REVISTA PĂDURILOR INDUSTRIA LEMNULUI CELULOZA SI H: RTIE - I 1983 revistaL±£J PAPURILOR | || REVISTA PĂDURILOR- INDUSTRIA LEMNULUI—CELULOZĂ ȘI HÎRTIE ORGAN AL 74INISTERULUI INDUSTRIALIZĂRII LEMNULUI și MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. ing. Gh. Constantinescu (președintele consiliului șl redactor responsabil), Ing. I. Petrescu (vicepreședintele consiliului), Prof. dr. Șt. Alexandru, Dr. Ing. A. Anca, Ing. R. Andaraehe, Ing. Gh. Horhan, Ing. G. Bumb», Dr. ing. V. Chlribă'J, Ing. FJ. Crist-scu, Ing. Cornelia Drăgan, Ing. Gh. Neculau, Cont. dr. ing. Filolteia Negruțiu, Prof. dr. Ing. S. A. Muntcanu, membru corespondent al Academiei R. S. România, Conf. dr. ing. P. Obroeea, Dr. ing. I. Predase», Ec. Gh. Sanda, Acad. Cr. I. Simioneneu, Ing. Ov. Stoian REVISTA PĂDURILOR - SILVICULTURĂ ȘJ EXPLOATAREA PĂDURILOR - ANUL 90 Nr. 3 ,983> COLEGIUL «E REDACȚIE Dr. doc. V. Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. G, Mureșan — redactor responsabil adjunct Ing. Al. Balșolu, Dr. ing. I. Catrina, Dr. ing. D. Cârloganu, Dr. Ing. Gh. Cerchez, Ing. Gh. Gavrileseu, Dr. ing. Gh. Marcu, Dr. ing. L Milescu, membru corespondent al Academiei de Științe Agricole și Silvice, Prof. dr. ing. V. Stănescu, Dr- ing. D. Tertecel, Dr. ing. A. Ungur_____________ Redactor de rubrică: N. Tănăseseu Redactor principal: Alexandrina Deteșan CUPRINS C. E. DĂMĂCEANU, GH. GROBNIC, C. B1NDIU, N. CHIRI ȚESCU, V. 5 TĂNESCU: Noi cercetări privind rege- nerarea naturală a gorunetelor 114 I. I.UNGUREANU: Stejăretele deste- jar brumărlu din dropia Mehedințiului șl necesitatea gospodăririi lor intensive 121 MIHAELA PAUCĂ-COMĂNESCU, LILIANA VASILIU-OROMULU, N. COLȚEA, ZOE ALEXIEVICI, AU- RICA tăcină, victoria SIMIO- NESCU, VIORICA HONCIUC, M. FALCA, c. arion, a. popescu, V. SANDA: Caracterizarea ecosiste- mlcă a unui Carpino-Fagetumîn împreju- rimile Govorei (Oc. Silvic Băbenl) 128 N. GEAMBAȘU: Din problematica ac- tuală u gospodăririi jnepenișurilor 137 IRINA TEODORESCU, A. SIMIO- NESCU: Efectul tratamentelor chimice asupra defoliatorului Lymantria dispar si a paraziților săi ooîagi 141 V. D. PAȘCOVICI: O nouă entitate în microflora României .• Aegeritella super- flcialis Bal. et Wis., 1974 (Hyph., Blastos- porae), parazită pe speciile din grupa Formica (Hym., Formiciilae) 148 CR. D. STOICULESCU: Cercetări pri- vind biometria și biomasa arborilor de taxodin-Taxodium distiebum (L.) Rich. 150 ELENA ICHIM: Din experiența Liceu- lui silvie Cîmpultuig Moldovenesc privind integrarea invățămînlului silvie eu cer- cetarea și producția 156 DIN MATERIALELE PRIMITE LA REDACȚIE N. BĂLĂȘCUȚĂ : Din experiența pro- ducerii de arbuști fructiferi pentru fon-' CONTENTS C. E. DĂMĂCEANU, GH. GROBNIC, C. BlNDIU, N. CHIRIȚESCU, V. STĂNESCU: New research works on the natural regenerallon of the sessile oak forests 114 1.1. UNGUREANU: On the Greyish oak (Qucrcus pedunculiflora) forests in the Mehedinți îield and the necessity of thcir intensive management 121 MIHAELA PAUCĂ-COMĂNESCU, LILIANA VASILIU-OROMULU, N. COLȚEA, ZOE ALEXIEVICI, AU- RICA TĂCINĂ, VICTORIA SIMIO- NESCU, VIORICA HONCIUC, M. FALCĂ, C. ARION, A. POPESCU, V. SANDA : Ecosystemie characterization of a Carpino-Fagetum from the surroim- diugs of Govora 128 N. GEAMBAȘU : On the present problems of mountain pine forests management 137 IRINA TEODORESCU, A. SIMIO- NESCU: The efîeet oi some Chemical treatments on the forests pest (Lyinan- tria dispar) aud its eggs’ parasites 141 V. D. PAȘCOVICI: A new entity in Ro- manlan microflora : Aegeritella superfi- cialis Bal. et Wis., 1974 (Hyph. Blaslos- porae), a părăsite on the species of For- mica rufa (Hym. Formicidae) groups 148 CR. D. STOICULESCU: Research on the Biometry and Biomass of Bald Cy- dul forestier 159 DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRICOLE SI SILVICE 160 CRONICĂ ' 160 RECENZII 166 REVISTA REVISTELOR 120, 127, 136, 140, 147, 158, 159, 165 Redacția : Oficiul de informare documentară al sectorul I, telefon : press Trees- Taxodium distichum (L.) Rich. 150 ELENA ICHIM: Integration oi forest edueation în Bucovina with research work and producllon 156 FROM THE MATERIALS RECE1VED IN THE REDACT1ON N. BĂLĂȘCU ȚĂ : From the experienee of producing fruit shrubs for th e forest fund 159 FROM THE AC1TVITY OF THE ACA- DEMY OF AGRICULTURA!. AND FO- REST SCIENCES 160 CHRONiCLE 160 BOOKS 166 REV1EW OF REV1EWS 120, 127, 136, 140 147, 158, 159, 165, M.I.L.M.C. : București, B-dul Magheru, nr. 31, 59.68.65 și 59.20.20/176. Tehnoredactor: Marfa Ularu Tiparul executat la I. P. „Informația**, cd. nr. 1341 cercetări privind regenera* rea naturală a gorunetelor * ing. C- E. DĂMĂCEÂnU Ing GH. GROBNIC Dr. ing. G. BÎND1U Ing. N. CHIRIȚESCU Ing. V. STÂNE SCU Institutul de cercetări și amenajări silvice OxI. 231 : 176.1 Quercus pelraea Introducere Programul național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976 — 2010 prevede creșterea întinderii pădurilor de cvercinee precum și conducerea lor la vîrste înaintate în vederea producerii de lemn de calitate superioară (lemn pentru furnire, cherestea etc.). Dar, luînd în considerare da- tele din Inventarul fondului forestier din 1974 (suprafața 612 762 ha) și făcînd o compara- ție cu cele din recentul inventar (1981) (supra- fața 603 983 ha), se constată însă o diminua- re a suprafeței gorunului. Evidențele statis- tice (Silv. 1) elaborate în ultimii ani arată aceiași tendință nefavorabilă. Se confirmă astfel relatările din literatură (Giurgiu, 1978; 1982). Această dinamică se datorește în mare parte și aplicării ne- corespunzătoare a tratamentelor prin care nu s-a obținut regenerarea în gorun, ceea ce a favorizat efectuarea de plantații cu molid sau pini. în alte situații, din aceiași, cauză, se con- stată o substituire a gorunului cu carpen, tei sau cu alte specii concurente de umbră de mai mică valoare. Cercetările întreprinse de noi, rezultatele care se prezintă în continuare, au ținut seama de aceste incoveniente, urmărindu-se îmbu- nătățirea tehnologiilor de regenerare natura- lă a gorunetelor în raport cu tendințele și concepțiile actuale referitoare la promovarea unei silvicultori pe baze ecologice. Periodicitatea tructificației gorunului în ultima vreme se fac afirmații despre o lipsă de fructificație la cvercinee. Urmărind însă datele statistice (număr de analize și masa loturilor), înregistrate de la- boratoarele de analiză a semințelor Bacău, Ștefăncști, Brașov, Craiova, ale Institutului de cercetări și amenajări silvice, pentru inter- valul 1958 — 1978 (tabelul 1) rezultă că în aceas- tă perioadă au avut loc: o fructificație excep- țională (1961); două fructificații foarte slabe care s-au succedat la 6 ani; patru fructificații bune la intervale de 4 — 7 — 9 ani; șase fruc- tificații moderate la intervale de 2 — 4 ani. Dacă se iau în considerare numai anii cu fruc- tificațic moderată pînă la excepțională, se constată că în ultimele două decenii s-an în- *) Din lucrările Institutului' de cercetări și amenajări silvice. Tabelul 1 Intensitatea fructifieației la sorim în intervalul 1958—1978* (situație informativă) Nr. crt. Masa totală a loturilor de ghindă de gorun analizată în perioada 1958—1978, tone Intensitatea fructifieației Anii în care s-a realizat 1 10 foarte slabă 1965, 1971 2 11-40 stropeală 1958, 1964, 1967, 1973, 1974, 1976 1977, 1978 3 41-100 moderată 1960, 1962, 1966, 1969,1970 4 >100 bună 1959, 1963, 1972, 1979 5 >350 excepțională 1961 *) Stabilită după datele statistice ale laboratoarelor de analiza semințelor I.C.A.S., de ing. Zenovia Dobrescu. registrat condiții de regenerare naturală bună pînă la foarte bună pe parcursul a 5 ani, iar pentru alți 5 ani condiții de regenerare satis- făcătoare. Aceste date infirmă afirmațiile ne- liniștitoare menționate; există deci condiții favorabile pentru aplicarea tratamentelor în vederea regenerării naturale a gorunelor. Aplicarea tratamentului tăierilor progresive și succesive Tăierile progresive și succesive—prima tăiere. Aceste tăieri s-au aplicat în anul 1976 în pă- durea Heltiu—O.s. Oăiuți, în parcela 21 — b. în funcție de consistența arboretelor, de prezența sau absența subetajului, s-au creat condiții foarte diferite de instalare și men- ținerea semințișului natural de gorun, în cu- prinsul arboretului. La consistența ridicată și în prezența subetajului care acoperă bine solul, puieții lipsesc sau sînt foarte rari, în timp ce în locurile unde subetajul lipsește iar consistența etajului dominant scade la 0,7 s-au instalat numeroși puipți de gorun, formînd semințișurile dese. Densitatea semințișului, modul lui de răs- pîndire și dimensiunile puieților înainte de începerea lucrărilor sînt consemnate în tabe- lul 2. 114 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 t Nr: 3 Tabelul 3 Caracteristicile semințișuiui natural in toamna anului 1900, pădurea Hei tiu, ii.a. 21 b, Oe. silvie Căluți Tratamentul aplicat Specia Număr . de puieți peste 1 an la ha, mii buc. Com- pozi- ția Proporția suprafețelor (%) cu înălțimea puieților, cm Virsta pu- ieților, ani 3 și peste 3 puieți la ma 1-2 puieți la ms fără puieți maxim minim mediu Tăieri gorun 44,89. 92 250 10 22 2-15 progresive fag 1.78 4 — — 250 10 22 2-15 alte foioase 2,44 5 — — — 100 10 24 2-10 49.11 100 36,3. 28.9 34.8 — — — — Tăieri gorun 17.08 89 — — 250 10 20 2-15 succesive fag 1,17 7 — —■ 140 10 41 2-15 alte foioase 0.92 4 — — — 120 10 28 2-15 * 19,15 100 13.3 15.0 71,7 — — — — Se observă că regenerarea naturală se poate considera asigurată pe 65,2% din suprafață în cazul tăierii progresive și pe 28,3% la (tă- ieri succesive), în timp ce neregenerată a fost 30% din suprafață în varianta tăieri progre- sive și peste 71,7% la tăieri succesive. Avan- tajul tratamentului tăierilor progresive este evident. în anul 1979 a fost, din nou o fructificație în urma căreia s-au instalat la hectar : 56 30 puieți de gorun în varianta tăierilor progre- sive și 12 330 bucăți, din care 11 080 gorun, în varianta tăieri succesive. Maximum de pu- ieți de gorun inventăriați pe 1 m2 a fost de 5. în urma răsăririi puieților menționați supra- fețele ocupate de semințișuri, arătate în tabe- lul 2, au sporit de la 65,2% la 77,1% în vari- anta tăieri progresive’ și de la 28,3% la 76,6% în varianta tăieri succesive. Numărul mic de puieți de gorun pe unitatea de suprafață (0,5 — 1,1 buc/m2) scoate în evidență intensitatea re- dusă a fructificației din 1979 mult prea redusă pentru ă fi folosită îh tăierile de regenerare preconizate. în acest parchet (Heltiu), în varianta tăieri progresive s-au deschis ochiuri cu diferite mă- rimi, de la 0,75H la 1,5H în locuri cu regene- rare naturală cît și fără regenerare. Intensitatea extragerilor în funcție de prezen- ța sau lipsa regenerării naturale a variat în limitele dfe 30 — 40 % din masa lemnoasă cu- prinsă îh ochiuri. Volumul extras la hectar se ridică la 40 m3 adică 9 % din volumul total. în varianta tăie- ri succesive, arborii marcaț cu un volum de 135 m3 la hectar, reprezintă 24,5 % din masa lemnoasă. Din analiza datelor obținute prin aplicarea celor două tratamente, la prima vedere, s-ar putea constata că nu ar fi diferențe prea mari, REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 19S3 * Nr. 3 prin ambele tratamente obținîndu-se o rege- nerare a gorunului. La o analiză mai atentă, însă, se constată că prin aplicarea tăierilor progresive, unde lumina și umiditatea din arboret sînt mai bine dozate, semințișul se insta- lează mai ușor iar începînd din al doilea an crește mult mai viguros. La tăierile care se fac prin lărgirea și racordarea ochiurilor, arbo- rii sînt doborîți în afara ochiurilor, semințișul instalat neimaifiind distrus prin colectarea materialulu exploatat. Instalarea și dezvoltarea semințișurilor de gorun în arboretele parcurse eu tăieri de rege- nerare. Ultima tăiere. în urma tăierilor de re- generare aplicate, s-au instalat semințișuri cu desimi în general mari și destul de uniform distribuite. Desimea semințișurilor, modul lor de distribuire în arborete, dimensiunile pu- ieților în parchetele în care s-a ajuns la ul- tima tăiere, se consemnează în tabelul 3. Se observă că practic, semințișurile s-au extins pe întreaga suprafață a parchetelor. Proporția puieților de gorun în alcătuirea semințișurilor a fost foarte mare în arboretele de gorun practic pure. Pe aloc mi însă pon- derea lor a fost mult mai mică, uneori foarte redusă. Cauza care a dus la instalarea unui mare număr de puieți din alte specii în de- trimentul celor de gorun a fost deschiderea arboretelor în anii fără fructificație la această ultimă specie, fie accidental, fie prin necore- larea anilor de tăiere cu anii de sămînță la gorun. Dacă semințișurile instalate au fost uniforme sub raportul distribuției în parchete, sub raportul dezvoltării și vîrstei lor, acestea au fost foarte neuniforme, evidențiind instalarea puieților în diverse etape. Astfel s-a putut demarca semințișurile de talie mică cu pu- ieți de înălțimea pînă la 60 cm, apoi seminți- 115 !raWni 3 Caracteristicile principale ale semințișunior naturale Înaintea executării ultimei tăieri Ocolul silvic, U.P., u.a., momentul inventarierii Specia Nr. de puieți la hectar, mii buc. Compo- ziția Proporția suprafețelor ( %) cu înălțimea puleților, cm 3 și peste 3 puieți Ia m2 1-2 puieți Ia m2 fără puieți maxim minim mediu Căiuți, VI Heltiu, 37-b, toamna 1978 gorun div. foioase 271,34 5,59 93 7 — 500 500 10 10 36 83 276,93 100 99,0 1.0 — — — — Căiuți, IV Heltiu, 25-e, toamna 1976 gorun div. foioase 230,05 3,95 98,3 1.7 — — — 400 400 10 5 52 60 234,00 100 98,5 1,5 — — — — Căiuți, VI Heltiu, 25-e, toamna 1979 gorun div. foioase 174,02 4,70 97.3 2,7 — 100 400 10 10 * 46 46 178,72 100,0 98,8 0,6 0,6 — — — șuri de talie mijlocie, cu puieți înalți pînă la 200 cm și în sfîrșit semințișuri de talie mare, uneori foarte mare, cu puieți avînd înălțimea de peste 2 m. Aceste ultime semințișuri s-au găsit insta- late numai în ochiurile create prin tăierile anterioare. Proporția suprafețelor cu semințișuri de talie diferită, este evidențiată în tabelul 4. Tabelul 4 Proporția suprafețelor cu semințișuri de diferite mărimi Nr. crt. Ocolul silvic, parchetul Proporția suprafețelor ocupate de seminți- șuri cu Înălțimea pînă la 60 cm seminți- șuri cu înălțimea pînă la 200 cm seminți- șuri cu înălțimea peste 200 cm 1 Căiuți-Heltiu 37 b 47 25 28 2 Căiuți-Heltiu 25 e 33 34.5 32,5 3 Căiuți-Heltiu 25 e 38 34 28 Dezvoltarea foarte mare a unor seminți- șuri, care poate constitui unul din factorii ce determină proporția mare a vătămărilor su- ferite de acestea în cursul exploatărilor se explică în bună parte prin faptul că s-au insta- lat în arborele cu mult înaintea începerii tă- ierilor de regenerare. O altă cauză o consti- tuie întîrzierea executării tăierilor definitive pe suprafețe cu regenerare naturală asigurată. Se observă că puieții au putut crește în in- tervalul 1975 — 1979 cu 2 — 3 m (numai în ochiurile arboretului respectiv). înălțimile mari înregistrate de puieți în parchetele cercetate evidențiază condițiile de luminozitate create aici prin tăierile de rege- nerare practicată. într-adevăr, s-a văzut că consistența arboretelor a fost în general scă- zută, în jur de 0,5. Influența deschiderii ochiurilor de diferite mărimi în tăieri progresive, asupra regenerării. Experimentările s-au făcut în pădurea Valea Stînii—Rădești. Ocolol silvic Mihăiești, în pe- rioada 1973 — 1979. Aici au fost deschise în anul 1973 ochiuri de diferite dimensiuni: de 0,5 H; 1,0 H; 1,5 H și 2 H (H = înălțimea medie a arboretului), prin rărirea acoperișu- lui arboretului matern. Fiind prima inter- venție, s-a urmărit și îmbunătățirea calita- tivă a arboretului, în afara de asigurarea unui grad de iluminare mai mare pentru se- mințișul de gorun. în acest scop s-au extras exemplarele slab conformate și bolnave. între timp semințișul, atît cel existent la data instalării, cît și cel apărut ulterior, s-a dezvoltat destul de greu din cauza luminării slabe din cuprinsul ochiu- rilor; în afara ochiurilor, la această dată nu era instalat semințiș, din cauza consistenței ridicate a coronamentului. în toamna anului 1976 s-a făcut marcarea tuturor arborilor, luminînd în totalitate fie- care ochi. Distanța între ochiuri a fost de 1 — 1,5 ori înălțimea arboretului (H), în toamna anului 1978 s-a constatat o fruc- tificație sub formă de stropeală. în interiorul ochiurilor, pe direcțiile N, S, E și V s-au făcut inventarieri și măsurători de înălțime și de creștere anuală la puieți. Datele măsurăto- rilor s-au înscris în tabelul 5. 116 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 Tabelul 5 Dezvoltarea semiuțișului in ochiurile create cu deschiderea de 0,5 H-2 H, in parcelele 249 și 250 din pădurea Valea Stinii— Rădeștl, Oe. silvic Mihăiești Nr. ctr. Ocolul silvic, parchetul Tipul de pădure Vîrsta medie a seminți- șului, ani Tratamentul aplicat Suprafața regene- rată in 1979 Creșterea în Înălțime a se- mințișului in- stalat în urma fructificației din 1979, cm înălțimea medie în anul 1979, cm . 1 Mihăiești Valea Stînii- Rădesti 249 Gorunet de coastă cu graminee și Luzula hizuloides 9,42 Tăieri progresive in ochiuri cu diametru de: 0,5 H* 1,0 H 1 ,5 H 2,0 H 43,3 58,8 65,0 52,5 4,27 9,76 12,27 13,30 19.14 32.64 44,12 14,70 2 Mihăiești Valea Stinii- Rădești 250 Gorunet de coastă cu graminee și Luzula luzuloides 9.42 9,42 Tăieri succesive cu trei tăieri Tăieri succesive cu patru tăieri 85,0 93,3 6,52 5,40 26,80 25,16 * H = înălțimea medic a arboretului. Fig. 1. Regenerarea gorunului sub masiv în urma aplicării tăierilor succesive, după prima tăiere. Pădurea Tițești-Valea Stînei. Ocolul silvic Mihăiești (Foto : ing. V. Stăneseu) Fig. 2. Regenerarea gorunului In ochiuri în urma aplicării tăierilor progresive. Ochi cu diametrul de 1,0 H. Pădurea Ti (ești-Valea Stînii. Ocolul silvic Mihăiești (Foto : ing. V. Stăneseu). După cum r.zultă din tabelul 5, cele mai mici creșteri anuale și înălțimi ale semințișu- lui de gorun au fost în general înregistrate în ochiuri cu diametrul de 0,5 H. Odată cu spo- rirea mărimii ochiturilor pînă la diametrul de 1,5 H se observă si o majorare a înălțimilor și a creșterilor în înălțime. Din datele prezentate rezultă avantajul o- ochiurilor de mărimi mijlocii, la început cu diametrul de 1,0 H—1,5 H iar apoi de 2,0 H. în ceea ce privește aspectul general al re- generării în aceste suprafețe, trebuie să sem- REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 117 nalăm faptul că în solurile cu mai mare umi- ditate se observă un accentuat proces de inier- bare, căruia, semințișul îi face cu greu față. Fig. 3. Regenerarea gorunului In ochiuri în urma aplicării tăierii progresive, ochi cu diametrul de 1,5 H. Pădurea Tițești — Valea Stînii, u-a. 249. Ocolul silvic Mihăiești (Foto: ing. V. Stănescu). în urma cercetărilor ecofiziologice s-a con- statat că gorunul se regenerează foarte bine în astfel de gorunete (Gorunct de coastă cu graminee și Luzula luauloides) în aplicarea tratamentului tăierilor progresive, cu tăieri de punere în lumină și de dezvoltare, cînd se respectă intervalele de maximă favorabilitate. Fig. 4. Ochi cu diametrul de 2 H (solul internat cu graminee). Pădurea Tițești-Valea Sttnii, u.a. 249. Ocolul silvic Mihăețti. (Foto: ing. V. Stănescu). Astfel: Cînd se fac tăieri de punere în lumină și de dezvoltare, pentru buna dezvoltare a puie- ților și închiderea mai rapidă a masivului, ochiu- rile vor avea: — optimul, 15 — 20 % iluminare relativă sau 0,55 — 0,75 consistență; — suboptimul : 12,5 — 15% și 27,5% — 32,5% iluminarea relativă sau 0,45 — 0,55 și 0,75 — 0,85 consistență. Ochiurile cu deschidere mare (2,0 H) nu sînt indicate întrucît în partea iluminată a aces- tora regenerarea nu se produce mulțumitor, iar puieții sînt confruntați cu crize fiziologice, cauzate de stresul termohidric de sfîrșit de vară (transpirație crescută, respirație mare etc.) Aceste date confirmă cercetările lui P u r c e- lean și Bîndiu (1976) privind ecologia regenerării gorunetelor. Sinteza cercetărilor Cercetările privind urmărirea regenerării naturale a gorunului ca urmare a aplicării tra- tamentelor tăierilor progresive și cel al tă- ierilor succesive au dus la următoarele rezul- tate : _ 1. în pădurile de gorun (gorunete și șleauri de deal) din R.S.România, fructificația medie sau abundentă a gorunului este odată la 4 — 6 ani. în mai puține cazuri s-au înregistrat și fructificați! la 3 ani. între aceste fructificații abundente, de regulă, intervine cîte o fructi- ficație parțială (stropcală) care poate să con- tribuie la regenerarea naturală. 2. Instalarea semințișului de gorun are loc încă din toamna anului de sămînță, imediat după diseminarea ghindei și se termină în luna iunie anul viitor. în primul an de vegetație, semințișul de gorun este destul de rezistent Ia umbră, reali- zînd înălțimi uneori chiar ceva mai mari sub masiv, decît în ochiuri. în al doilea an însă, situația se schimbă evident în favoarea semin- țișului crescut în locuri mai deschise, unde creșterea în înălțime, a fost mai mare decît sub masiv. Semințișul dominat timp de 3 ani, chiar după punerea în lumină se dezvoltă mult mai slab decît cel instalat pe terenul respec- tiv în condiții favorabile de iluminare. Pe aceste considerente, trebuie să se dea lumină necesară semințișului prin rărirea ar- boretului sau prin deschideri de ochiuri chiar în anul de sămînță sau cel mai tîrzju, la 1 an după instalarea semințișului. întârzierea mai mare a acestor lucrări duce la pierderi însemnate de creșteri în înălțime și la slăbirea vitalității puieților. 3. Rărirea arboretului, mai ales cînd con- sistența scade sub 0,7, favorizează apariția și dezvoltarea în unele tipuri de păduri a unei pături ierbacee luxuriante. Peste consistența de 0,7, cînd în sol pătrunde o cantitate mai redusă de lumină, pătura ierbacee apare numai sporadic iar dezvoltarea ei redusă nu con- stituie un obstacol pentru regenerarea natu- rală. Dezvoltarea păturii ierbacee este mai activă în ochiurile deschise prin tăieri rase și care au un diametru mai mare de 1,0 H—1,5 H. 4. Din caracteristicile ecologice ale instalării puieților de gorun rezultă unele măsuri refe- ritoare la tehnica de regenerare de aplicat în arboretele de gorun. Astfel: —Arboretele de gorun trebuie menținute bine încheiate în perioadele premergătoare regenerării lor. în gorunetele pure, trebuie 118 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 să se favorizeze instalarea unui subetaj sau subarboret care să acopere bine solul și să preîntâmpine înierbarea acestuia, știut fiind că în astfel de arborete solul este înierbat (în lipsa sub etajului chiar la consistența încheiată), în arboretele de șleau, înierbarea solului se poate preîntâmpina doar prin menținerea con- sistenței pline, grație coroanelor speciilor în- soțitoare ale gorunului și a etajelor ce se for- mează obișnuit în astfel de arboret. — Prima tăiere de regenerare urmează să se efectueze după 1 an abundent de fruc- tificație la gorun, cel mai bine imediat după căderea ghindei. în cazul cînd această con- diție nu se poate îndeplini întrutotul, este necesar să se scoată neapărat subarboretul sau subetajul pentru a se da accesul mai mult luminii la sol. Aceste condiții se impun și șleaurilor unde deschiderea arboretelor tre- buie să favorizeze instalarea, în primul rînd a puieților de gorun. — Pentru buna dezvoltare a semințișurilor instalate, trebuie să se intervină la timp cu tăierile de dezvoltare, prin care să se creeze și să se mențină condiții bune de lumină aces- tor semințișnri. — Pentru regenerarea arboretelor de go- run, potrivit particularităților ecologice de instalare a puieților acestei specii, se impune în primul rînd tratamentul tăierilor progre- sive (în ochiuri) în majoritatea tipurilor de pădure; în special, în arboretele în care se găsesc instalate semințișuri utilizabile de gorun este indicat acest tratament, primele tăieri urmînd să pună în lumină aceste se- mințișuri. Se confirmă astfel recomandările din literatura recentă de specialitate (Oon- stantinescu, 1973; G i ur giu, 1980, 1982 ; B uff e t, 1980 ; Negule s c u E.G. ș.a, 1973). Tăierile combinate sînt în mai mică măsură indicate. — Relativ la tehnica de aplicare a acestui tratament, asupra mărimii oehiurilor, asupra numărului de tăieri și asupra perioa,dei de regenerare nu se pot da reguli generale, mă- surile ce se iau trebuind să se adapteze situ- ațiilor concrete din fiecare arboret. Se poate indica să se creeze ochiuri dintr-o singură tă- iere în locurile cu semințișuri preexistente, viabile, mărimea oehiurilor corespunzînd gru- pelor de semințiș. P e r r i n (1954), pentru păduri de amestec de gorun cu fag din Franța, recomandă să se practice regenerarea prin goluri (ochiuri) de la 10 la, 25 sau 30 ari. — în arboretele bine închise și după, pro- ducerea unei fructifieații abundente este in- dicat să se deschidă ochiuri de 1,0 — 1,5 H, numai prin extragerea subetaj ului și reducerea consistenței etajului dominant la 0,4 — 0,5, tăierea definitivă în perimetrul oehiurilor executîndu-se la următoarea tăiere de dez- voltare, după 2 cel mult 3 ani. Numărul tă- ierilor intermediare se stabilește în funcție de uniformitatea și desimea semințișurilor instalate. în cazul semințișurilor cu densitate mare (peste 10 puieți pc m2, uniform dis- tribuiți) se poate aplica o singură tăiere inter- mediară și se poate adopta o perioadă de re- generare scurtă (4 — 6 ani), în timp ce în cazul semințișurilor rare și uniforme, urmează a se mări perioada de regenerare, pentru a permite puieților să capete o dezvoltare corespunză- toare necesară supraviețuirii lor, în lupta pentru existența eu speciile ierbacee. Pentru gorunetelc din’ Franța, B u f f e t (1980) re- comandă 3 — 6 tăieri, cu perioadă specială de regenerare de 10 — 12 ani, iar în terenuri fugitive 15 — 18 ani. în anii cu fructificație abundentă, în go- tunctele cu floră de mull se poate aplica și tra- tamentul tăierilor succesive cu trei tăieri. Pe- rioada de regenerare ca și intensitatea tăierii intermediare se va stabili tot în funcție de desimea semințișurilor instalate. 5. Cînd se fac tăieri de punere în lumină și de dezvoltare pentru buna dezvoltare a puieților și închiderea mai rapidă a masivului, ochiu- rile vor avea: — optimul: 15—20 % iluminare relativă sau 0,55 — 0,75 consistența ; — suboptimul : 12,5 — 15 % și 27,5 %—32,5 % iluminare relativă sau 0,45 — 0,55 și 0,75 — 0,85 consistența. Ochiurile cu deschidere mare (2 H și peste) nu sînt indicate întrucît în partea, iluminată a acestora regenerarea nu se produce mulțu- mitor iar puieții sînt confruntați cu crize fizi- ologice. 6. Porțiunile neregenerate se împăduresc prin semănături directe sau plantații cu go- run, înainte sau după tăierea definitivă. Nu se recomandă practica actuală a „completă- rii regenerării naturale” cu rășinoase.. 7. Se vor crea arborete de amestec de tipul goruneto-șlea,uri sau goruneto-făgete, arbo- rete viguroa.se ce pot fi. conduse la vârste îna- intate (140 — 200) ani. în acest scop este necesar ca arboretelor să li se asigure structuri biocenotice diversificate, aplicînd „legea de aur” a structurilor naturale (Giurgiu, 1982) X' * * Prin trecerea treptată, de la o generație la alta, prin alegerea, și aplicarea corectă a tratamentelor care asigură, regenerarea sub adăpost, se pune plenar în valoare potențialul productiv și protectiv al pădurii; rolul ei pro- tector și estetic nu se întrerupe obținîndu-se arborete sănătoase, cu prețuri reduse, fără consumul-i mari energetice: în plus este asi- gurată conservarea, genofondului forestier local, adoptat condițiilor de mediu respective (G i u r g i u, 1980 ; 1982). Cercetările între- prinse evidențiază potențialul ridicat al goru- REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 119 netelor din țara noastră pentru a se regenera natural prin alegerea și aplicarea corectă a tratamentelor. BIBLIOGRAFIE B u f f e t, M., 1980 La regeneration du ehene rouvre.In : Bullctîn technique. Office național des for£ts. Paris. Ciumat, G h., 1967 : Contribuții la stadiul regenerării na- turale a gorunetelor, goruneto-stejăretelor și a . șleaurilor de deal. INCEF—CDF, București. Constantinescu, N., 1973: Regenerarea arboretelor. Editura agrosilvică, București. Doniță, N., Purcelean, St., 1975 ■ Pădurile de șleau din România și gospodărirea lor. Editura Ceres, București. Giurgiu. V., 1980: Promovarea regenerării naturale. In: Revista pădurilor, nr. 6. Giurgiu, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres, București. Negulescu, E.. ș.a., 1973 : Silvicultura. Editura Ceres, București. Per rin, H. 1954: Silviculture. Editura Ecole Naționale des Eaut et Forâts, Naney, 1952. Purcelean, St., Bindiu, C., ș.a. 1976 : Cercetări pri- vind îmbunătățirea tehnicii de regenerare naturală a gorune- telor, stejeretelor și șleauri. 1GAS, Seria II, București. V en et, J. 1975 : Evolution actuel de la silvicultura. Forâl de France et action forestiere nr. 188. M.E.F., 1966 : Instrucțiuni privind aplicarea tratamentelor. MEF-CDF, București. MEFMC — D.S., 1981 : Tehnologii perfecționate de regene- rare naturală a gorunetelor și șleaurilor de deal, corelat cu ex- ploatarea mecanizată a lemnului. Instrucțiuni ICAS. In: îndrumări tehnice pentru silvicultură MEFMC — D. S. București. New research Works on the natural regeneration of the sessile oak forests On account of the experiments concerning the natural regeneration of the sessile oak hy Progressive aud suc- ccssive regeneration cuttings, wc suggest group fellings in closed stands, during the fructification year, whose diametres equal the height of the stand multiplied by 1—1.5 ; this is done by felling the lower storey and reducing the crown density of the ovei' storey to 0.4—0.5, the final cutting within regenerated group felling area belng done after 2 — 3 years. In the open stands, where there are usable seedlings, the mother stand is removed by a single cutting, in the seedling areas. In order to connect the areas where group fellings werc done for natural regeneration, intermediate cuttings areneeded, according to unifonnity and thickness of seedlings, the regeneration period varying between 6—12 yearș, The unregenerated areas are afforested by direct sowings or plantations. Revista revistelor AFZ/Be. : Propuneri pentru Îmbunătățirea amenajamente- lor. în: Allgemeine Forst Zeitschrift, Miinchen, 1982, nr. 33/34, pag. 1028. Se fac următoarele propuneri pentru mai buna executare a amenajamentelor, privind cele patru secțiuni ale sale (inventariere, planificare, aplicare, control). Astfel: la lu- crările de inventariere: să rezulte din măsurători masa lemnoasă, numărul de arbori, volumul si calitatea arbore- tului, precum și volumul tăierilor de îngrijire. Aprecierile vizuale să fie verificate și înlocuite cu inventarierea unor arborete martor. întrucit evaluările pe baza tabelelor de producție dau rezultate prea mici, se propune înlocuirea acestora cu modele simulate, din care să rezulte creșterea arboretului, influența lucrărilor de conducere și vîrsta exploa- tabilității. Propunerile de rărituri să se facă pe bază de măsurători cu relascopul. Să se prezinte suplimentar urmă toarele hărți: harta răriturilor, unde să se figureze arbore- tele cu data cînd se va executa tăierea, volumul pe ha și structura lor calitativă; harta regenerărilor naturale; harta calamităților cu date privind rupturile de vint, de zăpadă, și cu dăunătorii biotici. Pentru realizarea unor procedee practice de cunoaștere a consistenței și a volumului lemnos s-ar putea executa proiecte pilot, la care să se aplice diferite variante de inventarieie de probă, în special cele cu rela- scopul avînd factorul 4; corectarea tabelelor de producție să se execute pe baza unor inventarieri selective de ajus- tare. Pentru îmbunătățirea planificării în amenajament să se țină mai mult seama de elementele economice la simu- larea modelului și anume: creșterea în valoare, procentul dobînzii si costurile de recoltare pe ms. Iar pentru stabilirea posibilității să se ia în considerare specia, ciclul de producție și metoda de regenerare, in ceea ce privește ultimul criteriu, în literatura noastră de specialitate, s-au făcut asemenea pro- puneri (Giurgiu, 1978). în domeniul aplicării și controlului se propune să se folosească mai mult datele reale, ca de exem- plu : repartiția diametrelor in arboret înainte și după tăiere, repartiția raportului h/d sau modificările calitative. Este necesar ca la fiecare inventariere să se măsoare aceleași ele- mente și să nu se modifice formularistica și înregistrările economice. B.T. 120 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 . 