NOTĂ CĂTRE AUTORI
I Pentru secțiunea Ia Revistei pădurilor (cu caracter tehnico-științific)
1.	Au prioritate spre publicare articole originale din domeniile de vârf ale științei și tehnicii
forestiere, cu aplicabilitate practică, redactate cât mai clar și concis, potrivit standardelor internaționale.
O atenție deosebită se va acorda problemelor referitoare la gestionarea durabilă apăduri lor (indiferent de
forma de proprietate), conservarea și ameliorarea biodiversității ecosistemelor forestiere, adaptării
silviculturii românești la cerințele economiei de piață. Articolele vor fi susținute prin rezultate
experimentale sau de sinteză, concretizate în tabele, grafice și fotografii. Vor fi evitate, pe cât posibil,
articolele cu generalități sau opinii nefundamentate științific prin experimentări și observații.
2.	în cazul unor articole de înaltă valoare științifică și de interes internațional, colegiul de
redacție va accepta spre publicare și articole scrise în limbi străine (de preferat în limba engleză), cu
rezumate ample în limba română.
3.	Nu se primesc articole publicate anterior sau trimise spre publicare, concomitent, altor
publicații.
4.	Răspunderea asupra conținutului lucrării revine autorului (autorilor).
5.	Se vor publica numai articolele care sunt avizate favorabil de 1 -2 referenți, specialiști cu grad
academic, științific sau didactic (aprobați de Colegiul de redacție). Referatele de recenzie, vor fi
solicitate numai de către redacție.
6.	Articolele vor fi redactate în următoarele condiții:
•	textul articolului, inclusiv tabelele, graficele, fotografiile și bibliografia să nu depășească 8
pagini A4(max. 2000 de semne pe pagină, la 2 rânduri, pe o singurăfață);
•	bibliografia să fie redactată după norme statuate pe plan internațional (numele autorului,
inițiala prenumelui, anul de apariție a lucrării, titlul acesteia, denumirea editurii sau a revistei, cu indicarea
numărului acesteia și a paginilor. La bibliografie nu se vor trece lucrări necitate în text și invers;
•	articolul vafi însoțit de un rezumat tradus în limba engleză, având între 500 și 1000 de semne;
•	se vor indica 3-5 cuvinte-cheie;
•	numele autorului (autorilor) va (vor) fi precedat (precedate) de prenume;
•	pentrufacilitarea procesului redacțional, autorii vor depune un CD sau o dischetă cu materia-
lul cules în Word, (maximum 16000 de semne, culese la un rând font Times New Roman, cu diacritice, 11
puncte, circa 2 pagini), iar figurile separat de text, în fișiere de tip: jpg, tif, bmp, pe cât posibil la
lungimea de 8 cm.
7.	Articolele vor fi însoțite de o scurtă notă care va cuprinde: numele autorilor, profesia, titlurile
academice, științifice sau didactice, locul de muncă, adresa, numărul de telefon, e-mail.
II.	Se primesc, de asemenea, pentru secțiunea a doua a revistei, scurte materiale (1-3
pagini A4) pentru rubricile:
• Cronică referitoare la: simpozioane, sesiuni tehnico-științifice, consfătuiri, relatări privind
contacte la nivel internațional;
•	Puncte de vedere;
•	Aniversări, comemorări, necrolog;
•	Recenzii pentru lucrări importante apărute în țară și străinătate;
•	Revista revistelor, referitoare la articole de mare interes apărute în publicații forestiere străine,
predominant europene;
•	Din activitatea M.A.P.D.R., R.N.P.-Romsil va, A.S.A.S., Societății “Progresul Silvic”, facultă-
ților de silvicultură ș.a.
Se vor publica, de asemenea, materiale legate de practica silvică.
Materialele primite la redacție nu se înapoiază.
Corespondența cu colaboratorii se va purta prin: poștă (București, Bd. Magheru nr, 31,
sector 1), telefon: 021/3171009, int. 267, 236, fax: 021/3171005, int. 236 sau prin e-mail
(revista@rosilva. ro).
REVISTA PĂDURILOR
Bd. Magheru nr. 31, sector 1, București • Tel.: 021/317.10.05, int. 267, 236
Fax: 021/317.10.05, int. 236 • E-mail: revista@rosilva.ro
Copertele 1, 3 și 4: foto prof. dr. ing. Ștefan Tamaș
Fotografii interior: ing. C. Becheru, dr. ing. C. Stoiculescu
Tipării la C.N. "Imprimerii Na|lonal«" S.A. 
REVISTA PĂDURILOR
REVIOTĂTEHNICO5IIINnHCĂEDnOTĂDE:REGlANAȚIONALĂAPĂDURWR-ROMSRVAȘlSOC^^
CUPRINS
(Nr. 2/2008)
EDITORIAL	țj
Dan loan ALDEA: Cu privire la noul Cod silvic...
Colegiul de redacție
Președinte
ing. Dan loan Aldea
Redactor șef
prof. dr. ing. Ștefan Tamaș
Membri:
prof. dr. ing. loan Vasile Abrudan,
dr. ing. Ovidiu Badea,
prof. dr. docent Victor Giurgiu,
prof. dr. ing. Gheorghiță lonașcu,
dr. ing. Gheorghe Mohanu,
prof. dr. ing. Norocel-Valeriu Nicolescu,
dr. ing. loan Seceleanu,
prof. dr. ing. Dumitru Romulus Târziu,
dr. ing. Romică Tomescu
ISSN: 1583-7890
Revistă acreditată CNCSIS
categoria B
Marian IANCULESCU: Considerații pe marginea
noului Cod silvic (Legea nr. 46/2008)....................................7
loan SECELEANU: Un posibil proiect de realizare
a „cadastrului fondului forestier”................................17
Câtălin-Constantin ROIBU: Influența înălțimii primei
înfurciri asupra calității arborilor de fag pe picior..................25
Victor-Dan PĂCURAR: O metodă analitică asistată
de calculator pentru optimizarea sistemului de lucrări
transversale de pe rețeaua hidrografică torențială.....................34
Lucreția DOGARU: Despre protecția juridică
a pădurilor în noul Cod silvic.........................................38
PUNCTE DE VEDERE
Adam SIMIONESCU: Precizări asupra
conceptului de „generație-soră” la gândacii
de scoarță ai rușinoaselor......................42
ANIVERSARE
Dieter SIMON: Profesorul dr. ing. Ion I. FLORESCU
la împlinirea vârstei de 75 de ani........................46
CRONICĂ
Victor GIURGIU: Simpozionul „Noi contribuții
științifice în domeniul entomologiei forestiere”..........47
Victor GIURGIU: Adunarea generală a Academici de Științe
Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu-Șișești".......50
RECENZII.............................................52
IN MEMORIAM.........................56
Reproducerea parțială sau totală a articolelor sau ilustrațiilor
poate fi făcută cu acordul redacției revistei. Este obligatoriu să fie
menționat numele autorului și al sursei. Articolele publicate de
Revistapădurilor nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor.
2
2008
CONTENTS
EDITORIAL
Dan loan ALDEA: On the new Forest Code........  3
Marian IANCULESCU: Considerations regarding the new
Foreșt Code (Law no. 46/2008)......................................  7
loan SECELEANU: A possible project for setting up
of the forest estate cadastre...................17
Catalin-Constantin ROIBU: The influence of the height
of the first foriring on the tree quality............................25
Victor-Dan PĂCURAR: A computer-aided analytical
method for optimizing the location of the cross-section
works in torrential watcrsheds.....................................  34
Lucretia DOGARU: About the judicial protection
of the forests in the new Forest Code..................................38
Adam SIMIONESCU: Some specifications on
the general notion of „sister-generation” in the
bark beetles of the conifers................................................42
NEWS.....................................46
BOOKS...................................52
IN MEMOR1AM..............................56
SOMMAIRE
EDITORIAL
Dan loan Aldea: Sur le nouveau Code Forestier...............3
Marian IANCULESCU: Considerations sur le nouveau
Code Forestier..............................................7
loan SECELEANU: Un projet possible de realisation
du cadastre forestier.....................................................   17
REVISTA
PĂDURILOR
1886
Victor-Dan Păcurar: Methode analytique assistec par le PC
pour optimiser le systeme des travaux transversales situes
sur le râseau hidrographique torrentiel............................25
Catălin-Constantin ROIBU: Influence de
l'hauteur de la premiere bifourcation sur
la qualite des peuplements de hetre sur pied..........................34
Lucreția DOGARU: Sur la protection juridiquc
des forets dans le nouveau Code Forestier...........................  38
2008
123 ANI
Adam SIMIONESCU: Prâcisions sur la notion de
g6n6ration-soeur aux Ips typographus, Ips amitinus,
Pityogenes chacographus ou Pityokteines curvidens
des resineux..................................  42
CRONIQUE........................................46
LIVRES..........................................52
INMEMORIAM......................................56
Editorial
Cu privire la noul Cod silvic
în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 238/27.03.2008, a fost publicat
noul Cod silvic - Legea nr. 46/19.03.2008.
Necesitatea revizuirii legii fundamen-
tale a silviculturii a devenit oportună în
primul rând datorită diversificării
regimului de proprietate asupra pădurilor.
Dacă vechiul Codsilvicnuaavutîn vedere la
data respectivă decât două tipuri de
proprietate asupra pădurilor (proprietatea
publică a statului și proprietatea privată a
persoanelor fizice), între timp au apărut și
alte forme de proprietate, respectiv
proprietatea publică și privată a unităților
administrativ-teritoriale și proprietatea
privată a formelor asociative și a altor
persoanejuridice de drept privat.
Noul Cod silvic aduce o serie de elemente
noi în abordarea problematicii silviculturii
în țara noastră, asupra cărora voi face
câteva consider ații în cele ce urmează.
Noțiunea de pădure este total schimbată
față de accepțiunea vechiului Cod silvic,
preluând o serie de elemente din silvicultura
europeană. Deși noua definiție a pădurii era
deja introdusă prin Ordonanța de Urgență a.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
3
Guvernului nr. 139/2005, s-a revenit în mod
benefic prin noul cod la noțiunea de fond
forestier, eliminându-se astfel ambiguitățile
și necorelarile legislative existente.
Includerea în fondulforestier și trecerea
sub regim silvic a unor categorii de terenuri
cu vegetație forestieră care până la emiterea
noului Cod silvic făceau parte din categoria
de terenuri cu vegetație forestieră din cfara
fondului forestier (jnepenișurile, perdelele
forestiere de protecție și pășunile
împădurite cu consistența mai mare sau
egală cu 0,4), este un element de maximă
importanță al noului cod, cu consecințe care
se vor vedea în perioada următoare.
Autoritatea publică centrală care răspunde
de silvicultură urmează să identifice aceste
terenuri care vor fi incluse în fondul
forestier, în termen de un an de la intrarea în
vigoare a noului cod, respectiv până lafinele
lunii martie 2009. Trecerea perdelelor
forestiere de protecție sub un regim mult mai
strict, cum este regimul silvic, limitându-se
astfel drepturile proprietarilor terenurilor
respective, ar putea avea însă consecințe
nedorite pe viitor, în sensul diminuării
interesului pentru crearea de noi perdele de
protecție. De asemenea, în cazul pășunilor
împădurite, consistența este un element
relativ și insuficient de precis în funcție de
care terenurile respective se vor include sau
nu în fondul forestier. Ne putem gândi la
faptul că o primărie care nu dorește să-și
includă pășunea împădurită în fond
forestier, nu trebuie decât să reducă
consistența sub 0,4 și rezolvă problema. Arfi
fost poate mai potrivit ca alte elemente, de
mai mare relevanță și nediscutabile, să fie
cele care să condiționeze includerea
pășunilor împădurite în fond forestier (spre
exemplu, panta terenului).
Din punctul de vedere al sistemului de
amenajare a pădurilor, noul cod clarifică
numeroasele dispute în acest domeniu,
stabilind amenajarea pe unități de
producție/protecție, proprietarii urmând să
primească fiecare câte un extras pentru
proprietățile pe care le dețin. Hotărâtor în
continuare va fi modul în care se va revizui
norma tehnică de amenajare a pădurilor,
astfel încât să fie puse în practică atât
principiile generoase de gospodărire a
pădurilor stabilite de cod, cât și principiile
de amenajare.
Administrarea în regim silvic și
prestarea serviciilor silvice a devenit o
obligație fermă pentru toți proprietarii de
păduri și pentru toate structurile silvice de
specialitate. Principiul teritorialității,
potrivit căruia proprietarii nearondați unui
ocol sunt obligați să apeleze la serviciile
silvice ale ocolului silvic majoritar pe raza
localității respective, restrânge dreptul
proprietarilor de a opta din mai multe
variante de prestatori. De asemenea, ocolul
silvic majoritar obține astfel și un drept de
monopol. Toate aceste obligații sunt
justificate însă de practica și experiența de
până acum, întrucât s-a dovedit că o pădure
nu poate fi în mod corespunzător
gospodărită decât de ocolul silvic pe raza
căruia se află și nu de un ocol din raza altei
localități sau chiar a altui județ.
Mai este de relevat și un alt element din
punct de vedere al administrării sau al
serviciilor silvice. Potrivit noului Cod silvic,
proprietarii pot opta pentru administrare
sau pentru servicii silvice. Trebuie însă să
recunoaștem faptul că modalitatea cea mai
sigură de asigurare a unei gestionări
4
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
durabile a pădurilor, este administrarea și
nu serviciile silvice, întrucât serviciile sunt
asigurate sau nu, în funcție de
comportamentul proprietarului sau de
capacitatea acestuia de a le finanța. Din
acest motiv, legislația de retrocedare a
pădurilor a condiționat retrocedarea
marilor proprietăți de asigurarea
administrării lor prin unități silvice de
specialitate, de stat sau private. Această
condiționare a dispărut prin noul Cod silvic,
astfel încât o primărie sau un composesorat,
care nu a putut să primească pădurea în
proprietate decât dacă și-a creat o structură
proprie de administrare sau a încheiat un
contract de administrare cu o structură
silvică de specialitate, poate acum să
renunțe la administrare și să treacă la
sistemul de prestări servicii, sistem cu mai
multe neajunsuri din punct de vedere al
asigurării regimului sil vie.
Pentru pădurile proprietate publică a
statului, noutatea adusă de cod este
diversificarea administratorilor acestor
păduri. Astfel, Regia Națională a Pădurilor -
Romsilva pierde statutul de unic
administrator, legea stabilind că au acest
drept și instituțiile publice de cercetare,
precum și instituțiile de învățământ cu profil
silvic. Urmează ca prin acte normative
specifice să se cuantifice atât întinderea
pădurilor care vor putea fi administrate de
unitățile respective, cât și nominalizarea
acelor unități. Din punct de vedere al
activității regiei, codul extinde obiectul de
activitate al acesteia cu "activități
nespecifice” gospodăririi fondului
forestier, termen generic care va permite
regiei o mai mare amplitudine a domeniului
de activitate și o mai bună adaptare la
economia reală, concurențială.
Masa lemnoasă care poate fi recoltată
din păduri beneficiază de o nouă
reglementare prin Codulsilvic, eliminându-
se competența guvernului în materie și
întărindu-se astfel rolul amenajamentului
silvic. Noua regulă instituită și anume aceea
de a limita volumul exploatat la posibilitatea
anuală a pădurilor, cu posibilitatea de
depășire doar în cazuri de excepție bine
precizate, are însă și o serie de dezavantaje,
pentru care vor trebui găsite soluții de
rezolvare. Spre exemplu, în condițiile în
care fructificațiile la principalele specii
forestiere constituie deja o problemă și
trebuie să le folosim cu maximum de
eficiență atunci când apar, vor fi situații în
care tăierile nu vor putea fi făcute datorită
faptului că s-ar depăși posibilitatea anuală.
O soluție care ar putea fi luată în
considerare ar fi ca posibilitatea anuală să
fie înțeleasă ca o cotă de tăiere anuală, în
interiorul căreia să se poată face tăierile
care se impun din punct de vedere
silvicultura!.
Scoaterea de terenuri din fondul
forestier sau folosirea acestora în alte
scopuri decât silvice a fost mult restric-
ționtă, ceea ce este un element pozitiv.
Ocuparea definitivă a unor terenuri din
fondul forestier nu poate fi făcută decât
pentru anumite categorii de obiective,
expres nominalizate de lege și numai cu
condiția compensării cu alte terenuri a căror
suprafață este de cel puțin trei ori mai mare
și au o valoare de cel puțin cinci ori mai
mare.
Cazurile în care fondul forestier nu
trebuie compensat se limitează la obiectivele
declarate prin lege de utilitate publică de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
5
interes național. Fărâmițarea proprietăților
este de asemenea limitată, prin interzicerea
divizării acestora sub un hectar. Este de
asemenea eliminată posibilitatea ca, prin
hotărâre a consiliului local, pădurea
proprietate publică a unității administrativ-
teritoriale să fie trecută în proprietatea
privată a aceleiași unități.
Oficializarea prin lege a instituției
Inventarului Forestier Național, a
Centrului Național pentru Perfecționare în
Silvicultură, a Programului Național de
împădurire și a Sistemului Național al
Perdelelor Forestiere de Protecție jalonează
strategia de dezvoltare a silviculturii în
viitor, chiar dacă obiectivul de împădurire
până în anul 2035 a două milioane hectare
de terenuri din afara fondului forestier (cca
74000 ha anual) va rămâne doar un
deziderat.
Noul Cod silvic aduce noutăți importante
și sub aspectul sprijinului acordat de stat
proprietarilor de păduri. De departe, cel mai
mare impact îl va avea prevederea potrivit
căreia statul asigură costurile de
administrare și servicii silvice pentru
pădurile persoanelor fizice și juridice în
suprafață mai mică sau egală cu 30 ha.
Acesta este segmentul de proprietăți cu cel
mai mare risc de neasigurare a regimului
silvic, datorită resurselor limitate pe care le
asigură o pădure de 30 ha. Ca urmare,
protecția acordată de stat acestor păduri va
fi cu adevărat salvatoare, evident dacă ea va
fipusă în practică.
Codul silvic aduce așadar noutăți de
esență în gospodărirea pădurilor din țara
noastră și umple o serie de goluri legislative
care existau până în acest moment. Pentru
punerea în practică a dispozițiilor și
principiilor acestui cod este însă nevoie ca și
legislația subsecventă să fie elaborată în cât
mai scurt timp, astfel încât să avem la
îndemână toate instrumentele legislative
pentru gospodărirea durabilă a pădurilor,
in difer en t de natura proprietății.
Dan loan ALDEA,
Manager - Director General al R.N.P.-Romsilva
6
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 2
Considerații pe marginea noului
Cod silvic (Legea nr. 46/2008)
Marian IANCULESCU
In finalul articolului publicat în nr. 6/2007 al
Revistei pădurilor, intitulat „Considerații pe mar-
ginea proiectului noului Cod silvic” (pp. 47-51), se
facea următoarea remarcă: „Prin acceptarea aces-
tor amendamente prezentate mai sus și prin noi
dezbateri cu o participare activă a comunității aca-
demice din silvicultură, nutrim speranța că
Parlamentul României, prin Camera Deputaților,
care este Cameră decizională pentru acest proiect
de lege, va dărui silviculturii un nou Cod silvic, la
fel de bun sau chiar mai bun decât cel actual, care să
contribuie la gestionarea durabilă a resurselor fo-
restiere, la ameliorarea și dezvoltarea fondului
nostru forestier, la asigurarea integrității acestuia,
la creșterea prestigiului și autorității de care trebuie
să se bucure Corpul silvic, la formarea unei conștiin-
țe forestiere în rândul populației, atât de necesară
pentru protejarea pădurilor". (lanculescu, 2007)
Analizând conținutul noului Cod silvic - Legea
nr. 46/2008 se constată că nu toate amendamentele
și sugestiile oferite (Giurgiu, 2007, lanculescu
2007, comunitatea academică și universitară, sindi-
cate, asociații de proprietari etc.) au fost luate în
considerare de cei implicați în procesul de
legiferare. Mai mult, din cauza abrogării, la data
intrării în vigoare a noului Cod sil vie, prin art. 13 9, a
unor legi, cum sunt: Legea nr. 26/1996 Codul silvic,
Ordonanța Guvernului nr. 81/1998 privind unele
măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a
terenurilor degradate (fapt inacceptabil prin faptul
Că nicio prevedere din această ordonanță nu face
obiectul noului Cod silvic), Ordonanța Guvernului
nr. 96'1998 privind reglementarea regimului silvic
Fig. 1. Pădure retrocedată, tăiată ras în raza Ocolului
silvic Sadova, din care proprietarii cară și solul.
Fig. 2. Pădure din domeniul public al statului.
și administrarea fondului forestier național, au ră-
mas fără reglementare acțiuni importante pe care
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale le
derula sau urmau să fie derulate. Mă refer în special
la faptul că a rămas fără reglementare procedura de
identificare și preluare a terenurilor degradate,
inapte pentru folosințe agricole și destinate pentru
împădurire, prevăzute în Ordonanța Guvernului nr.
81/1998 privind unele măsuri pentru ameliorarea
prin împădurire a terenurilor degradate, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313
din 27 august 1998, aprobată cu modificări și com-
pletări prin Legea nr. 107/1999. Speranța că se va
remedia această omisiune, printr-o ordonanță de
urgență a guvernului, nu constituie o soluție fericită!
Asistăm de această dată la un paradox: în loc să se
„umple” un gol legislativ prin elaborarea unei noi
legi, din contră, aceasta generează un vid legislativ.
Prin abrogarea, la data intrării în vigoare a noului
Cod silvic, a Ordonanței Guvernului nr. 96/1998
privind reglementarea regimului silvic și adminis-
trarea fondului forestier național, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din
26 februarie 2003, cu modificările și completările
ulterioare (vezi în principal Legile nr. 75/2002, nr.
120/2004, nr. 513/2004, nr. 183/2005, nr.
149/2006), autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură, inclusiv inspectoratele
teritoriale de regim silvic și cinegetic, au rămas fără
atribuții. Totodată, prin această abrogare au fost
anulate și alte prevederi bune referitoare la
reglementarea regimului silvic și administrarea
fondului forestier național, cum sunt:
■ contravențiile silvice de la art. 24 alin. (1), iit a) -
c) și alin. (2) din O.G. nr. 96/1998, actualizată,
referitoare, printre altele, la refuzul proprietarilor de
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 2
7
păduri de a întocmi amenajamente silvice și de a
executa lucrările de prevenire și combatere a dăună-
torilor și bolilor pădurilor, la stabilirea posibilității
pădurilor în cadrul amenajamentelor silvice cu
încălcarea normelor tehnice de amenajare și la
acceptarea acestui lucru de către membrii comisiei
tehnico-economice. Chiar dacă la articolul 125 alin.
(2) din Legea nr. 46/2008 Codul silvic se specifică
faptul că până la intrarea în vigoare a legii speciale
privind stabilirea și sancționarea contravențiilor
silvice se aplică prevederile referitoare la
contravențiile silvice din Ordonanța Guvernuiui nr.
96/1998 privind reglementarea regimului silvic și
administrarea fondului forestier național,
republicată, cu modificările și completările
ulterioare, acestea sunt anulate de abrogarea O.G.
nr. 96/1998, prevăzută ia art. 139 din noul Cod sil-
vic. Deci asistăm în cadrul aceleiași legi la două
reglementări contradictorii. Contravențiile silvice
respective ar fi rămas valabile, potrivit art. 125 alin.
(2) din noul Cod silvic, dacă la abrogarea O.G. nr.
96/1998, prevăzută la art. 139 din Legeanr. 46/2008
Codul silvic, s-ar fi exceptat de la abrogare
prevederile art. 24 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2). Ace-
lași comentariu este valabil și pentru articolul 138,
de asemenea aflat în relații antagonice cu articolul
139, prin care se abrogă în totalitate, odată cu
intrarea în vigoare a noului Cod silvic, în totalitate
Legea nr. 26/1996, O.G. nr. 96/1998, O.G. nr.
81/1998 și altele. Consider că n-ar fi existat
contradicții între prevederile unor articole, dacă în
loc de formularea preambulului articolului 139, din
noul Cod silvic: „la data intrării în vigoare a
prezentei legi se abrogă ”, s-ar fi scris „ în condițiile
prezentei legi se abrogă” sau dacă excepțiile de la
articolele 125 și 138 ar fi fost specificate
corespunzător la fiecare lege abrogată prin articolul
139 din noul Cod silvic;
• contractele de administrare a fondului forestier,
Fig. 3. Păduri retrocedate în comuna Nănești, jud.
Dâmbovița, tăiate ras.
Fig. 4. Arboret de gorun deosebit de valoros, din ca-
drul Ocolului silvic experimental Miha iești, care apar-
ține Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice.
proprietate privată, pentru cei care nu au constituite
propriile structuri silvice autorizate (art. 17 alin. (1)
(5) din O.G. nr. 96/1998, actualizată);
•	editarea și distribuirea formularelor tipizate cu
regim special care se emit pentru dovedirea
provenienței materialelor lemnoase și însoțirea
masei lemnoase pe durata transportului (art. 10 alin.
