Nr. 2/2011 Copcrțile 1,2 și 4: foto G. P. Bojincâ ipârit la Tipografia QuaLMediaGro REVISTA PĂDURILOR BD. Magheru, nr. 31, sector 1, București • Tel./Fax: 021 317.10.05, int.: 267 E-mail: revistateirnp.rosilva.ro; contacl<®revistapadunlor.ro REVISTĂ TEHNICO-ȘTIINȚIFICĂ EDITATĂ DE: REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA ȘI SOCIETATEA „PROGRESUL SILVIC11 Colegiul de redacție CUPRINS (Nr. 2/2011) Redactor șef: prof. dr. ing. Valeriu-Noroccl Nicolescu Membri: prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan dr. ing. Ovidiu Badea prof. dr. ing. Gheorghe-Florian Borlea dr. doc. Dorota Dobrowolska (Polonia) conf. dr. ing. Maria Beatriz Fidalgo (Portugalia) acad. Victor Giurgiu dr. ing. RaphaelThomasKlumpp (Austria) cerc.ing. Franșois Ningre (Franța) dr. ing. Ion Machedon dr. ing. Bogdan Strîmbu (SUA) prof. dr. ing. Dumitru-Romulus Târziu dr. ing. Romică Tomescu Redacția: Rodica - Ludmila Dumitrescu Cristian Becheru JOHANN FEMMIG: Aspecte privind metodologia de stabilire prin calcul a valorii monetare a pădurii. Studiu de caz........3 JOHANN KRUCH: Variația lungimii buștenilor de cireș păsă- resc (Primus avium L.) comercializați ca furnir estetic la D.S. Arad între anii 2000 și 2009........................................ .....10 LUDOVIC LEJOUR, ELISE PARES, BERNHARD FREIHERR von PUTTKAMER: Thinning of young European beech stands: the outputs of a demonstration field exercise (Mikes Estate, Zăbala-Covasna).........18 FILIMON CARCEA, IOAN SECELEANU: Amenajarea pădu- rilor din Câmpia Vlăsiei (I)....................26 ROMICĂ TOMESCU, DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU, ȘTEFAN-BOGDAN CANDREA-BOZGA, VLAD-EMIL CRIȘAN: Biodiversitatea, energia și schimbările climatice ...32 Puncte de vedere: VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, JOHANN FEMMIG: O problemă cu implicații importante în silvicultura românească: când ar trebui sistată aplicarea răriturilor?...................37 Din istoria silviculturii.......................................49 Recenzie........................................................51 ISSN: 1583-7890 Varianta on-line: www.revistapadurilor. ro ISSN2067-1962 Repnxiuccrrd fsJtti.ilA mu tuhlA a dtttrolch* uu |X^tc li Iacuta cm aiMthil fcdnctim tevltiet Uite obUpdlunu ti fir tneirțioiwi numele XlLtoruJu' ii dl iui»eL Articolele publicate dr rtt-viau jiditurUw nu iiu/Hjea/S decât tc’jpmnubihult । .i.uculor lor 2 2011 REVISTA PĂDURILOR 2011 ____1886 _ 126 AM CONTENTS (Nr. 2 / 2011) JOHANN FEMMIG: Aspects regarding the establishement of the total value of the forest. Case study ..............3 JOHANN KRUCH: Variation of wild cherry (Prunus avium L.) log lengths commercialized as esthetic veneer by Arad Forest Directorate between 2000 and 2009..............................10 LUDOVIC LEJOUR, ELISE PARES, BERNHARD FREIHERR von PUTTK.AMER: Thinning of young European beech stands: the outputs of a demonstration field exercise ( Mikes Estate, Zăbala- Covasna)............................................18 FILIMON CARCEA, IOAN SECELEANU: The forest management in the Vlassia Plain (I)............................26 ROMICĂ TOMESCU, DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU, ȘTEFAN- BOGDAN CANDREA-BOZGA, VLAD-EMIL CRIȘAN: Biodiversity, energy and climate...................32 Points of view: VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, JOHANN FEMMIG: An issue with important implications in the Romanian forestry: when should halt the application of thinning?........................37 From the history of the forestry................................49 Books ..........................................................51 SOMMAIRE (Nr. 2 / 2011) JOHANN FEMMIG: Aspects concernant l'etablissement de la valeur totale de la foret â l'aide des calculs..........3 JOHANN KRUCH: Variation de la longueur des troncs de merisier (Prunus avium L.) vendus en tant que placage esthetique par la Direction Departementale Romsilva Arad dans la periode 2000-2009.10 LUDOVIC LEJOUR, ELISE PARES, BERNHARD FREIHERR von PUTTKAMER: Eclaircies dans des peuplements jeunes de hetre: resultats d'un exercice de demonstration sur terrain (domaine Mikes, Zabala-Covasna)..........................18 FILIMON CARCEA, IOAN SECELEANU: Amenagement des forets dans la Plaine de Vlassia (I).......... 26 ROMICĂ TOMESCU, DUMITRU-ROMULUS TÂRZIU, ȘTEFAN- BOGDAN CANDREA-BOZGA, VLAD-EMIL CRIȘAN: Biodiversite, energie et climats................32 Points de vue VALERIU-NOROCEL NICOLESCU, JOHANN FEMMIG: Un probleme avec des implications importantes dans la foresterie roumaine: quand est-ce qu'il faudrait arreter l'application des eclaircies?........................................................37 De l'histoire de la sylviculture...................................49 Livres.............................................................51 2 REVISTA PĂDURILOR •Amil 12b • 2011 •Nr. 2 Aspecte privind metodologia de stabilire prin calcul a valorii monetare a pădurii. Studiu de caz Johann FEMMIG 1. Introducere Landul Badcn-Wtirtteinberg este acoperit pe su- prafața de 1,4 milioane ha (39%) cu păduri, care se află în pondere de 38% în proprietate publică comu- nală, 37,5% în proprietate privată și 24,5% în propri- etate publică de stat. Acest fapt impune în timp - din diferite motive lesne de înțeles - schimbări de proprietate asupra pă- durii, Pentru a putea realiza aceasta, este necesară o bază obiectivă de stabilire prin calcul a valorii pădu- rii. Această bază trebuie să țină cont de faptul că, în Germania, legislația consideră arborii, deci pădurea, ca parte componentă a terenului pe care sunt înrădă- cinați. Astfel, din punct de vedere legal, arborii sunt considerați ca elemente „imobile” ale terenului. O li- citație de masă lemnoasă „pe picior”, așa cum deseori are loc în România sau în Franța, în Germania nu es- te posibilă. Arboretul se poate vinde în Germania de către proprietar doar sub formă „exploatată”, de „lemn de lucru la drum auto”, sau cu teren cu tot, ca trup de pădure compus din parcela topografică plus arboretul aferent. Valoarea monetară a unui trup de pădure include, așadar, o valoare dedusă pentru solul/stațiunea par- celei topografice, precum și o valoare a arboretului aferent, fiind compusă din aceste două valori parțiale. Totodată, pentru a contracara speculațiile de mo- ment și pentru a acționa „anticiclic”, este prevăzut prin ordonanță guvernamentală ca, în cadrul experti- zelor (partea de calcul a valorii arboretului), să se pornească cu prețurile medii, la nivel de Land, ale ul- timilor trei ani premergători expertizei, pentru diferi- tele specii și sortimente de lemn care rezultă. Aceste prețuri se preiau din statistici puse la dispoziția celor interesați. în continuare, este prevăzut prin aceeași ordo- nanță și necesar să se stabilească și precizeze o „zi de referință” a expertizei. De regulă, ea coincide cu ziua în care s-au făcut inventarierile pe teren. După aceas- tă zi, până la încheierea tranzacției, proprietarul nu mai are voie să efectueze lucrări în arboretul evaluat, în caz contrar sc falsifică rezultatul expertizei. 2. Bazele teoretice pentru stabilirea valorii monetare a pădurii a. Valoarea și prețul Valoarea constă din gradul de folosință de natură ideală și materială al unui obiect pentru un subiect/ agent economic. Ea depinde de metoda de evaluare și de bazele evaluării. Prețul constă din valoarea realizată sau de reali- zat în monetar sau din valori de schimb realizate pen- tru un obiect. Intr-o economie de piață, prețul se for- mează ca rezultat al cererii și ofertei. Calcule de sta- bilire a valorii stau, ca atare, la baza tratativelor de preț. b. Ocazii de evaluări/calcule de stabilire a valo- rii pentru pădure Acestea constau din: - schimb de proprietate (cumpărare, vânzare, schimb, împărțire de succesiune); - despăgubire (în caz de deposedare/ naționalizare); - înlocuire de pagubă (incendiu de pădure, pagu- be produse de vânat, pagube colaterale și rezultate în urma tăierilor de deschidere a linilor electrice prin pădure, pagube care rezultă datorită tăierilor de ar- borete încă neexploatabile, pagube de manevră militară); - evaluări pentru impozitare; - succesiunea de drepturi de folosință; - evaluări de avere (calcul de rentabilitate prin comparație de avere, stabilirea bilanțului). c. Termeni folosiți în evaluare 1. Valoarea de piață', este definită prin prețul ca- re s-ar obține în ziua de referință în circuitul de afa- ceri, funcție de starea reală/obiectivă a trupului de REVISTA PĂDURILOR - Anul 126 • 2011 • Nr 2 3 pădure, Iară a ține cont de situații deosebite și personale. 2. Valoarea de pagubă. înlocuirea pagubei este orientată, în esența ei, spre a face fără valoare (valo- ric inexistent) evenimentul care a condus la pagubă. d. Obiecte de evaluat și metode de evaluare Obiectele de evaluat sunt: terenul (solul/stațiu- nea); arboretul; unități economice de pădure; valori aparte (ale arboretelor încă neexploatabile, pagube colaterale și rezultate în urma tăierilor de deschidere de linii în pădure). 2.1. Evaluarea terenului (solului/stațiunii) Metoda aplicată astăzi este aceea de stabilire a valorii prin prețuri comparative. Unde este posibil, se recurge la comparații cu prețuri pentru stațiuni simi- lare/suficient de asemănătoare sau comparabile, obți- nute în regiune în trecut (Petri, 1971). Factorii esențiali de comparabilitate a prețurilor pentru terenuri sunt: - poziția parcelei topografice (zonă de aglomera- re urbană, zonă eminamente agricolă); - comparabilitatea în timp (schimbări de preț în trecut); - raportul între cerere și ofertă; - mărimea parcelei topografice (preț descrescă- tor, odată cu creșterea mărimii parcelei); - situația de accesibilitate (rabaturi de preț pentru accesibilitate redusă); - puncte de vedere de rentă/recoltă (bonitatea sta- țiunii, bonitatea potențială a stațiunii); - arondarea parcelei topografice (de preferat for- mă cât mai apropiată de pătrat); - posibilitatea de autogospodărire silvică a parce- lei topografice. 2.2. Evaluarea arboretului a. Valoarea la exploatare a arboretului Valoarea la exploatare corespunde sumei de bani obținută prin vinderea întregului material lemnos al arboretului (la drum auto), din care se scad toate cheltuielile/costurile de exploatare aferente (de faso- nat și de adunat-scos) (xxx, 1999). Stabilirea valorii de exploatare are loc în arboretele vârstnice ajunse la exploatabilitate sau aproape exploatabile (vârsta ex- ploatabilității minus 20 de ani). b. Valoarea de cost a arboretului Valoarea de cost constă din suma tuturor costuri- lor/cheltuielilor, inclusiv dobânzilor aferente, care au rezultat până la data zilei de referință. Stabilirea va- lorii de cost are loc numai în arboretele foarte tinere (plantații sau regenerări naturale până la realizarea stării de masiv). c. Valoarea după procedeulfactorilor de valoare după vârstă Factorii de valoare după vârstă constau din ra- portul între valoarea momentană a arboretului și va- loarea la exploatare a arboretului, din care se scad costurile de regenerare aplicate la vârsta exploatabilității. Calculul valorilor de vârstă se face după așa-nu- mita formulă a lui Blume (din Mantei, 1982): Ha = [(Au - c) Xf + c)] B, unde: - Ha = valoarea arboretului la ha - Au = valoarea la exploatabilitate la ha a arbore- tului cu densitate plină - c = costurile cu împădurirea la ha - f= factor de valoare la o anumită vârstă, preluat din tabele - B = densitatea reală a arboretului Această metodă se aplică pentru arboretele de vârstă mijlocie. 2.3. Evaluarea unităților economice de pădure Calculul valorilor pentru unități economice în- tregi de pădure (mai mari de 5 ha) se face prin: - adunarea valorilor singulare de obiect, obținute pentru arboret și teren (sol/stațiune); - calculul valorii de rentă/rentabilitate pentru în- treaga unitate economică forestieră; - combinarea celor două metode. Este important pentru acest caz ca unitatea eco- nomică forestieră să se apropie cât mai mult de mo- delul de pădure normală, deci repartiția suprafeței pe diferite clase de vârstă să fie cât mai omogenă. Pentru acest caz formula de calcul a valorii de rentă este (din Mantei, 1982): Valoarea de rentă a trupului de pădure = [Au + (Da + Db +....+ Dq) -c-(uxv)] /0,0p, unde: -Au = suma veniturilor brute anuale obținute din arborete „la exploatabilitate”, aparținând celei mai vârstnice (de vârstă u) clasă de vârstă (mărimea cla- sei de vârstă = 10 ani) - Da, Db...Dq = suma veniturilor brute anuale obținute din rărituri - c = suma cheltuielilor anuale pentru regenerare 4 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr 2 - v = suma cheltuielilor anuale pentru adminis- trare raportată la unitatea de suprafață (deci, per to- tal, u x v) - p = indice de capitalizare Scăzând din venitul anual brut cheltuielile anua- le brute rezultă renta anuală a unității economice de pădure, iar prin împărțirea acesteia la 0,0p, valoarea de rentă pentru întreaga unitate. Adeseori, realmente există o repartiție neomoge- nă pe clase de vârstă, ceea ce face necesară o adapta- re adecvată a valorii de rentă rezultate, efectuată de către expert. 3. Stabilirea prin expertiză a valorii monetare concrete a trupului de pădure din studiul de caz 3.1. Aspecte generale Proprietara trupului de pădure izolat, care face parte dintr-o unitate economică de pădure mai am- plă, contesa Doris Frfr. v. Gemmingen-Hornberg, es- te nevoită să-și restaureze castelul. Această operație este foarte costisitoare, determinând-o să apeleze în- tr-o situație deosebită la punerea spre vânzare a tru- pului de pădure amintit în cursul verii anului 2010. Orașul Bad-Rappenau, pe hotarul căreia se află acest trup de pădure, are încă în bugetul propriu, în cursul toamnei lui 2010, fonduri disponibile pentru acest an și care, în caz de nefolosire până la finele anului, urmează să fie returnate administrației jude- țene. Politica locală prevede extinderea zonelor de re- creere în cadrul pădurilor apropiate localității, care„trăiește” în mare parte din tratamente medicale și turism. în plus, prin lege, ea are drept de preempți- une în ce privește cumpărarea de avere imobiliară pe teritoriul propriu. La sfârșitul lui septembrie 2010, biroul nostru a fost autorizat irevocabil prin e-mail de către directo- rul resortului de finanțe al orașului să stabilească prin expertiză scrisă valoarea monetară a trupului de pădure în discuție, cu rugămintea ca expertiza să se efectueze cât mai repede. De la ocolul competent Eppingen s-au obținut în timp util amenajamentul silvic în vigoare, harta ar- boretelor și harta stațiunilor elaborată in anul 1996, acestea completând datele ridicate prin inventariere pe teren. Pe data de 14.10. 2010 a avut loc o parcurgere pe teren a granițelor concrete ale trupului de pădure, îm- preună cu pădurarul responsabil. Aceasta a decurs fără probleme, putându-se identifica toate pietrele de hotar care apar în harta cadastrală. Cu o vopsea spe- cială s-au marcat toți arborii de pe graniță înspre in- teriorul trupului de pădure. Pe data de 25.10. 2010 s-au inventariat arboretele componente ale trupului, această zi devenind ca ata- re „ziua de referință” pentru expertiză. Expertiza scrisă a fost elaborată pe data de 26.10. 2010 și imediat înmânată părților. 3.2. Bazele de calcul în toate arboretele s-au efectuat aprecieri califi- cate, măsurând suprafața de bază (cu relascopul cu oglindă Bitterlich) și înălțimea, în scopul stabilirii volumului de masă lemnoasă pe picior la ha. Compoziția și consistența s-au stabilit pe teren, la fel ca și calitatea și sortimentele lemnoase rezultante. Paralel cu aceasta s-a consultat și amenajamentul sil- vic, ținându-se însă cont că datează din anul 2003. Valoarea de arboret pentru arboretele tinere s-a dedus după metoda valorii de cost, valoarea arborete- lor de vârstă mijlocie folosind procedeul factorilor de valoare după vârstă, iar cea a arboretelor vârstnice, aproape exploatabile sau exploatabile, după metoda valorii la exploatare a arboretului. Prețurile pe sorti- ment au fost extrase din statistici. Activitatea de vânătoare este arendată unei aso- ciații dc vânătoare. Orașului nu îi rezultă un surplus valoric din vânătoare de natură ca, prin cumpărarea trupului de pădure, să rezulte un fond de vânătoare nou prin atingerea limitei de mărime minimă prevă- zută prin lege (76 ha). La calculul valorii pentru arborete trebuie ținut cont de faptul că proprietarul are sarcina de a elimina posibile daune pentru terți de-a lungul traseului fero- viar care delimitează nemijlocit trupul de pădure în nordul lui. Acest fapt conduce la eforturi suplimenta- re pentru efectuarea de controale repetate ale arbori- lor din zona de doborâre și costuri suplimentare de exploatare. Ocazional, este necesar să se efectueze în acest context măsuri speciale sub forma de tăieri de restabilire a siguranței contra doborâturilor/rupturi- lor de arbori de-a lungul traseului feroviar. Prin lega- rea cu cablul de troliu „în picioare” (în vederea con- trolării suplimentare a direcției de doborâre) a arbo- rilor de doborât din această zonă se iscă nu numai REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 5 cheltuieli suplimentare de exploatare, ci crește și ris- cul comiterii de daune prin doborâre la arborii ră- mași în picioare. Suprafața trupului de pădure de evaluat, extrasă din cartea funciară, este de 13,27 ha, fiind compusă din două parcele topografice (nr. 733 și 733/1 - figura 1). Fig. 1 Extrasul de hartă cadastrală pentru parcelele topografice afectate. Din ca trebuie scăzută suprafața drumului fores- tier care asigură o accesibilitate optimă, în suprafață totală de 0,425 ha, rezultând o suprafață „pură” de ar- boret de 12,845 ha. Cu pădurarul s-a convenit să nu se efectueze lu- crări de exploatare începând din „ziua de referință” și până la încheierea tranzacției. Lemnul „în picioare” la data „zilei de referință” s-a considerat ca „imobil”, împreună cu terenul în proprietatea noului proprietar. Lemnul „la drum au- to” la data „zilei de referință” a rămas până la trans- portul său de la drumul auto în proprietatea vechiului proprietar. Oferta de lemn de foc este mare, terenul fiind plan, bogat în foioase și apropiat de localitate. Executarea planului de lucrări silvotehnice pe ar- borete, stabilit prin amenajamentul din 01.01. 2003, este puțin întârziată raportat la „ziua de referință”. Calculele de stabilire a valorii arboretului au fost efectuate cu ajutorul programului oficial SILVAL, versiunea 4.0, al administrației bundului. Coeficientul de transformare DM/€ este de 1,95583/1,00. Independent de valoarea arboretului s-a stabilit 6 valoarea terenului (solului/stațiunii). Valoarea pădu- rii rezultă din cumularea acestor două valori. în ca- zul concret, această valoare însă nu reprezintă valoa- rea totală a obiectului de evaluat. Aceasta se datoreș- te faptului că mărimea totală de peste 13 ha a trupu- lui de pădure depășește mărimea limită de 5 ha pre- văzută prin norme pentru obiecte mici, a căror valoa- re se calculează exclusiv ca valoare de obiect. De aceea, valoarea de rentă/rcntabilitate trebuie să parti- cipe în mod adecvat la stabilirea valorii, combinindu- se cele doua metode în raport prestabilit. 3.3. Calculul valorii terenului (sol/stațiune) La baza ci stă Directiva Ministerului Agriculturii din 15.08. 1986. Stabilirea prețului pentru stațiune se efectuează prin comparație, ținând cont de valorile de experiență ale ocolului județean Heilbronn, ocolul Eppingen, precum și de valori uzuale în zona mai apropiată. Obiectul de evaluat (13,27 ha) este relativ bine arondat, apropiat de localitate, la sud este învecinat nemijlocit cu terenuri agricole (fanețe/arabil), la vest cu pădure, la est cu o depunere de pământ iar la nord cu un traseu feroviar. El are o mărime care permite autogospodărirea silvică, este plan, până la ușor în- clinat înspre sud. In nord-est si est, în trecut, vâlcele- le au fost umplute. Situația de acces este foarte bună. Trupul de pă- dure este străbătut de la est la vest pe întreaga lui lun- gime de cca 850 m de un drum forestier, care asigură o accesibilitate optimă. De-a lungul lui există sufici- ente posibilități de depozitare/stivuire a buștenilor. Distanța de adunat-scos este de maxim 100 m, în me- die însă de 50-60 m. în plus de aceasta, pe întreaga suprafață există o rețea permanentă și marcată de tras/scos lemnul. Stațiunea este, în general, de bonitate mijlocie spre superioară; pentru duglasul verde, existent aici în câteva arborete, nu este însă prea potrivită. Cu ex- cepția peliculei de argilă din mijlocul terenului, nu este o stațiune cu îngrădiri substanțiale referitor la paleta de specii silvice din zonă. In porțiunea argiloasă, dar și în zona de sol cu două straturi (deasupra lut, dedesubt argilă), există o predispoziție ridicată la doborâturi de vânt. O valoare de sol/stațiune de 0,55 €/m2 se consi- deră ca adecvată. Rezultă de aici că valoarea terenu- lui este de 132.700 m2 x 0,55 €/m2 = 73.000 €. REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 • 2011 • Nr, 2 3.4. Calculul valorii arboretelor întreaga suprafață a arboretelor de evaluat este de 12,845 ha. Ea se compune din opt arborete aparte, de diferi- te vârste, de la stadiul de plantație care a ajuns la re- alizarea stării de masiv până la arboret matur, bieta- jat, devenit exploatabil. Pentru exemplificarea procedurii de calcul s-a ales arboretul matur bietajat, el7/3, cu o mărime de 2,9 ha: - partea el7, de 2,5 ha, etajul superior are o vârstă cuprinsă între 131 și 211, în medie 161 ani, și este compusă din 40% stejar/gorun 40% fag 20% paltin (cireș păsăresc, frasin, carpen). - partea e3, de 0,4 ha, etajul inferior are o vârstă cuprinsă între 23 si 28, în medie 26 ani și este com- pusă din 50% fag și 50% paltin. - arboret matur cu consistență plină, alocuri ușor luminată, cu regenerare naturală utilizabilă de fag pe 10%, frasin pe 10% și paltin pe 40% din suprafață și cu fag în subarboret pe 20% din suprafață. Amestec intim in trupuri. In sud-est, ochiuri de doborâturi de vânt, cu două pâlcuri de fag plantat in aceste ochiuri. Fagi de calitate slabă, parțial marcați ca „arbori de habitat” pentru ciocănitoare. Stejar/gorun parțial de calitate foarte bună. Cireș păsăresc de calitate bună. - creșterea medie pe 100 ani la fag: 8 m /an/ha □ - creșterea medie pe 100 ani la paltin: 6 m /an/ha a - creșterea medie pe 100 ani la stejar: 6 m /an/ha - consistența BG 1,0 (plină) Valoarea la exploatabilitate a arboretului el7/3: 56.400 € în ansamblul arboretelor considerate a rezultat o valoare rotunjită a acestora în cuantum de 170.800 €. Calculând valoarea de rentă și punând la bază un indice de capitalizare de 4%, uzual în ziua de azi, de regulă se constată că valoarea de rentă calculată ast- fel se situează sub valoarea calculată de obiect de ar- boret. Combinând cele două valori în raport de 90% proporție valoare de obiect + 10% proporție dc valoa- re de rentă, așa cum prevede Directiva Ministerului Agriculturii din 09.09. 1986, rezultă o scădere de 5% din valoarea calculată de obiect, deci de 8.500 €. Pentru dificultăți de exploatare pe o lungime de traseu feroviar dc 560 m se poate considera și scădea paușal o suma de 20 €/ml ca fiind adecvată, deci per total rezultă 11.200 €. în acest fel, valoarea corectată a arboretelor este: 170.800-8.500-11.200 = 151.100 €. 3.5. Calculul valorii trupului de pădure a. Valoarea terenului (sol/stațiune): 73.000 € b. Valoarea arboretelor: 151.100 € Din însumarea celor două valori rezultă că va- loarea trupului de pădure este de 224.100 €, care co- respunde cu 17.400 €/ha (valoare rotunjită). 