PAPURILOR) || * ****** ***^HW^********^**>Hk***^^*iHWeTHk******^bfc^***it^*lHt^+********************^********************* ***************** «H MINISTERUL SILVICULTURII ^7 În perioadele lipsite de precipitații, pericolul de incen- diu este sporit. în pădure sau în apropierea ei, fiecare cetățean trebuie să respecte regulile de prevenire a incendiilor! Chibriturile, țigările aruncate la întîmplare sînt dușmanii pădurii! care vin după dumneavoastră! ¥¥¥ ¥***¥ * ¥ ¥¥*¥¥¥+*¥¥ *¥¥¥¥¥*¥¥*¥*¥ ¥¥* *** ¥¥¥*¥¥ * ****** ¥¥* +¥**¥*¥ £*¥*¥¥¥ * ¥ * Y*******^**^****************-*** * ****** Locurile de popas - vor fi gata să pri- mească și pe cei REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR — ORGAN AL MINISTERULUI SILVICULTURII SI AL MINISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. Ing. Gh. Constantinescu (președintele consiliului șl redactor responsabil), Ing. I. Tăbăraș (vicopreșa dintele consiliului),Prof. dr. St. Alexandru,Dr. Ing. D. Cârioganu, Ing. FI. Cristescu, Ing. Cornelia Drăgan, Ing. V. Dană- r«ana, Ing. C. Frumosu, Dr. doc. V. Giurgiu, Dr. Ing. M. lancuiescu, Prof. dr. Ing. S. A. Munteanu, membru cores- pondent al Academiei R. S. România, Cont. dr. Ing. Flloftela Negrațlu, Ing. D. Nieoară, D. Pășea, Ing. l.He- trâreanu, Ing. I. Predeseu, Eo. Gh. Sanda, Ec. V. Savo, Prof. dr. ing. V. Stăneseu, Ing. Ov. Stolan ANUL 102 Nț* 3 1961 COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. G. Mureșan —redactor responsabil adjunct, Dr, ing. A. Anca, Ing. Al. Baișolu, Dr. Ing. I. Catrfua, Dr. ing. D. CârlogaaU, Dr. ing. Gh. Cerchez, Ing. Gh. Gavrlleecu, Ing. Em. Maroocl, Dr. ing. i. Milescu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole șl Silvice, Ing. N. Marin, P. Pasca, Prof. dr. Ing. V. Stăneseu, Dr. Ing. D. Tertecel, Dr. Ing, A. Ungur Redactor principal: Elena Nlță CUPRINS pag. f. TĂBĂRAȘ: Noile norme tehnice în silvi- cultură, mijloc eficient pentru mul buna gos- podărire a pădurilor Ud COXST. D. CHIUITA : Contribuții ia folosirea climnlnlitl local ca deferniin int și Indicator al regimului dr nmfilhate a stolului 1111 A. ALEXE: Flziotipurlie și nuirlfîn mluerotâ a gorilnidui (Qm/Tii., intrării Litbl.) 123 GH. GHEORGIILT Ă: Refacerea unor arborele de gorun vătămate de produse petroliere 130 .V. GEAMBAȘU, 1. luRBU: Fenomenul de uscare a bradului In pudurile din bucovina 133 I. DECE1 : Contribuții la cunoașterea, sub raport blmuetrle, a părții subterane n arborelui 140 GH. MIHALACHE. A. SIMIDXESCU: Folosirea amestecurilor de bioprepacate cil In- secticide selective și hlodegradabiie tn cadrul 2 P. BOGHEAX :Re.H1zărl și tendințe In foluslrwt mijloacelor mecanizate Ia colectarea Jemnul»i In tăieri de produse secundare 135 ST. LUPUȘAXSCai, LR. POPESCE : Cercetări privind exploatarea și regenerai ea arboretelor din lunca inundabilă ti Dunării. 158 J. KRECH : Cercetări in legătură eu unele elemente caracteristice ale crăcilor lu arbori 102 DIN ACTIVITATEA INSTITUTULUI DE CER- CETĂi» ȘI AMENAJĂRI SILVICE 166 CRONICĂ 168 RECENZII 151 REVISTA REVISTELOR 129, 132, 136 Reduc'or de. rubrică : C. Almășan CONTENTS PAGE I. TĂBĂRAȘ: The neiv teehuicol norms fn forestry, an effiefent woy tor a belfer mana- gement of forests 114 COXST. IE CUI RIT A : Conlrlbtition* lo the use uf local climate as u detennineraud Index of soli tmmidlty economj 119 .1. ALEXE: Plilstotypes and mineral nutri» lion uf Qitcr&i* ța.lrwn Li rit 123 EH. GHEoiiGluȚA : Restoching of minerul oii iajured sesslie oak sumds 130 N. G/ .l.UD.lȘZ', 1. HARUL* s The djiag nwaj piienomtmmi in sllverdlr forests In IhtloAÎna 133 /. hEClH: Contrihmluus to thc knmvlcdge «nder blometrlc slalement, of the underground paris of the tree* 140 GH. MIHALACHE, A. SIMIOXHSCV: The ase of mlx turei ol udcrobîal preparat ions wkh selective pestleidcs In integratei control of the deăiltalors 146 P. SCUTĂ REAXU : Ecosystem'c approach in the forest proiect un and integraie» eunDal Jn fored en> systems 152 P, BtmHEAX: Arhievement-s md tendrarir* in the utiPzntion of thc meelmnlzed means ut the colle/tlon of Wood In etRUngs of seeondary produci* 155 ST. LVPUȘAXSCHE I.R. PDMMCll : Re- seareites rrgjrding Uie evpioitalion and the re- gem-ration at stands In the easilj Hnoded Dantib? IilNMloW 158 J. KRUCR: Research conceraing sorne cha- raelerîsUc oDmenW nf branrlics 182 FROM THE ACTnil Y OF THE FOREST RESEAERCH AND MVNĂGEMENT INSTI- TtTE le» NEVS 168 REU’iillV' 151 BOOKS AND PERIODICALS VOTE» 139, 132, 193 Redacția: Oficiul de Informare Documentară al M.i.L.M.C. București, B-dul Magheru, nr. 31, sectorul 1, telefon 69.68.65 șl 50.20.20/176 Articolele, Informațiile, comenzile pentru reclame, precum șl alte materiale destinate publicării in revistă se primesc pe această adresă Cititorii d(n străinătate se pot abona prin ROMPRESFILATELIA — sectorul export-import presă P.O. Box 12 — 801, telex 10376-PRSFI H, București, Colea Grlvlței, nr. 64-66 The forelgn readers may subscrlbe by ROMPRESFILATELIA — export seetion and press Import sectlon P.O. Box 12 — 201 telex 10376 - l'RSFI R, București, Calea Grlvlței, nr.GÎ — 66 Tehnoredactor: Măria Ularu Xoile norme tehnice în silvicul- ieiră, mijloc eficient pentru mai buna gospodărire a pădnrilor Ing. I. TĂBĂRAȘ adjunct al ministrului silviculturii în evoluția silviculturii românești, Hotărîrea Comitetul ni Politic Executiv al C .C. al P.C.K, din 9 mai 1986, privind mai buna gospodărire a pădurilor, se înscrie eu litere de aur ea un eveniment istorie de cea mai mare însemnătate pentru apărarea, conservarea și dezvoltarea fondului forestier, pentru menținerea echilibru- lui ecologic în spațiul geografic românesc. Căci, așa cum a precizat tovarășul N1COLAE CEAUSESCE, secretar general al partidului, gospodărirea pădurilor „este un domeniu hotărîtor pentru a păstra clima, pentru a păstra condițiile generale cît mai bune, Chiar pentru a asigura viitorul patriei noastre”. în consecință, Ministerul Silviculturii a întreprins acțiuni ferme pentru reașezarea sil- viculturii românești pe coordonatele directivei politice menționate, astfel încît să sporească aportul silviculturii la dezvoltarea economiei noastre socialiste, la protecția factorilor de mediu, la creșterea nivelului de trai și a calității vieții individuale și sociale. în acest ansamblu de măsuri pentru mai buna gospodărire a pădurilor, reconsiderarea normelor tehnice în silvicultură a constituit preocuparea centrală. La elaborarea lor s-a urmării punerea de acord a soluțiilor tehnice cu directivele politice pri- vind gospodărirea pădurilor, cu rezultatele cercetărilor științifice efectuate în țara noastră, cu experiența acumulată dc unitățile silvice in diferite condiții naturale și economico- soeialc. Ele au fost întocmite într-o concepție unitară., sistemieă, asigurindu-se corelarea so- luțiilor prevăzute în diferite norme tehnice, în analiză și soluționare au intrat opt domenii mai importante ale silviculturii românești, res- pectiv cele privind: 1) Compozițiile, schemele și tehnologiile de regenerare a pădurilor; 2) îngri- jirea. și conducerea arboretelor j 3) alegerea Și aplicarea tratamentelor; 4) evaluarea masei lemnoase destinată exploatării; 5) amenajar rea pădurilor; 6) stabilirea densității arborilor la hectarul de pădure; 7) prevenirea și com- baterea uscării la cvercinee și brădete; 8) ter- menele, modalitățile și epocile de recoltare și transport ale materialului lemnos din păduri. Punînd în aplicare Hotărîrea Comitetului Poli- tie Executiv al 0.C al P.C.R. din 9 mai 1986, prin elaborarea normelor tehnice menționate, s-a urmărit menținerea integrității fondului forestier și conservarea pădurilor prin normali- zarea tăierilor de masă lemnoasă și creșterea suprafețelor împădurite. în acest scop au fost date soluții tehnice prin care sc asigură: per- manența pădurii prin evitarea dezgolirii solu- lui prin tăieri; promovarea în cultură a specii- lor autohtone valoroase și prevenirea feno- menelor de uscare a unora dintre ele; crearea Condițiilor pentru regenerarea Ia zi a pădurilor; readucerea în circuitul economic prin împădu- riri a rîpilor și a altor terenuri degradate exce- siv și supuse proceselor de alunecare, inapte pentru agricultură; respectarea riguroasă a densității arborilor la hectar, în așa fel îneît terenurile forestiere să fie cît mai raționai folosite; promovarea de tehnologii de exploa- tare prin care să nu SC mai degradeze solul, semințișul și arborii pe picior ș.a. în procesul de elaborare a lor au fost eliminate din prac- tica silvică toate conceptele și prevederile ante- rior oficializate, prin care au fost favorizate stă- rile respective din silvicultura românească, cum sînt cele privind: îmășinarea și plopizarea forțată a pădurilor în dauna speciilor autohtone valoroase; practicarea de tratamente extensive care au contribuit la dezgolirea solului, așa cum este cazul tăierilor rase de refacere, tăierilor „combinate”, tăierilor succesive eu perioadă scurtă dc regenerare și tăierilor în crîng la cvercinee ș.a.; metodele și procedeele de amena- jare a pădurilor, care au suprasolicitat fondul forestier peste capacitatea lor de suport; teh- nologiile de exploatare extensive, provocatoare de mari deteriorări în păduri etc. Noile soluții tehnice pornesc, pc de o parte, de la cunoașterea obiectivelor social-economice atribuite fiecărui arboret prin zonarea funcțio- nală a pădurilor, iar, pe de altă parte, de la particularitățile bioecologice ale ecosistemelor forestiere. în acord cu funcțiile multiple atri- buite pădurilor noastre, au fost adoptate soluții 114 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 * Nr. 3 fundamentate ecologic și economic, stabi- lite prin cercetări științifice efectuate în. țara noastră Ia Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Institutul pentru Pedologie și Agro- chimie, Facultatea de silvicultură și exploatări forestiere, ținînd seama și de noutățile tehnico —științifice pe plan mondial. Deferitor la îndrumările tehnice privind com- pozițiile, schemele și tehnologiile de regenerare îl pădurilor au fost aduse îmbunătățiri substan- țiali', mai ales în ceea ce privește • — stabilirea de compoziții de regenerare optim diversificate, apropiate de structura com- pozițională a tipurilor de pădure natural-funda- mentale; — constituirea unui număr mai mare de grupe ecologice eu un grad avansat de omogeni- tate a condițiilor staționale și a tipurilor de pădure; — • diferențierea compozițiilor de regenerare și în funcție dc obiectivele social-economice ale viitoarelor arborete; — acordarea unui mai mare grad de liber- tate specialiștilor din producție la fixarea com- poziției de regenerare, în care scop au fost stabilite limite relativ largi ale proporțiilor de participare a speciilor componente, în același timp, au fost introduse restricții severe în pri- vința culturii rușinoaselor, salcîmului și a plopi- lor în stațiuni favorabile speciilor de foioase valoroase autohtone. Astfel, este interzisă cultura rășinoaselor în stațiuni favorabile evercineelor, cu excepția împăduririi terenuri- lor degradate și a unor zone de agrement. Este restricționată cultura salcîmului și a plopilor în condiții staționale apte pentru cultura stejarilor. în același context nu mai este prevă- zută. înființarea de culturi speciale pentru celu- loză, cu excepția culturilor de plopi și sălcii în stațiuni de bonitate inferioara și mijlocie din Delta și lunca Dunării și din luncile rîurilor interioare, inapte pentru alte specii sau sorti- mente mai valoroase; — determinarea compozițiilur-țel și com- pozițiilor de regenerare după cum împăduririle se efectuează în completarea regenerărilor natu- rale, în terenuri cu arborete degradate, bră- cuite și Subproductive, în terenuri goale Sau în care condițiile staționale au fost puternic de- teriorate ; - regional izarea unor compoziții-țel și compoziții dc regenerare, în raport cu specificul ecologic al diferitelor zone ale țării; — adaptarea soluțiilor tehnice la tendințele de succesiune a speciilor forestiere; — diferențierea zonală și ecologică a scheme- lor de împădurire a și tehnologiilor de regene- rare, urmărindu-se îmbinarea armonioasă a regenerărilor naturale cu cele artificiale. Aplicarea exhaustivă a prevederilor noilor norme tehnice va conduce la realizarea de arborete do înaltă stabilitate ecologică, rezis- tente la adversități, productive și de ridicată eficacitate funcțională. în ceea ce privește Normele tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor, principalele îmbunătățiri și reînnoiri sînt următoarele : — s-a acordat o importanță mai mare posi- bilităților de care dispun lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor pentru formarea de arborete stabile, productive și de înaltă func- ționalitate protectivă, constituite din specii forestiere autohtone, în care scop R-a considerat prioritară îngrijirea arboretelor în stadiile de tinerețe (îngrijirea semințișurilor, degajări, cură- țiri) ; — s-a pus în aplicare principiul modern al menținerii densității arboretelor la- un nivel optim, în general la densitatea plină, la care este multilateral folosit potențialul productiv și proiectiv al ecosistemelor forestiere. în acest scop, au. fost introduse metode de control al densității prin volum și creștere în volum. Intervenții de intensitate ridicată (forte și foarte puternice) au fost admise numai la arbo- retele tinere ; — în concordanță cu extinderea tehnologiilor intensive, Cu perioadă lungă și continuă de regenerare, au fost precizate metodele de îngri- jire și conducere a arboretelor gospodărite în codru grădinărit sau codru cvasigrădinărit; — ținînd seama de- faptul că aproape 40% din păduri sînt încadrate în grupa l-a funcțio- nală, s-au amplificat în mod corespunzător recomandările tehnice referitoare la îngrijirea și conducerea arboretelor destinate să îndepli- nească diferite funcții de protecție; — au fost precizate posibili țările și tehnica de refacere prin lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor necorespunzătoare funcțiilor de producție și protecție atribuite, precum și a celor vătămate dc vînt, zăpadă, poluare și de alți factori nocivi; — s-a pus accentul pe rolul acestor lucrări în acțiunea dc diversificare a structurii arborete- lor în vederea transformării lor în viitor în păduri grădinărite; — s-a acordat atenția cuvenită lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor destinate să producă lemn de calitate superioară (lemn pentru furnire, lemn de rezonanță și clavia- tură etc.); — au fost introduse tehnici moderne și inten- sive, cum sînt cele privind alegerea și însemna- rea arborilor de viitor, deschiderea căilor de acces în arborete, efectuarea elagajului artificial, îngrijirea marginilor de masiv, folosirea metode- lor chimice etc. Totodată, au fost aduse îmbunătățiri sub- stanțiale criteriilor de încadrare a ariioielclor în stadii de dezvoltare. Aplicarea acestor prevederi, și a altora cu- prinse în normele tehnice menționate, are menirea să asigure starea de sănătate și stabili- R EV IST A PĂDURILOR * Anul 102 * 1931 * Nr. 3 115 tate a arboretelor, să sporească eficacitatea poli- funețională- a acestora, atît sub raportul pro- ducției de lemn, calitativ superioară, cît și din punct de vedere a efectelor de protecție și sociale. Prin Normele tehnice pentru alegerea și apli- carea tratamentelor au fost aduse modificări substanțiale în modul de gospodărire a păduri- lor. Au fost avute în vedere consecințele; nega- tive ale tratamentelor aplicate anterior — tăieri rase la molid, tăieri rase de refacere, tăieri combinate, tăieri succesive eu perioadă scurtă de regenerare, tăieri în crîng la cvercinee — prin, care s-au produs grave dezechilibre de versant, eroziuni ale solului, deteriorări ale peisajului, folosirea incompletă a potențialului arboretelor noastre de a se regenera, natural, uniformizarea structurii ecologice și genetice ale ecosisteme- lor forestiere urmate de slăbirea rezistenței la adversități și scăderea potențialului productiv și ocoprotectiv al pădurilor, De aceea, potrivit principiului permanenței pădurii și a complexu- lui de funcții ale acesteia-, care poate fi asigurat numai în condițiile nedezgolirii solului prin tăieri de regenerări;, a fost lărgită sfera de apli- cabilitate a tratamentelor bazate pe regenerare naturală și, în primul rînd, a tăierilor de trans- formări* spre grădinărit. Acestea din urmă se încadrează in sfera largă a lucrărilor de transformare prin care se urmărește diversifica- rea structurii ecologice și genetice a arboretelor, îneepînd eu intervențiile în stadiul de semințiș și terminînd cu cele specifice arboretelor vîrst- niee. în legătură cu alegerea tratamentelor s-a luat în considerare faptul că în țara noastră cerințele social-economice impun, iar condițiile naturale favorizează, ca majoritatea pădurilor să fie conduse spre structuri diversificate — pluriene și relativ pliu ie no — care sînt apte să îndeplinească funcții multiple de protecție și producție, ceea ce este posibil de realizat prin tratamente foarte intensive (grădinărit și eva si grădină rit, progresive și succesive în margi- gine de masiv). Celelalte tratamente intensive sînt luate în considerare numai în mod provizo- riu, în cazuri particulare, ca soluție tranzitorie spre realizarea unor structuri diversificate, de natura celor menționate mai sus. Tăierile rase în parchete miei sau în benzi sînt admise numai în cazuri particulare, cum sînt cele ale culturi- lor de plopi euramericani și sălcii, ale unor zăvoaie etc. De asemenea, crîngul este limitat la arborete de saleim și unele zăvoaie. Tăierile rase de refacere au fost interzise, fiind înlocuite cu tăieri în ochiuri, în benzi, combinații dc tăieri in ochiuri și benzi, sau prin lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor. Pentru pădurile situate în stațiuni cu con- diții dificile de regenerare, în cele în care nu este posibilă sau admisă recoltarea de pro- duse principale, ca și în cele de stejar supuse regimului de conservam (de pildă, pădurile de stejar din sudul țării), vor fi parcurse cu lucrări de conservare prin care sc urmărește ameliora- rea stării fitosanitare a rezistenței Ja adversități, precum și asigurarea regenerării lor treptate pe cale naturală și împădurirea golurilor exis- tente, astfel îneît să li se garanteze permanența. Promovarea în practica Silviculturii noastre a tratamentelor cu perioadă continuă și foarte lungă de regenerare necesită ca aplicarea trata- mentelor să se efectueze numai pe bază de pro- iecte de regenerare, întocmite dc specialiștii fiecărui ocol silvic. Sînt exceptate de la lucrări de regenerare doar arboretele constituite în rezervații, potrivit Legii privind protecția mediului înconjurător, aces- tea fiind supuse regimului de ocrotire inte- grală, Normele tehnice pentru evaluarea masei lem- noase destinată exploatării se înscriu și ele în ansamblul măsurilor pentru mai buna, gospodă- rire a pădurilor, prin aceea că amplifică preocu- pările pentru evaluarea mai precisă, a lemnului introdus în circuitul economic, acțiomnd în direcțiile : — ameliorării clasificării arborilor pe clase de calitate, inclusiv pentru cei apți să producă sortimente superioare (lemn pentru furnire, lemn de derulaj, lemn de rezonanță); — lărgirii sferei de aplicare a metodelor in- formatice prin generalizarea prelucrării la calculator a datelor; — punerea în aplicare a unui ansamblu lărgit de tabele biometrice; — renunțării la inventarieri parțiale (prin sondaj) în cazul răriturilor, prin care nu s-a putut asigura în trecut precizia necesară; — introducerii unui sistem ntai eficace de control al lucrărilor de evaluare. Marcarea arborilor nu mai este privită ca un proces de rutină; el devine acum un act cultu- ral eu profunde implicații ecologice si econo- mice. Un rol hotărîtor în acțiunile contemporane pentru folosirea rațională a resurselor fores- tiere, în consens cu directiva politică privind mai buna gospodărire a fondului forestier, îl au Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor. Spre deosebire de edițiile anterioare, noile norme tehnice promovează principiul conti- nuității în sens progresiv atît a funcțiilor de producție, cît și a celor de protecție și sociale, vizînd nu numai interesele generației actuale, dar și cele de perspectivă ale societății. în consecință, sistemul de amenajare a pădurilor a fost restructurat în sensul punerii lui de acord eu prevederile celorlalte norme tehnice în sil- vicultură, îndeosebi cu cele referitoare la alege- rea și aplicarea tratamentelor, îngrijirea și con- ducerea arboretelor. Accentul principal s-a pus pe metodele de amenajare a pădurilor în codru grădinărit și 116 REVISTA PĂDURILOR * Anul tos ♦ rm ♦ Nr. 3 cvasigrădinărit, promovînd ideea tăierilor de transformare, care în prima etapă au mai mult un caracter de însănătoșire și de ameliorare a structurii calitative a arboretelor. De aceea, primele intervenții au o intensitate moderată; au fost revizuite modelele structurii optimi! a arboretelor grădinărite, în acord cu specificul pădurilor noastre și cerințele social-economice. Totodată, în cazurile particulare, tranzitorii, pentru care se mai admite în mod provizoriu amenajarea unor păduri în codru regulat, a fost necesar să se revizuiască substanțial metodolo- gia de stabilire a posibilității, adoptindu-semai multe metode; astfel, a fost reintrodusă — intr-o formă îmbunătățită — metoda claselor dc vîrstă, iar metoda creșterii indicatoare a fost modificată în sensul alinierii ei cu imperativele gospodăririi raționale și intensive a pădurilor prin tratamente cu perioadă lungă de regene- rare, cu urmărirea continuității producției dc lemn pe cel puțin 60 ani. Virstele exploatabili lății și ciclurile au fost puse de acord cu noile obiective social-economice, cu rezultatele cer- cetărilor recente. A fost părăsită ideea con- stituirii de subunități de refacere, prin care în trecut s-au produs serioase deteriorări ale continuității și echilibrului ecologic (îndeosebi dezgolirea solului, eroziuni și alunecări de teren). Amplificarea și creșterea importanței obiec- tivelor social-ecmioniiee care necesită protec- ție forestieră au impus ameliorarea sistemului românesc de zonare funcțională a pădurilor, devenind necesară gruparea arboretelor în șase tipuri de categorii funcționale. Acestea din urmă determină organizarea teritorială a pădurilor â alegerea bazelor de amenajare. S-a preconizat un nou sistem de control al efi- cacității. funcționale a pădurilor în direcția monitorizării prin inventarieri succesive a parametrilor de stare a factorilor de mediu, pre- cum și informatizarea «menajamentului într o concepție ameliorată, care să asigure o îmbună- tățire. substanțială a ameuajamcntelor sub raport informatic. în lumina noilor norme, amenajamentul este privit ca o lucrare comună, de colaborare teh- nico-orgauizatorică între spvcșalișlii Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, ocoalelor sil- vice și Inspectoratelor silvice județene. Totodată se cere uu plus de efort intelectual pentru crește- rea substanțială a calității amenajam cutelor, atît în privința lucrărilor de teren, eît și sub raportul soluțiilor tehnice, urmărindu-se o mai solidă fundamentare ecologică și economică a lor. Elemente noi pentru folosirea plenară a potențialului silvoproduetiv și ecoprotcctiv al pădurilor și menținerea stabilității lor aduc Instrucțiunile tehnice pentru stabilirea densității REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 * 1987 * Nr. 3 arborilor la hectarul de pădure pe, specii (for- mații) forestiere, vîrste și cateyorii de bonitate. Normele oficializate prin aceste instrucțiuni, prin confruntarea lor cu situația reală din teren, constituie un criteriu obiectiv pentru recu- noașterea stărilor de subnormalîtate a densității arboretelor, in vederea luării de măsuri eficiente de reconstrucție ecologică a acestora. Ele reprezintă, în același timp, unul din criteriile de acordare a retribuțiilor tarifare pentru perso- nalul muncitor de la ocoalele și inspectora- tele silvice județene. Amplificarea unor stări negative în păduri a determinat elaborarea și punerea în aplicare a îndrumărilor tehnice pentru stabilirea prezen- ței, evidența, prevenirea și combaterea uscării Ia arborii de stejar și brad. Aceste îndrumări obligă \uganele silvice la o multilaterală supraveghere a stării pădurilor ’ de' stejar și brad, în vederea luării t uturor măsurilor teh- nico-orgauizatmice necesare pentru înlăturarea consecințelor uscării anormale, pentru amelio- rarea și reconstrucția ecologică a celor afectate, pentru prevenirea fenomenelor de uscare la aceste specii forestiere de mare importanță eco- logică și economică. în sfîrșit, Instrucțiunile privind termenele, modalitățile și epocile de recoltare și transport ale materialului lemnos din păduri au menirea să reglementeze, pe noi baze, reporturile dintre Ministerul Silviculturii și Ministerul Industriali- zării Lemnului și Materialelor de Construcții, în privința recoltării și colectării materialului lemnos din păduri. Se precizează că aceste lucrări se organizează și efectuează astfel îneît; să se asigure menținerea integrității fondului forestier și conservarea pădurilor; să se limiteze tăierile de masă lemnoasă în cadrul a ceea ce pot- da pădurile; să se evite dezgolirea solului prin tăieri; să se asigure promovarea în cultură a speciilor autohtone valoroase și regenerarea la zi a pădurilor, îndeosebi pe cale naturală; să se garanteze igienizarea arboretelor, precum și valorificarea integrală și superioară a lem- nului, ca și reducerea pierderilor de exploa- tare. Prin oficializarea acestor instrucțiuni s-a progresat substanțial în direcția ecologizării lucrărilor de exploatare a lemnului, mai ales în ceea ce privește punerea în aplicare a unor reguli silvice mai severe. Astfel, s-a prevăzut: — evitarea folosirii tehnologiei de exploatare a arborilor întregi, prin care în trecut au fost 117 aduse mari prejudicii solidul, semințișului și arborilor pe picior; — colectarea materialului lemnos numai pe trasee stabilite eu ocazia predării parchetelor, cu respectarea strictă a tehnologiei adoptate; — interzicerea efectuării de drumuri de trac- tor pe versanți, astfel incit să se evite deze- chilibrarea acestora prin săpături; — interzicerea accesului tractoarelor în arborete, în perioadele eu precipitații abun- dente ; — protejarea arborilor situați de-a lungul căilor de acces prin țăruși, manșoane de crăci, lungoanc etc.; — colectarea lemnului în afara oehiurilor cu semințiș șa. Restricțiile enumerate, ca și multe alto reguli silvice cuprinse in instrucțiunile mențio- nate, reprezintă mijloace eficiente pentru redu- cerea substanțială a prejudiciilor aduse pădurii, în procesul de exploatare a masei lemnoase. Alte prevederi ale acestor instrucțiuni au menirea să evite concentrarea tăierilor în bazi- nele accesibile și să contribuie la accesibiliza- rea integrală a fondului forestier. Astfel, Minis- terul Industrializării Lemnului și Materiale- lor de Construcții și întreprinderile forestiere de exploatare și transport, din subordinca aces- tuia, sint obligate să asigure din timp accesi- bilitatea masei lemnoase prevăzută a se exploata anual prin jilanul unic de dezvoltare economico- socială. Prevederea din instrucțiuni (art. 7), potrivit căreia „Pe cit posibil, volumul de masă lemnoasă pentru produsele principale și rărî- turi se amplasează în unități ameiiajîstico care gravitează spre instalațiile de transport, exis- tente sau prevăzute a re construi, situate la o distanță de maximum 2 km, socotită de la partea cea mai apropiată a viitorului parchet față de instalația de transport” este binevenită, fiind atît în sprijinul organelor silvice de a nu concentra tăierile in pădurile dotate cu căi permanente de transport, cît și în ajutorul întreprinderilor forestiere care sînt acum stimu- late în direcția aecesibîlizării masei lemnoase destina bă e x ploa țări i. * Exigențele sporite ale noilor norme tehnice în silvicultură implică angajarea plenară a cadrelor inginerești la realizarea tuturor lucruri- lor do profil, prezența lor conceptuală și pe teren fiind acum indispensabilă de-a lungul întregului ciclu: împăduriri, îngrijirea, con- ducerea și regenerarea arboretelor, amplasarea și evaluarea masei lemnoase destinată exploa- tării, controlul exploatărilor. Se impun, deci, în continuare măsuri tehnico-organizatoricc pen- tru apropierea acestor cadre de obiectul activi- tății lor — respectiv de pădure — , creseînd astfel satisfacția profesională a celor dornici de împliniri rodnice pe calea mai bunei gospodă- riri a pădurilor — rațiunea de a fi a silviculturii și a silvicultorului. Pe de altă parte, apar ca necesare reașezări conceptuale în tratatele și manualele învățămîntului forestier, în temati- cile de cercetare din domeniul silviculturii și exploatării lemnului. Chiar și actualele norme tehnice sînt susceptibile de îmbunătățiri, pe măsura acumulării de noi cunoștințe științifice și confruntării lor cu multitudinea de reali- tăți ale terenului- Respectarea posibilității constituie o condiție importantă pentru trece- rea silviculturii noastre in noua etapă a dezvoltării ei. Aplicarea cu strictețe a directivelor politice privind mai buna gospodărire a pădurilor și, implicit, a noilor norme tehnice prezentate nuri sus va însemna un nou și important pro- gres în direcția intensivizării pe baze ecologice și economice a silviculturii, în acord cu obiecti- vele social-economice și condițiile naturale alo economiei forestiere românești. Va spori astfel aportul silviculturii la dezvoltarea economici naționale, la protecția calității factorilor de mediu, la creșterea nivelului de trai și a cali- tății vieții. W I — 118 REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 102 ♦ 1087 * Nr. 3 Contribuții la folosirea clima- tului local ca determinant și indicator al regimului de umi- ditate a solului GONST. D. CHIRIȚĂ 'Membru corespondent al Academiei 11.5. România Introducerea în problemă Precipitațiile atmosferice, sînt principală sau unică sursă naturală de aprovizionare eu apă a solurilor fără aport freatic. Dependența umidității momentane, lunare și sezoniere a solurilor neumezite prin aport freatic, de umiditatea climatului local este atît de strîuaă, îneît, în general, în diferitele zone și subzone de vegetație și soluri, există un paralelism evident între suma anuală, sezonieră și lunară, a precipitațiilor și rezerve- lor de apă, de-a lungul anului, ale profilelor de soluri din acele unități zonale, pe terenuri plan-orizontalesauslab-moderat înclinate. Tem- peratura și — legat de aceasta - evapotrans- pirația, mai ridicată în zonele și subzonele cu precipitații scăzute (semipustiuri, stepe, silvo- stepe), accentuează și mai mult deosebirile în rezervele de apă. respectiv gradele de umidi- tate a profilelor de soluri [Chiriță, 1964]. Dat fiind strînsa dependență a rezervelor de apă de cuantumul precipitațiilor, divers afectate de procesul de evapotranspirație, este firesc ca in studiile privind mărimea acestor rezerve — respectiv gradul de umiditate a solului — să se țină seama de aportul și pierderile de apă prin precipitații și evapotranspirație și chiar să se definească metodologii de. stabilire a corelației precipitații (afectate de evapotrans- pirație) — umiditatea solului. Astfel s-au putut elabora metode de determinare a rezervelor, a excedentelor (suiplusurilor — scurgeri) și a deficitelor de apă din sol în funcție de caracte- rul umidității climatului local, exprimat prin valoarea piecipitațulur aducătoare de apă în sol și a pierderilor de apă din sol prin evapo- transpi rație. Dar evapotranspirația, fiind in funcț ie strînsă de temperatură, în această metodologic se lucrează uneori numai eu factorii precipitații și temperatură, din rezultanta interacțiunii acestora obținîndu-se rezervele de apă disponi- bile, acumulate la diferite momente în sol. Principiul acestei metodologii este folosit în pedologia americană [SoiI Taxonomy, 1972] pentru definirea categoriilor ucerie, listic, vdw pe baza regimului de umiditate și a rezervelor de apă din solurile cu capacitate de apă utilă (CU), cunoscută în funcție de curba precipitații- lor lunare și aceea a evapotranspirației lunare; din modul în care aceste curbe, se situează reciproc (una deasupra sau dedesubtul celei- lalte), de-a lungul anului, rezultă perioadele de acumulare (reîncărcare), de surplus, de utili- zare (prin plante) șî, eventual, de deficit de apă. Metoda a fost aplicată cu succes în unele cercetări din țara noastră [Chiriță ș.a., 1974, Florea ș.a., 1979|. Numeroși autori folosesc azi relații cantita- tive (regresii) între, precipitații și evapotranspi- rație — respectiv temperatură — pentru sta- bilirea rezervelor dc apă disponibilă din sol, la anumite date și cinai- pentru formularea de prognoze în această materie. Calea s-a dovedit judicioasă, rezultatele obținute bune și foarte bune. în ecologia forestieră și în silvicultură, necesi- tățile și posibilitățile de- cunoaștere a rezerve- lor de apă disponibile din soluri sînt mai gene- rale, în sensul că, în mod obișnuit, nu se folo- sesc date de rezerve decadice, ci date de rezerve sezoniere si lunare pentru calculul așa numiți- lor ,,indiei de umiditate a solului” [Chiriță, 1962], Ținînd seama de nivelul cerințelor de cunoaș- tere a ecologiei forestiere, în studiile și lucrările practice din silvicultură, de dificultățile men- ționate, precum și de posibilitățile efective de luciu în studii, proiectare și producție, meto- dologia aplicabilă în silvicultură pentru cunoaș- terea hidrologică a solurilor fără aport freatic, în funcție de caracterul hidric și hidroțermic al clima tul ui, trebuie să fie deosebit de exigentă și detaliată. a. Capabih'tatea de aprovizionare pedohidrieă a climatului Considerînd anul pedohidrologie îneepînd cu luna noiembrie, cînd. în regiunea de cîmpie din țara noastră începe reîncărcarea solului cu apă de precipitații, această eapabilitate înre- gistrează o variație de-a lungul anului pedo- hidrologic, în funcție de factorii precipitații și temperatură, aceasta din urmă prin efectul ei hidric, evapotranspirație (potențială și reală). Ca urmare a raportului precipitații-evapotrans pirație, variabil lunar și sezonier, climatul pre- zintă luni Și perioade de exces de precipitații a^upra evapotranspirației (AP+ și SAP+) și perioade de deficit de precipitații (AP" și SAP’). în consecință, au loc acumulări și pier- deri de apă din sol și, în fiecare moment, în sol poale exisia sau nu (fiind epuizată) o anu- mită rezervă de apă acumulată în timp, efect al excedentului și deficitelor anterioare. Urmă- rind lună cu lună, de la începutul anului pedo- hidrologie (1 noiembrie), valorile precipitațiilor și evapotranspirației potențiale ETPt se pot REVISTA PĂDURILOR • Xnul 102 • 10S7 * Nn 3 1X9 calcula, următoarele date sintetice (indici pedo- hidrologici), ce caracterizează, sub raport hidric și hidrotermic, climatul anului pedohidrologie și al diferitelor momente și perioade ale accs- tuia. — Rezerva de reîucărcare Rr (disponibilă) asigurată la finele lunii martie, rezultind din diferențe SAP* dintre suma precipitațiilor și suma ETP, în intervalul 1 noiembrie - 31 martie. — Excedentul sau deficitul de umiditate vernal Pc(de primăvară) rezultind ca diferență dintre suma precipitațiilor lunilor aprilie, mai, iulie și suma ETP a acestor luni. — Rezerva de apă (disponibilă) asigurată solului hidrologic integral” la finele vernalu- lui (lunii iulie) Rfc — Rr ± Pv reprezintă apa accesibilă pe care climatul local o poate asigura solului la începutul estivalului (valabilă pentru „estival timpuriu” — fj), rezervă de apă cu care solul intră (cu excepția munților înalț i) în perioada cu deficit de precipitatii (AP") fată de ETP [Thiriță, 1961). — Momentul estival cu Rr = 0,în care rezerva do apă, acumulată anterior în .solul hidrologic integral din climate cu veri puternic deficitare în precipitații față de ETP, este epuizată prin evapotranspi rație și de cînd solul șî plantele încep a trăi numai din precipitații (deficitare față de ETP). — Durata perioadei deficitare pină la finele lunii octombrie — Suma totala a deficitelor de precipitații Recompensate prin rezerve anterioare (ȘAPp; cînd asemenea deficite există în lunile de vat ă. — Deficitul estival lunar maxim (AZ^J din luna iulie sau august (momentul estival dată la care Rr devine = 0) se calculează însu- mind mai întii rezerva Rmt a lunii anterioare cu precipitațiile P ale lunii respective; dacă această sumă este mai mică deeit ETP a lunii, rezultă că în această lună Rr devine 0, în ziua in care aceasta s-a epuizat prin evapo- transpirație reală. Cunoscînd că ETP a lunii respective reclamă întreaga lună (31 sau 30 zile), se calculează cîte zile «înt necesare pentru evapotranspirație reală a sumei Rr. — Repartiția rezervelor reale de apă eeda- bîlă plantelor lunar și pe intervale de profil al solului Q-2(t 20-40, 40-60, 60-80, 80— 100 cm. în scopul realizării unei imagini a capacității climatului de a asigura foi marea și acumularea de apă accesibilă în solul hidrologic integral, s-au întocmit prin calcul, pe baza datelor clima,- tologîce primare : -- pentm cinci stații met etnologice reprezm- tînd două tipuri de condiții hidlbclimatiec — ca deficite estivale de precipitații foarte mici — moderate (Sinaia) -d respectiv foarte mari (Caracal), fișe climatice și p'e tohîdrologice deta- liate, cuprinzând datele primate lunare și sezo- niere de temperaturi, precipitații, evapotrans- pirație potențială și reală (din solul hidrologic integral), valorile P, acumulările posibile în ^5 Fig. 5 5 10 15 X 25 30 35 40 % Conținutul mediu de argilă în g. la 100 g. sol l.Relația tea intre conținutul mediu dc argUS și umidita- solului (după Canaraclie, 1988), Ztre t W 275 KUCĂR f679m) Tm& Tvvia Zf‘ 15,P Pa stsmffr Pt&1Q' 4S-4mm Pr-ei 241 mm ----pi ■ — &rp jfl KTP>1 Fig. 2. Diagrama cliriiato-edafică a săpunii Rucăr. BAIATXAMMA (3som} Yme 3,3° Pa BOB mm Pv-v«i jgj’ Ppin^ 464 mm ZfetW* 295 Pxt-nt 348 mm -— SPT ....% CC Fig. 3- Diagrama climato-edafieă a stațiunii Baia de Aramă REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 * 1937 - $r. 3 120 solul menționat de la o lună Ia alta și la anu- mite momente sezoniere (Rrt lifa Rfa) — re- zerva la finele anului pedohidrologwt prin însu- marea valorilor AP+ (excedentele lunare SAP+ iată de ETP\ respectiv scăderea deficitelor SAP-, Diagramele Sinaia, Rucăr, Oradea, Pitești, Caracal sînt foarte expresive, evidențiind deose- birile importante dintre cele două tipuri de condiții climatice și, în consecință, pedohidro- logice. CfMPiNA (436ml Pa 766mm Tma 3,1 Ppi0+ 505 mm Tv-vm n,a Pn-w <93 mm lflat>,D° 239 Pvu-vm I73mm ZlfetW‘ 161 £rp siQmm Fig. 4. Diagrama cJimato-cdafici a stațiunii Gtmyina. DRSSETA^.seVERW (70m} ETPpt Fig. 6. Diagrama climato-cdafică a stațiunii Craiova. b. Valorificarea diferențială a datelor de rezerve ludriee, calculate pc baze climatice, în funcție de caracteristicile diferitelor soluri forestiere în marea diversitate de soluri neumezite freatic și cel mult moderat pseudogleizat»*, pentru care Climatul local poate fi folosit' e.! determinant și indicator al regimului umidității, în cuprinsul spațiului biogeografio forestier se pot distinge: — soluri din regiunea montană, cu regim hidrologie profund și repetat pereolativ; — soluri (montane, de dealuri și de cinipii, relativ umede) cu deficit estival de umidi- tate compensat prin rezervele acumulate ante- rior, la finele anului pedohidrologic; — soluri de regiuni estival puternic defici- tare în precipitații față de ETR, care la sfîrși- tul anului pedolndrplogie și chiar din momentul epuizării rezervei de apă (la „Re”) sînt uscate pînă la coeficientul de ofilire, uneori, unele, chiar’ sub acesta într-un anumit orizont; — soluri de texturi diferite — de la nisipos la argilos; — schelei ui și, deci, capacitatea de apă utilă; — soluri divers mai profunde sau mai superficiale decît adîncimea standard de 1 m luată în studiul pedohidrologic; — soluri de placore, soluri de pantă slabă, moderată, repede; — soluri de expoziție însorită, umbrită, inter- niediaiă; — soluri de sub pădure, soluri descoperite. în această lucrare preocupările au fost limi- tate la solurile de timpii orizontale, platouri, terase (condițiile „placore”) și (le terenuri slab înclinate cu soluri descoperite de lingă pădure de deal și de cîmpie. Procedeul de lucru. Sulurile descoperite de cîmpie forestieră și de silvostepă, ca și cele REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1937 * &r. 3 121 de platouri, terase, pante slabe și moderate din regiunea deluroasă, în general profunde și foarte profunde, sînt sub pădure ecologic active (folosite de sistemele de rădăcini) predominant utilă, peni ni comparabiUtate, indicii hidro- fizici ai acestor soluri se calculează și se prezintă pentru această grosime. Capacitatea de apă utilă (CU) trebuie determinată în teren și laborator. Se determină, de fapt, întrea- ga capacitate de reținere a apei — capacitatea dt cîmp (CC) — și coeficientul de ofilire (CO, apa necedabilă), apoi se calculează CU prin diferența CU, în procente gravimetrice, care se transformă în mm, prin relația: ~ X Gi> X K X K’B = 10 = 100 cm CU^ - lOCCC - CU) • tiv • rv in care: CC — capacitatea de cîmp, în g/100 gsol; CO — coeficientul de ofilire, în g/100 gsol; Gv — densitatea aparentă (greutatea volu- metrică), în g/cms j rv — raportul volumului pămintului fin/ volumul total al solului pe grosimea II (folosit cînd solul conține pietre, rădăcini ș.a. dc. volum apreciabil). Cu aproximație mulțumitoare, indicele CC se poate- determina la eîmpie și deal la finele lunii februarie sau în martie, imediat după topirea zăpezii sau după o perioadă ploioasă, cînd solul este obișnuit saturat cu apă, pînă la nivelul CC. Se poate folosi destul de corect graficul din figura 1, întocmit de Ganarache [1968J, pe baza procentului mediu de argilă, dat de analiza grauulonictrică. în lipsa procentului de argilă, cu mai puțină siguranță șî precizie, se poate determina organoleptic specia texturală de sol după îndrumările existente și folosind procentul de argilă, mijlociu, al speciei solului respectiv. Cunoseînd valoarea CU, pînă la 1 m, a solului dat șî posedînd fișa hidroclimatică a stației meteorologice corespunzătoare locului, se t rece la calculul următoarelor elemente de bilanț hidrologic al solului: — consumul lunar prin cvapotranspirația reală; — pierderile lunare neproductive. BIBLIOGRAFIE Andrei, S-, Chiriță G., Moise E„ 1972: Energy reiat ionships of water for same Remania soite. Bul. st. Inst. Const. XV, 2. Beldie AI., Chiriță, G., 1907: Flora indicatoare din pădurile noastre. Editura Agro-Silvică București. Ganarache A., 1969: Despre, excesul de umiditate și indicatorii lui. în: Știința Solului, 4. Chiriță C-, 1074: Ecopedotogie cu bare de pedologie gene- rală. Editura Ceres, București. Du chauf our, Pli., 1970: Precis de Pedologie — Massvn et Cle, Paris, Ehwald E., 1956: Vber einigen Probleme der forsllihen Humusforschung insbesondere die Enlsiehung und die Eintei- lung der ivalthumusforme. Dtsch Akad. land Wisensch, Berlin- Florea N ,Munteanu,I-, Rapaport C., Chițu C., Opriș M., 1968: Geografia solurilor României. G a ș p ar R., Ab a glu I’., 1974: Cercetări privind rolul vegetației forestiere tn reducerea scurgerii de suprafa/ă, tn carul ploilor de lungă durată. București. Har iman F. R., 1936: Bczichungen der Pflanzensociolo- gie zum Standort. Jahr. Dtsch. Forstw. Io an G., 1928: Indicele de ariditate tn România. Bul. Met lunar IX, 4. K r a U s G-, 1049 : Standortserkundung und Standortskartie- rung im Rahme der Forsteinrichtung Al. Forstz, 3—4. Lundegardh H., 1957: Klima und Roden. Fischer Ver- lag. Jena. Mihăilescu V., St ocne a cu St., M., 1060: La carte climatiquc et topoclimaligue de la Roumanie. Editura Academici R. P. R. București. Neaoșa 0., 1971: Clima Munftlor Bucegi— tn solurile Munfilor Bueegi. Lucrările Conferinței Naționale dc Pedolo- gie. Azugo, 1960. Editura Academiei, București. Păunescu, C., 1071: Stafiuni forestiere. Brașov R O d e A- A., 1056 : Les divers tț/pes de regime hydrologique des sote. VII em Cong. Intern, Rapp 13, Paris. Stăncșcu V., 1973: Ecologie forestieră, tn Silvicultura. Editura Ceres, București. T an sl e y A 1036 : Introduclion in plants ecologi/, Lou- don. V 1 a d L, 1075a : Cu privire la studiul pădurilor tn concepție ccosislemică. în: Revista pădurilor, 3. W111 c h W., 1037 : Der Enfluss der HoUzarl auf den IIu- muszustand. Silva, 1041. Z o n n S- V., 1960 Der Enfluss des Valdes uuf die Biiden, Fischer, Verlag, Jena. Coulril-utlons to the use ol local ritmate aa a determinat ard Index ol soli humldity economy The artîcle analyzes the subiect of local climate use as a detemilner and index of soit humidity economy. A paralk-U is drawn between the amiual, seasonal and nionthly suin of prccipltations aud water reserves throughout a yenr, of soli profiles in different soli and vegetation zones. Methodologies should be drawn up fot the dctermlnation of water reserves, exccsses and deficite iu the soii. in accordance with the charactcr of local climate hiuuidity. The principie of the methodology is uscd in American soli scicnce (Soii Taxonomy, 1972) to define the xcrlc.ustic and Udic eaiegorics of the basis of bumidily economy aud water reserves in Soi Îs withknownavailable water capacity Aloug the year climate bas periods with predpilatimi excesses on evapolranspiration (Ap and HAp1) aud perîods with precipitalkm deficite (Ap- and SAP-). The i ol km ing Imllces of the humîdity economy were calcukrtcd: deporit oi moisturc RI: availablc. water deposit during the scason Rr — 0; i .engtb ot defidiary period to tbe end of October: Total Mim of pndpitatioii deficite non compensuted by previous reserves (SP'na); Maximum monlhly season deficit (P“lnaJ: Dlstribution of .iclual water reserves giveu to plants. The pedoclimatic dlagrams were drawn up by calculations for the foifowîng siles Cimpina, Craiova, Droheta—Tr, Scverin, Baia dc Aramă. Rucăr. 