REVISTA PĂDURILOR INDUSTRIA LEMNULUI tn atenția cititorilor Revistei Silvicultură și exploatarea pădurilor Revista Pădurilor — Industria Lemnului ^Celuloză și Hîrtie —Seria SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATAREA PĂDURILOR — are aprobarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste să editeze în acest an șase numere, 56 pagini/număr, costul unui abonament anual reve- nind astfel la 80 lei (5 lei primul număr și cîte 15 lei x5 numere). Rezultă deci că pentru a primi revista pe întregul an (șase numere) abonații trebuie să expedieze în contul LC.PXL. 3045.51.80,10409 BISM București, diferența de la suma achitată în prezent (30 sau 60 lei), pînă la cea de 80 lei, informînd despre aceasta și redacția revistei: București, Bd. Magheru Nr. 31, Sector I, pentru a fi luați în evidență* în cazul cînd pînă la data de 30.VIII.1982 nu se vor primi sumele reprezentînd diferența cost, se va expedia numărul de reviste al căror cost a fost achitat prin sumele trimise. REVISTA PĂDURILOR—INDUSTRIA LEMNULUI—CELULOZĂ ȘI HiRTIE ORGAN AL MINISTERULUI ECONOMIEI FORESTIERE ȘI MATERIALELOR DE CONSTRUCȚII ȘI AL CONSILIULUI NAȚIONAL AL INGINERILOR ȘI TEHNICIENILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA anul 97 Nr. 3 ,u,lc CONSILIUL DE CONDUCERE Dr. ing. V. CWvulcacu (președintele consiliului șl redactor responsabil), ProL Dr. Șt, Alexandru, Dr. ing. A. Anca, Ing. R. AndaraChe, Ing. Gh, Borhan, Ing. G. Bumbu, Dr. ing. V. Chirlbău, Dr. Ing. Gh. Coustan- tlnescu, Ing. FL Crlateseu, Ing. Cornelia Dragau, Ing. Gh. Neculau, Dr. ing. Flloltela Negruțlu, Prof. dr. Ing. S. A. Munteanu, membru corespondent al Academiei R- S. România, Dr. ing. P. Obrooen, Dr. ing. L Predescu, Bc. Gh. Sandu, Acad. Cr. 1. SlmlOncacu, Ing. Ov, Stolan REVISTA PĂDURILOR -SILVICULTURĂ ȘJ EXPLOATAREA PĂDURILOR - COLEGIUL DE REDACȚIE Dr. doc. V, Giurgiu — redactor responsabil adjunct, Dr. ing. G. Mureșan — redactor responsabil adjunct, Ing. AL Balșolu, Dr. ing. I. Calrlna, Dr. Ing.*Gh. Cerchez, Dr. ing. D. Câriogauu, Ing. Gh. Gavrllescu, Dr. Ing. D. Iv&neacu, Dr. ing. Gh. Marcu, Dr. Ing. M. Marcu, Dr. Ing. A. Ungur, Dr. ing. D, Tertecel Redactor de rubrică; N. Tănăsrecu Redactor principal: Al. Deteșan CUPRINS MAZțGAKETA IORDAN, ANCA GRIGORESCU, VAL. ENESCU, ANA ROȘU, DORINA M IRAN CE A, AURELIA BREZEANU: Mul- tiplicarea cionnlfi prin tehnici de culturi celulare la arbori V. BOLEA, I. HARȘIAN, T. PODUȚ, M. DOȚI.Z. CORODI : Biologia Înfloririi și fruclificației la Quereus petraea (Mali) Llebi. șl Quereus robur L. ca bază n protecției și stimulării producției do ghindă 1.1. FLORESCU. GH. SPlRCHEZ: Creșterea radlnlă și timpul de trecere ta brădeto-făgetele din Noua Brașov, conduse spre" structurii grădinărită ^rEZ''AArZA LEAIIU: Aspecte privind stabilirea Influenței măsurilor Sllvlculturnle asupra structurii și productivității arboretelor A. BOBANCU, GH. CHIȚEA : Contribuții la elaborarea unul model de simulare a constituirii stării de masiv S.A. MUNTEANU: Originile și evoluția concepțiilor privind barajele „subdimensionate” pentru amenajarea toreniilor (IV) G. MUREȘAN. D. COPACEAN, E. BALĂNESCU, P. GIIICA-. Con- tribuții Ia determinarea factorilor care Influențează procesul de producție al șantierelor de exploatare n lemnului J. KRUCII: Corelații intre diferitele modalități dc exprimare a durabili- tății cablurilor trăgătoare aliate in exploatare AURELIA MATEI: Rolul ameuajamentulul in gospodărirea pădurilor DIN MATERIALELE PRIMITE LA REDACȚIE W. THEIL : Rezervația naturală „Izvoarele Nerel" DIN ACTIVITATEA ACADEMIEI DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI SILVICE RECENZII REVISTA REVISTELOR 131 138 145 151 157 161 169 172 175 178 181 182 Revista Pădurilor — Industria Lemnului — Celuloză și Hîrtie, organ al Ministerului Econo- miei For stiere și Materialelor de Construcții șl al Consiliului Național al Inginerilor șl Tehnicie- nilor din Republica Socialistă România. Redacția : Oficiul de informare documentară pentru econo- mia forestieră și materiale de construcții: București, B-dul Magheru, nr. 31, sectorul I, telefon 59.68 65 și 59,20 2W176. Taxele poștale achitate anticipat conform aprobării D.D.P.Tc. nr 137/3866/1981. Tehnoredactor: Maria Ularu Tiparul executat Ia I. P. „Informația", cd. 2239 CONTENTS SOMMAIRE margareta iordan, anca grigorescu, val- ENESCU, ANA ROȘU, DORINA MIRANCEA, AURELIA BREZEANU ; Clonal multlpllcntlon ol forest trecs by cell euiture teehniques V. BOLEA, I. II ARȘI AN, T. PODUȚ.M. DOȚL Z. C0- RODI: Flowering and fructUlfatlon biologj of Qitercus pelrata (Matt.) Liebl. and Quercus rcbur L. as fundament of proteetion und slimulation of neom produetlon I.I. FLORESCU, GH. SPlRGHEZ The rodiul growth nnd the passing tline In the mlxed culturcs of sllver fir tvood boeeh forest from Noua Brașov, olnilng to ihe seleeted System strueture ȘTEFANIA LEAHU: Practicul aspecte of the reslnbllsh- ment of the silvicultura! mensures Infhience of the strueture and productlvlty of stnnds A. BOBANCU, GH. CHIȚEA : Slmulatlon verslon of the elose crop conslltution S. A. MUNTEANU : Orlgln and evoiutlon of concepllons regarding the subdlmensloned hnrrages for torrents manage- ment (IV). The relative subdlinenslonlng of the onoverRowed area versus the overflowed one, ni the present trnpezoldnl barrages G. MUREȘAN. D. COPÂCEAN, E. BAlANESCU, P. GHICA : Contributions In the determlnatlon of iactors Influen- eing produetlon on logging sltes J, KRUCH: Correlations between varlous expresslons in the demonslrallon of pulllng enble service life AURELIA MA TEI: The role of forest management FROM THE AI A TERIALS RECE1VED IX THE REDAOTON W. THEIL : The natural preserve „Izvoarele Nerei” FROM THE ACTIVITY OF THE ACADEMY OF AG1HCULTURAI. AND FOREST SCIENCES CHRONICLE ROOKS REVIE1V OF REVIEWS MARGARETA IORDAN, ANCA GRIGORESCU. VAL. ENESCU, ANA ROȘU, DORINA MIRANCEA, AURELIA BREZEANU : La multiplicat Ion clonaie par lehnlques des cui iureș ceUulufres uux orbres V. BOLEA, I. IIĂRȘIAN, T. PODUT, M. DOȚI, Z. CORODI :Lo biologie de Ia Horo Ison et de In friietifteatlon de Quercus prlraea (Matt) Liebl. et Qucreiis rebur L., coinme basc de la proteetlon et de Iu slimulation des SemenCeS I.I. FLORESCU, GH. SP1RCHEZ : La croissauce radlule ei Ie „temp de passage” dans Ies peuplements mGIangGes de Sapin Hetre, â Noun-Drașov, coudiuts vers une Strueture Jar- dinntolre ȘTEFANIA LEAHU: Aspecte sur 1‘elubllssement do l’in- fluenee des netlons silvleulturelles sur In strueture et la pro- ductlvltd des peuplements A. BOBANCU. GH. CHIȚEA : Le eoiilrlbuiion d l’flabora- tion d'un modele de slmulatlon pour la constltutlon de „l’etat de inaslf” S.A. MUNTEANU: LeS orlgines et 1‘GvolutIOn des coneep- tlou eoncernant Ies barrages „sous dlmmenslondes" pour I’amf- nagGineut des torrenls (IV) G. MUREȘAN, D. COPÂCEAN, E. BĂLANESCU, P- GHICA : Lc conlrlbullons ă la dG tcrmlnntlon des facteurs qul vlennent d’Influeiteer le procesus de produetlon des ehnntlers d'exploltatlon du bols J. KRUCH : Cort Gini Ion entre dlHGrentes modul ItGs d'ex- prlmer de fa durabtlitG des câbles de tlrer qul se trouvent en exploitation AURELIA MATEI: Le rdle d'omduagement dans Tadml- nlstratlon des fordts DES MATERIAUX REțUS A LA REDACTION 1K THEIL ; RCzervuIlon naltuelle „Izvoarele Nrele” DE L’ACTIVITE DE L’ACADEMIE DES SCIENCES AGRICOLES BT FORESTlERS CIIROXIQUE HECENSIOXS REVEE DES REVUES Lee leeteuH de l'dtranger de notre publleatlon pcuvent obtenlr Pnboanetnent ddslrd en s'adr at dlrectement dl ILEXIM— Departamentul Export-Impert-Presfi, București, Str. 13 Decembrie, nr. 3, P.O. Box 133—137, telex 1 11226— România The readers of onr publlcatlona who llve In forelgu countrlca cnn subserlbe to thc Journal they want dlrectly from: ILEXIM— Departamentul Export-Import-PresÂ, București, Str. 13 Decembrie, nr, 3, P.O. BOx 136 — 137, telex: 11226 — România Multiplicarea clonala prin tehnici de culturi celulare la arbori Dr. biolog MARGARETA IORDAN Institutul de științe biologice București Biolog ANCA GRIGORESCU Dr. doc. VAL. ENESCU Institutul de cercetări ți amenajări silvice Biolog ANA ROȘU Biolog DORINA MIRANCEA Dr. biolog AURELIA BREZEANU Institutul de științe biologice București 634.0.181.51 : 634.0.105.44 VAL. ELIA ;s des ioți, eutlon r L., lences laie et ies de ‘B Jm- b lin- i pro- aboru- ,,1'etot oneep- I’amE- :u, P- irs qui sntîcrs d'ex- mvent 'adml- Propagarea pe cale vegetativă, a speciilor lemnoase cunoaște în ultimul deceniu o ascen- dență cu totul deosebită. Aceasta se justifică, pe de o parte, prin cererea crescîndă de lemn pe plan mondial, iar pe de alta parte, prin faptul că multiplicarea vegetativă este deosebit de utilă în procesul de ameliorare. Ea permite „copierea” nelimitată a prototipurilor cores- punzătoare, respectiv multiplicarea indivizilor ameliorați genetic, selecționați și testați sub diferite aspecte. Se apreciază că în toate cazu- rile în care propagarea vegetativă este economic posibilă să fie preferată înmulțirii sexuale, deoarece caracteristicile genetice sînt mai bine menținute (Murashige, 1974, 1977 ; B O n- ga, 1977). Este cunoscut însă Că propagarea vegetativă a arborilor pune mari probleme în condițiile horticole clasice. Metodele uzuale, înrădăcina- rea butașilor și altoirea, nu sînt universal aplicabile, fie datorită prețurilor de cost ridi- cate, comparativ cu obținerea puieților din se- Ccrcetări fundamentale' f mințe, fie datorită incompatibilității dintre altoi și port altoi, fie ambelor situații. Tehnicile de cultură „in vitro” creează posibilitatea propagării unor genotipuri pentru care nu există metode naturale sau metode simple de propagare vegetativă, realizării unei rate de multiplicare mai rapidă decît cea prin metodele convenționale, ca și rezolvarea altor probleme de ordin fundamental sau aplicativ (fig. 1). Dat fiind faptul că arborii rezultați din încrucișări nu furnizează la început decît un număr mic de semințe iar pentru unele genuri chiar germinarea semințelor ridică probleme deosebite, este important să Se poată multiplica fiecare individ într-un mare număr de exem- plare. Pentru aceasta este necesară studierea potențialului morfogenetic al materialului vege- tal „in vitro” pe baza căruia se încearcă ela- borarea unor metode de multiplicare reproduc- tibile. Unele laboratoare specializate, utilizînd aceste metode, au reușit să realizeze multipli- — studii biochimice la nivel celular — mecanisme de acțiune a substanțelor pesticide, icrbicide, biostimulatori, factori dc stress etc. — metabolism celular — diferențiere celulară — morfogeneză — fenomeni dc scncsccnță — inginerie genetică XIM - InU Cultnri dc țesuturi, celule, protoplaști Cercetări aplicative ameliorare — andiogeneză experimentală și diploidizarc — hibridizare somatică șl transformare (ingi- nerie genetică) — cultura de embrioni ’ — obținerea dc material vegetal sănătos, liber de virusuri șl patogeni prin cultura de multiplicare meriștem clonală — organogeiieză și embriogcnczft somatică — cultura de muguri și butășirea „in vitro” biotchnologic obținerea dc produși secundari utili sau farmacologic activi obținerea de biomasă dc interes energetic XIM- omAnla Fig. 1. Principalele direcții de utilizare a tehnicilor de culturi celulare. REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 131 carea clonală la scară comercială pentru cîteva specii arboricole: Elaeis, Citrus, Populus, Sequoia, Pseudotsuga etc. De o mare utilitate se întrevede a fi folosirea tehnicilor de culturi de țesuturi și celule în ameliorarea speciilor forestiere, întrucît s-a constatat că, pe plan mondial, afectarea rezer- vei naturale de gene este o problemă care ingri- Fig. 2.4 —Aspectul microscopii’ al unui calus; Ii — Rferistcnioid in calus. jorează pe amelioratori. Chiar o țară bogată în rezerve forestiere, cum este Canada, întîm- pină probleme serioase privind pierderea de gene în populațiile unor specii forestiere valoroase (FAO, 1974). Culturile de țesuturi și celule ar putea avea un rol important în depășirea multor dificultăți din acest domeniu prin: a) Scurtarea fazelor programelor de amelio- rare. Se știe că utilizarea variabilității genetice existente ca și crearea de noi variații întîmpină dificultăți considerabile din cauza ciclurilor lungi ale generațiilor la arbori, solicitărilor creșcînde de terenuri agricole și de mină de lucru, dimen- siunilor mari ale populațiilor forestiere pe care se lucrează anual (IO3 —IO2 indivizi) etc. Tehnicile „in vitro” permit manipularea cu ușurință a unor populații celulare mult mai mari, testarea și selecția timpurie a formelor eu calități superioare, multiplicarea rapidă, menținerea liniilor genetice, în special a celor aflate în stare heterozigotă, creează posibili- tatea hibridizării somatice ca și diploidizarea liniilor homozigoticc etc. b) Stabilirea unor „bănci de gene”. Se utilizează tehnicile de prezervare prin îngheț, atît pentru specii care în mod normal sînt propagate vegetativ Cît și pentru plante nefer- tile care deci nu pot fi depozitate sul) formă de semințe. e) Obținerea de linii homozîgote în vederea hibridizării controlate. Pentru multe specii de arbori, autofecundarea nu este practică, datorită perioadei lungi dintre generațiile succesive, iar în cazul speciilor dioice nu este posibilă autopolenizarea. în plus, cele mai multe specii de arbori forestieri, îndeosebi în zona temperată, sînt foarte heterozigote. Aceste dificultăți pot fi depășite prut obținerea de plante diploidc, pornind de la culturi de țesuturi haploide ce folosesc polen sau megagametofit. (1 ) Obținerea de poliploizi. în decursul evoluției, poliploidia a jucat un rol important în crearea unor noi specii prin allopoliploidie, iar poliploizii dovedesc la unele genuri, o rată a creșterii mai mare decît diploizii. Poli- ploidia naturală este însă rară la arborii ce nu se propagă vegetativ iar în cazul cînd apare, la speciile cu viață lungă, se constată adesea fertilitate scăzută. Culturile de țesuturi permit atît regenerarea de arbori poliploizi pornind de la celulele poliploide constatate frecvent în culturile de calus, cît și micropropagarea vegetativă a plantelor poliploide deja exis- tente. e) Obținerea unor mutante valoroase ale speciilor de arbori. în prezent acestea sînt obținute prin aplicarea de mutageni chimici sau prin iradierea polenului, semințelor sau plan- telor întregi (Durzan și Campbell, 1974). Aceste metode nu sînt însă întotdeauna practice deoarece rata mutațiilor este scăzută, necesitînd populații mari pentru o selecție eficace a mutantelor. Culturile celulare permit manipularea cu ușurință a unor populații mari de celule de la care prin aplicarea agen- ților mutageni pot fi izolate linii celulare mu- tante, urmînd regenerarea de noi plante. f) Mărirea variabilității genetice se între- vede a fi revoluționată prin utilizarea proto- plaștilor celulelor somatice saujgametice care 132 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 permit, pe de o parte introducerea în genomul unei specii de unități genetice extracromozo- male străine, organite auto-replicatoare, plas- magene etc. iar pe de altă parte depășirea barierelor sexuale normale, oferind astfel posi- bilitatea unei game mai largi dc hibridizări. g) Cultura de embrioni „iu vitro”, reprezintă una dintre cele mai vechi aplicabilități ale culturilor de țesuturi în ameliorarea plantelor, intrucît permite germinarea embrionilor care nu germinează în mod normal din cauza incompa- tibilității dintre embrioni și țesutul matern, așa cum se întîmplă în cazul hibridizării inter- specifice. Aplicarea acestei tehnici la plantele lemnoase adus atît la obținerea de plante din embrioni hibrizi cît și la scurtarea ciclului de ameliorare. h) Controlul bolilor arborilor se poate realiza atît prin izolarea de meriștem© active care sînt adesea libere de patogeni, creșterea lor in culturi „in vitro” și regenerarea în acest fel de plante sănătoase, cît și prin faptul cu ele reprezintă modele experimentale ce deschid calea studierii mecanismelor de penetrație fizică sau enzimatică ale parazitului, a naturii reacți- ilor imune ale gazdei, ea și alte interrelații gazdă-parazit. Inițierea și producerea de ma- terial devirozat prin aceste tehnici este deose- bit de importantă mai ales în cazul elenelor vechi și a celor propagate vegetativ. i) Producerea industrială a unor compuși organici valoroși, în special pentru industria farmaceutică, din culturi celulare (calus sau suspensii), ex.: papaina, o enzimă proteolitică importantă, a fost izolată din culturi de Citrica papaya, wmptotecina, un alcaloid antitumoral și antileucemic, a fost izolată din culturi do Camptotheca acuminata, iar substanțe inhibi- toare ale virusurilor, din culturi de Pi nun americana (Misawa și col., 1974) etc. Chiar dacă în prezent aceste substanțe sînt extrase numai în cantități destul de mici există posibilitatea ca, prin extinderea și apro- fundarea cercetărilor în acest domeniu, să fie mărită producția lor. Cu toate dificultățile pe eare le ridică plan- tele lemnoase ca model experimental în general și in folosirea tehnicilor de culturi celulare în special, în ultimele două decenii au fost abor- date în tot mai multe laboratoare din lume, cercetări care vizează: cultura de calus și suspensii de celule, cultura de muguri și' meris- teme, cultura de țesuturi haploide, poliploide ți de embrioni, iar în ultimii ani izolarea de protoplaști și utilizarea lor în experimente de hibridizare somatică sau gametică, în experi- mente de transformare prin introducerea de unități genetice extracromozomale străine etc. tn țara noastră asemenea cercetări pentru speciile forestiere, au fost abordate recent, hi 1980, în cadrul unui vast program de ame- lionire a arborilor și se desfășoară la Institutul Fig. 3 A. Sclicmfi reprrzeiitlncl originea explantelor șl capaci- tatea lor de proliferare ; 13 — Diferențierea de rădăcini din celule ale călușului. de cercetări și amenajări silvice București (Enescu, 1980; Almășan, 1981) și la Institut ui de științe biologice București (I o r - d a n și col., 1981). La baza cercetărilor care folosesc ca model experimental culturile celulare, sta capaci- tatea de totipotență proprie celulei vegetale, ceea ce conferă posibilitatea regenerării unui organism (plantă autonomă) pornind de la celule somatice de diverse origini, dediferen- țiate și angajate, în condiții controlate, într-un proces de rediferențiere. Tehnicile de culturi de eelule și țesuturi se bazează, în esență, pe obținerea de călușuri (mase de celule neorganizate) din explante (fragmente de țesut) prelevate din diferite organe ale unei plante : rădăcini, tulpini, frunze, antere, fructe, semințe etc., explante inocu- late aseptic pe medii nutritive standard și incubate la temperatură și lumină controlate. Potențial, orice țesut vegetal Viu poate fi stimulat să prolifereze și să formeze un țesut de calus (PI. I, A) și fiecare celulă a acestui țesut să se rediferențieze și să formeze pri- ftEVlSTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 133 mordii de organe (organogeneză) sau embrioni somatici asemănători cu cei zigotici (embrio- geneză) din care se pot regenera noi plante, în ambele situații formarea de organe sau embrioni este precedată de 0 diferențiere în masa călușului a unor celule individuale sau grupe de celule cu caracter meristematic, „meristemoizi”, formațiuni care, prin diviziuni repetate ale celulelor iau un aspect mai mult sau mai puțin globular sau nodular (P1.I,B). ția aceste, tipuri celulare, deci sensul în care se va desfășura morfogeneza este influențat de o multitudine de factori între care fito- hormonii și îndeosebi balanța auxine/oitochi- nine, au un rol esențial. Pînă în prezent nu se cunosc exact care sînt mecanismele moleculare de acțiune ale stimulilor hormonali în expri- marea răspunsului morfogenetic al celulei vege- tale, dar se presupune că aceștia determină dezvoltarea- unor activități biochimice spe- Fig. 4. Cultura primară de muguri : A — mugure hipertrofiat; B - apex înrădăcinat; C, D — lăstari obținuți «in vitro” puși pe medii dc înrădăcinare. Ele reprezintă centri de proliferări ulterioare de organe (radicale sau muguri) sau, se pot transforma - în „colonii sau mase embrioge- nice”, colonii care vor evolua în embrioni somatici nezigotici și apoi în plante (H a 1 - per in, 1970). Sensul în care se vor diferen- ciale, la nivelul anumitor populații celulare care se organizează sub formă de meristeme apicale devenind rădăcini sau lăstari (Street, 1977). în anumite condiții experimentale, explan- tele diferențiază direct rădăcini sau formațiuni 134 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 are me e t, an- uni r. 3 caulinare (muguri adventivi, lăstari axilari) din care se pot, regenera plante autonome, deci o multiplicare fără calus intermediar. Procesul este deosebit de interesant pentru propagarea clonală întrucît plantele obținute pe această cale, îndeosebi prin lăstărire axilară, sînt mai stabile genetic comparativ cu cele obținute prin intermediul călușului. Multiplicarea plantelor în condțiile ,,in vitro” se poa te realiza deci prin : 1. Regenerarea plantelor prin organogeneză și embriogeneză somatică din celule ale călu- șului. 