4. Concluzii Nepărtinirea expertului forestier este o condiție de la sine înțeleasă și stă la baza elaborării unei ex- pertize. Mai departe, credibilitatea publică a exper- tului care este responsabil pentru evaluare, credibili- tate de durată, dobândită de-a lungul timpului printr- o multitudine dc expertize necombătute, contribuie și ea la acceptanța rezultatului unei noi expertize. Constatăm că valoarea arboretelor are o amplitu- dine mare de variație, ea putînd să reprezinte un mul- tiplu al valorii terenului (vezi, de altfel, și studiul de caz precedent), iar in unele cazuri (suprafață goală) ea este egală cu zero. Dc aici rezultă importanța deo- sebită a necesității de stabilire cât mai exactă, prin calcul, a acestei componente. Dificultatea evaluării corecte - privită prin opti- ca tehnicii - a valorii arboretelor constă în faptul că sortimentele de lemn de lucru care rezultă trebuie apreciate „pe picior”. Aceasta necesită o experiență îndelungată în domeniu și o bună cunoaștere a cerin- țelor de pe piața lemnului. De asemenea, calculul co- rect al costurilor de exploatare fictive, a căror mări- me pe metru cub variază în funcție de o multitudine de factori cum ar fi sortimentul, accesibilitatea, pan- ta, subarboretul etc., presupune o bună pregătire pro- fesională a expertului. Mărimea obiectului de evaluat în studiul de caz, un trup de pădure cu o suprafață mai mare de 13 ha, este remarcabilă pentru această zonă. In ultimii 10- 20 de ani nu au avut loc tranzacții de trupuri de pă- dure atât de mari. Protagoniștii au acceptat după tratative valoarea stabilită prin expertiză, considerând-o echilibrată, și au efectuat tranzacția la finele anului 2010, punând la bază ca preț valoarea ștab i 1 ită prin expertiză. Aceasta este un foarte bun feed-back pentru expert, iar pen- tru zonă are valoare de semnal pentru cazuri similare în viitor. REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 - 2011 • Nr. 2 7 Considerăm că, în viitorul apropiat, și în Romania se va dezvolta o piață de tranzacție pentru terenuri forestiere. Aceasta va conduce nemijlocit la căutarea/ elaborarea/dezvoltarea unor metode adecvate de sta- bilire a valorii reale de piață a acestor suprafețe îm- pădurite. Studiul de caz de față dorește să ofere un Bibliografie F e m m i g, J., 2010: „Waldwertschătzung Distrikt 1, Forlen, Gemarkung Treschklingen, Elgentiimerin Doris Frfr. V. Gemmingen-Hornberg". M a n t e 1, W., 1982: Waldbewertung. BLV Verlagsgesellschaft Munchen Wien Zurich. Sechste Auflage. „fir roșu de îndrumare” în acest sens. Chiar dacă există diferențe legale între România și Germania în ceea ce privește „statutul” arborilor/arboretului, principiile care stau Ia baza evaluării trupurilor de pădure într-o economie de piață sunt și rămân aceleași. P e t r i, G., 1971: Der land- undforstwirt- schaftliche Bodenmarkt in Baden-Wurttemberg, Ein Beitrag zur Waldbodenbewertung. Schriftreihe der Landesforstverwaltung Baden-Wiirttemberg, Bând 37, Stuttgart. xxx, 1999: Geldtafeln zum EST 1999. Kuratorium fur Waldarbeit und Forsttechnik. Dipl.ing. Johann FEMMIG Expert silvic și arboricol Grossgartacher Strasse 228/1 D-74080 Heilbronn, Deutschland E-mail: jfemmig@aol.com Bewertungmethodik fiir die monetărc Herleitung von Waldwerten durch Berechnung. Fallbeispiel fiir den Verkauf/a nkauf einer Waldflăche, befindlich im Bundesland Baden-Wurttemberg, Deutschland, Verkauf durchgefiihrt auf der Grundlage einer im Herbst 2010 erstellten Waldbewertung Zusammenfassung Es wird das anschlieBende Fallbeispiel einer Waldbewertung zu Verkaufszwecken vorgestellt. Die Waldwertschătzung fur die Waldflăche Distrikt 1, Forien, der Elgentiimerin Doris Frfr. v. Gemmingen-Hornbcrg auf der Gemarkung Treschklingen, wird im Auftrag der Stadt Bad Rappenau als potentieller Ankaufsinteressent erstellt. Die Stadt Bad Rappenau wird vertreten durch Herm Gerd Kreiter, in seiner Eigenschaft als Kămmerer. Stichtag fiir die Waldwertschătzung ist der 25.10.20010. InsămtlichenUnterflăchenwurdenqualifizierteSchătzungendurchgefuhrtZusătzlichwurdedasderzeitgultigeEinrichtungswerk zur Bewertung herangezogen und beriicksichtigt. Der Bestandeswert der jungeren Unterflâchen wird nach dem Kostenwertverfahren ermittelt. Der Bestandeswert der mittel alten Unterflâchen wird nach dem Alterswertfaktorenverfahren (eine Kombination zwischen Bestandeserwartungswert und Bestandeskostenwert) hergeleitet. Der Bestandeswert der alten Unterflâchen wird nach dem Abtriebswertverfahren hergeleitet. Dabei werden von den zu erwar- tenden Holzerlosen trei Waldstrasse die zu erwartenden Holzemtekosten (Holzaufarbeitungs- zuziiglich Holzriickekosten) abgezogen. Die Holzerlbse fur die einzelnen Sortimente wurden, wie vorgegeben, einer landesweiten Holzerlosstatistik ent- nommen welche das Mittel der letzten drei Jahre darstellt, da die Waldbewertung antizyklischen Charakter hat. Die Jagd ist an eine Genossenschaft verpachtet. Der Gemeinde Bad Rappenau entstunde kein Jagdzugewinn, in etwa der Art, dass es durch den Ankauf zu der Entstehung eines neuen, eigenen Einzeljagdbogens durch erreichen der MindestgroBe kăme. Ein zusătzlicher Jagdwert/ Zugewinn durch Jagd ist deshalb nicht zu errechnen. In der Bestandesbewertung ist zu beriicksichtigcn, dass der Eigentiimer als Zustandsstârer die 8 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 *2011 'Nr. 2 Verkehrssicherungspflicht cntlang der unmittelbar im Norden des Grundstiicks auf seinei gesamten I ^ngc verlaufen- den Bahntrasseirmehat. Dies fuhrtzuMehraufwendungendurchregelmăBigerforderlicheBaurnkontroIlmaBnahmen und Mehrkosten bei der Holzemte. Gelegentlich sind in diesem Zusammenhang auch SondermaBnahmcn in Form von reinen Verkehrssicherungshieben entlang der Bahntrassc crforderlich. Durch die Notwendigkeit des Anseilens mit Hilfe eines Riicke-Schleppers (kontrolliertes Einhalten der vorgegebenen Făllrichtung erforderlich) jedes einzcb nen dieser nicht mchr vcrkchrssicheren Băume entstehen nicht nur Mehrkosten bei der Holzerntc, sondem es steigt auch das Risiko der Entstehnng von Fâllschăden am verbleibcndcn Bestand. Ubereinstimmend mit dom zustăndigen Revierleiter wurde sinnvollerweise beschlosscn, den gesamten Erddeponiebereich von der Bewertung auszuschlietJen. Dies bctrifCt auch die rekultivierte Flăche cl mit einer GroBe von genau 2 ha. Der eventuelle Ankauf dieses Bcreichcs muss liber direkte Verhandlungen zwischen den interessierten Parteien laufen. Ein Wcrt hicrfilr ist schwcr errechenbar, da es aus der Vergangenheit heraus keinc ăhnlichen Kaufs-/ Vcrkaufsfălle gibt. Aus diesem Grundc musstcn die Flăchen der zubewertenden Flurstiicksbereiche ermittelt wcrdcn. Dies erfblgte iibcr Planimetrieren auf der mir gelieterten Flurstiickskarte. Der gesamte zu bewertende bewaldete Bereich betrăgt 13 ha 2700 qm und besteht aus den Teilen der zwei Flurstiicke Nummer 733 mit 11 ha 8300 qm und 733/1 mit 1 ha 4400 qm (siehe Flurkartenauszug im Anhang). Davon ist die Flache von 4250 qm (ca 850 Mcter lang, ca 5 Meter bre it) des der ErschlieBung dienenden Waldweges/ Fahrweges abzuziehen. Somit ergibt sich einc zu bewertende Holzbodenflăche von 12 ha 8450 qm, also rund 12,9 ha. Diese entspricht genau der im Forsteinrichtungswerk von 2003 (siehe Flăchcribuch A und B aus dem Anhang) ermittelten Holzbodenflăche. Zusătzlich wurde mit dem zustăndigen Revierleiter vereinbart, dass ab dem Bewertungsstichtag (25.10.2010) sămtliche HiebsmaBnahmcn bis zur Abwicklung eines moglichen Ankaufs ruhen. Ansonsten wurde das Bcwcrtungsergebnis verfalscht werden. Es gilt der Grundsatz: Zum Stichtag stehendes, mit Grund und Boden ver- wachsenes Holz geht als wesentliche Bestandteile von Grund und Boden zusammen mit dem Grund und Boden in das Eigentum des Kaulers liber. Zum Stichtag liegendes (am Waldweg/Holzabfuhrweg gepoldcrtcsNutzholz und/oder im Bestand geschlichtetes Brennholz), mit Grund und Boden nicht verwachsenes Holz verbleibt bis zur Abfuhr im Eigentum des Verkăufers. Die anstehenden Waldarbeiten wurdcn in der Vergangenheit vom Revierleiter an Forstuntemehmer/Selbstwerber vergeben. Die Brennholznachfrage ist rege, da Standort eben, laubholzreich und ortsnah. Gemessen an der einzelnen Bestandes-Planung der letzen Forstcinrichtung mit Stichtag zum 01.01.2003 liegt die bisherige Nutzung leicht unter dem Soli. Der Fahrweg/Waldweg wurde von der Stadt Bad Rappenau gebaut und wird von ihr unterhalten, da er der Naherholung dient (wird auch als Radfahrverbindungsweg genutzt). Die dadurch zustande gekommene ErschlieBung fur das zu bewertende Waldgrundstiick ist optimal. DieRechenarbeitenwurdenmitHilfedesoffiziellenWertermittlungsprogrammsderBundesvermdgensverwaltung SILVAL 4.0 durchgefuhrt. Unabhangig vom Bestandeswert wird der Bodenwert ermittelt. Bodenwert und Bestandeswert ergeben den Waldwert. Dieser stellt jedoch im konkreten Fall nicht den Gesamtwert des Bewertungsobjektes dar, weil das zu bewertende Waldgrundstiick mit seinen ca 13 ha GesamtgrdBe liber den sachverstândig vorgegebenen 5 ha GroBe li- egt und somit sein Ertragswert/Rentierungswert hierfur angemessen zu beteiligen ist. Schlusselworte: Waldbewertung, Bodenwert, Bestandeswert, Verkehrswert, Sackwert, Rentierungswert, Kostenwert, Altersfakiorenwert, Bestandeserwartungswert, erntekostenfreier Abtriebswert,Holzemtekosten, Holzaufarbeitungskosten, Holzriickekosten, Holzerlbse. REVISTA PĂDURILOR ♦ Anul 126 • 2011 • Nr. 2 9 Variația lungimii buștenilor de cireș păsăresc (Prunus avium L.) comercializați ca furnir estetic la D.S. Arad între anii 2000 și 2009 Johann KRUCH 1. Considerații introductive Pe lângă diametrul median al unui buștean și lungimea acest uia prezintă o mare importanță; pe de o parte ea este un element indispensabil în determi- narea volumului, iar pe de altă parte este strâns lega- tă de posibilitatea utilizării raționale prin prelucrare tehnologică a lemnului. Devine, astfel, evidentă ne- cesitatea existenței unei limite minime pentru lungi- mea bușteanului sub care nu se poate coborî, pentru ca scopul de folosire dorit să nu fie compromis. Normele de sortare pentru lemnul rotund brut ale Uniunii Europene (molid, brad, pini, larice, duglas, stejar, gorun, fag, plopi, frasini și paltini), precum și unele proprii speciilor mai puțin răspândite, dar deo- sebit de valoroase din punct dc vedere comercial, din țările cu o diversitate dendrologică amplă, au specifi- cată o lungime minimă. Mărimea acesteia este, în general, în funcție de specie și clasa de calitate (boni- tate) a lemnului, dar și de viitoarea utilizare, dacă aceasta este explicit cunoscută. SR 3302/1993, propriu pentru lemnul rotund de diverse specii tari și moi pentru industrializare, din care face parte și cireșul păsăresc, normează lungi- mea minimă a buștenilor pentru furnir estetic la va- loarea de 120 cm, cu o rată de creștere de 10 cm. Comentariul ce s-ar putea face este legat de mărimea acesteia. Amintim că, practic, ea diferă de la țară la țară, diferențele putând depăși cu mult un metru față de mărimea normelor noastre (Austria 1,8 m, Elveția 3,0 m, Germania 2,0 m). Sub raportul acestei caracteristici, România are cea mai mică valoare. Dacă este bine sau rău, rămâne o problemă deschisă discuției. în orice caz, experien- ța ne-a arătat că buștenii de cireș păsăresc care au avut o lungime apropiată de cea minimă nu au putut fi comercializați decât greu și cu mai mică eficiență. In ceea ce privește o limită superioară a lungimii bușteanului, aceasta nu este normată. Dacă este vorba dc bușteni de clasa A (parțial B), adică fără prea multe și nesemnificative particulari- tăți, care sunt apți spre a fi utilizați la producerea fur- nirelor (estetice, tehnice), cumpărătorii urmăresc ca aceștia să provină din partea inferioară a trunchiului (buștean de capăt, prima piesă), adică din zona cu lemnul cel mai valoros. Există suficiente semne dis- tinctive care fac ca bușteanul să fie recunoscut că re- prezintă „prima piesă”, cum ar fi: tăietura de tapă, secțiunile de îndepărtare a lăbărțărilor, evazarea ba- zei trunchiului etc.(în jargonul achizitorilor străini, denumirile sunt „la fusta”, ,,huzer”etc.). Din punct de vedere al prelucrării tehnologice, există o plajă de lungimi favorabile, urmărită în mod deosebit de beneficiari. Mulți dintre ei solicită lun- gimi cât mai mari, dar acest lucru nu poate fi accep- tat cu ușurință, deoarece odată cu creșterea acesteia scade diametrul median și, în consecință, prețul dc adjudecare. în plus, mai ales la cireșul păsăresc, o lungime mai mare de 6 m (limită superioară conside- rată ca rezonabilă din toate punctele de vedere: silvi- cultura!, de exploatare și de prelucrare) reprezintă un „cumul de sortimente”și, în consecință, prețul global ar trebui să fie rezultatul valorilor sortimentelor în- globate în piesă. Din experiența licitațiilor analizate, influența piesei mai „subțiri”cântărește mult prea mult în situația finală și, de aceea, această situație nu trebuie admisă. Pe aceste considerente, coroborate și cu cerințele silviculturale privind măsurile de produ- cere de lemn valoros, lungimile buștenilor nu ar tre- bui să depășească limita de 6 (7) m. Dacă, totuși, există exemplare care au lemn valoros pe o lungime mai mare decât cea maximă indicată, atunci este re- comandabil să fie fasonate două piese. în lucrare se prezintă aspecte legate de modul cum a variat lungimea buștenilor pe licitații (28), ani (9) și întreaga perioadă dintre anii 2000 și 2009, pre- 10 REVISTA PĂDURILOR 'Amil 126 • 2011 • Nr. 2 cum și pe clase de lungimi. De asemenea, s-a urmărit și repartiția lungimilor buștenilor pe clase (subclase) de diametre. Fiecare aspect cercetat s-a caracterizat și prin indicatori statistici de sinteză. 2. Material. Metodă de lucru Materialul faptic a fost extras din caietele de lici- tații odată cu alte caracteristici ce interesează mar- ketingul buștenilor de cireș păsăresc pentru furnir estetic. S-a dispus, astfel, de 3645 de lungimi prove- nite de la cele 28 de mari licitații de primăvară- toamnă ținute la D.S. Arad în perioada dintre anii 2000 și 2009, și care au alcătuit mulțimea totală. Amintim că în anul 2002 nu a avut loc nici o licitație de lemn valoros, din cauza unei interdicții privind exportul buștenilor. Metoda de lucru privind lungimea buștenilor a rămas aceeași ca la cercetarea referitoare la diame- trul median, adică s-a urmărit, pentru început, modul cum a variat această caracteristică pe licitații, ani și perioadă. Analizând mulțimea totală a buștenilor celor 28 licitații sub raportul lungimii, s-a procedat și la o stratificare a acesteia din considerentele tehnologice amintite anterior, și anume: - mulțimea totală a lungimii buștenilor Li; - submulțimea lungimii buștenilor cu Li 6 m; - submulțimea lungimii buștenilor cu Li > 6 m. Pentru fiecare submulțime și pentru mulțimea totală a lungimilor s-au determinat, la fiecare licita- ție, numărul de bușteni componenți, media aritmeti- că și procentul de participare. în plus, elementele mulțimii totale au fost repartizate și în clase (subcla- se) de diametre mediane, obținându-se, astfel, lungi- mile totale din fiecare clasă (subclasă). Toate aspectele cercetate au fost sintetizate și re- date prin indicatori de statistică descriptivă, ca și prin diverse modalități grafice, care să permită o înțelege- re mult mai facilă a variațiilor mărimilor avute în vedere. 3. Rezultate obținute. Comentarii 3.1 Variația lungimii buștenilor pe licitații, ani și perioadă a. Variația lungimii buștenilor pe licitație Primul aspect cercetat s-a referit la stabilirea și analiza câtorva mărimi de sinteză pe licitații, care să permită aprecieri comparative față de cerințele nor- mate sau solicitate de procesatori ale lungimilor buș- tenilor. Rezultatele obținute sunt consemnate în tabe- lul 1, iar imaginea variației lungimii medii și a extre- melor (minime, maxime) este redată în figura 1. Tabelul 1 Indicatori statistici referitori la lungimea buștenilor pe licitații Numărul licitației Valoarea maximă, m Valoarea minimă, m Amplitudinea, m VI । Valoarea medie, m Abaterea standard, m Coeficient de variație,% I 10,8 2,3 8,5 5,53 1,94 35,1 2 12,0 2,3 9,7 6,04 1,92 31,8 3 14,2 2,5 11,7 6,26 2,12 33,9 4 12,0 2,5 9,5 5,72 1,91 33,5 5 10,6 2,1 8,5 5,10 1,83 35,9 6 9,5 2,4 7,1 5,08 1,56 30,8 7 9,8 2,4 7,4 4,45 1,50 33,8 8 12,1 2,2 9,9 5,02 2,17 43,2 9 7,2 2,4 4,8 3,85 1,28 33,1 10 10,0 2,2 7,8 4,67 1,49 32,0 11 8,4 2,5 5,9 4,61 1,66 35,9 12 6,3 2,6 3,7 4,31 1,00 23,1 13 7,8 2,1 5,7 3,81 1,14 29,9 14 8,0 2,4 5,6 4,45 1,49 33,5 15 7,5 2,5 5,0 4,04 1,24 30,6 16 9,0 2,5 6,5 4,32 1,23 28,3 17 6,7 2,5 4,2 3,17 1,28 34,2 18 5,8 2,7 3,1 3,57 0,94 24,4 19 7,7 2,2 5,5 3,90 1,51 38,6 20 6,0 5,8 0,2 5,90 0,14 2,4 21 7,4 2,5 4,9 5,01 1,48 29,6 22 7,5 7,5 0,0 7,50 0,00 0,0 23 8,0 2,6 5,4 4,30 1,25 29,3 24 9,0 2,6 6,4 4,59 1,45 31,7 25 10,0 2,8 7,2 4,78 1,79 37,6 26 7,6 5,0 2,6 6,03 1,03 17,1 27 8,2 2,5 5,7 4,61 1,57 34,2 28 7,2 2,6 4,6 4,16 1,19 _28,5 REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • 2011 • Nr. 2 11 Numărul licitației Fig. 1 Variația lungimii maxime, minime și medii a buștenilor în raport de licitație ginii maxime de 6 (7) m nu au dat, de cele mai multe ori, rezultatul scontat. b. Variația lungimii buștenilor pe ani Pentru a afla cum au variat pe ani lungimile buș- tenilor, cele 28 de licitații ținute în intervalul anilor 2000 și 2009 (cu excepția anului 2002) au fost grupa- te în submulțimi anuale. în componența unui an au intrat între o singură licitație (an 2001) și cinci licita- ții (an 2005). în acest mod, evident, s-au modificat și indicatorii statistici. Rezultatele obținute sunt redate în tabelul 2, iar imaginea grafică pentru cel mai repre- zentativ indicator - media aritmetică în figura 2. Din examinarea valori- lor extreme, medii și ale coeficienților de variație ale lungimii buștenilor, s-a constatat că: - valoarea maximă ab- solută a fost de 14,2 m (L3); - primele 10 licitații au avut valorile maxime mai mari dc 10 m; - doar trei licitații (L12, L17 și LI 8) au avut lungimi maxime mai mici de 7 m; - valoarea minimă ab- solută a fost de 2,1 m (L5 și L13); - valorile minime au Tabelul 2 Indicatori statistici pe ani, referitori la lungimea buștenilor (1) Q f J 2 1 = 1= pi 3 z £ 1 I Indicatori statistici: I r ■ I , l H" medie, m Lungimea maximă, m Lungimea minimă, m suupiuuunica de variație, ml Abaterea standard, m Coeficientul de variație,% 2000 3 1152 6,13 14,2 2,3 11,9 2,05 33,4 2001 1 507 5,72 12,0 2,5 9,5 1,91 33,5 2002 0 A existat restricția privind exportul buștenilor 2003 1 343 5,10 10,6 2,1 8,5 1,83 35,9 2004 4 658 VL 12,1 2,2 9,9 1,80 38,1 2005 5 378 4,27 10,0 2,1 7,9 1,40 32,7 2006 4 180 3,92 9,0 2,5 6,5 1,22 31,1 2007 4 55 4,46 7,7 2,2 5,5 1,62 36,2 2008 3 220 4,48 10,0 2,6 7,4 1,40 31,2 2009 3 152 4,49 8,8 2,5 6,3 1,46 32,5 Total 28 3645 5,23 14,2 2,1 12,1 1,95 37,4 avut o constanță foarte ma- re, oscilând doar în limitele 2,1. ..2,8 m, cu excepția licitațiilor L20 (5,8 m, 2 bușteni) și L22 (7,5 m, un buștean); - valorile medii pe licitații au variat între 7,5 m (L22) și 3,17 m (L17), prezentând și ele o constanță relativ bună; - în ansamblu, cu excepția L22, lungimile buște- nilor pe licitații au constituit mulțimi aflate între omogene (33,3%) și neomogene (66,7%) în raport de valorile coeficienților de variație. Nu putem încheia fără să amintim că insistențele asupra sortatorilor de-a fasona doar bușteni cu lun- AnuJ licitației Fig. 2 Variația lungimii medii a buștenilor în raport de anul licitației 12 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 2 Câteva constatări merită să fie amintite, și anume: - mărimea maximă anuală nu a scăzut sub valoarea de 7,7 m; - mărimea minimă anuală a oscilat în intervalul [2,6.. .2,1] m; - valoarea medie a scăzut relativ constant, cu o rată medic de 0.44 m/an, începând cu primul an (2000) și pâ- nă la al șaselea an (2006), după care, cu o creștere de 58 cm, s-a păstrat aceeași la ultimii trei ani (2007.. .2009) (fig. 2); coeficienții de variație anuali au avut o ușoară de- pășire a limitei superioare de omogenitate a mulțimii valorilor (30%). c. Variația lungimii buștenilor pe perioadă Prelucrând mulțimea totală a lungimilor buștenilor (3645 bucăți) valorificați în perioada dintre anii 2000 și 2009, s-au obținut valorile consemnate în tabelul 3. Menționăm doar câteva observații cu caracter general: - media aritmetică a lungimii buștenilor a avut o va- loare corespunzătoare prelucrării tehnologice în furnir estetic; - sub raportul lungimii, buștenii nu au fost fasonați toți în mod corespunzător, coeficientul de variație indi- când o valoare de 37,4%; Tabelul 3 Indicatori statistici pentru mulțimea totală a lungimilor buștenilor de cireș păsăresc (2000.. .2009) Indicator Lungimea, m Media aritmetică 5,23 Eroarea standard a mediei 0,03 Mediana 5,0 Modul 5,0 Abaterea standard 1,95 Dispersia 3,82 Coeficientul de variație 0,374 Excesul 0,06 Asimetria 0,70 Amplitudinea 12,1 Valoarea minimă 2,1 Valoarea maximă 14,2 Numărul observațiilor 3645 Limita de confidență (95%) 0,06 Limita inferioară de confidență 5,20 Limita superioară de confidență 5,26 - amplitudinea de variație a lungimii bușteni- lor a fost de 12,1 m, ceea ce reprezintă o valoare foarte mare pentru sortimentul furnir estetic. Deși amplitudinea este doar diferența dintre cele două valori extreme, gravitatea situației analizate con- stă în faptul că numărul buștenilor din imediata vecinătate a valorilor de maxim și minim a fost re- lativ mare; - toți indicatorii de concentrare (media aritme- tică, mediana și modul) au avut valori egale sau foarte apropiate care, împreună cu cei de formă (excesul și asimetria), au permis să se constate că lungimea buștenilor s-a distribuit aproape normal. Concluzia cea mai importantă care s-a des- prins din rezultatele obținute, referitoare la modul cum au fost fasonați buștenii sub raportul lungimii la cele 28 de licitații de cireș păsăresc pentru fur- nir estetic din cadrul D.S. Arad, a indicat că o bu- nă parte dintre ei au depășit cu mult limita tehno- logică cerută. Eroarea a fost imediat sancționată prin prețurile oferite. 3.2 . Variația lungimii buștenilor pe clase de lungimi Pentru a intra mai în detaliu privind cuantu- mul buștenilor care au avut lungimea mai mare de- cât limita tehnologică maximă preferată, mulțimea totală Li a buștenilor a fost subîmpărțită în două, și anume: submulțimea cu Li 6 m și submulțimea cu Li > 6 m. în tabelul 4 sunt consemnate rezultatele obți- nute după stratificare pe licitații și total perioadă. Din analiza valorilor determinate s-au des- prins câteva concluzii interesante, ca de exemplu: - lungimea medie a tuturor buștenilor a oscilat, în raport de licitație, între o valoare minimă de 3,17 m (L 17) și 7,50 m (L22); - s-a constatat un trend descendent al lungimii buștenilor odată cu creșterea numărului licitației, ca urmare a insistențelor asupra sortatorilor; - lungimea medie pentru buștenii cu Li 6 m a oscilat între 3,33 m (L19) și 5,90 m (L20); REVISTA PĂDURILOR *Anul 126 • 2011 • Nr. 2 13 Tabelul 4 Repartiția buștenilor pc clase de lungimi Lungimea medie a buștenilor pentru: Mulțimea totală Li, m Submulțimea cu L, < 6m Submulțimea cu L,: > 6m Num licitî Număr de bușteni % Media, m u • bușteni % Media, m Număr de bușteni % Media, m 1 94 100 5,53 56 59,6 4,24 38 40,4 7,44 2 407 100 6,04 217 53,3 4,56 190 6,7 7,70 3 651 100 6,26 320 49,2 4.49 331 50,8 7,94 4 507 100 5,72 290 57,2 4,32 217 42,8 7,59 5 343 100 5,10 251 73,2 4,18 92 26,8 7,52 6 171 100 5,08 126 73,7 4,31 45 26,3 7,24 7 157 100 4,45 135 86,0 3,97 22 14,0 7,24 8 225 100 5,02 165 73,3 3,91 60 26,7 8,00 9 105 100 3,85 98 93,3 3,64 7 6,7 6,79 10 147 100 4,67 120 81,6 4,14 27 18,4 6,96 11 16 100 4,61 12 75,0 3,80 4 25,0 7,07 12 17 100 4,31 16 94,1 4,18 1 5,9 6,30 13 151 100 3,81 151 96,2 3,70 6 3,8 6,73 14 41 100 4,45 36 87,8 4,08 5 12,2 6,88 15 77 100 4,04 70 90,9 3,78 7 9,1 6,70_ 16 52 100 4,32 50 96,2 4,17 2 3,8 8,25 17 32 100 3,17 28 87,5 3,39 4 12,5 6,67 18 19 100 3,57 19 100,0 3,84 0 0,0 0,00 19 31 100 3,90 26 83,9 3,33 5 16,1 6,90 20 2 100 5,90 2 100,0 5,90 0 0,0 0,00 21 21 100 5,01 14 66,7 4,16 7 33,3 6,70 22 1 100 7,50 0 0,0 0,00 1 100 7,50 23 97 100 4,30 87 89,7 4,01 10 10,3 6,89 24 106 100 4,59 87 82,1 4,09 19 17,9 6,88 25 17 100 4,78 13 76,5 4,00 4 23,5 7,30 26 6 100 6,03 4 66,7 5,40 2 33,3 7,30 27 86 100 4,61 63 73,3 3,79 23 26,7 6,84 28 60 100 4,16 56 93,3 3,98 4 6,7 6,73 Total 3645 100 5,23 2512 - au fost în total 2512 de bușteni cu Li 6 m, ceea ce a reprezentat 68,9% din numărul total de 3645 bușteni; - procentul cel mai mic de bușteni din submulți- mea Li 6 m l-a avut licitația L3 cu 49,2%, iar cel mai mare procent licitațiile L18 și L20 cu 100%; 68,9 4,14 1133 31,1 7,61 - lungimea medie a buștenilor cu Li > 6 m a osci- lat între zero (L18 și L20) și 8,25 m (L16); - au fost în total 1133 de bușteni cu Lz > 6 m, ce- ea ce a reprezentat 31,1% din numărul total de 3645 bușteni; 14 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 - mediile grupelor pe total licitatii au variat după cum urmează: - la mulțimea totală Li, lungimea medie a fost 1 med-S^ m; - la submulțimea Lz 6 m, media lungimilor s-a redus la lmed~4,14 m; - la submulțimea Li > 6 m, media rezultată a fost \med=l,61 m. Procentul buștenilor cu Li > 6 m a confirmat, cu excepțiile de rigoare de la câteva licitații, că fasona- rea lungimii nu a fost în concordanță cu cerințele teh- nologice de fabricare a furnirelor estetice. în figura 3 este redat modul cum au variat grupe- le de lungimi de-a lungul celor 28 de licitații. •— Mulțimea totală L — Mulțimea cu L mai mic dc 6m —3~ Mulțimea cu L mai mare de 6m 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1011121314151617181920212223242526272829 Numărul licitației Fig. 3 Variația mediilor grupelor de lungimi a buștenilor în raport de licitație Se pot remarca câteva aspecte interesante, după cum urmează: - submulțimea cu Li 6 m a evoluat riguros în jurul dreptei de 4 m, excepțiile fiind L20 șiL26; - submulțimea cu Lz > 6 m a variat mai pronun- țat, dar între limitele dreptelor de 6 m și 8 m, însă cu majoritatea valorilor în jurul dreptei de 7 m; - mulțimea totală Li a oscilat relativ strict pen- tru primele patru licitații la mijlocul intervalului dintre cele două submulțimi, după care a fost prac- tic foarte apropiată de submulțimea cu Lz 6 m, ex- cepția constituind-o L22. 