ale solurilor și vegetației care pot suferi modificări sub impactul poluării, și anume: • Caracteristicile fizice ale solurilor, legate de stabilitatea solului ca înveliș natural al pămîntului (textură, structură, indicatori hidrofizici, grad de eroziune). în general, în zonele puternic poluate prin acidifiere și sărăturare se constată reducerea gradului de stabilitate a agregatelor siruciurnlc, crcindu-se premisele apariției pe versanți a proceselor de pantă (eroziune, alunecări etc. ca dc exemplu. în zonele Baia Mare, Zlatna, Amaradia-Vîrteju ș.aj. • Caracteristicile complexului udsorhliv (pH, SB, Ae, Al , A„ „ TaV„, ș.a.) care pot evolua în diferite direcții, în funcție de lipul de poluare, și anume: - direcția acidifierii și a debazificării în cazul poluării cu noxe acide (SO,, Nm, F, CI - Tab. 5); - direcția carbonatării, în cazul poluării cu noxe Tabelul 5 Caracteristicile complexului adsorbtiv (il unor soluri divers poluate. (The churactcnsăcs oi the adsorption complex of some various polluted soils) Nr, profil, localizare, unitatea de sol., Orizont Adtndmea, pil SB Ae Al sch. (A AA x.yAd Te tb.j Vc V»J Argilă aibtUXffîan cm (HaO) poziția față de sursa nw/lMgsoi % % • 1. Acidifiere ți debazificare P7. Copța Mică BP-ti. 13.5 km V Ao । 0-4 3,45 4.58 4.29 3,64 15,23 10.94 8.87 19,81 52 23 20.1 Ao2 4-15 3,95 2.83 5.66 5.19 12,82 7.16 8,49 15,65 53 18 22.3 P iCopșa Mică BP-ti, 24,0kmE Ao 0-6 5,75 18,92 0,43 0.28 5.83 5,25 19,35 24.75 97 76 18.6 El 6-29 4,25 8.75 4.10 3,76 10,79 7,03 12.83 19.52 68 45 20.7 X Carbonata» P3. Cîmpul ung- Bilcețli A{ 0-5 5-20 7,32 86,44 0.00 1.45 1.45 1,53 86,44 87,97 100 98 31,4 BP-ti. 2,0kmENE Ao 4,93 11.53 2,47 2,25 10.40 7,93 14,00 21.93 82 53 25.1 P-,. Cimpulung- Aon 0-4 7.20 102,87 0.00 - 5,77 5.77 102,87 108,64 100 95 14.8 * BiîcețU BP-pz. 2.5 km E AE 4-15 4.32 *8,07 4.79 3.21 17.23 12,44 12,86 X5.30 63 32 23,5 . 3, Carbonata» superficialii ți acidifiere tn restul profitului P7. Tg.Jiu-Rogojel BP-pz. 1,8 km SV Aon 0-5 680 14,90 0.40 6,20 5,80 15.30 21.1 98 71 19,1 £1 5-20 4.58 1,80 1.90 1.60 13.20 11,30 3,70 15.0 49 12 28,9 P, Tg.Jiu-Rogojel Aon 0-3 5.15 11,93 1.81 1.41 8.69 688 13,74 20,62 87 58 160 BP-pz. 4,7kmNV El 3-17 4.20 2.51 4,54 4,04 9.37 4.83 7,05 11,88 36 21 14.8 Tabelul 0 Caracteristici ale complexului adsorbliv al unul sol poluat cu apă sărată de la extracția petrolului. (Cbaracterisdcs of the adsorptîon complex of a soil polluted wrth sal led water front oii extraciion) Nr, profil. Adinei me, PH Reziduu Nn ^N* vN1 Salini zare Al caii zn re ArgiU localizare Orizont cm (H2O) mineral. sch. % Simbol Grad de Simbol Grad de sub Canale de sol mg/lOOg me/100gsul salarizare ll.(K>2mm Poziția lată de sursă sol • % Pj. Amar adia- Anse 0-5 8,40 219 1.05 21.74 4.8 s2d । sal mizat - - 22.0 Vîrteju ABtiasc 5-17 8.00 206 7.43 22.83 32.5 sjdi moderat ■ sdj alcalizal 27.6 BD-ti (sSrălura! Donase 17-35 7.70 305 12,14 25.00 48,6 sjdid2 a5d|d2 foarte 35.6 Ia nivel de Bt2nasc 35-64 8.30 465 14,33 29.89 47,9 s3d2d3 a 3 puternic 38,4 wlonef salintzai) BC nasc 64-95 8.50 661 10.96 26,09 42.0 34 dj ajdj 36,9 0.3 km SE Cnasc 95-120 8.40 1181 8,54 27 18 31.4 <5^4 34,1 P1. Amaradia- A01 0-5 5.40 54 1. nesalinizat - nealcalizal 3X6 Vfcteju Aoj 5-28 5,70 60 - - ■i 39.7 Bd-ti *1 28-42 5.55 64 • M - - 47.5 (l.5kmSSV Bt2 42-60 5,05 102 1.80 39.13 4.6 - 46.1 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 21 Tabelul 7 Intervale dc concentrație a unor elemente în sol pe adînclmca 0-50 cm din diferite zone (Concentration ninge» of sume elemunts in the soil at 0-50 cm depth in various polluted arcaș.) Elementul Intervale de concentrație, ppm Intervale de concentrație în soluri din etajul goninetelor1'. ppm Copșa Mică Zlatna Rogojel Doicești Bîrsești Nt 430-1354 1110-2611 660-2711 600-4700 2102-3790 400-3200 P K>tobtl 8-12 1-17 3-35 11-36 - 16-160 K uAlbd 60-151 59-169 80-252 67-195 55-140 50-310 Oi uuluNl 464-3108 - 149-5754 431-2702 3094-7511 100-600 Mg solubil 66-362 - 42-769 256-942 91-555 80-800 ' OupâAlexe, 1987 Tabelul 8 Activitatea microbiologică în soluri poluate cu metale grele, dioxid de sulf și lluor. (Microbiologicul aclivily in polluted soils with heavy metals, sulphur, dioxide and fluorine) Nr. profil, localizare Unitate de sol Poziția față de sursă Orizont Adinei me, cm Bacterii, mil/lg sol uscat Micromicete indice de colonizare/1 granul sol uscat Activitate dehidrogenazică, mg formazan/lOOg sol uscat Reacția solului pH (HșO) Humus totul, % ♦ Py Vatra Călugărească At 0-2 44.66 266,75 0,00 3.40 5.75 H/An 0.15 km E Aoț 2-25 91.90 157.20 3,04 6.20 6,87 Valea Călugărească Am( 0-11 79.09 80,43 5,71 6.35 4.01 a-ti e.OhnSV Am2 11-28 61.67 30,23 0.00 5,60 3,11 produse de industria lianților (CaCO3, CaO ș.a. - Tab, 5); - direcția carbonatării superficiale și a acidifierii în restul profilului (Tab. 5), în cazul poluării cu noxe produse de termocentrale (S02, CaO, MgO, K,0 ș.a. - Tab. 5). - direcția alcalizării și salinizării, în cazul poluării Cu apă săraiă de la extracția petrolului (Tab. 6). Pentru indicatorii privitori la acest tip de modificări se pot folosi clasele de mărime din Metodologia I.C.P.A., 1987. Pentru modificarea reacției solului propunem folosirea indicatorului ± A pH, în funcție de tipul procesului de poluare (Tab. 2). Intensitatea modificărilor caracteristicilor complexului adsorhtiv al solului depinde de vulnerabilitatea acestuia la impactul poluării. De exemplu, sînt foarte vulnerabile la acidifiere și dehazi licăre, solurile puternic acide (argiluvisolurile cu și lără orizont E. solurile brune acide ș.a.), situate în zona I de influență. De asemenea, solurile formate de marne sînt vulnerabile la alcalizare, datorită afinității ionilor de sodiu pentru radicalul HCO,. • Conținuturile de humus (Ht) și de elemente nutritive (N, P, K, Ca, Mg ș.a.), prin care se controlează starea de aprovizionare a solului cu aceste elemente și efectele poluării asupra troficității acestuia. în tabelul 7 se prezintă intervalele de concentrație ale unor elemente nutritive din soluri divers poluate, comparativ cu intervalele de concentrație normală, pentru soluri din etajul gorunetelor. Se remarcă nivelul scăzut al aprovizionării cu fosfor și calciu în zona Copșa Mică, cu magneziu la Copșa Mică și Rogojel; în schimb, în zonele poluate cu praf de ciment (Bîrsești) există o bună aprovizionare cu azot și calciu, apărînd chiar unele depășiri ale concentrațiilor optime ale acestor elemente. • Indicatori ai activității microbiologice (numărul de bacterii, indicii de colonizare cu micromicete, cu actinomicete, cu protozoare și activitatea dehidrogenazică), prin care se controlează efectele poluării asupra organismelor din sol, în corelație cu gradul de poluare cu conținutul și tipul de humus, cu reacția solului ș.a. în tabelul 8 se prezintă cîteva caracteristici microbiologice ale unor soluri poluate cu metale grele, cu dioxid de sulf și fluor din zona Valea Călugărească. Se observă 22 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 * 1992 • Nr. 3 scăderea numărului de bacterii și a activității dehidrogenazice și creșterea numărului de micromicete în orizonturile puternic acidifiate, comparativ cu solurile mai puțin afectate (P* comparativ cu P*), • Concentrația poluanților în frunze, prin care se urmărește nivelul acumulării acestora în aparatul fol iar, în comparație cu conținuturile normale. Din tabelul 9, în care este dat un exemplu din zona Copșa Mică, se poate observa că determinările în dinamică permit stabilirea evoluției proceselor de poluare (în cazul dat, scăderea concentrațiilor de Cu, Pb, Zn și creșterea concentrației de Cd în anul 1991 față de anul 1989, an în care s-au realizat cele mai mari conținuturi, începîndcu 1985). Concentrația poluanților în frunze se poate corela cu conținutul acestora din soluri (media pe 50 cm), calculîndu-se rapoarte de acumulare în frunze față de sol (EF/S). De exemplu, în anul 1989 pentru Copșa Mică, acest raport a avut valori de 6,3-31,8 pentru Ph și de 3,2-9,2 pentru Cd, valorile cele mai mari înregistrîndu-se în arealele intens poluate. • Conținuturile de elemente nutritive din frunze (N, P, K, Ca, Mg, S ș.a.) și rapoartele unora dintre acestea (N/S, P/S, Ca/K, Ca/Mg, N+S+P/K+Ca+Mg), comparativ cu valorile normale, prin care se controlează efectele poluării asupra nutriției minerale a vegetației forestiere. De exemplu (Tab. 10), în zonele poluate cu substanțe acide (Copșa Mică) se constată concentrații mai scăzute ale calciului în frunzele de gorun, comparativ cu conținuturile normale sau cu cele din zonele poluate cu praf de ciment (Tîrgu Jiu-Bîrsești); de asemenea în zonele termocentralelor Rogojel și Doicești, aprovizionarea slabă cu fosfor a solului se reflectă în concentrațiile mai reduse ale acestui element în frunze; cele mai mari conținuturi ale sulfului în frunze (ca urmare a poluării) se înregistrează lu Copșa Mică, rapoartele N/S sîm mai mari în zonele termocentralelor, pe cînd rapoartele Ca/K au un evuri mai mic în aceste zone, comparativ cu zona Copșa Mică: în schimb, în zona Bîrsești, poluată cu praf de ciment, valorile rapoartelor Ca/Mg le întrec de 2-3 ori pe cele din zona Copșa Mică și Rogojel. Tabelul 9 Intervalele de concentrație a metalelor grele în frunzele de gorun din zona Copșa Mica (1989,1991). (Conccntration ranges of heavy metals in sessile oak leaves in Copșa Mică area) Element Intervale de concentrație ți media, ppm. pe anii: ±AX % Valori medii normale0 1989 1991 Interval Xi Interval Xt Cu 22-102 60,28 9-36 16,62 -72,43 8-18 Pb 132-834 471,71 12-375 ’ 104.61 -77,82 8-23 Zn 229-956 756,71 62-700 305,62 ■59.61 22-66 Cd 2.5-17,1 8.79 1.3-37,5 10,89 +23,89 0,25-0,40 Tabelul 10 ODupS Alew. 1987 Conținuturile de macroelemente șl rapoarte ale acestora în frunzele de gorun din zone divers poluate. (Macroelements contente and some of their ralions in sessile oak leaves, in various polluted areas) Element Intervale de concentrație, (ppm) și Unele rapoarte Valori normale0 Copșa Mică Rogojel Doicești Tîrgu-Jiu-Bîrsești Nt 12000-20000 15820-25200 12600-29310 16600-25900 ,9950-31900 P - 630-1500 1380-1850 1700-2600 900-6155 K 2550-6250 3700-9750 6900-10000 13600-21400 1140-10700 Ca 3000-9250 9250-11750 6750-15600 14500-27600 3000-11000 Mg 1000-1575 2475-3700 1350-2175 1600-2600 1100-200 S 937-2812 887-2400 800-1387 - 620-2280 N/S 13.67-39,57 24,03-49.26 25.63-50,44 - 10-32,4 P/S - 0,43-1.63 1.26-1.81 • 1.00-4,80 Ca/K 0,47-2,44 1,17-1.63 0,66-2.07 0,94-1.47 0,70-2,27 Ca/Mg 1.26-3,97 1,57-2.69 2,00-5,79 3.67-7.02 2,33-3,03 ' DupJ Alene. 1987 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 23 Tabelul II Exemple de tipuri dc stațiune ți de pădure InițiMle ți actuale ți prop<>r|iu de UMiure prematura a vegetației lemnoase în zone divers poluate. (Examples of imnul and aciuai types of sites and forests and the premature drying proporție» of wooden vegetation in various polluted areus) Suprafața, localizare Distanța și poziția față de sursă Caracteristici generale ale solului Tipul de stațiune inițial Tipul de stațiune actual Tipul de pădure actual Productivitate, specii, virstâ, consistență Proporția de uscare a vegetației. W /'5. Ploiești - Valea GUugSrewciU.P.VI. u.a. Sili A 0.55 km E Sol brun argilo-iluvial slab pseudogleizai. formal pe luturi argiloase, foarte puternic acidifiat și debazificat în suborizontul Ao ](0-2 cm) prin poluare 8420b. Cîmpie forestieră brun argiloiluviak mijlociu profund. 11 841 la.Pd 5. Cîmpie forestieră, brun argiloiluvial neproductiv. N Pș. Suprafață înierbală după defrișare datorită uscării totale premature a vegetației forestiere 100 Pj. Mediaș - Copța Mică U.P. HI, u.a, 18B. 1,7 kmN Sol brun enmezobazic. tipic format pe hituri argiloase foarte puternic acidifiat și debazifiem în orizontul A pun [situare 5153. Deluras dc gorunete. brun! 515Ia.Pd5.Delufos de (orurtele, brun III, 5132. Pț. Gorunet de productivitate infet ioară brăcuil prin poluare (i) 6Go4Fa disCuV. 65 ani. ai- 80 P g. Tîrgu Jiu-Rogojel U.P.I, U.O.49C, 0.4 kmV Sol brun eumezobazic pseudogleizat, formai pe marne, foarte putenic poluat cu emisii ale termocentralelor 6152. Delutns de c veitele, brun II 6152a. Deluros de cvercete, brun II 9142 (n). P4. Plopiș dc plop tremurător de productivitate ridicată (s) 8Pl. tr. ISc IDtțGo. Ca), I, 15 ani. 0.0 Specia de bază (Go) înlocuită cuPl.tr. ți Se. • Indicatorii integratori, care pot da informații despre efectul global al poluării asupra stațiunii (bonitatea sau productivitatea stațională) și asupra vegetației forestiere. Astfel, după cum se poate observa din cîteva exemple prezentate în tabelul 11, modificarea unor însușiri ale soiului și a calității aerului din zonele intens poluate determină scăderea bonității staționate pînă la clasa „neproductiv" (P„ Ploiești-Valea Călugărească) sau menținerea productivității, dar pentru specii mai puțin valoroase (P ,, Tîrgu Jiu-Rogojel), Modificările apărute în caracteristicile ecosistemelor forestiere (soluri și vegetație) trebuie evidențiate cu ocazia lucrărilor de amenajare a pădurilor, de cartări staționate ș.a. în acest sens, propunem revederea tipologiei forestiere în sensul precizării pentru stațiunile poluate a gradului de poluare a solului și vegetației forestiere prin coduri suplimentare adăugate la codul actual al tipurilor respective. în tabelul 12 se prezintă aceste coduri suplimentare pentru tipul de poluare „poluarea cu substanțe purtate de aer", notată prescurtat Pd (conform Metodologiei I.C.P.A.), pentru tipul de stațiune și cu P pentru arboret, însoțite de un indice care exprimă gradul de poluare; corespondența între gradul de poluare și reducerea acumulării de biomasă s-a făcut de asemenea după indicatorul I.C.P.A. Menționăm că la întocmirea studiilor respective este necesar să se menționeze și felul poluanților, aceasta avînd implicații practice în stabilirea măsurilor de reconstrucție ecologică a zonelor afectate (ameliorarea solurilor, alegerea speciilor etc.). Clasele de mărime ale majorității indicatorilor generali menționați în tabelul 1, pentru care nu s-au tăcut precizări, și modul de determinare a acestora, sînt prezentate în lucrări de specialitate (metodologiiie I.C.P.A., 1980, 19X6, 1987, îndrumar ele pentru amenajarea pădurilor 1980, 1984 ș.a.). Tabelul 12 Coduri suplimentare pentru gradul de poluure a stațiunilor șl vegetației forestiere. (Suppiemeiitary cedes for the potlulion degree uf the forest sites and vegetation). Denumirea Cod suplini, pentiu lipul de siapunl Cod supli m. pentru tipul de arlxiret Reducerea acumulării dc biomasă. % Slab poluat Wf <10 Moderai poluai AH Pi 11-25 Puternic poluat «t Pj 26 50 Foarte puternic poluat A/4 P4 51-75 • Excesiv poluat p’ 1-76 24 REVISTA PĂDURILOR * Anul 107 • 1992 • Nr. 3 4. Concluzii 1. Pe baza rezultatelor cercetărilor efectuate în perioada 1977-1991 s-au stabilit indicatorii care trebuie urmăriți în cazul solurilor forestiere afectate de poluare. 2. Indicatorii respectivi au fost grupați în două categorii: indicatori specifici, prin care se determină gradul de acumulare a poluanților în sol, și indicatori generali, prin care se urmărește efectul poluării asupra caracteristicilor solurilor. 3. Pentru metale grele (forme totale) și sulf (total și solubil) s-au stabilit clasele de mărime pe grade de poluare, pe baza corelării concentrației poluanților cu gradul de uscare prematură a vegetației. De asemenea, s-au propus indicatori noi: rapoarte de îmbogățire a litierelor (R.I.L.) și a solurilor (RJ.S.) cu metale grele (Cu, Pb, Zn și Cd), pentru care s-au stabilit intervale specifice diferitelor grade de poluare. 4. Ca indicatori ai modificărilor complexului adsorbtiv sub impactul poluării se propun valorile pH, SB, Ae, Aj ,, Al^, Te, Tt J, Ve, V(J (pentru solurile care au suferit procese de acidifîere și carbonatate) și pH, NaK1, T^, VNtși reziduul mineral pentru solurile alcalizate și salinizate). 5. Se propune în plus indicatorul ± A pH, precum și clasele de mărime ale acestuia în funcție de intensitatea poluării. Pentru aprovizionarea solului cu elemente nutritive, se propune urmărirea indicatorilor N, P, K. Ca, Mg ș.a. și compararea conținuturilor acestora în sol cu cele normale. 6. Starea de poluare a vegetației se poate urmări prin concentrația poluanților în frunze, prin rapoarte de acumulare a acestora în frunze față de sol, prin nivelul aprovizionării cu elemente nutritive (rezultat din concentrațiile macroelementelor și din rapoartele unora dintre acestea în frunze). 