---------1 3/19911 RE VISTAh-UL °B11 PĂDURILOR! || R0MS1LVA R.A. Filiala Teritorială — Baia Mare Str- 22 Decembrie, nr. 36, cod. 4800 Telefon: 994/11850; 11963 Fax: 994/11794 Oferă turiștilor români și străini condiții excelente de vînătoare și pescuit FOTO 1: (Observator de viuâtoare — Oeolul • silvie ȘOMCUȚA) FOTO 2 ; (Cantonul silvie APA SĂRATĂ - Ocolul silvie TĂUȚI MAGHERUȘ) REVISTA PĂDURILOR —!SILVICULTURĂ Șl EXPLOATAREA PĂDURILOR— REVISTĂ TEHNIC O-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE REGLA AUTONOMĂ A PĂDURILOR „ROMSILVA” ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC” ANUL 106 Nr. 3 COLEGIUL DE REDACȚIE 1991 Redactor responsabil: dr. ing. M. Jancuiescn, Redactori responsabili adjuncți: dr. ing. N. Doniță (silvicultură) și ing. O. Creții (exploatare). Membrii; ing. Gh. Barhu, ing. D. Cherecheș, ing. M. Dumitrache, dr. doc. Val. Enescu, prof. dr.I. Floreseu,ing. Gh. Gavrilescu, dr. ing. N. Geambașu, dr. doc. V. Giurgiu, prof. dr. Gh. lonașcu, prof. dr. I. Milescu, ing, D. Motaș, ing. N. Nicolescu, dr. ing. I. Olteanu, dr. ing. St. Popeseu-Bejat, ing. Gr. Radu, prof. dr. V. Stănegeu, ing. I. Sbera, ing. Al. Tisseseu.______________________________________________________________________________________________ Redactor Șef: Elena Miță Tehnoredactare: Gabriela Năstusă CUPRINS pag- V. SORAN: Nișa ecologică sub raport teoretic și silvic 114 G. MAN: Un hibrid interspecîflc nou; Pinus nigra vor, banatica X Pinus densiflora 118 GH. PÂRNUȚĂ: Selecția ideotipurllor de molid eu coroană îngustă și rezistente la rupturi de zăpadă 123 G. DAVIDESCU, M. DIACONU, M. ȘTEFAN, M, APETREI: Influența regimului multianual al ele- mentelor climatice asupra vegetației forestiere din Jude- țul Vrancea 129 C. DĂMĂCEANU, M. GAVA; Vătămări produse arbo- rilor, semințișului și solului prin folosirea tehnologiilor de exploatare a arborilor eu eoroanfi, in trunchiuri și catarge 135 CR. D. STOICULESCU: Imperative silvo-protectlve tn Delta Dunării 141 GH. LĂZÂRESCU: Observații cu privire Ia starea fltosanltară a pădurilor din Ocolul silvie Putna — Jude- țul Suceava — pe anul 1990 145 E. C. BELDEANU: Mențiuni in legătură cu valoa- rea fltoterapeutl că a unor specii arbustive: cătina albă — Hippophae rhamnoides L. — și aronia cu fructe negre— Aronia melanocarpa (Michx.) Elilot 148 I. CLINCIU, N. LAZÂR: Prognoza efortului unitar maxim da Întindere, la barajele „subdimensionate”, cu ajutorul unei diagrame 152 1. MĂDĂRAȘ: Aspecte ecologice și tehnico-economice la exploatarea lemnului pus In valoare In cadrul trata- mentelor intensive 155 O. BADEA: Starea de sănătate a pădurilor din Europa la nivelul anului 1988 159 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCE- TĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE 162 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂȚII „PROGRESUL SILVIC” 163 CRONICĂ 164, 165, 168 REVISTA REVISTELOR 122,117, 147,151, 154, 158, 161 NE SCRIU CITITORII 140 Redacția „REVISTA PĂDURILOR”: București, B-i Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precm pe această adresă. Contravaloarea reclamelor și abonamentel B.A.I CONTENT page. V. SORAN: Ecologi cal nlche uuder a theoretical and iorestry base 114 G. MAN: An interspeeific hybrid: Pinus nigra var, banatica X Pinus densiflora 118 GH. PÂRNUȚĂ: The selection of the narrow crowned and snoiv damnge resistant ideotypes 123 G. DAVIDESCU, M. DIACONU, M. ȘTEFAN, M. APETREI: The inîluence oî multianual reglme of climatic elements upouthe forest vegetat!ou iu Vrancea district 129 C. DĂMĂCEANU, M. GAVA: Damages provoked to the trees, seedling plants and soli by uslng the Iorestry operation teehnoiogies for the crowu trees in truuks and poles 135 CR. D. STOICULESCU: Forest proiective chlef needs In the Danube Delta 141 GH. LĂZÂRESCU: Observatlon regardlng the pbyto- sanitary condltion of the îorestry arrondisment Pulna — Suceava district in 1990 145 E. C. BELDEANU: Mentions concerning the phyto- thernpeutlc value of some shrub specles: Hippophai rhamnoides L. and Aronia melanocarpa 148 I. CLINCIU, N. LAZĂR: Appralsal of the maximum unitary extension eftortin "underdimensioned" dams by means of a diagram 152 I. MĂDĂRAȘ: Ecologica!, technlcal and economica] aspects oî wood exploitation in case of Intensive treat- ments 155 O. BADEA: The health condltion oi the woods In Europe in the year 1988. 159 FROM THE ACTIVITY OF THE FOREST RE- SEARCH AND MANAGEMENT INSTITUTE 162 FROM THE ACTIVITY OF "FORESTRY PRO- GRESS” SOCIETY 163 NEWS 164, 165, 168 REWIEWS 166, 167 BOOKS AND PERIODICAL NOTED 122, 117, 147, 151, 154, 158, 161 OUR READERS WR1TE US 146 l Magberu, nr. 31, sectorul 1, telefon 59.80.20/168 șl alte materiale destinate publicării In revistă se primesc (realizate prin redacție) se depune in Contul Nr. 48.85.48 .A.-S.M.B. Lei 50 Wîsa ecologisâ sol> rapori șâ silvic ■ Dr. biolog V10REL SORAN Institutul de Cercetări Biologice Cluj 1. introducere. Conform investigațiilor de istoria ecologiei, efectuate de P. M. G a f f n e y (1975), conceptul de nișă a fost introdus în ecologie de B. Johnson, în anul 1910, în urma unor studii de zoogeografie efectuate asu- pra răspîndirii speciilor, în dependență de hrană și de factorii abiotici din ambianță. Termenul creat de E. John b on nu este deci un „no- men nudum", dar el nici nu a efectuat cercetări amănunțite pentru clarificarea conținutului aces- tui concept. Meritul incontestabil al cir- cumscrierii termenului și al încetățenirii lui în ecologie revine, în cea mai mare parte, ornito- logului american J. Grinnell (1917), care a studiat amănunțit ecologia și etnologia unei păsări cîntătoare — Toxostoma redivivum — cantonată strict în ecosistemul „chapparal” din California (specia face parte din familia Mimidae, răspîndită prin reprezentanții săi — 13 genuri și 31 specii — în America de Nord și Sud ; caracteristica familiei este că speciile care îi aparțin imită cântecul altor specii, una dintre ele — Mimus polyglottos — știe să imite glasul a peste 20 specii de păsări din diferite familii). Cercetările efectuate l-au condus pe J. Grin- nell la ideea că „nișa ecologică” reflectă com- plexul format din toate condițiile (factorii abio- tici, resursele de hrană, adăpostul și alte cir- cumstanțe) care caracterizează spațiul de trai al individului și populațiilor unei specii date. Asemenea lui B. J o h n s o n , nici J. Grin- nell nu a încercat să dea nișei ecologice o definiție satisfăcătoare, din punctul de vedere al științei logicii. Această menire va reveni altor ecologi, ca: Oh. 8. E 11 o n (1927), G. E. Hut- chinson (1957), E. P. O d u m (1959), E. Mac A r t h u r (1968), B. H. W h i 11 a k e r, A. 8. Levin și E. B. Boot (1973), E. B. Pianka (1978), V. D. Fedorov și T. G. G i 1 m a n o v (.1980), iar în literatura din țară noastră, lui E. B o t n a r i u c și A. Vădineanu (1982) șiB. Stugren (1982), la ale căror opere autorul trimite pe cititori, pentru detalii. Din cauza diferitelor definiții date noțiunii de „nișă ecologică”, unor cercetători, în particu- lar lui M. W i 11 i a m s o n (1972) și F. Schwerdtfeger (1975), li se pare că ter- menul a devenit echivoc și recomandă evitarea lui. Semnalăm această opinie, fără a discuta aici justețea menținerii sau eliminării conceptu- lui disputat. în pofida acestor contestări, D. J. Futuyma (1986; 1990) analizează coevolu- ția speciilor aflate în competiție și din punctul de vedere al unei posibile evoluții a nișelor eco- logice. 2. Definirea „nișei ecologice”. Nu vom stărui aici asupra tuturor definițiilor date nișei ecolo- gice. Ne vom limita doar să arătăm ca se sus- ține, adeseori (pentru detalii, vezi M. W i 11 i a m- s o n , 1972), existența în ecologia contemporană a două modalități de a înțelege nișa ecologică, și anume: a) nișa ecologică, înțeleasă ca totali- tate a condițiilor fizice existente într-un biotop, condiții întrunite pe o anumită arie, bine deli- mitată (parțial sensul lui J. Grinnell, 1917) și b) nișa ecologică, percepută sub rapor- turi trofice și relaționale (în sensul lui Cin 8. E 11 o n , 1927), deci mai mult funcțională deeît geofizică. Dar, alături de E. B o t n ariuc și A. Vădineanu (1982), subliniem că ar putea fi, mai degrabă, vorba de accente puse, de unii ecologi, în definire pe registrul condiții- lor fizice, iai' de alții pe locul pe care îl ocupă o specie în economia naturii. Examinînd mai multe definiții date nișei ecologice, constatăm că ele reprezintă în fapt puncte de vedere diferite asupra aceleiași reali- tăți din natură. în consecință, ar fi necesară fie o definiție, fie un model matematic care să permită unificarea diverselor fețe sau laturi ale nișei ecologice într-un concept unificator. Căci a considera, ca și A. H. Wea t h er1ey (1963), nișa ecologică avînd doar „rolul de hrănire a animalului în ecosistem, adică a relațiilor ani- malului cu toate facilitățile necesare hrănirii lui”, se poate ajunge la concluzia absurdă că, pentru animalele domestice, omul reprezintă nișa lor ecologică. Noi vom încerca să elaborăm o definiție a nișei ecologice — fără a avea pretenția că este perfectă —• care să cuprindă cît mai multe puncte de vedere dintre cele exprimate pînă în prezent. Prin urmare, în accepțiunea noastră, care se întemeiază îndeosebi pe ideile lui Ch. S. El ton (1927) și G. E. Hutchinson (1965), nișa ecologică constituie ansamblul de relații, structuri și funcții care leagă o specie dată de celelalte specii și de toți factorii abiotici din ambianță. în acest sens, eltonian în ultimă instanță, nișa ecologică a unei specii este pre- dominant informațională, fiindcă pune accen- tul pe relațiile sau interacțiunile dintre specii, secundar energetică, deoarece are în vedere hrana sub formă de substanță organică dar și de lumina solară, pentru plantele verzi, și ter- țiar fizico-substanțială, pentru că nu omite rolul apei, al sărurilor minerale, al biostimulatorilor și bioinhibitorilor precum și al factorilor fizici din mediul înconjurător (temperatură, precipi- tații, radiații, circulația gazelor și lichidelor etc.). Aceste elemente constitutive ale nișei ecologice au fost evidențiate și de E. P. O d u m 114 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1991 • Nr. 3 (1969), cînd a subliniat că: „Nișa ecologică desemnează poziția sau statutul organismului în comunitatea vie și ecosistem, (statut) din care decurge adaptarea lui structurală, reacțiile fiziologice și comportamentele specifice (moște- nite sau dobîndite)”. Conform părerilor lui E. P. O d u m (1959), „nișa ecologică a unui organism depinde nu numai de spațiul în care locuiește, ci și de ceea ce face el”. G. E.Hutchinson (1957) considera nișa ecologică întregul registru de condiții în care trăiesc și se înmulțesc indivizii unei popu- lații date, deci nu departe de circumscrierea noastră. El omitea însă, din conceptul de nișă, comportamentul, în particular comportamentul animal. Dacă apreciem comportamentul ca o integrală a reacțiilor informației genetice (cu- prinzînd aici reacții biochimice, procese fiziolo- gice și acte psihologice), în fenomenul general de adaptare a individului, populației și speciei la mediul înconjurător, atunci comportamentul este instrumentul (mecanismul complex) care leagă specia de nișa sa ecologică. 3. Nișa ecologică potențială și nișa ecologică reală. în concluziile Simpozionului de biologie cantitativă, dedicat ecosistemelor naturale, ținut la Cold Spring Harbor în anul 1957, iar apoi în monografia sa din anul 1965, G. E. H u t c h i n- s o n a relevat două aspecte diferite ale nișei ecologice pe care le-a denumit nișă ecologică fundamentală și nișă ecologică realizată. Ulte- rior, E. B. P i a n k a (1978) a folosit ca sino- nimă expresia de nișă ecologică potențială pentru nișa ecologică fundamentală, iar noi, din spirit de simetrie lingvistică, introducem ca sinonimă sintagma nișa ecologică reală pentru nișă ecolo- gică realizată. La o analiză logică mai amănun- țită, se constată că între expresiile sinonime utilizate există mici diferențe de nuanțare a unor realități de facto, în natură și în cuprinde- rea lor conceptuală. în accepțiunea lui G. E. Hu t chin 8 on (1957; 1965), „nișa fundamentală” a unei specii este alcătuită dintr-un număr „n” de variabile ecologice ale mediului la care o specie trebuie să se adapteze într-o comunitate vie, pentru a supraviețui. Aceste variabile sînt, după același autor, de două feluri: a) variabile biologice (prin- cipală fiind dimensiunea hranei sau a entității consumate) și b) variabile nebiologiee (factorii mediului abiotic, cu schimbările lor sezoniere). Toate variabilele posibile formează un „hiper- volum abstract multidimensional” cu ,,n” fețe. Granițele „nișei ecologice fundamentale” a unei specii date sînt circumscrise între limitele superioare și inferioare ale fiecărei variabile, într-un spațiu limitat și într-un anumit inter- val de timp, pot fi întrunite numai o parte din condițiile ce permit relevarea acțiunii unor varia- bile. Acest număr mai restrîns de variabile — variabile și „s” — variabile), prezente într-o situație bine definită sau constelație de împrejurări, edifică, după G.E.Hutchin- son, așar-numita „nișă ecologică realizată”. în accepțiunea pe care noi o dăm „nișei ecolc- gice”, de astă dată în spiritul ideilor lui E. Ha eck el (1866 ; 1869) despre raporturile organismelor vii cu ambianța lor, nișa ecologică reprezintă constelația condițiilor de existență proprie unei specii date. Din această circum- scriere se poate deduce că nișa ecologică reală sau realizată ar trebui să ne-o imaginăm ea pe un „hipervolum minim” între granițele căruia sînt întrunite condițiile esențiale pentru o prezență stabilă a unei specii și este absolut obligatoriu ca specia să fie prezentă în „nișa ei ecologică reală”. „Nișa ecologică fundamen- tală”, în sensul lui G. E. Hu t chin s o n, ar putea fi concepută ca acel „hipervolum”, în interiorul căruia o specie poate găsi toate condițiile necesare existenței sale, fără ca aceasta să fie, în mod obligatoriu, prezentă; altcum spus, existența speciei este facultativă, nișa ecologică fundamentală putînd fi liberă sau ocupată. Evident, „nișa ecologică fundamen- tală” este formată dintr-un număr finit „n” de nișe ecologice realizate sau reale (V. D. F e- d o r o v și T. G. G i 1 m a n o v , 1980). în fine „nișa ecologică potențială”, în accep- țiunea noastră, ar corespunde acelui hipervolum care poate asigura toate condițiile de existență a unei specii esențiale și neesențiale, chiar dacă, într-uu anumit interval de timp, specia nu se află sau a dispărut din acel spațiu biogeograîic. Nișa ecologică potențială, spre deosebire de cea fundamentală, trebuie să fie alcătuită din toate nișele ecologice realizate sau reale posibile. Durata nișei ecologice potențiale se înscrie pe scara ecologică a timpului; nișa ecologică fun- damentală și nișa ecologică reală sînt, de regulă, entități ale prezentului și trecutului recent. 4. Nișa ecologică și ecosistemul. în biosfera prezentă nu există nici o „nișă ecologică” izo- lată în sens absolut, după cum nu au ființat nici în trecut, de-a lungul erelor geologice, în- pînd cu apariția vieții pe pămînt. Ecosistemele naturale și întreaga biosferă pot fi considerate ca „mulțimi de nișe ecologice”, cuprinse în re- țele de interacțiuni cu însușiri caracteristice, în aceste rețele, fiecare specie, cu nișa ei ecolo- gică, reprezintă cîte un nod spre care se orien- tează un număr finit de interacțiuni ce leagă o anumită specie de altă specie. Suportul mate- rial pentru rețeaua de interacțiuni a fiecărui ecosistem îl constituie resursele în substanțe și energie, provenite primar din ambianța abio- tieă (sărurile minerale, apa, dioxidul de carbon și lumina solară), ambianță ce contribuie inte- gral la geneza, stabilitatea și perenitatea nișe- lor ecologice. Dispariția unui nod din rețea (extincția unei specii) este echivalentă cu geneza unei „nișe ecologice libere”, iar aceasta cu di- minuarea posibilităților de explorare și utilizare a resurselor naturale de către o posibilă specie. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr, 3 115 Dispariția mai multor noduri (specii) din rețeaua de interacțiuni poate determina prăbușirea ei, ținînd seama și de faptul că unele specii sînt mai importante decît altele, în edificarea eco- sistemelor. O ierarhizare a speciilor pe ranguri (rang primar sau edificator, rang secundar sau subedificator, rang terțiar sau însoțitor obliga- toriu, rang cuaternar sau însoțitor facultativ etc.) conduce la concluzia că dispariția spe- ciei — sau speciilor edificatoare — determină ca- tastrofele ecologice majore, pe cînd extincția rangurilor inferioare provoacă numai crize eco- logice de amploare diferită. Socotirea unui ecosistem natural ca un echi- valent al unei „mulțimi (și în sens matematic) de nișe ecologice”, autostructurat conform unor legi sau principii structurale, funcționale și informaționale, în care principiul ierarhizării joacă un rol esențial, permite o clasificare a biocenozelor, după densitatea nișelor ecologice pe unitate metrică de volum, a spațiului ecolo- gic. în cazul ecosistemelor terestre poate fi per- misă o simplificare prin raportarea la o unitate metrică de suprafață, dar, în cazul ecosisteme- lor acvatice, raportarea la unitate metrică de volum se impune. în baza unor astfel de con- siderente, ecosistemele naturale și construite de om se pot grupa în cîteva categorii, în funcție de numărul (densitatea) nișelor ecologice exis- tente pe unitatea metrică de suprafață sau de volum, în strînsă corelație cu sursa și canti- tatea. de energie ce le întreține existența (R. D a j o z , 1972 ; E. Odum, 1983). Distingem, prin urmare : a) ecosisteme natu- rale de complexitate superioară, cu o densitate foarte mare de nișe ecologice pe unitate me- trică de volum ecologic, sau de suprafață ; sînt ecosisteme formate din producători primari, consumatori și detritivori; sînt întreținute direct de energia solară și de o cantitate de energie indirect solară, provenită, din alte pro- cese naturale; aceste ecosisteme se mai pot numi complete sau majore cu densitate maximă de nișe ecologice; b) ecosisteme naturale de complexitate medie, cu o densitate moderată de nișe ecologice pe unitatea metrică de volum ecologic ori suprafață; sînt ecosisteme formate, do asemenea, din producători primari, consuma- tori și detritivori; sînt întreținute numai de energia solară directă; aceste ecosisteme se mai pot numi complete sau majore cu densi- tate medie de nișe ecologice; c) ecosisteme naturale de complexitate inferioară, cu o densi- tate foarte scăzută de nișe ecologice pe unitatea metrică de volum ecologic sau suprafață, sînt ecosisteme formate numai din consumatori și detritivori; sînt întreținute indirect de ener- .gia solară, prin substanța organică provenită din exteriorul acestor ecosisteme; aceste eco- sisteme (abisurile mărilor și oceanelor, ecosiste- mele din mediul subteran) mai pot fi desemnate și ca incomplete sau minore, cu densitate minimă de nișe ecologice. Mai există două grupuri de ecosisteme, cele construite de om, care, în considerațiile noastre, ne interesează numai în măsura în care ele pot influența ecosistemele naturale. Este vorba de ecosistemele artificiale complete, ce primesc energia de la soare, dar sînt suplimentate cu energie solară indirectă sau nesolară de către om (agrosistemele și acvacultura) și de ecosiste- mele artificiale incomplete care, în momentul de față, nu funcționează pe baza energiei so- lare directe, ci numai pe formele de energie su- plimentate de către om (orașele, așezările peri- urbane și platformele industriale). Aceste eco- sisteme, construite de om, se caracterizează printr-un număr variabil de nișe ecologice libere, sau „neocupate”, din care pricină prezintă o vulnerabilitate accentuată față de factorii biotici și abiotiei, prezenți în ambianța naturală și în cea influențată de om. BIBLIOGRAFIE Bot nari uc, N. și V ă d i n e a n u, A-, 1982: Ecologie. Editura Didactică și Pedagogică, București. Dajoz, R., 1972: Pricit d’icologie. 2-eme ed., Dounod, Paris. E 11 o n, Ch., S., 1927: Animalecology. Sidwick and Jakson, London. F e d o r o v, V., 11., Gilmanov, T., G., 1980: Eko- logija. IZD-vo, Moskovseoe l’niversiteta, Moskva. Futuyma, D., J., 1986: Evohdionary biology. Sinauer Associates Inc., Sunderland, Massachusctts. Futuyma, D., J., 1990: Enoltdionsbiologie- Birkhaiiser Vcrlag, Basci, Boston — Berlin. Gaffney, P., M., 1975: Tloots of Ihe niche concepis. Amer. Natur, t. 109, p. 490. Grinnell, J., 1917: The niche relalionsliips of the Cali- fornia trarreher Auk. t, 21, p. 304—388 Hacckel, E., 1866: Generelle morphologie der organis- men. 2 Bd., Gehr. Bornlraegcr Vcrlag, Berlin. Haeckel, E., 1869: Uber Entwieklungsgang und Ăufgabe der zoologie. Jena, Zschr. Naturwiss., t- 5, p. 353 — 370. Hutchinson, G., E., 1957: Concluding remarls. Cold Spring Harljor Symp., Quant. Biol., t. 22, p. 415—487. Hutchinson, G-, E., 1965: The ecologicul iheatre and ihe evolutionary play. Yale Vniversily Press, New Haven. Mae Arthur, R., 1968: The theory of the niche In: Population Biology and Evoliitiou. Ed. R. C. Lewontin, Syracuse University Press, Syracuse, p. 159—176. Odum, E-, P-, 1959: Fundamentale of ecology. 2-nd. ed., W. B., Sannders Company, Philadelphia — London — Toronto. Odum, E., P., 1983: Basic ecology. Saunders College Publishing. Philadelphia — New York — Chicago — San Francisco — Montreal — Toronto — Sydney — Tokyo . — Mexieo City — Rio de Janelro — Madrid. P i a n k a, E., R., 1978: Evolutionary ecology. 2-nd ed., Harper and Row Publishers, New Yrork — Hagerstown — San Francisco — tondon. Schwerdtfeger, F., 1975: Ol.oloijie der Ticre. Ed. 3, Synokologie, Parey, Ilamburg — Bei lin. S toi cu lese u, Cn, D, B î n d i ti, C., 1991: Ferpet- tive dobrogene in conservarea naturii. In: Ecologie și proiecția mediului. Voi. 8 (sub red. dr. Al. lonescn), Constanța. . Stugren, B., 1982: Bazele ecologici generale. Editura Științifică și Enciclopedică, București. 116 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 Weatherley, A., H., 1963: Notions of niche and com- l>etition among animals, with special reference io freshwcder. Nature, t. 197, p. 14-17. Whittaker, R., H., Levin, S., A. and R o o t, Ecologica! Niche under a Thcoretlea! ntid Forestry Base R., B., 1973: Niche, habitat and ecotope. Amcr. Natur., t. 107, p. 321—338. Williamson, M., 1972: The analysis of biological populations. Edqard Arnold, London. Aflcr a short introduction the author defines the ecological niche and show» in Hutchinson’s and Pionka’s opinions the difference bctween the fundamental (potențial) and actual (existlng) niche. In the author’s opinion the ecological niche is an assembler of structural and funcțional relationships which link a given specie» to other species aud of all abiotical îactors of the environment. From the niche point of view the ecosystem and even the biosphere may be considered as a large number of ecological niches included into a network of interrelationships. A classifieation of ecosystems according to the number of niches îs attempted. Revista revistelor CABANETTES, A„ BOUVAREL, L„ PAGfis, L.: Essais d’amălloration sylvicolc de la croissance et de la regencra- tion de taillis traditionnels de bouleau — Belula pubescens Ehrh — et de robinier — lloblnia pseudacacia L. Premiers resultats (încercări de ameliorare silvicullnrală a creșterii și regenerării cringnrilor tipice de mesteacăn pufos — Bclula pubescens Ehrh — și de salcîm — Rohinia pseudacacia I.. Prime rezultate. In: Annales des Sciences Forestieres, nr. 47 (5), 1990, pag. 509-524. Pentru realizarea obiectivelor enunțate, au fost cercetate două cringuri de mesteacăn pufos, respectiv salcîm, regene- rate natural în anii 1982 și 1983 după aplicarea tăierilor rase de crîng. în regenerările instalate in condiții staționalc vitrege (soluri podzolice, cu bidromorfism parțial în primul caz, respectiv brune acide, profunde, nisipoase în cel de-al doilea caz), s-a uzat de tehnici silviculturale diverse, cuprinzind plantații intercalare, folosirea dc compuși chimici cu rol in amendarea și fertilizarea solurilor, precum și lucrarea mecanizată a acestora. Plantațiile intercalare, care au folosit în completarea regenerării naturale puieți de Populus trichocarpa var. Friizi Pauley, la care s-au adăugat exemplare de stejar roșu, au avut rolul de a realiza o densitate optimală a culturilor estimată la 2 500 — 3 000 pujețlJba. După fertilizare (citc 10 g N, P, K pentru fiecare puiet plantat în completarea regenerării naturale) și amendarea cu fosfat calele, solul a fost lucrat mecanizat. Lucrarea s-a executat superficial în cazul mesteacănului, urmări ndu-se favorizarea dezvoltării semințișului instalat, respectiv la o adincime de 10 — 30 cm in cazul salcîmului, în scopul sti- mulării drajonării. Efectele lucrărilor menționate au constat în: — global, fertilizarea și amendarea nu au ameliorat semni- ficativ producția, constatindu-se apoi reducerea treptată a bonității staționale, manifestată prin revenirea elongației la nivelul normal, inițial, din suprafața mar tor nefertilizată; — lucrarea solului a redus net creșterea in înălțime a celor mai dezvoltați puieți de mesteacăn, fenomen accentuat in timp. în cazul salcîmului, ș-a constatat o puternică sporire a densității drajonilor (cu 43 — 99%), atenuată pînă la dispa- riție în timp, situația fiind, în mod firesc, similară în cazul producției dc biomasă: — nu s-a putut stabili cu precizie rolul plantațiilor inter- calare, fapt datorat nivelului ridicat al mortalității puieților de stejar roșu (20 — 30%) dar, in special, al celor de plop (peste 90%). în concluzie, se consideră că mărirea producției și produc- tivității crângurilor este posibilă prin combinarea tehnicilor de îmbunătățire a regenerării (naturală, dar și artificială) cu alegerea unui ciclu dc producție optimal, dar relativ scurt, diferențiat pe specii și condiții staționale. Asist ing, N. NICOLESCU FRANCO1S, F.: Reflexions sur Ia stabilite des peuplements forestiers (Heflccîii privind stabilitatea arbcrctelcr). In: Silva Belgica, nr. 1, 1991, pag. 15—18. Este cunoscut faptul că stabilitatea arboretelor Ia acțiu- nea vîntului depinde de caracteristicile acestui factor vătă- mător (viteză, direcție, durată). în același timp, stabilitatea arboretelor este influențată de particularitățile morfologice ale acestora (înălțime, proporția coroanei, rezistența trun- chiului, sistemul de înrădăcinare, densitatea culturii), precum și de stațiunea pe care vegetează (pantă, expoziție, tip de sol etc.). Pornind de la aceste considerente, articolul detaliază caracteristicile factorilor destabilizatori (furtuni, tornade, uragane) și modul dc acțiune a acestora asupra diverselor zone ale arborilor, produclnd rupturi șl doborîturi. Este definit conceptul „rezistenței individuale” a arbore- lui, dependentă de mărimea coroanei, proprietățile mecanice ale lemnului și forma secțiunii trunchiului, precum și de tipul sistemului do înrădăcinare. Aceasta variază de la o specie la alta, fapt datorat diversității parametrilor coroanei (formă, volum, permeabilitate) și sistemului de înrădăcinare (de la pivotant — la cvercinee — Ia trasant — în cazul molidului). Solul, prin grosime, structură și textură, proprietăți mecanice, joacă, de asemenea, un rol important in produce- rea dezrădăcinărilor (doborîturilor dc vînt). în privința eficienței modului de gospodărire, autorul se oprește asupra a trei aspecte: 1) adecvarea specie-stațiune: 2) densitatea plantațiilor și 3) influența răriturilor. Instalate în mod necesar în condiții staționale optime, speciile realizează indici de zveltețe (rapoarte H/D1j3U), variabili, în raport cu distanța de plantare. Fapt cunoscut, plantațiile la distanțe mai mari asigură obținerea unor indici subunitari, respectiv o rezistență sporită la acțiunea vintu- lui. Răriturile se corelează cu aspectele amintite, afectînd rezistența Ia acțiunea vîntului prin tip (selective sau siste- matice), intensitate (de la slabă la forte), vîrsta primei inter- venții și periodicitate. Se consideră că, indiferent de „fragi- litatea” arborilor după executarea răriturii, este de preferat o intervenție mai puternică, ce va permite realizarea unor indici de zveltețe mai reduși. în aceste condiții care, în opinia autorului, reflectă o cunoaștere relativă a dinamicii stabilității arboretelor, se consideră necesare cercetări suplimentare pentru stabilirea particularităților legăturii intervenții silvîculturale-stabl- litate. Asist ing. N. NICOLESCU REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 117 Un hibrid interspecifie uamus Pinus nigra vas^ banatica s Pinus densifiora^ Ing. GEORGE MAN Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Stațiunea. Brașov 1. Introducere Indiferent de obiectivul de ameliorare urmă rit — producția de masă lemnoasă, calitatea lemnului, rezistența la impactul factorilor biotici sau abiotici dăunători etc. — hibridarea constituie o metodă de ameliorare al cărei potențial Ia ridicarea productivității pădurilor, peste limitele naturale ale producției silvice, a fost de timpuriu recunoscut (Z o b el, I a 1- b or t , 1984). Ca urmare, au fost creați hibrizi interspecifici artificiali de Abies, Picea, Larix ș.a., dar mai ales Pinus, datorită importanței economice a pinilor, atribuită atît de produsele lemnoase și nelemnoase, cît și de amplitudinea ecologică largă, unanim recunoscută. în acest sens, este suficient a se arăta că, în ultimii 60 de ani, au fost obținuți 95 hibrizi interspeci- fici de pin, din care foarte mulți manifestă; vi- goare hibridă de creștere, adaptativă și/sau. rezistență, în comparație cu speciile parentale (E n e s c u , 1973 ; Stănescu, 1984 ; K o r- m u t â k , Lanâkovâ, 1988). Trecind în revistă rezultatele hibridărilor efectuate la pin, KormutăkșiLanâkovâ (1988) subliniază faptul că hibridarea artificială se dovedește a fi eficientă, nu numai în privința realizării de forme de arbori valoroase din punct de vedere economic, dar și în privința sporirii capacității de adaptare a arboretelor la con- dițiile de mediu în schimbare. Și în țara noastră au fost obținute rezultate bune cu o serie de hibrizi interspecifici de pin, cu privire la creștere, adaptabilitate, producție de rășină și rezistență (Leandru, 1982; M a n, 1988 ; 1989 ; B 1 a d a , 1989). Dintre aceștia, hibridul Pinus nigra v. austriaca X densi- flora se caracterizează prin creștere rapidă. De altfel, Vidakoviă (1974) consideră că hibrizii realizați între P. nigra Arn. și P. densi- flora Sieb. et Zucc. sînt cei mai promițători hibrizi ai grupului format de pinii tari (sub- genul Diploxylon). Avîndu-se în vedere rezultatele importante obținute cu acest hibrid în țară și străinătate, s-a trecut la reeditarea lui, utilizîndu-se pinul negru de Banat, în locul pinului negru austriac. încrucișarea intrasecțională P. nigra v. banatica x densiflora ar putea, să suscite interes, deoarece pinul de Banat — varietate sau sub- specie autohtonă — este superior pinului aus- triac, prin calitatea trunchiului și lemnului, dar *) Material prezentat la Sesiunea de comunicări tehnico - științifice organizată la IGAS — Stațiunea Brașov — in 10 — 11 ian- 1991- Din lucrările Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice. mai ales pentru motivul că el se remarcă prin izolare geografică, pînă la nivelul populațiilor, și diversitate ecologică (Enescu, 1975). De asemenea, potrivit unor studii referitoare la relațiile existente între diversitatea genetică și răspîndirea geografică a speciei pure și inter- mediare, Dumitri u-T ă t ă r a n u (1965) este de părere că pinul de Banat se detașează de majoritatea raselor geografice sau regional ecologice ale speciei colective P. nigra. Arn., printr-un potențial ereditar sporit, care ar putea fi valorificat prin ameliorare pe cale genetică. 2. Material și metodă La încrucișare au fost utilizate patru clone de pin negru de Banat din plantajul Ocolului silvic Rupea (arborii-plus au fost selecționați în cadrul Ocolului silvic Băile Hereulane), în calitate de genitori materni, și doi arbori de pin roșu japonez, de origine necunoscută, din arbo- retum-urile Snagov-Ilfov și Dofteana-Bacă.u, ca genitori paterni. Polenizările controlate au fost efectuate în 1983—1985. Testul de pepinieră a fost instalat în sera Stațiunii ICAS-Brașov, în primăvara 1987, cu patru loturi de sămînță hibridă Ft P. nigra v. banaticaxdensiflora (variantele 12—15 ; Tab. 1), alături de care au mai fost introduse : — nouă loturi de sămînță hibridă Fs, rezul- tată din polenizarea liberă a indivizilor F1 selec- ționați în cadrul unor combinații hibride (în curs de autentificare), verificate în culturile experimentale înființate în 1969 (variantele 1-7, 10 și 11); — două loturi de sămînță hibridă Fj P. strobusxwaUicIliana, obținută prin polenizare controlată (variantele 8 și 9); — 10 loturi de sămînță liber polenizată, re- coltată de la clonele de specii pure, implicate ca genitor matern în încrucișările specificate mai sus, și care servesc drept termen de com- parație (variantele 16—25). Dispozitivul experimenta], corespunzător ex- periențelor monofactoriale, cuprinde patru blo- curi (repetiții) în care variantele experimentale sînt distribuite randomizat. Datele medii, referi- toare la numărul de ramuri/puiet, înălțimea totală a puieților și formarea mugurelul termi- nal, evaluate la finele celui de-al doilea an de vegetație, au fost prelucrate prin analiza dublă a variantei (Tab. 2) și analiza corelației (G i u r- g i u , 1972). 