2. Cultura de muguri — îndeosebi prin stimu- larea lăstăririi axilarc, urmată de înrădăcinarea lăstarilor. 3. Cultura de meristeme. Deși regenerarea de. plante întregi în condi- țiile „in, vitro” s-a realizat pînă în prezent la multe specii lemnoase aparținînd îndeosebi gimnospermelor, dar și la cîteva genuri dintre angîospermelo lemnoase, totuși, cu excepția lui Citrus, Elusis, Vitis, care au putut fi rege- nerate direct din calus prin embriogeneză somatică, în celelalte cazuri propagarea s-a realizat prin înrădăcinarea lăstarilor proveniți din calus (Ncquoia, Popului, Ulmua, Pseudot- sugă, Piniis etc.) sau prin înrădăcinarea lăsta- rilor proveniți din cultura mugurilor (Pseudot- suga, Pinus, PopuJua, Uimita, Pagua etc.). Embriogeneză somatică și regenerarea de plăntuțe întregi s-a realizat însă și la alte genuri, ex.: Pinus Pseudolsuga, Picea, Biota, llex, Hevea, Populus etc., dar la acestea nu poate fi vorba încă de o propagare în masă pe calea amintită, inducerea morfogenezei contro- late fiind greu de realizat. Multiplicarea clonală prin tehnici „in vitro” la Q. rdbw Date fiind rezultatele promițătoare obținute pa plan mondial în domeniul înmulțirii vegeta- tive a unor specii lemnoase prin tehnici de culturi de țesuturi, cercetările noastre s-au concentrat asupra stejarului (Q. robur L.), specie care ocupă, un loc însemnat în economia forestieră la noi în țară dar care ridică multe probleme între care: ciclu biologic lung pînă Ia maturitatea sexuală și fructificație sau pînă la valorificarea masei lemnoase, fructificația rară și nesigură, variabilitatea instraspecifică ridicată etc. Ca urmare, un program complex, care să îmbine ameliorarea generativă cu micropropagarea vege- tativă se întrevede a fi de o importanță deo- sebită. Pe plan mondial cercetările asupra genului țteewwîn culturi celulare sînt extrem de puține (Burnoud, 1962; Oh a lu p a , 1979; Ga- utheret, 1934; Seekinger, 1979) iar in țara noastră au fost inițiate numai în urmă eu 2 ani și s-au axat pe două direcții princi- pale : REV7STA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 — inducerea morfogenezei controlate din explantc (fragmente de țesuturi și organe) diferite ca origine, stare fiziologică, vîrstă etc. Și — găsirea celor mai potrivite condiții și căi pentru micropropagarea rapidă și în masă a clonelor sau indivizilor cu calități majore. Probleme de metodologie Există o serie de cerințe obligatorii pentru realizarea cu succes a culturilor de țesuturi și celule : condiții riguroase și asepsie, pregă- tirea corespunzătoare a explantului, găsirea mediului nutritiv optim, a factorilor de creș- tere adecvați, a unor raporturi corespunză- toare între fitohormoni, îndeosebi între auxine citochinine etc. Este cunoscut faptul că fiecare specie, fie- care varietate chiar, manifestă exigențele sale specifice față de aceste cerințe, motiv pentru care se impun de fiecare dată numeroase, testări. Pregătirea inoeulului. în cazul stejarului asigurarea asepsiei explantclor este deosebit de dificilă întrucît toate tipurile de țesuturi și organe ale plantei sînt puternic contaminate cu germeni fungici și bacterieni care ajunși pe mediile nutritive odată eu explantele, gă- sesc condiții optime pentru creștere. De aceea pentru sterilizarea materialului din care s-au prelevat explantele s-a încercat utilizarea unei game largi de agenți de sterilizare, de concen- trație și timpi de acțiune. Efectul cel mai bun l-a avut sterilizarea dublă cu hipoclorit de Ca 4 % în bromocet 0,1 % (10 minute) urmată de H2O2 5 % (5 minute), operațiune repetată de trei ori. Rezultatele au variat însă și în raport cu epoca dc prelevare și gradul de ligni- ficare a materialului vegetal. Explantele au fost variate ca origine, vîrstă, stare fiziologică, etapă fenologică. Ele au fost prelevate din diferite tipuri de organe și țesuturi (rădăcină, ax tulpina!, frunză, muguri, meris- teme, cortex, lemn, endosperm etc.) de la plante germinate aseptic și lăstari juvenili. Mediile nutritive. Acestea conțin în general substanțe minerale (macro-și mieroelemente) și organice: vitamine, sursa de O (sucroza), fitohormoni și agar-agar în cazul celor solide. Pentru inducerea călușarii și morfogenezei, la Quereus au fost testate circa 57 tipuri de medii iar pentru cultura de muguri 23, ele fiind variante ale mediilor standard. Rezultatele preliminare au evidențiat că și în cazul stejarului, materialul cel mai recep- tiv a fost cel prelevat din surse juvenile : plante tinere (în vîrstă de 20 — 30 zile) obținute prin germinarea ghindei, lăstari de tulpină rege- nerați din cioate (de 10 — 15 cm) și lăstari în creștere (ierbacei) de la puieții de 1 an. în cazul plantatelor obținute prin germinarea 135 ghindei, toate organele vegetative au răspuns pozitiv în ceea ce privește inducerea și prolife- rarea călușului (PI. II, A) Morfogeneza in calus a fost însă slabă și reprezentată numai prin rădăcini (PI. II, B). Ca urmare propagarea clonală pe această cale, fie prin formarea de muguri adventivi, fie prin embriogeneză somatică, nu poate fi pusă în discuție încă. Nici pe plan mondial nu s-au înregistrat progrese pe această direcție la stejar — deși culturi de calus, dar fără manifestata unor procese morfogenetice, a realizat încă (G a u - theret, 1934). Cercetările ulterioare (Ja- quoit, 1952 : Barnou d, 1962) se referă tot la obținerea de calus fără diferențiere de organe iar mai recent (Seckinger și col., 1978) menționează obținerea unor formațiuni orga- noide în masa călușului dai’ nu și diferențier/'a de plantele autonome. Singura relatare cu privire Ia obținerea de plăntuțe de stejar în condiții „in vitro” apar- ține lui (O h a I u p a, 1979) dar performanța realizată se referă la cultura de muguri. Răspunsul morfogenetie în culturile- de calus la Q. robur L. fiind slab reprezentat, am inves- tigat. posibilitatea regenerării de plante prin cultura „in vitro” de muguri în stare activă sau latentă. în condiții obișnuite, dintr-un mugure se dezvoltă o tulpină, nu sute sau mii cum pot fi obținute prin cultura de calus și suspensii, deci cultura de muguri nu ar reprezenta o cale eficientă de multiplicare. Totuși, dacă butășirea este posibilă, se poate interveni pentru a- se induce formarea de muguri adventivi, lăstărirea axilară multiplă, sau plăn- tuțele obținuți! în condiții sterile, se fragmen- tează în segmente nodale scurte, eu mugure axilai', se butășesc și prin alungirea lăstarilor și înrădăcinare se realizează plante autonome. In aceste situații, cultura de muguri devine eficientă în sensul multiplicării. în același timp se realizează și un material adecvat pentru lucrările de ameliorare, întrucît se consideră că singurele linii celulare cu stabilitate genetică sînt cele derivate din meristune. în seriile experimentale efectuate la Quercus am utilizat muguri apicali și axilari prelevați de la lăstari juvenili sau plantule germinate aseptic. Inoculați pe medii nutritive sterile, s-a realizat o cultură primară. Pornirea în creștere a mugurilor la stejar a fost puternic influențată de lumină, îndeosebi intensitatea ei (minimum 8 000 Ix) și de prezența BAP (ben- zil-aminopurina) ca factor dc creșteri1 în mediul nutritiv. S-a remarcat, de asemenea, căin cultura primară obținerea unei tulpiuițe prin cultivarea „in vitro” a unui mugure în stare latentă, este dependentă și de vîrsta lăstarului de pe care s-a prelevat mugurele și de perioada de prelevare (optimă fiind! perioada foarte apro- piată de pornirea in creștere a mugurilor). Pe mediile nutritive, alungirea mugurilor a avut loc în 2 — 3 zile de la inoculare iar după 7 — 8 zile s-au obținut lăstari de 4 — 5 cm, care au fost trecuți pe medii nutritive proaspete sau pe medii de înrădăcinare (PI. IU). înrădăcinarea este însă o problemă deosebit de dificilă în cazul genuini Qwrcus. Ba depinde de interacțiuni complexe între substanțele sti- mulatoare și inhibitoare din muguri și între acestea și factorii exogeni. O serie de cercetări privind înmulțirea vegetativă prin butași ier- bacei la genul Quercu-s au evidențiat posibili- tatea realizării și dirijării acestui proces în condiții speciale, în sere (Cornu și col., 1972; Iliescu și col., 1981). Faptul că în experimentele noastre s-a indus rizogeneza la ape, în condiții „in vitro” (PI. III, B) și diferențiere de rădă- cini în călușuri (PI. II, B) îndreptățesc un oarecare grad de Optimism pentru găsirea căilor și a condițiilor optime de înrădăcinare a lăsta- rilor, obținerea de plante autonome și în pers- pectivă, pentru micropropagarea pe scară largă a speciilor din genul Quercus. Concluzii 1. Rezultatele obținute in inducerea călu- șarii, morfogenezei și în cultura de muguri la Q. robur L. constituie premize ce demonstrează posibilitatea aplicării tehnicilor de multiplicare ,,in vitro” și la această specie, cel puțin pentru clonele cu valoare deosebită. 2. Pentru genul Quercus realizarea culturii de muguri arc o importanță deosebită. 3. Multiplicarea „in vitro” prin cultura de muguri oferă aceleași garanții privind stabili- tatea genetică pe are o prezintă și tehnicile de multiplicare tradiționale (butășirea, marco- tajul, altoirea.) întrucît se utilizează meriste- inele preformate și se pun în joc factorii fizio- logici numai în limitele normei de reacție a organismului sau în limitele întîlnite în natură. 4. Limitele culturii de muguri determinate de faptul că în cultura primară un mugure nu dă decît o singură tulpină și grija de aprinde meris- temele în starea cea mai tînără se pot rezolva prin aplicarea tehnicii de tăiere — butășire „in vitro” : se stimulează în prima cultură un mugure dormind sau ineristem apical să for- meze în condiții aseptice o tulpiniță cu 3 — 10 muguri, apoi aceasta se fragmentează în seg- mente nodale cu mugure axilar care se transferă pe medii de alungire. ’ Rezultă astfel dintr-o cultură primară și o subcultwă, 3 — 10 tuipi- nițe disponibile pentru micropropagare. 5. Pentru o mai bună alungire a lăstarilor axilari este necesar să se recolteze mugurii cît mai aproape, posibil de data desmuguririi (martie-aprilie) sau în jurul datei cînd lăstarii pornesc în a doua sau a treia creștere anuală. X36 19 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 19S2 * Nr. 3 6. Cercetările viitoare trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte : — mărirea eficacității metodelor de sterilizare pentru ca procentul de inoculi viabili să fio îmbunătățit; — mărirea numărului de plante ieșite din aceeași sușe prin subculturi de tulpinițe și apexuri; — obținerea în procent ridicat de plante autonome, viguroase, pentru a fi transferate din condițiile aseptice, în sol; — stabilirea condițiilor pentru păstrarea sușe- lor tinere pe termen îndelungat. BIBLIOGRAFIE Almășan, Alex., 1981: Utilizarea culturilor „in vitro' de celule, țesuturi și organe ca instrument de cercetare in gene- tica forestieră. în : „Culturile de țesuturi, instrument, de cer- cetare in biologia vegetală teoretică și aplicată", Tipo Agro- nomia Gluj-Napoca, 35—56. B a moli d, F., 1962 : Recherches sur le tissu cambial d'ar- tres cultives in vitro; Metabolism des cses el holosidcs; substan- ces membranaires du type lignine el polgosides. These, Greno- ble. Bonga, J. M„ 1977: Applications of Tissue Culture in Forestry. In: Rcinert J., Bajaj Y.P.S., Ed.: Applied and Fundamental Aspects ol Plant Cell, Tissue and Organ Cul- lure, Springer-Verlag, Berlin, Heidclberg, New York. G hal tipa, V., 1979: in vitro propagation of some broad- leaoed forest trees. Commuulcationcs Institut! Forcstalis, Ce- chosloveniae. 11, 159—170. C o r n u , D„ D c 1 r a n, S.j G a r b a y e, J., Le T a c o n, F„ 1972 : Recherches des meii leu res conditions d'enracinement des boutures herbacces de chine rouure (Quercus petraea (M.) Lichl.) ct de hâtre (Fagus siloatica L.) Anu. Sci. Forest., n (1), 1-16. Durzan, D. J., Campbell, R. A,, 1974: Prospectl for the mass production of improoed stock of forest trees by cel and tissue culture. Can. J. For. Res., 4, 151—174. E nes cu, Val., 1980: Probleme ale utilizării culturilor de celule și țesuturi la ameliorarea arborilor: Posibilități de aplicare in R.S. Romănia, Revista Pădurilor, nr. 5. Gautherct, II. J„ 1934: Culture de tissu cambial. GR. Acad. Sci. Paris, 1SS, 2195-2196. Halpcrin, W„ 1970: Embrgos from somalie plani cells. In : Padyknla, H.A. (Ed.: Control Mcchanisms in the Ex- pression ol Cellular Phenolypes. Svmp. Intern. Soc. Cell Biol. 0, 169—191. Iii eseu E., nu mitre seu, E., Leandru, L., Munt ca nu N., 1981 : Rezultate preliminarii tn bulâșirca unor specii forestiere. Revista Pădurilor, nr. 6, 340 — 343. Iordan, M.. E n e s e u, V a I., M i r a n c c a , D., H o s u, A-, G r i g o r e s c u , A., Brczcanu, A., 1981 Inițierea culturilor celulare și inducerea morfogenezai „in vitro" la arbori (Quercus robur L.).In: „Culturile de țesuturi — instrument de cercetare în biologia vegetală teoretică și aplicată", Tipo Agronomia Cluj-Napoca, 113—140. J a q u i o t, C, 1952 : Sur le phenoincnes d'histogcnesc obser- vi dans le cultures in vitro de tissu cambial de chcne (Quercus xcssiliflore Sm., Quercus pedunculata Ehrh» Quercus suber L.) GR. Acad. Sci. Paris, 1168-1470. M i s a w a, M., S a k a t o . K„ T a n a k a , TI., E a y a s h t, M„ S a m e j 1 m a , II., 1971 : In : Street, II.E. (Ed) : Tissue Culture and Plant Science, Academic I’ress, New York, Lon- don, 405-432. Murashige, T., 1977: Plani Propagai ion ihroagh Tissue Cultures, Ann. Rev. Plant Pliysîol., ii, 135-166. Mur a shi ge, T., 1977; C tonal Crops tlwough Tissue Cul- ture. In : Plant Tissue Culture and its Bio- techuoiogical Appli- cation, W. Barz, E. Reinhard, M.II. Zenk (Ed), Springer- Verlag, Berlin, Heidclberg, New York, 392-403. Seckingcr, G.R., și eol., 1979: Production and rapid inultlplication of orgunoids from callus eullures at Quercus rubra L. (redoak), Hori Science, 13, 3, sect. 2. Street, H. E., 1977: The Analomy and Physiology of Morphoijcncsis : Studiez involuing tissue and ecll cultures. In: Travaux dedIGs â la memoire dc Georges Mord, Musson, Paris, New York, Barcelona, Milan, 20—28. donai inultlplication ol forest trees by cell culture tcchiiiqucs The presant worktakes a revicw of the experimental results and Ute advantages that cell and tissue cullure tcch- niqucs oflerto the breedîng aud clonal propagation programs of forest trees. Iu this respect, the aulhors’ preocupations regarding the usc of these teclmiques for the mîcropropagatlon of the oak (Q. robur L.) arc presented. The „in Vitro*’ propagations by cuttings and the stimulation of the axillary branchlug which is succesfully accompiished in some forest trees, and also new plant regcneratlon from callus cultures by organogencsis and somatic embryogencsis, stands as a potențial perspective for the genus Quercus as wel). REVISTA FAGURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 137 Biologia înfloririi și fructificați ei la Quereus petraea (Mait) Liebl. și Quereus robur L. ca baza a protecției și stimulării producției de ghindă Ing. V. BOLEA Biolog I. HĂRȘIAN Laborant T. PODUȚ Institutul de cercetări și amenajări silvice Ing, M. DOȚI Tehn. Z. CORODI Ocolul silvic Cluj 634,6.181.521 : G31.0.181.522 Dereglarea echilibrului bioecologic din pădu- rile de gorun și stejar, manifestată și prin lipsa fruetifieației în ultimii 12 — 15 ani, readuce în actualitate problema acestor specii forestiere de mare valoare economică și socială și impune un complex de măsuri pentru conservarea și extinderea lor, în condiții favorabile de cul- tură. Dintre aceste măsuri, cele dc stimulare și protecție a fruetifieației necesită o aprofundare a cercetărilor privind biologia înfloririi și fruc- tificației cvercineelor efectuate în țara noastră (T om escu A., 1965j Bn e s cu V. și E n e s c u Val-, 1966) și o verificare și expe- rimentale, în condițiile specifice rezervațiilor noastre de semințe a unora din rezultatele cercetărilor întreprinse în străinătate. Autorii acestor cercetări sînt prezentați la bibliografie. în acest sens, au început din 1979, o serie de observații în rezervațiile de gorun de la Runcu-Borlești și Valea Stejar ului-Afara și de stejar, de la Bavna-Somcuța. Aceste observații s-au extins în 1981 la rezervațiile de gorun și stejar de la Poinîrla-Dorohoi și la goruneto-șleaul Hoia-Gluj, unde a fost posibilă recoltarea săptămînală cu arma de vînătoare a lujerilor eu muguri florali, flori și ghinde, din coroana arborilor crescuți în masiv. Morfologia și structura florilor și a ghindelor a fost analizată la stereomicroseop și la micros- copul de cercetare Rathanow, cu oculare de 6x; 8x ; lOx și obiective de 6,3x ; 25x; 40x, pe mate- rial vegetal secționat proaspăt sau conservat în alcool etilic 70% și pe preparate microsco- pice fixe. Microfotografiile au fost executate după un film realizat la microscopul de cercetare tip M.C. 1 (G.G.B. Oluj, cercetător V. B er c e a ). Cercetările întreprinse permit evidențierea următoarelor particularități ale factorilor de fructificație, în funcție defenofazele și procesele deformare și dezvoltare a organelor de înmulțire sexuată. t MIFEHENȚIEUEA MliG UIULOH FLORALI 1. Diferențierea mugurilor florali masculi țl5. VIII—15 XI) Formarea primordiilor inflorescențelor mas- cule, de circa 1,5 imn lungime, în cel de-al 7-lea, piuă la al 11-lea mugure intermediar, de pe lujerul anual (fig. 1) — este stimulată de temperaturile ridicate, luminozitatea intensă și scăderea relativă în aprovizionarea cu apă, care determină creșterea concentrației sucului celular. Fig. 1. Dezmugurirca (I 10) T - terminal I - intermediar B - baial 2. Desăvîrșirea proceselor de formare a pri mordiilor inflorescențelor niascule și diferenție- rea mugurilor florali femeii (1.111—l.IV). Desăvîrșirea proceselor de formare a pri- mordiilor inflorescențelor mascule, are loc în condițiile unui aflux de suc celular, mai slab concentrat, către celulele meristematice, deter- minat de buna aprovizionare eu apă. Primordiile florilor femele se formează în unul din cei 4 — 5 muguri terminali, ori în următorii 5—8 muguri intermediari (fig. 2). 138 REVISTA PĂDURILOR * Anal 97 * 1982 * Nr. 3 Diferențierea mugurilor florali femeii pe lujerii auuali laterali poate fi stimulată, prin îndepăr- tarea mugtiriloT terminali (fig. 3) care sînt, la fel ca la pomi, centrele de sinteză a hormonilor inhibitori ai formării primordiilor florale. Fig. 2. Creșterea amenților masculi șl maturarea polenului. rențierca mugurilor florali femeii pe lujerii anuali laterali. I. ÎNFLORITUL Șl USCATUL 3. Umflarea mugurilor (1.—24.1V) Primordiile inflorescențelor mascule de 1,5— ~ 5 mm lungime și primordiile florilor femele din mugurii umflat i sînt vătămați de insectele adulte de furnici din genul Lasius sau de Bibio mărci L. și Bibio horlulanus L. care se hrănesc cu seva care curge din rănile produse. 4. Dczmuguriren (18—30.IV) în subfenofaza de crăpare a mugurilor și apariție a primilor amenți masculi de 6 — — 10 mm — fig. 1 — a primelor frunze și la baza acestora a florilor femele de 0,4 x 0,6mm, formate din trei stigmate roz pal și trei stile concrescute, înconjurate de un perigon sepa- loid, înghețurile tîrzii și brumele (—1,2 pînăla — 2,2"C) produc înuegrirea totală a amenților masculi (in procent de 100% pe 1/3 inferioară a versantului din rezervația de gorun de la Runcu- Berlești) și a stigmatelor (59 — 65% Ia stejarul de lă Bavna-Somcuta și respectiv la gorunul de Ia Hoia Cluj). De asemenea larvele de Torlrijc viridana L.; Operopliterabrumata L. șiEiiproctiscry3orrhoea L. consumă concomitent cu primele frunze și primordiile florale. 