7. Efectul global al poluării constă în modificarea productivității ecosistemelor forestiere, astfel încît este necesară determinarea bonității actuale a stațiunii și a productivității arboretelor și compararea ueesiora cu situația anterioară poluării. în acest sens, se propune revizuirea tipologiei forestiere în vederea evidențierii tipurilor de stațiune și de pădure prin codificarea adecvată, în scopul onemării mai ușoare a specialiștilor la întocmirea proiectelor de reconstrucție ecologică a ecosistemelor afectate de poluare, la reamenajarea pădurilor ș.a. (iulie 1992) BIBLIOGRAFIE Adriano. D., C.. 1986: Trace elements in the terrestrialenriroument. Sprinter Verlag, New-York. Berlin, Heidelberg. Tokyo. A 1 e x e, A., 1987: h'iziotipurile și nutriția minerali a gorunului (Quercuspetraea Liebl.). în: Revista pădurilor Nr. 3, p. 123-129. Ciobanu, C„ Dulv ara. Eufrosina, Kovacsovics, Beatrice. Vasilescu. P„Nea|i. Gabriela,Lungu. Mih aela. Gamcnț, Eugenia. Petre.Neonila, Mihalache, Gabriela. Danciu, H., M at e i, S.. M a t e j, M i re J a, 1991: Cercetăripnvmdprocese de degradare a solurilor forestiere prin poluare. Referat țliințific final. Arhiva I.C.P.A. Ciobanu, C. M i h S i 1 e s c u, A., 1989: Indicatori preliminări, de monitoring al calității solurilor forestien' afectate de poluare, fn: Știința solului, Nr. 2, p. 38-49. Ciobanu, C„ RSuțS, C.. Mihăilescu. A., 1990: Modificări ale solurilor forestiere produse de poluarea cu dioxid de sulf fi metale grele, fn: Revista pădurilor, Nr. 1, p. 17-25. Ciobanu, C„ Vasu, A lex an dra,Mihăilescu. A.» Neițl G » b r i e l a, Dinei u, H., Kovacsovics. Beatrice, Rădulescu, Valeria, Vasilescu, P.. 1988: Cercetări privind starea fi evolufia solurilor forestiere degradate pnn poluare fi urmărirea indicatorilor de monitoring pentru controlul calităin acestora. Referat științific final. Arhiva I.C.P.A. I ) a v i d e s c u. O.. I) a v i d e s c u, V e I i c i c a. L ă c ă l u ș u, R.. 1984: Sulful, calciul fi magneziul în agricultură. Editura Academiei. București. 1 a n c u I e s c u, M.. Tinereii. Al.. 1989: Efectele poluării industriale pe bară de compuși ai sulfului în acțiune sinergică cu metalele grele asupra creșterii arboretului ia zona Copșa Mică fi evaluarea pagubelor prixluw în: Revisiupădurilor Nr. 4, p, 1711-175. 1 v « n , p h i. Tir.. i a p i n i. V., S u r d u. A u r e 1 i a. V a s i I i u. N-. C h c r c c h Ci. D B u j a. V„ 1988: Cercetări ecopedologice in arborete afectate de poluarea industrială fi metode de ameliorare a condițiilor edafice. Referat țtunpfic final. Arhiva I.C.A.S. K I o k e, A.. 1980: Riehtwerte Rl). Onenuerungsdaten fîir Toleriebare Gesamtgehalt einigec Elemente in Kulturboden. Mi».. V.D1» U.FJt, IL M i h ă i I e s c u. A.. Ciobanu. C., 1990: Poluarea industrială a solurilor fi vegetației forestiere in zona Zlatna In: Revista pădurilor. Nr. 3-4, p. 129-136. R â u ț £ . 1986: Sistemul de monitoring at calității solurilor în: Știința «olului. Nr.4, p.22-28. R â u ț S. C.. M i h £ 11 e s c u. A.. C î r s t e a, St., Ciobanu. C„ M e »I i G a b r i e I a. G a m c n ț. E u g c n i a. M i h a I a c h e, Gabriela,Z elin schi. Cec 11 i a. Dunii Irescu. Florentina. O a n c ă u. H.. 1987; Cercetări privind dinamica poluării în zonele Copșa Mică fi baia Mare. Referai științific. Arhiva I.C.P.A. S m c j k a 11, G., 1982: Păduten fi poluarea industrială. Editura Cerea. Bucurețti, * •* I.C.P.A.. 1980: Metodologia de analiză a plantei pentru evaluarea stăni de nutriție minerală. * ** I.C.P.A. 1987: Metodologia elaborării studiilor pedologice. București. Ministerul Agriculturii - A.S.A.S. - I.C.P.A.. 1986: Metode de analiză cMimdă a solului. București * *• Ministerul Silviculturii, 1989 îndrumări tehnice pentru silvicultură vot. 1, p,43-54. REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 25 Indicator» uf Soil and Forest Aliemtinn Processes by Pollutiun lire țiapcr presents indicators of soi) and forest degradations induced by various typcs of pollutiun (heavy metals. SOr polluants uf thcrmopowerstations. cement dusl, salted waler). There arc distinguished llie specific indicators, which are related to Uie accumuiation degiee of polluiants in soil, and genera) indicators (cummon to all pollutiun typcs), through which il is supcrvjsed tlic pollutiun effects Io some sui! and forest characteristics. The are suggested also the ranges of heavy metal concenlratiun (Cu. Pb. Zn, Cd total forme») and sulphur (total and soluble formes). ranges of ennchment ratios with heavy metals as well as range of pil increase or decrease (± A pil = pl - pH^). spbcific to vanuus pollutiun degrees. Revista revistelor COLIN - BELGRAND, M., DREYER. E., BIRON, P. 1991: Sensitivity of seedlings from different oak species to waterlogging: effects on roots growth and mineral nutrition. (Sensibilitatea puieților de diferite specii de stejar la excesul de apâ: efectele asupra creșterii rădăcinilor șl nutriției minerale). In: Annales des sdences foresti^res, 48(2), p.193 - 204, 4 fig., 4 tab., 33 ref. bibi. A fost testat comportamentul puieților celor trei specii de stejar (Quereus robur, Q. rubra, Q. palustris) la excesul de apă pe o perioadă de șapte săptănuni, în seră, în condițiile menținerii unei mase permanente de apă în sol, la 6 cm adinăme. Creșterea tulpinii, rădăcinii, conținutul sucului xilemului (P, K. Ca, Mg) ți conținutul mineral al țesuturilor frunzei (N, P, K, Ca, Mg) au fost examinate săptărrunal. Puieții și-au continuat creșterea și după aplicarea tratamentului. Excesul de apă a avut influențe puternice asupra dezvoltării rădăcinilor: cele aflate sub nivelul masei de apă au putrezit,în timp ce lenticele hipertrofiate și rădăcinile adventive au apărut deasupra. Deși conținutul substanțelor nutritive în sucul xilemului manifestă diferențe între specii, n-au putut fi detectate efectele deosebite ale excesului de apă. în frunze, conținutul de substanțe nutritive a scăzut marcant, în special cel de N și, în mai mică măsură, de S și K. N-au fost detectate acumulări toxice de Mn. Amploarea adaptărilor rădăănilor a fost mult mai mare la Q. robur decît la Q. palustris și Q. rubra, indiănd probabil o mai mare toleranță la inundare. Suprinzător, concentrațiile de N și S au scăzut mai mult la Q. robur, decît la celelalte două speăi. însă aceasta s-ar putea datora faptului că doar la Q. robur a continuat creșterea frunzelor, ducînd Ia o scădere a N în țesuturile frunzei. Ing. ABRUDAN IOAN SOUTRENON, A.. 1991: Ellagage artificial et problbmes phytosanitaires chez les feuillus. (Elagajul artificial și problemele fltosanltare ale foiaselor). în: Bulletin technique, Office National des Forfits. Nr.19, ian., p.57-58. Problema obținerii unui lemn de calitate, corelată cu practica elagajului artificial, a impus începerea studierii riscurilor fitosanilare ale acestuia, lucrări care au constat în; a. realizarea unei sinteze bibliografice, la nivel național și internațional, care a însumat 210 referințe; b. începerea studiilor de teren (realizate în 20 păduri, din jumătatea nordică a Franței, necesitând doborirea a 60 arbori) și a experiențelor de laborator (prin prelevare de zone alterate din arborii duhoriți, punerea lor în cultură, în condiții sterile, și identificarea agenților existenți). In cazul sintezei bibliografice, accentul s-a pus pe cercetările americanului Alex Shlgo, care a definit mecanismul succesiunii parazitare și cele patru bariere (transversală, frontală, laterală și prin zonă de baraj) de reducere a dezvoltării spațiale a alterării lemnului. Cercetările dc teren, efectuate pe fug. acennee. cireș, frasin, cvercinee și nuci, au confirmat teoria iui Shigo, zona de baraj (cambială) asigurînd formarea ■ după elagaj - a unui lemn sănătos, lipsit de alterări. Cel mai adesea, s-a constatat o colorație anormală, fiziologică, a lemnului arborilor elagați, adesea asociată cu o colorație biologică datorată agenților nepatogeni (bacterii și ciuperci imperfecte). Putregaiul, apărut sporadic, s-a datorat elagajului târziu sau defectuos efectuat, care face dificilă cicatrizarea. Anahzele de laborator au permis identificarea unui număr mare de agenți nepatogeni (bacterii și ciuperci imperfecte - Adeiomycetes ) care par a pregăti terenul pentru eventualii agenți ai putregaiului (Basidiomycetes și Hymenomycetes). Autorul consideră că, pentru realizarea unui elagaj ideal, este necesară respectarea următoarelor condiții: u. aplicarea la ramuri cu 0 < 3 cm, care să asigure o cicatrizare rapidă și totală; b. amplasarea corectă (la distanță mică față de trunchi, nu tăiata ras) a tăieturii, cu secțiune netedă, fără decojire; c. alegerea judicioasă a epocii de elagaj - sfîrșilul iernii sau începutul primăverii pentru fag, lunile iulie-august pentru cireș și nuci; d. protejarea rănilor cu 0 > 3 cm, cu un produs bine selecționat (evitând substanțele gudronate, masticul pentru altoire, deanfectanții violenți sau corozivi). Ing. LARISA NICOLESCU Asisl.ing, N.NICOLESCU 26 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Cercetări cu privire la diametrul optim al puieților produși în pepiniere, în vederea realizării unor plantații viabile și mai ușor de întreținut Ing VASILE CRISTESCU Ing VĂMILE PALIFRON Inaulutul de Cetveiări și Amenajări Silvica ■ Piper* Instalarea vegetației lemnoase, în condiții de intervenție antropică la nivelul ecosistemului forestier (exploatarea forestieră, poluare etc.), se face cu puieți corespunzători factorilor de mediu care acționează în aceste condiții. Principalele stresuri la care sînt supuși puieții, plantați în urma exploatărilor forestiere, sînt: deficitul de apă din sol, carențele solului în elemente nutritive - datorită spălării stratului de materie organică, instalarea agenților fitopatogeni și atacul insectelor fitofage. Pentru a face față acestor factori negativi este necesară realizarea unor puieți cu calități deosebite, pornind de la originea genetică a materialului germinativ și terminînd cu dimensiunile puieților apți pentru plantare. Astfel, prin cercetări și observații asupra mai multor specii lemnoase, s-au stabilit dimensiunile optime ale materialului destinat plantațiilor, care - în funcție de condițiile staționate, de lucrările de instalare și întreținere - asigură proceme maxime de menținere și creștere, în vederea încheierii cît mai rapide a stării de masiv. Plantații viabile, care să nu necesite un număr mare de completări, s-au realizat cu puieți avînd diametrul între 6-10 mm, adică între categoriile Standardizate, și anume, între puieții de talie mică și dc talie mijlocie. Această nouă categorie de puieți a fost numită puieți de talie submijlocie și a fost produsă în pepinierele stațiunilor ICAS din țară, dar și în unele pepiniere ale ocoalelor silvice, în planul a două teme de cercetare realizate în perioadele 1978 • 1981 și 1989- 1991. Pentru a stabili în ce măsură - prin folosirea în plantații a puieților de talie submijlocie - se obțin procente mai mari de menținere după 1-4 ani de la plantare, s-au studiat mai multe specii de foioase și de rășinoase în diferite condiții staționate. Din rezultatele obținute în plantațiile experimentale (instalate cu speciile: molid, brad, pin negru, pin silvestru și lariee, pe variante de categorii de diametre la colet) s-a constatat că procentele de menținere a puieților nerepicați, la 1-4 ani de la plantare, au fost mai mari la puieții de talie submijlocie - care Ia instalare au avut diametrul la colet de 8-10 mm - decît la puieții de talie mică, cu diametrul la colet de 5-6 mm. La molid procentele de *'I)in lucrările Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice menținere au fosl mai mari cu 5-17, iar Ia lariee cu 9-20. în experimentările efectuate cu puieți repicați de talie submijlocie, procentele de menținere au fost mai mari decît la cete efectuate cu puieți nerepicați, și anume: 17-35 la molid, 20-33 la brad și cu 17-44 la pin silvestru (Tab.l.). Tabelul 1 Rezultate privind menținerea puieților în plantații în funcție de diametrul la colet. (Resulti regarding trie maintenance of the seed ■ liags in plantați ons according to the col Iar diameter) Unitatea Anul Vîrsta Dimensiuni medii Procent de plămâni, la plantare, la plantare în toarma menținere, primăvara ani inventarierii % 0 H 0 H mm cm mm cm 1 1 3 4 5 6 7 .8 A. RĂȘINOASE L Molid nerepicul Menținerea puieților (%) în toamna 1981. pentru plantările din perioada 1978 - 1081 O S. Pojorita 1978 4 3.0 26.5 8,95 48,1 58 UJ»m, 4,0 32,7 10.3 51,3 64 Valea Putnei. 5.0 39,6 11,0 57,8 72 na. 168 b 7.0 42.5 11.0 65,4 83 8.0 45,8 15.3 67.4 70 1. Lariee nerepicat Menținerea puieților în toamna 1990, pentru plantările efectuate în primăvara 1990 Hentciuș 1990 2 5.3 40,0 7.2 44.6 «7 O.SHntînele 6.1 47,5 8,5 56.6 97 S.EI. 7.1 47.9 8.9 61.7 97 u.a. 159 8.0 52,0 10.1 64.4 100 9.0 52.9 10,2 6.3,5 100 10,1 50.5 U.l 65.0 9.3 3, Pin negru repicat Menținerea puieților (9b) în toamna 1981. pentru plantările din perioada 1978 - 1981 ICAS MiMești 1979 1 + 2 3.0 9.3 8.2 34.7 18 S.E.1. Răul 4.0 10.3 10.4 35.0 44 Tîrgului 5,0 15,9 10.8 31,5 40 u.a. 151 a 6.0 16.6 11.6 35.0 78 7,0 18,6 11.8 34.5 76 . 4. Molid repicat Menținerea puieplor (%) în toamna 1990. pentru plantațiile din perioada 1989- 1990 OS. Stele 1989 1+3 5.0 22.0 7.2 33,3 85 U.P VIU 6.0 26,3 8,3 37 8 84 u.a.990 7,0 31.5 9,6 48 3 88 8.0 31.0 9,9 48.6 90 9,0 32.3 11.2 47.0 94 10,0 37,5 13.0 56.7 94 5. Brad repicat Menținerea puieților (%) în toamna 1981. pentru plantările din perioada 1978 - 1981 O.S. Fînfinelel981 1 + 2 5,0 12,5 5.9 20,2 100 REVISTA PĂDURILOR •Anul 107 • 1992 • Nr. 3 27 | 2 3 4 5 6 7 K UPX 6.0 14 .3 7 2 22.2 95 TreM Ml 15.5 8.0 23.9 93 ilx.50 8,0 15.4 9.3 24.6 95 9.0 15.7 10,3 25.3 96 10.0 16.3 11.2 26.3 IO) 12,0 180 13.5 28.4 100 6. Pin sdveslru repicat Menținerea puieților (%) in toamna 1989, pentru plantările efectuate în primăvara 1989 TonuMUc 1989 1+2 4,0 22.0 4.1 26,0 14 U.PJ 5.U 26.8 5.6 30.8 35 u« I2FK 6.0 28.3 6.4 3I..3 36 7.0 30.0 7.3 33,0 40 8.0 39,0 8.3 41.0 40 9.0 39.4 9,4 42,4 55 B. FOIOASE 1, Gorun Menținerea puieților (%), în toamna 1990, pentru plantările din anul 1989 ICAS 1989 2 5,0 32.2 5.7 27,2 50 Milsaețtt 6.0 36,0 7.0 34.5 75 S.EI. 7.0 40.2 7.7 38.4 72 ua. 159A 8.0 45.8 9,1 43.3 86 9.0 48.9 10.2 49.1 85 10.0 52,5 10.2 50,5 63 2. Paltin de monte Menținerea puieților (%)în toamna 1990, pentru plantările din anul 1989 ICAS 1989 2 5.0 20,1 6.2 24,0 94 Mihăești. 6,0 25,2 9,7 44,9 93 S.E.I. 7,0 20.1 10.7 57,5 98 U.B.159A 8,0 30,8 11.9 61,4 99 9.0 36,5 13,1 74,9 98 10.0 40,7 12.1 74.8 100 3. Frasin Menținerea puieților (%) în toamna 1981. pentru plantările efectuate în anul 1979 TuJcea 1990 1 5,2 36.0 5.3 39.1 89 U.P. VI 7.8 48.2 7.9 51,6 68 Codru 9.5 51.0 9.5 55.2 93 u.a. 20D 11,7 49,2 11.5 50.5 83 13,2 55.0 13.3 57,2 81 4. Tel argintiu Menținerea puieților (%) în toamna 1990, pentru plantările efectuate în perioada 1989- 1990 7 ulcea 1990 1 5.1 14.5 5.2 17,3 62 U.P.VI 7,3 21.8 7.5 26,3 80 ua.20D 9,2 26.6 9.3 29,4 79 11.4 38,7 11.6 41,7 85 13.5 47,2 13.5 52.6 80 5. Cireș Menținerea puieților (%) în toamna 1990. pentru plantările efectuate în perioada 1989 - 1990 Cimuucbet 1989 1 5,0 21,1 5,6 57 OS.Cema 6,0 31.0 6,6 49 Teren 7,0 40,9 7.6 57 depradnt 8.0 48,0 8,6 53 9,0 52.5 9.7 76 10,0 .60.8 10.7 61 6. Stejar Menținerea puieților (%) in toamna 1981, pentru plantația din anul 1980 riS-Pilejll 1980 2 4.0 21.5 4.8 40.0 80 U P Slihoatieb 5.0 35.1 5,1 45,0 84 un-24C 6,0 35,3 6,1 48,0 85 ir' 6,8 45.4 6.5 50.0 85 în cxpcrimcniârile efectuate cu pin negru - numai cu puieți repicuți - procentul de menținere, după 1-3 ani de la plantare, a fost mai mare cu 1-37 în variantele cu puieți de talie submijlocie (0 = 8,0 mm), deeît în variantele cu puieți de talie mică (0 = 5,0 mm). în raport cu categoriile avînd 5-6 mm diametru, puieții de 8-10 mm repicuți au avut procente de menținere mai mari cu 9-23 la molid, 3-30 la brad, 5-40 la pin silvestru. Dezvoltarea mai mare a puieților de talie submijlocie - cu diametrul la colet de 8-10 mm la plantare deeît a celor de talie mică cu diametrul la colet de 5-6 mm - s-a menținut și chiar s-a amplificat după 1-4 ani de la plantare. Procente mai mari de menținere a puieților, după 1-4 ani de la plantare, s-au obținut și în plantațiile de foioase, efectuate cu puieți de talie submijlocie nerepicați, cu diametrul la colet de 8-10 mm, față de varianta martor, plantată cu puieți nerepicați de talie mică, cu diametrul la colet de 5-7 mm. Acestea au fost mai mari cu 3-36 la gorun, 3-17 la paltin, cu 4 la frasin, cu 17 la tei argintiu, cu 12 la cireș, cu 1 la stejar. La fel ca la rășinoase, diferențele de creștere dintre puieții de talie submijlocie și cei de talie mică s-au menținut, și chiar s-au amplificat, după 1-4 ani de la plantare (Tab. 1.). Pentru obținerea puieților de talie submijlocie, s- a respectat tehnologia de reproducere a puieților de talie nucă, selectîhdu-se categorii de diametre mai mari, de 6-10 mm din totalul puieților realizați. Procentele medii ale puieților de rășinoase de talie