118 REVISTA PĂDURILOR • Anul 1QS * 1991 • JVr. 3 Tabelul l Tabelul 2 Familiile de descendente hibride și materne testate și valorile caracterelor observate și măsurate la vîrsta de doi ani (Hybrid and half-sib progenies tested and nioasured at two years old) Familia de descendențe hi- bride sau materne (varianta experimentală) Gen. Caracterul A B C 1. (P. sylveslris'x montana v. uncin.) x vini 2. (P. syloestris Xbanksiana) F, 0,6 11,1 46,2 X vint Fa 1,1 10,2 83,7 3. (P. sylocslris X contacta v. 71,5 lațif.) Xvint 4. (P. sylvestrisXcontorta') X „ly. 0,8 10,3 X vînt F„ 1,3 11,6 66,0 5. (P. eontorla x sylvcstris) X xvint - Ft 1,0 11,2 71,2 6. (P. banksiana x contorta v. latif.) Xvint 7. (P. nigra v. austriaca',: Rs 1,2 11,2 2,7 densiflora) x vint 8. P. strobus (3S)Xwalli- Fa 0,9 10,3 3,7 chiano (7830) 9. P. strobus (2 —17) x mal- Fi 0,9 8,8 22,2 lichiana (7830) 10. (P. moniicola 1 x strobus) x Fx 1,2 10,1 12,0 X vînt P. 0,2 6,3 .58,0 11. (P. moniicola 2 xstrobus)x vint F. 0,2 6,3 50,0 (12. P. nigra v. banat. (3H)x X densiflora (4) 13. P. nigra p. benat. (171I) x Fi 1,1 10,4 13)5 5 Xdensiflora (4) 14. P. nigra v. banat. (22H)x 0,9 12,4 10,7 S y.. densiflora (4) 1,4 12,9 5,5 » 15. P. nigra v. banat. (22H)X Xdensiflora (1879) Ft 1,8 15,9 7,7 | 10. P. strobus (2-17) — 0, 5 7,0 56,2 17. P. strobus (3 — 8) — 0,3 6,2 60,7 18. P. montana v. uncinafa — 0,4 5,6 53,6 19. P. nigra v. banatica (22H) 0,7 9,1 7,0 « 20. P. nigra v.banatica (1711) — 0,7 8,6 17,7 21. P-nigra v.banatica (3H) — 0,5 8,1 7,7 j 22. P. nigra v.banatica (1111) — 0,4 8,5 9,0 | 23. P. syluestris (1) 1,0 10,0 82,0 I 24. P. syluestris (3—1) - 0,7 10,0 84,0 j 25. P. sylvestris (43) - f 0,8 11,8 92,0 J Media, x 0,8 9,8 39,8 A =,numărul de ramuri/puiet B = înălțimea totală a puieților, cm C = puieți cu mugure terminal format, % 3. Bezultate și discuții Performanțele hibrizilor P. nigra v. bana- ticaxdensiflora vor fi analizate în comparație cu cele realizate de genitorul matern și speciile indigene, pinul negru de Banat și pinul silves- tru. Analiza rezultatelor nu va avea ca obiect restul materialului forestier cuprins în test (hi- brizii Ft cu cinci ace, hibrizii P2 etc.). Numărul’ de ramuri/puiet. Din punct de vedere al acestui caracter, care exprimă vigoarea de creștere, trei combinații hibride (12, 14 și 15), Analiza variantei. (The aualysis of the variatnce) Statistica Caracterul Numărul dc ramuri/puiet înălfiinea totală Procent pu- ieți cu mu- gure termina) Qv 2,85 546,24 43249,14 Qn 1,63 17,28 20,36 Qe 1,72 76,38 2998,12 0,119 22, 760 1802,048 SR 0,543 5,760 6, 787 SE 0,024 . .. 1,064 ... . 41.641 F 4, 96 **♦ 21,39*** 43,28*** sx 0,08 0,52 3,23 **“ = Valoare foarte semnificativă din totalul de patru testate, sînt. deosebit de productive, în comparație atît cu genitorul ma- tern cît și cu pinul de Banat, luat în ansamblu (Fig. 1 A). Diferența relativă semnificativă între hibrizi și genitoriul matern este cuprinsă între 100,0 %(varianta 14) și 157,1% (varianta 15), fapt ce arată că hibrizii menționați" mani- festă vigoare mare de creștere. Dintre clonele de pin silvestru introduse în test, clona 1 (va- rianta 23) realizează media cea mai ridicată de ramuri, față de care numai combinațiile hibride. 14 și 15 sînt semnificativ mai produc- tive, cu' 40,0% și respectiv 80,0%. înălțimea totală a puieților. Clasamentul feno- tipic al variantelor experimentale, întocmit pen- tru înălțimi, relevă superioritatea netă a com- binației hibride 15 față de restul materialului forestier testat (genitorul matern, pinul negru și pinul silvestru. Fig. 1 B). De asemenea, se remarcă prezența hibrizilor pe primele trei locuri ale clasamentului (variantele 13, 14 și 15), precum și faptul că mediile pinului de Banat se situează, mult sub mediile realizate de aceștia. Clona 43 de pin silvestru (varianta 25), cea mai productivă clonă din această specie sub aspec- tul înălțimii, nu poate fi disociată de com- binațiile hibride 14 și 13, situate pe locurile doi și trei. Două aspecte importante, cu privire la înăl- țime, este necesar a fi subliniate, și anume; a ) combinațiile hibride sînt semnificativ su- perioare genitorului matern, într-o proporție care variază între 23,8% și 74,7%, în funcție de genitorii angajați în încrucișare. Cel puțin în cazul combinației 15, este posibil ca hibrizii să manifeste vigoare hibridă. Din nefericire, nu s-a dispus de sămînță de la genitorul patern, pentru a valida această supoziție; b ) toate combinațiile hibride sînt semnifica- tiv mai productive decît pinul de Banat, indu- REViSTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 * Nr. 3 119 120 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1991 * Nr. 3 siv clona 11 H (varianta 22), care nu a fost implicată în încrucișare. Formarea mugurelui terminal. Apariția mugure- lul terminal, fenofază care marchează încetarea creșterii în înălțime, a fost exprimată prin pro- centul de puieți care au format mugurele ter- minal în august. Caracterul se definește prin- tr-o amplitudine de variație foarte largă, pe fondul căreia se disting trei grupe majore de variante experimentale, din care două prezintă interes direct (Fig. 1 C), și anume: — grupa situată în partea superioară a clasa- mentului, la care mugurele terminal a apărut la peste 82% din numărul total de puieți. Aceasta constituie grupa precoce și este alcă- tuită, aproape în exclusivitate, din pin silves- tru ; — grupa de la subsolul clasamentului, for- mată în principal din hibrizi și pinul de Banat. Procentul de puieți cu mugure terminal este cuprins între 2,7 și 22,2, fapt ce arată că feno- faza se află la începutul ei, conferind grupei atributul de tardivă. Combinația hibridă 12 este mai tardivă deeît genitorul matern, iar combinația 13 este mai precoce. Combinațiile 14 și 15 au practic același comportament ca și genitorul mat era. Corelații fenotipice. între înălțimea puieților și celelalte caractere studiate există relații de dependență care suscită interes, cel puțin din punct de vedere practic, și anume: — puieții cu număr sporit de ramuri, inclu- siv puieții hibrizi, realizează creșteri mari în înălțime, datorită aportului nutritiv adus la dezvoltarea puieților de către masa foliacee a ramurilor (coeficient de corelație r — 0,88***)j — corelația negativă indentificată între înăl- țime și procentul de puieți cu mugure terminal (r — —0,67***) arată că materialul forestier tardiv în formarea mugurelul terminal reali- zează înălțimi mai mari deeît cel precoce, dato- rită prelungirii perioadei de creștere. Proporția mică de puieți cu mugure terminal sugerează existența în plante a unui mecanism fiziologic puțin eficace pentru preîntâmpinarea efectelor nedorite ale înghețului timpuriu, prin care se reduce conținutul de apă în țesuturi, ceea ce conduce la lignificarea tulpinii. în consecință, această însușire constituie un dezavantaj, în cazul utilizării hibrizilor sau a pinului de Banat, testat în stațiuni cu înghețuri timpurii. Studiul dinamicii creșterii în înălțime a puieți- lor, susținut de valoarea moderată a coeficien- tului de corelație, calculat pentru primii doi ani de vegetație (r = 0,69***), evidențiază modificarea ritmului de creștere, datorită căreia, în structura clasamentului pentru înălțime, au intervenit unele schimbări după al doilea an. Astfel, pinul silvestru și-a activat creșterea in înălțime, în contrast eu pinul de Banat care a înregistrat un regres, în timp ce hibrizii pe ansamblu își mențin, practic, ritmul de creș- tere din primul an. 4. Concluzii 1. Obținerea, pe cale artificială, a hibridului intcrspecific P. nigra v. banatica xdensiflora, în patru combinații, constituie o noutate în cadrul subsecției Sylvestris. 2. Referitor la performanțele hibridului, pen- tru trei caractere evaluate la vîrsta de doi ani, se relevă următoarele: — din punct de vedere al ramificării, carac- ter exprimat prin numărul de ramuri/puiet, trei combinații hibride sînt net superioare geni- torului matern și, în general, pinului de Banat, hibrizii arătînd prin aceasta vigoare deosebită de creștere; — hibrizii depășesc apreciabil în înălțime atît genitorul matern, cît și specia maternă — pinul de Banat. Comparativ cu cea mai bună clonă de pin silvestru, numai combinația hi- bridă 15—22 HX1879 este mai productivă ; — sporul semnificativ de creștere în înăl- țime, față de genitorul matern, ar putea ii o dovadă a manifestării vigorii hibride (hetero- zis somatic), cel puțin, de către hibrizii combina- ției 15—22 HX1879; — hibrizii arată constanță în privința, creș- terii în înălțime, în primii doi ani de viață; — hibrizii sîpt tardivi în formarea mugurelui terminal. In general, genitorul matern are ace- lași comportament ca și hibrizii, dar nu și pinul silvestru, care este precoce. 3. Corelația existentă între înălțimea mare a puieților și formarea tardivă a mugurelui terminal este importantă pentru stabilirea cri- teriilor de selecție și utilizare în practica silvică a materialului hibrid valoros. în cazul în care corelația se menține, în următoarele etape de dezvoltare a puieților, devine evident faptul că este contraindicată introducerea hibrizilor pro- ductivi, sub aspectul creșterii în înălțime, în stațiunile forestiere sau neforestiere (terenuri degradate, în locul pinului negru) cu frecvente înghețuri timpurii. bibliografie B 1 a d a, I-, 1989: Juvenile Mister ruși resistance and fieiglit growth of PiniiS strobus X P. petice Ft hybrids- In: Silvae Genetica, 38, 2, 45—49. 1) u ui i t ri u-Tăt ă ranu, I., 1965: Studii asupra varia- bilității unor proveniențe și forme de pin negru de Banat din Munții Cernei și Carpații Porților de Fier. Valoarea lor ca material inițial de ameliorare. Centrul de Documentare Teh- nică pentru Economie Forestieră, București, 15 — 19. E n e s c u, Val., 1973: Ameliorarea arborilor. Editura Ceres, București, p. 203-209 și 220-223. E ne seu, Val., 1975: Ameliorarea principalelor specii forestiere. Editura Ceres, București, p. 193—195. Giurgiu, V., 1972: Metode ale statisticii matematice aplicate în silviculturii. Editura Ceres, București, p. 201—206 și 226-236. REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1991 • Nr. 3 121 K o r'ih u l â k, A, Lanâkovâ, M. ,1988: Biochenii slry uf reproductioe organs aud hybridological rclalionships of sclccted pine specics (Pinul sp.) VEDA, Acta Dendrologlca, Bratislava, p. 10 — 19.; Leandru, L, 1982: Hibrizi inter specific i de pin. ICAS, Scria a Il-a, București, p. 10 — 32 și 57 — 60. Jian, G, 1988: Ameliorarea pinilor prin hibridare tn (ora noastră. Rezultate și perspective. In: Buletin CIT, Universi- tatea Brașov, p. 17 — 24. Man, G, 1989: Cercetări privind producția de rășină a unor hibrizi interspecifici de pin. In: Buletin CIT, Lniversi- tatca Brașov, p. 45 — 52. S t ă n e s cu, V, 1984: Aplicații ale geneticii în silvicultură. Editura Ceres, București, p. 201—206. V i d a k o v I 6, M., 1971: Genetici of European black pine (Pinus nigra Arn.). In; Annales Forestalcs, 6/3, Zagreb, 70-74. Z o b c 1, B., J„ Tal beri, J., T., 1984: Applied forest tree improvemenl. John Wilcy and Sons, New York, 346 — 367. A New Inlerspceilic Jlybrîd: Pinus nigra var. banatica x Pinus densifiora Four clones of Banat black pine (a Ronlanlan native species, rrniarkabic in its geographic isolation and ecologic divcrsily) were crossed with two Japanese red pine trees of unknown origin growing in two stands, resuL ting in four Fj — hybrid progenies. The nurscry test was cstablished in the greenhouse in 1987 using these hybrid progenies together with two — soft pine hybrid, nine^xwind hybrid. aud ten half-sib progenies of the female parent. The results of testing after two years showed ihe superiority of the hybrid in branching and total hcight as compared to the female parent; the behaviour in-budset was gcnerally the same, i.e. both hybrid and female parent progenies are late to set terminal bud in the summer. Revista revistelor DELATOUR, C.: I.e ddpcrisscment des chenes cn Europe: une reunion internaționale (Declinul stejarilor in Europa: o reuniune internațională). In: Rev. For. Fr. XLII, NT. 6, 1090, p. 623-624' O reuniune internațională consacrată declinului (uscării) stejarilor, tn Europa, a avut loc in Polonia, sub egida IUFRO, în mai 1990, cu participarea a 50 specialiști In’protecția pădurilor și cercetare, din 11 țări. Uscarea stejarilor rămine, sau este din nou, o problemă dc mare actualitate pe continentul nostru. In prezent, există o unanimitate remarcabilă în a admite rolul inițiator al extremelor climatice (secetă, geruri) în declanșarea acestui proces, dar rămîu încă ncrezolvatc — sau insuficient preci- zate — numeroase aspecte, Îndeosebi tn domeniul patologiei. Recomandările reuniunii, pe care le redăm integral in con- tinuare, prezintă un interes deosebit și pentru țara noastră. Recomandări 1. Declinul (uscarea) stejarilor s-a produs in trecut în mai multe reprize m Europa, iar tn prezent a căpătat o amploare deosebită. In comparație cu uscările ' atribuite poluării atmosferice, declinul stejarilor se caracterizează, in situațiile cele mai grave, priutr-o moarte rapidă a arbori- lor, ceea ce cauzează serioase pierderi economice și modificări notabile ale peisajului. 2. Slmptomele generale, cum sini rărirea progresivă a coroanelor, declinul arborilor și necroza scoarței, prezintă variații in timp și spațiu. 3. în general, explicațiile rămin in stadiul ipotezelor, Considertnd că factorii biotici și abiotici (inclusiv poluarea atmosferică) au predispus arborii la stres — toți factorii de stres sint susceptibili de a reduce vigoarea stejarilor — ceea ce conduce, ulterior, la moartea acestora, prin interven- ția organismelor secundare. 4. Printre ciupercile cel mai frecvent observate pe stejarii deperisanți, o atenție deosebită merită cele din ordinul Ophioslomatales. Patogenul Ceratocyslis fagacearuni, care provoacă „ofilirea americană” a stejarilor, nu a fost observat in Europa. Identitatea speciilor europene de Ophiostomatales necesită o clarificare. Marca variabilitatc morfologică a liniilor specii trebuie să fie luată în considerație pentru a pu crea entități noi, pc baza unor caractere instabile. 5. Consîderînd că declinul actual al stejarilor in Europa nu este o boală epidemică și că el rezultă, îndeosebi, în urma unor condiții climatice extreme, dezvoltarea lui ulterioară va depinde, în mod esențial, de evoluția acestor condiții In viitor. 6. Caracterul patogen al ciupercilor europene, care ar produce tracheomicozele, nu a fost încă stabilit. Este, totuși, necesar să se elaboreze metode specifice pentru definirea acestui caracter patogen. 7. Cercetările viitoare trebuie să cuprindă aspectele cco- fiziologice, taxonomice, anatomice și fiziologice, ca și cele care privesc patologia rădăcinilor. Se impun cercetări pluri- disciplinare și concentrarea atenției asupra interacțiunilor dintre factorii biotici și abiotici, pînă la nivelul ecosistemelor. 8. Datorită naturii ncepidemicc a declinului stejarilor, tăierile de igienă (sanitare) nu sint necesare. Exploatarea arborilor deperisanți poate fi aminată pînă în stadiul final al declinului. 9. Se recomandă intensificarea cercetărilor asupra uscării stejarilor și cooperarea internațională (in acest domeniu), tn cadrul CEE, OEPP și IUFRO, ca și prin intermediul contactelor bilaterale și multilaterale. 10. Organizarea, în următorii doi ani, a unei reuniuni regionale, consacrate uscării stejarilor, șl care se consideră necesară. Dr. ing. S. BADU XU, L.-A.,: Forât et foresterie en Chino (Pădure și foresferie în China). In: Rcvue Forestiere Francaise, nr. 4/1989, pag. 353-359 Țară cu o suprafață imensă (9,6 milioane km8), China dispune de un fond forestier relativ sărac (115 milioane ha), ceea ce reprezintă doar 12% din suprafață. în cuprinsul acestui vast teritoriu, datorită amplitudinii climatice extreme, pădurile chineze sint neregulat distri- buite, procentul de împădurire oscilînd între 0,3% (provincia Qinghai — zona central-vestică) și 58 %, pe insula Taiwan. Sint caracterizate printr-o mare varietate de. specii lem- noase (peste 8 000), dintre care peste 2 800 sînt arborescente. Se pot menționa cele 300 specii de bambus și peste 2 000 spe- cii foioase, aparțir.înd Ia 200 genuri. Se remarcă preocupările susținute pentru extinderea suprafeței fondului forestier pină la 20% din întreaga supra- față. în acest sens, legislația apărută după 1978, care obligă întreaga populație cu vîrstă peste 11 ani, aptă de muncă, să planteze anual 3 — 5 arbori, a făcut posibilă crearea „Mare- lui Zid Verde”, lung de 7 000 km, care înglobează 7,83 mili- oane ha pădure și protejează peste 40% din suprafața țării. Sînt dc amintit și preocupările pentru protejarea și con- servarea pădurilor, in China existînd Ia momentul actual 333 rezervații naturale cu peste 19 milioane hectare., in majoritate administrate dc sectorul silvic. Asist, ing. N. NICOLESCU 122 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 3 Selecta MeofipairHor de molid cm coroana îngusta și rezistente la rupturi de zăpad&* Ing. GH. PÂRNUȚĂ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice — București 1. Introducere Molidul (Pice a abies (L.) Karst) este specia cea rnai răspîndită și cea mai valoroasă.din pădu- rile de rășinoase din țara noastră; avînd un areal vast și complex din punct de veder e ecolo- gic, prezintă, un pronunțat polimorfism și o diversitate genetică intraspecifică mare (S c h m i d t-V o g t , H., 1977). De asemenea, se recunoaște că pădurile de molid au o stabilitate relativă la acțiunea fac- torilor climatici dăunători, fiind predispuse, în special, la doborâturi de vînt și rupturi de zăpadă. Evoluția generală a climei, în ultima perioadă, s-a caracterizat prin schimbări bruște și accentuarea extremelor, ceea ce a condus la mărirea impactelor asupra pădurii, producând, deseori, calamități mari. în țara noastră, în populațiile naturale de molid, situate în diferite condiții staționale, există o variabilîtate mare a habitusului (Fig. 1), exemplarele de molid cu coroană îngustă fiind mai rezistente la rupturi de zăpadă. Cu toată valoarea intrinsecă, economică și silvi- culturală, ideotipurile cu coroană îngustă nu au fost studiate din punct de vedere genetic și nici nu au făcut obiectul unor programe de ameliorare special organizate (E n e s c u , V a 1. 1987). Pe plan mondial, asemenea cercetări au fost inițiate în țările scandinave, cu deosebire în Finlanda., după anul 195.3, obținîndu-se impor- tante rezultate (K â r k i, L., 1985). Toate aceste considerente au constituit pre- mise majore pentru abordarea cercetărilor' pri- vind ideotipurile de molid cu coroană îngustă și organizarea bazei de înmulțire a acestora. 2. Material și metode Cercetările, începute în anul 1986, au urmă- rit, în principalele centre de răspîndire a moli- dului, selecția de ideotipuri caracterizate, în principal, prin coroană foarte îngustă, dato- rată unor ramuri scurte, și molid cu ramuri sub- țiri și pendente. Au fost identificate 25 popu- lații de molid în care — pe baza criteriilor de selecție referitoare la diametrul coroanei, forma coroanei în plan vertical și unghiul de inserție a ramurilor — au fost selecționate și descrise * Din lucrările Institutului de Cercetări și Amenajări Sihice. La lucrările de teren au mai colaborat ing, F. Borlca și tehu. G. Purcelean. 370 exemplare de molid cu coroana îngustă (Tab. 1). La fiecare arbore selecționat, pentru cunoaște- rea variahilității fenotipice, a fost descris un număr mare de caractere și însușiri interesante Lig. 1. Variabilitatea habitus-ujui la molid : (X) idcotipul 3 —9P în comparație cu tipuri comune. Ocolul silvic Rucăr, U.P.VI, u.a.104. (Foto: Gh. Pârnuță). (Variability of the spruee fir habitat: (X) ideotype 3 —9P in comparison with common types. The forest district Rucăr, U.P.VI, u.a. 104. (Photo : Gh. Pârnuță). pentru selecție, referitoare la : forma și calita- tea trunchiului și fusului; diametrul, simetria și lungimea coroanei; tipul de ramificație, gro- simea ramurilor și unghiul de inserție a aces- tora ; culoarea și poziția lujerilor; caractere mor- fologice și anatomice ale acelor, caractere mor- fologice ale conurilor și semințelor; caractere ale lemnului etc. în fiecare populație, au fost descriși și cîte 30 arbori de molid comun din vecinătatea arbori- lor selecționați. Descrierea caracterelor și însu- șirilor arborilor studiați s-a făcut pe fișe-tip (ce conțin aceleași elemente, atît la ideotipuri cît și la molidul comun), prin măsurare directă REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 123 Tabelul 1 Localizarea administrativă a populațiilor in care au fost selecționate ideotipuri de molid cu coroană îngustă (The administrative localization of the populatîons in u'ieh there have been seleeted spruce firs ideotypes nith mirrou crown) Nr. crt Populația Inspectoratul Silvic Județean (I.S.J.) Ocolul Silvic (O.S.) LLP. u«a. Ideotipuri selecționate (nr. exemplare) Zona de recoltare Forma Pendula Columna- ris Ne ti- pică ■ 1 2 3 Slina de Vale I Slina dc Vale 11 St în a de Vale 111 Bihor Bihor Bihor Remeți Remeți Remeți V. V. V. 18a, 21B22 25A,B,G; 26B.29A 32A.B.33C 38 11 13 — — G221 G221 G221 4 5 6 7: Cheile Someșului Izbuc I Izbii c 11 Cluj Cluj Cluj Deliș Belîș Beliș IV IV IV . 82, 83A, 94A 94A 24A-31A 16A,21B 22A, 23B 30 30 30 — — G311 G311 G311 Cetățile Ponorului Bihor Sudrigiu II 133.151D 49 — 3 G221 ' 8 Slina dc Riu Hunedoara Pui V. 80A,106D,E — 5 — Elll 9 Bozovici Caraș-Sevcrin Bozovici n. 117A — 15 — F340 10 Stînișoara Alba Sebeș IV 57 — 14 — Elll 11 Onceșt i Sibiu Valea Sadului 17B — 21 — Elll 12 13 14 15 16: 17. O l ga Banele Făgc țoiul Clăbucet Muntișorul Ciobănașul Dealul Sasului Argeș Argeș Argeș Argeș Argeș Argeș Cimpulung Cimpulung Cimpulung Rucăr Cimpulung Rucăr Parc. Ol ga Ban ci c VII VI II Parc. Ciobă- nașul VI 45A 40C 24B 104 1 1 1 ■—■ 1 „ l"1’ 1 D240 D220 D220 D220 D240 D220 18 Poliștoaca Brașov Brașov X. 60A.69A, 71A 6 2 1 CI 21 19 20 Horoaba Peștera Dîmbovița Dîmbovița Moroieni Moroieni V. V. 54C.57A 62B 6 3 — — C310 C310 21 Șandra Mureș Flncel III. 53A, 54A, 55A 14 — 33 B120 22 23 Cucureasa Pădurea Slătioara Suceava Suceava Coșna Stulpicani II. vin. 88A,B,13A 36B,37A 9 — 3 5 A213 A212 24 25 Prislop Cislișoura Maramureș Maramureș Borșa Bocșa IV. iii. 7B 16A.B 13 — 4 A211 AHO TOTAL 258 57 55 sau observare, folosind calificative și indici nu- merici, cu mai multe graduări, în funcție de diversitatea sau complexitatea fiecăruia. Evidența arborilor selecționați și descriși s-a materializat în teren prin însemnarea lor cu un inel de vopsea, de culoare galbenă, la înălțimea de 1,30 ni de la sol, și înscrierea numă- rului de ordine urmat de litera P, simbol ce desemnează aceste ideotipuri; la birou s-a con- stituit cartoteca de fișe de evidență, pe baza fișe- lor de descriere a arborilor selecționați. Au fost făcute observații asupra evoluției factorilor climatici, în iarna 1986—1987, cînd s-au produs rupturi de zăpadă catastrofale la molid, în Munții Apuseni. Studiul sistemului de reproducere* la molid — ideotipuri cu coroană îngustă, în comparație * Sistemul de reproducere este o componeulă a sistemului genetic (E nes cu, Val., 1985), definii dc Mettler, I.., E., și Grcgg, G. (1969) ca: „modul iu caic genele slnt organizate la nivelul unui individ și în care ele se trans- mit la descendențe”. 124 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 cu tipul comun — s-a realizat prin observații fenologice zilnice (pe un număr mare ele arbori, în anii 1987 și 1988) urmărind, pe baza unei scale de evoluție a înfloririi (diseminarea polenu- lui și perioada de receptivitate a florilor femele), dacă ideotipuiile sînt izolate reproductiv de molidul comun. 3. Rezultate și discuții 3.1. Selecția ideotipurilor de molid cu coroană îngustă în perioada 1986—1989, au fost selecționate și descrise 370 exemplare — ideotipuri de molid cu coroana îngustă — în număr variabil pe populații (Tab. 1) și în funcție de zona geogra- fică. Ideotipurile selecționate se caracterizează, în principal, prin : — molid cu coroană foarte îngustă, cu ramuri subțiri și pendente, mai mult sau mai puțin alipite de trunchi (unghiul de inserție a ramuri- lor mai mare de 120°); ramificația neregulată a ramurilor de ordinul I — nu se poate urmări Fig. 2. Forma și desimea coroanei, finețea ramurilor și tipul de ramificație ia (X) idcotipul de molid 1- 1P, comparativ cu tipul comun. Ocolul silvic Reme ți, V.P.V., u.a. 21B. (Foto: Gh. Pâmuț.ă) The form and the Ihickness of the branchcs and the type of ramification (X) by sprtice fir idcotype 1-1P compared with the common type. Ranger-district Remeți, U.P.V.u.a. 21B. (Photo: Gh. Pârnu(ă) un ax principal pînă în vîrful ramurii (Fig. 2). Exemplarele caracterizate astfel au fost înca- drate în forma tipică ce aparține unității taxo- nomice subspecifice — Picea abies (L.) Karst. f. pendula (Jacq.) Herincq; — molid cu coroană îngustă, cu ramurile de ordinul I scurte, orizontale, ramuri de ordi- nul II, III și următoarele, numeroase, formînd o coroană columnară; exemplarele selecțio- nate, caracterizate astfel, au fost încadrate în forma tipică ce aparține unității taxonomice subspecifice — Picea abies (L.) Karst. f. colum- naris (Jacq.) Carr; — molid cu coroană piramidal-paraleloi- dică îngustă, cu ramuri subțiri, avînd unghiul de inserție cuprins între 90° și 120°, relativ re- zistent la rupturi de zăpadă ; acesta a fost înca- drat în formă netipică. Analizînd frecvența ideotipurilor selecțio- nate pe zone geografice, se constată: forma „pendula" este răspîndită în Munții Apuseni, mai puțin răspîndită în Munții Bucegi, Gurghiu- lui, Maramureșului și foarte rară în Carpații Orientali și Munții Făgărașului; forma „colum- naris" s-a întîlnit mai frecvent, în populații de altitudine mare (de la 1500 m la 1750 m), în Munții Retezatului și Cîndrel. Populațiile în care au fost selecționate ideo- tipuri de molid cu coroană îngustă se găsesc în diferite regiuni și subregiuni ecologice : Al — Maramureș, A2 — Obcinele Bucovinei, Bl - Gurghiu-Harghita, CI — Țara Bîrsei, C3 Ciucaș, D2 — Făgăraș-Sud, El — Farîng-Nord- Retezat, G2 — Pădurea Craiului, G3 — Vlă- deasa-Gilău. Ideotipuiile de molid cu coroană îngustă, mai ales forma „pendula", au frecvența cea mai mare în zone cu precipitații bogate (peste 1000 mm/an), cu un număr mare de; zile cU ninsoare, 60—90 (100) zile, iar stratul de zăpadă persistă între 100 și 160 zile/iaină. , 3.2. Cercetări privind producerea rupturilor de zăpadă la ideotipurile de m'olid cu coroană în- gustă și molid comun v , în populațiile Stîna de Vale T, II și Uf, din înregistrările făcute în iarna anului 1986—1987 (la Stația meteo — Stîna. de Vale) peste 100 zile stratul de zăpadă s-a menținut la peste 100 cm grosime, atingînd aproape 200 cm. Anali- zînd evoluția factorilor climatici în'perioada în care s-au produs rupturi de zăpadă (Fig. 3), se constată: căderea abundentă de precipitații sub formă de zăpadă (850 mm în trei zile), for- mînd un strat cu grosimea de peste 175 cm; temperatura medie a aerului a oscilat în jurul valorii de 0°G (zăpada a fost umedă și moale); intensitatea redusă a vîntului (calm sau maxi- mum 3—4 m/s) a făcut ca zăpada să nu fie scuturată de pe ramuri. în aceste condiții, ză- pada ,,umedă” și „moale” a făcut ca arborii să fie practic retezați la 2—5 ni de la vîrf, sau cu REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 125 Legenda .1... temperatura mede(*c) p P~} precipitații (mm) • _Z grosimea stratului de zăpada (cm) _ E vi teza* vîntu! ui (mls) tEssatperioada fo cat? - s-au produs rupturi de zăpadă . —■ ' Fig, 3. Diagrama climaticii a perioadei in care s-au produs rupturi de zăpadă ia molid. (The climatic diagram of the period in wîeh triere were produceri snow breakings by spruee fir). tulpina ruptă (1/3-2/3 din înălțime), sub greu- tatea stratului gros de zăpadă, aderent la ar- bore. Majoritatea arborilor de molid comun (90%) au fost afectați de rupturi de zăpadă, de la arborete tinere (Fig. 4A), pînă la cele ex- ploatabile (Fig. 4B). Arborii de molid cu coroană îngustă (selec- ționați înainte de producerea evenimentului) sînt mai rezistenți la rupturile de zăpadă (Fig. 4, A și B), însă ruperea vârfurilor și la unele exemplare ideotip (Fig. 2) se explică prin aceea că ultimele verticile au ramurile îndreptate în sus, reținînd zăpada. 3.3. Studiul sistemului de reproducere Ia molid— ideotipuri cu coroană îngustă și molid comun Cercetările fenologice au fost efectuate în suprafețele experimentale permanente, insta- late în populațiile Stîna de Vale (.1200 m alti- tudine, 46"22' latitudine nordică, 22°40’ longi- tudine estică) și Dealul Sasului (1.150 m alti- tudine, 45'25' latitudine nordică, 25°13' longi- tudine estică). Diagrama evoluției înfloririi la molid, res- pectiv timpul de zbor al polenului și receptivita- tea florilor femele (Fig. 5), relevă, în populația din Dealul Sasului, o mare variabilitate a moli- 126 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1691 * Nr, 3 jig. 4, Rupturi de zăpadă produse la molid : A — in arborele tinere, (X) ideolipul 1 — 33P neafectat; B — tn arboretele exploatabile, (X) ideolipul 1-6GP rezistent, comparativ cu arborii de molid comun afectați (—). Ocolul silvic Remeți, l'.P.V., u.a. 22A (foto A) și u.a. 25D (folo B). (Foto : Gh. Pâmuță). * (Snow breakings produceți by spruce fir : A — in young statids, (X) the unafffccted idcotype 1 — 33P ; B — in the slands Hiat can be operated, (X) the resistant idcotype 1 — 66 P in comparison with the spruce fir Irees ordinary affected ( — )- 3he forest district Remeți, U.P.V., u.a. 22A (Photo A) and u.a.251) (Photo 5B) (Photo : Gh. Pârnuțâ). dului Ia înflorire, deosebindu-se exemplare foarte precoce și tardive; molidul cu coroană îngustă se dovedește a fi tardiv. De asemenea, se remarcă evoluția foarte lentă în primele stadii ale înflo- ririi, datorită factorului climatic capricios în luna mai 1987 (cu temperatura medie diurnă sub 10°C și umiditate ridicată). în populațiile Stîna de Vale, grosimea mare' a straturilor de zăpadă (persistente în pădure și după 1 iunie 1987) a întîrziat declanșarea înfloririi. Schimbarea bruscă a climei (în prima decadă a lunii iunie — timp însorit și tempera- tură medie diurnă mai mare de IO C) a determi- nat o înflorire de tip ..exploziv”, care s-a în- cheiat în mai puțin de opt zile; în acest caz nu s-au diferențiat exemplare precoce sau tar- dive la înflorire. în anul 1988, în populațiile Stîna de Vale, s-a păstrat caracterul „explo- ziv” al înfloririi, dar aceasta s-a realizat mai devreme cu 10 zile (față de anul 1987), datorită primăverii mai timpurii. Se constată, în toate situațiile, producerea în același timp a fenofazeloi de anteză (disemi- narea polenului) și receptivitatea strobililor femeii, atît la ideotipuri cît și la molidul comun, existînd posibilitatea încrucișărilor reciproce. Pentru stabilirea raporturilor de segregare a caracterelor la descendenți, sînt necesare poleni- zări controlate, realizate după sisteme adecvate de încrucișare. în lipsa unor rezultate proprii pînă acum, se citează cercetările efectuate de L e p i s t o, M. (1984) ce relevă că „forma foarte îngustă la molidul pendula este ereditară și poate fi atribuită unei singure gene dominante”. Aces- tea'explică și păstrarea ei în decursul mai multor generații. Pe de altă parte, apariția formei pen- dula este consecința presiunii de selecție în- delungate, pe parcursul mai multor generații, exercitată de zăpezile abundente și grele. Programul de ameliorare ce se’ elaborează se corelează, în mod necondiționat, cu conser- varea „in situ” a populațiilor în care au fost selecționate ideotipuri de molid cu coroană în- gustă (în scopul prezervării acestor resurse, în toată diversitatea lor genetică) și se bazează REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 3 127 _StaM Populația DEALUL SASULUI (LS. RoO) Statut populații $t!Ha DE VALE (OS. Rttntfă fficriri utfiorrit ' * » 12 1l li ÎS 20 Z X to 28 x"0^ 7 9 11 ji 15 76 ZS -jb^i j r 7^ /na 1287 rt/* 1967 mai iunie <966 t C G £ N 0 A ---------------molia cu coroană îngustă t--—- timoui da tbot ai pclmului - — moliei comun. C„ cu înflorirea precoce, v~*—> receptivitatea noilor femele C) cu bfte-ine tardivă d flori mascote ¥ Pori temele Fig. 5. Timpul de zbor al polenului și receptivitatea strobililor femeii in două populații naturale de molid : O — muguri neporniți in vegetație , 1 — muguri care abia încep să se umfle; 2 — muguri umflați (cea 1 cm), cu solzi necăzuțl; 3 — floare masculă complet dezvoltată (cea 2 cm), cu solzii căzuțj — începutul de zbor al polenului, respectiv strobil femei complet dezvoltat, cu solzii nedeschiși ; 4 — floare masculă matură — zborul polenului, respectiv strobil femei cu solzii deschiși — momentul optim de receptivitate ; 5 — sfirșitnl zborului polenului florilor mascule, respectiv sfirșitul receptivității florilor femele (solzii apropiați). (The flying time of the pollen and the receptivity of the femele in two natural spruce fir populations: 0 — buds with unstar- ted vegetation, 1 — buds hardly begin to swell, 2 — swollen buds (about 1 cm) with unfallen seales, 3 — male flower com- pletele developed (about 2 cm) with fallen seales — the beginning of the pollen flight ; 4 — mature male flower — the flight of the pollen — the optimum receptivity moment, 5 — tbe end flight of the pollen of the male flowers, respecți- vcly the end oi receptivity of the female flowers (near. seales). pe o strategie adecvată sistemului reproductiv și variabilității principalelor caractere ale ideo- tipurilor. bibliografii-: Beldj.e, Al., 1907: Flora și vegetația Munților Pucegi Editura Academiei RSR, București, p. 79—81. E nț seu, Val., 1975: Ameliorarea principalelor specii forestiere. Editura Ceres, București, p. 13 65. Enescu, Val., 1985: Genetica ecologică. Editura Ceres, București, p. 32 — 50. Enescu, Val., 1987: Crearea de ideotipuri de arbuști cu constelații optime de caractere și însușiri valoroase. In: Revista pădurilor, 102, Nr. 1, p. 14—18. Kărki, L., Tigcrstedt, P. A. M., 1985: Dcfinition and exploitation on forest tree ideotypes in Finland. In: Attri- butes of Trces as Crop Plauts. (M.G.R. Canncl and J. E. Jackon eds.), p. 102 — 109. Kărki, L., 1985: Genetieallg narrotv-rroumed Irees com- bine high timber quality and high stern wood produetion at toiv cost. Reprint In: Crop Bhysiology of Forest Trees. Com- piled and edited by P. Â. M. Tigerstedt, p. Puttonen and V. Koski, Finland, p. 245—256. S c h m i d t-V o g t, H., 1977: Die Fichte. Bând T. Ed- Verlag Paul Parey — Hamburg und Berlin, p. 287—332 The Selection oî the Narrow Crowned and Show Dainage Reslstunt Ideotypes The paper presents the results of the research concerning the selection and the description of the spruee tree harrow-crowned ideotypes: Picea abies (L.) Karst. f. pendula (Jacq.) H6nricq. and Picea abies (L.) Karst. f, eo-. lumnaris (Jacq.) Garr., in Remania. „Pendula" spruee is spre ud in the region of Apuseni Mountains and „columnaris” spruee is spread in high altitude populations (from 1 500 m to 1 750 m) in the region of Retezat and Ctndrel Mountains. The research ascertains tbat „pendula" spruee tree is more resistant to snow damage than Norway spruee. Data concerning the reproductiou system demonstrate that „pendula" spruce ideotype is not phenologycally. Isolated to flowering, in comparison with the Norway spruce, in the same populations. Stimati colaboratori a(i reînnoit abonamentele la revista noastră pe acest an? Kd așteptăm! Influența regimul 12I multiannal al climatice a^up.Fa vegetației forestiere diaa județul Vrancea Dr. G. DAVIDESCU Centrul de cercetări biologice Iași Ing. drd. MJRCEA DIACONU ROMSILVA R.A. — Filiala Vrancea Dr. N. ȘTEFAN Centrul de cercetări biologice Iași M. APETREI Academia Română — Filiala Iași Județul Vrancea, situat în sud-estul țării noastre, are complexul caracteristicilor fizico- geografice desfășurat pe trei mari unități: Munții Vrancei, Subcarpații Vrancei și Cîmpia Șiretului inferior. La est de Adjud, este cu- prinsă în județul Vrancea și o fîșie îngustă din colinele Tutovei. Altitudinea reliefului coboară în trepte, de la vest (1 785 m în Masivul Goru, 1 777 m în Lăcăuți și 1 721 m în Giurgiu) spre est (cea. 20—30 m în lunca Șiretului). Complexul caracteristicilor fizico-geografice a determinat realizarea unei mân diversități staționale, în care s-a instalat o vegetație lem- noasă foarte variată. Factorul climatic a fost determinant și limitativ, abaterile de la valo- rile medii multianuale producînd slăbirea fizio- logică a arborilor și, uneori, îmbolnăvirea lor. în lucrare sînt analizate particularitățile climatice ale județului Vrancea, prin mediile principalelor elemente, cît și abaterile din ultimii ani, de la aceste valori. Prin calcule corelative s-a stabilit gradul în care regimul principalelor elemente climatice a influențat procesul de uscare anormală a arborilor. Material și metodă Rezultatele și concluziile lucrării de față sînt formulate pe baza unor cercetări detaliate în teren, corelate cu interpretarea datelor me- teorologice, înregistrate la stațiile din județul Vrancea: Tainici, Odobești, Adjud, Focșani și Măicănești. Datele asupra evapotranspirației potențiale s-au obținut folosindu-se formula elaborată de Papadakis, iar indicele de umiditate, s-a calculat după metoda Bov-Soroceanu (S or o- c e a n u , N., 1982). Efectuînd calcule de corelație, s-a urmărit evidențierea și cuantificarea legăturii dintre situația medie a elementelor climatice (PP, ETP, IK, deficit sau excedent de PP) și supra- fețele afectate de uscare. Fenomenul de uscare a fost considerat sub trei aspecte și estimat în procente, (pentru a asigura comparabilitatea datelor); a) suprafața afectată, în % din tota- lul suprafeței împădurite; b) suprafața intens afectată, în % din suprafața totală împădu- rită; e) suprafață intens afectată, în % din totalul suprafeței afectate. în stabilirea corelațiilor s-au avut în vedere cele două aspecte fundamentale: aspectul spa- țial (fenomenul de uscare la un moment dat și in diferite ocoale silvice, corelat cu valorile medii multianuale ale elementelor climatice) și cel temporal (evoluția în timp a fenomenului de uscare, corelată cu regimul multianual al elementelor climatice). Rezultate obținute Diferența dintre altitudinea maximă și cea minimă, din județul Vrancea, determină parti- cularități fizico-geografice deosebite pentru fie- care treaptă de relief și o vegetație lemnoasă (.