(5) și (6) din O.G. nr. 96/1998, republicată;
•	statutul de regie publică locală cu specific
exclusiv silvic, pentru structurile silvice proprii
autorizate, constituite de către unitățile administra-
tiv-teritoriale sau asociații formate exclusiv din
unități administrativ teritoriale, prevăzute la art. 12
alin. (4) din O.G. nr. 96/1998, actualizată. De
menționat că această chestiune este reglementată în
mod ambiguu în Legeanr. 46/2008 Codul Silvic: la
art. 10 alin. (3) se specifică faptul că ocoalele silvice
private ale unităților administrativ-teritoriale, ale
persoanelor fizice și juridice, sunt de interes public
(lucru corect), iar la art. 12 se prevede că ocoalele
silvice private ale unităților administrativ
teritoriale funcționează ca regii autonome de interes
local;
•	aprobarea, prin hotărâre a guvernului, a
destinației volumului masei lemnoase pe picior din
pădurile proprietate publică a statului (art. 432 din
O.G. nr. 96/1998, versiunea actualizată la data de
21.05.2006): în lipsa acestei reglementări se pune
întrebarea cine mai aprobă destinația volumului
masei lemnoase din pădurile proprietate publică a
statului;
•	necesitatea elaborării unei legi speciale privind
administrarea vegetației forestiere din afara
fondului forestier (art. 433 din O.G. nr. 96/1998,
versiunea actualizată la data de 21.05.2006) și
altele.
Modul în care simt reglementate, prin art. 40 din
noul Cod silvic, solicitările de scoatere definitivă de
8
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Fig. 5. Exemplar falnic de Duglas în vârstă de 130 ani,
Ocolul silvic Fântânele, Direcția Silvică Bacău.
terenuri din fondul forestier, este de natură de a nu se
mai asigura integritatea fondului forestier, deoarece
se lasă posibilitatea, ca până la un ha (cele mai
numeroase solicitări), aprobările de scoatere
definitivă din fondul forestier să fie date de
subunitățile teritoriale de specialitate ale autorității
publice centrale care răspunde de silvicultură, aflate
de regulă sub influența și sub presiunea oamenilor
politici. în felul acesta se deschid larg căile unor
„atentate” majore la integritatea fondului forestier,
integritate atât de necesară în contextul modifică-
rilor de mediu, cu care ne confruntăm din ce în ce
mai mult în ultima perioadă de timp. în plus sunt
probleme și de natură juridică privind transferul de
proprietate. Situația devine cu atât mai alarmanta,
cu câtprevederea de la art. 40 din Legea nr. 46/2008
Codul silvic, care reglementează scoaterile defi-
nitive din fondul forestier, încalcă prevederile Legii
nr. 213/1998privind regimul juridic al proprietății
publice, potrivit căreia orice scoatere definitivă din
fondul forestier proprietate publică, indiferent de
suprafață, se face numai prin hotărâre a guvernului,
constituind astfel o stavilă mult mai eficace în calea
diminuării suprafeței ocupate cu păduri din țara
noastră, care și așa, a ajuns, din cauza defrișărilor
efectuate de-a lungul timpului, la o cotă alarmant de
mică și anume de numai 26,7% din teritoriu, iar în
unele zone din Câmpia Română și Podișul Dobrogei
să se ajungă la sub 5% păduri, cu consecințe
dramatice asupra siguranței alimentare și asupra
mediului în general.
Prin prevederea de la alin. (2) al articolului 22
din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, Regia
Națională a Pădurilor - Romsilva este obligată să
transmită anual subunităților silvice teritoriale din
cadrul autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură, situația comparativă dintre prevederile
amenajamentelor silvice și lucrările silviculturale
efectiv realizate în anul anterior, la nivel de unitate
de producție și de unitate amenajistică. Acest lucru
lasă să se înțeleagă faptul că Regia Națională a
Pădurilor ar fi subordonată acestor subunități, ceea
ce nu este adevărat și nici n-ar fi bine. Poate că
legiuitorul a intenționat să se refere la raporturile
care ar trebui să existe între ocoalele silvice și
direcțiile silvice din raza de activitate a structurilor
silvice teritoriale ale autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură, ceea ce constituie cu totul o
altă problemă. Consider că acest Raport ar trebui
transmis ministerului de resort, care la rândul său să-1
dea spre valorificare subunităților sale teritoriale.
De asemenea, o altă prevedere care creează am-
biguități și astfel este greu de aplicat, este cea care se
referă la modul în care se realizează stimularea per-
sonalului silvic din fondurile provenite din amenzile
acordate și încasate 20% - și din contravaloarea ma-
terialelor lemnoase confiscate în cuantum de - 35%
(art. 127 alin. (8) și (9)). Din sumele reținute astfel
(25%, respectiv 35%), se distribuie 50% pentru
personalul silvic care își desfășoară activitatea în
cadrul Regiei Naționale a Pădurilor (presupun că și
pentru unitățile silvice din subordinea acesteia) și
pentru ocoalele silvice private (dar pentru structu-
rile silvice de grad superior care se înființează
potrivit noului Cod silvic nu se prevăd fonduri?), iar
50% pentru investiții legate de paza fondului
forestier și susținerea financiară a unor acțiuni în
instanță. Ca urmare, nu mai rămân fonduri
disponibile pentru premierea personalului silvic
care își desfășoară activitatea în cadrul autorității
publice centrale care răspunde de silvicultură și al
structurilor sale silvice subordonate, prevăzute la
art. 127 alin. (9) lit. a).
Aș mai adăuga regretul că legiuitorul nu a
acceptat ideea prezenței, în cadrul noului Cod silvic,
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
9
a unui capitol special, prin care se înființa
Autoritatea Națională Silvică, cu atribuțiile care-i
reveneau, cu toate că propunerea legislativă
înregistrată la Biroul Permanent al Camerei
Deputaților cu nr. 575, din 05.06.2007, includea
această prevedere importantă, „menită să crească
autoritatea și prestigiul corpului silvic atât de
necesară pentru stabilitatea administrativă,
economică și de ce nu și politică, a autorității
publice centrale care răspunde de silvicultură”
(lanculescu, 2007, p. 49).
Pentru motivele prezentate mai sus, se apreciază
că acest nou Cod silvic, pe ansamblu, este mai puțin
valoros decât cel vechi (Legea nr. 26/1996), chiar
dacă majoritatea prevederilor din acesta au fost
preluate, cel mai adesea fără modificări de noul Cod
silvic. Din acest punct de vedere ne punem din nou
întrebarea de ce s-a procedat la abrogarea Legii nr.
26/1996 Codul silvic, după numai 12 ani de aplicare
în loc să se fi făcut o lege de modificare și
completare. Abrogarea în totalitate a unor legi
existente, fără preluarea prevederilor bune în noua
lege, are deseori consecințe nedorite, după cum
rezultă din cele prezentate mai sus. în plus,
ambiguitățile și modul evaziv, uneori contradic-
toriu, al unor prevederi importante din noul Cod
silvic, vor conduce în mod cert la pierderea cu
ușurință, în orice instanță de judecată, a unor acțiuni
menite să protejeze fondul forestier național.
Există și prevederi bune în cuprinsul noului Cod
silvic, dintre care le prezint pe cele mai importante
în ordinea articolelor respective:
•	includerea în fondul forestier național a pășu-
nilor împădurite, a jnepenișurilor și a perdelelor
forestiere de protecție (art. 1 alin (2), lit. i), j), k)),
ceea ce înseamnă că toate acestea vor fi administrate
în regim silvic, prezentând astfel o garanție mult mai
eficientă pentru conservarea și protej area lor;
•	interzicerea trecerii terenurilor forestiere din
domeniul public al unităților administrativ teritori-
ale în domeniul privat al acestora prin hotărâre a
Consiliului local, a Consiliului județean, respectiv a
Consiliului General al Municipiului București (art.
7 alin. (3)). Consider că această interdicție consti-
tuie una dintre cele mai bune prevederi ale noului
Cod silvic, deoarece se stopează unul' din abuzurile
frecvente cu care silvicultura s-a confruntat după
apariția legilor fondului funciar nr. 1/2000 și nr.
247/2005, în urma cărora au fost retrocedate
unităților administrativ-teritoriale circa 1,5 mi-
lioane hectare de fond forestier, din care deja,unei
părți i s-a schimbat destinația;
•	interzicerea includerii pădurilor în intravilan
(art. 7 alin. (4)). Această interdicție diminuează
solicitările de scoatere din fondul forestier pentru
diverse investiții, nemaiexistând bază legală pentru
emiterea autorizațiilor de construcție. Practica de a
introduce în intravilan, prin hotărâri ale consiliilor
locale, a unor păduri limitrofe marilor aglomerări
urbane sau unor stațiuni de odihnă cu presiune
turistici mare și apoi acordarea de autorizații de
construcție, a constituit una din modalitățile
principale de distrugere a zonelor verzi respective și
ca urmare frustrarea populațiilor locale de
binefacerile pe care le aveau pădurile respective
asupra lor;
■	administrarea obligatorie a pădurilor, indife-
rent de forma de proprietate, prin ocoale silvice
autorizate (art. 10). Această obligativitate reprezintă
garanția protejării pădurilor private prin
administrarea acestora de către structuri silvice
specializate în aplicarea regimului silvic. Totuși, așa
cum este formulat art. 17 alin. (3), potrivit căruia
„obligațiile respectării regimului silvic în cazul
administrării pădurilor prin ocoalele silvice autori-
zate aparțin acestora”, rezultă că ar putea să existe
și o altă opțiune în afara obligativității administrării
pădurilor, indiferent de forma de proprietate, prin
ocoale silvice autorizate;
•	dreptul institutelor de cercetare sau de
învățământ superior, publice, cu profil silvic, de a
administra fond forestier proprietate publică a
Statului (art. 11 alin. (8), art. 76);
•	revenirea la amenajarea pădurilor pe unități de
producție și pentru pădurile private (art. 20 alin (1)).
Amenajarea pădurilor pe proprietari, prin întoc-
mirea unor studii sumare de amenajare a pădurilor, a
constituit cauza principală a majorării exagerate a
volumului de masă lemnoasă de recoltat din păduri,
ajungându-se în prezent la un volum exagerat de
mare, de 18,5 milioane metri cubi, anual de recoltat
(H.G., 2007) iar după unele cifre vehiculate în mass-
media, de circa22,5 milioane metri cubi;
•	elaborarea amenajamentelor silvice prin unități
specializate atestate de autoritatea publică centrală
care răspunde de silvicultură, iar pentru fondul
forestier proprietate publică a statului, prin institute
de specialitate atestate (art. 21 alin. (3) și (6);
•	trecerea în fondul forestier național, prin ordin
al conducătorului autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură, a vegetației forestiere din
afara fondului forestier și a altor terenuri, la
solicitarea deținătorilor acestora și scutirea de taxe
și impozite a schimbării destinațiilor din agricol în
forestier (art. 24 alin. (1) și (2)). Aceste facilități
create pentru deținătorii de terenuri constituie un
mijloc important pentru dezvoltarea fondului
forestier din țara noastră și una din căile principale
10
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Fig. 6. Peisaj cu munți acoperi ți de păduri de iiiiilld. cu
rol deosebit de protecție.
pentru atingerea obiectivului îndrăzneț, legiferat
prin noul Cod silvic, de împădurire a unor terenuri
cu altă destinație decât cea silvică, în suprafață de
două milioane ha, până în anul 2035 în cadrul
Programului național de împădurire (art. 88 alin.
(3)). Totuși, pentru ca acest Program național de
împădurire, prevăzut Ia art. 88 alin. (1) - (3), săpoată
deveni o realitate, va trebui în primul rând să fie
întocmit șî apoi supus aprobării printr-o lege
specială și nu prin hotărâre a guvernului, așa cum se
prevede la art. 88 alin. (2);
•	limitarea tăierilor rase la trei ha, față de cinci ha,
cât erau admise până în prezent și interzicerea
tăierilor rase în parcurile naționale (art. 29 alin. (2) și
alin, (5)). Acest lucru constituie un pas înainte pe
linia prevenirii unor dezechilibre ecologice majore
(lanculescu, 2007);
•	reglementarea mai eficientă decât cea
prevăzută de Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, a
reîmpăduririi terenurilor forestiere proprietate
privată în urma defrișărilor ilegale executate fie de
proprietari, fie de autori necunoscuți. Potrivit noului
Cod silvic, dacă proprietarul nu își îndeplinește
obligația reîmpăduririi suprafeței defrișate ilegal,
atunci executarea lucrărilor de regenerare și de
întreținere până la închiderea stării de masiv se
asigură prin ocoale silvice sau societăți comerciale
atestate, din fonduri de la bugetul de stat, până la
recuperarea creanței de la proprietar (art. 32).
Pentru a fi aplicabilă această procedură și pentru a
nu avea „soarta” procedurii preconizate de fostul
Cod silvic, Legea nr. 26/1996, este necesară
realizarea unei reglementări clare, împreună cu
autoritatea publică centrală pentru finanțe, care să
fie aprobată prin ordin comun al conducătorilor
celor două autorități publice centrale sau, poate
chiar mai eficient, prin hotărâre a guvernului,
deoarece problema în sine este mult prea
importantă;
•	terenurile forestiere nu fac obiectul constituirii
dreptului de proprietate (art. 34). Prevederea acestei
interdicții este oportună deoarece există persoane
„inventive” care aplică regula potrivit căreia „ceea
ce nu este interzis este permis". Nu de puține ori au
existat asemenea cazuri;
•	măsuri pentru ca proprietatea forestieră să nu
fie fărâmițată sub un ha (art. 34 alin. (2) și (3));
■	interzicerea compensării volumului de recoltat,
prevăzut în amenajamentele silvice, din unitățile
amenajistice inaccesibile, cu volum echivalent din
unitățile amenajistice accesibile (art. 59 alin. (9)).
Această prevedere este de natură să evite suprasoli-
citările de recoltare de masă lemnoasă din păduri ac-
cesibile, care pot genera dezechilibre ecologicemajore;
•	un control mai eficient asupra exploatării
pădurilor, prin faptul că ocolul silvic care eliberează
autorizația de exploatare are obligația să execute
predarea spre exploatare a parchetului și reprimirea
acestuia(art. 60 alin. (3));
•	autorizarea agenților economici, care să
exploateze masa lemnoasă, de autoritatea publică
centrală care răspunde de silvicultură (art. 62 alin.
2)). în felul acesta au fost create premisele ca cele
două componente ale gospodăririi pădurilor,
silvicultura și exploatarea pădurilor, să facă parte
din același proces de reglementare a producției
forestiere, organic legate între ele în cadrul
gospodăriei silvice (Rucăreanu, 1962);
•	finanțarea de la bugetul de stat a cadastrului
aferent fondului forestier național, a inventarului
fondului forestier național (IFN) și amonitoringului
solvegetație forestieră (art, 89 și art. 100);
■	instituirea indemnizațiilor aferente gradelor
profesionale pentru personalul silvic din cadrul
autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură și ale subunităților teritoriale ale
acesteia (art. 127 alin. (4));
•	dreptul inginerilor silvici cu pregătire supe-
rioară de lungă durată de a executa măsurători
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 2
11
topografice, iar cei cu teza de doctorat în domeniul
măsurătorilor terestre sau cu cel puțin cinci semestre
de Studiu în acest domeniu, să efectueze lucrări de
geodezie (art. 127 alin. (6) și (7)). Pentru a deveni
operabilă această prevedere, considerăm că este
necesară elaborareaunui ordin comun cu autoritatea
publică centrală pentru administrație și interne.
•	beneficierea de un spor de risc de 25% din
salariul de baza pentru personalul silvic din cadrul
autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură, al subunităților teritoriale ale acesteia,
al ocoalelor silvice de rang superior și al Regiei
Naționale a Pădurilor - Romsilva (art. 127 alin. (5)).
Sporul acesta de risc este pe deplin justificabil, dar
nu știm în ce măsură poate fi suportat efortul
financiar din partea Regiei Naționale a Pădurilor -
Romsilva și a bugetului statului;
•	asigurarea realizării cu continuitate de către
autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură a Sistemului național al perdelelor
forestiere de protecție, potrivit Legii nr. 289/2002
privind perdelele forestiere de protecție, și
administrarea lor prin ocoale silvice de stat din
structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva
(art. 90 alin (1) - (4)), cu finanțare de la bugetul de
stat. Acest fapt cu siguranță va contribui la o mai
bună protejare și gospodărire a perdelelor forestiere
de protecție, care se înființează cu eforturi mari;
•	sprijin pentru persoanele fizice și juridice în
vederea gestionării durabile a pădurilor proprietate
privată, precum și proprietate publică și privată
aparținând unităților administrativ-teritoriale (art.
97 alin. (1) lit a) - g)). Aceste forme de sprijin, prin
alocarea anuală de la bugetul de stat, sunt
binevenite. Totuși, considerăm exagerată suportarea
de la bugetul de stat a costurilor administrării și a
serviciilor silvice, pentru suprafețe mai mici sau
egale cu 30 ha sau costul amenajamentelor silvice
pentru suprafețe mai mici sau egale cu 100 ha. Oare
bugetul de stat, constituit pe seama tuturor
contribuabililor, majoritatea iară a fi proprietari de
pădure, poate să suporte toate aceste costuri? Mai
ales în condițiile în care se obțin totuși venituri de pe
suprafețe de pădure de 30 ha și de 100 ha;
•	despăgubiri pentru persoanele fizice și juridice,
care își dau acceptul ca pe terenurile agricole, pe
care le au în proprietate, să se înființeze perdele
forestiere de protecție, ca o compensație a pierderii
veniturilor agricole, în cuantum la hectar de 10 ori
prețul unui metru cub de masă lemnoasă și în
condițiile păstrării dreptului de proprietate pe acele
suprafețe și pe pădurile pe care, astfel, statul le
înființează (art. 101 alin. (1) - (4). Sperăm ca de
această dată, beneficiind de această facilitate acordată
deținătorilor de terenuri agricole, însoțită de o muncă
de apostolat din partea persoanelor implicate în
realizarea cu continuitate a Sistemului național al
perdelelor de protecție, să se înceapă efectiv acțiunea
de înființare a acestora, atât de necesară pentru
prevenirea și combaterea fenomenelor de secetă și
deșertifîcare, a eroziunilor de adâncime și de
suprafață, în special a fenomenului de deflație, a
prevenirii inundațiilor catastrofale, a înzăpezirii
căilor de comunicație, urmate uneori chiar și de
victime, pentru contribuția lor importantă la atenuarea
efectelor schimbărilor climatice;
•	importanța deosebită care se acordă gestionării
perdelelor forestiere de protecție, alături de pădurile
încadrate în amenajamentele silvice în grupa I
funcțională și de jnepenișuri, constă în aceea că:
valoarea prejudiciilor produse se stabilește prin
multiplicarea de două ori a valorii obținute potrivit
legii (art. 105 alin. (1)); furtul de arbori din perdelele
forestiere de protecție reprezintă infracțiune și se
pedepsește cu închisoare de până ta 16 ani, dacă
valoarea materialului sustras depășește de 50 de ori
prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior (art. 110 alin. (1)); distrugerea, degradarea
sau aducerea în stare de neîntrebuințare prin
incendiere a pădurilor, a perdelelor forestiere de
protecție, a vegetației forestiere din terenurile
degradate ameliorate prin împădurire, a
jnepenișurilor și a vegetației forestiere din afara
fondului forestier, constituie de asemenea
infracțiune și se pedepsește cu închisoare de până la
trei ani (art. 111 alin. (1)) sau dacă fapta aceasta a
avut ca efect producerea unui dezastru se pedepsește
cu detenție pe viață sau cu închisoare de la 15 - 25
ani și interzicerea unor drepturi;
•	reglementarea autorizării prelucrării lemnului
rotund în instalații și/sau utilaje care aparțin
persoanelor juridice și fizice (art. 132 alin. (1) - (3).
Din cauza lipsei acestei reglementări au apărut
numeroase instalații care au prelucrat, de cele mai
multe ori, masă lemnoasă de proveniență ilegală,
constituind astfel, principala cauză de devastare a
pădurilor în diverse zone ale țării, ca de pildă Valea
Trotușului, județele Harghita, Covasna, Maramureș,
precum și în alte numeroase zone;
•	asigurarea de la bugetul de stat a serviciilor de
pază și protecție a vegetației forestiere de pe terenurile
retrocedate, până la formarea structurilor silvice
proprii autorizate sau până la încheierea contractelor
de administrare/prestare de servicii pentru o perioadă
de maximum 180 de zile (art. 135 alin. (3));
•	scutirea de taxe și impozite pentru pădurile
private din grupa I funcțională și cele în vârstă de
până la 20 ani, indiferent de grupa funcțională (art.
12
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
137). Această prevedere vine în sprijinul proprieta-
rilor de păduri, persoane fizice și juridice pentru
protejarea respectivelor păduri și pentru o mai
eficientă gestionare a lor și altele.
*
* *
Au fost prezentate mai sus, pe scurt, principalele
lipsuri și limite ale noului Cod silvic, precum și cele
mai bune, în mare parte noi, prevederi ale acestuia,
menite să asigure o mai bună gospodărire a
pădurilor și a altor forme de vegetație forestieră din
țara noastră. în cele ce urmează se prezintă
principalele acțiuni pe care trebuie să le întreprindă
administrația silvică pentru remedierea deficiențe-
lor noului Cod silvic, prezentate mai sus, precum și
o sinteză a actelor normative (ordine ale ministrului,
hotărâri ale guvernului și legi), care trebuie emise în
perioada imediat următoare, pentru a pune în
aplicare noul Cod silvic.
Cea mai importantă și urgentă acțiune constă în
elaborarea unei noi legi care să reglementeze
activitatea de ameliorare prin împădurire a terenurilor
degradate, fie printr-o ordonanță de urgență a
guvernului, fie ca inițiativă parlamentară, a cărei
dezbatere să se realizeze în procedură de urgență. Cu
această ocazie s-ar putea aduce o serie de îmbunătățiri
conținutului fostei Ordonanțe a Guvernului nr.
81/1998, aprobată prin Legeanr. 107/1999.
De asemenea, este necesară reglementarea
omisiunilor prezentate în prima parte a acestei lucrări
(atribuțiile autorității publice centrale care răspunde
de silvicultură și alte prevederi privind reglementarea
regimului silvic și administrarea fondului forestier
național etc.) fie printr-o inițiativă parlamentară
(procedura fiind mai rapidă) de modificare și
completare a noului Cod silvic, fie prin elaborarea
unei noi legi caresăreglementeze aceste omisiuni.
Din parcurgerea noului Cod silvic rezultă
numărul mare de acte normative (ordine ale
ministrului, hotărâri de guvem, legi), care trebuie
elaborate în perioada imediat următoare, pentru a-1
face aplicabil.
Se prezintă în continuare, în ordinea articolelor,
denumirea ordinelor ministrului de elaborat,
solicitate prin noul Cod silvic:
•	conținutul registrului național al administra-
torilor de păduri și al ocoalelor silvice, modelul
documentelor de constituire, organizare și func-
ționare, procedura de constituire și autorizare pentru
toate ocoalele silvice și atribuțiile acestora (art. 15
alin. (4));
•	metodologia de decontare a cheltuielilor privind
elaborarea amenajamentelor silvice pentru suprafețe
de maximum 100 ha din fondul forestier proprietate
privată (ordin comun cu autoritatea publică centrală
pentru finanțe publice (art. 21 alin. (5));
•	aprobarea amenajamentelor silvice și a
modificărilor acestora (art. 22 alin. (1));
•	modelul - cadru de raportare pentru situația
comparativă dintre prevederile amenajamentului
silvic și lucrările silviculturale efectiv realizate (art.
22 alin. (3));
•	schimbarea destinației vegetației forestiere din
afara fondului forestier și a altor terenuri (art. 24
alin. (2));
•	metodologia de stabilire a echivalenței valorice a
terenurilor și de calcul a obligațiilor bănești prevăzute
la art. 33 alin. (3) lit. h), art. 41 și42 (art. 43);
•	norme specifice de prevenire și stingere a
incendiilor (ordin comun cu autoritatea publică
centralăpentru administrație și interne (art. 48);
•	norme tehnice pentru recoltarea produselor
nelemnoase specifice fondului forestier (art. 61);
•	instrucțiuni privind termenele, modalitățile și
perioadele de colectare, scoatere și transport al
materialului lemnos (art. 62 alin. (1));
•	regulament de atestare a persoanelor juridice
care exploatează masă lemnoasă și componența
comisiei de atestare (art. 62 alin. (4));
•	regulament privind forma și modul de utilizare
Fig. 7. Arboret de plop negru hibrid.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
13
a dispozitivelor speciale de marcat, precum și modul
de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori (art.
63 alin. (2));
•	înființarea Centrului Național pentru
Perfecționare în Silvicultură (art. 80 alin. (1));
•	regulament de organizare și funcționare a Cen-
trului Național pentru Perfecționare în Silvicultură
(art. 80 alin. (2));
•	metodologia, criteriile de atestare și comisia de
atestare în proiectarea de drumuri forestiere (art. 85
alin. (3));
•	normative sau ghiduri de bune practici pentru
întreținerea și repararea drumurilor forestiere (art.
87);
•	metodologia de inventariere statistică a tuturor
resurselor forestiere din România, pe baza căreia se
realizează I.F.N. (art. 89 alin. (2));
•	metodologia pentru finanțarea de la bugetul de
stat a administrării perdelelor forestiere de protecție
prin ocoale silvice de stat din structura Regiei
Naționale a Pădurilor - Romsilva (ordin comun cu
autoritatea publică centrală pentru finanțe (art. 90
alin. (4));
•	conținutul, modelul și procedura de înscriere în
Registrul național al asociațiilor de proprietari de
păduri (art. 94 alin. (2));
•	metodologia de acordare a compensației
pierderii de venit de pe terenurile agricole pe care se
înființează perdele forestiere de protecție, în
cuantum de 10 ori prețul mediu al unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior, stabilit în condițiile legii.