submijlocie, (diametrul la colet > 7 mm) din totalul puieților produși, sînt în general de: 21,8% la molid, 8,9% la pin negru nerepicat; 11,5% la pin silvestru nerepicat; 6,1% la brad nerepicat; 56,6% la pin negru repicat; 35,2% la molid repicat; 16,7% la brad repicat; 28,4% la pin silvestru repicat și 63,2% la lance repicat. La foioase procentele medii, ale puieților de talie submijlocie din indicii de producție ai puieților de talie mică realizați, sînt: 18,8% la gorun; 46,1% la paltin de munte; 39,7% la frasin; 48,5% la tei argintiu; 4,3% la cireș; 34,7% Ia stejar (Tab.2 și 3). Pentru obținerea unor procente mai mari de menținere a puieților de foioase, de talie submijlocie, se propune ținerea puieților cu un an mai mult în pepinieră, față de normele pentru puieții de talie mică - și plantarea unor puieți cu rădăcina cît mai dezvoltată. Această dezvoltare mai bună a rădăcinilor puieților se poale obține prin retezarea lor, la adîncimea de 20 cm, cu plugul folosit la 28 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Tabelul 2 Indici de producție meditai puieților apți de plantat, obținuți din semănătură în pepinieră ți ai celor obținuți prin repjcare, în perioada 1978 - 1981 (Mediani produclion inderes of (he seedlings iitted lo plant, ihțțt had been ohtained in scedling nurseries and ol Ihiw ones obtained by trans-planting dunng 1978 ■ 1981 period) T abelul 3 Indici dc producție medii ai puieților de foioase apți de plantat, obținuți din semănături în pepinieră, în perioada 1978-1981,(Mediani production indexes of the brutul kuved seedlings mied for planlution thul have beenobtained inseedling nursericsin 1978 - 1981) Specia Pepiniera Vîrsu ani Distanța Intre (înduri cm Desimea medie, buc/m Indici de pod. medii mii buc/ha % de puieți cu 0 > 7 mm. din indicii de prod. medii l 1 3 4 J 6 7 Molid Reca- Hațeg 3 15 40,7 2814.6 43.6 Pin Reca- negru Hațeg 2 15 41,3 2769,3 8.9 Pin Reca- silvestru Hațeg 2 15 32.0 2144,0 11,5 Brad Malu- Izvor 4*i 20 32,7 1633.3 12.2 Molid Mancei- Pojorita 1+2 20 16.7 833.3, 36.0 Reca- 1+2 15 26.3 1764.3 48.1 Hațeg 1 + 2 20 16.3 816.6 61.2 Mlhăești 1 + 3*» 20 16.3 816,7 87,8 Pin Reca- negru Hațeg 1 + 1 20 17,7 883,3 15.1 Mihăcști 1+2 20 18,7 933.3 98.2 Pin Reca- silvestru Hațeg 1 + 1 20 16,7 833.3 16,0 Simeria 1 + 2 20 18.0 900.0 40,7 linul Mihăești 1 + 3*' 20 18.0 900,0 33.3 Hemeiuși 2+3*' 20 14.7 733.3 56.8 Larice Simeria 1 + 1 20 13.0 650.0 63.2 2+2* 20 11.7 583,3 92.3 Acești puieți au fost ținuți cu 1 -2 ani tnai mult in pepinieră Specia Pepiniera Virala, ani Desimea buc/m Indici de prud, medii mii buc/Iu % dc puieți cu 02 7 mm. din indicii de prod. medii 1 2 3 4 5 6 Gorun Bobieețti 1 24.0 640.0 0,7 Oh 2 21,6 575.0 36.1 Reca-Hațeg 2 21.0 560.3 19.6 Paltin Bobice^ti 1 36,7 978.0 9.1 de Oh munte Reca- I 20.7 555.7 65.7 Hațeg Gâvana 2 25,9 690.6 46,0 (ănuova 26,6 708. 7 63,4 Frasin Beizadele 1 26,8 713,7 39.8 Ploiețli 1 27,4 - 731,3 8.6 Mihăefti 2 26,7 711.0 70.8 Tel Simileasca 1 30.1 802.3 3.3 argintia Buzău 2 23,7 631,0 63.4 Beizadele Ploiești 2 20,6 548,3 78.8 Cireș Ml’h iești 1 23.4 583.3 4.3 Stejar Bobi cești 1 28,8 767.0 1.1 Oii Reca- 2 25,5 679.0 56,4 Hațeg 2 20.8 553.7 46.6 MihăețU 3* 20.4 545,0 80.4 * Acești ptiie» au fost (muți cu un an mai mull în pepinieră. scoaterea puieților. Retezarea rădăcinilor se face fără a scoate puieții, în toamna primului an de vegetație, sau chiar după creșterea întîi din primul an de vegetație. Scoaterea puieților se face cînd puieții au diametru] la colet de 8-10 mm, pentru speciile de arbori și de 7-8 mm pentru arbuști. Adîncimea de scoatere va fi de 30 cm, iar plantarea se va face în gropi de 40 cm adîncime. Ținînd puieții în pepinieră un an în plus, se obțin indici de producție a puieților cu talie submijlocie, la unele specii, mai mari cu cel puțin 50.000-100.000 puieți/ha, în cadrul totalului puieților care, cu un an în urmă, aveau diametre mai mici, marea majoritate fiind de talie mică. Prin plantarea unor puieți mai dezvoltați, de talie submijlocie, se reduc lucrările de întreținere în plantații cu un an. Lucrările de întreținere a unui hectar de pepinieră pe timp de încă un an, pe care se produc în medie 400.000 puieți/ha, costă mult mai puțin decît lucrările de întreținere a 100 ha de plantații în primul an, care se obțin prin plantarea puieților de talie submijlocie obținuți pe un hectar de pepinieră. (iulie 1992) Rescnrch about Ihe Optimal Diameter of Plants Produceri in Nurseries that can Better and Eusier Curry Out Tending Flunted Slnads *• * The „under-middle class plants" it is a new class of planta produced under Ihe aulhonty of The Forest Research and Management Institute It was experiment dunng 1978 -1981 and 1989 - 1991. The results show that the under-middle class plants (collar diameter. 06 - 10 mm) have a greater percentage of keepuig up in plamed stand» than those with a smaller collar diameter. This plants can be produced by keeping the plants a year more in nurseries (han it is practiced now. The under-middle class plants can reduce the lime for tending planled stand» with a year by using it. It brings smaller costs Io make planted stands also. REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 107 • 1992 • Nr. 3 29 Contribuții în problematica curățirilor și răriturilor în molidișuri și în făgete, pe criterii auxologice Ih. ing.pORIN AKMĂȘESad (nsulutul dv Cercetări jr Amenajări Silvice - București Am prezentat într-un număr anterior al Revistei pădurilor*’ cîteva din rezultatele cercetărilor auxologice comparative, obținute în perioada ultimilor 25 de ani, în suprafețe de probă permanente, instalate și urmărite periodic în arborete de molid și de fag. Aceste rezultate se refereau, în principal, la relațiile statornicite - în arboretele de productivitate superioară și mijlocie - între desimea și densitatea arboretelor, exprimate prin numărul mediu de arbori Ia hectar, respectiv suprafața de bază la hectar, care - în funcție de înălțimea superioară a arboretelor - asigură randament silvoproductiv maxim, sub raport cantitativ și calitativ. Rezultatele, potrivit cărora extragerile de intensitate moderată în molidișuri și cele de intensitate moderată-forte în făgete - cu corespondentul lor cifric riguros în ce privește parametrii dendrometrici specifici - aduc cele mai mari sporuri de creștere în volum, prezintă o deosebită importanță pentru practica conducerii raționale a molidișurilor și făgetelor noastre, prin curățiri și rărituri (Armă ș.e se u, 1990). Pe linia evidențierii rezultatelor - cu caracter inedit - obținute, în cele ce urmează prezentăm alte rezultate cu privire la vîrstele indicate pentru începerea operațiunilor de îngrijire cît și la periodicitatea acestora, rezultate care, credem noi, vor întregi cunoștințele în materie și vor ușura munca protestanților și a practicienilor silvici, cu deosebire Ia aplicarea curățirilor și răriturilor. In problematica lucrărilor de îngrijire sub formă de curățiri și rărituri, cercetările cu caracter experimental au dus la rezultate inedite privind: - vîrstele indicate sub raport auxologic și silvicullural, ia prima curățire; - numărul de intervenții în arborete, sub formă de curățiri, pe criterii auxologice și de protecție a arboretelor; - vîrstele indicate pentru prima răritură șl periodicitatea intervențiilor următoare, în corelare cu bonitatea stațională, cu structura și caracteristicile bionietrice și ecologice specifice; - cuantumul extragerilor, corelat cu intensitatea recomandată; - volumele posibil de recoltat, prin rărituri, în corelare cu indicii de densitate ai arboretelor, înainte de extrageri și cu intensitate recomandaiă. După cum se poale remarca, în toate aspectele relevate se află obiectivul auxologic, obiectiv care a urmărit conducerea arboretelor către producții și productivități maxime prin dozarea extragerilor. De fapt, cercetările întreprinse, au ținut cont pe de-o parte de posibilitățile oferite de arboretele divers rărite cu privire la dinamica indicilor de densitate pe intervalul de cinci ani dintre extrageri - aspect inedit și determinant în problematica amintită - iar pe de altă parte; de cerințele adoptării unor intervale mai mari între extrageri, în vederea asigurării liniștii, atît de necesară pădurii, concontitent cu realizarea unor creșteri în volum, maxime, specifice stadiului de dezvoltare. 1. Vîrstele indicate sub raport auxologic și silvicultural la prima curățire Apelînd la rezultatele referitoare la indicii de recoltare optimali, stabiliți pe criterii, auxologice pentru produsele intermediare și ținînd totodată seama de recomandările silviculturale privind necesitatea unor intervenții sub formă de igienă, înainte ca arboretul să realizeze diametrul mediu de 6 cm, apare justificat ca prima intervenție, sub formă de curățiri, să fie executată la vîrste diferite, după cum urmează: - în molidișuri: clasa de producție I, la 15(14- 16) am; (cu minimum clasa de producție II, 5000 puieți la ha) la 17 (16 -18) ani; • clasa de producție III, la 19 (20) ani; - în făgete: clasa dc producție I, - la 19 ani; clasa de producție II, - la 21 ani; clasa de producție III, - la 23-24 ani. La vîrstele arătate și în condiții medii de structură și consistență (0,9-1,0), atît molidișurilc cît și făgetele de bonitate superioară și mijlocie, de la noi. • Rewu pădurilor, 3-4/1990 30 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 realizcăză diamctre medii de-6-7 cm, și, după extragerile preconizate, diametrul mediu de 8 cm și înălțimea superioară de 10-11 m. 2. Cuantumul extragerilor, în raport cu Intensitatea recomandată și cu indicii de densitate a arboretului, înainte de extrageri La vîrstele indicate dar în nici un caz mai tîrziu, operațiunea de îngrijire sub formă de curățiri trebuie să extragă un cuantum de produse intermediare, diferențiat - în raport cu indicii de densitate ai arboretului - înainte de extrageri, după cum se arată în tabelul 1. La vîrstele indicate și după efectuarea extragerilor preconizate, arboretele de molid și de fag urmează să prezinte caracteristicile dendrometrice, pe clase de producție, consemnate în tabelul 2. Tabelul | Cuantumul produselor intermediare posibil de extras la prima curățire în molidișuri șt în făgete, diferențiat, în raport cu indicii dc densitate a arboretului pe picior (înainte de extrageri). (Quantum of intermediate products possibly to draw out by first triniming in spruce fir and beech stands differencrated according to the density values of tree foot stand (hefom drawmg oul) Indici de densitate a arboretului, înainte de extrageri: < 1,20 1,06- 1,20 0.96-1.05 0.86 - 0,95 0,76 - 0,85 Cuantumul produselor intermediare indicat a se extrage la prima curățire, în % din volum: 16-20 12 (8 - 16) Mnlidițuri 6 1(2) (4-8) 18-22 15 (12-18) Făgete 10 3-4 1 (8-12) Tabelul 2 Caracteristici dendrometrice ale arboretelor, după efectuarea primei curățiri. (Dendro metri cal chatacteristics of the stands after the first trimming) Caracteristici dendrometrice ale arboretului, după executarea extragerilor Vîr*i« ani Clasa de pro- duci ie înălțimea superi- oară, m Diametrul Suprafața mediu, de bază, cm m‘/ha Număr de arsei Distanța între arbori, m înălțimea medie m 15 I 10.5 Molidișuri 8 22 - 24 3500 1.7 8,0 17 n 10.5 7 - 8 22 - 24 3600 1.65- 1.7C 8,0 19(20) m 10.5 7-8 21,5-23.5 3600 1,65 8,0 19 i 11-11.5 Făgete 8 16-17.5 4600 1,60 8,5-9.0 21 n 11-11.5 8 16-17.5 3900 1.60 8.5-9.0 23 <24 j ni 11 7-8 15.5 -17 3800 1.60-1,65 8,5 Cercetările au arătat că - la structura după număr dc arbori, suprafața de bază la hectar și dimensiuni, corelat cu vîrstele arătate în prima coloană a tabelului 2 - sînt condiții ca arboretele să producă în continuare maximal, pînă la următoarea intervenție. 3. Vîrstele indicate, sub raport auxologic, pentru prima rărit ură și periodicitatea răriturilor Plecînd de la rezultatele obținute în cercetările biometrice cu caracter experimental, îndeosebi de la cele privind dinamica indicilor de densitate pe intervalul dintre două extrageri efectuate la cinci ani, de la ritmul de creștere în diametru de bază în arboretele parcurse cu prima curățire și de la particulari lăți le de structură și de dezvoltare a arborilor, pe ansamblul variantelor în care s-au executat curățiri, s-a ajuns la concluzia că arboretele speciilor cercetate, de bonitate superioară și mijlocie, parcurg stadiul de prăjiniș într-un timp relativ scurt. Astfel, pentru a se ajunge la diametrul mediu de 10-11 cm, molidișurile au nevoie de 4-6 ani, iar făgetele de 5 - 7 ani. Admițînd că arboretele realizează diametrul mediu de 10-11 cm, în intervalele amintite, rezultă că molidișurile și făgetele noastre necesită, de fapt, o singură curățire. *' Acest rezultat trebuie considerat ca foarte important, cu atît mai mult, cu cît, corespunde cerințelor de a asigura pădurii, în tinerețe, liniște și protecție maximă. Astfel, în condițiile practicării lucrării de curățire la vîrstele și intensitatea arătate, rezultă următoarele vîrste la care sînt indicate primele rărituri: - în molidișuri: clasa de producție I, la (19) - 20 ani; (cu minimum clasa de producție II, la 22 - 23 ani; 5(XM) puieți clasa de producție III, la 25 ani: la hectar) - în făgete: clasa de producție I, la 24 (25) ani; clasa de producție II, la 27 (28) ani; clasa de producție III, la 29 (30) ani. Plecînd de la aceste rezultate - verificate experimental - și de la cele obținute la răriturile ulierioare, mai ales la cele referitoare la diminuarea treptată a indicilor de densitate pe intervalul dintre extrageri, la reducerea - cu vîrsta - a dinamicii de creștere în grosime și în înălțime, concomitent cu stabilizarea dimensiunilor coroanelor, s-au elaborat tabelele 3 și 4 care conțin date referitoare la periodicitatea răriturilor, preconizate a se aplica. Pentru a ușura munca practicienilor, tabelele conțin, pe clase de producție, recomandări privind vîrstele la care sînt indicate răriturile, corelate cu caracteristicile medii ale arboretelor - imediat după * In stadiul de prăjiniș, la diametre medii de 6 -10 cm. REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 31 executarea ririturilor prescrise - și cu diametrul mediu al stadiului de dezvoltare (păriș, codrișor). Este de reținui faptul că periodicitatea răriturilor este progresivă mai mică la vîrste tinere și mai mare, pe măsură ce vîrstă crește. Astfel, dacă la vîrstă de 25 ani, în molidișuri de exemplu, periodicitatea răriturilor este de cinci ani, la 60 - 70 ani, aceasta este de 12 ani. Dacă se urmărește dinamica înălțimilor superioare de la o răritură la cea următoare, se constată că acestea sînt ușor descrescătoare, diferențele oscilînd între 3 și 4 m în condițiile măririi ecartului dintre rărituri (Tab.3.). Tabelul 3 MOLIDIȘURI. Vîrsiele la care sînt indicate rărituri ți periodicitatea acestora, pe date de producție*' (Spntce Fir Siands, Ages at which Ihinmngs are indicatul and their pcriodicity by produci ion claxses) Specificări Vlrste Periodici- late, ani Diametrul Înălțimea Suprafața de bază optimă, m'/ha Număr mediu de arbori Disti medie între arbori. m le care mediu, superi- seexe- cm oară. cută. m ini Prima rărituri 20 Clas 4-5 a de producție, I 12 14,5 28 - 31 2500 2,0 următoarele: 26 6 7,5 19 34-38 1550 2,55 rtrimti: 34 8 24 23,5 39.5 - 43.5 1050 3.00 44 10 30 28 43,5-48,5 720 3.70 56 12 37 32,5 47,5-52,5 500 4,50 Prima răritură: 22-24 Clasa de producție. 11 546) 12.5 14 27 -30 2450 2,00 următoarele :29-30 7 16 17,5 32 -35 1800 135 răritun: 38 9 20 21 37 -40 1300 175 49 11 25 25 41 - 44.5 850 3.35 62 13 30 29,5 44.5 • 49 600 4.10 Prima răritură: 24-25 Clasa de producție 6 11 13 UI 26 - 29 2700 1.95 următoarele: 31 7-8 14.5 15.5 29 - 32.5 2a» 2.25 rărituri: 40-41 9 10 18.5 18,5 33 - 37 1500 160 , 51-52 11-12 22,5 22 37.5 42 1050 3.00 64-65 13-14 27 25.5 41.5-45.5 700 3.65 *’ tn coloanele 4 - 8 caracteristicile dendrometrice ale arboretelor după executarea răriturilor indicate. în condițiile unor extrageri sistematice de intensitățile recomandate, se ajunge ca, după vîrstă de 70 ani, să nu mai fie necesare rărituri, acestea evoluînd către lucrări de igienă. De altfel această constatare a rezultat - în mod nemijlocit - ca urmare a experimentărilor efectuate, în primul rind a reducerii substanțiale a creșterii indicilor de densitate între extrageri (la vîrste peste 65 - 70 ani). Mai trebuie arătat că atît diametrele medii, înălțimile superioare cît și suprafața de bază/hectar și numărul mediu de arbori corespund unor arborete normale, rărite sistematic, în conformitate cu prescripțiile date, toate datele fiind proprii arboretelor, după efectuarea extragerilor. în condițiile arătate, avem toate șansele ca arboretele noastre de molid și de fag să producă maximal și să fie conduse către producții, productivități și calități optime. Tabelul 4 FĂGETE. Vfrstele Iu care sînt indica Ir rărituri și periodicitatea acealnra, pe clase dc producție* (Beech Stand» Abisal which «re indicated and their perindicity by production classes) Specificări Virala la care se exe- cută. ani Periodici- D'um. superi miri, m Supnilața delwâ upiinU m'/ha Nr mediu arbor i/h Dist medic dintre arbori. m tete, ani mvdiu. cm Clasa dr produc Jir 1 Prima 18-20 rărituri: 24-125) 7 11 15 2600 1.95 următoarele 31-32 9 15 19 21.5-24.5 1500 . 