1983 <, Nr. 3 dle stejar brâu mâr eu din Cîmpîa Mehedîmfl^Im și Eiecesit^sate^ gospodăririi lor intensive Dr. ing. I. I. UNGUREANU Inspectoratul silvic județean Mehedinți în etapa actuală cînd dezvoltarea social- economică impune, în mod presant, sporirea continuă și diversificarea produselor și influ- ențelor binefăcătoare ale pădurilor, intensi- ficarea modului de gospodărire a acestora devine un obiect prioritar al silviculturii. în context, prin problematică, scop și efecte, se înscrie și trecerea la un mod intensiv de cultură, pe baze ecologice, a stejăretelor de stejar brumăriu care, pînă nu de mult, eu toa- tă importanța lor, dintr-un considerent sau altul, nu s-au bucurat de atenția cuvenită. Deși cercetările noastre s-au efectuat numai în arboretele situate în Cîmpia Mehedințiului, imperativele gospodăririi judicioase a aces- tora decurg din rolul productiv și protectiv deosebit de important pe care pădurile de ste- jar brumăriu îl îndeplinesc nu numai în sil- vostepa Cîmpiei Române, ci și în cea a Moldo- vei și Dobrogei (R a ș c o v s e h i, Doniță, 1967). Ca urmare, acordarea unei deosebite atenții conservării pădurilor de stejar bru- măriu, se impune ca o necesitate a viitoru- lui (Giurgiu, 1982), dată fiind valoarea lor ecologică și economică. Pe teren au fost investigate numeroase ar- borete provenite din lăstari (cele din sămînță lipsind în mod practic), în care au fost ampla- sate suprafețe de probă, cuprinse într-un larg ecart de vîrstă, de la 35 ani la 125 ani, toate localizate în pădurea Punghina, cel mai im- portant centru de răspîndire a stejarului bru- măriu în acest spațiu geografic. Rezultate și considerații Caracterizarea pădurilor. Stejăretele brumării pru’e și amestecate întîlnite în silvostepa mehedințeană dețin o suprafață de circa 1800 ha, reprezentînd rămășițe ale vechilor păduri naturale care, pînă în prima jumătate a secolului XIX, acopereau aproape în întregi- me cîmpiile Blahniței și Drincei (T o ș a — Turdeanu, Ana, 1975). Arealistic, în această zonă, stejarul bru- măriu apare frecvent într-o bandă cu lățimea variabilă, desfășurată de-a lungul Dunării, în aval de localitatea Izvorul Frumos, de unde, pătrunde apoi pînă în fîșia de stepă. Pădurile sînt instalate pe terenuri plane sau ușor vălurate de dune. Ca regulă gene- REVISTA PĂDURILOR * Anul 9S * 1983 * Nr. 3 Oxf. 22: 176.1 Quercus rală, aici întîlnim tipurile staționale carac- teristice silvostepei mijlocii de stejărete xero- file de brumăriu, pe cernoziom slab-mediu levigat, format pe loess, megatrofic, oligo- hidric, estival uscat-reavăn, de bonitate supe- rioară (mijlocie) pentru stejăretele brumării pure și amestecate (C h i r i ț ă ș.a., 1977, Ungurean u, 1980). Chiar dacă în acest teritoriu stejarul brumă- riu se află la extremitatea vestică a arealului său (Negulescu, Săvulescu, 1965), iar răsj>îndirea sa destul de largă, în zona stu- diată, cu deosebire pe terenurile nisipoase situate de-a lungul Dunării, are caracter azonal (Pașc o v s c hi, Doniță, 1967), se impune sublinierea că, în mod natural, această specie realizează păduri pure și frecvent în amestec cu cerul, gîrnița, cu stejarul pufos și cu alte specii. De regulă, arboretele pure ocupă un areal in- sular legat de prezența stațiunilor cu soluri cemoziomîce, divers degradate, cu textură ușoa- ră-mijlocie și cu volum edafic mare. Spre deo- sebire de acestea, arboretele amestecate apar în întreaga zonă, fiind mai des întîlnite în fîșia de interferență cu cereto-gîrnițetele, care pătrund spre sud în marginea internă a silvostepei, în stațiuni cu soluri ceva mai grele, mai argiloase. Deși aceste păduri provin din lăstari, spo- radic în proporții care, de regulă, nu depă- șesc 10 %, se găsesc și exemplare provenite din sămînță. Dacă avem în vedere mai ales arbo- retele vîrstnice, această particularitate face dovada că, în urmă cu 7 — 8 decenii păduri- le respective, cel puțin pentru o scurtă peri- oadă de timp, au fost conduse în regimul crîn- gului compus, larg aplicat în pădurile noastre din zona de cîmpie în perioada 1870 — 1881, dar și după aceea, fapt care, îutr-o anumită măsură, a favorizat regenerarea mixtă. Ca urmare a interzicerii aplicării crîngului com- pus și a adoptării generalizate a crîngului simplu, sau, în anumite situații, a crîngului cu rezerve, arboretele prezintă o mare diver- sitate structurală, pe lingă, cele echiene, mono- etajate, provenite exclusiv din lăstari, întîl- nindu-se și arborete bietajate sau multietajate, de proveniență mixtă, în care vîrsta. elemen- telor definitorii ale etajelor arboretului este variabilă, de la 30 la 95 ani. 121 Tabelul 1 țiului | Pătura erbacee Grad de în- țelenirc Slabă 0.3S Slabă 0,2S Mijlocie 1,OS Puternică 1.0S Mijlocie 0.6S Mijlocie 0,7S Răspindirea Uniform 1,OS Uniform 0.6S Uniform 1.0S Uniform 1.0S Uniform 1,5S Uniform 1,05 Tipul Fesiuca pseudovina Getim urbanum, Paeonia | romanica £ § a. Poa pratensis, Paso ni u romanica Poa praiensts, Geam urbanum Poa pratensis Semințișul Viabili- tatea 1 1 Viguros | Lînced Viguros Viguros Caracteristici biometrico in arborele de stejar brumăriu din Cimpia Mebedim Răspindirea 1 1 Uniform l.OS i Uniform 0.1S Uniform 0.1S Uniform 0.3S Vir- sta, ani 1 1 OI 00 Compo- ziția, 0/ /o Lipsește Lipsește 85 Stb+ 15 Ce 100 Stb 1 1 100 Stb 90 Ce + 10 Stb Subarborctul j Răspîn- direa Uniform 0.1S Uniform 1,OS Uniform oas Uniform 0.38 Uniform 0,3S 1 Uniform 0.1S Compo- ziția, % 50 Pd+ 50 Sg 70 Sg+ 30 Fr, Art, Pd, Co, UI 50 Pd+ 50 UI 50 Pd+ 50 UI 50 Art 4- । 50 Fr 50 Pă+ 50 Pd Arboretul as. de pro- ducție j ca 1—I «p >—< 4-1 Con- sis- tența o 05 O G© o O • o co IQ in lO o 00 LQ CM | 1—< Pro- veni- ența 41 41 41 4! 41 u Compo- ziția, % 96 Stb +4 Ce 63 Stb 4-37 Ce O 9+ qis te 94 Stb 4-6 UI 100 Stb 48 Stb +23 Gî + 29 Ce Tipul de pădure 1 Codul și denumirea 8.11.2,a. Stejăret brumăriu pur, pe cernoziom slab degradat cu substrat de loess (s.) 8.43.2. Amestec de brumăriu cu cer și girniță (S) 8.U.2.a. Stejăret brumăriu pur pe cernoziom slab de- gradat cu substrat de ioess (s) 8.11.2.a. Stejăret bru- măriu pur pe cerno- ziom slab degradat cu substrat de ioess (s) 8.11.2.a. Stejăret bru- măriu pur pe cerno- ziom slab degradat cu substrat de loess (s) 8.43.2. Amestec de stejar brumăriu cu cer și girniță (s) Nr. supr. probă r- CQ io CD V 122 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 , 1983 , Nr. 3 în această multitudine de situații, remar- cabil este faptul că, în pădurile de stejar bru- măriu aflate în Cîmpia Mehedințiului, se în- tîlncsc arboret© pure ce se caracterizează printr-o productivitate ridicată, ceea ce face ca din punct de vedere tipologic acestea să nu se poată asimila cu tipurile de pădure descrise la noi. Pe baza datelor de teren s-a ajuns la concluzia că aceste păduri pot să fie încadrate tipologic în tipul Stejar brumăriu pur pe cernoziom slab degradat cu substrat© de loess, de productivitate superioară (8. 11. 2. a), (Ungurean u, 1980) (fig. 1). Fig. 1. Favorizat de condițiile staționate deosebite, stejarul brumăriu realizează dimensiuni excepționale și producti- vitate ridicată (Pădurea Punghina —Mehedinți). Dintre particularitățile distinctive ale arbo- retelor de stejar brumăriu (Quercus pedun- culiflora K. Koch) cercetate (Pa ș co vsc hi și Doniță, 1967), apare, necesară sublinierea cîtorva mai importante și anume: a) realizarea unor arborete pure valoroase, precum și a unor amestecuri cu stejarul pufos (Q. pubescens Willd.), cu cerul (Q. cerri# L.) și cu gîrnița (Q. frainetto Ten.), specii deosebit de frecvente, caracteristice acestei regiuni; b) apariția locală în proporții sporite a unor specii de amestec, din rîndul cărora amintim jugastrul (Acer campestre L.), arțarul tătă- resc (A. tataricum L. ) și în mod deosebit ar- țarul american (A. negundo L.), care manifes- tă tendința unei adevărate invazii în arbore- tele de stejar brumăriu, pe alocuri ajungîndu-se la constituirea unor păduri de amestec cu aceste specii; ') După tabelele de producție. 123 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 c) pe măsura înaintării în vîrstă, consis- tența arboretelor scade simțitor sub presiunea antropieă, din care cauză, condițiile naturale de vegetație se degradează, compoziția sub- arboretului sărăcește iar răspîndirea acestuia înregistrează o diminuare tinzînd spre dispa- riție, concomitent cu creșterea gradului de înțelenire (tabelul 1) și cu apariția unor plante stepice, în pătura erbacee, din rîndul cărora ca mai reprezentative cităm: Botriochloa is- chaemum (L.) Keng, Calamagroslis epigeios (L.) Roth, Festuea valesiaca Schleich., Arte- misia austriaca Jacq. și Achillea setacea W. et K.; d) prezența în flora erbacee a pădurilor respective a două specii sudice caracteristice: Heleborus odorus W. et K. și Paeonia romanica Mill. (Br.); e) dezvoltarea luxuriantă a florei de tăieturi, apărută după exploatarea arboretului, ceea ce face ea înaintea realizării stării de masiv, aceas- ta să ia aspectul unor „pajiști multicolore, foarte variate ca număr de specii și bogată ca număr de indivizi,. . . astfel încît, deși s-ar părea paradoxal, se poate spune că pădu- rile de stejar brumăriu constituie astăzi ulti- mul refugiu al florei bogate a stepelor de altă- dată” (Pașcovschi, Doniță, 1967). Structura arboretelor. Elementele biometri- ce ale stejăretelor brumării studiate pun în evidență existența unor exemplare cu dimen- siuni excepționale pentru această specie (înăl- țimi de peste 26 m și dîametre de circa 70 cm). Diametrele medii ale arborilor ca și diame- trele medii ale arboretelor sînt superioare celor normale, ca rezultat al scăderii accele- rate a indicelui de densitate, pe măsura îna- intării în vîrstă (tabelul 2). Distribuția arborilor pe categorii de dia- metre realizează curbe normale, cu asimetrie de stînga, specifice arboretelor echiene (fig. 2). Curbele de distribuție pun în evidență o mare amplitudine dimensională și, în același timp, coeficienți de variație mai mari decît la ar- boretele provenite din sămînță. Fig. 2. Distribuția arborilor pe categorii de dîametre în stejăretele brumării provenite din lăstari; curbe cu asime- trie de stînga, specifice arboretelor echiene. Analiza înălțimii medii, în raport cu cea indicată de tabelele de producție, evidenția- ză similitudinea pentru vîrste comparabile. Deducem că pînă la culminarea creșterii în înălțime, numărul de arbori la hectar, ca și consistența, au avut valori apropiate de cele ale arboretelor nedegradate. în același timp, cunoscînd că rărirea arboretului se soldează cu încetinirea evidentă a creșterii în înălțime, tragem concluzia că reducerea mai accentu- ată a numărului de arbori este de dată relativ recentă (tabelul 2). Indicele de densitate real are valori sub- unitate, cuprinse între 0,57 la arboretele ma- ture cu vîrsta de 80 de ani și 0,99 la arborete- le mai tinere cu vîrsta de 55 ani, dm cauza aplicării îndelungate a crîngului, a cărui con- secință inevitabilă este rărirea arboretului prin devitalizarea și pustiirea cioatelor. Suprafața de bază este inferioară celei din tabelele de producție, înregistrînd un mers paralel cu cel al indicelui de densitate. Totuși, pe măsura înaintării în vîrstă, indi- cele suprafeței de bază nu descrește propor- țional cu indicele de densitate, ci mai lent decît acestar, fapt ce pune în evidență men- ținerea unui ritm de creștere ridicat pînă la vîrste avansate. Volumul arboretului principal, la vîrsta de 75 — 80 ani, este superior celui din tabele, ceea ce relevă productivitatea ridicată a stejăre- telor brumării din această regiune, susținută, în primul rînd, de prezența mior condiții sta- ționale deosebit de favorabile stejarului bru- măriu. Pe măsura îmbătrinirii crîngului, nu mărul de arbori scade, iar creșterile în volum se reduc simțitor (tabelul 2). Creșterea medie pe an și pe hectar este mai mare în arboretele tinere, sub 30 ani, confir- mîndu-se vigoarea deosebită a lăstarilor în tinerețe, și scade treptat eu vîrsta. Diminu- area acumulării de biomasă lemnoasă apare ca o consecință a scăderii densității și, în ace- lași timp, a reducerii proporției de participa- re a stejarului brumăriu în compoziția arbo- retelor. Cercetările întreprinse puii în evidență că, la vîrsta de 125 ani, arboretele provenite din lăstari, cu consistență scăzută, cu sol compact și înțelenit, nu mai pot să fie menținute fără pierderi evidente, ceea ce impune înlocuirea lor neîntîrziată cu arborete valoroase de co- dru. în arboretele amestecate, în timp ce ste- jarul brumăriu se menține în clase superioare de producție, cerul și gîrnița nu realizează decît cls. IV, 7, respectiv IV, 8, fapt care do- vedește inoportunitatea menținerii în con- tinuare, pînă la vîrste înaintate, a celor două specii, provenite din lăstari. în cazurile analizate, stejarul brumăriu s-a dovedit a îi specia cea mai productivă, 124 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 fapt ce justifica necesitatea promovării lui în proporție cît mai mare în compoziția vii- toarelor arborete. Structura arboretelor, în raport cu clasele poziționale, scoate în evidență cîteva carac- teristici și anume: — cu excepția arboretelor cu vîrsta peste 100 ani, majoritatea arborilor (56 — 69%) sînt plasați în clasele superioare, participînd direct și activ în procesul elaborării și acumu- lării biomasei lemnoase, un argument în plus pentru promovarea și menținerea unui mare număr de arbori în plafonul superior al arbo- retului (fig. 3).; Fig. 3. Structura unui stejăret brumăriu, provenit din lăs- tari, în raport cu diametrul de bază al arborilor pe clase poziționale Kraft (1,2,3,4,5) și pe total arboret (T). — în arboretele cu vîrsta sub 80 ani, în clasele IV și V Kraft unde consumul de sub- stanțe nutritive din sol este redus, iar acumu- larea de biomasă lemnoasă este neînsemnată, participă un procent redus de arbori (16—21%). în același timp, o dată cu înaintarea în vîrstă, crește numărul arborilor ce aparțin claselor superioare, fapt deosebit de important din punct de vedere productiv, întrucît aceștia, fiind purtătorii celui mai ridicat potențial de creștere, dețin și cea mai mare pondere din volumul arboretului (Giurgiu, 1979); — atît pentru arboretul total, cît și pentru fiecare clasă pozițională, arborii sînt distribu- iți pe categorii de diametre după o curbă simi- lară apropiată de distribuția normală. Din punct de vedere calitativ, remarcăm că, în arboretele tinere, peste 70% din numă- rul total al arborilor se plasează în clasele superioare. Indicii de utilizare a lemnului cresc pînă la vîrsta de 80 ani ajungînd la 64,2%, ceea ce confirmă posibilitatea conducerii economi- coase, pînă la această vîrstă, a actualelor arbo- rete (tabelul 2). Deși elementele biometrice, productivi- tatea, calitatea și indicii de utilizare a lemnului din stăjăretele brumării cercetate sînt supe- REVISTA PĂDURILOR * Anul 38 * 1983 * Nr. 3 rioare celor din tabelele de producție, la virste și clase de producție echivalente, dacă se are în vedere faptul că modul defectuos de gos- podărie, aplicat în trecut, nu a permis antre- narea în circuitul biologic a întregului poten- țial staționai, se poate previziona că trecerea lor Ia codru, se va solda cu rezultate mult su- perioare celor actuale. Particularitățile regenerării. în zona luată în studiu, stejăretele brumării, pure și ameste- cate, beneficiind de condiții staționale favo- rabile, pun în evidență nu numai un ridicat potențial productiv, ci și o bună capacitate de regenerare. Cu toate că arboretele actuale provin din lăstari, în acestea se găsesc și elemente din sămînță care lipsesc în arboretele tinere parcurse cu tăieri de crîng simplu. Concomi- tent cu aceasta, în arboretele vîrstniee, tre- cute de 80 ani, se remarcă și prezența unui semințiș preeexistent care, deși apare în pro- porții relativ scăzute, în porțiunile mai lumi- nate, este uniform răspîndit. Corelînd obser- vațiile asupra instalării semințișului, cu cele privitoare la capacitatea sa de menținere, pentru conducerea în viitor a regenerării, în procesul de conversiune la codru (K e g u - le seu ș.a., 1973) apare necesar să se țină seama de următoarele considerente: a) Manifestarea capacității de regenerare naturală din sămînță a stejarului brumăriu este pusă în evidență de prezența exemplare- lor vîrstniee provenite din sămînță, precum și de semințișurile naturale, care, deși nu abun- dă, în condiții favorabile au reușit să se insta- leze. b) S-a constatat că stejarul brumăriu, pro- venit din lăstari, începe să fructifice la vîr- sta de 60 — 70 ani și, deși periodicitatea fruc- tificației abundente este mare și variabilă în timp, această specie produce cel puțin o fructificație slabă, odată la .3 — 4 ani. e) Ca regulă generală, semințișul natu- ral ce se instalează, în arboretele pure, încă de la început fiind puțin abundent, aflat într-o continuă competiție cu ierburile stepice, pentru apă și hrană, și permanent prejudi- ciat de vînat și pășunat, dispare în scurt timp după producerea regenerării, dacă nu este protejat de om prin măsuri silvotehnice, fapt ce pledează hotărîtor pentru ajutorarea re- generării naturale. d) în același timp, în arboretele amestecate, de productivitate superioară, în care parti- cipă cerul și gîrnița, cum sînt cele de față, semințișul cerului se instalează cu o deose- bită ușurință. Invazia semințișului de cei’, manifestată cu deosebire în arboretele de amestec, ră- rite și degradate cu solul compactizat și înțe- lenit, unde regenerarea stejarului brumăriu întîmpină mult mai multe dificultăți, capă- 125 i tă caracter de tendință succesională, exerci- tînd o continuă și puternică presiune bio- cenotieă, asupra semințișului stejarului bru- măriu, pe care, de regulă, reușește să-l eli- mine în totalitate. De aici, apare necesita- tea ajutorării naturale pentru menținerea și promovarea stejarului brumăriu, al cărui se- mințiș, mai puțin numeros și fără suficientă rezistență în prima tinerețe intră, încă de la în- ceput, în competiție cu vigurosul semințiș de cer, aflîndu-se într-un real și permanent pericol de a fi eliminat. Din cele de mai sus decurge că regenerarea naturală din sămînță a stejarului brumăriu se poate produce, dar nu este deloc ușoară. Instalarea noilor arbo- rete de codru, cu bază de stejar brumăriu, este condiționată de acordarea priorității lu- crărilor de regenerare, protejare și conducere a semințișurilor acestei specii și, în același timp, de proporționarea convenabilă a semin- țișului de cer, prin aplicarea permanentă a unor atente lucrări de ajutorarea regenerării naturale. e) în arboretele mai vîrstnice unde se în- tîlnesc și exemplare din sămînță, acestea, deși nu au dimensiunile cele mai mari, fiind instalate mai tîrziu, pe măsura răririi crîn- gului cîștigă în calitate și pot să fie valorifica- te cu precădere în procesul regenerării, prin deschiderea de ochiuri în jurul lor. f) Pentru înlăturarea principalelor cauze care pot duce la compromiterea regenerării, în arboretele aflate în perioada specială de regenerare, se impune luarea următoarelor măsuri: — distrugerea păturii erbacee, alcătuită în principal din plante stepice care, fiind fa- vorizată de intervențiile greșite ale omului, realizează o mare densitate și creștere aproa- pe luxuriantă; — afînarea stratului superficial al solului; — înlăturarea arboretului matur după in- stalarea semințișului, întrucît acesta devine un serios concurent pentru apă al generației juvenile; — completarea regenerăriloi’ naturale, fo- losind specii repede crescătoare și de mare va- loare economică (paltin, frasin, tei); — îngrijirea semințișurilor. g ) Cu toate că arboretele, de stejar brumă- riu dispun de o ridicată capacitate de rege- nerare, fapt ce poate asigura realizarea de ar- borete valoroase și stabile ecosistemic, din cauza modului defectuos de gospodărire apli- cat în trecut, pe alocuri, pădurea s-a poienit, iar în locul stejarului a fost introdus salcîmul. Desigur că, în cele mai multe situații de acest gen, substituirea saleîmuluî și repune- rea în drepturi a stejarului brumăriu se impu- ne ea o necesitate gospodărească de prim or- din. 126 Pe baza observațiilor efectuate pe teren și a rezultatelor obținute în lucrările de produc- ție, remarcăm că aplicarea tratamentului tăie- rilor progresive s-a dovedit a fi modul cel mai adecvat de conducere spre codru a ac- tualelor arborete. Necesitatea sporirii propor- ției regenerărilor naturale pretinde însă re- nunțarea eu desăvîrșire la orice schematism în succesiunea tăierilor, și, concomitent cu aceasta, aplicarea celor mai adecvate măsuri și lucrări reclamate de diversitatea condițiilor de stațiune și arboret. Totodată, avînd în ve- dere că se lucrează în silvostepă, se impune evitarea tăierilor rase care, pe lîngă faptul că nu aduc nici un serviciu regenerării arbore- telor de stejar brumăriu, au consecințe nefa- vorabile, înrăutățind condițiile staționale prin expunerea solului la uscăciune, ta sare și înțe- lenire, pe o perioadă îndelungată (Neg u le s c u ș.a., 1973, Giurgiu, 1982). Concluzii 1. Sarcina conducerii pădurilor de stejar la vîrste înaintate și gospodărirea judicioasă a acestora, constituind unul din imperativele majore ale silviculturii, este subliniată și de Programul național de măsuri în vigoare. Acest fapt pretinde intensivizarea modului de gos- podărire a pădurilor de stejar brumăriu din cîmpia mehedințeană, care, pe lîngă suprafa- ța deloc neglijabilă ocupată în acest teritoriu, dispun de un potențial productiv ridicat și îndeplinesc multiple funcții de protecție. 2. Particularitățile ecologice și silviculturale ale stejarului brumăriu favorizează consti- tuirea în mod natural a unor arborete de ames- tec de mare complexitate biocenotică, echi- librate structural și stabile ecosistemic, fapt important pentru punerea în valoare a poten- țialului nutritiv staționai deosebit de ridicat, prin antrenarea tuturor speciilor și a întregii lor capacități productive în procesul produc- ției forestiere. 3. Deși au fost tratate timp îndelungat și în mod repetat în crîng, datorită favorabili- tății condițiilor staționale și valorii deosebite a ecotipului local, de regulă, actualele arbore- te de stejar brumăriu realizează dimensiuni excepționale și o producție ridicată. în ace- lași timp, indicele de utilizare industrială a masei lemnoase crește progresiv pînă la vîrsta de 80 ani, la care și calitatea masei lemnoase s-a dovedit a fi superioară valorilor din tabe- lele de sortare românești. Ca urmare, trece- rea la codru dă certitudinea obținerii in viitor a unor producții mult sporite și de calitate superioară. 4. Avînd în vedere tendința scăderii cali- tății masei lemnoase pe măsura îmbătrinirii arboretelor din lăstari, apare necesar ca du- rata ciclului provizoriu, adoptat pentru con- REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 Versiunea la codru, să fie stabilită, la 80 ani, iar prin atenta aplicare a tratamentului tăie- rilor progresive se va putea obține o bună re- generare naturală, cu cheltuieli reduse și fără sacrificii privind cantitatea și calitatea masei lemnoase. 5. Întrucît în arboretele amestecate, ste- jarul brumăriu se păstrează multă vreme în clase superioare de producție, iar cerul și gîr- nița nu le depășesc pe cele inferioare, majo- rarea proporției stejarului în viitoarele arbo- rete se impune cu necesitate. Concomitent, diversificarea compoziției prin introducerea speciilor’ valoroase adaptate local, cu efecte favorabile asupra exercitării funcțiilor de pro- ducție și a celor de protecție, se poate realiza fără dificultăți, prin lucrări de completări cu- rente a regenerărilor naturale. 6. Localizate în silvostepă, pădurile studiate îndeplinesc, în mod inegalabil, rolul de atenu- ator al extremelor climatice, constituind exce- lente bariere naturale de protecție a culturi- lor agricole și a așezărilor omenești. Această funcție sporind în importanță pe măsura creș- terii demografice și a dezvoltării industriale a zonelor respective, pretinde crearea, men- ținerea și promovarea în viitor, a unor ecosis- teme masive și stabile în timp și spațiu, ca singurele capabile să asigure într-un înalt grad protecția mediului înconjurător. 7. Schimbînd actuala arhitectură a păduri- lor — simplă, puțin diferențiată și de dimensiuni reduse — specifică crîngului, cu una complexă, variată și maiestuoasă — proprie codrului, se contribuie eficient la ridicarea. valorii peisagistice și sanitar — recreative a acestei regiuni fitoclimatice, actualmente caracteri- zată printr-o pronunțată monotonie. BIBLIOGRAFIE Chiriță, C. și colab., 1977 : Stațiuni forestiere. Editura Academiei R.S.R., București. Gi ur gi u, V., 1982 : Pădurea fi viitorul. Editura Ceres, București. Giurgiu, V., 1979: Dendrometrie fi auxologie forestieră Editura Ceres, București. Negulescu, E. G., Să vulesc u, 1965 : Dendrologle. Editura Agrosilvică, București. N egul eseu, E. G., S Lănescu, V., FI or eseu, I. I., T â r z i u, 1)., 1975 : Silvicultura. Voi. J, II. Editura Ceres, București. Pașcovschi, S., D oniță, N., 1967 .’ Vegetația lemnoasă din silvostepă României. Editurii Academiei R.S.R., Bucu- rești. Toșa-Turdeanu, Ana, 1975: Oltenia, geografie is- torică tn hărțile secolului XVIII. Editura Scrisul Românesc, Crai ova. Ungur ea nu, I. I., 1980: Studiul condițiilor de desfășu- rare a procesului de conversiune a pădurilor de crîng la codru tn cuprinsul județului Mehedinți. Teză de doctorat. Facul- tatea de silvicultură, Brașov. On the Greyish oak (Quercus peduneuliflora) forests in the Mehedinți field and the neeessity of their intensive management The valuable Greyish oak species (Quercus pedunculiflora) that makes up pure or combined forests in the Mehedintian forest steppe, beiug favoured by a high nutritive potențial of the sites, emphasizes its supe- rior productivity and regeneration capacity. Taking into account the fact that the present stands of the same type originale in coppices, we can expect better results by turning them into forests. Natural regeneration from seeds, composition diversification and the increase of Greyish oak percentage in the future forests, are urgent steps that an intensive forestry requires. Revista revistelor P o h j o n e n, V. : Criza energetică, i-ultura silvică și energia solară. în: Allgemeine Forst Zeitschrift, Mtlnchen, 1982, nr. 35, pag. 1050-1051, 3 tabele. Perioada țițeiului ieftin care a stimulat industrializarea este depășită. Acum se pune problema de a se înlocui energia din hidrocarburi sau cu energie nucleară sau cu cea solară. Prima comportă multe riscuri de mediu astfel că trebuie găsite căi pentru valorificarea energiei solare, arată autorul, finlandez de origine. Periodicitatea radiației solare necesită înmagazinarea energiei, problemă încă nerezolvată din punct de vedere economic. Din fericire plantele sînt în măsură să stocheze energia solară prin intermediul fotosintezei. Vege- tația globului este o uriașă uzină electrică care captează energia solară și o reține In organele sale verzi. Producția lemnoasă nu poate fi transformată In totalitate în energie electrică avind alte destinații. Rămîn rămășițele industriale și cele din parchete. Numai jumătate din aceste rămășițe transformate echivalează cu 1/5 din volumul de țiței importat de Finlanda. Se preconizează acum așchlerea lemnului din cringuri și din lăstărișul apărut în zonele desecate, vegetație care produce 6 — 7 tone/ha substanță uscată. S-au făcut ex- perimentări cu diferite culturi de plop și salcie. Cele mal bune rezultate pentru zona nordică (polară) a dat Salix aguatica cu circa 10 tone/ha substanță uscată. Alte specii de salcie cercetate au dat pînă la 32 tone/ha. Dacă se arde în cuptoare recolta culturilor energetice, rămlne majoritatea substanței nutritive în cenușă, care constituie un excelent îngrășămîut. Cenușa redată solului menține circuitul și echi- librul substanțelor nutritive. Dar hotărîtor în producerea bioenergiei este bilanțul energetic al folosirii rămășițelor lemnoase sau al culturilor specializate. Din punct de vedere energetic, culegerea lemnului mărunt și a resturilor de ex- ploatare din pădurile productive este mult mai economic. Dacă se ia In considerare producția netă pe unitatea de suprafață atunci un ha de culturi produce de 30 ori mai mult. Culegerea resturilor de exploatare reprezintă insă o măsură culturală care se impune de la sine. Folosirea vegetației ca sursă de energie duce la descentralizare astfel că se poate produce energie electrică pe tot cuprinsul țării. R.T. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 127 Caracterizarea, eeosistessanc®, a unui Carpino-Făgetum în împre- jurimile Govorei (Oc. silvie B&beni) fer. MIHAELA PAUCĂ-COMĂNESCU LILIANA VASILIU-OROMULU Ing. N. COLȚEA Ing. ZOE ALEXIEVICI AURICA TĂClNĂ VICTORIA SIMIONESCU VIORICA HONCIUC M. FALCĂ C. ARION Dr. A. POPESCU Dr. V. SANDA Oxf. 187 :176.1 Fagus 4- Carpinus Pădurile de fag, cu diversele aspecte ale ecologiei lor, au format de multă vreme obiectul de cercetare al silvicultorilor și al biolo- gilor. S-a evidențiat structura sau productivi- tatea arborilor de fag, bogăția vînatului, fauna din. sol sau fauna dăunătorilor pădurii; s-au urmărit condițiile pedo-climatice, în vederea stabilirii bonității stațiunilor, dar foarte rar s-au studiat toate acestea împreună pentru a putea reflecta interdependența lor. în lucrarea de față ne propunem să prezen- tăm în mod unitar, diferite aspecte ale struc- turii de moment a principalelor componente biocenotice, în condițiile unui anumit biotop, alături de unele procese ecosistemice carac- teristice acestora. Metodele de cercetare sînt foarte diferite, datorită marii diversități a materialului ana- lizat*. Ritmul sezonier al dinamicii biocenoze- lor s-a prezentat în două fenaspecte semnifi- cative, cel vernal și cel estival. * Metodele de cercetare Umiditatea solului s-a determinat gravimetric, prin uscare la 105°. Aciditatea s-a măsurat potențiometric, in soluție apoasă. Humusul s-a determinat prin metoda Schollenberger Iar azotul total prin metoda Kjeldahl. Productivitatea arbori- lor și elemente biometrice s-au determinat pe suprafețe cir- culare de 500 ni3, după modelul lui G o 1 d e n (1979), și metodele dendrometice (Giurgiu, 1978). Masa foliară s-a măsurat indirect, utilizind masa litierei proaspete. Struc- tura și productivitatea ierburilor s-a obținut prin inventa- rieri pe suprafețe de 0,25 m3 (100 repetiții), dispuse regulat pe un hectar și determinarea biomasei individuale. Coefi- n((nt — 1) cientul Simpson/Pielou D = 1 — ---—, unde n este numărul de indivizi al populației iar N este numărul de populații) este utilizat pentru diversitate. Mamiferele slut evaluate pentru întreg fondul forestier. Fauna de ne- vertebrate din coronament s-a recoltat prin metoda scu- turărilor în fileu cu diametrul de 60 cm (fiecare probă = 50 scuturări pînă la 4 ni înălțime). Fauna mobilă pe suprafața solului s-a analizat pe capturile din capcane Barbet. Aca- rienii, nematodele, enchitreidele și colembolele din fauna de nevertebrate a solului s-au recoltat din primii 10 cm, cu sonda tip Mac Fadyen; extragerea în probe se face cu extractoare automate. Lumbricidele se recoltează pe primii 40 cm adîncime, pe 4 straturi egale. Masa litierei proaspete și în descompunere s-a recoltat pe suprafețe de 0,125 m2 în 15 repetiții, distribuite uniform. Descompunerea litierei (litieră proaspătă! k =---------------------------------------------------1. litieră totală) / Activitatea dehidrogenazică a solului s-a determinat după metoda C a s i d a (1963)/, Ștefanic (1970). Ecofiziologic, s-a analizat la plante conținutul de apă prin metoda gravi- metrică, concentrația în zaharuri prin metoda refracto- metrică, pigmenții asimilatori prin metoda Comar și Zscheille. Obiectul cercetărilor noastre îl formează un făget în virată de 125 ani, situat în zona de pro- tecție a stațiunii balneo-climateriee Govora. Se încadrează geobotanic în asociația Carpi- no-Fagetum (P a u o ă, 1941), în tipologia fo- restieră în făgetul de deal cu floră de mull, iar în tipologia stațională în tipul deluros de făgete Pm, brun edafie mijlociu cu Aaperula— Asarum. Elemente ale biotopului (stațiunii) Stațiunea balneo-climaterică Govora este situată în zona de dealuri din vestul podișu- lui Getic, pe valea Hinței, afluent al Oltului, la altitudine de cca. 350 m. Substratul este alcătuit din roci sedimentare (conglomerate, marne, nisipuri), pe un fundament cristalin. Terenul luat în studiu are o înclinație slabă (3 — 10°), cu expoziție NE. Climatul este blînd, cu extreme de temperatură puțin pro- nunțate, avînd media anuală de 8°C, iar preci- pitațiile de 900 m anual. Vîntul are frecvență moderată, în general pe direcția nord-sud. închiderea mare și uniformă a coroanelor arborilor (95 %) are ca urmare slaba penetra- re a luminii sub nivelul acestora, procentul care ajunge la stratele inferioare ale fitoceno- zei fiind cuprins între 1,5 — 8,5%. Solul este de tip brun acid de pădure, slab podzolit. Litiera acoperă relativ uniform toată suprafața. Orizontul bogat în humus este bine individualizat în primii 20 cm. Textura este mijlocie, luto-nisipoasă. Reacția solului este moderat acidă primăvara și evoluează spre slab acidă în mijlocul verii (tabelul 1). în general, aciditatea se accentu- ează cu adîncimea, ajungînd în domeniul puter- nic acid, ca efect al podzolirii. Acest proces se desfășoară intens în cursul primăverii cînd climatul este mai umed. Umiditatea Solului este moderată, dar vari- abilă atît pe adîncime cit și de-a lungul peri- oadei de vegetație (tabelul 1). în zona rădăcini- lor ierburilor, cantitatea de apă necesară este asigurată în permanență, dar la adîncimea ră- dăcinilor arborilor apa poate să fie uneori de- ficitară în timpul verii, pentru intervale scurte. Substanțele nutritive din sol sînt suficiente pentru a asigura necesitățile creșterii și dez- voltării plantelor (tabelul 1). Cantitatea de 128 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 Tabelul 1 ÎHnamiea sezonală a unor factori edaîici, in zona activă a solului Perioada adine. sol (cm) umidit., % acldit., conți- nut hunms, (%) conți- nut N2 o/ /o raport, C/N 0-10 44,40 5,4 — — vemală 10 — 20 36,97 4,5 — — 20-30 34,45 4,3 — ■— —- 30—40 33,32 4,2 — — • — 0-10 35,96 6,2 7,78 0,317 14,23 10-20 34,21 6,5 1.80 0,081 estivală 20-30 38,64 — — — 30-40 8,78 — — — humus și azot se află chiar la un nivel superior. Conținutul de humus este caracteristic pentru solurile „foarte humifere”, iar calitatea acestuia este bună, raportu C/N" fiind tipic pentru solurile brune. Humusul este de tip mull mezo- trofic, fiind rezultatul unei descompuneri nor- male, în mediu aerat. Azotul total se găsește la un nivel mijlociu spre superior pentru so- lurile forestiere. Aciditatea mai slabă permite și o bună valorificare a azotului, fiind mai accesibil pentru plante. Dealtfel, compoziția stratului ierbos indică în mod indirect aceste calități; trofice. Elemente ale biocenozei Producătorii primari Biocenoza are o componentă vegetală bine constituită. în structura verticală se disting stratul arborilor și al ierburilor, ambele avînd un caracter continuu. Semințișul și tineretul de fag, deși au o densitate mare nu alcătuiesc un subetaj. De asemenea, nu se diferențiază un strat al arbuștilor, deși specii arbustive apar, dar la înălțimea stratului ierbos. Stratul arborilor este alcătuit din Fagus sylvatica, Carpinus betwlMs, Acer platanoiăes, Prunus amum, Acer campestre, Pyrus piras- ter. Proporția în care se găsesc aceste specii este foarte inegală: 97 % Fagus, 3 % Carpi- nus, iar restul cu totul sporadic. Ca urmare, diversitatea reală a acestui strat este foarte redusă. Densitatea indivizilor este mică, dar se încadrează în limitele normale făgetelor bătrîne (tabelul 2). Structura orizontală a stratului este omogenă. Domină pe întreaga suprafață arbori cu diametrul cuprins între 42 — 50 cm. Variabilitatea populației de fag este cuprinsă între limite mai largi, cu diame- tre de la 18 — 66 cm și în mod excepțional mai inari (88 cm), la arbori aparținînd unei gene- rații mai vechi. Stratificarea pe verticală se realizează între 17 — 37 cm, arborii dominanți ocupînd nivelul de 28 m. Coroanele asigură o închidere aproape completă a arboretului. Se- mințișul de fag nu depășește înălțimea de 0,7 m. Suprafața efectivă ocupată de baza arborilor în biocenoză însumează numai 0,55% din su- prafața solului. Raportată la populația, de fag, suprafața bazală individuală variază mult (S% = 20). Volumul lemnului arborilor acu- mulat pînă în prezent este de 816 m3/ha, volum mare, ce reflectă vîrsta înaintată a fitoceno- zei și posibilitățile productive ridicate oferite de stațiune. Se găsesc arbori cu voi um foarte Date biometrice ale arboretului de lag Tabelul 2 Vîrstă Densi- tate arb/ha înălțime (m) Diametru (cm) Supraf. bazală (m2) Volum (m2) Densitate lemn g/cm3 medie strat limite var. medie str. limite vai’. totală ma/ha medie ind.m2 limite var. ind. ma total ms/ha medie ind. limite var. abs. 125 330 27,6 17—37 43,8 21-66 (89) 55,29 1,73 0,03-0,53 (0,62) 816 2,5 0,51-0,46 5,28 (11,20) 0,69 Tabelul 3 Elemente de structură a stratului ierbos Fenaspect Frecv. acoperirii solului, o/ /o Nr. specii Diversit. ind. Simpson/ Pielou Heterog. max. Densit. medie ind. m3 Biomasă g/m2 (s. usc.) Conținut apă, % total sp. lemnoase Vemal 93 57 12 0,8816 0,9778 103,98 16,04 83 Estival 96 52 12 0,7706 0,9750 68,96 80 75 82 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 129 46 diferit, cele mai mari deosebiri datorîndu-se însă vîrstei. Densitatea lemnului la populația de fag analizată are o valoare mijlocie față de variabilitatea speciei, atît în cazul lemnu- lui uscat cît și a lemnului umed. Stratul ierbos este foarte bogat (tabelul 3). Deși este alcătuit în cea mai mare parte din specii ierboase, notate în tabelul 4, cuprinde și cîteva specii lemnoase, în stadii tinere de dezvoltare. între speciile lemnoase se înscriu în primul rînd puieții de arbori ce intră în compoziția asociației și cîteva specii de arbuști și semiarbuști: Cornus mas, Sambucus nigra, Sorbus aucuparia, Crataegus monogyna, Ligus- trum vulgare, Rubus Mrtus. Distribuția stra- tului ierbos este aproape continuă, frecvența suprafețelor ocupate fiind net mai mare decît a celor libere (tab. 3). Numărul mare de specii ce compun stratul ierbos determină valoarea mare a indicelui de heterogenitate și chiar a celui de diversitate. Diversitatea acestui strat este mult mai mare decît a celui de arbori și se menține în ambele perioade. Valoarea mare a indicelui de diversitate Simpson/Pie- lou indică și o proporție echilibrată între speciile stratului ierbos. Dintre toate speciile componente, numai 15 au o abundență rela- tivă semnificativă pentru strat (mai mare de 1 %). Considerăm că numai acestea sînt speciile care pot avea valoare indicatoare reală pri- vind condițiile staționai e. Densitatea medie a indivizilor stratului este ridicată în ambele fenaspecte (tabelul 3, 4), dar mai ales în cel vernal, Cardamine bulbifera și Anemone ne- morosa reprezentînd mai mult de 50% din numărul total. în perioada estivală se remarcă o dominație netă a speciei Hedera helix, pu- ternic ramificată și înrădăcinată la suprafața, solului; speciile tipic ierboase, Asperula odo- rata, Viola reichenbacMana și Asarum euro- paeum, deși au densitate mare sînt slab re- prezentate cantitativ față de aceasta. Tabelul 4 Elemente de structură și biumasă ale principalelor populații Ierboase in perioada dezvoltării lor maxime Făget cu floră de mull Specia Frec- vența % Densi- tate ind/50ma Abund. reiat. 0/ /o Biomasa In div. g (gr.usc.) Biomasa popul. g/50cm4 (gr.usc.) Partici- parea Ia biomasă (%) Cantit. de apă (% din mat. veget. verde) — fenaspect vernal — Cardamine bulbifera 57 1G34 31,42 0,136 222,22 27.71 72 Anemone nemarosa 25 392 7,53 0,174 68,21 8;50 82 Scllla bifolia 24 190 3,65 0,175 33,25 4.14 88 Corydalis solida 15 195 3,75 0,112 21,84 2.72 88 Anemone ranunciiloides 13 203 3,90 0,017 3,45 0 43 98 Isopyrum thaiictroides 13 75 1,44 0,060 4,50 0 56 79 Corydalis caua 9 90 1,84 0,112 10,75 1 34 88 Ranunculus ficaria 7 598 11.50 0,023 13,75 1 71 91 — fenaspect estival — Hedera helix 72 1054 43,62 0,320 3543,04 87,76 77 Viola reichenbachiana 35 204 5,92 0,180 36,72 0,91 83 Asperula adorata 31 540 15,6 0,140 75,60 1.87 84 Sanicula europaea 15 146 4,23 0,080 11,68 0,28 78 CH'caea lutetiana 8 44 1,27 0,070 3,08 0,08 77 Lamlum galeobdolon 8 72 2,09 0,150 10,80 0,26 83 Pulmonaria offictnalis 8 66 1,91 0,430 28,38 0,70 87 Glechoma hirsuta 7 36 1,04 0,510 18,36 0,45 85 Asarum europaeum 6 266 7,54 0,130 33,80 0,83 84 Asperula taurina 5 140 4,06 0,535 74,90 1,86 80 Carex pilosa 4 50 1,45 0,320 16,00 0,40 76 Alercurialis perennis 4 52 1,56 0,410 21,32 0,53 81 Ajuga reptans 3 42 1,25 0,300 12,60 0,31 87 Alte specii prezente: Eritronium dens-eanis, Galanlhus nivalis, Altium ursinum, Lathgrus vernus, Lathgrus oenetus, Adoxa mosehatellina; Enphorbia amygdaloides, Geranium robertianum, Stachys syluatica, Lapsana communis, Fragaria vesca, Euphorbia carniolica, Geam urbanum, Mycelis muralis, Epilobium monianum, Urtica dioica, Polygonatum multiflorum, Aegopodium podagraria, Symphytum luberosum, Asarum europaeum, Carex sylnalican, Brachypodium sylDattcum, Oxalis acetosella, Salina gluti- nosa, Helleborus purpurascens, Myosotis sglvatica, Luzula luzuloides, Pninella vulgarts, Impatiens noli-tangere, Actea spicata, Ranunculus repens, Galium vernum, Solamim dulcamara, Veroniea offictnalis, Agrimonia agrimonioides, Eupatorlum can- nab intim. 130 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 Acumularea biomasei producătorilor primari La nivelul întregului strat al arborilor, acu- mularea de biomasă este de 566,8 t/ha, în care cantitatea cea mai însemnată este alcătuită din lemn, 563 t/ha iar 3,8 t din masă foliară Fig. 1. A. Acumularea biomasei vegetale. B. Producția primară a biocenozei. Producția anuală a masei lemnoase, apre- ciată în funcție de vîrsta medie a pădurii, se ridică în medie la 4,5 t/ha, încadrîndu-se la această categorie de vîrstă între făgetele cu productivitate mai mare decît cea mijlo- cie, dar sub limita superioară (Doniță și col., 1977). Producția totală de masă în cursul unui an este de 8,3 t/ha, fiind ca proporție aproape egală între cantitatea de lemn și cea de frunze (54% față de 46%). Biomasa ierboasă față de a arborilor este mult mai redusă, atît cantitativ cît și ca du- rabilitate și are un grad mare de variabilitate, chiar în același an. Acumularea din perioada vernală (0,16 t/ha) este de 5 ori mai redusă decît în cea estivală (0,81 t/ha) dar în ambele perioade biomasa acestui strat prezintă un nivel ridicat față de alte fitoeenoze (M. Bancă și col., 1978). Rolul principal le revine speciilor cu densitate maximă (tabelul 4). Biomasa estiva- lă este dominată de Hedera helix, prezența ei putînd să fie o explicație a nivelului ri- dicat al masei vegetale a stratului, în condi- ții de umbră. Producția anuală totală a stratului este mai mică decît biomasa anuală maximă (estivală), întrucît contribuția populațiilor vernale este mică, datorită slabei lor prezențe și nu poate depăși cantitativ partea perenă a biomasei populațiilor estivale, care aparține producției anilor anteriori, întocmai ca la arbori. Situa- ția valorică este următoarea : Biomasă vernală g/ms s.u. Biomasă estivală g/m2 s.u. Producție anuală g/m2/an sp. vernale sp. estivale (biomasă produsă în anii anteriori) totală 7,26 8,78 16,04 80,25 78,73 Spre deosebire de stratul arborilor unde biomasa perenă (lemnul trunchiului) este cea mai importantă cantitativ, la ierburi ea re- prezintă numai 1,89% din biomasa stratului. Raportul biomasei ierburi: arborii este 1:700 (fig. 1). în schimb, producția anuală ajunge la cele două nivele de producători la valori mult mai apropiate, raportul lor, 1 : 10, fiind mult mai mic decît în alte făgete (P a u c ă și col., 1978). Considerăm că aceste raporturi sînt specifice fiecărei fitoeenoze și valorile lor mai mici re- flectă un echilibru mai mare între producă- tori, în îndeplinirea funcției ecosistemice, com- parativ cu alte făgete. Stocul energetic la nivelul producătorilor pri- mari Cantitatea de energie stocată în făgetul ana- lizat, la nivelul producătorilor primari este de 2,44 x 109Kcal/ha*. Din această valoare 99 % este energia înmagazinată în masa lemnoasă (2,42 x IO9 Kcal/ha), 0,9% energia cuprinsă în frunzele arborilor și 0,1% în ierburile bio- cenozei. Anual acest ecosistem asigură la prima sa verigă un flux energetic de 4,46 x IO7 Kcal/ha, la care se mai adaugă energia consumată prin respirație (25% din valoarea totală). Lemnul și frunzele arborilor dețin o pondere aproape egală (2,1 x IO7 și 2,0 x IO7 Kcal/ha/an), pon- dere dominantă față de tot ecosistemul. Com- parativ cu energia stocată în alte ecosisteme forestiere mezofile ale biosferei (O d u m, 1971), făgetul cu floră de mull de la Govora ocupă o poziție intermediară, iar față de făgetele din România, fluxul energetic este superior (V. Stăneseu, D. Parase an, 1980). Eficiența ecologică a acestuia este abia de 0,40% față de energia radiativă totală și de 0,54 față de energia radiativă cumulată numai în perioada de vegetație. Această eficiență este bună față de alte făgete dar nu față de randamentul maxim în lumea vegetală teres- tră (2 - 3%). Energia ce ajunge anual la dispoziția orga- nismelor ce descompun litiera este de 2,4 x 107 ♦ Valorile calorice ale principalelor specii, preluate din M. Paucă și col. 1973 și M. Paucă, date nepublicate. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 131 4 Kcal/ha. Litiera în curs de descompunere după un an mai stochează 1,7 x IO3 Kcal. Indicatori ai activității metabolice a plantelor Cantitatea de apă din țesutul asimilator se găsește la un nivel ridicat la toate plantele din fitoeenoză, media fiind cuprinsă între 82 — 83%, în funcție de sezon (tabelul 3). Nive- lul hidric al frunzelor de fag este cel mai scă- zut dintre toate populațiile. Limitele de vari- ație la ierburi sînt mai largi (tabelele 4,5) dar nu apar stări de deshidratare a țesuturilor. Pen- tru întregul ecosistem regimul hidric apare echilibrat, ca expresie a optimului ecologic. Pigmenții asimilatori se găsesc în cantități mari la toate populațiile (tabelul 5). Pigmenții Aciditatea sucului celular (ph) este mare atît la speciile ierboase, cît și la fag (tab.5). Cele mai mici valori pH sînt la fag, iar între ierburi, la dominanta stratului—Hedera hdix. Aciditatea mare a sucului celular indică un metabolism intens, fapt confirmat de va- lorile scăzute ale pH-ului, tocmai la popula- țiile cele mai productive ale ecosistemului. Consumatorii și deseompunătorii biocenozei Macroconsumatorii în timp ce compoziția și structura produ- cătorilor primari, mai ales a celor cu dimen- siuni mari pot fi mai precis indentificate, la celelalte verigi ale lanțurilor trofice mobili- tatea și diversitatea, ridicată a componen- telor creează dificultăți în identificare. Tabelul 5 Indiei eeoflziolofjlci ai principalelor specii de plante Specia Conțin, apă Pigmenți asimil. x IO-1 g.s.u. Raport clorof. a/b Raport cl/carot PH vern. estiv. Clorof. a-|-b Pigm. Carot. vern. estiv. vern. estiv. vern. estiv. vern. estiv. vern.| estiv. Fagus sylvatica 74 63 95 190 47 39 2,42 2,42 2,02 4,85 4,0 4,5 Specii vernale Cardamine bulbițera 72 ■ _ 75 24 3,01 — 3,15 — 5,5 — Anemone nemorosa 82 — 78 — 27 — 2,92 — 2,88 — 5,6 Isopyrum thalictroidcs 79 —. 40 — 15 — 33,06 — 2,62 — 4,9 Ranunculus ficarta 91 —. 38 — 13 — 4,04 — 2,91 - 5.7 AUtum ursi num — — 48 — 23 — 3,71 — 2,05 — 5,9 Specii estivale Hedera helix 76 77 84 140 29 —. 3,10 2,26 2,84 4,82 4,4 5,0 Asperula adorata 88 84 50 100 16 25 3,58 2,56 3,05 4,00 5.8 5.6 Asarum europaeum — 84 — — 103 23 — 2,44 — 4,38 — 4,5 Viola reichenbachiana —. 83 — 117 — 25 — 2,32 — 4,70 — Asperula taurina — 80 134 — 31 -— 2,42 — 4,27 — 6,5 Mercurialis perennfs — 81 — 103 — 25 — 2,44 — 4,13 ■— 5,7 asimilatori predomină în perioada estivală. Clorofila b își mărește ponderea la toate spe- ciile ierboase, în cursul verii, ca efect al redu- cerii luminii la suprafața solului. Pigmenții carotenoizi se găsesc în cantitate mai mare în frunzele de fag față de ierburi, iar între acestea se găsesc mai mulți pigmenți carote- noizi la speciile vernale. Valorile mai mici ale raportului clorof ilă/caroten indică după Mar- galeff (O d u m, 1971) o respirație puțin in- tensă. Valoarea raportului se mărește la plan- tele estivale datorită îmbătrinirii țesuturilor în cursul verii, indicînd o intensificare a res- pirației comparativ eu fotosinteza. în privința sintezei clorofilei plantelor de pe unitate de suprafață, valorile sînt mari, fiind cuprinse între 3,8 g/m2 în cursul primăverii și 8,2 g/m2 în cursul verii, ceea ce justifică productivitatea ridicată a făgetului. Holul prin- cipal îl au arborii, ierburile deținînd numai 2 — 3% din cantitatea totală de clorofilă. Speciile de mamifere ierbivore și carnivore inventariate în fondul de vînătoare căruia îi aparține biocenoza cercetată, cuprinde ie-, puri, căpriori, mistreți, viezuri, vulpi, jderi și urși. Băspîndirea lor este uniformă pe toa- tă suprafața în care s-au făcut evaluările (tab. 6). Tabelnl fi Efectivul de vinat in pădurile de la Govora Specia Efectiv evaluat la fondul forestier 35 (2751 ha) Densita le ind./lOOO ha Sector ecologic E, (539.000 ha) efectiv eval. efectiv optim total ind./ 1000 ha total ind./ 1000 ha Iepuri 187 67 28 .318 52 56 .980 105 Căpriori 190 69 10 .433 19 16 .870 31 Mistreți 23 8 455 1 1.330 2 Viezuri 34 12 *—■ — Vulpi 38 14 — — — Jderi 3 3 — — — Urși 1 1 — — —- — 132 REVISTA PĂDURILOR Anul 98 * 19S3 * Nr. 3 O comparație cu situația existentă în sec- torul ecologic în care se încadrează Govora, (Ba), ne indică un efectiv mare de animale, la unele specii chiar supraoptimal. Habitate ca cele evidențiate de noi reprezintă zona pre- ferențială de viață a acestora datorită posi- bilităților sporite de hrană, ierburi și lăstari cît și a altor organisme vii. Nevertebratele din coronament formează o faună destul de săracă față de alte făgete ase- mănătoare fiind slab reprezentate numeric. Totuși cele opt grupe taxonomice cărora apar- țin speciile colectate ca și abundența lor rela- tivă (tabelul 7) determină o diversitate destul de mare a acesteia, indicele Simpson fiind de. 0,81. Abundența relativă variază de la un grup la altul in fiecare sezon. Primăvara, di- ferențele între grupe sînt semnificative în timp ce vara valorile sînt omogene. Sub aspect trofic, predomină nevertebratele fitofage. Tabelul 7 Abundența relativă a faunei de nevertebrate din coronament Tabelul li Fauna de nevertebrate mobile pe suprafața solului . Principalele grupe Făget cu floră de mull Abundența numerică Abundența relativă, % Isopoda 19 5,97 Mtrtapoda 9 2,84 Lithobtide 4 1,27 Polydesmide -—• Julide 5 1,57 Arachnida 134 42,13 Optliontda 73 22,95 Aranee 61 19.18 Hexapoda 166 49,06 Dermapteru 14 ' 4,40 Coleoptera Car ab ide 97 30,50 Scarabeide 36 11,32 Staphylinide 9 2,84 Total abundența 318 Fauna de coronament Făget cu mull Primăvara Vara (%) Collenibola 7,69 Heieroptera — 11,11 Hymenoplera 7,69 11,11 Homoptera 16,11 11,11 Coleoptera 15,38 22,22 Diptera — 22,22 Aranea 23 >08 11,11 Acarina — 11,11 Nevertebratele mobile de pe suprafața solului (epigaion) Această faună este alcătuită cu precădere din indivizi aparținînd clasei Hexapoda (49 %) și Arahnea (42%). Eudominante sînt Cara- bidele, Opilionidele și Araneele (tabelul 8). Abundența numerică este destul de mică față de valorile înregistrate în același interval în alte făgete similare. Diversitatea epigaionului, ținînd seama numai de bogăția grupelor taxono- mice și a proporției în care acestea se găsesc, este destui de mare, indicele Simpson fiind egal cu 0,80. Dacă grupăm epigaion ul după nivelul trofic al organismelor, slab reprezentați cantitativ sînt numai consumatorii. fitofagi, 7,27% din totalul indivizilor colectați. Predominarea ac- tuală a zoofagilor (72,63%) este o indicație certă a existenței unei surse bogate de hrană fitofagii—avînd ca urmare reducerea treptată a lor, pînă la nivelul actual. Nevertebratele ce se hrănesc cu materii în descompunere (descompunătorii), se gă- sesc în proporție sub 5% și fac parte dintre subdominanți sau sporadici. Procesul do descompunere Anual, masa vegetală ce se desprinde de pe plantele vii și cade la suprafața solului, asigură o litieră proaspătă bogată (3869 Kg/ha). Litiera, în descompunere, rămasă din anii anteriori se găsește în cantitate mai mare de- cît cea proaspăt depusă, și anume 4082 Kg/ha; aceasta înseamnă că rata descompunerii este mai lentă decît cea a acumulării ei. După Singh și Gupta (1977), în pădurile cu frunze căzătoare descompunerea completă a litierei ar avea loc în 1 — 1,5 ani. La fag descompunerea se pare că este și mai lenta. Cercetări efectuate în diferite făgete din Ro- mânia (B î n d i u și col.# 1981) au indicat un interval de 2,5 ani pentru descompunere com- pletă. Cantitatea de material organic din litiera proaspătă este de 91,72 % iar la cea în curs de descompunere scade la 79,41%. Ca urmare a procesului de descompunere, cantitatea to- tală de masă organică se reduce în acest eco- sistem, la suprafața solului, astfel: 354 g/m3 301 g/m2 144 g/ma litieră proaspătă.....litieră în descompunere după după 1/2 an 1 an Indicatori ai activității de descompunere Coeficientul de descompunere Jenny pune în evidență intensitatea și viteza de descom- punere în funcție de cantitatea de litieră ce cade anual și cantitatea totală. în făgetul analizat la Govora coeficientul de descompu- nere Jenny este mare, de 0,49, indicînd un ritm susținut, Anderson (1973) calculează REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 133 pentru făgetele cercetate de el un coeficient de numai 0,31. Pentru făgetele din țară, coe- ficientul mediu de descompunere este 0,37. Descompunerea litierei de la căderea frun- zelor toamna și pînă primăvara timpuriu are loc într-o proporție destul de ridicată, de peste 12%, justificînd ritmul înalt al descom- punerii în acest ecosistem. Activitatea dehidrogenazică a solului, indice global ce caracterizează activitatea micro- biocenozei și a enzimelor acumulate în acest mediu variază direct proporțional cu activi- tatea însumată a bacteriilor, ciupercilor și actinomicetelor. în ecosistemul studiat, ac- tivitatea dehidrogenazică actuală este mare atît primăvara cît și vara, atît în stratul de litieră cît și în sol (tabelul 9). Deci, activita- tea microflorei este intensă, iar diferența între litieră și stratele inferioare este redusă. Tabelul 9 Activitatea dehidrogenazică a solului Stratul Activitatea dehidrogenazică (mg forma- zan/100 g sol usc. Primăvară Vară Actuală Potențială Actuală Potențială Litieră 24,6 39,4 17,2 23,4 0—3 cm 21,3 37,5 11,6 15,4 3 — 6 cm 16,7 21,6 9,8 12,3 6 — 10 cm 8,9 12,7 6,7 8,6 Activitatea potențială prezintă o dinamică normală, cu diferențe mici între strate. în pri- vința contribuției diferitelor grupe de micro- organisme la activitatea de descompunere determinată prin activitatea dehidrogenazi- că, se poate spune că ciupercile domină can- titativ acolo unde valorile sînt mai mari. Nevertebratele din sol Studiul pedozoologic a fost urmărit prin diagnoza generală asupra principalelor grupe de animale (lumbricide, enchitreide, nematode, acarieni, coleinbole) și a gradului lor de parti- cipare la procesele de descompunere a materiei organice. Comparativ cu alte făgete, la Govo- ra densitatea edafonului este scăzută. Nume- ric domină nematodele și acarienii (tabelul 10). ■Raportul numeric acarieni—col embole este mare în cadrul faunei din sol, indicînd o bună stabilitate a biocenozei, cu un înalt po- tențial de refacere și menținere a echilibru- lui biocenotic natural. în sezonul estival, cînd colembolele sînt categoric minoritare, acarienii înregistrează o densitate puternic crescută. Creșterea potențialului energetic datorat unei hrane abundente, nu corespunde unei creșteri proporționale și a organismelor din sol (B u S s e 1, în P e s s o n, 1971). Se pro- duce în schimb o intensificare a metabolis- mului energetic (tabelul 10) și o diversificare accentuată a populațiilor, care conduce la o autoameliorare a condițiilor de mediu. Mi- croflora este aceea care eliberează de 4 — 5 ori mai multă energie decît fauna solului, de aceea în solurile bogate în substanțe organi- ce, numărul organismelor microflorei este deo- sebit de mare, compensînd pe cel al edafonu- lui. Fauna de lumbricide este alcătuită din șase specii. Densitatea cea mai mare o are Al- lolobophora leoni, specie întîlnită de obicei în zona de deal în soluri sărace. Diver- sitatea populațiilor de lumbricide este destul de mică. Distribuția lumbricidelor a fost spo- radică în stratul de litieră, atît primăvara cît și vara, concentrarea lor făcîndu-se între 10 — 30 cm, unde solul este mai sărac. Sub aspectul biomasei, ele domină întreaga lume vie a solului (tabelul 10). Populațiile de nematode, cu rol multiplu în descompunerea materiei organice din sol și de la suprafața lui, se găsesc în cantitate destul de scăzută, datorită acidității solului. Densitatea lor are valori apropiate atît pri- măvara cît și vara. Speciile dominante sînt Tylenchus davainei Basteani și Thylenchor- hynchus cylindricus Colb, iar sporadică este Prismatolaimus dolichurus de Man. Diversi- tatea grupării de nematode este mijlocie, da- torîndu-se disproporției abundenței relative și numărul mai redus de specii. Principalele grupe de nevertebrate din edafon. Tabelul 10 Grupul Densitate, ind/m! Diversitate, indice Simpson/Pielou Biomasa, g/m2 Metabolism/grup, mg/Oa/h Primăvară V ară Primăvară | Vară Primăvară Vară Primăvară Vară Lumbricide 26 37 0,72 0,66 13,000 18,500 2,600 .3,700 Enchgtreide 1.600 600 — 0,192 0,072 0,128 0,048 Nematode 77 .800 74 .600 0,67 0,59 0,117 0,112 0,117 0,112 Acarieni 34.600 99 .000 0,86 0,88 0,420 0,990 0,233 0,198 Colembole 13 .200 6 .800 — 0,132 0,068 0,099 0,051 134 revista pădurilor * Anul 98 * 1935 * Nr. 3 Distribuția pe verticală n nematodelor este influențată de bogăția hranei (litiera) dar și de umiditatea solului. Densitatea lor este în.tr-o corelație negativă cu adîncimea de pre- levare a probelor (tab. 11). Majoritatea organis- melor sînt inhabitate în stratul superior, iar descreșterea numerică este în stratul al treilea, tipice fiind aici doar Tylenchidele. Biomasa grupărilor de nematode este cuprinsă între 0,07 — 0,18 Kg/ha, în această biocenoză ajun- gînd la valori de cca. 0,11 g/m2. Greutatea medie a nematodelor variază de la 0,1 — 0,3 g la genurile Bunonema, Wilsonema, pînă la 56 g la Borylaimus, între nematode se remarcă dominanța netă a grupelor ecologice de fito- fagi, alături de fungivori. în privința repar- tiției pe sexe, raportul masculi/femele se men- ține permanent în favoarea femelelor, de cca. 1:20. Populațiile de acarieni din acest biotop sînt bine reprezentate, Ordinul Oribatida do- mină toate celelalte grupe de Acarieni (ta- belul 12). S-au înregistrat 65 de specii, domi- nante fiind Oppia ornata și Oppidla getica. Diversitatea grupului este mare, indicînd o proporție echilibrată între populații (tabe- lul 10). Abundența numerică vemală a acarie- nilor este mai mică decît cea estivală. Anali- zată ca valoare anuală, abundența numerică este mai mare în această stațiune față de alte făgete cu mull. Structura spațială a gru- pării de acarieni prezintă o scădere treptată a numărului de indivizi odată cu depărtarea de stratul de litieră (tabelul 11). Tabelul 11 Distribuția nematodelor și aearleuilor in adtneimea solului Densitate (ind/m2) Stratul Litieră 0 — 3 cm 3 — 6 cm 6 — 9 cm Nematode Primăvara Vara Acarieni • 35 .800 39 .000 89.000 18 .300 26 .000 38 .000 18 .600 7 .600 6 .600 5.100 2.000 Transferul de energie în cadrul edafonului este realizat din energia încorporată în mate- ria organică moartă de către microorganisme în proporție de 80 — 85%, protozoare 8%, nevertebrate mari (lumbricide, moluște, mi- riapode) 3,5%, iar nevertebratele mici (nema- tode, acarieni, colembole și insecte) 3,5%. Rolul diferitelor grupuri în cadrul fluxului energetic este evidențiat de numărul de orga- nisme, de biomasa lor dar mai ales de evalu- area metabolismului lor. Constatăm că între grupele analizate în faima de sol, transferul cel mai intens se face la nivelul lumbricide- lor (tabelul 10), iar apoi la nivelul acarienilor. Primul grup domină prin biomasă realizind 90% din fluxul energetic la nivelul neverte- bratelor din sol, iar al doilea grup, prin nu- mărul lor, reprezentînd doar- 3% din flux. Structura grupării de acarieni Tabelul 12 Indici ecologici Făget cu floră de mull Oribatida Alte grupe Densitate medie (ind/m8) Abundența numerică Abundența relativă 116.600 1 .166 87,27 17 .000 170 12,73 Evidențiem deci faptul că, descompunerea bogatului material organic este activă atît în perioada de vegetație cît și în cea de repaus, microbiocenoza și fauna de nevertebrate asi- gurînd o rată normală a circulației materiei în ecosistem. Concluzii Făgetul se încadrează în categoria de eco- sisteme echilibrate, cu productivitate înaltă (8,3 t/ha/an—producție, 566,8 t/ha—biomasă), diversitate ridicată a diferitelor componente biocenotice (indice Simpson/Pielou 0,82 — 0,65) și stabilitate mare (pădure naturală, de vîrstă înaintată). Ciclul de transformare a materiei în ecosistem este de 3,5 — 4 ani, in- terval în care procesul de descompunere do- mină (2,5 — 3 ani). Eficiența ecologică este bună pentru ecosistemele forestiere (0,54%). BIBLIOGRAFIE Blndiu C-, Doniță N., S m e j k al G., Sima I., P a u c ă-C o m ă n e s c u M-, Tăcină A., 1981: Valori- ficarea optimă a potențialului staționai in făgete prin răși- noase și fag, în scopul îndeplinirii optime a funcțiilor econo- mice și de protecție. MEFMC, ICAS. Doniță N-, Ceianu I., Purcelean St., Beldie Al., 1977: Ecologie forestieră. Editura Ceres, București. Giurgiu V-, 1979: Dendromelrie și a urologic. Editura Ceres, București. Gol den M., 1979 : Forest vegetation of the louier Alabama Piedmont. în: Ecology, 60, 4, 770 — 783. Odum E., 1971: Fundamentale of Ecology. Philadelphia, Londou, Toronto. P a u c ă-C omănescu Mihaela, B r e z e an u Aurelia, Tăcină FI-, 1973: Energetic value and ecological efficiency of the herbaceous layer of mixed fir and beech forest. în : Rev. Roum. Biol. Bot., 18, S, 323- 331. P a u c ă-C omănescu Mihaela, Tăcină Aurica, Bindiu 0., 1978: Raportul de biomasă și producție Intre straturile unor făgete in stadii diferite de evoluție. în : Probleme de ecologie terestră. Ed. Academiei. Pesson P., 1971: La vie dans Ies sols, Ed. Gauthier- Villars. Stănescu V., Parascan D., 1980: Cercetări bio- energetice in făgete de productivitate superioară din zona Brașo- vului. în : Silvicultura și Exploatarea pădurilor, 95, 4, 199 — - 203, REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 135 Eeosystemie characterization of a Carpino-Pagelum from the surroundings oî Govora The paper presents elcments of the biotope and of the structurc and productivity of wood and herbaceous ve- getation as well as the canopy invertebrate fauna, the moving fauna on the soil surface and the invertebrate soil fa- una, on a beech forest with flora of mull in a hill arca. The decomposition of litter at the level of this ecosystem is also analysed. The beech forest îs part of the balanced ecosystems, with high productivity (8.3 t/ha/year production, 566.8t/ha- -biomass), high diversity of the different componenta (Simpson/Piclou index 0.82 — 0.65) and great stability (aged natu- ral forest). The transformation cycle of matter in ecosystems îs of 3.5 — 4 years, during which the decomposition procesa îs dominant (2.5 — 3 years). The ecological efficiency is good for forest ecosystems (0.54 %). Revista revistelor Wen t z, F. : împădurirea cu trei puieți in yroapă, în zone dăunate de vinat, pe teren alunecător. în: Allgemeine Forst Zeitschrift, Miinchen, 1982, nr. 37, pag. 1124 — 1126, 4 fig., 1 tabel. Eroziunile și torențialitatea cauzează pagube importante in zona montană. Numai o pădure funcțională și naturală poate înlătura definitiv multiplele pagube. Crearea unei astfel de păduri a fost îngreuiată în special de daunele cau- zate de vinat. O îngrădire nu a fost posibilă, iar aninișul pio- nier nu a protejat plantația executată. Metoda aplicată in ultimii 5 ani, care constă în plantarea a trei puieți în aceeași groapă, a dat rezultate bune. Din descrierea dată de autor rezultă că zona erodată cu teren alunecător a fost în preala- bil consolidată cu baraje din lemn și piatră, gabioane, pin- teni și altele de acest fel. Fără această măsură, terenul alu- necă împreună cu plantația executată. în ce privește împă- durirea, s-a observat că cu cit puietul de anin este mai apro- piat de puietul din specia principală de foioase, cu atit ulti- mul nu este atacat de vinat. în consecință se plantează în aceeași groapă doi anini (Alnus glutlnosa) de 80 — 100 cm și un puiet de paltin (sau alte foioase)de 10 — 60 cm