•are aparține zonelor de silvostepă și de pădure. în Cîmpia Șiretului inferior, clima este tem- perat-continentală de nuanță excesivă. Tem- peratura medie anuală a aerului are valori cu- prinse între 10°C și 11CC, iar cantitatea de pre- cipitații este de 400 —500 mm/an. învelișul solurilor aparține claselor molica (cernozio- muri eambice și cernoziomuri tipice), halomorfe (solonețuri și sclonceacuri) și hidromorfe (soluri gleice și lăcoviști). în Subcarpații externi ai Vrancei, tempera- tura medie anuală a aerului este cuprinsă între 8°C și 10°O, iar cantitatea anuală a precipitațiilor atmosferice este de 500—700 mm. Se reține un caracter excesiv al climatului temperat-conti- nental, deoarece influențele estice continentale sînt pronunțate, evidențiate prin amplitudinile termice mari și prin regimul pluviometric cu frecvente variații cantitative. învelișul soluri- lor este dominat de argiluvisoluri și, parțial, de soluri molice. Cele mai mari suprafețe sînt ocu- pate de solurile luvice tipice sau cu procese de pseudogleizare. Eroziunea intensă a favorizat și formarea er o disoluților și regosolurilor. în Subcarpații interni și Vrancei, clima are caracteristici temperat-continentale moderate. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 7°C și 8°O, iar cantitatea anuală a precipitațiilor atmosferice depășește 700 mm. tbvelișul soluri- lor prezintă o mare diversitate. Cele mai răspîn- dite sînt solurile brune luvice tipice sau pseudt - gleizate, solurile brune argiloiluviale, brune me- zobaziee (moderat și puternic erodate), rego- solurile și erodis olurile. în zona montană a Vrancei, clima tamperat- continentală se caracterizează prin diferențieri altitudinale accentuate. Temperatura metili anuală este cuprinsă între l°0 și 7°G, iar canti- tatea de precipitații între 800 și 1200 mm/an. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr, 3 129 învelișul solurilor este constituit din soluri^ cambice și soluri spodice. Primele sînt repre- zentate prin soluri brune mezobazice și soiuri brune acide, care ajung pînă la altitudine de 1200—1300 m. La o altitudine mai mare, sînt soluri spodice, brune-podzolice și podzoluri. Vegetația forestieră, în Cîmpia Șiretului in- ferior, este formată din stejar pufos, stejar brumăriu, stejar în amestec cu arțar tătărăsc, aparținînd zonei de silvostepă. Etajul pădurilor de foioase se desfășoară între 300 și 1300 m. Contactul cu silvostepă se face prin pădurile de gorun (Quercus petraea), în amestec cu elemente termofile, ca mojdreanul (Fraxinus ornus), în subarborete fiind abundent cornul (C ornus mas). Dealurile, cu altitudine între 500 și 900 m, sînt, în cea mai mare parte, acoperite cu păduri de fag și carpen. Pădurile dc amestec (fag, molid, brad) sînt compacte la altitudinea de 900—1300 m. Etajul pădurilor de molid întîlnește con- diții optime de dezvoltare la peste 1300 m. în lungul Șiretului și pe cursurile inferioare ale Putnei, Bîmnei și Eîmnicului, se întîlnește o vegetație intrazonală cu pajiști de luncă și zăvoaie de plop și salcie. începînd cu anul 1984 s-au înregistrat pri- mele faze de uscare în masă a arborilor, în pădu- rile de cvercinee, în Ocoalele silvice Adjud, Focșani, Gugești și Dumitrești. în anii urmă- tori, suprafețele în care s-a constatat uscarea arborilor s-au extins, din anul 1987 cuprinzînd și brădetele (Tab. 1). Cauzele uscării pădurilor au fost numeroase, un rol important avînd și factorul climatic, în anii în care principalele elemente climatice au înregistrat valori medii, mediul înconjură- tor s-a găsit într-un echilibru stabil. înce- pînd cu anul 1982, pînă în anul 1987, s-au în- registrat abateri mari la valorile medii multi- anuale ale elementelor climatice, îmegistrîn- du-se lungi perioade de uscăciune și secetă. Acest fenomen a fost evident în Cîmpia Șiretu- lui inferior și la contactul acestei unități natu- rale cu Subcarpații, unde regimul pluviometric s-a caracterizat printr-o mare variabilitate în timp. Seceta prelungită a produs dezechilibre în mediul înconjurător, cu atît mai evidente eu cît abaterile de la valorile medii au avut o in- tensitate și o frecvență mai mare. în perioada anilor secetoși 1982—1988, diferența dintre precipitații și evapotranspirație ne indică un deficit pluviometric permanent la Măicănești, în Cîmpia Șiretului inferior, care, în medie, a depășit 300 mm/an. La Adjud și Focșani, anul 1984 a fost excedentar pluviometric iar ceilalți ani au fost deficitari, evapotranspirația fiind, în medie, mai ridicată cu cca. 160 mm /an, în comparație cu precipitațiile atmosferice. Cel mai accentuat deficit pluviometric s-a înregis- trat în anii 1983, 1985, 1986 și.1987 (Tab. 2). Pentru întreaga perioadă, deficitul pluviometric 130 rcumulat a atins valoarea de cca. 2148,3 mm la Măicănești, 1110,2 mm la Adjud și 1183,7 mm la Focșani. La Tulnici, în Subcarpații Vrancei, nu a existat un deficit pluviometric, decît în anii 1986 și 1987, iar Iți Odobești — la contac- tul Subcarpaților eu Cîmpia — în anii 1983, 1985, 1986 și 1987, media perioadei a fost exce- dentară pluviometric. Seceta a avut o frecvență mai mare în estul județului Vrancea, mai ales primăvara și toamna. Anii 1983, 1986 și 1987 pot fi considerați printre cei mai secetoși din întreaga perioada de observații meteorologice, în general, seceta a apărut în timpul primăverii, s-a atenuat în prima parte a verii și a devenit severă toamna. Frecvența perioadelor secetoase la sfîrșitul verii a fost mai mare de 50%, iar la începutul toamnei de cca 80%. Durata maxi- mă a perioadelor secetoase a depășit 35 zile. Evaluările făcute, cu ajutorul indicelui hidro- termic, au pus în evidență înăsprirea condițiilor de vegetație (Fig. 1). Umiditatea solului s-a Fig. 1. Indicele hidrotermic la stațiile meteorologice din județul Vrancea. (The hydrothermic index at the meteorologi- cal stations in Vrancea district). Legenda : --------M&icăncsti --------Odobești —-------Tulnici Excesiv de umed Foarte umed Semiumed Optim Semisecetos Secetos Foarte secetos Excesiv de secetos menținut perioade lungi sub limitele inferioare ale umidității accesibile. La desprimăvărare, pe un fond de deficit pluviometric accentuat, s-au înregistrat, în unii ani, indici termici ridicați, care au ajuns, pînă la mijlocul lunii aprilie, la cca. 350—400°C temperaturi pozitive. în anul 1983, acest fapt a avut o semnificație evi- dentă pentru vegetația lemnoasă, deoarece, începînd cu luna ianuarie, încărcătura termică a avut valori mari, la sfîrșitul acestei luni în- registrîndu-se 110—125°C, sumă a temperaturi- lor pozitive. Ca urmare, după o evoluție rela- tiv explozivă a vegetației, s-a accentuat stresul datorat insuficienței apei. Totodată, vegetația a avut de suportat și un șoc termic, provocat de înghețul și brumele din lunile aprilie și mai. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr. 3 Tabelul 1 Evoluția suprafețelor afectate de fenomenul de useare In pădurile județului Vrancea, fn Intervalul 1964 — 1988 (The evolution of the affected by the drylng phenomenon In the forests in Vrancee district durlng 1984—1988) Ocolul silvic Anul Total specii Cvercinee Brad Suprafață afectată, ha Din care intens. Suprafață afectată, ha Din care intens. Suprafață afectată, ha Din care intens, ha % ha % ha % 1984 812 120 — 812 120 — — ■ 1985 1369 28 — 1369 — — — —■ Adjud 1080 3313 —— 3313 — — — — — 1987 3072 9 0,3 3072 9 0,3 — — 1988 3100 9 0,3 3100 9 0,3 — — — 1984 • — — 264 — —. — 1985 —— — — 90 — •— — — Dumitrești 1986 772 ' 772 — • — — — il987 3231 232 7,2 1972 —- —” 1259 232 7,2 . 1988 2250 — 850 — 1400 — — 1984 —, — • 336 36 ■ ■ — — — 1985 —* — — 1026 30 3,6 —■ — Focșani 1986 1026 36 3,5 1026 36 3,6 —Ț* — 1987 2924 96 3,3 1664 36 2,1 1260 60 4,7 1988 2924 129 4,4 1664 69 4,1 1260 60 4,7 1984 — — —. 265 60 — —- — — 1985 —w —— — 876 150 — —- Gugeștl 1986 204 — — 204 . —■ — — 1987 5509 290 5,2 4646 185 4,0 863 105 12,1' 1988 6244 424 6,8 5381 187 3.4 863 237 27,4 1981 — — — — — — 1985 — — — — — — — — Năruja 1986 — — . — — — —. — — ' 1987 169 86 50,9 — —- 169 86 50,9 1988 513 438 85,4 1 — — 513 438 85,4 1984 — ■ ■ — — — — 1985 — — — — — —— Nereju 1986 — — — — — — — — 1987 89 — — — — ■ — 89 ■— — 1988 89 89 100 — — — 89 89 100 1984 — — 1039 — — — — 1985 — — 2062 —- — — — —» Panciu 1986 2264 — — 2264 — — — 1987 2264 — — 2264 — — — — 1988 2264 — — 2264 — — — — 1984 — — — — — — — 1985 — — — — — — — Soveja 1986 • — —• ■ ■ — — — — 1987 7 • — — —— —-* .7 — — 1988 238 176 73,9 — — — 238 176 73,9 1984 — — — — — ,— — — Total 1985 — — — — — — —• ISJ — Vrancea 1980 7279 36 0,5 7279 36 0,5 .— 1987 17267 713 4,1 13620 230 1,7 3647 483 13,2 1988 17622 1265 7,1 . 13259 265 2,0 4363 1000 22,9 Din cauza secetelor frecvente și prelungite, care au determinat un deficit pluviometric accen- tuat, în păduri a început o uscare lentă a arbori- lor, în decursul mai multor sezoane de vegetație, evidentă, începînd cu anul 1981, în Ocoalele silvice din Cîmpia Șiretului inferior și din Sub- REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 * Nr. 8 carpații externi ai Vrancei. în Subcarpații interni ai Vrancei, pe teritoriile Ocoalelor sil- vice Năruja și Nereju, uscarea arborihr a fost evidentă, începînd cu anul 1987, iar su. rafețele afectate au fost mai reduse. în acest ocoale silvice, precipitațiile au fost mai bogat t, seceta 131 I > .5 a 5 I 5 a a a I V •U 3 a i a REVISTA PĂDURILOR* Anul 106 • 1991 *. Nr. 3 132 Tabelul 3 Corelația „spațială” intre amploarea fenomenului de uscare șl valorile medii multianuale ale unor elemente climatice — coeficienți de eorelație/eoefieienți de determinare — % . (Tbc „spațial’’ corelation botween the amplitudeoî the dryîng phenomenon and the medium multianual valueș of some climatic elements — eorrelation coeffieients/determinations coeffleients) Feno- menul uscare, % PP ETP Excendent de precipitații a) -0,27 0,72 -0,70 : -0,72 52 52 . 49 52 b) -0,75* 0,73 -0,71 -0,74 .. 57 53 50 55 e) 0,84** -0,67 0,80* 0,83** 70 44 64 69 * — corelație semnificativă; ** corelație distinct semni- ficativă. Tabelul 4 Corelația „spațială” intre amploarea fenomenului de uscare la specia gorun și valorile medii multlanuale ale unor elemente climatice (The „spatia!” eorrelation between the amplitude of the drjing phenomenon by the cvergreen oak speeies and the medium multianual values of some climatic elements) Fenomenul de uscare, % PP ETP 7» -0,73 0,76* ■ -0, 72 B) ■ ■ — 1 ■ 53 59 52 -0,70 0,68 -0. 66 h) - — — o ■ „ —* 49 47 44 -0, 74 0, 70 -0,69 c) 55 49 47 * — corelație semnificativă Tabelul 5 Corelația „temporală” intre suprafața afectată de uscare in Ocolul silvic Adjud (toate speciile, ha) și regimul multianual ai unor elemente climatice (The „temporal” eorrelation betweeu the drying affected sur- face in the forest district Adjud (aii speeies), ha and the multi- annual condiționa of some climatic elements) PP ETP ■6* Suprafața afectată -0,40 16 0,63 40 -0,47 22 s-a produs mai rar, iar regimul termic a fost mai moderat. Ca urmare, la desprimăvărare, stratul de zăpadă s-a topit mai lent, menținînd o umezeală optimă a solului, chiar și în con- dițiile unui aport pluviometric deficitar. Analiza corelativă a evidențiat faptul că între fenomenul de uscare (din totalul supra- fețelor de pădure afectate la începutul anului 1989) și cantitatea de precipitații, indicele hidro- termic și excedentul de precipitații față de evapotranspirația potențială, există o corela- ție negativă, iar între acest fenomen și evapo- transpirație, sau deficit de precipitații, există o corelație pozitivă (Tab. 3). Valorile absolute ale coeficienților de corela- ție sînt ridicate astfel încît, chiar și pentru nu- mărul mic de cazuri luate în calcul (Geambașu, N., 1988), aceștia se apropie sau chiar depășesc valoarea limită asigurată statistic la un nivel de semnificație (încredere) de 5% (în cazul nostru — 0,75). Inversarea semnului coeficienților de corelație din linia a treia indică o legătură mai slabă între fenomenul de uscare intensă (comparativ cu fenomenul de uscare în general) și variația con- dițiilor climatice locale, confirmînd astfel ipo- teza multiplicității cauzelor acestui fenomen. Coeficienții de determinare (valorile de sub linie) sînt cuprinși între 50 și 70%. Acești coe- ficienți reprezintă numărul de cazuri în care fenomenul de uscare este în relație funcțională (deterministă) cu valorile elementelor climatice. în cazul gorunului, se constată aceeași core- lație între fenomenul de uscare și principalele elemente climatice dar, în cazul suprafețelor intens afectate de uscare, nu se mai constată inversarea semnului coeficienților de corelație. Rezultă că pădurile de gorun sînt mai sensibile la uscăciune și secetă, uscarea acestui arbore fiind legată, aproape în totalitate, de abaterile de la regimul normal al elementelor climatice (Tab. 4). Urmărind legătura dintre evoluția fenomenu- lui de uscare în Ocolul silvic Adjud, în ultimii cinci ani (1984 — 1988), reprezentată prin va- riația de la an la. an a suprafețelor afectate și regimul multianual al elementelor climatice, s-a constatat o corelație pozitivă, în cazul pre- cipitațiilor atmosferice și al indicelui hidro- termic, și negativă pentru evapotranspirație (Tab. 5). Valorile absolute mici ale coeficienților de corelație se explică prin faptul că seceta își manifestă influența asupra fenomenului de us- care după un interval de timp, efectele sale, în același an, fiind mai puțin resimțite. Această concluzie reiese și din calculele de corelație sincronă. Concluzii Din analiza, regimului multianual, al elemente- lor climatice, la stațiile meteorologice din jude- 133 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 3 țul Vrancea, rezultă că perioada 1982—1989 a fost săracă în precipitații atmosferice, cu aba- teri mari de la valorile medii. Deficitul pluviometric, față de evapotranspi- rația potențială, a fost permanent în Cîmpia Șiretului inferior iar la contactul cîmpiei cu Subcarpații s-a manifestat 6 — 7 ani, din totalul de opt ani. în Cîmpia Șiretului inferior, cel mai mare defi- cit pluviometric s-a înregistrat în anii 1983 (382,9 mm), 1985 (402,1 mm) și 1986 (401,4 mm). La contactul cîmpiei cu Subcarpații, deficitul pluviometric din acești ani a fost de 300 — —400 mm. Pentru întreaga perioadă 1982—1988, defici- tul pluviometric cumulat a fost de 2148,3 mm la Măicănești, 1110,2 mm la Adjud și 1183,7 mm la Focșani. în Subcarpații interni ai Vrancei nu a existat un deficit pluviometric, deeît în anii 1986 și 1987, media perioadei fiind exce- dentară pluviometric. în Cîmpia Șiretului inferior, din totalul de 63 luni, caro reprezintă perioada de vegetație a anilor 1982—1988, 44 luni au fost foarte sece- toase, secetoase și semisecetoase. în Subcarpații interni ai Vrancei, au fost numai 11 luni semise- cetoase, neînregistrîndu-se perioade secetoase sau foarte secetoase. Oa urmare a frecvenței mari a secetelor și uscăciunii prelungite în timp, rezistența arbori- lor la acțiunea dăunătorilor biotici și abiotici s-a redus. De aceea, începînd cu anul 1984 s-a semnalat fenomenul de uscare în masă a arbori- lor, mai evident în pădurile situate în partea de est a județului Vrancea. în anii următori, au crescut suprafețele în care s-a înregistrat uscarea în masă a arborilor. Legătura dintre regimul multianuâl al ele- mentelor climatice și evoluția suprafețelor afec- tate de uscare s-a evidențiat și prin analize corelative. BIBLIOGRAFIE Bacinschi, D., N e a c ș a, O., 1985: Principalele caracteristici climatice ale Carpafilor lomănești. Lucrare științifică, IGPCP — Măgurele Brașov. Chiri ță, C., 1979: Contribuia climatolog ice Ia ecologia formațiilor fore'xtiere zonale din spațiul biogeogrt-fic al Roniă- "niei. Academia B. S. România, Memoriile secțiilor științi- fice, 1977 — 1978, Seria a IV-a, Tom I, București. Erhan, Elena, Da vi de seu, G., 1981: Aspecte privind influența pădurii asupra temperaturii solului și aeru- lui, In: Revista pădurilor, Nr. 4, București. Geambașu, N, Barbu, I., 1987: Fenomenul de uscare a bradului In pădurile din Bucovina. In: Revista pădurilor, Nr. 3, București. Geambașu, N., 1988: Seceta și fenomenul de uscare a bradului in unele păduri din Bucovina. In: Revista pădurilor, Nr. 2, București. Georgescu, 0., C,, 1951: Studiu asupra efectelor secetei tn păduri. IGF, Studii și cercetări, Scria l-a, Voi. XII, Edi- tura Tehnică, București. Giurgiu, V„ 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București. Marcu, M., 1967: Meteorologie și climatologi? forestieră. Editura Didactică și Pedagogică, București. Sorocea nu, N., 1982: Cotitribujii la evaluarea raportu- lui plantă-climă. In; Cercetări agronomice in Moldova, Voi. III, Iași. * * * 1967: Influenta exercitată de pădure asupra mediului. București. ” * * 1981: Pădurile României, Editura Academiei R. S. România, București. The Influente of MuItianual Regime of Climatic Element* upon the Forest Vegetation in Vrancea District Vrancea district, sttuated in the south-east of Românie, has the complex of physical-geographical characțe- ristics developed in three big unites: the Vrancea Mountains, the Vrancea Subcarpathians and the inferior Șiret Plain. The forest vegetation, in the inferior Șiret Plain, is formed of Quercus pubescens, Quercus pedunculiflora, Quercus robur interfered with Acer tatarieum belonging to the forest steppe zone. The leafy forest level develope between 300—1 300 m. The contact with foreststeppe is done by the durmast oak interfered with termofile elemente. The hills altitudes between 500—900 m are covered with and hornbeam. At 900—1 300 m altltudc there are mixture forests (beech, spruce, fir) and at an altitude of mare than 1 300 m the spruce forests have optimal condiționa for developing. Startîng with 1984 it was established a beginning of mass drynesc in forest of Quercus sp. and starting with 1987 dryness compriscd fir forests too. The dryness causes were numerous. an important role having the climatic factor. The period between 1982 — 1989 was poorin atmosphericprecipitations, with big deviations from medium values. Pluviometric deficit coțifrunted with the potențial evapotranspiration was permanent In the inferior Șiret Plain and 6—7 years (from the total 8) at the contact of the Plain with Subcarpathians where it registred 300 —400 mm/year it was permanent too. For tbc whole period 1982 — 1988, the cumulatcd pluviometric deficit was of 2140,9 mm at Mocănești, 1 110,2 mm at Adjud and 1183,7 mm at Focșani. In the inferior Șiret Plain from the whole of 63 months, which represent the period of ■vegetation of 1982—1988, 44 months were very droughty or drougbty or semidroughty. In the interior Vrancea Sub- carpathians only 11 months vrere semidroughty. Because of the big frequency of the droughts and of prolonged dryness im tfme the resistance of the trees di- minlshed at the action of noxious abiotic and biotic factors encouraging their dryness, The connection between the multianual reglme of climatic elemente and the evolution of the surface affected by dryness was pointed out by correlation calculations. 134 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 * Nr. 3 V&taiii&rl produse aFberil®)?? și aiului prin folosire®. ielmologâilor de de exploatare a «berilor cu coroană, în tmnchisuH și catarge*' Ing. CONSTANTIN DĂMĂCEANU Dr. ing. MIMAI CAVA Pentru a satisface atît interesele privind re- coltarea materialului lemnos cît și condițiile necesare pentru regenerarea naturală și crearea de arborete sănătoase, valoroase din punct de vedere economic, este necesar ca tehnologiile de exploatare să fie puse în acord cu tratamen- tele adecvate caracteristicilor esențiale ale arbo- retelor și cu cerințele majore, din punctul de vedere al conservării potențialului protector al pădurilor. Dintre acestea, menționăm : a) cerințe de ordin silvicultural șl funcțional: protecția arboretelor, semințișului natural și a solului; ameliorarea structurii arboretelor, în vederea creșterii productivității pădurilor; asi- gurarea securității instalațiilor hidrotehnice; protejarea peisajului; b) cerințe privind exploatarea și transportul materialului lemnos: reducerea distanțelor de colectare a lemnului; reducerea consumului de combustibil; creșterea productivității muncii; reducerea costurilor de exploatare; creșterea gradului de valorificare a lemnului. Pentru a satisface cerințele de ordin silvi- cultural și funcțional, este necesar să se stabi- lească praguri (limite) de vătămare a arborilor rămași pe picior, a semințișului, și solului, care pot fi suportate de pădure, evitîndu-se dere- glarea funcțiilor de producție și protecție ale ecosistemelor forestiere. Prin cercetările efectuate în perioada 1981 — 1985, în cadrul temei ICAS cu același titlu, au fost evidențiate atît nivelurile vătămărilor în diferite parchete d$ exploatare, cît și valoa- rea pagubelor produse arborilor rămași pe pi- cior, semințișului și solului. Concomitent cu stabilirea limitelor respective, s-au mai deter- minat atît modalitățile de îngrijire și conducere a arboretelor cît și cele privind exploatarea pro- duselor rezultate. Pe teren, cercetările s-au desfășurat în ever- cete, făgete, amestecuri de rășinoase cu fag, molidișuri și în păduri de rășinoase (203 par- chete — 85 pentru produse principale și 118 pentru rărituri), din raza stațiunilor ICAS : * Din lucrările ICAS. Colaboratori: ICAS — ing. Cb. Manole, di. ing. I. Decei, dr. ing. I. Vlase, ing. Al. Lazăr, Ing I. ■ Stups.ru, ing. M. Strimbei, ing. E. Frățllă, ing. Melanica Urechiatu, ing. Viorel Giurgiu, ing. V. Graplni, ing. V. Bujdci; ICPIL— ec. P. Ghica, dr. biol. Florica Berinde, ing. Gh. Grozinschi, ing. Șt. Lupușanschi. Oluj-Napoca, Tîrgu Mureș, Caransebeș, Mihăești- Argeș, Brașov și Hemeiuși-Bacău. Din punct de vedere altitudinal, arboretele s-au situat între 180 m și 1250 m. în raport cu panta medie, acestea se pot grupa astfel: 14%, pe terenuri cu panta medie sub 10°; .36%, pe terenuri cu panta medie cuprinsă între 11° și 20°; 42%, pe terenuri cu panta medie cuprinsă între 21° și 30°; 8 %, pe terenuri cu panta medie peste 31°. Sub aspectul compoziției, cele 203 arborete se grupează în patru formații forestiere și 46 tipuri de pădure : 27% în cvercete cu 22 tipuri de pădure; 40 % în făgete cu 13 tipuri de pădure ; 20%. în amestecuri de rășinoase și fag cu șase tipuri de pădure ; 13% în molidișuri, din păduri de rășinoase, cu cinci tipuri de pădure. Vîrsta arboretelor a fost cuprinsă între 85 și 150 ani, la produsele principale, și între 45 și 70—80 ani, la cele secundare. Pe clase de vîrstă, ele s-au repartizat astfel: 2% sub 60 ani, 1% între 60 și 80 ani, 90% între 81 și 120 ani — la produse principale, respectiv 67 % sub 60 ani, 25% între 60 și 80 ani, 6% între 81— 120 ani și 2% peste 120 ani — la produsele secundare. Diametrul mediu al arboretelor a fost cuprins între 26 și 64 cm, la produsele principale, și între 14 și 30 cm, la cele secundare. în raport cu starea și vîrsta lor, arboretele cercetate au fost parcurse cu 1—3 tăieri, la produsele principale, respectiv 1—2 tăieri la produsele secundare. în toate arboretele s-a aplicat regimul codru, tratamentele variind în funcție de pădure. S-au practicat tăieri succesive, progresive, gră- dinărite, cvasigrădinărite și combinate. în general, la produsele principale, tăierile au fost moderate, extrăgîndu-se între 20 și 30%, la prima, și între 30 și 40%, la a doua tăiere. în ceea ce privește răriturile, intensitatea lor s-a modificat în funcție de tipul de pădure. în general, s-au practicat tăieri moderate și tăieri forte, extrăgîndu-se 14% și, respectiv, 30% din arbori. Referitor la tehnologiile de exploatare a arborir lor cu coroană, variantele întreg și părți din arbore și trunchiuri de catarge, trebuie remar- cat că acestea asigură un grad mare de mecani- REV1STA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 3 135 zare la recoltarea lemnului, în toate condițiile de relief, dar aduc prejudicii pădurilor. Principalele utilaje folosite la colectarea lem- nului (recoltat % apropiat) din parchete au fost:tractoarele universale(U-65O, U-651),trac- toarele forestiere cu pneuri (TAF), tractoarele cu troliu și instalațiile cu cablu acționat de troliu independent (funiculare FP-2,’ FPU-500 și Wissen). Pentru recoltarea materialului lem- nos din parchete, s-au folosit însă, cu precădere, corhănirea manuală- (cu țapina) și cu atelaje. Vătămările s-au apreciat, în mod diferențiat, după cum urmează : a. pentru sol — vătămări superficiale — răvășirea sau înlăturarea litierei, zgîrierea solului pînă la adincimea dc 5 cm, tasarea solului; — vătămări mijlociu profunde — fărîmița- rea și înlăturarea solului pe adîncimi de 5—10 cm; — vătămări profunde — fărîmițarea și în- lăturarea solului, pînă la adîncimi de peste 10 cm, și crearea de rigole ; — vătămări foarte profunde — crearea de ogașe; b. pentru semințișuri, după executarea lucră- rilor de exploatare, în suprafețele de probă s-a reinventariat semințișul, puieții rămași fiind clasificați în patru categorii — sănătoși, răniți, rupți, parțial uscați. c. pentru arborii rămași pe picior — s-a folo- sit clasificarea preconizată și folosită de P e- t r e s c u, L. (1980). S-au considerat vătămați, arborii care prezintă cel puțin o rană deschisă (pînă la lemn), fie pe tulpină, fie pe rădăcinile superficiale. Ou excepția speciilor cu coajă subțire, la celelalte, zdrelirile n-au fost luate în considerare în calculul frecvenței și intensității vătămărilor, ele fiind, în general, răni care rămîn la nivelul scoarței și nu afectează lemnul. Gradul de vătămare a fiecărui arboret s-a stabilit o dată cu înregistrarea celorlalte ele- mente, notîndu-se (la fața locului) clasa dc vătămare, după cum urmează : — arbori slab vătămați (S) — arborii cu vătămări pe tulpină sau pe rădăcină, fără ca lemnul să fie afectat. Suprafața (unitară sau cumulată) a rănilor nu depășește 25% din cir- cumferință ; — arbori moderat vătămați (M) — arborii cu răni pe tulpină sau/și pe rădăcină, care afec- tează lemnul. Suprafața (unitară sau cumulată) a rănilor nu depășește 25% din circumferință ; — arbori puternic vătămați (P) — arborii cu răni pe tulpină sau/și pe rădăcină, care des- coperă lemnul pe o suprafață mai mare de 25% din circumferință. în această categorie intră și arborii rupți. în cazul arborilor cu mai multe răni, clasa de vătămare se stabilește în funcție de rana cea mai importantă; rd. pentru arborete — aprecierea vătămărilor prezintă un grad mai mare de complexitate, din cauza incideneței mai multor factori locali. Gradul de vătămare (Gv) se apreciază în funcție de valoarea produsului dintre frecvența arbori- lor vătămați și intensitatea vătămării (Iv), (Petre seu, L., 1980). S-au stabilit patru grade de vătămare : arbo- rete slab vătămate — ^ = 1— 12 ; arborete. moderat vătămate — Gv — 13 — 33 ; arborete puternic vătămate — Gv = 34—67 ; arborete foarte puternic vătămate — Gv = 68 — 100. Concluzii La sol, în parchetele de rărituri,' vătămările superficiale au ocupat între 2,5% și 55% din suprafață, iar cele mijlociu profunde, între 0,5% Procente din suprafața solului Q 10 30 40 5p 4 7 bir - 2,5-55% 1,5-75 % 0,5-15% 0,4-10% 0,5-15% 03-8% 0> - 5% 0,1 6% dl 7 — rârituri • -- produse principale a superficiala b mijlociu profunda c profunde d foarte profunde Fig. 1. Vătămări aduse solului. (Soil damages). Q-cverdnee; F-făgete A-amestec de râsinoase cu fag Fig. 2. Vătămări aduse puieților. (Damages of thesecdlings piants). 136 REVISTA PĂDURILOR • AnuZ 106 * 1991 * Nr. 3 și 15%. Vătămările profunde și cele foarte pro- funde, mult mai puțin frecvente, au afectat între 0,5% și 15%, respectiv între 0,7% și 5% din suprafață (Fig. 1). în parchetele de produse principale, vătămă- rile superficiale au acoperit între 1,5 % și 75%, cele mijlociu profunde între 0,4% și 16%, iar cele profunde și foarte profunde între 0,3% și 8%, respectiv între 0,1% și 6% din suprafața solului (Fig. 1). în toate fazele de lucru, vătămările provocate solului au fost mai mari, în situațiile în care: solul a fost umed (chiar și în prezența stratului de zăpadă), panta a fost mare, iar arborii ex- ploatați au fost în număr sau/și volum mare. în parchetele do produse principale, regenera- rea naturală a acoperit suprafețe care, în medie pe formații forestiere, au reprezentat 72%, în cvercete, și cîte 56%, în făgete și în amestec de rășinoase cu fag, predominînd puieții pînă la 30 cm. La exploatare, pe total, semințișul natu- ral a fost vătămat în proporție de 36 % în cver- cete, 37% în făgete, și 8% în amestecurile de rășinoase cu fag (Fig. 2). în ceea ce privește frecvența arborilor cu diferite grade de vătămare, în date medii, pe formații forestiere, aceasta a fost diferită, după cum urmează: — la rărituri — arborii cu vătămări slabe au reprezentat, în medie, 10% în cvercete și molidișuri, 22% în făgete și 16% în amestecuri, iar cei cu vătămări moderate și, respectiv, pu- ternice, au reprezentat: 4%, respectiv 2%, în cvercete, 7%, respectiv 3%, în făgete, 6%, respectiv 4%, în amestecuri, 3%, respectiv 1%, în molidișuri (Fig. 3A); — la produsele principale —arborii cu vătă- mări slabe au reprezentat, în medie, 26% în cvercete, 23% în făgete, 17% în amestecuri, iar arborii cu vătămări moderate și cei cu vătă- mări puternice au reprezentat: 14%, respectiv 5%, în cvercete, cîte 17% în făgete, 20%, res- pectiv 9%, în amestecuri. în general, în ambele situații, arborii cu vătămări slabe au fost mai numeroși deeît ceilalți. îu parchetele de produse principale, arborii cu vătămări moderate și puternice au fost mult mai numeroși deeît în cele cu rărituri (Fig. 3B). Atît la rărituri, cit și la produsele principale, s-a observat- o oarecare legătură între volumul vătămărilor și vîrsta arboretului, implicit dia- metrul și volumul arborelui mediu, ea și densi- tatea lemnului. La o creștere a viratei cu 10 ani, numărul total de arbori vătămați a crescut cu 8—10%. Proporția arborilor vătămați a fost de 15% la vîrsta de 40—50 ani. 34% la 60—80 ani și'peste 37% la vîrste mai mari (Fig. 4). La diametre medii, de 10—15 cm, proporția arborilor vătămați a fost de cea. 14%, și de cea.'40%, la cele de 25—30 cm (Fig. 4B). în 52 parchete de rărituri, în făgete, frecvența arborilor vătămați, in funcție de volumul arborelui mediu extras, a înregistrat: 28 %— pentru 0,100 m8, 33,6%—pentru 0,101 —0,300 m®, 42% —pentru 0,301-0,500 m3 (Fig. 40). Datele au indicat, în general, o oarecare cores- pondență între intensitatea extragerilor și frec- vența vătămărilor : 9% în cvercete și 4% in molidișuri, la extrageri sub 10% ; 18% în cver- cete, 21 % în făgete și în amestecuri , 0% în molidișuri, la extrageri cuprinse între 11 și 25% ; 16% în cvercete, 38% în făgete, 29% în amestecuri, 20% în mol’dîșuri, la extrageri de peste 25% (Fig. 4D). Datele obținute în parchetele de rărituri demonstrează că, dacă la vătămările din ex- ploatarea curentă s-au adăugat și cele din ex- ploatările precedente, proporția arborilor vătă- mați a crescut cu 19%, pînă la 34%. în funcție de densitatea lemnului, proporția arborilor vătămați a fost de cca. : 50% la molid, 40% la fag, 30% la cvercinee și carpen. In ceea ce privește gradul de vătămare a arboretelor, s-au constatat următoarele: — la rărituri, cele 118 arborete cercetate au fost repartizate astfel: 24% slab, 55% mode- Fig. 3. Procentul de arbori vătămați. (The perceMtagc of damaged trees). Revista pădurilor * Anul 106 * 1991 • Nr. 3 137 .