122 REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 103 * 11'87 ♦ Nr, 3 Fiziofipnrile și nutriția mine- rală^ a gorunului (Quercus petraea Dr. ing. A. ALEXE IC AS — București Conceptul de finotip a fost dezvoltat de Kinzel [Kinzel, 1972; Albei t și Kinzel, 1973; Kinzel, 1982] care îl definește ca „totalitatea particularităților fiziologice comune și caracte- ristice indivizilor unei anumite specii, gen, familii etc”. „Validitatea ecofiziologieă a aces- tui concept este susținută, în parte, de studiile asupra metabolismului acid al tipuri- lor cu exalați (calciofobe) precizîndu-se însă că termenul de „calciofobe” poate crea con- fuzii atîta timp cit tipurile cu oxalați, ca de altfel cea mai mare parte a altor organisme, necesită o cantitate minimă de Ca2+ și, dato- rită tendinței lor dc a precipita Ca2+, pot suferi in mod sever în cazul unei deficiențe extreme de Ca2* [Lbtsch și Kinzel, 1971; Kinzel, 1983]. Cu ocazia cercetărilor întreprinse pentru stabilirea cauzelor uscării evercineelor în Româ- nia [Alexe, 1984—1986; Alexe, 1987] S-a studiat nutriția minerală a gorunului în dife- rite condiții staționale și în culturi hidroponice și s-a constatat că unii indivizi au caracterele plantelor calciotrofice iar alții au particularită- țile specifice celor calciofobe. Este cunoscut faptul că plantele calciotro- fice conțin cantități apreciabile dc calciu solu- bil în apă, în general în cantități mult mai mari decît cele de potasiu, concentrațiile (pe bază molară) de Ca fiind egale sau mai mari decît cele de K. Plantele calciofobe precipită Ca absorbit, astfel că extractele în apă ale țesuturilor nu conțin deloc sau conțin foarte puțin Ca; în același timp ele conțin compuși dc Ca precipitați cum sînt exalații. Termenii calclotrofie și calciofobic sînt ter- meni fiziologici ce nu trebuie confundați cu cei ecologici: plante calcicolc (ecotipuri calci- cole) ce preferă solurile calcaroase. si plante calcifuge (ecotipuri calcifuge) care evită această categorie de soluri. în acest articol se descriu, pentru prima dată, trei fiziotipuri la gorun și particularitățile nutriției lor minerale : un fiziotip eu dezvoltare optimală și două fiziotipuri cu dezvoltare sub- optimală. Prin dezvoltare înțelegem cele trei procese interdependente : creștere, diferențiere celulară și morfogeneză (pentru alte interpre- tări ale acestui termen, vezi Moore, 1979). Termenul de „optim” are un caracter relativ și se referă în principal la acumularea de bio- măcl și care nu coincide întotdeauna cu strate- gia majoră a speciei: supraviețuirea (respee tiv asigurarea reproducerii); astfel fizjotipu- rilc considerate suboptimale din punct de vedere a biomasei pot fi în fond optimale în raport cu strategi» dc supraviețuire a speciei în con- dițiile respective (vezi și teoria neoptimalîzării raselor locale formulată de Namkoog în 1969 și explicația teoretică a acesteia in Enescu, 1985). în legătură cu relația dintre conceptul de fiziotip și cel de ecotip sînt necesare urmă- toarele precizări, Fiziotipul este un termen ecofiziologic (de fapt mai mult fiziologic), indivizii aparținînd unor specii sau familii diferite, putînd fi încadrați în același fiziotip, în timp ce ecotipul este un termen mai mult ecologic și cuprinde indivizi ce aparțin numai aceleiași specii. Dacă descrierea unui fiziotip se face pe baza materialului furnizat de indivizii unei singure, specii iar ecotipul este conceput în sensul lui Turcsson [1922] (,, grup de bio- tipuri ce prezintă modificări fiziologice eredi- tare sub influența unui anumit mediu”), atunci cele două noțiuni se suprapun în cazul respec- tiv. Dacă se acceptă însă punctul de. vedere exprimat de Zavadski [1963], atunci tipu- rile descrise de noi la gorun nu pol fi decît fiziotipuri întrucât descrierea lor se bazează pe datele furnizate de indivizi aparținînd unor subspecii diferite iar subspecia esle o unitate intraspecifieă superioară eeotipului. Un alt argument care pledează pentru considerarea tipurilor fiziologice descrise mai jos ca fiind fiziotipuri este faptul că există la data actuală suficiente informații pentru a afirma ca pe deplin posibilă existența unor fiziotipuri (simi- lare sau chiar identice) tolerant acide sau tole- rant calcicolc cel puțin la brad, fag și pin sil- vestru |Pascovsehi, 1958; Alexe, 1967; Alexe, 1986]. Material și metode Pentru identificarea fizio ti purilor descrise s-au utilizai 8280 analize de sol și 3200 analize de material vegetal (frunze). Materialul anali- zat provine din pădurile: Șendriceni și Văcu- h ști — Dorohoi, Roman — Baraolt, UP Il-Ca- ransebeș, Topolnița— Turnu Severin, Rădești— Mihăești Argeș, Făget—Cluj, Ferneziu și Apa Roșie—Baia Mare, Moșua și Tîrnava fUP UI)-Mediaș, Traian—Bacău, Helliu—Căluți, Homocea—Adjud, Dobrușa— Drăgășani, Go- vora—Băbeni, Piatra-Albă—Moldova Nouă și Oravița. Probele de sol s-au extras, din 10 in 10 cm pe adîucimea 0—60 cm, în vecinătatea arbori- lor la care s-au făcut și determinări de material vegetal. Caracteristicile determinate și metoda folosită se arată în coloanele 1 și 2 din tabelul 1. Valoarea pe jjrofidul 0—60 cm s-a calculat ca medie a determinărilor din 10 în 10 cm, REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 • 1987 * Nr. 3 123 Tabelul 1 CarBClerusllelle chimire ale solarilor din gorunetele aparjinind unor flziotipurl eu nutriție minerală dlferltS, forme extractabik, adîncimea 0-(>0 cm. Caracte. i ristica u())1 Extracțantui folosit or ' l;U, 1 . " 1 1; ' r {f>| î , Ifl! Valori medii (ppm) (p = 0.05) Domeniul de variație a valorilor Individuale (ppm) Fiziotip tolerant acid Fiziotip optimal Fiziotip tolerant calcicol Fiziotip • tolerant acid Fiziotip optimal Fiziotip tolerant calcicol 1 2 3 4 5 « 7 8 pil 11,0 4»±0.41 5,8 ±0,1» 6 ^±0,3 ,0 5 >2 5,4-6,2 6 ,0 -7,2 humus % KaGr7 O,(hicromat de potasiu) l,8±0,64 2,2 ±0,38 5,0 ±0,5 0 ,9—3,6 1 ,8—3,4 4 4-7,1 Ni Kjeldahi 980 ±238 1600 ±95 2450 ±381 4OO-14OO 1500-1900 1600—3200 N-NOa 0,1 n 5*03 13±3,6 10,1 ± 1,4 3 ,1-7,0 7-22 8-14 N-felii 0,2 n K»SOt 9,3ii ,19 19±3,6 15,213,1 7—12 13-28 12-25 Mg CliiCOONH, 1 11 pH-7 (acetal de amoniu) 275 ±95 400 ±95 720 ±05 80—480 1 200 — 600 000 - 800 P Acetat lactat dc amoniu 13 ±4 .5 23±9,3 101 ±29 6-25 20-59 40-100 S-SO4 Acetat acid de amoniu b,9±n,38 7±1,0 ’ 4,5±3,0 0 ,4 —2_ 5—16 3-6 K idem Mg 75 ±17 152 ±18 230 ±36 50-120 134-210 160-310 Ga idem Mg 1580J 453 1820±119 4100.x 906 100-2000 IGbfl -2100 , 2200-0000 B 0,27 ±0,09 0,47 ±0,12 0,70 ±0,21 0,10-0,50 0,35-0,89 ii ,00-1,50 Na idem Mg 28 ±8,4 35±9,3 53±7 15-50 23-62 40-70 Al KCt 1 u 142 ±24 47±9^ 35 ± 16 100-800 40—80 s-io Gr KC1 i n 3,1 ±0,7 3,5±0 ,5 • • 0,6-3,5 2,1-4^ • • Mn idem Mg (schimbabii) 84.4 26 35 ±10 50±14 10-120 —- 28-70 20-04 Fe Acelat dc amoniu pil— 4,8 (Oison) 12,4±5 ,2 20 ±4.1 3.2 ±1 .4 8-30 12-29 2—8 to UNO, 1 n 2,1 ±0,6 3 ±0,7 1,4 ±0,0 0,2—2,5 i,&-3,8 0,’-3,O Ni nci 1 11 6>8±3,0 9,±1,? • • ^—8 4-11 * » Cu iid 1 n 4 ,1 ± 1,0 8 ± 1,7 7<2±2,4 2-6 5-12 6-16 Zn IH.1 0,1 n 4,3±l,0 6±1,2 12,2±2,î 2-6 5-10 5-14 Mn Acid nxalic-oxfilflt <1<‘ aîiio* nîu pfl — 3>3 0^0.18 0 ,2 ±0,06 0,23 ±0,10 0,02-0,8 0,15- 0,38 0,1-0^ Cd HC1 1 n 0,25 ±0,14 O ^±0 ,06 • • 0,00-0,6 0,5-0 ,9 ♦ • Pb HCi 1 n 7 ^±2,6 4±2,î • • -14 3-12 • • această medie fiind considerata ca unitate de cșantîonaj. Bâtele obținute au fost grupate in trei eșantioane (pentru fiecare caracteristică) cu 20 de unități de eșantionaj fiecare. Cele trei eșantioane au următoarele caracteristici: 1) soluri brune luvice și luvjsoluri puternic aride în primii 20 cm (/rif<5) cu frecvente fenomene de pseudogleizare, cu arborete de gorun în care fenomenele de uscare stat larg răspîndita; 2) soluri „etalon” din gorunote de productivitate superioară și ta care feno- menele de uscare constituie o excepție și 3) soluri bogate în W*, slab acide - slab alca- line. Frunzele s-au recoltai de la arbori aparent sănătoși (iu pădurile cu fenomene de uscare s-au recoltat și de la arborii ta declin), ta perioada cuprinsă între 15 iulie și 15 august, în toate pădurile cercetate s-a determinat, la frunze, conținutul total de Ca, K, Al, Mn și Fe. în stațiunile unde s-aii făcut determi- nări de detaliu (Dorohoi, Baraolt, Caransebeș, Turnu Sevcrin) au fost constituite eșantioane din 10 arbori omogeni sub raport ul viratei și stării de vegetație (aparent sănătoși sau in declin). S-au studiat arborii predominanți și dominanți. Probele s-au recoltat în mod ran- domizat din jumătatea superioară a coroanei. Fiecare probă considerată ea unitate de eșan- tionaj avea cea un kg frunze in stare verde, în cadrul unei probe frunzele s-au amestecat și, din această probă omogenizată, s-a extras o cantitate de 150—200 g caic, după spălare eu apă distilată și uscare Iu TOT, a fost măci- nată fin și supusă analizelor. în toate cazurile s-au defci minat formele totale (tabelul 2, coloana 1): N eolorimetric eu reactiv Nessler, sub formă de sulfat, de bariu prin precipitare. Pentru celelalte elemente mineralizarea mate- rialului vegetal s-a făcut prin calcinate la 450T; reziduul obttaut s-a solubilizat cu o soluție HC1 6 n și s-a extras cu o soluție de 121 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1087 ’ Xr- * Tabelul 2 Structura cantitativă a principalelor elemente chimice din frunzele unor ffzlotlpurf diferite Ia gorun (Quercus petrara Lifbl.), Frunze de la arbori maturi șt sănătoși reenltate in Iulie—auguAt din Jumătatea superioară a coroanei. Datele tn părți pe milion fppm) substanță uscată In 70BC Element _ Valori medii Domeniul de variație a valorilor individuale Ffzlo'ip tolerant acid Fizîotip optimal Fiziutip tolerant ealclcol Ftzlotip tolerant acid Fizîotip optimat Fiziotip tolerant cnk'îcol N 15147*1287 * 20000*1810 24123 + 2521 9050 - 20800 14000 - 2780 1)1999-319(10 Mg 1540*224 • 1300* 190 1038 ±145 110- 22000 900 — 1940 780-1301) P 1709 ±208 28B0±-36« ' 3/60x831 900-2670 1100-3840 W10-6155 “ S 1666 ±-87 1400*120 830 ±76 1100-&80 1200-1980 620-Ulii) K 6927 ±759 7000 ±940 4892 - 661 4100-10700, 5100 — 9180 1140-10110 Cn 5085 ±885 54110 ± 1079 59202 râdif 3000-11000 3100-8810 3270-^10420 B 21 ,3±S A 40*6,2 67 ,8*7,3 9-56 31-82 39—102 Nn 96 ,7 ±15 Htu±4T4 296 ±97 46-225 82 — 280 134-Uo' Ăl 88 ±17 68 ±11 34*0 33-160 31-78 23-52 SI 2194*835 2000*711 1085 ±327 300 - 7800 1 (110 — 3100 836 — 1877 Cr 1,82*0.77 2*1* • • 0,00-5.75 0,00-4,1 • • Mn 1133 ±243 8110* 194 388 ±90 440 -2406 520-1100 148- ?08 Fe 138±20 lori ±29 90 ±21 08-248 54-150 49 -160 Co 6,8 ±3,2 4±§j . • • 0,00-27,5 0 jib-11,0 • • NI 13 ±1,4 ib*2,i • • 3 ,4-28,2 5.1 -15.2 0 • Cu 11,7*3,4 134 4 16*2,3 4,9*27 7-31 8^-34 Zn 28^*6,5 47,9*18 17-61 21 —67 18-140 Mo 0,25*0,10 0,2*0,09 0,16*0,02 0 ,110-0,88 0,12-0,50 0,12—0,20 Cil 0,36 ±0,11 ^<±0,1 • • 0,20-0,88 0 ,1 -0,9 • • Pb 15.0*7,8 8±4,4 ~ 0,3-24,8 2—21 • • HC1 0,5 n. Dozarea s-a făcut spectrofotonictric iar rezultatele s-au exprimat în ppm (părți pe milion) substanță uscată la 70%*. Rezultatele analizelor de sol și frunze s-au examinat în paralel in fiecare caz în parte iar eele de frunze s-au grupat apoi pe categoriile de soluli menționate anterior. Eficiența utilizării elementelor chimice din sol s-a apreciat inițial după metoda cunoscută a cuponului mg substanță produsă/mg element observat sau prezent în o parte a plantei (în cazul de față frunze), respectiv 1 000 000/He- ment observat în ppm. Un raport mic înseamnă o eficiență mică de utilizare a elementului res- pectiv. Această interpretare valabilă în cazul plantelor de cultură trebuie reconsiderată insă in cazul plantelor „sălbatice”, ce sînt adap- tate în general la utilizarea eficientă a ele- mentelor chimice în condițiile unei disponibili- tăți reduse a acestora în sol, situație în care absorbția și creșterea sînt încete iar raportul menționat este „normal”, spre deosebire de plantele de enlimă care, în situația unui dis- ponibil redus de elemente chimice, își reduc absorbția, continuă creșterea iar raportul ele- ment/țesut este redus [Bieleski și Lăuehli, 1983 ț. în lipsa unor cercetări din acest dome- niu, la plantele „sălbatice” raportul element/ țesut a fost luat în considerație numai dacă nu au existat suspiciuni asupra nivelului din frunze al elementului respectiv, în sensul unei concentrări ca urmare a neutilizării sau a unei reduceri ca rezultat al deficitului din sol. Dacă conținutul unui element în frunze s-a situat în intervalul dintre valoarea medie a fizio- tipului optimal (tabelul 2 coloana 4) și cea superioară (tabelul 2 coloana 6) s-a considerat că nu au loc acumulări datorate neutilizării. Carența în frunze a unui element s-a considerat ca potențial posibilă, în cazul în care con- centrațiile au fost mai iniei decît cele din inter- valul dintre valoarea minimă și cea medie a fiziotipului optimal. S-a ținut seama totodată de conținutul elementului respectiv în sol (tabe- lul 1). Din aceste motive in descrierea fizio- lipuiilor, eficienta sau carența s-au considerat ca „posibile”. Cercetările viitoare, bazate pe alte criterii decît analizele foliare (diagnoze fiziologice și biochimice), vor putea clarifica, acest aspect [Bmuna, 1983]. Rezultate: descrierea fiziotipurilor identificate Rezultatele analizelor de sol și foliare precum și datele comparative asupra unor caiacteris- tîci chimice și biochimice ale fiziotipurilor iden- tificatr se prezintă în tabelele 1, 2 și 3. REVISTA PĂDURILOR * Anul 105 * l‘j&7 * Nr. 5 ■ 125 Tabelul 3 Ctteva caracteristici chimice șl biochimice ale flzlotlpurllor Identificare 1# gorun Nr. cri. Caracte- ristica Fiziotip tolerant acid Fiziotip optimal Fiziotip tolerant calcicol Hapoarte dintre formele totale In frunze 1 Ca/K <0,7 0,7—1,0 0,96- 2,27 2 Cn'Mn <6 6-9 lo,() —21,7 3 n/s <10 12-16 28,6 -32,4 4 p/s cca 1 1,5 —2,5 3 ,0 - 4 .8 5 P/Zn <60 cca 8o cca 8o 6 (N+S+P)/ /(K + Ca 4- Mg) 1,75 1,6—1,8 1,84-2,02 l’roporfla din suma (V +Mg +P +S +K-M.'tt+8J +Mn) -100 % In frunze 7 N 33,1 -53,4 38-52 54/5-61.8 8 Mg 4-5 2,5 -3 ,5 2,3 - 2,7 9 P 4,4-0,0 6-8 0.5-12.4 IU S 3,4-4 ,9 2-4 1,9-2,2 11 K 19,9-24,2 15—20 5,3-18,3 12 Ca 11,0—14,4 11-14 12,1-15.6 13 Si 1,8-10,2 4—0 2,2-2,3 14 Mn 2,0-2,1 1,5- 2,5 0,7-1,2 \alorl maxime gdsUe Ia frunze la arbori aparent sănittușl 15 Al 160 78 52 15 Mn 2406 1100 708 GloioHIe șt caroteni mg/g subslan(fl verde 17 CforofiM a 0,8574-0,075 • • 1,041 ±0,205 18 Clorofilă b 0,771 ±0,066 • • 0,722±0,132 19 Total caroteni pi ,207±0,067 • • 0,533±0,072 Concentrafli maxime in soluția solului (forme ex(rnctnhlte) media 0—GOcm 20 Al 800 80 70 21 Mn i 120 70 64 22 Ca 20(10 2100 6000 23 Fe 30 29 8 Fiziotipul optimal (FO) Tnlivizi cu dezvoltare optimă în condițiile miei nutriții minerale optime (concentrațiile în Sol ale elementelor nutritive specificate în ta- belul 1 coloanele 4 și 7) aparținînd cu precă- dere taxonilor Quereus pctraea ssp, petraea și Q.p. ssp. dakctiampU mai rar Q.p. ssp. pblyearpa. Itapoi t ul formelor totale din frunze Oa/K este cuprins între 0,7 și 1,0. Baportul în frunze din- tre maeroelementele absorbite sub formă de anioni și cele absorbite sub formă de cationi oscilează între 1,6 și 1,8. Concentrațiile elemen- telor chimico din frunze se prezintă în tabelul 2 coloanele 3 și 6. Nivelurile maxime în frunze : 80 ppm Al și 1100 ppm Mn iar in soluția solului (0 — 60 cm) 80 respectiv 70 ppm. Nu este pro- babil adaptat la excesul de Al3+, Mn2+ și Caa+ în sol; în orice caz nu se cunoaște comportarea materialului dc împădurire (ghindă, puie,ți), transferat în stațiuni în care solul conține ni- veluri ridicate ale acestor elemente. Realizarea dezvoltării optime este condițională de inexis- tența unor factori ecologici limitativi (umidi- tate, căldură, profunzimea și porozitatea solu- lui, poluare, agenți patogeni primari, defolia- tori). Fiziotipul optimal a fost identificat în goru- netele și goruneto-făgetele normale cu floră de mull la altitudini de 200—750 in, pe platouri, coame și în părțile superioare ale versanților, expoziții diferite, pante pînă la repezi. Soluri brune și brune gălbui tipice sau slab podzolitc, profunde — mijlociu profunde. Textura frec- vent luto-nisipoasă sau lutoasă, conținut redus de schelet. Substraturi litologice diferite. Arbo- borete de productivitate superioară cu predo- minanța netă a lui Q.p. ssp. primea care este însă uneori însoțit de Q.p. ssp. daleckampîi și Q.p. ssp. polycarpa. Fiziotipul tolerant acid (FIA) Indivizi cu dezvoltare suboptimală care su- portă concentrații mari de Al3+ și Mn3+ în sol și prezintă un caracter specific plantelor cal- ci foite : raportul Ca/K în frunze sub 0,7 și ade- seori precipitări de Ca Hub formă de oxalați în xilem și parenchimul acestuia. Arborii aparțin cu precădere taxonului Q.p. ssp. dalechumpvi și in mai mică măsură lui Q.p. ssp. petraea. A fost identificat numai pe solurile acide — foarte puternic acide (pH 3,5—5,2) și a fost denumit provizoriu tolerant acid deși termenul cel mai potrivit ar fi cel de rezistent la toxici- tate AP* și Mna+ și deficit de Ca3* în sol. Nn se știe dacă în termeni ecologiei acest fiziotip este calcifug. Față de fiziotipul optimal conține în frunze cantități mai mari de Mg, S, Al, Mn, Fe, Ca, Ni, Mo, Cd, Fb și mai reduse de N, P, B, Na, Or, Cu și Zn (tabelul 2 coloanele 2 și 5). Există arbori care suportă, fără exteriorizarea simpto- melor de toxicitate, niveluri pînă la 800 ppm Al3* și 120ppm Mn2+ în sol (mediape 0—60 cm adîncime). Niveluri mult mai scăzute de cloro- filă a și total caroteni în comparație cu fizio- tipul tolerant calcicol. Pare a fi destul de eficient (în orice caz mai eficient decît fiziotipul optimal și cel tolerant calcicol) în utilizarea Gu, N, P, Ca, Na și Zn. Posibilă carență de B. Față de solurile fiziotipului optimal, cele spe- cifice acestui fiziotip (Tabelul 1 coloanele 3 si 6) conțin de două Ori mai puțin azot asimilabil (N — NOa și N—NHJ și prezintă diferențe în minus la Mg (-30%), P(-40%), S(-80%) B(—43%), Cu(-49%), K (-50%), Zn (-28%), Cd( 61%). cantitățile de Ca, Na, Cr, Co,Ni sînt de asemenea mai reduse (10—20%), în schimb nivelul Al3* este de trei ori mai mare iar cel de Mn8* cu 80—90% mai ridicat. Menționăm că excesul de Al3* in sol creează dificultăți în absorbția de către arbori a majo- rității elementelor nutritive în special Ca, Mn, Cu, Zn și P în timp cc excesul de Mn®* impie- tează absorbția de Mg, Fc, Mo, Zn, Co și Ca 126 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1987 • Nr. 3 iar la un anumit raport Ca/Mn în floem are loc precipitarea fosfaților de Ca, valorile acestui ra- port se situează cu mult sub 6 [Alexe, 1986; Me Cormick și Steiner, 1978; Bobson și Pit- mim, 1983]. FTA a fost identificat în gorunetele de pe soluri brune luvice și luvisoluri, acide — foarte puternic acide Și avînd condiții fizice evident mai puțin favorabile : mai compacte și cu frec- vente fenomene de pseudogleizare. Arboretele de productivitate mijlocie — inferioară, cu frec- vente fenomene de uscare sînt constituite în principal din Q.p. ssp. petraea și Q.p. ssp. ăale- cli ampli. Cînd nivelurile de Al8+ sau Mn2* în sol sînt prea ridicate sau alți factori limitativi acționează ză în mod negativ asupra arborilor ce aparțin acestui fiziotip, aceștia intră în declin. în frun- zele arborilor în declin s-au constatat (față de cei aparent sănătoși) acumulări sau deficit de K, Ca și Si, deficit de N, Mg, P, S, Na, Cr, Zn și acumulări de B, Al și Mn. Nu se cunoaște comportarea acestui fiziotip în condițiile stațiunilor în care s-au identi- ficat celelalte două fizioțipuri descrise în acest articol. Fiziotipul tolerant ealeieol (FTC) Indivizi cu dezvoltare suboptimală care su- portă concentrații ridicate de Ca2* (2200—6000 ppm) și foarte reduse de Fe3* (2—8 ppm) în so- luția solului (0—60 cm) fără a exterioriza simp- tome de declin. Prezintă caractere specifice plantelor calcio- trofice : în frunze raportul Ca/K > 1 și efi- ciență mare în utilizarea fiorului. Din punct de vedere ecologic FIG pare a fi ealeieol, deși nu este exclusă existența unui tip categoric cal- cicol; în mod cert suportă concentrații mari de Ca2* în sol, motiv pentru care a fost denumit deocamdată tolerant ealeieol. Față de FO conține în frunze cantități mari de N, B, Ca, P, Na, Cu, Zn și mai reduse de Mg, S, K, Al, Si, Mn, și Mo (tabelul 2 coloanele 4 și 7). în comparație cu FO și FTA este posibil mai eficient în utilizarea S, K, Si, Mn și Mo și mai puțin eficient. în utilizarea N, P, Ca, B, Na, Cu și Zn. Prezintă dificultăți în absorbția elemen- telor antagonice cu Ca, în special Mg, Mn și K. în condiții de stress (in special deficit de apă) posibile carențe în primul rînd de S, K, Mg, Si, Mn, Fe. Este cunoscut faptul că excesul de Ca2+ în soluția solului reduce absorbția și utilizarea Mg, K, Fe, Mn, Zn, NH], Al și determină în țesu- turi fenomene de inhibiție, și blocaj de P, B, Mn, Cu, Zn poate; induce cloroza și acumularea de ioni organici în special citi ați și inhibă foto- sinteza; excesul de Ca2* în sol duce la formarea de fosfați de Ca insolubili și P devine mai pu- țin accesibil dar carența de P apare însă în con- diții extreme și în plante ineficiente în utilizarea deP (Kinzel, 1983; Marschner, 1983; Eobson și Pitman, 1983; Portis ș.a. citați de Kinzel, 1983]. Cînd concentrațiile de Ca2* în sol, prin dezor- dinile fiziologice ce le. produc, depășesc tole- ranța acestui fiziotip arborii intră în declin (pot intra în declin și din cauza altor tact oii ecolo- gici limitativi) și în frunzele lor se constată acu- mulări Sau deficit de Mg, K, Fe, deficit de P, Na, Si, Zn, S, B, Ca sau acumulări de Mn. FTO a fost identificat în arborete cu gorun do productivitate-mijiocie inferioară, pc soluri rendzimce, pseudorendzine, brune tipice, rar brune Slab luvice, dc regulă superficiale pînă la mijlociu profunde, pe substraturi biologice bo- gății în Ca și cu perioade de deficit de apă în sezonul estival. Taxonii cei mai frecvent! sînt Q.p. ssp. polyearpu (Shur) So6 și Q.p. ssp. petraea (Matt.) Liebl., rar Q.p. ssp. dale champii (Ten.) So6. Fenomenele de uscare sînt prezen- te dar mai puțin accentuate decît în arhore- tele de pe solurile acide. Chimismul solului este aiătat în tabelul 1 coloanele 5 și 8. Față de solurile pe care a fost identificat FO, conțin cantități de N—NH,, Gr și Cu cu 10—29% mai reduse, cele de N—NO:i, S-SOj și Al cu 21—40% mai nuci, 41—60% mai puțin Co și 61—80% mai puțin Fe; in schimb se găsesc în plus 41 —60% N total, K, B, Na și Mn, 61—80% Mg, de 2,3 ori mai mult Ca, de două ori mai mult Zn și de patiu ori mai mult P. Nu se cunoaște comportarea acestui fiziotip în condițiile stațiunilor în care R-au identificat celelalte două fizioțipuri. Discuții Cercetările întreprinse nu au putut stabili o corespondență evidentă între fizioțipuri și cele trei subspecii ale gorunului. Probabil că acest lu- cru nu este nici posibil întrucît arealele lor pe teritoriul țării noastre se întrepătiund în anu- mite regiuni și fiind interfertile formează nu- meroși hibrizi fertili. Este cert că principalii in- dicatori stabiliți în diagnoza fiziotipuiilor des- crise sînt legați, în primul rînd, de chimismul din plantă și sol. în cazul goi imului, pentru realizarea unei dezvoltări optime (iu senș de acumulare de biomasă), una din condițiile ne- cesare este lipsa unor concentrații mari în sol a cationilor de. Al, Mn și Ca; se înțelege că această condiție nu este suficientă. Astfel solu- rile pe care s-au identificat fiziotipurile subop- limale (ETA și FTC) prezintă caracter ist iei co- mune în ceea ce privește un conținui evident mai redus de N-NO8, Nți S-80*decit cele ale fiziotipului optimal. Această dublă ca- rență (N,S) la nivelul plantei contribuie desigur mult la subdezvoltarea ei, în tivind vedere eă S este implicat indirect în metabolizareu lui N. Toți arborii în declin conțin cantități mai reduse de S în frunze, deficit sau acumulări de N m u- REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1087 • Nr. 3 127 tilizat, De aici rezultă importanța practică Ce va trebui acordată microorganismelor din sol (a cunoașterii ecologiei lor) implicate în proce- sele de nitrificare și amonifieare precum și mieorizelor a căror abundență este «trins core- lată în mod pozitiv cu o mi bună absorbție de N și P de către plantă. Necesitatea cunoașterii fiziotipurilor la plan- tele forestiere are un caracter major întrunii oferă posibilitățile