înălțime. Toți puieții se leagă cu o bandă de aluminiu. S-a observat că speciile principale de foioase au fost stimulate în creștere de puieții de anin. Această metodă a dat rezultate bune și la împădurirea cu brad, mai ales dacă s-au administrat îngrășăminte. B.T. We ntz el, F. : Cauzele uscării arboretelor în Europa Centrală. In : Allgemeine Forst Zeitschrift, Miinchen, 1982, nr. 45, pag. 1365—1368, 1 fig., 2 tab., 21 ref. bibliografice. Stări alarmante datorită poluării atmosferei se semnalează pe suprafețe întinse — peste 1,5 milioane ha — in Europa Centrală, în special in ultimii 25 ani. Autorul analizind aceste situații, arată că daune locale se cunosc încă din perioada romană, iar la începutul secolului actual s au ivit unele zene periclitate în Silezia și pe valea Rinului. în prezent însă s-a declanșat în special pe culmile dealurilor Înalte o uscare în masă a arboretelor, la distanțe mari de centre in- dustriale. După anul 1974 s-au construit termocentrale elec- trice uriașe de 750 MW pe baza cărbunelui din Ruhr. O astfel de uzină, fără instalație de purificare deversează prin coșul său înalt în atmosferă peste 100 mii tone bioxid de sulf (SO3) pe an. Dacă S-ar folosi o instalație, de filtrare s-ar putea reduce cantitatea de SO, la 26 mii tone pe an. O puri- ficare integrală incă nu s-a realizat, iar în R. F. Germania din 90 uzine numai 5 filtrează emanațiile de gaze între 25 și 50%. S-au mai construit rafinării șl diferite alte unități industriale care de asemenea contribuie la poluarea atmo- sferei. Mai trebuie semnalat că s-a realizat o curățire a ema- națiilor de praf fin, cu efect pozitiv asupra purității aerului dar cu consecințe negative asupra pădurii, căci praful fin alcalin neutralizează aciditatea gazelor. în centrele aglo- merate din apropierea uzinelor se constată o scădere consi- derabilă a concentrării de SOa. Aici arboretele de rășlnoase s-au refăcut, plantațiile noi vegetează bine. Aceasta se explică prin existența coșurilor înalte de pînă la 300 m, care aruncă în atmosferă gazele care apoi coboară Ia mari distanțe, se dizolvă și apare și în apa de intercepție a arboretelor. Depinde de stațiune, expoziție, altitudine și climă, gradul de rezis- tență al pădurii. Autorul consideră că salvarea arboretelor se poate realiza numai prin legislația în pregătire, care pre- vede o reducere a emanației de SOa pînă la 20%. Aceasta înseamnă o reorganizare a industriei energetice, părăsirea uzinelor gigantice și refoloslrea mai bună a căldurii. B.T. K r a p f e li b a u e r, A- : Acidificarea solului și (sau) ozonizarea sînt cauzele uscării arborilor ? In: Allgemeine Forst Zeitschrift, Miinchen, 1983, nr. 5, pag. 106—107, 2 fig., 13 ref. biblografice. Nu numai ploaia acidă plutește ca prim semn de alarmă asupra omenirii și a mediului ambiant. Se mai adaugă sub- stanțele oxidante care iau naștere la imisiuni, în special pro- ducerea ozonului în atmosferă pare să devină o problemă serioasă. Cu multă îngrijorare se așteaptă surprizele care pot surveni o dată cu degradarea atmosferei. O contribuție în această privință aduce prezentul articol în care se constată că șl pe soluri bine structurate, cu o suficientă proporție de calciu, s-a observat uscarea arborilor, care nu putea fi cau- zată de ploaia acidă. Aceasta deoarece, chiar la un pH=4, dinamica ionilor de hidrogen crește ca urinare a ploii acide numai cu 5%, deci nu aceasta ar fi cauza uscării în masă a arboretelor. Chiar dacă s-ar majora cu 10% proporția de ioni de hidrogen în urma ploii ațide, s-ar produce în primul rînd o decalcifiere, o pseudogleizare sau o podzolire a solului. Pe acest sol pot totuși vegeta arborete mai slab productive. Există cercetări din care rezultă că în arboretele din Europa Centrală, datorită ploilor acide, s-a stabilizat un pH = 4,2 și o majorare a acestuia nu pare verosimilă. Cu toate acestea, există constatarea că în zone mari din întreaga Europă arbo- retele se usucă, în special rășinoasele, din cauza poluării atmosferei, mai ales pe culmi, sub vînt, unde acțiunea oxizi- lor de sulf și azot este mat puternică. în ce privește ozonul, trebuie reținut că acesta se produce în partea inferioară a stratosfereî, Ia o înălțime intre 12 pînă Ia 40 km, sub acțiunea razelor ultraviolete, care ozon se descompune în oxigen mole- cular cu cedare de energie, menținîndu-se un echilibru per- manent între oxigen și ozon. Acest strat de ozon este foarte util pentru viață, întrucît folosește o mare parte din radiația ultravioletă, dăunătoare în doze mai mari oamenilor. Acțiu- nea distractivă a ozonului asupra pădurii a fost cercetată în special în S.U.A. stabilindu-se că se manifestă sub diferite forme. Se apreciază că arborii își reduc volumul lemnos cu o șesime, se produc dereglări în selecție iar anumite specii dispar din ecosistem. Autorul consideră că sînt de luat urgente măsuri de protecție și anume diminuarea substanțelor nocive, mai ales cele care produc ozon. B.T. 136 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 Din problematica actuală a gospodăririi |oepenișurilor Ing. N. GEAMBAȘU Stațiunea experimentală de cultura molidului — Cimpulung Moldovenesc . Oxf. 627.1 ; 174.7 Pinus montana Paradoxal, una dintre cele mai importante asociații lemnoase sub aspect ecologic-jne- penișurile- a intrat prea puțin în atenția silvi- cultorilor, fie pentru că nu s-a cunoscut prea bine considerabilul rol eco-protectiv al aces- tora, fie pentru simplul motiv al neapartenen- ței lor Ia fondul forestier (Giurgiu, 1978). Avînd în vedere recenta includere a acestora în sfera preocupărilor silviculturii este necesar, la început de drum, sa fie subliniate unele as- pecte (din multitudinea de probleme) cu prio- ritate în buna lor gospodărire. Datorită faptu- lui că biologii, geobotaniștii consideră jnepe- nișurile tufărișuri (I v a n, 1980) noi apreciem că din punctul de vedere al silviculturii ar fi mai potrivit ca jnepenișurile să fie incluse în fondul forestier (fig. 1), ele îndeplinind funcții de protecție ca și pădurile. Motivele sînt mul- tiple și le prezentăm în continuare: — sînt formate dintr-o specie lemnoasă foarte longevivă (300 — 350 ani, dar uneori poate ajunge chiar la 1000 ani); — au o capacitate de intercepție a precipita- ților mult mai mare decît alte formații fores- tiere, uneori mai mare decît molidișurile sau făgetele; — au o biomasa totală foarte apropiată de cea a molidișurilor de limită; — prezintă o structură sinuzială asemănă- toare cu a celorlalte păduri: la parter, pătură ier- bacee cu aspect de covor continuu, avînd o mare capacitate de retenție a apelor pluviale, în partea superioară stratul „jepilor” cu mul- tiple funcții ecoprotective; jy au un sistem radicelar foarte puternic dez- voltat pe orizontală, care se transformă într-o armătură de neînlocuit pentru sol și grohoti- șurile slab solificate, Stane seu, 1979 (Eck- e r t-L o r e nz, 1920). Fig. 1. Jnepeniș din munții Maramureș. Fără îndoială că rolul de protecție hidrolo- gică a acestor păduri este imens. în subalpin și alpin, acolo unde se întîlnesc aceste asociații lemnoase, cantitatea anuală de precipitații se ridică la 1200 —-1400 mm. Totuși, fenomenele de eroziune și torențialitate practic nu se mani- festă. înlăturarea acestor formații se soldează însă cu puternice modificări ale bilanțului apei: sporesc scurgerile de suprafață de la 5 la 57%, cu mult peste capacitatea de reținere a pînzei freatice, ceea ce conduce ia torențializarea re- gimului hidrologic din zona montană (S o r a n, 1979). Consecințele sînt ușor de intuit: eroziune ac- celerată (Geambașu, 1981), fluctuații în debitul apelor, aridizare în partea superioară a solului ușor sesizabilă prin substituirile de spe- cii ierboase (inițial higro- și mezofile, ulterior xerofile) (80 r an, 1979 ; G e a m b a ș u, 1981). Pentru jnepenișurile din munții Maramure- șului, unde cuantumul pluvionival s-a estimat la 10.000 t/ha (sau 1000 mm/an) capacitatea de reținere a apei din precipitații se ridică la cca. 50% (deci 5000 t/ha), în timp ce în aceleași condiții pedoclimatice—un hectar de pășune nu reține mai mult de 2 000 t/ha (S o r a n, 1979). Numai în această zonă prin distrugerea jneapănului (3.500 ha) într-o proporție de 44% rezervele anuale de apă au scăzut de la 17,5 milioane tone la 10 milioane tone anual (S o- r a n, 1979). Un studiu staționai întreprins în zona mun- ților Călimani, Bodna și Maramureș a scos în evidență o gamă nu prea bogată de stațiuni cu jneapăn (Geambașu, 1981). Caracte- ristic pentru acestea este prezența unor factori staționali cu acțiune puternic limitativă. Dintre factorii climatici, temperaturile foarte scăzute și uneori vînturile excesiv de puternice sînt hotărîtoare în răspîndirea jneapănului. Față de factorul edafic această specie este aproape indiferentă, de multe ori instalîndu-se pe cele mai inospitaliere stațiuni (grohotișuri nestabili- zate, stîncării, litosoluri). Distrugerea jnepenișurilor se soldează în schimb eu reactivarea puternică a depozitelor de grohotiș, probabil fenomenul de avalanșă avînd un rol hotărîtor în această direcție. Procese de reactivare se pot observa în munții Bodnei, pe pante de 20 — 35°. în stațiuni cu soluri mai evo- luate, dar cu pante mai mari de 20 (25°), după înlăturarea jneapănului, fenomenul de eroziu- ne (în special sub formă areolară) se manifes- tă destul de frecvent (fig. 2) (Geambașu, 1981). 137 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr..3 în asemenea zone peisajul apare mutilat, dezarticulat în armonia sa structurală și func- țională. Acolo unde s-a practicat defrișarea, tulpinile rămase Ia suprafața solului persistă ani de zile (datorită densității mari și compozi- ției chimice speciale a lemnului precum și tem- peraturilor destul de scăzute), creînd impresia unor adevărate cîmpuri de luptă unde ,,schele- tele combatanților” stau ea mărturie și motiv de meditație asupra lipsei de inspirație în strategia ecologică de la limita superioară a pădurii (fig. 3 și 4). Fig. 2. Declanșarea eroziunii de suprafață în urma defri- șării jnepenișurilor (munții Maramureș). Fig- 3. Jnepeniș devastat prin tăiere rasă și recoltare de lujeri munții Rodnei). Fig- 4. Jnepeniș distrus prin incendiere (munții Călimani). Chiar dacă stațiunea este mai puțin tran- sformată prin procese de degradare, vegetația ierboasă care se instalează nu are valoare pratologică, cantitativ dar mai ales calitativ, destul de scăzută, fiind formată predominant din Nardus stricta în asociație cu populații de briofite fitofile (Soran, 1979). . Transformarea stațiunilor eu jneapăn în pășuni productive și-a demonstrat, credem noi, din plin șî suficient de convingător inoportuni- tatea și potențialul de risc ecologie. Se impune ca în viitor o asemenea practică să fie abando- nată. Toate aceste dereglări în funcționalitatea ecosistemelor de jneapăn eu repercusiuni și asupra altor componente ale mediului se dato- rează, așa după cum s-a putut desprinde și din cele prezentate mai sus, acțiunii de distrugere a acestora în scopul extinderii pășunilor alpine, sau pentru obținerea unor substanțe necesare în industria farmaceutică. în munții Maramure- șului și Bodnei jnepenișurile au început să fie distruse pe suprafețe mari încă din anul 1937. Se apreciază că pînă în anul 1975 din cele 3 500 ha existente anterior au dispărut 1 525 ha. în munții Călimani au fost distruse 600 ha, suprafața totală fiind de 3 780 ha (S p î r- chez ș.a., 1977). în ultimul timp se recurge la recoltarea lu- jerilor anuali care duc la uscarea în masă a jnepenișurilor, datorită dereglărilor fiziologi- ce ce apar în plantă (B î n d i u, 1980). Pînă la sfîrșitul secolului trecut jnepenișu- rile ocupau în Carpații noștri o suprafață apre- ciabilă (200 000 — 300 000 ha) creînd condiții pentru o rezervă potențială de apă de cca. 100—150 milioane tone anual. Astăzi, această suprafață se estimează la 60 000 — 100 000 ha, ceea ce echivalează cu o rezervă de apă numai de 70—100 milioane tone anual (Soran, 1979). Silvicultorii au intuit foarte corect conse- cințele nefavorabile ale acțiunii de distrugere a jnepenișurilor. Iată de exemplu ce se consem- na în legătură cu restrîngerea antropica a for- mațiilor cu jneapăn, acum 20 de ani, atunci cînd acțiunea era în plină desfășurare : „Este necesar de asemenea să se atragă atenția asu- pra pericolului practicei defrișării jnepenișuri- lor spre a se întinde arealul fînețelor subalpine. Această practică neculturală a fost și este în uz și în Bueegi și în ceilalți munți din Carpații Ori- entali și Meridionali. Pinul de munte nu numai că ocrotește solul de eroziune, dar poate opri în hățișul său chiar grohotișurile ce se prăvale pe versanți din zona alpină superioară. în afară de aceasta, pășunile ce se instalează în urma defrișării jneapănului sînt de slabă calitate și sînt repede invadate de Aar dus și Erieacee așa îneît în surind devin inpracticabile. în această situație se impune ca jnepenișurile să fie protejate de lege contra defrișării: mai 138 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 mult încă, este necesar să se reintroducă pe versanții din etajul subalpin pe locurile unde au fost defrișate și s-a declanșat eroziunea acce- lerată” (Păune 8C u, 1962). Ulterior au mai apărut și alte lucrări apar- ținînd sivicultorilor care au subliniat impor- tanța stopării acțiunii de restrîngere a supra- feței jnepenișmilor (P în z a r u, 1977 ; S p î r- c h e z, 1977; S e g h e d in, 1977; Giurgiu, 1978; B înd iu, 1980 ; G e a m ba ș u, 1981). în mod deosebit trebuie subliniată preo- cuparea neobosită, de ani de zile, a ing. Pîn- zaru Gh., șeful ocolului silvic Bor șa, pe linia studierii dezechilibrelor ecologice din zonele unde a fost înlăturat jneapănul (munții Mara- mureș și Bodna), dar mai ales încercările sale stăruitoare de a reinstala această specie în stațiunile de unde a fost eliminată pe cale an- tropică (Pînzaru, 1983). în momentul de față, cînd gospodărirea jne- penișurilor intră în obligațiile silvicultorilor, este necesar a sublinia unele din consideren- tele care trebuie să stea la baza optimizării ecologice din subalpin, zonă cu implicații (ușor de intuit, dar greu de evaluat) asupra bunei funcționări atît a ecosistemelor forestiere, dar și a celor agricole. în continuare vom încerca să facem o succin- tă prezentare a acestor premise, fără pretenția de a le fi ordonat în raport cu importanța pe care o au în contextul fundamentării raționale a gospodăririi jnepenișurilor. a . Restrîngerea puternică a arealului acestor asociații lemnoase în ultimele secole, dar inai ales în secolul nostru, reprezintă unul din considerentele ce trebuie neapărat avute în ve- dere atunci cînd se încearcă să se realizeze din nou optimizarea ecologică din subalpin. Sto- parea defrișărilor este o soluție incompletă și prin urmare mai puțin eficientă. Ea trebuie dublată de acțiunea privind reconside- rarea vechilor suprafețe ocupate de jneapăn și redarea lor vegetației lemnoase. Acceptarea unei asemenea premise—cel puțin într-o primă etapă—trebuie să-și găsească finalitate mai ales în cazul stațiunilor puternic degradate prin eroziune, sau prin reactivarea grohotișurilor pre- cum și a celor cu o productivitate pratologică foarte scăzută. b . O altă premisă care trebuie să stea în aten- ția organizării teritoriale este polifuncțioualitatea acestor ecosisteme, rolul cel mai important fiind menținerea echilibrului hidrologie din zona montană superioară. Urmează funcțiile de protecție ecologică a ecosistemelor fores- tiere din imediata lor vecinătate, cea de apăra- re și consolidare a solului sau a grohotișurilor. Se poate adăuga de asemenea funcția de pre- venire a producerii avalanșelor, prin tulpinile și ramurile sale jneapănul armînd foarte bine stratul de zăpadă. Rolul peisagistic al acestei specii nu trebuie neglijat, atîta timp cît peisajul după înlăturarea jnepenișului se simplifică Ia maximum în alcătuirea sa structurală, croma- tică etc., apărînd în același timp dezechilibre funcționale datorită unei dinamici regresive a factorilor de mediu. c . Faptul că aceste asociații lemnoase au fost prea puțin studiate în afara unei concepții unitare și cu finalitate precisă, reprezintă de asemenea un alt considerent docare trebuie ținut cont astăzi cînd silvicultura are obligația de a gospodări, și nu oricum, aceste ecosisteme. Prea puțin se știe despre tipurile de stațiuni, ecologia acestei specii, potențialul său de re- generare etc. Urmează ca prin cercetări com- plexe, cu un pronunțat caracter ecologic și practic să se rezolve multe din aspectele pe care le incumbă o bună gospodărire a jnepenișurilor. în încheiere, fără pretenția de a face un inventar de probleme, vom încerca să punctăm cîteva din prioritățile gospodăririi acestor eco- sisteme, adevărate și cele mai de preț avanpos- turi de mare altitudine ale vegetației forestiere, într-o relativă ordine a urgenței acestea ar fi: — stoparea imediată și necondiționată a acțiunilor de defrișare, incendiere și mutilare (prin recoltarea lujerilor anuali) a jnepenișurilor din orice parte a- țării; — ridicarea în plan și cartografierea tuturor suprafețelor cu jnepenișuri, conjugate cu acți- unea de bomare a acestor suprafețe; — caracterizarea stațională și biocenotică a ecosistemelor cu jneapăn prin întreprinderea unor studii și cercetări complexe și sistematice; — amenajarea (în sens silvicultural) a jne- penișurilor și cartarea lor funcțională, prin atribuirea în exclusivitate a funcției de protec- ție absolută; — reinstalarea jneapănului în stațiunile cu fenomene de eroziune sau reactivare a groho- tișurilor precum și în cele cu o productivitate pratologică scăzută, utilizîndu-se tehnologii de reîmpădurire unele deja puse la punct prin studii și cercetări (Pînzaru 1983). — . includerea jneperișurilor în fondul fores- tier. Fără îndoială că rezolvarea acestor proble- me reclamă susținute eforturi materiale, mult interes, pricepere și pasiune din partea silvicul- torilor. Dar dacă sîntem de acord cu un adevăr, în general cunoscut, și anume că destinul firu- lui de grîu, al pîinii întregii țări este legat prin mii și mii de fire invizibile, dar atît de fragile, și de destinul jneapănului, atunci nici un efort, oricît de mare ar fi el, nu va fi de prisos și inoportun. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 139 BIBLIOGRAFIE Btndlu, C., 1980: Diferențieri de comportament ecologic la speciile lemnoase de limită superioară a pădurii. Sesiunea de referate și comunicări „Rezervațiile și parcurile naționale în actualitate și perspectivă. Cluj-Napoca. Eckcrt — Lor en z, 1920 : Lerbuch der Forstwirtschaft, voi. XV, Verlay von W. Erich, G.m.b.H. Wien. Geambașu, N., 1981: Importanța jnepenișurilor in con- servarea potențialului staționai din etajul subalpin al munți- lor Rodnet, Maramureșului și Călimani. în : Studii și comu- nicări de ocrotirea naturii. Suceava, voi. V, pag. 157—167. Giurgiu, V-, 1978: Conservarea pădurilor. Editura Ceres, București, pag. 93. Giurgiu, V., 1982: Pădurea și viitorul. Editura Ceres. Păun eseu, C., 1962; Contribuții la cunoașterea solurilor forestiere de pe muntele Guțannl — Masivul Bucegi. Insti- tutul politehnic Brașov. Facultatea de silvicultură. Pinzaru, Gh., 1977: Situația actuală a rezervațiilor na- turale din custodia ocolului silvic Borșa. Ocrotirea naturii Maramureșene, pag. 89—104. Pinzaru, Gh., 1983: Cercetări prioing cultura jneapănului (Pinus mtigo Turra) In Ocolul silvic Borșa (teză de doctorat), Brașov. Plămadă, N., Pinzaru, G h., C o 1 d e a, G h., Spîrchez, Z., 1977: Necesitatea conservării jnepenișuri- lor ca vegetație potențială tn munții Maramureșului. Lucrările simpozionului „Pădurea și spațiile verzi în actualitate și perspectivă din 19 — 20 dec. 1975., Acad. R.S.R., Filiala Cluj- Napoca. Se glie din, T., Soran, V., Știrb an, M., Fili- p e s cu, Al., Preda, M., Popa, V., 1977: Necesi- tatea conservării vegetației lemnoase de mare altitudine, rolul el poli funcțional și menținerea ecosistemelor actuale in im- pactul om-natură. în: Lucrările simpozionului „Pădurea și spațiile verzi în actualitate și perspectivă din 19—20 dec. 1975, Acad- R.S.R , Filiala Cluj-Napoca. Soran, V-, 1979: Ecologia jneapănului (Pinas mugo Turra) in munții Maramureșului și necesitatea ocrotirii lui tn Carpafi. în : Ocrotirea naturii și a mediului înconjurător, nr. 1, pag. 23 — 27. Stănescu, V. 1979 : D endrologie. Ed. Didactică și pedago- gică, București. Ou the preseut problema ol mountain pine forests management The author emphasizes the important role of mountain pines (Pinus mugo Turra) in maintaining the ecologieal balance în the Carpathians. Therefore, he suggests putting au end to deforestation, site — mapping the culture zones and afforestation with mountain pines primarlly landscape important sites and regions wliere erosion phenomena have been noticed. Revista revistelor W e e g e, K.: Cum poate contribui liziera pădurii Iu stabilitatea gospodăririi ? în: Allgemeine Forst Zeitschrift, Munchen, 1982, nr. 48, pag. 1474 — 1475, 2 figuri. Stabilitatea gospodăririi se poate realiza în primul Tind prin executarea la timp a răriturilor, la care se adaugă ale- gerea corectă a speciilor, respectarea ordinii in spațiu, even- tual o retezare a viiturilor și în sflrșit realizarea marginii de masiv. Se recomandă ca lățimea lizierei să fie de 100— —200 m pentru a rezista furtunilor. Structura ideală a mar- ginii de masiv este arboretul trletajat, cu trecere lentă de la zona buruienilor Ia cea a arbuștilor și a arborilor. Aceasta se realizează fie prin însămințare naturală, fie prin comple- tare cu foioase (arțar, tei) care oferă o „structură stabiliza- toare”. Arborii din categoria 1 să fie distanțați la 6 — 10 m pentru a forma o coroană bună. Marginea trebuie menți- nută penetrantă pentru a se evita producerea de turbioane in arboretul limitrof și pentru ca să se constituie o zonă protectoare tampon. Regenerarea să se facă treptat de-a lungul lizierei pe întregul front pentru u se menține „bio- topul marginal”. Important este să nu se întrerupă liziera pentru a se evita crearea de jeturi de presiune și de turbioane. B.T. M e u s e r, W. : Inventarierea aeriană a vînatului eu ajutorul razelor infraroșii. în : Allgemeine Forst Zeitschrift, Munchen, 1982, nr. 51/52, pag. 1541 — 1543, 3 fig., 1 tabel. Scopul cercetărilor făcute era de a înregistra cu ajutorul unor semiconductori corespunzători existența vînatului, folo- sind energia calorică emanată de corpul animal (tn cazul dat, a căpriorului). Metoda se bazează pe faptul că lungimile de undă de 7 — 16 ura pot sensibiliza un film și că razele calorice emanate de corpul animal se pot înregistra cu aju- torul aparatelor foto speciale denumite șl Infrarot-line- Scanners. Un astfel de aparat s-a montat pe un avion care a executat zboruri la o înălțime de 200 m. Întrucît rezultatul numărătorii vînatului depinde de vizibilitate și de intensitatea radiației, se recomandă ca fotografierea să se facă după căderea frunzelor atunci cind diferența de temperatură a corpului față de cea a atmosferei este mare și cînd schim- barea părului este terminată. B.T. C o m b e, J. : Cultura agrosilvică la tropice : posibilități și limite. În: Schweizcrische Zeitschrift fur Forstwesen, Ziirich, 1983, nr. 1, pag. 1 — 15, 5 fig., 12 rcf. bibliografice. Cultura agrosilvică, datorită caracterului său interdisci- plinar se impune în numeroase țări ale lumii a treia, pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a regiunilor fertile. Nu mai este posibil ca la tropice să se trateze silvicultura și agri- cultura separat, să se facă cultură forestieră în mod separat. Agricultorii lumii a treia sînt prin tradiție obișnuiți și dotați pentru silvicultură și de aceea este necesar de a se folosi cunoștințele silvice pentru îmbunătățirea culturilor agricole. Silvicultura rațională și susținută oferă cel mai bun scut pentru pădurile tropicale. Articolul propune o clasificare a principalelor metode agrosilvice și descrie unele din ele mai des folosite. B.T. 140 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 Efectul iraiameiitelor chimice asupra defoliatorului Lymantria dispar fi a parazitilor săi oofagi tRlNA TEODORESCU Universitatea din București Ing. A. SIM1ONESCU Ministerul Silviculturii Oxf. 414: 145.7x18.77 Lymantria dispar în contextul de deosebită acuitate a nece- sității reglementării raporturilor actuale, dar mai ales viitoare, dintre om și mediul pe care l-a modificat profund, problema protecției pă- durilor capătă o mare însemnătate. Este știut că ecosistemul forestier natural se caracterizează printr-o mare diversitate, re- țele trofice complexe și ca atare, posibilități superioare de autocontrol, de rezistență în fața factorilor de dezorganizare, de perturbare a echilibrului biologic. Prin reducerea suprafețelor forestiere, prin industrializare și poluare, prin nevoia crescîndă de lemn, plecam și prin necunoașterea conse- cințelor pe care diferite activități umane le au asupra pădurii, omul a modificat mult acest ecosistem. Nu numai că suprafețele acoperite cu păduri, care în trecut predominau, s-au res- trîns azi la 31,6% din totalul uscatului, ci s-a modificat și structura biocenozelor forestiere, prin simplificare, scăderea diversității și a ca- pacității de autocontrol, ceea ce are repercu- siuni nefavorabile asupra întregii biosfere și evident asupra societății umane. Dacă efectele distrugătoare directe sînt mai ușor de evaluat (la Congresul forestier mon- dial de la Djakarta, din 1978, s-a afirmat că în fiecare minut, pe glob, se distrug 30 hectare de pădure), urmările exploatării neraționale, utili- zării pesticidelor în combatere, distrugerii echi- librului biologic și în consecință a pagubelor produse de dăunătorii scăpați de sub contro- lul factorilor naturali, sînt mai greu de expri- mat în cifre, dar tot așa de importante. Încadrîndu-ne în preocupările pe plan mon- dial privind cunoașterea acestor consecințe și în continuarea cercetărilor noastre referitoare la unele dintre cele mai importante insecte de- foliatoare din pădurile de foioase, ne-am îndrep- tat atenția către studierea efectelor produse de diferite pesticide utilizate în combatere, asupra evoluției populațiilor unor defoliatori și a paraziților lor oofagi. I. Material și metodă Cercetările s-au desfășurat în intervalul 1979 — 1982, în 57 de păduri, aparținînd la 12 ocoale silvice, de pe teritoriile județelor Dolj, Gorj, Olt, Giurgiu, Ilfov, Dîmbovița și Tulcea. Deoarece în anii 1979 și 1980, cînd s-au luat probe din păduri, principalul dăunător care s-a înmulțit în masă a fost Lymantria dispar, atenția noastră s-a concentrat în mod deose- bit asupra acestuia, colectîndu-se un număr de 3022 ponte. Din fiecare pădure s-au recoltat, în medie, cîte 50 de ponte, care în laborator au fost cîn- tărite, apoi izolate în vase de sticlă, acoperite cu capac de sită de mătase și urmărite pînă la apariția larvelor defoliatorului și a adulți- lor de paraziți. Greutatea medie a pontelor a servit pentru calcularea fecundității medii, pe baza căreia s-a apreciat starea populației din care au fost extrase și s-a stabilit faza gradației. Adulții de paraziți eclozați în laborator au fost separați, determinați și s-a calculat pro- centul de parazitare. în final s-a făcut corelarea valorilor fecun- dității, cu nivelul parazitării și situația trata- mentelor aplicate în pădurile respective, pe o perioadă care, în unele cazuri, a mers pînă la 14 ani. II. Rezultate și discuții Cercetările au fost îndreptate în trei direcții principale: 1. — cunoașterea situației tratamentelor apli- cate în păduri; 2. — urmărirea evoluției dăunătorului Lyman- tria dispar; 3. — estimarea situației parazitării ouălor aces- tui defoliator. 1. Situația combaterii în pădurile cercetate. Analiza situației combaterii defoliatorilor s-a făcut pe o perioadă de maximum 14 ani, în care este cuprins intervalul anterior efec- tuării observațiilor, precum și anii ce au urmat, pînă în 1982. Investigațiile efectuate asupra metodelor1 de combatere au avut drept scop, găsirea cau- zelor care explică existența unor valori deose- bit de ridicate ale fecundității defoliatorului, succesiunea cu frecvență mai mare a gradați- ilor, precum și procentele scăzute de parazi- tare. Cele mai mari neajunsuri le-au produs sub- stanțele organoclorurate, pe bază de DDT: Defotox 16 (3 — 5 1/ha), Omicid 13 (6 — 7 1/ha), Detox 25 (2 — 3 1/ha), aplicate cu aju- torul avionului AN2, prin dispersare cu dis- pozitivele de stropiri ultrafine, Pima și Micro- nair, precum și Cometoxul (13 % DDT + 5 % REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 141 Fecunditatea defoliatoruJui Lymantria dispar in anul 1379 în pădurile in care s-au aplicat lucrări de combatere Situația defoliatorului in stadiul de ou in 1979 Fecund, medie 1558 1510 1101 GO oq O 1028 1016 1004 1000 Gr. medie a unei ponte 1.26 1,22 0,88 GO O 0,82 0.81 0.80 0,79 Combatere Substanțe utilizate Detox 4- Motorina Carbetox — 37 Carbetox — 37 Defotox — 16 Defotox — 16 «o 1 .S ® “ o b s-a-'s OQOO Omicid Defotox — 16 s s 1 1 2 j o o c .B ■- o o c 8 81! ® t OO Q Q C Defotox — 16 Carbavur Defotox — 16 Omicid Defotox — 16 &*cf S «m 3 5 1 5 L> Malacosoma neustria -|- 1974 812 Lymanlrta dispar 1975 310 „ „ 1975 228 Malacosoma neustria 1975 550 Lymanlrta dispar 1980 550 Malacosoma neustria 1974 86 Malacosoma neustria 1975 240 Lymantria dispar 1980 282 Lymanlrta dispar 1980 100 Malacosoma neustria 1974 1863 Lymantria dispar 1981 5185 Tortrix; viridana 1968 212 T. viridana -|- M. neustria 1972 212 Malacosoma neustria 1975 313 L. dispar -f- M. neustria 1978 313 L. dispar + M. neustria + 1982 313 T. viridana Lymantria dispar 1979 154 L. dispar -|- M. neustria 1974 233 Lymantria dispar 1980 331 Lymaniria dispar 1974 566 Lymantria dispar 1981 -566 Compoziția i Gî + Ce 1425 Gî + Ce 550 Gî + Ce 382 Ce, G! 5185 Ce + Gî 313 St, Ce, Div. 154 St 4- Te + Div 331 PI. ea + Pl.n- 566 + Sa Pădurea Ocolul silvic Seaca Craîova Știubei Grai ova Cetățuia (Vela) Craiova Balota Amaradia 1 Letca Nifon Ghimpați j Greața București : Sterea Bolintin Mocanu Giurgiu Nr. crt. « O 40 co 142 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 HOH), difuzat prin aerosoli calzi cu ajutorul unor aparate de la sol (Swingfog), in cantitate de 4 — 6 1/ha. Aceste insecticide, utilizate în cele mai multe păduri, datorită eficienței ridicate, costului scăzut și posibilităților de dispersare, au de- zavantajul unei remanente prelungite, ceea ce face ca la efectul toxic din momentul apli- cării, asupra tuturor elementelor faunistice din pădure să se adauge și o toxicitate tardivă, datorită reziduurilor ce se mențin timp înde- lungat pe plante și în sol. Din această cauză, datorită fenomenului cunoscut, de concentrare ecologică a pesticidelor în lungul lanțurilor trofice, efectul toxic se extinde în timp și spațiu, depășind granițele ecosistemului forestier, pu- țind ajunge chiar pînă la om. în mai mică măsură au fost folosite insec- ticidele organofosforice (îndeosebi Carbetox 37 (2 — 3 1/ha), la care avantajul că au rema- nență scăzută (în scurt timp de la aplicare descompunîndu-se în produși netoxici), a apă- rut ca un dezavantaj, deoarece în păduri este necesar ca efectul toxic al pesticidului să se mențină o anumită perioadă după aplicare, pentru a avea timp să acționeze asupra omi- zilor. Pe suprafețe restrînse s-au folosit și piretri- noizii de sinteză Decis ULV și Ripcord ULV (1 — 2 1/ha), care sînt eficienți, mai puțin to- xici față de animalele homeoterme și se men- țin suficient timp în păduri, dar au un preț de cost mai ridicat. Preocuparea permanentă pentru reducerea efectului nociv al insecticidelor, a dus la în- cercări de utilizare, în ultimii ani, a Dimili- nului (difluorbenzuron), cu doze reduse (10 — 30 g/ha). Prețul de cost redus și faptul că își manifestă acțiunea prin împiedicarea năpîr- lirii larvelor, ceea ce îi conferă o anumită se- lectivitate, îl fac să fie preferat substanțelor organoclorurate. Nu trebuie uitat însă că el are efect asupra tuturor artropodelor, deci și a entomofagilor pe care îi surprinde în sta- diul larvar, ducînd la diminuarea numărului acestora. Avantaje, mari, în ceea ce privește selectivi- tatea și eficiența, prezintă preparatele bacte- riene (Dipel, Bactospeine, Thuringin) și virale. Preparatele bacteriene, pe bază de ^acillus- thuringiensis, condiționate ca pulberi muia- bile (1 — 2 kg/ha în 20 — 24 1 apă + melasă sau aracet, ca adezivi) au fost aplicate prin stropiri fine, din avion. Preparatele virale autohtone, obținute prin omogenizarea unor larve bolnave de poliedro- ză nucleară, colectate din arborete de salcîm din sudul Olteniei, puternic infestate de Lyman- tria dispar, au avantajul că se mențin în bio- cenoză și se, transmit de la o generație la alta. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 2. Situația defoliatorului Lymantfia dispar în pădurile cercetate. Pentru aprecierea stării în care se află populațiile defoliatorului, s-au făcut observații în păduri și colectare de ponte, calcularea fecundității, precizarea fazei gra- dației, pentru fiecare pădure și stabilirea suc- cesiunii gradațiilor. Rezultatele obținute prin analiza celor 2535 ponte colectate în anul 1979 din 47 păduri, a celor 487 ponte provenite din 13 păduri în anul 1980 și a 103 ponte colectate în 1982 dintr-o pădure situată în vecinătatea rezer- vației Letea, au scos în evidență faptul că ata- cul de L. dispar era în continuă creștere. Astfel, în majoritatea pădurilor (93%), fecunditatea medie a depășit 500 ouă, ceea ce situează populația defoliatorului în progradație, în fazele I și II (incipientă și creștere numerică) și chiar la începutul fazei a IlI-a (erupție), caracteri- zate prin creșterea exponențială, explozivă a dăunătorului, scăpat de sub' controlul fac- torilor de rezistență a mediului. Atrage aten- ția în mod deosebit situația din pădurile : Seaca, Ștubei, Getățuia (Vela), Balota, Letca-Nifon, Sterea și Mocanii, cu o suprafață totală de 8742 de hectare, în care defoliatorul a avut o fecunditate medie de peste 1000 de ouă în pontă. Ceea ce frapează este faptul eă la pri- mele două păduri, fecunditatea medie (1558, și 1510), depășește valorile maxime indicate în literatura de specialitate pentru acest defo- liator (tabelul 1). Valori ridicate ale fecundității (500 — 1000) s-au întîlnit și în alte 46 păduri, ceea ce demon- strează existența unor populații viguroase de Lymaniria dispar. Excepție fac numai patru păduri (7 %) : Tufele Grecului, Pasărea, Cernica, Băneasa, Ia care fecunditatea scăzută sub 400 de ouă, indică faza de erupție și chiar de criză, cînd populația defoliatorului intră în declin, datorită ac- țiunii exercitate de factorii biotici și abiotici de control natural. Analiza comparativă a fecundității pe ocoale silvice, evidențiază atacul cel mai puternic în ocolul silvic Craiova, cu o medie de 1042 ouă și cu valorile cele mai ridicate în pădurile Seaca, Ștubei, Getățuia. Urmează în ordine: Ocolul silvic București, cu o medie a fecundității medii de 947, ocolul silvic Bolintin cu o medie de 787, Ghimpați cu 749, Amaradia cu 747 etc. Situația este mai bună în ocolul silvic Brănești, unde media fecundității defoliatoru- lui este de 624 (tabelul 2). în 1980, în toate pădurile, fecunditatea medie a fost mai mare de 500 (tabelul 3). O problemă cu profunde implicații economi- ce și ecologice o constituie repetarea gradațiilor defoliatorilor la intervale scurte de timp. De mai mulți ani s-a observat că, îndeosebi în pă- durile din sudul țării, intervalul de timp dintre gradații precum și durata gradației, s-au scurtat. 143 Tabelul 2 Situația defoliatorului Lymaniria dispar în stadiul de ou, tu anul 1979 Ocolul silvic Pădurea Nr. ponte anali - . zate Gr. medie a unei ponte Fecun- dita- tea medie Craiova Seaca 49 1.26 1558 Stiubei 50 1.22 1510 Cetățuia Vela) . 58 0,88 1101 Podari 50 0,67 848 Criva 50 0,62 788 Tejacu 50 0,62 788 Valea Rea 54 0,55 703 Media 56 0,83 1042 Perișor Tencaneu 52 0,63 799 Fîntînele 50 0,56 715 Mărăcine 51 0,54 691 Rudari 50 0,54 691 Perișor 50 0,54 691 Media ■ 51 0,56 717 Poian?-Mare Răscrucea 50 0,51 655 Zăvoi Ghidei-Negoi ■ 50 0,50 643 Media 50 0,50 649 Amaradia Balota 45 0,82 1028 Viișoara 52 0,54 691 Berlescu 50 0,40 523 Media 49 0,58 747 Sadova Brincoveanca- Sîrco 50 0.78 988 Bolin lin Sterea 50 0,80 1004 Chiricanu 50 0,75 944 Udeanca 50 0,72 908 Sa dina 54 0,63 799 Sfîntu- Gheorghe 55 0,60 764 Neagra Mîrșa 55 0,56 715 Bălășcuța 50 0,56 715 Lipoveanca 50. 0,53 679 Mierla 100 0,43 559 Media 57 0,62 787 Ghimpați Letca Niion 20 0,82 1028 Gîstești-Tufani 20 0,60 764 Albele 20 0,55 703 Babețe Deal 20 0.50 643 Gîste ști-Romani 20 0,47 607 Media 20 0,58 749 Giurgiu Mocanu 50 0,79 1000 Geagău-B uturu garu 100 0,75 944 Ruica-Buclumeni 110 0,56 715 Dălța 90 0,40 523 Băneasa u.a. 105 a 50 0,51 655 Băneasa u.a. 116 b 60 0,21 294 Media 76 ~ 0,53 688 Hrănești Cucu 50 0,66 836 Pustnica 26 0,65 824 Băleanca 50 0,62 788 Pasărea 43 0,25 342 Cerni ca 50 0,24 330 Media 48 0,48 624 Mitreni Tufele Grecului 30 0,40 354 București Creața 42 0,81 1016 Riioasa-Buftea 54 0,74 932 Rîioasa 50 0,74 932 Strava 50 0,72 908 Media- 49 0,75 947 îabelul 3 Situația defoliatorului Lymaniria dispar în stadiul de ou, în anii 1980 și 1982 1880 Ocolul silvic Pădurea Nr. ponte anali- zate Gr. medie a unei potne Fecun- ditatea medie Giurgiu Bășica 20 1,17 1450 Dinu Camedinu 20 0.85 1065 Mocanu 25 0,85 1065 Mecica 20 0,85 1065 Zlateia 30 0 73 920 Mocănașu 32 0 72 908 Puieni 50 0,70 884 Stîrci 20 0,65 824 Grindul Penelului 50 0,64 811 Băneasa ua 106 a 75 0,64 811 Camazoton 20 0,60 764 Ruica — Buciumeni 50 0.48 619 Ceagăn — Buturugaru 75 0,46 594 Media 37 0,71 906 — 1982 — T ulcea Letea 103 0,48 619 Astfel, în loc să existe o perioadă de latență care să le separe, iar acestea să se eșaloneze pe un număr de 6 — 7 ani, gradațiile se succed la intervale scurte, de 3 — 4 sau chiar 1 — 2 ani. Consecințele unei asemenea situații sînt gra- ve, pe de o parte, pentru că defolierile care se repetă an de an, pot declanșa fenomenul de uscare, iar pe de altă parte, pentru că mărirea frecvenței tratamentelor chimice, afectează fauna în ansamblul ei, iar prin distrugerea dușmanilor naturali ai dăunătorilor, generea- ză dezechilibre ecologice, care, ca într-un cerc vicios, duc la noi explozii ale acestora și noi tratamente cu pesticide, pe suprafațe din ce în ce mai mari. Situația din pădurea Seaca, ocolul Craiova, este edificatoare: deși com- bătut în 1974 pe o suprafață de 812 ha, defoliatorul s-a menținut la un nivel ridicat și în 1975, cînd combaterea s-a făcut pe 538 de hectare, iar în 1979 cînd am luat noi probe, avea cea mai ridicată fecunditate medie întîl- nită (1558). în pădurea Puieni, ocolul sil- vic Giurgiu, în 1977 au fost tratate două hec- tare cu Defotox 25, în 1978 s-a aplicat Defotox 16 pe 80 hectare, iar în anul 1981 cu aceeași substanță s-a tratat întreaga pădure (559 ha). Aceeași situație apare și la pădurea Ceagău- Buturugaru, unde în 1976 am tratat 520 ha cu Defotox 16 și Detox 25, în 1976 suprafața s-a mărit Ia 749 ha, iar în 1981 la 778, ea in- secticid utilizîndu-se Defotox 16. în alte cazuri, deși pădurile s-au tratat ani la rînd în între- gime, sau în cea mai mare parte, atacul defo- liatorului nu a putut fi stăvilit. Așa s-a întîm- plat în pădurile: Stubei, Podari, Criva, Va- 144 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 £ a EH Combatere Substanțe utilizate Dimilin Defotox 16 Dimilin Detox 25 Detox 25 Defotox 16 Detox 25 Defotox 16 Defotox 16 Detox 25 Defotox 16 Defotox 16 Omicid 13 Fosfotox Defotox 16 Defotox 16 Defotox 16 Omicid 13 Carbetox Defotox 16 Omicid 13 Omicid 13 + Detox 25 Omicid 13 Defotox 16 | Suprafața co co co 812 816 846 d O O 00 Ol ui 00 00 50 1O d d r=l 7=1 1258 113 co co oo co © IS 0 100 d 607 liatori Anul © O d I> 00 QO Cn Oi 05 1974 1978 0861 IS 00 W I> I> co Ci O CI 00 S — 1980 6961 co C7 1975 1978 1982 00 Ol OJ 1980 CC Ci d 0 «o 0 C Cî CX: © GQ are au apărut gradații frecvente de deîo ■ Defoliatori Torlrix viridana Lymantria dispar Torlrix vlridana Malacosoma neusiria j Lymantria + Malacosoma + Drymonia ruficornis Lymantria dispar Leucoma salicis Lymantria dispar Lymanlria dispar Malacosoma neusiria Lymantria + Drymonia ruficornis + Malacosoma neusiria Lymanlria dispar Torlrix viridana 1 Malacosoma neusiria + Torlrix viridana Lymantria dispar Lymantria dispar Lymantria dispar Malacosoma + Lymantria dispar Lymantria dispar 4- Drymonia ruficornis Lymantria dispar Torlrix oiridana Tortrix virtdana Torlrix virtdana + Malacosoma a 1 Lymantria dispar j itate chimie în c Suprafața 73 . j 846 599 1258 113 0 607 Păduri tn I Compoziția St, Ce, Div Gî, Ce Pl. ea, Sa, Fr PI. a Gî, Ce _ Ce, Gî Ce, Gi Gt, Ce Ocolul silvic București Craiova Giurgiu Craiova Ghimpați Craiova 1 Ghimpați 1 Pădurea Strava. Podari Puieni oS o Gîstești Tufani Valea-Rea Albele Nr. crt. d co 0 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr, 3 145 lea Bea din ocolul silvic Craiova, Letca—Nl- fon, Gîstești—Tufani, Babele—Deal etc. din ocolul silvic Ghimpați, Mocanu din ocolul silvic Giurgiu, Chiricanu, Udeanca din oco- lul silvic Bolintin etc. Trebuie remarcat și faptul că aplicarea de tratamente împotriva unui dăunător, a dus în anii următori nu numai la menținerea populațiilor acestuia ci și la explozii ale altor dăunători, ca de exemplu în pădurile : Letca — Nifon, Podari, Criva, Gîstești—Tufani, Albele, Puieni, Strava, Valea—Rea (tabelul 4). 3. Estimarea situației parazitării ouălor de Ly- mantria dispar Analiza gradului de parazitare a ouălor în pădurile cercetate, a reliefat o situație îngri- jorătoare. Deoarece evoluția populațiilor pa- raziților, are loc paralel cu cea a gazdelor, între ele fiind o corelație strînsă, ar trebui ca efectivul acestora să aibă valori mai scăzute în faza in- cipientă a gradației, urmînd să crească progre- siv, astfel ca în faza de criză a defoliatorului, să atingă nivelul maxim. S-a constatat însă un nivel scăzut al parazitării în majoritatea pădurilor cercetate, îndeosebi în cele în care fecunditatea defoliatorului era ridicată (pînă la 2 — 3%), dar și în cele aflate în erupție și criză (10—13%). Aceasta arată că în instalarea fazei de criză în aceste păduri, entomofagii au avut o contribuție mai redusă decît ar fi trebuit, criza fiind deci determinată de lipsa de hrană, concurență, epizootii, factori abiotici. Un caz de excepție, edificator, l-a furnizat cultura forestieră din apropierea pădurii Letea, netratată pînă în anul 1982, în care deși fe- cunditatea defoliatorului era destul de ridica- tă (619), populațiile paraziților oofagi, în echi- libru cu gazda, aveau un efectiv numeros, pro- centul mediu de parazitare ridicîndu-se la 50%. în această situație, paraziții oofagi, împreună cu cei ai altor stadii ale defoliatorului, cu pră- dătorii și patogenii, ar fi reușit să prevină creș- terea efectivului gazdei. Recurgerea la trata- mente, de teama extinderii atacului în rezer- vația aflată la cîțiva kilometri, poate crea în continuare probleme, în cazul în care Dimilinul utilizat în combatere a afectat și entomofagii. în pădurile tratate microbiologic, nu s-au observat totuși valori mari ale parazitării, datorită efectelor pe termen lung ale pestici- delor utilizate anterior. Aceasta demonstrează nu ineficienta lor, ci faptul că este necesară tre- cerea unei anumite perioade de timp de la ulti- mul tratament chimic, în care dăunătorul să fie combătut tot microbiologic, iar populațiile entomofagilor să-și poată reface efectivele. Du- rata intervalului depinde, bineînțeles, de natu- ra substanțelor utilizate, de toxicitatea și re- manența lor, de frecvența utilizării și de exis- tența unor porțiuni de pădure netratată, în care s-a putut păstra nealterată o rezervă de entomofagi. Concluzii Deși prin tratamentele chimice se urmă- rește reducerea populațiilor de dăunători, fără a afecta prea mult dușmanii lor naturali, se obține un efect invers: în loc să se realizeze o diminuare a populației dăunătorilor pe peri- oade îndelungate, în anii următori aceștia își refac repede efectivele, pe cînd entomofagii, mai sensibili la pesticide au nevoie de un timp îndelungat pentru a ajunge la nivele la care acțiunea lor limitativă, să se facă simțită. Per- sistența atacului dăunătorilor, fecunditatea mare, observată după tratamentele chimice, scurtarea intervalului și duratei gradațiilor, dispariția perioadei de latență, apariția de gra- dații ale altor defoiiatori, se explică prin aceea că ei își pot spori brusc efectivele, se dezvoltă exploziv, nemaifiind ținuți sub control de dușmanii naturali distruși de pesticide. Combaterea chimică se manifestă deci ea un factor de control al efectivului dăună- torului, dai' numai cu acțiune pe o perioadă scurtă de timp. în schimb este generator de dezechilibre, care afectează mediul încon- jurător în totalitatea sa, pe cînd factorii bio- tici care sînt factori de reglare, au o acțiune ce se resimte pe o perioadă mai îndelungată, pe suprafețe mari. Dușmanii naturali ai dăunătorilor, repre- zintă o componentă deosebit de importantă a factorilor de rezistență a mediului; dacă nu sînt afectați de pesticide ei pot diminua poten- țialul biotic al dăunătorilor, controlînd dina- mica și densitatea populațiilor acestora. Utilizarea, un număr mai mare de ani, a pre- paratelor bacteriene, virale, feromonale. etc., creează posibilitatea refacerii echilibrului bio- logic, permițînd factorilor de control natural să mențină populațiile de dăunători la nivele care să nu afecteze prea mult interesele omu- lui. Aplicarea strict localizată, în cazuri bine justificate, a unor pesticide selective, cu re- manență scăzută, permite menținerea în pă- duri a unei rezerve de entomofagi, care își pot extinde ulterior acțiunea limitativă asupra dăunătorilor și în alte zone. Numai integrarea tuturor metodelor, pentru reglarea densității și dirijarea populațiilor dău- nătorilor și entomofagilor, poate satisface o seric de exigențe de ordin ecologic, economic și toxicologic. Se confirmă astfel, pe noi date de cercetare, concluziile silvicultorilor ecologi, care în repe- tate rînduri au evidențiat rolul negativ al pes- ticidelor în ecosistemele’forestiere. 146 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 BIBLIOGRAFIE Frați an, AL, 1980: Contribuții ia cunoașterea eficaci- tății insecticidului difluorbenzuron (Dimllin WP 25) tn combaterea unor insecte dcfoliatoare. în : Rev. Pădurilor, nr. 1, p- 24-28. F r a ț i a n, Al., 1982 : Decis, înlocuitor actual al DD T-ului. în: Rev. Pădurilor, nr. 1, pag. 17—20. Mihalache, Gh., Teodorescu Irina, Pîr- v e s c u D., T u d o r Constanța, 1977 : Insectele para- zite ți prădătoare oofage ale defoliatorului Lymaniria dispar, ca factor biotic limitativ și de răsptndire a epizootiilor virotice. în: Rev. Pădurilor, nr. 2, pg. 93—98. S i m 1 o n e s cu, A., Ștefănescu M., 1979 : Starea fitosanitară a pădurilor tn anul 1917)1918. în : Rev. Păduri- lor, nr. 3, pg. 172—178. Simîohescu, Â. 1981 : Considerații asupra combaterilor chimice și biologice împotriva insectelor defoliatoare ale steja- rului tn anii 1979 și 1980. In : Rev. Pădurilor, nr. 3, pag. 178-181. Teodorescu Irina, T u d or Constanța, 1979 : Corelația dintre acțiunea entomofagilor și faza de gradație a unor defoliatori. Studii și cercetări de biologie, seria Biologie animală, Tom 31, nr. 1, pag. 81 83. Teodorescu Irina, 1980: Contribuția Scelionidelor oofage (Proci. Scelionidae) la limitarea atacului unor lepidop- tere defoliatoare. Studii și cercetări de biologie, seria Biologie animală, Tom 32, nr. 2, pag. 177—180. Teodorescu Irina: Importanța scelionidelor oofage in combaterea biologică a dăunătorilor. Lucrări științifice II-a Consfătuire națională de Entomologie, 1980, pag. 697 — 703. The eîiect ol same ehemlcal treatments ou the forests pest Lymantria dispar aud its eggs’ parasites Investigations between 1979 — 1982 in 57 forests, conection with the analyse of a long period Chemical tre- atments, exhibit: the persistence of pests attack, a great fecundity In the folowing year after the treatments, the de- crease of interval and duration of the gradation, the absence of the latency, the appearance gradation of other dcfo- liators and a low valuc of the parasitization percentage. It was demonstrated that when the cntomophagous were excluded by frequent treatments with non—selec- tive pcstlcides, the hosts densities always increased to maximal levels; the natural enemies are there-fore responsable for the rcgulation of pests population a endemic levels. For resoluatiou of this situation, it is necessary to introduce in the forests, some repressive, nonpollution forces(bacterial, viral,pheromonal preparations or selective insecticides) wich lend to prevent futher increase and es- tablish the biological equiiibrium. Such, a transition from Chemical control procedurcs, to biologica! or integrated con- trol, required many years before final succes. Revista revistelor Brossmanu, L.: Elagalul arborilor cu ajutorul foar- fecelor manuale pneumatice. In: Allgemeine Forst Zeit- schrift, Miinchen, 1982, nr. 49, pag. 1506, 2 figuri. întrucît in prezent nu există un utilaj autopropulsat pen- tru elagajul arborilor subțiri, iar lucrul cu ferăstraiele meca- nice la înălțimi mai mari este anevoios, s-a construit un agregat pe roate care să producă presiunea necesară pentru mînuirea foarfecii la Înălțimi mari. Se indică următoarele avantaje : compresorul cu o greutate totală de 100 kg, așezat pe un șasiu pe două pneuri poate fi transportat și mișcat ușor; agregatul este acționat de un motor de 5 GR care folosește 15 1/zi benzină; se lucrează cu o presiune de 15 bari care scade foarte puțin la distanțe mari (La 100 m scade cu 1/8 bar); presiunea este condusă la foarfecă prin intermediul unui furtun din material plastic; cu ajutorul unor elemente de cuplare se poate dirija presiunea în diferite direcții, astfel că pot lucra concomitent mai multe echipe ; se pot elaga pînă la o Înălțime de 6 m crăci cu diametrul pină la 5 — 6 cm; se apreciază că durata de funcționare este peste 8 ani, prețul total actual fiind de 10.000 DM. în ce privește organizarea muncii, se propune ca pînă la o înălțime de 2,2 m să se exe- cute un elagaj manual la arborii Inalți de 5 — 6 m (diametrul la molid fiind peste 10 cm). Același preelagaj manual să se execute și dacă arboretul nu a fost parcurs niciodată cu asemenea lucrări, aceasta pentru a se crea spațiul necesar lucrului mecanizat. Se indică de asemenea că agregatul realizează o tăietură netedă și ușurează munca din punct de vedere, ergonomie cu 20 — 40%. B.T. df/Mohring, C.: Sultanatul do lignin ca materie primă. O nouă metodă de purificare a apelor reziduale in fabricile de celuloză. In : Allgemeine Forst Zeitschrif, Miinchen, 1983, nr. 5, pag. 128. Pe plan mondial se produc anual circa 100 milioane tone de celuloză, rezultînd cantități uriașe de ape reziduale. Recent, cadre didactice de la Universitațea din Gottingen (R.F.G.) au inovat un nou procedeu de epurare a acestor rezi- duul i, care permite să se folosească concomitent și o substanță reziduală foarte valoroasă. Celuloza se produce după prin- cipiul cunoscut: se desparte celuloza și lignina, cele două componente principale ale lemnului, prin transformarea lignlnci în sulfonat de lignin solubil, care rămîne în soluția bisulfilică reziduală, pe cînd fibrele solide de celuloză se izolează. Întrucît acizii din apa reziduală nu se pot descom- pune biologic, nu se deversează direct in rluri ci se solidi- fică In instalații speciale. în acest scop se folosește multă energie șl nu se poate evita ca anumite substanțe să se con- denseze și să ajungă totuși în apa reziduală. Rămîne un amestec de lignină și substanțe moleculare primitive, care din motive economice trebuie arse. Colectivul din Gottingen a reușit să izoleze sultanatul de lignin în mod economic fără aport de energie. Astfel se izolează substanțele componente ale soluției bisulfitice : cele moleculare primitive rămîn în soluție și se descompun pe cale biologică putînd fi folosite ca drojdie furageră. Sînt în curs și alte experimentări cu scopul de a folosi suifanatul de lignin ca sursă de energic și ca materie primă pentru producerea de cleiuri necesare industriei lemnului. • B.T. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 , Nr. 3 147 O nouă entitate în mîcroflora Aegeritella superficialis Bal. et Wis.5 1974 (Hiph., Blastospo- rae/ părăsită pe speciile din gE»upa For mica (Hym., Formicidae) Ing. V. D. PAȘCOVIGI Filiala I.C.A.S. Hemeiuș Oxf. 145.7x21.5 Formica Însușirile biologice specifice ale unor fungi imperfectă de a se dezvolta în masă pe seama unor specii de insecte forestiere dăunătoare, le conferă calitatea de agenți entomopatogeni cu utilizare largă în combaterea microbiologică. Dintre ciupercile entomopatogene folosite cu succes în combaterea biologică a dăunătorilor forestieri sînt de menționat Feauveria bassinana, B. tenella precum și unele specii’ de Fntomoph- thora. Pe lîngă speciile parazite pe dăunători fores- tieri, în păduri pot fi întîlnite și unele specii din grupa fungilor imperfecți, care se dezvoltă pe insecte forestiere, așa cum ar fi, de exemplu, Formica polyctena Forst., F. lugubri# Zett. ș.a. Preocupările pentru studiul florei micologice entomopatogene a speciilor de Formica se dovedesc a fi importante și ca atare considerăm că trebuie să li se acorde atenția cuvenită, mai cu seamă că la noi nu s-au făcut asemenea cercetări pînă în prezent. O analiză retrospectivă a literaturii de specia- litate cuprinzînd micoflora parazită pe spe- ciile forestiere de furnici din grupa Formica evidențiază în mod cronologic apariția urmă- toarele lucrări referitoare la fungi: Laboul- benia formicarum Thaxter (Donisthorpe, 1913); Cordiceps myrmecophila Cesati (C r z e m i e w s k i, 1928); Feauveria bassiana (Bal s.) Vui 11.; Gosswald, 1951) și Alternaria tenuis Nees (Marikowski, 196'2). . Studiile privind entomomicoflora forestieră s-ău' îmbogățit cu o nouă lucrare apărută în anul ’ 1974 în Polonia, în care se descrie pentru prima dată Aegeritella superficiali# după eșantioane de furnici colectate din 25 de stațiuni forestiere ciuperca fiind identificată pe speciile de Formica rufa L., F. polyctena Forst., F. pratensi# Tetz., F. truncorum Fabr. și’F. fusca Latr. - . ’ Ciuperca epizootică formează formațiuni turn orale, pe cuticula corpului furnicilor, în formă de cupă, care au dimensiunile de. 40— 400 p în diametru și 20 -200 p înălțime (fig. la și 15). Miceliul. ciupercii pătrunde superficiali în cuticula. chitinoasă a insectelor. în anul 1977 ciuperca a fost identificată în Alpii italieni, în apropiere de localitatea Bergamo unde ș-a observat că se dezvoltă epifitic pe F. lugubris Zett. în fine, în anul 1981 aceeași ciupercă s-a semnalat și în B.F. Germania pe F. polyctena în două stațiuni forestiere, prima la nord de Diisseldorf, iar a doua, în apropiere de , Darmstadt. Examenul micologic efectuat de către noi pe un număr de peste 3000 eșantioane de furnici din grupa Formica L., provenite din peste 130 tipuri de pădure din țara noastră, ne-a permis să punem în evidență prezența ciupercii Aegeritella superficiali# Bal. et Wis., pentru care prezentăm pentru prima dată în literatura noastră, descrierea genului și a speciei (după B a I a z y și Wi snie w s k i, 1974) și arealul acesteia în țara noastră și în Europa. Aegeritella Balazy et Wisniewski, 1974: Miceliul pseudosclerotic dezvoltat la supra- fața substratului (cuticula chitinoasă a corpului speciilor de furnici din grupa Formica rufa L.), în formă tuberoasă, boltită, cu. sporodochii convexe de formă orbiculară și cu margini Fig. 1. Formica potgdena Forst., cu indicarea locurilor de infectarea ciupercii A. superficialis Bal. et Wis. pe supra- fața tegumentului furnicii: a. — locurile de infectare a ciupercii (lâ.) (Orig.); b — Aspectul ciupercii A. superficialis (după W i s. 1982). inegale. Hifele dispuse neregulat în catene din celule membranoase groase, de formă aproape rotundă sau ovală {fig. 1 și fig. 2). Deasupra sporodochiilor cresc filamente singulare, uneori racemoase, scurte și aerisite. Tipul generic: Aegeritella Bal. et Wis., 1974). 148 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 *1983 * Nr 3 Fig. 2. Particularitățile morfologice ale ciupercii A. super- ficialis (620 X) : a — fragmente superficiale laterale ale talusului ciupercii; 5 — fragmente microstructurale ; ramificații filamențoase și aleurospori; c — celule germinative pe talus și blastospori. AegeriteUa superficialis Bal. et Wis., 1974 {Hyphomycetales, Blastosporae) : Talusul tubcros, de formă convex-orbiculară, cu margini inegale, la suprafață aspră, dia- metrul tumorii este de 150—400 g, înălțimea de 20—200 p, de culoare brună pînă la închisă, în partea centrală cu celule grosiere, poligo- nale, rotunjite, a căror dimensiune este de 7—13 x 6—10 u, înghesuite și strîns legate între ele; stratul exterior este așezat în formă de lanț, deasupra fracturîndu-se în celule ovale de formă blastosporică, a căror dimensiune este de 2,8 — 6 x 2—3 p, dispuse în catene ce cresc obișnuit în exterior, din celulele ante- rioare și mai rar din cele laterale. Stratul superficial la exterior în hife septate, aspre, fără culoare, divizate transversal de membrane groase, a căror dimensiune este de 10—115 x X 4 — 7 p, ascuțit ovate sau umflate, uneori cu ramificații similare uscate, a căror dimensiune este de 10—15 x 4 —6 p; pe hifele dilatate și chiar pe ramificațiile lor se formează cîte un aleurospor incolor, eu membrane subțiri, a căror dimensiune este de 5—11 X 3,5—4 p. Ciuperca se dezvoltă pe partea superficială a exoscheletului furnicilor vii care aparțin speciilor Formica rufa L., F. polyctena Forst., și F. pratensis Retz. Arealul speciei L. superficialis pentru Europa (în stadiul actual al cercetărilor) cuprinde 25 locuri de cercetare în Alpii italieni, în arbore- tele situate la nord de localitatea Ber- gamo în două formații forestiere situate la nor- dul localității Dusseldorf și din apropierera localității' Darmstadt din R.F. Germania precum și în România unde specia s-a identificat în nouă stațiuni forestiere. în țara noastră ciuperca a fost identificată pe probele de Formica recoltate din următoarele localități: Avrig, Baraolt, Cehu Silvaniei, Curtea de Argeș,' Marginea, Mediaș, Pojorîta, Reghin, Sighișoara. Modul de dezvoltare a ciupercii A. superfi- cialis pe furnici nu este pe deplin clarificat. Este totuși de așteptat o influență negativă a acestei ciuperci asupra activității și viabi- lității exemplarelor de furnici atacate. După observațiile efectuate în mai multe zone din țară, rezultă că ciuperca cu toate că apare în mod frecvent în unele colonii de furnici, totuși nu produce o reducere importantă a populației acestor insecte prădătoare. Un aspect interesant îl constituie modul în care lucrătoarele, de furnici exercită serviciul de igienă în interiorul cuiburilor. Astfel, s-a observat că exemplarele de furnici bolnave și moarte de micoză sînt eliminate din cuib și depozitate la anumite distanțe, în special în locuri mai însorite. în acest mod se împiedică în mare măsură propagarea infecției micotice în interiorul cuiburilor. BIBLIOGRAFIA . Balazy S., Wisniewski, J., 1974: AegeriteUa su- perfieiaiis, Gen et sp. nov., epifilyczng grzyb na mrowkah z rodzaju Formica L. Prace Komisjl Nauk Rolniczych i Ko- misji. Nauk Lesnych, Tom. XXXVIII, 1974, 1 — 15 p. G6««wald, K„ 1951: Die Fote Waldameise im Diend der Waldhygienei Meta Kinau Verlag, Ltineburg, 1 — 160 S. Wisniewski, J., 1967 : Narosla zaobserwowane na robqt- nikach Formica polyetena FORST. (Hipn- Formicidae). Poiskie Pisnio Ent., Tom. XXXVII/2 : 379-383 p. W'isni ewski, J-, 1976: Wystepowanie grzgba Aegeri- teUa superficialis Bal. et Wis., io Wielkopolskim Park Narodoivim. Pr. Kom. Nauk. Polii.i. Kom. Nauk. Lesn. PTPN Poznan 42: 131-135. Wisniewski, J., 1977 : Occurence of fungus A. super- fîcialis Bal. et Wis., on Formica lugubris Zett. in Italia Alps. Bull. Soc. Ent. Ital. 109 (4-6): 83-84 p. Wisniewski, J., Kapyszewska, E., Z i e l i n s ka G., 1981 : Mroutki z grupy Formica rufa (Hym. Formicidae) u> lasach gospodarczych Slowinskiego Parku Naradoivego. Pr. Kom. Nauk. Roln. i Kom- Nauk- Lesn. PTPN Poznan, 52 : 185-193. Wisniewski, J-, Buschinger, AL, 1982 : Aegeri- teUa superficialis Bal. et Wis., ein epizootischer Pilz bei Waldameisen in der ' Bundersepublik Deutschland. Waldhyg., 11 (5) : 139-140 S. A new entity in Romanian mlcioilora: Aegeritella superficialis Bal et Wis., ,1974 (Hijph. Blastosporae), a părăsite on the speeies ol Formica rufa (Hgm. Formicidae') yroups On aceount of his studies on more than 3,000 individuals belonging to the sp. Formica rufa L. (Hym. Formicidae) species. The author underliess the presence of the AegeriteUa superficialis Bal. et Wis. (Hgphomacetales, Blastosporae (fun- gus (species) in Romanța. < c This hyphoniycetic and epizootie species on the forestants was diScovered in 1974 in. Poland, by B a 1 a z y,' ' S. and Wi s n i e w s k 1, J. ' The Romanian author also describes the gender and the species of the fungits A. superficialis (fig, 1 and fig. 2) and the arca of its geographic distribution in România and Europe (fig, 3 apd fig- 4), . •V------ -O-O-Ww -------- REVISTA PĂDURILOR Anul 98 * I9&3 * Nr. 3. 