^sta ani volum m.c. % 40- 60->80 0,100 0101-0,301- r60 50.80 rredki cm. *>25- 0,300 0,500 15 30 <10. 11-25 >25 40 2015 28 ,6 n42 14 P40 ' Cvercerc ; I Făgete I Amestec de răsinoase cu fag. Molidișuri in pădun de rășinoase . - Pentru volum, șl • % de arbori extras! 4. Procentul de arbori vătăinați, tn raport cu vîrsta arboretului, volumul arborelui mediu, diametrul și procentul de arbori extrași. (The percentage of damaged trees in. comparison with the age of the stand, the volume of the medium trec, the diameter and the rate of drawn out trees). Gradul de vătămare S slab M moderat ■ P puternic FP foarte puternic Rântun Fig. 5. Procentul de arborete vătămate. (The percentage of damaged stands). rat, 19% puternic și 2% fojarte puternic vătă- mate (Fig. 5); — Ia produsele principale, cele 74 arborete s-au repartizat: 38% moderat, 46% puternic și 16% foarte puternic vătămate (Fig. 5); — la produsele principale, în condițiile de exploatare ARCOT, nu au existat arborete slab vătămate, iar cele puternic și foarte puter- nic vătămate au fost în proporții mult mai mari decît la rărituri. Referitor la evoluția vătămărilor, au rezul- tat următoarele: — la sol, după un an, s-au menținut vătămă- rile profunde și cele foarte profunde; — lă semințiș, situațiile s-au modificat în funcție de caracterele speciilor, natura vătămări- lor și suprafața afectată; — la arbori, pe zonele vătămate, lemnul s-a depreciat în urma atacurilor ciupercilor xilo- fâge. Prin cercetări de laborator s-au stabilit substanțele_.chimice necesare prevenirii și com- baterii acestora. Considerând numai arborii moderat și puter- nic vătămați, pentru condițiile cercetate reiese că aceștia reprezintă 7—20% din volumul total al arboretului. Se apreciază că, în următorii 20—30 ani, din aceste cantități procentuale se va declanșa un volum de lemn de cca. 30%, ceea ce înseamnă mari pagube provocate econo- miei naționale, afectînd însăși viitoarea cali- tate a lemnului destinat industriei. Deoarece, la aplicarea tehnologiilor de exploa- tare a arborilor, nivelul vătămărilor provocate solului, semințișului și arborilor rămași pe picior este, încă, prea ridicat, s-au stabilit praguri- limită pentru fiecare situație, în funcție de felul tăierii, specie, vîrsta și diametrul mediu ale arboretului, panta terenului și vătămările în- registrate în producție (Tab. 1), fapt constatat și de Giurgiu, V. (1982). . Pentru vătămările provocate solului, s-au prevăzut două situații, în raport cu vîrsta arbo- retelor, dat fiind că în arboretele tinere (sub 60 ani) riscurile (de vătămare) sînt mai mici. Vătăînările superficiale nu au fost luate în con- siderație deoarece, de-a lungul unui an, acestea dispar. De asemenea, nu s-au prescris praguri pentru vătămările foarte profunde, acestea fiind intolerabile, deoarece provoacă degradări de tipul ogașelor și ravenelor care, cu timpul, se accentuează și conduc la degradarea solului. Pentru semințiș, cele două praguri de vătă- mare au fost stabilite în funcție de specie, desi- mea semințișului, numărul total de puieți vătă- mați, suprafața afectată, tratament și numărul tăierilor de regenerare. Nu se admit vătămări pe suprafețe mari. La stabilirea celor trei praguri de vătămare a arborilor, nu au fost luați în considerare cei 138 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 Tabelul 1 Limitele orientative privind frecvența vătămărilor admisibile, provocate arborilor rămași pe picior (A), semințișuiui din re- generările naturale (B> ți solului (C), la o intervenție — pro- duse principale (The orientative limita regardiug the frequency of the admissibie damages provoked to the standing trees (A), the, sceding in the natural regeneratîons (B>, and to the soil (C), by an intervention — ntaln products) Nr. crt; ’ Formația ■ forestieră Tratamentul Tăierea nr. Frec- venta vătă- mări- lor ad- mise, pro- cente 0 1 2 3 4 A. Limite orientative privind frecvența vătămărilor provocate arborilor rămași pe picior. Panta dominantă 1 — 10° 1) 1 Molidișuri m păduri de răși- noase S.mm P.mm I II definitivă 8 10 5 2 Amestecuri de rășinoase cu fag S.P.C. I II definitivă 10 12 6 : 3 Făgete s.c. j.g.r. I II definitivă 12 15 6 4 Cvercete p. J.G.R. I II definitivă 10 12 5 Panta dominantă 11 — 80” 1 Molidișuri In păduri de răși- noase S.mm P.mm J.G.R. I II definitivă 10 12 ■ 0 . 2 Amestecuri de rășinoase cu fag S.P.C. J.G.R. I .. . II definitivă 12 14. 5 3 Făgete S.C. J.G.R. I II definitivă 12 15 7 4 Cvercete P. J.G.R. I II definitivă 12 14 6 Panta dominantă 21 -30” 1 Molidișuri în păduri de răși- noase P.mm S.mm J.G.R- I II definitivă 12 .14 7 2 Amestecuri de rășinoase cu fag S.P.G. J.G.R. • I II definitivă 12 14 7 3 Făgete SA- J.G.R. I II definitivă 12 15 7 4 Cvercete P. J.G.R. I II definitivă 12 14 7 (con'imiare tab. 1) 0 1 2 1 3 1 4 1 B. Limite orient provocate srml P Molidișuri In păduri de răsi- noase ative privind fre ațișurilor din reg anta dominantă ■ S.mm P.mm cveuța vătămi enerarea natul 0-10” I ’ II definitivă rilor rală 2) 8 t 2 Amestecuri de. rășinoase cu fag S.P.C I II definitivă 8 7 3 Făgete S.C. J.G.R. I II definitivă 10 .9 1 Cvercete P. J.G.R. ' I II definitivă 9 8 1 Pan Molidișuri tn păduri de răși- noase a dominantă 11 S.mm P.mm J.G.R. -20J I II definitivă 9 8 2 3 Amestecuri de rășinoase cu fag S.P.C. J.G.R. I II definitivă 9 8 Făgete . S.C. J.G.R. I II definitivă 10 10 4 Cvercete P. J.G.R. I II definitivă 9 9 1 Pan Molidișuri In păduri de răși- noase ta dominantă 21 P.mm S.mm J.G.R. — 30* I II definitivă 10 9 2 Amestecuri de rășinoase cu fag s.p.c: J.G.R. I II definitivă 9 9 3 Făgete S.C. J.G.R. I II definitivă 11 10 4 Cvercete P. J.G.R. I II definitivă 10 9 LEGENDA : S — Tăieri succesive P — Tăieri progresive J — Tăieri jardinatorii G — Tăieri grădinărite R — Tăieri de îngrijire, rărituri C — Tăieri combinate I—II Tăieri: Intlia șl a doua mm — margine de masiv REVISTA PĂDURILOR * Anul * 1991 * Nr. 3 139 (continuare tab. 1) C. Li Olițele admisibile privind frecvența vătămărilor ___________________provocate solnlal________________ 3) Nr. crt. Panta dominantă, grade Frecvența vătămărilor față de suprafețe inventariată Sarcina deplasată prin : alunecare, tirîre, semitici re .instalații cu cablu aerian superfi- ciale 4) profunde 5) superfi- ciale 4) profunde 5) V o. Of Of . o /O 0 1 2 3 4 5 1 0-10 10 2 —w 2 11-20 8 1 4 1 3 21-30 6 1 3 1 NOTĂ : 1) Frecvența vătămărilor admisibile reprezintă procentul dc arbori vătămați, rămași pe picior. Se iau tn considerație următoarele forme dc vătămări : răni profunde in coajă pînă la lemn (decojiri), răni care afectează lemnul (așchicri), strivi- rea lemnului, deformări la baza trunchiului, ruperea trunchiu- lui și dezrădăcinarea. 2) SemințiȘ. 3) Prin frecvența vătămărilor admisibile se Înțelege procen- tul suprafețelor cu soiul vătămat, raportat la suprafața totală pe care s-a inventariat. 4) îu categoria vătămărilor superficiale (la sol) se Înca- drează : răvășirea și Îndepărtarea litierei, tasarea solului, zgirierca solului In orizontul A și frămintarea orizontului A. 5) în categoria vătămărilor profunde (in sol) se Încadrează : îndepărtarea solului in orizontul A și crearea de rigole cu ădtn- cimi mai mici dectt 0,2 m. slab vătămați, care se Înregistrează în proporții mai mari deeît cei moderat și puternic vătămați, deoarece, la aceștia, nu este afectată calitatea lemnului, în viitor. Procentele respective s-au stabilit considerîndu-se numai arborii moderat șt puternic vătămați, ale căror răni, provo- cînd declasarea lemnului, afectează calitatea arboretelor. în ceea ce privește cauzele care provoacă vătăniările, după cum a reieșit din cele de mai sus, acestea sînt mai multe, ponderea fiecăreia accentnîndu-se în funcție de ansamblul con- dițiilor. Se consideră cauze principale: intro- ducerea tractoarelor pentru colectarea pieselor de dimensiuni mari și foaite mari; lipsa măsuri- lor de protejare a arborilor, semințișului și solu- lui ; executarea lucrărilor pe sol umed, înghețat sau acoperit cu zăpadă înghețată, cînd se pro- duc derapări ale pneurilor tractoarelor etc. Actualele tehnologii de exploatare, concepute aproape exclusiv în ideea rentabilității momen- tane a lucrărilor respective, provoacă vătămări incompatibile cu starea de sănătate, stabilitate și productivitate ce trebuie asigurată pădurii. Se impune, deci, revizuirea actualelor concepții privind tehnologiile de exploatare, ca urmare a prejudiciilor aduse pădurii la recoltarea mate- rialului lemnos, punîndu-se accentul pe funicu- lare și atelaje. Astfel, se previn atît degradarea mediului cît și pierderile prin declasarea lem- nului. Sîntem în fața unei cerințe ecologice cu profunde implicații favorabile, sub raport eco- nomic și social, cerință ce trebuie satisfăcută de silvicultori, indiferent dacă ei lucrează la cultura pădurilor sau la exploatarea lemnului. BIBLIOGRAFIE Giurgiu, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. Pet rescu, L., 1980: Noi contribuții tn problema prejudi- ciilor ce pot fi aduse arborilor pe pictor, prin lucrările de exploa- tare. a lemnului. In: Revista pădurilor, Nr. 4. Damages Provoked to the Trees, Seedliny Plants aud Soil by Vsing th» Forestry Operației, Technologies for Ihe Crown Treea in Trunks and Poles The authors present the results of the researches regarding the opportunes of using the various explol- ting technology depending on the forest damages. There must be revaluated the present exploiting technologies, almost exclussively conceived for the immedlate profitableness idea of the exploitîng workes. The use of cable cars is recommended, thus preventing environment degradâtion and Ibsscs by wood degra- ding. Ne scriu cititorii Rfnduri de Ia un ttnăr cititor al Revistei pădurilor Redacția mulțumește atașamentului manifestat de iubitorii pădurii, simțindu-se cu atlt mai Îndatoritoare față de acei care acum descifrează tainele profesiunii de silvicultor. Spicuim, deci, din scrisoarea lui Florin Slavu, elev In clasa a Xl-a la Liceul Silvic — Brănești, care face clteva propu- neri privind gospodărirea ecologică a pădurilor. „Pentru a diminua pagubele produse de putregaiul roșu instalat pe cioplaje, răni de exploatare etc., ar fi posibilă utilizarea unei benzi adezive, de tipul abțibildului, din hlrtie cerată (pentru a rezista la intemperii), cu un adeziv puternic, pentru a nu se dezlipi. Pe ea se va imprima un număr — numă- rul de inventariere a arborelui, în colțul din stlnga-sus se scrie scria (formată dintr-o literă sau un grup de litere) și numărul benzii, ce se va înscrie și Intr-un registru la ocol, unde sc menționează In cc U.P., u.a. s-a amplasat respectiva bandă adezivă. Același tip de bandă adezivă se poate utiliza și la marcarea traseelor turistice sau la delimitarea liniilor parcelare sau subparcelare”.. .„în toate cazurile, banda se va aplica la 1,50 m de la sol, cu față spre linia parcelară . ..” Pentru protejarea arborilor din jurul liniilor colectoare, care stnt cei mai afectați, propune „invelirea bazei trunchiu- lui cu trei inele de cauciuc (de forma unui cerc spart), fiecare puțind fi confecționat dintr-o cameră de tractor”. în Încheiere, tinărul nostru cititor, adaugă : „în speranța că aceste mici idei (chiar dacă nu vor fi puse tn practică, sub forma prezentată de mine) vor impresiona pe vreun iubitor al pădurii și vor conduce, tn fina), Ia diminuarea efectului negativ pe care 11 are omul, In anumite cazuri, asupra pădurii, eu vă doresc sănătate și multă putere dc muncă”. îți mulțumim, Florin Slavu, și iți dorim mult succes la Învățătură, pentru a deveni un demn urmaș al celor care, cu modestie și credință, au militat permanent pentru apărarea fondului forestier românesc. REDACȚIA 140 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 * Nr. 3 Imperative sil vo*prodactive în Delta Dunării Dr. ipg. CRISTIAN D. STOICULESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice — București Valoarea biogeografîcă a Deltei Dunării încă din 1881, primul an de apariție a Revistei pădurilor, exegetul silvicultor Profesor inginer Petre Antonescu, promotorul protecției medi- ului ambiant în Bomânia (Stoiculeseu, V a r g a, 1986), a publicat articolul „Pădurea Lelea și Cara-Ormau”. Aici a relevat faptul că aceste „păduri de o reputație europeană” sînt cunoscute de „diferiți scriitori străini, forestieri distinși, eare s-au preocupat de pădurile Dohro- gei și toți se rostesc cu o adevărată adinirațiune cînd vorbesc despre aceste păduri” (Anto- ne a c u , 1881). Astăzi, acestea sînt incluse în rețeaua mondială de rezervații ale biosferei (G î r 1 e a, 1980). . Se justifică oare această faimă? în acest sens, este evidențiat faptul că, deși suprafața României postbelice reprezintă abia 2% din suprafața Europei, fără UBS8, ea con- centrează „aproape 40% din plantele superioare ale acesteia” (Pop, 1964). Dar, în raport cu densitatea medie națională a speciilor de cor- mofite pe unitatea de suprafață, aceasta, la nivelul anului 1968, a fost de 80 ori mai mare în Delta Dunării. Această concentrare a fito- taxonilor determină o replică similară, mult mărită, a zootaxonilor și explică valoarea bio- geografică distinctă a spațiului românesc și, în cadrul acestuia, importanța considerabilă a Deltei Dunării. Această abundență biotică a justificat crearea, în perioada ulterioară anului Datele prezentate mai sus ilustrează o bio- complexitate specifică, extrem de rar întîlnită în lume, ce constituie un izvor nesecat de bogă- ție cu un enorm potențial economic pe care puține țări din zona temperată îl au, a cărui valoare, neaparentă în prezent, poate fi orieînd relevată printr-o descoperire surprinzătoare (R a c o v i ț ă, 1937). Avem, de aceea, o datorie sacră de a conserva și transmite acest tezaur posterității, într-o stare cel puțin egală cu cea pe care am moștenit-o de la predecesori. Cerce- tări recente evidențiază următoarele: rezerva- ția Letea, de superbă frumusețe și de multiplă importanță, monument al naturii din 1938 și rezervație mondială a biosferei din 1980, for- mează un complex particular de vegetație de o unicitate absolută și reprezintă imul dintre „cele mai importante centre endemogene si de Apeelație din Europa, cu o capacitate ridicată de producere a resurselor reînnoibile, ce poate, fi în viitor de mare importanță pentru viața umană”*. Specii rare sau unice pe Glob (bună- oară Fraivimis pallisae, lepidopterul Poloehrișia aureliaua etc.), arbori multiseculari, ce depă- șesc 1 m în diametru și 33 m în înălțime, prinși în rețeaua plantelor agățătoare, întunecimea hasmacurilor (urmare a etajelor arborescente suprapuse), densitatea și diversitatea impresio- nantă a speciilor, care contrastează șocant cu dunele luminoase și ierburile multicolore speci- fice nisipăriilor, formează laolaltă, poate, cel mai invidiat paradis entomologie, în dispariție, Tabelul t Caracteristici numerice ale speciilor de eormoflle și ale rezervațiilor naturale din BomAuia față de eele din Delta Dunării (Numericul eharaeterlstles ol the eormophlte speeies and of the natural reservatlon In Romaiila in eomparfaon wihț the Dannbe Delta) Zona Suprafața Specii de. cormofite Densitatea medie a spe- ciilor de cor- mofite, In ra- port cu supra- fața țării* Rezervații naturale Suprafața protejată % Densitate Suprafață kma 0/ . O număr % la kms număr % ha 0/ /o Romania Delta Dunării 237.5001 99 95 100 0,4 3.5673 1200* 100 34 0,015 1,2 1 80 252’ 100 7* 3 88.328* 43.773* 100 50 0,37 43,82 * Reprezintă raportul dintre numărul de specii la km’ din zona considerată și cel din zona de referință. Exponenții reprezintă trimiteri bibliografice : 1. Anuarul statistic al României (1986); 2. Al. Beldie (1977) ;3 — Val. Pușcariu ș.a. (1976); (Mititeii! ș.a., 1968), plaurul, pajiș- tea, zăvoaiele și culturile agricole reprezentau 29% din suprafața de 3446 km2 a Deltei (Giștescu, 1983). 1938, a șapte rezervații naturale în Delta Dunării (Pușcariu ș.a., 1976) care dețin 43.773 ha (Ionel ș.a., 1986) sau 50% din suprafața totală a rezervațiilor țării la acea dată, respec- tiv aproape 44% din aria considerată a Deltei (Tab. 1). REVISTA PĂDURILOR • Amil 106 * 1991 * Nr. 3 din Europa. Așa cum aprecia Profesorul Ser- giu Cărăușu (1962) „la Letea nu lipsesc decît maimuțele și papagalii pentru ea acest * Bănărescu P. și Drugescu C., comunicare orală, 28 de- cembrie 1988. 141 hățiș exotic de arbori și liane să constituie o autentică pădure ecuatorială” în plină zonă temperată. Aici, sau în alte rezervații din Deltă, biom unic in Europa, mai supraviețuiesc încă numeroase specii de insecte, păsări și reptile devenite rare sau aduse în pragul extincției și tot aici se mai întîlnesc și unele mamifere care și-au găsit ultimul refugiu european. Gestionarea rezervațiilor forestiere Contrai' importanței sale naționale și mon- diale, contrar prevederilor legislației în vigoare, în ultimul timp s-a exercitat un considerabil impact antropic, incompatibil cu statutul re- zervațiilor, ceea ce a dus la alterarea peisa- gistică și deteriorarea echilibrului ecologic, datorită, printre altele: — sustragerii anuale, din fluxul natural, a unor cantități apreciabile de lemn; — modificării regimului freatic, urmare a îndiguirilor și construirii incintelor piscicole în apropierea rezervației Letea, ceea ce a declan- șat, probabil, uscarea progresivă a arborilor; — suprapășunatului și poluării; , — introducerii fazanului, mare consumator de microvertebrate și ghindă; — „optimizării” numărului de păsări ihtio- fage, în realitate masacrării lor oficializate, uitînd că acestea „prin decoratiyitatea lor exo- tică exercita o mare forță de atracție turistica, prin excrementele lor, boșate în nitrați, fertili- zează apa și determină indirect creșterea efecti- velor de pește iar, prin consumarea peștilor bolnavi, asanează mediul acvatic” (Stoicu- 1 e s c u ș.a., 1987) etc. . în consecință, din cel mai bogat univers biolo- gic european, rezervația Letea tinde vertigi- nos spre un mediu biologic nesemnificativ. Cercetări abia încheiate (S t o i c u 1 e s c u, 1989) relevă intervenții antropice în Pădurea Letea, din ultimele decenii, contrare spiritului și prevederilor legii protecției mediului încon- jurător, cum sînt: scoaterea rezervației de sub influența regimului liber al apelor Dunării, prin îndiguirea Brațelor Chilia și Sulina (sut- venită în anii ’60), modificarea regimului frea- tic (ulterioară anilor ’70), ca urmare a con- struirii incintelor piscicole din vecinătatea estică a rezervației, practicarea unui intens turism necontrolat și a unui suprapășunat abuziv cu mii de ovine și bovine, tasarea și nitrificarea alarmantă a solului, ca urmare a pășunatului, poluarea solului, aerului, apei și vegetației cu pesticide. Acest impact multiplu, acționînd sinergie, a determinat accentuarea dezechilibru- lui ecologic și declanșarea uscării arborilor, în paralel cu instalarea secundară a entonio- faunei xilofage și intensificarea recoltării abu- zive de produse lemnoase, prin tăieri ide igienă. Ultimele totalizează aproximativ 20,000 ms, numai în intervalul 1970—1988, cu o rată medie progresivă de la 607 m8/an, în perioada 1970 — ''.980, la 1449 m3/an, în perioada 1981—1983, și la 1971 m3/an, în intervalul 1984—1987. La acestea, se adaugă recoltarea produselor accesorii și nelemnoase care, numai în perioada 1981—1983, au constat în: 73.000 araci și co- lici, 21.000 nuiele pentru vintire, 3.495 kg carne mistreț și 100 kg carne căprior, 127 t fîn natu- ral din pădure etc. Mai este de amintit: inclu- derea rezervației în fondul de vînătoare nr, 52 Letea, introducerea de specii helocale (plop euramerican, pin, fazan etc.), întreținerea solu- lui în „plantații” (create, de regulă. în ecosis- teme specifice neforestiere, alterate profund și gratuit) și a liniilor izolatoare, nivelarea solului, defrișări, amplasarea de suprafețe experimen- tale cu caracter distructiv, insuficiența panouri- lor, ineficiența pazei, complicitatea, prin ne- formalizare a organelor autorizate, prevăzute de legea pentru protecția mediului înconjură- tor, în vederea suprimării acestui impact alar- mant. Este de subliniat faptul că recoltarea pro- duselor lemnoase, inclusiv prin tăieri de igienă, este, interzisă în rezervații, deoarece, de obicei acestea se fac pe seama iescarilor, a arborilor uscați sau în curs de uscare, ceea ce privează ecosistemul de nișele ecologice ale unei avi- fauue și entomofaune specifice, în dispariție, în rezervațiile din Delta Dunării, extragerea arborilor seculari, parțial sau total uscați, pro- voacă perturbări în lanț prin: — prejudicierea arborilor vecini, de viitor ; — distrugerea lianelor, dintre care unele, ca Periploca graeca, unice în țară; — restrîngerea diversității și abundenței for- melor de viață ce-i populează; — provocarea dispariției unor populații de entomofaună și ornitofaună specifică stejărete- lor bătiîne. Dintre insecte, se enumera văduva neagră {Latrodectus tridecimguttatus') și nume- roase lepidoptere rare, endemice sau cu areal redus. Dintre păsări, se amintesc: șerparul (Circaetus gdllwus), viesparul (Penis apivorus), vulturul codalb (Haliaetus atbidlla), gaia roșie și brună (Alilrus milvus și migrans), șoi- mul danubian (Falco cherug), barza neagră (Ciconia nigra), bufnița (Bubo bubo), ghionoaia neagră {Dryocupu» martius) etc. Dintre mami- fere, se menționează pisica sălbatică (FeK® syhestris) ș.a.; ' sustragerea din fluxul natural al ecosiste- mului a unor cantități importante de materiale și energie; — temporizarea formării și acumulării hu- musului în sol și favorizarea deflației; — compromiterea desfășurării evoluției dina- mice, neinfluențată de om, a ecosistemelor natu- rale, ceea- ce exclude posibilitatea exercitării .funcției esențiale a rezervațiilor ca unități mon- diale de referință (în cazul rezervației Letea) etc. 142 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 *1901 * Nr. 3 în consecință, față de potențialul peisagistic natural originar, considerat 100%, cel actual a scăzut la 78%, datorită impactului antropic „dramatic” (8 t o i c u 1 e s c u , 1989), exem- plificat anterior. Noi perspective protective Recentele cercetări finalizate (Stoica- 1 e s c u , 1989) au fundamentat Ordinul Minis- trului Apelor, Pădurilor și Mediului înconjură- tor, Nr. 7/27, ianuarie 1990, privind constituirea, ca parcuri naționale, sub administrarea directă a Ocoalelor și Inspectoratelor silvice, a 13 arii protejate. Printre acest ea, în cuprinsul fondului forestier, a fost delimitat „Parcul Național Delta Dunării”, în suprafață totală de 9 104 ha structurat în trei zone distincte, și anume : — Zona 1 —5176 ha — constituită din re- zervații forestiere integrale (Pădurea Letea, Caraorman și pădurile naturale aflate de-a lun- gul Brațelor Chilia și Sf. Gheorghe, din Delta fluvio-marină) și așa-zisele „terenuri impro- ductive”, de fapt biotopuri specifice, improprii sau lipsite de vegetație forestieră, de considera- bilă și multiplă valoare ecologică; — Zona a 2-a — 2 314 ha — ce grupează rezervațiile științifice; — Zona a 3-a sau zona tampon — 1 614 ha — constituită din arborete cu funcții complexe inediogene și ecoprotectoare. Măsuri de redresare Avînd in vedere că pădurile naturale ale Deltei sînt unicate mondiale, în dispariție vertigi- noasă, ce Se încadrează în patrimoniul genetic reprezentativ european, se impun, printre altele, următoarele : A. Măsuri de orientare cardinală. Eliberarea de obsesiile agriculturalizării, pisciculturalizării, silviculturalizării, zootehnicizării, turismului ne- ecologic etc. și reîntoarcerea la legile de aur ale naturii, singurele compatibile ecologic și nece- sar de adoptat în cuprinsul ariilor protejate. B. Măsuri de protejare efectivă se impun în vederea salvgardării tuturor rezervațiilor exis- tente, deoarece menținerea acestora contribuie la protejarea chiar și disjunctă a cadrului, pei- sajului și genofondului originar. în acest scop, este necesar : 1. Gospodărirea diferențiată a arboretelor incluse în Parcul Național Delta Dunării, și anume: a. Zona 1, în regim de ocrotire; b. Zona a 2-a, în regim de conservare; c. Zona a 3-a, în regim de protecție și pro- ducție. 2. Interzicerea efectuării oricăror lucrări, cerute de titularii de investiții, în cuprinsul zonelor 1 și 2. 3. împrejmuirea, cu plasă de sumă pe stîlpi de beton, a tuturor rezervațiilor, deoarece — cronologic — ne situăm în ultimul moment în care se mai poate face ceva în acest domeniu prioritar, de stringentă importanță.* 4. Asigurarea unui regim sever de pază. 5. Suprimarea experimentelor' sortite eșecu- lui, de genul celor privind introducerea specii- lor nelocale, incompatibile ecologic și ineficiente economic. 6. Subvenționarea integrală a cheltuielilor de la buget. Toate fondurile rezultate din amen- zile încasate pe cuprinsul Parcului să fie vărsate în contul acestuia. O parte să revină personalu- lui de pază, ca venituri suplimentare, sub formă de stimulente. 7. Inventarierea și conservarea exhaustivă a tuturor resurselor existente (puținele frag- mente din ultimele păduri quasinaturale de luncă, arboretumuri, parcuri și grădini publice și botanice, pînă la exemplare izolate din lunca spațiului național și circumnațional), în vederea perpetuării acestora prin regenerări naturale. C. Măsuri de protejare anticipată sînt nece- sare în vederea salvgardării rezervațiilor în constituire, deoarece în aceste spații mai vege- tează, încă, ultime fragmente potențiale, pil- curi și arbori izolați, din ecosistemele forestiere originare, care au supraviețuit impactului an- tropic. Acestea, prin materialul de reproducere pe care îl pot furniza, Constituie importante rezerve, utile pentru reconstrucția ecosistemelor forestiere naturale. D. Măsuri de reconstrucție ecologică ce constau în: - 1. Readucerea ariilor, protejate sub influența regimului natural ăl apelor și lâ o configurație și structură cît mai apropiate de aspectul inițial-, 2. Revenirea la arboretele optim diversifi- cate compozițional, constituite din specii între care se formează relații stabile, cu forme struc- turale cît mai apropiate de cele naturale. 3. Realizarea, în primă urgență, a unor bănci „in situ” în care să fie tezaurizați, sub forma unor culturi genetice, descendenții tuturor specii- lor și formelor existente. 4. Refacerea ecosistemelor forestiere natu- rale, cu polimorfism populațional cît mai bogat, prin adoptarea unor tehnologii ecologice cores- punzătoare. Acestea constau în crearea unor culturi inițiale cît mai apropiate de modelele naturale, inclusiv reintroducerea stejarului, ma- ximizarea rezistenței lor la poluare și minimi- zarea proceselor poluante, suprimarea’pășunatu- lui, mărirea ciclului de producție, asigurarea regenerării naturale etc. -■ 5. Raționalizarea și ecologizarea turismului. E. Măsuri legislative, care se referă la : 1. Militarea pentru introducerea în Constitu- ția României: * în raport cu riscul pierderilor, costul -acestei lucrări este simbolic. Spre exemplu, față de sutele de milioane de lei irosite anual,'timp de 20 de ani, pentru acoperirea pier- derilor fostei „Centrale a Deltei Dunării”, împrejmuirea cu plasă de strmă pe stîlpi de beton a Rezervației Letea se ridică la cca, două milioane lei! (aproximativ 60 mii lei'krn) Revista pădurilor * Anul ioe • 1991 * Nr. 3 143 a. un capitol rezervat protejării pădurii și mediului ambiant prin care să fie garantată integritatea și indivizibilitatea actualului fond forestier, inclusiv pășunile împădurite, tufări- șurile și golurile alpine, ca proprietate unică de stat; b. un articol privind definirea eeocidului. ca treaptă supremă a genocidului și introduce- rea acestuia în Codul penal (Stoiculeseu. 1990). 2. împlinirea prevederilor Legii nr. 9/1973, privind protecția mediului înconjurător, Art. 50, potrivit căruia ,,Academia Română stabi- lește normele specifice privind conservarea, întreținerea, exploatarea științifică și paza rezervațiilor și monumentelor naturii” și difu- zarea acestora la toți factorii interesați. 3. Elaborarea unui pachet de legi ecologice, în vederea asigurării redresării echilibrului eco- logic și prevenirea altor abuzuri destabiliza- toare, de genul celor practicate în regimul de dictatură comunistă. F. Continuarea, aprofundarea și diversifica- rea cercetărilor privind protecția mediului fores- tier deltaic, inclusiv în cooperare cu partenerii străini, organizarea periodică de sesiuni știin- țifice cu aplicații în teren, editarea unei game largi de publicații, de la monografii și reviste la foițe, pliante, ilustrate, bilete de acces etc., cu larg caracter propagandistic etc., elaborarea și comercializarea unor filme, diapozitive, pre- cum și prezențe permanente în cadrul mass- media etc. G. Declanșarea unui intens proces educațio- nal și alfabetizarea ecologică a întregii națiuni, în vederea aprofundării conștiinței forestiere și ecologice, componente fundamentale ale conștiinței naționale. Concluzii Pornind de la postulatul potrivit căruia viața este o șansă unică, rezultă că valoarea unei specii este inestimabilă, iar pe măsura reduerii numărului de indivizi ai unei specii, valoarea acestora tinde către infinit. Așa se explică neli- niștea ce a cuprins personalitățile științifice, cu un acut simț de responsabilitate, aflînd de amploarea amenajărilor agricole deltaice, deoa- rece agrieulturalizarea echivalează cu reducerea diversității biologice pînă la absurd. Iată de ce, în raport cu interesul economic major de perspec- tivă, adoptarea măsurilor prezentate mai sus reclamă un efort material nesemnificativ. Pen- tru reintegrarea morală în Europa, se impune, în mod firesc, ca România să demonstreze pre- țuirea capitalului ei natural multiplu (estetic, genetic, ecologic, informațional etc.), cu care a fost generos înzestrată, prin constituirea unei rețele reprezentative de parcuri naționale și rezervații naturale — cît și protejarea lor legală, potrivit normelor internațio ale. Unul dintre aceste superobiective naturale, cu valoare de simbol european, rămîne desigur și Delta Dunării. Prin transpunerea în practică a pro- gramului de redresare propus, se asigur ă reface- rea echilibrului ecologic natural, concomitent cu intrarea valutei nepoluante în țară și crește- rea prestigiului național în lume. BIBLIOGRAFIE Antonescu, P., 1881: Pădurea Letea fi Cara-Orman. în: Revista pădurilor. An 1, Nr. 7, București. Beldie, AL, 1077: Flora României. Voi. 1, Editura Academiei R. S. România, București, p. 5. G i r 1 e a, D., 1980: Contribuita românească la rețeaua mondială de rezervatii ale biosferei, în: Revista pădurilor. An 95, Nr. 4. București. Glșt eseu, P., 1983: Delta Dunării în: Geografia Româ- niei. Voi, 1, Editura Academici R. S. România, București, p. 647. Ionel, Adr., Manoliu, AL, Zanoschi, Val., 1086: Cunoașterea ți ocrotirea plantelor rare. Editura Ceres, București. Mi t i t e l u, D. ș.a., 1968: CdWiizd pentru excursii botanice pe litoral ți In Delta Dunării. în: Lucrări științifice. Voi. 2, Institutul Pedagogic Galați, p. 147—158. Pop, E., 1964: Prefață la „Fiori din România" (XI. Biclii- ceanu, Rodica Rarău-Biehiceanu). Editura Meridiane, Bucu- rești. Pușcariu, Val. ș.a., 1976: Rezervațiile naturale. în: Atlasul R. S. România, Planșa VI-4, harta 5, Institutul de Geografic, București. Racoviță, E., 1937: Les Monumente Naturels. Repu- blicat de prof. B. Stugren tn: Ocrotirea naturii. