MINISTERUL SILVICULTURII (Foto: ing. BOGDAN) £ ml ană a natwiu pădurea, este emblema patriei REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR - ORGAN AI. MINISTERULUI SILVICULTURII ȘI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI Șl MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. ing. Gh. Constantlnescu (președintele consiliului și redactor responsabil), Ing. I. Tăbăr ș (vicepreședintele consi- liului), Prof. dr. St. Alexandru, Ing. I. Bnșe, Dr. ing. D. CArlognnu, Ing. FI. CrUteseu. Ing. Corneli D âg n, Dr. ing. C. Frumosu, Dr. doc. V. Giurgiu, Dr. ing. M. Imenlescu, Ing. A. Menii rdt, Prof. dr. ing. S. A. Munteanu, membru corespondent al Academiei R. S. Homânia, Cont. dr. ing. Filofteii Negruțiu, D. Pașca, Ing. I. Pietrăre mu, Ing. I. Predescu, Ec. Gh. Sanda, Ec. V. Sava, Prof. dr. ing. V. Stăneseu. Ing. Ov. Stoian ANUL 104 Nr. 3 1989 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr, doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. I. Ol tea nu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. A. Anca, Ing. Al. Balșoiu, Dr. ing. I. Catrina, Dr. ing Gh. Cerchez, Ing, Gh. Gavrllesc», Prof. dr. ing. Gh. lonașcu, Dr. ing. Em. Marcocl, Dr. ing. I. Mileseu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, Ing. St. Munteanu, Dr. Ing. G. Mureșan. Ing. M. Nicoiae, p. Puseu, Ing, P. Sara, I'rof. dr. ing. V. Stăneseu, Dr, ing. Melanica Ureehlatu Redactor principal: Elena Niță CUPRINS Tehnoredactor : Valeria Glazer CONTENT VAL. ENESCU: Date preliminare cu privire la interacțiunea genotip x mediu in teste de descendențe half-sib de molid (Pfcea abies (L.) Karst) 114 V. BOLEA ; Calitatea ghindei de gorun — Onercus pe- iraea (Mattt) Liebl. recoltate în ultimele trei decenii din cuprinsul regiunii ecologice carpatice 119 A. ALEXE : Implicațiile teoretice și practice ale unor analize chimice ale solului din jurul arborilor de gorun (Ouercus pelraea Liebl.) 123 A. RIȚIU, LARISA NICOLESCU, N. NICOLESCU : Clteva considerente privind rupturile și doboriturlie pro- de vlnt In saleimetele din nord-vestul țării ...... 131 A. SIMIONESCU : Observații cu privire la starea Hto- șanitară a pădurilor pe perioada 1987/1988 . . . 134 V. M1HALCIUC : Cercetări privind efectul atractanților feromon li specifici gtndacnlni de scoarță Ips tpyogra- phus L.asupra scolitidnlni Trgpodendron lîneatam Oliv.. 143 S. A. MUNTEANU, B. ALENA, I. CLINCIU: Contribuții la interpretarea unor aspecte de dinamică a avalanșelor de pe baze hidraulice 148 ȘT. KOHL, B.J.KISS : Analiza unor elemente hlo- metrice la sitarul de pădure (Scolopax rtislieola L.) colec- tat iu Dobrogea.................................... 153 T. REDLOV, GII. IGNEA : Calcule iterative în proiec- tarea funicnlarelor cn mai multe deschideri, dotate cu cabluri trăgătoare In circuit Închis .............. 157 H. FURNICĂ : Cerințe tehnologice ce decurg din apli- carea legii privind conservarea, protejarea șl dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor rațională economică și menți- nerea echilibrului ecologic........................ 162 DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRI- COLE ȘI SILVICE 164 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CERCE- TĂRI ȘI AMENAJĂRI SILVICE 165 RECENZII • 133, 164, 167, 168 REVISTA REVISTELOR 118, 122, 130, 147, 161 VAL. ENESCU; Prelimiuury data on the genoty- pe x envirominent intjraction in Norway spruce (Pice a abies (L.) Karst) half-sib progeny tests 114 V. BOLEA : Quality of sessile oak aeorn eolleeted during the past three decaiies within the Carpathlan ecologica! zone 119 A. ALEXE . Theoretieal and pr ctical implication of detailed Chemical analysis of soli around sessile oak trees (Qaerctis petraea Liebl.) 123 A. RIȚIU, LARISA NICOLESCU. N. NICOLESCU : A feiv consideration windfalls and windbreaks in locnst forests in North-West of the cmmtry 131 A. SIMIONESCU : Considerations upon the phytosani- tary state ol forests between 1987 — 1988 134 V. MIUALCIUC : Research on the aggregatlve pherro- mones specific lo the hark beetle Iis lg-o raphus L. on * the bark beetle Trgpodendron linealum Oliv. 143 S. A. MUNTEANU, B. ALEXA, I. CLINCIU : Contri- butions lo the interpretation of u fetv aspeets regarding the dynamles of the avalanches on hydraulie bases 148 S T. KOHL, B. J. KISS : The analysis of a few biometri- cai eleinents ou the Woodcock (Seolopax rusiicola L.) in Dobrodja 153 T. REDLOV, GH- IGNEA : Iterative calcuiations to design cableway-skldders with more spans equipped with draggiug eables in close Circuit 157 II. FURNICĂ : Technological requiremeuts resulting from the appllcation of the hm on forest eonservation, protectlou and development, rațional and economie logglng nud the maintenance of the ecologica! balanțe 162 FROM THE ACTIVITY OF THE AGRICULTURAL AND FOREST SCIENCE ACADEMY 164 FROM THE ACTIVITY OF THE FOREST RESE- ARCH AND MANAGEMENT INSTITUTE 165 REVIEW ROOKS 133, 164, 167, 1G8 PERIODICAL NOTED 118, 122, 130, 147, 161 Redacția: Oficiul de Informare Documentară al M.I.L.M.C. București, Btiul Maghern, nr. 31, sectorul 1, telefon 59.68.65 59.20.20/176 ’ Articolele, informațiile, comenzile pentru reclame, precum și alte materiale destinate publicării în revistă se primesc pe această adresă Cititorii din străinătate se pot abona prin ROMPRESFJLATELIA—sectorul export-iniport presă P.O. Itox 12—201 telex 10376—PRSFI R, București, Calea Grivlței, n. 64—66 The foretgn readets may subscribe by ROMPRESFILATELIA—export sec t ion aud press Import sectlon P.O. Box 12—201 telex 10376—PRSFI R, București, Calea Grivlței, n. 64-66 Date ^preliminare ea privire Ia ioteraetiunea genotipx mediu io teste de deseendenfe half-sib de melîd {Picea abies (L) Karst) Dr. doc. VAL. ENESCU Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice 1. Introducere în comunicarea de față, conceptul interacțiune genotip x mediu a fost înțeles Ia modul cel mai general și din punctul de vedere a amelio- rării, ca variația răspunsurilor gcnotipurilor în expresia lor fenotipică la variația în timp și în spațiu a factorilor de mediu. Fenomenul se raportează la cele două componente ale adap- tării, considerate desigur din punct de vedere practic : producția medie în oricare condiții staționale și stabilitatea acesteia. în raport cu nivelurile la care genotipurile inter acționează cu mediul, după clasificarea Iui S q u i 11 a c e , A., E., [1970] se prezintă interacțiunea dintre același tip de dispozitiv experimental, alcătuit din aceleași descen- dențe half-sib, aparținînd acelorași populații selecționate ca surse de semințe, instalate în mai multe stațiuni fitogeografice diferite. Interacțiunea sursă de semințe x stațiune a fost pusă în evidență de mai mulți autori [K i n g, 1965, W a i 1 s și W a k 1 e y, 1966, W i 1 c o x, 1970 și alții]. Shelbourne, C.I.A. și Campbell, R., K. [1976] pre- supun că interacțiunea sursă de semințe x sta- țiune constă în faptul că genotipurile au dife- rite curbe de răspuns pentru multitudinea factorilor care alcătuiesc mediul. Interacțiu- nea familii sau clone x stațiune a fost stu- diată de Stonecyoher R., W. [1966],• Schrum, G., M. [1969], W e i r, J., R. [1971], D i e t r i c h s o n, J. [1972], Bur- don, R., D. [1972] și alții. Sinteze cuprin- zătoare au realizat Squillace A., E. [1970], Zobel, B. și Roberts, J. [1970]. Dintre aspectele principale studiate, în comu- nicarea de față se prezintă numai interacțiunea populații xmediu și desigur interfața ei, sta- bilitatea. 2, Material și metodă Se prezintă rezultatele dintr-o serie de șapte culturi comparative instalate în primăvara anului 1977, în condiții staționale variate (ta- belul 1). S-au utilizat puieți de 0 : 4 ani, iar observațiile și măsurătorile s-au făcut în toam- na anului 1983, cînd plantele aveau vîrsta de 11 ani. în toate culturile s-a folosit ca dispozitiv experimental grilajul patrat 5 x 5, incomplet balansat cu parcele subdivizate (split-plot). 114 Este un experiment polifactorial, în care fac- torul A este populațiile-surse de semințe, fac- torul B familii half-sib dintr-o populație și fac- torul AB totalitatea familiilor testate, indi- ferent de rezervația din care provin. Tabelul 1 Localizarea fizjeo-geograficâ a culturilor comparative Nr. crt. Cultura comparativă Altitudinea, m Zona geografică Zona de recoltare 1. Brateș—Neamț 1250 Carpații Orientali Bistrița—Tarcău B312 2. Girda—Alba 1300 Munții Apuseni Trascău— Muntele Mare G412 3. Mușetești—Argeș 1000 Carpații Meridio- nali estici • Făgăraș sud D230 4. Săcele—Brașov 950 Carpații de Curbură Țara Bîrsei CI 40 5. Sălâuța— Bistrița 750 Carpații Orientali Maramureș A130 6. Sebeș—Alba 1300 Carpații Meridio- nali vestici Parîng Nord, Retezat E112 7. Teregova—Caras Severin 900 Munții Banatului Țarcu, Godeanu Fi 20 Din fiecare populațe studiată s-au eșantiohat cîte 10 arbori, iar familiile half-sib obținute, din fiecare au reprezentat nivelul de variabili- tate intrapopulațională. Deci, fiecar e cultură comparativă a fost alcătuită din cîte 25 popu- lații și respectiv 250 familii half-sib. Pentru investigarea și evaluarea interacți- unii populație X stațiune (localități) și implicit a stabilității caracterelor luate. în considerare s-au folosit: 1. Coeficienții de repetabilitate, care redau măsura în care expresia fenotipică a unui carac- ter este liberă de influnțele temporare de mediu. Pentru calcul s-a folosit modelul matematic al lui B e c k e r, W., A., [1984], prin care repetabilitatea este estimată drept cota parte a varianței intergrup în determinarea varian- REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 țel fenotipice totale. S-a calculat un coeficient de repetabilitate global pentru fiecare carac- ter, luînd în considerare măsurătorile făcute în toate culturile comparative. 2. Analiza varianței și calculul componente- lor ei pentru unfenotip mediu, în care sursele de variații au fost: populațiile, localitățile și interacțiunea populații x localități. Pentru că interacțiunea calculată este globală, pentru toate populațiile, s-au folosit clasamentele popu- lațiilor, după caracterele considerate, stabilite pe baza testului Student. 3. Coeficienții de corelație simplă ai valorii aceluiași caracter realizate în diferite culturi comparative. 4. Ecovalența propusă de W r i k e [1966 — citat de M u d r a], și definită drept partea din varianța totală a interacțiunii cu mediul care revine fiecărui genotip, s-a calculat după următoarea formulă : V d z PZ J în care: W, este ecovalența, X(J este produc- ția unui genotip într-un anumit mediu j, X( este suma valorilor caracterelor genotipului pe localități, X^ este suma valorilor mediului (suma valorilor caracterelor tuturor genoti- purilor pe localități), q este numărul de locali- tăți (condiții de mediu) și p numărul populații- lor. Populațiile au putut fi astfel comparate între ele, în ceea ce privește valorile caractere- lor considerate și valoarea interacțiunii totale cu mediul, prin varianța ecovalențelor. în rezumat, s-au apreciat ca stabile popula- țiile care au avut o variabilitate scăzută într-o gamă largă de condiții staționate, care au o valoare a caracterelor observate sau măsurate constant (în toate localitățile) mai mari decît media experimentului. Prelucrarea datelor s-a făcut cu ajutorul calculatorului electronic OORAL-4030, la Ofi- ciul de calcul al Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice*. 3. Rezultate și discuții Coeficienții de repetabilitate calculați au valori variabile în funcție de caracterul măsurat (evaluat) și de anul în care s-a făcut estimarea (tabelul 2). După cum se cunoaște, cu cît coefi- cientul de repetabilitate are o valoare apropiată de 1, cu atît caracterul considerat este mai puțin afectat de influențele temporare ale me- diului, în cazul studiat, din stațiuni foarte diferite din punct de vedere fizico-geografic. Pe ansamblu, sînt mai libere de influența mediu- lui : înălțimea totală, creșterea în înălțime, * Elaborarea programelor și rularea lor s-a realizat de matematician Daniela Cucurizeanu. numărul de ramuri de ordinul I în verticilui de la mijlocul coroanei, toate trei cu variații destul de importante de la un an la altul,rup- turi provocate de zăpadă, frecvența atacului de Chermes și unghiul de inserție a ramurilor de ordinul I; sînt puternic influențate de con- dițiile de mediu diametrul la colet și înfurcirea. Tabelul 2 Coeficienții de repetabilitate Caracterul Anul măsurării—evaluării 1978 1980 1982 1983 înălțimea totală 0,8533 0,8909 0,7254 Creșterea In înălțime Numărul de ramuri de ordi- 0,9042 0,9473 0,7509 0,7364 nul I in verticilui de la mijlo- cul coroanei 0,9558 0,9434 —. 0,8264 înfurcirea —■ ——* —. 0,4767 Rupturi provocate de zăpadă —. — — 0,7369 Atac de Chermes Unglii de inserție a ramurilor — — — 0,8113 de ordinul I —- — 0,7666 Diametrul la colet — 0,0593 — Analiza variantei și componentele ei pentru un fenotip mediu se prezintă numai pentru cîteva din caracterele măsurate, evaluate în anii 1982 și 1983 (tabelul 3). Se constată că pentru unele caractere (înălțimea 1983, creș- terea în înălțime 1982 și 1983 și atacul de Chermes) între populații sînt diferențe distinct semnificative, iar pentru altele (înfurcirea — 1983, numărul de ramuri și inserția lor din ver- ticilul de la mijlocul coroanei) sînt numai întîmplătoare.’Reacția populațiilor la condi- țiile de mediu din culturile comparative din anii de observații este foarte semnificativă. Se constantă că de regulă genotipurile (popula- țiile) participă la expresia fenotipului în pro- porții mici, de la 0,94’% pînă la 10,55 % ; mediul (localitățile) are o influență foarte puternică, participind cu peste 68,97%, cu excepția înfur- cirii în care participarea sa la formarea feno- tipului este de numai 42,41%. Interacțiunea populații x localități + eroare are participare relativ mică de la 12,96% pînă ța 30,09%, cu excepția înfurcirii, caz în care participarea sa este de 56,23%. Din clasamentul populațiilor din fiecare cul- tură comparativă, rezultă că după înălțimea la finele anului 1983, populația 9—12 Cîmpeni Alba se situează pe primele locuri (în limitele primei clase de variație la probabilitatea de transgresiune de 5%) în toate culturile compa- rative, cu excepția celeia de la Sebeș, în care, în anul 1983, nu s-au făcut măsurători. Această populație din Carpații Apuseni, situată într-o arie a molidului genetic izolat de cel din Oar- pații Meridionali și Orientali, manifestă pe REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 115 Tti bol iii 3 Analiza varianței pentru căiăeîere tnăsurate/observhic in Unii 1382 șl 1983 Sursa de variație GL F calc. Compo- nentele varianței Participațiile varianței Valori absolute % înălțimea totală — 1983 Populații (A) 24 598,75 4,24** 76,30 0,1055 10,55 Localități (B) 5 14567,20 103,33*** 577,05 0,6928 69,28 Interacțiunea (AxB) + reziduală 120 140,96 — 140,97 0,2017 20,17 Creșterea tn Înălțime in anul 1983 Populații (A) 24 54,22 4,15** 6,86 0,0997 9,97 Localități (B) 4 1410,05 105,12*** 55,88 0,7044 70,44 Interacțiunea (AxB)-p reziduală 120 13,04 — 13,04 0,1959 19,59 Creșterea in Înălțime in anul 1982 Populații (A) 24 32,58 3,45** 3,85 0,0796 7,96 Localități (B) 5 1012,28 107,65*** 40,12 0,7194 71,94 Interacțiunea (Ax)+ reziduală 120 9,40 9,40 0,2010 20,10 înfurcirea 1983 Populații (A) 24 1 18,74 i 1,12 0,42 I 0,0136 1,36 Localități (B) 4 406,10 1 24,37** 15,58 1 0,4241 42,41 Interacțiune (AxB)+ reziduală 96 16,65 1 “ 16,65 0,5623 56,23 Atacul de Chermes — 1983 ■populații (A) 1 24 143,21 1 4,63** | 22,46 0,0912 1 9,12 Localități (B) 4 5790,65 187,46** . 230,39 0,7793 77,93 Interacțiune (AxB)+ reziduală | 96 30,88 । 30,89 0,1296 i 12,96 Numărul da ramuri da ordinul lin vertieilul de ia mijlocul coroanei — 1983 Populații (A) 24 0,06 1,34 0,00 0,0106 ' 1,06' Localități (B) 5 6,43 126,95*** 0,26 0,8001 20,01 Interacțiunea (AxB) + reziduală 120 0,05 — 0,05 0,1893 18,98 Unghiul de inserție a ramurilor In vertieilul de la mijlocul coroanei — 1983 Populații (A) 24 0,005 1,09 0,00 0,0094 0,94 Localități (B) 2 0,407 85,80*** 0,02 0,6897 68,96 Interacțiune (AxB)ț- reziduală 48 0,004 — 0,02 0,3009 30,09 * — diferențe semnificative; ** — diferențe distinct semnificative; *** — diferențe foarte semnificative. lingă înălțimi mari (productivitate ridicată) o mare stabilitate, cu toată variația largă a fac- torilor de mediu din stațiunile în care a fost testată. într-o situație similară se află popu- lația 9—1 Beliș — Cluj, tot din Carpații Apu- seni, care se plasează, tot după înălțime, în fruntea clasamentului în cinci culturi compa- rative (Săcele, Teregova, Sălăuța, Gîrda și Brateș) din șase, în care s-au făcut măsurători. Tot în cinci culturi comparative (Săcele, Tere- gova, Sălăuța, Gîrda și Mușetești) se găsește în fruntea clasamentului după înălțime popu- lația 9-4 Turda — Cluj situată de asemenea în Carpații Apuseni. Din populațiile testate originare din Carpații Orientali numai popula- ția 1—7 Frasin — Suceava se află în fruntea clasamentului în patru culturi comparative '(Săcele, Teregova, Sălăuța și Brateș). După rezistența la Chermes, s-au plasat în fruntea clasamentului, în toate culturile com- parative în care în toamna 1983 s-au făcut evaluări (Săcele, Teregova, Sălăuța, Gîrda și Mușătești), descendențele din populația 1—9 lift Tabelul 4 Matricea coeficienților de corelație (r) pentru înălțimea totală la 11 ani (1983) Cultura comparativă 1 2 3 4 5 6 1. Teregova 2. Sălăuța 3. Săcele 4. Gîrda 5. Brateș 6. Mușetești 0,751*** 0,460* 0,631** 0,401 0,507* 0,319 0,461* 0,195 0,229 0,423 0,392 0,377 0,298 0,547** 0,248 * — diferențe sernhifinative; ** — diferențe distinct semni- ficative; *** — diferențe foarte semnificative. Moldovița-Suceava situată în partea de nord a Carpaților Orientali, pe clina lor estică. Coeficienții de corelație simplă pentru un anume caracter, respectiv valorile acestuia realizate în toate culturile - comparative stu- diate evidențiază magnitudinea interacțiunii REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nn 3 genotip X mediu; eu cit coeficientul de corelație se apropie mai mult de 1/ cu atît interacți- unea este mai redusă și respectiv stabilitatea mai mare. Ou titlu de exemplificare se prezintă coefici- enții de corelație simplă pentru înălțimea totală la vîrsta de 11 ani (tabelul 4) și pentru atacul de Chermes — 1983 (tabelul 5). Mai întîi se remarcă faptul că, pentru înăl- țime, interacțiunea este mai mare și stabili- tatea mai mică decît pentru frecvența atacului de Chermes. în al doilea rînd, în cazul înălțimii la vîrsta de 11 ani, interacțiunea este mare în culturile Ecovalențele (W<) și varianțele Matricea coeficienților de corelație (14) pentru Chermes — 1983 Tabelul 5 atacul de Cultura comparativă 1 2 3 4 5 1. Teregova 2. Sălăuța 3. Săce’e 4. Gir da 5. Mușetești — 0,554*** 0,616** 0,482* 0,753*** 0,472* 0,651** 0,482 0,448* 0,436* 0,377 * — diferențe semnificative; ** — diferențe distinct semni- ficative; *** — diferențe foarte semnificative. Tabelul 6 lor (VWf) pentru populațiile testate Populația înălțimea — 1983 Numărul mediu de ramuri pe verticil Atac de Chermes — 1983 Wi 1—2 Coșna Suceava 294,53 61,362 0,37 0,088 42,08 10,959 1—4 Crucea Suceava 767,97 159,994 2,14 0,557 54,92 14,301 1 — 5 D. Cindreni Suceava 541,05 112,719 0,06 0,016 71,85 18,710 1 — 7 Frasin Suceava 2015,19 419,832 1,58 0,412 129,90 33,879 1 —8 ' Marginea Suceava 887,77 174,952 4,01 1,045 154,25 40,170 1—9 ’ Mol do vița Suceava 2165,90 441,227 16,88 4,395 173,59 45,207 1 — 10 Pojorîta Suceava 485,10 101,064 8,70 2,267 157,86 41,109 1 — 14 Năsăud Bistrița 391,60 81,584 2,05 0,533 116,95 30,458 1 — 15 Pr. Bîrgăului — Bistrița 132,387 27,581 0,32 0,084 35,36 9,208 1 — 16 Rodna Bistrița 707,78 147,455 0,46 0,120 77,51 20,185 2—1 Sinmartin — Harghita 254,27 52,972 3,54 0,924 82,84 21,574 2—5 Gurgiu Mureș 541,69 112,852 1,14 0,298 161,60 42,084 2—7 Sovata Mureș 215,53 44,902 0,64 0,166 163,13 42,482 4—2 Comandău Covasna 480,94 100,197 2,62 0,683 33,11 8,622 4—3 Nehoiu Buzău 79,23 16,505 1,42 0,370 125,04 35,562 4—4 Nehoîaș Buzău 767,87 159,869 0,52 0,137 102,75 26,759 5—4 Azuga Prahova 551,54 114,903 10,26 2,699 11,49 2,992 6 — 4 Bistra Alba 773,49- 56,977 0,64 0,167 172,77 44,992 6—7 . Voineasa Vil cea 499,16 103,992 2,92 0,762 31,80 8,282 9-1 Beliș-Cluj • 919,99 191,665 2,35 0,612 110,35 28,737 9—4 Turda—Cluj 571,81 .. 119,128 2,61 0,681 222,31 57,893 9—7 Dobrești — Bihor 1256,89 261,852 11,57 3,013 108,61 28,285 9—10 Sudrigiu Bihor 510,60 106,376 5,60 1,510 377,11 98,206 9—12 Qîmpeni Alba 888,56 143,449 2,40 0,624 190,51 49,612 9—18 Gîrda Alba 915,71 190,772 1,08 0,281 57,64 15,012 comparative Brateș și Mușetești. Cultura com- parativă Teregova are interacțiunea popula- ții X localități cea mai mică. Varianța ecovalenței evidențiază dispersii mari ale populațiilor testate în condițiile de mediu testate (tabelul 6). ' Remarcabilă este constatarea că populațiile 9—12 Cîmpeni-Alba, 9—1 Beliș-Cluj, 9—4 Turda-Oluj, 1—7 Frasin-Suceava și Moldo- vița — Suceava, care s-au situat în fruntea clasamentelor pentru înălțimea la 11 ani sau pentru alte caractere, ca numărul mediu de ramuri pe verticil și atacul de Chermes, au și varianțele ecovalenței cele mai mari; deci, din varianța totală a interacțiunii cu mediul, acestor populații le revine o parte importan- tă, evident mai mare decît în cazul unor popu- lații ca, de exemplu, 4—3 Nehoiu — Buzău, 1—15 Prundul Bîrgăului — Bistrița Năsăud sau 27 Sovata — Mureș. Se mai remarcă și faptul că, pentru unele caractere, populațiilor artificiale de origine necunoscută aparținînd, v. ev.ro paea care nu se întîlnește natural în România (9 — 7 Do- brești-Bihor, 5—4 Azuga-Prahova), le revine, de asemenea, o parte importantă totală a interac- țiunii cu mediul. Rezultatele ce se prezintă, deși au un carac- ter preliminar, evidențiază o interacțiune geno- tip x mediu la nivelul populațiilor puternică și, totodată, pentru multe populații, cele mai multe localizate în Carpații Apuseni, o stabi- litate pronunțată. REVISTA PAPURILOR * Anuț 104 # 1989 * Nr. 3 117 BIBLIOGRAFIE B e c k e r, W. A. 1984: Manual of Procedures in Quantitalive Genetics, Washington State University, Pullraan. But don, R. D. 1972: donai repetabylity and clone-site interaction in Pinus radiata. Silvae genetica 20 (1/2); 33; 39. En eseu, V. 1985: Genetică ecologică. Editura Ceres, Bucu- rești, 236 p. King, J. P. 1965: Seed source y euvironment interaction. in Scotch pine I. Heith groivth, Silvae Genetica, 14:105—101T. Mudra, A. 1970: Despre clteva probleme privind experien- țele agricole. în : Probleme de genetică teoretică și aplicată, 403-413. Schruin, G. M. 1969: Genetic variance and heritability estimate* for Scotch pine, environmenl and age effects. Center for Air Euvironment Studies, Pennsylvania State University, Publication 132—69, 59 p. S c h e 1 b o u r n e, C. J. A. și C a m p h e 1, R. K., 1978: The impact of genotype — environment interactions on tree improvement strategy IURO, Joint Mceting of Advanced generation Breeding, Bordeaux 73 — 93. S q u 111 a c e, A. E. 1970: Genotipe — environment interac- tion in forest trees. Working group on quantitalive genetics, Section 22 IUFRO, August 18—19, 1969, Raleigh, North — Carolina, published by the SEEȘ, USDA, New Orleans, Louisiana, 46—61, W a 11 s, O. O. șl W a k 1 e y, P. C. 1966: Geographic varia- tion in survival, grotvlh and dufiform ruși infectton of planted loblolly pine, Forest. Sci, Monogr, 11, 40 p. Weier, J. R. 1971: Open pollinated spamore (Platanus occidentalis L.) families on pinesites. M. Sc. Thesis, Schooi of Forest Resourses, N.C. Stare university, Ralcigh, NC. Zobel, B. și Rqbcrts, J. 1970: Differential genetic respons lo fertiliscris wtthin tree species. Paper givau al Forest Biology Workshop, Soc. of American Foresters, Michigan State Universyty. Preliminary Data on the Genotype x Environment Interaction in Norway Spruee (Picea abies (L) Karst) half-sib Progeny Tests Withiu the framework of a large study on genetic diversity of Norway spruee in Routania, the present paper shows only the population x environment interaction and certainly its interface stability. The paper presents the results from a series of seven comparative cultures established in the spring of 1977 under different site condiționa. In aii cultures the 5x5 square lattice was used as experimental design incompletely balan- ced with split-plot. The population x site interaction was evaluated by: coefficients of repetability, analysis of variance, simple correlation coefficient, ecovalence and its variance. The results underline a high genotype x environment interaction at the level of population and a mar- ked stability for several popuiations situated in the Western Charpathians. Key words: Norway spruee, genotype X environment interaction, ecovalence. Revista revistelor ABETZ, P. Cercetări de creștere la fag tn munții „Schwă- bisebe Alb” (Untersuchungzum Wachstum von Buchen auf der Sehăbischen Alb). In: AUgemeine Forst-und Jagdzei- tung Frankfurt am Main, 1988, nr. 11/12, p. 215 — 223, 8 fig., 4 tab., 24 ref. bibi. în 1985 și 1986 s-au efectuat analize de creștere pe trun- chiurile a 79 de fagi cu coroană mare, pentru a evidenția apariția în ultimii ani a unor modificări dc creștere ieșite din comuu, care ar putea fi corelate cu rezultatele inventa- rierilor vătămărilor forestiere. Fagii făceau parte din pădurea montană de fag. Dezvol- tarea in Înălțime pină la vîsrta de 59 de ani a fost mai bună in toate stațiunile la arborii tineri declt la cei bătrîni. în stațiunile cu soluri reavăne, fagii bătrîni au prezentat o ușoară Îmbunătățire a bonității între vîrsta de 50 și 100 de ani. Același lucru se intîmplă cu creșterea radială. Fagii tineri prezintă un nivel mai ridicat de creștere. Reducerile mari ale creșterii anuale în diametru și în înălțime sînt core- late cu anii secetoși (1976, 1983). Din arborii bătrîni, cei cu un raport hfd mai mic în stadiu] de prăjiniș (aprox. 90%) par să fie mai rezistenți Ia lipsa de apă. Se discută cauzele nivelului ridicat de creștere și vitalității sporite Ia arborii cu coroane, mari în tinerețe. Se recomandă să se continue răriturile timpurii pentru stimularea dezvoltării unui nu- măr de minimum 100 de arbori de viitor/ha, fără a reduce consistența prea mare la virste mai înaintate cu intervenții forte. B.B. GROSS, K.: Fotosinfeza netă, producția de biomasă și efi- ciența utilizării apei Ia molidul și duglasul ttnăr, sub influența unor diferite niveluri de aprovizionare eu apă în clmp pe o pe- rioadă de mai inulțl ani (Nettopholosynthese, Produktion von Biomasse und Effectlvităt des Wasscrverbrauehs jun- ger Fichten und Douglasien unter dem EinfluB laugfristig abgestuftor Wasservcrsorgung im Freiland). In: Algemeine Forst-und Jagdzeilung, Frankfurt am Main, 1988, nr. 11/12, p. 230—239, 7 fig-, 6 tab., 27 ref. bibi. 118 Pentru a putea urmări reacția molizilor șl duglașilor la lipsa îndelungată de apă în condiții de cîmp, s-au plantat în recipiente arbori în virată dc 10—15 ani, cu o înălțime dc 1,5—2,5 m și s-au împărțit, la tncepulul anului 1981, pen- tru o perioadă de doi ani, în trei grupe de alimentare cu apă; Grupa 1 — alimentare optimă cu apă Grupa 2 — alimentare redusă cu apă Grupa 3 — alimentare foarte redusă cu apă S-a avut grijă ca potențialul de apă din zori, al ramurilor scurie, să rămînă constant pe termen lung (0 la 0,3 MPa la grupa 1; —0,7 Ia —0,8 MPa Ja grupa 2; —1,2 la —1,4 MPa la grupa 3). Pe parcursul cercetărilor s-a măsurat evoluția sezonieră a consumului de apă, a fotosintezei nete la ramu- rile mai tinere și a creșterii arborilor probă. O mare parte a arborilor probă au fost analizați după încheierea anului 1982. Cițiva arbori din grupele 2 și 3 au mai fost urmăriți încă un an și apoi analizați. S-a determinat substanța us- cată din ace, ramuri, trunchi, din rădăcinile groase și sub- țiri. Pe baza acestor date s-a calculat creșterea In biomasă din ultima perioadă de vegetație și eficiența consumului de apă. Lucrarea prezintă rezultatele obținute In 1982 și 1983. B.B. BBĂNDL, U. B,: Inventarul forestier național din Elve- ția (Schweizeriches Laudesforstinventar (LFI) In: Schwei- zerische. Zeitschrift fUr Forstwesen, Ziirich, 1988, nr. 11, p. 937—952, 2 fig. 3 tab., 6 ref. bibi. Dalele primului inventar forestier național din Elveția, efectuat In perioada 1983 — 1985, includ 455 de variabile (caracteristici) care se împart în trei grupe, furnizlnd infor- mații asupra suprafeței forestiere, materialului pe picior, condițiilor staționale, compoziției și stării pădurii, regene- rării forestiere și condițiilor de exploatare. Programele de evaluare sint flexibile și permit o multi- tudine de combinații de caracteristici in funcție de necesi- tăți. B.B. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Calitatea ghindei de gorun — Quercus petraea (Matt) LiebL recoltate în ultimele trei decenii din cuprinsul regiunii ecologice carpatice*’ Dr. ing. V. BOLEA ICAS — Filiala Brașov Introducere Din multitudinea de factori care au acționat în diferite fenofazo asupra proceselor de formare și dezvoltare a organelor de înmulțire sexuată la gorun, determinînd calitatea ghindei l'Bolea, 1982], insectele și agenții criptoga- miei au avut o pondere mare. Astfel, ghindele în creștere și dezvoltare au fost vătămate de Bdlaninus glandium Mrsh., Carpocapsa splendana Hb. și Carpocapsa am- plana Hb. în procent de 40—99 %, în partea europeană a Uniunii Sovietice [Piatnițki, 1961; Rudnev, 1951] și de 50-70 %, în țara noastră [George s cu , 1954]. în Ucraina, ghindele de gorun au fost mult mai puțin vătămate de trombar, decît cele de stejar pedunculat [S a v c e n k o și Po- g r e b n o a c , 1955]. Din ghindele infestate de trombar, 50% au fost contaminate de diferite ciuperci, iar dintre ghindele neatacate de această insectă, au fost infestate de ciuperci numai 3 % [G e o r g e s c u, 1954]. Calitatea ghindei de gorun dîn grupele de subregiuni ecologice sud-vest, central și nord- carpatieă, în perioada 1958—1987 Calitatea ghindei s-a apreciat după potența germinativă și masa a 1000 bucăți, la 285 probe analizate în perioada 1958-1987, la Stațiunea de cercetări silvice — Brașov. Potența germinativă s-a determinat prin metoda secționării, ca procent al ghindelor sănătoase, tari, elastice, cu cotiledoane de culoare albă-gălbuie, sau roșietică, atacate pe cel mult o pătrime din suprafața cotiledo anelor și la o distanță, față de epicotyl, mai mare de o treime din lungimea cotiledoanelor. Ea s-a caracterizat prin procente maxime de 97,5%, minime de 10,5% și medii pe 30 de ani de 68,56£0,96%, cu 0,5% ; 4,5% și respectiv cu 7,6% mai mari decît în Ungaria, unde aceste valori s-au stabilit pentru o perioadă de 10 ani [Fuisz, 1966]. Amplitudinea acestui indice, deși a ajuns la 87 %, a fost mai mică decît în țara vecină (91 %). Masa a 1000 bucăți ghindă, cu umiditatea existentă în momentul determinării, a fost de *) Subregiunjle sud, vest, central și nord-carpatică **) în colaborare cu tehn. H. luncu, de Ia ICAS—Filiala Brașov maximum 5578 g și in medie de 3007,45 £ £44,93 g, cu 429 g și respectiv 25,45 g mai mare decît în Ungaria și de minimum 1390 g, cu 156 g mai mică decît în țara vecină. în calculul mediilor pentru cei doi indici cali- tativi s-a făcut abstracție de valorile lor din re- zervațiile Ocoalelor silvice Ulmeni (M 1000 — = 6595 g; 6135 g; 5930 g, ...), Mediaș (M 1000 = 5664 g, ...) și Bistrița 1000 = = 4950 g), unde în compoziția arboretclor participă și stejarul pedunculat. De asemenea, nu s-au luat în considerație valorile indicilor din rezervația Ocolului silvic Marghita (Jf 1000 = 5433 g) în compoziția căreia par- ticipă, pe lîngă gorun, și cerul. Potența germinativă și masa a 1000 ghinde s-au corelat semnificativ, în sens pozitiv. Coefi- cientul de corelație a fost de 0,36 , iar V calculat de 5,7 a fost mai mare decît U teoretic de 1,96. La baza acestei legături au stat: — micșorarea masei ghindelor infestate de agenți criptogamici, evidențiată de coeficientul de corelație negativ de 0,23 între procentul ghindelor stricate și masa a 1000 ghinde (77 calculat de 3,52 mai mare ca 77 teoretic de 1,96); — diminuarea masei ghindelor vătămate de insecte, care de multe ori au părăsit fructele înainte de căderea lor la sol (coeficientul de corelație negativă între procentul ghindelor ata- cate și masa a 1000 ghinde găsindu-se la limita semnificației). Cu toate acestea, proporția probelor analizate pe clase de calitate, după potența germinativă (PG) și după masa a 1000 bucăți (M 1000), diferă la clasele extreme și, mai ales, în cazul ghindelor sub stas (STAS 1808-83). — Clasa l-a; 17% cu FG>85% și 26% cu M 1000 > 3500 g; - clasa a Il-a: 36% cu PG = 70-85% și 38% cu M 1000 = 2800—3500 g ; clasa a III-a : 21% cu PG — 60—70% și 28 % cu M1000 = 2100 — 2800 g ; sub stas : 26% cu PG <60% și 8% cu M 1000 < 21000 g. Astfel, ghindele de calitate necorespunză- toare, sub raportul potenței germinative, cuprind: 13%, bucăți cu masa a 1000 fructe peste 3500 g; 34%, între 2800 și 3500 g; 42%, între 2100 și 2800 g, și 11 %, sub 2100 g. La fel, ghindele de calitate necorespunzătoa- re, sub raportul masei a 1000 fructe, cuprind : 15%, bucăți cu potența germinativă peste 85%; 26%,’ între 70 și 85%; 26%, între 60 — 70 % și 33 %, sub 60 % potentă germinativă. RȘVIȘTA PApURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 119 Aceasta evidențiază că masa a 1000 ghinde, depinde, nu numai de potența germinativă, ci și de alți factori. Variația masei a 1000 bucăți și a cantităților de ghindă recoltată cu altitudinea corectată în cadrul subregiunii ecologice [E n e s c u, Doniță ș.ă., 1976; Doniță, 1980] Podișul Tîrnavelor (Z2), potența germinativă medie a crescut, iar masa medie a 1000 bucăți ghinde s-a micșorat o dată cu creșterea altitudini’ : — stejereto-gorunete (f28o) - 66,6% potența germinativă medie, cu amplitudinea de 70,5% (24,5 — 95,0%) și 3123 g masă medie a 1000 ghinde, cu amplitudinea de 2419 g (2141 — 4560 g) în Ocolul silvic Tîrgu Mureș ; — gorunete (î2B0) — 69,8% potența germi- nativă medie, cu amplitudinea de 80,5% (17,0- —97,5 %) și 3037 g masă medie a. 1000 ghinde cu amplitudinea de 3761 g(1626—5387); — goruneto-făgete (IM0) — 79,3% potentă germinativă și 2830 g masă’ a 1000 bucăți ghinde, în Ocolul silvic Sîngiorgiu de Pădure. în subregiunea Pădurea ('raiului (Gz) ghin- dele provenite din gorunete (6%0) au avut potența germinativă medie de 68,8% și ampli- tudinea de 49,75% (38,75 — 88,50%)) masa a 1000 bucăți ghinde de 3086 g și amplitudinea de 3705 g (1850—5555 g), iar cele provenite din goruneto-făgete (GE,M) 57,9%, (42,0 — — 88,5 %) potență germinativă și 2525 g(1855 — 3518 g) masă a 1000 ghinde. Analiza corelației dintre cei doi indici cali- tativi amintiți și altitudinea corectată, Ia nivelul regiunii carpatice, a evidențiat lipsa, corelației între potența germinativă și altitudinea corec- tată și existența unei corelații negative sem- nificative între masa a 1000 ghinde și altitu- dinea corectată : r — —0,28 cu U calculat de —4,41 și U teoretic de 1,96 la probabilitatea de transgresiune de 5 %. La baza acestei corelații a stat influența pozi- tivă a temperatur ii și negativă a precipitațiilor asupra masei ghindei, căci atît temperatura medie anuală cit și precipitațiile medii anuale din rezervațiile de semințe s-au corelat pozitiv și respectiv negativ, dar semnificativ, cu masa a 1000 bucăți ghindă: r = 0,27 (U calculat — = 4,25 ; U teoretic — 1,96) și respectiv r — — —0,32 (U calculat = — 5,13 ; U teoretic — - 1,96). Tot în sens negativ s-au corelat mi altitudinea corectată și cantitățile de ghindă recoltate. Coeficientul de corelație a fost la limita sem- nificației : U calculat fiind egal cu U teoretic. La baza acestei corelații a stat, de asemenea, influența pozitivă a temperaturii asupra pro- ducțiilor de ghindă, confirmată prin corelarea semnificativă în sens pozitiv a temperaturii medii anuale cu cantitatea de ghindă recoltată. 120 Coeficientul de corelație a fost de 0,14, iar U calculat, de 2,12, a fost-mai mare ca. U teoretic, de 1,96. Cantitatea de ghindă recoltată s-a corelat semnificativ în sens pozitiv cu masa a 1000 bucăți. Coeficientul de corelație a fost de 0,16, iar V calculat, de 2,46, a fost mai mare decît U teoretic, de 1,96. 3000 <30000 - <20.000 ■3900 ■3200 <00.000 3000 90,000- 260C 00.000 70000 so.oocp 90.000 90.000 30 000 20.000. <0.000- 5». - 2600 1 290 ga a eP <3 «7 60 90 £ r^o/torif <99660 62 69 66 68 70 72 79 76 78 80 82 89 86 <967 Ffg. 1. Varia pa anuală a potcuței germinative, a ninsei a 1000 bucăți fructe și ă cantității de ghindă recoltată din regiunea carpatică, în perioada 1958 — 1987. 3600 2200 Corelația a evidențiat că, în anii de fructifb cație, creșterea producției de ghindă se produce., nu numai pe seama numărului de ghinde pe seminceri, ci și prin sporirea masei ghindelor. în figura 1, care reflectă această corelație, se observă că legătura dintre cantitatea de ghindă și potența germinativă este mai puțin evidentă. Ea nu s-a dovedit semnificativă la nivelul regiu- nii carpatice, deși în anumite rezervații s-a remarcat paralelismul dintre potența germina- tivă și intensitatea fructificației. Astfel, în Ocolul silvic Beiuș, potența germi- nativă a fost de : — 77,25 — 83,87% în anii 1975 și 1986 cu fructificați» foarte bună și bună spre foarte bună; - 70,0 - 72,5 — 75,25% în anii 1972, 1982 și 1983 cu fructificații bune ; - 41,0 — 61,0 — 64,5% în anii 1984,1981 și 1974 cu fructificații slabe și foarte slabe. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Diferențierea decenală a principalilor indici cali- tativi ai ghindelor Valorile medii decenale, calculate pentru potența germinativă și masa a 1000 semințe, au crescut distinct semnificativ în deceniul al doilea, (1968 —1977), față de deceniul întîi (1958—1967), așa cum rezultă din tabelul 1. Tabelul 1 Semnificația diferențelor decenale ale principalilor indiei calitativi ai ghin lelur Deceniul o —I Diferențe față de... iția dife- a proba- de trans- le . — 1 % 1 Nr. crt. Valori un ale Indici calitativi 2 3 Semnifics rențo.lor 1 bilitatea greși une < Potența germUathă, % .1 1958-1967 62,370 7,793*) 7,950*) A 2 1968-1977 70,163 0,157 B 1978-1987 70,320 B Ma-a a 1060 bucăți ghinde, g 1 1968 — 1967 2507,5 657,0*) 629,9*) A 2 1908-1977 3164,5 s — 27,1 B 3 1978 -1987 3137,4 B 2) distinct semnificative Această îmbunătățire a principalilor indiei calitativi ai ghindelor s-a înregistrat în paralel cu creșterea valorii arboretelor resurse de semințe în deceniul al doilea, ea urmare a primei cartări seminologiee, încheiată în 1965. în al treilea deceniu, deși recoltările s-au făcut conform ultimei cartări" seminologiee, încheiate în 1978, indicii calitativi' nu s-au îmbunătățit, iar în rezervațiile de semințe au apărut uscări premature. Aceasta a fost o consecință a : , ( — răririi arboretelor surse de semințe la vîi'ste mai mari de 50 ani, la care gorunul nu reacționează pozitiv [Alexe, 1984] ci se acoperă cu crăci lacome ; . .. — eliminării speciilor de amestec și transfor- marea pădurilor plurietajate în arborete pure, monoetajate, mai puțin rezistente la atacul insectelor dăunătoare ghindelor [Iliinski, 1950]. — extragerii sub arboretului, care ferește solul de înțelenire, reține umiditatea în orizon- turile de Ia suprafața solului și favorizează îm- bolnăvirile cauzate de ciupercile entomopato- gene larvelor de Bataninus glancium și Oarpo- capsa splendana și care asigură locuri de cuibărit țoiului și pițigoiului, cei mai importanți prădă- tori ai insectelor dăunătoare ghindei. Asemenea perturbări, în echilibrul biologic al ecosistemelor forestiere, se pot exemplifica în rezervațiile Ocoalelor silvice Eupea, cu potența REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 germinativă' a ghindelor oscilînd de la 10,5% la 88%, sau Codlea, cu potențe germinative miei: 15,8%; 35,8%, 44,3%, 60,0%, 63,0% și 65,3% și chiar la. cele mai va.loroa.se rezervații de semințe din țară., cum este gorunitul cu floră de mul! de la Runcu, Ocolul silvie Bor- lești, eu potente germinative medii anuale de 72 % în 1976, 49% în 1982 și 48% în 1986/ Concluzii Ghinda de gorun din regiunea ecologică car- patică-grupele dc subregiuni sud, vest, central și nord carpatică -s-a caracterizat, în perioada 1958—1987, printr-o potența germinativă dc 08,6 ±1% și o masă a 1000 bucăți de 3007,5 Jj. 44,9 g — valori medii pe 30 de ani. Mediile decenale ale acestor indici, calitativi ai ghindei : 62% potentă germinativă cu 2508 g masă a 1000 bucăți m 1958 — 1967 și 70% potență germinativă, cu 3165 g și 3137 g masă a 1000 bucăți în 1968 -1977 și 1978 — 1987 au reflectat creșterea, valorică. a arboretelor resurse de semințe, după prima cartare seminologică din țara, noastră. Masa a .1000 ghinde s-a corelat semnificativ pozitiv cu potența germinativă și temperat ura medie anuală și negativ cu procentul ghindelor stricate și vătămate, precipitațiile medii anuale și altitudinea corectată,. Cantitatea de ghindă recoltată s-a coroiat, semnificativ pozitiv cu masa a .1000 ghinde și tempera, 1 ura medie anuală și negativ cu alti- tudinea corectată. Propuneri 1. Intrueît Qnercu^ petraea ssp. petraea se comportă, din punct de Vedere ecologic, diferit de Q. petraea ssp; dalechampli, Q. petraea ssp. pdlyearpu, Q. robur și Q. cerris fS t ă n e s o u, .1979 ; M a y o r, 1987 ; S i g a u d , 1986], să se perfecționeze activitatea de recoltare a ghindei în rezervațiile de semințe în care aceste specii, sau subspecii, apar în amestec prin : — însemnarea semincerilor cu culori dife- rențiate, pe specii și subspecii; — recoltarea mai timpurie a ghindei de gorun, care se maturizează și cade mai devreme decît cea de stejar pedunculat [S a v c e n k o și P o g r e b n e a k , 1955 ]. 2. Laboratoarele de analiza calității semin- țelor, care primesc probe de ghindă de gorun, cu masa a 1000 bucăți mai mare de 5000 g, să sesizeze responsabilul cu controlul s producerii și folosirii materialelor de reproducere, din Stațiunea de Cercetări Silvice — Brașov , în vederea verificării pe teren a provenienței, spe- ciei, subspeciei și formei, l?i 3. Norma de consum de semințe, la semă- nături în pepinierele de gorun, să șe exprime numai în bucăți ghindă/m de rigolă, întmcît în 105 g intră 19 bucăți ghindă, cu masa a 1000 ghinde de 5578 g, și 76 bucăți, cu masa a 1000 ghinde de 1390 g. 4. Reintroducerea sub arboretului sau a pla- fonului inferior în rezervațiile de semințe în care ghinda are o potența germinativă mai mică de 60 %. BIBLIOGRAFIE Alexc, A., 1984: Analiza sistemică a fenomenului de uscare a coercineelor și cauzele acesteia (l). în . Pievista pădu- rilor, Nr. 1, p. 181-197. Bolea V., 1982 : Biologia tnflorirți și fructificației la Quer- cus petraea (Matt.) Llebl. și Quercus robur L. ca bază a pro- tecției și stimulării producției de ghindă. în : Revista pădurilor, Nr. 3, p. 138-143. D o p i ț ă, N. ș. a., 1980 : Zonarea ecologică a pădurilor din R. S România. Central de material didactic și propagandă agricolă, București. E n e s c u, Val., Doniță, N, Bindiu, C., C o n- tescu, L-, 1976: Zonele de recoltare a semințelor forestiere în R. S. România. Editura Ceres, București. Fuisz, J., 1966: Magvizsgâlstunk helyzete. In : Az erdo, Nr. 3, p. 179-182. Georgescu, C., C., 1954: Bolile criptogamice ale ghindei și combaterea lor. Editura Agro-Silvică de Stat, București, Iliinski, A. I., 1950: Vătămătorii ghindei și mijloacele de combatere u acestora. In : Les i step, Nr. 6. Mayer, A., 1987: A kocsănytolon tolgy faiokrbl. In: Az erdo, Nr. 9, p. 390 — 397. Piatnițki, S., S., 1951: în chestiunea așa-zisei perio- dicități a fructificatei stejarului. în : Lesnoe Hczeăistvo, Nr. 8. Rudnev., D, F., 1951: Mijloacele chimice pentru comba- terea insectei Balaninus glandium. In : Les i step, Nr. 9. S a v c e n k o , Z., F., Pogrebneak, 1955 : Gorunul. Editura Academiei de Științe a RSS Ucrainene, Kiev. S I g a u d, P., 1986 : Ne parlons plus du chine mais des chenes. In : Rcvue Forestiere Franțaise, Nr. 4, p. 376—331. Quality ol S'?ssilo Oak Acorn CoIIoeted During the Past Three Decades Within the Carpathian Ecological Zone The sessile oak acorn in the Carpathian ecological region, the gronps of suhzones in the South, West, Central and North Carpathian region was charactcrized between 1958 --1987 by vlable seeds of 68.6±1 % and a 1,009 pieces weight of 3007 5-L44.9 g — mean values in 30 years. The decenalul averages of the acorn qualitative indice» ; 62 % vlable seeds and 2,508 g weight of 1,000 pieceș in 1958- 1967, 70% vlable seeds with 3,165 g and 3,137 g weight of 1,000 pieces in 1968 — 1977 and 1978 — 1977 showed the increase in value of the seed stands after the first seed mapping in our country. The weight of 1,000 acorn pieces was positively and slgnificantly correlated with the Viahlc seeds and the mean annual temperatura and negativeiy with the pcrcentage of damaged aeorns, mean animal precipitations and corrected alti- tude. The quantity of acorns collected was positively aud signlficantly correlated with the weight of 1,000 pieces and the mean annual temperatura and negativeiy with the corrected altitude. Revista revistelor DUMITRU-TĂTĂRANU, I., POPESCU, M. : Fluctua [11 te multidecenale ale indieelul de umiditate anual De Martonne șl corelații cu densitatea lemnului arborilor. în : Studii și cercetări de biologie. Seria Biologie vegetală. Tomul 40. 2. iulie-decembrie 1988. Editura Academiei RSH , p. 143 — 161, 5 fig. , 6 tab., 11 ref. bibi. Este relevată importanța cunoașterii variațiilor indicilor climatici, existlnd posibilitatea ca, pe baza acestora, să se elaboreze modele matematice de prognozarc a producției de lemn. Analiza Fourier a seriilor cronologice ale indicilor anuali de umiditate De Martonne a permis evidențierea ciclicității varia- țiilor acestora și, în consecință, a factorilor climatici implicați în calculul respectivilor indici sintetici. Procedeul de lucru folosit a condus la precizarea perioadelor semnificative și a amplitudinilor de variație a indicilor de umiditate analizați, caracteristici aflate în strînsă corelație cu activitatea solară. Pe baza analizei întreprinse s-a evidențiat faptul potrivit căruia clima evoluează spre aridfzare. Se fac precizări privind modul de analiză a seriilor cronolo- gice de date și implicațiile acestuia asupra studiilor dendro- logice. Tendința generală de variație a densității lemnului cores- punde cu aceea a Indicelui de umiditate anual. în schimb, ten- dințele secvențiale nu sint intru totul concordante. Această constatare atenționează asupra faptului că elaborarea mode- lelor de prognozarc a creșterilor, a calității lemnului etc., avîdu-se în vedere numai tendințele generale de evoluție a factorilor climatici, poate conduce ia concluzii eronate. AL. T. c4ți abo4tamantele | s cutai 1990? I 12? REVISTA PApURILOR # Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Implicațiile teoretice și practice ale unor analize chimice ale solului din jurul arborilor de gorun (Quercus petraea LiebL) Dr. ing, A. ALEXE Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice 0 silvicultură rațională este astăzi de neconeeput, fără apro- fundarea cunoașterii proceselor de nutriție minerală a arbo- riior-proeese care nu se pot studia dectt la nivel individual, In cadrul conexiunii inverse (feedback) sol*»plantă. După păierea noastră, nici o generalizare, privind nutriția minerală, nu poate fi acceptată, dacă nu se cercetează un număr suficient de mare de astfel de interacțiuni la nivel individual. Interpretarea ecofiziologică a nutriției minerale este o temă complexă și extrem de dificilă. în textul care urmează se prezintă, în mod succint, doar citeva aspecte, pe care le-am considerat ca fiind mal „urgente”, datorită implicațiilor ce Ie au sub raport teoretic și practic, în domeniul silviculturii gorunului, in general, și în cel ai explicării și combaterii uscărilor anormale ce apar in gorunete. Scopul cercetărilor a constatat în Încercarea de a găsi răspun- sul la următoarele întrebări: 1. Cit de mare este variabilitatea spațială a compoziției chimice a solului și care sint consecințele acestui fenomen? 2. în ce măsură compoziția chimică a. solului influențează dezvoltarea și, eventual, declinul arborilor? 3. Cum trebuie aborda tă problema tehnologiilor de adminis- trare a Îngrășămintelor chimice și amendamentelor calcice, ta gorunetele slab productive, cu fenomene de uscare? 4. Se pot selecta, pe baza analizelor de sol, genotipurl foarte eficiente in utilizarea nutrlenților din sol sau/și foarte rezistente la toxicitatea unor ioui, ta special de aluminiu șl mangan? Material șl metode Analizele se referă la solul din jurul a 150 arbori de gorun, în virstă de 40 — 120 ani, din Ocoalele Baraolt, Dorohoi și Căluți (Tabelul 3). Numărul arborilor pe ocoale se reparti- zează astfel: Baraolt-1 : 60 ; BaraoIt-2 : 30 ; Căiuți: -30 ; Dorohoi: 30. . . în fiecare caz s-au constituit cite două eșantioane cu număr egal de arbori aparent sănătoși (S) și în declin (D): Proba medie pe arbore s-a constituit în felul următor : la distanța de 1,5 m de arbore, pe direcțiile N, S, E și V, s-au extras probe de sol, pe adîncimile 0 — 20 și 20 —40 cm. Probele de la aceeași adîneime s-au amestecat (omogenizat). Analizele s-au făcut separat pentru cele, două niveluri, după care s-a calculat media lor aritmetică ce a fost considerată, pentru caracteristica chimică, respectivă, ca fiind unitate de eșantionaj. Numărul total de probe omogenizate a fost de 300. La aceste probe s-au determinat pH, humus (%), X și formele extractabile ale Mg, P, S, K, Ca, B, Al, Na, Cr, Mn, Fe, Go, Ni, Cu, Zn, Cd și Pb Metoda sau extractul folosit se specifică in coloana 2 a tabelului 4 Cu excepția pil și humusului, rezultatele s-au dat în părți pe milion (ppm) din substanța uscată a solului. S-au efectuat în total 5138 analize chimice, la care se adaugă 105 analize pentru evidențierea variabilității spațiale (Tabe- lele 1 și 2) Probele de sol au fost recoltate în perioada 15 iunie —■ 25 august 1986. în fiecare lot de arbori (S |- D), recol- tarea probelor s-a făcut ta aceeași zi. Pentru variabilitatea pe distanțe scurte a caracteristicilor chimice ale solului, pro- fițele s-au făcut pe o linie dreaptă, perpendiculară pe pantă dacă terenul era Înclinat, distanța dintre profile fiind de doi sau trei metri (Tabelele 1 și 2). Hezultate și discuții 1. Rezultatele obținute se prezintă în tabelele 1 — 7. Din datele tabelelor 1 șl 2 , rezultă marea variabilitate a caracte- risticilor chimice ale solului pe distanțe relativ foarte scurte.- Astfel, pe o distanță de 8 — 9 m, valorile unor caracteristici pot varia dă la simplu la dublu, aproape triplu (Mg, P, Ca, B, Mn, Zn în cazul Mihăești — Tabelul 1 - sol puternic acid ; humus, A), K, Ca, Mn în cazul Topolnița — Tabelul 2 — sol pe calcare) sau chiar cvadruplu (cazul Fe de la Topolnița). Caracterizarea, sub raport chimic, a solului de Ia Topolnița (Tabelul 2) va fi complet diferită, după profilul 0 și profilul făcut la o distanță de opt metri de acesta. Pe de altă parte, din datele tabelelor 5 și 6, rezultă că practic nu există doi arbori care să aibă aceeași compoziție chimică a soiului din jurul lor. Tabelul 1 ' ron--‘ VariablHtater pe distanțe scurte a unor caracteristici chimice ale solului pe adtacimea 0—49 cin. Gorunet pur, 40 ani. Ocolul silvic Mihăiești—Argeș u. a. 176 A din SE I Bhd Thgnlul (Humus- %, ta afară fe A), restul element-dor au forma accesibilă, ppm) ■^^Distanța (m) de la primul profil 0 3 6 9 Amplitu- dieea Max. Min. Caracteristica pH 4,48 4,49 4,40 4,39 4,39-4,49 1,02 humus 1,37 2,33 1,91 2,40 1,37-2,40 1,75 N, 625 1025 820 965 625-1025 1,64 Mg 160 86 98 70 70-160 2,28 P 4,0 6,5 9,0 6,0 4-9 2,25 s-so4 5,7 4,2 5,7 5,3 4,2-5,7 1,36 K 91 84 78 77 77-91 1,18 Ca 238 150 93 138 93-238 2,56 B 1,8 0,82 0,67 0.65 0,65—1,8 2,76 Na 21,4 23,5 20,3 198 19,8-23,5 1,19 Al 254 184 223 236 184-254 1,38 Mn 29 42 60 44 29-60 2,06 Fe 20,4 21 21 19,5 19,5-21 1,08 Cu 3,1 2,1 2,3 1.8 1,8-3,1 1.72 Zn 3,0 2,0 , 2,7 1,5 1,5 — 3,0 2,0 REVISTA PARURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 123 Tabelul 2 Variabilitatea pe distanțe scurte a unor caracteristici chimice ale soiului pe adinețmea 0—30 cm. Gonmet cu cer, 70 ani. Ocolul sihle Topolnîța, u. n. HG, n. p. VI Topolnița. Substrat lltologic calcaros (Humus— %,. restul in ppm) Distanța (m) de la ^\primui profil (O) Caracteristica 0 2 4 6 8 Amplitu- dinea Max. mîn. pH 7.0 6 .3 6 .8 7.0 5.5 5.5-7.0 1 .27 humus 12.1 8.5 7 .8 12.5 4 .16 4.16—12.1 2.91 N* 5363 3520. 3567 4510 2057 2057-5363 2.60 Mg 637 •• 745 662 1062 622 622-1062 1.70 K 431 245 211 275 236 211-431 2 .04 Ga 7300 5340 ' 5120 6680 3360 3360-7300 2.17 P 153 ton 01 144 139 91—153 1.68 Fo 1 .8 4.4 1 4 1 .5 6.3 1 .4—6.3 4 .50 Mn 22 4f I 22 14 32 14-41 2.92 în cazul loturilor de arbori de la Baraolt și care slut dis- persați pe. o suprafață de cea două hectare, s au calculat coeficienții dc variație (s %) pentru diferite caracteristici chimice (Tabelul 4), iu situația n -- 60 (număr de cazuri — Unități de eșintiiniuj - pentru două hectare). Sub raportul variabili lății, carateristicilc chimice ale solului dc la Baraolt se pol eșalona în felul umător: variabili ta te redusă (s %< <10%) : pH; variabili (a te relativ mijlocie (s% 20—40%) : humus, Nt, Mg. P, S, Al, Na, Gr, Cu, Pb; variabilitate măre (s % 41—60 %) : K, Ga, Mu, Go, Ni: variabilitatea foarte mare (s %> 00 %) : B, Fe. Zu și Cd. în mod firesc, se pune întrebarea : ce se poate face, in mod practic, In condițiile existenței fenomenului dc mare variabi- litate spațială a caracteristicilor chimice ale. solului, intrucit a caracteriza soiul, diu acest punct de vedere, este necesar un număr considerabil de analize? în primul rînd, trebuie să precizăm că variabili la tea chimică spațială a solurilor fores- tiere este incomparabil inul mare deeît a celor agricole care, datorită diferitelor lehuologii de prelucrare și administrare a îngrășămintelor și amendamentelor, au fost relativ omoge- nizata pe suprafețe deștul de mari. în al doilea rînd trebuie fă- cută o distin-iie intre precizia de determinare a caracte- risticilor chimice ale solului, necesară studierii nutriției mine- rale a arborilor, și precizia ce poate satisface cartările sta- ționale. După ctțiva ani de cercetări detaliate, noi am ajuns Ja concluzia că un studiu corect al nutriției minerale nu se poate face deeît la nivelul individului, ceea ce presupune, printre altele, analiza chimică a solului pentru fiecare individ (arbore) tu parte, fapt ce constituie obiectul cercetărilor. Dacă se dispune de un număr suficient de mare de indivizi, atunci se poate Încerca gruparea acestora in diferite categorii (de exemplu arbori aparent sănătoși, arbori în declin, arbori cu dimensiuni sau forme deosebite ete.). în cazul cartărilor staționate, care nu-și propun să studieze uutrițin minerală, problema chimismnlui soiului considerăm eă poate fi rezolvată utilizind metoda stratificării, prin preci- zarea tipului genetic dc sol, a pH(H20) și a concentrației do ioni de AI, Mn și Ca, pentru a Se putea depista do la început existența toxicității do Al sau Mn, iar in cazul unor studii sta-: ț tonale mai detaliate se recomandă determinarea formelor potențial accesibile de N, P și K. Misiunea de a stabili carac- teristicile chimice ale fiecărui tip genetic de sol, ale limitelor lor de variație, aparține pedologilor. în acest sens, există o Tabelul 3 Diferențe dintre arborii aparent sănătoși (S) și cel In declin (D) sub raportul nutrienților din sol. Forme accesibile pe adînrimea 0-40 cm exprimate in ppm subtanță uscată sol. Datele se referă la valori medii, eroarea medici ±5-20,% la piobabllilatea dc 95% . , , Caracte- ristica Gorunet 55 ani Baraolt — 1 U.a. 13. UP III Gorunet 90 ani Baraolt — 2 U.a. 19, țip III Gorune t 40 ani Doroboi U.a. 10a, UP III Gorunet 120 ani Căluți U.a. 51, UP IV ZI față de S diferențe semnificative statistic *' Bara- olt-1 Bara- olt-2 Doro- hoi Căluți S D S D S D S D PH . . N, 4.78. 4.S1 . 5 .00 4-97 5.37 5.56 . 4 .94 4.49 X 882 1025 900 1100 1133 900 1399 970 X X 0 00 Mg 127 119 114 70 866 715 370 ’ 130 00 0 000 P 12.7 16 .1 15 .4 12 .8 7.7 5.5 4 .5 17.2 X 0 0 X s-so4 1.48 1 .99 1.8 1 .9 ■ 21 23 29.9 31 .2 X K 110 160 130 83 188 161 217 88 X X 00 0 00 Ca 1088 420 1134 748 1233 1007 1368 595 000 000 0 000 B 0.06 0.16 0.14 0.12 0.70 0.40 0 .25 0.19 0 0 Na 64 60 67 75 183 173 34 41 AI 140 168 185 205 251 274 127 196 X X X X X Mn 79 106 36 51 33 16 39 27 X X 0 0 Fe 6.3 3 .5 7.7 7.9 15.1 16 .4 12.7 21 .9 X Cu 3.1 2.4 3.3 3.1 0 Zn 5.7 9.1 5.6 7.0 4.6 3.2 2.9 2.8 X X 0 *) diferențe In plus (x, XX, X X X), diferențe tu minus (0, 00, 000) semnificative, distinct semnificative sau foarte semnificative 124 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 tabelul 4 Date comparative latre 'caracteristicile elitei» aie soiului (•-& «•) » 1“™’ ^Uor aparent sănătoși (S) și in declin (D) diutr-nu arboret de gorun de 55 ani (Ocolul silvie Harnolt UI III Raraolt u.n. 15) Valori medii (a) Dat e comparative Extrac tontul utilizat, metoda 1 Arbori aparent sănătoși, S K o o lî 5 lațuaiajțp Coeficientul de variație, s% Intervalul de variație al valorilor Individuale re apare Valori minime s> la arbori S ie*) pentru izvoltare Caracteristica Arbori in dec D D față de S 100 (D—S) Semnificația S D S D Valori Ia ca declinul Valori minin arbori cu d« optimă **) Diametrul 1.30 m,cm PH humus, % Nj, ppm Mg, ppm P, ppm s-so4 ppm K, ppm Ca, ppm B, ppm Al, ppm Na, ppm Cr, ppm Mn, ppm Fe, ppm Co, ppm, Ni, ppm Cu, ppm Zn, ppm Cd, ppm Pb, ppm HjO K2Cr,O7 (bicromat de potasiu) Kjeldahl CHaCOONH41 n pH = 7 (acctat dc amoniu) Acetat de amoniu-(-lactat Acctat acid de amoniu CHjCOOH—CHaCOONH4 Idem Mg Idem Mg HaO KOI In pH = 4.3 • Idem Mg HClln Idem Mg CH3COONH4, pH 4 .8 (Olson) HN03 1 n IIC1 1 n HCI 1 n HC1 0,1 n I ICI 1 n UC1 1 n 24 .2±2.3 4.78±0.16 2 .2±0-21 882 ±04 ppm 127±22 12 .7±2 1,48±0.23 110±28 1088 ±205 0.06 ±0.02 140 ±20 64±6.5 2.7±0.34 79±15 .7 6.3±1.74 4.2±0 .77 3.4±0.57 3.1 ±0,49 5.7±0 .85 0.07±0.03 9.0±0.76 24 .2 ti 8 4 .61 ±0.10 2.4±0.23 1025 ±93 ppm 119± 14 16.1±2.1 1 ,99±0.16 160 ±24' 420±116 0 ,16±0.06 168 ±20 60±8.1 3.0±0.29 106 ±14 .8 3.5±0.B4 2 .8±0 .44 3 .9±0 .7 2 .4±0 .33 9 .1±1.90 . 0 ,04±0.02 9.7±0.74 ±16 .2 ±26.8 ±34.5 ±45.5 - 61 -4 ±20 ±34 .2 -44 .4 -33 .2 -22 .6 ±59.7 X X XXX X X 000 X X 00 00 0 XX 26 9 25 19 46 42 41 69 50 67 37 27 33 53 74 .49 45 43 40 100 23 19 6 18 24 31 34 21 40 74 100 32 36 26 37 64 42 45 37 50 100 20 15 .9—41 .3 4 .1-5 5 1.21-3 .46 600-1300 ppm 57-300 5 .5-27.5 0.22-2.70 41-351 334-2580 0.0-0 17 27—242 16-87 0.0 3.7 16-188 1.5 -20.6 1.5—10 0.0—6 .3 1.2-6 .6 2.2-11.5 0 .0-0 .29 4.5-12.8 1 6.2-35 .4 4 .1-5 .2 1.42-3.20 580-1600 PPm <32 — 184 5 .0-27 .5 1 .32-3 .05 20 281 142- 1410 0 .0-0 .64 71-289 23-112 2 .0-5 .2 40-202 0 .0-9 .2 0.2-5 .0 0.0-7 2 1.0-4 .6 4 2 -35 0.0-0.18 6.1 — 14 .2 <5.2 <3 .20 <1600 ppm <184 <27 .5 <3 .05 <281 <1410 <0 .04 >71 <112 <5 2 >40 <9.2 -'5 .0 <7 .2 <4 .6 <25 <0.18 <14.2 4.1 1 .21 600 ppm 57 5.5 0.22 41 334 0.0 242 (max) 16 0 .0 188 (max) 1.5 1 5 o.o 1.2 2.2 0.0 4.5 5.4 1 .8 1500 ppm 200 20 5 134 1600 0.35 80 (max) 23 2.1 70 (max) 12 1.0 4 5 5 0.5 3 I ev. păd. 3/1987p. 124 Tab. 1 prima cifră din col. 7 *> Prima cifră din col. 9; **> bogată experiență in cazul solurilor agricole și care merită a fi folosită țB ă j e s c u și C h 1 r 1 a c, 1984] și adaptată pentru solurile forestiere. O încercare in acest sens a fost rea- lizată [A 1 e x e, 1987, 1988], in cazul gorunetelar, In care s-au avut In vedere trei grupe mari de soluri ce au fost core- late cu dezvoltarea vegetației arborilor aparțlnînd lui Ouercus petraea Liebl. Variabilitateii chimică spațială a solului considerăm că este tmtil din factorii implicați in diferențierea dezvoltării arborilor. Această ipoteză trebuie dovedită, dar este greu de presupus că, In perioada in care rădăcinile arborelui pătrund intr-o zonă puternic deficitară în unul sau mai multe elemente chimice (sau într-o zonă cu exces de Al sau Mn), creșterea arborelui să nu fie influențată la diferite niveluri (lățimea Inelului anual, dezvoltarea coroanei, creșterea în Înălțime și chiar, eventual, apariția declinului). Literatura silvică este foarte bogată în prezentarea rezul- tatelor privind culturile comparative ale diferitelor prove- niențe, aparțlnînd unor specii ca : molid, pin, duglas, ever- cinee ș.a. în opinia noastră aceste rezultate ar trebui privite cu mai multă prudență, întruclt culturile respective an fost instalate pe un substrat do a cărui variabilitate chimică spa- țială s-a făcut, de regulă, abstracție. Numai culturile compa- rative în vase vegetative cu sol omogen sub raport chimic, fizic și biologic (microorganismele din sol) pot scoate în evi- dență particularitățile proveniențelor experimentale. Incon- testabil, asemenea experiențe sint extrem de costisitoare. 