2.60 rărituri: 40-41 11 20 23 25-29 900 3.30 51-52 13 26 27 29- 33,5 600 4,10 CI as a de p rod u cțî e. n Prima rărituri: 27-28 8 15 15 18-21 2500 2.00 următoarele 36 10 15 18.5 21-24.5 1360 2.70 rărituri 46 12 20 22 24-28 800 3.30 58 14 25 25.5 27-31 600 4.10 Clas u de p rod ucț i e, HI Prîtna răritură: 29-30 8(9) 10.5 13.5 17-20 2500 2.00 următoarele 37 * 38 10 13 16 19.5- 22.5 1800 2,35 rărituri. 47-48 12 16.5 19 22 ■ 25 1150 2.95 59-60 15 21 22.5 25-28.5 720 3,70 *' tn coloanele 4 - 8. caracteristici dendrometrice ale arboretelor după executarea răriturilor indicate Tabelul 5 Volumul - în mJ/liectar - posibil de extras prin lucrări de îngrijire In MOLIDIȘURI la tîratele Indicate, în raport eu indicii de densitate a arhoretelui înainte de extrageri*'. (Volume in m/hcciare possibly todrawout by looking alter worits in sproce tir stands by the piererived ages aeeonling u> the density indexes ol the stand belore extract ion- i Vîrste indience Natura Indici de densitate a arboretului pentru lucrări lucrării dc înainte dc extruveri dc îngrijire, ani îngrijire LOM J» ii.96-l.H5 0.86-0.4$ 0.764). «5 Volume posibil de extras. îu m/ha Clasa de producție, I 15 (16) Curapre’ 26 6 2 20 Răritură 24 14 4 26 R ăril ură 42 26 10 34 Răritură 65 42 16 4 44 Răritură XX 62 24 6 56 Răritură 88 80 35 10 CI asa de producți e II 17-(IX) Curățire 10 5 21-22 Răritură 21 14 - 29 Răritură 40 26 9 2 38 Răritură 60 41 15 4 48--49 Răritură >- 57 2» 7 61-62 Răritură - 73 32 10 Clasa de prod ucție. III 20 Curățire 15 X 25 Răritură 23 14 4 31 Răritură 33 20 7 1 40-41 Răritură 48 28 )2 51-52 Răritură 67 40 20 6 64-65 Răritură - 56 28 9 •' Date orientative 32 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 •Nr. 3 4. Volumul produselor intermediare posibil de recoltat în molidișuri și făgete în vederea raționalizării muncii dc evaluare a volumului posibil de extras prin curățiri și rărituri - țn concordanță cu vîrsta. clasa de producție și consistența arboretelor - au fost calculate și prezentate, în tabelele 5 și 6, aceste volume, diferențiate în raport cu indicii de densitate ai arboretelor, înainte dc extrageri. Este de reținut că volumele corespund vîrstelor indicate - pentru lucrări de îngrijire - în tabelele 2, 3 și 4. Aceste volume au fost obținute ținînd seama - pe de-o parte - de rezultatele din experimentări, iar pe de altă parte, de volumele arboretelor pe picior - din tabelele românești de producție - corelate cu indicii de densitate, înainte de extrageri. Tabelul 6 Volumul - în rn’/ha • posibil de extras prin lucrări dr îngrijire în FĂGETE la termenele prescrise, în raport cu Indicii de densitate a arboretului înainte de extrageri (Volume in cubic meiers/hectare possibly lo draw mit by looking aîter works in beech stinds by prescribed lemis. according to the density indexes of the stand belesc extraclions) Vîrstele indicate pentra lucrări dc îngrijire, ani Natura lucrării de îngrijire Indicii de deosiutate înainte dc extrăgea l.0-1.20 0.96-1,05 0,8-0.95 0,76-0,85 Volume pasibil de extras, în m /ha Clasa dc prod uc|ie. 1 19.(20) Curățire 12 5 2 to 24 -(25) Rănturâ 22 11 5 to 3i - (32) Rărituri 40 21 10 4 40.(41) Rărituri 63 34 16 7 5t -(52) Rări turâ 85 50 23 10 64 ■ (65) Riritură 65 31 13 Clasa d e produc[i e. 11 ■ 21-(22) Curățire 12 6 3 28 Rărituri 25 16 10 3 36 Rărim rit 41 24 13 5 46 Rărituri 60 33 . 17 7 58 Rărituri to 46 21 10 72 Rări tură 60 26 13 Clasa de producție, HI 23-24 Curățire 13 6 2 29-30 Rări tură 20 9 4 2 37-38 Rări tură 31 16 9 4 47-48 Rărituri 44 25 14 6 59.60 Rărituri 60 35 19 8 74. 7S Rărituri - 46 26 11 Datele cmbcmnuie fn tabelele 5 și fi oferă posibilitatea de a ști in mod oncntuliv pe ce volume medii la hectare se poate conta - pe unități amcnajisticc supuse lucrărilor de îngrijire - astfel încît să se realizeze eficiența maximă sub raport silvoproductiv, pentru arborete, după executarea extragerilor preconizate. Rezultatele consemnate prezintă interes major, atît pentru lucrările de amenajare a pădurilor cît și pentru cele de evaluare a masei lemnoase recol labile în produse intermediare, de către ocoalele silvice. Și aceste rezultate se încadrează în concepția unitară adoptată la noi, pe linia conducerii raționale a arboretelor, către producții maxime, în spiritul metodei de îngrijire adoptate și a imensităților recomandate, obținute pe temeiuri experimentale, (aprilie 1992) BIBLIOGRAFIE Armâșescu. S. ș.a., 1983: CeneMn auxologice ia .suprafețe dr probi,permanente privind dinamica structurii. productivității și producției arboretelor echiene la pi ineipalele specii. Referat țliinlific final. ICAS. București. A r m 4 ș e x e u. S.. 1990: Aspecte privind tehnica lucrărilor de îngrijire in făgete. In: Revista pădurilor. Nr.2. .Giurgiu. V.. Ar mă ș esc u. S, ș.a.. 1989: londamenle auxologice pentru îngrijirea fi conducerea arboretelor. Seria a 11-a. ICAS București. Giurgiu. V„ D c c e i, L. A r m J ș e s c u. S.. 1972: Biometn'a arborilor șt arboretelor din România. Editura Cerc». București. Petrescu, L.. H a r i n g, P.. 1977: Periodicitatea curățirilor și răntunlocîn molidișuri șt pinete. Publicație ICAS București ^bule orientative Contributions tu the Problems Regarding the Cleanings and Thlnnlngs on Auxological Criteriu in Spruce and Beech Stands. In the article are presented the new results of the auxological researches with an experimental charucter. in spruce and beech stands. îegarding: - ages indicated at the finst cleantng and the periodicity of the ulterior interventiohs in companson' with the staționai quality on auxological ctiteria; - the quantunt of extractions in eorrelation with the density values of the stands before extractions; - the quanâues (volumes) possibly to har vest in companson with the age, production class and the opiimum admillcd density. The obtained results are interesting for both forest management and evaluation and control of the wood quantity that can be harvested for intermedniry producte in cotnparison with the density values before extractions. REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 33 Experimentări de combatere biologică a defoliatorilor forestieri cu preparatul bacterian Dipel - 8L Dr. biol. GEORGE MJHALACHE Institutul de OrcetăH și Amenajări Silvice Hurur«t| Ing. DUMITRI l VLADESCU Ing. ADRIAN VLĂDULEASA Regia Autonomă a Pădurilor 1. Introducere în cursul anului 1991, au fost efectuate teste de laborator și teren pentru stabilirea eficacității preparatului bacterian Dipel - 8L, în combaterea a trei specii de defoliatori, care se înmulțesc în masă în pădurile dc cvercinee din România. Testele de laborator au fost efectuate pe omizi de Lymantria dispar, Tortrix viridana și Operophtera brumata. Experimentările de teren au fost efectuate în arborete de cvercinee infestate de Tortrix viridana și în arborele de plop și salcie, infestate de Lymantria dispar. l’reparatul bacterian Dipel - 8L a fost realizat de către firma Abbott din SUA și asigurat de firma Sumitomo. 2. Caracteristicile preparatului bacterian Dipel -8L Preparatul bacterian Dipel - 8L este un insecticid microbiologic selectiv, avînd la bază bacteria Bacillus thuringiensis varietatea kurstaki. Acest produs biologic-este condiționat sub formă de suspensie emulsionabilă și are un titru de 17.600 Unități Internaționale/mg. Preparatul este alcătuit din spori și cristale toxice ale bacteriei, care - de fapt - reprezintă substanța activă (3,5 %) și diferiți ingredienți, în proporție de circa 96,5%. Preparatul Dipel - 8L prezintă următoarele proprietăți fizice: - aspect = lichid de culoare cafenie; - titru = 17.600 sau 64 U.I.BJgallon; - densitate = 7,7 - 7,8 Ibs/gallon; - greutate specifică = 0,91 - 0,93; - vîscozilate (25"C) = 350 - 600 cps. în experimentările destinate combaterii dăunătorilor forestieri s-c folosit un preparat lichid, formulai ULV (volum foarte redus), care include în compoziția sa și unele substanțe antievaporante. Ca urmare, preparatul poate fi aplicat în amestec cu cantități reduse de apă (5 - o 1/ha), prin tratamente ULV. folosind aparatură acționată de la sol sau avioane echipate cu instalații pentru stropiri ultrafine (duze Pyrna) sau instalație Micronaire. i găitan=4,mi L pnimd I îbl = 455,59 g. Preparatul Dipel, ca de altfel majoritatea preparatelor bacteriene, manifestă patogenitate ridicată în special față de omizile defoliatoare, caracterizate prin aceea că au un pH intestinal alcalin. Spedile de paraziți și prădători ai defoliatorilor forestieri au pH intestinal add, motiv pentru care ele nu sînt afectate de preparatele bacteriene în perioada aplicării tratamentelor sau în perioada de după tratare. Caracteristica principală a preparatului bacterian Dipel o constituie acțiunea selectivă, evidențiată prin distrugerea omizilor defoliatoare și lipsa de patogenitate față de entomofauna folositoare din păduri (paraziți, prădători, albine) și față de vînat, pești, păsări, mamifere. 3 . Experimentări de laborator (materiale, metode, rezultate) Experimentările de laborator au fost efectuate în cursul lunii mai prin aplicarea de tratamente într-un număr de patru variante, pe omizi de Lymantria dispar, Tortrix viridana și Operophtera brumata.. în scopul efectuării testelor de laborator de patogenitate, au fost efectuate recoltări de depuneri de ouă și omizi - imediat după ecloziune - din arborete cu focare de înmulțire incipiente, caracterizate prin existența de populații viguroase de omizi, neafectate de epizootii virotice. Pentru asigurarea hranei omizilor, cît și pentru obținerea de ramuri cu frunze pentru tratare, au fost introduși - în seră - puieți de cvercinee (cer, stejar pedunculat) și menținuți la temperaturi ridicate, asigurîndu-se astfel grăbirea vegetației. Tehnica experimentală de laborator a inclus următoarele faze de lucru: - recoltarea materialului biologic (depuneri de ouă) - din arborete cu focare în progradație - și menținerea acestuia în condiții controlate de laborator, pentru realizarea ecloziunii omizilor; - sortarea omizilor pe vîrste și specii, introducerea lor în vasele de creștere și hrănirea - pînă la tratare - cu frunze netratate; - tratarea puieților de stejar cu suspensii de preparat bacterian, prin stropiri ultrafine, folosind aparate Technoma; 34 REVISTA PĂDURILOR * Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Tabelul 1 Effaid Late» preparatului baderian Dîpel - 8L în combaterea defolialorului (jOTiium dispar - Teste de laborator 1991, (EfTicacy of bacteria] preparalion Dipeî- 81. to fight against the defolialor Lymantria dispar- Laboratory lest 1991} fir. Ziua dc % medii de mortalitate at la tratare v,- 0.5 1/ha V,- 1,01/ha V, -2.01/ha V,. 3.0 Mia sim cumu- sini cumu- sim cumu- sim- cumu- piu lat piu lat piu lat piu' lat 1 <15.Vj - - - 3.0 3,0 6.0 6.0 2 (I6.V.) 5.0 5.0 4,0 4.0 10,3 13,0 12,0 18,0 3 10 0 85.0 ■ 90.0 99.0» 100 0 II (I6.V.) 2.0 87.lt 1 91.0 99.0 - ItlO.O 12 (17.VJ - 87.0 1 92,0 99.0 - 100.0 Tota 1 87,0 87.0 92.0 92.0 99.0 99.9 100.0 100,0 Log. dozei (ml) Fig. 1 Dependența funcțională dintre variația diferitelor doze dc preparat bacierian Dipd - SL răspunsul biologic objinut (mortalitate) în valori probitate la dcfolfatorul Lymantria dispar. (Funcțional dependence belwcen the variat ion ol different bactcrial preparalion do^es Dipel - 8L and the obtdned biologica! im»wcr I mortal ity) in Icsling values by dcfuliulor Lymantria dispar) Log dozei tmD l ig. 2 Dependența funcțională dintre variația diferitelor doze de preparat bacterian Dipel - 8L și răspunsul biologic obținut (mortalitate) în valori probi talc la defoii atoni! Tirtrh rindano. (Funcțional dependente between the vâri aii ca of dilTcretU bmleriaJ preparalion doscs Dipel - 8L and the ohtaincd biologica! answer (mortal ii y> in tcAhng vuluu* by defolialor Tbflrfii viridana) REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 35 Tabelul 3 Eficnalaleo prqiamlbîiM bnrtrriim Diprl • 81. îu eunlbutrrta deTolinlorolui Opcmphtera brumata - Trate de 1»buf»tnr lovi. i Ițmculv „f hacterial ptepmmm Dipel 81. io figbi ipantei the diTuiiutnr Opcrupbtetu brumată tabor.Uixy W IV9L1 Nr. crt Ziua de Iu tnrtiire 'I medii ilr nMHialiiate V,-0.5 Mia V, 1.0 Mia V, 2.(1 Mia V 3.01/ha- Him- plu cumu- lat sun piu cumu- lat sinv piu cumu- lat sim- plu cumu fat t <6 V> - * w 2.0 2.0 5.0 5.0 2 (IV) 3.0 3.0 9.0 9,0 12.0 14,0 16.0 21.0 s (8V) 9.0 12.0 13.0 22.0 23.0 37.0 25.0 46.0 4 t9V( 12.0 24.0 21.0 43,0 27.0 64.0 30,0 76.0 5 țiu.v.) 8.0 32.0 25.0 68.0 15.0 79.0 8.0 M.O fi tll.vj 15.0 47,0 20,0 KK.n 16.0 95.0 10.0 94.0 7 IIIV) 7,0 54.0 2,0 90.0 3.0 98.0 4.0 98.0 8 (HV) 11.0 65.0 90.0 2.0 100.0 2.0 100.0 9 (14 V) 9.0 74.0 2.0 92,0 - 100,0 - 100,0 10 (15. V) 6.0 80.0 1.0 93,0 1 100.0 ■ 100,0 li (16. V) 3.0 83,0 1.0 94.0 - too.o 100.0 12 (17.V.) - 83.0 - 94.0 - 100,0 - 100.0 Tub J 83.0 83.0, 94.0 94.0 100,0 100,0 100.0100.0 - stabilirea corelației dintre logaritmul dozei (x) și probit (Y); - trasarea liniei de regresie și calcularea ecuației dreptei de regresie după formula y = a + bx; - calculul probitului calculat (Y) și a valorilor indicelui DLsa și DL^ după formula x = y- ț în total au fost experimentate patru doze de preparat (0,51/ha; 1,01/ha; 21/ha; 31/ha), în cîte trei repetiții fiecare, la fiecare doză folosind o cantitate de apă de 51/hectar. în ceea ce privește rezultatele experimentărilor de laborator, acestea se prezintă în tabelele 1 - 3, sub formă de procente medii de mortalitate - pe zile și variante - și în figurile 1 - 3, în care se ilustrează dependența funcțională dintre variația diferitelor doze de Dipel - 8L și răspunsul biologic obținut (mortalitate) - în valori probitate - pentru fiecare defoliator. Analiza rezultatelor, privind eficacitatea preparatului Dipel - 8L în condiții de laborator (Tab. 1-3), evidențiază următoarele aspecte: Tabelul 4 Date comparative privind eficacitatea preparatului bacterian Dipel - 8L în combaterea drfob'alorilor forestieri - teste de laborator 1991.(Comparative data regarding the efficacy of the bacteria! ptcparaiion Dipd • 8L to fight against the forestry defoliators - Laborator? test 1991) Varianta, litri preparal/ba Eficacitate, 46 medii Durata perioadei de mortalitate, număr zile L dispar T. viii- (fajga O. mati L dispar T. virb doua O. Bm- mm V-0,5 85.0 87.0 83,0 13 IU 11 V, 1.0 93.0 92.0 94.0 11 12 u Vr10 100,0 99,0 100.0 8 9 8 V-3,0 100.0 100,0 100,0 8 7 8 Fig. 3 Dependenta lunciîonalâ dintre variația diferitelor duze Jc prcpaiat bacterian Dipel - 8L ți răspunsul biologic objiuul (tuorialii.uc) în valori probi laie la defoliutotul Oprniphtera brumau- <1 unetional dependence oclwecn the vanation uf difTerciu bacteria! prcpuralion di»ex Dipel ■ 8L and the oblained biologic.il answct tmurtalityt in tesliug values by defoliator Openiphtera brumată). Mortalitate ('i) - la defoliatorul Lymantria dispar (Tub. 1), în variantele cu doze scăzute (V^ VJ, au fost realizate procente medii de mortalitate de 85 - 93%, iar în cele cu doze mari (V(, Vj. procente de 1(X)%; - la defoliatorul Tortrix viridana (Tab 2), procentele de mortalitate au atins valori de 87 - 92% la dozele scăzute și 99 - l(X)% la cele mari; - la specia Operophtera brumata, s-uu înregistrat procente de mortalitate asemănătoare eu cele de la speciile precedente (83 94%, respectiv 1 (X)%); Durata perioadei de mortalitate (Tab.4) variază în funcție de doza folosită, înregistrîndu-se - sub acest aspect - două perioade distincte. Astfel, în variantele cu doze scăzute (0,5 • 1,01 preparat/ha) perioada de mortalitate - la toate speciile testate - durează 11-13 zile. în variantele cu doze mari (2.0 - 3,0 1/ha), mortalitatea omizilor are o evoluție mai rapidă, iar durata perioadei de mortalitate este mai scăzută (7 9 zile).