3.3 Distribuția lungimii buștenilor pe subclase de diametre Dacă distribuția diametrului median pe clase (subclase) de diametre este o problemă normală pentru evidențierea structurii unei mulțimi de buș- teni, modul de repartizare a lungimii acestora în aceleași clase (subclase) de diametre nu este utiliza- tă în practica statistică a licitațiilor. Din acest punct de vedere, studiul efectuat se constituie în prima în- cercare de a evidenția și modul de repartizare a lun- gimii buștenilor, în speță prin lungimea tuturor pie- selor dintr-o subclasă, respectiv procentul din lun- gimea totală a mulțimii. Informațiile ce se pot obține cresc nivelul cu- noașterii cu încă un parametru refe- ritoar la structura internă a mulțimii de bușteni. Cu cât mulțimea totală este mai bogată în elemente (prove- nind de la mai multe licitații), cu atât mesajul informațional va fi mai amplu. Prin prelucrarea materialului provenit de la cele 28 de licitații, s- au obținut valorile consemnate în tabelul 5. Analiza efectuată asupra valori- lor indicatorilor conținuți în tabelul 5, a permis să se constate că: - mediile aritmetice ale lungimi- lor buștenilor au fost relativ con- stante la subclasele 3a.. ,7a, și s-au abătut de la trendul general în mod semnificativ doar la subclasele 2a (va- loare mai mare) și 7b (valoare mai mică); - coeficienții de variație s-au păstrat la valori ridi- cate la subclasele cu bușteni numeroși în componență (s%=33,l%...46,4%) și au fost sub limita maximă de omogenitate doar la subclasele extreme, care au avut doar câte doi bușteni în componență (s% 30); - lungimea totală a buștenilor valorificați în peri- oada anilor 2000 și 2009 la cele 28 de licitații a fost de 19046,5 m, cu o repartizare pe subclase de diametre neuniformă; - suma lungimilor buștenilor a fost maximă la sub- clasa 4a (6753,6 m) și minimă la subclasa 7b (7,9 m); REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 15 Tabelul 6 Repartiția pe subclase de diametre a lungimii buștenilor de cireș păsăresc Subclasa de diametru 1 Număr de bușteni, buc. Suma lungimilor buștenilor, m Media aritmetică, m Valoarea maximă, m Valoarea minimă, m a —i: /UlipillUUUlCU uc variație, m Abaterea standard, m Coeficient de variație, % Procentul volumului mediu, % Procent din lungimea totală, % 2a 2 18,3 9,15 11,0 7,3 3,7 2,62 28,6 0,1 0,10 3a 103 580,2 5,63 10,8 2,6 8,2 1,86 33,1 1,7 3,05 3b 826 4346,2 5,26 13,0 2,4 10,6 1,87 35,5 16,2 22,82 4a 1312 6753.6 5,81 12,3 2,1 10,2 1,92 38,0 31,8 35,46 4b 802 4118,7 5,12 13,9 2,2 11,7 1,95 37,8 24,2 21,62 5a 365 1968,3 5,38 14,2 2,2 12,0 2,05 38,0 14,1 10,33 5b 145 775,8 5,35 10,7 2,2 8,5 2,00 37,4 6,7 4,07 6a 62 343,8 5,64 11,2 2,1 9,1 2,27 40,8 3,5 1,81 6b 21 101,0 4,81 10,3 2,5 7,8 2,11 44,5 1,2 0,53 7a 6 32,7 5,45 8.8 3,2 5,6 2,53 46,4 0,4 0,17 7b 2 7,9 3,95 5,5 3,5 2,0 1,00 22,4 0,1 0,04 Total 3645 19046,5 5,23 14,2 2,1 12,1 1,95 37,3 100,00 100,00 Pentru a putea reda grafic într-un mod cât mai sugestiv variația sumei lungimilor din subclasele de diametre, au fost determinate procentele acestora fa- ță de lungimea totală. Același lucru s-a făcut și cu vo- lumul buștenilor din subclase. Rezultatul obținut este redat în figura 4. Fig. 4 Variația procentuală a volumului și a lungi- mii medii a bușteanului în raport de subclasa de diametru Sunt de remarcat câteva aspecte, și anume: - distribuțiile celor două variabile exprimate pro- centual au fost apropiate de cea normală; variația procentuală a sumei lungimilor a fost mai mare decât cea a procentului volumului mediu la subclasele de diametre 2b...4a, după care s-a produs inversiunea; - în subclasele 3b.. .5b a fost cuprinsă o sumă a lun- gimilor reprezentând 94,30% din cea totală, iar subcla- sele extreme au avut aproximativ același procent; - în subclasele 3b.. .5b a fost cuprins și cel mai ma- re procent de volum față de cel total (93,0%), dar subcla- sele extreme au avut procente diferite: 1,8% în subclase- le inferioare și 5,2% în subclasele superioare. 4. Concluzii în sortarea industrială a lemnului rotund brut, lun- gimea buștenilor, alături de diametrul median al acesto- ra, este stâns legată de calitatea lor și, respectiv, de utili- zarea pe care urmează să o primească lemnul, dacă aceasta este aprioric cunoscută. Dar, pe de altă parte, lungimea buștenilor mai reprezintă și un factor de influ- ență asupra prețului dc vânzare, însă într-o pondere mai redusă față de calitatea și diametrul median. Pentru o prelucrare tehnologică ușoară și cu randa- ment acceptabil, normele de sortare impun, în raport de criteriul utilizării, o lungime minimă. La buștenii pen- tru furnir estetic de cireș păsăresc, această lungime di- feră de la o țară la alta, dar mărimile exagerat de mici, cum este cazul în România, sunt arareori vandabile. 16 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr. 2 Dar nici lungimile exagerat de mari, deși nu sunt re- stricționate. nu sunt recomandabile să fie fasonate, de- oarece: (1) este puțin probabil ca lemnul buștenilor să-și păstreze aceeași calitate pe toată lungimea și, (2) de cele mai multe ori, acești bușteni sunt un cumul de sorti- mente dimensionale și, în consecință, au prețuri de achi- ziție diferite. Analizându-se toate aceste aspecte și unele conexe cu ele, pe studiul de caz întreprins la D. S. Arad la 28 de licitații pentru perioada dintre anii 2000 și 2009, doar la lemnul valoros de cireș păsăresc, s-au obținut mai multe informații cu caracter tehnic, care să permită cunoaște- rea modului cum s-au fasonat și repartizat lungimile buștenilor pe licitații, ani și total perioadă, precum și distribuția lungimilor pe subclase de diametre. In ceea ce privește lungimea minimă, aceasta a avut valoarea absolută de 2,1 m, și doar la 10,7% din nu- mărul total al licitațiilor aceasta a avut valori mai mari de 3,0 m. Cum practica de marketing a arătat că buște- Bibliografie K r u c h, J., 2010: Comercializarea bușteni- lor de cireș păsăresc (Prunus avium L.) pentru furnir estetic la D.S. Arad între anii 2000 și 2009. Revista Pădurilor, 125 (4), pp. 3-10. K r u c h, J., 2011: Variația diametrului me- dian la buștenii de cireș păsăresc (Primus avium L.) comercializați ca furnir estetic la D.S. Arad între anii 2000 și 2009. Revista Pădurilor, 126 (1), în curs de publicare. nii de furnir nu pot fi convenabil valorificați dacă lungi- mea lor este sub 2 m, ar fi util ca la elaborarea unui nor- mativ propriu cireșului păsăresc, lungimea minimă să fie stabilită la 2,0 m. Lungimea maximă absolută a fost de 14,2 m, dar 31,3% din numărul total al buștenilor au avut lungimi de peste 6,0 m, considerată adecvată din punct de vede- re tehnologic. Situația remedierii fasonării de lungimi exagerate constă doar în atenționarea repetată și urmă- rirea permanentă a modului cum sortatorii și fasonatorii mecanici aplică cerința stabilită. Aspectele conexe cercetate, în speță repartiția lun- gimii buștenilor, reprezintă un aport în legătură cu lăr- girea cunoașterii caracteristicilor dendrometrice com- plete (diametru median, lungime și volum) existente în- tr-o clasă (subclasă) de diametre, specifică sortării in- dustriale. Aceste chestiuni, alături de altele, pot întregi arsenalul mărimilor de input în vederea elaborării unei strategii de marketing pe o medie și lungă perioadă. Osterreichische Holzhandelsusancen, Auflage 1985, Wien, Verlag der Wiener Borsekammer, 391 p. Schweizerische Handelsgebrâuche fur Rohholz, Ausgabe 2000, Waldwirtschaft Verband Schweiz, 41 p. Z i m m e rm an n, G., 1993: Die Rohholzsortierung in Deuschland. 4. Auflage, Forstverlag Euting GmbH & Co.KG, 169 p. Standard Român SR 3302, 1993: Lemn rotund de diverse tari și moi pentru industrializare Conf.dr.ing. Johann KRUCH B-dul Decebal, nr.23, ap.14, cod 310.124 Arad Telefon: 0257-280464 E-mail: jkruch36@yahoo.com Variation of wild cherry (Prunus avium L.) log lengths commercialized as aesthetic veneer by Arad Forest Directorate between 2000 and 2009 Abstract This article includes extensive analyses regarding the lengths of3645 logs that were commercialized as aesthetic veneer at twenty-eight auctions held by Arad Forest Directorate between 2000 and 2009. The year 2002 is not included in this period be- cause of a restriction regarding the export of such logs. The huge amount of available primary data was divided by auction, year and period and then characterized through use of descriptive statistical indicators. Taking into account the wide variation amplitude within the log’s set, it was divided into sub- sets: first, according to technological requirements for processing and, secondly, for lengths exceeding a set length-limit that re- quired additional intervention. The last issue referred to distribution of log length in classes (subclasses) of diameters in accor- dance with industrial sorting. The resulting analysis could provide substanțial marketing improvements of the wild cherry valu- able logs. Keywords: wild cherry, auction, length of log, veneer log REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 17 Thinning of young European beech stands: the outputs of a demonstration field exercise (Mikes Estate, Zăbala-Covasna) Ludovic LEJOUR Eli se PARES Bemhard Freiherr von PUTTKAMER 1. Introduction As shown in both Romania (Nicolescu, 2005) and abroad (Belgium - Baar and Snoeck, 2004; Baar et al., 2005), demonstration plots can be a valuable tool for the “training” of field foresters on different issues related to forest management. Taking into account this conclusion a demon- stration plot of 2,000 sq.m (50 x 40 m) was esta- blished on Scptember 13, 2010 in a forest stand (formcrly sub-compartment 15B, Forest Management Unit V Bixad) part of the Mikes Estate (Zăbala-Covasna) and managed by the Forest District of Covasna. The demonstration plot was established by Prof. Valerin-Norocel Nicolescu (University “Transilvania” of Brașov) together with a group of French students in fo- restry from AgroParisTech-ENGREF, Centre de Nancy as wcll as some local foresters. This plot is part of a large (24.6 ha) 40-year old stand (European beech mixed with hornbeam, goat willow, silver birch, and mountain elm), highly productive (second yicld class). According to the last forest management plan released in 2005, the standing volume per hectare is 128 cu.m and the current annual increment is 7.9 cu.m/ha. The only silvicultural intervention perfor- med in this stand since its regeneration is a clea- ning-respacing in 1996. In addition the stand was marked for thinning by the field foresters of Covasna Forest District earlier this year. Silvicultural racks to provide easiest access wi- thin the stand and limit logging damages have not been opened yet. 2. Main characteristics of European beech stand before, during and after thinning After establishing the demonstration plot all existing trees (270 individuals) within it have had their dbh measured. In addition 85 individu- al trees (both inițial and marked for thinning) had their total heights measured as well. The ma- in data of inițial trees, trees marked for thinning and trees remained after the thinning to be per- formed later on arc shown in table 1. Table 1 Density and basal area of inițial, marked and remaining trees Species Inițial trees/ha Marked trees/ha Remaining trees/ha N* N, % G**, sq.m G, % N N, % G, sq.m G, % N N, % G, sq.m G, % European beech EB 1080 80 23.98 75.0 220 57 2.7 38.5 860 89.0 21.3 85.3 Hornbeam HB 210 15.6 3.09 9.7 135 35 2.0 28.1 75 7.8 1.1 4.5 Other broadleaves 60 4.4 4.91 15.3 30 8 2.3 33.4 30 3.2 2.5 10.2 Total 1350 100 31.98 100 385 100 7.0 100 965 100 24.9 100 N* - number of trees; G** = basal area; OB*** = silver birch, goat willow, mountain elm 18 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr. 2 As shown above the species composition of stand is 80% European beech, 15.6% hornbeam and 4.4% other broadleaved species (silver birch, goat willow, and mountain elm). Silver birch and goat willow are two pioneer species without va- lue in this stand. Because of their large diamc- ters (mean diameter: 31.1 cm) and heights (mean height: 19.4 m), they should be removed progres- sively to avoid opening the canopy too strongly and create large gaps. The inițial stand density is 1,350 trees per hectare, which is quite high for this age. Furthermore many beech trees are strongly affected by cankers or are forked at low heights (Photo 1) and the stand canopy is fully closed. The mean diameter as well as median diame- ter of basal area of inițial, marked and remaining trees found in the demonstration plot are shown in table 2. Photo 1, A European beech tree forked at low height and strongly affected by canker. Table 2 Mean diameter and median diameter of basal area of inițial, marked and remaining trees Species Mean and (min-max) diameter, cm Median diameter of basal area dgM, cm Inițial trees Marked trees Remaining trees Inițial trees Marked trees Remaining trees European beech 15.7 (8-32) 13.3 (8-18) 16.6 (8-32) 20.6 13.0 21.4 Hornbeam 13.31 (8-18) 13.26 (8-18) 13.4 (8-18) 15.3 13.4 15 Other broadleaves 31.1 (18-42) 27.3 (18-40) 34.6 (18-42) 34 34.1 35.3 In case of all species the median diameter of ba- sal area is higher than the mean diameter, the highest differcnce between the two values (4.9 cm) being found for European beech. According to these figures a mixed thinning (but mostly from below) was marked so the values of mean and median diameters of dominant species (European beech) after thinning have increased in- significantly by removing especially trees from the lowest part of diameter range (very wide in case of REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 both European beech - 8-32 cm - and other broadle- aves - 18-42 cm). The wide range of diameters is a certain proof for the lack of interventions in the last decade combined with the from below character of cleaning-respacing performed back in 1996. In terms of heights, their amplitude is lower than the one of diameters. This is due to the fact that the stand is almost even-aged so has no obvious layers (dominant and suppressed) (table 3). 19 Table 3 Mean height and height corresponding to the median diameter of basal area of inițial, marked and remaining trees Species Mean and (min-max) height, m Height corresponding to the median diameter of basal area hgJ m Inițial trees Marked trees Remaining trees Inițial trees Marked trees Remaining trees European beech 17.7 (11.5-22) 16.7 (11.5-21) 19.2 (15-22) 19.1 17.1 19.3 Hornbeam 16.8 (11.5-20) 16.7 (11.5-20) * 17.6 17 17.5 Other broadleaves 19.4 (15.5- 22.5) 19.4 (15.5- 22.5) - 20.7 20.7 20.7 The character of mixed thinning (but mostly/rom below) is obvious also in the case of mean heights that have increased insignificantly for remaining tre- es (e.g., from 19.1 m up to 19.3 m of hg of European beech trees). The stand volume is much higher than the one from the management plan + increment/5 years (168 cu.m/ha) and reaches about 298 cu.m/ha. The stan- ding volume of inițial trees is composed of 75% European beech, 9% hornbeam and 16% other broa- dleaves (table 4). Table 4 Volume of inițial, marked and remaining trees Species Volume Inițial trees Marked trees Remained trees cu.m/ha % cu.m/ha % cu.tn/ha % European beech 222.0 75 21.9 35 200.1 85 Hornbeam 27.1 9 17.2 28 9.9 4 Other broadleaves 48.8 16 23.3 37 25.6 11 Total 297.9 100 62.4 100 235.5 100 As the quality of pioneer species (silver birch and goat willow) is low, they can be used only for firewood so their gradual elimination by thinning to improve the stand quality and approach the target species composi- tion (90% European beech 10% other tree species) is strongly advised. Regarding the hornbeam, it represents only 9% of standing volume and is located especially in the lower canopy. As its trees protect the lower bole of European beech against the occurrence of epicormic branches or sun-scorches after the sudden exposure of boles to sun- light following heavy thinning, they should be removed only if competing with the dominant species in the up- per canopy or rubbing the boles of final crop trees. Considering the thinning marked by the field fo- resters of Covasna Forest District, three issues are to be considered: a. The intensity of interventions varies between 21% (by volume), 22% (by basal area) and 29% (by number of trees). It is a heavy thinning (intensity higher than 16% in all cases) but mostly from below, removing especially trees from the small diameter classes (most- ly less than 16 cm dbh - figure 1) and heights 20 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 —N inițial —’— Nremaining d, cm Figure 1, Distribution of inițial trees and trees rema- ining after thinning ia demonstration plot. 2. The total volume of marked trees has reached over 62 cu.m/ha, a quito high amount compared to the average situation in Romania (on averagc betwe- en 20 and 40 cu.m/ha) but possible owing to the high standing volume per ha (about 298 cu.m). However, the intensity of thinning by volume is higher than the one recommended by the Romanian technical norms in use (14%) (xxx, 2000). 3. No potențial final crop trees were considered (choice and paintîng) when marking the thinning. Unfortunately (but as everywhere in Romania) this operation is not usually performed at the sub-com- partment level regardless the species composition of stand. Taking into account this fact, after the establish- mcnt of demonstration plot, the participants have se- lected and painted two categories of final crop trees of European beech: “genuine” = 14 individuals (70 trees/ha), “cquipped” with a red dot; ‘ ‘for potențial replacement of “genuine” final crop trees” = 9 individuals (45 trees/ha), with a red dot and a question mark ?. The main characteristics of the two kinds of trees are shown in table 5. Main characteristics of final crop trees N/ha G/ha, sq.nt Mean and min-max diameter, cm Mean and min- max height, m "Genuine" fmal crop trees 70 2.24 20.7 (12-26) 19.5(17.5-22) "For potențial replacement" fmal crop trees 45 1.72 21.6(14-28) 19.1 (17.5-22) Total 115 3.96 3. Field exercise in demonstration plot 3.1. Background A week after the establishmcnt of demonstration plot, a short presentation about the main characteris- tics of European beech influencing its silvicultura was given by Prof. Nicolescu in front of a group of partici- pants (e.g., forest engineers. forest technicians, forest rangers, forest students, managers of state and private forest districts, etc.) to the field exercise (photo 2). Photo 2. Presentation of field exercise. The presentation dealt with the main defects affecting European beech stands (high frequency of forking at low heights, occurrence of red heart, and evidences that encourage thinning from above\ low potențial to epicormic branching after interventions strongly opening the canopy; strong and quick reac- tion to thinning up to the age of 80 years, etc.). This background data served to emphasize the need for a more dynamic tree silviculture in European beech stands, including thinning/rom above focusing on fi- nal crop trees, selected based on three criteria (vigo- ur, quality and spacing) and aiming to produce largc- diameter trees (50-60 cm dbh) as so- Table 5 / on as possible (maximum 100 years). Such practice is rather new and often poorly understood by the Romanian foresters constraincd by obsolete te- chnical norms in place since midl980’s. This presentation was followed by a visit of scveral sub-compart- REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 2 21 ments, some of which have been thinned recently ac- cording to Romanian norms and others which arc old enough to undergo the first thinning. In one of this latter stands, a practicai demonstration of a thinning from above was performed. After this activity, by using a specially designa- ted form all participants were asked to carry out (wi- thin the demonstration plot established earlier) a thin- ning from above as explaincd previously. This activi- ty had included two separate operations to perform: a. Selection of final crop trees (“Ies plus beaux des plus gros”) based on three main criteria: vigor, quality and spacing; b. Selection of trees to be removed (thinned) during the first intervention to follow in order to im- prove the growth of those individuals chosen as final crop trees. Subsequently, the results have been gathered and the data analysis was performed. 3.2. Main results of field exercise The 15 participants had spcnt an hour to check all trees within the plot and select both final crop trees and trees to thin. The results of this work are shown in the table no. 6, 7, and 8. Table 6 Some relevant data on final crop trees Final crop trees Participant no... No./ plot No./ ha % of inițial trees/plot 1 21 105 8 2 30 150 11 3 21 105 8 4 18 90 7 5 20 100 7 6 12 60 4 7 66 330 24 8 25 125 9 9 35 175 13 10 18 90 7 11 23 115 9 12 17 85 6 13 23 115 9 14 22 110 8 15 36 180 13 On average, 25 final crop trees/plot (range 12-66) meaning 125 trees/ha (range 60-330 trees/ha) were chosen by participants. It represents only 9% (range 4-24%) of inițial trees of the stand. It seems that this mean density of final crop trees (N/ha) is quite low but it is enough taking into account the vigour and especially the quality of these trees. In addition, this density is much highcr than the one recommended in other central European countries with a longer tradi- tion in European beech silviculture as follows: maxi- mum 70 trees/ha in France (Bock et al., 2005), 60-80 trees/ha in Germany (von Teuffel and Hein, 2004), 80 trees/ha in Belgiuni (Baar et al., 2004). Most of these individuals are European beech trees but some participants have also selected a few hornbeams or other broadleaved species. Such solution should have been avoided as both hornbeam and other broadlea- ves have a shorter Iile spân and rotation age so can not contribute to the stand when reaching the rotation age of European beech. Taking into account all participants, the final crop trees had a mean diameter of 19.4 cm and a mean height of 19.4 m. At individual level, the mean diameter of final crop trees varies from 16.9 cm and 23.2 cm (range = 6.3 cm) whereas the range of mean heights is much lower (1.0 m, from 19.0 m up to 20.0 m) (table 7). As for the trees marked for thinning, their num- ber within the plot varies from 28 to 170 (140-850 trees/ha) or between 10% and 63% of trees found in the demonstration plot. Conceming the species to bc thinned, on average more than 77% (range 66-94%) of number of trees belong to European beech, 16% (range 6-25%) to hornbeam and 7% (range 0-17%) to other broadleaves. A similar high varicty of situations is found when taking into account the volume to thin per hectare whi- chranges between 46.8 cu.m and 174.3 cu.m. However, in case of only 6 participants out of 15 this volume is lower than 100 cu.m/ha. As for the intensity of thinning it ranges between 17 and 58% (by basal area) and between 16 and 59% (by volume). Obviously these figures are much higher than the one recommended by the Romanian tcchnical norms in use (xxx, 2000). A summary of all data relatcd to the trees marked for thinning is shown in table 8. 22 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 •Nr. 2 Table 7 Mean diameters and mean heights of final crop trees and trees marked for thinning Participant no... Final crop trees Marked trees Mean diameter, cm Mean height, m Mean diameter, cm Mean height, m Median diameter of basal area dgM, cm Height corresponding to the median diameter of basal area hdeM, m 1 20.0 19.6 22.6 19.4 26.6 20.1 2 19.3 19.3 11.8 16.3 13.7 17.4 3 20.8 19.4 18.2 17.0 23.5 19.6 4 18.8 19.0 16.1 17.1 20.5 19.0 5 23.2 20.0 21.0 19.0 26.0 20.0 6 20.2 19.5 14.1 17.1 15.7 17.9 7 17.0 19.1 19.2 17.8 28.0 19.8 8 19.4 19.4 15.3 17.0 19.3 18.8 9 18.9 19.3 12.0 16.5 14.6 17.6 10 20.0 19.5 15.1 17.1 19.4 18.8 11 19.9 19.3 21.3 18.2 25.2 19.9 12 17.4 19.6 20.7 18.3 25.9 20.0 13 18.8 19.2 18.0 17.0 24.0 19.7 14 20,5 19.3 14.8 16.9 20.4 19.9 15 16.9 19.3 17.9 17.5 26.6 20.1 Table 8 Main results of field exercise in terms of trees marked for thinning. Trees r narked for thinning Intensity of thinning by(%) Distribution by species, % G/ha, sq.m V, cu.m V/ha, cu.m Number of Basal Volume V Participant no... N/plot European beech Hornbeam Others N/ha trees N area G 1 52 77 6 17 260 11.6 22.0 110.0 19 36 37 2 89 74 20 6 445 5.5 9.4 46.8 33 17 16 3 64 78 13 9 320 9.4 18.4 91.8 24 29 31 4 91 85 13 2 455 10.6 20.1 100.4 34 33 34 5 49 83 2 15 245 8.5 17.8 89.2 18 27 30 6 182 76 20 4 910 16.8 31.4 157.1 67 53 53 7 110 72 18 10 550 18.4 34.9 174,6 41 58 59 5 170 73 21 6 850 18.6 34.9 174,3 63 58 59 9 90 72 21 7 450 5.7 10.5 52.3 33 18 18 10 110 66 25 9 550 11.9 22.1 110.7 41 37 37 11 28 89 11 0 140 5.2 10.5 52.3 10 16 18 12 32 94 6 0 160 5.8 10.6 52.8 12 18 18 13 89 70 22 8 445 13.3 25.9 129.6 33 41 44 14 167 75 19 6 835 17.1 32.0 159.9 62 54 54 15 75 72 20 8 375 11.5 21.7 108.7 28 36 36 REVISTA PĂDURILOR ‘Anul 126 • 2011 • Nr. 2 23 Comparing the three intensities of thinning (by N, G, and V) one may say that the approaches to thinning used by various participants range from thinning from below (participants no. 2, 9) to mixed thinning (participants no. 4, 8, 10) or even thinning from above (no. 1, 5, 7, 12, 15). Such result is very surprising as all participants were asked since the be- ginning to use a combination of selection of final crop trees and thinningfrom above that is considered as the best approach that should be used in case of European beech silviculture in Romania as in other parts of our continent. 