8. Rezultatele Influenței unor caracteristici chimice ale solului asupra dezvoltării și declinului arborilor se prezintă în tabelele 3, 4, 5 și 6. Din datele tabelului 3, care se referă la patru situații diferite sub raportul vîrstci și condițiilor sta- ționale, rezultă că diferențele dintre chimismul solului din jurul arborilor aparent sănătoși și cel al arborilor în declin variază de la o stațiune la alta , Cazurile cercetate se referă ia soluri mijlociu-puternic acide, situație în care există o particularitate, comună : solul din jurul arborilor în declin conține, în mod evident, o cantitate mai redusă de ioni de calciu (Caa+) și o cantitate mai mare de ioni de aluminiu (Al34-). Nivelulmedlu al Als+ oscilează la arborii în declin, între 168 și 274 ppin, față de 100 — 120 ppm, de Ia care poate apare, la arbori, fenomenul de toxicitate de Al3+[AIexe, 1980]. în unele cazuri, diferențele dintre S și D sint mal greu de explicat, întruclt valorile medii pot estompa situațiile critice prezentate la nivelul indivizilor. Astfel, în cazul Baraolt-l (Tabelul 4) se observă că solul arborilor D conține. în plus Ni, 1’, S, K, Mn, Al, Zn șt in minus Ca, Fc, Co și Cu, față de cel din grupa S. Excesul dc AI, Mn și deficitul de Ca, Fe și Cu justifică apariția declinului; plusul dc N , P, S, K, Zn poale fi neutralizat de Al și Mn, iar noutilizarea P duce și la neu- trllzarea Zn, fiind cunoscut faptul că excesul de Als+ împie- dică absorbția majorității elementelor. Examinind datele de detaliu ale caracteristicilor chimice ale solului din jurul arborilor S șl D (Tabelele 5 și fi) — în cazul menționat mai sus se constată că procentul arborilor în REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 125 S u ■§ Conținutul de nirtrienți In sol (media #—40 em adfneime) la arbori aparent sănătoși intr-un arboret de gorun de 55 ani, din u.a. 11, U. P. III. Ocolul silvie Baraolt nidd ‘qj 66 x in f-i ei oi & © t *7 & ,Ț 50 00 • q q q 00 © u; O Ti ■* ©. o «1 © «? țjsj oâ ■ « ț-uș ° t> ■* ®> © oo.o ț» ,r« » to 11 vi ii ț-i oc ii i'i-i t'r-. 9.0 radd ‘po ® ® 'l 5M li r-O O O © O© ©© © => O -©©©©C©O©O© 0.07 tudd ‘uz o OT If © co « u; f' o Ol 01 q q 00 iq « w* O tț« « ®. ■„0 1^ 1O -T so o oi 30 i-i <0 01 IO -r © © © IO IO. co r- -t «o r- LO Tf x © i1 © 5.7 tudd ‘ruj © q q x © q q q.q i q na q e q q q q i q q «: ol s q 'Z io o © -# © ui ui ■* oi 0:60 ^nnnrow-niwwaoiacttt’-"^ -r co r-l e0 mdd ‘in ©ir 0 n q q q c n « q q c q q q q1' 'î 9 r! '•'! ® r! \ * © iți © xnciiii©ci©me«M«©Ftot»'«l'*c Ga N jp 'tO ® rț ® O P; 1O ® ® ® CO * ’l Ori CI Ol CI CQ M Ol X CN Ol M ■fH 1:0 00 CI tudd ‘bm £££88SS!aaS£®8:2«SE3SS“©SS?i$££SS£ i . CO mdd ‘IV gSS§BtiS“SMSSR$©””|«”«>||§S©©®§S Ol 01 ir FI ” • 140 0.14 0.12 0.17 0.0 0.09 0.04 0.0 b.o 0.0- 0.06 tudd O indd uq 5S^S«©s§ogw©q§©§g£Sg^gș«S©©|gș £ 5 S 5:5 &S $? S " S»8 £ 5 2 £ 3 ” ® m © ~ » © ti © r- 1088 tudd ‘M EȘSSSSS©“sHsS?Γ°Sx®^^SSxSxSS^3 r-1 n 7-1 ' . _ 110 mdd *os -s SgSSȘȘȘȘSȘȘSȘaȘSȘSSȘSȘSȘgSESSq MCiCnOOOnOClHOO^^OO rr< r< O r'riw ® "1 1.41 tudd ‘d "? x -r ui © © q© © q q qq ® $ £ oi S S k « 5 " s a s © ” ș ■© ©•©»»©>' © - r ” £' d r^ indd 127 882 radd *1M % ‘smunH ssssssasssssssșssșsasaașssasșs ■ • ■ : _ J J _i -i ii J w 2 Ti 0t TI îl © ti rt n cu q © Ct O Ot Ot Ol © • dCOrHr^r-inTrtT-iT-ii.-Ai-i’-’i-’ 2.2 Hd »©Tiqfflc>^"*©c»'M©©“îqq'Aoi'd!T^oîoi®“,^®’^'°'r:° 4.78 uP ureja wxqr-qxxqcMqqTixqTj^qqqqqTiTqTqqqq-* 24.2 II9W uj un Media ’pa un ts oi m ■<■© ©ci x ©-© ți fi J2 t 5® S “ S oi ct o3 el oi q « oq « S © REVISTA, PĂDURI LOR * Anul 104 * 1939 Nr. 3 126 mdd ‘Od 222»© 22222 «>2222^ 2222» »2»2©^«> 9,7 tudd ‘P3 ® 5 © q © q 9 o O o O o o ° 0.04 tudd ‘uz otno^dd w>qeqH»<»o 0>^®«OApR 2 o © w 2 2 2 "-f 2 2 c- © 2 2 oo oo Tf c- © © d ■<»• d oo injo e " ■M tudd ‘n0 »M-»oowMeio^t:ot;»<5 0'»f:®®«c’Hr:q<» 2 ci 2 2 ci 2 2 2 2 2 ci 2 co d rt d d d d m d n n c< ci 2.4 tudd 'jm © Tț q q q m q q q m ® q q t> q '^ T,' c ° 3.9 uidd ‘«9 o c o o - L-; I ■ ct c M ct C'I ^ « « « r c: 'l' ® ° r’ M^^an^^nnmoiricinooiHmonowO’*" ° 2.8 tndd 'aj d o N ci ti - o m « ® cș o ’ț c> q X ’ț'’ a e *. e r; q v o « « ©■22d22«d222doo©dCTm>ndoo©c>o 3.5 tudd ‘un oSS8SSȘwS£SS3SS|oSS!SgSsS3B§2SS 1O O in tudd *J9 anodCrjr'qqr:qqt;'#rțq^qqqqqr<»xKqqcțq 2 2 2 2 ci 2 ci 2 ci d ci ci ci ci ci ct co ci to co d d d ci d n « © 3.0 tudd ‘BN 3g£82^S©SS$£SSSg^S8^ O «o tudd '[V i>© r- mcci-o©© ood^ddjH ©ig ®» » 5 2d2 2 2 ci ci S 22 S cî S 2SS « 22 ? « 2 <3 c- 168 tudd ‘fi 5 ocqȘS ”2” ooqS o 5222 q«q R o SScioo ooo OOGO o ©ooo ®oo ® 0 .16 mdd '«□ 2 2 S S £ « S S § 2 o « S K 8 5 â 5 SS S 9 «S S ș fe ® 420 tudd X —— inrMiC0CO000CJ© ®gg’„t 5 S JqclSSd2ooSd©«®^;® Nd255222“2Sdco2S2SS2 ?îddd ct ct t- 160 tudd ’os-s So,?2§gSSȘ8SRSS£$?§Ș2ȘȘ8SgS§^ggSqS 1.99 tudd ‘d rt in>oo inio io q ® q in2^2d2SgS©*NMgî«r5o;5;8®i;’TH2®NS«5*" 16.1 oidd l8k a§eS222BS22£22822S5S2B£SS2Ș^^ 119 1025 % ’snuinH gS§g5a8S8g?3S9S??SȘ2SȘȘ8SȘ2gȘ8t2S. 2 ci ct 2 w - ci ei d d d rH W « d d ci Ci d dddddd 2.4 Hd c^fio^tncionqqq^qq^c^o"^^^0!^^^0'1' 2 2 « 2 2 2 2 2 q 2 * ■* '* •« ^ “»•* * _ | 4.61 ‘^1(1 oo o C- » 'f C; d q ■# Tț t> d Tț © d q q oo « -<ț q rț.« rj q q d q C; d S fi 2 g £ ?Î M Si S d S 2 8 2 dd^2^dd_ 24 .2 uaiaț ,Sg?^SSSS5SSgS£g£g§S82S5§^£S5gE Media ♦pa THdrt’*i/’®c'00®®^S2222rt2S8ddddddddd8 127 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 solul cărora Alal>140 ppm este de 47% la grupa X, față de 77 % la grupa D, ceea ce scoate și mai mult în evidență legă- tura dintre concentrațiile mari dc Apt în sol și frecvența arbo- rilor în declin, Gomparind valorile minime (maxime pentru Al31’ și Mn2<) ale elementelor chimice din solul arborilor s (Tabelul 4, coloana 12) eu cele ale arborilor l) (Tabelul 6) se constată că : 60% din arborii D au în sol 75 — 160 ppm Al31", Iar 40 % au in sol peste 160 ppm Al31-; in plus, se observă : Elemente chimice (forme potențial accesibile) Arbori D cu elemente chimice din sol sub limita inferioară a celor din solul arborilor care nu sînt în declin (X), % Ca<334 ppm 47 Fe 140 ppm 33 Ga <334 ppm, Fe <1,5 ppm și Al < 140 ppm 17 Al < 140 ppm și alte elemente (Mg, P, N, K, Cu) 20 Analiza cazului Baraolt —1, care a fost detaliat in scopuri metodologice, indică următoarele elemente ce se corelează, în mai mare măsură, cu fenomenul de declin : exces de Al, deficit de Ca și Fe. Trebuie reținut insă, că flecare, arbore In declin are in sol un chimism particular, iar generalizarea la nivelul unui grup do arbori poate pune In evidență numai ele- mentele ce sint Implicate mal frecvent. Influența chimismului solului asupra dezvoltării arborilor a fost examinată in detaliu, în cazul Baraolt-l, la arbori apa- rent sănătoși (Tabelul 5). Din lotul de 30 arbori, 18 (60 %) au diametre sul? nivelul mediu al acestui lot (24,2 cm), diametrul lor mediu fiind 20,8 cm, respectiv cu 15% mai redus. în soiul din jurul acestor arbori X(—), în.44,4% din cazuri, MnJ+ depășește eu peste 30 % valoarea medie a lotului S, iar Ala+ cu 27,7%. Din totalul arborilor X(—), cei care au In sol niveluri ale nutrien ților sub 30 % din media lotului X reprezintă 55,6 % in cazul 1’, K ; 50% in cazul Ca, Fe respectiv 38,9% S —SO4, 33% Nt, Mg, Cu ; 22,2 %Zn ; 11,1% B și 5,6% Mn. 83,2% din arborii S(—) au In sol 3 — 7 elemente chimice cu niveluri sub 30% față de media S. Arborii cu diametre inaî reduse au in soiul din jurul lor mai puțin P, K, Ca, Fe, Nt, S—SO4, Mg, Cu, B, Zn și Mn ; elementele se dau In ordinea frecvenței arborilor S(- ) cu deficiență in sol a elementului respectiv. Arborii cu oiametre mal mari decît media X reprezintă 40 % și diametrul lor mediu este de 29,4 cm, respectiv cu 21 % mai mare. în solul acestor arbori.S(+), se constată valori peste medie la Nt, I’, S, Cu, K, Zn, Fe, Ca, Mg, B și Mu, adică tocmai elementele care sint in minus la cei cu diametre mai mici. Datele de mai sus demonstrează existența unei legături intre compoziția chimică a solului din jurul arborilor de gorun, și dezvoltarea, respectiv apariția fenomenului de declin al aces- tora, dar ponderea implicării'fiecărui element chimie in influ- ențarea acestor procese variază de la arbore la arbore. Prin analiza solului din jurul arborilor in diferite stadii, de dezvol- tare sau declin, s-au putut stabili elementele chimice care au un roi prioritar. în căzni goruneteior, pe soluri acide, un rol nefa- vorabil îl au excesul de Al sau Mn și deficiența de Ca, Fe, N, P, K, S, Mg, Cu, B, Zn, cea inaî periculoasă asociație fiind excesul de Al însoțit de deficitul de Ca, N„,(n, P, K, Fe și Mg. Firește, ar fi eronat să se considere chimismul solului, res- pectiv nutriția minerală, ca un factor unic re determină în principal dezvoltarea și, eventual, apariția' declinului mini arbore, dar el este unul din factorii deosebit de importanți. Complexul de factori implicați în uscarea cvercineelor a fost tratat, în detaliu, într-o altă lucrare [A I c x e , 1984 — 1986]. 3. în generai, administrarea îngrășămintelor și amenda- mentelor calcice în silvicultură este justificată, după părerea noastră, în trei situații : a. culturi intensive cu ciclu de produc- ție scurt, scopul principal fiind obținerea unei biomase maxi- me ; b. arborele constituite din specii valoroase, dar a căror dezvoltare este împiedicată, în principal, de troficitatea redusă a solului : c. arborate în care condițiile de mediu au fost puternic perturbate de om și apar fenomene de uscare ce pot fi parțial înlăturate, prin îmbunătățirea nutriției minerale (de exemplu, administrarea amendamentelor calcice pe soluri puternic acide). în gorimețele mijlociu-slab productive, unde apar fenomene de uscare, este necesar să se stabilească,, in primul rind, în cc măsură chimismul solului este implicat in slaba dezvotare a arborilor și în declinul acestora (de fapt, acest lucru este valabil în cazul tuturor speciilor). Avind în vedere cele ară- tate anterior, acest lucru nu este lipsit de dificultăți. Pentru a stabili o tehnologie de administrare a îngrășămintelor sau a amendamentelor calcice, sint necesare două lucruri : 1. Cu- noașterea conținutului în sol a nivelurilor diferitelor elemente chimice, la care dezvoltarea arborilor este optimală (sol etalon) și nu există alți factori, avind un caracter limitativ : 2, deter- minarea structurii elementale, în caziil considerat, la un număr suficient de mare de arbori (solul din jurul acestora), în diferite stadii de vegetație . Caracteristicile chimice ale solurilor pe care gorunul realizează o dezvoltare, optimă sînt in prezent cunoscute [Alexc, 1987] și prezentate in coloana 13 din Tabelul 4. Un exemplu ccncrct explică ccl mai bine tehnica folosită . Să considerăm eazul unui gornuet pe sol puternic aeid : Baraolt-l, unde s-a analizat solul în jurul a 60 arbori (30 S șl 30 D), datele fiind expuse în Tabelele 5 și 6. Pentru fiecare arbere, valorile elementelor chimice din sol s-aii comparat cu etalonul din coloana 13 a Tabelului 4 (mini- ma cazului optimal). S-a obținut umilitorul rezultat : 98,3% din arbori au nevoie de N, S, B, Fe și Cu ; 93,3 % au nevoie de Ga ; 88,3 % de P-; 61,6 % de K ; 50 % de Zn și 8,3 % de Gr, Go, Mn, Iar in eventualitatea aplicării unei tehnologii de fertili- zare-amendare vor . trebui administrate elementele de care majoritatea arbcrilcr au neveie, respectiv N, S, B, Fe, Cn, Ca, P, K și Zn. în practică, la stabilirea numărului de arbori ce trebuie examinați, este necesar să se țină seama de variabl- litatea diferită a elementelor chimice (s %). O atenție mare se impune în cazul Ca care, dacă se administrează in exces, poate reduee adsorbția altor elemente (antagonice). 4. în literatura de specialitate, din ultimii ani, s-a subliniat existența și posibilitatea de a selecta genolipuri de plante rezistente la excesul, sau deficitul, în sol al unor elemente chimico., in ultimii] caz fiind vorba de plante foarte eficiente în utilizarea mitrienților minerali [G cri o f f și G a b e I- m a n, 1985 ; C h a p 1 n, 1980 ; B I e 1 e s ki șl L ă u c h 1 i, 1983], în cazul gorunului, s-au identificat fiziotlpurl rezis- tente la excesul de Al3 h sau Ga2+ in sol ]A I e x e , 1987]. Selectarea șl extinderea în cultură a acestor genotipuri rezistente si eficiente, sub raportul nutriției minerale, repre- zintă o alternativă promițătoare, față de administrarea îngrășămintelor chimice și a amendamentelor calcice. Practic, această identificare începe cu analiza solului din jurul arbo. rilor. în pădurea Homari (Haraoll-l), din 30 arbori aparent sănă- toși un număr dc șapte exemplare (23,3%) vegetează intr-un sol cu particularități deosebite (Tabelul 7, întocmit pe baza a lalizei datelor din Tabelul 5). Din acest total de 30 arbori, 13,3 % sint rezistent! la excesul de Al° + In sol, iar 10 % la excesul de Mna+. Fiecare din acești arbori vegetează, fără a intra în declin, în condițiile unor can- tități reduse de ioni aparțlnînd la 2 — 6 elemente din grupa Ca, Mn, Mg, K, P, S, Zn, Cu (în cazul excesului deAl8+), sau F e, Ca, Zn, P, S (în cazul excesului de Mn3+). Elucidarea mecanismelor de natură metabolică și gene- tică, ce determină rezistența plantelor la concentrațiile ridicate în sol ale unor clemente chimice, ca și absorbția eficientă a celor deficitare, rămîne un vast și pasionant domeniu pentru cercetările Interdlscipllnarc de. ecofizlo- logio și genetică. Absorbția mitrienților minerali este deter- minată de un număr mare de factori și existența în sol a unor niveluri aparent suficiente de nutrienți nu înseamnă că planta le poate utiliza în toate cazurile, în timp ce niveluri mult mai reduse pot satisface, uneori, nevoile acesteia. în acest ultim caz, un rol important s-a dovedit a-1 avea mico- rizele care contribuie substanțial la absorbția unor elemente 128 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 19U9 * Nr. 3 Tabelul 7 de declin In condițiile valorii minime a unor elemente chimice Și ptezenței in exces a ionnor u . Z Diame- trui cm Nr. arborelui pe teren Elemente cu valori sub nivelul mediei Elemente cu valori ridicate Elemente cu valori în jurul medici Caracterizare 1 41.3 28 S-0.35(1 .48), K-77(110) Ca—412(1088), Mn-16(79) Zn — 3.3(5.7) Na-30(64) Al-183(140) Mg-190(127) P—24(12.7) Fe-20.6(63) Nt, B, Ou Rezistent Al, Rez def. Ga, S, Zn, K, Mn, Na 2 20.8 32 Nt-600(882). Ca —334(1088) Fe —1.5(6.3), Zn-2.4(5.7) Mn-177(79) Mg, P, S, K, Al, Na, Gr, Co, Ni, Cu, Pb Rez. Mn Rcz. def. Ca, Fe, Nt, Zn 3 4 5 20.9 37 P —5.5(12 7) K —51(110) Al—229(140) N, Mg, S, Ca, Na, Gr, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Pb Rez, Al Rez. def. P.K 23.0 39 P-5.5(12.7), Ga-731(1022) AI—50(140). Fe —1.9(6.3) Zn—2.2(5.7) Mg—178(127) Mn—120(79) N, S, K, B, Na, Gr, Go, Ni, Cu, Pb TRez. Mn Rez. def. P, Zn, Fe, Ca 22.1 40 N—650(882), P —6.5(12.7) S-0.68(1.48), Al-84(140) Fe—2.6(6.3), Pb—45(90)' Mg-183(127) Mn-174(79) K, Ga, Na, Gr, Co Ni,Gu,Zn Rez. Mn Ref.def.N S. P, Fe 6 30.5 148 Mg—67(127), K—41(110; Ca—500(1088) Mn-32(79) Cu —1.5(3.14) Al-169(140) P, S, Na, Cr, Fe, Go, Ni, Zn, Pb Rez. Al Rez. def. Mg, Ga, K, Mn, Gu 7 28.4 163 Mg-72(127), P —5.5 (12.7) Ca-748(1088) Mn—24(79) N —1150(882) S—2.08(1 48) AI—230(140) K, Na, Gr, Fe, Co, Ni, Cu, Zn Pb Rcz. AI Rez. def. Ca, Mg, P, Mn ca : P, N, S, K, Rb, Na, Ca (M o S e r și H a s e 1 w a n d- t e r , 1983 : R o v i r a șa., 1983]. încă un domeniu de cer* Cetate, cu importante consecințe practice pentru silvicul- tură. Mai este necesară, pe de altă parte, o îmbunătățire substanțială de determinare a formelor chimice ale nutrien* ților minerali din sol, considerate ca fiind accesibile plan- telor. De exemplu, determinarea azotului total din sol (Nt), după cunoscuta metodă Kjeldahi, nu spune, practic, aproape nimic pentru nutriția plantelor cu acest element. Numai azotul mineral (Nmm), respectiv cel nitric (NOâ-) și amoniacal (NH^-) sînt absorbite de plantă [R u n g e , 1983]. După cer- cetările noastre (A 1 e x e , 1987], Nmtn reprezintă 1 — 2 % din Nt, dar variația sa, în decursul sezonului de vegetație, este bine cunoscută, Concluzii și propuneri 1. Nutriția minerală este unul din factorii majori impli- cați in dezvoltarea (Înțelegem prin aceasta cele trei procese interdependente : creșterea, diferențierea celulară șl morfo* geneza) și apariția fenomenelor de declin al arborilor de gorun. Deși nutriția minerală este influențată și poate fi uneori perturbată, in mod ireversibil, de factori de natură Umană (poluare, măsuri de gospodărire), climatică sau bio- tică, ea depinde, in principal, de conținutul uutrienților minerali din sol, care sînt accesibili plantei). a. în Înțelegerea proceselor de nutriție minerală, în cartarea staționată și fundamentarea pe baze ecologice a gospodăririi goriinetelor (șl, probabil, a tuturor speciilor forestiere), nu se poate face abstracție și variabilitatea chi- mică spațială ă solului. 3. Este posibilă și necesară selectarea și extinderea în cultură a genotlpurilor de gorun rezistente la adversități chimice in sol și eficiente în utilizarea nutrienților minerali, ca o alternativă la administrarea îngrășămintelor chimice și a amendamentelor calcîce. 4. Variabilitatea individuală a arborilor (din toate punc- tele de vedere : dezvoltare, particularități genetice, meta- bolice, fiziologice, fizice) și a mediului din imediata lor veci- nătate (fizic, chimic, biotic și antropic) reprezintă, după părerea noastră, motivul opiniilor contradictorii, exprimate iu literatură, asupra cauzelor uscării pădurilor. Cred că se uită un principiu universal valabil în lumea vie : fiecare individ moare singur. De fapt, nu pădurile mor, ci, în primul rtnd, arborii ce intră în componența acestora, Iar cauzele ce determină declinul și uscarea pot diferi de la un individ la altul. Pentru practică, este important să se precizeze cauzele comune ale declinului unui număr cit mai mare de indivizi, in vederea fundamentării unei strategii de apărare a pădurii, eu cele mai mari șanse de succes. BIBLIOGRAFIE Alexe E., 1986: Toxicitatea aluminiului ca unul din fac- tarii implicați în uscarea stejarului și bradului. în: Buletinul Protecția Plantelor, ASAS, București 1 : 9 — 19. 1987: Eizioiipurile și nutriția minerală a gorunului (Quercus petraea LlebL). în : Revista pădurilor. Nr. 3 : 123- 129 .1988 : Con- secințele practice ale oariabilității unor elemente și compuși chimici In plantă și sol la gorun (Quercus petraea Liebl.). în: Revista pădurilor, Nr. 2: 87 — 94. B ă j c s c u , Irina, Chiria c, Aurelia, 1984 : Dis- tribuția microelementelor in solurile din România. Implicații in agricultură. Editura Geres, 220 p. București. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 129 B e rgm a n , W., N e u b e r t. P., 1976 : Pflanzendlagnose und Pflanzenanalyse. In : VEB, Gustav Fischer Verlag, Jena. Chiri ț ă. D., 1974; Ecopedologie cu baze de pedologie gene- rală. Editura Ceres, 590 p.. București, Davidescu, D,. Davldescu, Velicica, 1979: Potasiul în agricultură. Editura Academiei, București, 1981: Agrochimia modernă. Editura Academiei, 560 p., București. Davidescu, D., Borlan, Z., Davidescu, V e I i- cica, Hera, C r., 1974 : Fosforul în agricultură, Editura Academiei, București. Davidescu, D., Davidescu,Velicica,Cola n- cea, L., Handra, Margareta, Petrescu, O., 1976: Azotul in agricultură. Editura Academiei, București. D a v i e s, B., E., 1980 : Trace elemeni pollulion. Applied soil trace elements. Ed. Davies B. E., John Wiley and sons. ENCYCLOPEDIA OF PLANT PHYSlOLOGf, 1985: voi. 12c, Physiological Plani Ecologi; III. Responses to the Chemical and Biochemical Ennironment, O. L. Lange, P. S. Nobel, C. B. Osmond, H. Ziegler (Eds.), 800 p., ; Voi. 15 A, 15 B : Inorganîc Plani Nulrition, A. Lăuchli, R. L. Bicleski (Eds.) 870 p., Springer-Verlag, Berlin, Heidelberg, New York, Tokyo. IMPACT OF INTENSIVE IIARVESTING ON FOREST NUTRIENT CYCLING (proceedings), 1979, State Univer- sity of New York, College of environmental science and forestry, Scool of Forestry, Syracuse, New York, 432 p. Moore,Thomas,C., 1979 : BiocHemislry and Phijsiology of Plant Hormones, Springer-Verlag, New York, Heidelberg» Berlin. Theoretieal and Practicai implication of Detailed Chemical Analysis oi Soli Around Sessile Oak Trees (Ouercus petraea Liebel.) Soil around 150 mature trees (50 % without symptoms of decline - S and 50 % în decline-D) have been analysed from the Chemical point of vlew (pH, humus, N and potentially availabie f orms of Mg, P. S. K, Ca, B, Al, Na, Cr, Mn, Fe, Co, Ni, Cu, Zn, Cd, Pb) in the flrst 40 cm (tables 3 — 6). In addition to this soli from pits Jocated in a straight line at inter- vals of 2 — 3 m have been under a similar investigation (Tables 1,2). The main results of researches : 1. On small areas the arnount of mineral nutrients in soil is characterized by a high variabillty. 2. Elementul structure of soil differs from one tree to another and the means of S trees differ also from the means of D trees in the case of many nutrients. In aii investiga- ted forests (with dieback fenomenon) on acid solls, the excess of Alar and Caa' deficlency have been proved statisticalJy. The different Chemical soil structures are involved in a different way in mineral nutrition and tree development or decline. 3. Chemical soil variabillty on small areas, that is around trees, should be taken in account in the case of fertilization, liming, site studies and forest management. 4. On the basls of Chemical analysis (in our case 5138) of the soil around the trees it is possible to select the individuals with tolerance to Al^, Mns+ and high efficiency in the use of mineral nutri- ents (Table 7) and this is one of the best altematives to the tradițional modification of unfavorable nutrițional environ- ments by chemlcal means. We should not forget that the problem of life or decline and death of every individual on this Earth, plant or animal, depends on its genetica! treasure and the complex features of its environment. No forest is dying but the individual trees . We cannot say why the forest is dying, if not enough trees and their close environments are ihvestigated from all points of view and this is why we have today too many opinions conceming forest dieback and forest practitioners are confused. Revista revistelor MAIIROR, F.: Inventând forestier național din Elveția : Uit Sistem de informare asupra pădurii din Elveția. (L’inventaire forestier național Suisse (IFN): un systeme d’information sur la forăt suisse). în : Schweizerische Zeitschrlft filr Forst- wessen, Ziirich, 1989, nr. 2, p. 151 — 152. în ultimii ani s-a relevat faptul că este necesară o sursă de informații, cu fundamente științifice, despre pădurea din Elveția. încă din 1981, Consiliul federal a hotărit să se efec- tueze primul inventar forestier național, a cărui realizare tehnico-științifică a fost încredințată Departamentului pentru inventarul forestier național din cadrul Institutului Federal de Cercetări Silvice. Acest inventar s-a realizat în perioada 1983 — 1985, cu ajutorul fotografiilor aeriene, hărților foto- grafice și a observațiilor din teren. în prezent, rezultatele prelucrării cifrelor de inventar au fost puse la dispoziția celor interesați, sub forma unei cărți. Se prezintă, pe scurt, rezul- tatele inventarului, care marchează o primă etapă în direcția unui sistem global de informare asupra pădurii, sistem ce poate fi realizat printr-o succesiune de inventarieri. R.B. MOLLÎERE, C. : Stejarul »ușu american (Le chirie roage d'Amerique). In : Forăts de France, nr. 320,1989, p. 19 — 21. Stejarul roșu este o specie de viitor, dar cum specia a în- ceput să aibă deja un trecut în Europa, arboretele din Belgia au permis elaborarea unui labei de producție. Lucrarea a fost realizată de Centrul de amenajare, producție și ecologie forestieră al Universității din Gembloux. CR.D. 130 ZARNOVICAN, R., OUELLET, D. : Inventarierea foresti- eră — folosirea unei elupe forestiere electronice (Inventaire forestiere — utiiisation d’un compas forestier ălcctronique). în: Ann. Sci. For., 1988, nr. 4, p. 413—416. S-a realizat o clupă electronică cu un codificator optic pentru cercetări forestiere. Conectată la un microordinator portabil (TRS —80) prin interfață, clupa permite, simultan, colectarea șl înmagazinarea datelor de inventariere și elimi- narea erorilor. CR.D. SCHLAEPFER, R. : Comentarii asupra Inventarului vătămă- rilor 1988 (Comnientaires sur l’inventaire des degâts 1988). In : Schweizerische Zeitschrift fiir Forstwessen, Ziirich, 1989, nr. 2, p. 153 — 154. !’ Evoluția vătămărilor datorate „morții pădurilor” (termen care nu trebuie confundat cu vătămările produse de factorii „clasici” de influență ca vlntu], condițiile climatice externe, zăpada, vlnatul) variază de la o regiune la alta. în perioada 1987—1988 s-a observat , pntru prima dată, in Elveția o reducere a procentului de arbori afectați. Aceeași tendință s-a constatat și în țările vecine. Este dificil de explicat cauza acestei ameliorări. S-a avansat ipoteza influenței condițiilor climatice deosebit de favorabile. în consecință, este necesar să se intensifice : măsurile care permit păstrarea sau ameliorarea stării mediului Înconjurător, măsurile care permit sprijinirea întreprinderilor forestiere, observarea, studierea cauzelor și analizarea consecințelor acestui fenomen. R.B. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr, 3 Cîteva considerente privind rupturile și doborîturile produse de vînt în salcîmeteie din nord-vestul tării îng. Â. RÎȚIU Secția Silvocinegetică Săcueni Ing. LARISA NIGOLESCU Ing. N. NIGOLESCU ICAS-Filiala Brașov Producerea rupturilor și doborîturilor de arbori, ca efect al acțiunii dăunătoare a vîn- tuiui, este un fenomen cunoscut și destul de frecvent în pădurile țării noastre. Cercetarea cauzelor fenomenului, ca și a măsurilor pentru lichidarea consecințelor și mărirea rezistenței arboretelor, reprezintă preocupări constante ale silvicultorilor noștri, concretizate prin publica- rea unui important număr de lucrări pe această temă [D is se s cu ș.a., 1962, 1969 ; D umi- trescu, 1978; Giurgiu, 1978, 1988; B u c ă r e a n u și L e a h u, 1982 ; ș.a. ]. în mod obiectiv, lucrările de mai sus au tratat problema amintită în raport cu formațiile fores- tiere afectate relativ frecvent de acest fenomen (molidișuri, făgete). Pentru întregirea acestui cadru, ne-am propus să prezentăm cîteva par- ticularități ale rupturilor și doborîturilor de vînt care au afectat salcîmeteie din nord-vestul țării, în vara anului 1988. Locul cercetărilor și caracteristicile Vîntuiui periculos Cercetările s-au efectuat în arborete aparți- nînd UP IV, Valea lui-Mihai, din Secția silvo- cinegetică-Săcueni, și au privit zonele afectate de furtuna din data de 3 august 1988. Din înre- gistrările Stației meteo-Săcuieni (cea mai apro- piată de zona studiată), rezultă cîteva carac- teristici ale acesteia: — intervalul de desfășurare : h 2040 — 22ro; — direcția vîntuiui: Vest-sud-vest; — viteza vîntuiui: 2-12 m/s, cu rafala maximă de 18 m/s (date maghiare, pentru zona de frontieră în contact cu teritoriul studiat, au indicat o viteză maximă de 33 m/s). Efectele fenomenului și factorii care au favorizat producerea acestuia Doborîturile și rupturile de vînt s-au produs în arborete cu vîrsta între 10 -38 ani (majoritar peste 20 ani), instalate pe dune plane sau ondu- late, orientate sud-vest,-nord-est, rar pe inter- dune (u. a. 59D și 610), avînd înclinări între 1’— 56, cu psamosoluri tipice sau molice. A fost vătămat un număr de 3599 arbori, însumînd 1087 m2. (Big. 1). Din cercetările noastre rezultă că, în pro- ducerea fenomenului, la acțiunea destabiliza- toare a vîntuiui s-au adăugat și alți factori care, prin acțiune conjugată, i-au amplificat efectele. Dintre acestea menționăm: 1. Solurile existente (psamosoluri tipice, rar molice), cu un procent redus de humus, cu orizontul de acumulare subțire, prezintă o coeziune slabă, care nu asigură un suport solid speciilor forestiere. nr, arb x100 Fig. 1. Repartiția arborilor rupți sau doborlți, pe categorii de diametre. 2. Specia de bază-, salcîmul, s-a folosit în culturi pure (rar în amestec cu plopi eurameri- cani sau mălinul american) și echiene, ceea ce a mărit riscul producerii fenomenului. Salcîmul însuși, privit prin prisma sistemului de înrădăcinare (tipic trasant, dezvoltat în 2- 3 etaje, în special pe adîncimea orizontului cu humus) (Fig. 2), ca și al provenienței unora Fig. 2. Sistemul de înrădăcinare a salciniuiui favorizează producerea deboriturilor (Foto : ing. A. Rițiu). REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1939 * Nr. 3 131 dintre arborete (regenerate din lăstari, la care dezgărdinarea, datorată putrezirii durame- nului în zona coletului, este frecventă), nu 6feră o garanție suficientă de rezistență la acțiunea viaturilor puternice. 