Este de menționat faptul că această metodologie
trebuia aprobată, potrivit noului Cod silvic, în
termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a
acestuia, deci până la data de 19 mai 2008 (art. 101
alin. (2));
•	elaborarea normelor, regulamentelor, instruc-
țiunilor și ghidurilor de bune practici, prevăzute în
noul Cod silvic, în termen de 12 luni de la intrarea în
vigoare a acestuia (art. 122 alin. (1));
•	stabilirea anuală a prețului mediu al unui metru
cub de masă lemnoasă pe picior (art. 123);
•	stabilirea uniformei și a însemnelor distincte
ale personalului silvic de toate gradele, obligat să le
poarte în exercitarea atribuțiilor de serviciu (art. 127
alin. (1));
•	norme metodologice referitoare la radierea din
Registrul comerțului, respectiv din Registrul
asociațiilor și fundațiilor, în temeiul autorizației
emise potrivit prevederilor noului Cod silvic, (ordin
comun cu Ministerul Justiției) (art. 131 alin. (2)).
Prin hotărâri ale guvernului urmează să fie
aprobate următoarele prevederi din noul Cod silvic:
•	denumirea și regulamentul de organizare și
funcționare a structurilor teritoriale de specialitate
ale autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură. Sugerăm ca în acest regulament să fie
incluse și atribuțiile acestor structuri silvice,
compensând, într-o oarecare măsură, anularea lor
prin abrogarea O.G. nr. 96/1998, actualizată (art. 9
alin. (2));
•	regulament de organizare și funcționare a
Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva (art. 11
alin. (2));
•	metodologia de achiziționare prin cumpărare,
schimb sau donație de către stat, prin Regia Națională
a Pădurilor - Romsilva și ceilalți administratori ai
terenurilor ce pot fi incluse în fondul forestier
proprietatepublică a statului (art. 45 alin. (3));
•	normele referitoare la proveniența, circulația și
comercializarea materialelor lemnoase, la regimul
spațiilor de depozitare a materialelor lemnoase și al
instalațiilor de prelucrat lemn rotund (art. 73);
•	reorganizarea Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice în Institutul de Cercetări și
Fig. 8. E xempl ar secular de fag, așa cum ne-am don să
avem cât mai multe în pădurile noastre.
14
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Amenajări Silvice „Marin Drăcea”, în coordonarea
autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură, și în coordonarea științifică a
Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
lonescu Șișești” (vezi Legea nr. 633/2002) ca
institut național cu personalitate juridică (art. 75);
•	Programul național de împădurire pentru
dezvoltarea fondului forestier și extinderea
suprafețelor de pădure ca o obligație și prioritate
națională, în vederea asigurării echilibrului ecologic
la nivel local, național și global (art. 88 alin. (2));
•	normele metodologice de acordare, utilizare și
control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 din
noul Cod silvic (art. 99 alin. (1));
•	procedura de reținere a materialelor lemnoase
provenite din săvârșirea unor fapte ce pot fi
calificate ca infracțiuni silvice (art. 118 alin. (3));
•	Regulamentul de pază a fondului forestier (art.
124);
•	indemnizațiile aferente gradelor profesionale
pentru personalul silvic din cadrul autorității
publice centrale care răspunde de silvicultură și
subunitățile teritoriale ale acesteia. De menționat că
termenul de stabilire a indemnizațiilor respective
era de 60 de zile de la data intrării în vigoare a noului
Cod silvic, și anume 19 mai 2008 (art. 127 alin. (4));
•	procedura și criteriile de înregistrare și
autorizare a persoanelor și instalațiilor de prelucrat
lemn rotund (art. 132 alin. (3));
•	metodologia de utilizare a fondului forestier
proprietate publică a statului de Regia Națională a
Pădurilor - Romsilva pentru activități nespecifice
administrării acestuia și pentru înființarea de unități
cu profil de crescătorie de vânat, complex de
vânătoare în condițiile legii (art. 134).
In noul Cod silvic sunt prevăzute elaborarea unor
legi speciale și legi, modificări și completări ale
unor legi care să completeze cadrul legal al acestuia,
pentru a-1 face aplicabil, după cum urmează:
•	reglementarea plății contravalorii efectelor
funcțiilor de protecție a pădurilor de persoanele
juridice și instituțiile publice care beneficiază sub
raport economic, ecologic și social de efectele
funcției de protecție a pădurilor învecinate, altele
decât cele aflate în proprietate (art. 6 alin. (4));
•	dreptul Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva
de a utiliza terenuri forestiere proprietate publică a
statului pe care îl administrează pentru activități
nespecifice administrării acestuia și pentru înființarea
unor subunități cu profil de crescătorie de vânat,
complex de vânătoare (art. 11 alin. (4) și (5));
•	modalitățile de producere, de comercializare și
de utilizare a materialelor forestiere de reproducere cu
prevederilor europene în domeniu. Există deja o lege
bună care reglementează acest domeniu (Legea nr.
161/2004), care, probabil, necesită unele modificări
și completări, determinate de noul statut, de țară
membră cu drepturi depline în Uniunea Europeană
(art. 31);
•	organizarea și funcționarea formelor asociative
ca persoane juridice prevăzute la art. 95 alin. (1) și
ca rezultat al manifestării voinței comunităților
locale (art. 95 alin. (3);
•	evaluarea prejudiciului adus pădurii, perdelelor
forestiere de protecție și jnepenișurilor, indiferent
de natura juridică a proprietății și de suprafața avută
în proprietate (art. 105 alin. (1) și (2));
•	stabilirea și sancționarea contravențiilor
silvice, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a
noului Cod silvic (art. 125 alin. (1));
•	statutul personalului silvic, care va trebui
modificat și completat, în raport cu prevederile din
noul Cod silvic și de alte legi specifice domeniului
(art. 127 alin. (3));
Ceea ce trebuie să se mai rețină pentru aplicarea
prevederilor Codului silvic este faptul că există
multe prevederi care au termene fixe de realizare.
Pentru o mai ușoară urmărire a acestora, le redăm în
cele ce urmează pe cele mai importante și anume:
•	proprietarii fondului forestier au obligația
notificării în termen de 60 de zile, către structurile
teritoriale de specialitate ale autorității publice
centrale care răspunde de silvicultură, transmiterea
proprietății asupra terenurilor forestiere (art. 17 alin.
(2)Ktj));
•	termenul de identificare a pădurilor care
anterior au făcut parte din categoria vegetație
forestieră din afara fondului forestier, este de 12 luni
de la data intrării în vigoare a prezentului cod (art. 23
alin. (2)) și se face de către structurile teritoriale de
specialitate ale autorității publice centrale care
răspunde;
•	termenul de înscriere în Registrul național al
administratorilor de păduri și al ocoalelor silvice, a
ocoalelor silvice prevăzute la art. 10 alin. (2) din
noul Cod silvic, este de 12 luni de la data intrării în
vigoare a prezentului Cod (art. 131 alin. (1));
•	autorizațiile de funcționare a ocoalelor silvice
private, eliberate anterior intrării în vigoare a noului
Cod silvic, rămân valabile numai 12 luni de la data
intrării în vigoare a acestuia (art. 131 alin. (3));
■	serviciile de pază și protecție a vegetației fores-
tiere de pe terenurile retrocedate se asigură, în
condițiile legii, de către ocoalele silvice din structu-
ra Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și după
punerea în posesie a proprietarilor de terenuri
forestiere, până la formarea structurilor silvice
proprii de administrare, ori până la încheierea
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 2
15
contractelor de administrare, dar nu mai mult de 180
de zile de la data întocmirii procesului-verbal de
punere în posesie (art. 135 alin. (3));
• plata către administratorul sau ocolul silvic care
asigură serviciile silvice pentru pădurea retrocedată,
de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, a sumelor
din fondul de conservare și regenerare a pădurilor
aferente valorii masei lemnoase recoltate prin tăieri
rase, definitive sau accidentale I, în condițiile art. 136
alin. (1) și (2), se va faceîn termen de 12 luni de la data
intrării în vigoare anoului Cod silvic.
în această lucrare au fost prezentate atât aspectele
noi, bune, ale noului Cod silvic, cât și unele lipsuri și
necorelări ale prevederilor unor articole din acesta.
Totodată, pentru a face aplicabilă Legea nr. 46/2008-
Bibliografîe
G i u r g i u, V., 2007 Codul silvic și gestionarea
durabilă a pădurilor, Revista pădurilor, anul 122,
nr.4,pp. 45-51.
lanculescu, M., 2007 Considerații pe marginea
proiectului noului Cod Silvic, Revista pădurilor,
Anul 122, nr. 6, pp. 47 - 52.
Rucăreanu,N., 1962 Amenajarea pădurilor.
EdituraAgro Silvică, București, 368 p.
xxx, 1996, Legea nr. 26: Codul Silvic, Monitorul
Oficial, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996.
xxx, 1998, Ordonanța Guvernului nr. 81 privind unele
măsuri pentru ameliorarea prin împădurire a
terenurilor degradate. Monitorul Oficial al României,
Partea 1, nr. 313 din 27 august 1998, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 107/1999.
xxx, 1998, Ordonanța Guvernului nr. 96 privind
Codul silvic au fost prezentate actele normative
(ordine ale ministrului, hotărâri ale Guvernului, legi
și legi speciale) necesare de elaborat în perioada
imediat următoare. Din enumerarea acestora, unele
cu termene de finalizare, rezultă volumul imens de
muncă al autorității publice centrale care răspunde
de silvicultură, pentru ca noul Cod silvic să devină
funcțional. Ne exprimăm speranța ca, în cel mai
scurt timp posibil, vidul legislativ care s-a creat în
urma apariției noului Cod silvic, va fi completat. Cu
cât mai rapid se realizează acest lucru, cu atât mai
bine pentrupădurea și silvicultura română.
reglementarea regimului silvic și administrarea
fondulu i forestier național, republicată, Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februa-
rie 2003, cu modificările și completările ulterioare
(versiune actualizată ia data de21.05.2006), lip.
xxx, 1998,/.egeanr. 213 privind regimuljuridic al
proprietății publice, Monitorul Oficial, Partea I, nr.
448 din 24 noiembrie 1998,5 p.
xxx, 2004, Ordonanța Guvernului nr. II privind
producerea,comercializarea și utilizarea materia-
lelor forestiere de reproducere, aprobată prin Legea
nr. 161/2004.
xxx,2007, Hotărârepentru aprobarea volumului maxim
de lemn pe picior care poate fi recoltat în anul 2008,
Guvernul României, Monitorul Oficial, Partea I, nr. 720 /
24.10.2007, pp. 23-24.
xxx, 2008, Legea nr. 46 Codul silvic, Monitorul Oficial
alRomâniei,Partea! nr. 238/27.III.2008,pp.2-19.
Prof. dr. ing. Marian IANCULESCU
Vicepreședinte al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe
lonescu Șișești”, e-mail: ianculescumarian@yahoo.com
ianculescumarian@gmail.com Tel: 0744303669; 0722303669
Considerations regarding the new Forest Code (Law no. 46/2008)
Abstract
In the present article some considerations with regard to the new Forest Code - Law 46/2008 are outlined.
Both positive sides of the Forest Code and lacks and ambiguities of some of its articles are equally presented.
For an easy enforcement of the Forest Code the ideas and suggestions are sequenced following the order of its
articles. These ideas and suggestions, some of them accompanied by corresponding deadlines, imply a great
deal of work to be carried out by the public authorities in order make the Forest Code fully operațional. In the
end, the author expresses the need to get the shortcomings of the forestry legislation in Romanian solved as
soonaspossible.
Keywords: law, Forest Code, silvicultural Systems, național forest resources, National Forest
Administration, forest managementplanning.
16
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Un posibil proiect de realizare a
„cadastrului fondului forestier”
1.	Cadrul legislativ, terminologie
în concordanță cu legislația în vigoare, cadastrul
reprezintă „un sistem unitar și obligatoriu de
evidență tehnică și juridică, prin care se realizează
identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezen-
tarea pe hărți și planuri cadastrale a tuturor
terenurilor și a celorlalte bunuri imobiliare” de pe un
teritoriu administrativ. Realizarea acestui sistem
presupune desfășurarea unui complex de lucrări cu
specific tehnic (ridicări în plan), economic (bonitare
evaluare imobile) și administrativ-juridic (încheieri
de acte juridice) (Boș, 2002). în România, se poate
considera că preocupările de realizare, la scară
națională, a unui sistem unitar modem capabil să
asigure îndeplinirea în mod eficient a funcțiilor
cadastrului sunt de dată recentă, mai precis după
anul 1989, când dreptul de proprietate a fost
reconsiderat în concordanță cu principiile eco-
nomiei de piață.
Cadrul legislativ ce fundamentează activitatea
de introducere și „întreținere” a cadastrului în
România este asigurat de Legea nr. 7 apărută în anul
1996, cu modificările și completările ulterioare
(OUG nr. 291/2000, aprobată cu modificări și
completări de Legea nr. 308/2001; OUG nr.
70/2001, aprobată cu modificări și completări de
Legea nr. 78/2002; OUG nr. 41/2004, aprobată cu
modificări și completări de Legea nr. 499/2004;
Legeanr. 247/2005, Titlul XII).
In forma inițială, din anul 1996, legea prevedea
existența a două „instituții” ale cadastrului:
cadastrul general și cadastrale de specialitate.
Acestea din urmă sunt considerate „subsisteme de
evidență și inventariere sistematică a bunurilor
imobile sub aspect tehnic și economic, cu
respectarea normelor tehnice ... și a datelor de bază
din cadastrul general, privind suprafața, categoria
de folosință și proprietarul”. Printre domeniile în
care se organizează cadastrul de specialitate se
regăsește și domeniulforestier, iar responsabilitatea
organizării revine instituțiilor centrale de stat,
regiilor autonome și altor persoane juridice. în
calitate de titulari ai cadastrelor de specialitate,
acestea „execută, pentru satisfacerea nevoilor
proprii în funcție de domeniul specific, lucrări
geodezice, topografice, fotogrammetrice,
cartografice și altele”.
Ulterior, în anul 2004, prin OUGnr. 41, sintagma
loan SECELEANU
„cadastrul de specialitate” din cuprinsul actelor
normative, în vigoare la acea dată, se redefinește ca
„sistem informațional specific domeniului de
activitate”, iar, la nivel național, aceste sisteme „se
realizează de către autoritățile publice centrale care
răspund de domeniile respective” (art. 67 din Legea
nr. 7/1996, cu modificările și completările ulte-
rioare).
Renunțarea la termenul „cadastru de speciali-
tate” a fost pe deplin justificată, deoarece acesta
sugera existența, pentru același teritoriu, a mai
multor cadastre, ceea ce evident genera confuzie.
Având în vedere că, prin această înlocuire, a dispărut
posibilitatea confuziei de termeni, se impune
corectarea terminologiei în acest domeniu, prin
renunțarea la atributul „general” din sintagma
„cadastrul general”, întărindu-se astfel principiul
unicității cadastrului unui teritoriu. Sintagma
„sistem informațional specific domeniului de
activitate” introdusă prin lege pentru înlocuirea
termenului de cadastru de specialitate este
imprecisă și în consecință necorespunzătoare. în
orice domeniu de activitate se identifică mai multe
sisteme informaționale create să satisfacă nevoile
informaționale necesare îndeplinirii cu eficiență a
funcțiilor specifice. în aceste condiții, formularea
introdusă în lege nu este de natură să sugereze nicio
legătură de conținut cu sistemul cadastral. Din
aceste motive, în activitatea practică și în vorbirea
curentă, chiar și în rândul specialiștilor, se utilizează
în continuare termenul de „cadastru de specialitate”.
Pentru înlăturarea acestui neajuns, având în
vedere semantica vocabulei „aferent” (care este în
legătură cu ceva, care depinde de ceva, care decurge
din ceva), sugerăm înlocuirea expresiei utilizate în
lege cu sintagma „sistem informațional aferent
cadastrului, specific domeniului de activitate”. Pe
această bază, în silvicultură termenul „cadastrul
fondului forestier” ar urma să fie înlocuit cu cel de
„sistem informațional aferent cadastrului, specific
fondului forestier”.
în cuprinsul legii se identifică și alte prevederi de
natură să producă efecte negative în realizarea
cadastrului în România; acestea sunt legate de:
• reducerea numărului de categorii instituționale
desemnate să se ocupe de sistemele informaționale
specifice; astfel dacă în forma inițială a legii erau
nominalizate trei categorii (instituții centrale de stat,
regii autonome și alte persoane juridice), în forma
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
17
actuală se menționează o singură categorie auto-
ritățile publice centrale. Se remarcă faptul că dacă în
forma inițială structurile instituționale nominalizate
organizau cadastrale de specialitate, în forma
actuală structura rămasă realizează sistemele
informaționale specifice, ceea ce sub aspect
semantic înseamnă cu mult mai mult decât a
organiza;
•	dispariția definirii „sistemelor informaționale
specifice” și mai ales a legăturii acestora cu sistemul
cadastrului (general);
•	nespecificarea obligativității realizării „siste-
melor informaționale specifice” în opoziție cu pre-
cizarea imperativă (binevenită) a cadastrului
(general) casistemunt/arși obligatoriu',
•	lipsa cvașitotală din atribuțiile instituției națio-
nale înființate pentru coordonarea activității de
cadastru, a celor referitoare la coordonarea realizării
sistemelor informaționale specifice domeniilor de
activitate.
Toate aceste imperfecțiuni legislative conduc la
mari întârzieri în realizarea, în mod unitar, și
exploatarea sistemelor informaționale specifice
domeniilor de activitate și implicit la o diminuare
drastică a volumului informațiilor aferente funcției
economice a cadastrului (general).
2.	Premise pentru realizarea proiectului
propus
A.	Sistemul cadastral național
în România, cadastrul (general) este, potrivit
legii, sistemul unitar și obligatoriu de evidență
tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor
de pe întreg teritoriul țării. Entitățile de bază ale
acestui sistem sunt parcela, construcția și pro-
prietarul.
Cadastrul (general) se organizează la nivelul
fiecărei unități administrativ teritoriale (comună,
oraș, municipiu, județ) și lanivelul întregii țări.
Prin sistemul de cadastru se realizează:
•	identificarea, descrierea și înregistrarea în
documentele cadastrale a imobilelor;
•	măsurarea și reprezentarea, pe hărți și planuri
cadastrale, a imobilelor;
•	stocarea pe suporturi informatice a datelor re-
zultate;
•	furnizarea informațiilor necesare sistemului de
impozite și taxe pentru stabilirea obligațiilor finan-
ciare ale contribuabililor.
Pentru organizarea și funcționarea cadastrului ca
sistem, s-au înființat structuri instituționale atât la
nivel național (Agenția Națională de Cadastru și
Publicitate Imobiliară - ANCPI), cât și la nivelul
unităților administrativ-teritoriale (județ - Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară OCPI; municipiu, oraș,
comună Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară -
BCPI).
Documentele tehnice ale cadastrului (general)
care se elaborează la nivelul unităților admi-
nistrativ-teritoriale (comună, oraș, municipiu),
nominalizate în lege, sunt organizate într-un sistem
coerent de informații și includ registrul cadastral al
imobilelor (RCI), registrul cadastral al
proprietarilor (RCP), indexul alfabetic al
proprietarilor (IAP), precum și planul cadastral și
anexele la partea I a cărții funciare (PC+A).
Publicitatea imobiliară, ca sistem de înscriere în
acte publice a drepturilor reale imobiliare, se
bazează pe documentația tehnică cadastrală
enumerată anterior. Unitatea de bază a sistemului de
publicitate imobiliară este cartea funciară (CF).
Cărțile funciare sunt elaborate și numerotate pe
teritoriul administrativ al fiecărei localități și sunt
înscrise în registrul de publicitate imobiliară (RPI).
Documentele tehnice ale cadastrului și cele ale
publicității imobiliare se actualizează continuu în
concordanță cu actele și faptele juridice aferente
imobilelor de pe teritoriul administrativ al miei
localități.
Din cele prezentate, în mod sintetic, rezultă că în
România există un cadru legislativ și instituțional
suficient de coerent, menit să asigure, într-o manieră
modernă, crearea și funcționarea sistemului cadas-
trului și publicității imobiliare.
B.	Definirea „ domeniului de activitate specific
silviculturii”
Fondul funciar al unei unități teritorial-admi-
nistrative (țară, județ, localitate) este constituit din
totalitatea terenurilor cuprinse în interiorul acesteia,
indiferent de destinație și proprietar.
în raport cu destinația, în structura fondului
funciar al României sunt incluse terenuri cu
destinație agricolă (TDA - circa 63% din întreg
teritoriul național), terenuri cu destinație forestieră
(circa 26,7%) și terenuri cu alte destinații (localități,
căi de comunicație, ape etc. - circa 10,3%).
Fondul forestier național este constituit din
„totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate
împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură,
producție sau administrație silvică, a iazurilor, a
albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație
forestieră și neproductive, cuprinse în ame-
najamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau
incluse în acestea ulterior, în condițiile legii” (Codul
silvic, 2008).
Categoria de folosință (noțiune fundamentală a
18
RE PISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
cadastrului) este definită ca o caracteristică legată
de utilizarea concretă a unui teren. Corespunzător
specificului activității de silvicultură, de-a lungul
timpului s-au evidențiat 8 categorii de folosință
forestieră, constituite într-un sistem coerent de
clasificare a folosințelor forestiere (Raportare sta-
tistică Evidența fondului forestier EFF).
între sistemul de clasificare a folosințelor fores-
tiere și categoriile de folosințe utilizate în sistemul
cadastrului general există deosebiri substanțiale. Pe
când categoriile de folosință forestieră au în vedere
specificitatea utilizărilor terenurilor cu destinație
forestieră, categoriile de folosință utilizate în
cadastru ignoră destinația terenurilor astfel că
aceeași categorie de folosință se poate întâlni în mai
multe categorii de terenuri.
Sistemul de clasificare a folosințelor forestiere
este alcătuit din opt categorii și 36 de subcategorii,
iar în cadastru terenurile cu destinație forestieră au o
singură categorie de folosință („păduri și alte
terenuri cu vegetație forestieră”) și cinci
subcategorii, din care două nu sunt specifice
fondului forestier („tufărișuri și înărăcinișuri”;
„perdele de protecție”).
„Cadastrul fondului forestier” sau „sistemul
informațional aferent cadastrului, specific fondului
forestier” se definește ca fiind un subsistem de
inventariere și evidență, sub aspect tehnic și
economic, a imobilelor identificate pe suprafața de
circa 6,4 milioane ha de fond forestier. El are ca
obiect inventarierea, descrierea, evidența și
reprezentarea pe planuri și hărți a terenurilor cu
destinație forestieră în scopul gestionării durabile a
fondului forestier și furnizării cadastrului general de
informații cu caracter tehnic și economic specifice
acestui domeniu de activitate. Acest sistem se
definește ca unul de o complexitate ridicată a cărui
realizare și funcționare reclamă eforturi materiale,
financiare și umane semnificative. El trebuie să se
constituie într-un obiectiv strategic prioritar al
autorității publice centrale care răspunde de
silvicultură.
3.	Particularități ale „cadastrului fondului
forestier”
Gestionarea pădurilor reprezintă o activitate
complexă ce înglobează procese economice,
tehnice și biologice cu particularități ce o deosebesc
de alte activități economice. Amintim în acest
context particularitățile determinate de:
•	durata mare în care se desfășoară procesul
bioproducției forestiere;
•	complexitatea deosebită a ecosistemului fores-
tier ca principal obiect de activi tate;
•	dependența cvasitotală a bioproducției de
factorii climatici;
•	identitatea fizică dintre principalul mijloc de
producție (arborele) și principalul produs (lemnul
pe picior).
Rolul complex de a organiza și apoi de a conduce
pădurile spre starea de maximă eficacitate în raport
cu funcțiile atribuite îi revine amenajării pădurilor.
Născută din necesitatea de a asigura societății
satisfacerea nevoilor de lemn și a altor servicii pro-
iective, amenajarea pădurilor, de peste două secole,
furnizează informații și fundamentează decizii de
gospodărire rațională apădurilor.
Regimul silvic, definit ca ansamblu de norme cu
caracter tehnic, economic și juridic, instituie
obligativitatea elaborării amenajamentelor pentru
fondul forestier național.
Amenajamentul este lucrarea care furnizează,
printre altele, date obiective asupra producției
pădurilor, necesare fundamentării programelor
economice de dezvoltare. în realizarea obiectivelor
specifice, amenajarea pădurilor obține, prin tehnici
caracteristice, o multitudine de informații legate
intrinsec de spațiul geografic (teren) aferent
fondului forestier.
Legătura dintre informațiile de caracterizare a
fondului forestier și teren se realizează prin
intermediul planurilor topografice și al hărților
tematice elaborate în amenajament. Se creează
astfel posibilitatea ca datele necesare „sistemului
informațional aferent cadastrului specific fondului
forestier” să se regăsească în cele obținute și
înglobate în proiectul de amenajare. în acest mod se
evidențiază o legătură intrinsecă între sistemul
informațional aferent cadastrului și sistemul
informațional al amenajării pădurilor. Ca o
particularitate esențială, se remarcă faptul că în
marea lor majoritate, datele necesare sistemului
informațional aferent cadastrului, specific fondului
forestier sunt incluse în baza de date a
amenajamentului.
După definirea cerințelor informaționale ale
sistemului aferent cadastrului specific fondului
forestier, realizarea lui se rezumă la identificarea
acestor informații în baza de date și la organizarea,
stocarea, prelucrarea fi editarea lor în concordanță
cu necesitățile proprii ale silviculturii și cu cele ale
cadastrului (general).