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988, p. 16—26. Stoiculeseu, Gr., D., 1989: Cercetări privind starea actuală și perspectiva dezvoltării rețelei de rezervații naturale tn fondul forestier. Referat științific final. Manuscris IGAS, 2 volume, București. Stoiculeseu, Cr., D., 1990: Cercetări privind starea actuală și perspectiva dezvoltării rețelei de rezervații naturale tn fondul forestier. Referat științific parțial. Manuscris ICAS, București. Stoiculeseu, Cr., D., Varga, D., 1986: Petre Antonescu, promotor al protecției mediului ambiant In Româ- nia. în: Ocrotirea naturii șl a mediului Înconjurător, Torn 30, Nr. 2, București. Stoiculeseu, Gr, D., Btndiu, C., 1989: Strategii pentru asigurarea echilibrului ecologic în zona litoralâ romu- neascâ. în: A IV-a Conferință de Ecologie, sub coordonarea dr. Stoica Godeanu ș.a., Institutul Central de Biologie, Iași, p. 234. Stoiculeseu, Cr., D. ș.a., 1987: Conservarea fi re- construcția ecologică a ecosistemelor foristiere de luneă sub Impactul antropic. In: Revista pădurilor. An 102, Nr. 2. * * * 1986: Anuarul stati'stic al României, București. Forest-Proteetiv* Ctelef Needs in the Danube Delta Although Romania's surface represents only 2 % of the surface of Europe cxcepțing Soviet Union, it con- centrates about 40% of its higher plants. But, as compared to the național mean density, this Îs 80 time hlghep inthe Danube Delta (Table 1). Here, there are stîll surviving speeies scarce or unique over tLe globe, many other speeies of insects, birds and reptiles, scarce or just on the brlnk of passing away, mammals that have found their last Euro- pean shelter and century-old trees of Impressive slze. Natural forest associations with subtropical creepers alternate with bright sand hills, giving td the Delta’s Lindscape an nnusual aesthetic aspect. Seminatural forests of the Danube Delta are unique in the world, on the threshold of alarmlng passing away, joining to the European illustrative genetic iniicritance, This is one of the most important endemogen and speciation centcr in Europa. Pecause of antropic impact, specific to Gomnninist dictatorship,up-to-date natural landscape has suddenly diminished at 78%. Consequently, one of the richest European biologica! World, the natural reservation Letca (1938), the worldwide reserve of bioshere (1980) is tendlng to become an insignlficant biologica! environmcnt. The following steps are imperative for the ecologicul recovery of this zone: — cardinal orlentation, — legislative protection, — anticipatory protection, — effective protec- tion, — deeping and diversifying the researchcs, — starting of an intensive educațional trainlng etc. Observatii ca privire la starea Htosamtara a padwilor din Ocolul silvie PutnaMjadefuI Suceava-p© a iiail 199© Tehn. pr. GHEORGHE LĂZĂRESCU Ocolul silvie — Putna Colectivul tehnic din Ocolul silvic Putna a avut, în anul 1990, preocupări deosebite în domeniul cunoașterii și asigurării unei bune stări de sănătate a pădurilor. în acest scop, semnalarea, depistarea și prognoza dăunătorilor s-au efectuat cu multă grijă, pentru ca eventualele focare să poată fi stinse în faza incipientă. în același timp, controlul sanitar al pădurilor s-a făcut și prin sistemul de monito- ring forestier. Acest procedeu nu a înlocuit ac- tualul sistem de depistare și prognoză, el avind menirea ca, printr-o metodologie specifică, să stabilească starea de sănătate a culturilor și arboretelor. Sprijinindu-se pe o rețea de son- daje permanente, avind o densitate, de un son- daj /800 ha păduri care, ulterior, va ajunge la 400 ha, observațiile asupra stării de sănătate a arborilor se fac cu regularitate în luna iunie a fiecărui an. în acest fel, se va cunoaște mai bine evoluția stării de sănătate a pădurilor. Privitor la starea fitosanitară, rezultă că suprafețele de păduri afectate de dăunători sînt în procent de 14%, ceea ce înseamnă o reducere importantă, față de aceeași perioadă a anului trecut. Dintre dăunători, ponderea o are Orchestes fagi L. (72%), ipidele ajungînd la 26%, iar trombarul Hylobius abietis L. fiind de 2%. Intensitatea infestărilor a fost mijlocie în cazul gîndacilor de scoarță, slab și foarte slab pentru Orchestes fagi L. și Hylobius abietis L. [Unele constatări în legătură cu dăunătorii menționați: 1. Ipidae. Dăunătorii principali de tulpină la rășinoase, care au făcut obiectul depistării și combaterii au fost gîndacii de scoarță ai moli- dului. Suprafața pe care s-au depistat aceste insecte a fost de 400 ha, din care 250 ha în ar- boretele de molid din UP I Putna și 150 ha din UP II Putnișoara. Specia majoritară a fost Ips typographus L., alături de care s-a identificat și prezența gîndacilor Ips amintinus Eich. și Pityogenes chalcographus. Depistarea, prognoza, prevenirea și com- baterea dăunătorului Ips typographus s-a efec- tuat eu feromonul „Atratyp”. In acest scop, pe suprafața de 2533 ha păduri de molid, unde în anii trecuți dăunătorul s-a semnalat, iar prin prognoză s-a stabilit necesarul de arbori cursă și feromoni, s-a instalat un număr de 89 curse feromonale. Altitudinal, punctele în care s-au amplasat feromoni au variat între 500 și 1000 m, în majoritate s-au folosit curse tubu- lare pvc (71%), apoi curse tubulare din coajă de molid (21%) și, destul de puțin, curse-panou (7%) și curse cu aripi (1%). Acest-lucru se jus- tifică prin faptul că există posibilitatea refolo- sirii, an de an, a curselor tubulare pvc. Cursele tubulare din coajă de molid se mențin numai într-un sezon de vegetație. Cursele-panou și cele cu aripi sînt mai anevoios de confecționat și, în același timp, mai ușor de distrus de către diverși cetățeni. Din rezultatele obținute (Tab. 1), reiese că s-au capturat, în medie, 250 gîndaci de Ips typographAis la o cursă, ceea ce ar însemna că infestarea este foarte slabă. Aualizînd însă capturile pe fiecare cursă în parte, rezultă că, în proporție de 26%, s-au capturat între 301 — 750 gîndaci/cursă (infestare slabă) și numai într-un singur caz (4%), la cursa-panou, s-au prins 1720 gîndaci (infestare puternică). Zborul insectelor s-a desfășurat între 16 apri- lie și 9 august, cu maximumul între 27 aprilie și 11 iunie. Pe luni, în aprilie s-au prins numai 6%, din totalul insectelor, în mai 42%, în iunie 31%, în iulie 17% iar in august 1%. De fapt, insectele capturate în lunile aprilie, mai, iunie, și prima jumătate a lunii iulie au constituit primul zbor, în care putem include și zborul generației-soră. Zborul al doilea a fost neînsem- nat. De menționat că, în afară de feromoni, s-a utilizat și un număr restrîns de arbori-cursă și de control, pentru a preveni și combate res- tul speciilor de ipide, Ips amitinus, Pityogenes chalcographus etc., care însoțesc frecvent atacul de Ips typographus: Prin aceste măsură luate, s-a prevenit înmulțirea dăunătorilor și a even- tualelor atacuri la arborii sănătoși din zonă. 2. Lymantria monacha L. în mod deosebit, 8-a avut în vedere urmărirea, nivelului pcpu- lațional al defoliatorului Lymantria monacha. Pentru aceasta, pe o suprafață de 4620 ha pă- duri de molid (cît și molid în amestec cu brad și fag), indiferent de vîrstă, s-au instalat 391 nade feromonale (Tab. 2). Feromonii de tip „Atralymon” s-au dovedit destul de eficienți. Zborul fluturilor a început pe 19 (24) iulie și s-a întins pînă la 20 septembrie. în medie, la o nadă s-au capturat 24 fluturi. Au fost însă și puncte (5%), aproape în totalitate în U.P. Putnișoara, în care s-au prins între 51 și 100 fluturi/nadă și puncte (10%) în care s-au prins între 21 și 50 fluturi/eursă. în majoritate, nadele aii capturat pînă la 20 fluturi. Maximumul zboru- lui s-a realizat pe 10 august. De fapt, în REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 3 145 Tabelul 1 Evoluția zborului dăunătorului Ips typographus, la Ocolul silvic Putna, urmărit prin feromoni, in anul 1990 (The flight evolution of the pest Ips typographus, watehed by pheromons in 1990) U.P. Suprafațăpădure în care s-au insta- lat feromoni, ha Altitudine, in Tipul de cursă Nr. curse insta- late | Total insecte cap- turate Media pe cursă feromonală Perioada de zbor Maxim Capturi insecte pe luni, % Data % Apri lie Mai Iunie Iulie August I Putna 1167 530- 890 ' Tub pvc 31 7185 232 27.04- 14.08 22.05 10 . — 35 37 24 4 Tub scoarță 6 2469 412 06.05 — 09.08 02.06 14 -- 43 38 16 3 Panou 1 1720 1720 27.04 — 09.08 12.05 17 3 51 31 14 1 — 38 11374 299 —- ■ — ■ 0,6 . 39 36 21 3,4 II Putnișoara 1366 500 — 1000 Tub pvc 32 6830 213 16 ,04 — 09.08 27.04 13 14 36 28 16 6 Tub scoarță 13 3081 237 16.04- 09.08 01.05 15 7 63 21,6 8 0,4 Panou 5 567 113 06.05 — 09.08 11.06 17 — 28 43 20 9 Cursă aripi 1 428 428 27 .04 — 09.08 27 .05 11 6 60 22 11 1 — 51 10906 214 — —. ,—. 11 44 _27_ 14 4 Recapitulația pe natură de cursă Tub pvc 63 14015 222 — — — 7 35 33 20 5 Tub scoarță 19 5550 292 — — — 4 54 29 11 2 Panou 6 2287 381 — 3 45 34 16 2 Cursă aripi 1 428 428 — — — 6 60 22 11 - 1 — 89 22280 250 — — — 6 42 31 17 4 Tabelul 2 Evoluția zborului defoliatorului Lymantria monaeha urmărit eu feromonul „Atralj’mon", pe anul 1990, la Oeolul silvie Tutnâ (Iile flight evolution of the defoliator Lymantria monaeha watehed with thepheromon „Atraljmou" în the forest district Putna in 1990) « U.P. Nade feromonale Data instalării feronionilor Perioada zborului Total fluturi capturați Perioada înce- perii zborului Maximul zbo- rului Repartizarea procen- tuală a fluturilor cap- turați pe luni Total Media pe na- de Data ■% Data ■ 0/ /o Iulie August Sep- tem- brie I. Putna, 2058 ha 198 17-19 07 24.07-20.09 3724 19 21.07 2,8 10,08 10,7 12,8 70,3 16,9 7,4 11. Putnișoara, 2562 ha 193 16-18 07 19 .07-20.09 5492 28 19 .07 4,6 10,08 11,2 22,4 70,2 — • 391 — — 9216 24 — — 18,5 70,3 11,2. , luna iulie s-au prins fluturi în proporție de 18,5%, pe cînd în august au ajuns la 70,3%, pentru ca în septembrie să scadă la 11,2%. 146 Aceeași situație s-a înregistrat și în cele opt puncte de control, instalate de Stațiunea ICAS- Cîmpulung Moldovenesc. în U.P. II — Putni- REVISTA^ADURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3, șoara, u.a. 171 c, 172 A, pe 25,5 ha. Față de cele prezentate mai sus, rezultă că, și în anul 1991, defoliatorul Lymantria monaeha se men- ține în latență. Datorită însă pericolului poten- țial al acestui dăunător, vom continua, și pe viitor, să urmărim, la fel de atent, atît evoluția cît și nivelul populației, pentru a fi în măsură ca, în. caz de necesitate, să putem interveni. Tabelul 3 Păduri de fag infestate de trombarui Orckestes fagi In 1930 (Beeeh forests infested by Orchesles fagi In 1990) U.P. Păduri de fag infes- tate, ha Intensitatea infestă- rii, % Procent de reducere a infestării, comparativ cu anul precedent Foarte slab Slab I Putna 720 44,4 55,6 78 II Putnișoara 397 65,7 34,3 83 — 1117 52,0 48,0 80 3. Orckestes fagi L. Așa cum se prezintă datele în tabelul 3, reiese că suprafața infestată de acest trombar a scăzut mult, comparativ cu perioada precedentă. Dacă în 1989 prezența dăunătorului era sem- nalată pe 4620 ha, în 1990 acesta s-a semnalat pe 1117 ha. La fel, intensitatea atacului este Observations Rcgarding țhe Phjtosanitary Condition of Ihe slabă și foarte slabă, pe cită vreme în 1989 pe 50% infestarea era mijlocie. Afirmația, făcută cu alt prilej, că, indiferent de gradul de infestare stabilit pentru Orckestes fagi, nu se justifică intervenția pe cale chimică, s-a confirmat. Așa cum se știe, ecosistemele forestiere în fă- gete sînt cele mai stabile și Rezistente față de acțiunea dăunătorilor. Dacă în 1989 păduchele Phylaphis fagi L. s-a semnalat pe suprafețele infestate de Orehes- tea fagi pe 125 ha, în 1990 dăunătorul s-a iden- tificat în puține situații și cu totul sporadic. 4. Hylobius abietis L. Trombarui puieților de molid s-a depistat pe 25 ha în plantații din care 15 ha în U.P. I — Putna și 10 ha în U.P. II — Putnișoara. Intensitatea atacului a fost foarte slabă, fiind localizat, fără a se înregistra pagube economice. Pentru aceasta, s-au folosit scoarțe toxice a căror eficiență a fost bună. Pe această linie, așteptăm din partea cercetării condiționarea unui feromon specific, cu care să putem acționa în orice situații. In concluzie, putem spune că, pe anul 1990, starea de sănătate a pădurilor din Ocolul silvic Putna a fost bună. Acest lucru a fost posibil prin aplicarea corespunzătoare a tehnologiilor de depistare, prevenire și combatere a dăună- torilor forestieri. în activitatea noastră de viitor, vom. avea în vedere aplicarea consecventă a măsurilor de protecție, în principal, acționînd asupra mijloacelor de luptă integrată. Forestry Arrondissment Pirtna —Suceava District in 1390 The main pests Chicii Vere the object of the presented work, are trunk insecta Lymantria monaeha and Hylobius abietis — by softwood — and Orchesles fagi by beech. By accomplishing In good tinie the preventîng and pest control, prevaiting those non —poiluting ones (feromones, physics —mechanicgl inethods, etc.) vas provided a fitosanitary condition correspouding to fortstry arrondissment Putna în Suceava district. Revista revistelor MADDELEIN, D., LUST, N., MEYEN, S., MUYS, B.: Dynamics in maturing Scoțs pine monocultures in north- east Belgium (Dinamica monoculturilor mature de pin sil- vestru din nord-estul Belgiei). Referat prezentat la Congresul Mondial IUFR0, Montreai, 1090, voi. 1, pag. 95-106. Lucrarea prezintă dinamica proceselor succesionalc desfă- șurate In monoculturi de pin silvestru din nord-estul Belgiei (regiunea Campine). Instalate de la începutul acestui secol pe terenuri denudate, cu soluri nisipoase, pinetele silvestre au fost invadate de stejarul roșu (Q. rubra L-) și mălinul american (Primus sero- tina Ehrh), specii nord-americane care se regenerează și dezvoltă bine Ia adăpostul arboretului matur, S-a constatat că regenerarea acestor specii determină schimbări în compoziția covorului vegetal, specia Deschampsia flexuosa (L) Trin., predominantă in monoculturile mature, de pin silvestru, dispărînd tn totalitate, dar și de ordin pedologie, prin dezvoltarea stratului de humus și mărirea grosimii stratului de litieră. In cazul stejarului roșu, se consideră benefică apariția și dezvoltarea sa, arboretele apărute fiind conduse spre structuri neregulate și compoziții mai bogate în specii, in care stejarul roșu va juca rolul speciei principale de bază. Nu același lucru se poate spune despre mălinul american, a cărei capacitate de. invadare (introdus și utilizat pe scară, redusă doar la începutul anilor ’50 s-a extins actualmente pe 3 000 ha) creează probleme tn regenerarea speciilor de valoare, ceea ce impune luarea de măsuri pentru diminua- rea sau anularea regenerării naturale a acestei specii. Asist, ing. N. NIGOLESCU REVISTA PĂDURILOR • Anul 10$. • 1991 • Nr. 3 147 Mențiuni âsa legătura. eu valamrea fitfoterapeotiea a uiaw specii arlrastives cătina &&&^Hippopfiâe rhamrioides aronia ca fraete oegre^Xromd melanocarpa (Maehx.) Ellfet Conf. dr. Ing, E. C. BELDEANU Universitatea din Brașov Ca și alte plante din pădurile țării noastre, numeroase specii arbustive constituie importante surse de principii active. Fructele, alte organe ale acestora, după cum dovedesc rezultatele cercetărilor întreprinse îndeosebi în ultimele cîteva decenii, sînt adeseori adevărate depozite de astfel de substanțe, motiv pentru care ele sînt tot mai mult solicitate pentiai realizarea unor preparate cu înaltă valoare fitoterapeutică. Din cauza marii lor complexități, multe din substanțele biologic active din plante Sînt încă departe de a putea fi reconstituite pe deplin, cu toate eforturile care se depun în acest sens, astfel că produsele de origine natu- rală continuă deocamdată să rămînă de neînlo- cuit, Un argument în plus în favoarea lor este existența în edificiul celular vegetal, alături de principiile active, a numeroși compuși însoți- tori, cu care cele dintîi acționează sinergie, spo- rindu-și astfel în mod substanțial eficiența terapeutică. Așa se explică de ce extractul total din plantă este mai activ decît medicamentele preparate din principii active izolate în stare pură. Pe de altă parte, lista substanțelor elaborate de plante este departe de a fi elucidată în între- gime, cercetările întreprinse îmbogățind-o tot mai mult și, totodată, demonstrând noi acțiuni ale acestora în intimitatea organismului uman. De aici și cerința formulată de unii autori de a ce adînci investigațiile asupra compoziției plan- telor, direcție relativ neglijată pînă nu de mult de marile firme farmaceutice, în favoarea punerii la punct a noi medicamente sintetice. Pornin- du-se de la observația că însăși știința chimiei organice nu s-ar fi putut constitui fără extracția și studierea substanțelor elaborate de plante, se afirmă, pentru a se sublinia importanța pro- duselor medicinale naturale, că plantele au avut nevoie de o perioadă de timp de trei mili- arde ani pentru a putea ajunge la compoziția chimică pe care o au, fiind deci imposibil să se inventeze ușor ceea ce ele au realizat într-un răstimp atît de îndelungat (D e n y e r cit. de Wi 11 an., 1987). Specialiștii atrag, totodată, atenția că produ- sele naturale și respectiv medicamentele ex- trase din acestea au calitatea de a fi „ecologice”, 148 întrucît datorită apropierii din punct de vedere metabolic de organismul uman, a compatibili- tății lor cu acesta din urmă, ele sînt mult mai ușor tolerate decît medicamentele de sinteză. Lucrarea de față își propune să prezinte o serie de date pentru mai buna cunoaștere a valorii terapeutice a unor specii arbustive, por- nind de la ideea că utilizarea în scop farma- ceutic, cosmetic etc., a acestora este nece- sar să fie luată eu mult mai multă convingere în considerare drept criteriu de apreciere a im- portanței lor economice. Trebuie subliniat că cerințele în creștere de materii prime pentru industria farmaceutică, cosmetică ș.a. impun ca speciile arbustive cu o autentică valoare terapeutică să constituie obiectul unor preocupări speciale, îhcepînd cu extinderea suprafeței de răspîndire a lor, ele putînd fi introduse în subarboret, la liziera pădurilor, în aliniamente, spații verzi, terenuri goale etc., sau chiar realizînd, acolo unde este posibil, culturi de tip intensiv. Este însă de dorit ca, de fiecare dată, să se folosească material de cultură realizat pe cale vegetativă, provenit de la biotipurile caracterizate printr-un conți- nut de principii active cît mai mare, întrucît compoziția chimică, similară altor caracteristici ale plantelor, este și ea supusă fenomenului de variabilitate. Nu trebuie, de asemenea, omise măsurile de îngrijire a speciilor arbustive pe suprafețele pe care ele cresc natural și nici măsu- rile de exploatare rațională a lor. Recoltarea fără nici un fel de restricții a fructelor de cătină albă și absența oricăror lucrări de îngrijire au făcut, de exemplu, ca în unele locuri produc- tivitatea cătinișurilor naturale să scadă în mod îngrijorător în ultima vreme. 1. Cătina albă — Hippophae rhamnoides L. Apreciată de multă vreme la modul superlativ pentru capacitatea ei de a pune stăpînire pe tere- nuri dintre cele mai neprielnice vegetației, cătina albă, s-a dovedit cu timpul a se situa la o înălțime cel puțin egală ca importanță și pe planul valorii fitoterapeutice. în multe țări fructele acestei specii sînt folosite din vremuri îndepărtate în medicina populară, ca și pentru REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 * JVr. 3 realizarea a numeroase produse alimentare (suc, sirop, gem, dulceață,vin, lichior etc.). Cer- cetări întreprinse, începînd îndeosebi cu anul 1930, au pus în evidență în compoziția acestora un număr tot mai mare de substanțe biologic active, ele găsindu-și drept urmare noi și noi întrebuințări. Numai într-un singur an (1987), spre exemplu, la noi în țară acestea au intrat în componența a cel puțin opt preparate breve- tate ca invenții. Este vorba de preparate medica- mentoase trofice, energizante, reconfortante, cu efecte vasodilatatoare, pentru prevenirea afecțiunilor parodontale, pentru uz pediatric. Ulterior, cercetările s-au extins și asupra semin- țelor, frunzelor și cojii de cătină albă. Fructele (Hippophaes fructus) au un conți- nut ridicat de vitamină C (acid ascorbie), de regulă de 100—200 mg% (de 2—4 ori mai mare ca al fructelor citrice), dar care poate ajunge și la 1000 mg%. Carotinoidele, din rîndul cărora unii repre- zentați sînt biologie activi, constituind pro- vitamine A (la nivelul organismului acestea se transformă în vitamină A, denumită și retinol sau vitamină antixeroftalmică), se află și ele în cantități foarte mari, de 11—12 mg%. Beta- carotenul, cel mai activ dintre provitaminele A, deține, în totalul carotinoidelor din fructele de cătină albă, o pondere, de 15—55%. Valorile conținutului de vitamină E (toeo- feroii), superioare aproape tuturor celorlalte fructe, oscilează intre 3—18 mg%. Cel mai activ este ulfa-tocoîerolul, j^lat într-o proporție de 57—65% din totalul substanțelor din această grupă. Vitamina F, reprezentată prin acizii grași nesaturați iinolic și linolenie, se află într-o pro- porție de 2,4—8 mg%. Vitamina KL (filochinona), denumită și anti- hemoragică, se găsește în cantități de 0,8— 1,5 mg %, mult mai mari decît în alte fructe. Dintre vitaminele din complexul B, sînt prezente: vitamina Bj (tiamina, vitamina anti- beriberică), în cantitate de 0,01—0,05 mg%; vitamina B2 (riboflavina), în cantitate de 0,03 — 0,27%; vitamina B0 (piridoxina), în cantitate de 0,11 mg % și vitamina Bc (acidul folie). Alături de vitaminele menționate se întâl- nesc, de asemenea, următorii compuși fenoliei biologic activi: leueoantociaui (pînă la 1280 mg %), catehiue (—560 mg %), flavonoli (—2360 mg %» exprimați în evereetină) și acizi cloroge- nici (—180 mg %). Aceste substanțe sînt cu- noscute și sub denumirea generică de factori vitaminici P sau de vitamină C2 (datorită ac- țiunii sinergice cu vitamina C.) Fosfoiipidele se află în cantități de 0,5-0,6% din masa fructelor. Dintre acestea se remarcă lecitinele și cef alinele și respectiv colina, un component al lecitinelor. ' Fructele de cătină albă mai conțin : betaină (0,09 — 0,36%); inozită (67 mg%); acid nico- tinic (0,35 mg%); serotonină, un alcaloid rar întîlnit în plante (1,1—2,5 mg %); cumarme (1—3,6 mg %) și acid ursolic, o triterpenoidă apropiată de hormonul glandei suprarenale — dezoxicorticosteronul. în cantități relativ .mari se află, totodată, o serie de acizi organici, între care acizii mafie, chiuie și suceinie, aciditatea totală ridicindu-se de regulă la 2—3%. Preparatele realizate din fructe au, ca urmare a marii diversități și a conținutului important de substanțe biologic active, o deosebită valoare terapeutică curativă și îndeosebi profilactică: — sucul filtrat, aproape incolor, slab opales- cent, conține substanțele hidrosolubile, între care vitamina C, vitamine din complexul B, factorii vitaminici P, acid malic, acid chiuie, acid succinic ș.a.; — sucul total (brut), tulbure, relativ vîscos, de culoare mai mult sau mai puțin portocalie, conține pe lîngă substanțele hidrosolubile și celelalte substanțe biologic active din masa granuloasă a pulpei; — materiile grase (circa 3 — 5%, din masa pulpei, cînd au consistența untului, și circa 2% din masa sucului total, cînd sînt sub formă de ulei) conțin ea substanțe de însoțire, alături de acizii grași și glicetidele lor, o foarte mare parte din substanțele biologic active specificate mai înainte (mai puțin cele hidrosolubile), pre- zente însă acum sub formă mult concentrată; beta-caroten (pînă la 100 mg %), vitamină E (—300 mg %), vitamină Kj (—200 mg %), fos- folipide (—1,1 %) ș.a. Din sucul total și sucul filtrat se obțin siro- puri vitaminice utilizabile la fabricarea băuturi- lor dietetice și băuturilor răcoritoare, reconfor- - tante și tonifiante. în stare liofilizată, sucurile respective se pretează la utilizarea, chiar și după mai mulți ani de păstrare, pentru reali- zarea de diferite forme farmaceutice (drajeuri, comprimate, tablete), bogate în principii ac- tive. Sedimentul de la limpezirea sucului brut poate fi utilizat la fabricarea de preparate die- tetice cu o înaltă concentrație de vitamine, alte substanțe biologic active și oligoelemente, recomandate îndeosebi copiilor și bătrânilor. Sursă pentru extracția beta-carotenului în stare pură, materiile grase stau, de asemenea, la baza realizării a numeroase preparate far- maceutice și cosmetice. Din punct de vedere farmaceutic sînt considerate ca avînd acțiune antibacterian ă, sedativă, de accelerare a epi- telizării țesuturilor, ușor narcotică. Cele mai cunoscute utilizări sînt în tratarea bolilor ulce- roase ale stomacului și duodenului, în terapia cancerului intestinal, a rinitei și faringitei, a arsurilor și degeraturilor, pentru cicatrizarea rănilor greu vindecabile, în afecțiuni ginecolo- gice. Sînt, de asemenea, recomandate pentru prevenirea inflamațiilor cauzate de acțiunea razelor X și de radiu și a efectelor secundare REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 *1991 * Nr. 3 149 apărute in cursul tratamentului radiologie al cancerului faringelui și esofagului, în terapia bolilor de iradiație ale pielii etc. — Semințele conțin cea 10% ulei, bogat în vitamină E (peste 200 mg %) și vitamină F (60—70% din totalul acizilor grași conținuți sînt nesatutați). în cantități ceva mai reduse se găsesc totodată earotinoide (cca 15 mg %). Este de asemenea prezent sitosterolul, care con- stituie pro vitamina D5. — Frunzele sînt foarte bogate la începutul verii (înainte de coacerea fructelor) în vitamină C (cca 500 mg %) și beta-earoten (pînă la 12 mg %). în cantități asemănătoare acelora din fructe se mai semnalează compușii fenolici și cumarinele, iar în cantități Ceva mai mici vita- minele din complexul B (Bn B2, B6, Bc), aci- dul iiicotinie, inozita. Există, de asemenea, acid ursolic și acid oleauolic. — Coaja ramurilor conține serotonină. Din cercetările întreprinse reiese că extractul alcoolic din coajă inhibă dezvoltarea tumorilor experi- mentale la animale. 2. Aronia cu fructe negre (scorușul negru) — Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Arbust exotic, aronia cu fructe negre reține atenția tot mai multor cercetători în ultima vreme. Adusă mai de multă vreme în Europa, a început aici să fie cultivată în unele țări pe pe scară largă, în Bielorusia, de exem- plu, existînd deja în anul 1975 plantații efec- tuate pe 200 ha, cu recolte medii de fructe de 6—8 t/ha si recolte de VÎrf de 19 t/ha (S a p i r o, 1978). . ’ în România, aceasta este menționată în anul 1960, de D u m i t r i u -T ă t ă r a n u , ca existentă în arboretumul de la Snagov. în anul 1979 este cultivată de B ă 1 ă ș c u ț ă , în pepi- niera pomicolă Hălchiu, jud. Brașov, cercetările întreprinse în legătură cu înmulțirea speciei, creșterea puieților și fructificarea soldîndu-se cu rezultate foarte bune. Ulterior a fost intro- dusă experimental și în pepinierele silvice (Țfiaj- Brașov ș.a.). .Un pas înainte l-ar constitui, în continuare» experimentarea culturii speciei în fondul fores- tier, îndeosebi în zona montană și colinară înaltă, în condiții cit mai variate de vegetație, pentru a se putea stabili ulterior zonele care îi sînt cele mai propice. Faptul că în țările unde a fost cultivată aceasta a trecut în flora sub- spontană, unde s-a adaptat perfect, constituie un indiciu că introducerea ei în fondul forestier are sorți deplini de izbîndă. Efortul necesar introducerii acestei specii noi în fondul forestier este justificat de valoarea excepțională a fructelor sale, extrem de prețuite ca produs medicinal și alimentar, ca sursă, aproape fără egal, de coloranți alimentari. Principalele substanțe biologic active conți- nute în fructele acestei specii sînt compușii fenolici, existenți în cantități de 5—6%, mai mari deeît în orice alt fruct. între aceștia se menționează antocianii (1,2—4,7%), leucoanto- eianii (1,0—2,2%), catehinelc (0,5 —1,3 %), flavonolii (0,2%) și acizii elorogeniei (0,2 %). Fructele mai conțin provitamină A, vitami- nele B2 (130 mg %) și B6 (0,1 mg %), vitamină C (30—50 mg %), vitamină E (1,5 mg %), fos- folipidc, reprezentate prin leeitine și cefalinc, acid nicotinic (0,5 mg %). Sînt prezente de asemenea o serie de olițjo- elemcnte, între care iodul (5—6 mg %), molib- denul (0,03—0,19 mg %), manganul (0,36-^ 0,96 mg %), cuprul (0,08 — 0,30 mg %), borul (0,01—0,19 mg %), cobaltul. Fructele, și respectiv sucul extras din acestea, sînt recomandate pentru tratarea bolilor hiper- tonice și aterosclerozei. Acțiunea hipotensivă a lor este semnalată ca foarte stabilă și eficientă chiar în cazurile de boală mai avansate. Sînt totodată un puternic vasodilatator. Capacitatea de prevenire a fragilității capilarelor, de creș- tere a rezistenței pereților acestora, care le carac- terizează, ar depăși-o pe cea a preparatelor de catehine din frunzele de ceai, cunoscute ca avînd o foarte înaltă eficiență în acest sens. Se mai evidențiază proprietățile anticoagulante, acțiunea favorabilă în tratarea gastritei ana- cide, ca și rolul lor în echilibrarea proceselor de excitație și inhibiție în creierul mare și în micșorarea dezechilibrului emoțional. Prepara- tele de antocianidină din fructe au proprietăți antibacteriene și antifungice. Este de reținut că sucul fermentat ar pierde din proprietățile fitoterapeutice. Pe lîngă utilizările cu caracter medicinal, mai trebuie subliniate întrebuințarea lor la fabricația unor produse alimentare ca sucuri, lichioruri ș.a., precum și posibilitățile largi de folosire în industria alimentară ca excelentă materie primă colorantă, calitate explicată de prezența masivă, a antocianilor — pigmenți roșii, localizați mai cu seamă în pielița acestora. BIBLIOGRAFIE Bălășcuță, N., 1983: Scorușul negru — Aronia melqno- carpa (Micltf.) Eli. — o specie valoroasă de arbust pentru fondul forestier din (ara no tslră. în. Revista pădurilor, Nr. 1, p. 29 30, București. Beldeanu, E., 1975: Cercetări pricind fructificarea fi proprietățile unor produse priprarc obținute din fructe, la cătina albă (Hippophae rhumnoides L.). Teză de doctorat, Universitatea din Brașov. B e1 d e a n u, E., Pahonțu, Gin, 1988: Cătina aM (Hippophaă rhamrtoides L.) ~o excepțională sursă de substan- țe biologic active din flora țării noastre. în: Buletinul Univer- sității din Brașov, Seria B, Economie forestieră, voi. XXX. Bukstinov, A., D. ș.a., 1985:. Oblepiha. în: Lesnaia promîșiennost, Izd.-vo, Moskva. G o r 1 ă ț e a n u, S., 1955: Valorificarea fructelor de pădure. Editura Agrosilvică, București. Darmer, G., 1952; Der Sanddorri als Wild-und Kullur- pflanse. S. Hi r zel Verlag, Leipzig. 150 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 Du m i t r i li - T ă 1 ă ra nu, L, 1960: Arbori și arbuști forestieri și ornamentali in Romdnia. Editura Agrosilvică, București Grigorescu, E m., 1963: Contribuții ia studiul farmaeo- gnostie și fitochimic al speciei Hippophat rliamnoidiis L. (indi- genă) Teză de doctorat, București. Grigorescu, Em., Ciulei, L, Stănescu, U., 1986: Index fitoterapeutic, Editura Medicală, București. Haralamb, At., 1969: Cultura arbuștilor forestieri. Editura Agrosilvică, București. Lishner, M., 1948: Hippophae rhamnotdes, der Sandorn. în: Die Pharmazie, Nr. 8, 4. Stănescu, V., 1979: Dendrologir. Editura Didactică și Pedagogică, București. Sap ir o, D., K„ 1978: Telebnle kultuit-perspfetibnoe napraulenie vsandovodstue. în: Nauka i tehnica, Tzd.-vo, Minsk. Trofimov, T., T., 1967: Oblepiha i> kulture. In: Izd.-vo Moskovskogo Universiteta, Moskva. Willan, P., 1987: Une ressource negligie: les plantes midteiuales. Iu: l'nasylva, Nr. 1. Mentions Coneeruing the Phylotherapeutie Value of Some Shrub Specios: Hippophae rtiamnoides L. and Aronia melano- earpa Numerous shrub of our country forest stock are important reserves of active principles sources, what makes that besides of their cultural decorative or meliferous properties, mucii appreciated, these have also a special phyto- therapeutic value. Hippophae rhamnoides L. is remarked through a very high content of active biologic compounds, espectally in fruit, but also in leaves, bark aud seeds, the species being very mucii sollicitated for more and more preparations. Aronia melanocarpa, a new shrub for our country flora, is a species of real pcrspcctives, its fruit interested as medicinal product and being extremely rieh in coiouring matters necessary in food industry too. Revista revistelor PARDE, J.: L’inventaire forestier național italien (Inven- tarul forestier național italian). In: Revue Forestiere Fran- țaise, nr. 3/19E9, pag. 245— 248 Inventarul a fost realizat prin eșantionul sistematic, uti- lizîndu-se. o rețea cu 33.444 puncte de sondaj, de formă circulară și in suprafață de 600 ma. Suprafața Împădurită însumează 8.675.100 ha (28% din suprafață), dintre care doar 6,4 mii. ha (20,4%) sînt păduri, restul fiind constituit din formații arbustive de tip maqnh sau garrigue (peste 2,2 mii, ha). Arboretele de crtng sint preponderente (peste 3,6 mii. ha), în majoritate fiind conduse în crîng compus satr crtng cn rezerve (sub 120 exemplare/ha), fiind demnă de menționat și suprafața, import antă ocupată de culturile dc plopi eur- americani (111.000 ha), localizate în valea Fadului și care realizează creșteri anuale de aproximativ 20 m°/an/ha. Compuse în principal din specii de foioase (80 %), pădurile italiene acumulează anual peste 30 mii, m3, fapt datorat în principal culturilor speciale (de PI. ea. și diverse spetii de rășinoase), cu o creștere curentă la nivelul a 20 m’/an. hu. Se găsesc Insă într-o stare fitosanitară relativ precară, inventarul stabilind un procent de 40 % arborete vătămate prin diverse modalități (factori climatici, dăunători vegetali sau animali, pășunat, incendii etc.). Asist, ing. N. NIGOLESCU PARDfe J.: L’inventaire forestier național suisse (Inventa- rul forestier național elvețian). In: Revue Forestiere Fran- caise, Nr. 3/1989, p. 249—251. Uzînd de o rețea pătrată, cu latura de 1 km (41 291 puncte, dințre care 11 863 localizate In arborete), inventarul forestier elvețian s-a realizai folosind două cercuri concentrice, cu suprafața de 200, respectiv 600 me, în care au fost inventa- riați toți arborii cu diametrul peste 12 cm. Suprafața fondului forestier însumează 1.186.300 ha (28,7 % din suprafața totală a țării), pădurile fiind gospodă- rite, aproape In totalitate, in regimul codrului (687.000 ha — codru regulat, 205.900 ba — codru neregulat șl grădină- rit etc.). - - Alcătuite preponderent din rășinoase (molid — 477.300 ha, brad — 124.200 ha), pădurile, elvețiene prezintă cel mai ihare volum pe picior, din pădurile europene (333 m3/lia). Productivitatea ridicată a acestora se deduce și din valoa- rea creșterii curente anuale totale, care însumează intre. 7 și 8 milioane m’an. Asist, ing. N. NIGOLESCG REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 SCOHY, J.