3. Modul de conducere a unor arborete a determinat apariția unui raport anormal între diametre și înălțimi, respectiv coeficienți de zveltețe egali sau mai mari deeît unitatea (care se amplifică o dată cu înaintarea în vîrstă),ceea ce a favorizat producerea rupturilor și doborî- turilor (cazul u.a. 56A, D, 59 D, 61B, H s.a. (Fig. 3). Fig. 3. Salcîm rupt, cu coeficient de zveltețe supraunitar (Foto : ing. A. Rițiu). în plus, starea de desime anormală a deter- minat prezența unui coronament înalt, continuu; datorită acestui fapt, rupturile s-au produs, în special, în treimea superioară și, mai rar, mijlocie a arborilor (Fig. 4). Așa cum era de așteptat, rupturile și dobo- rîturile au avut cea mai mare frecvență în arboretele vîrstnice (peste 25 ani), care au pre- zentat toate caracteristicile menționate mai sus. în plus, considerăm că, în condițiile de aici, aplicarea tăierilor de crîng în căzănire, varianta benzilor alterne, a facilitat producerea fenome- nului, amplasarea benzilor determinînd creș- terea vitezei de scurgere a curenților de aer sau producerea unor fenomene turbionare, cu efec- tele amintite. Fig. 4. Rupturi datorate coronamentului Înalt și continuu (Foto ; ing. A. Rițiu). Concluzii Articolul de față și-a propus o succintă pre- zentare a particularităților fenomenului rup- turilor și doborîturilor de vînt în salcîmetele din nord-vestul țării. După cum se observă, există o suprapunere aproape perfectă între factorii care au favorizat producerea acestuia, în salcîmetele de aici, ca și în formațiile fores- tiere intens afectate. Aceasta face ca și măsurile de prevenire (crearea culturilor amestecate, conducerea arboretelor spre desimea . optimă și închiderea verticală, stabiliiea mărimii, am- plasarea și exploatarea parchetelor, ținînd cont de direcția vîntului periculos ș.a.) să fie identice.. în plus față de cele de mai sus, considerăm importanta, obligația regenerării arboretelor de salcîm doar prin drajoni sau plantații, ca și aso- cierea salcîmului cu mălinul american, aibore- tele rezultate prezentind în mod cert o valoare economică superioară, ca și o rezistență sporită la acțiunea vîntului. BIBLIOGRAFIE Dissescu. R. ș.a., 1962: Doborîlurile produse de utni tp anii 1900 — 1961 în pădurile din Republica Populară Hoinăriți. Editura Agro-SUvică, București. D i s s c s c u, R. ș.a., 1969 : Doborilurile. produse de vini tn anii 1964 —1966, in pădurile din România, Editura Agro- silvică, București, 132 «ȘV7STA PĂDURILOR * Anul 104. * 1989 * Nr.J Du mitre seu, P., 1978: Cîteva considerații in legătură cu doborîturile de vini din perioada 1911 —1915. InRevista pădurilor nr. i, București. G i u r g i u, V., 1978 : Conservarea pădurilor. Editura Geros, București Giurgiu, V., 1988: Amenajarea pădurilor cu funcții mul- tiple. Editura Ceres, București. R u c ă r e a n u, N., L e a h u, I., 1982 : Amenajarea pădu- rilor, Editura Ceres, București. A Few Conslderatlons ou Windfalls aud Wîndbreaks in Locust Forests in the North-West of the Country This articie brlefly presents the pirticularities of the windfalls and wîndbreaks in the locust forests in the North-West of the country. As one cau notice there îs an almost perfect superposilion among the factors that have favoured its producing in the locust forests froin there, as in the intensely affected forests, as in the intensely affected forest formations. This lead’ to similar proveution steps. Recenzie CONSTANTINESCU, GH. IONAȘCU, GH., 1987, 1988 : Exploatări, transporturi șl construcții forestiere. Editura Ceres, București, Volumul I, 280 pagini, Volumul al H-lca, 267 pagini. Literatura de specialitate in domeniul tehnologiilor șl sis- temei de mașini, folosite la exploatarea lemnului, s-a Îmbo- gățit cu o nouă lucrare didactlco-științiflcă, semnată de dr. ing. Gh. Constantinescu și dr. ing. Gh. lonașeu. Țelul autorilor, exprimat in prefața lucrării, este acela de a informa specialiștii despre importantele schimbări apărute, In ultimele decenii, la executarea cu mijloace mecanizate a operațiilor, grele și mari consumatoare de timp, din cadrul procesului de producție al exploatării lemnului, prin folosirea de tehnici șl tehnologii de lucru perfecționate. Primul volum ai lucrării, apărut in anul 1987, tratează următoarele probleme : Capitolul 1, Considerații generale privind exploatarea și valorificarea resurselor de masă lemnoasă, se referă la : rolul șl locul exploatării pădurilor, pădurea și exploatarea lemnului, economia forestieră și locul exploatării pădurilor, exploatarea pădurilor ca știință șl activitate productivă, incursiuni in timp privind exploatarea pădurilor in România, procesul de producție al exploatării lemnului, mecanizarea lucrărilor de exploatare a lemnului, sistema de mașini folosită la exploa- tarea șl transportul lemnului, cerințe impuse mașinilor pentru exploatarea lemnului etc. Capitolul 2, Noțiuni generale despre lemn, cuprinde : pro- prietățile lemnului (mecanice, chimice și tehnologice), ano- malii și defecte ale lemnului, conservarea și protejarea lemnu- lui, sortarea lemnului, estimarea sortimentelor de lemn. Capitolul 3, Recoltarea lemnului, cuprinde : doborîrea arbo- rilor, ferăstraie cu motor cu benzină, ferăstraie electrice, mij- loace ajutătoare pentru doborîrea arborilor, modalități de doborîrea arborilor, mașini și agregate speciale pentru doborit arbori, curățatul de crăci, secționarea lemnului, recoltarea lemnului în condiții speciale, mașini multifuncționale de recoltare a lemnului. Capitolul 4, Colectarea lemnului, cuprinde : căile de colectare și accesibilitatea pădurii, alegerea mijloacelor de colectare a lemnului în pădure, tractoare și instalații cu cablu la colecta- rea lemnului, instalații, echipamente și agregate anexe, tipuri constructive de tractoare folosite la colectarea lemnului, tipuri constructive de instalații cu cablu, construcția, mon- tarea și demontarea instalațiilor cu cablu. Capitolul 5, Organizarea procesului de producție al exploa- tării lemnului, cuprinde : amplasarea masei lemnoase, forma și mărimea șantierelor de exploatare a lemnului, metode șl tehnologii de exploatare a lemnului, organizarea execuției lucrărilor de prelucrare a lemnului în platforme primare și centre dc preindustrializare: cojirea, despicarea, Locarea, prelucrarea centrală a lemnului (preindustrializarea). REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Capitolul 6. Direcții de valorificare a masei lemnoase, cuprinde : prelucrarea mecanică a lemnului (în cherestea, furnire, placaje, plăci din fibre și din așchii de lemn), prelu- crarea chimică a lemnului. Al doilea volum, apărut in anul 1988, tratează următoarele probleme : Capitolul I, Considerații generale, se referă la : posibilități și mijloace de transport al lemnului, structura instalațiilor dc transport forestier, considerațiuni privind transportul auto forestier, clemente geometrice ale drumurilor, traficul rutier, tipuri de vehicule. Capitolul 8, Execuția terasamentelor, tratează : noțiuni generale despre terasamente și pămînluri, execuția lucrărilor de terasamente cu mașini speciale (buldozere, gredere și auto- gredere, cu excavatoare și mijloace hidromecanice), compac- tarea terasamentelor, inclusiv mijloacele de compactare, lucrări de apărare etc. CapitolulS, Suprastructura drum urilor forestiere, cuprinde : clasificarea drumurilor forestiere în funcție de suprastructură, materiale și agregate folosite, (materiale pietroase, îiierul, lianți rutieri), fundații și tipuri de fundații, îmbrăcăminți și execuția acestora, Întreținerea și repararea drumurilor. Capitolul 4, Construcția căilor ferate forestiere, cuprinde : domeniul de folosință, clasificare și alcătuire, condițiile de mers ale trenurilor, forța de tracțiune- și forțele de rezistență vehicule de cale ferată, construcții și Instalații anexe, exploa- tarea și întreținerea căilor ferate. Capitolul 5, Lucrări de artă, cuprinde : poduri și podețe, cu noțiuni generale, alcătuire și clasificare, amplasament, tipuri de poduri, tuneluri, podețe și ziduri de sprijin. Numai rezumativa prezentare a conținutului lucrării scoate în evidență largul evantai al problemelor abordate, precum și vasta documentare a autorilor, inclusiv prin participarea Ia diverse manifestări internaționale de specialitate. Conținutul lucrării reprezintă o pledoarie pentru aplicarea in practică a orientărilor privind exploatarea și valorificarea superioară a masei lemnoase, fundamentate științific de insti- tutele de cercetare specializate (ICAS și ICP1L). Lucrarea se situează la un înalt nivel ștlințifico-profesional constituind o sursă de mare valoare în documentarea, pregă- tirea și specializarea cadrelor tehnice din sector, la orientarea în alegerea soluțiilor, In cadrul tehnologiilor și sistemei de mașini folosite la exploatarea și utilizarea superioară și inte- grală a biomasei forestiere. Conținutul lucrării are un rol mobilizator în antrenarea cadrelor tehnice din sector, a întregului personal care lucrează pe șantierele de exploatare și prelucrare primară a lemnului, la căutarea și aplicarea celor mai adecvate tehnologii de lucru asigure o utilizare din ce în ce mai eficientă a biomasei fores- tiere. Dr. ing. G. MUREȘAN 133 Observații cu privire Ia starea fitosanitară a pădurilor pe peri- oada 1987/1988 în perioada 1987/1988, starea fitosanitară a pădurilor se poate considera corespunzătoare, aceasta datorită faptului că, prin cunoașterea din timp a prezenței unor dăunători, s-au putut efectua lucrări de protecție, prin care prejudi- ciile asupra pădurii au fost evitat e. Cu toate că din datele statistice rezultă că o suprafață de 2187,3 mii ha (34,2%) a fost afectată de prezența factorilor vătămători', totuși lucrări de prevenire și combatere nu an fost necesare deeît pe 463,2 mii ha, adică pe 7,2% din suprafață. Astfel, această situație reflectă starea bună de sănătate a pădurilor noastre. Potrivit datelor din tabelul 1, rezultă că ponderea au avut-o factorii biotici. Factorii vătămători ai pădurilor Tabelul I Anul . U.M. Suprafața fondului forestier afectat de dăunători Din care, factori ablotici biotici 1987/1988 mii ba 2187,2 417,3 1769,9 % 34,2 19,1 80,9 A. FACTORII ABIOTICI 1. Din această categorie de agenți vătămă- tori, vîntul și zăpada au acționat pe suprafețe însemnate, producînd doborituri și rupturi de arbori (tabelul 2). în majoritate, aceste fenomene au fost localizate în arboretele de rășinoase din Carpații Orientali (64,8%), în raza ISJ-urilor Neamț, Suceava, Bacău, Covasna, Mureș, Harghita, Bistrița-Năsăud, Maramureș și în Munții Apuseni (27, 1%), la ISJ-urile Cluj, Alba, Bihor etc. Tabelul 2 Factorii ahiotici A. SIMIONESCU Ministerul Silviculturii 5 Z ’s s s « din care, de către : 3 1987/1988 mii ha % 417,3 149,5 17,8 247,0 35,8 4,3 59,2 2. Noxele industriale Comparativ cu anul precedent, suprafața afectată de acțiunea noxelor industriale se menține aproape la același nivel (4,3%). Efec- tele acestor noxe s-au resimțit mai mult în arbo- retele din apropierea întreprinderilor chimice de la Copșa Mică (46,1%) — județul Sibiu și Zlatna (47,7%) — județul Alba. în procent mult mai scăzut, nocivitatea acestora s-a sem- nalat și în unele arborete din ISJ-urile Mara- mureș (Baia Mare), Brașov (Făgăraș), Prahova (Valea Călugărească) etc. Emanațiile în atmosferă constituite în prin- cipal din noxe acide (SOZ, SO3 ) cît și din plumb, zinc, cupru, cadmiu, oxizi de azot etc. determină la început diminuarea proceselor fiziologice ale arborilor și ulterior uscarea lor, concomitent cu degradarea lemnului și destructurarea solului, în ultima vreme a început să se resimtă asupra vegetației forestiere și influența ploilor acide. 3. Gerurile și seceta Gerurile dar mai ales seceta, care a fost de o intensitate ridicată în timpul verii, au afectat o parte din culturile tinere forestiere, mai cu seamă pe cele instalate pe soluri superficiale și de pe versanții însoriți. O parte din arbori au slăbit fiziologic, în felul acesta devenind medii prielnice pentru instalarea și înmulțirea unor dăunători forestieri. 4. Inundații, grindină, ploi torențiale, incendii Pagubele produse de inundații, prin revăr- sarea Dunării, s-au înregistrat la unele culturi din lunca Dunării și, în procent mai scăzut, în luncile interioare ale rîurilor. în această situație, puieții de plop debilitați au fost expuși atacului ciupercilor Dot'hichiza populea și Cytospora sp. Grindina și ploile torențiale au periclitat mai cu seamă culturile din pepiniere și răchitării. Suprafața afectată de incendii a fost redusă, mai expuse fiind plantațiile de rășinoase. B. FACTORII BIOTICI I. INSECTELE Dintre dăunătorii biotici (tabelul 3), insectele au cea mai mare răspîndire (92,8%), în care predomină omizile defoliatoare (tabelul 4). 1. Omizile defoliatoare Faptul că această grupă de insecte are cea mai mare răspîndire se datorește , în bună parte, înmulțirii puternice din ultima vreme 134 REVISTA PĂDURILOR t Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Tabelul 3 Factorii biotici Anul wn Suprafața afec- tată de factorii biotici din care, de către : insecte paraziți vegetali mamifere dăunătoare 1987/1988 mii ha % 1769,9 1641,9 92,8 100,0 5,6 28,0 1,0 s-au produs și în stejăretele formate din stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, cit și într-o parte din gorunete. De asemenea, atacuri ale acestui defoliator au avut loc și în arboretelc de plopi selecționați din lunca și Delta Dunării, în raza IS J-urilor Olt, Teleorman, Giurgiu, Ialomița, Călărași, Brăila, Galați, Tulcea, Ocolul silvic Tulcea — Delta Dunării. La fel ca în anul precedent, infestările puter- nice și foarte puternice se mențin la un nivel ridicat (tabelul 5). înmulțirea în* masă pe suprafațc mari a defo- liatorului Lymantria dispar în perioada anali- Tabelul 4 Insecte dăunătoare Anul LT.M. Suprafața infestată de insecte din care, de către : omizi defoliatoare glndaci defoliatori insecte care atacă între । scoarță și lemn insecte care atacă în lemn Insecte care atacă rădăcina și lujerul insecte care atacă semințele insecte sugătoare 1987/1988 mll ha % 1641,9 1009,0 61,5 340,3 20,7 120,9 7,4 12,6 0,8 17,3 1.0 11.7 0,7 130,1 7,9 a defoliatorului Lymantria dispar (40, 2%), cît și menținerii ridicate a gradațiilor de Tortrix viridana (34,2%) și Geometridae sp. (21,0%). Suprafețele pe care s-au depistat și alte specii ca Malacosoma neustria, Euproctis chrysorrlioea, Drymonia ruficomis etc. au fost mult mai scăzute. a. Lymantria dispar L. este defoliatorul cu cel mai mare potențial de înmulțire care a dez- voltat o gradație importantă, mai cu seamă în arboretele de cvercinee. Pe zone geografice, în majoritate au fost infestate pădurile de stejar din Cîmpia Română și dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (74,6% din care în cîmpie 40,5%), îndeosebi la ISJ-urile Gorj, Dolj, Vîlcea, Olt, Mehedinți, Argeș, Dîmbovița, Giurgiu, Teleorman etc. în procent mai scăzut Lymantria dispar s-a depistat în unele arborete de stejar din Banat (8,7%), mai cu seamă la ISJ-urile Timiș și Arad, din Dobrogea (7,6%) la ISJ-urile Tulcea și Constanța, în cîmpia de Nord — Vest a Transilvaniei, la ISJ-urile Satu Mare, Maramureș, Bihor, Sălaj. în Podișul Transilvaniei dăunătorul a apărut cu totul sporadic (0,03%). Și în Moldova dăunătorul a fost depistat cu totul sporadic (3,6%), la ISJ-urile Botoșani, Iași, Vaslui, Bacău, Vrancea și Galați. De menționat că în Moldova, de peste 30 de ani și chiar 40 de ani, nu s-au mai sem- nalat gradații ale acestui dăunător. Cu toate că dintre arborele de cvercinee cele mai afectate au fost ceretele și gîrnițetele, de data aceasta în aceeași măsură infestările'de Lymantria dispar zată a fost favorizată de condițiile climatice din acest an. Temperaturile ridicate din timpul verii și lipsa de precipitații au favorizat eclo- ziunea, zborul și împerecherea fluturilor, precum și depunerea ouălor de către femele. Pe de altă parte, fecunditățile ridicate cît și pro- centul scăzut de parazitare au contribuit în mare măsură la explozia înmulțirii în masă a dăunătorului și la extinderea lui. Dinamica dezvoltării insectei, din ultimii ani, arată că, în majoritate, ponderea a avut-o faza de creș- tere numerică a populației. Faptul că nu s-a realizat încă faza de criză, care să favorizeze în timp mai scurt stingerea naturală a gradației, arată existența în arborete a unor biocenoze sărace în organisme folositoare (paraziți și prădători). în o parte din pădurile de cvercinee, infestă- rile de L. dispar s-au suprapus cu cele ale spe- Tabclul 5 Suprafețe infestate de Lymantria dispar Anul U.M. Suprafața infestată Intensitatea infestării Foarte slabă Slabă Mijlocie Puternică Foarte puternică 1987/1988 miilia % 285,0 78,4 13,5 71,0 12,2 81,5 14,0 86,1 14,8 265,0 45,5 REVISȚA PODURILOR * Anul 104 * 1080 * Nr. 3 135 Tabelul 7 ciilor Tortrix viridana, Geometridae, Mala- cosoma neustria, Noctuidae, etc. Asemenea situ- ații au creat dificultăți în stabilirea momentului de aplicare a tratamentelor chimice și biologice, decalajul fenologic al insectelor fiind mare. După elementele caracteristice ale gradației dăunătorului, rezultă că în unele zone (Moldova, Transilvania) acesta se va extinde, iar în altele (cîmpia Olteniei și Munteniei). se va restrînge ca arie de răspîndire. b. Tortrix viridana L. are o mare răspîndire în arealul cvercineelor. Cele mai infestate au fost pădurile de stejar situate în cîmpia și dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (68,8% din care 38,4% in cîmpic), mai cu seamă Ia ISJ-urile Dîmbovița, Argeș, Prahova, Goij, Olt, Vîlcea etc. Gradații importante ale insectei Tortrix viridana s-au depistat și în gorunetele din podișul și dealurile subcarpatice ale Moldovei (11,5%), îndeosebi în raza ISJ-urilor Bacău, Vrancea, Iași, Vaslui, Neamț etc., cît și în Dobrogea (10,3%), la ISJ-urile Tulcea, Constanța; prezența insectei s-a semnalat și în unele arborete din Transilvania, la ISJ-urile Brașov, Mureș, Covasna, Satu Mare etc. și Banat (ISJ Timiș), dar pe suprafețe mult mai mici. Potrivit datelor din tabelul 6, au predo- minat infestările foarte slabe și slabe (42,7%) cît și mijlocii (23,8%). Tabelul G Suprafețe iulestate de Tortrix viridana Anul U.M.' Suprafața infestată Intensitatea infestării Foarte slabă Slabă Mijlocie Puternică Foarte puternică 1978/1988 mii ha % 495,4 79,0 16,0 132,1 26,7 117,8 23,8 110,3 22,2 58,2 11,3 în mod frecvent, în asociație cu Tortrix viri- dana s-au depistat defoliatorii Archips xylos- teana L., mai ales în gîrnițetele din sudul țării, Geometridae sp. cît și Lymantria dispar. Decala- jul fenologic între T. viridana și L. dispar a creat unele dificultăți în aplicarea tratamentelor chimice pentru combatere. Prin folosirea feromonilor „Atravir”, caro s-au dovedit extrem de eficienți în depistarea insectei, s-a realizat o mai bună evaluare a populației acestuia cît și o reducere a volumului de lucru pentru prognoză. în același timp, jn zonele cu infestări slabe și foarte slabe, fero- monii au contribuit la reducerea nivelului populației defoliatorului. Caracteristicile în- mulțirii ar ată tendința de menținere a gradații- lor acestui dăunător la nivelul anilor trecuți. Suprafețe infestate de Geometridae sp. Anul U.M. Suprafața infestată Intensitatea Infestării Foarte slabă Slabă Mijlocie Puternică Foarte puternică 1987/1988 mii ha % 303,6 146,0 48, t 115,5 38,1 26,1 8,6 13,8 4,5 2,2 0,7 e. Geometridae sp., un grup important de defoliatori cu un procent de participare de 21,0%, care s-a depistat, atît în pădurile de stejar, cît și de carpen, fag, tei, jugastru etc. Cu toate că în compoziția specifică a predominat Operophtera brumata L., totuși frecvent s-a con- statat și prezența speciilor Erannis defoliaria CI., E. marginaria F., E. aurantiaria Îîb. și, în mai mică măsură, E. leucopbaearia Schiff., Alsophila aescularia Schiff., Himera pennaria, L. etc. Pe zone geografice, majoritatea acestor dăunători s-au depistat în regiunea dealurilor subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (36,4%) cît și în Cîmpia Bomână (23,1%), din raza ISJ-urilor Prahova, Dîmbovița, Argeș, Giurgiu, Vîlcea, Mehedinți etc. în proporție mai scăzută (13,3%), prezența cotarilor s-a constatat și în pădurile din Moldova, la ISJ-urile Bacău, Vrancea, Vaslui, Galați, lași, Neamț, în centrul Transilvaniei (9,6%), la ISJ-urile Mureș, Brașov, Bihor, Satu Mare, în Cîmpia de Vest (6,7%), la ISJ-urile Bihor, Satu Mare etc. și, cu totul sporadic, în Banat (0,8%), la ISJ Timiș. în ceea ce privește intensitatea atacului (tabelul 7), predomină infestările slabe și foarte slabe (86,2%). Așa cum s-a mai arătat, în în- mulțirile cotarilor s-au suprapus de regulă cu cele ale insectei Tortrix viridana și în mai mică măsură cu ale altor specii. Caracteristicile pro- gnozei indică menținerea zonei infestate la ace- lași nivel, în 1987 defoliatorul Semeothisa alternaria Hb. a infestat arborete de salcîm pe 2,9 mii ha din raza ocoalelor silvice Hanul Conachi și Tecuci din ISJ Galați. Dăunătorul a dezvoltat două generații pe an. d. Malacosoma neustria L. s-a depistat pe. suprafețe restrînse (2,7%) în majoritate (92%), în arboretele de stejar din sudul țării, la ISJ-urile Giurgiu, Teleorman, Dîmbovița, Călărași, București etc. în procent de 5% s-a constatat prezența acestui defoliator în vestul țării (ISJ Satu Mare) și 3% în Dobrogea (ISJ Tulcea). în legătură cu intensitatea infestărilor (tabelul 8), se constată că predomină cele slabe și foarte slabe (52,5%) cît și cele mijlocii (26,8%). Faptul că față de anul precedent suprafețele infestate de Malacosoma neustria au crescut cu 24% , înseamnă că dăunătorul are tendința de extindere și în alte zone. 136 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr, 3 Tabelul 8 Suprafețe infestate de Malacosoma neustria Anul U.M. Suprafața infestată Intensitatea infestării Foarte slabă Slabă Mijlocie Puternică Foarte puternică 1 1987/1988 inii ha % 38,7 8,8 17,6 13,5 34,9 10,4 26,8 3,4 8,8 4,6 11,9 e. Euproctis dhyrsorrhoca L., un defoliator polifag, cu areal restrîns de răspîndire (0,5%), s-a semnalat mai mult în sudul țării (ISJ Teleorman, Dolj, Giurgiu,'București etc.) cît și în vestul țării (la ISJ, Satu Mare etc.). De asemenea și în cazul acestui defoliator predo- mină infestările slabe și foarte slabe — 07,6% (tabelul 9). Tabelul 9 Suprafețe infestate de Euproctis chrysorrhoea f. Alți defoliatori la foioase în unele arborete de foioase s-au mai depistat unele specii de defoliatori cu răspîndire mult mai redusă. Drymonia ruficornis Hb. s-a semnalat pe o suprafață mică (1,3 mii ha), în unele arborete de cer și gîrniță din Ocoalele silvice Perișor și Segarcea (ISJ Dolj), menținîndu-se la același nivel ca în anii trecuți. Pe o suprafață de 15,5 mii ha s-a constatat prezența insectei miniere Tischeria compkinefla Hb., în majoritate în arboretele tinere de stejar din ISJ-urile Satu Mare și Dîmbovița, iar în procent mai scăzut la ISJ-urile Prahova, Maramureș etc. Leucoma sdlicis L. s-a identificat cu totul sporadic (130 ha), în unele plantații de plop din lunca și Delta Dunării. Orgy ia antiqua L. s-a semnalat doar pe 147 ha în culturile de stejar din inspectoratele Buzău și Galați, neconstituind o problemă. Hyphantria ounea Drury s-a depistat pe circa 1000 ha, mai mult în plantațiile de plop și salcie din Inncar și Delta Dunării, la ISJ-urile Brăila, Constanța, Delta Dunării, Călărași, Giurgiu etc., cît și îti unele lunci interioare. De asemenea in unele sălcete din lunea și Delta Dunării s- a mai semnalai: Hyponomeuta rorellus Hb. (1,1 mii ha). în răchitării, dăunătorul Earias Morana L. s a identificat pe 1,7 mii ha. De remarcat faptul că in 1987 nu au mai apărut focare de înmulțire a defoliatorului Thăumaetopoea processionea L., care s-au stins pe cale naturală anul trecut. în toate cazurile în care s-a considerat nece- sar s-au aplicat tratamente chimice și biologice, evitîndu-se în acest fel prejudiciile economice ce puteau fi produse de către acești defoliatori în pădurile infestate. S-au folosit insecticide mai puțin poluante, cu un grad ridicat de bio- degradabilitate (Decis, Silvetox, Onefon VITB 30, Carbetox 37), cît și preparate bacteriene (Dipel, Thuringin), care s-au dovedit deosebit de eficiente. în pădurile de rășinoase s-a depistat prezența defoliatorilor Lymantria monaeha L. la molid și Memasia rufimitrana Hs. și Chmistoneura murinana Hb. la brad. Folosind feromonul „Atralymon” a rezultat că Lymantria monaeha se menține în latență cu fluctuații ale nivelului populațiilor de la o zonă la alta. Prezența defoliatorului s a constatat atît în pădurile de molid din raza ISJ-urilor Suceava, Harghita, Neamț, Bistrița Năsăud, Mureș etc. cit; și în cele de amestec (molid cu fag și brad), la aceleași inspectorate. Faptul că s-au îndesit cursele feromonale, revenind 50 — 100 ha la o nadă feromonală, se poate aprecia că feromonii au acționat, și ca mijloc de prevenire, contribuind la reducerea populației și menținerea acesteia în latență. Defoliatori! bradului — Semasia rufimitrana și Choristoneura murinana — se găsesc de ase- menea în latență. în cazul insectei Semasia rufimitrana s-a folosit cu rezultate bune fero- monul „Atraruf”. Atît la Lymantria monaeha cît și la tortrici- dele bradului, elementele de prognoză nu indică tendința acestora de dezvoltare și. extindere. Pristiphora saxesenii Hart. a infestat doar 70 ha plantații tinere de molid din Ocolul silvic Lipova (ISJ Arad), cu o intensitate slabă- mijlocie. Cu totul izolat, în raza Ocolului silvic Sinaia, s-a constatat pe 55 ha, în arborete tinere de larice, Coleophora lariceîla Hb. 2. Gîudacii defoliatori Insectele din această grupă, caracteristice pădurilor de foioase, s-au dezvoltat în condi- țiile unui an deosebit de favorabil sub aspect climatic, cu temperaturi ridicate și deficit de precipitații, îndeosebi în timpul verii (tabelul 10) REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1939 t Nț, $ 137 Tabelul 10 Suprafețe infestate de glndaci defoliatori Anul U.M. Suprafața afectată Din earc : Melolontha melolontha Haltica quercetorum Melasoma populi Lytta veslcatoria GaleruceUa luteola Orchestes fagi Stereonichus fraxini ■ Phyllodecta vitelinae Plagiodera versicolor ’o ±? a 1987/1988 mii ha % 340,3 4,8 1,4 5,6 1,6 0,3 0,1 1,0 0,3 0,7 0,2 305,0 89,6 21,0 6,2 0,6 0,2 0,6 0,2 0,7 0,2 Dăunătorii din grupul Melolontha, din care răspândire mai mare are M. melolonfhd L., au produs infestări în arboretele de stejar. Atacu- rile speciilor de Melolonfha s-ău semnalat în Moldova, la ISJ Vaslui, Iași, Botoșani (58%), vestul Transilvaniei, Ia ISJ Bihor și Sălaj (31%), centrul Transilvaniei, la ISJ Alba și Sibiu (16%) și în sudul țării. IlalUca quercelorwm Foudr. s-a depistat in culturi tinere de stejar, pe suprafețe restrînse (tabelul 10), mai mult în raza inspectoratelor silvice Ialomița, Satu Mare, Prahova, Iași etc. Galerucella luteola Miill. a produs infestări sporadice la speciile de ulm, mai mult în sudul țării, la ocoalele silvice Scroviștea, Snagov cît și la unele ocoale din ISJ Prahova, Buzău, .Călărași etc. Melasoma populi L. cit și alte specii asemă- nătoare au infestat culturi de plop din raza ISJ-milor Dîmbovița, Teleorman, Brăila, Iași, Satu Mare etc. Pe suprafețe mai restrînse, mai ales în răchitării, s-a identificat prezența spe- ciilor Melasoma saliceti Weise, Phyllodecta vite- linae L., Ph. vulgatissima L., GaleruceUa lineola Fabr. Lepyrus palustris Scop cit și a diverșilor trombari de frunză. Dintre aceștia se mențio- nează prezența următoarelor două specii: Phyl- lobivs argentatus L., Tanymeeus sp. în 1987 infestările produse de Stereonichus fraxini Geer. an fost destul de însemnate (tabelul 10), mai ales în raza IS J-urilor Giurgiu, Dolj, Prahova, Vaslui, Iași etc., necesitînd lucrări de combatere. în pădurile de fag, Orchestes fagi L. a infestat suprafețe importante (tabelul 10), atît în arbo- retele tinere, cît și în cele mature, mai ales la ISJ-urile Suceava, Buzău, Vrancoa, Harghita, Covasna, Bistrița-Năsăud, Neamț, Brașov etc. 3. Gîudacii de scoarță ai rășinoaselor în pădurile de rășinoase, mai cu seamă în cele afectate de doborîturi și rupturi de vînt. și zăpadă, s-au constatat atacuri de ipide (tabelul 11). localizate mai ales în Carpații Orientali (66,9%). Principalele specii au fost Ips typo- graphus L., Ips amitinus Eiehh., Pilyogenes chalcographus L. la molid, Pityokteines curvidens Germ., Cryphalus piceae Ratz. la brad, Blastophagus piniperda L., Ips sexdentatus Boern la pini. Prezența dăunătorului Dendro- ctonus micans Kug. s-a mențiunut în molidișu- rile de la Ocolul silvic Pojorîta. în cazul acestor dăunători au predominat atacurile slabe și foarte slabe (72,8%) cît și cele mijlocii (25,6%), ceea ce a arătat că măsu- rile de prevenire și combatere întreprinse au fost corespunzătoare. De remarcat faptul că prin feromonii „ Atratyp” se acționează eficient, atît în depistarea cît și în prevenirea infestării gîndacului Ips typographus. în majoritatea ocoalelor din ISJ-urile Bistrița-Năsăud, Suceava Neamț, Maramureș, Mureș etc., arborii cursă s-au înlocuit cu feromoni. în cazul molidului, unde în compoziția spe- cifică a gîndacilor de scoarță sînt mai multe specii, deocamdată nu se poate renunța în tota- litate la arborii cursă, deoarece feromonii folo- siți în prezent nu reușesc să atragă toate spe- ciile, în special Ips amitinus și Pityogenes chal- cographus. De asemenea și la brad încercările făcute cu feromoni la dăunătorul Pityokteines Tabelul II Suprafețe Infestate de glndacii de sco3rțâ la rășinoase Anul U.M. Suprafața infestată Din care : foarte slab slab mijlociu puternic foarte puternic 1987/1988 mii ha % 117,6 10,0 8,5 75,6 64,3 30,1 25,6 1,8 1,5 0,1 0,1 138 PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 cnrmdens în raza unor ocoale silvice din ISJ Neamț și Suceava sînt promițătoare. 4. Gîndueîi dc scoarță Ia ulm s-au semnalat pe suprafețe restrînse (3,4 mii ha) în majori- tate la pădurile din Moldova (58,8%) și din cîmpia și dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei (41,2%). 5. Insecte xilofage Suprafețele infestate de insecte xilofage s-au menținut relativ la același nivel cu anii anteriori, ponderea cea mai mare avînd-o speciile fierar mbyx cerdo și Gryptorrhynchus lapathi (tabelul - 12). a. în culturile din pepiniere, plantații și arborete tinere de plop s-au depistat pe supra- fețe mici dăunătorii Saperda populnea L., carcharias L., Paranthrene tabaniformis Bot., în suprafețele însorite. Deosebit de eficient față de Trypodendron lineatum a fost ferombnul Lineatin. d. în pădurile de stejar s-a depistat Cerambyx cerdo L., mai cu seamă în arboretele rărite sau afectate de fenomenul de uscare. G. Insecte care atacă rădăcina, tulpina, lujerii Insectele din această grupă se prezintă în tabelul 13. a. Cărăbușii, în stadiul larvar, s-au depistat în pepiniere și în plantații, mai ales în raza ISJ- urilor Vaslui, Iași, Botoșani, Bacău, Bihor, Hunedoara, Covasna, Mureș, Harghita, Mara- mureș etc. b. Hylobius abictis L. a produs atacuri în plantațiile de molid, în majoritate la ocoalele Tabelul 12 Suprafețe infestate de Insecte xilofage Anul 1987/1988 U.M. Suprafețe atacate Din care : Cryptorr- hynchus lapathi । Saperda populnea 1 Saperda carcharias Paranthre- ne tabani- . formis Aegeria apiformis - Rhabdo- phaga sali- ciperda Cerambyx cerdo Trypoden- dron lineatum Cossus cossns Lepyrus palustris Alte specii j mii ha o/ Zo 12,6 3,9 31,0 0,7 5,5 ' 0,7 5,5 0,9 7,1 0,1 0,8 0,1 0,8 5,0 39,7 0,9 7,1 0,1 0,8 0,1 0,8 0,1 0,9 Aegeria apiformis Clerk ș.a., atit în raza inspec- toratelor silvice din lunca și Delta Dunării, cît și a celor din luncile interioare ale rîurilor. b. în răchitării au predominat atacurile pro- duse de Cryptorrhynchus lapyihi L.,. iar., vătă- mările au fost prevenite prin aplicarea unui complex de lucrări de protecție. c. La rășinoase, pondere mai mare au ’ avut infestările de Trypodendron lineatum. Oliv., depistat mai ales în materialele depozitate în terenuri umbrite și cu exces de umezeală. în proporție mult mai scăzută s-au, identificat speciile Tetropium castaneum L., Sirex juvencus L., Urocerus gigas L., Xeris spectrum L. etc. Evitarea prejudiciilor s-a asigurat prin scoa- terea, cojirea și depozitarea lemnului, cu. aerisire silvice din ISJ-urile Suceava (26%), Harghita (20%) și niai scăzute la Cluj (8%), Mureș (7%), ..Neamț (6%) etc. Pe suprafețe restrînse s-a semnalat prezența speciilor de Hylastes, înde- osebi la ISJ-uriJe Alba (39%), Harghita (32%), Suceava (22%) și în procent mult mai scăzut la Neamț, Bistrița-Năsăud etc. în nordul Car- paților Orientali a predominat H. cunieulanus Er,, iar pe latura de vest a Carpaților cît și în Munții Apuseni H. ater Payk. Măsurile de protecție luate prin coji toxice și pari-cursă s-au dovedit eficiente. c. Rhyadonia buoliana Schiff. s-a semnalat în plantații de pin pe suprafețe relativ mici, mai mult la ISJ-urile Hunedoara, Vrancea, Buzău, Mureș etc. Prevenirea atacurilor s-a Tabelul 13 Insecte care ataca rădăcina, tulpina și lujerii Anul U.M. Suprafețe infestate Din care : Melolontha sp. Hylobius abietis Hylastes sp. Rhyacionia bouliana Tauytnecus sp. Alte specii 1987/1988 mii ha % 17,3 4,3 24,8 10,1 58,4 0,9 5,2 1,4 8,1 0,5 2,9 0,1 0,6 REVISTA PAPURILOR * Anul 104 + 1989 * Nr. 3 139 asigurat prin recoltarea și arderea mugurilor și lujerilor respectivi, d. Speciile de Tanymecus, mai ales T-Aila- ticollis, Gyll., au produs infestări în plantațiile de salcîm de la ISJ Constanța, cit și în alte zone, precum și în răchitării. 