în ceea ce privește rezultatele experiențelor de laborator, prelucrate prin testul probit (Hg. 1 3). se desprind următoarele concluzii: - la toate speciile testate se constată o gradație a mortalității în funcție de cantitatea de preparat/hectar, între doză și mortalitate înregistrîndu-se un raport exponențial și un raport direct; 36 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 •1992 • Nr. j - dependența dintre scara de dozaj, reprezentată prin logaritmul dozelor, și răspunsul biologic obținut, redat prin valori prohitale. se înscrie într-o linie dreaptă; - comparată după criteriul valorii indicelui DL^ și DL*, , acțiunea patogenă a preparatului bacterian Dipel - 8L poate fi apreciată ca ridicată, la toate cele trei specii testate; - în testele de laborator, s-au înregistrat următoarele valori ale indicelui DL: lymantria dispar - PE,. = 380 ml; = 720 ml; Tortrit viridana ■ DL* = 285 ml; DLr= 740 ml; Openiphtem bnimata -1)1,= 370 ml: DLK= 710 ml; - valorile indicelui DL,0 și DLg„ arată că sensibilitatea cea mai ridicată ia preparatul Dipel - 8L o prezintă defoliatorul Tortrix viridana. Celelalte două specii prezintă o sensibilitate mai scăzută, dar diferențele apar ca nesemnificative. 4 . Experimentări în condiții de teren (materiale, metode, rezultate) Experimentările de teren au fost efectuate la defoliaiorii Tortrix viridana și Lymantria dispar. Pentru defoliatorul Tortrix viridana, experimentările au fost efectuate într-un arboret de cvercinee de tipul șleau de cîmpie (pădurea Călțuna din raza Ocolului silvic București), în vîrstă de 80 - 100 ani, înălțime 20 - 25 m, consistență 0,8 - 0,9. Infestarea înainte de combatere, stabilită prin analiza la bionocular a ramurilor de stejar cu ouă de Tortricidae. a fost puternică (procente probabile de defoliere de 70 - 80%). Tratamentele de combatere la acest defoliator au fost aplicate la începutul lunii mai 1991, prin stropiri ULV, folosind un avion de tipul AN-2, echipat cu duze Pyma. La data tratării, arborii erau înfrunziți în procente de 98 - 100%, iar omizile dăunătorului se găseau în vîrstele a Il-a - a IV-a (L^ 20%; L = 75%; L= 5%). Tratamentele au fost aplicate cu doza de 1,5 1 preparat în 5 1 apă/ha, în condiții meteorologice favorabile, caracterizate prin lipsa precipitațiilor în ziua tratării, viteza vîntuiui dc 2 - 3 m/secundă, temperatura aerului de 23 - 25"C. Eficacitatea tratamentelor s-a stabilit prin numărarea - zilnic - a omizilor moarte la arborii de control, la care s-au așezat, pe sol, prelate din pînză. Numărarea omizilor moarte s-a făcut începînd cu prima zi de tratare, pînă în ziua în care a încetat mortalitatea (a 10 - a - a 12- a zi de la tratare). Eficacitatea tratamentelor s-a stabilit după formula E = M/T-100 în care; M- numărul de omizi moarte, căzute pe prelate + număr omizi moarte rămase în curoană pe ramuri și frunze; T - număr total onlizi/arbore (omizi moarte + omizi vii, rămase după combatere). Pentru defoliatorul Lymantria dispar, experimentările au fost efectuate la pădurea Bujorul Pajura, din raza Ocolului silvic Alexandria, alcătuită din arborete de plop și salcie, în vîrstă de 20 - 25 ani, cu înălțimi de 20 - 22 m, consistență de 0.8 - 0,9. Infestarea înainte de combatere, calculată prin depunerile de ouă din luna martie 1991, a fost foarte puternică (procente probabile de defoliere 150 - 250%). Tratamentele au fost aplicate sub formă de stropiri ULV pe data de 11 mai 1991, pe o suprafață de 60 ha, folosind pentru administrare un avion de tipul AN-2, echipat cu duze Pyma. La data tratării, omizile dăunătorului se găseau în vîrstele I, a III-a (L = 20%; L = 70%; L = 10%). Tabelul 5 Eficacitatea Intiunenlclor microbivlogia: cu preparatul bacterian Dipel - XL în combaterea diTolialurutui Turtnx viddov, - TruUineule avfo • padurea Călțuna, 1991. (Hfeac-y uf micTobidogical peatmenis with the hacleriul pr epurații-o Dipel - XL lu fight againsl the Jetulialcr lirfrn euidana - Air - trcalnicnis in ('âlluna forest 1991) Nr. cr l Număr moarte. al orb. după iraure Omizi vii Tual râmase în wizi/ coroidiă, arbore dupăIra- laie (V) Flkaetiaiea, % moi Ui late de on- Pe pre- trol laie Rămase pe frunze și ramuri Total omizi moarte (Mr pe arbore Media/ pădure 1 21 399 429 5 425 98.82 2 « 460 498 11 509 97.83 3 IX 283 MU 9 310 97,09 97.7o 4 31 5.34 565 20 585 06.58 5 25 357 382 7 389 98.20 Tabelul 6 Eficacitatea tratiunenulor microbiologice cu preparatul bacterian Dipel • XL în combaterea detoliaturului Lymantria dispar - Tratamente avio - pădurea Bujorul - Pajura, 1991. (Efltctiey of microbiologica! treatriMits with the bacteria! preparation Dipel 81 to light againsl the defoliator Lymantria dispar ■ Air • Ireatnients Bujorul forest • Pajura 1991) Nr. ut Număr «mia nxurte. Omiavii Total eficacitatea. * J arb după trame rimase ia unirii mortalitate deu«- Pe pir- (Urnise pe Total urouaX arbore pe arbore Media/ troi laie bwcți emiri dupam pădwv ■ rarnun nume tare iM- 8.61 5 1980 9 W 51 2ast the most plains of România were j»pulated by the Great Bustard, The presence in a great number of this species dates from the 17th-18 th century; about 1870 there was even a populational explosion. It was estimated that at the beginning of the 20 century there existed about 5.000 Great Buslanl in Romanța. The decrease of Ihe Great Bustard may be attribuled to the combined effect of several factors like: mechanized agriculture, disturbing human activity, use of inseclicides and pesticides. The species follows a intensive decline, in 1975 were registered 259 birds. in 1991 only 24 m the Vest Plain. For the conservation of the Great Bustard it is absolutely necesary to create a protected land about 3,000 ha in the Vest Plain of Remania. Revista revistelor TIMBAL, L . 1991: Le Tulipier de Virginie. Croissance et production. (Arborele-lalea - Liriodendrum tulipifera L. Creștere șl producție). în: Buletin technique. Office National des Forets, Nr. 20, iunie, p. 61-70. Originar din centrul ți estul Statelor Unite, arborele-lalea prezintă o creștere anuală rapidă, continuă, caracteristică speciilor din climatul tropical. Puternic influențată de condițiile de mediu (în special nutriția azotată și aprovizionarea cu apă), specia este micoritic endotrofă. ceea ce exolică eșecurile înregistrate în condițiile utilizării pe terenuri anterior cultivate agricol. în arealul natural, prin comparație cu stejarul roșu, arborele- lalea produce mai puțin pe stațiunile sărace, dar îi este superior pe stațiunile cele mai fertile. Este de remarcat faptul că în SUA, în arborete încă neexploatate, există exemplare de 50-62 m înălțime, cu diametre de 2.6-3,3 m. Plantat în Franța (zona de S-V, în Pirineii Atlantici), începînd cu anul 1920, specia s-a comportai excelent pe terase aluviale. unde a depășit net . tejarul pedunculat și frasinul comun, scontîndu-se obținerea - la 50 ani - a unei productivități medii de 9-14m*/an/ha. în condiții mai dificile (domeniul llenmtage. în apropiere de Bordeaux), pe psamosoluri acide, creșterea sa a fost inferioară (la 11 ani. înălțimea medie = 7,7 m, față de 12 m, în Pirinei}, ceea ce confirmă puternica dependență a liriodendronului față de condițiile de mediu. Asist, ing. N. NICOLESCU FOLL1OTT, P., F.. GOTTFRIED. G., J.. 1991: Natural tree regeneration after clear-cutting in Arizona's Ponderosa pine forests: two long-term case studics. (Regenerarea naturală dupâ efectuarea de taleri rase în pădurile de Pinus ponderosa din Artzona: două studii pe termen lung). în: Research Note RM-507. Rvcky Mountain Forest and Range Experiment Station. USD A Forest Service, p. 6, 3 fig.. 2iab„ IX ref bibi. A fost evaluată regenerarea naturală pe o perioadă lungă - a speciilor Pinus ponderosa, Quereus gumbelii și Juniperus deppeana, în două bazinele, pe o perioadă de 23 - respectiv 31 ani. după ce s-au efectuat tăieri rase în arborete amestecate, ce conțineau cele trei specii. Intr-unui din bazinete, în care resturile de exploatare au lori adunate și arse, prezența și densitatea puieților de Pinus ponderosa nu au înregistrat creșteri față de prima inventariere, efectuată după tăiere. S-a constatat. însă, o creștere a regenerării speciilor Q. gambeiii și J. deppeiuia^de 1.5 respectiv 2.5 ori, densitatea acestor specii crescînd de la mai puțin de 100 excmplare/acru, anterior exploatării, la circa 1200 exemplare/acru, la 23 ani după aplicarea tăierilor rase Ca urmare, bazinetul a devenit impropriu pădurilor de Pinus ponderosa. puțind fi, însă, gospodărit pentru ohținereș lemnului de foc, pentru pățunat și penuu crește: tiu vinatului. în celălalt bazinel, în care - după efectuarea tăierilor rase s-au tttirodin artificial specii ierboase prin semănături și s-a realizai devitalizarea chimică a cioatelor de stejar, s-au identificat țoiule puțini arbon după 31 ani, de la aplicarea tăierilor. în concluzie, evoluția vegetației în ambele bazinete a demonstrat slaba capacitate de regenerare naturală a arboretelor studiate după executarea tăierilor rase. în cazul în care se urmărește producerea de masă lemnoasă, suprafețele dezgolite urmînd a ii plantate cît mai repede. Ing. I. ABRUDAN 42 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Transportul auto forestier - prezent și perspective ix. mg. ionouThant ix. mK ion stan tromiuiul Cemiin yi pentru Industria Lemnului - Buaucju 1. Evoluția tehnologiilor de exploatare și transportul lemnului Folosirea rațională a tuturor bogățiilor naturale, ale țării noastre, constituie o problemă fundamentală a dezvoltării economice, în prezent și în perspectivă. Printre cele mai valoroase resurse naturale se înscriu și pădurile, care constituie - în cazul unei gospodăriri raționale - resurse regenerabile. Pentru gospodărirea fondului forestier, creșterea rolului de protecție și valorificarea superioară a tuturor resurselor sale, s-au depus eforturi în domeniul asigurării accesibilității pădurilor, prin dotarea acestora cu instalații de transport, perfecționarea tehnologiilor de exploatare și. extinderea gradului de mecanizare a lucrărilor. Extinderea rețelei de instalații de transport a creat, astfel, premise pentru introducerea unor tehnologii de lucru adecvate necesității de valorificare integrală și superioară a masei lemnoase, precum și a celorlalte produse și resurse ale pădurii. Tehnologia clasică de exploatare a lemnului cu fasonarea în sortimente definitive în parchet - ce implică un consum ridicat de manoperă și consumuri tehnologice mari, precum și însemnate pierderi de material lemnos - a fost înlocuită cu tehnologia exploatării lemnului în trunchiuri lungi și catarge. Această tehnologie prezintă o serie de avantaje - față de tehnologia de exploatare cu fasonarea de sortimente definitive în pădure - legate, în primul rînd, de transferul unor operații din parchet în depozitele finale - unde mecanizarea se poate aplica cu eficiență sporită - și, în al doilea rînd, de reducerea pierderilor tehnologice. Pe ansamblu, tehnologia exploatării lemnului în trunchiuri lungi și catarge a constituit un salt calitativ. în direcția creșterii indicelui de valorificare a masei lemnoase și a creșterii productivității muncii. Începînd cu anul 1973, a fost introdusă așa- numita tehnologie de exploatare a lemnului sub turmă de arbori întregi (cu coroană), care constă în efectuarea în parchet a operației de doborîre a arborilor, celelalte operații de fasonare realizîndu-se in centrele de sortare și preindustrializare a lemnului. Astfel, lemnul trunchiului, crăcile și coaja urmau să fie folosite în întregime, fapt ce conferea acestei REVISTA PĂDURILOR •Anul 107 • 1992 • Nr. 3 tehnologii cele mai mari avantaje economice. Cu toate avantajele economice preconizate, această tehnologie n-a putut fi aplicată în condițiile de relief și arboret din țara noastră. Ulterior, aceasta a devenit tehnologia de exploatare a lemnului sub formă de arbori întregi (cu coroană) sau părți de arbori, ceea ce - în practică - a însemnat aplicarea în continuare a tehnologiei de exploatare a lemnului în trunchiuri de catarge. în viitor, dezvoltarea și modernizarea tehnologiilor de exploatare a lemnului vor trebui asociate ideii de sporire continuă a funcției de protecție a pădurii și de valorificare superioară și integrală a tuturor produselor sale. în acest context. în domeniul tehnologiilor de exploatare a lemnului, se va opta - în continuare - pentru conceptul de transferare a operațiilor din parchetele de exploatare. în spații amplasate, amenajate și adaptate cerințelor de sortare calitativ superioară a masei lemnoase, premisă de bază a creșterii gradului de valorificare a lemnului, a îmbunătățirii condițiilor de muncă, a ridicării gradului dc mecanizare și de creștere substanțială a productivității muncii. Prin urmare, se apreciază și tehnologia exploatării arborilor în trunchiuri lungi, care răspunde acestor deziderate, menținînd-o, și în viitor, cu perfecționările și adaptarea la noile caracteristici dimensionale și calitative ale arborilor destinați exploatării. în acest fel se urmărește ca exploatarea pădurilor să fie făcută în mod rațional, pentru a asigura continuitatea acestei prețioase materii prime, care este lemnul. Este necesar ca - în perioada următoare - valorificarea. în condiții de eficiență maximă, a masei lemnoase să reprezinte politica de bază în domeniul exploatării lemnului, unica în stare să asigure echilibrul între cererile în continuă creștere și resursele de care dispunem. Dezvoltarea transporturilor forestiere din țara noastră a avut, în general, un caracter evolutiv dar și cu perioade de stagnare. In perioada 1960-1965, s-a trecut - în mod radical - la introducerea și dezvoltarea transportului auto. 43 Fără 0 fundamentare lehnico-economică, pe baza unor aprecieri eronate a indicatorilor realizați în transportul pe CFF - locomotivă cu abur, s-a concluzionat ineficienta acestuia și - ca urmare - s-a trecut la desființarea lui. în prezent, pentru transportul lemnului, se folosesc, cu precădere, trei tipuri de sisteme de transport: rutier, CFF și fluvial. Dintre acestea, transportul rutier realizat, în principal, cu autovehicule își va păstra și în continuare ponderea cea mai mare, comparativ cu celelalte două sisteme. Datorită costurilor mari de investiție pentru realizarea și dezvoltarea unei noi rețele de căi ferate forestiere cit și dificultăților privind asigurarea unui volum apreciabil de masă lemnoasă care .să graviteze la această rețea, se apreciază că ponderea volumului de transport pe CFR va rămîne Ia nivelul actual sau va cunoaște o ușoară scădere. Transportul cu mijloace auto s-a dezvoltat pe scară largă; în perspectivă se presupune că-și va continua dezvoltarea. La început, s-a scontat pe folosirea autovclticulelor obișnuite, de tonaj relativ redus, și că vor fi construite drumuri forestiere la costuri rezonabile. Dezvoltarea transportului auto forestier a fost stimulată de unele avantaje, cum sînt: costul relaliv redus al căii de rulare - în comparație cu CFF-ul, costul relativ redus al combustibilului, accesibilitatea mijloacelor auto în pădure, caracterul universal al drumurilor forestiere, mobilitatea mijloacelor auto. în prezent, primele avantaje și-au pierdut din importanță (costul/km de drum forestier a crescut foarte mult, la fel și costul combustibilului). Necesitatea reducerii consumului de combustibil a determinat schimbarea structurii parcului auto, în sensul introducerii mijloacelor de mare capacitate. Aceasta a condus la mărirea disproporției dintre lonajul autovehiculelor și capacitatea portantă a drumurilor, ceea ce are ca rezultat uzura lor prematură și creșterea costurilor de întreținere și reparații. Privind în perspectivă, se poate presupune că vom fi confruntați - în continuare - cu probleme privind aprovizionarea cu carburanți, anvelope și - din acest punct de vedere - transportul auto devine costisitor. Nu se pune însă problema renunțării la aceste mijloace de transport, datorită faptului că o rețea de CFF este greu de reconstruit pentru acest trafic. în schimb, trebuie luată o serie de măsuri pentru adaptarea mijloacelor de transport la condițiile impuse - în special - de portanța drumurilor. în acest sens, este necesar să se aibă în vedere atît modernizarea sistemului de rulare a aut ol renuri lor forestiere cît și soluțiile constructive noi, care să conducă la creșterea portanței drumurilor. în privința diferitelor sisteme de mijloace folosite la transportul lemnului, se apreciază că - în perspcciivă - nu vor surveni schimbări fundamentale față de situația actuală. Transportul lemnului cu mijloace auto se efectuează pe o rețea de circa 62.290 km drumuri, formată din căi de transport în interiorul și în afara pădurii. Repartizarea acestei rețele pe categorii de trafic este prezentată în tabelul L Tabelul I Repartizarea-pe categorii de trafic-a rețelei de drumuri folmilâla transportul lemnului. jo*1'™! im Jf 2 r°- Simboluri (mm): L- 18,800; L, - l.MKh L,-4.«X): Lt- 1.800; £, - 7(Xi; I.,-2»X); H - 2.801); H~ 3.100; II,- " *’ * ' 1.500; C?-Z5()0: C.-MXh Ct-1.100; A,-4.500: A - 1350 fig. 2. Autotren forestier de 161 - ATF-16. (16 tuns forestry motor train - ATF-16). Simboluri imm): 12.51X1: l., - 6.470; 1. - 1O.(XX): A, — 5.500, ., - 1.500; A, - 5.750; C-1.000: U - 2.955: H - 3330: H, - 1.436; 77, - I 760; H,- 3.815; b. - 1.550; A - 720: A, - 1 350; C, - 1.000. 