-P.: L’Aulne glutineux (Aninul negru). Tn: Silva Belgica, 97, nr. 1 — 2/1990, pag, 47 — 52 și3îî—40. Deși valorificat într-o măsură insuficientă, aninul negru prezintă o deosebit^ importanță pentru foreșteria belgiană datorită multiplelor sale calități (specie pionieră în stațiu- nile convenabile, tolerantă lă reacția solului (pH = 4 -7.5), prin asimilarea azotului atmosferic (îmbogățind solul cu 60 - 200 kg N., an/ha). în același timp, este sensibil la defici- tul de umiditate din sol, precum și la înghețuri]; tirzii, fapt care ti limitează folosirea doar la stațiuni cu apa freatică la 30 —60 cm adîncime, situate la altitudini de maximum 400- 425 m. Specie heliofilă, cu creștere juvenilă intensă (maximumul creșterii șe realizează la 20 ani), aninul negru regenerat pe cale naturală nu necesită aplicarea degajării culturilor, curăți- rile fiind precoce (la 5 — 6 am, următoarea intervenție succe- dindu-se după patru ani) și urmate de rărituri cu o periodici- tate, de patru ani, asigurindu-se Ia exploatabilitate o desime de 200 ex/ha. Regenerările pe cale artificială se îngrijesc în același mod, cu precizarea că se recomandă în plus aplicarea unei degajări, fapt datorat concurenței puternice a speciilor coabitante în condițiile unei desimi reduse la plantare (2,5 x 2,5 m). Asist, ing. K NIGOLESCU SGOHY, J. P.: Le Frâne commun (Frasinul coiuun). In: Silva Belgica, 97, nr. 4—-5/1990, pag. 41—46 și 43 — 48. Frecvent întîlnit In Belgia, frasinul comun se comportă ca o specie robustă, cu temperament de lumină, care dă cele mai bune rezultate pe soluri lutoase, profunde, bine drenate, cu aciditate slabă-modcratâ (pH — 5,5 — 7). Prezintă o creștere în Înălțime foarte rapidă (în medie 50—100 cm pe an), puțind atinge tn stațiuni favorabile 15 m la vîrstă de 25 ani. în general, se poate spera la reali- zarea unei creșteri medii de 7 — 9 m-'/an/ha la 50 — 75 ani, vlrste la care.datorită frecvenței ridicate a ^inimii brune”, arboretele se pretează la exploalare. - Sub raport silvicultura!, s-a constatat necesitatea parcurge- rii arboretelor regenerate pe cale naturală sau artificială CU degajări (sau depresaje, în regenerările naturale excesiv de dese), urmate de tăieri de formare a coroanei (la' exempla- rele afectate de înghețurile tîrzii), curățiri și clagaj artificial. ' Răriturile Încep la vlrste mici (15—20 ani), se succed cu o periodicitate redusă (4-5 ani), urmărindu-se obținerea de arbori cu creșteri regulate, trunchiuri drepte și elagate pe mai mult de 7 m, fără defecte de structură și cu circum- ferințe. de peste 150 cm. - Asist, ing.- N NIGOLESCU 151 Prognoza efortului unitar maxim de întindere, la barajele „subdimensionat e”9 cu ajutorul unei diagrame Pe parcursul a mai puțin de două decenii (1951—1970), concepția asupra eforturilor de întindere pe param entul amonte al barajelor din domeniul amenajării torenților a înregistrat o evoluție foarte îndrăzneață : de la neadmite- rea, în 1951, nici cel puțin a unor valori de 0,5 daN /cm! (propunere S.A. Muntean u) pînă la generalizarea unor eforturi unitare de 5 .. .10 ori mai mari (experimental și mai mult) decît cele propuse în 1951, respectiv 1958 („Avizul Nr. 12 4” al fostului Departament al Silvicul turii). Din punct de vedere practic, această evolu- ție s-a soldat eu importante eeonomii volume- trice ; în cazul barajelor „subdimensionate” ele sînt de ordinul a 60%...65%, dacă se ia ea referință barajul dimensionat în cea mai eco- nomică ipoteză din cadrul concepției clasice (ipoteza gb = 0, conform „îndrumărilor Teh- nice în Silvicultură” — 1949). Activitatea de proiectare și de introducere în practică a barajelor „subdimensionate”, in- clusiv compararea lor cu celelalte tipuri utili- zate în exploatare, presupune stabilirea coe- ficienților de stabilitate la răsturnare și alune- care, în paralel cu determinarea eforturilor unitare maxime dc întindere și compresiune, care se dezvoltă în corpul lucrărilor și respectiv pe terenul de fundație. Pentru simplificarea primei operații, a fost elaborat și publicat un model matematic bazat pe corelația și regresia dintre coeficienții de stabilitate a barajului și înălțimea utilă a acestuia (Cline iu și Lazăr, 1990). Prin lucrarea de față se propune un model asemănător, ca factură, dar care privește, de această dată, valoarea maximă a efortului de întindere ce se dezvoltă pe paramentul amonte al barajelor „subdimensionate”, în ipoteza în care aceste lu- crări s-ar construi cu profil derivat trapezoidal de tip A (subtip A 0,50). Ca și în cazul stabilită- ții, studiile au .fost efectuate cu ajutorul calcu- latorului electronic, luîndu-se în considerație ba- raje cu înălțimi utile de 2,0 < Pa, <8,0 m. Pentru fiecare baraj în parte, eforturile de întindere au fost calculate, atît la partea inferioară a elevației (punctul B') cît și la partea inferioară a fundației (punctul în acest scop, s-a utilizat formula generală a eforturilor provenite din com- presiunea excentrică, formulă ce a fost particu- larizată cazului în care rezultanta forțelor cade în treimea aval asecțiunii (excentricitatea e > > b/Q, unde b este lățimea secțiunii). Pentru ca rezistența barajelor „subdimensio- nate” să fie posibil de determinat, atît la sarci- Conf. dr. ing. IOAN CLINCIU Universitatea din Brașov Dr. ing. NICOLAE LAZĂR Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice — Stațiunea Brașov nile temporare de care sînt acționate în timpul viiturilor (apă, apă + aluviuni) cît și la. sarci- nile cu caracter permanent (pămînt cu/fără suprasarcină de apă în de versor), forțele de răs- t urnare s-au evaluat într-o gamă largă de valori ale greutății fluidului echivalent (y, = 3; 5 ; 10;...35; 40 kN/m3). în urma reprezentării grafice a eforturilor calculate s-a obținut diagrama din figura 1. Aceasta este ușor de aplicat în activitatea de proiectare și permite o prognoză expeditivă, dar suficient de sigură, a efortului unitar maxim de întindere pe paramentul din amonte al ba- rajului. Folosirea propriu-zisă a diagramei pre- supune ca operații preliminare: — adoptarea schemei de sarcini, care cores- punde naturii problemei studiate; — transformarea acestei scheme intr-o schemă simplificată, bazată pe greutatea speci- fică a fluidului echivalent (a se vedea în acest scop, 01 i n c i u , Lazăr, 1990). Intrîndu-se pe abscisa cu mărimea y, șiutilizîn- du-se succesiv cele două familii de drepte din cîmpul diagramei (A și Ti) pentru înălțimea Ym considerată, se obțin pe ordonată eforturile : — an1 — efortul unitar maxim de întindere la baza fundației (scara A, din stînga diagramei); — aB- = efortul unitar maxim de întindere la baza elevației (scara B, din dreapta diagra- mei). Spre exemplu, la o valoare ye — 16,25 kN/m3 și o înălțime utilă a barajului = 4,0 m, re- zultă: gb, = 2,4 daN/cm2 (diagrama A) și afl.— 3,9 daN/cm2 (diagrama B). Familiile de drepte din cîmpul diagramei ne arată că eforturile unitare maxime pe paramen- tul amonte cresc, atît cu greutatea specifică a fluidului echivalent (ye) cît și cu înălțimea utilă a barajului (Fm). Deoarece coeficientul unghiular crește o dată cu înălțimea barajului, rezultă că eele mai periclitate, din punct de vedere al rezistenței Aa întindere, sînt barajele mai înalte. într-adevăr, dacă examinăm com- parativ un baraj a cărui înălțime utilă Ym — 2,0 m cu un baraj avîrd Ym = 8,0 m, la valori yf uzuale în proiectare (10.. .20 kN/m8), con- statăm că: — la baza elevației, eforturile maxime de întindere variază de la 0,5 .. .3,5 daN/cm2, pen- tru ye — 10 kN/m3 pînă la 1,5 .. .9,5 daN/cm2, pentru 20 kN/m3; altfel spus, barajul cu Ym — 8,0 ni dezvoltă, la baza elevației, efor- turi de întindere de circa trei ori mai mari, decît barajul cu Fm = 2,0 ni; 152 REVISTA PĂDURILOR * Anui 106 * 1991 * Nr. 3 — în secțiunea de la talpa fundației, efortu- rile unitare de întindere sînt ceva mai mici, ele variind de la 0,25 .. .3,0 daN/cm2, pentru ye = 10 kN/m3, pînă la 1,0 .. .8,25 daN/cm2» pentru Y„ = 20 kN/m”; valorile maxime corespund barajului de 8 m, iar cele minime barajului de 2 m. Așadar, secțiunea de la talpa elevației baraje- lor „subdimensionate” este mai solicitată la întindere deeît secțiunea de la baza fundației, în cazul primei secțiuni, eforturile unitare, sînt Greu+cJea specifică echivalență, Te Fig. 1. Diagramă pentru verificarea eforturilor maxime de Întindere la barajele „subdimensionate” (I. Cliuciu, N. Lazăr 1990). (Diagram for the appraisal of the maximum unltary extension effort in „underdimensioned" dams). cu 16%... 100% mai mari, dacă ye — 10 kN/m3, și cu 15% ... 50% mai mari, dacă y,—20kN/m3, Se justifică, deci, recomandarea din îndrumă- rile tehnice elaborate în 1981 — pentru pro- iectarea și execuția barajelor „subdimensionate”, aceea că, prin mijloace constructive relativ simple, șl puțin costisitoare, existente la în- demîna oricărui șantier (armături verticale, confecționate din resturi inutilizabile din oțel beton, rămase de la alte lucrări, resturi de șină de cale ferată îngustă etc.), să se sporească rezistența la întindere a zidăriei și să se asigure nedezlipirea tălpii de terenul de fundație, con- diție ce concură și la o distribuție mai avanta- joasă a eforturilor de compresiune. Fără îndoială, admiterea în exploatarea barajelor „subdimensionate” a unor eforturi de întindere atît de mari nu exclude posibilita- tea apariției unor fisuri pe paramentul amonte revista pădurilor • Anul 106 * 1991 * Nr. 3 153 al barajelor, mai ales în cazul producerii unor viituri excepționale, înainte de formarea aterisa- mentului natural. Dar, nimeni nu poate afirma cu precizie, fără cercetări speciale, în ce măsură acest fenomen își găsește originea în apariția fisurilor provocate de eforturile de întindere sau, dimpotrivă, el este favorizat, mai degrabă, de o calitate mediocră a materialelor de con- strucție sau de unele deficiențe în aplicarea teh- nologiei de execuție. în plus, nici nu ne putem aștepta la o verifi- care experimentală absolut sigură a eforturilor de întindere, din moment ce calculul clasic — bazat, după cum se știe, pe ipoteze teoretice care idealizează proprietățile elastice ale mate- rialelor — ne arată, cu ’ aproximație, valoarea solicitărilor care produc apariția rezistenței de rupere, într-un punct oarecare din corpul baraju- lui, fără ca prin aceasta construcția să ajungă la starea ei limită și, deci, capacitatea ei de rezistență să fie epuizată. BIBLIOGRAFIE M u n t e an u, S., A., 1967: Evoluția concepțiilor și metodelor de dimensionare statică a barajelor masive de greutate, folosite in corectarea iorenfilor din România. în: Revista pădurilor, Nr. 8. Munte anii, S., A., 1970. Contribuții la optimizarea profilului barajelor de greutate, folosite tn corectarea lorenlilor din România. Teză de doctorat. Institutul Politehnic — Brașov. Munteanu, S., A., Clin ciu, I., 1982: Amenajarea bazinelor hidrografice iorențiale. Partea a II-a Studiul toren- ților și al amenajărilor. Universitatea din Brașov. CI in ciu, I„ Lazăr, N., 1990: Prognoza stabilității barajelor „ subdimensionate" cu ajutorul unui modei mate- matic. în: Revista pădurilor, Nr. 3. Appraisal of the Maximum Unttary Extension Effort in „Underdimensioned" Dams by Means of a Diagram For the purpose of facilitating the design activity and putting into practice the „underdimens ioned" dams, the authors elaborated a diagram for the expeditive appraisal of the normal unitury extension effort in the upstrcam face of these. dams. \ Star ting bn abscissa with the equivalent specific gravity (Ye) and utilizing, successively, the fascieles of straight lines A and B of the diagram domain (for a given height of the dam) one can obtain, on the ordinate, the unitary extension efforta: as, (at the foundations base) and cb1 (at the elevations base). Revista revistelor TIMBAL, J., GELPE, J., GARBAYE, J.: Etudc preli- minaire sur l’effet dăpressif de la molinie — Molinia eaeru- lea — sur la croissancc et Fătat mycorhizien de semis de chfine rouge — Quereus rubra. (Studiu preliminar asupra efectului depresiv al mol ini ei — Molinia eaerutiea —asupra creșterii și stării micorfziene a setnințlșulnl de stejar roșu— Quereus rubra.) In: Annales des Sciences Forest! ăres, 47(6), 1990, pag. 643-649 Articolul a Încercat stabilirea influentei moliniei (Molinia caerulea (L) Moench), specie cunoscută pentru activitatea alelopaticâ, asupra creșterii juvenile (acțiune directă), respec- tiv asupra ciupercilor simbiotice ectomicoriticc care for- mează aparatul absorbant al stejarului roșu (acțiuneindirectă). în acest scop, s-au folosit puleți de stejar roșu de doi ani, obținuți în seră (ghindele, dispuse regulat, în număr de cinci, au fost semănate in chinconz cu tufe de molinia, în containere separate). La sfîrșitu] celui de-al doilea sezon de vegetație au fost determinate două elemente: biomasa uscată a puieților (a tulpinilor, rădăcinilor, respectiv cea totală) și gradul de micorizare a rădăcinilor, determinat pe tronsoane de 5 cm lungime. Rezultatele obținute sînt următoarele: — acțiunea directă a moliniei s-a concretizat tn reducerea drastică a biomasei totale, descreșterea fiind similară la nivel subteran și suprateran; — efectele negative asupra micorizei au constat în reda- cerea numărului de rădăcini fine și creșterea procentului rădăcinilor scurte nemicorizate, necrozarea frecventă a rădăcinilor scurte, precum și înlocuirea tipului normal de mlcoriză (Scleroderma sp și Laccaria sp) cunoscut pentru eficacitatea funcțională, cu tipul Cenoccocum geophilum, puțin eficace în condiții similare, dar bănuit a fi mai rezis- tent Ia stres. în concluzie, se consideră că efectele amintite, directe și indirecte, ale moliniei sînt dovezi ale acțiunii alelopatice a-speciei asupra semințisulul de stejar roșu. Asist, ing. N. NIGOLESCU TERLINDEN, M.: La forăt catalane (Pădurea catalană). In: Silva Belgica, 97, nr. 5/1990, pag. 9—22 Pădurile Cataloniei, regiune din jurul Barcelonei care acoperă 32.000 km2, însumează 10% (1.164.200 ba) din suprafața păduroasă a Spaniei. Dintre speciile rășinoase cultivate în zonă, se remarcă duglasul (cu o creștere medie de 20 ms/an/ha) șl pinul de Monterey (P. radiata), cu o creștere medie de 25 m*/an/ha, valori care le confirmă caracteristica de specii repede crescă- toare și de mare productivitate. Foioasele importante pentru producția de lemn sint plopii negri hibrizi (5 X 5 m), în culturi irigate și fertilizate produ- elnd 29 — 31 m’/an/ha, platanul'hibrid (5 X 5 m) cu o creș- tere medie de 16,5 ma/an/ha în culturi fertilizate, respectiv eucalipții (creștere variabilă cu stațiunea, de 8 — 30 ma/an/ha, exploatabili la 12—13 ani). Remarcabile șlnt și culturile de stejar de plută (Q. suber), din cele 450.000 ha, care plasează Spania pe locul al doilea în lume (după Portugalia), în Catalonia existînd 50 mii ha, fapt care a impus dezvoltarea unei puternice industrii pre- lucrătoare. Asist, ing. N. NIGOLESCU SGHNEIDER, P.: Aperțu bibliographique. sur la destruc- tîon de la forSt tropicale humide amazonienne ă l’exemple du Brisil (Vedere bibliografică asupra distrugerii pădurilor tropicale umede ainuzoniene, eu exemplul Braziliei). în: Journal forestier suisse, nr. 6/1990, pag. 479—489 Pădurile tropicale umede, localizate in America, Asia și Africa, acoperă 900 milioane hectare, din care sînt defrișate anual 11 mii. ha (20 hă/min), previziunile oscilînd între 6,5 și 20 mii. ha. Utilizlnd un bogat material bibliografic, lucrarea enumera multiplele cauze ale defrișărilor, accentuînd rolul nefast al exploatărilor în scopul măririi suprafețelor pășunabile, precum și îneficiența controlului guvernamental. Sînt redate diversele consecințe ale defrișărilor, unele cu implicații locale sau regionale, dar și asuprii echilibrului ecologic al planetei. în final, lucrarea prezintă în detaliu posibilele măsuri de aplicat pentru protejarea acestor veritabili „plămîni” ai planetei. Asist ing. N. .NIGOLESCU 154 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 Asjpecie eeologiee șl eeoiaomiee Ia M:gil®atfarea lemnului gssas Sn valoare m cedrul ira^amewtslor im^eosive Dr. ing. IOAN MĂDĂRAȘ Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice — Stațiunea Cluj Necesitatea protecției ecosistemelor fores- tiere la impactul acestora cu tehnologiile in- dustriale de exploatare este deosebit de actuală, întrucît urmările ecologice ale exploa- tării tind către distrugerea ecosistemelor natu- rale deja formate. Deși acestea posedă capacita- tea de autoref acere — pe care o putem .numi capacitate de suport — dacă deteriorarea stării normale depășește limitele admise-,' ecosistemele încep să se deterioreze, fără să se mai refacă la parametrii normali. Reducerea sau eliminarea influențelor nega- tive ale exploatării lemnului impune determi- narea pagubelor produse ecosistemelor, în ra- port cu o stare normală a acestora, stare ce trebuie definită prin standarde ce reprezintă cerințe ecologice silvice. — --------- Parametrii unei stări normale a ecosisteme- lor forestiere ar trebui să cuprindă ; conservarea arboretului tînăr (semințiș, tineret), starea eco- sistemelor de sol și teren, gradul de vătămare a arborilor rămași, conservarea subarboretului, protecția apelor și a mediului natural, “în gene- ral. Pentru unii dintre acești parametri, nivelul este stabilit prin normativele în vigoare (In- strucțiunile 252/1986), iar necesitatea și obliga- tivitatea protecției ecosistemelor forestiere pen- tru menținerea echilibrului ecologic, în general, este legiferată prin Legea 2/1987, în care se stipulează că la „recoltarea și colectarea lemnu- lui să se aplice tehnologii care să asigure evita- rea degradării solului, protecția semințișului și a arborilor rămași în picioare”. în scopul asigurării permanenței pădurilor și a funcțiilor de protecție, Jn prezent sînt pro- movate tratamente intensive cu regenerarea sub adăpostul arborilor, adoptîndu-se tehnologii cu perioade lungi sau continue de regenerare, pentru o mare parte din suprafața păduroasă a României. Corelarea acestor tehnologii de regenerare cu tehnologiile de exploatare se impune pentru a limita prejudiciile inerente procesului de ex- ploatare la capacitatea de suport al ecosisteme- lor forestiere. Au fost scoase în evidență, în primul rînd, caracteristicile silvice ale tratamentelor inten- sive în raport cu caracteristicile de exploatare, fundamentîndu-se parametrii de care depind indicatorii tehnico-economici ai activității de exploatate. Din datele experimentale obținute, ca urmare a cercetării unui număr de 72 parchete, cu o suprafață parcursă de 1460 ha și un volum lemnos exploatat de 112.123 m3, se evidențiază multe aspecte ce necesită discutarea lor de către specialiștii din ambele sectoare- Intensitatea intervențiilor a fost, în medie, de 13% în cazul tratamentelor cu perioadă continuă de regenerare (grădinărite și de trans- formare spre grădinărit) și de 25% în cazul tratamentelor cu perioadă lungă de regenerare (cvasigrădinărite și progresive), iar periodicitar- tea intervențiilor s-a adoptat la 10 ani, pentru tăierile grădinărite, și 5—15 ani, pentru cele cvasigrădinărite și progresive. Cu rare excepții (prima tăiere la unele par- chete), toate parchetele au fost autorizate la exploatare în perioada repausului vegetativ, cu consecințe privind asigurarea continuității procesului de producție. Punerea în valoare s-a făcut din toate cate- goriile de diametre și pe toată suprafața, în cazul tratamentelor grădinărite. în cazul trata- mentelor cu perioadă lungă de regenerare, pune- rea în valoare s-a efectuat în ochiuri cu diame- tre de 0,5—1,5 H, cu menținerea, în raport de compoziția arboretelor, a unei consistențe reduse și în ochiuri, pe o perioadă de 10—25 ani, creîn- du-se probleme la exploatarea arborilor rămași în ochi și producîndu-se vătămări în proporție mare semințișului și în special tineretului din ochiuri. în lipsa unor prevederi clare în in- trucțiunile 250/1986, de regulă, semințișul de talie mare (peste 0,8—1,00 m), dacă nu a fost grupat, a fost considerat neutilizabil și, în conse- cință, nu a fost protejat. Sub aspectul caracteristicilor de exploatare, care decurg din caracteristicile silvotehnice amintite, în cadrul tratamentelor intensive este posibilă, și s-a realizat, o activitate ren- tabilă (cu profit), întrucît aceste tratamente se prevăd și se aplică în arborete de productivitate superioară. Astfel, volumul extras la o intervenție a fost de 77 m3/ha (63 m3/ha, în parchetele în care s-a aplicat tratamentul grădinărit, și 97 m3/ha, la tăierile jardinatorii). Volumul arborelui mediu a fost de 1,192 m3/ fir iar volumul de exploatare, pe un parchet, a fost în medie de 1557 m8. Din parametrii de mai sus, a rezultat o alta caracteristică importantă de exploatare — suprafața mediei parchetului — care, în cazul cercetărilor efectuate, a fost de 20 ha. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 155 Această caracteristică este importantă și sub aspect silvic, întrucît ne indică.faptul că volu- mul pus în valoare, pentru un parchet de aseme- nea mărime, poate fi exploatat cu o singură instalație de colectare cu adupat lateral pe o distanță de 100—120 m. Ca mijloace de colectare s-au utilizat trac- toare forestiere (în proporție de 57%, raportat la volum), instalații cu cablu (cu o pondere de 35%) și atelaje (8%). Adaptarea la condițiile de teren, a instalațiilor de colectare, necesită a fi analizată critic, întrucît orientarea în ul- timii 15 ani, a sectorului de exploatare spre utilizarea tractoarelor la colectarea lemnului și în terenuri în care, anterior, se foloseau in- stalații cu cablu, a condus la „brăzdarea” păduri- lor cu drumuri de tractoare, realizată în condiții extreme de pantă și eu utilaje inadecvate (buldo- zere grele), în cazul parchetelor studiate, în terenuri cu înclinare peste 40% (22°), ponderea colectării lemnului cu tractoare a fost de 36%, cu urmări asupra semințișului, arborilor rămași în picioare și solului. Sub aspect economic, s-au urmărit următorii indicatori tehnico-economici: costurile com- parabile, incluzînd costurile directe de colec- tare și costurile pentru realizarea instalațiilor ; consumul de combustibil; productivitatea muncii; producția fizică medie zilnică. în tabel ui 1 se prezintă modelul acestor indica- tori, neprezentînd o medie ponderată pentru exploatarea unui volum de 45.593 m3. Din datele prezentate, rezultă următoarele : — costurile comparabile sînt mai mari la colectarea cu tractoare, deeît în cazul instalații- lor cu cablu, deoarece, de regulă, drumul parcurs de lemn este de 1,5 ori mai lung; — consumul de combustibil este de circa trei ori mai mare la colectarea cu tractoare, deeît în cazul instalațiilor cu cablu, atît datorită traseului mai lung, cît și faptului că lucrul me- canic (util) dezvoltat de tractoare este de circa cinci oii mai mare la urcare cu încărcătură și de circa 2,2 ori mai mare la coborîre. Efectele exploatării asupra ecosistemelor fo- restiere se produc, în principal, asupra solului, semințișului și arborilor rămași pe picior, fiind atît de oi din cantitativ cît și calitativ, cu urmări în timp. Dar exploatarea produce efecte, în general, negative și asupra mediului ambiant, prin modificarea purității apelor de munte, modificarea peisajului, poluarea sa. Restricțiile stabilite prin Reglementările ac- tuale (Instrucțiunile 250/1986, Legea 2/1987) asigură un anumit giad de protecție a pădurii, dar prejudiciile înregistrate la exploatare, în cele 72 parchete studiate, sînt mari, pe de-o parte ca uimare a, nerespectării unor reglemen- tări existente, dar, mai ales, din lipsa unor ase- menea reglementări privind protecția solului, 156 Tabelul 1 Indicatori tehuico-eeonomlci de exploatare, in carul trata- mentelor eu o perioadă lungă sau continuă de regenerare. (Technleal -economicul mdleators lor forest operations in the ease of the treatments with a long or continuous regeneration period) Tratament, mijloace dc colectare Distanța medie dc colectare, m Costuri com- parabile, " lei/m3 Consum de combustibil, Icc/ni’/km Grădinărite — atelaje — tractoare too 1265 85.67 92,90 1,06 — instalații cu cablu 1103 96,17 0,42 Cvasigrădiuărlte — atelaje — tractoare 1244 101,40 1,35 — instalații cu cablu 825 63,80 0,68 Progresive — atelaje — tractoare 850 97,82 1,59 — instalații cu cablu 783 85,70 0,33 Total — atelaje 400 85,67 •— — tractoare 1182 98,72 1,32 — instalații cu cablu 998 89,23 0,44 a semințișului de talie mare, ă circulației uti- lajelor în arborete ș.a. Pentru determinarea pagubelor ecologice, este necesară compararea situației normale (echilibrate) cu cea creată ca rezultat al acti- vității economice, aceste situații trebuind să fie neapărat exprimate prin parametri cantita- tivi în scopul realizării controlului exploatării. Situația normală o înțelegem ca fiind aceea în care prejudiciile nu depășesc capacitatea de suport al ecosistemelor forestiere. Capacita- tea de suport se referă la cuantumul minim al prejudiciilor aduse regenerării, stării ecosisteme- lor de sol și teren, conservarea arborilor rămași pe picior și, în special, a celor de viitor care asi- gură regenerarea. Determinarea acestei capaci- tăți necesită cercetări complexe și de durată. Pentru a asigura totuși o protecție sporită a ecosistemelor forestiere, prin cercetările anta- mate urmărindu-se stabilirea unui nivel provi- zoriu al parametrilor ecologici de protecție. Protecția arborilor rămași are o deosebită importanță, mai ales în cazul tratamentelor cu perioadă lungă sau continuă de regenerare, cînd arborii răniți rămîn o perioadă mai lungă în arboret (25-—80 ani). Din urmărirea în timp a evoluției răniților, se constată că doar 25% dintre aceștia își cicatrizează rănile, m special cele mici, prin calusare (la fag) sau îmășinareB abundentă (la molid). La fag, în general, rănile REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 nu se calusează decît în tinerețe, scoarța ex- foliindu-se in timp, astfel că rănile inițiale își măresc suprafața în decurs, de 10—15 ani, cu 25—30%. Cu cît rănile sînt mai mari, cu atît ritmul de depreciere a lemnului este mai mare. La o intensitate mai mică a intervențiilor și în arboretele de amestec, frecvența arborilor răniți este mai mică (Tab. 3). Tabelul 2 Intensitatea intervențiilor și gradul de vătămare in diverse tipuri de pădure (The intensitj of the intervenlions aud the daniaye degrco by varlous forest tjpcsț Blocul experimental (Ocolul) Tipul de pădure Intensita- tea inter- venției. 1% Arbori vă- tămați, • % Babrunca (Săcele) Făget normal cu flora de mull 9.6 10.0 18,0 10,3 13,0 17,0 Cristian (Brașov) Brădct normal cu floră de midi 8,0 10,0 Vaida (Săcele) Brădct - făget 8,0 5,5 Valea Rîșuoavei (Brașov) Amestec dc fag cu rășinoase 8,0 9,7 13, 4 1,7 ' 8,5 10,0 Vlădcni (God(ca) Stejărefo-gorunc- to-șleau 18,0 22,0 Fig. 1. Urmările circulației nestingherite a tractoarelor în ochiuri de regenerare. Pădurea Călimar — Ocolul silvic Baia Mare. (The effects of frec trafftc of I he tractor» in the rege- neratiou places. The forest Călimar — the forest district Baia Mare). Se consideră vătămări, inerente procesului de producție, următoarele limite ale vătămării «bolilor rămași pe picior : 3% pentru tăieri grădinărite; 5% pentru cvasigrădinărite și 8% pentru tăieri progresive. Asupra regenerării naturale, impactul teh- nologiei de exploatare se resimte prin zdrelirea tulpinilor, dezrădăcinarea acestora, ruperea creș- terilor. Este afectat, în primul rînd, semințișul de talie mare (peste 80 cm) și tineretul, în spe- cial ca urmare a circulației utilajelor în ochiurile cu regenerare (Fig. 1) sau arboret (Fig. 2). Fig. 2. Deplasarea tractoarelor îutr-un arboret piurien. Pădu- rea Călimar — Ocolul silvic Baia Mare. (The renioval of the tractors in a stand. Forest Călimar — forest district Baia Mare), Tabelul 3 Evoluția in timp a parametrilor regenerării (The evolntfon of the regeneratiou parmneters) Denumirea și localizarea su- prafeței experi- mentale ■ 1977* 1984* 1989 Desi- me, buc. /m£ înălți- infern P«i- me, buc ,Tn2 înălți- me, cm Deși” me, inie. /m3 înălți- me, cm Barbunca, Săcele—V-112c 4,5 17,1 10,1 20,8 6, 3 95 Vaida, Săcele—VI-75F 2,5 10,6 3,2 10,1 3,1 41 Valea RIșnoavei, Brașov—X-32A 4,1 59,6 3,8 71,0 1,7-1 79,8 * Data după Vlase 1—1986. Prezența subarboretului este un factor pozitiv de protecție a regenerării ca și a resturilor de exploatare, împrăștiate uniform în arboret. Proporția semințișului distrus trebuie limi- tată la 10% din numărul total al puieților sub 1 m înălțime; la 5% pentru cei cu înălțime cuprinsă între 1,1—2 m și la 3% din numărul exemplarelor cu înălțimea de peste 2 m. La depășirea acestor valori, sînt necesare comple- tări, ale regenerării naturale, ce revin unități- lor de exploatare, cu plata despăgubirilor la cuantumul pierderilor de creșteri. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 • Nr. 3 157 Sub aspect calitativ, în timp, se modifică parametrii ce definesc regenerarea, ca urmare a lucrărilor de exploatare, prin reducerea desimii semințișului și a înălțimii acestuia (sînt afectați cei de talie mare). Datele obținute în suprafețe, de durată, relevă afirmația de mai sus (Tab. 3). Efectul tehnologiei de exploatare asupra solului constă în reducerea porozității, a coefi- cientului de higroscopicitate și a capacității totale de absorbție a apei, ca urmare a circulației tractoarelor. Solul se tasează sau este dislocat și prin tîrîrealemnului (Fig. 1). Dar cel mai mare volum se dislocă, prin realizar ea drumurilor de tractoare, din datele experimentale obținute re- zultînd 1,13 m3 Ia 1 m3 de masă lemnoasă exploa- tată. în situația realizării drumurilor de tractoare cu declivități peste 15°, pe acestea se formează și- roiri, ogașe și chiar ravene. BIBLIOGRAFIE Doniță, N. ș.a., 1977: Ecologie forestieră. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., 1982: Pădurea și otit'orul. Editura Ceres, București. Petres cu, L., 1980: Not contribuții in problema prejudi- ciilor ce pot fi aduse arborilor rămași prin lucrările de exploa- tare a lemnului. In: Revista pădurilor, Nr. 4. Rotaru, G., 1972: Tehnologia exploatării forestiere. Edi- tura Ceres, București. * * *: Din lucrările Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, Tema 92/1990. Ecologicul, Tectonica! and Economicul Aspect» of Wood Exploitation in Case of Intensive Ireatments The necessity of protcction of forest ecosystems, at their with industrial technologics of exploitation is up- to-date, because the ecological effccts of the exploitation are actually very significant. The effect is felt especlally on remaining, trees, seedlings, young trees and soil and surface ecosystems. There- fore, it Îs nccessary to correlate the exploitation technologies and regeneration methods of stands treated in seleetion forest, irregular shelterwood felling and group-fclling forest, for the limitation of the inherent prejudicies of the exploita- tion process to the snpporting capacity of the forest ecosystems. Of a special importance is the long-tcrm effects of the exploitation, especlally concerning the quality of future stand and of remaining trees, that are hurt and are going to be depreciated by the a penetration of cryptogams agente and xylophagous insecta in the wood. Revista revistelor SCOHY, J. P.: Pitid pour le Mălăze I (Milă pentru larice!). in: Silva Belgica, nr. 6, 1990, pag. 27—33. Lucrarea prezintă diverse caracteristici (anatomice, ecolo- gice, silviculturale) ale laricelui european (Larix decidua = = L. europaea), laricelui japonez (Larix kaempferi = L. leptolepis ) și ale hibridului celor două specii ( Larix eurolepis), descoperit Ia tnceputul acestui secol in Scoția și Danemarca. Cultivate pe o scară destul de largă, dar adesea într-o manieră Improprie, speciile amintite sint heliofile, sensibile la gerurile tlrzil (mai puțin hibridul), nccesitînd stațiuni aerisite, cu soluri profunde, bine aprovizionate cu apă (lari- cele european), cu umiditate atmosferică ridicată (laricele japonez). Deșt valoros, datorită ofertei reduse, discontinue, lemnul de larice nu realizează decît 50 — 60% din prețul celui de molid, calitatea trunchiurilor fiind afectată și de atacul cancerului laricelui, produs de ciperca Dasyscypha Wilkommii, care afectează specia europeană, la 10—25 ani, instalată tn stațiuni joase, umede. Articolul accentuează cîteva aspecte privind cultura celor trei specii, care merită atenția specialiștilor noștri: 1) la plantare se preferă laricele hibrid dar, tn condiții improprii dc mediu, se vor utiliza laricele japonez (pe soluri mai umede) sau cel european (pe soluri filtrante, expuse insolației), in cazul din urmă uzind de proveniențe rezis- tente Ia cancer, din Sudeți sau Polonia. Distanța de plantare = = 2 x 2 m sau 3 X 3 m, In funcție de posibilitățile de meca- nizare a diverselor intervenții silviculturale; 2) lucrările de Îngrijire vor Începe devreme, apliclndu-se cu intensități sporite, fapt necesitat de puternica reacție heliofilă a speciei; ' 3) răriturile Încep la 10 — 15 ani, cînd arboretul realizează o Înălțime dominantă dc 8 — 10 m, fiind precedate de un elagaj artificial pe 2 — 3 ni Înălțime. Pentru stabilirea intensității răriturilor se va face uz fie de factorul de spațiere (Hart-Becking), cu valoarea de 22 — 26% in cazul laricelui japonez, fie do raportul diametru coroană/diametru la înălțimea pieptului, avind valori intre 18 șl 20, care descresc cu virsta. în același timp, pentru ridicarea valorii economice a lem- nului arborilor la exploatabilitate, se consideră obligatorie aplicarea elagajului artificial progresiv, pe 6 — 9 m lungime, la circa 200 arbori ,'ha. în condițiile respectării recomandărilor de mai sus, se poate conta pe obținerea, la vîrstă de 50 ani, a unei pro- ductivități medii de peste 15 m’/an/ha (In cazul laricelui hibrid), pentru cel japonez tabelele de producție britanice indicînd 8-14 m’/an/ba la virsta de 40 ani. Aspectul menționat, precum și Importantul rol estetic și cinegetic jucat, constituie, în opinia autorului, puternice argumente pentru revalorizarea unor specii importante In peisajul forestier belgian. Asist, ing. N. NIGOLESCU BAODOUIN, J.