7. Insecte sugătoare Această grupă de insecte se prezintă în tabelul 14. 8. Insecte dăunătoare semințelor în această categorie de dăunători ponderea mare o au Balaninus glandium și Laspeyresia strobilella (tabelul 15). Balaninus glandium Marsh, s-a depistat în arboretele de stejar din sudul țării cît și din Transilvania. In procent scăzut ghinda a mai fost atacată de Carpocapsa splendana Hb., iar accrineele de Bradybatw creutseri Germ, Tabelul 14 Insecte sugătoare Anul U.M. Suprafețe infestate ■ ।, I Din care: Sacchi- phantes abietis a> t A* a W2 Partheno- lecanium sp. Phyllaphis fagi Araoldia cerris Aphro- phora alni Mikiola fagi Alte specii 1987/1988 mii ha % 130,1 2,3 1,7 . 0,9 0,7 1,3 1,0 121,6 93,5 2,0 1,5 1,7 1,3 0,1 0,1 0,2 0,2 Sawhypkantes abietis h. a infestat îndeosebi plantațiile de molid create în locuri neprielnice și cu vegetație mai puțin activă. în majoritate, prezența dăunătorului s-a semnalat în ISJ-urile Alba, Hunedoara, Cluj, Mehedinți, Prahova, Argeș, Buzău etc. Infestările de Aphrophora dini Fall. în răchi- tării se mențin relativ la același nivel ca anii trecuți, fiind depistate mai ales la ISJ-urile Iași, Vaslui, Călărași, Timiș, Arad, Brăila, Satu Mare etc. Măsurile de protecție aplicate au pre- venit prejudicii de importanță economică. în făgete s-a depistat insecta Phyllaphis fagi L. mai mult în raza IS J-urilor Buzău, Suceava, Vrancea, Alba etc. De regulă infestările acestui sugător au fost combinate cu cele ale dăună- torului Orchestes fagi. Alte insecte sugătoare ca Pârtiienoleoanium sp., Aphidae sp., Arnoldia cerris Koll., MiMola fagi Htg. n-au ridicat probleme deosebite pe linie de protecție. Laspegresia strobilella L. a fost găsit mai mult în pădurile de molid din Carpații Orientali. în procent mai scăzut la molid s-au mai identificat Dioryctria abietella Schiff., Brndbius abietis F. ș.a. II. PARAZIȚII VEGETALI Suprafața pe care s-au depistat paraziții vege- tali a fost destul de însemnată, ponderea cea mai mare avînd-o ciupercile xilofage (tabelul 16). 1. Paraziții fitopatogeni ai frunzelor și luje- rilor. Acești paraziți produc atacuri mai cu geamă în culturile și arboretele tinere (tabe- lul 17). a. Microsphaera abbreviata Peck. a produs infecții în culturile și arboretele tinere de cver- cinee, favorizate în bună parte de umiditatea atmosferică ridicată, temperatura aerului de peste 12—15 °C și ploile din primăvară, relativ calde. Suprafețe cu atacuri mai pronunțate s-au constatat la ISJ-urile Iași, Satu Mare, Dîmbo- vița, Alba, Vîlcea, Teleorman, Bihor etc. _ Tabelul 15 Ihnsecte care atacă semințele Anul U.M. Suprafețe infestate Din care ; Balaninus glandium Laspeyresia strobilella Garpocapsa splendana Bradyl>atus creutzerl . Alte specii 1986/1987 mii ha, 0/ /o 11.7 5,0 47,9 5,8 49,6 0,2 1,7 0,05 0,4 0,05 0,4 140 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Tabelul 16 Paraziți vegetali Anul U.M. Total Din care: Paraziți fitopato- geni ai frunzelor și lujerilor Paraziți xilofagi 1987/1988 mii ha % 100,0 30,0 30,0 70,0 70,0 Prevenirea dezvoltării și răspmdirii bolii s-a asigurat prin tratamente eu sulf. b. Lophodermium pinastri (Schrad.) Chev. s-a depistat în culturile tinere de pin, mai cu seamă din zona colinară. Suprafețe mai importante afectate de acest parazit au fost depistate la ISJ-urile Vrancea, Sălaj, Hunedoara, Mara- mureș, Iași, Caraș-Severin etc. în aceleași zone s-a semnalat și prezența speciei Dolhistroma pini. e. Melampsora pinilorqua Rostr. s-a identi- ficat cu totul sporadic în cîteva pinete tinere din IS J-urile Brăila, Dolj, Ialomița, Iași etc. d. Lophodermium macrosporum Hart. s-a identificat la puieții de molid din pepiniere și arborete, îndeosebi în nordul Carpaților Orieti- tali. e. Pc suprafețe mult mai mici s-ău depistat ciupercile Coleosporium sp. și Cenangium sp. la pin, Ohrysomyxa sp. la molid, Cronartium ribi- cola Fischer cît și Cronartium fUecidum (Alb. et Schw.) Wint. care au pus probleme mai ales la pinul strob, fiind necesară extragerea și arde- rea exemplarelor atacate. Asemenea cazuri foarte limitate s-au semnalat la ISJ-urile Mehe- dinți, Cluj, Prahova, Vîlcea etc. f. în pepiniere și plantații de plop s-au depis- tat unele atacuri produse de Melampsora populina Kleb. și Marssonina brunea (Eli. et Ev.) Magn. mai ales în anii cu secetă. 2. Paraziți! xilofagi Principalele specii de paraziți xilofagi, care s-au depistat atît în culturile forestiere tinere cît și în arborete, se prezintă în tabelul 18. a. ArmiUaria mellea (Vahl.) Quel., in stare parazitară, s-a semnalat atît în culturile și arboretele de foioase, cît și de rășinoase, mai ales în cele cu stare de vegetație precară. b. Speciile dc Ophiostoma și bacteriile din genul Erwinia s-au găsit mai ales la arborii de stejar afectați de uscare. e. în pădurile de rășinoase și mai ales la molid s-a constatat din ce în ce mai mult prezența ciupercii Fomes annosus (Fr.) Ke. d. în arboretele de plop'cultivate, în sta- țiuni mai puțin prielnice, s-a. depistat Pseudo- monas syringae Van Hali, f. sp. populea Sabet, care contribuie la declanșarea uscării exem- plarelor respective. Tabelul 17 Paraziți fitopatogeni al frunzelor și lujerilor Anul U.M. Total ’ Din care : Microsphaera abbreviata Lophodermium pinastri Dothistroma pini Melampsora ■ prnitorqua Melampsora populina •ds urniJodsoaioa Crysomyxa sp. i Rhytisma acerinum Marș senina brunea Cenangium sp. Cronarlliim ribicola Lophodcnpium macrosporum ; Alte specii 1987/ 1988 . .1 mii ha, % 30,0 18,8 62,7 1,5 5,0 0,4 1,3 0,2 0,7 0,4 1,3 1,9 6,3 2,0 6,7 o.l 0,3 0,1 0,3 0,2 0,7 0,4 1,3 3,8 12,7 0,2 0,7 Tabelul 18 Paraziți xilofagi Anul U.M. Total ’1 Din care: -1 ArmiDaria mellea 1 Ophiostoma roboris Onhiostoma ulmi Dothichiza populea Pseudomonas syringae Erwinia sp. 1 Agrobacteriiim i tumefaciens ' Fomes annosus Phellinus igniarius Cytospora sp. Nectria i galigena. Vîscul de stejar Melampsorella sp. Alte specii 1987/ mii ha 70,0 17,0 24,1 0,2 0,5 1,8 15,0 0,1 7,9 0,1 o,J 1,5 1,5 0,1 0,1 1988 o/ /o 24,3 34,4 0,3. 0,7 2,6 21,5 0,1 11,3 0,1 0,1 2,2 2,2 0,1 o,l ’ REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 141 Tabelul 19 Mamifere dăunntoafe Anul U.M, Suprafața afectata Din care ; Cervide Iepuri Mistreți Urși Șoareci Plrși Animale domestice 1987/1988 mii ha 0/ /o 28,0 19,0 67,8 0.2 0,7 1,0 3,6 2,8 10,0 0,3 1,1 1,7 6,1 3,0 10,7 Puieții de plop plantați în primii ani, în stațiuni mai puțin indicate, sînt afectați de Dothiohiza populea 8ace. et Br. și de Cytospora sp. e. în răchitării, cu totul sporadic, s-au găsit exemplare atacate de Agrobacterium tume- faciens. f. Prezența vîscului, mai mult la stejar și mai puțin la brad, se remarcă mai ales în arbo- retele cu fenomene de uscare. g. în făgete Nectria galligena Bres. {Nectria detissima Tul.) începe să fie tot mai frecventă. III. MAMIFERE DĂUNĂTOARE Vătămările provocate de mamifere în cultu- rile forestiere sînt tot mai scăzute (tabelul 3). Dintre acestea, ponderea cea mai mare o au cervidele (tabelul 19). 1. Prezența eervidelor {Capreolus capreolus L., Cervus elaphus Erx., Cervus dama L.) s-a constatat mai ales în culturile tinere de răși- noase. în ultima vreme, unele vătămări produse de cervide s-au depistat și la foioase, îndeosebi la cvereinee. în diverse arborete de rășinoase, mai ales la molidete, cu vîrste tinere și mijlocii, unele exemplare au fost vătămate prin roaderea scoarței. Suprafețe mai important afectate de cervide s-au înregistrat la ISJ-urile Suceava, Sibiu, Alba, Prahova, Vaslui, Mureș, Buzău, Bistrița-Năsăud etc. Prevenirea vătămărilor s-a efectuat prin tra- - tarea puieților cu repetentul Silvarom, cît și prin protejarea acestora cu pungi de polietilenă. De asemenea, s-a urmărit ca în timpul iernii Vînatul să fie asigurat cu hrana necesară. 2. Iepurii {Lepus europaeus L.) s-au sem- nalat cu totul sporadic în unele plantații și pepiniere, vătămările constînd din roaderea puieților. Asemenea situații s-ău semnalat în raza ISJ-urilor Iași, Cluj, Bacău, Galați etc. 3. Mistreții {Sus scrofa Th.) au produs unele prejudicii în culturi tinere de foioase și răși- noase din raza IS J-urilor Dîmbovița, Teleorman, Harghita, Iași, Bacău, Giurgiu, Cluj etc. 4. Vătămările provocate în pădurile de răși- noase de către urși {Vrsus ar etos L.), prin roade- rea scoarței arborilor, au devenit mai frecvente în ISJ-urile Mureș, Harghita, Maramureș etc. 5. Pîrșii (Glis glis) au produs vătămări în arboretele tinere de molid din ISJ-urile Mureș, Harghita, Bistrița-Năsăud, Suceava, Neamț etc. 6. Șoarecii {Apodemus sp., Arvicola terresiris etc.) au produs unele vătămări, însă pe supra- fețe mai mici, în semănături și culturi din ISJ-urile Brașov, Hunedoara, Sibiu, Cluj etc. 7. Vătămările cauzate de pășunat în culturile tinere forestiere au fost semnalate pe suprafețe restrînse. 8. în acest an s-a menținut nivelul uscării în unele arborete de stejar, brad, pin, salcîm și plop. Din complexul de cauze care au determinat uscarea acestor arbori cel mai mult au influențat secetele prelungite din acești ani, gerurile tîrzii, scăderea nivelului apei freatice în diverse terenuri, creșterea acidității apei din preci- pitații, cît și influența noxelor industriale și ploilor acide. * * * .. în concluzie se poate aprecia că starea fito- săhitară a pădurilor în perioada 1987—1988 a - fost corespunzătoare. Prin lucrările de pro- tecție efectuate s-au prevenit vătămări de importanță economică. în această perioadă s-a abordat în mai mare măsură conceptul de luptă integrată în păduri eaie a însemnat îmbi- narea măsurilor silviculturale cu cele biologice și chimice, - folosind insecticide mai puțin poluante, dar eficiente. în acest mod s-a asigu- rat o mai bună stabilitate a echilibrului bio- cenotic al ecosistemelor forestiere. Consideratioiis upon the I’hytosanltary State ol Forests between 1987 — 1988 The phytosanitary state of forests during 1987—1988 was adequate. Among pests, the defoliating insects were most frequent due to the gradations developed mainjy in Guercus stands by the species : Lymantria dispar, Tortrix Viridana and Geometridae. The pest control works carried out durîng the spring of 1988 prevented tree defoliation, avoidlng severe damages of forest stock. . 142 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Cercetări privind efectul atractan* fiilor feromonali specifici gîndacu- Iui de scoarță Ips typographus L* asupra scolitidului Trypodendron lineatum OIiv*\ Dr. ing. V. MIHALCIUC ICAS — Filiala Brașov 1. Introducere Scolitidul Trypodendron lineatum este un dăunător tehnic secundar care atacă arborii doborîți, cei rămași în picioare dar slăbiți fizio- logic din diferite cauze, cioatele proaspete etc. Așa cum arată No v ak [1960], dăunătorul apare îndeosebi pe arborii și buștenii care se caracterizează prin miros de fermentare. Pro- cesul de fermentație este rezultatul modifică- rilor patologice ale lemnului tînăr; după înlă- turarea acestui lemn, așa-zis tînăr, atacul nu mai apare de loc. Tot după cum precizează Novak [1960], cercetătorii Werner și Graham [1958] au obținut, în urma anali- zei chimice a lemnului tînăr, substanțe atractive pentruscolitide — a și p — pinen.Fischer , Thomson și Webb [1954] [citați de Novak, 1960] au scos în evidență, în cerce- tările întreprinse, că atractivitatea lemnului cojit se poate datora acestor substanțe. Pornind de la aceste constatări din literatura de specialitate, în cercetările întreprinse, pri- vind acțiunea atractanților feromonali asupra gîndacului de scoarță a molidului Ips typogra- phus, s-a urmărit efectul adaosului de mono- terpene și de alte substanțe asupra atracției xilofagului T. lineatum. 2. Locul cercetărilor și modul de lucru în cursul anilor 1976-1980, cercetările s-au desfășurat în raza Ocolului silvic Pojorîta, UP III Valea Putnei, punctele de observații Pr. Cîrjoi, Pr. Nistor și Pr. Morii. în experimentări, atractanții s-au utilizat în stare lichidă (în tuburi sau capsule de mate- rial plastic, căptușite cu staniol). Ca substanțe atractante, s-au folosit doi izomeri ai verbenolei (cis și trans-verbenol), ipsdienol, ipsenol, a — pinen, limonen, mircen, metil-butenol, feniletanol și substanțe cu rol sinergie, toate puse la dispoziție de Institutul de Chimie Cluj-Napoca. în cursul cercetărilor, s-a urmărit stabilirea atracției exercitate de diferite com- binații ale componentelor majore, asociate și neasociate cu monoterpene și substanțe siner- gice. Nadele cu atractanți s-au montat pe curse de diferite tipuri: curse-geam, curse-aripi și curse-tubulare (Eig.la,5,c). .Recoltarea gîndacilor •) La lucrări de teren și laborator au colaborat tehni- cienii I. ICHIM și G. BABICI. s-a făcut periodic, la 1—4 zile, intervalele mai mari fiind determinate de timpul nefavorabil. Experimentările au fost organizate pe repetiții și variante, fiecare repetiție avînd și un martor, adică curse fără nade. 3. Rezultate obținute 3.1. Testarea nadelor feromonale . în lucrările experimentale, efectuate în anul 1976, componentele majore ale feromonului Ips au fost testate în combinație cu a —pinen, verbenonă, limonen și mircen. Substanțele, diluate în acetonă, au fost introduse în tuburi de sticlă cu diametrul de 5 mm și așezate în capsule de material plastic. în tabelul 1 -sînt sintetizate rezultatele expe- rimentărilor și este scoasă în evidență influența diferitelor adaosuri de monoterpene la fero- monul complet, asupra atracției scolitidului T. lineatum. Se constată că asocierea a — pinenului, ca de altfel și a combinației a — pinen mircen + verbenonă, nu a avut efect asupra, scolitidului. Adăugarea mireenului, pe lîngă a •- pinen, a condus la o creștere importantă a atracției pentru T .lineatum. Feromonn.1 complet, asociat numai cu mircen, a prezentat o atracție de două ori mai mare pentru scolitid. Adăugarea verbe- REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 143 Tabelul 1 Influența asocierii unor inonoierpene In feromonul complet pentru Ips typographus asupra intensității de atracție (Ia) a scolitidului T. lineatum Raportul (Unire Iu a nadelor cu feromon Ips -| monoterpene și Ia a nadelor cu feromon neasociat (ia — număr de gindaeî /zi-cursă) Monoterpene asociate*) ap ap+in m V ap + m-f-v m-f-v p+v 1,0 3,0 2,0 1,3 0,3 2,7 3,7 • *1 — ap — a — pinen; — ni = mircen ; — v — verbenona ; — M — martor. nonei a avut efect similar celui produs de a — pinen. Asocierea mircenului și a verbenonei la feromon a determinat un efect apropiat cu cel obținut în cazul asocierii mircenului cu dc cursă constau în ușurința colectării mate- rialului entomologie capturat, în buna lui păs- trare ; în același timp, continuitatea funcțio- nării depinde numai de schimbarea apei. Rezultatele capturării scolitidului T. Unea- turn la cursele feromonale sînt sintetizate în tabelul 3, în care se prezintă numărul de gîn- daci capturați și intensitatea de atracție (număr de gîndaci capturați într-o oră/ o cursă). Din datele cuprinse în acest tabel, se deduce că asocierea feniletanolului la feromonul Ips in- complet și metilbufenolului a determinat dife- rențe pregnante dc atracție, în. comparație cu celelalte variante. în general, toate variantele au prezentat o atracție sporită, comparativ cu anii preeedenți. Un argument în plus în favoa- rea efectului atractanților asupra scolitidului este situarea pe ultimul loc al Ia în martor. Capturarea scolitidului T. lineatum la curse feromonale și martor, în perioada zborului, este prezentată grafic în figura 3. Variația acestor capturări indică, printr-o oarecare măsură, Tabelul 2 (F ț — I Ia scolitidul T.linealuum, capturat in diferite variante experimentale M I (Valea Putnei, 10 mai — 25 Iunie 1976) Atra etani ap ap + m in V v -j- ap + m v + m v +ap F M 1,00 0,40 0,73 1,28 6,00 2+*) 2,66 2,00 *) cazuri (p) in care nu s-au capturat masculi a pinen. Adăugarea la feromonul Ips a trei mo- noterpene (a- pinen+mircen+Verbenona) apro- vocat o scădere a atracției, în comparație cu na- dele ce conțineau feromonul neasociat. Nadele cu a— pinen și verbenonă, asociate cu feromonul, au atras foarte intens gîndacii dc T. lineatum. Datele referitoare la raportul sexelor sînt sintetizate în tabelul 2. Din analiza acestor date, se constată o predominare a femelelor în variantele în care s-a asociat verbenona și mircenul la feromonul Ips. De asemenea, rapor- tul sexelor se menține supraunitar și în cazul adăugării verbenonei și a— pinenului. Variația în perioada de zbor a raportului sexelor, calculată pe baza totalului de gîndaci capturați în toare variantele, se poate urmări în diagrama din figura 2. Se obsrvă că această variație prezintă un mers deosebit: în prima parte a zborului de primăvară predomină mas- culii, iar femelele depășesc cu mult numărul acestora, abea în a doua jumătate a lunii iunie. în lucrările privind testarea feromonilor agre- gativi în anul 1979, s-a adoptat un nou tip de cursă—cu aripi (Fig. 1b), care exclude utilizarea adezivului. Avantajele prezentate de acest tip 144 slăbirea atracției la nade, o dată cu trecerea timpului de funcționare a acestora. Prin urmare, se reduce rata de evaporare a compo- nentelor (atractantnlui. Urmărind curba de variație a capturărilor în martor, se observă o tendință ascendentă, cu întîrziere fața de maxi- mele înregistrate la curse cu nade feromonale. în figura 4 sînt sintetizate rezultatele cap- turării insectei, pe sexe, în cursul perioadei de zbor. Curbele atracției pe sexe reflectă diferen- țele ce există între intensitățile de atracție a masculilor și femelelor. Astfel, în primele zile ale zborului (10 — 20 mai), atracția prezintă un efect sporit asupra femelelor ; urmează apoi o perioadă, de aproximativ 10 zile (20 — 30 mai), cînd predomină masculii, iar în ultima parte a zborului atracția, femelelor devinde evidentă. Referitor la raportul sexelor pe întreaga peri- oadă a experimentărilor, din datele prezentate în tabelul 4, rezultă că numărul femelelor și al masculilor capturați la curse cu atractanți este aproape egal. A REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 19S9 * Nr. 3 Adăugarea la feromonul Igs complet a sub- stanțelor metilbutenol, a — pinen și mircen a mărit atracția femelelor. Un efect similar s-a obținut și în cazul feromonului Ips incomplet, la care s-a adăugat metilbutenol și feniletanol. 3.2. Intensitatea de atracție stabilită pentru dife- rite tipuri de curse în tabelul 5'sînt cuprinse'Valorile intensită- ților de atracție stabilite pentru diferite tipuri de curse cu nade feromonale instalate în anul 1980, la începutul primăverii, în condiții de iluminare diferită - la soare, la umbră și la marginea masivului. Din acest tabel se deduce că, în cazul curselor-barieră și în condiții de iluminare slabă, respectiv Ia umbră, au avut loe capturări mai intense ale scolitidului T. linea- tum. Intensitatea de capturare a curselor- barieră a fost de aproape șase ori mai mare deeît a curselor tabulare, acest raport fiind semnificativ mai mare în cazul curselor insta- late la umbră. Aceste curse, prevăzute cu nade feromonale, s-au dovedit mai eficiente și față de cele fără nade, respectiv față de martor. Rezultă că informația percepută de insectă a determinat un zbor de căutare mai activ al acesteia și, astfel, s-au înregistrat capturări mai mari la eursele-baricră. cu nade. Fig. l.c. Cur să-tabulară Fig. 2. Variația raportului sexelor (F/M) in perioada zborului de primăvară a scolitidului T. lineatum, capturat la cursele feromonale și martor. (Valea Putnei, 1976); Fig. l.b. Cursă-aripă. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 19S9 * Nr. 3 145 Tabelul 3 Rezultatele experimentărilor de atragere la cursele feromonale și martor a seălitiduiui 2*. lineatum (Valea Putnei, 10 mai — — 18iuniel979) Specificări Varianta nr.*) Total 1 1 2 1 3 4 5 6 1 7 1 8 9 Feromon Ips complet 1 + MeB 1 + p4-m Fer. Ips. incomplet 4 +MeB 4+ap+m 1 +FE 4+FE M Ia / nr. \ ore-cnrsă J 0,20 0,19 0,21. 0,34 0,31 0,20 0,44 0,59 0,16 0,30 *) — Feromon Ips complet = Ipsenol + ipsdienol + cis —verbenol 4- transverbenol; — ——„ — Incomplet — ipsdienol + cis-verbenol; — MeB — metilbutenol; FE — fenîeltanol Tabeul 4 / F \ Valorile raportului sexelor I — | la seolitidiil T. lineatum din diferite variante experimentale și martor (Valea Putnei, 10 mai — 10 iunie 1979) Feromon Ips complet Cu... Feromon Ips incomplet Cu . .. M Pe total MeB MeB ap m MeB FE MeB MeB ap ni . MeB FE 0,82 0,69 1,08 0,87 0,97 1,10 0,81 1.16 1,55 0,99 Tabelul 5 Valorile intensităților de atracție a seolitidultil T. lineatum la diferite tipuri de curse feromonale amplasate in diferite condiții de Iluminare (Valea Putnei, 12 mal — 18 iunie 1980) Locul de amplasare a cursei La număr intrări/zi-cursă) la cursele . . . Pe total Barieră Cursă geam cu jgheab Cursă geam cu un tub colector Cursă geam cu două tuburi colectoare Cursă-polie- tilenă cu jgheab Cursă aripă Pe total Tubulară Umbră 0,07 2,27 -*) 0,66 0,22 0,80 0,08 0,60 Soare 0,37 0,00 — 0,27 0,41 0,28 0,12 0,19 Margine de masiv 0,00 — 0,00 0,01 0,44 0,11 0,002 0,15 Pe total 0,14 1,13 0,00 0,31 0,36 0,39 0,07 •> — Cazuri in care cursele au lipsit Fig. 3. Variația capturării scolitidului T. lineatum, la curse feromonale și martor. (Valea Putnei, 1979). Fig. 4. Variația intensităților de atracție, la cursele feromo- nale, a sexelor scolitidului T. lintatum. (Valea Putnei, 1979). 146 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 4. Concluzii 1. Adăugarea monoterpenelor la feromonul Ips complet (ipsenol -j- ipsdienol + cis-ver- bonol) sau incomplet (ipsenol + cis-verbenol) a determinat intensificarea sau slăbirea atrac- ției exercitate de cursele feromonale. Următoa- rele combinații ale monoterpenelor, ce s-au adăugat la feromonul Ips, s-au dovedit a fi mai eficiente în atracția gîndacilor și îndeosebi în capturarea femelelor de T. lineatum: « — pinen + mircen ; a—pinen -j- verbenonă ; a—pinen + mircen 4- metilbutenol și fenil- etanol + metilbutenol. 2. Variația capturărilor la cursele feromonale reflectă fidel fenologia zborului insectei. 3. Prezența în compoziția atractantului a metilbutenolului, a--pinenului, mircenului și feniletanolului a sporit considerabil atracția femelelor. 4. Cele mai mari capturări s-au înregistrat în cazul curselor-barieră și în condiții de iluminare mai slabă, respectiv la umbră. BIBLIOGRAFIE Ceianu, I., MihalCiuc, V., 1975 — 1981: Studiul acțiunii feromonilor (e x hormoni lor) in vederea combaterii dăunătorilor forestieri. Referate științifice, manuscrise, ICAS, București. Mihal ciu c, V., 1983 : Contribuții la cunoașterea bio-ecolo- giei insectei Trgpodendron lineatum Oliv, care produce vătămări rășinoaselor In Bucovina. Măsuri de prevenire și combatere. Teză dc doctorat, manuscris, Universitatea din Brașov. Novak, V., 1960: Drevokat carkovany a boj proti nemu. Praha. Hesearoh on the Aggrngative Pherromones Specific to the Bark Beetie Ips typographus L. on the Bark Bestie Trgpodendron lineatum Oliv. In tesling the aggregatlve pherromone effects on the bark beetie Ips typographus, we noticed in some experi- mental varianta important captures of the bark beetie Typodendron lineatum.These varianta belngunder continuous obser- vatlon, it was ascertained that the addltlon of some monoterpenes increased the attractivlly of the tested bai ts. In this work are presented the results of the experimenta concerning the ntonolerpone attractivlty with T. line- alum, the types of traps used and the places wherc they were located. Revista revistelor HEBERT, J.. RONDEUX, J., LAURENT, C. : Compararea prin simulare a trei tipuri dc unitAțl de sondaj (Comparaison par simulutioii de trois d’unites d'echantillonnage en futaies feuillues de hătre) (Fagus sulvatica L.). în : Anii. Sci. For., 1988, Nr. 3, p. 209- 222, 1 fig., 7 tab., 7 ref. bibi. S-au studiat și comparat trei tipuri de unități de sondaj (suprafețe circulare cu arie definită, suprafețe BiHrlich cu arie nedefinită și suprafețe cu număr minim dc arbori), din cadrul dispozitivelor experimentale instalate în făgete. Studiul are ca scop selecția dimensiunii și tipului de unități de sondaj care pot fi folosite. în inventarierea arboretelor de fag. (S-au considerat atît structuri echlene cit și pluriene). CR.D. P1CHOT, CH., TEISSIER du CROS, E. : Estimarea para- metrilor genetici la piopnl negru european. Consecințe pentru strategia de ameliorare. (Estimation of genetic parameters in the European black poplar (Popidus niij'ra L.). Consequence on the breedlng strategy). In : Ann. Sci. For, 1988, N7r. 3, p. 223 — 238, 5 tab., 17 ref., bibi. Articolul are ca scop estimarea parametrilor genetici la plopul negru european, pentru a-i include în strategia de ameliorare. Strategiile de ameliorare avute în vedere trebuie să se bazeze pe proprietățile genetice șl economice ale speciei. în prima parte a articolului se descriu cercetările efectuate în pepiniera experimentală 1NRA, de lingă Orleans, mate- rialul , metodele de lucru și rezultatele obținute. în partea a doua, autorii propun strategii de ameliorare ; se recomandă începerea simultană a două căi de ameliorare : una pe termen scurt (pin selecția fenotipică a indivizilor cu maximum de trăsături favorabile și folosirea lor în încruc- șări interspecifice) șl alta pe termen lung — 20 la 30 ani — consttnd din una sau mai multe generații de hibridare inter- specifică cu clone de origine geografică îndepărtată, precedînd hibridarea interspecifică. GR, D Abonamente —1990 l Administrația revistelor editate de către MILMC vă reaminteș- x te să reînnoiți abonamentele la "Revista pădurilor". Pentru anul 1990, X abonamentele se vor face prin DEP, respectiv prin oficiile poștale și X factorii poștali din raza domiciliului sau locului dumneavoastră de ? muncă. ? Abonamentele realizate prin alte forme, deeît prin DEP, nu vor ? mai putea fi onorate. x Vă reamintim că revista are apariție trimestrială, costul unui » ? abonament fiind 60 de lei. ’ ? REVISTA PĂDURILOR * finul 104 * 19S9 * Nr, 3 147 Contribuția la interpretarea unor aspecte de dinamică a avalanșelor de pe baze hidraulice Prof. dr. ing. S. A. MUNTEANIV membru corespondent al Academiei R. S. România Dr. ing. B. ALEXA ICAS — Filiala Brașov Dr. ing. I. CI. INC TU Universitatea din Brașov 1 Studiul actual al problemei Cunoașterea modului de deplasare a zăpezii pornită diu avalanșă, respectiv determinarea parametrilor ce definesc mișcarea au preocupat și preocupă și în prezent specialiștii din țările interesate, atit pentru a putea fundamenta, din punct de vedere teoretic fenomenul, cît și din motive pur practice: delimitarea supra- fețelor potențial expuse, de care să se țină seama la apărarea obiectivelor existente sau la amplasarea de noi obiective, dimensionarea corectă a lucrărilor de combatere necesare etc,'.'11 Studii amănunțite pentru determinarea para- metrilor dinamici ai avalanșelor au început de măi multe decenii în Elveția și pESS, iar mai nou în SUA, Japonia ș. a. Cum cercetările s-au . făcut, de cele mai multe ori, independent, bazele de plecare au fost diferite, conturîndu-se două orientări: una care pleacă de la modele hidra- ulice, făcînd analogie între deplasarea- avalan- șelor și scurgerea lichidelor și alta ce asimi- lează deplasarea zăpezii pe versant ou alune- carea uuor corpuri solide. în primul caz, analogia cu lichidele este evi- dentă mai ales la avalanșele curgătoare, din zăpada înmuiată, ce urmează traseul unor albii bine conturate. Ca atare, după teoria respectivă, se poate vorbi, și în cazul avalanșelor, de cle- mentele geometrice ale secțiunii transversale, de un debit al zăpezii etc. în cel de-al doilea caz, analogia cu corpurile solide se poate face — în anumite limite — îndeosebi pentru avalanșele curgătoare din zăpadă densă, eu conținut redus de apă. Dar, fenomenul de deplasare a avalanșelor este foarte complex, mai complex atît față de cel al lichidelor newtoniene cît și de cel al corpurilor solide, datorită particularităților sale : neomogenitatea mașei de zăpadă . antrenată ; pantele în general foarte mari, care generează uneori viteze considerabile ; faptul că zăpada în mișcare poate da naștere la tipuri de curenți foarte diferiți, de la curenți apropiați de cei ai uuor lichide extrem de vîscoase, pînă la curenți apropiați de cei ai aerului. De aceea, pînă în prezent, nu s-a reușit să se elaboreze o teorie suficient de bine pusă la punct, unanim acceptată, privind mecanismul de deplasare a avalanșei ; totuși, numeroase formule au fost propuse, în special pentru caicului vitezei și al distanței de deplasare, iar anumiți coeficienți (cum ar fi, spre exemplu, coeficientul de frecare) au fost deduși uneori 148 prin măsurători directe asupra' unor cazuri reale. ; Prezentînd, în continuare,- o parte din aceste formule, încercăm să desprindem principalele ipoteze și modele de calcul ale parametrilor ce caracterizează regimul de deplasare a ava- lanșelor și, totodată, să verificăm aceste ipoteze în cazurile a două avalanșe produse în țara noastră,' în zona drumului Transfăgărășan. ... ' 1 2 . Ipoteze și modele de calcul .. Vom limita considerațiile numai asupra pri- mei orientări, analogia cu scurgerea lichidelor, pentru care formulele recomandate în diverse lucrări publicate pe plan internațional, repre- zintă extrapolări — cu unele adaptări Ia spe- cificul . avalanșelor — din domeniul hidraulicii. • Interpretarea unor aspecte de dinamica ava- lanșelor, de pe baze hidraulice, îmbrățișată mai întîi de specialiștii din țările vest-europene și apoi de cei din SUĂ și-Canada, a fost inițiată în 1955 prin relațiile semiempirice stabilite de către A. .Voellmy, completate și îmbunătățite ulterior de numeroși cercetători de pe cele două continente. în cadrul unei asemenea abordări, modelele fundamentale folosite în hidraulică, privitoare la ,,lichide” și la „mișcarea lichidelor” — mode- lul lichidului newtonian, modelul lichidului incompresibil (Pascal), modelul mișcării per- manente unidimensionale, modelul vitezei medii în secțiune, modelul mișcării medii turbulente în cadrul regimului permanent uniform ș.a. — se pretează să fie aplicate, dar numai într-o anumită măsurăj avalanșelor curgătoare ; în aceste cazuri, curentul avalanșei evoluează- fără a se desprinde de sol său de stratul de zăpadă subiacent, înălțimea stratului de zăpadă se menține relativ constantă, iar greutatea spe- . cifică a zăpezii în mișcare se. poate admite egală cu cea a zăpezii depuse. .; Pent ru a-cest tip de avalanșe, vom examina, în continuare, parametrii principali care defi- nesc intensitatea fenomenului și stau la baza proiectării lucrărilor de combatere: viteza avalanșei, înălțimea curentului, distanța par- cursă de avalanșă pe sectorul final și presiunea de impact. a) Viteza avalanșei pe sectorul de plecare. Se face distincție între scurgerea pe albie (culoar) și scurgerea pe versant. — 'Cazul 1: albii limitate, neprismatiee, la care raza hidraulică (R) este mult mai mică decît adîncimea medie a unei secțiuni REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 (a>- Fig. 1. Elementele geometrice ale unei albii limitate, nepris- matice (a) și ale unei albii cu deschidere foarte mare (b).; ' >., date (fig. 1, a). Viteza maximă, Fm^, atinsă de avalanșă la capătul primului sector este dată de relația i F^ ^ R -pcos£), (1) V Y / unde : R(m) este raza hidraulică a secțiunii; ya~ 1,25 daN/m3 — greutatea specifică a aerului; y(daN/m3) — greutatea specifică a zăpezii din curentul avalanșei; £{m/s2) — coeficientul , denumit de unii autori, de „frecare turbuleptă”, eu valori în limitele ui’măînăre 9 150.. .300 m/s3 pe versanți cu grohotiș, sau cu arbori; • 400... .600 m/sa pe văi și rayencj. • 500 . . .750 m/s2 pe versanți neîmpădiiriți; • 1200 . ..1800m/s2po covor neted de zăpadă ; [x—coeficientul de frecare (zăpadă/zăpadă sau zăpadă/sol), avind valori cuprinse, în mod obișnuit, între 0,15 și 0,30; pentru avalanșele curgătoare foarte umede, valoarea lui p scade sub 0,15, iar pentru- cele cu viteza redusă poate crește pînă la 0,5 ;■ ^1° — unghiul de pantă. în calcule, pentru 50 m/s, se poate adopta p.