149 Cercetări privind biometria și biomasa arborilor de taxodin — Taxodiuni distichum (1.) Rich. Dr. ing. CR. D. STOICULESCU Institutul de cercetări și amenajări silvice Din cercetarea mai amplă efectuată asupra taxodiului care a constituit obiectul unei teze de doctorat (Stoiculescu, 1979), se prezintă în continuare un rezumat asupra rezultatelor obținute privind biometria și biomasa arborilor de taxodiu. Printre coniferele americane de mare valoare decorativă și de productivitate ridicată, introduse în Europa pe lîngă ape și pe tere- nurile cu exces de apă se enumeră și taxodiul — Tasnodium distichum (L.) Rich. Prima cul- tură de taxodiu din România a fost creată de prof. D. Brândză în anul 1885 în Grădina Botanică din București, vizibilă și astăzi. Patru ani mai tîrziu s-au realizat primele plantații forestiere la Utviniș (Arad). în prezent, culturile forestiere de taxodiu sînt localizate cu precădere în lunca Dunării și a rîurilor din sudul și vestul țării pînă la altitudinea de 245 m care coincide aproximativ cu limita superioară a zonei de cultură a taxodiului în România, unde ocupă 257 ha (Stoicu- lescu, 1979, 1981). în limba română vorbită, taxodiul a intrat în vocabularul forestier curent din a doua jumătate a secolului trecut, grație silvicul- torilor noștri care au studiat la Nancy și au avut astfel ocazia să-l vadă în Franța *). Prima mențiune scrisă apărută în limba română despre taxodiu a apărut grație prof. Vlădescu în anul 1907. Ulterior, în Revista pădurilor din anul 1935, Georgescu și Neuwirth atrag atenția asupra performanțelor speciei în România. în literatura străină prima referire asupra existenței taxodiului în România apare sub semnătura lui Moesz în anul 1925 în Journal of Amold Arboretum (Stoiculescu, 1979). Pentru evidențierea formei fusului și deter- minarea volumului principalelor componente supraterestre ale arborilor (lemnul fusului, coaja fusului, ramuri) s-au doborît și cubat 904 exemplare din 53 arborete, de -vîrste și bonități diferite din întreaga zonă de cultură a taxodiului în România (fig. 1), denumiți arbori de probă de tip A. Pe acești arbori s-au măsurat următorii parametri: fusul (lungimea totală și elagată, grosimea dublă a cojii și două diametre perpendiculare la înălțimea de 0,3; 1,3 m și apoi din 2 în 2 m pînă la vîrful arborelui), ramurile (secțiuni de 1 m lungime *) Comunicare orală primită din partea prof. V. N. Stinglie in 1979. și diametrul la mijlocul acestora); coroana (îna- inte de doborîre s-a măsurat înălțimea coroanei și a punctului la care se realizează diametral maxim și patru raze dispuse pe direcția punc- telor cardinale). Pentru stabilirea biomasei s-a luat în consi- derare densitatea aparentă convențională (?) stabilită ca raport între masa uscată la tem- peratura de 105°0 și volumul maxim în apă distilată. Fig. 1. Localizarea principalelor cercetări întreprinse privind biometria și biomasa arborilor de taxodiu din România. în vederea stabilirii densității principalelor componente supraterestre ale arborilor, din șase arborete reprezentative de taxodiu, s-au ales cîte trei arbori de probă din categoria diametrului mediu al suprafeței de bază, numiți arbori de probă de tip B. De la fiecare din acești arbori de probă s-au prelevat rondele cu coajă de la nivelul de 0,3 ; 1,3 m și apoi din 2 în 2 m pînăla vîrful arborelui. îsefiind posibilă esti- marea densității globale a rondelelor, din fie- care rondelă s-a extras în lungul a două dia- metre perpendiculare, orientate pe direcții cardinale, numărul maxim de epruvete de 2 x 2x5 cm. Densitatea medie a fiecărei rondele, a fost stabilită ca medie ponderată între aria coroanei circulare și densitatea medie a epru- vetelor aferente. Valoarea obținută a fost extinsă la secțiunea elementară considerată a fusului. Prin ponderarea densității medii a fiecărei sec- țiuni cu volumul secțiunilor respective s-a stabilit densitatea medie a întregului fus. Pentru determinarea variației densității lem- nului cu vîrsta în sens radial, s-a utilizat metoda eșantionajului nedistructiv. în acest scop, din 11 arborete reprezentative s-au extras, de la, 1,30 m înălțime, carote din cîte 10—15 150 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 19S3 * Nr. 3 arbori din categoria arborelui mediu al supra- feței de bază, numiți arbori de probă de tip C. Carotele au fost secționate sub binocular, corespunzător creșterilor din perioade succe- sive de 5 ani. Pentru determinarea densității ramurilor s-au folosit eșantioane prelevate din ramurile de ordinul T, de dimensiuni medii, din arborii de probă de tip B, după stratificarea prealabilă a coroanei acestora în trei secțiuni orizontale echidistante. Pentru exprimarea matematică a vohnnului și a conținutului de biomasă a unor compo- nente ale arborilor s-a folosit ecuația (1) citată în literatura biometrică (P r o d a n, 1965) și aplicată cu succes în România pentru redarea condensată a variației volumului arbo- rilor (v) cu diametrul la înălțimea de 1,30 m(d) și înălțimea arborelui (h) la 29 specii forestiere (Giurgiu în colab. cu Neamțu, 1975): V — log i 4 log* <* + *, Jog * + log5 A (1) unde : = IO1». Pentru determinarea densității cojii s-au utilizat eșantioane de coajă din arborii de probă de tip B, prelevate de pe rondelele caracteristice fiecărei secțiuni a arborilor de probă. Pentru stabilirea biomasei foliare (frunze și lujeri caduci), din șase arborete reprezen- tative s-au doborît cîte trei arbori numiți arbori de probă de tip 11, reprezentativi sub raportul dimensiunilor și al poziției în arboret. După împărțirea coroanei acestor arbori în cinci secțiuni echidistante, în luna august, înainte de începerea căderii frunzelor (N e w- b o u 1 d, 1967), s-au prelevat eșantioane în proporție de 21—100% din aparatul foliar al fiecărei secțiuni. Biomasa foliară (b0) s-a sta- bilit cu ajutorul relației: b0 — bv . k (1 bis) unde : bv reprezintă biomasa foliară în stare verde a eșantionului luat în conside- rare ; bm» bm, — reprezintă masa unei probe de oca. 1 kg, în stare verde; bm0 — masa uscată a acesteia la tem- peratura de 105°C; Precizia determinărilor efectuate a fost: pe teren +1 g la cîntărirea componentelor arborilor; în laborator ±0,0002 g la cîntărirea eșantioanelor și ±0,05 mm la măsurarea aces- tora, la temperatura de 20 ± 2°C. în studiul de față prin „biomasă” s-a înțeles masa ma- teriei vii care formează părțile vii ale arbo- relui, în opoziție cu „necromasa” care repre- zintă masa materiei moarte a unui organism (K este mont, 1971) și care nu a fost luată în considerare. Rezultatele cercetărilor de față întreprinse asupra arborilor de taxodiu din arboretele din România au permis formularea următoarelor constatări : Alura medie a descreșterii diametrului fusului pe categorii de înălțimi, exprimată prin valorile medii ale indicilor de descreștere (diametrul măsurat la înălțimi din 2 în 2 m exprimat în valori relative din © o o o « © , CM 0.7 t> «O CM w o CO O O O l> o o o Oî o 9'0 co gm CD O T1 Q O 71 io 0,5 o xrt w30w) s-a stabilit relația : P/ = 0,9753 P1,30m (20) Relația (20) prezintă interes datorită ușu- rinței cu care poate fi determinată densitatea la arborii și arboretele de taxodiu, funcție de densitatea determinată extensiv la 1,30 m înălțime prin carote extrase cu burghiul l’ressler. Evident, precizia determinărilor va crește pe măsură ce se vor lua în considerare și alte variabile (vîrsta, proveniența, bonitatea sta- țiunii, densitatea arboretelor etc.). Densitatea medie la 1,30 m înălțime, stabi- lită pe 197 arbori, proveniți din 11 arborete este de 346,6 kg/m3. în ipoteza generalizării regresiei (20) se poate aprecia că densitatea medie a lemnului din fusul arborilor, carac- teristică taxodiului provenit din culturile fores- tiere din România este de 338 kg/m3. Importanța particulară a acestei valori medii rezidă în faptul că poate fi luată în considerare la deter- minarea densității lemnului arborilor pe picior. Comparativ cu densitatea lemnului din arbo- retele naturale de taxodiu din arealul originar, densitatea lemnului din culturile din România este cu circa 15 % mai mică (Stoiculescu, 1979). Densitatea cojii și a lemnului din ramuri a fost stabilită în mod analog cu densitatea lemnului din fus. Valorile medii ale acestor densități sînt: 301 kg/m3 pentru ramuri și 288 kg/m3 pentru coajă. Avînd în vedere proporția medie a volumului componentelor supraterestre. cercetate (considerate la dia- metrul de 30 cm și înălțimea de 24 m) și den- sitatea medie a acestora stabilită prin cerce- tările de față, se poate calcula densitatea medie a porțiunii supraterestre a arborilor (pf). Această densitate este pentru taxodiu de 334 kg/m3. în ipoteza generalizării acestei valori și a expresiei (18) s-a stabilit că: pt = 1,0399613 Pls30„, (21) Relația (21) are o deosebită importanță deoarece asigură estimarea rapidă a biomasei părții supraterestre, la arborii și arboretele de taxodiu în picioare, funcție de volumul acestora și de densitatea lemnului la înălțimea pieptului (P1,3om), stabilită prin metode nedis- tr active și, totodată, poate constitui un indica- tor de comparație cu alte specii. Prin convertirea valorilor volumetrice con- ținute în tabelele de cubaj în unități de masă cu ajutorul valorilor densității medii, s-a ajuns la stabilirea biomasei principalelor compo- nente supraterestre a arborilor. Pentru sta- bilirea biomasei aparatului foliar s-a luat în considerare relația (17). Elaborarea tabelelor de biomasă pentru cinci componente supraterestre ale arborilor s-a făcut cu ajutorul relației (1). Coeficienții regresiei sînt prezentați în tabelul 2. în comparație cu valorile stabilite prin convertirea directă a volumului în biomasă, valorile stabilite prin utilizarea expresiei (1) variază între zero și ±18%. Amplitudinile reduse de variație ale valorilor obținute prin rezolvarea ecuației (1) confirmă aplicabilitatea acesteia și la expri- marea. condensată a biomasei componentelor cercetate. Fig. 4. Variația repartiției medii a volumului pe fus, pe categorii de inălfimi, la taxodiu. Cercetările de față au arătat că, la diametrul de 30 cm și înălțimea de 24 m, biomasa supra- terestră a arborilor de taxodiu din România este concentrată în proporție de : 89,49% în lemnul din fus, 5,49% în coaja fusului, 3,32% în ramuri și 1,70% în aparatul foliar. Cercetările întreprinse în cadrul prezentei lucrări conduc la următoarele concluzii: 1. în culturile forestiere din România taxo- diul realizează portul său specific caracterizat printr-o tulpină monopodială, cu forma pro- 1 nunțat conică a fusului, cu ramuri subțiri și 154 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 numeroase, al căror volum variază între 3 și 21% din cel al fusului, cu coaja subțire care reprezintă 5 — 12% din volumul fusului. 2. Concentrarea cu precădere a biomasei supraterestre în fusul arborelui (circa 90%) evidențiază valoarea economică ridicată a taxo- diului. 3. Sub raport m etodologic se aduc o serie de constribuții și anume: a) în comparație cu tabelele de cubraj în" tocmite pentru taxodiu în alte țări (Bryan și Mc Clure, 1962—8.U.A. și Spiranec, 1966 — Iugoslavia), cele din România (Stoi- culescu, 1979) sînt primele tabele de cubaj elaborate pentru volumul fusului întreg și al arborelui și constituie astfel primul pas spre evaluarea integrală a masei lemnoase conți- nută în arborii acestei specii; b) preconizarea unei metodologii complexe și unitare de determinare a biomasei supra- terestre a arborilor, adaptată unor posibilități mai restrînse de investigare; e) exprimarea prin noi ecuații predictive a variației unor caracteristici biometrice care contribuie la completarea cunoștințelor exis- tente în acest domeniu (Stane k si State, 1978); d) stabilirea unui model matematic pentru estimarea biomasei porțiunii supraterestre a arborelui funcție de densitatea la 1,30 m înălțime, determinată pe carote extrase cu sonda Pressler, a unor valori medii ponderate (densitatea lemnului din fus, a cojii fusului și ramurilor precum și a întregii porțiuni supra- terestre a arborelui), ca și a unor relații între principalele elemente dimensionale (diametrul și înălțimea arborelui); e) demonstrarea posibilității folosirii meto- delor nedistructive pentru stabilirea densității ceea ce, în limita expresiei (20), asigură o determinare mai exactă a biomasei lemnului din fusul arborilor pe picior (&y) funcție de volumul fusului (rz) și densitatea lemnului la înălțimea de 1,30 m cu ajutorul relației: bf = • 0,9753 Piîsobi (22) i) demonstrarea posibilității de utilizare a ecuației (1) pentru stabilirea atît a volumului ramurilor cît și a biomasei supraterestre a arborelui întreg și a principalelor componente ale acestuia (lemn fus, coajă fus, ramuri și aparat foliar); g) elaborarea primelor tabele românești pri- vind biomasa principalelor componente supra- terestre ale arborilor care, practic, permit determinarea integrală a biomasei suprate- restre a ecosistemelor de taxodiu din România. BIBLIOGRAFIE Bryan, M. B., Mc Clure, J. P., 1062: Board-fooi and Cubic-foot Volume Computing Equations for Southeastern Tree Species. SEFES, Station Paper 145. Giurgiu, V., 1972: Curba de contur a fusului la princi- palele specii forestiere din R. S. Romania. Editura Ceres. Giurgiu, V., tn colab. cu Ne amțu, C., 1975 : Expresii matematice ale tabelelor dendrometri ce românești. în : Studii șl cercetări în silvicultură, 1CAS, Seria I, București, kollmann, F., 1936: Tehnologie des Holzes. Berlin. K este mont, P., 1971: Productivite primaire des taillis slmples et concept de la necromasse. Acțes de Colloque de Bruxelles (1969) (ecologie et conservation, 4). M a 11 o n, W. R., 1915: The Southern Cypress. U.S. De- partment of Agriculture, N“. 272. Newbould, P. I., 1967 : Methods for estimaiing the Pri- mary Productions of Forests. I.B.P. Handbook, N°. 2, London. Prodan, M-, 1965: Holzmesslehre. Sauerlânder’s Verlag, Frankfurt am Main. R e h d e r, A., 1958 : Manual of Cultivatei Tree and Shrubs Hardy in North America. Second Edition, New York. Spiranec, M., 1966: Twenty Vears of Deoelopment of Bald Cypress Stand in the Forest of Motovun. Sumarskog lista, Nr. 9 — 10. S t a n e k, W., S t ta t e, D., 1978 : Equations Predicting Primar g Productimiy (Biomass) of Trees, Shrubs and Lesser Vegetation Based on Curreni Literaturi. Canadian Forestry Service, Victoria, B.C. S t oi cules cu, D. Cr., 1979 : Cercetări asupra chiparosu- lui de baltă — Taxodium distichum (L.) Rich. Teză de doctorat, Manuscris ASAS, București. Stoiculescu, D. Cr., 1981: Biomass Estimation in Bald Cypress Trees in Romanian Forest Culture. în : Kyoto Biomass Studies. Published by the Complete Tres Institute of the School of Forest Resources, University of Mâine at Orono. Stoiculescu, D. Gr., Mii ea, I., 1974; Determina- tion de la densite apparente du bois de Taxodium distichum (L.) Rich. par des methodes non-destructives. în : RILEM, II Non-Destructives International Symposium, voi. 1, pag. 76 — 83, Constanța—România. Research on the Biometry and Biomass of Bald Cypress Trees — Taxodium distichum (L.) Rich. The marked conical form of the Bald Cypress steni is emphasized by the indexes : k(d0_6/db30) = 0,570±0,003 (s = 0,073), ku^ide^ldo ,) = l,312±0,004 (s = 0,135^ and înjE(dOjS/do,i) = 0,536±0,003 (s = 0,068) and by the stem’s eontour curve (fig. 3) traced by means of coefficlents la (Table 1). In order to estimate the biomass of trees the volume (p) and density (p) of above ground components wereușed.The stern volume (»/), branch volume (ar) and the biomass of the main above ground components of trees (stern wood — b/, stern bark — bCf, branch — br, foliar apparatus — ba? and the whole tree — bt) were determined in terms of diameter (d) and height (h) of trees by means of relation (1), whose coefficients for the biometrical features examined are displayed in Table 2. Mention should be made of the fact that a comparison of values determined through direct conversion of volume into biomass and the values establis- hed by using expression (1) shows a variation range from ± 18% around zero. The mean density of the above ground part of trees (ps) can be determined by means of equation (21) in terms of breast height stern wood density (pliSo). Bark volume (vc) was expressed as a percentage of the volume of the stern with bark (a) by means of equation '(3). The transition from volume (u) to biomass was done by means of density (p) determined by the equation: p— m: where m0 represents the oven dried mass at a Lemperature of 105 C and = the maximum volume, in distilled water. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 *. 1983 * Nr. 3 155 Dîib experiența. Liceului silvic Moldovenesc privind iniegr^reu învățămîntului sil* vie cu cercetarea și producția Ing. ELENA ICHIM Liceul Silvic Cimpulung Moldovenesc Legarea tot mai strînsă a învățămîntului silvic cu producția și cercetarea este o condiție „sine qua non” a timpurilor noastre; ea consti- tuie o principală modalitate de modernizare și perfecționare a acestui sector de activitate. Desigur că pentru realizarea acestui deziderat este necesară pasiune și preocupare deosebită din partea cadrelor didactice, o bază materială corespunzătoare și un sprijin din partea pro- ducției și cercetării. De toate acestea Liceul Silvic din Cîmpu- lung Moldovenesc nu se poate plînge, deoarece aici în Bucovina există o veche și bogată tra- diție în pregătirea cadrelor necesare sectorului forestier, există specialiști în producție, cerce- tare și învățămînt cu o temeinică pregătire teo- retică și practică pentru a face fața cu succes acestor sarcini. Despre baza materială nu mai poate fi discuție, deoarece ne aflăm în mijlo- cul „grînarului forestier” al țarii; oceanul de păduri care ne înconjoară ne oferă un vast cîmp de activitate unde fără prea mari greu- tăți ne putem pune în aplicare cele mai îndrăz- nețe soluții tehnice și ne bucurăm de sprijinul și colaborarea care există între școală, cerce- tare (prin Stațiunea experimentală de Cultura Molidului) și ocoalele silvice. Fig- 1. Liceul silvic din Cimpulung Moldovenesc (foto: ing. Elena Ichim). Ca nicăieri în țara noastră avem aici condiții deosebite pentru transpunerea în practică. a integrării învățămîntului cu cercetarea și producția. Atelierul și laboratorul nostru este pădurea, acolo unde viitorii absolvenți își vor desfășura activitatea și unde își vor pune în aplicare cunoștințele și ideile novatoare cu sco- pul final de a ridica pe o treaptă superioară pro- ducția și productivitatea pădurilor noastre. Oxf. 945.31 S-a înțeles că integrarea învățămîntului cu cercetarea și producția este posibilă și la nive- lul liceului, anticipînd astfel activitatea de cer- cetare pe care mulți dintre elevii noștri o vor e- fectua și în producție. Desigur că nu toți absol- venții Liceului silvie din Cimpulung Moldove- nesc vor lucra în Institutele de cercetări. Dar, sîntem convinși de faptul că activitatea de cercetare nu poate fi și nici nu este un mono- pol numai al celor care lucrează în universități, academii sau institute de cercetări. Dacă ar fi așa, atunci înseamnă că s-ar bara definitiv ini- țiativa creatoare și valoroasă a sutelor și miilor de cadre de tehnicieni, ingineri și specialiști care lucrează în pădurile patriei noastre și care s-a dovedit a fi inepuizabilă și de mare impor- tanță practică. Avem elevi foarte buni cu multă dragoste și interes pentru învățătură, dornici de a cunoaș- te cît mai mult din tainele acestor „formidabile uzine chimice din lume ale Terrei” care sînt pădurile, uzine care nu poluează aerul deoarece singurul lor „deșeu” este oxigenul, fără de care nu poate exista viața pe pămînt. în acțiunea de integrare a școlii cu cerce- tarea noi nu avem pretenția ca elevii noștri să facă cine știe ce mari descoperiri. Dar urmă- rim printre altele să-i familiarizăm cu lucrările de acest gen, să cunoască modul cum se execută astfel de lucrări pe teren, cum se fac măsurăto- rile în suprafețe de probă experimentale, cum se instalează astfel de suprafețe, modul de prelucrare a datelor etc. Toate acestea duc la trezirea interesului și pasiunii pentru această activitate. Conștienți de sarcinile care ne revin, Consi- liul de conducere al Liceului silvic a acordat o atenție deosebită acțiunii de integrare a învă- țămîntului cu cercetarea și producția. în acest sens încă din anul 1978, s-a întocmit un program unuic de cercetări tehnologice propus a se executa în comun de liceul nostru împreună cu Stațiunea experimentală de Cultură Molidului Cimpulung Moldovenesc în perioada 1978 — 1982. Multe din prevederile acestui program s-au îndeplinit, rezultatele obținute fiind mate- rializate în diferite publicații de specialitate sau prezentate la unele consfătuiri de produc- ție și simpozioane. Așa a fost cazul experimen- tării unor tehnologii moderne de îngrijire a arboretelor tinere de molid din zona montană, REVISTA PĂDURILOR * Anul 95 * 19S3 Nr. 3 156 tehnologii care vizau sporirea rezistenței aces- tor ecosisteme la adversități climatice, în acest scop s-au instalat o serie de blocuri experimen- tale și demonstrative în ocoalele silvice laco- beni, Pojorîta și Tomnatic. înainte de începerea acestor lucrări, cadrele de cercetare au făcut în fața elevilor și cadre- lor didactice de specialitate o prezentare de- tailată a programului de lucru dînd explica- țiile necesare și lămurind toate aspectele. Pe teren s-a făcut un instructaj teoretic și practic cu toți elevii pentru a-și însuși tehnica de lucru. Atenție deosebită s-a acordat regulilor de pro- tecția muncii, de prevenire și combatere a incendiilor. în primele 3 — 4 zile elevii au fost supravegheați mai îndeaproape, apoi au lucrat singuri, lucrările desfășurîndu-se nor- mal. Operațiile au constat în alegerea arbori- lor de extras, tăierea' lor, curățirea de crăci și scosul la linia de colectare. Problema cea mai grea pe care au avut-o de rezolvat elevii a fost aceea a accesibilității interioare a acestor arbo- rete, care fiind provenite din plantații și din regenerări naturale L erau extrem de dese și prac- tic de nepătruns. în acest scop, conform pro- gramului de lucru s-au constituit brigăzi de cîte 8—10 elevi specializate numai la trasa- rea și deschiderea acestor linii și culoare de co- lectare a materialului lemnos, lucrări care s-au executat sub directa conducere a cercetătorilor. Aplicînd această tehnologie nouă de lucru, ele- vii s-au convins de utilitatea practică a liniilor de colectare care constituie adevărate drumuri de scoatere a materialului lemnos. Elevii și-au făcut schițe de plan cu compartimentarea terenului pe postațe, limitate de poteci după care s-au orientat în continuare. Cu titlu ex- perimental s-a încercat în aceste șantiere și o instalație simplă de scoatere a lemnului de mici dimensiuni din lucrările de curățiri. Rezulta- tele au fost bune, instalația fiind avantajoasă prin aceea că nu necesită consum de carbu- ranți. Consfătuirile tehnico-științifice organizate în aceste blocuri' experimentale cu cadrele din producție, inginerii și tehnicienii din tot jude- țul Suceava și chiar și din alte județe, s-au dovedit a fi foarte utile și eficiente. S-a remar- cat importanța blocurilor experimentale de- monstrative, instalate pe mari suprafețe care direcționează activitatea cadrelor din producție. Alte lucrări experimentale executate de elevii liceului nostru în colaborare cu cerce- tarea sînt: repicajele în pungi de polietilenă; în- treținerea culturilor în suprafețele experimenta- le din pepiniere ; măsurători de biomasă la brad; plantații experimentale; măsurători biometri- ce în diferite arborete; instalări de suprafe- țe experimentale etc. în timpul cursurilor, unele cadre de cercetare fac expuneri în fața elevilor pe diferite teme și noutăți din sectorul silvic. Se completează astfel cunoștiințele de specialitate căpătate lă curs, CU cele mai re- cente probleme apărute pe plan național sau internațional. Fig. 2. Bloc experimental demonstrativ instalat de elevii Liceului silvic (Ocolul silvic ICAS Tomnatic) (foto: ing. Elena Ichim). Cadrele didactice colaborează cu cercetă- torii la rezolvarea unor terne de cercetare. Altă formă de colaborare cu producția și cercetarea se realizează îndeosebi în timpul perioadelor de practică comasată cînd elevii lucrează efectiv pe teren, fie la lucrări de pro- ducție în cadrul ocoalelor silvice, fie la instalarea diferitelor experimentări. Astfel de lucrări s-au efectuat în raza ocoalelor silvice: Breaza, Vama, Suceava, lacobeni, Pojorîta și altele. Pentru a-și însuși mai bine tehnica de întreținere a culturilor în pepiniere, elevii lucrează în fiecare an în pepinierele mari ale Fig, 3. Elevi ai Liceului silvic și cercetători intr-un bloc expe- rimental (Ocolul silvic Tomnatic) (foto: ing. Elena Ichim). REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 157 ocolului silvic Vama (de la Prisaca Domei), Ocolul Silvic Suceava (pepiniera Salcea) și ocolul silvic Breaza (pepiniera Izvoarele Su- cevei) și altele, efectuînd lucrări de bună cali- tate, suplinind forța de muncă deficitară și ajutînd ocoalele silvice la îndeplinirea sarci- nilor de plan. în campanie de primăvară elevii liceului silvic și ai școlii profesionale de pădurari exe- cută efectiv lucrări pe diferite șantiere de îm- pădurire. Au fost șantiere la care aceste lucră- ri s-au efectuat integral de elevii noștri. De obicei Liceul silvic angajează lucrări pe bază de contract cu Inspectoratul silvic ju- dețean Suceava și cu ocoalele silvice, contra- valoarea acestora virîndu-se școlii. Atenție deosebită acordăm educației ecolo- gice a elevilor în toate împrejurările și la toate disciplinele, indiferent de profilul lor. Sîntem conștienți de felul cum se pune azi pe plan național problema protecției mediului ambiant. Căutăm să imprimăm în inima și mintea ele- vilor noștri dragostea și respectul pentru ar- bori și pentru pădure. Le arătăm că aceste or- ganisme vii, care sînt pădurile, îndeplinesc nu numai funcții de producție ci și de protecție. Le arătăm că din cele mai vechi timpuri aceste păduri au constituit loc de refugiu, pentru po- porul român în fața diferiților năvălitori. Le arătăm eă aceste păduri constituie nu numai surse de lemn ci și adevărate obstacole în fața eroziunii solului, a vîntului, prafului, că ele sînt locul de odihnă pentru oamenii muncii de la oraș și din fabrici, că aceste păduri sînt surse de inspirație pentru poeți, compozitori și pictori. Desigur că de pe urma integrării învățămîn- tului cu cercetarea și producția s-au realizat mai multe obiective. în primul rînd, a sporit calitatea învățămîntului silvic prin însușirea de către elevi a tehnologiilor moderne de lucru și consolidarea cunoștiințelor profesionale. în al doilea rînd cercetarea și ocoalele silvice au fost ajutate să-și îndeplinească în bune condi- țiuni sarcinile de plan. Dar cel mai mult vor avea de cîștigat pădu- rile noastre a căror gospodărire va fi ridicată pe o treaptă superioară prin sporirea produc- ției și productivității lor. Pe bună dreptate se spune că generațiile vii- toare vor aprecia munca noastră după felul cmn am îngrijit și gospodărit aceste păduri. Dar pentru aceasta avem nevoie de cadre teh- nice cu o bună pregătire profesională care să lucreze cu multă dăruire și pasiune. în această direcție școala noastră se străduiește să-și aducă aportul său. Integratlon of forest edneation In Bucovina with research Work and produeUon The study presents the experience of the Forest High School in Cîmpulung Moldovenesc concerning the relatlon bctween secondary education and the production problems of local ranger districte by stimulating the pu- pils to actively participate in the productive Work. The article also shows how the teaching staff and the pupils con- tribuie to research activities, as eollaborators to research themes. ---- » » e» Revista revistelor Lehringer, S.: Smogul Los Angeles (gaze de eșa- pament, radiația solară șl ozonul). . în : Allgemeine Forst Zeitschrift, Miinchen, 1983, nr. 1, pag. 15. Problema poluării atmosferei cu ozon își are originea în S.U.A. în jurul anului 1950, locuitorii orașului Los Angeles au observat că pădurile din împrejurimi se usucă. în zilele însorite, cu trafic intens de autovehicule, orașul se acoperea cu un. nor compact de gaze, care după părerea experților a fost cauza dispariției arboretelor. Explicația constă în faptul că la o insolație puternică, gazele de eșapament, în special acizii carbonici, oxidul de azot, reacționează cu oxi- genul din aer, de unde rezultă ozon și alte combinații oxidante. S-a numit această poluare a atmosferei „Los Angeles-Smog” spre deosebire de „London Smog” care se produce cu pre- cădere iarna la concentrații mari de bioxid de sulf. Multă vreme in Europa Centrală u existat părerea că radiația solară nu este în măsură să producă ozon. însă cu intensifi- carea circulației auto, de circa 10 ani, se observă și în R. F. Germania cantități mari de ozon, mai ales în zonele aglomerate. Ozonul este folositor în concentrații mici, dar dăunător cînd depășește o anumită proporție. Atunci atacă culturile agricole, arboretele și provoacă la om boli de ochi și de piămîni. Există supoziția că și dispariția bradului este cauzată de ploaia acidă și de ozon. Consecințele poluării cu ozon încă nu sînt suficient de cercetate, fiind dificil de a stabili o limită de admisibilitate, ozonul fiind o poluare secundară rezultată din reacția chimică a unor agenți prin- cipali. Se propune introducerea unui sistem de avertizare care să semnaleze apariția ozonului. B.T. 158 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr, 3 Din materiaieie primite la redacție Din experiența producerii de arbuști fructiferi pentru fondul forestier Deși nu a împlinit încă 3 ani de existență, pepiniera pomicolă Hălchiu, județul Brașov, a Stațiunii de cercetare și producție pomicolă Sibiu se conturează din ce în ce mai mult ca o unitate de înmulțire a pomilor si arbuștilor fructiferi cu profil aparte, silvipomicol. Crearea în cadrul acestei pepiniere a unui laborator de cercetare cu sarcina de a selecționa din flora pomicolă culti- vată și spontană, atît din țară, cîț și din străinătate, a unor specii, soiuri, clone și biotipuri rezistente la ger și boli, cu fructe valoroase pentru consum In stare proaspătă sau in- dustrializate și cu o bună capacitate de adaptare în areale largi de cultură, a avut ca rezultat concret înființarea unor plantații nucleu speciale pentru înmulțire, pe suprafața de 7 ha, cu cîteva sute de selecții. Din acestea menționăm două variații mugurale (mutații spontane din soiuri cunoscute) de Jonathan, cu rezistență sporită la ger și boli, cu fructe mari, o variație mugurală de Pătul cu aceleași calități ca mai sus, o selecție de prun Vînăt românesc (de Bistrița) cu fructe de 35 g, una de nuc cu fructe de 13—14 g, bogate în miez, un vișin rezistent și productiv ș.a. Colecția de arbuști fructiferi cuprinde practic toate speciile fructifere cu impor- tanță pentru țara noastră cum sînt: coacăzul, zmeurul, agrișul, afinul, murul, cornul, socul, cătina, măceșul, alu- nul ș.a., toate cu selecții valoroase. Din flora țării noastre s-au introdus pentru prima oară în cultură măceșul de munte și irga, din străinătate s-au introdus scorușul nobil și scorușul negru, cătina japoneză și prunul pitic. Toate aceste plantații au intrat în acest an pe rod furnizînd primele cantități de ramuri altoi, butași, drajoni și semințe. Obiectivele dc ameliorare pc care ni le-am propus (rezis- tența la ger și boli, calitatea fructelor) satisfac nu numai cerințele pomlculturii premontane, dar în bună măsură și pe cele ale silviculturii, livrtnd sectorului silvic pomi și arbuști fructiferi selecționați după criterii științifice, liberi de boli virotice periculoase, contribuim la îmbogățirea și Îmbunătă- țirea patrimoniului genetic al pădurilor noastre și, de aici, la dezvoltarea sectorului dc produse accesorii. Din materialul biologic existent la Hălchiu considerăm de marc perspectivă pentru fondul silvic următoarele specii ■ scorușul nobil (cu fructe dulci), scorușul pitic cu fructe negre, măceșul fără spini, zmeurul cu două recolte, coacăzul negru și roșu, specii a căror fructe sînt solicitate la export. Primele livrări în această direcție, deși modeste, s-au efectuat în acest au către Ocolul silvicBrașov (15 000 drajoni zmeur, 3000 butași coacăz negru). Pentru anul 1983 avem comenzi ferme din partea Pepinierei centrale silvice Beiza- dele — Prahova și sînt în curs de perfectare alte contracte cu sprijinul Ministerului Silviculturii. în vederea satisfacerii cerințelor la specia mur s-a trecut la multiplicarea rapidă prin culturi dc meristeme în cadrul Institutului dc cercetare și producție pentru pomicultură Pitești a soiului Wilson timpuriu pretabil, pentru fondul forestier. în felul acesta pepiniera Hălchiu, amplasată în centrul țării, în apropierea unui centru cu tradiție în silvicultură cum este Brașovul și dispunînd de căi de comunicație și o bază materială corespunzătoare, își aduce contribuția la dezvol- tarea pomicuILurii prin extinderea acesteia în cadrul unor noi perimetre de cultură, cum sînt întinsele păduri ale țării noastre, spre folosul, atlt a pomiculturii, cit și a silviculturii, a întregii economii naționale. Dr. ing. N. BĂLĂȘGUȚĂ Pepiniera Hălchiu » r»-------- Revista revistelor R a n f t, H. : Aplicarea de Îngrășăminte ea măsură de adaptabilitate in zona poluată din Munții Metaliferi (R.D.G). în : Beitrage fur die Forstwirschaft, Berlin, 1982, nr. 3, pag. 119—122, 4 fig., 2 tab., 3 ref. bibliografice. Fortificarea arboretelor in zonele poluate a devenit o problemă importantă a cercetării. Astfel, a rezultat că în arboretele de pin poluate, aplicarea de Îngrășăminte pe bază de sodiu a dat rezultate preventive bune. în aceeași zonă, arboretele de molid au reacționat cel mai bine Ia îngrășăminte cu sodiu, fosfor șl mai ales calciu. Urmare acestor constatări s-au executat cu ajutorul aviației utilitare, pe o suprafață de 1000 ha noi cercetări în arboretele poluate de molid. După 5 ani de experimentări și măsurători la 12 000 arbori, s-a constatat o oprire a uscării în parcelele în care s-a aplicat îngrășămlnt, care însă n-a activat și creșterile. Fertilizarea dă rezultate mai bune pe soluri uscate și în zonele de gradul II și III de poluare (zone mai puțin poluate). în zonele mon- tane, îngrășămintea cu calciu este de preferat celei cu sodiu, deoarece fortifică speciile față de acțiunea gerului. Articolul mai cuprinde recomandări pentru producție tn funcție de îngrășămîntul folosit. B.T Rhody, B.: Identificarea principalelor specii din Europa Centrală, în cadrul inventarelor forestiere, eu ajutorul foto- grafiilor aeriene Ia scară mare. în: Schweîzerische Zeit- schrift ftir Forstwesen, Zurich, 1983, nr. 1, pag. 17—36, 10 fig., 3 tab., 1 ref. bibliografic. Identificarea speciilor în cadrul amenajamentelor și a inventarelor forestiere au o mare importanță pentru apre- cierea potențialului productiv alpădurilor, apoliticii pre- țului lemnului, pentru previziunea cantităților disponibile de lemn și de asemenea pentru stabilirea influențelor asupra mediului ambiant. întru cît fotografiile aeriene obișnuite nu permit interpretarea arbore cu arbore, s-a recurs la foto- grafii mici în culori, realizate cu aparate de amator de 35 și 70 mm. Se descriu în mod succint criteriile care stau la baza interpretării stereoscopice a imaginilor In culori. Dacă se dispune de un număr suficient de arbori se poate stabili de asemenea forma trunchiului, înclinarea lui, desimea crăci- lor și felul înrădăcinării. B.T. Luksehanderl, L.: . AnaHabețI ai eibernelleli ? O nouă provocare a invățămtntului. în : Allgemeine Forst Zeitschrift, Mlinchen, 1983, nr. 1, pag. 11. în prezent, situația folosirii ciberneticii se poate compara cu analfabetismul secolelor 16 și 17. Atunci mulți știau că există cărți, însă puțini puteau citi. în prezent, mulți cunosc că există o tehnică a ciberneticii, însă numai puțini sc pot folosi de ea. Aceasta este în esență constatarea făcută recent la un simpozion al Universității din Linz (Austria). Foarte puțini cunosc performanțele aparatelor electronice. Așa de exemplu, în Republica Federală Germania, numai 10% din numărul elevilor unui an școlar urmează o disciplină dc in- formatică și numai 300 000 din 20 milioane de salariați au cunoștințe folosibile în această privință. Puținii inițiați existenți dezvoltă această tehnică într-un ritm amețitor. Este cunoscut că sc pot transmite opt mii de informații pe secundă prin conductori de cupru, milioane prin conductori coaxiali și miliarde cu ajutorul tehnicii fibrelor de sticlă. Pe de altă parte, memoria nu poate fi înlocuită la rezolvarea unor probleme de cunoaștere, de unde rezultă concluzia că și într-o societate bine informată învățămîntul și cultura nu sînt de prisos, însă trebuie să se modifice fundamental față de structura din prezent. Vor trebui dezvoltate acele discipline care nu pot fi înlocuite de calculator. B.T. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 1983 „ Nr. 3 159 Din activitatea Academiei de ȘOiațe Agricole și Silvice Sesiunea de referate și comunicări științifice de la Filiala 1CÂS Caransebeș In planul de activitate al Secției de silvicultură pe anul 1983 a fost prevăzută o sesiune de referate și comunicări științifice, pe teme ale silviculturii zonale din Banat, care s-a ținut în ziua de 13 mai a.c. la Filiala ICAS Caransebeș. Această manifestare se înscrie în seria acțiunilor științifice organizate de Academia de Științe Agricole și Silvice, în baza atribuțiilor sale statutare, menite să contribuie la mai buna orientare a programelor de cercetare din domeniul științelor agricole și silvice, la conturarea direcțiilor de dezvol- tare a unităților de cercetare organizate pe teritoriu și la dirijarea lor în sensul cerut de problemele majore care in- teresează știința și producția de ramură. La sesiunea enunțată s-au prezentat un număr de 24 refe- rate și comunicări științifice, toate avînd la bază lucrări de cercetare și studii realizate pe teritoriul Banatului, de cer- cetători și oameni de știință de la institutul de cercetări și amenajări silvice, Institutul agronomic Timișoara șl Filiala Cluj-Napoca a Academiei R.S.R. Tot in cadrul sesiunii au fost vizitate și analizate lucrări experimentale executate pe teritoriul Ocolului silvic experimental Caransebeș. La dezbaterea problemelor ce s-au ridicat, după prezentarea referatelor și a suprafețelor- experimentale, au luat cuvintul un număr de 28 specialiști, care și-au exprimat opiniile în legătură cu sarcinile cercetării științifice și ale producției din zonă; direcțiile de dezvoltare pe această linie a celor trei unități de cercetare și proiectare din cadrul Filialei Caransebeș (Stațiunea de cercetări șl proiectări silvice Pădurea Verde- Timișoara, Stațiunea de cercetări silvice Simeria și Sta- țiunea de cercetări silvice Caransebeș); necesitatea ca aceste unități să se dezvolte pe plan științific și, tototată, să răs- Cronică Vineri, 27 mai 1983, în Capitală s-au desfășurat lucrările plenarei Consiliului Silviculturii, organism larg reprezentativ, creat recent din inițiativa șl sub îndrumarea nemijlocită a to- varășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România. La plenară au mai luat parte, ca invitați, inspectori șefi ai inspectoratelor silvice județene, cadre din Ministerul Silvi- culturii. Participanții la plenară au dezbătut un raport asupra prin- cipalelor activități întreprinse în silvicultură în acest an pentru aplicarea în viață a indicațiilor tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, precum și activi- tatea desfășurată pentru igienizarea și curățirea pădurilor și modul de îndeplinire a programului de dezvoltare a albi- năritului în perioada 1983—1985. Dezbaterile au pus în lumină, cu răspundere și exigență comunistă, modul în care s-a acționat pentru dezvoltarea silviculturii, fiind reliefate atît succesele obținute, cît și cau- zele care au favorizat menținerea unor neajunsuri. Au fost abordate, in spirit critic și autocritic, principalele sarcini și răspunderi care au stat în fața acestui important sector al economiei, participanții la plenară făcînd numeroase pro- puneri pentru perfecționarea- continuă a activității din sil- vicultură. pundă plenar sarcinilor sporite și diversificate care stau în fața Ministerului Silviculturii. Problemele de fond și con- cluziile sesiunii de la Caransebeș vor fi reluate și prezentate pe larg în numărul viitor al revistei, odată cu publicarea recenziei la lucrarea „Probleme ale silviculturii zonale din Banat”, elaborată sub redacția dr. doc. V. Giurgiu, în care sînt cuprinse toate comunicările susținute la sesiune. Această acțiune a fost o manifestare științifică de amploare la care au participat membrii Academiei, cercetători și proiec- tanți de la Institutul de cercetări și amenajări silvice, cadre didactice din învățămîntul superior și mediu de profil silvic și agronomic, ingineri șl specialiști din Ministerul Silvicul- turii, de la inspectoratele silvice județene, de la ocoale sil- vice, de la întreprinderi forestiere de exploatare și de con- strucții forestiere, organe ale puterii locale de partid și de stat, alți invitați. Menționăm că în cuvintul participanților s-a subliniat oportunitatea și utilitatea acestor manifestări științifice or- organizate pe probleme ale silviculturii zonale și au fost exprimate aprecieri pozitive cu privire la preocupările și rezultatele obținute de unitățile de cercetare științifică din această parte a țării; au fost apreciate în mod elogios nivelul și ținuta prezentărilor din cadrul sesiunii precum și modul de organizare și de desfășurare a lucrărilor. Sesiunea de la Filiala Caransebeș a prilejuit un valoros schimb dc experiență între specialiștii diferitelor unități de cercetare și producție sdvică din țara noastră și a scos în evidență succesele acestei filiale, relativ tînără, dar bine orientată și ancorată în realitate, cu o activitate unanim apreciată ca rodnică și promițătoare. Dr. ing. Teodora Anea Plenara Ccnsiliului Silviculturii După discuții plenara a doptat în unanimitate documen- tele supuse dezbaterii. In cadrul lucrărilor plenarei a luat cuvintul tovarășul Glieorghe Stoica, secretar al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului Silviculturii. într-o atmosferă entuziastă, de puternică vibrație patrio- tică, a fost adoptat textul unei telegrame adresate tovarășu- lui Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, în care participanții la plenară, în numele tuturor oamenilor muncii din acest important sector al economiei naționale, exprimă cu nemărginit respect tovarășului Nicolae Ceaușescu, cele mai alese sentimente de dragoste și gratitudine pentru statornica 'grijă pe care o manifestă față de dezvoltarea necontenită a silviculturii românești, înalta răspundere cu care, conduce poporul român spre piscurile însorite ale socialismului și comunismului. „Vă raportăm, iubite tovarășe Nicolae Ceaușescu, că aplicînd în viață indicațiile, orientările și sarcinile pe care ni le-ați dat pe linia dezvoltării calitative a fondului fores- tier și valorificării superioare a potențialului productiv al pădurilor, sarcinile care ne-au revenit pentru perioada care a trecut în acest an au fost îndeplinite în bune condițiuni”, se spune în telegramă, relevîndu-se rezultatele bune obți- 160 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 mite pe primele cinci luni ale acestui an de unitățile silvice în ceeacc privește planul de împăduriri, păstrarea și dezvol- tarea fondului forestier, creșterea productivității pădurilor, sporirea ponderii suprafețelor Împădurite cu material gene- tic ameliorat, promovarea mai susținută în cultură a specii- lor autohtone valoroase de rășinoase și foioase. Se subliniază, de asemenea, că o atenție deosebită a fost acordată îndepli- nirii prevederilor din programele speciale, dc creare a noi răchitării, culturi de arbori și arbuști fructiferi, în scopul asigurării bazei de materii prime pentru realizarea exem- plară a fondului de marfă destinat pieței interne și exportu- lui, valorificării tuturor produselor pădurii, ridicării poten- țialului productiv al suprafețelor de pășuni și finețe. „Participanții la plenară — se arată în continuare in tele- gramă — au dezbătut într-un spirit de înaltă răspundere și exigență comunistă sarcinile mari pe care le au de îndeplinit In acest an și au făcut numeroase propuneri inculte să con- ducă la mai buna gospodărire a fondului forestier, la valori- ficarea integrală a tuturor produselor pădurii”. Totodată, plenara a pus in evidență unele deficiențe ce s-au manifestat ca și cauzele ce le-au generat, fiind exprimată ferma hotărîre de a se acționa cu mai multă dăruire pentru îmbunătățirea generală a muncii în silvicultură. „Vă asigurăm, mult stimate și iubite tovarășe secretar general, că și în viitor vom acționa cu înaltă răspundere patriotică pentru dezvoltarea necontenită a silviculturii românești, neprecupețind nici un efort pentru înfăptuirea neabătută în viață a sarcinilor ce ne revin prin hotărîrile Congresului al Xll-lea și Conferinței Naționale ale Partidu- lui” — se arată în Încheierea telegramei. Sesiunea 0iân$îîica „Pădurea și calitatea vieții" Sub auspiciile Filialei Academiei R. S. România din Gluj- Napoca, în zilele de 25 — 29 mai 1983 au avut loc lucrările sesiunii științifice bipolare: „Ecologia peisajului și necesitatea conservării patrimoniului peisagistic” *) și „Pădurea și cali- tatea vieții”. Sesiunea, organizată de dr. biolog N. Boșcaiu și prezidată de acad. Ștefan Pascu, a simbolizat aportul pădurii Ia cel mai de preț dar oferit de natură omului și arc marele merit de a fi provocat interesul pentru cunoașterea raporturilor existente între pădure și calitatea vieții. Au par- ticipat membri titulari și corespondenți ai Academiei R. S. România, specialiști de prestigiu din cele mai diverse insti- tuții științifice, culturale și activități productive. Au fost de față reporteri de presă și radio-televiziune. în cadrul acestei sesiuni s-au prezentat circa 30 de comunicări știin- țifice, axate pe următoarele teme: Pădurea și calitatea vieții: concept, realitate și perspective, amplu analizate de dr. doc. ing. V. Giurgiu., Tot în acest cadru s-a discutat pro et versus despre homo et situa (prof. univ. dr. mat. L. Sofonea) și s-au evocat preocupările silvo- logului ing. Zcno Spirchez în acest context (dr. ing. I. Resmeriță). Funcționalitatea ecologică a pădurilor a fost tratată prin luarea în considerare a antecedentelor și perspectivei în func- ționalitatea ecologică a pădurii (conf. univ. dr. ing. A. Șerban), precum șl a funcționalității antientropice a ecosistemelor forestiere (dr. biolog N. Boșcaiu). Evaluarea unor funcții de protecție aîe ecosistemelor fores- tiere a inclus comunicări referitoare la: bazele ecologice ale proiecției ecosistemelor forestiere de limită (dr. biolog luliana Popovici) și la evaluarea rolului antierozional al sistemului subteran ai făgetelor (dr. ing. Cr. D. Stoiculescu). Influența unor factori biotlcl șt abiotici asupra ecosistemelor forestiere a fost detaliată prin comunicări referitoare la diversitatea, stabilitatea și rezistența ecosistemelor fores- tiere, Ia prejudiciile aduse de insectele fltofage (dr. ing. P. Scutăreanu), bilanțul apei și semnificația lui ecologică (dr. ing, C. Bindiu), aciditatea precipitațiilor, nutriția și creșterea pădurilor (prof. univ- dr. ing. L. Calancea), cali- tatea apei și utilizarea erbicidelor în păduri (dr. ing. V. Leandru. Optimizarea structurii pădurilor în raport cu unele funcții de protecție în cadrul căreia s-a vorbit despre structuri optime pentru pădurile cu funcții sanitar recreative (dr. doc. ing. V. Giurgiu) și despre bazele amenajării pădurilor cu funcții hidroameliorative (dr. ing. R. Dissescu). Evaluarea unor parametri biogeni și sanogeni ai ecosiste- melor forestiere șl rolul lor soclul a permis prezentarea preo- cupărilor legate de : resursele de interes medicinal din făgete (prof. univ. dr. doc. G. Racz), rolul sanogen al pădurilor în perspectiva oferită de statisticile unui spital (medic V. Sofonea), nivelul de aeroionizare in ecosisteme forestiere cu structuri diferite din raza unor stațiuni climaterice (dr. ing. N. Pă- *) Cronica acestui simpozion va apare intr‘Un numSr viitor al revistei. trășcoiu), caracteristici topo și bioelimatice ale ecosistemelor forestiere in raport cu zona neîmpădurită din perimetrul unor stațiuni balneo-climatice (biolog Mariana Swoboda), absorbția sonoră în ecosistemele forestiere cu structuri diferite (dr. ing. N. Pătrășciou), rolul pădurii In refacerea capacității de muncă a omului (biolog Ana Marossy). Echilibrul ecologic al pădurilor și calitatea vieții a fost aprofundată prin comunicări relative la „elogiul Carpaților” (prof. univ. dr. doc. C. Mircioiu), homeostazia ecologică a pădurii (dr. biolog V. Soran), echilibrul biologic al pădurilor din Munții Zarand (prof. dr. A. Ardelean), necesitatea păs- trării echilibrului ecologic și al diversității complexelor fores- tiere din Defileul Oltului (prof. I. Banu). Particularități ale fitoeenozelor specifice unor păduri cu rol de protecție a cuprins prezentarea unor comunicări pri- vitoare la: fitocenoze cu migdal pitic în rezervația forestieră Dealul Mocrea, județul Arad (dr. biolog I. V. Oprea), parti- cularități fitocenologice în pădurile Ocolului silvic Orșova (ing. doctorand Melanla Urechiatu), pădurile de protecție din jurul lacurilor de acumulare de pe Valea Lotrului (prof. dr. G. Ploaie). Așa cum a subliniat dr. doc. ing. V. Giurgiu în cuvîntul de încheiere „comunicările prezentate ea și discuțiile deosebit de fructuoase ce au avut loc, au demonstrat faptul că pădurea și problemele silviculturii trebuie scoase do sub influența intereselor pur și îngust economice și plusute pe traiectoria ascendentă a preocupărilor majore, ecologice și sociale . . . Mulțl vorbitori au lăsat dc înțeles că pădurea sîngerează sub loviturile de topor prea puternice, că fondul funciar suferă de cancer pe o suprafață de cel puțin un milion de hectare, că inundațiile pot deveni un proces cronic ... Evident, dezvoltarea noastră economico-socîală nu poate fî oprită și pădurile vor trebui să-și dea în continuare tributul lor. Noi, cercetătorii, avem misiunea de a arăta căile de armonizare a intereselor economice cu cele sociale, de a împăca prezentul cu viitorul. Dar factorii de decizie în alo pădurii vor da fără Îndoială ascultare concluziilor științifice autentice. Ni se cer concluzii mai bine fundamentale științific, ceea ce nu este posibil do realizat fără o amplificare a eforturilor noastre dar și a celor financiare”. Rezultatele simpozionului suscită un interes deosebit pentru teritoriile caracterizate printr-un cadru natural fragil, supersenslbil la dereglările ecologice, cu păduri relativ pu- ține și resurse forestiere epuizate, a căror stare reclamă neîntîrziat intervenții dc redresare, teritorii în care, din nefericire, se include și România. în acest context, rolul forestierului este primordial și, în acest sens, este de reți- nut vibrantul apel al lui Fraser Darling din 1977 : „dacă umanitatea vrea să continue a supraviețui pe planetă, nu pentru a duce o existență mizerabilă, ci pentru u găsi pe ea un mediu agreabil in earo civilizația poate să prospere, forestierul este unul din apărătorii pe stare ea poate să conteze'’. Dr. ing. Cr. D. Stoiculescu REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 161 Masa rotundă „Analiza sistemică a ecosistemelor forestiere de limita superioară a pădurii44 Sub egida Institutului central de biologie s-a desfă- șurat Ia Iași, în zilele de 28—30 martie 1983, o manifestare științifică la care s-au dezbătut probleme legate de conser- varea și refacerea pădurilor de la limita superioară a vegeta- ției forestiere cu referiii speciale la cercetările ecologice com- plexe întreprinse în masivele Retezat, Buccgi și Călimani. Cu această ocazie s-au întrunit specialiști din domeniul sil- viculturii, pedologiei, climatologiei și biologiei. După cuvîntul de deschidere adresat participanților de prof. dr. doc. C. Zolyneak, directorul Centrului dc cercetări biologice Iași, a urmat un ciclu de referate și un schimb de opinii, care s-a dovedit deosebit de fructuos. Au susținut referate : Dr. doc. V. Giurgiu: „Probleme actuale șl de perspectivă ale gospodăririi pădurilor de limită superioară a vegetației forestiere”. Autorul a prezentat aspecte generale privind încadrarea funcțională a acestui tip de pădure, evidențiind valoarea ei deosebită în menținerea echilibrului pădurilor limitrofe- în prezent trebuie să se acorde acestor păduri o atenție sporită, întructt ele sînt grav amenințate de presiu- nea antropică manifestată, în special, prin exploatări, pășu- nat și turism. în continuare, s-au precizat sarcinile practice care revin cercetării silvice și biologice în scopul gospodăririi adecvate și reconstituirii pe baze ecologice a limitei lor potențiale. Ca urmare, este absolut necesar să se explice fenomenul de uscare a unor culturi de moiid din această zonă, rezistența arboretelor naturale, determinarea rolului jucat de mico- rize, stabilirea unor modalități de reîmpădurire și regenerare naturală. — Dr. N. Roman: „Observații asupra regenerării pădurii la limita superioară’ . S-au expus rezultatele unor experiențe privind obținerea unor puieți de molid din semințe prove- nite de la arboretele de mari altitudini. S-a remarcat, că rezistența acestora la factorii mediului este mult mai mare comparativ cu cei proveniți de la o altitudine mai coborîtă. — Ing. V. Palamaru șeful ocolului silvic — Vatra Dornei: „Obținerea semințelor de Pinus cembra”. S-au prezentat rezultatele și observațiile personale întreprinse în munții Călimării, asupra acestui conifer recunoscut prin calitățile sale ca un component valoros al arboretelor de limită su- perioară. Experiența îndelungată a permis autorului să in- dice metodele de colectare, conservare și condițiile optime dc germinare a semințelor de zîinbru. — Dr. M. Falcă : „Stadiul cercetărilor privind ecosistemele de limită superioară din Bucegi, Călimani și Retezat”. S-a arătat că cercetările complexe întreprinse de. colectivele de biologi de la București, Cluj-Napoca și Iași în masivele menționate au fost abordate în anul 1981, de pe poziții sistemice, fapt care va facilita elaborarea unei fundamen- țări ecologice adecvate conservării, gospodăririi și extin- derii altitudinale a pădurilor de limită. — Dr. G. Davldescu: „Particularități ale condițiilor sta. ționale în ecosistemele de limită superioară”. S-au expus rezultatele cercetărilor întreprinse asupra principalilor factori naturali care determină limita superioară a dome, niului forestier. S-a reliefat că, în această zonă, factorul termic și hidric exercită o acțiune puternică. între masivele Bucegi, Retezat și Călimani există diferențe privind limita superioară a pădurii, care reflectă o expoziție diferită față de radiația solară șl dinamica maselor de aer. Limita superi- oară este mai ridicată în Carpații Meridionali față de grupa nordică a Garpaților Orientali. — Dr- Th. Chifu: „Particularități ale structurii și bio- masei vegetației Ia limita superioară a pădurii”. S-a prezentat o sinteză a rezultatelor cercetărilor privind struc- tura și biomasa molidișurilor dc limită și jnepenișurilor din cele trei masive investigate. Interesante au fost datele care au evidențiat că aceste molidișuri se caracterizează printr-o consistență redusă și productivitate inferioară. — Dr. M. Știrban: „Indici eeoîiziologlei pentru molidi- șuri de limită șl jnepenișuri”. S-au prezentat sintetic rezultatele cercetărilor ecofiziologice asupra unor aspecte privind metabolismul molidului, zimbrului și jneapănului, relevindu-se particularitățile legate de adaptabilitatea la condițiile limitei superioare a pădurii. — Dr. X. Vasiliu: „Structura, biomasa și activi- tatea ceuozelor edafice la limita superioară a pădurii”. S-a expus sinteza cercetărilor întreprinse asupra faunei edafice și microîloreî solului cu implicații în procesele dc descompunere a necromaseî. Studiile efectuate în masivele Bucegi, Retezat și Călimani au dezvăluit că în aceste biotopuri procesele de descompunere sînt dependente în fazele lor ini- țiale de activitatea microartropodelor și lungilor. Discuțiile purtate au exemplificat aspectele dezbătute în referate, accentuind importanța majoră a ecosistemelor fo- restiere de limită superioară in ansamblul general al păduri- lor montane. în încheierea acestei interesante consfătuiri, dr. doc. V. Giurgiu a subliniat necesitatea adlncirii colaborării dintre cercetătorii din domeniile silviculturii și biologiei, susținînd că ar fi de dorit să se constituie un colectiv de coordonare și programare a tematicilor comune.. De asemenea, s-a arătat că se impune realizarea unei colaborări mai strlnse cu cerce- tătorii din domeniul silviculturii și din ocoalele silvice, pentru a găsi căile practice dc apărare a pădurii dc limită, a acestui tezaur național prea puțin cunoscut și în consecință gospo- dărit pe alocuri prin metode extensive, ceea ce li subminează stabilitatea și polifuncționalitatea. Dr. N. Vasiliu Aspecte din silvicultura R. P. Chineze 1. Date generale Suprafața păduroasă a R. P. Chineze reprezintă 12,7% din suprafața totală a țării, procent sub nivelul mediu exis- tent pe glob, datorită îu cea mai mare parte existenței unei foarte mari suprafețe, de deșert (circa 120 milioane hectare),. Statisticile existente arată că după eliberare, odată cu în- ființarea Republicii Populare Chineze în anul 1949, au fost împădurite circa 28,2 milioane hectare, din care 4,55 mi- lioane hectare numai în anul 1980. în prezent se desfășoară o vastă campanie de împădurire a terenurilor improprii Dr. ing. G. NIȚESCU Ing. M. BODEA Ministerul Silviculturii Ing. M. IANCULESGU Institutul de cercetări și amenajări silvice Ing. GH. SFERDIAN Inspectoratul silvic județean Timiș pentru agricultură și dc. creare a unei rețele dense de perdele de protecție. Pe teritoriul Chinei se disting patru mari zone cu păduri masive, localizate geografic în părțile de nord, nord-est, nord-vest și sud-vest. în vederea protejării florei și faunei și a crcerii unor condiții optime pentru efectuarea de cercetări științifice, au fost constituite și declarate rezervații mai multe zone cu păduri naturale, așa cum sînt: Rezervația naturală Fengling din provincia Heilongjiang, rezervația naturală Changbai din provincia lilin, pădurea tropicală din insula Hainan (pro- vincia Guangdong), rezervația naturală Wo Long din pro- 162 REVISTA PĂDVRlLOli * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 vincia Sicliuau, pădurea tropicală Xishuangbanna din pro- vincia Yunnan și unele păduri naturale din munții Altai (regiunea autonomă Xinjiang Uygur). în afara marilor rezervații enumerate, parte din ele afiliate programului in- tetnațional M.A.B, (Omul și biosfera), mai multe guverne provinciale și-au mai constituit șl declarat ca rezervații și alte păduri, suprafața acestora fiind de 900 la 50 000 hectare. Suprafața pădurilor mature reprezintă circa 50— 60 % din totalul suprafeței păduroase. înainte de eliberare pădurile n-au fost judicios gospodărite, in prezent depnnlndu-se efor- turi serioase pentru îmbunătățirea sistemului lor de gos- podărire care constă printre altele in : stabilirea corectă a posibilității pădurilor; excluderea tratamentului tăierilor rase pe mari suprafețe, care a avut efecte nefavorabile asupra mediului Înconjurător; introducerea tehnicii moderne de inventariere a resurselor, utilizind în acest scop aerofoto- gratnetria și tehnica teledetecției; realizarea de tabele de producție pentru principalele specii forestiere cum sînt Pinus koraiensis, Larix olgensis, Canntnghamia și altele ; ridicarea productivității pădurilor de la 1 m8/an/ha, cit produc in medie in prezent, Ia 3 m3/an/ha; aplicarea unor tratamente intensive punîndu-se accent pe regenerarea naturală și crea- rea de arborete amestecate; împădurirea terenurilor inapte pentru agricultură, situate în condiții extreme chiar pentru vegetația forestieră ; introducerea în cultură a speciilor repede crescătoare cum sînt: Populus daoldiana, Populus koreana, Salix malsudana, Salix kodeansis, Cunninghamia lanceolata și altele. Din punct de vedere administrativ activitatea din silvi- cultură, la nivelul provinciilor, este coordonată de departa- mente forestiere, la nivel județean, de direcții forestiere, care au tn subordine mai multe întreprinderi forestiere de circa 20 000 — 30 000 hectare. 2. Rezervația naturală din munții Changbai Munții Changbai, care in limba chineză înseamnă zăpadă veșnică, situați în partea de nord-est a R. P. Chineze, în provincia Hlin la granița cu R. D. P. Coreeană, sint consi- derați cei mai înalți munți din această parte: 2691 m. în vlrful munților Changbai se află lacul Tian Ghî (lacul din ceruri), de origine vulcanică, renumit prin frumusețea sa, constituind un punct de atracție deosebit pentru turiști. Diu punct de vedere geografic munții Changbai sc află cu- prinși între paralela 41’—43° latitudine nordică șl între meridianele 120’—123° longitudine estică. Suprafața de pă- dure naturală din această regiune era înainte de anul 1958 de circa 10 milioane hectare ; in prezent, datorită despădu- ririlor masive efectuate pentru crearea de noi terenuri pentru agricultură, au mai rămas circa 5 milioane hectare. în ve- derea conservării valorosului genofond forestier din această parte a R. P. Chineze, a fost constituită rezervația naturală Changbai afiliată programului internațional M.A.B. în su- prafață de circa 220.000 hectare. Aici a fost înființată sta- țiunea de cercetare a ecosistemelor forestiere montane Chang- bai, subordonată direct Academiei de Științe a R. P. Chineze — — SINICA —, care are scopul de a efectua cercetări funda- mentale multidisciplinare In numeroasele staționare exis- tente, în fiecare zonă altitudinală de vegetație. Vegetația din munții Changbai în funcție de condițiile edafoclimatice este distribuită în următoarele zone : A. Altitudine 2000—2691 m: vegetația este caracteris- tică tundrei, în care predomină Rhododendron aureum. Se mai întîhîesc printre alte specii Rhododendron redocaskeiana, Rho. conferstissima, Dryas octopetala var. asiatica, Phyllo- doce caerulea, Vaccinium iiliginosum, V. vittsidaea, Salix rotundifolia. Toate aceste specii sînt adaptate la condițiile aspre de climă și sol și ele joacă un rol important în protecția mediului ambiant și păstrează un echilibru al ecosistemelor din zonă. B. Altitudine 1700 — 2000 m; în această zonă se găsesc arborete pure de Betula emanii — Chain, printre foarte puținele care există pe glob. Diseminat se mai află Larix olgensis și într-o proporție mai mare Pinus pumila. Solul este superficial, înțelenit. C. Altitudine 1150 1700 m : aici se situează etajul arbo- retelor pure de rușinoase în care predomină Picea jetoensis, Picea koraiensis și Abies nephrolepis. Diseminat se întîinesc Betula ermanii, Larix olgensis și Abies holophyla. Tipul de sol predominant este brun montan podzolic. Pentru această zonă cercetările se efectuează în cadrul unui arboret de răși- noase de mare productivitate cu un volum mediu Ia hectar de 500 mc. Picea koraiensis realizează diametre peste 80 cm și Înălțimi de peste 35 m. D. Altitudinea între 550—1150 m; zona se caracterizează prin prezența arboretelor de amestec. Specia forestieră cea mai importantă din munții Changbai care este predominantă în această zonă, este Pinus koraiensis aflată în arealul ei natural de vegetație. Este o specie foarte prețioasă, atît datorită proprietăților tehnologice deosebite ale lemnului, cit și datorită rezistenței ridicate față de agenții dăunători. Lemnul este ușor, fără noduri, drept, bun pentru construcții și mobilă. Fructele (conurile) sale conțin ulei, calitate ce face să-i sporească valoarea. Volumul maxim pe care-1 poate da la hectar este de 800 mc. Exploatabilitatea se realizează la vîrste mari, peste 160 ani; este o specie longevivă, realizlnd diametre de peste 200 cm la vîrsta de 600 ani. Cerințele ecologice : „soluri brune incluse de pădure, fer- tile; precipitații anuale: 800 — 1500 mm; temperatura medie a lunii ianuarie : —3“C; temperatura medie anuală : +7’C ; rezistă pînă la o temperatură de — 40°C; descompunerea litierei se face rapid, neexislînd fenomene de podzolire. Ținlnd cont de cerințele ecologice, se consideră că această valoroasă specie ar putea fi experimentată in cultură, în amestec — In pădurile montane din sud-vestul țării noastre. în amestec cu Pinus koraiensis se intîlnesc specii de foioase din genul Acer; Acer barbineroe, A. mandshuricum, A. tri- florum, A. ginnala, A. mono, A. tegmenlosum, A. ukurun- duense. De asemenea, este prezent Quercus mongolica, Betula platyphylla, Abies holophyla, Larix olgensis, Larix dahurica, Pinus sylvestris, var. sylvestriformis, Tilla amurensis, Ulmus japonica, Ulmus laciniata, Fraxlnus mandshurîca, Alnus mandshurica, Quercus dentata, Betula dacurica. Pădurea naturală virgină, de amestec, din cadrul acestei zone este multietajată, existînd trei generații de arbori. Subarboretul este bietajat, iar pătura vie este trietajată. Arborii au di- mensiuni mari: Fraximis mandshurica la vîrsta de 150 ani realizează diametre peste 80 cm și Înălțimi peste 35 m. Volu- mul arboretului pe picior este de circa 400 mc. Tipul de floră ierbacee este de mull, cu predominarea specii- lor de Asarum, Paris, Polygonatum și altele. în pădurile din munții Changbai vegetează in mod natural renumita plantă Panax ginseng, ale cărei rădăcini sint utilizate cu rezultate dintre cele mai spectaculoase, în industria farmaceutică, în prezent există pe teritoriul R. P. Chineze mai multe centre de culturi artificiale de Panax ginseng, dar proprie- tățile farmacologice ale acestora sint mult inferioare exemplarelor crescute în mediul lor natural. Din păcate acestea din urmă sint foarte rare in pădurile din munții Changbai și foarte greu de găsit. Tăierile dc regenerare care se aplică pădurilor din munții Changbai (cu excepția rezervației naturale In care nu se exe- cută nici un fel de lucrare) sint tăierile selective cu o rotație de 25 ani in arboretele naturale și tăierile rase in arboretele artificiale. Diametrele permise la tăiere pentru principalele specii forestiere din pădurea naturală sînt redate în tabelul de mai jos: Diametrele arborilor pentru earc sînt permise tăierile Specia Diametre care se mențin, cm Diametre maxime care se mențin, cm Diametrul la care se rea- lizează creșterea curentă maximă. 1 0 Diametre admise la exploatare, cm Diametre care se includ neapărat la exploatare, cm Pinus koraiensis Pleca koraiensis Abies holopliylla Tilla mandshurica Betula davurica Acer mono 40 28 20 24 24 20 64 40 28 36 40 32 40 28 20 24 24 20 44 32 24 28 28 24 68 44 32 40 44 36 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 163 Rezervația naturală Changbai are o conducere proprie, care gospodărește în mod unitar întreaga suprafață aferentă. Au relații de colaborare cu majoritatea rezervațiilor naturale afiliate programului internațional M.A.B. Rezultatele cercetărilor efectuate în ecosistemele forestiere montane din Changbai sînt publicate in limba chineză în volume anuale, cu scurte rezumate în limba engleză. 