-C.: Les arbres remarquables de la province, de Hainaut (Arbori remarcabili din provincia Hainaut) In: Silva Belgica, 97, nr. 2/1930, pag. 13—23. Articolul sintetizează un amplu material informativ, privind exemplarele arborescente remarcabile situate tn provincia Hainaut. Localizată In S—V Belgiei, regiunea acoperă 3 790 km2, fiind caracterizată printr-o mare varietate de specii autohtone și exotice, majoritatea cultivate în scop ornamental pe proprietăți particulare. Amplu] inventar al acestora indică preponderența spe- ciilor foioase. Rețin atenția dimensiunile impresionante ale multor exemplare, maximele (pentru diametre) fiind reali- zate de chiparosul de, baltă (2,36 m) pentru rășinoase, respec- tiv platanul de Spania (Platanus hispanica = 2,99 m) pentru foioase. Dimensiunile maxime In raport cu înălțimea aparțin exemplarelor de fag și plop euramerican (pentru foioase = = 45 m), respectiv molidului (38 m) în cazul rășinoaselor. Asist, ing N. NIGOLESCU 168 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 * Nr. 3 Pentru documentarea dumneavoastră Starea de sănătate a pădurilor din Europa la nivelul anului 1988 Ing. OVIDIU BADEA Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice — București Dovada declinului stării de sănătate a păduri- lor, făcută de rezultatele cercetărilor din majori- tatea țărilor europene, a condus la instituirea unui Program de Cooperare Internațională, privind stabilirea și supravegherea efectelor poluării aerului asupra pădurilor. . în Europa există două centre de coordonare a acestui program : unul în Cehoslovacia, pen- tru țările răsăritene, și altul în Germania, pen- tru țările din apus. Aceste două centre reali- zează, anual, un raport al cercetărilor națio- nale privind starea de sănătate a pădurilor, stabilită pe baza gradului de defoliere — de- colorare — a frunzișului. Rezultatele obținute nu permit, totuși, tra- gerea unor concluzii asemănătoare asupra cauze- lor ce produc la arbori fenomenul de uscare — debilitare fiziologică. Relația cauză-efect va fi investigată pe bază de observații pe termen lung, în suprafețe de probă permanente și ana- lize ecosistemice, două elemente esențiale în activitatea viitoare a Programului de Cooperare Internațională. Începînd eu anul 1986, pentru a explica simp- tomele tipice ale vătămăiilor pădurii și pentru a îmbunătăți modalitățile de depistare a aces- tor simptome, s-au organizat instructaje care au încercat să stabilească o concepție unitară în acest sens. După aprobarea raportului, pe anul 1988, privind starea de sănătate a pădurilor din Europa, de către Programul Task Force, la Consfătuirea de la Tampere (Finlanda) din mai 1989, acesta a fost supus Grupulpi de Lucru pentru studiul de lungă durată a fenomenului de poluare a aerului, Ia cea de-a 7-a Sesiune de la Geneva (21—24 nov. 1989), care a delimitat și publicat sumar acest Raport, în seria ECE Studiul poluării aerului. Din cele 32 țări participante Ia Convenție, următoarele au confirmat participarea lor la Programul de Cooperare Internațională : Austria Belgia, Bulgaria, Bielorusia, Canada, Cehoslova- cia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Italia, Liechtenstein, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Portu- galia, Spania, Suedia, Elveția, Turcia, Ucraina, URSS, Marea Britanic SUA și Iugoslavia. Raportul pentru anul 1988 cuprinde cercetă- rile privind daunele provocate pădurilor din 25 țări europene, incluzînd întreaga suprafață (în 21 țări) sau părți distincte (în patru țări). în plus, Comunitatea Europeană a luat în studiu pădurile din Canada și SUA, furnizînd informații cu privire la situația din aceste țări. Cercetările privind starea de sănătate a pădu- rilor se bazează pe amplasarea sistematică a unor rețele de suprafețe de probă permanente, a căror densitate este diferită — de la 1 Xl km la 16 X16 km, în care se urmărește procesul de defoliere-decolorare a frunzișului la arbori, după următoarea elasificație : Clasilicație. (ClasHIeation) Clasa de defoliere Ace/frunze pier- dute Gradul de defoliere 0 pină la 10 % fără defoliere 1 11-25% slabă 2 26-60% moderată 3 61-99% puternică 4 100 arbore mort Clasa de decolorare Frunziș decolorat Gradul de decolo- rare 0 piuă la 10% fără decolorare 1 11-25% slabă 2 26-60% moderată 3 peste 60% puternică Natura datelor înregistrate este deosebită de la țară la țară, pentru diferite regiuni. Densi- tatea suprafețelor de probă permanente se mo- difică în funcție de accesibilitatea pădurii, diversitatea speciilor etc. Din 1987 pînă în 1988, numărul țărilor care desfășoară cercetări privind declinul stării de sănătate a pădurilor a crescut, de la 22 la 25. în URSS a fost instalat un centru nou, în Li- tuania, pentru a contribui la declanșarea cer- cetărilor de supraveghere a stării de sănătate a pădurilor din vecinătatea URSS. Astfel, au fost furnizate primele rezultate pentru pădurile de rășinoase din Estonia. în 1988 au fost reali- zate cercetări la nivel național, pentru prima dată, în Grecia, Norvegia, Polonia și Portugalia. în Europa, din 161 milioane ha de pădure (excluzînd, în cea mai mare parte, pădurile din URSS), circa 108 milioane ha, sau 65% ,au fost supuse cercetărilor în 1988. Peste 990.000 arbori au fost incluși în 53.000 suprafețe de probă permanente. în tabelul 1 sînt prezentate țările participante, suprafețele, densitatea rețe- REVISTA PĂDURILOR ' Anul 106 • 1991 * Nr. 3 159 Tabelul 1 Pădurile și supravegherea lor îu țările Europei. (fhe forest and their management in the European countries) Țările participante ✓ Suprafață totală, mii ha Suprafață forestieră, mii ha Suprafața rășiuoa- selor, mii ha Suprafața foioaselor, mii ha Suprafață suprave- gheată, mii ha Densitatea rețelei, km x km ' Număr suprafețe de probă Număr arbori inventariați Austria 8385 3754 3040 714 2968 49/2= 2262 71408 Belgia-Flandra 1373 115 54 61 115 8x8 46 1104 Belgia—Wallonia 1684 487 248 239 487 16X16 21 1259 Bulgaria 11100 3627 1060 2567 3627 16X16 198 4600 Cehoslovacia 12789 4578 2942 1636 4578 16X16 210 12224 Danemarca 4300 # 466 308 158 . 466 16X16 21 456 Finlanda 30464 20059 18484 1575 18484 — 450 3977 Franța 54919 14440 4840 9600 14110 16x1/16' 187 4468 fosta BDG 10833 2955 2275 680 2653 variabil 2604 78120 fosta RFG 24729 7360 5078 2282 7360 8x12/4* 4117 132492 Grecia 13204 2034 955 1080 2034 16X16 84 1980 Ungaria 9304 1637 227 1410 1637 4x4 1027 17051 Irlanda 6889 380 334 46 270 16.X 16 22 462 Italia 30126 8675 1735. 6940 4735 16X16 1— Italia—Bolzano 704 307 292 15 307 4x4 239 7155 Italia-Toscana 2300 150 16 134 150 2x2 375 10766 Llechtenstein " 16 8 6 2 8 0,5X0,5 361 -— Luxemburg 259 88 31 57 88 2X2 210 4976 Olanda 4147 311 208 103 281 1X1 2800 69550 Norvegia 30686 6660 5925 735 961 9X18 290 3482 Polonia 31268 8654 6895 1759 8654 1X1 23500 368000 Portugalia 8800 3060 1315 1745 3060 16?< 16 155 4650 Spania 50471 11792 5637 6155 8501 16x16 387 9218 Suedia 40800 23700 19400 4300 11000 variabil 10300 13993 Elveția 4129 1186 777 409 1186 4x4 703 8175 Turcia 77945 20199 9426 10773 1X1 «— Marea Britanie 24100 2200 1550 650 2200 16X16 75 1800 URSS —Estonia 4510 1795 1149 616 1149 16x16 83 1988 URSS-Lituania 6487 1810 1064 764 1810 4x4 961 23130 Iugoslavia 25600 9125 1210 7915 4889 4aX163 • 2106 50400 Total 529317 161155 96173 65001 108098 sariabil 53797 906884 lei și extinderea, activității de cercetare. An fost întocmite situații privind procentul de- folierilor, din clasele -de defoliere 2—4, pentru toate speciile și, separat, pe giupe de specii (rășinoase și foioase). Pentru toate speciile, procentul detalierilor în- registrează valori reduse în : Portugalia; (1,3%), URSS-Lituania (3%), Austria (3,6%), ItaPa- Bolzano (5,2%), Franța (6,9%), Spania (7%), Ungaria (7,5%) și Bulgaria (7,4%). Valori medii ale procentului de detaliere s-au înregistrat în Iugoslavia (10%), Luxemburg (10,3%), Bel- gia-Flandra (10,4%), Elveția (12%), fosta BDG (13,8%), tasta RFG (14,9%), Finlanda (16,1%) Grecia (17%), Lichtenstein (17%), Danemarca (18,0%), Olanda (18,3%) ' și Italia-Toscana (18.7%). Cele mai mari valori ale procentului de defoliere sînt întilnite în Polonia (20,4%), Marea Britanie (25%) și Cehoslovacia (27,4%). La rășinoase, detalieri reduse sînt înregistrate în Portugalia (1,7%), URSS-Lituania (3%), Austria (3,3%), Irlanda (4,8%), Italia-Bolzano (5,2%), Spania (7,3%). Grecia (7,7%), URSS- Estonia (9%), Franța (9,1%) și Ungaria (9,4%). Valori medii ale procentului do defoliere se înregistrează în Belgia-Flandra (10,8%), Bel- gia-Wallonia (11%), Luxemburg (11,1%), Sue- dia (12,3%), fosta RFG (14%), fosta BDG (15,5%), Olanda (14,5%), Elveția (15,0%), Italia-Toscana (15,4%), Finlanda (17%) și Polonia (14,5%.) Cele mai r idicat e procente sînt în Norvegia (20,8%), Danemarca (21 %), Liech- tenstein, Polonia (24,2%), Marea Britanie (27,0%) și Cehoslovacia (27%). La foioase, procentul,detalierilor este redus în : Portugalia (0,8%), URSS-Lituania (1%), Ita- lia-Bolzano (2,9%), Licchtenstein (5%), Suedia (5,2%), Franța (5,3%), Spania (6,8%), Bulga- ria (6,8%), Ungaria (7%),Elveția (7%), Polonia (.7,1%), Finlanda (7,9%), Austria (8%), tasta BDG (9%) și Iugoslavia (9%). Detalieri medii sînt întilniteîn : Belgia-Flandra (10%), Luxem- 160 REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 burg (12,3%), Danemarca (14%), fosta RFG (16,5%). Cele mai puternice defolieri sînt Înregi- strate în Marea Britanie (20,1%), Ttalia-Toscana (20,1%), Olanda (25,4%), Grecia (28,5%) și Cehoslovacia (29,1%). în general, starea de sănătate a molidului norvegian s-a îmbunătățit, în mică măsură, în multe țări. Totuși, în grupa arborilor de peste 00 ani: la care defolierile sînt mai avansate deeît la cei sub 60 ani, procentele de defoliere (cla- sele 2—4) sînt cuprinse între 12 și 14%, în 11 din cele 19 rapoarte naționale. Starea de sănătate a pinului scoțian s-a îmbunătățit în unele țări, dar s-a înrăutățit in altele. La arbori în virată de peste 60 ani, defolierile depășesc 10% în 11 din 22 rapoarte naționale. Bradul și-a revenit în peste .10 țări și rămîne la același nivel de vătămare. Tn șapte țări, procentul de defoliere a arborilor sub 60 ani depășește 10% și atinge circ? 30% în Toscana și 64% în fosta RFG. Fagul și-a revenit, mai ales, din cauza dimi- nuării atacului de Wiy,nehae>w fagi. Totuși, defolierea depășește 10% în șapte, din 1'8, țări. Defolierea la stejar a crescut, în continuare, în multe țări europene și a atins valori medii cri- tice : în Austria (18%), Belgia (23%), Cehoslo- vacia (40%), fosta RFG (30%), Luxemburg (14%), Olanda (49%) și Marea Britanie (63%), la arborii cu vîiste de peste 60 ani. La rășinoase, modificări cu peste 5% s-au înregistrat, între anii 1987—1988, în : Belgia (+6,1%), Suedia (+6,7%), Cehoslovacia (+11,4 %), Luxemburg (+7,3%) și URSS—Lituania (+11,8%). La foioase, starea de sănătate s-a înrăutățit cu peste 5%, în Bulgaria, mai ales din cauza atacului insectelor. Cu toate că specialiștii bul- Revista revistelor gări au considerat insectele ca o cauză secun- dară, totuși, există populații virulente, cu efecte dăunătoare ridicate. O îmbunătățire cu 6% s-a înregistrat în Belgia-Flandra și Danemarca., iar în Spania cu 6,9 %. In Suedia, descreșterea cu 8% a numărului de ai boii defoliați, în cazul fagului, se dato- rează scăderii atacului de Rhy»chaenus jagiși vindecărilor după înghețurile tirzii din primă- vara anului 1987. în fosta RFG, câteva mii de hectare de pădure din regiunile montane sînt predispuse dispari- ției, în turnătorii 5-10 ani. Această situație va fi, probabil, mult mai frecventă în regiunile montane din Cehoslovacia și Polonia. . Din cele prezentate, rezultă clar că procen- tele sînt ridicate în centrul și estul Europei, dar și in nord-vestul ș’ sud-estul acesteia. Peste 10% din aibori (pentru toate speciile) sînt de la moderat la foarte puternic defoliați (clasele 2-4) în 15 țări (regiuni: Luxemburg, Belgia- Flandra, Suedia, fostele RDG și RFG, Fin- landa, Grecia, Liechtenstdn, Danemarca, Olanda, Italia-Toscana, Polonia, Marea Brita- nie, Cehoslovacia). îu Austria, Belgia-Wallonia, Cehoslovacia, fostele RDG și RFG,. lialîa-Toscana, Liechten- stein, Polonia, Elveția și Iugoslavia, poluarea aerului este considerată ca factor esențial, în ceea ce privește starea de sănătate a pădurilor. în Ungaria, factorii biotici și abiotici sînt considerați' cei mai dăunători, dar nu trebuie neglijate efectele negative ale poluării aerului. In Grecia, atît practicile neadecvate de gos- podărire cît și influența negativă a factorilor biotici și abiotici sînt considerate parametrii esențiali in supravegherea! stării de sănătate a pădurilor. MUYS, B.: N-excess în the forest: effects anei possible measures (Excesul de azot iu pădure: efecte și remedii posi- bile). In: Siha Gandavcrsis, nr. 55, 1000, pag. 35—42 Azotul, element chimic esențial pentru creșterea plante- lor și factor definitoriu a) fertilității solului, a cunoscut în ultima perioadă o dinamică spectaculoasă. Rezultat al activității industriale și traficului auto (pro- ducător de NO+ dar și al agriculturii intensive și creșterii animalelor (producătoare dc NH8), emisiile de azot au atins în Belgia nivelul mediu de 30-40 kg/an/ha, cu un maxim de 100—200 kg/an/ha in proximitatea fermelor industriale de porcine (față dc 6 -8 kg/an/ha, la începutul revoluției industriale). Efectul principal al acestui fenomen este acidiîicarea solului, care se traduce prin formarea de acid azotic (din NOa), respectiv de niirați (din azotul amoniacal), Astfel, arc Ioc o reducere drastică a caticnilor bazici (Ca, K, Mg), cu efecte în elorozarca acelor și diminuarea creșterilor. Excesul de azot reduce, sau chiar Întrerupe, activitatea micorltică, in același timp crescind vitalitatea ciupercilor patogene gen Armilariella nicllca. Creșterea concentrației de azot determină reducerea rezis- tenței acelor de rușinoase la temperaturi scăzute șl favori- zează instalarea ciupercilor patogene. Compoziția covorului vegetal cunoaște modificări importante, extinztndu-se puternic speciile nitrofile, așa cum este cazul mălinului american (Prtuius serotina) și păiușului (Deschainpsta flexuosa). Măsurile de remediere a situației actuale au fost grupate tn două categorii: măsuri externe și măsuri interne. Măsurile, externe privesc cadrul legislativ, deja creat In Belgia, care stipulează obligația reducerii, pînă îu anul 2010, a emisiilor maxime pînă la nivelul a 6 kg/an/ha (în regiunile sensibile, care cuprind și pădurile) - 14 kg/an/ha, comparativ cu valoarea actuală de 34 kg/an/ba. între măsurile interne, pe lingă unele posibil de aplicat, dar prczcntînd efecte secundare (pierderea, pe lingă azot, și a altor elemente chimice esențiale, dezintegrarea humusu- lui, degradarea solului), cum ar fi îndepărtarea litierei sau aplicarea tăierilor rase, urmate do arătura sulului, sînt reco- mandate și altele Încă prea puțin aplicate în foresterla bel- giană. Acestea cuprind compensarea și stabilizarea cationilor bazici, prin aplicarea amendamentelor (calcar sau dolomită), respectiv intervenții în arhitectura arboretelor, alegerea speciilor viabile sau a intervențiilor favorizările. Astfel, lucrarea recomandă păstrarea închiderii arboretelor, aplicarea de rărituri de „revitalizare”în pinelele prea dese, utilizarea unor specii mai rezistente, (cvercinee și acerinee In goluri, fag și carpen sub adăpostul pinului, respectiv tei sau salcîm tn zonele unde speciile anterioare nu rezistă, canti- tatea de azot depășește 50 kg/an/ha). Asist, ing. N. NICOLESCU Din activitatea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice Compoziții și metode de regenerare și ameliorare a structurii ecosistemelor do pădure artificializate. (Responsabil: ing. Lazăr Alexandru) Se prezintă rezultatele obținute, privind tipurile de arbo- ret e artificializate ți prin înrășinare, si măsurile de recon- strucție ecologică a acestora, tn cadrul reconstrucției eco- logice, măsurile se referă la: tăierile de regenerare și trata- mentele preconizate; lucrările de ajutorare a regenerării naturale și completarea acestora; lucrările, de conducere și ameliorare a structurii arboretelor tinere, sau dc virstă mijlocie. Tehnologii de combatere simultană a complexelor de defolia- torl decalați fenologie și de mărire a selectivității tratamente- lor față de principalele Insecte utile. (Responsabil: dr. ing» AI, Frațian) Lucrarea cuprinde rezultatele cercetărilor privind fonologia principalelor specii do cvercinee, tncepind de la umflarea mugurilor plnă la formarea frunzelor, In corelare cu dezvol- tarea omizilor de Lymantria dispar, Tortrix viridana șiOpero- phtera brumata, aspecte indispensabile stabilirii cu precizie a perioadelor de combatere și, mai ales, a celor comune pentru mal mulți defoliatori. De asemenea, se. prezintă eficacitatea tratamentelor chi- mice aplicate în diferite variante, privind speciile de defo- liatori, virsta omizilor combătute simultan, produsele insec- ticide și modul de administrare a acestora. în mod special s-a urmărit remanența diferitelor produse și grupe de pro- duse insecticide, tn vederea utilizării acestora in combaterea simultană a defoliatorilor decalați fonologie. Pe. baza cercetărilor efectuate și a rezultatelor obținute, se stabilesc tehnologiile specifice pentru combaterea simul- tană a principalelor insecte defoliatoare, din pădurile de cvercinee: Lymantria dispar, Tortrix viridana și Operophtera brumata. Elaborarea de tehnologii ecologice de exploatare a arboretelor tratate în codru grădinărit, cvaslgrădlnărit șl codru eu tăieri progresive. (Responsabil: dr. ing. I. Mădăraș) Rezultatele cercetărilor se referă la: caracteristicile silvice și do exploatare ale tratamentelor; adaptarea tehnologiilor de exploatare la condițiile de teren și caracteristicile arbore- telor; experimentarea de noi mijloace de colectare; stabili- rea parametrilor de structură ai rețelei de colectare șl a caracteristicilor geometrice ale componentelor acestora; efectele exploatării asupra ecosistemelor forestiere. Concluziile prezintă: caracteristicile, silvice și de exploatare ale tratamentelor; parametrii de structură ai rețelei de colectare și caracteristicile geometrice ale componentelor acesteia; noi mijloace de colectare a lemnului; efectele exploa- tării asupra ecosistemelor forestiere. Se subliniază, ca rezul- tate originale: precizarea caracteristicilor silvotehnice și de exploatare, pentru tratamentele cu perioadă lungă sau continuă de regenerare; definirea și cuantificarea parame- trilor ecologici de exploatare; stabilirea tehnologiei de lucru la utilizarea elicopterului la colectarea lemnului; fundamen- tarea ecologică și economică a domeniului de lucru, al instalației cu cablu și al tractorului; efectul în timp al vătă- mărilor produse arborilor, regenerării și solului, pentru evaluarea calitativă a acestora; metodologia de calcul pentru cuantificarea parametrilor ecologici de exploatare. Cercetări privind ridicarea productivității fondurilor de vlnă- toare, din vestul țării, pentru iepurele de cîmp. Măsuri de gospodărire și combatere n bolilor. (Responsabil: ing. I. Clo- lofan) Cercetările sistematice, efectuate In numeroase fonduri de vinătoare din raza Inspectoratelor Silvice Județene Arad si Timiș, aduc precizări in legătură eu situația actuală a efectivelor de iepure de cîmp, studiul dinamicii populațiilor acestora, In corelare cu factorii dinamici, evaluarea pierde- rilor produse, ca urmare a mecanizării și chimizării agricul- turii, pe categorii de vîrstă a speciei. în raport cu starea sanitar veterinară a populațiilor analizate, se scot în evi- dență procentele de, mortalitate-, sporite în cazul bolilor parazitare, creșterea cazurilor de braconaj și controlul slab asupra răpitorilor Se stabilesc măsuri concrete pentru: gospodărire, ocrotire și îngrijire, menite să diminueze efectul negativ al factorilor biotici (dăunători și boli specifice), antropici (mecanizarea și chimizarea agriculturii) — asigurarea hranei și liniștii vînatului. Cercetări privind restabilirea echilibrului ecologic In pădurile de cvercinee afectate de fenomenul de uscare, inclusiv pre- venirea infecțiilor cu microplasme. (Responsabil: dr. ing. A. Alexe) In lucrare se prezintă rezultatele cercetărilor privind prevenirea și combaterea fenomenului dc uscare la cvercinee, și anume: acidificarca solului de către cvercinee, variabili- tatea compoziției solului pe suprafețe restrînse și conse- cințele practice ale acestei variabilități; legătura între carac- teristicile chimice ale solului șl declinul arborilor de gorun; posibilitățile de selectare a unor arbori rezistenți la toxici- tatea dc aluminiu; particularitățile nutriției minerale a gorunului, identificarea unor fiziotipuri rezistente și conse- cințele practice ale acestor cercetări fundamentale; evoluția fenomenului de uscare în suprafețele experimentale instalate. In ICAS, în anul 1979, cu evidențierea efectului amendamen- telor calcice și a microelementclor la 3—4 ani de la admi- nistrare; rolul ciupercii Ceratocystis roboris, a cvercineelor, și al micoplasmelor, ca factori implicați în uscarea cverci- neelor. Noile rezultate științifice obținute completează complexul de măsuri menite să contribuie la restabilirea echilibrului ecologic în pădurile de cvercinee afectate de fenomenul de. uscare, prin acțiuni concrete legate de amendarea calcică, administrarea oxidului de calciu, administrarea de îngrășă- minte chimice sau combinații ale acestora cu microelemente Ia nivel de arbore, utilizarea ghindei sau a puieților pro- veniți din aceasta, numai în condiții similare de aciditate a solului; evitarea transferului de material de împădurire și înființarea de rezervații în scopul analizării posibilităților de autorefacere a echilibrului ecologi^ în arboretele de cver- cinee care ’ prezintă fenomene de uscare. Stabilirea metodelor de regenerare. îngrijire și ocrotire a rezervațiilor naturale din Delta Dunării — Letea și Caraor- man. (Responsabil: ing. M, Greavu) Se prezintă rezultatele obținute în urma cercetărilor referi- toare la: stabilirea a trei tipuri de ecosisteme forestiere în hasmacuri și cunoașterea fitocenozclor existente pe grindurile Letea și Caraorman; evidențierea echilibrului relativ a) ecosistemelor forestiere, datorat regresului înregistrat de stejari, comparativ cu alte specii forestiere; necesitatea exe- cutării lucrărilor de ajutorare a regenerării naturale în ochiu- rile create prin uscarea arborilor; stabilirea tehnologiilor de substituire și a compozițiilor de regenerare a arboretelor degradate, și în curs de uscare, dc plop alb și a terenurilor goale din fostele hasmacuri, stabilirea metodelor de îngri- jire. a plantațiilor tinere, neinduse in rezervațiile naturale; interzicerea tăierilor de igienă șl necomercializarea arborilor din zonele ocrotite; interzicerea circulației în zonele protejate și împrejmuirea acestora; depistarea principalilor dăunători ai vegetației forestiere și stabilirea metodelor de combaterea lor cu insecticide biodegradabile. 162 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 • 1991 * Nr. 3 Din activitatea Societății Progresul Silvic APEL pentru salvarea pădurii, patrimoniu național în suferință Membri ai Societății „Progresul Silvic”, împreună cu personalități de seamă ale vieții științifice, culturale și poli- tice românești — academicieni, membri titulari și corespon- denți ai Academiei de Științe Agricole și Silvice, profesori universitari, cercetători, senatori și deputați — întruniți la Masa rotundă, organizată la 15 aprilie 1991, la Academia de Științe Agricole șl Silvice, desfășurată sub genericul Fădsirea, patrimoniu național in suferință, apreciind in una- nimitate rolul existențial ecologic, economic, social și cultu- ral ăl pădurii, în trecutul și viitorul poporului român, rol In creștere pe măsura progresului științific și a democrati- zării țării, constatind insă cu Îngrijorare. — restringerea, sub pragul critic, a suprafeței fondului forestier; — starea gravă, in care se află pădurile țării, ca urmare a 'destructurărilor ecologice, produse de-a lungul timpului, exploatărilor excesive, pășunâtului abuziv, doborîturilor de vînt și zăpadă, poluării industriale necontrolate și in creștere, tehnologiilor de exploatare extensive, incendiilor, secetelor prelungite, delictelor care, în ultimul timp, au luat amploarea unui incredibil masacru silvic; — sănătatea șubredă a pădurilor, dovedită de faptul că aproape jumătate din numărul total de arbori prezintă simptome de Îmbolnăvire fiziologică, simptome ce conduc la fenomene, de uscare anormală a multora dintre aceștia; — diminuarea, în consecință; a potențialului de protec- ție a pădurilor și de menținere a echilibrelor ecologice, cli- matice și hidrologice în spațiul geografic, național, diminua- are ce se poate amplifica și ca urmare a reducerii drastice a acțiunilor silvice de reconstrucție ecologică a țării, cum sînt împădurirea terenurilor degradate, corectarea torenți- lor și crearea de perdele și zone forestiere de protecție; — reducerea, din aceleași cauze, a potențialului de pro- ducție a pădurilor, de la 21 milioane ni3 — cit a fost in anul 1958 — la cel mult 16 milioane m3 — cit este în prezent — ceea ce necesită inevitabile redimensionări, reprofilări și reamplasări ale industriei lemnului; — ' gravele dificultăți economice, cu care se confruntă silvicultura, generate, țn principal, de caracterul dăunător al actualului „mecanism al prețurilor”, specific anacronicei șl încă prezentei economii centralizate. Prin acest meca- nism, silvicultura este deposedată de către industriile de exploatare șl de. prelucrare a lemnului de o parte enormă a venitului național pe. crrc-1 crează. Astfel: actualele pre- țuri la lemnul pe picior acoperă doar o treime din cheltuielile necesare silviculturii, barindu-i accesul la modernizare și la o salarizare normală’ a silviculturilor; podorea lemnului pe picior în cedrul prețului mobilei si al hirtiei este, de sub 2%; — perpetuarea, cu îndîrjire, a unor structuri organiza- torice perimate, moștenite de la SOVROMLEMN-ul de tristă amintire, care au desprins o parte intrinsecă din sil- vicultură: exploatarea lemnului. Dispersarea silviculturii la două ministere, aflată acum fără un „stat major”, este dăunătoare pentru economia naturii și economia națională. Aceleași reminiscențe organizatorice ale trecutului persistă șl în domeniul cercetării silvice, care este afectată, în plus, și de marginalizare ;• — insuficienta dotare a pădurilor cu. drumuri și diminua- rea drastică a investițiilor în acest domeniu, ceea cc deter- mină concentrarea tăierilor in bazine accesibile- și alte con- secințe nedorite; Inimi cunoștință, cu justificată neliniște, de prevederile recentelor acte normative, referitoare la păduri (Legea pentru abrogarea unor prevederi legale, privind interzicerea de tăieri in unele zone cu echilibrul ecologic afectat, Legea pentru aprobarea de tăieri pentru anul 1991, Legea fondului funciar din 1991, Hotărîrea Guvernului privind majorarea tăierilor pe anul 1900), prin care: se hotărăște, tot de sus în jos — ca și în epoca de jalnică amintire — majorarea volumului tăierilor peste posibilitate; șe promovează, in plus, fărîmițarea fondului forestier, prin trecerea tn pro- prietate particulară în condițiile unor parcele mărunte, imposibil de gospodărit rațional; devine posibilă ciuntirea fondului forestier, în scopuri diverse, prin defrișarea de păduri, hectar cu hectar, chiar și pe baza unor simple decizii luate la nivel local; Observînd cu nedumerire că, pînă in prezent, in pofida necesităților, in actualele condiții politico-sociale, nu a fost adoptată nici o lege pentru ocrotirea și apărarea pădurii, a acestui inestimabil patrimoniu național, aflat în grea suferință. SOLICITĂM PARLAMENTULUI ȘI GUVERNULUI ROMÂNIEI următoarele: • Introducerea în Constituție a aserțiunii potrivit căreia pădurile constituie un patrimoniu național peren, al tuturor generațiilor, și se ocrotește prin lege. • Adoptarea, prin procedură dc urgență, a unei legi pentru apărare a pădurilor, împotriva tăierilor ilicite de arbori. • Urgentarea definitivării proiectului noului Cod silvic, atribuindu-i acestuia un pronunțat caracter protecționist. • Abrogarea prevederilor Legii' fondului funciar, referi- toare. la privatizarea actualelor păduri și introducerea, în Lege, a unor restricții severe la scoaterea terenurilor din fondul forestier. e Începînd cu anul 1092, Parlamentul, Guvernul și ministerul de resort să nu mai stabilească volumul tăierilor dc sus tn jos, ea pînă acum, cu încălcarea regulilor silvicul- turale și ecologice, lăsind libertate agenților economici silvici să recolteze lemn, în funcție de interesele lor economice și de starea regenerării arboretelor, in limita posibilității pădu- rilor, stabilită pe unități dc gospodărire, de amenajamentcle silvice elaborate și aprobate potrivit legii. • Reluarea ritmului normal al acțiunilor privind împă- durirea terenurilor degradate, corectarea torenților, crearea d.c perdele și zone forestiere de protecție și dotarea pădurilor cu drumuri forestiere. .• Rezolvarea dc urgență a problemelor silviculturii, la nivel de gîndire economică, modernă europeană, potrivit principiilor economiei de piață, conform tradiției româ- nești, prin: — liberalizarea prețurilor la lemnul pe picior și la cel exploatat. Pînă atunci, prețul lemnului pe. picior să fie sta- bilit la nivelul mediu, de cel puțin 700 lei/m3; ■ — preluarea treptată a acțiunilor de exploatare a lemnului dc către silvicultură; — organizarea unui Comitet Național al Pădurilor, sau a unui Departament al Pădurilor, condus de către un demni- tar silvicultor, cu multă experiență și de bună credință; — trecerea la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice a compartimentului privind exploatarea lemnului și organi- zarea acestuia ca instituție de interes public dc nivel națio- nal; — organizarea unui sever control de stat, atît asupra stării pădurilor, inclusiv prin monitoringul forestier, cît și asupra respectării regimului silvic; — asigurarea, prin lege, a unei totale transparențe pri- vind starea pădurilor, pentru ca această bogăție națională să se afle permanent sub controlul opiniei publice. • Gospodărirea fondului forestier In spirit protecționist, potrivit strategiei silviculturii ecologice care presupune: reconstrucția ecologică a pădurilor afectate de factori desta- bilizatori, crearea de arborete cu structuri de tip natural, conservarea diversității biologice, a pădurilor, inclusiv prin constituirea de rezervații și parcuri naționale, normalizarea REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 • 1991 • Nr, 3 163 tăierilor, adoptarea de tehnologii ecologice pentru regenera- rea și proiecția pădurilor, re tehnologi zarea pe baze ecologice o exploatărilor forestiere ș.a. • Redimensionarea, reprofilarea șl relehnologlzarea in- dustriei lemnului, in raport cu potențialul dc producție a pădurilor. Oportunitatea și urgența măsurilor, menționate mai sus, ce trebuie întreprinse atlt de Ministerul Mediului cit și de Guvernul și Parlamentul țării, Iși uu sorgintea in posibila destabilizare totală a pădurilor și, prin aceasta, tn pericolul prăbușirii ecologice a spațiului național, cu implicații grave asupra viitorului societății românești. Măsurile luate cu înllrzierc pot deveni inutile. în numele participanților: COMITETUL DIRECTOR AL SOCIETĂȚII „progresul SILVIC/’ Exploatarea lemnului în contextul protecției mediului ambiant Sub egida Societății „Progresul Silvic” și cu concursul Secției de Silvicultură a Academiei dc Stiinte Agricole și Silvice (ASAS), la 28 mai 1991, a avut loc-, tn aula arhi- plină, comunicarea Exploatarea lemnului in contextul pro- tecției mediului ambiant, prezentată de profesorul francez, de origine română, dr. ing. Cicerone Rotnru, sef dc proiect Ia Centrul Tehnic al Lemnului și Mobilei din Paris, decorat pentru rezultatele sale profesionale cu un înalt ordin al Guvernului francez. Recent, Domniei Sale i s-a cerut, de către Comitetul de organizare a celui de-al Xlea Congres Forestier Mondial, să elabotezefun document de bază, ase- mănător cu cel al prezentei comunicări Vorbitorul și-a început prelegerea prin a releva faptul că, peste tot in lume, omul dc știîntă autentic nu mal poate cămine strict la specialitatea sa ci trebuie să aibă o largă pregătire și viziune In domenii conexe profilului său. în vederea apărării patrimoniului silvic, forestierul de ambele formații, de cultura și exploatarea pădurii, trebuie să-și găsească aliați influențl din toate straturile societății. Și din acest punct de vedere, rolul educativ, in formarea dra- gostei de pădure, la tinăra generație, este de maximă impor- tanță. Pădurea se confruntă eu două categorii de, factori distruc- tivi: naturali, respectiv biotici și abiotici; dependent! de om, respectiv gestiunea forestieră (silvicultură și exploata- rea pădurii) și industrializarea lemnului, la care se adaugă: factorii economici, sociali (calitatea morală, gradul instruirii, nivelul conștiinței forestiere, ecologice și patriotice a popu- lației) și politici (gradul dc favorabllitate a legislației pentru protejarea și conservarea pădurii, gradul de ecologizare a exploatării lemnului etc.). Teritoriul pe care forestierii fși desfășoară activitatea este astăzi federator. Pe aceea, se impun a fi cunoscute noțiunile ecologice și tehnologice elementare, capabile să ajute la modernizarea exploatării lemnului, fără distrugerea mediului și a capacității bio- productive a ecosistemelor forestiere. Dintre problemele conflictualc majore, legate de exploatarea lemnului, se rețin cele legate, de rănirea arborilor menținuți, de tasarea solu- lui, de influențele asupra regimului hidrologic, aerului și peisajului care, împreună, constituie ansamblul ecosiste- mului silvestru. Forestierii nu se pot ocupa de toată ambi- anța, ci doar dc cea împădurită, adică cea esențială din multiple puncte de vedere și care reprezintă, in general, între 25 și 45% din suprafața țării (26%, în cazul Româ- niei). Pentru forestier, mediul ambiant este pădurea dar, în ciuda ponderii ei reduse, aceasta influențează, fundamental și direct, întregul teritoriu și, implicit, viața șl viitorul între- gii națiuni. Spre exemplu, pădurea montană este castelul de apă al țării. Prin dispariția pădurii, dispar și apele și, o dată cu ele, dispare și populația care nu a știut s-o apere. Dc aceea, pentru a evita schimbarea ambianței forestiere, studiile dc amenajament reclamă a fi supuse și aprecierii altor specialiști nesilvici iar, reciproc, orice intervenții care vizează pădurea nu mai pol fi acceptate fără acordul silvi- cultorului. Impactul exploatării lemnului, asupra mediului ambiant, este, multiplu și constă tn prejudicierea componentelor eco- sistemului forestier. Astfel, referitor la rănirea arborilor cu ocazia inlcrvențillor, s-a constatat, In Franța anilor trecuți, că, in unele parchete, ponderea acestora putea atinge și 30% din numărul arborilor menținuți, adică dc șase ori peste limita acceplată! Rănirea bazalâ a arborilor afectează radical viitorul acestora și destinul pădurii, Badijonarea rănilor cu gudron, pentru prevenirea biodegradării și salva- rea arborelui este foarte costisitoare (600 FF, zi) și poate fi o alternativă pentru prevenirea pierderii părții bazale a arborelui, cca mai valoroasă. Mecanizarea intervențiilor la prima rărire duce, în general, la substituirea extragerilor cla- sice (pure) cu cele geometrice, cu linii si culoare de exploatare. Acestea sint, insă, deschideri brutale ale masivului ce pot provoca, in unele cazuri, doborîluri de vlnt in parchetul respectiv. Mai este de amintit afectarea calității lemnului, în special la virsta exploalabilității, intervenite, mai ales, ca urmare a lucrărilor mecanizate, dacă se ignoră tehnica cca mai potrivită. Astfel, pentru asigurarea calității lemnu- lui, sc impune aplicată in timp o suită întreagă de măsuri. Acestea încep cu asigurarea calității regenerării naturale sau a materialului de împădurire și continuă, apoi, cu apli- carea corectă a degajărilor, curățirilor și a primei rărituri. Este de relevat că, In condițiile mecanizării, prima răritură trebuie să fie mixtă: deschideri dc culoare și, concomitent selectivă intre culoare. în Franța, s-a demonstrat că o primă răritură, numai cu deschideri dc culoare (sistematică), nu este cea mai fericită, inclusiv sub raportul calității lemnu- lui. De asemenea, un rol important pentru asigurarea cali- tății lemnului 11 are elagajul practicat în fazele de tinerețe. Tasarea solului prin diferite lucrări dc exploatare, așa cum au demonstrat-o elocvent diapozitivele prezentate, este dezolantă. Efectele negative ale unor agregate mecanice au constituit un adevărat pericol la adresa eco- sistemelor forestiere, In ultimii 40 .de ani, au afectat tn multe cazuri cele 14 milioane ba ale pădurii franceze. Aceste prejudicii se datorează utilizării agregatelor forestiere cu pneuri Înguste (sub 50 cm) care, cu sarcini de circa 10 tone, exercită, pe soluri uscate, presiuni de 21—22 kg/cm2 si pot genera „cimentarea” orizontului argilos inferior. în opoziție cu acestea, agregatele forestiere moderne, cu pneuri cxtralargi, de joasă presiune, cu număr sporii de roți mo- trice (6— 8), limitează presiunea exercitată asupra solului la numai 11,6 — 0,8 kg/cms. Cercetările efectuate, au evidențiat că efcclul acestor presiuni, exercitate de pneurile „agresive”, sint nocive peste tot și pentru întreaga adînciine fiziologică a solului. Creșterea compactităț'i edafice duce la reducerea productivității pădurilor, cu pînă la 15%. Agronomii au demonstrat de mult acest Impact asupra solurilor agricole. Epuizarea solului este o altă componentă a spectrului edafic distructiv, dc sorginte antropică, provocată dc abe-. ranta metodă de exploatare a arborelui întreg. Astfel, coiiform cercetărilor lui Kreutzer (1979), pierderea principalelor cinci elemente nutritive (N, K, P, Ca, Mg), dintr-un molidlș de productivitate superioară, se modifică în raport cu me- toda de exploatare practicată, după cum urmează: trun- chiuri fără coajă — 733 kg/ha; trunchiuri cu coajă — 1 265 kg/ha; arbori întregi — 3 008 kg/ba. Așadar, supraexploa- tarea resurselor naturale forestiere conduce, nu numai ia epuizarea drastică a genofondului, mutilarea peisajului — deci a uncia dintre marile resurse aducătoare dc capital, ci la degradarea profundă și durabilă a solului, categorie in care intrări epuizarea resurselor minerale ale acestuia. Acestea vor fi returnate solului cu mari eforturi tehnice, energetice ți financiare care vor greva asupra bugetului național. 