5. Creșterea amenților masculi si maturarea polenului (18.IV-10.V) Amenții masculi apar cîte 1—7 dintr-un mugure, se îngroașă și se alungesc rapid și ating 2 — 5 cm lungime (fig. 2). înghețurile tîrzii (—2,2° C/21 — IV — 1981) produc necroze parțiale ale amenților și antere- lor, avînd intensități invers proporționale cu lungimea amenților, respectiv mai mari la exemplarele tardive și mai mici Ia cele precoce (la stejarul de la Hoia-CIuj). Ploile susținute și temperaturile scăzute de- termină melanizarea și înmuierea a 40 — — 70% din autore, la 40% din inflorescențele gorunului (V. Stejarului Mara) și la 88% din cele ale stejarului (Bavna-Somcuta). Insectele Andricus grossulariac Girând și Neuroterus yucrcusbaccarum (L) transformă 2 — 5% din anterele amenților în gale, la 5 — — 10% din amenții stejarului (Bavna-Som- cuta și Hoia-Cluj) și gorunului (Runcu Bor- lești). 6. Dehiscența au (erelor, polenizarea și germina- rea polenului (1—13 V) Dehiscența anterelor se produce numai par- țial iar o parte din grăunciorii de polen cămin lipiți de pereții anterelor dacă umiditatea atmos- ferică este prea ridicată (gorunul de la Runcu- Borlcști). Temperaturile coborîte de asemenea îngreu- iază și întârzie dehiscența anterelor (pînă la 29 mâi 1981 Ia gorunul de la Tarnița-Gilău). Ploile continue spală stigmatele de lichidul vîscos secretat de papile și antrenează grăun- cioarele de polen, împiedicînd polenizarea (goru- nul de la Rumm-Borlești și Valea Stejarului- BEVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 139 Afara). în pădurea Hoia-Cluj, ploile continue din 1—8 mai 1981 au împiedicat polenizarea a 12 — 60% din florile femele la exemplarele tardive și a 84 — 100% din florile femele la exemplarele precoce. 7. Desăvîrșirca formării florilor femele (2 .IV— 5. VII) între 29 aprilie și 9 mai, în prelungirea sti- lului «6 dezvoltă un ovar cilindric, cu diametrul de 0,5 mm și lungimea de 0,2 — 1,2 mm, glabru la bază și verde argintiu țomentoș în partea superioară (fig. 4Ga). în jurul lui se formează o cupidă cu numeroase hipsofile, care dă florii o formă globulară cu diametrul de 2 — 4,5 mm (fig. 4 Gb și fig. 5). Distingerea cavității din mijlocul ovarului, (fig. 6) între 24 mai și 4 iunie este însoțită de a St Iul —------------- ‘-Perigor stpoîoid' ““—’QvorJ —---------- Cupida «tnp*ehl«l»---------- "axul bombarda la bază a pistilului, care trece de la o formă cilindrică, Ia o formă de ulcior cu dia- metrul de 0,8 mm (fig- 43b). Fig. 6- Diferențierea cavității ovariem- și bombarea la bază a pistilului. în cavitatea ovariană a florilor de 3x4 mm se disting, între 29 mai și 26 iunie, 3 loji (fig. 7) cu cîte 2 ovule, grupate în jurul unei placente axilare (fig- 8). Ovulele sînt verzi, ovale, aseu- Fig. 7. Diferențierea celor trei lo]l în cavitatea ovariană. Fig. 4. Formarea ovarului șl a cupulci (G), a cavității ova- rienc (J) șl a ovulelor (K), la Quercus pchvea (Matt) Ltebl. — — secțiuni longitudinale X 10. Fig. 5. Formarea ovarului. Fig. 8. Formareajovulelor in cavitatea ovariană. țite spre micropil, lățite .și subțiate spre Iiil și ajung la 0,5 mm diametru și 1,2 mm lungime (fig, 4 Kb și 9). în perioada 26 iunie — 5 iulie ovulele trec de la culoarea verde la verde-gălbui, ca urmare a formării în nucelă, în apropierea micropi- 140 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 iu! ui, a sacului embrionar (fig. 10), de forma unei vezicule ruginii, violacen-dcschisă, avînd diametrul de 0,1 mm și lungimea de 1,0 mm (fig. 11L). Fig. 0. (hule Deși dimensiunile ghindei nu se mai măresc, în cotiledoane continuă acumularea substan- țelor nutritive iar greutatea ghindei crește. Tegumentul seminal se compactizează ușor prin îngroșarea membranelor celulare. în pericarp, sclcreidele se formează și în partea inferioară, de sub cupă, a ghindei și aceasta se desprinde din ce în ce mai ușor de cupă. Stratul de parenchim se subțiază și mai mult fiind de numai 1,5 ori mai gros decît cel de sclereide. • Ghindele căzute pe sol sînt infectate după numai cîteva zile de ciupercile saprofite și sînt infestate de larvele insectei Omophlw proteus (Ene M., 1951, 1954), în procent de 1,3% la stejarul de la Hoia și de 27,2% la cel de la Bavna-Somcuta. CONCLUZII Fenofazele, subfenofazele, procesele de repro- ducere și de formare a organelor de înmulțire sexuată, se desfășoară în timp cu variații de la un an la altul și în același an de la o stațiune la alta. De exemplu, la gorun, în 1981, poleni- zarea a avut loc între 3 și 8 mai la Borlești- Runcu, în condițiile unei temperaturi medii anuale de 8,8°C și între 20 —29 mai la Tarnița- Gilău, unde temperatura medie anuală este mai scăzută cu 2°C. Aceste variații nu permit decît o recoman- dare orientativă a perioadelor optime pentru diferitele lucrări de stimulare, prevenire ori combatere a dăunătorilor. Momentul optim în care, aceste lucrări pot să dea maximum de efi- ciență se poate însă preciza prin fenofazele, subfenofazele, procesele de reproducere și de formare a organelor de înmulțire sexuată, des- crise în prezenta lucrare și anume: — Rărirea arboretelor surse de semințe, în perioada diferențierii mugurilor floriferi masculi (15.VIII —15.XI). — îndepărtarea mugurilor terminali, în plan- taje înainte de diferențierea mugurilor floriferi femeii (15.n -15.01).’ Revista pădurilor * Anul 97 * 198Z * Nr. 3 143 — Aplicarea îngrășămintelor chimice în două etape : — îngrășămiutele fogfatice la începutul perioadei de diferențiere a mugurilor floriferi masculi (1 — 15.VHI) cu încorporare în șan- țuri de 40 cm adîncime, amplasate circular pe treimea exterioară a proiecției coroanei; — îngrășăminte potasice și azotoase în peri- oada premergătoare desăvîrșirii florilor mas- cul© si a diferențierii florilor femele (15.11 -15.111). — Stropiri cu soluții apoase de bor, în patru reprize corelate cu germinația polenului (5 — — 24.V), diferențierea cavității ovariene (24.V —4.VI), formarea ovulelor (29.V — 26.VI) și apariția sacilor embrionari (2G.VI — 5.VII). — Irigări în perioadele secetoase, care se Suprapun cu desăvîrșirea proceselor de formare a primordiilor inflorescențelor mascul© (l.III — . —l.IV), sau a florilor femele (29.IV—3.VH), ori cu procesul de creștere și dezvoltare a ghin- dei (2.VIII -15 .IX). — Stropiri cu substanțe reglatoare de creș- tere, de tipul Alarului (în curs de omologare la Centrul de Chimie Cluj): — pentru stimularea diferențierii mugurilor florali femeii, în perioada premergătoare înce- putului diferențierii (1 — Î5.UI) ; — pentru contracararea efectului inhibitor al embrionilor seminali, în timpul formării embrionilor (2 — 30. VII); — pentru reducerea căderii premature a ghindelor la începutul creșterii ghindelor (2.VIII -15.VHI). — Fumigări pentru prevenirea efectelor înghețurilor tîrzii în subfenofaza dezmugu- ririi (18 —30.IV). — Prevenirea sau combaterea atît a ciuper- cilor care infectează ghindele ; — cu ovulele diferențiate și fecundate (3 — — 15.VU); — cu embrionul în formare (3 — 30.VII); — în creștere și dezvoltare (2.VIII — 15.IX); — căzute la sol (15.IX —15.X) cît și a celor care infectînd frunzele diminuează substanțele nutritive necesare dezvoltării flo- rilor și ghindelor cum este Microsphaera ab- breviata. — Combaterea insectelor care: — se hrănesc cu seva ce se scurge din rănirea mugurilor umflați (1 — 24.IV); — consumă, concomitent cu primele frunze și primordiile florale (18 —30.IV); — consumă florile mascule ori transformă anterele în galere (18.IV — 10.V); — vatămă florile femele în interior ori sug din exteriorul florii seva necesară dezvoltării acestora (29.IV — 5.VH); — vatămă ghindele pe arbore (3 .VII — — 15.IX) sau după căderea acestora pe sol (15.IX — 15.XI). în stabilirea momentului de intervenție cu aceste măsuri se va avea însă în vedere atît biologia ciupercilor și insectelor respective cît și faptul că, chiar pe același arbore, procesele de formare a florilor mascule se desfășoară în ace- lași moment în timp ce la florile femele ecar- tul ajunge la 15 zile, chiar și la florile de pe același peduncul floral. BIBLIOGRAFIE Bonn et-Masimtert M., 1973 : Problimc de l’irrCgtila- rite des glandtes : peut-Ctrc un aspect entomologique? Revue forestiere franțaise, voi. XXV, nr. 5. pp. 275 —277. B onn et-M a S im b e r t 1978: Biologie. florale des cheties pedoncules et sessiles (Quereus pedunculata Ehrh. el Q. scssiliflora Sal.) UJiRO Symposium sur la regeneration ct le traitement des forets feuilhies de qualite en zone tem- peree, CNRF-Nancy 11—15 septembre 1978, Buba n T„ 1979: Tcrmesbiz/onsăgoi nlivelo vegysseres keze- lisei: o gyUmolcstermesxtisben Me.-iiga:dasâgi Kiadă, Buda- pesta. C o n s t a li t i n e 5 c u, X., 1963 : Pomologia U.P. Române, voi. I, Cap. V, Biologia pomilor și arbuștilor fructiferi, Editura \cademiei R.P.R., București. D a v i d F. O 1 s o n , J r„ 1974: Seeds of Woody-Plants in the United States, Part 2, Qucrcus, Washington. E 1 i e S c u G., L a n g o s G., Gc orges cu C. C., 1954: îndrumări pentru pnhrlia ghindei împotriva dăunătorilor animali și a bolilor criplogamice. Editura Agro Silvică de Stat, București, ICS-Seria III Îndrumări tehnice, Nr. G2. En es tn V., E n t s cu Val., 1966 : înflorirea șt fructifica- rea. unui planiaj tinăr de stejar brumăriu. Revista Pădurilor, nr. 11. Enescu Val., 1975: Ameliorarea principalelor specii fo- restiere. Editura Ceres, București. Georgescu C- G., Băl ănică Th., R ă dul es c u SI„ En e M„ 1954: Prevenirea efectelor dăunătoare ale geruri- lor lirxii și secetei asupra prodarfici de ghindă. IGS, Scria II, Tratate Manuale, Nr. 5, Editura Agro-Silvică dc Stat, Bucu- rești. G o 1 g i n J. G., 1961: Biologhtia {vetentia duba leineoo. Lcsnoe hozeaistvo, nr. 6. G o n ci ar enk O, G. A., 1964: Bioloyhieeskic osobennosti fvelenia duba obtknovennogo. Selecpia introdukliia i semeno- vodstvo drevean. Lesn porod., Kiev. Hjelmqvist H„ 1953: The embryo sac development of Quereus robur L„ Phytomorpholotjg, voi. 3, pp, 377—384. Jovanovic M., Tuto vie A. and V u 1 e t i cD„ 1971: Comparative analysis of the proctsses of mucrosporogcncsis, macrogametogenesis and. early embryogenesis in the common oak (Quereus robur L.) in relation to the type of pollinalion, Geuctika, voi. 3, nr, 1, pp. 131—145. Mi ty â s, Vilmos, 1963: Ar erdei magtcrmes OkBlOgiai ossaefuggfschi, Erdesz kutatăsok, 59, nr. 3, p. 77— 96. Matyas, Vilmos, 1962: Tolgyeink oiragias es lermes- biologiaja, mint a magtermes folkozasnak alapja. Erdesz kutâsok, 58, nr. 1—3, p. 5—35. M in 1 n a, E. G., 1951: RazaiUe foetocinth poce duba. Jurnal obscei biologhii, voi. XII, p. 50—54. Minina F. G., 1952: Biologhiceskii osnovl plodonoșenlia duba. Lesnoe hozeaistvo, nr, 1. Michalski, L., 1969: Content of plani groudh regulators in the developing seeds of oak (Quereus robur E.), II Auxin- Lîke substances., Acta Soc. Pol. 38; 157—163. R a s c a t o v, P. B., 1951: Structura anatomică a ghindei. Lesnco Hozeaistvo, nr. 9, pag. 75 —78. Tom eseu A., 19G5: Biologia înfloririi șt fructificării* Metode de prevedere și apreciere cantitativă a fructificai ici Iu speciile de stejar. Studii și cercetări. Voi. XXV, Editura Agro- silvică, București. Tom eseu A., 1953: Influența factorilor externi imtprn fructificai ici Speciilor foreslure, Revista Pădurilor, nr. 1, P1 5-9. W i 11 i a m s o n, M. J„ 1966: Premature abseissions aii chile oak acorn crups. Forest Science 12. p. 19 -21. 144 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1932 * Nr. J l nnd frurUfirailon biolugy of Qwcrrtis pbarti (Uatl.) LirM. and Quercus robur L. as luadame ii of prolrrlio i nnd sllnrirition oî neom pHi'luelion The slu ly of ftowvriog aiul frualification Mol'uy has bcim rvaliwd în 5 pruducfîon anus of Qtumis pdrac i (Mati.) Liebl. aiul rjucrcus robur L., fr.ru 1979 to 19X1. The factors nffecliim th.' pro lujtion of ararn were variable during fello.ving slages of rtproduclive cycle : se- xual specialization of flower sh iols; fluth period of fanate and mâlc înfloresc ; growth of mâlc catkins and pollen inaturation ; pdlinalion and genninalion of pollen firains, the devclopin-mt of Linâie flowcK (inițiali»» of ovary. ovules and cmbryosaci); ovule 1 riiliz.iiion and developinent of mature embryo sac; mbryo development by cell mullip'.icn- tfon; acorn development by coli cnlargemvnt: aeom nialuration and falUng. The ditferents methods, of protection and stimulatîng on acorn productivii piiiiiing; funțigation. fertilization ; irrigalioa, acria 1 sprayng with growth regulatori and inicro.deinriiîs), shoiilil take lato Account cliaraetwistics of froithlg and flowering liioloRy. Creșterea radiată și timpul de trecere în brădeto^făgetele din Noua*Brașov9 conduse spre structura grădinărită Conf. dr. I. 1. FLORESCU Ing. GH. SPÎRCHEZ Universitatea din Brașov 634.0.561.21 Situate în imediata apropiere a Brașovului, pădurile din UP V Noua au fost încadrare func- țional în subgrupa celor de interes recreativ- turistie și amenajate în codru grădinărit. Ga urmare, începind î'i ÎS £ S Z2 u.a. 23 ■*'2 33.0 23,7 16,9 14,1 13,6 13,1 12,5 10,8 9,8 10,5 10,7 11,3 12,7 -B Nr. probe bue. co 4© r-» r» oo «2 K 1 1 1 Cat. de dUm. cm r- :i r! ci 77 "T ’i* lCî 1 s-a constatat că, la arborii mijlocii și groși, amplitudinea creșterilor radiale. este mai mică decit în clasele, arborilor subțiri și mijlocii, în ansamblu, variația creșterilor curente radi- ale găsite la brad, în arboretele studiate, este în mare măsură asemănătoare cu aceea obți- nută și de R. Dissescu pentru arboretele plii- riene de la noi (Dissescu R. și colab., 1968). De remarcat însă că, în arboretul echien mai tînăr, din u.a. 31, care diferă evident de celelalte arborete, și structura creșterilor este sensibil diferită la brad (fig. 2). în acest arboret, creș- Fig. 2. Variația creșterii radiale pc 5 ani la brad în brădeto- făgetele de la Noua-Brașov, tcrile radiale la brad sînt superioare la aceleași categorii de diametre și numai la arborii mai groși de 50 cm, ele devin echivalente cu eele din arboretele relativ pluriene. Este de subli- niat și faptul că, în toate cazurile, creșterile radiale maxime se găsesc la arbori cu dia- metre inferioare celui maxim existent în arbo- ret. Creșterile radiale la fag variază între l,20mm (diametrul de 8 cm) și 4,60 mm (diametrul 44 cm) în u.a. 23, între 1,46 mm (cat. de 8 cm) și 2,51 mm (diametrul 28 cm) în u.a. 27, 28, 29, între 1,62 mm (categ. de 8 cm) și 2,61 mm (categ. 32 cm) și între 1,47 mm (categ. de 8 cm) și 2,61 imn (categ. de 32 cm) (tab. 3). După cum se poate observa, structura creș- terilor la fag, deși prezintă analogii cu aceea înregistrată și la brad, permite evidențierea unor particularități distincte și anume: — creșterea radiala minimă se realizează tot la arborii cei mai subțiri (diametrul de 8,12 cm), dar aceasta este, in valoare absolută superioară celei găsite la brad în aceleași arbo- rete (fig. 3); — creșterea radîală maximă se găsește, de regulă, la arbori cu diametre mai mici (28 — 44 cm) decît la brad și este, de asemenea, superioară creșterii maxime înregistrate la brad; — și în cazul fagului, arborii cei mai groși au creșteri radiale inferioare celor maxime as REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 147 Variația creperllor radiale țir) șt a timpului dc trecere (t) la Ia<| tn hnWo-Mfletele din U.P. Noua Brașov Fig. 3. Variația creșterii radiale pe 5 ani, la fag, In brădelo- făgetele de la \oua-Brașov. înregistrate în fiecare arboret, dar superioare arborilor* subțiri și chiar arborilor de brad de categorii de diametre echivalente (tab. 3); — în cazul u.a. 31, structura creșterilor curente radiale la fag este mai apropiată de aceea găsită în restul arboretelor cu structură relativ plurienă, ceea ce ar putea conduce la constatarea că, variația creșterilor curente la fag în brădeto-făgete este în mai mică măsură dependentă de tipul de structură. Analiza creș- terilor radiale în brădeto făgetele analizate pune pregnant în evidență corelația existentă între structura momentană a acestor arborete și structura creșterilor curente, ca și dependența lor actuală și viitoare de natura și intensita- tea intervențiilor silvotehnice aplicate. în ace- lași timp, se relevă și reacția diferită a speciilor componente în cadrai arboretelor amestecate, fapt de care trebuie să se țină seama în apli- carea tăierilor de transformare spre grădină rit a brădeto-făgetelor relativ echiene, in vede- rea ameliorării continue a compoziției și a capacității lor productive și protectoare.’ Pentru a cunoaște tendința viitoare de evo- luție a structurii acestor arborete, în st rin să legătură cu variația creșterilor curente radiale s-a determinat și timpul mediu de trecere a Fig. 1. Variația timpului de trecere la brad In brădeto- fâgetela de la Noua — Brașov. nEVfSTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 148 După cum se poate constata, ea și în cazul arboretelor pluriene, timpul de trecere la ambele specii este maxim, la categoriile mici de dhtmet rcr iar timpul minim de. trecere la arbo- rii din dacele mijlocii și groase care au și creș- terea curenta maximă. în general se poate Fig. 5. Variația timpului (le trecere la fag in brădeto-fpifc- tele de la Noua Brașov. aprecia că, și în cazul arboretelor relativ plu- riene sau relativ eehiene, timpul minim de trecere se realizează la brad în jurul categoriei de 50 cm, fapt constatat și de R. Dissescu și colab., 1968, pentru arboretele pluriene. în schimb, în brădeto-făgete, timpul minim de trecere la fag se realizează obișnuit la categorii mai mici de diametre, situate obișnuit între 30 și 40 cm (fig, 5). Datele obținute de noi permit să se aprecieze că, în ansamblu, timpul de trecere în brădeto- făgetele cu structură echienă și relativ plurienă este inferior celui găsit pentru brădetele pluri- ene de la noi din țară (Dissescu R. și colab., 1968). Astfel, Dissescu constată că timpul mediu de trecere variază între 13,6 ani (pădurea Stulpicani) și 31,2 ani (pădurea Piatra Arsă), în timp ce în bradeto-făgetele de la Noua-Brașov, timpul mediu de trecere variază între 10 și 14 ani la brad și între 6 și 9 ani la fag (tab. 4). Timpii de trecere variază cu specia, diametrul, poziția arborelui în arboret, modificările structurale provocate de intervențiile silvotehnice, fapt ce face posibilă și variația lor în timp. Din datele obținute se poate estima că, unui arbore de 12 cm, îi sînt necesari în medie 11G —225 ani la brad și 72 —117 ani Ia fag, pentru a ajunge la diametrul țel fixat pentru aceste arborete. Urmărind însă timpul de trecere la arborii de diametre mari, peste 48 cm, se poate observa că acesta este mai mare la brad (variază Tabelul 4 Variația limpidul dc trecere Ia arliuri cu diametrul dt 50 eiu Specia Timpul de « re în u.a* uji.23 u.a,27, 2B. 29 | u.a. <30 . u.a 1 o Cg' t j / 100 5 (n) ^=--7^100; (13) 152. REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 19M * Nr. 3 in care: F„ reprezintă volumul arboretului (j = 0) care se ia ca bază de compa- rație, sub aspectul structu- rii, volumului, spațierii ar- borilor, poziției cenotice a arborilor și sub raportul com- poziției ; lry — volumul unui arboret oare- care „J” din seria celor n arborete care se compară; Co — creșterea curentă în volum a arboretului (j = 0) care se ia ca bază de comparație; Cj — creșterea în volum a unui ar- boret oarecare j ; C — o creștere în volum (ipotetică) determinată in funcție de creș- terea volumelor arboretului j, care se compară, și de struc- tura și creșterea în grosime din arboretul (j = 0) ales ca bază de comparație. C" — de asemenea, o creștere în volum (ipotetică) determinată în funcție de structura și curba voi urnelor din arboretul j și creșterea în grosime a arborilor din arboretul (j = — 0) ales ca bază de compa- rație. Aplicând relațiile (9) ... (13) într-un caz concret s-a determinat procentul creșterii în Volum ca efect al variației caracteristicilor struc- turale în mana extracțiilor efectuate în perioada 1972—1977 într-un arboret echien, pur de fag, situat în parcela 32 din U.P.VI Brașov. în acest arboret s-au amplasat patru suprafețe experimentale. Forma acestor suprafețe este dreptunghiulară, iar mărimea lor este de 0,25 ha. în blocul experimental instalat, în varianta Vo — martor nu s-au făcut nici un fel de extra- geri, iar în varianta V, s-au făcut rărituri de intensitate slabă, extragîndu-se 241 arbori, ceea ce reprezintă un procent de 12,8% din volumul total al arboretului. în var lăutele Fn și Vm s-au făcut rărituri de intensitate moderată, respectiv forte, extrăgîndu-se în varianta Vn 178 arbori, ceea ce reprezintă un procent de 18,6 % din volumul total al arbo- retului, iar în varianta Vm, 278 arbori, repre- zentând un procent de 26,2% din volumul total al arboretului. Din tabelele 1 și 2 se observă caracteristicile arboretelor înainte și după efectuarea inter- venției. Reprezent ind grafic curbele de distribuție a arborilor pe (alegorii dc diametre înainte de executarea rării urilor și imediat după executarea acestora, s-a observat că în toat e cazurile există o tendință de normalizare a curbelor după executarea rărit urilor. Acest fapt este eviden- REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 153 Caracteristicile arboretelor Inabile șl după parcurgerea eu lucrări de Îngrijire tl M e s- oi ;oo 8 is 1 1 50,8 18.6 ta o Icm I V ș Gm* 1 «ia 5,6 A CM 8,5 31.8 fi N buc. 1021 48,7” 712 3 CM !CM OO | * O O 1^ j Wl/t™/l C'i8 S'SEE 223,2 ce C ‘ 00 5 jîQ O î 22,0 80 20,8 78,8 18,0 68,2 *0. 