Legătura structurală dintre informațiile de
caracterizare a fondului forestier necesare
cadastrului general (funcția economică), pe de o
parte și cele din sistemul informațional specific
fondului forestier și din sistemul amenajării
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
19
pădurilor, pe de alta, se realizează prin codurile de
identificare cadastrală incluse în documentele
tehnice. Prin atașarea - la nivelul unei unități amena-
jistice - a datelor de identificare a cadastrului
general se creează accesul acestuia la informațiile
de evaluare cantitativă și calitativă a fondului
forestier.
Prelucrarea acestor informații va permite
elaborarea unor evidențe de sinteză necesare
fundamentării strategiilor sectoriale de dezvoltare
economică.
4.	Concepția și structura sistemului
informațional al fondului forestier
în condițiile în care:
•	există serioase carențe legislative referitoare la
definirea relațiilor informaționale dintre „cadastrale
de specialitate” și cadastrul (general);
•	Agenția Națională de Cadastru și Publicitate
Imobiliară nu a stabilit informațiile și modalitatea
de transmitere a acestora de către „cadastrale de
specialitate”;
•	autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură nu a definit, în cei 12 ani scurși de la
apariția legii, cerințele informaționale și nu a creat
cadrul instituțional necesar realizării și funcționării
sistemului informațional aferent cadastrului,
specific fondului forestier;
•	activitatea de amenajare a pădurilor generează
informații complete și complexe de evaluare
cantitativă și calitativă a fondului forestier, devine
imperios necesară elaborarea unui sistem
informatic alfondului forestier care să răspundă și
cerințelor sistemului aferent cadastrului specific
acestui domeniu de activitate.
Sistemul informatic al fondului forestier propus
are ca scop gestiunea informațiilor de caracterizare
și evaluare a fondului forestier, în vederea obținerii
unor rezultate de sinteză, necesare atât analizării și
luării de decizii în activitatea de gospodărire a
pădurilor, cât și satisfacerii cerințelor cadastrului
(general)1.
Nivelul elementar al bazei de date îl constituie
unitatea amenajistică omogenă din punct de vedere
al caracteristicilor silviculturale și cadastrale. Sub
raport informațional, unitatea amenajistică este de-
finită prin 214 caracteristici, care asigură o descriere
și evaluare completă a fondului forestier. Ele sunt
grupate în cinci entități: informații generale (inclu-
O variantă a acestui sistem, cu funejii orientate către „inventarul
fondului forestier”, a fost realizată în 1996 de I. Seceleanu, O. Badea,
Georgeta Jianu, Agata Peiov și Anișoara Lazăr.
siv cele de natură cadastrală), arboret, compoziție-
țel, semințiș, subarborct.
Nivelul minim de responsabilitate îl constituie
ocolul silvic (considerat ca structură silvică de bază
în administrare), la acest nivel realizându-se
gestiunea informațiilor elementare ale băncii de
date a fondului forestier.
Banca de date a unui ocol silvic este constituită
din unitățile amenajistice componente, numerotate
în cadrul unităților de producție; cea a unei direcții
silvice este alcătuită din băncile de date ale
ocoalelor silvice componente, iar cea a fondului
forestier al României este alcătuită din băncile de
date ale tuturor ocoalelor silvice din România. în
acest fel, informațiile la nivel de ocol silvic și mai
jos (localități, unități de producție, parcele,
subparcele) se obțin din propria bancă de date, iar
informațiile aferente nivelurilor superioare (direcții
silvice, județe și țară) se obțin din băncile de date ale
ocoalelor silvice componente (componentă ges-
tionată automat de sistemul informatic prin
structură).
Sistemul informatic al fondului forestier -
FOREST este alcătuitdin trei subsisteme (fig. 1):
•	Administrare sistem informatic și bancă de
date;
•	Gestiune informațiifond forestier;
•	Evidențefondforestier.
1° Administrarea sistemului informatic și a
băncii de date aferente
Subsistemul are ca scop realizarea integrității,
securității, coerenței și calității informațiilor din
banca de date. Lui îi revine sarcina coordonării și
supravegherii coerenței și corectitudinii executării
prelucrărilor distribuite ale sistemului. Cadrul
organizatoric, fluxul de prelucrare al informațiilor,
activitățile și responsabilitățile urmează să fie
stabilite împreună cu factorii de decizie implicați.
Acest subsistem asigură distribuirea în timp a
noilor versiuni ale produselor program, având grijă
ca prin funcții specifice să rezolve compatibilitatea
dintre versiunea și formatul datelor și versiunea
produselor program ale sistemului informatic. Pe
parcursul perioadelor de implementare, exploatare
experimentală și curentă, el va fi dezvoltat prin
adăugarea de funcții noi.
Componentele prevăzute, până în prezent, în
acest subsistem sunt următoarele:
• Preluare informații de la ocoalelor silvice nou
amenajate. Realizează conversia și încărcarea bazei
de date a amenajamentului silvic în banca de date a
fondului forestier. în etapa de inițializare a băncii de
date, reîncărcarea se realizează prin conversia
20
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 2
Sistem informatic al
fondului forestier
Subsistem
Gestiune date
Subsistem Evidențe
fond forestier
Subsistem
Administrare date
Gestiune
informații
cadastrale
Gestiune
parametri
axp.
Gestiune
structură
FF
Evidențe
FF
direcție
silvică
Evidențe
FF
țară
Amenajament
silvic
Evidențe
cadastrale
FF
țară
Evidențe
FF
ocol silvic
Actualizare
FF
ocol silvic
Evidențe
cadastrale
FF
localitate j
Evidențe
cadastrale
FF
Fig. 1. Structura sistemului informatic al fondului forestier
bazelor de date ale ocoalelor amenajate în versiunea
âflatăîn exploatare.
•	Gestiune parametri de exploatare. Realizează
gestiunea informațiilor incluse în cataloage
(direcții, ocoale, localități, județe, specii, tipuri de
soluri, sortimente, relief, subarboret etc.), tabele cu
coeficienții ecuațiilor de regresie (înălțimi, dia-
metre, creșteri, volume, creșteri indicatoare), pre-
cum și asimilări ale acestora pentru speciile care nu
au tabele proprii de cubaj sau de producție.
Parametrii de exploatare sunt gestionați de pro-
iectant și înglobați în produsele program ale
utilizatorilor în funcție de necesități. Aceștia suportă
actualizări determinate de obținerea unor noi
rezultate în cercetările întreprinse m domeniul
forestier.
•	Gestiune informații de identificare cadastrală.
Realizează concordanța dintre informațiile
conținute în documentele tehnice ale cadastrului și
publicității imobiliare pentru terenurile aflate în
limitele unităților administrativ-teritoriale și
unitățile amenajistice din banca de date a fondului
forestier. Se execută centralizat, de către proiectant,
asupra întregii bănci de date. Execuția acestei
componente implică preluarea băncii de date dis-
tribuite și redistribuirea ei după actualizare.
2	" Gestiunea informațiilor silvice din banca de
date are următoarele componente:
*	Amenajament silvic. Realizează elaborarea
interactivă a proiectelor de amenajare și are ca
rezultat o bază de date organizată pe unitățile de
producție ale ocolului silvic. Aceasta constituie
sursa de încărcare a bazei de date aocolului silvic.
Având în vedere că activitatea de amenajare
acoperă anual circa 10% din fondul forestier al țării,
se impune ca pentru restul de 90%, să se execute
actualizări, determinate de modificările survenite de
la intrarea în vigoare a amenajamentului și până la
data de referință a creării sistemului. Acțiunea de
elaborare a unor noi norme de amenajare, precum și
apariția unor cerințe tehnologice noi impun
realizarea unei noi versiuni a acestei aplicații.
•	Actualizarea bazei de date a ocolului silvic.
Realizează operarea unor modificări datorate
construirii de drumuri, modificării distanțelor de
colectare și a zonării funcționale, producerii unor
fenomene negative, scoaterilor definitive din fondul
forestier, execuției lucrărilor de îngrijire și exploa-
tare, precum și modificarea caracteristicilor
biometrice ale arboretelor, ca urmare a trecerii
timpului.
Principiile care stau la baza elaborării
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
21
programelor de actualizare au în vedere:
•	păstrarea sistemului de parcele stabilit prin
amenajament;
•	solicitarea unui minim de informații din partea
utilizatorului și, implicit, obținerea celorlalte
informații prin algoritmi.
Prin intermediul acestor programe, informațiile
de caracterizare a fondului forestier arondat unui
ocol silvic sunt actualizate la sfârșitul fiecărui an,
astfel că gospodăria silvică va avea posibilitatea
utilizării lor în luarea deciziilor cu caracter tactic și
strategic.
3° Evidențe fondforestier
Acest subsistem exploatează baza de date
permanent actualizată în scopul obținerii unor
evidențe de evaluare a fondului forestier (pe diferite
criterii și caracteristici structurale existente în baza
de date). Structura subsistemului este prezentată
schematic în fig. 2.
Componentele incluse în acest subsistem
prelucrează informații specifice și elaborează:
•	evidențe ale fondului forestier la nivel de ocol
silvic;
•	evidențe ale fondului forestier la nivel de direc-
ție silvică;
•	evidențe ale fondului forestier la nivel de țară
sau zonă geografică (provincie istorică);
•	evidențe cu specific cadastral la nivelul fon-
dului forestier aflat în limitele administrativ-teri-
torialealeunei localități (comună, oraș, municipiu);
•	evidențe cu specific cadastral la nivelul fon-
dului forestier aflat în limitele administrativ-teri-
toriale ale unui județ;
•	evidențe cu specific cadastral la nivelul fon-
dului forestier național.
Subsistemul este astfel organizat încât să ofere
posibilitatea prelucrării ierarhizate și distribuite la
nivel de ocol, direcție, localitate, județ și țară.
Conținutul informațional al fiecărei evidențe se
analizează în corelație cu informațiile din baza de
date analitică a sistemului informatic și se stabilește
în concordanță cu indicatorii de caracterizare a
fondului forestier. Pe această bază se vor elabora
algoritmii de prelucrare și listare a evidențelor
proiectate. Nivelurile de totalizare și modul de
agregare a informațiilor cu caracter analitic sunt
specifice fiecărei evidențe.
Baza de date a fondului forestier necesară
exploatării acestui subsistem informatic este
constituită din baza de date analitică a ocoalelor
componente, structurată pe cinci tipuri de fișiere
corespunzătoare celor cinci entități de grupare a
informațiilor de caracterizare a fondului forestier.
Modul de structurare a informațiilor permite
întreținerea distribuită a bazei de date de către
personalul specializat de la nivelul ocoalelor silvice,
precum și cumularea ei pentru nivelurile superioare
fig. 2. Arhitectura subsistemului Evidențe Fond Forestier
22
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
de structură (direcție, județ, țară).
La nivel de direcție - județ se folosesc, ca intrare
în prelucrare, bazele de date ale ocoalelor silvice
componente, iar ca ieșire se obțin fișiere sintetice
specifice fiecărui tip de raport. Ele constituie datele
de intrare pentru prelucrările la nivel de țară, în baza
cărora se obțin fișierele sintetice corespunzătoare
acestui nivel.
Bazele analitice și sintetice obținute Ia sfârșitul
fiecărui an se arhivează în vederea interogării și
prelucrărilor statistice, permițând astfel eviden-
țierea evoluției în timp a caracteristicilor fondului
forestier în raport cu diferite criterii.
în viitor, pe măsură ce se va dispune de o bază
cartografică de calitate (planuri topografice la scara
1:5000, obținute prin tehnologii digitale),
informațiile existente în baza de date vor fi
dezvoltate și exploatate prin utilizarea facilităților
puse la dispoziție de sistemele informatice
geografice (GIS).
5.	Propuneri privind realizarea sistemului
informatic al fondului forestier
în vederea eliminării întârzierilor existente în
realizarea “sistemului informațional aferent
cadastrului, specific fondului forestier”, sunt
necesare acțiuni imediate a căror transpunere în
practică implică eforturi tehnice, financiare și
umane semnificative. Ele sunt diferențiate în raport
cunivelul competențelor instituționale existente.
A. La nivelul instituției naționale care
coordonează cadastrul general, acțiunile ce trebuie
întreprinse au în vedere:
•	eliminarea carențelor legislative referitoare la
definirea „cadastrelor de specialitate” și a
legăturilor acestora cu cadastrul (general);
■	stabilirea informațiilor și a modalităților de
transfer ale acestora de la „cadastrele de
specialitate” la cadastrul (general);
■	accelerarea ritmului, nejustificat de lent, de
realizare a cadastrului și publicității imobiliare la
nivelul unităților administrativ-teritoriale (comună,
oraș, municipiu);
■	asigurarea unei coordonări unitare în realizarea
„cadastrelor de specialitate” de către autoritățile
publice centrale care răspund de domeniile de
activitate.
B.	La nivelul autorității publice centrale care
răspunde de silvicultură, acțiunile propuse au în
vedere:
•	elaborarea unui program de realizare a cadas-
trului terenurilor cu destinație forestieră din
domeniul public al statului, cu precizarea proce-
durilor și mijloacelor financiare necesare, a
eșalonărilor în timp a suprafețelor, a termenelor de
finalizare și a responsabilităților instituționale;
•	sprijinirea, prin acordarea de facilități inclusiv
fiscale, a proprietarilor de terenuri forestiere în
acțiunea de “intabulare” a acestora;
•	crearea cadrului instituțional, la nivel central și
local, care să asigure realizarea și exploatarea
sistemului informațional aferent cadastrului,
specific fondului forestier;
•	elaborarea unui proiect cadru care să funda-
menteze tehnic și economic realizarea și exploa-
tarea sistemului informatic al fondului forestier cu
evidențierea componentei subsis-temului aferent
cadastrului;
•	coordonarea realizării proiectului sistemului
informatic al fondului forestier.
C.	La nivelul Regiei Naționale a Pădurilor-
Romsilva, acțiunile ce se vor întreprinde urmăresc:
•	crearea, la nivel central și teritorial (direcții
silvice), a structurilor de exploatare a sistemului
informatic al fondului forestier - domeniu public al
statului;
•	“intabularea”, cu respectarea procedurilor
lega-le, a fondului forestier - domeniu public al
statului administrat de Regie;
•	asigurarea, după intrarea în exploatare, a
funcționării sistemului informatic al fondului
forestier.
D.	La nivelul Institutului de Cercetări și
Amenajări Silvice, acțiunile ce se vor întreprinde au
în vedere:
•	proiectarea în detaliu a sistemului informatic al
fondului forestier;
•	crearea structurii tehnice care să asigure atri-
buțiile de administrator general al sistemului infor-
matic și al bazelor de date ale acestuia.
Realizarea cu profesionalism a acestor
propuneri poate conduce, într-o perioadă
rezonabilă de timp, la intrarea în exploatare
curentă a unui sistem informatic performant
capabil să satisfacă în integralitate necesitățile
informaționale aferente cadastrului.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
23
Bibliografie
B o ș,N., 2003: Cadastru general. Editura All Beck,	Monitorul Oficial al României, Partea l,nr. 653/2005
București, 365 p.
* Legea cadastrului și publicității imobiliare nr.
7/1996, cu modificările și completările ulterioare.
* Codul silvic, Legea nr. 46/2008. Monitorul Oficial
a] României, Partea I, nr. 23 8/2008
Dr. ing. loan SECELEANU
membru corespondent A.S.A.S.
Regia Națională a Pădurilor - Romsilva
E-mail: ioan.seceleanu@gmail.com
A possible project for a setting up of the forest estate cadastre
Abstract
Based on an analysis of the coherence of the legislative framework which supports the setting up and the
maintenance of the cadastre system in Romania, the author outlines a series of shortcomings regarding the terms used, the
contents and fimctioning of the forest estate cadastre. The replacement of this term with informațional system referring to
cadastre typical for the forest estate, defined as system of inventory recording from a technical and economic point of
view of the property items present on the about 6.4 million ha of forest estate is suggested. This aims at making the
inventory, the description, registering and representation on plâns and maps of the areas of forestry use, for the
sustainable management of the forest estate and at providing the cadastre system of Romania the specific technical and
economic information typical for this field.
Under these circumstances the paper presents the concept and the structure of an informațional system of the forest
estate which can comply in the same time with the information requirements of the cadastre system spec i fie for this field.
This is regarded as a top priority for the management of forests and the author proposes a set of actions which would
enable putting into practice the proposed system, capable to cover the information requ irements of the cadastre system.
Keywords: cadastre, forest estate cadastre, information system referring to the cadastre specific to the forest
estate, informațional system oftheforest estate.
24
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Influența înălțimii primei înfurciri
asupra calității arborilor de fag pe
picior
Cătălin-Constantin ROIBU
1.	Introducere
înfurcirea este unul dintre cele mai importante
elemente pentru aprecierea calității tehnologice a
arborilor (Armând, 2000; Ningre, 1997, 2007).
Interesul din ce în ce mai mare manifestat pentru fag
a ridicat și va ridica multe probleme silviculturii
românești, în sensul asigurării continuității
producției de masă lemnoasă cât mai mare și de
calitate superioară.
încă de la început, fagul are o mare tendință de
înfurcire, aceasta fiind mai mare la semințișul pus
direct în lumină. Ea se întâlnește deseori în
arboretele de fag, mai ales la arborii ce prezintă
coroană de tip mătura (Avăcăriței, 2005). în dreptul
înfurcirii trunchiului se produc creșteri neregulate,
lemnul cu acest defect fiind inapt pentru majoritatea
utilizărilor. în plus, această zonă este puternic
expusă alterării, permițând stagnarea apei din
precipitații și întrunind condiții favorabile pentru
instalarea ciupercilor xilofage (Beldeanu, 1999).
Cunoașterea mărimii și frecvenței înfurcirilor
prezintă importanță din punct de vedere al calității
numai în măsura în care prezența ei afectează
proporția lemnului de lucru (Decei, 1981).
Cauzele apariției înfurcirii sunt diverse.
Cercetările realizate în străinătate au subliniat că
lumina, gerurile târzii sau timpurii, competiția inter
și intraspecifică, factorii genetici, aportul de apă și
minerale, vârsta sunt cei mai importanți factori în
producerea înfurcirii (Dupre, 1986; Ningre, 1997,
2007; Nicolini, 1995,1999,2000; Stăncioiu, 2006).
Unele cercetări desfășurate în arboretele naturale au
demonstrat că o desime mare a arborilor reduce
formarea înfurcirilor (Ammann, 2004). Până în
prezent, un rol important în apariția înfurcirilor al
unui factor dat, ca de exemplu lumina, nu este clar
stabilit (Ningre, 1997).
Prin prezentul studiu se încearcă să se determine
influența înălțimii la care apare prima înfurcire
asupra calității arborilor și stabilirea anumitor
legături corelative între aceasta și alte caracteristici
biometrice.
2.	Material și metodă
în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse s-a
adoptat metoda experimentală bazată pe efectuarea
de măsurători biometrice în patru suprafețe de
probă, amplasate în arborete pure și practic pure de
fag naturale sau supuse gestionării silvice.
Suprafețele de probă amplasate în arborete naturale
sunt considerate martor pentru calitatea arborilor de
fag.
Amplasarea, delimitarea și inventarierea
arborilor din suprafețele experimentale instalate
s-au făcut în conformitate cu metodologia
consacrată pentru studiul structurii ecosistemelor
forestiere prin intermediul profilelor structurale
(Giurgiu, 1979; Cenușă, 1996, 2000). Fiecare
arbore cu diametrul de bază mai mare de 8 cm, din
interiorul suprafețelor experimentale, s-a numerotat
cu vopsea, înregistrându-se în carnete de teren:
specia; diametrul la 1,30 (cm); înălțimea totală (m);
înălțimea elagată (m); înălțimea la care apare prima
înfurcire (m); clasa pozițională; clasa de calitate
(clasele I-IV); forma coroanei (mătură, buchet,
steag) (Roloff, 1985, citai de Schutz, 1989)',
diametrul coroanei (m). Toate datele de teren au fost
înregistrate în carnete de teren adecvate acestui tip
de măsurători și apoi prelucrate în fișiere de lucru
sub formă tabelară, dar și folosind programe
specifice utilizate în cercetarea silvică.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
25
3.	Rezultate și discuții
Pentru început s-a încercat surprinderea modului
de repartizare a arborilor în arborcte, în raport cu
înălțimea la care apare prima înfurcire prin
intermediul funcției teoretice de repartiție Gamma.
în cele ce urmează se prezintă repartițiile
experimentale ale numărului de arbori pe clase de
• Valori experimentale----------Valori teoretice
.	Frecvențe absolute
Frecvențe absolute	_	_
Fig.l. Compararea distribuției experimentale
a numărului de arbori pe clase de apariție a primei
înfurciri pentru suprafața de probă Dolhești cu
funcția Gamma.
Clase de înălțimi la care apare prima înfurcire (m)
Fig. 3. Compararea distribuției experimentale
a numărului de arbori pe clase de apariție a primei
înfurciri pentru suprafața de probă Tătăruși cu
funcția Gamma.
• Valori experimentale -----Valori teoretice
Clase de înălțimi la care apare prima înfurcire (m)
Fig. 4. Compararea distribuției experimentale
a numărului de arbori pe clase de apariție
a primei înfurciri pentru suprafața de probă
Ruja cu funcția Gamma.
prezența distribuțiilor experimentale cu asimetrie
negativă pentru suprafețele Dolhești și Humosu, iar
în cazul dispozitivelor experimentale Tătăruși și
Ruja prezența asimetriilor pozitive. Un aspect foarte
important în caracterizarea calității arborilor este
media înălțimii la care apare prima înfurcire, iar
pentru arboretele studiate această variază de la
0	5	10	15	20	25	30	35
Clase de înălțimi la care apare prima inaltime (m)
Fig. 2. Compararea distribuției experimentale
a numărului de arbori pe clase de apariție
a primei înfurciri pentru suprafața de probă
Humosu cu funcția Gamma.
înălțimi la care apare prima bifurcare și ajustarea
acestora prin intermediul funcției Gamma (fig. 1-4).
în tabelul 1 se prezintă principalii indicatori
statistici ai distribuțiilor experimentale.
Se poate observa, în cazul arboretelor studiate,
19,85 m, în cazul suprafeței de probă Dolhești, la
10,08 m în cazul dispozitivului experimental Ruja.
Ajustarea distribuției experimentale cu cea teoretică
a fost testată statistic prin testul prin care se
demonstrează că funcția teoretică Gamma este
26
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Tabel 1.
Principalii indicatori ai distribuției experimentale a numărului de arbori pe categorii de înălțimi la care apare
prima înfurcire
Indicatorul statistic	Suprafața de probă			
	Dolhești	Humosu	Tătăruși	Ruja
Număr total de arbori	175	295	251	360
% arborilor înfurciți	09.94	32,20	72,00	60,33
Minima (m)	2,00	2,00	2,00	2,00
Maxima (m)	32,00	30,00	26,00	30,00
Amplitudine (m)	30,00	28,00	24,00	28,00
Media (in)	19.85	18.08	13.83	10.08
Varianta (m )	30,95	60,85	20,62	38,33
Abaterea standard (m)	5,56	7,80	4,54	6,19
Coeficientul de variație %	28,02	43,14	32,83	61,43
Abaterea standard a mediei (m)	0,51	0,80	0,34	0,46
Coeficientul de asimetrie	-0,80	-0,56	0,20	0,80
Coeficientul de exces	1,19	-0,86	-0,49	0,30
2 Testul de	X experimental	2,106	24, 051	0,704	1,333
conformitate X teoretic (q=5%)	21,026	21,026	18,307	21,026
potrivită pentru caracterizarea structurii arboretelor
relativ echiene în raport cu înălțimea la care apare
prima înfurcire. în cazul arboretului natural
Humosu, funcția teoretică Gamma nu surprinde
distribuția teoretica, o posibilă explicație fiind dată
de melanjul de vârste și înălțimi.
Din punct de vedere al procentului numărului de
arbori înfurciți observăm că, în cadrul arboretului
natural Humosu, acest procent este cel mai redus
(32,20), iar cei mai mulți arbori bifurcați sunt
întâlniți în suprafața de probă Tătăruși (72,00), ceea
ce indică superioritatea arboretului natural,
înălțimea la care apare prima înfurcire are o mare
importanță în sortarea lemnului, deoarece o
bifurcare apărută în prima treime a arborelui, unde
sunt concentrate aproximativ două treimi din
volumul total al acestuia, poate duce la declasări
majore ale materialului lemnos. Aceste rezultate
confirmă cercetările realizate de Decei în 1981 care
a evidențiat că bifurcarea apare la un număr relativ
redus de arbori (15%) și prezintă importanță din
punctul de vedere a calității lemnului dacă porțiunea
unde apare depășește 2 (3) m.
Distribuția numărului de arbori înfurciți pe clase
poziționale poate oferi informații asupra unor
posibile cauze de apariție a înfurcirii (fig.5).
în cazul arboretelor studiate, înfiircirea este
prezentă în toate clasele poziționale. Pentru
arboretele relativ echiene frecvența de apariție a
înfurcirilor este mai ridicată în plafoanele arborilor
predominanți și dominanți (83% din numărul de
arbori prezintă înfurciri). în cazul arboretelor
pluriene remarcăm faptul că proporția cea mai mare
a arborilor înfurciți se întâlnește în plafoanele
superioare (50%).
Aceste rezultate confirmă cercetările realizate
conform cărora fagul cu înfurcire este întâlnit în
toate condițiile, de la arborii izolați până la arborele
dese (Stăncioiu, 2006; Nicolini și Caraglio, 1995).