164 REVISTA PĂDURILOR • Anul 106 * 1991 * JVr. 3 Din cele prezentate de Prof. dr. C. Rotarii, rezultă că o primă categorie de căi pentru creșterea stabilității și poli- funcționaiității pădurii românești este tocmai evitarea redu- cerii potențialului ei natural, posibilă prin modernizarea exploatării, și aici sini de meționat: crearea de mașini din ce tn ce mai adaptate, pentru pădure, care să reducă feno- menele de tasare și de eroziunea solului precum si de rănire a arborilor; formarea profesională mai bună a muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, din ambele sectoare forestiere (silvicultură și exploatare), în vederea cunoașterii complete, a Întregului domeniu forestier; realizarea unei rețele de drumuri forestiere caro sâ ajute la exploatarea rațională a pădurilor, dar tără exagerări care să desfigureze peisajul și stabilitatea ecosistemelor silvestre. Pentru o mai bună eficiență economică a resursei lemnoase, se cere o bună core- Cronică larc a sectoarelor de activitate silvică, de exploatare și indus- trializare a lemnului și de evitare a situațiilor de ignorare reciprocă a problemelor dificile. Se pot evita, astfel, supra- dimensionări industriale și suprasolicitări ale fondului fores- tier care pot afecta grav și durabil mediul ambiant. Autorul comunicării, reputată personalitate franceză și de notorietate internațională in domeniul interacțiunilor dintre silvicultură și exploatarea lemnului, creatorul acestei noi direcții de cercetare, a confirmat convingător unui audi- toriu de marcă, preponderent din sectorul de exploatarea lemnului, cercetările și concluziile cercetătorilor forestieri români. Dr, ing. CR. D. STOICI'LESCU Masa rotundă privind „Stadiul adina! și perspectiva cercetării științifice din silvicultură*’ La 26 februarie 1991 a avut loc, din inițiativa .și prin prganizarea Societății Progresul Silvic, masa rotundă cu titlul de mai sus. Manifestarea a reunit 46 doctori docenți, doctori tn științe, cercetători științifici de la Institutul dc Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), Insti- tutul de Cercetări Pedologice și Agrochimice (ICPA), al Academiei de Științe Agricole și Silvice (ASAS), și trei ingi- neri silvici din Regia Autonomă a Pădurilor ROMSIJ.VA, dintre care, unul a fost reprezentantul directorului general al regiei. Dezbaterea, concepută și condusă de dr. doc. Valerlu Enescu, a suscitat discuții animate, serioase și pline de conți- nut, participanții dovedind un real interes față dt tema abordată. A fost reliefată importanța acesteia pentru viito- rul silviculturii românești, in general, și pentru elaborarea unei realiste și adecvate căi de dezvoltare a cercetării ști- ințifice silvice, tn special. Dezbaterile au luat în considerare următoarele aspecte majore: I. Promovarea cercetării științifice in legătură cu stadiul actual de dezvoltare a științelor silvice. II. Organizarea cercetării științifice din silvicultură. III. Ce pot face factorii de decizie, guvernamentali și din silvicultură, pentru a îmbunătăți situația. IV. Cîte ceva despre relația și condiția cercetătorului și a omului de știință. Cronica de față reflectă ideile, opiniile sau considerațiile exprimate și subliniază intervențiile relevate în procesul de democratizare a administrării cercetării științifice din sil- vicultură sau pentru abordarea unei problematici moderne, care să asigure eeodezvoltarea silviculturii românești. S-au evidențiat următoarele aspecte majore: 1. în prezent există tendința ca cercetarea științifică din silvicultura românească să înregistreze o serioasă rămî- nere în urmă, atil în planul aportului științific la dezvolta- rea științelor silvice, cît și in planul transferului in practică al progreselor înregistrate. în plus, se constată că, in ultimii 15—20 ani, din structurile cercetării și din problematica ei, au dispărut discipline ca : metodologia și climatologia, den- drologia, fitopatologia, stațiuni forestiere etc. Alte discipline, ca pedologia și economia forestieră, au cunoscut o reducere invers proporțională cu importanța lor practică. O ultimă categorie a suportat o dispersie ne- jpstificată și dăunătoare a forțelor umane. In decursul timpu- lui, Institutul de Cercetări si Amenajări Silvice și-a pierdut caracterul de institut național. Prestigiul său u Înregistrat o erodare continuă, situație in care nu a obținut, de exemplu, calitatea și dreptul de a pregăti doctoranzi șl de a acorda titluri științifice. Acest drept s-a obținut în cadrul ASAS, de-abia In ultimul timp. Stadiul actual al dezvoltării nu reflectă apropierea știin- țelor silvice românești de nivelul celor internaționale, aflate în ,,era biologică”. Științele silvice românești nu sînt sufi- cient de dezvoltate; ele trebuie să pregătească fundamente științifice esențiale, pentru a contribui la democratizarea societății noastre, in care determinantă nu va fi doar tendința spre profitul maxim ci, mal ales, criteriul ecologic devenit prioritar. în Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice și în invă- țămintul superior silvie, există un real potențial uman care trebuie amplificat, pentru redresarea situației. 2. in scopul redresării situației existente, necorespunză- toare cerințelor actuale și de perspectivă a silviculturii româ- nești, s-au formulat, la nivelul de principii, imperativele cercetării științifice din silvienltură. Acestea sînt: ■ — creșterea ponderii cercetării științifice, actualizarea obiectivelor și a însușirii modului (stilului) de realizare a efortului de cercetare, în special prin abordarea științelor de graniță care, prin natura lor, sînt predominant funda- mentale (biologia moleculară, eeofiziologia, genetica eco- logică ș.a.). Atragerea, prin mijloace și modalități eficiente, pe bază de concurență și remunerare adecvată, a tinerilor eu bună pregătire profesională, buni cunoscători ai cel puțin două limbi de circulație internațională și, In special, cit mari perspective de realizare profesională; - munca de cercetare să fie realizată cu prioritate In echipă, 'pe programe, să aibă caracter interdisciplinar, să fie dotată corespunzător profilului și tematicii abordate. Cercetarea in echipă să se realizeze cu garantarea dreptului de autor asupra creației științifice a fiecărui component al echipei. Etica omului de știință trebuie să fie trăsătura fundamentală a tuturor cercetătorilor; nn consilia reprezentativ, realizat democratic, trebuie să vegheze și să arbitreze, cinci este, cazul, toate aspectele etice din cercetarea științifică. Acest stil nou de cercetare va determina o diviziune a muncii, deoarece nu se pol realiza în orice loc (IGAS, facultăți de silvicultură etc.), toate direcțiile disciplinele de cercetare; — necesitatea organizării muncii de cercetare ea și structu- rarea unităților de cercetare, elaborarea strategiei dezvoltă- rii cercetării din silvicultură și punerea ei in aplicare, astfel incit cercetătorul și omul de știință să aibă o influență deci- sivă. Administrația cercetării, în special a mijloacelor mate- riale și financiare, trebuie democratizaiâ și adaptată la cerin- țele cercetării in echipă, pe programe, iuterdisciplinar; — crearea cadrtilui necesar și suficient pentru apariția concurenței, emulației loiale In cercetarea științifică clin silvicultură, prin acțiunea legii cererii șl ofertei. Dacă concu- rența trebuie să devină un atribut ai cercetării din silvicul- tură, jiu se mai pot aplica, în continuare, formele adminis- trative de pînă acum, întrucît acestea nu asigură cooptarea celor mai buni cercetători, iar eficiența muncii de cercetare va fi insuficientă. Trebuie să se pună de acord formele administrative de la noi, cu cele din țările dezvoltate, inclu- siv alegerea conducerilor — nu numirea lor — prin vot se- cret și pe o perioadă determinată. REVISTA PĂDURILOR * Anul 108 • 1591 » Nr. 3 165 3, Fără concretizări, s-au schițat cîteva criterii moderne, genera! valabile, cu privire Ia cercetările ce trebuie promovate. Domeniile și unitățile de cercetare cu cele mai mari perspec- tive (șanse de succes) stnt cele care apar ca foarte importante, din anume motivație reală și obiectivă; altele, cn mai puține perspective sau de importanță mai mică, să fie trecute pe planul al doilea. Asupra tematicii actuale (obiectivelor de cercetare) să se aplice un suflu nou, de modernizare, pentru că selecția contribuie substanțial la îmbunătățirea calității, la apariția, pe scară din ce în ce mai largă, a creației ști- ințifice. Unele domenii vechi, care nu deschid perspective noi, pot fi abandonate. O asemenea decizie se impune, ori de cite ori mijloacele financiare la dispoziție nu permit abordarea exhaustivă. în același mod trebuie tratat și cazul în care metode noi de. Investigație devin obligatorii pentru realizarea de progrese, 4. S-a apreciat că Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice poate fi raportat le categoria marilor institute. în toată lumea, inclusiv la noi, asemenea tip de institute nu corespund cazului etnd trebuie abordate noi domenii ști- ințifice in care concurența științifică națională și interna- țională obligă la adaptarea de metode de investigație, noi ~ uneori sofisticate, costisitoare — pentru care se cere coope- rare națională și internațională. Aprecierea este' corectă pentru că, la noi, ori nu s-au putut promova domenii noi, avansate sau, dacă s-au promovat, aceasta s-a făcut ,,pe ușa din dos” și numai parțial. Deci, se opinează pentru o activitate de cercetare științifică bine circumscrisă, sub egida Academiei de Științe Agricole și Silvice, condusă de un consiliu știin- țific, necesar a fi, necondiționat, reînființat pe baze noi. 5. Evocindu-se cercetarea științifică din România, îna- inte de 1946, s-a considerat că asocierea ei cn proiectarea, impusă de „sus” prin politica statului, nu a reprezentat un cadru adecvat, propice pentru dezvoltarea cercetării, în același context se plasează așa-numitele „baze experi- mentale”, sub formă de ocoale sau anexe (sucărie, producție de ciuperci, fazani etc.), prin care, potrivit aceleiași directive de „sus”, cercetarea trebuie să facă „aplicarea rezultatelor cercetării In producție”. în condițiile apariției proprietății private asupra unei părți a fondului forestier, sancționată de Legea fondului funciar și ținind cont de istoria sa, Institutul de Cercetări și Amena- jări Silvice trebuie sftfîe o Instituție publică, cu caracter na- țional, Încadrat in Academia de Științe Agricole șl Silvice, avînd ca principal scop cercetarea științifică. Profilul acestui Institut Național de Silvicultură, sau al Pădurilor, trebuie lărgit cu cercetarea din domeniul recoltării lemnului. Dis- persia actuală a ICAS, In mult prea multe subunități teri- toriale — nedotăte sau slab înzestrate, în care nu se poate realiza emulația științifică necesară muncii de creație — se impune a fi reconsiderată. G. în împrejurările in care cercetarea științifică din silvi- cultură Înregistrează serioase rămîucri In urmă, avind o dotare foarte redusă, uzată fizic și moral, insuficiență aproape cronică de personal de cercetare cu calificare superioară la nivel mondial, s-a apreciat să suportul financiar alocat — 1 % — din producția globală a silviculturii, împărțit cu proiectarea tehnologică — este insuficient. Cercetarea, in special cea fundamentală, trebuie susținută cu sume impor- tante dc la buget, proporțional cu suprafața ocupată de păduri, din teritoriul țării, și cu importanța lor socială și economică. Recenzie SIMIONESCU, A., 1990: Protecția pădurilor prin metoda de combatere Integrată. Editura Ceres, București. Lucrarea este structurată In opt capitole, după cum ur- mează: în primul capitol, se fac considerații privind combaterea integrată a dăunătorilor pădurii, se tratează noțiunile princi- pale privind alcătuirea ecosistemului, făcîndu-se referiri la bazele ecologice ale combaterii integrate. De asemenea, se 166 în plus, repartizarea fondurilor alocate trebuie să se facă, in linii generale, după aceleași criterii cc .se cer aplicate la promovarea domeniilor de cercetare (Pct. 3). Se adaugă com- petența eercetătoruluî-șef de echipă, căruia trebuie să i se acorde posibilitatea liberei alegeri a colaboratorilor, a perso- nalului ajutător, inclusiv a numărului și calității acesteia, ca și a ponderii personalului administrativ. î. Ca si în țările dezvoltate, cercetarea urmează să se realizeze, pe bază de contracte încheiate cu unitățile gestionate ale fondurilor decercetare alocate, pe tot ciclul de cercetare. Din punct de vedere juridic, contractul nu trebuie să impi- eteze, intr-un fel sau altul, drcptni de autor al cercetătorului asupra rezultatelor proprii. O prună condiție a respectării acestui drept este renunțarea la referate științifice anuale, sau pe ciclul de cercetare, șl înlocuirea lor cu rapoarte pe- riodice asupra lucrărilor realizate, progreselor înregistrate, fără prezentarea datelor de cunoaștere, interpretarea lor sau concluzii științifice. La sfîrșitul ciclului de cercetare, raportul va cuprinde recomandări a căror aplicare în prac- tică să se realizeze, de către cei interesați, cu ajutorul unui compartiment „extention și relații cu publicul”. Cercctă- torul-tițular de contract (acesta trebuie să semneze con- tractul) și instituția, căreia li aparține, trebuie să aibă obli- gația de a publica rezultatele cercetării, într-un termen prestabilit, situație in care, cu respectarea paternității de autor, rezultatele devin publice. în cazul tn care rezultatele formează obiectul unei (unor) Invenții (brevet), problema se va trata corespunzător, în conformitate cu reglementările tn vigoare. Fondurile alocate să se elibereze pe tot parcursul cercetării, pentru ca să nu se mai apeleze la credite costisi- toare. 8. Raportat la stadiul și starea actuală a cercetării ști- ințifice din silvicultură, se impune o decizie urgentă cu pri- vire la raportul dintre cercetarea fundamentală și aplicativă. In dimensionarea acestui raport, trebuie plecat de la „re- zerva teoretică”, necesară pentru ca cercetarea aplicativă să poată fi realizată și progresele în silvicultură să fie posi- bile. Dacă în plan metodologic șl al bazelor teoretice se poate face apel la ceea ce ne oferă comunitatea științifică internațională, în rest avem nevoie de propriile noastre „resurse științifice”, raportate Ia condițiile, de loc și de timp, ale spațiului geografic românesc, la nevoile noastre prezente, dar mai ales viitoare,- Dar, cum rezerva noastră teoretică este foarte „subțire”, este nevoie ca cercetările fundamentale să fie promovate cu prioritate, susținute de fonduri, dotări și personal, corespunzătoare. 9. Tematica trebuie aliniată la programele internaționale și, desigur, la nevoile actuale, dar mai ales viitoare, ale țării. Pentru dialog s-a propus - ca o filozofie a problematicii cercetării științifice din silvicultură- conceptul dezvoltării durabile, avansat în anul 1087 de către raportul „Viitorul nostru comun”, pregătit de Comisia mondială asupra mediu- lui și dezvoltării. Conceptul obligă la acea „dezvoltare care satisface nevoile actuale, fără a compromite capacitatea gene- rațiilor viitoare de a-și acoperi propriile nevoi”. Dată fiind complexitatea conceptului, s-a convenit ca el să facă obiectul unei dezvoltări viitoare, in același cadru. Aceeași înțelegere s-a acceptat și pentru discutarea tematicii de cercetare, în care scop se vor organiza mese rotunde pe principalele domenii de activitate. Ing. drd. SIMONA DRĂGOI Ing. I. SMÎNTÎNĂ iac unele precizări cu privire la stabilitatea relativă a popu- lațiilor de dăunători din păduri și la variația ciclică a acesteia In capitolul 2, după o serie dc referiri la evoluția fondului forestier și la modificarea structurii pădurilor în decursul timpului, ca urmare a calamităților naturale și a modului defectuos de gospodărire, se prezintă principalele forma- țiuni forestiere, rezistența lor ia acțiunea dăunătorilor animali șl vegetali. REVISTA PĂDURILOR ’ Anul 106 * 1991 * Nr. 3 Capitolul următor abordează problema condițiilor In care are loc înmulțirea iu masă a dăunătorilor forestieri. Se are in vedere, in acest sens, o serie de influențe, factorii clima- tici, relieful și solul, modul de gospodărire a pădurilor, polua- rea mediului Înconjurător, starea fiziologică a arborilor și factorul trofic. in capitolul 4 se tratează unele elemente privând recunoaș- terea, biologia și ecologia principalilor dăunători ai vegetației forestiere (insecte, paraziți vegetali). De asemenea, se fac referiri și la vătămările cauzate, culturilor forestiere tinere, de către mamiferele rozătoare și păsări. Prezentarea acestor dăunători se face pe grupe, așa cum se prevede in statistica dăunătorilor, și in funcție de părțile vătămate ale plantelor. în capitolul 5 sint înfățișate cunoștințele privind factorii biotici și abiotici, care cauzează vătămări vegetației fores- tiere, evoluția lor în timp si spațiu. Având In vedere că cele mai grele probleme, privind protecția pădurilor, le crează insectele, studiul de. față prezintă, în principal, vătă- mările produse de aceste viețuitoare și evidențiază dinamica populațiilor acestor dăunători. Nu sint omise nici vătămările cauzate pădurilor de paraziții vegetali, de mamiferele roză- toare, de păsări, precum și cele produse de pășunatul practicat în pădure. Urmează capitolul G, cu prezentarea sistemului de depistare și prognoză pentru dăunătorii animali și vegetali, și capitolul 7, care se ocupă de aplicarea măsurilor de prevenire și comba- tere integrată a dăunătorilor pădurii. Este prezentat, in acest din urmă capitol, intreg complexul de măsuri și mijloace silviculturale, fizico-mecanice, chimice șl biologice, aplicate In lucrările de protecția pădurilor. în cadrul fiecărei metode de lucru, se fac referiri concrete privind eficiența măsurilor aplicate asupra diferitelor grupe de dăunători. De asemenea, sînt prezentate criterii de stabi- lire a lucrărilor de combatere in păduri, influența defolierilor asupra producției de masă lemnoasă si stării de sănătate, tehnica de combatere, organizarea lucrărilor de combatere a insectelor defoliatoare, tehnologii de producere a preparate- lor virale, rezultate obținute in combateri prin metoda fero- monală, modul de stabilire a eficacității lucrărilor de com- batere a dăunătorilor forestieri, protecția muncii in lucrările de combatere. Ultimul capitol, cuprinde. pe formații forestiere, schemele de combatere integrată a principalilor dăunători ai pădurii (insecte de tulpină — la rășinoase, defoliatori — la rășinoase și foioase). Elaborată într-un stil clar, unitar în prezentare, lucrarea valorifică numeroase rezultate ale cercetărilor și investiga- țiilor efectuate de autor, în domeniul protecției pădurilor. Dr ing. V MIHALCIUC CIOLTAN, G. și CIOLTAN, ANGELA, 1989: Tisa. Editura Ceres, București, p. 100. Noutatea lucrării constă în prezentarea în mod documentat a metodei de înmulțire a tisei prin sămînță, avind in vedere faptul că, în general, reproducerea ei s-a făcut mai mult pe cale vegetativă. I-a baza metodei de Înmulțire a tisei prin sămînță stau experiențele șl cercetările îndelungate ale autorilor, care avi reușit rin aplicarea unor anumite procedee, separarea unei cantităni mari de semințe din ovul, urmărind perioadele optimeț de recoltare, stratificare și plantare, astfel incit reușita platațiilor să fie deplină. Avantajele acestei metode dc înmulțire constau in obți- nerea unei cantițăți mari de material săditor, care poate fi utilizat atît in parcuri, păduri cît și pentru constituirea unor arborete de tisă. i Cartea cuprinde următoarele capitole:. Capitolul I. Date despre tisă (pag. 9 — 25) Capitolul 11. Factorii proprii dezvoltării tisei (pag. 27 — 30) Capitolul III. Culturi de tisa Iu România (pag. 37 — 42) Capitolul IV. înmulțirea tisei (pag. 43 — 64) Capitolul V. Producerea puiețllor dc tisă (pag. 65—89) Capitolul VI. Principii și metode de conservare a resurse- lor genetice (pag. 90 — 98) Cartea aduce o prețioasă contribuție în sprijinul tuturor cititorilor dornici să cultive această specie forestieră, din ce in ce mai căutată și apreciată, atît pentru valoarea deco- rativă a lemnului, cit și pentru aspectul său ornamental, in arhitectura peisagistică, făcind parte din arborii veșnic verzi, cu semințele acoperite dc un înveliș cărnos de culoare roșie, deosebit de decorative. Lemnul său de culoare roșcată, greu și dur, deosebit de rezistent, este din ce in ce mai căutat pentru industria mobilei, sculptură etc. întreaga lucrare constituie un argument temeinic pentru perpetuarea tisei, specie forestieră devenită din ce in ce mai rară in pădurile României, ceea ce a determinat Statul să ia măsuri — prin legea dc protecție — declartnd lisa monument al naturii. Ing. POPESCU STELIAN SCHMIDT, L. I„ GILBERT, I.. D., 19.77: Big Game cf North America. Ecology and Management (Vtnaiul mare diu America de Nord. Ecologie șl management). Stackpolc Books Harrisburg' USA, 526 p., 47 tab., 77 fig. Lucrarea este divizată în 27 de capitole. Primul capitol cuprinde evoluția șt taxonomia speciilor de vinat din America de Nord. Capitolele 2 — 16 prezintă principalele specii de interes cinegetic. Acestea stnt amplu tratate, punindu-se accentul pe valoarea economică a vânătorii speciei in dife- rite state și provincii, factorii biologici și fiziologici caracte- ristici ce determină lungimea acceptabilă a sezonului de vânătoare, ciclul anual comportamental și deplasările spe- ciei, estimările nivelurilor populaționale și evoluția acestora, schimbările sezoniere în compoziția grupurilor. De asemenea, sînt tratate nevoile de nutriție și hrana preferată. Slut stabi- lite corelațiile interesante intre numărul persoanelor ce vizi- tează rezervațiile și numărul conflictelor om-animal, stresul generat de vizitator și consecințele asupra speciilor de interes cinegetic, cînd sînt parcurse ariile populate de vînăt. Capitolele 17 — 26 prezintă managementul diferitelor specii sub multiple aspecte: managementul populațional, intenții și căi de realizare, determinarea nivelului recoltei, conducerea populațiilor în funcție de schimbările intervenite in habitatul lor. Estimarea caracteristicilor populațiilor și modelarea lor pentru determinarea evoluției acestora sint conținute de capitolele 20 — 21. Capacitatea de suport trofic a diferitelor habitate, controlul prădătorilor asupra popu- lațiilor, considerațiile sociale ale conducerii populațiilor sint tot atîtea aspecte interesante reflectate in aceste capitole. Ultimul capitol prezintă viitorul cinegeticii și al speciilor dc interes vînătoresc, aspecte în care omul este neeesar a se implica cu inteligență și pricepere pentru menținerea echi- librului ecologic. Multe din principiile prezentate pot și trebuie să fie aplicate în managementul vinatului de la noi din țară. Apendixurile conțin: A — Patologie și tehnici de necropsie. B — Utilizarea și modul de preparare a recoltei animale. C — Lista alfabetică a plantelor. D — Lista alfabetică a animalelor. Cartea în întregime se constituie Intr-un bogat Izvor de informații atit asupra faunei specifice Americii de Nord, cit mai ales asupra unui mod modern de gospodărire și conducere a populațiilor de interes cinegetic. REVISTA PĂDURILOR * Anul 106 * 1991 * Nr. 3 167 Dlsparlfia unul sllvlcultor-poet ȘTEFAN RUBJOV (1901 -1991) După o îndelungată și grea suferință, s-a stins din viață, la 20 mai 1991, Ștefan Rubjov — o mare personalitate a silviculturii românești — un om care s-a impus in contempo- raneitate prin marea sa dragoste pentru pădure și prin cali- tățile sale deosebite umane și morale. Numai marea sa modestie l-a ținut departe dc masa opulenței și a onorurilor sociale, clnd, dc fapt, merita mai mult, fiind o stea de. primă mărime pe cerul patriei sale. Aceste calități pot fi IntUnite oriunde, ne-am plasa pe lunga traiectorie a vieți i sale, mereu ascendentă pe coordonatele spirituale, pentru că a fost pe rînd practician de o deosebită valoare și eficiență tehnică, la diferite unități silvice din țară, cercetător științific, om de știință exemplar, apoi poej neobosit și devotat pădurii, plinind mult suflet in tot ce a făcut și a realizat. Ștefan Rubțov s-a născut la 27 decembrie 1901, in Taru- țino -sat mare și frumos, din centru stepei Buciagului — din sudul Basarabiei. Deși arborii au lipsit din orizontul copilăriei sale, Ștefan Rubțov s-a lăsat fascinat de verticalitatea acestora, alegind silviculvura, cu spațiul Împădurit, mat apropiat de firea și aspirațiile sale. Drumul spre silvicultură are și o determi- nantă genetică, prin moșii și Strămoșii săi, locul de origine, fiind dealurile Împădurite ale Hușilor, absolvirea Facultății de Silvicultură din București apare ca foarte firească. Dc altfel, numele i se trage de la o preocupare cu caracter sil- vestru: fiind dogar și dulgher, cu șorțul rupt pe la colțuri, strămoșului său i s-a spus, la Huși, Rupți. Viața pe care a dus-o n-a fost ușoară ci, dimpotrivă, punc- tată cu scene de un accentuat dramatism și tensiune, (lăuzele rezidă util in împrejurările in care a trăit și, mai ales, In caracterul ferm și neînduplecat al Iui Ștefan Rubjov, care s-a suportat și nu a putut admite necinstea, nedreptatea, minciuna, ipocrizia, raptul, corupția, egoismul, ceea ce )-a adus adesea în conflict cu autoritățile locale, mai ales cînd a fost șef de ocol la Nleuliței, Pogoanele, Turnu Severii» precum și în alte unități silvice. în amil 1951, Ștefan Rubțov s-a stabilit la București, ca sef al Laboratorului de pepiniere, din cadrul Institutului de Cercetări Silvice. După pensionare (1964), a urmat o lungă perioadă de intensă activitate in domeniu) documen- tării silvice, ca cercetător reangajat. Desființarea Institutu- lui de Documentare Silvică (1974) n-a Însemnat dispariția intelectuală a lui Ștefan Rubțov. A urmat o miraculoasă și neașteptată afirmare a personalității sale, de data aceasta, ca poet al pădurii, de o inspirație aleasă și de o mare pro- funzime. Opera, lăsată nonă moștenire de Ștefan Rubțov, este mare și plină de semnificații. Ca practician, s-a remarcat prin realizarea dc Împăduriri — peste 3 000 ha — de o reușită remarcabilă, pe terenuri grele, cu mică vocație forestieră (nisipuri, stepă și silvostepă, terenuri degradate), iar ca om de știință, prin abordarea unor domenii de virf pentru timpul său, domenii in care a avut rol de pionier, cum slut: per- dele forestiere de protecție a cimpului, tipologia pădurilor de cimpîe și stepă, ecologia puieților forestieri. A scris cărți cu caracter monografic, printre care Teiul, Loricele, apoi Cultura speciilor lemnoase în pepiniere, lu- crare mereu'actuală și fundamentală In materie, foarte utilă In practica și teoria silvică. De asemenea, a scris numeroase articole și comunicări științifice, publicate in Revista pădu- rilor. Muncitorul forestier. Slmlii și cercetări și in alte publi- cații. Pentru calitățile sale deosebite dc om și silvicultor. Ștefan Rubțov a fost foarte iubit și stimat de personalul silvic din subordine, și de către colegi. Moartea l-a găsit la o vlrstă respectabilă, dar Încă tînăr sufletește. Totdeauna a visat și a dorit pădurea, adueînd-o ■și la el acasă, din momentul in care nu a mai putut merge la ea, plantlnd puieți de stejar in ghivece, scriind poezie de puternică inspirație silvanoscă. Poeziile sale n-au văzui lumina tiparului, cu excepția uneia singure, publicată in umărul 5, din 24 aprilie 1991, in ziarul Pădurea noastră. Înainte de a muri, a avut marea și nespusa bucurie de a vedea publicat, în același număr al săptămînalului men țlonat, un articol consacrat vieții șt operei sale Aducem, pe această cale, deosebite și călduroase mulțumiri colectivului de redacție al săptămîncilului independent na- țional Pădurea noastră, pentru publicarea atit a poeziei Iubiți pădurea României cit și a articolului dedicat lui Ștefan Rubțov. . Silvicultorul Ștefan Rubțov a lăsat și o dorință testamen- tară, și anume, să i se planteze lîngă mormint trei puieți: unul de salcîm, unul de tei și unul de stejar. Sint arbori cu adinei semnificații ontice pentru cel plecat in lumea umbre- lor și avem datoria de a-i îndeplini dorința. Un alt testament n-a fost rostit, dar ne privește in egală măsură: grija dc a tipări măcar o puric din poeziile acestui mare silvieultor-poct. Dr. ing. CONSTANTIN BÎNDIU Inc. AVRAM LUCESCU Ultimul fijitec Te rog să-mi cmli, pădurea mea, un ultim cinice de iubire, să-l cinți așa cum tu ai vrea, să nu simt chin dc despărțire. O viață-nlrcagă tc-am cintat, Iii munca mea și-n poezie, le-tun ocrotit, le-am apărat, cu dragoste și vrednicie. Acum nu pot să scriu, să ciut, căci prea departe stau de tine, dar pot simți cum, dus dc vint, spre mine freamătul tău vine. Să-mi cinți cum miel puieți răsar, cum se grăbesc spre viață nouă, să-mi cinți cum ghiocel apar și cum pe frunze cade rouă. Aș vrea să-mi cinți despre et.puci; ce simt, cum cresc și ce li doare, cum se înalță înspre cer, bătuți de viul și arși de soare. Te rog să-mi cinți, dragă pădure, un ultim cinice de iubire, precum îl cîntă dulcea gură iubitului la despărțire. Ștefan Rubțov ROMSILVA R.A.—Filiala Teritorială TÎRGU-JIU Str. Aleea Debarcader Nr. 2, Telefon: 929/13508, Telex: 45253 +* Produce și livrează, la comandă: puieți forestieri și ornamentali de diverse specii și mărimi — semințe selecționate, din arborete valoroase de: fag, paltin, frasin, salcim, cvercinee și castan comestibil diferite fructe de pădure — din care castane comestibile—in cantități mari ciuperci comestibile, in special hribi, în stare proaspătă sau deshidratată păstrăv de consum — din cea mai mare păstrăvărie, amenajată la nivelul ROMSILVA R.A., situată în zona turistică Tismana—Gorj + Organizează acțiuni de vinătoare, intr-un cadru natural deosebit, pentru turiști și vinători străini, la speciile: — urs — cerb carpatin cerb lopătar - capră neagră — mistreț — căprior — diverse răpitoare