2. Tipurile de mijloace auto folosite la transportul lemnului în prezent, transportul lemnului se execută - în procent de circa 91% - cu mijloace auto. Necesitatea reducerii consumului specific de combustibil a determinat schimbarea structurii mijloacelor auto - folosite la transportul lemnului - în sensul introducerii mijloacelor cu capacități din ce în ce mai mari. Din tabelul 3 - care prezintă structura parcului auto folosit, în prezent, la transportul lemnului - rezultă că ponderea cea mai mare o dețin cele trei tipuri de mijloace auto; autoplatformele de 14 t, autotrenurile forestiere cu capacitate de 16 și 251. Autoplatforma ATPF-14 (fig. 1) este destinată transportului lemnului secționat, cu lungimi maxime de 8,0 m. Pentru creșterea capacității de transport a acesteia, i se poate cupla o remorcă auto biaxă - de 101 - echipată cu grinzi și răcoanțe. Tabelul 3 Ponderea principalelor tipuri de autovehicule folosite la trmt'.P01^^ lemnului. (Share of mai» types of motor vehreles used by wt’° Mijloace de transport Capacitate de transport, t/buc Pondere. % Autopblfonne forestiere R-10215 8.5 7.67 Autopblfonne forestiere R-19215 (ATPF-14) 14 30.52 Autotrenuri forestiere SRD-6I35WR-113 10 5.50 Autotrenuri forestiere R-10215 lATF 16) 16 18.92 Autotrenuri forestiere R-19215(ATF-25) 25 32.53 Alte mijloace aulo 5,40 45 REVISTA PĂDURILOR •Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Jîg. 3. Autotren forestier de 25 l - Al1-25. (25 tuns forestry motor train - ATF-251. Simboluri (mm): L - 14.8IX); l.t - 5.300~8.700; I. - 11.500: A, - LW»; A,- 1.350: C,-1.500: ^-725: C-800-4.800; H( -2.025; Hr 3.100; H,- 390: Ht - 1.300: H. - 3.300; h, - 1.350: A - 350; A, - 3.MXM.000; hr 1-27(1. încărcarea și descărcarea lemnului se face - de regulă - cu mijloace independente sau cu troliu. Autotrenul forestier ATF-16 (fig.2) este destinat transportului lemnului sub formă de trunchiuri lungi și catarge, cu lungimi cuprinse între 6 și 11 m. provenit din tăieri de produse principale și secundare. Face parte din categoria medie a mijloacelor, auto, folosite la transportul lemnului, avînd sarcina utilă 161. Pe drumurile forestiere cu declivități și raze de curbură accentuate are o accesibilitate bună, datorită formulei constructive simple a autotractorului și semiremorcii. Autotrenul se compune din autotractorul ROMAN 10215.FS, de formula 4x2, echipat cu motor Diesel - 215 CP - și o semiremorcă pentru bușteni, executată în două variante constructive: cu axă simplă de 13 t sau cu două axe de 2 x 8 t. Este prevăzut cu sistem de seini suspendare a semiremorcii pe autotractor, pentru cursa în gol. Simplitatea constructivă, mobilitatea, capacitatea de deplasare pe drumurile forestiere cît și posibilitatea de asigurare a tonajului îl recomandă ca mijloc de bază la transportul lemnului. Autotrenul forestier ATF-25 (fig. 3) este destinat transportului lemnului sub formă de trunchiuri și catarge, provenit din tăieri de produse principale și din masive forestiere cu cantități însemnate de masă lemnoasă. Prin încărcătura de transport de 25 t, autotrenul se încadrează în categoria mijloacelor auto de mare capacitate. Lipsa materialului lemnos - de dimensiuni corespunzătoare - care să-i asigure încărcarea la capacitate îi nestrînge, din ce în ce mai mult, aria de folosință în transportul forestier. Tabelul 4 Sarcini admise pe osiile mijloacelor de transport, în funcție de categoria drumului. (Loads «dmiited on the axle trees uf the means of conveyance, aocording to the road calegory) Specificai ie Sarcini maxime admise, conform Legii 13/1974. kg Autnsuăzi. drumuri deschise Calicului internațional. străzi modernizare din orașe . Drumuri ni idealizate Drumuri pieiiuite Osie simplă 10000 8.006 7.500 Osie dublă 160W 14.500 12.500 Tabelul 5 încărcarea pe punți a mijloacelor auto de transport forestier, daN. (Loading of fireslry motor vediicles on bndges. daN) Specificație Autotren forestier, ATF-25 Autotren forestier. ATF-16 (axă simpli) Autoplatl'oi mă forestieră. AT1F-14 Constructiv La nivelul sarcinii utile Reală în expoa- tare Construc- tiv La nivelul sardnii Utile Reală în exploa- tare Construc- tiv La nivelul sarcinii utile Reală în exploa- tare Masa proprie • 14.300 - 11.200 - 11.860 Sarcină utilă 31.900 25.000 19.207 21.000 16.000 16.050 15.340 14.000 13.814 Masa totali 46.200 39.300 33.507 32.200 27.000 27.250 26.200 25.830 25.674 Punte fală 6.200 6.200 6.247 6.200 6.400 6.420 6.200 5.212 5.175 Punte spate 20.000 16.550 12.733 13.600 10.400 10.410 20.000 20.648 19.498 Semiremorcă 20.000 16.550 14.527 13.000 10.400 10.420 - - 46 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 Alte mijloace auto (autotren forestier de 10 t. autoplatformă forestieră de 8,5 t) se mai folosesc - în prezent - dar cu pondere mică. Tonajele maxime admise pe drumurile publice variază în raport cu categoria drumului, respectiv cu tipul și alcătuirea sistemelor rutiere, date prezentate în tabelul 4; sarcinile de încărcare - rezultate în urma măsurătorilor efectuate pentru mijloacele de transport autoforestier - fiind prezentate în tabelul 5. în legătură cu sarcinile de încărcare și repartizarea lor pe punțile mijloacelor auto de transport forestier, rezultă următoarele: - sarcina utilă reală, rezultată pentru autotrenul forestier ATF-25, este mai mică deeît sarcina nominală (19,2 t, față de 25,0 t), pentru celelalte două tipuri de autovehicule rezultînd sarcinile nominale omologate; - sarcinile reale pe punți, obținute în condiții de exploatare, sînt mai mici deeît sarcinile constructive, admise pe portanța punților, la toate cele trei tipuri de mijloace auto; - sarcinile reale pe puntea din față se situează la limita maximă de portanță, la autotrenurile ATF-25 și ATF-16; - sarcinile pe punțile din spate (autotractor sau semiremorcă) sînt mai mari deeît cele admise conform Legii 13/1974, care prevede - pentru drumurile modernizate - 8000 kg/osia simplă și 14.500 kg/osia dublă. Din cele de mai sus, rezultă necesitatea luării unor măsuri de creștere a portanței rețelei de drumuri publice, care să asigure circulația mijloacelor auto cu încărcări pe punți, la nivelul valorii constructive. 3. Exploatarea mijloacelor auto pentru transport forestier și indicii tehnico-economici realizați Evoluția tehnologiilor de exploatare a favorizat în sens pozitiv dezvoltarea transporturilor auto forestiere, în primul rînd prin introducerea autovehiculelor de capacitate sporită și adaptarea caracteristicilor acestor mijloace la cerințele dimensionale și de greutate ale lemnului transportat. După structura masei lemnoase, volumul lemnului lung reprezintă circa 70%. în prezent, transportul se efectuează cu autotrenuri forestiere (58,7%) și cu autoplatforme (42,3%). Datorită mobilității lor și caracterului universal, autoplatformele forestiere se folosesc, în parte, și la transportul lemnului lung, posibil de transportat cu autotrenuri forestiere. Din analiza pe tipuri de autovehicule, rezultă că cea mai mare pondere - în transportul lemnului - REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 este deținută de autotrenurile forestiere de 25 t (32,53%), urmate de ăptdpiațfdrmele de 14 t (30,52%) și autotrenurile de 161 (18,92%). Folosirea autotrenurilor de 25 t a avut un început promițător - cu 10 ani în urmă - cînd volumul exploatării lemnului se baza pe produse principale, concentrate în bazine forestiere cu cantități mari de lemn. în asemenea condiții, folosirea mijloacelor auto de mare capacitate se impunea de la sine, iar eficiența economică era certă, în ceea ce privește creșterea productivității, reducerea consumului specific de combustibil și a cheltuielilor de producție. Pe parcurs - însă - structura masei lemnoase s-a modificat, în sensul creșterii ponderii volumului de lemn subțire - rezultat din tăieri de produse secundare - ceea ce a influențat negativ gradul de încărcare a autotrenurilor de 25 t, determinînd o stagnare a creșterii numărului lor și chiar o scădere a indicatorilor de utilizare a capacității de transport. Autotrenurile forestiere de 16 t, asimilate și introduse în exploatare ulterior, s-au dovedit eficiente la transportul lemnului rotund lung, rezultat atît din produse principale cît și secundare. Cu o formulă constructivă simplă, ușoare și avînd o capacitate bună de deplasare pe drumuri forestiere cu declivități pronunțate, au fost solicitate din ce în ce mai mult în exploatare. în prezent, se consideră autotrenurile forestiere cel mai bine adaptate condițiilor existente în structura rețelei de drumuri și a masei lemnoase. Avînd o capacitate optimă de transport, încărcarea poate fi asigurată atît de lemnul gros cît și de cel subțire. O pondere destul de mare în transporturile forestiere o au autoplatformele de 14 t. Aceasta, datorită caracterului lor universal, posibilității de a transporta lemn rotund lung, secționat, sau lemn de ster. Sînt situații în care, în mod necorespunzător, aceste autoplatforme se folosesc la transportul lemnului rotund - cu lungimi de peste 8 m - ceea ce conduce la o suprasolicitare a punților din spate. Oricum, rămîn în continuare în structura parcului auto forestier, iar'eficiența acestora poate crește și mai mult. în condițiile echipării lor cu macarale hidraulice și adaptării de remorci biaxe, pentru zone care permit această formulă. Celelalte tipuri de mijloace auto - folosite la transportul lemnului - au o pondere mai mică și nu vor mai fi promovate. Autoplatformele R-10215 - de 8,5 t - rămîn la același nivel (7,67%) și vor fi folosite pînă la scoaterea lor din uz. Autotrenurile- SRD-6135/SR-113 - de 10 t - care însă mai dețin o pondere de 5,50% se impune a 47 fi scoase (Un circulație. cu urmare a uzurii lor fizice, generatoare dc cheltuieli man de reparații și consum. în ceea ce privește nivelul indicatorilor tehnici și dc exploatare ai parcului auro, aceștia au avut - în decursul timpului - o evoluție pozitivă, datorită introducerii autotrenurilor de capacitate mare și mi jlocie la transportul lemnului, în ultima perioadă - însă - cu urmare a reducerii timpului de lucru, lipsei pieselor de schimb, anvelopelor și combustibulului - cît și perioadei de reorganizare a activității de exploatare și transport - o parte din acești indicatori înregistrează niveluri scăzute. Evoluția indicatorilor de exploatare a parcului auto forestier este prezentată în tabelul 6. Din analiza lor, rezulta următoarele: Tabelul 6 Evoluția Indicatorilor de exploatare a parcului auto pentru Irauapurtul lemnului. (Evolutian of exploiling indica tors of motor park to transport wood) SpgfșEcații U.M. 1985 1991 CoeiMetrtLil de utilizare a pucului, CuP % 63 44.0 l'oefidcniul de utilizare a cupanlilții. CUC % 52 50.0 Parcursul mediu/zi, PMZ km 123 122.0 tonajul mediu t/autovehicul 12.5 15,0 Produm vn ateu t/km/autoVan 183.845 147.949 - coeficientul de utilizare a parcului realizat în anul 1985, la un nivel de 63%, scade - în medie - la •14,0%, ca urmare a reducerii timpului de lucru și imobilizărilor, datorită lipsei de combustibil, anvelope și pese de schimb; - coeficientul de utilizare a capacității, realizat Ia nivel de 52%, se menține aproape la același nivel, avînd în vedere specificul transportului auto forestier, caracterizat prin curse plin-gol; - parcursul mediu zilnic, realizat la un nivel de 122 km, este relativ redus, avînd în vedere distanța medie de transport - de 30 km - la care se pot realiza peite două cursc/zi; - tonajul mediu a crescut - va cunoaște o creștere și în viitor - ca urmare a scoaterii din circulație a autotrenurilor de 101 și introducerii mijloacelor auto de capacitate mijlocie; - productivitatea/autovehicul înregistrează o scădere, ca urmare a influenței negative a indicilor de utilizare a parcului auto; - tonajul mediu înregistrează o creștere - de Ia UMm 7 Evoluția structurii parcului iiuioforvMier. Si. tSirueiute evolution of the forestry motor ixirk. 'i) Specificații Capacitate de transport, t/buc 1941 1992 1993 1994 1945 Autoplalformc fomiicre R-10215 8,5 7.67 7.0 6.0 5.0 3,0 Amoptaifonnc forestiere R 19215 14 30,52 32.0 34.0 35,0 35.0 Autotrenuri forestiere SRD-6B5/SR-1I3 10 5,50 3.0 — - — Autotrenuri forestiere R-10215 16 18.92 23 30 35 40 Autotrenuri forestiere R-19215 25 32.53 30 26 22 20 Alte mijloace - 5.40 5 4 3 2 12,5 t/an autovehicul Ia 15,0 (/autovehicul - ca urmare a .scoaterii din circulație a autovehiculelor dc capacitate mică și introducerii autotrenurilor de 16 t, 25 t și autoplatformelor de 141. în perspectiva imediată, structura parcului auto forestier va tinde către situația prezentă în tabelul 7, Pe ansamblu, ponderea autoplatformelor forestiere - cu și fără remorcă - și a autotrenurilor forestiere de 16 t va crește în viilor în detrimentul reducerii ponderii celorlalte tipuri de autovehicule, inclusiv a autotrenurilor de 25 t capacitate. Evoluția transportului forestier se va axa -încă multă vreme - pe mijloacele auto de construcție clasică. Acestea vor avea o pondere importantă în sistema de mijloace pentru transportul lemnului. Din acest motiv, o atenție deosebită trebuie acordată procesului de modernizare a actualelor mijloace aulo pentru transportul lemnului și realizării de noi tipuri perfecționate. Procesul de modernizare va trebui să se bazeze pe actualele mijloace folosite la transportul lemnului: autotrenurile forestiere de 16 t, 25 t și autocamionul R-19215-E cu remorcă, de 101. în prima etapă, modernizarea trebuie să cuprindă: perfecționarea suprastructurii, realizarea acesteia din oțeluri de calitate superioară, role pe rulmenți, anvelope speciale, echiparea cu macarale hidraulice pentru încărcare-descărcare, alte îmbunătățiri. în etapa a doua, preocupările vor trebui orientate spre realizarea unor noi mijloace auto, pe baza noilor tipuri de autotractoare ROMAN - de putere și portanță mărite - prevăzute în Programul de asimilare al Societății de autocamioane ROMAN S.A.- Brașov. Prmcilt-Day and Prospective Forest Rond Transport The Work presents the present-day siiuahon and a few consideraUons concerning the near fulure prospecte for the forest road Ininsputt as follows: de vclopment of the logging technology, wood transport and used road nclwork, - lypcâ uf road means used for wood transport, including some technical ctiaracierislics andstructure of the forest road means park: utiUsationș of road means for forest transport and carried out technical-economical indexes; - cnuridcrmiuns conceming the near future prospecte of forest road transport. 48 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 •1992 • Nr 3 INVENȚII - INOVAȚII Metoda solului armat Metoda de combatere a procesului de deplasare gravitațională și ameliorare a terenurilor fugitive Ing. MARIAN STOICESCU ROMSILVA R.A. - Filiala teritorială Prahova Metod» se referă la combaterea procesului de deplasare gravitaționalii ți ameliorarea terenurilor fugitive cu roca-mamă (marne) la zi. precum și redarea în circuitul forestier a unor terenuri de interes deosebit (cu roca-mamă la zi ți panta mai maivde45°). Sînt cunoscute mai multe procedee prin care s-a încercat stabilizarea acestor terenuri, dar unele n-au reușit să atenueze fenomenul de deplasare gravitațională, întrucît r în mișcarea lor terenurile antrenau și materialul săditor sau gardule(ele ce susțineau terasele cu material săditor, iar altele - practicarea pereurilor - sînt deosebit de costisitoare și nu redau terenurile circuitului forestier. Scopul metodei solului armai este de a împiedica fenomenul de deplasare gra- vitațională și de a reda cir- cuitului. forestier terenurile neproductive fugitive. Problemele pe care Ic rezolvă metoda sînt: - regularizarea scurge- rilor de suprafață ți împie- dicarea infiltrațiilor masive ale apelor provenite din precipitații, prin brăzduire cu brazde înțelenite a întregii suprafețe, cu excepția zone- jur corespunzătoare gropilor de plantat, unde se aduce părnini de împrumut; ■ ■ evitarea distrugerii sprijinului lateral, prin aplicarea unei plase de sîrmă sudară (țîrmă cu 0 - 4 mm), fixată în teren, peste brăz- duire. prin piloți de lemn ți țăruși: - redarea integrală a suprafețelor de teren circui- tului forestier, prin plantarea în gropile cu pămînt de împrumut - a puieților de pin negru, pin silvestru, anin verde, cătină albă. Metoda a fost experimentată în anul I98B. în riizu Ocolului silvic Sinaia, U.P.XII-Floreiu, u.a.45A - perimetru Cemica - pe un teren cu roca-mamă (mame) la zi. panta 50°. cu suprafața de 30 nr (Fig.l) șt încadrat - conform cartăm staționale (metoda Traci-Costin) - în tipul de stațiune FFa 2Cb, iar după cartarea genetică. în tipul genetic 1 A la. Tehnica de lucru a fost următoarea, în ordinea executării operațiunilor: - nivelarea manuală superficială a versantului; brăzduirea - cu brazde înțelenite - a întregii suprafețe, cu llg.l. l'Lniiii;liul ( -nu— i m„4ul oloi Smainl HSjhltt UMinie dc experiment (CeimTa territorj i'Siimm R.uid>-» DAiiict). aspect hdoce the experiment). Fig.2 Același perimetru, după experiment. < Iha same territory. afler Ihe experiment). excepția unor zone de 30 cm x 30 cm. unde s-au practicat gropi adînci de 30 cin. Desimea gropilor a fost de o gioupă/m2; - aducerea pămîntului de împrumut la gropi și plantarea puieților de pin negru ți de pin silvestru: - amplasarea plasei de sîrmă sudată peste brăzduire și puieți, avîudu-sc grijă să nu se valăme puieții, aceștia fiind scoși prin ochiurile plasei (Fig.2). Fixarea și întinderea plasei s-a făcut prin piloți de lemn și țăruși. Plasa de sîrmă sudată folosită are ochiurile de 100 x 100 mm ți ij» sîrmei de 4 mm. Plantația astfel creată urmează a face obiectul - în continuare - lucrărilor dc completare (în primii doi ani) și de întreținere (șase ani). Investiția specifică a metodei solului armat este în funcție de înălțime (A H) a tal uzului unde se aplică și de felul cum se transportă materialele pe taluz; manual sau cu funicularul, fiind com- parabilă cu aceea rezultată la lucrările de recuperare a tere- nurilor neproductive pentru circuitul agricol. Avîndu-se în vedere valoarea minimă totală a efectului economic, rezultă, în raport de eficiență econo- mică situat între 15,3 și 23,2, în funcție de condițiile de teren - înălțimea taluzului. Metoda solului urmat prezintă următoarele avan- taje: • reușește să stabilizeze terenurile fugitive, evitîndu- se astfel pierderi de bunuri materiale, așezăminte ome- nești și vieți omenești; ♦ creează efectul verde al zonei: ■ se redau circuitului forestier însemnate suprafețe de teren neproductiv; • este de 2.5 ori mai puțin costisitoare deeît prac- ticarea pereunlor, ca proce- deu de stabilizare a terenurilor fugitive. Metoda propusa îți asumă următoarele revendicări: 1. Regularizarea scurgerilor de suprafață și împiedicarea infiltațiilor masive ale apelor, provenite din precipitații, și este caracterizată prin aceea că se brăzduiește terenul fugitiv cu brazdeînțelenite.. 