Potrivit acelorași autori, cauzele înfurcirii în
condiții de umbră ar fi date de creșterea mai mult
orizontală a lujerului terminal, în vreme ce o ramură
laterală îl poate ajunge și chiar depăși. în condiții de
lumină, apariția înfurcirii ar fi determinată, pe de o
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr 2
27
II nuadrtoul de arbori □ numlr arbon înfurciji
1	2	3	4 5b 5b
a\	Clasa pozițională
n numlr loial de arbori
d număr arbori înfurciți
Fig. 5. Distribuția numărului total de arbori și a numărului de arbori înfurciți pe clase poziționale pentru
suprafețele de probă: a) Dolhești, b) Humosu, c) Tătăruși d) Ruja.
parte, de creșterea puternică a unei ramuri îndreptate
în sus, care ajunge și depășește lujerul terminal, iar,
pe de altă parte de mortalitatea apicală. Decei, 1981
demonstrează că înfurcirile sunt mai frecvente la
arborii de grosimi mari (peste 40 cm), mai ales la
arborii predominanți (25,8% din arborii încadrați în
această clasă pozițională prezintă înfurciri, în timp
ce la arborii dominați defectul apare la doar 3%
dintre arbori).
Teissier de Cros, (1981) consideră că frecvența
înfurcirilor este mai mare în făgetele de joasă
altitudine decât în făgetele montane. Același autor
precizează că în cazul făgetelor românești, care deși
cresc la altitudini de 600-1200 m, prezintă foarte
mulți arbori înfurciți în majoritatea arboretelor,
aspect explicat, potrivit autorului, prin gerurile
târzii.
Influența luminii și competiția inter și
intraspecifîcă au un rol important în formarea
coroanei fagului (Nicolini, 1995). Falcone (citat de
Nicolini, 1995), Teissier de Cros, 1981 au observat
că plantarea fagului sub masiv la desimi inițiale
mari, diminuează proporția arborilor înfurciți.
Un alt factor care favorizează înfurcirea este
mortalitatea apicală dată de gerurile târzii și
timpurii. Astfel, în Franța, gerul din primăvara
anului 1995 a provocat cele mai mari distrugeri în
cazul arboretelor cu desime mai mică, incidența
înfurcirilor fiind mai mare Ia arborii cu înălțimi mai
mici de 4 m. (Ningre, 2007).
Având în vedere importanța acestei
caracteristici, în cele ce urmează se va încerca
stabilirea unor legături de dependență între aceasta
și principalele caracteristici biometrice ale arborilor
folosind ca metodă analiza în componente
principale. Această metodă presupune identificarea
parametrilor specifici unui set multidimensional de
valori experimentale, exprimându-le într-o formă
care pune în evidență similitudinile și diferențierile
dintre variabilele luate în studiu (Horodnic, 2004).
Analiza în componente principale construiește noi
variabile artificiale, iar reprezentarea grafică
permite vizualizarea relațiilor dintre existența unor
grupe de indivizi sau grupe de variabile inițiale.
Corelațiile sunt sintetizate în spațiul
multidimensional cu două sau mai multe axe,
28
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
fiecare axa constituind o componentă principală și
interesează poziția variabilelor în raport cu aceste
axe. în spațiul multidimensional fiecare variabilă
poate fi considerată un vector. Legăturile statistice
dintre variabile sunt bine puse în evidență în
matricea de corelație. Coeficienții de corelație din
această matrice pot fi exprimați grafic prin
cosinusul unghiului format de vectorii
corespunzători fiecărei perechi de variabile,
lungimea acestor vectori fiind măsura varianței
explicate. Calitatea reprezentării depinde de
proporția varianței explicate de fiecare axă în parte.
Variabilele situate în apropierea originii noului
sistem de coordonate se diferențiază foarte puțin, iar
cele de periferie au o influență mai mare. Vectorii
mai apropiați denotă o legătură statistică mai
puternică între variabile. Folosirea metodei analizei
în componente principale presupune folosirea unor
variabile continue. în figurile de mai jos se prezintă
proiecția variabilelor analizate în planul factorilor
1x2.
Fig.6. Proiecția variabilelor în planul factorilor 1x2
pentru suprafața de probă Dolhești.
Fig. 7. Proiecția variabilelor în planul factorilor 1x2
pentru suprafața de probă Humosu.
Fig. 8. Proiecția variabilelor în planul factorilor 1x2
pentru suprafața de probă Tătăruși.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
o.o
DC'f'
CM
3
Factor 1.67,63%
Fig.9. Proiecția variabilelor în planul factorilor 1x2
pentru suprafața de probă Ruja.
-0.5
29
Din graficele prezentate se observă că pentru
suprafețele de probă de probă constituite în arborete
cu structuri relativ echiene (Dolhești și Tătăruși)
înălțimea la care apare prima înfurcire este
corelată pozitiv cu înălțimea elagată (Hr) și
coeficientul de zveltețe (ZJ și corelată negativ cu
diametrul coroanei (Dr), diametrul de bază (D). Nu
au fost stabilite relații de dependență cu înălțimea
totală a arborilor (H). în cadrul suprafețelor de probă
Ruja și Humosu, arborete cu structură plurienă,
înălțimea la care apare prima înfurcire (HmF) este
corelată pozitiv cu înălțimea elagată (He), diametrul
de bază (D), înălțimea totală a arborilor (H) și
corelată negativ cu diametrul coroanei (DJ și
coeficientul de zveltețe (Zz).
Pornind de la variația clasei de calitate pe
categorii de diametre (Giurgiu, 1979) s-a încercat o
adaptare a acestei metode pentru identificarea
arborilor a căror înălțime la care apare prima
înfurcire influențează calitatea lemnului (fig. 10-
13).
Frecvența arborilor din clasele superioare de
clase înălțimi la care apare prima înfurcire (m)
Fig. 10. Variația clasei de calitate medii pe categorii
de înălțimi la care apare prima înfurcire pentru
suprafața de probă Dolhești.
clase înălțimi la care apare prima înfurcire (m)
Fig. 11. Variația clasei de calitate medii pe categorii
de înălțimi la care apare prima înfurcire pentru
suprafața de probă Humosu.
Fig. 12. Variația clasei de calitate medii pe categorii Fig. 13. Variația clasei de calitate medii pe categorii
de înălțimi la care apare prima înfurcire pentru de înălțimi la care apare prima înfurcire pentru
suprafața de probă Tătăruși.	suprafața de probă Ruja.
30
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
calitate este foarte redusă la categoriile inferioare de
înălțimi la care apare prima înfiircirc și relativ
redusă la cele superioare. în cazul dispozitivelor
experimentale amplasate în arborete naturale
(Humosu, Ruja), arborii de calitate superioară sunt,
de regulă, grupați în categoriile de înălțimi
superioare la care apare prima înfurcire, aceasta
influențând direct calitatea arborilor. Astfel, cu cât
înălțimea primei înfurciri este mai coborâtă, cu atât
calitatea arborilor este mai slabă. Pentru suprafețele
de probă Dolhești și Tătăruși cea mai bună clasă de
calitate este înregistrată în categoriile centrale de
înălțimi ale primei înfurciri. Acest defect
influențează direct calitatea arborilor până la
înălțimi de 15-20 m, calitatea slabă înregistrată după
această valoare putând fi justificată de prezența altor
defecte majore (putregai, noduri, curburi etc.).
4.	Concluzii
Prezentul articol și-a propus surprinderea
influenței primei înfurciri asupra calității arborilor
și stabilirea unor legături corelative dintre aceasta și
alte caracteristici biometrice.
Folosirea distribuției experimentale a numărului
de arbori de categorii de înălțimi ale primei înfurciri
a permis identificarea unor aspecte cu caracter
general, cum ar fi: media înălțimii la care apare
prima înfurcire, coeficienții de asimetrie și exces ai
distribuției experimentale. Astfel, în cazul
arboretelor studiate s-a remarcat prezența
distribuțiilor experimentale cu asimetrie negativă
pentru suprafețele Dolhești și Humosu, iar în cazul
dispozitivelor experimentale Tătăruși și Ruja,
prezența asimetriilor pozitive. în ceea ce privește
media înălțimii primei înfurciri, aceasta variază de
la 19,85 m, în cazul suprafeței de probă Dolhești, la
10,08 m în cazul dispozitivului experimental Ruja.
Din punct de vedere al procentului de arbori
înfurciți se observă că în cadrul arboretului natural
Humosu acest procent este cel mai redus (32,20), iar
cei mai mulți arbori bifurcați sunt întâlniți în
suprafața de probă Tătăruși (72,00), ceea ce indică
superioritatea ecosistemelor naturale. Ajustarea
distribuției experimentale demonstrează, în
premieră, că funcția teoretică Gamma este potrivită
pentru caracterizarea structurii arboretelor relativ
cchiene în raport cu înălțimea la care apare prima
înfurcire. în schimb, pentru arboretul natural
Humosu s-a demonstrat că funcția teoretică Gamma
nu mai poate surprinde în mod corect distribuția
teoretică, o posibilă explicație fiind dată de melanjul
de vârste și înălțimi.
Prin distribuția numărului de arbori pe clase
poziționale s-a demonstrat că înfurcirea este
prezentă în toate etajele studiate. în cazul
arboretelor relativ echiene cei mai mulți arbori
înfurciți sunt întâlniți în etajul arborilor predominați
și dominanți (83%). Pentru arboretele pluriene
incidența înfurcirilor este mai mare în plafonul
superior. Aceste rezultate indică faptul că apariția
înfurcirii ar fi dată, pe de o parte de lumină, iar pe de
altă parte de gerurile târzii care induc mortalitatea
apicală.
Ținând cont de importanța acestui defect s-a
încercat stabilirea unor legături de dependență între
acesta și principalele caracteristici biometrice ale
arborilor folosind ca metodă analiza în componente
principale. A fost demonstrat adevărul că în
arboretele cu structuri relativ echiene, înălțimea la
care apare prima înfurcire este corelată pozitiv cu
înălțimea elagată și coeficientul de zveltețe și
corelată negativ cu diametrul coroanei și diametrul
de bază. în schimb nu au fost stabilite relații de
dependență cu înălțimea totală a arborilor. în cadrul
arboretelor ce prezintă structuri pluriene, înălțimea
la care apare prima înfurcire este corelată pozitiv cu
înălțimea elagată, cu diametrul de bază, cu înălțimea
totală a arborilor, dar este corelată negativ cu
diametrul coroanei și coeficientul de zveltețe.
Pentru identificarea arborilor a căror înălțime la
care apare prima înfurcire ce influențează calitatea
lemnului a fost prezentat modul de repartiție a
arborilor pe categorii de înălțimi ale primei înfurciri
în cadrul aceleiași clase de calitate. în cazul
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
31
arboretelor cu structuri pluriene, acest defect
influențează direct calitatea arborilor: astfel, cu cât
înălțimea primei înfurciri este mai coborâtă, cu atât
calitatea arborilor este mai slabă. Pentru suprafețele
de probă Dolhești și Tătăruși (arborete cu structuri
relativ echine) s-a stabilit că cea mai bună clasă de
calitate este înregistrată în categoriile centrale de
înălțimi ale primei înfurciri.
Bibliografie
Am m a n n, R, 2004; Analysis of untreated beech-
stands (Fagus sylvatica L.) as a basis for new thinning
concepts, Proceedings firom the 7th International Beech
Symposium IUFRO Research Group, pp. 16-25.
Arm and, G.: LeHetreautrement, TDF, Paris, 263p.
A v ă c ă r i ț e i, D., 2005: Cercetări auxologice în
arborete de fag aflate în perioada de regenerare, Teză de
doctorat. Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava,
381p.
B e l d e a nu, E., 1999: Produse forestiere și studiul
lemnului, voi. I, Editura Universității „Transilvania"
Brașov, 362p.
C e n u ș ă, R., 1986: Structura și stabilitatea unei
păduri naturale de molid din Codrul secular Giumalău,
RevistapădurilQr,4pp. 185-189.
C e n u ș ă, R., 2000: Cercetări asupra dinamicii
structurale a ecosistemelor de pădure de la limita
altitudinală de vegetație pentru menținerea echilibrului
ecologic, Referat științific final IC AS. 69 p.
D up r e, S., Thiebaut, B., Teissier du Cros, E., 1986:
Morphologie et architeclure des jeunes hetres (Fagus
sylvatica L.). Influence du milieu, variabilite genetique,
Ann. For. Sci. 43 pp. 85-102.
D e c e i, I., 1981: Cercetări privind calitatea
arboretelor de fag și modul de gospodărire în făgete, în
raport cu factorii naturali, Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice, Seria a 11-a, București, 56p.
G i u r g i u, V., 1979: Dendrometrie și auxologie
forestieră, Editura Ceres, București, 692 p.
H o r o d n i c, S. A., 2004: Elemente de biostatistică
forestieră, Editura Universității Suceava. 160p.
N i c o 1 i n i, E., Caraglio, Y, 1995: L'influencede
divers caracteres architecturaux sur l'apparititon de la
fourche chez Fagus sylvatica L. (Fagaceae), en fonction
de l'absence ou de la presence d’un couvert, în: J.
Bouchon (red.) Architecture des arbres fruitiers ct
forestiere, INRA, Paris, pp. 273-287.
N i c o 1 i n i, E., Chanson B., 1999: Lapoussecourte,
un indicateur du degre de maturation chez le Hetre
(Fagus sylvaticaUfCan.J Bot.11,pp. 1539-1550.
N i c o 1 i n i, E., 2000: Nouvelles observations sur la
morphologie des unites de croissance du hetre (Fagus
sylvatica L.). Symetrie des pousses, reflets de la vigueur
des arbres. Can. J. Bot. 78, pp. 1 -11.
N i n g r e, F., 1997: Une definition raisonnee de la
fourche du hetre, Rev. For. Fr. 59 pp. 32-40.
N i n g r e, F., Colin, F., 2007: Frost damage on the
terminal shoot as a risk factor of fork incidence on
common beech (Fagus sylvatica L.) Ann. For. Sci. 64 pp.
7986.
R o 1 o f f, A. 1985: Schadstufen bei der Buche, Foret
und. Holzwirt 40,pp.l31-134.
S c h ii t z, J. Ph., 1990: Sylviculture 1 - Principes
d'education des foret, Presses Polytechniques et
UniversitairesRomandes, Lausanne, 243 p.
S t a n c i o i u, T., O'Hara K., 2006: Morphological
plasticity of regeneration subject to different levels of
canopy cover in mixed-species, multiaged forests of the
Romanian Carpathians, Trees 2, pp. 196-209.
Teissier du Cros, E. et al., 1981: Le hetre, INRA -
Departament des Recherches Forestieres, Paris, 614 p.
Asistent universitar ing. Cătălin-Constantin ROIBU
catalin_roibu@yahoo.com
Facultatea de Silvicultură
Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava
32
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
The influence of the height of the first forking on tree quality
The paper presents the results of the researches carried out on the influence of the first forking height on tree
quality, which enabled the delineation of a correlative link between this and other biometric characteristics. The usc of the
experimental distribution of the stern numbcr by height categories of the first forking allowed the identification of some
general aspects, as the averagc of the height at the first forking and the skew and kurtosis coefficients of the experimental
distribution. Using the distribution of the quality class regarding the first forking height, for the stands with uneven-aged
structures, this flaw influenced directly the quality of the trees: the lower the height of the first forking the poorer the tree
quality. For the Dolhești and Tătăruși plots (stands with relative uneven-aged structures) the best quality class is
registered within the central categories of first forking heights.
Key words: first forking, principal component analysis, beech stern quality
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
33
O metodă analitică asistată
de calculator pentru optimizarea
sistemului de lucrări transversale
de pe rețeaua hidrografică torențială
Victor-Dan PĂCURAR
1.	Introducere
Condițiile naturale de relief, substrat petrografic
și climatice ale țării noastre, asociate cu gospo-
dărirea necorespunzătoare, din trecutul mai mult
sau mai puțin îndepărtat, a fondului funciar, au dus
la situația ca procesele de torențializare a rețelei
hidrografice și de eroziune accelerată a solului să
afecteze o mare parte a teritoriului României
(Ciortuz, Păcurar, 2004). Existența unui dezechili-
bru hidrologic accentuat este pregnant pusă în
evidență de inundațiile cu efecte catastrofale
(precum cele din vara anului 2005, urmate de altele
la scară mai redusă în anii următori) și de
cunoscutele crize de apă cu care s-au confruntat
constant în ultimul timp chiar și centre urbane din
zona montană (ca de exemplu Brașovul).
Gravitatea acestor probleme de interes național
s ubliniază, dacă mai era necesar, marea importanță a
continuării și definitivării acțiunii de amenajare a
bazinelor hidrografice montane. După cum este
bine cunoscut, hidrologia muntelui o influențează
hotărâtor pe cea a câmpiei, problemele secetei și
inundațiilor mai accentuate astăzi în contextul
posibilelor schimbări climatice, nu se pot rezolva
global și stabil prin irigații și lucrări de îndiguire, ci
numai prin asigurarea unui bun echilibru hidrologic
al muntelui, rolul fundamental din acest punct de
vedere revenind pădurii. Din acest motiv, în mod
tradițional, în țara noastră, amenajarea bazinelor
hidrografice montane este coordonată de specialiștii
sectorului silvic.
Desfășurarea cu succes a acțiunii de amenajare a
bazinelor hidrografice torențiale presupune apli-
carea unui complex de măsuri organizatorice, de
lucrări biologice și construcții hidrotehnice. în
cadrul acestuia, un loc de o deosebită importanță
revine lucrărilor hidrotehnice transversale, ce înde-
plinesc funcțiuni multiple și adesea hotărâtoare din
punct de vedere al eficienței soluției tehnice de ame-
najare complexă a bazinelor hidrografice montane
cu potențial torențial.
Considerând sistemul românesc de amplasare a
lucrărilor hidrotehnice transversale, cunoscut sub
denumirea de sistemul „apărării imediate a obiec-
tivului din aval” (ce are la bază principiul „susținerii
reciproce a lucrărilor” combinat cu ideea lui Breton
de a crea la gura torentului un așa-numit „tampon de
retenție”) apare evidentă importanța deosebită ce
revine stabilirii amplasării și înălțimii utile a
lucrărilor din sistem (Clinciu, Lazăr, 1999).
Având în vedere că se poate vorbi de un loc de
amplasare optim numai pentru o anumită înălțime a
lucrării, aceste două aspecte trebuie analizate în
strânsă concordanță. Considerente de ordin tehnic și
economic au impus permanent în atenția proiectării
și cercetării din domeniu această problemă de
maximă comp lexitate.
în decursul timpului au fost elaborate diferite
procedee de stabilire a soluției optime din multitu-
dinea variantelor de proiectare a sistemului de
lucrări hidrotehnice pe un sector de albie dat. Dintre
aceste metode se cuvin amintite: procedeul grafo-
analitic propus de Al. Apostol în 1958 și cel
prezentat de V. Băloiu și I. Pricop, în Revista
pădurilor nr. 8 din 1974, care utilizează teoria
grafurilor (Clinciu, Lazăr, 1997). Prin combinarea
unor elemente ale acestor două procedee s-a cris-
talizat o metodă bazată pe determinarea volumelor
de aluviuni în aterisamente pe cale grafică și sta-
bilirea amplasamentelor și înălțimilor optime ale
lucrărilor prin aplicarea teoriei grafurilor. Utilizarea
acestei metode reclamă un volum foarte mare de
muncă, mai ales în cazul considerării în studiu a
unor sectoare lungi de albie. Din acest motiv s-a
studiat posibilitatea rezolvării acestei probleme cu
ajutorul calculatorului, prin elaborarea unei soluții
integral analitice, transpusă într-un set de pro-
grame: un software specializat.
2.	Prezentarea generală a software-ului propus
Lucrarea de față propune o variantă de optimi-
zare a sistemului de lucrări hidrotehnice transver-
sale, sub raportul amplasării și înălțimii utile a
acestora, utilizând un program scris în limbajul C++
(Kalev, Tobler, 2000). Principial acest produs
software are la bază metoda combinată menționată,
de altfel utilizată cel mai frecvent în proiectare, cu-
prinzând o rezolvare integral analitică a problemei,
posibilă grație facilităților oferite de tehnica mo-
dernă de calcul. Pornind de la asistarea operatorului
în introducerea datelor din carnetul de teren și cre-
area fișierelor specifice, este prezentat în final
34
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
sistemul de lucrări optimizat prin maximizarea ran-
damentului de retenție (exprimat în m3 de aluviuni în
aterisamente/m2 secțiune transversală a lucrării
corespunzătoare). Opțiunea pentru limbajul C++
prezintă avantajul că programul poate fi rulat pe o
gamă foarte largă de calculatoare și, în plus, pro-
gramul și fișierele aferente pot fi comod transferate,
prin intermediul oricărui suport de memorie.
Programul a fost conceput prin transpunerea
problemelor rezolvate grafic în variantele clasice în
probleme de geometrie analitică (Păcurar, 1992).
Profilul longitudinal al sectorului de albie studiat
este definit de un număr (N) de picheți ale căror
coordonate X respectiv Z se introduc din carnetul de
teren în fișierul „XZPCHL.TXT”. Profilul longi-
tudinal este reprezentat analitic de o succesiune de
N-l segmente de dreaptă, de ecuații diferite,
cuprinse între picheții P^ P3,..., PN (după cum se
poate observa în fig. 1).
Fig. 1. Modul de stabilire a punctelor în care s-ar
putea amplasa lucrări
Prima problemă care se pune este de a calcula
coordonatele punctelor în care s-ar putea amplasa
lucrări hidrotehnice transversale. Această operație
este realizată de funcția coord, considerând cunos-
cute panta de proiectare a aterisamentelor (P) și
distanța față de primul pichet la care se poate
amplasa întâia lucrare din sistem (XS). Din ultimul
pichet, PN, se duce dreapta ce trece prin acest punct și
are panta egală cu panta de proiectare, obținându-se
punctul R de coordonate (XS, Z[N]-P*(X[N]-XS))
la intersecția cu dreapta de ecuație X = XS (fig.l).
Numărul de puncte în care s-ar putea amplasa
lucrări, cu înălțimea considerată din 0,5 în 0,5 m,
este egal cu partea întreagă a dublului mărimii seg-
mentului |R1|, adică M. Cunoscând pozițiile acestor
M puncte, din 0,5 în 0,5 m, pe segmentul amintit
putem calcula pozițiile punctelor corespunzătoare
de pe profilul longitudinal (1, 2, ..., M-l, M)
intersectând acest profil cu dreptele ce trec prin
punctele 1', 2', ..., M' și au panta P. Problema
stabilirii segmentului de profil longitudinal ce va fi
intersectat de o anumită dreaptă s-a rezolvat prin
cicluri de program, considerându-se succesiv fie-
care dintre segmentele^/■C+il’ unde 1=1, N. în final
sunt calculate pentru fiecare dintre cele M puncte
coordonatele XP(J) și ZP(J) după care controlul este
transferat funcției aria.
Datele corespunzătoare profilelor transversale
ce caracterizează sectorul de albie studiat (fig. 2) se
introduc în fișierele: „XZTSV.TXT” (ce conține
pentru fiecare pichet coordonatele XT[I], ZT[I],
precum și cota punctului restrictiv ZTR[I] (de
exemplu, cota drumului), „MALDRT.TXT” (ce
conține pentru fiecare profil numărul de picheți ce îl
definește în partea dreaptă ND[I], precum și coordo-
natele YD[Q] și ZD[Q] ale acestor puncte) și fișierul
„M ALSTG. TXT” (similar cu precedentul).
Fig. 2. Schema unui profil transversal
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
35
Prin funcția aria sunt calculate în fiecare pichet
ariile la diferite înălțimi, din jumătate în jumătate de
metru, până la înălțimea corespunzătoare cotei
restrictive. Calculul acestor suprafețe se face ana-
litic. Mai întâi se calculează coordonatele inter-
secției liniei profilului transversal cu dreptele de
ecuație Z = U + ZT[I], similar celor arătate la des-
crierea funcției coord, iar apoi se determină din
coordonate ariile figurilor geometrice simple (tri-
unghiuri și trapeze). în continuare, se calculează
cotele restrictive ZPR[1] pentru cele M puncte în
care se pot amplasa lucrări și apoi, scăzându-se va-
loarea sarcinii în deversor, se stabilesc înălțimile
maxime posibile ale lucrărilor în punctele res-
pective (0,5 * F[L]). în ultima parte a acestui pro-
gram se calculează, prin interpolări, suprafețele cu-
prinse între linia profilului și o suită de drepte
paralele cu echidistanța de 0,5m, care se notează
(AM[L][JJ).
în ultima parte a programului se creează o
matrice cu M linii și M coloane în care se trec pe
diagonală ariile calculate anterior, iar restul ele-
mentelor se completează cu zerouri. Se obține astfel
o matrice, cu notarea liniilor și coloanelor într-o
manieră particulară, începând din colțul de sud-vest,
deforma:
r o o	0	AF{M - 2][.V]	O'l	
0	0	0	.4rpW-2XM-l]	0	0
0	0	0	0	0	0
...					
...	...						...
^IH] XfI2H4J	-4FI31H] -	0	0	0
^fțl][3] .4/j2)[3]	0	0	0	0
	0	0	0	0
0	0	0	0	0	0 Ă
în final, această matrice este „scrisă” în fișierul
„SUPRAF.TXT", după care calculele sunt conti-
nuate în cadrul funcției volum. Funcția volum calcu-
lează volumele de aluviuni reținute în aterisamente
pentru fiecare lucrare posibilă (amplasată în unul
din cele M puncte stabilite și având înălțimea între
0,5 m și F[L] * 0,5m). Calculul acestor volume se
poate face relativ ușor pentru fiecare caz în parte cu
ajutorul unor cicluri de program. După calculul
volumelor în posibilele aterisamente, se calculează
randamentele de retenție prin raportarea volumelor la
aria profilului transversal al albiei obturat de lucrarea
hidrotehnică respectivă (RR[IJ[J] = V[l][J]/AF[l][J]).