3 3 T'Gl KT C SO 'LI —- - — . e â si 1—1 =1 § O w C r> T‘6l .V la ha 1076 51,3 912 56,2 859 43,8~ f * o- O । CM 1 273,7 *100 O‘F£5 00T Ir 1 u £ a 0 CM 1 27,5 100 26,4 1 001 26,5 100 o .3 a «a 17,6 8"8T O 10,1 a u 5 1 ‘M 16,7 S'CT 16.6 17,7 — N ia ha a 1 646 100 i 001 £60 K 1624 100 1 911 ~ioo Vîrstă, ani O jn IO o Varianta r-** .s țiat mai pregnant de indicatorii statistici a curbei de frecvență a numărului de arbori pe categorii de diametre. în acest sens, pentru fiecare diu cele patru variante s-a stabilit, înainte _și imediat după răritură, diametrul mediu (d), abaterea medie pătratică (s)s coefi- cientul de variație (v%) și eroarea standard a mediei (sj). Datele si ut prezentate în tabelul 3. Tabelul 3 Indicatorii statistici al curbei do Irceve^ță a arborilor pe categorii dc dlainelre Înainte șl.după răritură________________ Varianta d J înainte de răritură V'o 12,60 5,59 43,96 0,27 ÎI 11,10 5,31 -16.31 0,24 îir 13,10 5. 93 45,26 0.29 ÎJII 11,70 6,04 51, 62 0,29 După rărilurd Vr 15,70 4,66 29,68 0.29 vjr 16,00 5, 82 36,38 0,37 î’m 15,10 6,57 45,31 0.42 Din tabelul 3 se constată că, in generai, coeficienții de variație (s%) scad după efec- tuarea răritm'ii în funcție de intensitatea aces- teia, înregistrîndu-se o ameliorare a distribuției numărului de arbori pe categorii de diametre, în sensul apropierii acesteia de o distribuție normală corespunzătoare vîrstei arboretului. în continuare, pentru a cunoaște influența intervențiilor silvotennice asupra productivi- tății arboretului, după 5 ani de ia. prima inter- venție s-au efectuat măsurători iu toate cele patru variante din blocul experimental. Pentru varianta Vm în care s-a efectuat o intervenție forte de tip combinat, în cele ce urmează se prezintă comparativ cu varianta Va (martor) influența structurii și volumului, a spațierii ar- borilir și a poziției lor cenotice asupra produc- tivității arboretului. Pornindu-se de la volumele VA (FJ, V„ (Vj) și creșterile în volum Cj ((?„), Cs (C,), C'i(C") și C2 (#") prezentate în tabelul 4 și efectuindu-se rapoartele variabile dintre creș- terea în volum, calculată în anumite ipoteze, și volumul arboretului, s-a determinat procen- tul creșterii în volum, ca efect al variației structurii (p,), volumului (p,.), poziției ceno- tice a arborilor (Pfr) și creșterii lor (p;r)- Peutni separarea influenței acestor factori, potrivit expresiilor (3)...(8) și (9)... (13) este ne- cesar ca în funcție de datele de invantariere să se calculeze următoarele caracteristici: 7at0) — volumul arboretului la înce- putul perioadei (A), respectiv sfîrșitul perioadei (P) în su- prafața experimentală Va — martor; 154 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 Sporul (deficitul) de productivitate in iuncjle de vnrla|ia structurii șl volumului arboretului Sporul (deficitul) procentual al productivității în funcjîe de« ■ • Total £ o । 24.6 O 1-0 Spat. 1 ,r^' A o 7 © iD eî arh. Q 0'9 o Co £ o £‘8l o eo cS 1 . Struct. arb. 1 o 4,0 o G'F Productivitatea m’/am CB(0),CB(IIt) (1677) £ ș ț 2,318 8,915 1,573 6,169 o1 j 1 2,387 9,181 1,533 6,012 <7 £ ? î 1,974 7,592 1,607 6.302 cX(0p CA(III) (1972) ? 1,861 co m» 7^ 1,551 580'9 | Volumul { VB (1977) 63,770 245,269 49,600 194,510 VA (1972) 54,380 209,154 țt u> IO © O cs Varianta supraf« Ia ha la lia Vin la lia Tabelul 5 Varia] la procentuală a productivității de la un arboret la altul i Sporul (deficitul) procentual al prod. de la un arb, Ia altul Struct. și volumul arboretului + î O O'£ 00 O oî 1 VoL arboret 1 Zi o 6'9 cî I O CD 1 Stiuct- arb. | £ © 0,1 CD o 0.5 | PRODUCTIVITATEA, ra‘fan/ha ( b f CD CD ș> ș 6, 957 £ c ’v» 7,040 6 1 7,732 Q 00 CD m CD 8,915 O •d 7, 158 ,■ ! Volum, m’/ha | U O ID D» w u 205, 651 "o 243,269 1 209,154 1 Anul învent. 1 1972(1) 1 1977(2) & T—। 1977(4) Varianta* O H— REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 155 KBlin] — volumul arboretului la începu- tul perioadei (A), respectiv sfîr- șitul acesteia (B), în suprafața experimentală Vm. Cj-o), <7^ — creștere curentă în volum a arboretului din suprafața expe- rimentală Vo, la începutul (A), respectivsfârșitul perioadei (B); Ojiuijj Ofl(ni) — creșterea curentă în volum a arboretului (lin suprafața expe- rimentală Vm, la începutul (A) respectiv sfârșitul perioadei (U); 0]W), Cum, — creșterea în volum a arboretu- lui din suprafața experimen- tală Vo, respectiv Vm deter- minată în funcție de curba volumelor la sfârșitul perioadei și de structura arboretului și creșterea radială a arborilor la începutul perioadei; ^aoj, — altă creștere în volum a supra- feței experimentale F„, respectiv Fm determinată în funcție de stnictura arboretului și curba volumelor la sfîrșitul perioadei și de creșterea rndială la înce- putul perioadei. C' — o creștere în volum determi- nată în funcție de curba volu- melor din suprafața Vm și de structura și creșterea în gro- sime din suprafața- Vo; C” — de asemenea, o creștere în vo- lum determinată în funcție de structura și curba volumelor din suprafața Fm și de creș- terea în grosime a arborilor din suprafața Va. O sinteză privind efectul răriturii asupra pro ductivității arboretului se prezintă în tabelul 4. Din acest tabel rezultă că după răritură struc- tura arboretului din suprafața experimentală FU[ s-a ameliorat, contribuind la creșterea în volum cu un spor de pînă la 4,5%. După rări- tură s-au ameliora t, de asemenea, și condițiile de creștere în grosime a arborilor, ceea ce a condus la un spor de creștere de 2,5 %. Influența vo- lumului asupra creșterii însă a fost negativă, ajungind la —9,3%. Aceasta ca urmare a apli- cării unei intervenții de o intensitate prea mare. în suprafața experimentală martor (Fo) neefectuîndu-se nici un fel de lucrări, creșterea în volum a fost influențată în sens negativ (—3,7%) ca urinare a diminuării creșterii în grosime a arborilor care n-au beneficiat de aceleași condiții de creștere ca cei din varianta VU1, unde s-a efectuat o răritură forte, stnic- tura însă, și, mai ales, volumul din Ve au fost favorabile unui spor însemnat de productivi- tate. Continuînd analiza influenței măsurilor silvo- tehnice asupra productivității în cele două su- prafețe experimentale, se constată că răritură forte din varianta Fm sub unele aspecte a fost favorabilă unui spor de creștere, iar sub altele însă nu. Din tabelul 5, unde se prezintă o sin- teză a calculelor, rezultă că structura arbore- tului din suprafața Fm este mai favorabilă pentru creștere decît. cea din suprafața Fo. Se constată, (le asemenea, că, sub aspect structural, suprafețele Va și Fm hu putut fi considerate ca fiind echivalente din punct de vedere al influenței asupra productivității, structura din Fm asigurînd un spor de creș- tere cu 4,6% mai mare decît cel asigurat de stnictura inițială (1972) din suprafața experi- mentală F„ (martor) și cu 0,5% mai mare decît sporul asigurat, de structura variantei martor , tot după 5 ani de la prima inventariere, perioadă în care desigur în varianta martor s-a manifestat fenomenul de eliminare naturală. Așa îneît în sinteză se poate spune că stnictura din Fnr s-a ameliorat, ca urmare a aplicării răriturii, dar efeduindu-se o intervenție de o intensitate prea mare, influența volumului asupra creșterii a fost negativă, înregistrând după 5 ani de la prima inventariere un deficit de —12,6 %. Acest deficit a fost în parte com- pensat prin ameliorarea celorlalți factori, cum ar fi structura și creșterea în grosime a arbori- lor, dar pe ansamblu la nivelul anului 1977 spo- rul de creștere din Fm lămîne totuși inferior celui din Vo. Desigur, într-o altă etapă se vor putea lua în analiză și celelalte două variante din blocul ex- periinenial: Fi (răritură slabă) și Fu (rări- tură moderată). Atunci se vor putea trage unele concluzii în legătură eu influența intensității răriturilor asupra productivității arboretului de fag din suprafețele experimentale și se vor sta- bili criterii științifice mai sigure pentru gospo- dărirea arboretelor dc tip regulat în vederea sporirii productivității lor. Oricum, de acum se poate afirma că inter- vențiile silvotehniee constituie mijloace de ameliorare permanentă a structurii și că odată cu evoluția arboretelor de la o structura mai simplă la una mai complexă, cu legături mai strânse între arbori și deci mai eficientă, se înregistrează o sporire a producției de biomasă. Așadar, pentru a avea un criteriu mai sigur de conducere a arboretelor, este necesar să se separe pe rînd influența modificărilor aduse periodic în structura arboretelor. în acest fel, tehnica silviculturală va reuși să schimbe struc- tura arboretelor în sensul creării unor condiții de creștere tot mai favorabile pentru fiecare arbore din arboret și pentru însuși arboretul întreg, în vederea măririi productivității pă- durii. REVISTA PAPURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 156 Fig. 1. Variația uuinfiruiui de arbori pe categorii de din- melre tn varianta Vo. IHBI.IOGHAFIE De coi I., 1976: Cercetări privind calitatea arboretelor de fag tn raport cu condițiile stalionale și măsurile de gospodă- rire. I.C.A.S., București. G i u r g i u, V., 1979 : Dendrometrie ți au.rnlogie forestierii. Ed. Ceres, București. Giurgiu, V., 1961 : Despre pwdiwlioilalea pădurilor. Ed- Agrosilvicii, București. Fig. 2. Variația numărului dc arbori pe caregorii de dinme- tre 1n varianta Vjir Negulescu E. G., S t 3 n c s c u V., F1 o r e s c u 1.1., Tir z iu D., 1973: S iluiculturu. -Ed. Ceres, București. Petrescu I.., 1971 : îndrumător pentru lucrările de îngri- jire a arboretelor. Ed. Ceres, București. Bucureanu N„ 1967 : Amenajarea pădurilor. Ed. Agro- silvică, București. .Stcfancik 1.., 1970: Unele date ale cercetărilor privind răriturile în arboretele de fag din R.S.C. Bevista Pudurilor, nr. 8. Practicul nspeels oî the mtabllslimenl of the silvicultural measnres lulliieiice on the struetnre oml proilnetlvlty of stands SI ari ing from the concordance between the structure and growth of a stand and considering the melhodology of the variable structuri statistica! index ealculation, tlicre ivite established reiatlons (3)—{7) of the volume încremeni percentage di terminale d as a rcsult oi the modifientions caused both in thcstrudurcj volume and composilion of the stand and the trees loesen. the species mixturi- and the cenolical posilion of the trees in the stand as wcll. In additiun. the stated rclatiuns caii be used în the stands comparison in order to establish preclsely in which of them the besl structural conditions for the biomas production or tiu protection function have been realized. €ontribufii la elaborarea unui model de simulare a constituirii stării de masiv Asist, ing. A. BOBANCU Asist, mg. GH. CHIȚEA Universitatea din Brașov în multitudinea de procese eu caracter colec- tiv, care constituie în același timp, tot atîtea momente de cotitură în existența și dezvoltarea pădurii, constituirea stării de masiv ocupă un loc important, mareînd întemeierea unei noi păduri tinere, cu un nou mediu specific propriu și condiționînd ulterior,pe parcursul dezvoltării pădurii, toate celelalte procese bioccologice, eu repercusiuni asupra potențialului bioproduc- tiv, bioprotcotor și bioregenerator al pădurii respective (Fio re s ou, 1978). Acest proces, în literatura de specialitate, este definit sub aspect calitativ, ca fiind procesul de realizare a consistenței pline în dezvoltarea unui arboret nou întemeiat (Negulescu ș.a., 1973). în gospodărirea rațională a pădurii cultivate, precizarea cu anticipație a momentului consti- tuirii stării de masiv, contribuie la luarea decizii- lor optime privind stabilirea celor mai adec- 034.0.24.015.5 vate metode de regenerare și cultură, în vederea realizării unei noi păduri, într-un timp cît mai scurt și cu eficiență economică ridicată. în acest scop s-au întreprins cercetări privind ritmul constituirii stafii de masiv în funcție de creșterea ramurilor laterala ale puieților instalați prin regenerare naturală și artifici- ală (Chitea, 1979). în principiu s-a consi- derat că ritmul constituirii stării de masiv, depinde hotărîtor de ct- știrea curentă în lungime a făinurilor (verticilelor) care, în pro- iecție orizontală au raza maximă (fig. 1). S-au efectuat lucrări de teren (determinarea creș- terilor curente, în lungime, a ramurilor celor mai mari din coroană, a desimii puieților speciilor componente etc.) și s-au prelucrat datele culese, date care să ajute în final la exprimarea timpului necesar pentru constituirea stării de masiv. REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 157 Odată realizat un model adecvat de simulare a creșterii acestor verticile, simularea consti- tuirii stării de masiv devine o problemă relativ simplă, care se reduce la impunerea unui criteriu corespunzător acestei stări, criteriu Fig. 1. Schemn /1 + 118,4841 + 3,8333 -0,7222 obțină direct coeficienții ecuației creșterii (1), avindu-se la dispoziție doar distanta dintre puieți- In urma studiului s-a observat că și a doua regresie este tot polinomială si tot de ordinul 3. Prelucrîndu-se datele din tabelul 2 pe un calculator numeric, s-au obținut coefi- «sitații ecuațiilor care formează sistemul (3). Bo = -100,18-61,52 <1+ +269,32 d2—1X4,55 d3, ^ = +3410,14-6196,06 d u + 3762,14d2-737,19d% Bb= -1762,19 <3373,83d— — 2090,43 da + 421,26 d3 +136,52 — 262,93 d + + 163,40 d2 — 33,00 d3. Taheiui i Verif ieîndu-se sistemul (3) pentru valorile lui d corespunzătoare datelor experimentale culese s-a ajuns la coincidență cu valorile din tabelul 2, excepție făcînd patru valori care diferă la a patra zecimală, fapt nesemnificativ însă. După această ( tapă s-a putut formula algo- ritmul pentru. simularea, creșterii veri iedelor, care să aibă ca date de intrare doar distanța dintre puieți și intervalul de timp la care și cel pe care se prognozează creșterea (fig. 2) (Bob an cu, 1980). Se poate constata că din acest moment se determină în mod corespunzător cîte o ecuație a creșterii de tipul (1) pentru fiecare d. Se atrage atenția că rezultatele sînt veridice pentru orice valori ale Ini d cuprinse între limitele datelor experimentale prelucrate. Pentru extinderea metodei se impune ca pentru fiecare zonă de studiu să fie amplasate piețe do probă în teren, în vederea obținerii valorilor medii ale creșterii anuale a vertici- luhu de rază maximă. în ceea ce privește momentul constituirii stării de masiv, acesta trebuie stabilit conform unui criteriu. Prin includerea criteriului res- pectiv în programul de simulare, rezultă vîrsta la care are loc constituirea stării de masiv. Problema stabilirii momentului constituirii si ării REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1983 Nr. 3 159 de masiv, nu este pe deplin clarificată, în literatura dc specialitate ncexistînd o concor- danță de- opinii în ceea Ce privește clementele măsurabile in definirea lui. în lucrare se prezintă două ipoteze (considerate de autori) limita, Kiff. 2. Schema logică (le simulare cu metoda dublei regresli. pentru stabilirea momentului constituirii stării de masiv, pentru o schemă pătrată de cultură : — cînd coroanele ajung tangente; este vorba de coroanele exemplarelor de pe latura pătra- tului (8=0 — fig. 1, tab. 3); — cînd coroanele se întrepătrund acoperind întreg spațiul (suprafața S) dintre exemplare; Tabelul 3 Simularea momentului Închiderii stării de masiv : Ipoteza 8 » 0. Bo = 27.000006601 Bi • 86.633535537 B2 = ÎS.569227556 Bj - -1.8737335316 ANUT. . RAZA CRESTEI 1.0 131 131 2.0 263 132 3.0 412 148 4.0 566 154 4.9 700 131 5.0 715 14 6.0 816 131 7.0 919 103 8.0 1 013 63 9.0 1 025 12 Bj = 15.857138821 B1 = 118.184096256 Ba = 3-83331796 Bj = - .72222276 închiderea Stării (le masiv IA PENTRU d - • 1.39 mșl Y9 = G95mm ANUL raza CREȘTEREA PENTRU d = = 1.20 m ți Y9 61111 mm 1.0 137 137 2.0 262 121 3.0 386 123 4.0 504 118 4.9 603 98 închiderea stării de masiv 5.0 613 IO 6.0 708 91 7.0 785 76 ' 8.0 839 53 9.0 866 26 coroanele exemplarelor de pe diagonala pătra- tului ajung tangente (S = 0 — fig. 1, tab. 4). Simularea momentului închiderii stării de Ipoteza X = (I. Bo ” 27.000006601 B, - 86.633535537 B» 19.569227556 Bj - -1.8737335316 Tabelul 4 masiv : ANUL RAZA CREȘTEREA PENTRUd= = 1.39 tn SI Y9 983 mm 1.0 131 131 2.0 263 132 3.0 412 118 4.0 566 154 5.0 715 118 6.0 816 131 7.0 919 1U3 7.5 987 37 închidercn stării dc masiv 8.0 1 013 26 9.0 1025 12 Bq = 15.857138821 B, = 118. .181096256 B2 = 3.83334796 Bj - ■ .72222276 ANUL RAZA CREȘTE! IHA PENTRU d = 1.20M SI Y9 = - 818MM 1.0 137 137 2.0 262 121 3.0 386 123 4.0 501 118 5.0 613 108 6.0 708 91 7.0 785 76 8.0 839 53 8.3 850 11 9.0 866 15 închiderea slârii de masiv Programul de calcul întocmit, permite fără nici o modificare, fiind conversațional și fiind alcătuit din mai multe subrutine Specifice, simularea unor situații intermediare intre ipo- tezele limită, indiferent dc schema de cultură. (ămcluzii Metoda prezentată are un pronunțat caracter practic, ptii nidu-se simula eveșterea verticilelor precum și momentul constituirii stării de masiv, pentru orice schemă de cultură, pentru zona luată în studiu, sau pentru una similară. Din punct de vedere teoretic, s-a pus la punct o metodă originală de simulare a consti- 160 REVISTA PĂDURILOR * An;:l 97 * 1982 * Nn 3 Uiidi stării de masiv, cn poate fi extinsă fără modificări majore și pentru alte zone, precum și pmt.ru alto culturi pure sau am- stocate de tășiiioiise, metoda puțind fi intitulată metoda dublei regresii. în vederea aplicării metodei și în alte situații, este necesar să se dispună de date experimentale, privind valorile curente ale creșterilor și să se verifice tipul de regresie pentru noile condiții. în cadrul metodei prezentate se accentuează marele avantaj al posibilității obținerii ecuației SJmulalIoa version ol the elose crop constltutloa creșterii verticilelor de rază maximă, numai pe baza schemei de cultură. UIDLIOGRAFIE B o ban cu A., 1080: Stadiul actual ai utilizării metodei simulării tn silvicultură. Manuscris, Universitatea din Brașov. Chiț ca Gh„ 1979: Constituirea stării de masiv ea proces bioecologic Specific ecosistemului forestier. Buletinul Univers! toții din Brașov, voi. XXI. Fior eseu I. I.. 1978: Curs de siluicultură. Universitatea din Brașov. Negulescu E. G., S t îl ii e s c ii V„ F1 o r e s c u I, I., Târziu 1)., 1073 : Silvicultură. Editura Ceres, București, Gonsidcring that thovertlcil Withmaximum roy horlzontal projection, signals în principal the elose crop cons- titution, the paper proposes a simulaliou model for these vcrticiles grovlhs. For the model construction, experimental data and an original method the doublc regression - werc used. The obtarned model was then integratei in a conver- sațional program for the elose crop simulation, that can he appiied to any plantation spaclng. ------ a ■ g------------— Originile și evoluția concepțiilor privind barajele „subdimensio- nate66 pentru amenajarea torenților* (IV) *—Subdimensionarea relativa, a zonei nedeversate față de zona deversată» Ia barajele trapezoidale actuale — Prof. dr. ing. S. A. MUNTEANU Membru corespondent al Academiei R, S. România 634,0.384 Se știe că barajele utilizate în corectarea torenților sînt prevăzute, fără excepție, cu un deversor pentru evacuarea dirijată a apelor de. viitură, în scopul ca acestea să nu degradeze taluzele malurilor în regiunea încastrărilor late- rale. Ca urmare, elevația oricărui baraj are o zonă deversată, peste care se scurg apele evacuate prin deversor, și o zonă nedeversată, constituită de părțile laterale ale. barajului situate între flancurile deversorului și malurile albiei, zonă peste care nu trebuie, să treacă apele de viitură (fig. 1). Fig. 1. Amplasarea secțiunilor de calcul 1 — 1 .