2. Evitarea distrugerii sprijinului lateral al terenului fugitiv, caracterizată prin aceea că se aplică peste o brăzduire o plasă de sîrmă sudată, fixată în teren prin piloți de lemn și țăruși, plasă de sîrmă care are - implicit - și roiul de a fixa brazdele înțelenite. Pentru Metoda solului armai, auiunil a primii Certificatul de inovator nr. 154 din 15 iulie 1989. REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 49 CRONICĂ Perspective în acțiunea de amenajare a bazinelor torențiale Secția de Silvicultură - din cadrul Academici de Științe Agricole ți Silvice împreună cu Filiala București a Societății „Progresul Silvic" nu organizat (în 26.05.1992) o interesantă reuniune, pentru a dezbate problema amenajării bazinelor hidrografice torențiale, cu referire - în special - la stadiul actual de dezvoltare și necesitatea reorganizării și re vitali zării acestei acțiuni în cadrul ROMSILVAR.A. Au participat oameni de știihță din cadrul Academiei Romănc șt Academiei de Științe Agricole și Silvice, cadre didactice dc la Facultatea de Silvicultură din Brașov, specialiști consacrați acestui domeniu din cercetare, proiectare și producție, cadre de conducere din silvicultură și gospodărirea apelor. Pe marginea celor două comunicări - prezentate de domnii ing. A. Costin, vicepreședinte al Societății „Progresul Silvic", și ing. V. Oprea, consilier în cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - s-au făcut numeroase intervenții. Din materialele expuse și din dezbateri, s-au desprins aspecte importante, dintre care menționăm: - amenajarea bazinelor torențiale - care include și valorificarea, prin împădurire a terenurilor degradate - constituie o preocupare a sectorului silvic, de peste 130 ani, datorită funcțiilor hidrologice și antiemzionale ale pădurii. Pnn numeroasele cercetări, efectuate în țâră și străinătate, se atestă importanța deosebită pe care o exercită vegetația forestieră în procesul de precipitații-scurgere-eroziune; ■ obiectivul principal, în acțiunea de amenajare, este redresarea regimului de scurgere a apelor. Acest deziderat nu poate fi realizat decît printr-un complex de măsuri și lucrări fitohidroameliorative, dintre care vegetația forestieră deține rolul primordial, deoarece este singurul element activ care poale interveni în reducerea scurgerii apelor pe versanți. Celelalie lucrări hidrotehnice, amplasate pe versanți și în rețeaua hidrografică, sînt mijloace care asigură suportul, la adăpostul căruia se instalează vegetația forestieră, și apărarea unor obiective economice (acumulări ți regularizări de ape, instalații industriale și hidroenergetice, căi dc comunicații, localități ș.a;) împotriva manifestărilor torențiale; activitatea de amenajare a bazinelor torențiale s-a rezolvat în mod treptat, începînd cu anul 1952, dnd uu fost redate producției - prin împăduriri cu stejar și salcîm unele nisipuri mobile, din sudul Olteniei. Corespunzător etapelor de dezvoltare a economiei naționale, s-a amplificat și acțiunea de «mdiorarn-coreciarc. Volumul mare de lucrări realizate și experiența bogată acumulată au permis închegarea unei concepții moderne de amenajare complexă a bazinelor torențiale. în acest mod, în cele peste 1500 perimetre de ameliorare constituite, au fost corectate numeroase formații torențiale, înlăturîndu-se pagubele cauzate dc acestea și s-a îmbunătățit regimul de scurgere în bazinele de recepție ale văilor amenajate. De asemenea, pot fi menționate numeroase perimetre de ameliorare - în aproape toate județele țării - care sînt mărturii asupra posibilității de a transforma întinse suprafețe dezgolite și intens degradate, în z ine înfloritoare în care - o dală cu readucerea pădurii - se restabilește și echilibrul ecologic; - începînd cu anul 1990, acțiunea de ameliorare- corectare înregistrează un important recul, cadrul de realizare a acestor lucrări se restrînge, atît datorită reduceai substanțiale a fondurilor - din bugetul statului - cît și din lipsa de preocupare a unor unități silvice, a căror activitate se concentrează - în special - asupra sectoarelor cure aduc avantaje economice imediate (valorificarea masei lemnoase, a produselor accesorii ale pădurilor, vînătoarc ș.a.), neglijîndu-se chmr menținerea și buna funcționare a sistemelor de lucrări realizate (neexecutarea de întrețineri și reparații curente). Tot în acest context, s-a intensificat pășunatui în păduri care s-a extins și asupra unor arborele cu rol dc protecție deosebit; - s-a mm semnalat și faptul că unele sisteme de lucruri - începute în ultimii ani - nu uu fost finalizate pe multe formații torențiale, fapt ce a condus la degradarea unor piese sau chiar la distrugerea lor: - ploile abundente, din vara 1991, au reactivat procesele de degrudure și torcnțiulitale, producînd importante prejudicii obiectivelor economice, îtiaime protejate. Pentru reviulizarea și intensificarea acțiunii de amenajare a bazinelor torențiale, s-.au făcut numeroase recomandări, dintre care menționăm: • Refacerea cadrului organizatoric din centrala ROM,SILVA R.A., ia Filialele teritoriale ale acesteia cît și în proiectare și cercetare, care să permită desfășurarea activi țapi în acest domeniu - cel puțin, la nivelul anului 19X9. In acest sens, vor trebui angajați specialiști tineri, care ■ împreună cu cei existenți - să găsească cele mai eficiente soluții tehnice ta proiectarea și realizarea lor pe teren, în condiții de bună calitate. ♦ Trebuie trase învățăminte din comportarea lucrărilor realizate în bazinul Văii Buzău și care au constituit obiect de analiză cu ocazia Simpozionului organizat de Societatea „Progresul Silvic" în octombrie 1991 - după inundațiile din vara 1991. S-nu făcut atunci referiri asupra comportării lucrărilor - în timpul viiturilor - la tipurile și sistemele de construcții hidrotehnice realizate, la defecțiunile de proiectare ți execuție care au condus lu unele avani (subminări, decastrări), distrugeri parțiale - suu chiar totale - ale unor piese. A rezultat în mod evident că aceste lucrări trebuie executate în condiții de cca mm bună calitate deoarece - în Caz contrar pot apare implicații foarte grave asupra obiectivelor protejate și asupra eficienței acestei acțiuni. • O sublineiere deosebită s-a făcut asupra acțiunii dc supraveghere, întreținere și reparare a lucrărilor în perioada exploatării (periodic sau după viituri mai importante). Pentru lucrările de întrețineri și reparații curente, s-a solicitat ca ROMSILVA R.A. să asigure fonduri necesare, începînd chiar din anui 1992. • îmbunătățirea tehnicii actuale de amenajare impune elaborarea și aplicarea consecventă a unui program de cercetări conjugate, privind hidrologia lorcslieră și hidrologia lorenților. • S-a recomandat Ministerului Mediului și Regiei Autonome a Pădurilor să elaboreze Regulamentul pentru constituirea perimenlrelor de ameliorare. 50 REVISTA PĂDURILOR •Anul 107 • 1992 • Nr, 3 • O acțiune prioritară pentru ROMSILVA R.A. este și identificarea suprafețelor de terenuri degradate din fondul forestier (porțiuni cu eroziuni excesive și alte forme de degradări încă neameliorate, din cuprinsul perimetrelor constituite, talazuri neconsolidate și cu degradări de-a lungul drumurilor forestiere, versanților direcți ai cursurilor de apă ș.a-). I-a ocoalele silvice trebuie i revăzută și ținută la zi evidența lucrărilor realizate în decursul anilor, a formațiilor torenților din fondul forestier. în finalul Colocviului, care a fost apreciat - dc către toți participanții - ca deosebit de util, specialiștii silvici din domeniul de amenajare a bazinelor hidrografice torențiale și-au declarat disponibilitatea de a-I sluji - și în continuare - cu devotament și multă pasiune, avînd. convingerea că, prin această acțiune, ei apără nu numai pădurea ci și agricultura, izvoarele, clima, solul și posibilitățile de viață pentru generațiile actuale și viitoare. Ing. A. COSTIN în fiecare an, în a doua săptămînă a lunii iunie, se sărbătorește „Ziua silvicultorului". în acest an „Ziua silvicultorului" a fost organizată de Regia Autonomă a Pădurilor ROMSILVA și Confederația Sindicatelor CONSILVA, în 13 iunie, laSovejaîn Vrancea. Manifestarea a reunit un marc număr de silvicultori și iubitori ai pădurii care au participat la ședința festivă dedicată acestei zile și au asistat la vernisajul unor expoziții de afiș, caricatură și filatelie cu subiecte silvice și la expoziție de sculptură în lemn. A fost inaugurată, cu acest prilej și Biblioteca „Dr. ing. A.P. Constantinescu" a Societății .Progresul Silvic”. Sărbătorirea zilei silvicultorului a fost onorată cu mesaje din partea Președintelui României, dl. Ion lliescu. Președintelui Senatului, dl. acad. Alexandru Birlădiuiiu, Primului Ministru, dl. Theodor Stolojan. Mesaje au trimis ministrul mediului dl. prof. dr Marțian Bleuhu, dl. ing. Constantin Corduneanu, director general în Ministerul Mediului. Participanții au salutat călduros mesajele venite din Republica Moldova de la Departamentul de Stat pentru Protecția Mediului înconjurător și Resurse Naturale ca și de la silvicultorii din Republica Moldova. în cadrul ședinței festive au luat cuvîntul: dl Matei Dan Agaton din partea Guvernului, dl. Mușat Băcanu, prefectul județului Vrancea, dl ing. Gheorghe Gavrilescu, director general al ROMSILVA R.A, dl, dr. doc. Victor Giurgiu, președintele Societății „Progresul Silvic", membru corespondent al Academiei Române și membru AS AS, prof. dr. Victor Stânescu, președintele Consiliului de Administrație a ROMSILVA, membru ASAS, prof. dr. Ion Florescu, decanul Facultății de Silvicultură-și Exploatări Forestiere Brașov, membru corespondent ASAS, prof. dr. loan Milescu, decanul Facultății de Silvicultură Suceava, membru corespondent ASAS, dl. dr. ing. Ion Machedon, președintele Confederației CONSILVA, ing. Gheorghe Ion secretar al Federației SILVA, dl ing. Ghiță Panta, directorul Filialei ROMSILVA Vrancea și alții Dr. ing. N. DONIȚA I * REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 • Nr. 3 51 Pniuctpanții Iu adunare au lansat unuâUiru) Apel: APELUL participanților la ședința solemnă dedicată sărbătoririi ..ZILEI SILVICULTORULUI" (Soveja, 13 iunie 1992) Pădurile țării scutul verde care a apărat ființa noastră națională, de-a lungul mileniilor - se află în fața unei primejdii, cum nu le-a fost dat să cunoască pînă astăzi; Mutațiile produse în specificul și modul de manifestare a factorilor de climă, poluarea industrială din ce în ce mai amenințătoare, iar în ultima vreme oamenii - acei oameni cărora nu le putem scrie numele cu „()“ marc - sînt astăzi dușmani periculoși ai pădurii, atacînd-o fără contenire, prin uscare, doborîre, incendiere și - mai ales - prin sfirtecmea sistematică a unor părți din trupul ei. Numai în ultimii trei ani, mii de hectare de pădure au căzut victimă sălbăticiei ori nesăbuinței unor oameni, care n-au văzut - și nu văd - în pădure deeît un mijloc de înavuțire rapidă și care, prin faptele lor. au dovedit că nu au nimic sfînt. A sosit momentul să oprim decimarea aurului verde al țării! A sosit ora, cînd toate forțele de bună credință și toți factorii de decizie, pe deplin conștienți de rolul și importanța pădurii - darul cel mai de preț cu care natura l-a hărăzit pe «m - să acționeze la unison, pentru apărarea, protejarea și conservarea pădurilor țării. lată de ce. adresăm APELUL nostru-în primul rînd-întregului CORP SILVIC, de a-șistrînge rîndurile, împreună cu ceilalți saltuiați din silvicultură, pentru întărirea unității de acțiune, pentru implicarea - cu mai mult curaj și dăruire de sine - în întreaga activitate de gospodărire a pădurilor, concomitent cu sporirea intransigenței față de mice tendință de lașitate și corupție, conștienți fiind că nobila meserie de slujitor al pădurii cere sacrificii, silvicultorii trebuind să se situeze, permanent, în prima linie, în aspra bătălie pentru apărarea integrității, frumuseții și sănătății pădurii. APELUL nostru se adresează - în egală măsură - Guvernului, Parlamentului și Președintelui țării, pentru acordarea unei atenții sporite problemelor actuale cu care se confruntă silvicultura, pentru urgentarea adoptării întregului complex de legislație silvică, reclamat de trecerea la economia de piață, începînd cu legea fundamentală - Codul silvic - care să conțină prevederi exprese de protecție profesională și juridică a personalului silvic, avînd în vedere conjunctura de excepție, în care se află acesta, în exercitarea activității de pază a pădurilor. în contextul economiei de piață, este necesar - de asemenea ca prețul lemnului pe picior să nu mai fie stabilit în mod arbitrar, după principii învechite, Guvernul trebuind să creeze condițiile ca și acest preț să atingă nivelul celor internaționale, față de care - în prezent - este mai mic de 2-10 ori. Singura materie primă regenerabilă trebuie prețuită la adevărata sa valoare, tocmai pentru această calitate unică, iar această valoare nu i-o poale conferi deeît jocul liber al pieței. Adresăm, totodată, tuturor instituțiilor și factorilor cu care unitățile silvice colaborează în acțiunile de apărare și conservare a pădurii - în primul rînd, organelor de poliție și jandermerie - APELUL de a acorda - la rîndu-le - prețuirea și atenția cuvenită acestei bogății inestimabile a țării, de a fi în permanență cu sufletul, dar mai ales cu fapta, alături de organele silvice, pentru prevenirea atacurilor Ia adresa pădurii, indiferent din partea cui ar veni acestea, pentru depistarea și pedepsirea fără cruțare a tuturor celor care atentează la integritatea fondului forestier. Adresăm APELUL nostru presei scrise, radioului și televiziunii, profesorilor și învățătorilor, părinților, tuturor celor care - prin natura profesiei și a mijloacelor de exprimare - au menirea sacră de a educa și forma oameni, de a dezvolta spiritul civic, dragostea de țarii, de frumusețile și bogățiile ei. Le cerem să nu uite să prezinte, să explice și să argumenteze - fără interese personale, fără patimă, fără prejudecăți și, mai ales, fără urmă de politică - tutumr generațiilor. începînd de la cei mai mici, rolul și importanța pădurii în viața și evoluția poporului român, semnificația reală a zicalei noastre strămoșești: „Codrul este frate cu românul". Ne adresăm tuturor partidelor politice, conducătorilor acestora, cerîndu-le să nu uite nici un moment că, înaintea partidelor și a politicii, a existat poporul, iar existența acestuia a fost - este și va fi - ombilical legată de existența pădurii. Și. tocmai pentru aceasta, să nu transforme pădurea în capital electoral, căci - dacă pădurea va fi obiect al disputei» al lăiîmițării și. în