în continuare se organizează matricea RR[M][M],
similară cu matricea AF[M][M], care este scrisă în
fișierul „RANDRT.TXT1, după care controlul este
trecut funcției care stabilește soluția optimă: optim.
Trebuie precizat că adăugarea elementelor nule în
matricea RR[M][M] este permisă pentru că se
urmărește maximizarea randamentului de retenție al
sistemului de lucrări. Funcția optim realizează
căutarea și stabilirea soluției optime. în acest scop,
pomindu-se din colțul de sud-vest al matricei
RR[M][M], se găsește maximul de pe linia 1 care
apoi se adaugă elementelor din coloana 1, rezultând
o matrice modificată RR'[M][M]. în același mod se
caută maximul de pe linia I, ce apoi se adaugă
tuturor elementelor din coloana I, reținându-se
poziția maximului din linia respectivă (T[Jj).
Matricea inițială se modifică astfel de M-l ori, ciclul
încheindu-se cu găsirea maximului din linia M-l și
adăugarea lui coloanei M-1.
în matricea finală RR^'țMjfM] se găsește
maximul pe linia M, care definește tocmai poziția
ultimei lucrări din sistem, ale cărei caracteristici
sunt afișate pe ecran. Apoi, cunoscându-se pozițiile
maximelor din fiecare linie, se stabilesc celelalte
lucrări din sistemul optim, începând din amonte spre
aval, după procedeul Băloiu-Pricop.
3.	Concluzii
Până în prezent, acest mod de lucru a fost testat
(utilizând o versiune anterioară a pachetului software)
pentru un sector de albie al văii Adânca de Jos, din ba-
zinul hidrografic Târlungul superior, situată imediat
în amonte de barajul lacului de acumulare. Soluția
optimă stabilită pentru tronsonul de albie considerat,
cu o lungime de aproximativ 700 m, situat în pre-
lungirea sectorului de albie amenajat (în amonte de
barajul 15 B, de tip „Greblă”), se compune din 35 de
lucrări hidrotehnice transversale de mică înălțime și
anume: 30 de praguri cu înălțimea utilă de 0,5 m, 2
praguri de 1,0 m și 3 baraje (două de 2,0 m și unul de
2,5 m înălțime utilă). Această soluție, oarecum mai
puțin obișnuită, alcătuită din lucrări mici și nume-
roase, care asigură cea mai eficientă retenție, se
datorează în bună măsură restricțiilor impuse de
prezența drumului forestier la mică înălțime. Pe de
altă parte, în stabilirea acestei soluții, un roi important
l-a avut rezolvarea analitică a problemei optimizării,
ce a permis luarea în considerare a unui număr foarte
mare de variante posibile.
Apreciem că folosirea pe scară extinsă a metodei
ar putea conduce la folosirea mai frecventă a unor
astfel de sisteme de lucrări transversale de mică
înălțime. Acestea prezintă și valențe ecologice deo-
sebite: avantajul unei mai bune încadrări în peisaj,
posibilitatea utilizării unor materiale ușoare, dispo-
nibile în zonă, evitarea organizării unor șantiere
extinse (care pot contribui la deranjarea terenurilor
36
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
adiacente și la constituirea unor surse de aluviuni
suplimentare). De asemenea, realizarea unui profil
al talvegului, în mici trepte (cu ajutorul traverselor și
pragurilor), va conduce albiile pâraielor montane
spre o stare apropiată de cea naturală de echilibru (o
succesiune de „riffles and pools”).
Metoda va fi testată în continuare pentru situații
cât mai diverse, în strânsă colaborare cu membrii
colectivului disciplinei Corectarea torenților, prin
compararea soluțiilor obținute analitic, pe această
cale, cu cele stabilite grafic, pe calea clasică. în
același timp, se va căuta perfecționarea și comple-
tarea acestor programe pentru a pune la dispoziția
specialiștilor din domeniu un nou instrument util și
comod în proiectarea sistemelor de lucrări hidro-
tehnice transversale de pe rețeaua hidrografică a ba-
zinelor torențiale.
Bibliografic
Ciortuz, I.,Păcurar, V. D., 2004: Ameliorații silvice, Ed.
LuxLibris,232p.
C I i n c i u, L, L a z ă r, N. V., 1997: Lucrări de amenajare a
bazinelor hidrografice torențiale. Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 165 p.
CI i n c i u, 1., L a z ă r, N.V., 1999: Bazele amenajării torenților.
Ed. Lux Libris, Brașov, 208 p.
K a I e v, D., T o b 1 e r, M. et al, 2000: C++. Ed. Teora. Bucu-
rești, 496 p.
Păcurar, V.D., 1992: Proiect de execuție a lucrărilor de ame-
najare a bazinului hidrografic torențial Adânca de Jos. Proiect
de diplomă (Cond. șt.: Prof. dr. ing. loan Clinciu), manuscris.
Universitatea Transilvania din Brașov.
Conf. dr. ing. Victor-Dan PĂCURAR
Universitatea Transilvania din Brașov
vdpacurar@unitbv. ro
A Computer-aided Analytical Method for Optimising the Location of the Cross-Section Works
in Torrential Watersheds
- Abstract -
The paper presents an original analytical solution for optimizing the cross-section hydrotechnical works system on
the torrential watersheds channel network. Basically, the method was developed by converting the operations classically
solved in a graphical manner in analytical geometry applications.The whole method, from assisting the operator in
creating the files with the field measured data, to the final stage of establishing the optimum solution (height and location
of all the cross-section works) was integrated in a specialised software application written in C++.This computerized
method, by allowing the user to consider a very large number of possible Solutions, could provide results difterent from
the ones produced in the classical graphic way. Particularly, it would be possible to obtain optimal Solutions with a higher
proportion of low height works, close to the riffle and pools chains encountered on stable natural waterways, which can
be built with local materials, avoiding the adjacent lands disturbance and the negative impact on the landscape.
Keywords: Torrential watersheds, cross-section works, computer-aided optimization
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
37
Despre protecția juridică a
pădurilor în noul Cod silvic
1.	Precizări prealabile
Protecția juridică a pădurilor reprezintă un
concept ce prinde valențe variate în ultimii ani,
datorită importanței conferite pădurilor de către
participanțîi la procesul social.
Dimensiunea juridică a protecției pădurilor
poate fi identificată și structurată prin raportarea la
interesele societății românești și la interesele
particulare, fără a pierde din vedere faptul că între
cele două categorii de interese trebuie să existe un
echilibru.
Importanța deosebită a problematicii protecției
pădurilor este conferită și de dezvoltarea economică
globală și de transformările politice, ținându-se cont
că acestea constituie în permanență o sursă de
venituri, dar și de sănătate, și datorită fenomenului
de globalizare juridică, prezent în acele relații
internaționale ce au ca obiect central pădurile ca
factor ecologic și de conservare a cadrului propice
dezvoltării umane.
Importanța esențială a pădurii, complexitatea
funcțiilor pe care aceasta le îndeplinește, presupune
existența și instituirea unui ansamblu de mijloace de
protecție adecvate care să armonizeze sfera intere-
selor economice, sociale și ecologice.
în cadrul mijloacelor de protecție a pădurilor, un
rol deosebit de important îl ocupă categoria instru-
mentelor juridice , menite să asigure protecția
j uridică a acestor bunuri.
Prin noțiunea de protecție juridică a pădurilor se
înțelege, în general, sistemul mijloacelor juridice ce
se utilizează în vederea stabilirii drepturilor
încălcate și a asigurării îndeplinirii unor scopuri
determinate ce se găsesc în strânsă legătură cu unele
interese legitime. O abordare juridică a noțiunii de
protecție a pădurilor presupune prezentarea
ansamblului de mijloace pe care sistemul de drept
românesc le oferă titularilor de drepturi subiective
angajați în relații sociale ce se desfășoară în legătură
cu pădurea și care au ca finalitate ocrotirea valorilor
sociale strâns legate de acestbun3.
' în acest sens, țara noastră a ratificat mai multe acte normative
internaționale care stabilesc principii și orientări de conservare și
protejare a pădurilor și de gestionare durabilă a acestora și a adoptat pe
plan intern, în scopul armonizării legislației la legislația comunitară,
numeroase legi și acte normative în materie.
’ în doctrină se constată existența unei accepțiuni restrânse a noțiunii de
protecție Juridică, care este asimilată noțiunii de apărare juridică ce
presupune sistemul de mijloace juridice ce se utilizează pentru
restabilirea unor drepturi încălcate; a se vedea, I. Zinveliu, Legislația
forestieră in România, Ed, Ceres, București, 1971, p. 183.
Lucreția DOGARU
Indiferent de mijloacele prin care se realizează
protecția juridică a pădurilor (mijloace de drept
constituțional, administrativ, civil, penal sau
mijloace de drept silvic), acestea trebuie să garan-
teze ocrotirea mediului înconjurător, dezvoltarea și
gestionarea sa durabilă.
întreg ansamblul de mijloace de protecție
juridică a pădurilor face parte componentă din
ansamblul mai larg al mijloacelor de protecție
juridică a mediului, existând între acestea categorii
intermediare respectiv cele ce presupun protecția
fondului forestier, a fondului funciar și a naturii în
general’.
2.	Câteva aspecte cu referire la protecția
pădurilor prin dispozițiile noului Cod Silvic
Legislația românească oferă garanții multiple
care să constituie un scut juridic pentru existența și
dezvoltarea pădurii.
Cadrul legal general al ocrotirii și dezvoltării
pădurilor îl constituie noul Cod silvic din 2008
(Legea nr. 46/2008)’, adaptat la noile relații de
proprietate, la funcțiile multiple și complexe pe care
le îndeplinește pădurea, precum și la reglementările
comunitare în domeniu.
Noua lege generală în materie silvică are ca
obiect crearea cadrului dc reglementare pentru
dezvoltarea și gestionarea durabilă a pădurilor, în
scopul combaterii efectului de seră, al îmbunătățirii
continue a condițiilor de mediu și de viață,
indiferent de titularul dreptului de proprietate
asupra acestora.
Pentru a surprinde cât mai bine conținutul
noțiunii de protecție juridică a pădurii, vom reda
dispozițiile art. 6 din Codul silvic care prevăd la alin.
1 că: „Fondul forestier național este supus regimului
silvic", constituit din norme tehnice silvice, econo-
mice și juridice’, a căror elaborare revine autorității
publice centrale care răspunde de silvicultură și care
exercită controlul aplicării și respectării acestui
regim (potrivit art. 102-103).
’ De altfel, noțiunile de protecție a mediului în general, dc proiecție a
naturii, a fondului funciar și a fondului forestier sunt strâns legate, intre
ele existând un raport de la întreg la parte, în sensul că noțiunea de
protecție a mediului le înglobează pe celelalte, având o sferă mai largă,
mai cuprinzătoare decât acestea.
4	Publicată în Monitorul Oficial nr. 238 din TI martie20O8
’ Ce reprezintă un sistem unitar de norme privind amenajarea, cultura,
exploatarea, protecția si paza fondului forestier, în scopul asigurării
gestionarii durabile.
38
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Analiza acestui text de lege cu caracter imperativ
duce la concluzia că legiuitorul are ca obiectiv
protecția pădurilor prin însăși elaborarea noului Cod
silvic și stabilirea regimului silvic prin lege. Prin
aceasta se conferă o natură imperativă majorității
normelor ce alcătuiesc regimul silvic și se delimi-
tează noțiunea de „regim silvic” în sens tehnic-
silvicultural.
Obligativitatea respectării regimului silvic este
stipulată în art. 17 alin. 1 din lege, astfel: „Respec-
tarea regimului silvic este obligatorie pentru toți
deținătorii de fond forestier”.
Observăm că din definiția extinsă, pe care noul
Cod silvic a dat-o fondului forestier (art. 1), rezultă
că fondul forestier național include și jnepenișurile
și pășunile împădurite (cu consistență mai mare sau
egală cu 0,4, calculată numai pentru suprafața
ocupată efectiv de vegetația forestieră), fapt ce
semnifică că regimul silvic se aplicași acestora.
în materia controlului și aplicării regimului
silvic sunt stabilite (art. 17 alin. 2) dispoziții inova-
toare, în acord cu reglementările comunitare,
privind obligații le proprietarilor fondului forestier.
Din reglementările actualului Cod silvic, care
constituie izvorul specific în materie silvică, rezultă
că toate activitățile ce se desfășoară în legătură cu
fondul forestier sunt precedate de faza prevenirii,
prevenirea planând asupra factorilor negativi ce
atentează la integritatea fondului forestier.
Sunt precizați, în acest sens, factori ce pot impli-
ca acțiunea umană sau nu6, precum și atribuțiile ce
incumbă atât organismelor specializate în admi-
nistrarea fondului forestier, cât și altor autorități
publice și deopotrivă proprietarilor de păduri.
Un aspect de noutate introdus prin noul Cod
silvic este cel referitor la dezvoltarea și gestionarea
durabilă a fondului forestier, la conservarea
biodiversității ecosistemelor forestiere prin măsuri
de gestionare durabilă. Astfel, legiuitorul român se
dovedește a fi receptiv la principiile de dreptul
mediului dar și ale celui de drept forestier formulate
atât la nivelul reglementărilor internaționale cât și la
nivel doctrinar. în ultimele aproape două decenii,
comunitatea științifică și academică română a făcut
recomandări temeinic fundamentate științific în
sensul acordării priorității obiectivelor ecologice,
gestionării durabile a pădurilor și conservării
biodiversității forestiere8.
Introducerea conceptului de „dezvoltare
durabila"'' a pădurilor exprimă necesitatea apariției
unui nou tip de abordare a dezvoltării pădurilor
românești, prin recunoașterea importanței calității
pădurilor și a serviciilor oferite de acestea, prin
conștientizarea beneficiilor și a funcțiilor
îndeplinite de păduri. Dezvoltarea durabilă a
pădurilor poate fi definită ca fiind acea dezvoltare
rațională ce corespunde necesităților prezentului,
fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare
de a-și satisface propriile nevoi, în mod echitabil.
în cadrul gestionării durabile a pădurilor, noua
lege prevede dispoziții referitoare la amenajarea
pădurilor, la conservarea biodiversității forestiere,
la regenerarea și îngrijirea pădurilor precum și la
asigurarea integrității acestora10 și a vegetației
forestiere din afara fondului forestier.
Principiile dezvoltării durabile a pădurilor,
formulate la nivel mondial, cu toate că fac obiectul
unor largi discuții și dezbateri, în prezent sunt bine
stabilite și conceptualizate. în acest context, Codul
silvic român statuează la art. 5, principiile ce stau la
baza gestionării durabile apădurilor românești".
O latură distinctă a protecției juridice a pădurilor
o reprezintă ansamblul de norme juridice speciale
privind apărarea acestora. Se evidențiază în acest
context dispozițiile juridice referitoare la paza si
protecția pădurilor. Aceasta se asigură, potrivit art.
51 din Codul silvic de către proprietarii de păduri
„împotriva tăierilor ilegale de arbori, a distrugerilor,
Tăierile rase, tăierile ilegale de păduri, furturile, distrugerile,
degradările, pășunatul și orice alte fapte ilicite păgubitoare pentru
fondul forestier.
’ Pentru detalii privind conceptul, principiile și scopul urmărit prin
gestionarea și dezvoltarea durabilă a pădurilor, a se vedea I. Machcdon,
Silvicultura fi dezvoltarea rurală. București, Ed. Tridona, 2003, p. 105-
122 precum și V. Enescu, Silvicultura durabilă. București, 2002, p. 137
și urm.; pentru o abordare recentă a acestei problematici, a se vedea V.
Giurgiu, Gestionarea durabilă a pădurilor României, în Sil vologie, voi
3B, Ed. Academiei Române, București, 2004, p. 320
A se vedea V. Giurgiu, Codul Silvic fi gestionarea durabilă a pădurilor,
Revista Pădurilor, nr. 4/2007, București, pp. 45-51.
’ Aces t concepi a fost introdus și explicat pentru prima oară în 1987 de
către Comisia Internațională pentru Mediu și Dezvoltare (Comisia
Brundtland). Dezvoltarea durabilă a devenit o realitate globală urmare a
Summit-ului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la
Johannesbourg din anu! 2002
” în scopul asigurării integrității fondului forestier național, sunt
interzise, potrivit art. 34 și art. 35 din Codul silvic: ac|iunile de
constituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate
publică a statului; divizarea sub limita de 1 ha a proprietății forestiere;
reducerea suprafe|ei fondului forestier național.
11	Principiul promovării practicilor ce asigură gestionarea durabilă a
pădurilor, principiul asigurării integrității și permanenței fondului
forestier; principiul creșterii suprafeței terenurilor ocupate cu păduri,
principiul adoptării de politici forestiere stabile pe termen lung;
principiul primordialității obiectivelor ecologice ale silviculturii și a
creșterii rolului acesteia în dezvoltarea rurală; principiul asigurării
nivelului adecvat de continuitate juridică, instituțională și operațională
în gestionarea pădurilor; principiul biodiversității forestiere; principiul
armonizării relațiilor dinlre silvicultură și alte domenii; principiul
sprijinirii proprietarilor de păduri; principiul prevenirii degradării
ireversibile a pădurilor.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
39
a degradărilor, a pășunatului12 și a altor fapte
păgubitoare pentru fondul forestier. ”
Observăm că în concepția noului Cod silvic,
protecția pădurilor se realizează într-un mod
special, prin instituirea obligației de asigurare a
pazei acestora ce incumbă proprietarilor de păduri,
fără a se distinge între paza pădurilor proprietate
publică și a celor proprietate privată. Exercitarea
pazei pădurilor se face prin personal silvic. Astfel se
Stabilește că personalul silvic ce are atribuții pentru
paza pădurilor, în exercitarea acestor prerogative
„este asimilat personalului care îndeplinește funcții
ce implică exercițiul autorității publice”.
în organizarea pazei pădurilor, unitățile de
politie și jandarmerie asigură sprijin de specialitate,
potrivit atribuțiilor ce le revin conform legii.
în scopul protecției pădurilor sunt stabilite în
mod imperativ (art. 48 și 49) obligații cu privire la
prevenirea și stingerea incendiilor de păduri în
sarcina proprietarilor de păduri, perdele forestiere
de protecție și terenuri degradate împădurite, a
ocoalelor silvice care asigură serviciile silvice sau
administrarea acestora, precum și pentru prefecți,
primari, consilii locale și județene, autorități compe-
tente în domeniul protecției civile și a mediului.
Asemenea codurilor silvice anterioare, Codul
silvic din 2008 cuprinde norme speciale în materie
penală și contravențională menite să sancționeze
faptele prin care se aduce atingere regimului silvic și
integrității fondului forestier.
Constituind cadrul legal general al ocrotirii și
dezvoltării durabile a pădurilor, noul Cod silvic
prevede prin normele sale ca anumite fapte prin care
se cauzează un prejudiciu fondului forestier, să
constituie, după caz, contravenții sau infracțiuni sil-
vice, stabilind în acest sens și regimul sancționator13.
3. Concluzii
în ansamblu, din dispozițiile noului Cod silvic
rezultă intenția legiuitorului de a asigura conser-
varea și protecția pădurii, precum și o utilizare și
exploatare rațională și durabilă a acesteia.
Cu toate acestea, menirea noului Cod silvic este
una deosebit de grea în această etapă istorică pe care
o parcurge țara noastră, întrucât, pe de o parte,
procesul de restructurare aproprietății private nu s-a
finalizat, iar pe de altă parte, ținând cont de specifi-
cul pădurii, acela de bun de o inestimabilă valoare și
importanță pentru „destinul nostru național”, este
necesară o mai mare conformitate a politicii
forestiere naționale cupolitica europeană în materia
gestionării și dezvoltării durabile a pădurilor, cu
standardele ecologice impuse la nivel mondial.
în prezent, când viața contemporană se
confruntă cu anumite fenomene globale (precum
efectul de seră, deșertificarea sau distrugerea
stratului de ozon), fenomene ce constituie o amenin-
țare serioasă întrucât afectează mediul într-un mod
ireversibil, ceea ce face apostfactum, măsurile de
combatere să aibă un caracter reparatoriu limitat și
niciodată complet, se impune adoptarea de
reglementări noi în domeniul protecției mediului, în
general, și aprotecției sectoriale.
Bibliografie
E n e s c u, V., 2002: Silvicultura durabilă. București;
G i u r g i u, V., 2007: Codul Silvic și gestionarea
durabilă a pădurilor, Revista Pădurilor, nr. 4, București;
G i u r g i u, V., 2004: Gestionarea durabilă a
pădurilor României, în Silvologie, voi. 3B, Ed. Aca-
demiei Române, București;
M a c h e d o n, L, 2003: Silvicultura și dezvoltarea
rurală, București, Ed. Tridona;
Z i n v e 1 i u, 1., 1971: Legislația forestieră în
România, Ed. Ceres, București;
x x x 2008: Codul Silvic Român (Legea nr. 46/2008)
Considerat o „servitute devorantă”, pășunatul în păduri, în perdelele
forestiere de protecție și în perimetrele de ameliorare a terenurilor
degradate este interzis (art. 53 alin. 1), cu excepția situațiilor de forță
majoră expres prevăzute (art. 53 alin. 2); cu toate consecințele negative
pe care le implică pășunatul, aprobarea permisă în anumite condiții
expres prevăzute de lege este considerată o măsură anacronică in
contextul actual în care țara noastră este membră a Uniunii Europene.
”Ase vedea, Titlul VI Răspunderi și sancțiuni.
40
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Conf. univ. dr. Lucreția DOGARU
Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureș
Facultatea de Științe Economice, Juridice și
Administrative
About the judicial protection of the forests in the new Forest Code
Abstract
The Romanian lawmaker has considered over time the protection of the forest through legal rules established by
forest codcs. The concern of the Romanian lawmaker to regulate this issue and to establish basic rules for the logging
activities according to the concept of sustainable dcvelopment and management is significant.
The new fundamental law of forestry that promotes the Romanian forests sustainable protection and development is
the Forest Code of 2008 (Law 46-2008).The rules of the present Forest Code, which represents the main legal and
technical source with respect to forestry, indicate that all activities that are performed in relation to the forest estate should
be preceded by the prevention phase.
In this respect, by mcans of imperative legal rules, all owners of forest estate, both the public and private ones, are
obliged to respect the forests status, and thus the legal framework to maintain the integrity of the național forest estate is
established.
According to the Forest Code a particular issue of the legal protection of forests is represented by the special legal
rules regarding the securi ty and protection of forests.
Like the previous forest codes, the present code includes special legal norms in the criminal and administrative matter
which are meant to sanction the acts that threaten the status and integrity of the forest estate.
Keywordst Forest Code, naționalforest estate, sustainable development
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
41
Puncte de vedere
Precizări asupra conceptului
de „generație-soră” la gândacii
de scoarță ai rășinoaselor
Adam SIMIONESCU
Timp de peste 40 de ani am urmărit evoluția și
dezvoltarea gândacilor de scoarță ai rășinoaselor în
cele mai reprezentative condiții de arboret și sta-
țiune din țară. Datele culese și prelucrate cu regula-
ritate în sezoanele de vegetație, au fost prezentate în
diferite publicații și cu ocazia unor instruiri sau
reuniuni științifice la care am participat. în studiul
populațiilor acestor dăunători, au fost abordate mai
multe aspecte care trebuiau elucidate. Unul dintre
aceste aspecte, care de fapt demara studiul
gândacilor de scoarță, a fost zborul insectelor, care
precede atacul arborilor. Primăvara, odată cu
încălzirea timpului, când temperatura aerului
depășește 8-10°C, adulții maturi care iernează, în
majoritate, între scoarță și lemn, în trunchiuri sau
arbori infestați pe picior, în cioate și resturi de
exploatare și mai puțin în sol, intră în activitate,
realizând zborurile. Acestea, influențate de
condițiile climatice (temperatura, precipitații), se
întind pe perioade de timp mai lungi sau mai scurte,
începând cu primăvara anului 1965, după o metodo-
logie de lucru riguroasă, în diferite puncte de obser-
vație, au fost urmărite infestările produse de gân-
dacii Ips typographus, Ips amitinus și Pityogenes
chalcognaphus la molid, Pityokteines curvidens la
brad. După cum s-a observat în aceste studii, zborul
și intrările sub scoarță ale insectelor respective se
întind pe perioade relativ lungi, remarcându-se însă
particularitatea de a fi concentrate la început. După
circa o lună de la declanșarea zborului, se remarcă
din nou o intensificare a atacului la circa 30% din
insectele aflate în zbor. Metoda de lucru folosită mi-
a permis să lămuresc acest aspect menționat și în
literatura de specialitate. După 30-40 de zile de la
primele intrări, zborul se reactivează fără ca noua
generație rezultată, în urma intrărilor și depunerilor
de ouă din primăvară, să-și fi încheiat ciclul de
dezvoltare. S-a stabilit, în concluzie, că dintre
insectele ce au realizat primul zbor, circa 30%
pleacă din galeriile-mamă săpate și printr-un atac
de regenerare devin apte de un nou zbor, la care se
adaugă și insectele care au iernat ca larve, pupe sau
adulții tineri aflați între scoarță și lemn, zbor care s-a
dovedit extrem de agresiv și de periculos. Acest
aspect este menționat în literatura de specialitate
fiind pe larg amintit în lucrările „Combaterea
principalilor gândaci de scoarță ai molidului”, din
1976, „Protecția rășinoaselor împotriva dăună-
torilor de tulpină”, din 1987 și „Protecția pădurilor
prin metode de combatere integrată” în 1990. în
lucrările respective menționez că acest zbor, de
regulă, se evidențiază la circa o lună de la sem-
nalarea primelor intrări și aparține primului zbor. în
această privință se arată că insectele care au infestat
arborii prin săparea orificiului de intrare a camerei
nupțiale unde a avut loc împerecherea, femelele își
continuă activitatea de roadere a galeriilor-mamă
până la 30-50 de zile, pe marginea cărora depun
ouăle. Aceste insecte, după ce au terminat roaderea
galeriilor-mamă, le părăsesc și se hrănesc un timp
(fac așa-zisul atac de regenerare), după care are loc
un nou zbor pentru întemeierea de generații noi
numite „soră”, „repetate”, „derivate” (lucrarea din
1976p.36).