fundamentării pe baze ecofizio- logicc a măsurilor dc gospodărire silvică. Utilizarea necorespunzătoare a fiziotipurilor gorunului reprezintă, după părerea noastră, una din cauzele principale de ordin antropic care a deteminat uscarea gorunetelor, în special în Transilvania unde, în ultimii 100 de ani. s-au făcut numeroase semănături și plantații cu material de împădurire de. proveniență azi ne- cunoscută și care a însemnat practic introdu- cerea unui fizîotip în stațiunile altui fizîotip și pentru condițiile cărora acesta nu era adaptat, în aceste plantații sau semănături există uscări chiar în arborete de productivitate superioară si care nu pot fi atribuite în toate cazurile con- dițiilor climatice edafice, poluării, defoliatorilor sau unor patogeni primari. Este adevărat că nu există astăzi date ex- perimentale care să demonstreze inoportunita- tea introducerii unui fizîotip în stațiunile altui fizîotip dar descrieririle prezentate mai sus permit o estimare a acestor consecințe. Ce se poate intîmpla dacă materialul de îm- pădurire provenit de la fiziotipul tolerant cal- eicol (FTC) se introduc în stațiunile specifici! fiziotipului tolerant acid (FTA) î Este de pre- supus că rezultatele vor fi negative datorită, în primul rind, eficienței diferite de utilizare a nutrienților din sol. Astfel FTC este mai puțin eficient în utilizarea N, P, Ca, B, Na, Cu și Zn, adică tocmai elementele în care solurile aci- de și mai ales puternic acide sînt deficitare! Mai mult decît atît: FTC are o marc rapaci late de a absorbi și utiliza Fe** și, transpus în condi • țiilc luiFTA, va absorbi probabil eu aceeași in- tendiale eationii trivalenți AP* pînă la autoin- toxiCare. In 1969, Grime și Hodgson au emis ipoteza că plantele calcifuge (în cazul nostru FTA) rezistă, la toxicitatea de Al34datorită exis- tenței unui sistem ce oprește absorbția catio- nilor trivalenți motiv pentru care, pc calcare, Fc9+ nu poate fi absorbit fapt ce duce la cloioza ferică indusă de Ca. FTC al gorunului nu are in mod evident un astfel de sistem ipotetic de- oarece poate absorbi foarte bine eationii de Fea+ dar FTA s-ar putea să-l posede și atunci în con- dițiile unui deficit de Fe3+ în sol (specific soluri- lor FTC) apariția clorozei ferice ar fi inevita- bilă, fenomen ce nu are loc pe solurile ETA unde F<3+ este adeseori în exces. Cum s-ar putea comporta fiziotipniile cu dez- voltate suboptimală FTA și FTC în condițiile fiziotipului optimal (FO) și cum ar reacționa acesta din urmă la condițiile edafice subopti- male? Plantele „sălbatice'1 (wild plants) puse în condițiile unui sol cu disponibilități mari de nutrienți exteriorizează în final simptome de toxicitate, în timp ee plantele de cultură cresc rapid și au rapoarte normale nutrient/țesut, [Chapin, 1980; Bieleski și Lauehli, 1983]. Este posibil deci ca fiziotipurile tolerant acid și to- lerant calcicol, puse în condiția fiziotipului op- timal, să reacționeze ca și celelalte plante săl- batice și să manifeste la un moment dat simp- tome de toxicitate, deși la prima vedere această afirmație ar putea apare ca paradoxală. Fizio- tipul optimal adaptat la o nutriție minerală op- timală și ou o reacție necunoscută în prezent la excesul de Al8*, Mn2* sau Ca2* este greu de presupus că se va comporta normal în condi- țiile staționate FTA și FTC. Existența fiziotipurilor (dovedită cel puțin la gorun) pune în discuție o serie de practici din- tre care menționăm: const ituirea rezervațiilor de semințe în cele mai „frumoase1’ arborete, plan taje cu altoaie provenite de la arborii cel mai bine dezvoltați, Culturi în pepiniere mari cu administrări de îngrășăminte și distribuirea ma- terialului de împădurire pe suprafețe relativ în- tinse și care sini: în esență diviziuni spațiale, și mai puțin ecologice, cu atît- ntaî puțin ecofi- zioiogice t regiune, subregiune, sector. Alternativa in cazul luăiiî în considerație a fiziotipurilor : 1) rezeivații de semințe și plan taje pe fîziotipurî și utilizarea semințelor nu- mai în condițiile staționale specifice fiziotipu- lui respectiv; 2) pepiniere mici, locale, fără ad- ministrări de îngrășăminte chimice dar cu uti- lizarea aceluiași fizîotip; 3) selectarea, în ca- drul aceluiași fizîotip, a indivizilor avînd re- zistența cea mai mare Ia factorii de nutriție (și alți factori) limitativi; 4) crearea arboretelor de amestec utilizîndu-se indivizi (de specii di- ferite) aparținînd aceluiași fizîotip, făiă a fi necesară administrarea îngrășămintelor sau amendamentelor calcice. Pentru a se ajungi1 la această alternativă este accesată extinderea cercetărilor de ecofiziolo- gie pentru identificarea fiziotipuiilor la toate speciile forestiere. Această acțiune va aduce o contribuție esențială la ameliorarea cunoștințe- lor noastre asupra ecologiei acestor specii și po- sibilității lor de a reacționa la condițiile de stress. RIBLIGGRAPIE A1 b e r t It., K î u z e I K., 1B73 ’■ Z. Pflanzenphysiol., 70 : 138—157. Alexe Alexe, 1064: „Pinul silvestru", Editura Agro-silvică, București, 326 pp. 1967: „Cercetări asupra fagului tn România: nomciuMura, caractere botanice, twiabililalea, rOspindirea, comportarea față de factorii fiziro- gragrvficl și tipologia fagului”, în : „Fagul”, M i 1 e s c U P., I Alexe A., Nicovescu IE. Suc iu P.T Ed. Agro- slMcă, București, PP- 12-139, 172—233. 1984-1936: „Analiza sistemtcă a fenomenului de uscare a coercintelor camele acestuia (I—VI)", Hev. Pădurilor: 1/1984:181—187, 128 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 » 1M? * Nr. 3 1/1985: 16-22, 3/1983 : 138-140 1/1988: 19-23. 2/1986: 07— 70, 3/1986: 129—132. 1987: „Toxicitatea aluminiului ca unul din factorii implicati tn uscarea sle.jai ilor șt bradului'’, BuL Protecția Plantelor 1: 0—19. Bieleski R.L., L iiu eh 11 A., 1983: „Si/nlhesix and outlook”, In : INOHGANIC PLANT NUTR1TI0N pp. 745-755. B o u m a I)., 1083 : „Diagnosis of mineral deficiencies usiny plani liste", In: tNORGANIG PLANT NUTRIT1ON pp. 120-146. Chap Iu F.S., 1980: Annu. Rev. Leul. Syst. 11: 233-260. Enescu Valeriu, 1985: „Genetica nuiogidi", Ed. c.eres. București 236 pp- Crime J.P.. Ilodgson J.G., 1969: „An invesligalion of the ecologicul signifieance of litju-chlorMi). by means of large-scale campara- lioe experimente”, In: Roti son LII. (Ed.), Ecologicul aspects oi the mineral nutrition ot pkmts; Blackwell, Oxlard. INOHGANIC PLANT NUTRITION 1983, A. LSuchli, R.I„ B I e 1 s k i (Eds.), Encyclopedia of plant physiologv. Voi. 15A, 15B. 755 pp., Springer—Verlae Berlin, MeideL berg, New York, Tokyo. Kinzel II., 1972 : „Biochemische Pilanecnilkdogie”, Schriften Ver. Verbr. Naturwiss. Kenuth., Vr’ien 112: 77—78; 1982: „Physiologische und okologische Charakleristik eon Pflamien”. Iu: K i n z e 1 H. Phjslotjpes and, mineral nulrltlon oi Quercus petraea Liebl. (Ed) Pfhmzenokologie Und Mineralstoftwechsool, Ulm ei*, Stuttgirt. 1083 : „Influence of timestone, silicates and soil pil on negelul ion", In: La n g a O L., No bel P.S.,Osmond C.B., Ziegler H. (Eds.), Physiological Plant Ecology III, Responses to the Chemical and biologica] envîrohment pp. 21)1—244. Encyclopedia of Plant Pliysiology, New Sevles, Vohunul 12G, Springer- Verlag Berlin. I loidelberg, New York. L (î t s c h H„ Kinzel II., 1971: BIoehem. Physiol. Pflanz. 162: 209—219- Marschner N., 1983: „General intro- duclion to the mineral nutrition of plants", In: 1NORGANIC PLANT NUTRITION voi- ISA: 5-60. Mc Gotmick L.H„ Steiner K.C., 1978: Prost Sci. 4: 565-588. M o o r a, T h o m a s C., 1979: „Biochemisirg and pliysiology of plant honnones", Springer—Verlag New York, I leidelberg, Berlin, pp. 1—31. Pascovschi S. in colab. cu Lean- dru V., 1958: „Tipuri de păduri din Republica Populară Română”, Ed. Agro-silvieă de stat. București, Rohm A D-, P i t m a n M.G., 1983:„ Inltraclions behveen nuiriente in highcr plants-, In: INOHGANIC PLANT NUTRITION: 147-180. TI HESSON G-, 1922: Hcroditas 3:311-350. Z a v a d s k 1 K.M., 1963: „Teoria speciei", Trad. Ed. ȘtllnțlUcă, București, 320 pp. A large — scale analysis ol plant and .soli îs summarized in the diagnosls of ihroe Q. pelraea physiolypes, in the sense of Kinzel. Chemical analysis of leaves collected froin the natural habltats in July—August, reveni a different Ca/K ratlos (on a molar basis) and n different tolerance to Al, Mn and Ca cations In soil. The lolcraut physîotypq to Ala1- or Mn1? excess in soil and Ca/K < 0.7 in the leaves is conflned to acidic soils and it is more efficient in Cu, N, p Ca, Zn utllization. The tolerant physiotype to Caa+ excess tu soil has the Ca/K ratlos Iu the leaves above unîty, it is very efficient In Fa utllization but less cfficleut in utllization of N, P. Ca, B, Cu and Zn. The Ca/K ratlos in the case ol the optimal physiotype are between 0.7 and 1.0 and its tolerance to AP+, Mn*+ and CaSh excess in soil is unknown. Ock decline is connected with wrong utllization of phjsioțypem Existente of the similar physiolypes; nt least In the case of Fagus sylvatica L., Abies alba Mill. and Pinus sytnsiris L., is considered very possible. I Revista revistelor II m î 1 e v s k i V, M.: Creșterea duglasului verde în con- diții de șes In Ucraina. In: „Lesnoe hozeaistvo", nr. 1/1987- pag. 28-31. Autorul a cercetat culturile de duglas verde si cele cu par- ticiparea duglasului verde, înființate, cu semințe din statul Oregon (SUA), In pădurile de șes din Ucraina. Datele privind piețele de probă au fost prelucrate cu ajutorul cakulaloriilui ekcirouic. Majoritatea culturilor slnt hi vtrstă de 20—25 ani. Unele culturi pure s-au dovedit dc productivitate mare, nlinglnd chiar 360 mc/hn la vlrstu de 22 ani. Elementele laxatoricc scot tn evidență reia tiv buna dezvoltare a diiglasn- tui,clasa de produejie fiind de I (inclusiv Ia și 1b) in aproape toate piețele de probă. Din concluziile autorului menționăm recomandarea de iiifiudare a unor culturi de duglas verde la schema inițială de 1.5 X 1.5 m, cu efectuarea unor tăieri forte și valorifica- rea ca pomi de iarnă si'circa 50% din exemplare (In cun- dițiile din siivostepn Ucrainei). Reținem ca interesantă propunerea autorului de a se in- Irodace duglasul vgrde in culturile de stejar ca specie de amestec, lu rinduri pure, ca o metodă dc creștere a produc- tivității culturilor tn prima etapă de dezvoltare; In aseme- nea cazuri duglasul se va extrage și valorifica cu ocazia tăierilor de îngrijire. Lucrarea este o ilustrare a preocupărilor oamenilor de știință sovietici pentru buna cunoaștere a fondului forestier și a posibilităților de mărite a productivității acestuia. V.B. I s a c v A-S. și S u h i h V,I.: Monitorizarea aerocosmlcă n resurselor forestiere. Iu: „Lesovcdcnie", nr. 0/1986, pag. 11-31. Se prezintă rezultatele cercetărilor și ale aplicațiilor prac- tice în problema utilizării „moidtoriiig"-ului nerocosnde pentru studierea statică și dinamică a pădurilor din URSS (studii după observații și fotografieri din sateliți artificiali, in combinație cu precizări avlo'Și studii terestre). S-au sbdiibt următoarele domenii dc aplicare a acestor studii: 1. Raionarca econoinlco-pefsagistîcă, cariogrnfierea si evi- dența fondului forestier (in scopul final dc a constitui o bancă de date cartografice și statistice). 2. Paza pădurilor împotriva incendiilor (control operativ prin saldil, sondaje cu ajutorul avioanelor și nn centru de primire, prelucrare și transmiterea datelor CU njuforul mașini- lor de cnlell), electronice). 3. Protecția pădurilor împotriva dăunătorilor bndici. emana (iilor industriale dăunătoare și ailor influențe nefa- vorabile (inclusiv a dobOriturilor de viul), In bmji dalelor și hărților existente privind zonele expuse unor asemenea lenomene. 4. Controlul asupra tăierilor și regenerării pădurilor. t>. Evidența modificărilor curente a fondului forestier (tn urma tăierilor, lucrărilor de construcții, deschiderea dc cariere, doborîlurilor de vini, incendiilor de pădure, calami- tăților, emanațiilor industriale > it ). Primirea dalelor, prelucrarea acestora și transmiterea către cel interesati a sintezelor informative, sub formă de hărți, statistici ctc„ se propunea se realiza de către un sistem automalizat, departamental, printr-un centru de „monito- rlng” .și centre regionale subordonate (2 -3) și 5—10 puncte de prelucrare automată a datelor primite. V.B. REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 * 1987 * Nr. 3 129 Refacerea unor arborete de gorun vătămate de produse petroliere*1 ing. GH. GHEOHGHIȚĂ Ocolul silvic Drăgășani 1. Considerații generale în urma erupției accidentale a unei sonde petroliere, au fost aruncate în atmosferă, timp de o lună de zile, cantități foarte mari de hidro- carburi, predominînd fracțiunile grele (cere- zine). în aceste condiții, hidrocarburile respective, aruncate la mare înălțime, s-au transformat în agregate ușoare sub formă de fulgi parafinoși care, sub acțiunea curenților de aer, au fost împrăștiați în jurul sondei, depunîndu-se în fi- nal pe sol și pe vegetație, fonnîndu-se pelicule groase de hidrocarburi solide sub formă de pastă consistentă pe întreaga suprafață. De mențio- nat că această erupție și depunere de hidrocar- buri s-au produs în perioada repaosului vege- tativ, în luna ianuarie 1979. Pe suprafața de pădure afectată de poluare se întîlneau, în plin sezon de vegetație, arborete compacte cu aspect de iarnă, în care arborii n-au mai înfrunzit, arborete ou arborii parțial înfrunziți și arborete în care sînt vătămate nu- mai ramurile din partea superioară a coroanei arborilor. în această etapă, lucrările executate de un colectiv integrat de specialiști din ICAS și din producție au avut de rezolvat următoarele obiec- tive mai importante: — identificarea pe unități amenajistiee a arbo- retelor afectate de poluarea cu hidrocarburi, stabilirea suprafețelor pe grade de vătămare; — stabilirea gradului, de poluare a litierei și solului, a arborilor, arbuștilor și păturii ier- boase ; — stabilirea stării fiziologice și fito-sanitare a arborilor ; — stabilirea pierderilor de creștere pe grade de vătămare; — recomandări cu privire la eșalonarea ex- ploatărilor pe urgențe; — elaborarea soluțiilor de ameliorare a solu- lui și refacerea arboretelor vătămate; — evaluarea pagubelor produse silviculturii sub raportul pierderilor de masă lemnoasă, vî- nat, produse accesorii și degradarea mediului de pădure. Consemnarea lucrărilor executate, în cele ce urmează, se face în scopul de a prezenta unele aspecte particulare în această problemă inedită în silvicultura noastră, oferind un material fap- tic ce ar putea fi luat în considerație, în situații asemănătoare. *) AJiejin m.iîtutniri pădurarului I, Dnml treșeu, pentru cML-ibipa nd'tsi la realizarea lucrurilor de teren. 2. Caracterizarea ecologică a arborilor Arboretele din zona afectată de poluare sînt, în majoritate, gorunete tinere de Q. petraea (Matt.) Liebl. de clasa a TH-a de producție, cu faciesuri în care apar cerul, carpenul și fagul, stejărete cu frasin comun și sălcete pe funduri de văi. De menționat că în zona poluată se întîlnesc unele culturi de salcîm și de pin sil- vestru. Solurile sînt de tipul podzolurilor de degra- dare sau podzolurilor argilo-iluviale, formate predominant pe argile sau pe straturi alter- nante de argile și gresii. Aceste soluri, deși profunde, nu au drenaj activ și, în consecință, Sc află în diferite grade de pseudogleîzare, ur- mare a permeabilității foarte reduse a orizon- tului B cu textură argiloasă. Spre deosebire de platouri, pe versanți, so- lurile au însușiri fizico-ehimice care variază în limite largi. Astfel, în multe situații, textura este ușoară, reacția solului de la foarte puternic acidă pînă la neutră, conținutul în humus și în azot total destul de ridicat, în comparație cu solurile de platou. Totuși fosforul și potasiul asimilabil, cu unele excepții, se află în canti- tăți destul de mici, în jur ul pragurilor de caren- ță. 3. Efectele poluării cu hidrocarburi în urma cercetărilor complexe executate pe teren [Catrina, 1979] efectele poluării CU hidro- carburi se evidențiază în unele modificări asu- pra structurilor biocenotice și solului, precum și asupra stării fiziologice a arborilor. S-au diferențiat patru grade de vătămare a pădurii prin poluarea cu hidrocarburi, recur- gînd la următoarele criterii; — activitatea fiziologică a arborilor; — formarea lujerilor și frunzelor pe ramuri și pe tulpini; — starea subarboretului și a păturii ier- boase ; — prezența și frecvența clementelor fau- nistice; — grosimea peliculei de cerezine pe arbori, pe celelalte elemente din dendroflora arborete- lor și pe litieră, precum și gradul de imbibare a litierei cu hidrocarburi. După aceste criterii, arboretele poluate âu fost încadrate după cum minează: Gradul I (vătămare foarte puternică): — toți arborii, indiferent de specie, n-au înfrunzit nici pînă la data de 30 iunie; spora- dic, în zona bazală a tulpinii, s-au format lujeri din unii muguri dorminzi; 130 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 • 1M7 ♦ Nr. 3 — subarboretul și stratul ierbos sînt complet distruse; — fauna lipsește complet; — litiera este acoperită și îmbibată cu cere- zine în stare semilichidă sub acțiunea tem- peraturilor ridicate; — în sol, pînă la adîncimea de 40 cm, s-a produs un puternic fenomen dc reducere a fierului feric în fier feros, evidențiat de culoarea albastră specifică acestui fenomen. Gradul 11 (vătămare puternică): — în coroana arborilor nu s-a produs înfrun- zirca, în schimb tulpinile sînt pline de lujeri (lăstari) lacomi pe 50—75% din trunchi; — subarboretul este vătămat în întregime, iar stratul ierbos în cea mai mare parte; — elementele faunistiee lipsesc; — litiera este puternic îmbibată cu cerozine și din loc în loc apar insule de hidrocarburi semi- lichidc ; — solul prezintă fenomene de reducere (glei- zare) pe întreg profilul, distingîndu-sc totuși un strat de oxidare de 10—15 cm, Situat la adîncimea dc 30—40 cm, evidențiat prin culoa- rea marmorată. Gradul III (vătămare mijlocie): — arborii au ramurile uscate în partea su- perioară pe 4—5 m de la vîrf în jos; s e constată înfrunzirea arborilor și crește- rea lujerilor din acest an, în partea inferioară a coroanei pe 30—40% de la baza sa, din mugurii vegetativi normali dar și din mugurii dorminzi; sub nivelul coroanei, pe truncliiul propriu-zis al arborilor s-au format din mugurii dorminzi lujeri lacomi, dar în proporție mult mai mică în comparație cu arborii încadrați în gradul II de vătămare; — arbuștii sînt vătămați parțial, iar stra- tul ierbos numai pc 25% din suprafața ocupată de plantele ierboase; — în aceste arborete s-a observat circulația căpriorului și foarte rar păsări în trecere și unele insecte; - litiera este îmbibată cu hidrocarburi numai în stratul superior; — solul are o culoare marmorată, cu peie vineții predominante față de cele ruginii, ceea ce denotă existența totuși a unei stări de anaero- bioză. Gradul IV (vătămare slabă): — arborii au ramurile uscate evident în partea superioară a coroanei pe 50—150 cm de la vîrf în jos, în rest înfrunzirea produeîh- du-se. normal din mugurii vegetativi; nu s-a produs activarea mugurilor dorminzi nici în coroană și nici pe trunchiul arborilor, fiziono- mia acestor arbori apropiindu-se de cea a arborilor nevătămați; — arbuștii și stratul ierbos s-au dezvoltat normal; — fauna este totuși săracă, în afara insecte- lor din sol; REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 • 1987 • Nr. 3 — litiera prezintă urme de îmbibare cu hidrocarburi dar numai la suprafață; — solul prezintă o marmorare în favoarea petelor ruginii, fenomenul de reducere a evo- luat în limite practic normale condițiilor natu- rale locale, astfel îneît efectul poluării este minim. De menționat că gradele de vătămare s-au stabilit pentru speciile cu ritîdom (cvercinee, frasin comun, mojdrean, salcîm, jugastru) întrucît la speciile cu coaja netedă (carpen, fag) nu s-a produs înfrunzirea șî nu s-au format lujeri lacomi nici la baza tulpinii, aceștia avînd aspectul normal din timpul iernii. Cu privire la identificarea pe unități amena- jistice a vătămărilor produse arboretelor, așa cum ele sînt descrise mai sus, aceasta a fost făcută pe teren și transpusă pe hărțile amona- jistice. Din inventarul suprafețelor pe grade de po luare stabilite rezultă că arboretele foarte puter- nic vătămate (gradul I) ocupă 25%, cele puter- nic vătămate (gradul II) 30 %, cele cu vătămare mijlocie (gradul III) 31%, iar cele cu vătă- mare slabă (gradul IV), 14%. Vătămările cele mai puternice se grupează în clasele l-a și a H-a de vîrstă și în clasele a în-a și a IV-a de producție, acestea avînd și ponderea cea mai mare în trupurile de pădure poluate. Ele se localizează în cea mai mare parte la gorun, aceasta fiind specia preponde- rentă, care ocupă 70% ca suprafață și 80% ca volum al lemnului pe picior, față de total. fiu legătură CU perturbările fiziologice ale arborilor afectați de poluare, s-au constatat o serie de anomalii privind starea de hidratare a acestora [Popa, 1985]. Astfel, în cazul vătă- mărilor grave cauzate de poluare, s-a produs stocarea unei mari cantități de sevă brută în album, în parte și în duramen, îndeosebi la gorun, ceea ce a favorizat formarea de lujeri lacomi v< tulpină, la arborii puternic vătămați (gradul II), fenomen care nu s-a mai evidențiat la arborii foai tc puternic vătămați. De asemenea, prin analiza histologică a inelelor anuale s-a evidențiat faptul că inelul de lemn timpuriu s-a format la toți arborii, indiferent ele gradul de vătămare, din rezervele anterioare, iar inelul de lemn tîrziu nu s-a mai foi mat în cazul vătămărilor do gradul I și II, La arborii CU vătămări slabe s-au forma t inele de lemn tîrziu, cu lățimi de 62%, iar la cei en vătămări mijlocii de 50% față de lăți- mea normală a acestor inele. 