final, al distragerii - partidele nu vor mai avea nici alegători, nici pe cine să conducă. APELUL nostru sincer se adresează - nu în ultimul rînd - oamenilor adevărați de la sate - Măriei Sale , Țăranul român - cel care știe, alături de silvicultori, cel mai bine importanța și rostul pădurii. Hți, stimați locuitori ai satelor, ca și în alte dăți, cu inima și cu fapla alături de pădure și de toți cei ce o îngrijesc! Să luăm aminte cu toții că - parafrazîndu-1 pe marele scriitor Marin Preda • dacă pădure nu e, nimic nu e! 52 REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 * 1992 • Nr. 3 Titan în știință, silvicultor de elită: acad. C. D. CHIRIȚĂ la 90 de ani*' Acadcmieuuul C. D. Chiriță, socotindu și anii, a încrustat pe răboj cifra 90. Năwutîn București, la 8 august 1902, parcurge învățământul primar la Brăila Tot aici ■ pe malurile Dunării termină învățămlntul secundar, la Liceul ,,N. Bălcescu" în anul 1927. după strălucite studii universitare la Secția silvică". adică la Pacultutea de silvicultură a Școlii Politehnice din București, obține calificarea de inginer silvic, ca șef de promoție. După doi ani de la absolvirea facultății - în. perioada 1929 1931 - a fost rnmis ca bursier al statului, pentru studii postuniversitare în domeniul pednkigret, în Germania la Giessen, Tbarundt și Eberswatde. unde a obținut titlul de doctorîn științe, specialitatea pedologie forestieră. Im scurt timp după obținerea titlului științific este remarcat dc către distinsul silvicultor și profesor Marin Drăcea. care îi încredințează compartimentul de pedologie al Secției de cercetare u Oficiului de Studii organizat în cadrul Casai Pădurarilor. în anul 1933, o dată cu înființarea de către Marin Drăcea a Institutului de Cercetări ți Experimcntație Forestieră (ICEF), doctorul C. D. Chiriță devine membru fondator al acestui prestigios Institut și conducător al Lahorututuiui de pedologie. în acest cadru prielnic muncii de creație, doctorul C, D. Chiri țn dezvoltă timp de un sfert de secol bazele pedologiei forestiere românești, ridicîmJ-u la nivelul celor mai înalte reali i lin în acest domeniu pe plan mondial. Așa se explică alegerea sa - în anul 1955 - ca membru corespondent al Academiei Române. Personalitatea științifică a docioruiui C. D. Chiriță a fost atît de puternică, îneît acest titlu academic l-a obținut în plină perioadă de dictatură comunistă, în ciuda faptului că opiniile sale anticomuniste erau cunoscute ți chiar sancționate prin arestăn și detenție. în anul 1970 este ales membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice, la Secția de pedologie. Apademia Română l-a onorat cu funcția de director al primului său Cenlru de Pedologie și Ecologie Agricolă și Silviei ț NfiHl O dală cu îndreptările aduse vieții academice, iu luiiuuric 1990, prof C. B. Chiriță a fost jles membru muLir al Academiei llnmânc. tund acum primul și singurul idivicutlur român caic a Imd nmirat cu îmdm distincție de ueademiclim, în semn de recunoștință pentru opere sa științtlicâ a fost ules membru de minare al Societății Române de Știința Solului și. mai recent (1992), membru Js onoare ni Sncțetății „Progresul Silvic". Totodată, a activat ca membru al Societății Internaționale du Știința Solului. în perioada interbelică, împreună cu alți silvicultori tineri, a înființat revista „Viițu ferești eră". Curînd el devine și un publicist forestier de înaltii ținută intelectuală. Toate lucrările sînt scrise înlr-u limbă aleasă și stil impecabil. Academicianul C. D. Chiriță s-a afirmat și va rămâne în știință în primul rînd ca întemeietorul școlii românești de pedologie forestieră, dar și ca om de știință de prestigiu în domeniul pedologiei generale. Este pnmul care a orientat pedologia în direcția ecologiei în al doilea rînd acad. C. 1). Chiriță rămîne în știință prin manie sale realizări în domeniul teoriei stațiunilor forestiere, pregnant românească, pnn care solul este încadrat organic în complexul fizico-geografic și ecologic din care face parte. în al treilea rînd, opera sa științifică este lărgită o dată cu integrarea solului șl a întregii stațiuni în unitatea funcțională a eqosferei. numită ecosistem, cu toate consecințele practice ce decurg de aici Concepția ecosistemică a acad. C. D. Chiriță s-a manifestat cu claritate încă de la primele sale cercetări de pedologie, dar s-a conturat strălucit în lucrarea „Ecopedologie", apărută în anul 1974. Dintre cele peste 150 de lucrări științifice publicate de acad, C. I). Chiriță, cităm o parte din operele de concepție și sinteză: Elemente de știința solului (1941, în Colaborare cu Em. Protopopescu- Pache); Pedologie generală șl fo- restieră (1953); Pedologie gene- rală (1955, distinsă cu Premiul de Stat); Solurile României (1967); Fundamente nuturalistlce șl metodologice ale tipologiei și cartării staționate forestiere (1964); Solul, pămînt rodnic (1966); Ecopedologie cu baze de pedologie generală (1974); Sta- țiuni forestiere (autor principal. 1977): Pădurile României (volu- mul I, 1981. redactor responsabil și coordonator). Este coautor și coordonator, împreună cu regre- tatul prof. V. Stinghe, la elaborarea lucrăm comemorative dedicate imnului dltdvulmr român Marin Drăcea (1978). Lista lucrărilor prin ture pnif C- II. Chiriță a asigurat importante priorități Științei civice din România, este vastă, imposibil de prezentat în aCesl cadru Ea eonii iută cu recente contribuții științifice, cum sînt ede Incorpornie în lucrarea „Silvicultură pe baze ecologice", elaborată împreună cu regretatul silvicultor Ion Vlad și dr. N. Doniță, lucrare aprobată spre publicare la Editura Academiei Române. Amintim și manuscrisul „Molidișurile României" din serialul de mari proporții ,,1'adurile României", început sub coordonarea acad. C. D. Chiriță, serial care va trebui continuat prin grija Secției de științe agricole și silvice a Academiei Române, respectiv a Comisiei de științe silvice. *' Extras din comunicarea prezentată la Sesiunea științifică organizată de Academia Română cu prilejul aniversării a 90 de ani de la nașterea academicianului C. D. CHIRIȚĂ (8 august 1992). REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 • 1992 •Nr. 3 53 Prof. C. D. Chiriță s-a afirmat ți prin activitatea sa Io catedră, de promovare a științei solului și stațiunilor forestiere precum și a ecologiei în cercurile largi ale silvicultorilor și agronomilor, ca și în opinia publică. în istoria silviculturii românești, acad. C. D. Chiriță rămîne nu numai prin activitatea sa științifică și pedagogică, dar și prin lucrări de teren, cum sînt cele referitoare la refacerea pădurii. Livada afectată de fenomenul de uscare, la care a folosit - în acest scop - o originală metodă ecologică ce i-a asigurat un deplin succes, cu eforturi minime. Această lucrare este un exemplu de carte silvică Scrisă în natură. Lucrările de amenajare a pădurilor sînt de neconceput fără fundamentele ecologice datorate acad. C. D. Chiriță. în toate domeniile abordate depășește ideile curente, descoperind noi legități. Este deopotrivă un analist și un integrator, un polizator al ideilor, un incitator al cugetului cititorului, provodndu-l la dialog științific fructuos Cu asemenea calități și prestigioase realizări acad. C. D. Chiriță reprezintă pentru silvicultură și agricultură o personalitate de înaltă cuhne, deschizător de drumuri spre progres, vizionar în cunoașterea științifică și în viața pădurilor. Este iubit și prețuit deopotrivă, atît de silvicultori, cît și de agronomi. Astfel că, personalitatea prof. C. D. Chiriță întrunește calitățile acelui magnet spiritual necesar apropierii dintre cele dinii ramuri ide culturii pămintulm. ugricul rara silvicultura, așa curn înaintea domniei inie nu realizat Cil. lonescuȘișești și M. Drăcea. Dar prof. C. D. Chiriță a avut parte și de multe nedrept ați, cum sînt perioadele de detenție din motive politice deghizate. Acestea nu l-au putut însă abate de Ia crezul său științific și social. Dimpotrivă, față de optimismul și rezistența psihică ți fizică uimitoare, aceste agresiuni i-au întărit credința și dragostei nețărmurită pentru adevărul științific și dreptatea socială. Să nu uităm de patriotismul fierbinte, explicabil prin educație șt natura preocupărilor sale științifice referitoare la pămîntul și pădurile țării. Operă de prim rang, om de înaltă ținută intelectuală șt stăpin pe o erudiție imensă, dăruire de sine zi cu zi din tinerețe pînă astăzi, vocație de profesor care trăiește în viitor pentru generațiile ji pădurile viitorului, modestie a omului superior - toate acestea fac dm academicianul C. D. Chiriță una dintre marile personalități științifice din secolul nostru în domeniul pedologiei și silviculturii, reprezentînd motive temeinice pentru ca întregul corp al silvicultorilor și agronomilor să-i prețuiască opera și să-i dorească multă sănătate. Dr.dw VICTOR GIURGIU Membru corespondent al Academiei Române Joi la 10 septembrie 1992, ing. silvic Stelian Popescu (care, la 15 decembrie 1992, împlinește frumoasa vîrstă dc K5 dc uni j a organizat - la Casa Universitarilor din București - aniversarea împlinirii a 60 de ani de la absolvirea Școlii Politehnice din București -Secția Silvicultură. Aniversarea a avut un caracter solemn, festiv, constatîndu-se cu nețărmurite............... ~ regrete că din cei 57 colegi, din promoția ;f 1932, au rămas în viață numai 12. în cuvîntarea festivă, rostită de mg. Stelian Popescu, au fost evocate momente înălțătoare din viața studențească și activitatea profesională. Promoția 932 ți 1 ia 60 de ani de la absolvire Suprema însemnătate a sentimentului î de colegialitate constă în faptul că este 'A,. - prin înălțimea lui morala - cel mai nobil ------------------ dintre sentimentele ce pot însufleți pe oamenr, dc-u 1 negul existenței lor. Întîlnirea dintre foștii colegi a fost impresionantă, dur tiu se putea uita că îmbunătățirea vieții noastre sub loate formele, morale și materiale - se datorește. în mod deosebit, învățăturii primite de la înțelepții noștri profesori, emincnți specialiști în domeniul silviculturii sau științelor înrudite.'Ne-au arătat că dezvoltarea necontenită a științelor este de natură să spoiească permanent legătura omului cu natura, să ne pregătească pentru progrese în domeniul silviculturii. Acest domeniu, căruia ne am consacrat profesional, ne-a făcut să devenim altruiști, mai plini , _ - de respect și de iubire colegială, mai capabili de justiție și de generozitate unii față de alții. Ing. STE1JAN POPESCU । । । । i Participanpi la aniversare de la Casa Universitarilor: dr. ing. Mircea Ene (București), ing. Gheorghe Popa (Roman), d-na Cornelia ing Alfrcd । ' Horn (Sibiu), ing. Tudose Cinbntnm (Uucurcștih ing. Stelian Popescu, d-na Victoria Popesca (București), ing Ion Popescu Doicești (Tîrgoviște), d na Muri» Bogdan (București), d-na prof. Metania Mateescu (București), d-tia Nora ing. Eugen Vintllă (București), d-na Salomea, ing Ion Mateescu (București), d-na Lulu ing. D-D.loneseu (București). , i i i c S 1 * 1 1 ■» 4 2 ii 1 B L 7 « J Pe data de 17 august 1992 s-au împlinit 100 de ani de cînd Asocia|ia Germană a Stațiunilor de Experimentări Forestiere, împreună cu asociații similare din Elveția și Austria - reunite la Eberswalde, lîngă Berlin - au consemnat nașterea unei noi organizatii internaționale în domeniul cooperării științifice, al cărui nume inițial a fost „Uniunea Internațională a Stațiunilor de Experimentare Forestieră, cunoscută azi ca Uniunea Internațională a Organizațiilor de Cercetări Forestiere (IUFRO - International Union of Forestry Research Orgamzalion). Împrejurările ce au condus la producerea acestui eveniment s-au consumat în 18901a Congresul Internațional de Agricultură și Silvicultură, desfășurat la Viena (cînd a fost parafată o moțiune de constituire a unui comitet fondator cu participarea stațiunilor forestiere din Nancy, Viena, Ziirich, Eberswalde și Schemnitz - Selmccbanya) și, respectiv în anul 1891, cu ocazia întîlnini Asociației Germane a Stațiunilor de Experimentare Forestieră la Badenwilcr, unde statutul noii organizații a fost aprobat fi supus guvernelor spre ratificare. Astăzi sînt considerate țări fondatoare ale IUFRO: Austria, Cehoslovacia, Elveția, Franța, Germania și Ungaria. Primul Congres a avut loc în 1893, la Viena. Aniversarea a 100 de ani de la înfrițarea IUFRO a avut loc în perioada 31 august -4 septembrie 1992, la Eberswalde (locul unde a fost fondată Uniunea) și Berlin. Manifestarea a debutat în 31 august la Chorin Abbey lingă Eberswalde - Ftnow, sub auspiciile Președintelui Germaniei, Dr Richard von Wefzsacker. După mesajul de bun venit adresat participanților de către Președintele Comitetului de Organizare, Prof. H.F. Joachim, a luat cuvîntul Președintele IUFRO - Dr. M.N.Salleh - care a evocat momentul august 1892, cînd la Eberswalde (Germania) a fost fondată Uniunea Internațională a Organizațiilor de Cercetări Forestiere (IUFRO). A fost remarcata evoluția consecvent ascendentă a acestei organizații care , de la înființare și pînă în zilele noastre, a crescut din ce în ce mai mult - atît ca număr de membri cît și ca arie a preocupărilor din domeniul cercetării forestiere. în prezent IUFRO include peste 15.000 oameni de știință și cercetători, peste 700 de organizații membre din 111 țări. Au urmat alocuțiuni ce au marcat importanța evenimentului, rostite de Ministrul Federal pentru Alimentație, Agricultură și Silvicultură - I.Kiechle. Primul Ministru al landului Brandenburg - Dr.M.Stolpe și adjunctul Directorului General al FAO - C.H.Murray. în zilele următoare lucrările s-au desfășurat, mai intri, într-o sesiune plenară ce a reunit toate cele șase divizii de lucru ale IUFRO, apoi, în sesiuni separate pe divizii, fiind prezentate - în total 471 referate și 93 postere, cu un remarcabil conținut științific. Așadar, a fost o manifestare aniversară, dar și de o înaltă ținută științifică cu o foarte largă participare, atît ca număr de participanți dar și ca reprezentare geografică (990 oameni de știință și cercetători, din 67 de țări), pe măsura evenimentului care a generat-o: -împlinirea unui secol de existență a IUFRO. Ing. 1OAN SMÎNTÎNA ICAS București Data, locul și denumirea manifestării științifice - de contactat: Divizia 1 IUFRO - Mediul forestier și silvicultură 7-10 iunie 1993, Halmstad, Suedia, Circulația și ciclul nutrienților în ecosistemele forestiere - Dr. L. O. Nilsson, Swcdish University of Agricultura! Sciences, Departament of Ecokigy & Environmental Research, Box 7072, S-750 07 Uppsala, Sweden, tel:+46-18-672548, fax:+46-18-673430, 21-24 Iunie 1993, University Park, Pennsylvania, SUA, Tehnicile de inventariere și de monitorizare în contextul evenimentelor catastrofale - Dr. Stephen E. Falrweather, Penn State School uf Forest Resources, The Pennsylvania State Uni- versity, 101 Ferguson Building, University Park. PA 16802. USA. tel- +1-814-865-1602, fax; + 1-814-865-3725. Divizia 2 IUFRO - Fiziolo- gie. genetică și protecție 23-30 mul 1993. Viterbo. Italia. Ecofiiiolpgia și genetica arborilor și silvicultura in condiții dc mediu hi schimbare Techmcal Secretariat, Department of Forest Environment and Resources, DISAFR1, University ol Tuscia. via S. Camillo De Lellts, 1-01 100 Viterbo. Italy, tel. +39-761 -257 40). fax: +59 761-257 389. Divizia 3 IUFRO - Tehnici și lucrări silvice 8-11 Iunie 1993. Kiev, Ucraina. Aspecte ergonomice și de Calendarul manifestărilor științifice internaționale _____________________________ăU sănătate ale utilizării substanțelor chimice în Agricultură și Silvicultură - Mrs. Lydya Yankovskaya, Symposium Coordinator, Department of Scientific and Medical Information Institute for Occupational Health, 75 Saksagansky St., 252033 Kiew, Ukraine, tel: (044)220 6106, fax: (044) 220 6677. Divizia 4 IUFRO - Inventariere, creștere, producție, științe manageriale și cantitative 14-16 iunie 1993, Morgantown, West Virginia, SUA, Metode moderne pentru estimarea volumului arborilor. lemnului și creșterii - Dr. Harry V. Wiant, Jr., Division of Forestry. West Virginia University, Morgan- town, WV 26506, USA, tel: +1-304-293-3411, fax:+1-304- 293-2441, BITNET: U0267 aWVNVM. WVNET.EDU 14-17 iunie 1993, Copenhaga, Danemarca. Estimarea creșterii și producției la inventarierile forestiere succesive - Mr. Jerry Vanclay, Royal Vctennary and Agricultura! University, Section of Forestry. 57 Thorvaldsensvej, DK-1871 Frederiksberg C. Dettmark, tel: +45 35 28 22 25, fax: +45 31 35 78 33. Muiifcrtăn ^P/rficp viitoare de interes 21-24 iunie 1993, Besauțon, Franța. Congresul Pro Silva - Congres Besauțon 1993, 5 rue Mairet, F-2500 Besanțon. France, td; +33-81-814008. REVISTA PĂDURILOR • Anul 107 *1992* Nr. 3 55 DR. ING. SORIN ARMĂȘESCU 1921 -1992 Fără să sufere și fără să tulbure pe cineva, s-a stins