Din lucrările citate în care se prezintă obser-
vațiile din teren pe intervale de 6-10 ani, în mai
multe puncte cu arborete calamitate de vânt, se arată
că insectele care realizează primul zbor aparțin
generației din anul precedent. Gândacii iernează în
diferite stadii de dezvoltare, majoritatea ca adult,
între scoarță și lemn în trunchiurile și cioatele
arborilor. Zborul I se întinde pe o perioadă mai
lungă, determinat și de faptul că insectele care ier-
nează în stadiul de larvă, pupă sau gândac tânăr au
nevoie până la maturizare de o anumită perioadă de
timp. De asemenea, o parte dintre insectele (circa
1/3) care depun un rând de ouă provoacă un nou
atac. în niciun caz nu se pune problema unei alte
generații deoarece se pun în discuție insectele care
au infestat arborii, pe care îi părăsesc pentru a
realiza un alt atac. Tot timpul am știut și am acceptat
faptul că insectele care produc primele intrări pără-
sesc arborii respectivi și fac un nou atac din care va
rezulta și generația-soră.
Din literatura consultată la vremea respectivă și
menționată în lucrarea din 1976 (capitolul 2) amintesc:
Fuchs (1907) arată că zborul puternic și bine delimitat
al gândacilor la începutul lunii iunie reprezintă, de
fapt, perioada celui de-al doilea zbor al femelelor care
au depus primele ouă în cursul lunii mai.
42
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nn 2
Tot Fuchs (1907) menționează că femelele de Ips
typographus pot să depună ouă în două rânduri.
Astfel, aceeași femelă poate da naștere la prima
generație și la generația-soră. Gândacii care dau
naștere la două generații pot trăi până la 20 de luni.
Hennings (1907), pe baza datelor obținute în
laborator, a stabilit că la întemeierea generației-soră
iau parte cel mult 27% dintre femele.
Schneider Orelli și Kuhn (1948-1949) au observat
că cel de-al doilea zbor al femelelor de Ips typogra-
phus în Elveția, în regiunea munților de înălțime mij-
locie a fost foarte puternic. Kuhn (1949-1950) pre-
cizează că primul care a descris vitalitatea îndelungată
a femelelor de Ips typographus a fost Knoche.
Reckmann (1949) menționează că în stațiunile de
la altitudini mari Ips typographus depune ouă pentru
generația soră, mai rar decât în stațiunile calde sau
pe expoziții sudice.
După Chararas (1962), aceeași femelă poate
depune a doua serie de ouă după o perioadă de nutriție
intensă care permite o adevărată regenerare sexuală.
lacobescu (1927), Eliescu (1949), arată că feme-
lei e după ce au terminat de făcut galeria mamă și au
depus ouăle fac săpături de regenerare pentru a-și
reînnoi substanțele de rezervă în vederea depunerii
unei noi serii de ouă. Elicscu și colaboratorii (1952)
arată de asemenea că femelele care au depus ouă în
primăvară pot să depună ouă din nou în vară.
Exemplele în această privință pot continua.
în concluzie, tot timpul am fost convins că gene-
rația soră ia naștere din insectele care au produs primele
intrări (zborul I) și după regenerarea organelor sexuale
sunt apte să depună o altă serie de ouă. Așa că denu-
mirea dată zborului „generației-soră”, trebuie înțeleasă
că desemnează insecte care participă la întemeierea
generație-soră, deoarece în toate situațiile, afirm că
generația nouă se datorează insectelor care au realizat
zborul de primăvară și de vară.
De fapt, cele afirmate mai sus se regăsesc și în
articolul „Starea de sănătate a arboretelor de răși-
noase din județul Suceava la 5 ani de la calamitatea
naturală din martie 2002” din Revista pădurilor nr.
4/2007 în care se fac următoarele precizări. în pe-
rioada anilor 2002-2006, zborul principalelor
insecte de scoarță ale rășinoaselor (Ips typographus
având o pondere de 80%, Ips amitinus, Pityogenes
chalcographus și alte specii în proporție mai redusă)
S-a produs de regulă, în prima parte a lunii mai.
Totuși, în primăverile mai timpurii, atât pe versanții
însoriți, cât și la altitudini mai joase, declanșarea
zborului s-a înregistrat și în a doua parte a lunii
aprilie. Maximul intrărilor a fost la jumătatea lunii
mai. La o lună și jumătate de la semnalarea zborului.
S-a înregistrat și zborul de vară, produs atât de insec-
tele care dau naștere la generația-soră, cât și de cele
care, în caz de suprapopulare părăsesc arborii res-
pectivi, deplasându-se la alți arbori. în același timp,
la acest zbor participă și insectele care, după ce au
iernat ca larvă, pupă și gandâc tânăr, după dez-
voltarea completă, fac atacul de maturizare, ies din
sistemele de galerii și realizează cu întârziere tot
zborul I în iunie, dar destul de frecvent și în iulie.
în legătură cu conceptul de „generație” consider
că se încearcă de prisos dezvoltarea acesteia, atâta
timp cât în lucrările din 1976 și 1987 sunt consa-
crate capitole speciale, destul de ample, bazate pe
date certe recoltate din teren. Tehnica de lucru folo-
sită a constat în decojiri parțiale ale unei porțiuni de
coajă la intervale de 1-3 zile care să cuprindă un atac
complet al unei familii de Ips typographus, Ips
amitinus sau Pityogenes chalcograph us.
S-au luat dimensiunile camerei nupțiale, a ga-
leriilor-mamă și galeriilor-larvare, inventariindu-se
în același timp ouăle, larvele, pupele, gândacii tineri
și gândacii maturi. Totodată, s-au notat și insectele
prădătoare, parazitoizii și prezența ciupercilor.
Ciclul complet de dezvoltare a insectelor, res-
pectiv ale unei generații, s-a considerat din momentul
când a fost ros orificiul de intrare și camera nupțială în
care a avut loc împerecherea, iar femelele au ros
galeriile-mamă în care au depus ouăle, urmând succe-
siunea stadiilor ouă, larvă, pupă, adult tânăr și adult
matur care iese din sistemul de galerii și realizează
zborul II. în condițiile țării noastre, în cursul aceluiași
an, noua generație își încheie ciclul de dezvoltare în
proporție de 2/3, iar restul de 1/3 din populație
iernează în sistemele de galerii în care s-au dezvoltat,
ieșirea acestora urmând să aibă loc în primăvara
anului următor.
Reprezentarea grafică pe bază de date recoltate
din teren, potrivit unei tehnologii de lucru adecvate,
este foarte sugestivă și oglindește succesiunea
stadiilor de dezvoltare a insectelor respective fiind
redată în lucrarea din 1976 la ocolul silvic Pojorâta,
punctul Obcina (1050 m sud ) în figurile 87, 88,
preluate în figura 1 din prezenta lucrare și în lucrarea
din anul 1987 de la Ocolul silvic lacobeni, punct
Ciotina (1065 m altitudine - sud).
în tot cazul, din partea autorului articolului
„Conceptul de „generație-soră” în cazul gândacilor
de scoarță” apărut în Revista pădurilor, ne-am
așteptat ca, prin analiza făcută, acesta să remarce că,
în urma cercetărilor de mare anvergură efectuate în
arboretele de rășinoase, în majoritate calamitate de
vânt și zăpadă, au fost aduse contribuții importante
la biologia, evoluția, dezvoltarea, depistarea, prog-
noza arborilor-cursă și măsurile de combatere. In
legătură cu aspectul discutat, așa cum de altfel s-a
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
43
mai arătat, îh cursul verii s-a remarcat intensificarea
zborului la ipide, fără ca noua generație să-și fi
încheiat ciclul de dezvoltare și să fie capabilă de
atac. Această situație a făcut obiectul preocupărilor
noastre, astfel că vom încerca, în cele ce ruinează, să
o explicăm.
larva
pupa
□dud
Adult ieșit
plq, St _ Stadiile de dezvoltare la Ips itjpographus L. (insecte vil) provenite din intrările anilor 1966 (20.04—
30.04) șl 1967 (1.05—10.05) In punctul „Obcina1* (U.P. II Giumalâu u.a. 129 b) din ocolul silvic Po joii ta
-----1366
larvă
pupa
ddult
adult ieșit
t
Fig. 88 — Stadiile de dezvoltare la Ips amilinus Eichh. (insecte vii) provenite din intrările
anilor 1966 (20.04-30.04) șl 1967 (1.05-10.05) In punctul „Obcina“ (U.P. II Glumalău u.a.
129 b) din ocolul silvic Pojorlta
Fig. 1. Stadiile de dezvoltare la Ips țypographus L. și Ips amitinus Eichh. (după Simionescu A., 1976)
A specula însă o anumită inadvertență este o
situație care pune în evidență unele carențe de ordin
deontologic.
Cu multă plăcere îmi amintesc și de aceea țin să
menționez că lucrarea din 1976 „Combaterea prin-
cipalilor gândaci de scoarță ai molidului” a fost teză
de doctorat, fiind recenzată și apreciată de figuri
strălucite ale silviculturii românești și îndeosebi ai
protecției pădurilor și anume de regretații acad.
Grigore Eliescu și dr. ing. Igor Ceianu, cărora și cu
această ocazie le aduc prinosul meu de recunoștință.
Totodată, lucrarea respectivă a fost premiată de
Academia Română cu premiul Traian Săvulescu.
Așa că am mulțumirea sufletească că cele mai auto-
rizate persoane și-au spus părerea asupra lucrării pe
care au răsplătit-o cu premiul menționat.
Nu doresc să insist îndelung asupra acestei
probleme, care mă neliniștește extrem de tare, totuși
mă gândesc cât de ascunși sunt unii oameni. După
ce înjur de 10 ani am colaborat cu autorul respectiv
în zonele de rășinoase ale Bucovinei pentru a
analiza și stabili, etapă cu etapă, cele mai potrivite
măsuri de protecție care să asigure starea bună de
sănătate a pădurilor, ești pus în fața unei situații de
acest gen și nu știi ce să mai gândești.
în final, mulțumesc Celui de sus, cât și tuturor
celor cu care am avut prilejul să activez și să
colaborez peste 50 ani în silvicultură, inclusiv în
44
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
protecția pădurilor, din care 40 de ani în domeniul
ipidelor la rășinoase. Totodată, se împlinesc 50 de
ani de când am devenit colaborator al Revistei
pădurilor. în prezent, fiind trecut de 80 de ani,
consider că mi-am făcut datoria cinstit față de
pădure și de toți slujitorii ei care mi-au acordat
creditul necesar. Nu am nimic de retractat din tot ce
am publicat. într-o viață de silvicultor protecționist
am reținut că, indiferent de problema abordată, este
corect și cinstit să amintești ceea ce au gândit și alții
în problema abordată, rezultatele ei, fără a face un
rechizitoriu.
Un bun coleg, om de mare caracter și cu multă
răspundere în silvicultură, a sintetizat această
situație în câteva cuvinte: „Domnule doctor, nu vă
necăjiți, vi s-au speculat unele lucruri care nu
trebuie luate în seamă”.
Mă bucură faptul că această părere este împăr-
tășită de mai multe persoane cu autoritate morală și
profesională.
De aceea, încă o dată, mă mulțumesc cu ceea ce
am făcut și cei care vor urma, să ducă mai departe
ceea ce s-a abordat și realizat în protecția pădurilor
din România. Să se știe că prin toate mijloacele am
cinstit memoria înaintașilor, fără să le-o întinez.
Se dovedește, astfel, încă o dată că înainte de a
exprima aprecieri și judecăți, se impune din partea
oricărui autor o documentare aprofundată, precum
și obiectivitate și probitate profesională.
Bibliografie
01 e n i c i, N., 2004: Conceptul de „generație-soră " în cazul
gândacilor de scoarță. Revista pădurilornr.3,pp. 6-10
S i m i o n e s c u, A., 1976: Combaterea principalilor
gândaci de scoarță ai molidului, Editura Ceres, Bucu-
rești, 282 p.
Simionescu, A.,1976: Protecția rășinoaselor împo-
triva dăunătorilor de tulpină, Editura Ceres, București,
398 p.
Simionescu,A.,Vlădescu,D., Mihalciuc.V.,
Olenici,N.,Chira,D.,Negură, A.,Filip, St,
Tulbure, C.,Rotariu,C., Lup ăș te an Daniela, 2007:
Starea de sănătate a arboretelor de rășinoase din județul
Suceava, la 5 ani de la calamitatea naturală din martie
2002. Revistapădurilornr. 4,10p.
Dr. ing. Adam SIMIONESCU
RNP - Romsilva București
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
45
Aniversare
Profesorul dr. ing. Ion I. Florescu la împlinirea vârstei de 75 de ani
în data de 15.02.2008
s-a sărbătorit la Facul-
tatea de Silvicultură și
Exploatări Forestiere
din Brașov, în cadrul
unei ședințe festive,
împlinirea vârstei de 75
de ani de către profeso-
rul universitar dr. ing.
Ion I. Florescu.
în prezența corpului
profesoral și a unei suite de distinși oaspeți,
reprezentanți ai Facultății de Silvicultură și
Exploatări Forestiere, a I.C.A.S. București, a
A.S.A.S, a producției, precum și a unor foști
studenți și doctoranzi, decanul facultății, prof. dr.
ing. I.V. Abrudan, a deschis ședința felicitând
jubiliarul și invitându-1 pe șeful Catedrei de
Silvicultură, prof. dr. ing. D. Simon, să prezinte
etapele vieții și ale activității științifice și didactice
a sărbătoritului.
Prof. dr. ing. Ion I. Florescu s-a născut la
12.02.1933, în satul Izvorul Aneștilor din județul
Mehedinți, urmând în anii 1952-1957 cursurile
Facultății de Silvicultură din Brașov, pe care a
terminat-o cu diploma de merit, obținînd în anul
1969, sub îndrumarea prof. dr. doc. ing. Emil G.
Negulescu, și titlul de doctor în Silvicultură.
Viața profesională și-a început-o ca inginer
silvic în O.S. Băile Herculane (1957-1958)
devenind apoi cercetător științific la Stațiunea
1NCEF din Sinaia și îmbrățișând în final o carieră
universitară. A urcat treptele ierarhiei academice
devenind în anul 1990 profesor în specialitatea
Silvicultură, materia de bază a facultății. în această
ipostază îl cunosc mii de absolvenți și silvicultura
țării în care și-a câștigat un binemeritat loc. Nici
după pensionarea intervenită în anul 2003, nu și-a
încheiat activitatea, fiind profesor consultant și în
continuare, îndrumător a numeroși doctoranzi.
Realizările profesionale ale domniei sale sunt
legate de o suită întreagă de probleme specifice ale
silviculturii românești: fructificația și producția la
arbori și arborete de larice (1960-1965),
variabilitateabiometrică a arboretelor artificiale de
rășinoasc din bazinul superior al Prahovei (1965-
1975), valoarea culturală și modul diferențiat de
aplicare a lucrărilor de transformare spre grădinărit
(1978-1995), estimarea producției de substanță
uscată la arbori și arborete cu ajutorul densității
aparente determinate prin sondaje (1966-1972),
probleme actuale și de perspectivă privind alegerea
și aplicarea lucrărilor silvotehnice în fondul nostru
forestier (1990-2000), variabilitatea unor prove-
niențe de molid, pin silvestru, pin negru și fag din
România (1966-1972), aportul silvotehnicii la
creșterea potențialului de protecție hidrologică a
pădurilor montane (1975-1982), stadiul de climax în
pădurea virgină și cultivată (1998-2000), modul de
structurare și funcționare al unor ecosisteme fores-
tiere montane cvasi virgine din zona Brașov (1999-
2002) ș.a.
Rezultatele cercetărilor se reflectă în circa 170
lucrări științifice, cronici, recenzii etc. cinci cărți ca
singur autor și șase cărți în calitate de coautor.
Totodată i-au adus și consacrarea socială, distinsul
sărbătorit ocupând funcții de decan al Facultății de
Silvicultură și Exploatări Forestiere (1990-1992),
membru în Consiliul de Administrație ROMSILVA
(1990-1992), membru în Comisia Superioară de
Atestare MEN (1990-1994), membru în Colegiul de
redacție al Revistei pădurilor (1991 -2007, din care în
perioada 2001-2005 ca redactor responsabil),
membru în Consiliul științific al IC AS București
(1992-1997),membrutitularalASAS (din 2000).
în continuarea festivității, numeroși partici-
panți și-au prezentat felicitările, reprezentanții
oficiali ai Universității „Transilvania” și ai Aca-
demiei de Științe Agricole și Silvice înmânându-i
diplome.
Partea oficială sa continuat cu o sărbătorire în
salonul Hotelului ARO, alocuțiunile putând fi
rezumate în frumoasa urare:
La mulți Ani!
Prof. dr. ing. Dieter SIMON
46
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
Cronică
Simpozionul
„Noi contribuții științifice în domeniul entomologiei forestiere*’
Secția de științe agricole și silvice a
Academiei Române și Secția de silvicultură a
Academiei de Științe Agricole și Silvice au
organizat vineri, 14 martie 2008 simpozionul „Noi
contribuții științifice în domeniul entomologiei
forestiere”, dedicat împlinirii a 110 ani de la
nașterea ilustrului silvicultor și biolog român
Grigore Eliescu (1898 - 1975) - membru
corespondent al Academiei Române, întemeietorul
entomologiei forestiere românești.
Au participat membri ai Academiei Române,
Academiei de Științe Agricole și Silvice, Institutului
de Cercetări și Amenajări Silvice, Institutului de
Biologie al Academiei Române, specialiști din
Regia Națională a Pădurilor - Romsilva din centrala
și direcțiile silvice teritoariale ale acesteia din urmă.
Simpozionul a fost onorat și de prezența doamnei dr,
Rodica Trifu - fîîcaprofesorului Grigore Eliescu.
După cuvântul de deschidere rostit de modera-
torul simpozionului, au fost prezentate următoarele
comunicări științifice:
-	Grigore Eliescu, personalitate de prestigiu a
silvologiei românești (prof. V. Giurgiu, membru
corespondent alAcademiei Române);
-	Entomologia forestieră românească: trecut.
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
47
prezent și viitor (Ar. V. Mihalciuc și dr. N. Olenici);
-	Considerații cu privire la activitatea de protec-
ție a pădurilor în România în ultimii 60 de ani (dr. A.
Simionescu, ing. D. Vlădescu. ing. T. Fulicea);
-	Factori biotici care afectează în prezent și în
perspectivă starea de sănătate a fagului din
România (prof. Olimpia Marcu, prof. D. Simon, șef
de lucrări Gabri el a Isaia);
-	Influența apelor de inundație asupra ecloziunii
ouălor de Lymantria dispar L. (dr. C. Nețoiu, dr. R.
Tomescu);
-	Durata de dezvoltare a generației de Hylobius
abietis în nordul Carpaților Orientali (dr. N.
Olenici, ing. Valentina Olenici);
-	Impactul gândacilor, de scoarță ai rășinoaselor
asupra ecosistemelor forestiere în zonele de conser-
vare specială ale parcurilor naturale (dr. V. Mihalciuc);
-	Rolul insectelor entomorfe în limitarea
populațiilor de defoliatori în păduri de cvercinee
din România (dr. C. Ciornei, dr. Irina
Constantineanu, dr. C. Nețoiu, dr. R. Constan-
tineanu);
-	Consecințe ale atacurilor populațiilor de
gânda-ci de scoarță în arboretele afectate de
doborâturiproduse de vânt (dr. Daniela Lăpuș tean).
în același cadru, cu admirația și mare interes a
fost ascultat cuvântul doamnei Rodica Trifu care a
evocat secvențe din viața de familie a celui care a
fost și va rămâne în memoria generațiilor o persona-
litate de prestigiu a silvologiei românești: Grigore
Eliescu.
După cum s-a menționat, în încheiere, de către
moderatorul simpozionului, a avut loc o sărbătoare a
entomologilor forestieri români, dedicată celui care
a pus baze temeinice acestei științe în România.
Totodată, a fost și un examen pe care actuala
generație de entomologi forestieri l-a susținut cu
brio, generație care este cea de a doua din suita celor
care s-au succedat după Grigore Eliescu, dacă
acceptăm că în prima - formată chiar de acest ilustru
silvicultor - îi includem pe dr. Igor Ceianu, dr.
Gabriela Dissescu, dr. Ștefan Negru, prof. Olimpia
Marcu ș.a. Bineînțeles includem în cea ce a doua
generație, elitele de astăzi ale entomologiei foresti-
ere, dr. N. Olenici, dr. V. Mihalciuc, dr. R. Tomescu,
dr. C. Nețoiu, dr. C. Ciornei ș.a.. Benefică a fost
prezența activă a două reprezentante a celei de a
treia generații de entomologi foerstieri: dr. Daniela
Lupăștean și șef de lucrări Gabriela Isaia, cărora li
s-a deschis larg intrarea în acest „club” select și
performant de entomologi, de la care silvicultura
românească așteaptă noi contribuții științifice tot
atât de valoroase ca și cele de astăzi.
Au fost apreciate eforturile finalizate în rezultate
48
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
de excepție, ale specialiștilor entomologi din
R.N.P., ale domnilor Dumitru Vlădescu și Traian
Fulicea, cei care au avut totodată o eficientă contri-
buție la organizarea simpozionului.
Cuvinte de respect și alese mulțumiri au fost
adresate doamnei prof. Olimpia Marcu pentru
interesanta sa comunicare referitoare la dăunătorii și
bolile fagului, confirmându-se atenționările adresa-
te cu decenii în urma, referitoare la declinul în care
au intrat unele făgete din țara noastră, îndeosebi cele
destructurate de intervenții silviculturale inadecvate
sub raport ecologic.
Un loc aparte, onorant l-a deținut domnul dr.
Adam Simionescu, cel care, la cei 84 de ani ai săi, cu
dăruire și succes face legătura dintre cele trei gene-
rații de entomologi forestieri, menționate anterior.
Reușita simpozionului s-a datorat și prezenței
distinșilor specialiști entomologi forestieri din di-
recțiile silvice teritoriale ale Regiei Naționale a
Pădurilor - Romsilva, cei care cu profesionalism și
dăruire asigură sănătatea pădurilor țării.
Deplina reușită a simpozionului nu va putea fi,
însă, înfăptuită, decât odată cu publicarea tuturor
comunicărilor prezentate la această utilă și presti-
gioasă manifestare științifică, într-o editură de pres-
tigiu, cum este Editura Academiei Române.
A fost exprimată speranța că soluțiile științific
fundamentate la acest simpozion, vor contribui la
conservarea stării de sănătate a pădurilor sănătoase
și la însănătoșirea celor bolnave, căci, din păcate, de
cele din urmă țara nu duce lipsă.
în final s-a exprimat dorința potrivit căreia
entomologia forestieră ca știință, mai ales prin doc-
trina și metodele ei de combatere a dăunătorilor, se
va integra în cercetările complexe multi și inter-
disciplinare, pe baze ecologice, amintindu-ne de
concepția lui Grigore Eliescu, după care „Protecția
pădurilor ca știință e o parte a ecologiei și anume a
ecologiei fenomenelor accidentale din pădure”,
concepție formulată cu trei sferturi de veac în urmă.
Moderator
Prof. Victor GIURGIU
Membru corespondent al
Academiei Române
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
49
Adunarea Generală a Academiei de Științe Agricole și Silvice
„Gheorghe lonescu Șișești”
Vineri, 28 martie 2008, în Aula „Magna” a
A.S.A.S. a avut loc Adunarea Generala a Academiei
de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu -
Șișești”, cu următoarea ordine de zi:
-	Informarea privind activitatea Academiei de
Științe Agricole și Silvice „Gheorghe lonescu -
Șișești”, cu privire specială la transferul rezultatelor
cercetării științifice în practica unităților de produc-
ție din agricultură și silvicultură;
-	Dezbateri - înmânări de distincții;
-	Diverse.
Informarea prezentată de acad. Cristian Hera -
președintele A.S.A.S., s-a referit pe larg la
progresele realizate de-a lungul ultimelor opt
decenii în agricultura românească prin aplicarea în
producție a rezultatelor cercetării științifice în
domeniile: știința solului, îmbunătățiri funciare și
protecția mediului, cultura plantelor de câmp,
horticultura, zootehnie, medicină veterinară,
industrie alimentară, mecanizare în agricultură,
economie agrară și dezvoltare rurală.
S-au făcut referiri și la transferul în practică a
rezultatelor cercetării științifice din silvicultură.
în acest cadru au fost evidențiate progresele
excelente obținute de marile unități agricole private,
ca efect al aplicării în producție a rezultatelor
cercetării științifice.
în același timp, un rol important l-a avut și mass-
media (radiodifuziunea, televiziunea, unele
organizații nonguvemamentale, ziare și, mai ales,
revistele științifice de profil, precum și cele de
popularizare. Nu a fost neglijat nici rolul Agenției
Naționale de Consultanță Agricolă (A.N.C.A.).