4. Conclusions The above field exercise seems to be a good example of the practicai use of demonstration plots when training professional foresters. It shows that the interest and understanding of different people can be very variable and, combined with the lack of experi- ence in a brand new f ield it can lead to very variable results such as extremely high volume of thinning/ ha. It seems to be a quite long way up to the large sca- le applicalion of single-tree silviculture in European Refercnces B a a r, F., S n o e c k, B., 2004: Exercices interactifs et presentation de la sylviculture d'arbres « objectif » enfeuillus. Foret Wallonne, no. 68, janvier-fevrier, pp. 9-14. B a a r, F., S n o e c k, B., Băile ux, P., Claessens, H., 2004: Lasylvicultured’arbres « objectif» ou d’arbres de place. Foret Wallonne, no. 68, janvier-fevrier, pp. 2-8. B a a r, F., B a 1 1 e u x, P., C 1 a e s s e n s, H., P o n e t t e, Q., S n o e c k, B., 20 05: Sylviculture d’arbres-objectif en hetre et chene: mise en place d’un dispositif de parcelles de de- monstration et d experimentation. Foret Wallonne, no. 78, septembre/octobre, pp. 34-46. B o c k, J., B o i s t e a u x, R., F a b b beech forests of Romania, even though such approa- ch is performed since at least 20 years ago in the cen- tral part of Europe. In addition, such exercise is an excellent oppor- tunity for professional foresters to exchange views, impressions. misunderstandings and think together about the future of Silviculture (Photo 3). Such exer- cises should be repeated bccause they stimulate re- flection and openness. Photo 3. After-exercise discussion of participants r i, B., K i e f e r, E., S e y n a v e, I., V a u t i er, F., V i n k 1 e r, I., 2005: Le hetre en Lorraine. Guide des sylvicultures. Office National des Forets, Dircction Territoriale de Lorraine, Nancy, 88 p. Nicolescu, N.V., 2005: Suprafețele demonstrative, un instrument util în pregătirea studen- ților pentru aplicarea lucrărilor de îngrijire și condu- cere a arboretelor. Revista pădurilor, nr. 2, pp. 29-34. T e u f f e 1, von, K. H e i n, S., 2004: Sylviculture du hetre proche de la nature en Bade- Wurtemberg (Allemagne). Revue Forestiere Franțaise, LVI(6), pp. 519-528. xxx, 20 00: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 164 p. Stud. FIF Ludovic LEJOUR Stud. FIF Elise PARES AgroParisTech-ENGREF, Centre dde Nancy 14 rue Girardet, 54042 Nancy Cedex-FRANCE E-mail: lejour.ludovic@hotmail.fr 24 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 M.Sc.Ing. Bernhard Freiherr von PUTTKAMER Domeniul Mikes Comuna Zăbala, nr. 437, cod 527190, jud. Covasna E-mail: bvp@zabola.com Rărituri în făgete tinere: rezultatele unui exercițiu demonstrativ de teren (Domeniul Mikes, Zâbala-Covasna) Rezumat Articolul prezintă rezultatele unui exercițiu de teren privind aplicarea răriturilor în făgete tinere. Suprafață demon- strativă (SD) utilizată, cu mărimea de 2.000 m2 (50 x 40 m) și aparținând Domeniului Mikes de la Zăbala (Covasna), face parte din fosta u.a. 15B, U.P. V. Bixad și este în prezent administrată de O.S. Covasna din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-ROMSILVA. Arboretul (fag dominant - 80% -, alături de mesteacăn, salcie căprească și ulm de munte, în pondere cumulată de 20%) arc vârsta de 40 ani și este de clasa a H-a de producție, cu un volum de 128 m3/ha și o creș- tere curentă de 7,9 m3/an/ha (conform amenajamentului intrat în vigoare în anul 2005). în 1996, arboretul a fost parcurs cu lucrări de curățiri, ulterior fiind pus în valoare pentru rărituri în cursul anului 2010. Prin măsurarea diametrului de bază a1 tuturor celor 270 de arbori din SD, precum și a înălțimii la 85 de arbori (inițiali sau marcați pentru rărituri), au rezultat câteva caracteristici importante referitoare la arborii inițiali, arborii puși în valoare sau arborii rămași după aplicarea răriturii, respectiv: - desimea arboretului inițial: 1.350 arbori/ha - desimea arboretului rămas după răritură: 965 arbori/ha - densitatea arboretului inițial: 31,98 m2/ha o - desimea arboretului rămas după răritură: 24,9 m /ha diametrul mediu al arborilor de fag inițiali: 15,7 cm (variație 8-32 cm) - diametrul mediu al arborilor de fag rămași după răritură: 16,6 cm (variație 8-32 cm) - înălțimea medie a arborilor de fag inițiali: 17,7 m (variație 11,5-22 m) - înălțimea medie a arborilor de fag rămași după răritură: 19,2 m(variație 15-22 m) Datele medii referitoare la diametrele și înălțimile medii ale arborilor de fag inițiali și rămași după răritură indică aplicarea unei intervenții combinate, cu accent de jos, prin care se vor extrage cu precădere exemplarele din plafonul inferior, cu diametre și înălțimi mai mici decât valorile medii ale acestor parametri înainte de răritură. A , "7 In condițiile în care volumul real al arboretului pe picior atinge cca 298 m /ha, masa lemnoasă pusă în valoare de personalul unității silvice din Covasna se cifrează la peste 62 m3/ha (21% din volum, față de 22% din suprafața de bază și 29% din numărul de arbori), o cantitate care depășește consistent volumul recoltat în mod obișnuit prin rărituri în România. în pregătirea exercițiului de teren realizat în suprafața demonstrativă instalată, s-a procedat la alegerea și însem- narea a 23 arbori de viitor (14 “adevărați” și 9 “pentru eventuala înlocuire, în caz de nevoie, a celor “adevărați”), pe ba- za criteriilor vigoare, calitate și spațiere. S-a continuat cu prezentarea principalelor probleme ale gospodăririi făgete- lor din România, care ar trebui conduse printr-o silvicultură dinamică și de arbori individuali, pentru a produce indi- vizi cu diametre mari (50-60 cm) în maximum 100 de ani. Celor 15 participanți la exercițiu, personal al unor unități silvice de stat și private, li s-a cerut ca, pe baza celor prezentate, să realizeze o punere în valoare specifică răriturii de sus și care să includă (a) selecționarea arborilor de viitor și (b) alegerea arborilor de extras prin prima răritură. Principalele rezultate ale acestui exercițiu constau din: în SD au fost aleși, în medie, 25 arbori de viitor (125 exemplare/ha), cu o variație de la 12 la 66; numărul de arbori de extras la nivel de SD a oscilat între 28 și 170 (140-850 ex/ha); volumul de extras la ha a variat între 46,8 și 174,3 m3; intensitatea răriturii a atins 10-63% (pe N), 17-58% (pe G) și 16-59% (pe V), valori care depășesc simțitor ce le recomandate prin normele tehnice în vigoare; deși s-a cerut aplicarea unei rărituri de sus, în realitate răriturile propuse dc diverși participanți au variat de la de jos până la de sus, trecând prin cea combinată. Exercițiul de teren realizat reprezintă un bun exemplu pentru utilizarea practică a suprafețelor demonstrative în pregătirea personalului silvic de teren, reprezentând și o excelentă ocazie pentru diverșii “actori” din sector de a schim- ba idei, impresii, neînțelegeri și de a gândi împreună la viitorul Silviculturii. Cuvinte cheie: suprafață demonstrativă, fag, silvicultură de arbori individuali, răritură de sus. REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 - Nr. 2 25 Ai^ens-jarea pădurilor din Câmpia Viăsiei (I)1 1. Introducere în pădurile din ocoalele silvice Snagov, București, Brănești, Bolintin și Răcari se regăsesc principalele vestigii din renumiții „Codri ai Viăsiei”2. Suprafața pădurilor respective este în prezent doar de circa 35 mii de ha, iar structura lor este mult diferită de cea a întinselor păduri de stejar și de șleauri cu stejar de odinioară, păduri naturale, practic virgine, cărora li s-a atribuit denumirea menționată mai sus, cu profun- de rezonanțe istorice și sugerând măreție, vigoare și durată. Până în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, pădurile din zonă aparțineau în marea lor majoritate Mitropoliei Bucureștiului și numeroaselor mănăstiri din împrejurimi (Țigănești, Cotroceni, Căldărușani, Sangov, Radu Vodă, Cemica, Pustnicul, Căscioarele etc.), precum și unor familii boierești ca Bibescu, Văcărescu, Calimachi, Lahovary ș.a. Suprafețe re- strânse aparțineau Eforiei Spitalelor Civile sau con- stituiau proprietăți private de mici dimensiuni. La se- cularizarea averilor mănăstirești din 1864, pădurile din prima categorie menționată trec în proprietatea statului, acesta devenind principalul deținător de te- renuri forestiere din jurul Capitalei. Ulterior, modifi- carea regimului de proprietate, în special prin moște- niri și vânzări, avea să contribuie și ea - alături de de- frișările și exploatările abuzive - la fărâmițarea și de- gradarea pădurilor din zonă. Exploatări intense în aceste păduri încep odată cu dominația otomană, când lemnul valoros, în special de stejar, ia drumul Constantinopolului, pentru con- strucții de case și palate împărătești sau este folosit la înălțarea și repararea cetăților turcești din apropiere, 1 Comunicare prezentată la manifestarea științifică „Gospodărirea pădurilor din Câmpia Viăsiei în contextul gospodăririi durabile”, organizată de Secția de Silvicultură ASAS (7-8 oct. 2010) 2 Ca întindere, pădurile respective depășesc de fapt limitele geografice ale Câmpiei Viăsiei, deoarece - prin extensie - vechea denumire de „Codrii Viăsiei” includea și păduri naturale din afara câmpiei respective. Filimon CARCEA loan SECELEANU în diverse porturi cu șantiere navale ș.a. (lorga - citat de Antonescu, 1910; Drăghici - citat de Zăvoianu, 1910). în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, procesul degradării și de secătuire a pădurilor din zo- nă se accentuează mult prin exploatarea, pe alese, a stejarului și a altor specii de valoare. Cantități enor- me de lemn, în special de stejar, sunt utilizate la pa- varea străzilor principale din București, iar ulterior și ca urmare a dezvoltării breslelor de meșteșugari în lemn (tâmplari, butnari, rotari etc.), a construcțiilor interne din lemn, a producției de mobilă de lux și a al- tor utilizări specifice. In lipsa unui regim silvic adec- vat, tăierile se fac la întâmplare, pe suprafețe mari și cu „brăcuiri prin exploatări primitive”, necontrolate (Drăcea, 1943), iar suprafața pădurilor se restrânge treptat, în special prin defrișări în scopul creșterii su- prafețelor agricole. Este știut că, în Țara Românească, prima legiuire prin care se încearcă a se pune ordine în activitatea de exploatări forestiere este Pravila din 1847 a Domnitorului Alexandru Știrbei referitoare la păduri- le mitropoliilor, episcopiilor și mănăstirilor; pravila oprește exploatarea în interes privat a pădurilor re- spective până la emiterea unor reglementări „pentru a lor tăiere treptată și regulată spre vecinică păstrare”. Apare deci ideea de continuitate în gospodărirea pă- durilor, premisă de bază pentru trecerea la acțiunea de amenajare a acestora. Declanșată timid chiar la câțiva ani de la apariția pravilei (Rucăreanu și Carcea, 1981), acțiunea avea să se desfășoare cu dificultate, într-un ritm lent și doar pentru anumite păduri sau trupuri de pădure. Amenajarea integrală și unitară a pădurilor din zona studiată s-a realizat după etatizare, în perioada 1947/1948-1953, revizuirea amenaja- mentelor întocmite făcându-se apoi, cu excepții ne- semnificative, la interval de 10 ani. în cele ce urmează, vor fi tratate succint aspecte privind: evoluția acțiunii de întocmire a studiilor și proiectelor de amenajare până în anul 1948 și influ- ența acestora asupra pădurilor din zonă; amenaja- mentele întocmite din 1948 și până în prezent și rolul 26 REVISTA PĂDURILOR ■ Anul 126 • 2011 • Nr. 2 lor în gospodărirea funcțională a pădurilor respecti- ve; aspecte privind aplicarea amenajamentelor și, în final, concluzii și recomandări. 2. Evoluția amenajării pădurilor din Câmpia Vlăsiei până la mijlocul secolului al XX-lea 2.1. începuturile acțiunii Primele lucrări cu caracter de amenajament au fost întocmite în Muntenia, între 1850 și 1853, de cei 3 profesori francezi ai primei școli silvice românești (înființată tot de Domnitorul Alexandru Știrbei) și de către elevii școlii respective, constituiți în comisii de amenajament (Tănăsescu, 1889). Un reputat silvicul- tor din a doua jumătate a secolului al XlX-lea, Scarlat Trăsnea (1864) apreciază însă că aceste lucrări - din- tre care unele se refereau desigur și la păduri din jurul Bucureștiului - reprezentau doar „niște crochiuri de planuri și note statistice” și că de abia după Unirea Principatelor, în 1860, când se înființează Direcția Generală a Administrației Silvice, se ia - printre alte- le - măsura de a se întocmi „planuri regulate ale pă- durilor, făcându-se și proiecte de amenajament pen- tru punerea lor în exploatare”. Acțiunea de amenajare - mai bine zis, de întocmire a unor asemenea „proiec- te” (având, de fapt, caracterul unor studii sumare de amenajare) - s-a intensificat după secularizarea din 1864 când, pe baza unei legi speciale, se angajează în acest scop silvicultori și chiar ingineri de altă natură (Tănăsescu, 1889). Dat fiind că intrarea în exploatare era condiționată de amenajament, studii de acest gen s-au întocmit pentru numeroase păduri, inclusiv din jurul Bucureștiului. Ele cuprindeau unele prescripții privind „regenerarea și ameliorarea fondului pădură- resc”, dar se ocupau, în general, numai de suprafețele destinate a se exploata în cursul unei perioade de 5 ani, urmărindu-se ca treptat să se ajungă la „studiul general sau amenajamentul pădurii” (Delagoij, 1893). Erau întocmite șablon, recomandând, pentru suprafețele de pădure luate în considerare - indife- rent de specii și de starea pădurilor și indiferent de circumstanțele economice - împărțirea în parchete și aplicarea de tăieri rase, cu menținerea unui număr (40-80) de rezerve la hectar (Tănăsescu, 1888; Tănăsescu, 1889). în 1875, silvicultorul Bouquet de la Grye apreciază aceste „amenajamente” doar pen- tru planurile topografice pe care le conțin, iar Milan Tănăsescu (1898) afirmă că în multe situații neapli- carea lor a fost o șansă pentru pădurile respective. Este totuși de menționat că, între 1843 și 1881, indi- ferent dacă exploatările s-au făcut pe bază de „ame- najamenf ’ sau nu - fie pentru că acestea nu s-au în- tocmit, fie că prevederile lor nu au fost respectate - în toate pădurile de câmpie, inclusiv în cele dc care ne ocupăm, s-a aplicat sistemul parchetelor cu semin- ceri, adoptat după vechiul și depășitul sistem „tire et aire”, introdus în Franța prin ordonanța lui Colbert din 1669, cu toate avantajele și, mai ales, dezavanta- jele lui. 2.2. Amenajamente elaborate în baza codurilor silvice din 1881 și 1910 „Codicele silvic” din 1881 aduce problema ame- najării pădurilor pe primul plan al silvicultorilor îna- intați ai vremii. Potrivit acestuia, în toate pădurile, cu excepția celor particulare, exploatarea nu se poate fa- ce decât pe baza unui amenajament „făcut de o comi- sie (n.n. compusă din trei agenți silvici) și aprobat prin decret regesc” (Art. 4). Amenajarea tuturor pă- durilor supuse regimului silvic urma să se execute în termen de 15 ani (Art. 6). Aceste prevederi - valabile și pentru pădurile de care ne ocupăm - erau total ina- plicabile. In țară nu existau decât circa 50 de agenți silvici. în anul 1882 s-au constituit trei comisii de amenajare, dar și acestea au funcționat puțin și cu în- trerupere. In 1896, când imposibilitatea îndeplinirii prevederilor din cod devine evidentă (Carcea și lanculescu, 1985), este votată o lege - inițiată de fos- tul ministru P.P. Carp - care modifică art. 6 din Codicile silvic. Ea prevede că pădurile supuse regi- mului silvic se vor amenaja în fiecare an „în limita mijloacelor” de care se dispune și că cele „care nu se vor putea amenaja la timp și care trebuie puse în ex- ploatare în vederea etății masivelor și a circumstanțe- lor economice locale, se vor exploata după studii su- mare pentru anumite porțiuni făcute de către un sin- gur silvicultor al statului sau recunoscut de stat” (Informațiuni - Revista Pădurilor 1896, p. 94). REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 - Nr 2 27 Această derogare de la prevederile Codului a determinat întocmirea a numeroase studii de această factură, inclusiv pentru păduri din jurul Capitalei. Pentru anii luați în considerare erau defalcate, după caz, parchete de crâng sau de crâng cu rezerve, ur- mând ca pentru restul suprafețelor „prescripțiile” necesare să se facă „la întocmirea amenajamentului definitiv” (Grumăzescu, 1897). Studiile în cauză preluau practicile anterioare anului 1881, reflectând doar preocupări de justificare a tăierilor și a recol- telor de lemn. în perioada respectivă au fost elaborate însă, potrivit legii, și amenajamente propriu-zise, dintre care unele sub îndrumarea unor personalități de frunte ale silviculturii din vremea respectivă. Pentru pădurile din zona studiată pot fi menționate: amena- jamentul pădurilor Ciolpani, Herasca și Ciogâia, în- tocmit în 1897 sub coordonarea prof. T. Petraru și prevăzând regimul codru cu revoluția de 120 de ani; amenajamentul din 1902 al pădurilor Căscioarele și Crevedia-Malul Spart (crâng compus și conversi- une); amenajamentul pădurilor Scroviștea și Buriașu (aflate în administrarea Domeniilor Coroanei), în- tocmit în 1905 sub coordonarea prof. T. Petraru și prevăzând codru cu revoluție de 100 de ani; amena- jamentul pădurii Pustnicu din 1907, coordonat de prof. P.A. Grunau și prevăzând codru cu revoluție de 120 de ani; amenajamentul din 1907 al pădurii Snagov-Țigănești, întocmit sub coordonarea lui C.I. lonescu (codru cu revoluția de 120 de ani) ș.a. Unele din aceste amenajamente au fost precedate de studii și de amenajamente anterioare. Așa, de exem- plu, pentru pădurea Pustnicu, a existat un elaborat din 1884, care prevedea aplicarea crângului compus și un amenajament din 1895, întocmit de T. Petraru și alții, prevăzând codru cu revoluție de 100 de ani. După 1910, potrivit Codului silvic din acest an, exploatările trebuiau să se facă pe bază de amenaja- ment în cazul pădurilor aparținând persoanelor ju- ridice și pe bază de „regulament de exploatare” în cazul celor particulare. Studii sumare sunt admise numai pentru pădurile mai mici de 25 ha. Din lipsă de personal, dar mai ales din cauza evenimentelor politice, acțiunea de întocmire a amenajamentelor s-a desfășurat în continuare într-un ritm lent. Pentru zona dc care ne ocupăm, s-au păstrat informații pri- vind: un nou amenajament al pădurii Barboși- Ghermănești din 1911 (coordonator Ștefanescu Gună); revizuirea în 1921 a amenajamentului pădurilor Buriașu-Scroviștea și alta în anul 1933 pentru pădurea Buriașu; un nou amenajament al pădurilor Ciolpani, Hereasca, Ciogâia, din 1930 (coordonator Eftimie Petrescu); amenajamentul pădurii Vlăsia Ologeni din 1931; un nou amenaja- ment al pădurii Căscioarele, din 1932; numeroase regulamente de exploatare și studii sumare (după 1920) pentru diverse păduri particulare, în special din raza Ocolului silvic Răcan ș.a. Deși - atât în perioada aplicării Codului silvic din 1881, cât și în perioada dintre cele două războaie mondiale - în zona studiată s-au întocmit relativ puține amenajamente propriu-zise, unele dintre acestea au avut, după cum se va vedea, influențe semnificative asupra bazelor de amenajare pentru pădurile de stejar și de șleauri de câmpie și chiar asupra dezvoltării ulterioare a metodelor de amena- jare a pădurilor. 2.3 Bazele de amenajare preconizate și metodele de amenajare aplicate Din rândul bazelor de amenajare sunt de luat în considerare în special regimul, revoluția (ciclul) și tratamentul. în legătură cu regimul, chiar și din înșiruirea succintă a studiilor sumare și a amenajamentelor în- tocmite până în 1910, pot fi desprinse două tendințe esențiale: 1. abandonarea sistemului parchetelor cu semînceri și adoptarea prin amenajamente a crângu- lui și mai ales a crângului compus recomandat de Ministerul de Finanțe (care răspundea de păduri) încă din 1872; 2. convertirea la codru sau întoc- mirea directă a unor amenajamente de codru - măsură prevăzută pentru pădurile de stat din câmpie într-o instrucțiune oficială, din 1893, a Ministerului Agriculturii și Domeniilor (lonescu, 1931). în legătură cu tendințele respective, sunt de făcut, totuși, unele observații. Prima se referă la faptul că adoptarea crîngului simplu, adesea cu „revoluții tranzitorii” scurte, uneori chiar de 10 ani 28 REVISTA PĂDURILOR •‘Anul 126 • 2011 •Nr 2 (Grumăzescu, 1897), era cu totul contraindicată pentru condițiile din zonă. în ceea ce privește crân- gul compus - care ar fi putut constitui o soluție din- tre cele mai bune pentru înlocuirea sistemului par- chetelor cu seminceri în pădurile de șleau (Drăcea, 1943) - trebuie spus că acesta nu s-a aplicat nicăieri în forma lui clasică. Era practic un crâng cu rezerve, care, aplicat adesea și în cazul unor păduri de șleau îmbătrânite, avea ca efect reducerea drastică a proporției stejarului. Tocmai de aceea, acțiunea de convertire la codru a fost salutară și ea avea să se dezvolte treptat, până la întocmirea de amenaja- mente de codru pentru toate pădurile de stejar și de șleauri din zonă. Pozitivă trebuie considerată și adoptarea, pentru codru, a unor revoluții (cicluri) relativ mari, până la 120 de ani, chiar dacă în unele situații, pe perioade mai restrânse, s-a recurs - inclusiv pentru păduri/se- rii de codru - la „revoluții tranzitorii”, în scopul accelerării ritmului de tăiere. In legătură cu tratamentul, bază de amenajare esențială pentru structura de viitor a arboretelor, es- te de precizat că amenajamentul din 1895, întocmit pentru pădurea Pustnicu de către T. Petraru, marchează, în plan practic, începutul aplicării tăierilor succesive în pădurile din zona Vlăsiei și, de fapt, în pădurile din întreaga țară. In acest an, N.G. Popovici (1895), sprijinit de prof. Petraru (1895), propune pentru pădurile de codru „metoda (de fapt, tratamentul, n.n.) lămuririlor și reînsămânțării peri- odice naturale”, adoptată după modalitatea de re- generare preconizată de silvicultorul francez Ch. Broillard și care - cu unele modificări ulterioare - avea să se generalizeze ia noi sub denumirea de tratament al tăierilor succesive. Dacă pentru pădurile din zona muntoasă propunerea respectivă a reprezentat o stavilă în calea tendinței de extindere a tăierilor rase (Care ea și Dumitru, 2003), pentru pădurile de șleau, deci inclusiv pentru cele din zona Vlăsiei, ea avea să conducă, în continuare, la dimin- uarea proporției stejarului, în favoarea teiului, carpenului și altor specii caracteristice șleaurilor. Pentru înlăturarea acestor inconveniente, o importanță deosebită au avut-o experimentările pri- REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 'Nr. 2 vind regenerarea în ochiuri a stejarului din pădurea Snagov, inițiate de prof. Marin Drăcea în 1919- 1921, continuate și extinse de M. Rădulescu și V. Petrescu (Vlad, 1947). Acestea aveau să ducă la promovarea treptată a regenerării în ochiuri (inițial, pe cale artificială, dar apoi pe cale, preponderent, naturală) și la conturarea și extinderea treptată a tratamentului tăierilor progresive (în ochiuri) în toate pădurile de cvercinee și de șleauri. Se pare că primul amenajament - oficial aprobat - care reco- manda la scară de producție aplicarea regenerărilor/ tăierilor în ochiuri a fost amenajamentul din anul 1932 al pădurii Căscioarele, întocmit de silvicul- torul Eftimie lonescu (Nedelcovici,1936), amenaja- ment la care ne-am referit în cele precedente . Generalizarea tăierilor progresive la toate pădurile din zonă avea să se realizeze însă de abia prin amenajamentele de după anul 1948. Metoda de amenajare aplicată pentru pădurile de codru regulat din zonă a fost, ca regulă generală, metoda afectațiilor permanente, preluată din amena- jamentul francez. Ca și metoda parchetației - folosită în pădurile de crâng - era o metodă bazată pe repartiție și a fost adoptată în perioada respectivă tocmai pentru simplitatea sa: un plan general con- stând în împărțirea revoluției (ciclului) în perioade de 20 de ani, cu repartizarea suprafeței pădurilor în raport cu perioadele respective și stabilirea posibilității prin împărțirea suprafeței din prima afectație la numărul de ani ai perioadei adoptate. Prin schematismul planului general și prin condiționarea posibilității de repartizarea suprafeței pe afectații, metoda, indiferent de variantele ei (sub raportul grupării arboretelor din afectații ș.a.) impu- nea activității practice silvice un cadru relativ rigid. Rigiditatea respectivă s-a accentuat la noi și prin aplicarea unor prevederi „originale” referitoare la organizarea spațială (număr de parcele egal cu numărul anilor revoluției) și la stabilirea prin planul special a caracterului, locului și datei tăierilor și a celorlalte lucrări. Aceste prevederi - care au generat soluții șablon și au încorsetat inițiativa organelor silvice din ocoale în legătură cu conducerea lucrărilor - au dat naștere la controverse privind ra- 29 porturile dintre amenajament și cultura pădurilor (Popovici, 1901;Grunau, 1907; Nedelcovici, 1936; Stinghe, 1937, 1939 ș.a.). în lucrările citate, prof. V.N. Stinghe afirma că metoda a determinat „rui- narea celor mai frumoase păduri de stejar”, iar A. Nedelcovici, refcrindu-se la unele rigori excesive ale planurilor din amenajament, menționează că „regenerarea se poate face doar în măsura găurilor centurii de oțel a amenajamentului”. De altfel, aces- ta din urmă, ca director al Regionalei Silvice București, a impus ca, în amenajamentul pădurii Căscioarele din 1932, posibilitatea să se stabilească pe volum și să fie eliminate prevederile rigide ale planului special privind amplasarea tăierilor, măsuri care aveau să se extindă treptat, inclusiv pentru păduri din afara acestei regionale silvice. în legătură cu rolul pe care îl avea la noi amena- jamcntul din vremea respectivă, un alt