3. Rezervația naturală Wo Long Obiectivele principale pentru care s-a constituit această mare rezervație constau în ocrotirea ursului panda (Ailuro- poda melanoleuca) și a ecosistemelor forestiere din zonă. Rezervația a fost extinsă de la 20 000 hectare cît avea la constituirea ei în 1975, la circa 200 000 hectare cît are în prezent. Așa după cunt am mai spus, rezervația naturală Wo Long este afiliată programului internațional „Omul și biosfera” obținînd subvenții de la UNESCO. Din punct dc vedere geografic, ea se află cuprinsă între paralela 30° 45' și 31° 25', latitudine nordică și între meri- dianele 102° 52' și 103° 24'. Este situată în partea de est a lanțului de munți Ciun-Lai, Intr-o regiune muntoasă foarte accidentată. Panta medie este de 35°, ajungînd în foarte multe situații la peste 60°. Altitudinea cea mai joasă este de 1155 m și cea mai mare este de 6 200 m. Există 101 vîrfuri de munte ce depășesc înălțimea de 5 000 m. în partea stingă, rezervația naturală Wo Long este delimitată de fluviul Mingian. Din punct de vedere administrativ, rezervația naturală Wo Long se găsește în regiunea autonomă Wenchuan din provincia Siehuan. Date climatice : precipitațiile medii anuale : 1 068 mm; umiditatea relativă în aer este 83 %; temperatura medie anuală este -|-7,8°C; maxima absolută este +27”C; minima absolută este -- 11,5°C; 180 zile din an nu există brumă. Rezervația naturală conține resurse faunistice și floristice deosebit de bogate. Animalele mamifere sînt reprezentate de peste 100 specii, păsările peste 200, iar vegetația peste 3 000 de specii. Sînt ocrotite prin lege 29 specii de animale, din care unele sînt incluse în categoria I de protecție, așa cum sînt: ursul panda, maimuța cu părul galben, cerbul cu botul alb și altele. Din inventarierile efectuate a rezultat că în cuprinsul rezervației, și deci și pe întreg globul pămîn- tesc, mai există doar 100 exemplare de urși panda. Numai în această zonă urșii panda găsesc cele mai prielnice condiții de viață, printre care hrana lor preferată, bambusul, este din abundență. în cadrul UNESCO a fost inițiat un amplu proiect denumit „proiectul ursul panda” (Gtant Panda Project) în care mai mulți experți întreprind numeroase investigații legate de această specie. De exemplu, un expert în ecologia forestieră se ocupă cu studierea ecologiei speciilor de bambus existente în cantitate foarte mari în tot cuprinsul rezervației naturale, specii care, așa după cum am mai menționat, constituie principale sursă de hrană a ursului panda. Pentru mărirea efectivului de urși panda, în cadrul rezer- vației naturale, la altitudinea de circa 2 650 m, a fost înfiin- țată în 1979 o crescătorie, condusă de un inginer. în prezent crescătoria are 8 urși panda : 6 adulți și 2 pui (cel mai mare are vîrsta de 22 ani și cel mai mic are vîrsta de 3 ani). Hrana lor este atît artificială (ouă, lapte praf, făină de pește, orez, vitamine, sare), cît și naturală constînd din bambusul exis- tent din abundență în incinta împrejmuită a crescătoriei. Urșii panda în timpul iernii nu hibernează, ei fiind activi. Natalitatea lor este anuală, născîndu-se un singur pui, rare- ori cîte doi. Plnă în prezent, în cadrul crescătoriei nu a existat mortalitate la puii născuți. în ceea ce privește ocrotirea vegetației, în cadrul rezer- vației naturale există trei specii de plante, considerate ende- misme și care intră în categoria I de protecție : Davidta tnvoluerata, Tetraeentron sinense șt CercidlphyUam japonicum var. sinense. Zonarea altitudinală a vegetației în cadrul rezervației naturale este următoarea: Pînă la 1 500 m altitudine: Cunninghamia lanceolata, Quer- cus oxgodon, Cinnammomum inundam, Phoebe nannm și altele. între 1 500 — 2 200 m este considerată zona lui Quercus spp. Specii mai frecvente întîlnite sînt: Taxus chinensis, 164 Carpinus spp., Acer spp, luglans cathayensis, Lindera, Cory- lus, Rhus oerniciflua, Fargesia spathacea, Sinarun-dinaria changii, Cercidiphgllum sinense, Lonicera, Deutzia și altele. între 2 200 și 2 890 m este considerată zona speciei Picea brachytela. în compoziția arboretelor sînt întîlnite frecvent Tsuga chinensis, Picea asperata, Teuga yannanensis, Larix mastersiana, Pinus armandii, Pinus labulacformis, Betula albo-sinensis, Acer spp., Pterocarya insignis, Sinarundinaria Fangiana, Sorbus spp., Viburnum spp., Tetraeentron. sinensis. între 2 800 și 3 600 m este zona speciilor de Abies faza- ni ana, Betula utilts, Rhododendron țaberi, Sabina squamaia, Coioneaster adpressus, Quercus aquifolioides, Carex, Ligu- laria, Primula, Poa annua. Dc remarcat că Abies faxoniana urcă pînă la circa 3 600 m, iar Quercus aquifolioides urcă chiar la peste 4 000 m altitudine, împreună cu speciile de Rhodo- dendron. Rezervația naturală are o conducere proprie, care se ocupă, în afară dc aspectul principal al ocrotirii naturii și de împădurirea versanților goi din zonă. împăduririle se execută prin plantații și în locurile greu accesibile se utili- zează cu mult succes semănăturile din avion. Se folosesc corespunzător condițiilor staționale, pinul de Yunnan, pinul masson, bradul chinezesc și altele. în prezent sîht interzise prin lege tăierile de regenerare în cadrul rezervației naturale, ultimele tăieri fiind efectuate în anul 1960. împăduririle executate cu specii de rășinoase au fost invadate cu timpul de regenerarea naturală a speciilor de foioase, în special pînă Ia 2200 m altitudine, ceea ce demonstrează marea capacitate de autoreglare a respectivelor ecosisteme naturale. Rezervația naturală Wo Long fiind o rezervație a biosferei, în cadrul ci se conservă mediul geografic în ansamblul său. Astfel, pe lîngă conservarea ecosistemele naturale din zonă se păstrează și se conservă cîteva localități rurale, existente de peste 1000 ani, situate în condiții extrem de grele de exis- tență, în total însumind circa 700 — 800 locuitori. Ultima așe- zare se află la circa 2200 m altitudine, la circa 2 km depăr- tare de colonia care constituie sediul administrativ al rezer- vației naturale. Pentru a-și asigura bruna necesară ei se ocupă cu creșterea animalelor și practică agricultura în condiții extreme (pante repezi). Există o strînșă colaborare între populația din zonă, de naționalitate tibetană și administrația rezervației, în ceea ce privește ocrotirea speciilor de interes deosebit. Astfel, din numeroasele exemple de colaborare, este și acela al salvării de la moarte a unui urs panda, hăituit de lupi, fiind ocrotit astfel de localnici și redat apoi administrației rezervației. 4. Aspecte generale ale silviculturii din provincia Siehuan Provincia Siehuan, una din cele mai populate provincii din R. P. Chineză (peste 100 milioane locuitori), este situată in partea de sud-vest a Chinei, între meridianele 97° 30'— — 110° 10' și paralelele 26° 02'—34° 20'N. Suprafața pro- vinciei Siehuan este de circa 570 000 km’. Suprafața pădurilor provinciei este de circa 7 450 000 ha, ceea ce revine 13% din suprafața totală. Principalele specii sînt bradul, molidul, stejarii, pinul de Yunuan și Pinus massoniana. în ceea ce privește organizarea sectorului forestier la ni- velul guvernului provincial există un departament forestier care se ocupă cu probleme de silvicultură și face o admi- nistrație unitară a împăduririlor, amenajării pădurilor și a utilizării pădurilor din toată provincia. La nivelul guvernelor populare județene, inclusiv la ju- dețele autonome, la municipii și mal jos, la nivelul raioanelor, fiecare are un oficiu forestier propriu care are în responsabili- tate problemele împăduririlor, amenajării pădurilor și a utilizării lor. întreprinderile forestiere constituite în districte mari fores- tiere proprietate de stat, se ocupă cu exploatarea, transportul și regenerarea pădurilor. în toată provincia Siehuan sînt 20 de întreprinderi forestiere cu peste 100.000 de muncitori și specialiști. în raioanele provinciei au fost înființate circa 260 de pepi- niere pentru producerea materialului de împădurire. împă- duririle se execută de centrele forestiere naționale, de membrii comunelor și asociațiilor. Din 1949 și pînă în prezent au fost plantate și regenerate în toată provincia Siehuan, peste 2,7 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 milioane hectare. Din acestea, 780 000 ha au fost plantate de centrele forestiere naționale (inclusiv 530 000 ha de semă- nături din avion). în ultimul timp ritmul Împăduririlor a crescut, impădurindu-se anual circa 400 000 lia din care 150 000 ha prin semănături din avion. De asemenea, anual se asigură regenerarea naturală a 30 — 40 mii de hectare. Cea mai mare parte din împăduriri se execută pe terenuri care, in prezent sînt lipsite de vegetație forestieră și silit im- proprii pentru alte utilizări. întreprinderile forestiere din provincie exploatează în jur de 3 milioane mc lemn comercial, iar comunele și membrii asociațiilor exploatează circa 10 milioane mc pentru folosința lor. Exploatarea în cea mai mare parte se face cu ferăstraie mecanice, iar colectarea lemnului se face cu funiculare, cu autocamioane pe drumurile forestiere și prin plutire liberă pe cursurile marilor riuri. Tratamentele care, se utilizează sînt: tăierile rase în pădurile artificiale: tăierile în benzi în arboretele naturale; tăierile selective în pădurile naturale din zonele montane înalte. Industria lemnului din provincia Sichuan este coordonată tot de Departamentul forestier din guvernul popular pro- vincial. Există peste 80 de întreprinderi de prelucrare a lemnului, din care 5 sînt de mărime mare și mijlocie. Procentul dc utilizare a lemnului este în jur de 80%. în provincia Sichuan există 16 unități de cercetare știin- țifică, din care cele mai importante sînt: Institutul de cer- cetări forestiere din Chengdu — capitala provinciei Sichuan, Institutul de cercetări pentru mecanizarea lucrărilor silvice și institutul de proiectare și de amenajare. în provincia Sichuan, ca de altfel în toate provinciile R. P. Chineze, există o preocupare majoră pentru ocrotirea naturii prin sistemul parcurilor naționale și al rezervațiilor naturale, în care slnt ocrotite o mare varietate de floră și faună, mare parte din ele pe cale de dispariție. în acest scop în toată provincia Sichuan au fost declarate 13 rezervații naturale, In suprafață de 170.000 ha, ceea ce revine 0,8% din totalul suprafeței provinciei. Cea mai mare din acestea este rezervația naturală Wo Long despre care s-a scris mai sus. Revista AFZ/B r o s s raa n n : Mierotroliu cu cablu autopro- pulsat pentru apropiatul lemnului în arboret. în: Allgemeine Forst Zeitschrift, Mîinchen, 1983, nr. 4, pag. 100, 1 fig. La expoziția internațională forestieră 1982 de la Miinehen, o firmă de export din Republica Socialistă Cehoslovacă a prezentat un utilaj care permite apropierea mecanizată a buștenilor in arboretele în care sc practică rărituri. „Vehi- culul” are o lățime de 53 cm și o înălțime de 86 cm. Puterea de transmisie de 9,5 kW (13 CP) acționează direct două șenile, care avînd o suprafață de contact mare, produce pre- siune mică asupra solului dar asigură stabilitatea necesară. Cablul lung de 80 m (6,3 mm) se rulează cu o putere de trac- țiune de pînă Ia 2 tone și cu o viteză de 1,5 m/scc. La depla- sarea in arboret, troliu! desfășoară o viteză egală cu mersul unui pieton. B.T. Anunț Aducem Ia cunoștința cititorilor revistei noastre că, îneepînd cu anul 1984, abonamentele nu se mai fac prin Institutul de cercetări și proiectări pentru industria lemnului (ICPIL) sau Oficiul de informare documentară al MILMC, ci prin oficiile poștale, factorii poștali sau prin difuzorii de presă din întreprinderile și instituțiile din localitatea în care locuiește abonatul, la care se va depune și costul abona- mentelor contractate. Amintim că revista are apariție trimestrială, prețul unui abonament anual (4 numere) fiind de 80 lei, iar cel al unui exemplar de 15 Iei. Pentru a primi revista îneepînd cu primul număr, avînd în vedere definiti- varea tirajului, abonații sînt rugați să achite costul abonamentului pînă la data de 15 decembrie 1983. Menționăm că orice reelamații privind neprimirea revistei la termen se vor adresa la Oficiu! poștal în raza căruia s-a contractat abonamentul, singur în măsură să rezolve litigiul. REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 , Nr. 3 165 Recenzii Dr. ing. I. MILESCU, dr. ing. A. ALEXE : Economie fores- tieră. Editura Ceres, București, 1982, 340 pag. Cu peste un deceniu tn urmă, Revista Pădurilor consemna apariția unei lucrări fundamentale de informare pentru spe- cialiștii din țara noastră — Pădurile pe glob — semnată de dr. ing. L Mi le s cu și dr. ing. A. A I e x e. Ca o continuare firească, aceeași autori consecvenți in colaborare și credincioși acelorași preocupări, ne prezintă acum lucrarea „Economie forestieră”, lucrare de mare im- portanță și utilitate pentru cei ce lucrează In acest domeniu. în cele 340 pagini ale cărții este remarcabil condensat un vast material, în care sînt astfel relevate marile probleme ale economiei forestiere contemporane. Noua lucrare se con- stituie ca o contribuție valoroasă In direcția cunoașterii celor mai noi preocupări referitoare la problemele economiei fores- tiere mondiale în contextul contemporan, lucrarea elaborată prezintă pădurea ca o realitate biogeografică și economică, cu princi- palele caracteristici ale resu selor forestiere ale lumii. în capitolul introductiv „Pădurea ea realitate biogeogra- fică și economică” sint arătate succint elementele generale ale fondului forestier mondial și trecute In revistă evoluția vegetației forestiere de-a lungul erelor geologice. De mare interes este clasificarea regiunilor forestiere mondiale sub raportul importanței lor economice, elaborată de A. A I e x e, care constituie o contribuție originală remarcabilă in acest domeniu. „ Principalele caracteristici ale resurselor forestiere” constituie al doilea capitol, în care sînt redate mărimea și distribuția resurselor forestiere ale globului, surprinzînd caracteristicile lor generale. Sînt arătate și comentate în mod distinct mă- rimea și distribuția resurselor forestiere din țările socialiste, cele ale țărilor capitaliste dezvoltate și apoi ale țărilor în curs de dezvoltare, încheindu-se capitolul cu unele consi- derații asupra resurselor forestiere pe zone geografice. în capitolul 3 „Procesele de producție forestieră” se anali- zează aspecte legate de succesiunea și particularitățile pro- ceselor de producție în economia forestieră, problemele teore- tice și practice de evaluare a resurselor forestiere, fiind abor- dată și mult disputata problemă a evaluării serviciilor de protecție a pădurilor. în același capitol sînt relevate aspecte legate de prețul lemnului pe picior, clteva probleme ale for- ței de muncă în economia forestieră, influența unor factori asupra utilizării resurselor forestiere și eficiența în economia forestieră. Capitolul 4 „Lemnul șt materialele pe bază de lemn” tratează concepțiile cu privire la utilizarea lemnului, producția și consumul prodmelor lemnoase, pădurea ca sursă de energie și materie primă pentru chimie, pădurea ca mijloc de odihnă și recreere și pădurea ca sursă de alimentație pentru om. Capitolul 5 se referă la „Schimburile comerciale și coopera- rea economi ă internațională fn sectorul forestier”, redlndu-se evoluția importurilor și exporturilor produselor forestiere. Sînt prezentate tn acest capitol organizațiile internaționale specializate in domeniul forestier și unele informații deosebit de utile cu privire la problematica dezbătută de cele opt congrese forestiere mondiale ce au avut loc tn perioada 1926 — 1978. în încheiere este prezentată participarea Ro- mâniei la acțiunile de cooperare economică internațională în domeniul forestier. în capitolul 6 „Cercetarea științifică: priorități — cadru instituțional — interdependențe — enaliiări” sînt tratate pro- blemele referitoare la stabilirea priorităților în cercetare, cadrul instituțional, interferențele cercetării cu invățămîntul, proiectarea, documentarea și producția. Este examinată și comentată în mod competent modalitatea de exprimare a eficienței cercetării științifice. Subcapitolul „Evaluări 1981” prezintă un interes deosebit- Aici sînt comentate unele concepte asupra cărora autorii sugerează acordarea unei atenții sporite: genetice, teoria generală a sistemelor, ecosistemul forestier, cercetarea opera- țională, teledetecția în clasificarea și inventarierea resurselor forestiere, tehnica de convergență etc. Capitolul 7 „Prognoza și ancheta de opinie fn economia forestieră” tratează în mod foarte original problemele gene- rale ale prognozelor și particularitățile acestora in economia forestieră cu referiri speciale la prognoza consumului de pro- duse lemnoase, prognoza structurii și necesarului de resurse forestiere, prognoza tehnologică. Capitolul 8 (ultimul) este consacrat economiei forestiere a României, prezentîndu-se sintetic evoluția și stadiul actual al resurselor noastre forestiere, coordonatele politicii de utilizare a acestora, potențialul forestier și perspectivele de dezvoltare a economiei forestiere, tn condițiile asigurării permanenței pădurilor României, permanență atît de amplu argumentată în cuprinsul acestei lucrări, așa cum conchid însăși autorii pe ultima pagină a cărții. în încheiere, trebuie subliniată competența, originali- tatea, nivelul elevat în care sînt prezentate și tratate de autori problemele actuale ale economiei forestiere mondiale și în contextul acestora cele ale economiei forestiere românești. Lucrarea aduce în discuție o vastă problematică și o multi- tudine de aspecte — cele mai reprezentative și cele mai stringente — ale epocii noastre, mărindu-și în acest fel valoarea teoretică și practică. în țara noastră s-au mai înregistrat preocupări în acest domeniu începînd cu apariția lucrării „Evoluția economiei forestiere In România” (V. Sabău, 1946), urmată in 1948 de lucrarea „Probleme de economie forestieră” (F i 1 i- povicl și Lăzărescu). în anul 1958 apare manualul „Economia, planificarea și legislația forestieră” semnată de Gh. Purcăreanu și O. Cărare, iar în 1962 „Eco- nomia forestieră (O. Cărare, I. Dincă și Marcela F r i m u). în aceeași ordine de preocupări, tn anul 1964 a fost editat cursul „Organizarea și planificarea producției forestierce” (C. Cos tea), iar în 1975 cursul „Economia întreprinderi- lor forestiere” (V. Barba și C. C o s t e a). în anul 1970 apare „Dezvoltarea economiei forestiere a României în contextul european” și în anul 1973 „Economia forestieră a țărilor europene”, ambele lucrări semnate de iug. I. Dincă. Remireabile în această privință sînt lucrările dr. doc. Victor Giurgiu „Conservarea pădurilor” (1978) și „Pădurea și viitorul” (1982), care constituie o etapă impor- tantă in dezvoltarea științelor silvice din țara noastră. „Economia forestieră” semnată de dr. ing. I. Mile seu și dr. ing. A. A1 e x e se integrează în contextul acestor lucrări. Ea este o lucrare de înalt nivel teoretic, bazată pe o vastă experiență și o bogată documentare tn țară și în străinătate, constituind o nouă și importantă contribuție Ia dezvoltarea economiei forestiere românești ca știință. Prin conținutul său valoros, cartea menționată este una din lucrările reprezentative ale literaturii de specialitate, ce depășește ca importanță granițele țării noastre șl ocupă un loc de cinste în cadrul acestei categorii de lucrări. Ing. I. Dincă Mierea de albinl șl albinăritul. în: Allgemeine Forst Zeit- sclu-ift, nr. 31, 1982. Numărul 31 din 1982 al revistei germane Allgemeine Forst Zeitschrift este dedicat în totalitate miere! de albine și albinăritulul” practicat în păduri. Considerînd că această problemă interesează șl pe silvicultorii noștri, prezentăm în cele ce urmează ideile principale și un scurt rezumat al articolelor din această revistă, semnate de Volprccht Maul, Buttner P., Drescher, W., Schmautz, H. ș.a. 166 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * J983 * Nr. 3 Albina poate și trebuie să fie considerată că un „animal” al pădurilor, care împreună cu celelalte viețuitoare (insecte, bacterii, vinat etc.) care trăiesc aici, cu arborii și alți factori naturali constituie un tot unitar pe care-1 cunoaștem, sub denumirea de ecosistem forestier sau pădure. Pădurile au oferit întotdeauna tn scorburile copacilor lo- cuințe naturale pentru populațiile de albini, pe de o parte, iar pe de altă parte, flora bogată a acestora constituie o bază sigură de hrană. Cu adevărat putem vorbi de o apicultură de pădure, căci numai în păduri se mai găsesc pajiști înflo- rite, nealterate de insecticide și ierbicidc, singurul loc de refugiu pe care-1 mai găsesc albinele. Din acest punct de vedere pădurile constituie un mijloc sigur de protecție a acestor ființe, oferind din abundență flori, polen și o sursă sigură de miere în anii buni. Chimizarea agriculturii, icrbicidările și insec- ticidele, monoculturile agricole pe spații mari ca și folosirea în agricultură a semințelor selecționate, au dus la o sărăcire a florei de clmp și au afectat astfel și albinăritul. Ca urmare, apicultura pastorală a luat o dezvoltare mai marc și pădurile au redevenit singurul loc de refugiu și viață. Orice bun silvicultor ca om al naturii trebuie să îndră- gească aceste minunate ființe ale pădurilor noastre de la care avem multe de învățat, în primul rînd hărnicia lor, diviziunea muncii, spiritul de sacrificiu al individului pentru tntreaga comunitate, deoarece pînă la urmă și această în- deletnicire frumoasă este strins legată de viață pădurilor, în acest sens, silvicultorii trebuie să protejeze această lume a albinelor prin introducerea în cultură peste tot unde este posibil, fără mari cheltuieli și pe terenuri mai puțin preten- țioase, care de cele mai multe ori rămtn sterpe și goale, a unor ierburi, specii de arbori și arbuști foarte preferate de albine. Pentru aceasta silvicultorul trehue să cunoască toate ierburile, plantele, arbuștii și arborii ale căror flori sînt vizitate de albine ca și modalitățile de introducere a lor în cultură sau de menținere și favorizare a dezvoltării lor acolo unde există. Chiar și silvicultorii care nu se ocupă cu albi- năritul este bine să cunoască biologia acestor insecte, cerin- țele lor, pentru ca tn raza lor de activitate să poată “da ori- cînd indicații utile celor care se ocupă cu albinăritul pastoral. Aceste indicații privesc : baza meliferă care există în terenul său, parchetele cu zmeurișuri, epilobium, sursele de apă, locurile cele mai potrivite pentru amplasarea stupilor etc. Cîteva măsuri pe care trebuie să le aibă în vedere silvi- cultorii sînt. în plantații și parchete, în culturile silvice, peste tot unde este posibil se vor proteja și menține epilobium, zmeurul, alunul etc. în arboretele tinere se vor proteja și favoriza dezvoltarea diferitelor specii de sălcii, tei, castan, salcîm (unde e cazul) etc. Se va ține seama de faptul că sălciile sînt mai ușor de reprodus (comparativ cu alte specii) fie din sămînță sau din butași, îmbogățesc într-o mare măsură baza meliferă fără a avea exigențe staționale deosebite. Se recomandă acolo unde este posibil să se introducă un sortiment mai variat de sălcii astfel ca să avem perioade diferite de înflorire prevenind astfel pericolul unor înghețuri tîrzii. Nu toate sălciile înfloresc în același timp. Dintre cele care înfloresc în luna martie și aprilie cele mai indicate sînt: S. ca prea (care mai greu se multiplică din butași). S. viminalis, S. daphnoides, S. triandra și S. cinerea. Dintre cele care înfloresc prin aprilie și mai se reco- mandă S. purpurea, S. fragilis și S. pentandra. La ultimele două perioade de înflorire ajunge și în luna iunie. Albinele vizitează toate aceste specii de sălcii, ale căror in- florescențe (amenți) conțin cantități mari de polen, de care au nevoie mare tocmai în perioada de primăvară (lunile martie—mai) cînd acestea înfloresc. Dar sălciile prezintă importanță pentru hrana vînatului în timpul iernii,'■ceea ce este un motiv în plus pentru a le proteja și menține incultură peste tot unde este posibil. în arboretele mature sc vor proteja mușuroaiele de furnici, îndeosebi furnica roșie mică și mare, care trăiesc într-o de- plină armonie cu niște insecte din familia Afidelor cum ar fi Lachnidele și Lecanidele, de a căror existență este legată producția de „miere de mană”. Afidele oferă acestor furnici un anumit lăptișor pentru creșterea larvelor din furnicar iar în schimb furnicile Ie apără de unii dăunători. Unele specii de Afide trăiesc pe molid și brad, astfel se explică și proveniența mierii de mană la molid. Pe liziere și margini ale arboretelor se vor introduce peste tot unde este posibil unii arbuști ca . Spartium jltnccum sau drob, Prunus spinosa (L.) sau porumbarul, specii de arbori ca plopul, castanul roșu și pomi fructiferi ca mărul, părul și cireșul sălbatic. Pe marginea drumurilor și în locuri goale se pot face însă- mînțări în amestec cu diferite soiuri de trifoi alb, roșu, gbizdei (Lotus corniiulatus) itc. Introducerea teiului pe marginea tuturor dmmrilor sub formă de alei, aliniamente etc. este o altă măsură care se impune. Cele mai importante specii de arbori șl arbuști meliferi (după Maurizio șl Grafi) 1330 Specia Epoca dc înflorire Valoarea meliferă după : Miere de mană polen nectar Arbuști Rubus fructtcosus VI-IX 3 3 Rubus idaeus V-VII 3 4 Rhamnus frangula V-VI 2 3 Rhamnus cathartica V-VI 1 2 Cornus sanguinea V-VI 1 2 Corgtus avellana II-III 2 3 Cornus mas 11-IV 2 3 Crataegus sp. V-VI Arbori 2 2 Acer pseudoplatanus V 2 4 + Acer campesire IV-V 1 2 + Acer platanoides IV-V 2 3 + Betula sp. IV-V 2 0 Fraxtnus ornus V-VI 3 1 Fagus silvatica IV—V 3 0 Sorbus aucuparia V 2 2 Castanea satioa VI-VII 3 4 Quergus sp. LV-V 3 0 + + Fraxtnus excelsior IV-V 2 0 Picea ab ies V-VI 2 0 + + Abies alba VI 2 0 Ailanthus allissima VII 2 3 Pinus silvestris V-VI 2 0 Larix decidua III-IV 1 0 + Tilia tomeniosa VII 1 o + Tilia plalyphylos VI—VII 1 3 + Tilia cordata VII 1 3 Populus alba III-VI 3 0 Prunus spinosa IV-V 3 2 Prunus pedus V-VI 2 2 Salix sp. III-V 4 4 Vlmus carpinifolia III-IV 3 0 Alnus sp. III-V 3 0 Notă: Producția de mană (+ = bună, +4- = foarte bună). Producția meliferă (1 = redusă; 2 = mijlocie; 3 = = bună; 4 = foarte bună). Să nu existe drum comunal, județean sau național pe care să nu existe alei de tei. In tabelul demai sus sc dau după Maurizio și Grafi (citați de W. Drescher 1982) principalele specii de arbori și arbuști meliferi după cantitatea de polen și neclar pe care o furnizează ca și perioada lor de înflorire. Valoarea meliferă s-a exprimat prin coeficienți de la 1 — 4 după cantitatea de polen și nectar pe care o dau (redusă = 1, mijlocie = 2, bună = 3 și foarte bună = 4). Pentru unele specii s-a in- dicat și producția de miere de mană (+ — bună și + = = foarte bună). Din acest tabel se vede că dintre arbuști Rubus idaeus și fructtcosiis prezintă cea mai mare valoare meliferă. Primu REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 * 1983 * Nr. 3 167 are coeficient 4 (cel mai ridicat.) pentru producția de nectar șl 3 pentru polen, iar al doilea coeficient 3,atlt pentru polen cît și pentru nectar. Dintre speciile de arbori, pe locul întii se află sălciile cu coeficient melifer 4 pentru ambele carac- teristici (polen și nectar). Urmează apoi castanul, paltinul de munte, teii și altele. Teiul are o producție ridicată de nec- tar (coeficient 3) cea de polen este mal redusă (1) etc. în privința „miere de mană” rezultă că molidul are producțiile cele mai ridicate; producții bune dau și speciile de tei și paltin. Concluzia care se desprinde din cele de mai sus este că apicultura in fondul forestier poate fi mai mult dezvoltată. Să nu fie casă silvică la care organul silvic să nu aibă cel puțin cîțlva stupi sistematici cu albine. în acțiunea de valorificare a tuturor resurselor din fondul forestier să acordăm deci mai multă atenție albinări- tului, mai ales că această preocupare nu necesită investiții deosebite. Dr. ing. H. Ichlin I ing. V. Răescu | Dr. LUTZ BRIEDERMANN: Efectivul de vinat — marele necunoscut (Der Wildbestand — die grosse Unbekante). Editura VEB Deutscher Landwirtschaftsveriag, Berlin, 1982, 212 p., 40 fig., 4 tabele. Necesitatea unei lucrări temeinice privind evaluarea efec- tivului de vînat reiese chiar din titlul cărții menționate mai sus : Intr-adevăr, efectivul de vinat este insuficient cunoscut, nu numai la noi, ei poate in toate țările care se ocupă de o bună gospodărire a vinatului. Autorul își propune șl reușește să contribuie Ia îmbunătățirea unuia dintre factorii obiectivi și anume metodele de lucru. Cartea arc cinci capitole : primele două tratează istoricul și regulile de organizare a evaluării. De reținut silit actele normative emise de minister, pe baza legii vînătoril, care fixează cadrul In care trebuie să se des- fășoare lucrarea de evaluare. în această idee, socotim nece- sară emiterea, și la noi, a unui ordin ministerial care să dez- volte aliniatul d al art. 8 din legea 26/1976 privind economia vinatului și vînătoarea, punind capăt arbitrarului adeseori constatat. Capitolul 3 cuprinde explicarea unor termeni folosiți la evaluare. Și aceasta ar putea constitui un îndemn pentru noi de a face ordine în terminologia noastră vînăto- rească, spre a vorbi toți aceeași lîmbă. Dar capitolele cele mai importante și care ocupă și cele mai multe pagini sînt 4 și 5. Capitolul 4 tratează metodele de evaluare, clasificindu-le în indirecte și directe. în prima categorie Intră cele bazate pe chestionare difuzate unor colaboratori voluntari. Proce- deul nu necesită cheltuieli mari, dar nici rezultatul nu este totdeauna la nivelul așteptărilor, el depinzind de calitatea și conștiinciozitatea colaboratorilor. Tot la metodele indirecte se încadrează și stabilirea efectivului pe baza unor semne lăsate de vinat, pe teren : urme, zdreliri prin frecarea coarne- lor de puieți de către cervide, culcușuri, cuiburi, vizuini. Acestea ne oferă un grad de exactitate superior celor hazate pe chestionare, dacă cercetătorul știe să Ie interpreteze, ele însă nu se ridică la nivelul observării directe, cînd animalele pot fi văzute și cercetate. Referindu-ne la semnele folosite de metodele Indirecte, se constată că urmele prezintă cele mai multe avantaje, prin faptul că cele imprimate pe sol adeseori se păstrează în teren zile și chiar săptămini, fără să șe altereze substanțial; excepții fac cele imprimate pe ză- padă. La unele specii, din cercetarea urmei se pot deduce vîrsta și sexul. Metodele directe, datorită cărora putem vedea și examina vlnatul viu tn teren, adeseori în manifestările lui normale, firește sînt de preferat, ori de cîte ori situația permite. Dar evaluarea pe mii de hectare în terenurile de munte este costisitoare, deoarece necesită mulți observatori, lucrarea trebuind efectuată concomitent pe toată suprafața. Din acest motiv, ca metode directe, se recomandă observarea repetată, vara la locurile de pășune, iar iarna la hrănitori; pentru cerbi cea mai eficientă fiind cea din perioada de rut din toamnă. Metoda din avion zburînd la 80 — 100 m alti- tudine, cu viteză mică și folosind aparatul fotografic permite numărarea animalelor mari din teren deschis : cerbi, elani, capre negre și diferite mamifere în stepele țărilor africane și asiatice. în țara noastră insă, pădurile de conifere și arbo- retele de fag dese n-ar permite aplicarea acestor metode; ar putea fi folosite doar Ia vînatul de pe luciul apei și Ia coloniile de cuibărit. Metoda suprafețelor de probă la vlnatul mic de uscat, așa cum este concepută la noi, dacă este bine aplicată, dă rezultate bune la iepuri, fazani și căpriorii din pădurile cu linii parcelare deschise și nu avem nimic de adău- gat. La cerbul comun Insă autorul descrie o metodă indirectă bună, care merită să fie semnalată, deoarece. Ia noi, încă nu și-a găsit aplicare în teren. La această metodă suprafața de probă trebuie să fie de 200 — 500 ha, cam atît cit poate cerceta o persoană în 5 — 6 ore; să reprezinte 25 — 30% din suprafața fondului și să fie judicios repartizată in teren. Ninsoarea să fi încetat cel mai tîrziu la ora 5, iar zăpada să aibă un strat de 3—20 cm. Dacă este mai gros, îngreuiază mersul, iar în plus nici urmele vinatului nu se mai văd clar. Fiecărui observator trebuie să i se dea o schiță cu parcelele de pădure, cărări și alte semne pentru orientare. Lucrarea să înceapă la ora 9, concomitent de către toți observatorii. Pentru coordonare trebuie să existe un șef. Metoda poate fi aplicată și la mistreț, precum și la căprior în pădurile fără linii parcelare deschise. Capitolul 5 tratează aplicarea metodelor descrise în capi- tolul 4, la diferite specii de vinat, dintre care unele au fost descrise aici. Cel ce va citi această valoroasă carte va găsi într-una îndrumări prețioase și cu privire la alte specii de vînat, asupra cărora economia de spațiu nu ne permite să ne oprim aici: Ganidae, Mustelidae,.Fasianidae, Tetraomidae, vinat acvatic, specii de păsări din Ord. Falconiformes etc. Iată alte cîteva caracteristici ale cărții: tratează toate meto- dele de evaluare a efectivului de vînat, începînd cu cele ex- tensive, aplicate Îndeosebi în țările cu mari complexe de păduri (Africa, America de Sud, Canada etc.) și continuînd cu cele intensive din țările Europei Centrale; Ia sflrșitul lucrării se dă un tabel rezumativ cuprinzînd la fiecare specie de vînat, metoda de evaluare, perioada dc lucru, precizia posibilă, cheltuiala necesară etc. Tratarea este de înalt nivel științific. în cuvintul înainte, autorul face afirmația potrivit căreia cartea de care ne ocupăm aici, prin adunarea la un loc, sub forma unei monografii, a cunoștințelor privind me- todele de evaluare a efectivelor de vînat este, după știința sa, prima lucrare de acest gen. Ne asociem cu toată convin- gerea la această susținere. V. Cotta 168 REVISTA PĂDURILOR * Anul 98 . 1983 . Nr. 3 Lucrători din sectorul forestier! Î^lăturînd cauzele care provoacă incendii, apărați tezaurul verde al țării noastre*