4. Lucrări executate Faptul eu s-a produs o alterare evidentă a activității cambiale a arborilor, sub efectul poluării cu hidrocarburi prin pierderea totală a capacității de creștere a fondului de producție din suprafețele încadrate în gradele I și II de vătămare, a condus la punerea în valoare și 131 exploatarea rapidă a acestor arborete într-o primă urgență; arboretele încadrate în gradul III au fost așahmateși exploatate în anul urmă- tor, iar cele din gradul IV, cu vătămare slabă, au fost puse sub observație pentru ca, în raport cu evoluția acestor arborete, să se ia deciziile tehnico-economice cele mai eficiente și în momentul cel mai indicat. în vederea stabilirii posibilităților de refacere a acestor arborete, în primăvara anului 1980, au fost instalate trei blocuri experimentale cu diferite tipuri de culturi și în continuare, anual, au fost executate lucrări de împădurire cu specii și tehnologii de prelucrarea solului, care s-au dovedit mai eficiente. Bestoeklng of mineral oll Injured sesslje oak stands Rezultatele cu privire la reușita culturilor experimentale și a lucrărilor întreprinse în continuare pe întreaga suprafață în perioada 1981—1986, în vederea redresării și readuceiii în circuitul ecologic și economie a unei suprafețe apreciabile de pădure, vor fi prezentate intr-un articol viitor. BIBLIOGRAFIE Cat rin a I., Popa, A., Doniță, N., I van schi. Tr., Gheorghlță, Gh. 1970: Stabilirea gradului de poluare cu hidrocarburi a solului și arboretelor, precum și fun- damentarea măsurilor silrolehnice de refacere O pădurilor din zona sondei 5034, Ocolul silvic Drăgăsani. Manuscris ICAS. Popa A, Cat rina I., Duml t riu-Tă t ăranu, L, Gheorghiță Gh., 1085: Efectele depunerilor de hidro- carburi pe arbori și sol, asupra actioUifii fiziologice la gorun. in; Lucrările Conferinței naționale de fiziologie a plantelor. București. As a result ol an accidental oii well break, great amounts ol hydrocarbons werc spread into the atmosphere which were iinally deposited on the soli and vegetation; thls nffected the sessile oak stands in the region diffcrentty, Thus, in fu 11 vegetalion season one could see wlnter-lîko stands where trees dld nat leal, stands with trees that had partiaiiy lenfed and stands where trees had only the upper branches injured1. The complex research carried out Ied to the classification and Identification of forest arcaș by injury dcgrecs, to the determination of tree physiologlcal and phytosanltary condition, as well as wood losses. Recommendatlong have aiso been roade conceming logging occording to priorities, aud afforcstalfons begnn Ursi as experimental plantalîons estnblished under various site condiționa. Revista revistelor So lym o s R.dr. ; Sănătate pentru păduri, pentru oameni. Ihs „Az erdO", nr. 1/1987, pag. 1—5. Se menționează o serie de acțiuni necesare pentru proteja- rea pădurilor impot riva unor dăunători și dăunări, mai,,vechi” sau mal ..noi”. fn acest complex, se consideră necesară creșterea nivelu- lui de gospodărire a pădurilor, tn sensul luării totdeauna In considerare a factorilor ecologici la stabilirea măsurilor sil- vlculturale, alegerea corectă a speciilor la regenerări, con- ducerea rațională a arboretelor, eliminarea condițiilor de înmulțire a dăunătorilor, crearea condițiilor biologice, tehnice și financiare de protecție a pădurilor etc. Menținerea stării de sănătate a arboretelor autorulo înțelege In mod complex, prin eliminarea tuturor factorilor negativi care au condus ia uscările in masă semnalate și in Ungaria (poluarea atmosferică șt hidrologică, creșterea In sol a con- centrației unor metale grele, creșterea dăunătorilor hiotici și abiotici etc.)- Autorul enunță un program complex inlcrdepartanietitul de protecție a pădurilor, in care figurează următoarele capi- tole mari : evaluarea continuă a stăr ii iitosanitarc a păduri- lor, inclusiv cu concursul organelor de amenajare a pădurilor, precum Și realizarea unui sistem propriu de observare ; prog- nozarea evoluției dăunătorilor și stabilirea tehnologiei de combatere — sarcină ce revine organelor de cercetare: obligativitatea organelor silvice de efectuare a măsurilor de protecție indicate; controlul și coordonarea acestor acțiuni de către serviciile silvice de specialitate; dezvoltarea cerce- tării și Învățămîntului In domeniul protecției pădurilor. Toate acestemăsuri preconizate vor conduce Ia îmbunătăți- rea stării fitosanltare a pădurilor, ca o măsură obligatorie pentru asigurarea sănătății oamenilor. V.D. D o b r o s z 1A v L. dr.: Situația producției de puteți de fag. In: ,,Az erdii", nr. 2)1887, pag. 71—77. Articolul reprezintă o amplă analiză a situației recoltării jirului tn Ungaria și a puieților de fag obținuți în Ir-o perioadă mal marc, inclusîv a cauzelor de nereușită. în privința anilor de fruclîlicațle In perioada 1954 - 1984, din datele prezentate rezultă că numai iu a ani s-au obținut recolte mai importante (anii 1058, 1061, 1964, 1877, 188(1 și 1982), iar tn 12 ani nu s-a putut recolta nici o cantitate. Se relevă că adunarea jirului a decurs anevoios șl din cauza lipsei de brațe dc muncă, cu toato că tariful de recoltare a fost p stabilit la 7U— 14t> forinți/kg (circa 511—100 iel/kg!). Se consideră că puteau ii depășite cantitățile rceoltrte in condițiile asigurării unor tarife de recoltare mai bune și a unui sistem (le premiere adecvat, precum șî a înlăturării unor deficiențe de ordin organizatoric. Autorul consideră ca un mate neajuns faptul că metodei® folosite In pepiniere duc la indici scăzuți dc puieți media muttiamială fiind de 600 puieți din kilogramul dc jir (res- pectiv din 4500 fructe). Metodele intensive de cultură (in adăposturi protejate eu folii de plastic, asigură un indice mai ridicat, aproape triplu față dc sistemele clasice. Pentru obținerea unor producții mai mari de puieți de fag se recomandă ca măsuri imediate ; curățirea foarte bună a jirului de impurități și semințe stricate, prin cufundare dc două ori tn apă (metodă folosită la noi la ghindă); tratarea cu substanțe chimice de tip Cercsan Universal, Buvisild K etc.; dezinfectarea solului împotriva larvelor Înainte de semă- nare; protecția puieților împotriva fuzariozei toate aces- tea concomitent cu trecerea Ia cultura intensivă a fagului 1n pepiniere. Ca măsură pentru viitorul apropia i se indică crearea posi- bilităților de depozitare a jirului pe o perioadă de 1—2 ani, In depozite climntizate. 132 REVISTA PĂDURILOR ♦ .Anul Wi • 1M7 * Ar. 3 Fenomenul de uscare a bradu- lui în pădurile din Bucovina Dr. ing. N. GEAMBAȘU Dr. ing. I. BARBU Stajiunea experimentală de cultura molidului Câmpulung Moldovenesc Termenul de uscare a unor specii forestiere este legat de regresul suprafeței ocupate de acestea în decursul timpului, ca rezultat al îmbolnăvirii și morții premature a arborilor din speciile în cauză, datorită unor factoii biotici și abiotici, mai mult sau mai puțin eunos- cuți. Literatura de specialitate de la noi a consem- nat pînă in prezent uscarea stejarului, a ulmu- lui, iar în unele țări s-a vorbit și dc uscarea laiicii. a pinului, a molidului, a fagului și aninu- lui [Seitschek, 1978]. Acestor specii li Se adaugă, și bradul, despre, a cărui îmbolnăvire și uscare s-a scria atît la noi cît și în alte țări. Astfel încă din secolul al XVI-Iea se semnala îmbolnăvirea acestuia în provinciile Saxonia și Thuringia din Germania. Aproximativ în jurul anului 1850 se făcea tabloul îmbolnăvirii in care se regăsesc unele din. simptomele uscării de astăzi [Larsen, 1986], Evoluția fenomenu- lui devine galopantă după 1950 [Mayer, 1986], Există aproape un consens general că usca- rea (moartea) bradului se produce pe fondul unei îmbolnăvii’! de natură complexă [Schutt ș.a., 1983, Larsen, 1986] așa cum a afirmat cu mulți ani în urmă și Gcorgescu [1957]. Cauzalitatea multiplă și interdependentă a feno- men ului a fost prezentată cu peste 10 ani în. urmă de Leibundgut [1974 |. Mayer [1986] reia această problemă reactualizind-o și îmbu- nătățind-o. tu sinteză, după acest autor cauzele îmbolnăvirii și uscării sînt reprezentate prin factori climat o edafiei, poluarea industrială, mă- suri silvof clinice necorespunzătoare, factori fito- patoiogici, insecte dăunătoare, utilizarea unor prov micuțe necunoscute. în prezent fenomenul de îmbolnăvire și usca- re a pădurilor de rășinoase din Europa Cen- trală (cauza principală fiind poluarea) se mani- festă pe 3,7 mii. ha în R.F.G; 1,13 mii. ha în Austria [Mayer, 1986]; 1,6 mii ha în Polonia [A.F.Z. nr. 33/1985,pag.818]; 29% din su- piafața fondului forestier (lin Cehoslovacia [A.F.Z. nr. 33/1985, pag. 858]; 1,0 mii. ha în Suedia [A.F.Z. nr. 12/1986]; 0,4- mii. ha în Norvegia [A.F.Z. nr. 12/1986, pag. 259]; 0,41 mii. ha în Elveția [A.F.Z. nr. 33/1985, pag. 858] 0,14 mii. ha în Olanda [A.F.Z. nr. 12/1986, pag. 259], Printre speciile afectate din aceste păduri se numără și bradul/Ast fel, după Seholtz[1984], în Elveția îmbolnăvirea și uscarea bradului a cunoscut o accentuare puternică îneepînd cu 1976 ; în R.F.G. la nivelul anului 1982 bradul era afectat în proporție de 72% (din suprafața totală); în Cehoslovacia acesta se numără prin- tre speciile de rășinoase evident vătămate. în Austria de asemenea bradul este puternic vătă- mat [Mayer, 1986]. La noi în țară primele manifestări ale feno- menului de uscare, despre care există informații, se plasează la începutul acestui secol. Astfel uscări intense s-au produs în anii 1918 -1924 în „brădetele de la poalele versantului oriental al culmii Stînișoara (regiunile Suceava și Ba- cău), iar ca urmare a secetelor din anii 1945 — — 1950 în brădetele de pe platoul calcaros Anina Oravița (regiunea Timișoara)” [Geoigescu ș.a., 1957] fenomen neconsemnat de Frohlich în lu- crarea sa IJrwaldțnaxis [1954]. Uscarea a mai fost observată în Bucovina în ocoalele Marginea și Solea, în 1947—1948, datorită secetei din 1946, „înroșirea” moartea arborilor produ- cîndu-se în mod deosebit pe liziere [Ichim, 1986]. Mulți dintre acești arbori prezentau atacuri de insecte, ceea ce demonstrează că în prealabil aufost slăbiți fiziologic. Uscarea a fost semnalată din nou aici, aceasta manifestîndu-se destul de puternic mai ales în raza ocoalelor silvice Solea și Marginea, seceta din unii ani ai ultimului deceniu avînd probabil o influență importantă asupra fenomenului. Toate arboretele afectate stau în atenția permanentă a Ministerului Sil- viculturii, care deja a elaborat instrucțiuni pri- vind gospodării ea acestora (emise cu ord. nr. 30/1987), iar periodic analizează evoluția feno- menului. Inspectoratele și ocoalele silvice țin sub observație continuă toate zonele în care s-a semnalat îmbolnăvirea bradului, acționînd în mod corespunzător. Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, la solicitarea Ministerului Silviculturii, a luat în studiu fenomenul de uscare încă din 1984 [Ceianu, Bîndiu, Barbu, Geambașu], preocupă- rile amplificîndu-so în prezent în cadrul mai multor teme de cercetare. Prezența fenome- nului de uscare anormtlă Ia bradul cultivat în afara arealului natural este semnalată de Giurgiu, încă din anul 1969. Referiri recente asupra îmbolnăvirii și uscării bradului din țara noastră, inclusiv Bucovina, face și Kramer [1982, 1986]. La nivelul anu- lui 1979, autorul Semnala îmbolnăvirea bra- dului în Bucovina (vătămări neînsemnate și mijlocii) și Banat (vătămări neînsemnate și locale) [Kramer, 1982], După cîțiva ani se 'apre- ciază că fenomenul s-a extins [Kramer, 1986]. Același autor citează în 1986 unele lucrări referi- toare la pădurile țării noastre în care fenome- nele de îmbolnăvire și uscare a bradului n-ar fi prezentate [Frbhlich, 1954; Enescu, 1985]. REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 102 • 1987 * Nr. 3 133 Informațiile sale insă au un caracter general, motiv pentru care am găsit util să venim eu unele observații și date proprii în problemă. Se realizează în felul acesta, cel puțin pentru Bucovina, o imagine mai completă asupra fenomenului care, cu mulți ani în mină, a mai fost sesizat și consemnat și de alți specia- liști din țara noastră [Gcmgescu Ș.a., 1957; Giurgiu, 1969; Ichîm, 1986 |. în cele ce urmea- zăne vom limita la Ocoalele silvice Solea și Marginea. Solurile și stațiunile în care apare fenomenul de uscare în raport cu arealul bradului (Abics alba, Mill.) zona Studiată se plasează aproximativ la limita inferioară a arealului. Arboretele de care ne ocupăm în mod deosebit în această lucrare se plasează în extremitatea vestică a Podișului Sucevei și clina estică a Obcinci Mari. Altitudinea variază de la 450 m la 1000 m. Expoziția generală este nord-estică și estică. Pantele variază de Ia 0° la 30(35°). Iarna, această zonă stă mai mult sub in- fluența maselor de aer rece, polare și siberiene, în timp ce vara se resimt efectele maselor umede din vest, totuși nu așa de puternic, întrucît cuhnile Carpaților Orientali reprezintă un adevărat baraj orografic în calea lor. Temperatma medie anuală variază aproxi- mativ intre 5—8°C, iar cantitatea de precipitații anuale între 660—850 mm. Solurile sînt for- mate în depozite pleistocene de melasă /zona podișului), sau depozite de versant rfc detritice (clina estică a Obcinei Mari). Sub raport tipo- logic acestea sc încadrează la juvisoluri ălbiec pseudogleice, soluri pseudogleice albice (pe depozite de inolasă) soluri brune eumezobazice și podzoluri fcriilm iale (pe depozite de ver- sant). Tipurile de stațiuni în care apare fenomenul de uscare sînt atît dc bonitate superioară („Montan de amestecuri, P^ brun edafic mare cu Aspeinla-Dentaria”) cît și de bonitate mijlocie spre inferioară (./Montan de ameste- curi, m, brun, edafic mijlociu, eu A^perula- Dentaria” și „Montan de amestecuri P,„w, brun podzolic și criptupodzoiic, edafic mijlociu cu Festuca £ Caiamagrostis”). Tipurile de stațiune „Montan du amestecuri, P„lin> brun divers cu drenaj imperfect, edafic mijlociu foarte marc” și „Montan de ameste- curi, argiloiluvial, puternic pseudogleizal, edafic Submijloeiu-mijlociii”, datoritii regimu- lui hidric alternant și defectuos al solului, trebuie analizate, cu mai multă atenție, lucru pe care îl facem în continuare. încă de la început s-a remarcat că uscarea cea mai intensă și pe spații mari s-a produs pc soluri hidromorfe cu regim alternant de umidi late; este vorba de solurile pseudogleice albice și luvisolurile albice pseudogleice, care în perioa- dele ploioase sc înmlăștinează, umiditatea aces- tora ajungînd la nivelul £710, iar în perioadele secetoase se usucă foarte puternic Un astfel dc regim hidric puternic alternant al solului este mai puțin favorabil pentru vegeta- rea normală a bradului [Georgcscu ș.a., 1957]. Hg. 1. Uscarea bradului In arborete de vîrstă mijlocie. Sc remarcă rărirea .coroanelor (foto dr. ing. I. Barbu). Pentru evitarea excesului prelungit de apă, cu zeci de ani în urină, pc asemenea soluri s-au făcut canale de scurgerii a apelor stagnante din precipitații, iar în unele porțiuni a font introdus frasinul, o specie potrivită pentru asemenea condiții staționate. Fără a intra în detalii asupra particularităților trofice ale aces- tor soluri, subliniem doar faptul că unele însu- șiri hidro fi zi ce au un evident caiacter limitativ pentru dezvoltarea normală a bradului. Este vorba de densitatea aparentă (Der) care. în orizontul Ptw ajunge- la 1,5—1,6 g/cm3, în condițiile unei texturi lutoase sau luto pră- Fig. 2. Uscarea în masă la brad pe stațiuni cu soluri psctido-gleice (foto dr. ing. N. Geambașu). 131 REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 102 ♦ 1087 • Nr. 3 foase; porozitatea de aerație foarte scăzută; lipsa unei structuri granulare în partea superi- oară etc. Probabil că regimul hidrie defectuos și alte însușiri fizico-chimice ale solului, cum ar fi conținutul scăzut în calciu, au influențat, evident procesul de uscare. încă o dată trebuie subliniat că pe soluri pscudogleice albice și luvisoluri albice pseudogleicc uscarea apare și în masă, mai ales atunci cînd arboretele sînt echiene, unietajatc și lipsite de specii de ames- tec higrofile (fig. 2). Unii parametri climatici pentru perioada 1980 — 1986 în corelație cu fenomenul de uscare în acest interval de timp, cînd fenomenul de uscare s-a accentuat, s-a constat, mai ales pen- tru zona de podiș, că precipitațiile anuale au fost destul de scăzute, sub media multianu- ală (tabelul 1). în zona de podiș, cu excepția anului 1982, toți anii au fost deficitari în preci- pitații în timp ce în plină zonă montană doar doi ani s-au situat sub media multianuală. De remarcat, pentru aceeași zonă, că indicii de ari- ditate de’Martonue au fost și ei destul de scă- zuți, la nivelul anului 1982 situîndu-se la o valoare specifică zonei de silvostepă; practic se poate vorbi de o perioadă relativ secetoasă. în acest context, bradul a suportat impactul unui avansat deficit hidrie, care s-a manifestat moi puternic pe soluri cu regim alternant de umidi- tate. seceta „edafică” fiind aici mult mai pronunțată decît. țw solurile normale. în zona Cîmpulungului Moldovenesc (zona monatană), unde indicii de ariditate n-au cobo- rît sub 37, de cele mai multe ori fiind situați Fig. 3. Dinamica uscării bradului (ins/an,'ha) și a Indicelui de ariditate anual de'Martonne (ia) în Ocoalele silvice Mar- ginea și Solea. la valorile mai mari de 40, nu s-a înregistrat fenomenul de uscare, deși există și aici brădete sau păduri cu brad, în care apar unele exemplare cu simptome de debilitare. încă un argument deci, care ne determină să afirmăm că stressul deficitului hidrie din perioadele secetoase are deocamdată o importanță destul de mare în Tabelul 1 CnuUtatea de preelplia|ii anuale ji Indicii dc ariditate anuali, (de’Martoune) In perioada. 1960—1985 Stația meteorologică Cantitatea de precipitatii anuale (ram) Indicii anuali de ariditate (De'Martonne) 1980 '81 '82 *84 '85 Media mujti- anuelă *1 1980 '81 '82 '83 '84 '85 Rădăuți 584 732 458 517 616 538 650 37 43 26 29 36 33 C-lung Moldovenesc 745 812 721 688 785 586 720 48 55 44 40 49 37 *) Pentru stația Bădăuțî, media a fost luată, din Atlasul clima! olog ic al R.S- România, București, 1988; pentru stația Cimpulung Moldovenesc a fost calculată pc baza datelor din perioada 1961—1980. Un paralelism foarte accentuat s-a remarcat intre valorile indicelui de ariditate anual (de’ Martonne) și cantitatea de masă lemnoasă ex- ploatată ca urmare a uscării, în sensul, că o dată cu micșorarea valorilor pentru Ia (deci o dată cu „aridizarea” climatului), a crescut și masa lemnoasă exploatată Ia unitatea de su- prafață (iu cursul anului imediat următor) și invers (fig. 3). Acest fapt ne permite să afir- măm că uscarea bradului este foarte strîns le- gată de variația unor elemente climatice, aces- tea avînd probabil un rol foarte important în declanșarea, anvergura și viteza fenomenului. uscarea bradului, alături de alți factori biotici și abiotici [Milescu, 1986; Pașcovici 1987]. Arboretele cu fenomene dc uscare a bradului Arboretele în care s-a produs uscarea bradu- lui fac parte, sub raport tipologic, din mai multe formații forestiere și anume din biădete, biă- deto făgete, molideto-biădete, amestecuri de molid-brad-fag și sînt, în general, de producti- vitate mijlocie și superioară. Foarte xăspîndite pentru stațiunile cu luvisoluri albice pseudo- gleice și soluri pseudogleice albice sînt brăde- tele de productivitate superioară și brespectiv mijlocie pe soluri gleizate. REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 102 * 1987 • Nr. 3 135 Majoritatea bradului în pădurile în care se produce uscarea sa provine din regenerări na- turale. Totuși nu trebuie excluse semănăturile directe eu proveniențe mai puțin cunoscute. Tendința de coborîre a bradului de către silvi- cultori la altitudini destul de joase pentru aceas- tă specie reprezintă o realitate de care trebuie ținut seama. Iată ce se afirmă în această proble- mă : în Ocoalele Solea ții Ilișești ca .și în celelalte s-a făcut un exces de zel cu cultura bradului, în multe parcele situate la o altitudine mai mică de 300 m s-a introdus bradul, care deși crește, viguros, el dă un lemn inferior fiindcă se află sub limita optimului său de vegetație. Dacă s-ar introduce aici gorunul, frasinul în amestec cu fag, valoarea arboretelor ar crește simțitor” [Tcaciuc, 1932, 1933]. înainte de apariția fenomenului de uscare, mare parte din arboretele Ocoalelor silvice Solea și Marginea au fost afectate de rupturile și dobo- rîturile de zăpadădin 1977 și 1979. Volumul to- tal extras s-a ridicat la 405 mii m® pentru Margi- nea și 207 mii m3 pentru Solea [Ichim, Barbu, 1981]. Declanșarea, uscării s-a produs după ce arborii mpți dc zăpadă au fost exploatați (in primul rînd cei cu mai puțin de 3—4 verticile rămase în coroană), așa incit ar fi riscant și neconform cu realitatea să se facă legătura în- tre aceste două fenomene. însuși faptul că s-au uscat arbori întregi, neafectați de zăpadă, din arborete prea puțin influențate sub raportul stabilității ecologice de calamitățile din 1977 și 1979, reprezintă un argument clar în acest sens. Trebuie să mai menționăm că deși în această zonă există daune provocate de vînat lășinoa- selor, prin cojiri și roadeți la arbori în picioare, îndeosebi molidului și bradului [Ichim. 1979, 1986] acestea n-au influențat fenomenul de us- care întrucît arboretele în cauză sînt în vîrstă de peste 50—60 de ani si cu cea. 20—25 de ani în urmă, cînd ar fi fost vulnerbaile la astfel de vătămări, efectivele de vinat erau foarte re- duse, datorită decimării în timpul ultimului război mondial. Arboretele în care s-a produs intens uscarea sînt în general aproape pure, lipsite de subar- boret, unietajate, cu coroane reduse și vege- tează în condiții staționale mai grele. Cance- rul, vîscul sau mătura vrăjitoarei apar eu o frecvență destul de ridicată. în tabelul 2, fără pretenția de a generaliza aceste date, se prezintă unele caracteristici ale arboretelor cercetate din suprafețele perma- nente instalate în Ocolul silvic Solea în 1985. O caracteristică a arboretelor st udia te este ten- dința de aplatizare timpurie a coroanelor. Se poate constata că. unii arbori din plafonul su- perior care nu depășesc virata de 40—50 ani formează deja „cuib de barză”, in mod npr- mal specific arborilor în vîrstă. De asemenea s-a remarcat faptul că proporția coroanei din înăl- țimea totală (7i) este mică, în arboretele de peste 50 -100 ani nedepășind frecvent 30%. Se Cunoaște că brădetelc, a căror Coroană est e sub 40% din h, au o vitalitate scăzută [Con- ștantinescu, 19641. Cu cît înaintează în vii stă, arboretele de brad își reduc proporția coroanei din h. Fenomenul de rărire a coroanei este mai slab în arboretele tinere, unde proporția acelor verzi este de 90 — 95% și mai puternic în cele în vîrstă (70—75 % ace verzi). Aceasta pentru arboretele luate în studiu din raza Ocolului silvic Solea. în funcție d* gradul de rărirea coroanei, ar- borii au fost încadrați în mai multe clase de vătămare [Sehutt 'ș.a., 1983; Mayer, 1986] și anume: — clasa l-a: arbori sănătoși sau aparent să- nătoși, fără simptome evidente de îmbolnăvire, care au pierdut pînă la 10 % din ace; Tabelul 2 Unele caracteristici ale arboretelor eu fenomene de uscare, din Ocolul silvic Solea Supra- fața nr. tl.q. altitu- dinea (m) ; Expu- nere Sul Compoziție Vîrstă (ani) Structura Consistență Can- cer Mă. tura vrăji- toarei (% ar- bori) ; Carne turistici coroană arbori Kratt I—1 11 Forma vlrfului (la majorita- tea arborilor) % coroa- nă din h Ace (%) Panta fer. sexa) (% ar- bori) verzi Înro- șite , căzute Total 1 7913 550 W * JO 1 sPps (>Brl Mo 2CalFa 40-5(7* unietajat 1,0 21 6 ascuflt- rotunjit 21-42 87 4 100 2 * V- TOC v W.w '„.•V t: sv . . 1O.X. '•Ml <1 SFpR TBr2Mo iFn ^Ttf-80. iT1 unietajat. “ O"" 20 plat cuib de barză roiun- jit 35- 40 75 4 21 . î 100 -i 0 0 ' 'Hi,' • 1 ’ ț * „ spp%' K i * BnnFa ('M-m—— — 1 n F unietajat 0,8 4 — cuib de barză plat 28-35 B7 6 27 100 NOTA: SPpg — luvîsol albie pseudmțlelc (simbol folosit In Sistemul de casificare a solurilor din România,* ICPA, București. 1980). 136 REVISTA PĂDURILOR • Anul 1Q2 * * Ar. 3 Tabelul .1 Starea litosaultarS a arborilor din unele păduri din nordul Cârpacilor Orientali, In anul 1965 | Nr. cri. Locul sondajului Specia (j™) Altitudinea 0») Expo- ziția Frecventa (%) arborilor pe clase de vătămare I i II III IV Total 1 Marginea, U.P.L, u.a. 6A, Br. 80 J80-520 E 24 17 23 36 100 2 Marginea, U.P.L, u.a.6A« Hr 80 480-500 E 52 32 12 4 100 3 Marginea, U.P.I., u.a.lOA Br fia 460 - 480 E 60 20 16 ■1 100 •I Marginea, U.P.JH, u.a. 167A Br 65 520-530 E 92 4 2 i mo 5 Marginea, U.P.L, u.a.04 Br 100 550-580 E 56 25 17 2 100 6 Marginea, U.P.III (pasul Gitunlrua) Mo 60 1000-1050 NE 45 36 17 2 1(10 7 Ilva Mied, L’.P.IV (pasul Tihuța) Mo «0- 100 1100-1200 V 92 8 0 (1 1011 8 Frundu Blrgdulul (pasul Tihuța) Mo 70—75 1100-1200 V 44 19 31 6 100 Pjrța — Prislop Mo 90- 110 1200 V 93 7 0 0 100 ll) Borșa, U.P.VIT, u.a,12c Mo 75—80 1400 v 67 27 6 0 100 — clasa a II-a: arbori îmbolnăviți care an pierdut. 