specialist, A.I. lonescu (1935), afirmă că este de neadmis a considera amenajamentul ca „ansamblul operațiunilor care are de scop exclusiv stabilirea planului de exploatare al pădurii” și că „la noi a pre- dominat și predomină încă această idee, reducând ca scop amenajamentul, pur și simplu la un permis de exploatare”. în aceeași lucrare, autorul subliniază că, de fapt, „ființa și valoarea amenajamentului” constă în „organizarea rațională și integrală a producțiunii și (în) construcțiunea structurală”. Pe linia modernizării amenajamentului și a îmbunătățirii metodelor de amenajare a pădurilor s-au înscris și preocupările dr. I. Popescu-Zeletin, care, în anul 1939, prezintă Ministerului Domeniilor și Agriculturii un proiect de instrucțiuni privind amenajarea pădurilor statului, proiect publicat doi ani mai târziu la Editura Torouțiu (Popescu-Zeletin, 1941). Prin acest proiect, autorul recomandă apli- carea „pentru pădurile de codru” a unei variante a metodei claselor care avea să stea la baza evoluției metodelor de amenajare aplicate în România după anul 1948. Deși, în plan practic, ecoul dezbaterilor și frământărilor menționate a fost relativ restrâns - metoda afectațiilor aplicându-se fără modificări semnificative până la mijlocul secolului trecut - ele aveau să influențeze în mod favorabil dezvoltarea ulterioară a amenajamentului românesc. Bibliografâe A n t o n e s c u, P„ 1910: Din trecutul pădurilor noastre. Revista Pădurilor, pp. 374-395. Carcea, F., lanculescu, M., 1985: Revista Pădurilor - promotoare a ideilor novatoare în ame- najamentul românesc. Revista Pădurilor nr. 4, pp. 195-200. C a r c e a, F., D u m i t r u, L, 2005: Aspecte privind fundamentare^ economică/fimcțională a compoziției pădurilor. în: Compoziții optime pentru pădurile României (sub redacția: V. Giurgiu), București, pp. 71-81. D e 1 a g o r j, A.M., 1883: Regimul silvic. Aplicațiunea și rezultatele obținute. Revista Pădurilor nr. 4, pp. 97-104. D r ă c e a, M., 1943: 100 de ani de la un început de reglementare a „tăierilor pe parchete, cu rezer- ve” in România. Revista Pădurilor nr. 3-4, pp. 167-172. Gr umăze scu,I., 1897: Studiul general pen- tru punerea în exploatare a pădurii Balta Neagră Căldărușani. Arhiva 1CAS. G r u n a u, P.A., 1907: Amenajamentul pădurii „Pustnicul”. Editura Carol Gobl, București. lonescu, A.I., 1931: Contribuțiuni la istoricul aplicării crângului compus în pădurile noastre. Revista Pădurilor nr. 4, pp. 581-589. lonescu, A.L, 1936: Tendințe noi în amenaja- ment. Revista Pădurilor nr. 4, pp. 454-457. lonescu, C.I., 1907: Amenajamentul pădurii statului Snagov-Țigănești. Editura Albert-Baer, București. Nedelcovici, Ov„ 1936: întâi amenajamen- tul. Revista Pădurilor nr. 4, pp. 447-451. P e t r a r u, T., 1895: Tratamentul în codru și tă- ierile pe suprafețe. Revista Pădurilor nr. 2. pp. 33-40. Popescu-Zeletin,!., 1941: Proiect de in- strucțiuni pentru amenajarea pădurilor statului. Ed. Bucovina LE. Torouțiu, București, p. 34. Popovici, N.G., 1895: Codru și tăierile pe su- prafețe. Revista Pădurilor nr. 2. pp. 54-59; nr. 3, pp. 77-87. Popovici, N.G., 1901: Libertate de acțiune în silvicultură. Revista Pădurilor nr. 1,PP- 6-12. R u c ă r e a n u, N., Carcea, F„ 1981: Amenajarea pădurilor. în: Pădurile României, Editura Academiei Române, București, pp. 305-326. Stinghe, V.N., 1936: Spre ameliorarea tehni- cii amenajamentului. Revista Pădurilor nr. 4, pp. 474-479. Stinghe, V.N., 1937: Evoluția metodelor de amenajament. Aspectul lor actual la noi. „Bucovina” LE. Torouțiu, București, p. 31. Tănăsescu, M., 1882: O privire asupra me- 30 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 -Nr. 2 todelor de exploatare din trecut. Revista Pădurilor nr. 11, pp. 334-336; nr, 12, pp. 362-369. Tănăsescu, M., 1889: Despre amenajamen- tele pădurilor din țară. Revista Pădurilor nr. 11, pp. 342-354. Trăsnea, Sc., 1881.- Memoriu prezentat D-lui Ministru de fmance în anul 1864. Revista Pădurilor, pp. 232-240. V1 a d, I., 1947: Observații privitoare, la regene- rarea stejarului în pădurile de șleau. în: Vlad, L Opere alese, 2007 (sub redacția: V. Giurgiu), Editura Academiei Române, București, pp. 94-120. Z ă v o i a n u, I.S., 1912: Din trecutul pădurilor noastre. Revista Pădurilor nr. 4, pp. 139-143; nr. 5, pp. 230-234. Dr. ing. Filimon CARCEA Academia de Științe Agricole și Silvice E-mail: filimoncarcea@yahoo.com Dr. ing. loan SECELEANU Academia de Științe Agricole și Silvice E-mail: ioan.seceleanu@gmail.com Notă: Rezumatul în limba engleză al articolului, precum și cuvintele cheie, vor fi publicate la finalul celei de-a doua părți a acestuia, care va fi inclusă în numărul 4/2011 al Revistei pădurilor. REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 ‘Nr. 2 31 Biodiversitatea, emergia și schimbării!® climatice Romică TOMESCU Dumitru-Romulus TÂRZIU Ștefau-Bogdan CANDREA-BOZGA Vlad-Emil CRIȘAN 1. Impactul exploziei demografice umane asupra biodiversitâții încă de la apariția vieții pc Pământ, biodiversitatea a fost strâns legată de energie și de schimbările climatice. Până în secolul al XlX-lea sursa principală pentru producția de energie, necesară omului și societății umane, a constituit-o lemnul și forța animală. Grăsimile și uleiurile folosite pentru iluminat proveneau de la ma- mifere și păsările marine. La începutul secolului al XX-lea 30% din suprafa- ța agricolă cultivată pe glob era destinată producerii de furaje pentru hrana animalelor dc tracțiune și de arat. Echilibrul relativ între efectivul populației umane de pe Glob și resursele naturale spontan disponibile, care s-a menținut de la apariția omului, nu a mai putut suporta populația secolului al XIX - lea și, cu atât mai mult, a secolului XX. Practicarea agriculturii, care re- prezenta o investiție de muncă în ecosisteme, în detri- mentul biodiversitâții, explică de ce s-a putut ajunge la un miliard de oameni la începutul erei industriale. în ultimele două secole s-a produs o ruptură a aces- tui echilibru datorită exploziei demografice umane și dezvoltării industriei, mare consumatoare de resurse materiale și energie. Acest dezechilibru s-a accentuat dramatic în ultimii 30 de ani; anual între 10 și 15 mili- oane de hectare dispar din pădurile tropicale, iar 35% din suprafața mangrovelor și 20% din cea a recifelor dc coral au dispărut deja, ca și cca. 50% din ecosistemele de apă dulce din Europa și America de Nord, precum și numeroase specii marine exploatate excesiv printr-un pescuit sălbatic. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) apreciază că, în prezent, cca. 70% din speciile de plante, 51% din animalele nevertebrate și 23% dintre vertebrate (dintre care 50% dintre primate) sunt amenințate sau pe cale de dispariție. în aceeași perioadă, populația Globului a crescut cu peste 2 miliarde de locuitori și probabil că va spori cu aceeași cifră până în anul 2050, (Genot, 2008). - 2. Producția de energie și schimbările climatice Printre problemele actuale care preocupă mult omenirea sunt și schimbările climatice cauzate de acu- mularea în atmosferă a gazelor cu efect de seră ca re- zultat al folosirii, pentru producerea de energie, a com- bustibililor fosili și a despăduririlor. Aceste schimbări climatice sunt, în același timp, și o amenințare majoră și suplimentară asupra biodiversitâții. Ea arc loc pe multiple planuri, dar mai ales privind capacitatea de adaptare și migrațiune a speciilor de plante și animale. Trecerea de la utilizarea combustibililor fosili la cei obținuți din biomasă va afecta și mai mult ecosistemele forestiere și acvatice și, drept consecință, și biodiversitatea. Cererea pentru produse lemnoase în scopuri ener- getice și dc terenuri pentru producerea de biomasă ne- cesară obținerii biocarburanților vor fi decuplate în ur- mătoarele decenii, în primul rând, pentru a lupta contra schimbărilor climatice și, în al doilea rând, pentru a acoperi epuizarea anunțată a combustibililor fosili, (Gabus, Martin, 2008). în prezent, omenirea este confruntată cu o situație de criză majoră Iară precedent în istoria sa, deoarece această criză are loc cu o viteză inegală, iar acutalul se- col va fi crucial pentru supraviețuirea pe termen lung a societății noastre. Omul pare că a uitat că el nu este decât o specie printre cele 5 sau 20 de milioane de specii existente pe Pământ, și în permanentă concurență cu unele dintre acestea pentru ocuparea spațiului, dar și strâns legat de unele pentru propria sa existență. De aceea, adaptarea la schimbările climatice și utilizarea durabilă a ecosis- temelor trebuie să constituie principala preocupare a omenirii. Trecerea la utilizarea unor noi surse de energie ne- poluante, cum ar fi carburanții obținuți din biomasă în vederea atenuării schimbărilor climatice, va avea drept consecință o competiție acerbă pentru terenurile desti- nate producției de alimente și va afecta puternic și biodiversitatea. Reducerea cantității dc precipitații, ca rezultat al creșterii temperaturii, riscă să facă imposibilă practica- rea agriculturii pe mari zone ale Globului, fapt ce va determina despădurirea unor noi suprafețe și transfor- marea lor în terenuri agricole. La aceasta se adaugă și presiunea pentru obținerea de carburanți pe bază de bi- omasă vegetală. Folosirea culturilor de porumb, spre exemplu, pentru obținerea dc biocarburanți, va afecta puternic capacitatea de nutriție pentru comunitățile lo- cale. De asemenea, schimbările climatice vor afecta puternic mai ales unele zone umede și ecosistemele aferente, fapt ce va determina o erodare a biodiversită- ții, (Djoghalf, 2008). 32 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 -Nr. 2 în aceste condiții, rezervația mondială de rezerva- ții științifice și naturale poate contribui la menținerea sau reducerea erodării biodiversității, (Jaffeux, 2008). De asemenea, problema biocarburanților de primă generație poate fi rezolvată parțial prin utilizarea unor reziduuri din agricultură, prin instalarea unor culturi energetice mai puțin exigente sau prin utilizarea deșe- urilor din industria de exploatare și prelucrare a lemnu- 3. Problema resurselor de apă Omenirea se va confrunta în cea de-a doua jumă- tate a acestui secol cu o criză evidentă a apei. Riscurile anticipate în legătură cu apa sunt legate de consecințe- le schimbărilor climatice, explozia demografică uma- nă și evoluția nevoilor sale. în tabelul 1 se prezintă distribuția populației mon- diale în funcție de resursele de apă. Tabelul 1 distribuția populației mondiale în funcție de resursele de apă (după Viarroii et aL, 2008) Climat Zâne de viață după HoJdridge Suprafața în % din suprafața globului Populația îa % din populația totală Apă în % din debitul mondial Scurgere medie în mm/an Polar și rece Tundră polară 14,8 . 3,2 11,9 245 Rece boreal Păduri boreale 11,3 4,0 11,6 313 Temperat Păduri temperate 9,9 23,3 15,2 465 Stepic Stepe 9,7 13,6 1,9 59 Arid Deșerturi 18,5 7,9 0,3 5 Subtropical Păduri semiaride Păduri tropicale xerofile 18,3 24,8 8,8 147 Tropical umed Păduri dense umede 17,5 23,2 50,3 872 lui. Tot pe această linie se înscrie și utilizarea terenuri- lor despădurite din arealul imenselor păduri boreale din Rusia și Canada pentru realizarea unor culturi fo- restiere în scop energetic, alcătuite din specii indigene cu creștere rapidă sau din unele specii exotice. Cu alte cuvinte, problemele cauzate de activitatea umană nu pot fi rezolvate decât tot de oameni. Problemele majore privind resursele de apă sunt deja la ordinea zilei în zonele de stepă și aride, care ocupă 28% din suprafața Globului, unde trăiește circa 21% din populația mondială și care primește numai 2,2% din debitul mondial al cursurilor de apă (tabelul 2). Tabelul 2 Cererea de apă între 1900 și 2050 (după de Marsily, 2008) Cererea de apă 1903 1950 '980 1990 2000 2025 2059 Populația (milioane) 2 000 2 542 4410 5 285 6 181 8 000 9 200 Suprafețe irigate, mii ha 47,3 101 198 243 264 307 331 Utilizări agricole, km /an 513 1 080 2 112 2 425 2 605 3 053 3 283 Consumuri agricole, km '/an 321 722 1 445 1 991 1 834 2 143 2 309 Raportul consumuri/utilizări domestice 63% 67% 68% 70% 70% 70% 70% Utilizări domestice, km /an 21,5 86,7 219 305 384 522 618 Consumuri domestice, kmVan 4,6 16,7 38,3 45 52,8 73,6 86,4 Raportul consumuri/utilizări 21% 19% 17% 15% 14% 14% 14% Utilizări industriale, km /an 44 204 713 735 776 834 875 Consumuri industriale, km’/an 5 19 71 79 88 104 116 Raportul consumuri/utilizări 11% 9% 10% 11% 11% 13% 13% Evaporație de către lacuri de acumulare, km3/an 0,3 11,1 131 167 208 302 362 Utilizări totale anuale, knr/an 579 1 382 3 L75 3 632 3 973 4 710 5 138 Consumuri totale anuale, km’/an 330 758 1 554 1 815 1 975 2 321 2 511 Agricultură pluvială, km3/a 5 000 7 000 9 000 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 - 2011 - Nr. 2 33 Dacă se compară datele privind cererea și consu- mul dc apă la nivel mondial și impactul schimbărilor climatice care determină o variație a cantității de preci- pitații între 1950-1999 și 2050-2099 (după scenariul B2 GIEC) rezultă că regiunile cele mai afectate sunt zonele aride, unde resursele de apă sunt deja foarte reduse și unde populația este în creștere, iar precipitațiile se vor diminua (tabelul 3). Tabelul 3 Modificările cantității de precipitații în procente pe zone climatice între 1950-1999 și 2050-2099 Zona geografică Decembrie-martie 1950-1999 lulie-septembrie 2050-2099 Africa ecuatorială + 25% + 10% Zona saheliană Nesiguri 10% + 30% Africa de Nord - 15% -10% Europa de Sud Nesiguri 10% - 20% Europa de Nord + 25% + 15% America de Nord i 10% i 10% Nordul Canadei + 20% i 10% Principalele variații ale cantității de precipitații din a doua jumătate a secolului XXI, prin comparație cu cea din a doua jumătate a secolului XX, sunt prezentate în tabelul 3. Aceste previziuni sunt încă nesigure și nu trebuie luate decât ca tendințe. în condiții normale, consumul de apă pentru nevoi- le domestice și cele ale industriei nu vor prezenta pro- bleme majore comparativ cu apa necesară pentru agricultură. Problemele cele mai grave privind consumul de apă sunt cele din Europa de sud, unde agricultura va fi seri- os afectată din cauza reducerii precipitațiilor. La scară mondială, hrana va constitui o problemă majoră datorită creșterii populației umane. Se apreciază că, în anul 2050, populația Globului va atinge 9 miliar- de de locuitori, fapt pentru care producția de hrană va trebui să crească de peste 2,3 ori în Asia, 2,5 ori în Orientul Mijlociu, aproape de 2 ori în America Latină și dc peste 5 ori în Africa subsahariană. în prezent, suprafața cultivată atinge 87% din supra- fața cultivabilă în Orientul Mijlociu și Africa de nord, 75% în Asia, 44% în Rusia și 39% la nivel mondial. în concluzie, ca rezultat al schimbărilor climatice, producția alimentară va crește ca efect al extinderii agriculturii bazată pe precipitații în regiunile unde se află încă o rezervă de terenuri cultivabile: America de Sud și Africa, Europa de nord și Siberia, nordul Canadei, dacă creșterea temperaturii va determina o extindere spre nord a zonei cultivabile. In alte regiuni, cum ar fi Asia, Orientul Mijlociu, Africa de nord, acestea nu vor putea să satisfacă nevoile alimentare. De asemenea, pot apărea riscuri importante și penurii de alimente în anii sccetoși cu deficite hidrice serioase, ca și în anii cu fenomene meteorologice extreme ur- mate dc inundații. Totodată, nu trebuie neglijat nici faptul că extinderea terenurilor cultivabile se va face prin despăduriri, ceea ce va reduce considerabil su- prafața pădurilor, cu consecințele binecunoscu- te asupra climatului și biodiversității. 4. Perspectivele producerii și utilizării bioenergiei în momentul de față, problema care se pune este aceea dacă agricultura va putea produce cantitatea de biomasă necesară atât pentru nevoile alimentare cât și pentru producerea de bioenergie. în acest scop vor fi ne- cesare alte suprafețe față de cele destinate producției alimentare. Scenariile efecutate de către oamenii de știință, care prevăd că suprafața terenurilor cultivabile va crește de la 1,574 miliarde de hectare în anul 2000 (dintre care 1,34 miliarde ha pentru agricultura pluvială și 0,234 mi- liarde ha pentru cea irigată) la 3,152 miliarde de hectare în anul 2050 (dintre care 2,587 miliarde ha pentru pro- ducția alimentară, din care 2,174 miliarde ha pentru agricultura pluvială și 0,413 miliarde ha pentru agricul- tura irigată) și 0,565 miliarde hectare pentru producerea de bioenergie. în acest caz, ecosistemele naturale din zonele cultivabile vor scădea de la 2,578 miliarde hecta- re în anul 2000 la aproape 1 miliard de hectare în anul 2050, (Gabus, Martin, 2008). La ora actuală, producția mondială de bioenergie reprezintă doar 0,6% din producția totală, în condițiile 34 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 în care randamentul culturilor energetice este de 1,5 to- ne echivalent petrol/an/ha. Admițând o medie de 2 t echivalent pctrol/ha/an, s-ar obține o producție dc 1,1 gigatone echivalent petrol/an sau circa 30% din produc- ția de hidrocarburi lichide actuale, dar numai 5% din nevoile energetice la nivelul anului 2050. Așadar, deși această cifră nu este neglijabilă, ea este depășită de spe- ranțele puse în energia din biomasă. 5. Situația ecosistemelor și biodiversitatea Schimbările climatice și explozia demografică umană la nivelul Globului vor afecta resursele de apă și folosințele terenurilor. Totodată, și alte specii dc plante și animale au nevoie de apă și spațiu. Consumul de apă de către societatea umană s-a făcut întotdeauna în detri- mentul ecosistemelor naturale. Despăduririle, care au loc în zona intertropicală din America, Africa, Asia și Oceania, contribuie la eroda- rea biodiversitâții. în viitorii ani, la nivelul Globului, vor dispărea cca. 1,5 miliarde de ecosisteme naturale. Extinderea terenurilor cultivate în detrimentul pă- durilor va determina dispariția a cca. 60% dintre speci- ile existente în ecosistemele naturale. Dc aceea, conser- varea ecosistemelor naturale și, deci, a biodiversitâții lor, trebuie să constituie o prioritate a lumii contemporane. O altă prioritate este și aceea a conservării solurilor, întrucât aceste componente ale ecosistemelor terestre constituie un element major în producția alimentară și de bioenergie, de aceea trebuie împiedicate creșterea gradului dc salinizare, eroziunea pluvială, precum și de- gradarea solurilor prin pierderea materiei organice. în zonele tropicale solurile sunt, în general, sărace în hu- mus și nu suportă o vegetație luxuriantă decât grație unui reciclaj continuu al materiei organice și a elemen- B-hliagrafie ** *, 2008: Biodiversite, energie et changements clima- tiques-enjeux et perspectives. U.I.C.N. Liason Energie- Francophone, nr. special, septembre, pp. 174. REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 telor nutritive prin descompunerea rapidă și completă a materiei organice redată solului de-către vegetație. Despădurirea acestor zone determină întreruperea cir- cuitidui materiei organice și pierderea fertilității solului. în concluzie, pe baza cunoștiințclor noastre actuale, efectele schimbărilor climatice și ale cererii crescânde de alimente și bioenergie va determina o creștere a re- surselor de apă în Europa de nord. Rusia și America dc Nord și în zonele tropicale, ceea ce va duce la o sporire a producției agricole și a ecosistemelor naturale, precum și la o puternică scădere a resurselor de apă în Europa de sud, Asia de sud-est, America de Sud și Australia, cu efecte foarte severe asupra producției agricole și a eco- sistemelor naturale. Dată fiind cererea crescândă de hrană pe Glob, de- terminată de explozia demografică umană și schimbări- le climatice, creșterea producției agricole trebuie să con- stituie o prioritate majoră. Cultivarea a cca. 1 miliard de ha suplimentare va fi, fără îndoială, necesară în detri- mentul pădurilor tropicale, preriilor, savanelor și zone- lor umede. Producția de bioenergie va intra în concu- rență cu producția de alimente și nu va putea reprezenta mai mult dc 5-10% din nevoile energetice ale planetei, în același timp, ecosistemele naturale vor suferi impac- turi foarte mari și foarte importante. Din suprafața totală a continentelor, de 13,4 miliarde hectare, suprafața cultivabilă este de 4,4 miliarde hectare, din care astăzi se cultivă 1,6 miliarde hectare, iar 2,8 mi- liarde hectare sunt rezervate ecosistemelor naturale (pă- duri tropicale, savane, preri i etc.). Suprafața acestora s-ar putea reduce în anul 2050 la cca. 1 miliard ha. Consecințele acestei spolieri a ecosistemelor natu- rale vor afecta extrem de mult biodiversitatea la nivelul globului. B o c h e r, J.F., G a b o u r y, S., et al., 2008: Potentiel et engeux â propos de la creation de puits de carbon en foret boreale. U.I.C.N. Liason Energie-Francophonc, numâro special, p. 79-89. 35 D j o g h a 1 f, A., 2008: Biodiversite et changements climatiques; le role de la convention sur la diversite bio- logique. U.I.C.N. Liason Energie-Francophone, numero special, pp. 41-46. G e n o t, J-C., 2008: Foret et changement globaux: l’exemple de la Reserve de Biosphere Vosges du Nord- Pfălzerwald. U.I.C.N. Liason Energie-Francophone, numero special, pp. 89-94. J a f f e u x, H., 2008: Un reseau ecologique pour pre- server la diversite biologique du continent european. U.I.C.N. Liason Energie-Francophone, numero special, pp. 58-63. M a r s i 1 y, de, G„ 2008: Eau, energie, alimentation, demographie. et climat, un echeveau complexe. U.I.C.N. Liason Energie-Francophone, numero special, pp. 8-19. Dr. ing. Romică TOMESCU ICAS București Șos. Ștefanești nr. 128, corn. Voluntari, jud. Ilfov Tel: +21 350 32 41; Fax: +21 350 32 45; E-mail: ro_tomescu2003@yahoo.fr Prof. dr. ing. Dumitru-Romulus TÂRZIU Dr.ing. Ștefan-Bogdan CANDREA-BOZGA Ing. Vlad-Emil CRIȘAN Universitatea „Transilvania” din Brașov Șirul Beethoven nr. 1, 500123 Brașov Tel.: +268-418600, Fax: +268-475705 Biodiversity, energy and climate changes Abstract Conservation of Earth’s biodiversity as a planet represents one of the most important concerns of today’s society. It is strongly dependent and affected by the human demographie explosion and the economic and social development. As it is well-known, sustainable economic development assumes respect of the biodiversity conservation and of ge- ographical environment of the Earth. And as economic development needs the production of energy, it represents the main cause of environmental pollution and of erosion of biodiversity. At the same time, the energy production is linked to a series of climate changes affecting directly the biodiversity at all levels. In this context, the paper analysis the implications of the use of different non-renewable and renewable sources of energy as well as the hnpacts of climate changes on biodiversity. Keywords: human demographie explosion, sustainable economic development, energy, climate changes, biodiversity 36 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr. 2 Puncte de vedere O problema cu importante în silvicultura românească: când ar trebui sistată aplicarea rărituriloi ? Valeriu-Norocel NICOLESCU Johann FEMMIG 1. Introducere Recent, cu prilejul dezbaterii științifice „Gospodărirea pădurilor din Câmpia Viăsiei în contextul dezvoltării durabile”1, referindu-se la în- grijirea și conducerea arboretelor cu stejar pedun- culat din această regiune, primul autor al punctului de vedere de față preciza: „Deși contrazicem normele tehnice în vigoare, opinăm că sistarea aplicării acestor lucrări la 75- 80 de ani (respectiv la 100-120 de ani la produce- rea lemnului pentru furnire), când se trece la apli- carea lucrărilor de igienă, este o eroare impardo- nabilă, acestea trebuind efectuate, chiar cu inten- sități reduse, până la 10-15 ani înainte de vârsta exploatabilității, așa cum se procedează în întrea- ga Europă forestieră a cvercineelor și nu numai” (Nicolescu, 2010). Autorul citat își baza opinia referitoare la eroa- rea care se face privind sistarea prea devreme a aplicării răriturilor în pădurile din România pe câ- teva considerente, dintre care se amintesc, între altele: a. Ce s-a recomandat și aplicat întotdeauna în țări europene cu o silvicultură prodigioasă (Germania, Franța, Belgia etc.); b. Ce s-a recomandat și aplicat altădată în România însă nu mai este legal în prezent conform legislației în vigoare (xxx, 2000a); c. Impactul enorm pe care îl are sistarea prea devreme a aplicării răriturilor asupra optimizării etapizate, prin operațiuni culturale (degajări, cură- țiri, finalmente rărituri), a structurii arboretelor, precum și asupra pregătirii acestora (cu precădere păduri de codru) pentru începerea regenerării la atingerea vârstei exploatabilității. 1 Manifestare organizată de Academia de Științe Agricole și Silvice “Gheorghe lonescu-Șișești”, Regia Națională a Pădurilor-ROMSILVA și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București, 7-8 octombrie 2010. d. Nu în ultimul rând, pierderile economice importante generate de neaplicarea răriturilor la vârste mari (păduri de codru mijlociu-codru), când sortimentele de lemn obținute prin aplicarea acestor intervenții, chiar cu intensități mici, con- tribuie la bilanțul financiar pozitiv al diverșilor proprietari de păduri. 