Biroul prezidiului A.S.A.S., recunoscând rolul
tuturor instituțiilor și organizațiilor enumerate
anterior la progresul agriculturii și silviculturii din
țara noastră ca efect al aplicării în producție a
produsului cercetării științifice, a acordat valoroase
distincții, care au fost înmânate de președintele
A.S.A.S. în cadrul solemn al Adunării Generale
menționate mai sus.
în acest context, domeniul silvic a fost onorat
50
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
prin decernarea distincției „Meritul Academic"
„Revistei pădurilor”. La acordarea acestei distincții
au fost luate în seamă următoarele considerații:
-	de 123 de ani, dar mai ales în ultimele 7 decenii
și jumătate, „Revista pădurilor” a acordat o atenție
prioritară publicării de articole referitoare la cerce-
tarea aplicativă, contribuind astfel la progresul
silviculturii românești;
-	„Revista pădurilor” a reflectat în paginile ei
concluziile de interes practic ale dezbaterilor,
meselor rotunde și simpozioanelor organizate în
ultimii 36 de ani de Secția de silvicultură a
Academiei de Științe Agricole și Silvice:
-	„Revista pădurilor”, în paginile ei, a difuzat și
astfel a transmis factorilor de decizie propunerile
Secției de silvicultură a A.S.A.S., referitoare la
politicile, strategiile și programele necesare
protejării și dezvoltării durabile a pădurilor
României.
Adunarea Generală a A.S.A.S. a fost onorată și
de participarea domnului Istvan Toke, secretar de
stat în Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,
precum și de domnul Dan loan Aldea, directorul
general al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva.
Distincția „Meritul Academic” acordată
„Revistei pădurilor” a fost înmânată de președintele
A.S.A.S., acad. Cristian Hera, domnului ing. Dan
loan Aldea - directorul R.N.P., președintele
Colegiului de redacție al „Revistei pădurilor”.
în cuvântul său de răspuns, domnul ing. Dan
loan Aldea, directorul general al R.N.P., în numele
Colegiului de redacție al „Revistei pădurilor”,
mulțumind prezidiului A.S.A.S., a evocat prestigiul
de care s-a bucurat această publicație pe plan intern
și internațional în îndelungata sa perioadă de 123 de
ani, scursă de la nașterea ei, fiind astăzi cea mai
veche revistă tehnico-științifică din România, cu
apariție neîntreruptă.
înalta distincție acordată de A.S.A.S. „Revistei
pădurilor” este nu doar un semn de recunoaștere a
contribuției acesteia la progresul silviculturii
practice românești, ci și un eficient stimul pentru
îmbunătățirea activității Colegiului de redacție și,
mai ales, a redacției revistei, în sensul respectării
exhaustive a normelor redacționale și difuzării
publicației pe plan intem și internațional.
Victor GIURGIU
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
51
Recenzii
Mintegh Chang, 2006: Forest hydmlogy an
introduction to water and forests., second edition,
(Hidrologie forestieră - o introducere în problema
apei și pădurilor, ediția a doua), editura Taylor and
Francis Group 474 p.
După cum sugerează însuși titlul, cartea
reprezintă o introducere în problematica hidrologiei
forestiere, fiind centrată în mod precumpănitor pe
principii, concepte și nu pe analize.
Chiar și pentru un cititor mai puțin avizat în
domeniu, modalitatea originală de alcătuire a
lucrării nupoate trece neobservată.
Astfel, primele 6 capitole (dintr-un total de 14,
plus 3 apendice) prezintă cunoștințele de bază
privitoare la resursele de apă, în timp ce ultimele 7 se
ocupă de impactul pădurii asupra regimului apelor.
între cele două grupuri amintite, se interpune
capitolul al 7-lea, în care pădurile și caracteristicile
acestora sunt abordate prin prisma legăturilor cu
circulația apei, procesele erozionale, mișcarea
sedimentelor și habitatele specifice râurilor.
Cartea poate fi folosită ca manual pentru
studenții în agricultură, siviculturâ, protecția
mediului, amenajarea teritoriului, amenajarea
bazinelor hidrografice etc., dar și ca referință
bibliografică pentru o largă categorie de științe
ambientale: ecologie, meteorologie și climatologie,
geografie, biologie, ingineria mediului, mana-
gementul bazinelor hidrografice etc.
Pentru silvicultură și hidrologie, valoarea și
utilitatea cărții se manifestă cu evidență pe mai
multe planuri, apele și pădurile după cum apreciază,
în introducere, chiar autorul - fiind cruciale pentru
mediu și societate, studiul interferenței dintre cei doi
factori (în fapt, hidrologia forestieră însăși)
dobândind astăzi, o importanță covârșitoare pentru
gestionarea durabilă și performantă a ambelor
resurse, pentru însuși viitorul națiunilor.
Așa se explică de ce polivalența binomului
pădure - apă este și mai mult dezvoltată m capitolul
al doilea, unde sunt tratate funcțiile apei. Este de
remarcat că, pe lângă funcțiile binecunoscute
(biologice, chimice, fizice și socio-economice),
sunt adăugate și discutate și fimcțiile "politice" ale
apei, această resursă a planetei devenind pe zi ce
trece un tot mai important subiect al păcii mondiale,
un factor de stabilitate regională, dar și un potențial
focar de angaj are militară.
Trei capitole succesive (3, 4 și 5) îl introduc
gradual pe cititor în probleme care țin de rolul jucat
de ape în istoria civilizației, de proprietățile fizice,
hidraulice, chimice și biologice ale apei, dar și de
distribuția apei, atât pe glob, cât și pe teritoriul
S.U.A..
Un capitol distinct (al 6-lea), intitulat "Probleme
ale resurselor de apă", tratează despre cererea și
despre disponibilul de apă, autorul insistând cu
precădere asupra celor două extreme, care sunt atât
de păgubitoare, seceta și inundațiile, dar și asupra
problemelor care privesc calitatea apei (poluanți,
surse depoluare, controlul calității apei).
Mai departe (în capitolul al 7-lea) sunt
prezentate cunoștințe despre pădure, ca una dintre
cele mai prețioase resurse naturale, despre
complexele fimcții ambientale ale pădurii
(hidrologică, climatică, mecanică, biologică și
societală) și despre clasificarea pădurilor pe
următoa-rele 3 grupe: de producție, de protecție și
de prezervare publică.
în sfârșit capitolele de la 7 la 13 se adresează
unui cititor avizat în taina relațiilor: pădure -
precipitații, pădure - evaporație, pădure - scurgere,
pădure - sedimente, pădure - inundații și pădure -
habitate.
Prin modul în care sunt prezentate și discutate
aici problemele, ne-au reținut atenția:
-	argumentele și contraargumentele invocate de
autor ca posibile răspunsuri la întrebarea: pot
pădurile să crească precipitațiile?;
-	analiza, prin comparație, a relației pădure -
evaporare, pentru situațiile: teren împădurit - teren
neîmpădurit;
-	evidențierea legăturilor dintre practicile
forestiere, pe de o parte, și cantitatea respectiv
calitatea apei, pe de altăparte;
-	analiza raportului pădure - sedimente pornind
de la premisa că fluctuația producției de sedimente
este unul dintre cei mai fideli indicatori ai
eficacității/ineficacității intervențiilor la scara
bazinului;
-	acordarea spațiului cuvenit unor cunoștințe
noi, așa cum sunt cele care privesc analiza spațială și
modelarea bazinelor, atunci când se discută o relație
devenită clasică pentru hidrologia forestieră: relația
pădure - inundații (cauzele inundațiilor, tipurile de
inundații, impacturile pădurii asupra acestor
fenomene ș.a.);
-	în sfârșit, ca aspect de noutate, cartea
abordează într-o manieră originală și relația dintre
pădure, pe de o parte, și habitatele de râu, pe de altă
parte, știut fiind că biodiversitatea, integritatea și
productivitatea biotică a organismelor din acest
spațiu sunt afectate în cea mai mare măsură de
52
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
proprietățile fizice, chimice și biologice ale apei.
Pentru învățământ și cercetarea științifică, un
surplus de interes și importanță prezintă, cu
certitudine, ultimul capitol al lucrării: 14 - Cercetări
de hidrologie forestieră. Aici, după prezentarea
obiectivelor și metodelor de cercetare, autorul
insistă, apelând și la exemple, asupra calibrării
bazinelor experimentale, problemă esențială, de
mare interes științific, pentru toți aceia care pornesc
la drum în organizarea unor cercetări pe bază
experimentală, lascarăde bazine hidrografice.
Mai ales pentru practicienii în domeniu,
nelipsite de interes sunt și cele 3 apendice ale cărții:
A - referitor la măsurarea precipitațiilor, B - privitor
la măsurarea scurgerii și C - referitor la măsurarea
sedimentelor.
în concluzie, dacă la toate cele semnalate mai
sus, în legătură cu modul de alcătuire și cu
diversitatea și actualitatea tematicii tratate, mai
adăugăm și prestigioasa statură profesională a
autorului - profesor de hidrologie forestieră la o
cunoscută universitate americană, membru al
Asociației Resurselor de Apă din S.U.A. și al
Societății Internaționale de Științe Hidrologice -
avem toate motivele să susținem că ne aflăm în fața
unei lucrări de anvergură excepțională, care este
construită și prezentată într-o manieră modernă,
interdisciplinară și care, de la un capăt la altul,
răspunde acțiunilor de gestionare durabilă și
performantă a pădurilor și resurselor de apă. lată de
ce traducerea ei integrală în limba română și
publicarea într-o editură recunoscută, ar fi mai mult
decât binevenită.
Prof. dr. ing. loan CLINCIU
Prof. dr. ing. Ștefan TAMAȘ
*
* *
Radu Vlad, 2007: Fundamente silviculturale
pentru gestionarea arboretelor de molid vătămate
de cervide. Seria a Il-a, Lucrări de cercetare, Editura
Silvică, Iași, 150p.
După excelenta sa lucrare de doctorat
„Fundamente științifice auxologice și amenajistice
pentru gestionarea pădurilor de molid din nordul
țării vătămate de cervide” (2002), urmată de
valoroasa monografie „Caracteristici dendro-
metrice și auxologice ale arboretelor de molid
vătămate de cervide”, publicate în anul 2007,
doctorul Radu Vlad se înscrie în bibliografia silvică
românească cu o nouă interesantă și utilă lucrare:
„Fundamente silviculturale pentru gestionarea
arboretelor de molid vătămate de cervide”.
Volumul este structurat în concordanță cu
uzanțele adoptate pentru lucrările de cercetare
științifică. După precizarea obiectivelor de
cercetare, a studiului cunoștințelor din țara și
străinătate, a materialului și metodei de cercetare,
autorul prezintă exhaustiv, pe capitole și
subcapitole, rezultatele investigațiilor sale
științifice în domeniul dat, după cum urmează:
-	amploarea vătămărilor produse de cervide pe
spații mari forestiere;
-	producția și productivitatea arboretelor de
molid vătămate de cervide;
-	principiile științifice pentru gestionarea
arboretelor de mo lid vătămate de cervide;
-	stabilirea momentului optim de intervenție cu
lucrări de reconstrucție ecologică în arborete de
molid vătămate de cervide;
-	urgențele de regenerare specifice arboretelor de
molid vătămate de cervide;
-	fundamentele științifice pentru planificarea și
aplicarea tehnologiilor de reconstrucție ecologică în
aceste arborete;
-	analiza rezultatelor aplicării tehnologiilor de
reconstrucție ecologică.
în final, autorul sintetizează rezultatele
cercetărilor și prezintă recomandări utile practice
FUNDAMENTE SILVICULTURALE
PENTRU GESTIONAREA
ARBORETELOR DE MOLID
VĂTĂMATE DE CERVIDE

REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 1
silvice.
Lucrarea se distinge prin: concepția ecologică
adoptată, suportul statistico-matematic; valoarea
științifică a rezultatelor obținute; aplicabilitatea
practică a recomandărilor formulate.
Aflăm că „răspândirea în teren a arboretelor
vătămate este neregulatăși condiționată de structura
acestora (vârstă, compoziție), de modul de
localizare în trecut a tăierilor pe mari suprafețe și
implicit a vânatului și de unele condiții staționale”.
S-a stabilit că cele mai afectate sunt arboretele pure
și artificiale de molid cu vârste cuprinse între 21 și
80 de ani crescute în subzona fitoclimatică a
amestecurilor de fag, brad și molid (FM,), pe
terenuri cu pante de 11° - 30°, în straturi de
productivitate superoară și mijlocie.
Deosebit de valoroase sunt constatările
referitoare la diminuarea capacităților și valorii
lemnului arborilor vătămați de cervide. Dar, cu
caracter de noutate științifică și de interes practic
sunt recomandările privind metodele de
reconstrucție ecologică a arboretelor vătămate.
Accentul este pus pe aplicarea de tratamente
intensive și pe lucrări de îngrijire adoptate
specificului acestor arborete.
Nu putem lăsa nemenționată metoda referitoare
la stabilirea urgențelor de regenerare a arboretelor
de molid vătămate de cervide, precum și a
momentului optim de intervenție cu lucrări de
reconstrucție ecologică a acestor arborete.
Valoarea lucrării este dată și de bogata listă
bibliografică. Aceasta cuprinde aproape 100 de
articole și cărți publicate în țară și străinătate. La loc
de cinste sunt reproduse contribuțiile științifice în
domeniul dat ale regretatului om de știință
bucovinean dr. Radu Ichim.
Excelenta formă de prezentare și nivelul ridicat
al redactării vin să ridice la un nivel superior
calificativul care poate fi acordat acestei cărți.
Autorul reușește să convingă pe cititor de
adevărul pus în lumină potrivit căruia „Prin
aplicarea lucrărilor silvotehnice impuse de valoarea
parametrilor structurali și calitativi în arborete
artificiale de molid afectate de cervide și prin
folosirea instrumentelor statistico-matematice
modeme (metodele de simulare și prognoză), fun-
damentate științific, prin cuantificarea, estimarea și
prognoza pe termen mediu și lung, a producției și
productivității ecosistemelor montane în general și a
celor de molid în special, se vor crea premisele unui
management durabil pentru fondurile de producție
existente în zona de risc la acțiunea factorilor
perturbatori dinzonamontană.”
Prin cele două lucrări menționate anterior
ambele publicate în anul 2007, dar și prin marele
număr (18) de articole elaborate pe acestă temă în
ultimii 15 ani, dr. Radu Vlad s-a consacrat în cerce-
tarea științifică a ecosistemelor forestiere artificiale
afectate de factori dereglatori, îndeosebi de vânat,
cu precizarea că a reușit să recomande și măsurile
necesare pentru reconstrucția ecologică a acestor
ecosisteme.
în final se poate afirma că volumul analizat
reprezintă o lucrare de excepție, elaborată de un
cercetător de înaltă clasă care onorează comunitatea
cercetătorilor din Institutul de Cercetări și
Amenajări Silvice, lucrare utilă specialiștilor din
producție și din învățământul superior silvic. Ea
poate fi utilă și multor cercetători din străinătate.
Prof. Victor GIURGIU
membru corespondent al Academiei Române
Mertens, P. (coord.), 2007: Le peuplier en
Wallonie et dans Ies regions voisines (Plopul în
Valonia și în regiunile învecinate). Direction
Generale des Ressources Naturelles et de
l'Environnement, Jambes, 483 p.
Lucrarea este rezultatul colaborării unui grup de
peste 20 de specialiști belgieni dintre care îi
menționăm pe Benoît Jourez, Ludovic Nef și Rene
Evrard) și continuă opera începută în 1947, odată cu
crearea Comisiei Internaționale a Plopului (CIP),
destinată să coordoneze eforturile științifice ale
numeroaselor țări Interesate în cultura plopilor la
nivel mondial.
Lucrarea are pe copertă „Banchetul” celebrului
pictor suprarealist belgian Rene Magritte și este
prefațată de Marcel Viart, președinte de onoare al
Comitetului executiv al CIP, care a reliefat
importanța crescândă a populiculturii, mai ales în
54
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 2
ultimele cinci decenii.
Monografia abordează toate cunoștințele
teoretice și practice relevante pentru plopi, care au
fost împărțite în 14 capitole:
1.	Plopul: cultură și cultura
2.	Taxonomia și genetica plopului: de la specie la
hibrid și la culti varuri
3.	Prezența plopului în Valonia și în regiunile
limitrofe
4.	Autecologiaplopului
5.	Aplicațiile autecologiei
6.	Creșterea, producția și amenajamentul
7.	Agenții vătămători plopului și mijloace de
luptă
8.	Gestiunea silvică (silvicultura)
9.	Comercializarea
10.	Caracteristicile lemnului de plop
11.	Transformarea și utilizarea lemnului de plop
12.	Plopul în mediul înconjurător
13.	Repere administrative și legale
14.	Bilanțul și perspectivele culturii plopului
La aceste capitole se adaugă o bibliografie
extrem de bogată, cu 342 de referințe (între autori se
regăsește și cercetătorul francez de origine română,
dr. ing. Cicerone Rotaru), un lexic detaliat, un index
alfabetic, listele fotografiilor, figurilor, tabelelor,
anexelor, abrevierilor și acronimelor utilizate în
text.
Prin structură, prin bogăția și calitatea
informațiilor cuprinse, lucrarea reprezintă o sursă
importantă de informare pentru specialiștii
interesați de diverse aspecte ale culturii, exploatării,
industrializării și comerțului cu lemn de plop.
Lucrarea se dovedește cu atât mai importantă cu
cât rolul plopilor, în contextul sporirii cererii de
lemn pentru biomasă și bioenergie, sprijinită
puternic, financiar și legislativ, de către organismele
Uniunii Europene, este în continuă expansiune, iar
România este obligată să se racordeze la aceste
tendințe.
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU
Revista revistelor
Baar, F., Dewasmes, G., 2007: Un reseau de
parcelles de demonstration pour illustrer la
sylviculture proche de la nature (O rețea de parcele
demonstrative pentru a ilustra „silvicultura
apropiată de natură”) în: "Foret wallonne", nr. 86,
janvier-fevrier, pp. 24-34.
în cadrul proiectului CooRenSy, finanțat de
Uniunea Europeană și de regiunea valonă a Belgiei,
a fost instalată o rețea de 60 de parcele
demonstrative, care va servi ca „instrument de
formare și de sensibilizare pentru silvicultori,
proprietari de păduri și școli silvice”.
Pentru fiecare stadiu de dezvoltare, parcelele
ilustrează intervențiile silvotehnice necesare pentru
apermite utilizarea optimă aproceselor naturale.
în același timp, aceste parcele prezintă obiective
de conducere urmărite în cadrul „silviculturii
apropiate de natură”, respectiv (a) utilizarea optimă
a diversității existente, (b) diminuarea la maximum
a costurilor plantațiilor, depresajelor, degajărilor și
tăierilor de formare a coroanelor, (c) investirea
preferențială, când este necesar, în elagajul artificial
al arborilor de foarte mare valoare, precum și (d)
obținerea unor arborete de calitate superioară din
punct de vedere productiv și ecologic.
Parcelele studiate vor permite și abordarea
câtorva teme distincte, respectiv:
-	diversificarea făgetelor din Ardeni;
-	transformarea molidișurilor pure și regulate în
arborete amestecate și neregulate;
-	aplicarea lucrărilor de îngrijire a semințișurilor
naturale;
-	alegerea și îngrijirea individuală a arborilor de
viitor;
-	instalarea culoarelor de exploatare în arboretele
de codru regulat (la 20 m distanță în părișuri) sau
codru neregulat (40 m distanță între culoare).
Rețeaua celor 60 de parcele demonstrative a
început să fie folosită pentru organizarea unor vizite
ale silvicultorilor administratori de păduri de stat
sau private din Belgia, acțiune care va fi urmată de
realizarea unui catalog descriptiv al ansamblului
parcelelor și al circuitelor tematice existente.
Prin utilitatea evidentă, considerăm că instalerea
unei rețele similare în țara noastră ar fi benefică
tuturor celor interesați în silvicultura arboretelor
regulate sau neregulate, pure sau amestecate.
Prof. dr. M. Sc. ing. Valeriu-Norocel NICOLESCU
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 1
55
In memoriam
Ing. Mihai Bodea
în dimineața zilei de 29 februarie 2008 a încetat din
viață inginerul Mihai Bodea, cel de-al doilea autor al
tratatului de cinegetică „VÂNATUL ROMÂNIEI”,
cditatîn 1969 cu prof. Vasile Cotta.
Inginerul Mihai Bodea s-a născut pe 15 mai 1929 în
comuna Agreșul Mare și a terminat școala primară îh
orașul Ineu, județul Arad și liceul ortodox „Avramlancu”
din Brad, județul Hunedoara.
în 1947 S-a înscris la Facultatea de Silvicultură din
cadrul Institutului Politehnic București, transferată în
1949 la Brașov, pe care a absolvit-o în 1952. A fost
repartizat la Ocolul silvic Ținea din județul Bihor. în
același an, în decembrie, a fost transferat în Ministerul
Gospodăririi Silvice, unde va activa în toate structurile
organizatorice - Ministerul Agriculturii și Silviculturii,
MILMC, Ministerul Silviculturii etc. - până la
pensionare la 1 decembrie 1988.
în lunga activitate în structurile silvice a deținut
posturi de răspundere — inginer principal, șef serviciu la
Direcția economia vânatului, director general adjunct la
Direcția produse accesorii, vânat și pescuit în apele de
munte, inspector general la serviciul de recoltare și
valorificare a produselor accesorii ale pădurii. între anii
1960-1965 a fost vicepreședinte al Asociației Generale a
Vânătorilor și Pescarilor Sportivi din România.
Ing. Mihai Bodea a fost între anii 1953-2000
colaborator al revistei „Vânătorul și Pescarul Român”,
fiind și în colegiul de redacție al revistei. A publicat și în
„Revista pădurilor” și în almanahuri V.P.R.. A colaborat
la diferite emisiuni de televiziune și laradio.
Inginerul Mihai Bodea a contribuit Ia editarea multor
lucrări în domeniu. în 1955 a publicat în colaborare cu A.
Volosciuc „Să ocrotim vânatul”; în 1957 a contribuit la
publicarea „Din viața Deltei Dunării”; în 1960 a revizuit
și completat manuscrisul „Economia vânatului” de Otto
Witing, care i-a fost și profesor; în 1962 a publicat cu I.
Cârciu și D. Radu „Dăunătorii vânatului și combaterea
lor”; în 1967 a editat „Recoltarea și valorificarea
vânatului”; în 1974 a publicat „ABC-ul vânătorului”, iar
în 1975 a colaborat la lucrarea „Istoria pădurii românești
din cele mai vechi timpuri până în prezent” de C. C.
Giurescu.
Inginerul M. Bodea a fost primul absolvent din
Facultatea de Silvicultură cu proiect de diplomă în
probleme de vânătoare, constând din „Amenajări
vânătorești în rezervațiile de lâ Ocolul silvic Brețcu,
județul Covasna”, în cadrul căruia a construit pastrăvăria
Oituz, o casă de vânătoare, un canton silvic, o
microhidrocentrală, sărării, observatoare și colibe de
vânătoare.
în lunga activitate în structura centrală silvică a
contribuit, prin funcțiile deținute, la construirea și
amenajarea a 76 de cabane și case de vânătoare, a 10
fazanerii, 20 de păstrăvării și a numeroase sedii de
cantoane silvice și a peste 40 de centre de depozitare și
prelucrare primară aproduselor accesorii ale pădurii.
Inginerul M. Bodea a fost un mare sprijinitor al
activității secției de cercetări de vânătoare,
salmoni cultură și patologia vânatului din Institutul de
Cercetări și Amenajări Silvice și a contribuit la elaborarea
lucrării privind „Bonitatea fondurilor dc vânătoare”, într-
un colectiv format din dr. ing. Comei Popescu (azi
singurul în viață), ing. Horia Almașan, prof. Vasile Cotta
și ing. George Scărlătescu.
Inginerul M. Bodea a fost și un mesager al activității
de vânătoare din România în multe țări din Europa, în
care a fost delegat la diferite manifestări cinegetice, fiind
membru al Consiliului Internațional de Vânătoare
(C.I.C.). A făcut deplasări în interes de serviciu în Liban,
Iran și China.
Un mare merit al inginerului Mihai Bodea a constat
din apărarea și ajutorarea personalului din prima linie -
pădurari, brigadieri silvici - cu activități de vânătoare
cărora li se aduceau diferite acuzații de către cei ce faceau
abuzuri în terenurile de vânătoare, ajutor dat și datorită
vastelor relații, prin intermediul partidelor de vânătoare,
injustiție, procuratură, guvern și în sectorul medical. Au
fost situații când a contribuit la scoaterea din închisoare a
unor persoane cu atribuții de pază a fondurilor de
vânătoare, acuzate politic, pentru a nu se mai opune
braconierilor.
După pensionare, inginerul M. Bodea s-a retras în
orașul natal la casa părintească din orașul Ineu, unde s-a
bucurat de liniște și de îngrijirea deosebită a soției sale,
Elisabeta Bodea, care i-a fos t alături 54 de ani.
Pe 2 martie 2008, duminca, pe o zi cu vânt și ploaie
rece, un mare număr de săteni și de silviculori l-au însoțit
pe ultimul drum pe cel care le-a fost bun prieten și ajutor
în activitățile profesionale sau în situații deosebite. A fost
coborât în pământul natal, vânătorește, cu focuri de armă.
Dumnezeu să-1 ierte și să-l odihnească!
Vădim NESTEROV
56
REVISTA PĂDURILOR • Anul 123 • 2008 • Nr. 1