11—25 % din ace; — clasa a arbori mijlocii bolnavi care au pierdut 26—60 % din ace (fig. 1); — clasa- a IV-a: arbori foarte bolnavi, în curs de uscare totală, care au piei dut 60 -100% din ace (sau cit acele înroșite/(fig.2). , Utilizind această clasificare s-au făcut o'se-, ric de sondaje pe itinerar, în diferite puncte din partea de nord a Carpaților Orientali. Rezulta- tfle acestora sc prezintă în tabelul 3. Fenomenul de uscare a bradului din Buco- vina are loc pe fondul re^tringerii suprafețelor ocupate de acesta cu mulți ani în urmă. Astfel, pentru Ocoalele Putua [Ichim, 1986J și Mar- ginea în aproape 100 de ani suprafața deținută de brad s-a redus la mai mult de jumătate (tabelul *1). Manifestarea fenomenelor de îmbolnăvire .și uscare Din cercetările făcut e piuă în prezent s-a re- marcat că uscarea bradului apare fie pe un fond de slăbire fiziologică de lungă durată a ar- borelui (pusă în evidență prin ultimele 5—10 (J 5) creșteri in grosime și în înălțime foarte micii, fie pe un fond aparent sănătos (creșterile în grosime nu sînt subnormaie în ubimii anii. Dacă uscarea, precedată de sfărea lîncedă de vegetație aarborilur, se poate pronostica ușor pe baza probelor de creștere în grosime, uscarea bruscă scapă practic de sub orice control. De regulă la arborii predispuși la uscare s-au con- statat o serie de simptome tipice, cum sînt: — turtirea evidentă a vîrfului, prin formarea prematură a „cuibului de barză”; Tabelul 4 Suprafnla ocupată (%) de brad, alături dc nlle specii, lu Ocoalele Futua șl Marginea In perioada 181)9—1981 Anul Putna z ■ ■ J'1 ■ Marginea Mo Br Fa > ^Ahi^ specii 'u ■ ’ j Total Mo Ea Alte specii i Total 1889 1980 24 42 49 18 26 38 iu a. ( ( . . r f. . M. / 100 VIO 5 ni 32 > -!63 - p 26 ■ 37 i- 37 1 5 mo ■ 100 Acest fenomen dc rest rî ugere a suprafeței bia- dului a mai fost sesizat și in alte Ocoale din bucovina {Brega, 19741, precum și în altezoim ale țării [Giurgiu, 1969 j. Fă’ă a intra în detalii, acest .fapt se datorează aplicării unor trata- mente uccoHispuuzătoarc (in primul rînd tă- ieri rase și tratamente cu perioade scurte de re- geuerare naturală), pășunatului abuziv, negii jăiii unor specii de amestec, sub care bradul se regenerează mitiual foarte bine etc. — rărirea coroanei prin căderea anelor; fe- nomenul «e produce, de regulă, de jos în sus și dc la interiorul spre exteriorul acesteia; — apariția ramurilor uscate, ca urmare a că- derii premature a acelor în partea inferioară a coroanei ; — apariția ramurilor „lacome” pe fus și pe ramurile de ordinul I; — reducerea lungimii acelor și a creșterilor din ultimii ani; REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 • 1987 ♦ Nr. 3 137 Tabelul 5 Unele date privind fenomenul da uscare In suprafețele permanente din Ocolul «Wc Solea, in perionda Iunie 1985-luHe 1966 Suprafața nr. Nr. arb/ha (Br) Nr. arb. uscați/ha (Br) Intensitatea uscării (%) Caracteristici ale arborilor uscați CI. Kraft Forma vlrfului Nr. verlicile uscate In 1/3 ini. cor. Arb. cu cancer (%) Ace căzute % Ace Înroșite 0/ SQ 1085 1986 1985 1986 1. 1270 80 6,2 IV-V rotunjit-plat 0-2 9 25 20 1 71 2. 472 36 7,6 I—III n&cuț i t-r otun jlt-plat-cuib de barză 3-9(10) 62 31 51 20 40 3. 284 12 4,2 T—III rotunjit-plat-cuib de barză 0-5 0 49 59 37 41 fructificația abundentă (aproape în fie- care an) la arborii bolnavij conurile sînt insă foarte mici; — de cele mai multe ori apare vîscul în co- roană ; — existența unei „inimi” ude, de culoare brun roșiatică („duramen” umed), în formă de stea cu foarte multe colțuri rotunjite, care ocupă 60—85% din secțiunea de Ia baza arborelui. în urma observațiilor făcute în suprafețele permanente din Ocolul silvic Solea s-a consta- tat că fenomenul de îmbolnăvire (debilitare.) a arborilor, pus în evidență prin majoritatea Ca- racteristicilor amintite mai sus, se accentuează cu cît arboretele înaintează în virstă (fig. 4). % arb. 80 1 70 ] 60 50 40 30 20 w ■ arborai de ■ arborat de ar bere t de 50 ani 80 ani WOani ____ _ % ace căzute 0~__??- 26- 61- din aromă 10 25 60. 100 Fig. 4, Distribuția arborilor pe clase de vătămare In 3 arborete de virate diferite din Ocolul silvic Solea. în ce privește intensitatea medie a uscării bradului (IUB) s-a constatat că la nivelul Ocoa- lelor silvice Marginea și Solea a variat în peri- oada 1981—1981 între 2,7 și 5,4 m’/an/ha. To- tuși in unele U.P.-uri aceasta a fost de 9 m3/an/ ha iar în unele arborete a ajuns la 250 m’/an/ha (fig. 2). Variația intensității fenomenului tre- buie pusă în legătură în primul rînd, cu princi- palii parametri climatici din această perioadă (fig. 3) și unele caracteristici fizico-chimice ale solului. în suprafețele permanente din Ocolul silvic Sol- ea (prezentate în tabelul 2) s-a constatat că intensitatea uscării (număr arbori/ha) oscilează între 4 și 8% (tabelul 5). în arboretul tînăr (suprafața 1) uscarea S-a produs numai la arborii din clasele IV și V Kraft, fenomenul fiind reia tiv normal. în schimb în arboretele depesteTOde ani (suprafețele 2și3) 8-au uscat numai arbori din plafonul superior șimijlociu, unii dintre ei fiind afectați de cancer. Trebuie subliniat că în suprafețele de studiu (ne referim la suprafața 2 și 3) s-au semnalat atît uscarea lentă cît și uscarea bruscă, acestea din urmă afectînd exemplare aparent nedebili- tate, Cu vîrful rotunjit sau chiar ascuțit și cu ace căzute în proporție destul de mică. Unele recomandări privind reconstrucția ecolo- gică a arboretelor afectate de uscare Fenomenul dc uscare a bradului se manifestă, în primul rînd, în ecosisteme forestiere cu brad influențate de om sub diferite forme, în ultima vreme intervenind probabil noi factori dc stress, cum ar fi de exemplu poluarea [Milescu, 1986]. Problema reconstrucției ecologice este foarte complexă, iar soluțiile trebuie adoptate in func- ție dc condițiile staționale, caracteristicile și starea de sănătate a arboretelor, intensitatea și amploarea fenomenului de uscare etc. în principiu se va avea în vedere evitarea tă- ierilor rase, chiar și acolo unde uscarea se pro- duce destul de puternic, întrucît soluțiile de re- construcție devin foarte costisitoare șl chiar ne- sigure clin cauza dereglărilor puternice care apar în ecosistem. Realizarea unor structuri diversificat e în plan orizontal și vertical trebuie să constituie obi- ectivul prioritar al silviculturii din zonele cu fe- nomene de uscare a bradului. Ku se poate in- tra în detalii, pentru că s-ar depăși mult cadrul luciării de față. Totuși în această acțiune de optimizare structurală a viitoarelor arborete i r mează să se dea mai multă atenție introducerii 138 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1087 * Nr. 3 și promovării unor specii de foioase cum ar fi frasinul, gorunul, fagul, paltinul de munte și ah tele, aplicării unor tratamente fine care să asi- gure regenerarea naturală a bradului și obținerea unor arborete cu 0 ridicată stabilitate ecolo- gică. Realizarea unor serii speciale de gospo- dărire a arboretelor afectate reprezintă o idee care trebuie pusă neapărat în practică [V. Giur- giu, 1976]. Daunele de vînat, pășunatul, tehnologiile de exploatare inadecvate reprezintă probleme cir- cii înscrise reconstrucției silviculturale a pădu- rilor cu fenomene de useare a bradului. în orice caz primul pas în această problemă trebuie să-l constituie cartarea tuturor arbore- telor cu fenomene de uscare pe grade de vătă- mare după o metodologie unitară, organizarea unor instructaje în acest sens Cu unitățile din producție fiind foarte utilă. Reactualizarea pe- riodică a acestei cartări printr-un sistem per- manent de control (o rețea de suprafețe perma- nente), cu asigurarea statistică necesară, se im- pune de la sine, avînd în vedere declinul tot mai accent uat al bradului din pădurile noastre. BIBLIOGRAFIE Brega, P., 1074: Problema bradului tn Suceava- în: Revista pSdurilor nr. 7- ( '. c i a n u , I., B i ii d i ii. C., Barbu, I., G ea tu Ii a șu, N., 1984: Cercetări privind fenomenul de uscare intensă a bradului din Bucovina. Manllurâ. IGAS București Constantinele u, N,. 1904: Regrntrtircu arboretelor. Editura Agrosilvică, București. Georgescu,,G-C., 1057: Bolite ți dăunătorii pădurilor (bolile bradului) Editura Agrosilvică, București. GiUrglii, V., 1969 Problema bradului in România. In; Revista pădurilor nr. 7. GiWrgi u, V-, 1076 Conservarea pădurilor- Editura Ceres, București. ichim, R., 1979 : Cu privire la unele probleme ecologiei: ale pădurilor din Bucovina. In: Revista pădurilor nr. 4. Ichim, R. și Barbu, I., 1981 : Rupturile fi doborilurilc provocate de zăpadă in pădurile județului Suceava. Ichim, R., 1986: Istoria pădurilor și silviculturii din Bucovina. Manuscris, Stațiunea ICAS C lung Mold. Kramer, 1982: Bas Taimenslerbcn. Forstarcbiv. ur. 4. Kramer, 1986: Bie Weisstanne (Abies alba MUl.) in Rumgnlen, Forstarcbiv nr. 6. Larscn, B., 1986: JJie'Weisslanne— eîne sterbende Baurn- marl'l Allgemeine Forstzeltung nr. 3. Ecibundgut, II., 1074; Zum Problem das Tannenster- dens. Schwcizcrische Zeilschrift f, Forstwesen, 125. Mayer, II., 1086: Waldverivilnstcnde ImmissionnsscM- den in Oslmcich. Ostereichiscben Agrarveriag- Viena- Mii eseu, I., 1086: Ploile acide —geneză și dimensiuni. Pașcovicl, V., Parascan, Gh., 1987; Influenta timpului electromagnetic bionegaliu (spectru bionegati») in procesul de lolosinteză și semnalarea unei noi teorii privind uscarea bradului, in: Revista pădurilor, Nr. 2. S c h o 11 z , FI., 1984 : Bcricht Ober Wirkungcn sauberbildetl- der and andercr Luftvcrcinigungen auf Wiîldcr, Mittcfiungen der Bundcslorsehungsanslalt fur Forst-und HoJzwirtscbaft, Ham burg. S c h fi 11, P, ș.a., 1983: So știrbi der Wald, BLV - Miinchen. Seîtschek, O., 1078: Verbreitung und Bedcutung der Wcisslanne im Bayern. A.F.Z. nr. 35. T c a c i u c A., 1932 — 1933 : Modul de regenerare in pădurile rondului Bisciiccsc Ortodox Român al Bucovinei. Codrii Bucovinei. * * * 1986: Allgemeine Forstzeilschrift (AFZ) nr. 33/1985 și 12. The dying ouay phruomeuou iu silver-fir forestj In Bukovlna The dying-away phenomenon in silvcr-lh in theBukovina obviously reappearcd soon after 1080, affecting the stands placcd under varions site conditions. This knew a greater intensity In the stands placed on solls wlth surfaca water glry wllh altemating conditions ol hunjidlty. A very closc eonneetion bqtwccn the variation ol the yearjy dryness iu dires (Dc’Marlonne) and the dryness dynainics was cstablishcd, In the studied area, the ycarly drjmcss hidices had în some ycars (1982 îs a typlcal examplc), specific values signi- ficant for sylvo-steppe climate. The stress ol the hydrous deficit could be considcrcd as a decisive factor in generathlg the phenomenon and ol its proportions. 3 be Ministry ol Sylviculture, the Forest Research and Management Institute closeiy deal with ibis phenomenon, farhavingalrcady heen dramup tcchnical dircctionsregarding the ecologic reconstructlon of theaffected stands. At present, the phenomenon is examlned in a complex way. --------—*» * *^------ Revista revistelor Itakov A.I.: Holul de acumulare a umidității in perdele- le forestiere de cmitnr. Iu: „Lesnoe hoze.iislvo", nr- 1/1087, pag. 17—48. Articolul prezintă cercetările multianuale efectuate privind acumularea zăpezii in perdele forestiere de contur, In cadrul unui sistem complex de amenajare anticrozională a unui bazin. Din dalele cifrice indicate rezultă că influenta unei per- d,4e du un singur rlnd, tu condițiile date, se extinde pină la 4 ori iiiâl(imea arborilor, iar a celor compuse din mai multe rinduri, pină la 6 ori Înălțimea arborilor, interval care asi- gură acumularea zăpezii, topirea treptată a acesteia și creșterea-umidității solului. în funcție dc direcția vinhtrilor și panta coastelor, autorul a stabilit distanța optimă Intre perdele (50—450 ni) și numărul de rinduri tn perdele (I —5). Asemenea sistem este indicat de autor In condițiile v ioturilor puternice și a prezenței eroziunilor pe terenurile în paulă. In cedru] unor amenajări complexe a teritoriului ugricul — ara- bil și pășuni. V.B. REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 • 1987 * Nr. 3 139 Contribuții la cunoașterea, sub raport biometric, a părții subterane a arborelui > Introducere Folosirea rațională a resurselor naturale re- generabile reprezintă astăzi o Cerință primordi- ală a reproducției lărgiteși a creșterii economice. Problema care se pune însă este aceea de a ar- moniza obiectivele dezvoltării economieo-so- ciale cu obligația de a păstra nealterat mediul de viată a omului, ceea ce presupune o îmbi- nare organică a criteriilor de eficiență econo- mică eu cele de ordin ecologic și social. în acest scop este necesară cunoașterea cît mai exhaus- tivă și exactă a tuturor resurselor r egenerabile în vederea folosirii lor raționale. între aceste, resurse naturale regenerabile se încadrează și masa lemnoasă a biocenozelor forestiere. Dar această cunoaștere a conținutului biocenozelor forestiere mai este necesară și sub raportul ex- plicării modului de organizare a acestora și a modului de utilizare, în cadrul lor, a resurselor energetice, trofice și hidrice. Și iu trecut au fost întreprinse astfel de cer- cetări acordindu-sc în general importanță cu- noașterii părții aeriene a arborilor și arbore- telor. în dorința de a completa informațiile asu- pra resurselor forestiere cît și funcționalitatea protectoare a ecosistemelor forestiere, mai ales sub raportul funcției antierozionale și hidrolo- gice, am considerat utilă cercetarea părții sub- terane a arborilor, parte mai puțin studiată sub raport biometric. Datele existente, atît în li- ieratma de specialitate autohtonă cît și străină sînt reduse și se bazează pe un material de cer- cetare sărac, ca urmare a dificultăților de acce- sibilitate a acestei componente a arborelui.. în cele ce urmează vom căuta să prezentăm unele rezultate biometric© privitoare la partea subterană a arborilor, rezultate obținute în ur- ma cercetărilor întreprinse în cadrul ICAS, cu ocazia determinării biomasei forestiere la principalele specii forestiere. Ca material de bază au fost folosite măsură- torile întreprinse asupra părții subterane la un număr de 4-10 arbori de probă dezrădăcinați, din speciile fag, gorun, molid și Stejar, din. arborete situate în condiții staționate cît mai variate și de vîrste cuprinse intre 30 și 120 ani. întreaga parte subterană, după dezrădăci- nare și in depărtarea părții supraterane, a fost atent curățită de pămint și de pietrele existenie, iar cioata și rădăcinile, după ce s-au sortat dimensional, măturat și măsurat, au fost in întregime xilometrate (fig. 1—3). */ Cercetările au fast executate tn cadrul ICAS. (La pre- lucrarea materialului și-a adus contribuția tov. tehn. _O1&- nesev Lucia și felin Ta ban Origere Dr. Ing. I- DECEI ICAS—București plus, partea subterană a arborilor a fost împărțită in două părți distincte și anume: în cioată și rădăcini. Prin cioată se înțelege Fig. 1. Bioinasi Oculu) Miltăcșli (iulie 1981). Fig. 2. Biomasă. Ocolul DmgonriteșU (17 iulie 1982). u Fig. 3. Bioiuasă. Ocolul Dragomin-ști (18 iulie 1982). partea din tulpina arborelui rămasă ia supra- fața solului după tăierea acestuia, la care s-a adăugat pivotul principal al rădăcinii vu ramifi- cațiile a căror grosime depășește 5-10 cm diametrul la capătul subțire și care pot fi scoase prin eăzănire, iar prin rădăcini se înțe- lege restul sistemului radicelar al arborelui. 110 REVISTA PĂDURILOR * Anul * 24*37 Nr. 3 în tabelul 1 sînt rodați, pe categorii de dia- metre și pe specii, arborii de probă cărora li s-au măsurat distinct atît partea supraterană cît și cea subterană. Tabelul 1 Repartiții» nrborlior de probii pe specllșl categorii da dlametre â cm Număr de arbori măsurau, din speciile: Fag Gorun ! Molid | Brad | Total fi 3 — — 3 8 9 2 1 12 lu « 7 3 3 21 12 7 8 4 7 26 14 8 -10 8 7 31 16 9 9 4 8 30 18 8 9 7 10 34 20 10 6 7 8 31 22 fi 6 9 7 31 24 11 5 11 6 33 26 7 5 7 4 23 28 8 8 9 4 27 30 fi 7 5 3 21 32 7 5 8 5 25 31 3 4 9 2 18 3G 0 3 4 3 16 38 2 2 fi 2 11 40 2 2 5 3 12 42 3 2 2 2 9 44 2 1 4 1 8 46 1 1 3 1 6 48 2 1 3 1 7 50 1 1 2 1 5 Totul 132 102 117 8‘J 440 2. Rezultate obținute Prelucrarea statistico-matematică a datelor obținute din măsurătorile întreprinse a condus la următoarele rezultate : 2.1. Conținutul în volum al părții subterane Bedind volumul părții subterane a arborilor în procente din volumul total (suprateran- subteran^ sau în procente din volumul supra- teran, rezultă că acest volum reprezintă între 16% și 18%, respectiv între 18% și 22%, diferențiat în funcție de specie, după cum se vede în tabelul 2. Tabelul 2 Repartiția procentuală a volumului subteran al arborilor, pe specii Sp“cis Volumul conținut in : Gloată i Hădăcini j Total Cioată | itădăcini | Total Procente din volumul total Procente din volumul suprateran F a g 9 17 10 9 19 Gorun 10 8 18 12 10 22 Molid 8 9 17 9 11 20 Brad 8 H 16 9 9 18 Din datele prezentate în tabelul 2 rezultă faptul că cioata conține un volum ce reprezintă între 8% și 10% din volumul total al arbore- lui sau între 9% și 12%, dacă procentul este calculat din volumul supratemn, iar rădăcinile acumulează un volum cuprins intre 8% și 9%, respectiv între 9% și 10%. (Jumulind aceste două valori, ale cioatei și rădăcinii, reiese că în partea subterană a arborilor se acumulează un volum între 18% și 22% din volumul su pt a teran, sau între 16% și 18% din volumul total al arborilor. Acest volum, existent în partea subterană a arborilor, diferă însă în raport cu specia. Procentul cel mai mare de masă lem- noasă subterană este propriu gorunului, cu 22% din volumul sppraterăn, urmat în ordine de molid, cu un volum subteian leprezcntînd 20%, de fag, eu 19% și de brad, cu 18%. Valorile relativ apropiate ale- conținui ului în volum al părții subterane, al celor patru specii studiate, ne-a determinat să reținem, ca va- loare medie a volumului subteran acumulat, cifra de 17% din volumul total sau 20% din volumul suprateran al arborilor, în timp ce în partea supraterană se acumulează un volum ce reprezintă, în medie 83% respectiv, 80% din masa lemnoasă. Volumul subteran al arborilor de aceeași specie înregistrează și o anumită variație cu diametrul de bază., avînd în general tendința de scădere pe măsură ce diametrul ei este, în cazul gorunului și bradului și o anumită cons- tanță la fag și la molid. în tabelul 3 este redat acest mod de variație pentru materialul cer- cetat. Tabelul 3 Variația procentuală a volumului subteran In fiiucțlr de diametrul arborelui d cm Volumul subteran In procente din volumul supra’cran la speciile: Fag Gorun Molid Brad 8 18,4 25,4 19,5 19 4) 12 18,4 24,5 19.6 1941 16 18,4 23,5 19.8 18,5 20 18,4 22,3 19,9 18.2 24 18,4 21,0 20,0 18.0 28 18,5 20,0 20,1 17.7 32 18,5 19,3 20,2 17,4 36 18,5 19,0 20,3 17,2 41) 18,5 19,0 20,4 17,0 44 18,5 19,0 20,5 16,8 48 18,5 19,0 20,6 16,7 52 18,5 19,0 20,6 16,7 Comparînd rezultatele obținute cu datele existente în literatura de specialitate, desprin- dem.' constatarea că pentru cele patru specii cercetate, Volumul subteran propriu speciilor amintite este mai mic în condițiile țăi ii noastre, decît volumul prezentat de diferiți specialiști REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1087 • Nr..’ 111 pentru, ah urni te zone, Astfel, pentru fag, în literatura de specialitate se dă un procent al volumului subteran ce variază între 24% și 30%, pentru gorun între 25% și 28%, iar la rășinoase intre 20% și 25%. Pentru aceleași specii, cercetările întreprinse de noi an condus Ia rezultate ce variază intre 18% la "brad, 19% la fag, 20% la molid și 22% la gorun. Diferențele, existente la aceleași specii, între mediile date în literatura străină și datele speci- fice țării noastre, considerăm că sînt urmare a condițiilor staționate și climatice existente, în țara noastră condițiile Staționate în care vegetează speciile respective fiind mai bune, arborii speciilor forestiere își diminuează apara- tul subteran necesar asigurării substanțelor nutritive. în condiții de vegetație extreme sc înregistrează o majorare a părții Subterane, fapt ce vine să confirme această ipoteză. 2,2, Distribuția volumului rădăcinilor în sol Urmărind să stabilim modul în care se dis- tribuie volumul rădăcinilor aferente arborilor, în raport cu adîncimea în sol, se constată că rădăcinile părții subterane fie distribuie în sol în mod diferit’ în funcție de tipul de înrădăci- nare a speciei. Din datele prezentate în tabelul 4, desprindem constatarea că molidul, specie cu înrădăcinare trasantă, își distribuie cca 90% din volumul rădăcinilor pe O adîncime de maximum 40 cm, în timp ce celelalte specii au în jur de 70%-80% din volumul lor în acest strat de sol. Din datele rezultate din măsurătorile efectuate a mai reieșit faptul că, în condiții diferite de sol, specia se comportă diferit sub aspectul înrădăcinării. Astfel, s-au întîlnit situații în care molidul, specie cu înră- dăcinare tipic trasantă, a avut rădăcinile dis- tribuite. în sol, mergind pînă la 1,60 ni adîn- cime, urmare a unei texturi nisipo-lutoase a solului, fapt ce ne face să afirmăm că unul din factorii determinanți ai modului de înrădăci- nare a arborilor, și care determină hotărîtor modul de distribuire, a rădăcinilor în sol, este text ui a stilului. Analizind datele prezentate în tabelul 4 constatăm că distribuția volumului conținut în rădăcină scade pe măsură ce adîmcimea în sol crește, iar această scădere diferă de la o specie ia alta. Dacă în stratul de sol situat la suprafață (0—20 cm) se află acumulat un volum de rădăcini reprezentând între 44% și 71% din volumul total, în următorul strat de sol de 20 cm (de la 21—40 cm) volumul lor scade la 20%—35%. Mergind iu adîncime, peste 40 cm, se constată o diminuare substanțială a volumului de rădăcini, ajungind ca pe o gro- sime de 60 cm (de la 40—100 cm) să existe un volum ce este cuprins intre 10% și 25% din volumul rădăcinilor. Se desprinde deci concluzia că, din punct de vedere al distribu- Tatielnl 4 Distribuția procentuală a volumului rădăcinilor pe diferite straturi ale sulului Adîncimea stratului de sol, cin Volumul rădăcinilor, la speciile,.. % Fag Gorun Molid Brad 0-20 44,6 44,2 70,6 46,2 21-40 36,4 27,5 18,7 28,7 41 -00 13,3 16,0 5,7 15,2 01-80 3,0 7.8 3,0 0,7 81-100 1,9 3,0 1,3 2,3 peste 100 0,8 1,5 0,4 0,4 ției volumului de rădăcini în raport cu adînci- mea stratului de sol, majoritatea speciilor utili- zează Stratul de sol aflat pe primii 40—60 cm, strat în care se află peste 90% din volumul total al rădăcinilor. Nu înseamnă că în acest Strat de sol își asigură în aceeași proporție și substanțele nutritive necesare, multe din rădă- cinile respective fiind utilizate pentru susți- nerea și rezistența arborelui, ele ramifieîndu-se în adîncime prin rădăcini de grade superioare. 