și 2 — 2 la un baraj dc greutate rectilinii! cu profil trapezoîdal: Z.D. — zona deversată o barajului; Z.N.D. — zonele nede- versate; S.E. — suprastructura (aripile) elevației; E> deversorul: F.D. — flancurile devirsorului; F — fundația barajului; I.L. — încastrările (fundațiile) laterale ale bara- jului. Se știe, de asemenea-, că alît la noi cît și în celelalte țări, dimensionarea profilului baraje- lor de greutate rectilinii se face în zona de- versată a barajului, considerîndu-se că secțiu- * Bcvista Pădurilor, nr. 4/1981 (p. 220 225), nr. 5/1081 du 281-286) și nr. 1/1982 (p. 26-35). nile din această zonă sînt mai solicitate decît cele din zona nedeversată. în consecință, toate ecuațiile de calcul bazate pe teoria clasică Sînt stabilite pentru zona deversată. Reamintim că această teorie este axată pe ipoteza fundamentală potrivit căreia barajul trebuie să reziste la răsturnare și la alunecare exclusiv prin efectul greutății proprii, fără luarea în considerare a eventualelor influ- ențe favorabile din punct de vedere static exercitate de încastrările barajului în maluri și în patul albiei. Ca urmare, studiul stabilității unui baraj de greutate poate fi redus la stu- diul stabilității unui tronson dc baraj, lung de un metru și considerat detașat de restul lucrării prin două secțiuni verticale paralele și perpendiculare pe axa barajului. în felul acesta, stabilitatea unui baraj de greutate este trans- formată dintr-o problemă în spațiu într-o problemă plană sau, altfel spus, într-o pro- blemă a profilului tronsonului de calcul. Deci, un baraj de greutate este considerat static stabil în ansamblul lui cînd tronsonul de calcul satisface condițiile de stabilitate statică cu condiția ca acesta să fie amplasat în zona cea mai solicitată. Deși, așa cum s-a arătat mai sus, de multă vreme s-a acreditat și generalizat ideea că zona deversată este cea mai solicitată, totuși, în anumite condiții, zona nedeversată poate fi mai solicitată decît zona deversată. Acest aspect a făcut obiectul unui studiu amplu (M u n t e a n u , 1970) în care ne-am referit HEVISTA PĂDURILOR * Anul 97* 1982 * Nr. 3 bz 161 â cazul concret al barajelor utilizate în țara noastră, în corectarea torenților, avînd grosimi relativ mici la coronamentul deversorului (dc ordinul celor recomandate de „Normativul de proiectare” în vigoare, elaborat tn 1967 în cadrul M.E.E.). Ca secțiuni caracteristice pentru studiul com- parativ al comportării statice a celor două zone ale barajului, au fost considerate secțiunea 1 — 1 — în zona deversată și secțiunea 2—2 — în zona nedeversată (la contactul flancului deversorului cu coronamentul aripii barajului), după cum se arată în figura 1. Am adoptat schema de sarcini cea mai uzuală, bazată pe presiunea hidrostatică a apei distribuită pe întreaga înălțime a para- mentului amonte (elevație + fundație, fig. 2). 4 Fig. 2. Protllcle tronsoanelor de calcul cu indicarea schemelor de sarcini adoptate. Tronsoanele au fost dimensionate*! în zoua deversată cu ecuația (Munte anu, 1970): X2 + 3a0 • X + 1,5 dj - 0,5 y0 ■ k£ (1 + 3H0) - 0 (1) în care: X este fructul paramentului aval; a^apT — grosimea relativă a co- ronamentului bara- jului la nivelul dever- sorului ; Yo = y/y» — greutatea specifică re- lativă a apei, respectiv a fluidului echivalent caro generează forța de presiune sau forța pe parammtul a- monte; = H/Y — sarcina relativă a de- versorului; Xn — valoarea, adoptată du- pă „Normativul de proiectare” (1967), a •) Pentru evitarea oricăror Confuzii. precizăm că aricind parametrul necu- noscut din ecuații reprezintă o dimensiune geometrică a tronsonului dc calcul (grosimea barajului la coronament etc.) sau un raport între două mărimi geo metrice dc aceeași specie (de extmplu, fructul param entelor), vom spune că avem de a face cu p problemă de dimensionare ; în acest caz, ecuațiile care conțin parametrul necunoscut vor fi denumite ecuații dc dimensionare. Dimpotrivă, cînd parametrul necunoscut este un efort unitar care se dezvoltă in secțiunea de calcul, sau coeficientul de stabilitate la răsturnare ori la alunecare etc,, vom zice că rezolvăm O problemă de verificare, îar 1 Amulete vor fi denumite formule p verificare. coeficientului de sigu- ranță la răsturnare în jurul muchiei din Ax respectiv A,; Y==YT=Y^llhN/m8—greutatea specifică a r apei încărcate cu alu- viuni; Y, si 22kN/m3—greutatea specifică a- parentă a betonului nearmat. Cu ecuația (1) au fost calculate 36 de vari- ante grupate în trei categorii în funcție de înătimea totală a tronsonului de calcul: Y = = 5m, Y = 6 m și T = lOm, cu valori — i 10... 1,50 și sarcini în deversor Jî = — 0^50 .. • 2,50 m. Elementele geometrice ale tronsoanelor astfel calculate sînt redate în tabelul 1; evident, aceste elemente sînt vala- bile atît pentru profilul (fig. 2a) cît și pentru profilul A2BZC2D, (fig. 2b); în scopul comparării parametrilor statici între cele două zone menționate ale barajului, se poate considera, de asemenea, ca punct de plecare un tronson dimensionat în zona nede- versată (secțiunea 2—2 din fig. 1 și profilul b din fig. 2); dar, în acest caz, calculul este mai complicat; într-adevăr, din condiția de sta- bilitate la răsturnare în jurul muchiei din A2, cu grosimea suprastructurii a, < a și ținînd seama de elementele din figura 2b, rezultă ecuația adimensională pentru profile pentago- nale avînd suprastructura trapezoidală: X® + 1,5 [2a0-(l + Yrt) - Yrt-Aa0].X + + 1,5 ■ (1 + T,o) - 0,5 • • Aa? - 0,5 • (2) .Xotl + Stfo + SUS + JJ = 0 unde: A a — a, . v _ Y( — H „ _Ht A«o — y > Xo — “ > Xo — y Din examinarea figurii 2b se observă că, de fapt, H,H, și Y, reprezintă aceeași înălțime**; dar, fiecare din aceste notații are în ecuația Fig. 3. Schemele utilizate pentru calculul parametrilor statici (tabelul 2), . *) Subliniem, lotuși» faptul că din punct de vedere practic se ia Yț > ti Aici, însă, nu prezintă interes decît situația lirnilâ: X « ff 162 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 'i'nbelui I Clementele (jefliuKrlte ale tronsoanelor de cMcul dlmtusiuuntr in zona deversată* (Secțiunea i-i, fig. i) o» = a!Y H (tn) Y ca 5 m XÎ - 1,80 y = 8m Â-J =. 1,10 - 1,50 y-10m A'ț; ®1.30 a (m) X b (m) a (m) X b (m) a (m) X 6 1 (ml a (mi i z» (ni) 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 0,50 0.6 0,48 2,99 0,6 0,44 3,26 0,6 0,54 3,84 0,7 0,51 5,79 0,75 0,6 0,51 3,17 0,7 0,45 3,39 0,7 0,55 4,00 0,8 0,52 5,95 1,00 0,6 0,55 3,34 0,7 0,48 3.55 0,7 0,50 4,19 0,9 0,52 6,10 1,25 0,6 0,58 3,51 0,8 0,48 3.67 0,8 0,59 4,33 0,9 0,54 6,28 1,50 0.7 0,59 3,63 0,8 0,50 3,82 0,8 0,62 4.51 1,0 0,54 6,42 1,75 0,7 0,62 3.78 0,9 0,51 3,£3 0,9 0,62 4,64 1,0 0,56 6,59 2,00 0.8 0,62 3,88 0.9 0,53 4,07 0.9 0,65 4,80 1.0 0,58 6,76 2,25 0.9 0,62 3,99 1,0 0,53 4,17 1,0 0,65 4,93 1,1 0,58 6,89 _ 2,50 0.9 0,65 4,12 1,0 0,55 4,30 1,0 0,60 5,08 1.1 0,50 7,05 * S. A. Munteanu (2) o semnificație diferită care rezultă ușor din figura menționată. Dacă nu am fi adoptat notații diferite, nu ar fi fost posibil să se obțină direct ecuațiile particulare care acoperă com- plet domeniul studiat, ecuații date in figura 4. Astfel, dacă se pune condiția în ecuația (2): E. = T, = 0 se obține fără dificultăți ecuația (1), deci ecua- ția pentru calculul fructului paramentului aval în zona deversată (cazul I, fig. 4) la. profile trapezoidale. Dacă se introduce condiția: a, — a rezultă ecuația profilelor peutagonale cu supra- structură dreptunghiulară, zona nedeversată (cazul III, fig. 4); este de remarcat că ea este la fel de simplă ca și ecuația (1) a profilelor trapezoidale, în zona deversată. în sfîrșit, dacă se introduce condiția: a, = 0 se obține ecuația profilelor pentagonale cu suprastructură triunghiulară, zona nedever- șată (cazul IV, fig. 4). O mențiune specială trebuie făcută asupra profilului triunghiular al zonei nedeversate, dat fiind faptul că acesta permite obținerea 15 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1932 * Nr. 3 163 Xa + l,5[2«oCi + lj0) — Im Aa0] ’X + 1,5 4(1 + 1») -0,5 1% ^4 - -Yq fl 4- 3H„ + WÎo(« + ^o> 1^° X» 4- 3a0 • y10 -X + 1,54 • - 0.51$ Yo • 1% = 0 | X + l,5iîa '(- «X + »+ 1,5 4- IIt) 0,5 Kn ~Yo *Lo ~0 ] | X = + 0.707 ]M-Yo FJg. 4. Protile liP ru parament amonte vertical și ecuațiile respective de dimensionare prin metoda K^. unei ecuații extrem de simple (cazul V, fig.4). într-adevăr, introducînd în expresia (2) con- dițiile : C 1—- == 0 ] 1 Ig — 1 ; X — \g rezultă: (3) care reprezintă ecuația fructului paramentului aval în cazul menționat. Se observă Că, Ia profile triunghiulare, fructul paramentului aval nu depinde de înălțimea tronsonului la calcul dacă planul de apă este la nivelul coronamen- tului tronsonului de calcul. Lățimea la bază a acestui tronson rezultă simplu din expresia: b = 9,707 •¥,. (•1) Pentru fiecare tronson de calcul luat în studiu au fost verificați parametrii statici următori, la lac plin cu H = 0,50 ... 2,50 m ; a) Eforturile unitare normale de compre- siune redistribuite după secțiunea activă a tălj) ii tronsonului; valorile cfT din coloanele 4 și 10 din tabelul 2, cu distribuția I din figura 3. S-ă considerat că secțiunea AjB, (respectiv A2Ba) este orizontală și plană. b) ,,Factorul” de alunecare plană pe suprafața tălpii fundației, Ă-a, din relația: k 27 (5) și deci formula generală de stabilitate la alu- necare după o suprafață plană i Jo S V" jr„ LH (6) unde: este coeficientul de frecare statică între beton și terenul de fundație, iar K? coefi- cientul admisibil de siguranță la alunecare. Valorile ka sînt redate în coloanele 5 și 11 din tabelul 2. c) Coeficientul efectiv de stabilitate la răstur- nare, Kr.2, calculat, evident, numai pentru secțiunea din zona nedeversată pentru că pentni zona deversată valorile acestui coeficient sînt 164 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1983 * Nr. 3 Tabelul 2 Valorile*) paranicirllor statici KJt, ar-r at șl ka at tronson ador de ealcul din figura 3 A» “ -— — Yo^~= °>5 Tm SV ka "sî/ H M Zona devcreatâ (sec purica 1 — 1) Zona nedeversată (secjiunea (2 21 Y Im) ^e-n fdaN/cm’) A«i (daN/cn?) 0» (tn] Vt (m) (daN/cn’} fet. dc» (daN/cm’) 1 a 3 4 5 0 7 a 9 10 11 12 0.50 5,0 1,30 3,06 1.17 -0,75 0,5 5,50 1,30 2,90 1,20 -0,72 0,75 2,88 1,16 -0.71 5,75 1,30 2,83 1.19 - 0,72 1,00 2,83 1,13 — 0,70 6,00 1,30 2,99 1,16 -0,74 1,35 2,84 1,09 -0.70 6,25 1,27 3,15 1,12 -0,77 1.50 2,88 1,08 -0.70 9,50 1,26 3,44 1,11 -0,83 1,75 2,88 1,05 -0.71 6,75 1,23 3,82 1,07 -0,89 2,00 2,91 1,04 ■ 0,72 7,00 1,20 4,24 1,06 0,96 2,25 2,99 1.03 — 7,74 7,25 1,18 4,82 1,05. — 1,04 2,50. 2,97 1,01 -0,74 7,50 1,15 5,67 1,02 -1,12 0,50 6,0 1,10 8,48 1,19 -1.27 0,5 6,50 1.11 7,55 1,12 -1,26 0,75 8,99 1,09 — 1,31 6,75 1,11 8,11 1,12 -1.31 1,00 8,91 1,06 -1,30 7,00 1,10 8,51 1,00 -1,34 1,25 8,91 1.05 . -1,32 7,25 1,09 9,48 1.08 —1,40 1,50 8,84 1.03 -1^31 7,50 1,08 10,88 1.06 -1,44 1,75 9,24 1,02 -1,34 7.75 1,07 13 j 55 1,05 —1,53 2,00 9,11 0,99 ■ 1,33 8,00 1,04 21,74 1,02 —1.63 2,25 9,10 0,98 -1,34 8,25 1,03 25,21 1,01 —1.G8 2,50 8,97 0,96 -1.33 8,50 1,01 65,16 0,98 -1.77 0,50 ' 1 6,0 1,5 2.33 1.27 - 0,52 0,3 6,50 1,51 2,30 1,20 - 0,50 "■0,75. 2,35 1,25 — 0,52 6,75 1,51 2,38 1,28 — 0,58 1,00 2,34 1,22 -0,53 7,00 1,50 2,41 1,25 -0,55 ’l Tț 1,25 . 2,38 1.21 -0,54 -0,53 7,25 1,48 2,50 1,23 — 0,56 1,50 2,36 1,18 7,50 1,46 2,58 1,20 -0,58 1,75 2,39 1,17 -0,51 7,75 1,44 2,73 1,19 -0,64 2^00 2.25 2,39 1,14 -0,54 8,00 1,41 2,86 1,16 -0,69 2,41 1,13 -0,54 8,25 1,39 3,04 1,14 -0,74 2,50 2,41 1.10 — 0,51 8,50 1,36 3,24 1,11 -0,81 0,50 j 10.0 r 1,00 5.35 1,18 -1,33 0,6 10.50 1,31 5,30 1,19 -1,32 0,75 5.44 1.17. — 1,35 10,75 1,31 5,35 1,18 -1,33 1,00 5,52 1,17 -1,37 11,00 1,31 5,46 1,18 • 1,36 1,25 ; 5,49 1.13 -1,36 11,25 1,30 5,57 1,16 -1,39 ’ i ! O 1 lA O W | I*- j O 5.55 1,14 -1.38 11,50 1,30 5,73 1,16 -1,42 5,57 1,13 ^-1,38 11,75 1,29 5,89 1,14 1,46 5,53 1.11 -1,37 12,00 1,20 6,05 1,12 -1,49 2,25 5,58 1,10 -1,38 12,25 1,27 6.33 1,12 -1,54 2,50 5,59 1.09 -1.40 12,50 1,25 6,62 1,10 -1,60 *) S. A. Munteanu REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 165 cunoscute prin datele primare de dimensionare. Deci, așa cum s-a mai subliniat, profilul AZB2C2DZ din secțiunea 2—2 (fig. 3) este identic cu profilul din secțiunea 1—1, avînd — fără considerarea suprastruc- turii și a solicitării generate de &P ~ = Pa — Pr = y. H2/a — același coeficient de siguranță la răsturnare (TG.i = .KJ) înscris în coloana’ 3 din tabelul 2. După suprapunerea suprastructurii C2C'2, P2D2 și introducerea for- ței de presiune P2 = y • 7Z2/2, profilul din secțiunea 2 —2 a fost verificat la răsturnare, rezultînd valorile din coloana 9 a tabe- lului 2. d) Eforturile unitare normale de întindere la extremitatea amonte a tălpii fundației, of, după distribuția II din figura 3, valorile fiind înscrise în coloanele 6 și 12 din tabelul 2. Se înțelege că distribuția II nu estevaabilă decît în ipoteza asigurării, prin măsuri constructive, a nedezlipirii tălpii fundației, de teren, în respectiv B2 (fundații pe terenuri stîncoase, cu ancorare între beton și stîncă sau prin rea- lizarea unei puternice aderențe între talpă și stratul de stîncă etc,). Cînd această, ipoteză nu poate fi satisfăcută, rămîne valabilă dis- tribuția I. Bxaminînd‘valorile parametrilor statici, cen- tralizate în tabelul 2, se constată variații inte- resante pentru o discuție Comparativa între cele două secțiuni de calcul. Astfel: a) Valorile coeficientului de siguranță la răsturnare se dovedesc a fi, practic, egale în cele două secțiuni de calcul, pînă la o anumită sarcină care oscilează în jurul mărimii: E a lm Unele diferențe favorabile zonei nedeversate sînt lipsite de importanță practică cînd H < < lm (cea mai mare diferență nu depășește 0,9% în cazurile studiate). Cînd sarcina deversorului depășește mărimea U~lm, stabilitatea la răsturnare in secțiunea 2—2 (zona nedeversată) înregistrează o pu- ternică și sistematică scădere în raport cu Secțiunea 1—1 (zona deversată). Scăderea atinge, la H = 2,5 m, valorile cele mai mari; astfel, Km are, în raport cu Km = KR, o scădere procentuală de: 11,5 % pentru : T = 5m ; Kka = =1,30 și at = 0,5 m; 3,8 % pentru: Y = 10mj KRA = KJ = l,30 și aa = 0,6m. Pentru un același baraj, avînd T = 6m, scăderea procentuală a lui Km în raport cu Kn, pentru U = 2,5 m, este de: 8,2 % cînd KRA = KR ~ 1,1 și a* — 0,5m ; 9,3 % cînd 11%., = Kl = 1,5 și a, = 0,5 m. 166 Ftg. 5. Evidențierea Bubdlmensionărli zonei nedeversate li>raport cu zona deversată, In funcție desărcina deversorului (//), In cazul cînd y# =« 0,5. în figura 5 sînt reproduse, cu titlul orientativ, curbele de variație procentuală ale diferenței K^ — Krm referitoare la barajele studiate: A-R.1 de unde rezultă dar tendința accentuată de suhdimensionare la răsturnare, a secțiunii 2 — 2 față de secțiunea 1—1 cînd sarcina depășește mărimea Hal m. Subliniem faptul că, deși alura curbelor a fost stabilită pe baza datelor din tabelul 2, totuși nu a fost posibilă o supra- punere exactă a curbelor cu valorile din tabel; aceasta din cauză că grosimea suprastructurii la coronament — o, — a fost stabilită empi- ric, așa cum se procedează în practică și nu după o anumită lege funcțională. Totuși, pentru cele ce interesează aici, curbele din figura 5 sînt concludente sub raportul tendinței de subdimensionare a secțiunii 2—2. b) Valorile eforturilor unitare normale dc compresiune la extremitatea aval a tălpii fundației arată, de asemenea, că secțiunea 2—2 este mai solicitată decît secțiunea 1—1, pe măsură ce sarcina în deversor depășește valoarea H ~ 1, fapt pus în evidență de creș- terile puternice și sistematice ale valorilor urr.a. Pentru E — 2,5 m (sarcină maximă luată de noi în calcul), creșterea procentuală a presiunilor GCr2 în raport cu tre>ril: A<7,.rt%) = ----^1-100 Uf.r.l REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 atinge valori de ordinul a : 91% pentru r = Sm, K^ = Kg = 1,30 și at = 0,5 m 18% pentru Y = lOm, = K£ = 1,30 și a, — 0,6 in Pentru un baraj avtnd Y = 6 m, creșterile sînt de ordinul a; 630% pentru = KW,10 și a, = 0,5 m; 34% pentru = Kg = 1,30 și a, =0,5 i». Creșterea deosebit de mare a presiunii pe teren cînd = 1,10 este determinată, de apropierea valorii lui K^ de valoarea limită (de echilibru: Kr = 1), respectiv de reducerea considerabilă a suprafeței active a secțiunii A2B2; de fapt, este vorba aici de o problemă din domeniul excentricității mari și este discu- tabil dacă fenomenul de distribuție a presiu- nilor pe teren mai poate fi încadrat în schema din ipoteza I (fig. 3), schemă, care, oricum, trebuie considerată ca fiind numai orientativă. c) Valorile ,,factorului” de stabilitate la alunecare plană arată că, în toate cazurile studiate aici, s-a obținut 7,fl-2 > A„ , ceea ce era de așteptat dacă se ține scama ide faptul că, la o creștere a sarcinii Ii, forța suplimentara de presiune hidrostatică este întotdeauna mai mică decît greutatea proprie a suprastructurii de beton din secțiunea nedeversată. Daeă, cu ajutorul valorilor factorilor de alunecare Și din tabelul 1, se calculează coeficienții efectivi de stabilitate la alunecare plană pe suprafețele din secțiunile și : ^a.l = /o ‘ ^al ȘÎ ^a.2 — fa' ^a.1 se constată că nici unul din tronsoanele stu- diate nu este stabil chiar dacă s-ar adopta valorile cele mai ridicate indicate de literatura de specialitate pentru coeficientul de frecare statică /0. Totuși, această situație nu consti- tuie un element limitativ care să reclame o redimensionare *) a tronsonului de calcul în cazul barajelor de mică înălțime cum sînt cele de care ne ocupăm aici; intr-adevăr, prin măsuri constructive cum ar fi, de exemplu, realizarea tălpii fundației în contrapantă, sau executarea unei chei de ancorare (pinten) în partea amonte etc., care să permită luarea în considerare a ruperii masei de pămînt, problema stabilității In alunecare a barajelor din domeniul amenajării torenților poate fi rezolvată (v. M u n t e a n u , 1967). d) Valorile eforturilor unitare normale dc întindere la piciorul paramentului amonte al tronsonului de calcul, arată o creștere sen- * Cu exccp'ia anumitor caz uri speciale (baraje care să rețină apă în biciul amante etc-j. O'i' -.tt,. pjițru birii^le ds micitalllim, prjbkm.i sUbiliMlH li «iluncearr este iajompiribd mai pu|ia periculoșii pentru barajele de mure înălțime. sibilă în secțiunea 2—2 comparativ cu secțiu- nea 1—1 pentru sarcini în deversor: K>0,75 ... 1,00 m Creșterea procentuală: âa((%l = 100 1^.11 atinge, pentru H = 2,5 m, valori de ordinul: 51 % pentru: Y=5,0 m; KJ=1,30; «.,=0,50 m; 14 % pentru: Y=10,0 m; K£=l,30 : a,=0,60 m. Pentru un baraj avînd Y = 6,0 m și S = — 2,5 m, aceste creșteri sînt de ordinul: 33 % pentru : Kg = 1,10; a, = 0,5 m; 50 % pentru : Kg = 1,50; a, = 0,5 m. La sarcini reduse, U < (0,75 ... 