2. Momentul sistării aplicării răriturilor în arborete din câteva țări europene reprezentative într-o trecere în revistă a aspectului considerat în Europa se constată că, de la apariția primelor lu- crări de Silvicultură până în prezent, NU există nici un fel de modificare de fond a momentului în care trebuie sistată aplicarea răriturilor. Astfel, autorii primului manual de Cultura pă- durilor din istoria silviculturii (1837), profesorii francezi Bernhard Lorentz și Adolphe Parade, re- comandau ca „între ultima răritură și tăierea de însămânțare care va succede să existe un interval de 20 (sau cel puțin 15) ani, pentru a lăsa arborii rămași să profite de efectul răriturii înainte de ex- ploatare” (Lorentz și Parade, 1883). Aceeași reco- mandare este întîlnită și în Muel (1884) („... ultima răritură trebuie să preceadă cu 15-20 ani prima tăiere de regenerare”). Clasicii francezi se preocupau și de problema ultimei rărituri aplicată cu 10-20 de ani înaintea începerii tăierilor de regenerare (Muel, 1884), nu- mită generic răritură preparatorie pentru însă- mânțare. Aceasta era destinată să favorizeze pro- ducerea (și ulterior germinarea) semințelor de că- tre arborii existenți la vârste mari în arboret (Muel, 1884), de aceea trebuie să ne preocupăm, la ul- timele rărituri, mai ales la cea care precede tăie- rea de însămânțare, de pregătirea și degajarea vi- itorilor arbori seminceri” (Bouquet de la Grye, 1933). Boppe (1889), și el profesor la școala de la Nancy, a recunoscut utilitatea aplicării răriturii preparatorii în arborete cu specii de umbră (în spe- REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 37 cial brad și fag), „... pentru ca semințișul deja in- stalat sub masiv... să se mențină până când este fo- losit”. (Punctul de vedere al lui Boppe a fost adop- tat la noi de către prof. Marin Drăcea, pentru care, la brad și fag, „...la o deschidere mai tare și mai în- delungată a masivului decât cea obișnuită la rări- turile normale, se instalează semințișul sub masiv și se câștigă timp și creșteri” - Vlad, 1978). în ace- lași timp, Boppe consideră complet nejustificată aplicarea răriturii preparatorii la speciile de lumi- nă (gen cvercinee), opțiune explicată de Drăcea (în Vlad, 1978) prin faptul că „... prin rărirea mai tare și dc durată a masivului, se crcază condiții foarte favorabile pentru instalarea semințișului speciilor de umbră. Ca urmare a regenerării acestora, sunt eliminate speciile de cvercinee, adică tocmai spe- ciile de bază, din amestec”. Mai mult decât contemporanii săi, un alt repre- zentant important al școlii silvice franceze, profe- sorul G. Bagneris (1878), a considerat că „... ultima răritură, în general forte, indiferent de specie, nu e doar o simplă tăiere de ameliorare, este o veritabi- lă tăiere de însămânțară”. Un punct de vedere similar legat de sistarea aplicării răriturilor a fost exprimat mai târziu (1954) și dc profesorul Henri Perrin de la aceeași prestigioasă școală silvică. Pentru acesta, „... rări- turile se repetă până la punerea în regenerare a ar- boretului. în cursul ultimilor 20-30 de ani ce pre- ced aceasta, este bine dc vegheat, în particular, ca arborii de viitor, viitorii purtători de sămânță, să aibă coroanele bine degajate, capabile să asigure la momentul dorit buna însămânțare a unui sol men- ținut îngrijit în stare de receptivitate. Dar, dacă ar- boretele sunt prea dese, datorită mai ales timidită- ții predecesorilor, cu arbori având coroane înguste și cu solul în stare mediocră sau rea, este de prefe- rat ca, pe durata a câteva zeci dc ani care rămân, să se remedieze defectele constatate cu ajutorul rări- turilor particulare (rărituri preparatorii pentru în- sămânțare), care să înceapă mult timp înainte dc a întreprinde regenerarea”. Un alt profesor al școlii franceze, Picrre Cochet, considera (1971) că „... răriturile încep în stadiul de păriș (30-40 de ani pentru fag, brad și cvercinee) și se aplică până aproape de punerea în regenerare a arboretului “copt” (exploatabil n.n.) (120-150 ani la fag și brad, 150-240 ani la gorun). în spațiul franco-belgian se consideră că, înce- pând de la 120 dc ani, cvercineele, respectiv steja- rul și gorunul, reacționează mult mai slab la rări- turi (Viney, 1954; Martinot-Lagarde, 1970, ambii în Bary-Lenger și Nebout, 1993). De aceea, la vâr- ste mari, „... răriturile sc aplică la interval de 12-15 ani și, când se apropie momentul realizării finale a arboretului, trebuie favorizată (prin rărituri - n.n.) producția de semințe prin punerea în lumină a co- roanelor celor mai frumoase exemplare” (Bary- Lenger și Nebout, 1993). în emblematicul număr 31 din octombrie 1996 al Buletinului tehnic al Office National des Forets din Franța, care include ghidurile silviculturale (nu norme...) probabil cele mai moderne și dinami- ce din Europa în acel moment, în cazul brădetelor (Demarq, 1996), stejăretelor de stejar pedunculat (Duplat, 1996), gorunetelor (Jarret, 1996), făgete- lor (Duplat și Roman-Amat, 1996) etc., ultima ră- ritură se recomandă a se aplica cu 10-15 ani îna- intea atingerii vârstei exploatabilității. Astfel, în brădete situate pe stațiuni fertile, ex- ploatabile la 100 de ani (diametrul-țel mediu = 60 cm), când desimea arboretului este de 160 arb/ha, ultima răritură (a 7-a), cu o intensitate pe număr de arbori de 20%, se recomandă a se aplica la 90 de ani. în brădetele instalate pe stațiuni sărace, ex- ploatabile la 110 ani (desimea 200 arb/ha, diame- trul-țel mediu 50 cm), cea de-a șasea și ultima ră- ritură se recomanda să aibă aceeași intensitate pe număr de arbori și să se aplice la vârsta de 100 de ani (Demarq, 1996). în stejăretele de stejar pedunculat, situate în condiții staționalc foarte bune, vârsta exploatabili- tății este de 100 de ani, când desimea este de 50 arb/ha și se prelimină realizarea unui diametru mediu de peste 80 cm. Ultima răritură (a 8-a) se aplică la 85 de ani. La polul opus, în stațiunile de bonitate inferioară, stejăretele se exploatează la 140 de ani, când desimea este de 70 arb/ha și dia- metrul mediu al arboretului atinge doar 70 cm. Ultima răritură se recomandă să se aplice la vârsta de 125 ani (Duplat, 1996). Toate aceste recoman- dări au fost preluate integral în ONF (1997). Făgetele, conduse într-o manieră dinamică, sunt exploatabile între 100 de ani (stațiuni bogate) și 120 de ani (stațiuni sărace), când desimea arbo- 38 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 retului este între 70 și 120 arb/ha, iar diamctrul-țel variază între 50-60 cm (stațiuni sărace) și 65-70 cm (stațiuni bogate). în făgete se recomandă apli- carea a 6 rărituri, ultima realizată cu cca 10 ani în- aintea vârstei exploatabilității, când diferența din- tre înălțimea dominantă la exploatabilitate și cea existentă este dc 2 m (stațiuni sărace), respectiv 3 m (stațiuni bogate) (Duplat și Roman-Amat, 1996). Gorunetele conduse foarte dinamic (incluzând lucrări de curățiri cu caracter de selecție pozitivă - depresaj -, concentrate în jurul viitorilor arbori de viitor) au o vârstă a exploatabilității de la 170 ani (stațiuni bogate) la 190 de ani (stațiuni sărace). La vârstele menționate, arboretele de gorun se reco- mandă să aibă 60-100 arb/ha și diametre medii de 70-80 cm. Răriturile, având periodicități de la 8 ani (vârsta arboretului = 60-100 ani) la 15 ani (vâr- sta peste 150 de ani), se sistează cu 15 ani înaintea realizării vârstei exploatabilității. în schimb, goru- netele conduse dinamic (fără a include lucrări de depresaj) au vârsta exploatabilității cuprinsă între 185 ani (stațiuni bogate) și 205 ani (stațiuni săra- ce), când se prognozează realizarea unor desimi de 60-100 arb/ha și diametre medii de 70-80 cm. Periodicitatea răriturilor crește de la 6 ani (vârsta arboretului 30-60 ani) la 15 ani (vârsta peste 150 de ani), ultima răritură aplicându-se cu 15 ani îna- inte de începerea tăierilor de regenerare (Jarret, 1996). Ca și în situația stejăretelor de stejar pedun- culat, aceste recomandări au fost preluate în ONF (1997). în Irlanda (Joyce et al., 1998, cu o contribuție determinantă a profesorului german J. Huss), se recomandă ca făgetele să se exploateze la 100-120 de ani, iar ultima răritură să se aplice cu 20 de ani înainte de vârsta exploatabilității. în stejăretele de stejar pedunculat destinate producției de furnire sau cherestea, cu exploatabilitatea la 120-140 ani, răriturile se aplică până la 120 de ani (periodicita- tea de 16 ani la vârste ale arboretului de 75-120 de ani). în fine, în gorunetele pentru furnire, exploa- tabile la maximum 175 de ani, răriturile se reco- mandă să se aplice până la 170 de ani (periodicita- tea de 10 ani la vârsta de 100-170 ani) (Joyce et al., 1998). în Germania (landul Baden-Wurttemberg), pă- durile de stat, cu o suprafață de peste 300.000 ha, sunt gospodărite pe baza unei directive (ghiduri de îndrumare) cu caracter obligatoriu (atât pentru amenajiști, cât și pentru cei care gospodăresc ar- boretele), elaborată de către institutul de cercetări silvice al landului și intrată în vigoare în anul 1999 (xxx, 1999). Pentru fiecare dintre tipurile de pădure/arbore- tele analizate, ghidurile includ (1) Definirea, în ge- neral, a țelului de gospodărire urmărit; (2) Situația concretă „de pornire” a arboretului în care se lu- crează; (3) Țelul de gospodărire concret în cazul arboretului de lucru; (4) Măsurile silvica Iturale posibil de aplicat (lucrări de îngrijire și conducere gen degajări, curățiri, rărituri de diverse tipuri, tratamente cu diferite tăieri, în raport cu diame- trul-țel adoptat); 5) Măsurile de gospodărire dc aplicat în caz de dereglări/forță majoră/calamități (gen doborâturi de vânt). Spre exemplu, în cazul a patru formații fores- tiere reprezentative și pentru România, respectiv făgete amestecate, gorunete amestecate, stejărete (de stejar pedunculat) amestecate și molidișuri amestecate, principalele aspecte incluse în ghiduri se referă la: a. Făgete amestecate (cu alte foioase)', obține- rea de arbori groși de fag cu un diametru țel de 60 cm și chiar peste, în funcție de formarea și evolu- ția inimii roșii. în astfel de arborete se recomandă: (i) Aplicarea de rărituri forte de sus pentru pu- nerea în lumină a arborilor de viitor (60-80 exem- plare/ha), concentrate asupra concurenților din ju- rul acestora, cu o periodicitate de 4-10 ani și extra- gerea a maximum 80 m3/ha la fiecare intervenție. (ii) Rărituri de îngrijire a masei lemnoase pe picior, prin extragerea preponderentă a arborilor groși sau rău conformați, precum și a celor din speciile de amestec care și-au atins diametrul țel; volum de recoltat prin fiecare răritură: maximum 80 m3/ha. în urma răriturilor, se documentează (în amenajamentul în curs) prezența-amploarea inimii roșii, constatată, de preferat, la capătul subțire al buștenilor extrași. (iii) Recoltarea individuală a arborilor care au atins diametrul țel în raport cu calitatea realizată (la calitate C, începând de la 40 cm în diametru; la calitățile A și B, în funcție de tendința de formare și evoluție a inimii roșii, precum și de experiența locală, începând de la 60 cm în diametru). REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 •2011 • Nr. 2 39 Completarea golurilor neregenerate cu specii de amestec adaptate stațiunii. b. Gorunete și stejărete amestecate: se urmă- rește obținerea de arbori de gorun sau stejar pe- dunculat valoroși, cu un diametru țel de minim 70 cm, precum și menținerea unui subetaj din fag, carpen, tei, pentru protejarea fusului arborilor de gorun sau stejar de viitor. în acest scop se recomandă: (i) Aplicarea de rărituri forte de sus pentru pu- nerea în lumină a arborilor de viitor (70-90 exem- plare/ha), prin extragerea a 1-2 exemplare concu- rente din jurul acestora. Rărilurilc de acest gen au o periodicitate de 5-8 ani și, la fiecare intervenție, se extrag maximum 60 m3/ha. în plus, se reco- mandă asigurarea subetajului pentru protejarea trunchiului arborilor de viitor, dacă este nevoie chiar și prin împăduriri sub masiv. (ii) Rărituri de îngrijire a masei lemnoase pe picior, extragându-se preponderent arborii groși, rău conformați, predispuși puternic la apariția de crăci lacome, cei din speciile de umbră pătrunși în coroanele arborilor de gorun sau stejar de viitor, precum și arborii din speciile de amestec ajunși la diametrul lor țel. Prin aceste rărituri, cu o periodi- citate de 8-12 ani, se extrag maximum 80 m3/ha la fiecare intervenție. (iii) Tăieri de regenerare cu perioadă de ex- ploatare-regenerare scurtă, eventual după o fază scurtă de recoltare a arborilor ajunși la diametrul- țel, cât timp existența unui subetaj extins pe în- treaga suprafață a arboretului împiedică regenera- rea naturală a speciilor de umbră. Prin tăierea de însămânțare se extrag subetajul și până la 30% din arboretul principal (se recoltează arborii de gorun sau stejar de bună calitate). Ulterior se intervine cu 2-3 tăieri de punere în lumină a semințișului, prin care se recoltează cea mai mare parte din arboretul pe picior rămas, respectiv tăierea definitivă urma- tă, în caz de nevoie, dc completarea golurilor neregenerate. c. Molidișuri amestecate (pe stațiuni unde ar- boretul este ncpericlitat dc doborâturi de vânt): se urmărește producerea unor arbori de molid groși (diametrul țel 60 cm) și dc calitate superioară, pre- cum și obținerea de exemplare stabile, cu coroane lungi. Lucrările recomandate în aceste arborete constau din: (i) Rărituri forte de sus pentru punerea în lu- mină a arborilor de viitor (150-250 exemplare la ha), combinate cu elagaj artificial până la 6 m înăl- țime, efectuat când înălțimea dominantă a arbori- lor depășește 12-15 m. Se extrag 1-3 arbori concu- renți ai celor de viitor, cu o periodicitate de 3-10 ani și un volum de recoltat de maximum 80 m3/ha. în grupele de foioase se practică același gen dc ră- ritură, concentrată în jurul a cca. 60 arbori de vii- tor la ha. (ii) Rărituri de îngrijire a masei lemnoase pe picior, pentru extragerea din etajul dominant dc arbori groși, rău conformați sau vătămați și favori- zarea celor de valoare. Spre finele acestei faze se promovează coroana speciilor de umbră pentru fa- vorizarea instalării lor pe cale naturală, precum și regenerarea artificială anticipată sub/la margine de masiv (în locurile brăcuite) a fagului (bradului). (iii) Tăieri de regenerare, prin care se extrag arborii ajunși la diametrul-țel, se pune în lumină regenerarea naturală de molid și artificială de fag și se completează golurile neregenerate. în ansamblul directivei analizate se constată două aspecte extrem de importante: 1. Renunțarea la definirea vârstei concrete a exploatabilității, corelând momentul aplicării in- tervențiilor în arborete cu vârste mari de atingerea unui diametru-țel stabilit pentru fiecare formație forestieră. în acest mod se elimină rigiditatea posi- bilă a directivei, care nu ar putea să se adapteze fi- ecărei situații complexe concrete întîlnite pe teren, ducând la îngrădiri ale amenajiștilor/gestionarilor de păduri în luarea deciziilor. 2. Inexistența unei reglementări referitoare la sistarea răriturilor în apropierea momentului de începere a aplicării tăierilor de regenerare, începând din momentul alegerii arborilor de viitor până la atingerea diametrului țel se execută succe- siv și la intervale de timp în creștere diferite tipuri de rărituri (de punere în lumină a arborilor de vii- tor, urmate de cele de îngrijire a masei lemnoase pe picior), fără sistarea acestora. Acest fapt este datorat regulii ca perioda de timp dintre ultima ră- ritură și prima tăiere de regenerare să fie aproxi- mativ egală cu intervalul dintre penultima și ulti- ma răritură. în plus, răriturile la vârste apropiate dc exploatabilitate urmăresc, în făgete, documen- 40 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr 2 tarea evoluției inimii roșii, după cum în molidișuri se controlează prezența și evoluția putregaiului roșu. în cvercctcle de productivitate mijlocie și su- perioară din Belgia, având sortimentul-țel lemn cu utilizări superioare (cherestea, furnire) sau lemn industrial și vârsta exploatabilității de 150 de ani, răriturile sunt aplicate între 40 și 140 de ani {deci sunt sistate cu 10 ani înaintea vârstei exploatabili- tății'), cu o periodicitate de 10 ani (Bary-Lenger și Nebout, 2002). Făgetele din pădurile de stat ale Lorenei (nord- estul Franței) sunt, în prezent, exploatabile la 80- 100 de ani (stațiuni de bonitate superioară), re- spectiv la 90-110 ani pe stațiuni de bonitate medie, când desimea arboretelor este de 50-70 arb/ha, iar diametrul mediu dorit este de 50-65 cm. Răriturile au o periodicitate în creștere de la 6 ani (vârsta ar- boretului: 30-60 de ani) până la 8 (10) ani (vârsta peste 90 de ani), când intensitatea lor pe suprafață de bază scade la 15-20%. Ultima din cele 9 rărituri (stațiuni de bonitate superioară), respectiv 11 rări- turi (stațiuni de bonitate mijlocie), se recomandă să se aplice cu 8-10 ani înaintea vârstei exploata- bilității (Bock et al., 2005). Tot în Franța (Sardin, 2008), gorunetele con- duse dinamic până la vârste ale exploatabilității dc 130 ani (stațiuni foarte bogate)-175 ani (stațiuni să- race), când desimea arboretului este de 50-60 arb/ ha, au ultima din cele 12 rărituri aplicată cu 10-15 ani înaintea începerii tăierilor de regenerare. Un interval similar (8-12 ani), între ultima răritură și realizarea vârstei exploatabilității, se constată și în cazul silviculturii cu deturaj (rărituri concentrate exclusiv în jurul arborilor de viitor) a gorunetelor franceze. în stejărctele de stejar pedunculat „con- tinentale” din aceeași țară, răriturile se sistează cu 12-18 ani înaintea exploatabilității (silvicultură dinamică), respectiv cu 8-10 ani înaintea recoltă- rii prin produse principale (silvicultură cu detu- raj) (Sardin, 2008). în fine, în cea mai nouă publicație dedicată go- r unctelor și stejăretelor din Franța (Lemaire, 2010), acestea sunt conduse foarte dinamic și cu deturaj și devin exploatabile la 90-120 ani, când diametrul lor mediu atinge 60-80 cm. Prin fiecare răritură, cu o periodicitate de la 6 ani (când înălțimea domi- nantă a arboretului este sub 16 m) la 15 ani (înălți- me dominantă peste 26 m), se elimină 5 m2/ha, menținându-se o suprafață de bază a arboretului de 14-18 m2/ha. Ultima răritură se aplică cu 15 ani înaintea vârstei exploatabilității (T.emaire, 2010). Rezultă din cele prezentate mai sus continuita- tea de suie de ani a modului de conducere a arbo- retelor prin rărituri care, indiferent de compoziția sau vârsta recoltării acestora (chiar și peste 150 de ani), au fost sistate și se sistează și în prezent cu doar 10-15 (rareori 20) ani înaintea începerii apli- cării tratamentelor. 3. Evoluția momentului sistării aplicării răriturilor în arboretele din România Asemeni celorlalte țări europene, în țara noas- tră, primele îndrumări tehnice în Silvicultură apă- rute după război (xxx, 1949) consideră că „Răriturile se... succed în tot decursul vieții arbo- retului dela faza inițială a stadiului de păriș și până cam cu 10 ani înainte dc intrarea în regenerare a arboretului de codru și de crâng”. Un punct de ve- dere similar privind momentul sistării aplicării ră- riturilor este exprimat și prin îndrumările tehnice din 1951 („Răritură este operațiunea care se exe- cută după ce arboretul a atins starea de păriș - pes- te 10 cm diametrul terier - și până la vârsta ex- ploatabilității” - xxx, 1951) și 1956 („Răriturile se execută în arborete începând din stadiul de păriș - adică din momentul când s-a realizat diametrul mediu de 10 cm - și până când încep tăierile de re- generare - xxx, 1956). După apariția traducerii în limba română a tra- tatului de Silvicultură al profesorului sovietic M.E. Tkacenko (1955), în care se considera că „Operațiunile culturale se termină de obicei cu 10- 20 de ani înainte de executarea tăierilor de regene- rare”, următoarele două apariții din literatura noastră silvică au copiat acest punct de vedere, respectiv: 1. Ciumac, 1959: „Aceste operațiuni (culturale - n.n.) se termină de obicei cu 10-20 de ani înainte de începerea tăierilor de regenerare11; 2. Negulescu, 1966: „... prin operațiuni cultu- rale se înțeleg toate măsurile de selecție și rărire artificială care se aplică periodic și susținut unei păduri, de la constituirea stării de masiv și până la REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 - 2011 • Nr. 2 41 10-20 de ani înainte de termenul exploatării”. „Răriturile ...se aplică din faza de păriș până în apropiere de termenul exploatării”. Un punct de cotitură în sensul micșorării con- sistente a lungimii perioadei de aplicare a rărituri- lor în pădurile de la noi apare în lucrarea lui Petrescu (1971), în care se consideră că „Răriturile se practică periodic începând din stadiul de păriș până în apropierea termenului exploatării”. în sub- solul paginii se menționează însă că „* în arbore- tele a căror exploatabilitate depășește vârsta de 90- 100 ani răriturile încetează (!). în asemenea arbo- rcte se execută periodic numai tăieri de igienă”. Punctul de vedere respectiv este îmbogățit în lucrarea publicată de același autor în anul 1976. în care se notează că „Răriturile încep să se execute în arborete aflate în stadiul de păriș ... și se conti- nuă până în preajma tăierilor dc regenerare. Peste vârsta dc 65-70 ani, nu este de dorit să se efectueze rărituri în arborete de codru, deoarece se poate de- clanșa regenerarea naturală și, de cele mai multe ori, la speciile nedorite. îngrijirea arboretelor în această perioadă se rezumă numai la recoltarea ar- borilor ce se elimină în mod natural (tăieri de igienă)”. O abordare similară, chiar mai drastică, este prezentată în Nițescu și Achimescu (1979), unde: - „Răriturile se termină pe la 65-70 ani”; - „Răriturile se termină la 15-20 ani după ce arboretele au trecut în cea de-a doua jumătate a ci- clului de producție, respectiv s-a consumat circa 3/4 din ciclul de producție socotit dc 100 până la 120 ani”; - „Nu este de dorit să se efectueze rărituri pes- te vârsta de 65-70 ani deoarece se poate declanșa regenerarea naturală și de cele mai multe ori în specii nedorite; îngrijirea arboretelor în perioada de după 70 ani se face prin... tăieri de igienă”. în deceniul 8 al secolului trecut au apărut însă două lucrări care nu confirmau punctele de vedere ale lui Petrescu (1971, 1976), respectiv Nițescu și Achimescu (1979). Este, în primă instanță, cazul tratatului de Silvicultură din 1973, unde profesorii V. Stăncscu și D. Tîrziu scriau că, prin lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor, „...se dirijează procesul natural de creștere și dezvoltare a arbore- telor, de la întemeiere și până la exploatare”, dând exemplul unor arborete de codru regulat, cu ciclul de producție de 120 ani, în care „perioada aplicării lucrărilor de îngrijire și conducere se extinde pe circa 90-100 de ani”. La acesta se adaugă punctul de vedere al ing. Nicolae Constantinescu care, în lucrarea dc mare anvergură publicată în 1976, con- sideră că „... arboretul se conduce cu ajutorul rări- turilor după ce a trecut din stadiul de nuieliș-pră- jiniș în cel de păriș și până ce încep tăierile de re- generare, când, de obicei, acesta a ajuns în stadiul de codru”, iar „...operațiunile de conducere a arbo- retelor se execută tot timpul vieții acestora, de la răsărirea puieților până ce arboretul ajunge în pe- rioada de regenerare” (Constantinescu, 1976). Ulterior, îndrumările tehnice de îngrijirea și conducerea arboretelor (1979, preluate în Florescu, 1981) revin la vechea regulă considerând că "... aplicarea operațiunilor culturale în arborete- le echiene de codru încetează cu circa 10-20 ani înainte de termenul exploatării fixat pentru pădu- rea respectivă”. Norma tehnică apărută în anul 1986, ale cărei prevederi („Răriturile nu se vor repeta până la vâr- sta exploatabilității; ele se vor sista în perioada corespunzătoare ultimei treimi a vârstei exploata- bilității arboretului, cu condiția ca până atunci acesta să fi fost parcurs cu lucrări de îngrijire adecvate”) au fost preluate în Florescu și Nicolescu (1998), constituie o revenire (chiar exagerată - n.n) la punctele dc vedere exprimate dc Petrescu (1971, 1976) și Nițescu și Achimescu (1979). Pornind de la această prevedere generală, vârsta sistării rări- turilor în principalele formații forestiere dc la noi a scăzut, în general, la maximum 80 de ani în pă- durile unde se urmărea producerea lemnului pen- tru cherestea, respectiv la maximum 120 de ani în cele destinate producerii de furnire (tabelul 1). Ulterior, în publicații silvice fără a avea însă caracterul obligatoriu al normelor tehnice, s-a re- venit Ia modul clasic de definire a lungimii perioa- dei de aplicare a lucrărilor de îngrijire și conduce- re a arboretelor. Astfel, Achimescu și Curelea (1997) au considerat că „...lucrările de îngrijire a arboretelor se execută după realizarea stării de masiv a culturilor forestiere până la începerea tă- ierilor de regenerare”, în timp ce lancu (1999) a afirmat că „Lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor se aplică în tot cursul vieții acestora, de la închiderea stării de masiv și până în preajma 42 REVISTA PĂDURILOR •Anul 126 • 2011 • Nr 2 tăierilor de regenerare”', „Ultima răritură trebuie să aibă caracterul unei tăieri preparatorii, în care compoziția și starea arboretului, ca și a solului, să fie pregătite pentru declanșarea actului regenerării”. In ultima ediție a Normelor