2.3. Distribuția numărului de rădăcini în cercetările întreprinse, o atenție deosebită s-a acordat și numărului de rădăcini existente la un arbore. Numărul foarte variat găsi t ne-a pus în imposiblitate de a putea prezenta valori absolute ale numărului lor. S-a recurs la reda- rea acestui număr în valori relative, calculate fie în funcție de adîncimea stratului de sol, fie în funcție de dimensiunea rădăcinilor și de adîncimea lor în sol. Datele respective, prezentate în tabelele 5 și 6, scot în evidență unele legități ale modului în care se distribuie numărul de rădăcini pe dimensiuni și pe diferite straturi din sol, Numă- rul de rădăcini scade pe măsură ce crește stra- tul de sol, cele mai numeroase aHîndu-se în Stratul situat în partea- superioară a solului, pe o adîncime de 20 cm. Numărul cel mai marc Tabelul 5 Repartiția procentuală a numărului de rădăcini In funcție de adîncimea solului Adîncimea Stratului de sol, cm Numărul de rădăcini tn procente, la speciile % Fag Gorun Molid Brad 0-20 34 33 4(1 38 21-40 20 24 28 26 41-fio 18 18 15 18 01-80 12 12 11 11 81-100 7 8 5 fi pesle 100 3 5 1 1 142 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102. * 1987 • Nr. 3 Fig, 4. Repartiția procentuală a numărului <1* rădăcini pe categoria dc grosimi, în funcție de adincimea tn sol, din total rădăcini, la fag. de rădăcini este «ub un centimetru grosime, reprezentînd între 50—<80% din numărul total al rădăcinilor, De menționat este faptul că nu au fost luate în considerare rădăcinile a căror grosime a fost mai mică de un milimetru. Numărul de rădăcini avînd diametrul sub un centimetru grosime, existente în diferite straturi ale solului, se păstrează, procentual, relativ constant. Restul rădăcinilor au o dinamică diferită în raport cu adîneimea stratu- lui de sol în care slnt distribuite, în sensul că la speciile de foioase (fag și gorun) se înregis- trează o diminuare, în timp cc la rășinoase (molid si brad) apare o tendință de creștere a procentului de rădăcini, cuprinse între 1 și 5 cm, și o diminuare a rădăcinilor peste 5 em (tabelul G și fig. 4). Modul în care se distribuie rădăcinile de dife- rite, grosimi în adîncime, precum și procentul acestora, Scoate în evidență diferențierea lor în raport cu specia. în timp ce la gorun, de exemplu, rădăcinile sub 1 cm grosime repre- zintă între 50% și 60% din totalul lor și au o tendință de creștere a proporției în raport cu creștereaadîncimii în sol, la bradse înregistrează Repar II [ia numărului ie rădăcini de diferite grosimi, in funcție de adincimea stratului de soi Tabelul 6 Adincimea Variația procentuală a numărului de rădăcini de diferite grosimi, ia speciile: stratului r de sol, l’ag 1 Gorun ] Molid Brad 5 5 |<1 cm 1-3 3-5 >5 5 |<1 cm 1—3 ] 3-5 | >5 5 ), -(-Dimilin 10 g/ha 100,00 99.45 99,72 (99.41... 100,03) 3 0,27 0,27 1 V, - VPN — 4xlO,2pol/Im 70,00 61,00 65,67 (50.56...70,78) 3 4.51 6,87 7 Vș - VPN - 8xlO12pol/lia;, . 88,20 87.10 87,53 (86.88...88.18) 3 0.58 0,66 1 V? Dimilin 5 g/ha 1 ; 84,0D 79,00 82,00 (79.00...85.00) 3 2,64 3.22 2 V» — Dimilin 10 g,’ha 'ț*- . • 91,00 88,00 89,67 (S7.95...91,39) 3 •i : i ' • • t [.4,53: fi &.71 1 ~ \ imul poDccirozei nucleare *) BT^ bacteria Baclllus thuringiensls. REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 ♦ 1037 * Nr. 3 147 Tabelul 2 Scmnliicaiia diferentelor mediilor In testele do laborator cu amestecuri de preparat viral șl Insecticide selective la detonatorul Lymantria dispar (testul t) Varianta nr. Media morta- lității (*) Semnificația diferențelor Intre variante V* v. r. ♦1) TWW V9 '«O V, ih» jVi V( - VPN 8x Hl»pol. -1-Dimilin 10 g/ha 09.72 — . + 4 1,72 4 + 4,39 + 44 4.64 4 + 4 10,05 + 4 + 12,19 44 + 17,72 4 + 4 34.05 V,- VpN 4X10» pol. 4 Dimilin 11) g/ha 08,00 2,67 ■“$« 2,92 •1- F + 8,33 -r + 4 10.47 + 4 + 16,00 4 + 4 32.33 V, -VPN 8x10» pol. 4Dimilin 5 g/ha ' 05,33 1 * 0.25 44 5.66 + 4 + 7,80 4 + 4. 13,33 444 29,66 Vj-VPN 4x10» pol. 4 Dimilin o g/ha 05,08 ■■ 1 4+4 5,41 4 4 t 4 7.55 4 + 4 13.08 + 4 + 29,41 Va — Dimilin 10 g/ha 89,67 *— 4 2.14 4+4 7.67 4 + 4 24.00 V» - VPN 8x io» poh/ha 87.53 k^Jt —- — . 4 4 5,53 4- 21,86 V7 — Dimilin 5 g/ha 82,00 —* 4 + 4 16,33 V8 - VPN 4x10» pol/ha 05,87 — — — — — — — - Diferențe nesemnificative 4. + Diferențe distinct semnificative 4- Diferențe semnificative + + + Diferențe foarte semnificative Tabelul 3 Eficacitatea combaterii Inteqrnte eu amestecuri de preparate bacteriene (Dîpel 41.) șl Insecticide selective (Dimilin) la defollatorui Lymanlria dispar (Teste laborator L^ - - rn-tat ; 1 ii? • -J. . % 011071 moarte » ‘ » Media mortalității (4) Nr. repetiții W Indici statistici 5 N(Nr. cazuri necesare) P=5% ■ ■ max. <- : i' mln. 'v^Wip'ef’Vi; 015 1 + +J>lmilin yO/hafv ’tț 08.00 04.00 95.85 (93,62...98.08) 3 1.98 2,06 1 -r-rrrrr- - -ț--- - V, - Dipci 4 I» 1,0 1 + 4 Dimilin 10 g/ha ■* 99.31,, (.07. OH 98.34 (96.09...99.69) 3 1.2Q 1.22 l Vj- Dipol 4 L 2,0 1+ . + I)imilin 10 g/ha / * ■ oi lAO.'fjjfl J. 98.44 99.24 (98.:i6...10U.12) 3 0.78 0.78 L. i — Dîpel 4 L 0,5 1/ha 93,16 i । 90,77 91,78 (90,39...03,17) 3 1.23 1.34 Vs — Dîpel 4 L 1.0 1/ha VB - Dipol 4 I. 2.0 1/ha W..01? ■ , 06,38 « (95,48.. .97,28) 3 fi- 0,82 - ' , .IkS'V, j 98,74 if ~v 96,63 7*n»j 97.66 (96,47...98,85) 3 S—'rrr i ■ 1,05 . l,,07 Tr, V7 — Dimilin IU g/ha 92.17 93,46 (92,11...94.81) 3 • < 94.56 4S.11 .J.4 L- "^28 ' .. .1 r * f . 148 revista pădurilor • Anui 102 * hm? ♦ Nr, $ Tabelul 4 Semnificația diferentelor mediilor In testele de laborator cu amestecuri de preparat bacterian (B1j ci 4L—) șl Insecticide selective (Dimilin), Ia detolintcnd J,ymtmlria (Ksftir (Testul t — omizi Z,t — L3) Varianta nr. Media mo.tali- tfiții (x) Semniîicnția diferențelor intre variante V4 Vs Vi V7 Vr,-u. V3 — Dipel 4 L 2,0 I.+Diiniiîn IO g/ba 99,24 0,9 4- 1,58 + 4- + 2,80 + + 3,39 4-4 + 5,78 + ++ ' 7,415 Vs — Dipel 4 L 1,0 l.+Diniilhi 10 g/ha 98,34 0,68 + 4 1,96 2,49 + + + 4.48 + + + 6,56 Vt — Dipel 4 L 2,0 l)hă 97.76 1,28 1.81 4 4 4“ 4,20 + + + 5.88 V» - Dipel 4 D 1,0 1/ha 96,38 — —• — 0.53 + -*- 2,92 + + + . 4,60 Vj - Dipel 4 L 0,1 1 + Dlmitln 10 g/ba 85 — — 2,39 + + 4,07 V, — Dimilin 10 g/ha 93,46 — —. — 1,68 V; - Dipel 4 L 0,5 J/ha 91,78 — —• *- —* + + Diferențe distinct semnificative + + + Diferențe foarte semnificative — Diferențe nesemnificative + Diferențe semnificative o ns t 245*130* i 2 3 4Sf»nt 2 3*667 fi* Aa«4a/ ■ / Vm-' WM 1 - QuHfb'} . . ’j6Dppn r3e(^e YPN/t>t> /PL M ,fi ?0} Milmfita Ml f yn <5OOflptn 50$ Ptmhnlfa- \8dpprt, 4 Dfwiir. ttba DLȘ& SI 90 Seta (KOfff lOftrtftnuPl X Fig. 1. Corelația dintre scara de dozaj șl mortalitate In testele de laborator cu amestecuri de preparate virale (VPN) șt insecticide biodegradabile (Dimilin I-import) Ia Lymantria dispar. Testul P robit. y n* »,s & OL BlM 3 S 1 * 5 6 /O* 2 J * 3 6 a fOs 2 3 4 5 6 Fig. 2. Corelația dintre scara de dozaj tn teslele de labora- tor cu amestecuri de preparate bacteriene (Dipel) și insecti- cide hiodegradabilc (Dimilin) la DymantrU dispar (omizi L 2). Test Frobit. I yVn-amttfitUH Dipel r D”r>,Im iVt-e.ptrperaf boefenan D>pt! XV? • inieclicld bie&jmfabil bmitn oi Kg Optl yVn DLSD'X0pp».0 și DL 90 și din gradul de înclinare a pantei drepți lor de regresie. RWWA PAWRIKW ♦ 4«uJ 10? • WS7 * Nr, 3 149 3. Studii liistopatologice pe omizi de Lyman- iria dispar tratate cu amestecuri de preparat viral și insecticidul Dimilin Cercetările histopato logice au avut scopul alta, ci un sistem ecologic de utilizare, în complex, a tuturor mijloacelor și măsurilor sihotelmice și de protecție, pentru a se obține cel mai bun efect, eu minimum de perturbație pentru eco- sistemul respectiv, caracteristica principală fiind continuitatea în timp. Sinteza acestui sistem ecologic dc măsuri preventive și represive, aplicat în funcție de dinamica populației insectei, este ilustrată în schema generală model pentru insectele dvfo- liatoare, care a stat Ia baza experimentărilor noastre de teren (fig. 2). Cerințele aplicării combaterii integrate, în cazul insectelor fitofage dăunătoare, sînt : cunoașterea zonelor de înmulțire în masă; Fig. 2. Schema generală model pentru combaterea inte- grată a insectelor defoliatoare 153 cunoașterea stării actuale a arboretelor frec- vent atacate; evoluția în trecut a pojrulațiilor de insecte, dăunătoare în arboretele respective, a dinamicii populațiilor în timp și spațiu; asigurarea liniștii pădurii prin interzicerea pășu- natului; renunțarea la combaterea chimică eu insecticide polivalente. Concluzii și recomandări practice Soluția de fond pentru asigurarea unei stări fitosanitare bune în ecosistemele forestiere constă în reconstrucția lor ecologică, prin aplica- rea unor măsuri complexe, fundamentate ecolo- gie, în cadrul combaterii integrate, scopul permanent al silvicultorului fiind crearea și menținerea biocenozelor la structuri superior organizate, cu putere de autoreglare. în acest scop se impune renunțarea la com- baterile chimice cu insecticide polivalente, pre- cum și a altor procedee solitare ce nu contri- buie la refacerea echilibrului biocenotic, trece- rea la întocmirea unor programe concrete de reconstrucție ecologică, prin aplicarea scheme- lor și tehnologiilor de combatere integrată, deja elaborate și difuzate unităților Ministe- rului Silviculturii. Programele de reconstrucție ecologică tre- buie întocmite pentru pădurile aflate în zonele de înmulțire în masă a principalelor insecte dăunătoare și boli fitopatogene, în primul rînd în pădurile în care s-au aplicat frecvent combateri chimice. în amenajamentele silvice este necesar a se stabili un diagnostic al stării fitosanitare a pădurilor ocolului respectiv, pe baza statisticii și prognozei anuale, precum și astării de vegeta - ție a arboretelor, iar pe baza acestora să se prevadă măsurile de urmat, conform progra- melor de reconstrucție ecologică. Pentru aprofundarea programelor de reeon- atrucție ecologică este necesar a fi continuate cercetările plivind relațiile insectelor fitofage eu speciile de arbori gazdă, în vederea măririi rezistenței individuale șî populaționale la atacul acestora. De asemenea, se impune apro- fundarea dinamicii populațiilor principalelor insecte dăunătoare pădurilor, precum și a entomofaunei utile pe tipuri de ecosisteme, în vederea perfecționării permanente a scheme- lor de combatere integrată. BIUl.lOGRAFIE Becher, M., T a c o n F., 1985 : Sânte de Ia forll: impor- tante d'uM Sylvicttlture udaptee aux condiiinns de milieu. In: Rev. For. Fr. XXXVII, p. 7—29. G inr gi u , V., 1982: Pădurea și viitorul .Ed. Ceres, Bucu- rești. Grison, P , 1985: Un danger șui menace Ia fotei: Ies desegtiilibres biologiqttes. In: Keux Forestiere i ran caise XXXVII, p. 29-45. I a c O b , N., 1963 : Cercetări asupra prognozei și avertizării tratamentelor la păianjenul brun al pomilor (Briobria rubri- oeulut Sch.) prin metoda analizei secvențiale. In: An, Secț. de Pr. PI. voi. 1. Scutăreanu, P., 1962: Studiul dăunător Hor pe tipuri de pădure, baza combaterii lor prin măsuri culturale. în : Hev. pădurilor nr. 6. S C u t ă r e a n u, P., 1970 : Tipes de forels de nord ouesl de Roumanie avec resistanee aux attackes des ehenilles defeuillan- tes. hi: Gonim, des VH-enie Cingrâs des PI, Pr. Paris. S cui 3 rea nu, P., 1978 : Concepția ecosistemică tn studiul populațiilor de insecte. — Simp. Polifuncționalilatea ecosis. for. Univ. Brașov. Seu t ă rea nu, 1979 : Combaterea integrată, o cale eco- logică de refacere a echilibrului biologic tn ecosistemele forestiere. In : Ocrot. Naturii și a med. tneonj. nr.2. Scutfireonu, P., 1982: Interacțiunea dăunălor-plantă gazdă funcție de oariabilituts și divcrsilaie tn ecosistemele forestiere; rolul ei tn reglarea densilălii populațiilor de insecte. Pontus Euxinus — In : St. și Cerc. U,p. 13—55. Teodorescu, I., 1985: Uncie implicații ecologice ale utilizării pesticidelor în ecosistemele terestre. In : Bul. de Ecolo- gie, nr. 2, p. 62— 74. Ecosystemlc npproach in the forest protection and hitegrated control in forest ecosystrms In the undistnrhed natural and seminatural ecosystcms the phytophagous insect populalions fluctuate at low level of density and when they make outbreaks the population density is brought down al the previous level due to their intexactions With natural ecologica! regulation factors. The Interdependence and iuternetion aniong each insect population with the other components — biotic, abiotic and technical introduced byman—of the forest ccosystems are ilhistrated by thcauthorin an original ecocybernetic pattem (fig. 1). The complex network of the binary sulisystems with feed-back assures to entomophauna and byocenoses tho sfability. In that network the subsystem host plant/insect pest liad a background hnportancc. The biocenotlcs stabillty is very important to forest ecosystems, that is provided in ecosystcms with high degree 01 structurally and functionally organization such as mixed stands, where we have a group rcslstnnce due to genetics and phenotipic variabîlity. Start ing from the above point of view and taking into acecount the negative ecological consequences of the utlllzation of Chemical control with polyvnlent insecticides, the ecologica! reconslruction Of the biocenotics equllibrium is possible applying the integratei control that consista Of a complex of preventive and rcpressîve unpollutant measures to preserve the density of population of insect pest at low levels, kceping the Iile quality of forest fur man and. animals. The author synthetîzes this complex of measures în a general pattem scheme of integrated control for lepidopter» defoliators. (Fig. 2). It is condu ded that the main purpose of sylvlculture must be the creation and maîntenance of a high orga- nlzation of the biocenoses with high power of selfrcgulatlon and selfprotecUon. The progrmns of the ecologica! reconslruction have to draw out for each forest belonguig to outbreaks zones of the main specios of defoliating jnsects and phytopathologlcal diseases, beglnning with the forests where was frequently applied Chemical control. It is necesary In forest management to establish a diagnosis of phytosanitary condition of the stands in each ranger district, based on annual Statistics and prognoses, as well as to foresee the measures to follow according to ecological reconslruction programa. » > ----------- 154 REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 • 1037 * .Vr. 3 Realizări și tendințe în folosi- rea mijloacelor mecanizate la colectarea lemnului în tăieri de produse secundare Ing. P. BOGHEAN 1CP1L — București 1. Considerații privind exploatarea lemnului de produse secundare Colectarea lemnului provenit din tăierile d6 produse secundare constituie, prin clementele de. particularitate pe care le impune natura acestor produse, o operație specifică complexă caracterizată prin condiții mai dificile de lucru decît în cazai! produselor principale. Amplasarea diseminată a arborilor doborîți, în general de dimensiuni mici, într-un arboret cu o densitate încă relativ mare, sînt elemente care se adaugă suplimentar la multitudinea de factori nefavorabili care definesc operația de colectare a lemnului ca fiind cea mai grea și costisitoare din întreg procesul de exploatare a lemnului. Utilizarea mijloacelor mecanizate în interio- rul acestor arborete, pe suprafețe mari, pentru volume de masă lemnoasă relativ miei sînt uneori nee comuni coase. Acesta este unul din motivele nivelului scăzut de mecanizare atins la colectarea lemnului provenit din rărituri sau alte operațiuni culturale. Sarcinile de partid și de stat, privind atrage- rea în circuitul economic a unor cantități cît mai mari de masă lemnoasă, stabilindu-se de la an la an cantități sporite de lemn exploa- tat, în cadrul tăierilor de produce secundare, au determinat preocupări din ce în ce mai susținute pentru conceperea și realizarea unei sisteme de mașini și procedee adecvate de lucru. Valorificarea acestor resurse de material lem- nos a devenit pentru economia forestieră un imperativ atît ca urmare a sporirii accesibili- tății pădurilor prin transporturile auto cit și datorită creării unei rețele industriale de prelu- crare specializată, capabilă să absoarbă o mare cantitate de material lemnos provenit din astfel de exploatări. Prin îndesirea rețelei dc drumuri s-au oferit posibilități mai largi pentru însăși mecanizarea lucrărilor de colectare, aceasta constituind acțiunea de bază pentru valorifica- rea integrală, și în condiții economice satisfăcă- toare, a produselor secundare. 2. Tendințe și concepții pe plan mondial în legătură a, ; . .1 Retwat Ci) 10 4 8 5 ■ - -UNIFOK — 21» 45 17 Tractoare-1'1 ■■ ■"6 - 15 30 15 ' TI 1’ b 7 ' t- ■> r»h- -i r ri 8f)!> 10 26 12 nb •,uȘ l . • - fciunipnlajje-rp^t r <, «rlawn'.E^lO < r • ’i..H > ’1 î Un»o Ui 28 15 Fig. t. Troliul ..Carpatina”. 156 fîEVZSTA PĂDURILOR • Ana/ 702 • 1987 ♦ Nr. 3 zate pentru lucrările respective. Fe baza aces- tor rezultate se întreprind acțiuni în continuare pentru perfecționarea mașinilor și instalațiilor prezentate mai sus, în strînsă dependență eu evoluția concepțiilor despre tehnologia de ex- ploatare. în situațiile cînd nu se dispune de dotare suficient de diversificată cu mijloace de colec- tare și nu se poate aplica colectarea fragmen- tată, iar volumele pe fir sînt relativ miei com- parativ cu sarcina nominală a utilajului, se va proceda la colectarea cu formarea sarcinii într-o singurii repriză utilizînd eiocliinare glisante pe cablul de tracțiune. i . Tendințe și orientări noi în concepția și Utilizarea mijloacelor mecanizate Ia colectarea lemnului subțire în ceea ce privește tendința și preocupările de perspectivă imediată referitor Ia sistema de mașini destinată colectării lemnului din. exploa- tările de produse secundare se remarcă orien- tarea spre specializarea și perfecționarea, în sensul creșterii productivității muncii și redu- cerii cheltuielilor de exploatare, la aceste mij- loace. Pentru utilajele existente sau în curs de asimilare prezentate se întreprind măsuri de creștere a fiabilității și de determinare a dome- niilor optime dc utilizare. Pentru perspectivă, în afara acțiunii de mo- dernizare ciclică a utilajelor deja existente se impun cercetări în minatoarele direcții: AchlevemenlS and tcndenctes in the utlltzatîon of the meehunized means al the collection of wood In cuttlngs of secondary producto The Work presents a syntliwis of the research carried out in our country in the fîeld of mechanîzatlon of wood collection iu secondary product cutting. Fig. 3. Direcțiile de mișcare a lemnului la formarea sarcinii stih o linie de funîcular cu ajutorul trollilor individuale. I — linie de funîcular; 2 — troliu ; 3 — cablu pentru adunat. — stabilirea unor linii tehnologice de colec- tare specializate pentru exploatările de pro- duse secundare pc baza sistemei de mașini existentă și care să rezolve atît cerințele teh- nico-economice ale operației propriu-zise de co- lectare cît și cerințele de ordin silvicultural; — crearea unei instalații ușoare cu cabluri și pilon de mare mobilitate care să încorporeze elemente constructive dc la funiculare și trac- toare scontîndu-se în exploatare pe un cumul de avantaje de, la cele două tipuri de mijloace; — realizarea pentru tipurile detractoare exis- tente în sistemi de mașini specializate în ca- drul exploatărilor de produse secundare a unor sisteme de rulare cu efecte minime de prejudi- ciere a solului și scmințîșului Utilizabil din pă- dure ; — corelarea mijloacelor mecanizate de colec- tare a lemnului cu concepția toeării la pădure a lemnului subțire. Eficiența introducerii pe scară largă a mij- loacelor mecanizate pentru colectarea lemnului subțire, în condițiile exploatărilor din țara noas- tră rezultă din analiza avantajelor tehnico-ceo- nomice pe care le oferă aceste mijloace compa- rativ cu practicarea utilizării muncii manuale și atelajelor. Privite sub aceste aspecte preocupările pen- tru realizarea mior utilaje și concepții de lucru care să asigure satisfacerea’ cerințelor unei ex- ploatări raționale a materialului lemnos pro- venit din tăierile de produse secundare se jus- tifică mai ales în perspectiva sporirii conside- rabile a volumului de masă lemnoasă rezultată din aceste tăieri. The article contributes lo inform about the achievemeiits and tendencies in the actfvity of ttun wood exploi- tatiou from our country with smne rcferonces also to world wide conception nn ibis matter. It deals mainly with the principal tools and methods uscd în our country Iu wood collection. REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1537 ♦ Nr. 3 157 Cercetări privind exploatarea și regenerarea arboretelor din lunca inundabila a Dunării Ing ST. LUPUȘANSCHI ICPIL — București Ing. I.H. POPESCU ISJ- Brăila Deși reduse ea suprafață, raportat la fondul forestier național, pădurile din lunca inunda- bilă a Dunării prezintă o importanță deosebită pe multiple considerente. Fiind alcătuite în ma- joritate din salcie și plop, specii repede crescă- toare, ele oferă cea mai mare productivitate în masă lemnoasă iar prezența lor, într-o zonă su- pusă variațiilor periodice, ale apelor Dunării, le conferă un înalt grad de oportunitate și ren- tabilitate, deoarece exploatarea lemnului dis- pune aici de unul dintre cele mai ieftine căi de transport (pe apă), ceea ce a determinat dez- voltarea unor unități de prelucrare a lemnului pe traseu. Pe lingă rolul economic al luncii Du- nării se ada ugă și cel social, avînd în vedere fap- tul că arboretele ce le cuprinde se situează într-o zonă a țării cu cel mai scăzut procent pădu- ros, ele ocupi ud terenuri inapte pentru alte fo- losințe. în fine, rolul ecologic de protecție a me- diului înconjurător, de protecție a digurilor îm- potriva valurilor și a ghețurilor, de protecție a malurilor Împotriva eroziunii, este și el de luat in considerație în etapa actuală. Totuși, dacă apele Dunării oferă avantajul costului redus al transportului lemnului exploa- tat, ele creează și numeroase dificultăți la exe- e.ularea operațiilor de recoltare, colectare, de- pozitare și încărcare în vase fluviale a lemnu- lui, datorită fenomenului de inundabilitate spe- cific acestui fluviu. Accesul oamenilor, utila- jelor șî atelajelor, în vederea exploatării aces- tor păduri cit și îngrijirii lor, este împiedicat pe- rioade de timp prelungite datorită cotelor de- pășite ale apelor Dunării, la acestea adăugîndu- se cele de restricție «ilviculturală, în cazul tă- ierilor în scaun la salcie, deferminind la un loc stagnări ale producției pe timp îndelungat. Legat de problemele dificile ce le pune ex- ploatarea pădurilor îu lunca inundabilă a Du- nării in general și in arboretele de salcie tra- tate „în scaun” în special datorită fenomenului de inundabilitate, care afectează sever desfășu- xurea atît a lucrărilor de cultură cît și a celor de exploatare. Unitățile de profil întîmpină, în ac- tivitatea lor, greutăți mari. Aceasta a condus la inițierea unor cercetări științifice minuțioase și de lungă durată ale specialiștilor și cerce- tătorilor științifici din ambele sectoare de acti- vitate, în scopul găsirii de soluții optime în acest sens. 1. Obiectul și obiectivele cercetărilor Obiectul cercetărilor științifice și de inginerie tehnologică desfășurate timp de două decenii de specialiști ai Inspectoratului Silvic Județean Brăila și, mai recent, de un colectiv complex de cercetători științifici de la Institutul de Cerce- tări și Amenajări Silvice și Institutul de Cerce- tări și Proiectări pentru Industria Lemnului și cadre didactice de la Universitatea din Brașov, a vizat tehnologiile și tehnicile de lucru la explo- atarea și regenerarea arboretelor din lunca inun- dabilă a Dunării. în cuprinsul Inspectoratelor Silvice Județene Giurgiu, Călărași, Ialomița, Constanța, Brăila și Galați se află o suprafață de aproximativ 50 000 hectare de păduri de plop și salcie, am- plasate în menționata luncă inundabilă, din care circa 80% sînt exploatate de Inteprinderea Forestieră de Exploa tare și Transport Constanța, iar restul de Unitatea Forestieră de Exploatare și Transport București. Proporțional, salcia ocupă mai mult de ju- mătate din această suprafață, iar 70 % din ar- boretele do salcie sînt exploatate în scaun. în medie IFET Constanța exploatează anual aproximativ 500 hectare de arborete de salcie în scaun, rezultând