— 5/FMa.5 (unde Fraas se introduce numai cu valoarea sa, nu și cu unitățile de măsură), astfel că — neglijînd și raportul Y«/Yj formula (1) devine : (5 \ M ——eds yl (2) K tnax J ,L — Cazul 2: versant (fig. 1, b), unde făcîn- 1 du-se asimilarea cu o albie dreptunghiulară .foarte largă și Rhsthm) obținem : . .... \ r mav / , unde h(m) reprezintă „înălțimea curentului f'avalanșei”. . . Revenind la relația (2), subliniem, în primul rînd,că Vma.z reprezintă, de fapt, viteza medie a curentului în secțiunea de la capătul sectorului, adiâă viteza cu care ar trebui să se deplaseze toate particulele din secțiunea respectivă, astfel ca' debitul zăpezii,' calculat cu relația : Q • F, să fie egal cu debitul real, măsurat printr-un procedeu oarecare. în accepțiunea de mai sus, în continuare, o vom numi, simplu, viteza avalanșei și o vom nota cu V. în al doilea rînd, rezultă că, în analogia făcută-; cu. scurgerea lichidelor, modelul hidraulic adop- tat de cercetători este cel al mișcării turbulente în cadrul regimului permanent uniform. în realitate, în cazul avalanșelor, ca de altfel și îd majoritatea cazurilor de scurgere a lichidelor in albii naturale deschise, acest model este aproximativ, întrucît, în ansamblu, regimul este tipic nepermanent; și chiar în cadrul regimului permanent, mișcarea este neuniformă: Dar, pentru porțiuni scurte de albie, respectiv de culoar — denumite sectoare sau biefuri -- se poate considera că elementele caracteristice ale curentului (panta longitudinală, elementele geometrice ale secțiunii transversale, rugozi- tatea albiei, debitul) se mențin relativ con- stante; în'aceste condiții, pentru simplificarea calculelor, se poate admite regimul adoptat. în al treilea rînd, dacă s-a adoptat modelul mișcării permanente uniforme (fără de care noțiunea fundamentală V nu are sens) sîntem îndreptățiți să scriem bilanțul energetic, pentru orice secțiune transversală a cmentului, sub forma (fig. 2) : aV3 Ha s ț-(metri) (4) 2*7 unde : HA este energia specifică a curentului avalanșei, măsurată- față de un plan de refe- rință orizontal situat mai jos decît fundul culoa- rului ; z — distanța de la fundul culoarului și pînă la planul menționat; h — înălțimea curen- tului avalanșei ; F--viteza avalanșei; a -.coeficientul lui Coriolîs ; g — accelerația pămîntească. în al patrulea rînd, se poate stabili o analogie între formula (2) și. cunoscuta formulă a lui REVISTA PApUfțILOR * 104 * 1989 * Nr. 3 149 Fig. 2. Schemă pentru interpretarea emisiei lui D. Bernoulli, extinsă la curenti permancnți cu suprafața liberă, in mișcare uniformă (S. Munteanu, 1981); a) secțiune in lungul curentului • b) secțiune transversală 2 — 2’. Chezy pentru curenții permancnți uniformi, într-adevăr, dacă se notează diferența din paranteza formulei (2), cu: . sin tp — g cos = sin reuds (5) și se înlocuiește, obținem formula : F2 = £ • B • sin 'ț redus (6) în care ,,sin tp redus” poate fi asimilat cu panta hidraulică a curentului și, respectiv, cu panta terenului. Notînd-o cu „i” pe aceasta din urmă, avem: V2 = l • R • i (7) de undi': V = /r VR7? (m/s) (8) sau, pentru albii foarte largi, cu h < B V = ^./h^i (m/s) (9) Rezultă că — C (coeficientul lui Chezy), ceea ce ne confirmă, încă o dată, că la stabilirea formulelor pentru calculul vitezei avalanșelor s-a plecat de la modelul hidraulic al mișcării permanente uniforme, nefiind altceva deeît coeficientul lui Chdzy. De aceea, corect este — după părerea noastră — ca £ să se numească „factor de viteză, în mișcarea turbulentă a ava- lanșelor” și nu „coeficient de frecare turbu- lentă”, cum îl găsim menționat în lucrările de specialitate. b) Pentru a deduce succesiv, de la un sector la altul, viteza F și înălțimea ă, ale curentului avalanșei, este folosită relația: Vn = Ku ~ / sin V/3 (10) h» tsin^-i/ în care : F,,^ și F„(m/s) reprezintă vitezele pe două sectoare alăturate, cu panta diferită; Și Mm) ~ înălțimile curentului pe cele două sectoare ; Și & ~ unghiurile respective de pantă. Este suficient, deci, să se aproximeze înăl- țimea curentului (echivalentă, la origine, cu înălțimea zăpezii antrenate) și să se calculeze viteza de deplasare pentru primul sector — cel de plecare — , ca apoi să se determine, din aproape în aproape, în funcție de schimbările de pantă, înălțimea și viteza curentului pe fiecare sector în parte, pînă la cel final. Notăm, totuși, că înălțimea 4 poate fi mai mare deeît cea calculată dacă, pe parcurs, este antrenată o cantitate suplimentară de zăpadă; la fel, ea poate fi mai mică, dacă, din anumite motive (curbe, obstacole), masa de zăpadă din curentul avalanșei se diminuează. c) Pentru distanța parcursa de avalanșă pe sectorul final, de sosire, s, se folosește relația s m ------------------------r----— (înetri) + — (11) în care : F(m/s) reprezintă viteza de intrare pc sectorul final; T? — unghiul de pantă pe sectorul final; g și £ au semnificațiile cunoscute, iar F2 « ă 4-----(metri) (12) ±9 Dacă traseul avalanșei pe sectorul final este în contrapantă, paranteza de la numitorul rela- ției (11) devine : 5 — cos + tg 150 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr, 3 d) Presiunea de impact (sau de stagnare). Pre- siunea totală, pM, exercitată de zăpada în miș- care. asupra unui obstacol, are următoarea expresie: / piot — Y ■ | h H----] (13) k 20/ în care y < 300 daN/m3 este greutatea spe- cifică a. zăpezii înainte de a întîlni obstacolul, iar h și V au semnificațiile arătate anterior. Fig. 3. Schemă ajutătoare pentru calculul presiunii avalanșe] asupra unui obstacol (S. Munteanu, 1981). într-adevăr, dacă se consideră două puncte 1 și 2, situate pe un fir de curent normal pe suprafața bordului de atac al unui obstacol interceptat dc avalanșă (fig. 3) și dacă se admite că «2, atunci, prin aplicarea ecuației lui Bernoulli (cu neglijarea pierderilor de sarcină), obținem presiunea totală, p2, în punctul de stagnare: Ps - A + = Pt* (daN/m2) (14) în care: Pi = — Pst (presiunea statică) (daN/m®), iar ..y2 -—1 = Pi (presiunea de impact) (daN/m2) %g Din cele de mai sus rezultă cel puțin două observații: — Autorii formulelor au admis, tacit, că unghiul T este foarte mie, astfel încît să se poată face aproximația ; ori, în general vorbind, acest lucru este departe de realitate, deoarece, în cazul avalanșelor, panta terenului este, de cele mai multe ori, foarte mare. — Formula dedusă pentru presiunea de impact nu ține seama de factorul de formă a suprafeței bordului de atac. 3. Calculul parametrilor dinamici ai unor avalanșe din zona drumului Transfăgărășan în cele ce urmează, prezentăm evaluarea parametrilor dinamici pentru două cazuri reale de avalanșe curgătoare produ.se pe traseul dru- mului Transfăgărășan — sectorul nordic (Valea Bîlea), după formulele date anterior. Cazul 1: avalanșa de pe culoarul nr. 8, din 27 martie 1970 ; locul de plecare : de sub creasta Buteanu-Netedu (1900 m altitudine); locul de sosire : terasa Văii Bîlea (1335 m); prejudicii: distrugerea a, 0,2 ha pădure și a pasarelei de traversare a potecii de iarnă. Cazul 2: avalanșa de pe culoarul nr. 20, din 12 aprilie 1972 ; locul de plecare : de sub creasta Bîlea (2150 m); locul de sosire : ultima ramură (de jos) a Transfăgărășanului (1736 m); prejudicii: blocarea drumului. Pentru economic de spațiu, elementele de calcul și parametrii rezultați se dau tabelar (Tabelul 1 și 2). . Rezultatele obținute de noi se aliniază celor din literatura străină, de specialitate, cu men- țiunea că avalanșele produse în țara noastră au, în general, o intensitate mai mică decît cele produse, spre exemplu, în țările din jurul Alpilor*\J Dar, așa cum se cunoaște, daunele aduse nu depind, întotdeauna, de intensitatea avalanșelor ; chiar și avalanșe mai puțin impor- tante, cum a fost cea de la Bîlea-Lac**’) din aprilie 1977 (volum depozit 12000 m3), pot aduce prejudicii foarte serioase, dacă oamenii sînt prezenți, în număr mare, pe locul și în momentul declanșării. în final, se poate conchide că, deși experiența dobîndită în ceea ce privește studiul dinamicii avalanșelor în România este încă redusă, există totuși o bază de la care se poate pleca ; formu- lele prezentate — în pofida unor ipoteze admise, ori a unor aproximări care se introduc in calcule — pot constitui un element util la îndemîna specialistului în combaterea avalanșelor, cu condiția ea acel ce operează cu ele să aibă, totuși, o anumită practică. Fără îndoială că cercetările asupra avalan- șelor vor trebui orientate și în direcția obținerii unor coeficienți pentru parametrii dinamici cît mai apropiați de realitate, care să constituie un suport adecvat pentru studiile și proiectele ce urmează să se întocmească în viitor. *) Volumul avalanșei de la Reckingen-Elveția, din iarna anului 1972, a lost evaluat la 228 inii ni3. **) Avalanșa respectivă, de tipul prăfoasă-superficială, a produs 23 victime omenești. REVISTA PĂDURILOR * Anul 101 * 79S9 * Nr. 3 151 TaMui i t'leîneiite de caicul Cazul (m) I-s (m) (tn) L, (m) 42 . (m) fa daN/m, ' (m/s*) ' 5. (m/s2) 1 260 310 150 90 40 30 J ■ 45 10 1,30 300 600 150 2 310 270 — 50 40 28 — 11 1,00 . 300 . 600 150 Talie iul 2 Parametri rezultați Cazul Înălțimea curentului i s; ■ Viteza pe sectoare (m) s (m) M (t) W (m3) hx(m) h2(m) h3(m) V/m/s) V3(m/s) V3(m/s) 1 1,30 1,41 1,25 18,3 16,9 19,1 10,40 92 15600 27000 2 1,00 1,0 — 14,0 12,7 — ' 5,30 28 8160 13600 Notații: Llb La, L3, Lj (metri) — lungimile sectoarelor; ' M (tone) — masa dc zăpadă antrenată in avalanșă; 4° ... 4° (grade) — unghiurile corespunzătoare de pantă ; W (m3) — volumul depozitului format. Restul elementelor au fost definite anterior. BIBLIOGRAFIE Alexa, B., 1986'; Contribuții la studiul combaterii avalan- șelor de zăpadă clin zona drumului Transfăgărășam Teză de doctorat. Universitatea din Brașov. F. A. O. — I) i v 1 s i o n des Re 11 our ce j F o r e s- tiărcs, 1978: Manuel de conlrole des avalanehes, Romă. F.A.O. -Coniiiei on Europâenne des F o r â ts, 1972 : Travaux paramdanches en Suisse, Le cos de Reckingen. Diurne șession du.Groupe de travail sur l’amănagement des bassins-versants du rnontagne, Oslo. Kozik, S., M., 1962: Rascet dvijenia snejnth lavin, Lenin- grad. L e a f , G h., P., M a r t i n e 11 i, M. 3 J r ., 1977 : A valanche dynamies. Engineering. Aplications for Land Use Planing. Forest Service, Forth Collins, Colorado, SUA. Munteanu, !S., A., Ci inc iu, I., 1981; Amenajarea bazinelor hidrografice torențiale. In: Noțiuni de hidraulică, Voi' I. Universitatea din Brașov. Contributions to the Interpreta lion of a few Aspect* Brpardiny the Dynamics of the Avalanehes on Hydraulie Bașes Starting from the aualogy between the letting out of the avalanehes and that of the llquids-opinion embraced by the specialista iti the West-European countries, United States and.Canada-the authors expound the tnain hydraulic premise» of the avalanehes dynamies which have direct implications in the design of the control workîngs : speed of the avalanehes, the height of the running avalanche, the distauce covered by the avalauche in the final sector aud the impact pressure. AII' these parameters were evaluated for two real cases of running avalanche in Transfăgărășan directions the northern sector (Bîlea Valley) and the obtaiued results were almost the same with those in the foreign specialized litera ture. § -- $ § Rectificare: în Revista pădurilor, nr. 1/1989 p. 14 (Tabelul 1, coloana 2), în loc de NH3+ $ $ se va citi NU*. § § § 152 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 Analiza unor elemente biometrice la sitarul de pădure (Scotopax rusticola L) colectat în Dobrogea ST. KOHL B. J. KISS Ocolul silvic Leton Prin frumusețea vînătorii, dificultatea spec- taculoasă a tirului și calitățile superioare ale cărnii sale, sitarul este supus unei presiuni cinegetice, din partea multor pasionați. Alături de aceasta , un rol negativ asupra densității populațiilor speciei îl joacă și perturbarea locu- rilor de cuibărit [V o o u s, 3962; S z a- blocs, 1971]. Deși nu dispunem dc date mai vechi despre efectivele din trecut, totuși din statisticile cinegetice putem deduce micșo- rarea efectivelor [V a s i 1 i u, 1940 ; S t e r- betz, 1971; Kiss, 1976},. Cunoașterea cît mai detaliată a biologiei sitarului, ca vînat prețios, ce oferă satisfacții cinegetice deosebite, dar și ca specie dc pădure consumatoare de artropode dăunătoare [Kiss, S t e r b e t z, 1973 ], cu rol în limitarea în- mulțirii unor dăunători forestieri, poate oferi elemente pentru o eficientă ocrotire a acestuia. Recunoașterea sexului și a vîrstei, după semnale exterioare, ne-ar ajuta la cunoașterea structurii populațiilor de sitar și s-ar putea sta- bili un mod corect de practicare a vînătorii la această specie. Această din urmă problemă este dezbătută de mult, fără ca să fie rezolvată pe deplin [H o f- f m a n n, 1887 ; C h e r n e 1, 1899 ; M a d a - r 4 s z, 1903 ; S c h ă f f, 1907 ; B e r g m i 11 e r, 1913 ; Comp., 1947 ; Piechocki, 1965 ; S z a- b o 1 c s , 1971; C1 a u s a g e r , 1973 ; G1 u t z von B 1 o t z h e i m-B a u e r-B e z z.e 1., 1977; P r a t e r-M a r c h a n t-V u o r i n e n, 1977]. Cercetările cunoscute în literatura de spe- cialitate se referă mai ales la păsări nord-și vest- europene, iar materialul nostru derivă — după cum putem deduce din unele lucrări [CI au s ager, 1974; Kalchreuter, 1974; M ă t i e ș-Mu n t e a n u , 1979] — din populații nord-estice ale Europei. Prin aceasta, lucrarea noastră ar contribui la cunoașterea mai profundă a speciei. Pentru cercetările noastre ne-au stat la dis- poziție 242 exemplare, colectate în majoritate în timpul migrației de toamnă. Fișele întocmite conțin date despre : greutatea păsării, lungimea aripii, a cozii, a tarsului și a ciocului, remigele primare nr. 10 și penițele trofeu.. Rezultatele măsurătorilor au fost prelucrate statistic și reprezentate parțial în grafice. Lun- gimea remigei a zecea a fost comparată cu lun- gimea aripii, stabilindu-se gradul de corelație între ele. Pe baza uzurii remigei a fost stabilită și vîrsta exemplarelor, puțind fi separate păsă- rile tinere de cele adulte [CI aus ager, .1973 ]. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1939 * Nr. 3 Diferența dintre sexe a fost studiată și prin aplicarea formulei Stronach-Ham’ngton-Wil- kens și, prin aceasta, s-a Verific at validitate formulei la materialul dobrogean [Glutz von Blotzheim ș.a., 1977]. Remigele au fost cercetate și din punct de vedere calitativ. Este de regretat lipsa materialului osteologic, ne putînd fi verificate diferențele dintre sexe amintite de Szabolcs [1971]. Fig. 1. Histograma reprezentlnd greutatea (A), în grame, și lungimea aripii (B), in mm. Ia 242 sitari (Scolorax rusticola). din Dobrogea de Nord. Greutatea. La exemplarele din Europa cen- trală, Franța și Maroc [Glutz von B1 ot z- heim ș.a., 1977] s-a constatat că femelele sînt ceva mai grele deeît masculii. La 64 exem- plare dobrogene, greutatea femelelor era, în medie, de 327,1 g iar a masculilor de 320,7 g [Kiss, 1976 ; 1977]. în materialul nostru - în care sînt incluse și exemplarele sus amintite — media greutății este ceva mai mare la masculi, fără ca această diferență să prezinte o valoare semnificativă la verificarea prin testul Student (t = 0,362 <1,96). Parametrii greutății la păsă- rile de toamnă se prezintă astfel: 153 sex ă n 101 100 mîn 246 252 5c m 328,50±3,09 326,96±2,89 max ș VC 431 31,03 9,45 404 28,91 8,84 Lungimea aripii este măsurată de la cotul de sus piua la vîrful celei mai lungi remige, fără a forța, prin apăsare bruscă, atingerea celei mai mari lungimi. Valorile stabilite de noi se încadrează în variabilitatea celor din Europa [Glutz von Blotzheim ș.a., 1977], avind însă valori ceva mai mari’ ca 31 din Transilvania (194,52 ± 0,93). Dife- rența între sexe (4 = 1,046 < 1,96) nu este semnificativă : sex n min x m max s VO 67 183 199,93 ±0.84 210 6,86 3,43 ș 73 183 198,82± 0,65 216 5,59 2,81 Dacă separăm materialul existent după vîrste, putem constata o diferență mai accen- tuată numai la masculi, întrucît păsările tinere au aripi mai lungi decît cele adulte : 201,17 ± ±1,73, respectiv 198,40 4- 1,37 mm, dar dife- rențele nu sînt semnificative din punct de vedere statistic. sex n min x m 66 73 82,85 ±0,59 73 72 81,01 ±0,63 Lungimea cozii. La această măsurătoare, masculii prezintă valori mai mari decît feme- lele și diferențele sînt chiar semnificative: t = 2,103 >1,96. Valorile obținute, pe materia- lul cercetat de noi, se încadrează în limitele citate în Europa [Glutz von Blot- zheim ș.a., 1977] : max s VC 91 4,76 5,75 92 5,41 6,69 Păsările tinere prezintă, față de cele adulte, diferențe foarte reduse (Fig. 1). Lungimea ciocului. Femelele au, în general, ciocul mai lung decît masculii. Deși diferența este semnificativă din punct de vedere statistic (t = 4,956 >1,96), limitele de variabilitate nu oferă un criteriu precis pentru diferențierea sexelor : sex n min x m max s VC 3 70 66 73,79±0,43 85 3,59 4,86 ? 77 70 76,81±0,43 86 3,73 4,84 Lungimea torsului. Femelele prezintă, și aici, se încadrează în cele ale altor populații din valori mai ridicate decît masculii, cu diferență Europa: semnificativă (t — 3,097 > 1,96). Aceste valori sex n min x m max s VC £ 64 $ 75 31 33 36,78±0,26 37,88±0,24 41 41 2,04 2,10 5,53 5,55 Remigea a zecea. Cum remigele primare încît au fost întinse pe lineal pînă cînd curbura sînt numerotate de la încheietura earpială penei a fost înlăturată. Diferențele de lungime, în direcția descendentă, remigea a zecea între sexe și vîrste, sînt mici și numai păsările formează’vîrful aripii. Cele 238 remige, care tinere prezintă diferențe semnificative între ne stăteau la dispoziție, au fost măsurate exact, sexe (t = 3,69 > 1,96) : sex n min x m max s VC juv 72 $ ad 52 5 juv 58 Cad 55 145 140,5 139 137 150,67±0,47 149,00±0,62 148,05 ±0,52 148,46 ±0,61 160 155,5 161 157,5 3,99 4,49 3,99 4,54 2,65 3,02 2,69 3,04 154 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 19&9 * Nr; 3 penița trofeu nu prezintă diferențe proniin- penițe mai lungi, aceste diferențe nu prezintă țațe și, chiar dacă păsările adulte pot avea valori semnificative : sex n mm x m max s VC juv 69 27 30,22^0,24 35,1 1,99 6,57 J ad 50 26 30,50^0,35 36,5 2,46 8,07 ? juv 52 26 30,29±0,34 34,7 2,48 8,20 Ș ad 45 25.5 31,33 ±0,48 35.6 3,23 10,32 Raporturile și diferențele dintre sexe. Rapor- turile între sexe au fost stabilite inițial la 42 și 35 ȘȘ, ca fiind 1,2 : 1 [K i s s , 1976], în mate- rialul studiat de noi la 125 și 115 acest raport s-a schimbat la 1,09 : 1, întrucît masculii au fost prezenți în proporție de 51,65 %. Acest raport poate fi privit ca echilibrat și asemă- nător altor populații euroene de sitar [G1 u t z- von Blotzheim ș.a., 1977]. Fiindcă la cele două sexe între lungimea cozii și a ciocului există diferențe semnificative, Stronach-Hanington-Wilkens au alcătuit o formulă prin care, la o bună parte a indivizilor poate fi determinat sexul. Formula este urmă- toarea : (0,2952 ,x) - (0,1566 ,y) ^<8,364 = & unde: x — lungimea ciocului y = lungimea cozii în literatura de specialitate această formulă este acceptată pentru separarea sexelor, însă cu o eroare de 28 %, iar dacă excludem păsările tinere această limită scade la 2—5%. în mate- rialul nostru limita de eroare este foarte ridicată, la 39,85%, și, chiar dacă păsările tinere care n-au trecut încă prin năpîrlirea completă sînt excluse, eroarea este de 33,9%. Eroarea este foarte ridicată la masculi (73,13%) și mică la femele (8,45%), deci nu ne permite o separare a sexelor. Distribuția frecvențelor, calculată din lun- gimea cozii și a ciocului, este prezentată grafic și din aceasta reiese că numai din valorile cele mai mici se poate deduce că sînt femele (Fig. 2). -»> 8,364 = $ Diagrama tridimensională prezintă lungimea cozii, a ciocului și a tarsului . (Fig. 3). O juv------------------ ¥ ad------------------ j juv----------------- Jad ------------------ Fig. 3. Diagrama tridimensională: lungimea cozii, a ciocului și a tarsului. Corelația dintre lungimea aripii și a ciocului prezintă valori mici y r - 0,187 ; $ r — 0,25), care sînt tare îndepărtate de la valoarea ideală H-l, deci nu există o relație strînsă. P i e c h o- k h i [1965] a găsit la păsări din RDG — la un material mic — o diferență toarte pronunțată între sexe, ceea ce in materialul nostru nu a ieșit la iveală. Asemănător este și cazul relațiilor între lun- gimea ciocului și a cozii (J r = 0,30; Șr — REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1939 * Nr. 3 155 = 0,097). Corelația între lungimea aripii și remigei a zecea este, firește, mai strînsă, mai ales la femele (g juv r = 0,495 adr = 0,448 ; J juv r = 0,665 ; 31 = 0,58). în afară de caracterele cantitative, am putut analiza și pe cele calitative, ca desenul remigei a zecea care, în trecut, a fost privit ca indicator al vîrstei [Gh ernel, 1899 ; Madarasz, 1903], Se presupunea că păsările adulte' prezintă mar- ginea steagului extern alburiu, unicolor, iar la tineri este marcat prin pete triunghiulare închise. Roi am apreciat că materialul cercetat poate fi împărțit în trei categorii principale (Fig. 4) : A — steagul extern unicolor, deschis; B — petele triunghiulare sînt evidente, dar în măsură mai redusă decît la categoria urmă- toare ; C — petele triunghiulare sînt bine mar- cate pe toată lungimea remigei. Aceste desene sînt independente de sex și vîrstă. Repartizarea pe categorii este următoa- rea : juv ad ȘȘ juv ȘȘad n — 71 n —53 n =59 n = 54 A 36,62% 37,74% 37,29% 57,41% B 32,62% 35,85% 32,20% 16,67 % C 30,99% 26,42% 30,51% 25,93 % Fig. 4. Desenul remigei a 10-a (Foto: Șt. Kohl). După cum se vede, nu este nici un criteriu precis care să ne permită o separare a păsărilor după vîrstă. O situație asemănătoare prezintă și penița trofeu. Concluzii. Pe baza unui material bogat, compus din 242 exemplare, reiese că determinarea sexului și a vîrstei, pe baza caracterelor can- titative și calitative, nu este posibilă. Acest fapt, cunoscut la populații străine, a putut fi stabilit și pe materialul colectat în Dobrogea. BIBLIOGRAFIE' Bergmiller, F., 1913: Erfahrungen aus dem Gebiete de Niederjagd. Stuttgart, p, 123—151. Chemel, I., 1899: Magyatorszâg madarai. Budapest, p. 220-226. Clausager, I., 1973: Age and sex determination of the Woodcock (Scolopax rusticola). In: Dan. Rev. Game Biol. 8, nr. 1, p- 1 — 18. Clausager. I., 1974 : Migration of Seandinauian Woodcock (Scolopax rusticola) wilh special referente (o Danemark In : Dan. Rev. Game Biol. 8. nr. 8, p. 1 — 38. Comp., 1947 : Stabilirea sexului la sitari. în: Carpații, 15. nr. 11-12, p. 204 GLutz von Blotzheim-Bauer-Bezzel ,1977 : Handbuch der Vogel M Uleie nrop aș. Wiesbaden, p., 121—174. Hoffmann, J., 1887: Die 'Waldschnepfe. Ein Monogra- phischer Bcitrag zur J.agdzoologie. Neudamm, p. 196. Kalchreu ter, H., 1974 : Ober den Zug der Waldschnepfe (Scolopax rusticola) nach europăischen Ringfundcn. In: Die Vogehvarte 27 nr. 3, p. 153—166. Kiss, B., J., 1976: Beobgchlungen iibcr den Herbsizug der Waldschnepfe in der Norddobriidscha. In: Vogel der Heimat, 47 nr. 2, p. 38-41. Kiss, B., J., 1977 : Contribuții privind migrația sitarilor (Scolopax rusticola L.) în Delta Dunării. Peuce V. p. 509 — -518. K i s s , B., J., S t e r b e t z , I., 1973 : Dale privind hrana naturală a sitarului in Dobrogea de nord, in timpul migrației de. toamnă. în : Revista pădurilor, 88 nr. 10, p. 562 — 563 Madarasz, Gy., 1903: Magyarorszâg madarai. Buda- pest., p. 375 — 376. Mătieș, M., Munteanu, D., 1979: La dynamique saisonniire de la Bicasse des bois (Scolopax rusticola) en Roumanie. In : Trav. Mus. d’Hist. .Nat. Gr. A n tip a. XX., p. 455-478. Piechocki, R., 1965 : Beitrtige zur Avi fauna Milteldeutsch- lands. 4. Mitteilung. Beitr. Vogelk; nr. 10, p. 413 — ^25. Prater. A., 4., M a r c h a n t, J. FI., Vuorinen, J,, 1977 : Guide to the Identification and areing of Holaretic. Waders. In : Brltsh Trust for Orn. Trîng-, p. 120 — 121.. S c li ă f f, E., 1907 : Jagdtierkunde. Berlin, p, 5O3--51O, Sterbetz, I., 1971: Vălsâgos jelensigek nehăny bazai azărnyasoadpopuland dinamizmusăban. Âllatt. Kdzl. LV III, ns. 1-4, p. 124-125. S z a b o 1 c s , J., 1971: Az erdei szalonka. Budapest, p. 120. Vasiliu, G.( D., 1940: Contribuții la cunoașterea valorii economice a vtnaiului nostru. în : Carpații, 8, nr. 12, p. 314 — -315. V o o u s , K., H., 1962 : Die Vogelwelt Europas tind ihre Verbreitung. Hamburg und Berlin, p. 94. V e b e r, E., 1957 : Grundriss der biologischen Staiistik. Jen, The Analjsls of a few Bionietrieal Elemeuts ou the Woodeoek (Scolopax rusticola L.) în the Dobrudja Blometric data îrom 242 woodcocks are statlsticaliy processed, estahlishing weight, the length of the wing, of the tail, of the beak and of the tarslis. The problem of sex determination according lo exterior signs was solved using the Stro- nach-Harrington-ĂVilkens method, which had no pos.itive results for the existing material. The same happened with the drawing and prigary colour whieh did not prove a certain ctiterion for sex- determination. On the other hand one eould have deduce d the samples’age f rom wear degree. The relation between sexes is 1.09: 1 and may be considered as balaneed. 156 REVISTA.PADURILOR * Anul 104. *1989 * Nr) ă Calcule iterative în proiectarea funicularelor cu mai multe des* chideri, dotate cu cabluri trăgă* toare în circuit închis Prof. ing. T. REDLOV Șef. lucr. ing. GH. IGNEA Universitatea din Brașov 1. Considerații introductive .. Proiectarea funicularelor forestiere și a tele- fericelor implică luarea în considerare a unei forțe concentrante oblice, care încarcă, pe lîngă sarcinile distribuite cu continuitate, cablul purtător al instalației de transport. Relațiile de calcul matematic, privind ele- mentele geometrice și mecanice ale curbei funiculare, existente în literatura de speciali- tate, deși corecte în majoritatea cazurilor, nu aduc nici o precizare eu privire la valoarea oblicității sarcinii concentrate mobile. Această omisiune este de natură să conducă la unele interpretări greșite, privind efectele interacțiunii dintre cablul purtător și cel trăgător al insta- lației. într-o comunicare recentă [R e d 1 o V ș.a., 1988] se remediază neajunsul semnalat mai sus, insistîndu-se asupra faptului că, de cele mai multe ori, oblicitatea sarcinii mobile nu este arbitrară, ci corelată cu particularitățile con- structive ale instalației. Rezolvarea completă a problemei necesitînd efectuarea unui maro volum de calcule, s-a propus o metodă bazată pe aproximații succesive. Oa exemplu, s-a luat în considerare cazul unei instalații cu o singură deschidere, cablul trăgător fiind constituit dintr-o ramură unică. în cele ce urmează, va fi examinat cazul mai general, al unui funicular cu mers pendular, dotat cu un cablu trăgător în circuit închis. Calea de rulare este susținută în punctele S? (stația din aval) , Sn (stația din amonte) și sprijinită pe stîlpii intermediari S3 ... prevăzuți cu saboți (pentru cablurile pur- tătoare) și cu baterii de role (pentru cablul tră- gător). Pe lîngă ipotezele simplificatoare, enumerate în lucrarea menționată mai sus, vor fi neglijate, în studiul de față, variațiile deschiderilor și denivelărilor cablului purtător în timpul depla- sării trenului de rulare, care poartă sarcina utilă. De asemenea, vor fi desconsiderate alun- girile elastice ale cablurilor. 