tehnice pentru în- grijirea și conducerea arboretelor (xxx, 2000a) se recomandă: „ Răriturile nu se vor repeta până la vârsta exploatabilității; ele se vor sista înainte de vârsta exploatabilității cu circa 1/4 din această vârstă, cu condiția ca până atunci arboretul să fi fost parcurs sistematic cu lucrări de îngrijire adec- vate”. Complet în contrast cu recomandarea de momentului sistării aplicării răriturilor în câteva din cele mai importante formații forestiere de la noi, datele (vârstele) care se folosesc sunt, cu două excepții (molidișuri pentru producerea cherestelei și făgete pentru furnire), identice celor din norme- le tehnice publicate în anul 1986 (tabelul 2), care au avut, cel puțin principial, o altă bază de calcul! In plus, dacă se preia numărul optim de arbori pe hectar recomandat pentru vârsta de 70 de ani la câteva formații forestiere (molidișuri: 850-1200; făgete: 750-900; stejărete sau păduri de amestec cu bază de stejar: 700-900) și se compară cu numărul de arbori de viitor la ha în aceleași formații fores- Tabelul 1 Vârsta la care se recomanda, prin narniteîe tehnice din 1986, aplicarea ultimei rărituri în câteva formații forestiere importante din România Formația forestieră Vârsta la care se recomandă aplicarea ultimei rărituri, în funcție de sortimentul țel (ani) Cherestea Rezonanță și claviatură Furnire Molidișuri 70-75 80-90 Făgete 70-80 75-85 Goruneto-făgete, șleauri de deal cu gorun 75-80 100-120 Gorunete și stejărete 70-80 100-120 Șleauri de câmpie, șleauri de luncă, șleauri de deal cu stejar pedunculat 75-80 100-120 Teișuri 55-60 60-70 Cerete, gâmițete, amestecuri cu predominarea cerului și a gâmiței 60-70 80-90 Vârsta la care se recomanda, prin normele tehnice din 20B9, formații forestiere importante din România Tabeîuî 2 aplicarea ultimei rărituri în câteva Formația forestieră Vârsta la care se recomandă aplicarea ultimei rărituri, în funcție de sortimentul țel (ani) Cherestea Rezonanță Furnire și claviatură Molidișuri 75-80 80-90 Făgete 70-80 30-100 Goruneto-fagete, șleauri de deal cu gorun 75-80 100-120 Gorunete și stejărete 70-80 100-120 Șleauri de câmpie, șleauri de luncă, șleauri de deal cu stejar pedunculat 75-80 100-120 Teișuri 55-60 60-70 Cerete, gâmițete, amestecuri cu predominarea cerului și a gâmiței 60-70 80-90 mai sus, în aceleași norme se consideră că „De re- gulă, răriturile se sistează în momentul trecerii ar- boretelor în faza de codru (mijlociu), aproximativ la o vârstă mai mică cu 20 de ani față de vârsta ex- ploatabilității, dacă până atunci au fost sistematic parcurse cu lucrări de îngrijire”. Și, ca totul să fie perfect neinteligibil, când se tratează problema tiere (molidișuri: 400-600; făgete: 250-300; steje- rete (și gorunete): 90-100), întrebarea care se pune justificat este: cum se va putea trece de la desimea arboretelor de la finele aplicării răriturilor la nu- mărul de arbori de viitor existenți pe ha la exploa- tabilitate NUMAI prin intermediul tăierilor (lu- crărilor) de igienă permise prin aceleași norme REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 2 43 tehnice până la recoltarea produselor principale? O întrebare suplimentară apare când se com- pară vârstele de sistare a aplicării răriturilor pro- puse prin xxx (2000a) și vârstele exploatabilității tehnice pentru arborete de codru cu funcția (prio- ritară) de producție propuse prin normele tehnice pentru amenajarea pădurilor (xxx, 2000b) (tabelul 3). Tabelul 3 Vârstele exploatabilității tehnice pentru arboretele gospodărite în codru regulat cu funcție (prioritară) dc producție (preluare din xxx, 2(t(ÎOb) Specia Vârsta exploatabilității în funcție de sortimentul-țel (ani) Cherestea (+celuloză, construcții) Rezonanță și claviatură Furnire Molid 100-120 150-180 Fag 100-120 140-150 Gorun (S) 120-140 160-180 Stejar (S) 110-130 160-180 Tei 50-80 Cer (S) 80-100 100-120 Gâmiță (S) 100-120 120-140 (Notă: S = sămânță) Astfel, dacă sistarea răriturilor trebuie să se fa- că atunci când arboretul a atins o vârstă reprezen- tând 3/4 din vârsta exploatabilității, de ce valorile acestui moment propuse prin xxx (2000a) nu sunt, spre exemplu, 75-90 de ani în molidișurile sau fă- getele pentru cherestea, 90-105 ani în gorunetele pentru cherestea, 80-100 ani în stejăretele pentru cherestea, 120-135 ani în gorunetele și stejăretele pentru furnire? Mister complet... Cursurile universitare apărute ulterior în țara noastră și care tratează problematica sistării apli- cării răriturilor prezintă puncte dc vedere foarte diverse: - „Lucrările de îngrijire ... se execută de la în- temeierea arboretelor și până în momentul înce- perii tăierilor de regenerare...” (Daia, 2003); “ în mod tradițional, în diferite țări ale globu- lui, aplicarea operațiunilor culturale (răriturilor) încetează cu 10-20 ani înainte de atingerea vârstei exploatabilității. în țara noastră, în conformitate cu recomandările ultimelor norme tehnice (xxx, 2000), intervențiile cu acest gen de lucrări se sis- tează, în general, în arborete parcurse sistematic și adecvat, după parcurgerea a circa 3/4 din vârsta exploatabilității arboretului.” (Nicolescu, 2003a, 2003b); - “... lucrări de îngrijire și conducere a arborc- telor care se aplică de la întemeierea acestora și până la vârsta reprezentând 2/3 din ciclul de pro- ducție...”. Aplicarea răriturilor “încetează când vârsta arboretului atinge 2/3 din mărimea ciclului de producție adoptat pentru pădurea respectivă (cel mai frecvent la 75-80 ani)” (Florescu, 2004); - “Răritură începe în stadiul de păriș și se re- petă până în stadiul de codru mijlociu, extinzân- du-se pe jumătate din ciclul de exis- tență a arboretu- lui (în ciclul de 120 ani, circa 60 ani) (Doniță et al., 2006). Nu comentăm aici nici folosirea unor termeni nea- decvați pentru de- finirea momentu- lui de sistare a ră- riturilor (ciclu dc producție în loc de vârsta exploa- tabilității - Florescu, 2004), nici valoarea surprin- zătoare care apare (60 de ani la Doniță et al., 2006) și despre care nu cunoaștem pe ce se bazează în sens științific, tehnic, istoric etc... 4. în loc de concluzii Din cele prezentate referitor la problematica momentului în care se recomandă sistarea aplică- rii răriturilor pe continentul nostru și, prin compa- rație, în România, se constată două situații interesante: a. In Europa există o continuitate care durează de secole și prin care se recomandă sistarea aplică- rii acestor lucrări cu doar 10-15 (rareori 20) ani îna- intea începerii aplicării tratamentelor, indiferent de vârsta exploatabilității arboretelor, sortimentul- țel sau specie; b. în România, după ce, până la începutul ani- lor 1970, s-a urmat modelul aplicat în țări europe- ne cu tradiție și dinamism în silvicultură, s-a tre- cut ulterior, prin norme cu caracter de lege, la re- ducerea perioadei recomandată pentru aplicarea răriturilor, astfel încât aceasta este în prezent, cel puțin în principiu, de cca. 3/4 din vârsta cxploata- bilității arboretelor (de fapt, așa cum s-a arătat, ea este chiar mai scurtă decât această valoare!). 44 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 ’ Nr 2 O astfel de abordare legală, care nu trebuia ac- ceptată nici în perioada pre-1989 dar, mai ales, în momentul actual și, cu atât mai mult, în perspecti- vă (România este, în prezent, în principiu, o țară capitalistă, cu o economie de piață funcțională...), obligă la reconsiderarea fundamentală, în plan le- gal, a subiectului tratat. în mod, practic, aceasta ar însemna analizarea atentă, de către dccidenți, a ceea ce se întâmplă dintotdeauna în lumea civili- zată și corectarea situației anormale de la noi prin revenirea la recomandarea ca sistarea aplicării ră- riturilor, chiar având intensități reduse (un alt su- biect la care silvicultorii români sunt OBLIGAȚI să reflecteze cu mare atenție...), să premeargă cu 10-15 ani începerea aplicării tratamentelor. Și, așa cum am afirmat-o de la începutul punc- tului nostru de vedere, o astfel de propunere are la bază (a) situația existentă în Europa, precum și: b. Impactul enorm pe care îl are sistarea prea devreme a aplicării răriturilor asupra (i) optimiză- rii etapizate a structurii arboretelor, precum și asupra (ii) pregătirii acestora pentru începerea re- generării la atingerea vârstei exploatabilității. în acest context, este obligatoriu să nu se uite că, așa cum preciza Vlad (1981), „... în stadiile dc codrișor și de codru, prin răriturile obișnuite se ajunge ca în ultima clasă de vârstă să se realizeze structura- tei preconizată inițial, ca urmare a modelării arbo- retelor cu ocazia realizării din aproape în aproape a structurilor intermediare menționate (obținute prin degajări, curățiri, rărituri în păriș - n.n.), se adaugă”. Argumentul adus în România pentru sis- tarea precoce a aplicării răriturilor, respectiv posi- bila declanșare prea rapidă sau cu specii nedorite a regenerării naturale, este într-o contradicție fla- grantă cu scopul aplicării răriturilor, de favorizare consecventă a creșterii-dezvoltării arborilor de vi- itor și de pregătire a acestora pentru o fructificațic abundentă și de calitate, atenția pentru instalarea regenerării fiind limitată, deci, la momentul atin- gerii vârstei exploatabilității. c. Pierderile economice importante generate de neaplicarea răriturilor la vârste mari, când sor- timentele de lemn obținute prin aplicarea acestor intervenții, chiar cu intensități mici, pot contribui la bilanțul financiar pozitiv al diverșilor proprie- tari de păduri. în România prezentă, așa cum preciza Giurgiu (2004): (a) Suprafața anuală parcursă cu lucrări de în- grijire și conducere a arboretelor s-a redus drastic, existând astăzi „sute de mii de hectare de arborete neparcurse la timp și în mod corespunzător cu operațiuni culturale (îndeosebi curățiri și dega- jări), mai ales în arborete de rășinoase, fag, de fag cu rășinoase, de șleau ș.a.” (Giurgiu, 2005); (b) A scăzut calitatea acestor lucrări; (c) Unele rărituri și operațiuni de igienă au de- venit paravanul sub care se practică adevărate re- coltări de lemn deghizate în tăieri pe alese, mai ales în pădurile private. Astfel, cu regret se poate afirma că „...în numele celui mai frumos capitol de silvicultură - al operațiunilor culturale - se practi- că ceea ce se poate numi adevărate nelegiuri silvi- ce” (Drăcea, 1946, în Giurgiu, 2004). în acest context, opinăm că un corectiv al ulti- mei constatări, posibil de pus în operă imediat, es- te tocmai propunerea de modificare a vârstei la ca- re trebuie sistată aplicarea răriturilor, prin care transformarea lucrărilor de igienă, aplicate în peri- oada de sistare a răriturilor, în adevărate „tăieri accidentate”, nu ar mai fi posibilă, iar răriturile la vârste mari și-ar putea îndeplini rolurile de recol- tare a masei lemnoase și de începere a pregătirii arboretelor bătrâne pentru regenerare. Astfel, propunerea noastră ar face posibil și un vis al profesorului Marin Drăcea, preluat de la pre- decesorul său britanic R.S. Troup (1928), ca siste- mul lucrărilor de îngrijire și de educare a arbore- telor să fie integrat, finalmente, în doctrina trata- mentelor. Drăcea (1942) scria, cu mare dreptate: „Tratamentul conține în sine, subînțeles, dacă nu este clar exprimat prin terminologia respectivă, și sistemul de operațiuni culturale care-i cores- pund, care-i sunt necesare pentru a-1 face efici- ent”. „Lucrările de îngrijire și de educare a arbore- telor, sau cel puțin o parte din acestea, se fac în ve- derea unui anumit fel de regenerare și exploatare, pentru ca acestea să se poată face la termenul lor, în bune condițiuni”. Iar operațiunile culturale sunt o „preocupare permanentă, de fiecare clipă a silvi- cultorului”, ... pentru a face posibil și ușor la tim- pul său regenerarea”. Credem că nu se poate afirma nimic mai clar... REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 45 Bibliografie A c h i m e s c u, R., C u r e 1 e a, D., 1997: Tăierile de îngrijire a arboretelor. în: Cartea pă- durarului, Regia Autonomă a Pădurilor, București, pp. 230-241. Bagneris,G.,l 878: Elements de Sylviculture. 2eme edition. Imprimerie Bcrger-Levrault et Cie, Nancy, 325 p. Bar y-L e n g e r, A., Ne b o u t, J-P., 1993: Les chenes pedoncule et sessile en France et en Belgique. Editions du Perron, Alleur-Liege, 604 p. Bar y-L e n g e r, A., Ne b o u t, J-P., 2002: Evaluation financiere des arbres d’agrement et de production en viile, ă la campagne, en foret. Editions TEC et DOC, Paris, 448 p. B o c k, J., B o i s t e a u x, R., F a b b r i, B., K i e f e r, E., S e y n a v e, L, V a u t i e r, F., V i n k 1 e r, I., 2005: Le hetre en Lorraine. Office National des Forets, Direction Territoriale de Lorraine, Nancy, 88 p. Bouquet d e la Gry e, A., 1933: Guide du Forestier. Librairie Agricole de la Maison Rustique, Paris, 387 p. B o p p e, L, 1889: Trăite de Sylviculture. Berger-Levrault et Cie, Paris et Nancy, 444 p. C i u m a c, Gh., 1959: îngrijirea și conducerea arboretelor. în: Silvicultura (autori E.G.Negulescu și Gh. Ciumac), Editura Agro-Silvică de Stat, București, pp. 479-597. Co c h e t, P., 1971: Etude et culture de la foret. Troisieme edition. Ecole Naționale du Genie Rural, des Eaux et des Forets, Centre de Nancy, 234 p. Constantinescu, N., 1976: Conducerea arboretelor. Voi. I. Editura Ceres, București, 250 P- D a i a, M., 2003: Silvicultură. Editura Ceres, București, 239 p. D e m a r c q, P., 1996: Sylviculture du sapin pectine. în: Bulletin technique, no. 31, (INF, Paris, pp. 71-78. D o n i ț ă, N., B o r 1 e a, F., T u r c u, D., 2006: Cultura pădurilor (Silvicultură în sens restrâns. Note de curs). Editura Eurobit, Timișoara, 367 p. D r ă c e a, M., 1942: Curs de Silvicultură. Regime și tratamente. Voi. I. Editura Politehnicei, București, 786 p. D u p 1 a t, P., 1996: Sylviculture du chene pe- doncule. în: Bulletin technique, no. 31, ONF, Paris, pp. 15-19. D u p 1 a t, P., R o m a n-A m a t, B., 1996: Sylviculture du hetre. în: Bulletin technique, no. 31, ONF, Paris, pp. 29-33. Florescu, I.I., 1981: Silvicultură. Editura Didactică și Pedagogică, București, 294 p. F lo r e s c u, LI., Nicolescu, N.V., 1998: Silvicultură. Voi. II - Silvotehnică. Editura Universității “Transilvania”, Brașov, 194 p. Florescu, EL, 2004: Silvicultură. “Vasile Goldiș” University Press, Arad, 280 p. G i u r g i u, V, 2004: Gestionarea durabilă a pădurilor României. Silvologie voi. IIIB, Editura Academiei Române, București, 320 p. G i u r g i u, V, 2005: Cu privire la actualita- tea concepției lui Drăcea despre operațiunile cul- turale. în: Marin Drăcea. Opere alese (sub îngr. V. Giurgiu), Editura Ceres, București, pp. 80-86. I a n c u, L, 1999: îndrumarul pădurarului. Teoria și practica meseriei. Tipografia Pegasus, 622 p. J a r r e t, P., 1996: Sylviculture du chene sessi- le. în: Bulletin technique, no. 31, ONF, Paris, pp. 21-28. J o y c e, P.M., H u s s, J., M c C a r t h y, R., P f e i f e r, A., H e n d r i c k, E., 1998: Growing broadleaves. Silvicultural guidelines for ash, sy- camore, wild cherry, beech and oak in Ireland. COFORD, Dublin, 144 p. L e m a i r e, J., 2010: Le chene autrement. IDF-CNPF, Paris, 176 p. L o r e n t z, B., P a r a d e, A., 1883: Cours ele- mentaire de culture des bois. Sixieme edition. Octave Dion, Editeur, Paris, 720 p. Muel, E., 1884: Notions de Sylviculture. Ducher et Cie, Editeurs, Paris, 224 p. Negulescu, E.G., 1966: Operațiuni cultu- rale. In: Dendrologia, cultura și protecția păduri- lor, voi. II (autori E.G. Negulescu și I. Damian), Editura Didactică și Pedagogică, București, pp. 195-217. Nicolescu, N.V., 2003a: Silvicultură. Silvotehnică. Editura Universității “Transilvania”, Brașov, 103 p. Nicolescu, N.V., 2003b: Silvicultură. Editura Aldus, Brașov, 127 p. Nicolescu, V.N., 2010: Considerații asu- pra îngrijirii și conducerii arboretelor cu cverci- nee din Câmpia Viăsiei. Comunicare prezentată la dezbaterea științifică „Gospodărirea pădurilor din Câmpia Viăsiei în contextul dezvoltării durabile”, organizată de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești”, Regia 46 REVISTA PĂDURILOR - Anul 126 - 2011 »Nr. 2 Națională a Pădurilor-ROMSILVA și Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, București, 7-8 oc- tombrie 2010. N i ț e s c u, C., A c h i m e s c u, C., 1979: Tehnica culturilor silvice. Lucrări de îngrijire și conducere a pădurilor. Editura Ccres, București, 256 p. ONF, 1997: La futaie regulierc de chene en region Centre. Guide de sylviculture. Office National des Forets, Direction Regionale Centre, Orleans, 40 p. P e r r i n, H., 1954: Sylviculture. Tome II Le traitement des forets. Theorie etpratique des tech- niques sylvicoles. Ecole Naționale des Eaux et Forets, Nancy, 411 p. P e t r e s c u, L., 1971: îndrumător pentru lu- crările de îngrijire a arboretelor. Editura Ceres, București, 410 p. P e t r e s c u, L., 1976: Silvicultură. Editura Didactică și Pedagogică, București, 115 p. S a r d i n, T., 2008: Chenaies continentales. Guide des sylvicultures. Office National des Forets, Paris, 455 p. S t ă n e s c u, V., T â r z i u, D., 1973: îngrijirea și conducerea arboretelor. Operațiuni culturale. In: Silvicultură. Fundamente teoretice și aplicati- ve 2 (autori E.G. Negulescu, V. Stănescu, LI. Florescu, D. Tîrziu), Editura Ccrcs, București, pp. 71-80. Tkacenko, M.E., 1955: Silvicultură gene- rală. Editura Agro-Silvică de Stat, București, 795 P- T r o u p, R.S., 1928: Silvicultural systems. Clarendon Press, Oxford, 199 p. V1 a d, L, 1978: Teoretician al silviculturii. In: Viața și opera unui mare silvicultor român Marin D. Drăcea (1885-1958) (sub red. V.N. Stinghe și C.D. Chiriță), Editura Ceres, București, pp. 34-50. VI a d, L, 1981: Tratamentele, sisteme integra- te ale ansamblului de lucrări silvotehnice, de ex- ploatare, regenerare, conducere-îngrijire și pro- tecție a pădurilor. în: Pădurile României (red. resp. C. Chiriță), Editura Academici R.S.R., București, pp. 344-347. xxx, 1949: Conducerea arboretelor (Operațiuni culturale). în: îndrumări tehnice în Silvicultură, Ministerul Silviculturii, București, pp. 499-514. xxx, 1951: îndrumări tehnice pentru efectua- rea operațiunilor culturale. Institutul de Cercetări Forestiere, seria III - îndrumări tehnice, nr. 21, Editura Tehnică, București, 37 p. xxx, 1956: îngrijirea arboretelor. îndrumări tehnice. Ministerul Silviculturii, Editura Tehnică, București, 90 p. xxx, 1986: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor 2. Ministerul Silviculturii, Centrul de material didactic și propagandă agrico- lă, Redacția de propagandă tehnică agricolă, București, 166 p. xxx, 1999: Richtlinie Waldentwicklungstypen. Ministerium Lăndlicher Raum, Landesforstverwaltung Baden-Wiirttemberg, Freiburg, pp. 9-10, 15-16, 23-24. xxx, 2000a: Norme tehnice pentru îngrijirea și conducerea arboretelor 2. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 164 p. xxx, 2000b: Norme tehnice pentru amenaja- rea pădurilor 5. Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, București, 163 p. Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norccel NICOLESCU Universitatea “Transilvania” din Brașov Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Șirul Beethoven nr. 1, 500123 Brașov E-mail: nvnicolescu@unitbv.ro Dipl. ing. Johann FEMMIG Expert silvic si arboricol Grossgartacher Strasse 228/1 D-74080 Heilbronn, Deutschland E-mail: jfemmig@aol.com REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr. 2 47 An Issue with important implications in the Romanian forestry: when should halt the application of thinning? Abstract One of the most important decision to make in the silviculture field, with tremendous effects on both efficiency of wood production and preparation of old stands for natural regeneration by seed, is the moment (age) when thin- ning should halt. In some of the most representative European countries (e.g., France, Germany, Belgium, etc.), since the onset of Silviculture as a Science (mid XIXth century), this moment has been considered as being 10-15 (seldom 20) years prior to the rotation age. In Romania, the same approach was used until the bcginning of 1970’s when the halt of thinning was conside- red as being necessary earlier in the stand’s life. Consequently, according to the last two editions (1986 and 2000) of the Romanian technical norms on tending operations, thinning should halt when the stand age is maximum 75-80 years (stands designated to sawnwood production) or 100-120 years (veneer logs as target wood assortment). Taking into account these differenccs as well as the influences of the moment when thinning should halt on to- tal wood production as well as timing and quality of natural regeneration, the paper proposes the “rc-import” of the long-time used European approach in Romania and halt of thinning only 10-15 years before the rotation age of forest stands regardless the function they are due to play. Keywords: thinning, silvicultural systems, history, Europe, Romania 48 REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 ’ 2011 • Nr. 2 Din istoria silviculturii Karl Ditters von Dittersdorf (1739- 1799) - silvicultor, compozitor și dirijor 5a Oradea Rudolf ROSLER Oradea este cunoscută în lume nu numai ca una din primele orașe întemeiate în Transilvania secolului al 11-lea, dar și ca localitatea din care se trage tatăl marelui pictor, desenator și gravor, reprezentant al renașterii, Albrecht Dtirer (1471- 1528). Tatăl său a învățat și lucrat ca bijutier-au- rar în orașul situat pe malurile Crișului Repede, mutându-se apoi la Niirnberg în Germania, unde s-a născut și renumitul său fiu (Joja, 1964; Hoffstadt și Zippel, 1992). Dar Oradea se mai poate mândri și cu nume- le marelui muzician - compozitor și dirijor - Karl Ditters von Dittersdorf, care a preluat, în anul 1765, postul de dirijor al orchestrei Episcopiei Oradei din partea muzicianului J. M. Haydn (1737-1806) care, la rândul său, s-a postat în fruntea vieții muzicale a orașului începând cu anul 1757 (Brockhaus, 2001). Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799) Dar cine își amintește, astăzi, că marele mu- zician Ditters von Dittersdorf a fost de fapt silvi- cultor cu înalte studii de specialitate pentru aceea vreme (Kramer, 1961)? Dacă consultăm lexiconul biografic al silvi- cultorilor austrieci (Killian, 1991), nu găsim amintit numele acestui silvicultor muzician. Doar lexicoanele de specialitate în domeniul mu- zicii (Crass, 1959) îl amintesc ca unul din cei mai cunoscuți și apreciați compozitori ai timpului său. Părinții lui și-au dorit ca fiul lor să îmbrăți- șeze o „meserie serioasă", deci silvicultura. Dar până la urmă a învins talentul și geniul muzical al tânărului K. Ditters, care s-a născut de fapt sub acest nume; abia mai târziu (1773) a fost în- nobilat de Casa Imperială Austriacă, ca omagiu și recunoaștere pentru succesele sale profesiona- le în arta muzicii clasice. Dar cine a fost acest silvicultor și compozitor? K. Ditters s-a născut la Viena, la data de 2.11. 1739. De mic copil l-a fascinat muzica, astfel de- dicându-se studiului viorii. Și în timpul studiului meseriei de silvicultor, acest instrument i-a fost preocuparea principală în timpul său liber. După obținerea diplomei de silvicultor, s-a decis însă pentru muzică, ocupând în 1761 postul de violi- nist al orchestrei de operă a curții imperiale vie- neze. De-a lungul a 32 de ani (1732-1799) a com- pus 40 de opere, din care: „Nevestele vesele din Windsor”, „Medic și farmacist”, „Târgul de fe- te” etc. A compus peste 100 de simfonii, între care și „Metamorfoze”, după poetul latin Ovidiu. în 1769 părăsește Oradea, ocupând postul de di- rijor la Wroclaw (Breslau)/Polonia și apoi cel de director al teatrului din Glaț. La 24.10. 1799 moare în castelul Rothlhotta din Boemia. REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr 2 49 Bibliografie B r o c k h a u s, 2001: Enzyklopădie. Voi 5 și 9, Leipzig-Mannheim. C r a s s, E. et al., 1959: Kleine Enzyklopădie Musik. Leipzig, pp. 153, 157, 257. Hoffstadt, St., Zippel, E., 1992: Reiseland Rumânien. Moers, pp. 364. J oj a, A., 1964: Dicționar enciclopedic ro- mân. Voi. II, București, pp. 187-188. K i 1 1 i a n, H., 1991: Osterreichisches for- stbiographisches Lexikon. Voi. 4, Vicna, 214 p. K r a u s e, E., 1961: Oper von A - Z. Leipzig, pp. 98-101. Ing. Rudolf ROSLER Schutzenheimweg 24 D-93049 Regcnsburg Deutschland Kar- Diîters vor* Dlttersdorf (1739-1799) - Forstmamn, Komponist und Dirigent in Oradea (GroBwardsin) Zusammenfassung Der am 2.11.1739 in Wien geborene Komponist und Diligent, war studierter Fcrstmann; diesen Beruf solite erjedoch nie ausiiben. 1761 wurde er zum Kapellmcister des Bischofs von Oradea (GroBwardein) berufen, als Nachfolger von M. Haydn; von hicr ging er nach Breslau (1769), dann als Theaterdirektor nach Glatz. Er starb am 24.10. 1799 im Schloss Rothlhotta in Bohmcn. Scftliissekvorte: Forstgeschichte, Biographien, Runtănien, Si. Gitters von Dittsrsdorf. 