1,00 m), valorile 7fCr j. Dimpotrivă, dacă dimensionarea se face de la început, la sarcina maximă, în secțiu- nea 2 — 2, se va crea posibilitatea de a elimina tatonările deoarece, cu cît sarcina de calcul H este mai mare decît sarcina critică cu atît secțiunea 1 —1 se va dovedi mai sta- bilă în raport cu secțiunea 2—2; aceasta, bineînțeles, numai cu condiția de a nu adopta grosimi ale suprastructurii — ae — superioare celor strict necesare pentru o bună execuție. d) La sarcini B>HCr,s, secțiunea 2 —2 este eu atît mai puțin stabilă, la răsturnare, comparativ cu secțiunea' 1—1, cu cît înălți- mea tronsonului de calcul în zona deversată (Y) este mai mică. în figura 6 este ilustrată neomogenitatea comportării la răsturnare a secțiunilor unui baraj avînd Y — 6,0 m cînd se trece de la zona deversată la zona nedever- sată, pentru sarcini ale deversorului variind între 77— 0,50 m și II = 2,50 m. e) în cazul în care, pent ru calculele dc di- mensionare din zona ne deversată (secțiunea 2 — — 2), se ia în considerare profilul real indicat în figura 4, cazul II, atunci ecuațiile devin foarte complicate; un astfel de profil, în afară de complicațiile pe care le introduce în calcule, mai prezintă și dificultatea cu totul deosebită de a stabili direct, pe cale matematică, profi- lul optim economie; or, asemenea dificultăți nu sînt compensate de vreun avantaj practic oarecare sensibil din punct de vedere economic. O soluție ceva mai simplă pentru dimensionare și verificare este oferită de profilul penlagoiml cu suprastructură dreptunghiulară (fig. 4, ca- zul III); dar, acest profil are dezavantajul că, la valori mai mari ale sarcinii H, introduce automat, o subevaluare statică deoarece, în realitate, suprastructura, în zona nedeversată so realizează, după o formă trapozoidală. Din Fig, 6. Schemă pentru ilustrarea variației coeficientului de siguranță la răsturnare (Klt) in lungul unui baraj ale.cărui dimensiuni au fost stabilite in zona deversată. Fig. 7. Tipuri de profile triunghiulare (teoretice: a,, Vc,) ți de profile de execuție (reale : oa< ăa, ca) obținute prin adap- tări constructive. acest punct de vedere, profilul pentagonul cu suprastructură triunghiulară in zona nedever- sată (fig. 4, cazul IV) apare mai convenabil pentru că el introduce de la început o ușoară supradimensionare, ținînd seama dc faptul că, 168 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1983 * Nr. $ practic, suprastructura are formă trapezoidală și acest tip de profil prezintă dificultăți apre- ciabile în privința studiului profilului optim economic. Comparativ cu profilele examinate mai sus, este evident că profilul triunghiular (fig. 4, cazul V) conduce la cea mai simplă soluție atît de dimensionare cît și de verificare sta- tică; în plus, el oferă posibilitatea unei analize matemat ice riguroase și relativ puțin complicate a stabilirii soluției optime din punct de vedere economie, permițind, în același timp, o adap- tare foarte comodă la forme concrete, construc- tive, așa cum se arată în citeva exemple redate în figura 7. Unui astfel de profil noi i am, acor- dat, in alte lucrări, o atenție cu totul specială pentru fundamentarea științifică a barajelor subdimensionate” folosite în amenajarea toren- ților (v.,de exemplu, S. Munte.anu, 1975), Oricum, ținem să subliniem că nu trebuie să se facă confuzie între profilul de dimensio- nare și profilul de execuție (de punere în operă); pentru calcule de dimensionare, profilele au, în general, forme mult mai schematice decît profilele reale.. BIBLIOGRAFIE M u n t o a n u, S. A., 1970 : Cordribulions d l'clude dti profil de tazone nori deoersfe des barrages poids uiiliscs dans les corrcc- tions des forrents. FAO, Grupul de lucru pentru amenajarea bazinelor hidrografice montane, sesiunea a 9-a (R.F. Ger- mania). Ministerul Economiei Forestiere, 1967: Xormatio pentru proiectarea lucrărilor de corectare a toreniilor fi de ameliorare siloică a terenurilor erodate (redactat de R. Gaspar — coordo- nator, G> Traci ș.a.). București. M u n t c a n u, S. A., 1967 : Evoluția concepțiilor și metode- lor de dimensionare statică a barajelor de greutate mastoe utili- zate (n corectarea foren/ilor din România, Revista Păduri- lor, nr. 8. Muat ea nu , 5, A., 1975 : Baraje cu profil optim economic peniru corectarea torenților. Constituie capitolul 7 din lucra- rea Eroziuncasoluluiși melodeledecombalcre”, de M. Motoc, S. Muntcunu, V. BMoiu, P. Stănescu, Gh. Mihat. Editura Ceres, București. Orlfjiu and. evolutlon or eonceptlons regardlng the subdimensloned bnnages lor iorrents control (IV). The relative subdlnienalonlng of the urtoverflowed area versus the overnoTCed oue, at the present trapezoldol barragcs This work establishes a criticai task from the static point of vlew to which the unoverflowd arca at the pre- sent trapczoldal barragcs, becomes more stressed than the normal area ot calculations (the overflowcd area). Thcy also show the percentage variafion of dlfferencc among the cffcctivc upsetting coeCicicnts for the overflowcd arca and res- pcctivcly thv unovcrflowcd oue. The sizing ccuatious for the possiblc variations of the borrage profile ar presented loo. Contribuții la, determinarea factorilor care influențează procesul de producție al șantierelor de exploatare a lemnului Dr, ing. G. MUREȘAN Ing. O. COPĂCEAN Ing. E. BĂLĂNESCU Ec. P. GHICA 631.0.311 1. Problematica Keferindu-ne la declarația celui de-al XVII-Iea Congres Mondial IUFKO, care a avut Ioc la Kyoto, în Japonia, în luna septembrie, 1981, am reținut din recomandările Diviziei 3 — activități și tehnici forestiere, că cercetarea trebuie să adapteze tehnicile operaționale la varietatea condițiilor impuse de teren, climă, factori silviculturii și socio-economici *. Cu alte cuvinte, modernizarea continuă a activi- tăților forestiere trebuie să se bazeze pe o per- manentă și aprofundată cercetare iuterdisci- plinară, de analiză obiectivă a factorilor de interdependență și de asigurare a unei eficiențe complexe și susținută, avîndu-se în vedere toate consecințele sociale, silvice, tehnice și economice. Da aceeași întrunire internațională de pres- tigiu, menționată mai sus, s-a- atras în mod special atenția că lemnul reprezintă principala materie primă regenerabilă a lumii. De aceea, recomandările privind maximizarea creșterii volumului de produse silvice pe unitatea de • Revista pudurilor, nr. 1/1982. REVISTA PĂDURILOR * Anal 97 * 1982 * Nr. 3 suprafață, cît și a recoltării și utilizării aces- tora, apar.pc deplin prioritare, ca direcții fundamentale pentru dezvoltarea și creșterea importanței sectorului forestier în economia națională a oricărei țări. Legat direct de problematica enunțată, în continuare, prezentăm parte din rezultatele cercetărilor noastre, obținute în ultimii ani, referitoare la factorii care influențează orga- nizarea procesului de producție, caracteristic șantierelor de exploatare a lemnului in condi- țiile specifice din țara noastră. 2. Suprafața arboretelor exploatabile Suprafața arboretelor puse în valoare („par- chetul”) determină direct modul de organizare a șantierelor de exploatare a lemnului prin mărime, formă și poziție față de calea de trans- port. Aceste caracteristici depind mai ales de zona de relief, orografia terenului, cursurile de apă, rețeaua de căi de transport construită și principiile dc punere în valoare a masei lemnoase. 169 Decentele norme tehnice pentru amenajarea pădurilor limitează mărimea maximă a parce- lelor, în pădurile de crîng și codru regulat, la 20 ha, 30 ha sau 50 ha, în funcție de zona de relief în care crește pădurea respectivă: cîm- pie-baltă, coline și respectiv munte. Pentru codrul grădinărit se face mențiunea specială, în sensul că parcelele trebuie să aibă suprafața de peste 25 ha. în completare, dintre prevederile O.M, nr. 0457/1975 redăm următoarele: — interzicerea tăierilor rase pe suprafețe mai mari de 10 ha pentru arboretele din grapa a H-a și 5 ha pentru arboretele din grupa I-a; — aplicarea de tăieri rase în coridoare și benzi cu lățimea maximă de 20... 25 m pentru arboretele de deal și de munte în care se execută lucrări de substituire Cu Specii de rășinoase ; — limitarea suprafeței de exploatare la maxi- mum 15 ha în arboretele unde regenerarea se asigură pe cale naturală și reglementarea amplasărilor alăturate la intervale de 3 —7 ani. Ulterior, restricțiile de suprafață au fost preluate și de Programul național pentru conservarea și dezvoltarea fondului forestier în perioada 1976 —2010, în care sens, îneepînd cu anul 1985, în pădurile cu funcții speciale de protecție, precum și în pădurile pure de molid, tăierile rase sînt reduse în continuare la numai 3 ha și la maximum 5 ha în celelalte păduri. în cazul răriturilor și al tăierilor grădinărite, suprafața arboretelor puse în valoare corespunde cu suprafața uneia său mai multor parcele. Pentru celelalte tipuri de tăieri, înscrierea în limitele de suprafață, se realizează de cele mai multe ori prin punerea în exploatare a unei părți din suprafața parcelei respective. Acest lucru creează cele mai mari neajunsuri, atît la amenajarea ulterioară, cît mai ales la orga- nizarea activității de exploatare. în concluzie, pînă în anul 1985, mărimea supra- feței arboretelor exploatabile se clasifică astfel: — maximum 5 ha în tăierile rase de molid și plop și cele de substituire sau refacere din grupa I-a funcțională; — maximum 10 ha, aceleași tipuri de tăieri, dar din grupa a Il-a funcțională cu excepția molidului; — maximum 15 ha, în tăierile succesive, progresive și combinate, cu regenerare pe cale naturală; — pe parcele sau cupoane, în cazul răritu- rilor și respectiv a tăierilor grădinărite. în primele trei grupări, dacă suprafețele în cauză ar avea formă pătrată, atunci latura acestora nu ar depăși 225 m, 320 m și respectiv 390 m. Teoretic, în regiunea de munte, pentru toate situațiile cînd aceste suprafețe ar fi așezate cu una din laturi pe calea de transport, funicularele de tip FPU-500 și chiar FUMO sau FUC-401, ar asigura colectarea complet mecanizată. Dar această situație nu se întîl- nește practic în producție decît foarte rar, deoarece cele trei tipuri de suprafețe au diferite forme geometrice, mai mult sau mai puțin regulate, și sînt amplasate într-o varietate mare de poziții față de calea de transport și — desigur — la distanțe foarte variabile. în acest sens, din cercetările efectuate de colectivul nostru, s-a ajuns la concluzia că, în afară de mărimea suprafeței perimetrelor silvice puse în valoare, schemele de colectare optimă a lem- nului depind și de forma și poziția acestora față de calea de transport. Dintre rezultatele cercetărilor întreprinse la un număr de 16 întreprinderi forestiere pentru exploatarea lemnului, în primul rînd s-a desprins concluzia că suprafețele de arboret puse în valoare pot avea aproximativ următoarele forme: triunghi isoscel sau dreptunghic, pătrat, romb, dreptunghi, elipsă, trapez și neasimila- bil unei figuri geometrice, deci de formă nere- gulată. Dacă formele relativ „geometrizate” creează condiții optime pentru tipizarea ope- rației de colectare a lemnului, în schimb cele de formă neregulată conduc la lungirea dis- tanțelor de apropiat, reducerea producției zilnice a șantierelor de exploatare și — in concluzie — creșterea cheltuielilor directe și implicit a termenelor de execuție, pe operații și pe total proces tehnologic do exploatare. Poziția suprafeței arboretelor exploatabile față de calea de transport, de cele mai multe ori influențează într-o măsură mai mare pro- cesul de producție al șantierelor de exploatare a lemnului, decît mărimea sau forma acesteia. Astfel, cu cît suprafața de pădure dată în exploatare este mai depărtată de calea de transport sau o atinge în mai puține puncte sau pe o lungime mai mică, cu atît cresc dificultățile și implicit cheltuielile de colectare a lemnului exploatat de pe această suprafață. în urma investigațiilor repetate pe care le-am între- prins, la un număr foarte mare de cazuri, am ajuns la concluzia Că joncțiunea suprafețelor silvice date spre exploatare cu calea de trans- port se încadrează in una din următoarele opt tipuri posibile (fig. 1): în prelungire (a), ter- minus sau pătruns (J), traversat (c), punct (d), latură mică (e), latură mare (f), peste curs de apă netraversabil prin vad sau „fals deschis” (g) și depărtat (h). Menționăm că parțial penul- timul tip și în toate situațiile tipul ultim cre- ează, de cele mai multe ori, greutăți mai mari Fig. 1. Tipurile de joncțiune dintre suprafețele de arboret exploatate și calea de transport forestier. 170 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. î decît colectarea porpriu-zisă, ce se efectuează în interiorul perimetrului silvic exploatat. De aici rezultă, în mod direct, importanța modu- lui de amplasare și a densității rețelei căii de transport forestier. 3. Caracteristicile traseelor de colectare Traseele de colectare, de adunat, scos și de apropiat, pe care se deplasează lemnul brut, după efectuarea recoltării, pot fi clasificate în aliniamente, curbe șî serpentine și sînt deter- minate de caracteristicile suprafeței de arboret exploatate și a terenului pînă la platforma primară, în cazul suprafețelor depărtate de calea de transport. Aceste caracteristici se referă la geomorfologie (platou, versant, culme, vale îngustă, vale larga, bazinet), configurație (plană, ondulată, accidentală), înclinare (tip „funicular” sau tip „tractor”) și sol (structură, grad de acoperire). Desigur, tratamentul aplicat și starea regenerării naturale —mai ales în perioada de vegetație — obligă la res- pectarea unor trasee, care să asigure proporții tninime de vătămări silvicul t urale, asupra arbo- rilor ce trebuie să rămînă pe picior, solului și semințișului de viitor. Luînd în considerare numai declivitatea, cu mijloacele actuale din dotarea sectorului nostru de exploatare a lemnului, operația de colectare se poate efectua complet mecanizat, astfel: — cu tractoare, pe suprafețe și trasee încli- nate de pînă la 15 —17°, — cu instalații cu cablu, pe suprafețe șî trasee cu înclinarea de peste 15 —17°. Deci, din punct de vedere tehnologic, supra- fețele și traseele pe care se colectează lemnul pot fi de tip „tractor” sau de tip „funicular”. In acest .sens, nu mai vedem justificată acți- unea de â compara, din punct de vedere eco- nomic, aceste două grupe de mijloace de colec- tare, de fiecare dată cînd se analizează organi- zarea optimă a procesului de producție a ori- cărui șantier de exploatare a lemnului. Dife- ritele forme ale traseului de colectare și cu declivități mixte, de tip „funicular” sau „trac- tor”, reprezintă prima cauză care determină necesitatea utilizării releelor de două sau chiar trei mijloace de colectare, deci linii „duble” sau triple”. în acest sens, raționalizarea și modernizarea exploatării lemnului cer ca ope- rația de colectare să se efectueze, pe cît posibil, tu un singur mijloc, în linii tehnologice denu- mite „unice”. 4. Numărul și tipul platformelor primare Posibilitățile de teren de amplasare a plat- formelor primare completează factorii de bază care influențează procesul de producție al șantierelor de exploatare a lemnului. Astfel, un șantier de exploatare a lemnului poate avea REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 unul sau mai multe puncte de fasonare și încăr- care în mijloacele de transport sau există con- diții ea aceste operații să se efectueze pe o parte sau pe toată lungimea de contact a su- prafeței de exploatare cu calea respectivă de transport forestier. Din această combinație de situații a rezultat următoarea clasificare de amplasare a platfoimelor primare (fig. 2): numai în punctul de contact al suprafeței (a) sau al căii de apropiat (&) cu calea de transport, Fig. 2. Tipurile dc amplasare a platformelor primare, într-un punct (c), în două puncte (d), parțial (e) sau pe toată lungimea de contact a supra- feței cu calea de transport (/) și chiar într-un punct diferit de locul de joncțiune al căii de apropiat cu calea de transport forestier (g). Luînd în considerare toți factorii de influență analizați, tipizarea operației de colectare se poate sintetiza în tabelul 1, pe cele trei faze specifice — adunat, scos și apropiat — și prin utilizarea rațională a celor cinci mijloace carac- teristice; instalație cu cablu, tractor eu troliu, atelaje, corhănit cu țapina și colectarea cu brațele a lemnului mărunt (manual). Primele trei tipuri de mijloace pot fi utilizate pentru formarea de linii de colectare unice, adică să execute deplasarea lemnului de la locul de dobo- rîre și pînă în platforma primară. Combinate între ele și prin acceptarea la adunat a modali- tăților de corhănire cu țapina și colectare cu brațele, au rezultat cîte cinci linii de colectare duble și respectiv triple. Din acest tabel se mai constată că adunatul se execută cu următoa- Tnbelul 1 Liniile de colectare a lemnului brut Tip Structuri adunat wns apropiat Unicii Tractor cu troliu Instalație cu cablu Atelaje Dublă Tractor cu troliu Instalație cu cablu Atelaje Corhănit Manual Tractor cu troliu Instalație cu cablu Atelaje Triplii Tractor cu troliu Instalație cu cablu Atelaje Corb Unit Manual Tractor cu troliu Instalație cu cablu Atelaje Tractor cu troliu Instalație eu cablu 171 rele cinci tipuri de mijloace sau modalități: troliu montat pe tractor, fuuicular prin autoali- mentare, atelaje, corhănit. și manual. La faza de scos se pot folosi tractoare cu troliu, insta- lații. cu cablu sau atelaje, iar .pentru apropiat atelajele, sînt admise numai în cazurile cînd mijloacele mecanice nu se justifică din punct de vedere al rentabilității. 5. Concluzii Spațiul nu ne permite exemplificarea efec- telor determinante ale acestor factori — luați independent sau în diferite situații de cumul — — atît asupra organizării și conducerii rațio- nale și eficiente a procesului de producție specific al șantierelor de exploatare a lemnului, cit și în ceea ce privește activitatea de amenajare complexă a pădurilor țării noastre. în acest sens, ne exprimăm încrederea că cercetarea științifică forestieră își va propune, în viitorul apropiat, un program integral de tematici, care să asigure aprofundarea studiilor de inter- dependență a activităților specifice sectoarelor de silvicultură, amenajare și exploatare, în scopul maximizării tuturor indicatorilor telmico- economici caracteristici producției forestiere în întreaga ei complexitate. bibliografie HO ăn os eu E.. Gopăccan D., 1981: Perspective In domeniul tehnologiilor de exploatare. Comunicare la micro* sesiunea IGPIL „Perspective.pini tn amil 2010 In domeniul exploatărilor forestiere". Cop ice a n D., 1976 : Instrucțiuni privind exploatarea lemnu- lui in condițiile limitării suprafețelor de arboret puse tn valoare fi extinderii tăierilor grădinărite ți a răriturtlor. manuscris, IGP1L. Gop ă ce un D., 1981: Linii de colectare a lemnului brui, manuscris, IGPIL. C o p ă ce a n D., B ăl ă n e s ț u E., Glii ca P.; Tehnolo- gia de exploatare a lemnului tn. suprafețe de arboret cu forma geometrică. Revista: Silvicultură și exploatarea pădurilor nr. 5. Ghica P., 1981 : Unele considerații privind aplicabilitatea cereetăriior operaționale malemaliee in sectarul de exploatare ți transport al lemnului. Revista: Silvicultură și exploatarea pădurilor, nr. 3. MuîeșanD,,Gopâccan O., 1966 : Contribuții la stabili- rea factorilor care să slea la bata clasificării suprafețelor fores- tiere. privind executarea mecanizată a lucrărilor de exploatare a lemnului, manuscris, INCEF. Mureș an G., Cop ă ce a n D„ 1971: Principii ți ele- mente fundamentale privind raționalizarea și modernizarea exploatării lemnului. Buletin do informare ICPDIL. nr. 3. Mureșan G., Furnică Ii., Copăcean D., 1978; Nouoelles technologies d’e.vploitation des forets ei Itur cbrrelalion aoec Ies exigenccs de ta lai concertant la conservafton du pairi- moine forestier. Referat prezentat la Congresul al VIII-lcu mon- dial pentru problemele silviculturii, Jatarta. Coșlribulioas la Uie determlnaUon oi facloH Inniioaclug produelion. ot loggtng sites Loggîng site management and tcclmical and economic indicative figures are conditioned by the arca and torni of l-agging șucfaces, the type of iuuction bchvtcn site and transport road, deelh ity and sinuosity of liarvcsting fralts and .11» localion of rough conv crsțou and.ljadhigfor transport sites. In connection to tin se factors typcs of harvesting lincs arc presented.,' ............ Corelații între diferitele modalități de exprimare a durabilității cablurilor trăgătoare aflate în exploatare Dr. ing. 1. KRUCH I.F.E.T. Arad 634.0.377.21 Durabilitatea de producție a cablurilor trăgă- toare de la utilajele, instalațiile și vehiculele pentru colectarea și transportul lemnului din sectorul exploatărilor forestiere poate fi expri- mată, așa cum am arătat în articolul anterior*, în unități de timp sau de volum (greutate), de lucru mecanic sau lucru mecanic specific. Este, însă, dc remarcat că urmărirea realiză- rilor prin sumarea prestațiilor lunare ale unui cablu se face mult mai ușor în formele de expri- mare a durabilității de producție la^ care mesa- jul informațional este mai sărac, în speță la cele care operează cu unități de timp sau de volum (greutate), dc aceea, stabilirea unor legături intre diferitele modalități de exprimare a durabilității apare ca necesară. ♦) Considerații in legătură cu modalitatea dc exprimare a durabilității cablurilor de tracțiune de Ia funieularele pasa gerc ți troliîle tractoarelor T.M'și U-550. Revista Păduri- lor, nr. 5, 1981. 172 între cele patru posibilități de exprimare a durabilității de producție a cablurilor trăgă- toare. se pot stabili Cj corelații, dar de interes practic sînt numai cele prezentate în figura 1. Nu are sens să se stabilească și corelațiile dintre durabilitatea exprimată în unități de lucru mecanic și celelalte forme deoarece infor- mațiile care se obțin sînt de aceeași natură cu cele pe care le conțin corelațiile dintre for- mele respective cu durabilitatea exprimată în unități de lucru mecanic specific. Datele experimentale în baza cărora au fost alcătuite seriile de-repartiție bidimensio- nale au fost prelevate de la 25 de unități de producție reprezentative, astfel îneît rezulta- tele sa reflecte cît mai bine situația- medie existentă în exploatările forestiere din R. 8. Ro- mânia. REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 Durabilitatea de producție expri- mată în unități de timp Variabila depen- dentă z z = g Fig. 1. Schema corelațiilor dintre diferitele modalități dc exprimare a durabilității dc producție a cablurilor trăgătoare. Existența legăturilor stohastice dintre varia- bilele seriilor de repartiție alcătuite în confor- mitate cu schema din figura 1 a fost testată nu- meric prin indicatorul sintetic al intensității corelației liniare, după metode cunoscute. Toate determinările au fost făcute prin intermediul computerului WAKG, valorile re- zultate fiind cele consemnate în tabelul 1. Tabelul 1 Valorile coeficienților de corelație n și n pentru dependen- țele slohnsilce p = f(x) Șl 2 = B(x) Denumirea Instalației sau utilajului Simbol Valorile cociicienjilor de corelația fi pentru V ~/W rt, pentru * — z(») Funicular pasager F.P.-3 .0,8913 0,8420 Funtariar pasager F.P.-2 0, 9188 0,5896 Funicular pasager universal F.P.U.-500 0,9518 0.7696 Tractor universal U-650 0,9561 0,5815 Tractor articulat forestier T.A.F. 0, 9114 0,7038 Autotren forestier A.T. 0, 9861 0, 9170 Pentru a dîstuige mai bine situațiile de corela- ție cercetate, coeficienții de corelație liniară r poartă un indice, mereu același pentru un caz dat, iar variabila y de la durabilitatea exprimată în unități de lucru mecanic specific se transformă în variabila g pentru durabili- tatea exprimată în unități de volum. Din analiza valorilor obținute pentru rn cart.1 reprezintă coeficientul de corelație pentru legătura stohastică dintre durabilitățile expri- mate în unități de volum și unități de lucru mecanic specific, și cele pentru ra, care reprezintă coeficientul de corelație pentru dependența stohastică dintre durabilitățile exprimate în unități de volum .și unități de timp, se poate Constata că intensitatea legăturii dintre varia- bile este mai strinsă (se apropie mai puternic de relație) în primul caz față de al doilea. Pentru acest motiv este lesne de înțeles de ce se recomandă ca prestările efectuate cu un cablu să fie exprimate în unități de lucru mecanic specific și nu în unități de timp. Variația valorilor coeficienților de corelație liniară rt și ra care apare între diferitele tipuri de utilaje și instalații nu reflectă aspecte impor tante ale problemei antamate ci se datorează mai mult volumului de date do care s-a dispus pentru, evaluarea lor. Elaborarea unui model, matematic care să descrie evoluția unui fenomen se face frecvent în baza unor date experimentale obținindu-se, de exemplu, o serie de valori măsurate y( pentru o seric de valori particulare x, ale unui parametru independent a?. Finalizarea modelului matematic rezidă în stabilirea unei corelații de forma y — pentru care este de dorit o cît mai bună corespondență cu perechile de valori (®t, obținute experimental. Sta- bilirea formei și caracteristicilor modelului matematic se poate face prin analiza de regre- sie. Din reprezentarea grafică a perechilor de valori {xt, y^ și (xt, zs) într-un sistem ortogo- nal de axe a rezultat că forma dependenței stohastice dintre durabilitățile de producție este liniară. Pentru acest motiv s-au acceptat' drept modele matematice de descriere a varia- ției caracteristicilor corelate; ecuațiile: y = + a0 și z=m a*x + «J (1) Estimarea coeficienților «j și «* și a* din (1) s-a făcut cu ajutorul metodei celor mai mici pat rate. Calculele s-au efectuat tot cu ajutorul compu- terului WANG și rezultatele obținute sînt consemnate în tabelul 2. în ecuațiile de regresie stabilite, parametrul ^(a*) se numește coeficient de regresie și repre- zintă, în sens geometric, panta dreptei. La calculul corelației el dă măsura de variație a lui y sau z, dacă x se schimbă cu o unitate. REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1992 * Nr. 3 173 et 3 s Ecuațiile dreptelor de regresie pentru corelațiile f = f(s) șl S = j(x) Reprezentările grafice ale datelor dc obser- vație și ale ecuațiilor de regresie pentru funicu- larul pasager F.P.-2 și pentru tractorul arti- culat forestier T.A.F., sînt redate în figurile 2 ... 5. $ I sociale din prezent și din viitor. înfrucît, la munte. Sezonul de vegetație este foarte scurt, se apreciază că defrișarea pășunilor Împădurite arc un aport destul de scăzut In dez- voltarea zootehniei. Pentru majorarea suprafețelor pășuna- bilc, s-au defrișat unele suprafețe cu păduri dc limită și jnepeiiișurl care nu se pretau să fie transformate In pajiști. S au comis astfel greșeli grave care au dus la deteriorarea mediului Înconjurător. Pe această linie se impune refacerea vegetației distruse, deoarece tn această zonă, procentul de Împădurire trebuie Bă crească, nu să scadă, maximum de atenție acordtndu-se protecției apei, solului și climei. Pentru elucidarea problemelor comune privind pășunile Împădurite, se recomanqă efectuarea unor cercetări, în colaborare, de Institutul dc cercetări silvice și Institutul dc cercetări pentru cultura pajiștilor Măgurele-Brașov. 4. Se cunoaște că in țara noastră există suprafețe apreci- abile dc terenuri degradate și că din acestea o bună parte slnt ajunse la limita lor de folosință. Redarea acestor terenuri In circuitul productiv este o sarcină de maximă urgență pentru sectoarele de agricultură și silvicultură. Pe această linie. Academia de Științe Agricole și Silvice are menirea să reali- zeze o apropiere intre cele două sectoare și să dezvolte cer- cetări cure să conducă la găsirea celor mai bune soluții de ameliorare a terenurilor degradate. în acest scop se va folosi, după caz, vegetația forestieră, vegetația ierboasă și lucrările hidrotehnice. Sc recomandă efectuarea de cercetări. In colabo- rare, de către sectoarele agricol, silvic și cel de gospodărirea apelor. 5. Valorificarea rezultatelor cercetării științifice in ter- menul cel mai scurt posibil este o sarcină de bază și permanentă a sectorului de cercetare. în silvicultură această sarcină se realizează incepînd cu aplicarea rezultatelor In bazele proprii ale Institutului dc cercetări și amenajări silvice, care au rol dc stații pilot și apoi prin extinderea lor la scara producției, în etapa actuală șe apreciază că este necesar să se intensifice acțiunea de transformare a ocoalelor silvice experimentale tn „unități model", continulnd instalarea suprafețelor de- monstrative (blocuri experimentale), pentru toate lucrările de întemeiere, regenerare și conducere a arboretelor, precum și pentru cele dc exploatare, transport și valorificare primară a lemnului. Extinderea rezultatelor In toate unitățile secto- rului se va face prin aducerea la zi a instrucțiunilor Departa- mentului silviculturii,ținlndu-se seama dc toate rezultatele temelor încheiate și verificate in stațiile pilot. Pentru gră- birea aplicării rezultatelor In producție, se recomandă o mai strinsă colaborare Intre organele de cercetare șl cele din producție. Dr. ing. TEODORA ANCA REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 181 Recenzii CONSTANDNESCU, GH., DĂNĂILĂ GH., SMĂDU GH, : Cenlre de sortare șl preindustriaiizare a lemuinl. Editura Ceres, 1981, 301 pag., 66 fig., 93 tab., 46 ref. bibliografice. La Editura Ceres din București a apărut cu titlul de mai sus lucrarea elaborată de autorii menționați, cunoscuti ca reputați specialiști, CU preocupări continue și meritorii de introducere ți promovare a progresului tehnic Iu domeniul exploatării și valorificării superioare șl integrale a masei lemnoase exploatate. Șesîzînd cu mulți ani In urmă necesitatea introducerii in circuitul economic, Intr-Un grad mare de prelucrare, a resur- selor lemnoase dc care dispune țara noastră, autorii au sinte- tizat cunoștințele proprii și cele dobindite din literatura română și străină și au elaborat noi principii, metode și tehnologii de valorificare la Scară industrială a lemnului prin transformarea lui din stare brută intr-o gamă variată de sortimente cerute de industrie. Avind in vedere volumul marc de masă lemnoasă brută cc trebuie transformată tn sortimente, ca șl structura operațiilor șt activităților impuse de acest proces, autorii au preconizat și elaborat bazele de prelucrare primară a lemnului în centrele de sortare și preindustriaiizare a lemnului, acestea fiind1 con- cepute ca unități cu caracter industrial și decî cu funcționa- litate persnanentă. Dezvoltlnd avantajele ce le Oferă aceste centre in aplicarea tehnologiilor moderne de exploatare a lemnului, autorii fac incursiuni într-o problematică foarte largă referitoare la valorificarea superioară a Întregii biomase a arborilor. Pe cuprinsul a 301 de pagini, materialul este concentrat In nouă capitole cu extensiuni variind in funcție dc Importanța și legătura cu subiectul tratat. în lucrare se analizează cu competență și la nivelul sta- diului actual iu materie, complex, iu condițiile foarte variate In care se face exploatarea lemnului, posibilitățile de valorifi- care superioară și cu maximă eficiență a tuturor resurselor rezultate1n urma efectuării acestui proces, folosind tehnici și tehnologii diferențiate In centrele de sortare și preindustriali- zarc a lemnului In funcție de specia lemnoasă, cantitate de prelucrat, sortimente rezultate, operații de executat, folosire cu randament sporit a cojii rumegușului, lemnului dc mici dimensiuni ș.a. Pornind dc lu aceste clemente autorii ajung să prezinte elementele de tipizare și tipurile de centre de sortare și preln- dustrializare a lemnului care corespund mal bine situațiilor din țara noastră. Pe baza studiilor și a cercetărilor întreprinse dc autori, s-au realizat diferite tipuri de centre cu activi- tate continuă in diferite locuri din țară, al căror parametri funcționali proiectați și realizați sînt analizați spre exem- plificare în lucrare. Un accent deosebit se acordă dezvoltării unor capitole de organizare șl conducere a procesului de producție tn centrele dc sortare și preindustriaiizare a lem- nului, ca și mijloacelor de dotare cu mașini, utilaje, dispozi- tive necesare tn vederea ridicării productivității muncii și reducerii efortului fizic al muncitorilor. ■■■Prin felul cum este prezentată materia, nivelul științific înalt, gradul ridicat de pătrundere in adincul problemelor analizate și preocuparea privind aplicarea nemijlocită In producție, lucrarea se prezintă ca o contribuție de referință în domeniu care să slujească ca îndreptar pentru cei1 ce lucrează direct tn producție, cît șl pentru cei ce activează în cercetare, proiectare și învățămint. Prof. dr. ing. Gh, lonașcu PĂDURILE UOMĂMEI (sub redacția Prof. Const. D. Chiri ță). Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1981, 573 pag. Apariția, la finele anului 1981, în Editura Academiei R. S. România, în coordonarea profesorului Const. D. Chl- riță, membru corespondent al Academiei R. S. România, a lucrării „Pădurea României”, studiu monografic de sinteză a cunoștințelor multidiscipUnare despre pădurile patriei, marchează un moment editorial demn dc remarcat. Lucrarea este formată din patru părți structurate in 25 de capitole. în partea I ..Pădurea — comunitate ccoslstemică produ- cătoare de bunuri materiale și generatoare de Influențe pozi- tive asupra mediului natural”, se analizează In cuprinsul celor trei capitole, într-o concepție modernă, întreaga proble- matică a pădurii ca ecosistem terestru peren, ca factor fun- damental al mediului Înconjurător și ca ecosistem polifimc- țlonal, precum și ca sursă regenerabilă de lemn și de alte bunuri materiale. Cu arie largă de cuprindere se prezintă natura, structura, procesele fundamentale, caracteristicile trofice șl energetice cantitative ale ecosistemelor forestiere. Se acordă un loc important dinamicii relațiilor dintre biocenoză și factorii ecologici ai mediului intern șl extern, în ecosistemele forestiere. O atenție cu totul deosebită comportă viziunea referitoare la ..Taxonomia șl nomenclatura ecosistemelor forestiere”, care prin noutate și realism marchează o etapă calitativ supe- rioară în abordarea pădurii șl oferă posibilități noi de înțelc gere a proceselor și fenomenelor din comunitatea complexă de viață a pădurii, precum șl dc dirijare u acestora In scopuri practice. Un capitol cu conținut bogat este și cel consacrat funcțio- nalității și folosirii multiple a pădurii, în cuprinsul căruia este mai intii realizată o clasificare a pădurilor in conceptul func- ționalității lor multiple șî apoi O prezentare largă a funcțiilor lor de protecție a mediului înconjurător și dc interes Social direct. De asemenea, un spațiu corespunzător se atribuie funcți- ilor dc producție ale pădurii, particularităților procesului de producție tn silvicultură șl ale economiei forestiere socialiste în general ș.a. Partea a Il-a „Caracteristicile de unsamblu ale pădurilor României" tratează Bora pădurilor (relcvindu-se caracteris- ticile fitogeografice șl cele indicatoare ecologice ale acesteia), fauna, formațiile forestiere și condițiile lor naturale dc viață, caracteristicile biometrice ale arborilor șl arboretelor, fondul forestier al patriei, produsele din lemn și cele accesorii ale pădurii, pădurile de protecție a mediului și cele dc Interes social din țara noastră, precum și factorii abioticl și biotici dăunători pădurilor. Menționăm, tn mod deosebit, caracterizarea multilaterală și in accepțiune modernă a formațiilor forestiere, pentru care se prezintă nu numai arealul, litologia, relieful, clima, solurile, producătorii principali, ci și ecosistemele reprezen- tative din aceste formații. Prezentarea formațiilor forestiere din țară în concepția ecosistemică deschide largi perspective tn cunoașterea aprofundată a conexiunilor din comunitatea dc viață a pădurii șî in valorificarea acesteia la un nivel ridicat de eficiență. Partca a ffl-a „Gospodărirea funcțională a. fondului fores- tier al României” prezintă o largă și cuprinzătoare problema- tică referitoare la obiectivele principale, bazele șl metodele de amenajare a pădurilor, aspectele practice de întocmirea amenajamcntelor, cadrul organizatoric al activității de ame- najare și perspectivele dezvoltării amenajamen tulul româ- nesc. Sînt, de asemenea, cuprinse obiectivele regenerării pădurilor, tratamentelor (ca sisteme integrate ale ansam- blului de lucrări sllvotclinice de exploatare, regenerare, con- ducere-ingrijire și protecție a pădurilor), refacerii, amelio- rării și substituirii arboretelor funcțional și ecologic necores- punzătoarc, culturilor forestiere speciale șl a celor cu specii exotice, amenajării bazinelor hidrografice torențiale, exploa- tării pădurilor, protecției împotriva factorilor dăunători, gospodăririi fondului cinegetic și piscicol, ca șt construcțiilor forestiere. In ultima parte „Organizarea economiei forestiere In România” se prezintă aspectele esențiale ale evoluției organi- zării economici forestiere, ale învățăinintului, cercetării științifice și proiectării forestiere iar In final cele de politică forestieră socialistă, inclusiv măsurile pentru apărarea, con- servarea șl dezvoltarea fondului forestier. Utilă este și harta pădurilor in culori la scara 1 : 500.000 cuprinzlnd, pe lingă toate trupurile de păduri șl regiunile 183 REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 Subregiunile șt sectoarele regionale din etajele și subetajeîc fitoclimatrce ale țării. Este un lucru cunoscut că raporturile dc competiție Intre specii se schimbă sensibil în diferite subreginni și sectoare regionale șl In cadrul lor in diferite tipuri de stațiuni. Pentru inginerii și tehnicienii oare vor trebui să facă O Silvicultură diferențială zonal și regional, harta anexă la lucrare este un auxiliar foarte prețios. Lucrarea „Pădurile României”' este o operă de prestigiu, care pune în circulație idei noi și cunoștințe despre pădure, pc baza unor ample investigatii ale silvicultorilor români și prin valorificarea bogatei experiențe a unui mare număr și anume 71 de specialiști din toate domeniile silviculturii, realizatori al acestei lucrări. Prin caracterul multidisciplinar, precum și prin actuali- tatea și oportunitatea problematicii abordate, aduce clemente noi de mare Însemnătate științifică și practică, fiind de deo- sebită utilitate nu mimai pentru specialiștii din sectorul forestier d și pentru cel din alte domenii adiacente. Lucrarea constituie o convingătoare argumentare a îmbră- țișării viziunii ecosistemice In abordarea problemelor teore- tice și practice ale silviculturii. Se remarcă prin conținut, structură, tratare, stil și terminologic. O lucrare dc sinteză de asemenea complexitate, cu un număr atlt de marc de autori, și care desigur a pus probleme dificile dc coordonare, lasă tn mod logic și posibilități de discuții, de interpretare și dc observații critice. Re pildă, problematica deosebit dc largă a lucrării, care a fost tratată Intr-un singur volum, a obligat la prezentări succinte — mai mult la general — a unor capitole. Redactată fiind cu mul ți ani In urmă, lucrarea n-a putut lua tn considerare tn întregime ultimele cercetări românești. Pe alocuri s-au făcut mai mult trimiteri la literatura de specialitate străină. Unele aspecte referitoare la protecția pădurilor ar putea fl dezvo- tatc în mai mare măsură pe baze ecologice. De asemenea, se impunea o atitudine mai fermă In privința promovării speciilor forestiere autohtone și limitării extinderii In cultură a rășinoaselor. Aceste observații Insă nu afectează calitatea deosebită a lucrării. Subliniem, dc asemenea, că așa cum se precizează și In prefață, lucrarea nu are caracter limitat de strictă speciali- tate accesibilă numai silvicultorilor, ci prin numeroase capitole, de Interes mai larg ea sc adresează și marelui public românesc, realiztnd astfel o convingătoare contribuție la creșterea prețuirii pădurii in conștiința și afectivitatea acestuia. In concluzie, evidențiem că lucrarea furnizează un bogat volum de date din literatura de specialitate în argumentarea științifică a rolului important pe care il are pădurea in eco- nomia naturii șl ne exprimăm satisfacția pentru această realizare care cinstește autorii. Prof. dr. ing. C. Păuneseii Prof. dr. ing. D. 1‘omscun Conf. ing. AL Săvulescu PAUL DECEI: Lacuri de munte. Editura Sport-Turism, București, 1981, 300 pag., hărți, planșe color șl alb-negru. Autorul prezintă, adunate intr-un volum, caracteristicile fizice și biologice ale lacurilor apte pentru dezvoltarea sal- inonldclor și a ciprinidelor din zona dc contact cn salmoni- dcle. Investind un mare volum de muncă, multă tenacitate și dovedind temeinice cunoștințe de specialitate, ajunge In final la următorul rezultat: lacurile de acumulare sint in număr de 70, cu o suprafață totală dc 9552 