2. Cablul purtător Acțiunea trenului de rulare este reprezentată de o forță rezultantă P (Fig. 1), de componente Px (orizontală) și Py (verticală). Atît valoarea cît și direcția forței mobile P depind de parametrii constructivi ai instalației, precum și de poziția trenului de rulare pe cablul purtător. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 8 Să considerăm traveea cuprinsă între stîlpii consecutivi Si și &+1 Fie l și A deschiderea, res- pectiv denivelarea, cablului purtător, susținut în punctele convenționale de contact cu saboții, As și Ai+1. Raportînd curba funiculară la ori- zontala și verticala ce trec prinAt+j și notând cu a abscisa punctului de aplicație C al forței P, săgeata statică / a cablului purtător, adică distanța măsurată vertical de la 0 pînă la coarda A(+1A„ se calculează [Redlov și L u g o j a n u, 1985 ] cu ajutorul formulelor : Mc + — Px tg 6 Mc + Px tg 6 f =------1-------=---------------- (1) MyP, Hb-^-Px în care & = 1 - a, tg 6 = -y- (2) Mărimea reprezintă momentul de înco- voiere în secțiunea 0* a grinzii asociate A<+1 Aț, încărcată numai cu forțele verticale aplicate pe cablu ; avem : Mc = (apa bp6 + ^Py) — (3) 157 Forțele Ho și Hb reprezintă proiecțiile orizon- tale ale eforturilor din secțiunile curente ale arcelor de curbă funiculară A1+1G, respectiv CAif avem: H, - H, + P. (4) Pantele corzilor AVHC și CAi au expresiile : f tgeo = tg0+— (5) a f tg0. = tge - -i- (6) Notînd cu Pg greutatea unității de lungime a cablului, intensitățile sarcinilor continue în lungul arcelor Ai+1C și CA', raportate la axa orizontală, au valorile : p» = po/i + tg2 9a, ps Poyi + tg2 e6 • (7) Notînd cu T/țj și Ti eforturile ce se dezvoltă în Ai+1, respectiv A^ avem [E e d 1 o v , 1962]: eforturile corespunzătoare avind expresiile: = Ha (i5) t; - H.y 1 + tg2 a; (16) t/ -Hjr+tg2<7 <17> T;=H,yi + tg2 aî (18) Din condițiile de echilibru al rolelor (înzes- trate cu rulmenți, frecările putînd fi neglijate) rezultă că : t; = t6" (io) Ținînd cont de (4), (12), (13), (16) și (17), egalitatea (19) conduce la următoarea expresie a necunoscutei Px : p. = s - yF^> <2°) în care : £ ~ H6 —— apa sin29a, (21)' fl/ / TP \2 1 — sin 9a + M -A±LJ —cos29a Ea cos 0a, ' \ Ea / J >1 - (tg20a - tg296) H2 - (ap„ tg9a + Ut .— sin Of H- E* — cos2 9j, E» cos 0* (8) + bp,tg9ft) Hi + -(W 1 cos29a. \ 2 / \ 2 / J (22) (9) in care 1 1 B,, = — apa, B6 = -- bp(, (10) Pantele tangentelor la curba funiculară în secțiunile de la extremitățile arcelor A<+JG și CÂi (Fig, 1 și 2) rezultă din teoria grinzii drepte asociate, după cum urmează: =tg9o + -^. (H) tgac = tg9a-—. (12) tga" = tg0o + (13) lift tgaj = tge, , (14) 158 3. Interacțiunea dintre cablul purtător și cel trăgător Fie Și PB{ ramura superioară, respectiv cea inferioară ă. cablului trăgător, legate în punctul D de pe axa de simetrie a trenului de rulare, adică de pe suportul forței rezultante P (Fig. 1). Acțiunea cablului trăgător asupra tre- nului de rulare este dată de forțele % și QX (Fig, 2), transmise de ramura superioară, res- pectiv cea inferioară, avind proiecțiile orizon- tale egale cu: Xa — Qdws Xb — Qn cos pp (23) în articulația D este aplicată și forța verticală Go, dată de sarcina utilă și de greutatea proprie a trenului de rulare. Exprimînd că rezultanta P este egală cu suma vectorială a forțelor Q'n, Qd Și Go, rezultă : Pa = Xa - Xb, (24) Py = Go ~ Xa tg pi, Xjtg PÂ' (25 ) REVISTA PĂDUItILOR t Anul 104 * 1989 Nr, 3 Întrucît distanțele Ai+1 B«+i, A{£4 și CD sînt neglijabile , se poate lua pentru ramura supe- rioara a cablului trăgător deschiderea a și panta medie tgOnj iar pentru ramura inferioară des- chiderea b și panta medie tg%. Fig. 2 Notînd cu qn greutatea unității de lungime a cablului trăgător, avem pentru cele două ramuri : q, = & + tg3 0a, qb = g0 /1 + tga 06. (2$ Fie Qt'+l efortul în Bi+1. Avem similar cu relația (8): Xs — — sin 0o ) —cos^QaCOSâ. (27) în care QB = £ aga (28) 2 La extremitățile ramurei superioare avem următoarele pante ale tangentelor : tg P^tg 0„(29) tg^-tgO,-^ (30) iar la extremitățile ramurei inferioare : tgpL' tg06 4' ~ , Qs = — (31) 2 tgp; ^tgO.-^, (32) eforturile corespunzătoare avînd expresiile : QU, = xfl/i+tF^ <33) q; = x« yi + tg3 pi, (34) QL' = xb K1 + tg2f£ <35) X^ fl + tg3 pi (36 Ținînd cont de (24) și (31), se obține din (25) o nouă expresie ~a componentei necunoscute P„, utilă în determinarea prin calcul a săgeții / : fu ~ Go 4~ Q[> + Xa (tg 0& — tg pD) — Pi tg 0ft (37) forțele Px și Xa obținîndu-se din (20), respectiv (27), iar tgpi din (30). _____ înclinarea forței rezultante P = /P3 4* Py față cde verticală se obține din : 1 P - — («i 4" O - axe tg Ș (38) 2 Py Oa verificare, rezultă din figura 2 ; T'^T"=—. (39) 2 sin — 2 unde;

(40) 4. Efectuarea prin iterații a calculelor numerice Admitem că instalația de transport funcțio- nează prin deplasarea în ambele sensuri a sar- cinii utile (funicular cu mers pendular), fiind dotată cu două cabluri purtătoare indepen- dente, întinse fiecare cu contragreutatea G, amplasată în stația din aval. Prin încărcarea intervalului cuprins între stîlpii Si și iS»+1 cu sarcina utilă, cablul purtător are tendința de a aluneca (sau alunecă efectiv) pe saboții de susținere At (spre amonte) și A(+1 (spre aval). Efortul în cablul purtător la 159 REVISTA PĂDURILOR t Anuț 104 * 1989 # Nr. 3 ieșirea din stația /?0 fiind cunoscut, se pot calcula, din aproape în aproape, forțele care-1 solicită la tracțiune, sub efectul greutății proprii și al frecărilor pe saboții AMa» • • • la secțiunea situată în imediata vecinătate a punctului convențional de susținere At, în aval de acesta. Fie T" acest efort, care întinde cablul purtător la extremitatea din amonte a tronsonului A^— A^. Admitem că funicularul este dotat eu; un cablu trăgător în circuit închis, solicitat la tracțiune printr-o contragreutate amplasată în stația din amonte. Fie Gt forța care solicită cablul trăgător la părăsirea moletei de ieșire din S„. Așadar, în această secțiune, efortul are valoarea cunoscută Q„ = Se pot calcula acum, din aproape în aproape, ținind cont de greutatea proprie și de frecările pe bateriile de role Bn_1, Bn_s,.. .B<+1, eforturile în ramura superioară a cablului trăgător pînă în punctul situat la părăsirea (spre aval) a suportului B;+1. Fie Qi'+l acest efort. Valoarea sa urmează a fi introdusă în formula (27), în vederea deter- minării forței orizontale Xa. ; , . Fxaminînd relațiile matematice inserate în textul de mai sus, rezultă că, în urma unor eli- minări convenabile, formulele echivalente (1) se reduc la o ecuație cu două necunoscute princi- pale : săgeata f și efortul Ti. O a doua ecuație, necesară rezolvării pro- blemei, se va putea obține impunînd limita superioară sau cea inferioară, între care poate să fluctueze forța Ti, astfel încît cablul purtător să rămînă în echilibru sub efectul sarcinii utile, al greutății proprii și al frecărilor de pc saboții A, și A{+1. întrucît valoarea forței ■ T" este cunoascută, imobilitatea cablului purtător pe sabotai A(, în tendința sa de alunecare spre amonte, este asigurată prin îndeplinirea con- diției : Tț< T/eW?’, (41) în care T^, rezultă că frecarea asigură imobilitatea cablului pe sabotul At. în cazul contrar va avea loc alunecarea cablului spre amonte. 4.2. Alegînd o altă valoare arbitrară, T'n> Ti’, a efortului necunoscut, se efectuează un nou șir de iterații în vederea determinării săgeții cablului. Evident, relația (43) va conduce de astă dată la un rezultat diferit de cel obținut cu ocazia primei evaluări, : 4.3. Alegînd acum (eventual prin interpo- larea liniară a rezultatelor precedente) o nouă valoare, Tiin > Ti', a efortului necunoscut, astfel încît = T«7z (44) se găsește condiția de echilibru la - limită a cablului purtător pe sabotul A, în tendința sa de deplasare spre amonte. Forța de frecare pe sabot âși atinge valoarea maximă, iar săgeata statică a cablului este minimă. • 4.4. Starea extremă opusă celei precedente are loc în cazul cînd Ti = T/, adică forța de frecare dintre cablu și sabot este egală cu zero. Un nou șir de iterații va conduce în acest caz la determinarea valorii maxime a săgeții statice. 4.5. Odată obținută valoarea săgeții /, se pot determina cu ușurință toate celelalte mărimi ce caracterizează statica și configurația cablului purtător și a celui trăgător. în particular, prin aplicarea formulelor (11) și (15), pot fi deter- minate direcția și valoarea efortului T"^, pentru a verifica stabilitatea la alunecare spre aval a cablului purtător pe sabotul Af+1. 160 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr, 3 BIBLIOGRAFIE Cerchez, G h., 1966 : Funiculare pasagere forestiere. Edi- tura Agrosilvică , București. Gzitary, E-, 1951: Seilschwebebahnen. Springer Verlag, Wien. Dragau, I., G. ș.a., 1971 : Funiculare foreslicre. Editura Ceres, București Kaciurln, V., K., 1956: Ghibkie niti s malimi strelkaml. GITTL, Moskva. Redlov, T., 1962: Fire elastice. Editura Didactică și Pedagogică, București. R e d 1 o v , T., L u g o j a n u, Ruxandra, 1986 : Amen- damente la teoria curbei funiculare plane acționate de o sarcină continuă verticală și o forjă concentrată oblică. Sesiunea știin- țifică jubiliară. Facultatea de Silvicultură, Brașov. Redlov, T.ș.a., 1988: O metodă iterativă de calcul pripind slatiea și configurația cablurilor dc funiculare. Sesiunea știin- țifică jubiliară , Facultatea de Silvicultură, Brașov. Iterative Calculations to Deslgu Cableway-Skidders with more Spada Eiuîpped with Dragging Cables in Glose Circuit In the paper is presented a method based on the iterative calculus to determine the direction of the bearing cable of the skidders with more spans and dragging cables in close circuit, takiug into account the fnteracilon betweeu the bearing cable and the dragging oue and the real obli^ueuess of the concentrated load, Revista revistelor HAMP, B., IMHOF, P., SCHMID-HAAS, P. : Utilizarea calculatorului portabil Hnsky-Hunter la inventarierea vătă- mărilor forestiere (Der Einsatz des tragbaren Computers Husky-Hunter die Walidschadenerfas sting). In :: Schwei- zerische Zeitschrift fur Forstwessen, Ziirich 1989, nr. 3, p. 217-223, 3 fig. .„ț Se prezintă aparatul Husky-flunter care, datorită carac- teristicilor tehnice, poate fi utilizat cu șucces Ia inventarierea pierderilor de frunze și se descrie programul de inventariere a vătămărilor. Calculatorul prezintă o serie de avantaje, dato- rită cărora se va folosi, în viitor, pe scară largă : un control îmbunătățit al datelor, punerea mai rapidă Ia dispoziție a datelor, independență față de condițiile atmosferice. De asemenea, nu trebuie subapreciate problemele de pro- gramare, prcgălire și reglare, R.B. TREPP, W. : Principiul codrului grădinărit ca tehnică general valabilă dc îngrijire a pădurilor conform lucrărilor șefului de ocol silvie raional, Walter Ammon (Partea l-a ) (Partea a ll-a). (Das Plenterprinzip als allgemein giiltize Waldpfțe- getechuik nach Schuften Von Kreisoberfiitster Walter Ammon (Teii 1) (Teii 2), Iii : Schweizerische Zeitschrift-fiir Ferst- wezzen, Ziirich, 1989, nr. 1, nr. 2, p.j83 —115, 4 fig„ 15 ref. b*bl- . Se prezintă concepția forestieră a lui Walter Ămmon, pe baza activității sale, în special a lucrării „Principiul codrului grădinărit în gospodăria forestieră”, 1951, și se completează eu noile realizări ale specialiștilor și practicienilor din dome- niul silvic. Evenimentul forestier trebuie să se sprijine pe procesele biologice din ecosistemul natural, care este pădurea naturală. Se explică principalele trăsături ale codrului grădi- nărit. Se pune accentul pe faptul că principiu! codrului gră- dinărit este general valabil, în sensul că se poate aplica tuturor asociațiilor forestiere naturale, sau de tip natura! Se subli- niază diferența dintre metoda tăierilor rase șl tratamentul de codru cu grădinărit. Se discută detaliat trecerea de la codrul regulat la codrul grădinărit — o problemă de mare actualitate. O temă deosebită a constituit-o partea economică a problemei abordate. R.B. INNES, L., J., : Supravegherea sănătății pădurii : probleme privind asigurarea obiectivități! observatorului (Forest hcalth surveys : problems in asseslng observer objcctivity). In : Canadian Journal of Forest Reserch, Vo! 18, Nr. 5, mai, 1988, p. 560-565, 3 fig. , 2 tab., 7 ref. bibi. Calitatea datelor, colectate în cadrul lucrărilor privind supravegherea sănătății pădurii, depinde de interpretarea, inevitabil subiectivă, a stării arborelui. Demersul se îndreaptă REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 spre modalitățile prin care poate fi adus în limite acceptabile coeficientul de subiectivism al acestei interpretări. In această ordine de idei, el arată că slmptomele urmărite Iu timpul supravegherii stării de sănătate a pădurilor (pier- derile de ace sau frunze și decolora rea) pot da indicii prețioase privind starea fitosanițară a arboretelor cercetate, dar nu put .spune multe despre cauzele vătămărilor care, afirmă autorul este incorect să fie puse numai pe seama poluării atmosferice Subliniind necesitatea standardizării teluricilor de evaluare a sănătății pădurii, astfel putîndu-se asigura comparabilitatea datelor, autorul prezintă clasificarea folosită in cadrul ECE (Comisia Europeană pentru Europa, a Națiunilor Unite) și EEC (Comunitatea Economică Europeană), cu cinci clase de vătămare (0 - 10%; 11-25 %; 26-60 %; 61-99%; 100 %). In același timp, se arată în lucrare, clasificarea este influen- țată de mai mulți factori, dintre care cei mai importanți sint experiența observatorului și starea vremii în timpul lucrului (cu precădere, cantitatea de lumină și direcția din care aceasta vine). Sint arătate și alle căi de reducere a erorilor de estimare : folosirea unor fotografii de referință (recurgerea la arbori ,,de referință” regionali sau locali nu este indicată), folosirea a mai mult de o echipă de observatori în fiecare regiune (fapt ce sporește mult siguranța determinărilor, dar si costul supra- vegherii). Se insistă asupra necesității antrenării meticuloase a observatorilor și a lucrului în echipe (de regulă, formate din doi observatori). AL.T. SCHMID-HAAS, P. : Metoda elvețiană de control prin probe prin sondaje In amenajarea pădurilor (Schweizer Kontrolla- lichprobeverfahren in der Forsteinrichtung). In : Schwei- zerische Zeitschrift fiir Forstwesen Ziirich, 1989, nr. 1, p. 43 — — 56, 2 fig., 5 tab., 20 ref. bibi. Lucrarea descrie, pe scurt, instalarea suprafețelor de con- Lrol prin sondaj. Se prezintă gradul de precizie a rezultatelor. In continuare se abordează modul în care sînt utilizate rezul- tatele importante ale controlului, prin probe prin sondaj, care indică Starea pădurii, evoluția acesteia, creșterea și exploa- tarea, la planificarea și controlul efectuat de întreprinderile forestiere. Se discută dificultățile Inttmpinate. Experiențele, care au început în Elveția în 1962, prezintă o importanță deosebită pentru țările Vecine. Dacă și acestea au aplicat metoda dc control prin probe prin sondaj, aceasta corespunde, pe de o parte, unei tendințe dirijate spre o silvi- cultură apropiată de natură, iar, pe de altă parte, este impor- tant sa se cunoască modul în care vătămările de tip nou au influențat deja creșterea arborilor. R.B. 161 Puncte de vedere Cerințe tehnologice ce decurg din aplicarea legii privind conservarea, protejarea și dezvoltarea pădu* rilor, exploatarea lor rațională economică și menținerea echili* brului ecologic Legea 2/1987 formulează obiective și exigențe privind menținerea echilibrului ecologic, în condițiile valorificării economice a produselor pădurii. Condițiile de desfășurare a procesului exploa- tării pădurilor fiind diferite, în ceea ce privește pădurea și posibilitatea de a-i menține echili- brul ecologic, se impune diferențierea carac- terului și eforturilor ce le implică, cu obiectivele și condițiile în care se desfășoară. în raport cu obiectivele, se pot distinge două etape : etapa de desfășurare în pădure — în interacțiune cu aceasta — , pădurea factor implicat; etapa de desfășurare îu afara pădurii — dcpinzînd de aceasta —, pădurea factor de influență. Prioritatea în prima etapă stă în asigurarea continuității producției păduriij prin valori- ficarea nedestructibilă a acesteia, în crearea condițiilor de regenerare naturală, crearea con- dițiilor de asigurare a cantității producției de masă lemnoasă, crearea condițiilor de protecție a stațiunii — a mediului. Munca, în acest caz, este complexă și deci productivitatea muncii, ca parametru tehnico- economic al eficienței, reflectă acest specific, cel puțin prin timpul consumat pentru, acțiuni privind efectele suplimentare valorificării pro- priu-zise — productivitatea fiind a muncii com- plexe depuse. Prioritatea în a doua etapă consta în valorifica- rea integrală și superioară a masei lemnoase care poartă specificul influenței pădurii din care provine, și anume — efortul diferit de tăiere și transport, ca și cantitatea și calitatea masei lemnoase pe picior. Tehnologia îu exploatarea pădurilor, ca ansam- blu de acțiuni întreprinse în scopul realizării produsului exploatării — sortimentul de lemn brut — trebuie să asigure, în mod rentabil, pro- dusul, iar în prima etapă și. serviciile aduse pădurii, ceea ce, în esență, însemnă mijloace și procedee de muncă, conținut al muncii și structurii, în raport cu obiectivele urmărite, diferite do la o etapă la alta : — îu prima etapă, capacități și structuri de producție adecvate obiectivului prioritar, men- ținerea echilibrului ecologie, și de asigurare a regenerării naturale, implicit de punere în 163 Cont. dr. H. FURNICA Universitatea din Brașov i I ii valoare și adaos de valoare lemnului des- tinat exploatării; — în a doua etapă, capacități de producție și structuri adecvate valorificării economice a lemnului. In prima etapă, calea creșterii productivității muncii, prin mărirea capacităților, nu concordă cu gradul ridicat de dispersare a arborilor supuși exploatării. în acest caz, se impun soluții de reducere a capacităților prin care serviciile aduse pădurii să fie realizate fără prejudicii, cu efecte privind menținerea echilibrului ecologic al biosisteinului. Căile, sistemul de rulare a mijloacelor dc transport, mărimea, forma sarcinii, contactul între sarcină și suport, uneltele și organele de lucru, gradul de calificare a forței de muncă, disciplina tehnică reflectată în retribuția muncii, toate acestea sînt elemente care constituie pirghii cu care se poate realiza o exploatare rațională, economică și menține echilibrul eco- logic. In etapa a doua , calea creșterii productivității muncii, prin asigurarea concentrării producției, este demonstrată de asigurarea unui nivel industrial, de perfecționarea și modernizarea producției .De asemenea, sînt rezerve de valo- rificare a lemnului rotund de rășinoase — ca lemn de rezonanță —, a celui de foioase — ca furnir —, ca și a celui de mici dimensiuni — ca elemente de lemn masiv pentru mobilier sau obiecte gospodărești. Valorificarea în acest mod impune reconsiderarea unor tehnici adecvate, practicate în trecut, ca și a unor linii tehnologice specializate — ateliere — de capacitate redusă, dotate cu unelte perfecționate și situate- în apropierea sursei de materie primă. Obiectivul primei etape, care se desfășoară în pădure unde, în procesul exploatării, se rea- lizează valorificarea, avînd ca cerință prioritară menținerea echilibrului ecologic, cere tehnolo- gii care, atît prin mijloace cît și prin structuri și productivități, se diferențiază de cele din a doua etapă — ce se desfășoară în afara pădurii, ceea ce a făcut să se atribuie primelor califica- tivul de ecotelmologii dc exploatare a pădurilor**. Modul de a fi denumite poate fi îmbunătățit. Este însă important că mijloacele de execuție, ?) Termen introdus de dr. doc. V.G i u r g i u [1978, 1982). REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1089 * Nr. 3 structura proceselor și modul efectiv de a realiza actul exploatării, în acest caz, trebuie îmbunătățite. Mijloacele, structurile și modul de execuție a exploatării sînt condiționate de modul prevăzut de a se asigura o anumită structură biocenozei și un anumit specific interacțiunii cu mediul. în acest caz, ecotehnologiile se impun a se diferenția cu natura regenerării și tăierilor. Criteriul formei lemnului la colectare est e incom- plet. Pentru prima fază se impun alte criterii cu care., deci, se pot diferenția. Astfel, sînt de dife- rențiat și concretizat următoarele categorii de ecotehnologii, și anume : — ecotehnologii în păduri cu regenerare naturală continuă (tăieri grădinărite) și tăieri de conservare; — ecotehnologii în păduri cu regenerare naturală pe o perioadă foarte lungă (tăieri cva- sigrădinărite); — ecotehnologii în păduri cu regenerare naturală uniformă sau progresivă (tăieri suc- cesive sau progresive) cu perioadă lungă de rege- nerare ; — ecotehnologii în păduri cu regenerare arti- ficială și tăieri unice; — ecotehnologii în păduri de parcurs cu tăieri de îngrijire. Parametrii tehnologici de bază, ce se impun, sînt: structura arboretului, volumul de exploa- tat la ha, volumul mediu pe fir, ponderea sor- timentelor pe picior și productivitatea muncii complexe, ms/ha/om/zi, care să exprime e furtul’ de a asigura prin exploatare și cerințele silvo- tehnice, în primul rînd, protecția pădurii. Evi- dent, intervin importante restricții ecologice referitoare la : reducerea gradului de vătămare a solului, semințișului și arborilor pe picior, astfel încît să nu se producă perturbați! în pădure, peste capacitatea de suport a ecosis- temelor forestiere [Giurgiu, 1982]. Tole- ranțele ecologice trebuie stabilite prin cerce- tări complexe, ecologice și tehnologice. Numai pe această bază științifică se va putea acționa în direcția eeologizării exploatărilor forestiere, așa cum cerc Legea menționată mai sus(Legea 2/1987). în acest scop, va trebui, în primul rînd, modernizată tehnica folosită în procesele de exploatare a pădurilor. De pildă, sînt necesare tractoare mai ușoare, cu pneuri late și presiuni joase, în așa fel încît să producă daune mai mici asupra solului și semințișului. în scopul redu- cerii lățimii coridoarelor pentru funiculare, (de. vor trebui modernizate în acest sens. Acești parametri pot caracteriza bine condi țiile de exploatare, obiectul muncii și rezulta- tele acesteia. Concluzii 1. Prevederile Legii 2/1987 cer diferențierea obiectivelor procesului și tehnologiilor de ex- ploatare a pădurilor. " 2. Se are în Vedere distingerea părții proce- sului ce se desfășoară în pădure, de aceea ce se desfășoară în afara ei, prin obiective prioritare și eforturi tehnice și tehnologice. 3. Tehnologiile lucrărilor ce se desfășoară în pădure pot fi denumite ecotehnologii, în raport cu obiectivul lor prioritar. 4. Ecotehuologiile trebuie diferențiate în raport cu condițiile ce le implică, cu modul de regenerare și cu natura tăierilor. 5. Principalii parametri tehnologici ai eco- tehnologiilor sînt: structura pădmii, volumul de exploatat la hectar, volumele pe hectar și pe fir, natura produselor, productivitatea muncii complexe, restricțiile ecologice și silviculturale. 6. Pentru elaborarea ecotehnologiilor de exploatare a pădurilor sînt necesare cercetări complexe, în vederea stabilirii capacității de suport al ecosistemelor forestiere, la interven- țiile antropice. BIBLIOGRAFIE ***, 1887: Lege privind conservarea , protejarea și dezvol- tarea pădurilor, exploatarea lor rațională economică și men- ținerea echilibrului ecologic. în : Revista pădurilor, Nr. 1/1988. * * * , 1976 : Lege pentru adoptarea „Programului național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier tn perioada 1976-2010". Constantinescu, G h., lonașcu, G h., 1089 : Uncie cerințe privind exploatarea lemnului tn România. în : Revista pădurilor, Nr. 1, p. 1. Furnică, H., B el dea n u ., E., 1985 : Exploatarea pădu- rilor cu elemente de industrializare a lemnului. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București. Giurhgiu,V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. Tarhon, E., 1988: Conservarea și protejarea pădurilor pentru menținerea, echilibrului ecologic, sarcină prioritară a silviculturii românești. în : Revista pădurilor, Nr. 1, p. 2 — 7 Tehnologica! Rcqulrerrients Resulting from the Application of the Law on Fvrest Conservation, Protection and Development, Rațional and Economic Logging and the Mainlenance of the Ecologica! Balance Accordlng to law 2/1987 the concept of ecotechnology for forest logging is introduceri, that aims at wood logging on ecologica! grouiids, so that ecologica! restricționa stipulated by the above mentioned law should be observed. Thus a niore efficient environment protection becomes possible, especially as logging activitics arc carried out miitily in imun tain arcaș, wherc ecological fragility is high. Hence, the necessily to Impruve wood logging technology. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1.989 * Nr. 3 163 Din activitatea Academiei de Științe Agricole și Silvice Analiza activității de cercetare și producție desfășurată de Stațiunea de cercetări Silvice Hemeiuși —Bacău Secția de silvicultură a Academiei de Științe Agricole și Silvice a organizat, la 7 aprilie 1989, analiza activității de cercetare desfășurată la Stațiunea de cercetări silvice Heineiuși. Au participat, membri ai Academiei, specialiști din Inspec- toratul silvic județean Bacău, invitați de la Stațiunea pomi- colă Bacău. Șeful filialei, ing. M. Reus, șl șeful stațiunii, ing. C- Ciornei au prezentai ample referate asupra activității de cercetare depusă și asupra problemelor de viitor, Au fost vizitate obiective de cercetare din cadrul Parcului dendrologic Heme- iuși. în continuare au fost analizate pe teren suprafețe expe- rimentale de, lungă durată, instalate in cadrul Ocolului silvic Fîntîiiele. în baza analizei efectuate s-a ajuns la concluzii importante, referitoare atit la activitatea depusă, cit și la programul de viitor. Dintre acestea, menționăm următoarele : 1. Activitatea de cercetare a corespuns sarcinilor primite, calității personalului de cercetare și dotării tehnice a acestei unități. 8. Profilul de cercetare al stațiunii nu a corespuns integral problematicii de cercetare specifică zonei, rezullînd-oportu- nitatea ameliorării lui. S-a desprins necesitatea profilării activității de cercetare a stațiunii, cu precădere, pe probleme ale brădetelor și brădeto-făgetelor, vizind in special domeniile silvoteJimcii, protecției pădurilor, biometriei forestiere, gene- ticii și cultivării uuor specii exotice etc. ■ 3. Pentru amplificarea și intensificarea activității de cerce- tare a stațiunii se impune majorarea, pe etape, a necesarului de cercetători, care urmează să se specializeze pe domenii specifice profilului stațiunii. 4. Stațiunea se va putea impune, tot mai mult, pe plan științific, prin : — majorarea numărului de teme de cercetare de profil, în responsabilitate proprie ; — calificarea superioară a cadrelor de cercetare; — dotarea tehnică corespunzătoare a laboratoarelor dc cercetare; — înviorarea activității, pe linie de publicații, organizare și participare la sesiuni și sim- pozioane. științifice. 5. Nu este oportună preluarea, de către Stațiune, a unui ocol experimental. în schimb, Ocolul silvic Fintînele, prin multitudinea de suprafețe de cercetare, instalate de-a lungul timpurilor, poate Îndeplini funcția de bază experimentală a Stațiunii, in care scop este necesară declararea lui ca atare, pe baza unei convenții de colaborare intre IGAS și TSJ-Bacău. Se impune menținerea într-o stare corespunzătoare a tuturor blocurilor experimentale instalate în pădurile acestui ocol șl implicarea Stațiunii la realizarea de lucrări silviculturale model, mai ales in privința : aplicării tratamentelor, inclusiv a tăierilor de transformare spre grădinărit, pentru care Ocolul silvic nu deține, încă, experiența necesară (unele lucrări, Începute de Stațiune, au fost abandonate); îngrijirii și con- ducerii arboretelor ; gospodăririi pădurilor cu funcții de recreare. 6. Pentru dezvoltarea pe mai departe a Stațiunii, se impune un sprijin mai susținut din partea centralei IGAS, precum și o colaborare mai strtnsă cu celelalte stațiuni de cercetare silvică. Dr. doc. V. GIURGIU Ing. CORNELIA NIȚU Recenzie D I A C O N U, C., 1988 : Riurile — de Ia inundații la secetă. Editura tehnică, București (126 pagini, 54 figuri, 8 tabele). Apărută recent in colecția „Știință șl tehnică pentru toți”, seria „Tehnica la zi”, lucrarea constituie o pledoarie la adresa problemelor de cel mai larg interes ce privesc viața și activi- tatea (comportamentul) riurilor, de pe glob și din țara noastră. Autorul arată că pădurea, această formațiune vegetală de cea mai mare complexitate de pe Terra, determină și condi- ționează adine fenomenele din viata rturilor. Permanent con- servată șl atent gospodărită, pădurea influențează in sens pozitiv bilanțul scurgerilor; dimpotrivă, prin despăduriri ueraționale, practicate in bazinele rturilor, se declanșează viituri și eroziuni accelerate, are loc pătrunderea unor mari cantități de aluviuni in văile riurilor, se produce colmatarea și ridicarea talvegului etc., fenomene care, la rîndul lor, se soldează cu diminuarea capacității de interceptare și drenarc a riurilor și chiar cu secarea acestora. Preocupările de a Împăduri bazinele hidrografice torențiale și, în general, preocupările de a menține permanența pădurilor In bazinele montane și colinare ale țării sînt de o foarte mare Importanță hidrologică și au —după cum subliniază autorul— efecte directe și imediate în asigurarea stabilității riurilor Scrisă cu competență profesională, cu capacitate de a pătrunde în substanța problematicii abordate, cu stăplnire deplină a artei de a prezenta aspecte științifice de o mare complexitate, într-o formă cit se poate de accesibilă, cartea este deosebit de atrăgătoare. Pe nesimțite, parcă, ea II conduce pe cititor printre „meandrele” riurilor țării, punîudu-1 față in față cu un foarte larg evantai de probleme, incepînd de la aparent cunoscuta noțiune de riu și plnă la acțiunea de mare complexitate și de tnaltă răspundere socială care este ame- najarea și gospodărirea riurilor. Foarte bogat și sugestiv ilustrată, cartea conține mult mate- rial informativ valoros și bine sistematizat, adesea explicat prin prisma unor formule matematice accesibile publicului larg. Cartea se dovedește utilă nu numai celor care se ocupă de ape și de gospodărirea apelor, ci și tuturor celor interesați să-și completeze cunoștințele despre apă — această compo- neută vitală a mediului în care trăim. Cu satisfacția totală a recunoașterii rolului fundamental al pădurii in mecanismul natural complex de autoreglare a riu- rilor țării, de la Inundații la secetă, silvicultorii avizați- înde- osebi cei eu preocupări în domeniul amenajării toreiiților-, ca și cei doritori de informație științifică, găsesc ilustrate in această lucrare cele mai elastice și mai autentice interferențe dintre hidrologia riurilor țării și silvicultură. O recomandăm cititorului cu multă călaură, căci, așa cum scria academicianul E. Pop în anul 1943 : „Cel ce stîrpoște fără minte pădurile de la munte, poate să tulbure adine aeenstă fericită și seculară armo- nic dintre om șl riu” Prof. dr. S. A. MUNTEANU Dr. ing. I. CLINCIU Dr. ing. N. LAZĂR 164 IțEVISȚA PĂDURILOR . 