o masă lemnoasă de aproxi- mativ 100 mii m3. Din datele statistice aflate în evidențe, ca și din observațiile făcute prin cercetări științifice, rezulta că tăierile în scaun la salcie prezintă următoarele caracteristici: — masa lemnoasă recoltată din sulinari este de calitate inferioară cu defecte (noduri, curburi, putregai, găuri de insecte etc) și cu lemn de di- mensiuni reduse, îneît nu poate fi valorificată decît drept lemn de foc și cantități reduse de lemn pentru utilizări industriale (lemn de ster pentru PAL, PFL și celuloză); — prin scaunele rămase în urma parcurgerii parchetelor, se pierde, un volum de masă lem- noasă apreciabil, cuprins între 15 % și 30 % la prima înscăunare fiind și lemn de calitate superioară apt pentru debitare în cherestea; — dificultăți deosebi te se înt împină la re- coltarea masei lemnoase atît la prima înscău- nare, cît mai ales la recoltarea sulinarilor, cind și scaunele depășesc înălțimea de 1 metru, iar operația de doborît comportă, poziții de lucru dense bit de neergonomiec și riscul de accidentare, ohliguul la folosirea toporului, mecanizarea ope- rației nefiind posibilă; — la colectarea lemnului rezultat din tăieri in scaun, nu este posibilă mecanizarea deoa- rece tractoarele din dotarea unităților de explo- atare (TAF și U—650) nu se înscriu prin gaba- ritele lor în spațiul liber dintre scaune, impu- nindu-se folosirea atelajelor; materialul lemnos fasonat, colectat și de- pozitat în platforme primare de pe malul Du- nării este permanent expus a fi antrenat de a- 158 REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 ♦ VJ87 * Nr, 3 peleei, în timpul inundațiilor, producîndu-gepa- gube însemnate; — productivitatea fizică la exploatarea lem- nului, în cazul tăierilor în scaun la salcie, este foarte scăzută, nedepășind 1 m3/oin-zi; — dificultăți demne de luat în considerație se întîmpină la încărcarea materialului lem- nos dc pe platformele primare amenajate pe malul Dunării, cînd acesta di if urmă are o confor- mație nefavorabilă (întinsură), situația ideală fiind malul relativ înalt și apa adîncă pînă în preajma lui; — în fine, un ultim aspect negativ, carac- teristic tăierilor în scaun, este legat de terme- nele de exploatare prevăzute în normativele în vigoare (Instrucțiunile Ministerului Silvicul- turii și Ministerului Industrializării Lemnului și Materialelor de Construcții nr. 250/15 aug. 1986), care permit o perioadă de 6 luni pe an (1 octombrie — 31 martie) recoltarea și colec- tarea lemnului în cazul tratamentului „cring simplu cu tăiere în scaun”, epocă ce coincide frecvent cu perioadele de inundații, timpul ce mai rămîne (dacă mai lămîne) nefiind suficient pentru a organiza și finaliza un proces tehnolo- gic de exploatare, ceea ce duce la animarea, de la un an la altul, a parcurgerii cu explotări a unor parcele, organele silvice avînd greutăți în urmărirea și realizarea planului de producție din amenajament. Este de subliniat faptul că acest arhaic trata- ment silvicultural al tăierilor în scaun la salcie cu evantaiul de dificultăți ce le creează, atît sectorului de cultură a pădurilor cît și celui de exploatare, astfel cum a fost expus, duce trep- tat la degradarea în general a arboretelor de salcie respective. Acesta este de fapt motivul principal pentru care silvicultura aplicată, prin studiul cu caracter do inovație al unui colectiv de specialiști din Inspectoratul Silvic Județean Brăila, preconizează o singură înscăunare la circa 15 ani, în cazul sălcetelor situate între 5 și 6 hidrograde, urmînd ca după un alt ciclu de 15 ani exploatarea să sc facă de jos, iar ar- boretul să se refacă cu puieți de talie mare. 2. Locul, perioada și volumul cercetărilor. Metodele de cercetare aplicate. Locul cercetărilor respectiv al experimentă- rilor a fost astfel stabilit îneît să fie cuprinse, în suprafețele alese, punctele cele mai carac- teristice sub raportul fenomenului immdabilită- ții, factorul determinant al cercetărilor în discu- ție. în partea din lunca inundabilă a Dunării, cu- prinsă între Giurgiu și Tulcea, s-au constituit un număr de 12 blocuri experimentale (Fig. 1) eu numeroase variante și repetiții aplicate intr- un număr de 91 suprafețe experimentale deli- mitate după cum urmează: — bloc experimental Albina, Ocol silvic Mi- treni, ISJ-Călărași; — bloc experimental Chiciu, Ocol silvie Chi- ciu, ISJ-Călărași; — bloc experimental Renea, Ocol silvic Chi- ciu, ISJ-Călărași, — bloc experimental Iepurașul, Ocol silvic Cernavodă, ISJ-Constanța; — bloc experimental Puiu Hinog, Ocol sil- vie Cernavodă, 18 J-Gonstanța; — bloc experimental Hățiș, Ocol silvic Fetești, IS J-Ialomița; — bloc experimental Stelnica, Ocol silvie Fe- tești, ISJ-falomița; — bloc experimental Bordușani, Ocol silvic Fetești, ISJ-Ialomița; — bloc experimen tal Gropeni, Ocol silvic Bră- ila, ISJ-Brăila; — bloc experimental Noianu, Ocol silvic Bră- ila, ISJ-BrăUa; — bloc experimental Bedeloiu, Ocol silvic Mă- cin iSJ-Tulcea ; — bloc experimental Orapina, Ocol silvic Mă- cin, ISJ-Tulcea. Fig. 1. Amplasarea blocurilor experimentale: 1 — Albina I; 2 — Albina II; 3 — Chiciu; # — Renea; 5—"Hinog; 5 — Stdinca; 7—Hățiș; «—Bordușani; .Gropeni; 10 — Noianu; 11 Bedeloiu; 12 — Crapina. Aceste 12 blocuri experimentale enumerate s-au amplasat într-o diversitate de condiții de teren, respectiv hidrograd, și de arboret cu sco- pul creării condițiilor pentru efectuarea experi- mentării diversității de variante de aplicare a tăierilor în scaun. Tehnologiile de exploatare și tehnicile de lucru, în cadrul acestora, s-au REVISTA PĂDURILOR * Anul 102 * 1537 ♦ Nr. 3 159 Aplicat atît în cadrul celor 12 blocuri experi- meutale, cit și în diferite parchete în cura de oxpltmt.ire din IFET Constanța și UFET Bucu- rești. Deosebita complexitate a condițiilor atați- onale, ce le prezintă lunea inundabilă a Dună- rii precum și multiplele probleme ce le pune în fața specialiștilor, a determinat luarea în cerce- tare a unor aspecte dintre cele mai variate, al- cătuind un tot unitar. Pentru stabilirea unor tehnologii de exploa- tare optimizate la tăierile din lunea inudabilă a Dunării s-au experimentat diferite utilaje în ideea mișcării materialului lemnos suspendat, sau semisuspendat, cu scopul rezolvării pro- blemei accesibilității parchetelor în condiții de inundabilitate. 3. Stadiul actual al cunoștințelor Dunărea este un fluviu cu regim hidrologic deosebit de complex, urmare faptului că se ali- mentează dintr-un bazin foarte vast, în mare parte muntos șî cu climate diferite, viiturile sale nu sînt „unde "de nivel maxim și scurtă durată, ei lungi „perioade de ape mari". Iarna, datorită înghețului, prin ruperea podurilor de gheață, iau naștere zăpoare care aduc imense pagube in- stalațiilor și vegetației forestiere din preajmă. Depresiunea întinsă, lungă și joasă, străbă- tută de fluviu, alcătuiește lunea Dunării și este fragmentată de un mierorelief caracteristic, în- trunind un amplu complex ecologic ce cuprinde cel mai mare și totodată, cel mai interesant din punct de vedere științific Salicetum de pe con- tinentul nostru. Are climatul cu col mai pro- nunțat caracter continental din iot cuprinsul țării noastre, fiind o regiune uscată de stepă și silvostepă cu veri deosebit de fierbinți cu lungi perioade de uscăciune. Paradoxal, un fenomen specific acestei zone sînt inundațiile de lungă, durată și cu niveluri deosebit de ridicate ale apelor. în urma îndiguirilor marilor Ijălți ale lalomiței și Brăilei, in albia majoră, în insu- le, ostroave și în zona dig-mal, apar tot mai des inundațiile de toamnă-iarhă care, prelungmdu-^c uneori în timp, se leagă de cele de prhnăvaiă producând pagube și paralizind orice fel de ac- tivitate, de cultură și exploatate a pădurilor. La efectele îndiguirii luncii Dunării, care a încor- setat apele fluviului, s-a adăugat cel al constru- irii barajului de la Porțile de Fier, care a accen- tuat caracterul instabil și imprevizibil al cotelor apelor Dunării. Activitatea forestieră practică și teoretică în lunca inundabilă a Dunării este relativ recentă (4 —5 decenii), deoarece valoarea economică a pădurilor respective era scăzută datorită lipsei posibilităților de valorificau* industrială a lem- nului de ph p și salcie. Prin ciolpănire și tăiere în scaun, pudurile de salcie din lunca Dunării au suportat o stare avansată de degradare în pre- zent se fac tot mai des simțite preocupările cer- cetătorilor și ale specialiștilor din producție, în vederea găsirii de soluții tehnice optime vizînd gospodărirea acestor* păduri pe baze științifice avansate. Noile obiective industriale de valo- rificare a lemnului, create în anii socialismului în această zonă, au dat un impuls puternic res- pectivelor preocupări. Pentru rezolvarea pe baze științifice a obiec- tivelor cercetărilor în discuție a fost necesară stabilirea relațiilor de interdependența dintre fenomenul de inundabilitate și caracteristicile bioecologiee ale lăstărișurilor rezultate dc pe urma tăierilor în scaun practicate experimen- tal Ia diferite înălțimi (ale scaunului), și în di- ferite perioade ale anului, în cuprinsul celor 12 blocuri experimentate citate mai înainte, Ana- lizînd datele obținute din suprafețele experi- mentate cuprinse in aceste blocuri situateîntre 5,0 și 7.0 hidrograde*’, între care se situează are- alul sălciei în raza Ocoalelor* silvice Brăila, Lacu Sărat, lanca și Măcin rezultă o seric do con- cluzii, a căror succintă redare în cete ce urmează nu este lipsită de interes. De menționat că datele obținute prin măsurători au fost completate cu cele obținute din evidențele statistice. Frecvența inundațiilor in perioada anilor 1967 —1982 este relativ apropiată la terenurile joase (cinci hidrograde) ca și la cele înalte (șapte hi- drograde). De menționat că în anii 1970, 1975, 1980 și 1981, caracterizați ca ani eu inundații ratașirofale, fenomenul a fost deosebit de activ chiar la peste nouă hidrograde. înălțimea apelor de inundație, care așa cum s-a mai amintit;, are influență negativă asupra vitalității lăstarilor la tăierile in scaun, a fost prinsă intre 133 cm în 1968 și 323 cin în 1970 la cote de cinci hidro- grade și între 2 cm și 173 cm, în aceiași ani, la cote dc șapte hidrograde. Durata inundațiilor a fost cuprinsă Intre 112 zile în anii 1971 și 1973 și 252 zile in anul 1980 pe terenuri de 7,0 hidrograde. Prezintă interes și datele obținute în acest sens în cadrul UFET Brăila, vizînd regimul de inundații pe mai mulți ani în perioada imediat următoare construcției barajului de la Porțile de Fier. S-a constatat cu acest prilej că în prezent inun- dațiile au o durată mult mai lungă, manifes- tindu-se de regulă din noiembrie pînă in iunie a anului următor și ajungind la 2uo.. .250 zile, perioadă dublă față de trecut. Un alt element, demn de consemnat, este acela că s-a accentuat caracterul imprevizibil al unor viituri. într-o singură săptăniină, in mod neașteptat, nivelul apelor crește pînă la 200 cm. * Hidrogracinl este o unitate convențională, prin care se i xprimâ gradul (Ie inundabilitate a suprafețelor din lunca Dunării. Valoarea lui se stabilește cu formula: ——, In 10 care N — nivelul maxim (istoric) al apelor, iar n = nivelul minim observat al apelor respective. 160 REVISTA PĂDURILOR * 4nul 102 * 1087 • Wr. 3 Pentru cunoașterea în detaliu a caracteristi- cilor fenomenului de inundabilitate, în figura 2 se prezintă, variația cotelor medii lunare, a celor maxime medii lunare și a celor minime medii lu- nare. Fig. 2. Variația cotelor apelor Dunării, la Brăila in anii 1072-1081. După dat e medii lunare multi anuale, varia- ția în timpul auului are următoarele trăsături: primăvara se înregistrai o creștere susținută a cotelor pînă în luna mai, cind ating maxima de 461,1 em. în lunile de vară se manifestă descreș- tere pînă la minima de 221,0 em, consemnată în septembrie. După aceea se produce o relansare a creșterii nivelului mediu al apelor, la început mai lentă, după care creșterea se accelerează pînă în decembrie. Lunile de iarnă se caracteri- zează cu un nivel al apelor relativ ridicat, cu o descreștere nesemnificativă în ianuarie. Avînd în vedere valorile medii lunare multianuale, co- tele de inundații sînt depășite în lunile aprilie, mai și iunie. Valorile maxime și minime medii lunare multianuale urmăresc în general mersul valorilor medii. După acestea cotele de inunda- ție sînt depășite, timp de șapte luni pe an (de- cembrie și intervalul februarie—iulie). Regimul de inundabilitate este un factor determinant în alegerea soluțiilor tehnologico in cadrul operațiilor de exploatare și regene- rare a pădurilor din lunca Dunării. Este impe- rios necesar ca la organizarea luciărilor în această zonă să fie luat în considerație acest factor, de care depinde însăși accesibilitatca la locul de muncă și după aceea desfășurarea in condiții normale a procesului de producție. Este de un deosebit interes, mai ales pentru sectorul exploatării pădurilor din această zonă, faptul că fenomenul inundabil ii ații este mai atenuat în lunile ianuarie februarie și august- noiembrie, însă scăderile de nivel semnificative rămîn totuși cele din lunile angust-noiembrie, timp relativ scurt ce rămîne disponibil pentru a permite desfășurarea lucrărilor de recoltare, colectare și încărcare în nave a lemnului în arboretele de salcie tăiate în scaun (sub 6 hidi ograda). Astfel, după cum este bine cunoscut celor ce si desfășoară activitatea in lunea inundabilă a Dunării, limitele superioare ale nivelului apelor de inundație sînt vizibil imprimate pe arbori, printr-un inel cu o tentă gri albicioasă de circa 3 em lățime. Acest inel marchează nivelul constant și persistent al acestor ape de inundație și el constituie un indicator natu- ral utilizat în practica forestieră în vederea stabilirii înălțimii la care urmează să fie practi- cate tăierile în scaun la salcie. Dar tocmai pentru aceasta prin experimentările efectuate, in cadrul cercetărilor ce fac obiectul prezentei expuneri, s-a putut verifica în ce măsură aceste repere naturale trebuie, sau nu, riguros res- pectate. De amintit este faptul că variantele experimentale, și repetițiile lor au avut ca obiect tăierea în scaun a sălciei, la diferite niveluri ale scaunului, și în diferite perioade ale anului în timpul sezonului de vegetație. în general s-a putut stabili că studierea fenomenului inundabilității, și informarea la timp asupra dinamicii cotelor apelor Dunării, este de o importanță deosebită pentru factorii de decizie ce acționează în economia forestieră din lunca inundabilă a Dunării. Cercetările științifice și de inginerie tehnolo- gică, asupra cărora s-au făcut referiri în pre- zenta expunere, au demonstrat faptul că prin reducerea înălțimii scaunelor la exploatarea în cring simplu a arboretelor de salcie din lunca inundabilă a Dunării scade riscul acciden- telor în muncă la doborît (la recoltare), se diminuează costurile de producție, crește pro- ductivitatea muncii și se înregistrează un spor de masă lemnoasă de cea mai bună calitate. Numărul relativ mare de suprafețe experi- mentale cuprinse în cele 12 blocuri dispeisate in cele mai reprezentative zone ale arboretelor de salcie din lunca inundabilă a Dunării în diferite variante de tăiere în scaun, intr-o gamă largă de înălțimi de la sol și tăiere rasă ca martor de comparație, tăieri practicate in cele mai diferite perioade ale anului, reprezintă o garanție certă că cercetările științifice, ce fac obiectul expunerii de față, au fost pornite de pe piste bine- ancorate în realitățile exploatări- lor forestiere din această parte a țării. Jlcsenrchcs reyurdlun tUc exploltallon and the regeneration oî stnnds In the easlJy tjoodeil Dnuube meadon This artlelc deals with the resvlts of scientific researehes aîter twenly yeats of aclîvîty, eoneerning the particuîa- ritics of the growing stoek in the casih- flooded ptains of the IJanube iUver. As xvellas implica lions of these hiundalions on the logging and regeneration of the popiar aud willow stands ol these forests. Being a large field of research, we divided this exposing into tliree artîcles; this arlicle is the first onc. REVISTA PĂDURILOR • Anul 102 • W87 * Nr. 3 161 Cercetări în legătură cu unele elemente caracteristice ale crăcilor la arbori Dr. ing. J. KRUCH IE ET-Arad I. I oii5HbTH|ii ijriimik’ Arinuele, ca obiect al muncii, suferii. in ta t[riH șantiernlui de exploatare n serie de trans formări sumare, in esență secționări, care îl fac api pentru a fi transportat la centrele de sortare și preindustrializare. < u excepții!, secțiunii de doborîre și a unui pruccnl redus de sențiouări de crăci (pînă Ia 20 toate orațiile de transformare a arbore- lui se execută, in cadrul tehnologiei de exploa- tare a arborilor cu coroană și părți din arbore, la pini formele primare. Aici, din volumul total de muncă ce se prestează, o parte însemnată este rerlaimită de curățirea de crăci. Din acest punct de vedere apar diferențieri numeroase și impor- tante în raport cu specia, cum ar fi numărul și distriimția crăcilor’ pc trunchi precum și mări- mea lor, și care joacă toate un rol însemnat în organizarea judicioasă a muncii, în sensul di» niensionilrii corecte a formației de lucru. Dară sc arc în vedere doar craca de ordinul 1, adică aceea care se desprinde direct din trunchi, atunci există trei parametri caracteri- zauți ce interesează în mod deosebit Și anume : diametrul crăcii Ia locul de inserție, suprafața de prindere și unghiul de creștere. Toate aceste elemente influențează fie consumul de com- bustibil, în cazul cînd se lucrează mecanizat, fie necesarul de forță vie, atunci cînd se lucrează manual. Avînd în vedere implicațiile pe care le gene- rează operațiunea de curățat decrăci în contex- tul general al muncii în platformele primare, ale șantierelor de exploatare, în cele ce urmează se prezintă rezultatele obținte în legătură cu citeva din aspectele sus menționate și care pot Constitui un suport riguros științific atît pentru normarea corectă a muncii cît și a Stabilirii judi- cioase a normei de consum pentru combustibil. 2. Modul de lucru Pentru elucidarea problemelor avute ca scop S-a ales un șantier de exploatare pentru pro- duse principale, avînd arboretul Constituit din salcim (0,6), frasin (0,3) și stejar (0,1), cu vîrsta de 55 ani, la Care s-a aplicat tăierea rasă. Elagajul natural al arborilor s-a întins, in medic, pe o zonă de 0,6 din înălțime. în raport cu aspectul urmărit au fost prele- vate date diferite ca volum, dar care întot- deauna au «sigurul o precizie de cel puțin d-5 %- Măsurătorile s au efectuat cu clupa fores- tieră peni iu diametrul la 1,30 m, cu raporto- rul iu unghiurile de ensșterc (inserție) dintre avele trunchiului și crăcii de ordinul I, cu 162 rigla, gradată pentru două dimensiuni ortogo- nale ale suprafeței de inserție și prin numărare la înregistrarea crăcilor. Au fost inventariate toate crăcile de ordinul X, de la bază spre vîrf, pînă la un diametru de trunchi egal cu 5 cm. 3. Rezultatele cercetării în ceea ce privește numărul, de crăci de ordi- nul I care au fost înregistrate la cele, trei specii investigate au existat diferențieri, în sensul că stejarul a avut în medie 6 crăci pc trunchi iar frasinul și salcîmul cîte nouă. Repartiția frecvenței numărului de crăci în raport cu specia este redată în figura 1. Fig. 1. — Repartiția frecvenței numărului de crăci in raport cu specia. Numărul total de crăci inventariate a scos în evidență faptul că salcîmul este specia cea mai săracă din acest punct de vedere, avînd între 2.. .14 bucăți pe exemplar, in timp ce la frasin și stejar au fost relativ frecvente cazu- rile cu 21 dc crăci pe trunchi. Urma care rămîne pe trunchi după îndepăr- tarea crăcii reprezintă practic suprafața de inserție. Mărimea ei variază, în general, în raport, cu poziția pe care o ocupă pe trunchi, valorile mai mari i nregistrind u se la partea inferioară și cele mai mici spre vîrf. Din măsu- rătorile efectuate a rezultat că această supra- față poate fi asimilată foarte bine eu o elipsă, avînd însă o variație relativ mare a semiaxel' r. fîEWST/1 PĂDURILOR * 4nuf 102 * W87 • AT. J Caracterizarea formei urmei (mai plată sau mai rotundă) s-a făcut prin utilizarea indice- lui de oralitate, definit de formula: 0v% = ~—- • 100, a (1) în care a și b reprezintă semiaxele mare și respectiv mică ale elipsei. Variația constatată pentru indicele de orali- tate a fost relativ mare, și anume de la 0%, care corespunde formei perfect circulare, la 61%, caracteristic unei elipse foarte alungite. S-a constatat că la crăcii e subțiri, apropiate de 5 cm, oralitatea a fost apropiată de zero, pe cînd la crăcile groase forma ovală s-a accen- tuat . Din acest punct de vedere nu s-au putut constata diferențieri semnificative între speciile studiate. Pentru a putea lucra mai expeditiv s-a admis ca urma reală de inserție, de formă elip- tică, să fie înlocuită cu una circulară eu arie echivalentă. Expresia de calcul pentru diame- trul coreului echivalent este: (U. = (2) în care a* = 2a și b* = 2b, reprezintă axele mare și mică ale elipsei. Repartiția frecvenței numărului de crăci în raport cu diametrul lor echivalent este re- dată în figura 2. Fig. 2.. Rvparlijia frecventei numărului de crăci în raport diametrul lor echivalent. Valorile medii calculate in baza relației (2) și extinse la întreaga serie de măsurători au indicat 10,5 cm pentru stejar, 11,3 cm la sal- cîm și 12,0 cm la frasin. Pentru practica ime- diată a muncii de curățire de crăci, diferențele cc au existat între specii nu prezintă o impor- tanță economică demnă de reținut. Numărul crăcilor de ordinul I variază pe lingă specie, așa cum s-a constatat, și cu diame- trul de bază la 1,30 m. Reprezentarea grafică a acestei corelații este redată în figura 3. Fig. 3. Dependenta numărului de crăci de pe trunchi, tn funcție de diametrul dc bază la 1,30 m. Ajustarea datelor experimentale s-a făcut în baza testării la calculatorul WANG a trei ecuații de regresie,țși anume: lineară, expo- nențială și geometrică. Alegerea finală a fost determinată de mărimile obținute pentru tes- tul F, coeficientul de determinare r2, coeficien- tul de corelație r și eroarea standard a estima- ției. Sub raportul valorilor acestor parametri, ecuația de regresie cea mai corespunzătoare s-a dovedit a fi cea geometrică, de forma: ». = 4 • ir«7 ‘î . ■ • .^i^irrții- "p i<- Valorile coeficienților Indicatori statistici: A :11,44 ■ ' i .. u< h • 2,119 35,33 0,87 0,93 0.21 164 REVISTA PĂDURILOR Anul 102 • 1987 • .Vr. 3 Tnheut 3 Valorile paramelrltor statistici pentru unbhltil de lnscr|ie a?__ ________________________ Specia Media, o * । Dispersia, s®. Coeficientul de variație, »t % Interval de încredere, pentru un nivel de semnificație de 0.03 % Stejar 37,87 8,46 22,34 37,87 ±2,20 Frasin 30,41 4,55 14,96 30,4141.58 Salctm 33,17 0,25 18.84 33.17 ±1.29 implică, ca atare, modificări esențiale în teh- nologia de lucru. Este, însă, de așteptat ca la alte specii sau grupe de specii mărimea unghiu- lui de inserție să influențeze pe lingă forțele de tăiere și modul de lucru. în legătură cu distribuția valorilor unghiuri- lor de inserție s-a ajuns la concluzia că ele urmează legea normală, verificarea făcîndu-se cu ajutorul testului Kolmogorov. Ecuațiile curbelor de frecvență pentru dis- tribuțiile normate sînt de forma: în care : w reprezintă variabila normată și are următoarele expresii: , , . a? — 37,87 — pentru stejar : u — ———— » 8,4»¥¥ ¥¥¥¥¥¥*¥»¥ *¥*¥¥****** * ff 7TTTT T tttt tt