50 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 Boi renumifi profesori de entomologie forestieră originari din România: profdr. L. K Graff de Pancsova (18514924) și profA W. Zw&Ifer (18974967) RudolfROSLER Peste granițele țării sunt cunoscute și apreciate nu numai personalități românești ale culturii mondiale ca George Enescu (1881-1955), Constantin Brâncuși (1876-1957), Mircea Eliade (1907-1986) sau ingineri și inventatori ca Henri Coandă (1886-1972), George Emil Pallade (n, 1912), apoi biologi ca Victor Babeș (1854-1926) precum și alte personalități de seamă (Brockhaus, 2001, Sauermost, 2000, Jahn, 2002), dar și oameni de știință ai silviculturii, cum sunt Marin D. Drăcea (1885-1958), Gheorghe Nedici (1877-1941 în R.P., 1941; Rosler, 2008), Ion Popescu-Zeletin (1907-1974 în Giurgiu, 2007; Ungur, 2007), Mihail Prodan (1912-2002 în Teușan, 2003) și alții. Mulți oameni de știință ai silviculturii născuți în România au reușit să fie cunoscuți și apreciați în în- treaga lume datorită succeselor lor profesionale. Din acest grup de personalități remarcabile, mai puțin sau chiar deloc cunoscute în țara lor de origine, sunt de amintit următorii entomologi forestieri de seamă: ?rs£ d™ Lctdovfc Bartoiomeu GraffnsbE de In multiplele sale publicații semnează lucrările și cu următoarele prescurtări: prof.dr. Ludwig Graff von Pancsova, L. von Graff sau simplu L.B. Graff. Acest bănățean deosebit de bine cunoscut în rânduri- le silvicultorilor și zoologilor germani și austrieci s-a născut la 2 ianuarie 1851 în orășelul Fanciova (astăzi în Banatul Sârbesc), din părinții Wilhelm Hermann Graff nobil de Pancsova (1813-1893), farmacist, căpi- tan în armata austro-ungară și director de bancă, care a fost înnobilat de către împăratul Austriei Franz Josef (1830-1916) datorită meritelor sale obținute pe plan economic în Banat; mama sa se trăgea din fami- lia nobiliară Zoldy de Zold. Liceul îl absolvă la Timișoara (1868), urmând apoi studiul medicinei la universitățile din Viena (1868-1871) și Graz/Austria (1871-1873), unde studiază și zoologie la (pe atunci renumitul profesor) O. Schmidt, care în 1872 este nu- mit șef de catedră la vechea universitate din Strasbourg REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 - 2011 - Nr 2 (fondată în 1621). De remarcat este faptul că tânărul Graff - din dorința tatălui său - urmează și absolvă și cursurile de farmacie, obținând în anul 1871 și licența de farmacist. După ce, la examenul de stat depus în 1873, aobținutnota maximă, este chemat la Strasbourg ca asistent la catedra de zoologie a fostului său profe- sor Schmidt. In același an depune dizertația la renu- mitul medic și zoolog prof.dr. K.Th.E. von Siebold (1804-1885) din Miinchen, obținând titlul de doctor (Bohmig. 1924; Petri, 1992). Sub influența profesorului von Siebold (întemei- torul partenogeneze! ca știință), tânărul Graff devine specialist pe plan mondial într-un domeniu al regnu- lui animal până atunci abia cunoscut: Turbelariate\ această clasă de viermi cuprinde astăzi peste 16.000 de specii. La Universitatea din Munchen depune în anul 1874 lucrarea «Contribuții la cunoașterea turbe- lariatelor», care deschide calea cercetării și studierii acestor animale abia cunoscute până la acea dată, fiind numit docent al acestei vechi și prestigioase universi- tăți bavareze, înființată în anul 1459. Abia trecuseră doi ani și îl vedem numit profesor titular la Academia Regală Forestieră a B avariei din Aschaffenburg, ca șef al catedrei de zoologie forestieră (Furst, 1894). Acest prestigios institut forestier a fost fondat în 1807 ca școală particulară, trecând în 1814 sub egida statului bavarez, devenind apoi în 1844 instituție de stat. Până la mutarea definitivă în 1910 la Munchen, au studiat aici deosebit de mulți studenți străini, mai ales din nordul Europei (Rusia, Finlanda, Norvegia, Polonia), dar și din țări ca Austria, Elveția, Ungaria, Anglia etc., ba chiar și din Statele Unite ale Americii. Absolvenți ai acestei Academii Forestiere din Aschaffenburg au fost bunăoară și inginerii silvici Gh. Gavrilescu (unul din întemeietorii „Revistei pă- durilor” în 1881 și al Societății „Progresul Silvic” în 1886), Bazil Vasilco din Slobozia/Bucovina, Ion 51 Palade din Iași și alții. Din rândul studenților profeso- rului von Graff se evidențiază personalități de scamă ale silviculturii europene, ca prof.dr. N. A. Chloros și N. T. Bulgaris (șeful administrației silvice a regatului Grecia), prof.dr. E. Grasmann (profesor la universita- tea din Tokio), prof.dr. C. von Tubeuf (botanist și fito- patolog la Universitatea din Miinchen) etc. Profesorul Graff, fiind pe lângă zoolog atât medic cât și farma- cist, a iacul în prelegerile sale mereu legătura existen- tă între aceste ramuri ale științei, influențând un nu- măr remarcabil de absolvenți ai academiei forestiere să studieze în continuare și medicina umană. Dintre acești ingineri silvici, concomitent și medici, s-au re- marcat îndeosebi dr. J. Freymadel (medic în fosta co- lonie germană Africa de Est - astăzi Tanzania), pre- cum și dr. J. Schwesinger (șeful serviciului guverna- mental al sănătății din colonia germană Samoa; Rosler, 2006, 2008). După cum era de așteptat, acest tânăr profesor, care la vârsta de 33 ani era deja o personalitate recu- noscută în ale zoologiei numit și „părintele turbelari- atelor”, a fost solicitat de universități de seamă, el de- cizându-se însă în 1884 pentru bătrâna universitate din Graz, înființată în 1586. Aici el va pune baza re- numitului Institut de Zoologie, devenind decan și apoi rector al universității. Călătoriile sale de studii și cercetări îl vor duce la Veneția și Istria (1871), Neapole și Mesina (1873), apoi în Asia de Sud-est (Java și Ceylon, 1893), urmând Norvegia (1902), Marea Neagră și Crimeea (1903), iar în anul 1907 întreprinde o călătorie de studii ceva mai amplă în America de Nord. Pentru meritele sale științifice a primit înalte ordine și distincții, devenind membru al Academiei de Științe din Viena, apoi al societăților științifice din Berlin, Paris, Londra, Praga, Trieste, Moscova, Frankfurt am Main, Aschaffenburg și Philadelphia, decernându-i-se titlul de Doctor honoris causa al uni- versității scoțiene St. Andrews și al celei din Cambridge. 52 Acest dascăl și om de știință multilateral, născut și copilărit pe plaiuri bănățene, a murit la vârsta de 73 de ani la Graz (în 6 sau 7?) februarie 1924, datorită unei dezintegrări a activității psihice (Santifaller, 1959; Rosler, 2003). Până în prezent nu este cunoscut în literatura de specialitate portretul acestui om de știință remarcabil, deși și autorul acestei contribuții a cercetat și în această direcție arhivele din Viena, Graz, Aschaffenburg, precum și Arhivele Statului Bavarez din Miinchen. De remarcat este faptul că prof. Graff a fost și un talentat și productiv pictor; din excursiile sale de studii s-a întors întotdeauna cu ade- vărate colecții de picturi în ulei. Aproximativ 50 de ani după încetarea din viață a celui care a fost prof. dr. von Graff, îl va urma ca pro- fesor dc entomologie și zoologic forestieră la facultă- țile de silvicultură germane din Freiburg și Miinchen, din nou un specialist născut pe plaiuri românești: Prof.dr. Wilhelm Zwolfer Bunicul său a fost unul dintre acei intelectuali din Germania care - la chemarea domnului Țării Românești, Barbu D. Știrbei (1849-1856), - au venit în țară, pentru a contribui la modernizarea adminis- trației, învățământului și a armatei, după modelul Europei Centrale (Joja, 1966). De amintit că și înain- tașii renumitului silvicultor român Pavcl Anton Grunau (1860-1936) s-au stabilit, de asemenea, în acea perioadă, la Vâlsănești, lângă Curtea de Argeș (Rosler, 2010). Părintele profesorului Zwolfer (Fritz Zwolfer) s-a născut la București în 1857. Tânărul Wilhelm s-a născut în 16.11. 1897 și a urmat școala la București, apoi la Stuttgart (Germania), unde face în 1915 bacalaureatul. După stagiul militar studiază zo- ologie, botanică și chimie la Universitatea din Tubingen (1919-1924). în 1924 obițne și titlul de doc- tor în științe naturale cu o temă legată de microspori- dii, contribuind astfel la punerea bazei combaterii bi- REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 • 2011 • Nr 2 ologice a dăunătorilor pădurii. în perioada 1925-1928 este asistent la catedra de entomologie forestieră a Universității Tharandt, concomitent fiind numit și șe- ful stațiunii de la Rastatt a Institutului de Biologie a Reichului, devenind specialist de renume mondial în problema dăunătorului porumbului Pyrausta nubila- tis. în 1928 este chemat în Turcia ca specialist și în- drumător în Ministerul Agriculturii. Doi ani mai târ- ziu (1930) publică rezultatele cercetărilor sale (Zwolfer, 1930). Renumitul profesor de entomologie forestieră dr. Kai'l Escherich (1871-1951 - Rosler, 1993) îl cheamă pe tânărul cercetător W. Zwolfer în 1929 la recent cre- atul Institut de Zoologie Aplicată din Munchen, unde va lucra până în 1936 ca șef adjunct al renumitei insti- tuții, precum și ca asistent la catedra de protecția pă- durilor. în 1931 obține titlul de profesor de entomolo- gie forestieră la Universitatea din Munchen. La acest institut a modernizat metodele de cercetare, inven- tând diverse aparaturi ca, de exemplu, „termometrul Munchen", „capsula hidrostatică Zwolfer" și altele. De amintit este că în această perioadă (1927-1930) prof. dr. Grigore Eliescu lucrează, de asemenea, la acest institut de renume mondial din Munchen, unde obține în 1930 titlul de doctor cu mențiunea „magnum cum laude“. (Eliescu, 1932; Comit, de red. Rev. Păd., 1973). în 1936, prof. dr. Zwolfer este numit șeful cate- drei de entomologie forestieră a facultății de silvicul- tură din cadrul universității Freiburg. Patru ani mai târziu (1940) este ales membru plin al Academiei Germane de Științe Silvice Berlin. După pensionarea profesorului K. Escherich, W. Zwolfer îl urmează în 1941 ca șef al catedrei de entomologie forestieră, pre- luând și conducerea Institutului de Zoologie Aplicată din Munchen. După război depune o muncă deosebit de rodnică în vederea refacerii clădirilor facultății și a institutu- lui de cercetări, distruse prin bombardamentele an- glo-americane în 1944-1945. Până la pensionarea sa REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr 2 în 1964 face mai multe călătorii de studii și cercetare, astfel în 1957 ș 1958 ca expert FAO (Roma) în Orientul Apropiat etc. Prof.dr. Wilhelm Zwolfer La 2 mai 1967, prof. dr. W. Zwolfer se stinge din viață în urma unui accident. Până la această dată, a editat renumita revistă „Zeitschrift fiir angewandte Entomologie” (Revista pentru entomologie aplicată) și a prelucrat, revizuit și reeditat opera predecesorului său prof. dr. K. Escherich: „Handbuch der mittelcuro- păischen Forstinsektenkunde” (Manualul insectelor forestiere din Europa Centrală; mai multe volume). Noul manual de entomologie forestieră la care lucra nu a putut vedea lumina tiparului din cauza încetării din viață a autorului. Cei trei fii ai săi au îmbrățișat, de asemenea, științele naturii, devenind unul director de liceu, iar ceilalți doi profesori universitari de eco- zoologie (Universitatea Bayreuth) și zoologie foresti- eră și vânătoare (Universitatea Munchen - Freising). Ar fi de amintit că prof. W. Zwolfer s-a dedicat și botanicii aplicate, ocupându-se, printre altele, și cu ba- za meliferă, publicând mai multe lucrări valoroase. De asemenea, a fost apreciat de specialiști ca un cunoscă- tor al filozofiei orientale, fiind și un violinist de înaltă clasă. 53 Bibliografic B o h m i g, L., 1924: Ludwig Graff de Pancsova +. Mitteilungen des naturwissensch. Vereins fur Steiermark, 61, Graz, pp. 17-20. Brockhaus, 2001: Die Enzyklopădie in 24 Bânden (Enciclopedia în 24 volume). Leipzig-Mannheim. Comit, de red., 1973: Profesor doctor docent Grigore Eliescu la 75 de ani. Revista pădurilor, 4, pp. 233. Eliescu, Gr., 1932.' Beitrâge zur Kenntnis der Morphologie, Anatomie und Biologie von Lophrus pini L. (Contribuții la cunoașterea morfologici, anatomiei și biolo- giei lui Lophrus pini L.). Zeitschrift fur angewandte Entomologie, Berlin, voi. 19, pp. 22-67 și 188-206. F ii r s t, H, 1894: Chronik der Kdnigl. Bayer. Forstlehranstalt Aschaffenburg fur die Jahre 1844-1894 (Cronica Institutului Forestier Regal al Bavariei din Aschaffenburg pentru anii 1844-1894). Aschaffenburg, 119 P. G i u r g i u, V., 1997: Contemporaneitatea operei lui Ion Popescu-Zeletin. Revista pădurilor, 2, pp. 34-40. J a h n, L, 2002: Geschichte der Biologie (Istoria biolo- giei). Hcidelberg-Berlin, 1088 p. J o j a, A. et al., 1966: Dicționar enciclopedic român. Voi. IV, București, pp. 593. P e t r i, A. P., 1992: Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums (Lexiconul biografic al germanilor din Banat), Marquartstein/Germania, pp. 574-575. R.P. (= Redacția Revistei Pădurilor), 1941: Necrolog. + Profesorul Gh. Nedici. Revista pădurilor, pp. 555-557. R o s 1 e r, R., 1993: Prof. Dr. Karl Escherich. Etn Oberpjalzer Forstentomologe von Weltruf (Prof.dr. K. Escherich. Un entomolog forestier de renume mondial din Oberpfălz). Oberpfalzerileimat, voi 37, Weiden, pp. 97-104. Rosler, R., 2003: L.B. Graff Edler von Pancsova (1851-1924). Arzt undZoologe (L.B. Graff nobil de Panciova, 1851-1924. Medic și zoolog). Ostdeutschc Gedenktage 2001/2002, Bonn, pp. 17-20. R o s 1 e r, R., 2006: Verdienstvolle Aschaffenburger “Forstpolacken” jenseits derweifi-blauen Grenze (Studenți merituoși ai silviculturii din Aschaffenburg în afara granițe- lor Bavariei). Aschaffenburger Jahrbuch fur Geschichte, voi. 25, pp. 113-127. R 6 s 1 e r, R., 2008: Dr. Gheorghe Nedici (1877-1941). Profesor universitar, cinegetician și reeditarea parțială a operei sale în Germania. Vânătorul și Pescarul Român, 10, pp. 6. R o s 1 e r, R., 2008: Aschaffenburger “Forstpolacken” als Forstpioniere in Ubersee (Studenți ai silviculturii din Aschaffenburg ca pionieri forestieri dincolo de oceane). Aschaffenburger Jahrbuch fur Geschichte, voi. 26, pp. 135-157. R o s 1 e r, R., 2010: Paul Anton Grunau (1860-1936). Forstmann, Wegbereiter einer modernen rumănischen Forstwirtschaft (P.A. Grunau. Silvicultor, un pioner al silvi- culturii moderne românești). Ostdeutsche Gedenktage 2009/2010, Bonn, pp. 10-14. S a n t i f a 1 1 e r, L, 1959: Osterreichisches Biographisches Lexikon (Lexiconul biografic al Austriei), voi 2, Graz-Wien, pp. 46. S auerm ost,R.,2000:Lar ikonderNaturwissenschaftler (Lexiconul naturaliștilor). Heidelberg Berlin, 505 p. T e u ș a n, A., 2003: Omenia românească în străinăta- te: Prof.dr.dr.h.c. M. Prodan. Omagiu cu ocazia aniversării a 87 de ani de viața. Almanahul Pădurii, pp. 75-76. U n g u r, A., 2007: Contribuții aleprof.dr. Ion Popescu- Zeletin la dezvoltarea silviculturii românești. Pădurea și viața, 3, pp. 50-51. Z w 6 1 f e r, H., 1994: Biografia prof dr. Wilhelm Zwolfer (16.11.1897 - 2.5.1967). Tiposcript, 3 p. Zwolfer, W., 1939: Beitrâge zur Kenntnis der Schâdlingsfauna Kleinasiens (Contribuții la cunoașterea fa- unei dăunătorilor din Asia Mică). Zeitschrift fur angewand- te Entomologie, voi. 37. Ing. RudolfROSLER Schutzenheimweg 24 D - 93049 Regensburg DBUTSCHLAND Zwei aus Rumănien staramende namhafte Professoren der Forsteîttomologie: Praf. Dr. L.B. Graff von Pancsova (1851-1924) urd Pro?. Dr. W Zwolfer (1897-1967) Zusammenfassung Neben zahlreichen rumănischen Personlichkeiten der Kultur und Wissenschaft mit Weltruf, sind auch mehrere Forstleute die in Rumănien geboren wurden zu hohem Bekanntheitsgrad gelangt. Zu diesen gehoren auch die beiden Forstentomologen L.B. Graff von Pancsova und W. Zwolfer. Leben und Werk dieser beiden Universitâtsprofessoren wird in kurz gefassten Biographien wiedergeben. Schlusselworte: Forstgeschichte, Biographien, Rumănien, Deutschiand. 54 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr 2 Recenzie Simon H, 2010; Păsările de interes cinegetic din România. Editura Vfiiv©rsității Transilvania din Brașov, Brașov, 353 p. A apărut de curând o monografie privitoare la păsările care reprezintă obiect obiect de vânătoare, însă lucrarea face referire și la câteva grupe de pă- sări răpitoare. Sunt tratate 137 de specii cuibăritoarc și de pasaj din ordinele Podicipediformis, Pelicaniformis, Cicomiformis, Anseviformis, Accipitriformis, Falconiformis, Gaîliformis, Corniformis, Charadriformis, Columbiformis, Strigiformis, Passeriformis. Spre deosebire de lu- crările de ornitologie apărute până acum, în această monografie se pune accent pe prezentarea de date cantitative, în măsura în care acestea există atât în descrierea speciilor cât și în comportamentul lor ecologic. La toate speciile s-a folosit o schemă unita- ră de caracterizare, care conține: - descrierea speciei, cu date cantitative privind dimensiunile și greutatea; - biotopul, cu suficiente indicații privind mediul abiotic atât vara cât și iarna; - hrana, cu detalii interesante privind compoziția acesteia, dar și comportamentul de căutare a hranei; - reproducerea, cu multe detalii privind atinge- rea maturității sexuale, împerecherea, teritoriul, cui- băritul, ouăle, durata clocirii, dezvoltarea puilor; - deplasările sezoniere, în special la păsările migratoare; - dinamica efectivelor, cu date din țară și din străinătate; - factori linitativi, în general distrugerea habita- telor, dar și braconajul, poluarea apelor etc. Pentru elaborarea unei monografii cu o aseme- nea bogăție de date cantitative, autorul a folosit o am- plă documentare (301 lucrări în bibliografic ) valori- ficând numeroase publicații autohtone, dar și foarte multe contribuții ale ornitologilor europeni, în speci- al ale celor din țările vecine, cu condiții geografice asemănătoare cu cel din țară. Este de subliniat, în mod deosebit abordarea pro- fund ecologică a prezentării speciilor de păsări de care se ocupă autorul, în special date de habitat, de adaptări, de comportament ecologic. Este importantă și încadrarea fiecărei specii în gradele de periclitate folosite în Europa cât și în categoriile SPEC (species of european conservation concern). Aceste aspecte sunt de mare interes pentru toți cei implicați în marea operă de ocrotire a păsărilor, de conservare a diversității lor, inclusiv pentru silvi- cultorii care au în administrare multe habitate popu- late de păsări. Lucrarea impresionează prin modul dc redactare sintetic, dar plin de conținut, cu trimiteri bibliografi- ce justificative pentru datele cantitative prezentate. Ar fi de dorit ca autorul să abordeze în același fel și alte grupe de păsări, mai ales cele importante pen- tru protecția pădurilor. Dr. ing. Nicolac DONIȚĂ Bettinger, F, Boston, K,, Siry, XP., Grabner, D.L„, 2009: Forest Management and Pkmning (Amenajarea și planificarea pădurilor). Elsevier și Academic Press, Amsterdam- Boston4Ieidel&ef£*£^ York- Oxford-Pans-San Diego-San Frandsco-Snigapore-Sydne^ 331 p. Lucrarea are scopul de a oferi studenților post- graduali (mașter și doctorat) în programele de gospo- dărire a resurselor naturale informații precise și actu- ale în domenii importante legate de metodologia dc producere a planurilor de amenajare (gospodărire) a pădurilor și a resurselor naturale. REVISTA PĂDURILOR -Anul 126 - 2011 - Nr 2 Precizând că multe dintre aspectele tratate au ră- mas practic neschimbate în ultimii 25 de ani, autorii subliniază și că planificarea amenajistică „cantitati- vă” și-a lărgit conținutul și actualmente include, în plus, obiective complexe legate de faună, restricții spațiale în elaborarea planurilor de amenajare a pă- 55 durilor, alte aspecte „avansate”. Deschisă cu o Prefață (pp. ix-x), lucrarea este îm- părțită în 15 capitole, respectiv: 1. Amenajarea pădurilor ș a altor resurse naturale (pp. 1-13) 2. Valorizarea (evaluarea) și caracterizarea con- dițiilor forestiere (ale arboretelor) (pp. 15-56) 3. Informații geografice și clasificarea terenuri- lor în ajutorul planificării amenajistice (pp.57-74) 4. Estimarea și proiectarea condiților de arboret și de pădure (pp. 75-102) 5. Optimizarea obiectivelor la nivel de arbore și de arboret (pp. 103-124) 6. Tehnici de soluții grafice pentru probleme li- neare cu două variabile (pp. 125-140) 7. Programare lineară (pp. 141-162) 8. Tehnici avansate de planificare (pp. 163-183) 9. Durabilitatea pădurilor și a resurselor naturale (pp. 185-198) 10. Modele de structură-țel a arboretelor (pp. 199-211) 11. Tehnici dc control pentru producerea de bu- nuri și realizarea de obiective legate de faună (pp. 213-233) 12. Restricții și considerații spațiale în planifica- rea pădurilor (pp. 235-256) 13. Sisteme ierarhice pentru planificarea în timp și în spațiu a activităților de amenajare a pădurilor (pp. 257-265) 14. Gospodărirea „lanțului” de obținere a produ- selor forestiere (pp.267-279) 15. Certificarea pădurilor și fixarea (sechestra- rea) carbonului (pp. 281-295). în completarea acestor capitole, lucrarea include și anexele A (Baze de date utilizate în timpul lucrări- lor de amenajare și proiectare a pădurilor - pp. 297- 313), B (Metoda Simplex pentru rezolvarea proble- melor de planificare lineară — pp. 315-322) și C (Scrierea unui memorandum sau raport — pp. 323- 326), precum și un/nJex de termeni (pp. 327-331). Fiecare capitol al lucrării, precum și cele trei ane- xe, beneficiază de liste bibliografice individuale bo- gate, care însă păcătuiesc, așa cum se întâmplă, de al- tfel, în toate publicațiile științifice din spațiul nord- american, prin lipsa cvasi-totală a referințelor impor- tante din domeniu apărute pe alte continente. Prin bogăția și actualitatea informației incluse, recenta publicație americană reprezintă o excelentă sursă de inspirație și pentru specialiștii român în do- meniu, care ar putea prelua de aici, critic și construc- tiv, atât diversele aspecte tratate, multe necunoscute cititorului de la noi, precum și modul de prezentare a acestora, la nivel de capitol și global. Prof. dr. M. Se. ing. Valeriu-Noroccl NICOLESCU 56 REVISTA PĂDURILOR • Anul 126 • 2011 • Nr. 2 INSTRUCȚIUNI PENTRU AUTORI a. Pentru secțiunea I (articole tehnico-științifice) Revista pădurilor publică lucrări originale, de regulă în limba română, dar și în alte limbi (engleză, franceză, germană), în cazul unor articole de valoare științifică deosebită și de interes internațional. Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor publicații. Lucrările pentru secțiunea I pot fi atât articole originale, bazate pe cercetări proprii, cât și articole de sinteză, pentru domenii de vârf ale științelor silvice. Materialele pentru secțiunea I vor fi redactate în următoarele condiții: - articolul original sau de sinteză (text, cu tabele, figuri, grafice, fotografii, bibliografie, ruinat de da tele despre autori și rezumatul în limba engleză) nu va depăși, în general, 10 pagini față format A4, cu marginile de 2 cm, redactate cu font Times New Roman, mărime 11, la 1 1/2 rânduri; - în cazul articolelor originale, bazate pe cercetări proprii, acestea vor fi structurate pe minim cinci capi- tole, cu titluri și subtitluri îngroșate (bold) (1. Introducere; 2. Locul cercetărilor; 3. Metoda de cercetare; 4. Rezultate și discuții; 5. Concluzii și recomandări); - denumirile științifice ale specilor de plante și animale se scriu cu caractere înclinate (italice), cu ex- cepția numelui autorului (Fagus sylvatica L.); - citarea tabelelor, figurilor, fotografiilor inserate în text se face, cu caractere normale, în paranteză (tab. 5, fig. 3, foto 2). Figurile, graficele și fotografiile vor fi pregătite ca fișiere jpg, tif, bmp, pe cât posibil cu lun- gimea de 8 cm. - citarea în text a autorului (autorilor) se face în ordinea autor(i)-virgulă-an publicare, în sistemul: un autor-Marcu, 1989; doi autori - Marcu și lonescu, 1989; trei sau mai mulți autori - Marcu et al., 1989; - titlul tabelelor (poziționat înainte de tabel), al figurilor, graficelor, fotografiilor (incluse sub figură, grafic sau fotografie) se scrie cu caractere îngroșate; - lucrările listate în bibliografie, în ordinea alfabetică a numelui autorilor, se vor prezenta sub forma: autor(i), anul publicării, titlul lucrării, editura/periodic, orașul, numărul, pagini, în maniera următoare: - periodice: Scohy, J.-P., 1990: Le frene commtm (2 emepârtie). Silva Belgica, voi. 97 (5), pp. 43-48. - cărți: Thill, A., 1970: Le frene et sa culture. Les Presses Agronomiques de Gembloux, A.S.B.L., Gembloux, 85 p. - după bibliografie se prezintă numele autorului (autorilor), locul de muncă, adresa, numărul de telefon și de fax, adresa e-mail. - după datele autorilor se prezintă titlul și rezumatul (Abstract) articolului, ambele în limba engleză; rezumatul va avea 500-1.000 semne și va fi urmat de maximum 5 cuvinte cheie (Keywords), scrise cu ca- ractere îngroșate și aplecate. b. Pentru secțiunea a Ii-a Materialele propuse spre publicare vor fi mai scurte decât cele pentru secțiunea 1(1-3 pagini format A4) și se includ în rubricile: - Cronică - privind conferințe, simpozioane, consfătuiri, sesiuni tehnico-științifice, contacte la nivel in- ternațional; - Aniversări, Comemorări, Necrolog; - Recenzii, pentru lucrări importante publicate în țară sau în străinătate; - Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine, predominant europene; - Din activitatea MA..D.R, RN.P.-Romsilva, Academia Română, AS. A.S., Societății ..Progresul Silvic”, facultăților de silvicultură etc. Pentru secțiunea a Il-a se acceptă spre publicare și materiale legate de practica silvică. Materialele primite la redacție nu se înapoiază autorilor. Lucrările, imprimate pe hârtie, împreună cu suportul lor electronic (CD, DVD), se depun sau transmit prin poștă la sediul Revistei pădurilor (B-dul Gh. Magheru nr. 31, sector 1, București, telefon/fax: 021/317.10.05 interior 267, e-mail: revista@rnp.rosilva.ro; contact@revistapaduriior.ro).