3nuî 104 * 1989 * Nr. 3 Din activitatea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice Structuri optime tu pădurile cu funețil hîdro]ogiee.(Respon- sabil: ing. Gh. Manolc) Prin cercetările întreprinse au fost determinate elemente noi ce vor folosi la perfecționarea sistemelor de amenajare a pădurilor din zona de munte și colinară și gospodărirea pădurilor cu funcții hidrologice. în acest fel, pe de o parte, au fost stabilite unele legături intre diferitele componente Structurale (structura compozi- țională, consistență, desime, densitate, structură verticală, virsta arboretelor) și unele componente hidrologice, iar pe de altă parte, prin estimarea unor caracteristici biometrice cu rol de protecție hidrologică (suprafața laterală a compo- nentelor aeriene) în arborete de structuri diferite, se aduc elemente noi in justificarea unor structuri ale acestor arbo- rete. Din acest punct de vedere. In funcție de natura regimului de precipitații — sărac sau bogat — In zona colinară și mon- tană, a fost stabilită structura compozițională (foioase, amestecuri de foioase cu rășinoase și rășinoase), s-a limitat introducerea rușinoaselor, iar in funcție de altitudine s-a stabilit procentul dc participare a rășinoaselor și modul de grupare a acestora. în continuare, au fost aduse elemente noi în fundamentarea unor soluții sllviculturale (tratamente, tăieri de îngrijire) stabilindu-se praguri pentru consistență. în concluzie a fost scoasă în evidență importanța deose- bită a structurii grădinărite în dauna celei echiene, justifi- cată de aportul dat dc componentele biometrice cu rol de protecție hidrologică (suprafața laterală a componentelor aeriene) ce se realizează în acest tip de structură, ca urmare a spațierii verticale a arborilor de dimensiuni mari și foarte mari. Evaluarea prejudiciilor produse pădurilor prin incendii, prin distrugerea litierei, pirjolirea coronamentelor etc. (Respon- sabil. dr. ing. A. Hulea) Din constatările făcute rezultă că, în ansamblu, pe Ungă efectele cunoscute ale incendiilor asupra vegetației fores- tiere (degradarea arborilor, puieților sau lăstarilor) pot să apară altele mai puțin cunoscute, cu caracter indirect, și mai ales negative. Printre cele mai semnificative urmări negative indirecte, in cazul incendiilor de litieră, se pot menționa: scăderea numărului de arbori la hectar, sporirea arborilor cu defecte sau crăci lacome, creșterea proporției coroanei, degradarea stării de vegetație a arborilor, refacerea anevoioasă a litierei și degradarea acesteia, creșterea gradului de acoperire la plantele ierbacee de talie mijlocie, sporirea cazurilor de pu- tregai al tulpinii, reducerea creșterii radiale și în înălțime, în mod diferențiat pe specii. Ca efecte indirecte pozitive mai importante s-au desprins: creșterea capacității totale de schimb din sol și reducerea populațiilor de insecte dăunătoare. Experimentarea schemelor de combatere integrată a comple- xelor caracteristice de defoJiatorl în vederea perfecționării și extinderii aplicării acestora In principalele formațiuni fo- restiere de cvercinee. (Responsabil: ing. C. Ciornei) Cercetările efectuate în perioada 1986 -1988 au condus la perfecționarea schemelor de combatere integrată a prin- cipalelor insecte defoliatoare, din arboretele de cvercinee: Lymantria dispar, Tortrix virtdana, Operophtera brumata, Erannis defoliaria, Euproctis chrgsorrhoea, Malaeosoma neus- tria. în cadrul noilor tehnologii de combatere integrată se pune un accent deosebit pe aplicarea unor măsuri cu caracter preventiv, biologice și silvotehnice, care să contribuie Ia refacerea echilibrului biocenotic al pădurilor de cvercinee. în acest sens, se recomandă măsuri de protejare și stimu- lare a înmulțirii unor factori biotici naturali limitativi; pă- sările insectivore, speciile din grupa Formica, entomofauna utilă (parazi[i, prădători), cu rol deosebit in menținerea populațiilor de insecte defoliatoare la niveluri scăzute de densitate. în combaterea integrată a insectei Lymantria dispar se folosește și metoda de combatere pe cale mecanică, prin recoltarea și distrugerea depunerilor de ouă. în cazul unor infestări puternice se pot aplica cu rezul- tate bune tratamente microbiologice cu biopreparate pe bază de Bacillus thurinșiensis, precum și tratamente chi- mice cu insecticide selective (dimiloizi), sau bîodcgradabile (Decis, Silvetox, Onefon). Un aspect deosebit de important, evidențiat în pădurile în care s-au aplicat măsuri de combatere integrată constind din tratamente cu biopreparate în anii anteriori, l-a consti- tuit prelungirea cu 1 — 3 ani a intervalului dintre două tra- tamente succesive aplicate Împotriva speciilor do TortrP cidae și Geometridae din gorunetele, stejăretele și șleaurile din Moldova și Transilvania. Ameliorarea pinului silvestru in vederea creșterii producției de celuloză; hibridări interspeeifice la pin (Responsabil: ing. G. Mau) , Cercetările privind intrarea în vegetație, efectuate tn cul- turile experimentale dîn cîmp, relevă existența unei variații discontinue, fapt, ce indică controlul oligogenic al acestui caracter fiziologic. Asumfndu-sc faptul că intrarea in vege- tație studiată în ani diferiți constituie caractere separate și că in timpul diferitelor faze de dezvoltare ale lujerului anual acționează gene diferite, rezultatele cercetărilor suge- rează controlul exercitat dc aceleași gene pe parcursul fenofazei, adică pe intervalul cuprins între mugure dormind și lujer, cu început evident dc creștere. între precocitatea intrării în vegetație și creșterea in înălțime există o depen- dență directă. Testul de pepinieră, instalat cu 25 hibrizi interspecifici F^ din polenizare controlată de reeditare a combinațiilor- valoroase, hibrizi Fz din polenizare liberă a hibrizilor F\ și familii de descendențe materne ale genitorilor materni, re- levă în primul an de vegetație o serie de corelații fenotipice Intre caracterele studiate, care sint utile la practicarea selec- ției în stadiul juvenil al materialului ameliorat. Două com- binații hibride /''j de p. nigra var. banatica x P. densiflora sint valoroase sub aspectul creșterii în Înălțime. Ameliorarea molidului și pinului silvestru in vederea creșteri 1 producției de celuloză. (Responsabil: ing. V. Deacunu) Cu privire la antagonismul dintre densitatea lemnului și creșteri la specia molid, s-ar părea că acesta este evident în primul rînd pentru lemnul format Ia vlrste mici (pînă la la 40 ani in varianta de cercetare abordată), pe măsura Înain- tării în vîrstă (respectiv, peste 40 ani) antagonismul dintre densitate și creșteri se atenuează treptat și dispare, la vlrste mai mari densitatea lemnului fiind corelată In schimb cu alți factori cum ar fi: latitudinea corectată, altitudinea reală și corectată (corelații inverse) și nivelul bazei coroanei (co- relația pozitivă). Referitor la noțiunea de „lemn juvenil”, prin care se de- finește porțiunea din zona centrală a trunchiului arborilor cu densitate scăzută și proprietăți flzico-mecanice și chimice inferioare „lemnului matur” format către exteriorul fusului arborilor, se constată că această delimitare este valabilă în primul rind In stațiunile de bonitate mijlocie și superioară, situate Ia partea inferioară sau mijlocie a arealului molidu- lui (ori sub limita altitudinală); pe măsură ce se înaintează în altitudine și/sau bonitatea stațiunii scade, densitatea lemnului în secțiune transversală pe fusul arborelui este tot mai constantă. REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 165 Cercetări privi iul aplicarea tratamentelor cu perioadă lungă de regenerare în pădurile de rășinoase, de fag și de rășinoase cu fag. (Responsabil: ing. Șt. VIonga) Contribuțiile practice, mai importante, aduse prin cerce- tări sînt: — pentru declanșarea regenerării naturale se recomandă să se deschidă: ochiuri rărite, cu diametrul între 0,5 Ii și 1,5 II , și ochiuri tăiate ras, cu diametrul între 0,5 H și 0,75 H, pe expoziții umbrite și parțial însorite, și numai ochiuri rărite, cu diametrul între 0,5 și 1,5 H, pe poziții în- sorite; — deschiderea acestor ochiuri se face pe locuri mai înalte: culmi, mameloane, platouri, evitîndu-se deschiderea lor pe prezumtive drumuri de scos al materialului lemnos; — între înălțimea semințișului și proporția în care acesta este vătămat prin lucrările de recoltare a masei lemnoase există o corelație pozitivă; — se recomandă să se elibereze semințișul natural de arbo- retul matern la o desime de cel puțin trei puieți/m2 și o înăl- țime de 30(40) cm.; — cele mai mici prejudicii silviculturale, provocate prin lucrările de recoltare a masei lemnoase, se înregistrează cînd se folosesc pentru scos atelajele și pentru apropiat funicu- larele; — volumul pus în valoare trebuie controlat pe măsura executării lucrărilor de marcare; se pot folosi în acest sens seriile de volume ale arboretelor întregi. Ameliorarea pinului negru și silvestru pentru producția de rășină. (Responsabil: ing. G. Man) Arborii cercetați se distribuie pentru producția cantitativă de rășină în concordanță cu legea distribuției normal-loga- ritmice, o particularizare a distribuției normale, fapt ce sugerează controlul poligenic al acestui caracter. Asimetria de stînga a distribuției experimentale este explicată prin rolul selecției naturale în eliminarea arborilor foarte slab pro- ductivi. Studiul corelativ al producției de rășină cu unele caracte- ristici ale inelului anual de creștere și conținutul de acizi rezinici (colofoniul comercial) evidențiază lipsa unei corelații constante atît la nivel intrapopulațional, cît și la nivel înter- populațional. Studiul citologic întreprins pînă în prezent relevă în divi- ziunea mitotîcă prezența mixoploidiei la descendențele materne ale unor arbori foarte productivi. Existența unui număr sporit de cromozomi față de setul normal ai- putea constitui o explicație a producției ridicate de rășină. Selecția definitivă a condus la obținerea următoarelor spo- ruri fenotipicc de producție, exprimate prin diferențiala de selecție: 54% și 56% la pinul negru, respectiv 53% și 54% la pinul silvestru. Arboretele selecționate pe regiuni ecologice au fost desemnate ca rezervații de semințe. Arborii selec- ționați după cantitatea de rășină și proporția acizilor rezinici au fost multiplicați vegetativ; copiile lor alcătuiesc arbore- tuin-ul de ameliorare (115 clone), baza niaterială a urmă- toarei etape de ameHorare-hibridări inlraspecifice controlate, de obținere a descendenților biparentale (full-sib). Testul dc descendențe, materne (half-sib) ale arborilor selecționați, cuprinzînd 54 familii de pin negru și 78 familii de pin silvestru, se află îu stadiul de pepinieră. Cercetările de ameliorare au depășit faza selecției feno- tipice și se găsesc deja în faza selecției genotipice. Cercetări privind dăunătorii conurilor de molid și lariee; măsuri de protecție a producției de semințe din rezervații și plantaje. (Responsabil ing. N. Olenlcl) S-a pus în evidență existența unei bogate entomofaune în conurile de molid și lariee: 61 specii în conurile de molid, din care nouă sînt dăunătoare, șl 30 specii în conurile de lariee, din care patru sînt dăunătoare. Se semnalează, pentru prima oară în țara noastră, următoarele specii dăunătoare; — la conurile de molid: Eupithecia strobilata Hb. (Geo- metridae, Lepidoptera), Pegohylemyia anthracina Czemy ( Anlhomyiidae, Diptera) și o specie din familia Geeidomyiidae care n-a fost încă determinată; — la conurile și semințele de lariee: Petrova perangusiatia Snellen (Tortricidae Lepidoptera), Hylemyia laricicola (Karl.) (Anthomyiidae, Diptera), Resseliella skuhravyorum Skrzypcz. (Cecidomyiidae, Diptera) și Megastigmus pictus (Forst). (Torymidae, Hgmenople.ru). S-au studiat frecvența, intensitatea atacului și poten- țialului lor de vătămare. în cazul dăunătorilor conurilor de lariee, s-au stabilit pierderile procentuale din recolta de se- mințe, provocate la diferite niveluri de infestare. S-au cla- rificat unele aspecte legate de corelația existentă între feno- logia dăunătorilor și fenologia înfloririi și. fructificați ei moli- dului și laricii. Pentru insectele dăunătoare mai importante se prezintă aspecte de morfologie, necesare pentru recunoaștere, precum și caracteristicile atacului și influența acestuia asupra morfo- logiei și biometriei conurilor și semințelor. S-au precizat: modul de depistare a dăunătorilor (momentul cînd trebuie efectuată depistarea, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească loturile de conuri folosite în acest scop, procedeul de analizare a lor) și modul de avertizare a perioa- delor de combatere, momentul aplicării tratamentelor, numărul acestora, insecticidele ce pot fi folosite, doza de substanță activă la hectar și eficacitatea scontată. Stabilirea tehnologiilor de regenerare, conducere și organizare a unităților specializate pentru producerea de furnire estetice (gorun șl stejar pedunculat). (Responsabil: ing. S. Mălureanu) Ponderea arborilor dominanți, care în majoritate sînt și arbori de valoare, precum și a coroanelor arborilor de dimen- siuni mijlocii (0,25 — 0,50 H), cele mai indicate pentru reali- zarea lemnului de furnir de calitate, crește pe măsura înain- tării în vîrstă a arboretelor. La vîrste apropiate celei a exploatabilității (140—160 ani) proporția este de 94—100% a arborilor dominanți și de peste 81 % a diametrelor coroa- nelor de dimensiuni mijlocii, mai mare în arboretele ameste- cate decît în cele pure. în schimb, calitatea trunchiurilor arborilor de gorun (stejar) este mai puțin satisfăcătoare: 55% din numărul arborilor au trunchiuri cu defecte de rectitudine, 48% pre- zintă crăci lacome, 32% au vătămări, 21% au înfurciri. Pentru asigurarea compoziției de regenerare în seminți- șurile naturale instalate, majoritatea situațiilor necesită și introducerea pe caîe artificială a speciei de bază (gorun, stejar), dar mai ales a speciilor de amestec. Introducerea speciilor se va face grupat în locurile goale pentru obținerea unor amestecuri cît mai uniforme, sau în benzi, create prin semințișurile pure, late de 2 m la intervale de 4 m. în lucrările de conducere a arboretelor destinate pro- ducției lemnului pentru furnire estetice, se impune necesi- tatea alegerii și însemnării provizorii a elementelor de „per- spectivă” cu ocazia curățirilor și primelor rărituri, alegerea și însemnarea definitivă a arborilor de valoare înaintea sta- diului codrișor și concentrarea lucrărilor în jurul lor. Efec- tuarea unor lucrări speciale pentru îmbunătățirea calității trunchiurilor-arborilor (elagaj-emondaj), accesibilizarea arbo- retelor încă din primele stadii de dezvoltare, crearea subeta- jului în arboretele pure, îngrijirea subetajului etc. Adaptarea cu precădere în arboretele de gorun (stejar) a structurii plurietajațe: gorun (stejar) în etajul superior, specii de amestec (de împingere șl de protecție), în etajul mijlociu și specii de protecție a solului, ca și arbuști în etajul inferior. Stabilirea dinamicii populațiilor de Lymanlria monacha și a tehnologiilor de avertizare a înmulțirilor în masă — depistarea Începutului înmulțirilor în masă pentru prevenirea atacurilor, prin aplicarea din timp a măsurilor de combatere. (Respon- sabil: dr, ing. V. Mlhaleiue) S-a demonstrat că cele mai bune rezultate în depistarea, controlul și supravegherea populațiilor de Lymantria mo- nachă se obțin prin utilizarea procedeului curselor feromo- nale. S-a resimțit nevoia îmbunătățirii procedeului aplicat, ținînd seama de o serie de inconveniente. Testarea diferitelor curse a condus la stabilirea celor mai eficiente tipuri ce pot fi folosite in lucrările curente din producție, evitîndu-se pe cit posibil utilizarea adezivului 166 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 2989 * Nr. 3 Pentru aprecierea momentului de intrare in progradație a defoliatorului, s-a stabilit corelația intre nivelul real al populațiilor și capturările la cursele feromonale. Experimentarea schemelor de amplasare teritorială a curse- lor feromonale a condus la determinarea capacității de atracție a unei nade și în consecință la stabilirea desimii optime a rețelelor de depistare și control. Au fost aduse contribuții șl în ceea ce privește modul de instalare a curselor și de culegere a datelor din teren. Sint indicate valorile termice la care se declanșează zborul masculilor. De asemenea sînt aduse contribuții și în privința rolului păsărilor în reducerea densității defoliatorului, în stadiul de adult. în baza analizei materialului entomologie capturat pe prelate, în urma tratamentelor chimice aplicate asupra coroanei arborilor, s-a stabilit proporția paraziților și prădătorilor specifici ce au rol Însemnat in diminuarea nivelului populațiilor dăunătorului. Prin aplicarea metodei feromonale, au fost posibile o serie de studii privind dinamica populațiilor insectei. In diferite zone ale țării, și, în consecință, aprecierea necesității aplicării măsurilor de prevenire și combatere. Cercetări eu privire la diminuarea calității lemnului arborilor de brad și cvercinee, afectați de nseare prematură. (Respon- sabil: ing. V. Moidovan) Lemnul arborilor a căror coroană este uscată, în proporție de pină la 50%, nu suferă modificări calitative, acesta fiind asemănător celui provenit din arbori sănătoși. Cînd uscarea coroanei arborelui depășește 50%, lemnul incepe să fie afectat calitativ datorită alterării unor țesuturi și apariției unor defecte ca: putregai, crăpături, găuri și galerii de insecte, coajă desprinsă (Ia cvercinee), inimă umedă (la brad), lemn mort și colorații anormale. După uscarea coroanei în proporție de peste 50% (60— 70%), cu cît arborele este ținut mai mult timp neextras cu atît alterarea lemnului este mai profundă și pierderile cali- tative mai importante. Arborii cu coroana uscată in proporție de peste 50% pre- zintă o mare variabilitate individuală, in ceea ce privește rapiditatea alterării calitative a lemnului. Prezența cojii pe arborele cu coroana uscată în proporție apropiată de 100%, aflat pe picior sau duhorit, grăbește procesul de alterare a lemnului, datorită căldurii și umezelii reținută de rumegușul și excrementele eliminate de insectele de scoarță. Evoluția uscării arborilor, se desfășoară destul de lent șl depășește de regulă (cu mici excepții) un sezon de vegetație (fiind mai rapidă la brad declt la cvercinee). După uscarea completă a coroanei arborelui proprietă- țile fizico-mecanice ale lemnului se modifică în sens negativ. Consumurile specifice realizate la prelucrarea lemnului provenit din arborii cu coroana uscată în proporție de pînă la 50% sînt asemănătoare celor realizate la prelucrarea lem- nului provenit din arbori sănătoși. Consumurile specifice realizate la prelucrarea lemnului provenit din arbori cu coroana uscată in proporție de peste 50% cresc cu atît mai mult cu cit avansează procesul de uscare. î n lemnul arborilor cu coroana complet uscată, apar defecte, care nu permit utilizarea acestuia pentru producția dc furnire. Se propun următoarele măsuri: — supravegherea continuă a arboretelor în care, se mani- festă fenomenul de uscare și marcarea imediată, In vederea extragerii, a arborilor cu coroana uscată în proporție de peste 50%; — scurtarea procesului de exploatare a arborilor afectați de uscare (la cel mult 30 zile) și industrializarea imediată a materialului rezultat (Inclusiv tivirea cherestelei) pentru a opri procesul de depreciere a acestuia; — cojirea arborilor de brad imediat după doborlre; 7- luarea unor măsuri corespunzătoare de protecție a materialului provenit din arbori afectați de uscare (comba- terea dăunătorilor, depozitarea corespunzătoare etc.). Recenzie DIETZ, P., KNIGGE, W., LOFFLER, H., 1084 : Accesibi- litatea pădurilor (Walderscbliessung). Editura Paul Parey, Hamburg. Autorii prezintă, pe baza studiilor și cercetărilor proprii ca șl a. celor cunoscute din literatura de specialitate germană și străină, principalele aspecte referitoare la crearea accesibi- lității în pădure prin folosirea în principal a unor rețele per- manente de drumuri auto forestiere. Datorită diferențelor de condiții de la o țară ia alta și char de la o proprietate la alta In cadrul aceeiași țări, studiile de deschidere a pădurilor au un caracter oarecum diferit. De aceea este meritorie contribuția autorilor de a găsi și evidenția acele elemente sau parametri cu caracter mai general privind aceeslbilizarea pădurilor, cu valabilitate In toate zonele fores- tiere care să poată fi adaptate sau prelucrate cu ușurință la situațiile concrete de creere a accesiblității pe o anumită suprafață de pădure, bazin sau chiar pe întregul fond fores- tier. Astfel, la studiul accesibilității pădurilor se iau în consi- derație și se studiază In detaliu cele două rețele de colectare și transportul lemnului care se condiționează reciproc ca desime și dezvoltare în ulteriorul pădurii. Avînd in vedere că accesibilitatea în pădure este condițio- nată de ieiul de gospodărire și dezvoltare în timp și spațiu a acestuia și că aceasta se realizează în principal prin rețelele de transport cu funcțiuni multiple și durată de exploatare îndelungată (în cazul drumurilor auto este de 30—80 și chiar 100 ani) este normal ca studiile de dezvoltar a acestora in pădure să fie mult și, profund fundamentate, așa cum se arată pe larg in lucrare, din punct de vedere ecologic, tehnic, economic și social. în legătură cu mijloacele mecanico de colectare a lemnului care asigură deschiderea pădurii pe suprafețe mici, cum sînt tractoarele și instalațiile cu cablu, acestea cunosc o dezvoltare și modernizare foarte rapidă, înregistrînd schimbări struc- turale și funcționale importante eu implicații asupra dez- voltării rețelei de transport permanente in pădure. Este de remarcat faptul că autorii mi s-au limitat numai fa â reda unele valori ale desimii rețelei de drumuri, ci au pre- zentat și discutat și mărimea, alcătuirea și amplasarea in pădure a rețelei de eolectare, prin aceasta oferind o imagine foarte sugestivă și utilă asupra deschiderii pădurilor și dez- voltării rețelelor de colectare și transport. O atenție mare se acordă în lucrare drumurilor auto în pădure, ele constituind rețeaua permanentă de transport. într-o succesiune logică și destul dc succintă, dar în același timp suficientă pentru a se Înțelege, se prezintă principalele aspecte legate de proiectarea, construcția, exploatarea și între- ținerea drumurilor auto forestiere. Lucrarea este prezentată într-o grafică excepțională, avînd o extensiune de 426 pagini cu 336 figuri, planuri, hărți și 65 tabele. Lucrarea se evidențiază prin originalitate, actualitate, apli- cabilitate și nivel științific rdicat, puțind fi folosită cu efici- ență in cercetare, proiectare, producție și Invățămintul fores- tier. Prof. dr. ing. GH, IONAȘCU REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3 167 Recenzie KERESZTESI, B. (sub redacția), 1988 : The Black Loeoust (Salelmul) Akadâmial Kiado, Budapest, 190 pagini, 55 figuri, 55 tabele, 7 pagini bibliografie și index tematic, 5 anexe. Lucrarea prezentată mai jos este primul volum din seria monografiilor pe specii forestiere. Monografia cuprinde trei capitole de bază, și anume : I — Arealul natural al salcîmului și răsplndirea In alte țări, II Cultura salcîmului tn Ungaria și III—Salelmul In alte țări. I Capitolul I conține descrierea genului Rubinia șl a speciei i R. pseudoacacia, cu arealul său natural și caracteristicile ' staționale, formele (tipurile) de salcîm și aspecte silvicultu- ' rale, precum și istoricul răspîndirii in SUA șl al introducerii tn alte țări. - 1 Capitolul al II-lea, divizat in 10 subcapitole, se referă Ia : 1. Situația saleimetelor din Ungaria, cu date cuprinzlnd supra- fața totală (270 mii lia), natura proprietăților, clasa de vîrstă și de producție, volumul total de masă lemnoasă pe picior (33,43 mil.m3) suprafața anuală dată de exploatare (8550 ha). Se prezintă date tn legătură cu creșterea anuală totală (2,15 mil.ms) și care reprezintă 20% din volumul total a] creșterii anuale a pădurilor ungare. 2. Activitatea de amelio- rare genetică a salcîmului, orientală spre creșterea rapidă a productivității și calității arborclelor, se bazează pe selec- ționarea și utilizarea, cu precădere, a cultivarurilor/clonelor de valoare superioară, concepută inițial pe alegerea arborilor plus, iar ulterior pe alegerea celor mai valoroase arborete și populații. Omologarea a 10 cultivaturi (printre care și unul românesc — Dîmbul cu bani, Calafat) și 11 în curs de omolo- gare, pentru valoarea lor industrială (cherestea, stîlpi, lemn de mină), apicolă, ornamentală etc., este bazată pe multiple și concludente date, privind : dimensiunile , volumele și cali- tățile trunchiurilor, caracteristicile fizico-mecanice, calorice și chimice ale lemnului, proporția duramenului și a cojii, frec- vența și abundența înfloririi, conținutul în nectar, precum șl rezistența/sensibilltatea la înghețurile tirzii și la unele boli. 3. Producerea puieților, prin multiplicări tradiționale folosite în practică și prin inieromultipllcftri „în vitro”, este tratată amănunțit, abordindu-se întreaga gamă de operațiuni, pe care le cuprinde. 4. Crearea plantațiilor de salcîm abordează aspecte privind exigențele staționale și tehnicile de împădu- rire, precum și rezultatele unor experimentări de amploare, legate de influența metodelor de regenerare asupra viabilității și calității arboretelor. Autorii se pronunță pentru menținerea, In continuare, la nivelul de 2/3 al regenerărilor din drajoni. 5. Operațiunile de Îngrijire a arborilor de salcîm sînt prezen- tate diferențiat, în raport cu originea arboretelor. La arbore- tele din sămînță și drajoni, operațiunile de îngrijire cuprind curățările și răriturile selective — șl de stimulare — și tăierile definitive. La arboretele formate din cultivaruri omologate, operațiunile de Îngrijire diferă, în general, de cele anterioare, datorită uniformității și identității genetice a plantelor — și desimii de cultură mal mici — și se aplică în raport cu țelul de producție. 6. Exploatarea arboretelor de salcîm cuprinde aspecte legate de tăierile de ameliorare și tăierile de recoltare. La tăierile de îngrijire, formate din curățări șl rărituri, se tratează produsele rezultate (lemn de foc, lemn industrial), perioadele de intervenție și volumele de extras, precum șl uti- lajele și mașinile folosite. La tăierile de regenerare, se prezintă ; fazele și sortimentele obținute, mașinile și utilajele. 7. Uti- , Uzarea lemnului de saleîin prezintă, inițial, amănunțit însu- șirile coloristice, fizico-chimlce, mecanice și calorice, de dura- bilitate, influența aburirii șl uscării asupra calității lemnului; continuă cu evoluția și importanța domeniilor de utilizare, relevîndu-so că la început a fost predominant resursă de foc, apoi lemn de construcții rurale și hidrotehnice, utilizat în industria minieră și agricultură, iăr in prezent în insustria mobilei (lemn brut, plăci aglomerate și fibrolemnoase etc.), în construcții (componente laminate), transporturi feroviare (traverse); utilizarea, mai recentă, a salcîmului in interes energetic este redată pe larg, în contextul acțiunilor Între- prinse pe plan național și internațional, cu precizarea cate- goriilor de resurse, Inclusiv culturilor specializate, a aportului acestora la aprovizionarea cu combustibil a locuințelor, la scară națională (21 %); sînt prezentate, de asemena, date obținute in culturi experimentale energetice (in vîrstă de 5 — 12 ani), privind producțiile, echivalentul in combustibil convențional etc. 8. Importanța salcîmului in apiciiltură este mare, fiind considerat principala sursă de miere, dat fiind că, în anii buni de înflorire, mierea de salcîm reprezintă între 50 și 60 %, din producția națională. Omologarea și introdu- cerea în cultură a cinci cultivaruri de mare valoare apicolă a condus la sporirea producției de miere, de 2,2—2,8 ori. 9. Existența plantațiilor de salcîm in mediul rural și urban, pe terenuri marginale (degradate, halde etc.), s-a dovedit a fi de o deosebită importanță economică, de protejare a mediului înconjurător, recreere, turism etc. IC. în încheierea capitolului al doilea, sînt înfățișate aspecte economice ale culturii salcîmului în Ungaria, demonstrîndu-se că plantațiile dc salcîm din sămînță sînt rentabile pe marea majoritate a claselor de pro- ducție (I — V), în timp ce arboretele din drajoni sînt renta- bile în toate situațiile (I— VI). Capitolul al IlI-lea se referă la cultura salcimului In alte țări, în acest cadru se prezintă unele realizări obținute (1973) In culturi le experimentale de salcîm din sudul Olteniei, unde s-au aplicat diferite sisteme de rărituri. Această monografie a Salcîmului abordează o problema- tică largă și complexă, solid fundamentată ștlințlllc și practic, bogat și competent susținută cu date, grafice, ilustrații, edi- tată lu condiții grafice superioare. Lucrarea se adresează deopotrivă silvicultorilor, apicultorilor, specialiștilor în zone verzi și din industria de prelucrare a lemnului, constructorilor, oferind tuturor informații prețioase și utile, puțind fl consul- tată la biblioteca ICAS. Dr. ing. I. MILESCU V. BENEA 168 REVISTA PĂDURILOR * Anul 104 * 1989 * Nr. 3