ha, lacurile gla- ciare 80, cu 97,60 ho, lacurile de alunecare și baraj natural 12, cu 32,70 ha, lac vulcanic este unul singur (Sf. Ana) cu 19,50 ha, iar lacurile de nivație— două cu 1,80ha. In total deci 165 lacuri de munte cu o suprafață de 9703,60 ha. La flecare din aceste lacuri, autorul arată masivul muntos In care este situat, bazinul hidrografic, originea cuvetellacului (acumulare, glaciar, alunecare etc.), altitudinea, suprafața și adînclmea maximă. Numărul și suprafața Tacurilor din categoria celor de acumulare sporesc sub ochii noștri, ca rezultat al lucrărilor tn scop energetic sau de acumulare de apă, pentru alimentarea localilăților urbane și pentru irigație și sint cele mai impor- tante sub aspect piscicol. Lacurile glaciare, deși au o supra- față dc-abia 1 % din aceea a celor dc acumulare, totuși pe lingă posibilitățile de pescuit, au mare valoare sub ăspeâ turistic și estetic, ele fiind oglinzi cristaline în văgăunele munților silncoșl. Numărul lor varămine constant în viitorul previzibil. Celelalte trei categorii ar puica Ii fructul unor modificări In scoarța păniintului. ce s-ar produce In viilor. Iată primul merit al lucrării: pentru prima dată avem cu- prinse intr-un studiu toate lacurile cu caracter de apă de munte. în plus, sint Împărțite și pe categorii de origine. Unele lacuri glaciare au fost descoperite dc autor, așa incit sint semnalate pentru prima dată întt-o lucrare. Este al doilea merit al acestei cărți. în vederea punerii lor în valoare prin piscicultura, lacurile au fost cercetate sub aspect fizico-chimie și biologic. La cele glaciare tnai puțin cunoscute, autorul a Întocmit schițe de batimetrie, stabilind și adînclmea maximă. Temperatura apel pH și 0» au fost măsurate, unde a fost nevoie, de mal multe ori, in diferiți ani. Au fost studiate malurile cu solul și vegetația, apoi alimentarea cu apă și modul de evacuare a acesteia. Dacă avem în vedere că lacurile glaciare sint răsfirate începînd din Munții Rodnei plnă fn Godcami și TarCu, In Banat, nc dăm seama dc volumul mare de muncă necesar studierii lor. Toate acestea au avut un scop clar; popularca cu păstrăvi să fie făcută pe bază științifică. Astfel a rezultat că unele lacuri glaciare nu sint apte pentru viața salmonldelor și, tn consecință, efortul de populare a fost îndreptat spre celelalte. Cunoscută fiind exigența pronunțată a salmonidelor față de temperatura șl oxigenul dizolvat ni apel, transportul acestor pești prezintă unde dificultăți chiar de>a lungul cursurilor de apă, unde deobicei există drumuri sau măcar cărări; greutățile sporesc considerabil tn regiunea lacurilor glaciare, unde nn există nici măcar cărări și a fost nevoie de serviciul elicopterelor. Populările cu păstrăvi au fost repetate, dacă afost nevoie, ajungindu- se, în final, la reușita introducerii păstrăvilor în lacnri unde n-an mai existat plnă atunci. încercarea făcută cu păstrăv curcu- beu a fost Încununată dc succes, acest pește reproducindu-se natural în Incul glaciar respectiv. Scepticismul unora In cc privește posibilitatea popularii cu succes a lacurilor gla- ciare a fost risipit de competența șî tenacitatea autorului. Iată un alt merit al lucrării. Cartea se adresează pescarilor cu undița, turiștilor, natu- rnlișfilor și oricăror iubitori al frumuseților muntelui. Tutu- rora le este un sprijin Indicarea căilor de acces și durata fn ore. Nu este o descriere seacă: fotografiile color și alb-negru, toate originale, delectează ochiul, iar hărțile ușurează ori- entarea. Descrierile unor peisaje montane oglindesc talentul de scriitor al autorului. Ing. V. Cotta MARIO PAI AX, RCGGER0 TOMASELLI: Lupta Inte- grată in pădurile medlleranlene: un exemplu de protee|le forestieră (Lotta integrata nelle forestiere mediterrance : un esemplo dl prote zione forestalc)., Pubbi. Ist. Ent., Unîv. Pavia, Italia. (7): 1980, 22 pag. Lucrarea cuprinde următoarele aspecte: arin și vegetația bazinului mediteranian; biocenoza furnicilor din grupa Formica rufa; avifauna insectivoră și rapace ca factori de apărare biologică forestieră; speciile inscctlvore, speciile rapace sau răpitoare ; concluzii; bibliografie selecționată. Bazinul mediteranian este o zonă geografică caracterizată din punctul de vedere ecologic prin climat mediteranian care prezintă perioade de secetă in timpul verii și precipi- tații abundente toamna șî primăvara. Tipologia vegetației actuale are o structură foarte complexă, de la pădure cu toate aspectele el de degradare, plnă la stepa caldă sau temperată. Pădurile prezintă fizionomii diferite după tipul subclima- tiilui regiunii, cu variații floristice determinate prin distri- buția geografică a stațiunilor. Diferențierea fizionomico-structurală Șl floristică este legată de condițiile ecologice (etaje de vegetație etc.) iar in interiorul acestora de tipul dc sol. Problemele de conservare, constituire șl de proiecție a ecosistemelor forestiere mediteraniene sînt foarte variate, mai ales clnd sc Încearcă să se afronteze aspectul dinamic al vegetației atlt in evoluția ci pozitivă cît și regresivă. Ceea REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 19S2 * Nr. 3 183 Ilar iată care este cuprinsul lucrării: Prezentare (7); Descrierea peisajelor naturalișiicc interesante pentru Italia septentrională (17); Regiunea Vale d'Aosta (19 — 58); Regiunea Liguria (63 — 78); Regiunea l ombardia (83 — 140); Regiunea Trcntino Alto Adige (148 — 156); Regiunea Venețîa^lTl — 194); Regiunea Friuli-Veneția (199 — 217); Regiunea Emilia Romană (245 — 287) ; Bibliografie (294— 306); Rezumate (307 — 310), Importanța acestei opere nu este numai aceea de a aduce un aport cunoașterii teritoriului șl de a prezenta un fel de fotografiere statică a ariilor naturalistice interesante, ci mai ales dc a atrage atenția asupra existenței șl evoluției unui prețios patrimoniu a cărui responsabilitate de tutelă prin lege revine asupra statului1, asupra ascsoratelor regiuni- lor și de a se răsfrlnge In final asupra tuturor cetățenilor. Este deci o răspundere a tuturora de o salvgarda valorile peisagistice forestiere care nu slnt numai de natură știin- țifică sau estetică, ci au chiar o valoare practică, concretă, actuală șl viitoare, șl de aceea slnt tn interesul tuturor de a fi puse sub scutul legii. Este evidentă importanța pe care o are salvgardarea mediu- lui ambiant și a gestiunii ecologice naționale a patrimoniului forestier pentru conservarea climei, pentru protejarea solului, pentru protecția hidrologică, pentru economie și interesul general al omului. Prin protejarea peisajului forestier se asigură dezvoltarea pozitivă a tuturor celorlalți factori de existență și de Interes social. Estetica peisajistică, ecologia și economia sint interdepen- dente. Tutela acestor valori trebuie să fie armonizată intr o viziune globală pentru buna existență a umanității. Peisajul italian numai In rare porțiuni teritoriale este ac- tual natural, In parte conservă încă un aspect semlnatural și in mare majoritate este clasificat ca peisaj „cultural”. In lucrare slnt prezentate succesiv, pe regiuni și provincii cele 53 Rezervații naturale și 3 Rezervații bmgenetlce care totalizează o suprafață de 233 4G1 ha și care reprezintă 1,9% din teritoriul Italiei septentrionale. In cadrul rezervațiilor naturale și biogenetlce s-au inclus și marele Parcuri naționale (P. n. Gran Paradiso =62 000 ha; P.n. Selvio = 131 361 ha). Subdivizarea rezervațiilor naturale, după formă, categoric și ordin, este realizată astfel: Rezervații naturale, care cuprind două forme; (1) Rezer- vații naturale generale (R.n.g.) care cuprind trei categorii, și anume: (A) Rezervații naturale integrale (R-n.l.): (B) Rezervații naturale orientate (R.n.o.); (C) Parcuri naționale (P.n.) ; (2) Rezervații naturale speciale (R.n.sp.) împărțite lsi două categorii: (D) Rezervații parțiale divizate în 5 ordi- ne: (1) Rezervații geologice (R.n. gcol.); (2) Rezervații bota- nice (R.n. bot.); (3) Rezervații zoologice (R. n. zool.); (1) Rezervații biologice (R.n. biol.); (5) Rezervații antropologice (R.n.nnt.);(E)Rezervații speciale, divizate In 4 ordine; (6) Re- zervații speciale de locuri naturale (R.n.l.n.); (7) Rezervații dc monumente naturale (R.n.m.n.); (8) Rezervații forestiere de protecție (R.n.f.p.) ; (9) Rezervații de populații animale șl vegetale (R.n.p.a.v.). Pentru fiecare din cele 40 provincii ale Italiei septentrio- nale se raportează cîte o hartă geograiică specială a ariilor semnalate, indicate ca peisaje de importanță naturalistică primară sau secundară sau chiar șl ca teritorii simplu semna- late și care actual nu nu încă o definire precizată. Hărțile provinciale slnt rezumate tn cartografii regionale și acestea, la rlndul lor, într-o hartă dc ansamblu pentru întreaga Italie septentrională. în afară de acestea se mai expun hărți speciale care reprezintă diferite aspecte geogra- fice, sociale, economice, și care ajută la interpretarea exis- tenței șl distribuției spațiale a peisajelor naturalistice inte- resante. Lucrarea mai semnalează apariția a încă două volume pentru aceeași temă dar care se referă la Italia centrală și respectiv la Italia meridională și insulară. V.D. Pașeovlel te mai dificil de a înțelege fenomenele observate In acest bazin forestier este faptul că situația actuală este rezul- tatul milenar de ocupație teritorială umană, dc intervenții draconice In privința selecției, substituirii speciilor, distru- gerii imenselor păduri, reconstruirii lor parțiale cu specii exotice, creării unor ecosisteme artificiale ș.a., care au avut ca urmare schimbarea totală a condițiilor naturale inițiale. Astfel că la data actuală, autorii constată mai puțin de 15 % din suprafața forestieră a bazinului cu păduri care conferă trăsături caracteristice apropiate de cele naturale. Structura ecosistemelor forestiere actuale prezintă o rezultantă a factorilor intercondiționall care evoluează continuu dc mani- eră regresivă. Datorită distrugerii factorilor ecologici cheie de rezistență, arboretele respective au fost infestate dc numeroase specii fitofage, dintre care, se citează : Thaumalopoea pytyocampa Schltl., Hhyaclonia buoliana, Ncodiprion sertifer, Brachp- deres siituralls, Stilpnotia saiicis, Melasoma papali, Lilho- coletls sp*, Dicranura vlnula, D. iberica, Saperda carcharias, Aegeria apiformis, A. labaniformis, Melanophikt picta, Colev- phora laricella ș.a. Pentru reconstituirea factorilor de echilibru in pădurile din bazinul luat țn cercetare, avind la bază, ca punct de ple- care, studii aprofundate cu privire la ecosistemele naturale, s-a adoptat, pentru o protecție cit mal eficientă, lupta, sau combaterea integrată prin utilizarea intensă a speciilor din grupa Formica rufa (de ex. Formica lugubrii Zctt., în pădurile din Italia și F. lugubrii cu F. nigricans Em., In pădurile din Spania), combinate in mod armonios cu Înmulțirea păsărilor inseetivore (de ex. Phycediila hypoleuca, Phycedula phoenicurus, Parus ater, P. eaeruleus, P. crislalus, P. minor ș.a.), la care s-a adăugat acțiunea pozitivă a speciilor de lilieci precum și a tratamentelor microbiologice (preparate pc bază de B.lhurin- gienșis cu diferite tulpini șl sușe); s-nu mal făcut șl diferite Încercări cu preparate virusologice și ftromonale, Introducerea armonioasă bazată pe acțiunea sinergetică a acestor factori ecologici pozitivi asigură total— după părerea autorilor citați — Integritatea dc ansamblu a bio- cenozelor forestiere și majorează eficient activitatea tuturor factorilor de echilibru natural. Autorii manifestă, In cele din urmă, o atitudine clară contra tuturor pestlcidclor folosite Chiar șl In doze reduse In cadrul metodei integrate de comba- tere a dăunătorilor forestieri. In încheiere, autorii opt niază pentru includerea tuturor factorilor care vizează In primul rind frhiarea alterării ulte- rioare u ecosistemelor forestiere protejate și recomandă excluderea acelora care slnt contrare principiului integrității ecologice naturale. V. D. Pașeovlel riccardo groppau, alrerto fanfani, rario PAVANS Aspecte ale aeoperămiutului forestier, alo florei și faunei In peisajul naturalistie ol Italiei septentrionale (Aspriți della copertară iorestale, della flora c della fauna ncl paesaggio nalurnlistlco dell’Italia settentrlonale). Minlstcro Agricultura e Forcste, Roma, eoliana Verde 52, 1980: 1 — 314 p.), 60 fig,, din care 23 color, 2 tab., 187 note bibliografice. De zeci de ani Corpul forestier Italian acționează pentru a scoate In evidență și a așeza Sub tutelă legală, prin diferite forma de manifestare științifică, patrimoniul natural al teritoriului național. Una dintre nenumăratele dovezi con- crete, de operativitate tn acest sens, este cel deal 52-lea volum al revistei Collana v., în care este publicată prezenta lucrare- Aceasta reușește să scoată in evidența aspectele teri- toriale caracteristice referitoare Ia peisajele floristice de Interes naturallstic, științific, ecosocioiogic și practic. Structura și fizionomia acoperișului forestier constituie aspectul fundamental al lucrării, la care se adaugă compo- nentele sale faunistice și problemele consecvente ale gestiunii teritoriale. Autorilor citați li se recunoaște unanim meritul de a fi alcătuit O nouă operă utilă, amplă și bogată și care SO limitează actual la teritoriul Italiei septentrionale. ■ ■ ■ ISA REVISTA PĂDURILOR * Anul 97 * 1982 * Nr. 3 Revista Revistelor S 1 o 1) o <1 o v a, E, : Sărbătorirea la GUttlunen a Profesoru- lui Dr. Dr. h.c. Mlchail Trodnn. In : Forslarcliiv, Hannover, 1981, nr. 1, pag. 153. Cu ocazia jubileului dc 10 ani a Secției de biometrie a Universltăjll din Gotlingen (R.F.G.) s-a decernat In ziua de 23 martie 1981, pentru prima oară, ,,Premiul pentru cinstirea activității excepționale In domeniul de specialitate a biometriei forestiere” domnului Profesor Dr. Dr. h.c. Mlchail Prodan din Freiburg l.Br. Acest premiu a fost Ins- tituit de către patru mari proprietari de pădure cu intenția de a stimula activitatea silvicullurală ți de a intensifica contactele profesionale Intre Facultățile dc silvicultură din Freiburg, Milnchen, Giittingen cu cercetarea și cu factorii din producție. S-a scos tn evidentă activitatea prodigioasă a sărbătoritului, stilul săti de muncă pe linie didactică ți profesională, fiind cunoscut că cercul său de biometrie pe care l-a Înființat la Freiburg, cuprinde peste 5(111 membri răspinditi tn 43 de state de pe glob. Cu această ocazie Prof. Dr. M. Prodan a susținut couierinta pc tenia: „Este nece- sară o concepție nouă in științele silvice". D.T. Varga, P. : Dispariția stejarului In Ungaria. In : Erdfszeli, ăs Faipuri Tudemnnyes Kbzlemenyek, Debreccn, 1080, Voi. nr. 2, pag. 11 — 17, 1 fig., 8 ref. bibliografice. La începutul secolului a apărut într-o măsură aprecia- bilă uscarea ți dispariția arboretelor de stejar (Q. peduncu- lata) din regiunea de ctmpie, ea o consecință a unor atacuri succesive dc dăunători. Principalele faze ale acestor atacuri sint: aparatul foliaceu al stejeretclor este distrus de omizile păroase; frunzele regenerate stnt infestate de făinarea ste- arului (Oidium) ceea ce produce perturbări In transpira- ție ; această stare provoacă moartea rădăcinii prin sufocare și ca urmare uscarea coroanei. Arborii deperisanți sînt ata- cați dc dăunători xitofagi și de ciuperci. Uscarea este o apariție periodică ți sc manifestă ori de clic ori progradaren omizii păroase o stejarului coincide cu anii in care preci- pitațiile depășesc media. Uscarea se poale combate prin regularizarea debitului dc apă In regiunile periclitate și prin cultura unor orborete corespunzătoare stațiunii. D.T. E iberic, K. : Principiile unei metode de calcul privind Înmulțirea căpriorului. In : Journal forestier suisse, Ztirich, 1981, nr. 9, pag. 751 — 7G5, 8 tab., 9 ref. bibliografice- Lucrarea prezentată tratează despre un procedeu cu care sc poate determina rata dc reproducere a căpriorului fără un reccnsămlnt prealabil al efectivului. Această metodă sc bazează pc numărătoarea iezilor care Însoțesc caprele tn două epoci ale anului, prcsupuntnd că pierderile Intre fătare și Începutul epocii de vînătoare se repartizează tn mod intime plător intre caprele cu un ied sau cu gemeni. Se demonstrează, folosind o situație reală din fondul de vînătoare al Poli- tehnicii din Zilricli, modul cum sc poate utiliza indicele de reproducere pentru planificarea numărului de recoltat. Această metodă mai aduce servicii prețioase la controlul rccensămtn tutui efectivului sau la verificarea exactității diferitelor procedee de estimare a înmulțirii vinalulul, D.T. Rucsch, W.! Evoluția metodelor privind stabilirea posi- bilității. In : Journal forestier suisse, Ziirich, 1981, nr. 11, pag. 933-964, 63 ret bibliografice. Cu ajutorul unor exemple sc prezintă evoluția în Elveția, In diferite epoci, a metodelor de stabilirea posibilității. Sc disting precursori ai posibilității, metode In sens mai larg .șl mai resirins. Precursorii posibilității apar tn epoca prero- mană șî romană dar mal ales în evul mediu. Atunci sc tăiau arborii în mod dezordonat, după necesități. Dar de la sfirși- tul evului mediu ți pînă tn epoca modernă se constată o trecere de In țăierea arborilor izolați In exploatări mai con- centrate și la primele impărtiri de suprafețe. La finele sec. XVII sc adaptează puțin vite puțin posibilitatea la ritmul culturii forestiere, abandonindu-se total exploatările devasta- toare. Posibilitatea în sens rcslrlns apare o dată cu epoca modernă, iar calculul respectiv ține tot mai mult scama de raportul susținut. Silvicultorii pionieri aplicau la inc,-put metode bazate pe compartimente, apoi către anul 197ii. metode bazate pe formule (metode cam era liste). La Îndem- nul Iul Biolleysc Introduce in mat multe locuri metoda con- trolului, care a fost înlocuită după al 11-lea război mondial cu o metodă combinată, mai bine adaptată silviculturii și mai detailată. In prezent se calculează posibilitatea pe bază de inventarieri, mai ales statistice, avindu-se in vedere o planificare individuală, una globală și una la nivelul Între- prinderii. Se iau în considerare .și factorii externi și interni ai exploatării. Așa. de exemplu. In actuala penurie dc ener- gie, se pot stabili posibilități ale biemasei și, de asemenea, o posibilitate legală de bilanțul energetic. D.T. M. D u c r e y : Sliidlul bloelhunlle nl imul codru de fo- loase (I'/igus silualica L. și Quercus scssilillura Sallsh.) din estul Franței. III. Capacitatea de fotodnteză a frunzelor In diferite înălțimi in arboret. In: Annaks des Sciences foreslie- res. Paris nr. 1/1981 (Voi. 38), pag. 71 — 85. 4 fig., 1 tabel- Cercetările inlreprinSc demonstrează Că procesul dc foto- sinteză este mai slab spre vtrful coroanei arborilor, unde apor- tul energetic este foarte mare deoarece, din cauza căldurii intense și a uscăciunii, Stomatcle sc închid. El este maximum Iu nivelele HI-IV— V unde temperatura este mai mică, umiditatea sporită, iar aportul energetic încă destul de mare. Moi jos, Intre nivelele VI—X asimilnția clorofiliană devine foarte mică din cauza lipsei dc lumină. Folosintcza raportată la suprafața foliară este dc două ori mai mare la ramurile superioare, ca la cele inferioare. La frunzele umbrite însă, indicele care exprimă fotosinteza raportată la cantitatea dc materie uscată crește în raport cu cel al frunzelor luminate. Capacitatea de lotosinC zâ a gorunului este mai mică decît cea a fagului. în prima parte a verii (luna iunie și primele două decade din iulie) frunzele luminate sint mull mai active tn raport cu cele umbrite. Dar in a doua parte a verii (finele lui iulie și august) situația se inversează. Cantitatea de clorofilă este mai mică la frunzele luminate ca la cele umbrite. Autorul consideră că problema adaptării fiziologice a orga- nelor vegetale crescute Ia umbră sau la lumină începe să li,; binecunoscută. Sc subliniază Insă faptul că fiecare specie și arbore are un comportament propriu care generează variații la nivelul funcțiilor fotosinktice. Dar progrese în cunoaște- rea acestor caracteristici și deci a mecanismului de creștere a arborilor necesită determinarea diferitelor „fluxuri de sevă” brută sau elaborată, a locu’ui in care sint amplasate ele, ca șl a zonelor cu cea mai mare activitate fiziologică, TAL